G.G.

Byron, De-aș fi din nou copil De-aș fi din nou copil, să stau În grota mea din munți1, sau poate Al nopții vînt în piept să-l iau, Plutind pe ape-ntunecate! Saxonii2 sunt greoi, trufași – Un suflet liber nu li0e rudă! Îi plac doar munții-abrupți, golași, Și stîncile ce-n val asudă. Ia-mi, Soartă,-averea înapoi! Ia-mi numele acesta mare! O, cum mi-e silă de slugoi Și de-ndoita lor spinare! Ci du-mă-n munții ce-i iubesc, De lîngă marea zbuciumată! Atît aș vrea – să pribegesc Pe unde-am fost copil odată! Sînt tînăr, dar mă voi simți Mereu străin în lumea asta. De ce nu știm cînd vom muri Ca să se termine năpasta? O dată am avut un vis De fericire, dar cu-o rază. Tu, Adevăr, mi l-ai ucis Trezîndu-mă la vechea groază! S-au dus toți cei ce i-am iubit, La fel, prietenii dintîi. Nădejdile cînd ți-au murit, Cu sufletul pustiu rămîi! Tovarății de chef te fac Să uiți, o clipă, de amar. Plăcerea, însă, nu-i un leac Al sufletului solitar! Ce trist e să-i auzi pe-acei Pe care simpla întîmplare, Sau rangul, sau vreuna alt temei Ți-i fac părtași de sărbătoare! Ci mie înapoi să-mi dați Prietenii, puțini da siguri, Și-i las pe-amicii dezmățați Cuprinși de-ale beției friguri!
1 2

Munții Highland din Scoția, pe care poetul i-a îndrăgit în copilărie, la o vîrstă foarte fragilă. Englezii.

Degrabă-ncoardă Lăuta pătimașă. să dorm în pace!4 Traducere de Petre Solomon G. dar mintea-mi sumbră Îmi cere să mă dau la fund În vreun ungher cu-adîncă umbră.. De dragul traiului curat Al celor cumpătați din fire. iar. un cuib mi-aș face În bolta cerului – sprea ea M-aș avînta. Sau va robi-o cîntul tău. Nădejdi în suflet de-mi tresaltă Le va trezi vrăjitul cînt. 4 Parafrazarea Psalmului LIV-6: „Și am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel. Byron.. bardule! Mi-e teamă Că-mi moare inima de dor. Traducere de Virgil Teodorescu 3 Aluzie la timiditatea binecunoscută a poetului. – Dă glas murmúrului sprințar.. Prelinsă. Cu mîna strunele desmiardă. lacrima ce caldă Va stinge árșița din gînd.. O va zdrobi un chin prea mare. Ca turtureaua de-aș putea Să zbor și eu. Mi-e duhul trist (din Melodii ebraice) Mi-e duhul trist. femeie.zîmbitoarea-ți față! Aș părăsi fără-un oftat Acest bîlci plin de strplucire. ce-mi dădeai Speranțp și alean în viață. Un cînt barbar și-adînc tu cheamă. Aș vrea de oameni să mă-ascund3 – Nu că-i urăsc. Zvîrlită într-al nopții hău. Nu susur dulce de izvor. Vreau lacrimi. ca să zbor și să mă odihnesc?” .Iar tu. Nici tu putere nu mai ai În gingaș . căruia nu îi plăcea să întîlnească necunoscuți sau să fie privit de străini.G. Hrănită-a fost cu întristare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful