Contracte civile

-note de curs-

1

Unitatea I Introducere în materia contractelor
Obiective: Înţelegerea noţiunii de contract Înţelegera noţiunii de obligaţie Prezentarea modificărilor la nivel general aduse prin NCC Înţelegerea noţiunnii de contracte nenumite Cuvinte cheie: Contract, încheierea contractelor la distanţă, contracte nenumite, contracte profesionale, contracte civile

1. Aspecte generale Conform NCC (art. 1166), contractul este acordul de voinţă între două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic. Consecvent ideii de unificare a dreptului privat, NCC instituie reguli generale aplicabile tuturor contractelor, fără a face distincţia între contracte comerciale şi contracte civile. Cu caracter de noutate, Codul conţine dispoziţii generale cu privire la regulile aplicabile contractelor nenumite. Sunt contracte nenumite acele contracte cărora legea nu le oferă o definiţie. Nu trebuie să ajungem la concluzia că astfel de contracte nu ar fi legale, întrucât conform libertăţii contractuale, orice acord de voinţă este valabil, atâta timp cât nu încalcă legea şi bunele moravuri. Spre exemplu, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2011, contractul de rentă viageră era un contract nenumit. Acestor contracte li se aplică regulile generale, iar atunci când aceastea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult (art. 1168). Tot în secţiunea rezervată dispoziţiilor generale cu privire la contracte, Codul stipulează libertatea de a contracta (expresie a principiului autonomiei de voinţă civilă), precum şi obligaţia de a negocia, încheia şi
2

executa contractele cu bună credinţă. Buna credinţă este extinsă şi la purtarea negocierilor. Astfel partea care se angajează într-o negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţe. Ca element de noutate –art. 1183, alin. (4), partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Art. 1184 adaugă şi cerinţa nedivulgării informaţiilor confidenţiale aflate pe parcursul negocierilor, chiar în situaţia în care contractul nu se va încheia. Conform art. 1182, alin. (2), contractul poate fi încheiat valabil dacă părţile cad de acord cu privire la elementele esenţiale ale contractului, având posibilitatea să cadă de acord la o dată ulterioară cu privire la elementele secundare. În situaţia unui dezacord cu privire la cele din urmă (legea recunoaşte expres şi posibilitatea ca o altă persoană să determine elementele secundare ale contractului), instanţa poate dispune completarea contractului. În ceea ce priveşte încheierea contractelor la distanţă, NCC adoptă (art. 1186) aşa numita teorie a recepţiunii. Alfel spus, contractul se consideră încheiat în momentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea. Contractul se va considera încheiat şi dacă în temeiul ofertei, al practicilor stabilite între părţi, al uzanţei sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod. Conform art. 1321 NCC, contractul încetează, ca regulă generală, prin: executare, acordul de voinţă al părţilor, denunţare unilaterală (condiţionată în unele contracte, ca de pildă cel de locaţiune, de un termen de preaviz), expirarea termenului, îndeplinire sau, după caz, neîndeplinirea condiţiei, imposibilitatea fortuită de executare. Potrivit art. 1179, condiţiile generale pentru încheierea valabilă a unui contract sunt: - capacitatea de a contracta; - consimţământul valabil al părţilor; - un obiect determinat, posibil şi licit; - o cauză valabilă a obligaţiilor. 1.1. Contractele profesionale. Definiţie şi caracteristici Definiţie. „Contractele privind activitatea comercială sunt contractele încheiate de profesioniştii care exploatează o întreprindere economică
3

(comercianţii), având ca obiect producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, în scopul obţinerii profitului.”1 Caracteristici. Din definiţie, reies cele patru trăsături ale contractelor privind activitatea comercială. Astfel, contractele: - sunt încheiate pentru exploatarea unei întreprinderi economice; - sunt încheiate de profesioniştii comercianţi; - au ca obiect producerea şi circulaţia mărfurilor; - au ca scop obţinerea unui profit. 1.2 Regulile formării şi executării contractelor privind activitatea comercială Principiul libertăţii contractuale Potrivit art. 1169 N.C.C., „Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.” Ca urmare, „principiul libertăţii contractuale constă în dreptul unei persoane de a încheia orice contract, cu orice partener şi cu clauzele pe care părţile le convin, cu singurele limite impuse de lege, ordinea publică şi bunele moravuri.”2 Consecinţele aplicării acestui principiu sunt următoarele: a) libertatea în exprimarea voinţei la încheierea contractului (pentru încheierea contractului, cele două manifestări de voinţă se pot exprima în forme diferite, existând şi cazuri însă, în care legea obligă la exprimarea în formă scrisă, ca şi condiţie de validitate sau doar ca mijlod de probă); b) libertatea probelor în litigiile privitoare la contractele legate de activitatea comercială (sunt acceptate înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisire, expertiză, alte mijloace prevăzute de lege); c) libertatea soluţionării litigiului pe calea arbitrajului (jurisdicţie alternativă cu caracter privat; poate fi arbitraj instituţionalizat sau ad-hoc). Limitele principiului libertăţii contractuale (apărute în special în perioada modernă) sunt date de : a) contractele de adeziune (conform art. 1175 N.C.C., sunt acele contracte în care „clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi, pentru
1 2

Cărpenaru, Stanciu Drept comercial, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 400 Ibidem, p. 402

4

aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare.”) b) contracte cu clauze interzise de lege (prin Legea nr. 193/2000, au fost stabilite reguli speciale de încheiere a contractelor între comerciant şi consumator, în scopul protejării celui din urmă; sunt interzise clauzele considerate abuzive, în detrimentul consumatorului); 2. Încheierea contractului Încheierea contractului se realizează prin întâlnirea concordantă a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta reprezintă propunerea unei persoane adresată unei alte persoane, de a încheia un anumit contract. Ea constituie „o manifestare de voinţă care exprimă intenţia ofertantului de a se obliga, în cazul în care oferta este acceptată de destinatar.”3 Condiţiile ofertei sunt: a) să fie precisă şi completă (să cuprindă toate elementele necesare încheierii contractului, specifice pentru fiecare tip de contract); b) să fie fermă (să fie făcută fără rezerve). Oferta de a contracta poate fi exprimată expres (în scris, verbal, prin afişarea mărfii şi a preţului acesteia etc.) sau tacit. Potrivit art. 1188 alin. (2) N.C.C., emitentul ofertei de a contracta poate fi : „persoana care are iniţiativa încheierii contractului, care îi determină conţinutul sau, după împrejurări, care propune ultimul element esenţial al contractului.” Destinatar al ofertei poate fi o persoană determinată, generic determinată sau nedeterminată. Potrivit art. 1189 alin. (1) N.C.C., propunerea ce se adresează unor persoane nederminate, chiar dacă este precisă, nu reprezintă ofertă, ci, după, împrejurări, solicitare de ofertă sau intenţie de negociere. În mod excepţional, propunerea valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din lege, uzanţe sau, în mod neîndoielnic, din împrejurări. Potrivit art. 1200 N.C.C., oferta produce efecte numai din momentul în care ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile. Aşadar, până la ajungerea la destinatar, oferta poate fi retrasă fără

3

Ibidem, p. 407

5

Acceptarea ofertei se poate face în mod expres sau tacit.. : . considerat necesar pentru ca destinatarul să o primească. 1193 prevede răspunderea ofertantului pentru prejudiciul cauzat. . Potrivit art. şi ajunge în termen la autorul ofertei. e necesar ca acceptarea ofertei (ca şi oferta) să se realizeze în forma cerută de lege. .C. 1195 N.C. orice declaraţie de revocare a unei astfel de oferte nu poate produce efecte. . al practicilor statornicite între acestea. după împrejurări. ofertantul este obligat la respectarea acestui termen (care curge din momentul în care oferta ajunge la destinatar). Pentru revocarea ofertei fără termen înaintea unei perioade rezonabile conform N. Pentru ca încheierea contractului să fie valabilă.dacă oferta nu ajunge la destinatar în termenul stabilit sau în termen rezonabil.. din uzanţe ori din alte împrejurări.C.C. În ceea ce priveşte oferta fără termen de acceptare sunt posibile două situaţii : .în caz de deces sau incapacitate a ofertantului (dacă natura afacerii sau împrejurările o impun).oferta adresată unei persoane care nu este prezentă trebuie menţinută un termen rezonabil. 1196 N. 2 N. oferta este irevocabilă pe perioada în care autorul ei se obligă să o menţină. din acordul părţilor. Potrivit art. Potrivit art.C. dar şi atunci cînd ea poate fi considerată astfel în temeiul acordului părţilor. 6 . Cazurile în care oferta devine caducă sunt prevăzute în art. 1196 alin. acceptarea ofertei poate consta în orice act sau fapt al destinatarului.C. art.C.consecinţe cu condiţia ca retragerea să ajungă la destinatar anterior ofertei sau concomitent cu aceasta.oferta adresată unei persoane prezente rămâne fără efecte juridice dacă nu este acceptată imediat. al conţinutului ofertei ori al uzanţelor. din practicile statornicite între părţi. astfel cum aceasta a fost formulată. să o analizeze şi să expedieze acceptarea. dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă.C. tăcerea sau lipsa acţiunii destinatarului poate avea valoarea unei acceptări de ofertă cu condiţia ca aceasta să rezulte din lege. Deoarece oferta cu termen nu poate fi revocată înainte de expirarea acestuia. Dacă în ofertă este prevăzut un termen de acceptare. 1191..când este refuzată de către destinatar. al negocierilor.

incapacităţi de a vinde. Astfel. momentul încheierii contractul coincide cu momentul acceptării ofertei. Unitatea 2 Contractul de vânzare -cumpărare Obiective: Înţelegerea noţiunii de vânzare-cumpărare Înţelegerea noţiunii de pact de opţiune Prezentarea bunurilor în funcţie de aptitudinea de a fi vândute sau nu Cuvinte cheie: Vânzare-cumpărare. Astfel. În ceea ce priveşte locul încheierii contractului. Pentru contractul în formă simplificată. locul încheierii acestuia este localitatea în care se află destinatarul ofertei. contractul este considerat încheiat în momentul în care acceptarea ofertei ajunge la ofertant. De asemenea. pact de opţiune. Noul Cod civil reglementează şi momentul încheierii contractului în formă simplificată. contractul este considerat încheiat la momentul săvârşirii actului sau faptului concludent. Pentru persoanele absente. incapacităţi de a cumpăra 7 .Noul Cod civil reglementează momentul şi locul încheierii contractului. fără a-l înştiinţa pe ofertant cu privire la acceptarea ofertei. acesta este localitatea în care se află ofertantul şi în care acceptarea ofertei ajunge la acesta. chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive ce nu îi sunt imputabile. pentru contractul încheiat între persoane prezente. în situaţiile în care acceptarea ofertei se realizează printr-un act sau fapt concludent al destinatarului.

4 5 G. Definiţia pe care o oferă NCC a fost deja criticată în literatura de specialitate5. alin. dreptul la pensie. după caz. dreptul său de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanţă. 8 . Mai mult decât atât. L. în schimbul unei sume de bani”4. în cazul vânzării-cumpărării unor astfel de bunuri trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii de publicitate. ca înscrierea în Cartea funciară. transferă şi garantează unei altei părţi. B. Caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare -contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensual. 1650. cumpărătorul obligându-se. op. pp. prin acordul de voinţă al părţilor. Boroi. cit.Definiţie “Vânzarea este contractul care transmite dreptul de proprietate asupra unui bun. 368 şi urm. De asemenea. în schimb. nu pot face obiectul contractului de vânzare-cumpărare. vânzătorul neavând o obligaţie de transfer al proprietăţii. Drepturile personale nepatrimoniale şi nici drepturile patrimoniale cu un caracter foarte personal (de ex. altfel spus transferul de proprietate nu mai operează ca în vechea reglementare la momentul acordului de vointă. De la această regulă generală există şi unele excepţii. de exemplu vânzareacumpărarea de bunuri imobile se poate face numai în formă autentică. din moment ce transmiterea dreptului proprietăţii se realizează ex lege. numită preţ. sau dreptul asupra unei universalităţi juridice. contractul de vânzare-cumpărare poate fi definit ca fiind acel contract în baza căruia o parte. Contractul de vânzare -cumpărare A. numită vânzător. după intrarea în vigoare a NCC. ci la momentul înscrierii în Cartea funciară. Aşadar. întrucât transferul proprietăţii se produce de drept. se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să-l plătească”. (1)] ca fiind “contractul prin care vânzătorul transmite sau. să plătească vânzătorului o sumă de bani. p. dreptul la întreţinere).2. Stănciulescu. înscrierea în Cartea funciară are caracter constitutiv de drepturi.. 329 Ibidem.ca regulă generală el se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. NCC defineşte vânzarea [art. de la vânzător la cumpărător. numită cumpărător.

-contractul de vânzare-cumpărare este un contract cu titlu oneros. dar prin vânzare se pot transmite şi alte drepturi: drepturi de uzufruct. E. Domeniu de aplicare De obicei contractul de vânzare-cumpărare transferă dreptul de proprietate. executorii. dacă legea nu impune o anumită formă pentru încheierea sa valabilă. notarii publici. încheierea sa dând naştere la drepturi şi obligaţii reciproce pentru părţile contractante. Nu se pot transmite prin vânzare drepturi personale nepatrimoniale. vânzarea unui teren).contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate C. de aceea este necesar ca ele să aibă capacitate deplină de exerciţiu. Există însă şi vânzări care trebuie să fie încheiate în formă autentică (de ex. iar incapacitatea este excepţia. avocaţii. procurorii. alin. art. aşadar regula este capacitatea. -contractul de vânzare cumpărare este un contract comutativ. drepturi de creanţă etc. 1172. Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea absolută. . Vânzarea este un contract cu titlu oneros. fiecare parte urmărind să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiei asumate –NCC. (1).-contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic (bilateral). Cei care nu au capacitate de exerciţiu pot încheia un astfel de contract doar prin intermediul ocrotitorului legal şi cu autorizaţia autorităţii tutelare. D. drepturi de creanţă. grefierii. Regula generală este că pot cumpăra şi vinde toţi cei cărora legea nu le interzice. consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cumpăra direct sau prin persoane 9 . Vânzarea-cumpărarea este un act de dispoziţie pentru părţi. adică existenţa şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor este cunoscută de către părţi încă de la momentul încheierii contractului. deoarece ambele părţi urmăresc obţinerea unor foloase de natură patrimonială. Incapacităţi de a cumpăra -judecătorii. contractul se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. 1178 NCC (regula generală). Încheierea contractului Conform art.

