Presiunea fiscala Efortul fiscal este suportat de contribuabili, platitorii sau suportatorii, sau cu alte cuvinte de catre cei

care detin venituri, care detin o avere sub o forma sau alta si nu in ultimul rand ca importanta consumatorii finali. Datorita tendintei de repercutare a impozitelor, adevaratii suportatori ai impozitelor sunt persoanele fizice, populatia. Sarcina fiscala este o povara, un rau necesar pe care fiecare dintre noi o suportam mai greu sau mai usor, in functie de capacitatea contributiva a fiecaruia. Capacitatea contributiva are o dimensiune economica, sociala dar si una psihologica. Reactiile contribuabilului sunt generate de influentele directe din partea impozitelor, de presiunea fiscala, dar si de cele indirecte, din partea mediului social, economic, familial, pentru persoanele fizice, mediul concurential, legislativ, pentru persoanele juridice. Presiunea fiscala poate fi cuantificata atat in cifre absolute, cat si in cifre relative, cu posibilitati diferite de apreciere a efortului fiscal. Atat in literatura de specialitate cat si in practica fiscala se utilizeaza indeosebi indicatorul: rata presiunii fiscale. Rata presiunii fiscale se calculeaza de regula la nivel macroeconomic si are doua forme: -rata presiunii fiscale globale si -rata presiunii fiscale in sens restrans. Prima forma a ratei ne arata raportul veniturilor publice obtinute pe cale fiscala si cotizatiile sociale in produsul intern brut. Cea dea doua forma ne arata raportul impozitelor si taxelor, fara a mai tine seama de cotizatiile sociale in produsul intern brut. Acest indicator permite comparatii internationale deosebite cu privire la fiscalitate si efortul fiscal, in limitele folosirii cifrelor relative. Semnificatia ratei fiscalitatii ca procent este diminuata de particularitatile de calcul economic si contabil al veniturilor fiscale la nivelul societatii. Din punct de vedere economic trebuie avut in vedere ca o parte a resurselor publice obtinute pe cai fiscale se vor intoarce in economie sau in bugetul familiei, sub forma unor cheltuieli publice, care constituie resurse pentru unii agenti economici sau avantaje generatoare de economii pentru persoanele fizice (educatie gratuita, medicamente gratuite etc). Din punct de vedere contabil, nivelul presiunii fiscale este influentat de faptul ca impozitele si taxele vor finanta alte prelevari obligatorii in diferitele forme pe care le prezinta acestea la nivelul administratiilor publice. De exemplu, din impozite si taxe

Analizand acest grafic se delimiteaza doua zone in functie de randamentul maxim in punctul M corespunzator unei rate a presiunii fiscale b: zona din stanga unde veniturile fiscale cresc si zona din dreapta unde veniturile fiscale scad. ofera astfel diverse motive de comparatii la nivel international. in esenta. In tara noastra rata presiunii a evoluat.sunt platite si obligatiile fiscale ale angajatilor unor institutii publice. Curba este in functie de rata presiunii fiscale si volumul prelevarilor obligatorii catre bugetele publice. comportamentul contribuabililor legat de eficacitatea impozitelor de la un anumit nivel al ratei presiunii fiscale. de la 57% in 1990 la 38. dar si in comportamentul si reactiile contribuabililor. desi rata fiscalitatii creste. 34. . sub media fiscalitatii tarilor dezvoltate („spre exemplu SUA 32%. Marea Bntanie 34%. intre tari. care tranziteaza bugetul pnntr-un proces de afectare obligatorie si publica. un indicator de masurare a partii veniturilor extrase din productie. Germania si Grecia 40%. cotizatiile sociale etc.9% in 1992. Aceasta a doua zona este caracterizata prin faptul ca impozitele si cotizatiile sociale cresc atat de mult incat veniturile fiscale scad prin distrugerea bazei impozabile si prin sustragerea de la impunere. dar si in timp. 34. ne arata cu ajutorul unei curbe. Rata presiunii fiscale. Tinand seama de aceste restrictii. care ii va purta numele. Cresterea sau descresterea impozitelor si taxelor genereaza schimbari multiple variabilele politicilor financiare de alocare si redistribuire a resurselor. rata presiunii fiscale „este. Acest indicator este astfel denaturat de calcule economice conventionale si incetatenite in timp. impozitul pe salarii.8% in 1991. exprimata in cifre relative. Cu alte cuvinte de la un anumit prag al presiunii fiscale randamentul impozitelor scade. in loc de a fi lasate liber la dispozitia initiativei private. Totusi fiscalitatea este excesiva in Romania daca tinem seama de capacitatea contributiva a romanilor.0% in 1994 ceea ce arata o scadere a gradului de fiscalitate in anii ”90. In acest sens americanul Arthur Laffer.

persoane si raspundere civila. Traditie si capacitate de adaptare. alaturi de politicile de alocare si politicile de finantare a deficitului bugetar. Totusi exista o anumita zona pe grafic in care randamentul este aproximativ sau aproape de maxim. contribuabilul gasind acea interpretare favorabila a prevederilor legale dupa care se poate ascunde pentru a nu declara in totalitate sau in parte masa impozabila. Baza politicii fiscale este utilizarea impozitelor si taxelor ca parghii si instrumente financiare de interventie a autoritatilor publice in economic si societate si de orientare a comportamentului contribuabililor. Daca rata presiunii fiscale creste peste punctul optim b va creste si evaziunea fiscala! Evaziunea presupune sustragerea de la impunere. Daca prima forma este sanctionata drastic de legile fiscale. pag 16-28 . cat si la nivelul sectorului privat. legale sau ilegale.Sistemul fiscal romanesc. punct insa tangibil din punct de vedere teoretic. a materiei impozabile de la impunere. al asigurarilor de bunuri. Oradea 1999. Sub amprenta teoriilor keynesiene.]1[1] - Politica fiscala [Politica se defineste ca o activitate in domeniul conducerii sau o conceptie cu privire la activitatea de conducere. al creditului. care se realizeaza cu incalcarea legii. fiind in fond o politica bugetara. Politica fiscala este parte a politicii financiare. pe cand repercusiunea fiscala presupune transmiterea. si evaziunea nefrauduloasa care se realizeaza fara a se incalca legea. volumul veniturilor fiscale in conditii de crestere economica de incalzire a economiei pe seama resurselor publice. politica vizeaza subdomenii economice. Aceasta zona se poate delimita prin efectul fiscal. precum si datorita unei aplicari defectuoase a legii. Impozitele reprezinta principala sursa de atragere a veniturilor la bugetul statului si totodata cea mai eficace cale de interventie. prelevarile fiscale 1[1] Morar Ioan Dan . Acest fenomen este posibil datorita lacunelor legilor fiscale. al asigurarilor sociale. Evaziunea fiscala se poate defini ca fiind totalitatea procedeelor. atat la nivelul sectorului public. Cei mai multi specialisti grupeaza evaziunea in: evaziunea frauduloasa sau frauda fiscala. mai simplu este a se compara pozitia fiscalitatii unei tari cu a alteia. Cand este vorba de domeniul financiar. cea de-a doua este privita ca o lacuna a legii fiscale. in parte sau in totalitate.Punctul maxim M de impozitare poate fi greu determinat. precum cel bugetar. corespunzatoare unei anumite rate a fiscalitatii intre a si c de preferabil b.Editura Treira. translarea sarcinii fiscale. cu ajutorul carora se realizeaza sustragerea. care genereaza posibilitati de interpretare si lasa loc arbitrariului. consumatori sau investitori.

Comportamentul contribuabilului. Scutirile la plata impozitelor. Cand o parte castiga. Rolul economic al statului se oglindeste mai ales prin politicile sale interventioniste. Obiectivele politicii fiscale. si anume acelea de revigorare a economiei si de asigurare a unui nivel minim de venituri pentru toti membrii societatii. aceasta se bazeaza si pe alte categorii valorice bugetare cum sunt alocatiile bugetare. se contrapune echilibrului pe care il stabileste piata libera. creditul fiscal. Keynes spunea ca statul trebuie sa intervina si are interesul sa intervina. cat si prin constrangerile impuse prin legile fiscale. consumatorii realizeaza venituri indestulatoare.si-au extins rolul lor mai ales dupa deceniile al III-lea si al IV-lea ale secolului nostru. iar aceasta exista atata vreme cat economia este prospera. Stabilitatea politica este insa o rezultanta a pacii sociale. dar cineva le va suporta pe acestea. in calitatea sa de persoana suverana de drept public. Pentru a evita acest lucru. cineva trebuie sa piarda. Se pare ca cea mai eficienta masura interventionista pe cale fiscala este reducerea ratei presiunii fiscale si nu acordarea de avantaje in mod selectiv. metode. prin sistemul de avantaje fiscale. se vor regasi ca efecte de levier. politici proprii finantelor moderne. iar instabilitatea politica devine un fapt real. Impozitele ofera posibilitati nebanuite de interventie. care au la baza anumite categorii valorice. In acest context. Daca insa economia este in suferinta. care declanseaza interese atat de partea contribuabililor cat si de partea statului. reprezentand de fapt ceea ce reprezinta „interventionismul pe seama impozitelor'. amanarile la plata. impozitele sunt cotate ca fiind cele mai eficiente parghii financiare. de parghie in randamentul impunerii. in raport cu economia de piata. reducerile. „Daca statul inseamna puterea si daca cei care detin puterea doresc sa o pastreze. si aceste avantaje fiscale in speta. Cei care beneficiaza de scutiri si alte avantaje sunt fericiti. care functioneaza astfel. statui trebuie sa se ingrijeasca de bunul mers al economiei. cat si posibilitatea sa o faca. Oamenii cer socoteala guvernantilor pentru situatia lor precara. atat in economia reala. societatea este zguduita de convulsii. cu efecte stimulatorii dar si corective. ca parghii financiare de orientare si influentare. Interventionismul statal in economie se realizeaza printr-o serie de practici. subventiile. Mecanismul de reglare a nivelului veniturilor in societate pe seama impozitelor. iar afacerile intreprinzatorilor sunt profitabile. cat si pe piata financiara. Statul intervine in economie si societate pentru a modifica unele variabile ale echilibrului economic. sau se bazeaza si pe instrumentele creditului si asigurarilor si alte mijloace de interventie. ca investitor dar si consumator. au o conotatie sociala. printre care un loc important il ocupa impozitul. . Interventia statului nu se limiteaza la instrumentele fiscale. atunci ei sunt interesati sa existe in tara un climat politic cat mai linistit. sunt elemente de distorsionare a economiei libere. poate fi influentat prin impozite. in comportamentul contribuabililor care se vor obisnui sa caute interpretari favorabile la legea fiscala.

agricultor) sau situatia sociala (casatorit. sau cheltuiala. indiferent de forma de proprietate. in industrie. liber profesionist. agenti economici privati si de la populatie. politica fiscala vizeaza urmatoarele grupe de posibile actiuni sau finalitati de realizat: In primul rand. Cei care concep politica fiscala. Dimensionarea veniturilor fiscale. cat si a cheltuielilor publice trebuie deci. averea. Dreptul trebuie sa fie doar mijlocul de asezare a impozitului si nu inspiratorul sau. realizata tinandu-se seama de capacitatea contributiva a contribuabililor in conditii reale economice si sociale.Ideal ar fi un tratament egal pentru toti contribuabilii. In al doilea rand politica fiscala vizeaza provenienta resurselor financiare ale statului. sau o orientare a cheltuielilor publice catre unele sectoare de mai mica importanta si care nu reusesc o recuperare a efortului public). de rectificari legislative inseamna a practica masuri administrative autoritare mai excesive. In cazui contribuabililor persoane juridice. creand perturbatii in activitatea financiara. pensionar. Problema care sta in fata politicii fiscale este de a stabili. Schimbarea regulilor unui impozit. servicii sau in agricultura si alte ramuri. antreneaza modificari importante asupra masei impozabile si asupra platitorilor de impozite. sau simplu spus in functie de posibilitatile de procurare a resurselor publice. ajustate. mediul social in care se implementeaza (adica ocupatiile majore ale celor ce muncesc. criteriile de . cu criterii precum capacitatea de munca a contribuabilului persoana fizica. copii sau alte persoane in intretinere) etc. sau cel putin cautarea asa-numitei justitii sociale. date de evolutia economiei reale si stabilitatea sociala. indiferent de forma de proprietate care sta la baza capacitatii contributive a contribuabilului. fiecare generand un anumit tip de contribuabil). de a plati impozitele si taxele impuse. functie de care se contureaza in fapt capacitatea contributiva in general a contribuabililor. care este venitul. politica fiscala stabileste volumul resurselor financiare ale statului. sau pot opta pentru diferentieri in functie de anumite obiective economice sau sociale. Volumul veniturilor fiscale depinde apoi de nivelul de dezvoltare economica si eficienta muncii. Politica fiscala trebuie sa tina seama astfel. generate asupra alocarilor de resurse. pot opta pentru un tratament egal. presupun existenta unui control fiscal supradimensionat. echitabil pentru toti contribuabilii. In perioada actuala. de asemenea si de conditii sociale. Pentru a reusi o reforma fiscala. A uza prea mult de prevederi legale in materie fiscala. acestea. Prea multe prevederi legislative cu privire la impozite. de unde provin resursele financiare: de la sectorul public. politicile fiscale diferentiaza tratamentul fiscal in functie de baza de impunere. concret si corect. de realitatea economica in cadrul careia se aplica. Marimea acestora este data de capacitatea contribuabililor de a contribui. e indispensabil sa se reduca sarcina globala a impozitelor.Daca sistemul fiscal este cuprins de practica exonerarilor fiscale acestea degradeaza sistemul fiscal. felul activitatii pe care o desfasoara (salariat. Variabilele politicii fiscale Scopul politicii fiscale este acela de a asigura echilibrul bugetar si financiar in anumite conditii. cu efectele de rigoare. Se poate intampla uneori ca nevoia de resurse sa fie supradimensionata (de exemplu un sector public prea dezvoltat. In acest context.

exonerari pentru activitatea de cercetare etc. Asa se vorbeste in literatura de specialitate despre „impozitele directe contra impozitelor indirecte. care pot fi identificate mai corect la nivel local.Felul impozitelor pare a fi un criteriu mai important din punctul de vedere al celor care concep politica fiscala. . daca sunt asezate corect si bine dimensionate. fata de cele centrale. in al patrulea rand. care sa fie modalitatile de acordare a facilitatilor fiscale. de rezidenta etc. in defavoarea unicitatii impozitului. variabilele. in comparatie cu impozitele indirecte. care sa fie ponderea impozitelor pe venituri fata de cele pe avere sau pe cheltuiala. cum se determina capacitatea contributiva a contribuabilului si altele. Pentru a raspunde acestor intrebari. Structura veniturilor fiscale si randamentul impozitelor sunt influentate in mod direct de aceste coordonate aratate mai sus precum si de factori independenti de sistemul fiscal. Acestea sunt concretizate in scutiri de ia plata impozitelor. ca un impozit pe capital. politica fiscala stabileste structura si modalitatile de acordare a facilitatilor fiscale. Unele impozite au un efect pozitiv dintr-un anumit punct de vedere. Cu privire la numarul prelevarilor. proprii sistemului fiscal. reduceri la plata. in functie de anumite obiective ale politicii fiscale. deduceri din masa impozabila. fata de cele pe veniturile persoanelor juridice. cum sunt produsul intern brut natura si amplasarea institutiilor publice sau marimea sectorului public. cu virtuti stimulatorii asupra contribuabilului. a impozitului in sine ca suma de platit. Facilitatile fiscale reprezinta avantaje acordate de autoritatea publica. Criteriul cel mai important de dimensionare a veniturilor fiscale locale pare a fi structura nevoilor publice locale. despre impozitele locale fata de cele centrale' si alte asemenea sintagme. ca investitor si consumator. creeaza greutati. politica fiscala stabileste numarul si felul impozitelor. amanari la plata impozitului. Facilitatile fiscale. mai ales pe avere. Locul impozitelor locale. determina evolutia celorlalte variabile. in mod selectiv. Ce pondere sa aiba in veniturile fiscale impozitele directe. atat de partea organului fiscal. prin lege. genereaza efectul de parghie fiscala. Influentele.diferentiere a sarcinii fiscale tin de ramura de activitate. cum sa se acorde aceste facilitati persoanelor fizice. realitatea practica a impus varianta cu mai multe forme de prelevare. cat si de partea contribuabilului. creditul fiscal. in cadrul veniturilor publice. unor grupe sau categorii de contribuabili. de tipul de proprietate. este nevoie sa tinem seama de continutul economic al bazei de impunere. de faptul daca intreprinderea investeste sau nu. pe cand din alta viziune. care sa fie locul impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. pornesc de la o variabila determinativa si anume rata presiunii fiscale care. In al treilea rand. in functie de marimea sa. ne arata gradul de autonomie financiara a unitatilor teritorial administrative si modul de functionare a finantelor publice nationale. cu o anumita sursa bine determinata. practicarea amortizarilor accelerate. criteriu pe baza caruia se desprind o serie de intrebari. idee care circula in literatura de specialitate.

pag.Sistemul fiscal romanesc. 50-54 . Traditie si capacitate de adaptareEditura Treira. incurajarea exporturilor. incurajarea productiei agricole. 50-54 2[2] Morar Ioan Dan . achizitionarea de locuinte. Oradea 1999. Traditie si capacitate de adaptareEditura Treira.Sistemul fiscal romanesc. invatamant si alte astfel de ajutoare]2[2]. pag 16-28 4[2] Morar Ioan Dan .De regula avantajele fiscale se acorda pentru incurajarea investitiilor productive. pag.Sistemul fiscal romanesc. Oradea 1999. Oradea 1999. 3 [1] Morar Ioan Dan . Traditie si capacitate de adaptareEditura Treira.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful