You are on page 1of 17

Cap.

VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________

6.3 NITRURARTEA 6.3.1.Parametrii principali la nitrurare Nitrurarea este tratamentul termochimic care constă în durificarea stratului superficial prin difuzia azotului în ferită şi formarea în strat a unor nitruri complexe. Tratamentul termochimic constă în încălzirea produselor la temperaturi sub A1 (350 ÷ 600 0C) în medii capabile să cedeze azot atomic, menţinerea relativ îndelungată în funcţie de adâncimea stratului şi apoi răcirea de obicei lentă, fără necesitatea aplicării unui tratament termofizic ulterior. Se obţin obişnuit durităţi de ordinul 600 ÷ 850 HV, dar pot merge până la 1200 HV în strat, iar în miez 34 ÷ 38HRC. Efectul tratamentului termochimic asupra caracteristicilor stratului nitrurat este determinat de natura fazelor care se pot forma potrivit condiţiilor descrise de sistemul Fe-N conform figura6.12 [9]. Concentraţia azotului în orice fază a sistemului Fe - N este dată de următoarea relaţie: % N = KIPN2 (6.22) % N = KIIPNH3 / PH2 3/2 (6.23) KII ›› KI (6.24)

Pentru un amestec de 18% NH3 şi 82%H2 la 5000C, concentraţia de azot va fi de 0,06%. În timpul încălzirii şi menţinerii are loc disocierea amoniacului conform reacţiei (5) în urma căreia rezultă în prima fază atât hidrogen, cât şi azot în stare atomică, care apoi trec în stare moleculară. 2NH3 → 2N + 6N ↓ ↓ N2 3H2 (6.25)

Diagrama Fe-N are unele asemănări cu diagrama Fe-C (existenţa unui domeniu larg al austenitei, prezenţa transformării eutectoide). Azotul formează cu fierul două soluţii solide α şi γ nitrurile γ(Fe4N), ε(Fe2-3N), ζ(Fe2N); la
156

după răcire rapidă (călire) de la 600 0C + tratament sub 00C c. 9]. 01 a 8 . margini de grăunţi etc. ' 1 9 2 8 7 5 0 a M a rte n s ită b1 b 6 6 8 5 f 9 9 1 0 T 0 0 7 e m g 0 p t 0e 1 5 c γ b' d 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 γ ' A u s te n ită re z id u a lă ε +γ C o n ţin u tu l în a z o t (% ) c c6 . [5. Ca şi în sistemul Fe-C şi în sistemul Fe-N importanţa cea mai mare nu o prezintă sistemul de echilibru.răcire lentă de la 600 0C după nitrurare. c.13 [9] şi 6. azotul se acumulează în porţiunile cu imperfecţiuni ale reţelei (dislocaţii. Nitrurile.14. [9]Diagrama de echilibru Fe-N:b.curba de distribuţie a azotului în adâncimea stratului .b [9].a [9]. 6. dar micşorează adâncimea stratului figura 6. 1 6 0 d 1 d γ ' 5 .VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ concentraţii mai mari se formează şi FeN.13 [9] Durificarea diferitelor faze ale fierului nitrurat: a. 33 5 2 1 0 0 M a r te n s ită f g 3 1 5 3 1 b 1 5 e0 r a t u r a ( C ) γ ' c + + + γ'+α S e c E u t e c t i c Fig. Elementele de aliere măresc duritatea figura 6. ci sistemul metastabil cum se observă în figurile 6. apoi sub formă moleculară.14. Stratul nitrurat este format din două zone figura 6.9]: o zonă exterioară sau "stratul alb" constituită din nitrurile de Fe şi din nitrurile elementelor de aliere şi o zonă interioară sau strat de difuzie formată în urma difuziei azotului din stratul alb spre interior.) la început sub formă atomică. disociază şi pun în libertate azot. La presiuni înalte.microstructura stratului obţinut la nitrurarea la 600 0C şi răcire lentă. 6.12 a. 75 0 e γ ' 3 1 5 eγ ' a γ ' 4 2 g 0 . b.după răcire rapidă (călire) de la 600 0C. Fig. 6. cu conţinut ridicat de azot.Cap.12 [9]. 157 .14.15 [2.

31(8.c.38(0.69(2.4 hexagon hexagon c.37 6.3(13.6 1.f.f.06 8.1÷11.51 8.32(4.21) 4. 2.(c12) hexagon c.1) 6.(c12) c.3 [9] Caracteristicile nitrurilor principalelor elemente de aliere Raza Conţinutul Parametrii reţelei El.42 1.f.7÷7.c.30 1.56 0.6÷17 9.7 5.47 0.51 0.13(4.6 8.408 1.2÷11.8(6.1÷13.27 1.46 1.3÷5.5 3.98 (5.56 0.Cap.40 0.35 8.f.77) 3.48 11÷22.f.4 13.64 1.88 4.52 Fe2N(ξ) Fe3N(ε) Fe4N(γ) CrN Cr2N MoN Mo2N [%] 11.1 5.(c12) hexagon hexagon c.32) 14.62) Microduritate 260 450 1093 1570 630 (1570) Greutatea specifică [ g/cm3 ] 6.28) 4.439 0.9 11.11 4.51 0.802 4.4÷11.f.489 Mo3N Mn3N2 Mn2N Mn4N AlN TiN Ti3N W2N WN VN V3N.8÷6.3÷11.28) 4.2) 6.35 1. atomică de azot Reţeaua aA c/aA Nitrura chimic Fe Cr Mo 1.41 1.c.34(6.0÷3.c. c.53 0.6 1225 1994(2160) 6.(c12) c.1÷11.6 8.77 12.(c12) c.50 0.59 4.616 0.128 1.3 13.08 16.93) 8.98 ) 1.f.12 ) 4.5÷13.V2N ZrN NbN Nb2N TaN Ta2N hexagon c.3 5.8) 15.1 5.43(5.f.04 Temperatura de topire [ 0C ] 560(disociază) 670(disociază) 1500 (se disociază) 1650 600(disociază) 600 (se disociază) Mn Al Ti W V Zr Nb Ta 1.2 12(12.7) 400÷600 desc 3.35 6.8 5.118(4.c.VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ Tabelul 6.4÷6. c.2(6.8÷6.14 2.9 4.6(1.04) 5.7 11.c.f.c. 2.10(6.747 2.39 7.8 12.05 5.c.75 21.1 3.84 3. 2570 298 2300 descomp 3090 2050 158 .0÷21.c.96) 7.37 5.2950 1520 1900 1983(1530) 1396 1720 1060 1220 600(disociază) 2360.81 3205.88 3.4 8.

c.44 Se 159 .Cap.VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ SeN c. 4.f.

În cazul tratamentelor termochimice temperatura determină natura constituenţilor din stratul nitrurat şi prin aceasta caracteristicile acestuia (este urmărită în special duritatea.3. Tratamentul termochimic depinde de o serie de factori: temperatură. 5. Nitrurarea în gaz Nitrurarea în fază gazoasă se efectuează în mediu de amoniac la temperaturi de 500 ÷ 540 0C când are loc reacţia de disociere a amoniacului cu formarea la suprafaţa piesei a azotului atomic.9] Schema structurii stratului nitrurat 6.15 [2. Temperatura.VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ 1 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 4 6 8 1 0 1 2 0 A M C W o r M l n 0 0 . grad de disociere. adâncimea stratului. 1 0 0 2 S i N i 0 0 0 0 S C W 4 M N 6 i r i 8 n 0 00 2 1 0 1 2 Fig.6.14 [5. 9] Influenţa elementelor de aliere asupra durităţii (a) şi a adâncimii de nitrurare (b). 2 . 3 . fig. durată. etc. debit de amoniac. 160 .2.Cap. 6 . 5 .16 [2. 6.6. S S t r a t u l d t r a (t + a l b e c o ) F m 4 e b i N a ţ (i i n P o ) r i Z o n ă d e d ifu z ie F P e r i t a e r l i t a Fig.9]). 4 .

VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ În general temperatura pentru nitrurarea dură este sub cea eutectoidă.).17 [8. iar pentru treapta a-II-a încălzirea se face la 560 ÷ 580 0C când gradientul de disociere este adus la valori mai mari α = 45 ÷ 60 % şi se accelerează difuzia azotului spre interior. 5. 12. pe aceste considerente nitrurile devin mai grosolane. influenţând grosimea stratului nitrurat (0. după cum se vede în figura 6.6 mm. în funcţie de temperatura de nitrurare [8.16 Duritatea stratului nitrurat în limitele funcţie de temperatură pentru diferite calităţi de oţeluri [2. 26] Pentru scurtarea ciclului de nitrurare se aplică nitrurarea în trepte. 12].17 Variaţia durităţii în stratului nitrurat. Pe măsura creşterii duratei de nitrurare (la o temperatură dată) creşte şi grosimea stratului . Pe măsura creşterii temperaturii. Durata de nitrurare Are rolul de a asigura difuzia azotului spre miez.Cap. O L 8 C 0 40 5 0 6 0 0 7 0 80 0 0 5 0 0 0 2 0 4 0 6 0 Fig.3 ÷ 0. 1 1 1 8 6 4 2 0 4 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0 0 5 9 0 0 6 00 0 C 5 5 0 T i m p 4 8 h 0 0 0 0 C C 4 0 3 8 C 1 M 0 o C A 0 9 O 0 5 0 L C 3 5 .18 [8.6. la început se face o nitrurare la 480 ÷ 520 0C unde gradul de disociere α = 18 ÷ 25 % când se formează zona de compuşi. iar duritatea scade conform figura 6. creşterea are loc 161 . 12. deci creşterea accentuată a conţinutului de azot. normal între 500 ÷ 540 0C. 26].6. 9] Fig. toate procesele sunt accelerate începând cu disocierea şi continuând cu adsorbţia şi mai ales difuzia.

.Cap. 2 1 7 0 600 0 . de presiunea şi de viteza de curgere a gazelor . δN = 0. Pentru oţelurile de îmbunătăţire adâncimea de nitrurare δN se calculează suficient de exact cu formula: δN = 0. 4 1 1 9 0 0 0 2 0 4 0 6 0 8 0 0 2 0 4 0 6 0 Fig.NH 3 → N (α ) + 3 H2 2 (6. precum şi de suprafaţa pieselor. 8 0 0 C 1 5 0 550 C 0 500 C 1 3 0 0 . 1 . 12] Fig.075 t 500 [mm. Pentru determinarea valorii sale se pleacă de la reacţia de descompunere a amoniacului introdus în retortă la temperatura de nitrurare (6.6.] (6. 27].28): a ). Gradul de disociere determină concentraţia de azot activ absorbit pe suprafaţa pieselor conform figura 6.28) unde: N (α) este azotul dizolvat în ferită. 9. 26] Gradul de disociere Gradul de disociere al amoniacului depinde de temperatura de nitrurare.19 [3.19 Adsorbţia de azot funcţie de gradul de disociere [3.] (6..18 Variaţia grosimii stratului nitrurat [8.090 t 550 [mm. 162 .VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ însă relativ încet deoarece difuzia azotului (şi a carbonului) în nitruri ε din suprafaţă are loc lent.27) în care: ”t" este durata de nitrurare la temperaturile 500 0C în funcţie de durata de nitrurare respectiv 550 0C. 9..6.26).

29): b). în condiţiile de echilibru stabil între componentele gazoase ale atmosferei de nitrurare (6. Determinarea debitului optim se face experimental în funcţie de temperatura de nitrurare la o presiune de 20 mm.d ). amoniacul are timp 163 .. deoarece viteza de trecere fiind mică.40 540…560 40…60 600 35…50 650 50…70 Debitul de amoniac să se descompună.29) Din relaţia "b" se poate deduce presiunea parţială (deci cantitatea) a amoniacului nedisociat "c" care.4 [3] sunt arătate sugestiv valori stabilite experimental pentru gradul de disociere al amoniacului α....4 [3] Valorile gradului de disociere a amoniacului Oţeluri de construcţii Oţeluri rezistente la coroziune Temperatura de Gradul de Temperatura de Gradul de nitrurare disociere a nitrurare disociere a amoniacului amoniacului 0 0 [ C] [%] [ C] [%] 500…520 20…40 500 15…25 520…540 30…50 560 35…. pNH 3 = 3 1 ( pNH 3 ) disociat 1 − ( pNH 3 ) nedisociat pH 2 / 2 ⋅ pN 2 / 2 sau.NH 3 → 1 3 N2 + H2 2 2 (6..VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ Echilibrul metastabil al reacţiei "a" se prezintă prin reacţia "b"...30): c ).. Tabelul 6....α = ⋅ 100 = ⋅ 100. defineşte Gradul de disociere "α" al amoniacului (6. Adâncimea stratului Este influenţată de temperatură. Se stabileşte în Micşorarea debitului de amoniac duce la creşterea gradului de disociere.... duritate)... durata şi calitatea materialului folosit (compoziţie chimică. raportată la presiunea (cantitatea) iniţială de amoniac.Cap.[%] ( pNH 3 ) initial ( pNH 3 ) initial K p2 În tabelul 6. structură. col H2O în cuptorul de tratament termic.

CARBONITRURAREA 6.1.21 [3.4%N) având o durificare suplimentară faţă de carburare (60 ÷ 64 HRC) deoarece în strat apar carburi mai dure de tipul Metalx (CN)y în locul celor de tipul Fe3C. .băi de săruri se numeşte cianurare) la temperaturi situate în intervalul 550 ÷ 880 0C. La temperaturile înalte predomină difuzia carbonului figura 6.3 mm.3 ÷ 0.3 ÷ 0. ca atare. a presiunii de contact. . iar la temperaturi joase predomină difuzia azotului. a rezistenţei la uzură. de forma şi dimensiunile lor. 6.la arbori cotiţi δN = 0. δN = 0.. 164 . δN = 0.4. stratul superficial se va apropia din toate punctele de vedere de cel obţinut prin cementare.9%C) şi azot (0. iar martensita este saturată concomitent în carbon şi azot. roţi dinţate cu m ≤1.8 mm.2 mm. Parametrii principali la carbonitrurare Prin tratamentele termochimice de carbonitrurare se execută o cementare concomitentă cu carbon şi azot a stratului exterior.4 mm. Se aplică pieselor finisate din oţeluri carbon cu 0.05 ÷ 1mm. deci a durabilităţii prin formarea unor straturi superficiale îmbogăţite în carbon (0. la oboseală.20 [3. al pieselor în mediu gazos (când se execută în mediu lichid .. .4.2 ÷ 0. 12] şi..5 mm.2÷0.piese cu pereţi mai groşi de 2 mm.7 ÷ 0.VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ funcţie de solicitările la care sunt supuse piesele. respectiv rezultatele obţinute se vor apropia de cele ale nitrurării.1÷0. raport ce depinde de temperatură figura 6. cu granulaţie ereditară fină pentru creşterea durităţii superficiale. până la grosimi de 0.axe. astfel: . suprafeţe de rulare şi roţi dinţate cu m >2. tabelul 9.la piese cu pereţi subţiri (< 2mm) şi roţi dinţate cu m < 1. δN = 0.4 %C sau slab aliate. Comportarea straturilor carbonitrurate depinde de raportul în care se află conţinutul de carbon şi azot.8 ÷ 0. 7].Cap.

21 [3.34) 165 CO + H2O ⇔ CH4 NH3 .Carbonitrurarea la temperaturi înalte Carbonitrurarea la temperaturi înalte (800 ÷ 880 0C) se caracterizează prin faptul că la răcire au loc transformări atât în miez cât şi în strat.20 Variaţia concentraţiei de carbon şi de azot în funcţie de temperatură [3.2. cu cât oţelul este aliat într-un grad mai înalt sau are un conţinut mai mare de carbon şi cu cât durata şi temperatura de carbonitrurare sunt mai mari. 0 0 .6. fiind necesar să se aplice tratamente termice ulterioare. Capacitatea de carbonitrurare a atmosferei este definită prin intermediul potenţialelor termodinamice de carburi şi azot.31) (6. 5 N 7 0 0 8 0 0 9 0 0 1 0 0 0 Fig.33) (6.VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ 1 . tipul cuptorului şi viteza de curgere a gazelor. temperatura şi durata tratamentului. 5 C 3 2 1 0 5 5 0 6 5 0 7 5 0 8 5 0 1 .6. a căror determinare se face pornind de la reacţiile independente care se desfăşoară omogen sau eterogen în interiorul atmosferei (amestecuri gazoase): 2 CO ⇔ ⇔ ⇔ C (γ) + CO2 CO2 + H2 C (γ) + 2N2 N (γ) + 3/2 H2 (6.4. Tratamentele se efectuează în atmosfere controlate.32) (6.Cap. cu atât adaosul de amoniac este mai mic.12] Fig.7] Variaţia raportului %N/%C funcţie de temperatura de carbonitrurare 6. Astfel. constituite dintr-un gaz suport (endo sau exogaz) în proporţie de 70 ÷ 90 % la care se adaugă 2 ÷ 20 % CH4 şi 2 ÷ 10 % NH3. Definirea atmosferei de carbonitrurare se face ţinânduse seama de compoziţia oţelului.

….36) (6.este raportul dintre suma carbonului şi a hidrogenului în atmosfera iniţială.35) (6.reprezintă activitatea termodinamică a carbonului în austenită în prezenţa azotului. pCO2. raport a cărui valoare se menţine constantă pe durata carbonitrurării.reprezintă activitatea termodinamică a azotului în austenită în prezenţa carbonului.C pCH 4 3 2 (6. reprezintă presiunile parţiale ale componentelor gazoase respective.Cap.39) (6.etc.VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ Cu constantele de echilibru : K p1 pCO2 ⋅ a γ C .38) K p2 = K p3 = K p4 p H 2 ⋅ a γ N . la ecuaţiile constantelor de echilibru se adaugă şi ecuaţiile presiunilor parţiale: pCO + pCO2 + pCH 4 =A 3 pH 2 + pH 2 O + 2 pCH 4 + pNH 3 2 pCO + pCO2 + pH 2 + pH 2 O + pCH 4 + pNH 3 = P (6. N = p 2 CO pCO2 ⋅ pH 2 pCO ⋅ pH 2 O p 2 H 2 ⋅ a γ N . 166 . pCO.37) (6. aγN.N .C = pNH 3 în care: aγC. Întrucât potenţialele termodinamice (de carbon şi azot) se exprimă în funcţie de presiunile parţiale ale componentelor gazoase ce compun atmosfera.40) în care: A .C .

8 0 % C 0 0 . 2 2 % C N Fig. după carbonitrurare la 860 0C [8. respectiv a adaosului de amoniac asupra conţinutului de azot în stratul carbonitrurat.41) considerând starea standard .Cap.grafitul şi:   747 NN lg a γ N . 8 0 % . Pentru un anumit conţinut de carbon şi de azot din stratul carbonitrurat.22 Influenţa canţinutului de azot asupra diagramelor TTT la răcirea izotermă. în condiţii de echilibru dintre atmosfera de lucru şi austenita carbonitrurată. respectiv a azotului în prezenţa carbonului se utilizează următoarele expresii logaritmice care au fost stabilite avându-se în vedere similitudinea de condiţii în privinţa formării austenitei cu carbon. Experimental s-a dovedit că adaosul de amoniac nu modifică semnificativ potenţialul de carbon al atmosferei. 4 0 0 M = 0 2 0 0 0 s 1 9 0 C 1 0 0 1 1 0 1 3 0 1 4 0 167 . Referitor la valorile activităţilor termodinamice ale carbonului în austenită în prezenţa azotului. respectiv azot.105 Nc lg a γ C . mai puţin azotul. sistemul de ecuaţii stabilit permite calcularea presiunilor parţiale ale componentelor gazoase ce definesc atmosfera respectivă.VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ P . Atât carbonul cât şi azotul ocupă interstiţial golurile octaedrice din reţeaua γ a austenitei şi nici unul nu modifică entalpia de dizolvare a celuilalt:   2.6.453 − 1 − 5( N C − N N )  T (6. 8 0 A 0 1 = 0 7 0 1 C T c u s t 0 =C 8 6 0 6 0 0 0 .9 N 2 C  + − 0. 37] sunt sugestive pentru evidenţierea efectului punctului de rouă asupra conţinutului de carbon.22 [8.42) când starea standard este nitrura ε.37].C = lg  + 1. N = lg  + 0.6735 T 1 − 5( N C − N N )  (6. Curbele din figura 6.este presiunea totală a componentelor gazoase din incinta de lucru.

5 % N 0 .23 [11.1 % N γ − Fe 0 . Temperatura Stabilirea temperaturii optime se face în funcţie de compoziţia chimică a oţelului.6 % N 0 .8 % C 0 .6 % N 5 5 4 4 3 3 2 2 1 1 5 5 0 5 0 5 0 5 0 5 0 % C T = 08 7 0 C e n d o g a 3z + 2 . 6. 5 5 4 4 3 3 2 2 1 1 5 0 5 0 5 0 5 0 5 0 5 0 0 .3 % N 0 . 26] se arată influenţa temperaturii asupra asupra adâncimii stratului carbonitrurat.9 % C 0 .6 % N 0 .7 % C 0 .1 % N 11% C 11% C 0 .4 % N 0 . 5 % N H e n d o g 3a z + 5 % N H e n d o g a3 z + 1 0 % N H T 0 . punctul de rouă.3 % N 0 .7 % C = 08 3 0 C e n d o g a 3z + 2 .2 % N 0 .5 % N 0 . durata de menţinere.VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ Reglarea după necesităţi a potenţialului de carbon şi de azot impune să se controleze în permanenţă conţinutul de vapori de apă ( prin punctul de rouă ) sau cel al bioxidului de carbon.8 % C 0 .2 % N 0 .9 % C 0 . 5 % e n d o g 3 a z + 5 %0 .5 % C 0 . 6.2 % N 0 .4 % N 0 .24 [11.Cap. 1 % 0 . Tratamentul termochimic depinde de o serie de factori: temperatura. acestea definind potenţialul de carbon. etc. respectiv conţinutul în amoniac nedisociat pentru potenţialul de azot.7 % C 0 .9 % C 0 . fig.9 % C 0 .5 % N 0 .4 % N 0 . N e n d o g a 3 z + 1 0 5 % %N + % N = 1 .9 % C 0 .5 % N 0 . 168 .3 % N 0 .7 % C 0 . 1 5 % 0 .2 % N 0 .6 % N N H H H % C + % N = 1 . În figura 6. b) Curbele conţinutului de vapori de apă şi de amoniac nedisociat în raport cu carbonul şi azotul din austenită la 870 0C. proprietăţile care dorim să le obţinem.6 % 0 . 18.5 % N 0 .6 % C 0 . adâncimea stratului.5 % C 5 1 0 1 5 2 0 . de modificările dimensionale care pot să apară.23a şi b [18].3 % N 0 . Temperatura trebuie să fie uniformă în spaţiul cuptorului ( ± 10 ÷ 15 0C) pentru a asigura straturi cu adâncimi uniforme.9 % C 0 .7 % C 0 .5 0 5 1 0 1 5 Fig.6 % C 0 .2 % N 0 .5 % N N 0 .3 % N 0 .7 % C 0 .18. de utilaj.3 % N 0 .4 % N γ − Fe 0 .4 % N 0 . de structură.26] a) Curbele conţinutului de vapori de apă şi de amoniac nedisociat în raport cu carbonul şi azotul din austenită la 830 0C.2 % N 0 .6 % N N 0 .6 % C 0 .

când s-a terminat carbonitrurarea se coboară temperatura de la 870 0C la 800 0C atât cât trebuie să aibă piesele înainte de călire. răcit la presiune constantă şi sub acelaşi raport de amestec devine egală cu presiunea lor de saturaţie faţă de lichidul respectiv) a endogazului asupra concentraţiei de carbon şi azot în stratul carbonitrurat este importantă pentru urmărirea durităţii şi adâncimii stratului de difuzie fig 6. Durata de menţinere Determină adâncimea stratului de difuzie. 4 . 5 . 6 . 1 5 0 50 2 0 5 4 05 6 50 8 06 0 0 O t = L 9 C 0 1 5 m i n 0 0 0 0 0 0 .6.Cap. 6 . 3 . 2 . De exemplu.8 8 8 7 C 5 C. Adâncimea stratului carbonitrurat depinde de solicitările la care este supusă piesa şi de duritatea miezului. 1 0 6 8 3 0 8 5 2 8 4 0 7 3 6 0 . 2 .8 7 1 2 7 0 2 C. Călirea directă a pieselor carbonitrurate se face de regulă în ulei.26 [11].24 Influenţa temperaturii Fig. 7 .25 Influenţa duratei de menţinere adâncimii statului de difuziune [26]. 3 . 5 .7 9 0 3 4 8 0 3 0 Fig.8 0 3 C. Oţelurile cu conţinut mediu de carbon au durităţi în miez de 40 ÷ 45 HRC şi în mod normal necesită adâncimi ale stratului mai mici decât oţelurile care au o duritate în miez de 20 HRC sau mai mică. ("temperatura de rouă" este temperatura la care presiunea parţială a vaporilor unui component dintr-un amestec gazos. 169 . Tratamente termice după carbonitrurare Sunt tratamente termofizice de tipul călirilor.25 [2] Punctul de rouă se arată influenţa duratei de menţinere asupra Efectul conţinutului de amoniac şi a punctului de rouă adâncimii stratului carbonitrurat. asupra adâncimii stratului de difuziune [5].6.VI Tratamente_termochimice_-_parametrii_tipici_______________________________ 0 0 0 0 0 0 0 . În figura 6.

3. abateri de ± 10 0C pot duce la o creştere sau la o scădere a stratului de 10 ÷ 15 ori. 4 = 0 Fig. Carbonitrurarea la temperaturi joase Carbonitrurarea la temperaturi joase (550 ÷ 570 0C) se caracterizează prin faptul că la răcire nu au loc transformări structurale nici în strat şi nici în miez. pentru diferite adaosuri de amoniac. Adâncimea stratului este în funcţie de temperatură.0 0 0 . 6 T . La aceste temperaturi predomină pătrunderea azotului.45 %CO2. Gazul endo utilizat are un punct de rouă de -1 0C sau 0 0C şi conţine aproximativ 0. Se obţine în stratul nitrurat o zonă de combinaţie de 15 ÷ 25 microni şi una de difuzie mult mai mare. unde se poate forma o zonă subţire de carbonitruri (strat alb). 50 %CH4 + 50 %NH3. Depăşirea temperaturii de 590 0C duce la formarea austenitei care la răcire se va transforma în martensită (la răcirea în apă sau ulei) sau în perlită (la răcire lentă în gaze de protecţie). Ca atmosfere se pot utiliza: 50 %NH3 + 50 % gaz endo. durata de menţinere este de 1 ÷ 3 ore urmată de răcire în ulei. Gradul de disociere al amoniacului este de 20…40 %.4.5 mm.6 0 6 1 2 6. . 8 .6. e n d o e n d o e n d o e n d o e n d o 8 g 5 g g g g a z3 a 3z a 3z a3 z a3 z 0 + + + + + C 1 2 2 5 3 7 5 0 1 0 5 % N H 0 % N H 5 % N H % N H % N H . de 0.5 ÷ 1. carbonul pătrunzând doar po o adâncime de câţiva microni. NH3 + CH4 + O2.26 [11] Dependenţa potenţialului de carbon de punctul de rouă.

prezenţa carbonului împiedicând formarea fazei γ’ . 6 . 5 .38MoCrA109 .OLC45.amoniac. 4 . privind grosimea stratului carbonitrurat în funcţie de temperatura şi durata procesului. µm 0 0 0 0 0 0 . Performanţele obţinute. Structura şi adâncimea pot fi modificate schimbând regimul (temperatura şi durata) şi raportul endogaz . 5 1 .Fe4N. În stratul alb conţinutul de azot este de 9 % iar cel de carbon de 1 %. 3 . 2 .27 [37s] Influenţa parametrilor termici (A) şi temporali (B şi C) asupra grosimii stratului carbonitrurat la temperaturi joase: 1. 3. cu punctul de rouă în jur de 0 0C ± 1 0C ).6. 4 . sunt redate în figura 6. 2 . 20 %H2 şi 20 %CO. 1 2 4 6 8 1 01 B 2 4 Fig. 2. 1 A 0 0 5 0 0 6 0 0 ε µm 1 8 6 4 2 0 2 4 6 8 1 0 1 C 2 3 2 4 µm 0 0 0 0 0 0 0 .Fe2-3(C.27 [37] carbonitrurarea în amestec de 50 % amoniac şi 50 % endogaz ( 60 %N2.30MoCrNi20. 3 .N).În stratul de combinaţie (stratul alb) se obţin carbonitrurile ε .fier tehnic. 4.

CUPTOARE DE NITRURARE ŞI CARBONITRURARE .