MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV

Mucoasa gastrică are activitate secretorie ce constă în: - secreţie clorhidropeptică, cu rol în digestie; - secreţie de mucus şi bicarbonat de sodiu cu rol protector pentru mucoasă împotriva agresiunii clorhidropeptice. Reglarea secreţiei de acid clorhidric se poate face pe următoarele căi: - pe cale nervoasă parasimpatică, vagală, cu efect excitosecretor; - pe cale endocrină hormonală, prin hormonul gastrina, cu efect excitosecretor; - pe cale paracrină şi umorală: - prin histamină, cu efect hipersecretor; - prin PGE2 şi receptorii PG, cu efect hiposecretor; - prin somatostatină, cu efect hiposecretor. Calea nervoasă – impulsul nervos, pe calea nervului vag, eliberează neuromediatorul colinergic acetilcolina, ce stimulează receptorii colinergici M1 (din sinapsa ganglionară parasimpatică la nivelul plexului intramural) şi M3 (din sinapsa neuroefectoare parasimpatică), rezultatul fiind eliberarea de gastrină, histamină şi acid. Calea hormonală – hormonul gastrina, secretat de celule ale mucoasei gastrice, stimulează receptorii gastrinici de pe membrana celulelor endocrine şi parietale, rezultatul fiind eliberarea de histamină şi acid. Secreţia de gastrină este modulată prin mecanism de feed-back pozitiv sau negativ în funcţie de concentraţia de H+ şi pH. Calea umorală – histamina eliberată de mastocitele din mucoasa gastrică (sub influenţă vagală şi gastrinică) activează receptorii H2 situaţi pe membrana celulelor parietale şi secreţia acidă. Somatostatina, hormon secretat de hipotalamus şi de celulele pancreasului, inhibă secreţia de gastrină şi de acid. Prostaglandinele din seria E (PGE2) au efect citoprotector prin stimularea secreţiei de mucus şi carbonat acid de sodiu, stimularea troficităţii şi regenerării mucoasei şi prin stimularea fluxului sanguin în mucoasă. Verigile implicate în secreţia gastrică acidă sunt următoarele: - acetilcolina şi receptorii muscarinici; - gastrina şi receptorii gastrinici; - histamina şi receptorii histaminici H2; - anhidraza carbonică, ce favorizează formarea protonului H+; - pompa de H+, ce transferă ionul H+ din celula secretorie gastrică în lumenul gastric, reacţia protonului H+ cu anionul Cl- şi formarea HCl; - PGE2, prin receptorii specifici, diminuă concentraţia de AMPC. Dereglările în ceea ce priveşte secreţia gastrică conduc la hiperaciditate sau hipoaciditate. În funcţie de mecanismul fiziopatologic, stimulatoarele secreţiei gastrice acţionează astfel: - activarea receptorilor H2: histamina; - activarea receptorilor gastrinici: pentagastrin; - stimularea nespecifică: alcoolul etilic; - stimularea directă şi prin reflex condiţionat: substanţe amare şi aromatice (din specii vegetale). Pentru medicina veterinară prezintă o oarecare importanţă ultima categorie. Cu toate acestea, vom menţiona şi histamina, mai ales pentru efectele sale la nivelul organismului. Histamina este mediator al transmiterii histaminergice centrale şi periferice. Receptorii pentru histamină sunt H1, H2 şi H3. Activarea receptorilor H2 induce hipersecreţie gastrică şi este antagonizată prin antihistaminice H2. a. Efectele secundare tip H1 (antagonizate de antihistaminicele H1) sunt: - vasodilataţie cu hipotensiune şi tahicardie reflexă; hiperemie şi creşterea temperaturii tegumentelor; creşterea permeabilităţii capilare cu edeme; - dispnee (prin bronhoconstricţie şi creşterea permeabilităţii capilare); - colici abdominale, diaree. b. Reacţiile alergice de tip I, anafilactic imediat, sunt antagonizate de antihistaminicele H1 şi de adrenalină.

Medicamentele din acest grup îmbunătăţesc apetitul şi digestia prin stimularea funcţiilor secreto– motorii digestive, pe cale reflexă sau directă, cu urmări favorabile pentru întregul organism. Ca urmare a acestor acţiuni, se clasifică în mai multe grupe şi subgrupe (după Veturia Nueleanu, 2004): - Activatori ai secreţiilor şi motilităţii gastrointestinale: - substanţe digestive; - medicaţia rumenului; - vomitive; - purgative. - Moderatori ai secreţiilor şi motilităţii gastrointestinale: - antidiareice; - spasmolitice (antispastice); - antivomitive; - antiacide. - Reglatori ai motilităţii gastrointestinale; - Medicaţia hepatobiliară.

1. ACTIVATORI AI SECREŢIILOR ŞI MOTILITĂŢII GASTROINTESTINALE
1.1. SUBSTANŢE DIGESTIVE Substanţele digestive stimulează secreţiile digestive (salivară, gastrică, intestinală, pancreatică, biliară). Acestea acţionează prin impresionarea papilelor gustative ale limbii şi astfel declanşează pe cale reflexă stimularea secreţiilor digestive. Efectul acestor substanţe a fost demonstrat prin metoda prânzului fictiv la câine. Pentru a se obţine această acţiune, substanţele digestive se administrează cu 15 – 30 minute înaintea tainurilor principale având următoarele indicaţii terapeutice: anorexie, animale slăbite, stări de convalescenţă, hipoaciditate gastrică, dispepsii gastrointestinale, meteorizaţii cronice. Se împart în digestive amare, digestive aromatice, digestive saline şi digestive fiziologice sau înlocuitori ai secreţiilor digestive. A. Digestive amare Sunt reprezentate de droguri vegetale ce conţin principii amare, fără acţiune generală, care se folosesc pentru îmbunătăţirea apetitului şi digestiei. Mecanismul de acţiune este reflex: stimulul acţionează la nivelul papilelor gustative. Din plantele respective se prepară infuzii, decocturi, tincturi sau extracte care se administrează per os înaintea raţiei cu circa 30 minute în doze de 10 – 25 g la animalele mari, 2 – 5 g la animalele mijlocii şi 0,5 – 2 g la cele mici. Rădăcina de genţiană (ghinţură). Planta, Gentiana lutea din fam. Gentianaceae, conţine 1-3% gentiopicrină care prin păstrare trece în gentiogenină şi gentiamarină. Se folosesc tinctura şi extractul de genţiană. Rădăcina de păpădie. Drogul provine de la planta Taraxacum officinalis din fam. Compositae. Conţine taraxacină, tanin, inulină. Se recoltează toamna târziu, iar primăvara se recoltează frunzele. Ţintaura (fierea pământului). Se recoltează părţile aeriene în timpul înfloririi de la Centaurium umbelatum din fam. Gentianaceae. Conţine centaurină, eritrocentaurină, gentiopicrină. Frunzele de trifoi de baltă (trifoi amar) se recoltează de la planta Menyanthes trifoliata din fam. Gentianaceae. Drogul conţine glicozidul amar meniantina care prin hidroliză trece în meniantol şi glucoză. Schinelul. Se folosesc părţile aeriene de la planta Cnicus benedictus din fam. Compositae, care se recoltează în timpul antezei. În medicina umană se utilizează o tinctură neoficinală numită Tinctura amară care conţine principii active din ghinţură, fierea pământului, păpădie, precum şi din părţi aeriene de la pelin şi coji de portocale. Se poate folosi la animalele mici, câte 10 – 15 picături de mai multe ori pe zi. În F.R. X sunt trecute o serie de tincturi care se pot utiliza în acelaşi scop: tinctura de portocale, tinctura de genţiană, tinctura de nucă vomică.

2

antifermentescibil.5%. din fam. Drogul este reprezentat de fructul de la planta Phoeniculum vulgare din fam. Calamul aromatic (rizom de obligeană). 3 . Se foloseşte ca şi anasonul. Drogul este reprezentat de părţile aeriene de la Achilea millefolium din fam.1 – 0. Usturoiul. În urma administrării la animale se produc următoarele efecte: a) este digestiv şi activator al peristaltismului gastrointestinal. Uleiurile eterice conferă drogurilor un gust agreabil şi miros plăcut care de asemenea contribuie la îmbunătăţirea apetitului. Drogul conţine cel puţin 0. Se recoltează şi se usucă toamna. Drogul îl constituie fructul de la planta Pinpinella anisum din fam. Digestive saline Digestivele saline măresc secreţiile gastrice şi trezesc apetitul. Umbeliferae. Se foloseşte fructul care este o pseudobacă.15 – 0. Infuziile de mentă se recomandă ca remediu digestiv. folosit ca eupeptic. anabsintină. un ulei gras. Umbelliferae. adesea alături de principii amare. Acţiunea eupeptică se produce atât pe cale reflexă (datorită principiilor amare). Se folosesc tinctura de coji de portocală şi siropul de portocală. diaree. antispasmodic. electuarii. Acţionează atât direct asupra glandelor. apoi o substanţă amară – acidul antemic.5 . Planta se numeşte Juniperus communis din fam.5% ulei eteric bogat în azulen. Codiţa şoricelului. În uleiul de anason există 80 – 90% anetol. C. Drogul conţine 1% ulei eteric. ser fiziologic şi soluţie hipertonică 10 – 20%. exercitând astfel acţiune anticatarală. decocturi. o cetonă. Labiatae. Muşeţelul.sau hipertone. Are aceleaşi utilizări ca şi muşeţelul şi codiţa soricelului. Este un drog provenit de la planta Acorus calamus din fam. Se folosesc părţile aeriene care conţin absintină. Frunzele de mentă mai conţin de asemenea tanin.2%) şi alicină (antibiotic). Siropul de lămâie conţine 1% ulei eteric de lămâie (Citrus limon) din fam. cât şi reflex. Posedă şi proprietăţi antifermentescibile şi carminative. Conţine 0.B. Acaceae. Compositae. expectorante şi antiparazitare externe în special pentru păsările de colivie. Coaja de portocală. Drogul provine de la planta Mentha piperita din fam. Liliaceae pentru conţinutul lor în ulei eteric (0. Drogurile aromatice se utilizează ca şi cele amare şi aproximativ în aceleaşi doze. liniştitor. Conţine un ulei volatil (1%). datorită gustului lor care stimulează papilele gustative. Tinctura de pelin se administrează în doze de 1 – 8 g la animalele mari şi 0. cât şi direct prin stimularea receptorilor de la nivelul mucoasei stomacale (datorită uleiurilor eterice).3 g la animalele mici. Digestive aromatice În această grupă se încadrează drogurile vegetale care conţin uleiuri eterice. Chimenul (chimion). arsuri şi alte stări însoţite de pierderi de electroliţi. Se utilizează sub formă de infuzii. Se recomandă ca şi muşeţelul. Clorura de sodiu se întâlneşte sub formă de pulbere. Pe lângă proprietăţile iritante. Are şi calităţi carminative. un ulei eteric. Conţine acorină (principiu amar) şi un ulei volatil 2. Compositae. b) este resalinizant şi ca urmare este indicată în situaţii de vomă intensă. mucilagii. Se folosesc bulbii plantei Allium sativum din fam. Pelinul. Drogul este reprezentat de fructul de chimen (Carum carvi) din fam. Planta se numeşte Artemisia absinthium. carminativ şi antispasmodic intestinal. Frunzele de mentă. Rutaceae. Anasonul. apoi terpene. Dozele sunt de câteva zeci de grame la animalele mari şi câteva grame la animalele mici. Are aceleaşi utilizări ca şi anasonul. Drogul este reprezentat de inflorescenţa de la planta Matricaria chamomilla din fam. azulen. fluidifică secreţiile. În astfel de situaţii se folosesc soluţiile izo. eupeptic. Rutaceae. Se recomandă sub formă de infuzii sau decocturi ca antiinflamator. antiseptic.8% ulei volatile. Umbelliferae. Sămânţa de muştar negru (Sinapis nigra). Cupressaceae. molură). Este pericarpul de la Citrus aurantium din fam. în care predomină mentolul (50%). Feniculul (anason dulce. Compositae. Ienupărul. ulei de anason 1% în alcool. taninuri. posedă şi calităţi eupeptice.

influenţează secreţia intestinală şi pancreatică. expectorant şi diuretic. iar în doze mari purgativ. porc 1-2 g. soluţiile având pH neutru. incolor.transformă pepsinogenul în pepsină. D. 4 . intoxicaţii cu acizi şi se administrează concomitent cu medicamente acide). Digestive fiziologice (înlocuitori ai secreţiilor digestive) • Substituenţi ai secreţiei gastrice Acidul clorhidric este un lichid limpede. devenind pulbere amorfă. carnivore 0. siropuri în doze de: bovine 15 – 30 g. Acţiunea farmacodinamică a bicarbonatului de sodiu la nivelul tubului digestiv este complexă: în primul rând neutralizează acidul clorhidric din stomac. transparente. 500 – 2000 ml la animalele mari.1 – 0. creşte tensiunea arterială şi tonusul organelor interne ale aparatului digestiv. de obicei în amestec cu pepsină. Serul fiziologic se utilizează ca resalinizant şi antitoxic. d) este vomitiv la carnivore dacă se administrează per os sub formă de soluţie hipertonă. .c) are rol antitoxic. eflorescente. Ca mecanism de acţiune. Se poate folosi şi ca alcalizant al secreţiilor mucoaselor sub formă de spălături în soluţii 1 – 3% în stomatite. atrage apa din ţesuturi. În hipo. fiind indicată în stări toxiinfecţioase de natură furajeră.realizează pH-ul necesar acţiunii proteolitice a pepsinei. . rumegătoare mici 2 – 5 g. la aer pierde această apă. intravenos sau subcutant. vaginite. la 33º C se dizolvă în apa de cristalizare. inodore. Are un rol deosebit în digestia proteinelor. acidul clorhidric este secretat de celulele mucoasei gastrice.2% de acid clorhidric. cu miros înţepător. mamite.favorizează absorbţia fierului (prin transformarea Fe3+ în Fe2+) şi a calciului. Ca digestiv se administrează sub formă de breuvaj. clorură de sodiu 9 părţi şi sulfat de potasiu 1 parte.5 g.şi anaciditate gastrică. ulcer gastrointestinal. slab amar. tincturi. endometrite. sarea de Karlsbad nu se mai absoarbe din intestin. soluţiile 0. concentraţia de acid clorhidric creşte. Medicamentul în doze mici este digestiv. în doze de 15 – 20 g la animalele mari. cu gust sărat. în continuare trece în intestine de unde pe cale reflexă stopează secreţia de acid clorhidric şi a altor secreţii digestive.1 – 0. se foloseşte ca expectorant şi fluidifiant al secreţiilor bronşice în bronşite şi bronhopneumonii. astfel provocându-se efect purgativ. antiacid gastric (în gastrite hiperacide. Pentru a nu se produce intoxicaţie cu sare se face o singură administrare. peste această concentraţie se produce contracţia pilorului. 50 – 300 ml la cele mijlocii şi 50 – 100 ml la animalele mici sau sub formă de soluţii hipertonice 10% . precum şi în timpanism. Dacă se depăşesc dozele digestive. 1. calculându-se 0. Se administrează ca digestiv în apa de băut (10 – 25 g la cabaline.3 g la câini. Sarea de Karlsbad – Sarea de Karlovy – Vary este un amestec pulverulent format din sulfat de sodiu 22 părţi. trebuie o soluţie 0. 3.05 g NaCl/kg.20% intravenos.6% sunt asemănătoare apelor minerale de Karlovy – Vary. Se solubilizează în apă. Medicamentul îmbunătăţeşte şi absorbţia pentru o durată de timp mai îndelungată. se evită folosirea la porci şi păsări care sunt sensibile la excese de sodiu). Există în comerţ acid clorhidric concentrat (35%) şi acid clorhidric diluat 9 – 10%.10 g la animalele mijlocii şi 2 – 5 g la porc. . Pe cale generală acţionează ca antiacid sistemic în acidoze metabolice. în doze de 1 – 2 linguri acid clorhidric 10% la 1 litru de apă. .5%. cal 10 – 20 g. În organism. intoxicaţii. Întrucât se elimină parţial prin glandele bronşice. Acidul clorhidric diluat se administrează sub formă de breuvaj. apoi la 10 – 15 minute stimulează celulele glandulare. se recomandă soluţie 0. Se foloseşte ca digestiv. apoi la 30 – 60 minute intervin sulfatul de sodiu şi bicarbonatul de sodiu care acţionează în continuare în acelaşi sens. Sulfatul de sodiu (sarea lui Glauber) se prezintă sub formă de cristale incolore.1 – 0. Sarea artificială de Karlsbad se prepară din sulfat de sodiu 3 părţi.asigură sterilitatea sucului gastric. Soluţia hipertonică se administrează intravenos şi provoacă hipertonie sangvină. Pentru a activa pepsinogenul. având rol în digestie prin următoarele mecanisme: . care se amestecă cu apa şi alcoolul. 0.3 g la rumegătoare mici. la început acţionează sulfatul de potasiu şi clorura de sodiu care stimulează terminaţiile senzitive digestive (gastrice şi intestinale şi ca urmare îmbunătăţesc funcţiile secreto-motorii). în plus fiind şi coleretic. Bicarbonatul de sodiu se prezintă sub formă de pulbere fină albă cu gust uşor sărat. bicarbonat de sodiu 2 părţi şi clorură de sodiu 1 parte. acidoză rumenală. 20 – 50 g la bovine. bicarbonat de sodiu 18 părţi.

MEDICAŢIA RUMENULUI Substanţele cu acţiune la nivelul rumenului se împart în: a) medicaţia atoniei rumenale.6 drajeuri pe zi la omul adult. Corectează dispepsia consecutivă insuficienţei secretorii pancreatice. extract de bilă de bou şi hemicelulaze.aceste preparate sunt indicate în insuficienţă pancreatică. . Dozele la om sunt de 1. obţinut din pancreas proaspăt de porcine sau ovine. Cotazym – forte se prezintă sub formă de drajeuri ce conţin tripsină.Se utilizează ca medicaţie de substituţie (sub formă de soluţii diluate) în deficitul secretor al mucoasei gastrice parţial şi total cu hipoclorhidrie sau anaclorhidrie şi tulburări digestive consecutive (indigestie. pancreatită cronică.hipersecreţia pancreatică exocrină. proteaze pancreatice. În diverse afecţiuni ale pancreasului exocrin apar: . amilază. Produsul poate fi utilizat şi în medicina veterinară. chimotripsina. 1.nucleaze: dezoxiribonucleaza şi ribonucleaza. lipază. Reglarea secreţiei se face pe cale nervoasă (parasimpatică vagală) şi hormonală (gastrină. purificată şi diluată cu lactoză la titrul indicat. activă între limite largi de pH). cu tulburări ce pot evolua până la necroză pancreatică. elastaza. Kreon. Festal . 5 . meteorism (cu tulburări dispeptice). cu miros slab caracteristic. . extract de bilă de bou şi hemicelulaze. • - Substituenţi ai secreţiei pancreatice Sucul pancreatic este produs de pancreasul exocrin şi conţine: enzime proteolitice: tripsina. drajeuri cu pancreatină. enterocolite. exces alimentar. Aceste substanţe se utilizează asociate între ele. Mezym . Panscebil. amilază. 2 – 5 g la animalele mari şi 0.hiposecreţia pancreatică exocrină. ficină (enzimă din sucul de ficus. lipază şi amilază. colagenaza. trigliceridesteraza. amilază. pancreozimină). precum şi enzime vegetale: hemicelulază. solubilă în apă. Se prezintă sub formă de pulbere amorfă albă. e) medicaţia pentru normalizarea microflorei şi microfaunei rumenale. Digestal.preparat sub formă de drajeuri ce conţin lipază. Tripsina este o enzimă proteolitică secretată de pancreas sub forma precursorului inactiv tripsinogen. activă între limite largi de pH). bromelină (enzimă proteolitică din ananas. Diversele preparate comerciale se obţin prin asocieri ale unor enzime: tripsină. Pepsina este un produs enzimatic format din enzime proteolitice din mucoasa stomacală proaspătă de bovine sau porcine. hemicelulază şi bilă de bou uscată şi purificată. intoleranţă la grăsimi.2 – 0. carboxipeptidaze.enzime lipolitice: fosfolipaza.2. sub forma produsului comercial Cheag comprimate. Produse comerciale de uz uman Triferment se prezintă sub formă de drajeuri ce conţin tripsină. d) medicaţia alcalozei rumenale. hemicelulaze. b) medicaţia timpanismului. cu gust dulceag. uşor gălbuie. celulază şi extract uscat şi purificat de bilă. drajeuri cu enzime pancreatice. se utilizează la prepararea produselor lactate acide. secretină. În mod obişnuit se asociază cu acid clorhidric. colesterolesteraza. la carnivore şi porcine în situaţie de anorexie. absorbţie şi fermentaţie sau putrefacţie la nivel intestinal. bromelină). Pepsina. Medicaţia de substituţie este indicată în insuficienţă pancreatică exocrină. Pancreatina este un preparat enzimatic purificat. Doza este de 3. diaree) şi ca medicaţie adjuvantă în terapia cu fier. . Se administrează în timpul sau imediat după mesele principale. . dispepsii. lipază.2 comprimate după mesele principale. c) medicaţia acidozei rumenale. Se utilizează în insuficienţele secretorii stomacale. precum şi cu alte substanţe utile în digestie (bilă. meteorism. fiecare comprimat conţinând 1 g pepsină cu titrul 1:20000. dispepsii.enzime glicolitice: amilaza.5 g la animalele mici. activat de enterokinază sau de cantităţi mici de tripsină. cu tulburări de digestie.

5 l. atonie şi pareză cronică a prestomacelor. capre – 25 ml în 500 ml apă de 1. gazele din stratul superior pot fi eliminate prin eructaţie sau prin trocarizare. amintim: Silibovon. C. Dintre preparatele folosite în acest scop. derivaţi ai siliciului. împâstarea foiosului. Blotrol este un acetiltributilcitrat. Se prezintă sub formă de flacoane a 250 şi 500 ml. Cauza principală a acestor fenomene este reprezentată de excesul de hidraţi de carbon în raţie. acid clorhidric concentrat şi excipient hidromineral. Medicaţia timpanismului Plantele furajere conţin. Aceste subsanţe reduc tensiunea superficială a bulelor mici de gaze încât bulele confluează şi se separă de conţinutul rumenal care rămâne decliv. Medicaţia acidozei rumenale În acidoza rumenală. şi se administrează cu sonda sau cu sticla. tinctură de ienupăr. flacoane de 50 ml şi se administrează în timpanism. Timpany 10% este o emulsie ce conţine 100 mg dimeticon pe mililitru. Rumdigestin se prezintă sub formă de soluţie în flacoane de 0. unele dintre ele. în timpanism cronic. oi. iar la rumegătoare mici 5 – 10 ml. se diluează cu apă şi se folosesc următoarele doze: bovine adulte 25 – 50 ml într-un litru de apă de 2 – 3 ori pe zi. 1 l. veratrină sulfat. alcool etilic şi acid clorhidric.2 – 7. Dozele sunt: la bovine 25 ml în 3 – 5 l apă. iar la cal cu colică gazoasă se poate injecta în capul cecumului. în felul acesta.2 ori pe zi. CH3 H3C Si O CH3 CH3 Si O n CH3 CH3 Si CH3 CH3 Dimeticon (poli-dimetil-poli-xiloxan) Tympasol se prezintă sub formă de emulsie de dimeticon. iar altele substanţe care ajută la diminuarea spumei. viţei. tinctură de pelin. Atunci când se creează anumite dezechilibre între cele două categorii de substanţe. În aceste condiţii se dezvoltă lactobacili care produc acid lactic şi care produc astfel în continuare scăderea pH-ului. Ruminol se prezintă sub formă de soluţie injectabilă şi conţine: stricnină sulfat. B. Blotrol (Germania). Sicaden. recomandată în timpanism gazos şi în indigestie. Aceleaşi medicamente administrate la monogastrice pot avea efect digestiv şi uneori chiar vomitiv în funcţie de doza în care se utilizează. substanţe care favorizează formarea de spumă. 6 . Se administrează în doză de 100 ml produs diluat cu 1 – 2 l de apă. la oi 25 ml în 3 – 5 l apă pentru 3 – 4 capete. Este indicat la rumegătoare mari şi mici în indigestii prin supraîncărcare. Tympasol (Austria). La bovine doza este de 20 – 50 ml diluată cu 1 – 5 litri apă. Se administrează subcutant în doză de 5 – 10 ml. şi se foloseşte la bovine în indigestie acută prin supraîncărcare a prestomacelor. În vederea administrării pe cale orală. în supraîncărcarea rumenului. Aceste substanţe fac parte din categoria polisiloxanilor. pilocarpină clorhidrat. 20 l şi 50 l şi conţine extract de rizom de veratru. Se prezintă sub formă de flacoane de 250 şi 500 ml. Primele două sunt polisiloxani în emulsie apoasă. meteorism cronic şi dispepsii. precum şi când apar condiţii favorizante pentru indigestia spumantă.0 scade sub 5. Digestim este o soluţie de uz veterinar care conţine extract de veratru. este necesară folosirea unor medicamente antispumante. Are efect hiperperistaltic şi hipersecretor. în indigestii prin împâstarea prestomacelor. Ca urmare suferă microflora. Preparatul acţionează asupra mucoasei digestive (mai ales la nivelul prestomacelor) şi produce intensificarea sau reluarea mişcărilor compartimentelor gastrice şi în mod indirect stimulează rumegarea şi îmbunătăţirea digestiei. Timpany 10% (Olanda). atonii cronice ale prestomacelor şi în dispepsii hiposecretorii. Medicaţia atoniei rumenale Din această grupă fac parte medicamente care intensifică contracţiile şi secreţiile prestomacelor şi care se utilizează în atonia prestomacelor. microfauna şi motilitatea rumenală. acid clorhidric şi apă distilată.A. pH-ul normal al rumenului care este de 6.