Incapacităţi de a vinde Conform NCC. c)judecătorii sindici. Bunuri ce pot fi vândute Pentru ca un bun să poată constitui obiectul material al prestaţiei vânzătorului. persoanele prevăzute la art. -sunt incapabili să cumpere. 1656). 10 . insesizabile şi imprescriptibile. -să nu facă parte din domeniul public al statului sau unităţilor administrativteritoriale. F. concesionate sau date în folosinţă gratuită. lumina soarelui etc. ele putând fi date în administrarea regiilor autonome sau instituţiilor publice. tutorele.să existe în circuitul civil Nu pot fi vândute acele bunuri care prin natura lor nu pot face obiectul contractului de vânzare-cumpărare. direct sau prin persoane interpuse: a)mandatarii pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă. art. (1). aerul. care prin natura lor nu pot face obiectul dreptului de proprietate (de ex. nici în numele persoanei ocrotite (art. nu pot de asemenea să vândă bunurile proprii pentru un preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează sau a cărui administrare o supraveghează. substanţele şi medicamentele ce conţin stupefiante. practicienii în insolvenţă. G. Astfel de bunuri sunt inalienabile. (1). alin.interpuse. aşa cum am mai arătat. muniţiile şi explozibilii. 1655. nu vândute. cu excepţia cazului în care au împuternicire expresă în acest sens. administratorul provizoriu pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă. care au incapacitatea de a cumpăra. sub sancţiunea nulităţii absolute.). drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea. executorii şi alte persoane care ar putea influenţa vânzarea făcută prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează. b) părinţii. dar. el trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: . curatorul. -bunuri cu privire la comercializarea cărora există un monopol de stat – armamentul. Cei cărora le este interzis să cumpere ori să vândă nu pot să ceară anularea vânzării nici în nume propriu. 1164 alin.

11 . Preţul Preţul este obiectul prestaţiei cumpărătorului. Conform noului Cod nu prezintă importanţă dacă. sub sancţiunea nulităţii absolute. este menţinută în continuare revocarea donaţiei. daune-interese. H. constând într-o sumă de bani care corespunde valorii lucrului vândut. vânzarea bunului altuia. părţile cunoşteau proprietarul lucrului vândut. Cu toate acestea. în formă autentică (art. Imposibilitatea obligaţiei se apreciază in abstracto. la art. -lucrul să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor -lucrul să fie determinat sau determinabil. Sancţiunea pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un bun care nu este destinat comerţului este nulitatea absolută. chiar cu acordul testatorului) se face întotdeauna. proprietatea trece în patrimoniul cumpărătorului în momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar. licit şi posibil Bunurile certe se caracterizează prin trăsături proprii. Lipsa preţului atrage nulitatea absolută a vânzării. 1683. Trebuie să reţinem că. cumpărătorul poate cere rezoluţiunea contractului. -bunurile din patrimoniul cultural-naţional. -obligaţia asumată trebuie să fie posibilă. întrucât vânzarea unei moşteniri nedeschise încă este nulă absolut. întrucât nimeni nu poate fi obligat la imposibil. adică trebuie să fie o imposibilitate obiectivă pentru oricine. determinarea se va face prin arătarea speciei (grâu.Deşi se află în circuitul civil. restituirea preţului şi. conform NCC. calităţii ş. la încheierea contractului.să fie determinat sau determinabil. cantităţii. . În cazul bunurilor de gen. Vânzarea unei moşteniri (deschise. NCC reglementează. nu doar pentru debitorul obligaţiei. 1747). în material vânzării nu mai există interdicţia vânzării între soţi. documentele ce fac parte din fondul arhivistic naţional. Preţul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: -să fie fixat într-o sumă de bani. dacă este cazul. Ca regulă generală. porumb). În cazul în care vânzătorul nu asigură transmiterea bunului.a. comercializarea unor astfel de bunuri este restricţionată.

Dreptul de opţiune se notează în cartea funciară atunci când este vorba despre drepturi tabulare. licită şi morală. Cauza se compune din două elemente: scopul direct (imediat) şi scopul indirect (mediat). (1). Pactul de opţiune Pactul de opţiune este o instituţie nouă. însoţită de dovada comunicării sale de către cealaltă parte. Conform art. iar din actul secret rezultă că el nu este datorat. I. aceea a expirării termenului de opţiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului. introdusă de NCC. în cazul pactului de opţiune privind un contract de vânzare asupra unui bun individual determinat. alin. respectiv să-l plătească. 12 . după caz.-să fie sincer şi serios Preţul este sincer atunci când cel menţionat în contract este acela convenit în realitate de părţi. Cauza contractului Cauza contractului de vânzare-cumpărare este un element constitutiv şi o condiţie de validitate acestuia. putând echivala cu o liberalitate (donaţie deghizată). Preţul este serios dacă nu este derizoriu. între data încheierii pactului şi data exercitării opţiunii sau. Scopul indirect semnifică aşadar. 1668. dacă până la expirarea termenului de opţiune nu s-a înscris o declaraţie de exercitare a opţiunii. iar cumpărătorul cu bunul dobândit. Scopul direct al vânzătorului este primirea preţului în schimbul înstrăinării bunului. absenţa sa atrăgând nulitatea absolută a vânzării. iar al cumpărătorului dobândirea bunului în schimbul plăţii preţlui. Cauza trebuie să fie reală. dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestui act. adică dacă nu este disproporţionat cu valoarea lucrului vândut. contractul va fi nul ca vânzare-cumpărare. Dreptul de opţiune se radiază din oficiu. nevoile pe care vânzătorul doreşte să şi le satsifacă din preţul obţinut. Scopul indirect îl constituie motivul determinant care a antrenat manifestarea consimţământului de a încheia contractul. Pentru validitatea contractului de vânzare cumpărare cauza trebuie să existe. J. În situaţia în care preţul este fictiv. Preţul este fictiv atunci când părţile nu intenţionează să-l ceară.

1669). Contractul de locaţiune Obiective: Înţelegerea noţiunii de contract de schimb Înţelegerea noţiunii de contract de locaţiune Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor copermutanţilor Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor locatorului şi locatarului Cunoaşterea condiţiilor şi modului de încheiere a contractelor de schimb şi de locaţiune Cuvinte cheie: Schimb. Hamangiu. precum şi posibilitatea finalizării unei vânzări (toate în cuprinsul unui singur act juridic. Stănciulescu. dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite. Ed. Pactul de opţiune este un contract care conţine6: o ofertă (a promitentului). Bucureşti. Contractul de schimb 1. 339 13 . închiriere de locuinţe A. locaţiune. un termen de opţiune (acordat beneficiarului). „În lipsă de stipulaţie contrară. Unitatea III Contractul de schimb. Instituţii de drept civil. În cazul promisiunii bilaterale de vânzare (art. atunci când o parte refuză din motive care îi sunt imputabile să încheie contractul promis. 1670. 2011. cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract.Amintim că o promisiune este unilaterală când o singură parte se obligă să vândă sau să cumpere un lucru. L. locatar. Potrivit art. Noţiune 6 G. sumele plătite în temeiul unei promisiuni de vânzare reprezintă un avans din preţul convenit”. copermutant. p. Boroi. locator.

denumite copermutanţi. 1777. numită chirie –NCC. -translativ de proprietate 3. B. 2. -caracter oneros. . Dacă nu există o echivalenţă între bunurile schimbate.comutativ. Contractul de locaţiune 1.Contractul de schimb este acel contract prin care fiecare dintre părţi. 1765). Caractere juridice -contract consensual. Definiţie Contractul de locaţiune presupune transmiterea folosinţei temporare a unui bun de la una dintre părţi. -contract comutativ. Condiţiile de validitate În cazul contractului de schimb condiţiile de validitate sunt aceleaşi cu acelea ale contractului de vânzare-cumpărare. -contract cu titlu oneros. art. Caractere juridice -caracter consensual. În lipsă de stipulaţie contrară. Fiecare dintre părţi este considerată vânzător în ceea ce priveşte bunul pe care îl înstrăinează şi cumpărător în ceea ce priveşte bunul pe care îl dobândeşte. -caracter bilateral (sinalagmatic). 2. numită locator. încheierea unui act scris este preferată însă în practică pentru a preîntâmpina eventualele litigii dintre părţi –ad probationem. părţile suportă în mod egal cheltuielile pentru încheierea contractului de schimb (NCC art. Nu este necesar ca bunurile schimbate să fie de acelaşi fel. celeilalte părţi. transmite sau după caz se obligă să transmită un bun pentru a dobândi un altul (NCC art. numită locatar. 1763). copermutantul care primeşte bunul de o valoare mai mare va plăti celuilalt o sumă de bani numită sultă. prin contractul de schimb părţile îşi transmit reciproc proprietatea asupra unui lucru sau a unui alt drept real. în schimbul unei sume de bani. Aşadar. 14 .

1783). Ca regulă generală. 5. Atât contractele de locaţiune încheiate în formă autentică. sunt obligaţii principale ale locatorului (chiar fără vreo stipulaţie expresă): 15 . 4. persoanele care potrivit legii pot face doar acte de administrare pot încheia contractul de locaţiune pentru o perioadă de maxim 5 ani. 6. Încheierea contractului de locaţiune –la data la care părţile au convenit asupra bunului şi preţului (art. cât şi în alte bunuri sau prestaţii. -pe durata locaţiunii imobilului. 1786-1795) –conform NCC. 1781). Obligaţiile locatorului (art. durata se va reduce de drept la 49 de ani. pentru plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract (art. Preţul locaţiunii –poate consta atât într-o sumă de bani. -pe durata pentru care s-a calculat chiria. Atunci când contractul este încheiat pe durată determinată. Atunci când părţile prevăd o perioadă mai mare. cât şi cele încheiate prin înscris sub semnătură privată şi înregistrate la organele fiscale constituie titluri executorii. Stabilirea preţului chiriei se face similar cu stabilirea preţului vânzării. Durata contractului de locaţiune (art. 8. 1798). contractul de locaţiune fiind un astfel de contract. b) obiectul contractului de locaţiune -nu îl constituie lucrul în sine ci folosinţa acestuia. Condiţii de validitate a) capacitatea părţilor Atât locatorul cât şi locatarul trebuie să aibă capacitatea juridică pentru a face acte de administrare.nu poate depăşi 49 de ani. 1785): -pe termen de un an în cazul locuinţelor nemobilate sau spaţiilor pentru exercitarea activităţii unui profesionist. pe tot parcursul contractului. Incapacităţi –prevederile art. locaţiunea se stabileşte (art. 1654 şi 1655 cu privire la incapacităţile de a vinde şi de a cumpăra se aplică şi în cazul contractului de locaţiune. -contract cu executare succesivă în timp 3. pentru bunurile mobile puse la dispoziţia locatarului pentru folosinţa unui imobil. 7. dar părţile nu arată durata locaţiunii. în situaţia bunurilor mobile sau al camerelor sau apartamentelor mobilate. pe care locatorul trebuie să o asigure locatarului în mod continuu.-contract sinalagmatic.

sau după împrejurări. locatorul garantează contra tuturor viciilor lucrului. chiar dacă nu au fost cunoscute la încheierea contractului. diminua sau stânjeni o asemenea folosinţă (art. sau. în condiţiile legii. conform destinaţiei stabilite prin contract. -să asigure locatarului liniştita şi utila folosinţă a bunului pe tot timpul locaţiunii. locatarul are dreptul să ceară o diminuare a chiriei. Conform art. deşi ia cunoştinţă. locatorul trebuie să îl garanteze pe locatar că nu îi va cauza tulburări prin fapta proprie. săntăţii sau integrităţii corporale a locatarului) care împiedică sau micşorează folosirea bunului. -să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii. Neînlăturarea viciilor în cel mai scurt termen dă naştere dreptului locatarului de a obţine o scădere proporţională a chiriei. de o mai mică importanţă. 1790 NCC. Locatorul are obligaţia de a efectua toate reparaţiile necesare pentru menţinerea bunului în stare corespunzătoare întrebuinţării. cu privire la lucrul închiriat.-să predea locatarului bunul dat în locaţiune. cât şi garanţia contra viciilor. acestea pot fi făcute de locatar. obligaţie ce presupune atât garanţia împotriva tulburărilor de drept şi de fapt. pe toată durata locaţiunii. potrivit destinaţiei prezumate. În situaţia în care aceste vicii aduc un prejudiciu 16 . după natura bunului. dacă au existat dinainte sau au survenit pe parcursul locaţiunii. Totuşi. În primul rând. Articolul se referă la viciile ascunse (conform alineatului următor. nu efectuează reparaţiile necesare. Cheltuielile predării lucrului închiriat cad în sarcina locatorului. rezilierea contractului. locatorul poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzează vieţii. iar acesta. În acest caz. destinaţia sa anterioară. Dacă predarea lucrului se face cu întârziere. 1787). Dacă după încheierea contractului apare necesitatea unor reparaţii ce sunt în sarcina locatorului. nu şi cele uzuale. Locatorul este obligat să predea bunul împreună cu toate accesoriile sale în stare corespunzătoare utilizării acestuia (art. atât sumele cheltuite de locatar cât şi dobânzi socotite de la data efectuării cheltuielilor. locatorul are o obligaţie de garanţie. Similar cu vânzătorul. orice cea potrivit căreia locatarul îl foloseşte. proporţional cu durata întârzierii. locatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului. care sunt în sarcina locatarului. sau în lipsa unei astfel de prevederi. 1789). locatorul este dator să restituie. Trebuie să reţinem că această obligaţie priveşte doar reparaţiile importante şi necesare. fiind dator să se abţină de la orice fapt care ar împiedica. în cazul viciilor grave.

. dacă durata locaţiunii este mai mare de o lună. decât dacă tulburările începute înaintea predării bunului îl împiedică pe locatar să îl preia. Dacă nu există uzanţe şi în lipsa unei stipulaţii contrare. -să invoce excepţia de neexecutare -obligaţia locatarului de a folosi bunul cu prudenţă şi diligenţă. 1796): -obligaţia de a lua în primire bunul. În caz de refuz al plăţii. 8.în prima zi lucrătoare a fiecărei luni. dar mai mică de un an. Locatorul este ţinut să il garanteze pe locatar şi în cazul tulburărilor de drept (chiar şi în lipsa unei tulburări de fapt). Locatorul este ţinut să îl garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terţ care nu pretinde vreun drept asupra bunului (tulburare de fapt). În lipsă de stipulaţie contrară. 1797. locatarul este obligat să plătească chiria la termenele stabilite potrivit uzanţelor. Locatarul are obligaţia de a plăti chiria în cuantumul şi la termenul stabilite prin contract. dacă durata locaţiunii este de cel puţin un an.locatarului. . Dacă locatarul cunoştea cauza de evicţiune la data încheierii contractului.în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru. atunci el nu are dreptul la dauneinterese. Locatorul trebuie să il despăgubească pe locatar pentru toate prejudiciile suferite din această cauză. -să ceară rezilierea contractului.în avans pentru toată durata contractului. Obligaţiile locatarului Obligaţiile principale ale chiriaşului sunt (NCC. -obligaţia de a plăti chiria. NCC: . (2). alin. locatorul poate fi obligat şi la daune interese (dacă nu le-a cunoscut şi nu era dator să le cunoască). Cu privire la locul plăţii chiriei. regula generală este că aceasta se plăteşte la domiciliul debitorului (este cherabilă). chiria se plăteşte. art. locatorul poate cere rezilierea contractului sau daune interese (sau ambele). 17 . dacă aceasta nu depăşeşte o lună. potrivit dispoziţiilor art. locatorul poate: -să ceară executarea silită. În cazul în care locatarul nu îşi îndeplineşte această obligaţie. Locatarul are obligaţia de a lua în primire lucrul la data încheierii contractului şi la locul unde se afla la momentul încheierii contractului.

locatorul poate cere readucerea bunului la starea iniţială şi plata de despăgubiri pentru orice eventuală pagubă. este necesar 7 G. deţinerea sau accesul la bun. locatarul are obligaţia de a notifica de îndată pe locator cu privire la necesitatea efectuării reparaţiilor (ce sunt în sarcina locatorului. 1823). Restituirea bunurilor mobile luate în locaţiune se face în locul în care au fost predate. 9. 446 18 . -obligaţia de restituire a bunului La încetarea locaţiunii. p. În acest sens Codul instituie prezumţia că bunul a fost primit în stare corespunzătoare întrebuinţării sale potrivit destinaţiei stabilite. Stănciulescu. în lipsă. totală sau parţială. În situaţia în care bunul este mobil. conform destinaţiei stabilite prin contract sau. Cazul fortuit este exonerator de răspundere. Cu privire la îmbunătăţirile aduse bunului închiriat (art. locatorul are dreptul de a păstra lucrările adăugate şi autonome şi nu poate fi obligat la despăgubiri decât dacă locatarul a efectuat lucrările cu acordul său prealabil. 1805). Sublocaţiunea este în fapt un nou contract de locaţiune. reparaţiile de întreţinere care au un caracter curent sunt în sarcina locatarului). Locatarul poate să încheie o sublocaţiune. locatarul este obligat să restituie bunul luat în locaţiune în starea în care l-a primit. Observăm că locatarul nu poate schimba destinaţia bunului fără acordul locatorului. la sublocatar sau altor persoane cărora le-a fost îngăduită folosirea. în schimbul unei chirii7. în lipsă de stipulaţie contrară. 1821). conform destinaţiei prezumate. unei alte persoane dacă această facultate nu i-a fost interzisă în mod expres (art. întrucât. Răspunderea este extinsă şi cu privire la membri familiei locatarului. în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorate din cauza vechimii (art. În situaţia în care nu a existat acordul său prealabil. cit. inclusive cea cauzată de incendiu. L. Boroi. Lipsa acordului prealabil duce la pierderea dreptului de retenţie al locatarului. ori chiar să cedeze locaţiunea. destinaţia anterioară sau cea potrivit căreia locatarul îl foloseşte. op. în funcţie de natura bunului. în tot sau în parte. Sublocaţiunea şi cesiunea contractului de locaţiune Sublocaţiunea este contractul prin care locatarul transmite unei alte persoane numită sublocatar dreptul de folosinţă temporară asupra lucrului închiriat de la locator.. Locatarul răspunde pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosinţei. De asemenea.Locatarul are obligaţia de a folosi bunul cu prudenţă şi diligenţă.

atunci când există un pact comisoriu. dacă locatorul vinde lucrul închiriat. Aşadar. Rezilierea. În cazul încetării contractului la expirarea termenului (încetare de drept) nu este necesară o înştinţare prealabilă. 1277). iar când lipseşte se va stabili după uzanţe. dacă este cazul. locatorul îl poate urmări pe sublocatar până la concurenţa chiriei pe care acesta o datorează locatarului. dar poate opera şi de drept. cesionarul dobândeşte drepturile şi obligaţiile locatarului. Înstrăinarea lucrului închiriat prin acte între vii.acordul scris al locatorului.conform art. Sublocaţiunea sau cedarea locaţiunii nu este posibilă dacă prin contract se prevede interdicţia de a face o astfel de operaţiune juridică. 1810 referitoare la tacita relocaţiune sunt aplicabile tuturor contractelor de locaţiune al căror termen se împlineşte după intrarea în vigoare a noului Cod. Termenul de preaviz poate fi convenţional sau legal. cu daune-interese. 1811. astfel: 8 Ibidem. cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz (art. celalată parte are dreptul de a rezilia locaţiunea. Desfiinţarea titlului locatorului –dacă dreptul locatorului este desfiinţat. dar pe durată nederminată. În ceea ce priveşte cesiunea contractului de locaţiune. 450 19 . Încetarea contractului de locaţiune Ca regulă generală. În caz de neplată a chiriei. din partea oricăreia dintre părţi. aceasta se face numai cu acordul locatorului. locaţiunea încetează de drept (art. Contractul încheiat pe o perioadă nedeterminată poate înceta prin denunţare unilateral. Din aceste dispoziţii rezultă că prin tacita relocaţiune se încheie un nou contract de locaţiune (nu se prelungesc efectele celui vechi) 8. Conform Legii mr. cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea încheiată anterior. împreună cu drepturile şi obligaţiile ataşate acestei calităţi. Cesiunea contractului este operaţiunea juridică prin care se realizează transferul către un terţ al calităţii de contractant. în cazul cesiunii contractului de locaţiune. cu aceleaşi clauze. 1818). ca regulă generală este dispusă de instanţă. dispoziţiile art. locaţiunea încetează la data expirării termenului contractului. 10. Distrugerea bunului –dacă bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei stabilite. contractul de locaţiune încetează de drept. 71/2011. Rezilierea –atunci când una dintre părţi nu îşi execută obligaţiile contractual. p.

20 . în schimbul unui preţ numit arendă. transmite terenuri sau alte bunuri agricole celeilalte părţi (arendaş). Prin urmare regulile generale ale locaţiunii se vor aplica în cazul arendării. dacă la data înstrăinării bunul se afla în folosinţa locatarului. Cu caracter de noutate. Codul civil reglementează şi regulile speciale aplicabile închirierii de locuinţe. dacă locatarul a îndeplinit aceste formalităţi. arendaş. ci o varietate a contractului de locaţiune. arendator. d) în cazul celorlalte bunuri mobile. Definiţie -Contractul de arendare este acel contract prin care una dintre părţi (arendator). dacă locaţiunea a fost notată în cartea funciară. Contractul de arendare Contractul de arendare nu este un contract distinct. dacă data certă a locaţiunii este anterioară datei certe a înstrăinării. c) în cazul mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate. Aplicarea contractului de închiriere de locuinţe este extinsă şi asupra spaţiilor destinate exercitării activităţii unui profesionist (art. antrepriză. b) în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară. în scopul exploatării periodice. ca varietate a contractului de locaţiune. Contractul de antrepriză Obiective: Înţelegerea noţiunii de arendare Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor pe care le au părţile contractului de arendare Înţelegerea noţiunii de antrepriză Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor pe care le au părţile contractului de antrepriză Cuvinte cheie: Arendare. Unitatea IV Contractul de arendare. antreprenor 1. 1778).a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară.

pomicole. Aşadar. cum ar fi (observăm că enumerarea nu este una limitativă): . maşinile. pot fi arendate orice bunuri agricole. se pot arenda şi terenurile agricole neproductive. titlu executoriu pentru plata arendei la termenele şi modalităţile stabilite în contract.animalele. Conform art. Dacă durata este nedeterminată. platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă. 1837). 1845 C. contractul de arendare care se încheie în formă autentică şi cel înregistrat la consiliul local constituie. în condiţiile legii. 1838).Bunuri ce pot fi arendate –conform art. câte un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate. Prin urmare. livezile. utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole. terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice. .terenurile cu destinaţie agricolă. Arendaşul are obligaţia de a depune un exemplar al contractului (care se încheie de regulă în trei exemplare). civ. Dacă bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale. arendarea se consideră făcută pentru perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul (art. viile. Încheierea contractului Sub sancţiunea nulităţii absolute. la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate.. amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare. unde urmează să fie înregistrat într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local. arbuştii fructiferi. construcţiile de orice fel. contractul de arendare se face în formă scrisă (art.. drumurile tehnologice. contrucţiile. civ. contractul de arendare este un contract solemn. plantaţiile de hamei şi duzi. şi anume terenuri agricole productive – arabile. utilajele etc. pepinierele viticole. 21 . 1836 C. păşunile împădurite. -obligaţia de asigurare a folosinţei liniştite şi utile a bunului dat în arendă (garanţie împotriva tulburărilor de drept şi de fapt). Nerespectarea acestei obligaţii atrage sancţiunea unei amenzi civile stabilite de instanţa de judecată pentru fiecare zi de întârziere. Obligaţiile arendatorului -obligaţia de a preda bunurile către arendaş în stare corespunzătoare exploatării agricole şi de efectuare a reparaţiilor importante. animalele.

Spre deosebire de vânzare.. (1). în schimbul unui preţ. Reînnoirea contractului de arendare Conform art. dacă niciuna dintre părţi nu a comunicat cocontractantului. 1848. în starea în care le-a primit. 1850. să execute o lucrare. Încetarea contractului Ca regulă generală arendarea încetează la expirarea termenului. incapacitatea sau falimentul arendaşului. -obligaţia de restituire a lucrurilor. arendaşul poate schimba categoria de folosinţă a terenului arendat numai cu acordul scris şi prealabil dat de către proprietar şi cu respectarea dispoziţiilor în materie funciară. Contractul va fi de vânzare şi nu de antrepriză dacă executarea lucrării nu constituie scopul principal al contractului. alin. Aceste termene se reduc la jumătate dacă durata contractului de arendare este de un an sau mai scurtă. 2. -obligaţia de a folosi bunurile ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei lor. Delimitarea contractului de vânzare de cel de antrepriză presupune totuşi anumite dificultăţi. -obligaţia de a asigura bunurile agricole pentru riscul pieirii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor calamităţi naturale. mai ales în situaţia în care antreprenorul achiziţionează şi materialele necesare pentru realizarea lucrării.Obligaţiile arendaşului -plata arendei (în bani sau produse) în locul şi la termenele stabilite prin contract. 1839 C. Conform art. unde 22 . Contractul de antrepriză A. contractul de arendare se reînnoieşte de drept. contractul de arendare mai poate înceta şi prin decesul. refuzul său cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului. cumpărătorul este ţinut să respecte arenda. 1851 NCC. Nerespectarea acestei obligaţii nu atrage însă nicio sancţiune legală. pe riscul său. În situaţia în care arendatorul vinde bunurile arendate. prin contractul de antrepriză. civ. iar în cazul terenurilor cu destinaţie agricolă. la încetarea contractului. pentru aceeaşi durată. sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar. în scris. materială sau intelectuală. Definiţie şi caractere generale Potrivit art. cel puţin un an. antreprenorul se obligă ca. Conform art.

