You are on page 1of 5

Diferente masculin-feminin in cercetari actuale

Descoperirea apartenentei la un gen sau altul, formarea si dezvoltarea acestora, precum si
apartenenta la un anumit sex, reprezinta un proces important al dezvoltarii umane si constituie un
element principal al constiintei de sine.

Conceptul de gen se refera la diferentele psihologice, sociale si culturale dintre barbati si
femei, se refera la rolurile care sunt si pot fi asumate de catre indivizi, in timp ce conceptul de
sex se refera la diferentele biologice si anatomice ale acestora.

Exista numeroase si distincte teorii cu privire la o originea diferentelor de comportament
dintre barbati si femei. Aceste diferente sunt puse fie pe seama genului, fie sunt considerate ca
fiind rezultatele sexului.

Teoria lui Sigmund Freud
Dupa S. Freud, invatarea diferentelor de gen are lor in prima copilarie, bazandu-se pe
prezenta sau absenta organului sexual masculin. Prezenta acestuia echivaleaza cu “eu sunt baiat”,
iar absenta lui inseamna “eu sunt fata”. Conform lui Freud, numai diferentele anatomice
conteaza in copilaria mica.

La varsta de 4-5 ani are loc tranzactia oedipiana (idee complexului lui Oedip, provine din
mitul antic elenist al lui Oedip, acesta ucigandu-si tatal se casatoreste cu mama sa) : baiatul se
simte amenintat de disciplina si autonomia pe care tatal sau i le pretinde, inchipuindu-si ca tatal
vrea sa-l lase fara organul genital. La nivel inconstient, baiatul il considera pe tata drept rivalul
sau in ceea ce-l priveste dragostea si afectiunea mamei.

In privinta dezvoltarii feminine, Freud considera ca fetele sufera de “invidia penisului”,
intrucat nu poseda organul vizibil care ii face distincti pe baieti. Mama isi pierde din importanta
in ochii fetei deoarece nici ea nu poseda un astfel de organ. (se accepta/recunoaste clasarea pe
locul al doilea)

Dupa Freud, perioada dintre aproximativ sase ani si pubertate este una latenta, iar
pubertatea prin schimbarile sale biologice, va reactiva dorintele erotice intr-un mod direct. In
aceasta perioada cea mai mare importanta pentru viata copilului o au grupurile formate din
indivizi de acelasi sex.
Teoria lui Nancy Chodorow
Sociologul N. Chodorow a plecat in explicarea dezvoltarii genului de la teoria lui Freud,
facand insa modificari majore. Ea sustine ca o persoana invata sa se simta fata sau baiat in
functie de atasamentul, de la cea mai frageda varsta, fata de parintii sai. Autoarea pune accentual
mai mult pe mama, sustinand ca aceasta are o influenta predominanta asupra copilului in special
in prima etapa a copilariei. (atasarea emotionala de mama)

Atasamentul trebuie interupt la un moment dat pentru a se obtine o cunostinta separata a
sinelui. (copilului i se cere sa depinda mai putin de mama sa) Acest proces de desprindere are loc
in mod diferit

• Fetele tind sa ramana mai apropiate de mama, continuand s-o imbratiseze, sa o sarute, sa
o imite in ceea ce face – nu exista distantare brusca de mama.

• Baietii resping radical apropierea lor de mama, creandu-si intelegerea masculinitatii lor
prin ceea ce nu este feminin – devin stangaci in relationarea apropiata cu ceilalti,
reprimandu-si capacitatea de a-si intelege propriile sentimente dar si pe ale celorlalti.

Teoriile sociologice si cele sociobiologice
Unii autori considera ca exista diferente comportamentale, innascute, intre barbati si
femei, argumentand acest lucru prin faptul ca in majoritatea culturilor, vanatoarea si razboiul au
revenit, cel mai adesea barbatilor, iar cresterea si ocrotirea copiilor au revenit femeilor. Ei sustin
ca barbatii poseda tendinte biologice catre agresivitate, tendinte care lipsesc femeilor.

Conform teoriei lui G. Mead, bebelusii si copii mici se dezvolta ca fiinte sociale in primul
rand prin imitarea adultilor, imitare care are loc in cadrul jocului. Se trece de la simpla imitatie a
actiunilor adultilor la jocuri mai complicate, care au loc in jurul varstei de 4-5 ani, in care copilul
interpreteaza rolul unui adult. Mead denumeste acest lucru preluarea rolului celuilalt - invatarea
a ceea ce inseamna sa fii in pielea celeilalte persoane. Individul ajunge astfel sa distinga intre
“eu” (individul nesocializat, un ansamblul de dorinte si nevoi) si “pe mine” (sinele social).
Copilul ajunge sa-si dezvolte constiinta de sine de baza modului in care este vazut de ceilalti.

Familia ocupa un loc important in socializarea genului prin faptul ca furnizeaza un
ansamblul de roluri distincte in functie de sexul copiilor, roluri pe care acesta le va prelua
ulterior. Astfel, copii se joaca “de-a mama si de-a tata” constientizand existenta diferentelor
comportamentale intre cei doi, asumandu-si rolurile specifice fiecaruia. Se considera ca la doi ani
copii au deja o intelegere partiala a genului, stiind daca ei sunt fete sau baieti si stiind sa-i
catalogheze pe ceilalti.
Studiile interprinse pentru a determina gradul in care diferentele de gen sunt rezultatul
influentelor sociale, au arata ca adultii trateaza in mod diferit fetele de baieti.

De exemplu: intr-un experiment care a testat reactiile a doua grupuri distincte formate din cate
cinci mame, primului grup i-a fost prezentat un bebelus de 6 luni, despre care li s-a spus ca este
fetita – Beth, in timp ce celui de-al doilea grup le-a fost prezentat acelasi copil, doar ca li s-a spus
ca este baietel – Adrian.

Fetita primea ca jucarii papusi, pe cand baietelul primea trenulete, masinute. Prin urmare, desi
adultii considera ca se poarta nediscriminatoriu cu copiii, in fapt comportamentul lor este
determinat de diferenta de sex.

Dovezile faptului ca societatea diferentiaza clar indivizii in functie de gen se pot observa si pe
baza studierii programelor de televiziune, precum si a jucariilor destinate copiilor.

Leonore Weitzman, in 1972, a analizat cele mai cunoscute carti pentru copii descoperind
diferentele clare dintre rolurile genurilor. Astfel, baietii jucau roluri mult mai importante decat
fetele si desfasurau activitati care presuuneau putere si independenta (eroi, luptatori, politisti etc).
Pe de alta parte, fetele erau mai pasive (asteptau printii sa le salveze) si desfasurau activitati in
special in spatial interior (gateau, faceau curatenie etc) .

Se concluziona ca identitatea de gen reprezinta o componenta de baza a constiintei de sine, iar
formarea si dezvoltarea acesteia depinde de numerosi factori, atat biologici cat si socioculturali.
Diferente de gen si asumarea rolului sexual

Lavinia Tanculescu, 2007

Masculin Feminin

dreapta emisfera stanga

in spatiu orientarea in timp

18 luni-9 ani evolutia verbal 12 luni-6ani (fetele
vorbesc de 4 ori mai
repede)

6 minute durata medie 20 minute
conversatie la telefon

vazul simt erotic auzul

longitudinal vederea circulara

de ansamblu imaginea pe detalii

asociat cu pericolul miros asociat cu mesajele
(fum, foc, toxic) erotice (parfum florar)

datorita cromozomului Y biologie cromozomul X prezinta
barbatii sunt fara indoiala gene de rezistenta fizica cat si psihica
sexul slab

permanenta concurenta
(programati genetic)

Valorile umane de baza :

1. Puterea: statutul social si prestigiu;

2. Realizarea: success personal;
3. Hedonismul: placerea si satisfacerea senzuala a propriei persoane;

4. Stimularea: excitare, noutate si provocare;

5. Auto-directionarea: gandire independenta, creativitate;

6. Universalitatea: intelegere, apreciere, toleranta si protectie;

7. Marinimia: cresterea bunastarii oamenilor cu care persoana intra in contact;

8. Traditionalitatea: respect, angajament;

9. Conformitatea: cenzurarea actiunilor;

10. Securitatea: securitate, armonie, stabilitate.

Fiecare barbat poarta in sine imaginea eternului feminine, nu imaginea unei femei anume, ci
aunei femei in genere. Aceasta imagine este in fond o insusire ereditara transmisa din vremuri
stravechi si inscrisa in sistemul organic, un “tip” (arhetip) al tuturor experientelor liniei
ancestrale privind natura feminine, un sistem de adaptare mostenit.

Acelasi lucru e valabil si in ceea ce priveste femeia, ea are o imagine innascuta a barbatului.
Aceasta imagine fiind inconstienta, e proiectata intotdeauna asupra finite iubite si constituie unul
din temeiurile esentiale ale atractiei pasionale sau contrariul ei.

Anima- caracter erotic-emotional; se refera la tendintele feminine ce-l pot caracteriza pe barbat,
tendinte care corespund erosului matern.

Animus- cauta sa rationeze; contine tendintele masculine ale femeii, tendinte care corespund
logosului patern.

Bibliografie:

1. Giddens Anthony - Sociologie, Bucuresti 2001

2. Nancy Chodorow – The Reproduction of Mothering: Psychoanalysis and the Sociology
of Gendre, 1997

3. Sigmun Freud – Psihanaliza si sexualitate, 1994