la rumegătoare mici ¼ pachet o dată pe zi. Pentru îndepărtarea conţinutului se recomandă iniţial un purgativ salin. floră din rumen şi care este indicat în indigestii. când flora fiziologică nu mai produce acid propionic (precursor al glucidelor) – se recomandă preparate pe bază de propionaţi. metionină. consecutiv formându-se amoniac. În cazul unei acidoze puternice se poate face tratament cu antibiotice (omoară lactobacili). În doze mici. pot apărea: . de 1 – 2 ori pe zi. 1 pachet pe zi pentru un animal. care constă în evacuarea bruscă. carbonat de amoniu în raţie. împâstări. Mecanismele efectoare ce contribuie la actul vomei sunt reprezentate de contracţia duodenului. . cu drojdie de bere şi diluat cu mucilag de in. Substanţele vomitive sunt medicamente care provoacă vomitarea la carnivore şi omnivore. apoi substanţe cu rol neutralizant şi chiar acidifiant. mai favorizează sinteza proteinelor şi măreşte rezerva alcalină. atunci când aceasta a fost afectată.3. rupturi esofagiene. Ca urmare a vomei severe. iar în doze moderate acţionează ca ruminatorii.vomitive centrale. cauza alcalozei rumenale poate fi şi administrarea de furaje murdare sau prost însilozate. se practică administrarea de suc rumenal de la un animal sănătos în asociere. 7 . vitamina B6. iar pe cale generală cu substanţe antihistaminice şi vitamina B1 sau se recurge la rumenotomie cu îndepărtarea conţinutului rumenal şi administrarea de suc rumenal de la un animal sănătos. Prodigestanul conţine propionat de sodiu. unele dintre aceste substanţe produc expectoraţie. Ruminatorio H (Spania) se prezintă sub formă de pulbere ce conţine calciu carbonic. acetanilidă. pilorului. 2004). D. în afară de acţiunea stimulantă asupra motricităţii compartimentelor prestomacale în caz de atonii. carbacol. creându-se astfel condiţii favorabile pentru refacerea microorganismelor simbionte care vor produce acid propionic. supraîncărcări. insuficienţa cardiacă). muşchilor abdominali şi relaxarea fundului stomacului. uree. care excită direct centrul vomei din bulb. eventual. prin cavitatea bucală. Medicaţia pentru normalizarea microfaunei şi microflorei rumenale În vederea creării unor condiţii corespunzătoare pentru normalizarea microfaunei şi microflorei rumenale. un antihistaminic şi diverse microelemente. precum şi în cazul unor tratamente cu sulfamide sau antibiotice. alcaloză).tulburări hidrice. SUBSTANŢE VOMITIVE (EMETICE) Voma este un act reflex (de origine centrală sau periferică viscerală). El conţine propionat de sodiu. la viţei ½ pachet. Propionatul de sodiu. molibden. De asemenea. cobalt. Voma este uşoară. se produce repede şi are o perioadă scurtă de greaţă.agravarea unor patologii cronice (ex. În general. . 1. timpanism. prelungite. a conţinutului stomacului şi duodenului. Vomitivele pot fi clasificate astfel: .În situaţii de uşoară acidoză se remediază totul prin măsuri dietetice. Ursopronul este o soluţie 40% propionat de sodiu cu adaos de microelemente. pentru stimularea rumegării. propionat de calciu. În vederea neutralizării acidităţii per os se administrează antiacide ca de exemplu bicarbonat de sodiu (după Veturia Nueleanu. E. cu tulburări metabolice consecutive. Se administrează o doză de 2000 – 5000 ml la rumegătoarele mari şi 200 – 500 ml la rumegătoarele mici. Preparatul se amestecă cu apă şi se administrează sub formă de breuvaj. Pansenstimulans (Germania) se prezintă sub formă de pachete cu 125 g pulbere. electrolitice şi acido-bazice (deshidratare.hemoragii digestive. sfincterului cardia şi esofagului. Acesta reprezintă un remediu dietetic foarte eficace şi dozele se pot repeta până la ameliorarea stării animalului. hipocloremie. Medicaţia alcalozei rumenale Alcaloza rumenală este cauzată de un exces de proteine. În unele pareze ale rumenului. propionat de calciu. propionat de calciu. hipokaliemie. Aceste medicamente normalizează şi pH-ul conţinutului prestomacelor. medicaţia pentru normalizarea microflorei şi microfaunei rumenale se administrează în atonii rumenale. iar după circa 6 ore se administrează suc rumenal de la un animal sănătos. precum acid acetic sau acid clorhidric diluat. atonie rumenală. cu repetare după 12 ore. Dozele sunt de 80 – 100 g la rumegătoare mari şi se repetă la 6 – 8 ore.

capătă culoarea verde sub influenţa aerului şi a luminii.3 g la carnivore. astringente. caustice. mecanisme nervoase reflexe. B. Este un drog cu acţiune vomitivă care prezintă dezavantajul că induce o lungă perioadă de nausee.1 g soluţie 1%. Se evită administrarea la animalele slăbite. Emeticul.05 . fără miros. OH HO N Apomorfina CH3 Veratrina este un complex de alcaloizi din seminţele de Sabadilla officinalis. ceea ce impune o spălătură stomacală. 0. Se poate folosi ca un bun vomitiv la porc. Sulfatul de zinc. Administrat la porc în doză de 0. Dacă animalul nu vomită. reglată de: sistemul nervos vegetativ (plexurile intramurale şi sinapsele neuroefectoare).4. SUBSTANŢE PURGATIVE Funcţia motorie intestinală este asigurată de activitatea motorie a muşchilor netezi intestinali. având însă un efect vomitiv de scurtă durată (5 – 10 minute).5 – 1 mg/kg. 8 . Substanţa ca atare. Rădăcina de Ipeca. Sulfatul de cupru. Se poate folosi ca vomitiv la câine sub formă de soluţie 2% dat cu linguriţa din 10 în 10 minute până când animalul vomită.08 mg/kg. care se administrează per os şi excită mucoasa gastrică.1 – 1 g la câini şi 0. lipsit de perioada de greaţă. cât şi pe cale reflexă în urma excitării centrului vomei. iar la câine din 10 în 10 minute câte o linguriţă. Acţionează atât direct prin iritarea mucoasei stomacale. Se poate folosi în doză de 1-3 g la porci. de alimente alterate. Vomitive centrale Apomorfina este un alcaloid din opiu.. se solubilizează greu în apă rece. rapid.05 g.03 g. Se administrează subcutanat soluţie 1% 0. parasimpatic (stimulează muşchii cavitari şi relaxează sfincterele). ca şi soluţiile apoase. Vomitive periferice Rizomul şi rădăcina de stirigoaie. poate să apară intoxicaţia cu sare.5 – 1 ml la câine şi 1-3 ml la porc. iar voma apare în 10 – 20 minute. Pilocarpina. Medicamentul posedă efecte multiple: antihelmintice. la câine 0. voma se produce mai târziu. pulbere cristalină albă sau uşor cenuşie. 1.5 g la pisici. Este vomitiv care acţionează atât pe cale directă.25 – 0. dezinfectante.05 – 0. Se foloseşte pulberea din drogul vegetal la porcine în doză de 0. cât şi la porc.01–0. în doze de 0. antiseptice. Sulfatiazolul 20% se administrează la câine pe cale intravenoasă 1-5 ml şi se obţine un efect vomitiv central. medicamentul acţionează sigur vomitiv. Vomitivele se recomandă în cazurile în care este necesară golirea stomacului de conţinut patologic. după o perioadă lungă de greaţă.vomitive periferice. cu gust amar.0. Apa sărată caldă se poate administra la câine şi pisică 30 – 60 ml/animal. Este un bun vomitiv la câine sub formă de soluţie 0. precum şi administrarea la pacienţi inconştienţi. cât şi reflexă. de toxine. Dozele sunt de 0. Atât la câine. determină voma.05 – 0. A.5 – 2 g.5% pe cale subcutantă în doză de 0. Rompun (xilazina) se prezintă sub formă de soluţie injectabilă şi se administrează intramuscular la pisică 0.3 g şi la pisică 0.2 – 2 g la porc şi de 0.

. Defecaţia este asigurată prin mecanism reflex (parasimpaticul sacral) şi voluntar. declanşând reflexe vegetative cu următoarele consecinţe: cresc peristaltismul intestinal. prin forţe osmotice sau hidrofile. Unele substanţe purgative pot fi în acelaşi timp şi coleretice sau colagoge. Purgative cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali Aceste substanţe acţionează prin iritarea mucoasei intestinale şi ca urmare are loc o secreţie intensificată de apă şi electroliţi. Fiziopatogenia constipaţiei constă în hipotonia cu hipokinezia colonului sau invers hipertonia spastică a colonului şi/sau tulburări de defecaţie. - 9 .intervenţia prin intermediul unor hormoni digestivi (ex. tumori. A. creşterea tonusului muscular. în caz de gestaţie avansată sau peritonite etc. se întinde peretele organului. prin antrenarea şi reţinerea apei în intestin. Laxativele şi purgativele sunt medicamente cu acţiune locală la nivelul intestinului. ca urmare pilorul se închide. După intensitatea lor. colecistochinina). o purgative cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali. accentuându-se peristaltismul. rezine) sau la nivelul intestinului gros (antracenozide.accelerarea motilităţii gastrointestinale.conţinutul intestinal (volum. . Purgative care măresc cantitatea de apă din fecale Acestea pot acţiona la nivelul intestinului subţire (ulei de ricin. . . sub 3% sărurile se absorb şi nu mai induc efectul dorit. Mecanismul de acţiune al substanţelor purgative se explică prin aceea că. Purgativele sunt substanţe care se folosesc în scopul evacuării conţinutului intestinal. parasimpaticomimeticele stimulează elementele morfo-funcţionale digestive inervate de nervul vag şi exercită astfel efect purgativ. are loc deplasarea calciului şi.lubrifierea mucoasei intestinale şi înmuierea materiilor fecale. pe cale reflexă accentuându-se peristaltismul. cresc permeabilitatea mucoasei şi secreţia activă a electroliţilor şi apei spre lumenul intestinal. stenoze. leziuni ale plexului mezenteric. Sărurile în soluţii hipertonice se absorb greu. prin stimularea chemo. în scopul îndepărtării corpilor străini şi a paraziţilor etc. distonii neurovegetative cu predominanţă simpatică. a. cu întinderea peretelui intestinal.fluidifierea conţinutului intestinal prin creşterea secreţiei active a electroliţilor şi apei în lumenul intestinal.sau baroreceptorilor (direct sau prin mărirea volumului conţinutului intestinal). compoziţie.Purgative speciale. utile în tratamentul constipaţiei. malformaţii congenitale la nivelul colonului. derivaţi de difenilmetan. fluidificând conţinutul şi favorizând eliminarea. atenuarea reflexului de defecare. în plus.Purgative care declanşează reflexul de evacuare. . Cauzele constipaţiei pot fi diverse: alimentaţie necorespunzătoare. iar peste 5% soluţiile se diluează în intestin datorită hipersecreţiei şi afluxului de apă provenită din sânge care diluează conţinutul până la izotonizare.Purgative care măresc cantitatea de apă din fecale: o purgative cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali. Nu se folosesc în situaţia unor gastroenterite grave. ca o consecinţă. sulf). Mecanismul de acţiune constă în faptul că irită mucoasa intestinală. fecale cu consistenţă crescută şi dificultate în defecaţie. . De asemenea. Efectul este sigur purgativ când concentraţia este 5%. consistenţă). În funcţie de mecanismul lor de acţiune substanţele purgative se clasifică în: . Efectul purgativ se poate produce şi prin intermediul principiilor active care pur şi simplu irită mucoasa intestinală. catartice sau propriu-zise şi drastice. cu defecări la intervale de timp mai mari faţă de normal.Purgative uleioase. Mecanismul de acţiune al acestor substanţe constă în: . lipsa formării reflexului pentru defecări regulate. Se împart în substanţe care acţionează iritant la nivelul intestinului subţire şi care acţionează la nivelul intestinului gros. dau o stare de plenitudine. Purgativele se recomandă în cazul constipaţiilor. deci efectul întârzie. purgativele pot fi laxative sau lenitive. Constipaţia este un sindrom manifestat prin întârzierea tranzitului intestinal. există şi fenomenul stagnării medicamentelor în stomac. care influenţează baroreceptorii şi chemoreceptorii. prin fluidifierea şi creşterea cantităţii conţinutului intestinal.

carnivore şi omnivore. rădăcină de lemn dulce. Pentru a-l administra cu mai multă uşurinţă.1 linguriţă la 2-3 zile.derivaţi de difenilmetan (fenolftaleina. Euphorbiaceae.acţionează la nivelul colonului prin metaboliţii activi (ex. emodină şi acid crisofanic. Rhamnaceae. se elimină din nou prin mucoasa intestinului gros în proporţie de 3%. droguri vegetale. după o fază de circulaţie sangvină. suferă un proces de hidroliză. 10 – 15 g la animalele mijlocii şi 0.9 g. Derivaţi antrochinonici . de pe trunchiul şi ramurile arbustului Ramnus frangula din fam. Este un bun purgativ pentru om. care au un conţinut de cel puţin 2. extract uscat de cicoare şi extract uscat de lemn dulce. În doze mici determină efecte digestive. În afară de antraglicozizi.• Cu acţiune la nivelul intestinului subţire Uleiul de ricin. Se administrează la pisici ½ . cu margini transparente. Rădăcina şi rizomul de revent (Rhei rhizoma). limpede. Fructele de verigariu (Boabele de nerprun). Este un lichid vâscos.derivaţi antrochinonici denumiţi şi purgative emodinice – aloe. Se folosesc sub formă de sirpouri sau decocturi în doze de 10 – 40 g la animalele mici. Sunt părţile subterane ale plantei Rheum palmatum din fam. după recoltare. se recomandă a fi amestecat. emodina. Uleiul conţine trigliceride ale acidului ricinoleic. iar la -160C devine o masă albicioasă. Polygonaceae. Este sicativ şi se întăreşte la aer. 10 . cu miros neplăcut şi gust amar. Se prezintă sub formă de pastă în tuburi de 70. Se presupune că acidul ricinoleic determină eliberarea de histamină şi stimulează activitatea intestinală. efectul este mai slab din cauza activităţii mai reduse a lipazei pancreatice. Dozele sunt de 20 – 50 g la animalele mari. iar în scop laxativ ¼ . În uleiul de ricin nu există toxalbumina ricina. Sunt substanţe care se absorb în intestinul subţire şi. Rhamnaceae. rădăcină de lemn dulce). apoi ¼ . frunze de melisă. Este scoarţa uscată. pulberea laxativă purgativă care conţine scoarţă de cruşin. Efectul purgativ apare după 18 – 24 ore de la administrare şi durează 1 – 2 zile. iar evacuarea se face fără eforturi sau dureri. 5 – 50 g la animalele mijlocii şi 2 – 10 g la câini mai ales sub formă de decocturi 10%. efectul apare după 16 . Efectul purgativ este drastic şi apare târziu. produsul Cortelax drajeuri cu extract uscat de cruşin. . Sunt fragmente brun închise cu reflexe verzui strălucitoare. precum şi peristaltismul. Scoarţa de cruşin (Frangulae cortex). Stimulează secreţia de electroliţi şi apă. iar în doze mari efecte purgative. după 8 – 12 ore. eliberaţi din glicozidele precursoare sub acţiunea florei intestinale. Dintre preparatele pe bază de droguri vegetale amintim: Ceaiul laxativ care conţine scoarţă de cruşin. Dozele în care se administrează sunt 30 – 80 g la animalele mijlocii. Dozele sunt: la animale mari 250-800 g. Laxatone (SUA) este un laxativ şi lubrifiant pentru eliminarea ghemelor de păr la câine şi pisică. la care efectul apare după 2 – 16 ore. oxifenisatină).5% hidroximetil antrachinone. Poate să producă avort în urma stimulării musculaturii uterine.5% hidroximetil antrachinone. la o parte ulei de ricin 2 părţi apă caldă şi sărată. Aloe (Sabur) este un reziduu obţinut după evaporarea şi uscarea sucului din frunzele de Aloe ferox şi alte specii ale genului respectiv din familia Liliaceae. Dozele sunt 100 – 400 g la animalele mari. acidul crisofanic). la animalele mici 10-15 g. devenind iritante. rădăcină de cicoare. Fecalele au consistenţă făinoasă. La câine. . Sunt fructe mature şi uscate de la arbustul Rhamnus cathartica din fam. râncezeşte. Se obţine prin presarea la rece şi tratarea cu vapori de apă a seminţelor plantei Ricinus communis din fam. cu efect iritant.1 linguriţă de 2 – 3 ori pe săptămână ca laxativ. iarbă de volbură. care conţine 2. datorită florei microbiene. extract de revent. istizin.sulf.½ linguriţă de 2-3 ori pe săptămână. bisacodil. cu gust greţos. la 0 0C se tulbură. 15 – 30 g la câini şi 1 – 5 g la pisici. la animalele mijlocii 20 – 200g. La câini se administrează ½ . La erbivore. uşor gălbui. • Cu acţiune asupra intestinului gros Din această grupă fac parte: .18 ore. întrucât este prea vâscos. iar laptele capătă gust amar. În intestinul gros. aceasta rămâne în reziduul de seminţe după extragerea la rece a uleiului.½ linguriţă de 2 -3 ori pe săptămână pentru eliminarea ghemelor de păr.5 – 4 g la câini. defecarea durează 1 – 2 ore şi este însoţită de colici şi tenesme. fructe de fenicul. iar fecalele sunt lichide. drogul mai conţine taninuri. frunze de frasin.

sub acţiunea florei saprofite. folosindu-se aproximativ în aceleaşi doze. administrate în soluţii hipertone. de aceea se pot administra şi la femelele gestante şi în lactaţie. foarte greu solubilă în apă. determină excitaţia baroreceptorilor şi se produce un reflex neurovegetativ de evacuare. care. nu se absoarbe şi ajunge în colon. Sărurile de magneziu – sunt săruri hidrosolubile. În funcţie de concentraţia soluţiilor folosite efectul poate să apară de la 2 – 3 ore la 12 – 18 ore. Purgativele osmotice sunt bine suportate (nu irită intestinul). Sulfatul de sodiu (Sarea lui Glauber). medicamentul fiind mai puţin iritant decât aloe. Carbocif comprimate. inodoră. acestea fiind sensibile la sodiu.Istizin (Dioxiantrachinona) este o pulbere galben – portocalie. unde este transformat de bacterii în acid lactic şi acid acetic. Sulfatul de magneziu (Sarea amară) este un purgativ mai activ decât sulfatul de sodiu. Ca urmare. este redus la hidrogen sulfurat. insolubilă în apă. administrat per os. ansele intestinale se destind. 40 – 100 g la animalele mijlocii şi 10 – 25 g la animalele mici. b. Se recomandă folosirea soluţiilor hipertone. creşte volumul conţinutului intestinal. În doze mari. întrucât izotonizarea se produce lent iar efectul apare tardiv. Fenolftaleina este o pulbere de culoare albă. atrag apa din ţesuturi spre lumenul intestinal. Se poate administra în apă de băut sau sub formă de breuvaj. În doze mici produce acţiune eupeptică şi coleretică. Lactuloza – este un dizaharid sintetic care. acţionează ca purgativ. doza pentru toate speciile este 0. insipidă.coloizi vegetali. exercitând un efect iritant. Laxatin drajeuri. conţinutul intestinal se fluidifică. Are efect purgativ numai la om şi la porcine. La porci şi păsări nu se administrează. care acţionează ca laxative osmotice şi diminuă flora bacteriană producătoare de amoniac. 200 – 800 g la animalele mari. Se prezintă ca forme farmaceutice enterosolubile. Purgative cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali Din această grupă fac parte: . astfel sunt stimulaţi baroreceptorii şi creşte peristaltismul. . Intră în componenţa unor preparate de uz uman ca de exemplu Ciocolax (comprimate ce conţin fenolftaleină). mai ales la nivelul intestinului gros. Sărurile de magneziu stimulează eliberarea de colecistochinină (hormon duodenal ce stimulează motilitatea intestinală şi secreţiile intestinală şi pancreatică). având acţiune lentă. Sub acţiunea sucului intestinal se dizolvă lent. fluidifică conţinutul. HO OH C O C O Fenolftaleina Bisacodilul este un medicament care la nivelul intestinului subţire se transformă într-un metabolit activ. ceea ce favorizează eliminarea. stagnează în tubul digestiv. • Purgative osmotice (saline) Purgativele osmotice nu se absorb din intestin. este puternic şi ca urmare se poate produce deshidratarea animalului. Astfel spus. Sulful – ajuns în intestinul gros. Ca urmare. dozele reduse la jumătate sunt şi colagoge.purgative osmotice. Parcurge un circuit entero-hepato-enteric. Produce efect purgativ lent.5 – 1 g/kg. A fost scos din uz datorită efectelor mutagene şi cancerigene. de asemenea. dar cu absorbţie digestivă redusă. 11 . prin fenomenul de osmoză (ce se manifestă până la izotonizarea cu lichidul interstiţial). care este stimulant fiziologic al peristaltismului colonului. atrag apa şi o reţin în lumenul intestinal.

prezentate la Medicaţia sistemului nervos vegetativ. Au proprietatea de a se îmbiba cu apă. G. la cabaline putând ajunge până la 2 ml/kg. prin contracţiile musculaturii circulare a irisului. precum şi în cazul fecaloamelor. ca urmare. favorizând înaintarea conţinutului intestinal. la animalele mici se administrează 1 – 5 ml sau se pot folosi supozitoarele cu glicerină. produc un tablou farmacodinamic numit . glicerina irită mucoasele cu care vine în contact. inodoră. Doza generală este de 0. bronhoconstricţie. care se administrează înglobat în lichide. fără a se absorbi sau digera. se poate folosi ca purgativ dar numai câteva picături în amestec cu un ulei vegetal. higroscopică. În comerţ există un preparat de uz uman Galcorin sub formă de granule. Poate fi administrat şi în constipaţie spastică. bronşică. conţinând polimeri superiori. Sunt mase transparente. corncum. diluată cu 1 litru apă.• Coloizii vegetali Sunt reprezentaţi de seminţele de in. • mioză. insolubili. Este extrem de toxic.5 – 1 ml/kg. B. tărâţele de grău sau se obţin din alge marine.tablou muscarinic”. pe cale reflexă producându-se hiperperistaltism şi purgaţie. Ulei de vaselină) este un purgativ slab care acţionează mecanic. astfel se măreşte conţinutul intestinal. albe gălbui. Purgative speciale Substanţele parasimpaticomimetice. ai galactozei. 12 . Efectele muscarinice. Uleiul de croton. inodor. Întrucât este foarte higroscopică. care absorb multă apă. Se obţine din seminţele de Croton tiglium din familia Euphorbiaceae. contribuind la îmbibarea bolului fecal cu grăsimi şi apă şi la înmuierea acestuia. Similar se utilizează metilceluloza. Uleiul de parafină (Parafină lichidă. gastro-intestinală. Ca purgativ se administrează în doză de: la animalele mari 50 – 100 g. Agarul (Geloza) este un extract preparat din specii de alge marine din genul Gelidium (G. cartilagineum). stimularea peristaltismului gastro-intestinal. incolor. Docusat (dioctilsulfosuccinat de sodiu) – este o substanţă cu efect tensioactiv care favorizează emulsionarea grăsimilor. • bradicardie. iar efectul se instalează după 12-24 ore. Produsul poate fi utilizat şi ca pansament intestinal. Purgative uleioase Aceste substanţe formează la suprafaţa mucoasei un film cu efect emolient protector pentru mucoase şi lubrifiant. cu apa dă o soluţie coloidală opalescentă. care se amestecă în orice proporţie cu apa şi cu alcoolul. Uleiul de floarea soarelui poate fi folosit ca purgativ în doză de 1000-2000 g la animalele mari (la fel şi celelalte uleiuri comestibile). din genul Agarum (A. Carboximetilceluloza sodică este sarea de sodiu a policarboximetileterului celulozei. declanşând reflexul de evacuare. C. sunt: • contracţia musculaturii netede şi. dulce. La animalele mici dozele sunt 1-5 g. Purgative care declanşează reflexul de evacuare Glicerina (Propantriol) este un lichid siropos. fără a se absorbi şi transforma. • vasodilataţie periferică. diminuă absorbţia apei la nivelul jejunului (până la 80%). gmelini) şi alte alge. Carageenul este un extract preparat din algele Gigartina mamillosa din familia Gigartinaceae. similare cu cele produse de ciuperca Amanita muscaria (pălăria şarpelui). În acelaşi timp. înmoaie conţinutul intestinal şi favorizează propulsia lui. a glandelor sebacee şi sudoripare. În acelaşi timp. • intensificarea secreţiilor: salivară. având proprietăţi de mucilag în doză de 2-6 linguriţe pe zi. prin lubrifierea conţinutului intestinal. higroscopic. stimulează secreţia şi fluidifică astfel conţinutul intestinal. stimularea contracţiilor uterine. o pulbere granuloasă sau fibroasă albă. D..

patogenice Mecanismul de acţiune este de tip agonist la nivelul receptorilor opioizi de la nivelul plexului mezenteric şi musculaturii netede intestinale. pancreatică şi biliară). Aşadar. conţinut intestinal iritant. Antidiareice etiotrope: . miostin. anal). Timpul de înjumătăţire este lung (la om – 11 ore la administrare unică şi 16 ore la administrare repetată). ceea ce îi conferă o durată prelungită de acţiune. arecolină. deprimă reflexul anal de defecaţie (inhibiţie centrală).adsorbante şi protectoare pulverulente. 2. Difenoxilat şi Difenoxin (metabolit al difenoxilatului) – se pot folosi atât în diareea acută. reduce peristaltismul la nivelul stomacului şi intestinului. Poate fi folosit ca forme farmaceutice magistrale (tinctură de opiu 1%) sau sub forma picăturilor Davila (tinctură de opiu diluată). 13 . are un coeficient de absorbţie scăzut. substanţele antidiareice pot fi clasificate astfel: A. vasoperif. infecţii digestive. STIPTICE) Aceste substanţe au efect invers faţă de purgative.microorganisme antidiareice sintetizatoare de acid lactic. . C. . care poate fi gravă şi chiar letală. ca urmare.antipropulsive parasimpaticolitice. MEDICAŢIA ANTIDIAREICĂ (CONSTIPANTE. 2. stimulează absorbţia electroliţilor şi a apei şi diminuă secreţiile (gastrică. Exemplificăm prin pilocarpină. În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune. concentraţia plasmatică maximă se atinge lent. Opiul – la nivelul tubului digestiv creşte tonusul musculaturii netede. se elimină în cea mai mare parte pe cale digestivă (90%) şi mai puţin pe cale renală (10%). reducerea peristaltismului exagerat. Antidiareice simptomatic . Nu traversează bariera hematoencefalică şi ca urmare nu acţionează la nivelul sistemului nervos central.enzime digestive. miotic.astringente. . ileocecal. reducerea hiperemiei şi inflamaţiei locale prin efectul lor astringent şi împiedicarea fermentaţiei şi putrefacţiei. Se metabolizează la nivelul ficatului. volumul şi numărul defecărilor. dismicrobism intestinal provocat de tratamentul cu antibiotice. Acestea sunt indicate în diareea fără semne de infecţie microbiană sau infestaţie parazitară. digestie incompletă cu dispepsie datorată insuficienţei secretorii gastrice. Diareea reprezintă manifestarea clinică a dezechilibrului fiziopatologic între cantitatea de apă şi electroliţi secretată la nivelul tubului digestiv şi cantitatea absorbită. ezerină. inflamaţii (enterocolită). Consecinţa majoră a diareii este deshidratarea. Loperamid – are un efect antidiareic puternic şi prelungit. la doze subanalgezice. intestinale şi/sau pancreatice. Antidiareice de substituţie: .soluţii de electroliţi pentru rehidratare. A. B.antipropulsive şi antisecretoare opioide. consecinţă a tranzitului intestinal accelerat şi/sau hipersecreţiei gastrointestinale. contractă sfincterele (piloric. substanţele parasimpaticomimetice se pot utiliza pentru stimularea rumegării în cazul unor atonii rumenale. Cauzele apariţiei diareii sunt diverse: fenomenul de malabsorbţie. ca purgativ sau ca vomitiv.Efectele folosite în terapeutică sunt: vomitiv. datorate iritaţiei mucoasei şi stimulării terminaţiilor parasimpatice vagale şi plexurilor intramurale. Substanţele cu acţiune antidiareică reduc consistenţa scăzută.1. .patogenice: . . Se administrează per os. 2-5 picături de 3-4 ori/zi la animalele mici. acţionând prin diminuarea sensibilităţii crescute a mucoasei intestinale şi secreţiilor. . purgativ.antiinflamatoare intestinale.antiinfecţioase şi antiparazitare intestinale (antibiotice şi chimioterapice). Antidiareice simptomatic . Diareea poate fi acută apoasă sau persistentă (cronică). MODERATORI AI SECREŢIILOR ŞI MOTILITĂŢII GASTROINTESTINALE Diareea constă în eliminarea de materii fecale cu consistenţă scăzută. cât şi în cea cronică).

Farmataw este un produs antidiareic natural ce conţine extract de Castaneea sativa care conţine 5% tanin. Este un foarte bun pansament intestinal. Prezentăm în continuare una dintre substanţele din această grupă. • Adsorbante şi protectoare pulverulente Sunt prezentate la capitolul Substanţe topice. mesalazina). Se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă. Taninul şi succedaneele sale (tanalbina. Drogurile vegetale care conţin tanin sunt de asemenea expuse în cadrul substanţelor astringente. acestea se administrează cu o oră înainte de diosmectită. Tratamentul cu suspensia de diosmectită nu poate înlocui rehidratarea . trombocitopenie). toxine şi germeni microbieni.5-1 g. Este un inhibitor selectiv al secreţiei intestinale. artralgii. Nu prezintă reacţii adverse şi ajută la normalizarea tranzitului. rădăcină de cerenţel. Se poate administra atât în furaje cât şi în apa de băut.25-1 l. Salazosulfapiridina absorbită la nivelul intestinului se elimină în mare parte pe cale biliară. Sulfasalazina (Salazosulfapiridina) – se absoarbe într-o cantitate redusă la nivelul tubului digestiv (15%). sub formă de sirop 1%. inducând efectul antisecretor antidiareic. se combină cu hidrogenul sulfurat din intestin şi astfel diminuă motilitatea gastrointestinală. • Substanţe antiinflamatoare intestinale În această categorie pot fi menţionaţi unii corticosteroizi (budesonid). • Substanţe astringente – au fost studiate în cadrul capitolului Substanţe topice. Are proprietatea de a adsorbi gazele. părţile aeriene de la planta turiţă mare. toxinele microbiene şi realizează o mucoprotecţie activă (creşterea cantităţii şi vâscozităţii mucusului protector) şi reduce hipersensibilitatea mucoasei intestinale. compuşii iritanţi. agranulocitoză. Acidul 5-aminosalicilic se absoarbe puţin la nivelul colonului şi este eliminat netransformat pe cale digestivă. tanigen) sunt expuse în cadrul substanţelor astringente. Clorura de calciu. folosită în tratamentul antidiareic şi care nu s-a amintit la capitolul menţionat. tulburări hematologice (depresie medulară cu leucopenie. animale mici 30-100 ml în diaree şi indigestii gazoase. animale mici 0. având acţiunea antidiareică. părţile aeriene de la răchitan şi de cimbrişor. 3-10 g/tona de furaj sau 2. Se descompune sub acţiunea enzimelor bacteriene de la nivelul colonului în acid 5-aminosalicilic şi sulfapiridină (sulfamidă antibacteriană). animale mijlocii 0. Diosmectita – este un aluminosilicat natural care are o mare capacitate de acoperire a mucoasei intestinale (datorită structurii şi vâscozităţii sale). manifestate prin erupţii cutanate. Subnitratul de bismut. Efectul antiinflamator este rezultatul unor mecanisme complexe: inhibarea ciclooxigenazei şi ca urmare blocarea 14 . Poate fi administrat sub formă de breuvaj în următoarele doze: animale mari 5-25 g. animale mijlocii 1-5 g. Acestea se folosesc sub formă de infuzii şi decocturi. Apa de var este o soluţie 1. Ca exemplu putem menţiona ceaiul antidiareic care conţine: coajă de stejar. precum şi derivaţi de acid aminosalicilic (sulfasalazina. iar sulfapiridina este responsabilă de efectele adverse. iar pentru a evita interacţiunile cu alte medicamente. Acidul 5-aminosalicilic este metabolitul activ responsabil de efectul terapeutic. frunze de nuc. Acetorfan (Racecodotril) – este un antisecretor opioid care inhibă enkefalinazele intestinale şi creşte nivelul local al enkefalinelor care activează receptorii intestinali opioizi de tip μ sau δ.5-1.7‰ (hidroxid de calciu) care se poate administra în următoarele doze: animale mari 1-5 l. fără a influenţa tonusul şi peristaltismul intestinal. se foloseşte în enterita hemoragică a câinelui. Mesalazina (Acid 5-aminosalicilic) – prezintă o absorbţie digestivă rapidă şi completă. Astfel. de putrefacţie.Dozele la câine pot fi de 2-5 mg/zi. Din punct de vedere chimic este un amestec de subnitrat (azotat bazic) de bismut.5 g/l apă. nitrat de bismut şi oxid de bismut. tanoform. Pe lângă efectul astringent are şi efect adsorbant faţă de substanţele de fermentaţie. pot apărea reacţii alergice de sensibilizare la sulfonamidă şi la salicilaţi.

nitrofurani: nitrofuran.sulfamide care nu se absorb la nivelul tubului digestiv: ftalilsulfatiazol. În acest sens putem exemplifica prin: . subnitrat de bismut. vitamina A protejază epiteliile. Conţine cărbune medicinal. Microorganismele antidiareice sintetizatoare de acid lactic precum Lactobacillus acidophilus şi Lactobacillus casei pot fi folosite în profilaxia dismicrobismului secundar antibioterapiei şi pentru refacerea florei intestinale după tratamentul cu antibiotice. Produsul se administrează sub formă de breuvaj. De asemenea.. Pe lângă efectul antidiareic mai posedă şi acţiune antianemică şi de fortifiere a organismului. vitaminele A. pantotenat de calciu. precum şi a Candidei albicans şi sintetizează vitamine din grupul B (B1. oxitetraciclină clorhidrat. la interval de 12 ore. adsorbante. cloramfemicol. negamicină etc. Furazolidona şi cloramfenicolul sunt active faţă de enterobacteriacee patogene. cloramfenicol racemic 1. săruri minerale pentru refacerea rezervei organismului. Preparate comerciale antidiareice Un produs comercial antidiareic conţine mai multe categorii de medicamente: substanţă antibacteriană neabsorbabilă la nivelul tubului digestiv: saprosan.se prezintă sub formă de pulbere în pungi de 500 g. 4. conţine dimetridazol. substanţă antibacteriană cu efect sistemic: sulfamidă. B6. vitamine pentru stimularea florei normale şi pentru evitarea dismicrobismului. furazolidonă. purcei 2-12 g. lactoză ad 100 g. . inhibarea sintezei citokinelor. D3. Aceste microorganisme acidifică conţinutul intestinal şi astfel împiedică multiplicarea microorganismelor de putrefacţie. tetraciclină. precum şi în furaj în următoarele doze: viţei 25 g. substanţe astringente. . Antidiareice etiotrope . acţionând pe cale sistemică: tetracicline.6 g. PGI) şi biosintezei de tromboxan proagregant plachetar. B.Substanţe antibacteriene Aceste substanţe se utilizează pentru combaterea germenilor patogeni din tubul digestiv. B1. Antidiareice de substituţie Soluţiile de electroliţi pentru rehidratare – sunt prezentate la capitolul Medicaţia urgenţelor. acid pantotenic şi acid nicotinic. timpanism acut şi cronic în doze identice cu cele ale cărbunelui medicinal. B12. C. biotină. citrat feroamoniacal. oxitetraciclină. C. Antidezenter este o pulbere hidrosolubilă ce conţine: neomicină sulfat. K3. PP.derivaţi oxochinoleinici neabsorbabili: saprosan. 2. Antidiareic . carbonat de calciu. streptomicină. mucilaginoase cu rol adjuvant. B2. 1. B2.pulbere de culoare galbenă. microvit E 0. Aceste substanţe se pot folosi ca atare sau sub forma unor preparate comerciale complexe care pot conţine pe lângă substanţe antibacteriene şi diverse săruri minerale. .antibiotice care se absorb la nivelul tubului digestiv. Are următoarele indicaţii terapeutice: enterite acute.sintezei de prostaglandine proinflamatorii (PGE.06 g. zinc. vitamine etc.antibiotice care nu se absorb la nivelul tubului digestiv având acţiune locală: streptomicină. sulfaquinoxalină etc. 3. inhibarea producerii de radicali liberi ai oxigenului. E. Enteroguard . microvit A 0. negamicină. metionină. D. caolin. magneziu. 15 . Butesonidul – prezintă o afinitate pentru receptorii glucocorticoizilor de aproximativ 15 ori mai mare comparativ cu prednisolonul. Clorovit se prezintă sub formă de pulbere de culoare galbenă în pungi de 250 g şi 500 g şi conţine: furazolidonă 1. vitamina E este un antioxidant iar lactoza este nu numai un excipient ci şi o sursă de energie.5 g. B6).. întrucât inhibă multiplicarea unor bacterii. Potenţialul farmacotoxicologic este redus faţă de sulfasalazină. se poate utiliza drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) sub diverse forme. . sulfat de cupru.7 g. nitrofuran. având acţiune etiotropă. cloramfemicol.

timp de 3-5 zile.I. Sulfadimerazina realizează concentraţii sangvine ridicate şi de lungă durată. paralel. timp de mai multe zile. catalizată de fosfodiesterază. glucoză. Diacin (Germania) se prezintă sub formă de flacoane de 120 ml cu pompă dozatoare care conţine negamicină sulfat. saprosan..I. clorură de potasiu. colistin sulfat. ce se contractă sub stimulare nervoasă. . 7. Există de asemenea şi comprimate pentru tineretul animalelor mari care conţin 250 mg ftalilsulfatiazol şi 100 mg pepsină. Actomiozina este o proteină contractilă constituită din două filamente de actină şi un filament de miozină. carbonat bazic de bismut. vitamine şi substanţe minerale. realizând punţi citoplasmatice intercelulare. Pe acelaşi principiu există o gamă foarte variată de astfel de substanţe. clorură de sodiu. animale mici 5-10-20 g de 2-3 ori pe zi.muşchi netezi unitari. Pulberea se administrează în următoarele doze: viţei 1-30 g. 13. alcool benzilic şi excipient. Saprometin este o suspensie în flacoane de 100 ml. Muşchii netezi sunt: . Eridiarom este un extract vegetal din fructe de afin cu adaos de glucoză. la două nivele. unde corpii neuronali şi axonii lor amielinici formează plexuri: plexul Auerbach (situat intramuscular. 9. 2. apă distilată. dimetridazol. care se păstrează după denervare.muşchi netezi multiunitari . Mesagerii secunzi implicaţi în contracţia şi relaxarea muşchilor netezi sunt ionii de calciu şi adenozinmonofosfatul ciclic (AMPC). în interiorul unui muşchi neted. gumă arabică şi caolin. acid hidroxifenilarsonic. Miocitele sunt în contact între ele (de-a lungul unei zone ce reprezintă circa 5% din suprafaţa membranară). Amfuridon este un produs de import (Germania) asemănător produsului Clorovit. 12. doza fiind tot 1 comprimat la 5 kg greutate vie. tanalbină. cu activitate autonomă.5. vitamina C 20 mg. Muşchii gastrointestinali au inervaţie dublă: parasimpatică (stimulatoare) şi simpatică (inhibitoare): a) Parasimpaticul vagal gastrointestinal – are următoarele caracteristici: ganglionii sunt situaţi în peretele tubului digestiv (intramural). Azovit este un preparat ce conţine furazolidonă 200 mg. care conţine sulfadimerazină. scurtând miofilamentul. Se administrează numai la purceii sugari cu ajutorul unor pompe dozatoare astfel: 1 ml la purceii până la 7 zile. Piglet protect . vitamina A 10000 U. animalele mari 200-400 g pe zi. iar saprosanul este activ faţă de unele bacterii rezistente la antibiotice. b) Simpaticul gastrointestinal – este constituit din fibre postganglionare simpatice care se amestecă cu fibrele parasimpatice la nivelul celor două plexuri.soluţie buvabilă ce conţine: neomicină sulfat. protecţie vasculară. hipoglicemiant. C şi este indicat în dizenteria hemoragică a porcului. antiprotozoarică. filamentele de actină alunecă peste filamentele de miozină. 10. longitudinal şi circular) şi plexul Meissner (situat în submucoasă). animale mijlocii 20-50 g.pulbere hidrosolubilă ce conţine neomicină sulfat. Metabolismul mesagerului secund AMPC constă în biosinteză catalizată de adenilatciclaza membranară şi hidroliză la AMP. vitamina E 5 mg. 6. a cărei citoplasmă conţine miofibrile omogene (fără striuri transversale). MEDICAŢIA ANTISPASTICĂ Musculatura netedă este formată din miocite. Acestea reprezintă o parte din preparatele comerciale cu acţiune antidiareică existente pe piaţa românească. vitamina D3 1500 U. acid hidroxifenilarsonic. Miofibrila conţine miofilamente subţiri formate din actomiozină. din aproape în aproape. 8. Datorită componentelor sale extractul de fructe de afin posedă acţiune astringentă. scopolamină. prin care se transmite excitaţia de la un miocit la altul. Ambele forme farmaceutice conţin: ftalilsulfatiazol. carbonat de calciu. precum şi faţă de unele ciuperci şi protozoare patogene. între cele două straturi musculare. 11. inervaţia are rol numai de control şi modulare a activităţii autonome. Sinenter se prezintă sub formă de comprimate alungite sau sub formă de pulbere de culoare albă. Enterotrat . Ftalipeps comprimate pentru câini şi pisici care conţin 50 mg ftalilsulfatiazol şi 10 mg pepsină şi care se administrează în doză de 1 comprimat pe 5 kg greutate vie de 2 ori pe zi. dispuse longitudinal. atropină sulfat. 16 . În timpul contracţiei. hidroxid de aluminiu.2. 2 ml la purceii 7-14 zile şi 3 ml la purceii 14-21 zile cu repetare la 24 ore. La viţei se recomandă 2-4 comprimate de 2-3 ori pe zi timp de 3-5 zile. amidon şi lactoză. colistin sulfat. antibacteriană. Miocitul este o celulă fusiformă. vitaminele K. clorură de magneziu.

otilonium. . . pitofenona. În funcţie de teritoriul predominant de acţiune. uterului. comă). . oxifenoniu. propantelina.în premedicaţia narcozei pentru a înlătura efectele secundare ale unor narcotice (hipersecreţia salivară şi bronşică. Atropina face parte din grupa substanţelor parasimpaticolitice şi a fost prezentată pe larg în capitolul substanţe parasimpaticolitice. Antispasticele parasimpaticolitice Au eficacitate mai mare la nivelul tubului digestiv şi mai slabă asupra căilor biliare şi urinare. oxifenoniu. tiotropium. propiverina. Neuromediatorii chimici acetilcolina şi noradrenalina sunt eliberaţi de terminaţiile nervoase în spaţiul intercelular. mucoasa digestivă. înaintea investigaţiilor endoscopice. A. Ca reacţii adverse pot apărea hiposalivaţie (uscăciunea cavităţii bucale). metantelina.reduce secreţiile glandelor salivare. litiază. antispasticele neurotrope parasimpaticolitice pot fi: . emfizem pulmonar. Alte subgrupe farmacodinamice cu mecanism de acţiune relaxant miotrop: . producând relaxare musculară. tulburări motorii şi secretorii. miotrope de tip papaverinic. propantelina. Medicamentele spasmolitice înlătură contractura musculară spastică şi durerea ce o însoţeşte. Acţiunea spasmolitică reprezintă tratarea (înlăturarea) spasmului. La nivel cardiovascular au efect stimulant slab. . inflamaţii. Locul acţiunii agenţilor spastici poate fi muşchiul neted digestiv. Căile de administrare sunt: . biliar. Spasmele sunt însoţite de durere. de tip atropinic. forme uşoare şi medii. clidinium. convulsii. Spasmele intense pot genera colici gastrointestinale şi abdominale. .antispastice urinare: emepronium. tumori. alte ţesuturi la distanţă. chimici. . Se asociază morfinomimeticelor. Indicaţiile terapeutice ale antispasticelor sunt: spasme la nivelul tractusului gastrointestinal. . bradicardia). tolterodina. bronşice. b) Antispastice miotrope . tubului digestiv. metantelina. . tumori. putând masca anumite afecţiuni respiratorii.de sinteză: butilscopolamoniu. pentru antagonizarea acţiunii spastice a acestora. clidinium. oxibutinin. Ca agenţi spastici pot acţiona factori fizici. 17 . a) Antispastice neurotrope parasimpaticolitice .naturale: atropina.în astmul bronşic. vezicii urinare. atropina poate fi folosită în practică în următoarele situaţii: . Ca urmare. . sudorale. oxifenciclimina.oral – în cazuri cronice.injectabil – în cazuri acute şi foarte grave. Acţiunea antispastică reprezintă profilaxia (prevenirea) spasmului. Aceste medicamente pot fi clasificate în funcţie de tipul de mecanism în: neurotrope.ca spasmolitic şi antidiareic.intrarectal – în cazuri de neutilitate a căii orale (vomă.produce midriază pasivă. oxifenciclimina. . atropina are următoarele efecte: . ipratropium. tolterodina.antispastice digestive: atropina. otilonium.antianginoase coronarodilatatoare miotrope: nitriţii.produce tahicardie. drotaverina. oxibutinin.de sinteză: mebeverina. Blochează receptorii colinergici şi astfel suprimă controlul vegetativ al sistemului parasimpatic. anticolinergice antimuscarinice (parasimpaticolitice). Spasmul reprezintă contractura de tip spastic a muşchilor netezi.naturale: papaverina. . fenpipramida.De la nivelul celor două plexuri pornesc fascicule de fibre postganglionare către miocite. propiverina.reduce peristaltismul intestinal şi ca urmare diminuă tonusul musculaturii netede de la nivelul bronhiilor. urogenital. butilscopolamoniu. apărute în inflamaţii. Datorită efectelor prezentate.produce hipertensiune arterială. fenpipramida. ganglioplegice. constipaţie (reducerea tonusului gastrointestinal). . noraminofenazona (metamizol).antiastmatice bronhodilatatoare miotrope: teofilina.

Ca efecte secundare pot fi amintite somnolenţă. Consecutiv administrării orale se absoarbe rapid şi aproape complet. Biotransformarea hepatică este aproape totală: .în faza I. . . . prin glucuronoconjugare. antispastică. .5-1 ml la cele mijlocii şi 0.în intoxicaţii cu substanţe organofosforice sau parasimpaticomimetice. Se utilizează sub formă de clorhidrat.deprimă conducerea atrio-ventriculară. 18 .acţiune vasodilatatoare moderată (vase cerebrale. dintre care principalul este 4’-desetildrotaverina.prelungeşte perioada refractară. gastrice.acţiune bronhodilatatoare. tub digestiv. în doze de 3-5 ml la animalele mari.spasme şi colici biliare. reducând concentraţia intracitoplasmatică de ioni de calciu.1-0. pentru examenul fundului de ochi şi pentru prevenirea sinechiilor. Prin placentă. 0.spasm bronşic (ca bronhodilatator). Ca urmare a acestui mecanism de acţiune. are o biodisponibilitate de sub 75% datorită primului pasaj hepatic.ca midriatic. . transpiraţii ca urmare a vasodilataţiei. suferă fenomene de biotransformare la nivel hepatic şi se elimină sub formă de metaboliţi pe cale renală. iar în doze mari constipaţie ca urmare a scăderii tonusului şi peristaltismului normal.tahicardie. Drotaverina – este un produs similar papaverinei.. Se administrează subcutant. cât şi injectabil în doză de 0. însă are anumite particularităţi şi avantaje. Concentraţia crescută de AMPC din miocite stimulează transportul ionilor de calciu citoplasmatic către reticulul sarcoplasmic şi compartimentul extracelular. declanşând mecanismele de relaxare musculară. antiastmatică.în faza a II-a. H3C O H3C O H3C O H3C O Papaverina N CH2 Administrată per os se absoarbe rapid. .acţiune relaxantă. Indicaţiile terapeutice ale papaverinei sunt reprezentate de: . la hidroxilul fenolic.spasm coronarian (ca vasodilatator). Antispastice musculotrope Papaverina – este un alcaloid din opiu cu structură izochinoleinică. la nivelul muşchilor netezi cavitari: vezică biliară. B. . manifestându-se nu numai asupra izoenzimei PDE IV (prezentă la nivelul muşchilor netezi gastrointestinali şi urinari). . se manifestă astfel efecte nespecifice de tip anticalcic. . . Se administrează atât per os. soluţie 1%. prin O-desetilare. căi urinare. Inhibiţia izoformei PDE III (prezentă în muşchii netezi vasculari şi muşchiul cardiac) este responsabilă de efectele cardiovasculare ale papaverinei. drotaverina şi derivaţii săi difuzează în cantităţi mici. Se elimină sub formă de metaboliţi prin urină (50-75%) şi prin fecale (10-50%). Inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) este neselectivă. coronare). Timpul de înjumătăţire este relativ scurt (1-2 ore) şi difuzează în lapte. Mecanismul de acţiune antispastic se desfăşoară intracitoplasmatic şi constă în inhibarea fosfodiesterazei (enzimă ce catalizează degradarea AMPC) şi astfel creşte concentraţia de AMPC din miocite. Se leagă de proteinele plasmatice într-un procent de 95-98%.5 ml la animalele mici. ci şi asupra izoformelor PDE III şi PDE V. renale.5 g/animal. papaverina prezintă următoarele efecte: .spasme şi tulburări circulatorii periferice şi centrale).2-0. intestinale. la 3 metaboliţi monofenolici.

19 . antiinflamator. timpanism şi diaree la toate speciile. urogenitale. folosind ca solvent o soluţie 0. Ca urmare. Acţiunea antispastică este de 2-5 ori mai mare comparativ cu papaverina. este indicat atât în diareea acută cât şi cronică. dacă se impune. în narcoza combinată cu cloralhidrat la cal. la 20-30 minute. Efectul miorelaxant şi antispastic este datorat deprimării plăcii motorii neuromusculare. Lizadon (Spasmoverin) se prezintă sub formă de comprimate (conţin papaverină. atropină. biliare. NO-Spa se prezintă sub formă de drajeuri şi soluţie injectabilă şi conţine drotaverină. are acţiune excitantă asupra parasimpaticului central. astfel că în doze terapeutice nu are efecte secundare cardiovasculare semnificative. urinar şi uterin. antisecretor. luminal). genito-urinare. sedativ. D. precum şi în spasme ale musculaturii scheletice. Nu inhibă semnificativ izoformele PDE III şi PDE V. secundar mecanismului principal inhibitor de PDE IV. În colici la cal se administrează intravenos 20-50 ml soluţie 64.6%. constipaţii. .Timpul de înjumătăţire este mai lung în cazul administrării orale şi scurt consecutiv administrării pe cale intravenoasă. obstrucţii esofagiene. cât şi slabei acţiuni inhibitoare la nivelul ganglionilor parasimpatici. ci din contră. având astfel acţiune relaxantă predominantă la nivel gastrointestinal. are un efect favorabil în colică la cal şi se administrează pe cale intravenoasă în doză de 20 ml soluţie 10% cu repetare. Piafen este sub formă de comprimate.5% de procaină. Alte substanţe spasmolitice Formolul injectabil se prezintă sub formă de fiole de 10 ml şi 20 ml soluţie 10%. deşi nu produce moarte fără dureri. Prezintă de asemenea efect de tip anticalcic. utilizat în cazul unor spasme gastrointestinale. şi care este recomandat în colici spastice. soluţie injectabilă şi supozitoare ce conţin clorhidrat de pitofenonă. Inhibă specific izoenzima PDE IV care se află în muşchii netezi gastrointestinali. hepatobiliare.este miorelaxant. Dacă se administrează per os. Are acţiune similară preparatului Spasmium. Ca miorelaxant şi antispastic se administrează în următoarele doze: 10-30 g la animalele mari şi 1-2 g la câine. Preparate comerciale antispastice Spasmium (Austria) soluţia injectabilă ce conţine 20 mg caroverină şi 500 mg novamin sulfon per ml în flacoane de 100 ml. Secundar creşterii concentraţiei de AMPC este stimulat transportul ionului de calciu din citoplasmă către reticulului sarcoplasmic şi spaţiul extracelular. C. atropină. Are un mecanism opioid puternic şi de lungă durată. Mecanismul acţiunii antispastice constă în inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) cu creşterea concentraţiei de AMPC care declanşează mecanismele celulare de relaxare a muşchiului neted. formolul nu este un spasmolitic. luminal şi piramidon) şi supozitoare (cu papaverină. cu reducerea concentraţiei de Ca2+ intracitoplasmatic (efect anticalcic).s-a folosit cu oarecare rezultate în tratamentul papilomatozei cutanate. analgezic. Este un antispastic musculatrop. diaree. vomă. antispastic şi sedativ. iar în urma administrării pe cale parenterală are următoarele efecte: . Imodium se prezintă sub formă de capsule ce conţin loperamidă hidroclorică. fenpipramidă bromometilat şi metamizol sodic şi se foloseşte în tratamentul colicilor spastice digestive. dar acţiunea la nivel cardiovascular este mai slabă decât cea a papaverinei (datorită selectivităţii de acţiune asupra PDE IV la nivel gastrointestinal şi urinar). Oxifenoniul (Antrenyl) şi propantelina (probanthine) sunt compuşi cuaternari de amoniu cu efecte antispastice şi antisecretorii mai elective decât atropina. datorate atât acţiunii parasimpaticolitice.s-a folosit în eutanasia animalelor mici. În papilomatoză acută se injectează intramuscular în doză de 5 cg/kg soluţie 25%. Buscopan (Germania) soluţie injectabilă ce conţine bromură de butilscopolamină şi metamizol sodic. Dozele folosite în narcoză paralizează centrii vegetativi şi ca urmare nu se pot utiliza în practică. sulfatul de magneziu are efect purgativ şi colagog. De altfel. şi ca urmare se foloseşte în tratamentul colicilor la cal. . Sulfatul de magneziu. urinari şi uterini.

feniramina.antagoniştii serotoninei: ondansetron granisetron. indicate în tulburări neurovegetative. apă cloroformată. 20 . şi un simptom important în diagnosticul unor boli. A.voma toxică.voma metabolică. interferând probabil cu efectul unor mediatori chimici (dopamină.creşterea eliberării de acetilcolină în sinapsele neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale prin stimularea neuronilor motori primari din plexul mezenteric.voma datorată răului de voiaj ( Kinetoza). . . . .3.în greaţa şi voma induse de chimioterapia anticanceroasă.parasimpaticolitice (anticolinergice centrale): scopolamina (acţionează şi asupra centrilor vestibulari. .antihistaminice: .voma de natură centrală din anumite boli nervoase şi infecţioase.în voma care constituie o problemă pentru pacient. tietilperazina).antagoniştii dopaminei: .fenotiazine: fenotiazine neuroleptice aminoalchilice (clorpromazina) şi piperazinalchilice (proclorperazina. biliare. antivomitivele pot fi centrale şi periferice. carminative. histamină. . antiserotoninice. ca de exemplu: . 2.cinarizina. Antivomitivele sunt indicate numai după stabilirea diagnosticului şi cauzei vomei: . Efectul prokinetic (propulsiv gastrointestinal) rezultă din următoarele mecanisme: . lidocaină.fenotiazine: prometazina. serotonină.în intoxicaţii. antihistaminice. Antivomitivele sunt medicamente care combat voma.în răul de mişcare. anestezice locale. zona chemoreceptoare declanşatoare din bulb. Antivomitive cu acţiune centrală – sunt substanţe care inhibă centrul vomei. carminative: anason. . anticolinergice centrale. Eficacitatea substanţelor antivomitive scade în ordinea: antidopaminice. profilactic.în tulburări digestive. . hepatice. Antivomitivele sunt medicamente capabile să liniştească greaţa şi voma.voma consecutivă unor intervenţii chirurgicale. mentă (eficacitate în cazuri uşoare). acetilcolină). parasimpaticolitice. sunt propulsive gastro-intestinale (prokinetice). tropisetron. Clasificare . acţionând simptomatic-patogenic la nivel central sau periferic în arcul reflex al vomei. Unele medicamente care stimulează motilitatea gastrointestinală. A. Antivomitive periferice anestezice locale: anestezină. . . Ele acţionează predominant la nivelul formaţiunilor centrale implicate în actul vomei: centrul vomei. . fiind activă în răul de mişcare). . În anumite situaţii totuşi voma trebuie combătută. În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune predominant.activarea directă a receptorilor colinergici muscarinici de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice din musculatura netedă gastrointestinală.benzamide: metoclopramid.Bergonal şi Foladon drajeuri şi respectiv comprimate ce conţin alcaloizi totali din beladonă. .inhibarea acetilcolinesterazei (enzima ce catalizează degradarea acetilcolinei) cu acumularea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale. . nucleii vestibulari. SUBSTANŢE ANTIVOMITIVE Voma este un act de reflex cu rol benefic în cazul unor intoxicaţii şi în supraîncărcarea stomacului. . favorizând tranzitul normal.

• 21 .se mai numeşte şi Poţiunea Rivieri. Administrat per os are o biodisponibilitate redusă şi are efecte moderate. de 1-3 ori / zi).5-1%. difuzează prin bariera hematoencefalică şi prin placentă şi se elimină pe cale urinară în mare parte sub formă de metaboliţi. are o biodisponibilitate de peste 75%. Se foloseşte la câine în doză de 5-10 ml şi are efect liniştitor la nivelul mucoasei digestive. • Antagoniştii serotoninei Sunt folosiţi ca antivomitive eficace în voma indusă de anticanceroase şi radioterapie. Emetiral (maleat de proclorperazină) şi Torecan (maleat de tietilperazină) ambele de natură fenotiazinică. Ca urmare. Prezintă efect antivomitiv antidopaminergic eficace. torecanul sub formă de drajeuri de 6. Parasimpaticolitice Scopolamina – este un alcaloid din Hyosciamus niger. Prezintă o distribuţie largă în ţesuturi.A. plegomazin. Doza este de 0. în condiţiile folosirii ocazionale ca antiemetice. iar ca reacţii secundare produce sedare şi somnolenţă pronunţată. grăbeşte golirea stomacului. Se poate folosi şi ca propulsiv (prokinetic) în: reflux esofagian. dar cu o variabilitate mare datorită efectului primului pasaj hepatic. relaxează sfincterul piloric. Antivomitive centrale • Antagoniştii dopaminei Fenotiazinele neuroleptice . ceea ce explică eficacitatea faţă de voma mediată prin chemoreceptorii centrali – provocată de anestezice şi de alte medicamente. • Antihistaminice H1 Prometazina – este un derivat fenotiazinic cu acţiune antihistaminică şi anticolinergică centrală. Este un amestec de cloroform cu apă. soluţie injectabilă.5% în sirop de lămâie (soluţia A). Cele mai folosite sunt produsele de uz uman. prin eliberarea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare digestive). Se utilizează ca medicaţie de elecţie în răul de mişcare. Tietilperazina – este un derivat de fenotiazină. dar cu rezultate slabe în cea produsă de kinetoză. Este indicat în sindrom dispeptic. B.5%. Sunt în general bine suportate. fiind un antiemetic puternic şi un sedativ slab. creşte tonusul sfincterului cardia. Clorpromazina – este un antivomitiv eficace la doze mici. precum şi în voma provocată de alte medicamente. sunt antivomitive. Se prezintă sub formă de comprimate. în uremie. Administrat per os se absoarbe rapid. Este un antagonist al dopaminei cu acţiune asemănătoare proclorperazinei. Biotransformarea are loc la nivel hepatic prin sulfo şi glucuronoconjugare. utilizat exclusiv ca antiemetic (nu şi ca neuroleptic). Uneori provoacă somnolenţă sau hipotensiune ortostatică. Antivomitive periferice Apa cloroformată 0. tietilperazina (Torecan). colinergice (periferice. împiedică refluxul gastro-esofagian şi duodeno-gastric. profilactic.1-0. intestinului subţire. grăbeşte tranzitul intestinului subţire. Se utilizează ca antivomitiv în toate tipurile de vomă. Mecanismul antivomitiv se bazează pe acţiune anticolinergică centrală şi la nivelul centrilor vestibulari.clorpromazina (clordelazin. proclorperazina (Emetiral). efecte propulsive. Emetiralul se prezintă sub formă de drajeuri a 5 mg şi supozitoare a 5 mg şi 25 mg. stomacului. supozitoare. la nivelul centrului vomei şi nucleilor vestibulari.3 mg/kg. stimulează peristaltismul esofagului. dar creşte considerabil în insuficienţa renală. Domperidon – este un antidopaminergic central (efect antivomitiv) şi periferic (efect prokinetic).5 mg şi fiole 1 ml 6. subneuroleptice. în boala de iradiaţie. spasm piloric. Soluţia efervescentă Rivieri . Proclorperazina – este un antivomitiv foarte eficace la doze mici (5-10 mg. Timpul de înjumătăţire este mediu. Se folosesc două soluţii: o soluţie de bicarbonat de sodiu 4% în sirop simplu (soluţia B) şi o soluţie de acid citric 3. Acestea acţionează predominant asupra zonei chemoreceptoare declanşatoare din bulb (probabil prin antagonizarea dopaminei). Metoclopramid – este un antagonist al dopaminei. Este indicată în voma produsă de kinetoză (rău de mişcare) şi voma medicamentoasă. largactil).

atunci când sunt administrate în doze mari. mai ales carbonatul de calciu. Antiacidele se clasifică în sistemice şi nesistemice. Calciul precipită în intestin. capabili să neutralizeze acidul clorhidric. Eficacitatea substanţelor antiacide depinde de capacitatea de neutralizare. În condiţiile tratamentului cu antiacide. intensă şi de durată medie. ionii de aluminiu trivalenţi inhibând motilitatea gastrointenstinală. care inhibă secreţia şi întârzie golirea stomacului. propranolol. Deoarece în intestin se formează fosfaţi de aluminiu insolubili care se elimină. 1 g reacţionează cu 8 – 20 mEq acid în decurs de 30 minute. are acţiune antiacidă predominant nesistemică. Pentru acţiunea antiacidă. Compuşii de aluminiu Hidroxidul de aluminiu este un antiacid nesistemic cu acţiune slabă şi lentă (1 g gel uscat de hidroxid de aluminiu neutralizează 7. se foloseşte suspensia apoasă (laptele de magneziu). clorpromazină. mai lent şi mai durabil. Vindecarea ulcerului duodenal este grăbită datorită scăderii marcate a încărcăturii acide care ajunge în duoden. se produce o diminuare a activităţii proteolitice a pepsinei. La nivelul stomacului se formează citrat de sodiu şi acid carbonic care se descompune în dioxid de carbon şi apă. B.4. reacţia lentă determină un efect durabil. asociate între ele sub formă de comprimate. care stimulează secreţia şi motilitatea gastrică. Antiacidele nesistemice formează în intestin săruri insolubile. 2. Dioxidul de carbon are un efect de calmare a terminaţiilor senzitive din stomac. care poate fi periculoasă în prezenţa insuficienţei renale. datorită abolirii procesului de inhibare a secreţiei acide. indometacină. SUBSTANŢE ANTIACIDE Antiacidele sunt substanţe care conţin cationi bazici. Compuşii de calciu Carbonatul de calciu Carbonatul de calciu este o sare foarte puţin solubilă . obişnuit. Sărurile insolubile de aluminiu pot forma concreţiuni obstructive. C. acest efect nedorit poate fi depăşit prin administrarea frecventă a antiacidului. În folosirea hidroxidului de aluminiu trebuie avut în vedere că acesta micşorează disponibilitatea pentru absorbţie a multor medicamente: unele sulfamide. A. tratamentul îndelungat poate fi cauză de carenţă fosfatică. intensă şi de durată medie: 1 g neutralizează 13 mEq în 30 minute. cu consecinţe constipante. anticolinergice (administrarea acestora se face la distanţă de doza de hidroxid de aluminiu). pulberi sau suspensii. Reacţia rapidă determină un efect intens şi trecător. O mică parte se absoarbe – tratamentul prelungit cu doze mari provoacă hipercalcemie cronică. ionii de calciu stimulează secreţia de gastrină. Pentru unele antiacide. acţionând ca atare. Antiacidele se administrează. Unele preparate antiacide conţin în plus săruri de bismut (protectoare pentru mucoase) şi beladonă (sau alte anticolinergice). Antiacidele sistemice determină absorbţia intestinală de bicarbonat de sodiu. cantitatea de acid care trebuie neutralizată creşte. Ulcerul gastric este mai puţin influenţat (Stroescu V. În stomac. Secundar creşterii pH-ului la valori mai mari de 5. provocând un rebound al secreţiei acide. de aceea uneori preparatele de magneziu se asociază obişnuit cu antiacide constipante. putând fi cauză de alcaloză metabolică. Hidroxidul de aluminiu poate fi cauză de constipaţie. relativ rapidă. tetraciclină. 1 g neutralizează 34 m Eq acid în decurs de 30 minute. O mică parte din magneziu se absoarbe din intestin. 1993). În comerţ există două forme: 22 . care nu se absorb. Ionii de magneziu au proprietăţi laxative. Administrat în exces creşte pH-ul gastric la 8 – 9. prin însăşi aciditatea acesteia. Antiacidele liniştesc durerea ulceroasă în mod caracteristic. Oxidul de magneziu sau magnezia usta formează în apă hidroxid de magneziu. mărirea pH-ului la nivelul antrului declanşează reflex eliberarea de gastrină. cu acţiune relativ rapidă. se produce un rebound al secreţiei acide.Se administrează alternativ câte o linguriţă. digoxină. începând cu soluţia B. ele nu modifică echilibrul acidobazic.5 m Eq de acid în 60 minute). Compuşii de magneziu Hidroxidul de magneziu este un antiacid predominant nesistemic. Carbonatul de magneziu şi trisilicatul de magneziu cu efect antiacid mai slab.

Pe lângă efectele antiacide şi astringente. sfincterul Oddi – închide canalul coledoc. spasmolitic în hipermotilitate. Sărurile biliare şi acizii biliari au proprietăţi tensioactive şi menţin în soluţie colesterolul din bilă. În medicina umană administrat postprandial.carbonat de calciu furajer Ambele sunt pulberi. Dioxidul de carbon care se eliberează în reacţie cu acidul clorhidric provoacă distensie. 1993). MEDICAŢIA HEPATO-BILIARĂ Aparatul biliar este constituit din: vezica biliară – rol de depozitare şi concentrare a bilei. crampe şi dureri abdominale. creşte pH-ul gastric la 7 – 8. Gelusil. 4. REGLATORI AI MOTILITĂŢII GASTROINTESTINALE Trimebutin – administrat pe cale orală. riscul alcalozei este semnificativ când se administrează îndelung în doze mari. carbonat bazic de magneziu. diaree. săruri biliare. Phosfalugel. colesterol. canalul cistic – direcţionează bila spre vezica biliară. Bila are rol în emulsionarea grăsimilor. o sare alcalină greu solubilă. Almagel gel conţine hidroxid de aluminiu. pigmenţi biliari. carbonat acid de sodiu. rădăcină de calam. se absoarbe bine şi se elimină predominant pe cale urinară. hidroxid de magneziu şi Almagel A care conţine în plus anestezină. 2 – 10 g la cele mijlocii şi 0. aici se resoarbe apa şi bila se concentrează. Restabileşte motilitatea fiziologică în tulburările de motilitate gastrointestinală din bolile digestive funcţionale. uneori neplăcută. carbonatul de calciu reprezintă şi o medicaţie calcică ce se poate administra la tineretul în creştere. Se poate administra în furaje sau în apa de băut în doze de 10 – 50 g la animalele mari. Este un bun reglator al motilităţii gastrointestinale. balonări). Unele substanţe posedă ambele acţiuni. Astfel se reduce concentraţia de acid clorhidric din stomac. Malox. În medicina umană există diverse preparate antiacide ca de exemplu: Ulcerotrat comprimate cu azotat bazic de bismut. Sărurile biliare întră în circuitul entero-hepato-enteric. Patologia biliară cuprinde: - 23 .coleretice – stimulează secreţia biliară hepatică. coajă de cruşin. este un antiacid sistemic cu acţiune rapidă. acţionând ca stimulator în hipomotilitate şi relaxant. femele în lactaţie. Alte preparate antiacide Bicarbonatul de sodiu Bicarbonatul de sodiu. 1 g neutralizează 12 mEq acid clorhidric. sub acţiunea acidului clorhidric. carbonatul de calciu se descompune în clorură de calciu şi acid carbonic. Este indicat în tulburări digestive funcţionale (spasme. Bicarbonatul de sodiu alcalinizează urina. Alte preparate: Novalox. Clasificarea medicaţiei. cu eliminarea bilei în duoden. lecitine. constipaţie. Dicarbocalm comprimate cu carbonat de calciu. dar eructaţia care urmează poate da o senzaţie de bine (Stroescu V. În stomac. Trisilicalm comprimate cu trisilicat de magneziu. 3. intensă şi de scurtă durată. Se depozitează în vezica biliară. Calmogastrin comprimate cu hidroxid de aluminiu coloidal şi extract uscat de beladonă.. de culoare albă. carbonat de magneziu. pentru prevenirea rahitismului şi osteomalaciei. Este un agonist enkefalinergic asupra receptorilor excitatori şi inhibitori gastrointestinali. Bila conţine apă. fără gust şi miros. trisilicat de magneziu.colecistokinetice (colagoge) – stimulează contracţia vezicii biliare şi relaxează sfincetrul Oddi.carbonat de calciu farmaceutic ..2 – 2 g la cele mici. realizând la mulţi pacienţi un beneficiu terapeutic imediat. canalul hepatic – colectează bila secretată în ficat. canalul coledoc – transportă bila spre duoden. acizi graşi. D. După încetarea efectului se produce un rebound moderat al secreţiei. în funcţie de predominanţa efectului asupra secreţiei sau motilităţii: . .

propilbenzen (fenilpropanol. Mecanismul de acţiune este osmotic şi se datorează secreţiei colereticelor în canaliculii biliari. .de origine vegetală: Cynara scolimus (anghinare). fenobarbital.1. 2. inflamaţii: colecistită (vezica biliară). SUBSTANŢE COLERETICE ŞI COLAGOGE Medicamentele care intensifică procesul de secreţie a bilei se numesc coleretice. fosfat de sodiu. în măsură mai mare sau mai mică. una din indicaţiile terapeutice ale colereticelor este tratarea stărilor de malabsorbţie a lipidelor şi a vitaminelor liposolubile. singurii care sunt capabili să se absoarbă. tumori. ce măresc volumul bilei concomitent cu diluarea ei. Săruri şi acizi biliari Acizii biliari se clasifică astfel: 24 . ictere colestatice.hipertone (hiperchinezii). camfen. . În funcţie de efectul asupra compoziţiei bilei. . Datorită acestor acţiuni. ele se clasifică în: 1. carbicol). ce măresc volumul bilei fără a-i modifica compoziţia şi concentraţia. 4. Se pot întrebuinţa şi în tratamentul litiazei biliare şi al hepatitelor prelungite. O altă indicaţie priveşte tratamentul colecistitelor cronice. acelea care produc bila apoasă. se numesc hidrocoleretice. colecistite cronice. cu stază biliară şi favorizarea litiazei biliare. . colangită (căi biliare extrahepatice). După mecanismul de acţiune.substanţe coleretice. cineol. Se mai pot folosi în tratarea unor constipaţii provocate de cantitatea insuficientă de bilă. . colespasmolitice (relaxează sfincterul Oddi). fiindcă în realitate orice coleretic are.de origine animală: săruri şi acizi biliari. .antiseptice biliare. . florantirona. litiaza biliară.hidrocoleretice. cu o concentraţie redusă în substanţe solide.factori lipotropi. Acizii biliari favorizează absorbţia lipidelor prin diminuarea tensioactivităţii lor. determinând emulsionarea lipidelor şi prin formarea complecşilor colenici.de origine anorganică: sulfat de sodiu.hepatoprotectoare. În funcţie de origine. colecistokinetice (care contractă musculatura netedă a veziculei biliare). ceea ce diminuă pericolul formării de calculi biliari şi previne eventualele infecţii ascendente.hipotone (hipochinezii). posibile în două sensuri: .coleretice propriu-zise.în patologia hepatică: insuficienţa secreţiei biliare. aceste substanţe pot fi clasificate astfel: . borneol). cu tulburări de evacuare a bilei). În acest caz. Indicaţiile terapeutice ale substanţelor coleretice sunt următoarele: . . Se pare că acţionează prin mărirea circulaţiei hepatice şi creşterea permeabilităţii capilare. drenarea bilei combate staza biliară. Bila are un rol important în absorbţia lipidelor şi a vitaminelor liposolubile. uleiuri volatile cu terpene (mentol. şi efecte colagoge şi invers. angiocolită (căi biliare intrahepatice). pinen. colereticele pot fi: . A. urmată de antrenarea apei spre canaliculi.în patologia biliară: litiaza biliară. cu colici biliare. Chelidonium majus (rostopască). Berberis vulgaris. Medicamentele cu acţiune asupra ficatului pot fi împărţite în 5 grupe: . infecţii biliare. bicarbonat de sodiu. Medicamentele care determină evacuarea bilei se numesc colagoge. dischinezii biliare. .în tulburări dispeptice cu diferite origini. .de origine organică de sinteză: salicilat de sodiu. Această clasificare este însă convenţională. . Substanţe coleretice Mecanismul de acţiune al acestor medicamente este încă incomplet elucidat.- - dischinezii biliare (dereglări ale funcţiei motorii a aparatului biliar. angiocolecistită (vezică biliară şi căi biliare).substanţe colagoge.

. drajeuri ce conţin taurină. Aşa sunt alfa şi beta pinenul.secundari (formaţi în intestin. Din frunzele acestui arbore care creşte în America de Sud se extrage un alcaloid. solubilizează acizii graşi şi colesterolul. Carbicol. au efect coleretic. . Colagogele alimentare sunt reprezentate de către gălbenuşul de ou.scad tensiunea superficială şi ca urmare emulsionează grăsimile. Asemenea acţiune au derivaţii acidului salicilic (Salicilatul de sodiu. Berberis vulgaris acţionează prin alcaloidul berberina. mai ales după intervenţii chirurgicale pe aparatul biliar. Acizii şi conjugaţii lor formează săruri de sodiu cunoscute sub denumirea de săruri biliare. Colereticele sintetice. etoxi. extract de boldo. undelemnul şi în general grăsimile. Se folosesc mai ales sub forma apelor minerale.contribuie la menţinerea tranzitului intestinal normal şi au eficacitate în constipaţia datorată lipsei de bilă. Dintre preparatele comerciale folosite drept coleretice şi colagoge amintim: Anghirol. facilitând digestia.primari (biosintetizaţi în ficat prin oxidarea colesterolului): colic (trixidroxicolanic).efect hidrocoleretic şi colecistokinetic. carboxil. favorizează metabolizarea glucozei şi a colesterolului. . taurină) conduce la acizii glicocolic. un glicozid. tulburări dispeptice. metoxi.acidul dehidrocolic – ca drenor de bilă. . datorită acestui fapt.acidul chenodesoxicolic – pentru dizolvarea calculilor mici (durata tratamentului – 3-12 luni). drajeuri cu extract de anghinare. oleu de mentă. Stimulează funcţia antitoxică a ficatului. nipagin M. Aceste substanţe intră în compoziţia produsului Rowachol. acid salicilic. Conjugarea acizilor biliari (cu glicocol. Terpenele. B. boldina. glicochenodesoxicolic. Substanţe colagoge Aceste medicamente acţionează fie prin contracţia musculaturii netede a colecistului. carbonat de magneziu. având acţiune hipocolesterolemiantă.acidul ursodeoxicolic – în dizolvarea calculilor biliari mai mari (durata tratamentului – 1-2 ani). fosfatul monoacid şi bicarbonatul de sodiu. Pneumus boldo. Colereticele vegetale Anghinarea (Cynara scolimus) are drept principiu activ cinarina. . Cinarina este un hidrocoleretic. fie prin ambele mecanisme. . colecistite cronice. Sulfatul de magneziu administrat pe cale bucală determină relaxarea sfincterului Oddi. cineolul. Unele terpene au acţiuni coleretice. uneori scade azotemia. S-a constatat că substanţele organice care conţin grupări ca: eter-oxid.săruri biliare. capsule de 100 mg feniletilcarbicol. camfenul. fie prin relaxarea sfincterului Oddi. salicilat de sodiu. Colereticele minerale au un efect hidrocoleretic. ceto. litiază biliară. augmentând eliminarea apei şi a compuşilor azotaţi. În comerţ există preparatul Anghirol comprimate. . ursodeoxicolic (epimer al acidului chenodesoxicolic). . Acestea se absorb la nivel intestinal şi suferă un ciclu entero-hepato-enteric. Boldocolin. Astfel sunt sulfatul. feniletilcarbicolul (Carbicol) etc. glicerină etanol. Se folosesc în hipotonia şi hipokinezia veziculei biliare. chenodesoxicolic (dihidroxicolanic). colecistite cronice. boldaglucona şi un ulei volatil. flacoane de 200 ml soluţie ce conţine. . Industria farmaceutică românească prepară Boldocolin. Indicaţiile terapeutice ale sărurilor biliare şi acizilor biliari sunt: dischinezii biliare hipotone. metenamină. mentolul. oximetil amida acidului nicotinic. are şi efect diuretic. . - - 25 . smântâna. taurocolic.de semisinteză: acid dehidrocolic (forma oxidată a acidului colic). de magneziu). Tot din această clasă fac parte şi peptonele (substanţe rezultate în urma hidrolizei parţiale a proteinelor). Sărurile biliare şi acizii biliari au următoarele acţiuni: . din acizi primari): dezoxicolic. extract eterat de mentă. litocolic. Colebil.activează lipaza pancreatică.cresc absorbţia grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile.

cu condiţia ca aceasta să nu fie gravă. acidul aspartic are un efect de feed-back negativ mult mai redus decât al nucleotidelor. Se prezintă sub formă de drajeuri de 35 mg. astenia cedează. Aceste substanţe sunt precursori ai acizilor nucleici. cu condiţia ca hepatita să nu fie prea avansată. Lipsa colinei (sau a lecitinei care o conţine) duce la infiltraţia grasă a ficatului. B. Colina administrată per os se absoarbe bine din tubul digestiv. în cele progresive sau descris de asemenea succese terapeutice. acizii nucleici au rol esenţial în biosinteza proteinelor. pinen. îmbunătăţeşte sinteza proteică. S-a dovedit ulterior că extractele de ficat acţionează prin conţinutul lor bogat în nucleotide purinice şi pirimidinice. 4. timp de 4 – 6 săptămâni. borneol. În hepatitele cronice. soluţie de aspartat de sodiu. Astfel. Substanţe hepatoprotectoare În ultimii ani s-au descoperit medicamente eficiente în hepatitele cronice. A. poate da unele rezultate şi în insuficienţa hepatică. Se extrage din fructele de Sylibum marianus (armurar). Aşa se explică de ce deficitul de proteine poate produce infiltraţia grasă hepatică. Metionina este indicată în infiltraţia grasă a ficatului. Este indicată şi în hepatitele cronice şi în ciroze. cineol. Această eficienţă nu se datoreşte conţinutului în ciancobalamină. Dozele uzuale la câine sunt 2 drajeuri de 3 ori pe zi. hipoxantină. Silimarina (Legalon) este coniferol – polihidroxi-fenolcromona. SUBSTANŢE LIPOTROPE ŞI HEPATOPROTECTOARE Prin lipotrope se înţeleg medicamentele care împiedică degenerescenţa grasă a ficatului. Cercetările experimentale ale lui Fodor şi colab. Acidul aspartic are mai multe puncte de atac farmacodinamic. la necroze hepatice. în primul rând participă la biosinteza nucleotidelor pirimidinice. Dintre hepatoprotectoare amintim: Purinor. Cercetările clinice au confirmat observaţiile experimentale. reduce hepatocitoliza. se reface starea generală. deşi şi această substanţă are un rol. sulfat de magneziu. (1971) au demonstrat că acidul aspartic diminuă foarte mult gravitatea leziunilor din hepatita experimentală. necrozele sunt mai mult sau mai puţin întinse. Administrarea de nucleotide împiedică extinderea lor şi stimulează procesele de regenerare. revine apetitul. capsule ce conţin mentol. Colina se administrează frecvent în asociaţie cu alte lipotrope. Este indicat în hepatite cronice şi ciroze.- Fiobilin. ulei de măsline. Se poate folosi şi asparagina (fiole de 10 ml soluţie 2. Rowachol. În parte se poate sintetiza în organism. în special cea de natură alimentară. Datorită intensificării sintezei nucleotidelor pirimidinice. Se ameliorează şi indicatorii biochimici. Efectele cele mai bune se obţin în cazurile de infiltraţie grasă a ficatului. care intră în structura acetilcolinei şi a lecitinei. Fiind un precursor mai timpuriu al acizilor nucleici. Un astfel de preparat complex este Mecopar forte.5%). cu rezultate inconstante. inozitol. comprimate de 250 mg acid dehidrocolic Peptocolin. S-a arătat că după câteva zile de tratament. flacoane care conţin granule compuse din peptonă. Nu se poate face o distincţie netă între lipotrope şi hepatoprotectoare. prelungeşte viaţa animalelor de experienţă şi ameliorează sindroamele biochimice hepatice. este un hepatoprotector într-adevăr eficace în steatoza hepatică.2. Acidul aspartic (Aspatofort). Astfel. evidenţiată prin creşterea transaminazelor serice. S-a observat de mai mult timp că extractele de ficat sunt relativ eficace în tratamentul hepatitelor cronice. Este indicată şi în cazuri de hepatită cronică şi în ciroza hepatică. Are un rol lipotrop indirect (prin intermediul colinei). la animalele de laborator deficitul său provoacă hipertensiune arterială şi hipertrofie cardiacă. se accentuează biosinteza acizilor nucleici şi în consecinţă a proteinelor. Rezultatele cele mai bune s-au obţinut în formele inactive şi active. 26 . Acidul aspartic restabileşte fosforilarea oxidativă şi prin aceasta metabolismul energetic. camfen. doza este de 3 ori câte un drajeu pe zi. xantină. În cazurile mai uşoare. adenină. Acţionează probabil prin stabilizarea membranelor hepatocitelor. Hepatoprotectoarele sunt medicamente care au drept principal efect împiedicarea (sau cel puţin diminuarea) necrozelor hepatice. După cum este binecunoscut. Se foloseşte de asemenea în hepatitele cronice şi în ciroze cu rezultate modeste. se atenuează sindromul dispetic. Aspatofort se prezintă sub formă de fiole de 10 ml. Metionina este un acid aminat esenţial. Se prezintă sub formă de fiole de 5 ml care conţin acid orotic. Substanţe lipotrope Colina este o bază azotată. produse prin deficienţe alimentare.

Are efect profilactic şi terapeutic în leziunile hepatice. alfa şi beta –pinen. cloramfenicolul. Astfel. Se prezintă sub formă de drajeuri de 400 mg acid glutamic şi fiole de 10 ml soluţie 10% glutamat de sodiu. De asemenea. Acidul glutamic (Glutarom). cum ar fi tetraciclina. pot fi citate unele antibiotice care se elimină în mare parte prin bilă. care este unul din elementele esenţiale ale ciclului ureopoetic. camfen. Preparatul este indicat în stările de hiperamoniemie cu diverse cauze. 4. pot fi menţionate uleiurile eterice (Rowachol soluţie care conţine mentol. Acţionează prin conţinutul său în arginină.Factorul hepatotrop este o polipeptidă izolată în stare pură din ţesutul hepatic. ANTISEPTICE BILIARE Sunt substanţe care se elimină prin bilă şi ca urmare exercită şi un efect antiseptic la acest nivel. borneol.3. 27 . probabil că efectul său farmacodinamic principal constă în protecţia membranelor celulare Arginine – Sorbitol este o soluţie alcătuită din monoclorhidrat de L-arginină. el furnizează un aport energetic de 4 calorii/gram. exercitând un efect antiseptic local. În medicina umană există mai multe produse farmaceutice folosite în acest scop. L-arginină bază. cineol). Sorbitolul serveşte la vehicularea argininei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful