ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

PROIECT PRETURI SI CONCURENTA - DUMPINGUL CA FORMA A CONCURENTEI NELOIALE-

BUCURESTI 2009
1

Forme ale concurentei neloiale - dumpingul

1.1. Definiia dumpingului Dumping-ul (din limba englez: to dump) descrie vnzarea unor produse sub preul de producie, de multe ori cu scopul de a elimina ali concureni de pe pia. Termenul de dumping este actualmente mai des folosit n contextul comerului internaional, i semnific exportul unor anumite mrfuri ntr-o anumit ar la un pre mult mai jos dect preul pieei din ara respectiv (i de multe ori sub costul de producie al productorilor din acea ar). Se refera la a practica preturi extrem de joase, mult sub preturile concurentei, fara sa scoti profit sau chiar pierzand bani, cu scopul de a scoate concurenta de pe piata. Producatorii nationali, utilizeaza in mod frecvent taxele antidumping ca parte a strategiilor corporationale (ex. industria siderurgica in Statele Unite) pentru ca permit aplicarea usoara si flexibila a legilor antidumping. Chiar companiile americane, care si-au implantat filiale in Asia de Sud-Est, sunt ele insele supuse procedurii de AD la solicitarea producatorilor interni datorita definitiei incomplete din Legea Federala Antidumping, care lasa loc multiplelor interpretari, in functie de interesele producatorilor interni. Inainte de negocierea Acordului pentru Practicile Anti-Dumping (PAD), tarile care utilizau cel mai frecvent practicile antidumping erau Statele Unite, Uniunea Europeana, Australia si Canada. Intre 1 iulie 1985 si 30 iunie 1992 aceste patru tari au initiat peste 80% din totalul anchetelor antidumping la nivel mondial. Aceasta tendinta s-a modificat considerabil in anii '90. Tarile in curs de dezvoltare au utilizat tot mai des legislatia antidumping pentru a reduce competitia in sectoarele economice sensibile si pentru a reduce deficitul contului curent, rezultat al unor crize economice externe. Din 1995, tarile in curs de dezvoltare au initiat peste 1/3 din totalul masurilor AD. Din cele 991 masuri finalizate in perioada 1995 - 30.06.2001, 389 masuri erau in vigoare in tarile in curs de dezvoltare. Cea mai mare parte a acestor masuri erau initiate impotriva altor tari in dezvoltare. In perioada 1 ianuarie 1995 - 30.06.2002, din cele 1979 de anchete AD inregistrate, 13,8% au fost initiate de Statele Unite, 13,4% India, 13,3% UE, 9% Argentina, 8,4% Africa de Sud, 7,5% Australia, 5,5% Canada, 5,1% Brazilia etc. Tarile in tranzitie sunt tot mai des o tinta a acestor masuri. In ultimii 6 ani au fost initiate peste 331 de masuri AD impotriva acestor tari. Tarile in tranzitie au deschis numai 12 anchete AD, in perioada 1995 - 2001, totalul masurilor antidumping in vigoare atingand cifra de 8. Romania a facut obiectul a 25 de investigatii AD incepand din 1995 si pana la mijlocul anului 2002, din care 15 s-au soldat cu impunerea de masuri AD. Cate 3 masuri AD au fost luate de catre SUA si UE, cate 2 de Brazilia, India si Turcia si cate una de catre Argentina, Canada si Egipt. Romania, la randul ei, nu a initiat nici o masura AD, ceea ce atrage atentia asupra ineficientei institutiilor care sa gestioneze aceste anchete, necunoasterii acestor proceduri de catre producatorii romani afectati, incapacitatea lor de a se grupa pentru a face lobby, in ciuda alinierii legislatiei AD la rigorile UE. In aceeasi perioada (1995 - 30.06.2002), Polonia a impus 7 taxe AD impotriva exportatorilor din China, Germania, Belarus si Vietnam, pe cand Cehia a luat o masura AD impotriva Germaniei.

Legislaia Uniunii Europene prevede: Dumping-ul este o practica neloiala ce se poate ntlni n cadrul relaiilor comerciale externe ale Comunitii Europene. Un produs, o marc va fi considerat c face obiectul practicii de dumping dac preul su de export spre comunitate este mai mic dect un pre comparabil pentru produsul similar, n cursul obinuit al comerului cum este stabilit pentru ara exportatoare. Pentru protecia contra practicilor de dumping i subveniilor relative la importurile din rile nemembre ale Comunitii Europene a fost adoptat un regulament, care a relevat necesitatea ca msurile de protecie comercial de ntreprins n caz de dumping i subvenii s fie ntemeiate pe principii uniforme. Dumpingul trebuie s fie delimitat de practicile simple ale vnzrilor la preuri mici rezultate din costuri reduse sau productiviti mai ridicate. n acest sens, criteriul cheie, nu este, n fapt, relaia dintre preul produsului exportat i preul acestuia de pe piaa rii importatoare, ci relaia ntre preul produsului exportat i valoarea lui normal. Astfel, un produs este considerat a face obiectul unui dumping dac preul su de export, n Comunitate, este mai mic dect preul comparabil, practicat n cadrul operaiunilor comerciale normale, pentru produsul similar n ara exportatoare. Valoarea normal ce urmeaz s fie luat n calcul pentru a determina dac exist dumping, se bazeaz n mod uzual pe preurile pltite sau care urmeaz s fie pltite, n cadrul operaiunilor comerciale normale, de ctre cumprtorii independeni din ara exportatoare. 1.2.Marja de dumping Marja de dumping reprezint suma cu care valoarea normal depete preul de export. Comparaia se face ntre vnzrile la aceeai etap comercial i la perioade ct mai apropiate posibil. Ajustrile necesare se fac pentru a se ine cont de diferenele dintre condiiile de vnzare, de impozitare i alte diferene care afecteaz comparabilitatea preului. 1.3. Impunerea unor taxe antidumping provizorii Se pot impune taxe provizorii dac s-a efectuat o determinare provizorie afirmativ a existenei dumpingului i a prejudiciului i dac interesul Comunitii necesit o intervenie imediat n vederea prevenirii unui astfel de prejudiciu. Cuantumul taxei antidumping nu trebuie s depeasc marja de dumping i poate s fie mai mic dect aceast marj n cazul n care o tax mai mic este suficient pentru a elimina prejudiciul. Taxele antidumping provizorii pot fi impuse pentru o perioad nu mai mare de 9 luni de la iniierea procedurii. n mod normal taxele provizorii se impun pentru o perioad de 6 luni. Aceste taxe sunt impuse de ctre Comisia Europeansa, dup consultarea Comitetului sau n caz de urgen, dup informarea statelor membre. Comisia informeaz Consiliul i statele membre despre aceste msuri provizorii. Consiliul poate lua o decizie diferit privind modul de aciune. 1.4. Impunerea taxelor antidumping definitive Atunci cnd, din constatarea final, reiese c exist dumping i prejudiciu care rezult din acesta i c interesul Comunitii necesit o intervenie, se impune o tax antidumping definitiv de ctre Consiliu.

Ca i n cazul msurilor antidumping provizorii, cuantumul taxei definitive nu poate s depeasc marja de dumping dar poate s fie mai mic dect aceast marj, dac este suficient pentru a elimina prejudiciul. Asupra importurilor care fac obiectul unui dumping i cauzeaz un prejudiciu, se impune o tax antidumping adecvat fiecrui caz i care este stabilit n mod nediscriminatoriu. Regulamentul, prin care se impune taxa, specific cuantumul taxei aplicate pentru fiecare furnizor sau, n cazul n care acest lucru nu este posibil, n numele rii furnizoare n cauz. Taxele provizorii i definitive nu pot s fie aplicate retroactiv. Totui, poate fi perceput o tax antidumping definitiv pentru produsele care au fost puse n consum cu cel mult 90 de zile naintea de data aplicrii msurilor provizorii 1.5. Interesul comunitar Msurile antidumping nu pot s fie aplicate dac se constat c impunerea lor nu este n interesul Comunitii. n acest scop, sunt luate n considerare toate interesele n ansamblul lor, inclusiv pe cele ale industriei comunitare, ale utilizatorilor i ale consumatorilor. Toate prile n cauz au posibilitatea s i fac cunoscut punctul de vedere. 1.6. Durata i reexaminarea (revizuirea) O msur antidumping expir la 5 ani de la instituirea ei sau la 5 ani de la data ncheierii reexaminrii (revizuirii). O revizuire a msurilor are loc fie la iniiativa Comisiei, sau la cererea productorilor comunitari. Taxele antidumping rmn n vigoare pe perioada revizuirii msurii antidumping. 1.7. Restituirea taxelor Un importator poate cere rambursarea taxelor percepute atunci cnd demonstreaz c marja de dumping (pe baza creia au fost achitate taxele) a fost eliminat sau redus la un nivel inferior nivelului taxei antidumping n vigoare. n scopul obinerii rambursrii, importatorul trebuie s fac o cerere n termen de 6 luni de la data la care suma taxelor definitive, care urmeaz a fi percepute, a fost stabilit sau n termen de 6 luni de la data la care o decizie definitiv s-a adoptat pentru colectarea taxelor provizorii. Cererea trebuie naintat autoritilor competente ale statului membru UE unde produsul a fost pus n liber circulaie. La rndul su, statul membru o transmite Comisiei care, ia o decizie, n urma consultrii Comitetului Consultativ.

CAZURI DUMPING

Cazul Chinei
Conform statisticilor publicate luni de secretariatul OMC, n a doua jumtate a anului trecut, numrul anchetelor i msurilor anti-dumping adoptate de rile membre ale OMC a meninut o tendin de scdere. China a fost afectat de cele mai multe anchete i msuri anti-dumping dintre toi membrii organizaiei. n a doua jumtate a anului 2005, spre exemplu membrii OMC au iniiat 82 anchete i au luat 76 hotrri finale antidumping, cifra fiind inferioar celei 4

din 2004. Produsele exportate de China au fost afectate de 33 anchete i 22 msuri antidumping. Statisticile mai arat c UE este membrul OMC care a luat cele mai multe msuri antidumping. Comisarul european pentru comert, Peter Mandelson , a atentionat ca Uniunea Europeana ar putea decide impotriva Chinei masuri anti-dumping daca autoritatile de la Beijing nu vor deschide piata pentru marfurile europene, anunta Reuters. Comisarul pentru comert intentioneaza sa reduca deficitul comercial din relatiile UE-China, asa cum informeaza Financial Times. Mandelson a facut aceste remarci inainte de summitul UE-China, din anul 2007 Comentariile sale reflecta nemultumirea reprezentantilor Uniunii fata de politica monetara a Chinei, care subevalueaza yuanul, oferind avantaje considerabile exportatorilor chinezi. Un alt motiv important nemultumire a europenilor este legat de produsele contrafacute chinezesti, care invadeaza si Romania. "Europa este din ce in ce mai deschisa fata de China, insa nu pot sustine acest lucru in continuare, daca China nu va oferi aceeasi deschidere fata de noi", a spus Mandelson pentru FT. De asemenea cu un an in urma, adica in 2006, tot agentia Reuters anunta ca statele membre ale UE au aprobat propunerea privind impunerea de masuri antidumping la importul de incaltaminte din China si Vietnam, cu doua zile inainte de expirarea tarifelor provizorii impuse in luna aprilie. Propunereaa prevede impunerea unei taxe vamale de 10% in cazul articolelor de incaltaminte din piele importate din Vietnam, respectiv o taxa de 16,5% in cazul produselor de acest tip provenite din China. Masurile au primit la momentul respectiv noua voturi favorabile, existand si patru abtineri, dupa o dezbatere indelungata intre sustinatorii protectionismului economic si reprezentantii statelor nordice, care apreciaza ca introducerea unui nou sistem de taxe antidumping nu este necesara. Purttorul de cuvnt al Ministerului Comerului din China, Chong Quan, a declarat atunci la Beijing c este nemulumit de decizia luat de Uniunea European cu privire la aplicara taxelor antidumping la pantofii de fabricaie chinezeasc. Vorbitorul a relevat c ara noastr a luat not de faptul c UE a redus termenul de aplicare a msurilor antidumping de la 5 la 2 ani i c ratele de taxare sunt mai mici dect cele stabilite la arbitrajul iniial. ntreprinderile i asociaiile industriailor chinezi sunt totui nemulumite de decizia comunitar. Chong Quan a subliniat c msurile antidumping adoptate de UE sunt lipsite de o baz legal i de dovezi faptice, prejudiciind drepturile legitime ale ntreprinderilor chinezeti din aceast ramur. China va urmri ndeaproape i va evalua evoluia continu a strii de lucruri, pstrndu-i totodat dreptul de a adopta contramsuri corespunztoare. Concomitent, organizaiile productorilor de pantofi din China au reproat aspru decizia protecionist a UE, afirmnd c msura comunitar nu va putea salva soarta industriei europene de nclminte aflate n decdere, ci va aduce numai prejudicii intereselor detailitilor i consumatorilor europeni. In anul 2006 a fost inregistrata existenta de msuri antidumping adoptate de Argentina la importul unor produse originare din Romnia: unele sortimente de produse siderurgice plate (SA 4048). De asemenea Statele Unite au eliminat in octombrie 2007, taxele vamale anti-dumping aplicate importurilor de otel din Romania, Argentina, Kazahstan si Africa de Sud, dar au hotarat mentinerea acestora in cazul unor produse provenite din China, India, Indonesia si alte trei tari, relateaza Chicago Tribune, citat de Mediafax. Marii producatori americani de automobile General Motors, Ford Motor si Chrysler, precum

si alte companii s-au opus prelungirii taxelor anti-dumping care, in opinia lor, afecteaza industria americana. Asa cum observam nici Romania nu este scapata de acest gen de masuri, cu toate ca nivelul productiei in general nu ii confera un avantaj competitive printr-un grad de desfacere extern foarte mare.

Cazul fostului combinat SIDEX

Datorita subventiilor, barierelor comerciale si cartelarii pietelor, piata produselor siderurgice este probabil cea mai distorsionata piata din lume. Efectul combinat al acestor masuri este o supraproductie mondiala de produse siderurgice. Continua extindere a capacitatilor de productie ca urmare a cererilor guvernamentale si a cererii de pe piata a dus la depasirea cererii mondiale, tentatiile de dumping fiind mari. Chiar daca UE si Statele Unite si-au redus sprijinul acordat industriei siderurgice, au abolit protectiile tarifare, au interzis cartelarea pietelor, acest trend s-a modificat drastic la inceputul anului 2002, cand SUA si UE s-au antrenat intr-o adevarata cursa protectionista. Fostul combinat SIDEX S. A. este o unitate reprezentativa a siderurgiei romanesti, cu un aport de aprox. 5% la PIB si cca. 10% din exporturile Romaniei. Pe data de 10 februarie 2000, prin decizia Comisiei nr. 307/2000/ECSC, Comunitatea Europeana a stabilit o taxa provizorie pentru exporturile SIDEX S.A. Galati, ca masura provizorie de protectie impotriva dumpingului la importurile in UE. Procedura antidumping a fost initiata pe data de 13 mai 1999, ca urmare a plangerii inaintate de EUROFER, reprezentanta producatorilor comunitari. Conform Deciziei Comisiei Europene nr. 2277-96-ECSC din data de 28 noiembrie 1996, de protectie impotriva dumpingului la importul din tari care nu sunt membre ale Comunitatii Europene, SIDEX a avut dreptul de a se apara si a dovedi ca acuzatia este nefondata, deci lipsa dumpingului. La audierea orala din 16 martie 2000 SIDEX a respins plangerea EUROFER si a cerut Comisiei sa puna capat acestei investigatii fara sanctiuni impotriva exportatorului roman, subliniind numeroase erori ce au fost comise in procedura de ancheta si calcul al dumpingului, dar si al prejudiciilor materiale pe care producatorii UE sustin ca le-au suferit in urma importurilor din Romania. Punctul de vedere al SIDEX a fost structurat in doua parti, prima referitoare la determinarea dumpingului si al prejudiciilor, a doua parte axandu-se pe interesul comunitar care nu a fost prejudiciat de importurile din Romania: * marja de dumping a avut ca baza de calculat date eronate; * prejudiciul si amenintarea cu prejudiciu a avut ca baza de calculat date eronate, fiind distorsionate intentionat de producatorii comunitari in defavoarea SIDEX - ului; * importurile romanesti au fost cumulate in mod gresit cu cele ale Chinei si Indiei; * procedura violeaza principiul nediscriminarii; * nu exista nici o legatura de cauzalitate intre un eventual prejudiciu comunitar si importurile din Romania;

* SIDEX Galati a avut un comportament normal, fiind de fapt o victima a conjuncturii externe. Criza asiatica, respectiv cea rusa au determinat reorientarea surplusului de export care nu s-a putut vinde in Orientul Extrem spre Orientul Mijlociu, America Centrala si de Sud, Turcia, Africa etc. UE este o piata traditionala, segmentul de piata al SIDEX in perioada anchetata fiind relativconstant (8%); * impunerea de taxe antidumping nu ar sprijini interesul comunitar. Aceste masuri antidumping s-ar opune spiritului si intentiei Acordului European dintre Romania si UE, impietand in primul rand reforma sectorului industrial. Inainte de 1993 Romania nu era considerata o tara cu economie de piata de catre UE. Drept urmare, Comisia ignora preturile interne atunci cand calcula valoarea normala si, in locul acestora, folosea preturile dintr-o tara terta analoga. Deoarece Romania este acum tratata ca tara cu economie de piata, atat de catre SUA, cat si de UE, valoarea normala a fost calculata pe baza costurilor si preturilor interne, nu cele stabilite prin mecanismul tarii analoge, un alt element usor manipulabil. Implicatiile Deciziei Comisiei Europene asupra economiei romanesti sunt foarte mari. UE incalca angajamentele luate in cadrul Acordului de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana referitoare la sustinerea restructurarii economiei romanesti, lovind in SIDEX, pilonul industriei siderurgice (1700 societati comerciale si 1 milion de oameni depind de SIDEX). Mai mult, ca urmare a masurilor antidumping, exporturile SIDEX (15% din exporturile Romaniei in UE) vor fi reorientate spre clientii traditionali din Extremul Orient, Africa, America Centrala si de Sud. Acuzatia de dumping a Combinatului Siderurgic SIDEX S.A. reprezinta o forma clara de protectionism a UE impotriva concurentei extracomunitare. Prejudiciile suferite de industria comunitara nu sunt cauzate de importurile de la SIDEX, ci de importurile din terte tari, la preturi mai mici decat cele romanesti. Din contra, segmentul de piata al SIDEX a fost preluat de concurenta, noi fiind victima unei asemenea situatii si nicidecum cauza prejudiciului.

Cazul Oltchim
Astfel, printre companiile romanesti carora le-au fost impuse masuri antidumping se regaseste si Oltchim Sa Ramnicu-Valcea, care plateste o taxa de 25% pentru exporturile de policlorura de vinil in Turcia. Directorul general al Oltchim, Constantin Roibu a declarat ca Turcia este un importator traditional de PVC, producatorul local neavand capacitatea de productie necesara pentru a acoperi toata cererea pietei interne turce. Pentru a-si proteja insa productia proprie, Turcia a initiat o investigatie privind dumpingul exporturilor de PVC (neamestecat cu alte substante) ale Romaniei si ale altor 10 tari (Germania, SUA, Belgia, Finlanda, Olanda, Israel, Italia, Ungaria, Federatia Rusa si Grecia), pe aceasta piata, in urma careia Guvernul turc a impus o taxa de 25USD/tona pentru importurile de PVC de la OLTCHIM si de 45USD/mt, pentru alti exportatori din Romania. Constantin Roibu a specificat ca impunerea de taxa antidumping pentru PVC este singulara. "In afara de Turcia, in trecut nu au mai existat alte tari care sa ridice problema vanzarii la dumping de PVC de catre Romania." Desi s-a ridicat problema ridicarii taxei antidumping in discutiile purtatde autoritatile romane cu cele din Turcia , Constantin Roibu considera ca turcii nu vor ceda si vor mentine aceasta taxa, care nu vizeaza numai Romania si Oltchim-ul, ci este impusa mai multor tari si producatori. Acesta a precizat ca Oltchimul este destul de afectat de aceasta taxa, dat fiind faptul ca in vanzarile de PVC ale Oltchim exporturile sunt preponderente, iar piata turca este una 7

importanta pentru companie. Alaturi de Oltchim, sunt afectate de masurile antidumping si alte societati romanesti, care exporta diverse produse (banda laminata la cald, becuri, tevi fara sudura, otel beton, uree, etc.), in tari din Uniunea Europeana, Argentina, SUA, Egipt sau Brazilia. (F.M)

3. Concluzii Bunul mers al economiei interne este cu sigurata legat indisolubil de evolutia acesteia pe plan extern ,dar si de masurile adoptate de stat pentru protejarea producatorilor autohtoni. In privinta dumpingului, exista o dubla problema : pe de o parte eliminarea acestuia cu argumentul sustinerii liberului schimb duce la actiuni speculative ce vizeaza cursul de schimb sau politica fiscala a unei tari prin care aceasta dobandeste un avantaj concurential. Pe de alta parte insa multiplicarea barierelor netarifare si lipsa lor de transparenta servesc ca pretext pentru introducerea de obstacole suplimentare in calea schimburilor, dezvoltandu-se astfel un cerc vicios. Paradoxal, din dorinta de prezervare a liberului schimb, se ajunge la protectionism care, la randul sau, genereaza protectionism. Masurile antidumping sunt cele mai utilizate instrumente protectioniste, atat din punctul de vedere al numarului de tari care recurg la acestea, cat si sub aspectul gamei de produse care intra sub incidenta sa si al volumului schimburilor pe care le afecteaza. Justificarea accentuarii utilizarii acestor masuri netarifare consta in necesitatea combaterii asa-zisului comert "incorect" sau neloial. Desi legitimarea legislativa si larga raspandire a utilizarii remediilor impotriva dumpingului ar putea sugera ca ne aflam in fata unei practici inacceptabile si daunatoare, in realitate justificarile teoretice ale actiunilor antidumping sunt mult mai nuantate. insasi definitia conceptului de dumping nu face obiectul unei abordari unitare. Teoretic, dumpingul este considerat o cauza nelegitima a preturilor scazute pentru ca da posibilitatea exportatorilor sa utilizeze pretul ca arma de distrugere a concurentilor de pe piata importatoare, instaurand propria dominatie pe o piata ce va deveni monopolista. In practica, insa, in nici o tara nu se cere dovedirea intentiei anticoncurentiale. Normele GATT/OMC recunosc ca masurile antidumping sunt actionabile chiar si in cazul in care exista doar riscul unui prejudiciu adus producatorilor interni. In aceste conditii, este evident ca "procedurile antidumping se bazeaza pe o prezumtie de vinovatie a concurentilor externi", principiu greu acceptabil, atat juridic, cat si din perspectiva liberalizarii globale a comertului.