15.Jean J. Rousseau 15.1Prezentaţi teoria contractului social în viziunea lui Jean J. Rousseau.

„Contractul social” urmează aceeaşi ordine de idei şi exprimă regretul pierderii stării naturale, recunoscând că o reîntoarcere pură şi simplă la starea naturală, după atingerea civilizaţiei este imposibilă. În esenţă el observă că ceea ce constituia fericirea primitivă era bucuria libertăţii şi egalităţii, iar pentru regăsirea echilibrului iniţial, el recurge la ideea contractului social.După Rousseau, contractul trebuie conceput în modul următor:pentru moment indivizii să confere drepturile lor statului care apoi le redă tuturor cu nume schimbat (nu vor mai fi drepturi naturale, ci drepturi civile). În acest mod, actul fiind îndeplinit în chip egal de către toţi, nici unul nu va fi privilegiat, iar egalitatea este asigurată.Legea, pentru Rousseau, nu este altceva decât expresia voinţei generale, prin urmare ea nu este un act arbitrar de autoritate, ci exprimă adevărata suveranitate, care este potrivit concepţiei sale inalienabilă, imprescriptibilă şi indivizibilă. 15.2Comparaţi cauzele de apariţie a statului după Jean J. Rousseau şi Thomas Hobbes. Aparitia statului porneste de la „starea naturala”.Premisa de la care Hobbes proneste este ca toti oamenii suntegali de la natura dupa capacitatile fizice si intelectuale.Spre deosebire de Hobbes, Rousseau considerã cã poporul sau suveranul stabileste nu numai legile fundamentale ale pactului social,ci si toate celelalte legi generale. Chiar dacã unele legi sunt initiate de un anumit legislator, ele trebuie sã fie ratificate de cãtre popor prin liberul sãu sufragiu. Starea de naturala Rousseau se opune civilizatiei,este o stare originara. – amoralitate, asemeni lui Locke, contrat lui Hobbes. În consecinta, Rousseau delimiteaza cel mai net puterea legislativa de puterea executiva si raportul dintre ele. Potrivit lui, suveranul (puterea legislativa) însarcineaza un corp administrativ sau o magistratura (ca putere executiva), care sa se ocupe de aplicarea si mentinerea legilor, precum si de elaborarea de acte referitoare chestiuni de interes particular, acte care, desigur, trebuie sa corespunda contractului social. Rousseau e de parere ca acest corp administrativ trebuie numit principe când e activ, si guvernamânt când e pasiv. Asadar, puterea legislativa îsi subordoneaza puterea executiva, poporul este suveran în raport cu principele. Suveranitatea poporului, argumenteaza Rousseau, este inalienabila si indivizibila. 15.3Apreciaţi influenţa doctrinei lui Jean J. Rousseau asupra programului revoluţiei franceze Rousseau a influențat hotărîtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.Rasunetul ideilor lui Rousseau este dovedit de faptul ca "Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului", devenita program al Revolutiei de la 1789, din Franta a fost elaborata pe baza "Contractului social", regasit, în mare parte apoi, în prima Constitutie republicana a Frantei, precum si în alte constitutii europene. Impactul puternic al ideilor contractualiste rousseau-iste a fost asupra iacobinilor care au văzut în minitratatul de drept politic, „Contractul social”, instrumentul de distrugere a statului monarhic-feudal, de construire a unei noi ordini politice. Jean Jack Rousseau ın lucrari criticınd regimul din Franta a scos ın evidenta noi cai de solutionare. In special Rousseau sustinınd ca statul apartine poporului şi nu conducerii a fost eficient ın ınsuşirea ıntelesului de stat-natiune. A initiat prabuşirea suveranitatii divine a regelui şi ın loc a scos ın evidenta vederea suveranitate a poporului. Rousseau sustinınd ca toti oamenii s-au nascut egali şi liberi a subliniat stringenta continuarii şi ın viata sociala a egalitatii şi libertatii. Cu notiunea de consens social a atras atentie la reprezentarea vointei generale, a pus bazele legilor şi constitutiei actuale. Razboaiele la care a participat ın sec. 18 Franta a adus statul ın pragul falimentarii cu exceptia regelui şi aristocratiei poporul traia ın saracie şi mizerie, toate acestea au constituit motive ce au instigat revolta.

complementarul acestui principiu se referă la consecinţe.Mill își construește propria viziune despre utilitarism având în vedere distincția bine personal . Inaintand extraordinar pentru timpul sau. Esenţa concepţiei lui Spencer este organizarea vieţii sociale. Prin efectul selecţiei naturale. libertatea cultului.iar produce placere tot ce este util. John Stuart Mill (1806 – 1873.Daca societatea e nefericita. Spencer proiectează o viziune organicistă. pier. Prin noțiunea de fericire Mill înțelege prezența plăcerii și absența durerii. Deși Mill este conștient că un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal în funcție de binele public este un demers dificil care nu poate fi atins cu ușurință. intre care principiul fundamental este: “Fiecare poate să facă ceea ce voieşte. Herbert Spencer) 16.afirmind ca scopul final al vietii omului este obtinerea placerii. deci implicit conduc la o fericire mai mare. În baza acestor principii. . Mill nu este un hedonist (hedonismul privit ca o „doctrină a porcilor”). Sensul acestei mişcări este ceea ce constituie evoluţia. Spencer a construit un sistem întreg de filosofie. 16. Contemporan şi admirator al lui Ch.Morala dupa Bentham este calculul placerilor. dreptul de proprietate. şi el sună astfel: “fiecare trebuie să suporte consecinţele propriei sale naturi şi ale propriei sale conduite”. a presei libere.si invers. el vorbește de două categorii de plăceri: trupești și spirituale. dar termenul de plăcere trebuie înțeles într-o accepțiune generală care nu înseamnă doar plăcere fizică ci și „plăcerea frumosului. astfel încât individului să i se permită maximum posibil de drepturi şi libertăţi.Scopul legilor este de a asigura cit mai mare placere pentru un numar cit mai mare de oameni. superior interesului individual. a decorativului. sufragiu universal si discriminalizarea homosexualitatii.el nu face deosebire dintre diferite categorii de placeri. Societatea umană este asimilată unui organism biologic. viaţa este un gigantic proces ritmic. motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit și Utilitarism altruist.2Determinaţi efectele adaptării oamenilor la viaţa socială pe baza teoriei lui Herbert Spencer. Darwin. aceasta se rasfringe asupra fiecaruia.Lucrarea principala este „introducere in principiile de morala si legislatie”. A fost primul care a propus o justificare utilitarista a democratiei. a cuvântului. Potrivit lui Spencer. John Mill. adaptîndu-se încetul cu încetul condiţiilor mediului. speciile se transformă. Spencer formulează o listă a drepturilor naturale ale omului.Bentham urmareste un utilitarism colectiv.El afirma ca nimeni nu poate fi fericit intr-o multime de neferiticiti.prin care el introduce utilitarismul. Mill nu abandonează teoria lui Bentham și acceptă utilitatea ca fiind un principiu al valorilor morale motiv pentru care o acțiune poate fi judecată în funcție de fericirea pe care o aduce unui anumit număr de indivizi. Mill accentuează diferența dintre plăceri și imaginează o ierarhie a plăcerilor care ar sta la baza conceptului de fericire. căci spune acesta. la el e vorba de cantitate si nu de calitate. Ultimele sunt dezirabile. numai să nu lezeze libertatea egală a celorlalţi”. etc.bine public.3. Pe baza concepţiilor evoluţioniste. 16. recurgind la notiunea de interes general. Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. statul fiind doar un protector al acestora. de la nediferenţial la diferenţial. Conform acestui principiu acțiunile sunt corecte proporțional cu tendința lor de a promova fericirea și sunt incorecte în măsura în care tind să producă inversul fericirii. Aceste idei ale lui Bentham au constituit baza unei profunde critici a societatii ce aspira sa dovedeasca utilitatea credintelor. el consideră că sacrificiul unui individ poate fi considerat cea mai înaltă virtute. derivate din ele: dreptul de a se mişca liber. o mişcare continuă de formaţie şi de descompunere. O privire interesantă asupra relaţiei om – societate o realizează Herbert Spencer. iar ea consistă în mod mai precis dintr-o trecere de la omogen la heterogen.Apreciaţi contribuţia lui John Mill la dezvoltarea doctrinei utilitariste.1.Fondatorul utilitarismului englez este J. sunt superioare calitativ plăcerilor trupești.Expuneţi ideile lui Jeremy Bentham ca fondator al utilitarismului englez. Acesta este un alt punct în care utilitarismul lui Mill se deosebește de cel al lui Bentham.iar ceea ce nu produce placere este imoral. opera principala – Utilitarianism.16. s-a infruntat cu doctrinele politice ale epocii cum sunt dreptul natural si contractualismul.Spre deosebire de Jeremy Bentham. dreptul liberului schimb. de la incoerent la coerent.Bentham. a delectării”. Spencer formulează un ansamblu de “Principii de Etică absolută”. a luptat pentru bunastarea animalelor. incearca sa concilieze notiunile de justitie cu cea de interes. 1863). Activist in favoarea reformei legilor. În domeniul dreptului. obiceiurilor si institutiilor existente in timpul sau. cele care nu se adaptează.Utilitarismul englez (Jeremy Bentham. dreptul libertăţii de credinţă.Aceasta tendinta se manifesta sub utilitarism. considerând societatea ca un câmp al luptei pentru existenţă. In sec XIX in filosofia engleza se observa tendinta de a renunta la liberalism.

maturitate şi declin.3Evaluaţi distincţia dintre stat şi societatea civilă pornind de la ideile politico ..juridic si filosofic. raţiunii. .Istoricismul politic. Relaţia individului cu statul este mediată de societatea civilă.. a cărui gîndire nu a încremenit la nivelul unui cult al statului.LA hegel istorisicmul promova utilizarea in cercetare a materialului isotirc.1.2.Istoricismul e o directi in gindire deoarece se intilnesc 3 curente diferite:istoricismul politic.Determinaţi şi argumentaţi legătura dintre şcoala istorică a dreptului şi istoricismul filosofic. Totodată.scrie. statul exprimă ideea de întreg. în primul rînd.Dreptul este opera legislatorului. 18. asigurarea libertăţii individuale. nu dispune de putere creatoare de drept 5. dreptul se naste in mod spontan.daca la un moment dat apare o lege ea stopeaza reglementarea juridica in materie pt o anumita perioada. În prefaţa „Prelegerilor de filosofie a istoriei” a oferit un top cratologic în cadrul căruia locul suprem revine monarhului. lipsă de coeziune morală. 17.Georg Hegel 17.o stare atinsă de popoarele avnsate. 4.juridice ale lui Georg Hegel.restaurarea situatiei pina la revolutie. la baza constituirii societăţii civile se află trei moment esenţiale: deplina coerenţă între trebuinţele individuale şi sistemul trebuinţelor sociale.Prezentaţi ideile principale ale şcolii istorice a dreptului.ideea principala era opozitia absoluta fata de lege.2. . ci cutuma reprezinta principalul izvor al dreptului si baza acestuia. alături de ocrotirea proprietăţii.Istoricimul juridic. Fiecare popor are constituţia pe care o merită. Hegel şi apoi Karl Marx defiena societatea civilă ca: „. el a fost profund şi definitiv ataşat de ideea absolută.dreptul dezvoltat de constiinta juridica populara. Legiuitorul este numai un organ al constiintei nationale. Legile nu au o valabilitate si o aplicabilitate universala 18.dupa el legile reprezinta o stopare a evolutiei dreptului. în sensul că realizarea idealurilor individuale este în strînsă legătură cu satisfacerea intereselor comune ale cetăţenilor. În legătură cu Şcoala istorică a dreptului au fost făcute mai multe remarci critice: .anumite elemente ale ideii „spiritul poporului” au fost preluate şi speculate de doctrina naţional-socialistă . Una din nuanţele subtile ale spiritului universal se referă la spiritul-naţiune. Următorul nivel este ocupat de funcţionarii de stat şi guvernanţi. nu legea. dreptate şi moralitate.1. ca si limba. Naţiunile au o evoluţie proprie şi se dezvoltă gradual.ea a opus elementul instinctiv.el nu recunostea legile. care atinge cea mai înaltă formă de exprimare în cadrul statuluinaţiune. se dezvolta in strinsa legatura cu spiritul poporului 2. Referindu-se la ideea de stat Hegel şi-a imaginat o structură piramidală de organizare politică şi administrativă.altele nefiind acceptate.Hegel compara evolutia dreptului cu evolutia limbajului. 17.Analizaţi evoluţia spiritului obiectiv după Georg Hegel. un filosof idealist. Destinul conceptului de societate civilă în opera lui Hegel trebuie judecat de pe un palier teoretic în care statul apare ca întruchipare absolută a ideilor universale de libertate.Şcoala istorică a dreptului 18. dreptul e produsul colectiv al desfasurarii istorice a vietii unui popor 3.Unicul izvor de drept dupa Hegel este obiceiul. emotiv.filosofia restauratiei apare in Franta ca reactie la revolutia franceza.acest curent dorea reintoarcerea formelor monarhiei absolute. de unitate civilă deplină şi reprezintă un factor unic de stabilitate socială şi politică.17. Fiecare popor are propria sa istorie ghidată de un spirit naţional specific. Pricipala opera a sa este „Filosofia dreptului”. dar marcate însă de egoism şi avariţie. Împotriva dreptului natural au fost formulate numeroase critici iar cel mai important opozant al Şcolii dreptului natural s-a constituit într-o grupare pozitivistă şi anume Şcoala istorică a dreptului.acesta doar consfinceste. singurele entităţi capabile să se simtă confortabil în cercul restrîns al gîndirii pure. se cristalizeaza in mod inconstiebnt. iar ultimul loc revine corporaţiilor şi stărilor.Relataţi principalele idei politico – juridice a lui Georg Hegel. Trebuie să reţinem că Hegel a fost. impunerea unei puteri administrative care să aibă grijă de interese particulare şi comune ale societăţii. independent de cerinţele etice. spiritul absolut iese în evidenţă ca stadiu înalt de dezvoltare metafizică.această şcoală a fost împotriva reformelor legislative. deci se referea în special la ordinea economică şi socială cu principii proprii. Locul suprem în cadrul acestei evoluţii e rezervat de Hegel artiştilor şi filosofilor. Dacă spiritul subiectiv aparţine entităţilor individuale. mistic. adică la nivelul spiritului obiectiv. Ideea de societate civilă reprezintă treapta de mijloc pe drumul organizării sociale de la familie la stat. juridice sau politice”. trecînd prin etapele de creştere. Principalele teze ale scolii istorice a dreptului: 1. iar spiritul obiectiv este specific contextelor sociale.

spre a-l pune în formule. justitia legalã creeazã conditii favorabile pentru bunãvointã. Vedem astfel cum morala poate servi drept cãlãuzã pentru legislator. ea nu poate face altceva decât să capteze ceea ce s-a dezvoltat de la tine în viaţa socială de-a lungul istoriei unui popor si să-i asigure formularea. întrucât. îndeosebi când îsi propune sã promoveze pacea în vederea statului „republican”. dar în sens negativ. Dreptul sustinea Savigny „nu e facut. de altfel. ci se face singur”. executivă si judecătorească). Se pronunTă pentru crearea unui Congres al Statelor. decât un stat slab ce duce la haos. cand formează reguli constiente. Teoria acestei şcoli afirmă că există o corelaţie esenţială intre orice manifestare juridică şi geniul naţional al poporului respectiv. care respectă legile civile stabilite pentru organizarea societătii. El si-a îndeplinit funcTia sa. În acest sens.2. aceasta fiind. Fără îndoială că opera lui Immanuel Kant marchează etapa cea mai importantă în istoria doctrinei pacifismului. tocmai aceastã legãturã fundamentalã stabilitã între idealul moral si viata juridicã este cea care va permite evitarea rãzboaielor si protejarea libertãtii umane. educaţiei etc a unui popor de-a lungu timpului. totusi. si actiunile „legale”. dreptul este un produs organic al societaţii şi legea.1. ci chiar factori istorici.Adaptaţi ideile lui Im. este numai protecTia dreptului. dar nu trebuie să se amestece în activităTile individuale. legea nu formează reglui conştiente.Ca şi limba unui popor tot aşa şi dreptul reflectă instituţiile în procedeele. ci complementare. Kant face o distinctie între actiunile „morale”. sã o respecte ca fiind o constrângere exterioarã. singurul mijloc de a împiedeca războiul si de a înlătura violenTa. O societate de oameni drepti ar fi o societate perfectã. Kant din lucrarea „Despre pacea perpetuă” la ideia contemporană despre integrare europeană. în opinia sa. . 19. riguros şi eficace. după el. De altfel. Justitia legalã trebuie sã se inspire de aici. nu face decat să prindă ceea ce a crescut de la sine în viaţa socială şi istorică.Planul lui Kant de organizare a lumii preconiza o Uniune de state. subliniind necesitatea de a supune politica exigentelor morale. în acest sens trebuie să fie Statul de drept. întreg trecutul istoric al unui popor. Nu legea. după Kant. contrar tezelor Şcolii istorice a dreptului. toate principiile stabilite de către el în Spre pacea eternă sunt astăzi aproape universal recunoscute. Dreptul este un un fenomen natural. care însoTesc si reglementează progresul real.Analizaţi raportul dintre drept şi morală în concepţia lui Immanuel Kant Kant îsi completează reflectia asupra societăŃii. Scopul Statului.3. Kant credea că războaiele pot fi înlocuite cu arbitrajul. 19. statul trebuie să asigure cetăTenilor posibilitatea de a se bucura de drepturile lor. nici să îngrijească de activităTile individuale. Dar existenta socialã nu se poate baza pe virtutile indivizilor care o compun. ci cutuma reprezintă principalul izvor al dreptului şi baza acestuia. când a asigurat libertatea tuturor. Pentru această şcoală dreptul nu se naşte ca un produs reflectat al legislatorului. Cele trei puteri nu sunt.În mai multe texte politice.Immanuel Kant 19.3.Prezentaţi ideile lui Immanuel Kant referitor la stat şi drept. care nu este o creaţie individuală şi nici nu se naşte din vointa cuiva. „separate”. care are în centru noţiunea de lege universală a raţiunii. În raport cu cutuma. însă consideră că această triadă trebuie văzută ca o ficTiune: ea aminteste faptul că orice concentrare excesivă a puterii devine un leagăn al despotismului. Lucrarea Zum ewige Frieden reprezintă concluziile practice ale conceptelor sale sociologice asupra războiului si a păcii. Aceasta ne arată că doctrine de acest fel nu sunt numai exerciTii dialectice. el îsi arată preferinTa clară pentru ordinea întruchipată de drept: e mai bun un stat puternic care îi oferă suveranului puterea de a garanta dreptul.Kant reia ideile lui Montesquieu si recunoaste existenTa a trei puteri în stat (legislativă.Pentru Kant. Şcoala istorică a dreptului a asociat astfel dreptul cu istoria.Analizaţi raportul drept-obicei în contextul ideilor şcolii istorice a dreptului. În aceste condiţii dreptul de astăzi este produsul lent şi foarte complex al unei lungi desfăsurări istorice. Filosofia sa politică pleacă de la filosofia sa morală.şi au servit la justificarea arbitrariului nazist care nu s-a abţinut însă. în scopurile şi în amănuntele sale cele mai mici. 19. credinţelor. umanitatea ca scop în sine. asocierea dreptului si a moralei se realizeazã si în celãlalt sens. împărtăsind ideea că pacea se va statornici definitiv pe măsură ce libertatea popoarelor va fi câstigată si războiul înlăturat pentru totdeauna. Cel care nu recunoaste în el însusi legea moralã trebuie. legea nu are decât o importanţă secundară. de la folosirea unui mecanism statal de legiferare. caracterizate de bunăvointă si căutarea binelui. comparat de catre Savigny cu limba pe care o vorbim. În schimb. În fond. Ea este rezultatul culturii. 18. nu trebuie să pună în discuTie unitatea dreptului.

