Antipsihoticele sau neurolepticele sunt un grup de medicamente utilizate in tratamentul unor boli psihiatrice grave, cum ar fi schizofrenia, paranoia

sau parafrenia, caracterizate, intre altele, prin importante tulburari cognitive si de constiinta cu pierderea capacitatii de autoapreciere a bolii. Termenul de antipsihotic se refera tocmai la capacitatea acestor medicamente de a fi eficace in tratamentul psihozelor. Termenul de neuroleptic se refera la faptul ca aceste medicamente, daca se administreaza in doze suficient de mari, cum sunt cele utilizate in tratamentul psihozelor, determina o serie de semne si simptome caracteristice, incadrate in ceea ce s-a numit sindrom neuroleptic. Sindromul neuroleptic se caracterizeaza in principal prin 4 tipuri de manifestari: efect antipsihotic, efect sedativ, un sindrom extrapiramidal si un sindrom vegetativo-litic si endocrin. In general se accepta ca termenii antipsihotic si neuroleptic sunt sinonimi, dar in literarura anglo-saxona se prefera termenul de antipsihotic, pe cand in literatura de limba franceza se prefera termenul de neuroleptic. Cercetarea preclinica a medicamentelor antipsihotice sau neuroleptice intampina mari dificultati neintalnite in general la medicamentele cu efecte somatice. Este vorba in primul rand de lipsa modelelor experimentale. Este foarte greu de spus daca animalele prezinta manifestari psihopatologice, de genul iluziilor patologice sau halucinatiilor, daca animalele gandesc, pentru a nu spune daca prezinta elemente de gandire patologica, daca animalele pot prezenta sau nu boli psihice asemanatoare celor de la om. De altfel, chiar si la om, cel putin unele din manifestarile psihopatologice le cunoastem numai in masura in care le relateaza bolnavul, neavand practic la dispozitie nici o metoda paraclinica de obiectivare a acestor fenomene. Aceasta a facut ca efectul antipsihotic sa fie descoperit practic intamplator, iar cunoasterea mecanismului de actiune sa fie posibila printr-un demers mai degraba de tip asociativ decat de tip cauza-efect. Faptul ca toate medicamentele antipsihotice blocheaza receptori dopaminergici a permis aprecierea, unanim acceptata astazi, ca medicamentele antipsihotice actioneaza prin blocarea receptorilor dopaminergici. Mecanismul de actiune este confirmat indirect si de faptul ca medicamentelecare cresc cantitatea de dopamina din creier pot produce halucinatii si alte efecte psihotice. Din momentul statuarii acestui postulat, evaluarea preclinica a unui posibil efect antipsihotic la om s-a facut prin teste care evalueaza, in principal, in ce masura substanta de cercetat blocheaza receptorii dopaminergici din creier la animal. Este de remarcat ca, in fapt, este vorba de evaluarea unui mecanism de actiune, si nu a unui efect. Probabil ca acesta este unul din principalele motive pentru care, timp de aproape 50 de ani, nu au fost descoperite sau inventate medicamente antipsihotice, care sa aiba alt mecanism de actiune decat blocarea receptorilor dopaminergici.

Desigur ca acest mecanism de actiune este important, dovada eficacitatea clinica incontestabila a acestor medicamente, atribuita blocarii receptorilor dopaminergici din creierul limbic. Problema delicata o reprezinta insa suportabilitatea acestor medicamente, deoarece acelasi tip de receptori sunt implicati si in reactiile adverse ale medicamentelor respective. Blocarea receptorilor dopaminergici din sistemul nigrostriat este responsabila

a diacilglicerolului si inozitoltrifosfatului intracelular. blocarea receptorilor dopaminergici din hipotalamus este responsabila de cel putin unele din reactiile adverse de tip vegetativolitic si endocrin. . asa numitele antipsihotice atipice.870 s-a dovedit insa complet lipsita de eficacitate fata de manifestarile psihotice din schizofrenie. cu exceptia receptorilor 5-HT3 care sunt de tip canale ionice pentru sodiu. actionand prin cresterea activitatii fosfolipazei C si. D3 si D4 sunt cuplati cu proteine de tip Gi si actioneaza prin scaderea cantitatii de AMPc intracelular. D4 si D5 se gasesc la nivelul creierului limbic si in cortex. toti din categoria receptorilor cuplati cu proteine G. Receptorii 5-HT1 sunt cuplati cu proteine de tip Gi. Receptorii serotoninergici Receptorii serotoninergici fac parte din categoria receptorilor cuplati cu proteinele G. care este mai bine suportata si care prezinta o oarecare selectivitate pentru receptorii D4. Speranta este aparent sustinuta de unele antipsihotice. actionand prin scaderea cantitatii de AMPc intracelular. tot receptorii de tip D2 sunt implicati si in reactiile adverse ale acestor medicamente. a oferit noi sperante privind posibilitatea obtinerii unor medicamente antipsihotice lipsite de reactiile adverse caracteristice. a aratat ca receptorii de tip D2 si nu receptorii de tip D1 sunt implicati in efectul antipsihotic. cum ar fi clozapina. desi aceste medicamente continua sa aiba efecte blocante dopaminergice. pe cand receptorii D1 si D5 sunt numiti receptori de tip D1 (D1 like). actionand prin cresterea sintezei de AMPc intracelular. Un progres important l-a constituit cercetarea structurii receptorilor dopaminergici si stabilirea subtipurilor acestora. Receptorii D1 si D5 sunt cuplati cu proteine de tip Gs. Avand in vedere ca toate aceste antipsihotice noi actioneaza si asupra altor receptori decat cei dopaminergici. receptorii D2. Aparitia unor substante blocante selective. receptorii de tip 5-HT4-7 sunt cuplati cu proteine de tip Gs. potasiu si calciu. In baza celor de mai sus. Din pacate insa. o atentie deosebita a fost acordata receptorilor serotoninergici. Blocarea acestor receptori ar putea fi responsabila de mai buna tolerabilitate a medicamentelor respective. actionand prin cresterea cantitatii de AMPc intracelular. astfel incat progresul adus de sulpirida pare sa fie mai degraba unul de cunoastere a fenomenului decat unul de utilitate practica medicala propriu-zisa. iar receptorii de tip 5-HT2 sunt cuplati cu proteine de tip Gq. prin urmare. Se stie ca exista cinci tipuri de receptori dopaminergici notati cu D1-5. Faptul ca receptorii D3.de efectele extrapiramidale ale acestor medicamente. Totusi. D3 si D4 sunt numiti de obicei receptori de tip D2 (D2 like). pe langa unele particularitati legate de efi cacitate. iar receptorii D2. care poarta numele de cod L-745. noile antipsihotice aparute in ultima vreme. poate chiar de unele aspecte ale efectului antipsihotic. Prima substanta cu inalta selectivitate pentru receptorii D4. dar nu in sistemul striat sau hipotalamus. se caracterizeaza printr-o mai buna suportabilitate. inclusiv a sulpiridei care blocheaza selectiv receptorii de tip D2.

Este greu de afirmat care explicatie corespunde realitatii. iar unii si in periferie. pe langa receptorii dopaminergici. endorfinele. precum sumatriptanul. dar un sindorm extrapiramidal relativ slab exprimat. in special in ceea ce priveste manifestarile extrapiramidale. dar si in eliberarea unor neurotransmitatori. Neurolepticele atipice. adrenalina etc. tinand seama de implicarea acestor receptori in producerea fenomene lor psihotomimetice de catre unele substante halucinogene. care este un agonist al receptorilor 5-HT1B si 5-HT1D. de a gasi un alt mecanism de actiune antipsihotica decat blocarea receptorilor dopaminergici si de a obtine in acest fel medicamente antipsihotice eficace. iar blocantii selectivi ai acestor receptori prezinta proprietati anxiolitice la animale de laborator. Toate aceste discutii au avut drept obiectiv. in special extrapiramidale. ale neurolepticelor clasice sau tipice. avand in vedere ca blocarea receptorilor 5-HT2A creste eliberarea de dopamina in corpul striat. Exista autori care afirma ca. Cel mai mare interes pentru efectul antipsihotic par sa prezinte la ora actuala receptorii 5HT2A.Receptorii serotoninergici sunt prezenti in sistemul nervos central. Receptorii 5-HT2C par sa fie implicati in mod special in fenomenele de anxietate. dar fara riscurile. care sunt mai bine suportate in terapeutica. si au fost implicati in variate functii ale sistemului nervos central. ei fiind bine reprezentati incortex si in sistemul extrapiramidal. Aceasta explicatie ar putea conduce la ideea unor noi medicamente antipsihotice care sa actioneze selectiv asupra receptorilor serotononergici. cum este LSD. Una din aceste explicatii are in vedere posibilitatea ca blocarea receptorilor 5-HT2A sa aduca un plus de efect antipsihotic fara un efect extrapiramidal. se aduc doua explicatii. numite uneori si antipsihotice atipice. care prezinta efect anti psihotic. In principiu. O a doua explicatie sustine posibilitatea diminuarii efectelor extrapiramidale datorate blocarii dopaminergice prin blocarea serotoninergica. cum sunt clozapina. blocheaza si receptorii serotoniner gici de acest tip. cum ar fi acidul glutamic. avand in vedere ca agonistii selectivi ai acestor receptori sunt capabili sa produca anxietate si panica la om. dopamina. sau neuroleptice de generatia a II-a. cu cat raportul intre blocarea receptorilor 5-HT2A si blocarea receptorilor D2 este mai mare. cat si a receptorilor 5HT2A. Receptorii de tip 5HT1 au fost implicati in producerea efectului antidepresiv al noilor medicamente antidepresive. olanzapina sau risperidona. si in efectul antimigrenos al unor medicamente. dar ideea cea mai agreata pare sa fie aceea ca cel mai bine suportat efect antipsihotic se obtine printr-o blocare simultana atat a receptorilor de tip D2. probabil de aceeasi intensitate ca si neurolepticele clasice. Receptorii 5-HT2 prezinta de asemenea un interes deosebit. . fara implicarea receptorilor dopaminer gici. sunt o serie de medicamente relativ recent intrate in terapeutica. exprimat explicit sau nu. care inhiba selectiv recaptarea serotoninei. in special legat de faptul ca noile antipsihotice atipice. Receptorii 5-HT2A au fost implicati in mecanismul de producere a halucinatiilor de catre unele substante halucinogene. cu atat fenomenele extrapiramidale sunt mai putin exprimate. iar medicamentul devine mai efi cace fata de simptomele negative ale bolii psihice. in special receptorii 5-HT1A si 5-HT1B.

fiind de 11 pentru ziprasidona. S-au emis foarte multe ipoteze privind mecanismul de actiune al acestor medicamente si posibilitatea ca efectul antipsihotic sa poata fi obtinut si printr-un alt mecanism de actiune decat blocarea receptorilor dopaminergici de tip D2. 6. unele din neurolepticele atipice blocheaza de asemenea receptorii serotoninergici de tip 5-HT1A si 5-HT1B sau impiedica recaptarea serotoninei sau a noradrenalinei. spre exemplu.3 si respectiv 0. Cel mai probabil este insa ca efectul antipsihotic sa fie produs si de aceste medicamente tot prinblocarea receptorilor dopaminergici de tip D2. uneori de mare importanta in tratamentul anumitor forme de psihoze. ceea ce le asigura in plus un efect antidepresiv.5 pentru clozapina. . clozapina si olanzapina facind parte din categoria neurolepticelor atipice.9 pentru pentru risperidona. In plus de aceasta. Spre exemplu. se afirma uneori ca toate neurolepticele sunt la fel de active fata de manifestarile pozitive ale psihozelor (de exemplu halucinatiile). precum clorpromazina si haloperidolul. Probabil ca acest caracter atipic este asigurat tocmai de faptul ca aceste medicamente actioneaza concomitent asupra mai multor tipuri de receptori farmacologici ceea ce este semnalat uneori in literatura de specialitate prin sigla MARTA (multi acting receptor targeted antipsychotic). daca pentru neurolepticele clasice. raportul intre blocarea receptorilor serotoninergici si a celor dopaminergici este de 0.016. Astfel.Exista si studii care incearca sa acrediteze ideea ca ar exista si unele diferente de eficacitate. intre neurolepticele clasice si neurolepticele atipice. dar sindromul extrapiramidal sa fie antagonizat prin blocarea altor receptori farmacologici cum ar fi receptorii colinergici si in special a receptorilor serotoninergici de tip 5-HT2A. 4. pentru neurolepticele atipice acest raport este mult mai mare. nu numai de siguranta. ziprasidona. risperidona.4 pentru olanzapina. dar ca neurolepticele atipice sunt mai eficace decat neurolepticele clasice fata de manifestarile negative ale bolii psihice (de exemplu autismul). 5.

psihopatii Manifestari psihopatologice ce pot fi tratate: a. efectul antiagresiv este utilizat in psihiatrie pentru calmarea bolnavilor furioşi şi agresivi. nu pentru ca intarzie elaborarea raspunsului. indiferent de psihoza respectiva.reprezinta diminuarea globala a activitatii psihomotorii sub toate aspectele: scade activitatea motorie. Sedare 2. psihointelectuala. catatonia . Neurolepticele inlatura manifestari psihopatologice ce apar in psihoze. Sedarea . Neurolepticele produc scaderea agresivitatii. Bolile psihice sunt: . Efectul antipsihotic. Sindrom vegetativo-litic şi endocrin. Difera de sedarea produsa de sedative şi hipnotice. Efect antipsihotic 3. gandirea. 1). Pe animalele de laborator s-a demonstrat diminuarea pana la abolire a comportamentelor invatate. produc semne şi simptome ce constituie un sindrom neuroleptic caracterizat prin: 1.psihoze . iluzii patologice b.Neurolepticele pot influenta functiile cognitive: perceptiile. profunzime sedarii nu creşte foarte mult. halucinatii şi idei delirante c. creşte latenta cu care raspunde la stimuli (in special la cei intelectuali). senzatiile. Oricat s-ar mari doza. Sindrom extrapiramidal 4. in functie de complexitatea acestora: cu cat aceste sunt mai complexe. Pacientul raspunde mai lent la stimuli pentru ca nu prezinta interes pentru stimulii respectivi.nevroze . 2). Coma apare la doze foarte mari. Este mai degraba o stare de indiferenta activa. Daca se administreaza in doze suficient de mari. cu atat sunt mai uşor influentate.

Ideile delirante sunt caracterizate prin contrazicerea flagranta a realitatii obiective (idei de grandoare. Acest de tip de delir poate apare intre soti: partenerul convins nu este influentat de tratamentul cu neuroleptice. c. 4). Acestea sunt considerate de bolnav ca fiind reale.deprimarea centrului termoreglator cu transformarea organismului din homeoterm in poikiloterm. Dupa un timp. ce apare in schizofrenie. Sindromul piramidal (sindromul hiperton-hiperkinetic). acesta şi-o mentine aparent fara efort: “perna psihica“ pacientul se aşeaza in clinostatism şi i se ridica capul. de persecutie.stare de imobilitate. iar acesta ramane in aceasta pozitie ca şi cum ar avea o perna sub cap. sindromul piramidal.d. Unele idei sunt uneori argumentate foarte logic (delir sistematizat) ajungandu-se la convingerea unor persoane sanatoase → “delir a deux”.). etc.delir cu argumentarea mai putin logica a ideilor → schizofrenie. dispar la oprirea tratamentului. de urmarire). b. Delirul sistematizat nehalucinator → paranoia. Delirul sistematizat halucinator → parafrenie. pacientul se poate reinsera in societate. Uneori (mai ales la adolescenti). autismul a. realizandu-se hipotermia controlata: . auditive. Iluziile patologice sunt perceptii anormale (deformate) ale realitatii. acest grup de manifestari se numeşte criza de plafonare. tactile. Aceste manifestari apar de la inceputul tratamentului. Pacientul traieşte in 2 lumi (cea reala şi cea proprie) aflate in contradictie. 3). ochi deviati in sus. necesitand efort de adaptare. deşi contrazic realitatea obiectiva. Halucinatiile sunt perceptii fara obiect (vizuale. Trecerea frecventa de la una la alta este stresanta. se manifesta la nivelul capului şi gatului prin grimase. Sindromul vegetativo-litic şi endocrin este caracterizat prin: . Daca pacientului i se imprima o anume pozitie. deoarece medicamentele actioneaza numai asupra ideilor patologice. iar intensitatea lor este direct proportionala cu doza. pacientul renunta la una din cele doua lumi (de cea reala de obicei) izolandu-se de societate → autism. Catatonia . In urma tratamentului cu neuroleptice. Acest fapt este folosit in terapie. Neurolepticele produc o stare asemanatoare bolii Parkinson: rigiditate musculara cu lipsa supletei mişcarilor şi tremuraturi caracteristice ale membrelor. extensia capului. Delirul halucinant nesistematizat .

Se utilizeaza in tratamentul varsaturilor. cu consecinte diferite: → la barbat produce impotenta cu scaderea libidoului.este responsabil de sindromul vegetativo-litic şi endocrin 4. Deci. .creştere apetitul. creşterea rezistentei la hipoxie. creşterea libidoului. 3.efect antivomitiv la doze mult mai mici decat cele pentru producerea celorlalte efecte.se pot intampla accidente la trecerea din clino. Sistemul limbic . Fibrele intertalamice . . . Se poate utiliza in transplantul de cord. determinand efecte extrapiramidale (boala Parkinson). asupra carora neurolepticele actioneaza: 1. 2. galactoree. In cazul sistemului nigrostriat.scaderea intensitatii proceselor biologice. .hipotensiune ortostatica . Aceste efecte pot fi. . dopamina se afla in echilibru cu acetilcolina → blocarea receptorilor dopaminergici determina creşterea ponderii relative a acetilcolinei. deci.este responsabil de sindromul extrapiramidal. Hipotalamusul .in ortostatism → pacientul este sfatuit sa se ridice lent. Nucleul motor al vagului .creşte secretia de prolactina. se fac asocieri cu blocante colinergice centrale: Trihexifenidilul (Romparkin). sau pentru scaderea febrei in cazuri de exceptie. contracarate prin blocarea receptorilor colinergici. Intensitatea efectului este direct proportional cu intensitatea blocarii receptorilor. In SNC exista zone bogate in receptori dopaminergici. → la femeie produce amenoree.determina creşterea apetitului 5. in tratamentului bolii Parkinson.nu se cunosc efectele produse. Sistemul nigrostriat .efectul antipsihotic se datoreaza blocarii receptorilor de la acest nivel. fiind asociat cu creşterea in greutate. exista o situatie mai speciala: la acest nivel. Mecanismul de actiune al neurolepticelor Neurolepticele blocheaza receptorii dopaminergici.

receptorii D2 sunt cuplati cu Gi → scade cantitatea de AMPc . fiind deci cuplati cu Gi .receptorii D1 sunt cuplati cu Gs → creşte cantitatea de AMPc . . Dozele administrate şi suportate de bolnavul psihic sunt foarte mari in comparatie cu o persoana normala. dar au efect extrapiramidal intens.receptorii D5 (D1-like) este o varietate de D1. la care bolnavul are comportament normal. acestea se numesc neuroleptice de tip sedativ cu potenta relativ mica.receptorii D3 (D2-like) este o varietate de D2. II. 2). III. Apoi doza se scade pana se obtine doza minima.Receptorii dopaminergici sunt cuplati cu o proteina G: . fiind deci cuplati cu Gs De efectele antipsihotice şi extrapiramidale sunt responsabili doar D2-like nu şi D1like. Utilizarea neurolepticelor 1). deoarece astfel scade frecventa recaderilor. In tratament se fac asocieri intre acestea şi blocantele colinergice centrale. Recaderile frecvente determina evolutie spre dementa. In tratamentul psihozelor . Alte neuroleptice sedeaza putin. Se mentine doza minima pentru o perioada lunga de timp. se numesc neuroleptice de tip incisiv (acestea au potenta crescuta). Cura cu neuroleptice are mai multe etape: I. ce cresc pana la atingerea unui platou cu obtinerea raspunsului maxim posibil. fiind deci cuplati cu Gi .receptorii D4 (D2-like) este o varietate de D2.unele neuroleptice au efect sedativ foarte mare in comparatie cu efectul extrapiramidal. Initial se administreaza doze.

Au potenta medie. B). Exista. . .Grupele chimice A).sunt folosite in tratamentul de intretinere. De asemenea. Se administreaza singur sau asociat cu alte medicamente.Tiolidazina . avand efect antidepresiv. Flupentixolul şi Clorprotixenul . blocheaza foarte putin receptorii D2 şi blocheaza probabil 5HT2 sau receptorul histaminergic H1.Haloperidolul . risc de sindrom extrapiramidal chiar şi la doze mici.radical alifatic . sunt 2 radicali: 1. ca sedative majore sau pentru cura cu neuroleptice. In doze mari (600-800 mg) se folosesc ca antiagresive. dar intensitatea efectelor este moderata. Neuroleptice butirofenonice . avand efect anxiolitic.nucleu piperidinic . R1 de la carbonul 2 este de obicei arid de electroni. In doze mici (1 cp de 25 mg) are efect antivomitiv. 2.este un neuroleptic incisiv (cu potenta mare) cu proprietati antipsihotice şi activitate antihalucinatorie şi antimaniacala maxima. Sunt neuroleptice majore.neuroleptice de tip incisiv sau dezinhibitorii. acestea au reactii adverse de mai mica intensitate. . Fenotiazine . C). Neuroleptice de tip tioxantinice .pe o structura de baza. Alte neuroleptice butirofenonice sunt: Clozapina şi Olanzapina. Au spectru farmacodinamic larg. R2 de la carbonul 10 poate fi (catena laterala): .Trifluoperazina şi flufenazina .nucleu asemanator cu fenotiozinele. dar atomul de N din inelul mijlociu este inlocuit de carbon. insa.nucleu piperazinic .Clorpromazina (cp de 25 mg) .este un neuroleptic sedativ. blocheaza şi receptorii D4 şi D5.este un neuroleptic de tip sedativ.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful