MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV

Mucoasa gastrică are activitate secretorie ce constă în: - secreţie clorhidropeptică, cu rol în digestie; - secreţie de mucus şi bicarbonat de sodiu cu rol protector pentru mucoasă împotriva agresiunii clorhidropeptice. Reglarea secreţiei de acid clorhidric se poate face pe următoarele căi: - pe cale nervoasă parasimpatică, vagală, cu efect excitosecretor; - pe cale endocrină hormonală, prin hormonul gastrina, cu efect excitosecretor; - pe cale paracrină şi umorală: - prin histamină, cu efect hipersecretor; - prin PGE2 şi receptorii PG, cu efect hiposecretor; - prin somatostatină, cu efect hiposecretor. Calea nervoasă – impulsul nervos, pe calea nervului vag, eliberează neuromediatorul colinergic acetilcolina, ce stimulează receptorii colinergici M1 (din sinapsa ganglionară parasimpatică la nivelul plexului intramural) şi M3 (din sinapsa neuroefectoare parasimpatică), rezultatul fiind eliberarea de gastrină, histamină şi acid. Calea hormonală – hormonul gastrina, secretat de celule ale mucoasei gastrice, stimulează receptorii gastrinici de pe membrana celulelor endocrine şi parietale, rezultatul fiind eliberarea de histamină şi acid. Secreţia de gastrină este modulată prin mecanism de feed-back pozitiv sau negativ în funcţie de concentraţia de H+ şi pH. Calea umorală – histamina eliberată de mastocitele din mucoasa gastrică (sub influenţă vagală şi gastrinică) activează receptorii H2 situaţi pe membrana celulelor parietale şi secreţia acidă. Somatostatina, hormon secretat de hipotalamus şi de celulele pancreasului, inhibă secreţia de gastrină şi de acid. Prostaglandinele din seria E (PGE2) au efect citoprotector prin stimularea secreţiei de mucus şi carbonat acid de sodiu, stimularea troficităţii şi regenerării mucoasei şi prin stimularea fluxului sanguin în mucoasă. Verigile implicate în secreţia gastrică acidă sunt următoarele: - acetilcolina şi receptorii muscarinici; - gastrina şi receptorii gastrinici; - histamina şi receptorii histaminici H2; - anhidraza carbonică, ce favorizează formarea protonului H+; - pompa de H+, ce transferă ionul H+ din celula secretorie gastrică în lumenul gastric, reacţia protonului H+ cu anionul Cl- şi formarea HCl; - PGE2, prin receptorii specifici, diminuă concentraţia de AMPC. Dereglările în ceea ce priveşte secreţia gastrică conduc la hiperaciditate sau hipoaciditate. În funcţie de mecanismul fiziopatologic, stimulatoarele secreţiei gastrice acţionează astfel: - activarea receptorilor H2: histamina; - activarea receptorilor gastrinici: pentagastrin; - stimularea nespecifică: alcoolul etilic; - stimularea directă şi prin reflex condiţionat: substanţe amare şi aromatice (din specii vegetale). Pentru medicina veterinară prezintă o oarecare importanţă ultima categorie. Cu toate acestea, vom menţiona şi histamina, mai ales pentru efectele sale la nivelul organismului. Histamina este mediator al transmiterii histaminergice centrale şi periferice. Receptorii pentru histamină sunt H1, H2 şi H3. Activarea receptorilor H2 induce hipersecreţie gastrică şi este antagonizată prin antihistaminice H2. a. Efectele secundare tip H1 (antagonizate de antihistaminicele H1) sunt: - vasodilataţie cu hipotensiune şi tahicardie reflexă; hiperemie şi creşterea temperaturii tegumentelor; creşterea permeabilităţii capilare cu edeme; - dispnee (prin bronhoconstricţie şi creşterea permeabilităţii capilare); - colici abdominale, diaree. b. Reacţiile alergice de tip I, anafilactic imediat, sunt antagonizate de antihistaminicele H1 şi de adrenalină.

Medicamentele din acest grup îmbunătăţesc apetitul şi digestia prin stimularea funcţiilor secreto– motorii digestive, pe cale reflexă sau directă, cu urmări favorabile pentru întregul organism. Ca urmare a acestor acţiuni, se clasifică în mai multe grupe şi subgrupe (după Veturia Nueleanu, 2004): - Activatori ai secreţiilor şi motilităţii gastrointestinale: - substanţe digestive; - medicaţia rumenului; - vomitive; - purgative. - Moderatori ai secreţiilor şi motilităţii gastrointestinale: - antidiareice; - spasmolitice (antispastice); - antivomitive; - antiacide. - Reglatori ai motilităţii gastrointestinale; - Medicaţia hepatobiliară.

1. ACTIVATORI AI SECREŢIILOR ŞI MOTILITĂŢII GASTROINTESTINALE
1.1. SUBSTANŢE DIGESTIVE Substanţele digestive stimulează secreţiile digestive (salivară, gastrică, intestinală, pancreatică, biliară). Acestea acţionează prin impresionarea papilelor gustative ale limbii şi astfel declanşează pe cale reflexă stimularea secreţiilor digestive. Efectul acestor substanţe a fost demonstrat prin metoda prânzului fictiv la câine. Pentru a se obţine această acţiune, substanţele digestive se administrează cu 15 – 30 minute înaintea tainurilor principale având următoarele indicaţii terapeutice: anorexie, animale slăbite, stări de convalescenţă, hipoaciditate gastrică, dispepsii gastrointestinale, meteorizaţii cronice. Se împart în digestive amare, digestive aromatice, digestive saline şi digestive fiziologice sau înlocuitori ai secreţiilor digestive. A. Digestive amare Sunt reprezentate de droguri vegetale ce conţin principii amare, fără acţiune generală, care se folosesc pentru îmbunătăţirea apetitului şi digestiei. Mecanismul de acţiune este reflex: stimulul acţionează la nivelul papilelor gustative. Din plantele respective se prepară infuzii, decocturi, tincturi sau extracte care se administrează per os înaintea raţiei cu circa 30 minute în doze de 10 – 25 g la animalele mari, 2 – 5 g la animalele mijlocii şi 0,5 – 2 g la cele mici. Rădăcina de genţiană (ghinţură). Planta, Gentiana lutea din fam. Gentianaceae, conţine 1-3% gentiopicrină care prin păstrare trece în gentiogenină şi gentiamarină. Se folosesc tinctura şi extractul de genţiană. Rădăcina de păpădie. Drogul provine de la planta Taraxacum officinalis din fam. Compositae. Conţine taraxacină, tanin, inulină. Se recoltează toamna târziu, iar primăvara se recoltează frunzele. Ţintaura (fierea pământului). Se recoltează părţile aeriene în timpul înfloririi de la Centaurium umbelatum din fam. Gentianaceae. Conţine centaurină, eritrocentaurină, gentiopicrină. Frunzele de trifoi de baltă (trifoi amar) se recoltează de la planta Menyanthes trifoliata din fam. Gentianaceae. Drogul conţine glicozidul amar meniantina care prin hidroliză trece în meniantol şi glucoză. Schinelul. Se folosesc părţile aeriene de la planta Cnicus benedictus din fam. Compositae, care se recoltează în timpul antezei. În medicina umană se utilizează o tinctură neoficinală numită Tinctura amară care conţine principii active din ghinţură, fierea pământului, păpădie, precum şi din părţi aeriene de la pelin şi coji de portocale. Se poate folosi la animalele mici, câte 10 – 15 picături de mai multe ori pe zi. În F.R. X sunt trecute o serie de tincturi care se pot utiliza în acelaşi scop: tinctura de portocale, tinctura de genţiană, tinctura de nucă vomică.

2

15 – 0. Posedă şi proprietăţi antifermentescibile şi carminative. Codiţa şoricelului.1 – 0. Drogul conţine cel puţin 0.8% ulei volatile. Sămânţa de muştar negru (Sinapis nigra). Uleiurile eterice conferă drogurilor un gust agreabil şi miros plăcut care de asemenea contribuie la îmbunătăţirea apetitului. azulen. Usturoiul. C. Drogul provine de la planta Mentha piperita din fam. Drogul este reprezentat de părţile aeriene de la Achilea millefolium din fam. Chimenul (chimion).3 g la animalele mici.sau hipertone. carminativ şi antispasmodic intestinal. Se folosesc bulbii plantei Allium sativum din fam. Compositae.B. Drogul îl constituie fructul de la planta Pinpinella anisum din fam. un ulei eteric. apoi o substanţă amară – acidul antemic. cât şi direct prin stimularea receptorilor de la nivelul mucoasei stomacale (datorită uleiurilor eterice). Compositae. Se recoltează şi se usucă toamna. Drogul este reprezentat de fructul de la planta Phoeniculum vulgare din fam. Conţine acorină (principiu amar) şi un ulei volatil 2. fluidifică secreţiile. arsuri şi alte stări însoţite de pierderi de electroliţi. Se foloseşte fructul care este o pseudobacă. Pe lângă proprietăţile iritante. În astfel de situaţii se folosesc soluţiile izo. Rutaceae. adesea alături de principii amare. un ulei gras. posedă şi calităţi eupeptice. Acţionează atât direct asupra glandelor.2%) şi alicină (antibiotic). Rutaceae. anabsintină. Calamul aromatic (rizom de obligeană). din fam. exercitând astfel acţiune anticatarală. taninuri. Este pericarpul de la Citrus aurantium din fam. Digestive aromatice În această grupă se încadrează drogurile vegetale care conţin uleiuri eterice. liniştitor. Are aceleaşi utilizări ca şi muşeţelul şi codiţa soricelului. Umbelliferae. 3 . În urma administrării la animale se produc următoarele efecte: a) este digestiv şi activator al peristaltismului gastrointestinal. antiseptic. Acţiunea eupeptică se produce atât pe cale reflexă (datorită principiilor amare). în care predomină mentolul (50%). molură). Anasonul.5%. Are şi calităţi carminative. expectorante şi antiparazitare externe în special pentru păsările de colivie. Pelinul. Frunzele de mentă. Drogul conţine 1% ulei eteric. ser fiziologic şi soluţie hipertonică 10 – 20%. Umbeliferae. o cetonă. ulei de anason 1% în alcool. Liliaceae pentru conţinutul lor în ulei eteric (0. Drogul este reprezentat de inflorescenţa de la planta Matricaria chamomilla din fam. cât şi reflex. decocturi. Conţine un ulei volatil (1%). Conţine 0. datorită gustului lor care stimulează papilele gustative.5 . Drogurile aromatice se utilizează ca şi cele amare şi aproximativ în aceleaşi doze. Acaceae. Siropul de lămâie conţine 1% ulei eteric de lămâie (Citrus limon) din fam. antispasmodic. Clorura de sodiu se întâlneşte sub formă de pulbere. Feniculul (anason dulce. Planta se numeşte Artemisia absinthium. Muşeţelul. mucilagii. Labiatae. Digestive saline Digestivele saline măresc secreţiile gastrice şi trezesc apetitul. Se folosesc părţile aeriene care conţin absintină. Este un drog provenit de la planta Acorus calamus din fam. Se utilizează sub formă de infuzii. electuarii. Planta se numeşte Juniperus communis din fam. Tinctura de pelin se administrează în doze de 1 – 8 g la animalele mari şi 0. Se foloseşte ca şi anasonul. Se recomandă ca şi muşeţelul. apoi terpene. Drogul este reprezentat de fructul de chimen (Carum carvi) din fam. Compositae. Frunzele de mentă mai conţin de asemenea tanin. diaree. Dozele sunt de câteva zeci de grame la animalele mari şi câteva grame la animalele mici. Are aceleaşi utilizări ca şi anasonul. Umbelliferae. b) este resalinizant şi ca urmare este indicată în situaţii de vomă intensă. antifermentescibil. Ienupărul. eupeptic. În uleiul de anason există 80 – 90% anetol. folosit ca eupeptic. Cupressaceae. Se recomandă sub formă de infuzii sau decocturi ca antiinflamator. Infuziile de mentă se recomandă ca remediu digestiv.5% ulei eteric bogat în azulen. Coaja de portocală. Se folosesc tinctura de coji de portocală şi siropul de portocală.

. expectorant şi diuretic.şi anaciditate gastrică. se evită folosirea la porci şi păsări care sunt sensibile la excese de sodiu).2% de acid clorhidric.6% sunt asemănătoare apelor minerale de Karlovy – Vary. în continuare trece în intestine de unde pe cale reflexă stopează secreţia de acid clorhidric şi a altor secreţii digestive. Ca mecanism de acţiune. devenind pulbere amorfă. de obicei în amestec cu pepsină. d) este vomitiv la carnivore dacă se administrează per os sub formă de soluţie hipertonă. precum şi în timpanism. Acţiunea farmacodinamică a bicarbonatului de sodiu la nivelul tubului digestiv este complexă: în primul rând neutralizează acidul clorhidric din stomac. Sulfatul de sodiu (sarea lui Glauber) se prezintă sub formă de cristale incolore.c) are rol antitoxic. Medicamentul îmbunătăţeşte şi absorbţia pentru o durată de timp mai îndelungată.asigură sterilitatea sucului gastric. Sarea artificială de Karlsbad se prepară din sulfat de sodiu 3 părţi. siropuri în doze de: bovine 15 – 30 g. Bicarbonatul de sodiu se prezintă sub formă de pulbere fină albă cu gust uşor sărat. Digestive fiziologice (înlocuitori ai secreţiilor digestive) • Substituenţi ai secreţiei gastrice Acidul clorhidric este un lichid limpede. Se administrează ca digestiv în apa de băut (10 – 25 g la cabaline. calculându-se 0. în doze de 1 – 2 linguri acid clorhidric 10% la 1 litru de apă. acidoză rumenală. sarea de Karlsbad nu se mai absoarbe din intestin. Sarea de Karlsbad – Sarea de Karlovy – Vary este un amestec pulverulent format din sulfat de sodiu 22 părţi. Pentru a nu se produce intoxicaţie cu sare se face o singură administrare. Pe cale generală acţionează ca antiacid sistemic în acidoze metabolice. soluţiile având pH neutru.transformă pepsinogenul în pepsină. În hipo. bicarbonat de sodiu 2 părţi şi clorură de sodiu 1 parte. Ca digestiv se administrează sub formă de breuvaj. inodore. acidul clorhidric este secretat de celulele mucoasei gastrice. atrage apa din ţesuturi. cu miros înţepător. apoi la 10 – 15 minute stimulează celulele glandulare. intoxicaţii cu acizi şi se administrează concomitent cu medicamente acide).10 g la animalele mijlocii şi 2 – 5 g la porc.05 g NaCl/kg. 0. porc 1-2 g. care se amestecă cu apa şi alcoolul. cal 10 – 20 g. rumegătoare mici 2 – 5 g.5 g. eflorescente.1 – 0.realizează pH-ul necesar acţiunii proteolitice a pepsinei. iar în doze mari purgativ. la început acţionează sulfatul de potasiu şi clorura de sodiu care stimulează terminaţiile senzitive digestive (gastrice şi intestinale şi ca urmare îmbunătăţesc funcţiile secreto-motorii). având rol în digestie prin următoarele mecanisme: . transparente. Dacă se depăşesc dozele digestive. Are un rol deosebit în digestia proteinelor. În organism. soluţiile 0. Întrucât se elimină parţial prin glandele bronşice. Acidul clorhidric diluat se administrează sub formă de breuvaj.5%. . 1. clorură de sodiu 9 părţi şi sulfat de potasiu 1 parte. Pentru a activa pepsinogenul. intravenos sau subcutant.1 – 0. la 33º C se dizolvă în apa de cristalizare. slab amar. 20 – 50 g la bovine. 4 . Serul fiziologic se utilizează ca resalinizant şi antitoxic. 500 – 2000 ml la animalele mari. se recomandă soluţie 0. intoxicaţii. incolor. Soluţia hipertonică se administrează intravenos şi provoacă hipertonie sangvină. mamite. 50 – 300 ml la cele mijlocii şi 50 – 100 ml la animalele mici sau sub formă de soluţii hipertonice 10% . Se solubilizează în apă. . Medicamentul în doze mici este digestiv. apoi la 30 – 60 minute intervin sulfatul de sodiu şi bicarbonatul de sodiu care acţionează în continuare în acelaşi sens. Se foloseşte ca digestiv. D. .20% intravenos. antiacid gastric (în gastrite hiperacide.1 – 0. peste această concentraţie se produce contracţia pilorului. vaginite. bicarbonat de sodiu 18 părţi.favorizează absorbţia fierului (prin transformarea Fe3+ în Fe2+) şi a calciului. se foloseşte ca expectorant şi fluidifiant al secreţiilor bronşice în bronşite şi bronhopneumonii. cu gust sărat. la aer pierde această apă. în plus fiind şi coleretic. trebuie o soluţie 0.influenţează secreţia intestinală şi pancreatică. ulcer gastrointestinal. endometrite. astfel provocându-se efect purgativ. fiind indicată în stări toxiinfecţioase de natură furajeră. Se poate folosi şi ca alcalizant al secreţiilor mucoaselor sub formă de spălături în soluţii 1 – 3% în stomatite. carnivore 0. tincturi. 3. creşte tensiunea arterială şi tonusul organelor interne ale aparatului digestiv. concentraţia de acid clorhidric creşte. în doze de 15 – 20 g la animalele mari. Există în comerţ acid clorhidric concentrat (35%) şi acid clorhidric diluat 9 – 10%.3 g la câini.3 g la rumegătoare mici.

cu tulburări de digestie.hiposecreţia pancreatică exocrină. Diversele preparate comerciale se obţin prin asocieri ale unor enzime: tripsină. În diverse afecţiuni ale pancreasului exocrin apar: . cu miros slab caracteristic. 5 . lipază. Se administrează în timpul sau imediat după mesele principale. Reglarea secreţiei se face pe cale nervoasă (parasimpatică vagală) şi hormonală (gastrină. dispepsii. Produsul poate fi utilizat şi în medicina veterinară. . la carnivore şi porcine în situaţie de anorexie. activat de enterokinază sau de cantităţi mici de tripsină.aceste preparate sunt indicate în insuficienţă pancreatică. lipază şi amilază. meteorism. e) medicaţia pentru normalizarea microflorei şi microfaunei rumenale. 2 – 5 g la animalele mari şi 0. Kreon. obţinut din pancreas proaspăt de porcine sau ovine. cu tulburări ce pot evolua până la necroză pancreatică.nucleaze: dezoxiribonucleaza şi ribonucleaza. hemicelulază şi bilă de bou uscată şi purificată. Pepsina. Se prezintă sub formă de pulbere amorfă albă.5 g la animalele mici. Pepsina este un produs enzimatic format din enzime proteolitice din mucoasa stomacală proaspătă de bovine sau porcine. sub forma produsului comercial Cheag comprimate. hemicelulaze. meteorism (cu tulburări dispeptice). Cotazym – forte se prezintă sub formă de drajeuri ce conţin tripsină. Panscebil. pancreatită cronică. chimotripsina. bromelină). 1. Digestal. Mezym . intoleranţă la grăsimi. Medicaţia de substituţie este indicată în insuficienţă pancreatică exocrină.2.6 drajeuri pe zi la omul adult. fiecare comprimat conţinând 1 g pepsină cu titrul 1:20000. secretină. trigliceridesteraza. celulază şi extract uscat şi purificat de bilă. Se utilizează în insuficienţele secretorii stomacale. Dozele la om sunt de 1. dispepsii. enterocolite. • - Substituenţi ai secreţiei pancreatice Sucul pancreatic este produs de pancreasul exocrin şi conţine: enzime proteolitice: tripsina. Tripsina este o enzimă proteolitică secretată de pancreas sub forma precursorului inactiv tripsinogen. colesterolesteraza. activă între limite largi de pH). amilază. carboxipeptidaze. exces alimentar. elastaza. Festal . b) medicaţia timpanismului. .2 comprimate după mesele principale. proteaze pancreatice. absorbţie şi fermentaţie sau putrefacţie la nivel intestinal.preparat sub formă de drajeuri ce conţin lipază. cu gust dulceag. amilază. colagenaza. drajeuri cu pancreatină.Se utilizează ca medicaţie de substituţie (sub formă de soluţii diluate) în deficitul secretor al mucoasei gastrice parţial şi total cu hipoclorhidrie sau anaclorhidrie şi tulburări digestive consecutive (indigestie. Aceste substanţe se utilizează asociate între ele. d) medicaţia alcalozei rumenale. activă între limite largi de pH). bromelină (enzimă proteolitică din ananas.hipersecreţia pancreatică exocrină. MEDICAŢIA RUMENULUI Substanţele cu acţiune la nivelul rumenului se împart în: a) medicaţia atoniei rumenale.2 – 0. În mod obişnuit se asociază cu acid clorhidric. Corectează dispepsia consecutivă insuficienţei secretorii pancreatice. c) medicaţia acidozei rumenale. Pancreatina este un preparat enzimatic purificat.enzime lipolitice: fosfolipaza. se utilizează la prepararea produselor lactate acide. diaree) şi ca medicaţie adjuvantă în terapia cu fier. precum şi cu alte substanţe utile în digestie (bilă. drajeuri cu enzime pancreatice. Doza este de 3. lipază. purificată şi diluată cu lactoză la titrul indicat. ficină (enzimă din sucul de ficus. . pancreozimină). extract de bilă de bou şi hemicelulaze. solubilă în apă.enzime glicolitice: amilaza. . amilază. precum şi enzime vegetale: hemicelulază. Produse comerciale de uz uman Triferment se prezintă sub formă de drajeuri ce conţin tripsină. extract de bilă de bou şi hemicelulaze. uşor gălbuie.

pilocarpină clorhidrat. împâstarea foiosului. Are efect hiperperistaltic şi hipersecretor. Medicaţia atoniei rumenale Din această grupă fac parte medicamente care intensifică contracţiile şi secreţiile prestomacelor şi care se utilizează în atonia prestomacelor. alcool etilic şi acid clorhidric. se diluează cu apă şi se folosesc următoarele doze: bovine adulte 25 – 50 ml într-un litru de apă de 2 – 3 ori pe zi. Medicaţia acidozei rumenale În acidoza rumenală. 1 l. Atunci când se creează anumite dezechilibre între cele două categorii de substanţe. Sicaden. în supraîncărcarea rumenului. Este indicat la rumegătoare mari şi mici în indigestii prin supraîncărcare. Cauza principală a acestor fenomene este reprezentată de excesul de hidraţi de carbon în raţie. Aceste substanţe fac parte din categoria polisiloxanilor. Rumdigestin se prezintă sub formă de soluţie în flacoane de 0.2 ori pe zi. amintim: Silibovon. iar la cal cu colică gazoasă se poate injecta în capul cecumului. C. microfauna şi motilitatea rumenală. Blotrol (Germania). În aceste condiţii se dezvoltă lactobacili care produc acid lactic şi care produc astfel în continuare scăderea pH-ului.2 – 7. Aceleaşi medicamente administrate la monogastrice pot avea efect digestiv şi uneori chiar vomitiv în funcţie de doza în care se utilizează. Ruminol se prezintă sub formă de soluţie injectabilă şi conţine: stricnină sulfat. acid clorhidric şi apă distilată.0 scade sub 5. viţei. Primele două sunt polisiloxani în emulsie apoasă. iar la rumegătoare mici 5 – 10 ml. Preparatul acţionează asupra mucoasei digestive (mai ales la nivelul prestomacelor) şi produce intensificarea sau reluarea mişcărilor compartimentelor gastrice şi în mod indirect stimulează rumegarea şi îmbunătăţirea digestiei. în timpanism cronic. iar altele substanţe care ajută la diminuarea spumei. CH3 H3C Si O CH3 CH3 Si O n CH3 CH3 Si CH3 CH3 Dimeticon (poli-dimetil-poli-xiloxan) Tympasol se prezintă sub formă de emulsie de dimeticon. La bovine doza este de 20 – 50 ml diluată cu 1 – 5 litri apă. la oi 25 ml în 3 – 5 l apă pentru 3 – 4 capete. Se prezintă sub formă de flacoane de 250 şi 500 ml. veratrină sulfat. unele dintre ele. gazele din stratul superior pot fi eliminate prin eructaţie sau prin trocarizare. acid clorhidric concentrat şi excipient hidromineral. Blotrol este un acetiltributilcitrat. Timpany 10% (Olanda). Aceste subsanţe reduc tensiunea superficială a bulelor mici de gaze încât bulele confluează şi se separă de conţinutul rumenal care rămâne decliv.A. atonie şi pareză cronică a prestomacelor. meteorism cronic şi dispepsii. este necesară folosirea unor medicamente antispumante. Se administrează în doză de 100 ml produs diluat cu 1 – 2 l de apă. flacoane de 50 ml şi se administrează în timpanism. în felul acesta. şi se foloseşte la bovine în indigestie acută prin supraîncărcare a prestomacelor. tinctură de ienupăr. Dintre preparatele folosite în acest scop. Tympasol (Austria). Se administrează subcutant în doză de 5 – 10 ml. B. 6 . Digestim este o soluţie de uz veterinar care conţine extract de veratru. Medicaţia timpanismului Plantele furajere conţin. 20 l şi 50 l şi conţine extract de rizom de veratru. oi. substanţe care favorizează formarea de spumă. recomandată în timpanism gazos şi în indigestie. Ca urmare suferă microflora. atonii cronice ale prestomacelor şi în dispepsii hiposecretorii. Se prezintă sub formă de flacoane a 250 şi 500 ml. Dozele sunt: la bovine 25 ml în 3 – 5 l apă. Timpany 10% este o emulsie ce conţine 100 mg dimeticon pe mililitru.5 l. precum şi când apar condiţii favorizante pentru indigestia spumantă. şi se administrează cu sonda sau cu sticla. capre – 25 ml în 500 ml apă de 1. pH-ul normal al rumenului care este de 6. în indigestii prin împâstarea prestomacelor. În vederea administrării pe cale orală. tinctură de pelin. derivaţi ai siliciului.

insuficienţa cardiacă).hemoragii digestive. un antihistaminic şi diverse microelemente. El conţine propionat de sodiu. Ruminatorio H (Spania) se prezintă sub formă de pulbere ce conţine calciu carbonic. hipokaliemie.3. se practică administrarea de suc rumenal de la un animal sănătos în asociere. Ca urmare a vomei severe. floră din rumen şi care este indicat în indigestii. 1. medicaţia pentru normalizarea microflorei şi microfaunei rumenale se administrează în atonii rumenale.vomitive centrale. acetanilidă. unele dintre aceste substanţe produc expectoraţie. pilorului.În situaţii de uşoară acidoză se remediază totul prin măsuri dietetice. cauza alcalozei rumenale poate fi şi administrarea de furaje murdare sau prost însilozate. care excită direct centrul vomei din bulb. iar pe cale generală cu substanţe antihistaminice şi vitamina B1 sau se recurge la rumenotomie cu îndepărtarea conţinutului rumenal şi administrarea de suc rumenal de la un animal sănătos. 7 . atunci când aceasta a fost afectată. precum acid acetic sau acid clorhidric diluat. sfincterului cardia şi esofagului. 1 pachet pe zi pentru un animal. timpanism. a conţinutului stomacului şi duodenului. atonie rumenală. iar în doze moderate acţionează ca ruminatorii. Prodigestanul conţine propionat de sodiu. muşchilor abdominali şi relaxarea fundului stomacului. Voma este uşoară. în afară de acţiunea stimulantă asupra motricităţii compartimentelor prestomacale în caz de atonii. propionat de calciu. rupturi esofagiene. Medicaţia pentru normalizarea microfaunei şi microflorei rumenale În vederea creării unor condiţii corespunzătoare pentru normalizarea microfaunei şi microflorei rumenale. Propionatul de sodiu. SUBSTANŢE VOMITIVE (EMETICE) Voma este un act reflex (de origine centrală sau periferică viscerală). Acesta reprezintă un remediu dietetic foarte eficace şi dozele se pot repeta până la ameliorarea stării animalului. metionină. la viţei ½ pachet. precum şi în cazul unor tratamente cu sulfamide sau antibiotice. cu tulburări metabolice consecutive. 2004). împâstări. D. de 1 – 2 ori pe zi. pentru stimularea rumegării. cu repetare după 12 ore. Medicaţia alcalozei rumenale Alcaloza rumenală este cauzată de un exces de proteine. Substanţele vomitive sunt medicamente care provoacă vomitarea la carnivore şi omnivore. când flora fiziologică nu mai produce acid propionic (precursor al glucidelor) – se recomandă preparate pe bază de propionaţi. molibden. De asemenea. creându-se astfel condiţii favorabile pentru refacerea microorganismelor simbionte care vor produce acid propionic. . eventual. Ursopronul este o soluţie 40% propionat de sodiu cu adaos de microelemente. În doze mici. electrolitice şi acido-bazice (deshidratare. Mecanismele efectoare ce contribuie la actul vomei sunt reprezentate de contracţia duodenului. alcaloză). Dozele sunt de 80 – 100 g la rumegătoare mari şi se repetă la 6 – 8 ore. cobalt. prelungite. Aceste medicamente normalizează şi pH-ul conţinutului prestomacelor. E. Pansenstimulans (Germania) se prezintă sub formă de pachete cu 125 g pulbere.agravarea unor patologii cronice (ex. cu drojdie de bere şi diluat cu mucilag de in. supraîncărcări. Pentru îndepărtarea conţinutului se recomandă iniţial un purgativ salin.tulburări hidrice. În unele pareze ale rumenului. În vederea neutralizării acidităţii per os se administrează antiacide ca de exemplu bicarbonat de sodiu (după Veturia Nueleanu. care constă în evacuarea bruscă. apoi substanţe cu rol neutralizant şi chiar acidifiant. se produce repede şi are o perioadă scurtă de greaţă. vitamina B6. prin cavitatea bucală. pot apărea: . Se administrează o doză de 2000 – 5000 ml la rumegătoarele mari şi 200 – 500 ml la rumegătoarele mici. carbacol. hipocloremie. carbonat de amoniu în raţie. Preparatul se amestecă cu apă şi se administrează sub formă de breuvaj. În general. iar după circa 6 ore se administrează suc rumenal de la un animal sănătos. Vomitivele pot fi clasificate astfel: . la rumegătoare mici ¼ pachet o dată pe zi. În cazul unei acidoze puternice se poate face tratament cu antibiotice (omoară lactobacili). consecutiv formându-se amoniac. uree. mai favorizează sinteza proteinelor şi măreşte rezerva alcalină. . propionat de calciu. propionat de calciu.

5 – 1 ml la câine şi 1-3 ml la porc. Se foloseşte pulberea din drogul vegetal la porcine în doză de 0. A. Medicamentul posedă efecte multiple: antihelmintice. poate să apară intoxicaţia cu sare. Substanţa ca atare. Este vomitiv care acţionează atât pe cale directă. Dacă animalul nu vomită.25 – 0. SUBSTANŢE PURGATIVE Funcţia motorie intestinală este asigurată de activitatea motorie a muşchilor netezi intestinali. în doze de 0.1 – 1 g la câini şi 0. medicamentul acţionează sigur vomitiv. Apa sărată caldă se poate administra la câine şi pisică 30 – 60 ml/animal. parasimpatic (stimulează muşchii cavitari şi relaxează sfincterele). cât şi pe cale reflexă în urma excitării centrului vomei. Sulfatul de zinc.. Acţionează atât direct prin iritarea mucoasei stomacale. 1. Vomitivele se recomandă în cazurile în care este necesară golirea stomacului de conţinut patologic.5 – 1 mg/kg. cu gust amar.03 g. iar la câine din 10 în 10 minute câte o linguriţă.08 mg/kg. astringente.3 g şi la pisică 0.2 – 2 g la porc şi de 0.4. cât şi la porc.vomitive periferice. Rădăcina de Ipeca.5 – 2 g. caustice. după o perioadă lungă de greaţă. ca şi soluţiile apoase. de toxine. Se evită administrarea la animalele slăbite. Dozele sunt de 0.01–0.05 g.05 . Este un bun vomitiv la câine sub formă de soluţie 0. lipsit de perioada de greaţă.5 g la pisici. Se poate folosi ca un bun vomitiv la porc. Vomitive periferice Rizomul şi rădăcina de stirigoaie. Este un drog cu acţiune vomitivă care prezintă dezavantajul că induce o lungă perioadă de nausee. de alimente alterate. Vomitive centrale Apomorfina este un alcaloid din opiu. 8 . Sulfatiazolul 20% se administrează la câine pe cale intravenoasă 1-5 ml şi se obţine un efect vomitiv central. antiseptice.05 – 0. Administrat la porc în doză de 0. cât şi reflexă. Se poate folosi în doză de 1-3 g la porci. precum şi administrarea la pacienţi inconştienţi. capătă culoarea verde sub influenţa aerului şi a luminii. rapid. care se administrează per os şi excită mucoasa gastrică. mecanisme nervoase reflexe. Rompun (xilazina) se prezintă sub formă de soluţie injectabilă şi se administrează intramuscular la pisică 0. Se poate folosi ca vomitiv la câine sub formă de soluţie 2% dat cu linguriţa din 10 în 10 minute până când animalul vomită. B. Sulfatul de cupru. reglată de: sistemul nervos vegetativ (plexurile intramurale şi sinapsele neuroefectoare). fără miros. Se administrează subcutanat soluţie 1% 0. 0.3 g la carnivore. având însă un efect vomitiv de scurtă durată (5 – 10 minute). pulbere cristalină albă sau uşor cenuşie.0.5% pe cale subcutantă în doză de 0. Emeticul. voma se produce mai târziu. ceea ce impune o spălătură stomacală.1 g soluţie 1%. dezinfectante. iar voma apare în 10 – 20 minute. la câine 0. OH HO N Apomorfina CH3 Veratrina este un complex de alcaloizi din seminţele de Sabadilla officinalis. determină voma. se solubilizează greu în apă rece. Pilocarpina. Atât la câine.05 – 0.

cresc permeabilitatea mucoasei şi secreţia activă a electroliţilor şi apei spre lumenul intestinal.lubrifierea mucoasei intestinale şi înmuierea materiilor fecale. leziuni ale plexului mezenteric. Purgative care măresc cantitatea de apă din fecale Acestea pot acţiona la nivelul intestinului subţire (ulei de ricin. a. prin antrenarea şi reţinerea apei în intestin. ca urmare pilorul se închide. După intensitatea lor. parasimpaticomimeticele stimulează elementele morfo-funcţionale digestive inervate de nervul vag şi exercită astfel efect purgativ. În funcţie de mecanismul lor de acţiune substanţele purgative se clasifică în: . Se împart în substanţe care acţionează iritant la nivelul intestinului subţire şi care acţionează la nivelul intestinului gros. utile în tratamentul constipaţiei. Mecanismul de acţiune al substanţelor purgative se explică prin aceea că. Laxativele şi purgativele sunt medicamente cu acţiune locală la nivelul intestinului.accelerarea motilităţii gastrointestinale. distonii neurovegetative cu predominanţă simpatică. în caz de gestaţie avansată sau peritonite etc. prin forţe osmotice sau hidrofile. . creşterea tonusului muscular.fluidifierea conţinutului intestinal prin creşterea secreţiei active a electroliţilor şi apei în lumenul intestinal. cu defecări la intervale de timp mai mari faţă de normal. fecale cu consistenţă crescută şi dificultate în defecaţie.intervenţia prin intermediul unor hormoni digestivi (ex. consistenţă). accentuându-se peristaltismul. cu întinderea peretelui intestinal. în scopul îndepărtării corpilor străini şi a paraziţilor etc. stenoze. Efectul purgativ se poate produce şi prin intermediul principiilor active care pur şi simplu irită mucoasa intestinală. există şi fenomenul stagnării medicamentelor în stomac. pe cale reflexă accentuându-se peristaltismul. Purgative cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali Aceste substanţe acţionează prin iritarea mucoasei intestinale şi ca urmare are loc o secreţie intensificată de apă şi electroliţi. . purgativele pot fi laxative sau lenitive. rezine) sau la nivelul intestinului gros (antracenozide.Purgative uleioase. ca o consecinţă.Purgative speciale. Mecanismul de acţiune constă în faptul că irită mucoasa intestinală. . .Purgative care măresc cantitatea de apă din fecale: o purgative cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali. fluidificând conţinutul şi favorizând eliminarea. dau o stare de plenitudine. are loc deplasarea calciului şi. Purgativele sunt substanţe care se folosesc în scopul evacuării conţinutului intestinal. sub 3% sărurile se absorb şi nu mai induc efectul dorit. derivaţi de difenilmetan. tumori. Constipaţia este un sindrom manifestat prin întârzierea tranzitului intestinal.sau baroreceptorilor (direct sau prin mărirea volumului conţinutului intestinal). Efectul este sigur purgativ când concentraţia este 5%. o purgative cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali. . lipsa formării reflexului pentru defecări regulate. sulf). Fiziopatogenia constipaţiei constă în hipotonia cu hipokinezia colonului sau invers hipertonia spastică a colonului şi/sau tulburări de defecaţie.conţinutul intestinal (volum. care influenţează baroreceptorii şi chemoreceptorii. prin stimularea chemo. în plus. se întinde peretele organului. . deci efectul întârzie. De asemenea. A. iar peste 5% soluţiile se diluează în intestin datorită hipersecreţiei şi afluxului de apă provenită din sânge care diluează conţinutul până la izotonizare. colecistochinina). Mecanismul de acţiune al acestor substanţe constă în: .Purgative care declanşează reflexul de evacuare. Unele substanţe purgative pot fi în acelaşi timp şi coleretice sau colagoge. Purgativele se recomandă în cazul constipaţiilor. Nu se folosesc în situaţia unor gastroenterite grave. declanşând reflexe vegetative cu următoarele consecinţe: cresc peristaltismul intestinal. - 9 . malformaţii congenitale la nivelul colonului. atenuarea reflexului de defecare. prin fluidifierea şi creşterea cantităţii conţinutului intestinal. Cauzele constipaţiei pot fi diverse: alimentaţie necorespunzătoare. Defecaţia este asigurată prin mecanism reflex (parasimpaticul sacral) şi voluntar. compoziţie. catartice sau propriu-zise şi drastice. Sărurile în soluţii hipertonice se absorb greu.

derivaţi de difenilmetan (fenolftaleina.½ linguriţă de 2 -3 ori pe săptămână pentru eliminarea ghemelor de păr. după o fază de circulaţie sangvină. Sunt părţile subterane ale plantei Rheum palmatum din fam. În afară de antraglicozizi. Dozele în care se administrează sunt 30 – 80 g la animalele mijlocii. 15 – 30 g la câini şi 1 – 5 g la pisici. Fecalele au consistenţă făinoasă. care au un conţinut de cel puţin 2. 10 – 15 g la animalele mijlocii şi 0. care conţine 2. Scoarţa de cruşin (Frangulae cortex). extract uscat de cicoare şi extract uscat de lemn dulce. Este un bun purgativ pentru om. iar la -160C devine o masă albicioasă. La câini se administrează ½ . În intestinul gros. iar fecalele sunt lichide.5% hidroximetil antrachinone. la animalele mici 10-15 g. Laxatone (SUA) este un laxativ şi lubrifiant pentru eliminarea ghemelor de păr la câine şi pisică.derivaţi antrochinonici denumiţi şi purgative emodinice – aloe. la 0 0C se tulbură. eliberaţi din glicozidele precursoare sub acţiunea florei intestinale. pulberea laxativă purgativă care conţine scoarţă de cruşin.5 – 4 g la câini. iarbă de volbură. frunze de frasin. iar evacuarea se face fără eforturi sau dureri.• Cu acţiune la nivelul intestinului subţire Uleiul de ricin. Euphorbiaceae. efectul apare după 16 . iar în doze mari efecte purgative. Este sicativ şi se întăreşte la aer. apoi ¼ . rădăcină de lemn dulce.1 linguriţă de 2 – 3 ori pe săptămână ca laxativ. 5 – 50 g la animalele mijlocii şi 2 – 10 g la câini mai ales sub formă de decocturi 10%. Sunt fragmente brun închise cu reflexe verzui strălucitoare. iar în scop laxativ ¼ .½ linguriţă de 2-3 ori pe săptămână.1 linguriţă la 2-3 zile. se elimină din nou prin mucoasa intestinului gros în proporţie de 3%. rădăcină de cicoare. acidul crisofanic). Se obţine prin presarea la rece şi tratarea cu vapori de apă a seminţelor plantei Ricinus communis din fam. Fructele de verigariu (Boabele de nerprun). Pentru a-l administra cu mai multă uşurinţă. întrucât este prea vâscos. Aloe (Sabur) este un reziduu obţinut după evaporarea şi uscarea sucului din frunzele de Aloe ferox şi alte specii ale genului respectiv din familia Liliaceae. Este un lichid vâscos. devenind iritante.5% hidroximetil antrachinone. Sunt substanţe care se absorb în intestinul subţire şi. frunze de melisă. Dozele sunt 100 – 400 g la animalele mari. Rhamnaceae. Uleiul conţine trigliceride ale acidului ricinoleic. Se presupune că acidul ricinoleic determină eliberarea de histamină şi stimulează activitatea intestinală. de pe trunchiul şi ramurile arbustului Ramnus frangula din fam. după recoltare. La erbivore. Se administrează la pisici ½ . cu miros neplăcut şi gust amar. Efectul purgativ este drastic şi apare târziu. emodină şi acid crisofanic. carnivore şi omnivore. limpede.sulf. cu efect iritant.9 g. Rhamnaceae. defecarea durează 1 – 2 ore şi este însoţită de colici şi tenesme. Rădăcina şi rizomul de revent (Rhei rhizoma). Stimulează secreţia de electroliţi şi apă. datorită florei microbiene. istizin. oxifenisatină). • Cu acţiune asupra intestinului gros Din această grupă fac parte: . bisacodil. la care efectul apare după 2 – 16 ore. emodina. efectul este mai slab din cauza activităţii mai reduse a lipazei pancreatice. aceasta rămâne în reziduul de seminţe după extragerea la rece a uleiului. precum şi peristaltismul. Dozele sunt de 20 – 50 g la animalele mari. Polygonaceae.acţionează la nivelul colonului prin metaboliţii activi (ex. cu margini transparente. râncezeşte. fructe de fenicul. uşor gălbui. se recomandă a fi amestecat. iar laptele capătă gust amar. Dozele sunt: la animale mari 250-800 g. Se folosesc sub formă de sirpouri sau decocturi în doze de 10 – 40 g la animalele mici. 10 . La câine. Efectul purgativ apare după 18 – 24 ore de la administrare şi durează 1 – 2 zile. . Sunt fructe mature şi uscate de la arbustul Rhamnus cathartica din fam. la animalele mijlocii 20 – 200g. suferă un proces de hidroliză. extract de revent. Derivaţi antrochinonici .18 ore. Poate să producă avort în urma stimulării musculaturii uterine. rădăcină de lemn dulce). Este scoarţa uscată. după 8 – 12 ore. . Se prezintă sub formă de pastă în tuburi de 70. produsul Cortelax drajeuri cu extract uscat de cruşin. În uleiul de ricin nu există toxalbumina ricina. Dintre preparatele pe bază de droguri vegetale amintim: Ceaiul laxativ care conţine scoarţă de cruşin. În doze mici determină efecte digestive. la o parte ulei de ricin 2 părţi apă caldă şi sărată. drogul mai conţine taninuri. droguri vegetale. cu gust greţos.

unde este transformat de bacterii în acid lactic şi acid acetic. medicamentul fiind mai puţin iritant decât aloe. având acţiune lentă. La porci şi păsări nu se administrează. este redus la hidrogen sulfurat. administrat per os.coloizi vegetali. insipidă. Se prezintă ca forme farmaceutice enterosolubile. A fost scos din uz datorită efectelor mutagene şi cancerigene. nu se absoarbe şi ajunge în colon. 40 – 100 g la animalele mijlocii şi 10 – 25 g la animalele mici. Se recomandă folosirea soluţiilor hipertone. HO OH C O C O Fenolftaleina Bisacodilul este un medicament care la nivelul intestinului subţire se transformă într-un metabolit activ. care este stimulant fiziologic al peristaltismului colonului. Sulful – ajuns în intestinul gros. . Laxatin drajeuri. În funcţie de concentraţia soluţiilor folosite efectul poate să apară de la 2 – 3 ore la 12 – 18 ore. Sulfatul de sodiu (Sarea lui Glauber). stagnează în tubul digestiv. acţionează ca purgativ. foarte greu solubilă în apă. acestea fiind sensibile la sodiu. Are efect purgativ numai la om şi la porcine. Sărurile de magneziu – sunt săruri hidrosolubile. Sub acţiunea sucului intestinal se dizolvă lent. dozele reduse la jumătate sunt şi colagoge. ansele intestinale se destind. conţinutul intestinal se fluidifică. Purgativele osmotice sunt bine suportate (nu irită intestinul). atrag apa din ţesuturi spre lumenul intestinal. Ca urmare.Istizin (Dioxiantrachinona) este o pulbere galben – portocalie. 200 – 800 g la animalele mari. prin fenomenul de osmoză (ce se manifestă până la izotonizarea cu lichidul interstiţial). mai ales la nivelul intestinului gros. Sărurile de magneziu stimulează eliberarea de colecistochinină (hormon duodenal ce stimulează motilitatea intestinală şi secreţiile intestinală şi pancreatică). Produce efect purgativ lent. inodoră. astfel sunt stimulaţi baroreceptorii şi creşte peristaltismul. În doze mari. Ca urmare. În doze mici produce acţiune eupeptică şi coleretică. este puternic şi ca urmare se poate produce deshidratarea animalului. insolubilă în apă. b. atrag apa şi o reţin în lumenul intestinal. Purgative cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali Din această grupă fac parte: . care acţionează ca laxative osmotice şi diminuă flora bacteriană producătoare de amoniac. ceea ce favorizează eliminarea. de aceea se pot administra şi la femelele gestante şi în lactaţie. Sulfatul de magneziu (Sarea amară) este un purgativ mai activ decât sulfatul de sodiu. creşte volumul conţinutului intestinal.5 – 1 g/kg. fluidifică conţinutul. Se poate administra în apă de băut sau sub formă de breuvaj. Intră în componenţa unor preparate de uz uman ca de exemplu Ciocolax (comprimate ce conţin fenolftaleină). folosindu-se aproximativ în aceleaşi doze. care. Fenolftaleina este o pulbere de culoare albă. Lactuloza – este un dizaharid sintetic care. 11 . doza pentru toate speciile este 0. administrate în soluţii hipertone. Astfel spus. Parcurge un circuit entero-hepato-enteric. dar cu absorbţie digestivă redusă. sub acţiunea florei saprofite. • Purgative osmotice (saline) Purgativele osmotice nu se absorb din intestin. întrucât izotonizarea se produce lent iar efectul apare tardiv.purgative osmotice. de asemenea. determină excitaţia baroreceptorilor şi se produce un reflex neurovegetativ de evacuare. exercitând un efect iritant. Carbocif comprimate.

astfel se măreşte conţinutul intestinal. cu apa dă o soluţie coloidală opalescentă. incolor. Se obţine din seminţele de Croton tiglium din familia Euphorbiaceae. similare cu cele produse de ciuperca Amanita muscaria (pălăria şarpelui). Uleiul de parafină (Parafină lichidă. Carboximetilceluloza sodică este sarea de sodiu a policarboximetileterului celulozei. Uleiul de floarea soarelui poate fi folosit ca purgativ în doză de 1000-2000 g la animalele mari (la fel şi celelalte uleiuri comestibile). Ulei de vaselină) este un purgativ slab care acţionează mecanic. care se administrează înglobat în lichide. înmoaie conţinutul intestinal şi favorizează propulsia lui. prezentate la Medicaţia sistemului nervos vegetativ. tărâţele de grău sau se obţin din alge marine. higroscopică. inodoră. • intensificarea secreţiilor: salivară. Produsul poate fi utilizat şi ca pansament intestinal. Similar se utilizează metilceluloza. Agarul (Geloza) este un extract preparat din specii de alge marine din genul Gelidium (G. contribuind la îmbibarea bolului fecal cu grăsimi şi apă şi la înmuierea acestuia. inodor. ai galactozei. Carageenul este un extract preparat din algele Gigartina mamillosa din familia Gigartinaceae. diminuă absorbţia apei la nivelul jejunului (până la 80%). a glandelor sebacee şi sudoripare. În comerţ există un preparat de uz uman Galcorin sub formă de granule. Întrucât este foarte higroscopică. bronşică. o pulbere granuloasă sau fibroasă albă. • bradicardie. • mioză. sunt: • contracţia musculaturii netede şi. Doza generală este de 0. D. Purgative care declanşează reflexul de evacuare Glicerina (Propantriol) este un lichid siropos. prin contracţiile musculaturii circulare a irisului. glicerina irită mucoasele cu care vine în contact. Sunt mase transparente. prin lubrifierea conţinutului intestinal. care absorb multă apă. favorizând înaintarea conţinutului intestinal. 12 . iar efectul se instalează după 12-24 ore. cartilagineum). pe cale reflexă producându-se hiperperistaltism şi purgaţie. B. din genul Agarum (A. Poate fi administrat şi în constipaţie spastică. la cabaline putând ajunge până la 2 ml/kg. ca urmare. produc un tablou farmacodinamic numit . fără a se absorbi şi transforma. Efectele muscarinice. C. stimularea contracţiilor uterine. dulce. În acelaşi timp. albe gălbui. bronhoconstricţie.5 – 1 ml/kg. Au proprietatea de a se îmbiba cu apă. stimulează secreţia şi fluidifică astfel conţinutul intestinal.. Purgative speciale Substanţele parasimpaticomimetice. gmelini) şi alte alge.• Coloizii vegetali Sunt reprezentaţi de seminţele de in. declanşând reflexul de evacuare. Este extrem de toxic. diluată cu 1 litru apă. conţinând polimeri superiori. La animalele mici dozele sunt 1-5 g. având proprietăţi de mucilag în doză de 2-6 linguriţe pe zi. Docusat (dioctilsulfosuccinat de sodiu) – este o substanţă cu efect tensioactiv care favorizează emulsionarea grăsimilor. corncum. gastro-intestinală. higroscopic. În acelaşi timp. se poate folosi ca purgativ dar numai câteva picături în amestec cu un ulei vegetal.tablou muscarinic”. • vasodilataţie periferică. Uleiul de croton. stimularea peristaltismului gastro-intestinal. fără a se absorbi sau digera. G. Purgative uleioase Aceste substanţe formează la suprafaţa mucoasei un film cu efect emolient protector pentru mucoase şi lubrifiant. Ca purgativ se administrează în doză de: la animalele mari 50 – 100 g. la animalele mici se administrează 1 – 5 ml sau se pot folosi supozitoarele cu glicerină. insolubili. care se amestecă în orice proporţie cu apa şi cu alcoolul. precum şi în cazul fecaloamelor.

vasoperif. miostin. Antidiareice etiotrope: .patogenice Mecanismul de acţiune este de tip agonist la nivelul receptorilor opioizi de la nivelul plexului mezenteric şi musculaturii netede intestinale. .antipropulsive parasimpaticolitice. inflamaţii (enterocolită). contractă sfincterele (piloric. Acestea sunt indicate în diareea fără semne de infecţie microbiană sau infestaţie parazitară. ileocecal. Antidiareice simptomatic .antipropulsive şi antisecretoare opioide. MODERATORI AI SECREŢIILOR ŞI MOTILITĂŢII GASTROINTESTINALE Diareea constă în eliminarea de materii fecale cu consistenţă scăzută. la doze subanalgezice. stimulează absorbţia electroliţilor şi a apei şi diminuă secreţiile (gastrică. ca urmare.adsorbante şi protectoare pulverulente. ezerină. purgativ. . MEDICAŢIA ANTIDIAREICĂ (CONSTIPANTE. concentraţia plasmatică maximă se atinge lent. Poate fi folosit ca forme farmaceutice magistrale (tinctură de opiu 1%) sau sub forma picăturilor Davila (tinctură de opiu diluată). Exemplificăm prin pilocarpină. . infecţii digestive. Diareea reprezintă manifestarea clinică a dezechilibrului fiziopatologic între cantitatea de apă şi electroliţi secretată la nivelul tubului digestiv şi cantitatea absorbită. reducerea peristaltismului exagerat. arecolină. se elimină în cea mai mare parte pe cale digestivă (90%) şi mai puţin pe cale renală (10%). ceea ce îi conferă o durată prelungită de acţiune.1.enzime digestive. volumul şi numărul defecărilor. Antidiareice de substituţie: . Aşadar. STIPTICE) Aceste substanţe au efect invers faţă de purgative. datorate iritaţiei mucoasei şi stimulării terminaţiilor parasimpatice vagale şi plexurilor intramurale. Opiul – la nivelul tubului digestiv creşte tonusul musculaturii netede. Consecinţa majoră a diareii este deshidratarea. reduce peristaltismul la nivelul stomacului şi intestinului. miotic. care poate fi gravă şi chiar letală. Substanţele cu acţiune antidiareică reduc consistenţa scăzută. Se metabolizează la nivelul ficatului. are un coeficient de absorbţie scăzut. anal). Antidiareice simptomatic . Cauzele apariţiei diareii sunt diverse: fenomenul de malabsorbţie.antiinfecţioase şi antiparazitare intestinale (antibiotice şi chimioterapice).soluţii de electroliţi pentru rehidratare. reducerea hiperemiei şi inflamaţiei locale prin efectul lor astringent şi împiedicarea fermentaţiei şi putrefacţiei.microorganisme antidiareice sintetizatoare de acid lactic. . consecinţă a tranzitului intestinal accelerat şi/sau hipersecreţiei gastrointestinale.astringente. substanţele parasimpaticomimetice se pot utiliza pentru stimularea rumegării în cazul unor atonii rumenale. pancreatică şi biliară). Diareea poate fi acută apoasă sau persistentă (cronică). 2-5 picături de 3-4 ori/zi la animalele mici. Loperamid – are un efect antidiareic puternic şi prelungit. dismicrobism intestinal provocat de tratamentul cu antibiotice. deprimă reflexul anal de defecaţie (inhibiţie centrală). 13 . C. Se administrează per os. În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune. Nu traversează bariera hematoencefalică şi ca urmare nu acţionează la nivelul sistemului nervos central. digestie incompletă cu dispepsie datorată insuficienţei secretorii gastrice. 2.antiinflamatoare intestinale. cât şi în cea cronică). A. Timpul de înjumătăţire este lung (la om – 11 ore la administrare unică şi 16 ore la administrare repetată). acţionând prin diminuarea sensibilităţii crescute a mucoasei intestinale şi secreţiilor. . 2.patogenice: . . intestinale şi/sau pancreatice.Efectele folosite în terapeutică sunt: vomitiv. B. substanţele antidiareice pot fi clasificate astfel: A. conţinut intestinal iritant. ca purgativ sau ca vomitiv. Difenoxilat şi Difenoxin (metabolit al difenoxilatului) – se pot folosi atât în diareea acută.

compuşii iritanţi. iar pentru a evita interacţiunile cu alte medicamente. inducând efectul antisecretor antidiareic. nitrat de bismut şi oxid de bismut. de putrefacţie. animale mici 30-100 ml în diaree şi indigestii gazoase. Ca exemplu putem menţiona ceaiul antidiareic care conţine: coajă de stejar. Poate fi administrat sub formă de breuvaj în următoarele doze: animale mari 5-25 g. toxinele microbiene şi realizează o mucoprotecţie activă (creşterea cantităţii şi vâscozităţii mucusului protector) şi reduce hipersensibilitatea mucoasei intestinale. Prezentăm în continuare una dintre substanţele din această grupă. Acidul 5-aminosalicilic se absoarbe puţin la nivelul colonului şi este eliminat netransformat pe cale digestivă. • Substanţe antiinflamatoare intestinale În această categorie pot fi menţionaţi unii corticosteroizi (budesonid). Din punct de vedere chimic este un amestec de subnitrat (azotat bazic) de bismut. tanigen) sunt expuse în cadrul substanţelor astringente.5 g/l apă. animale mijlocii 1-5 g. Se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă. Taninul şi succedaneele sale (tanalbina.5-1 g. mesalazina). Salazosulfapiridina absorbită la nivelul intestinului se elimină în mare parte pe cale biliară. frunze de nuc. Se poate administra atât în furaje cât şi în apa de băut. agranulocitoză. Pe lângă efectul astringent are şi efect adsorbant faţă de substanţele de fermentaţie. Se descompune sub acţiunea enzimelor bacteriene de la nivelul colonului în acid 5-aminosalicilic şi sulfapiridină (sulfamidă antibacteriană). Clorura de calciu. având acţiunea antidiareică. Drogurile vegetale care conţin tanin sunt de asemenea expuse în cadrul substanţelor astringente. 3-10 g/tona de furaj sau 2. tanoform. Farmataw este un produs antidiareic natural ce conţine extract de Castaneea sativa care conţine 5% tanin. precum şi derivaţi de acid aminosalicilic (sulfasalazina. Este un inhibitor selectiv al secreţiei intestinale. Are proprietatea de a adsorbi gazele. toxine şi germeni microbieni. fără a influenţa tonusul şi peristaltismul intestinal. părţile aeriene de la planta turiţă mare. Astfel. acestea se administrează cu o oră înainte de diosmectită. Apa de var este o soluţie 1. Acestea se folosesc sub formă de infuzii şi decocturi. • Substanţe astringente – au fost studiate în cadrul capitolului Substanţe topice. manifestate prin erupţii cutanate. se combină cu hidrogenul sulfurat din intestin şi astfel diminuă motilitatea gastrointestinală.7‰ (hidroxid de calciu) care se poate administra în următoarele doze: animale mari 1-5 l. animale mijlocii 0. Nu prezintă reacţii adverse şi ajută la normalizarea tranzitului. tulburări hematologice (depresie medulară cu leucopenie. animale mici 0. trombocitopenie). Este un foarte bun pansament intestinal. artralgii. Acetorfan (Racecodotril) – este un antisecretor opioid care inhibă enkefalinazele intestinale şi creşte nivelul local al enkefalinelor care activează receptorii intestinali opioizi de tip μ sau δ. Tratamentul cu suspensia de diosmectită nu poate înlocui rehidratarea . pot apărea reacţii alergice de sensibilizare la sulfonamidă şi la salicilaţi. Acidul 5-aminosalicilic este metabolitul activ responsabil de efectul terapeutic. rădăcină de cerenţel. Mesalazina (Acid 5-aminosalicilic) – prezintă o absorbţie digestivă rapidă şi completă. se foloseşte în enterita hemoragică a câinelui. Efectul antiinflamator este rezultatul unor mecanisme complexe: inhibarea ciclooxigenazei şi ca urmare blocarea 14 . Subnitratul de bismut. folosită în tratamentul antidiareic şi care nu s-a amintit la capitolul menţionat. părţile aeriene de la răchitan şi de cimbrişor. Sulfasalazina (Salazosulfapiridina) – se absoarbe într-o cantitate redusă la nivelul tubului digestiv (15%).Dozele la câine pot fi de 2-5 mg/zi. Diosmectita – este un aluminosilicat natural care are o mare capacitate de acoperire a mucoasei intestinale (datorită structurii şi vâscozităţii sale). iar sulfapiridina este responsabilă de efectele adverse.25-1 l. • Adsorbante şi protectoare pulverulente Sunt prezentate la capitolul Substanţe topice. sub formă de sirop 1%.5-1.

sulfat de cupru. oxitetraciclină clorhidrat. cloramfenicol racemic 1. precum şi în furaj în următoarele doze: viţei 25 g. PGI) şi biosintezei de tromboxan proagregant plachetar. substanţe astringente.7 g. vitamina A protejază epiteliile. conţine dimetridazol. C. Antidiareic . 1. Conţine cărbune medicinal. Potenţialul farmacotoxicologic este redus faţă de sulfasalazină. 15 . biotină. B6). Antidezenter este o pulbere hidrosolubilă ce conţine: neomicină sulfat. metionină. Enteroguard . pantotenat de calciu. acţionând pe cale sistemică: tetracicline.Substanţe antibacteriene Aceste substanţe se utilizează pentru combaterea germenilor patogeni din tubul digestiv. D3. Aceste microorganisme acidifică conţinutul intestinal şi astfel împiedică multiplicarea microorganismelor de putrefacţie. microvit A 0. subnitrat de bismut. sulfaquinoxalină etc.antibiotice care se absorb la nivelul tubului digestiv. vitaminele A. . . 2. magneziu. 4.sulfamide care nu se absorb la nivelul tubului digestiv: ftalilsulfatiazol. Antidiareice etiotrope .nitrofurani: nitrofuran. Preparate comerciale antidiareice Un produs comercial antidiareic conţine mai multe categorii de medicamente: substanţă antibacteriană neabsorbabilă la nivelul tubului digestiv: saprosan. B12. Produsul se administrează sub formă de breuvaj.06 g. inhibarea producerii de radicali liberi ai oxigenului. zinc.derivaţi oxochinoleinici neabsorbabili: saprosan.5 g. tetraciclină. lactoză ad 100 g. având acţiune etiotropă. Furazolidona şi cloramfenicolul sunt active faţă de enterobacteriacee patogene. 3. mucilaginoase cu rol adjuvant. streptomicină. cloramfemicol. negamicină. Pe lângă efectul antidiareic mai posedă şi acţiune antianemică şi de fortifiere a organismului. . întrucât inhibă multiplicarea unor bacterii. timpanism acut şi cronic în doze identice cu cele ale cărbunelui medicinal. B. Aceste substanţe se pot folosi ca atare sau sub forma unor preparate comerciale complexe care pot conţine pe lângă substanţe antibacteriene şi diverse săruri minerale. Antidiareice de substituţie Soluţiile de electroliţi pentru rehidratare – sunt prezentate la capitolul Medicaţia urgenţelor. Are următoarele indicaţii terapeutice: enterite acute. cloramfemicol. la interval de 12 ore. săruri minerale pentru refacerea rezervei organismului.. acid pantotenic şi acid nicotinic. se poate utiliza drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) sub diverse forme. B6. furazolidonă. caolin. vitamine etc. K3. purcei 2-12 g.sintezei de prostaglandine proinflamatorii (PGE. oxitetraciclină.. PP.6 g. E. nitrofuran. .antibiotice care nu se absorb la nivelul tubului digestiv având acţiune locală: streptomicină. substanţă antibacteriană cu efect sistemic: sulfamidă. C. În acest sens putem exemplifica prin: . citrat feroamoniacal. microvit E 0.pulbere de culoare galbenă. Clorovit se prezintă sub formă de pulbere de culoare galbenă în pungi de 250 g şi 500 g şi conţine: furazolidonă 1. D. inhibarea sintezei citokinelor. adsorbante. Microorganismele antidiareice sintetizatoare de acid lactic precum Lactobacillus acidophilus şi Lactobacillus casei pot fi folosite în profilaxia dismicrobismului secundar antibioterapiei şi pentru refacerea florei intestinale după tratamentul cu antibiotice. Butesonidul – prezintă o afinitate pentru receptorii glucocorticoizilor de aproximativ 15 ori mai mare comparativ cu prednisolonul. B2. De asemenea. negamicină etc. B1. vitamine pentru stimularea florei normale şi pentru evitarea dismicrobismului. precum şi a Candidei albicans şi sintetizează vitamine din grupul B (B1. B2. vitamina E este un antioxidant iar lactoza este nu numai un excipient ci şi o sursă de energie.se prezintă sub formă de pulbere în pungi de 500 g. carbonat de calciu.

. în interiorul unui muşchi neted. dimetridazol. Enterotrat . Actomiozina este o proteină contractilă constituită din două filamente de actină şi un filament de miozină.pulbere hidrosolubilă ce conţine neomicină sulfat.5. colistin sulfat. MEDICAŢIA ANTISPASTICĂ Musculatura netedă este formată din miocite. Muşchii netezi sunt: .muşchi netezi multiunitari . vitamina E 5 mg. prin care se transmite excitaţia de la un miocit la altul. clorură de potasiu. Sinenter se prezintă sub formă de comprimate alungite sau sub formă de pulbere de culoare albă. Piglet protect . Sulfadimerazina realizează concentraţii sangvine ridicate şi de lungă durată. unde corpii neuronali şi axonii lor amielinici formează plexuri: plexul Auerbach (situat intramuscular. care se păstrează după denervare. care conţine sulfadimerazină. tanalbină. Ambele forme farmaceutice conţin: ftalilsulfatiazol. clorură de sodiu. Diacin (Germania) se prezintă sub formă de flacoane de 120 ml cu pompă dozatoare care conţine negamicină sulfat. carbonat de calciu. clorură de magneziu. 10. Metabolismul mesagerului secund AMPC constă în biosinteză catalizată de adenilatciclaza membranară şi hidroliză la AMP. Miocitul este o celulă fusiformă. scopolamină. paralel. 6. inervaţia are rol numai de control şi modulare a activităţii autonome. Pulberea se administrează în următoarele doze: viţei 1-30 g. Datorită componentelor sale extractul de fructe de afin posedă acţiune astringentă. . Miofibrila conţine miofilamente subţiri formate din actomiozină. cu activitate autonomă. apă distilată. dispuse longitudinal. doza fiind tot 1 comprimat la 5 kg greutate vie. vitamina D3 1500 U. Acestea reprezintă o parte din preparatele comerciale cu acţiune antidiareică existente pe piaţa românească. scurtând miofilamentul. 13. atropină sulfat. Există de asemenea şi comprimate pentru tineretul animalelor mari care conţin 250 mg ftalilsulfatiazol şi 100 mg pepsină. hipoglicemiant. a cărei citoplasmă conţine miofibrile omogene (fără striuri transversale). filamentele de actină alunecă peste filamentele de miozină. În timpul contracţiei. 2. b) Simpaticul gastrointestinal – este constituit din fibre postganglionare simpatice care se amestecă cu fibrele parasimpatice la nivelul celor două plexuri. gumă arabică şi caolin.soluţie buvabilă ce conţine: neomicină sulfat. C şi este indicat în dizenteria hemoragică a porcului. realizând punţi citoplasmatice intercelulare.2. hidroxid de aluminiu. carbonat bazic de bismut. Muşchii gastrointestinali au inervaţie dublă: parasimpatică (stimulatoare) şi simpatică (inhibitoare): a) Parasimpaticul vagal gastrointestinal – are următoarele caracteristici: ganglionii sunt situaţi în peretele tubului digestiv (intramural). glucoză.muşchi netezi unitari. 2 ml la purceii 7-14 zile şi 3 ml la purceii 14-21 zile cu repetare la 24 ore. vitamina C 20 mg. între cele două straturi musculare. la două nivele. Ftalipeps comprimate pentru câini şi pisici care conţin 50 mg ftalilsulfatiazol şi 10 mg pepsină şi care se administrează în doză de 1 comprimat pe 5 kg greutate vie de 2 ori pe zi.I. La viţei se recomandă 2-4 comprimate de 2-3 ori pe zi timp de 3-5 zile. timp de mai multe zile. longitudinal şi circular) şi plexul Meissner (situat în submucoasă). 11. animalele mari 200-400 g pe zi. protecţie vasculară. 7. ce se contractă sub stimulare nervoasă. acid hidroxifenilarsonic. 9. timp de 3-5 zile. iar saprosanul este activ faţă de unele bacterii rezistente la antibiotice. antibacteriană. catalizată de fosfodiesterază. 16 . vitaminele K. colistin sulfat. Azovit este un preparat ce conţine furazolidonă 200 mg. antiprotozoarică. precum şi faţă de unele ciuperci şi protozoare patogene. 12. alcool benzilic şi excipient. vitamine şi substanţe minerale. saprosan. 8. Amfuridon este un produs de import (Germania) asemănător produsului Clorovit. Eridiarom este un extract vegetal din fructe de afin cu adaos de glucoză. animale mijlocii 20-50 g. animale mici 5-10-20 g de 2-3 ori pe zi. Miocitele sunt în contact între ele (de-a lungul unei zone ce reprezintă circa 5% din suprafaţa membranară). vitamina A 10000 U. din aproape în aproape. Saprometin este o suspensie în flacoane de 100 ml. Mesagerii secunzi implicaţi în contracţia şi relaxarea muşchilor netezi sunt ionii de calciu şi adenozinmonofosfatul ciclic (AMPC). amidon şi lactoză. Se administrează numai la purceii sugari cu ajutorul unor pompe dozatoare astfel: 1 ml la purceii până la 7 zile. acid hidroxifenilarsonic. Pe acelaşi principiu există o gamă foarte variată de astfel de substanţe.I.

bradicardia). metantelina. tolterodina. comă). pitofenona. 17 . convulsii. Blochează receptorii colinergici şi astfel suprimă controlul vegetativ al sistemului parasimpatic. chimici. biliar. clidinium. . drotaverina. de tip atropinic. . apărute în inflamaţii. Indicaţiile terapeutice ale antispasticelor sunt: spasme la nivelul tractusului gastrointestinal.reduce peristaltismul intestinal şi ca urmare diminuă tonusul musculaturii netede de la nivelul bronhiilor. . oxifenciclimina. Spasmul reprezintă contractura de tip spastic a muşchilor netezi. tubului digestiv.De la nivelul celor două plexuri pornesc fascicule de fibre postganglionare către miocite. propantelina. Ca agenţi spastici pot acţiona factori fizici. atropina are următoarele efecte: . clidinium. fenpipramida. antispasticele neurotrope parasimpaticolitice pot fi: . putând masca anumite afecţiuni respiratorii.ca spasmolitic şi antidiareic.în premedicaţia narcozei pentru a înlătura efectele secundare ale unor narcotice (hipersecreţia salivară şi bronşică. uterului. fenpipramida. atropina poate fi folosită în practică în următoarele situaţii: .antispastice digestive: atropina. otilonium.antianginoase coronarodilatatoare miotrope: nitriţii.oral – în cazuri cronice. . propiverina. propiverina. otilonium. forme uşoare şi medii. . Căile de administrare sunt: . În funcţie de teritoriul predominant de acţiune. tiotropium. Acţiunea antispastică reprezintă profilaxia (prevenirea) spasmului. tumori. oxifenciclimina. noraminofenazona (metamizol). Ca reacţii adverse pot apărea hiposalivaţie (uscăciunea cavităţii bucale). inflamaţii.de sinteză: mebeverina. ganglioplegice. . mucoasa digestivă. oxifenoniu.antiastmatice bronhodilatatoare miotrope: teofilina. oxibutinin. alte ţesuturi la distanţă. butilscopolamoniu. producând relaxare musculară.produce tahicardie.în astmul bronşic. miotrope de tip papaverinic. . Antispasticele parasimpaticolitice Au eficacitate mai mare la nivelul tubului digestiv şi mai slabă asupra căilor biliare şi urinare. Locul acţiunii agenţilor spastici poate fi muşchiul neted digestiv.de sinteză: butilscopolamoniu.naturale: papaverina. litiază.reduce secreţiile glandelor salivare. anticolinergice antimuscarinice (parasimpaticolitice). Atropina face parte din grupa substanţelor parasimpaticolitice şi a fost prezentată pe larg în capitolul substanţe parasimpaticolitice. vezicii urinare. Aceste medicamente pot fi clasificate în funcţie de tipul de mecanism în: neurotrope. La nivel cardiovascular au efect stimulant slab.produce midriază pasivă.naturale: atropina. Spasmele sunt însoţite de durere. tulburări motorii şi secretorii. Spasmele intense pot genera colici gastrointestinale şi abdominale. b) Antispastice miotrope . Ca urmare.produce hipertensiune arterială. oxibutinin.intrarectal – în cazuri de neutilitate a căii orale (vomă. propantelina. a) Antispastice neurotrope parasimpaticolitice . înaintea investigaţiilor endoscopice. . bronşice. Se asociază morfinomimeticelor. Medicamentele spasmolitice înlătură contractura musculară spastică şi durerea ce o însoţeşte. . constipaţie (reducerea tonusului gastrointestinal). Acţiunea spasmolitică reprezintă tratarea (înlăturarea) spasmului. Neuromediatorii chimici acetilcolina şi noradrenalina sunt eliberaţi de terminaţiile nervoase în spaţiul intercelular. urogenital. Datorită efectelor prezentate. ipratropium. metantelina. . tumori. .injectabil – în cazuri acute şi foarte grave.antispastice urinare: emepronium. oxifenoniu. pentru antagonizarea acţiunii spastice a acestora. . emfizem pulmonar. A. Alte subgrupe farmacodinamice cu mecanism de acţiune relaxant miotrop: . tolterodina. sudorale.

prin O-desetilare. Ca urmare a acestui mecanism de acţiune.2-0. . însă are anumite particularităţi şi avantaje. gastrice. manifestându-se nu numai asupra izoenzimei PDE IV (prezentă la nivelul muşchilor netezi gastrointestinali şi urinari). declanşând mecanismele de relaxare musculară. Se utilizează sub formă de clorhidrat.acţiune vasodilatatoare moderată (vase cerebrale.5 g/animal. antispastică. în doze de 3-5 ml la animalele mari. . la hidroxilul fenolic. Se administrează subcutant.1-0. Inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) este neselectivă. renale. căi urinare. . Indicaţiile terapeutice ale papaverinei sunt reprezentate de: . .în intoxicaţii cu substanţe organofosforice sau parasimpaticomimetice. Consecutiv administrării orale se absoarbe rapid şi aproape complet.tahicardie.în faza a II-a. intestinale.acţiune relaxantă. pentru examenul fundului de ochi şi pentru prevenirea sinechiilor. tub digestiv. suferă fenomene de biotransformare la nivel hepatic şi se elimină sub formă de metaboliţi pe cale renală.. . Mecanismul de acţiune antispastic se desfăşoară intracitoplasmatic şi constă în inhibarea fosfodiesterazei (enzimă ce catalizează degradarea AMPC) şi astfel creşte concentraţia de AMPC din miocite. se manifestă astfel efecte nespecifice de tip anticalcic. la 3 metaboliţi monofenolici. dintre care principalul este 4’-desetildrotaverina. cât şi injectabil în doză de 0. transpiraţii ca urmare a vasodilataţiei. soluţie 1%. Drotaverina – este un produs similar papaverinei. Timpul de înjumătăţire este relativ scurt (1-2 ore) şi difuzează în lapte.spasme şi tulburări circulatorii periferice şi centrale). .5 ml la animalele mici.prelungeşte perioada refractară. Biotransformarea hepatică este aproape totală: . papaverina prezintă următoarele efecte: . Se administrează atât per os. . coronare). la nivelul muşchilor netezi cavitari: vezică biliară. H3C O H3C O H3C O H3C O Papaverina N CH2 Administrată per os se absoarbe rapid. drotaverina şi derivaţii săi difuzează în cantităţi mici. . ci şi asupra izoformelor PDE III şi PDE V. are o biodisponibilitate de sub 75% datorită primului pasaj hepatic. antiastmatică. reducând concentraţia intracitoplasmatică de ioni de calciu. prin glucuronoconjugare. Antispastice musculotrope Papaverina – este un alcaloid din opiu cu structură izochinoleinică. . Concentraţia crescută de AMPC din miocite stimulează transportul ionilor de calciu citoplasmatic către reticulul sarcoplasmic şi compartimentul extracelular. Se elimină sub formă de metaboliţi prin urină (50-75%) şi prin fecale (10-50%).spasme şi colici biliare.deprimă conducerea atrio-ventriculară. Inhibiţia izoformei PDE III (prezentă în muşchii netezi vasculari şi muşchiul cardiac) este responsabilă de efectele cardiovasculare ale papaverinei. B.ca midriatic. 0.spasm coronarian (ca vasodilatator). iar în doze mari constipaţie ca urmare a scăderii tonusului şi peristaltismului normal. 18 .în faza I. .spasm bronşic (ca bronhodilatator).5-1 ml la cele mijlocii şi 0. Prin placentă.acţiune bronhodilatatoare. Se leagă de proteinele plasmatice într-un procent de 95-98%. Ca efecte secundare pot fi amintite somnolenţă.

urogenitale. dacă se impune. Efectul miorelaxant şi antispastic este datorat deprimării plăcii motorii neuromusculare. cu reducerea concentraţiei de Ca2+ intracitoplasmatic (efect anticalcic). Alte substanţe spasmolitice Formolul injectabil se prezintă sub formă de fiole de 10 ml şi 20 ml soluţie 10%. hepatobiliare. astfel că în doze terapeutice nu are efecte secundare cardiovasculare semnificative. Prezintă de asemenea efect de tip anticalcic. are acţiune excitantă asupra parasimpaticului central.5% de procaină. timpanism şi diaree la toate speciile. Buscopan (Germania) soluţie injectabilă ce conţine bromură de butilscopolamină şi metamizol sodic. Piafen este sub formă de comprimate. antiinflamator. biliare. Dozele folosite în narcoză paralizează centrii vegetativi şi ca urmare nu se pot utiliza în practică. diaree. ci din contră. sulfatul de magneziu are efect purgativ şi colagog. Ca urmare. şi ca urmare se foloseşte în tratamentul colicilor la cal. cât şi slabei acţiuni inhibitoare la nivelul ganglionilor parasimpatici. Sulfatul de magneziu. are un efect favorabil în colică la cal şi se administrează pe cale intravenoasă în doză de 20 ml soluţie 10% cu repetare. utilizat în cazul unor spasme gastrointestinale. De altfel. Are acţiune similară preparatului Spasmium. la 20-30 minute. obstrucţii esofagiene. datorate atât acţiunii parasimpaticolitice. Acţiunea antispastică este de 2-5 ori mai mare comparativ cu papaverina. NO-Spa se prezintă sub formă de drajeuri şi soluţie injectabilă şi conţine drotaverină. Preparate comerciale antispastice Spasmium (Austria) soluţia injectabilă ce conţine 20 mg caroverină şi 500 mg novamin sulfon per ml în flacoane de 100 ml. vomă.s-a folosit în eutanasia animalelor mici. Secundar creşterii concentraţiei de AMPC este stimulat transportul ionului de calciu din citoplasmă către reticulului sarcoplasmic şi spaţiul extracelular. În papilomatoză acută se injectează intramuscular în doză de 5 cg/kg soluţie 25%. antisecretor. urinar şi uterin. urinari şi uterini. Este un antispastic musculatrop. În colici la cal se administrează intravenos 20-50 ml soluţie 64. deşi nu produce moarte fără dureri. iar în urma administrării pe cale parenterală are următoarele efecte: . D.6%. C.este miorelaxant. antispastic şi sedativ. 19 . folosind ca solvent o soluţie 0. formolul nu este un spasmolitic. Ca miorelaxant şi antispastic se administrează în următoarele doze: 10-30 g la animalele mari şi 1-2 g la câine. secundar mecanismului principal inhibitor de PDE IV. analgezic. Are un mecanism opioid puternic şi de lungă durată. Nu inhibă semnificativ izoformele PDE III şi PDE V. având astfel acţiune relaxantă predominantă la nivel gastrointestinal. fenpipramidă bromometilat şi metamizol sodic şi se foloseşte în tratamentul colicilor spastice digestive. Imodium se prezintă sub formă de capsule ce conţin loperamidă hidroclorică. genito-urinare. constipaţii. precum şi în spasme ale musculaturii scheletice. în narcoza combinată cu cloralhidrat la cal. . Dacă se administrează per os. atropină. atropină. luminal şi piramidon) şi supozitoare (cu papaverină. şi care este recomandat în colici spastice. dar acţiunea la nivel cardiovascular este mai slabă decât cea a papaverinei (datorită selectivităţii de acţiune asupra PDE IV la nivel gastrointestinal şi urinar). soluţie injectabilă şi supozitoare ce conţin clorhidrat de pitofenonă.Timpul de înjumătăţire este mai lung în cazul administrării orale şi scurt consecutiv administrării pe cale intravenoasă. Inhibă specific izoenzima PDE IV care se află în muşchii netezi gastrointestinali. . sedativ. Lizadon (Spasmoverin) se prezintă sub formă de comprimate (conţin papaverină.s-a folosit cu oarecare rezultate în tratamentul papilomatozei cutanate. luminal). Oxifenoniul (Antrenyl) şi propantelina (probanthine) sunt compuşi cuaternari de amoniu cu efecte antispastice şi antisecretorii mai elective decât atropina. este indicat atât în diareea acută cât şi cronică. Mecanismul acţiunii antispastice constă în inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) cu creşterea concentraţiei de AMPC care declanşează mecanismele celulare de relaxare a muşchiului neted.

antivomitivele pot fi centrale şi periferice. acetilcolină). . .antagoniştii dopaminei: . Efectul prokinetic (propulsiv gastrointestinal) rezultă din următoarele mecanisme: .antihistaminice: . carminative: anason. 20 . . zona chemoreceptoare declanşatoare din bulb. Antivomitivele sunt indicate numai după stabilirea diagnosticului şi cauzei vomei: . antihistaminice. . 2. tropisetron. Clasificare . Antivomitive periferice anestezice locale: anestezină. . Antivomitivele sunt medicamente capabile să liniştească greaţa şi voma.voma metabolică.parasimpaticolitice (anticolinergice centrale): scopolamina (acţionează şi asupra centrilor vestibulari. Eficacitatea substanţelor antivomitive scade în ordinea: antidopaminice. hepatice. favorizând tranzitul normal. profilactic.în voma care constituie o problemă pentru pacient.fenotiazine: fenotiazine neuroleptice aminoalchilice (clorpromazina) şi piperazinalchilice (proclorperazina. histamină. indicate în tulburări neurovegetative.inhibarea acetilcolinesterazei (enzima ce catalizează degradarea acetilcolinei) cu acumularea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale. .activarea directă a receptorilor colinergici muscarinici de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice din musculatura netedă gastrointestinală. Ele acţionează predominant la nivelul formaţiunilor centrale implicate în actul vomei: centrul vomei. .fenotiazine: prometazina. serotonină.voma datorată răului de voiaj ( Kinetoza). A. fiind activă în răul de mişcare). parasimpaticolitice. . şi un simptom important în diagnosticul unor boli. ca de exemplu: .creşterea eliberării de acetilcolină în sinapsele neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale prin stimularea neuronilor motori primari din plexul mezenteric.în intoxicaţii. .în greaţa şi voma induse de chimioterapia anticanceroasă.voma consecutivă unor intervenţii chirurgicale. A. nucleii vestibulari.în tulburări digestive.în răul de mişcare. .Bergonal şi Foladon drajeuri şi respectiv comprimate ce conţin alcaloizi totali din beladonă. antiserotoninice. carminative. interferând probabil cu efectul unor mediatori chimici (dopamină. feniramina.antagoniştii serotoninei: ondansetron granisetron. În anumite situaţii totuşi voma trebuie combătută. Antivomitivele sunt medicamente care combat voma. . . .cinarizina. apă cloroformată. . SUBSTANŢE ANTIVOMITIVE Voma este un act de reflex cu rol benefic în cazul unor intoxicaţii şi în supraîncărcarea stomacului. acţionând simptomatic-patogenic la nivel central sau periferic în arcul reflex al vomei. anticolinergice centrale. anestezice locale. . Antivomitive cu acţiune centrală – sunt substanţe care inhibă centrul vomei. biliare. mentă (eficacitate în cazuri uşoare).voma de natură centrală din anumite boli nervoase şi infecţioase. tietilperazina). În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune predominant.voma toxică.3. Unele medicamente care stimulează motilitatea gastrointestinală.benzamide: metoclopramid. lidocaină. sunt propulsive gastro-intestinale (prokinetice).

se mai numeşte şi Poţiunea Rivieri. Prezintă o distribuţie largă în ţesuturi. torecanul sub formă de drajeuri de 6. Mecanismul antivomitiv se bazează pe acţiune anticolinergică centrală şi la nivelul centrilor vestibulari. Proclorperazina – este un antivomitiv foarte eficace la doze mici (5-10 mg. creşte tonusul sfincterului cardia. intestinului subţire. Antivomitive periferice Apa cloroformată 0. Se utilizează ca medicaţie de elecţie în răul de mişcare. grăbeşte tranzitul intestinului subţire. Se prezintă sub formă de comprimate. Se poate folosi şi ca propulsiv (prokinetic) în: reflux esofagian. Se utilizează ca antivomitiv în toate tipurile de vomă. Tietilperazina – este un derivat de fenotiazină. Metoclopramid – este un antagonist al dopaminei.1-0.A.3 mg/kg. tietilperazina (Torecan). iar ca reacţii secundare produce sedare şi somnolenţă pronunţată. în condiţiile folosirii ocazionale ca antiemetice. Administrat per os se absoarbe rapid. Prezintă efect antivomitiv antidopaminergic eficace.5 mg şi fiole 1 ml 6. de 1-3 ori / zi). sunt antivomitive. Este un antagonist al dopaminei cu acţiune asemănătoare proclorperazinei. • Antagoniştii serotoninei Sunt folosiţi ca antivomitive eficace în voma indusă de anticanceroase şi radioterapie. Sunt în general bine suportate. Administrat per os are o biodisponibilitate redusă şi are efecte moderate. Parasimpaticolitice Scopolamina – este un alcaloid din Hyosciamus niger. prin eliberarea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare digestive). Emetiral (maleat de proclorperazină) şi Torecan (maleat de tietilperazină) ambele de natură fenotiazinică. precum şi în voma provocată de alte medicamente. difuzează prin bariera hematoencefalică şi prin placentă şi se elimină pe cale urinară în mare parte sub formă de metaboliţi. profilactic. ceea ce explică eficacitatea faţă de voma mediată prin chemoreceptorii centrali – provocată de anestezice şi de alte medicamente. Domperidon – este un antidopaminergic central (efect antivomitiv) şi periferic (efect prokinetic). dar creşte considerabil în insuficienţa renală. Emetiralul se prezintă sub formă de drajeuri a 5 mg şi supozitoare a 5 mg şi 25 mg. colinergice (periferice. Se folosesc două soluţii: o soluţie de bicarbonat de sodiu 4% în sirop simplu (soluţia B) şi o soluţie de acid citric 3.clorpromazina (clordelazin. relaxează sfincterul piloric. soluţie injectabilă. Este indicată în voma produsă de kinetoză (rău de mişcare) şi voma medicamentoasă. Se foloseşte la câine în doză de 5-10 ml şi are efect liniştitor la nivelul mucoasei digestive. stomacului. împiedică refluxul gastro-esofagian şi duodeno-gastric. are o biodisponibilitate de peste 75%. supozitoare. utilizat exclusiv ca antiemetic (nu şi ca neuroleptic). Antivomitive centrale • Antagoniştii dopaminei Fenotiazinele neuroleptice .5% în sirop de lămâie (soluţia A). stimulează peristaltismul esofagului. Biotransformarea are loc la nivel hepatic prin sulfo şi glucuronoconjugare. dar cu o variabilitate mare datorită efectului primului pasaj hepatic. subneuroleptice. Este un amestec de cloroform cu apă. • Antihistaminice H1 Prometazina – este un derivat fenotiazinic cu acţiune antihistaminică şi anticolinergică centrală. proclorperazina (Emetiral). Doza este de 0. la nivelul centrului vomei şi nucleilor vestibulari.5%. Ca urmare. spasm piloric. • 21 . B. largactil). Acestea acţionează predominant asupra zonei chemoreceptoare declanşatoare din bulb (probabil prin antagonizarea dopaminei). Este indicat în sindrom dispeptic. Clorpromazina – este un antivomitiv eficace la doze mici. Cele mai folosite sunt produsele de uz uman. Uneori provoacă somnolenţă sau hipotensiune ortostatică. dar cu rezultate slabe în cea produsă de kinetoză. Timpul de înjumătăţire este mediu. grăbeşte golirea stomacului. în boala de iradiaţie. plegomazin. efecte propulsive. fiind un antiemetic puternic şi un sedativ slab.5-1%. în uremie. Soluţia efervescentă Rivieri .

mai lent şi mai durabil.Se administrează alternativ câte o linguriţă. are acţiune antiacidă predominant nesistemică. Carbonatul de magneziu şi trisilicatul de magneziu cu efect antiacid mai slab. Antiacidele nesistemice formează în intestin săruri insolubile. atunci când sunt administrate în doze mari. Ulcerul gastric este mai puţin influenţat (Stroescu V. 2. Compuşii de calciu Carbonatul de calciu Carbonatul de calciu este o sare foarte puţin solubilă . prin însăşi aciditatea acesteia. cu consecinţe constipante. Compuşii de magneziu Hidroxidul de magneziu este un antiacid predominant nesistemic. Oxidul de magneziu sau magnezia usta formează în apă hidroxid de magneziu. care poate fi periculoasă în prezenţa insuficienţei renale. Administrat în exces creşte pH-ul gastric la 8 – 9. datorită abolirii procesului de inhibare a secreţiei acide. Vindecarea ulcerului duodenal este grăbită datorită scăderii marcate a încărcăturii acide care ajunge în duoden.4. O mică parte se absoarbe – tratamentul prelungit cu doze mari provoacă hipercalcemie cronică. La nivelul stomacului se formează citrat de sodiu şi acid carbonic care se descompune în dioxid de carbon şi apă. O mică parte din magneziu se absoarbe din intestin. tetraciclină. digoxină. ionii de aluminiu trivalenţi inhibând motilitatea gastrointenstinală. tratamentul îndelungat poate fi cauză de carenţă fosfatică. mărirea pH-ului la nivelul antrului declanşează reflex eliberarea de gastrină. cu acţiune relativ rapidă. A. Calciul precipită în intestin. obişnuit. B. Antiacidele sistemice determină absorbţia intestinală de bicarbonat de sodiu. începând cu soluţia B. Pentru acţiunea antiacidă. Reacţia rapidă determină un efect intens şi trecător. Dioxidul de carbon are un efect de calmare a terminaţiilor senzitive din stomac. Sărurile insolubile de aluminiu pot forma concreţiuni obstructive. 1 g neutralizează 34 m Eq acid în decurs de 30 minute. C. intensă şi de durată medie. de aceea uneori preparatele de magneziu se asociază obişnuit cu antiacide constipante. mai ales carbonatul de calciu. care stimulează secreţia şi motilitatea gastrică. se produce o diminuare a activităţii proteolitice a pepsinei. În condiţiile tratamentului cu antiacide. asociate între ele sub formă de comprimate. Compuşii de aluminiu Hidroxidul de aluminiu este un antiacid nesistemic cu acţiune slabă şi lentă (1 g gel uscat de hidroxid de aluminiu neutralizează 7. care nu se absorb. 1993). Eficacitatea substanţelor antiacide depinde de capacitatea de neutralizare. În stomac. se produce un rebound al secreţiei acide. Antiacidele se administrează. acţionând ca atare. provocând un rebound al secreţiei acide. Hidroxidul de aluminiu poate fi cauză de constipaţie. acest efect nedorit poate fi depăşit prin administrarea frecventă a antiacidului. Deoarece în intestin se formează fosfaţi de aluminiu insolubili care se elimină. Antiacidele liniştesc durerea ulceroasă în mod caracteristic. Secundar creşterii pH-ului la valori mai mari de 5. capabili să neutralizeze acidul clorhidric. anticolinergice (administrarea acestora se face la distanţă de doza de hidroxid de aluminiu). reacţia lentă determină un efect durabil. indometacină. În folosirea hidroxidului de aluminiu trebuie avut în vedere că acesta micşorează disponibilitatea pentru absorbţie a multor medicamente: unele sulfamide. Ionii de magneziu au proprietăţi laxative. intensă şi de durată medie: 1 g neutralizează 13 mEq în 30 minute. Antiacidele se clasifică în sistemice şi nesistemice. se foloseşte suspensia apoasă (laptele de magneziu). pulberi sau suspensii. putând fi cauză de alcaloză metabolică. care inhibă secreţia şi întârzie golirea stomacului. Pentru unele antiacide. relativ rapidă. propranolol. ionii de calciu stimulează secreţia de gastrină. SUBSTANŢE ANTIACIDE Antiacidele sunt substanţe care conţin cationi bazici. ele nu modifică echilibrul acidobazic. Unele preparate antiacide conţin în plus săruri de bismut (protectoare pentru mucoase) şi beladonă (sau alte anticolinergice). În comerţ există două forme: 22 . 1 g reacţionează cu 8 – 20 mEq acid în decurs de 30 minute. clorpromazină.5 m Eq de acid în 60 minute). cantitatea de acid care trebuie neutralizată creşte.

Astfel se reduce concentraţia de acid clorhidric din stomac. Bila are rol în emulsionarea grăsimilor. Sărurile biliare şi acizii biliari au proprietăţi tensioactive şi menţin în soluţie colesterolul din bilă. Unele substanţe posedă ambele acţiuni. Se poate administra în furaje sau în apa de băut în doze de 10 – 50 g la animalele mari.2 – 2 g la cele mici. rădăcină de calam. canalul hepatic – colectează bila secretată în ficat. carbonatul de calciu se descompune în clorură de calciu şi acid carbonic. crampe şi dureri abdominale. femele în lactaţie. canalul coledoc – transportă bila spre duoden. D. În stomac. Gelusil. coajă de cruşin. de culoare albă. Este indicat în tulburări digestive funcţionale (spasme. este un antiacid sistemic cu acţiune rapidă. carbonat acid de sodiu. 1 g neutralizează 12 mEq acid clorhidric. Se depozitează în vezica biliară. pentru prevenirea rahitismului şi osteomalaciei. REGLATORI AI MOTILITĂŢII GASTROINTESTINALE Trimebutin – administrat pe cale orală. 3. intensă şi de scurtă durată.carbonat de calciu furajer Ambele sunt pulberi. uneori neplăcută. hidroxid de magneziu şi Almagel A care conţine în plus anestezină. spasmolitic în hipermotilitate. trisilicat de magneziu. se absoarbe bine şi se elimină predominant pe cale urinară. Patologia biliară cuprinde: - 23 . Bicarbonatul de sodiu alcalinizează urina. cu eliminarea bilei în duoden. creşte pH-ul gastric la 7 – 8. carbonat bazic de magneziu. dar eructaţia care urmează poate da o senzaţie de bine (Stroescu V. Sărurile biliare întră în circuitul entero-hepato-enteric. Este un bun reglator al motilităţii gastrointestinale. În medicina umană există diverse preparate antiacide ca de exemplu: Ulcerotrat comprimate cu azotat bazic de bismut. canalul cistic – direcţionează bila spre vezica biliară. Alte preparate: Novalox. Dioxidul de carbon care se eliberează în reacţie cu acidul clorhidric provoacă distensie.coleretice – stimulează secreţia biliară hepatică. acizi graşi. carbonatul de calciu reprezintă şi o medicaţie calcică ce se poate administra la tineretul în creştere. fără gust şi miros. realizând la mulţi pacienţi un beneficiu terapeutic imediat. lecitine. Bila conţine apă. După încetarea efectului se produce un rebound moderat al secreţiei. Este un agonist enkefalinergic asupra receptorilor excitatori şi inhibitori gastrointestinali. riscul alcalozei este semnificativ când se administrează îndelung în doze mari. Malox. diaree. în funcţie de predominanţa efectului asupra secreţiei sau motilităţii: . o sare alcalină greu solubilă. aici se resoarbe apa şi bila se concentrează.carbonat de calciu farmaceutic . Restabileşte motilitatea fiziologică în tulburările de motilitate gastrointestinală din bolile digestive funcţionale. constipaţie. 4. Almagel gel conţine hidroxid de aluminiu. 1993). 2 – 10 g la cele mijlocii şi 0. Phosfalugel. Alte preparate antiacide Bicarbonatul de sodiu Bicarbonatul de sodiu. Trisilicalm comprimate cu trisilicat de magneziu. pigmenţi biliari. balonări). Calmogastrin comprimate cu hidroxid de aluminiu coloidal şi extract uscat de beladonă. Clasificarea medicaţiei. sfincterul Oddi – închide canalul coledoc.colecistokinetice (colagoge) – stimulează contracţia vezicii biliare şi relaxează sfincetrul Oddi. sub acţiunea acidului clorhidric.. Pe lângă efectele antiacide şi astringente. În medicina umană administrat postprandial. săruri biliare. acţionând ca stimulator în hipomotilitate şi relaxant. colesterol.. Dicarbocalm comprimate cu carbonat de calciu. . MEDICAŢIA HEPATO-BILIARĂ Aparatul biliar este constituit din: vezica biliară – rol de depozitare şi concentrare a bilei. carbonat de magneziu.

. Această clasificare este însă convenţională.antiseptice biliare.factori lipotropi. .substanţe colagoge. .coleretice propriu-zise. Se mai pot folosi în tratarea unor constipaţii provocate de cantitatea insuficientă de bilă. Bila are un rol important în absorbţia lipidelor şi a vitaminelor liposolubile. singurii care sunt capabili să se absoarbă. Medicamentele cu acţiune asupra ficatului pot fi împărţite în 5 grupe: .în tulburări dispeptice cu diferite origini. bicarbonat de sodiu. determinând emulsionarea lipidelor şi prin formarea complecşilor colenici. posibile în două sensuri: .hipertone (hiperchinezii). Substanţe coleretice Mecanismul de acţiune al acestor medicamente este încă incomplet elucidat. . aceste substanţe pot fi clasificate astfel: . litiaza biliară.de origine organică de sinteză: salicilat de sodiu. cu stază biliară şi favorizarea litiazei biliare. tumori. Săruri şi acizi biliari Acizii biliari se clasifică astfel: 24 . şi efecte colagoge şi invers. . colespasmolitice (relaxează sfincterul Oddi). florantirona.de origine animală: săruri şi acizi biliari.de origine anorganică: sulfat de sodiu. Acizii biliari favorizează absorbţia lipidelor prin diminuarea tensioactivităţii lor. cineol.în patologia hepatică: insuficienţa secreţiei biliare. cu tulburări de evacuare a bilei). ele se clasifică în: 1. fosfat de sodiu. una din indicaţiile terapeutice ale colereticelor este tratarea stărilor de malabsorbţie a lipidelor şi a vitaminelor liposolubile. În acest caz. angiocolecistită (vezică biliară şi căi biliare). colecistokinetice (care contractă musculatura netedă a veziculei biliare). Mecanismul de acţiune este osmotic şi se datorează secreţiei colereticelor în canaliculii biliari. Se pare că acţionează prin mărirea circulaţiei hepatice şi creşterea permeabilităţii capilare. fiindcă în realitate orice coleretic are. ictere colestatice. ce măresc volumul bilei concomitent cu diluarea ei. . 2.- - dischinezii biliare (dereglări ale funcţiei motorii a aparatului biliar. camfen. borneol).în patologia biliară: litiaza biliară.hepatoprotectoare. dischinezii biliare.substanţe coleretice. uleiuri volatile cu terpene (mentol. în măsură mai mare sau mai mică. drenarea bilei combate staza biliară. Chelidonium majus (rostopască). cu colici biliare.de origine vegetală: Cynara scolimus (anghinare). . A. O altă indicaţie priveşte tratamentul colecistitelor cronice. Datorită acestor acţiuni. În funcţie de origine. . cu o concentraţie redusă în substanţe solide. 4. SUBSTANŢE COLERETICE ŞI COLAGOGE Medicamentele care intensifică procesul de secreţie a bilei se numesc coleretice. se numesc hidrocoleretice. inflamaţii: colecistită (vezica biliară). . angiocolită (căi biliare intrahepatice). propilbenzen (fenilpropanol. Se pot întrebuinţa şi în tratamentul litiazei biliare şi al hepatitelor prelungite. colereticele pot fi: . . carbicol). Indicaţiile terapeutice ale substanţelor coleretice sunt următoarele: . infecţii biliare. urmată de antrenarea apei spre canaliculi.hidrocoleretice. pinen. colecistite cronice. Berberis vulgaris. fenobarbital. .1. ce măresc volumul bilei fără a-i modifica compoziţia şi concentraţia. Medicamentele care determină evacuarea bilei se numesc colagoge. acelea care produc bila apoasă. După mecanismul de acţiune.hipotone (hipochinezii). În funcţie de efectul asupra compoziţiei bilei. colangită (căi biliare extrahepatice). ceea ce diminuă pericolul formării de calculi biliari şi previne eventualele infecţii ascendente.

Conjugarea acizilor biliari (cu glicocol. Colereticele minerale au un efect hidrocoleretic. Berberis vulgaris acţionează prin alcaloidul berberina. Sulfatul de magneziu administrat pe cale bucală determină relaxarea sfincterului Oddi. Astfel sunt sulfatul.secundari (formaţi în intestin. Se folosesc mai ales sub forma apelor minerale. . .activează lipaza pancreatică.scad tensiunea superficială şi ca urmare emulsionează grăsimile. colecistite cronice. uneori scade azotemia. metoxi. tulburări dispeptice. Boldocolin. Dintre preparatele comerciale folosite drept coleretice şi colagoge amintim: Anghirol. Asemenea acţiune au derivaţii acidului salicilic (Salicilatul de sodiu. glicochenodesoxicolic. . ceto. Sărurile biliare şi acizii biliari au următoarele acţiuni: . fie prin ambele mecanisme. carbonat de magneziu. colecistite cronice.acidul ursodeoxicolic – în dizolvarea calculilor biliari mai mari (durata tratamentului – 1-2 ani). nipagin M. feniletilcarbicolul (Carbicol) etc. . . din acizi primari): dezoxicolic.cresc absorbţia grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile. Carbicol. . S-a constatat că substanţele organice care conţin grupări ca: eter-oxid. etoxi. acid salicilic. chenodesoxicolic (dihidroxicolanic). Tot din această clasă fac parte şi peptonele (substanţe rezultate în urma hidrolizei parţiale a proteinelor). Colereticele vegetale Anghinarea (Cynara scolimus) are drept principiu activ cinarina. extract eterat de mentă. Aceste substanţe intră în compoziţia produsului Rowachol. Colereticele sintetice. Substanţe colagoge Aceste medicamente acţionează fie prin contracţia musculaturii netede a colecistului. drajeuri cu extract de anghinare. fosfatul monoacid şi bicarbonatul de sodiu. are şi efect diuretic. favorizează metabolizarea glucozei şi a colesterolului.săruri biliare. ursodeoxicolic (epimer al acidului chenodesoxicolic). Colagogele alimentare sunt reprezentate de către gălbenuşul de ou. oximetil amida acidului nicotinic.acidul chenodesoxicolic – pentru dizolvarea calculilor mici (durata tratamentului – 3-12 luni). . mai ales după intervenţii chirurgicale pe aparatul biliar. Aşa sunt alfa şi beta pinenul. solubilizează acizii graşi şi colesterolul. . Industria farmaceutică românească prepară Boldocolin. boldina. B. Indicaţiile terapeutice ale sărurilor biliare şi acizilor biliari sunt: dischinezii biliare hipotone. Cinarina este un hidrocoleretic. Stimulează funcţia antitoxică a ficatului. Pneumus boldo. undelemnul şi în general grăsimile. au efect coleretic. Din frunzele acestui arbore care creşte în America de Sud se extrage un alcaloid. glicerină etanol. drajeuri ce conţin taurină. mentolul. . Acestea se absorb la nivel intestinal şi suferă un ciclu entero-hepato-enteric. carboxil. de magneziu). Terpenele. Colebil. taurină) conduce la acizii glicocolic.efect hidrocoleretic şi colecistokinetic.de semisinteză: acid dehidrocolic (forma oxidată a acidului colic).acidul dehidrocolic – ca drenor de bilă. augmentând eliminarea apei şi a compuşilor azotaţi. fie prin relaxarea sfincterului Oddi. - - 25 . Se folosesc în hipotonia şi hipokinezia veziculei biliare. având acţiune hipocolesterolemiantă. flacoane de 200 ml soluţie ce conţine. datorită acestui fapt. litocolic. capsule de 100 mg feniletilcarbicol. metenamină. un glicozid.contribuie la menţinerea tranzitului intestinal normal şi au eficacitate în constipaţia datorată lipsei de bilă. camfenul. În comerţ există preparatul Anghirol comprimate. boldaglucona şi un ulei volatil. smântâna. litiază biliară. taurocolic. . extract de boldo. Unele terpene au acţiuni coleretice. oleu de mentă.primari (biosintetizaţi în ficat prin oxidarea colesterolului): colic (trixidroxicolanic). facilitând digestia. Acizii şi conjugaţii lor formează săruri de sodiu cunoscute sub denumirea de săruri biliare. cineolul. salicilat de sodiu.

revine apetitul. Astfel. Un astfel de preparat complex este Mecopar forte. în cele progresive sau descris de asemenea succese terapeutice. Metionina este un acid aminat esenţial. Lipsa colinei (sau a lecitinei care o conţine) duce la infiltraţia grasă a ficatului. Se prezintă sub formă de drajeuri de 35 mg. B. Acidul aspartic are mai multe puncte de atac farmacodinamic. reduce hepatocitoliza. comprimate de 250 mg acid dehidrocolic Peptocolin. necrozele sunt mai mult sau mai puţin întinse. SUBSTANŢE LIPOTROPE ŞI HEPATOPROTECTOARE Prin lipotrope se înţeleg medicamentele care împiedică degenerescenţa grasă a ficatului. După cum este binecunoscut. Aceste substanţe sunt precursori ai acizilor nucleici. xantină. Acţionează probabil prin stabilizarea membranelor hepatocitelor. Aşa se explică de ce deficitul de proteine poate produce infiltraţia grasă hepatică.- Fiobilin. camfen. produse prin deficienţe alimentare. se reface starea generală. Silimarina (Legalon) este coniferol – polihidroxi-fenolcromona. Rezultatele cele mai bune s-au obţinut în formele inactive şi active. hipoxantină. adenină. Se foloseşte de asemenea în hepatitele cronice şi în ciroze cu rezultate modeste. Colina administrată per os se absoarbe bine din tubul digestiv. Colina se administrează frecvent în asociaţie cu alte lipotrope. 26 . cu rezultate inconstante. Este indicată şi în hepatitele cronice şi în ciroze.2. Nu se poate face o distincţie netă între lipotrope şi hepatoprotectoare. Acidul aspartic restabileşte fosforilarea oxidativă şi prin aceasta metabolismul energetic. Se poate folosi şi asparagina (fiole de 10 ml soluţie 2. soluţie de aspartat de sodiu. S-a dovedit ulterior că extractele de ficat acţionează prin conţinutul lor bogat în nucleotide purinice şi pirimidinice.5%). Substanţe lipotrope Colina este o bază azotată. Aspatofort se prezintă sub formă de fiole de 10 ml. în primul rând participă la biosinteza nucleotidelor pirimidinice. la necroze hepatice. Este indicat în hepatite cronice şi ciroze. Substanţe hepatoprotectoare În ultimii ani s-au descoperit medicamente eficiente în hepatitele cronice. În hepatitele cronice. În cazurile mai uşoare. A. pinen. Se extrage din fructele de Sylibum marianus (armurar). Metionina este indicată în infiltraţia grasă a ficatului. Fiind un precursor mai timpuriu al acizilor nucleici. Astfel. deşi şi această substanţă are un rol. doza este de 3 ori câte un drajeu pe zi. inozitol. Efectele cele mai bune se obţin în cazurile de infiltraţie grasă a ficatului. astenia cedează. Se ameliorează şi indicatorii biochimici. Această eficienţă nu se datoreşte conţinutului în ciancobalamină. acidul aspartic are un efect de feed-back negativ mult mai redus decât al nucleotidelor. ulei de măsline. cineol. Are un rol lipotrop indirect (prin intermediul colinei). S-a arătat că după câteva zile de tratament. Este indicată şi în cazuri de hepatită cronică şi în ciroza hepatică. Acidul aspartic (Aspatofort). Cercetările experimentale ale lui Fodor şi colab. Dintre hepatoprotectoare amintim: Purinor. cu condiţia ca aceasta să nu fie gravă. S-a observat de mai mult timp că extractele de ficat sunt relativ eficace în tratamentul hepatitelor cronice. Dozele uzuale la câine sunt 2 drajeuri de 3 ori pe zi. la animalele de laborator deficitul său provoacă hipertensiune arterială şi hipertrofie cardiacă. cu condiţia ca hepatita să nu fie prea avansată. îmbunătăţeşte sinteza proteică. Administrarea de nucleotide împiedică extinderea lor şi stimulează procesele de regenerare. (1971) au demonstrat că acidul aspartic diminuă foarte mult gravitatea leziunilor din hepatita experimentală. acizii nucleici au rol esenţial în biosinteza proteinelor. Rowachol. care intră în structura acetilcolinei şi a lecitinei. se accentuează biosinteza acizilor nucleici şi în consecinţă a proteinelor. 4. în special cea de natură alimentară. capsule ce conţin mentol. flacoane care conţin granule compuse din peptonă. evidenţiată prin creşterea transaminazelor serice. prelungeşte viaţa animalelor de experienţă şi ameliorează sindroamele biochimice hepatice. În parte se poate sintetiza în organism. borneol. se atenuează sindromul dispetic. sulfat de magneziu. poate da unele rezultate şi în insuficienţa hepatică. Datorită intensificării sintezei nucleotidelor pirimidinice. Cercetările clinice au confirmat observaţiile experimentale. Se prezintă sub formă de fiole de 5 ml care conţin acid orotic. este un hepatoprotector într-adevăr eficace în steatoza hepatică. timp de 4 – 6 săptămâni. Hepatoprotectoarele sunt medicamente care au drept principal efect împiedicarea (sau cel puţin diminuarea) necrozelor hepatice.

cineol). camfen. Acţionează prin conţinutul său în arginină. Astfel. În medicina umană există mai multe produse farmaceutice folosite în acest scop. cum ar fi tetraciclina. el furnizează un aport energetic de 4 calorii/gram. L-arginină bază.Factorul hepatotrop este o polipeptidă izolată în stare pură din ţesutul hepatic. probabil că efectul său farmacodinamic principal constă în protecţia membranelor celulare Arginine – Sorbitol este o soluţie alcătuită din monoclorhidrat de L-arginină. pot fi menţionate uleiurile eterice (Rowachol soluţie care conţine mentol. De asemenea.3. Are efect profilactic şi terapeutic în leziunile hepatice. Se prezintă sub formă de drajeuri de 400 mg acid glutamic şi fiole de 10 ml soluţie 10% glutamat de sodiu. cloramfenicolul. exercitând un efect antiseptic local. ANTISEPTICE BILIARE Sunt substanţe care se elimină prin bilă şi ca urmare exercită şi un efect antiseptic la acest nivel. borneol. Acidul glutamic (Glutarom). 4. pot fi citate unele antibiotice care se elimină în mare parte prin bilă. Sorbitolul serveşte la vehicularea argininei. Preparatul este indicat în stările de hiperamoniemie cu diverse cauze. alfa şi beta –pinen. 27 . care este unul din elementele esenţiale ale ciclului ureopoetic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful