You are on page 1of 40

Ion CR

ACIUN
Departamentul de Matematica si Informatica
Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi
ME11. TRANSFORMAREA LAPLACE
ME12. APLICATII ALE TRANSFORM

ARII LAPLACE
IASI 2012
Cuprins
11 ME11. Transformarea Laplace 5
11.1 Continuitate si diferent iabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
11.2 Original . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
11.3 Denit ia transformarii Laplace. Imagine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
11.4 Transformarea Laplace inversa. Formula MellinFourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
11.5 Proprietat i ale transformarii Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
11.5.1 Proprietatea de liniaritate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
11.5.2 Teorema asemanarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
11.5.3 Teorema ntarzierii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
11.5.4 Teorema deplasarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
11.5.5 Derivarea originalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
11.5.6 Derivarea imaginii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
11.5.7 Integrarea originalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
11.5.8 Integrarea imaginii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
11.5.9 Produsul a doua imagini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
11.5.10Produsul a doua originale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
11.5.11Teoreme de dezvoltare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
12 ME12. Aplicat ii ale transformarii Laplace 31
12.1 Integrarea ecuat iilor diferent iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
12.2 Integrarea sistemelor de ecuat ii diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
12.3 Integrarea unor ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
12.4 Integrarea unor ecuat ii cu derivate part iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
12.5 Rezolvarea unor ecuat ii integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
12.6 Calculul unor integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3
Capitolul 11
ME11. Transformarea Laplace
11.1 Continuitate si diferent iabilitate
Fie f o funct ie reala denita pe un anumit interval deschis (a, b) IR = IR {, +} care cont ine punctul
x = c IR.
Denit ia 11.1.1. Spunem ca f este continua n x = c daca si numai daca
lim
xc
f(x) = f(c).
Denit ia 11.1.2. Funct ia f este continua pe intervalul (a, b) daca si numai daca este continua n toate
punctele x (a, b).
Mult imea funct iilor continue f : (a, b) IR formeaza un spat iu vectorial real notat prin C(a, b) sau C
0
(a, b).
Denit ia 11.1.3. O funct ie f este continua pe [a, b] daca ea este continua pe (a, b) si
lim
xa
+
f(x) = f(a), lim
xb

f(x) = f(b).
Cu alte cuvinte, nu exista comportare singulara n extremitat ile intervalului. Vom folosi C[a, b] pentru a
nota spat iul vectorial al funct iilor continue f : [a, b] IR.
Mai jos, prezentam o denit ie alternativa a continuitat ii, echivalenta cu Denit ia 11.1.1.
Denit ia 11.1.4. Funct ia f este continua n x = x
0
daca, pentru orice > 0, exista o funct ie (x
0
, ) astfel
ncat
|f(x) f(x
0
)| < cand |x x
0
| < .
Daca depinde numai de , adica are aceeasi valoare pentru tot i x
0
dintrun anumit interval I, spunem ca
f este uniform continu a pe I. Se poate arata ca daca f este funct ie continua pe un interval nchis, atunci ea
este uniform continua acolo.
5
6 Ion Craciun
Denit ia 11.1.5. Daca
lim
xc

f(x) = lim
xc
+
f(x),
spunem ca f nu este continua n x = c.
Exista o importanta clasa de funct ii de aceasta forma pentru care exista un numar nit de discontinuitat i. O
astfel de funct ie sare de un numaar nit de ori. Astfel de funct ii sunt cunoscute ca funct ii continue pe port iuni,
si, ca si funct iile continue, formeaza un spat iu vectorial, pe care l notam prin PC(a, b).
Denit ia 11.1.6. Daca limita raportului incrementar
f(x) f(c)
x c
exista cand x c, spunem ca f este
diferent iabila sau derivabila n x = c, si notam derivata sa prin
f

(c) = lim
xc
f(x) f(c)
x c
.
Mult imea tuturor funct iilor derivabile pe (a, b) formeaza un spat iu vectorial pe care l notam cu C
1
(a, b).
Putem da denit ii similare pentru spat iile vectoriale C
2
(a, b), C
3
(a, b), ..., C
n
(a, b), ..., C

(a, b), n care


derivatele de ordin superior se denesc ca limite ale rapoarteler incrementare ale derivatelor de ordin inferior
cu o unitate.
Spat iile vectoriale introduse mai sus poarta denumirea de clase. Asadar, spat iului vectorial C
2
(a, b) i vom
spune clasa funct iilor reale, de o variabila reala, de doua ori diferent iabile pe (a, b).
Exemplul 11.1.1. Funct ia
f : (0, 2) IR, f(x) = sinx
apart ine clasei C

(0, 2).

Intradevar, f

(x) = cos x si f

(x) = sinx = f(x). De aici rezulta ca funct ia f poate diferent iata ori
de cate ori dorim si rezultatul va o funct ie continua. Prin urmare, f C

(0, 2).
Exemplul 11.1.2. Funct ia f : (1, 1) IR : f(x) = x
2
pentru x 0, f(x) = 0 pentru x < 0 apart ine clasei
C
2
(1, 1).
Exemplul 11.1.3. Funct ia f : [0, 3] IR : f(x) =
_

_
x
2
pentru 0 x < 1
cos x pentru 1 x 2
e
x
pentru 2 < x 3,
apart ine clasei PC[0, 3]
deoarece nu este continua n x = 1 si x = 2.
Observat ia 11.1.1. Daca f este diferent iabila n c (a, b), ea este continua n x = c. Armat ia reciproc a nu
este adevarat a.

In acest sens, se poate da ca exemplu funct ia
f(x) =

n=1
sin(n!)
2
x
n!
care este continua pe IR, nsa niciunde diferent iabila.
ME11. Transformarea Laplace 7
11.2 Original
Calculul operat ional se bazeaza pe realizarea unei corespondent e ntre doua mult imi de funct ii: mult imea
funct iilor numite funct ii original si mult imea imaginilor lor printro anumita transformare. Interesul pe care
l prezinta aceasta corespondent a se datoreste faptului ca operat iilor de derivare si integrare aplicate funct iilor
original le corespund anumite operat ii algebrice care se aplica imaginilor lor, asa cum vom vedea n cele ce
urmeaza.
Denit ia 11.2.1. Se numeste original o funct ie f(t), reala sau complexa, denita pe mult imea numerelor reale
si care satisface urmatoarele condit ii:
1. f(t) = 0 pentru t < 0;
2. f(t) este derivabila pe port iuni;
3. Exista doua numere M
0
> 0 si s
0
astfel ncat |f(t)| M
0
e
s0t
.
Denit ia 11.2.2. Numarul s
0
se numeste indice de crestere al funct iei original f(t).

In cazul n care s
0
este
denit ca
s
0
= inf{s : M > 0 astfel ncat |f(t)| < M
0
e
st
, t IR}
atunci el se numeste indicele de crestere al funct iei original f(t).
Metodele operat ionale se refera la rezolvarea unor probleme n care marimea zica reprezentata prin f(t)
are proprietatea ca sau este nula nainte de momentul init ial t = 0, sau valorile sale pentru t < 0 nu prezinta
interes. Cu aceasta motivat ie, prima condit ie din Denit ia 11.2.1 nu mai pare articiala.
Cea mai simpla funct ie original este funct ia unitate
(t) =
_

_
0 pentru t < 0
1
2
pentru t = 0
1 pentru t > 0.
(11.1)
Indicele de crestere este s
0
= 0. Aceasta funct ie poate reprezentata prin integrala
(t) =
1
2i
_
a+i
ai
e
tz
z
dz, (11.2)
unde a este un numar real pozitiv.
Funct ia unitate este importanta mai ales datorita faptului ca data ind o funct ie (t) denita pe toata axa
reala si ndeplinind ultimele doua condit ii din Denit ia 11.2.1, funct ia
f(t) =
_

_
0 pentru t < 0
1
2
(0) pentru t = 0
(t) pentru t > 0
este o funct ie original.

In cele ce urmeaza vom considera toate funct iile de o variabila reala nmult ite n prealabil cu funct ia unitate.
Pentru simplicitatea scrierii vom nota cu acelasi simbol funct ia si nainte si dupa nmult irea cu funct ia unitate.
De exemplu, prin funct ia f(t) = sint nt elegem funct ia
f(t) =
_
0 pentru t < 0
sint pentru t 0.
8 Ion Craciun
Teorema 11.2.1. Suma si produsul a doua funct ii original sunt funct ii original.
Demonstrat ie.

Intradevar, e f(t) si g(t) doua funct ii original. Suma si produsul lor
f(t) + g(t), f(t) g(t)
ndeplinesc primele doua condit ii. Din inegalitat ile
|f(t)| M
1
e
s1t
, |g(t)| M
2
e
s2t
rezulta
|f(t) + g(t)| |f(t)| +|g(t)| 2Me
s0 t
,
unde M este cel mai mare dintre numerele M
1
si M
2
, iar s
0
este cel mai mare dintre indicii de crestere s
1
si
s
2
. De asemenea,
|f(t) g(t)| = |f(t)| |g(t)| M
1
M
2
e
(s1+s2)t
.
Teorema este demonstrata. q.e.d.
Exemplul 11.2.1. Funct ia e
t
, unde =
1
+i
2
, este o funct ie original care are indicele de crestere s
0
=
1
.
Exemplul 11.2.2. Funct ia constanta f(t) = c, pentru t > 0, f(t) = 0, pentru t < 0 si f(0) =
1
2
c este o funct ie
original cu indicele de crestere s
0
= 0.
Exemplul 11.2.3. Funct iile sint, cos t, sinht si cosht sunt funct ii original.

Intr-adev ar, folosind exprimarile acestor funct ii cu ajutorul funct iei exponent iale
_

_
sint =
e
i t
e
i t
2i
, cos t =
e
i t
+ e
i t
2
,
sinht =
e
t
e
t
2
, cosht =
e
t
+ e
t
2
,
(11.3)
din Exemplul 11.2.1 si Teorema 11.2.1 rezulta ca aceste funct ii sunt funct ii original.
Exemplul 11.2.4. Funct ia t
n
, cu n numar natural, este, de asemenea, o funct ie original.

Intr-adev ar, vericarea se face usor. Pentru a arata ca a treia condit ie este satisfacuta, se considera dez-
voltarea n serie a funct iei e
t
, cu > 0 arbitrar. Avem
e
t
= 1 +
t
1!
+

2
t
2
2!
+ ... +

n
t
n
n!
+ ...,
din care deducem, pentru t > 0,

n
t
n
n!
< e
t
,
ME11. Transformarea Laplace 9
deci
t
n
<
n!

n
e
t
.
Rolul lui M l are
n!

n
, iar indicele de crestere este .
Exemplul 11.2.5. Funct iile
t
n
e
t
, t
n
sint, t
n
cos t,
t
n
e
t
sint, t
n
e
t
cos t, e
t
[P(t) cos t + Q(t) sint],
cu P(t) si Q(t) polinoame, sunt funct ii original.

Intr-adev ar, din Teorema 11.2.1 si exemplele anterioare, rezulta ca aceste funct ii sunt funct ii original.
11.3 Denit ia transformarii Laplace. Imagine
Fie f(t) o funct ie original avand indicele de crestere s
0
.
Denit ia 11.3.1. Funct ia denita prin relat ia
F(p) =
_

0
f(t)e
pt
dt, p = s + i, (11.4)
se numeste imaginea dupa Laplace a funct iei f(t) sau transformata Laplace a funct iei f(t).
Domeniul n care funct ia F(p) este denita este prezentat de teorema urmatoare.
Teorema 11.3.1. Imaginea F(p) a funct iei f(t) este determinata n semiplanul s > s
0
si este o funct ie olomorfa
n acest semiplan. Derivata sa F

(p) se obt ine derivand n raport cu p funct ia de sub semnul de integrare


F

(p) =
_

0
[t f(t)]e
pt
dt. (11.5)
Demonstrat ie. Integralele improprii (11.4) si (11.5) sunt absolut convergente n semiplanul s > s
0
.

Intr-adevar,
_
l
0
|f(t)e
pt
|dt =
_
l
0
|f(t)| |e
pt
|dt M
_
l
0
e
(ss0)t
dt =
M
s s
0
[1 e
(ss0) l
].
Trecand la limita pentru l , n ipoteza ca s > s
0
, rezulta
_

0
|f(t)e
pt
|dt
M
s s
0
. Deci, integrala (11.4)
este absolut convergenta si
|F(p)|
M
s s
0
. (11.6)

In mod asemanator se demonstreaza ca integrala improprie (11.5) este absolut convergenta n semiplanul
s > s
0
.
Sa demonstram acum ca F(p) este monogena n orice punct p din semiplanul s > s
0
. Pentru aceasta con-
sideram un cerc C cu centrul n p, cont inut n semiplanul s > s
0
si e z un punct din interiorul cercului.
10 Ion Craciun
Urmarim sa evaluam raportul incrementar al funct iei F, n punctul p, corespunzator cresterii z p a argumen-
tului. Numaratorul acestui raport este F(z) F(p) =
_

0
f(t)(e
zt
e
pt
)dt.
Diferent a de sub semnul integrala o evaluam cu ajutorul formulei lui Taylor cu rest de ordin unu sub forma
integrala e
zt
e
pt
= te
pt
(z p) + (z p)
2
R(z, p, t), unde restul este dat de integrala
R(z, p, t) =
1
2i
_
C
e
t
d
( p)
2
[ p (z p)]
.
Folosind aceasta dezvoltare, putem scrie
F(z) F(p)
z p
=
_

0
[t f(t)]e
pt
dt + (z p)
_

0
R(z, p, t) f(t)dt. (11.7)
Vom arata ca ultimul termen tinde la zero cand z tinde catre p. Pentru aceasta pornim de la inegalitatea
|R(z, p, t)|
1
2
_

0
|e
t
| |d|
| p|
2
| p (z p)|
si t inem cont ca |e
t
| = |e
(+i)t
| = e
t
e
s1t
, unde s
1
este cea mai mica abscisa a punctului arbitrar
de pe cerc. Daca notam cu raza cercului, iar r = |z p|, atunci:
| p| = , | p (z p)| | p| |z p| = r;
|R(z, p, t)|
e
s1t
( r)
.
Cu acestea,

_

0
R(z, p, t) f(t)dt


1
( r)
_

0
|f(t)|e
s1t
dt.
Datorita inegalitat ii pe care o satisface funct ia original f(t) (Denit ia 11.2.1), deoarece s
1
> s
0
, obt inem
|
_

0
R(z, p, t)f(t)dt|
M
( r)
_

0
e
(s1s0)t
dt =
M
( r)
1
s
1
s
0
Folosind aceasta inegalitate, se observ a ca ultimul termen din (11.7) tinde catre zero cand z tinde catre p
astfel ca
lim
zp
F(z) F(p)
z p
=
_

0
[t f(t)]e
pt
dt.
Deci, funct ia F(p) este monogena n semiplanul s > s
0
iar derivata sa are expresia (11.5). q.e.d.
Exemplul 11.3.1. Imaginea funct iei unitate (t) este
1
p
.
Solut ie. Conform formulei (11.4), trebuie calculata integrala
_

0
(t)e
pt
dt =
_

1
p
e
pt
_

0
=
1
p
deoarece
|e
pt
| = |e
(s+i)t
| = e
st
si pentru s > 0, lim
t
e
pt
= 0.
ME11. Transformarea Laplace 11
Exemplul 11.3.2. Imaginea funct iei original f(t) = e
t
este funct ia F(p) =
1
p
, denita pentru Re p > 0.
Solut ie. Din Exemplul 11.2.1 se stie c a daca partea reala a numarului complex =
1
+i
2
este nenegativa,
indicele de crestere al funct iei original f(t) este s
0
=
1
, iar daca
1
< 0, atunci s
0
= 0. Funct ia F(p) este
denita n semiplanul s > s
0
. Avem
F(p) =
_

0
e
t
e
pt
dt =
_

0
e
(p)t
dt =
_
1
p
e
(p)t
_

0
=
1
p
deoarece
|e
(p)t
| = |e
(s+i)t
| = e
(s1)t
si pentru s > s
0

1
, lim
t
e
(p)t
= 0.
11.4 Transformarea Laplace inversa. Formula MellinFourier
Am vazut ca, data ind o funct ie original f(t), imaginea sa F(p) prin transformarea Laplace (11.4) este complet
determinata.
Se pune problema inversa, sa se determine originalul f(t) cand se cunoaste imaginea sa F(p). Raspunsul
este dat de teorema urmatoare:
Teorema 11.4.1. Daca f(t) este o funct ie original cu indicele de crestere s
0
, iar F(p) este imaginea sa, atunci
egalitatea
f(t) =
1
2i
_
a+i
ai
F(p)e
p t
dp, a > s
0
(11.8)
are loc n toate punctele n care funct ia f(t) este continua.

In ecare punct c de discontinuitate, valoarea funct iei din membrul drept este egala cu
f(c 0) + f(c + 0)
2
.
Demonstrat ie. Consideram funct ia
(t) =
1
2
e
a t
[f(t 0) + f(t + 0)],
egala cu e
a t
f(t) pe mult imea punctelor n care funct ia este continua.

In orice interval marginit, (t) nu
poate avea decat puncte de discontinuitate de prima spet a n numar nit, punctele n care f(t) este discontinua.
Valoarea funct iei (t) ntrun punct de discontinuitate este egala cu media limitelor sale laterale n acelasi
punct.
Observam ca funct ia (t) are urmatoarele proprietat i:
1. este derivabila pe port iuni;
2. n ecare punct c de discontinuitate, (c) =
1
2
[(c 0) + (c + 0)];
3. este absolut integrabila pe intervalul (, +).
12 Ion Craciun
Primele doua proprietat i sunt evidente.
A treia proprietate se demonstreaza imediat.
Deoarece f(t) este o funct ie original, (t) = 0 pentru t < 0 si ramane sa demonstram ca (t) este absolut
integrabila pe (0, ). Pe acest interval, datorita inegalitat ii pe care o satisface funct ia f(t) ca funct ie original
(vezi cel de al treilea punct din Denit ia 11.2.1), n toate punctele n care (t) este continua,
|(t)| = e
a t
|f(t)| Me
(as0)t
,
si pentru a > s
0
integrala funct iei Me
(as0)t
pe intervalul (0, ) este convergenta. De aici rezultac si (t)
este absolut integrabila pe (0, ).
Comparand cele trei propozit ii ale funct iei (t) cu condit iile dintro teorema enunt ata la Capitolul Integrala
Fourier, observam ca numai prima difera. Se poate demonstra ca, datorita celor trei proprietat i de mai sus,
(t) poate reprezentata printro integrala Fourier. Avem
(t) =
1
2
_
+

d
_

0
f()e
a
e
i(t)
d
deoarece (t) = 0 pentru t < 0. De aici rezulta
e
a t
(t) =
1
2
_
+

e
(a+i)t
d
_

0
f()e
(a+i)
d.
Cu schimbarea de variabila p = a + i deducem
1
2i
_
a+i
ai
e
pt
dp
_

0
f()e
p
d = e
at
(t) =
1
2
[f(t 0) + f(t + 0)].
T inand seama de (11.4), aceasta egalitate se reduce la (11.8) si teorema este demonstrata. q.e.d.
Egalitatea (11.8) se numeste formula lui MellinFourier si reprezinta inversa transform arii (11.4).
11.5 Proprietat i ale transformarii Laplace
11.5.1 Proprietatea de liniaritate

In tot cursul expunerii vom nota funct iile original cu litere mici ale alfabetului latin
f(t), g(t), h(t),
si mult imea imaginilor lor cu litera mare corespunzatoare
F(p), G(p), H(p),
Transformarile Laplace de forma (11.4) le vom nota prescurtat
F(p) = Lf(t), G(p) = Lg(t), H(p) = Lh(t),
iar transformarea inversa (11.8) o vom scrie
f(t) = L
1
F(p), g(t) = L
1
G(p), h(t) = L
1
H(p),
ME11. Transformarea Laplace 13
Teorema 11.5.1. Transformarea Laplace este o transformare liniara
_
L[f(t) + g(t)] = Lf(t) +Lg(t)
L[kf(t)] = k Lf(t), k = constant.
(11.9)
Demonstrat ie. Am aratat la nceputul capitolului ca daca f(t) si g(t) sunt funct ii original, atunci si funct iile
f(t) + g(t), kf(t) sunt funct ii original. Avem
_

0
[f(t) + g(t)]e
pt
dt =
_

0
f(t)e
pt
dt +
_

0
g(t)e
pt
dt
_

0
k f(t)e
pt
dt = k
_

0
f(t)e
pt
dt.
Aceste egalitat i coincid cu (11.9). q.e.d.
Exercit iul 11.5.1. Folosind Exemplul 11.3.2 sa se determine transformatele Laplace ale funct iilor original:
sint; cos t; sinht; cosht.
Solut ie.

In Exemplul 11.3.2 sa aratat ca
Le
t
=
1
p
. (11.10)
Folosind proprietatea de liniaritate (11.9) si (11.3), rezulta
Lsint =
1
2i
(Le
it
Le
it
) =
1
2i
_
1
p i

1
p + i
_
Lcos t =
1
2
(Le
it
+Le
it
) =
1
2i
_
1
p i
+
1
p + i
_
,
deci
Lsint =

p
2
+
2
, Lcos t =
p
p
2
+
2
.
(11.11)

In mod analog se deduc egalitat ile


Lsinht =

p
2

2
, Lcosht =
p
p
2

2
.
(11.12)
11.5.2 Teorema asemanarii
Fie f(t) o funct ie original si o constanta strict pozitiva. Se constata usor ca funct ia (t) = f(t) este, de
asemenea, o funct ie original.

Inlocuirea variabilei t cu t revine, evident, la o schimbare a unitat ii pe axa
variabilei.
14 Ion Craciun
Teorema 11.5.2. Daca F(p) este imaginea funct iei f(t), oricare ar constanta > 0, avem
Lf(t) =
1

F
_
p

_
. (11.13)
Demonstrat ie.

Intr-adevar,
Lf(t) =
_

0
f(t)e
pt
dt
si facand schimbarea de variabila t = , obt inem
Lf(t) =
1

_

0
f()e

d =
1

F
_
p

_
.
Folosind aceasta teorema se pot determina imaginile altor funct ii. q.e.d.
Exercit iul 11.5.2. Cunoscand ca imaginea funct iei f(t) = sint este F(p) =
1
p
2
+ 1
, sa se determine imaginea
funct iei f(t) = sint, unde > 0.
Solut ie. Aplicand formula (11.13), avem Lsint =
1

1
_
p

_
2
+ 1
=

p
2
+
2
. Vezi si Exercit iul 11.5.1.
11.5.3 Teorema ntarzierii
Daca n funct ia original f(t) nlocuim pe t cu t , unde este o constanta pozitiva, obt inem o noua funct ie
original, f(t ), care este nula pentru t < 0 si ia aceleasi valori ca si f(t), nsa cu ntarzierea .
Teorema 11.5.3.

Intarzierea se traduce prin nmult irea imaginii cu e
p
,
Lf(t ) = e
p
Lf(t). (11.14)
Demonstrat ie. Formula (11.14) rezulta imediat. T inand seama ca f(t ) = 0 pentru t < , avem
_

0
f(t )e
pt
dt =
_

f(t )e
pt
dt.
Cu schimbarea de variabila t = , ultima integrala devine
_

f(t )e
pt
dt =
_

0
f()e
p(+)
d = e
p
_

0
f()e
p
d
si egalitatea (11.14) este demonstrata. q.e.d.
ME11. Transformarea Laplace 15
Exercit iul 11.5.3. (Funct ia a lui Dirac) Sa se determine imaginea funct iei
f(t) =
_

_
k pentru a < t < b
0 pentru t < a si pentru t > b
k
2
pentru t = a si pentru t = b.
Solut ie. Aceasta funct ie se mai poate scrie n forma
f(t) = k[(t a) (t b)]. (11.15)
Reprezentarea sa graca se compune din reuniunea urmatoarei succesiuni de mult imi: semidreapta (, a);
punctul de coordonate (a,
k
2
), segmentul de dreapta deschis {(x, k) : a < x < b}, paralel cu axa Ox; punctul
(b,
k
2
); si semidreapta (b, +).
Conform Teoremei 11.5.1 si Teoremei 11.5.3, imaginea funct iei (11.15) este
F(p) =
k
p
(e
ap
e
bp
). (11.16)

In cazul particular a = 0, b = h, k =
1
h
, avem funct ia original

h
(t) =
1
h
[(t) (t h)] (11.17)
reprezentata grac ca succesiunea de mult imi: semiaxa deschisa negativa a axei Ox; punctul de coordonate
(0,
h
2
); segmentul de dreapta deschis {(x,
1
h
) : 0 < x < h}, paralel cu axa Ox; punctul (h,
h
2
); si semidreapta
deschisa (h, +).
Funct ia (11.17) are proprietatea
_
+

h
(t)dt =
_
h
0
1
h
dt = 1,
iar imaginea ei este
F
h
(p) =
1
hp
(1 e
hp
).
Se observa usor ca limita funct iei (11.17), n sensul obisnuit, pentru h 0, nu exista. Se considera totusi
funct ia improprie, notata cu
(t) =

(t)
care ia valoarea zero pentru toate valorile reale ale lui t, cu except ia punctului t = 0, n care (t) ia valoarea
innita si avand proprietatea ca
_
+

(t)dt = 1.
Aceasta funct ie se numeste funct ia delta a lui Dirac sau funct ia impuls de ordin zero.
Se spune ca
(t) = lim
h0

h
(t)
si ca imaginea sa este limita imaginii funct iei
h
(t) pentru h 0,
lim
h0
F
h
(p) = 1,
ceea ce nseamna
L(t) = 1,
desi funct ia (t) nu este o funct ie original n sensul Denit iei 11.2.1 si nici F(p) = 1 nu este o imagine n sensul
Denit iei 11.3.1.
16 Ion Craciun
11.5.4 Teorema deplasarii
Fie f(t) o funct ie original avand indicele de crestere s
0
si F(p) imaginea sa. Trecerea lui p n p q, unde q este
o constanta, poate interpretata ca o deplasare, adica o translat ie, care aduce originea n punctul q.
Teorema 11.5.4. Deplasarea originii din planul variabilei p n q se traduce prin nmult irea originalului cu e
qt
F(p q) = L[e
qt
f(t)]. (11.18)
Demonstrat ie.

Intr-adevar, din (11.4) deducem
F(p q) =
_

0
f(t)e
(pq)t
dt =
_

0
[e
qt
f(t)]e
pt
dt.

In ultima integrala, rolul funct iei f(t) din (11.4) l are e


qt
f(t) cu indicele de crestere s
0
+Re(q). Funct ia
F(p q) este olomorfa n semiplanul s > s
0
+Re(q). q.e.d.
Exercit iul 11.5.4. Sa se arate ca:
Le
t
sint =

(p )
2
+
2
, Le
t
cos t =
p
(p )
2
+
2
; (11.19)
Le
t
sinht =

(p )
2

2
, Le
t
cosht =
p
(p )
2

2
. (11.20)
Solut ie. Pornind de la egalitat ile (11.11) si (11.12) si aplicand Teorema 11.5.4 se obt in (11.19) si (11.20).
11.5.5 Derivarea originalului
Presupunem ca f(t) si derivatele sale sunt funct ii original si e F(p) imaginea funct iei f(t).
Teorema 11.5.5. Imaginea derivatei f

(t) este
Lf

(t) = pF(p) f(0+). (11.21)

In general,
Lf
(n)
(t) = p
n
F(p) [p
n1
f(0+) + p
n2
f

(0+) + ... + pf
(n2)
(0+) + f
(n1)
(0+)], (11.22)
unde f(0+), f

(0+), ..., f
(n2)
(0+), f
(n1)
(0+) sunt limitele la dreapta n origine ale respectiv funct iilor f(t),
f

(t), ..., f
(n2)
(t), f
(n1)
(t).
Demonstrat ie. Demonstram ntai egalitatea (11.21).
ME11. Transformarea Laplace 17
Dupa Denit ia 11.3.1, avem Lf

(t) =
_

0
f

(t)e
pt
dt. Integrand prin part i, obt inem
Lf

(t) = [f(t)e
pt
]

0
+ p
_

0
f(t)e
pt
dt. (11.23)
Primul termen din membrul drept al egalitat ii (11.23) se reduce la f(0+) deoarece, conform Denit iei
11.2.1, avem
|f(t)e
pt
| = |f(t)|e
pt
Me
(ss0)t
, s > s
0
.
Deci, lim
t
|f(t)e
pt
| = 0, ceea ce atrage lim
t
f(t)e
pt
= 0.

In acest fel, din (11.23) ramane Lf

(t) = f(0+) + p
_

0
f(t)e
pt
dt, din care rezulta ca egalitatea (11.21)
este demonstrata.
Observam ca egalitatea (11.21) se scrie si n forma
Lf

(t) = pLf(t) f(0+). (11.24)


Pentru a demonstra egalitatea (11.22), nlocuim f

(t) din (11.24), pe rand, cu f

(t), f

(t), f
(4)
(t), ,
f
(n)
(t). Avem
_

_
Lf

(t) = pLf

(t) f

(0+)
Lf

(t) = pLf

(t) f

(0+)
Lf
(4)
(t) = pLf

(t) f

(0+)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Lf
(n)
(t) = pLf
(n1)
(t) f
(n1)
(0+).
(11.25)

Inmult imntai n (11.24) cu p


n1
, apoi prima egalitate din (11.25) cu p
n2
, a doua cu p
n3
, a treia cu p
n4
si asa mai departe, ultima ramanand neschimbata.
Adunand rezultatele, obt inem egalitatea (11.22). q.e.d.
Observat ia 11.5.1. Egalitatea (11.21), sau echivalenta ei (11.24), nu sunt adev arate n situat ia n care f are
puncte de discontinuitate n (0, ).

Intradevar, sa presupunem ca f are un unic punct de discontinuitate n (0, ), notat cu t


0
. Atunci, ca mai
sus
Lf

(t) =
_
t0
0
f

(t)e
pt
dt +
_

t0
f

(t)e
pt
dt
= f(t)e
pt

t0
0
+ f(t)e
pt

t0
+ p
_
t0
0
f(t)e
pt
dt
= e
pt0
(f(t
0
) f(t
0
+)) + pLf(t) f(0+),
o egalitate asemanatoare obt inanduse pentru cazul mai multor puncte de discontinuitate.
Exercit iul 11.5.5. Cunoscand imaginea funct iei cos t,
Lcos t =
p
p
2
+
2
, (11.26)
sa se deduca imaginea funct iei sint folosind teorema de derivare a originalului.
18 Ion Craciun
Solut ie. Din Teorema 11.5.5 si (11.26) avem
L( sint) = p
p
p
2
+
2
1 =

2
p
2
+
2
.
Datorita proprietat ii de liniaritate, poate scos n stanga operatorului L si, simplicand cu , obt inem
Lsint =

p
2
+
2
,
rezultat pe care lam stabilit si n (11.11).
11.5.6 Derivarea imaginii
Egalitatea (11.5) se mai poate scrie
F

(p) = L[t f(t)]. (11.27)


Funct ia F(p), ind olomorfa n semiplanul s > s
0
, admite derivate de orice ordin n acest semiplan. Funct ia
t
n
f(t), cu n numar natural, este o funct ie original cu indicele de crestere s
0
+ , unde este un numar strict
pozitiv la voia noastra de mic.
Din aproape n aproape se obt ine
F
(n)
(p) = L[ (t)
n
f(t)]. (11.28)
Aceasta proprietate poate enunt ata astfel:
Teorema 11.5.6. Derivarea imaginii se traduce prin nmult irea originalului cu t.
Exemplul 11.5.1. Pornind de la egalitatea (11.10) si aplicand Teorema 11.5.6, obt inem
L(te
t
) =
1
(p )
2
, L(t
n
e
t
) =
n!
(p )
n+1
. (11.29)
Daca n ultima egalitate facem = 0 si mpart im cu n!, obt inem
L
t
n
n!
=
1
p
n+1
. (11.30)
Exercit iul 11.5.6. Sa se arate ca au loc egalitat ile :
_

_
L(t sint) =
2p
(p
2
+
2
)
2
, L(t cos t) =
p
2

2
(p
2
+
2
)
2
L(t sinht) =
2p
(p
2

2
)
2
, L(t cosht) =
p
2
+
2
(p
2

2
)
2
;
(11.31)
L(te
t
sint) =
2(p )
[(p )
2
+
2
)
2
, L(te
t
cos t) =
(p )
2

2
[(p )
2
+
2
)
2
; (11.32)
_

_
L(te
t
sinht) =
2(p )
[(p )
2

2
)
2
L(te
t
cosht) =
(p )
2
+
2
[(p )
2

2
)
2
.
(11.33)
ME11. Transformarea Laplace 19
Solut ie. Daca se folosesc relat iile (11.11), (11.12) si se aplica totodata (11.27) se deduc toate egalitat ile
(11.31).
De asemenea, din (11.20), (11.20) si Teorema 11.5.6 rezulta (11.32) si (11.33).
11.5.7 Integrarea originalului
Prin integrarea funct iei original f(t) se nt elege operat ia
_
t
0
f() d, n urma careia se obt ine o noua funct ie
original pe care o notam cu g(t).

Intr-adevar, funct ia
g(t) =
_
t
0
f() d (11.34)
ndeplineste cele trei condit ii din Denit ia 11.2.1, primele doua ind evidente. Pentru a treia, vom scrie
|g(t)| =

_
t
0
f() d


_
t
0
|f()| d
si t inand seama de condit ia a treia din Denit ia 11.2.1 a funct iei f, avem
|g(t)| = M
_
t
0
e
s0
d =
M
s
0
(e
s0t
1)
M
s
0
e
s0t
ceea ce arata ca funct iile f si g au acelasi indice de crestere.
Sa notam, ca de obicei
F(p) = Lf(t), G(p) = Lg(t).
Teorema 11.5.7. Integrarea originalului se traduce prin mpart irea imaginii sale cu p,
L
_
t
0
f() d =
1
p
F(p). (11.35)
Demonstrat ie. Din (11.34) deducem urmatoarele:
g

(t) = f(t), g(0) = 0.


Aplicand Teorema 11.5.5 si t inand cont c a Lg

(t) = Lf(t), obt inem p G(p) = F(p) din care rezulta egalitatea
(11.35). q.e.d.
Exercit iul 11.5.7. Pornind de la relat ia evidenta
sin
2
t =
_
t
0
sin2 d, (11.36)
sa se determine imaginea funct iei g(t) = sin
2
t.
Solut ie.

In primul rand, putem determina imaginea funct iei sin2t. Pentru aceasta consideram (11.11) si
trecem n 2. Avem
Lsin2t =
2
p
2
+ 4
2
.
20 Ion Craciun
Atunci, dupa (11.36) si Teorema 11.5.7, deducem
Lsin
2
t = L
_
t
0
sin2tdt =

p
Lsin2t.

In acest mod, deducem


Lsin
2
t =
2
2
p(p
2
+ 4
2
)
.
Acest rezultat s-ar putut obt ine folosind identitatea
sin
2
t =
1
2
(1 cos 2t),
proprietatea de liniaritate a transformatei Laplace si imaginea funct iei cos 2t. Avem
Lsin
2
t =
1
2
(L(t) Lcos 2t) =
1
2
_
1
p

p
p
2
+ 4
2
_
si de aici se vede ca se obt ine acelasi rezultat.
11.5.8 Integrarea imaginii
Fie f(t) o funct ie original si F(p) imaginea sa. Sa presupunem ca integrala improprie
_

0
f(q) dq (11.37)
este convergenta.
funct ia F(p) este olomorfa n semiplanul s > s
0
, deci admite o primitiva (p) n acest semiplan si
_
p1
p
F(q) dq = (p
1
) (p)
oricare ar cele doua puncte p si p
1
din semiplanul s > s
0
. daca (p) are n punctul de la innit un punct
ordinar, convergent a integralei (11.37) este asigurata.

In ipoteza ca aceasta proprietate are loc, obt inem
G(p) =
_

p
f(q) dq = () (p). (11.38)
Vom spune ca funct ia G(p) sa obt inut prin integrarea imaginii.
Teorema 11.5.8. Integrarea imaginii se traduce prin mpart irea originalului corespunzator cu t
_

p
f(q) dq = L
f(t)
t
. (11.39)
Demonstrat ie. Prin derivare, din (11.38) rezulta
G

(p) = F(p).
Fie g(t) originalul funct iei G(p). Conform egalitat ii (11.5) deducem de aici
t g(t) = f(t),
deci
g(t) =
f(t)
t
= G(p) = L
f(t)
t
si egalitatea (11.39) este demonstrata. q.e.d.
ME11. Transformarea Laplace 21
Exercit iul 11.5.8. Sa se determine imaginile funct iilor
sinht
t
si
sint
t
.
Solut ie. Conform egalitat ilor (11.11) si (11.12),
Lsinht =

p
2

2
=
1
2
_
1
p

1
p +
_
, Lsint =

p
2
+
2
.
Aplicam Teorema 11.5.8 si avem
L
sinht
t
=
1
2
ln
p
p +
, (11.40)
L
sint
t
=
_
arctg
q

p
=

2
arctg
p

. (11.41)
Se introduc taieturile convenabile n planul variabilei p si se considera ramurile funct iilor lnz, arctg z care
pe axa reala iau valorile cunoscute din analiza funct iilor reale.
Prin integrarea originalului, n cazul = 1, se obt ine o funct ie importanta n aplicat ii
si t =
_
t
0
sin

d, t > 0, (11.42)
care se numeste sinus integral de t. Datorita egalitat ilor (11.41) si (11.35) obt inem
Lsi t =
1
p
_

2
arctg p
_
. (11.43)

In mod analog se deneste funct ia cosinus integral,


ci t =
_
t

cos

d, t > 0, (11.44)
si se demonstreaza ca imaginea sa este
Lci t =
1
p
ln
1
_
p
2
+ 1
.
(11.45)
11.5.9 Produsul a doua imagini
Fie f(t) si g(t) doua funct ii original si imaginile lor
F(p) = Lf(t) =
_

0
f(t)e
pt
dt, G(p) = Lg(t) =
_

0
g(t)e
pt
dt.
Denit ia 11.5.1. Se numeste produsul de convolut ie al funct iilor f si g, sau convolut ia funct iilor f si g,
funct ia
(t) = (f g)(t) =
_
t
0
f() g(t ) d. (11.46)
22 Ion Craciun
Teorema 11.5.9. (Borel) Produsul F(p) G(p) este tot o imagine, si anume
F(p) G(p) = L(t) = L(f g)(t) = L
_
t
0
f() g(t ) d. (11.47)
Demonstrat ie. Sa remarcam ca n locul lui (11.4), se poate scrie
F(p) =
_

0
f()e
p
d
Prin nmult irea ambilor membri cu G(p), obt inem F(p)G(p) =
_

0
f()e
p
G(p) d.
Conform Teoremei ntarzierii 11.5.3,
e
p
G(p) = Lg(t ) =
_

0
g(t )e
pt
dt.
Deci,
F(p) G(p) =
_

0
d
_

0
f() g(t )e
pt
dt. (11.48)
Dar, f(t) si g(t) ind funct ii original, ordinea de integrare poate schimbata, astfel ca putem scrie
F(p)G(p) =
_

0
e
pt
dt
_

0
f() g(t )d. (11.49)
Cum funct ia g(t) este un original, g(t ) = 0 pentru t < 0, adica pentru > t. Avem
_

0
f() g(t ) d =
_
t
0
f() g(t ) d +
_

t
f() g(t ) d =
_
t
0
f() g(t ) d.
Folosind acest rezultat n (11.49), deducem egalitatea
F(p)G(p) =
_

0
e
pt
dt
_
t
0
f()g(t )d =
_

0
_
_
t
0
f()g(t )d
_
e
pt
dt,
care este aceeasi cu (11.47). q.e.d.
Corolarul 11.5.1.

In condit iile Teoremei 11.5.9, are loc egalitatea
p F(p) G(p) = L
_
f(t) g(0) +
_
t
0
f() g

(t ) d
_
(11.50)
cunoscuta sub numele de formula lui Duhamel.
Demonstrat ie. Folosind regula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinzand de un parametru, care poate
sa apara si n limitele de integrare, sa derivam funct ia original (11.46). Avem

(t) = f(t) g(0) +


_
t
0
f() g

(t ) d.
Teorema 11.5.5, de derivare a originalului, si faptul ca (0) = 0 conduce la (11.50). q.e.d.
ME11. Transformarea Laplace 23
Observat ia 11.5.2. Formula lui Duhamel (11.50) si gaseste deseori aplicat ii n electrotehnica.
Exercit iul 11.5.9. Sa se determine funct ia original a carei imagine este
1
p (p
2
+ a
2
)
.
Solut ie. Vom prezenta doua metode de rezolvare.
Prima din acestea porneste de la faptul ca imaginea data se poate scrie n forma
1
p(p
2
+ a
2
)
=
1
a

1
p

a
p
2
+ a
2
=
1
a
F(p)G(p),
unde:
F(p) =
1
p
= L(t); G(p) =
a
p
2
+ a
2
= Lsinat,
dupa care aplicam (11.47). Conform acestei formule, avem
F(p)G(p) = L(t) = L((t) sinat) = L
_
t
0
() sina(t )d = L
_
t
0
sina(t )d.
Efectuand integrarea, gasim
F(p)G(p) =
1
a
L(1 cos at) =
2
a
Lsin
2
at
2
,
de unde deducem
1
p(p
2
+ a
2
)
= L
_
2
a
2
sin
2
at
2
_
,
care mai departe conduce la concluzia nala
L
1
1
p(p
2
+ a
2
)
=
2
a
2
sin
2
at
2
.
O a doua metoda de rezolvare a exercit iului porneste de la descompunerea imaginii n fract iile simple
1
p (p
2
+ a
2
)
=
A
p
+
Bp + C
p
2
+ a
2
,
unde A, B, C sunt numere reale care se detrmina simplu. Obt inem
1
p (p
2
+ a
2
)
=
1
a
2
_
1
p

p
p
2
+ a
2
_
. (11.51)

In egalitatea (11.51) aplicam transformarea Laplace inversa si t inem cont de Exemplul 11.3.1 si de (11.11).
Obt inem
L
1
1
p (p
2
+ a
2
)
=
1
a
2
(1 cos at) =
2
a
2
sin
2
at
2
.
Pentru a = 2 se regaseste rezultatul obt inut n Exercit iul 11.5.7.
11.5.10 Produsul a doua originale
Fie f(t) si g(t) doua funct ii original avand respectiv indicii de crestere s
1
si s
2
. Conform Teoremei 11.2.1,
produsul f(t) g(t) este tot o funct ie original cu indicele de crestere s
1
+ s
2
. Imaginea acestui produs este o
funct ie olomorfa n semiplanul s > s
1
+ s
2
. Se pune problema determinarii funct iei (p).
Fie F(p) si G(p) imaginile funct iilor f(t) si g(t).
24 Ion Craciun
Teorema 11.5.10. Imaginea produsului f(t)g(t) este
(p) = L[f(t) g(t)] =
1
2i
_
a+i
ai
F(q) G(p q) dq, a > s
1
. (11.52)
Demonstrat ie. Din (11.8), prin nmult ire cu g(t), obt inem
f(t)g(t) =
1
2i
_
a+i
ai
F(q)e
q t
g(t)dq.
Conform teoremei deplasarii, avem e
q t
g(t) = L
1
G(p q) =
1
2i
_
b+i
bi
G(p q)e
p t
dp, b > s
2
+ Re (q).
Introducem n egalitatea precedenta
f(t) g(t) =
_
1
2i
_
2
_
a+i
ai
F(q)dq
_
b+i
bi
G(p q)e
p t
dp.
Se poate arata ca putem schimba ordinea de integrare si avem
f(t) g(t) =
1
2i
_
b+i
bi
_
1
2i
_
a+i
ai
F(q) G(p q) dq
_
e
p t
dp.
Comparand cu (11.8), rezulta egalitatea (11.52). q.e.d.
Observat ia 11.5.3. Din inegalitatea b > s
2
+ Re (q), t inand seama c a n procesul de integrare Re (q) = a, iar
a > s
1
, deducem
b > s
1
+ s
2
,
ceea ce este n acord cu faptul ca indicele de crestere al produsului f(t) g(t) este s
1
+s
2
. De asemenea, imaginea
funct iei e
q t
g(t), ind determinata n semiplanul Re (p) > s
2
+ Re (q), iar Re (q) = a n procesul de integrare,
urmeaza ca imaginea produsului f(t) g(t) este determinata n semiplanul
Re (p) > s
2
+ a. (11.53)
Cum a > s
1
si oricat de apropiat de s
1
, inegalitatea (11.53) poate nlocuita cu Re (p) > s
1
+ s
2
.
Exercit iul 11.5.10. Ca aplicat ie a Teoremei 11.5.10, sa se determine imaginea produsului sint sinht.
Solut ie.

Intai de toate, avem
Lsint =

p
2
+
2
, s > s
1
= |Re (i)|,
Lsinht =

p
2

2
, s > s
2
= |Re ()|.
Introducem n (11.52)
L(sint sinht) =
1
2i
_
a+i
ai

q
2
+
2

(p q)
2

2
dq.
ME11. Transformarea Laplace 25
Aplicam teorema reziduurilor pentru funct ia
(q) =

2
(q
2
+
2
)[(p q)
2

2
]
si curba nchisa formata din segmentul de dreapta de extremitat i a il, a + il si semicercul cu centrul n a
si de raza R = l, l > 0, situat n stanga segmentului de dreapta. Conform teoremei reziduurilor
_
a+il
ail
(q) dq +
_

(q) dq = 2i
n

k=1
rez(, q
k
).
Pentru R , prima integrala tinde catre
_
a+i
ai
(q) dq, iar integrala pe tinde evident catre zero.
funct ia (q) are polii simpli q = i situat i la stanga dreptei s = a, deoarece a > s
1
= |Re (i)|. Polii
q = p se aa la dreapta acestei drepte deoarece, t inand seama de (11.53) si de faptul ca Re () = s
2
, avem
Re (p ) = Re (p) Re () > s
2
+ a s
2
a.
Prin urmare, avem de calculat doar reziduurile funct iei (q) n punctele i.
rez(, i) =
_

2
2q[(p q)
2

2
]
_
q=i
=

2i(p
2
2
2
2p i)
rez(, i) =
_

2
2q[(p q)
2

2
]
_
q=i
=

2i(p
2
2
2
+ 2p i)
.
Suma acestor reziduuri este
2p
2
p
4
+ 4
4
, deci
L(sint sinht) =
2p
2
p
4
+ 4
4
.
Acest rezultat se mai poate obt ine scriind sint sinht =
1
2
_
e
t
sint e
t
sint
_
si aplicand teorema
deplasarii
L(sint sinht) =
1
2
_

(p )
2
+
2


(p + )
2
+
2
_
=
2p
2
p
4
+ 4
4
.
Comparand cele doua metode de rezolvare, constatam ca a doua metoda este mult mai directa si cu mult
mai put ine calcule si implicat ii teoretice.
11.5.11 Teoreme de dezvoltare
Pentru determinarea originalului f(t), cand se stie imaginea sa F(p), se folosesc uneori teoremele de dezvoltare.
Teorema 11.5.11. Daca F(p) este o funct ia rat ionala F(p) =
A(p)
B(p)
, n care gradul numaratorului este mai
mic decandt gradul numitorului, iar numitorul B(p) are rad acinile simple p
0
, p
1
, p
2
, , p
n
, atunci F(p) este
imaginea funct iei
f(t) =
n

k=0
A(p
k
)
B

(p
k
)
e
p
k
t
. (11.54)
26 Ion Craciun
Demonstrat ie.

In ipotezele de mai sus, funct ia F(p) admite o descompunere n fract ii simple de forma
F(p) =
a
0
p p
0
+
a
1
p p
1
+
a
2
p p
2
+ +
a
n
p p
n
.
Coecientul a
j
se poate calcula integrand funct ia F(p) pe un cerc
j
cu centrul n p
j
si de raza sucient de
mica astfel ca n interiorul sau sa nu e plasat un alt pol al funct iei F(p). Avem
_
j
F(p) dp =
n

k=0
a
k
_
j
dp
p p
k
.

In virtutea teoremei lui Cauchy,


_
j
dp
p p
k
= 0 pentru k = j.
Cand k = j, tot din teorema lui Cauchy avem
_
j
dp
p p
j
= 2i, deci
_
j
F(p) dp = 2ia
j
.
Folosind teorema reziduurilor si formula de calcul pentru reziduul relativ la un pol simplu, avem
_
j
F(p) dp = 2irez(F, p
j
) = 2i
A(p
j
)
B

(p
j
)
.
Comparand cu egalitatea precedenta, deducem a
j
=
A(p
j
)
B

(p
j
)
.
Cu aceasta, dezvoltarea funct iei F(p) devine
F(p) =
n

k=0
A(p
k
)
B

(p
k
)
1
p p
k
iar originalul sau are evident expresia (11.54). q.e.d.
Corolarul 11.5.2. Daca una din radacini este nula, relat ia (11.54) devine
f(t) =
A(0)
R(0)
+
n

k=1
A(p
k
)
R

(p
k
)
e
p
k
t
p
k
,
unde R(p) este polinomul cu proprietatea
B(p) = p R(p).
Demonstrat ie. Sa presupunem ca radacina nula este p
0
= 0. Atunci B(p) = p R(p) = B

(p) = pR

(p)+R(p).
Deoarece R(p
k
) = 0; k = 1, 2, ..., n, vom avea
B

(p
0
) = B

(0) = R(0),
B

(p
k
) = p
k
R

(p
k
).
Descompunerea lui F(p) va lua forma F(p) =
A(0)
R(0)
1
p
+
n

k=1
A(p
k
)
p
k
R

(p
k
)
1
p p
k
si (11.54) devine
f(t) =
A(0)
R(0)
+
n

k=1
A(p
k
)
p
k
R

(p
k
)
e
p
k
t
. (11.55)
ME11. Transformarea Laplace 27
Aceasta egalitate se numeste formula lui Heaviside. q.e.d.
Observat ia 11.5.4. Procedeul prin care am determinat originalul unei funct ii rat ionale poate extins usor si
pentru cazul cand numitorul B(p) are r adacini multiple.
Extinderea procedeului. Vom lua o constanta reala pozitiva a, mai mare decat toate part ile reale ale
polilor p
k
. Fie
k
multiplicitatea polului p
k
.
Vom utiliza aceeasi curba nchisa ca n paragraful precedent si determinam valoarea integralei pe aceasta
curba din funct ia (p) = F(p)e
p t
.
Considerand ca raza l a cercului, din care face parte semicercul , tinde la si folosind (11.8), obt inem
f(t) =
1
2i
_
a+i
ai
F(p)e
p t
dp =
h

k=1
rez(, p
k
)
unde h IN

este numarul polilor.


Folosim formula de calcul a reziduurilor n poli multipli si deducem formula
f(t) =
h

k=1
1
(
k
1)!
_
(p p
k
)

k
F(p)e
p t
_
(
k
1)
p=p
k
dupa care se determina originalul n cazul cand polii funct iei rat ionale F(p) sunt multipli.
O a doua teorema de dezvoltare este
Teorema 11.5.12. Daca funct ia imagine F(p) este olomorfa n afara unui cerc cu centrul n origine si raza
R si are n punctul de la innit un punct ordinar, atunci dezvoltarea sa n serie Laurent este
F(p) =

n=1
a
n
p
n
, |p| > R, (11.56)
si F(p) este imaginea funct iei
f(t) =

n=1
a
n
(n 1)!
t
n1
. (11.57)
Demonstrat ie. Prin ipoteza, F(p) este olomorfa n domeniul |p| > R. Deci, funct ia () = F
_
1

_
este olomorfa
n domeniul || <
1
R
si admite dezvoltarea n serie Taylor
() = a
0
+ a
1
+ a
2

2
+ + a
n

n
+ , || <
1
R
.
Funct ia F(p) are n punctul de la innit un punct ordinar si din inegalitatea (11.6) rezulta ca ntro vecinatate
a acestui punct F(p) este marginita si prin urmare
lim
p
F(p) = 0,
deci (0) = a
0
= 0. Revenind la variabila p, obt inem dezvoltarea (11.56).
28 Ion Craciun
Conform egalitat ii (11.30), termenul general al seriei (11.56) este imaginea funct iei
a
n
(n 1)!
t
n1
.
Consideram seria de puteri formata cu originalele termenilor seriei (11.56),

n=1
a
n
(n 1)!
t
n1
. (11.58)
Vom demonstra ca aceasta serie este absolut si uniform convergenta si ca suma sa este o funct ie original.
Datorita inegalitat ilor lui Cauchy, |a
n
|
M
r
n
= M R
n
,

a
n
(n 1)!
t
n1

M R
(Rt)
n1
(n 1)!
, termenii seriei
(11.58) nu depasesc, n modul, termenii seriei
MR e
Rt
= MR

n=1
(Rt)
n1
(n 1)!
, t > 0,
despre care stim ca este absolut si uniform convergenta pe intervalul [0, L], unde L este la voia noastra de mare.
De aici rezultac seria (11.58) este absolut si uniform convergenta pe intervalul [0, L], cu L oricandt de mare,
si ca suma sa f(t) are proprietatea
|f(t)| M Re
Rt
, t > 0.
Prima condit ie din Denit ia 11.2.1 o consideram ndeplinita de la sine, conform convent iei adoptate. A doua
condit ie este evident ndeplinita, deci funct ia (11.57) este un original.
Datorita convergent ei uniforme, seria (11.57), nmult ita n prealabil cu e
pt
, poate integrata termen cu
termen pe intervalul (0, ) si obt inem funct ia (11.56).
Teorema este complet demonstrata. q.e.d.
Exercit iul 11.5.11. Sa se determine originalul funct iei F(p) =
p
(p
2
+ a
2
)(p
2
+ b
2
)
.
Solut ie. Folosim prima teorema de dezvoltare, n care
A(p) = p, B(p) = (p
2
+ a
2
)(p
2
+ b
2
).
Polinomul B(p) are numai radacini simple: ia, ib. Cu
A(p)
B

(p)
=
1
2(2p
2
+ a
2
+ b
2
)
obt inem
f(t) =
1
2(b
2
a
2
)
(e
ia t
+ e
ia t
) +
1
2(a
2
b
2
)
(e
ib t
+ e
ib t
)
sau, cu o alta scriere, f(t) =
1
b
2
a
2
(cos at cos bt).
Exercit iul 11.5.12. Sa se determine originalul funct iei
F(p) =
p +
(p a)
3
(p b)
.
ME11. Transformarea Laplace 29
Solut ie. De data aceasta, B(p) are o radacina tripla. Conform celor stabilite n Observat ia 11.5.4, avem
f(t) =
_
p +
(p a)
3
e
p t
_
p=b
+
1
2!
_
p +
p b
e
p t
_
p=a
.
Facand calculele, se obt ine
f(t) =
b +
(b a)
3
e
b t
+
_
b +
(a b)
3

b +
(a b)
2
t +
1
2
a +
a b
t
2
_
e
a t
.
Exercit iul 11.5.13. Precizat i originalul funct iei F(p) =
1
p
n+1
e

1
p
, unde n este un ntreg pozitiv.
Solut ie. Funct ia F(p) satisface condit iile din a doua teorema de dezvoltare. Folosind dezvoltarea n serie
Laurent n jurul originii a funct iei
e

1
p
=

k=0
(1)
k
k!
1
p
k
, |p| > R > 0,
stabilim ca dezvoltarea n serie Laurent n jurul originii a funct iei F(p) este
F(p) =

k=0
(1)
k
k!
1
p
n+k+1
, |p| > R > 0,
raza R a cercului n exteriorul careia au loc aceste dezvoltari ind oricandt de mica dorim. Punctul de la innit
este pentru aceasta funct ie un punct ordinar.
Conform celei de a doua teorema de dezvoltare, originalul funct iei F(p) este
f(t) =

k=0
(1)
k
1
k!(n + k)!
t
n+k
.
Aceasta funct ie poate pusa n legatura cu funct iile lui Bessel de spet a ntai si de ordin ntreg J
n
(t). Mai
precis, se poate arata ca
f(t) =

t
n
J
n
(2

t) = L
1
_
1
p
n+1
e

1
p
_
.

In cazul particular n = 0, se obt ine ca funct ia original corespunzatoare f(t) coincide cu funct ia rezultata din
compunerea funct iei Bessel de spet a ntai si de ordin zero J
0
(u) cu funct ia u = 2

t.
30 Ion Craciun
Capitolul 12
ME12. Aplicat ii ale transformarii
Laplace
12.1 Integrarea ecuat iilor diferent iale
Sa consideram problema determinarii funct iei x(t), t > 0, care verica ecuat ia diferent iala liniara de ordinul n
cu coecient i constant i, neomogena
a
0
x
(n)
+ a
1
x
(n1)
+ + a
n1
x

+ a
n
x = f(t) (12.1)
si condit iile init iale
x(0+) = x
0
, x

(0+) = x
1
, x

(0+) = x
2
, , x
(n1)
(0+) = x
n1
, (12.2)
unde f(t) este o funct ie data, iar x
0
, x
1
, x
2
, , x
n1
sunt n numere date.
Solut ia generala a ecuat iei omogene asociate
a
0
x
(n)
+ a
1
x
(n1)
+ + a
n1
x

+ a
n
x = 0
este o suma de funct ii de forma
e
t
[P(t) cos t + Q(t) sint],
unde P(t) si Q(t) sunt polinoame. Deci, funct ia x(t), nula pentru t < 0, care verica ecuat ia omogena si
condit iile init iale (12.2), este o funct ie original mpreuna cu derivatele sale de orice ordin.

In general nu putem
arma acelasi lucru pentru ecuat ia (12.1) datorita prezent ei funct iei f(t).

In cele ce urmeaza, vom presupune ca f(t) este un original si ca funct ia x(t), care verica ecuat ia (12.1) si
condit iile init iale (12.2), ndeplineste condit iile impuse originalelor, mpreuna cu derivatele lor pana la ordinul
n. Notam
X(p) = Lx(t), F(p) = Lf(t).
Datorita proprietat ilor de liniaritate a transformatei Laplace, din ecuat ia (12.1) deducem
a
0
Lx
(n)
+ a
1
Lx
(n1)
+ + a
n1
Lx

+ a
n
Lx = Lf(t). (12.3)
Conform egalitat ii (11.22) si t inand seama de condit iile init iale (12.2), avem
Lx
(n)
(t) = p
n
X(p) (x
0
p
n1
+ x
1
p
n2
+ + x
n2
p + x
n1
),
Lx
(n1)
(t) = p
n1
X(p) (x
0
p
n2
+ x
1
p
n3
+ + x
n2
),
. . . . . . . . . .
Lx

(t) = p
2
X(p) (x
0
p + x
1
),
Lx

(t) = p X(p) x
0
,
Lx(t) = X(p).
31
32 Ion Craciun Paul Valeriu Georgescu
Introducem n (12.3) si ordonam termenii convenabil. Obt inem
(a
0
p
n
+ a
1
p
n1
+ + a
n1
p + a
n
)X(p) = F(p) + G(p), (12.4)
unde
G(p) = x
0
(a
0
p
n1
+ a
1
p
n2
+ + a
n2
p + a
n1
)+
+x
1
(a
0
p
n2
+ a
1
p
n3
+ + a
n3
p + a
n2
)+
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
+x
n2
(a
0
p + a
1
)+
+x
n1
a
0
.
Egalitatea (12.4) se numeste ecuat ia operat ionala corespunzatoare ecuat iei (12.1) cu condit iile init iale (12.2).
ecuat ia operat ionala se ret ine usor daca facem urmatoarele observat ii:
X(p) se nmult este cu polinomul caracteristic
(p) = a
0
p
n
+ a
1
p
n1
+ + a
n1
p + a
n
al ecuat iei diferent iale (12.1);
G(p) este o combinat ie liniara de polinoame
G(p) = x
0

0
(p) + x
1

1
(p) + + x
n1

n1
(p);
polinomul
0
(p) se obt ine din polinomul caracteristic (p) suprimand termenul liber si mpart ind cu p;
prin acelasi procedeu se obt ine
1
(p) din
0
(p);

2
(p) se obt ine suprimand termenul liber al polinomului
1
(p) si mpart ind rezultatul cu p si asa mai
departe pana se obt ine
n1
(p) = a
0
.
Din ecuat ia (12.4) deducem
X(p) =
F(p) + G(p)
(p)
.
Solut ia ecuat iei (12.1) care satisface condit iile init iale (12.2) este
x(t) = L
1
X(p)
si se determina e folosind formula lui MellinFourier, e prin descompuneri convenabile ale funct iei X(p).
Exercit iul 12.1.1. Sa se determine solut ia a ecuat iei diferent iale
x

+
2
x = (
2
+
2
)e
t
care satisface condit iile init iale
x(0+) = 1, x

(0+) = .
Solut ie. Ecuat ia operat ionala corespunzatoare este
(p
2
+
2
)X(p) = (
2
+
2
)
1
p +
+ p + ( )
ME12. Aplicat ii ale transformarii Laplace 33
si se mai poate scrie
(p
2
+
2
)X(p) = +
p
2
+
2
p +
.
Deducem
X(p) =
1
p +
+

p
2
+
2
.
Folosind rezultatele din Exemplul 11.3.2 si Exercit iul 11.5.1 determinam originalul funct iei X(p)
x(t) = e
t
+ sint,
funct ia astfel gasita ind solut ie a problemei Cauchy date.
12.2 Integrarea sistemelor de ecuat ii diferent iale liniare
Transformata Laplace se poate aplica si sistemelor de ecuat ii diferent iale cu coecient i constant i. Vom lua ca
exemplu, sistemul de ecuat ii diferent iale
_
_
_
a
0
x

+ a
1
x

+ a
2
x + b
0
y

+ b
1
y

+ b
2
y = f(t)

0
x

+
1
x

+
2
x +
0
y

+
1
y

+
2
y = (t)
(12.5)
si condit iile init iale
x(0+) = x
0
, x

(0+) = x
1
; y(0+) = y
0
, y

(0+) = y
1
. (12.6)

In ipoteza ca f(t) si (t) sunt funct ii original si ca funct iile x(t), y(t) care verica sistemul (12.5) si condit iile
init iale (12.6) sunt, de asemenea, funct ii original mpreuna cu primele doua derivate, aplicam transformata
Laplace celor doua ecuat ii (12.5) obt inand astfel sistemul operat ional
_

_
(a
0
p
2
+ a
1
p + a
2
)X(p) + (b
0
p
2
+ b
1
p + b
2
)Y (p) = F(p)+
+x
0
(a
0
p + a
1
) + x
1
a
0
+ y
0
(b
0
p + b
1
) + y
1
b
0
,
(
0
p
2
+
1
p +
2
)X(p) + (
0
p
2
+
1
p +
2
)Y (p) = (p)+
+x
0
(
0
p +
1
) + x
1

0
+ y
0
(
0
p +
1
) + y
1

0
,
unde am notat, ca de obicei,
Lx(t) = X(p), Ly(t) = Y (p), Lf(t) = F(p), L(t) = (p).
Din acest sistem se deduc funct iile X(p), Y (p). Solut ia problemei este sistemul de funct ii
x(t) = L
1
X(p), y(t) = L
1
Y (p).
Exercit iul 12.2.1. Sa se determine funct iile x(t) si y(t) care verica sistemul
_
x

+ 2x

+ x + y

+ y

+ y = 1
2x

+ 2x + y

+ 2y

= 2t
si condit iile init iale
x(0+) = 0, x

(0+) = 2; y(0+) = 1, y

(0+) = 2.
34 Ion Craciun Paul Valeriu Georgescu
Solut ie. Sistemul operat ional corespunzator este
_

_
(p
2
+ 2p + 1)X(p) + (p
2
+ p + 1)Y (p) =
1
p
+ p + 1
(2p + 2)X(p) + (p
2
+ 2p)Y (p) =
2
p
2
+ p.
Scazand a doua ecuat ie din prima si simplicand cu p 1, obt inem sistemul echivalent
_

_
(p + 1)X(p) Y (p) =
p + 2
p
2
2(p + 1)X(p) + (p
2
+ 2p)Y (p) =
p
3
+ 2
p
2
.
Solut ia acestui sistem este
X(p) =
1
p
2
+
1
p
2
+ 2p + 2
, Y (p) =
1
p
2
+
p + 1
p
2
+ 2p + 2
.
Deoarece trinomul p
2
+ 2p + 2 are radacini imaginare, vom scrie
X(p) =
1
p
2
+
1
(p + 1)
2
+ 1
, Y (p) =
1
p
2
+
p + 1
(p + 1)
2
+ 1
.
Originalele acestor funct ii sunt
x(t) = t + e
t
sint, y(t) = t + e
t
cos t
si cu aceasta problema Cauchy este rezolvata.
12.3 Integrarea unor ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i vari-
abili

In cele expuse mai sus, am aratat cum metoda operat ionala transforma problema integrarii unei ecuat ii
diferent iale liniare cu coecient i constant i, cu condit ii init iale date, n problema rezolvarii unei ecuat ii algebrice.
Se obt ine astfel imaginea X(p) a solut iei x(t). Dicultat ile de calcul sunt legate de determinarea originalului
x(t), cunoscuta ind imaginea sa.
Aceasta metoda poate extinsa si pentru unele ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i variabili. Aplicand
transformarea Laplace ecuat iei date, aceasta se transforma uneori tot ntro ecuat ie diferent iala, care se poate
ntampla sa se integreze mai usor.
Sa consideram, de exemplu, ecuat ia diferent iala liniara
a
0
x
(n)
+ a
1
x
(n1)
+ + a
n1
x

+ a
n
x = f(t) (12.7)
n care coecient ii a
k
sunt polinoame n t
a
k
=
k0
t
r
+
k1
t
r1
+ +
k r1
t +
kr
Ecuat ia (12.7) cont ine n membrul stang termeni de forma
_

_
x, tx, t
2
x,
x

, tx

, t
2
x

,
x

, tx

, t
2
x

,
. . . .
x
(n)
, tx
(n)
, t
2
x
(n)
,
(12.8)
ME12. Aplicat ii ale transformarii Laplace 35
Presupunem ca f(t) si funct ia necunoscuta x(t), mpreuna cu derivatele sale pana la ordinul n inclusiv,
sunt originale. Aplicand transformarea Laplace ecuat iei (12.7), va trebui sa calculam imaginile funct iilor (12.8).
Pentru aceasta folosim egalitat ile (11.22) si (11.28). Avem
Lx = X(p), L(tx) = X

(p), L(t
2
x) = X

(p),
Lx

= pX(p) x(0+), L(tx

) = [pX(p)]

, L(t
2
x

) = [pX(p)]

,
Lx

= p
2
X(p) [px(0+) + x

(0+)], L(tx

) = [p
2
X(p)]

+ x(0+),
(12.9)
daca se aplic a transformarea Laplace n ecuat ia (12.7) si se folosesc relat iile (12.9) se obt ine ca ecuat ie operat i-
onala tot o ecuat ie diferent iala liniara
A
0
X
(r)
+ A
1
X
(r1)
+ + A
r
X = (p).
Ordinul acestei ecuat ii este cel mult r, unde r este cel mai mare dintre gradele polinoamelor a
k
. Coecient ii
A
0
, A
1
, , A
r
n numar uneori mai mic dec

t gradul ecuat iei init iale, sunt polinoame n variabila p.


Exercit iul 12.3.1. Sa se determine solut ia ecuat iei diferent iale
tx

+ x

+ x = 0
care satisface condit iile init iale x(0+) = x
0
, x

(0+) = x
1
.
Solut ie. Avem
L(tx

) = p
2
X

(p) 2 pX(p) + x
0
,
Lx

= pX(p) x
0
.
Obt inem ecuat ia operat ionala
p
2
X

(p) + (p 1)X(p) = 0
a carei solut ie generala este
X(p) = C
1
p
e

1
p
,
C ind o constanta arbitrara.
Observam ca, n conformitate cu Exercit iul 11.5.13, originalul sau este
x(t) = CJ
0
(2

t),
unde J
0
() este funct ia lui Bessel de spet a ntaia si de ordinul zero
J
0
() =

k=0
(1)
k
1
(k!)
2
_

2
_
2k
.
Constanta C se determina folosind condit iile init iale. Avem
x(t) = C

k=0
(1)
k
t
k
(k!)
2
, x

(t) = C

k=0
(1)
k
kt
k1
(k!)
2
.
Condit iile init iale dau
x(0+) = C = x
0
, x

(0+) = C = x
1
.
Rezulta ca cele doua condit ii init iale nu pot date arbitrar. Va trebui sa avem x
0
= x
1
. Presupunand
aceasta condit ie ndeplinita, solut ia problemei este x(t) = x
0
J
0
(2

t). Faptul ca cele doua condit ii init iale nu


pot independente se poate explica amintind ca ecuat ia de tip Bessel de forma celei din enunt are solut ia
36 Ion Craciun Paul Valeriu Georgescu
generala x(t) = AJ
0
(2

t) + B Y
0
(2

t), unde Y
0
(t) este funct ia lui Bessel de spet a a doua, cu proprietatea
lim
0
|Y
0
()| = .
Pentru a ndeplinita ultima condit ie trebuie sa luam B = 0. Solut ia ecuat iei, cu condit ii init iale date, se
construieste numai cu primul termen
x(t) = AJ
0
(2

t)
si pentru determinarea constantei A este sucienta doar o condit ie init iala.
12.4 Integrarea unor ecuat ii cu derivate part iale
Sa consideram ecuat ia liniara
a

2
u
x
2
+ b
u
x
+

2
u
t
2
+
u
t
+ u = (x, t), (12.10)
unde a, b, , , sunt funct ii numai de x, continu e pe un interval [0, l].
Se pune problema determinarii solut iei u(x, t) a acestei ecuat ii pentru
(x, t) [0, l] (0, ),
care satisface condit iile init iale
u(x, 0) = f(x),
u
t
(x, 0) = g(x); () x [0, l] (12.11)
si condit iile la limita
_

_
_
A
u
x
+ B
u
t
+ Cu
_
x=0
= h(t)
_
A
1
u
x
+ B
1
u
t
+ C
1
u
_
x=l
= k(t)
(12.12)
unde A, B, C, A
1
, B
1
, C
1
sunt constante, iar h(t) si k(t) funct ii date.
Vom presupune ca h(t) si k(t) sunt funct ii original. Fie H(p) si K(p) imaginile lor. De asemenea, presupunem
ca (x, t) este un original n raport cu t si notam
(x, p) = L(x, t) =
_

0
(x, t)e
pt
dt.

In ipoteza ca solut ia u(x, t) a problemei, precum si derivatele sale part iale de primele doua ordine satisfac
n raport cu t condit iile impuse funct iilor original oricare ar x [0, l], putem aplica transformarea Laplace
ecuat iei (12.10) si condit iilor (12.12). Deoarece a, b, c, , , nu depind de t, avem
a L

2
u
x
2
+ b L
u
x
+ L

2
u
t
2
+ L
u
t
+ Lu = (x, p). (12.13)
De asemenea,
_

_
_
AL
u
x
+ BL
u
t
+ CLu
_
x=0
= H(p)
_
A
1
L
u
x
+ B
1
L
u
t
+ C
1
Lu
_
x=l
= K(p)
(12.14)
pentru ca integrarea n raport cu t si nlocuirile x = 0, x = l sunt operat ii independente.
Avem
Lu(x, t) =
_

0
u(x, t)e
pt
dt = U(x, p),
L
u
x
(x, t) =
_

0
u
x
(x, t)e
pt
dt =
dU
dx
(x, p),
ME12. Aplicat ii ale transformarii Laplace 37
L

2
u
x
2
(x, t) =
_

0

2
u
x
2
(x, t)e
pt
dt =
d
2
U
dx
2
(x, p).
Am notat derivatele funct iei U(x, p) n raport cu x cu
dU
dx
(x, p),
d
2
U
dx
2
(x, p) deoarece, n cele ce urmeaza, p
gureaza ca un parametru n raport cu care nu avem de derivat. Pe de alta parte, n conformitate cu (11.22) si
t inand seama de condit iile init iale (12.11), avem
_

_
L
u
t
(x, t) = p U(x, p) f(x),
L

2
u
t
2
(x, t) = p
2
U(x, p) [p f(x) + g(x)].
Introducem n (12.13) si (12.14). Obt inem ecuat ia operat ionala
a
d
2
U
dx
2
+ b
dU
dx
+ cU = d, (12.15)
unde
c = p
2
+ p + , d = (x, p) + (p + )f(x) + g(x),
si condit iile la limita
_

_
_
A
dU
dx
+ (Bp + C)U
_
x=0
= H(p) + Bf(0+)
_
A
1
dU
dx
+ (B
1
p + C
1
)U
_
x=l
= K(p) + B
1
f(l)
(12.16)
Ecuat ia operat ionala (12.15) este o ecuat ie diferent iala ordinara liniara cu coecient i funct ii de x si de
parametrul p. De obicei, integrarea acestei ecuat ii cu condit iile (12.16) este o problema mai simpla decandt
problema init iala. Fie U(x, p) solut ia ecuat iei (12.15) care verica egalitat ile (12.16). Solut ia problemei init iale
va originalul acestei funct ii,
u(x, t) = LU(x, p).
Observat ia 12.4.1.

In cazul cand ecuat ia este de tip parabolic, nu trebuiesc date doua condit ii init iale si doua
condit ii la limita.
Exercit iul 12.4.1. Sa se determine solut ia u(x, t) a ecuat iei

2
u
t
2
a
2

2
u
x
2
= Asint,
unde A, a si sunt constante reale, care satisface condit iile init iale
u(x, 0) = 0,
u
t
(x, 0) = 0, x [0, ]
si condit iile la limita
u(0, t) = 0, u(, t) = 0, t 0.
Solut ie.

In ipoteza ca solut ia u(x, t) a problemei si derivatele sale part iale de primele doua ordine satisfac
n raport cu t condit iile impuse funct iilor original, oricare ar x [0, ], se poate aplica transformarea Laplace
ecuat iei date si condit iilor la limita. Se obt ine ecuat ia operat ionala
a
2
d
2
U
dx
2
p
2
U(x, p) =
A
p
2
+
2
38 Ion Craciun Paul Valeriu Georgescu
cu condit iile la limita
U(0, p) = 0, U(, p) = 0,
unde
U(x, p) = Lu(x, t) =
_

0
u(x, t)e
pt
dt.
Solut ia generala a ecuat iei operat ionale este
U(x, p) = C
1
e
p
a
x
+ C
2
e

p
a
x
+
A
p
2
(p
2
+
2
)
.
Din condit iile la limita se determina C
1
si C
2
, dupa care rezulta ca
U(x, p) =
A
p
2
(p
2
+
2
)

A
p
2
(p
2
+
2
)

e
p
a
x
+ e

p
a
(x )
1 + e
p
a

.
Solut ia problemei la limita si cu condit ii init iale date va
u(x, t) = AL
1

p
2
(p
2
+
2
)
AL
1
_

p
2
(p
2
+
2
)

e
p
a
x
+ e

p
a
(x )
1 + e
p
a

_
.
Ramane acum sa determinam inversele prin transformata Laplace a funct iilor de mai sus. Aceasta se poate
face folosind formula lui MellinFourier.
12.5 Rezolvarea unor ecuat ii integrale

In cele ce urmeaza vom da doua tipuri de ecuat ii integrale care pot rezolvate prin metode operat ionale.
Prima ecuat ie are forma
Ax(t) + B
_
t
0
x()k(t )d = Cf(t), (12.17)
n care A, B, C sunt constante, iar f(t) si k(t ) sunt funct ii cunoscute. Funct ia necunoscuta este x(t) si
gureaza si sub semnul de integrare. De aceea egalitatea (12.17) se numeste ecuat ie integrala. Funct ia k(t )
se numeste nucleul ecuat iei integrale si n general este o funct ie de doua variabile, k(t, ). Deci, putem spune ca
ecuat ia (12.17) este un caz particular al ecuat iei
Ax(t) + B
_
t
0
x()k(t, )d = Cf(t),
n care nucleul k(t, ) este o funct ie de doua variabile.
Sa presupunem ca funct iile f(t), k(t) si funct ia necunoscuta x(t) sunt originale. Notam
Lf(t) = F(p), K(p) = Lk(t), X(p) = Lx(t).
Conform egalitat ii (11.47) din Teorema 11.5.9 (Borel), avem
L
_
t
0
x()k(t ) d = X(p)K(p).
Deci, aplicand transformata Laplace, ecuat ia integrala (12.17) se transforma n egalitatea
[A + BK(p)]X(p) = CF(p) (12.18)
care se numeste ecuat ia operat ionala corespunzatoare ecuat iei integrale (12.17).
ME12. Aplicat ii ale transformarii Laplace 39
Din aceasta se deduce
X(p) =
CF(p)
A + BK(p)
.
Solut ia ecuat iei integrale (12.17) este originalul acestei funct ii.
Exercit iul 12.5.1. Sa se rezolve ecuat ia integrala
x(t) 2
_
t
0
x() sin(t ) d = cos t.
Solut ie. Ecuat ia operat ionala corespunzatoare este
_
1
2
2
p
2
+
2
_
X(p) =
p
p
2
+
2
.
Rezulta
X(p) =
p
p
2

2
=

2
_
1
p
+
1
p +
_
.
Solut ia ecuat iei integrale este originalul acestei funct ii,
x(t) = cosht.
Pentru determinarea rezultatului sa t inut cont de faptul ca originalul fract iilor simple de mai sus sunt respectiv
funct iile e
t
si e
t
.
Cea de a doua ecuat ie integrala careia i se poate aplica metoda operat ionala este
Ax(t) + B
_
t
0
x()x(t ) d = Cf(t). (12.19)
Ecuat ia operat ionala corespunzatoare este
BX
2
(p) + AX(p) CF(p) = 0. (12.20)
Solut iile acestei ecuat ii algebrice sunt imaginile solut iilor ecuat iei integrale.
Exercit iul 12.5.2. Sa se determine o solut ie a ecuat iei integrale
x(t) +
1
2
_
t
0
x()x(t ) d = cos t.
Solut ie. Aplicand teoria de mai sus, se obt ine ecuat ia operat ionala
X
2
(p) 2X(p)
2p
p
2
+ 1
= 0,
care are solut iile
X(p) =
_
1 + p
2
p
_
1 + p
2

1
_
1 + p
2
.
Daca din cele doua solut ii alegem
X(p) =
p +
_
1 + p
2
_
1 + p
2

1
_
1 + p
2
,
40 Ion Craciun Paul Valeriu Georgescu
atunci originalul ei este
x(t) = J
1
(t) J
0
(t)
unde J
0
, J
1
sunt funct iile Bessel de spet a ntai: prima, de ordin zero; a doua, de ordin unu. Funct ia original
x(t) este o solut ie a ecuat iei integrale date.
12.6 Calculul unor integrale improprii
Aratam pe un exercit iu cum se utilizeaza transformata Laplace pentru calculul unor integrale improprii.
Exercit iul 12.6.1. Sa se calculeze integralele improprii:
I =
_

0
sin
3
x
x
2
dx; I =
_

0
cos x
1 + x
2
dx; I =
_

0
sin
3
x
x
dx.
Solut ie. Pentru calculul primei integrale consideram integrala improprie depinzand de parametrul t
I
1
(t) =
_

0
sin
3
tx
x
2
dx,
careia i aplicam transformata Laplace. Avem
LI
1
(t) =
_

0
_
_

0
sin
3
tx
x
2
dx
_
e
pt
dt =
_

0
1
x
2
dx
_

0
(sin
3
tx)e
pt
dt.
Integrala din interior este
Lsin
3
tx =
3
4
Lsintx
1
4
Lsin3tx =
3
4
x
p
2
+ x
2

1
4
3x
p
2
+ 9x
2
.

Inlocuind aceasta valoare a integralei din interior si efectuand schimbarea de variabila x


2
= u, gasim
LI
1
(t) = 3
_

0
1
(p
2
+ u)(p
2
+ 9u)
du.
Valoarea acestei integrale se determina imediat si se gaseste
LI
1
(t) =
_
3
4
ln3
_
1
p
2
= I
1
(t) =
3t
4
ln3
de unde, luand t = 1, se deduce I =
3
4
ln3.
Pentru calculul celei de a doua integrale se procedeaza analog considerand funct ia I
1
(t) =
_

0
cos tx
1 + x
2
dx
careia i aplicam transformarea Laplace. Avem
LI
1
(t) =
_

0
_
_

0
cos tx
1 + x
2
dx
_
e
pt
dt =
_

0
1
1 + x
2
dx
_

0
(cos tx)e
pt
dt.
Integrala din interior este transformata Laplace a funct iei cos tx care se stie ca este Lcos tx =
p
p
2
+ x
2
astfel
ca putem scrie LI
1
(t) =
_

0
1
1 + x
2

p
p
2
+ x
2
dx. Valoarea acestei integrale se poate determina e folosind
descompunerea n fract ii simple, e utiliz and teorema reziduurilor. Se gaseste
LI
1
(t) =

2(p + 1)
= I
1
(t) =

2
e
t
= I =

2e
.
Pentru a treia integrala, pornind de la integrala I
1
(t) =
_

0
sintx
3
x
dx se ajunge la LI
1
(t) =
_

0
x
2
p
2
+ x
6
dx =

6p
si de aici la valoarea I =

6
a integralei date.