1.funcţionarii publici. 23 . în baza unui contract cu antreprenorul. pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă. în cadrul contractului de antrepriză. E. nu pot să încheie un contract de antrepriză pentru un preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o supraveghează. D. preţul poate fi stabilit într-o sumă de bani sau în alte bunuri sau prestaţii. pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă.mandatarii. practicienii în insolvenţă. Subantrepriza (art. curatorul. B. următoarele categorii de persoane: . 1852) Antreprenorul poate încredinţă unuia sau mai multor subantreprenori executare unor părţi sau elemente ale lucrărilor sau serviciilor (dacă respectivul contract nu a fost încheiat intuitu personae). judecătorii sindici. 1. consimţământ valabil. care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează. Antreprenorul răspunde faţă de beneficiar pentru fapta subantreprenorului cât şi pentru propria faptă. C. dacă nu au fost plătite de antreprenor (până la concurenţa sumei datorate) –NCC art. Incapacităţi Art. Aşadar. administratorul provizoriu. Încheierea contractului Încheierea valabilă a contractului de antrepriză presupune respectarea cerinţelor generale pentru validitatea contractului prevăzute la art. executorii.preţul este întotdeauna stabilit în bani.părinţii.(1) se aplică în mod corespunzător şi contractului de antrepriză. Obligaţiile şi drepturile antreprenorului -obligaţia de a executa lucrarea în condiţiile şi termenii stabiliţi prin contract.304 (cu excepţia cazului în care reprezentantul a fost împuternicit în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului nu a fost determinat în asemenea mod încât să excludă posibilitatea unui conflict de interese). obiect determinat. tutorele. 1857). 1856. cu excepţia cazului prevăzut la art.655 alin. -obligaţia de a procura. au şi în reglementarea noului Cod o acţiune directă împotriva beneficiarului. . 1179 (capacitatea de a contracta. Persoanele care au desfăşurat o activitate de prestare de servicii sau executare de lucrări. precum şi alte asemenea persoane. posibil şi licit. 1853 NCC prevede că dispoziţiile art. păstra şi întrebuinţa materialele (art. . o cauză valabilă a obligaţiilor).

beneficiarul nu ia măsurile necesare. Beneficiarul are obligaţia de a plăti doar acele creşteri ce nu puteau fi prevăzute de antreprenor la momentul încheierii contractului. pentru a căror calitate este răspunzător. potrivit contractului. 1863) Antreprenorul are obligaţia de a garanta contra viciilor lucrării şi pentru calitatea convenită (similar cu dispoziţiile privind garanţia contra viciilor lucrului vândut). antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului notificându-l în acest sens. folosirea sau destinaţia lucrării cauzat de: -materialele procurate sau celelalte mijloace pe care. În cazul în care antreprenorului i-au fost încredinţate materiale de către beneficiar. primul are obligaţia de ale păstra şi de a le întrebuinţa conform destinaţiei lor. serviciile prestate şi cheltuielile effectuate Antreprenorul are această obligaţie. la cererea beneficiarului.Ca regulă generală. a serviciilor prestate sau a bunurilor furnizate. -obligaţia de a informa beneficiarul (art. sub sancţiunea de a prelua riscul şi de a răspunde pentru prejudiciile cauzate inclusive terţilor. 1867 foloseşte denumirea de preţ forfetar –dinainte stabilit la o sumă globală şi invariabilă). beneficiarul le-a pus la dispoziţie. -obligaţia de a garanta contra viciilor şi pentru calităţile convenite (art. -obligaţia de a justifica orice creştere a preţului (art. să justifice modul de întrebuinţare şi să restituie ceea ce nu a fost folosit. 1865) Această obligaţie a antreprenorului există în situaţia în care la încheierea contractului a existat o estimare cu privire la preţul lucrărilor sau al serviciilor. 1858). beneficiarul trebuie să plătească preţul convenit şi nu poate 24 . Antreprenorul are obligaţia de a informa pe beneficiar despre orice pericol cu privire la trăinicia. În situaţia în care contractul este încheiat pentru un preţ global (art. -existenţei sau ivirii unor împrejurări pentru care antreprenorul nu este ţinut să răspundă. Antreprenorul are de asemenea obligaţia de a rezilia contractul dacă lucrarea ameninţă sănătatea sau integritatea corporală a persoanelor. în situaţia în care preţul este stabilit în funcţie de valoarea lucrărilor executate. -obligaţia de a da socoteală despre stadiul lucrărilor. -instrucţiunilor necorespunzătoare date de beneficiar. Dacă în urma informării la care ne-am referit. antreprenorul este obligat să execute lucrarea cu materialele sale.

1869 NCC instituie şi dreptul la ipotecă legală pe care îl are antreprenorul. beneficiarul este obligat să furnizeze din nou materialele (dacă pieirea sau deteriorarea nu este imputabilă antreprenorului). În accepţiunea Codului. beneficiarul are obligaţia de a verifica lucrarea. -obligaţia de recepţie a lucrării (art.cere o diminuare. chiar dacă lucrarea sau serviciul a necesitat mai puţină muncă sau a costat mai puţin. de regulile privind suspendarea fortuită a executării obligaţiei. dacă prin lege sau contract nu se prevede altfel. 1860) În situaţia în care lucrul piere sau este deteriorat înaintea recepţiei (iar cauzele nu sunt imputabile beneficiarului). Ca urmare a neexecutării culpabile a acestei obligaţii de către beneficiar. Dacă obiectul contractului este o lucrare. Întinderea ipotecii este în limita sporului de valoare realizat. lucrarea se socoteşte recepţionată fără reserve. G. 1862). cu condiţia de a nu stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor. În celelalte cazuri. Pieirea sau deteriorarea lucrului după recepţia lucrării În această situaţie antreprenorul rămâne răspunzător în temeiul garanţiei contra viciilor şi pentru calităţile convenite. antreprenorul care a procurat materialul este dator să o refacă pe cheltuiala sa şi cu respectarea condiţiilor şi termenelor iniţiale. pe propria cheltuială. 1864). Dacă materialul a fost procurat de beneficiar. După ce primeşte înştiinţarea din partea antreprenorului că lucrarea este finalizată. Art. Pieirea lucrului înainte de recepţie (art. acesta este ţinut să suporte cheltuielile refacerii doar în situaţia în care pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor. H. -obligaţia de plată a preţului (art. într-un termen rezonabil (potrivit naturii lucrării şi uzanţelor în domeniu) şi de a o recepţiona (să o ridice atunci când este cazul). la fel cum antreprenorul nu poate pretinde o creştere a preţului. F. Obligaţiile şi drepturile beneficiarului Beneficiarul are dreptul de a verifica lucrarea în cursul executării ei. dacă aceasta corespunde condiţiilor stabilite prin contract. iar în cazul bunurilor immobile antreprenorul are obligaţia de a realiza înscrieri în Cartea funciară. pentru garantarea preţului datorat pentru lucrare. beneficiarul are obligaţia de a plăti antreprenorului preţul la data şi locul recepţiei întregii lucrări. recepţionarea fără rezerve duce la pierderea dreptului de a invoca viciile aparente ale lucrării sau lipsa aparentă a calităţilor convenite. ţinând seama dacă este cazul. 25 .

După recepţia provizorie.lucrarea sau serviciul nu se execută în modul convenit şi. riscurile trec asupra beneficiarului. potrivit legii. Beneficiarul are obligaţia (în cazul încetării contractului) să recepţioneze partea deja executată. Decesul antreprenorului sau incapacitatea de a finaliza lucrarea sau de a presta serviciul (fără culpa sa) atrage încetarea contractului dacă acesta a fost încheiat intuitu personae. 1873) Neîndeplinirea obligaţiilor de către beneficiar care duce la imposibilitatea începerii sau continuării cotnractului. decesul beneficiarului nu determină încetarea contractului. până la terminarea lucrării (art.I. dă naştere dreptului antreprenorului de a cere rezilierea contractului (cu daune-interese. Această prevedere exista în vechiul cod. 1872): . Încetarea contractului I. 1870. J. Cauze special de încetare Conform art. .1.respectarea termenului convenit pentru recepţia lucrării a devenit vădit imposibilă. Beneficiarul are obligaţia de a permite antreprenorului de a folosi căile de acces. antreprenorul şi beneficiarul au obligaţia de a constata împreună existenţa părţii finalizate şi conformitatea acesteia cu dispoziţiile legale şi cu clauzele contractului. decât în situaţia în care aceasta face imposibilă sau inutilă executarea sa.pentru neexecutarea altor obligaţii ce revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul contractului. necesită obţinerea autorizaţiei de construire. instalaţiile de alimentare cu apă şi a altor utilităţi. . Reguli speciale cu privire la contractul de antrepriză pentru lucrări de construcţii Această formă de antrepriză se referă la acele lucrări care. Rezilierea din culpa beneficiarului (art. 1878). într-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu împrejurările. La finalizarea unei părţi de lucrare. în viziunea căruia contractul de antreprinză era un contract încheiat intuitu personae. dacă este cazul). 26 . I.2.Cauze generale de încetare Beneficiarul poate rezilia contractul în următoarele situaţii (art. antreprenorul nu remediază lipsurile constatate şi nu schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării sau serviciului. care are loc la finalizarea construcţiei. dacă o poate folosi şi de a plăti valoarea lucrărilor efectuate şi a altor cheltuieli făcute în vederea finalizării lucrării. în măsura în care aceste lucrări îi sunt de folos.

consignaţie A. mandatar. cu excepţia faptului că reglementează distinct contractul de comision şi contractul de consignaţie. C. numită mandant.Unitatea V Contractul de mandat. ea va fi stabilită conform legii. în funcţie de valoarea serviciilor prestate. 27 . ca varietăţi ale contractului de mandat. mandant. iar mandatul dintre profesionişti este prezumat a fi cu titlu oneros. în lipsă. Contractul de comision şi contractul de consignaţie Obiective: Înţelegerea noţiunii de mandat Înţelegerea noţiunii de contract de comision Înţelegerea noţiunii de contract de consignaţie Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor pe care le au părţile Cuvinte cheie: Mandat. numită mandatar. uzanţelor sau. se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi. În situaţia în care cuantumul remuneraţiei nu este stabilită prin contract. mandatul cu titlu oneros (art. Mandatul cu titlu gratuit. Caracterele juridice ale contractului de mandat Mandatul este un contract : -consensual . B. 2009 al Codului civil defineşte mandatul ca acel contract prin care o parte. Art. comision. Noţiunea de contract de mandat Reglementarea mandatului în NCC nu aduce modificări substanţiale în materie. 2010) Codul instituie două prezumţii conform cărora mandatul dintre persoanele fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit.

2014 instituie prezumţia acceptării (în absenţa unui refuz neîntârziat) mandatului care priveşte actele a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului sau pentru care acesta şi-a oferit serviciile. sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. mandatarul este ţinut să execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar. contractul de mandat încetează la 3 ani de la încheierea lui. 2016) Încheierea de acte de dispoziţie presupune o împuternicire expresă în acest sens a mandatarului. legea este mai restrictivă în privinţa mandatului cu titlu oneros faţă de mandatul cu titlu gratuit. 28 . Art. -obligaţia de a da socoteală (art. Mandatul general autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi administrare. potrivit legii unei anumite forme trebuie să respecte acea formă. D. însă mandatul se extinde şi asupra actelor necesare executării lor. Mandatarul nu poate depăşi limitele stabilite prin mandat. caz în care este un contract sinalagmatic (bilateral). cu excepţia situaţiilor în care îi este imposibil să îl înştiinţeze pe mandant şi există o prezumţie rezonabilă că acesta ar fi aprobat abatarea dacă ar fi avut cunoştinţe de împrejurările ce o justifică. -obligaţia de diligenţă. 2019). întrucât se bazează în principal pe încrederea pe care o are mandantul în mandatar . D.1. D.-încheiat intuitu personae. sau verbală. Ca şi în vechea reglementare. caz în care este unilateral. Întinderea mandatului (art. Obligaţiile mandatarului -obligaţia de a executa contractul. Acceptarea mandatului poate fi şi tacită.2. Astfel. Durata mandatului Atunci când prin contract nu este stipulat un alt termen. Mandatul cu reprezentare Contractul de mandat se poat încheia în formă scrisă. autentică sau sub semnătură privată. -ce poate fi încheiat cu titlu gratuit. Atunci când mandatul este dat pentru încheierea unui act juridic supus. dacă mandatul este cu titlu oneros. D. mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţă pe care o manifestă în propriile afaceri. chiar fără stipulaţie expresă. Dacă mandatul este cu titlu gratuit. dar şi cu titlu oneros.3.

Mandantul poate reova oricând mandatul. împreună cu dobânzile legale aferente -obligaţia de a repara prejudiciul suferit de mandatar în executarea contractului -obligaţia de a plăti remuneraţia mandatului (în cazul mandatului cu titlu oneros). Mandatarul poate renunţă oricând la mandat. chiar în situaţia în care mandatul nu a putut fi executat (dacă nu este vorba despre culpa mandatarului). de asemenea. chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. 29 . în situaţia în care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască insolvabilitatea acestora la data încheierii contractului. situaţie în care mandanţii răspund solidar.4.Orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale. notarul public este obligat să transmită revocarea către registrul naţional notarial. 2030 reglementează cauzele speciale de încetare a mandatului (la acestea se adaugă şi cauzele generale de încetare a contractelor): -revocarea de către mandant. cu excepţia situaţiei în care există o pluralitate de mandanţi (art. În urma revocării. cu condiţia notificării mandantului cu privire la renunţare. pentru garantarea creanţelor izvorâte din mandat. D. indiferent de clauze şi de forma sa. În situaţia revocării procurii autentice notariale.5. În cazul mandatului cu titlu oneros. obligaţia de a conserva bunurile mandantului pe care le deţine. Art. D. mandatarul are dreptul la remuneraţie pentru actele pe care le-a încheiat până la renunţare. -obligaţia de a răspunde pentru obligaţiile terţilor. -renunţarea mandatarului. Încetarea mandatului Art. mandatarul are oblgiaţia de a-l despăgubi pe mandant pentru prejudiciile sufeite prin efectul renunţării (cu excepţia cazului când continuarea executării i-ar fi cauzat lui însuşi o pagubă însemnată şi neprevizibilă la data acceptării mandatului). 2028) şi un singur mandatar. La rândul său. 2029 NCC reglementează şi dreptul de retenţie al mandatarului asupra bunurilor primite. mandantul este ţinut să îşi execute obligaţiile faţă de mandatar şi să repare eventualele prejudicii cauzate de revocare. Mandatarul are. Obligaţiile mandantului -obligaţia de a pune la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului şi de a restitui cheltuielile rezonabile.

E. 2041) Mandantul are dreptul de a revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa. şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile ce rezultă din aceste acte. mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor dobândite. 2043). Definiţie Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului.3. la cerere. în drepturile comisionarului şi poate exercita acţiunile ce decurg din contractul cu terţul. Contractul de comision F. Mandatul fără reprezentare E. numită mandatar. dacă are ca obiect încheierea unor acte succesive. de către mandatarul care a acţionat în nume propriu. Obligaţiile părţilor Terţul contractant este ţinut direct faţă de comisionar pentru obligaţiile sale (art. 2039) Mandatul fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte.moartea. dacă legea nu prevede altfel forma scrisă este cerută numai ad probationem. în schimbul unei remuneraţii numită comision (art. la cerere. încheie acte juridice în nume propriu. 1. totuşi mandantul se poate substitui mandatarului şi poate exercita drepturile de creanţă născute din executarea mandatului. Cu privire la bunurile imobile. Definiţie (art. Comisionarul are obligaţia. numită mandant.. care acţionează cu titlu profesional. cu excepţia bunurilor mobile dobândite de terţi prin efectul posesiei de bună-credinţă. terţii nu au niciun raport juridic cu mandantul. în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate care este în curs de desfăşurare (cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor sau al moştenitorilor). dacă şi-a executat propriile sale obligaţii faţă de mandatar. F. F. să cedeze comitentului 30 . chiar dacă terţii aveau cunoştinţă de mandat. Observăm că în cazul acestui mandat. F. 2045). Mandatul poate continua chiar şi în situaţia în care aceste cauze se împlinesc. În cazul în care terţul nu îşi execută obligaţiile. E. incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. Încheierea contractului Contractul se încheie în scris. 2. comitentul se poate subroga. dar pe seama celeilalte părţi. Bunurile dobândite de mandatar (art.2.1.

G. art.3. G. Comisionarul va avea preferinţă faţă de vânzătorul neplătit (art. 2054 NCC defineşte contractul de consignaţie ca fiind o varietate a contractului de comision care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop. cu mijloace proprii sau ale altuia. are drepturile şi obligaţiile transportatorului (art. Preţul vânzării Preţul este stabilit de părţile contractante sau. iar consignatarul este ţinut de această modificare de la momentul încunoştiinţării. Comisionarul are un drept de retenţie asupra bunurilor acestuia aflate în detenţia sa.acţiunile contra terţului. fără nicio contraprestaţie. preţul curent al mărfurilor de pe piaţa relevantă.1. 2064).2. Consignantul poate modifica unilateral preţul de vânzare stabilit. Comisionarul nu răspunde faţă de comitent pentru neexecutarea obligaţiilor de către terţ. Expeditorul care ia asupra sa obligaţia executării transportului. prevăzând reguli generale privind contractul de societate. 2053). un contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii (NCC. Definiţie Art. dar şi reguli speciale referitoare la societatea simplă şi asocierea în participaţie. în tot sau în parte. 31 . 2070). printr-un act de cesiune sub semnătură privată. Contractul de consignaţie G. Unitatea VI Contractul de societate Noul Cod civil (la art. G. Încheierea contractului Contractul se încheie în formă scrisă –ad probationem. în lipsă. 1881-1954) reglementează contractul de societate. la momentul vânzării. H. Contractul de expediţie Contractul de expediţie este o varietate a contractului de comision prin care expeditorul se obligă să încheie în nume propriu şi în contul comitentului.

un contract consensual. în cunoştinţe specifice sau prestaţii ce sunt necesare desfăşurării unei activităţi. C. condiţii generale necesare pentru încheierea unui contract : .obligaţia asociaţilor este reciprocă în desfăşurarea unei activităţi. naturii sau obiectului de activitate. Definiţie Contractul de societate reprezintă contractul în care două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti.un contract bilateral sau plurilateral. .un contract cu titlu oneros.capacitatea de a contracta.beneficiile se împart tuturor asociaţilor ori aceştia beneficiază de economia de ar putea rezulta din desfăşurarea activităţii. 1887. Condiţii de validitate Condiţiile de validitate a contractului de societate sunt cele prevăzute de art. Reprezintă un element de noutate. legea poate reglementa diferite tipuri de societăţi în considerarea formei. 32 . . 1881 NCC). în cunoştinţe specifice sau prestaţii. .consimţământul părţilor. A. cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel. cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta (art.Dispoziţiile Codului civil privitoare la contractul de societate reprezintă dreptul comun în materia societăţilor. în bunuri. Referitor la prima dintre condiţiile de validitate. . B. în bunuri. Potrivit art. .un contract comutativ. . faptul că societatea se poate constitui cu sau fără personalitate juridică.o cauză licită şi morală. introdus prin Noul Cod civil. Caractere juridice Contractul de societate este : . . calitatea de asociat poate deţinută de orice persoană fizică şi juridică. forma scrisă fiind cerută doar ad probationem. Contractul de societate are drept elemente caracteristice următoarele: . . 1179 NCC.fiecare asociat se obligă să pună în comun aporturi băneşti.un obiect determinat şi licit.

F. se prevede necesitatea încheierii contractului în formă autentică. forma juridică. este vorba despre o societate fără personalitate juridică. vor trece în folosinţa lor comună. D. . . reglementate prin legea nr. Forma contractului Contractul de societate se încheie în formă scrisă. următoarele elemente: asociaţii. transferul drepturilor este.societăţi în participaţie – formă de asociere fără personalitate juridică. . însă. lipsită de personalitate juridică. 1883.O menţiune specială se face pentru situaţia soţului care nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu consimţământul celuilalt soţ. aporturile. Pentru situaţia în care aportul asociaţilor constă în bunuri imobile sau în alte drepturi reale imobiliare. Dacă înscrierea dreptului în registrele de publicitate a fost făcută înainte de date înmatriculării societăţii. 1884 NCC). E. Durata contractului Dacă în contract nu se prevede altfel. 1888 NCC sunt enumerate formele de societate: . lipsa acestuia ducând la sancţionarea contractului cu nulitatea relativă. Regimul juridic al aporturilor asociaţilor Pentru societăţile cu personalitate juridică. în toate cazurile. aporturile asociaţilor devin coproprietatea acestora sau. Noul Cod civil prevede că aporturile asociaţilor intră în patrimoniul acesteia. înainte de expirarea acesteia (art. dacă au convenit expres acest lucru. Formele de societate La art. atunci contractul trebuie încheiat în formă scrisă. Forma scrisă este necesară numai ad probationem.societăţi cooperative – societăţi cu personalitate juridică. De asemenea. afectat de condiţia dobândirii personalităţii juridice. Dacă iniţial asociaţii au prevăzut o durată determinată. durata contractului este nedeterminată. Contractul trebuie să prevadă. Dacă se are în vedere înfiinţarea unei societăţi cu personalitate juridică. denumirea şi sediul societăţii (art. G. la art. în mod obligatoriu. aceştia au posibilitatea prelungirii societăţii. 1/2005. Consimţământul e necesar să se facă în formă scrisă. sub sancţiunea nulităţii absolute.societăţi în nume colectiv. În cazul în care.societăţi simple – forma clasică de societate. 1885 NCC). dacă prin lege nu se prevede altfel. transferul bunurilor aportate este supus formelor de publicitate prevăzute de lege. obiectul. 33 .

Societăţile în nume colectiv. cu răspundere limitată. În cazul unei societăţi cu personalitate juridică. H. dacă nu se dispune altfel prin lege. raporturile dintre asociaţi se desfăşoară pe baza regulilor aplicabile societăţii simple.societăţi cu răspundere limitată. . 1890-1948 NCC). Până la data dobândirii personalităţii juridice. Astfel. nelimitată şi solidară. pentru dobândirea personalităţii juridice de către aceasta. 1886 NCC reglementează răspunderea asociaţilor fondatori şi a primilor administratori. I. asociaţii pot conveni constituirea unei societăţi cu personalitate juridică. cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. De asemenea. (1) se prevede că aceştia răspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei condiţii de formă a contractului de societate sau a unei formalităţi necesare pentru constituirea societăţii ori. Dobândirea personalităţii juridice La art. prin contractul de societate ori printr-un act separat. la alin. Răspunderea asociaţilor fondatori şi a primilor administratori Art. în comandită simplă. 34 . dacă este cazul. ..societăţi pe acţiuni.societăţi în comandită pe acţiuni.societăţi în comandită simplă. respectiv la data la care ar fi trebuit să se îndeplinească formalităţilor referitoare la această modificare. La alin (2) al aceluiaşi articol se prevede că pentru situaţia modificării contractului. răspunedrea asociaţilor este subsidiară. răspunderea pentru datoriile sociale aparţine societăţii. II. . . pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni sunt destinate activităţii comerciale şi reglemenate prin legea nr. Pentru aceste datorii. Dacă prin lege nu se dispune altfel. societăţile enumerate au personalitate juridică.alt tip de societate anume reglementat prin lege. 31/1990. societate capătă personalitate juridică prin şi la data înmatriculării la registrul comerţului. Societatea simplă Pentru societatea simplă se aplică regulile generale privind contractul de societate şi regulile speciale prevăzute pentru acest tip de societate (art. dispoziţiile menţionate se aplică administratorilor cu drept de reprezentare a societăţii aflaţi în funcţie la data modificării. 1889 NCC se prevede că.

asociaţii contribuie la formarea capitalului social al societăţii. precum şi la luarea deciziilor în societate. conform actului constitutiv. Încheierea contractului de societate Contractul de societate simplă nu are reguli proprii privitoare la forma în care se încheie. Până la vărsarea 35 . care se distribuie asociaţilor proporţiona cu aporturile fiecăruia. Societatea simplă este o societate lipsită de personalitate juridică. asociaţii participă. Fiecare dintre asociaţi răspunde faţă de societate şi faţă de ceilalţi asociaţi penru vărsarea aporturilor la care s-au obligat prin contractul de societate. la împărţirea beneficiilor şi suportarea pierderilor. cu titlu de aport societar. dar şi situaţia societăţilor de fapt. Efectele contractului de societate a) drepturile şi obligaţiile asociaţilor între ei Conform prevederilor legale. Însă. Asociaţii şi societatea nou-înfiinţată răspund solidar şi indivizibil pentru toate datoriile societăţii născute înainte de dobândirea personalităţii juridice. prin aporturi băneşti sau în bunuri. fără a apela la vreo formă juridică. după caz (art. dobândirea personalităţii juridice se face fără dizolvarea prealabilă a societăţii simple. Societăţile de fapt se întâlnesc în cazurile în care două sau mai multe persoane desfăşoară o activitate producătoare de beneficii.A. Ca regulă generală. În schimbul acestui aport. 1884 NCC şi cele care rezultă din natura bunurilor ce constituie aport. exemplul clasic este acela al concubinilor care desfăşoară diverse activităţi comerciale. B. la aport în prestaţii sau în cunoştinţe specifice. dacă nu există o stipulaţie contrară şi dacă nu se dispune altfel prin lege. Tot prin lege se prevede şi posibilitatea ca asociaţii să se oblige. Capitalul social subscris se divide în părţi egale. modificarea contractului de societate se face cu respectarea aceloraşi dispoziţii prevăzute de lege pentru încheierea contractului. În această situaţie. fiindu-i aplicabile regulile prevăzute la art. dacă prin lege sau prin contractul de societate nu se prevede altfel. 1893 NCC reglementează situaţia societăţilor supuse condiţiei înmatriculării conform legii şi rămase neînmatriculate. Art. dacă asociaţii doresc dobândirea personalităţii juridice. în mod expres forma juridică a acesteia şi vor pune de acord toate clauzele sale cu dispoziţiile legale aplicabile societăţii nou înfiinţate. prin actul de modificare a contractului de societate vor indica. 1894 NCC). Aceste două tipuri sunt asimilate societăţilor simple. denumite părţi de interes.

acesta este datorat în mod continuu. Referitor la părţile de interes se prevede că transmiterea acestora se face în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul de societate. dobânda legală de la scadenţă şi orice alte daune care ar rezulta. în toate cazurile. 1902 NCC. La art. 1895 NCC). iar asociatul este ţinut faţă de societate pentru toate câştigurile realizate din activităţile care fac obiectul aportului. aporturile ce constau în bunuri fungibile sau consumptibile devin. Potrivit art. Chiar dacă în contractul de societate nu se stipulează expres. aceste bunuri nu pot fi subscrise cu titlu de aport în folosinţă (art. părţile de interes se pot transmite prin moştenire. Referitor la aportul în bunuri. dobânda legală care începe să curgă de la scadenţă şi orice alte daune ce ar rezulta dacă creanţa nu se încasează în tot sau în parte. fiind de drept pus în întârziere (art. 1896 NCC). altele decât cele fungibile. se prevede că acesta se efectuează prin transferul drepturilor acestora şi predarea efectivă a bunurilor în stare de funcţionare potrivit destinaţiei sociale. 36 . În ceea ce priveşte aportul în prestaţii sau cunoştinţe specifice. drepturile conferite de părţile de interes sunt suspendate (art. se precizează că participarea la profitul societăţii implică şi contribuţia la pierderile societăţii. De asemenea. asociatul care aportează o creanţă răspunde pentru existenţa creanţei la momentul aportului şi încasarea acesteia la scadenţă. 1898 NCC). 1897 NCC. se prevede că asociatul care aportează acţiuni sau părţi sociale emise de o altă societate răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzător faţă de cumpărător. dacă prin contract nu se prevede altfel. în condiţiile prevăzute de contractul de societate sau ale legii speciale aplicabile. proprietatea asociaţilor. după caz. Asociatul care aportează proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzător faţă de cumpărător. fiind obligat să acopere cuantumul acesteia. atât timp cât asociatul care s-a obligat la aport este membru al societăţii. Pentru aportul în numerar se prevede că asociatul care a subscris ca aport o sumă de bani datorează în caz de neexecutare suma la care s-a obligat. iar asociatul care aportează folosinţa răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui locator faţă de locatar.aporturilor la capitalul social. Transmiterea părţilor de interes către persoane din afara societăţii este permisă cu consimţământul tuturor asociaţilor.

care au mandat reciproc de a administra unul pentru altul în interesul societăț ii. Cu privire la răspunderea administratorilor. hotărârile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor asociaț ilor. Hotărârile sunt adoptate de asociaț ii reuniț i în adunarea asociaț ilor. Modalitatea de convocare ș i de desfăș urare a acesteia pot fi prevăzute în contract.Dacă nu s-a convenit altfel. 1910 NCC. hotărârea poate fi adoptată ș i prin consultarea scrisă a asociaț ilor. În schimb. se prevede că aceș tia pot fi asociaț i sau neasociaț i. D. chiar lipsiț i de dreptul de administrare au dreptul să participe la luarea hotătârilor colective ale adunării asociaț ilor. persoane fizice sau persoane juridice. Administrarea societăț ii Legea prevede două moduri de administrare a societăț ii: administrarea de către persoane anume învestite (administratorii) ș i administrarea de către asociaț i. în situaț ia în care nu se prevede în contract. Opoziț ia poate fi depusă în scris. În absenț a opoziț iei asociaț ilor. Dacă prin contract sau prin lege nu se prevede contrariul. partea fiecărui asociat la profituri şi pierderi este proporţională cu aportul său la capitalul social. Hotărârea adoptată poate fi contestată de către asociatul nemulț umit la instanț a de judecată. hotărârile privind modificarea contractului sau numirea unui administrator unic se iau cu consimț ământul tuturor asociaț ilor. asociaț ii. dacă asociatul a fost prezent. Dacă prin contract nu se dispune altfel. C. De asemenea. în termen de 15 zile de la data la care a fost luată. precum ș i orice aspect legat de administrarea societăț ii se stabilesc prin contract sau prin acte separate. modul de organizare a acestora. de către oricare dintre asociaț i. dacă a fost absent. române sau străine. ș i de la data comunicării. limitele mandatului. societatea este administrată de asociaț i. Cu privire la administratori. Art. înainte ca operaț iunea pentru care se depune să fie încheiată. dacă nu s-a convenit altfel. administratorul poate face orice act de administrare în intereseul societăț ii. partea de profituri şi pierderi a asociatului al cărui aport constă în prestaţii sau cunoştinţe specifice este egală cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic. Adunarea asociaț ilor Potrivit art. a mandatului primit sau din 37 . aceș tia răspund personal faț ă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii. 1913 NCC prevede că numirea administratorilor.

E. În măsura în care creditorul personal al unuia dintre asociaț i nu s-a putut îndestula din bunurile proprii ale acestuia. Actele de administrare a societăț ii ș i cele de dispoziț ie asupra bunurilor acesteia sunt interzise asociaț ilor care nu au calitatea de administrator. În situaț ia unei pluralităț i de administratori. oricare dintre asociaț i are dreptul de a consulta registrele ș i situaț iile financiare ale societăț ii. 38 . fiecare asociat va răspunde cu bunurile proprii. fiecare poate administra singur în interesul societăț ii. Obligaț iile asociaț ilor faț ă de terț i Executarea obligaț iilor faț ă de creditorii societăț ii sunt garantate cu bunurile comune ale asociaț ilor ce constituie ce constituie patrimoniul social.culpă în administrarea societăț ii. sau. în lipsa numirii. de a lua cunoș tinț ă de operaț iunile acesteia ș i de a consullta orice document al societăț ii. nu ia măsurile rezonabile pentru a împiedica inducerea terț ului în eroare. Dacă nu existăo prevedere legală conrară. sub sancț iunea acoperirii daunelor ce ar putea rezulta. definit ca orice persoană care pretinde că este asociat sau creează terț ilor deliberat o aparenț ă convingătoare în acest sens. va putea cere. cunoscând manevrele pretinsului asociat. În situaț ia în care creditorul nu este îndestulat din aceste bunuri. Acesta răspunde faț ă de terț ii de bună-credinț ă întocmai ca un asociat. dacă în contract nu a fost prevăzut acest drept doar pentru unii dintre asociaț i. De asemenea. este precizat că. de către oricare dintre asociaț i. să se înapoieze sau să se despartă ș i să se atribuie debitorului său partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociaț ilor. după caz. cu condiț ia să nu stânjenească prin aceasta operaț iunile societăț ii ș i să nu afecteze drepturile celorlalț i asociaț i. proporț ional cu aportul său la patrimoniul social. societatea nu va răspunde decât dacă i-a dat terț ului motive suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat drept asociat sau în cazul în care. aceasta este efectuată de către administratorii cu drept de reprezentare. aceș tia vor răspunde solidar. fără ca prin împuternicire să se determine puterile fiecăruia sau să fie obligaț i să lucreze împreună. Cu privire la reprezentarea în justiț ie a societăț ii. În situaț ia în care terț ul este indus în eroare de către un asociat aparent. în situaț ia în care mai mulț i administratori au lucrat împreună. 1921 NCC reglementează situaț ia asociatului aparent. cu bună-credinț ă. Art.

prevăzute de art. G. moartea. dacă în contract nu se stipulează altfel. asociatul unei societăț i cu durată nedeterminată sau al cărei contract prevede dreptul de retragere se poate retrage din societate.Pentru asociaț ii oculț i se prevede. 1922 NCC. oportunitatea retragerii în raport cu împrejurările ș i buna-credinț ă a părț ilor. încetarea personalităț ii juridice. . la art. Noul Cod civil reglementează retragerea din societate în funcț ie de durata pentru care aceasta a fost constituită.alte cauze stipulate în contractul de societate.realizarea obiectului societăț ii sau imposibilitatea neîndoielnică a realizării acestuia. falimentul.nulitatea societăț ii. este interzisă emiterea de către societate a instrumentelor financiare (valori mobiliare. titluri de stat etc.împlinirea duratei societăț ii. 1930 NCC. pentru motive temeinice. executarea silită a acestora. Pentru societatea cu durată determinată. cu acordul majorităț ii celorlalț i asociaț i. pentru motive legitime ș i temeinice. Încetarea contractului de societate ș i dizolvarea societăț ii Condiț iile generale de încetare a contractului de societate. cu excepț ia cazului în care se aplică dispoziț iile art. sunt următoarele: . Astfel. notificând societatea cu un preaviz rezonabil. . Excluderea din societate se realizează prin hotărârea judecătorească. obligaț ia de a răspunde faț ă de terț ii de bună-credinț ă ca ș i ceilalț i asociaț i.hotărârea instanț ei. punerea sub interdicț ie judecătorească. calitatea de asociat se pierde prin cesiunea părț ilor în societate. La alin. (2) se face precizarea că societatea care intră în dizolvare se lichidează. 1931 NCC (privind prelungirea tacită a contractului). . În situaț ia în care acordul nu este întrunit. Pierderea calităț ii de asociat Potrivit art. . 39 . retragerea ș i excluderea din societate. F. asociatul se poate adresa instanț ei a cărei hotărâre va ț ine cont de legitimitatea ș i temeinicia motivelor. dacă este de bună-credinț ă ș i retragerea sa în acel moment nu produce o pagubă iminentă societăț ii.consimț ământul tuturor asociaț ilor. se prevede că asociatul unei astfel de societăț i sau sau al unei societăț i având un obiect care nu se poate înfăptui decât într-un anumit timp se poate retrage pentru motive temeinice. . Sub sancț iunea nulităț ii absolute.). 1925 NCC.

Unitatea VII Contractul de depozit. să efectueze împreună una sau mai multe operaț iuni.moartea ori punerea sub interdicț ie a uneia dintre persoanele fizice asociate. Cărpenaru. Contractul de depozit A.falimentul unui asociat. ca varietăţi ale acestui contract. Caracteristici a) societatea în participaț ie este un contract Părț ile sunt reprezentate de asociatul titular (ce care are iniț iativa asociereii) ș i asociatul sau asociaț ii participanț i.9 Societatea în participaț ie se constituie exclusiv prin acordul de voinț ă al asociaț ilor.Art. Definiţie Reglementarea contractului de depozit este similară cu cea din vechiul Cod. p.. 2103 NCC. Conform art. Contractul de ȋ mprumut 1. depozitul necesar şi depozitul hotelier. H. op. cit. Societatea în participaț ie A. B. depozitul este contractul prin care depozitarul primeşte de la deponent un bun mobil. 1938 NCC enumeră alte cauze de încetare a societăț ii (cu condiț ia ca în contract să nu fie prevăzut altfel): . NCC reglementează. fără a fi necesară înregistrarea la registrul comerț ului.încetarea calităț ii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice asociate. b) societatea în participaț ie este lipsită de personalitate juridică (este un contract ce produce efecte între părț i). 507 40 . Stanciu. Definiț ie Societatea în participaț ie este definită drept “un contract prin care o persoană (asociatul titular) convine cu una sau mai multe persoane (asociaț i participanț i) să pună în comun anumite bunuri. să împartă beneficiile rezultate ș i să suporte pierderile aferente”. iar obiectul de activitate poate fi civil sau comercial. . cu obligaţia de a-l păstra pentru o perioadă de timp şi 9 D. .

Cu toate acestea. uzanţe sau profesia depozitarului nu rezultă că trebuie să fie plătită o remuneraţie. Obligaţiile depozitarului Fără stipulaţie contrară. el are obligaţia de a păstra bunul cu prudenţă şi diligenţă. precum şi pe adevăratul proprietar al bunului. dacă din convenţia părţilor. Ca regulă generală depozitul este cu titlu gratuit. -obligaţia de a rambursa depozitarului cheltuielile făcute pentru păstrarea bunului şi pentru eventualele pierderi suferite ca urmare a depozitării bunului 41 . el este obligat să le predea deponentului. dacă intenţia principală a părţilor a fost păstrarea bunurilor în interesul celui care le predă. Legea instituie şi o prezumţie cu privire la această intenţie. Obligaţiile deponentului -obligaţia de a plăti remuneraţia către depozitar. sau depozitarului căruia i s-a permis să se folosească de bunul depozitat (depozitarul nu se poate folosi de bunul depozitat fără acordul expres sau prezumat al deponentului). se vor aplica regulile contractului de depozit. Dacă depozitarul descoperă că bunul depozitat fusese furat sau pierdut. depozitarul răspunde doar când este dovedită lipsa diligenţei sale pentru păstrarea propriilor sale bunuri. Delimitarea de împrumutul de consumaţie în cazul bunurilor consumptibile prin natura lor Atunci când depozitul priveşte fonduri băneşti (art. În cazul depozitarului remunerat sau depozitarului profesionist.de a-l restitui în natură. la primirea bunului (sau la altă dată convenită în contract). În această situaţie se aplică regulile de la împrumutul de consumaţie. acestea devin proprietatea celui care le primeşte şi nu trebuie să fie restituite în individualitatea lor. Obligaţia de a restitui bunul Dacă în locul bunului care i-a fost ridicat sau a pierit depozitarul a primit o sumă de bani sau un alt bun. 2105) sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor. el trebuie să-l informeze pe acesta din urmă despre depozitul ce i s-a făcut şi să-l someze să-şi exercite drepturile. E. Esenţială pentru încheierea cotnractului de depozit este remiterea bunului (cu excepţia cazului când depozitarul deţine deja bunul cu alt titlu). D. atunci când restituirea se cere anterior expirării termenului pentru care bunurile au fost primite. Încheierea contractului Legea prevede forma scrisă –ad probationem. B. C.

2137. sanatorii. . hotelierul răspunde şi pentru vehiculele clienţilor lăsate în garajul sau parcarea hotelului. este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat prin furt. că depozitarul nu poate refuza primirea bunului decât dacă are un motiv serios pentru aceasta. distrugere sau deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel. până la concurenţa unei valori de o sută de ori mai mare decât preţul pentru o zi afişat pentru camera oferită spre închiriere clientului (art. pentru care hotelierul. . .1. pensiuni. depozitul necesar poate fi dovedit prin orice mijloc de probă. 2124 prin depozit necesar înţelegem încredinţarea bunului unei persoane sub constrângerea unei întâmplări neprevăzute. Hotelierul (persoana care oferă publicului servicii de cazare). G. hotelierul nu răspunde pentru animalele de companie. Ca regulă generală. . conform art. sunt considerate bunuri aduse în hotel: . restaurante. Depozitul hotelier Tot ca o varietate a contractului de depozit. Răspunderea hotelierului Ca regulă generală. sunt asimilate hotelurilor şi localurile destinate spectacolelor publice. Codul instituie răspunderea limitată a hotelierului. Depozitul necesar Conform art. anterior sau ulterior cazării clientului. în mod obişnuit se găsesc în acestea. De reţinut. Hotelierul răspunde nelimitat doar în următoarele situaţii: . spitale.dacă prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta răspunde.de asemenea. G. un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului îşi asumă obligaţia de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil. care făcea cu neputinţă alegerea persoanei depozitarului şi întocmirea unui înscris constator al contractului.bunurile aflate în afara hotelului.bunurile aflate în hotel pe perioada cazării clientului. depozitul hotelier este reglementat de NCC. un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului îşi asumă obligaţia de supraveghere pe perioada cazării clientului. precum şi pentru bunurile care.bunurile aflate în hotel sau în afara acestuia pentru care hotelierul. În acest sens. Indiferent de valoare. De asemenea.F.dacă bunurile au fost încredinţate spre păstrare hotelierului. 42 . 2128). vagoane de dormit şi altele asemănătoare. în cazul acestei varietăţi a contractului de depozit.

denumit administrator-sechestru.. potrivit legii. remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi. G. 2138 defineşte sechestrul convenţional ca fiind depozitul „prin care două sau mai multe persoane încredinţează unui terţ. pentru a se folosi de acest bun. Dreptul de retenţie Hotelierul are un drept de retenţie asupra bunurilor aduse de client. 2144. Împrumutul de folosinţă (comodatul) B. Obligaţiile hotelierului -obligaţia de a primi în depozit documente. era obligat să le primească. 2. numite comodatar. Definiţie Împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte. incomode sau periculoase. cu excepţia documentelor şi efectelor personale fără valoare comercială. cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp (art. În general calitatea de comodant o poate avea orice persoană.dacă hotelierul a refuzat primirea în depozit a bunurilor clientului pe care. Hotelierul nu răspunde atunci când deteriorarea sau distrugerea este cauzată: . H.1.de natura bunului G. B.3. cu obligaţia pentru acesta de a le păstra şi a le restitui celui recunoscut ca titular al dreptului”. numită comodant. bani sau alte obiecte de valoare aparţinând clienţilor săi. Contractul de împrumut 1. Sechestrul convenţional Art. Caractere: Comodatul este un contract: 43 .de un caz de forţă majoră.2. 2146). .de client. . unul sau mai multe bunuri mobile ori imobile în privinţa cărora există o contestaţie sau incertitudine juridică. Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri decât dacă acestea sunt excesiv de valoroase. de persoana care îl însoţeşte sau care se află sub supravegherea sa ori de vizitatorii săi. Definiţie NCC distinge între împrumutul de folosinţă (comodat) şi împrumutul de consumaţie (mutuum)-art.

Pieirea sau deteriorarea bunului Comodatarul nu răspunde pentru pieirea sau deteriorarea ce rezultă din normala folosinţă a bunului. care nu puteau fi prevăzute şi atunci când comodantul. comodatarul răspunde pentru pieirea bunului (chiar în caz de forţă majoră) dacă l-ar fi putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când neputând salva decât unul din cele două l-a preferat pe al său.2. Comodatarul nu poate invoca.3. în măsura în care le cunoştea la momentul încheierii contractului şi nu l-a prevenit pe comodatar. conform art. Obligaţiile comodatarului -obligaţia de a păzi şi conserva bunul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar. nu s-a opus efectuării lor sau când lucrările erau urgente B. -obligaţia de a nu folosi bunul decât în conformitate cu destinaţia sa (A determinată prin contract sau prin natura bunului). chiar în caz de forţă majoră.1. chiar înainte de termen.-real.4. Definiţie 44 . Principala obligaţie a comodatarului este restituirea bunului. pe lângă acordul de voinţă al părţilor este necesară şi predarea bunului care formează obiectul contractului. B. la cererea comodantului. afară de cazul când se dovedeşte că bunul ar fi pierit sau s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forţe majore. Este de asemenea ţinut să repare eventualele prejudicii. Obligaţiile părţilor Comodantul răspunde pentru viciile ascunse. Împrumutul de consumaţie (mutuum) C. -esenţialmente gratuit -unilateral -intuitu personae B. dacă acesta are nevoie urgentă şi neprevăzută de bun. 2150. De asemenea. înştiinţat în prealabil. Prelungirea folosinţei sau folosirea cu altă destinaţie duce la răspunderea comodatarului pentru pieire sau deteriorare. pentru ȋ ncheierea sa. C. în nicio situatie dreptul de retenţie. -obligaţia de a suporta cheltuielile făcute pentru a folosi bunul (şi dreptul de a-i fi rambursate cheltuielile pentru lucrările necesare asupra bunului.

Dobânda poate fi stabilită în bani sau în alte prestaţii. C. -împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros. Prezumţiile cu privire la împrumut (art. Împrumutul cu dobândă Atunci când în temeiul contractului se naşte şi o obligaţie de plată. sunt aplicabile dispoziţiile împrumutului cu dobândă (art. Împrumutătorul este ţinut. iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate”. Codul civil instituie două prezumţii: -împrumutul în general. 2160). transferul de proprietate având loc ȋ n momentul predării bunului C. 45 . ȋ nsă ȋ mprumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros -translativ de proprietate. similar cu comodantul.2. D.4. 2159) Cu privire la împrumut. Suma de bani împrumutată produce dobândă din ziua în care este remisă împrumutatului. Transferul proprietăţii Ca urmare a încheierii contractului împrumutatul devine proprietar şi suportă riscul pieirii bunului (art. 2167). Caractere: Împrumutul de folosinţă este un contract: -real -unilateral -ca regulă generală cu titlu gratuit. împrumutatul este obligat să plătească valoarea lor la data şi locul unde restituirea trebuia făcută. este prezumat a fi cu titlu gratuit.Conform art. cu termen a unei sume de bani sau a altor bunuri de gen. „împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor. 2158. să repare prejudiciul cauzat de viciile bunului împrumutat. calitate şi în aceeaşi cantitate. Restituirea şi răspunderea pentru vicii Dacă nu este posibilă restituirea de bunuri de aceeaşi natură.3. C.

potrivit căruia toate actele care sunt în legătură cu un act autentic trebuie să se încheie în formă autentică). B. fără să primească ceva în schimb. 1011. sub sanctiunea nulitatii absolute. contractul este oneros în limitele valorii sarcinii şi gratuit numai pentru ceea ce depăşeşte valoarea sarcinii. cu excepţia donatiilor indirecte. Prin donaţie se realizează un transfer de drepturi reale sau de creanţă din patrimoniul donatorului. ȋ n patrimoniul donatarului. aşa cum este şi legatul. Donatarul are numai o îndatorire de recunoştinţă faţă de donator. prin care o parte. unei alte părţi. Prin liberalitate ȋ nţelegem acel act juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale. transmite irevocabil dreptul său de proprietate asupra unui bun sau un alt drept real ori drept de creanţă. donaţia se compune din două acte: oferta de a dona 46 . Formarea contractului În cazul în care părţile încheie contractul prin reprezentant. deoarece suntem în prezenţa unui act de dispoziţie. -contractul de donaţie este un contract translativ de proprietate. mandatul (procura) trebuie să îmbrace. Caractere juridice -donaţia este un contract unilateral. la rândul ei. sporind patrimoniul acesteia. fără un echivalent -contractul de donaţie este un contract solemn. (1) NCC donatia se ȋ ncheie prin ȋ nscris autentic. deoarece dă naştere la obligaţii numai în sarcina donatorului. ȋ n tot sau ȋ n parte ȋ n favoarea altei persoane. -donaţia este un contract esenţialmente gratuit (o liberalitate). În cazul în care contractul se încheie între părţi care nu sunt prezente nici personal şi nici prin reprezentant. numită donatar. Pentru donator. celor deghizate şi darurilor manuale. Definiţie Contractul de donaţie este un contract unilateral. esenţialmente gratuit şi solemn. În cazul donaţiei cu sarcină. care rezultă din lege şi nu din contract. Forma autentică este cerută ca o condiţie ad validitatem. Conform art. Donaţia este o liberalitate. numită donator. forma autentică (principiul simetriei de formă. procura trebuie să fie şi specială. nerespectarea acesteia antrenând sancţiunea nulităţii absolute a contractului. C. alin.Unitatea VIII Contractul de donaţie A.

încălcarea ei fiind sancţionată cu nulitatea absolută a donaţiei. sub sancţiunea nulităţii absolute. actele şi înstrăinările cu titlu gratuit. Minorul nu poate să facă donaţii. Incapacitatea de a dispune prin donaţie constituie o incapacitate de folosinţă. donatorul trebuie să aibă capacitatea de a dispune cu titlu gratuit. 47 .Incapacităţi de a dispune prin donaţie *minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot dispune prin contractul de donaţie nici personal şi nici prin reprezentanţii lor legali. altele decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale şi nici să garanteze obligaţiile altora.şi acceptarea donaţiei. în tot cazul. ambele acte trebuind să îmbrace forma autentică. iar donatarul capacitatea de a primi cu titlu gratuit. Capacitatea părţilor . înainte de revocarea ofertei şi. Este capabil de a primi prin donaţie între vii oricine este conceput în momentul donaţiei. de unde rezultă că nu poate primi o donaţie o persoană care nu are existenţă fizică. în timpul vieţii donatorului sau înainte ca acesta să fi devenit incapabil. *tutorele nu poate.Regula este aceea că poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege”. Actul estimativ trebuie să cuprindă descrierea fiecărui bun mobil donat. iar incapacitatea este excepţia. *de asemenea.Incapacităţi de a primi prin donaţie * Persoanele neconcepute. . trebuie întocmit unui act estimativ. . făcute de faliţi. ȋ n numele minorului să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţiile altuia. Prin urmare. Pentru validitatea contractului de donaţie. dacă ele sunt realizate cu cel puţin 6 luni înainte de data încetării plăţilor. Acceptarea donaţiei poate fi făcută numai de către donatar şi trebuie să fie notificată donatorului în limitele termenului stabilit. faţă de creditori. chiar dacă s-ar obţine autorizaţia autorităţii tutelare. cu excepţia darurilor obişnuite potrivite cu starea materială a minorului. În cazul în care donaţia are ca obiect mai multe bunuri mobile. iar dacă nu s-a fixat un termen. sunt nule. precum şi evaluarea lui. capacitatea este regula.

Sancţiunea vicierii consimţământului este nulitatea relativă a donaţiei. actul de înfiinţare ori statut (principiului specialităţii capacităţii de folosinţă). dar numai dacă bunurile dobândite prin donaţie sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil. este întâlnit dolul. în cursul constituirii. * Medicii. Obiectul contractului de donaţie Bunul care formează obiectul contractului de donaţie trebuie să fie în circuitul civil. care au tratat o persoană în cursul bolii de care aceasta moare. Vor fi valabile donaţiile remuneratorii făcute cu titlu particular. Acestea vor putea primi donaţii. fie ea fizică sau morală. vor putea primi donaţii numai dacă acestea corespund scopului lor determinat prin lege. bunul donat sau cauza donaţiei. Dintre bunurile viitoare. Violenţa. Eroarea poate privi identitatea donatarului. dol sau violenţă. care se manifestă aici sub forma sugestiei şi captaţiei. dacă sunt potrivite cu starea materială a donatorului şi cu serviciile prestate de donatar *Persoanele juridice pot accepta donaţii numai dacă acestea corespund scopului stabilit prin lege. *Prevederile mai sus menţionate sunt aplicabile şi preoţilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios în cursul bolii de care acesta a murit. licit şi să existe sau să poată exista în viitor. să fie determinat sau determinabil. În practică. farmaciştii şi preoţii. de la data actului de înfiinţare. Medicii şi farmaciştii. prin actul de ȋ nfiinţare sau statut (principiul specialităţii capacităţii de folosinţă) Consimţământul părţilor Pentru validitatea donaţiei. consimţământul trebuie să fie exprimat în formă autentică şi să fie neviciat prin eroare. numai succesiunile nedeschise nu pot forma 48 . Această interdicţie se întemeiază pe o prezumţie absolută de sugestie şi captaţie. o dată înfiinţate. Persoanele juridice.* Persoanele juridice care n-au dobândit personalitate juridică. posibil. cât şi de la un terţ. poate proveni atât de la donatar. nu pot primi donaţiile pe care bolnavul le-a făcut în favoarea lor în acest interval. iar nerespectarea ei atrage sancţiunea nulităţii absolute. mai frecvent.

ea înfăţişându-se ca un element abstract. Intenţia de a gratifica este comună tuturor contractelor de donaţie. fie pentru cazul cand atat donatarul. b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor. Contractul de donaţie care are ca obiect lucrul altuia este lovit de nulitate absolută. c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul. bunurile viitoare nu pot constitui obiectul darului manual. daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie. Motivul determinant este scopul efectiv urmărit de către donator . cat si descendentii sai ar predeceda donatorului.obiectul donaţiei. Intenţia de a gratifica constă în transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra unui bun ori a altui drept real sau de creanţă. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte din bunurile donate. Cauza cuprinde două elemente: intenţia de a gratifica şi motivul determinant. Dacă bunul donat este individual determinat. Principiul irevocabilităţii donaţiilor Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa o revoce prin vointa sa (NCC. atat dreptul donatarului. 2015). Este posibilă totuşi aşa numita „ȋ ntoarcere convenţională”. nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti. art. d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat. Astfel. D. obiectiv şi invariabil al cauzei donaţiei. De asemenea. In cazul in care donatia are ca obiect bunuri supuse unor formalitati de publicitate. variabil şi concret în fiecare contract de donaţie. cat si dreptul de intoarcere sunt supuse acestor formalitati. chiar daca donatorul moare fara sa fi dispus de acel bun. fie pentru cazul cand donatarul ar predeceda donatorului. licită şi morală. Contractul poate sa prevada intoarcerea bunurilor daruite. Excepţii de la principiul irevocabilităţii donaţiilor 49 . Cauza contractului de donaţie Cauza donaţiei trebuie să fie reală. donatorul trebuie să aibă calitatea de proprietar.element subiectiv. este lovita de nulitate absoluta donatia care: a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului.

Prin excepţie de la principiul irevocabilităţii donaţiilor. Soţul donator are dreptul de a revoca contractul de donaţie oricând în timpul căsătoriei sau după încetarea acesteia. şi chiar după decesul soţului donatar. Efectele donaţiei Principalul efect al donaţiei este transmiterea dreptului real care formează obiectul contractului. * donaţiile de bunuri viitoare Deosebit de donaţiile mai sus arătate. revocarea pentru ingratitudinea donatarului.Aşa cum am arătat. care sunt independente de voinţa donatorului şi care nu constituie excepţii de la principiul irevocabilităţii donaţiilor: 1. 2. dispunatorul raspunde numai pentru dol si culpa grava. Cu toate acestea. 50 . în cazul în care donatorul dispune de bunul donat prin testament în favoarea altcuiva). In executarea donatiei. donaţiile sunt irevocabile. sunt revocabile prin ele însele: *donaţiile între soţi. care sunt revocabile prin esenţa lor. după decesul donatorului. atunci când ea rezultă din orice dispoziţie ulterioară contrară a donatorului. incompatibilă cu menţinerea donaţiei. făcută prin înscris autentic sau testament. din patrimoniul donatorului ȋ n patrimoniul donatarului. Donaţia de bunuri viitoare are ca obiect bunurile pe care donatorul le va lăsa la moartea sa. revocarea pentru neîndeplinirea de către donatar a sarcinilor impuse de donator. E. Revocarea poate fi expresă. ori tacită. donaţia de bunuri viitoare devine caducă. Voinţa soţului donator de a revoca donaţia făcută celuilalt soţ poate fi exprimată expres (prin solicitarea restituirii bunului) şi chiar tacit (de exemplu. împotriva moştenitorilor celui gratificat. Donaţia între soţi devine irevocabilă în clipa morţii donatorului. Dreptul de a cere revocarea unei asemenea donaţii are caracter strict personal şi aparţine doar donatorului. În cazul în care donatarul moare înaintea donatorului. moştenitorii lui vor putea cere revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine din partea donatarului. care nu este ţinut să o motiveze. Revocarea donaţiilor dintre soţi operează prin simpla voinţă a soţului donator. legea prevede următoarele cazuri de revocare a donaţiilor.

gratuită. 1011. În această situaţie ne aflăm în prezenţa unei donaţii indirecte. În cazul în care renunţarea la un drept este făcută cu intenţia de a gratifica. Obligaţiile donatarului: În cazul donaţiei obişnuite. următoarele categorii de donaţii indirecte: a. indeplinirea conditiilor sau executarea sarcinilor care afecteaza liberalitatea a devenit extrem de dificila ori excesiv de oneroasa pentru beneficiar. care este renunţarea la un drept şi de care va beneficia cel chemat în baza legii să se bucure de dreptul respectiv. Conform NCC. verbală 51 . F. survenite acceptarii liberalitatii. ci doar o obligaţie morală de recunoştinţă. în principal. fără sarcini. donatarul nu are nicio obligaţie juridică faţă de donator. în principiu. Donaţia indirectă constituie în realitate un accesoriu al operaţiunii principale. constând în renunţarea creditorului la dreptul său de creanţă. pe care a cunoscut-o şi nu a comunicat-o donatarului la ȋ ncheierea contractului. În practică se întâlnesc. Remiterea de datorie nu este supusă condiţiei formei autentice cerute pentru validitatea contractului de donaţie. ea fiind. acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a conditiilor. donaţiile deghizate şi darurile manuale 1. În cazul donaţiei cu sarcină ȋ nsă. ci prin intermediul unui alt act juridic. Donaţiile indirecte. b. din cauza unor situatii imprevizibile si neimputabile beneficiarului. cele deghizate şi darurile manuale. scrisă.Principala obligaţie a donatorului este de a preda bunul donat. donatorul răspunde pentru evicţiune ca şi vânzătorul. Renunţarea la un drept. nu se ȋ ncheie ȋ n formă autentică donaţiile indirecte. Donaţiile indirecte Sunt situaţii în care o persoană doreşte să gratifice pe o alta. atunci ea dă naştere unei donaţii indirecte. dar nu prin intermediul contractului de donaţie propriu-zis. cu consimţământul (expres sau tacit) al debitorului. sarcina este o obligaţie pe care donatarul trebuie să o execute din momentul acceptării donaţiei. art. ȋ n limita valorii acesteia. În cazul donaţiei cu sarcini. ea putând fi făcută în orice formă. Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere a unei obligaţii. care pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă ale actului prin intermediul căruia se realizează. Donatorul va răspunde pentru evicţiune numai dacă a promis expres garanţia sau dacă evicţiunea rezultă din chiar fapta sa sau dintr-o ȋ mprejurare care afectează dreptul transmis. Daca.

Se recurge la această formă a simulaţiei în cazul în care se urmăreşte să se facă o liberalitate unei persoane incapabile să primească liberalităţi de la donator. efectele sale juridice putând fi realizate şi printr-o remitere implicită. Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane. scutită de forma solemnă cerută pentru donaţii. cu titlu oneros. numită promitent. Prin tradiţiunea bunului nu trebuie să se înţeleagă o deplasare fizică a bunului de la donator la donatar. deoarece predarea presupune deţinerea materială a bunului. atunci când ea decurge din anumite fapte ale creditorului. copiii şi soţul persoanei incapabile. Condiţia specială care trebuie îndeplinită pentru validitatea acestuia este tradiţiunea reală a bunului. să execute o anumită prestaţie în folosul unei terţe persoane. Donaţiile pot fi făcute şi prin persoane interpuse. din care rezultă neîndoielnic intenţia acestuia de a-l libera pe debitor. ascunsă sub forma unui act juridic diferit. Aşa fiind. care nu participă şi nici nu este reprezentată la încheierea contractului. capabilă de a primi donaţia. numită stipulant. 2. fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 52 . Persoana interpusă. putând fi chiar şi un bun de o valoare deosebită. numită beneficiar. Nici bunurile viitoare nu pot forma obiectul darului manual. făcută cu intenţia de a gratifica reprezintă o donaţie indirectă. Nu are importanţă valoarea bunului mobil care formează obiectul darului manual. încheindu-se valabil prin acordul de voinţă a părţilor şi prin remiterea (tradiţiunea) efectivă a bunului de la donator la donatar.sau chiar tacită. darul manual este un contract real şi nu solemn. Donaţiile deghizate Donaţia este deghizată atunci când este simulată. Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este un contract prin care o parte. însoţită de predarea actelor maşinii. va remite apoi bunul donat donatarului incapabil. Pentru valabilitatea darului manual trebuie respectate toate regulile de fond cerute de lege pentru donaţii. c. Sunt prezumate a fi persoane interpuse părinţii. se obligă faţă de altă parte. Darurile manuale Darul manual este o varietate a contractului de donaţie care are ca obiect numai bunuri mobile corporale. cum ar fi predarea de către donator donatarului a cheilor de contact ale unui autoturism. 3.

la momentul ȋ ncheierii sale. ce depind de un eveniment viitor si incert [NCC. ȋ n contractul comutativ. ofera cel putin uneia dintre parti sansa unui castig si o expune totodata la riscul unei pierderi. numită credirentier. prin natura lui sau prin vointa partilor. Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate. chiar dacă este cu titlu gratuit. constând ȋ n sume de bani sau alte bunuri fungibile. se obligă să efectueze ȋ n folosul unei anumite persoane. Contractul de rentă viageră Prin contractul de rentă viageră (NCC. nu este supus formei prevăzute pentru donaţii. (2)]. Unitatea IX Contractele aleatorii Este aleatoriu contractul care. Caractere juridice -cu titlu oneros sau gratuit Renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros. insotit de traditiunea bunului. Contractele aleatorii au caracter oneros (alea era cuvântul latin pentru zar). art. În cadrul acestor contracte ȋ ntinderea sau chiar existenţa obligaţiei pentru una din părţi sau pentru ambele depind de un eveniment viitor şi incert ȋ n care există şanse de câştig sau de pierdere pentru toate părţile contractante. Reţinem că spre deosebire de contractele aleatorii. 2242) o parte. alin. 1173. 53 . prestaţii periodice. A. cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Darul manual se incheie valabil prin acordul de vointe al partilor. ȋ ntinderea drepturilor şi obligaţiilor este determinată sau determinabilă.000 lei pot face obiectul unui dar manual. În cazul ȋ n care renta viageră este stipulată ȋ n favoarea unui terţ.25. dar şi cu titlu gratuit. 1. numită debirentier. art.

tinandu-se seama. ci va fi plătită integral celorlalţi credirentieri. până la decesul ultimului dintre ei. Efectele contractului *Obligaţiile debirentierului -plata rentei este principala obligaţie Codul civil permite ȋ nfiinţarea rentei pe durata vieţii mai multor persoane. in conditiile legii. renta nu se stinge parţial.-caracter consensual. printre altele. Atunci cand credirentierul decedeaza inainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a platit in avans. *Obligaţiile credirentierului Obligaţiile credirentierului sunt similare cu cele ale vânzătorului. de ratele deja incasate de credirentier. pe baza unei expertize intocmite in conformitate cu metodologia de calcul aplicabila in cazul asigurarilor de viata. -obligaţia de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului -obligaţia de a preda bunul -obligaţia de garanţie contra evicţiunii şi viciilor ascunse ale lucrului transmis -obligaţia de conservare a bunului până ȋ n momentul predării 54 . debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite aferente perioadei in care creditorul nu a mai fost in viata. de varsta si de starea acestuia. Dacă unul dintre credirentieri moare. In lipsa de stipulatie contrara. ȋ n schimbul căreia este stipulată obligaţia debitorului de a plăti renta. atunci când prestaţia constă ȋ n transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil. pana la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor. ratele de renta se platesc trimestrial in avans si indexate in functie de rata inflatiei. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier. In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente. credirentierul poate cere sechestrul si vanzarea bunurilor debirentierului. se formează prin acordul de voinţă al credirentierului şi al debirentierului -sinalagmatic –naşte obligaţii pentru ambele părţi -translativ de proprietate -aleatoriu -cu executare succesivă B. Aceasta suma se stabileste. dacă părţile nu au convenit altfel.

cu excepţia fraudei sau a plăţii făcute de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. C. menaj precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. 2254) A. precum şi cheltuielile de înmormântare (atunci când întreţinerea este viageră). pentru una dintre părţi atrage anularea contractului. Nici NCC nu distinge între contractul de joc şi cel de pariu. 3. Aşadar. În lipsă de stipulaţie contrară. întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii. precum şi îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală. În principal. Drept consecinţă. contractul de întreţinere se încheie în formă autentică. ţînându-se seama de valoarea capitalului şi de condiţia socială anterioară a creditorului. riscul este esenţial. B. Obligaţia de întreţinere Debitorul întreţinerii datorează prestaţii stabilite în mod echitabil. Contractul de întreţinere (art. Întreţinerea este datorată şi dacă în cursul executării contractului bunul care a constituit capitalul a pierit sau şi-a diminuat valoarea. Definiţie NCC defineşte contractul de întreţinere ca fiind acel contract prin care o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţînerii şi îngrijirii pentru o anumită durată. Încheierea contractului Sub sancţiunea nulităţii absolute. în sensul că lipsa sa. îmbrăcăminte. Definiţie În primul rând trebuie să reţinem că pentru contractul de joc sau pentru pariu. încălţăminte. cunoştinţele. jocul şi pariul sunt contracte aleatorii în virtutea cărora părţile se obligă să plătească o sumă de bani sau un alt lucru câştigătorului în funcţie de producerea unui eveniment sau a unui fapt ce depinde de îndemânarea.2. obligaţia debitorului este de a asigura creditorului hrană. Lipsa dreptului la acţiune (art. datoriile născute din contractul de 55 . 2264) Pentru plata unei datorii născute dintr-un contract de joc sau de pariu nu există drept la acţiune (decât atunci când au fost permise de autoritatea competentă). Jocul şi pariul A. dibăcia contractanţilor sau de hazard. B. dintr-o cauză independentă de creditorul întreţinerii. Totuşi. cel care pierde nu poate să ceară restituirea plăţii făcute de bunăvoie.

tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu. Bunurile la care se referă tranzacţia trebuie să fie în circuitul civil. Se poate însă tranzacţiona asupra acţiunii civile ce derivă din săvârşirea unei infracţiuni. novaţie.joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzacţie. remitere de datorie cu sarcină sau alte asemenea acte juridice. Dispoziţiile enunţate mai sus nu se aplică pariurilor făcute între persoanele care iau ele însele parte la curse.judiciară (atunci când se încheie în faţa instanţei de judecată. Caractere juridice -contract consensual 56 . 2267. . C. însă dacă suma pariului este excesivă instanţa poate respinge acţiunea sau poate reduce suma. cel puţin. D. să fie determinate sau. Tranzacţia poate fi: . recunoaştere de datorie. determinabile. jocuri de îndemânare sau orice alt fel de jocuri sportive. Aplicare Nu pot face obiectul tranzacţiei elementele ce ţin de capacitatea sau starea civilă a persoanelor şi nici cu privire la drepturi de care părţile nu pot să dispună potrivit legii. care ia cunoştinţă de motivele contractului şi verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege). Unitatea X Tranzacţia A. B. licite şi morale. Definiţie Conform art. 2271). să fie posibile. Contractul se încheie în formă scrisă –ad probationem.extrajudiciară (încheiată de părţi fără ştiinţa instanţei de judecată şi fără verificarea de către aceasta a condiţiilor cerute de lege pentru încheierea convenţiei). inclusiv în faza executării silite. Încheierea contractului Pentru a putea încheia contractul părţile trebuie să aibă deplina capacitate de a dispune de drepturile ce formează obiectul contractului (art. compensaţie. prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.

efectele tranzacţiei sunt retroactive. Efectele tranzacţiei -Efectele extinctive ale tranzacţiei În ceea ce priveşte drepturile la care părţile renunţă în mod reciproc. . Cei care nu au aceasta capacitate pot tranzactiona numai in conditiile prevazute de lege. . părţile nu vor mai putea formula pretenţii legate de drepturile care au format obiectul tranzacţiei. Prin urmare. în vederea stingerii litigiului existent între ele ori a preîntâmpinării unui litigiu.Efectele translative şi constitutive ale tranzacţiei Prin intermediul contractului de tranzacţie. să transfere dreptul de proprietate asupra unui bun ori să plătească o anumită sumă de bani). cealaltă parte va putea invoca înţelegerea definitivă intervenită între părţi.Efectele declarative ale tranzacţiei În situaţia în care. Condiţii de validitate Pentru a tranzactiona. consemnată prin tranzacţie. În astfel de cazuri. părţile pot chiar să promită şi o anumită prestaţie (de exemplu. contractul de tranzacţie generează efecte translative de drepturi. contractul de tranzacţie produce efecte extinctive.-sinalagmatic -comutativ (nu aleatoriu) -de regulă produce efecte declarative (recunoaşte drepturi preexistente) E. operând din chiar momentul naşterii drepturilor respective. totuşi. prin tranzacţie. efectele contractului sunt declarative. Dacă. părţile se rezumă la a recunoaşte drepturi existente. 57 . partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturile care formeaza obiectul contractului. pentru viitor. Datorită acestui caracter al lor. în schimbul renunţării de către cealaltă la pretenţiile sale. F. vreuna dintre părţi va promova o acţiune în legătură cu drepturile tranzacţionate.

58 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful