You are on page 1of 128

PLAN DE EXAMINARE SI DE PREZENTARE A LEZIUNILOR MACROSCOPICE

1. ORGANUL (identificarea organului) 2. SPECIA (identificarea speciei căreia îi aparţine organul supus examinării) 3. MODIFICĂRI ALE ORGANULUI SESIZABILE PRIN INSPECŢIE: - VOLUM - FORMĂ - CULOARE - MODIFICĂRI DE SUPRAFAŢĂ

-

pete zone formaţiuni depozite

4. CONSISTENŢA

-

crescută mult crescută (dură) scăzută mult scăzută

5. SECŢIONAREA (secţiuni obligatorii şi suplimentare) – se urmăreşte: dacă modificările suprafeţei ajung şi în profunzime; rezistenţa la secţionare; aspectul suprafeţei de secţiune: - uscat sau umed - neted sau granular - sânge - lichide patologice - formaţiuni patologice.

6. PROBA PLUTIRII - specifică pulmonului 7. DIAGNOSTICUL ANATOMOPATOLOGIC DE ORGAN (identificarea procesului patologic) 8. BOALA (BOLILE) (identificarea agentului patogen şi a bolii)

Page 1 of 128

EUTANASIA ÎN MEDICINA VETERINARĂ

De ce abordăm eutanasia, cel mai trist şi dezagreabil aspect al medicinei în general, mai ales pentru medicina omului . Abordarea acestui subiect este justificată în cazul în care considerăm animalul doar ca o altă formă de viaţă decât cea umană, ambele având un creator unic. Ce este eutanasia: a) în cea mai rezumativă şi sumară definiţie: moartea provocată benefic; b) într-o definiţie mai detaliată şi mai cuprinzătoare, eutanasia reprezintă sfârşitul anticipat şi nenatural al vieţii, provocat de alţii (pentru om, ca specie, de sine însuşi) pentru a evita suferinţele în stadiile terminale ale bolii sau pentru a pune capăt unei vieţi neproductive, pentru om din punct de vedere intelectual şi social; c) cu referire mai strictă la animal, eutanasia este omorârea, din milă sau din motive umanitare, a animalelor de către personal calificat.

Concepte filozofice privind eutanasia

Creştinii europeni, sau cu obârşie europeană, abordează problematica eutanasiei cu o responsabilitate comună, dar de pe poziţii esenţial diferite. a) Învăţătura creştină ortodoxă este cea care oferă suportul axiologic întru apărarea vieţii, ca dar divin dăruit de Dumnezeu, singurul care poate dispune de viaţa omului sau a vieţuitoarelor pa care le-a creat. Este adevărat că viaţa pământească nu este un scop în sine şi nici valoare supremă, deoarece prin ea urmărim s-a dobândim pe cea veşnică; dar între viaţa pământească şi cea veşnică există continuitatea realizată de harul divin, care face ca cea de-a doua să se reverse peste cea dintâi, sfinţind-o. Cu alte cuvinte, în religia creştină ortodoxă viaţa trebuie trăită oricum, ba, mai mult, smerenia şi suferinţa ne apropie mai mult de Dumnezeu şi de viaţa cea fără sfarşit. b) Pe de altă parte, în mediile de gândire utilitaristă, influenţate de cultura anglo-saxonă , ca şi de principalele religii creştine neortodoxe, catolică si protestantă, viaţa merită să fie trăită doar în măsura în care poate fi coordonată în condiţii de autonomie totală. Într-o asemenea concepţie a vieţii eutanasia este mai uşor de acceptat.

Page 2 of 128

Se pune problema câte din adevărurile enunţate anterior se pot transfera în lumea animalelor. Diferenţa esenţială între eutanasia la om şi la animale este subliniată de mai noile denumiri aplicate în medicina omului - suicid acceptat şi suicid controlat, care subliniază faptul că în medicina omului eutanasia se face neapărat cu acceptul şi la solicitarea bolnavului, cu excepţia eutanasiei pasive, practic similară cu eutanasia necuvântătoarelor. Eutanasia pasivă este moartea provocată a bolnavilor în comă profundă irecuperabili, decizia aparţinând membrilor familiei sau tutorilor.

Termeni aparent sinonimi eutanasiei Deoarece moartea provocată a animalelor se practică larg şi cu diverse obiective, se impune clarificarea unor termeni în aparenţă sinonimi cu eutanasia.

1. Sacrificarea reprezintă uciderea animalelor pentru a fi consumate de către oameni, şi se referă la speciile de abataj ce se sacrifică, de regulă în număr mare, în abatoare. Uneori şi în unele ţări se preferă termenul de tăiere, rezervându-se acela de sacrificare pentru ritualurile religioase de ofrandă adusă unor zeităţi, care se mai practică în Africa şi în Asia de S-E. 2. O sacrificare parte pentru mâncare şi parte pentru sport şi recreere este uciderea animalelor sălbatice (mamifere, păsări şi peşti), prin vânătoare şi pescuit, termeni consideraţi de ecologiştii radicali prea eleganţi pentru o practică ce capătă adeseori o faţă inumană. 3. Pescuitul pe scară industrială sau uciderea animalelor cu scop altul decât obţinerea mâncării (pentru blană, coarne, colţi sau grăsime), poartă denumirea de recoltare, termen uşor cinic ce plasează animalele într-o categorie de vieţuitoare care s-ar semăna primăvara şi s-ar recolta toamna. 4. Cu termenii de rărire sau subţiere a rândurilor se denumeşte omorârea animalelor slabe, bolnave sau neproductive dintr-o turmă sau haită; operaţiunea are efect benefic cert pentru ameliorare biologică a populaţiei respective. 5. Uciderea în masă a dăunătorilor, acceptată unanim pe considerente economice şi de sănătate publică, poartă denumirea de exterminare. 6. O categorie specială de animale omorâte în scop umanitar sunt acelea sacrificate prin experimente. Acestea poartă denumirea de animale anihilate şi în grupul lor rămân din ce în ce mai puţine specii, conform unor legislaţii progresiv riguroase. 7. În ţările UE reformarea animalelor de fermă nu este primită favorabil de către mişcările ecologiste şi de protecţie a animalelor, mai ales atunci când animalele- reformă (în principal cai, vaci şi rumegătoare mici) sunt menţinute prea mult timp în mizerie fiziologică până la finisare.

Page 3 of 128

TOATE STĂRILE PATOLOGICE CARE DUC LA O PIERDERE GREUTATE CORPORALĂ. FRACTURI MULTIPLE 5. MAI MARE DE 20% DE Clinicienii. TUMORI CU VOLUM MAI MARE DE : a) 15 cm la carnivorele de companie b) 10 cm la şobolan c) 2 cm la şoarece 4. AUTOMUTILARE 7. TUMORI METASTAZATE 2. TUMORI ULCERATE ŞI NECROZATE 3. INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE GRAVĂ 10.Situaţiile în care recurgem la eutanasie Situaţiile care necesită euatnasia reprezintă aspectul cel mai controversat al problemei. Acestea sunt prezentate. în funcţie de caz. HEMORAGII GRAVE 6. mai ales cei care se respectă şi abdică mai greu în faţa bolii. AFECŢIUNI CUTANATE CRONICE ÎNTINSE 12. în tabelul de faţă: CÂND RECURGEM LA EUTANASIE ? 1. de personalitatea celui care ia decizia finală. Page 4 of 128 . de condiţiile de terapie. ŞOC IREVERSIBIL 11. după consultarea mai multor materiale de informare şi cu subiectivismul firesc al autorului. RAPIDĂ SAU PROGRESIVĂ. Motivele eutanasiei vor fi mereu în “mişcare”. HIPOTERMIE SEVERĂ 9. PARALIZII PRELUNGITE 8. vor fi tentaţi să corecteze acest tabel.

şi agenţi de altă natură. cei mai numeroşi) nu trebuie să cauzeze anxietate. Să fie estetic. 5. În sfârşit. Acesta trebuie să acţioneze repede.Calităţile agentului de eutanasie ideal Dacă abordăm eutanasia ca aspect de civilizaţie. element important în cazul eutanasierii animalelor de companie. Conform principiului fundamental al efectuării actului medical – primum non nocere. 4. să provoace inconştienţa şi moartea la interval de timp cât mai mic. 1. lăsând la o parte adevărul rudimentar conform căruia. 2. 6. În clasificarea de faţă îi împărţim în agenţi chimici. metodologia de efectuare a acesteia trebuie să ne preocupe în mod serios. Să fie compatibil medicamentos cu motivul eutanasiei. agentul de eutanasie nu trebuie să complice examenele postmortale. 8. agentul eutanasic este necesar să nu fie dureros. sau orice semn clinic de activare autonomică. 9. cei mai numeroşi. În cadrul recomandărilor şi posologiei sale agentul de eutanasie trebuie să fie larg utilizabil. prin natura sa. mai ales necropsia şi examenul histopatologic. teamă. Manipularea acestuia trebuie să nu prezinte riscuri pentru operator. Înainte de toate. animalul tot moare. împotrivire. 3. dar şi alte examene de laborator. Agenţi admişi pentru eutanasie Agenţii utilizaţi pentru eutanasie la animale sunt clasificaţi în litearatura de specialitate în mai multe categorii. În sprijinul nostru vine şi etimologia termenului care provine din cuvintele greceşti tanatos = moarte şi eu = bun. şi cu o durată totală de câteva minute. Să fie nepoluant. dacă se poate instantaneu. într-un fel sau altul. 7. respectiv să fie eficient (să provoace moartea) la cât mai multe specii şi categorii de animale. substanţa utilizată (în cazul agenţilor chimici. a) Agenţi pentru eutanasie chimici Vom prezenta pe scurt în cele ce urmează cei mai utilizaţi agenţi de Page 5 of 128 .

Dezavantajul suprem. Singurul dezavantaj al barbituricelor este acela de a aparţine categoriei drogurilor.m. utilizat în sol. Concurează Page 6 of 128 . folosit în amestec cu sedative şi administrat lent i. Soluţia T-61 şi 9.p. dar încetează mai repede dacă se adaugă soluţiei phentoyn sau dibucaină.eutanasie chimici. este producerea unor modificări tisulare importante (vezi agentul de eutanasie ideal)..v. Dezavantajele acestuia constau în costul ridicat al camerelor de gazare. cel mai cosacrat şi cu aplicabilitate la toate speciile fiind pentobarbitalul de sodiu. 18%. Sulfatul de Mg are rolul de a preveni spasmele musculare şi de a stopa activitatea musculară. sau i. 4. Azotul se foloseşte la câini.. subliniind avantajele şi dezavantajele fiecăruia dintre aceştia. produce moarte rapidă la câini şi pisici. respectiv la hamsteri. Câinii îşi pierd cunoştinţa în 16-17 sec.sulfat de magneziu este folosit la animalele mari şi la păsări. manifestări care pot fi anulate prin pretratament cu acopromazină. Până la moarte activitatea cardiacă se prelungeşte câteva minute.. enfluran. Dioxidul de carbon este folosit la anestezia porcilor. 3. i. metoxifluran) se utilizează la animalele mici: câini tineri sau de talie mică. Metoda este blândă. Avantajul utilizării acestora este moartea rapidă. precum şi în faptul că. Dolethalul se pot folosi la toate speciile dar sunt. i. Amestecul barbituric – cloralhidrat . Barbituricele constituie clasa cea mai largă de eutanasice chimice. cele mai utilizate eutanasice la câini şi la pisici. 5. mai rar a oilor şi viţeilor. oxid nitric. 6. se poate folosi cu rezultate bune la eutanasierea animalelor mari. 2. în doză de 200mg/kg. 8. rozătoare. halotan. iepuri şi nurci.m. cu excepţia eterului. înainte de tăiere. animalul se relaxează. după pierderea cunoştinţei. pisici. Cloralhidratul este un drog care. 1. Clinic. utilizat prin gazare. la momentul actual.. EEG este izoelectrică în 36-132 sec. poate să apară agitaţie şi ţipete. iar tensiunea arterială devine 0 în 88-288 sec. dar este contraindicată la animalele nou-născute şi la tineretul până la vârsta de 4 luni. de 30-40% la animalele de laborator şi de 70% la câini.v. aproape încetează să respire şi adoarme. cloroform. adminstrat pe cale i. care impun anumite restricţii în gestionare. păsări. Nu se utiulizează la animalele care hibernează. 7. Ca agent de eutanasie se poate folosi în conc. Monoxidul de carbon. Anestezicele inhalante (eter. care sunt mai rezistente. închide ochii.

Electrocutarea se practică la omorârea animalelor mari. 5. în cazul utilizării lui izolate. provoacă moartea prin contractura muşchilor respiratori. 4. dar pentru instalarea morţii vidul trebuie menţinut 10 min. 5. animalul rămâne conştient. dislocarea cervicală se practică la nou-născuţi. mai ales în vederea unor cercetări ulterioare neurochimice.000 picioare sub nivelul mării. 3. la animalele adulte.. bolnave sau bătrâne şi 20 min. la acţiunea căreia câinii şi pisicile sunt speciile cele mai sensibile. Metoda nu este folosită de către medicii veterinari ci de către fermieri şi poliţişti. deoarece ionii de Mg nu traversează prompt bariera hematoencefalică. 3. Agenţi nerecomandabili pentru eutanasie 1. animalul devine agitat şi periculos. şi nu de la bot spre anus. Nu este Page 7 of 128 . Anestezicele inhalante la animalele mari. Sângerarea se practică la animalele de laborator. de aceea trebuie folosite în doze foarte mari. 2. curentul trebuie să treacă transcranial. 2. Metoda este brutală şi aparent inumană. Pentru a creea urgent inconştienţă. Calmantele sedative pot determina hipotensiune severă şi căderea centrilor nervoşi. dar foarte eficace. pentru neutralizarea urgentă a unor animale foarte periculoase. dar ele sunt costisitoare şi utilizarea lor este foarte strict supravegheată legal. precedată obligatoriu de o comoţie cerebrală prin lovire şi toracotomie. la animalele de laborator şi la păsări. dar până aceasta se instalează. Sulfatul de magneziu singur nu induce căderea centrilor nervoşi. Animalul cedează hipoxiei in mai puţin de 1 min. dar nu apare analgezia. Ghilotinarea şi 6. Stricnina. Fără o premedicaţie potrivită. Vidul se utilizează în camere mici în care se poate realiza o depresurizare echivalentă plasării animalului la o adâncime de 55. b) Agenţi pentru eutanasie de altă natură 1. altfel apar convulsii prelungite. 4. Împuşcarea se face în cap. Prin urmare.pentobarbitalul mai ales prin calitatea de a anula riscul reluării mişcărilor rsepiratorii în cazul unor doze prea mici. la animalele tinere. Supradozarea acestora poate provoca moartea prin căderea centrilor respiratori. Analgezicele narcotice (morfina). astfel încât acestea se vor utiliza doar în urgenţe şi după o contenţie perfectă. moartea se instalează prin blocarea miocardului şi a muşchilor respiratori.

referitor la moarte. întrebarea: sunt sau nu sunt doctor-moarte atunci când recurg la eutanasie? Dacă prima parte a cursului. Page 8 of 128 . cu sensul a necropsia aceeaşi specie-omul). îndeosebi în literatura medicală veterinară occidentală. dar este un alcaloid foarte periculos pentru operator. cu scopul de a stabili cauza morţii animalului. chiar dacă răspunsul va fi uşor nuanţat în funcţie de propria ta personalitate. respectiv aspectului foarte dramatic al morţii.v. Etimologia cuvântului: nekros = moarte. deoarece pătrunde rapid prin pielea intactă şi neprotejată. Ceilalţi ipotetici agenţi pentru eutanasie sunt contraindicaţi datorită utilizării lor de altă natură (raticidele. predominant filozofică. sau aspectului brutal şi inuman al instalării morţii (înnecarea. diagnosticul necropsic sau examenul necropsic denumeşte totalitatea operaţiunilor de deschidere şi examinare a unui cadavru şi de consemnare a leziunilor. este necropsie. respectiv încetarea funcţiilor vitale şi a interrelaţiilor organismului cu mediul ambiant. în special în urma unui diagnostic şi a unui prognostic corect Necropsia. să te plasezi pe poziţia pro-eutanasie şi să abordezi eutanasia nu atât ca pe un act medical dezagreabil. cu aer). prosectura. Ca sinonim este adeseori folosit. Termenul corect. a activităţii sistemului nervos central. ci ca un act medical necesar. dorit înfăptuit în condiţii de profesionalism desăvârşit. opsis = vedere (limba greacă). 6. Moartea şi semnele morţii Moartea organismului animal este un fenomen complex care constă în oprirea respiraţiei. drogurile curariforme). cu sensul a observa cu propria vedere (utilizat la noi doar în medicina omului. cum este de fapt moartea provocată. utilizabil fără restricţii în ambele domenii deoarece conţine prefixul necro. Nicotina omoară prin blocarea tuturor receptorilor colinergici centrali şi periferici. te pune pe gânduri.acceptată pentru eutanasie din cauza convulsiilor în stare de conştienţă. termenul autopsie. a circulaţiei. injecţiile i. Concluzie generală Îţi vei pune.. componenta tehnică a prelegerii te ajută. fără îndoială.

hemoragii masive. electrocutare. Moartea locală defineşte încetarea activităţilor vitale într-un teritoriu tisular anume. 2. în circuitul general al materiei în natură. moartea patologică poate fi: .. relativ limitat.Naturală (fiziologică) aceasta este rezultatul uzurii treptate a organismului (îmbătrânirii). moartea se instalează lent după o evoluţie îndelungată a unor boli. astfel. Moarte aparentă. Moartea este descrisă şi clasificată din mai multe puncte de vedere. aceasta intervine pe fondul unei sănătăţi aparente. Din punct de vedere al intervenţiei factorilor etiologici şi din acela al ireversibilităţii (valabil mai ales în medicina omului) moartea se clasifică în: a. caracterizată printr-un somn profund şi diminuarea funcţiilor sistemului nervos. Pentru fenomenul de moarte tisulară locală.lentă. b.subită (apoplectică. evoluţia supraacută a unor boli toxiinfecţioase. 1. . şi poate fi considerată în afara patologicului. Din punct de vedere al cauzelor şi al gradului de extindere moartea poate fi locală sau generală. un corp inert supus descompunerii progresive în substanţe organice simple şi anorganice.În urma morţii organismul viu devine cadavru. care se reintegrează. rapidă). a. obiect de lucru al morfopatologilor. fiind precedată de o perioadă de cădere progresivă a funcţiilor vitale denumită agonie. Moartea generală sau propriu-zisă poate fi: . moartea naturală survine fără o cauză aparentă. a respiraţiei şi a circulaţiei Page 9 of 128 . prin înaintarea în vârstă. cu acumularea în celule a unor produşi de degradare sau de senescenţă. . După perioada de timp în care se instalează. Moartea generală patologică în clasificarea de faţă reprezintă moartea în conceptul definiţiei iniţiale. ca urmare a unor accidente: traumatisme grave. în limbajul medical (de fapt pentru o anume variantă a cesteia – vezi Anatomia patologică generală) se utilizează şi termenul de necroză.Patologică (prematură).

c. În cazul intervenţiei terapeutice în primele momente ale instalării ei.moartea. Moartea biologică. dar totuşi reversibilă. Semnele morţii reprezintă particularităţile anatomoclinice pe baza cărora se poate diagnostica moartea biologică. între momentul mor]ii animalului [i cel al examenului necropsic interpunându-se un interval de timp variabil. ireversibilă pentru un organism considerat.până la imposibila percepţie a lor cu mijloace comune. transform\ organismul viu într-un corp inert supus descompunerii în substan]e organice [i anorganice numit cadavru. microscopic şi macroscopic. uneori de ordinul zilelor. Semnele morţii biologice sunt: încetarea activităţilor respiratorii şi cardiace. MODIFICARILE CADAVERICE Încetarea func]iilor vitale ale organismului [i întreruperea rela]iilor acestuia cu mediul extern . Aici materia va servi la edificarea altor organisme animale sau vegetale sau va participa la constituirea materiei lipsită de viaţă a mediului. dispariţia pulsului şi a reflexelor. De cele mai multe ori cadavrele. este ireversibilă şi în clasificarea de faţă reprezintă moartea propriu-zisă. ultrastructural. al ireversibilităţii vieţii. b. în cadavru se instaleaz\ Page 10 of 128 . În acest interval de timp. suprimarea funcţiilor aparatelor locomotor şi fonator. 4. Moartea clinică durează aproximativ 6 minute şi se caracterizează prin încetarea funcţiilor vitale şi menţinerea unor manifestări supravitale (contracţii cardiace.5. Moartea cerebrală (diagnosticabilă prin electroencefalograma zero) este cel mai sigur şi mai preţios indiciu al morţii biologice. organele sau fragmentele de organe ce provin de la animale moarte sau sacrificate nu sunt proaspete. Rezultatul final al acestei descompuneri a organismului viu este degradarea materiei şi readucerea ei în circuitul extraorganic al mediului exterior. dispariţia undelor electroencefalogramei. moartea clinică este reversibilă. Moartea biologică – semnifică suprimarea definitivă a proceselor biologice. constă dintr-o serie de procese fizico-chimice desfăşurate la nivel biochimic. peristaltism intestinal).

0 . cuprins în general între 6. cap\t\ o importan]\ juridic\ deosebit\.2. Cunoa[terea în detaliu a modific\rilor cadaverice. Mai târziu.5 [i 7.progresiv transform\ri biochimice [i structurale materializate sub forma a[a numitelor modific\ri cadaverice sau postmortale. ca urmare a glicogenolizei anaerobe din masele musculare [i a eliber\rii unor cantit\]i mari de acid lactic. . cadavrul tinde s\ ajung\. În majoritatea manualelor de anatomie patologic\ modific\rile cadaverice sunt prezentate într-o clasificare didactic\ [i pronun]at subiectiv\.0. 4.[i chiar microscopic cu unele leziuni. se produce deci o acidifiere a cadavrului. se confund\ macro.unele modific\ri cadaverice. ca oricare alt corp inert.5. transform\rile postmortale fiind în dinamic\ [i în rela]ie cu numero[i factori lega]i de animal [i de mediul exterior. în func]ie de momentul instal\rii lor. mediul intern cap\t\ un caracter net acid.sesizarea [i consemnarea corect\ a modific\rilor cadaverice contribuie esen]ial la stabilirea momentului (ziua sau chiar ora) mor]ii animalului. în unele cazuri. la temperatura mediului ambiant. îndeosebi cele tardive. Modific\rile temperaturii cadavrului. a[a cum este putrefac]ia. Ca urmare a abolirii activit\]ilor de termoreglare dup\ moarte. autoliza cadaveric\ confer\ organelor compacte un aspect de “organ fiert” identic macroscopic cu acela produs de distrofia granular\ sau de inflama]ia parenchimatoas\. Dup\ moarte. este important\ din urm\toarele motive: modific\rile postmortale. ca urmare a apari]iei unor compu[i chimici cu reac]ie bazic\. în dou\ categorii: precoce [i tardive. f\când posibil diagnosticul celor din urm\ doar pe cadavre foarte proaspete.5. În cele ce urmeaz\ vom prezenta modific\rile cadaverice în func]ie în principal de sediul lor morfologic. pH-ul s\u coborând pân\ la 5. de exemplu. ceea ce. . 4. În realitate este imposibil de stabilit o diferen]iere pur cronologic\. Modific\ri ale pH-ului mediului intern Procesele vitale la vertebratele homeoterme se desf\[oar\ la un pH u[or alcalin. cadavrul sufer\ o alcalinizare. mascheaz\ leziuni discrete produse în timpul vie]ii animalului [i cu rol uneori cert în stabilirea cauzei mor]ii.1. Cum aceasta Page 11 of 128 . respectiv a momentului apari]iei fiec\reia dintre acestea precum [i a modului lor de manifestare morfologic\.

Rapiditatea r\cirii cadavrului este. se apreciaz\ aproximativ temperatura suprafe]ei corporale cu dosul palmei. dup\ care cadavrul redobânde[te o stare de mobilitate asem\n\toare celei din timpul vie]ii rezolu]ia. Temperatura cadavrului se stabile[te prin m\surarea cu termometrul a temperaturii rectale. la pierderea elasticit\]ii maselor musculare [i intrarea acestora într-o stare de contractur\ sus]inut\ denumit\ rigiditate. (1987). care în timp conflueaz\ modificând cu totul aspectul sclerei la circa 48 ore dup\ moarte. temperatura medie a homeotermelor.5. la animalele de talie mic\ [i la cele slabe. 4. dar [i cu talia animalului. de aproximativ 10C pe or\. Astfel. 4. Dup\ 72-80 ore de la moarte se produce ramolirea [i topirea tuturor componentelor globilor oculari.3. Modific\ri ale mobilit\]ii osteomusculare Dup\ moartea animalului. Dup\ aproximativ 12 ore vara [i 24 ore iarna. bolile convulsivante ca tetanosul [i intoxica]ia cu stricnin\ ca [i cele caracterizate prin intense fermenta]ii intestinale produc o cre[tere a temperaturii corporale dup\ moarte cu 1-20C. dup\ care se instaleaz\ o r\cire lent\. asist\m întotdeauna. dar într-o derulare larg variabil\. cel pu]in la noi în ]ar\.5. pe sclerotic\ apar pete mici. starea lui de între]inere [i chiar cu boala de care a suferit animalul. Concomitent cu modific\rile descrise anterior are loc o deshidratare [i retractarea consecutiv\ a globilor oculari. ro[iatice apoi verzui. Page 12 of 128 . Durata r\cirii cadavrului variaz\ în primul rând în func]ie de temperatura extern\.rareori dep\[e[te. dup\ Pellegrini N.4. devine complet opac\ dup\ aproximativ 10 ore vara [i 20 ore iarna. r\cirea se instealeaz\ mai rapid iarna decât vara. se va produce întotdeauna r\cirea cadavrului. Modific\rile globilor oculari Acestea debuteaz\ la 6-8 ore dup\ moarte prin pierderea treptat\ a transparen]ei corneei care. în lipsa termometrului. aceasta persist\ un timp. în condi]ii medii.

Page 13 of 128 . ceea ce face ca la examenele necropsice. aspect structural foarte asem\n\tor cu acela al hialinozei intracelulare cu localizare muscular\. Histologic. Este util a sublinia c\. toracic\. dup\ legea lui Nysten . Rezolu]ia debuteaz\ dup\ instalarea total\ a rigidit\]ii. Rezolu]ia cadaveric\ denume[te starea de relaxare definitiv\ a cadavrului. vezic\ urinar\. Unii autori consider\ rigiditatea cadaveric\ drept unica transformare muscular\ postmortal\. de stare [i de rezolu]ie (Tabel 5). intestin. apoi musculatura cervical\. a trenului anterior. la animalele mici sau slabe. Primii. Rigiditatea cadaveric\ se apreciaz\ cel mai u[or. debutând la câteva minute dup\ moarte prin contractura musculoasei glandelor seminale. pierderea tonusului maselor musculare [i reluarea mobilit\]ii articulare. În aceast\ faz\ este mai u[or de sesizat pe cadavru horipila]ia. masele musculare somatice în rezolu]ie prezint\ fibra muscular\ u[or contractat\. Musculatura somatic\ (striat\ de tip scheletic) se contract\ invariabil într-o succesiune cranio-caudal\. la examenul interior. dup\ boli febrile [i la animalele moarte dup\ un efort intens (câinii de vân\toare sau v\natul). mai u[or de sesizat la articula]iile membrelor. chiar pe un cadavru nedeschis. Succesiunea topografic\ a instal\rii rezolu]iei este aceea[i ca în cazul rigidit\]ii. se contract\ mu[chii pteriogoidieni. exceptând prelungirea în timp a contrac]iei. Mecanismul ultrastructural de producere a rigidit\]ii este asem\n\tor celui al contrac]iei musculare din timpul vie]ii. mioza ocular\ [i. fibrele musculare recoltate de la cadavre aflate în rigiditate apar ondulate [i cu zone tumefiate [i omogene – nodurile de rigiditate.Rigiditatea cadaveric\ se exteriorizeaz\ printr-o stare de contractur\ prelungit\ a musculaturii [i mai ales prin imobilizarea articula]iilor. la examenul histologic. {i aceast\ modificare postmortal\ este dependent\ de numero[i factori. rigiditatea se generalizeaz\ la aproximativ 24-36 ore de la moartea animalului. Rigiditatea se instaleaz\ ini]ial în ]esutul muscular neted. la 2-3 ore dup\ moarte. cavit\]ile cardiace ventriculare se apar\ în mod normal cu cantit\]i reduse de sânge. stomac. Urmeaz\ apoi contrac]ia structurilor musculare cutanate [i din pere]ii organelor cavitare sau tubulare: uter. ea instalându-se mai rapid în sezonul rece. maseteri [i ai limbii. apari]ia inelelor de contractur\ ale intestinului. deci la aproximativ 24-36 ore de la moarte [i se încheie la aproximativ 48-72 ore de la moarte. omogenizat\ [i cu nucleii fragmenta]i sau liza]i [i apa de constitu]ie acumulat\ între sarcolem\ [i endomissium. La aproximativ 30 minute dup\ moarte se instaleaz\ contractura miocardului ventricular. abdominal\ [i a trenului posterior. în evolu]ia ei descriind trei perioade: de instalare. prin gradul de imobilitate a articula]iilor membrelor.

în prima or\ dup\ moarte [i este maxim\ dup\ 1012 ore. Aceast\ modificare apare precoce. mai ales la nivelul pulmonilor. prin simplu fenomen gravita]ional. în regiunile declive ale cadavrului. Hipostaza cadaveric\ poate fi sesizat\ chiar la jupuirea cadavrului. de culoare ro[ievi[inie generalizat\ [i mai greu decât simetricul s\u. [i Paul W. 4.hipostaza [i apoi modific\ri propriu-zise ale sângelui ca ]esut: coagularea. imbibi]ia hemoglobinic\ [i petele cadaverice. Page 14 of 128 . modific\rile cadaverice ale ]esuturilor musculare sunt foarte utile la stabilirea vechimii cadavrului. acesta prezentând ]esutul conjunctiv subcutanat cu vasele ectaziate [i pline cu sânge închis la culoare [i necoagulat. hemoliza.Tabel 5 Dinamica evolu]iei în ore a rigidit\]ii cadaverice la animale la temperatura de 150C (ore) (dup\ Jiv\nescu I. La examenul interior. Hipostaza cadaveric\ reprezint\ acumularea sângelui în exces. 1973) Categoria de animale Animale mari Animale mijlocii Animale mici Perioada de instalare 14-28 10-24 6-12 Perioada de stare 28-48 24-38 12-22 Perioada de rezolu]ie 48-72 38-54 22-34 Indiferent de maniera în care sunt clasificate [i descrise..5. hipostaza poate fi observat\ mai u[or la organele pereche. respectiv cele de pe partea pe care a stat cadavrul imediat dup\ moarte.5. respectiv a datei mor]ii animalului. Modific\ri ale sângelui Vom descrie aici o modificare de reparti]ie a sângelui în cadavru . pulmonul hipostatic fiind turgescent.

1998) Criteriu macroscopic Suprafa]\ Culoare Consisten]\ Aderen]\ Rugos Tromb Coagul cadaveric Neted Negricios Elastic Neaderent Ro[u-cenu[iu Tare Aderent Este de remarcat c\ în hipocalcemie. la deschiderea cordului [i a marilor vase sângele apare sub forma unei mase fluide. Dup\ Ciurea V. pe instalarea rigidit\]ii.trombi.Z. La examenul interior. Coagularea este o modificare postmortal\ precoce care începe la 30 minute dup\ moarte [i se suprapune în timp. Page 15 of 128 .. care se desprind u[or de la peretele cordului sau al vaselor. trebuie s\ diferen]iem hipostaza postmortal\ de congestia hipostatic\ ce apare în timpul vie]ii. cu aproxima]ie. sub forma unor mulaje ro[ii-negricioase. Procesul patologic este frecvent observat. coagularea la cal [i la câine se desf\[oar\ mai lent decât la alte specii. care sunt ro[ii-cenu[ii. Hemoliza În cele mai multe cazuri hemoliza urmeaz\ coagul\rii. coagularea este întârziat\ sau chiar anulat\. sub forma congestiei pulmonare hipostatice. boli septicemice sau st\ri de hipoxie. ea desf\[urându-se aproximativ în acela[i timp cu rezolu]ia. ei se deosebesc net de coagulii ce apar în timpul vie]ii .Chiar dac\ mecanismele sunt asem\n\toare. În situa]ii când coagularea nu se mai instituie sau consecutiv coagul\rii. lucioase şi elastice. fermi la palpare sf\rmicio[i [i aderen]i la endocard sau intim\ (Tabel 6). de culoare ro[ie-negricioas\. în cavit\]ile cordului [i în lumenul vaselor mari vom g\si coagulii cadaverici sau cruorici. la animalele mari cahectice sau cu fracturi grave. (1962). la animalele care zac îndelung pe aceea[i parte. asfixie. Tabel 6 Caracteristici macroscopice ale trombilor [i ale coagulilor cadaverici (dup\ Oprean O.

Ele se observ\ pe fa]a visceral\ a ficatului [i a splinei. La cadavrele vechi ale animalelor cu piele nepigmentat\.5. Petele cadaverice au o culoare verzui-alb\struie sau chiar negricioas\ [i sunt rezultatul combin\rii hemoglobinei difuzat\ din vase cu hidrogenul sulfurat provenit din fermenta]iile con]inutului tubului digestiv postdiafragmatic. imbibi]ia biliar\ se instaleaz\ la câteva ore dup\ moarte. focare de necroz\ sau noduli de proliferare celular\. situa]ie în care culoarea lor cenu[iu-g\lbuie sau albicioas\ va deveni ro[iatic\. pe fe]ele ventrale ale rinichilor [i pe seroasa peritoneal\.6. la cadavrele vechi. Modific\ri ale integrit\]ii tisulare Descompunerea substan]ei vii se datoreaz\ ini]ial ac]iunii propriilor enzime tisulare autoliza. Modificarea se manifest\ prin colorarea în galben .5. pot suferi. apoi în peretele vascular [i în ]esuturile limitrofe perivasculare. imbibi]ia hemoglobinic\. 4. Imbibi]ia biliar\ Modificare postmortal\ relativ precoce. sub forma unei pete verzui în zona în care acestea vin în contact cu vezica biliar\. c\reia i se va ad\uga în timp [i aceea a enzimelor florei ambientale putrefac]ia. Petele cadaverice Modificare cadaveric\ târzie. 4.verde a ]esutului hepatic limitrof vezicii biliare [i a peretelui stomacului.Imbibi]ia hemoglobinic\ este procesul de infiltrare a hemoglobinei eliberat\ prin hemoliz\. Autoliza cadaveric\ este o transformare de integritate tisular\ precoce [i se realizeaz\ ca urmare a dezorganiz\rii sistemelor membranare intracelulare [i eliber\rii enzimelor proprii ale lizozomilor [i ale condriomului. De remarcat este faptul c\ unele forma]iuni patologice. ini]ial în intim\ [i endocard. Mai ales enzimele Page 16 of 128 . apari]ia petelor cadaverice este consecutiv\ hemolizei [i intereseaz\ organele [i ]esuturile ce vin în contact cu masa gastrointestinal\.7. petele cadaverice se observ\ deja la examenul exterior. în zona abdominal\ ventral\. ce cap\t\ o culoare ro[ie-vi[inie difuz\.

lizozomale. zise [i parenchimatoase. Acestea apar sub forma unor zone slab delimitate. prin ac]iunea lor centrifug\. sunt r\spunz\toare de mirosul resping\tor al cadavrului. cele dou\ leziuni fiind astfel posibil de diagnosticat macroscopic doar pe cadavre foarte proaspete. Componenta func]ional specific\ a diverselor ]esuturi [i organe (celulele parenchimatoase) este mai vulnerabil\ în fa]a procesului de citoliz\ decât stroma de sus]inere conjunctivo-vascular\. metanul sau hidrogenul sulfurat [i de aceea a unor diamine alifatice specifice cadavrului denumite ptomaine. Acumularea de gaze în organele interne putrefiate se înso]e[te de un fenomen asem\n\tor în interiorul stomacului [i al intestinului. sunt responsabile de aceast\ prim\ etap\ a dezintegr\rii substan]ei vii.5. rinchii. Fermenta]iile tisulare urmate de apari]ia unor gaze cu miros specific ca amoniacul.8. La cadavrele foarte vechi. De aceea. miocardul prezint\ petele autolitice. Ini]ial. tranformându-se în cele din urm\ într-o magm\ negricioas\. autoliza se instaleaz\ mai rapid [i se manifest\ macroscopic mai pronun]at. Timpanismul cadaveric- Modificare foarte târzie. cu forme neregulate [i culoare cenu[ie. apoi în masa acestora. 4. Gazele de fermenta]ie se acumuleaz\ ini]ial ca vezicule sub capsulele organelor. este foarte greu de diferen]iat macroscopic aceast\ modificare postmortal\ de inflama]ia cataral\. modific\ri ale emfizemului cadaveric. marile organe î[i vor pierde treptat consisten]a. conflueaz\ [i în cele din urm\ confer\ întregului organ un aspect cenu[iu asem\n\tor organului fiert. Este de re]inut faptul c\ acela[i aspect macroscopic în organele anterior men]ionate se observ\ în distrofia granular\ [i în inflama]ia parenchimatoas\. ficatul. În timp petele autolitice se extind. timpanismul cadaveric este corolarul tuturor proceselor de fermenta]ie [i putrefac]ie din care rezult\ eliberarea unor mari cantit\]i de gaze. conferindu-le aspect crepitant la palpare [i buretos pe suprafa]a de sec]iune. constituite din mucusul expulzat din glande în timpul rigidit\]ii [i din celulele epiteliale deblocate de la suprafa]a mucoasei. excesul de gaze din tubul Page 17 of 128 . la organele cu strom\ de sus]inere s\rac\. La nivelul mucoaselor tubului digestiv sau ale c\ilor respiratorii autoliza se manifest\ prin acumularea la suprafa]a acestora a unor depozite vâscoase [i albicioase. Putrefac]ia este rezultatul ac]iunii enzimelor proprii la care se adaug\ ac]iunea centripet\ a enzimelor bacteriene eliberate de flora tubului gastrointestinal ca [i de aceea a mediului extern.

dispari]ia progresiv\ a nucleolilor. Pulmonul Page 18 of 128 . la 30 minute dup\ moarte. 4. modificare postmortal\ ce poate masca unele leziuni fine. modific\rile sunt asem\n\toare edemului cerebral: la doar 6 ore de la moarte în citoplasmele neuronilor se observ\ vacuolizare. modific\ri atribuibile deopotriv\ edemului cerebral. în cordul stâng denot\ o rigiditate incomplet\ [i o slab\ capacitate de expulzie. Macroscopic. cordul stâng apare în mod normal.9.3.5. autoliza cadaveric\ imprim\ encefalului aspect lucios [i umed. care ar putea fi confunda]i cu eventuale incluzii virale. în rigiditate (rigor cordis). Gazele se vor acumula în timp [i în cavitatea abdominal\ [i în ] esutul conjunctiv subcutanat. ducând la balonarea întregului cadavru.5. Datorit\ automatismului cardiac ce se p\streaz\ câteva minute dup\ instalarea mor]ii [i datorit\ faptului c\ partea stâng\ a cordului intr\ mai repede în rigiditate. [tergerea [an]urilor cerebrale [i sc\derea consisten]ei masei nervoase. la examenul microscopic.5. encefalul este foarte sensibil la modific\rile autolitice. Prezen]a sângelui. aproape cu totul lipsit de sânge. sub forma.1. 4.9. la examenul necropsic.2. tent\ oxifil\ a nucleolilor.9. tigroliz\. 4. Zonele cenu[ii palide de autoliz\ cardiac\ ar putea fi confundate cu leziuni de miocardit\ parenchimatoas\ cu etiologie toxic\ sau toxiinfec]ioas\. Chiar [i la nivel histologic.digestiv trebuie diferen]iat de distensiile produse în unele infec]ii gastrointestinale intens gazogene. în cantit\ţi mari. Modific\ri postmortale ale principalelor organe interne 4. Nu trebuie omis faptul c\ hemoliza este urmat\ de imbibi]ia hemoglobinic\ a endocardului. Cordul Organul intr\ relativ repede.5. Encefalul Cu toate c\ este bine protejat de cutia osoas\ cranian\ fa]\ de ac]iunea factorilor externi. semne ale unor leziuni miocardice. concomitent se produc acumul\ri de transsudat în jurul pericarionilor [i în spa]iile perivasculare Virchow.9. a unor halouri libere.Robin. datorit\ bog\]iei lui în lichid tisular [i mai ales în enzime hidrolitice.

Page 19 of 128 . Ficatul În ficat. Fermenta]iile de putrefac]ie produc emfizemul cadaveric sub forma aspectului buretos al suprafe]ei de sec]iune [i a bulelor de gaze situate sub capsula Glisson. Autoliza se manifest\ precoce. Pe fa]a visceral\ a ficatului apar relativ precoce petele cadaverice. organ s\rac în strom\ vasculo-conjunctiv\ de sus]inere [i în contact direct cu masa gastrointestinal\. Permeabilitatea pere]ilor vezicii biliare dup\ moarte va induce imbibi]ia biliar\ în ] esutul hepatic limitrof. emfizemul cadaveric.6.5. atât macroscopic cât [i la nivel structural.În compara]ie cu alte organe interne.4. 4. Rinichii Datorit\ predominan]ei ]esutului morfofunc]ional specific.5. modific\rile postmortale se deruleaz\ mai rapid decât la alte viscere. prin confluare. capsula c\p\tând o colora]ie alb\strui-negricioas\.[i exogeni care ac]ioneaz\ postmortal.5. în final.9.5. de aceea leziunile mai slab manifestate macroscopic se vor c\uta pe fa]a diafragmatic\ unde sunt conservate datorit\ contactului strâns cu diafragmul. 4. cu diametrul de 3-4 milimetri [i contur [ters ce se extind [i. Pierderea integrit\]ii tisulare se manifest\ ini]ial sub forma petelor autolitice. ca urmare a contracturii musculaturii netede trabeculare. men]ion\m: autoliza. pulmonul este mai rezistent la ac]iunea factorilor distructivi endo. Examenele histologice eviden]iaz\ o pronun]at\ liz\ tubular\ la 6 ore de la moartea animalului. putrefac]ia.9. Dintre alte modific\ri postmortale ale pulmonilor. manifestat\ printr-o colorare mai ro[ie a pulmonului de pe partea pe care a murit animalul. pe fa]a visceral\ a splinei apar relativ repede petele cadaverice de sulfmethemoglobin\. 4. Mai frecvent\ la nivelul pulmonilor este hipostaza cadaveric\. ce cap\t\ culoarea caracteristic\ a pigmen]ilor biliari. datorit\ structurii sale areolate [i abunden]ei ] esuturilor conjunctive. imprim\ întregului ficat aspect de organ fiert. ultrastructurii epiteliului renal [i toxicit\]ii secre]iei urinare. Datorit\ contactului nemijlocit cu stomacul.9. La examenul necropsic rinichiul are aspectul destul de nespecific de organ fiert. aspira]ia de con]inut gastric la animalele în agonie sau de sânge din c\ile respiratorii anterioare. rinichii sunt foarte vulnerabili în fa]a proceselor de liz\ tisular\. Splina La scurt timp dup\ sacrificare sau eutanasie se observ\ o retractare a organului.

La rinichi se observ\ u[or. Tubul gastro-intestinal Modific\rile cadaverice ale tubului digestiv postdiafragmatic se datoreaz\ în principal contactului direct al structurilor sale cu con]inutul alimentar adeseori fermentescibil.4. 4. trebuie s\ întruneasc\ anumite caracteristici de construc]ie [i s\ aib\: spa]iu total suficient. urmare a ferment\rii con]inutului alimentar sau a materialelor patologice.7. La examenul necropsic al intestinului imediat dup\ moarte sunt observate inelele de rigiditate ( de contractur\).5. CONDITII MATERIALE PENTRU EFECTUAREA NECROPSIEI 3. Chiar în primele ore de la moartea animalului se produce o expulzie a secre]iei de mucus [i o descuamare a celulelor epiteliale ce se acumuleaz\ la suprafa]a mucoasei gastrice [i intestinale. hipostaza cadaveric\. La 24 ore de la moartea animalului începe s\ se produc\ imbibi]ia hemoglobinic\ [i apoi cea sulfmethemoglobinic\.9. Page 20 of 128 . se manifest\ prin dilata]ia excesiv\ [i sub]ierea peretelui stomacului [i al intestinului sub]ire. aceast\ modificare cadaveric\ se deosebe[te de invagina]ia intestinal\ din timpul vie]ii prin lipsa fenomenelor de staz\ sanguin\ [i infarctizare.1. care face parte din spa]iul unui laborator de diagnostic autorizat.4. posibilit\]i de iluminare natural\ [i artificial\. Mai mult decât în cazul altor organe se impune deci ca recoltarea probelor pentru examenul histologic s\ se efectueze cât mai curând dup\ moarte. Emfizemul cadaveric. Sala de necropsie Sala de necropsie. 3. pentru a devansa instalarea fenomenelor autolitice.Petele cadaverice se exteriorizează prin colorarea negricioasă a feţelor ventrale ale rinichilor. aparatur\ de ventila]ie artificial\. prin compara]ie cu organul pereche. dând un fals aspect de inflama]ie cataral\. manifestat\ prin colorarea în ro[u generalizat a rinichiului decliv. Aspectele acestei modific\ri postmortale impun diferen]ierea de dilata]iile gastrointestinale produse de infec]iile gazogene. Contrac]iile peretelui intestinal sunt uneori atât de puternice încât duc la invagina]ie.

fier\str\ul cu lam\ lat\ se flose[te la sec]ionarea coastelor la câinii foarte mari [i b\trâni. bisturie. dalta este utilizat\ la deschiderea cavit\]ii craniene. se utilizeaz\ la decalotare. cu lama dreapt\ sau curb\. a aponevrozelor [i tendoanelor. a vaselor.dulapuri pentru instrumentar [i materiale. osteotomul este un mic fier\str\u cu lama circular\. sonde canelate.mas\-c\rucior pentru instrumentar. costotomul folose[te la sec]ionarea coastelor. simplu sau cu mâner încurbat sub forma unui cârlig.mese de necropsie. . a c\ilor respiratorii [i genitale. instrumente.dulap frigorific. acesta este utilizat la sec]ionarea [i la recoltarea probelor din encefal. ac]ionat electric. acestea trebuie s\ fie dotate cu pardoseal\ [i pere]i lavabili. în afara celor pentru sec]ionat sunt: ciocanul. pense chirurgicale. În cazul efectu\rii necropsiei în alte spa]ii decât o sal\ destinat\ acestui examen. cu vârful rotunjit [i t\i[ dublu. o mas\ de tabl\ sau acoperit\ cu faian]\. foarfeci cu lame drepte [i curbe. .pardoseala [i pere]ii laterali din materiale rezistente [i u[or lavabile. fier\str\ul cu coard\ se utilizeaz\ la deschiderea cavit\]ii craniene [i la sec]ionarea oaselor lungi. care servesc la jupuirea câinilor mici [i a pisicilor. necesare la prinderea sacului pericardic.. a intestinului la animalele mici. enterotomul este un foarfece mare . surse pentru decontamin\ri postnecropsice riguroase. ce serve[te la sec]ionarea oaselor [i la deschiderea canalului rahidian. . . . ce se utilizeaz\ la deschiderea stomacului [i a intestinului la câinii mari.2. foarfeci butonate ce servesc la deschiderea cavit\]ilor naturale. ceea ce îng\duie o bun\ sterilizare a pieselor trusei. prin cele mai diverse metode. cu un bra] butonat. encefalotomul este un cu]it cu lama sub]ire [i lung\. ce ajut\ la deschiderea sub protec]ie a cavit\]ilor Page 21 of 128 .4.lamp\ cu ultraviolete. 3. Instrumentarul pentru necropsie Trusa de necropsie (autopsie) con]ine instrumente ce permit deschiderea [i examinarea în detaliu a cadavrelor. În componen]a trusei. f\r\ componente din lemn sau material plastic. Instrumentarul trusei de necropsie este în întregime confec]ionat din metal inoxidabil. predomin\ instrumentele de sec]ionat: Alte cu]ite pentru jupuirea [i deschiderea cavit\]ii abdominale la câinii mari. la sec]ionarea organelor interne [i a maselor musculare. pense anatomice pentru disec]ia [i examinarea trunchiurilor vasculare [i a cordoanelor nervoase. la desprinderea inser]iilor tendinoase.

3. rulet\ metalic\ pentru m\surarea organelor cu volum modificat sau a forma]iunilor patologice. diagnosticul necropsic sau examenul necropsic denumesc totalitatea operaţiunilor de deschidere şi examinare a unui cadavru şi de consemnare a leziunilor. termenul autopsie. îndeosebi în literatura medicală veterinară occidentală.m\nu[i chirurgicale Toate instrumentele [i materialele utilizate la necrospie. cu scopul de a stabili cauza morţii animalului. . cu sensul a necropsia aceeaşi specie-omul). NECROPSIA ÎN PRACTICA MEDICALĂ VETERINARĂ Necropsia.4. . . o dat\ lucrul încheiat vor fi sp\late [i decontaminate.sfoar\ sau a]\.cântar. . se utilizeaz\ uneori. cu sensul a observa cu propria vedere (utilizat la noi doar în medicina omului. prosectura. instrumentarul poate fi înlocuit cu: cu]it de buc\t\rie.3. Ca sinonim este adeseori folosit. pentru efectuarea unui examen necropsic complet.lup\ de mân\.naturale. în plus: . fier\str\u de mân\ din tâmpl\rie. Termenul Page 22 of 128 . Pe lâng\ tot acest instrumentar care intr\ în alc\tuirea trusei de necropsie. foarfece pentru t\iat vi]a de vie.seringi. Materiale de protec]ie Pentru asigurarea unor condi]ii minime de protec]ie [i asepsie personal\. Etimologia cuvântului: nekros = moarte.halat larg. dar necrospisa poate s\-[i ating\ scopul de diagnostic [i în aceste condi]ii.bonet\ din tercot sau hârtie . În condi]ii de for]\ major\ [i atunci când trusa de necropsie lipse[te. .recipien]i de sticl\.cizme de cauciuc. . Munca este mai greoaie [i observa]iile mai grosolane [i aproximative. . mensur\ gradat\ de 100 mililitri pentru m\surarea lichidelor patologice.[or] de cauciuc sau de material plastic gros. ciocan [i dalt\ obi[nuite. .lame [i lamele de sticl\. în afara celor de unic\ folosin]\. opsis = vedere (limba greacă). prosectorul va dispune de: . .

reprezintă un instrument metodologic de mare valoare în cercetarea ştiinţifică. Această conduită de a confrunta simptomele şi datele anatomoclinice cu leziunile observate prin examenul postmortem este indispensabilă perfecţionării medicului practician şi contribuie. . Obiectul de studiu al anatomiei patologice este leziunea. în primul rând. referitor la moarte.corect. fiind extrem de necesară pentru desăvârşirea cercetării ştiinţifice ca şi în practica de diagnostic. alături de anatomie şi histologie dintre disciplinele de morfologie . fără acoperire ştiinţifică şi fără valoare aplicativă atât timp cât medicul veterinar nu încheie o intervenţie pe un animal. Specialistul (clinicianul) care a pus un diagnostic clinic şi a instituit un tratament este obligat să verifice corectitudinea deciziilor sale prin consemnarea leziunilor. IMPORTANŢA NECROPSIEI ÎN PRACTICA MEDICALĂ VETERINARĂ (în medicina veterinară) 1. cu care morfopatologul operează larg. este necropsie.. leziunile care apar în mod natural în organismul animal. Anatomia patologică descrie şi interpretează. 2. cu un examen necropsic. Dar rolul descriptiv al anatomiei patologice a fost de mult timp depăşit. cu leziunile acestuia. respectiv devierea de la normal a structurilor în starea de boală. utilizabil fără restricţii în ambele domenii deoarece conţine prefixul necro. Page 23 of 128 .necropsia. reproducerea experimentală a unui proces patologic. în cazul morţii sau sacrificării acestuia. la dezvoltarea unei anatomii patologice aplicate. Rolul necropsiei în demersul clinic Necropsia devine un act formal. această ştiinţă medicală fiind într-o continuă dinamică şi în relaţii din ce în ce mai strânse cu disciplinele clinice dar şi cu cele de cercetare fundamentală. Astăzi. În cercetarea morfopatologică se practică şi experimentarea. Rolul necropsiei în cercetarea ştiinţifică Anatomia patologică (morfopatologia) face parte. în acelaşi timp. diagnosticul morfologic se derulează de la aspectele macroscopice la cele microscopice (histologice) şi adeseori la modificările de ordin electronomicroscopic (ultrastructural) şi chiar biochimic. Etapa macroscopică a examenului (diagnosticului) anatomopatologic (morfologic).

Şi în aceste situaţii examenele de laborator. în reţeaua sanitară veterinară de la noi. eventuala incompetenţă sau superficialitate a specialiştilor care au intervenit anterior. parazitologic. Actul (raportul) de necropsie constituie. prin frecvenţa solicitării. chiar dacă este insuficientă. distrofii în marile organe. din patologia omului. Aşa este cazul. examenul necropsic este strâns legat de calitatea probelor expediate la laboratoare astfel că necropsia. mai departe. intervenţia unor amatori. investigaţiile efectuate asupra unui cadavru trebuie consemnate într-un act oficial. este indispensabilă în stabilirea diagnosticului de boală. virusologic. Pe lângă orientarea în diagnostic. mai ales în fazele lor acute şi supraacute. al poliserositei fibrinoase a puilor de găină. la precizarea etiologiei acesteia. Deoarece însă. În sfârşit. care impun însă un diagnostic diferenţial cu alte câteva boli. data şi chiar ora morţii. leziune patognomonică pentru colibaciloza septicemică (acută) aviară. se manifestă morfologic prin leziuni nespecifice: diateză hemoragică. colecţii seroase în cavităţile naturale. cu alte cuvinte pot fi diagnosticate cu certitudine chiar la examenul necropsic. 4. Page 24 of 128 . În aceste cazuri diagnosticul de certitudine se precizează prin examene complementare: histopatologic. colita difteroidă în butoni la porc apare în pesta porcină clasică dar şi în invazia cu Balantidium coli a intestinului gros. spre exemplu.3. Importanţa juridică a examenului necropsic De cele mai multe ori. proces verbal sau act de necropsie. cazurile de moarte provocată deliberat. în primul rând identificarea agentului etiologic. Un alt grup de boli evoluează cu leziuni specifice. investigaţiile anatomopatologice contribuie esenţial la stabilirea stării de boală şi. adeseori. necesită condiţii materiale deosebite. unele boli. Parte dintre bolile animalelor domestice evoluează cu leziuni macroscopice patognomonice. aceste examene şi în mod deosebit cele virusologice. Chiar dacă nu au importanţa. Rolul necropsiei în diagnosticul nosologic Pentru practica medicală-veterinară din reţeaua sanitară veterinară şi din laboratoarele de diagnostic. rolul cel mai important al examenului necropsic este acela de a stabili cauza morţii animalului. probă juridică. necropsiile medicolegale trebuie să stabilească precis cauza morţii animalului. permit stabilirea diagnosticului nosologic (de boală). de exemplu.

poate fi mobilă sau imobilă. pe ambele părţi. se montează cârlige sau inele metalice care permit fixarea membrelor cadavrului. Mesele de necropsie au dimensiuni diferite. uşor lavabile şi neabsorbante. La extremităţile mesei. rezistente la acţiunea dezinfectanţilor uzuali (formol. Page 25 of 128 . Macaralele din sala de necropsie. 1. dulapul pentru materiale şi spaţiul frigorific. faianţa şi vopselele peroxidice. Amenajările sălii de necropsie constau din: macarale pentru manipulat animalele mari . pentru animale mari. Masa mobilă se construieşte din lemn tare (de preferinţă stejar). Pardoseala şi pereţii laterali trebuie să fie construite din materiale rezistente la solicitări mecanice.ELEMENTE DE NECROPSIE PRACTICĂ Sala de necropsie În laboratoarele de diagnostic. materialele de construcţie superficiale ale pereţilor şi pardoselii trebuie să permită întreţinerea sălii în perfectă stare de curăţenie precum şi efectuarea dezinfecţiilor curente. Suprafaţa mesei mobile poate fi basculată lateral. sodă caustică ş. aceste condiţii le întrunesc deopotrivă betonul sclivisit. mobile şi acţionate electric. mesele de necropsie. cu ajutorul unui sistem de pârghii acţionate electric. necesară în sezonul cald.). cu posibilităţi de iluminare în primul rând naturală şi cu aparatură pentru o ventilaţie artificială. a. suprafaţa fiind acoperită cu tablă de zinc. pentru examinarea animalelor de talie diferită. creolină. mozaicul. necropsia se execută într-o sală special amenajată – sala de necropsie. În concluzie.a. permit preluarea cadavrelor de animale de talie mare direct din mijloacele de transport şi introducerea lor în sala de necropsie sau în camera frigorifică atunci când examenul necropsic se amână cu mai mult de două ore. aplicate în suprafeţe perfect netede. Masa de necropsie mare. Sala de necropsie trebuie să fie spaţioasă.

sunt confecţionate din tablă zincată groasă şi cu suprafaţa foarte uşor înclinată înspre capătul cu orificiul de scurgere. pentru a putea sesiza modificările organelor şi ţesuturilor în cele mai mici detalii. Masa imobilă va avea întotdeauna marginile ridicate pentru a împiedica pierderea lichidelor patologice şi pentru dirijarea acestora spre un orificiu de scurgere care comunică cu un canal de evacuare. mănuşile. În afara meselor de necropsie. în care se păstrează instrumentarul. Acestea sunt lăzi frigorifice cu capacitate de 200 l pentru animalele mici şi dulapuri frigorifice cu capacitate de 1000 l pentru cadavrele de talie mijlocie. halatele.60 m lungime. Se recomandă instalarea unor lămpi mobile asemănătoare lămpilor scialitice utilizate în chirurgie. Suportul are patru picioare mici de susţinere şi reprezintă negativul zonelor toracală şi lombară. pentru animale mici. Acesta comunică cu un tub şi apoi cu canalizarea sau cu o găleată colectoare.6 m înălţime. Pentru spălarea mesei se recomandă fixarea de robinete cu apă caldă şi rece pe marginea acesteia sau cât mai aproape. la robineţi adăugându-se tuburi (furtune) de cauciuc care permit o spălare corespunzătoare. Acestea fixează cadavrele în poziţia strict dorsală. Mesele pentru animale mici sunt cel mai adesea imobile.b. Foarte puţin costisitoare sunt suporturile metalice speciale. în situaţia din urmă suprafaţa ei de lucru fiind acoperită cu plăci de faianţă.80 m înălţime. 2. Ca dimensiuni ale mesei imobile se recomandă: 2. din diferite motive (în primul rând didactic). Dulapurile sălii de necropsie. 1 m lăţime şi 0. nu poate fi efectuată imediat după preluarea cadavrului. pentru microscop şi pentru bateriile de colorare necesare efectuării unor examene microscopice extemporanee. Ele se confecţionează din ţeavă sau bară metalică. 0. Page 26 of 128 . se recomandă funcţionarea unei camere frigorifice cu capacitate mare. Dimensiunile mesei sunt de regulă: 2 m lungime. corespunde ca dimensiuni şi construcţie cu masa de autopsie utilizată în medicina omului. cu scopul amânării necropsiei animalelor mari pentru activitatea didactică. dezinfectanţii. Masa de necropsie mică. Pentru dotarea serviciilor de prosectură din facultăţile de medicină veterinară. sala de autopsie va fi dotată cu o masăcărucior pentru instrumentar.80 m lăţime şi 0. în cazul în care necropsia. deasupra fiecărei mese de necropsie. Masa imobilă poate fi confecţionată din metal sau din beton. Incintele frigorifice asigură conservarea cadavrelor. reactivii sau alte materiale vor fi confecţionate din metal sau din metal şi sticlă. La marginea mesei sau în imediata ei apropiere vor fi montate robinete cu apă cald şi rece pentru spălările din timpul şi de la sfârşitul necropsiei.

examinarea cadavrelor de specii şi cu talii diferite şi vizualizarea modificărilor organice macroscopice până la cele mai mici detalii. a bronhiilor. în incinta cimitirelor pentru animale. inclusiv prin autoclavare. altul decât punctul de sacrificare. fără părţi de lemn sau material plastic. . sau măcar să se improvizeze. de mărime obişnuită.Medicul veterinar din reţeaua sanitară veterinară nu dispune de o sală special amenajată pentru necropsierea cadavrelor. vase cu apă şi cu soluţii dezinfectante. în imediata apropiere a locului unde va fi îngropat cadavru. vase pentru colectarea organelor şi a materialelor patogene. a căilor genitale. Instrumentarul trusei de necropsie este în întregime confecţionat din metal inoxidabil. . Page 27 of 128 . în spaţii amenajate cu un strict necesar sau chiar pe pământ. prin cele mai diverse metode.Bisturie. de la suprafaţa mucoasei intestinale. ceea ce nu împiedică însă efectuarea examenelor necropsice. un spaţiu care va ţine locul unei săli de necropsie. vaselor. Instrumentarul şi materialele necesare pentru examenul necropsic 1. a intestinului la animale mici. acesta este utilizat la secţionarea encefalului şi a măduvei rahidiene. cu una dintre cele două lame butonată.Enterotomul (foarfecele enterotom) este un foarfece mare. .Foarfecele chirurgical. în care se va găsi cel puţin o masă.Encefalotomul este un cuţit cu lama subţire şi lungă.Cuţite mari pentru jupuirea. Trusa de necropsie (anatomopatologică) veterinară este compusă din instrumentar pentru secţionare: . În condiţii de teren. acesta serveşte la deschiderea intestinului la animalele mari şi mijlocii: secţionarea peretelui cu ramura cu vârful bont în lumen previne distrugerea leziunilor. În orice unitate de producţie zootehnică sau dispensar sanitar veterinar trebuie să se construiască. la desprinderea inserţiilor tendinoase. de asemenea. cu lama dreaptă sau curbă. cu braţe lungi. deschiderea cavităţii abdominale şi secţionarea principalelor organe interne la animalele mari şi mijlocii şi secţionarea maselor musculare la toate speciile. cu lama dreaptă sau curbă. ca şi de locuinţele oamenilor. ceea ce permite o bună sterilizare a pieselor trusei. cu instrumentar minim. de diferite dimensiuni. mai ales desprinderea depozitelor patologice.Foarfecele butonat. canalelor glandulare. Trusa de necropsie (autopsie) veterinară este necesar să cuprindă instrumentar care să permită deschiderea. care servesc la jupuirea şi examinarea organelor animalelor mici. . Necropsia se poate executa. cu vârful rotunjit şi cu tăiş dublu. . foarte important este ca deschiderea şi examinarea cadavrelor să se facă cât mai departe de adăposturile de animale. serveşte la deschiderea cavităţilor nazale la animale mari.

. . trusa de necropsie mai conţine şi alte instrumente: . în cazul fotografierii unor organe modificate. Pe lângă acest instrumentar. a aponevrozelor şi a tendoamelor. .Ciocanul.Ruleta metalică ajută la stabilirea dimensiunilor organelor şi a unor formaţiuni patologice. pentru disecţia trunchiurilor vasculare şi a .Pensele chirurgicale.Sonde canelate care ajută la secţionarea sub protecţie a cavităţilor naturale sau a organelor cavitare sau tubulare. simplu sau cu mânerul încurbat la capăt sub forma unui cârlig. lăţime. Se recomandă ca. cu un braţ bont şi concav şi celălalt ascuţit şi convex. care serveşte la secţionarea oaselor şi a cutiei craniene la animalele mari. pentru efectuarea unui examen necropsic complet. cu capacitatea de 100-200ml.Pensele anatomice. necesare la prinderea sacului pericardic. cu care se explorează canalele glandulare sau traiectele fistuloase patologice. În afara acestor instrumente de secţionat. .Mensură gradată.Sonde butonate.Costotomul. . care intră în alcătuirea trusei de necropsie. este folosit pentru secţionarea coastelor la toate speciile.Ace chirurgicale. necesare suturării unor ţesuturi secţionate accidental în timpul necropsiei.Ecartoare (depărtătoare) necesare îndepărtării pereţilor cavităţilor. . 2. . . în vizor să fie prinsă şi o parte din banda gradată a ruletei pentru ca fotografia să poată sugera gradul modificărilor de lungime. cu utilitate de diagnostic şi cu valoare de cercetare. . . prosectorul trebuie să aibă la îndemână şi alte materiale: Page 28 of 128 .Fierăstrăul cu lama lată serveşte la secţionarea coastelor la animalele de talie mare. .Osteotomul este un mic fierăstrău acţionat electric. exceptând animalele de talie mare. pentru măsurarea colecţiilor lichide din cavităţile naturale sau din unele formaţiuni patologice. volum.Dalta simplă şi dalta ciocan sunt utilizate pentru deschiderea cavităţii craniene.. care sunt cele mai numeroase. cu lamă circulară detaşabilă. a coastelor sau a unor fragmente de oase secţionate.Fierăstrăul cu coardă se foloseşte la secţionarea oaselor şi la deschiderea cutiei craniene la toate speciile. serveşte la delimitarea şi la ridicarea calotei craniene la animalele mari. cordoanelor nervoase.

. fierăstrău de mână pentru tâmplărie. pentru recoltarea cantităţilor mici de lichide patologice.Seringi. foarfece pentru tăiat viţa de vie. . pentru efectuarea unor frotiuri de sânge sau a amprentelor de organe. Toate aceste materiale vor fi completate cu altele.Lupa de mână. instrumentarul poate fi improvizat din: cuţite de bucătărie. lipsa unei truse de necropsie nu scuză neefectuarea examenului necropsic. seringile vor fi sterile.Cântar pentru aprecierea greutăţii organelor.Pungi de plastic sterile. . în funcţie de examenele complementare pe care le sugerează datele anamnetice consemnate în fişa care însoţeşte cadavrul. curate şi degresate. În apropierea mesei sau a locului de necropsie se vor găsi tăvi metalice emailate pentru organe. extrem de necesară depistării. .Recipiente de sticlă cu lichide fixatoare în care se vor recolta probe de ţesuturi şi organe în vederea examenelor histopatologice. foarte diverse. În orice caz. . Pregătirea pentru necropsie 1. . În condiţii empirice. bureţi.Eprubete sterile. dar necropsia îşi atinge scopul de diagnostic şi în aceste condiţii. eventual cu ace. în cazul în care lichidele patologice urmează a fi expediate unui laborator de patologie.Sfoară şi aţă chirurgicală pentru ligaturi şi suturi. găleţi cu capace pentru resturi şi produse infectate. tăviţe renale pentru formaţiuni patologice mici. sau acolo unde trusa de necropsie lipseşte. vase pentru conservarea pieselor de muzeu. inclusiv cu ajutorul lupei. Pregătirea prosectorului Prosectorul se va îmbrăca cu: Page 29 of 128 . ciocan şi daltă obişnuite. materiale textile. Munca este mai greoaie şi observaţiile mai grosolane şi aproximative. observării şi descrierii unor formaţiuni miliare (milimetrice şi submilimetrice). menţionăm că examenul macroscopic înseamnă descrierea tuturor modificărilor vizibile cu ochiul liber. . topor. precum şi a unor examene parazitologice sau micologice extemporanee.Lame şi lamele de sticlă. în care se lucrează adeseori în reţeaua sanitar-veterinară.Recipiente de sticlă sterile. de forţă majoră. ..

. la iepuri şi pisicile cu păr lung şi smulgerea penelor (deplumarea) la păsări. Pentru realizarea unor intervenţii comode şi eficiente. La unele specii. sau din plastic de unică folosinţă. rumegătoare mici. .Halat larg care permite o deplină mobilitate. 2. iar în cazul existenţei pe pielea mâinilor a unor soluţii de continuitate (plăgi. prosectorul va trece în revistă toate datele anamnetice din fişa de însoţire a cadavrului. pe sânge periferic recoltat din regiunea buzei sau a pavilionului urechii. tineretul mamiferelor mari). acestea se pot aplica peste o pereche de mănuşi subţiri pentru examene ginecologice care acoperă în plus întreg braţul şi previne murdărirea mânecilor halatului.Mănuşi din cauciuc pentru autopsie (mănuşi chirurgicale). După întrebuinţare materialul de protecţie de unică folosinţă se va distruge iar acela care se va reutiliza va fi bine curăţat.Şorţul de cauciuc sau de material plastic gros se aplică peste halat. înţepături) acestea vor fi bine acoperite cu bandaje adezive. Aceasta se realizează prin tunderea lânii la ovine. porci. . . zgârieturi. obişnuit sau pentru chirurgie (încheiat la spate) şi cu mânecile bine strânse în jurul articulaţiilor carpiene. eroziuni. iepuri. În cazul unor probabile zoonoze sau al prezenţei ectoparaziţilor. se recomandă spălarea cadavrelor cu apă şi chiar stropirea acestora cu soluţii decontaminante. în funcţie de care va stabili conduita optimă de examinare. cadavrul se va fixa în poziţia cea mai convenabilă: dorsală pentru animalele de talie mică şi mijlocie (păsări.Bonetă din şifon sau hârtie. laterală sau dorsolaterală pentru animalele de talie mare (cabaline şi bovine adulte). animale de laborator.. prea abundent în zona în care se abordează cadavrul – partea ventrală. spălat şi decontaminat.Cizme impermeabile din cauciuc. pentru îmbrăcarea uşoară a mănuşilor. pe mâinile bine spălate se va aplica un strat fin de pudră de talc. Înainte de a începe necropsia. În cazul efectuării necropsiei în aer liber pentru a evita înţepăturile insectelor. Decontaminarea postneocropsică Page 30 of 128 . pentru excluderea din diagnostic a antraxului. gâtul şi obrajii se acoperă cu un amestec în părţi egale dintr-o soluţie formată din: metanol 8%. se impune îndepărtarea învelişului pilos sau plumos. Pregătirea cadavrului Pregătirea animalului pentru necropsie începe cu efectuarea examenului bacterioscopic direct. carnivore. alcool etilic 10% şi glicerină.

executată cu mături şi materiale textile. sub jet puternic de apă caldă sau rece. Sângele. Page 31 of 128 . Prosectorul se va spăla cu apă caldă şi săpun pe mâini şi pe faţă. apoi vor fi spălate cu apă şi săpun.Decontaminarea persoanelor Persoanele care au asistat la necropsie sunt obligate să se spele pe mâini şi să se decontamineze cu o soluţie de formaldehidă 0. Mirosul de formol se îndepărtează prin aerisire. După terminarea necropsiei şi evacuarea cadavrului şi a resturilor. clorură de var 3 kg/m2 pe podeaua udă. 2. Decontaminarea echipamentului Materialele de protecţie (halate. Acestea se vor păstra la loc uscat. bluze) sunt spălate cu apă şi săpun şi decontaminate prin fierbere timp de 30 minute sau prin gazare în camere etanşeizate sau etuve timp de 12 ore. uscate şi pudrate cu talc în interior. Decontaminarea sălii de necropsie După o curăţire mecanică riguroasă. instrumentarul şi mâinile prosectorului. Bineînţeles că se recomandă utilizarea unică şi apoi distrugerea mănuşilor o dată cu aceea a cadavrului şi a materialelor patologice. formol 2%. 1. diverşi detergenţi cu capacitate mare de decontaminare. Dacă pentru decontaminare se foloseşte formol. se supune unei curăţenii mecanice riguroase. sau se introduce amoniac în etuva care va mai sta două ore închisă. se vor decontamina apoi în mod deosebit cu soluţii apoase de: cloramină 1%. sublimat corosiv 2‰. Cu apă curentă şi materiale textile sau bureţi se spală din când în când masa de necropsie. alcool etilic 60%. cloramină 1%. fecalele. urina. alcool sanitar.Necropsia se va derula în condiţii de curăţenie permanentă. 3. hipermanganat de potasiu 2% (culoarea brună a pielii dispare prin introducerea mâinilor într-o soluţie saturată de acid oxalic). Încălţămintea va fi trecută printr-o soluţie de sodă caustică 2%. Mâinile. şorţuri. Introducerea în soluţiile decontaminante a câtorva picături de acid acetic glacial are asupra acestora un efect dezodorizant. Mănuşile de necropsie se vor introduce în soluţie slabă de sublimat sau de bicromat de potasiu.5% în apă. Doza de amoniac folosită reprezintă jumătate din cantitatea de formaldehidă. sau hidroxid de sodiu 3%. chiar dacă au fost protejate cu mănuşi de autopsie. după o cercetare corespunzătoare vor fi colectate în găleţi cu capac. se va asigura o atmosferă cu 90-95% vapori de apă care se obţine prin evaporarea a 25 ml apă/m3aer. pardoseala sălii. sala de necropsie cu toate accesoriile ei. materialele patologice rezultate în urma examinării. conţinutul gastrointestinal. mesele de lucru şi accesoriile se vor decontamina cu formol 5% la temperatură 250 C.

Vehiculele vor fi iniţial curăţite mecanic prin răzuire şi frecare cu mături aspre şi perii. contaminată prin scurgerea secreţiilor. şi apoi se depune pământ adus dintr-o zonă necontaminată. Indiferent care este dezinfectantul utilizat (obligatoriu în cazul sodei caustice care este corosivă). instrumentarul care se foloseşte zilnic se poate depune şi păstra în tăvi metalice . Radiaţiile ultraviolete au o acţiune bactericidă limitată la formele vegetative. se sapă pământul pe o adâncime de 15-20 cm şi se acoperă cu clorură de var uscată în cantitate de aproximativ 6 kg/m 2. Decontaminarea mijloacelor de transport Este de preferat ca vehiculele auto sau hipo folosite la transportul cadavrelor. funcţie de suprafaţa şi volumul sălii. Operaţiunea se face cu ajutorul sterilizatoarelor cu rezistenţă electrică. După sterilizare. sau clorură de var 5%. 6. se şterge. după un repaus de 2-3 ore. Clastridium spp. dar în lipsa lor se poate executa în oale sau tăvi emailate. de aceea această formă de decontaminare se aplică doar în completarea celei chimice. acest strat de soluţie se ridică şi se îngroapă în cimitir o dată cu cadavrul. 5. prin stropire abundentă cu pompa. se unge cu un start subţire de vaselină neutră (atunci când nu va fi utilizat în curând) şi se aşează în dulapul cu instrumentar şi materiale de necropsie. organelor şi materialelor patologice de la animale moarte să fie decontaminate în locuri special amenajate (şi) destinate acestui scop. se impune decontaminarea suprafeţei pe care a stat cadavrul. formol 5%. Curăţirea se încheie cu spălarea vehiculului cu jet puternic de apă caldă. urinei sau dejecţiilor. Metodologia generală a necropsiei Page 32 of 128 . sângelui. la becul de gaz. Decontaminarea instrumentarului După ce se spală bine de resturile organice cu apă şi săpun sau detergenţi. Pentru o decontaminare severă. Uzual se practică dezinfecţia de suprafaţă cu soluţii fierbinţi de sodă caustică 3%. la aproximativ 1. este de preferat plasarea lămpilor deasupra fiecărei mese de necropsie. vehiculul va fi spălat cu jet puternic de apă rece. una sau mai multe. Decontaminarea solului În cazul în care necropsia s-a făcut la cimitirul pentru animale sau în alte locuri. instrumentarul se spală din nou cu o soluţie slabă de detergent. instrumentele se supun unei sterilizări prin fierbere cel puţin 30 minute din momentul în care apa a început să fiarbă. O decontaminare riguroasă care vizează şi germenii sporulaţi se face cu un amestec sulfo-feric 5% cu repetarea acţiunii după 3 ore.). Pentru o decontaminare de întreţinere. Pe solul descoperit se împrăştie clorură de var care se umectează. În acest scop se folosesc lămpi speciale care emit radiaţii cu lungime de undă între 2400 şi 2800 Å. produselor patologice. care asigură distrugerea germenilor sporulaţi (Bacillus anthracis. 4.Pe timpul nopţii şi în perioadele de repaus sălile pot fi supuse unei decontaminări de întreţinere cu radiaţii ultraviolete. după o prealabilă înmuiere cu apă a tuturor suprafeţelor murdare. 10 litri/m2.50 m. imersionat complet într-un detergent care nu atacă metalul. Decontaminarea se face în mod curent cu sodă caustică 3% sau formol 5%.

greutatea. Metode de necropsie În practica necropsică au fost utilizate mai multe tehnici de lucru. cu detalii. b. o variantă intermediară între cele două descrise anterior.1. Metoda sistemelor şi aparatelor organice sau a lui Abricosov este. 2. eviscerarea acestora cu păstrarea (conservarea parţială) a legăturilor dintre organe şi apoi examinarea lor după metodologia uzuală. vârsta. după următoarea schemă generală: I. dar în nici un caz la porc. sexul. fie a masivităţii tubului gastrointestinal. La animale de foarte mare valoare. din cauza fie a complexităţii. oaie. talia. sau în cazul unor demersuri ulterioare în instanţă. Schema generală a necropsiei Indiferent de metoda utilizată şi de specia pe care se lucrează. o prealabilă inspecţie in situ a sistemelor şi aparatelor organice. Metoda este comodă şi expeditivă. Fiecare rubrică se va completa corect. de obicei cranio-caudală. pe baza datelor consemnate în fişa de însoţire. Metoda metoptică sau a lui Virchow constă. De mare importanţă practică este anamneza. Este metoda cea mai avantajoasă şi cea mai larg utilizată. starea de întreţinere şi semnele particulare). la câine şi pisică. modificările cadaverice şi data morţii animalului. de fapt. dar nu urmăreşte conexiunile morfologice şi fiziologice dintre organe. Aceasta presupune deschiderea marilor cavităţi seroase. într-o succesiune arbitrară. animale cu tub gastrointestinal cu volum redus. bovine şi cabaline. abdominală şi pelvină într-un singur bloc. a. se cercetează şi se confruntă cu cadavrul fotografii ale animalului în viaţă. a celor furnizate de Page 33 of 128 . rasa. regiunea cervicală şi din cavităţile toracică. precis. apoi date privind proprietarul. care se completează cât mai amănunţit. în aceste cazuri se recomandă efectuarea a una-două fotografii cu cadavrul înainte de examinarea acestuia. necropsia se derulează în trei etape. Partea informativă (anamnetică) va cuprinde iniţial date complete privind cadavrul (specia. Metoda holoptică se poate aplica. la adulte. Metoda holoptică. dintre care trei sunt cele care s-au impus în practica de necropsie ca importante. c. a lui Kitt sau metoda de eviscerare completă constă în deschiderea cavităţilor naturale şi apoi eviscerarea organelor din cavitatea bucală. în eviscerarea şi examinarea fiecărui organ în parte. pe de altă parte. după deschiderea cavităţilor naturale seroase.

ţesutul conjunctiv subcutanat şi limfonodurile externe (după jupuire). sau cu privire la celelalte animale din colectivitate. La toate femelele mamiferelor în stare de gestaţie avansată. III. pe lângă datele care se referă strict la animal şi altele referitoare la condiţii ambientale. ale cavităţilor peritoneală. Modificările postmortale sesizate pe parcursul examinării interioare se consemnează la rubrica corespunzătoare din partea informativă a raportului de necropsie. Examenul interior debutează cu deschiderea şi examinarea marilor cavităţi: abdominală. bucală.proprietar sau a informaţiilor primite de la medicul veterinar clinician. În caz de plenitudine exagerată sau dilataţii prin acumulări de gaze ale tubului gastrointestinal acesta va fi primul eviscerat la toate speciile. serviciu. anală. Specia. se vor eviscera şi examina organele interne. gheare. Leziunile vor fi apoi utilizate sintetic în formularea diagnosticului nosologic (de boală) şi a celui etiologic. împreună cu organele sau ţesuturile gazdă. fără a folosi termeni tehnici medicali. respectiv se va stabili cauza morţii animalului. după un protocol anume pentru fiecare specie. cloacală. Modificări anatomopatologice. coarne. ale organelor genitale externe). mucoasele aparente şi ale cavităţilor naturale explorabile (conjunctivală. La examenul exterior se vor urmări aspectele pe care le prezintă pielea şi fanerele (păr. se va eviscera în primul rând uterul gestant. anamneza va include. Partea descriptivă (lucrativă) constă în înregistrarea tuturor modificărilor sesizate printr-un examen exterior şi apoi printr-un examen interior. Tumorile foarte mari vor fi eviscerate la început necropsiei. La găină al doilea organ eviscerat este ficatul. urechea externă. proporţional mai voluminos decât la alte specii. 2. După consemnarea modificărilor generale ale cavităţilor. toracică şi pericardică la mamifere. respectiv. iar acolo unde aspectele macroscopice sunt normale rubrica se barează. pene. toracoabdominală şi pericardică la păsări. de alimentaţie. 3. se va stabili cu exactitate filiaţia animalului respectiv. cioc. copite). Modificările fiecărui organ se consemnează în actul de necropsie în termeni uzuali. Partea conclusivă (de diagnostic) cuprinde diagnosticul anatomopatologic al modificărilor de organ observate. ochiul. scopul final al activităţii de diagnostic. Protocolul de examinare necropsică nu este o schemă rigidă. II. La rumegătoare masivitatea tubului gastro-intestinal impune eviscerarea acestuia înaintea altor aparate. el putând fi modificat de prosector în funcţie de cadavrul examinat. pleurale şi pericardică. Dacă obiectivul final al necropsiei o impune. Starea fiziologică. Dacă Page 34 of 128 . Principalii factori de personalizare a actului de necropsie sunt următorii: 1.

Secţiunea din(spre) cordul drept va duce la originea arterei pulmonare iar cea din cordul stâng la originea acestuia. Modificări de consistenţă. Secţiunea se execută cu cuţitul la A. Se întoarce cordul cu faţa sa dreaptă către examinator şi se procedează asemănător.) sau în tavă (la A. O primă secţiune interesează marginea posterioară a cordului de la şanţul coronar până la apex (pe partea cea mai convexă).m. lichide patologice sau formaţiuni care nu au fost sesizate la suprafaţa organului. în zonele care apar modificate prin inspecţie şi palpaţie. examinarea macroscopică a unui organ va fi efectuată după următorul plan: 1. pentru deschiderea ventriculului şi atriului drept. sesizabile prin palpaţie. Examinarea cordului Se plasează cordul în palmă (la a. şi în urma executării ei se va pătrunde în ventr. 4. lucioasă sau mată. culoare. şi cu bisturiul la a. Prin urmare. 2. cărora li se adaugă secţionarea şi uneori măsurarea. o simptomatologie respiratorie. Modificări sesizabile prin inspecţie.5-1 cm de acesta (în funcţie de mărimea cordului).m. Cu foarfecul secţ. respectiv modificări de mărime (dimensiuni). Anamneza. stâng.). formă. dacă anamneza indică la un grup de cadavre. Important este ca nici un organ să nu rămână necercetat şi. Atragem atenţia că înafara secţiunilor obligatorii pentru fiecare organ. netedă sau granulară. Modificări sesizabile pe suprafaţa de secţiune. se prelungeşte până la nivelul atriului stâng. Pentru operativitate în diagnostic.M. pentru fiecare organ. se urmăreşte apoi dacă modificările de suprafaţă apar şi în profunzimea organului. să fie stabilită corect cauza morţii animalului. în principal de secţionare. se va observa dacă secţiunea este umedă sau uscată. fiecare caz trebuie individualizat în funcţie de situaţia dată. dar şi de personalitatea şi priceperea prosectorului.M. Deci. Page 35 of 128 . prosectorul va modifica schema generală a necropsie în funcţie de datele anamnetice. depozite de suprafaţă. sau la celelalte din aceeaşi colectivitate.organele unei cavităţi sunt strâns lipite prin apariţia unor aderenţe patologice. Consistenţa poate fi crescută sau scăzută. Se expune cordul în poziţia iniţială şi se execută două incizii paralele. 3. Chiar la secţionare prosectorul va fi atent la rezistenţa pe care o întâmpină cuţitul. dacă pe secţiune apare sânge în exces. 4. formaţiuni patologice sesizabile pe suprafaţa organului. Expunem în continuare particularităţi de examinare. de o parte şi de alta a şanţului longitudinal stâng şi la o distanţă de 0. se va eviscera şi se vor examina cu atenţie pulmonul şi căile respiratorii. În cazul pulmonului examinarea se încheie obligatoriu cu proba plutirii pulmonului (docimazia). mai ales. De exemplu. vor fi făcute altele în plus. ele vor fi eviscerate într-un bloc unic. mult crescută (dură) sau mult scăzută (organ friabil). cu vârful spre examinator şi cordul drept spre stânga acestuia (în cazul în care prosectorul lucrează cu mâna dreaptă. TEHNICA EXAMINĂRII ORGANELOR Examenul macroscopic al organelor apelează la metodele semiologice: inspecţia şi palpaţia.

Examinarea pulmonului se încheie obligatoriu cu proba plutirii pulmonului (docimazia). fragmentul cade la fund (docimazia pozitivă) în toate leziunile caracterizate prin …. . fragmentul pluteşte (docimazie negativă). datorită unui conţinut bogat în ţesut conjunctiv al spaţiilor porte. care va interesa toate cele patru cavităţi. cu margini rotunjite şi pe suprafaţa de secţiune se scurge sânge spontan. La păsări deschiderea cordului se face cu foarfecul. la pulmonul normal. b. prin urmare la purceii foarte tineri şi la celelalte specii.. evidenţierea desenului lobular va fi interpretată ca o deviere de la normal.După îndepărtarea coagulilor cadaverici. care poate fi: a. La aceste specii se vor examina cu atenţie şi sacii aerieni care colabează imediat după deschiderea cavităţilor. cu grijă. Fragmentul de pulmon se lasă să cadă. trecând prin bronhia principală şi artera pulmonară şi celelalte oblice pe prima. Examinarea ficatului Secţiunile obligatorii pentru ficat sunt câte una în lungul fiecărui lob. transsudatul acumulat în spaţiile acrofore ale pulmonului are o greutate specifică doar cu puţin mai mare decât cea a apei. se fac mai multe secţiuni: una pe marginea dorsocostală. La aprecierea modificărilor se vor avea în vedere unele particularităţi morfofiziologice ale organului: . printr-o singură secţiune pe marginile convexe ale organului. pe faţa sa diafragmatică.congestia hepatică va fi diagnosticată când ficatul este turgescent. atelactezie şi tumori. în vasul cu apă şi se urmăreşte rezultatul. La păsări se secţionează fiecare pulmon în lungul lui. Examinarea pulmonilor După examinarea prin inspecţie a pulmonului. fără a comprima ţesutul. cordul se spală la jet uşor de apă rece şi apoi se examinează atent toate structurile şi în mod deosebit valvulele atroventriculare precum şi cele sigmoidiene de la originea marilor vase. Recoltarea fragmentului de organ se face din zonele modificate. c. fără a exercita compresiuni. fragmentul pluteşte greu (docimazia între două ape) şi în edemul pulmonar. pulmonare: inflamaţie. datorită faptului că ficatul este în mod normal un organ relativ bogat în sânge. în emfizemul pulmonar şi la congestia pulmonară activă. congestie pasivă veche. în cazul căruia. câte una în lungul fiecărui lob.lobulaţia ficatului este vizibilă macroscopic la suinele în vârstă de peste două luni. dar sunt uşor de observat în cazul unor acumulări interioare patologice. Page 36 of 128 .

Tubul gastrointestinal se eviscerează într-un singur bloc. La păsări rinichii se examinează secţionând în parte fiecare lob. medulara. fără însă a-l despărţi în două (părţi). relief cilindroid în porţiunea posteroexternă a ventriculului lateral. şi rect. perpendiculare pe cea principală. Şi la splină. La păsări splina se fixează între degete cu zona …… înspre stânga examinatorului. cu excepţia eviscerării tubului digestiv postdiafragmatic. Examinarea organelor cavitare sau tubulare Organele cavitare sau tubulare (laringe. punându-se în evidenţă corticala. secţionând chiasma optică. căi urinare. pe oricare dintre cele două feţe. după aplicarea a două legături duble pe …. Pentru decapitare se recomandă efectuarea următoarelor secţiuni: . (Examinarea ap. După ridicarea calotei şi decolarea pahimeningelui (dura mater rămâne ataşată la faţa internă a calotei) se eviscerează encefalul începând din partea lui anterioară. şi apoi se secţionează cu foarfecul pe marea sa convexitate. canale excretorii) se deschid longitudinal. Incizia poate să străbată organul de pe o faţă pe alta. stomac. Pentru evidenţierea cornului lui Ammon. la capete. rădăcinile nervoase şi bulbul. Examinarea rinichilor Rinichii se ţin în palma stângă sau se fixează bine pe tavă cu palma. esofag. fragmente separate. genital la păsări) Examinarea encefalului Examinarea encefalului este precedată de deschiderea cutiei craniene.o secţiune transversală (decalotare) care va fi descrisă la tehnicile de examinare pe specii. Page 37 of 128 . Partea informativă II. în cazul animalelor mici. bronhie. În continuare se aprofundează secţiunea până la bazinet. care constă în eviscerarea tuturor organelor într-un singur bloc buco-cervicotoracico-abdomeno-pelvin. căi genitale. intestin. printr-o secţiune perpendiculară pe prima şi situată la jumătatea acesteia. faringe. La căţei se poate aplica metoda de eviscerare paloptică (a lui Kitt). congestia se stabileşte în cazul apariţiei sângelui spontan pe suprafaţa de secţiune. Pentru această eviscerare în bloc unic. guşă. TEHNICA EXAMENULUI NECROPSIC LA CARNIVORE Schema generală a necropsiei la carnivore I. trahee. Secţiunea va străbate organul până la hil. respectiv pe marea curbură. după care organul se decapsulează obligatoriu şi se supune examenului de suprafaţă.Examinare splină Splina se secţionează longitudinal. Cu cuţitul sau bisturiul se face o incizie superficială pe marea convexitate a organului. Stomacul şi intestinul se vor deschide neapărat pe mica lor curbură. notându-se întotdeauna grosimea peretelui. Partea descriptivă Examenul exterior şi cel interior se vor derula conform schemei generale a necropsiei la suine. pentru a nu distruge prin secţionarea formaţiunii patologice existente în zona fundică. va fi mai lungă şi poate fi completată cu două incizii mici. se secţionează emisfera cerebrală la limita dintre treimea mijlocie şi cea posterioară şi apoi cranial. calicele renale şi bazinetul.

urmărind muşchii de pe faţa internă a ramurilor mandibulei. Se scoate limba prin breşa astfel formată şi se trage spre înapoi. trahee. pisică. bovis 2 Tuberculoza câine. prin zgârietură inoculare Yerrsinia 9 Pseudotuberculoză câine. boli cronice. prin contact 4 Febra butunoasă Rickettsia conori câine. pe cale digestivă preotuberculosis ELEMENTE DE DIAGNOSTIC NECROPSIC ÎN BOLILE CÂINILOR 1. prin contact Pasteurella câine. Boala Etiologie Sursa crt. infestaţii parazitare masive.Obezitatea . prin inhalare L. Este decupat apoi mezenterul în regiunea sublombară şi întregul bloc de organe va fi depus pe o tavă. . canicola 6 Bruceloza Brucella canis câine. Page 38 of 128 . în cazul supraalimentaţiei şi lipsei de mişcare.în intoxicaţia cu stricnină. haemolytica Limforeticuloza 8 benignă de Chlamydia câine.în subalimentaţii. Este secţionat vălul palatin înaintea amigdalelor şi apoi sunt degajate faringele şi laringele prin secţionarea aparatului tiroidian. prin contact L. Leziuni observabile la examenul exterior: . Riscuri ale (autopsiei) necropsiei carnivorelor domestice În afara respectări unor reguli generale de necropsie personală a operatorului. prin inhalare M. Se ridică în continuare pulmonii şi cordul şi se dezinserează în totalitate muşchiul diafragmatic.III. După deschiderea cavităţii pelvine vor fi degajate aparatele urinar şi genital Organele se vor examina conform tehnicilor uzuale deja expuse. câine. insuficienţele hipofizare. iar lggl.Cahexia . Partea conclusivă Se aplică în prealabil duble legături pe rect şi pe vena cavă posterioară deasupra confluenţei venelor renale. … prin 7 Pasteureloza muttoacida muşcătură sau zgârietură P.la câinii de apartament. apoi se secţionează.Facies tetanic . Ansamblul limbă. esofag este ridicat spre înapoi până la intrarea pieptului: glandele tiroide rămân ataşate traheii. în cazul necropsierii carnivorelor domestice se impune cunoaşterea principalelor zoonoze transmisibile de la acestea la om. Se va secţiona planşeul cavităţii bucale. . retrofaringieni pot să rămână la cadavru. Nr . pisica. omul prin 1 Turbare virusul rabic muşcătură Mycobact. tuberculosis 3 Stafilococie Staphylococous câine. faringe. pisica. 5 Leptospiroza icterohaemorrhogiae câine. laringe.

biotici sau alimentari. .Dermatita purulentă (foliculită. furunculoză.Glosita granulomatoasă – produsă de implantarea în musculatura limbii a corpilor străini. . conj.Conjunctivita cataral . hemosporidioze. superficiali şi viscerali. . .Dermatita scvamoasă apare în tricofiţii şi microsporie.Noduli pe mucoasa bucală produşi de Cryptococcus neoformans.Otită exsudativă. acnee) cu etiologie stafilococică şi localizare mai ales în regiunea cervicală şi în spaţiile interdigitale. traduse prin creşterea în volum a lggl.Edemul ţes. salmoneloza acută. în pasteureloza acută. 2.Abcesele perianale (inflamaţiile purulente a glandelor perianale) apar în cazul unui conţinut intestinal iritant: alimente condimentate. subcutanat apare în hipotiroidie. . intoxicaţia cu mercuriale. Page 39 of 128 .Eczema esenţială produsă de factori mecanici.Cariile dentare apar în cazul unei alimentaţii hiperglucidice.Diateza hemoragică se observă în trombocitopenia congenitală la căţei. . . arsen sau mercur. . hipovitaminoza C. apar în jigodie.Cherotita parenchimatoasă. produsă de o floră vastă.Ulcerele mucoasei bucale apar în uremie.Stomatita gangrenoasă – apare în leptospiroză. substanţe chimice). tuberculoză. evoluează spre o otită cronică. histoplasmoză. Leziunile cavităţilor naturale: .Alopecia simetrică . hepatita Rubarth. leptospiroză. manifestată prin proliferări polipoase acoperite de un exsudat gălbui. înţepături de insecte.Limforeticulitele hiperplazice. .Prolapsul rectal-urmarea constipaţiilor îndelungate. jigodie. .Dermatita alergică (urticonformă) – apare în urma contactului cu foarte diverşi alergeni (urzici. . pneumonii sclerozente. . apoi ulcerativă în jigodie poate evolua cu panoftalmie. mai ales de Candida albicons. insuficienţă cardiacă. . . . . . cu localizare pe faţa internă a coapselor şi pe abdomen. hepatita Rubarth. intoxicaţia cu morfină. fragmente de oase de pasăre.Exantemul (dermatita) veziculopustulos. .în intoxicaţiile cronice cu seleniu.Calozităţi (bătături) ale jaretelor la câinii bătrâni întreţinuţi pe aşternut tare..purulentă – în jigodie. apare în jigodie la tineret.

Antracoza pulmonară este o pigmentaţie patologică omogenă a pulmonului.Endocardita ulcerovegetativă şi verucoasă este observată în streptococie.Bronşita tuberculoasă – predominant exsudativă. . caracterizată prin depuneri de pulberi de praf la nivelul pulmonului. .Calcificarea endocardului apare la căţeii cu jigodie ca şi în cazul unor excese terapeutice cu preparate pe bază de calciu. sesizabil adeseori chiar la examenul exterior şi la jupuire.Dilataţia cardiacă (dreaptă) se instalează în emfizemul pulmonar cronic ca şi în valvulo.Traheobronsita parazitară produsă de Capilaria aerophila manifestată prin catar şi obsrucţii ale căilor respiratorii.Icterul.Miocardita granulomatoasă – în aspergiloză.Miocardită limfohistiocitară apare în anemie şi în infecţiile cu streptococi betahemolitici. Leziunile cordului: . . .Infarctul miocardic se instalează în procese distrofice şi n ateroscleroza vaselor coronare. şi revărsării conţinutului său în cavitatea peritoneală. .Obstrucţia ventriculului drept ţi ale arterei pulmonare poate fi promovată de ghemuri ale parazitului Dirofilaria. . .Poliserozita granulomatoasă apare în tuberculoză.Hidroperitoneul (ascita) apare în ciroza hepatică. ca şi la parvoviroză.Peritonita purulentă are o etiologie traumatică sau apare ca o complicaţie a intervenţiilor chirurgicale cu laparatomie.Traheobronşita cataral-purulentă în jigodie. . serohemoragică sau serofibrinoasă este întâlnită în hepatita contagioasă (Rubarth). se instalează în leptospiroză şi hepatita Rubarth. pleurală şi pericardică) cu formele ei seroasă. . . .Peritonita stercorală (gangrenoasă) este cauza deşirării peretelui tubului dig. .. ! Infarctul miocardic la câine are o morfopatogeneză şi durată de instalare foarte asemănătoare cu cel de la om.Poliserozita (inflamaţia seroaselor peritoneală. .şi miocardopatii. . Leziunile aparatului respirator . 3. în evoluţia unor bronhopneumonii cronice sclerozante. Apare la câinii Page 40 of 128 . acicomicoză sau în inflamaţia cu Nocardia asteroides. 4. în histoplasmoză.

Leziunile splinei . intoxicaţia cu ANTU.Hiperemia splinei (splina acută): splina este crescută în volum.Bronhopneumonia cataral-purulentă din jigodie. actinobaciloză. roşie-violacee. plasmoză. . tumori). aflatoxicoza acută. maroniu.Br. pe secţiune se scurge mult sânge negricios.Splenita granuomatoasă – în bruceloză. Leziunea este urmarea insuficienţei cardiace sau a stazei în venele suprahepatice. .Congestia pasivă (de stază): ficatul crescut în volum. cu marginile rotunjite. . hiperplazică – apare în parainfluenţă şi în adenovirozele tineretului. . Leziunea este întâlnită la intoxicaţia cu barbiturice sau cloroform. uremie.Tumorile splinei pot fi limfoame benigne care apar la câinii bătrâni sau localizări ale leucozei canine. lutos apare în leptospiroză. . leptospiroză. culoare ruginie. hepatita Rubarth. Page 41 of 128 . jigodie.Splenita hiperplazică – apare în jigodie. herpesviroză.Ruptura splinei are drept cauză imediată un traumatism. .Torsiunea splinei – însoţeşte torsiunea stomacului. 5.Infarctele roşii splenice apar în hepatita Rubarth ca şi în anemia hemolitică autoimună a căţeilor. pe suprafaţa de secţiune se scurge un lichid de culoare maronie. pe fondul unor leziuni splenice difuze (inflamaţii. pulmonul este destins. 6.hepatita Rubarth.Edemul pulmonar este observat în şocul caloric. la câinii bătrâni. .Metaplazia osoasă cu formarea unor insule de ţesut dur subpleural. .Hepatita parenchimatoasă: ficatul are un aspect nespecific de organ fiert. granulomatoasă – este întâlnită în tuberculoză.în vârstă de peste 6 ani şi se manifestă macroscopic prin pichetarea pulmonului cu foarte fine puncte negricioase. . . .Hepatita hemoragică . Leziunile ficatului . .Hepatita necrotică miliară apare în leptospiroză. culoare vişinie.Hepatosteatoza: ficatul mărit în volum. pe suprafaţa de secţiune se scurge spontan sânge.Br. . . . Se întâlneşte în toxicoze.

oprirea unor calculi la baza osului penian. Page 42 of 128 . uremie. .Gastrita erozivă: în uremie. rinichiul devenind în cele din urmă o pungă cu urină.Hepatita limfohistiocitară – în histoplasmoză şi hemosporidioze. invaginaţia. . iritaţii chimice. – în leptospiroză. aflatoxicoză.. . Leziunile tubului digestiv . volvulusul jejunal.Tulburări topografice ale intestinului (distopii intestinale). Leziunile aparatului urinar . uremie. . granulomatoasă – în aspergiloză. . leptospiroză. uremie. Rubarth. turbare. . . hernia ombilicală mai rar cea inghinală. eventraţii. . hep.Hepatita purulentă – în streptococie. micoze. .Megacolonul – cu etiologie ereditară. 7. Este produsă de tumori vezicale.Hepatita granulomatoasă – în tuberculoză. l.Calculoza – apare în tulburări de metabolism şi în hiperparatiroidia.Esofagita parazitară – provocată de Spirocorea lupi. .Edemul peretelui vezicii biliare este caracteristic hepatitei Rubarth. .Hemoragii renale: în intoxicaţii cu warfarină.Enterita catarală evoluează în jigodie. .Hepatita fibrinoasă (ciroza): ficatul este redus în volum.Caporstaza cu formarea fecaloamelor este produsă de excesul de oase în alimentaţie.Ulcerul gastric – generat de alimentele iritante şi de hipovitaminoze. de consistenţă tare. insuficienţă cardiacă.Obstrucţia esofagienă este provocată de corpi străini.N.Gastrita hemoragică – în intoxicaţii. jigodie.-hist.Gastrita catarală – în ascaridoze şi jigodie. . Hipertrofia prostatei.Torsiunea stomacului – produsă de obstrucţia pilorului. . uremie. 8. . . cu suprafaţa neregulată.Nefrita hemosporidioze. .Hidronefroza: acumularea urinei în bazinet şi atrofia de compresiune a medularei şi corticalei renale. Apare în aflatoxicoza cronică. .

. pichetat cu puncte roşii-vişinii. .Edem pulmonar. .Diateză hemoragică a seroaselor. Hepatita Rubarth . Intestinul apare la deschiderea cavităţii abdominală ca un cordon de cauciuc boselat.Enterită hemoragică difuză. Leziunea este o hepatită hemoragico-necrotică miliară. infestaţii parazitare. . leptospiroză. Principalele leziuni macroscopice în virozele majore ale câinelui 1.Enterita hemoragică – în parvoviroză. În acest fond se observă fine puncte hemoragice sau de necroză. asemănătoare cojii de portocală. .Peteşii pe numeroase organe. Herpesviroză Hepatită hemoragiconecrotică în focare mici. .Limforeticulită hemoragică în lggl. 4. . salmoneloză. 3. ! Leziunile nu sunt în mod obligatoriu asociate. Page 43 of 128 .. Cea mai frecventă şi mai specifică este leziunea pulmonară. .Gastroenterită catarală. mezenterici.Conjunctivită catarală sau purulentă. La deschidere peretele este îngroşat.Peritonită serofibrinoasă. mucoasa roşie-vişinie şi lumenul plin cu un depozit asemănător bulionului de roşii. 2. .Edem al peretelui vezicii biliare.Ficatul este ↑ în volum.Rinotraheita catarală sau purulentă. Parvoviroza . enterotoxiemia anaerobă. de culoarea galben –portocalie şi cu suprafaţa uşor neregulată. .Splenomegalie.Bronhopneumonie purulentă cu aspecte macroscopic specifice: culoarea maronie a pulmonului şi a exsudatului care se scurge pe suprafaţa de secţiune.Splenita hiperplazică (splenomegalia). Jigodia (boala lui Carré) . .

produsă de Mycobacterium tuberculosis. hidropericard). pleural) apare în pneumonia virală . sub forma unor noduli ulceraţi în zonele nazală şi perioculară.Oftalmia – în aspergiloză.Eczema miliară – de natură alimentară.Dermatita pustulo-crustoasă apare în scabie (râie).Hemoragii şi necroze subcapsulare în rinichi. Poliserozita serofibrinoasă. streptococie. 2. nefritelor cronice. Leziunile cavităţilor naturale . se întâlneşte în tuberculoză. manifestată prin apariţia în cavitatea peritoneală a unui lichid gălbui cu flocoane de fibră. sunt urmarea endocardopatiilor. leproie murium. se întâlneşte în infecţii cu colicivirusuri. în cazul supraalimentaţiei şi al lipsei de mişcare. colibaciloză. . . ulcerele solitare sau confluate. incolor. Page 44 of 128 . . cu aspect limpede.Glosita ulcerativă apare în rinotraheita infecţioasă. . 3. Leziunile aparatului respirator . hidrotorax. microsporie şi tricofitie. .Pericardita purulentă (empiemul pericardic) se întâlneşte în pasteureloza primară. localizate pe membrele anterioare sunt produse de Myc.Enterită catarală. .Obezitatea – apare la pisicile şi motanii bătrâni. cirozei hepatice. ELEMENTE DE DIAGNOSTIC NECROPSIC ÎN BOLILE PISICILOR 1. subalimentaţie. .Dermatita granulomatoasă. este o leziune în peritonita infecţioasă a pisicilor.Pleurezia purulentă (empiemul complicată).Colecţiile lichide neinflamatorii (hidroperitone. .Cahexia – apare în boli cronice.Poliserozita granulomatoasă – în tuberculoză şi în micozele sistemice. Leziuni observabile la examenul exterior . infestaţii parazitare masive.Laringotraheita catarală herpesvirusuri sau nespecifice. .. .Dermatita scvamoasă – în favus.

. . tricofiţie. . hemoragică.Edemul capului este produs de Cl. microspore. . septicum.Râia auriculară manifestată prin cristizaţie masivă. apar în hipoviaminoza C.Br.în chlamidioză. . . tuberc. . fibrinoasă – în pasteureloză.Diateza hemoragică – în leptospiroză şi pasteureloză. cu apariţia unor pustule mici pe coapse. orientează diagnosticul către jigodie. în asociaţie cu edem palpebral.Gastrita catarală şi G. aspergiloză.Hepatoza grasă – în aflatoxicoză.Icterul – în leptospiroză.Gastrita ulcerativă – se întâlneşte în policarenţe.Laringotraheita fibrinoasă – în rinotraheita pisicilor. se poate complica cu otita iniţial catarală apoi purulentă şi gangrenoasă.Colita ulceroasă apare în aspergiloză şi ca urmare a antibioterapiei excesive. Leziunile aparatului digestiv . granulomatoasă – în actinobaciloză. conjunctivită şi rinită purulentă.) .Dermatita crustoasă – apare în scabie. .Br.Edemul pielii în asociaţie cu o coloraţie roşie a extremităţilor.Coprostaza este urmarea lichomoniei (boala linsului). . Leziuni observabile la examenul exterior .. . .Br. .Bronhopneumonie catarală – nespecifică. . . . antrax. hiperplazică (limfohist. . 4. pasteureloză..Laringotraheita parazitară – în capilarioză.Colita fibrinoasă – în aspergiloză şi mucomicoză. . Page 45 of 128 . apar în intoxicaţii şi în panleucopenia infecţioasă a pisicilor. hepatita infecţioasă. ELEMENTE DE DIAGNOSTIC NECROPSIC ÎN BOLILE VULPILOR 1.Jejunita hemoragică – în penleucopenia infecţioasă.Dermatita pustuloasă. bacterieni. factori caustici. micotoxici. .Edemul pulmonar – în candidoză.

în antrax. bruceloză. apare în listerioză şi diplostreptococie. infectaţia cu Ancylostoma.Spl.Br.Staza hepatică – în hepatita infecţioasă. babesieze.-ent.G. colibaciloza neonatală. intoxicaţia cu dimetilnitrozamină provenită din conservarea heringilor cu azotat de sodiu. .Hiperplazii de lggl. . granulomatoasă – în tuberculoză. .Splenita necrotică – în necrobaciloză. sub forma unor zone roşii-vişiniu. cu edemul peretelui vezicii biliare apare în hepatita Rubarth. hemoragică – în boala lui Aujeszby. gangrenoasă – prin inhalarea unor corpi străini (medicamente.Br. . 4.Congestia pulmonară – în faze iniţiale ale jigodiei. hiperplazică – în salmoneloză. Leziunile splinei . cu remedierea pulpei. în infestaţiile cu Dipylidium şi Diphylobacterium.Br. hepatita infecţioasă. leucoză. enterotoxiemia anaerobă. superficiale se întâlnesc în salmoneloză.Gastroenterita catarală – în salmoneloză. . parazitară – în nematodozele pulmonare. purulentă – în streptococie. Page 46 of 128 .Br.Br.Br. catarală. . . crupală – în pasteureloză. listerioză. . salmoneloză. 3. 2. hemoragică. . în teritoriile anterioare ale pulmonului. hemoragică – în antrax. Leziunile aparatului digestiv . . leucoze. hemoragică. . .Pleurobr. exsudate). Leziunile aparatului respirator . necrotică – în necrobaciloză. .Spl. bruceloză.Hep.Edemul pulmonar – în condiţii de zooigienă necorespunzătoare şi în intoxicaţia cu ANTU.Spl. toxiemia de gestaţie. tuberculoză. listerioză. compacte.. .Hepatosteatoza – în toxicoze furajare. . leptospiroză.

-chist.Dermatita miazică. . produsă de larvele de Wohlfartia.E. .Edemul pulmonar – în toxoplasmoză. nodulară – în pseudotuberculoză. . . diplostreptococie. .Pneumocaniozele (pigmentaţii patologice exogene ale pulmonului) apar sub forma unor punct brun –negricioase la animalele bătrâne. . leptospiroză. în salmoneloză. .Dermatita pustuloasă – în stafilococie. (decelabilă mai ales histologic) se întâlneşte în viroze neurotrope (turbare.Hep. dispariţia maniamentelor şi deshidratarea pielii. apare la tineret. 5.Hep. . .Hep. fibrinoasă (însoţită şi de o pericardită fibrinoasă) în pasteureloză. purulentă – în streptoccocie. ELEMENTE DE DIAGNOSTIC NECROPSIC ÎN BOLILE NURCILOR 1. Leziunile aparatului respirator . Apare în cazul obstacolelor în circulaţia lichidului cefalorahidian şi în carenţa de Cu la tineret. sau ca urmare a omfaloflebitei. Leziuni observabile la examenul exterior . l.. se manifestă prin apariţia pe torace şi pe abdomen a unor papule. catarală – în infecţii cu virusuri şi stafilococi la pui. limfohist.Edemul capului – în pasteureloza acută.Br.Pleurobr. . 2. .Steatita (bucla grăsimii galbene): inflamaţia ţesutului adipos hipodermic este urmarea hipovitaminozei E şi hiposelenozei. granulomatoasă – în tuberculoză. Page 47 of 128 . .Encefalita purulentă apare în listerioza tineretului.Hipotrepsia manifestată prin subdimensionarea întregului organism. având în etiologie în primul rând defectele de alimentaţie.Hidrocefalia este acumularea în exces de lichid cefalorahidian în spaţiile meningeale şi în ventriculii cerebrali cu reducerea în volum a substanţei nervoase şi mărirea cavităţii craniene. pustule sau abcese mari. boala lui Aujeszky) şi în hepatita infecţioasă.N. Leziunile S.

manifestată prin îngroşarea şi plierea mucoasei gastrice şi acumularea la suprafaţa ei a unui depozit filant.H. aflatoxicoză.Infarctele splenice pot fi în panleucopenia infecţioasă şi în diplastoptococia cronică.toxoplasmoză.Gastroenterita catarală. . intoxicaţia cu sare. .Nefroza groasă – în toxicozele furajere. gangrenoasă – în hrănirea artificială. Leziunile splinei . 3. hiperplazică (plasmocitară) – în plasmocitoză.Hepatita necrotică – în leptospiroză.H. . 4. . . purulentă – în infecţia cu Klebsiella. salmoneloza. . este produsă de Fusobact. Leziunea aparatului urogenital . alimentaţia unilaterală hiperlipidică. însoţită uneori de faringită sau chiar esofagită.Splenita hiperplazică – în plasmocitoză (boala de Aleutine). coccidioză. . 5. enterotoxiemia anaerobă.Br. este cauzată de faringele alterate sau toxice.H. . bruceloză. . a puilor. .Nefrita hemoragică şi cea limfoplasmocitară apare în plasmocitoză. salmoneloză. de corpii străini sau de unele boli infecţioase şi parazitare ca: enterita infecţioasă a puilor. coccidioza. – enter. hemoragică – în pseudomonoză.Hepatosteatoza – în toxicoza de gestaţie. . Leziunile aparatului digestiv . forţată. hemoragică – în enterotoxiemia anaerobă. .Stomatită fibrinonefrotică (difteroidă). – enter. Page 48 of 128 .Cistita hemoragică şi purulentă – în calculoză. fibrinoasă – în panleucopenia infecţioasă.Br. .G..G. . granulomatoasă – în toxoplasmoză. panleucopenia infecţioasă. colibaciloza.Br. necrophorum. granulomatoasă – în tuberculoză. meiozele cronice şi în tuberculoză.Calculoza – frecventă la femelele gestante. plasmocitoză. cenuşiu.

pe duoden. Se dilacerează iniţial marele epiploon şi se aplică duble legături pe esofag. La rumegătoare. se vor eviscera organele cavităţii toracice. Apoi. La taurine se recomandă următoarele secţiuni: o secţiune exterioară. streptococi şi stafilococi. de către colibacili. se evidenţiază cecumul. transversală. paralelă cu sternul. prin îndepărtarea acestuia şi a marelui epiploom. pe curbura duodenojejunală şi pe rect.Mamitele – sunt provocate în asociaţie. caudal de procesele orbitale ale Page 49 of 128 . după secţionarea superficială a ţesuturilor moi cu un cuţit. TEHNICA EXAMENULUI NECROPSIC LA TAURINE Schema generală a necropsiei la taurine Necropsia la taurine urmează schema necropsiei prezentată pentru suine. La taurine. Se secţionează inserţia diafragmului de pe faţa internă a arcului hipocondral. exterior. pentru deschiderea marilor cavităţi şi efectuarea examenului interior cadavrul se va aşeza în poziţie dorsală în cazul viţeilor şi în poziţie laterală stângă în cazul adultelor. se dilacerează mediastinul şi se secţionează ligamentul sternopericardic. să ia o poziţie declivă. Se continuă secţiunea prin zona lombară şi pe marginea anterioară a paletei iliace şi se îndepărtează complet peretele superior al cavităţii. După exam.. ventrală. prin secţionarea muşchilor pectorali şi adductori şi deschiderea articulaţiei coxafemurale. Deschiderea şi examinarea cavităţii toracice. parţial colonul ascendent şi rinichiul drept. foarte voluminos. Se secţionează peretele abdominal pe marginea hipocondrului drept. decubitul lateral face ca stomacul. Deschiderea cavităţii craniene. Deschiderea şi examinarea cavităţii abdominale. prin articulaţiile condrocostale. Se eviscerează compartimentele gastrice pe de o parte şi masa intestinală pe de altă parte. Ficatul. iar prin deschiderea cavităţii abdominale să se evidenţieze în primul plan masa intestinală. La această specie eviscerarea cavităţii abdominale precede eviscerarea organelor din cavitatea toracică. vasele şi nervii) înaintea primei coaste şi se vor ridica organele bucocervicale. Aceste organe se vor eviscera în două segmente: cervico-cefalic şi toracal. Eviscerarea şi examenarea organelor buco-cervico-toracice. respectiv cel drept. esofagul. pancreasul şi duodenul rămân ataşate pereţilor cavităţii abdominale. în bloc separat. Poziţia porsectorului va fi în funcţie de talia cadavrului. Cu ajutorul fierăstrăului. se vor efectua două incizii longitudinale: una dorsală. la marginea inferioară a muşchiului ileospinal de la ultima până la prima coastă şi o alta. Urmează detaşarea splinei de pe sacul dorsal al rumenului şi examinarea ei. Pentru aceasta se practică secţionarea transversală a organelor regiunii cervicale (traheea. Pentru degajarea zonei toracoabdominale se va detaşa bipedul lateral superior. Se va putea ridica astfel un plastron costal drept. pe toată lungimea acestuia. cu câteva particularităţi.

superior se va găsi foiosul. Se începe cu dilacerarea ţesutului conjunctiv şi ligamentelor de legătură dintre foios.Furunculoza (inflamaţie purulentă profundă a pielii localizată pe uger şi pe extremităţi este urmarea infecţiei cu Haphylococcus aureus. două secţiuni paralele şi profunde. cu apariţia unor crevase şi fisuri.Gangrena uscată a pielii apare la vârful urechilor sau al cozii în fusanatoxicoză. Aspectul general al cadavrului Hipotrepsia poate fi congenitală. rumen şi cheag. inferior reţeaua şi rumenul. rinotraheita infecţioasă şi febra catarală malignă. boli cronice. Se manifestă morfoclinic prin îngroşarea pielii de pe cap şi membrele posterioare. posterioară. Jumătatea de craniu care posedă septul nazal se imobilizează şi. . Se deschide cheagul pe mica curbură. la animale cahectice care zac îndelung. 2. când viţeii se nasc cu o greutate de 20-25 kg sau dobândită produsă de hipogalaxia mamei. boala mucoaselor. Deschiderea şi examinarea cavităţilor nazale. înţărcarea timpurie. până la gaura occipitală. Page 50 of 128 . aflatoxine. carenţe vitaminominerale. în faţa protuberanţei occipitale externe. apoi cea ventrală. secţionând inserţia lamei cartilaginoase septale de pe vomer şi etmoid. Examinarea compartimentelor gastrice. apoi pe curbura ventrală a reţelei.Hipercheratoza (cornificarea excesivă a pielii) poate fi provocată de iritaţiile fizice. hipovitaminoze. orientate caudal şi distanţate prin 10-12 cm. Leziunile pielii . .frontalului. cu ajutorul unui cuţit se îndepărtează septul nazal. transversală.5 cm. se continuă secţiunea pe curbura mare a foiosului. leptospiroză cronică sau degerătură şi sub forma decubitelor în regiunile cu proeminenţe osoase.Paracheratoza (cornificarea defectuoasă a straturilor superficiale ale pielii) apare în carenţa în zinc şi vitamina A. reţea. a patra secţiune. . de linia mediană.Exantenul veziculos (inflamaţia eruptivă a pielii cu predominanţa veziculelor. perpendiculare pe creasta intercornuală. Introducând foarfecul în esofag se secţionează întâi marginea dorsală a rumenului. Se recomandă secţionarea în plan sagital a craniului la o distanţă de 0. . ELEMENTELE DE DIAGNOSTIC NECROPSIC ÎN BOLILE TAURINELOR Examenul exterior 1. Apare în febra aftoasă. Compartimentele se vor plasa astfel: în stânga cheagul cu mica curbură orientată dorsal.

cu mai mult\ aten]ie pielea cu p\r mai rar [i mai scurt din regiunea abdominal\ ventral\.Tricofiţia apare sub forma unor plăci rotunde sau ovoide. Glandele mamare se vor examina prin inspec]ie [i palpa]ie urm\rindu-se m\rimea. . depilată şi cu aspect lichenoid. 4. 3. pe întreaga suprafa]\ corporal\. de la baza cozii sau pe întreaga suprafaţă corporală. axilar\. forma [i consisten]a. lungimea. pielea perni]elor palmare [i plantare. uniformitatea. circumscrise de hipercheratoză. erup]ii. umiditatea.Papilomatoza (negii) se manifestă prin mici tumori pediculate sau sesile. eventualele forma]iuni patologice.8.Râia evoluează cu eritem. Leziunile ţesutului conjunctiv subcutanat . La examinarea pielii se vor urm\ri: mirosul. Se vor urm\ri: distribu]ia. direc]ia [i abunden]a firelor. iar mai târziu pielea apare îngroşată. . care prezintă pe suprafaţa de secţiune grăuncioare de puroi grunjos. de pe fe]ele interne ale coapselor. . elasticitatea. pe pielea capului. luciul. grosimea. La femelele în lacta]ie se va efectua [i proba mulgerii [i se vor consemna caracteristicile organoleptice ale laptelui. EXAMINAREA PARULUI Examinarea p\rului se realizeaz\ în principal prin inspec]ie [i palpa]ie.Dermatita actinobacilară evoluează sub forma unor noduli izolaţi sau conglomeraţi.. cruste. centraţi de fistule. erupţie papuloviculoasă. gâtului. cutată.Bursite (higromale) sunt inflamaţiile 4.7. Page 51 of 128 . . rotunde sau conopidiforme. La examinarea urechii se vor urm\ri aspectele pavilionului auricular [i ale conductului auditiv extern.Hipodermoza se manifestă cu noduli subcutanaţi în zona dorsolombară. depozite sau pierderi de ]esut. culoarea. integritatea. EXAMINAREA PIELII Pielea se examineaz\ prin inspec]ie din apropiere [i prin palpa]ie.

Jupuirea fe]ei ventrale a cadavrului se execut\ pe cadavrul a[ezat în pozi]ie dorsal\. La carnivore. ocolindu-se. situa]ii în care pot s\ orienteze prosectorul în diagnosticul nosologic. nazal\. cicatricea Page 52 of 128 . mai precis deschiderea marilor cavit\]i naturale seroase. Pielea se sec]ioneaz\ pe linia median\ a p\r]ii ventrale a cadavrului. în partea posterioar\ a cadavrului. Se vor urm\ri modific\rile de culoare (culoarea normal\ a mucoaselor este roz-pal). permite debutul examenului interior. în felie de pepene. cu prosectorul plasat.9. de vasculariza]ie. secre]iile în exces. Aceast\ sec]iune principal\ se poate efectua în doi timpi: dup\ ce se face o butonier\ cutanat\ pe suportul sternului. ale ] esutului conjunctiv subcutanat [i ale limfonodurilor externe. dup\ deschiderea cavit\]ilor nazale [i respectiv extragerea organelor din cavitatea bucal\. 4. Examinarea fanerelor La carnivorele domestice se vor nota aspectele unghiilor [i ale ghearelor. examinarea lor complet\ putând fi efectuat\ mai târziu. apari]ia unor depozite sau forma]iuni patologice . la examenul exterior mucoasele nazal\ [i bucal\ pot fi observate par]ial.Aspectele p\rului pot avea valoare general\ sau specific\. din spa]iul intermandibular pân\ la orificiul anal. cel pu]in la începutul necropsiei. vestibulovaginal\ la femele [i prepu]ial\ la masculi pot oferi modific\ri datorate unor leziuni locale sau pot reflecta st\ri de boal\ generale. altele înso]esc modific\ri ale pielii. In acela[i timp aceast\ opera]iune ce încheie examenul exterior. 4. Unele aspecte ale p\rului sunt proprii. EXAMINAREA MUCOASELOR APARENTE Mucoasele aparente: conjunctival\. bucal\. JUPUIREA SI EXAMINAREA TESUTULUI CONJUNCTIV SUBCUTANAT SI A LIMFONODURILOR SUPERFICIALE Jupuirea cadavrului se face în vederea decel\rii leziunilor cutanate profunde.10. se sec]ioneaz\ pielea în sens caudal cu foarfecele.

Pentru a facilita pozi]ia dorsal\ a cadavrului. pân\ la articula]iile carpiene [i tarsiene (Fig. f\r\ a mai efectua nici o alt\ opera]iune. pentru a nu angaja la pielea decolat\ eventualele forma]iuni patologice subcutanate. Limfonodurile se examineaz\ prin inspec]ie. eventualele infiltra]ii. Sec]iunea median\ principal\ se completeaz\ cu alte patru incizii secundare. Acestea se eviden]iaz\ mai u[or la animalele slabe sau în cazul modific\rilor patologice. cadavrul se va distruge conform legisla]iei sanitare veterinare. pân\ la corpul mandibulei. parotidiene. cât mai superficial. pl\gi sau forma]iuni patologice. palpa]ie [i sec]ionare longitudinal\. apoi de la butoniera sternal\ sec]iunea se face anterior. 35 – Sec]iunile cutanate `n vederea jupuirii cadavrului Jupuirea se face apoi cu un bisturiu sau un cu]it bine ascu]it. Dac\ boala este confirmat\ prin examenul bacterioscopic efectuat pe sânge periferic. iar leziunile relevate vor fi puse în leg\tur\ întotdeauna cu cele ale ]esuturilor plasate “ în amonte” de limfonodul sau limfocentrul cercetat. Fig. pân\ în apropierea vertebrelor. Se interzice jupuirea cadavrului în cazul suspicion\rii antraxului. cervicale superficiale. Limfonodurile superficiale care se pot examina cu u[urin]\ la carnivore sunt cele retrofaringiene. pe fe]ele interne ale membrelor. Page 53 of 128 . vasculariza]ia. imediat dup\ jupuire se sec]ioneaz\ musculatura pectoral\ cu inser]ie pe fe]ele interne ale spetelor [i se deschid articula]iile coxofemurale.ombilical\ sau orificiul prepu]ial. 35). poplitee. culoarea. La examinarea ]esutului conjunctiv subcutanat se vor nota: gradul de reprezentare a ]esutului adipos.

Se urm\resc. DESCHIDEREA SI EXAMINAREA CAVITATII TORACICE Page 54 of 128 . stomacul. a[adar: mirosuri particulare degajate la deschiderea cavit\]ii. examenul interior al cadavrului aduce date importante. 4. sub control digital sau sub protec]ia unei sonde canelate. u[or de abordat la necropsie [i cu tablou lezional macroscopic bine marcat [i important pentru diagnostic ( pulmonul. cel mai adesea decisive. adic\ organele principale.) Coroborate cu datele de examen exterior. 4. etc. aspectul seroaselor. pentru elucidarea bolii sau cauzei mor]ii animalului. se sec]ioneaz\ peretele ventral al cavit\]ii. intestinul. EXAMENUL INTERIOR Mai amplu [i mai laborios decât examenul exterior. forma]iuni patologice situate pe pere]ii cavit\]ii sau pe seroasele interne. splina. cordul. rinichiul. DESCHIDEREA SI EXAMINAREA CAVITATII ABDOMINALE Pentru deschiderea cavit\]ii abdominale se execut\ o butonier\ în peretele abdominal ventral înapoia apendicelui xifoidian al sternului [i. colec]iile lichide [i depozitele patologice. uterul. permit de cele mai multe ori sau orienteaz\ prosectorul c\tre diagnosticul final corect. pân\ la simfiza pubian\. ficatul. mari. Prima sec]iune se completeaz\ cu alte dou\ incizii care urm\resc marginile hipocondrului [i ajung pân\ la procesele transverse lombare. Peretele ventro-lateral al cavit\]ii abdominale va fi astfel segmentat în dou\ lambouri triunghiulare care se r\sfrâng lateral. pe linia median\. În aceast\ etap\ a necropsiei pot fi observate în primul rând organele “cardinale” din punct de vedere anatomopatologic.A. inclusiv pe capsulele organelor mari.11. Examinarea cavit\]ii abdominale (de fapt a cavit\]ii peritoneale) vizeaz\ modific\ri generale ale acesteia [i nu pe cele ale organelor interne. observa]iile ob]inute în urma examin\rii interne. topografia organelor din cavitate.12.

elasticitatea. cu foarfecele. Cu foarfecele se face o bre[\ mic\ înaintea pensei [i apoi dou\ incizii sub forma literei “V” cu deschiderea c\tre baza cordului (Fig. întotdeauna mai mic. pentru a nu deschide prematur cavitatea pericardic\. Sec]iunile se traseaz\ ini]ial cu bisturiul sau cu]itul în musculatura de pe fe]ele externe ale cutiei toracice. aproape de arcul hipocondral [i a inser]iei sterno-pericardice. acestea au ca puncte de plecare procesele transverse lombare (punctele declive ale ultimelor dou\ sec]iuni abdominale) [i ajung la jum\tatea primei perechi de coaste. Dup\ sec]ionarea diafragmului cu o incizie în semicerc. apoi se vor examina cavit\]ile pleurale. aderen]ele interpericardice. costotomul sau cu fier\str\ul. func]ie de talia [i vârsta animalului. forma convex\ sau pronun]at concav\ a acestuia. u[or oblice spre înainte [i în sus. simetrice.13. Se r\sfrânge spre înainte lamboul pericardic superior. Se face ini]ial un examen al mediastinului [i al topografiei organelor din cavitatea toracic\. 4. Ligamentul sterno-pericardic se va sec]iona cu grij\.Înainte de a deschide cavitatea toracic\ se va examina cu aten]ie diafragmul [i se va nota integritatea acestuia. lichide sau depozite patologice. vizând eventualele acumul\ri de aer. DESCHIDEREA SI EXAMINAREA CAVITATII PERICARDICE Se prinde vârful sacului pericardic cu o pens\ chirurgical\ [i se trage u[or spre examinator (spre înapoi). forma]iunile patologice neoformate. Page 55 of 128 . Cavitatea toracic\ [i cavit\]ile pleurale se deschid cu dou\ sec]iuni laterale. apoi se execut\. se va ridica [i se va examina plastronul sternocostal. depozitele patologice. forma]iuni patologice sau aderen]e interpleurale. [i se examineaz\ eventualele colec]ii de transsudat. sânge sau lichide patologice. 36).

Pentru eviscerare. cordul.Fig. dar acestea pot fi examinate în situ. Cu degetele mâinii stângi (de la mâna opus\ celei cu care se lucreaz\) se prinde limba [i se extrage printre bra]ele mandibulei. Obi[nuit în acest bloc sunt prinse [i timusul. imediat dup\ jupuirea regiunii cervicale. cordul [i pulmonul) se extrag într-un singur bloc. la c\]ei [i la pisicile de toate rasele [i vârstele se aplic\ metoda holoptic\ (a lui Kitt) ce va fi descris\ la sfâr[itul capitolului. 36 – Sec]ionarea sacului pericardic. esofagul. esofagul [i traheea pân\ la intrarea în cavitatea toracic\. laringele. pe fa]a intern\ a ramurilor mandibulei. laringele. se fac ini]ial dou\ sec]iuni profunde în plan[eul cavit\]ii bucale. de la suprafa]\ în profunzime [i se va evita murd\rirea organelor cu sânge. Organele buco-cervico-toracice (limba. prin sec]ionarea originii marilor vase. tiroida [i paratiroidele. Prin trac]ionarea spre înapoi a limbii [i sec]ionarea aparatului hioidian [i a ]esuturilor conjunctive se ridic\ faringele. Page 56 of 128 . aorta descendent\ [i cava caudal\ pân\ la nivelul diafragmului. aorta descendent\. sângele va murd\ri pulmonii. Ordinea examin\rii organelor primului bloc nu este strict\. Întregul bloc de organe se depune într-o tav\ al\turat\. limfonodurile cavitare. 4. De aceea cordul este de preferat s\ se extrag\ [i s\ se examineze în final. unde organele tubulare (neap\rat esofagul) se sec]ioneaz\ între dou\ fire. La rasele de talie mic\. Se ridic\ în continuare pulmonii. EVISCERAREA SI EXAMINAREA ORGANELOR BUCO-CERVICO-TORACICE Eviscerarea organelor interne începe cu extragerea acestui prim bloc de organe la câinii de talie medie [i mare. faringele. deoarece în cazul cadavrelor proaspete sau a celor foarte vechi (cu sânge hemolizat). vena cav\ caudal\. traheea. esofagul.14. (deschiderea cavit\]ii pericardice). dar se va urm\ri o succesiune cranio-caudal\.

4. unde a fost sec]ionat transversal în vederea eviscer\rii blocului de organe. Faringele. buretoas\. palpa]ie [i sec]ionare. 4. mucoasa bucal\ poate fi examinat\ în întregime [i în detaliu. prin inspec]ie din apropiere. leziunile tiroidelor [i paratiroidelor sunt mai ales de ordinul histologicului.1.4. Se vor palpa zonele modificate prin compara]ie cu cele s\n\toase care au o consisten]\ elastic\.6. 4. tiroida [i paratiroidele se examineaz\ prin inspec]ie. Esofagul poate fi examinat pân\ la locul de p\trundere în diafragm. 37A). din mucoasa bucal\ se poate examina doar [an]ul gingivolabial. pe aproape toat\ lungimea organului. depozite sau forma]iuni fixate la suprafa]a mucoasei. Se vor executa sec]iunile de rutin\. Cavitatea bucal\.5.14. Se va aprecia chiar în timpul sec]ion\rii grosimea peretelui.14. 4. pe marginea dorso-lateral\ [i apoi câte una în lungul fiec\ruia dintre lobi (Fig. care va urm\ri: forma. con]inutul intern. esofagul.3. Dup\ extragerea limbii. culoarea. Dac\ timusul poate prezenta modific\ri macroscopice. apoi aspectul de culoare al mucoasei.2. Deschiderea traheei poate fi continuat\ cu aceea a bronhiilor principale. palpa]ie [i sec]ionare longitudinal\.14. Glandele salivare Mai u[or de urm\rit sunt mandibularele [i parotidele. La examenul exterior. Page 57 of 128 .14. Limba se examineaz\ prin inspec]ie. volumul. câte una în cei doi pulmoni. Timusul. palpa]ie [i sec]ionarea longitudinal\. lobula]ia. 4. Modific\rile por]iunii distale a traheei ca [i cele ale bronhiilor vor fi interpretate ca o continuare la acest nivel a unor leziuni pulmonare.14.4.14. laringele [i traheea se examineaz\ dup\ deschidere longitudinal\ cu foarfecele. localizarea pe organ [i aspectele eventualelor modific\ri superficiale. care se examineaz\ prin inspec]ie. Pulmonii Cei doi pulmoni se a[eaz\ într-o pozi]ie cât mai aproape de aceea din cavitatea toracic\. cu lobii apicali spre înainte [i se examineaz\ ini]ial prin inspec]ie.

. b) Fragmentul de pulmon cade la fundul vasului (docimazia pozitiv\) în: . Rezultatele probei plutirii pulmonului (Fig. zonele stabilit modificate prin inspec]ie.congestia pulmonar\ pasiv\ tardiv\. 37C): Fig.Pellegrini N. C – Proba plutirii pulmonului (docimazia) a) Fragmentul de pulmon plute[te (docimazia negativ\) în: . recomand\ efectuarea sec]iunilor în lobii pulmonari. ca în cazul tuturor organelor. c) Fragmentul de pulmon plute[te greu.Câine (dup\ Pellegrini N. . Examinarea pulmonului se încheie obligatoriu cu proba plutirii (docimazia) care va permite cel pu]in încadrarea leziunilor în dou\ categorii: cu compactizare pulmonar\ (grave) [i f\r\ condensare pulmonar\ ( mai pu]in grave).atelectazia pulmonar\.Examinarea pulmonului A .emfizemul pulmonar. .pulmonul s\n\tos. .toate bronhopneumoniile. Bineîn]eles c\ se vor examina prin sec]ionare. Page 58 of 128 . cu grij\ pentru a nu fi strivit [i se las\ s\ cad\ într-un vas transparent cu ap\. . 1987).. perpendicular (transversal) pe planul mediosagital (Fig. Fragmentul de pulmon se recolteaz\ numai din leziuni.congestia pulmonar\ activ\.Pisic\ (clasic). B . 37B). ca atârnat de suprafa]a apei sau cade foarte încet la fundul vasului (plutire “între dou\ ape”) în edemul pulmonar. (l987). 37 .tumori pulmonare.

Se repune cordul în pozi]ia ini]ial\ [i se execut\ dou\ incizii paralele. Se examineaz\ atent suprafa]a de sec]iune a miocardului. poate s\ aduc\ date suplimentare celei a cavit\]ii pericardice. 2. (1989) recomand\ tehnica de examinare a cordului propus\ de Virchow [i modificat\ de Leinati. A. cu apexul spre examinator [i cu cordul stâng spre dreapta. prin trac]ionarea în sus [i sec]ionarea unic\ a originii marilor vase.7. se deschide par]ial atriul stâng [i tot ventriculul stâng cu o sec]iune ce pleac\ de la venele pulmonare pe convexitatea ventriculului. în lungul septului interventricular pân\ la atriul drept [i vena cav\. f\cut\ din apropiere. Recomand\m o tehnic\ ce permite sec]ionarea miocardului pe o suprafa]\ total\ cât mai mare. Dup\ îndep\rtarea coagulilor cadaverici sau a sângelui hemolizat.14. Manualele de tehnic\ necropsic\ descriu diverse metode de sec]ionare (deschidere) a cordului. 38B): 1. O alt\ tehnic\ de lucru. Sec]iunea ce porne[te din ventriculul stâng va conduce la originea aortei primitive. 3. deschizând astfel ventriculul [i atriul drept. Cordul Cordul se examineaz\ dup\ deta[area lui de la blocul de organe. Se plaseaz\ cordul în palma stâng\. putând fi observate modific\ri discrete ale epicardului sau leziuni subepicardice. endocardul. cordul se spal\ la jet u[or de ap\ rece. uneori cu lupa. Page 59 of 128 . Examinarea de suprafa]\. se continu\ de-a lungul septului interventricular [i se prelunge[te în aorta primitiv\. pe zona lui cea mai convex\. 38A). iar cea care pleac\ din ventriculul drept va eviden]ia originea trunchiului pulmonar (Fig. se deschide atriul stâng cu o sec]iune transversal\. (1985) presupune executarea a trei sec]iuni (Fig. B. Pellegrini N. C.4. Se întoarce cordul cu fa]a sa dreapt\ spre examinator [i se deschid în aceea[i manier\ ventriculul [i atriul drept. cu cordul stâng spre dreapta. se face o sec]iune de la baza arterei pulmonare. p\trunzând în atriul stâng. cu mai mare aten]ie endocardul valvular (valvulele atrioventriculare) [i valvulele sigmoide de la originea vaselor mari. O prim\ sec]iune intereseaz\ ventriculul [i atriul stâng: se p\trunde cu bra]ul ascu]it al foarfecelui în ventriculul stâng pu]in deasupra apexului [i se sec]ioneaz\ întreg cordul stâng. (1987) [i Guarda F. recomandat\ de Hurtrel M. examinarea cavit\]ilor cordului (endocardului) precum [i examinarea originii marilor vase (aorta primitiv\ [i trunchiul pulmonar). de o parte [i de alta a [an]ului longitudinal stâng ( a septului interventricular) la o distan]\ între ele de 1-2 centimetri.

39A).Examinarea cordului. Câine A .Dup\ aceast\ metod\. EVISCERAREA SI EXAMINAREA SPLINEI Splina se deta[eaz\ de pe fa]a stâng\ a stomacului sec]ionând toate structurile de ancorare de pe fa]a sa visceral\ cât mai aproape de hil. pentru ob]inerea unei suprafe]e totale de sec]iune mai mare. 38 . Organul se sec]ioneaz\ longitudinal. Sec]iunea poate s\ str\bat\ splina de pe o fa]\ pe cealalt\ (Fig. ale cordului stâng [i cordului drept. Page 60 of 128 . (1987) recomand\.15. putând fi astfel examinate toate cele patru cavit\]i ale organului. Fig. (1987). de la un cap\t la altul. (1985). ca [i originea marilor vase (Fig.Dup\ Hurtrel M.Clasic. Pellegrini N. dou\ sec]iuni suplimentare perpendiculare pe cea longitudinal\. 39B). la capetele acesteia (Fig. 4. C . pe fa]a parietal\. 38C). B . cordul se a[eaz\ cu fa]a sa stâng\ spre examinator [i se ridic\ dou\ “capace”.Dup\ Pellegrini N.

Dup\ sec]ionarea între firele duble [i de[irarea sau sec]ionarea epiploonului. la carnivore ficatul are Page 61 of 128 . În primul caz.Dup\ Pellegrini N. În raport cu talia animalului necropsiat.Clasic. volumul. 4. pentru eviscerarea în dou\ segmente se mai pune o dubl\ ligatur\ la ie[irea din duoden (aproximativ la 10 centimetri de la pilor). depozitele patologice. Câine A . aceasta conservând mai bine la cadavrele vechi eventualele leziuni.17. se mai pune una pe rect.16. de preferat cu fa]a diafragmatic\ spre examinator. forma]iunile de suprafa]\. B . acesta se a[eaz\ într-o tav\.Fig. tubul digestiv postdiafragmatic se poate eviscera în bloc unic sau în dou\ segmente. Inspec]ia va urm\ri culoarea ficatului. EVISCERAREA SI EXAMINAREA FICATULUI Dup\ deta[area ficatului din cavitatea peritoneal\. propor]ia între lobi. forma. EVISCERAREA TUBULUI GASTROINTESTINAL SI A PANCREASULUI Stomacul [i intestinul se eviscereaz\ întotdeauna dup\ aplicarea dublelor ligaturi [i se examineaz\. duodenul [i pancreasul [i apoi tot restul intestinului se deta[eaz\ de la cadavru [i se depune într-o tav\ al\turat\. 39 – Examinarea splinei. (1987) 4. stomacul. eviden]ierea lobula]iei. ca de altfel la toate speciile. la sfâr[itul necropsiei. în afara ligaturii pe cardia. care a fost aplicat\ deja pentru eviscerarea blocului de organe buco-cervicotoracice.

18. culoarea. EVISCERAREA SI EXAMINAREA GLANDELOR SUPRARENALE Glandele suprarenale. Câine. 40 . cât mai profunde. Sec]iunile obligatorii pentru ficat sunt câte una. grosimea peretelui. Vezica biliar\ se examineaz\ prin inspec]ie [i deschidere longitudinal\. Se vor aprecia volumul. eviden]ierea macroscopic\ a lobula]iei semnalând o modificare patologic\. plasate la polul cranio-medial al rinichilor ca dou\ forma]iuni alungite [i încurbate. forma. de culoare cenu[ie-vi[inie.suprafa]a omogen\.Examinarea ficatului Fa]a visceral\. Page 62 of 128 . Se vor urm\ri: volumul. 4. 4. în lungul fiec\ruia dintre lobi (Fig. aceasta datorit\ faptului c\ ficatul este în mod normal un organ bogat în sânge. Subliniem faptul c\ diagnosticul de congestie hepatic\ se pune atunci când apare sânge spontan pe suprafa]a de sec]iune ( nu la presiuni u[oare ca în cazul altor organe). Fig. caracterele con]inutului. rinichii se vor extrage izolat. consisten]a [i raportul cortical\/medular\ pe suprafa]a de sec]iune. EVISCERAREA SI EXAMINAREA RINICHILOR În cazul în care anamneza nu sugereaz\ modific\ri ale întregului aparat urinar. se eviscereaz\ prin decolare [i sec]ionarea leg\turilor vasculare. 40).19.

In cazul în care capsula se deta[eaz\ greu sau chiar rupe fragmente din cortical\. Se vor sec]iona ischiul [i pubisul de-o parte [i de alta a simfizei Page 63 of 128 .20. În situa]ia unor leziuni ale întregului aparat urinar. medulara [i bazinetul (Fig. 41 – Examinarea rinichiului. Pentru aceasta. Pisic\ Capsula se va deta[a lateral. 41). 4. Examinarea suprafe]ei rinichilor se face obligatoriu dup\ decapsulare. pot fi angajate [i resturi de ]esut adipos din loja renal\. rinichii se eviscereaz\ prin sec]ionarea fasciilor de sus]inere. Prin eviscerare. La inspec]ia rinichiului decapsulat se va ]ine seama de faptul c\. dup\ deschiderea cavit\]ii pelvine. eventualele colec]ii bazinetale. aceasta se desprinde u[or. ambele fe]e ale rinichilor pot fi acoperite de peritoneu. Fig. DESCHIDEREA CAVITATII PELVINE Se recurge la aceast\ opera]iune în cazul eviscer\rii aparatului urinar sau chiar a unui bloc urogenital.Dup\ o examinare prin inspec]ie in situ. Pe suprafa]a de sec]iune se vor aprecia raportul dintre cortical\ [i medular\. Este de remarcat faptul c\. de la un pol la cel\lalt. acesta se eviscereaz\ în întregime. la carnivore. care va interesa corticala. la pisicile [i motanii b\trâni. cu vârful degetelor sau cu pensa. a peritoneului parietal [i a leg\turilor vasculare [i urinare. apare o supraînc\rcare trigliceridic\ parafiziologic\ a rinichilor ce confer\ acestora un fals aspect de steatoz\ renal\. culoarea. În mod normal. cu rinichiul prins în mâna stânga se face o sec]iune pe marea curbur\ a organului. ale c\ror aspecte vor fi apreciate. prosectorul se poate deja orienta spre diagnosticul unei leziuni renale.

EVISCERAREA SI EXAMINAREA ENCEFALULUI Deschiderea cavit\]ii craniene se poate face pe capul deta[at de la cadavru prin sec]ionarea cu fier\str\ul a regiunii cervicale superioare. eventualele depozite sau forma]iuni patologice. Dup\ aprecierea volumului.21. aparatul genital se va examina prin inspec]ie. aspectele urinii. se va eviscera aparatul genital. 4. caracterele mucoasei. 4. la nivelul articula]iei occipito-atloidiene [i fixarea capului într-o menghin\.ischiopubiene [i se va ridica plan[eul cavit\]ii pelvine sub forma unui fragment osos dreptunghiular. în plus men]inerea leg\turilor cu regiunea cervical\ asigur\ par]ial imobilizarea capului. 4. EVISCERAREA SI EXAMINAREA VEZICII URINARE Vezica urinar\ se poate eviscera în blocul urinar sau urogenital sau izolat. DESCHIDEREA CAVITATII CRANIENE. deschiderea segmentelor tubulare [i examinarea suprafe]elor interioare. interven]ia fiind mai operativ\. în ordinea: Page 64 of 128 . palpa]ie. La ambele sexe. dup\ deschiderea cavit\]ii pelvine. EVISCERAREA SI EXAMINAREA APARATULUI GENITAL La animalele adulte [i atunci când anamneza o impune.23. dup\ aplicarea unei duble ligaturi pe gâtul organului. prin tehnica descris\ anterior. Recomand\m decalotarea f\r\ decapitare. vezica urinar\ se va deschide longitudinal [i se va nota: grosimea peretelui. deschiderea cavit\]ii craniene se face prin executarea cu fier\str\ul a urm\toarelor sec]iuni în peretele s\u osos. Dup\ jupuirea suprafe]ei dorsale a craniului.22.

42 . la câinii mari. Se vor deschide astfel ventriculii laterali. longitudinale [i transversale. Se ridic\ apoi emisferele cerebrale [i cerebelul. începând din partea anterioar\ [i continuând pân\ în zona occipital\. în lungul emisferelor cerebrale la c\]ei [i pisoi sau cât mai multe. 43). folosit\ ca o pârghie.Deschiderea cavit\]ii craniene Examinarea encefalului. de la apofizele zigomatice (capetele primei sec]iuni) la marginile laterale ale protuberan]ei occipitale externe. la limita dintre treimea median\ [i cea posterioar\ [i apoi câte o sec]iune antero-posterioar\. pe linia care une[te marginile posterioare ale apofizelor zigomatice ale oaselor frontale. lambourile meningeale se r\sfrâng lateral. Fig.o sec]iune transversal\ anterioar\. paralele sau u[or convergente spre înapoi.cârlig al ciocanului sau cu un dep\rt\tor. Pentru recoltarea cornului lui Ammon. pe plan[eul c\rora se eviden]iaz\ cornul lui Ammon pereche (Fig. Fig.. pediculul hipofizar [i originile aparente ale nervilor cranieni. cu mânerul . sec]iune transversal\ posterioar\. Cu ajutorul d\l]ii. Dup\ ridicarea acesteia se vor examina foi]ele meningeale [i apoi acestea se vor sec]iona pe linia median\ [i anterior [i posterior prin dou\ incizii perpendiculare pe prima. Encefalul se examineaz\ in situ [i apoi se eviscereaz\ începând din por]iunea sa cranial\: se sec]ioneaz\ cu foarfecele curb ( la animalele mari se introduc degetele mâinii stângi sub lobii frontali [i bulbii olfactivi) nervii optici. se deta[eaz\ calota cranian\ trasat\ prin sec]iunile descrise anterior. Encefalul se examineaz\ imediat sau dup\ fixare în formol 10-20%. dou\ sec]iuni laterale. Sec]iunile pot fi doar dou\. Page 65 of 128 . imediat în fa]a protuberan]ei occipitale externe (Fig. la animalele suspecte de turbare. 42). timp de câteva ore. se sec]ioneaz\ transversal emisferele cerebrale. 43 – Eviden]ierea cornului lui Ammon.

Se poate lucra in situ sau se deta[eaz\ coloana vertebral\ dup\ sec]ionarea ei transversal\ înaintea primei vertebre cervicale [i la nivelul articula]iei sacrolombare. Cu ajutorul rahiotomului (fier\str\u circular ac]ionat electric) se vor sec]iona arcurile vertebrale de-o parte [i de alta a epifizelor spinoase [i se descoper\ m\duva spin\rii (Fig. DESCHIDEREA CANALULUI RAHIDIAN. EVISCERAREA SI EXAMINAREA MADUVEI RAHIDIENE Manopera este foarte laborioas\ [i necesit\ un instrumentar special. 44 – Deschiderea canalului rahidian Dup\ sec]ionarea tranversal\ a m\duvei [i a r\d\cinilor nervilor rahidieni.24. de-o parte sau de alta a liniei Page 66 of 128 . Examinarea m\duvei rahidiene se poate face pe loc sau dup\ o prefixare în formol. efectuarea sec]iunilor va fi precedat\ de înl\turarea ] esuturilor moi ce acoper\ suportul osos al regiunii nazale. DESCHIDEREA SI EXAMINAREA CAVITATILOR NAZALE Indiferent de metoda de lucru. Fig.25. 4. de aceea ea este executat\ obi[nuit atunci când anamneza o impune sau când trebuie recoltate probe de m\duv\ rahidian\ pentru examene ulterioare. Se sec]ioneaz\ craniul în plan sagital. 44). se pot preleva fragmente din regiunile care ne intereseaz\.4. Cavit\]ile nazale pot fi deschise dup\ urm\toarele tehnici: a.

Se sec]ioneaz\ structurile profunde ale pleoapei superioare. EXAMINAREA APARATULUI LOCOMOTOR Examinarea necropsic\ a aparatului locomotor se efectueaz\ spre finalul necropsiei. culoarea. Se poate sec]iona transversal maxilarul. particularit\]ile mucoasei pe toat\ suprafa]a sa. pentru a elibera globul ocular. La mu[chi. pe cadavrul liber de toate organele interne. se prind în menghin\ [i se sec]ioneaz\ longitudinal. se va examina atent septul nazal. apoi. depozite sau forma]iuni patologice. Oasele deta[ate de la cadavru se cur\]\ de ]esuturile moi. aspectele lichidului sinovial. Pentru coagularea umorilor oculare [i imobilizarea diverselor componente structurale se recomand\ prefixarea globului ocular în formol 10%. toate caracteristicile suprafe]ei de sec]iune. se apreciaz\ gradul de dezvoltare. Dup\ sec]ionarea capsulei se apreciaz\ grosimea acesteia. cu un bisturiu fin [i foarte bine ascu]it. f\r\ repere anatomice anume. eventualele colec]ii. ale membranei sinoviale [i ale cartilajelor articulare. mu[chii globului ocular. Indiferent de tehnica utilizat\. b. Musculatura somatic\ se examineaz\ prin sec]iuni multiple. Dac\ se urm\re[te doar recoltarea de m\duv\ osoas\ pentru Page 67 of 128 . cu un foarfece mic. volumul articula]iei. aspectul ]esutului conjunctiv periarticular. conjunctiva. 4. 4. sau acid acetic 4% timp de câteva ore. în planul primului molar. se îndep\rteaz\ septul nazal de la cealalt\ jum\tate a craniului.5 centimetri. apoi corne]ii nazali.mediane la aproximativ 0. longitudinale [i transversale. Dup\ examinarea cavit\]ii nazale deja deschise. prin sec]ionarea lamei cartilaginoase [i se examineaz\ cavitatea nazal\ pereche. ENUCLEAREA SI EXAMINAREA GLOBILOR OCULARI Se examineaz\ ini]ial in situ structurile oculare ce apar în fanta palpebral\. capsula lui Tenon. consisten]a. nervii optici [i ]esutul conjunctivo-adipos retroocular. se vor sec]iona obligatoriu zonele musculare stabilite ca modificate prin inspec]ie. Globul ocular se examineaz\ prin sec]ionarea sa longitudinal\ sau în plan ecuatorial.27.26. La articula]ii se apreciaz\ mobilitatea.

EXAMINAREA STOMACULUI Dup\ aprecierea prin inspec]ie a volumului [i a seroasei gastrice.examenele microbiologice. dintre componenta osoas\ [i canalul medular. raportul epifiz\/diafiz\. Se vor nota: deform\rile exterioare. 46). EXAMINAREA PANCREASULUI La pancreas se apreciaz\ prin inspec]ie dimensiunile [i culoarea. dar nu chiar pe linia care le une[te ci pu]in lateral. pe când la adulte. Page 68 of 128 .28. stomacul se deschide pe mica sa curbur\. aspectele suprafa]ei de sec]iune. datorit\ supraînc\rc\rii cu gr\simi (involu]ia adipoas\). între cardia [i pilor. 45 – Sec]ionarea osului lung. culoarea m\duvei este g\lbui-cenu[ie. este suficient\ [i chiar recomandabil\ sec]ionarea transversal\ a osului (Fig. 4. Fig. 45). pe o fa]\ sau cealalt\ a stomacului (Fig. aspectele m\duvei osoase.29. 4. Nu se va pierde din vedere faptul c\ la tineret m\duva osoas\ are o culoare ro[iatic\. apoi consisten]a [i în final.

Deschiderea intestinului Se vor aprecia grosimea peretelui. caracterele con]inutului gastric. con]inutul intestinal. aspectele seroasei intestinale.Fig. Se vor urm\ri grosimea peretelui. Intestinul se deschide cu foarfecele sau cu enterotomul pe mica sa curbur\ (cât mai aproape de linia de inser]ie a mezenterului) (Fig. mucoasa este hiperemiat\. Fig. 46 . eventualele depozite sau alte leziuni ale mucoasei. 4.30. 47 .gastritele. aspectele mucoasei Page 69 of 128 . Câine. diferen]e de calibru. modific\rile de volum.Deschiderea stomacului. 47). EXAMINAREA INTESTINULUI Printr-o examinare ini]ial\ exterioar\ se vor urm\ri raportul dintre segmentele intestinale vecine. la animalele moarte imediat dup\ hr\nire. Recomand\m aceast\ manier\ de deschidere a stomacului pentru conservarea regiunii fundice în care apar cele mai frecvente leziuni ale organului. ale mucoasei gastrice cu cele dou\ zone ale sale. Se va ]ine seama de faptul c\.

PARTEA DESCRIPTIVĂ A. CORD 4. CAVITATE 2. ŢESUT APARENTE GENERAL EXTERNĂ CONJUNCTIV SUBCUTANAT + TIMUS B. MUCOASE 4. P IELE 3. CAVITATE 3.EXAMENUL NECROPSIC LA PĂSĂRI PLAN DE EXAMINARE NECROPSICĂ P Ă S Ă RI (G Ă IN Ă ) I. EXAMENUL EXTERIOR 1. F ICAT TORACOABDOMINALĂ PERICARDICĂ (PERITONEALĂ) Page 70 of 128 . EXAMENUL INTERIOR 1. A SPECT 2. PARTEA INFORMATIVĂ ! ANAMNEZA II. U RECHE 5.

P ULMONI + 11.S EGMENT 1 - . A RTICULAŢII 20. S PLINĂ 6.(PANCREAS) 7. B URSA FABRICIUS 9. MUSCULATURĂ 19. E SOFAG + I NGLUVIE 13. TRAHEE 14. TUB GASTROINTESTINAL RECT (EVISCERARE) . G LOBI NAZALE + SINUSURI OCULARI 16. D IAGNOSTIC ANATOMOPATOLOGIC Page 71 of 128 . O ASE 21. R INICHI 10.5. E NCEFAL 17.S EGMENT 2 - COLON SACI CECALI ILEON JEJUN DUODEN STOMAC . CAVITĂŢ I 15. I NTESTIN III. N ERVI SCIATICI SOMATICĂ 18. A PARAT GENITAL (+ CLOACĂ ) 8. DIAGNOSTIC 1. CAVITATE SACI AERIENI BUCALĂ 12. STOMAC 22.

OBSERVAŢII 1.tumori în cavitatea toracoabdominală.boala lui Marek. bărbiţe. Leziuni ale pielii : plăgi în traumatisme cruste în dermatitele eruptive nouduli variolici noduli tumorali în: – sarcomatoză . E XAMENE DE LABORATOR 2. Examenul exterior 1. apariţia unor depozite patologice. pleoape şi apoi pielea extremităţii picioarelor ( regiunile tarsometatarsiană şi a falangelor). La piele se apreciază culoarea. 2. Aspectul general al cadavrului -defecte de aplomb şi devierea coloanei vertebrale în rahitism -subdezvoltare (întîrziere în creştere) în hipotrepsie -opistotonus în encefalomalacie -abdomen de pinguin în: . cruste sau noduli. R ECOMANDĂRI A. elasticitatea. Examinarea pielii şi a penelor Se va examina cu atenţie pielea din regiunea capului: creastă.pseudoconcrementul de ou . Page 72 of 128 . B OALA IV. grosimea.2.

ca şi pe faţa internă a membrelor. dacă este cazul. întâi caudal până la cloacă.peteşii în sindroamele hemoragipare .parazitoze . Jupuirea şi examinarea ţesutului conjunctiv subcutanat Cadavrul se fixează în poziţie dorsală şi se deplumează pe faţa ventrală a regiunilor cervicală şi toracoabdominală. sub protecţia unei sonde canelate se secţionaeză pielea pe linia mediană a feţei ventrale a corpului. Se dilacerează ţesutul conjunctiv subcutanat şi pielea se răsfrânge lateral. examenul suprafeţei cutanate. 4.retenţia de ou .pseudoconcrement de ou . Examinarea mucoaselor aparente .căderea penelor în: . apoi până sub valva inferioară a ciocului.tumori în cavitatea toraco-abdominală. Incizia principală se completează cu alte patru secţiuni care merg pe faţa internă a aripilor şi picioarelor. perpendiculare pe cea dintâi.dermatomicoze . . Se completează. În acest fel se pot obţine date privind ţesutul conjunctiv subcutanat Leziuni care se pot observa la acest nivel: . Se practică o butonieră în piele la nivelul procesului xifoidian al sternului. 3. Cu foarfecele drept. protejând guşa.infiltraţii edematoase în cahexie Page 73 of 128 .Leziuni ale penelor: .boli cronice.prolapsul cloacal apare în: .aglutinarea penelor din jurul orificiului cloacal cu materii fecale în diaree(enterite) .depozite fibrinoase în sacii conjunctivali în: variola aviară localizarea oculo-nazală coriza hemofilică micoplasmoză .mucoase palide în anemii .penele din jurul orificiului cloacal murdare cu sânge în canibalism.

granuloame parazitare . dilacerând sau secţionând cu atenţie inserţia sternală a sacului pericardic.canibalism . Pentru aceasta se practică două secţiuni simetrice şi convergente orientate caudo-cranial şi uşor oblic în sus. coastele sternale ca şi porţiunea ventrală a celor vertebrale şi din musculatura pectorală. Plastronul va fi format din: stern .hipovitaminoza K . ! În regiunea cervicală se pot observa acum timusul (la tineret) şi nervii pneumogastrici. Plastronul sternocostal se ridică uşor. Peretele cavităţii se segmentează. B Examenul interior 1.rupturi de organe. produsă de refularea ouălor din oviduct Page 74 of 128 . paralele cu marginile hipocondrului.traumatisme . Se examinează gradul de dezvoltare a musculaturii pectorale şi carena sternală care poate fi deviată în osteomalacia găinilor ouătoare. Pe faţa internă a plastronului sternocostal pot să apară depozite văroase în guta viscerală ca şi pelicule de fibrină în colibaciloza acută.ouă în peritonita de ou. simetrice. Cu foarfecele drept. până la nivelul paletelor iliace.peteşii şi sufuziuni în:.fibrină în colibaciloza acută . Se va ridica în continuare plastronul sternocostal. de la paletele iliace (punctul decliv al secţiunilor anterioare) până la jumătatea claviculelor. sub protecţia sondei canelate sau a două degete de la mâna opusă celei care manipulează instrumentul de secţionare (foarfecele).intoxicaţii . în două lambouri triunghiulare care se răsfrâng lateral.. Deschiderea (peritoneale) şi examinarea cavităţii toracoabdominale Se execută o breşă în peretele ventral al cavităţii imediat înapoia procesului xifoidian al sternului.tumori în virozele oncogene aviare. Examenul general al cavităţii toraco-abdominale.boli infecţioase . coracoidele şi claviculele. astfel.depozite de acid uric în guta viscerală . se practică trei secţiuni: una pe linia mediană până la cloacă şi alte două secţiuni laterale. constă în aprecierea in situ a organelor interne şi apoi în depistarea şi descrierea unor leziuni ca: . Cu foarfecele la tineret şi cu costotomul la adulte se vor secţiona coastele. .coaguli de sânge (hemoperitoneu) în: .

îngroşarea neregulată. Page 75 of 128 .ovisaci în peritonita de gălbenuş.formaţiuni tumorale cu sediul pe seroasele cavităţii sau în pereţii acesteia în virozele oncogene. de formă triunghiulară. iar cel inferior. Sacii aerieni (componentă a aparatului respirator) în mod normal colabează imediat după deschiderea cavităţii şi nu pot fi examinaţi . va păstra şi va permite examinarea eventualelor colecţii patologice lichide.sacul pericardic se poate detaşa foarte greu (aderenţe) în pericardita fibroasă. înspre baza cordului. cu peretele îngroşat şi cu depozite interne. Principalele leziuni la acest nivel sunt: . 3. La cadavrele foarte proaspete (cu sânge necoagulat) sau foarte vechi (cu sânge hemolizat) se aplică două ligaturi care prind toate vasele de la baza cordului şi cordul se ridică după secţionarea între cele două fire.un lichid citrin care coagulează la aer în 15 minute (pericardită seroasă) în holera aviară acută .sânge (hemopericard) ca urmare a traumatismelor grave . Lamboul superior. 2. consecutivă pontei abdominale . Eviscerarea şi examinarea cordului Cordul se prinde cu mâna sau cu pensa şi se trage uşor în sus.acumulările de fibrină (aerosaculită fibrinoasă) în micoplasmoză şi . Deschiderea şi examinarea cavităţii pericardice Pentru deschiderea cavităţii pericardice se prinde cu pensa chirurgicală vârful sacului pericardic (pericardul fibros + foiţa externă a pericardului seros) şi se trage uşor înspre examinatorul plasat în partea posterioară a cadavrului.vitelus în peritonita vitelină . se răsfrânge înspre înainte. mai mare. în aspergiloză.În stări patologice ei sunt destinşi. În cavitatea pericardică se pot observa leziuni: . Se execută cu foarfecele o mică butonieră în faţa pensei şi apoi două secţiuni orientate lateral în V.fibrină (pericardita fibrinoasă) în colibaciloza acută .depozite văroase în localizarea pericardică a gutei viscerale . difuză sau sub forma granuloamelor.. după care se secţionează marile vase la originea lor.

micoplasmoză -hepatita necrotică miliară pe fond gălbui de steatoză în holera aviară -hepatita necrotică în focare mari în hepatosplenita necrozantă produsă de Clostridium perfringens. în streptococie -hepatita hemoragică în hepatita cu incluzii şi hepatita virotică a bobocilor de raţă -hepatita hemoragiconecrotică în colibaciloza subacută -hepatita limfohistiocitară în salmoneloză -hepatita granulomatoasă în tuberculoză şi coligranulomatoză -hepatita fibroasă(ciroză) în aflatoxicoză şi insuficienţa cardiacă Page 76 of 128 . Eviscerarea şi examinarea ficatului Ficatul se eviscerează secţionând vasele.ruginie şi foarte friabil . canalul cistic şi ligamentele de susţinere. culoare patologică la adulte. apare în micotoxicoze sau forţajul alimentar al găinilor ouătoare ca şi în unele boli infecţioase -ficatul ca un bloc de ceară . 4. Se va avea în vedere faptul că ficatul la puişori în primele două săptămâni de viaţă este în mod normal de culoare gălbuie. leziunea apare în infecţii cronice: tuberculoză. splina şi ramura de ieşire a duodenului. După deschiderea cordului se apreciază suprafaţa de secţiune a miocardului ca şi aspectul endocardului parietal şi valvular.amiloidoza hepatică. Leziuni mai frecvente la nivelul cordului: -cordul globulos (boala cordului rotund) în policarenţe grave şi în intoxicaţia cu furazolidonă -hemoragii punctiforme la baza cordului („cord stropit cu fuxină”) în holera aviară -miocardita limfohistiocitară (noduli pulorici) în salmoneloză -miocardita granulomatoasă (noduli) în tuberculoză şi aspergiloză -tumori miocardice în boala lui Marek sau leucoza limfoidă. în trichomonoză.hepatosteatoză. prezenţa aici a micilor hemoragii în holera aviară. Leziuni aparente: -ficatul de culoare galben . apariţia unor formaţiuni nodulare care proemină la suprafaţa cordului şi care pot fi tumori sau noduli pulorici (salmoneloza aviară). La ridicarea ficatului se are grijă să nu se deterioreze vezica biliară.Se apreciază cantitatea şi calitatea grăsimii de la baza cordului .

Este situată în planul median al cavităţii toracoabdominale. duoden şi pancreas. în porţiunea terminală a duodenului şi pe rect. holeră -lienoza amiloidă (splina ca un bloc de ceară) în boli cronice. Leziuni mai frecvente ale splinei: -atrofia splinei (splina mult redusă în volum) apare în: cahexie. Splina se eviscerează după secţionarea mezoului gastrosplenic şi a celor doi pediculi vasculari. mai ales tuberculoză -ischemia splinei (splina redusă în volum şi palidă) în hemoragii -splenita necrotică a) miliară în holeră şi salmoneloză b) în focare mari în hepatosplenita necrozantă şi în histomonoză -splenita limfohistiocitară în salmoneloză -splenita granulomatoasă în: . ileon. intoxicaţii cu tricoteceni -lienoza fibrinoidă (splina este mărită în volum. Eviscerarea şi examinarea splinei Splina la găină are formă aproape sferică. salmoneză. Eviscerarea şi examinarea aparatului genital Page 77 of 128 .tuberculoză.apare în: colibaciloza subacută. saci cecali. colon şi rect. maronie.granulomatoză . porţiunea glandulară a stomacului şi originea duodenului. În urma secţionării între cele două fire la fiecare dublă legătură . cu aspect granular pe suprafaţa de secţiune).micoze -tumori-cu aspect nodular sau organul în întregime mult crescut în volum de la 10 la 20 de ori în leucoză şi boala lui Marek 6. 5. mai plată în zona hilului şi mărimea unei cireşe la adulte. Eviscerarea tubului gastrointestinal Pe tubul gastrointestinal se aplică trei duble ligaturi: la intrarea în porţiunea glandulară a stomacului. 7. celălalt din jejun . hipotrepsie. în apropierea cloacei.-tumori în boala lui Marek şi leucoza limfoidă. tubul gastrointestinal va fi eviscerat în două blocuri: unul constituit din stomac. . într-un triunghi delimitat de lobul drept al ficatului.

.colibaciloză .carenţe proteice. Cele trei organe se vor ridica într-un bloc unic la găinile ouătoare. -micoplasmoză.micoplasmoză -ooforita granulomatoasă în tuberculoză -tumori ovariene în virozele oncogene -retenţia de ou (stagnarea oului la intrarea în cloacă) în hipocalcemie -pseudoconcrementul de ou în obstacole în calea tranzitului oului sau atonie salpingiană -salpingita fibrinoasă (mulaj de fibrină în oviduct) în micoplasmoză Page 78 of 128 .a. La puicuţe.holeră. vârstă şi mai ales de perioada fiziologică. testiculele sunt mult mai mari decât în perioada de repaus. În perioada de maximă activitate sexuală. situaţie în care testiculele sau testiculul apar mărite în volum şi cu aspect granular şi uscat pe suprafaţa de secţiune.carenţe . oviductul şi cloaca în urma secţionării circulare a pielii din jurul orificiului cloacal. b. se vor eviscera separat ovarul şi cloaca Leziuni ale aparatului genital femel: -atrofia ovarului şi a oviductului apare în: . La femele se eviscerează ovarul (prin secţionarea mezoovarului). Ca leziune mai frecventă şi mai specifică subliniem orhita necrotică a răţoilor. la care salpinxul este nedezvoltat şi poate fi urmărit cu greutate în seroasa cavităţii. -bursita infecţioasă.colibaciloză -ooforita necrotică (culoare verzuie a ovisacilor) în pseudomonoză -ooforita hemoragică în bronşita infecţioasă -ooforita fibrinopurulentă în: . La aprecierea modificărilor testiculare se ţine cont de specie.fuzarioză -depolimerizarea vitelusului în ovisaci în:.adenoviroză .salmoneloză . . La masculi se eviscerează testiculele secţionând mezorchiul şi apoi se examinează prin secţionare pe marginea convexă. leziunea are etiologie salmonelică.pasteureloză .

secţionând marile vase şi nervii. poate ajunge la greutatea de 100 de grame. se menţine până la 5-6 luni şi apoi scade treptat până la dispariţia completă la 7-8 luni (la găină).-salpingita limfohistiocitară sub forma unor mici noduli sau a unor microchişti în bronşita infecţioasă -salpingita granulomatoasă în:. 9. Bursa lui Fabricius se deschide longitudinal. Leziuni ale bursei lui Fabricius: -atrofia accidentală apare în stres. micoze -tumori. Examinarea bursei lui Fabricius Bursa lui Fabricius . tuberculoză. Se execută câte o incizie longitudinală în fiecare lob Leziuni renale: Page 79 of 128 . Eviscerarea şi examinarea rinichilor şi a glandelor suprarenale Glandele suprarenale apar ca două formaţiuni de formă piramidală şi culoare galben portocalie. cu suprafaţa lucioasă.coligranulomatoză . plasată pe faţa dorsală a urodeului. care este în mod normal goală. Macroscopic. La aprecierea modificărilor sale se va ţine cont de faptul că bursa creşte în greutate şi volum până la aproximativ 4 luni. cu aspect granular. boli virale.micoze. Rinichii se eviscerează din lojele renale. bacteriene şi parazitare: ! a se diferenţia de involuţia fiziologică -metaplazia cornoasă (suprafaţa cavităţii interne apare rugoasă şi brună) apare în hipovitaminoza A a tineretului aviar -limfobursita edematoasă (bursa mărită în volum. cu peretele gros şi aspect slăninos pe secţiune. în leucoza limfoidă bursa este foarte mare. 8.tuberculoză . situate la polul apical al rinichilor. Ele se vor eviscera doar în vederea unor examene histologice. cu peretele infiltrat gelatinos şi cu mici hemoragii) în bursita infecţioasă -limfobursita fibrinoasă (depozite gălbui de fibrină în cavitate) în colibaciloză -limfobursita hemoragică în coccidioză prostogonimoză pentru gospodăriile mici pentru sistemul intensiv şi -limfobursita granulomatoasă (noduli) în: coligranulomatoză. se eviscerează odată cu cloaca. aceasta este alcătuită din pliuri cerebriforme care converg spre o cavitate redusă.

în holera aviară acută colibaciloză . aspect asemănător unor grămăjoare de icre). apare in devieri de microclimat (frig) si ca fază iniţiala a inflamaţiilor .intoxicaţia cu sare . ovoide cu dimensiuni de 0.250. intim ataşate sau distanţate de acestea până la 0. culoare cenuşie. se prinde bontul traheal cu pensa şi se tracţionează uşor în sus.bronhopneumonia fibrinoasă (crupală ) in holera cronică şi micoplasmoză . cranial faţă de punctul de emergenţă a trunchiurilor arteriovenoase subclaviculare. plasate la polul caudal al tiroidelor.5 cm plasate pe traiectul arterei carotide comune.5cm. Eviscerarea şi examinarea pulmonilor Pulmonii se decolează din spaţiile intercostale.bronhopneumonia granulomatoasă in aspergiloză la pui .nefrita interstiţială limfohistiocitară în salmoneloză şi bronşita infecţioasă . Paratiroidele sunt două formaţiuni globoase foarte mici.nefrita granulomatoasă în coligranulomatoză şi aspergiloză 10. Leziuni ale pulmonului : . cu aspect nodular sau ca zone difuze cenusii..edemul pulmonar (pulmonul destins. apare leziunea în guta viscerală .visinii.bronhopneumonia hemoragică în pseudopestă . pluteşte). paratiroide si a timusului Tiroidele apar ca două formaţiuni roşii. plecând de la marginea lor posterioară. Examinarea glandelor tiroide.congestia pulmonară activă (pulmonul apare crescut in volum. pichetaţi cu puncte gălbui. fără să dispară insă complet. Timusul este un organ limforeticular cu dezvoltare maximă la pubertate. la intrarea in cavitatea toracoabdominală.intoxicaţia cu ANTU .nefroza urică (rinichii apar măriţi în volum. apare în: . Leziunile timusului sunt legate prin urmare de varsta tânără La puii de găină timusul este constituit din două lanţuri simetrice a câte şapte lobi plasate in lungul venelor jugulare.tumorile. Tiroidele si paratiroidele nu oferă relaţii de diagnostic la examenul necropsic şi aceste glande se recoltează doar in vederea examenului histologic. spumozităţi pe secţiune si plutire grea).bronhopneumonia limfohistiocitară în salmoneloză ( noduli pulorici ) .Secţionând şi dilacerând legăturile lor seroase cu pereţii cavităţii. roşu aprins. in leucoze si Marek 11. cu diametrul de 1mm si culoare galbuie. Se secţionează apoi traheea înainte de bifurcaţia ei în cele două bronhii principale. Page 80 of 128 . se poate examina foarte bine in situ imediat după jupuirea zonei cervicale. pulmonii se extrag din cadavru şi se examinează după metodologia uzuală. după care regresează. pe suprafaţa de secţiune se exprimă sânge.

aspergiloză la pui . guşa la curci apare dilatată şi căzută sub nivelul normal. ca o continuare a inflamaţiei mucoasei bucale .Ca leziuni mai frecvente ale timusului la puii de găină meţionăm: .Stomatita fibrinoasă apare in: .esofagita fibrinoasă este prezentă în candidoză. .obstrucţia (împâstarea guşii) este cauzată de diverşi corpi străini ca şi de furajele concentrate prea uscate .ingluvita fibrinoasă în: . hipotrepsie.trichomonoză. . Leziuni: . conţinutul. care se exteriorizează sub forma unor nodului întâi translucizi şi mai târziu albicioşi si tari la palpare.pseudopestă .capilarioză la găini şi fazani.necroza bucală ( mai ales la varful limbii) apare în arsuri.hiperplazia tumorală a lobilor timici in leucoză şi boala lui Marek 12. ca urmare a acumularilor de gaze pereţii guşii si muşchii de susţinere sunt deşiraţi . variolă.timita necrotică in clostridioză . Examinarea cavităţii bucale Se introduce foarfecele în una dintre comisurile ciocului. pseudopestă.localizarea bucolaringiană a variolei aviare trichomonoza porumbeilor 13.candidoză . Leziuni decelabile la acest nivel: .distrofia urică in guta viscerală . leziunea apare in hipovitaminoza A a puilor. Examinarea esofagului şi a guşei Esofagul şi guşa se deschid pe toata lungimea lor. cahexie.variolă la curci.metaplazia cornoasă a glandelor din submucoasa esofagului. leziunea este cauzată de alimentaţia hiperglucidică si favorizarea fermentaţiilor levurice. fusariotoxicoză şi în sindromul limbii negre( avitaminoza PP) .ptoza guşii ( guşa pendulantă). volumul.timita limfohistiocitară în salmoneloză . . .involuţia accidentală ( de stress ) este provocată de factori stresanţi. Page 81 of 128 . urmărindu-se topografia acestora.candidoza si hipovitaminoza A la puii de găină . de preferinţă cea dreaptă şi se secţionează profund toate formaţiunile anatomice din pereţii laterali ai cavităţii bucofaringiene.esofagita fibrinohemoragică în pesta raţelor . Se examinează cavitatea bucală presând uşor cu degetul din exterior planşeul cavităţii.distrofiile fibrinoidă si mucoidă in micoplasmoză si colibaciloză . aspectul mucoasei după îndepartarea depozitelor alimentare .ingluvita necrotică în intoxicaţiile cu var nestins la păsările din combinate .

unde aceasta a fost secţionată transversal în vederea eviscerării pulmonilor. Examinarea traheei Traheea se deschide şi se examinează de la orificiul laringotraheal până la locul de emergenţă a bronhiilor principale. 16. Prezintă importanţă practică rinita şi sinuzita fibrinoasă care apar în variola aviară localizarea oculonazală . începând cu a opta zi de clocit. Rinitele şi sinuzitele au o incidenţă mare la păsări fiind determinate de foarte variaţi agenţi patogeni. în coriza hemofilică. eviscerarea şi examinarea Pentru decalotare se practică o secţiune transversală prin osul frontal care uneşte unghiurile posterioare ale orbitelor şi două secţiuni laterale. În variola aviară se manifestă prin apariţia unui dop de fibrină care obliterează orificiul laringotraheal şi provoacă moartea păsării prin asfixie. După un examen in situ al foiţelor meningeale şi al encefalului.singamoză în sectorul particular . se secţionează transversal valva superioară a ciocului la baza ei. Deschiderea encefalului cavităţii craniene. sau cu dalta. Dacă secţiunea este uşor oblică se poate deschide şi sinusul infraorbitar . 14. micoplasmoză. LTI (formele subacute-cronice). se ridică din partea anterioară calota. Se examinează corneţii dorsal şi ventral şi septul nazal. hipovitaminoza A. Deschiderea şi examinarea cavităţilor nazale şi a sinusului infraorbitar Introducând un braţ al foarfecelui sau al costotomului în cavitatea bucală. se produce o hiperplazie epitelială a mucoasei ingluviale şi hipersecreţie de metaboliţi lipido-albuminosi. se acumulează la suprafaţa mucoasei ca o pastă grunjoasă denumită şi „lapte de porumbel”. singura sursa de hrana a puişorilor în primele trei săptămâni de viaţă. holera aviară cronică. Aceştia. orientate caudal până la creasta supraoccipitală. aspergiloză. împreună cu epiteliul descuamat. Leziuni: -laringotraheita hemoragică din: . Cu foarfecele folosit ca o pârghie.laringotraheita infecţioasă (LTI) acută . distanţate la 2 cm şi paralele. atât la femele cât si la masculi. acesta se eviscerează începând din Page 82 of 128 .La aprecierea leziunilor guşii la porumbel se va avea în vedere că. 15.pseudopestă -laringotraheita fibrinoasă apare în: variolă. candidoză.

Examinarea aparatului locomotor Examinarea aparatului locomotor începe cu examenul plastronului sternocostal ridicat în vederea deschiderii cavităţii toracoabdominale şi este continuată cu inspecţia. palpaţia şi secţionarea razelor osoase. Examinarea sistemului nervos periferic La păsări se pot examina uşor in situ plexul brahial după eviscerarea pulmonilor şi nervii sciatici prin disecţia ultimului spaţiu intermuscular al coapsei.porţiunea lui cranială. În general. Ca leziuni mai frecvente menţionăm cojunctivita fibrinoasă. cheratita şi panoftalmia din localizarea oculo-nazală a variolei aviare. leziunile enumerate anterior se manifestă mai rar macroscopic. coriza hemofilică. fiind mai ales de domeniul histologicului. micoplasmoza şi holera cronică. . în funcţie de datele Page 83 of 128 . la extremitatea lui caudală. La acest nivel pot fi observate edemaţierea plexurilor brahial şi lombosacral în carenţa în riboflavină la pui precum şi îngroşări tumorale neregulate în localizarea tronculară a bolii lui Marek.micoze generalizate. mai rar. o colorare în roşu a cerebelului -meningoencefalitele fibrinoasă şi purulentă în pasteureloza raţelor -encefalita granulomatoasă în: . 19. Depigmentarea irisului şi modificarea formei pupilei (uneori unilateral) apar în localizarea oculară a bolii lui Marek. însă. 17. a rădăcinilor nervilor cranieni şi a bulbului. Eviscerarea şi examinarea globilor oculari Se secţionează conjunctiva. prin secţionarea chiasmei optice.coligranulomatoză. Cu instrumente foarte fine se secţionează apoi globul ocular în plan sagital. muşchii globului ocular şi nervul optic. 18. . Leziuni: -in encefalomalacia puilor de găină produsă de carenţa în vitamina E apare o uşoară ramolire a substanţei nervoase şi. se extrage şi se imersionează organul în formol 5% timp de 12-24 de ore.tuberculoză.

Se recurge adeseori. la determinarea pH-ului intestinal sau la examenul parazitologic direct între lamă şi lamelă al conţinutului intestinal sau al raclatului de mucoasă. salmoneloză cronică. Se va cota diametrul tubului intestinal. Examinarea tubului gastrointestinal începe cu deschiderea porţiunii glandulare a stomacului (proventriculului) în lungul acesteia. pipota). Examinarea pancreasului şi a tubului gastrointestinal Principalele leziuni ale pancreasului sunt: . holeră -artrita hiperplazică în guta aviară localizarea articulară şi tuberculoză -atrofia musculaturii pectorale în cahexie. Se îndepărtează conţinutul şi se examinează integritatea şi aspectul de culoare ale cuticulei.cahexie. boli cronice.chlamidioză . Cuticula se decolează. depozitele patologice de la suprafaţa mucoasei intestinale.hipovitaminoze . stomacul muscular. apreciindu-se gradul de aderenţă la mucoasă.şi condrocostale. însoţită de o tumefiere a articulaţiilor inter. hipotrepsie. Leziuni: -devierea carenei sternale. după necesităţile de diagnostic. 20. pe mica sa curbură. Leziunile mai frecvente ale stomacului şi intestinului la păsări sunt: Page 84 of 128 .necrozele în: .hemoragiile în toxicoze şi unele boli infecţioase ca pesta raţelor . grosimea peretelui. streptococie. constituie o leziune a rahitismului la tineret şi a osteomalaciei găinilor ouătoare -înmuierea exagerată a tibiilor la puişori apare în rahitism. culoarea şi integritatea mucoasei precum şi grosimea stratului muscular al peretelui.anamnetice şi de desfăşurarea examenului necropsic până în acest moment. Se deschid articulaţiile care la inspecţie apar deformate sau crescute în volum. culoarea. leziunea motivând şi denumirea acestuia ca „boala oaselor moi” -artritele hemoragică şi purulentă în stafilococie. După observarea atentă a porţiunii glandulare se deschide pe marea sa curbură şi porţiunea musculară (stomacul mecanic.tumorile pancreasului apar mai ales în sarcomatoză. . Intestinul se deschide pe toată lungimea lui.

aspergiloză . produse de boala lui Marek sau leucoza limfoidă.proventriculita limfohistiocitară. cu îngroşarea uniformă a peretelui.hemoragiile mucoasei în pseudopestă . b. apoi fibrinoasă şi în cele din urmă hiperplazică .pigmentaţia verde a conţinutului alimentar şi a cuticulei apare în pseudomonoză şi în înfometarea îndelungată.proventriculita parazitară apare în invaziile parazitare cu Tetrameres. de furajele mucegăite.proventriculita de nutriţie este produsă de furaje grosiere. prin refularea proximală a pigmenţilor biliari -necroza şi eroziunile cuticulei necrophorum şi în carenţe grave apar în infecţia cu Fusobacterium . se manifestă prin îngroşarea exagerată a peretelui.hemoragiile proventriculare se observă în pseudopesta aviară.ventriculitele apar cu aceleaşi forme şi aceeaşi etiologie ca proventriculitele c.tumorile stomacului glandular.a. Leziunea se întâlneşte însă şi în bursita infecţioasă şi în hipovitaminoza K . când apar sub forma a două benzi hemoragice circulare la intrarea şi la ieşirea din proventricul.atrofia musculoasei. Leziunile proventriculului: .proventriculita granulomatoasă apare în coligranulomatoză şi în tuberculoză .proventriculita fibrinoasă apare în: .proventriculita traumatică este cauzată de pătrunderea unor corpi ascuţiţi în peretele organului. apare în adenoviroza broilerilor . . de ariste. Capillaria şi Histrichis . Leziunile stomacului muscular . Leziunile intestinului Page 85 of 128 .pseudopestă . inflamaţia este iniţial catarală.capilarioză .necroza ceroasă de tip Zenker apare în hipovitamoza E şi în hiposelenoză . cu subţierea peretelui.candidoză . apare ca o atrofie de inactivitate în cazul furajării cu nutreţuri prea fin triturate . care are un aspect slăninos pe secţiune.

- tulburările topografice sunt provocate de parazitozele masive, de furajele toxice ,de inflamaţii - inflamaţiile intestinului – enteritele, sunt foarte variate ca forme morfologice şi cu etiologie diversă; reţinem ca cele mai valoroase în diagnosticul unor boli aviare: - enterita necrotică în infecţiile cu Clostridium perfringens - enterita hemoragică în::- coccidioză - pseudopestă - parvoviroza gâştelor - enterita difteroidă în butoni în pseudopesta aviară - tifloproctita limfohistiocitară în salmoneloză - enterita granulomatoasă aspergiloză şi teniază în tuberculoză, coligranulomatoză,

- tumorile intestinale aparţin bolii lui Marek, leucozelor şi, cu localizare superficială pe seroasă, sarcomatozei aviare.

EXAMENUL NECROPSIC LA SUINE

PLAN DE EXAMINARE NECROPSICĂ SUINE

I. PARTEA INFORMATIVĂ

! ANAMNEZA

II. PARTEA DESCRIPTIVĂ

Page 86 of 128

A. EXAMENUL EXTERIOR 1. ASPECT GENERAL 2. PIELE 3. MUCOASE APARENTE 4. URECHE EXTERNĂ 5. ŢESUT CONJUNCTIV SUBCUTANAT + TIMUS 6. LIMFONODURI SUPERFICIALE

B. EXAMENUL INTERIOR 1. CAVITATE ABDOMINALĂ (PERITONEALĂ) 2. CAVITATE TORACICĂ (PLEURALE) 3. CAVITATE PERICARDICĂ 4. BLOC BUCOCERVICOTORACIC - LIMBA - FARINGE - LARINGE - ESOFAG - TRAHEE - CORD - PULMONI 5. SPLINĂ 6. TUB GASTROINTESTINAL (EVISCERARE) - SEGMENT 1 - RECT - COLON - CECUM - SEGMENT 2 - ILEON - JEJUN - SEGMENT 3 - DUODEN - STOMAC

Page 87 of 128

-( PANCREAS) 7. FICAT 8. APARAT GENITAL (FEMEL): - OVAR - OVIDUCT - UTER - VAGIN 9. APARAT URINAR - RINICHI - URETERE - VEZICA URINARĂ - URETRĂ 10. GLOBI OCULARI 11. ENCEFAL (+ MĂDUVĂ RAHIDIANĂ) 12. CAVITĂŢI NAZALE 13. APARAT LOCOMOTOR - MUSCULATURĂ SOMATICĂ - ARTICULAŢII - OASE 14. STOMAC 15. INTESTIN

III. DIAGNOSTIC 1. DIAGNOSTIC ANATOMOPATOLOGIC 2. BOALA

IV. OBSERVAŢII 1. EXAMENE DE LABORATOR 2. RECOMANDĂRI

Page 88 of 128

A. EXAMENUL EXTERIOR

1. Aspectul general În relaţie cu rasa, metisul, vârsta, sexul, greutatea şi starea de întreţinere, se va stabili gradul de dezvoltare corporală. Hipotrepsia sau sindromul de întârziere în creştere constă într-o subdezvoltare generală (se va diagnostica numai la tineret), respectiv într-o hipoplazie generalizată, tradusă morfoclinic prin: aspect general substatural şi subponderal, hirsutism, subdimensionarea tuturor organelor şi ţesuturilor, cu excepţia suprarenalelor. Din punct de vedere etiopatogenetic, hipotrepsia poate fi: ereditară, congenitală şi postnatală. Hipotrepsia postnatală (dobândită) este cea mai importantă din punct de vedere practic şi are drept cauze: înţărcarea precoce, subnutriţia, policarenţe, infecţii cronice, invazii parazitare masive. Prin examinarea aspectului general se pot depista şi eventuale defecte de conformaţie, constituţie şi aplomburi.

2. Examinarea pielii Pielea se examinează, în principal, prin inspecţie dar şi prin palpare şi secţionare a zonelor modificate macroscopic. Se vor urmări culoarea, deformările, elasticitatea. Leziuni cutanate: - Congestia activă sau eritemul, localiazată sau generalizată, se traduce prin coloraţia roşie vie a pielii, iar la proba vitropresiunii, zona cutanată examinată se recoloreză instantaneu. Leziunea precede fenomenul inflamator, apare în diverse toxicoze, şi este mai specifică bolilor roşii ale porcului: salmoneloza, pesta, rujetul. - Congestia pasivă sau cianoza apare în asociaţie cu modificarea similară a mucoaselor aparente, constă în coloraţia vişiniu-albăstruie a acestora şi semnalează, în general, fenomene de hipoxie locală.

Page 89 of 128

Mucoasa bucală poate fi anemică. Mucoasa bucală se examinează la nivelul silonului gingivolabial. . de culoare brunnegricioasă şi tari la palpare. .Exantemul crustos în salmoneloza cronică. la purcei. . doar că zonele modificate sunt moi la palpare. devitalizare locală a curs de sfacelare. intoxicaţia cu raticide şi micotoxicoze.Exantemul veziculos în febra aftoasă. culoarea şi umiditatea mucoasei. hemoragii punctiforme. starea de plenitudine a vaselor. cu localizare mamelonară. poate prezenta afte sau eroziuni în virozele eruptive sau leziuni ulcerative în difteria bucală a purceilor produsă de Fusobacterium necrophorum.Gangrena uscată este varianta cea mai frecventă de pielii şi este observabilă prin zone depresate. . uneori în negricioase.Dermatitele parazitare în hematopinoză şi scabie. Se pot observa aici: icterul. .Paracheratoza.Hemoragii cutanate în pestă. elevate. paliditatea mucoasei în anemie.Atât eritemul cât şi cianoza se vor diferenţia de hipostaza cadaverică.Exantemul urticariform rectangular în rujetul subacut. . Examinarea mucoaselor aparente La nivelul mucoasei conjunctivale se va urmări grosimea pleoapelor. în purpura trombocitopenică izoimună. precum şi edemul pleoapelor în boala edemelor.Hipercheratoza este produsă de hipovitaminoza A şi se manifestă prin apariţia unor plăci hipercheratozice bine delimitate. . . cu denumiri diverse: .Inflamaţiile pielii. . plăgile de decubit. forma fantei palpebrale. . hiperemia. întreaga cavitate urmând a fi examinată după eviscerarea limbii şi a faringelui.Dermatita pustuloasă superficială în streptococie. leziune considerată specifică hipozincozei. se traduce prin aspecte macroscopice foarte asemănătoare celor din hipercheratoză. zearalenonă şi în 3. Page 90 of 128 . .Epidermita exsudativă produsă de Staphyloccocus epidermidis. . uscate şi tari la palpare.Exantemul papulos în pesta acută. Modificare comună în gangrena uscată poate fi observată şi în intoxicaţia cu hiperestrogenism. icterică.Exantemul varioloid în pesta şi salmoneloza cronică.

Leziuni ale ţesutului conjunctiv subcutanat: . anemia feriprivă şi în insuficienţa cardiacă. vulvei şi orificiului anal. Page 91 of 128 . colecţiile patologice lichide. secţiunea se dublează în „felie de pepene” la nivelul ombilicului.Se examinează în continuare mucoasele vestibulară şi vaginală la femele. Se fac apoi patru secţiuni. prepuţială la mascul. aspectul seroaselor. pe faţa internă a membrelor până la articulaţiile metacarpiene şi metatarsiene. . din spaţiul intermandibular până la orificiul anal. B.Edemul serohemoragic cu localizare perfaringiană apare în glasantrax. . se secţionează peretele ventral al cavităţii până la simfiza ischiopubiană. galben-verzui. formaţiuni patologice care interesează pereţii cavităţii sau seroasele. sub control digital. cât mai superficial. . Leziuni ale cavităţii peritoneale la suine: .Edemul seros generalizat al ţesutului conjunctiv subcutanat apare în boala edemelor. Se face un examen general al cavităţii abdominale. La tineret incizia va ocoli ombilicul.Coloraţia galbenă a ţesutului conjunctiv subcutanat – icterul – este observat în ascaridoză. mirosuri particulare degajate la deschiderea cavităţii. înapoia apendicelui xifoidian al sternului şi. Deschiderea şi examinarea cavităţii abdominale şi a cavităţii peritoneale Se execută o butonieră în peretele abdominal. apar în piobaciloză.Lichid serosanguinolent în intoxicaţia cu subtanţe cumarinice. Această primă secţiune se completează cu două secţiuni laterale care merg pe marginea hipocondrului până în apropierea proceselor transverse lombare. leptospiroză. 4. EXAMENUL INTERIOR 1. iar eventualele formaţiuni patologice subcutanate se vor lăsa la cadavru.Sideroza: colorarea ruginie a ţesutului conjunctiv subcutanat şi a limfonodurilor externe este urmarea supradozării preparatelor antianemice pe bază de fier. prepuţului. Peretele cavităţii va fi secţionat astfel în două lambouri triunghiulare care se răsfrâng lateral.Abcesele subcutanate cu un puroi cremos. pielea se secţionează pe linia mediană a feţei ventrale a acestuia. Jupuirea se face cu atenţie. . urmărindu-se: topografia organelor din cavitate. intoxicaţia cu fosfor. Jupuirea şi examinarea ţesutului conjunctiv subcutanat Pe cadavrul aşezat în poziţie dorsală. perpendiculare pe prima.

2.Pleurita fibroasă (adezivă): sudarea foiţelor pleurale cu ţesut conjunctiv. După secţionarea diafragmului de pe arcul hipocondral şi a inserţiei sternale a sacului pericardic se va ridica plastronul sternocostal. .Pneumotorax: pătrunderea aerului în cavitatea toracică ca urmare a unor plăgi penetrante. Secţiunea se va trasa iniţial cu un cuţit în musculatura de pe faţa externă a cutiei toracice şi apoi va fi executată cu costotomul.Pleurita granulomatoasă este observată în tuberculoză şi în micoze. . eliberat de ruperea peretelui intestinal. Leziuni ale cavităţii toracice şi ale cavităţilor pleurale: . de obicei ca urmare a gangrenei umede din tulburările topografice ale intestinului. Se va deschide cavitatea toracică prin două secţiuni laterale. .. tumori maligne. Se face iniţial un examen al topografiei organelor din cavitatea toracică apoi se vor observa eventualele colecţii sau formaţiuni patologice. Deschiderea şi examinarea cavităţii toracice şi a cavităţilor pleurale Înainte de a deschide cavitatea toracică se va examina diafragmul şi se va nota integritatea lui. Deschiderea şi examinarea cavităţii pericardice Se prinde vârful sacului pericardic cu o pensă chirurgicală şi se trage uşor înspre examinator.Pleurezia purulentă: în piobaciloză.Pleurezia fibrinoasă este o leziune comună în pasteureloza subacutăcronică. microangiopatia dietetică. . hemofiloză. cu ruperea marilor vase.Hemoperitoneul cauzat de traumatisme grave. . nefropatii cronice. provocată de revărsarea conţinutului alimentar în cavitate.Hidroperitoneul sau ascita: acumularea de lichid incolor sau uşor citrin apare în insuficienţa cardiacă. . simetrice care pleacă de la nivelul proceselor transverse lombare în sens caudal şi uşor oblic până la jumătatea primei perechi de coaste. . 3.Peritonita purulentă în piobaciloză. boala lui Glässer. elasticitatea. . streptococie.Peritonita fibrinoasă: depozite de fibrină ca o pânză de păianjen la suprafaţa anselor intestinale în boala lui Glösser sau micoplasmoză. .Hemotorax: în traumatisme grave. forma convexă sau concavă a acestuia.Peritonita stercorală. apare ca urmare a pleureziilor exsudative descrise anterior. ciroza hepatică. Cu foarfecele se face o breşă înaintea pensei şi apoi două incizii Page 92 of 128 .

Faringe: . . . laringele. Cavitatea bucală: . .Pericardita fibroasă în boala lui Glässer.Stomatita veziculoasă: în febra aftoasă. limba.Hemopericardul – în microangiopatia dietetică a porcului.Pericardita purulentă în piobaciloză. în acest bloc sunt prinse şi timusul. alimente fermentate. Pentru eviscerare se fac iniţial secţiuni profunde în planşeul cavităţii bucale.în „V”. Se pot observa aici: . tiroidele şi paratiroidele. faringele. faringele.Faringita fibrinonecrotică – în difterie. după tehnicile uzuale. Cu degetele mâinii stângi se prinde limba şi se extrage printre braţele mandibulei. boala lui Aujeszki.Faringita seroasă – în pasteureloza acută. Page 93 of 128 . pe faţa internă a ramurilor mandibulei. toxice. esofagul.Necroze linguale – în fusariotoxicoză.Pericardita adezivă ca o formă cronică a inflamaţiilor exsudative ale pericardului. . Obişnuit. Lamboul superior se răsfrânge spre înainte şi se examinează eventualele colecţii patologice lichide sau depozite de la suprafaţa epicardului. vena cavă caudală. în micoplasmoză şi în pasteureloză. Se ridică în continuare pulmonii. esofagul. limfonourile cavitare. aorta descendentă. laringele.Stomatita catarală: depozit filant cenuşiu pe fondul hiperemiat al mucoasei bucale. poate fi provocată de substanţe iritante. cordul (detaşat de la bloc). . laringele. aorta descendentă şi cava caudală până la nivelul diafragmului.Faringita crupală (fibrinoasă) – în candidoză. Leziuni: a. traheea. cordul şi pulmonul) se extrag într-un singur bloc. . Eviscerarea şi examinarea organelor buco-cervico-toracice Organele buco-cervico-toracice (limba. esofagul şi traheea. b. Prin tracţionarea posterioară a limbii şi secţionarea ţesuturilor conjunctive se ridică faringele. esofagul şi traheea până la intrarea în cavitatea toracică. cu deschiderea către baza cordului. apoi. pestă. pulmonii. . boala veziculoasă. cordul. .Stomatita difteroidă (fibrinonecrotică) în difteria bucală a purceilor şi în candidoză. unde organele tubulare (neapărat esofagul) se secţionează între două fire şi se examinează cavitatea bucală. 4. Acum se examinează şi timusul. tiroida şi paratiroida.

. f. intoxicaţii. carenţe grave multiple. antrax.Tamponada cordului produsă prin pneumopericard.Hemoragii – în microangiopatia dietetică sau „boala cordului muriform”.Micocardita parenchimatoasă – în febra aftoasă la purcei. . . . . intoxicaţii.Micocardita purulentă – în piobaciloză.Micocardita limfohistiocitară – în encefalomiocardita virală.Micocarditele parazitare – în cisticercoză şi sarcocistoză.Micocardita granulomatoasă – în tuberculoză.Endocardita ulcerovegetantă – în rujet. . Laringe: . hemopericard şi chilopericard. pestă.Faringita granulomatoasă – în actinobaciloză. hipovitaminoză K.Atrofia seroasă a depozitului adipos de la baza cordului – în boli cronice. . enterotoxiemia anaerobă. carenţa în Fe sau Cu. Traheea prezintă în porţiunea ei proximală inflamaţiile transmise prin continuitate de la nivelul laringelui. Page 94 of 128 . .Faringita gangrenoasă – în traumatizarea diverticulului faringian caudal. . . Cordul: .Dilataţia cardiacă – în anemia feriprivă şi în microangiopatia dietetică (carenţa în vitamina E). e. c. d.Hipertrofia cardiacă în endocardite. ..Calcificarea endocardului – în hipercalcemie. grasă şi hialină în hipovitaminoze şi în unele boli infecţioase. nefrite cronice.Miocardozele granulară.Echimoze: în pasteureloza septicemică.Esofagita crupală – în candidoză. ştiuleţ i.Faringita purulentă – în piobaciloză. . . Esofag: . . .Faringita hemoragiconecrotică – în glosantrax.Obstrucţia esofagiană ← cartofi.Laringotraheita necrotică – în boala lui Aujeszky.Edemul laringian – în boli cardiace. . . hidropericard. .

Pulmonul . aspergiloză.zone carnificate în lobii apicali şi cardiaci. medicamente sau depozite patologice din căile respiratorii. Eviscerarea şi examinarea splinei Splina se detaşează uşor fiind plasată în lungul ultimelor două coaste de pe latura stângă. anemia feriprivă.Atelectazia pulmonară – poate fi congenitală sau dobândită în urma infestaţiilor parazitare sau a colecţiilor patologice din cavitatea pleurală.Bronhopneumonii parazitare – în metastrongiloză. Pot să apară la acest organ: calcificarea metastatică. Page 95 of 128 . . tiroidite. h. în microangiopatia dietetică. . . bruceloză. actinobaciloză. depăşind ventral hipocordul cu aproximativ 6 cm şi venind în contact cu porţiunea stângă a stomacului.Bronhopneumonia hemoragică – în boala lui Aujeszky.g.Bronhopneumonia limfohistiocitră . pasteureloza acută. infecţii şi invazii parazitare. .Congestia pulmonară pasivă – în insuficienţe ale cordului stâng. . . tumori.Bronhopneumonia granulomatoasă – în tuberculoză. Timusul. . criptococoza. i. ascaridoza larvară. nefropatii la adulte. 5. Hiperplazia tiroidelor se constată în rahitism hipovitaminoza P.Bronhopneumonia gangrenoasă – în urma aspiraţiei de alimente. ! Leziunile tiroidelor şi paratiroidelor sunt mai ales de ordinul histologicului. .Congestia pulmonară activă – în şocul termic. . Ca leziune mai frecventă menţionăm involuţia accidentală care apare în hipotrepsie. pestă. hidatidoză.Bronhopneumonia purulentă – în piobaciloză. hemoragiconecrotică – în pleuropneumonia . Paratiroida. în pneumonia enzootică a porcului produsă de Mycoplasma hyopneumoniae.Edemul pulmonar – în intoxicaţia cu ANTU. guşa coloidă. .Bronhopnumoni necrotică – urmare a difteriei bucale a purceilor. .Bronhopneumonia fibrinonecrotică – în pasteureloza subacută – cronică. ascaridoza larvară hepatopulmonară. j.Bronhopneumonia actinobacilară. sub formă de abcese (aposteomatoasă) sau difuză (flegmonoasă). Tiroida. boala edemelor.

desenul lobular evident. . Eviscerarea tubului gastrointestinal Pentru eviscerarea corectă a tubului digestiv postdiafragmatic se vor aplica patru duble legături: pe cardia. cât mai aproape de anus. Eviscerarea şi examinarea ficatului şi a vezicii biliare Ficatul se examinează după tehnica obişnuită. . la secţionare pe lama cuţitului rămân urme de grăsime.Hiperplazia tumorală a splinei este observată în leucoză. consistenţă scăzută.Splenita purulentă de tip aposteomatos – în piobaciloză. prin presiuni uşoare asupra vezicii biliare. în afla şi ochratoxicoza purceilor sugari. . 6.Congestia splinei – o diagnosticăm atunci când apare sânge spontan pe suprafaţa de secţiuneprecede inflamaţiile. Leziunea apare în staza îndelungată.Leziuni: . bruceloză. . apare în rujetul acut şi în streptococie.Hepatosteatoza (hepatoza grasă): ficatul este uşor bombat. pe suprafaţa de secţiune are aspect granular uscat. echinococoză. După secţionarea tubului între dublele legături şi dilacerarea marelui mezenter se vor eviscera trei blocuri: intestinul gros cu rect. enterotoxiemia anaerobă şi.Infarctele roşii marginale – în pesta clasică. . pichetat cu necroze şi hemoragii miliare. mai ales. Se observă leziunea în hipovitaminoza E (în asociaţie cu hiposelenoza).Hepatoza dietetică: ficatul este mare. pe ileon (la câţiva centimetri anterior valvulei ileocecale) şi pe rect.Necroze miliare pot fi observate în boala lui Aujeszky şi în intoxicaţiile cronice cu pesticide.Splenita hemoragică (infecţioasă acută): splina are o culoare roşie generalizată şi consistenţă de cauciuc. Page 96 of 128 . 7. Înainte de ridicarea ultimului bloc se va deschide duodenul la ∼ 2-3 cm posterior pilorului şi se va stabili permeabilitatea canalului coledoc. intoxicaţii. colon.Splenita limfohistiocitară (hiperplazică) – în salmoneloza subacută – cronică. intestinul subţire cu ileon: jejun şi duoden şi stomacul cu restul duodenului şi pancreasul. ruginiu. cu o culoare galben-ruginie. Se pot observa următoarele leziuni: . . cecum şi bontul ileocecal.Splenita granulomatoasă – în tuberculoză. pe flexura duaodenului (la ∼ 10 cm de orificiul piloric). . .

raportul dintre zonele corticală şi medulară pe suprafaţa de secţiune. glandele suprarenale se ridică uşor. culoarea. .Hipertrofia: în toate stările de stres în faza lor iniţială. sub forma unor La nivelul vezicii biliare se pot întâlni calculi. Page 97 of 128 . manifestată prin creşterea în volum a ficatului. Eviscerarea şi examinarea glandelor suprarenale Plasate la polul croniomedial al rinichilor. cu o formă uşor alungită şi uşor încurbată la porc. uneori cu apariţia unor foarte mici focare cenuşii. tulburări circulatorii cronicizate. în focare mici (miliară) în salmoneloza produsă de tulpini foarte toxigene. cu suprafaţa boselată şi consistenţa tare.Hepatita fibroasă parazitară (interstiţială) se manifestă macroscopic asemănător cirozei şi este provocată de migraţia hepatică a larvelor de ascarizi. 8.Tulburări de dezvoltare: agenezii. Ficatul este de cele mai multe ori micşorat în volum.Hepatita necrotică poate să se manifeste sub două forme: a.. b. prin decolare şi întreruperea legăturilor vasculare.n.Hepatita parenchimatoasă dă ficatului aspect de organ fiert.Hepatita purulentă în abcese (apostematoasă) apare în piobaciloză sub forma abceselor mari şi în streptococie sub forma abceselor mici.Hepatita granulomatoasă granuloame parazitare chistice. ghemuri de ascarizi sau un edem al peretelui vezicii care este prezent în gastroenterita transmisibilă.n. se vor nota dimensiunile. . hepatoza dietetică. identic cu cel din autoliza cadaverică şi se va diagnostica prin urmare doar pe cadavrele proaspete. micotoxixoze. în focare mari (necrozantă) apare în infecţiile cu Clostridium perfringens. . glande supranumerare.Hemoragii corticale în intoxicaţii. Este consecinţa intoxicaţiilor cu fosfor sau cu fenotiazină.Hepatita fibroasă toxinfecţioasă (ciroza) apare în intoxicaţii. este o leziune caracteristică salmonelozei. iar la secţionare ţesutul hepatic scârţâie. . . H. microengiopatia dietetică. boli infecţioase cronice.Tumori. apare în hidatidoză. . stelate. H. . consistenţa. esofagastomi şi cisticerci. .Hepatita limfohistiocitară. Leziuni: . .

10.Nefrita purulentă apare în piobaciloză.Nefrita parenchimatoasă: rinichii palizi. salmoneloză şi leptospiroza acută (nefrita hemoragică interstiţială).Hemoragiile renale se observă în traumatisme lombare grave şi în intoxicaţia cu warfarină. cu aspect de organ fiert. Vezica urinară se ridică în bloc comun sau separat. Leziunea este urmarea intoxicaţiilor cu sulfat de cupru.Hidronefroza reprezintă acumularea urinei în bazinet. rinichiul apare ca o pungă cu pereţii subţiri şi plină cu urină. friabili. rinichii se eviscerează împreună cu ureterele şi cu vezica urinară. .Guta renală (guaninoza) se manifestă prin apariţia în bazinet a unor depozite albicioase proteice sau doar apariţia unor strii sidefii la nivelul papilelor renale.9. chişti congenitali (rinichiul polichistic). streptococie sau ca o metastază a oricărei inflamaţii purulente din organism. mai ales în starea de plenitudine a vezicii. . Eviscerarea şi examinarea aparatului urogenital În cazul în care se suspicionează leziuni ale întregului aparat urinar. Page 98 of 128 . sau chiar într-un singur bloc uro-genital. se va secţiona uretra între două fire. Leziuni ale aparatului urinar . de o parte şi de alta a simfizei ichiopubiene şi prin îndepărtarea segmentului osos median astfel obţinut. Deschiderea cavităţii pelviene Se practică la porcii mari şi se realizează prin secţionarea pubisului şi ischiului.Anomalii renale reprezentate prin agenezie unilaterală.Nefrita hemoragică în focare mici (rinichi ca oul de curcă) sau în focare mari poate să apară în rujet (glomerulonefrită) şi în pestă. fosfor sau fosfaţi. Apare leziunea în gatroenterita transmisibilă (GET) a purceilor ca şi în imaturitatea morfofuncţională renală produsă de o alimentaţie necorespunzătoare a scroafelor gestante. Eviscerarea rinichilor începe prin secţionarea fasciilor de susţinere şi a peritoneului parietal care delimitează loja renală şi se continuă cu secţionarea legăturilor vasculare şi urinare. . . În ambele cazuri. ! Atenţie la autoliza cadaverică. hidronefroză. .Nefroza grasă (steatoza renală) apare în aflatoxicoza şi ochratoxicoza purceilor sugari (în asociaţie cu o hepatosteatoză). . ca urmare a apariţiei anormale a unor valvule pe ureter. a. .

în bacteriozele cronice şi sub forma unor chişti în hidatidoză. Se manifestă cu apariţia unor focare cu diametrul de 1-3 cm.Orhitele exsudative (seroasă. c. . este produsă de Arcanobacterium b. Deschiderea encefalului cavităţii craniene.Nefrita granulomatoasă sub forma unor noduli mari. hemoragică. Leziunile aparatului genital mascul . . o 11. . . micotoxicozelor.Hiperplazia endometrului este urmarea hiperestrogenismului provocat de intoxicaţia cu zearalenonă. sub forma unor focare albicioase.Endometrita purulentă – urmare a retenţiilor placentare. este observată în leptospiroza subacută-cronică. . .Orhita granulomatoasă – în bruceloza vierilor.Cistita hemoragicopurulentă pyogenes şi de Streptococcus suis.Hiperemia. tari. .Orhita fibroasă este continuarea orhitelor exsudative. în intoxicaţia cu wafarină. edemul şi hemoragiile apar în traumatismele testiculare. calcificare sau ramoliţie purulentă centrală. Leziunile aparatului genital femel . .Hipoplazia testiculară este produsă de carenţe alimentare grave.Pielita purulentă este inflamaţia purulentă a bazinetului şi apare ca urmare a propagării urinare a infecţiilor genitale la scroafe. hipocalcemiei.şi postnatale. eviscerarea şi examinarea Page 99 of 128 . . rujet..Nefrita limfohistiocitară. pre. cu cazeificare. compacţi şi omogeni.Edemul vulvovaginal în prima săptămână de viaţă este provocat de fusariotoxicoză. ca urmare a retenţiilor placentare.Tulburări topografice ale uterului: torsiunea (răsucirea în jurul propriei axe) şi prolapsul (exteriorizarea prin orificiul vulvar).Hemoragiile vezicale se observă în pestă. .Atrofia endometrului este secundară hipoestrogenismului sau castrării. . purulentă) apar ca consecinţă a traumatismelor la care se adaugă infecţii cu germenii piogeni.Hipoplazia tractusului genital la scrofiţele cu dezechilibre hormonale generate de condiţii necorespunzătoare de întreţinere. . .

apoi se va eviscera începând din porţiunea sa cranială: se introduc degetele mâinii stângi sub lobii frontali şi bulbii olfactivi şi se secţionează cu foarfecele curb nervii optici.o secţiune transversală posterioară. Detaşarea capului se face prin secţionarea cu fierăstrăul a regiunii cervicale superioare la nivelul articulaţiei occipito-atloidiene. intervenţia fiind mai operativă. . cu warfarina.Deschiderea cavităţii craniene poate fi precedată de decapitare.două secţiuni laterale uşor convergente. intox. aspect greu de deosebit de cel din autoliza cadaverică. .Hemoragiile meningoencefalice cu drept craniocerebrale grave. iar menţinerea legăturilor cu regiunea cervicală asigurând imobilizarea capului. Recomandăm decalotarea fără decapitare. După ridicarea acesteia şi examinarea foiţelor meningeale rămase (arahnoida şi piamater) acestea se vor secţiona pe linia mediană şi exterior şi posterior prin două incizii perpendiculare pe prima.o secţiune transversală anterioară. Cu ajutorul dălţii folosită ca o pârghie se îndepărtează calota începând din partea anterioară şi continuând până la zona occipitală.Edemul cerebral apare în boala edemelor şi în intoxicaţii. Se va examina in situ encefalul. pe linia care uneşte marginile posterioare ale apofizelor zigomatice ale oaselor frontale (care uneşte unghiurile posterioare ale orbitelor). . Se manifestă printr-un aspect umed. . . de la epifizele zigomatice la marginile laterale ale protuberantei occipitale externe. pesta clasică. Leziuni ale encefalului: . Deschiderea cavităţii craniene se face prin executarea următoarelor secţiuni în peretele său osos: . După aceasta capul se fixează într-o menghină şi se va deschide cavitatea craniană.Encefalita parazitară – în invaziile parazitare cu cisticerci şi sarcosporidii. lucios al encefalului şi o ştergere a şanţurilor cerebrale. manifestată prin apariţia abceselor în masa nervoasă. streptococie şi în intoxicaţia cu sare. Encefalul se aşează pe o tavă şi se examinează imediat sau după o fixare în formol 10% timp de câteva ore. Lambourile se vor răsfrânge lateral. dar ele sunt sesizabile doar prin examen histopatologic.Encefalita granulomatoasă – în tuberculoză. în faţa protuberanţei occipitale externe (paralelă cu prima secţiune). pediculul hipofizei şi emisferele. bulbul şi cerebelul. Menţionăm că dintre foiţele meningeale dura mater rămâne în mod obişnuit ataşată la faţa internă a calotei craniene. salmoneloză. este o leziune întâlnită în piobaciloză. ! Cele mai importante inflamaţii sunt meningoencefalitele limfohistiocitare din virozele neurotrope şi pantrope.Meningita purulentă. Page 100 of 128 . cauze traumatisme . listerioză.

Inspecţia începe cu septul nazal. se va diagnostica doar pe cadavre proaspete. 13. Pseudomonas. pentru descoperirea lor. devierea septului nazal şi mai târziu a râtului (boala râtului strâmb). Leziuni ale cavităţii nazale şi sinusurilor: . . se examinează apoi aspectele corneţilor nazali. infecţii cu Pasteurella multocida şi Bordetella bronchiseptica. aspectul depozitelor de suprafaţă. este necesară o prefixare de câteva ore şi apoi executarea secţiunilor transversale prin regiunile care ne interesează. pestă. Sinuzitele sunt urmarea inflamaţiilor cavităţilor nazale şi ale mucoasei bucale. de aceea ea va fi executată când o anamneza o impune. ale cărui aspecte au o importanţă deosebită la porc. galben-cenuşiu. eviscerarea şi examinarea Manopera este foarte laborioasă şi necesită un instrumentar special. o secţiune transversală prin maxilar. Deschiderea şi examinarea cavităţii nazale După incizia ţesuturilor moi cu cuţitul se practică.Rinita difteroidă (fibrinonecrotică) – în infecţia cu Fusobacterium necrophorum. dezinfecţiile executate în prezenţa animalelor. .12. Deschiderea măduvei rahidiene canalului rahidian.Rinita atrofică. Streptococcus. .Rinita catarală se manifestă cu aspect congestiv al mucoasei şi acumularea la suprafaţa ei a unui depozit filant. Ca şi în cazul encefalului. 14.Rinita veziculoasă – în stomatita veziculoasă a porcului.Rinita hemoragiconecrotică – după traumatisme. gripă. piogeni din genurile . cea mai importantă. Eviscerarea şi examinarea globilor oculari Pentru enuclearea globilor oculari se secţionează iniţial structurile musculomembranoase ale pleoapei superioare. . particularităţile mucoasei.Rinita granulomatoasă – în micoze şi în tuberculoză. Boala debutează cu o inflamaţie catarală sau cataral-purulentă care este urmată de atrofia corneţilor nazali. cu fierăstrăul. . Page 101 of 128 . Se va secţiona apoi conjunctiva şi capsula Tenon. Din cauza asemănării acesteia cu autoliza cadaverică a mucoaselor. în planul primului molar. este produsă de Bordetella bronchiseptica. Inflamaţia este provocată de curenţii de aer rece din adăposturi. de cele mai multe ori în asociaţie cu Pasteurella multocida. muşchii şi nervul optic şi ţesutul conjunctivoadipos retroocular.Rinita purulentă produsă de germenii Arcanobacterium. contaminarea aerului din adăpost cu miceţi.

Hipoplazia congenitală: purceii sunt subponderali la naştere. este produsă de Arcanobacterium. hidatidoză. .Miopatia de stress (PSE) este frecventă la adulte şi se manifestă prin decolorarea şi flascitatea maselor musculare bogate la ∼ 52 ore după sacrificarea în abatoare. produsă de paraziţi. carenţe în colină şi metionină. . cu aspect buretos pe secţiune. apare în muşchii abdominali sub forma unor strii verzui.Sideroza – colorarea în ruginiu a regiunii musculare în care se fac injecţii cu preparate antianemice pe bază de Fe în cazul supradozării acestora. Este provocată de diverse stressuri. consistenţa. Examinarea şi leziunile muşchilor Se va urmări volumul maselor musculare. . Leziuni: . după care se va examina prin secţionarea acestuia în plan sagital sau ecuatorial. Masele musculare sunt bombate. mai ales de stressul de transport şi brutalizarea animalelor înainte de sacrificare. parazitozele intraglobulare. boli cronice. 15. . . actinobaciloză şi în numeroase parazitoze: trichineloză. fusariotoxicoză. roşii-negricioase. uscate (boala muşchilor albi). flegmonoasă sau aposteomatoasă. pyogenes.Icterul – colorarea în galben a muşchilor. ascaridoză. culoarea. Page 102 of 128 .Se recomandă o prefixare a globului ocular în formol 10% sau acid acetic 4% timp de 24 ore. De obicei globul ocular este afectat de informaţii ale conjunctivei.Gangrena gazoasă apare în edemul malign al porcului.Miozita purulentă. umiditatea pe suprafaţă şi pe suprafaţa de secţiune.Miodistrofia de nutriţie: în masele musculare apar zone de culoare albicioasă. crepitante la palpare. . Examinarea aparatului locomotor a. Leziunea este cauzată de hipovitaminoza E. apare în boli hemolizante ca leptospiroză. bruceloză. . Este cauzată de stress.Miozita granulomatoasă apare în tuberculoză.Miozitele seroasă şi fibrinoasă au o etiologie traumatică. . . sarcocistoză. .Atrofia musculară apare în policarenţe. ca o atrofie de inactivitate în mielite şi nevrite. cu un cuţit fin şi bine ascuţit.Miozita eosinofilică.

grosimea capsulei. Se apreciază particularităţile membranei sinoviale. c.Artrita purulentă – în piobaciloză şi bruceloză.Desmorexia coxofemurală se observă la animalele foarte grele. curăţate de ţesuturile moi. în artritele din rujet. . deşirarea ligamentului capsular. . . . . care apare ca o masă slăninoasă. Leziuni: . 16.Artrita fibrinohemoragică. Page 103 of 128 . osteofibroză. Leziuni: . particularităţile măduvei osoase. Se vor aprecia: raportul dintre apofiză şi diafiză.Osteitele seroasă şi fibrinoasă au o etiologie traumatică. Se manifestă prin ruperea capului femural. Examinarea şi leziunile oaselor Oasele. Examinarea şi leziunile articulaţiilor Se apreciază gradul de mobilitate şi dimensiunea. se prind în menghină şi se secţionează longitudinal.Hiperplazia tumorală a măduvei osoase.b.Artrita serofibrinoasă apare în rujet. după alunecări. piobaciloză şi streptococie. .Porfiria congenitală a purceilor. tradusă prin colorarea brună a oaselor. Leziuni: .Fracturi.Osteomielita purulentă. dintre compacta osoasă şi canalul medular. . . după care articulaţia se deschide prin secţionarea capsulei. palpaţie şi secţionare. cu etiologie traumatică. micoplasmoză şi hemofiloză. apare în leucoza suinelor. mai frecventă la porcii Landrace este pordusă de Arcanobacterium pyogene şi Fusobacterium necrophorum.Hemoragii punctiforme apar în intoxicaţia cumarinică sau cu stricnină ca şi în boli cu diateză hemoragică. la 90% din cazuri.Eroziunile şi ulcerele capetelor articulare sunt observate în rahitism. hemoragii în cavitatea articulară şi în masele musculare limitrofe. Examinarea pancreasului Pancreasul se examinează prin inspecţie. lichidul sinovial şi eventualele colecţii patologice. apare sub forma poliartritei în pasteureloză.

Pancreatita limfohistiocitară. . salmoneloză. . salmoneloză..Gastrita catarală – nespecifică. Examinarea tubului gastrointestinal După examinarea exterioră a seroasei. disenteria anaerobă. difuză sau în focare. necrobaciloză. . enteroxiomia anaerobă. a. .Gastrita purulentă – în piobaciloză.Gastrita hemoragică.Tulburări congenitale: imperforaţia anală. reţinem pentru purcei colibaciloza. apare în pestă. candidoză. carenţe. evoluează sub două forme: Page 104 of 128 . stress. .Pancreatita hemoragiconecrotică este produsă de migrarea larvelor de ascarizi. uneori cu hemoperitoneu şi peritonită stercorală. treponemoză. Leziunile intestinului . cu focare miliare cenuşii. . . de culoare brună. serpulinoză (treponemoză). Leziunile stomacului . 17. torsiune. se videază de conţinutul alimentar şi se examinează mucoasa. disenteria serpulinică. apare în boala edemelor. apare în zona cardia ca o excavaţie de 3-4 cm. .Gastrita granulomatoasă – în micozele cronice. stomacul şi intestinul se deschid pe mica curbură.Duodenojejunita cataral-hemoragică – în colibaciloză. volvulus.Distensia gazoasă: în candidoza cu evoluţia acută. Evoluează cu stază venoasă → infarctizare → gangrenă umedă → peritonită stercorală.Enterita hemoragică apare în pestă. .Gastrita seroasă sub forma unei infiltraţii edematoase a peretelui care este îngroşat şi cu aspect gelatinos. Se complică cu gastroragie şi melenă. megacolonul. . întâlnită în pestă. retroflexiunea cecumului.Tulburări topografice – sunt consecinţa tulburărilor de irigaţie.Ulcerul gastroesofagian cauzat de hiperaciditate. de tonus neurovegetativ. de motilitate.Tiflocolita difteroidă. a inflamaţiilor şi traumatismelor. . Sunt reprezentate de invaginaţie.Dilataţia şi transparentizarea peretelui jejunului este întâlnită în GET dar şi în enterotoxiemia anaerobă supraacută sau candidoză. b.Gastrita difteroidă (fibrinoasă profundă) este salmoneloză. . apare în pestă. .

a. Difuză – în salmoneloză şi treponemoză; b. În focare – butoni difteroizi – în pestă (constituie prima localizare la nivelul valvulei ileocecale) şi în balantidioză. - Colita nodulară: se observă în peretele colonului, prin examen exterior. Se constată noduli translucizi cu diametrul de 1 mm (plăci Peyer hiperplaziate). Leziunea apare în urma iritaţiilor variate ale mucoasei intestinale: paraziţi, salmoneloză, furaaje grosiere .

BOLI BOVINE

LEUCOZELE

Leucoza (leucozele) bovinelor: ansamblu de manifestări patologice caracterizate prin hiperplazia tumorală a uneia dintre clonele celulare limfoide (Li B., T, non B sau non T). Clasificare: A. Leucoza enzootică a bovinelor - LEB (> 3 ani) B. Leucoza sporadică a bovinelor- LSB a. L. multicentrică (la1-6 luni) b. L. timică (la 6-30 luni) c. L. cutanată (la 1-3 ani)

A. Leucoza enzootică a bovinelor - LEB Etiologie (E): Bovine Leukemia Virus – BLV Patogeneză (P): afinitate pentru Li B (mai puţin pentru Li T); se transmite vertical şi orizontal. Morfoclinic: 3 faze: I. infecţie inaparentă II. limfocitoză persistentă III. tumorală I. Faza de infecţie inaparentă:

Diagnostic (D): examen serologic (pozitiv) II. Faza de limfocitoză persistentă sau “preleucozică”: 2-3 luni – 24 luni PI

Page 105 of 128

D: examen hematologic → numeroase limfocite cu caracter neoplazic Histologic (H): în capilare, venule şi arteriole apar celule mari cu citoplasma bazofilă, nucleu veziculos şi cu membrana neregulată – celule blastice sau blastizate. III. Faza tumorală sau de limfosarcom: D: singura observabilă necropsic, apare după vârsta de 5 ani şi se dezvoltă la un număr redus de animale: se asociază, de regulă, cu limfocitoză şi examen serologic pozitiv. Leziuni: boală limfonodală + alte organe: a. b. Eloit M. (1992): stomac + intestin, cord, ficat, rin, splină ş.a. Ştef I. (1970), în România: rinichi, splină, cord, ficat, uter ş.a.

M: în limfonoduri: I creştere exagerată în volum şi greutate (zeci de ori), suprafaţa de secţiune omogenă, cu aspect slăninos; II. necroze şi hemoragii în masa limfonodului; III. transformarea limfonodului într-o masă hemoragico-necrotică închisă în capsula organului; IV. hiperplazii tumorale în organele interne. H: omogenizarea tuturor structurilor prin hiperplazia tumorală.

B. Leucoza sporadică a bovinelor – LSB a. Leucoza multicentrică (a viţeilor) sau leucoza sporadică juvenilă: la viţeii < 6 luni → leucemie limfoidă acută. b. L. timică: la viţeii de 6-30 luni. Afectarea limfonodurilor cervicale şi a timusului → 15 kg. c. L. cutanată: hiperplazia limfonodurilor externe + tumori cutanate cu aspect variabil → regresează spontan → recidive după 1-2 ani.

D leucozelor: - (vezi Boli contagioase, Epidemiologie specială, Legislaţie) - Morfologic

Page 106 of 128

PAPILOMATOZELE

E: Bovine Papillomavirus 1-6 - BPV 1-6 Forme: - cutanată - a mucoaselor - fibropapilomul genital

A. Papilomatoza cutanată

E: BPV 3 Epidemiologie (Ep): 2 ani vârstă; grad mare de contagiozitate

M:

I pe pielea mamelei şi a mameloanelor tumori verucoase II tumori similare pe cap, gât, membre, restul corpului

H: papiloame predominant hipercheratozice (vezi Tumori, AP Generală)

2. Papilomatoza mucoaselor

E: BPV 2,4,6 M: tumori pe mucoasele: bucală, esofagiană, ruminală şi a vezicii urinare (vezi Tipurile epiteliilor, Histologie). H: papiloame acantozice + fibropapiloame

3. Fibropapilomul genital bovin E: BPV 1 M: tumori conopidiforme, pediculate şi cenuşii-roşiatice plasate la: ♂ - la extremit. glandului sau la baza penisului. ♀ - pe mucoasele vaginală şi vulvară. H: fibropapilom

Page 107 of 128

pustuloasă Page 108 of 128 . bucală.D: în toate formele morfoclinic RINOTRAHEITA INFECŢIOASĂ – VULVOVAGINITA PUSTULOASĂ (IBRIPV) E: Bovine Herpesvirus 1 . Bioecologie: I Iniţial tropism genital → II adaptare pentru alte ţesuturi şi organe → forme: .generalizată respiratorie oculară digestivă nervoasă cutanată genitală avortigenă Indiferent de calea de infecţie → stare de latenţă în celulele nervoase ale ganglionului Gasser al trigermenului sau ale ganglionului sacral (stress şi activare) → replicare → proliferarea celulelor natural Killer NK (caracteristica principală a bolii). 2. 1. ♂: balanopostită I. M: I congestia zonei epidermice a botului .BHV 1 P: Forme clinice foarte diferite ← (numeroasele) subtipuri de virus (3 + variante) + calea de infecţie variabilă: conjunctivală. nazală. Forma genitală (IPV) Ep: forma cea mai frecventă dar şi cea mai benignă M: a. mamară şi genitală. Forma respiratorie (IBR) Ep: la viţeii în vârstă de 3 săptămâni → mai mari.“boala botului roşu” II rinotraheită hemoragică → pseudomembranoasă III bronhopneumonie gangrenoasă ← inhalarea pseudomembranelor + Pasteurella spp.

avortul → hipoplazia cerebeloasă la avorton. produse două virusuri cu ecologie diferită. necrotică b.inflamaţie pseudomembranoasă sau ulcerativă a întregului tub digestiv .II. Alcelaphine Herpesvirus 1 (virus pendinte de antilopă) evoluează şi produce în Africa febra catarală malignă. CORIZA GANGRENOASĂ/FEBRA FEBRA CATARALĂ MALIGNĂ (CG/FCM) ! Denumiri utilizate ca sinonime pentru două herpesviroze distincte. Ovine Herpesvirus 2 sau Bovine Herpesvirus 3 (virusuri pendinte de oaie) evoluează şi produc în Europa coriza gangrenoasă 2. Ep: 1. D: examene imunohistochimice → diferenţierea de IBR.Morfoclinic .imflamaţie pseudomembranoasă a căilor respiratorii anterioare . D: . P: prima replicare în Li T din splină → viremie → afectarea diverselor organe M: gravă inflamaţie I pseudomembranoasă şi II gangrenoasă a căilor respiratorii anterioare. sinusurilor şi globilor oculari + leziuni organice diverse. ♀: vulvovaginită pustuloasă H: incluzii intranucleare în epiteliul vaginal → diferenţierea de infecţiile cu ureaplasme. ! În România boala este produsă de OHV 2. erozivă III. H: Două leziuni specifice: Page 109 of 128 .Virusologic DIAREEA VIROTICĂ – BOALA MUCOASELOR (BVD-MD) E: Pestivirus din familia Flaviridae Ep: la toate categoriile de vârstă M: . E.

Histologic . M: .celule gigante + fond de hiperemie limfohistioplasmocitară Page 110 of 128 . . H: . Paramixovirus – PI 3 din genul Respovirus .inflamaţii catarale ale căilor respiratorii.BRSV din fam.manşoane hemoragice perivasculare D: M. H cu celule gigante difuză (vezi PNEUMONIA CU VIRUS RESPIRATOR SINCIŢIAL BOVIN E: Pneumovirus .celule gigante → pneumonie Sinciţializarea.hiperplazii limfohistioplasmocitare în septele alveolare. .emfizem interstiţial grav şi hiperplazie focare de compactizare dispersate H: . Paramyxoviridae M: .emfizem pulmonar interstiţial grav.hiperplazii ale epiteliilor bronhiolare. mai caracteristice în rinichi şi creier → D: . Pseudomonas aeruginosa ş. .a. angeită arteriolară şi arterială a vaselor mici şi mijlocii.bronhopneumonie în focare de compactizare lobulare în toată masa pulmonului. Arcanobacterium pyogenes. AP Generală) . P: cale de infecţie respiratorie → celulele ciliate → distrugerea cililor vibratili + necroza celulelor ciliate → cade apărarea mucociliară → invadarea pulmonilor de bacteriile oportuniste: Pasteurella spp.Virusologic PARAINFLUENŢA E:.proliferare limfomacrofagică perivasculară şi interstiţială.hemoragii pulmonare.rare incluzii intranucleare . . .

podală . III. dar cu mortalitate de maximum 5% 1. IV afte primare 0. malignă . La bovine – forme morfoclinice: .a. benignă – bucală . 2.b. Localizarea podală: afte primare în spaţiul interungual şi pe bureletul coronar (2-4 zile) → eroziuni → reepitelizare în 2-3 săptămâni.respiratorie .c.digestivă . distrofie mucinoasă II. Localizarea bucală I II. cu 7 tipuri şi 60 subtipuri P: viroză predominant mucocutanată (epiteliotropă). familia Picornaviridae. 3. Febra aftoasă benignă Ep: extrem de contagioasă. Localizarea mamară: I macule → II afte de 1 cm Ф D: Morfoclinic Page 111 of 128 .în căile respiratorii: I.cardiacă .mamară . (atipică) A.5-3cm Ф + conţinut gălbui (I limpede → II tulbure) eroziuni + afte secundare mici → confluare eroziuni generale reepitelizare în 2-3 săptămâni. bronşiolită obliterantă evoluţie rapidă spre fibroză finală D: -diferenţial cu PI 3 (examene virusologice) - FEBRA AFTOASĂ E: genul Aphtovirus.

prestomace.B. 3. cheag. mezencefal şi măduva rahidiană cervicală: Spongioza întregii substanţe nervoase ← vacuolizarea celulelor gliale dar şi a tecilor de mielină. H: I trigliceridoză intracelulară (24 h) II necroza fibrelor miocardice (2 zile) III necroze întinse miocardice (6-7 zile) IV fibroză + calcificări (14 zile → 2 luni) D: . flasc. M: H: în bulb. 2. ce au ca bază morfologică modificări predominant degenerative ale SNC ce constau în lize neuronale. vacuolizarea substanţei cenuşii şi hiperplazii astrogliale.Virusologic C. protuberanţă. F.a.Morfoclinic . 1. uneori duoden. M: cord palid. edem sau chiar bronhopneumonie. Localizarea cardiacă: evoluţie în asociaţie sau nu cu aftele. AP Generală). cu contur net şi regulat. Localizarea digestivă: extinderea leziunilor din cavitatea bucală în esofag. cu benzi cenuşii . Degenerarea pericarionilor din substanţa cenuşie: granulare + vacuolizare → vacuole de 20-30 μm. ! În rumen eroziuni care nu sunt consecinţa unor vezicule ci a unei cheratolize specifice ( vezi Distrofia globiformă. Febra aftoasă malignă Ep: la tineret → mortalitate 70%. atipică – necaracteristică ENCEFALITA SPONGIFORMĂ (BSE) Encefalopatiile spongiforme ═ boli transmisibile cu etiologie prionică şi evoluţie lentă.“cordul tigrat al lui Kitt” → miocardită I parenchimatoasă → II necrotică. Localizarea respiratorie: afte pe mucoasa căilor respiratorii → + congestie pulmonară. Astroglioza: hipertrofia şi proliferarea difuză a astrocitelor Page 112 of 128 .

D: ! sechestrele pulmonare. Calea de infecţie (C. Italia) P: ! încă discutată. dar este cert că mycoplasmele acţionează asupra organismelor animale prin mecanisme diverse ce au la bază ataşarea germenilor la celulele epiteliale ale mucoaselor. Condiţii: recoltare cât mai curând după moarte (nu după sacrificare) → fixare în formol salin (formaldehidă soluţie 40% în ser fiziologic) → leziunile caracteristice PLEUROPNEUMONIA CONTAGIOASĂ E: Mycoplasma mycoides ssp. Page 113 of 128 . Portugalia.D: ! Histologic.bronhopneumonie crupală caracteristică + edem interlobular accentuat + focare de necroză gălbui. care pot persista la animalele trecute prin boală până la 2 ani. prin intermediul unor adezine (→ blocare ciliară) + proteaze şi peroxizi toxici. cu Ф → 15 cm (← tromboze) III – încapsularea necrozelor IV – eliminarea produsului necrotic → caverne de ramoliţie. H: ! afectarea predominant a vaselor limfatice → limfă în interstiţii + infiltrate limfomonocitare peribronhice şi perivasculare. dar existentă în ţări din bazinul Mării Mediterane (Spania.i.) = respiratorie → bronşiolite şi bronhopneumonii caracterizate prin asocierea cu numeroase tromboze sanguine şi limfatice. ANTRAXUL E: Bacillus antrhacis P: Boala = rezultatul acţiunii sinergice dintre înmulţirea facilă a germenilor foarte rezistenţi la acţiunea macrofagelor şi efectul lor mecanic consecutiv + acţiunea toxică a acestora → inhibarea metabolismului leucocitelor. M: I – pleurezie fibrinoasă cu → 30 l exsudat → pleurele se îngroaşă + aderenţe interpleurale II . Limfonodurile regionale: volum crescut de 3-5 ori. mycoides Ep: boala eradicată la noi în 1920. suculente + necroze.

gangrenă gazoasă în diverse zone musculare.gaze D: M + bacteriologic. → sânge → masele musculare (factori favorizanţi) → forma vegetativă → înmulţire → toxine hemolitice şi proteolitice → dezintegrări celulare → eliberarea lipidelor şi a polizaharidelor de constituţie → caracterele leziunilor M: .↓ coagulabilitatea sângelui.scurgeri sangvinolente pe orificiile naturale .lipsa de coagulare a sângelui.prin cultivare.necroze musculare .degenerescenţa marilor organe .infiltraţii hemoragice .limforeticulită hemoragică difuză . prin sporii din sol → macrofagele tubului dig.edeme serohemoragice subcutanate .splenită hemoragică difuză cu parenchimul foarte ramolit (magmă) . toxicosepticemică tipică ↑ permeabilitatea vasculară = boală ! La rumegătoare – antraxul este mai frecvent dar şi mai atipic (decât la alte specii).enterită hemoragico – ulcerativă în intestinul subţire .cadavru balonizat .crepitaţia zonei aspect policrom pe secţiune dilacerare interfasciculară prin gaze miros specific de unt rânced H: .colecţii serohemoragice în cavităţi . predominând formele septicemice. CĂRBUNELE EMFIZEMATOS E: Clostridium chauvoei P: calea de infecţie = digestivă. M: . caracterizată prin: . Page 114 of 128 .edeme subcutanate serohemoragice ! . D: M + cert .

1955) edematoasă pectorală septicemică 1. Page 115 of 128 . congestiv-hemoragice. renală şi splenică. = digestivă → intestinul subţire la nou-născuţi → înmulţire rapidă → toxine (aprox.i. sordelii) P: C. Funţie de toxotipul lui Cl. 12) → acţiune asupra enterocitelor şi a pereţilor vasculari → parte ajung în circulaţia sanguină → organe interne. 4. hemoglobinurie şi hemosideroză hepatică. haemolitica) P: C. respiratorie → colonizarea aparatului respirator → endotoxine şi lipopolizaharide → activarea complementului + stimularea granulocitelor neutrofile + activarea macrofagelor → declanşarea procesului inflamator. perfringens – forme: 1. Enterotoxiemia cu toxotipul A: (la viţeii de carne): Hemoliză intravasculară gravă → icter. infiltraţii hematiCE D: examene bacteriologice cu anticorpi monoclonali PASTEURELOZA E: Pasteurella multocida (+ P.edematoasă) Leziuni: nespecifice.ENTEROTOXIEMIA ANAEROBĂ E: Clostridium perfringens (+ C1. septicemică Ep: mai rară (raport cazuri 1:5cu F. E. hemoragii H: hialinoză gravă + congestie. 2. cu toxotipul D:!leziuni renale: M: congestie. E cu toxotipul C: !cea mai frecventă (tineret + adulte): enterită hemoragică care se agravează în sens posterior. cu toxotipul B (Disenteria (fibrinohemoragică) mai ales în ileon. E. Forme (Cernea I. F.i. viţeilor): enterită hemoragică 3.

pulmonarã .pelicule de fibrinã superficiale pleurobronhopneumonie .ficatul: volum↑ + focare miliare cenuşii H: . pulmoni. mici focare de necrozã .Rinichi: nefritã interstiţialã I. typhimurium A.dermatitã – cap.2. splină. pulmoni + inflamaţii Page 116 of 128 .splina: volum↑ 5-8 ori + focare miliare cenuşii .cutanatã F. Specială) ! P. F.anemie . L. roşu-violaceu.inflamaţii limfohistiocitare în organele interne !-vasculite finalizate cu necrozã fibrinoidã LEPTOSPIROZA E: Leptospira pomona.icter .ileojejunită I hemoragicã → II crupalã .intestinalã .i.alterãri parietale vasculare . mamelă.necroze şi abcese în ficat. 3. edematoasã M: edeme subcutanate tari la palpare cervicale →glotã → moarte prin asfixie + leziuni nespecifice în marile organe. haemolitica → leziuni mai grave: .poliserozitã seroasã sau serofibrinoidã . tarassovi. limfohistiocitarã b) Forma (faza) cronicã: M: . ADULTE P: C.exsudaţie neutrofilicã mai rapidã şi mai severã . hemoragicã II. canicola a) Forma (faza) acută M: . VIŢEI Forme: . B. regiunile genitale .limfonoduri hiperemiate şi muriforme . S. L. splinã. intestinalã M: .edeme gelatinoase + hemoragii în ţesutul conjunctiv subcutanat .tromboze SALMONELOZA E: Salmonella enteritidis. pectoralã (pulmonarã) ← evoluţiile subacute – cronice.Ficat: volum ↑.bronhopneumonie crupalã fibrinoasã H: bronhopneumonie crupalã – stadiile caracteristice (vezi AP Generală. F.în 1/3 anteroinferioarã a pulmonului: . M: . digestivă → gastroenteritã cataral-hemoragicã limfohistiocitare în limfonoduri .

prestomace: focare cenuşii gãlbui → ulcere → cicatrici . generalizatã: în toate organele (+ masele musculare) focare de necrozã cenuşii-gălbui.pline cu puroi NECROBACILOZA E: Fusobacterium necrophorum P: condiţii favorizante → ↑ permeabilitatea pielii şi mucoaselor → germenii pătrund în ţesut → multiplicare → leucotoxină rezistentã la acţiunea enzimelor proteolitice + toxină dermonecrotică + endotoxine + hemolizine → alteraţii tisulare importante. cistitidis şi C.generalizatã . . produsã de Corynebacterium renale (+ C.difteria viţeilor . pilosum).vezica urinarã: . streptococi.visceralã .localizarea genitalã: vulvovaginitã + metritã necroticã . faringe.osteomielită maxilarã Page 117 of 128 .urina cu detritusuri celulare şi coaguli de sânge .complexul ruminitã – abcese hepatice – în îngrãşãtorii: acidozã ruminalã → permeabilitate parietalã ↑ → florã (F. pielită. b) F.perete gros . Difteria viţeilor P: C. amigdale → ulcere cu Ф 1-5 cm şi miros fetid. necrophorum.rinichi: .nefrită fibroasă – faza III a nefritei interstiţiale (vezi Nefrita leptospirică) c) Avortul leptospiric PIELONEFRITA BACILARĂ ! (vezi nefrită.pereţi infiltraţi hemoragic . pe limbã.uretra edemaţiată şi cu echimoze . Forme: . localizatã .localizatã a) F. Ф 4-6 cm. 2. cu Ǿ1-5 cm. uni. proeminente. Necrobaciloza visceralã: Forme .sau bilateralã.cordoane cu Ф 2 cm . stafilococi) → ficat → abcese multiple şi mari. obraji.ureterele: . pielonefrită – AP Specială)Boala ═ nefritã ascendentã a vacilor.dilatate .. miros fetid. M: focare cenuşii-gălbui.lobii renali→ abcese .i.mucoasa infiltrată hemoragic + necroze . M:. Arconobacterium pyogenes.podalã 1.conţinut hemoragico-purulent . H: necrozã de coagulare cu aspect stratificat + germeni + rinitã → traheobronşită → bronhopneumonie gangrenoasă de aspiraţie.recessusurile (bazinetul) renale . – orice mic traumatism al mucoasei bucale → stomatitã fibrinonecroticã.

IV. o uşoară exsudaţie neutrofilică (vezi macroscopic!). limfonodală Page 118 of 128 . prestomace. 3. II. vindecare sau complicaţii în 2-3 săptămâni. şi declanşată de germeni din genurile Fusobacterium şi Bacteroides. FORME: 4 a) Actinobaciloza bucală (linguală) Faze: I.dermatita digitalã a) Dermatita interdigitalã. cu Ф – 2 cm. ulcere şi neoformaţiuni fugoase la suprafaţă + noduli cenuşii-gălbui. ţesut de granulaţie cu cicatrizare lentă.dermatita interdigitalã . cutanată → localizări în cavitatea bucală. reacţie epitelioido-gigantă. nodulară diseminată: eroziuni. 2. acropodialã distală E: ! polifactorială Forme: . H: (în toate localizările) leziunea fundamentală este piogranulomul actinobacilar structurat: 1. zone denudate cu exsudat necrotico-purulent. favorizată de umiditate. III. A. b) A.3. A. glanda mamară. fisuri şi miros respingãtor. b) Flegmonul (panariţiul) interdigital M: inflamaţie necrotico-purulentã a pielii + a ţesuturilor subiacente din spaţiul interdigital → articulaţiile interfalangiene I. ţesut conjunctiv subcutanat. A. 1-2 zile apar fistule şi extensia la ţesuturile profunde. furaje acide etc. primară: ulceraţii neregulate cu baza roşiatică sau gălbuie. (Pododermatita infecţioasă) M: inflamaţie necrotico-exsudativã (!macerativã) a pielii interdigitale + necroze. Granuloamele primare confluează → actinobaciloame închise de o capsulă conjunctivă unică f. carenţe în Zn şi Mn. centru necrotico-purulent în care bacilii formează rozete oxifile şi PAS (+) = granule sulfurice sau fenomenul Splendore-Hoepli. III. piele. II. limfonoduri. V.flegmonul interdigital . pulmoni. groasă. M: inflamaţia pielii digitale la joncţiunea cu pododermul → cruste şi ulceraţii → necroza cornului → exongulare. Necrobaciloza . indurată difuză sau limba de lemn: limba ↑ în volum prin proliferare conjunctivă difuză pe fondul căreia se mai observă noduli purulenţi sau calcificaţi. congestia şi tumefierea zonei. pe suprafaţa secţiunii strii cenuşii sau noduli mici cu centrul supurativ. ACTINOBACILOZA E: Actinobacillus lignieresii P: prezent în flora cavităţii bucale → traumatisme ale mucoasei → submucoasă → circulaţia limfatică → limfonoduri regionale + C. traumatisme.i. c) Dermatita digitală: inflamaţie subacută – cronică a pielii regiunii coronare.

mai rar al maxilarelor. reacţie gigantocelulară (mai săracă decât în granulomul actinobacilar) IV. Evoluţie: .fungoasă ← vegetaţii . c. H: Piogranulomul actinomicotic – structură: I. b) Osteita actinomicozică: localizare mandibulară + maxilară.prestomace . A.căi respiratorii D: !Histologic ACTINOMICOZA E: Actinomyces bovis P: mucoasa buco-faringiană → traumatisme → periost Forme . localizaţi pe periostul mandibular.pahidermică ← buze d. rareori la alte oase ale capului → ostoclazie a ţesutului osos → rarefiere + ↓ rezistenţa → areole cu puroi ce prezintă granule de 2-5 mm Ф. H: zonele neafectate sunt foarte bogate în plasmocite (limforeticulită plasmocitară). cutanată – Forme .osteită a) Periostita actinomicozică: noduli cenuşii-gălbui.Mai ales la limfonodurile .ficat . reacţie neutrofilică III. reacţie fibroasă.frecventă complicare cu Arcanobacterium pyogenes → abcese → fistulizare. cu Ф → 1 cm. Piogranuloamele primare confluează → actinomicetoame BRUCELOZA Page 119 of 128 . submandibular.periostită . organelor interne .nodulară ← noduli .fistuloasă ← derm . A. centru cu aspect filamentos dat de prezenţa bacililor II. retrofaringian şi parotidiene.

Placentă: . compact.i.între tunici exsudat fibrino-purulent cu strii de sânge .bursele articulare dilatate. cu flacoane cenuşii-gălbui. pentru diagnostic: după avort luna 6-8 de gestaţ ie (rareori naştere la termen) → endometrită cu exsudat galben-maroniu.bronhopneumonie cataral-fibrinoasă: volum ↑. ♀+♂ Bursite (carpiene): . La ♂: Ep:. . fibrină.edemaţ iat. Page 120 of 128 . . inodor.sau bilaterală . H: dilatarea sinusurilor (+ granulocite eozinofile. melitensis P: C. suis şi B.focare de necroză → . plasmocite) + activarea foliculilor limfoizi. C. Avortonul (fetusul): . testicule.lichid intern seros. glandă mamară. vâscos. .!cele mai frecvente şi mai imp. A. în bronhii exsudat fibrinopurulent B. vâscos sau fibrinos.punga scrotală volum ↑ .pere ţ ii se îngroaşă.uni.E: Brucella abortus + (excepţ ional) B. La ♀: I Limfonoduri: limforeticulită acută tradusă prin: M: volum ↑ .necroza placentoamelor.lichid galben-roşiatic în ţ esutul conjunctiv subcutanat şi cavităţi interne. aparat locomotor. Uter: . ştergerea limitei corticală -medulară + hemoragii → bacteriemie de durată + alte leziuni organice. H: orhită brucelică – centrată pe tubii seminiferi → necroze tubulare + proliferare epitelioido-gigantă în interstiţii. digestivă → persistă + multiplicare în macrofage → splină + limfonoduri → organe ţintă: uter gestant.mai rară M: . .în final testiculul = o masă necrozată înconjurată de o capsulă fibroasă.

bursei se compartimentează prin septe TUBERCULOZA E: Mycobacterium bovis (uneori M. proeminent la suprafaţa mucoasei intestinale sau a prestomacelor c. tuberculosis.C. b. Page 121 of 128 . Cavernele tuberculoase: . Tubrculoza congenitală: în ficat. miliară: noduli mici dispersaţi în tot pulmonul care este mai cenuşiu şi mai dens. T. sub forma unor noduli cenuşii b. Calea digestivă: nodul 3-4 mm Ф.zonele pulmonare limitrofe sunt dense . e... dar care prezintă pe suprafaţa de secţ iune necroze de cazeificare sau noduli mici. Pneumonia lobulară cazeificantă: focare lobulare sau multilobulare ! asemănătoare bronhopneumoniei crupale.Z. cu spaţiul intern areolat şi o capsulă fibroasă . foarte rar M. avium) P: Afectul primar ← funcţie de calea de infecţie a. T. Tuberculoza pulmonară -! localizarea cea mai importantă ! T.cavităţi cu Ф 10-12 cm. bronşectazice ← dilatarea uniformă (omogenă) a bronhiilor ← ↓ rezisten ţ ei pere ţ ilor d. Bronşita cazeoasă c. postprimară – forme: a. de ramoliţie ← eliminarea zonelor cazeificate pe bronhi: . Calea respiratorie: în porţ iunea cea mai ventilată a pulmonilor (marginea superioară a lobilor diafragmatici) ! Când pulmonul are o bună rezistenţă tisulară. pulm. 1996).C. acinoasă ! Acinoasă – noduli dispuşi ca frunza de trifoi.cavitatea fibroase. afectul primar se formează în limfonodurile regionale (traheobronşice şi mediastinale) (Oprean O. 1.

pigmentofage (macrofage cu hemosiderină.hepatită hemoragiconecrotică (traumatică): ficat gălbui. Faza acută! M: . lipofuscină. pigmenţi biliari.perlat . serofibrinoasă sau eozinofilică . ceroizi) !.i.peritonită fibrinoasă .2. Formele organice diverse M: noduli.fungos .perihepatită (peritonită localizată) fibrinoasă .exsudaţ ie seroasă. Tipul cazeos: pe suprafaţ a seroaselor depozite cu aspect stratificat pe secţ iune ← strii de proliferare + cazeificare + calcificare.conopidoform b. cu travee roşiatice sinuoase H: .„tunele” de migrare a larvelor cu infiltraţii hemoragice .larve în canalele biliare Page 122 of 128 . Tipul porductiv .focare de necroză . Tuberculoza seroaselor a. 3. trematodoză a rumegătoarelor E: Fasciola hepatica P: C.: ingestia metacercarilor → în duoden eliberarea larvelor → perete intestinal→ cavitatea peritoneală → migrare 3-4 zile → capsula Glisson → migrarea în ficat până la 6 săptămâni → hepatită hemoragiconecrotică (traumatică)+ peritonită I. H: granulomul tuberculos (vezi AP Generală) FASCIOLOZA ! Cea mai imp.

limfonodale – minore . 3 săptămâni de la infestare. H: ! în canalele biliare.intestinale .congestie + edem pulmonar .i.pulmonare – grave Dictiocauloza pulmonară I. larvele care se maturizează în aprox. .minore . II. larve L1.exsudaţie fibrinoasă moderată. Faza cronică M: eviden ţ ierea canalelor biliare ca şi cordoane albicioase. observabile mai ales pe faţ a viscerală a ficatului.hiperplazia structurilor glandulare .în alveole şi bronhiole numeroase ouă embrionate. 4 săptămâni → . invaziile severe → bronhopneumonie parazitară . mucoasa rozcenuşie. DICTIOCAULOZA (Bronşita verminoasă) E: Dictyocaulus viviparus P: C. uneori cu puroi sau strii de sânge + parazi ţi.mici hemoragii ← ruperea capilarelor . H: . digestivă → L3 → intestin → limfonoduri mezenterice (L4) → ficat → vena cavă caudală → cord drept → arteră pulmonară → pulmon → capilare alveolare → alveole şi bronhiole (L5) → adulţi în aprox. ale submucoasi şi adventicei → fibrozare (vezi îngroşarea macroscopică). Page 123 of 128 .descuamarea mucoasei . b.modificări corespunzătoare celor M + . M: leziuni .II.larve înconjurate de celule gigante mari cu 30-40 nuclei. adulţi . dure.membrane hialine. Faza de stare a.hiperplazii epiteliale. infestaţiile reduse → în lumenul bronhiilor şi traheei mucus abundent albicios. Faza invaziei pulmonare M: .

Adventicea (reacţ ia tisulară limitrofă) la taurine: I. zona externă fibroasă. La animalele cu reactivitate hepatică redusă (← fascioloză sau alte hepatopatii) → vena cavă caudală → cord drept → artera pulmonară → pulmoni → migraţ ia prin cordul stâng → marea circulaţie → organe şi ţ esuturi. II. zona internă cu celule gigante zonă mediană cu macrofage. M: granuloame parazitare (noduli) cu centrale Ø 1-3 cm. plasmocite. ! Reacţ ia eozinofilică se poate observa şi la distan ţă . H: Hidatida sau chistul hidatic: formaţ iune chistică (veziculoasă) cu un perete şi un lichid intern apos H: Perete . P: ouăle → pe piele → eclozionează L1 → (pot fi ingerate şi afectează primar peretele esofagian şi ţesutul periesofagian) → în ţ esutul conjunctiv din zona dorsală → L2 + L3 (imobile) ! Cele mai grave leziuni în regiunea dorsolombară. III. . proeminenţi + fistule H: I. eozinocite. zona mediană cu macrofage.HIDATIDOZA (Echinococoza – vezi terminologia corectă) E: Echinococcus granulosus P: La animalele normoreactive. Page 124 of 128 . majoritatea larvelor sunt reţinute în ficat. lineata. bogată în mastocite HIPODERMOZA E: larvele muştelor Hypoderma bovis + H. zonă centrală cu larva şi detritus necrotic cu numeroase eozinofile. III.Cuticula + membrana proligeră + lichidul hidatic aparţin parazitului. în epiderm sau muşchiul pielos. rare eozinocite zonă externă fibroasă. II. limfocite.

În T.cu crevase şi exsudat purulent – Tricofiţia umedă. acoperiţ i cu cruste albicioase. umedă: exsudaţ ie leucocitară în epiteliul foliculilor piloşi.respiratorie sau digestivă → (în raport cu reactivitatea gazdei) → forme . “noduli tricofitici” cu Ø 2-5 mm. . ASPERGILOZA E: Aspergillus fumigatus.respiratorie . crustă groasă .generalizată . III. pe cap şi gât.Tricofiţia uscată .a.uscată şi tare . în papilele dermului şi printre celule epidermului. PAS. Aspergiloza respiratorie Page 125 of 128 . C.! Hipodermoza eratică: L1 pătrund. M: I. prin găurile de conjugare în spaţiul medular → coaguli sanguini de 1-10 cm. → spori şi hife ale micetului în teaca firelor de păr. H: Hipercheratoză (vezi AP Generală): hiperplazia şi cheratinizarea excesivă a epidermului şi a epiteliului foliculilor piloşi + prin sulfatare -– Giemsa. etc. P: ! foarte importante condi ţiile de zooigienă (spaţii neaerisite şi umede) . verrucosum. II.sensibil tineretul < 1 an Transmiterea: prin contact direct sau frecarea de instalaţiile din adăpost → incubaţ ie 10-21 zile. mai ales T.(+ flavus.genitală (avort aspergilar) ş. TRICOFIŢIA (Dermatofitoza) E: specii ale genului micotic Tricophyton. prin “pseudotundere” şi extensia nodulilor → “placa” (placarda) tricofitică. nidulans) P: ! Taurinele ═ specia cea mai sensibilă. de 3-5 cm Ø.i.

focare sublobulare (3-8 într-un lobul pulmonar). H: !evidenţ ierea pseudohifelor prin coloraţia PAS AFLATOXICOZA ! Boala poate evolua acut → moarte fără leziuni bine conformate Forma subacută . sau tineret) M: . se pun în evidenţă hifele septate ale micetului II. pe fondul căreia. carnificate şi uşor proeminente.pe secţ iune un aspect granular sau chiar focare mici albicioase sau gălbui.cronică Ficatul (la avortoni. H: I. prin coloraţia PAS. delimitate de un fin inel roşiatic. alimentaţ ia bogată în hidrocarbonate) → invadarea mucoaselor şi aderenţa la epiteliile acestora a micetului M: . constituite din exsuda ţie serofibrinoasă şi apoi necroză.aspect granular . necroze centrolobualre ← endoflebită centrolobulară – maladie venooclusivă Page 126 of 128 .cavitatea bucală: pseudomembrane asemănătoare laptelui coagulat ! inflamaţ ia poate lua caracter necrotico-ulcerativ.culoare gălbuie .M: Pulmonul .zone roşii-maronii. în jurul cărora se formează o reacţie celulară polimorfă din care nu lipsesc celule gigante.prestomace: plăci albicioase. nou-născuţi. .volum ↑ .foarte tare H: I. în centrul focarului se constituie corpii asteroizi. ! Aspecte asemănătoare în alte organe. . CANDIDOZA E: Candida albicans →forme (localizări) diverse – mai importantă: Candidoza digestivă a viţeilor P: orice dezechilibru al florei digestive (antibioterapia.

Importan ţ a necropsiei în medicina veterinară ELEMENTE DE NECROPSIE PRACTICĂ Sala de necropsie Instrumentarul pentru necropsie Pregătirea pentru necropsie Decontaminarea postnecropsică Metodologia necropsiei –Metode de necropsie .Moartea şi semnele morţ ii .II. distrofii renale III.Schema generală a necropsiei EUTANASIA ÎN MEDICINA VETERINARĂ MODIFICĂRI POSTMORTALE TEHNICI DE EXAMINARE A ORGANELOR ETIOMORFOPATOLOGIE Bolile câinilor Bolile pisicilor Bolile suinelor Page 127 of 128 . hiperplazie conjunctivă peri -– şi intralobulară + ascită. ciroză atrofică (vezi AP Generală) D: !ficatul cirotic al avortonului TEMATICA EXAMEN MEDICINĂ LEGALĂ – 2007 NECROPSIA ÎN PRACTICA MEDICALĂ VETERINARĂ .

Bolile bovinelor Bolile păsărilor – Schema necropsiei la păsări păsărilor .Elemente de diagnostic necropsic în bolile Page 128 of 128 .