Metodologia expertizării mărfurilor falsificate şi contaminate

Falsificarea este operaţia de obţinere a unui produs asemănător cu altul, deja existent în comerţ, operaţie efectuată în scop de înşelăciune şi de obţinere a unor venituri ilicite. Expertizele având drept obiect mărfuri falsificate sau contaminate sunt în general expertize complexe, cu participarea unor specialişti din diverse domenii, necesitând investigaţii laborioase şi de durată. Fraudele, substituirile şi falsificările mărfurilor se înscriu în categoria mărfurilor frauduloase, a căror amploare a crescut pe măsura dezvoltării societăţii omeneşti - sursele potenţiale ale acestor mărfuri frauduloase sunt: – economia de piaţă, bazată pe libera reglare a cererii cu ofertă;

lărgirea

şi intensificarea schimburilor comerciale pe pieţele

interne şi internaţionale; – creşterea numărului agenţilor comerciali implicaţi într-un proces logistic. Potrivit frauduloase substituirea. Falsificarea este o operaţiune frauduloasă care constă în modificarea raportului ponderal între componentele unui produs, fără a efectua vreo aditivare cu alte substanţe. legislaţiei sunt italiene, principalele contrafacerea, forme de manopere sanitară şi falsificarea, frauda

Contrafacerea se constată când produsul introdus în comerţ are compoziţia şi indicii de calitate diferiţi de cele normale sau declarate. . de calitate şi valoare inferioară. În acest sens. Substituirea produselor presupune modificarea compoziţiei acestora. culoare sau gust. – să nu fie falsificate. contrafacere sau prin substituire. Expertize în materie de poluanţi şi contaminanţi ai mărfurilor alimentare În expertizele având drept obiect stabilirea calităţii mărfurilor alimentare. – să nu prezinte urme de rozătoare. – să nu fie contaminate cu agenţi bacterieni patogeni şi să nu – să nu prezinte miros sau pete de mucegai (cu excepţia mucegaiurilor selecţionate admise). investigaţiile trebuie să fie orientate pornind de la cerinţele de bază ce se impun acestor produse. al inocuităţii. de fermentare sau de râncezire). prezinte un grad de contaminare cu bacterii condiţionat patogene peste limitele admise. dintre care se menţionează: – să nu prezinte semne organoleptice de alterare (modificări de consistenţă. – să nu conţină substanţe chimice peste limitele admise sau neautorizate de Ministerul Sănătăţii. Frauda sanitară constă în nocivizarea produselor prin falsificare. o atenţie sporită trebuie să se acorde stabilirii măsurii în care acestea corespund sub aspectul cerinţelor de ordin igienico-sanitar. miros de putrefacţie. prin înlocuirea parţială a uneia sau mai multor substanţe cu altele. în ansamblul caracteristicilor care o determină.

Rezultă că necomestibilitatea unor produse alimentare este condiţionată nu numai de transformările naturale pe care acestea le suferă în timpul păstrării. peşte sau alte vietăţi acvatice) contaminate cu deşeuri sau emanaţii radioactive scăpate de sub control. În diverse . Tipuri principale de contaminanţi fizici. depăşind doza critică sau acumulându-se în organism peste doza critică. Ra226 ş. Aceste cerinţe se referă la produsele alimentare . I131.– să nu aibă miros sau gust străin de natura produsului. Legislaţia sanitară din ţara noastră şi din alte ţări cuprinde prevederi obligatorii pentru ţinerea sub control a contaminanţilor potenţiali. pietriş etc. Radiaţiile ionizante ale izotopilor radioactivi. Purtători ai acestor agenţi radioactivi pot fi produsele de origine vegetală sau diferite produse de origine animală (lapte. precum şi din reziduuri radioactive ale izotopilor (Co60.).materii prime. ci şi de contaminarea accidentală cu agenţi care provoacă intoxicaţii şi toxiinfecţii alimentare. semifabricate şi finite .a.destinate consumului populaţiei. provoacă stări morbide. carne. chimici şi biologici Protecţia sănătăţii omului se referă şi la salubritatea bunurilor de consum cu care vine în contact. Cs137. – să nu conţină corpi străini peste limitele admise. Contaminanţii fizici sunt constituiţi din particule metalice. Sr89. în primul rând prin inocuitatea produselor alimentare. neadmiţând sau limitând la doze maxim admise prezenţa lor în produse. în scopul prevenirii efectelor nocive asupra organismului uman şi al asigurării valorii nutritive optime. corespunzătoare compoziţiei naturale a produsului. nisip. Ba140.

micotoxine.ţări ale lumii există reglementări care prevăd limite de admisibilitate a elementelor radioactive. Potrivit aceleiaşi comisii contaminanţii poluanţii bunurilor alimentare se clasifică în următoarele grupe: a. metale grele şi alte elemente. c. insecticide uleiuri organice sau de emulsii. desfoliante. zincului. dienili policloruranţi. substanţele toxice antinutriţionale existente în unele materii prime . Astfel sunt combinaţiile arsenului. se folosesc pe scară largă (numai în SUA există mai mult de 900 pesticide de sinteză în peste 60. Din această grupă lipsesc. b. pesticide insecticide fungicide (insecticide vegetale. cuprului. alte produse chimice. în condiţiile agriculturii moderne. precum şi doza maxim admisă a radiaţiilor radioactive. recipiente şi materiale de ambalaj improprii). e. O poziţie distinctă între contaminanţii chimici o au pesticidele care. cantitatea maxim admisă de reziduuri fiind exprimată în mg/kg (ppm). alţi contaminanţi microbiologici. alte şi bacteriostatice ierbicide. mercurului. şi anorganice. după cum se poate observa.000 preparate comerciale). sinteză. staniului şi chiar ale fierului. cadmiului. pesticide. Comisia Codex Alimentarius (FAO/OMS) a elaborat limite maximale internaţionale recomandate pentru reziduurile de pesticide la 33 de tipuri mai importante. Contaminanţii chimici cuprind numeroase grupe de substanţe chimice anorganice şi organice care pot pătrunde accidental în diferitele etape ale producţiei şi circulaţiei produselor. d. plumbului. rodenticide etc.. produse chimice industriale (dioxime. nematocide.

cu formare de substanţe toxice. cât şi în alte ţări. – cartofii înverziţi (care acumulează solanină). substanţele nocive care se pot forma în anumite condiţii. varietăţi toxice din – ciuperci sălbatice otrăvitoare din speciile Amanita şi altele.agroalimentare. Bioagenţii enterotoxici din genul Staphylococus pot habita produsele lactate relativ proaspete şi nepasteurizate sau alimente pe bază de derivate lactate proaspete. paraziţii animali etc. – enterobacteriacee. – bacterii sporogene (aerobe ş i anaerobe). carnea unor specii de peşte şi alte vietăţi oceanice. Asemenea agenţi conţin alcaloizi şi alte substanţe cu proprietăţi toxice mai mult sau mai puţin pronunţate. cauzate de toxine microbiene elaborate la nivelul alimentului sau la nivelul organismului uman. care se află atât în ţara noastră. sub incidenţa legislaţiei sanitare şi a controlului sanitar. în timpul prelucrării şi păstrării unor produse alimentare. leguminoase: Vicia faba. – scleroţii care provoacă ergotismul. în urma ingerării de alimente infectate. Bioagenţii toxiinfecţiilor alimentare pot fi grupaţi în patru categorii: – coci patogeni enterotoxici (stafilococi şi streptococi). preparate din carne proaspătă şi cu . fito-sanitar sau sanitarveterinar. Toxiinfecţiile alimentare caracterizează acele stări morbide.). următorii: – scleroţii sau pulbere de Claviceps purpurea.. Contaminanţi biologici de origine vegetală sunt. în principal. Otrăvurile de origină animală sunt constituite din icrele unor peşti (mreana etc. – bacterii care degradează anumite substanţe din alimente.

P. Germenii de Shigella pot contamina numeroase produse alimentare. antracis) şi specii anaerobe (Clostridium. antracis . mai rar carnea). Enteritidis. S. Boydi şi Sh. B. Welchii şi Clostridium boulinum). P. subtilis. Typhimurium. Escherichia şi Proteus.carnea crudă). B. P. Morgani. Din genul Shigella bioagenţii care dau forme de toxiinfecţii explozive sunt cuprinşi în patru subgrupe: Sh. . Dysenterie. cereus. care pot contamina carnea şi produsele de abator în timpul sacrificării şi prelucrării primare. Bioagenţii din genul Arizona pot contamina îngheţata şi amestecurile pe bază de lapte. Shigella. Vulgaris. preparate lactate. Mirabilis. Cei mai frecvenţi bioagenţi din grupele enterococilor sunt din genul Streptococus şi Viridans (streptococi alfa) care pot polua laptele. B. precum ş i unele preparate pe bază de peşte. S. unele produse lactate şi diferite preparate din carne. Bioagenţii din genul Escherichia se întâlnesc în produsele provenite de la animale bolnave. Genul Salmonella cuprinde circa 400 de tipuri dintre care mai răspândite sunt: S. Bioagenţii din grupa bacteriilor sporulate cuprind specii aerobe (B. Sh. dejecţiile fecale etc.salamuri fierte. În timp ce unele specii au o sferă restrânsă de contaminare (ca de ex. Rettgeri. Aceşti bioagenţi au o sferă largă de contaminare. subtilis . ouă şi ciocolată. atât de origină vegetală. precum şi în produsele contaminate în timpul prelucrării (lapte. Genul Proteus cuprinde speciile P. Bioagenţii din grupa enterobacteriaceelor sunt reprezentaţi prin genurile: Salmonella. alte specii au un spectru larg de contaminare. Sonnei. Paratyphi. cât şi de origină animală.un conţinut relativ mare de apă. B. Arizona. principalele surse de infectare fiind părul şi pieile animalelor.

mai ales în cazul expertizelor utilizate în comerţul internaţional. Tot în această grupă este inclusă şi microflora de putrefacţie. constituie o preocupare majoră în toate ţările. Asigurarea unei valori igienice a produselor alimentare. consideraţi ca factori de poluare.În ultima grupă de bioagenţi sunt cuprinse speciile microbiene care provoacă clivajul proteinelor prin mecanism enzimatic. Ca alimente incriminate se menţionează peştele. În expertizele de acest tip. În asemenea condiţii. în condiţii specifice de mediu. activatori etc. îndeosebi prin provocarea decarboxilării histidinei în histamină. pe de o parte. o problemă foarte importantă. printre alte obiective. corespunzătoare protejării consumatorilor de efectele fenomenului de poluare. urmărirea poluanţilor alimentari constituie. stabilirea prezenţei substanţelor poluante precum şi dozarea acestora. . Incidenţe în expertiza merceologică S-a arătat că în expertiza merceologică determinarea stării de igienă a produselor alimentare presupune. Implicaţiile pesticidelor asupra calităţii mărfurilor alimentare. în sarcina experţilor intră. iar pe de altă parte stabilirea prezenţei sau absenţei unor constituenţi străini şi improprii. influenţând astfel destinaţia produselor. determinarea şi examinarea indicilor care caracterizează starea de prospeţime a acestora. spre a stabili în ce condiţii conţinutul de substanţe poluante se în cadrează sau nu în limitele stabilite.