You are on page 1of 13

Cuprins: 1.Introducere................................................................................................2 2.O schiţă istorică.........................................................................................3 3.

Securitatea în regiune…………………………………………………....5 4.NATO-gardianul conductelor…………………………………………...7 5.Importanţa……………………………………………………………….9 6.Concluzie……………………………………………………………….11 7.Bibliografie……………………………………………………………..12

1

iar. Prin intermediul cunoscutului „drum al mătăsii”. În raza discuţiilor a intrat şi zona Mării Negre. regionale şi în strategiile de securitate de după anii ’90. 2009. care de fapt şi pîna atunci reprezenta o zonă de interese a Blocului Sovietic. La aceasta mai putem adauga şi uriaşa diversitate de oameni şi culturi ce caracterizează cele şase ţări riverane ( România. 2009. Bazinul Mării Negre a devenit unul destul de renumit în perioada în care SUA şi NATO şi-au început activităţile mai intens în privinţa Orientului Mijlociu după cazul de pe 11 septembrie 2001. p. conectează Europa de Orientul Îndepãrtat. Ucraina. aici se mai adaugă şi Republica Moldova ). p. continuând să fie un spaţiu. arial. cât şi o sursă de îmbogăţire culturală. Totodată reprezintă aria de tranzit semnificativă a resurselor energetice şi un spaţiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict. o zonă tampon. 2 . Federaţia Rusă. Dacă e să analizăm din punct de vedere a imporanţei acestei zone atunci se explică mult mai uşor de ce este nevoie de o dezvoltare şi aparare a acestei zone: • În primul rând acest bazin este un punct strategic important datorită amplasării lui geografice la intersecţia dintre Europa şi Asia. pentru timpurile istorice. Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. insuficient explorat. dar şi de Marea Mediterană. ori actuala reţea de transport al petrolului caspic ce strãbate aceastã regiune către Europa Occidentală i-au proiectat arealului lărgit al Mării Negre statutul de „pod” sau „punte” între bătrânul continent şi Asia Centrală.51] şi una de tranzit între Est şi Vest. Ea conectează astfel cererea de resurse energetice europene şi americane cu resursele disponibile pe pieţele Asiei Centrale şi Mării Caspice. iar în particular. extinderea NATO şi a UE a transformat-o în vecinătate apropiată a marilor puteri euro-atlantice. diversitate ce constituie atât o sursă de conflicte. securitatea Europei se confruntă cu o dilemă geopolitică în relaţia sa cu aceasta. dar şi un drum pentru circuitele comerciale către pieţele de desfacere şi regiunile bogate în resurse energetice. Turcia. dintre Federaţia Rusă şi Orientul Mijlociu şi leagă direct Europa de Sud-Est de Europa Occidentală. Bulgaria şi Georgia.20]. A fost simultan o punte de legătură şi o frontieră. Aceasta fiind atinsă de transformările geopolitice continentale. în prezent. De peste un deceniu. între Sud şi Nord. • În al doilea rînd ea reprezintă un drum pentru circuitele comerciale către punctele de desfacere şi conţine regiuni bogate în resurse minerale naturale devenind o zonă importantă de transit. prin fluviul Dunărea. o “zonă tampon”[Constantin MOŞTOFLEI. cu un impact substanţial asupra securităţii “euroatlantice”[Marius Hanganu.Introducere: Regiunea extinsă a Mării Negre este un spaţiu divizat şi eterogen. securitatea internaţională se confruntă cu tendinţele de fragmentare din regiunea Mării Negre. Prin legatura pe care o formeaza dintre Europa de Vest.

treptat. 2007. cât şiun bun litoral al Mării Negre care includea: Basarabia şi Ucraina. se succeda Rusiei întregile averi turceşti. se accentuează „Chestiunea Orientală” [Ibidem. Odată cu convenţia de la Londra din 1841 s-au eliberat strâmtorile. după care a continuat cu asediul şi cucerirea Constantinopolului (1453) şi care s-a finalizat la mijlocul secolului al XVI-lea. un areal omogen cuprinzând colonii şi focare de civilizaţie pe toată lungimea ţărmurilor Mării Negre. Imperiul Bizantin a reuşit să încadreze în interiorul graniţelor sale cea mai mare parte a arealului pontic. Ca urmare Rusia preia controlul strâmtorilor a gurii Dunării. şi anume în a doua-a jumătate a secolului al XIX-lea. În confruntare cu acest stat au pătruns în regiune romanii care cuceresc şi încorporează imperiului o bună parte a ţărmurilor Mării Negre. astfel s-a instaurat libera navigaţie în zonă şi totodată. După eliberarea zonei de către otomani. astfel încât zona deja devine a fi un “lac rusesc”. Descreşterea puterii otomane şi afirmarea unor noi puteri în regiunea Mării Negre şi în Balcani.Ionescu. Aceasta reprezintă împărţirea averii otomanilor cu puterile din zonă. Succesor de drept al Imperiului Roman în regiune.dar în 1856. pentru prima dată în regiune. a Mării Negre. în urma războiului cu Crimeea cade monopolul rus şi. Pacea de la Adrianopole din 1829. a fost lichidat “lacul ottoman”. p. consecutive. în consecinţă. Imperiul Otoman a fost impus sa deschidă strâmtorile. Acest lucru a fost socotit necesar întrucât acordul 3 .28]. o „adunare pontică”[Mihail E. Rând pe rând. Instaurarea dominaţiei sale în regiune a fost un proces de durată care a început cu pătrunderea în zona Peninsulei Balcanice şi atingerea aliniamentului Dunării în ultimul deceniu al secolului al XIV-lea.în anul 1784. p. Atenţia Marilor puteri Europene este atrasă odată cu Războaiele Balcanice din 1912.O schiţă istorică: Civilizaţia greacă în secolele VIII-VI î. bazinul Mării Negre. a fost nevoit sa închidă strâmtorile şi. 2007. astfel se reafirmă libera navigaţie în regiune. Succesorul Bizanţului a fost Imperiul Otoman. inclusiv într-o tentativă de constituire a unei forţe navale comune. Însă războiul ruso-turc din 1877-1878 redeschide “dosarul” Mării Negre.H a creat. care a trezit “Chestiunea Orientală”. A fost internaţionalizată problema Strâmtorilor şi cea a Mării Negre. în perioada 1784-1802. spre exemplu imperiile: Habsburgic şi Ţarist la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în cei de debut ai secolului al XIX-lea. ea devine să fie verificată de către ruşi.27]. La sfârşitul Revoluţiei Franceze. Operaţiunile militare ale aliaţilor occidentali de la Gallipoli din 1915 au vizat instalarea unei prezenţe militare a acestora în Strâmtori. dominaţia exercitată de acestea asupra comunicaţiilor navale şi comerţului pontic a evoluat într-o structură coerentă. Marea Neagrã a devenit atunci un veritabil „lac otoman”. Imperiull Otoman fin presat de către Rusia. Totodată Marile puteri Europene dobândesc dreptul la libera navigaţie şi comerţ în Marea Neagră. Primul Război Mondial a redeschis Chestiunea Strâmtorilor şi. Cu timpul.

a fost menţinut principiul liberei treceri a navelor comerciale şi de război. Finele perioadei Războiului Rece a găsit statele din regiunea Mării Negre în plin proces de redefinire şi restructurare a relaţiilor dintre ele. Anii Războiului Rece au consemnat dominaţia necontestată a URSS asupra bazinului Mării Negre. Tratatul de pace de la Paris (1947). decizii asupra problemei Strâmtorilor. singurul dintre statele riverane care nu se afla sub dominaţia sa. Susţinută de Rusia şi de către viitorii săi aliaţi din Antanta balcanică. în cazul Dunării. aflată în plin proces de recuperare şi refacere a capabilităţilor sale maritime militare şi de reafirmare a statutului său de putere continentală. în beneficiul exclusiv al acestora. atât în timp de pace. 2007. Strâmtorile. Revoluţia kemalistă din Turcia va conduce la Conferinţa de pace de la Laussane. prima structură de cooperare şi colaborare politică. contingentările de tonaj şi restricţiile de trecere prin Strâmtori pentru navele militare ale puterilor neriverane. ce urma să înglobeze statele riverane Mării Negre şi care ar fi trebuit să susţină remilitarizarea Strâmtorilor cu garantarea. prin defunctul Tratat de pace de la Sèvres. Principalul beneficiar al acestei propuneri era Rusia sovietică. cu implicarea tuturor statelor zonei. 4 . Controlând mai bine de două treimi din totalul ţărmurilor. Conferinţa de la Montreux (iulie 1936) s-a acceptat remilitarizarea Strâmtorilor şi s-a limitat tonajele navelor de război ale statelor neriverane ce puteau pătrunde în Marea Neagră. p.34]. libertăţii de circulaţie prin Strâmtori pentru navele comerciale şi militare. pe de o parte. recunoştea Rusiei dreptul de a ocupa. egalitatea de tratament a pavilioanelor. Ulterior. oraşul Constantinopol şi insulele Tenedos şi Imbros. în 1934. cât şi în timp de război. respectarea suveranităţii naţionale a statelor riverane. pe de alta. URSS va încerca să-şi impună controlul absolut asupra acestui areal prin presiuni directe asupra Turciei. precum şi a avioanelor civile şi militare prin zona Strâmtorilor. politică şi militară. în 1988.Ionescu.survenit în martie 1915 între Rusia. Crearea la Belgrad. a unor structuri de cooperare economică. şi Marea Britanie şi Franţa. statul turc va încerca să obţină o schimbare a statutului Strâmtorilor. din 1923. Şi anume libertatea completă a navigaţiei. Prăbuşirea sistemului communist în 1989 şi destructurarea URSS doi ani mai târziu vor determina noi evoluţii. cât şi hotărârile Conferinţei de la Belgrad a statelor riverane Dunării (1948) au reluat. a Iniţiativei de Cooperare Balcanică. la finele conflictului. prin teritoriul propriu şi cel al sateliţilor săi – România şi Bulgaria. cu importante consecinţe în planul sporirii încrederii şi securităţii statelor regiunii şi cel al intensificării relaţiilor lor economice relevă un punct culminant într-un proces care urmărea construcţia. crearea unui „Pact al Mării Negre”[ Mihail E. Turcia a propus.

care alimentează nevoile mişcărilor separatiste/secesioniste în a-şi crea propriile grupări de forţe ilegale sau paramilitare. ca parte a celei euro-atlantice. fenomenul migraţiei şi. care conectează Turcia. concomitent cu extinderea rapidă a valorilor democraţiei pluraliste şi economiei de piaţă. încercând atât în plan general. De pildă. fiind caracterizată. Marile acumulări de tehnică militară în zona Mării Negre în perioada bipolară au sporit oportunităţile pentru traficul ilegal de muniţii şi armament uşor. a permis afirmarea şi consacrarea unor noi actori statali. fie pe teritoriul Federaţiei Ruse– Cecenia. proximitatea faţă de Orientul Mijlociu. Azerbaidjan. terorism. 2005. În Zona Extinsă a Mării Negre. traficului ilegal de droguri şi fiinţe umane. de lungă durată. p. Unul dintre acestea este constituit de atacurile comise de diverse grupuri rebele asupra conductelor de petrol şi gaze ce aprovizionează statele membre ale UE. conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC). Deşi nu există organizaţii teroriste născute în zona Mării Negre. prin existenta unui important potenţial conflictual. printr-un proces de reafirmare a arhitecturii regionale de securitate. Iar despre această mişcare de secesiune ne vorbeşte despre actele terorisrte din această zonă. situaţia de securitate din zona bazinului Marii Negre şi a Caucazului este deosebit de complexă. cauzat atât de menţinerea unor conflicte îngheţate[Constantin MOŞTOFLEI. Georgia. În prezent. pe de o parte. Există şi aspecte mai puţin mediatizate ale fenomenului terorist. conflictele circumscrise spaţiului ex-iugoslav cu instabilitatea şi insecuritatea generate de perpetuarea sa pe parcursul a circa un deceniu. cu deosebire cel caucazian. Sfârşitul Războiului Rece. însă cu repercusiuni grave. spaţiul fost sovietic. nu în ultimul rând. 5 .Securitatea în regiune: Două focare majore de conflict au încadrat la finele Războiului Rece regiunea. La est. care include şi statele din flancul vestic al Caspicii. Armenia. iar pe de altă parte. NATO şi nu numai. s-au înregistrat evoluţii violente şi focare de conflict legate de renaşterea şi reconstrucţia naţională a statelor din regiune ori de dispute entice. cât şi de amplificarea ameninţărilor asimetrice. dezvoltarea pe bază de parteneriat şi încredere a dialogului politic şi cooperării internaţionale. de a se conecta la aceste zone de tranzit şi rute şi de a lansa atacuri pe continentul european. sabotarea conductelor se face mai ales de către unele grupări bazate pe separatism etnic sau irredentism. având ca primă consecinţă dispariţia lumii bipolare. Balcani şi Asia reprezintă un avantaj semnificativ pentru teroriştii din aceste regiuni. La vest. Federaţia Rusă nu a acceptat cu seninătate rolul şi locul care îi reveneau în noua ecuaţie de securitate a spaţiului pontic. unde fie că este vorba de fostele republici sovietice.53] inter sau intrastatale din Comunitatea Statelor Independente. Pe acest fond conflictual se menţionează şi conflictul kurd. cât şi în cel particular referitor la spaţiul Mării Negre o recâştigare a poziţiilor pierdute. dar şi rezervele de hidrocarburi cu trecerea către Europa Occidentală.

există opt staţii de pompare. ar putea constitui o ţintă predilectă pentru sabotaje. Firmele implicate în acest proiect sunt: Botas (Turcia). Ultima a primit unda verde şi curând se va demara construcţia ei.Este de menţionat şi faptul că România. Aceste companii au cerut Comisiei Europene o scutire de la clauza care impune acordarea accesului la conductă pentru operatori la un preţ reglementabil. au lansat Iniţiativa Caspian Guard[Şerban Filip CIOCULESCU. De-a lungul conductei BTC. România.Azerbaidjan. a semnat la Viena acordul de demarare a lucrărilor la conductă. Acestea constituie potenţiale puncte predilecte de atac din partea teroriştilor şi sabotorilor. Ungaria şi Austria. ce este. Circa 4 miliarde USD au fost investite de companiile europene şi americane în acest proiect. aşadar un atac reuşit. Nabucco reprezintă un proiect ambiţios de transportare a gazului din Azerbaidjan. În ceea ce o priveşte pe România:ea îşi pune mari speranţe mai ales în conductele ConstanţaTrieste şi Nabucco. ar produce pagube economice însemnate. De aceea. fiecare cu câte 20%. de asemenea. la poluarea gravă a zonei şi la protestele energice ale ecologiştilor şi ale liderilor locali. MOL (Ungaria). Trans-Gaz (Romania). permiţând transportarea a 26-32 de miliarde de metri cubi pe an (între 70 şi 90 de milioane de metri cubi pe zi). spre a descuraja potenţialele atacuri teroriste asupra platformelor de exploatare a hidrocarburilor din Marea Caspică. alături de celelalte state implicate. lungimea fiind de 3300 km. care îi va permite să diminueze importanţa concernului rusesc de gaz Gazprom. Bulgaria. SUA. SUA au sprijinit constant construirea sa. Georgia. Astfel este creată o nouă spirală de competiţie geopolitică. mai periculoasă decât stabilitatea confruntaţională a lumii bipolare din timpul Războiului Rece. BulgarGaz (Bulgaria). prin care oferă Azerbaidjanului şi Kazahstanului echipamente şi instructaj pentru activităţile gărzii de coastă.11]. Totodată trebuie de menţionat ş faptul că asistăm şi la o tendinţă de privatizare a securităţii conductelor. Se estimează că abia în anul 2020 conducta va ajunge la gradul de maximă operaţionalizare. Preţul estimativ este de cca. către Turcia. UE este foarte interesată de realizarea acestui coridor energetic. în iunie 2006. Un sabotaj reuşit ar conduce. 5 miliarde dolari. ca o metodă de a evita controlul absolut al Rusiei asupra petrolului caspic şi de a sprijini afirmarea regională a Turciei. 2007. din multe puncte de vedere. iar petrolul caspic este dirijat către bazinul Mediteranei. p. 6 . s-a spus că această conductă are o importanţă geopolitică la fel de mare ca şi cea economică propriu-zisă. OMV (Austria). dintre care României îi revin de plătit 800 de milioane de euro. Kazahstan şi eventual Iran1. de amploare.

Astfel în ultima etapă de extindere a NATO – „Big Bang-ul” primirii Grupului de la Vilnius – acesta find agenda transformării post-sovietice a Mării Negre. tranzitul sau utilizarea hidrocarburilor. planificatorii şi decidenţii occidentali au acordat totdeauna atenţie evenimentelor şi evoluţiilor din jurul zonei Mării Negre. o mai bună coordonare la nivelul serviciilor şi agenţiilor de informaţii. Pe de altă parte.NATO-gardianul conductelor: Despre implicarea eventuală a NATO în asigurarea securităţii coridoarelor energetice vitale pentru statele membre s-a vorbit încă din anii 20022003. fenomenul atacurilor teroriste şi al sabotajelor comise asupra infrastructurilor energetice. precum şi schimbul de experienţă între structurile militare ale ţărilor respective pot contribui la reducerea semnificativă a acestui risc de tip neconvenţional. demonstrând europei nevoia regiunii de susţinerea SUA. 7 . există şi o preocupare pentru alte niveluri de securitate decât cea militară iar securitatea energetică figurează în Conceptul Strategic al NATO. În concluzie. din motive importante. care a penetrat treptat agenda politică atât a UE cât şi a SUA. 2009. Aceasta la rândul ei va fi motivată de sporirea în importanţă a acestui areal pentru prosperitatea – fiind ca un coridor de transport pentru energia necesară Europei Occidentale – şi securitatea – aceasta fiind vecinătatea apropiată de zona Iranului în căutarea unei arme nucleare şi a unui rol sporit pe scena internaţională – a Occidentului. că NATO ar putea crea o forţă de intervenţie rapidă spre a proteja infrastructurile energetice din Caucaz. soluţionarea conflictelor îngheţate din Europa de Est. Ionescu. dar nu prin metode coercitive.9] este o organizaţie politico-militară de apărare colectivă. Şi. Deşi “Alianţa Nord-Atlantică”[Şerban Filip CIOCULESCU. Jiri Schneider. În al doilea rând. extinderea NATO şi a Uniunii Europene ar fi o altă evoluţie specifică dezvoltării acestui scenariu. p. p. ce tranzitează zone turbulente din punctul de vedere al securităţii. evident. directorul Proramului de Securitate Nord-Atlantică din Praga. Cu atât mai mult ca prezenţa NAZO şi UE în regiune va determina ancorarea fermă la structurile euro-atlantice. constituie o preocupare de prim ordin pentru serviciile de informaţii din statele implicate în producţia. 2007. s-a arătat receptiv faţă de implicarea NATO în securitatea energetică. În acelaşi timp.7] ambele organizaţii într-o veritabilă criză. Caucaz şi a celor acute din Orientul Mijlociu constituie principala soluţie pentru securizarea coridoarelor energetice de care beneficiază statele member ale UE şi NATO. deoarece acestea pot duce la escaladarea unor conflicte. Deşi nu există metode perfecte de imunizare contra acestor atacuri. orice stopare a procesului va „arunca”[Mihail E.

8 .

p. de care nu poate face abstracţie în atingerea obiectivului său de proiectare a stabilităţii în Orientul Mijlociu. Acceptarea Turciei drept candidată la aderare.27] această regiune (scop realizat deja în sud-estul Europei). de felul celor din Transnistria.5] a devenit noua linie de front a luptei împotriva traficului de arme. Politica Alianţei se confruntă şi cu aşa-zisele conflicte îngheţate. Interesul comunităţii europene este transformarea acestor state în societăţi democratice stabile. droguri. în lumina campaniei contra terorismului desfăşurată în Afghanistan şi Irak şi extinderii atribuţiilor NATO în această zonă. 9 . în serviciul a trei cause strategice fundamentale legate între ele. dar reprezintă şi o provocare pentru Occident de a „remodela”[ Alexandra SARCINSCHI. apoi. împreună cu apropiata integrare a României şi Bulgariei. 2005. În al doilea rând[Ibidem. ea acţionează ca un instrument de echilibrare a accesului la resurse. Astfel. Oportunitatea de a modela şi a controla agenda Mării Negre şi a Caucazului oferă SUA posibilitatea de a integra ambele puteri regionale – Rusia şi Turcia – în Alianţa occidentală. Astfel. În primul rând[Ibidem. p. Marea Neagră este un coridor strategic. interesele acesteia se referă şi la accesul la sursele de energie.Importanţa: În procesul de redefinire a Europei şi de transformare a Alianţei Nord- Atlantice. regiunea extinsă a Mării Negre devine un element primordial al strategiei occidentale. Pentru NATO. care. cu potenţialul de a oferi Europei resurse de petrol şi gaze. Cristian BĂHNĂREANU. centrul de interes fiind Asia Centrală.6]. geoeconomice şi geostrategice. denotă politica de deschidere a UE spre estul continentului.5]. Pentru SUA. 2006. “Regiunea extinsă a Mării Negre” [ Ognyan Minchev. în sensul securizării ei şi ancorării la idealurile şi valorile democratice. în acest fel reducând dependenţa bătrânului continent de resursele din Orientul Mijlociu şi Rusia. Decizia UE de a extinde politica de vecinătate a Europei spre Armenia. fiinţe umane etc. 2006. Marea Neagră leagă Europa de Asia Centrală prin Caucaz. contribuind astfel la consolidarea păcii şi stabilităţii în lume. Abhazia. p. În al treilea rând[Ibidem. p. Marea Neagră reprezintă o poartă de acces către Orientul Mijlociu Extins. Totuşi. Cecenia. Marea Neagră este o importantă rută comercială şi coridor energetic. p. Azerbaidjan şi Georgia face ca ţările din nordestul Mării Negre să-şi consolideze şi diversifice relaţiile cu Uniunea. Instalarea de baze militare SUA pe teritoriul României şi Bulgariei (recent şi Georgia s-a arătat disponibilă de a găzdui astfel de baze) reprezintă un alt factor de sprijin al campaniei de instaurare a securităţii şi democraţiei şi eradicare a fenomenului terorist. 2006. recunoscută fiind dependenţa Uniunii de resursele energetice din Federaţia Rusă şi Orientul Mijlociu.5]]. zona extinsă a Mării Negre nu numai că capătă noi valenţe geopolitice. Osetia de Sud. vor fi capabile să disipeze valorile occidentale către est şi sud20. 2006.

2006. 10 .  Soluţionarea “conflictelor îngheţate”[ Ognyan Minchev. Renaşterea geopolitică a Rusiei. infl uenţa crescândă a Iranului. se profi lează o regiune cu serioase linii de diviziune şi potenţiale ruperi de falie. Având ca limită Marea Caspică. OSCE. SUA şi Comunitatea Statelor Independente (CSI). a avut la bază idea de “unitate” şi “progress”. care au interese economice. p. Controlul acestei zone a fost important din punct de vedere strategic/militar. bazată pe dispariţia rolului echilibrator al Irakului în Orientul Mijlociu. dar şi din punct de vedere economic. atunci strategia generală de deschidere a unor coridoare sigure către Asia Centrală şi Orientul Mijlociu lărgit – cu scopul de a face faţă provocărilor geostrategice în secolul al XXI-lea – ar putea fi sortită eşecului. Dacă Statele unite nu vor reuşi să inverseze acest trend. creşterea nemulţumirii Turciei faţă de politica Statelor Unite şi încercările clare ale Ankarei de a-şi juca propriul rol în regiune. Făcând un sumar al impedimentelor de natură externă în calea strategiei Washingtonului privind Marea Neagră dintr-o perspectivă pe termen mediu. În vederea dezvoltării strategiei euro-etlantice pentru Marea Neagră. creşterea riscului unui război civil în Irak. sunt implementate câteva obiective de bază:  Extinderea NATO în regiunea Mării Negre. constatăm că colaborarea între state. de a sprijini reformele democratice şi cele ale pieţei în aceste ţări şi de a milita pentru integrarea lor rapidă în UE. NATO. avem de-a face cu un cadru nefavorabil pentru transformarea cu succes a regiunii din perspectiva interesului Statelor Unite pe termen lung. Cu referire la acesta.26].  Diversificarea surselor de energie în regiune. politice şi strategice distincte. direct sau indirect.Scopul fundamental al strategiei SUA referitoare la Zona Mării Negre este acela de a ancora societăţile post-comuniste – şi mai ales post-sovietice – în spaţiul euroatlantic de securitate.  Strategia euroatlantică pentru Marea Neagră să se bucure de o prioritate ridicată pe lista obiectivelor strategice ale Washingtonului şi Bruxelles-ului. bazată pe creşterea tarifelor în domeniul energiei. bazat pe alianţe fl exibile cu adversarii Statelor Unite – toţi aceşti factori converg şi inter-relaţionează într-un mediu de slăbire a potenţialului strategic al Statelor Unite de a infl uenţa transformarea şi integrarea euroatlantică a regiunii Mării Negre. Regiunea Mării Negre este atrasă într-un vârtej global de înrăutăţire a mediului strategic pentru interesele Statelor Unite. regiunea este şi va fi o importantă sursă de petrol şi gaze naturale. Deci putem cu certitudine menţiona faptul că această zonă reprezintă un punct de legătură pentru diverşii actori ai scenei internaţionale precum UE. În loc de o regiune integrată în curentul occidental.

Datorită dinamicii transformărilor geopolitice continentale şi regionale. iar restul ţărilor din regiune dezvoltă relaţii strânse cu această organizaţie. cooperarea multilaterală constituie şansa menţinerii stabilităţii şi unităţii regiunii. pericole şi ameninţări la adresa regiunii. În domeniul politic. statutul Mării Negre nu a fost încă definitivat. Cristian BĂHNĂREANU. De asemenea.Concluzie: Regiunii Mării Negre i se deschid perspective deosebite pentru viitorul pe termen mediu şi lung. la democraţie şi respectarea drepturilor omului. întrucât vecinătatea cu această parte a Asiei constituie un factor de risc pentru zona Mării Negre.5]. În domeniul securităţii. iar pe de altă parte presiunile Federaţiei Ruse de integrare în CSI a fostelor state sovietice. regiunea Mării Negre trebuie să îşi dezvolte o identitate care să îi permită crearea unei relaţii de parteneriat viabile cu marile puteri. constituind punctul de intersecţie al intereselor NATO. 11 . cât şi în Orientul Mijlociu. eficientizarea strategiilor de prevenire şi luptă împotriva noilor riscuri. Orientul Mijlociu şi Îndepărtat. cooperarea regională trebuie să aibă drept principal scop finalizarea tranziţiei de la totalitarism la statul de drept. este necesar ca regiunea să acorde atenţie proiectelor comune care promovează liberalizarea şi privatizarea pieţelor şi crearea unui mediu de investiţii atractiv. integrarea ţărilor de aici în NATO şi UE. 2009. Statele regiunii trebuie să ţină cont atât de importanţa ce li se acordă în lupta împotriva terorismului. existând numeroase controverse asupra tipului de proces căruia îi suntem martori: de coagulare sau de fractură. ar trebui să deţină prioritate programele şi proiectele ce au drept scop accelerarea integrării statelor în structurile europene şi euroatlantice. Acest rol presupune mai mult decât simpla cooperare cu Uniunea Europeană. este nevoie de implicarea în procesul de realizare şi conservare a stabilităţii şi securităţii atât în regiune. UE şi ale Rusiei. prin simultaneitatea a două procese ce se desfăşoară în acelaşi spaţiu: pe de o parte. cât şi de statutul lor de punte de legătură comercială şi zonă de tranzit între Europa Centrală. În domeniul economic. În acest context. În regiunea Mării Negre există totuşi riscul creării unor noi linii de demarcaţie. Malul sudic şi cel vestic al Mării Negre este flancat de membrii Alianţei NordAtlantice. p. În acelaşi timp conflictele reci din Regiunea Extinsă a Mării Negre au deschis un nou capitol european pentru regiune şi pentru rolul său într-o „Europă Extinsă”[Alexandra SARCINSCHI.

5-12. 20. Bucureşti. Scenarii de securitate în Regiunea Extinsă a Mãrii Negre după războiul ruso-georgian. 2005. 4. Cristian BĂHNĂREANU. perspective. Ionescu. pag. Bucureşti. Regiunea Extinsă a Mării Negre. 5.Ognyan Minchev. 2007. Bucureşti. Nr. 2005. Impact Strategic.Mihail E. 25-30 6. Editura Militară. Bucureşti. pag. Bucureşti.Constantin MOŞTOFLEI. pag.Ionescu. pag. Monitorul Strategic. 7.Marius Hanganu. 5-7 12 . Securitate şi stabilitate în bazinul Mării Negre.Surse bibliografice: 1. Editura Universităţii Naţionale de Apărare.Şerban Filip CIOCULESCU. 2009. Redimensionări şi configurări ale mediului de securitate regional (Zona Mării Negre şi Balcani). 2006. pag. Alexandra SARCINSCHI. 2007.1. Bucureşti. pag. Bucureşti. 5-28. 27-74. evoluţie. Mihail E. pag. 2. Regiunea extinsă a Mării Negre:concept. 2009.49-58 3.

13 .