Morala se referă la subiect în sine. la acţiuni. Dreptul. Astfel. Ideea dreptului nu este pur formală (cum este conceptul) ci are un conţinut şi acest conţinut este cel al instituţiilor juridice pozitive. pornind de la ideile lui Mircea Djuvara Pentru realizarea justiţiei este nevoie de o conducere politică. morala apare ca unilaterală. 21. Dreptul subiectiv constituie. chiar dacă omul în experienţa dreptului încearcă exigenţa acestuia ca o experienţă absolută.3. este că „dreptul constituie Etică obiectivă. sunt numite aprecieri de drept raţional. de dreptul pozitiv. in functie de schimbarile obiective . care n-ar avea nici un sens faţă de astfel de fenomene 20. sancţiunea opiniei publice (concretizată prin ironie.dreptul rational conceput de Mircea Djuvara este variabil in loc si timp. care pune în lumină natura acestui concept. urmează că regulile care o determină trebuie să fie între ele coerente. nu tot ceea ce este juridic. după Del Vecchio.Apreciaţi originalitatea ideilor dreptului natural împărtăşite de Giorgio del Vecchio. apreciază juristul român.Naţiunea este o realitate istorică ridicată la rangul de îndatorire etică supremă. iar dreptul ca bilateral. Justiţia.2. Acest drept îl numeşte „drept natural”.20. respingere. Adevărata distincţie se întemeiază pe poziţia logică diversă a celor două categorii.1.Dreptul pozitiv. Reputatul filosof al dreptului Giorgio Del Vecchio. Esenţa distincţiei între norma juridică şi cea morală.3. stat şi naţiune. 21.Apreciaţi rolul voinţei legislatorului la aplicarea legii. adică are forma logică a dreptului. considerându-l anterior oricărei aplicări şi oricărui raport social. El face o distincţie importantă între dreptul raţional şi dreptul pozitiv. Ideea de justiţie se conturează mai bine atunci când se recunoaşte posibilitatea unei concepţii pur formale a justiţiei. Acesta susţine ideea că dreptul şi morala. dovedindu-se a fi astfel o concepţie greşită şi chiar primejdioasă. inerent acesteia. Dreptul. marginalizare a celui ce a încălcat norma morală).Analizaţi raportul dintre dreptul pozitiv şi dreptul raţional la Mircea Djuvara. fiind deopotrivă norme de conduită. adică confruntă o acţiune cu alta a aceluiaşi subiect. Noi nu putem înţelege predicatele de „just" sau „injust".Mircea Djuvara 21. respectiv normele juridice impuse prin cutume şi legi. începe analiza noţiunii Dreptului menţionând că „întâia observaţie. este o valoare raţională şi se impune prin propria sa autoritate. sunt străine de forma logică a dreptului. în el sunt inadmisibile incertitudinile.2. care nu se poate epuiza în nici un raport concret de coexistenţă. între sancţiunile specifice normei morale sunt enumerate: sentimentul de satisfacţie sau de remuşcare ce urmează îndeplinirii sau nesocotirii datoriei morale. de „drept". Dreptul raţional este şi sursa idealurilor de justiţie pe care fiecare societate şi le făureşte raportând ideea de justiţie la condiţiile ei specifice. Del Vecchio arată că ambele norme sunt perfecte. 20.pentru realizarea unei ordini in acţiunile .Descrieţi principalele idei filosofico .Giorgio del Vecchio 20. poporul român îşi întemeiază dreptul pozitiv pe viaţa naţională. simplele fenomene naturale n-au aceste atribute. Djuvara arată „actele permise. având sancţiuni proprii. precizează M.Astfel. confruntă o acţiune cu alta provenind de la subiecte diferite. iar morala Etică subiectivă". . propriu persoanei. toate judecăţile prin care se constată justiţia acţiunilor în societate.Analizaţi raportul dintre ideea de justiţie şi conştiinţa subiectivă a individului după Giorgio del Vecchio.juridice a lui Mircea Djuvara. este just (nu răspunde principiului care constituie veritabila idee a dreptului). trebuie să aibă un fundament comun (principiul etic). după el principiul sau ideea limită a unui drept universal. Respingând ideea dreptului pur şi pozitivismul juridic care au instaurat divinizarea absolută a autorităţii legii scrise fără să o controleze prin apelul la ideea de justţtie. O contribuţie remarcabilă a lui Mircea Djuvara s-a produs în planul analizei raportului dintre drept. este dreptul care se aplică într-o societate la un moment dat şi care trebuie să dezvolte. care este insuficientă în virtutea imposibilităţii aplicării sale particulare şi concrete: o justiţie concepută formal este de fapt juridicitatea şi nu exprimă valori.Astfel. Conduita umană fiind unică.1. iar statul a devenit numai expresia ei juridică 21. Aceasta duce la concluzia că ideea şi conceptul dreptului nu coincid în mod necesar. să aplice şi să organizeze principiile şi normele dreptului raţional. să nu se contrazică. batjocură. Mircea Djuvara a fost convins că dreptul se întemeiază pretutindeni pe realităţile istorice ale comunităţii umane concrete. decât aplicându-le la o activitate.Prezentaţi concepţia de bază despre stat şi drept a lui Giorgio del Vecchio. interzise sau impuse în societate pe baza ideii de justiţie”. Se arată că dreptul este mai bine determinat decât morala. Spre deosebire de conceptul dreptului natural. este că el se referă numai la fapte. în schimb. Normele juridice sunt explicit formulate şi au ca obiect de reglementare anumite relaţii sociale clar determinate.

în proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie.Sperantia neaga faptul ca scopul dreptului este de a sanctiona. În conceptia marxista. sociale. proiect utopic demonstrat de practica social-politică a unor ţări în perioada sec. incearca sa propuna o definitie logica a dreptului insa pentru a reusi acest lucru el se vede nevoit sadelimiteze dreptul de alte tipuri de norme sociale. aceste idei formează o bază teoretică pentru lupta clasei muncitoare pentru a dobândi o formă superioară de organizare a societăţii umane.aceste norme tot fac parte din drept deoareceprovin din ratiunea umana. socialismul. Din această perspectivă.Scopul principal si fundamental al statului dupa E. 22.2.o amplificare a nevoii de justitie. activitatea rationala a legislatorului nu mai pare suficienta pentru realizarea acestei ordini de drept rational.:-contributia sa la conturarea statului dreptului ca stiinta-aprecierile cu privire la opera de legiferare si autoritatea legii-combaterea teoriilor rasiste privind dreptul-raportul dintre drept subiectiv si drept obiectiv-preocuparea de a descoperi legile obiective ale evolutiei dreptului. sau Socialismul ştiinţific.S.Ginditorul nu accepta ca deosebirea ar fi sanctiunea sau modalitatile ei deoarece ele exista si la altecategorii sociale. Principalele sale opera:Principii fundamentale de filosofie juridică (1936). Marxismul inspirându-se din ideile lui Rousseau.am avea 2 neajunsuri saugreseli:am creea impresia ca normele juridice si cele nejuridice au aceeasi esenta si ca sanctiunea estemomentul essential al dreptului. Abordand problema legilor evoluţiei dreptului. spirit. adica Dreptul insusi. drept şi stat (1938). In totalitatea lor. dar nu ca distincţie între puteri suverane.Ginditorul recunoaste ca exista dovezi suficiente care sa demonstreze faptul ca poate exista norme ce aparainteresele individuale independente de atitudinea societatii. a acceptat separaţia puterilor doar ca diviziune a muncii. pentru ca mai nou să se acorde atenţie majoră structurii şi funcţiilor grupului.Generalizaţi şi analizaţi legile obiective ale evoluţiei dreptului după Eugeniu Speranţia. de o legatură solidă între conduşi şi conducători.Expuneţi principalele teze politico . Iată de ce Mircea Djuvara considera că politicul nu poate fi desfăcut de juridic.Asa fiind.Concepţia marxistă despre stat şi drept 23. 22. Introducere in filosofia dreptului (1946). economici. Dreptul obiectiv:dreptul este un system deductiv de norme sociale destinate ca.S. Marxismul. specifica ca aceste norme. evoluează in mod analog cu orice proces vital. ca formă deosebită a dezvoltării omenirii trebuie căutate în primul rînd în factorii materiali.garantarea interesului printr-o norma. 2) Dreptul.1.naţiunii este nevoie de conducerea unei elite politice. comunism cu caracter politic „democratic” sau despotic şi comunism fără „stat” sau comunism „desăvîrşit”.S. E.Dar si chiar daca am incerca sa acceptam aceasta delimitare. Marxismul a abordat o multitudine întreagă de fenomene şi procese politice. ca unul dintre aspectele sociale ale vieţii.interesul2. Viaţă. evoluează prin afirmarea progresivă a spiritualităţii omeneşti. ca fapt spiritual.obiectul interesului3. 22. este denumirea dată systemului de idei elaborate iniţial de Karl Marx şi Friederich Engels .Dreptul subiectiv:interes garantat printr-o norma sociala. Eugeniu Speranţia stabileşte următoarele două legi generale.printr-un minimum de justitierealizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup social determinat. Karl Marx şi Friedrich Engels subliniau că rădăcinile ideilor socialiste şi comuniste.Are 3 elemente:1. in lupta victorioasa cu forta patimasa si brutala”.Statul tinde sa devina un scop insine. Dacă iniţial. statul reprezenta un instrument de dominare a unei clase sociale asupra alteia.1. ci el este forma cea mai înaltă a juridicului.Eugeniu Speranţia 22. 23. Pentru aceasta Mircea Djuvara merge cu conceperea judiciarului pana la interzicerea avocatilor de a face greva: pentru ca avocatul . ei deosebeau trei forme ale comunismului: communism sălbatic. însă chintesenţa doctrinei marxiste îl constituie ideea socialismului şi comunismului ca două faze ale societăţii comuniste.Expuneţi principalele idei despre stat şi drept a lui Eugeniu Speranţia. economice şi culturalspirituale. accentul se punea pe componenta ideologică (principii politice comune).Estimaţi sancţiunea ca element definitoriu pentru drept (prin prisma ideilor lui Eugeniu Speranţia).întrucât se subordoneaza ideii de justiţie. este si trebuie sa ramana aparatorul ordinii legale.juridice ale doctrinei marxiste.. Din activitatea sa filosofico-juridica putem delimita citeva probleme cheie care au fost abordate de ginditor. .3. şi anume: 1) Dreptul.si neaga caracterul coercitiv al normelor. el reprezinta in definitiv subtilitatea rafinata a ratiunii si a convingerii. XX.deoarece norma sociala este genul iar dreptul estespecia.acest drept nu fa vi recunoscutniciodata de dreptul obiectiv deoarece este o creatie a societatii pentru societate si are drept scop unmaximum de sociabilitate posibila.adica realizarea unei justitii conceputa intr-unanumit mod.De asemenea E. este de a asigura si apara aplicarea consecventa a unui anumit ansamblu de principii referitoare la viata sociala. în definirea partidului politic. între timp marxismul accentua rolul intereselor de clasă.Statul este prin originea sa o dezvoltare.

Analizaţi doctrina marxistă în contextul vieţii social-politice contemporane. Societatea este. aşadar. Aceste teze erau susţinute prin pretenţia marxismului la predicţia istorică. comunismul. Caracterul social este. dintre obiectivare şi autoafirmare. desăvîrşită în cadrul întregii complexităţi a dezvoltării de pînă acum. totale şi definitive. adică activitatea şi folosinţa care se manifestă şi se afirmă nemijlocit în comuniune reală cu alţi oameni. a omului pentru sine la starea sa de om social. aşadar. Esenţa umană a naturii există numai pentru omul social.1. .Concepţia lui Karl Marx cu privire la comunism 24. căci numai în societate natura este pentru el veriga care-l leagă de om. independent de cerinţele etice. lipsă de coeziune morală. Ca sistem social. juridice sau politice”.La baza teoriei marxiste a socialismului şi comunismului au stat trei izvoare teoretice: filosofia clasică germană (metoda dialectică şi ideea înţelegerii materialiste a istoriei. după revoluţia bolşevică din octombrie 1917 din Rusia ţaristă. exploatarea. nici să se menţină dacă ar fi fost cu puti nţă o împăcare întreclase. caracterul general al întregii mişcări. sînt activitate socială şi folosinţă socială.. caracteristica unor trăsături ale viitoarei societăţi comuniste etc. numai în societate există ea ca fundament al propriei lui existenţe umane. aşa şi el o produce pe ea. ca naturalism desăvîrşit = umanism. deşi activitatea colectivă şi folosinţa colectivă.2. deci se referea în special la ordinea economică şi socială cu principii proprii. Marxismul încerca astfel legitimarea partizanatului politic printr-o pretinsă obiectivitate ştiinţifică. 25. ca umanism desăvîrşit = naturalism. relaţii ce corespund caracterului social al forţelor de producţie 24. Activitatea socială şi folosinţa socială nu există nicidecum numai sub forma de activitate direct colectivă şi de folosinţă direct colectivă.o stare atinsă de popoarele avnsate. desăvîrşirea unităţii esenţiale a omului cu natura.Argumentaţi utopismul/realismul ideilor lui Karl Marx despre comunism. instrumentele acestora: statul şi proprietatea particulară. integrare ce va elimina alienarea. Ca ideologie mai nouă. Karl Marx defiena societatea civilă ca: „. dintre individ şi specie.Concepţia lui Lenin despre stat. teoria plusvalorii) şi socialismul utopic (critica aspră a orînduirii capitaliste. el este adevărata rezolvare a conflictului dintre om şi natură şi dintre om şi om.. politică şi spirituală. este sinonim cu marxismul şi diversele ideologii derivate. Marx şi Engels au operat o lectură sociologică a textelor utopice “clasice”. Conform doctrinei marxiste. 24. Atît prin conţinutul lor cît şi prin modul lor de existenţă. acestea deosebindu-se prin gradul de maturitate economică. obţinută prin pretenţia deţinerii monopolului asupra cunoaşterii logicii istoriei. de pildă. socialismul şi comunismul constituie faza inferioară şi cea superioară a formaţiunii socialeconomice comuniste. Comunismul ca suprimare pozitivă a proprietăţii private – această autoînstrăinare a omului – şi deci ca apropriere reală a esenţei umane de către om şi pentru om.Prezentaţi rolul statului în revoluţia proletară în viziunea lui Lenin.economia politică clasică engleză (cum ar fi.2. marxismul punea teza integrării sociale perfecte. Astfel. statul n-ar fi putut nici săapară. Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe noţiuni: un anume sistem social. spre exemplu). ca “speculaţie care supune faptele teoriei”. adică de om uman. 23.3. marxismul dă istoriei un sens şi proiectează un viitor inevitabil întrucât rezultă din analiza ştiinţifică a unei anumite succesiuni necesare a modurilor de producţie. dominarea omului de către om şi implicit. după cum însăşi societatea îl produce pe om ca om.(singur) 24. dar marcate însă de egoism şi avariţie. 25. ca o reîntoarcere completă şi conştientă. elementul vital al realităţii umane. comunismul este un tip de societate egalitaristă în care nu există proprietate privată şi nici clase sociale.Caracterizaţi conceptul sociabilităţii omului în cadrul comunismului formulat de Karl Marx. sau o mişcare care doreşte să implementeze acest sistem. La baza sfârşitului istoriei şi a dispariţiei statului.).3. existenţa lui pentru altul şi a altuia pentru el. În comunism toate bunurile aparţin societăţii ca întreg şi toţi membrii acesteia se bucură de acelaşi statut social şi economic. ideile cărora au dus la crearea aşa-zisului „comunism ştiinţific” 23. utopia a fost înţeleasă de către Marx ca “transformare a realităţilor în categorii logice”. vor avea loc pretutindeni unde sus-amintita expresie nemijlocită a sociabilităţii îşi are temeiul în însuşi conţinutul acestei activităţi sau folosinţe şi corespunde naturii lui.1. Acest comunism. dintre libertate şi necesitate. o ideologie care promovează acest sistem social. adevărata înviere a naturii. Baza lor comună o constituie dominaţia în economie a relaţiilor de colaborare şi de ajutor reciproc între oameni liberi de exploatare. activitatea şi folosinţa roadelor ei au un caracter social. adevărata soluţionarea conflictului dintre existenţă şi esenţă. aşadar. naturalismul realizat al omului şi umanismul realizat al naturii. fiecăruia după necesităţi.Determinaţi conceptul dispariţiei statului pe baza cauzelor de apariţie a acestuia după Karl Marx. Numai în societate existenţa sa naturală este pentru el existenţa sa umană şi natura devine pentru el om. Cel mai cunoscut principiu al unei societăţi comuniste este: De la fiecare după posibilităţi. El este dezlegarea enigmei istoriei şi e conştient că este această dezlegare. După Marx.Descrieţi comunismul enunţat de Karl Marx.

Produsul propriu-zis nu răspunde unor nevoi precis identificate.2. ci de dragul profitului.Dobrescu.Exprimaţi şi argumentaţi o atitudine faţă de aplicarea în practică a doctrinei marxiste de către Lenin. Comte a urmărit infiinţarea unei filosofii pozitiviste. ideile revoluţionare promovate până la el. despre forţele motrice ale revoluţiei socialiste. iar capitalismul nu poate fi răsturnat de la putere decât prin mijloace revoluționare (orice încercare de a "reforma" capitalismul din interior fiind sortită eșecului. 27. care oferă din abundenţă bunuri. o solidaritate foarte activă între ei. apoi la Paris şi. Institutul a trebuit să se mute la Geneva. reprezentanţii Şcolii de la Frankfurt promovează o viziune critică în ceea ce priveşte rolul culturii de masă şi a mijloacelor de informare în masă. . : în capitalismul modern. pentru acumularea unui capital cât mai mare. a spiritului pozitiv. în care ei ar fi deținut puterea politică prin intermediul unor consilii numite soviete). la New York. iar bunurile sunt produse nu pentru a satisface nevoi umane. Individul nu cunoaşte mai multă libertate. Reprezentanţii Şcolii de la Frankfurt consideră că determinarea configuraţiei vieţii sociale de către economie nu mai poate fi împărtăşită şi accentuează importanţa culturii în viaţa modernă. ci nevoia este creată pentru a corespunde produsului. Lenin credea că distrugerea statului capitalist se va face prin revoluția proletară și prin înlocuirea democrației burgheze cu dictatura proletariatului (un sistem al democrației muncitorești. după ce a trecut prin starea teologică şi acea metafizică. care în numele ştiinţei transformă politica în dogmă. În opinia lor. acesta devine un puternic curent filozofic ce a influentat diferite domenii ale stiintei.Prezentaţi principalele modificări aduse doctrinei marxiste despre stat de către neomarxişti.Analizaţi sarcinile statului după victoria revoluţiei proletare formulate de Lenin. pe baza analizei aşa-zisului stadiului imperialist al capitalismului a îmbogăţit teoria revoluţiei socialiste cu o serie de teze foarte importante pentru doctrina marxistă: despre biruinţa revoluţiei socialiste mai întîi într-o singură ţară sau în cîteva ţări. Lenin mai credea că un asemenea partid nu-și putea atinge scopurile decât prin intermediul unei organizări disciplinate cunoscută drept centralism democratic. 25. ci poate doar beneficia de o cantitate de bunuri mai mare.Pozitivismul juridic 27. relaţii care-i constituie pe oameni întrun tot. despre importanţa decisivă pentru victoria revoluţiei a alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănime. Individul fiind doar un titular de drepturi pe care i le conferă societatea. 26.Neomarxismul 26. Adoptat în cele din urmă de Auguste Comte. despre hegemonia proletariatului în revoluţia burghezodemocratică şi transformarea acesteia în revoluţie socialistă. Din nou proprietăţile intrinseci ale lucrurilor sunt sacrificate. Se resping deci. doctrina pozitivistă promovată de Comte se limitează la instaurarea unui stat totalitar în care puterea este acaparată de un grup de savanţi. după aceea.3.176) Ulterior. Valoarea de întrebuinţare este din ce în ce mai mult dominată de către valoarea de schimb. Într-un asemenea context. Lenin afirma că proletariatul nu poate atinge conștiința revoluționară decât prin eforturile unui partid comunist care își asuma rolul de "avangardă revoluționară". numite „drepturile omului”. poziţii importante ale gândirii critice în sfera comunicării vom găsi în anii '90.I. (P. întreaga producţie este destinată pieţei.Analizaţi contribuţia reprezentanţilor Şcolii din Frankfurt la critica sistemului capitalist.a. ce reprezentau trepte necesare ale omenirii. potenţialul eliberator al Iluminismului a fost denaturat şi a luat forma unei opresiuni de tip special.1.Prezentaţi principalele idei a lui Auguste Comte ca fondator al curentului pozitivist. după ce activitatea Studiilor Culturale Britanice sau a Şcolii de la Toronto se încheiase. După cucerirea puterii de către Hitler. 25. În plus. in mersul ei de la copilărie spre maturitate pe care o reprezintă cea de a treia treapta. considerate a îndeplini un rol ideologic manipulator.2. dar răpeşte libertatea reală. contele de Saint-Simon pentru a indica metoda stiintifica si legătura ei la filosofie. Lenin (1870-1924). Prin urmare tot punctul de greutate al concepţiei lui Comte cade asupra faptelor omeneşti. p. despre diversitatea de forme ale revoluţiei socialiste ş. inalienabile. 26. 2007. leninismul afirma că imperialismul este ultima formă a capitalismului. Termenul de „pozitivism” a fost folosit pentru prima oara de Henri. începând cu secolul al XVIII-lea. drepturi naturale şi morale.V. despre situaţia revoluţionară. corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să tindă. într-o societate în care oamenii sunt legaţi printr-o interdependenţă.1. asupra relaţiilor dintre oameni.

el nu poate să suprime întreaga ordine juridică să fondeze anarhia. constrângere şi morală.”Legislatorii umani nu pot avea o cunoastere a tuturor combinatiilor posibile a circumstantelor pe care viitorul le poate aduce.3. care începe să se afirme în Germania secolului al XIX-lea şi ţine până la inceputul secolului XX. trebuie cautate nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a controla. se promovează astfel autolimitarea statului. fraza ar avea un sens. şi o periferie unde înţelesul termenilor nu mai este determinat (3) Întotdeauna vor exista cazuri ce nu vor cădea in aria miezului înţelesului termenilor legali ce există in normele juridice. judecătorii nu pot decide astfel de cazuri pe baze juridice. este pozitivismul etatic în care se pune accentul pe puterea de stat. Este de asemenea o încercare de a găsi răspunsul la întrebarea dacă toate legile ar trebui conceptualizate în sens de ordine constrângătoare sau de comenzi morale.( termenii juridici sunt şi ei caracterizaţi de open-texture datorită faptului că legiuitorii suferă de cunoaştere limitată şi de determinarea limitată a scopului legiferării. determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin analiza contextului si referinta la limbajul comun. dreptul se naşte din voinţe exterioare individului şi reglementează condiţia exterioară a acestuia. legea. Normele se caracterizeaza prin generalitate si permanenta. (5) Deci. O doctrină desprinsă din şcoala pozitivistă. ceea ce înseamnă că judecatorul trebuie să exercite discreţie judiciară şi să facă. Potrivit lui Hart. Argumentul lui Hart se desfasoara astfel: (1) Legea e constituită din norme juridice formulate in termeni generali. iar aceste drepturi trebuie să fie izvorâte din sursele juridice etatice. 27. 28. Autolimitarea puterii este necesară pentru că „dacă absolutizăm puterea de stat. Legea intervine cu constrângerea efectivă socială. voinţa oamenilor care au creat statul a fost determinată de forţe. adică dreptul este validat prin stat.Apreciaţi raţionalitatea normelor juridice şi morale după Herbert Hart.2. în cazurile dificile ( hard cases) legea este indeterminată şi un judecator ce se pronunţă în astfel de cazuri trebuie să dea dovadă de discreţie. cu actul de creaţie efectivă a statului care este causa proxima.)”. şi atunci el va putea din punct de vedere juridic să facă totul.2. statul este legat doar de reguli create de el însuşi. The Concept of Law (1961) este o analiză a relaţiei dintre drept. (2) Toţi termenii generali au „open texture” : ei conţin un miez al cărui înţeles este împământenit. ei un pot anticipa toate situaţiile posibile ce pot apărea sub o anumită reglementare şi nu au scopuri bine determinate in legatură cu aceste situaţii. normative – întâlnite la Kant şi empirice – întâlnite la Hart.” 28.În aceste condiţii nu poate fi vorba de drepturi. Herbert Lionel Adolphe Hart sustine ca fiecare norma. provenind din propriile lor instincte de sociabilitate. mai degrabă decât să aplice. 27. Deosebit de interesantă este teoria autolimitări statului ca singurul corectiv posibil al întregii puteri de Stat. Argumentele ce au stat la baza constituirii acestui nou curent.3Determinaţi funcţiile dreptului pornind de la ideile curentului pozitivist. Functiile esentiale ale dreptului. conduce si organiza viata in afara instantelor. El afirmă ca a clasifica toate legile ca ordine constrângătoare sau comenzi morale ar însemna o .Relataţi ideile neopozitiviste a lui Herbert Hart. există numai puterea societăţii de a ne constrânge să facem anumite lucruri.. Normele de bază se clasifică în trei categorii: analitice – întâlnite la Hans Kelsen. 28. pot fi sintetizate ca fiind. Statul este limitat de ordinea juridică a cărei expresie supremă este ordinea constituţională „pentru că Constituţia determină formele sau condiţiile de exercitare a puterii publice.1. singurele drepturi subiective sunt cele garantate de Stat. fiecare cuvint.” ) (4) Astfel aceste cazuri sunt din punct de vedere juridic indeterminate. Hart susţine că nu există o legatură logică necesară între lege şi constrângere. nici între lege şi morală.Din punctul de vedere al dreptului. (6) Astfel „curţile trebuie să decidă astfel de cazuri nu pe motive legale ci de altă natură.Neopozitivismul lui Herbert Hart 28. şi de aceea nu trebuie confundate aceste impulsuri naturale care sunt causa remota a Statului. să legifereze.Analizaţi raportul stat – drept pe baza concepţiilor pozitivismului etatic.Stabiliţi condiţiile minime ale existenţei unui sistem de drept după Herbert Hart. ea excluzând orice putere care se exercită în afara acestor condiţii de formă (. o acceptie centrala unica nesusceptibila de dispute. morale sau politice de exemplu. dreptul este faptul etatic pozitiv.. ca mijloc de control social. pentru că astfel el se distruge pe el însuşi”.

simplificare a relaţiei dintre drept. netutelate de autoritatea tradiţională a dreptului. autorul respinge categoric teoria dreptului natural. Holmes. dar şi modul în care legile vechi pot fi modificate. sociologie . Pentru aceştia ceea ce contează cu adevărat în drept nu sînt propoziţiile normative. Realismul juridic american. ceea ce trebuie să fie în drept ci ceea ce este.Descrieţi normativismul şi premizele teoriei pure a dreptului la Hans Kelsen. In aceasta ierarhie de norme primeaza cele de drept international. emoţii. în această lucrare. pentru a pune în concordanţă dreptul cu transformările sociale trebuie să se acorde un rol discreţionar instanţelor judecătoreşti. etică. o conceptualizare a legilor în acest fel. normativa. constienta de legitatea proprie a obiectului ei si in acest fel constienta de specificul ei” Kelsen a sintetizat următoarele premise ale teoriei pure a dreptului: -scopul teoriei dreptului este să readucă haosul şi multiplicitatea la unitate. teoria sociologica privind justitia si teoria scolii istorice asupra dreptului. „Doctrina pura a dreptului”. De asemenea. dar dreptul se mişcă încet. le-ar putea impune diverse obligaţii. Fondatorii sînt J. Hart. constrângere şi morala. In principala sa lucrare. de a face în mod raţional. Cu toate acestea. Ceea ce fac aceste persoane oficiale în legătură cu litigiile este dreptul însuşi. Nici o teorie despre justitie nu poate face parte din teoria pura a dreptului. funcţionari sau avocaţi. Astfel. fapt pentru care unele legi se pot rupe de viaţă. Pot exercita o putere coercitivă asupra indivizilor prin impunerea unor penalităţi asupra acelora care nu işi îndeplinesc datoriile şi obligaţiile. -ştiinţa dreptului este o ştiinţă normativă.1. nu o ştiinţă a naturii. conceptele. considerata de exegeti ca fiind expresia desavârsita a normativismului juridic. Ca consecinţă. Convingerea lui Kelsen era ca teoria dreptului trebuie sa fie pura. Aceasta se întîmplă deoarece dreptul ca şi societatea este într-un flux permanent. mediul social. originii şi criteriilor de clasificare a legilor. este ceea ce revine dreptului.Prezentaţi principalele idei juridice a lui Oliver Holmes – fondatorul pragmatismului juridic. Fiecare caz este unic şi cere soluţii creatoare. Pot specifica de asemenea modul de convocare al legislaturilor sau modul de funcţionare al Curţilor de Judecată. W. adica sa respinga orice influenta de natura politica. de către judecători sau şerifi. Teoria dreptului se cere a fi pur formala. Oliver Holmes consideră că în drept factorul logic nu este unic. 29. cu o percepţie clară şi calmă. 30. dar şi felul în care documentele oficiale trebuie create. sa fie o teorie „eliberata de orice ideologie politica si de toate elementele stiintelor naturii. Dreptul este o ierarhie de relatii normative. ci conduita practică a persoanelor oficiale. fără să le impună acestora datorii sau obligaţii. în timp ce viaţa se mişcă repede în jurul lui. Această acţiune de a face ceva privind litigiile. idealurile de dreptate apartinind stiintei politice. de ordine coercitive sau comenzi morale ar impune ideea falsă a uniformităţii diferitelor tipuri de legi şi a funcţiilor sociale diverse pe care dreptul le are. dar şi o întelegere deformată a conţinutului.Pozitivismul pragmatic (realismul juridic american) 29. O importanţă deosebită o au factorii nonlogici: interese. În această viziune judecătorul este înţelept şi creator. morala. liber de paragrafe şi precedente. referitoare la relatiile dintre stat: teoria monismului dreptului cu primatul dreptului international. nu o succesiune de cauze si efecte. specifică modul în care trebuie făcute contractele. Legile impun pedepse asupra indivizilor care au făcut vreun rău altor indivizi. sociologica ori istorica. În opinia lui Hart. -teoria pură a dreptului este ştiinţă. Gray. o teorie pură a dreptului nu trebuie să se lase contaminată de politică. -teoria dreptului ca ştiinţă normativă nu are îndatorirea de a cunoaşte eficacitatea normelor juridice. O astfel de conceptualizare a dreptului ar avea ca efect o interpretare gresită a scopului şi funcţiilor acestuia. modul real în care se soluţionează litigiile. nu toate legile pot fi considerate nişte ordine constrângătoare deoarece unele legi pot să confere unor indivizi puteri sau privilegii. Specifică modul în care noile legi sunt activate.2. dar nu cam ar trebui să fie sau cum trebuie el făcut. ca stiintele naturii. Scopul lui Kelsen este să stabilească ce este dreptul şi cum este el. 30.Demonstraţi identitatea statului şi dreptului în doctrina lui Hans Kelsen. personalitatea judecătorului etc. C.Hans Kelsen 30. Jerome Franck şi O. Legile sunt reguli care interzic indivizilor să acţioneze într-un anume mod.1. Ea nu vizează dorinţa sau voinţa în drept.

care este sursa reală a regulilor de drept şi a instituţiilor juridice. Duguit susţine că supremaţia unei voinţe asupra alteia e o noţiune metafizică implicând o ierarhie a persoanelor şi a valorilor ce trebuie exclusă dintr-o disciplină pozitivă. Or.Prezentaţi teoria dreptului obiectiv a lui Léon Duguit. un sistem de conduită umană şi o ordine de constrîngere socială. Dreptul nu este emanaţia statului ca personalitate juridică. norma juridică se caracterizează prin cinci trăsături: -imperativul ipotetic. violarea antrenând reguli de conduită o reacţie colectivă împotriva celui ce a nesocotit-o. norma juridică provine dint-o normă superioară. ordinea juridică este o piramidă. a fost creată de savantul francez Leon Duguit. confiscarea bunurilor.pedeapsa etc. Stabilitatea acestui drept s-ar face prin constatarea sa sociologică şi ar fi constituit din ceea ce „masa spiritelor” doreşte să impună printr-o reacţie socială organizată. Î 31. săvîrşirea unei infracţiuni . Solidaritatea implică direct existenţa regulilor care se impun tuturor fiind superioare şi guvernanţilor şi guvernaţilor. fără de ce.3. natura acesteia formînd obiectul ştiinţei politice. deoarece ea este concepută ca o componentă a sistemului. După Kelsen. definea dreptul ca fiind regula de conduită impusă indivizilor în societate . -constrîngerea.Voinţa generală se poate impune. Dreptul devine un fapt social derivat din solidaritate. existînd şi norma fundamentală . -eficacitatea – norma juridică este valabilă numai dacă este efectivă. fără pentru că.Teoria dreptului obiectiv sau pseudopozitivismul 31. Omul este în acelaşi timp individual şi social şi aceste două caracteristici inseparabile ale . furtul nu este cauza pedepsei. a dreptului public cu cel privat. atunci ce este? Duguit cere guvernanţilor să respecte „dreptul obiectiv”. Or. Din concepţia lui Kelsen asupra dreptului rezultă aşa-numitul monism kelsian: identitatea statului cu dreptul.Determinaţi conţinutul noţiunii „masă de conştiinţe individuale” în cadrul teoriei dreptului obiectiv. în concepţia lui Kelsen. coerent. pentru simplu motiv că orice stat trebuie să fie cu necesitate stat de drept 30.Apreciaţi trăsăturile normei juridice pornind de la ideile lui Hans Kelsen. o ierarhie formată dintr-un anumit număr de niveluri de norme juridice. Această ordonare se realizează pe niveluri. Doctrina lui Duguit se raportează într-o anumită măsură la pozitivismul juridic. este o ierarhie de norme. adică conformă cu dreptul obiectiv şi cu morala politică. împărtăşind anumite idei ale acestei şcoli. fiind impus din afară. prevederile normei juridice sînt subordonate unei condiţii. respectul său fiind o garanţie a interesului comun al membrilor societăţii. Esenţa concepţiei lui Duguit despre drept este ideea că dreptul e obiectiv. Antivoluntarismul îl va împinge pe Duguit să conteste şi noţiunea de drept subiectiv ce atribuie voinţei individuale o putere aproape mistică – metafizică. Aceasta nu face parte din teoria pură a dreptului.1. dar cu condiţia ca ea să fie legitimă. dacă este încălzit un metal. Dar dacă dreptul nu este ceea ce doresc guvernanţii. dilatarea fiind cauzată de încălzire. Statul e doar un aparat de gestionare a serviciilor publice însărcinat cu realizarea solidarităţii sociale.sau istorie. El crede că există o regulă de drept superioară şi individului şi statului. a dreptului naţional cu cel internaţional 31. numită de însăţi autorul ei teoria obiectivă a dreptului. -înlănţuirea – dreptul constituie un sistem ordonat. care se impune şi unora şi altora.. însă înăintînd şi unele idei contrare. adică cere să existe independent de voinţa lor. Statul se identifică cu dreptul pentru că el nu este altceva decît un sistem juridic. eticii sau religiei.2. Leon Duguit. pedeapsa nu este efectul furtului). Dreptul. Statul nu poate fi şi acţiona decît în virtutea normelor juridice care îl califică ca atare. a dreptului obiectiv cu cel subiectiv. dacă nu plăteşti datoria. un hoţ trebuie pedepsit. acesta se dilată. încercarea de a legitima un stat ca „stat de drept” este în realitate perfect inadecvată. preexistentă. -validitatea. care constituie piramida nivelurilor juridice. spre deosebire de imperativul categoric (norma morală) care-i fără condiţii. O teorie juridică considerată radical realistă. superioară guvernanţilor şi guvernaţilor.Grundnorm. dar nu o succesiune de cauze şi efecte cum este cazul legilor naturale studiate de ştiinţele naturii (ex. între care există o condiţionare ce determină fundamentul validităţii sale.

Gurvitch se simte influenţa lui E. aspiraţii şi creaţii colective. adică indivizilor investiţi cu putere. pe baza unor achiziţii mai noi în domeniu G. G. regulile şi simbolurile. dar n-o creează. controlul social nu trebuie înţeles numai ca un susţinător al ordinii sociale sau ca un instrument al progresului.(singur) 33. pe care le caracterizează ca “paliere sau straturi în profunzimea care se manifestă în sânul fiecărei specii a controlului social. trebuie să debarasăm problema controlului social de orice legătură cu antinomia dintre “ordine” şi progres”… De aceea. pentru că vine din afara indivizilor şi statului. ideilor şi idealurilor. câte tipuri de valori. Asociat. c) “forme mai spontane ale controlului social” reprezentată de experienţe colective directe. Astfel. adică stratul cel mai profund al realităţii juridice. idealuri şi sisteme de idei pot fi diferenţiate. “organele” controlului social.conştiinţei şi voinţei lui se fortifică reciproc. precum practicile şi zanţele culturale. fie de “formele de sociabilitate”.Aşa cum arată G. Gurvitch a fundamentat o concepţie pluralistă asupra fenomenelor sociale.Prezentaţi ideile principale a teoriei dreptului social a lui Georges Gurvitch. neputând fi considerate ca făcând direct obiectul studiului sociologic al controlului social. ci. şi numai el. la o „procedură tehnică” de constatare a acestui drept spontan. dreptul.2. Intervenţia statului se reduce.Prezentaţi concepţia sociologico – juridică a lui Max Weber. dimpotrivă s-o limiteze. Este vorba despre: a) “forme mai degrabă rutiniere ale controlului social”. omul se simte mai om – în grupurile corporative individualitatea creşte.1. dar şi o serie de limite ale acesteia. Dreptul constatat de stat nu-i decât o parte minimă a fenomenului juridic. Gurvitch pune în evidenţă formele controlului social. considerând că în realitatea socială pot fi identificate tot atâtea sfere ale controlului social. aşa cum ea se impune tuturor indivizilor. le dă viaţă. după el. îi organizează sancţionarea practică.3. ca şi al fiecărui sistem global al acestuia”. Totodată. o variabilitate extraordinară. Primele constituie chiar ”dreptul neorganizat”. Metoda sociologică şi-a găsit un nou promotor în persoana lui G. Statul o constată. 31. or. Gurvitch. Gurvitch care a dezvoltat teza centrală a şcolii sociologice potrivit căreia dreptul este un produs spontan al vieţii sociale. G. Fenomenul juridic înglobează în realitate toate regulile de acţiune generate de diferitele societăţi aflate la nivel infrastatal sau suprastatal. Cea mai cunoscută lucrare a sa este eseul Etica protestantă şi spiritul capitalismului. Punând în evidenţă contribuţiile şcolii “jurisprudenţei sociologice” la fundamentarea teoriei controlului social. Regula de drept se impune statului. Principalele sunt însă. numai şase specii ale controlului social: religia.1. Durkheim după care moravurile şi regulile de politeţe nu diferă esenţialmente de regulile de drept. făcând ca fiecare individ să joace în progres rolul care se aşteaptă de la el 32. 32.Concepţia dreptului social a lui Georges Gurvitch 32.Analizaţi activitatea legislativă a statului prin prisma ideilor lui Léon Duguit. În concepţia lui G. 32. Gurvitch recunoaşte faptul că statul are monopolul constrângerii necondiţionate dar acest monopol nu înseamnă că dreptul statului îmbracă caractere specifice. Gurvitch face apel la varietatea formelor de organizare socială a indivizilor. modelele. G. considerând că “agenţii” controlului social sunt reprezentaţi fie de “societăţile globale”. arta. Duguit trage concluzia că solidaritatea oamenilor este un fapt prim şi că acest fapt real al solidarităţii este fundamentul dreptului. Legile nu sînt menite să exprime şi să organizeze forţa statului. b) “forme mai spontane ale controlului social” prin intermediul valorilor. după opinia sa.3. Pentru a distinge “agenţii”. Dreptul devine un fapt social derivat din solidaritate. prin control social trebuie să înţelegem procesul prin care sistemul îşi păstrează unitatea socială în evoluţie. morala. statul nu poate fi logic obligat de regulile de drept cărora tocmai el.Concepţia sociologico-juridică a lui Max Weber 33. cunoaşterea şi educaţia. lucrare care a fost piatra . „un mic lac într-o mare”. fie de “grupurile sociale”. care este sursa reală a regulilor de drept şi a instituţiilor juridice.Apreciaţi integrarea conceptului de drept social în domeniul politicului.Explicaţi mişcarea şi transformarea forţelor juridice conform concepţiei dreptului social a lui Georges Gurvitch. Regula fondată pe conceptul de solidaritate socială este o regulă de drept fiind o regulă obiectivă. iar “mijloacele” controlului social manifestă o flexibilitate.

existenta unui sistem de pregatire si mai ales de examinare care sa permita detectarea si atestarea acestor calificari.existenta unei ierarhii de functii. conventie si drept. din observarea faptelor sociale.Relataţi despre solidarismul lui Emile Durkheim. ca şi vocaţie. În acest context geneza (originea) normelor juridice trebuie căutată în mediul social. ci necesitatea coeziunii sociale în vederea îndeplinirii funcţiunii sociale a fiecărui individ şi a grupurilor sociale 34. Durkheim face distincţie dintre două feluri de nevoi umane. în special. Norma juridică ce se impune nu are ca fundament protecţia drepturilor individuale.1. sancţiunile juridice. 34.3. 4). ceea ce implică diviziunea socială a muncii şi un alt tip de coeziune socială – solidaritate organică.dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale. si. si anume: 1).de temelie în studiile sale de sociologie a religiilor. Astfel. ca sancţiuni precis reglementate şi aplicate de organe sociale bine determinate sînt un mijloc de conservare a grupurilor sociale.preponderenta procedurii scrise in desfasurarea activitatii cotidiene . Corespunzător celor două tipuri de solidaritate socială.separarea functiilor de conducere de proprietatea asupra mijloacelor de productie. a birocraţiei şi a statului raţional-legal din Vest. Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept: .Explicaţi atitudinea lui Max Weber faţă de dreptul natural. unele cu nuanta strict juridica. În această lucrare.preponderenta calificarii ca regula de acces la diferitele functii. Durkheim distinge două tipuri de norme juridice: dreptul represiv (dreptul penal) care se aplică dacă se încalcă solidaritatea mecanică şi dreptul restitutiv (dreptul familiei.Analizaţi ideea de raţionalizare progresivă a dreptului prin prisma concepţiei sociologico-juridice a lui Max Weber. deoarece nu vizează „sensul obiectiv al acţiunii”. . Astfel.2. decat sa o inlocuiasca si sa o aplice.Într-o altă lucrare importantă.dreptul material relativ. 33.Solidarismul 34. intr-un fel. 2). ceea ce inseamna: 5). Weber a argumentat faptul că religia este una dintre cauzele cele mai importante.dreptul material supranatural (mistic si religios). Pe de altă parte oamenii au nevoi diverse şi aptitudini diferite. dreptul are o natură socială şi nu se poate distanţa de interdependenţele sociale.2. Max Weber face o descriere ideal .Stabiliţi legătura dintre justiţia statică şi justiţia dinamică după ideile lui Emile Durkheim El considera ca in societate exista doua categorii de solidaritate umana: a) solidaritatea mecanica. adica de legaturi de subordonare clar stabilite. in sfarsit 7). care explică diferenţele de dezvoltare dintre culturile Occidentale şi cele Orientale. . In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei. el a adus o contribuţie valoroasă în dezvoltarea metodologiei ştiinţelor umaniste şi. aceasta este la randul sau inserata intr-o ordine legala pe care nu face. Totodată.tipica a birocratiei. Weber defineşte statul ca o entitate ce posedă monopolul asupra folosirii legitime a forţei. altele cu reverberatii in planul dreptului. Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic. Politica.existenta unui corp de reguli impersonale ce delimiteaza clar sferele de competenta. clientela si altele. Sociologia weberiană este numită şi „sociologie comprehensivă”. drepturile si obligatiile fiecaruia. 33. (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp. . cu excluderea altor criterii cum ar fi relatiile de rudenie. prin invocarea a sapte mari caracteristici. Cercetînd viaţa socială. 6). şi a subliniat importanţa protestantismului ascetic care a condus la naşterea capitalismului. Durkheim consideră că toate cunoştinţele trebuie obţinute din experienţă.continuitatea principiilor pe care se bazeaza autoritatea. comercial) pentru protejarea solidarităţii organice. Pe de o parte sînt nevoile comune care pot fi satisfăcute prin ajutor reciproc şi care solicită din partea oamenilor aptitudini similare care generează o solidaritate socială denumită solidaritate mecanică. rational (procedural sau institutional). Norma juridică apare ca o variabilă schimbătoare în funcţie de nevoile istorice şi aspiraţiile grupurilor umane. a ştiinţelor politice. deplin existente si la institutiile juridice. ci „sensul gîndirii”. 3).

conditia publicitatii “per a contrario”. in conceptia lui Carbonnier. vointa individuala a omului are o deosebita importanta. astfel ca solidaritatea mecanica le genereaza pe cele represive iar cea organica pe cele restitutive 34.3. de asemenea isi insuseste teza sustinuta de Durkheim a dreptului . viziunea spiritelor mai putin dogmatice.1. Aceste doua tipuri de solidaritate determina crearea a doua categorii de legi. Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza. sau al unor subculturi. societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele. nesanctionata judiciar pe plan civil. Carbonnier considera insa ca pentru a ne afla pe taramul non-dreptului nu este suficienta incalcarea normei juridice.Teoria non-dreptului 35. de altfel. In legatura cu prima viziune. o alternativa a dreptului. Carbonnier imparte interpretarea fenomenelor de non-drept in doua arii de investigatii: relevarea raportului ierarhic dintre drept si non-drept si relevarea raportului cronologic dintre drept si non-drept. l-a determinat pe J. conduitele umane. Nondreptul este un fenomen marcat de inexistenţa dreptului în domenii în care s-ar fi impus prezenţa sa. fapt des intalnit in cazurile in care contradictiile interne tind sa neutralizeze juridicitatea acestor fenomene sociale. In relatie cu cea de-a doua viziune.Definiţi conceptul flexibilităţii dreptului în concepţia lui Jean Carbonnier. 35. nondreptul nu se confruntă cu dreptul injust sau cu subdreptul. In cadrul factorilor de non-drept.Non-dreptul ca o alegere individuala – este al doilea sector al inventarului lui Carbonnier. acesta din urmă înţeles ca produs al unor categorii sociale. El isi insuseste teza existentei dreptului si in societatile primitive. Exemple de non-drept sunt: infractionalitatea nerelevanta pe plan penal si nulitatea virtuala. fireste. Situatiile de fapt sunt reflexe ale dreptului. “Absenţa dreptului din cadrul unor raporturi umane în care el ar fi putut exista şi influenţa. Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale. .Non-dreptul ca un dat social. dreptul este un mod de conduita creat de colectivitate. Alegerile oamenilor sunt exprimate difuz sau organic: a) Alegerile difuze – in opinia lui Carbonnier dreptul este facultativ. sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele sociale ca fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. Potrivit autorului. care releva caracterul principal al fenomenelor de non-drept fata de cele de drept. el demonstreaza conceptia potrivit careia numai dreptul ar constitui regulatorul vietii sociale. “Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii” stabilea Emile Durkheim In conceptia sa. b) Autoneutralizarea dreptului – Carbonnier asociaza autoneutralizarea dreptului cu un sarpe care isi musca coada. viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan. ar avea trei mari surse de alimentare: a) Autolimitarea dreptului – unde se precizeaza existenta locurilor de non-drept: dreptul de azil pare a fi o insula de non-drept penal. in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale. ci si in cea religioasa prin diferite forme de protestantism. situatiile de amicitie reprezinta pe langa un non-drept.Raportul cronologic intre drept si non-drept Aceasta problematica incheie studiul lui Carbonnier. un drept mai rudimentar. Deci.b) solidaritatea organica. locuintele proprietate personala sunt mai greu supuse presiunii juridice (perchezitii sau vizite la domiciliu) decat locurile publice. proclama si locuri de non-drept fata de fapta vizata si anume ascunzatorile.invocandu-l pe vestitul Tao. prin regulile sale. infractiunile care apartin partii speciale a Codului Penal si contin in latura lor obiectiva. conceptie pozitivista. existenta non-dreptului este pusa in evidenta doar in raport cu dreptul. Carbonnier să se oprească asupra acestui aspect şi să elaboreze «ipoteza nondreptului » . Raportul ierarhic intre drept si non-drept Carbonnier deduce o dualitate a ipotezelor: .Evaluaţi raportul dintre stat şi individ la Emile Durkheim.viziunea juristilor care pronunta caracterul primar al dreptului si caracterul secundar al formelor de nondrept. acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a societatii. deoarece un individ care face parte dintro actiune juridica va alege sau nu un comportament juridic prevazut de norma. c) Rezistenta la drept – este al treilea fapt al non-dreptului ca un dat social. Non-dreptul nu se manifesta doar in viata laica a individului. b) Alegerile organice – in viziunea lui Carbonnier acestea sunt identificate pe de o parte cu situatiile de fapt si pe de alta cu situatiile de amicitie.

pentru dreptul natural „renăscut” este caracteristică întoarcerea vizibilă la aspectele reale şi concrete ale practicii juridice. care după Kant.Dreptul natural renăscut 36. Excesele pozitivismului juridic au generat la mijlocul secolului XX tendinţa de revenire la principiile dreptului natural. Francois Geny a fost acceptat ca fiind cel care si-a consacrat opera studiului procesului de creare a dreptului. orientat către învăţătura lui Thomas d’Aquino despre raţionalitatea ordinii divine a Universului şi dreptul natural ca manifestare a acestei ordini raţionale. în mãsura posibilului. cu spiritul vremii.Apreciaţi contribuţia lui François Gény la dezvoltarea doctrinelor neonaturaliste.3. În cadrul învăţăturilor teologice sunt două curente principale: a) curentul tomist (şi neotomist). Teoria contractului social se dezvoltã în epoca modernã si contemporanã sub forma dreptului natural renãscut. Spre deosebire de tomişti. 38.Comparaţi teoria clasică a dreptului natural şi teoria dreptului natural renăscut. inclusiv definiţia germanilor drept „rasă . elaborarea stiinþificã a dreptului pozitiv si constã în regulile de conduitã pe care raþiunea le extrage din natura omului si din legãturile sale cu lumea. 3) “dat”-ul raþional care reprezintã direcþia fundamentalã ce asigurã.Diversitatea concepţiilor neonaturaliste 37.dezvoltat in raport invers proportional cu non-dreptul. în care orientarea tradiţională la valorile aprobate în mod flexibil se combină cu noile adieri.3. aşteptări şi tendinţe. reprezentanţii învăţăturilor protestantiste neagă o asemenea cunoaştere şi se orientează înainte de toate la Sfânta Scriptură ca izvor al legilor divine. În general. mediul necesar nasterii normelor juridice de drept administrativ. 4) “dat”-ul ideal care este o simplã tendinþã cãtre o organizare dezirabilã a raporturilor juridice. ascendent de la teza lui Aureliu Augustin despre voinţa lui Dumnezeu ca temelie şi izvor al dreptului natural. Prin “dat”-ul dreptului Francois Geny înþelegea întrunirea celor patru elemente constitutive. Nazismul sau naţional-socialismul este o ideologie totalitară care a fost aplicată în timpul dictaturii naţionaliste a lui Adolf Hitler în Germania între 1933 şi 1945. 37. 36.2.Prezentaţi elementele novatorii a teoriei dreptului natural renăscut. În limitele întregului curent jusnaturalist învăţăturile teologice în mod tradiţional ocupau poziţiile dominante. In viziunea acestuia procesul de creare a dreptului este inevitabil legat de conceptele de “dat” si “construit” în drept182.Prezentaţi ideile fundamentale a doctrinei naţional-socialiste. O asemenea stare de lucruri dovedeşte sensibilitatea gândirii jusnaturaliste faţă de problemele actuale ale realităţii juridice şi posibilitatea de a propune răspunsurile şi soluţiile sale. Condiþii care nu creeazã prin ele însele reguli juridice dar prescriu contururile. Unul dintre reprezentanţii 36. 36.Doctrina naţional-socialistă a statului şi dreptului 38.1. Pozitivismul juridic era învinuit că prin legitimarea oricărei samovolnicii autoritare în calitate de drept a contribuit la negarea valorilor obiective ale dreptului şi la afirmarea samovolniciei legalizate în condiţiile totalitarismului. care formeazã baza oricãrui sistem juridic183: 1) “dat”-ul real sau pur natural ce rezidã în acele condiþii care stau la baza umanitãþii.Identificaţi cauzele renaşterii ideilor dreptului natural. încercându-se explicarea necesitãþii apãrãrii unor drepturi esenþiale ale omului în societate. Acestea sunt pe scurt:Naţionalism etnic. au avut de suportat o eclipsă de un secol.1. Autorul a operat astfel o distincþie între ceea ce “preexistã” fenomenului juridic si ceea ce se naste din explorarea acestuia prin intermediul stiinþei si tehnicii juridice. 2) “dat”-ul istoric care nu este altceva decât “dat”-ul natural consolidat de istorie. fãrã a fi calificate explicit ca drepturi naturale. care recunosc cunoaşterea raţiunii ordinii divine. şi b) curentul protestantist (şi neoprotestantist). În acest nou context modelul tradiţional al confruntării dreptului natural cu dreptul pozitiv capătă un nou conţinut şi este pe larg folosit în calitate de temelie iniţială pentru analiza critică a ideologiei antijuridice şi practicii totalitarismului şi legislaţiei lui delicvente. Aceste drepturi sunt proclamate în unele documente internaþionale. Nazismul a evidentiat in permanenta primatul actiunii asupra gandirii.

-Ordinea paşnică şi spontană a societăţii – un drept viu ce constituie ordinea juridică directă a societăţii.Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale:eliminarea şomajului. a identităţii contrariilor. implicit. Dreptul este un fapt social. Potrivit acestora (A. Spre deosebire de emoţiile morale. stimulînd dezvoltarea social. de la folosirea unui mecanism statal de legiferare. nici în ştiinţa juridică. E.Descrieţi ideile lui Nicolae Petrajiţky ca fondator a teoriei psihologice a dreptului. negând orice adevăr al dreptului.Anticlericalismul. de norma juridică în general. ajung şi reprezentanţii doctrinelor sociologice. fiind dezvoltată în lucrările savantului L. nici în deciziile judiciare.Anticomunismul.eliminarea inflaţiei devastatoare extinderea producţiei de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăţi standardul (nivelul) de viaţă al claselor de mijloc şi jos. emoţiile juridice nu sînt libere. realitatea juridică cuprinde trei niveluri: -Propoziţiile abstracte ale dreptului – sînt elaborate de către stat. care trebuie să se adapteze intereselor legitime. ştiinţa empirică cercetează existenţa umană sub aspectele fizic şi psihic. Duguit etc. în cercetările lui Retrasycki.2. În concepţia lui Ehrlich. -Regulile de decizie privind conflictele între indivizi ţi între grupuri – elaborate de tribunale.Prezentaţi ideile fundamentale a şcolii dreptului liber. Comte.stăpână” (Herrenvolk).Analizaţi influenţa şcolii istorice a dreptului şi filosofiei hegeliene asupra doctrinei naţionalsocialiste. 40. Nevoile grupurilor sociale se schimbă mai repede ca dreptul. Durkheim. El nu este imuabil. manifestările de voinţă. Jurisprudenţa trebuie să coreleze legislaţia cu condiţiile concrete în care se aplică dreptul. O doctrină desprinsă din şcoala istorică germană este cea naţional-socialistă. La ideea unei interpretării libere a dreptului. prin studierea actelor juridice de aplicare a dreptului. 38. ayînd la bază viaţa lăuntrică a omului. un stat bazat pe ideea de spirit al naţiunii. Acest lucru se poate face cu ajutorul observaţiei directe. promotorul dreptului.LPetrasycki. aparţine laturii psihice şi poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoţionale şi intelectuale. ci în societatea însăşi. . Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate. -singur 39. Teza fundamentală a concepţiei sale este următoarea: centrul de greutate al evoluţiei dreptului nu se găseşte nici în legislaţie. rezultă că naţional-socialismul nu reţine decât raţiunea de stat pe care Führerul este singurul chemat să-l conducă şi să-l judece. dar încerca să se îmbine şi cu concepţii ideologice economice recunoscute pe plan internaţional. În plan politic această disoluţie a dreptului a echivalat cu disoluţia oricărei idei democratice şi. emoţia juridică face parte din sfera emoţiilor irnperativ-atributive. a realităţilor juridice dinamice. cu dispariţia individului din sfera politicului. 38. Sarcina sociologiei juridice Ehrlich o vede în investigarea dreptului viu. pentru o bună perioadă de timp.Eugenía (omorârea raselor „sclave” şi a celor „parazitare” pentru a purifica „rasa stăpână”). a faptelor sociale în drept.Rasismul şi antisemitismul. ceea ce în opinia teoreticienilor naţional-socialişti. dominarea asupra oamenilor.1. locul ei fiind luat de statul totalitar care are propria sa raţiune de a fi. Într-un mod succint.) dreptul trebuie considerat ca un fapt social. Dreptul. prin intermediul raţiunii. degajată de asemenea din concepţia lui Hegel. ca fenomen al existenţei. Bazat pe noţiunea de spirit al poporului. În felul acesta dispare. riguros si eficace. Teoria psihologică a fost întemeiată la începutul sec. In timp ce emoţiile morale se caracterizează prin adeziune liberă. Negarea dreptului se datorează şi folosirii abuzive a concepţiei hegeliene. adică dincolo de norma scrisă.3. El este un fenomen emotiv. gândită de Savigny. naţional-socialismul adoptă o doctrină a acţiunii întemeiată pe iraţional şi pe mistica politică.Teoria psihologică a dreptului 40. L. a jurisprudenţei. în opoziţie totală cu dreptul. ca o expresie a forţelor sociale.Evaluaţi doctrina naţional-socialistă în contextul vieţii social-politice contemporane. anumite elemente ale ideii "spiritul poporului" au fost preluate si speculate de doctrina national-socialista si au servit la justificarea arbitrariului nazist care nu s-a abtinut însa. poate duce la identificarea dreptului cu forţa. Individul nu mai este.1.Şcoala dreptului liber 39. raţiunea de drept. posesia asupra lucrurilor. contrar tezelor scolii istorice a dreptului. El îşi concentrează atenţia asupra studierii fenomenului dreptului. La baza întregului drept sînt faptele juridice ca: obişnuinţa. Al XX-lea. dar în sens negativ.

deoarece o altă persoană poate să insiste şi să impună realizarea acestei emoţii . . Normele juridice. Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate străină. prescripţii juridice obligatorii pentru toţi subiecţii de drept. astfel. ce-şi găseşte expresie în actul normativ. Dreptul autonom constituie emoţiile generate de îndemnul conştiinţei. Dreptul se divizează în drept autonom şi drept pozitiv. reprezintă o reflecţie a emoţiilor. stabilind. fiind o emanaţie a statului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful