Buculei Sorela Negustor Lipscan de Mihail Sadoveanu

“Hanul Ancutei”(1928)face parte din opera de maturitate a lui Mihail Sadoveanu (1880-1961) si este, poate cea mai stralucita creatie lirico-epica a prozatorului.Voolumul contine noua povestiri, relatate intr-un spatiu ocrotitor, la hanul Ancutei, de catre taraniimoldoveni care poposeau aici pentru odihna, petrecere, fiind ei insisi participantii direct sau martori la evenimentele narrate. Intamplarile povestite au loc in vreme veche, in timp mitic, se pot petrece oricand in spatiul spiritualitatii si al credintelor ancestrale sin u numai intr-o anumita epoca sociala. “Negustor Lipscan”, a saptea istorisire din volumul “Hanul Ancutei” de Mihail Sadoveanu, este o povestire in rama, deoarece face parte din povestirea mai amplaa evocarii intamplarilor petrecute demult, in timpuri imemoriale, povestite cu pasiune de drumetii care poposeau la hanul unde ritualul oaspetiei era randuit de Ancuta cea tanara. Timpul narativ se com[une din timpul povestirii care marcheaza prezentul si timpul povestit, care ilustreaza un plan al trecutului, al faptelor intamplate in calatoria pe care jupan Damian Cristisor o facuse in “tara nemteasca”, cu scopul de a cumpara marfa de la Lipsca, oe care sa o negustoreasca in Moldova, tem ace inscrie povestirea in specia reportajului. La inceputul si finalul povestirii, perspectiva narativa este reprezentata de naratorul omniscient si naratiunea la persoana a-III-a,

nici ascunzis” deoarece “radea cu obrajii plini si bogati de crestin bine hranit” si se arata “blajin si cu prietenie…”. In acelasi ritual se inscrie hangita Ancuta. Ceremonialul. “mare si gros in antereu-I larg si cu incaltarile scartaind”. de strigatele carausilor care indemnau boii se de “bicele de canepa care plesneau usor” starneste curiozitatea oaspetilor. De altfel. Incipitul il constituie nerabdarea pe care musteriii hanului o manifesta cu privire la incitanta istorisire a comisului Ionita de la Draganesti. unde avea o “dugheana in ulita mare”. de unde si semnificatia titlului “Negustor Lipscan”. Jupan Damian venea cu marfa de la Lipsca si se indrepta spre Iasi. ca parte componenta a ramie narrative. deoarece Damian Cristisor povesteste la . secvente initiale si finale care formeaza rama acestei povestiri. mari si grele sunand plin”. Perspectiva narativa este aceea de narrator-martor alternand cu cea de personaj narrator. Mos Leonte zodierul intuieste alte detalii caracterizatoare pe care negustorul le confirma:era nascut in zodia leului si sub stapanirea planetei Soarelui. care aduce ulcica de vin si “un pui fript in talger de lut”. este marcat de dialogul personajelor. promise de acesta inca de la inceputul volumului. care inseamna comerciant de marfuri aduse in Moldova de la Lipsca. din care se contureaza portretul noului venit:”un barbat barbos”. lipscanul Damian Cristisor “nu are intru sine nici viclenie.viziunea auctoriala conturand ambianta specifica de la hanul Ancutei. fiind menit “sa dobandeasca avere” si sa fie cinstit de “cei mari”. Toata priceperea lui mos Leonte vine dintr-o profunda credinta in Dumnezeu si din cartea de zodii de care nu se departe niciodata: “numai Domnul Dumnezeu si cartea pe care o am in tasca ma lumineaza intru toate cate le spun”. Larma iscata de sosirea la han a”trei cara cu coviltire de scoarta.

Damian Cristisor se-ncumetase intr-o calatorie la Liov si. pe sinele acelea de fier. In urma cu doi ani. despre propriile fapte si impresii. au pus marfa in tren si in cateva zile erau in Strassbourg. Un cioban in Rarau intreaba ce este acela tren. oamenii umbla acuma cu trenul. Azi is aici si maine cine stie unde”. Negustorul le descrie masinaria “un fel de casute pe roate.Damian a plecat de la Iasi spre Husi. dintre toti cei prezenti. “numai comisul si capitanul Isac pareau a sti despre ce este vorba”. moneda nationala a rusilor. deoarece prin “acele tari. si roatele acestor casute se imbuca pe sine de fier. iar specia reportajului este definite atat prin traseul marcat de localitatile prin care trecuse. relatate la persoana a-III-a. precum si prin informatii despre unitatea monetara si randuielile din perspectivele tari. S-asa. Grigorita. Spre mirarea tuturor. a trecut Prutul si. pentru ca negustoria fusese cu folos. deoarec. spre satisfactia naratorului si a celorlalti oaspeti. unor negustori care sa-I duca intr-un targ la Paris. platind cate o rubla pentru fiecare. la biserica Trei-Sfetite si l-a rugat pe parintele Mardare sa-I citeasca o slujba ca sa fie apart de primejdii si de boli.persoana I despre cele vazute in calatoriile facute prin tari straine. se hotarase sa mearga in acest an la Lipsca(actualul oras Leipzig din Germania). la Neamt si la Frantuz. le trage cu usurinta o masina care fluiera si pufneste de-a mirare. au ajuns la Liov. ceea ce denota faptul ca negustorul isi organizeaza cu inteligenta si rabdare marea calatorie. impreuna cu un negustor armean a cumparat la Tighina “cinci sute de batali”(berbeci). De Sfanta Maria a dus “patru lumanari de ceara curate sfintei Paraschiva”. negustorul le spune ca merse cu trenul. Pregatirile pentru drum include mai multe etape. Dup ace l-a lasat la dugheana pe fratele sau mai mic.si umbla singura . unde au vandut “batalii” cu “un galben bucata”. Trecand granite in Imperiul Austro-Ungar.

Ceea ce l-a impresionat insa cu adevarat pe jupanul Damian este faptul ca legea se aplica la fel pentru toti. Altfel nemtii sunt “iritici” desi cred tot in Domnul nostru Isus Hristos. “Atunci oile cine le pazeste”. iar auditoriul iar se mira de asa o minune. Auzind acestea. “un fel de lesie amara”. amplifica buna-dispozitie a ascultatorilor. O alta minunatie este aceea ca in toate targurile si satele sunt scoli. Nimeni nu crede ca merge fara cai. “nici sarmale. Oamenii isi fac cruce. Mos Leonte isi face cruce si ii deplange pe acei oameni care n-au gustat “pui in tagla” . ca ulitele sunt facute “dintr-o singura bucata de piatra”. ca trenul este un fel de caruta “cu foc”.nici “mile fript talhareste si tavalit prin mojdei”. imaginandu-si in cele din urma. si baieti si fete.cu foc”. toata lumea invata carte. iar intrebarea ciobanului. care trebuie neaparat sa ramana numai la dansii. pe care se plimba cucoane cu palarii si boieri cu ceasorinc si cu totii beau bere. oaspetii Ancutei inchina cu veselie pentru “randuiala”. Negustorul le povesteste cum un morar s-a judecat pentru “petic de mosioara” cu insusi imparatul si. desi Damian le desluseste ca masina trage dupa sine mai multe casute in care sunt ori oameni ori marfuri si ca el incarcase batalii “in acele casute”. profesori. “fiind intr-o cumpana mai dreapta ca a noastra” si fara sa se tina seama de saracia sau de bogatia impricinatilor. Asculatatorii se mira si intreaba daca nemtii n-or fi auzit ca exista vin si sunt si mai dezamagiti cand afla ca mananca multi cartofi cu carne fiarta de porc sau de vaca. un fel de case”una peste alta”.” . deoarece acolo domneste legea. In tara nemteasca sunt case cu cate patru-cinci etaje. judecatorul i-a dat dreptate morarului. pentru ca pricina este adevarata. bucurandu-se ca acest obicei nu venise si pe la ei. bors sau crap la protao”. Negustorul le povesteste apoi “si alte lucruru mai de mirare”.

Oprind carele sa poposeaca si sa manance oamenii si animalele. inchinand ulcele cu vin in onoarea “cinstitului negustor”. spre multumirea hotului.Negustorul nu a patit nimic cat timp a umblat “pe drumuri si-n targurile nemtesti. i-a dat in dar”un badier de lana rosie”. Vazand acestea. cerandu-I banii pe care-I avea asupra lui. o scrisoare semnata de aga “priveghetor. supraveghtorul ii cee din marfa adusa de la Lipsca dar neplacandu-I nimic Damian ii ofera al patrulea “badier rosu de lana”. dar pentru ca nu vanduse marfa sin u avea deloc bani. asa ca negustorul le-a dat cate un badier(fular lung). aga Buscan. Atrasa de veselia generala. Intrand in tara moldovei. apoi sa dea ceva si nasului sau. pe la Cornu-Luncii. in plus. In lunca Moldovei l-a oprit “un calaret frumos si voinic”. vine la el supraveghetoul acelor locuri si-I cere “indreptarile”. pana cand a ajuns la Suceava. ci sa-l lesi a merge cu pace la locul sau”. apoi cu sarabande. adica actele oficiale care-I permiteau sa faca negot cu marfa pe care o transporta. negustorul urmeaza sa mai faca o “dare de catra sfanta Paraschiva si catre parintele Mardare”. ori vornic de sat” nu are voie”a vatama acestui negutator. Damian avea toate documentele necesare si . vamesii l-au intrebat daca nu le-a adus cate un “dar de la iriticii si ticalosii aceia de nemti”. dupa care se va putea odihni pana cand va trebui sa se insoare deoarece “inca sunt holtei”. unde a pus marfa in carute. Ancuta adduce “placinte cu poalele-n brau” iar negustorul ii prinde hangitei o “zgardarita de margele” si o saruta pe amandoi obrajii. calatorind mai intai cu “caruta aceea cu foc”. . ori vames. Ascultatorii sunt puternic impresionati de cele aflate si se manifesta zgomotos. Cand va ajunge la Iasi.

sorcovat. Asa cum afirma George Calinescu(critic literar). prin intermediul carora scriitorul creeaza o limba literara admirabila si accesibila. coropca) sunt folosite cu naturalete in povestire de catre pesonaje.clempusuri. . o naratiune de mica dimensiune. iar epitetele au rol caracterizator. cetatuie). in care se impleteste graiul popular al taranilor cu fraza vechilor cronici. harapnic.subtire in mijloc. Arhaismele(razas. cuvintele si expresiile populare(duduca. Fiind o specie a genului epic. arnaut. traind ceea ce povestesc. Metafora lipseste aproape de tot. oralitatea exprimarii.ca si aceasta de acum”. muzicalitatea frazelor. iar Ancuta cealalta era “muiere frumoasa. Prin eufonie. frumusetile tainice ale naturii. lat in spate”. ramandand fidel declaratiei sale din discursul rostit la Academie. Referindu-se la volumul “Hanul Ancutei”. palid conturate opera “Cealalta Ancuta” este o povestire in rama. particularizand trasaturi ale personajelor. aceea ca “taranul roman a ost principalul meu erou”. Tudor Vianu considera ca povestitorii lui Sadoveanu “vin din vremuri imemoriale si-si gasesc bucuria un evocarea lor.Limbajul artistic al lui Mihail Sadoveanu se paricularizeaza prin imbinarea epicului cu liricul. armonioasa si pura. dand astfel stilului sobrietate. jupan. transformand acele timpuri intr-un izvor de nostalgii si de priviri melancolice”. o singura intamplare de sine statatoare incadrata intr-o naratiune mai ampla (Hanu-Ancutei) si la care participa personaje putine. o limba capabila sa preia poezia sentimentelor omenesti. a povestirii cu geniul sau poetic. regionalismele. Sadoveanu a creat o limba limpede. Astfel Todorita Catana este”om nalt si voinc. Figurile de stil apar cu moderatie. Sadoveanu creeaza trairi tulburatoare in sufletele asculatatorilor. in care se povesteste cu subiectivism. pastrand farmecul atmosferei acelor vremuri vechi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful