You are on page 1of 306

1 TITLUL I REGULI GENERALE PRIVIND MOSTENIREA CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTITUTIA MOSTENIRII Sectiunea a I-a. Notiuni introductive.

Precizari terminologice. 1.Notiunea de mostenire(succesiune). In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau fenomene. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au un inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane juridice sau statul)1. Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si practica judiciara un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice feel de transmisiune de drepturi, atit intre vii cit si pentru cauza de moarte si unul restrins in sensul ca ea desemneaza numai transmisiunea pentru cauza de moarte. In adevar si prin acte juridice intre vii precum contractul de vinzare-cumparare, donatia, cotractul de intretinere etc. se realizeaza o succesiune in privinta titularilor dreptului de proprietate etc. dar sensul restrins al notiunii in domeniul pe care-l cercetam vizeaza numai succesiunea care se realizeaza in aceasta privinta pentru cauza de moarte, adica de la o persoana fizica decedata catre una sau mai multe persoane in viata. In sensul restrins, specializat termenul desemneaza atit transmisiunea patrimoniului de la persoana decedata catre mostenitorii (succesorii sai) cit si intinderea sau cuprinsul acestui patrimoniu. Se vorbeste astfel de bunurile cuprinse in mostenire sau succesiune, de mostenire sau succesiune mobiliara sau imobiliara sau ca un bun face parte din mostenire sau nu. Cu alte cuvinte prin acest termen se desemneaza uneori si obiectul transmisiunii succesorale. Atit legiuitorul cit si jurisprudenta foloseste cu acelasi inteles si notiunea de ereditate. Din cei trei termeni precizati mai sus au rezultat pentru a desemna persoanele care dobindesc drepturile si obligatiile celui decedat notiunile de mostenitori succesori sau erezi. Nu au lipsit nici preocuparile de unificare a terminologiei intr-o viitoare legiferare
1A se vedea:M. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul R. S. R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 19-2o;Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura ActamiBucuresti, 1999, pag. 5.

2 cu toate ca uniformizarea ar duce la saracirea expresiei in domeniu. Daca termenii de mostenire, succesiune si ereditate sunt sinonimi, nu se pot, totusi, realiza aceleasi constructii lingvistice specifice domeniului cu fiecare dintre ei. Se va spune, evident reprezentare succesorala si rezerva succesorala desi s-ar putea spune si ereditara cu acelasi inteles, dar sintagma nu se poate realiza cu notiunea de mostenire. Varietatea termenilor confera, asadar, mai largi posibilitati de exprimare decit uniformizarea lor, care nu e de dorit2. In fine, cu totul aparte este folosirea de catre legiuitor in art.1680 Cod civil a expresiei de erezireatunci cind dispune :confuziunea urmata intre datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor. Persoanele chemate la mostenire sau succesiune sunt numiti mostenitori, succesori, erezi sau urmasi. Defunctul sau cel despre a carui mostenire este vorba, prescurtat poarta denumirea de decujus dedus din dreptul roman din formula is de cujus succesionis (rebus) agitur. Bine s-a observat ca este impropriu sa se vorbeasca despre moartea defunctului (art.653 Cod Civil) sau de omorul defunctului (art.655 Cod civil)3. Cind este vorba de mostenirea testamentara se foloseste denumirea de testator. Sectiunea a II-a. Sediul materiei. Constitutia Romaniei prevede in art.42 ca: Dreptul de mostenire este garantat asigurindu-se la nivel de principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin interventia institutiilor statului. Codul civil in Cartea a III -a privind diferitele moduri de dobindire a proprietatii cuprinde doua titluri dedicate succesiunilor; Titlul I, Despre succesiuni (art.650-799) si Titlul II Despre donatiuni intre vii si despre testamente (art.800-941). Pe linga aceste prevederi legale care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor Codul civil mai cuprinde si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de mai sus se intregesc. Este de remarcat ca desi conceptiile politice si sociale isi pun amprenta asupra solutiilor legislative adoptate in timp, sub regimul comunist se poate spune ca materia succesiunilor a ramas relativ intacta. Intinderea emolumentului succesoral era insa redusa intr-o societate in care nu exista o proprietate privata autentica, avind la baza in principal proprietatea colectiva. Reglementarile din materia succesiunilor care se fundamenteaza tocmai pe proprietatea privata isi capata adevaratele lor valente intr-o societate liberala, democratica in care proprietatea privata este cu adevarat garantata.
2. A se vedea, E. Safta -Romano, Dreptul de mostenire, editura Graphix, Iasi, 1995, pag. 23-24; I. Albu, Observatii privind terminologia proiectului Codului Civil in materia succesiunilor, in R. R. D. nr. 8/1973, pag. 6o si urm. 3A se vedea:Fr, Deak, op. cit. , pag. 5

3 Dar reglementari legale privitoare la mosteniri se gasesc si alte acte normtive care au diferite obiecte de reglementare. Amintim doar cu titlu de exemplu Legea nr.18/1991, cu modificarile ulterioare, Legea nr.112/1995 si Legea nr.1o/2oo1. CAPITOLUL II CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE SI FELURILE MOSTENIRII. Sectiunea a I-a. Caracterel e juridice ale transmisiunii succesorale. 1.Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte. Transmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii unei persoane fizice, fie ca este fizic constatata fie declarata judecatoreste inseamna ca este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis cauza). Reglementarile din acest domeniu nu se aplica transmisiunilor prin acte juridice intre vii care sunt reglementata de dreptul obligational si nici incetarii persoanelor juridice. Chiar daca in acest din urma caz au loc transmisiuni universale sau cu titlu universal acestea sunt reglementate de acte normative speciale iar nu de normele apartinind de dreptul succesoral. In schimb normele dreptului succesoral se aplica si persoanelor juridice sau statului in ipotaza in care se infatiseaza ca dobinditori ai patrimoniului sau unor bunuri din acesta apartinind unei persoane fizice decedate.1 2.Trasmisiunea succesorala este o transmisiune universala. Prin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din acesta, cu activul si pasivul sau ceea ce o deosebeste de transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca obiect, in principiu doar bunuri singulare. Cu alte cuvinte, o persoana fizica nu-si poate transmite in timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind legat intim de insasi existenta persoanei fizice si reprezentind de altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa moartea sa are loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea persoana le-a avut la momentul mortii sale. Prin acte juridice intre vii nu se pot transmite datoriile unei persoane. Exista reglementata, e adevarat, institutia cesiunii de datorie prin care debitorul cedent isi transmite datoria sa cesionarului, acesta urmind sa raspunda in fata creditorului cedat dar aceasta institutie nu infirma caracterul universal al transmisiunii succesorale intrucit in cazul cesiunii de datorie se trasmite o datorie singulara. Numai moartea unei persoane fizice poate declansa transmisiunea universala a drepturilor si datoriilor sale.
1A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 13.

4 Ceea ce deosebeste de asemenea transmisiunea pentru cauza de moarte de transmisiunile intre vii este si faptul ca opozabilitatea drepturilor dobindite prin succesiune nu este conditionata de alte formalitati ca de pilda trasncrierea in cartea funciara in cazul bunurilor imobile. Tot astfel dobindirea unei creante prin mostenire este opozabila tertilor fara notificarea ei debitorului sau fara ca acesta sa o fi acceptat prin inscris autentic, astfel cum art.1393 C. civ. o cere in cazul actelor juridice intre vii.2 In cazul vinzarii drepturilor succesorale insa, care au ca obiect drepturi reale pentru opozabilitate fata de terti este necesara indeplinirea formelor de publicitate intrucit obiectul contractului nu-l formeaza universalitatea patrimoniului defunctului ci un drept sau mai multe privite izolat si distinct de acesta. Nici in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar sau in cazul in care mostenirea devine vacanta, cind raspunderea mostenitorilor esle limitata la activul ei, caracterul universal al transmisiunii nu este infirmat intrucit practic are loc doar o limitare a raspunderii. Asadar, in pricipiu prin mostenire se transmit toate drepturile si obligatiile lui decujus cu exceptia celor strict legate de persoana sa cum sunt cele cu caracter viager sau cele intuitu personae. 3.Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara. Acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul unitar al patrimoniului. Aceasta inseamna ca in principiu intreaga mostenire se va transmite dupa aceleasi norme juridice indiferent de natura, provenienta sau originea bunurilor ce o compun. Asadar, indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile, drepturi reale sau de creanta, ca se mostenesc pe linie materna sau paterna ca au fost dobindite prin mostenire sau achzitionate se vor transmite dupa aceleasi reguli. Evident aceasta nu inseamna unicitatea actului normativ caci, asa cum am vazut izvoare ale dreptului succesoral sunt nu numai Codul civil dar si alte acte normative ca Legea nr.319/1944, Decr. Nr.167/1958 etc. Nici coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara nu poate fi considerata o exceptie de la principiul unitatii transmisiunii succesorale. In doctrina sunt consacrate, totusi, unele exceptii de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, bazate tocmai pe originea, natura sau destinatia unor bunuri3 aflate in patrimoniul defunctului si care sunt supuse unor reglementari diferite.4 A) In cazul in care sotul supravietuitor nu vine la mostenire in concurs cu descendentii acestuia are potrivit art.5 din Legea nr.319/1944, un drept special asupra
2A se vedea M. Eliescu, op. cit. pag. 5o. 3A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 18-19 si L. Stanciulescu, Drept civil, Dreptul de mostenire, Editura Rosetti, Bucuresti, 2ooo, pag. 24-25. 4A se vedea, C. Statescu, Drept civil, Contractul de transport, Dreepturile de creatie intelectuala, Succesiunile, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1967, pag. 1o8.

5 mobilierului casnic si a darurilor de nunta pe care nu le va impartii cu ceilalti mostenitori. Asadar, in acest caz ne abatem de la unitatea transmisiunii succesorale intrucit aceleasi succesiuni in se aplica doua categorii de norme juridice. Unele se vor aplica celorlalte bunuri ce compun masa succesorala si altele mobilierului casnic si darurilor de nunta. B) In cazul decesului unui salariat, drepturile salariale neincasate de acesta se vor plati, potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.14/1991 sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui, iar in lipsa acestora celorlalti mostenitori, in conditiile dreptului comun. Tot astfel in doctrina s-au amintit ca fiind derogatorii de la dreptul comun prevederile Legii nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, ale Legii nr.3/1977 (modificata prin Legea nr.73/1991) privind pensiile de asigurari sociale de stat referitor de asemenea la sumele neincasate de catre salariatul decedat. Legea speciala, asadar stabileste alta ordine in privinta incasarii acestor sume decit cea de drept comun. C) In ipoteza ca de cujus era in momentul mortii sale cetatean strain dar avea bunuri pe teritoriul tarii noastre sau invers era cetatean roman dar avea bunuri pe teritoriul altui stat, avind deci un element de extraneitate, in privinta bunurilor imobile si a fondului de comert se vor aplica reglementarile de locul situarii bunurilor (lex rei sitae) iar in privinta bunurilor mobile se vor aplica reglementarile legii nationale a defunctului (lex patriae), potrivit art.66 din Legea nr.1o5/1992. Prin vointa sa insa defunctul va putea determina o alta lege aplicabila decit cea prevazuta de art.66 din Legea nr.1o5/1992 cu conditia sa nu inlature dispozitii cu caracter imperativ5. D) In fine, se mai aminteste cu titlu de exceptie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale Legea nr.8/1996, care a abrogat Decretul nr.321/1956, privind dreptul de autor si drepturile conexe. Asa cum s-a precizat insa nu este o veritabila exceptie de la caracterul unitar al transmiterii succesorale intrucit legea prevede numai reguli speciale in privinta caracterului temporar al drepturilor patrimoniale de autor dobindite prin mostenire. Dupa expirarea termenului prevazut de legea speciala retransmiterea prin succesiune a drepturilor este imposibila nu pentru ca ne-am afla in prezenta unei derogari de la dreptul comun ci datorita stingerii dreptului insusi6. 4.Transmisiunea succesorala este o transmisiune indivizibila. Afirmatia a mai toti autorilor 7 in sensul ca acest caracter al transmisiunii
5A se vedea pentru amanunte, O Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept international privat, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, pag. 14o si urm. 6A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 24. 7 A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 53, Fr. Deak, op. cit. pag. 29, C. Statescu, op. cit. pag. 1oo; E. Safta-Romano op. cit. pag. 34; L. Stanciulescu, op. cit. pag. 27; D. Chirica, Drept civil, Succesiuni, Editura Lumina-Lex, Bucuresti, 1996, pag. 8-9; D. Macovei, Drept civil, Succesiuni, Editura Ankarom, Iasi, 1998, pag. 12.

6 succesorale deriva din caracterul indivizibil al patrimoniului luata fara nuantari este inexacta fata de faptul ca in Codul civil este reglementata sistarea starii de indiviziune, actiune prin care se realizeaza tocmai divizarea patrimoniului mostenit potrivit cotelor de proprietate ce revin fiecarui mostenitor. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale inseamna de fapt ca acceptarea sau renuntarea la mostenire nu poate privi numai o parte a acesteia ci are caracter indivizibil, fiecare mostenitor trebuind sa accepte mostenirea potrivit vocatiei sale succesorale. Numai in acest fel se poate explica faptul ca in caz de renuntare la mostenire de catre unul sau mai multi mostenitori ori in cazul ineficacitatii legatelor, partea cuvenita acestora va profita de drept succesorilor acceptanti. Nu mai putin insa trebuie precizat ca acest caracter indivizibil al patrimoniului se pastreaza pina la efectuarea impartelii initiata de unul sau mai multi mostenitori, cu exceptia situatiei cind insasi defunctul a realizat prin testament o imparteala de ascendent. Exista si posibilitatea acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar cind mostenitorii vor raspunde de datoriile succesiunii numai in limitele activului acesteia (intra vires hereditatis). O exceptie de la carcaterul indivizibil al transmisiunii succesorale se considera a fi prevederile Legii nr.18/1991 (republicata cu modificarile ulterioare) potrivit carora (art.13) se recunoaste calitatea de mostenitor nu numai acelora care au acceptat in termenul prescris de 6 luni mostenirea lasata de fostul proprietar ci si acelora care nu au acceptat mostenirea dar au facut cerere de reconstitire a dreptului de proprietate potrivit acestei legi, fiind asadar repusi in termen. Celor care insa au acceptat mostenirea la timpul potrivit dar nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991 nu li se recunoaste vreun drept asupra terenurilor apartinatoare antecesorului lor si a caror mostenitori in mod firesc ar fi fost. Nici fostului proprietar in viata nu i se recunoaste vreun drept daca nu a depus cererea prevazuta de lege. Cei care au renuntat la mostenire insa fiind considerati, drept urmare a renuntarii, straini de aceasta nu pot pretinde vreun drept asupra terenului ce a apartinut antecesorului lor 8. Sa conchis astfel ca numai in privinta renuntarii la mostenire se aplica caracterul indivizibil al optiunii succesorale in acest caz9. Sectiunea a II-a. Felurile mostenirii. Pornindu-se de la prevederile art.65o C. civ. potrivit carora Succesiunea se
8Problema este discutabila. A se vedea pentru amanunte, P. Perju, Discutii in legatura cu unele solutii privind drepturile reale, pronuntate de instantele judecatoresti din judetul Suceava, in lumina Legii nr. 18/1991, in Dreptul nr. 5/1992, pag. 26-28; M. Georgescu, Al Oproiu, Restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in conditiile diferite ale acceptarii sau renuntarii la succesiune ori neexercitarii drepturilor succesorale, in Dreptul nr. 4/1994, pag. 67-68;A. Sitaru, C. Turianu, Nota la sent. civ. doss. nr. 174o/1993 in Dreptul nr. 12/1994, pag. 53-54. 9. A se vedea, Fr. Deak. op. cit. pag. 3o.

7 defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament s-a conchis ca funcie de izvorul vocatiei succesorale avem mostenire legala sau testamentara. Uneori se vorbeste si de mostenirea conventionala in cazul donatiei de bunuri viitoare dar intrucit in prezent prevederile care o reglementeaza, respectiv art.933 si 934 C. civ. privitoare la contractul de casatorie au fost abrogate prin Codul familiei ea nu are importanta practica10. Mostenirea este legala cind ea se defera in ordinea si cotele determinate prin lege, persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori stabilite in Codul civil si Legea nr.319/1944. Ea se va deferi in temeiul legii numai in masura in care nu exista testament sau acesta nu-si produce, in total sau in parte efectele, sau testamentul cuprinde dispozitii de alta natura ca recunoasterea unui copil, dispozitii cu privire la funeralii etc, dar nu privitoare la transmiterea patrimoniului succesoral. Codul civil, spre deosebire de dreptul roman unde succesiunea ab intestat era considerata o exceptie o priveste ca pe cea mai fireasca modalitate de transmitere a patrimoniului lui decujus catrea rudele sale de singe care sunt constituite in clase de mostenitori. Ba mai mult si in cazul in care defunctul a lasat testament legiuitorul a instituit rezerva succesorala, institutie menita a proteja interesele unor mostenitori legali impotriva liberalitatilor excesive ale lui decujus. Cei care dobindesc succesiunea in baza legii sunt mostenitori universali intrucit au vocatie la intregul patrimoniu al defunctului, chiar si in ipoteza in care exista o pluralitate de mostenitori si fiecare va lua numai o parte din mostenire. Nu exista, asadar mostenitori legali cu vocatie numai la bunuri singulare (ut singuli). In cazul mostenirii testamentare transmisiunea bunurilor defunctului are loc in baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cuprinsul testamentului poarta denumirea de legate iar beneficiarii acestora de legatari. Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci dimpotriva ele pot coexista. In cazul in care exista testament dar si mostenitori legali rezervatari coexistenta lor se impune chiar, caci prin dispozitiile din cuprinsul testamentului nu se va putea incalca rezerva mostenitorilor legali punindu-se problema reductiunii legatelor la limita cotitatii disponibile, asa cum vom arata in alta parte a acestei lucrari. Sau daca defunctul a facut legate cu titlu particular patriminiul va reveni mostenitorilor legali care insa vor fi tinuti sa execute legatele fata de legatarii cu titlu particular. Daca insa este vorba de un legat particular, adica avind ca obiect un bun individual determinat dreptul asupra acestuia va fi dobindit de catrea legatar direct de la defunct, fara sa treaca asupra mostenitorilor legali11. In ipoteza in care prin legatele instituite de defunct nu se epuizeaza patrimoniul succesoral devolutiunea succesorala va fi legala pentru rest si testamentara pentru ceea ce cuprind legatele. Daca insa s-au instituit mai multi legatari cu titlu universal,
10. A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 7, E. Safta Romano, op. cit. pag. 36. D. Chirica, op. cit. pag. 4-5; L. Stanciulescu, op. cit. pag. 18. 11A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 9

8 epuizindu-se astfel mostenirea sau daca s-au instituit mai multi legatari universali devolutiunea mostenirii va fi exclusiv testamentara. Asadar, Codul civil nu a pastrat principiul din dreptul roman al incompatibilitatii mostenirii testamentare cu cea legala (nemo partim testatus partim intestatus decedere potest), adica nimeni nu poate muri in parte cu testament, in parte fara testament. In aceasta ordine de idei in practica judiciara s-a pus problema coexistentei calitatii de mostenitor legal si testamentar in aceeasi persoana. Tribunalul Suprem s-a pronuntat in sens afirmativ decizind in felul urmator: Calitatea de mostenitor legal subzista si in cazul in care aceasta este unita cu cea de mostenitor testamentar, fiind de neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate de temeiuri sa fie pus in situatia de a lua mai putin si de a fi exclus de la un beneficiu pe care l-ar putea culege numai pe baza unuia din temeiurile juridice componente 12. In ipoteza in care insa o persoana are calitatea de mostenitor legal dar este chemata la mostenire si in calitate de legatar sa opteze diferit cu privire la legat si la mostenirea legala. Daca legatul este mai mic decit cota care i s-ar fi cuvenit acelei persoane ca mostenitor legal, mostenitorul legal nu poate renunta la legat pentru a mosteni mai mult intrucit un astfel de legat poate avea si scopul unei exheredari partiale, situatie in care mostenitorul legal poate primi numai rezerva, daca este mai mare decit legatul, care priveste evident numai calitatea de mostenitor legal13. CAPITOLUL III. DESCHIDEREA MOSTENIRII Sectiunea a I-a. Precizari prealabile. Succesiunile se deschid prin moarte prevede art.651 C. civ. Intelegem prin moarte cea fizic constatata sau cea declarata judecatoreste. Declararea disparitiei unei persoane nu duce la deschiderea succesiunii acesteia caci potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotarire judecatoreasca de declarare a mortii. Numai moartea, asadar, declanseaza transmiterea patrimoniului succesoral catre mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este in viata nu poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas). Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui de cujus. Sectiunea aII-a. Locul deschiderii mostenirii.
12A se vedea, Trib. Supr. , sect. civ. dec. nr. 2775/1984, in C. D. 1984, pag. 126. 13A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 1o;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 38-39.

9 Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. In prezent Codul civil nu precizeaza care este locul deschiderii succesiunii, dar el rezulta din prevederile art.14 C. pr. civ. si cele ale art.1o lit.a si b si art.68 alin.1 si 2 din Legea nr.36/1995. In art.14 Codul de procedura civila determina competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului in cazul litigiilor privitoare la mostenire iar cele doua texte din Legea nr.36/1995 determina competenta teritoriala a notarilor publici in domeniul procedurii succesorale notariale functie de competenta teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul domiciliu.14 In cazul mostenirilor succesive locul deschiderii succesiunii va fi acela al ultimului domiciliu al defunctului care a decedat cel din urma. Nu intereseaza din acest punct de vedere locul unde a decedat decujus si de asemenea nici locul resedintei sale in ipoteza ca a avut si o alta locuinta secundara ci numai locul ultimului domiciliu. Aceasta regula isi gaseste explicatia in faptul ca se presupune ca acolo se vor gasi cele mai multe inscrisuri trebuitoare, inclusiv testamentul si de asemennea tot acolo se vor gasi mai usor informatile despre mostenitorii defunctului si despre bunurile ce urmeaza a fi cuprinse in masa succesorala. Notiunea de domiciliu este cea precizata de art.13 din Decr.Nr.31/1954 care prevede ca Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala. Acesta este domiciliul de drept comun, asa zicind, iar in cazul minorilor sau al persoanelor puse sub interdictie se vorbeste de domiciliu legal (art.14 din Decr. Nr.31/1954). Domiciliul ales sau conventional nu are in acest domeniu nici o semnificatie, astfel ca defunctul nu ar putea stabili prin testament o alta competenta teritoriala decit cea stabilita de legiuitor in modul precizat caci in aceasta materie competenta este stabilita prin prevederi legale exceptionale si absolute. Domiciliul legal al persoanei disparute este la curator. Acesta este insa indreptatit sa-l reprezinte pe disparut numai cu privire la actele patrimoniale intre vii, potrivit art.15 din Decr. Nr.31/1954, astfel ca domiciliul sau nu are nici o semnificatie in privinta locului deschiderii succesiunii. In cazul instituirii curatelei asupra unor bunuri succesorale de asemenea domiciliul legal al mostenitorilor la curator nu are nici o importanta cu privire la locul deschiderii succesiunii in cazul mortii unora dintre mostenitori.15 Potrivit art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, in cazzul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul in tara, indiferent ca era cetatean roman sau strain locul deschiderii mostenirii va fi locul din tara unde se afla bunurile cele mai importante din punct de vedere valoric. Prevederea se refera la procedura notariala neconteencioasa dar se aplica si procedurii contencioase. In cazul persoanelor nomade in legatura cu care nu exista prevederi legale
14IN art. 95 C. civ. , in prezent abrogat prin art. 49 al Decr. Nr. 32/1954 se prevedea in mod expres ca: Domiciliul unei succesiuni este domiciliul cel din urma al defunctului. 15A se vedea, V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Vol. I, Editura National , Bucuresti, 1996, pag. 422;428-429;G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Editura All -Beck, Bucuresti, 1994, pag. 41-42

10 exprese in doctrina s-a admis ca locul deschiderii succesiunii este acela unde sa afla bunurile cele mai importante din mostenire, iar in cazul lipsei bunurilor locul unde s-a inregistrat moartea acelei persoane.16 Dovada locului ultimului domiciliu se poate face in principiu prin orice mijloc de proba caci domiciliul este o chestiune de fapt. Practic dovada se face prin actul de identitate sau certificatul de deces al lui decujus. In cazul minorilor sub 14 ani dovada se face prin actul de identitate al parintilor sau tutorelui. Se admite insa ca daca in realitate decujus a avut un alt domiciliu decit cel inscris in actul de identitate acest lucru sa poata fi dovedit prin orice mijloc de proba. Intereseaza asadar domiciliul real al defunctului, iar aceasta imprejurare fiind o chestiune de fapt se admite proba chiar impotriva actului de identitate.17 Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru determinarea competentei teritoriale a organelor chemate a rezolva atit problemele neconteencioase cit si cele contencioase legate de mostenire. Astfel, in functie de locul deschiderii mostenirii se determina: a) secretarul consiliului local competent din punct de vedere teritorial sa ceara deschiderea procedurii succesorale notariale in ipoteza in care in mostenire se cuprind si imobile (art.68 din Legea nr.36/1995); b) notarul public competent sa realizeze procedura succesorala notariala (art.1o lit.a din Legea nr.36/1995); c) instanta judecatoreasca competenta teritorial sa judece actiunile determinate de art.14 din Codul de procedura civila. Este vorba de cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare; cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia; cererile legatarilor sau ale creditorilor celui decedat impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva excutorului testamentar. Aceasi instanta este competenta sa rezolve si cererile la care se refera art.74 alin.3 si art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 si anume cererile celor vatamati prin masurile de inventariere si conservare a bunurilor succesorale dispuse de notarul public si cererile referitoare la anularea ceritificatului de mostenitor. Sectiunea aIII-a. Data deschiderii mostenirii. Intrucit din dispozitiile art.651 C. civ. rezulta ca succesiunile se deschid prin
16A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 56;I. Zimveliu, Dreptul la mostenire in R. S. R. , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 13, Dan Chirica, op. cit. pag. 14. 17A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 57, C. Statescu, Drept civil. Persoana fizica. Persoana juridica. Drepturile reale. , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 197o, pag. 153; D. Lupulescu, Numele si domiciliul persoanei fizice, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, pag. 71-72; G. Giurgiu, Consideratii teeoretice si practice in legatura cu notiunea de domiciliu, in R. R. D. nr. 6/1982, pag. 51-52. Pentru o alta opinie a se vedea, P. Andrei, Domiciliul real al persoanei fizice, in R. R. D. nr. 2/1977, pag. 29. A se vedea si Gh. Parausan, Nota la dec. civ. nr. 128/197o a Trib. jud. Suceava, in R. R. D. nr. 4/1971 pag. 99-1o2.

11 moarte data deschiderii succesiunii este aceea a mortii lui decujus. Cei care pretind vreun drept cu privire la o mostenire, facindu-se aplicarea regulii generale consacrata in art.1169 C. civ. trebuie sa faca dovada datei mortii celui pe care vor sa-l mosteneasca. Dovada mortii si a datei acesteia se face de regula prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de stare civila al localitatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se va putea face in ambele cazuri prin orice mijloc de proba, iar nu prin inscriere in fals intrucit data mortii nu este rezultatul constatarilor facute propriis sensibus de catre cel care intocmeste actul, in cazul certificatului de deces, iar in cazul hotaririi judecatoresti de declarare a mortii, potrivit art.18 din Decr. Nr.31/1954, ea va putea fi rectificata daca prin probele administrate ca nu este aceea stabilita initial. In cazul extrem cind se dovedeste ca cel declarat mort este in viata, hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii va putea fi anulata potrivit art.2o din Decr. nr.31/1954. Se admite chiar dovada orei si minutului in care a avut loc decesul in ipoteza in care mai multe persoane, cu vocatie succesorala reciproca, au decedat la aceeasi data. Art.21 din Decr. Nr.31/1954 instituie prezumtia, in cazul decesului mai multor persoane intr-un accident sau catastrofa, ca toate au decedat in acelasi moment. Data mortii este importanta din perspectiva problematicii juridice pe care o presupune orice mostenire intrucit in functie de aceasta se stabilesc: a) cercul persoanelor chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin din acea mostenire; b) momentul transmiterii mostenirii catre succesori, intrucit acceptarea mostenirii retroactiveaza pina la data deschiderii acesteia. Renuntarea la mostenire produce afecte tot pina la aceasta data; c) data de la care curge termenul de 6 luni de acceptare sau renuntare la mostenire; d) validitatea acteelor juridice asupra mostenirii caci in principiu actele cu privire la o succesiune nedeschisa sunt nule absolut (art.7o2 si 965 C. civ. ); e) compunerea si valoarea masei succesorale; f) in cazul pluralitatii de mostenitori, inceputul indiviziunii succesorale si data pina la care retroactiveaza efectul declarativ al partajului; g) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale. Actele care se fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in baza principiului aplicarii imediate a legii noi.18 CAPITOLUL IV
18A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 63.

12 CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI Sectiunea a I-a. Enumerarea conditiilor. Reglementare legala. In Capitolul II din Titlul I, Despre succesiuni, intitulat Despre conditiile cerute pentru a putea succede, Codul civil prevede (art.654-658) doua conditii pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire si anume: a) sa aiba capacitate succesorala si b) sa nu fie nedemna de a mosteni. Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume: c) sa aibe vocatie (chemare) la mostenire. Este de observat ca prima conditie prevazuta de art.654 C. civ. , capacitatea succesorala si cea de a treia, vocatia succesorala, sunt conditii pozitive, iar cea de a doua, nedemnitatea succesorala, prevazuta de art. 655-658 C. civ. este una negativa. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, ca prima conditie si cea de a treia (capacitatea si vocatia succesorala) sunt valabile atit pentru mostenirea legala cit si pentru cea testamentara, pe cind nedemnitatea priveste numai mostenirea legala, corespondentul ei pentru mostenirea testamentara fiind revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine prevazuta de art.831 si 93o C. civ. Vocatia succesorala isi are temeiul, in cazul mostenirii legale in lege iar in cazul celei testamentare in testament. Raportul dintre capacitatea succesorala si vocatia succesorala este de la general la particular caci daca o persoana exista sau este conceputa si se naste vie are un drept general si abstract prevazut in Constitutie (art.42) de a mosteni, care este o parte a capacitatii de folosinta. Are asadar, capacitate succesorala generala. Pe cind vocatia succesorala intemeiata pe lege sau pe testament se raporteaza la o succesiune concreta si rezulta din raporturile concrete de rudenie sau de casatorie cu defunctul, in cazul mostenirii legale si din cuprinsul testamentului in cazul mostenirii testamentare. 19 Totusi vocatia generala succesorala si nici cea concreta nu se confunda cu dreptul de mostenire prev. de art.42 din Constitutie. Sugestiv s-a spus ca dreptul de mostenire ca aptitudine abstracta, devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv prin vocatia concreta la mostenire.20 Sectiunea a II-a. Capacitatea succesorala.

19Pentru discutiile existenta in doctrina in legatura cu capacitatea succesorala, A se vedea:D. Chirica, op. cit. pag. 16, Tr. Ionascu, Curs de drept civil, succesiuni si liberali tati, Iasi, 1928, pag. 1o;I. Rosetti Balanescu, Al Baicoianu, Drept civil roman. Regimuri matrimoniale. Succesiuni. Donatiuni. Testamente, Vol. III. Editura Socec, Bucuresti, 1948, pag. 222; Fr. Deak, op. cit. pag. 43 si urm; St. Carpenaru, Dreptul de mostenire, in Fr. Deak, St. Carpenaru, Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire, Bucuresti, 1983, pag. 385. 20. A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 57-58.

13 1.Notiunea capacitatii succesorale. Potrivit art.654 C. civ. Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii.21 Asadar, orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea. Asa cum am aratat in literatura juridica a existat controversa in privinta continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a persoanei. Consideram ca in mod judicios s-a precizat 22 ca:aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva decit o parte a acesteia; capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii (art.5 alin.2 din Decr. nr.31/1954), in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune. Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art.1169 C. civ., sau succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori. In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca existenta sa la data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era decedat in acel moment intrucit potrivit art.668 C. civ. numai persoanele moarte se pot reprezenta. Precizam ca reprezentarea succesorala este specifica numai mostenirii legale. Cind este vorba de mai multe mostenirii subsecvente, cind se vorbeste de retransmiterea mostenirii, mostenitorul legl sau testamentar supravietuieste un interval scurt de timp dupa deschiderea mostenirii si dobindeste cota sa parte de la defunct, chiar daca nu a acceptat mostenirea dar nici nu a renutat la ea. In acest caz mostenirea sa se retransmite propriilor mostenitori. In astfel de cazuri cei care pretind vreun drept prin retransmitere succesorala trebuie sa dovedeasca sub aspectulul capacitatii succesorale existenta succesibilului in momentul deschiderii primei succesiuni dar si existenta in momentul deschiderii celei de a doua sau subsecvente mosteeniri. In cazzul retransmiterii succesorale fiind vorba de doua sau mai multe mosteniri ele trebuie examinata separat sub aspcetul componentei lor, a acceptarii in termenul de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ. si a cotelor ce se cuvin mostenitorilor 23. Competenta teritoriala in cazul mostenirilor subsecvente se determina dupa locul deschiderii celei
21Exprimarea legiuitorului este cel putin curioasa cind prevede ca persoana care succede trebuie neaparat sa existe, caci o persoana fie exista fie nu exista, neputind exista neaparat. 22D. Chirica, op. cit. pag. 16. 23A se vedea, D. Cimpoieru, MOstenirea prin retransmitere, in Dreptul nr. 4/1995 pag. 28-3o. C. S. J. sect. civ. dec. civ. Nr. 753/199o, in Decciziile C. S. J. 1990-1992, pag. 138-14o.

14 din urma mosteniri, atit in ce priveste birourile notariale cit si instantele de judecata. 2.Persoanele care au capacitate succesorala. Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. a)Persoanele fizzice in viata. Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile art.654 C. civ. Nu are importnata cit anume a trait o persoana dupa deschiderea mostenirii. Daca a decedat imediat dupa deschiderea mostenirii drepturile sale succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind parte din propriul patrimoniu. In astfel de situatii nu are importanta ca mostenitorul care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii nu si-a execritat dreptul de optiune succesorala intrucit acest drept face parte din patrimoniul retransmis propriilor mostenitori care vor putea sa-l exercite pina la implinirea termenului de prescriptie prevazut de lege. Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba. b)Persoanele disparute. Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva, ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3 din Decr. `nr.31/1954) au capacitate succesorala. Capacitatea succesorala a disparutului este insa provizorie. Situatie se va definitiva fie prin reaparitia lui fie prin constatarea fizica a mortii, intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea prin hotarire judecatoreasca a mortii prin hotarire definitiva si irevocabila prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei deschiderii succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca nu a avut capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte ca el a decedat inaintea deschiderii succesiunii la care ar fi avut dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la succesiune prin considerarea lui in viata la momentul deschiderii succesiunii, ceea ce s-a dovedit apoi a fi inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la mostenire prin reprezentarea sa vor pastra cota lui parte din mostenire insa nu ca parte a patrimoniului mostenit de la cel disparut declarat mort ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie care vin la

15 mostenire prin reprezentare.24 c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii. Atit din prevederile art.654 C. civ. cit si din cele ale art.7alin.2 din Decr. nr.31/1954 rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute din momentul conceptiei cu conditia ca el sa se nasca viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort este considerat de catre art.654 alin.3 C. civ. ca nu exista. Si in domeniul mostenirii testamentare art.8o8 alin.2 C. civ. prevede ca este capabil a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modul de dovedire al conceptiei copilului la momentul deschiderii succesiunii se apeleaza la prevederile art.61 C. fam. care reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. In prezenta s-a acceptat unanim ca aceste dispozitii legale se aplica si in domeniul analizat, atit in cazul in care problema filiatiei se confunda cu problema stabilirii capacitatii succesorale a copilului conceput dar nenascut, cit si in cazul in care stabilirea filiatiei nu se confunda cu stabilirea capacitatii succesorale25. d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de la data dobindirii personalitatii juridice in conditiile legii26. Din acelasi moment au capacitatea de a dobindi, doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor legali, bunuri apartinind unei mosteniri. Acest moment poate fi cel al inregistrarii, in cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din Decr. nr.31/1954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putind dobindi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data dobindirii personalitatii juridice. Asa bunaoara ar putea dobindi bunuri necesare
24A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 48. 25. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. 69-7o;I. Zimveliu, op. cit. pag. 15-16;Fr. Deak, op. cit. pag. 495o; D. Macovei, op. cit. pag. 17; D. Chirica, op. cit. pag. 18-19. 26A se vedea pentru amanunte, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, editia a V-a revazuta si adaugita de M. Nicolae, P. Trusca, Editura Sansa, Bucuresti, 1998, pag. 376-38o.

16 constituirii patrimoniului viitoarei persoane juridice. Trebuie mentionat insa ca bunurile astfel dobindite prin liberalitati trebuie sa corespunde scopului pentru care au fost infiintate, potrivit principiului specialitatii. Legatul care nu corespunde scopului pentru care persoana juridica a fost infiintata va fi lovit de nulitate sau caduc in functie de faptul daca incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau a intervenit ulterior ca urmare a schimbarii scopului de catre organele competente, dar inainte de deschiderea mostenirii27. Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii succesiunii, drepturile succesorale dobindite in virtutea testamentului vor trece asupra peroanelor juridice ce vor dobindi patrimoniul acesteia intrind, asadar in masa patrimoniala supusa lichidarii, in cazul dizolvarii persoanei juridice. 3.Persoanele care nu au capacitate succesorala. a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta. Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.654 C. civ., potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala. In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii va reveni descendentilor sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiile reprezentarii succesorale, succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea mosteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata, caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui decujus, chiar si de descendentii celui predecedat dar in nume propriu si nu prin reprezentare sau retransmitere. b) comorientii Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman 28. Au fost insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca
27A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 51.

17 nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp29. Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se impun. Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a acceptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor30. Sectiunea aIII-a. Nedemnitatea succesorala. 1.Notiune. Asa cum am vazut pentru a putea mosteni se cer doua conditii pozitive si anume capacitatea succesorala si vocatia succesorala, dar se mai cere si o conditie negativa si anume ca mostenitorul sa nu fie nedemn. Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din dreptul de a mosteni a acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave, strict determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia. Nedemnitatea a fost caracterizata ca fiind o sanctiune civila care se fundamenteaza pe motive de moralitate publica neputindu-se admite ca o persoana vinovata de vreuna din faptele prevazute expres de legiuitor fata de o alta persoana sa o mosteneasca tocmai pe aceasta.31 Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite consecinte, si anume: a) ea se aplica numai in cazul faptelor expres si limitativ prevazute de lege si numai mostenirii legale, fiind reglementata de norme juridice cu caracter imperativ si de stricta interpretare; b) ea opereaza de drept astfel ca decujus nu poate sa-l ierte pe nedemn de efectele ei. S-a precizat insa ca ulterior comiterii faptei cel care lasa mostenirea poate sa-l
28A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 66;C. Statescu, op. cit. pag. 114:Fr. Deak, op. cit pag. 5253;D. Chirica, op. cit. pag. 22. 29A se vedea, D. Alexandresco, Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului Civil Roman, Tom. III. partea a II-a, Bucuresti, 1912, pag. 51. 30A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 55; D. Chirica, op. cit. pag. 22; L. Stanciulescu, op. cit. pag. 43; D. Macovei, op. cit. pag. 26-27. 31A se vedea, M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, 1921, pag. 22 Rosetti Balanescu, O. Sachelarie, N. Nedelcu, Principiile dreptului civil roman, 1947, pag. 532, M. Eliescu, op. cit. pag. 76; Fr. Deak, op. cit. pag. 66.

18 gratifice pe nedemn caci nedemnitatea desfiinteaza numai vocatia succesorala legala si nu are influienta cu privire la liberalitatile prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte32 Liberalitatile sunt guvernate de propriile reguli cum sunt revocarea donatiilor in conditiile art.829-831 C. civ. si revocarea voluntara sau judecatoreasca a legatelor prevazute de art.92o-923 si 93o C. civ. Daca fapta savirsita este o cauza comuna, atit de nedemnitate cit si de revocare a liberalitatilor, ca de pilda tentativa de omor, ea va duce atit la desfiintarea calitatii de mostenitor legal cit si la revocarea judecatoreasca a donatiei sau legatului; c) fiind vorba de o sanctiune ea ar trebui sa produca efecte numai fata de autorul faptelor prevazute de legiuitor. Cu toate acestea, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza uneori consecintele nedemnitatii se rasfring si asupra mostenitorilor nedemnului si chiar asupra unor terte persoane care au contractat cu nedemnul; d) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel de a carui mostenire este vorba si nu poate fi extinsa la alte mosteniri. Ea are, asadar, un caracte relativ, neputind fi extinsa si la alte mosteniri; e) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, care trebuie dovedita in conditiile legii. 3.Cazurile de nedemnitate. Codul civil prevede in art.655 trei cazuri de nedemnitate si anume: a) atentatul la viata defunctului; b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului; c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost decujus. Atentatul la viata defunctului. Art.655 C. civ. prevede ca este nedemn Condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare pe defunct. Este inadmisibil ca cineva sa-si deschida drum, cum s-a spus33, la o mostenire prin omor. Aceasta ar fi impotriva bunelor moravuri si a ordinii de drept. Din modul in care este formulat textul legal putem trage unele concluzii privind conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca o persoana sa fie considerata nedemna pentru acest caz prevazut de legiuitor. In primul rind, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru infractiunea consumata de omor sau pentru tentativa la aceasta infractiune, in calitate de autor, coautor, instigator sau complice. Nu va fi insa nedemn cel care savirseste infractiunea de favorizare a infractorului prev. de art.264 C. pen. caci acesta nu participa la omorul propriu zis activitatea sa vizind asa cum rezulta din continutul infractiunii ingreunarea
32. A se vedea, C. Statescu, op. cit. Pag. 115;Fr. Deak, op. cit. pag. 66. 33M. Eliescu, op. cit. pag. 74.

19 sau zadarnicirea urmaririi penale. 34 Autorul acestei fapte poate fi nedemn insa pentru cazul prev. de art.655 pct.3 C. civ., adica pentru nedenuntarea omorului de care a avut cunostinta.35 In al doilea rind, fapta trebuie sa fie savirsita cu intentie, directa sau indirecta. Aceasta inseamna ca nu ne vom gasi in situatia de nedemnitate prevazuta de acest text legal in cazul in care fapta este savirsita din culpa sau cu praeter intentie ca in cazul loviturilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte. In al treilea rind mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin hotarire judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune impotriva lui decujus. Nu ne vom afla in caz de nedmnitate daca autorul nu a mai fost condamnat prin hotarire judecatoreasca pentru aceste fapt pentru ca bunaoara a decedat inainte de aceasta si procesul penal a incetat sau daca raspunderea penala s-a prescris. Tot astfel nu ne vom afla in caz de nedemnitate daca mostenitorul nu a lucrat cu discernamint sau a intervenit o amnistie antecondamnatorie sau a fost achitat pentru ca s-a aflat in legitima aparare36. Daca insa a fost conda mnat prin hotarire judecatoreasca definitiva si irevocabila este indiferent daca ulterior intervine amnistierea sau gratierea nedemnitatea se va retine. b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. Art.655 pct.2 C. civ. prevede ca este nedemn de a succede acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa. Este vorba asadar, de un denunt, o plingere sau marturie facuta de succesibil contra defunctului in care acesta este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage, potrivit legii pedeapsa cu moartea. In prezent acest text legal este inaplicabil cita vreme inca prin Decretul-Lege nr.6/199o pedeapsa cu moartea a fost abolita. Desigur caracterul calomnios al acuzatiilor trebuia constatat judecatoreste prin hotarirea de condamnare a celui care a facut acele acuzatii. c)Nedenuntarea omorului. Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede mostenitorul major care avind cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei. Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn pentru aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea nici majorul pus sub interdictie nu poate fi declarat nedemn in acest caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea discernamint37.
34IN sens contrar, M. Eliescu, op. cit. pag. 74;D. Chirica, op. cit. pag. 25. 35In acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 69. 36A. se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 74, D. Chirica, op. cit. pag. 25. 37A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 86. M Eliescu, op. cit. pag. 75; D. Chirica, op. cit. pag. 26.

20 Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta. Legea nu cere ca denuntul sa priveasca si pe autorul omorului ssificient fiind sa fie anuntat organelor in drept faprul acestuia. De asemenea legiuitorul nu prevede un termen pina la care mostenitorul ar fi trebuit sa denunte omorul, urmind ca aceasta imprejurare sa fie apreciata de catre instanta de judecata in functie de imprejurarile concrete ale cauzei. In fine se cere ca nedenuntarea omorului sa nu fie scuzabila potrivit art.656 C. civ. Acest text legal prevede ca sunt scutiti a face denuntul omorului lui decujus ascendentii si descendentii omoritorului, afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia sa, fratii sau surorile sale unchii sau matusile precum si nepotii sai. S-a precizat in doctrina38 ca acest text a devenit aproape inaplicabil intrucit de vreme ce o data succesibilul a fost inlaturat de la mostenire ca nedemn pentru omisiunea de denuntare a omorului, pentru a inlatura efectele acestei sanctiuni trebuie sa faca dovada ca se incadreaza in aceste grade de rudenie sau afinitate care-l scuteau de aceasta obligatie. Or pentru aceasta trebuie sa precizeze cine este autorul faptei, ceea ce, asa cum am aratat textul legal nu-i cere. Textul s-ar putea aplica in singura ipoteza in care dupa ce s-a constatat prin hotarire judecatoreasca nedemnitatea succesibilului, dar inainte de raminerea ei definitiva si irevocabila se descopera autorul faptei de omor, astfel incit succesibilul ar putea dovedi ca se incadra in categoria celor absolviti de lege de a-l fi denuntat. 3.Efectele nedemnitatii succesorale. Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii succesorale a unui mostenitor titlul sau de succesor este retroactiv desfiintat, el devenind astfeel totalmente strain de mostenire. Titlul sau de mostenitor este desfiintat cu efect retroactiv din momentul deschiderii mostenirii, momentul savirsirii uneia din faptele prev, de art.655 C. civ. neavind importanta. Partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului va reveni comostenitorilor legali subsecveenti, iar in cazul in care nedemnul era mosteenitor rezervatar, si legatarilor sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la cererea acestui mostenitor. Mostenitorul nedemn este inlaturat complet de la mostenirea celui fata de care a savirsit una din faptele prevazute de lege astfel ca el nu va putea culege nici rezerva succesorala, in cazul ca ar fi mostenitor rezervatar, cum am precizat. Daca mosteenitorul nedemn ar fi fost singurul mostenitor al defunctului prin inlaturarea sa de la mostenire aceasta se cuvine statului, devenind vacanta. Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat numai de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la mostenirea altor persoane. Astfel el va putea veni prin reprezentarea tatalui sau predecedat la
38A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 117.

21 mostenirea unui asecendent mai indepartat 39. In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de cconstatarea nedemnitatii succesorale el va fi obligat sa le restituie celor indreptatiti asa cum am precizat mai sus. Restituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil iar daca bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau expropriate pentru cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat posesor de rea credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din mostenire. Potrivit art.657 C. civ. mostenitorul nedemn este obligat sa restituie toate fructele si veniturile mosteenirii de la data deschiderii acesteia. Pentru sumele incasate de la debitorii lui decujus va fi obligat sa plateasca dobinzi de la data incasarii prevederile art.1o88 C. civ. nefiind aplicabile in acest caz. De asemenea toate drepturile si obligatiile fata de nedemn care se considerasera stinse prin confuziunea celor doua patrimonii sau prin consolidare revin retroactiv in viata. Nedemnul are insa dreptul sa pretinde de la ceilalti mostenitori datoriile mostenirii pe care le-a achitat din bunurile sale precum este indreptatit si la intoarcerea cheltuielilor necesare si utile facute cu bunurile din mostenire caci nedemnitatea nu poate fi constitui izvor de imbogatire fara temei a celorlalti mostenitori in dauna celui declarat nedemn. Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului. Art.658 C. civ. prevede in privinta copiilor nedemnului caviind la succesiune in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor. Asadar copii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (prin ipoteza a bunicului lor) numai in nume propriu nu si prin reprezentare, ceea ce insemana ca nedemnitatea, asa cum am mai aratat prodduce efecte si fata de ei care nu au savirsit nici una din faptele determinate de legiuitor ca ducind la nedemnitate. Venirea la mostenire prin reprezentare potrivit art.664 C. civ. este conditionata printre altele de imprejurarea ca cel reprezentat sa fi putut el insusi sa culeaga mostenirea or in cazul in care reprezentatul era nedemn el nu indeplinea aceasta conditie caci nu avea chemare utila la mostenirea celui fata de care s-a facut vinovat de comiterea uneia din faptele prev, de art.655 C. civ. In acest mod efectele pedepsei nedemnitatii se extind iata si cu privire la alte persoane decit acelea care se vac vinovate de comiterea acelor fapte incriminate de legiuitor. Astfel de pilda daca la moartea lui decujus a ramas ca mostenitor unicul sau fiu dar acesta este nedemn, copilul sau va putea culege mostenirea caci vine la ostenire in nume propriu facind parte din aceeasi clasa de mostenitori cu tatal sau si anume aceea descendentilor. El este chemat la mostenire fara reprezentare si inlatura de la mostenire alte rude mai indepartate in grad care fac parte din alte clase mostenitori subsecvente. In schimb daca decujus a avut doi copii din care unul nedemn si predecedat, copiii
39A se vedea, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, Drept civil roman. Regimuri matrimoniale. Succesiuni. Donatiuni. Testamente. Vol. III. Editura Socec, Bucuresti 1948, pag. 228.

22 acestuia nu vor putea culege mostenirea dupa bunicul lor caci nu-l pot reprezenta, avind in vedere dispozitiile art.658 C. civ., pe tatal lor iar mostenirea va fi culeasa de celalalt fiu al defunctului care este ruda de gradul I si-l inlatura pe nepotul care este ruda de gradul II cu defunctul. S-a pus problema daca aceasta solutie conscrata de legiuitor prin art.658 C. civ. in privinta copiilor nedemnului, care s-a vazut este inechitabila, se aplica nu numai copii lor acestuia ci si celorlalti descendenti in grad mai indepartat de rudenie. S-a sustinut 40 ca de vreme ce legiuitorul foloseste expresia copiii nedemnului si nu aceea de descendentii nedemnuluitrebuia sa credem ca legiuitorul nu a facut-o intimplator asa incit aceasta regula nu are aplicare decit copiilor nedemnului si nu si celorlalti descendenti mai indepartati. Solutia propusa este fortata caci nu are nici o logica ca descendentii in grad mai indepartat ai nedemnului sa aibe o situtia mai favorabila decit copiii acestuia41. Efectele nedemnitatii fata de terti. Intrucit este posibil ca in perioada de la deschiderea mostenirii si pina la constatarea nedemnitatii mostenitorul nedemn sa fi inheiat acte juridice cu privire la bunurile succesiunii se pune problema soartei acestora. Cita vreme nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a titlului de mostenitor, in principiu se poate sustine ca actele juridice incheiate de nedemn cu tertii vor fi desfiintate ssi ele cu efect retroactiv potrivit principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Solutiile trebuie totusi nuantate in functe de natura actului juridic si de buna sau reaua credinta a tertilor cocontractanti. Astfel in privinta actelor de conservare si admnistrare s-a decis ca vor fi mentinute in vigoare caci prin ele se asigura buna gospodarire a bunurilor succesorale. In privinta actelor de dispozitie care privesc bunuri mobile s-a acceptat solutia mentinerii lor in vigoare in masura in care tertul dobinditor a fost de buna credinta si facindu-se aplicarea regulii instituita de art.19o9 C. civ. Actele de dispozitie privind bunurile imobile se mentin in ipoteza in care tertul dobinditor poate invoca uzucapiunea sau daca conditiile acesteia nu sunt indeplinite daca tertul dobinditor, de buna credinta se poate prevala de regula error comunis facit ius. Daca tertul este de rea credinta in sen sul ca a avut cunostinta de nedemnitatea celui cu care a contractat principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis se aplica din plin42. 4. Modul in care opereaza nedemnitatea.
40Fr. Deak, op. cit. pag. 75. 41In acelasi sens. E. Safta-Romano, op. cit. pag. 65 42A se vedea, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 229; M. Eliescu, op. cit. pag. 79-8o, Fr. Deak, op. cit. pag. 76-77; D. Chirica, op. cit. pag. 3o-31; D. Macovei, op. cit. pag. 31-32; Camelia Toader, R. Popescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului aparentei in drept in materia mostenirii, in Dreptul nr. 9/1993, pag. 37-39.

23 Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu este nevoie de o hotarire judecatoreasca speciala care sa o pronunte43. In primul caz de nedemnitate este suficienta hotarirea judecatoreasca de condamnare pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune, iar in cazul al doilea este suficienta hotarirea de condamnare pentru denunt calomnios, ori marturie mincinoasa. In cel de al treilea caz prevazut de art.655 C. civ. este insa nevoie de o hotarire judecatoreasca privitoare la nedemnitatea mostenitorului dar nici in acest caz instanta nu pronunta nedemnitatea ci o constata doar, daca sunt prezente conditiile cerute de lege44. Momentul la care nedemnitatea poate fi constatata acesta nu poate fi decit dupa deschiderea succesiunii anterior o actiune cu un atare obiect neavind interes. In ce priveste invocarea nedemnitatii, avind in vedere gravitatea ei, cercul de persoane care o pot face trebuie sa fie ccit mai mare. Orice persoana interesta va putea invoca nedemnitatea. Astfel pot sa invoce nedemnitatea comostenitorii care au fost inlaturati de la mostenire de catre nedemn, donatarii sau legatarii care au primit liberalitati peste cotitatea disponibila, daca nedemnul este rezervatar precum si creditorii acestor persoane pe calea a actiunii oblice potrivit art.974 C. civ. precum si de catre instanta de judecata din oficiu si chiaar de catre nedemnul insusi45. Nedemnitatea este invocata cit timp nedemnul este in viata impotriva acestuia, iar dupa decesul sau impotriva succesorilor sai care nu se vor putea prevala de caracterul perssonal al sanctiunii nedemnitatii de vreme ce antecesorul lor nu a putut avea nici un drept asupra mostenirii autorului sau46. Sectiunea a IV-a. Vocatia sau chemarea la mostenire. Pe linga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, se mai cere o a adoua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala. In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale potrivit carora sunt chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru clase de mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mostenirii testamentare in cuprinssul testamentului lesat de defunct. Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un sens general care exprima potentialitatea unor rude din cele determinate ca facind parte din cele patru clase de mostenitori de a culege mostenirea lui decujus. Dar dintre acestea nu toate vor putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au vocatie succesorala
43A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 76; Fr. Deak, op. cit. pag. 79-8o; C. Statescu, op. cit. Pag. 118. 44C. Statescu, op. cit. pag. 118. 45A se vedea, V. Gherman, nota la sent. civ. nr. 866/1957 a Trib. pop. rai. Vatra Dornei; I. Zimveliu, op. cit. pag.18. 46A se vedea, M. Eliescu. op. cit. 78.

24 concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza devolutiunea succsorala legala vor culege, efectiv, acea mostenire. In adevar, o persoana poate sa aibe vocatia succesorala generala dar poate fi inlaturata de la mostenirea respectiva de o ruda in grad mai apropiat a defuctului de pilda, ipoteza in care spunem ca ea nu a avut vocatie succe sorala concreta la acea mostenire. S-a spus ca pentru ca o persoana sa aibe vocatie succe sorala trebuie sa existe doua conditii, una pozitiva adica vocatia succesorala generala si una negativa ca acea persoana sa nu fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in grad sau de un legatar. Vocatia succesorala generala este inoperanta evident in cazul mostenirii testamentare caci orice persoana care are capacitate succesorala poate in principiu primi legate cu limitarile aduse de rezerva succesorala, in cazul unei categorii de mostenitori. 47

47Fr. Deak, op. cit. pag. 58.

25 TITLUL II MOSTENIREA LEGALA CAPITOLUL I REGULI MOSTENIRII GENERALE PRIVIND DEVOLUTIUNEA LEGALA A

Sectiunea a I-a. Consideratii generale. Prin devolutiunea mosteenirii se intelege atribuirea catre anumiti mostenitori a patrimoniului succesoral. Devolutiunea legala (ab intestat) a mostenirii are loc atunci cind nu exista testament, caci in acest din urma caz devolutiunea este testamentara. In cazul devolutiunii legale legiuitorul determina categoriile de persoane care vor culege mostenirea functie de anumite criterii cum este gradul de rudenie sau calitatea de sot supravietuitor. In cazul devolutiunii testamentare transmisiunea are loc potrivit vointei lui decujus exprimata in testament. Intre cele doua forme ale devolutiunii mostenirii nu exista neaparat un raport de excludere caci ele pot coexista. Bunaoara defunctul a dispus prin testament numai de o parte a mostenirii sau chiar daca a dispus de intreg dar existind mostenitori rezervatari acestia isi vor primi partea lor (rezerva) in virtutea legii. Mostenirea va fi tot legala si atunci cind defunctul a lasat testament dar acesta nu cuprinde legate ci numai alt fel de dispozitii ca recunoasterea unui copil, dispozitii privind funeraliile sau privitoare la desemnarea unui executor testamentar etc. Tot astfel se poate intimpla ca testamentul sa nu cuprinda legate ci numai exheredari astfel ca el va fi folosit numai pentru inlaturarea de la mostenire a celor exheredati iar mostenirea se va imparti potrivit legii de catre cei care nu au fost inlaturati prin vointa lui decujus. Vocatia succesorala legala este de regula reciproca. Astfel daca copiii vin la mostenirea parintilor lor si acestia din urma sunt chemati la mostenirea acestuia din urma Reciprocitatea vocatiei legale la mostenire cunoaste o singura exceptie in cazul casatoriei putative cind potrivit art.23 C. fam. sotul de buna credinta va avea vocatie succesorala la mostenirea celuilalt dar cel de rea credinta nu. Nu se poate vorbi de reciprocitatea vocatiei legale la mostenire a statului sau a persoanelor juridice si nici in cazul mostenirii testamentare intrucit fiecare testament este un act juridic unilateral si independent. Principiul vocatiei reciproce la mostenire are si un sens negativ astfel ca daca o persoana nu are vocatie la mostenirea altei persoane nici aceasta din urma nu va avea vocatie la mostenirea celei dintii.

26 Sectiunea a II-a. Principiile devolutiunii succesorale legale. La baza devolutiunii legale a mostenirii sta legatura de rudenie dintre decujus si cei chemati la mostenirea sa. La acestea se adauga sotul supravietuitor care vine la mostenire in baza Legii nr.319/1944. In lipsa oricaror rude din categoria celor chemate la mostenire precum si a sotului supravietuitor mostenirea se va atribui statului, devenind vacanta. Rudenia de singe si cea civila rezultata din adoptie este criteriul fundamental al vocatiei succesorale legale la care, asa cum am aratat se adauga calitatea de sot supravietuitor a defunctului. Nu toate rudele, indiferent de grad pot fi chemate la mostenire caci chemate fiind nelimitat la mostenire s-ar ajunge, in adevar la o fragmentare excesiva a patrimoniului succesoral care nu e de dorit. In determinarea categoriilor de rude care au vocatie succesorala la mostenirea lui decujus legiuitorul a adoptat doua criterii esentiale si anume:clasa sau ordinul de mostenitori si gradul de rudenie dintre defunct si succesibili. Legiuitorul a creiat patru clase de mostenitori, bazat tot pe gradul de rudenie stabilind intre ele o ordine de preferinta, iar in cadrul fiecarei clase, chemarea concreta la mostenire se determina tot pe baza gradului de rudenie, in sensul ca rudele de grad mai apropiat le inlatura pe cele in grad mai indepartat. In linie dreapta rudele lui decujus sunt chemate la mostenire la infinit, dar in linie colaterala legiuitorul margineste chemarea lor la gradul IV inclusiv. Chemarea in acest mod a rudelor si a sotului supravietuitor la mostenirea lui decujus are la baza interesul socialmente acceptat al conservarii bunurilor dobindite, uneori de generatii succesive in sinul aceleasi familii prezumindu-se afectiunea fireasca dintre defunct si aceste persoane determinate de legiuitor. Succesiunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale. . . spune legiuitorul in art.659 C. civ. sintetizind principiile de mai sus. Primul principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia succesorii sunt chemati la mostenire in ordinea claselor de mostenitori. Codul civil in art.669-675 stabileste patru clase de mostenitori cu ordinea lor de preferinta. Prima clasa de mostenitori vine la mostenire excluzind total pe cei care fac parte din cea de a doua sau subsecventa clasa de mostenitori. Clasa a doua vine la mostenire numai in lipsa oricaror mostenitori din prima clasa si excclude total pe cei care fac parte din clasa a treia si a patra. Cei din clasa a treia vin la mostenire numai daca nu exista mostenitori din prima si a doua clasa de mostenitori si exclud pe cei din clasa a patra de mostenitori si, in fine, cei din clasa a patra pot veni la mostenire numai daca nu exista mostenitori din clasele superioare. Cele patru clase de mostenitori determinate de legiuitor sunt urmatoarele: - clasa I - care cuprinde descendentii in linie dreapta ai defunctului, adica copiii defunctului, nepotii, stranepotii etc. acestuia fara limita de grad; - clasa a II-a - care cuprinde ascendentii si colateralii privilegiati, adica parintii

27 defunctului impreuna cu fratii si surorile acestuia precum si descendentii lor, pina la gradul IV inclusiv. Pentru ca ea cuprinde, pe de o parte, parintii defunctului, care sunt rude in linie ascendenta de gradul I cu acesta, iar pe de alta parte pe fratii si surorile defunctului si copiii acestora, care sunt rude in linie colaterala pina la gradul IV, ea se mai numeste clasa mixta a ascendentilor si colateralilor privilegiati; - clasa a III-a - care cuprinde pe ascendentii ordinari, adica bunicii si strabunicii defunctului etc. , fara limita de grad; - clasa a IV-a- care cuprinde pe colateralii ordinari, adica unchii, matusile verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului. In concurs cu fiecare din aceste clase sau singur in masura, in care nu exista rude de singe, vine la mostenire sotul supravietuitor al defunctului potrivit Legii nr.319/1944, privitoare la drepturile succesorale ale sotului supravietuitor. In cazul in care nu exista nici una din rudele cuprinse in cele patru clase de mostenitori si nici sot supravietuitor, potrivit art.68o c. civ. mostenirea devine vacanta si se cuvine statului. Asadar, gradul de rudenie sta la baza apartenentei la o clasa de mostenitori sau alta, dar asa cum vom vedea el are importanta si in cadrul aceleasi clase de mostenitori. El se stabileste potrivit prevederilor art.46 C. fam. si ale art.662 si 663 C. civ. Rudenia, asa cum rezulta din textele legale precizate mai sus este de doua feluri rudenie in linie dreapta, ascendenta sau descendenta si rudenie colaterala. Se numeste linie dreapta ssirul gradelor intre persoanele ce se cobor una din alta prevede art.661 alin.1 fraza I, iar in fraza II acelasi text precizeaza ca linia colaterala este sirul gradelor intre persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un autor comun. In linie dreapta gradul de rudenie se stabileste dupa numarul nasterilor existente intre persoanele intre care dorim sa stabilim gradul de rudenie. Astfel tatal si fiul sunt rude de gradul I, iar nepotul de fiu si bunicul sunt rrude de gradul II. In linie colaterala gradul de rudenie se stabileste dupa numarul nasterilor care urca de la persoana al carei grad de rudenie trebuie sa-l stabilim pina la ascendentul comun si apoi de la aceasta pina la persoana fata de care urmeaza sa stabili gradul de rudenie. Astfel fratii sunt rude de gradul II, unchiul cu nepotul de frate sunt rude de gradul III, iar verii primari sunt rude de gradul IV. Rudele in linie dreapta ale defunctului ssunt chemate teoretic la mostenire la infinit practic insa limitarea vine de la limitele biologice ale vietii omului neputindu-se depasi gradul trei sau patru de rudenie. In linie colaterala, asa cum am vazut, rudele sunt chemate la mostenire numai pina la gradul IV inclusiv48. In cazul existeentei unor mostenitori apartinind la clase diferite, ceea ce intereseaza sub aspectul chemarii la mostenire este apartenenta la o clasa de mostenitori iar nu gradul de rudenie cu defunctul. Astfel nepotul de fiu aal defunctului este ruda de gradul II cu acesta, dar apartinind clasei I de mostenitori va inlatura de la mostenire pe
48Pina la legea din 28 iulie 1928 privind impozitul pe succesiuni rudele erau chemate la mostenire pina la gradul 12 inclusiv.

28 tatal defunctului care este ruda de gradul I, dar face parte din clasa a II-a de mostenitori. Abia in interiorul aceleasi clase, cum vom vedea in cele ce urmeaza, gradul de rudenie este decisiv. Prin exceptie sotul supravietuitor nu este inlaturat de nici o clasa de mostenitori si vine in concurs cu toate la mostenire, dupa cum nici nu inlatura rudele apartinind celor patru clase de mostenitori, doar cota sa de mostenire variaza dupa cum vine in concurs cu mostenitori dintr-o clasa sau alta. Al doilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela al prioritatii gradului de rudenie cu defunctul intre rudele ddin cadrul aceleasi clase (sau regula proximitatii gradului de rudenie). In lumina acestui principiu in ipoteza ca la moartea defunctului au ramas mai multe rude ale sale apartinind aceleasi clase, rudele in gard mai apropiat le vor inlatura de la mostenire pe cele in gard mai indepartat. Astfel fiul lui decujus va inlatura de la mostenire pe nepotul de fiu al lui decujus. Ei apartin aceleasi clase de mostenitori dar in vreme ce fiul este ruda de gradul I, nepotul de fiu este ruda de gradul II. Prin exceptie in clasa a doua de mostenitori parintii defunctului desi sunt rude de gradul I cu defunctul nu vor inlatura de la mostenire pe fratii si surorile defunctului, care ssunt rude de gradul II cu vor veni impreuna la mostenire. De asemenea constituie o exceptie de la acest principiu reprezeentarea succesorala de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza. Al treilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia in sinul aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale. Potrivit acestui principiu daca exista mai multe rude din aceeasi clasa de mostenitori si ele au acelasi grad de rudenie cu defunctul vor mosteni cote egale din mostenirea acestuia. Si de al acest principiu exista o exceptie si anume aceea a fratilor si surorilor care provin din casatorii diferite si se mostenesc intre ei. In acest caz, asa cum vom vedea mostenirea nu se imparte in mod egal sau pe capete ci pe linii. Cei care sunt frati dupa ambii parinti vor lua mai mult decit cei care sunt frati numai dupa unul din parinti. Sectiunea a II-a. Reprezentarea succesorala. 1.Notiunea reprezentarii succesorale. Reprezentarea succesorala nu trebuie confundata nici cu reprezentarea conventionala pe care o genereaza mandatul si nici cu cea legala a minorului sau interzisului judecatoresc caci nu are nici o legatura cu acestea. Potrivit art.664 C. civ. reprezentarea succesorala este o fictiune a legiuitorului care are drept efect de a pune pe reprezentanti in locul, gradul si drepturile reprezentatului. Inca in doctrina franceza a

29 fost criticata definirea reprezentarii succesorale ca o fictiune caci, s-a spus 49, legiuitorul modern nu are nevoie de fictiuni precum pretorul roman ci poate introduce o exceptie de la regula in mod direct. Unii autori au definit-o atunci ca fiind un beneficiu al al legii in virtutea caruia o persoana mai indepartata in grad urca in locul si gradul parintelui sau care nu mai este in viata la data deschiderii succesiunii pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia, daca s-ar fi aflat in viata 50. Cel reprezentat este ascendentul predecedat fata de decujus, iar reprezentantul este cel care urca in locul si gradul sau culegind partea care i s-ar fi cuvenit daca ar fi fost in viata la data mortii lui decujus. De pilda, daca la moartea sa decujus a lasat un fiu si doi nepoti, copiii celuilalt fiu al sau predecedat, fiul in viata desi rud de gradul I cu defunctul nu-i va inlatura de la mostenire pe cei doi copii ai fratelui sau predecedat ci acestia vor veni la mostenire culegind impreuna partea care i s-ar fi cuvenit tatalui lor daca ar fi fost in viata. In acest mod reprezentarea constituie o abatere de la regula proximitatii gradului de rudenie potrivit careia fiul in viata al defunctului la data deschiderii succesiunii ar trebuii sa-i inlature de la mostenire pe cei doi nepoti, copiii fratelui sau decedat inainte de aceasta. Tot astfel reprezentarea succesorala este o abatere si de la principiul potrivit caruia rudele in grad egal, apartinind aceleasi clase succesorale, mostenesc in parti legale, caci de pilda, daca decujus a avut doi copii, ambii predecedati, iar unul a avut doi copii, iar celalalt trei copii, toti fiind asadar nepoti de fiu, nu vor mosteni in parti egale ci primii doi vor impartii partea de care s-ar fi cuvenit tatalui lor, iar cealalta parte de va fi impartita de asta data de cei trei nepoti care vin si-l reprezinta pe tatal lor predecedat. Dreptul la mostenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau supravietuirea unor rude), iar moartea prematura a parintilor nu trebuie sa dauneze unora dintre copii si nici sa profite altora51. 2.Cazurile de aplicare a reprezentarii succesorale. Asa cum am vazut reprezentarea succesorala fiind o exceptie de la principiile devolutiunii legale a mostenirii prevederile legale care o reglementeaza sunt de stricta interpretare. Din prevederile art.665, 666 si 672 C. civ. rezulta ca reprezentarea succesorala este admisa in cazul descendentilor copiilor lui decujus si ai descendentilor din frati si surori. Nu pot beneficia de reprezentare nici ascendentii privilegiati, nici ascendentii ordinari, nici colataralii ordinari si nici sotul supravietuitor 52 . Din analiza textelor legale amintite mai sus rezulta ca atunci cind reprezentarea
49A se vedea, D. Alexandresco, Explicatiune teeoretica si practica a dreptului civil roman, Tom. III, Iasi, Tipografia Nationala, 189o, pag. 261;M. Eliescu, op. cit. pag. 89 50A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 125, M. Eliescu, op. cit. pag. 89-9o;Fr. Deak, opcit, pag. 86. 51Fr. Deak. op. cit. pag. 87.

30 este admisa ea opereaza : a) in toate cazurile si b) la infinit. a) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza in toate cazurile vom intelege, referindu-ne la clasa descendentilor, ca ea va opera si in ipoteza ca la mostenire vin descendenti de gradul I, cu descendenti de gradul II (nepoti) care-l reprezinta pe ascendentul lor predecedat precum si in ipoteza ca toti descendentii de gradul I sunt decedati si vin la mostenire prin reprezentare numai nepotii, rude de gradul II, care iau locul ascendentilor lor rude de gradul I. De pilda, daca decujus a avut doi fii, din care unul este predecedat, dar a avut la rindul sau doi fii, acestia din urma luind locul tatalui lor prin reprezentare vor veni la mostenire impreuna cu fiul in viata al lui decujus (unchiul lor) si vor culege cota de care s-ar fi cuvenit tatalui lor daca era in viata. Cealalta cota o va lua, evident, fiul in viata la data deschiderii mostenirii, al lui decujus. Intr-o a doua ipoteza, daca ambii fii ai lui decujus au predecedat acestuia, dar fiecare a lasat cite doi copii, acestia vor veni la mostenirea prin reprezentarea parintilor lor, care erau rude de gradul I cu defunctul si vor impartii intre ei partile care ar fi revenit ascendentilor lor daca erau in viata la data deschiderii succesiunii. Tot astfel descendentii din frati si surori, care sunt rude de gradul III cu defunctul si fac parte din clasa a doua mixta de mostenitori vor putea veni la mostenire prin reprezentare fie ca exista frati in viata ai lui decujus, fie ca vin numai nepoti de frate si sora la mostenire. b) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza la infinit vom intelege ca in cazul descendentilor in linie dreapta, asadar al clasei I de mostenitori, se bucura de reprezeentare nu numai cei care sunt rude de gradul II cu defunctul ci si cei de gradul III si asa mai departe la infinit. In schimb, in linie colaterala legiutorul mergineste si reprezentarea succesorala pina la gradul IV de rudenie inclusiv. 3.Conditiile reprezentarii succesorale. Reprezentarea opereaza numai daca sunt prezente trei conditii, din care doua privesc persoana celui reprezentat, iar a treia persoana celui care reprezinta. Aceste conditii sunt urmatoarele: a) Cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii. Art.668 C. civ. prevede ca nu se reprezinta decit persoanele moarte. S-a precizat ca reprezentatul nu este necesar sa fie predecedat fata de decujus caci reprezentarea va opera chiar in ipoteza in care cel reprezentat a decedat concomitent cu decujus53, ca de pilda in cazul comorientilor sau al persoanelor decedate in acelasi timp fara sa fie
52A se vedea, Trib. pop. rai. Grivita Rosie, sent. civ. nr. 433o/1995, in J. N. nr. 5/1956, pag. 889;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 15o6/1968, in C. D. 1968, pag. 95-97;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 226/1986, in C. D. 1986, pag. 76-78 53C. Statescu. op. cit. pag. 127;M. Eliescu, op. cit. pag. 92;Fr. Deak, op. cit. pag. 88;E. SaftaRomano, op. cit. pag. 8o-81.

31 comorienti, astfel ca mai corect este sa se spuna ca cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii succesiunii, decit sa se foloseaca notiunea de predecedat la data deschiderii mostenirii. In legatura insa cu situatia comorientilor s-a exprimat si parerea ca in acest caz reprezentarea nu ar opera pentru ca cel ce ar urma sa fie reprezentat, fiind prezumat mort in acelasi moment cu decujus el nu are capacitate succesorala caci nu exista in acel moment si asa fiind locul sau nu este util54. Impartasim prima opinie numai pentru argumentul de echitate caci, in adevar, daca de pilda decujus impreuna cu unul din cei doi fii ai sai decedeaza in aceeasi catastrofa, fiind considerati comorienti, daca fiii celui decedat impreuna cu tatal lor nu ar putea veni la mostenirea bunicului lor prin reprezentare, aceasta mostenire ar fi culeasa in totalitate de celalalt fiu al lui decujus, ramas in viata, ceea ce este inechitabil55 . Persoanele in viata, asadar, nu vor putea fi reprezentate chiar daca au renuntat la mostenire sau au fost declarate nedemne. Cei in viata fie ca vor mosteni pe defunct in nume propriu fie vor fi inlaturate de la mostenire de rude in grad mai apropiat cu acesta. Tot asa cei declarati disparuti nu pot fi reprezentati fiind considerati in viata pina in momentul in care intervine hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii. Daca prin aceasta hotarire ramasa definitiva si irevocabila se stabileste o data a mortii anterioara sau concomitenta cu data deschiderii succesiunii reprezentarea va fi posibila. Din interdictia reprezentarii persoanelor in viata la data deschiderii mostenirii razulta consecinta ca reprezentarea nu poate opera prin salturi si nici omisio medio. Reprezentantul trebuia sa urce din grad in grad, care trebuie sa fie vacante prin deces, pina la gradul cel mai apropiat de defunct. b) Locul persoanei reprezentate sa fie util. Aceasta inseamna ca nu este suficient ca cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii succesiunii ci este necesar ca acesta, daca ar fi fost in viata, sa-l fi putut mosteni pe defunct. Cel declarat nedemn nu poate fi reprezentat pentru ca daca ar fi fost in viata el nu-l putea mosteni pe defunct. Solutia, asa cum am aratat este criticabila de vreme ce nedemnitatea este soccotita o sanctiune civila care ar trebui sa aibe efecte numai fata de cel nedemn si nu si fata de urmasii sai. Locul nu este considerat util nici in cazul in care reprezentatul este un frate sau sora a defunctului, decedati la data deschiderii succesiunii care insa au fost exheredati de catre defunct. Nu aceeasi este situatia in cazul in care cel exheredat este un mostenitor rezervatar, bunaoara un copil al defunctului. Reprezentarea va avea loc in aceasta ipoteza caci locul este util in ce priveste rezerva succesorala de care decujus nul poate priva pe descendentul sau reprezentat.
54A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 44-45. 55A se vedea Fr. Deak, op. cit. pag. 88.

32 c) Reprezentantul sa aibe vocatie succesorala proprie la mostenirea defunctului. Reprezentantul, fiind chemat sa-l mosteneasca pe defunct trebuie sa indeplineasca toate conditiile cerute de lege pentru a-l putea mosteni pe acesta. Trebuie sa aibe capacitate succesorala, sa nu fie nedemn fata de defunct si sa aibe vocatie proprie la mostenirea acestuia. Faptul ca reeprezentantul a fost nedemn fata de cel pe care-l reeprezinta nu este o piedica in calea reprezentarii si nici renuntarea la mostenirea reprezentatului (art.668 alin.2 C. civ. ). In linie colaterala descendentii din frati si surori pot veni la mostenire prin reprezentare numai pina la gradul IV inclusiv nefiind de conceput ca o persoana situata in afara sferei rudelor chemate de lege la mostenire (cum este de exemplu fiul stranepotului de frate al defunctului, ruda de gradul al cicilea cu acesta) sa poata veni la succesiunea lui de cujus prin reprezentarea rudelor de grad succesibil predecedate56. In privinta rudeniei izvorita din adoptie incepind cu data de 12 iunie 1997 cind a intrat in vigoare Ordonanta de urgenta nr.25/1997 (modificata prin Legea nr. 87/1998) exista un singur fel de adoptie si anume adoptia cu efectele filiatiei firesti sau cu efecte depline. Adoptiile incuviintate in trecut pot sa fie si adoptii cu efecte restrinse asa cum au fost ele reglementate de Codul familiei intrucit legea noua nu retroactiveaza. In cazul adoptiei (infierii) cu efecte depline, cel adoptat si descendentii sai pot veni la mostenire prin reprezentare la fel ca si copiii rezultati din filiatia fireasca intrucit ei ca urmare a doptiei devin rude cu adoptatorul precum si cu rudele acestuia iar rudenia de singe dintre copil si parintii sai inceteaza. Daca adoptia(infierea) a fost cu efecte restrinse descendentii celui adoptat vor putea veni la mostenire prin reprezentare numai daca adoptia a fost facuta de catre de cujus, dar daca ea a fost facuta de catre descendentii sai sau de colataralii privilegiati ori nepotii acestora reprezentrea nu mai poate avea loc intrucit cel ce ar urma sa fie reprezentant nu are vocatie proprie la mostenirea defunctului nefiind ruda cu acesta. Adoptatul cu efecte restrinse si descendentii sai vor putea veni insa la mostenire prin reprezentare in familia lor fireasca pentru ca in acest caz legaturile de rudenie cu familia de singe nu s-au intrerupt. 4.Efectele reprezentarii succesorale. Efectul principal al reprezentarii succesorale este impartirea mostenirii pe tulpini si nu pe capete. Art.667 C. civ. prevede ca :In toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpina ; daca aceeasi tulpina a prrodus mai multe ramuri, sudivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, membri aceleasi ramuri se impart egal intre dinsii. Asadar, reprezentantii vor culege intotdeauna numai partea care s-ar fi cuvenit antecesorului lor pe care-l reprezinta. Daca de pilda, decujus a avut doi fii, ambii predecedati, dar unul a avut la rindul sau doi fii, iar celalalt trei fii, care vin toti la mostenire prin reprezentare, mostenirea lui de cujus se va impartii in doua, iar cota de se va impartii intre cei doi reprezentanti ai primului copil al lui decujus predecedat iar
56D. Chirica, op. cit. pag. 45.

33 cealalta cota de se va impartii in parti egale intre cei trei reprezentanti ai celui de al doilea fiu al lui de cujus predecedat si el. Succesibilii sunt evident liberi sa accepte sau nu mostenirea, dar daca au acceptat-o reprezentarea opereaza de drept efectele ei neputind fi modificate nici prin vointa reprezentantilor si nici a lui de cujus. Mostenitorii care vin prin reprezentare la mostenire dobindesc nu numai drepturi ci si obligatii functie de vocatia succesorala a fiecaruia. Vor raspunde asadar, pentru pasivul mostenirii in limita activului (intra vires hereditatis) daca au acceptatat-o sub beneficiu de inventar si peste aceste limite (ultra vires hereditatis)in cazul in care au acceptat-o pur si simplu. Nu are importanta in ambele cazuri daca au renuntat sau au acceptat mostenirea lasata de cel pe care-l reprezinta. 5.Reprezentarea succesorala raportata la Legea nr.18/1991 si Legea nr.1o/2oo1. In ipoteza ca fostul proprietar al terenului nu este in viata potrivit art. 8 din Legea nr.18/1991 (republicta in 1998 cu modificarile aduse de Legea nr.169/1997) pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate mostenitorii acestuia in conditiile legiicivile. In consecinta, asa cum corect s-a precizat,57 de vreme ce legea civila permite mostenirea prin reprezentare inseamna ca aceasta institutie isi are aplicare si in domeniul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor potrivit Legii nr.18/1991. De altfel Regulamentul aprobat prin H.G. 131/1991, in art.14 prevede in mod expres ca descendentii copiilor fostului proprietar decedat precum si cei din frati si surori pot veni la mostenire in locul parintilor lor decedati anterior autorului succesiunii, asadar prin reprezentare. Reprezentarea nu este admisa insa in cazul in care reprezentatul a decedat nu anterior ci ulterior fostului proprietar al terenului insa decesul a avut loc inaintea aparitiei Legii nr.18/1991, cum in mod eronat s-a sustinut de catre unii autori 58. Succesiunea se deschide la data mortii fostului proprietar al terenului iar nu la aparitia Legii nr.18/1991, astfel ca toate problemele succesiunii se rezolva raportat la aceasta data. Numai ca legea permite sa se reconstituie dreptul de proprietate si asupra terenurilor care la data decesului nu erau in patrimoniul lui de cujus 59. Daca moartea copilului sau a fratelui sau surorii au avut loc ulterior decesului autorului, intrucit acestia au fost in viata la data deschiderii succesiunii ei vor veni la mostenire in nume propriu iar cotele mostenite astfel vor reveni propriilor lor mostenitori prin
57A se vedea. Fr. Deak, op. cit. pag. 1oo si urm;St. Lungu, Nota la dec. civ. nr. 53/1998 a trib. Vaslui, in Dreptul nr. 7/1999, pag. 14o. 58V. P. , Dreptul de reprezentare succesorala in conditiile prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, in Dreptul nr. 1o-11, 1991 pag. 99;Idem, Diferentierea intre institutia transmiterii si cea a reprezentarii, in Dreptul nr. 6/1992, pag. 78. Autorul sustinea in esenta ca intrucit anterior legii nr. 18/1991 terenurile agricole nu erau in circuitul civil nu puteau face obiectul succesiunii astfel ca nu are relevanta ca reprezentatul a decedat ulterior lui de cujus din moment ce la moartea acestuia nu s-a deschis si nici nu se putea deschide succesiunea. 59Apud Fr. Deak, op. cit. pag. 1o3

34 retransmitere. Desigur in toate cazurile, indiferent ca mostenitorii vin la mostenire in nume propriu, prin reprezentare sau retransmitere, ca sunt mostenitori legali sau testamentari nu pot dobindi prin reconstituirea dreptului de proprietate mai mult decit ar fi putut dobindi fostul proprietar, autorul lor, daca ar fi fost in viata. In privinta Legii nr.1o/2oo1 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, intrucit art.4 alin.2 prevede ca de prevederile acestei legi beneficiaza si mostenitorii persoanelor indreptatite, acestia vor putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate fie in nume propriu, fie prin reprezentare sau retransmitere in conditiile legii civile60. C A P I T O L U L II DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR DEFUNCTULUI SI ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR. Sectiunea a I-a. Clasele de mostenitori. Asa cum am aratat intr-o alta parte a acestei lucrari legiuitorul rinduieste rudele lui de cujus in privinta drepturilor lor la mostenirea acestuia in patru clase de mostenitori ale caror reguli specifice le vom analiza in cele ce urmeaza. 1.Clasa I -a de mostenitori (descendentii defunctului) Prima clasa de rude chemate la mostenirea defunctului este constituita, potrivit art.669 C. civ. din copiii acestuia si urmasii lor in linie dreapta la infinit indiferent ca sunt rezultati din casatorie sau din afara acesteia. Codul familiei a asimilat pe deplin copilul din afara casatoriei cu cel din casatorie cu conditia evidenta ca legatura de filiatie sa fie stabilita prin una din caile admise de lege (art.63 C. fam.). Potrivit vechii reglementari a Codului civil copilul din afara casatoriei nu avea drepturi succesorale decit fata de mama sa si rudele acesteia si nici un drept la mostenirea lasata de tatal sau dinafara casatoriei. In clasa descendentilor se includ si copiii rezultati din adoptie. In prezent legea consacra numai adoptia cu efecte depline (OUG nr.25/1997) numai ca distictia dintre cele doua forme de adoptie(infiere) se impune. Daca adoptatorul este de cujus in ambele feluri de adoptie cel adoptat si descendentii sai vor fi chemati la mostenirea adoptatorului. In cazul adoptiei cu efecte depline raporturile de rudenie cu parintii firesti si
60A se vedea, E. Chelaru, Consideratii asupra Legii nr. 1o/2oo1 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 deceembrie 1989, in Juridica nr. 6/2oo1, pag. 241-245.

35 rudele acestora inceteaza astfel ca cel adoptat si descendentii sai nu vor mai putea veni la mostenirea parintilor de singe sau a rudelor acestora. In schimb in cazul adoptiei cu efecte restrinse se pastreaza legaturile de rudenie in propria familie astfel ca adoptatul si descendentii sai vin la mostenirea ascendentilor firesti in calitate de descendenti. In ipoteza ca adoptia nu a fost facuta de catre defunct ci de catre descendentul acestuia, numai in cazul adoptiei cu efecte depline adoptatul si descendentii si vor avea chemare succesorala la mostenirea lasata de defunct intrucit devin rude nu numai cu adoptatorul ci si cu rudele acestuia, asadar, si cu defunctul. In cazul adoptiei cu efecte restrinse insa adoptatul si descendentii sai nu vor avea vocatie la mostenirea ascendentului adoptatorului intrucit nu sunt rude cu rudele adoptatorului si deci nici cu decujus. Impartirea mostenirii intre descendentii de gradul I se face in mod egal sau pe capete. Aceeasi este situatia si in cazul descendentilor de grad subsecvent cind vin la mostenire in nume propriu si nu prin reprezentare. Daca insa descendentii de gradul II si urmatoarele vin la mostenire prin reprezentare, asa cum am vazut, impartirea nu se face pe capete ci pe tulpini si subtulpini. Daca exista descendenti mai indepartati in grad care nu beneficiaza de reprezentare ei vor fi exclusi de la mostenire caci mostenitorii in grad mai apropiat cu defunctul ii inlatura de la mostenire pe cei in grad mai indepartat. Descendentii lui de cujus, pot veni la mostenire, asa cum am vazut, in nume propriu sau prin reprezentare. Ei sunt mostenitori rezervatari, legiuitorul (art.841, 842 C. civ.) pastrindu-le prin vointa sa o parte a mostenirii, care este rezerva, chiar atunci cind defunctul ar fi efectuat liberalitati peste cota permisa de legiuitor (cotitatea disponibila) avind dreptul, cum vom vedea intr-o alta parte acestei lucrari, sa ceara reductiunea liberalitatilor excesive. Descendentii defunctului sunt si mostenitori sezinari, astfel ca potrivit art.653C. civ. Au dreptul de a intra in posesia mostenirii fara indeplinirea vreunei formalitati ca eliberarea certificatului de mostenitor. In fine, in ipoteza ca vin la mostenire mai multi descendenti ai defunctului potrivit art.751 C. civ. au unii fata de altii obligatia de raport. Aceasta inseamna ca trebuie sa aduca la masa succesorala donatiile ce au primit de la defunct, direct sau indirect, inafara de ipoteza ca au fost facute cu scutire de raport. 2. Clasa a II-a de mostenitori (ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati). Daca nu exista rude din clasa I-a de mostenitori, sau acestea nu vor sau nu pot primi mostenirea legiutorul cheama la mostenire rudele din clasa II-a de mostenitori. Aceata poarta denmirea de clasa mixta intrucit in ea se cuprind ascendentii privilegiati care sunt rude de gradul I cu de cujus si colateralii privilegiati care sunt rude de cel putin gradul II, fara a se excclude unii pe altii. Aceasta categorie de rude mai poarta denumirea de privilegiati intrucit mai exista ascendenti mai indepartati in gard decit parintii care se numesc ascendenti ordinari care fac parte din calasa III-a de mostenitori dupa cum exista si colatarali mai indepartati in grad care fac parte din clasa

36 a IV de mostenitori si care toti sunt inlaturati de la mostenire in prezenta celor din calasa II-a. a) Ascendentii privilegiati. Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. In privinta parintilor din casatorie precum si a mamei dinafara casatoriei exista dispozitii legale exprese in art.67o, 671, 673, 678 C. civ. astfel ca nu exista indoiala ca ei sunt chemati la mostenire ca facind parte din clasa a II-a de mostenitori. Au fost insa duscutii in privinta tatalui din afara casatoriei si a parintilor defunctului in cazul adoptiei cu efecte restrinse, astfel ca se impun, din acest motiv, citeva precizari. Desi nu exista un text expres in privinta drepturilor succesorale ale tatalui din afara casatoriei si este de principiu ca nimeni nu are chemare succesorala fara o consacrare legala expresa, astazi nu se mai pune la indoiala dreptul acestuia de a veni la mostenirea copilului sau decedat. Ceea ce confera fundament acestui drept este legatura obiectiva de filiatie dintre parinte si copil precum si principiul egalitatii sexelor si al reciprocitatii vocatiei succesorale. Iar, pe de alta parte, art.1o6 C. fam. chiar daca nu direct, recunoaste tatalui dinafara casatoriei dreptul de a veni la mostenirea copilului sau atunci cind prevede ca parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului in afara dreptului de mostenire si la intretinere.61 In cazul adoptiei cu efecte depline intrucit cel adoptat nu mai are legaturi de rudenie cu parintii sai firesti acestia, idiferent ca sunt din casatorie sau dinafara ei nu au vocatie succesorala la mostenirea copilului lor adoptat. In schimb in cazul adoptiei cu efecte restrinse dreptul la mostenirea copilului lor adoptat al parintilor firesti se mentine intrucit sunt mentinute legaturile de rudenie cu acestia. Adoptatorii au si ei chemare succesorala la mostenirea a doptatului, alaturi de parintii firesti ai copilului62. In cazul in care la mostenire vin numai ascendentii privilegiati ai defunctului neexistind colaterali privilegiati, potrivit art.67o alin.2 C. civ. patrimoniul defunctului se va impartii in mod egal intre ei, adica in cote de cite pentru fiecare sau 1/3 si respec tiv 1/4 dupa cum vin unul sau ambii parinti firesti si cei din adoptie in cazul adoptiei cu efecte restrinse. Daca la data deschiderii mostenirii trieste numai unul din parinti, fireste el va culege intreaga mostenire. Daca insa la mostenire ascendentii privilegiati vin impreuna cu colateralii privilegiati, daca exista un singur parinte acesta va primi 1/4 din mostenire, cealalata
61Pentru controversa in aceasta privinta a se vedea:A. Ionascu, Clasele de mostenitori in dreptul R. P. R. , in Buletinul Universitatii Babes -Bolyai, Cluj, seria Stiinte sociale, Vol. I, nr. 1-2;P Anca, Consecintele succesorale ale noilor reglementari din cuprinsul Codului familiei, in Legalitatea Populara nr. 11/1956;M. Eliescu op. cit. pag. 1o9-112;C. Statescu, op. cit. pag. 134-135. 62Peentru controversa a se vedea:A. Ionascu. loc. cit. supra:M. Eliescu, op. cit. pag. 1o9-112;C. Statescu, op. cit. pag. 135-136 si bibliografia acolo citata.

37 cota de 3/4 revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. Daca traiesc ambii parinti ei vor lua cota de impreuna cite 1/4 pentru fiecare, cealalata jumatate revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. In cazul adoptiei cu efecte restrinse pot veni la mostenire patru ascendenti privilegiat iinsa numai cota de afectata lor se va impartii intre ei astfel ca vor lua 1/4, 1/6 sau 1/8 fiecare. In cazul in care la mostenire vine in concurs cu clasa a II-a de mostenitori sotul supravietuitor mai intii se stabileste cota ce se cuvine acestuia, restul impartindu-se dupa regulile aratate mai sus intre mostenitorii din aceasta clasa. b) Colateralii privilegiati. Din aceasta categorie de mostenitori fac parte fratii si surorile defunctului precum si descendentii din frati si surori pina la gradul IV inclusiv. Fratii si surorile pot fi din casatorie, din afara casatoriei si din adoptia cu efecte depline. La adoptia cu efecte restrinse cel adoptat si dsecendentii sai nu devin rude cu rudele adoptatorului astfel ca la acest tip de adoptie cei adoptati de aceeasi persoana nu au vocatie reciproca unul fata de altul si nici in ipoteza existentei unui copil de pilda al adoptatorului si unul rezultat din adoptie intrucit, asa cum aratat nu devin rude intre ei. Colateralii privilegiati in cazul adoptiei cu efecte restrinse se recruteaza, cum bine s-a spus63, numai dintre rudele firesti ale defunctului. Asadar, daca adoptatorul a adoptat mai multi copii, toti cu efecte depline ei se vor mosteni intre ei. Daca toti au fost adoptati cu efecte restrinde nu vocatie unul la mostenirea celuilalt. Daca insa a adoptat un copil, de pilda cu efecte depline si inca unul dar cu efecte retsrinse avind in vedere prevederile art.75, 77 si 79 C. fam. nici in aceasta ipoteza adoptatul cu efecte depline nu-l va mosteni pe celalalt adoptat cu efecte restrinse desi s-a sustinut si teza inversa64, intrucit rudenia nu poate fi unilaterala adica numai adoptatul cu efecte depline sa fie considerat frate cu cel adoptat cu efecte restrise iar invers nu. Ei nu se mostenesc, asadar, unul pe altul intr-o atare ipoteza 65. Cel adoptat cu efecte restrinse pastrindu-si legaturile de rudenie din familia fireasca potrivit art.75 alin.3 C. fam. el va veni la mostenirea fratilor sai de singe si eventual a celor adoptati de parintii cu efecte depline. Daca insa parintii sai firesti ar fi adoptat un copil cu efecte restrinse ei nu au vocatie succesorala reciproca caci nu sunt considerati rude intre ei. Cit priveste imparteala mostenirii intre colateralii privilegiati regula generala instituita de altfel de art.674 C. civ. este aceea ca se va impartii in parti egale, adica pe capete. Aceasta este valabila si pentru descendentii din frati si surori. Regula generala se aplica insa numai atunci cind fratii sunt frati buni sau germani,
63Fr. Deak, op. cit. pag. 112. 64. M. Eliescu, op. cit. pag. 124. 65D. Macovei, op. cit. pag. 47:FR. Deak, op. cit. pag. 114.

38 cum li se mai spune, adica sunt frati si dupa mama si dupa tata. Pot exista insa frati numai dupa tata si se numesc frati consangvini sau consingeni si frati numai dupa mama care se numsc frati uterini. Cind la mostenire sunt chemati frati care fac parte din aceeasi categorie, bunaoara toti sunt frati consangvini sau toti sunt frati uterini se plica regula generala adica mostenirea se va impartii in perti egale. Lucrurile se schimba insa cind exista frati si surori din categorii diferite si atunci mostenire se imparte pe linii, cota de pentru linia paterna si cota de pentru linia materna. Cota de din linia paterna se va impartii in mod egal intre fratii pe linie paterna iar ccota de intre fratii pe linie materna. Fratii buni vor lua insa cite o parte din ambele linii adica atit cea paterna cit si cea materna pe cind ceilalti numai din linia din care fac parte. Nu are in prezent importanta daca fratii sunt din casatorie sau dinafara casatoriei. Desi prevederile art.674 C. civ. s-ar parea ca duc la concluzia ca impartirea pe linii a mostenirii are loc numi atunci cind colataralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati, in realitate regula se plica si atunci cind la mostenire ei vin singuri. Pentru exemplificare sa presupunem ca la moartea lui de cujus au ramas un frate bun, un frate consangvin si unul uterin. Mostanirea se imparte in doua parti egale pentru linia paterna si pentru linia materna. Fratele bun va culege cite o parte din ambele linii pe cind ceilalti numai din linia peterna si respectiv materna. Mostenirea se imparte din capul locului in doua. Cota de din linia paterna sa va impartii la rindul ei in doua adica in cote de 1/4 pentru fratele bun si fratele consagvin iar cota de din linia materna se va imaprtii tot astfel in doua cite 1/4 peentru fratele bun si fratele uterin. Rezulta, asadar, ca fratele bun ia cite o parte din ambele linii pe cinnd ceilalti doi numai din liniile de care apartin. Aceasta imparteala este o exceptie de la regula ca in interiorul aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale, caci este necontastat faptul ca fratii, indiferent ca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite sunt fata de defunctul lor frate rude de grad egal. Nedemnitatea sau renuntarea unui frate consangvin sau uterin profita celor care fac parte din aceasi linie. Din dispozitiile art.672, 673, 674 C. civ. rezulta ca impartirea pe linii a mostenirii intre colataralii privilegiati are loc nu numai atunci cind ei vin la mostenire in nume propriu ci si atunci cind vin descendentii lor prin reprezentare sau in nume propriu, cind toti cei in gradde rudenie mai apropiat cu defunctul sunt decedati, renuntatori 66 sau nedemni. Drepturile succesorale ale colateralilor privilegiati se caracterizeaza prin aceea ca ei nu sunt nici mostenitori rezervatari si nici sezinari. Ei pot veni al mostenire fie in nume propriu, cind este vorba de frati si surori, fie prin reprezentare, daca este vorba de desceendentii lor, desigur daca conditiile reprezentarii sunt indeplinite. Ei nu sunt obligati la raportul ddonatiilor.
66A se vedea, Dan Chirica, op. cit pag. 53-54;C. S. J. dec. civ. 1o31/1991, in Dreptul nr. 1/1992, pag. 1o7.

39 3.Clasa a III-a de mostenitori (ascendentii ordinari) In aceasta clasa se cuprind ascendentii mai indepartati in grad decit parintii defunctului, cum sunt bunicii, strabunicii acestuia etc. la infinit. Nu are importanta daca ei sunt rude din casatorie sau dinafara casatoriei sau din adoptia ce efecte depline. Daca de cujus a fost adoptat cu efecte restrinse ascendentii ordinari pot fi numai din rudele sale de singe. Ascendentii ordinari ssunt chemati evident la mostenire numai in ipoetaza in care nu exista mostenitori din clasele de mostenitori superioare. In cadrul interior al acestei clase functioneaza principiul proximitatii gradului de rudenia astfel ca bunicii vor inlatura de la mostenire pe strabunici. Cei in grad egal de rudenie vor mosteni in parti egale. Daca in concurs cu ascendentii ordinari vine si sotul supravietuitor mai intii se va stabili cota ce se cuvine acestuia restul urmind a se impartii in lumina celor precizate mai sus intre ascendentii ordinari. Ascendentii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari si nici nu sunt obligati la raportul donatiilor. Fiind insa rude in linie directa ascendenta cu de cujus sunt mostenitori sezinari. 4.Clasa a IV-a de mostenitori (Colataralii ordinari) Potrivit art.675 C. civ. din aceasta clasa de mostenitori fac parte rudele colaterale ale lui decujus, altele decit fratii si surorile lui ori a descendentilor acestora, pina la gradul IV inclusiv, adica unchii, matusile, verii primari si fratii si surorile bunicilor defunctului. Evident ei vin la mostenire numai in lipsa unor mostenitori din primele trei clase de mostenitori. Colataralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie cu efecte depline. In cazul adoptiei cu efecte restrinse colataralii ordinari nu pot veni decit din rudenia fireasca a defeunctului adoptat. Daca colataralii ordinari sunt de acelasi grad vor impartii mostenirea in parti egale. Daca exista colaterali ordinari de grade diferite de rudenie, cei mai apropiati in grad ii vor inlatura pe cei mai indepartati. Daca exista sot supravietuitor mai intii se va stabili cota acestuia iar restul se va impartii intre colateralii ordinari. Mostenitorii din aceasta clasa pot veni la mostenire numai in nume propriu nu si prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nu sunt obligati la raportul donatiilor. Sectiunea a II-a. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor.

40 1.Reglementare legala. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor sunt reglementate in prezente prin Legea nr.319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor prin care au fost implicit abrogate dispozitiile art.679, 681-684 C. civ. care reglementau acest domeniu. In aceasta reglementare a Codului civil sotul suprvietutor era chemat la mostenire numai in absenta succesibililor din cele patru clase de mostenitori prezentate mai sus. Art.684 C. civ. prevedea unele drepturi succesorale doar pentru vaduva saraca care avea dreptul la o cota parte in uzufruct daca venea in concurs cu descendentii de functului si numai in lipsa acestora avea o cota de 1/4 din mostenire in plina proprietate. In prezent, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, sotul supravietuitor vine in concurs cu toate cele patru clase de mostenitori legali, avind si dreptul la rezerva succesorala precum si unele drepturi specifice. 2.Conditiile cerute de lege sotului supravietutor pentru a putea mosteni. Pe linga conditiile generale cerute oricarui mostenitor pentru a putea mosteni sotul supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditia ca data deschiderii succesiunii sai aiba calitatea de sot. Daca asadar drepturile celorlalti mostenitori legali au la baza legatura de rudenie cu defunctul ale sotului supravietitor izvoresc din calitatea sa de sot. Legatura de concubinaj nu confera concubinului supravietuitor vreun drept la succesiunea celuilalt concubin predecedat. Existind calitatea de sot la data deschiderii succesiunii nu are importanta nici durata casatoriei, nici starea materiala a sotului supravietuitor sau sexul acestuia daca erau sau nu despartiti in fapt, daca au avut sau nu copii si nici chiar faptul ca era intentata actiunea de divort cita vreme, asa cum vom vedea, hotarirea de divort nu a ramas irevocabila. Intrucit casatoriei i se poate pune capat si implicit calitatii de sot, prin desfacerea acesteia prin divort, prin dclararea nulitatii sau anularii ei urmeaza sa facem unele consideratii in legatura cu aceste ipoteze. In caz de divort, asa cum am vazut, calitatea de sot se pastreaza pina in momentul raminerii irevocabile a hotaririi prin care s-a pronuntat divortul (art.39 C. fam. ) Daca a intervenit decesul in cusul procesului de divort casatoria inceteaza in acest caz prin moarte iar sotul ramas in viata va fi chemat la succesiune avind calitatea de sot in momentul deschiderii succesiunii. In situatia in care a intervenit declararea judecatoreasca a mortii unuia din soti daca hotarirea declarativa de moarte este anulata, iar sotul celui declarat mort s-a recasatorit, potrivit art.22 C. fam. prima casatorie se considera desfacuta pe data incheierii celei de a doua. Sotul astfel recasatorit va putea mosteni evident, numai pe sotul sau din cea de a doua casatorie iar nu si pe cel din prima casatorie care, asa cum

41 am precizat se considera desfacuta pe data incheierii celei de a doua casatorii. In cazul nulitatii absolute sau relative a casatoriei intrucit aceasta este considerata retroactiv desfiintata problema mostenirii nu se mai pune chiar daca decesul unuia din soti a intervenit inainte de hotarirea judecatoreasca de constatate a nulitatii absolute sau de pronuntare a nulitatii relative. Calitatea de sot este retroactiv desfiintata prin efectul hotaririi judecatoresti de anulare a casatoriei. 67Conform dispozitiilor art.23 C. fam. , care reglementeaza casatoria putativa, sotul de buna credinta isi pastreaza situatia unui sot dintr-o casatorie valabila pina in momentul in care hotarirea prin care s-a constatat sau s-a pronuntat nulitatea ramine irevocabila. Aceasta inseamana ca daca unul din soti decedeaza intre momentul incheierii casatoriei si acela al raminerii irevocabile a hotaririi de anulare sau de declarare a nulitatii casatoriei, iar cel ramas in viata a fost de buna credinta el isi pastreaza dreptul de a veni la mostenirea defunctului in calitate de sot supravietuitor 68. Instanta care se pronunta in privinta nulitatii casatoriei are obligatia sa stabileasca buna sau reaua credinta a sotilor la incheierea casatoriei69. Este singura exceptie de la principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale. Daca moartea unuia dintre soti intrvine dupa raminerea irevocabila a hotaririi prin care s-a desfiintat casatoria nici cel de buna credinta si cu atit mai mult cel de rea credinta nu au vocatie succesorala intrucit au pierdut calitatea de sot. Buna credinta are, asadar, efecte numai in intervalul de timp de la incheierea casatoriei si pina la raminerea irevocabila a hotaririi de desfiintare a casatoriei. 3.Corelatia dintre dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si comunitatea de bunuri a sotilor. Problema esentiala care se pune la moartea oricarei persoane este stabilirea componentei masei succesorale. Cind este vorba de o persoana casatorita, avind in vedere comunitatea de bunuri a sotilor consacrata prin art.3o C. fam. se pune problema, in prealabil a stabilirii cotei care i se cuvine din masa devalmasa a bunurilor comune sotului supravietuitor, potrivit contributiei sale efective la dobindirea bunurilor caci numai cealalta parte care s-ar fi cuvenit sotului decedat, alaturi desigur de bunurile sale proprii vor fi cuprinse si vor forma masa succesorala. Partea care se cuvine sotului in viata din totalitatea bunurilor comune nu se intemeiaza evident pe regulile care guverneaza materia dreptului succesoral ci dispozitiile Codului familiei privitoare la raporturile patrimoniale dintre soti70. In principiu dupa desfacerea casatoriei, potrivit art.36 alin.1 C. fam. , sotii pot sa-si imparta bunurile prin invoiala lor, or, in cazul decesului unuia din soti, intelegerea se poate realiza intre sotul supravietuitor si
67Fr. Deak, op. cit. pag. 124. 68A se vedea, V. Economu, Dreptul de succesiune al sotului supravietuitor, in Legalitatea Populara, nr. 5/1957, pag. 53o-531. 69A se vedea Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 3/1974, in C. D. 1974, pag. 11-14

42 mostenitorii cu care vine in concurs (art.77 alin.2 din Legea nr.36/1995). 4.Drepturile conferite de lege sotului supravietuitor. Legea nr.319/1944 stabileste ca sotul supravietuitor are urmatoarele categorii de drepturi: a) un drept de mostenitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori (art.1); b) un drept special de mostenire cu privire la mobilele si obiectele gospodariei casnice precum si la darurile de nunta (art.5); c) un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit (art.4). a. Drepturile de mostenitor ale sotului supravietuitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori. Sotul supravietuitor nu face parte din nici una din clasele de mostenitori dar potrivit art.1 din Legea nr.319/1944 vine in concurs cu toate cele patru clase de mostenitori. El nici nu este inlaturat de la mostenire si nici nu inlatura la rindul sau rudele defunctului. Astfel, potrivit art.1 din lege el are urmatoarele cote din masa succesorala: - in concurs cu descendentii defunctului (clasa a I-a) are o cota de 1/4, indiferent de numarul acestora; - in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (clasa a II-a) cind acestia vin impreuna la mostenire are o cota de 1/3, iar daca vine in concurs, fie numai cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati are o cota de din mostenire; - in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a ) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a) are o cota de 3/4 din mostenire, indiferent de numarul celor care compun aceste clase de mostenitori. In ipoteza in care nu exista mostenitori din nici una din cele patru clase de mostenitori stabilite de Codul civil sotul supravietuitor va culege, evident, intreaga mostenire. Stabilirea cotei care se cuvine sotului supravietuitor are intiietate fata de stabilirea cotelor celorlalti mostenitori. Aceasta inseamna ca partea cuvenita sotului supravietuitor se imputa asupra partii celorlalti mostenitori legali ai defunctului. 71 In consecinta partea cuvenita celorlalti mostenitori se micsoreaza cu cota sotului supravietuitor, fara nici o
70A se vedea, Alexandru Bacaci, Raporturile juridice patrimoniale in dreptul familiei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pag. 1o9-11o . ;Alexandru Bacaci, Codruta Hageanu, Viorica Dumitrache, Dreptul familiei, ed. aII-a, Editura All-Beck, 2oo1, pag. 79-8o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1526/199o1992, pag. 128-13o.

43 exceptie. 72Pentru stabilirea cotei sotului supravietuitor se tine seama de mostenitorii care vin efectiv la mostenire, adica nu se vor avea in vedere renuntatorii, nedemnii si exheredatii, in acest din urma caz, daca nu sunt mostenitori rezervatari. Lipsa mostenitorilor din cele patru clase de mostenitori influienteaza cota sotului supravietuitor numai daca este totala in cadrul clasei sau subclasei respective. In ce priveste caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor, asa cum rezulta ele din prevederile Legii nr.319/1944, acestea sunt urmatoarele: - sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar; - sotul supravietuitor este obligat la raportul ddonatiilor primite de la defunct in timpul vietii, dar numai in concurs cu descendentii defunctului; - sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar astfel ca peentru a intra in posesia mostenirii trebuie sa obtina certifcat de mostenitor; - sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu, fiind exclusa, in cazul sau, reprezentarea. Odata cu aparitia Legii nr.319/1944 sotul supravietuitor a incetat sa mai fie considerat mostenitor neregulat, fiind inclus in categoria mostenitorilor regulati cu toate ca legea nu face in mod expres astfel de precizari.73 b) Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta. Legea nr.319/1944, prin art.5, ii confera sotului supraietuitor, in cazul in care nu vine in concurs cu descendentii defunctului, pe linga partea sa succesorala, un drept special asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice precum si asupra darurilor de
71A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 145;I. Zinveliu, op. cit. pag. 33 si 4o;D. Chirica op. cit. pag. 59-6o;Fr. Deak, op. cit. pag. 128-129;D. Macovei, op. cit. pag. 76;L. Stanciulescu, op. cit. pag. 84;I. C. Vurdea I, Fr. Deak, II, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati in concurs cu sotul supravietutor, in R. R. D. Nr. 4/1989, pag. 25-33. 72In literatura juridica s-a exprimat (M. Eliescu, op. cit. pag. 134-135) parerea potrivit careia in cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu ascendentii privilegiati impreuna cu colataralii privilegiati cota de 1/4 cuvenita fiecarui parinte precum si cota de 1/3 cuvenita sotului supravietuitor sar calcula asupra intregii mosteniri, iar colateralilor privilegiati le-ar ramine restul mostenirii. Aceasta insemna ca portiunea cuvenita sotului supravietuitor s-ar imputa numai asupra partii colateralilor privilegiati iar nu si asupra partii cuvenite ascendentilor privilegiati. Parerea a fost pe buna dreptate neacceptata pina la urma de doctrina, impunindu-se regula precizata in sensul ca in toate cazurile mai intii se calculeaza cota sotului supravietuitor, iar cotele stabilite de Codul civil pentru ceilalti mostenitori, se calculeaza asupra a ceea ce a ramas. 73Codul civil impartea mostenitorii in doua categorii, mostenitori regulati care se considera a continua persoana defunctului, fiind rude cu acesta, si mostenitori neregulati care erau considerati a succede numai bunurile defunctului. In prezent aceasta categorisire se considera a fi lipsita de interes practic intrucit dispozitiile art.681, 682 C. civ. , care impuneau sotului supravietuitor unele obligatii ca mosteenitor neregulat, se considera a fi abrogate prin Legea nr. 319/1944(Fr. Deak, op. cit. pag. 135; D. Chirica, op. cit. pag. 6o.

44 nunta. In cazul in care exista mostenitori din prima clasa stabilita de legiuitor (descendenti ai defunctului) si aceasta categorie de bunuri urmeaza a fi cuprinsa in masa succesorala si impartita potrivit cotelor legale de mostenire. Justificarea unei atari dispozitii legale se afla in intentia legiuitorului de a-i asigura si pentru viitor sotului supravietuitor continuarea fireasca a vietii, fara a fi suspus si frustrarilor determinate de lipsa bunurilor pe care le-a folosit, uneori, ani indelungati impreuna cu sotul sau predecedat 74. Asadar, sotul supravietutor culege, in ipoteza aratata, aceste bunuri peste cota sa succesorala din celelalte bunuri care compun masa succesorala75. In ce priveste continutul notiunii de mobile si obiecte ale gospodariei casnice intrucit legiuitorul nu putea obiectiv sa le determine prin textul legal practica judectoreasca si doctrina au nuantat in diferite spete ce anume trebuie sa se inteleaga prin aceasta sintagma. In primul rind s-a precizat ca se includ in categoria acestor bunuri cele care au mobilat locuinta comuna a sotilor, televizorul, radioul, covoarele, obiectele de menaj si care prin natura lor sunt destinate a fi folosite in gospodaria casnica si folosintei comune a sotilor. Trebuie sa se aibe in vdere din aceasta perspectiva nivelul de trai al sotilor caci in functie de aceasta se va putea stabili de la caz la caz in ce masura ele reprezinta o necesitate obiectiva pentru traiul viitor al sotului supravietuitor, desi s-a precizat pot fi incluse aici si acele bunuri care nu satisfaceau o necesitate a sotilor ci numai o comoditate sau o placere a lor comuna76. Daca astfel de bunuri au avut aceasta destinatie nu intereseaza provenienta lor, bunaoara daca au fost dobindite de ambii soti sau numai de catre unul din ei si nici cind au fost dobindite, inainte sau in timpul casatoriei77. Nu intra in aceasta categorie bunurile care prin natura lor nu pot fi folosite in gospodaria casnica sau nu au fost afectate folosintei comune. Bunurile afectate gospodariei casnice nu trebuie confundate cu cele apartinind gospodariei taranesti care au alta menire si finalitate, fiind unelte de productie si nu vizeaza traiul interior al gospodariei sotilor78. Nu intra, asadar, in aceasta categorie, animalele de munca, uneltele de lucrat pamintul si evident cum in mod unanim se admite, bunurile imobile, chiar cele
74A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2219/1971, in R. R. D. nr. 8/1972, pag. 16o. 75A se vedea, Plen. trib. Supr. dec. de indrumare nr. 12/1968, in C. D. 1968, pag. 31; Trib. Supr. completul de 7 judecatori, dec. nr. 7o/1978, in C. D. 1978, pag. 161-164;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2193/1979, in C. D. 1979, pag. 131 si dec. nr. 2213/1979, in C. D. 1979pag. 121. 76A se vedea, Plen. Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 12/1968, cit. supra. ;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2218/1971, in R. R. D. nr. 8/1972, pag. 16o;dec. nr. 19o/1983, in C. D. 1983, pag. 84. . 77. A se vedea, Trib. Supr. in completul de 7 judecatori, dec. nr. 7o/1978, citata supra. ;dec. nr. 1762/1977, in Repertoriu. . . , pe anii 1975-1980, pag. 138;dec. nr. 1o71/1987 in R. R. D. nr. 3/1988, pag. 64. ;A se vedea si precizarile facute de M. Eliescu, op. cit. pag.138; C. Statescu, op. cit. pag. 146;Fr. Deak, op. cit. pag. 139-146;E. Safta-Romano, op. cit. pag.113. 78A se vedea, Fr. Deak, In legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice, II, in R. R. D. nr. 11/1988, pag. 16-22. ;A se vedea si H. A. Ungur, In legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice, I, in R. R. D. nr. 11/1988, pag. 11-16.

45 prin destinatie. In practica judiciara s-a mai decis ca din perspectiva aplicarii prevederilor art.5 din Legea nr.319/1944 nu are importanta daca sotii au convietuit neintrerupt sau au fost despartiti in fapt si nici locul unde se gasec bunurile la data decesului79. In cazul unei despartiri irevocabile insa vor putea fi mostenite de catre sotul supravietuitor in baza art.5 din Legea nr.319/1944 numai acele bunuri care au fost dobindite pina la intreruperea in fapt a convietuirii80. Pentru ca sotul supravietuitor sa beneficieze de aceasta categorie de bunuri se impune conditia ca defunctul sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donatii sau prin legate, astfel de acte fiind valabile caci sotul supravietuitor, desi mostenitor rezervatar, rezerva sa nu se refera la aceasta categorie de bunuri 81. Sotul supravietuitor fiind mostenitor rezervatar, iar rezerva sa ca si a celorlalti mostenitori rezervatari neputind fi incalcata, bunurile din categoria celor vizate de art.5 din Legea nr.319/1944 si care au facut obiectul liberalitatilor vor fi incluse in masa de calcul in vederea stabilirii rezervei82. Sotul supravietuitor va fi lipsit de acest drept special numai in ipoteza ca sotul sau predecedat a dispus prin liberalitati de intreaga sa parte din aceasta categorie de bunuri. Prin p revederile art.5 din Legea nr.319/1944 s-au avut in vedere numai acele bunuri apartinind gospodariei casnice care constituiau partea cuvenita sotului decedat din bunurile comune ale sotilor, precum si bunurile proprii ale defunctului, de acest fel, caci cealalta parte din bunurile comune precum si bunurile proprii ale sotului supravietuitor nu se cuprind in masa succesorala. In cazul casatoriei putative determinata de bigamie stabilirea dreptului special al sotilor supravietuitori se realizeaza in functie de afectatiunea concreta a bunurilor la gospodaria casnica. Sotul supravietuitor din casatoria valabila cu defunctul va culege bunurile din gospodaria casnica folosite cu defunctul, iar din casatoria nula, dar putativa numai sotul de buna credinta va culege bunurile din gospodaria comuna cu defunctul fara a se lua in considerare valoarea bunurilor respective. Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor, instituit prin art.5 din Legea nr.319/1944, cuprinde pe linga cuprinde pe linga mobile si obiectele gospodariei casnice si darurile de nunta. Trebuie observat ca darurile de nunta se pot face cu prilejul celebrarii casatoriei, fie ambilor soti (si aceasta este regula) fie numai unuia dintre ei, de
79A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1834/1956, in C. D. 1956, vol. I, pag. 335; Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1762/1977, in Rpertoriu. . . , pe anii 1975-1980, pag. 138;dec. nr.1248/1971, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o9. 80A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2139/1979, in C. D. 1979, pag. 132. 81A se vedea, Plen. Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 12/1968, citata supra. ;dec. nr.154/1972, pag. 177;Trib. jud. Bacau, dec. civ. Nr. 239/197o, cu Nota critica de C. I. Floares si A. Floares, in R. R. D. nr. 9/1971, pag. 142-144 82A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 139;Trib. Reg. Cluj, dec. civ. nr. 847/1957, cu Nota de C. Linzmeier, in Justitia Noua nr. 5/1957, pag. 921-924.

46 catre terti, dar se pot face de catre ei insisi, unul altuia. In doctrina si practica judiciara s-au incercat solutii distincte pentru aceste ipoteze din perspectiva care ne intereseaza aici.83 S-a precizat astfel ca darurile facute de terti numai unuia dintre soti precum si cele facute sotului supravietuitor de catre defunct nu intra in categoria celor vizate de prevederile art.5 din Legea nr.319/1944, caci acestea ii apartin lui si nu fac parte in nici un fel din masa succesorala, dupa cum aceeasi este situatia partii care i se cuvine sotului supravietuitor din bunurile comune. Unii autori84sustin insa ca legea se refera numai la darurile facute ambilor soti caci cele facute numai defunctului de catrea terte persoane se contopesc in patrimoniul succesoral al defunctului si nu se culeg in virtutea vreunui drept special de catre sotul supravietuitor. Unele din ele, s-a specificat 85, pot fi culese de catre sotul supravietuitor intrucit ar fi fost afectate gospodariei casnice. Credem ca ideia legiuitorului a fost aceea de a-i permite sotului supravietuitor sa foloseasca, in virtutea dreptului sau special, acele bunuri care au fara indoiala si o utilitate practica dar au si o incarcatura afectiva fiind legate de trecutul comun al sotilor si care, asadar, asigura o continuitate a vietii materiale si spirituale a sotului supravietuitor Prin prevederile art.5 din Legea nr.319/1944 credem ca legiuitorul a avut in vedere darurile de nunta facute ambilor soti sau unuia din ei si de asemenea cele pe care sotii si le-au facut reciproc cu acel prilej. Nu credem asadar ca cele facute de catre terti sotului defunct nu ar intra in categoria celor vizate de acest text de lege, chiar daca nu au fost afectate folosintei in gospodaria comuna. In legatura cu natura juridica a dreptului special de mostenire al sotului supravietuitor s-au conturat doua teorii. S-a sustinut mai intii 86 ca sotul supravietuitor ar culege bunurile vizate de art.5 din Legea nr.319/1944 in virtutea unui legat prezumat legiuitorul prezumind ca vointa defunctului ar fi fost aceea de a lasa sotului supravietuitor aceste bunuri peste cota sa legala din mostenire astfel cum este reglementata de art.1 din lege. De vreme ce este vorba de un legat, s-a sustinut, acesta se va supune regimului liberalitatilor testamentare. Dintr-o astel de calificare a acestui drept s-au tras unele consecinte privitoare la regimul lui juridic. Astfel: - acest drept nu este o rezerva speciala a sotului supravietuitor intrucit rezerva acestuia se calculeaza in functie de drepturile ce i se cuvin in calitate de mostenitor legal; - defunctul ar putea, fiind vorba de un legat prezumat, sa inlature dreptul special
83E de precizat ca teoretic e usor de facut distinctia dintre aceste categorii de daruri facute cu prilejul casatoriei, practic proba lor este dificila caci terii care le fac sunt putin preocupati cu acel prilej in a faca precizari in sensul daca fac darul ambilor soti(si aceasta este regula) sau numai unuia dintre ei. A se vedea in acest sens Alexandru Bacaci, Consideratii privind calificarea, ca fiind comune ori proprii, a unor bunuri dobindite de soti, in Juridica, pag. 246-247. 84M. Eliescu, op. cit. pag. 139-146;C. Statescu, op. cit. pag. 147;D. Chirica, op. cit. pag. 64. 85Fr. Deak, op. cit. pag. 148. 86M. Eliescu, op. cit. pag. 14o;C. Statescu, op. cit. pag. 147-148.

47 al sotului supravietuitor dezmostenindu-l pe acesta, fara a duce atingere, insa rezervei sale, fie dispunind prin actul sau de vointa ca bunurile vizate de textul legal sa fie cuprinse in masa succesorala cuvenita tuturor mostenitorilor; - daca defuntul nu a avut alte bunuri inafara celor prevazute in art.5 din Legea nr.319/1944 inseamana ca sotul supravietuitor, daca nu exista mostenitori rezervatari, va culege in virtutea legatului prezumat intreaga mostenire; - daca sotul supravietuitor vine in concurs cu mostenitori rezervatari, el va putea culege legatul prezumat daca acesta, ca oricare alt legat, se incadreaza in limitele cotitatii disponibile;in masura in care incalca rezerva ar urma sa fie supus reductiunii; - sotul supravietuitor ar putea opta diferit in ce priveste cota sa legala de mostenire in concurs cu fiecare clasa de mostenitori si in ce priveste legatul prezumat, putind sa accepte, de pilda, legatul si sa renunte la cota sa legala din mostenire sau invers 87. Aceasta teorie a fost abandonata insa incepind cu 1968 cind Tribunalul Suprem a judecat 88in sensul ca de vreme ce in sistemul dreptului nostru este conscarata numai succesiunea legala si cea testamentara teeeeoria legatului prezumat nu are fundamentare in textele legale. Dreptul special al sotului supravietuitor este tot un drept de mostenire legala, afectat scopului prevazut de lege, avind adica o destinatie speciala89 S-au concretizat solutiile convergente intre cele doua teorii precum si cele divergente 90 conchzindu-se in sensul ca solutia adoptata de tribunalul suprem si urmata apoi de practica judecatoreasca in general este mai corespunzatoare nevoilor practice si este de asemenea in armonie cu prevederile art.65o C. civ. potrivit carora Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament, iar dreptul special al sotului supravietuitor este tot unul legal la fel ca si drepturile conferite de art.1 din aceeasi lege. In fine, s-a mai spus, aceasta din urma conceptie da satisfactie in mai mare masura scopului urmarit de legiuitor, mai ales in ipoteza in care sotul supravietuitor vine in concurs cu parintii defunctului iar rezerva acestora nu poate fi satisfacuta din alte bunuri decit cele la care se refera art.5 din Legea nr.319/1944.91 In ce ne priveste achiesam la aceasta din urma conceptie nu numai pentru pragmatismul ei evident dar si pentru faptul ca nu se vede necesitatea prezumarii de catre legiuitor a unul legat neexprimat de defunct atunci cind, in cazul in care acesta a r fi avut o astel de intentie nimic nu-l impiedica sa o puna in practica, in limitele legale
87M. Eliescu, op. cit. pag. 141;C. statescu, op. cit. pag. 147-148. 88Plen. Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 12/1968. citata supra. 89E. Safta-Romano, op. cit. pag. 1o9-11o;Dan Chirica, op. cit. pag. 64-66. 90Fr. Deak, op. cit. pag. 143-146. 91Ibidem.

48 desigur. c)Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor. Pe linga celelalte drepturi, la care ne-am referit mai sus, art.4 din Legea nr.319/1944 ii mai confera sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei de locuit. Astfel, aliniatul 1 din art.4 al legii prevede ca sotul supravietuitor care nu are locuinta proprie va avea pina la executarea iesirii din indiviziune si in orice caz, cel putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului sau, (inafara de dreptul de mostnire potrivit dispozitiilor de mai sus), un drept de abitatie asupra casei de locuit, daca aceasta face parte din succesiune. Deducem din ceea ce spune legiuitorul ca pentru existenta dreptului de abitatie al sotului supravietuitor trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: - sotul supravietuitor sa fi locuit statornic, la data deschiderii mostenirii in casa asupra careia se constituie dreptul de abitatie;nu este necesar ca la data decesului defunctului sotii sa fi locuit impreuna92; - sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie93 - sotul supravietuitor sa nu devina prin mostenire proprietarul exclusiv al locuintei;intr-un astfel de caz el nu poate fi si titularul unui drept de abitatie caci, de principiu nu este admis ca cineva sa aiba un desmembramint al dreptului de proprietate cu privire la un bun care ii apartine, ca proprietar, in exclusivitate (neminem res sua servit); in ipoteza ca devine numai comostenitor impreuna cu altii, in virtutea dreptului de abitatie va putea folosi locuinta potrivit nevoilor si nu numai raportat la cota parte dobindita prin mostenire; - locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din masa succesorala, in total sau in parte, fiind proprietatea exclusiva a defunctului sau comuna acestuia cu sotul supravietuitor sau cu alta persoana; evident, in caz de proprietate comuna pe cote parti sau devalmase dreptul de abitatie va avea ca obiect numai partea din proprietate care a apartinut defunctului. Partea care i se cuvine din proprietatea devalmase ii apartine insa cu alt titlu, iar asupra partii care apartine unui tert nu poate avea nici un drept derivat din mostenirea sotului sau94; - defunctul sa nu fi inlaturat prin vointa sa dreptul de abitatie al sotului supravietuitor intrucit acesta nu este rezervatar decit in raport cu bunurile pe care le
92A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 142. 93A se vedea, C. Barsan, Nota la dec. civ. nr. 249/1968 a Trib. jud. Satu Mare, in R. R. D. nr. 9/1969, pag. 169. 94In sensul ca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor este inutil a se constituii in ipoteza in care casa a fost proprietatea devalmase a acestuia si a deunctului intrucit sotul supravietuitor are oricum un drept de folosinta, a se vedea, Dan Chirica, op. cit. pag. 67.

49 vizeaza art.1 din Legea nr.319/194495. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor are urmatoarele caractere juridice: - este un drept real care are ca obiect casa de locuit;in masura necesara folosirii casei titularul sau poate folosi si terenul aferent, inclusiv partile comune96; -are un caracter temporar ;el dureaza pina la realizarea iesirii din indiviziune insa cel putin un an de la deschiderea mostenirii orin pina la recasatorirea sotului supravietuitor; - are un caracter strict personal intrucit titularul sau nu-l poate ceda sau greva in favoarea altei persoane spre deosebire de abitatia de drept comun reglementata in art.565-575 C. civ. ;ba dimpotriva potrivit art.4 alin.2-3 din Legea nr.319/1944 ceilalti comostenitori au dreptul sa ceara restringerea acestul drept in cazul in care locuinta nu-i este necesare in intregime sotului supravietuitor, iar potrivit art.4 alin.4-5 din lege ei pot in caz de neintelegere sa procure sotului supravietuitor o locuinta in alta parte. Din caracterul sau personal si inalienabil rezulta si caracterul sau insesisabil, creditorii sotului supravietuitor neputindu-l urmari; - are un carcater gratuit, sotul supravietuitor fiind scutit de a da cautiunea prevazuta de art.566 C. civ. si de asemenea sa plateasca chirie mostenitorului care a obtinut dreptul de proprietate asupra casei. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor fiind reglementat in 1944 iar pe parcursul timpuli au fost in vigoare mai multe acte normative cu privire la drepturile locative s-a pus problema in ce masura acestea au adus vreo atingere acestui drept. Legislatia locativa speciala, asa cum s-a precizat in literatura de specialitate 97, nu a desfiintat dreptul de abitatie nici pe cel din dreptul comun si nici pe cel reglementat prin Legea nr.319/1944. Daca ambii soti au avut calitatea de chiriasi, sotul supravietuitor va avea un drept de folosinta asupra locuintei derivind din contractul de inchiriere si tot astfel daca numai sotul decedat a fost titularul contractului de inchiriere (art.27 din Legea nr.114/1996). Sotul supravietuitor va continua folosinta locuintei in virtutea dreptului de abitatie numai daca aceasta a fost proprietatea exclusiva a sotului decedat sau proprietatea lor comuna, sau cu un tert, pe cote parti sau in devalmasie98. Dupa incetarea dreptului de abitatie, daca casa nu i se atribuie cu prilejul partajului, sotul supravietuitor va plati chirie si va putea fi evacuat in conditiile dreptului comun.
95Fr. Deak, op. cit. pag. 15o. 96A se vedea, Traian Ionascu, Salvator Bradeanu, Drepturile reale principale in R.S.R. Editura Academiei, Bucuresti, 1978, pag. 121. 97A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 142-144;Tr. Ionascu, S. Bradeanu, op. cit. pag. 131; C. Statescu, op. cit. pag. 149;Gh. Beleiu, Nota la dec. civ. nr. 375/1975 a Trib. Jud. Timis in R.R.D. nr. 1/1977, pag. 51, Fr. Deak, op. cit. pag. 151;L. Stanciulescu, op. cit. pag.94 98In sensul ca dreptul de abitatie se naste numai daca defunctul era coproprietar cu un tert, a se vedea. Dan Chirica, op. cit. pag. 67.

50 Sectiunea aIII-a. Dreptul statului asupra mostenirii vacante. Dreptul statului asupra mostenirii vacante se intemeiza pe prevederile art.68o C. civ. (asa cum au fost modificate prin Decr. Nr.73/1954) potrivit carora In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului. Problema care s-a pus a fost aceea de a determina ce trebuie sa se inteleaga prin notiunea de lipsa de mostenitori legalii sau testamentari, ipoteza in care naste vocatia statului de a culege mostenirea. S-a precizat in acest sens ca lipsa de mostenitori in sensul art.68o C. civ., poate fi nu numai o lipsa totala, dar si una partiala99 sau lipsa nu trebuie inteleasa in sens fizic ci in sens juridic. Asadar, mostenirea va reveni statului, si atunci cind nu exista mostenitori legali in sens fizic, dar si atunci cind ei au renuntat la mostenire sau au fost inlaturati ca urmare a exheredarii, sau nedemnitatii. ESte in acest caz o lipsa de mostenitori in sens juridic. Sau situatia este aceeasi in ipoteza in care nu exista mostenitori legali, in sensul precizat, iar defunctul a instituit prin testament legatrari cu titlu particular sau cu titlu universal dar aceste legate nu epuizeaza mostenirea. Ceea ce excede acestor legate va reveni statului caci acesti legatari nu au vocatie la universalitatea mostenirii ci numai asupra bunurilor sau cotei determinate din aceasta. In cazul exheredarii mostenitorilor legali rezervatari ai defunctului acestia vor mosteni rezerva iar restul, respectiv cotitatea disponibila, va reveni statului cu titlu de mostenire vacanta. Asadar, statul poate avea vocatie concreta la mostenire, sau mai exact spus la o parte din ea, chiar in prezenta unor mostenitori testamentari sau a unor mostenitori legali rezervatari exheredati. Nu intotdeauna prezenta mostenitorilor legali sau testamentari exclude vocatia concreta la mostenire a statului. Cu privire la natura juridica a dreptului statului asupra mostenirii vacante s-a purtat o adevarata controversa, determinata, e adevarat, de imprecizia textelor legale. Potrivit unui prin punct de vedere statul ar avea vocatie la mostenirea vacanta in virtutea unui drept originar derivat din puterea sa suverana(iure imperii)100. Potrivit unui al doilea punct de vedere, statul dobindeste mostenirea vacanta in virtutea unui drept de mostenire legala101 (iure hereditas). Fata de modul in care sunt formulate textele legale se pot gasi argumente (cum sa si intimplat) atit pentru o teza cit si pentru alta. Fara a intra in detaliile disputei mai ales ca in prezent insasi notiunea de suveranitate statala, asa cum a fost ea inteleeasa
99A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 153-155. 100A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 146-148; 101A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 156-161;T. R. Popescu, Curs de drept international privat, Vol. I. Universitatea din Bucuresti, 1954, pag. 2o8; E. Safta-Romano, op. cit. vol. I Pag. 125-127;Dan Chirica, op. cit. pag. 69;D. Macovei, op. cit. pag. 64.

51 pina in prezent, este pusa in discutie, precizam ca cea de a doua parere potrivit careia statul culege mostenirea vacanta cu titlu de mostenitor s-a impus atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca, fiind tot astfel consacrata in tratatele de asistenta juridica incheiate de Romania.102 Legea nr.36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala prevede in art.85 ca la cererea reprezentatului statului, in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, notarul public, costatind ca mostenirea este vacanta, va elibera, dupa expirarea termenului legal de acceptare a mostenirii, un certificat de vacanta succesorala. Constatarea vacantei succesorale se poate face si de catre instanta de judecata in cadrul procesului intentat de un tert impotriva succesiunii pentru stabilirea pasivului acesteia.103 Indiferent pe ce cale se va constata vacanta succesorala, statul dobindeste mostenirea in virtutea legii, ca orice mostenitor de la data deschiderii succesiunii, atit certificatul de vacanta succesorala cit si hotarirea judecatoreasca avind caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi. 104De la aceasta data, asadar, bunurilor din mostenire urmeaza a li se aplica regimul juridic aplicabil proprietatii de stat. In masura in care unii succesibil se considera lezati prin eliberarea ceritificatului de vacanta succesorala ei il pot ataca in justitie la fel ca pe oricare certificat de mostenitor in vederea stabilirii unor eventuale drepturi ale lor cu privire la mostenire. Daca statul a fost gratificat prin testament, iar mostenirea nu este vacanta urmeaza ca statului sa-i fie eliberat, evident, nu certificat de vacanta succesorala ci certificat de mostenitor, iar in cazul in care statul a fosst gratificat printr-un legat cu titlu universal iar restul mostenirii devine vacanta se vor elibera ceritificat de mostenitor pentru partea vizata de legatul cu titlu universal si certificata de vacanta succesorala pentru restul din mostenire. Este unanim admis ca statul mosteneste o universalitate, adica atit activul cit si pasivul, astfel ca va raspunde pentru datoriile si sarcinile succesorale, dar in limita activului mostenirii (intra vires hereditatis). Restringerea raspunderii statului pentru pasiv in limitele activului nu depinde de intocmirea inventarului prevazut de art.705 C. civ. pentru ipoteza aceptarii de catre mostenitori sub beneficiu de inventar a mostenirii intrucit statul nici nu are, asa cum vom vedea, drept de optiune succesorala. 105 Astfel statul nu poate renunta la mostenirea vacanta de vreme ce astfel bunurile din mostenire ar deveni bunuri fara stapin si i-ar reveni tot lui in baza art.646 C. civ. si a Decr. Nr.111/1951. Asadar, termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala nu-si are aplicare in cazul statului iar organul competent (notarul sau
102A se vedea, Fr. Deak, Dreptul statului asupra mostenirii vacante, in R.R.D. 3/1983, pag. 5. 103A se vedea Emilian Lipcanu, Nota la sent. civ. nr. 269/1982 a judecatoriei Bistrita, in R. R. D. Nr. 11/1983, pag. 51-54;D, Chirica, op. cit. pag. 69. 104A se vedea, Trib. Supr, sect. civ. dec. nr. 422/1982, pag. 114. 105A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 146;E. Safta -Romano, op. cit. pag. 13o

52 instanta judecatoreasca) poate constata vacanta succesiunii oricind si chiar din oficiu106. In privinta faptului daca statul este sau nu mostenitor sezinar s-au purtat iarasi discutii in literatura juridica. Intr-o opinie s-a sustinut transant ca statul nu este mostenitor sezinar si in consecinta va trebui sa ceara punerea in posesie potrivit art.653 alin.2 C. civ.107 Intr-o alta opinie, pe care o credem justa statul nu ar putea sa nu raspunda de datoriile si sarcinile succesiunii, in limitele activului succesorala, in cazul in care el nu intelege sa ceara punerea in posesie prin eliberarea certificatului de vacanta succesorala. Dimpotriva statul poate fi actionat direct in justitie in legatura cu drepturile si obligatiile succesorale.108

106A se vedea, I. Zimveliu, op. cit. pag. 147, Fr. Deak, op. cit. pag. 168. 107M. Eliescu, op. cit. pag. 149;C. Statescu, op. cit. pag. 152;D. Galbura, Nota la sent. civ. nr. 11o5/1958 a Trib. Pop. Caracal, in Legalitatea Populara nr. 5/196o, pag. 127 si urm. 108A se vedea, E. Safta-Romano, op. cit. pag. 128-129, E. Lipcanu, op. cit. pag. 54; Dan Chirica, op. cit. pag. 71;Fr. Deak. op. cit. pag. 169.

53 TITLUL III DEVOLUTIUNEA TESTAMENTARA A MOSTENIRII CAPITOLUL I TESTAMENTUL Sectiunea a i-a. Definitia, caracterele juridice si cuprinsul testamentului. Mostenirea legala nu este exclusiva in dreptul nostru. Patrimoniul succesoral se poate transmite, potrivit art.65o C. civ. , fie in temeiul legii, potrivit regulilor statornicite de aceasta, fie in temeiul testamentului care exprima vointa defunctului in aceasta privinta. Testamentul este definit in doctrina pe baza prevederilor art.8o2 C. civ. ca fiind actul juridic unuilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil in timpul vietii defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o parte din avutul sau pentru timpul cind va inceta din viata.1 In dreptul nostru, in principiu, orice persoana capabila are libertatea deplina de a dispune de bunurile pentru timpul de dupa moartea sa in limitele si dupa regulile prescrise de lege. La acest drept nu se poate renunta, o conventie prin care o persoana s-ar obliga sa nu dispuna de bunurile sale prin testament trebuie privita ca fiind nula absolut2. Din definitia data testamentului se pot desprinde urmatoarele caractere juridice ale acestuia: - testamentul este un act juridic, fiind necesar sa intruneasca, asadar, pe de o parte, conditile de validitate impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta parte, conditiile speciale impuse numai pentru testament; - testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind necesara intilnirea a doua vointe ca in cazul conventiilor. Manifestarea unica de vointa a testatorului este suficienta pentru a da nastere, la moartea sa, la drepturi si obligatii;acceptarea legatelor sau a altor dispozitii testamentare este de asemenea un act juridic distinct si unilateral care nu trebuie sa se intilneasca cu vointa testatorului ca in cazul actelor juridice bilaterale; - testamentul este un act juridic personal si individual, el neputind fi realizat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul individual al testamentului rezida in necesitatea ca el sa exprime vointa unei singure persoane legea interzicind ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act (art 857 c. civ);
1A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 155. 2A se vedea Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1844/1956, in C. D. , 1956, Vol. I, pag.367.

54 - testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa indeplineasca ad validitatem conditiile de forma impuse de lege ( nu numai forma autentica asa cum vom vedea); - testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor produce numai la moartea lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupra bunurilor sale pina la moarte;in ce priveste coditiile de validitate ale testamentului acestea se apreciaza in fuctie de momentul intocmirii sale; - testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca testatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pina in ultima clipa a vietii sale. Dreptul testatorului de a revoca sau modifica testamentul sau trebuie privit ca unul absolut ce nu paote suferi ingradiri. O renuntare a testaorului la acest drept al sau ar fi un pact asupra unei succesiuni viitoare prohibit in mod expres de legiuitor (art.965 C. civ.). Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art.8o2 C.civ., testamentul cuprinde in primul rind dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozitii cum sunt: - sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta natura (art.902, 93o raportat la 83o C. civ.); - exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu limitarile ce le aduce rezerva succesorala (art.8o2-841 C.civ.); - numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art.91o si urm. C. civ.); - revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocari anterioare (art.8o2 si 920 C.civ.); - partajul de ascendent (art.794 si urm. C. civ.); - recunoasterea unui copil din afara casatoriei(art.48 si 57 C.fam.); - dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc. Asa fiind s-a pus intrebarea daca testamentul este un act juridic omogen sau este numai o forma sau un tipar pentru acte juridice de sine statatoare sub aspectul regimului lor juridic. S-a pornit mai ales de la prevederile legale privind recunoasterea filiatiei (art.48 alin.3 si art.57 alin.3 C. fam.) facuta prin testament, care este irevocabila in pofida faptului ca, asa cum s-a precizat, testamentul este esentialmente revocabil. S-a conchis ca aceste dispozitii legale nu constituie o derogare de la principiul revocabilitatii dispozitiilor testamentare ci o expresie a regulii ca in unitatea materiala a unui testament coexista, pastrindu-si caracterele juridice proprii, acte juridice de sine statatoare si cu efecte specifice 3. Pentru aceleasi ratiuni este posibil ca unele acte juridice din cuprinsul testamentului sa fie lovite de nulitate iar altele sa-si pastreze pe deplin valabilitatea4. Revocarea expresa a unor dispozitii testamentare
3A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 199 si urm. ;C. Statescu, op. cit. pag. 157;E. Poenaru Recunoasterea prin testament a copilului dinafara casatoriei, in Justitia Noua nr. 3/1956, pag. 463. 4A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1196/1956, in C. D. 1956, vol. I, pag. 35o-352.

55 facauta intr-un testament ulteiror va fi valabila chiar daca acest din urma testament nu se poate executa, de pilda din cauza incapacitatii legatrului, a renuntarii acestuia etc. intrucit vointa revocatorie a fost exprimata in mod valabil. Tot astfel dispozitiile din cuprinsul testamentului pot produce efcete la date diferite. Legatele de pilda, produc efecte la data deschiderii mostenirii pe cind recunoasterea de copil produce efcete de indata. S-a mai precizat ca si in ipoteza in care testamentul cuprinde numai legate actele juridice ssunt legatele iar nu testamentul, care este numai forma, tiparul care le cuprinde. Chiar si atunci cind testamentul cuprinde un singur legat, actul juridic este legatul si nu testamentul. In schimb, forma testamentara fiind comuna, viciile de forma se vor rasfringe asupra tuturor dispozitiilor a caror validitate este conditionata de validitatea testamantului5. Potrivit conceptiei care s-a impus rezulta ca testamentul este numai o forma juridica care imbraca acte juridice de natura diferita si cu efecte specifice. Definitia pe care legiuitorul o da in art.8o2 C.civ. vizeaza in realitate nu testamentul ci legatul ca act juridic principal din cuprinsul testamentului. In acelasi timp, caracterele juridice desprinse din defintia legiuitorului sunt aplicabile legatului precum si unor dispozitii testamentare ca exheredarilor si numirii de executor testamentar etc. dar nu sunt specifice altor acte juridice, ca bunoara recunoasterii de copil etc. In ce priveste interpretarea dispozitiilor din cuprinsul testamentului, care une ori pot fi obscure s-a precizat ca sunt aplicabile si in aceasta materie dispozitiile art.977-985 C.civ. privitoare la interpretarea contractelor 6. Astfel interpretarea dispozitiilor testamentare va trebui sa se faca, ca in dreptul comun potrivit intentiei reale a testatorului si nu dupa sensul literal al termenilor (art.977 C.civ.). Acesta intentie a testatorului urmeaza sa fie decelata pe cit posibil din chiar continutul testamentului si numai in mod subsidiar din imprejurari exterioare acestuia. In caz de indoilala clauza se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali, iar nu a legatarilor, facindu-se aplicarea dispozitiilor art.983, caci in acest caz debitorii sunt mostenitorii legali intrucit ei datoreaza plata legatelor. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta parte se considera ca succesiunea legala este regula iar cea testamentara exceptia, iar cine uzeaza de exceptie trebuie sa o faca de o maniera clara si neechivoca. Dar interpretarea trebuie facuta de asa maniera incit sa nu se anihileze regula potrivit careia cind o clauza est susceptibila de doua intelesuri ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar produce niciunul (art.978 C.civ.). Apoi interpretarea clauzelor testamentare trebuie sa se faca coroborat, unele prin altele cum spune legiuitorul (art.982 C. civ.). Sectiunea a II-a. Conditiile de validitate ale testamentului.
5A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 174. 6Idem, pag. 175.

56 1. Conditiile de fond. Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si unele specifice testamentelor. Astfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia actul, trebuie sa exprime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala (art.948 si urm. C.civ.). In cele ce urmeaza vom analiza aceste conditii sub aspectul specificitatii lor in cazul testamentului si in principal in privinta legatelor care privesc patrimniul lui de cujus. a)Capacitatea. In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune prin liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi prin testament. Potrivit art.856 C.civ. orice persoana este capabila de a face testament daca nu este oprita de lege. Capacitatea este, asadar, regula iar incapacitatea exceptia. Potrivit art.8o8 alin.2 C.civ. este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. Rezulta ca incapacitatile trebuie sa fie expres prevazute de legiuitor iar aceste prevederi legale sunt de stricta interpretare(exceptio este strictissime interpretationis). In aceeasi ordine de idei s-a precizat ca nimeni nu poate renunta in tot sau in parte la capacitatea de a dispune sau de a primi prin testament (art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954)7 In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate expres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei8. Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele: a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 16 ani de a dispune prin testament (art.8o6 C. civ.); b) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament decit de din ceea ce ar putea dispune ca major (art.8o7 C. civ.); c) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui sau;aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majoratului pina la predarea -primirea socotelilor. Este exceptat de la aceasta incapacitate minorul intre 16-18 ani care poate dispune in favoarea tutorelui sau cu conditia ca acesta din urma sa fie un ascendent al sau (art.8o9 C. civ.); d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub interdictie este lipsit de discernamint in momentul incheierii testamentului. Interzisul judecatoresc este incapabil de a dispune prin testament de vreme ce situatia sa este, potrivit art.147 C. fam., identica cu aceea a minorului sub 14 ani care potrivit art.8o6 C. civ. este incapabil de a dispune prin testament. In literatura
7Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1644/1956, in C. D. , 1956, vol. I. pag. 367. 8A se vedea, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura Sansa, Bucuresti, 1992, pag. 261.

57 juridica si practica judiciara a fost discutata insa situatia celui lipsit de discernamint fara a fi pus sub interdictie. Astfel s-a sustinut intr-o prima opinie ca lipsa discernamintului echivaleaza cu lipsa consimtamintului ceea ce duce la nulitatea absoluta a testamentului pentru lipsa acestul element esential al sau9. Intr-o a doua opinie s-a sustinut ca intr-o atare ipoteza interesul ocrotit este cel al dispunatorului iar sanctiunea nulitatii absolute ar putea leza tocmai acest interes astfel ca testamentul ar fi doar anulabil, lovit de nulitate relativa, care este sanctiunea fireasca in cazul nulitatilor de protectie. Asadar lipsa discernamintului, caz neprevazut in mod expres de lege, atrage incapacitatea celui aflat intr-o atare ipoteza de a face dispozitii testamentare, intrucit nu are puterea de a apreciere a efectelor manifestarii sale de vointa10. Persoana care lasa un legat trebuie sa aiba capacitatea de a dispune prin testament ceea ce inseamna ca va trebui sa se stabileasca daca testatorul a avut discernamint in momentul in care a intocmit actul juridic de ultima vointa11. Lipsa discernamintului, fie din cauza alienatiei sau debilitatii mintale sau datorata unor cauze vremelnice ca boala, hipnoza, somnambulismul folosirea stupefiantelor etc. trebuie sa fie dovedita neechivoc prin probe concludente intrucit ea se constituie intro incapacitate naturala, care nu este prevazuta expres de lege ca in cazul debilului mintal pus sub interdictie care creiaza o incapacitate legala si permanenta. 12 Oricum lipsa discernamintului nu poate fi considerata viciu de consimtamint, cum uneori s-a sustinut 13, caci, asa cum am aratat cu alt prilej14, nu numai ca lipsa discernamintului nu echivaleaza cu un viciu de consimtamint, dar ele chiar se exclud reciproc, intrucit daca discernamintul nu exista, lipsind vointa rationala, nu exista ce sa fie alterat prin eroare, dol sau violenta. Codul civil prin art.449, inainte ca acest text sa fi fost abrogat prin art.49 din Decretul nr.32/1954, nu permitea ca testamentul sa fie atacat pentru alienatie sau debilitate mintala decit in ipoteza in care interdictia testatorului era pronuntata sau cel putin ceruta in timpul vietii sale sau daca starea de dementa rezulta chiar din cuprinsul testamentului. In prezent aceste conditii nu se mai cer asfel ca lipsa discernamintului va putea fi invocata si15 dovedita in conditiile de mai sus. Incapacitatile de a dipune prin testament fiind, asa cum am aratat instituite in scop de protectie a testatorului si fiind sanctionate cu nulitaea relativa aceasta poate fi invocata doar de cel ocrotit sau de succesorii sai in drepturi. Actiunea judiciara
9A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 657/1974, in C. D. 1974, pag. 164. 10A se vedea, Alexandru Bacaci, Nulitatea testamentului pentru lipsa vointei ori pentru viciile ei, in R. R. D. nr. 7/1985, pag. 17-2o 11A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 438/1989, in Dreptul, nr. 1-2/199o, pag. 128 12A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 161;Alexandru Bacaci, loc. cit. supra. 13A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1998/1989, in Dreptul nr. 7/199o, pag. 66;M. Eliescu, loc. cit. supra. 14A se vedea, Alexandru Bacaci, loc. cit. supra.

58 care are un astfel de obiect este prescriptibila in conditiile Decr. nr. 167/1958 iar termenul de prescriptie incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii16, iar nu de la data intocmirii testamentului. Incapacitatile de a primi prin testament sunt incapacitati de folosinta si incapacitati de exercitiu. Incapacitatile de folosinta sunt incapacitati absolute de folosinta si incapacitati relative de folosinta. Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele; - incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data deschiderii succesiunii si a persoanelor juridice care nu au luat fiinta. Asa cum am vazut potrivit art. 8o8 alin. 2 C. civ. numai persoanele concepute la data mortii lui de cujus au capacitate de a primi prin testament de unde per a contrario deducem ca persoanele fizice neconcepute la aceasta data nu au capacitatea de a primi prin testament. In ce priveste persoanele juridice potrivit art.33 alin.1 si 2 din Decretul nr.31/1954, ele nu au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici legate decit de la data indeplinirii formalitatilor prevazute de teztele legale amintite. Potrivit art.33 alin.3 din acelasi act normativ persoanele juridice care nu au indeplinit formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca persoana juridica sa poata lua fiinta in mod valabil. - incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art.34 din Decretul nr.31/1954).17 Incapacitatile relative de folosinta sunt urmatoarele: - incapacitatea medicilor si farmacistilor care nu pot primi legate de la cel pe care l-au ingrijit in cursul ultimei boli de care acesta a decedat si cind liberalitatea s-a facut (art.81o alin.1 C. civ.). In ce-i priveste pe framacisti, s-a precizat 18, incapacitatea
15A se vedea, V. Economu, Nota, la sent. civ. Trib. Pop. rai. Sighisoara nr. 1856/1955 in Legalitatea Populara, nr. 7/1956, pag. 892;Trib. Reg. Brasov, dec. civ. Nr. 1228/1955, in Legalitatea Populara, nr. 8/1955, pag. 944;Trib. Supr. ccol. civ. Dec. nr. 1792/1956, in Legalitatea Populara nr. 8/1957, pag. 1oo1;Alexandru Bacaci, op. cit. pag. 17;I. Dobrin, C. Iacomin, Nota la dec. civ. Nr. 1624/1966 a Trib. Reg. Arges in R.R.D. nr. 5/1968, pag. 136. 16A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1558/1972, in C. D. , 1972, pag. 162-163. 17In literatura de specialitate s-a exprimat si parerea ca in ipotezele analizate mai sus ca incapacitati de a primi prin testment este in realitate vorba despre capacitatea succesorala ca o conditie generala a dreptului la mostenire, pe de o parte, iar pe de alta analizindu-se incapacitatea persoanei neconcepute si a persoanei juridice care nu a luat fiinta tot astfel ar trebui sa se analizeze si incapacitatea persoanei care nu mai exista la data deschiderii mostenirii, ori ele apartin problemei capacitatii succesorale in general . Oricum, se sustine, este impropriu sa se vorbeasca de incapacitatea persoanelor care nu exista caci ele nu sunt incapabile ci neexistind nu pot mosteni (art. 654 C. civ. ). A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 182. 18A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 826/1978, in Repertoriu . . . . , pa anii 1975-198o, pag. 141-142.

59 ii loveste numai pe aceia care si-au depasit atributiile de serviciu intrind in cadrul profesiunii medicilor prin efectuarea de tratamente specifice acestei din urma profesiuni in sensul ca prescriu si admnistreaza medicamente sau elibereaza medicamente fara prescriptie medicala. In schimb s-a spus, 19textul vizeaza si pe cei care practica ilegal medicina. Dispozitia ii priveste si pe preotii care au asistat pe testator sub aspect religios in cursul ultimei boli. (art.81o alin.3 C. civ.). Incapacitatea medicilor si farmacistilor se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie astfel ca nu se poate admite dovada contrara in sensul ca, bunaoara, medicul nu a abuzat de influienta sa asupra bolnavului si ca deci acesta a actionat cu o vointa libera si neviciata20. Ceea ce intereseaza din aceasta perspectiva este nu atit calitatea de medic sau farmacist ci asistenta cu carcater de continuitate sau repetat acordata bolnavului in aceasta calitate 21. De la interdictia de a primi prin testament sunt exceptate legatele cu titlu particular, cu caracter remuneratoriu daca se apreciaza ca sunt potrivit cu starea materiala a testatorului si cu serviciile prestate de catre legatar. Daca legatarul este ruda cu testatorul pina la gradul IV inclusiv, sunt permise si legatele universale cu exceptia situatiei cind legetarul este ruda colaterala iar testatorul are succesibili in linie dreapta. Se recunoaste ca valabil chiar legatul facut medicului curant de catre bolnavul, care este sotul sau, cu conditia incheierii casatoriei inainte de ultima boala22. - incapacitatea ofiterilor de marina, care potrivit art.833 C. civ. nu pot primi legate de la calatorii aflati la bordul navelor in cursul calatoriilor maritime, daca nu sunt rude cu testaorul. Aceasta incapacitate se bazeaza pe o prezumtie absoluta de abuz de influienta. Exceptia instituita de art.833 C. civ. pentru rudele testatorului nu se limiteaza la rudele de gradul IV si poate fi in linie directa si colaterala23 - incapacitatea tutorelui de a primi prin testament de la minorul aflat sub ocrotirea sa (art.8o9 C. civ.) Aceste incapacitati afecteaza capacitatea de folosinta a persoanelor vizate de textele legale ceea ce inseamna ca nerespectarea lor duce la sanctiunea nulitatii absolute care poate fi invocta de orice persoana interesata24. Dispozitiile testamentare in favoarea unor persoana incapabile de a primi simulate prin acte oneroase sau interpunere de persoane sunt si ele lovite de nulitate
19M. Eliescu, op. cit. pag. 167. 20A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 1969, pag. 155-16o 21Ibidem. 22A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 168. 23Fr. Deak, op. cit. pag. 184. 24A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979, in C. D. 1979, pag. 125

60 potrivit art.812 C. civ. In aliniatul 2 al textului legiuitorul prevede ca sunt reputate ca persoane interpuse tatal si mama, copiii si descendentii si sotul persoanei incapabile. Incapacitatile de exercitiu. Minorii si interzisii lipsiti de capacitate de exercitiu nu pot accepta liberalitatile decit prin reprezentantii lor legali intrucit un astfel de act depaseste sfera actelor de admnistrare (art.11 din Decretul nr.31/1954 si art.147 C. fam.). Minorii cu capacitate de exercitiu restrinsa vor putea accepta liberalitatile cu incuviintarea prealabila a ocrotitorilor legali (art.9 din Decretul nr.31/1954). In toate cazurile este necesara si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (art.129 alin.2, art.133 alin.2 si art.147 C. fam. Codul civil, in art.815 contine in aceasta privinta o dispozitie derogatorie in sensul ca acceptarea liberalitatilor facute minorilor se poate realiza nu numai de catre reprezentantii legali ai acestora -parintii si tutorii - ci si de catre orice ascendent al lor25 . Nerespectarea acestor norme legale atrage sanctiunea nulitatii relative, fiind vorb de o nulitate de protectie a minorilor si interzisilor. b) Consimtamintul. Pentru validitatea oricarui act juridic, si deci si a testamentului, se cere ca la baza lui sa exista o vointa libera si nealterata de vreun viciu, cum sunt eroarea, dolul sau violenta. Absenta consimtamintului, sau mai exact spus in cazul testamentului, a manifestarii unilaterale de vointa atrage sanctiunea nulitatii absolute, caci lipseste unul din elementele esentiale ale actului juridic. In privinta viciilor de consimtamint sunt aplicabile regulile din materia dreptului comun26, existind unele particularitati la care ne vom referi in cele ce urmeaza. Potrivit art.953 C. civ. consimtamintul este nevalabil atunci cind este afectat de eroare, violenta sau dol. In aceasta materie prezinta elemente specifice dolul sub forma captatiei si sugestiei27. Sugestia consta in folosirea unor mijloace tendentioase si oculte in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideia de a face o liberalitate, pe care altfel, din proprie initiativa, nu ar fi facut-o28. Captatia consta in folosirea unor
25A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 169. . 26A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979, in C. D. 1979, pag. 126;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1160/1992, in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 145-148. , 27A se vedea pentru amanunte, Alexandru Bacaci, op. cit. pag. 17 28A se vedea, M. Eliscu, op. cit. pag. 178-179;Dan Chirica, op. cit. 76-78;Fr. Deak, op. cit. pag. 186-187;Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 2o-23;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979 cit. supra. ;dec. nr. 1917/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 213;dec. nr. 953/1978 in Repertoriu. . . , pe anii 1975-198o, pag. 141;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2447/1991, in Dreptul nr. 7/1992, pag. 78-79.

61 manopere dolosive si mijloace frauduloase in scopul de a cistiga increderea dispunatorului pentru a-i capta buna credinta si a-l determina sa o gratifice prin testament, fie pe sine sau pe o terta persoana. Prin sugestie, asadar, se urmareste nasterea ideii in cugetul dispunatorului de face o liberalitate, iar prin captatie se directioneaza hotarirea indusa de a gratifica o anumita persoana in mod concret. In cazul captatiei se folosesc mijloace mai dure ca indepartarea rudelor testatorului, a prietenilor apropiati, interceptarea corespondentei creiarea unei aparente de dependenta totala a dispunatorului aflat in stare de boala, de persoana celui care solicita liberalitatea, pe cind in cazul sugestiei mijloacele sunt mai subtile si mai isidioase, ca specularea unor sentimente, afirmatii mincinoase la adresa unor mostenitori legali etc. Pe cit de frecvente in practica astfel de mijloace pe atit de greu de dovedit. Oricum, cele doua forme specifice ale dolului in aceasta materie vor trebui probate ca atare trebuind evident sa nu fie confundate cu adevaratele manifestari de compasiune si manifestari de intrajutorare fireasca intre semeni care nu au la baza intentia frauduloasa de sugestie si captatie. Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a testamentului. Anularea testamentului nu este insa posibila in acelasi timp pentru lipsa discernamintului si pentru captatie si sugestie, cele doua cauze de nulitate excluzindu-se reciproc.29 Avind in vedere continutul complex al testamentului, care, asa cum am aratat, poate cuprinde acte juridice de sinestatatoare este posibil ca viciul de vointa sa afecteze unele dispozitii testamentare iar altele sa fie perfect valabile. Lipsa discernamintului duce la nulitatea testamentului in integralitatea sa, caci nu este de conceput ca discernamintul sa existe in privinta unor dispozitii testamentare si sa lipseasca in cazul altora, viciul de consimtamint putind insa afecta numai partial testamentul. Instanta de judecata va trebui sa deceleze, asadar, existenta viciului de consimtamint si influienta acestuia asupra continutului testamentului. Actiunea in anulare pentru vicii de consimtamint este prescriptibila potrivit dreptului comun, iar termenul de prescriptie incepe sa curga de la moartea testatorului si nu de la data testamentului30. c) Obiectul. Pe linga conditiile privind capacitatea si consimtamintul analizate mai sus, peeentru validitatea testamentului se cere ca acesta sa aiba un obiect dterminat sau determinabil si in acelasi timp licit. Precizarile care le-am facut mai sus privind valabilitatea unora dintre dispozitiile testamentare in timp ce altele ar fi nule, data fiind complexitatea cuprinsului testamentului sunt valabile si in ce priveste obiectul testamentului si cum
29A se vedea, Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 22. 30A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1558/1972, in C. D. 1972, pag. 161

62 vom vedea si in ce priveste cauza acestuia. La fel ca la conventii in general, bunurile ce formeaza obiectul legatelor din cuprinsul testamentului trebuie sa se afle in circuitul civil (art.963 C. civ.). Prin Legile nr.58/1974 si nr.59/1974 terenurile nu puteau forma obiect al actelor juridice inter vivos dar nici pentru cauza de moarte. Ele puteau fi transmise numai pe calea mostenirii legale. Legatele avind ca obiect terenuri, chiar daca tstamentul a fost redactat cit timp aceste acte normative au fost in vigoare, ca urmare a abrogarii lor, au devenit valabile daca succesiunea s-a deschis ulterior, caci momentul in functie de care se apreciaza valabili tatea dispozitiilor tstamentare este acela al deschiderii succesiunii.31 Pot forma obiect al legatelor si bunurile viitoare, care nu exista in momentul redactarii testamentului si nici chiar in momentul deschiderii succesiunii. Dar bunuri dintr-o mostenire nedeschisa nu pot forma obiect al dispozitiilor testamentare, chiar daca acea mostenire s-ar deschide inainte de moartea testatorului caci astfel de dispozitii ar constitui pacte asupra unei succesiuni viitoare care sunt lovite de nulitate absoluta. Se poate testa si bunul altuia printr-un legat cu titlu particular cu conditia ca testaorul sa fie in cunostinta de cauza, adica sa stie ca bunul nu-i apartine, altfel legatul fiind lovit de nulitate absoluta (art.9o6-907 C. civ.). b) Cauza. Cauza dispozitiilor testamentare trebuie sa fie licita si morala. Dispozitiile legale din materia conventiilor (art.948, 966-968 C.civ.) se aplica de altfel si actelor juridice unilaterale asadar, si dispozitiilor testamentare. Cauza constituie motivul determinant si impulsiv al testamentului fiind diferit de la caz la caz. 32Determinat de acest motiv testatorul isi prefigureaza un scop pe care urmareste sa-l realizeze prin dispozitia testamentara. Sub acest aspect intereseaza nu numai scopul imediat sau cauza proxima care este invariabil la toate liberalitatile testamentare, acel animus testandi ci si cauza concreta si variabila de la caz la caz, cum am spus. Numai daca ambele sunt licite si morale putem vorbi de un testament valabil. Drept cauza imorala a fost determinata inceperea ori mentinerea concubinajului sau remunerarea intretinerii de relatii sexuale33. O cauza falsa s-a retinut a fi nasterea unui copil postum al testaorului cu conditia ca testatorul sa fi ignorat sarcina femeii si se dovedeste ca daca ar fi fost in cunostinta de cauza nu ar fi facut testamentul.
31A se vedea, Dan Chirica, op. cit. pag. 87;Fr. Deak, op. cit. pag. 189. 32A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 183-184. 33A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 144/1983, in R. R. D. nr. 2/1984, pag. 1o4; Trib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 1219/1983, in R. R. D. nr. 5/1984, pag. 59. A se vedea si M. Eliescu, op. cit. pag. 185.

63 Validitatea sau nevaliditatea cauzei, cu toate ca efectele dispozitiei testamentare sa produc la deschiderea mostenirii, se raporteaza la momentul redactarii testamentului, caci atunci testaorul si-a prefigurat scopul determinat de un anume motiv sau altul care trebuie cercetat, in caz ca se pune problema de organul de justitie. Sarcina probei revine evident celui care invoca nevaliditatea cauzei, iar catre acest sfirsit sunt admise orice mijloace de proba. 2. Conditii de forma. Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn. Pentru a fi valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care vointa testatorului trebuie sa se exprime pentru a putea produce efecte juridice. Ca in toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legiuitorul, prin ele, cauta sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in vedere efectele sale de mare importanta . Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, in acest mod se inlatura indoiala asupra manifestarii de vointa a defunctului si se asigura certitudinea in privinta continutului acestor dispozitii. In dreptul nostru testamentul verbal, sau nuncupativ nu este permis. In aceeasi ordine de idei trebuie subliniat ca in dreptul nostru devolutiunea testamentara este privita ca exceptia de la regula, care este aceea a devolutiunii legale, iar atunci dispozitile defunctului trebuia, prin formele prefigurate de legiuitor, sa fie neechivoce si sa exprime cu fidelitate manifestarea de vointa a testatorului. Acestea sunt, asadar, ratiunile pentru care ad validitatem testamentul trebuie sa respecte formele prescrise de legiuitor. De principiu lipsa formei ceruta de lege este sanctionata cu nulitatea absoluta a testamen tului (art.886 C. civ.). Legiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de testament, ca testamentul auteeentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic si forme extraordinare cum sunt testamente privilegiate. Daca primele forme sunt cele de care testatorul poate uza liber in conditii normale, cele privilegiate se pot incheia numai in conditii exceptionale si sunt obligatorii, testatorul neputind opta in astfel de conditii pentru o forma testamentara ordinara. Asa cum am precizat, indiferent de felul testamentului forma scrisa este obligatorie ad validitatem. Lipsa testamentului in forma scrisa determinata de legiuitor duce la imposibilitatea dovedirii lui, chiar in ipoteza in care testatorul nu a putut testa din cauza de forta majora sau a fost impiedecat de o terta persoana. Aceeasi este situatia chiar in ipoteza in care se dovedeste ca defunctul si-a exprimat vointa oral sau prin aprobarea unui proiect de testament nesemnat34 In practica judicira si in doctrina s-a pus problema soartei unui testament valabil redactat de defunct dar care a fost distrus sau a disparut dintr-un caz de forta majora sau datoruta faptei unui tert. Se deosebesc doua situatii: - prima este aceea in care testamentul a fost distrus in timpul vietii defunctului fie de catre acesta, fie de catre un tert sau din cauza de forta majora, in aceste din
34A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 244.

64 urma doua ipoteza cu stiinta testatorului, cind aceasta imprejurare echivaleaza cu revocarea testamentului. Legatarii nu vor mai fi primiti sa dovedeasca existenta, validitatea si cuprinsul testamentului astfel distrus; - a doua este aceea in care testamentul valabil incheiat a fost distrus sau dosit dupa moartea testatorului sau in timpul vietii acestuia, dar fara stirea lui, de catre un tert sau din cauza de forta majora, cind se admite aplicarea prevederilor art.1198 C. civ. in sesnul ca se va putea dovedi prin orice mijloc de proba existenta inscrisului si cuprinsul sau. Intr-o atare ipoteza vor trebui dovedite existenta testamentului distrus, faptul distrugerii sale, continutul testamentului si respectarea regulilor de fond si forma pentru validitatea acestuia35. Cind aactiunea a fost intentata chiar impotriva celui care a distrus sau dosit testamentul respectarea regulilor impuse pentru testament se prezuma pina la dovada contrara care va trebui facuta de catre pirit. Interzicerea testamentului conjunctiv. Potrivit art.857 C. civ. doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane. Asadar, testamentul conjunctiv este prohibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigurarea libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si revocabil al testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un caracter contractual. Un astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza una in favoarea celeilalte, va fi nul absolut36. Testamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe persoane testeaza pe aceeasi coala de hirtie, daca dispozitiile testamentare sunt distincte exprimind fiecare vointa unei singure persoane. Testamentul este conjunctiv numai daca ca act juridic este o opera comuna a doua sau mai multe persoane. Nu credem nici noi insa ca ar fi admis ca doua persoane sa poata face doua testamente cu dispozitii mutuale si corelative si cu clauza ca revocarea unuia va atrage si revocarea celuilalt daca sunt facute prin doua acte distincte material. Intr-adevar intr-o atare ipoteza se contravine caracterului unilateral si revocabil al testamentului, ori art.857 C.civ. tocmai aceste caractere le ocroteste.37 In fine, oprirea testamentului conjunctiv a fost privita neunitar in doctrina si practica judecatoresca. Intr-o opinie s-a considerat ca aceasta prohibitie este o conditie de forma38, iar intr-o alta opinie ea este o adevarata conditie de fond39. Impartasim aceasta de a doua opinie caci in adevar, cu toate ca art.857 C. civ.
35A se vedea, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 498-499;C. Hamangiu I. RosettiBalanescu, Al. Baicoianu, Tratat de Drept civil roman, Vol. III. , Bucuresti, 1928, pag. 83o-831;C. Statescu, op. cit. pag. 17o;Trib. reg. Suceava, dec, civ. nr. 535/1956, in Justitia Noua, nr. 8/1956, pag. 1517;Trib. Jud. Brasov, dec. nr. 1515/1984, in R. R. D. nr. 8/1985, pag. 7o;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 237/1978, in C. D. 1978, pag. 127. 36In practica s-au intilnit situatii cind sotii si-au facut reciproc testament sau ambii au dispus in favoarea copiilor. Irevocabilitatea unor astfel de dispozitii testamentare nu se poate asigura, asadar, pe aceasta cale. 37A se vedea, Dan Chirica, op. cit. pag. 91. Contra Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 494, M. Eliescu, op. cit. pag. 246;Fr. Deak. op. cit. pag. 195.

65 este situat in Codul Civil in sectiunea intitulata reguli generale pentru forma testamentelor , noi insine abordind problema la conditiile de forma ale testamentului, ea apare ca o regula de fond si nu una de forma. Asa cum am aratat aceasta prohibitie are menirea de a asigura caracterul unilateral si revocabilitatea dispozitiilor testamentare, ori aceste caracteristici tin de esenta testamentului si nu de forma acestuia40. Problema are certe consecite practice. Daca consideram interdictia ca o conditie de forma atunci ea este supusa regulii tempus regit actum, iar daca o consideram una de fond testamentul incheiat sub imperiul unor legi anterioare care nu prohibeau testamentul conjunctiv, nu produce efecte daca succesiunea s-a deschis sub imperiul Codului Civil in vigoare. La fel, daca prohibitia instituita de art.857 C. civ. este una de forma, in dreptul international privat, potrivit regulii locus regit actum testamentul conjunctiv redactat de doi romani intr-o tara in care nu exista o astfel de prohibitie este valabil si va produce efecte in tara noastra. Sanctiunea care intervine potrivit art.866 C. civ. pentru nerespectarea conditiilor de forma instituite de legiuitor-fie a celor generale pentru toate testamentele, fie a celor cerute special pentru fiecare fel de testament-este nulitatea absoluta. In practica judecatoreasca s-au admis anumite atenuari ale acestei sanctiuni. Astfel: - un testament nul ca testament autentic sau secret poate fi valabil ca testament olograf; - testamentul nul pentru vicii de forma da nastere la o obligatie morala pentru mostenitori de unde deriva unele consecite:aceasta obligatie morala se constituie intro cauza valabila pentru o noua obligatie juridica pe care mostenitorii si-ar asuma-o printr-un act juridic separat;executarea voluntara si in cunostinta de cauza cu privire la caracterul ei moral nu da dreptul la restituirea prestaiilor executate; executarea voluntara si in cunostinta de cauza a acestei obligatii este o plata si nu o donatie41. - practica judicira a extins aplicarea prevederilor art.1167 alin.3, privitoare la donatii si la testamentele nule pentru vicii de forma. S-a judecat in sensul ca nulitatea, desi absoluta a testamentului, poate fi inlaturata prin confirmare, daca mostenitorii, dupa moartea testatorului, executa voluntar si in cunostinta de cauza testamentul nul pentru vicii de forma42. Intrucit, asa cum am vazut, in cuprinsul tstamentului se pot include acte
38A se vedea, M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, 1921, pag. 349;M. Eliescu, op. cit. pag. 432;D. Macovei, op. cit. pag. 74 39A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 11;I. Rosetti -Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 494; B. Diamant, Nota la sent. civ. nr. 1579/1955 a Trib. Pop. rai. Gura Humorului, in Justitia Noua, nr. 2/1956, pag. 366-367;Dan Chirica, op. cit. pag. 90-91. 40Dan Chirica, loc. cit, supra. 41A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 246 si urm. ;C. Statescu, op. cit. pag. 171. 42Apud, C. Statescu, loc. cit. supra.

66 juridice de naturi diferite, sanctiunea nulitatii pentru vicii de forma nu vizeaza acele acte juridice care pot fi efectuate, si in alta forma decit cea testamentara. Asa, bunaoara, recunoasterea unui copil printr-un testament autentic, care este lovit de nulitate, fiind conjunctiv, va fi considerata valabila caci este facuta prin act autentic. Sau testamentele autentice sau mistice, nule pentru vicii de forma, vor fi valabile ca testamente olografe daca sunt scrise in intregime, datate si semnata de catrea testator, aplicindu-se principiul conversiunii actelor juridice.43 Toate acestea sunt derogari de la pricipiul ca ceea ce este nul nu produce nici un efect (guod nullum este nullum producit efectum). Actiunea in constatarea nulitatii absolute a testamentului pentru vicii de forma este supusa prescriptiei in conditiile generale ale Decretului nr.167/1958, nulitatea putind fi invocata si pe cale de exceptie. CAPITOLUL II FELURILE TESTAMENTULUI Sectiunea a I-a. Testamentele ordinare. Consideratii generale. Pentru validitatea testamentului in general se cer anumite conditii de forma caci el este, asa cum am vazut, un act juridic solemn. Inafara acestor conditii generale cercetate de noi mai sus, legiuitorul impune anumite forme speciale pentru fiecare fel de testament, in functie de care, de altfel, testamentele sunt clasificate. Exista din acest punct de vedere trei categorii de testamente: - testamente ordinare sau obisnuite, care se incheie in conditii de normalitate. Acestea sunt:testamentul olograf, testamentul autentic si testamentul secret sau mistic; - testamente privilegiate sau extraordinare, care se incheie in anumite imprejurari exceptionale. Acestea sunt:testamentul militarilor, testamentul facut in timp de boala contagioasa si testamentul maritim; - forme simplificate de testament, permise special de legiuitor, ca cele care privesc depozite de bani potrivit unor reglementari speciale sau cele ale cetatenilor romani aflati in strainatate. In privinta acestor forme testamentare sub aspectul eficientei lor juridice nu se poate vorbi de o ierarhie caci au valoare juridica egala. Functioneaza, asadar, principiul echivalentei formelor testamentare. Nu mai putin insa forta lor probanta este diferita. Dupa ce s-a dovedit insa existenta testamentului in forma prescrisa de legiuitor efectul lor juridic este acelasi, oricare ar fi forma pe care o imbrac. 1. Testamentul olograf.
43A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 247.

67 Codul civil prevede in art.859 ca :Testamentul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot, datat si subsemnat de mina testatorului. Denumirea lui vine de la cuvintele grecesti holos, care inseamna intreg, total si grapfos care inseamna a scrie. Din formularea data de legiuitor vom retine, asadar, ca nu orice scriere olografa, chiar avind ca obiect transmisiunea bunurilor dupa moartea celui ce lasa mostenirea va putea fi considerata testament olograf ci numai aceea care va fi scrisa intergral, semnata si datata de mina testatorului. Estea aceasta o solemnitate ceruta de lege ad validitatem si nu ad probationem, altfel intervenind sanctiunea reglementata de art. 886 C. civ. Lipsa oricareia din cele trei conditii va duce la nevalabilitatea testamentului, caci ele se cer a fi indeplinite cumulativ44. Ca avantaje ale acestui testament se specifica acela ca este simplu si accesibil oricarei persoane care stie sa scrie;poate fi redactat oricind si oriunde si fara nevoia participarii unor persoane straine asigurindu-se astfel secretul sau. Apoi, data fiind simplitatea formei sale, nu necesita cheltuieli pentru intocmirea sa. Dar tocmai din simplitatea formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale sale. Astfel, el poate fi usor sustras sau distrus, dupa moartea testatorului sau in timpul vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia vointei testaorului impotriva unor influiente straine si abuzzive sub forma captatiei sau sugestiei sau chiar a violentei din partea celor interesati. Tot din cauza simplitatii sale el poate fi usor falsificat precum poate fi mai usor contestat decit celelalte forme de testament. In alta ordine de idei el poate cuprinde formulari confuze sau contradictorii din care este greu sa se deduca adevarata vointa a testatorului45. Asa cum rezulta din textul legal, pentru validitatea testamentului olograf se cer a fi indeplinite trei conditii, cumulativ:scrierea lui in intregime de mina testatorului; datarea lui de catre testator si semnarea lui de catrea acesta. Prima conditie :testamentul sa fie scris in intregime de catre testator. Nu este valabil testamentul scris la masina de scris sau la calculator chiar daca este semnat de catre testator sau chiar daca cuprinde mentiunea ca reprezinta ultima sa vointa. Prin inpunerea acestei conditii de a fi scris in intregime de mina testatorului legiuitorul previne eventualele fraude si in caz de contestatie ca testamentul provine de la defunct da posibilitatea verificarii de scripte prin expertize de specilalitate. Scrierea se poate realiza prin orice mijloace, (cu cerneala, cu creion, cu pasta, cu creta, vopsea, carbune etc.) si pe orice material (pe hirtie, pe pinza, pe lemn, material plastic, sticla etc.); prin orice scriere (cu caractere de tipar sau de mina, stenografie); in orice limba cunoscuta de catre testator (chiar si intr-o limba moarta ca limba latina) pe un suport material sau mai multe(de pilda pe o singura foaie sau
44A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 14o9/1992, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992, pag. 13o133. 45Nu e mai putin adevarat ca si sablonizarea prin folosirea unor formule standard intruduse mecanic de catre un redactor de specialitate pot duce la fasificarea adevaratei vointe a testatorului, greu apoi de decelat de catre cei chemati a interpreta continutul testamentului, in lumina vointei reale a testatorului.

68 mai multe, cu conditia in acest caz sa existe o legatura materiala sau intelectuala intre ele pentru a constitui un act unitar. Se accepta scrierea pe etape a testamentului, nefiind nevoie nici de formule sacramentale si nici de titulatura ca atare de testament sau testament olograf. Se cere doar ca testamentul sa reprezinte ultima vointa a defunctului46. In cazul in care testamentul prezinta stersaturi, adaugiri sau chiar modificari dar facute de mina testatorului, fie cu prilejul intocmirii acestuia, fie ulterior, s-a apreciat ca testamentul ramine valabil chiar daca adaaugirile, stersaturile etc. nu sunt semnate si datate de catre acesta cu conditia ca ele sa fie simple corecturi sau interpretari ale dispozitiilor initiale. Daca insa este vorba de dispozitii noi, sau se inlatura unele dispozitii anterioare care duc la modificarea continutului testamentului s-a considerat ca este vorba de un nou testament si trebuie scrise, semnate si datate de mina testatorului.47 S-a admis si imprejurarea ca testatorul poate fi ajutat de un tert la redactarea testamentului, sau ca in caz de boala si batrinete sa-i dea chiar un ajutor fizic la realizarea scrierii sprijinindu-i mina . Problema este insa ca prin acest ajutor sa nu se vicieze vointa testaorului, iar asitenta de catre un tert sa fie pur tehnica48. Atunci cind testatorul nu a fost decit un instrument pasiv de exprimare a vointei altei persoane testamentul este lovit de nulitate. In legatura cu ipoteza cind in cuprinsul testamentului apare o scriitura straina se impun unele precizari. Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului iar adausurile nu fac ccorp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament olograf intrucit nu exista indicii ca s-a adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a testaorului, indiferent ca acesta cunoscut sau nu existenta scriiturii straine. Daca scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia trebuie facuta distinctia intre doua situatii: - daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta acestuia, testamentul va fi nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre testator; - daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi valabil intrucit nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa cele scrise de catre tert nu vor fi luate in considerare. A doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. Data testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rind, in functie de data redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea capacitatea de a testa. In al doilea rind, in cazul testamentelor succesive, cu dispozitii
46A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 2o4. 47A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 2o9;C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, op. cit. pag. 836-837. 48A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1409/1992, in Deciziile C. S. J. 1990-1992, pag. 132. ;M. Eliescu, op. cit. pag. 2o8;Fr. Deak, op. cit. pag. 2o5:I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu op. cit. pag. 5o4.

69 contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi avute in vedere tinind cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului produce efecte, revocind dispozitiile anterioare. Codul civil nu cuprinde dispozitii in legatura cu modul in care trebuie datat testamentul. Se admite insa ca ceea ce este important e faptul ca data sa fie scrisa de mina testaorului. Nu are importanta locul unde este inserata, desi de regula este plasata la sfirsitul actului;ea poate sa fie insa inserata la inceputul actului sau in cuprinsul sau, ceea ce este necesar e faptul de a se putea intelege ca data se refera la intregul act. Data trebuie indicata prin precizarea zilei, lunii si a anului cind testamentul a fost redactat, ea putind fi scrisa in cifre sau in litere. Se considera ca este valabil precizata si cind se face numai referire la o sarbatoare a carei data poate fi cu certitudine stabilita (bunaoara Craciun 2ooo). Ora si locul intocmirii testamentului nu sunt necesare. In caz de nevoie aceste elemente se vor putea dovedi prin orice mijloc de proba. Nerespactarea acestor reguli in privinta datei, iar aceasta scrisa de testator este un element esential de forma a testamentului olograf, duce in mod logic la sanctiunea nulitatii absolute.49 Avind in vedere insa ca data nu are o importanta in sine ci ca element probatoriu privitor la capacitatea sau libertatea de vointa a testatorului 50 s-au propus solutii de atenuare a rigorilor acestei sanctiuni pentru salvarea eficacitatii testamentului permitindu-se uneori stabilirea, intregirea sau rectificarea datei testamentului pe baza unor elemente intrinseci sau extrinseci testamentului. Mai multe ipoteze pot sa apara. Astfel lipsa completa a datei testamentului atrage dupa sine nulitatea absoluta a acestuia51. Daca data este inexacta sau incompleta datorita unor erori involuntare se admite ca testamentul va fi conssiderat valabil daca data se va putea stabili corect cu elemnete din cuprinsul testamentului 52 sau completate cu elemente dinafara acestuia53. In caz contrar testamentul va fi nul.
49S-a sustinut si parerea ca lipsa datei ar fi sanctionata cu nulitatea relativa intrucit dispozitiile art. 859 C. civ. au fost edictate pentru ocrotirea intereselor testatorului. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2841/1974 cu Nota critica de Gh. D. Dimitrescu si Nota aprobativa de O. Gheorghiu, in R. R. D. nr. 11/1975, pag. 47. Afirmatia ca prin art. 859 C. civ. se apara numai interesele testatorului nu sunt exacte caci se ocrotesc si interesele mostenitorilor care pot in functie de aceasta sa dovedesca, bunaoara, ca testamentul este fals sau ca la data redactarii lui testatorul nu avea discernamint etc. 50A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 365;Fr. Deak, op. cit. pag. 2o7. 51In acelasi sens a se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 161;Dan Chirica, op. cit. pag. 99. In sensul ca si absenta totala a datei ar putea fi suplinita in ipoteza ca cel interesat in mentinerea ca valabil a tstamentului resuseste sa faca dovada datei, fie cu mijloace intrinseci acestuia sau chiar cu ajutorul elementelor extrinseci care insa isi gasesc principiul si radacina in elementele intrinseci cu care se coroboreaza, a se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 838-84o;M. Eliescu, op. cit. pag. 2o9-211;Fr. Deak, op. cit. pag. 2o7. 52C. Statescu, op. cit. pag. 161. 53Dan Chirica, op. cit. pag. 99, Fr. Deak, op. cit. pag. 2o7.

70 In cazul in care data este falsa, si acest lucru s-a realizat in mod intentionat de catre testator, testamentul va fi nul, indiferent daca falsitatea datei se datoreaza unei fraude sau nu. Cind s-a urmarit fraudarea legii, proba falsitatii datei se va putea face nu numai cu elemente intrinseci testamentului ci si cu elemente dinafara acestuia. Daca insa prin indicarea unei date false nu s-a urmarit fraudarea legii se admite numai proba intrinseca, adica cu elemente din cuprinsul testamentului. In toate ipotezele cind testamentul are data se prezuma ca ea este reala admitindu-se insa proba contrara. A treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea acestuia de catre testator. Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau recunoaste ca ii exprima vointa si il insuseste ca atare si de asemenea faptul ca actul a fost incheiat in forma definitiva. Altfel se poate crede ca este vorba de un proiect lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator ca exprimind vointa sa. Legea nu prevede conditiile in care trebuie executata semnatura. Se admite ca ea nu trebuie neaparat sa cuprinde numele si prenumele testatorului, fiind suficienta semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a sigiliului. Se considera ca este nul testamentul care in locul semnaturii are pus degetul testatorului54. Cei care in mod obisnuit folosesc un pseudonim pot semna cu acesta testamentul. In ce priveste locul semnaturii, daca in mod curent aceasta se afla la sfirsitul actului, se admite ca ea poate sa fie asezata si la inceputul acestuia sau in cuprinsul sau cu conditia sa rezulte ca testatorul si-a insusit continutul intreg al testamentului si ca acesta reprezinta expresia vointei sale libere, chiar daca, de pilda, testamentul este scris pe mai multe foi de hirtie. Semnatura de pe plicul in care a se afla testamentul sa considerat ca nu este valabila55 caci intr-adevar cei interesati ar putea introduce in el un act care sa nu reprezinte vointa testatorului56. Cele trei elemente obligatorii ale testamentului trebuie sa reprezinte un tot unitar caci numai impreuna dau intreaga masura a acestui act juridic asa cum legiuitorul l-a gindit. Codul civil prevede in art.892 ca testamentul olograf si cel mistic inainte de a fi pus in executare trebuie sa fie prezentat unui notar public de la locul deschiderii mostenirii pentru ca acesta sa constate prin proces verbal deschiderea lui si starea lui materiala, iar apoi se va pastra la biroul natarial respectiv. Textul nu se mai aplica,
54A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 242o/1955, in C. D. 1955, vol. I, pag. 199. 55A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 212;D. Chirica op. cit. pag. 1oo-1o1;D. Macovei op. cit. pag. 78. 56A se vedea pentru solutia valabilitatii semnaturii pe plic, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 5o8;iar pentru o solutie in sensul ca semnatura de pe plic poate fi considerata valabila numai daca intre ea si continutul plicului se poate stabili o legatura indisolubila, a se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 2o9.

71 caci legea nu prevede nici o sanctiune pentru nerespectarea lui, iar testamentul va putea fi prezentat, si va avea eficienta, chiar daca va fi prezentat numai instantei de judecata cu prilejul judecarii actiunii succesorale. De altfel Legea nr.36/1995 prevede in art.71 alin.5 ca doar testamentul, indiferent de forma lui, gasit cu prilejul inventarierii bunurilor succesorale se semneaza spre neschimbare si se pastreaza in depozit la biroul notarului public. Cind testamentul se prezinta notarului public cu prilejul desbaterii succesorale necontencioase se deschide si se intocmeste un proces verbal care constata starea lui materiala (art.76 alin.2). Forta probanta a testamentului olograf rezulta din caracterul sau de inscris sub semnatura privata chiar daca el este supus formalitatilor pe care le-am vazutIn aceasta privinta se face deosebire intre forta probanta a scriiturii si semnaturii pe de o parte si cea a datei testamentului pe de alta parte. Daca cei carora li se opune scriitura si semnatura testamentului le contesta potrivit art.1176 C. civ. Sarcina dovedirii ca testamentul provine si este semnat de catre testator revine celor care-l invoca dupa principiul de drept comun potrivit caruia cel ce pretinde un drept trebuie sa-l dovedeasca. Aici legatarii care pretind un drept impotriva mostenitorilor legali au sarcina probei57iar potrivit art.1178 C. civ. instanta la cererea lor va ordona verificarea actului, potrivit procedurii reglementate de art.177-184 C. pr. civ. privitoare la verificarea de scripte.58 In ce priveste data testamentului olograf, prin derogare de la dreptul comun, daca scriitura si semnatura au fost recunoscute de catre cei carora li se opune sau prin verficarea de scripte s-a dovedit ca apartin testatorului se considera ca cea indicata are valoare de data certa fara a se mai urma procedura reglementata de art.1182 C. civ. Daca data este contestata totusi cel care o contesta are sarcina probei si nu cel care intelege sa invoce testamentul. Avind in vedere caracterul de solemnitate al datei cuprinse in testament cel care o contesta nu o va putea combate decit prin elemente intrinseci testamentului cu exceptia fraudei sau a lipsei de discernamint a testatorului care pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, asadar, chiar extrinseci testamentului. 2. Testamentul autentic. Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.86o C. civ. si art.65 din Legea nr.36/1995) este auteentifiat de notarul public. Codul civil prevedea in art.861863 o procedura speciala de autentificare a tstamentelor, derogatorie de la dreptul comun. Prin Legea nr.358/1944 aceste texte legale au fost abrogate astfel ca
57A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 292/1952, in C. D. , 1952-1954, vol. I, pag. 113115;Trib. reg. Arad, dec. civ. nr. 224/1955, in Legalitatea Populara nr. 1/1956, pag. 116-118. Pentru forta probanta a inscrisului sub semnatura privata in general a se vedea, Aurelian Ionascu, Probele in procesul civil, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1969, pag. 134 si urm. 58A se vedea, L. Cristian, Nota la dec. civ. nr. 489/1966 a Trib. jud. Bacau, in R. R. D. Nr. 6/1968, pag. 151 si urm. ;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1409/1992, in Deciziile C. S. J. 1990-1992, pag. 132.

72 testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar, regulilor de drept comun in materie, prevazute de Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a activi tatii notariale si de Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995 aprobat prin Ordinul nr.71o/C/1995 al ministrului justitiei. Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In privinta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olograf. Apoi testamentul auteentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai puternica decit a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar in sensul de nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula, genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine celui care-l contesta. Testamentul autentic mai are avantajul ca un exemplar original se pastreaza la biroul notarului public astfel incit pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai mic decit la testamentul olograf. Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita cheltuieli si pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca nu asigura secretul in aceasi masura ca testamentul olograf. Testamentul autentic poate fi redactat de catre testator, sau de catre notarul public sau de catre un avocat dupa indicatiile testatorului. Autentificarea lui se poate realiza de catre orice birou notarial din tara. Secretarii consiliilor locale, din localitatile in care nu functioneaza birouri notariale nu au competenta de a autentifica testamente. Testamentul fiind un act cu caracter strict personal testatorul nu-l poate incheia prin mandatar ci trebuie sa fie prezent personal la autentificare. El poate fi autentificat la sediul biroului notarial sau in alt loc (de pilda la domiciliul testatorului) daca testatorul este impiedecat de motive temeinice sa se prezinte la notar. Testamentul se redacteaza in limba romana, dar potrivit art.47 din Legea nr.36/1995 notarul poate autentifica si un testament intocmit intr-o alta limba pe care o cunoaste sau dupa ce ia cunostinta de cuprinsul testamentului prin interpret. Notarul public este obligat sa constate autentificarea printr-o incheiere care trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii :data si locul autentificarii, iar daca s-a realizat infara biroului notarial mentionarea motivelor care au determinat acest lucru,59datele de identificare a testatorului, constatarea ca testatorul si-a exprimat consimtamintul si ca acesta l-a semnat in fata notarului. Daca testatorul nu a putut sa semneze trebuie sa se faca mentiune despre aceasta si despre cauza acestei situatii. In Cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de autentificare a testamentului notarul da in termen de 5 zile de la inregistrarea cererii de autentificare o incheiere de respingere motivata, care poate fi atacata la judecatorie. In cazul in care instanta dispune ca autentificarea se poate face notarul va proceda potrivit hotaririi
59A se vedea, Trib. Supr. in completul de 7 judecatori, dec. civ. nr. 61/1973, in C. D. 1973, pag. 22o-221.

73 judecatoresti. Sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii prevederilor legale prin autentificarea testamentului este nulitatea absoluta. Actul nul insa ca testament autentic poate fi valid ca testament olograf daca conditiile cerute pentru aceasta forma testamentara sunt implinite. Forta probanta a testamentului autentic, este diferita dupa cum este vorba de constatarile personale (ex propriis sensibus) ale agentului instrumentator sau de declaratiile testatorului de care acesta a luat numai act. Constatarile personale ale notarului, in indeplinirea atributiilor sale legale ca data si locul autentificarii, identificarea si prezenta personala a testatorului, exprimarea consimtamintului de catre acesta, semnarea actului in fata notarului, fac dovada pina la inscrierea in fals. In schimb, declaratiile testatorului sau alte imprejurari de care notarul nu a luat cunostinta prin propriile sale simturi si deci nu a putut verifica veracitatea lor fac dovada numai pina la proba contrara60. 3. Testamentul secret (mistic) Din prevederile art.864 C. civ. rezulta ca testamentul mistic sau secret este acela care fiind scris de catre testator sau de catre alta persoana, dar semnat de testator, strins si sigilat este prezentat judecatoriei pentru efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege. Testamentul mistic este, dupa cum se poate observa, o forma intermediara intre testamentul olograf si cel autentic caci avem de a face, pe de o parte, cu un inscris sub semnatura privata (dispozitiile testamentare) si un inscris autentic (suprascrierea realizata de judecator). Asa fiind el imprumuta avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament precizate. Astfel asigura secretul dispozitiilor testamentare poate fi utilizat numai de catre persoanele care stiu scrie si citi (art.865 C. civ.), iar in ce priveste forta sa probanta, dispozitiile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura privata, iar actul de suprascriere are forta probanta pina la inscrierea in fals. El este aproape inutilizabil in practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur, fie, daca recurge la autoritati, face un testament autentic. Testamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta persoana, sau poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de catre testator. El trebuie apoi strins si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru efectuarea actului de suprascriere potrivit art. 864 C. civ. Daca testamentul nu a fost sigilat in mod corespunzator, astfel incit s-ar putea inlocui testamentul acesta va fi declarat nul. Judecatorul caruia i se prezinta testamentul intocmeste un proces -verbal prin care se constata prezentarea testatorului, faptul ca a fost identificat si declaratia acestuia ca testamentul reprezinta vointa sa si ca a fost semnat de catre el. Cind testatorul nu poate vorbi declaratia ca testamentul este al sau o va face inscris in capul actului de subscriptie (art.866 C. civ.). Actul de suprascriere va fi semnat
60A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 22o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 222/1994, in Dreptul nr. 5/1995, pag. 82.

74 de catre testator si de catre judecator, iar data testamentului va fi aceea din actul de suprascriere. Daca testatorul nu poate semna actul de suprascriere din cauze ulterioare datei redactarii si semnarii testamentului se va face mentiune despre aceasta in procesul verbal. Potrivit art.864 alin.8 C. civ. procesul- verbal de suprascriere trebuie intocmit fara intrerupere prin aceasta legiuitorul cautind sa inlature pericolul inlocuirii testamentului. Testamentul poate fi pastrat atit de catre testator, sau de catre o alta persoana dar si de catre judecatoria la care s-au efectuat formalitatile de suprascriere. Ulterior decesului testatorului formalitatile necesare sunt la fel ca in cazul testamentului olograf. In cazul in care formalitatile reglementate de lege nu au fost respectate testamentul mistic va fi, potrivit art.886 C. civ. lovit de nulitate absoluta. Inscrisul testamentar ar putea reprezenta, intr-o atare situatie, un testament olograf, daca a fost scris, semnat si datat in intregime de catre testator. Sectiunea a II-a. Testamentele privilegiate. Pentru imprejurari exceptionale, cind nu exista posibilitatea de a recurge la autentificarea unui testament in conditiile analizate mai sus, Codul civil (art.868-886) reglementeaza modul de autentificare in conditii simplificate sub forma testamentelor privilegiate. Cei aflati in imprejurarile exceptionale determinate de legiuitor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, pot recurge la testamentul olograf respectind regulile specifice acestuia, dar pot testa si in formele special reglementate pentru astfel de imprejurari, realizind testamente autentice simplificate. Aceste forme testamentare sunt:testamentul militarilor, testamentul facut pe timp de boala contagioasa si testamentul maritim. a)Testamentul militarilor. Militarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul tarii intr-o localitate asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu exteriorul din cauza razboiului (art.87o C. civ.) pot testa, potrivit art.868 C. civ., in fata comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter asistat de doi martori. In cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este internat intr-un spital militar va putea testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul militar al spitalului (art.869 C. civ.) b) Testamentul facut in timp de boala contagioasa. In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, potrivit art.872 C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului local asistat de doi

75 martori. Recurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva exista birou notarial. c) Testamentul maritim. In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt membri ai echipajului, potrivit art.874 si 875 C. civ., acestea pot testa in forma autentica simplificata, dar numai atita timp cit vasul se afla in calatorie pe mare si nu atunci cind se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se poate recurge la aceasta forma simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe mare, se apropie de un tarm strain unde se afla un agent consular la Romaniei. In acest caz se va testa in formele testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata de testament cind vasul se apropie de tarmul Romaniei. Potrivit art.874 si 881 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata comandantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se redacteaza in doua exemplare originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul (art.883 C. civ.). Daca testatorul este chiar comandantul navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face in fata persoanei care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art.875 C. civ.). Cind vasul ancoreaza intr-n port strain in care se afla un agent consular roman, un exemplar al tstamentului se preda acestuia pentru a fi expediat in tara. Daca vasul ancoreaza intr-un port romanesc ambele exemplare se predau organului portuar pentru a fi trimise biroului notarial de la domiciliul testatorului(art. 877-878 C. civ. ). Daca la domiciliul testatorului exista mai multe birouri notariale testamentul se va trimite, potrivit art. 68 din Legea nr. 36/1995 si art.43-44 din Regulament, biroului notarial care tine registrul de evidenta a succesiunilor din circumscriptia domiciliului testatorului. Nerespectarea acestor formalitati se sanctioneaza cu nulitatea. d) Reguli comune testamentelor privilegiate. Pe linga regulile cerute pentru fiecare testament privilegiat in parte trebuie avute in vedere si unele reguli comune pentru toate aceste forme testamentare. Astfel testametele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul instrumentator si de catre martori, avind evident forma scrisa. Daca testatorul nu stie sau nu poate sa scrie se va face mentiune despre aceasta, iar in cazul martorilor in mod obligatoriu trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dntre ei, iar daca unul nu poate semna se va face mentiune despre cauza acestei neputinte (art.884 C. civ.). Toate testamentele privilegiate produc efecte, evident de la data decesului testatorului, dar spre deosebire de testamentele ordinare ele nu au decit efecte limitate in timp. Testamentele militarilor si cele facute pe timp de boala contagioasa isi inceteaza valabilitatea in termen de 6 luni de la data incetarii conditiilor speciale care au

76 determinat inticmirea lor (art.871 si 873 C. civ.). Testamentul maritim isi inceteaza valabilitatea in termen de 3 luni de la data cind testatorul a ajuns intr-un loc in care poate testa in forme ordinare (art.882 C. civ.). Se mai considera ca pe linga forma scrisa si semnaturile precizate si datarea acestor testamente este un element esential pentru a se putea aprecia existenta imprejurarilor care au determinat folosirea acestor forme de testament. Sectiunea a II-a. Alte forme testamentare. Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire la alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rind exista reglementari speciale privitoare la dispozitiile testamantare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC sau la alte unitati bancare si apoi cu privire la testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate. a) Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati bancare. Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de aceste sume prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate . Legiuitorul a reglementat insa si o forma simplificata la care depunatorii pot recurge, denumita clauza testamentara, sau dispozitie testamentara. Potrivit art.22 din Statutul CEC aprobat prin H.G. nr.888/1996, in baza art.8 din Legea nr.66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni Titularul depunerii are dreptul sa indice CEC persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor legali sau testamentari61. O dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma clauzei testamentare o poate da numai titularul libretului, chai daca suma a fost depusa pe numele sau de catre alta persoana. Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu particular, si deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general62. Sub aspectul formei clauza testamentara se abate de la regulile testamentului olograf caci nu trebuie sa fie scrisa in intregime si datata de mina testatorului. Trebuie insa sa fie semnata de catre acesta. Libretul precum si fisa de cont sunt completate de catre functionarul CEC, dar poarta semnatura depunatorului. Clauza este considerata din
61Textul este aproape identic cu cel din art. 19 din vechiul Statut CEC aprobat prin Decr. nr. 37l/1958, abrogat prin art. 9 din Legea nr. 66/l996, precizindu-se mai corect insa ca depunerile in legatura cu care nu s-au dat dispozitii testamentare se vor elibera mostenitorilor legali, dar si testamentari, fata de vechiul text care prevdea ca sumele se vor elibera numai mostenitorilor legali. 62A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 226-229;Fr. Deak, op. cit. pag. 222;C. Statescu, op. cit. pag. 169;Dan Chirica, op. cit. pag. 11o.

77 acest punct de vedere un testament olograf simplificat. Persoana care dispune in acest fel trebuie, asadar, sa stie sa scrie si sa citeasca. In acest mod se poate, evdent, dispune in favoarea unei singure persoane sau a mai multora, in acest din urma caz cei in favoarea carora s-a dispus avind drepturi egale asupra sumei din libret. In cazul in care dispunatorul are mai multe depuneri si doreste sa dispuna pentru cauza de moarte in acest mod va trebui sa uzeze de clauza testamentara pentru fiecare depunere in parte. Clauza testamentara fiind considerata asadar o liberalitate pentru cauza de moarte produce efcete la decesul titularului de libret spre deosebire de clauza de imputernicire, reglementata de art. 21 din Statut, ale carei efecte inceteaza la data decesului titularului depunerii. Legatarul va dobindi sumele de care s-a dispus astfel in cuantumul existent la data decesului titularului si nu in cuantumul de la data stipularii clauzei. Pina la moartea sa titularul libretului are posibilitatea sa adauge alte sume sau sa le retraga pe cele existente, in tot sau in parte. Este vorba in acest din urma caz de o revocare partiala sau totala a legatului. Revocarea legatului se poate realiza atit prin anularea clauzei testamentare cit si printr-un alt testament, ordinar sau privilegiat. Nu este necesara o simetrie a formelor testamentare in acest sens. Fata de CEC insa revocarea produce efcete numai din momentul instiintarii. Ca la orice forma testamentara lipsa discernamintului duce la anularea actului.63 Daca dispunatorul este minor, (care a implinit 16 ani) se vor aplica dispozitiile art. 8o7. C. civ. in sensul ca sumele de care dispune impreuna cu celelalte bunuri testate sa nu depaseasca cota de din ceea ce ar fi putut testa daca era major. Prin art. 11 din Statut in cazul minorului care a implinit 16 ani se deroga de la regulile de drept comun in sensul ca el poate dispune prin clauza testamentara de sumele depuse la CEC numai daca se intretine singur. In masura in care nu s-a dispus pentru cauza de moarte, prin clauza testamentara, de sumele depuse la CEC, acestea se vor elibera mostenitorilor legali sau testamentari, potrivit art.22 din Statut, care isi vor dovedi calitatea de mostenitor prin certificatul de mostenitor eliberat de notar sau prin hotarirea instantei de judecata. Legatarul in favoarea caruia s-a dispus prin clauza testamentara are si el obligatia, ca orice mostenitor sa accepte mostenirea in termenul de acceptare reglementat de art.7oo C. civ. putind apoi sa ceara sumele de la CEC oricind, caci acest depuneri sunt imprescriptibile potrivit art.3 din Legea nr.66/1996 si art.24 din Statut, precum si art.23 din Decretul nr.167/1958. In ce priveste depunerile la alte unitati bancare, cu toate ca in Legea nr.58/1998 nu exista dispozitii legale identice cu cele din Legea nr.66/1996, credem
63A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 438/1989, in Dreptul nr. 1-2/1990, pag. 127-128. In ce priveste reductibilitatea legatului realizat in aceasta forma, a se vedeaGh. Brenciu, V. Panturescu, Reductibilitatea legatelor al caror obiect este constituit de depunerile pe librete CEC asupra carora defunctul titular a prevazut o clauza testamentara, in R. R. D. nr. 1/1984, pag. 16-17.

78 ca prin asemenare se pot aplica regulile clauzei testamentare analizate mai sus, mai ales ca ele se si aplica in practica.64 b) Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate. Codul civil prevede in art.885 ca :romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul. Asadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina nu prevede aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum. In privinta testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste testamentul. In Doctrina s-a admis insa ca cetatenii romani aflati in strainatate pot testa in forma autentica potrivit legii romane in fata agentilor nostri consulari sau diplomatici65. Controversa s-a nascut insa cu privire la faptul daca art.885 C. civ. permite, in aplicarea regulii locus regit actum, folosirea numai a acestei forme testamentare sau se poate recurge si la alte forme admise de legea locului. Intr-o prima opinie66s-a sustinut ca nu pot fi utilizate si alte forme testamentare decit testamentul autentificat dupa legea locului. Intr-o a doua opinie67s-a sustinut insa ca referirea textului la testamentul autentic are numai un caracter enuntiativ, asa incit pot fi utlizate si alte forme testamentare prevazute de legea locului si chiar forme nereglementate de legea romana. Legea nr.1o5/1992 a transat insa chestiunea (art.68 alin.3) in sensul ca in cazul testamentelor cu element de extraneitate, ele sunt valabile daca se respecta formele cerute de legea nationala (lex patriae) sau legea domiciliului testatorului(lex domicilii), ori de legea locului intocmirii testamentului, (lex loci testamenti) in vigoare la data redactarii lui sau la data deschiderii mostenirii. Asa fiind, dupa cum judicios s-a argumentat in literatura juridica68, art.885 C. civ. trebuie considerat modificat implicit intrucit contine dispozitii contrare Legii nr.1o5/1992, iar in ce priveste validitatea testamentelor intocmite de romani in strainatate se apica regulile din acest din urma act normativ.

64IN acelasi sens, E. Safta-Romano, op. cit. pag. 2o5. In sens contrar, Fr. Deak, op. cit. pag. 225. 65A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 242. 66A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 37o-371. 67A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al Baicoianu, op. cit. pag. 872;M. Eliescu, op. cit. pag. 242-243. 68A se vedea, I. P. Filipescu, Drept international privat, Editura Proarcadia, Bucuresti, vol. II. pag. 198

79 CAPITOLUL III LEGATELE SI ALTE DISPOZITII TESTAMENTARE Sectiunea a I-a. Legatele si desemnarea legatarilor. Cu toate ca testamentul poate cuprinde acte juridice multiple, de naturi diferite, asa cum am precizat mai sus, principalele sale dispozitii se refera la transmisiunea patrimoniului, a unei fractiuni din acesta sau numai a unor bunuri singulare caatre anumite persoane desmnate de catre testator. Aceste dispozitii testamentare poarta denumirea de legate iar cei care beneficiaza de ele se numesc legatari. Legatul poat fi definit, asadar, ca fiind actul juridic cu titlu gratuit, cuprins intr-un testament prin care testatorul dispune pentru cauza de moarte, de bunurile sale1. Caracterele juridice pe care le-am analizat ca fiind ale testamentului privesc de fapt, asa cum am aratat si cu acel prilej, legatul. Astfel, din definitia pe care am dat-o rezulta ca legatul este un act juridic cu titlu gratuit, la fel ca si donatia, deosebirea fata de aceasta constind in aceea ca el este un act mortis cauza pe cind donatia este un act juridic inter vivos. Testatorul nu primeste in schimbul bunurilor pe care le transmite legatarului nici un contraechivalent. Caracterul gratuit se mentine chiar in ipoteza legatului cu sarcini de natura patrimoniala in limita desigur a folosului pur gratuit. Spre deosebire de donatie tastatorul nu-si micsoreaza cu nimic patrimoniul sau in timpul vietii, efectele testamentului, prin intermendiul legatului, se produc numai la moartea sa (art. 8o2 C. civ.). Din caracterul personal al testamentului rezulta consecinta ca testatorul trebuie sa desemneze personal pe legatar. Asadar, vointa testatorului nu poate fi exprimata prin reprezentare. Testamentul prin care testatorul lasa desemnarea legatarului unei terte persoane fara ca el sa aiba vreo contributie la aceasta, asa numitul legat cu facultate de alegere, este lovit de nulitate. In lumina acestor precizari nu credem ca este valabil legatul facut unei persoane desemnate de testator, cu sarcina predarii bunurilor unei alte persoane aleasa de catre legatar sau de catre un tert. S-a spus ca in acest caz legatarul este desemnat de catre testator fiind astfel indeplinite cerintele art. 8o2 C. civ. chiar daca beneficiarul acelei dispozitii testamentare este determinat dupa moartea dispunatorului de catre asa zisul legatar sau de catre tert. In acest caz, consideram noi persoana desmnata de catre testator este mai degraba un executor testamentar iar adevaratul legatar este cel caruia trebuie sa i se predea bunurile. Or acesta, prin ipoteza nu este desemnat de catre testator ci, dupa moartea acestuia, de catre alte persoane, ceea ce este inadmisibil caci bine s-a precizat ca desemnarea legatarului trebuie sa fie expresia personala si directa a vointei testatorului 2. Testatorul nu poate avea o vointa liberala decit fata de o persoana determinata sau cel
1C. Statescu, op. cit. pag. 172.

80 putin determinabila dupa criteriile stabilite de catre el. Este, in schimb de acceptat legatul facut unor persoane determinate de catre testator, cu facultatea ca repartizarea intre ele a bunurilor legate sa fie facuta de catre un tert, care apare ca un mandatar in aceasta privinta. De aceasta data, asadar, desemnarea legararilor este facuta de catre testator personal, tertul facind doar operatia de determinare a intinderii drepturilor ce se cuvin legatarilor, ceea ce nu afecteaza validitatea testamentului din acest punct de vedere. De asemenea inclinam sa acceptam legatul facut unei persoane care sa fie aleasa dintr-un cerc restrins de persoane stabilit de catre testator(persona incerta ex certis personis). In acest caz testatorul a determinat cel putin cercul persoanelor din care tertul sa determine pe legatar, precum si, fapt de subliniat, si criteriul pe care tertul trebuie sa-l aiba in vdere. Bunaoara testatorul lasa o suma de bani din care sa se acorde o bursa unuia dintre cei mai buni absolventi ai unei facultati, care sa fie ales de catre decanul facultatii. In acest caz legatarul nu este determinat, dar este determinabil dupa citeriile stabilite de catre testator3. Din caracterul solemn al legatului rezulta ca desemnarea legatarului trebuie sa se faca printr-una din formele testamentare consacrate de legiuitor. Este considerat nul asa numitul legat secret, adica legatul oral comunicat de catre testator mostenitorilor sai inainte de a muri, dar necuprins in testament. De asemenea va fi considerat nul legatul in favoarea unei persoane nedeterminate sau insuficient determinate. Persoana legatarului trebuie sa fie macar determinabila prin elemente din cuprinsul testamentului. De pilda testatorul dispune in favoarea colaboratorului pe care-l va avea la data decesului sau. Posibilitatea determinarii legatarului trebuie raportata la momentul deschiderii mostenirii. Capacitatea succesorala a acestuia se raporteaza tot la acest moment in lumina prevederilor art.654 C. civ. chiar atunci cind legatul priveste o persoana conceputa doar.4 Desemnarea legatarilor se poate face in mod direct prin indicarea numelui si prenumelui sau a unor calitati in functie de care sa poata fi identificati, ca de pilda frate, nepot etc. Se vorbeste de o determinre indirecta cind se realizeaza prin exheredarea unor mostenitori legali care duce la marirea cotei cuvenite celorlalti mostenitori. In acest caz se considera ca exheredarea directa partiala a unor mostenitori legali are valoare de legat cum tot astfel instituirea directa de legatari valoreaza cu exheredarea indirecta, totala sau partiala a unor mostenitori legali. Sectiunea a II-a. Clasificarea legatelor in functie de obiectul lor.
2A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 251. Pentru opinia contrara a se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 23o. 3A se vedea pentru discutiile existente, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 535536, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 883-885, M. Eliescu, op. cit. pag. 251. 4Tribunalul Suprem a considerat ca este nul legatul facut chiar indirect in favoarea unui animal. A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1364/198o, in C. D. 198o, pag. 89-91.

81 Clasificarea legatelor se poate face in functie de obiectul lor si de modalitatile care le afecteaza. Ne vom referi mai intai la clasificarea legatelor din punct de vedere al obiectului lor. Codul civil prevede in art.887 cu titlu de principiu case poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate. Se desprinde astfel concluzia ca obiectul unui legat poate fi format din universalitatea de bunuri apartinind lui de cujus (universitas bonorum) sau din unele bunuri privite in individualitatea lor. Atunci cind este vorba de intreaga avere a testatorului legatul este universal;cind este vorba de o parte a acesteia legatul este cu titlu universal. Daca obiectul legatului il formeaza unele bunuri determinate avem de a face cu legatul cu titlu particular. Legatele universale si cele cu titlu univesal au aceeasi natura juridica, intre ele existind doar o deosebire de natura cantitativa. Legatul cu titlu particular se deosebeste insa calitativ de celelalte intrrucit in vreme ce legatarii universali si cei cu titlu universal raspund de datoriile si sarcinile succesiunii, caci mostenesc o universalitate, legatarul cu titlu particular nu raspunde de datorii si sarcini, dobindind doar un drept determinat privitor la bunul sau bunurile individualizate in testament. 1. Legatul universal. Definitia pe care o da art.888 C. civ. legatului universal in sensul ca aaaceste ar fi . . . dispozitia prin care tstatatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale a fost criticata 5 a fost criticata in sensul ca ar lasa impresia ca ceea ce caracaterizeaza legatul universal este faptul ca legatarul ar culege in fapt intreg patrimoniul succesoral, or in realitate nu foloasele efective, adica emolumentul primit este ceea ce-l caracterizeaza ci vocatia la universalitate. In adevar legatarul universal s-ar putea intimpla sa primeasca numai o parte din lasamintul succesoral, cind de pilda testatorul instituie mai multi legatari uiversali sau cind mai exista si alte legate, sau sarcini prin care emolumentul succesoral se reduce. Se poate chiar ca intreg emolumentul succesoral sa fie absorbit de celelelate legate sau sarcini legatul prin vocatia la universalitate instituita de testator, pastrindu-si caracterul de legat universal. Definitia este in realitate corecta caci legiuitorul precizeaza expres ca in acest caz testatorul lasa universalitatea bunurilor la unul (dar aceasta este numai o ipoteza) sau la mai multi legatari ceea ce acrediteaza din capul locului ideia vocatiei la universalitate iar nu neaparata primirea efectiva a acesteia, de vreme ce in cea de a doua ipoteza se accepta existenta mai multori legatari universali care urmeaza sa imparta intre ei emolumentul succesoral. Ba mai mult se poate intimpla ca intreaga mostenire sa fie absorbita de celelalate legate si datorii sau sarcini cind se vorbeste de asa numitul legat universal fara emolument. S-a precizat insa ca in acest caz instantele de judecata sunt chemate sa aprecieze daca testatorul nu a avut in realitate intentia de a desemna un executor testamentar iar nu un legatar universal6. Daca se ajunge la aceasta din urma concluzie de ineficacitatea vreunui legat vor profita numai mostenitorii legali iar nu asa
5A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 253;C. Statescu, op. cit. pag. 173.

82 numitul legatar universal care este de fapt numai un executor testamentar. Am demonstrat astfel ca legatul universal nu se refera la bunuri determinate conferind vocatie la universalitate. Emolumentul cules se va vedea abia la data deschiderii succesiunii intrucit pina in acel moment pot interveni modificari determinate de insasi mobilitatea vietii juridice. Pot astfel interveni vinzari-cumparari de bunuri, donatii pieirea unora din acestea. Vocatia la universalitate se pastreaza insa neatinsa. Instrainarea unor bunuri de catre insusi testatorul, sau facerea unui nou testament prin care se instituie un legat cu titlu particular sau incheierea unui antecontract de vinzare-cumparare, s-a precizat 7 in practica judiciara ca nu au semnificatia unei revocari a legatului universal, ci influienteaza numai emolumentul ce va fi cules de un atare legatar. Pentru instituirea unui legatar universal nu se cer formule sacramentale fiind suficient sa rezulte intentia testatorului de a face un astfel de legat. In practica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit aceasta expresie: - legatul tuturor bunurilor mobile si imobile; - legatul nudei proprietati a ntregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetarea uzufructului nuda proprietate se intregeste si devine proprietate deplina. - legatul cotitatii disponibile, intrucit s-a argumentat, in lipsa de mostenitori rezervatari sau in cazul ca cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa8 ca in acest caz se impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua redactarii testamentului; - legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprinse in testament, intrucit se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului sau a ceea ce ramine, va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu cumva testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din mostenire si daca nu exista si mostenitori rezervatari9. 2. Legatul cu titlu universal. Legatul cu titlu universal confera legatarului vocatie numai la o cota parte din universalitatea bunurilor testatorului. Ceea ce este caracteristic legatului cu titlu universal, la fel ca in cazul celui universal este vocatia legatarului la o fractiune din mostenire iar nu emolumentul cules.
6A se vedea, C. Hamangiu, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. vol. III, pag. 9o4;M. Eliescu, op. cit. pag. 254. 7A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. civ. nr. 552/1953, in C. D. 1952-1954, Vol. I. pag. 115117;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1939/1972, in Repertoriu. . . . , pe anii 1969-1975, pag. 212213;Trib. jud. Timis, dec, civ. nr. 417/1973, in R. R. D. Nr. 11/1973, pag. 168. 8A se vedea, O. Capatina, Nota la incheierea nr. 3o8/1956 a Not. de Stat al raionului 1 Mai Bucuresti, in L. P. nr. 11/1956, pag. 139o-1393. 9A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 254-255 si bibliografia acolo indicata.

83 Potrivit art.894 C. civ. sunt considerate legate cu titlu universal: - legatul unei fractiuni din mostenire, ca, de pilda, legatul unei jumatati sau a unei treimi din aceasta etc.; - legatul tuturor buurilor mobile; - legatul tuturor bunurilor imobile; - legatul unei fractiuni din bunurile imobile; - legatul unei fractiuni din bunurile mobile. Asa cum s-a precizat in literatura juridica10, in cazul in care un minor intre 16 si 18 ani face un legat cu privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat universal ci un legat cu titlu universal intrucit art.8o7 C. civ. prevede ca minorul nu poate dispune decitde jumatate din bunurile de care poate dispune persoana majora. Aceasta inseamna ca el va putea dispune numai de cota de din averea sa, daca nu are mostenitori rezervatari si de din cotitatea disponibila daca are mostenitori rezervatari. Daca s-a dispus, asadar, peste aceste cote de catre minorul cu capacitate de exercitiu restrinsa, legatul va fi reductibil la aceste cote, motiv pentru care este considerat legat cu titlu universal si nu legat universal. Enumerarea facuta de art.894 C. civ., fiind o enumerare exhaustiva, inseamna ca toate celelalte legate, care nu sunt legate universale, trebuie considerata legate cu titlu particular. Asa, de pilda, legatul tuturor imobilelor dintr-o localitate va trebuie considerat legat cu titlu particular si nu cu titlu universal, intrucit pentru a fi considerat legat cu titlu universal ar fi trebuit sa se dispuna de toate bunurile imobile sau de toate bunurile mobile in general si numai dintr-o anumita localitate. Tot legat cu titlu particular va fi considerat si cel care are ca obiect toate bunurile mobile cu o anumita destinatie11. De altfel si legatul tutror bunurilor imobile sau cel al tuturor bunurilor mobile sunt legate cu titlu universal numai pentru ca subt enumerate in mod expres de art.894 C. civ. (si aceasta le confera vocatie la universalitate) caci altfel, in mod firesc ar fi trebuit considerate legate cu titlu particular caci bunurile mobile sai imobile dintr-o succesiune nu reprezinta in sine o universalitate. Intrucit obiectul legatului cu titlu universal este o cota parte determinata din mostenire legatarul nu poate profita de cota ce i s-ar fi cuvenit altui legatar cu titlu universal in ipoteza ca nu ar putea sau nu ar voi sa vina la mostenire. De o astfel de cota vor putea beneficia insa legatarii universali sau mostenitorii legali. Legatarul cu titlu universal va putea profita insa de renuntarea sau inlaturarea de la mostenire a legatarului cu titlu particular sau a mostenitorilor rezervatari daca prezenta acestora ar fi micsorat fractiunea care i se cuvenea lui. 3. Legatul cu titlu particular. Codul civil nu da o defintie pozitiva legatului cu titlu particular, sau singular, ci art.894 alin.2 prevede doar ca toate legatele care nu sunt cu titlu universal si, evident, universale, sunt legate cu titlu particular. Acest legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri determinate,
10A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 256, C. Statescu, op. cit. pag. 175, Fr. Deak, op. cit. Pag. 236. 11A se vedea. C. Statescu, op. cit. pag. 175.

84 indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu universal care confera vocatie (chemare) la o universalitate sau la o parte din aceasta . Subliniem de asemenea tot ca o deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu particular de cel universal si de cel cu titlu universal care consta in aceea ca legatul cu titlu particular nu atrage raspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art.9oo C. civ.). Valoarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decit cea a legatului universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza odata in plus ca nu emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte. Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect atit bunuri corporale, individual determinate sau de gen, cit si bunuri incorporale, cum sunt creantele. Cele mai adesea se confera legatarului dreptul de proprietate asupra bunurilor, fie exclusiva, fie o cota ideala sau numai nuda proprietate dar se pot conferi si alte drepturi reale ca uzufructul, abitatia etc. Potrivit art.903 C. civ. prin lucrul legat trebuie sa intelegem si accesoriile necesare in starea in care se afla la moartea testatorului, iar potrivit art.9o4 alin.2-3 C. civ. legatarul are dreptul, in cazul imobilelor, si la imbunatatirile si constructiile nou efectuate de catre testator ulterior intocmirii testamentului. Nu are dreptul insa, potrivit art.9o4 alin.1 C. civ. la achzitiile noi de imobile alaturate celui testat, prin care acesta din urma se mareste, decit daca testatorul face o noua dispozitie testamentara care sa le cuprinda si pe acestea. In cazul in care legatul are drept obiect un lucru de gen nedeterminat calitativ, art.908 prevede ca persoana tinuta la executarea legatului este obligata sa dea un lucru de calitate mijlocie. Daca insa testatorul a dispus ca alegerea calitatii sa fie efectuata de catre legatar acestava putea opta pentru calitatea cea mai buna. Este posibil, asa cum am aratat mai sus, ca testatorul sa lase nuda proprietate unei persoane, iar uzufructul alteia. In legatura cu un astfel de legat s-au ridicat mai multe probleme in practica judecatoreasca si de asemenea s-au nascut discutii in literatura de specialitate, astfel ca se impun unele precizari. In ce priveste natura juridica a legatului nudei proprietati nu sunt controverse caci acesta, in adevar, nu poate fi decit universal in ipoteza cind nuda proprietate priveste intregul patrimoniu al defunctului;cu titlu universal cind priveste o fractiune a acestuia;si cu titlu particular daca priveste unul sau mai multe bunuri determinate. De asemenea nu exista controversa nici in privinta legatului in uzufruct atunci cind uzufructul este stabilit cu privire la unul sau mai multe bunuri singulare, caci acest legat nu poate fi decit unul cu titlu particular. Discutii s-au nascut insa in legatura cu calificarea juridica a legatului in uzufruct atunci cind el este stabilit asupra intregii mosteniri sau a unei fractiuni din aceasta. S-a sustinut atit teza ca un astfel de legat are caracterul unui legat universal, atunci cind are ca obiect intreaga mostenire, si cu titlu universal cind obiectul sau este uzufructul unei parti din aceasta 12;teza ca legatul in uzufructul intregii mosteniri dar si acela care priveste o fractiune a acesteia sunt
12A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 273-277; M. Eliescu, op. cit. pag. 258-259.

85 legate cu titlu universal13, cit si teza potrivit careia legatul uzufuctului este, in toate cazurile (inclusiv atunci cind priveste intreaga mostenire sau o fractiune a acesteia), un legat cu titlu particular.14 In ce ne priveste ne raliem acestei din urma opinii. In adevar legatul in uzufruct nu poate fi calificat niciodata legat universal chiar si atunci cind uzufructul vizeaza intreaga avere a defunctului intrucit legatarul nu are chemare la intreaga mostenire. El dobindeste numai folosinta si fructele patrimoniului succesoral pe o durata determinata sau in cel mai bun caz pe durata vietii legatarului, neputind insa avea niciodata vocatie la dobindirea totalitatii drepturilor care compun masa succesorala. Asa fiind, de ineficacitatea legatului nudei proprietati vor profita mostenitorii legali iar nu legatarul uzufructului. In schimb, asa cum am aratat, legatarul universal al nudei proprietati are vocatie la dobindirea intregii mosteniri in plina proprietate . Lui ii va profita stingerea uzufructului sau ineficacitatea legatului in uzufruct. In alta ordine de idei, acest legat nu este amintit de art.894 C. civ. printre legatele cu titlu universal, iar, asa cum am precizat, aceasta enumerare este exhastiva. Asadar, concluzia care se impune este aceea ca legatul uzufructului este un legat cu titlu particular chiar in ipoteza in care are ca obiect o universalitate sau o fractiune din universalitate. Nu se poate pune semnul egalitatii intre uzufructul universal sau cu titlu universal si legatul universal sau cu titlu universal. Calificarea uzufructului ca universal sau cu titlu universal vizeaza numai obiectul dreptului de uzufruct pe cind cea a legatelor universale vizeaza vocatia la mostenire. Nici faptul ca legatarul in uzufructul intregii mosteniri sau a unei fractiuni din aceasta este obligat alaturi de nudul proprietar, potrivit art.55o si 552 C. civ. , la suportatea datoriilor si sarcinilor nu este de natura a-i schimba caracterul caci nu exista incompatibilitate intre calificarea acestui legat ca fiind unul cu titlu particular si plata datoriilor si sarcinilor, testatorul sau legea putind impune legatarului astfel de obligatii15. In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a dispus de un bun cert in favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine nici in momentul intocmirii testamentului si nici in acela al deschiderii succesiunii, codul civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu-i apartine si aceea in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. Potrivit art.9o6 C. civ. , daca testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu-i apartine, legatul va fi valabil prezumindu-se ca el a inteles sa impuna celor indatorati la executarea legatului procurarea bunului si predarea acestuia legatarului. Cel obligat la executarea legatului intr-o astfel de situatie are doua posibilitati.
13A se vedea, Ph. Malaurie, Cours de droit civil. Les succesions. Les liberalites, Paris, 1989, pag. 271;Henri Mazeaud, Leon Mazeaud, Jean Mazeaud, Lecons de droit civil, Vol. IV, Paris, 1963, pag. 82o. 14A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 492;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 373-374; Fr. Deak, op. cit. pag. 242;D. Chirica, op. cit. pag. 12o-121;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 215, 224, 227. 15A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 243-244.

86 Prima este aceea de a procura bunul si a-l preda legatarului si a doua este aceea de a plati legatarului o suma echivalenta cu valoarea bunului in momentul deschiderii succesiunii. Daca bunul a fost procurat spre a fi predat legatarului transferul proprietatii catre legatar nu are loc in momentul deschiderii succesiunii ci in acela al procurarii acestuia. Daca testatorul nu cunostea ca bunul nu-i apartine si totusi a dispus de el legatul va fi cosiderat nul potrivit art.9o7 C. civ. Dovada faptului ca testatorul a cunoscut ca bunul nu-i apartine revine legatarului interesat, acesta avind posibilitatea sa se foloseasca in aceste scop de orice mijloc de proba si putind folosi chiar elemente dinafara testamentului. Desigur, aceste reguli se aplica numai in ipoteza ca este vorba de un bun cert, intrucit numai un astfel de bun poate apartine cuiva, caci bunurile de gen nu apartin unui anume titular determinat. In consecinta legatul unui bun de gen va fi intotdeauna valabil chiar daca in patrimoniul defunctului nu se gasesc atari bunuri. Problema legatului indiviz se pune atunci cind obiectul legatului il constituie un bun individual determinat aflat in indivziune la data deschiderii succesiunii. In ipoteza in care testatorul a lasat cota sa ideala de proprietate dintr-un bun determinat sau cota sa dintr-un bun determinat dintr-o universalitate, legatul este valabil intrucit o cota ideala de proprietate este un drept absolut si exclusiv al fiecarui coindivizar, iar aceasta se poate transmite, atit prin acte inter vivos cit si prin acte mortis cauza, asadar inclusiv prin legate. In ipoteza in care insa obiectul legatului il costituie nu cota ideala apartinatoare testatorului ci bunul in integralitatea lui sau o cota determinata din acesta, se vor aplica pri n asemanare regulile pe care le-am vazut in cazul legatului lucrului altuia. Daca testatorul a stiut ca are numai o cota parte din bun si totusi a dispus de el in integralitatea lui legatul va fi valabil, cel insarcinat cu executarea liberalitatii avind obligatia, fie sa procure pentru legatar bunul in integralitatea lui, fie sa plateasca in bani cota parte care nu i-a apartinut testatorului. Bine s-a argumentat ca de vreme ce legea considera valabil un legat care are ca obiect un bun care nu este al testatorului in totalitatea lui cu atit mai mult se impune a considera valabil un legat care are ca obiect doar o cota care nu este a testatorului16. In cazul in care testatorul a crezut numai ca bunul ii apartine in totalitate dar de fapt nu avea decit o cota parte din acesta, legatul va fi nul pentru partea care depaseste cota sa de proprietate. Se presupune ca el nu ar fi testat peste cota sa de proprietate daca ar fi fost in cunostiinta de cauza. Conchizind precizam ca enumerarea tuturor legatelor cu titlu particular nefiind posibila amintim cu titlu de exemplu citeva: - legatul unui bun cert; - legatul unui bun de gen; - legatul unei creante fata de un mostenitor legal, un legatar universal sau cu titlu universal sau fata de alt legatar cu titlu particular;
16A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 38o;Fr. Deak. op. cit. pag. 247-248.

87 - legatul de liberare, prin care testatorul il iarta pe legatar de datoria ce avea fata de el; - legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate; - legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul intocmirii testamentului, daca se dovedeste ca intentia sa a fost de a limita chemarea legatarului numai la acele bunuri determinate; - legatul unei succesiuni cuvenita lui de cujus, dar nelichidata pina la moartea acestuia (art.894 alin.2 C. civ.) caci acea mostenire in raporturile dintre testator si legatarul sau nu reprezinta o universalitate sau o parte din aceasta ci un grup de bunuri determinate17 Sectiunea a III-a . Clasificarea legatelor dupa modalitatea care le afecteaza. 1. Legatul pur si simplu. Este legatul neafectat de nici o modalitate. In acest caz drepturile legatarului se dobindesc din momentul deschiderii succesiunii asemanator cu situatia mostenitorilor legali. Asa fiind legatarul poate instraina, prin acte intre vii, din momentul deschiderii succesiunii, drepturile dobindite, indiferent de momentul acceptarii mostenirii sau de punerea sa in posesie. In cazul mortii legatarului dupa deschiderea succesiunii drepturile lui se vor transmite propriilor mostenitori, asa cum rezulta din prevederile art.899 C. civ. Textul se refera expres numai la legatele cu titlu particular dar se accepta ca are aplicabilitate si in cazul legatelor universale si cu titlu universal18. 2. Legatul cu termen. Testatorul poate sa supuna legatul unui termen, fie suspensiv, fie extinctiv aplicindu-se regulile dreptului comun in materie de modalitati. In cazul termenului suspensiv executarea legatului este aminata pina la implinirea lui (de pilda la sase luni de la deschiderea mostenirii) dar drepturile legatarului se nasc si se pot transmite inter vivos si mortis cauza din momentul deschiderii mostenirii. Cu alte cuvinte desi legatarul devine proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii el nu poate cere predarea lucrului legat sau plata creantei la deschiderea mostenirii ci numai la implinirea termenului, asa cum rezulta din prevederile art.926 si 1o22 C. civ. In cazul legatului afectat de un termen extinctiv legatul isi produce efectele din momentul deschiderii mostenirii, la fel ca in cazul legatului pur si simplu, dar la implinirea termenului legatul se stinge(de pilda cind se lasa prin legat dobinzile unei sume de bani pe o durata de timp sau dreptul la o renta pe o durata limitata.
17A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 949. 18. A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 888, Fr. Deak, op. cit. pag. 249;D. Chirica, op. cit. pag. 114.

88 3. Legatul sub conditie. Este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si incert cit priveste producerea lui. La fel ca in dreptul comun conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva sau rezolutorie. In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data deschiderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau negativa. Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii. De pilda testatorul a dispus de biblioteca sa juridica in favoarea legatarului cu conditia ca acesta sa termine facultatea de drept etc. Pina la indeplnirea conditiei, potrivit art.1o16 C. civ. legatarul poate lua masuri conservatorii, la fel ca in dreptul comun, dar spre deosebire de dreptul comun, in cazul predecesului legatarului inainte de realizarea conditiei acesta devine caduc si nu trece la mostenitorii sai chiar daca post mortem conditia se realizeaza, asa cum in mod expres prevede art.925 C. civ. S-a precizat in doctrina 19ca asa fiind practic dreptul legatarului devine dublu conditionat caci nasterea dreptului legat depinde o data de realizarea conditiei instituita de catre testator si a doua oara de indeplinirea conditiei ceruta de lege si anume supravietuirea legatarului indeplinirii conditiei. Prin acte juridice intre vii transmiterea legatului sub conditie suspensiva este posibila, dreptul tertului dobindditor fiind insa dublu conditionat la fel ca al legatarului transmitator. In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia rezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data deschiderii mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de moarte. Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur si simplu. Pendente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. Mostenitorii legatarului dobindesc dreptul asupra acestuia, indiferent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obiect dterminat nu poate fi decit legat cu titlu particular in toate cazurile. 4. Legatul cu sarcina. Sarcina este o obligatie impusa de catre testator care aceptind legatul trebuie sa o execute. Legatarul in acest caz trebuie sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva pentru a dobindi legatul. Sarcina se poate institui in cazul tuturor legatelor. Instituirea sarcinii, la fel ca in cazul conditiei rezolutorii, nu afecteaza dobindirea dreptului asupra legatelor, care se nasc din momentul deschiderii
19A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 251.

89 succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple, numai ca neexecutarea sarcinii la fel ca si nerealizarea conditiei rezolutorii va prduce efecte retroactive pina la momentul deschiderii succesiunii. Intrucit testamentul produce efecte numai dupa moartea testatorului nu se pot impune legatarului obligatii care sa fie executate in timpul vietii testatorului, ci numai dupa decesul acestuia20. Sarcina poate fi stipulata in favoarea unui tert, in favoarea testatorului sau in favoarea legatarului insusi. In cazul in care sarcina este stipulata in favoarea unui tert prin ea se realizeaza o stipulatie pentru altul si reprezinta fie o plata ce are loc pe aceasta cale fie o liberalitate indirecta. In acest caz avem un dublu legat iar regulile privind capacitatea de a testa si de a primi prin testament trebuie sa fie implinite nu numai in raporturile dintre testator si legatar ci si in raporturile dintre testator si tertul beneficiar. Nu se pune problema capacitatii de face si de a primi liberalitati insa in raporturile dintre legatari si tertul beneficiar pentru ca, s-a spus, executarea sarcinii de ctre legatar reprezinta doar executarea unei obligatii21 Sarcina poate fi instituita, cind e vorba de un tert, prin exceptie de la regulile capacitatii succesorale si in favoarea unei persoane viitoare sau nedeterminate, cu conditia ca aceasta sa existe sau sa fie determinabila la data executarii sarcinii. In cazul sarcinii in favoarea testatorului insusi acesta are un interes material sau moral in executarea acesteia, ca plata unei datorii, suportarea cheltuielilor de inmormintare etc. In ipoteza in care sarcina este stipulata chiar in interesul legatarului, ne aflam in prezenta unei liberalitati cu efectatiune speciala, subliniindu-se in doctrina ca si testatorul are cel putin un interes de natura morala in executarea sarcinii. De pilda cind testatorul dispune ca legatarul sa foloseasca o suma de bani pentru a-si desavirsi studiile. Legatarul este liber sa accepte sau nu legatul, dar in masura in care l-a acceptat este obligat sa execute sarcina, independent de posibilitatile sale materiale, mai mari sau mai mici22. In caz de nexecutare a sarcinii cei interesati (beneficiarul sarcinii, executorul testamentar, creditorii beneficiarului) pot cere in justitie execcutarea silita si daune interese. Potrivit art.93o C. civ. coroborat cu art.83o C. civ. se poate cere de catre orice persoana interesata ca mostenitorii legali, legatarii sau creditorii, revocarea judiciara
20A se vedea, St. Carpenaru, op. cit. pag. 445;D. Chirica op. cit. pag. 116;Trib. Supr. col. civ. dec. nr 1844/1956, inC. D. 1956, vol. I. pag. 364-367, dec. nr. 979/1959, in Repertoriu. . . . pe anii 1952-1969, pag. 442. , dec. nr. 1299/1959, in C. D. 1959/pag. 193-195. 21A se vedea, Fr. Deak. op. cit. pag. 253, iar pentru parerea contrara in sensul ca tertul beneficiar nu se afla in raport de drept cu testatorul ci numai cu gratificatul a se vedea M. Eliescu, op. cit. pag. 188. 22A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 393/1961, in C. D. 1961, pag. 184-188.

90 a legatului. Tertul in favoarea caruia s-a instituit sarcina poate cere numai executarea acesteia, nu si revocarea legatului caci nu are un astfel de interes. Sectiunea a IV-a. Ineficacitatea legatelor. Prin ineficacitatea legatelor vom intelege acele ipoteze in care ele nu-si produc efectele pe care in principiu ar trebui sa le produca. In privinta cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc in doctrina23nulitatea, revocarea si caducitatea, dar uneori s-a mai adaugat si reductiunea legatelor24, cu toate ca efectul reductiunii liberalitatilor excesive este tot caducitatea acelor legate. Toate cauzele de ineficacaitate au acelasi efect si anume desfiintarea retroactiva a legatelor, insa pe cind cauzele de nulitate(relativa sau absoluta) existau anterior sau concomitent cu momentul intocmirii testamentului, cauzele de revocare sau cele de caducitate sunt intotdeauna posterioare acestui moment. De asemenea, s-a precizat in doctrina, revocarea nu trebuie confundata cu caducitatea caci revocarea se datoreaza, in cazul celei judecatoresti, unei culpe a legatarului sau, in cazul celei voluntare, vointei unilaterale a testatorului, iar caducitatea este determinate intotdeauna de cauze straine atit de culpa legatarului cit si de vointa unilaterale a testatorului25 Ea consta asa cum vom vedea in cele ce urmeaza intr-o imposibilitate obiectiva de executare a legatului. 1. Nulitatea legatelor. Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite de legiuitor duce la nulitatea actelor juridice in general, asadar, si a legatelor. Vom avea in consecinta cauze de nulitate care se regasesc la orice act juridic, cum sunt viciile de consimtamint, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precum si cauze specifice actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt prevazute conditii de validitate aparte. Astfel, de pilda, testatorul nu avea capacitatea de a dispune, nu s-au respectat conditiile de forma instituite pentru validitatea diferitelor forme testamentare, s-a stipulat o substitutie fideicomisara, s-au incalcat dispozitiile privind interzicerea testamentului conjunctiv etc. Regimul juridic al nulitatilor este cel de drept comun, cu unele deosebiri specifice acestei materii. Astfel in ce priveste termenul de prescriptie a actiunii in anulare prevazut de art.9 alin.2 din Decr. nr.167/1958 acesta va incepe sa curga nu de la data incheierii actului in cazul nostru al intocmirii testamentului, ci de la data deschiderii

23A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 177;D. Chirica, op. cit. pag. 123;D. Macovei, op. cit. pag. 148;L. Stanciulescu, op. cit. pag. 14o. 24A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 254. 25A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 181.

91 succesiunii, intrucit orice efecte ale testamentului se produc numai de la aceasta data26. In alta ordine de idei, deosebit de regimul juridic al nulitatilor din dreptul comun se admite ca in unele ipoteze este admisa acoperirea nulitatii legatului (chiar a celei absolute), prin confirmare, ratificare sau executare voluntara a acestuia de catre persoanele interesate, care ar beneficia de ineficacitatea acelui legat ca, de pilda, mostenitorii legali sau legatarul universal, in cazul in care testamentul ar cuprinde si legate cu titlu particular 27 . Asa dupa cum am vazut, mostenitorii legali vor putea executa legatul cuprins intr-un testament nul pentru vicii de forma, aplicindu-se prin analogie dispozitiile prev. de art.1167 alin.3 C. civ. privitoare la donatii. Ratificarea va produce afecte numai fata de mostenitorii care au consimtit, in ipoteza ca exista mai multi mostenitori. 2. Revocarea legatelor. Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lorCodul civil se ocupa in art.92o-931. Revocarea este de doua feluri:voluntara, cind se datoreaza vointei unilaterale a testatorului si judecatoreasca cind este determinata de unele fapte culpabile ale legatarului si se pronunta prin hotarire judecatoreasca. A)Revocarea voluntara a legatelor. Asa cum am vazut testamentul este prin esenta lui revocabil in tot cursul vietii testatorului (art.8o2 C. civ.). Acesta nici nu poate renunta la acest drept al sau caci orice clauza care ar limita in vreun fel, partial sau total, definitiv sau temporar, dreptul testatorului de a-si revoca propriile dispozitii testamentare ar fi lovita de nulitate absoluta28. In consecinta testatorul poate sa revina asupra unui testament al sau, revocindu-l partial sau total pina in ultima clipa a vietii sale prin propria manifestare unilaterala de vointa. Acest drept poate fi exercitat discretionar, fara vreo limita si fara nevoia invocarii unor motive. Legatarul nu poate invoca vreun drept cistigat intrucit testamentul nu produce efecte decit de la data deschiderii mostenirii. Manifestarea de vointa revocatorie a testatorului poate fi expresa sau tacita fiind conditionata de capacitatea de a testa a acestuia si de lipsa viciilor de consimtamint. Revocarea legatelor este considerata expresa atunci cind vointa revocatorie a testatorului este exprimata direct printr-un inscris si este tacita atunci cind este dedusa din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului, care desi nu o precizeaza direct impun aceasta concluzie. a)Revocarea voluntara expresa. Potrivit art.92o C. civ., revocarea voluntara
26A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 257;D. Chirica, op. cit. pag. 123;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1558/1972, in R. R. D. nr. 4/1973, pag. 176. 27A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 256;Fr. Deak, op. cit. pag. 256. 28Prin exceptie recunoasterea de copil, potrivit art. 57 alin. 3 C. fam. este irevocabila, chiar daca este facuta prin testament. In schimb recunoasterea unei datorii facuta prin testament este supusa regulii revocabilitatii. A se vedea in acest sens, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1oo6.

92 expresa se poate realiza fie printr-un nou testament, din cele reglementate de lege, fie printr-un act autentic. Asadar, este vorba de un act juridic solemn, iar nerespectarea acestor forme duce la nulitatea absoluta a actului revocator. Daca revocarea se face printr-un nou testament nu se cere ca cel ulterior sa aiba aceeasi forma cu primul, nefiind, asadar, impusa o simetrie a formelor in aceasta privinta. Un testament autentic, de pilda, va putea fi revocat in totalitate sau in parte printr-un testament olograf intocmit insa cu respectarea tuturor cerintelor impuse de lege pentru validitatea acestuia (scris in intregime, datat si semnat de mina testatorului potrivit art. 859 C. civ.). Codul civil prevede in art.922 ca revocarea este valabila chiar daca celelalte clauze din testamentul ulterior, altele decit cele revocatorii, sunt nule sau nu s-ar putea executa, cu exceptia ipotezei in care insusi testatorul a conditionat revocarea de validitatea integrala sau partiala a celui de al doilea testament.29 Pentru valabilitatea revocarii nu se cer formule sacramentale, dimpotriva simpla mentiune anulat, s-a spus30, scrisa de mina testatorului, semnata si datata de catre acesta este valabila, , avind efect revocatoriu caci sunt indeplinite cerintele de forma pentru un testament olograf. Cind revocarea se face prin act autentic, dar care nu este testament, acesta poate fi special redactat in acest scop, dar revocarea se poate face si in cadrul unui act autentic care are nu numai aceasta menire ca de pilda in cadrul unui contract de donatie. S-a spus ca revocarea este valabila chiar daca declaratia revocatorie s-a facut oral in fata instantei de judecata si aceasta a fost cosemnata ca atare in cuprinsul unei incheieri sau hotariri judecatoresti.31 Inscrisul autentic, nefiind testament nu se impune indeplinirea unor conditii de valabilitate pentru astfel de acte juridice. b. Revocarea voluntara tacita sau indirecta. Revocarea este considerata tacita atunci cind testatorul nu o declara in mod expres dar vointa sa revocatorie rezulta fara echivoc din acte sau fapte juridice savirsite de el sau cunoscute numai de acesta. Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita si anume: -incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului ulterior cu cele ale testamentului anterior (art. 921 C. civ. ) si -instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului (art. 923 C. civ. ), iar doctrina si practica judiciara au mai adaugat un al treilea caz, caci s-a considerat ca enumerarea din Codul civil nu este limitativa, si anume distrugerea testamentului de catre testator sau de catre alcineva dar cu stirea acestuia. Redactarea unui nou testament, in sine, nu reprezinta, in dreptul nostru, spre deosebire de cel roman si de vechiul drept romanesc, un act revocatoriu intrucit este posibil ca dispozitii din testamente succesive sa se execute concomintent, cu conditia
29A se vedea, O. G. GHeorghiu, Nota la sent. civ. nr. 19o9/1968 a judecatoriei Sector nr. 1 Bucuresti, in R. R. D. Nr. 3/1971, pag. 126;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1oo8;M. Eliescu, op. cit. pag. 272. 30A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 178. 31Apud, Fr. Deak, op. cit. pag. 259.

93 sa nu fie ireconciliabile sau vointa testataorului insusi sa nu fost in acest sens. Criteriul dupa care vom determina, asadar, faptul ca o dispozitie dintr-un testament posterior o revoca pe o alta dintr-un tstament anterior este vointa testatorului 32, care de aceasta data nu se manifesta expres, ci trebuie dedusa din acte si fapte colaterale. Pentru ca un testament nou sa echivaleze cu o revocare tacita se impun anumite conditii: -noul testament trebuie sa indeplineasca conditiile de forma cerute de lege pentru validitatea testamentelor, iar testatorul sa indeplineasca, la rindul sau, cerintele legale pentru a putea testa, adica capacitate si consimtamint valabil. Un testament nul nu va avea nici efect revocatoriu. Nu intereseaza, in schimb, potrivit art.922 C. civ. soarta ulterioara a legatelor din cuprinsul noului testament, din punctul de vedere al revocarii tacite, ca, de pilda, caducitatea acestora. In cazul revocarii tacite printr-un nou testament ale carui legate sunt ineficace nu vom putea deduce nici intentia testatorului de a mentine, pentru acest motiv, legatele anterioare. Acest lucru se poate realiza numai in cazul revocarii exprese; -noul testament sa nu cuprinda o clauza de revocare expresa a celui anterior, caci, evident, intr-o atare ipoteza ne vom gasi in prezenta revocarii exprese, iar nu in a celei tacite. In cazul revocarii exprese nu se mai pune problema compatibilitatii dintre dispozitiile celor doua testamente succesive, intrucit al doilea il revoca pe primul neconditionat, chiar daca dispozitiile pe care le cuprind, altfel, ar putea fi executate impreuna; -testamentul nou trebuie sa cuprinda dispozitii care sunt incompatibile sau contrarii cu cele din primul testament. In doctrina33s-a apreciat ca incompatibilitatea nu se confunda cu contrarietatea intrucit in vreme ce incompatibilitatea presupune o imposibilitate obiectiva, absoluta in executarea concomitenta a dispozitiilor din testamentele succesive, (de natura materiala sau juridica) in cazul contrarietatii imposibilitatea concomitenta de executare a legatelor din testamentele succesive nu este de natura obiectiva, caci material sau juridic acest lucru ar fi posibil, ci se datoreaza intentiei testatorului. S-au dat exemple de incompatibilitate intre legatul prin care testatatorul il iarta de datorie pe un debitor al sau si cel prin care dreptul de creanta impotriva acestui debitor este lasat unui alt legatar. Iertarea de datorie din pri mul testament este un legat care se revoca prin cel de al doilea intrucit acea creanta a fost testata unei alte persoane34. Tot astfel s-a exemplificat cu ipoteza in care autoturismul testatorului este lasat in proprietatea unei persoane printr-un prim testament, iar prin cel de al doilea proprietatea exclusiva a acelueasi autoturism este lasata altei persoane. Prin ultimul legat se opereaza revocarea tacita a primului de vreme ce este vorba de acelasi
32A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 369-37o;D. Chirica, op. cit. pag. 125. 33A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 273-275;C. Statescu, op. cit. pag. 178;St. Carpenaru, op. cit. pag. 45o;Fr. Deak, op. cit. pag. 26o-262;D. Chirica, op. cit. pag. 126-127. 34Idem

94 autoturism. In ambele exemple imposibilitatea executarii concomitente a celor doua legate este de natura materiala. Cele doua legate nu s-ar putea executa concomitent nici daca ar fi fost cuprinse in acelasi testament. S-au dat exemple de incompatibilitate de natura juridica, ca de pilda atunci cind prin primul legat se lasa unei persoane un imobil in plina proprietate, iar prin al doilea se lasa unei alte persoane nuda proprietate sau uzufructul acelueasi imobil. Prin cel de al doilea legat s-a revocat tacit primul legat in partea referitoare la nuda proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din punct de vedere juridic cu nuda proprietate sau cu uzufructul. Daca primul legat ar fi avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul imobilului, iar al doilea deplina proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi revocat tacit legatul nudei proprietati sau a uzufructului intrucit sunt incompatibile din punct de vedere juridic cu deplina proprietate asupra acelueasi imobil35. S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii exista o imposibilitate obiectiva, materiala sau juridica de executare concomitenta a doua legate chiar in ipotexa in care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi testament36. In ce priveste contrarietatea s-a exemplificat cu situatia in care acelasi bun a fost testat prin doua testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. Ultimul legat il va revoca pe primul numai daca vointa testatorului a fost aceasta, caci altfel din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succesive se pot executa concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cuprinse in acealasi testament ele se executa concomitent, caci legatul se poate imparti intre cei doi legatari indicati. Intentia revocatorie a testatorului se poate prezuma chiar din faptul redactarii celui de al doilea testament, desi s-ar putea intimpla ca in cazul unui testament cu un continut mai complex testatorul sa precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se execute concomintent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucit potrivit art.888 C. civ. pot coexista mai multi titulari care vor deveni astfel coproprietari. Trebuie precizat ca in toate cazurile, fie ca este vorba de incompatibilitate sau de contrarietate, revocarea tacita se circumscrie strict numai legatelor aflate in astfel de situatii, restul dispozitiilor testamentare raminind in vigoare. Asadar, doctrina a facut distinctie intre cele doua ipoteze, ale incompatibilitatii si contrarietatii cu toate ca cei doi termeni din punct de vedere semantic sunt sinonimi. S-a apreciat ca aceasta distinctie se impune din nevoi practice cum sunt exempelele la care ne-am referit mai sus. Distinctia, laudabila in sine, nu este citusi de putin perfecta, caci de vreme ce contrarietatea s-ar deosebi de incompatibilitate prin aceea ca in cazul contrarietatii imposibilitatea de executare concomitenta a
35 A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 261-262. In privinta faptului daca exista incompatibilitate intre primul legat prin care o persoana a fost instituita legatar cu titlu universal, iar prin al doilea legatar universal a se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 127;Trib. jud. Brasov, dec. civ. nr. 72/1973, in R. R. D. nr. 11/1973, pag. 168. 36A se vedea, C. Statescu op. cit. pag. 178.

95 legatelor succesive s-ar datora nu obstacolelor de natura materiala sau juridica, ci vointei testatorului nu se poate nega ca si in cazul legatelor declarate incompatibile ele sunt tot rezultatul vointei testatorului astfel ca acest element subiectiv, care se vrea a sta la baza distinctiei este prezent in ambele ipoteze. De aceea unii autori repudiaza aceasta clasificare socotind, asa cum am aratat, ca cei doi termeni sunt sinonimi si desemneaza, in fapt, aceeasi realitate juridica37. In fine, s-a precizat ca testamentele succesive sunt incompatibile sau contrarii numai daca cuprind legate din aceesi categorie-universale, cu titlu universal sau cu titlu particular- cu privire la aceeasi mostenire, fractiune de mostenire sau bun succesoral, cu beneficiari diferiti. Nu exista astfel contrarietate, si cu atit mai putin incompatibilitate, intre legatul cu titlu particular sau cu titlu universal, facute prin testamentul anterior si legatul universal instituit prin legatul posterior 38. De asemenea nu se considera revocat legatul universal anterior printr-un legat posterior, cu titlu universal sau cu titlu partcular, ci se micsoreaza doar emolumentul primului legat39 Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului. Codul civil prevede in art. 923 ca;orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului. Din textul citatat rezulta fara echivoc ca legiuitorul leaga revocarea tacita a legatului anterior de intentia testatorului care rezulta indirect din actul ulterior de instrainare care priveste obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atit instrainarea in sine este avuta in vedere ca avind efect revocatoriu, cit intentia testatorului care se exprima implicit in sens revocatoriu prin acel act juridic. De aici rezulta o serie de consecinte atit in ce priveste actul de instrainare cit si in ce priveste legatul ce astfel se revoca. Astfel instrainarea trebuie sa fie voluntara pentru a avea efect revocatoriu. Nu poate fi vorba de un asemenea efect in cazul vinzarii silite la cererea creditorului testatorului sau in cazul in care bunul a fost expropriat, chiar daca in acest din urma caz s-ar incheia o conventie cu privire la despagubiri pentru bunul expropriat. Astfel de instrainari ar avea drept efect caducitatea legatului si nu revocarea lui tacita, caci astfel de acte juridice nu exprima vointa, chiar indirecta, a testatorului in sensul revocarii legatului. De aici rezulta o alta consecinta si anume aceea ca in cazul reintrarii bunului in patrimoniul testatorului, de vreme ce instrainarea a fost voluntara legatul nu se va executa, el fiind considerat revocat, dar in cazul vinzarii silite, daca bunul a fost retrocedat, legatul va trebui executat, caci el nu se considera revocat. Instrainarea trebuie sa fie reala si nu fictiva sau un simplu proiect, fiind
37 A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o13;Ph. Malaurie, op. cit. pag. 247. 38A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 274. 39A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1939/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 212.

96 indiferent daca este oneroasa sau gratuita. In schimb, s-a precizat in doctrina, antecontractul de vinzare-cumparare si chiar promisiunea unilaterala de vinzare atrag revocarea legatului cu toate ca nu au efect translativ de proprietate, caci exprima intentia revocatorie a testatorului40. Asa cum textul art.923 C. civ. o prevede in mod expres, revocarea tacita are loc chiar in ipoteza ca instrainarea voluntara este lovita de nulitate intrucit si aceasta exprima intentia revocatorie a testatorului indiferent de soarta juridica a actului de instrainare in sine. Desigur instrainarea trebuie sa emane de la o persoana capabila iar vointa sa sa fie liber exprimata, caci in caz contrar si vointa revocatorie este afectata de aceleasi vicii ;in acest caz este vorba de o exceptie de la regula expres prevazuta in textul legal ca si un act de instrainare nul are efect revocatoriu asupra legatului anterior daca priveste acelasi bun41. Evident daca instrainarea nula produce efecte revocatorii cu atit mai mult nerespectarea normelor de publicitate nu va afecta efectul revocatoriu al instrainarii. De asemenea din textul art.923 C. civ. rezulta ca revocarea are loc si in cazul in care bunul se reintoarce in orice mod in patrimoniul testatorului, bunaoara prin rezolutia instrainarii si se afla in patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii. Revocarea opereaza chiar daca actul de instrainare este afectat de modalitati, termen suspensiv sau extinctiv, ori conditie suspensiva sau rezolutorie. In aceasta ordine de idei s-a precizat 42ca revocarea are loc din momentul incheierii actului cu toate ca instrainarea s-a realizat sub conditie suspensiva, caci in adevar vointa revocatorie a testa torului a fost definitiv exprimata, indiferent de faptul ca nasterea dreptului dobinditorului este conditionata suspensiv43. Intrucit legiuitorul vorbeste in art.923 C. civ. de revocare pentru tot ce s-a instrainatse impune concluzia ca revocarea poate fi totala sau partiala dupa cum instrainarea priveste bunul in totalitatea lui sau numai o parte din el ca de pilda cota de din dreptul de proprietate . In cazul in care instrainarea a avut ca obiect dezmembraminte ale dreptului de proprietate ca uzfructul, abitatia etc. sau in care sau constituit garantii reale, ca de pilda o ipoteca etc. legatarul este obligat la respectarea lor. Pentru realizarea efectului revocator nu are importanta persoana catre care are loc instrainarea bunului aceasta putind fi chiar persoana legatarului. Unii autori au
40A se vedea in acest sens Trib. Jud. Timis, dec. civ. nr. 3281987, cu Nota aprobativa de Cristiana Irinel Stoica, in R. R. D. Nr. 2/1988, pag. 43-5o si Nota contrara a lui D. Radu la aceeasi decizie;D. Chirica, op. cit. pag. 128. 41A se vedea. M. Eliescu, op. cit. pag. 276;D. Chirica, op. cit. pag. 129;C. Statescu, op. cit. pag. 179;Trib. Supr. in completul de 7 judecatori, dec. nr. 28/1979, in R. R. D. nr. 12/1979, pag. 59. 42A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 269. 43A se vedea pentru opinia contrara, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o17-1o18;M. Eliescu, op. cit. pag. 276.

97 sustinut ca prin exceptie trebuie considerat ca donarea bunului legatarului insusi nu ar avea efect revocatoriu asupra legatului cu acelasi obiect, care ar urma sa produca efecte, daca donatia ar fi nula44. Impartasim totusi parerea contrara in sensul ca testatorul facind o donatie legararului pe care-l instituise prin testamentul precedent si-a schimbat vointa liberala urmind ca aceasta din urma manifestare de vointa sa produce efecte cu consecinta revocarii tacite a legatului chiar in ipoetaza ca donatia nu ar produce efecte din cauza nulitatii, revocarii sau neindeplinirii conditiilor etc.45 Fiind vorba de acte de instrainare ulterioare testamentului trebuie sa facem precizarea ca ipoteza instrainarii obiectului legatului nu poate viza decit legatele cu titlu particular avind ca obiect bunuri individual determinate. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal, avind ca obiect un patrimoniu sau o parte a acestuia instrainarea prin acte intre vii a obiectului lor nu poate avea loc. Instrainarea unor bunuri, chiar in ipoteza cind legatul cu titlu universal a fost determinat prin indicarea unei mase de bunuri, ca de pilda totalitatea bunurilor imobile, iar testattotul le-ar instrainat ulterior pe acestea, nu are ca efect revocarea legatului caci vocatia legatarului la universalitate sau la o parte din aceasta se pastreaza. In atari ipoteze doar emolumentul legatului de care va beneficia legatarul se modifica.46 Asa cum am precizat mai sus, pentru ca instrainarea ulterioara sa aiba efect revocarea legatului cuprins intr-un testament anterior, legatul trebuie sa aibe ca obiect bunuri individual determinate, fie bunuri certe, fie bunuri de gen(dupa natura lor). Daca instrainarea ulterioara priveste bunuri de gen neindividualizate, care au format obiectul legatului anterior(de pilda o cantitate de cereale)aceasta nu are efect revocator caci se considera ca legatarul este un simplu creditor al mostenirii iar mostenitorii legali sau testamentari vor fi obligati la plata legatului, chiar in ipoteza ca la data mortii lui de cujus in mostenire nu se vor gasi bunuri de acel gen. Se face, asadar, aplicarea principiului genera non pereunt47. In fine, s-a precizat ca poate forma obiect al legatului cu titlu particular, revocat prin instrainarea ulterioara nu numai un bun corporal, ci si unul incorporal, ca in cazul legatului creantei sau a legatului iertarii de datorie . Aceasta intrucit art. 923 vorbeste de obiectul legatului iar in aceasta sintagma se includ si bunurile incorporale48. Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect si dreptul succesoral
44A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 277;D. Chirica, op. cit. pag. 13o. 45A se vedea in acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 27o. 46A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 552/1952, in C. D. 1952-1954, Vol. I. pag. 113115;Idem, dec. civ. nr. 594/1963, in C. D. 1963, pag. 137;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1939/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 212-213;Idem, dec. civ. nr. 794/1988, in R. R. D. nr. 2/1989, pag. 69;Trib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 13o7/1982, in R. R. D. nr. 4/1983, pag. 73. 47A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o17:M. Eliescu, op. cit. pag. 277;Fr. Deak, op. cit. pag. 266. 48A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 266.

98 mostenit de catre testator ca universalitate sau ca o parte din universalitate, intrucit in raporturile dintre testator si legatarul sau aceasta reprezinta un grup particular de bunuri, constituind, asadar, un legat cu titlu particular. Instrainarea acestor drepturi succesorale de catre testator(cita vreme mostenirea nu este lichidata) are drept efect si revocarea legatului.49 Distrugerea voluntara a bunului, individual determinat, de catre testator sau de catre o alta persoana, dar cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revocator in privinta legatului avind acelasi obiect, caci aceasta exprima vointa implicita a testatorului in acest sens, care prin acest act exercita dreptul sau de dispozitie asupra acelui bun. Distrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de catre alte persoane nu poate avea efect revocatoriu constituind insa un caz de caducitate a legatului 50. Distrugerea voluntara a testamentului de catre testator Pe linga cele doua cazuri prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 921 si 923 C. civ. )in literatura si practica judiciara se considera ca legatele dintr-un testament anterior sunt neindoilenic revocate prin distrugerea materiala a testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea testatorului. ESte vorba tot de o revocare voluntara indirecta sau tacita. Modalitatea in care se realizeaza distrugerea (ruperea inscrisului, arderea acestuia, stergerea scriiturii sau numai a unui element esential al testamentului ca semnatura etc. )nu are importanta Totusi in aceasta privinta s-au conturat citeva reguli in practica judiciara. Astfel s-a precizat ca distrugerea testamentului trebuie sa fie voluntara, chiar daca a fost realizata nu de catre testator ci de un tert, dar cu stirea, testatorului sau chiar daca s-a realizat fortuit insa testatorul a stiut despre aceasta. Se considera ca de vreme ce testatorul a cunoscut ca testamentul a fost distrus fortuit si nu a facut un alt testament aceasta implica vointa sa revocatorie. Evident daca distrugerea are loc fara stirea testatorului ea nu are efect revocatoriu punindu-se doar problema dovezii ca testamentul a existat, a continutului sau precum si a imprejurarii ca acesta a fost distrus, in conditiile art.1198 C. civ. Distrugerea trebuie sa fie efectiva. S-a precizat ca daca ordinul de distrugere dat de catre testator unui tert care avea testamentul in pastrare nu a fost executat testamentul nu se considera revocat. Pentru revocare ar fi nevoie de un nou testament care sa contina o precizare expresa in acest sens51. Conluzia este valabila numai cu precizarea ca testatorul trebuie sa fi stiut ca ordinul sau de distrugere nu s-a realizat, intrucit altfel el si-a manifestat vointa revocatorie si nu mai este necesara elaborarea
49Ibidem. 50A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o18; M. Eliescu, op. cit. pag. 451;Fr. Deak. op. cit. pag. 27o;D. Chirica op. cit. pag. 131. 51A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 271.

99 unui nou testament care sa-l revoce pe primul . Consideram ca trebuie sa dam prioritate vointei testatorului care s-a exprimat in sensul distrugerii testamentului, iar nu unui incident care a dus la pastrarea lui, dar peste vointa testatorului. Altfel spus, si aceasta imprejurare a ordinului de distrugere a testamentului echivaleaza, in opinia noastra cu o revocare tacita. Daca ulterior se redacteaza un nou testament prin care se revoca in mod expres primul(ceea ce dovedeste ca testatorul a avut cunostinta ca primul testament nu a fost distrus) avem de a face cu o revocare expresa iar nu cu una tacita. Desigur ca intr-o atare ipoteza se pune problema dovezii ordinului dat de catre testator in sensul distrugerii acestuia. Concluzia se impune cu atit mai mult cu cit se accepta ca si in cazul distrugerii fortuite, nu distrugerea in sine are relevanta ci constientizarea ei de catre testator si acceptarea ca atare de unde se trage concluzia revocarii tacite, determinata tot de vointa testatorului, care, iata, trebuie sa primeze unor imprejurari aleatorii care nu au legatura cu ea. Numai in conceptia, pe care noi nu o impartasim, potrivit careia distrugerea testamentului nu echivaleaza cu revocarea lui ci este numai un obstacol material in executarea legatelor, s-ar putea sustine ca testamentul nedistrus la ordinul testatorului, dar fara stiinta acestuia, de catre tert ar putea ramine eficace52 . In cazul in care este vorba de un testament olograf sau mistic, intr-un singur exemplar distrugerea acestuia duce fara echivoc la revocarea legatelor ce a cuprins. In cazul testamentului autentic distrugerea numai a exemplarului aflat in posesia testatorului nu atrage revocarea lui cita vreme nu s-a distrus si exemplarul aflat la notar 53. Testatorul trebuie sa fi avut capacitatea necesara de a revoca dispozitiile testamentare anterioare, adica sa fi avut capacitate de exercitiu iar vointa sa fie libera si neviciata. Revocarea tacita prin distrugerea ulterioara a testamentului poate sa fie totala daca testamentul a fost distrus in totalitate sau partiala daca numai unele din dispozitiile sale au fost distruse tragindu-se concluzia ca numai acelea a voit testatorul se le revoce. In legatura cu stersaturile intervenite in cuprinsul testamentului s-a precizat ca atunci cind acestea s-au facut de catre testator concomitent cu redactarea testamentului ele produc efecte fara a mai fi nevoie de datarea si semnarea lor de catre testator, caci fa parte din insusi testamentul semnat si datat. Se prezuma in general ca stersaturile au fost facute de catre testator si concomitent cu redactarea lui, dar se admite si proba contrara. Daca insa stersaturile sunt ulterioare intocmirii testamentului ele vor revoca dispozitiile radiate numai daca au fost datate si semnate din nou de catre testator.
52A se vedea in acelasi sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 278. De altfel majoritatea autorilor romani imbratiseaza opinia potrivit careia distrugerea ulterioara constientizata de testator a testamentului echivaleaza cu o revocare tacita. 53A se vedea, Trib. Supr. dec. nr. 1o57/1987, in C. D. 1987, pag. 122-125.

100 Practic este vorba, in acest caz de o revocare expresa realizata printr-un testament olograf.54 Retractarea revocarii voluntare Testatorul este liber pina in ultimul moment al vietii sa-si schimbe dispozitiile testamentare astfel incit el poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost expresa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte revocarea legatelor anterioare este ea insasi revocabila. Retractarea revocarii poate fi si ea expresa si, in acest caz, nu se poate face decit in conditiile art.920 C. civ. fie prin act autentic, fie printr-una din formele testamentare consacrate. Dar ea poate fi si tacita, prin redactarea unui testament nou prin care nu se retracteaza expres revocarea anterioara, dar care cuprinde dispozitii ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea dispozitiile revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a realizat prin distrugerea testamentului anterior retractarea nu se poate realiza decit prin redactarea unui nou testament;la fel si in cazul in care retractarea a avut loc prin instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucit legea prevede expres ca reintrarea bunului in patrimoniul testatorului(de pilda prin rezolutiunea contractului de vinzare-cumparare) nu are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce s-a realizat prin acea instrainare. In principiu retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate, cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a voit altfel55 . Este cazul sa subliniem si cu acest prilej ca intotdeauna trebuie cautata intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atit mai mult cu cit, mai recent s-a exprimat si opinia potrivit careia . . . nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa-si produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a fost declarata ineficient. Nu mai in prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efecte56. B.Revocarea judecatoreasca a legatelor.
54A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 278, Fr. Deak. op. cit. pag. 272. 55A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 279;C. Statescu, op. cit. pag. 18o;D. Alexandrescu, op. cit. pag. 561-562;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al . Baicoianu, op. cit. pag. 1o21-1o22. 56A se vedea. C. S. J. , sect. civ. dec. nr. 1912/1992, in Dreptul nr. 8/1993, pag. 82-83. In acelasi sens:C. Oprisan, Efectele nulitatii sau anularii unui testament asupra dispozitiei de revocare a testamentelor anterioare, in dreptul civil roman si in dreptul civil al altor tari, in R. R. D. nr. 5/198o, pag. 18-2o. A se vedea si Fr. Deak, op. cit. pag. 273-274 si exemplele date de acest autor.

101 Revocarea judecatoreasca a legatelor nu se datoreste manifestarii de vointa a testatorului ci unor fapte culpabile ale legatarului, care, potrivit legii, conduc la revocarea pronuntata de catre o instanta judecatoreasca la cererea persoanelor interesate, dupa moartea testatorului. Faptele culpabile pot fi savirsite inainte sau dupa deschiderea mostenirii. Revocarea judecatoreasca a legatelor este institutia simetrica, in materia mostenirii testamentare, cu nedemnitatea succesorala din materia mostenirii legale. Potrivit art.93o C. civ. , coroborat cu art.83o si 831 alin.1 si 2 C. civ. revocarea judecatoreasca a legatelor poate avea loc pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine. Inafara cazurilor de ingratitudine determinate de refuzul de alimente si survenienta de copil cauzele de revocare judecatoreasca a legatelor sunt identice cu cele de revocare a donatiilor. Refuzul de alimente nu a fost retinut de legiuitor ca o cauza de revocare judecatoreasca a legatelor intrucit testamentul produce efecte numai de la data mortii testatorului, iar legatarul nu poate avea obligatii de aceasta natura anterior acestei date.57 Testatorul este insa liber sa revoce voluntar legatul in formele analizate mai sus, fara ca vointa sa sa poata fi cenzurata de vreun motiv temeinic in acest sens. La fel se prezinta situatia si pentru survenienta de copii, testatorul fiind liber sa revoce voluntar legatul, iar daca nu o face se presupune ca isi mentine testamentul indiferent de aceasta noua imprejurare. Daca, totusi, testatorul moare fara a avea cunostinta de faptul graviditatii sotiei sale si i se naste un copil, s-a spus ca in atare ipoteza testamentul trebuie considerat caduc pentru disparitia cauzei impulsive si determinante58. S-a emis insa si o alta teorie pentru a se justifica intr-un fel anume posibilitatea revocarii legatului si anume teoria cauzalista potrivit careia se prezuma ca testatorul a instituit legatul sub o conditie rezolutorie negativa, tacita insa, si anume aceea de a nu avea copii. In consecinta s-a sustinut ca instantele de judecata vor putea analiza in acest sens vointa testatorului si vor putea desfiinta legatul cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii59. De asemenea s-a sustinut ca un astfel de legat s-ar putea anula pe motiv de eroare asupra cauzei actului juridic in sensul ca testatorul a avut reprezentarea gresita ca nu va avea copii. Or, asa cum au precizat alti autori, acest caz nu poate fi considerat nici motiv de caducitate a legatului caci nu este prevazut de lege si cu atit mai putin, motiv de revocare judecatoreasca a legatului, cita vreme nu se poate retine nici o culpa din parte
57In sensul ca testamentul fiind destinat sa produca efecte numai dupa decesul testatorului el nu poate duce la nasterea unor obligatii de intretinere, de plata a datoriilor etc. in timpul vietii testatorului a se vedea:Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1844/1956, in C. D. 1956, pag. 364-367;Idem, dec. nr. 979/1959, in Repertoriu. . . . , pe anii1952-1969, pag. 442;dec. civ. nr. 1229/1959, in C. D. 1959, pag. 193-195. A se vedea si M. Georgescu, A. Oproiu, Nota la dec, civ. nr. 1553/1993 a Trib. Jud. Olt, in Dreptul nr. 4/1997, pag. 112-113. 58A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 27o;St. Carpenaru, op. cit. pag. 452;C. Statescu, op. cit. pag. 18o. 59A se vedea, Mazeaud, op. cit. pag. 842;Fr. Deak. op. cit. pag. 276.

102 legatarului60. Revocarea judecatoreasca pentru neindeplinirea sarcinilor. Testatorul poate institui in cuprinsul testamentului unele sarcini pe care legatarul, de vreme ce a acceptat legatul, este obligat sa le aduca la indeplinire, dupa data deschiderii succesiunii. Nu se poate cere revocarea legatelor pe motiv ca legatarul nu l-a intretinut pe testator in timpul vietii acestuia61. Cei interesati cum sunt tertul beneficiar al sarcinii, creditorii acestuia sau executorul testamentar, au posibilitatea de a cere prin justitie executarea silita a sarcinii, dar potrivit art. 93o C. civ. raportat la art. 83o C. civ. se poate cere si revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii, de catre anumite persoane interesate asa, cum vom vedea in cele ce urmeaza. S-a precizat ca in limita sarcinilor instituite, la fel ca donatia, legatul este un act sinalagmatic sub conditie rezolutorie62. Revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii se poate cere numai daca aceasta se datoreste unei culpe a legatarului, iar nu si atunci cind se datoreste unui caz fortuit sau de forta majora63. Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere direct prin actiune sau pe cale de exceptie de catre persoanele care justifica un interes legitim in acest sens. Astfel pot cere revocarea mostenitorii legali(rezervatari sau nu) legatarii universali sau cu titlu universal si uneori si legatarii cu titlu particular, cum ar fi, de pilda, situatia legatului cu titlu particular conjunctiv sau aceea in care un legatar cu titlu particular este insarcinat cu executarea legatului 64. Creditorii acestor persoana indreptatite la a cere revocarea legatului cu sarcini o pot cere si ei pe calea actiunii oblice potrivit art. 274 C. civ. Tertul in favoarea caruia sarcina a fost instituita nu poate exercita aceasta actiune decit in masura in care este si mostenitor legal al defunctului si astfel revocarea i-ar profita, daca legatul este mai valoros decit sarcina, altfel el, asa cum am precizat mai sus, putind cere doar executarea silita a sarcinii65. Actiunea in revocare peentru neideplinirea sarcinii este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, iar dreptul la actiune se naste din momentul neindeplinirii sarcinilor, sau de la momentul in care cei indreptatiti sa o exercite au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare, facindu-se astfel aplicarea
60A se vedea, I. Rostti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 634;D. Chirica, op. cit. pag. 133-134. 61A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1129/1959, in C. D. 1959, pag. 193 62A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 444-445;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;C. I. Floares, A, Floares, Nota la dec. civ. nr. 239/197o a Trib. jud. Bacau, in R. R. D. nr. 3/1971, pag. 139. 63A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;M. Eliescu, op. cit. pag. 269;D. Chirica op. cit. pag. 135. Pentru opinia ca si in cazul fortei majore se poate cere revocarea legatului a se vedea:D. Alexandrescu, op. cit. pag. 445-446;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. 635. 64A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 135;Fr. Deak. op. cit. pag. 277.

103 prin analogie a prevederilor art.833 C. civ. Daca nu s-a stabilit un termen pentru executarea sarcinii prescriptia incepe sa curga de la nasterea raportului de drept, potrivit art.7 din Decr. Nr.167/1958, adica de la data decshiderii succesiunii. Termenul de un an prevazut de art.931 si 833 C. civ. Pentru revocarea liberalitatilor nu are aplicare in cazul actiunii in revocare pentru neideplinirea sarcinilor. In judecata unor atari actiuni instantele judecatoresti sunt chemate sa decida in ce masura neexecutarea sarcinii este destul de grava pentru a conduce la solutia revocarii legatului. Neexecutarea partiala a sarcinii putind duce la o revocare partiala a legatului, putindu-se acorda si un termen de gratie in caz de intirziere a executarii. In doctrina se admite ca testatorul poate inlatura in mod valabil exercitarea actiunii in revocare pentru neideplinirea sarcinii, persoanele interesate avind insa posibilitatea de a exercita actiunea in executare a acesteia66 Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine. Legiuitorul precizeaza prin art.93o C. civ. ca acealeasi cauze care potrivit art.83o si potrivit primelor doua cauze prevazute de art.831 C. civ. duc la revocarea donatiilor determina si revocarea judecatoreasca pentru ingratititudine a legatelor. Aceste cauze sunt: 1. atentat la viata testatorului si 2. delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia. Este evident ca aceste doua cauze de revocare judecatoreasca se produc in timpul vietii testatorului iar, pe linga acestea doua, art.931 C. civ. mai adauga un caz de revocare, ce se produce dupa moartea testatorului si 3. injuria grava adusa memoriei testatorului. Sanctiunea revocarii legatului pentru astfel de cauze intervine chiar in ipoteza in care legatarul nu a avut cunostinta de legat, ceea ce face ca aceasta sa se apropie mult de sanctiunea nedemnitatii succesorale care opereaza in cazul succesiunii legale67. Revocarea legatelor pentru ingratitudine, la fel ca si revocarea pentru
65A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 277;D. Chirica, op. cit. pag. 135;M. Georgescu, A, Oproiu, Nota la dec. civ. nr. 1533/1993 a trib. jud. Olt, in Dreptul, nr. 4/1997, pag. 112-113. Pentru solutia ca succesibilul beneficiar nu poate cere revocarea ci numai executarea sarcinii a se vedea:M. Eliescu, op. cit. pag. 269 si Trib. Supr. colciv. dec. nr. 393/1961, in C. D. 1961, pag. 184188. 66A se vedea, Trib. reg. Suceava, dec. civ. nr. 1569/1956, cu Nota de B. Diamant, in J. N. nr. 2/1957, pag. 329. 67A se vedea. D. Chirica, op. cit. pag. 136. Intre cele doua institutii exista insa deosebiri. Astfel; -in vreme ce nedemnitatea succesorala opereaza de drept, instanta de judecata fiind chemata doar sa o constate, revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine se pronunta de catrea instanta de judecata la cererea celor interesati;

104 neideplinirea sarcinilor, are loc, in principiu, dupa regulile de revocare a donatiilor. Dreptul de a porni actiunea in revocare(sau de a invoca exceptia) apartine persoanelor care in caz de admitere a acesteia ar beneficia de obiectul legatului cum sunt mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal sau legatarii cu titlu particular care pot justifica un interes in revocarea legatului. Potrivit art.931 C. civ. cererea de revocare pentru injurie grava adusa memoriei testatorului poate fi intentata in termen de un an din ziua delictului, sau mai exact spus din ziua in care cei indreptatiti la execrcitarea actiunii au putut cunoaste injuria68. In privinta celorlalte doua cazuri de revocare problema este controversata. Unii autori sustin ca termenul de un an se aplica si in cazul acestora caci, s-a spus 69, art.93o C. civ. trimite implicit si la a rt. 833 C. civ. care organizeaza actiunea revocatorie si nu numai la art. 832 si art. 834 C. civ. Dispozitia speciala din art.931 C. civ. care reglementeaza termenul de un se justifica, in opinia acestui autor, numai prin consacrarea unei cauze deosebite de ingratitudine si nu prin considerente care sa justifice aplicarea, in celelalte doua cazuri, a termenului general de prescriptie de trei ani. Acest termen de un an nici nu este, sustine acelasi autor, un termen de prescriptie, ci unul de decadere. De aici s-au tras tot felul de concluzii in ce priveste modul de calcul a acelueasi termen de un an in cazul primelor cauze de revocare, aceleasi ca la donatii, care, subliniem se produc in timpul vietii testatorului. S-a spus ca daca faptele de ingratitudine au fost savirsite in timpul vietii testatorului, numai el poate revoca legatul si aceasta o poate face oricind in cursul vietii sale indiferent de timpul care a trecut de la comiterea faptei si, desigur, pentru aceasta nici nu este nevoie de actiune in justitie. Dar, se sustine in continuare, daca a trecut un an de la savirsirea faptei iar testatorul, in cunostinta de cauza, nu a revocat legatul sau si-a manifestat intr-un fel oarecare dorinta de a-l ierta pe legatar, legatul nu va mai putea fi revocat, dupa moartea testatorului, la cererea persoanelor interesate. Asadar, potrivit acestei opinii, persoanele interesate pot actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si nu s-a implinit termenul de un an de la savirsirea faptei sau de cind cei in drept au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca savirsirea acesteia. In concluzia
-in vreme ce nedemnul are obligatia de restituire a fructelor de la data intrarii in folosinta bunurilor, legatarul declarat de justitie ingrat, numai de la data actiunii in revocare; -pentru a se aplica sanctiunea nedemnitatii succesorale este nevoie, in cazul atentatului la viata lui de cujus, de o hotarire judecatoreasca penala de condamnare, pe cind in cazul revocarii judecatoresti pentru ingratitudine nu este nevoie de o astfel de hotarire; -in cazul nedemnitatii succesorale, efectele acesteia nu pot fi inlaturate prin iertarea succesorului nedemn, pe cind legatarul poate fi iertat de catre testator; -nedemnitatea poate produce efecte nu numai fata de succesorul nedemn ci si fata de alte persoane, pe cind revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine produce efecte numai fata de legatar. A se vedea;Fr. Deak. op. cit. pag. 279. 68M. Eliescu, op. cit. pag. 271. 69Fr. Deak, op. cit. pag. 28o.

105 acestei opinii se precizeaza ca in cazul faptelor de ingratitudine savirsite in timpul vietii testatorului, cei interesati ar putea actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si a decedat inainte de expirarea termenului de un an si numai in limita timpului ramas. Nu impartasim aceasta opinie, si nici opinia contrara potrivit careia acest termen de un an constituie o derogare de la dreptul comun, astfel ca el urmeaza a se aplica numai in cazul anume prevazut de legiuitor, adica in cazul injuriei grave adusa memoriei testatorului, iar nu si celorlalte cazuri de revocare pentru ingratitudine70. Dificultatea unei solutii nesusceptibile de controversa este determinata de insasi textele legale. Legiuitorul prin art.93o C. civ. precizeaza ca aceleasi cauze de la pct.1 si 2 din art.831, care sunt cauze de revocare a donatiilor, sunt si cauze de revocare a legatelor pentru ingratitudine, iar cum, in cazul donatiilor, art.833 prevede ca, pentru aceste motive actiunea trebuie introdusa in termen de un an, iar apoi dupa ce in materia revocarii legatelor pentru ingratitudine mai adauga un caz, prin prevederile art.931 C. civ. in care si specifica expres ca actiunea se poate intenta tot intr-un an, nu exista motive de a distinge intre cele trei cauze instituite pentru a se putea cere revocarea legatelor. Numai ca desosebirea vine din aceea ca donatia fiind un act juridic intre vii, regulile ei nu se pot aplica intocmai in cazul mostenirilor. In cazul acestora din urma actiunea nu poate fi promovata decit dupa deschiderea mostenirii, chiar in ipotezele in care faptele determinate de legiuitor, ca fiind cauze de revocare, se produc in timpul vietii testatorului. Nu este vorba aici de testatorul insusi, care, in adevar in timpul vietii sale are posibilitatea de a -si revoca legatul oricind, astfel ca a i se aplica si lui termenul de un an nu are nici o justificare. Nu se poate sustine, credem, ca daca el nu si-a revocat, in termenul de un an legatul, desi a stiut de faptele legatarului sau, aceasta ar duce la consecinta ca cei interesati vor putea intenta actiunea numai in limita timpului ramas din termenul de un an, socotit de la savisirea faptei, dupa moartea testatorului. Testatorul este liber in timpul vietii sale sa-si revoce orice legat, fara sa fie necesara vreo motivare. Nu lui trebuie sa i se aplice termenul de un an in care sa -si manifeste vointa intr-un sens sau altul, aceasta vointa nu este suspus nici unui termen. Numai succesorilor sai interesati trebuie sa li se aplice termenul de prescriptie, ce se impune, pentru exercitiul actiunii revocatorii, or in cazul donatiilor, fiind vorba de act juridic inter vivos, principalul titular al actiunii revocatorii este donatorul. Asadar, termenul de un an trebuie aplicat in toate cele trei cazuri de revocare pentru ingratitudine stabilite de legiuitor, dar el nu poate curge decit de la deschiderea succesiunii si nu-l priveste pe testator, caci acesta nu are nevoie de o revocare judecatoreasca a legatului sau, putind sa-l revoce oricind, pur si simplu. Daca el il iarta pe legatar, cei interesati nu vor putea, in adevar exercita actiunea, caci aceasta a fost vointa testatorului ce trebuie respectata.
70A se vedea in acest sens, C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o32-1o33, M. Eliescu, op. cit. pag. 271;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 261.

106 In ipoteza in care legatul a carui revocare se cere are ca obiect un imobil s-a pus problema publicitatii imobiliare. S-a sustinut, intr-o opinie71, ca cererea de revocare pentru ingratitudine in cazul donatiilor este supusa publicitatii imobiliare, altfel nefiind opozabila tertelor persoane. Dar o astfel de regula nu se aplica revocarii legatelor pentru ca mutatiile imobiliare pentru cauza de moarte se pot realiza, prin exceptie, si fara inscriere in cartea funciara. Consecinta ar fi ca, desi cererea de revocare nu a fost supusa publicitatii actele incheiate de terti cu legatarul, dupa intentatea actiunii revocatorii, nu sunt opozabile titularului actiunii. S-a mai sustinut insa si opinia potrivit careia orice instrainari sau constituiri de drepturi reale, consimtite asupra bunurilor daruite sau testate, de catre donatar sau legatar, pina la intentarea actiunii sau pina la transcrierea cererii, ramin neatinse, nefacindu-se, asadar, vreo distinctie intre revocarea donatiei si a legatului72. Consideram ca bine s-a precizat 73ca de principiu, si in prezent dobindirea de drepturi imobiliare prin succesiune este opozabila fata de terti fara inscriere in cartea funciara. In consecinta legatarii, la fel cu mostenitorii legali sunt scutiti de a face formele de publicitate imobiliara. Cind este vorba de revocarea legatului pentru ingratitudine se pune problema opozabilitatii actelor juridice, ulterioare actiunii in revocare, incheiate de legatarul vinovat cu tertii de buna credinta, intrucit revocarea nu produce efecte retroactive fata de terti, asa cum prevede art. 834 C. civ. la care face trimitere implicit art.93o C. civ., decit daca au fost incheiate dupa inscrierea cererii de revocare in cartea funciara. Asadar, titularul actiunii trebuie sa o inscrie in carte funciara altfel el risca, in adevar, sa suporte consecintele instraainarilor imobiliare efectuate de catre legatarul ingrat cu tertii. 3. Caducitatea legatelor. Caducitatea este o cauza de ineficacitate a legatelor datorita unor imprejurari posterioare intocmirii testamentului, straine de vointa testatorului, independente de vreo culpa a legatarului si care fac imposibila executarea acelor legate74. Asadar, uneori legatul poate fi instituit in mod valabil si sa nu fie revocat intruna din modalitatile consacrate, dar cu toate acestea sa nu poata fi executat din cauze care survin ulterior, fara vreo culpa din partea legatarului. Caducitatea se deosebeste de nulitate intrucit aceasta din urma poate fi determinata da cauze anterioare sau, cel mai tirziu, concomintente cu intocmirea testamentului, or caducitatea este determinata de cauze ulterioare. Deosebirea de revocare rezida in aceea ca nu este legata de manifestarea de vointa a testatorului, ca
71A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 271. 72A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 359. 73Fr. Deak, op. cit. pag. 282. 74. C. Statescu, op. cit. pag. 181.

107 in cazul revocarii voluntare, dar si de vreo culpa din partea legatarului, cum este cazul revocarii judecatoresti. Cazurile de caducitate. a. Predecesul legatarului fata de testator (art.924 C. civ.). Legatele sunt acte mortis cauz si intuitu personae, astfel incit daca la data deschiderii succesiunii legatarul desemnat nu mai este in viata legatul nu se mai poate executa devenind astfel caduc. Mostenitorii legatarului, chiar cei mai apropiati nu au nici un drept asupra legatului intrucit legatarul insusi nedobidind dreptul legat nu l-a putut transmite mai departe la propriii mostenitori. Daca insa legatarul moare dupa momentul deschiderii mostenirii el a dobindit dreptul legat (daca nu a fost conditionat suspensiv), iar mostenitorii sai il dobindesc, la rindul lor, prin mostenire. In cazul in care au fost instituiti mai multi legatari, moartea unuia din ei nu afecteaza celelalte legate facute in favoarea celor in viata la data deschiderii succesiunii. Potrivit art.8o4 C. civ. testatorul poate, ca o masura de prevedere, sa recurga la o substitutie vulgara, si sa dispuna ca in cazul in care legatarul instituit nu ar putea primi legatul, chiar din cauza predecesului sau, de bunul legat sa beneficieze o alta persoana determinata de catre testator. In acest caz nu avem de a face cu caducitatea intrucit legatul revine celui care a fost desemnat ca substituit al legatarului predecedat. In cazul in care legatul este sub conditie suspensiva, iar legatarul moare pina la implinirea conditiei, legatul devine caduc, chiar daca in momentul mortii testatorului legatarul era in viata (art.925). Daca legatul este afectat de o conditie rezolutorie (sau de o conditie suspensiva potestativa si negativa, care este asimilata conditiei rezolutorii), sau de termen, fie suspensiv, fie extinctiv sau de o sarcina, este suficient ca legatarul sa fie in viata la data deschiderii succesiunii. Aceste modalitati nu afecteaza dobindirea legatului (inclusiv transmiterea lui pe cale de mostenire daca legatarul moare dupa deschiderea succesiunii) ci numai exigibilitatea sau stingerea lui, dupa regulile instituite in cazul actelor juridice afectate de modalitati si nu de cele din materia caducitatii legatelor. Aceeasi este situatia in cazul in care legatarul este in viata la deschiderea succesiunii, bunul legat nu a pierit, dar legatul este afectat de o conditie suspensiva, care insa nu se realizeaza. In acest caz legatul nu este caduc, ci urmeaza regimul juridic al legatelor sub conditie suspensiva75. S-a pus problema soartei legatului in cazul comorientilor sau codecedatilor, cind testatorul decedeaza odata cu legatarul, si nu se poate dovedi ordinea deceselor. Solutia care se impune, s-a precizat 76, este caducitatea legatului intrucit nu se poate dovedi capacitatea succesorala a legatarului in momentul deschiderii
75Fr. Deak, op. cit. pag. 285. 76Fr. Deak, op. cit, pag. 284

108 mostenirii. De vreme ce nu se poate dovedi nici capacitatea succesorala a legatarului si deci acesta nu poate primi legatul, la rindul lui, nu-l poate transmite mai departe mostenitorilor sai77. b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenita ulterior datei mortii testatorului. Art.928 C. civ. prevede ca:Orice dispozitie testamentara cade cind eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi. Dupa cum rezulta din text pentru ca legatul sa devina caduc, incapacitatea legatarului trebuie sa survina dupa deschiderea mostenirii, dar inainte de predarea legatului. De pilda, legatarul fiind o persoana juridica isi schimba obiectul de activitate si astfel legatul nu mai corespunde specializarii sale astfel ca este impiedecata sa primeasca legatul potrivit art.4 din decr. Nr.31/1954. Sau, la data deschiderii succesiunii legatarul nu are cetatenia romana, iar obiectul legatului il constituie un teren, astfel ca (cel putin de lege lata)legatul devine caduc. Incapacitatea legatarului trebuia sa survina, asadar, ulterior deschiderii mostenirii, intrucit daca aceasta ar fi existat la data intocmirii testamentului legatul ar fi lovit de nulitate absoluta si nu de caducitate. c. Refuzul legatarului de a primi legatul. Tot din art.928 C. civ. rezulta ca in virtutea dreptului de optiune succesorala legatarul poate repudia legatul, ipoteza in care acesta devine caduc. Evident, renuntarea la legat se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute numai dupa deschiderea mostenirii (art.7o2 C. civ.). In cazul substitutiei vulgare, potrivit art.8o4 C. civ. refuzul legatarului de a primi legatul nu duce la caducitatea acestuia caci el va fi primit de catre substitutul desemnat de catre testator, daca acesta il accepta, desigur. d. Pieirea totala a lucrului ce formeaza obiectul legatului. Potrivit art.927 C. civ. Legatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului. Legatul va deveni caduc numai daca este vorba de un legata cu titlu particular si care are ca obiect bunuri corporale certe, individual determinate, iar nu si atunci cind este vorba de legate universale, sau cu titlu universal. In cazul acestor din urma legate pieirea unuia sau mai multor bunuri din succesiune are ca efect numai reducerea valorii legatului78. Daca legatul este cu titlu particular, dar are ca obiect bunuri de gen, pieirea acestora, de asemnea nu duce la caducitate caci bunurile de gen nu pier(genera non pereunt). In cazul in care obiectul legatului este constituit din bunuri incorporale, legatul nu poate deveni caduc prin pieirea bunului, ca, de pilda, cind testatorul incaseaza creanta testata in timpul vietii vietii sale. In aceasta ipoteza este vorba de o revocare voluntara a legatului79.
77S-a propus astfel, de lege ferenda, o reformulare a textului art. 924 C. civ. in sensul ca legatul devine caduc daca legatarul nu are capacitate succesorala in momentul deschiderii succesiunii, Fr. Deak, op. cit. pag. 284. 78A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 594/1963, in C. D. 1963, pag. 138 79A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 287.

109 Asa a cum rezulta din textul art.927 C. civ. pentru ca legatul sa devina caduc, bunul trebuie sa fi pierit de tot. In cazul pieirii partiale a acestuia legatul ramine valabil pentru partea de bun care s-a pastrat. In doctrina s-a sustinut ca, in cazul pieeeeirii partiale a bunului, daca se datoreaza despagubiri sau indemnizatie de asigurare, acest sume se cuvin legatarului. Nu aceeasi ar fi situatia in cazul pieirii totale a bunului, cind legatul devine caduc. In aceasta situatie legatarul nu ar fi in drept nici la despagubiri nici la indemnizatia de asigurare, cu exceptia situatiei in care s-ar putea deduce ca intentia testatorului a fost de a aacorda legatarului acest drept de creanta si pentru ipoteza pieirii totale a bunului80. In ce ne priveste consideram ca este de acceptat solutia din dreptul francez potrivit careia indiferent ca pieirea bunului este totala sau partiala, se prezuma intentia testatorului de a acorda despagubirile sau indemnizaatia de asigurare legatarului81. O alta conditie pentru ca legatul sa devina caduc este aceea ca bunul sa fi pierit, asa cum prevede art.927 C. civ. in viata testatorului, asadar intre momentul redactarii testamentului si acela al mortii testatorului. Daca bunul a pierit inaintea redactarii testamentului legatul este lovit de nulitate caci este lipsit de obiect, iar daca pieirea bunului se produce dupa momentul mortii testatorului, legatul a fost eficace intrucit dreptul de propriete s-a transmis la a legatar o data cu deschiderea succesiunii, iar acesta are drept la actiune in despagubiri impotriva celui ce a distrus bunul. In ipoteza in care legatul este afectat de o conditie suspensiva, pieirea bunului ce formeaza obiectul legatului, chair dupa moartea testatorului, dar inainte de implinirea cconditiei, are drept efect tot caducitatea legatului, intrucit legatarul nu devine proprietar (art.925 C. civ.), decit in momentul realizarii conditiei, or in acel moment legatul nu mai are obiect. Cel care a fost obligat la predarea bunului nu suporta riscul pieirii fortuite a acestuia decit daca a fost pus in intirziere si nu dovedeste ca lucrul ar fi pierit si daca ar fi fost predat legatarului, in conditiile art.1156 C. civ. , asadar dupa dreptul comun. Pieirea bunului trbuie sa fi fost independenta de vointa testatorului caci in caz contrar legatul nu devine caduc, ci este considerat ineficace prin revocarea lui de catre testator. Asa cum s-a precizat in doctrina82, instrainarea bunului independent de vointa testatorului ca, de pilda, vinzarea silita la cererea creditorilor sau exproprierea pentru cauza de ultilitate publica, este asimilata cu pieirea bunului, iar legatul devine caduc,
80Fr. Deak. op. cit. pag. 288. 81A se vedea, H, L, J, Mazeaud, op. cit. pag. 844. 82A se vedea, C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 289;D. Chirica, op. cit. pag. 14o.

110 cu conditia ca instrainarea sa se produca in timpul vietii testatorului (art.927 C. civ.). e. Legatul mai poate deveni caduc in cazul in care intervin dispozitii legale imperative sau prohibitive care sa impiedice predarea legatului. Astfel, potrivit art.811 C. civ. dispozitiile testamentare in favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica nu produc efecte daca nu sunt autorizate de seful statului, devenind, asadar, caduce. In doctrina s-au mai amintit si alte cazuri de caducitate ca:neideplinirea conditiei suspensive care afecteaza legatul;depasirea cotitatii disponibile si disparitia cauzei impulsive si determinante a actului de liberalitate, ca, de pilda survenienta de copil83. Alti autori considera insa ca desi in aceste ipoteze legatele devin in adevar ineficace nu ne aflam in prezenta unor cauze propriu-zise de caducitate. In cazul legatului sub conditie supensiva, care nu se realizeaza, se aplica regimul juridic de drept comun, al dobindirii dreptului sub cconditie si desfiintarea lui retroactiva daca este sigur ca evenimentul nu se va produce, iar nu caducitatea, cu exceptia situatiei, la care ne-am referit, cind decesul legatarului are loc inainte de realizarea conditiei, cind legatul este intr-adevar caduc (art.925 C. civ.), la care se adauga si pieirea lucrului inainte de realizarea conditiei. In ce priveste depasirea cotitatii disponibile, aaceasta are ca sanctiune reductiunea liberalitatilor excesive, la cererea celor indreptatiti, iar disparitia cauzei impulsive si determinante, cum este survenienta de copil, se poate analiza ca o revocare tacita a legatului sau ca o desfiintare a legatului ca urmare a realizarii unei conditii rezolutorii negative tacite, iar nu ca o caducitate84. In cazul legatelor(secundare)cuprinse intr-un alt legat (principal)prin caducitatea legatului prinipal nu se realizeaza si caducitatea legatului secundar intrrucit acesta din urma va trece la succesorul care beneficiaza de caducitatea legatului principal. De pilda, testatorul instituie o sarcina pe seama legatarului universal sau cu titlu universal in favoarea unei alte persoane, daca legatul principal devine caduc, sarcina instituita in favoarea acelei persoane va trebui indeplinita de succesorul care beneficiaza de legatul devenit caduc, bunaoara prin predecesul legatarului sau prin refuzul acestuia de a primi legatul. Astfel de legate, grefate pe un legat principal, devin, la rindul lor, caaduce numai daca legatul principal este cu titlu particular iar obiectul sau piere in totalitate in conditiile art.927 C. civ.85 Sectiunea a V-a. Dreptul de acrescamint (sau de adaugire) Dreptul de acrescamint (sau de adaugire, cum i se mai spune) vizeaza problema cui anume ii vor reveni bunurile (drepturile) ce au format obiectul legatelor
83A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 267-268;C. Statescu, op. cit. pag. 181-182. 84Fr. Deak, op. cit. pag. 29o. 85Ibidem.

111 ineficace. Regula in aceasta privinta este aceea potrivit careia de legatele ineficace, fie datorita nulitatii, fie revocarii sau caducitatii, profita mostenitorii legali sau testamentari ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta acelor legate. Altfel spus, obiectul legatelor ineficace va reveni persoanelor cu vocatie succesorala din a caror parte urmau sa se execute acele legate86. Aceste persoane sunt :mostenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu universal sau chair legatarii particulari, daca testatorul le-a impus ca sarcina executarea legatului ineficace. De pilda, daca legatul ineficace a fost universal, de el vor profita mostenitorii legali rezervatari, care vor culege, de asta data, nu numai rezerva ci intreaga mostenire, sau mostenitorii nerezervatari care au fost inlaturati de la mostenire prin instituirea legatarului universal. Daca, prin ipoteza, au fost instituiti doi legatari universali, dar numai unul din legate este ineficace acesta va profita celuilalt legatar universal, care potrivit art.888 C. civ. are vocatie universala87. De ineficacitatea legatului cu titlu universal vor profita mostenitorii legali sau legatarul universal, daca a existat. In cazul in care testatorul a instituit mai multe legate cu titlu universal, de ineficacitatea unuia nu poate profita un alt legatar cu titlu universal intrucit potrivit art.894 C. civ. vocatia legatarului cu titlu universal este limitata la o fractiune din mostenire. Se poate, totusi, ca testatorul sa fi instituit doi sau mai multi legatari cu titlu universal pentru aceeasi fractiune din mostenire, ipoteza in care ineficacitatea legatului in privinta unuia din legatari va profita celuilalt. De pilda, daca unul din legatarii cu titlu universal nu accepta legatul, sau in ce-l priveste legatul a fost revocat judecatoreste pentru ingratitudine etc. acesta va profita celuilalt legatar cu titlu universal. In ce priveste legatele cu titlu particular ineficace, ele profita mostenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal care aveau obligatia sa execute acele legate. Legatarii cu titlu particular profita de ineficacitatea unor legate cu titlu particular numai in ipoteza in care aveau ca sarcina executarea legatelor ineficace sau daca beneficiul lor succesoral a fost redus prin astfel de legate. De pilda, daca legatul cu titlu particular a avut ca obiect uzufructul unui bun si a devenit ineficace, de el poate profita legatarul cu titlu particular care avea nuda proprietate a acelueasi bun, prin aceasta proprietatea acestuia din urma devenind deplina. Se poate insa intimpla ca vointa testatorului sa fi fost alta, ca atunci cind printr-o substitutie vulgara, cum vom vedea in cele ce urmeaza, sau in cazul legatului conjunctiv, el insusi a desemnat beneficiarul legatului cu titlu particular ineficace. Asadar, de la regula potrivit careia ineficacitatea legatului profita mostenitorilor ale caror parti din mostenire ar fi fost micsorate prin acel legat sau care aveau obligatia executarii acelui legat, legiuitorul a instituit doua exceptii si anume:substitutia vulgara si legatul conjunctiv. In cazul substitutiei vulgare (reglementata de art.8o4 C. civ.) testatorul
86D. Chirica, op. cit. pag. 141. 87A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 292.

112 desemneaza pe linga primul legatar un al doilea, care, prin substitutie, va beneficia de legat, cu conditia ca primul legatar sa nu accepte legatul sau sa nu poate beneficia de el. Prin substitutia vulgara, ca urmare a vointei testatorului, se inlatura, asadar, posibilitatea ca mostenitorii legali sau ceilalti legatari sa profite de ineficacitatea legatului care va reveni celui de al doilea legatar desemnat de catre testator. Mostenitorii legali sau alti legatari ar putea profita de ineficacitatea legatului numai in ipoteza ca legatul ar fi ineficace si fata de cel de al doliea legatar(substituitul)iar testatorul nu a dispus altfel. Ne aflam in prezenta legatului conjunctiv, reglementat de art.929 C. civ. , in situatia in care acelasi bun, determinat individual sau generic, este lasat la mai multi legatari, fara a se preciza partea care s-ar cuveni fiecaruia, astfel ca fiecare va avea chemare eventuala la intregul obiect88. Daca toti legatarii vor si pot sa primeasca obiectul legat, acesta se va impartii intre ei in mod egal. Daca insa unul dintre legatari nu poate sau nu vrea sa primeasca legatul, partea lui va reveni, in virtutea dreptului de acrescamint, celorlalti colegatari, ale caror parti vor spori in mod corespunzator. Asadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuza sa primeasca legatul sau nu-l poate primi, nu se scade pentru a profita celorlalti mostenitori potrivit dispozitiilor legale. Din continutul art. 929 C. civ. rezulta numai trei cazuri in care ar opera dreptul de acrescamint si anume:in caz de incapacitate a legatarului, in caz de renuntare a acestuia la legat sau in caz de predeces al legatarului fata de testator, numai ca in doctrina se accepta ca dreptul de acrescamint opereaza oricare ar fi cauza ineficacitatii legatului, chiar si in cazul in care este vorba de revocarea voluntara a acestuia. Desigur hotaritoare si in aceasta privinta este vointa testatorului asa cum se desprinde ea din continutul testamentului, sau cum se exprima legiuitorul, daca din dispozitiile testamentare rezulta ca acesta a fostcugetul testatorului. Dreptul de acrescamint profita nu numai colegatarilor care au primit legatul ci si mostenitorilor colegatarului predecedat fata de testator, intrucit, asa cum s-a precizat in doctrina89, dreptul de acrescamint nu opereaza, in cazul legatului conjunctiv la fel ca in cazul subsitutiei vulgare, de la persoana la persoana ci de la portiune la portiune90. Din cele de mai sus rezulta ca pentru a opera dreptul de acrescamint trebuie sa fie indeplinite mai mute cocnditii si anume: -sa existe mai multi legatari cu titlu particular. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal nu este vorba propriu zis de un drept de acrescamint, asa cum este el reglementat de art. 929 C. civ. intrucit aceste legate confera ele insele vocatie la
88Ne aflam in prezenta unui legat conjunctiv in ipoteza in care testatorul lasa intreaga sa gospodarie sotiei supravietuitoare, iar printr-o alta dispozitie din cuprinsul acelueasi testament, aceeasi gospodarie este lasata fiului din prima casatorie a testatorului. A se vedea in acest sens, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 837/1972, cu Nota de N. Donosa, in R. R. D. nr. 6/1974, pag. 5o53. 89A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 758;M. Eliescu, op. cit. pag. 281. 90 Portio portioni acrescit.

113 intreg patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, desi practic, in cazul ineficacitatii legatelor fata de unul din legatari, duce si in aceste cazuri la sporirea cotei celorlalti legatari care pot si vreau sa acepte un astfel de legat. 91 -sa existe identitate de obiect fata de toti legatarii. Obiectul legatului, trebuie, asadar, sa fie acelasi fata de toti legatarii, putind fi constituit din bunuri corporale, individual determinate, bunuri de gen determinate sau determinabile ori bunuri incorporale, sau din legatul dreptului succesoral dobindit prin mostenire de catre testator. Obiectul legatului poate fi constituit din dreptul de proprietate in integralitatea lui, sau numai din nuda proprietate orin un desmembramint al dreptului de proprietate ca dreptul de uzufruct sau de abitatie. In legatura cu legatul conjunctiv ala dreptului de uzufruct s-au nascut discutii in doctrina pentru ipoteza ca unul din legatarii instituiti de catre testator decedeaza. Se stie ca potrivit dreptului comun stingerea uzufructului, fie in totalitate, fie in parte, profita nudului proprietar consolidind dreptul acestuia care din acel moment apare ca un drept de proprietate deplin. Datorita insa specificului legatului conjunctiv, in cazul sau lucrurile nu stau in acest fel. S-a precizat astfel in doctrina ca in ipoteza in care unul din legatari este decedat la data deschiderii succesiunii, celalalt colegatar va dobindi, in virtutea dreptului de acrescamint, totalitatea uzufructului. Daca insa moartea unui colegatar survine dupa momentul deschiderii succesiunii nu se mai pune problema dreptului de acrescamint, caci legatul nu mai este ineficace, in temeiul art.929 C. civ. ci el si-a produs efectele. In acest caz se aplica normele dreptului comun privind stingerea dreptului de uzufruct. Cu toate acestea s-a exprimat si parerea ca tocmai datorita specificului constituirii legatului conjunctiv la moartea unuia dintre colegatari, colegatarul in viata va exercita dreptul de uzufruct al intregului bun, acceptindu-se, asadar, solutia indivizibilitatii dreptului de uzufruct, iar stinegerea lui va interveni numai la moartea ultimului titular 92. -partea fiecaruia din colegatari sa nu fi fost determinata de catrea testator. Se cconsidera, in atare ipoteza, ca vointa testatorului a fost de a acorda chemare eventuala la totalitatea obiectului legatului fiecaruia dintre legatari. Exista, s-a spus, o solidaritate de vocatiune intre colegatarii acelueasi lucru93. -fata de unul sau mai multi legatari legatul sa devina ineficace. Daca legatul devine ineficace fata de toti legatarii, obiectul sau va reveni celorlalti mostenitori, dupa regulile generale in materie. In legatura cu dreptul de acrescamint s-a pus problema daca el opereaza facultativ sau obligatoriu si apoi daca se dobindeste cu sau fara sarcini.
91A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o39;D. Chirica, op. cit. pag. 143. 92A se vedea, Trib. Jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 1197/1988, in R. R. D. nr. 8/1989, pag. 67;Fr. Deak, op. cit. pag. 296;M. Eliescu, op. cit. pag. 281-282. 93D. Alexandresco, op. cit. pag. 585.

114 In doctrina mai noua aproape toti autorii94 impartasec, pe buna dreptate credem si noi, parerea ca dreptul de acrescamint opereaza de drept, fiind, asadar, obligatoriu. De vreme ce legatarul a acceptat legatul il dobindeste chiar cu sporul rezultat din ineficacitatea acelui legat fata de altul, sau altii din colegatari, caci in adevar acceptarea succesiunii nu se poate realiza pro parte, fiind un act juridic indivizibil. Pe de alta parte, acest drept se bazeaza pe chemarea fiecarui colegatar la intregul obiect al legatului, astfel ca nu se poate sustine ca dreptul de acrescamint ar fi obligator numai in cazul legatelor universale sau cu titlu universal conjunctive, cum s-a sustinut in literatura juridica mai veche95, ci si in cazul legatelor cu titlu particular conjunctive. Din caracterul obligator, in toate cazurile al dreptului de acrescamint rezulta sis consecinta ca el opereaza cu sarcini. Legatarul care beneficiaza de acrescamint va suporta si sarcinile care reveneau colegatarului fata de care legatul aa devenit ineficace. Face exceptie de la aceasta regula ipoteza in care sarcina a fost instituita intuitu personae legatari, adica in considerarea persoanei legatarului care nu a primit sau nu a putut primi legatul. In acest caz ineficacitatea legatului atrage dupa sine si ineficacitatea sarcinii96. Sectiunea a VI-a. Alte clauze testamentare. 1.Exheredarea (sau desmostenirea). Prin exheredare se intelegea acea dispozitie testamentara prin care tstatorul inlatura de la mostenire pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Cu alte cuvinte testamentul poate cuprinde nu numai dispozitii pozitive prin care se confera drepturi unor legatari, ci si dispozitii negative prin care unii mostenitori legali sunt inlaturati de la mostenire. In ce priveste mostenitorii rezervatari ei pot fi exheredati numai in in limitele cotitatii disponibile, pe cind mostenitorii nerezervatari pot fi exheredati fara nici o limita. Desi legislatia noastra nu reglementeaza exheredarea ea este unanim recunoascuta caci posibilitatea testatorului de a dispune in acest sens rezulta, implicit, din alte dispozitii legale cum sunt cele privitoare la rezerva succesorala. De vreme ce se accepta ce se accepta ca mostenitorilor rezervatari trebuie sa li se asigure o parte din mostenire, cu titlu de rezerva, cchiar impotriva vointei testatorului, ind el dispune ca intreaga lui avere sa fie deferita altor persoane, trebuie sa acceptam ca cei care nu ssunt rezervatari pot fi exheredati in totalitate. Exheredarea este, asadar, permisa in limita cotitatii disponibile cind exxista mostenitori rezervatari si in
94M. Eliescu, op. cit. pag. 282;C. Statescu, op. cit. pag. 183;D. Chrica, op. cit. pag. 143;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 266;Fr. Deak, op. cit. pag. 297. 95A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 388;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o38. 96A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 298.

115 totalitate cind nu exista astfel de mostenitori. Mostenitorii care au fost astfel lipsiti de emolumentul succesoral, chiar in totalitate isi pastreaza calitatea de mosteenitori legali avind posibilitatea de actiona in justitie anularea sau revocarea judecatoreasca a legatelor sau constatatea caducitatii acestora sau pentru reductiunea liberalitatilor excesive pentru a-si realiza vocatia concreta la acea mostenire. De asemenea mostenitorii legali exheredati pot cere inventarierea si conservarea bunurilor succesorale, potrivit art. 7o si urm, din Legea nr. 36/1995. Notarul public sa citeze mostenitorii legali chiar in ipoteza in care prin legate s-a consumat intreaga avere a defunctului, iar mostenitorii legali nu sunt rezervatari. Felurile exheredarii. Dupa modul in care se manifesta vointa testatorului exheredarea poate fi directa sau indirecta. Exheredarea este directa atunci cind testatorul inlatura de la mostenire in mod expres pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Exheredarea este indirecta atunci cind testatorul nu mentioneaza expres inlaturarea de la mostenire a unuia sau altuia dintre mostenitorii legali ci instituie legatari care consuma, total sau partial mostenirea pe care o lasa. Exheredarea directa poate sa fie totala sau partiala, dupa cum sunt inlaturati toti mostenitorii legali(inclusiv cind exista un singur mostenitor legal) sau numai unii dintre ei. In prima ipoteza efectul care se produce este acela ca mostenirea devine vacanta si va fi culeasa de stat, cu conditia, desigur, ca testatorul sa nu fi insituit legatari care sa culeaga mostenirea. In cea de a doua ipoteza, a exheredarii partiale, cind sunt inlaturati de la mostenire numai o parte din mostenitorii legali si testatorul nu desemneaza legatari, intreaga mostenire sau numai cotitatea disponibila va fi culeasa de comostenitorii celor exheredati sau de mostenitorii rezervatari, dupa regulile devolutiei legale a mostenirii. Evident ca in cazul in care exista mostenitori rezervatari exheredarea nu poate fi decit partiala, caci priveste numai cotitatea disponibila, iar nu si rezerva. De pilda, daca de cujus a avut un singur copil, iar prin testatment dispune exheredarea lui, oricum acest copil va culege din mostenire, care reprezinta, potrivit art.841 C. civ. rezerva sa succesorala. Cealalta cota de va fi culeasa de mostenitorii subsecventi in grad sau clasa, daca de cujus nu a dispus altfel. Daca de cujus a avut doi copii si-l desmosteneste pe unul din ei, acesta din urma va cculege oricum 1/3 din mostenire, care reprezinta rezerva sa, iar celalalt care nu a fost desmostenit, va culege 2/3 din mostenire si nu cit ar fi cules daca nu exista dispozitia de desmostenire a fratelui sau. Daca cei exheredati nu au calitatea de mostenitori rezervatari intreaga mostenire va reveni comostenitorilor sau in lipsa acestora mostenitorilor subsecventi, dupa grad sau clasa. In cazul exheredarii indirecte, cind exheredarea se realizeaza prin institirea de legatari, prin aceasta mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati total de la mostenire, iar cei rezervatari numai in limita cotitatii disponibile. In acest caz se

116 poate spune ca instituind legatari inseaman a-i exhereda pe mostenitorii legali (instituer cest exclure). Acest lucru nu este valabil insa in cazul exheredarii directe partiale cind mostenitorii legali chemati sa culeaga mostenirea in locul celor inlaturati fac acest lucru nu in calitate de legatari ci tot in calitate de mostenitori legali. Faptul ca exista un testatment prin care unii mostenitori legali au fost exheredati nu schimba datele problemei. Caci acest fapt constituie numai premisa care permite celorlalti mostenitori legali sa culeaga si partea celor desmosteniti, dar al caror drept se intemeiaza pe lege si nu pe testament.97 Precizarea are importanta in privinta dobindirii posesiei mostenirii intrucit mostenitorii legali ce cculeg si partea celor exheredati, in aceasta calitate si nu in aceea de legatari, vor dobindi si posesia mostenirii potrivit regulilor aplicabile, dupa ccum sunt mostenitori sezinari sau nesezinari (art.653 C. civ.) si nu prin predarea legatelor (art.889, 891, 895 C. civ.). De asemenea in cursul procedurii succesorale notariale ei vor participa tot in calitate de mostenitori legali si nu in aceea de legatari98. In cazul exheredarii indirecte, cind excluderea de la mostenire este determinata de instituirea de legatari se poate intimpla ca legatul sa fie ineficace, fiind nul, caduc sau revocat judecatoreste. In acest caz, legatul sau legatele neproducind nici un efect, nici desmostenirea nu are cum sa se produca, astfel ca mostenirea va fi culeasa de catre mostenitorii legali pe care testatorul voia sa-i inlature prin acele legate. Dupa cum s-a spus99 in aceasta privinta hotaritoare este vointa testatorului, caci daca se poate deduce ca acesta a voit sa-i exheredeze pe acei mostenitori legali, independent de soarta legatului sau legatelor, ineficacitatea acestora nu va face sa reinvie dreptul mostenitorilor legali ci mostenirea va deveni vacanta si va fi culeasa de stat. In cazul in care legatul cu efect de exheredare a devenit ineficace prin revocare a sa de catre testator, iar acesta isi retracteaza revocarea voluntara, legatul intial renaste cu efectul sau de desmostenire indirecta a mostenitorilor legali. Dar si in acest caz va trebui
97IN acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 3o1. In sens contrar, M. Eliscu, op. cit. pag. 286. 98A se vedea, Fr. Deak, loc. cit. supra. 99C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 879;M. Eliescu, op. cit. pag. 286-287;Fr. Deak, op. cit. pag. 3o2. In practica a existat o tendinta prea accentuata, sub regimul comunist, mai ales dupa aparitia Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, in prezent abrogate, de a considera ca exheredarea se produce indiferent de soarta legatului(legatelor), astfel ca mostenitorii legali erau inlaturati chiar in caz de nulitate a legatului prin care s-a voit sa se realizeze exheredarea, mostenirea devenind vacanta si preluata de stat. A se vedea in acest sens, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 839/198o, in R. R. D. nr. 3/1981, pag. 61;dec. civ. nr. 1198/1982, in R. R. D. nr. 9/1983, pag. 66-67;dec. civ. nr. 736/1984, in R. R. D. nr. 12/1984mpag. 72-73;dec. civ. nr. 254/1985, in R. R. D. nr. 8/1985, pag. 7o;Trib. jud. Bihor, dec. civ. nr. 128o/1981, in R. R. D. nr. 5/1982, pag. 62-63; Trib. jud. Maramures, dec. civ. nr. 32/1991, cu Nota de Gh. Beleiu, in Dreptul nr. 12/1991, pag, 81-84. In astfel de cazuri, trebuie decelata vointa reala a testatorului, iar mostenitorii legali inlaturati numai in cazul in care se poate retine fara echivoc vointa acestuia in acest sens.

117 stabilita cu precizie vointa testatorului100. Exheredarea sanctiune. Este acea dispozitie testamentara prin care se dispune inlaturarea de la mostenire a acelor mostenitori care vor ataca testamentul cu actiune in nulitate. O asemenea dispozitie este considerata valabila intrucit trebuie recunoscuta testatorului deplina libertate in legatura cu mostenirea pe care o lasa, inclusiv de a adopta masuri de aparare a dispozitiilor sale testamentare. Chiar testamentul ab irato este considerat valabil. Aceasta imprejurare nu este considerata ca un viciu de consimtamint. Cu atit mai mult dispozitiile privind exheredarisanctiune, determinate de sentimente de suparare sau de minie din partea testatorului sunt considerate valabile. In doctrina s-a precizat insa ca o exheredare sanctiune nu poate produce efecte daca tinde la mentinerea in vigoare a unui testament lovit de nulitate absoluta101. Altfel spus, mostenitorii nu vor fi impiedecati sa exercite acele actiuni impotriva testamentului care ar avea ca obiect constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare care incalca, ele insele, ordinea publica sau bunele moravuri. De asemenea exheredarea -sanctiune nu aduce atingere rezervei mostenitorilor rezervatari care au atacat testamentul in justitie. Dar exheredarea sanctiune va produce efecte in privinta cotitatii disponibile, daca testamentul a fost atacat pentru legate care nu aduceau atingere rezervei legale. 2. Executiunea testamentara. Executiunea testamentara priveste modalitatile in care vor fi aduse la indeplinire dispozitiile de ultima vointa ale lui de cujus. Aceste dispozitii pot fi puse in executare de catre mostenitorii legali ai defunctului sau de catre legatarii universali102, dar testatorul poate desemna prin testament una sau mai multe persoane care sa aibe aceasta misiune si anume de a aduce la indeplinire intocmai dispozitiile testamentare, care poarta denumirea de executori testamentari. (art. 91o C. civ. ). Ratiunile pentru care testatorul procedeaza la desemnarea de executori testamentari pot fi multiple. Vrea sa scuteasca pur si simplu pe mostenitori de asemenea obligatii; mostenitorii pot sa fie minori sau pusi sub interdictie, sau testatorul nu are incredere ca mosteenitorii vor fi in masura sa-i aduca la indeplinire dispozitiile. Desemnarea executorului testamentar se poate face numai prin testament, dupa regulile de desemnare a legatarului, iar revocarea unei asemenea dispozitii la fel. Asa
100A se vedea, D. Chirica, op. cit, pag. 145. 101A se vedea, C. Statescu, op. cit, pag. 184;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 271-272. 102A se vedea, pentru ipoteza in care desemnarea executorului testamentar poate rezulta din imputernicirea data de testator prin testament unul legatar cu titlu particular de a vinde imobilul ce a fost testat si a imparti pretul cu ceilalti legatari cu titlu particular, O. Radulescu, Consitiile in care este posibila vinzarea imobilului defunctului de catre executorul testamentar, in Dreptul nr. 4, 1998, pag. 34-35.

118 cum rezulta din dispozitiile art. 913, 915 C. civ. persoana desemnata ca executor testamentar trebuie sa aibe capacitate deplina de exercitiu, la data deschiderii succesiunii. Testatorul poate desemna una sau mai multe persoane ca executori testamentari de pilda, unul pentru afacerile civile, altul pentru cele comerciale etc. , caz in care atributiile sunt asadar, divizate. Se poate intimpla insa ca atributiile executorilor testamentari sa fie conjunctive (art.918 C. civ.) caz in care oricare dintre executorii testamentari poate lucra singur pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare. Testatorul poate insa dispune ca executorii testamentari sa lucreze impreuna. O persoana incapabila de a primi legate de la testator poate, evident, fi desemnata ca executor testamentar, dar aceasta imprejurare nu-i confera capacitate succesorala in sensul de a primi, de pilda, un legat remunerator. Notarul public competent a desbate succesiunea, potrivit art. 83 din Legea nr.36/1995 va elibera persoanei desemnate de catre testator un certificat care constata aceasta calitate, care potrivit art. 85 din regulamentul de punere in aplicare a aceste legi va determina si intinderea drepturilor si obligatiilor acestuia. Natura juridica a institutiei executorului testamentar. Executorul testamentar este un mandatar special al testatorului astfel ca i se aplica regulile de la contractul de mandat, in masura in care legea nu dispune altfel103. Calificata, asadar, ca un mandat de natura speciala, executiunea testamentara are caracteristici care o aseamana cu mandatul dar si unele care o deosebesc. Doctrina a scos in evidenta urmatoarele asemanari cu mandatul de drept comun: a)Acceptarea ca si refuzul executiunii testamentare sunt, la fel ca la contractul de mandat, facultative. Cel desemnat are deplina libertate de a accepta sau nu sa devina executor testamentar, oricare din atitudinile sale nefiind susceptibile de abuz. La fel ca acceptarea mostenirii, acceptarea executiunii testamentare poate fi expresa sau tacita. b)Executorul testamentar are aceleasi obligatii ca si mandatarul;are obligatia de a indeplini mandatul, de a da socoteala si de a raspunde pentru faptele persoanei substituite in executarea mandatului. In privinta drepturilor sale situatia este iarasi ca la contractul de mandat. Are la fel ca mandatarul dreptul de a fi desdaunat pentru cheltuielile facute cu executarea mandatului si cu toate ca, in principiu, executiunea testamentara este gratuita, daca s-a stipulat in testament vreo remuneratie, executorul are dreptul a o pretinde. Daca remuneratia executorului testamentar a fost stabilita sub forma unui
103Majoritatea autorilor considera ca executorul testamentar apare ca un mandatar al testatorului, cu anumite deosebiri, desigur. A se vedea in acest sens, D. Alexandrescu, op. cit, pag. 545;I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 536; C. Hamangiu, I. Rosetti balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 976-986;M. Eliescu, op. cit. pag. 286;D. Chirica, op. cit. pag. 146-147;Fr. Deak, op. cit. pag. 3o6-3o7;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 273-274. S-au preconizat insa si alte calificari juridice. A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 382-383.

119 legat, acesta are dubla calitate, de executor testamentar si de legatar, calitati care sunt interdependente, dar numai unilateral104. Astfel, s-a spus, el poate renunta la legat ca orice legatar dar sa accepte sarcina executiunii testamentare. Invers insa, daca a acceptat legatul cu carcater remunerator, se prezuma ca a acceptat si executiunea testamentara. Totusi in cazul in care intentia testatorului a fost ca legatul sa ramina valabil, independent de acceptarea executiunii testamentare, legatul poate fi validat chiar daca legatarul nu accepta sa devina si executor testamentar. Este posibil, uneori, ca testatorul, numind un executor testamentar sa-i confere si calitatea de legatar universal. Aceasta pentru a-i conferi puteri peste limitele legale ale executorului testamentar obisnuit, caci in cazul succesorilor universali chemati sa execute dispozitiile testamentare limitarile imperative impuse simplului executor testamentar nu exista, mostenitorii devenind proprietarii bunurilor odata cu deschiderea mostenirii astfel ca dispun in mod liber de ele. Daca aceasta desemnare si in calitate de legatar universal este numai aparenta, testatorul desemnind si legatari cu titlu universal sau cu titlu particular care absorb mostenirea in cuasitotalitatea ei, obiectul legatului universal fiind astfel redus la cel mult valoarea remuneratiei, instantele de judecata vor putea, la cererea persoanelor interesate, sa constate caracterul simulat al instituirii de legatar universal, urmind in consecinta ca acea persoana sa fie considerata simplu executor testamentar ale carui puteri si atributii sunt strict limitate de legiuitor. c)La fel ca la contractul de mandat, puterile executorului testamentar au carcater intuitu personae, astfel ca moartea celui desemnat ca executor testamentar atrage incetarea mandatului. Daca, asadar, la data deschiderii succesiunii cel desemnat ca executor testamentar este mort si nu s-a desemnat un executor testamentar subsidiar, executiunea testamentara nu va mai avea loc devenind caduca. In cazul in care executorul moare pe parcursul executiunii, sarcinile acestuia nu trec la mostenitorii sai, mandatul, cum a artat incetind pe aceasta data. (art.917 C. civ.). Asa cum am precizat mai sus, executiunea testamentara fiind un mandat cu carcater special s-au relevat in doctrina si unele deosebiri fata de mandatul propriuzis. a) Atributiunile executorului testamentar incep la moartea testatorului pe cind cele ale mandatarului inceteaza la moartea mandantului. b) Executorul testamentar poate fi numit numai prin testament, asadar, intr-o forma solemna, pe cind la contractul de mandat, care are carcater consensual, numirea mandatarului se poate realiza chiar in mod tacit. c) In timp ce la contractul de mandat limitele imputernicirii mandatarului sunt lasate la libera apreciere a partilor, limitele si atributiile executorului testamantar sunt determinate imperativ de catre legiuitor. d) In cazul mandatului obisnuit, mandatarul poate oricind renunta la mandat, daca renuntarea nu produce pagube mandantului, executorul testamentar insa odata ce a acceptat misiunea nu poate renunta la ea decit daca dovedeste ca indeplinirea ei
104A se vedea, Fr. Deak. op. cit. pag. 3o7.

120 i-ar produce lui insusi pagube. Atributiile si puterile executorului testamentar. Atributiile executorului testamentar difera dupa cum testatorul i-a conferit sau nu sezina, adica posesia bunurilor mobile din mostenire (art.911 C. civ.). Executorul testamentar fara sezina are, potrivit art.916 C. civ., doar un rol de supraveghere si control in scopul aducerii la indeplinire a dispozitiilor testamentare. El nu are nici o abilitare in sensul de a le executa el insusi. Potrivit art.85 din regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995 notarul public eliberind certificatul de executor testamentar are indatorirea sa precizeze intinderea drepturilor si obligatiilor conferite de testator acestuia precizind, inclusiv daca este sezinar sau nu, iar in caz afirmativ, daca detine toate bunurile mobile din succesiune sau numai o parte din acestea, durata sezinei si sarcinile concrete pe care trebuie sa le indeplineasca. Executorul testamentar fara sezina are, asa cum rezulta din prevederile art.916 C. civ. , urmatoarele atributii: - sa ceara notarului public competent punerea pecetilor daca exista mostenitori minori, interzisi sau absenti; - sa staruie ca notarul public sa faca inventarul succesiunii in prezenta mostenitorilor prezumtivi; - sa se ingrijeasca de luarea masurilor de conservare a bunurilor succesorale; - sa intervina in judecata pentru apararea validitatii testamentului. Executorul testamentar cu sezina are nu numai atributii de supraveghere si control ci si atributii de a aduce, el insusi, la indeplinire dispozitiile din cuprinsul testamentului. Asa cum s-a precizat in doctrina105, sezina (textul art.911 C. civ. vorbeste de posesia bunurilor mobile)conferita de catre testator executorului testamentar nu este decit o simpla detentie precara a bunurilor caci acesta nu detine bunurile pentru sine ci pentru mostenitorii defunctului. Ea trebuie deosebita de sezina care se confera mostenitorilor legali prevazuti de art.653 C. civ. Acesti mostenitori legali au nu numai posesia dar si proprietatea tuturor bunurilor succesorale, mobile si imobile, pe cind sezina executorului testamentar are ca obiect numai bunurile mobile, chiar daca testatorul se refera in testament si la bunurile imobile 106. Executorul testamentar este, cum s-a spus, un simplu sechestru(custode) al mostenitorilor107. Dar sezina mostenitorilor, la fel ca si rezerva lor succesorala nu exclude sezina ce se confera executorului testamentar, dimpotriva ele pot coexista intrucit au continut diferit. Excutorul caruia i s-a conferit sezina intra de drept in posesia bunurilor
105A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 61o;M. Eliescu, op. cit. pag. 291. 106A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 361;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 368; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 611. 107A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 991-993; M. Eliescu, op. cit. pag. 291;D. Chirica op. cit. pag. 149;Fr. Deak, op. cit. pag. 313.

121 succesorale, fara sa fie nevoie de vreo formalitate prealabila, certificatul de executor testamentar avind doar efect declarativ si nu constitutiv. In virtutea ei execcutorul testamentar are puterea de a detine bunurile ce constituie obiectul sezinei si de a refuza predarea lor succesorilor universali daca, bunaoara, acele bunuri formeaza obiectul unor legate cu titlu particular, sau, potrivit vointei testatorului ele urmeaza a fi distruse, ca in cazul unor hirtii intime scrisori etc. Obiectul sezinei se determina potrivit continutului testamentului si dispozitiilor testamentare pe care executorul le are de adus la indeplinire. De vreme ce textul legal (art. 911 C. civ. ) se refera la averea mobila a testatorului inseamna ca imobilele, fructele si productele acestora de dupa deschiderea mostenirii nu pot forma obiectul sezinei executorului testamentar. Durata sezinei este determinata tot de catre testator, dar potrivit art. 911 C. civ. nu poate trece peste un an de la moartea sa si nu poate fi prelungita de catre instantele judecatoresti. Testatorul poate conferi insa prin testament o durata mai scurta sezinei executorului testamentar, precum, potrivit art. 912 C. civ. si mostenitorii lui pot scurta termenul sezinei oferindu-i acestuia sumele necesare pentru plata legatelor de lucruri mobile sau platind ei insisi aceste legate. Sezina inceteaza inainte de termen si in cazul in care dispozitiile testamentare avind ca obiect bunuri mobile au fost executate. Cind temenul sezinei s-a implinit executorul testamentar are datoria de preda bunurile mobile detinute mostenitorilor in drept. In ce priveste momentul in care incepe sa curga durata sezinei, textul art. 911 C. civ. vorbeste de cel al deschiderii succesiunii, dar se accepta ca atunci cind exista motive obiective termenul se calculeaza si de la o data ulterioara. Astfel, in cazul in care testamentul a fost descoperit mai tirziu sau a fost contestat de catre mostenitorii legali sau cind data mortii testatorului a fost stabilita judecatoreste se accepta ca independent de vointa sa executorul testamentar nu a putut incepe executarea dispozitiilor testamentare si deci termenul se va calccula de la o data ulterioara deschiderii succesiunii, cind executarea dispozitiilor testamentare a devenit posibila.108. La expirarea termenului sezina inceteaza, dar daca executorul testamentar nu a reusit sa-si duca la indeplinire indatoririle el poate continua sa ramina in functie dar ca executor fara sezina. Mostenitorii ii pot insa conferi, in conditiile mandatului de drept comun, imputernicire sa detina si pe mai departe bunurile ce le avea in posesie si sa execute atributiile unui executor sezinar. Executorul testamentar cu sezina are pe linga atributiile generale recunsocute oricarui executor testamentar (art. 916 C. civ. ) unele atributii speciale: -el poate cere vinzarea miscatoarelor in lipsa sumelor necesare pentru plata legatelor cu titlu particular sau pentru procurarea unor bunuri care trebuie predate legatarilor, precum poate incasa pretul obtinut din astfel de vizari. Asa cum rezulta
108 A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 993-994 ;Fr. Deak. op. cit. pag. 314.

122 din art. 916 alin. 3 C. civ. El nu poate proceda direct la vinzarea unor atari bunuri ci trebuie sa ceara acest lucru mostenitorilor care au dobindit proprietatea acestor bunuri, iar daca acestia refuza se poate adresa instantei de judecata. -executorul sezinar are dreptul de a preda catre legatari bunurile mobile determinate sau de gen care formeaza obiectul legatelor cu titlu particular necontestate de succesorii universali. -el are dreptul de a urmari pe debitorii mostenirii si de a incasa creantele succesorale, caci acestea sunt bunuri mobile. -cit priveste plata creditorilor succesiunii de catre executorul testamentar problema este controversata. Consideram, alaturi de alti autori109, ca daca testatorul la imputernicit pe executorul cu sezina sa plateasca datoriile, iar acestea nu sunt contestate de catre mostenitori, plata lor se poate face la fel ca plata legatelor particulare. In adevar nu se vede care ar fi deosebirea intre plata legatului unei creante catre legatarul respectiv si plata datoriei catre titularul unei creante ce greveaza succesiunea. In ambele situatii avem de a face cu creditori care pot fi platiti de catre executorul testamentar cu sezina din mobilele succesiunii110. Evident daca nu are imputernicire in acest sens conferita de catre testator el nu va putea plati datoriile succesiunii si nu va putea fi nici urmarit de creditori. Incetarea executiunii testamentare. Atributiile executorului testamentar inceteaza in urmatoarele cazuri: -in cazul in care au fost executate toate dispozitiile cuprinse in testament; -in cazul in care executorul testamentar a decedat(art. 917 C. civ. ); -in cazul in care executorul testamentar renunta la executiunea testamentara daca dovedeste ca aceasta i-ar pricinui pagube insemnate sau ca i mod obiectiv nu ar putea aduce la indeplinire dispozitiile testamentare, de pilda din cauza de boala; -in cazul in care executorul testamentar a fost revocat de catre instanta de judecata la cererea mostenitorilor defunctului pentru motive temeinice cum ar fi reaua credinta, abuzuri in indeplinirea atributiunilor, incompetenta etc.; -in cazul in care executorul testamentar a fost pus sub interdictie. Daca au existat mai multi executori testamentari incetarea atributiunilor acestora are loc diferit dupa cum au avut atributii distincte sau dimpotriva desemnarea lor a fost conjunctiva. In primul caz, cind, asadar, atributiile lor au fost determinate de catre testator individual, incetarea executiunii testamentare va avea loc pentru fiecare separat dupa cum se gaseste intr-una din situatiile precizate mai sus(art. 918 alin. 2 C. civ. ). Daca insa atributiunilor lor nu au fost delimitate incetarea executiunii testamentare ar avea loc numai daca toti s-ar afla intr-una din situatiile precizate, altfel, potrivit art. 918 alin. 1 C. civ. , fiecare putind sa lucreze in
109Fr. Deak. op. cit. pag. 315-316. 110Pentru parerea ca plata nu se poate face decit cu consimtamintul mostenitorilor a se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 998-999;M. Eliescu, op. cit. pag. 291.

123 lipsa celorlalti. Asa cum am aratat, executorul testamentar, cu sau fara sezina 111 are obligatia ca orice mandatar de a da socoteala mostenitorilor(art. 916 alin. 5 coroborat cu art. 1541 C. civ. ). In acelasi timp el are dreptul de a fi despagubit pentru cheltuielile facute pentru indeplinirea despozitiilor testamentare(art. 919 C. civ. ) precum si pentru eventualele daune produse cu prilejul executiunii testamentare, la fel ca la contractul de mandat (art.1549 C. civ. ). In ce priveste problema, controversata in doctrina, daca execitorul testamentar poate fi scutit de catre testator de a da socoteala si de a raspunde de gestiunea sa, credem si noi, alaturi de alti autori, ca scutirea poate fi acceptata numai in masura in care nu aduce atingere unor reguli de ordine publica. Asa, de pilda, mostenitorii rezervatari vor putea cere socoteala executorului testamentar daca, cu prilejul indeplinirii mandatului sau a fost incalcata rezerva lor succesorala. Insa daca dispozitiile legale imperative au fost respectate scutirea de a da socoteala este admisibila intrucit testatorul este liber sa dispuna dupa propria vointa de patrimoniul sau, putind, sub aceasta forma, sa-l gratifice pe executorul sau testamentar, scutindul de obligata de a da socoteala sau dindu-i posibilitatea sa pastreze ceea ce ramas la terminarea executiunii testamentare din patrimoniul succesoral112. Executorul testamentar raspunde, ca orice mandatar, nu numai pentru dol ci si pentru orice culpa, in indeplinirea atributiunilor sale (art.154o alin.1 C. civ.). Daca executorul testamentar a fost remunerat pentru activitatea sa raspunderea sa va fi apreciata la sever decit daca lucrat fara plata. El nu raspunde insa pentru pieirea fortuita unor bunuri pe care l-a detinut. Asa cum rezulta din prevederile art.918 C. civ., in privinta raspunderii, in cazul existentei mai multor executori testamentari, nu se aplica regula de drept comun, potrivit careia intre mandatari nu exista solidaritate legala (art.1543 C. civ.), dimpotriva executorii testamentari cu sezina vor raspunde solidar de a da socoteala de bunurile mobile ce le-au avut incredintate. In celelalte cazuri, ale executorilor fara sezina sau ale celor ca au avut atributii delimitate si care au fost respectate se aplica regula raspunderii divizibile, fiecare raspunzind numai pentru actele si faptele proprii. C A P I T O L U L IV
111Majoritatea autorilor considera ca obligatia de a da socoteala o are atit executorul cu sezina cit si cel fara sezina. A se vedea in acest sens:M. Eliescu, op. cit. pag. 293;D. Chirica, op. cit. pag. 151;Fr. Deak, op. cit. pag. 317;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 282. In sens contrar a se vedea:C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1oo1-1oo2. Executorul cu sezina, s-a precizat, (Fr. Deak, op. cit. pag. 317)poate fi obligat a da socoteala de doua ori. O data la incetarea sezinei (art. 916 alin. 5 C. civ. ) si a doua oara la incetarea executiunii testamentare, . potrivit dreptului comun, daca a continuat sa lucreze si dupa aceasta data . 112A se vedea, in acest sens:M. Eliescu, op. cit. pag. 294;Fr. Deak. op. cit. pag. 318. Contra:C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1oo3-1oo4.

124 LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE SUCCESORALE Precizari prealabile. In domeniul actelor juridice pentru cauza de moarte este consacrat principiul libertatii oricarei persoane de a dispune potrivit propriei vointe de patrimoniul sau. In mod corelativ mostenitorii au libertatea deplina de a accepta sau nu o mostenire. Exista insa ratiuni care impun unele limitari ale ambelor drepturi. Astfel dreptul de a dispune pentru cauza de moarte este limitat de interese de ordin familial de a asigura unor membri apropiati ai familiei defunctului o cota parte din mostenire, chiar impotriva vointei acestuia, cind el dispune de averea sa in favoarea altor persoane. Este cea mai importanta limitare care se aduce dreptului de a dispune pentru cauza de moarte . Este ceea ce se cunoaste sub denimirea de rezerva succesorala. Exista apoi considerente de natura morala care se opun efectuarii unor acte juridice privitoare la bunurile unei succesiuni inainte de deschiderea acesteia, limitare ce este cunoscuta sub denumirea pactelor asupra succesiunilor viitoare, care, asa cum vom vedea sunt interzise sub sanctiunea nulitatii absolute. In fine, tocmai principiul libertatii de dispozitie pentru cauza de moarte, alaaturi de cel al liberei circulatii a bunurilor duc la interzicerea unor acte juridice care le-ar obtura ca in cazul substitutiei fideicomisare care, la rindul ei, este interzisa. Le vom analiza, de altfel, pe rind in cele ce urmeaza. Sectiunea a viitoare(nedeschise) I-a. Interdictia pactelor asupra succesiunilor

Cita vreme o succesiune este nedeschisa este interzis ca bunuri din acea succesiune sau patrimoniul ca atare sa formeze obiectul unor acte juridice prin care s-ar constitui drepturi eventuale asupra lor sau s-ar renunta la ele, chiar daca de cujus ar consimti la aceasta. Astfel, art. 965 alin. 2 C. civ. prvede ca : nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nu se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamintul celui a carui succesiunea este in chestiune. Iar art. 7o2 C. civ. prevede ca :nu se poate renunta la succesiunea unui om in viata, nici nu se pot instraina drepturi eventuale ce s-ar putea dobindi asupra succesiunii. Din prevederile acestor texte legale rezulta ca prin pacte asupra unei succesiuni viitoare(interzise de lege) vom intelege orice conventii sau acte unilaterale prin care se renunta la o mostenire viitoare sau se constituie drepturi eventuale asupra unei astfel de mosteniri. Fundamentul de natura principiala al unor astfel de interdictii este constituit din ideia ca astfel de acte juridice ar putea trezi ddorinta mortii persoanei care urmeasa sa lase mostenirea, iar in cazul in care chiar el este parte intr-un astfel de act

125 juridic s-ar aduce atingere principiului revocabilitatii dispozitiilor testamentare. Exista argumente si de natura sigurantei circuitului civil, caci drepturile de aceasta natura, care formeaza obiectul unor acte juridice sunt eventuale, asadar incerte, cel putin din punct de vedere valoric. Pentru a ne afla in fata unui pact asupra unei succesiuni viitoare trebuie sa fie intrunite urmatoarele conditii: a). sa existe o conventie(intelegere);dar si actul unilateral de renuntare la o mostenire sau de acceptare a acesteia sunt considerate pacte interzise de lege113; b). pactul sa aibe ca obiect drepturi succesorale dintr-o succesiunea nedeschisa114. Daca conventia nu are un astfel de obiect, ea va fi valabila, chiar daca realizarea obligatiei este efectata de o conditie sau de un termen incert, care se constituie din data mortii unei persoane. Astfel art. 825 C. civ. prevede posibilitatea stipularii in contractul de donatie a intoarcerii bunurilor donate la ddonator in cazul predecesului donatarului sau de predeces al donatarului si al descendentilor sai. Bunurile reintra intr-o atare ipoteza in patrimoniul donatorului in virtutea contractului de donatie iar nu cu titlu succesoral. Asadar, o astfel de conventie nu are ca obiect mostenirea( ca universalitate, ca parte a unei universalitati ori bunuri singulare, determinate) pe care donatorul o va lasa115. c). mostenirea sa nu fie deschisa. Dupa data deschiderii succesiunii mostenitorii pot dispune liber de drepturile lor asupra acelei mosteniri precum si de dreptul de optiune succesorala ca drept care se naste in persoana lor oadata cu decesul lui de cujus. In ce priveste stabilirea datei deschiderii succesiunii se are in vedere criteriul obiectiv al date cuprinse in certificatul de deces sau al celei stabilite prin hotarirea declarativa de moarte. Persoana disparuta fiind considerata a fi in viata, pactul privind succesiunea lui nu poate fi considerat valabil chiar daca partile au considerat ca succesiunea este deschisa. Daca insa pactul a fost incheiat dupa data mortii stabilita judecatoreste el ramine valabil, chiar daca aceasta data este ulterior rectificata sau hotarirea judecatoreasca este anulata116. d). pactul sa nu fie admis in mod exceptional de lege. Un astfel de pact este cel la care se refera art. 1526 C. civ. potrivit caruia este valabila conventia prin care asociatii stipuleaza ca societatea civila infiintata va continua la moartea unuia dintre
113Acceptarea mostenirii nedeschise, spre deosebire de renuntare, care este amintita expres de art. 7o2 si 965 C. civ. , este in mod unanim acceptata ca pact asupra unei succesiuni viitoare. A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 152-153;Trib. jud. Salaj, dec, civ. nr. 3o6/1972, in R. R. D. nr. 1/1973, pag. 16o-161. 114A se vedea, M. Constantinescu, Nota la dec. civ. nr. 1661/1995 a Trib. reg. Cluj, in J. N. nr. 9/1966, pag. 12o. 115A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 322. 116In acelasi sens, Fr. Deak . , op. cit. pag. 323. Contra, M. Eliescu, op. cit. pag. 3oo. A se vedea si A. Ionascu, Nota la dec. civ. nr. 273/1958 a Trib. Supr. in L. P. nr. 12/1958, pag. 114; Trib. reg. Cluj, dec. nr. 3887/1957, in L. P. nr. 1/1958, pag. 1o2.

126 ei cu mostenitorii acestuia. Sau, tot astfel se considera ca fiind valabila imparteala de ascendent efectuata prin donatie, cu respectarea conditiilor de fond si de forma cerute de prevederile art. 794-799 C. civ. Dar daca impateala de ascendent nu este valabila, ea nu va putea fi convertita in partaj voluntar tocmai pentru motivul ca ar reprezenta un pact asupra unei succesiuni viitoare de vreme ce succesiunea nu a fost deschisa la momentul impartelii117. De asemenea se considera valabil consimtamintul unui succesibil rezervatar sau care ar beneficia de raportul donatiei exprimat la instrainarea realizata de de cujus unul alt succesibil in linie drepata cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului, desi el este o renuntare anticipata la actiunea in reductiune sau la cea de raport, daca, in realitate instrainarea este o donatie potrivit art. 845 C. civ. S-a considerat insa a nu fi valabila declaratia unui succesibil scrisa in josul testamentului, inainte de deschiderea succesiunii, prin care recunoaste ca fiind valabil acel testament. Un astfel de act este un pact asupra unei succesiuni viitoare prohibrt de lege118. Sanctiunea aplicabila pactelor asupra succesiunilor viitoare. Pactele asupra succesiunilor viitoare sunt lovite de nulitate absoluta, sanctiune ce poate fi invocata de orice persoana interesata. Un astfel de act juridic nu ar putea fi confirmat nici dupa deschiderea mostenirii . Daca partile doresc mentinerea actului, acesta trebuie refacut dupa deschiderea mostenirii . Chiar si executarea obligatiei ce a fost asumata prin pactul asupra unei succesiuni nedeschise nu va fi valabila decit daca se poate constata ca prin ea insasi exprima un nou consimtamint valabil119. S-a propus de lege ferenda o liberalizare in materia pactelor asupra unei succesini viitoare in sensul de a se permite, in anumite conditii ( ca de pilda, cu participarea persoanei despre a carei mostenire este vorba ) incheierea lor, asa cum sunt, de altfel, permise in alte legislatii europene pactele familiale120. Sectiunea a II-a . Oprirea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisara este liberalitatea (legat sau donatie) prin care dispunatorul impune beneficiarului liberalitatii (instituitului) sa conserve bunurile primite, iar la moartea sa sa le transmita, in tot sau in parte, unei alte persoane desemnata tot de catre dispunator (substituitului). Astfel daca testatorul instituie pe un fiu al sau ca legatar si -i impune obligatia de a pastra bunurile testate tot timpul vietii sale, iar la moarte sa le transmita copiilor sai se realizeaza o substitutie fideicomisara, prohibita expres de art. 8o3 C. civ. 121Substitutiile fideicomisare erau cunoscute inca din dreptul roman si au luat o mare amploare in dreptul feudal avind ca scop pastrarea averilor in aceeasi familie din generatie in generatie. In dreptul nostru vechi (Codul Calimach si
117A se vedea, M. Constantinescu, loc. cit. supra;Trib. jud. Salaj, dec. civ. nr. 3o6/1972, in R. R. D. nr. 1/1973, pag. 16o-161. 118Fr. Deak, op. cit. pag. 324. 119Idem, pag. 325. 120Ibidem.

127 Codul Caragea) substitutiile fideicomisare erau admise. Codul civil insa, dupa modelul francez, le-a interzis in mod expres. In primul rind, printr-un astfel de act juridic se aduce atingere principiului libereri circulatii a bunurilor intrucit se impune instituitului pastrarea bunului pina la moartea sa si transmiterea acestuia la substituit, extragindu-l astfel din circuitul civil. Apoi se aduce atingere principiului libertatii de dispozitie pentru cauza de moarte intrucit instituitul nu are alegere, ci trebuie sa transmita bunul substituitului, care nu este desemnat de catre el, ci de catre primul testator care-si impune, asadar, vointa sa in stabilirea unei ordini succesorale graduale sau vesnice, dupa felul substitutiei, ceea ce nu este ingaduit. Nimeni nu poate dispune mortis cauza in numele altei persoane si nimeni nu are dreptul de a scoate anumite bunuri din circuitul civil. Bine s-a spus ca daca s-ar admite ca testatorul sau donatorul sa poata prin simpla lor vointa sa rrinduiasca devolutiunea unor bunuri din generatie in generatie, adica sa-si impuna vointa lor si chiar sa inlaure de mai inainte vointa propriilor mostenitori, atunci testamentul nu ar mai fi un act unilateral si personal, ci un act in numele altora, ceea ce este strain de firea lucrurilor122. Pentru a ne afla in prezenta unei substitutii fideicomisare trebuie sa fie indeplinte anumite conditii: a)dispunatorul sa fi facut doua sau mai multe liberalitati cu acelasi obiect catre doua sau mai multe persoane, dar care se vor executa succesiv. Prima se executa la moartea dispunatorului, daca este vorba de un legat, sau la incheierea contractului de donatie, iar a doua la moartea instituitului si apoi la moartea substituitului. Instituitul dobindeste obiectul liberalitatii de la dispunator, iar substituitul de la la instituit desi se poate afirma si ideia ca atit instituitul cit si substituitul primesc bunul de la dispunator, care transfera o data proprietatea asupra instituitului si apoi asupra substituitului123. Transferurile de proprietate sunt despartite una de cealalta de o periada de timp aleatorie. Se poate intimpla ca una din persoanele desemnate de catre dispunator, de pilda substituitul, sa nu existe la data testamentului, sau sa fie numai conceputa. Este ipoteza in care testatorul lasa un bun fiului sau obligindu-l pe acesta sa pastreze bunul, iar la moartea sa sa-l transmita la rindul lui fiului sau, care la data testamentului nu exista sau nici nu este conceput. 124 b)sa existe o dispozitie prin care instituitul este obligat sa pastreze bunul ce formeaza obiectul liberalitatii si sa-l transmita substituitului. Rezultatul unei asemenea dispozitii ar fi indisponibilizarea bunului incit acesta nu ar putea fi nici instrainat si nici grevat in timpul vietii instituitului, care la moartea sa ar trebui sa-l
121A se vedea, Notariatul de Stat al raionului Moinesti, testamentul autentificat subnr. 959/524/1957, cu Nota de V. C. Serban, in L. P. nr. 2/1958/pag. 117. 122Marin Popa, Drept civil. Succesiuni, Oscar Print, 1995, pag. 123. 123Pentru controversa a se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 312. 124A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1418/1972, in Repertoriu. . . . , pe anii 1969-1975, pag. 215-216.

128 predea substituitului desemnat tot de catre testator sau donator. O atare clauza de indisponibilizare (pactum de non aliendo) contravine unui principiu al circulatiei bunurilor consacrat si legislativ in art. 131o C. civ. , dar si atributelor dreptului de proprietate in lumina carora proprietarul poate dispune liber de bunul sau, in limitele legii. (art.48o C. civ. ) Scoaterea unor bunuri din circuitul civil nu se poate realiza prin vointa omului, ci numai prin vointa legiuitorului. O clauza de inalienabilitate poate fi considerata ca valabila doar temporar si motivata de un interes legitim125, or instituirea obligatiei pentru legatar sau donatar de a preda bunul la moartea sa catre o alta persoana desemnata tot de catre dispunator nu poate fi considerat un interes legitim ci dimpotriva, asa cum am precizat, un interes potrvnic legii126 c)dispuntaorul sa stabileasca ca dreptul substituitului se naste la moartea instituitului, sau, in cazul substitutiei fideicomisare graduale sau vesnice, la moartea substituitului. Se stabileaste astfel o adevarata ordine succesorala, or nimeni nu poate dispune pentru cazul mortii unei alte persoane, caci se incalca carcaterul personal al testamentului si, cum am aratat, insasi dreptul de proprietate . Numai proprietarul, cu alte cuvinte, are dreptul de a dispune mortis cauza de bunul sau, iar nu o alta persoana caci astfel s-ar realiza un pact asupra unei mosteniri nedeschise. Dar daca transmiterea bunului de catre cel gratificat catre o alta persoana se realizeaza independent de devolutiunea sa succesorala, ca de pilda la implinirea unui termen sau la realizarea unei conditii nu ne vom gasi in prezenta unei substitutii fideicomisare. Tot astfel s-a precizat in practica judiciara ca daca o substitutie fideicomisara devine caduca prin aceea ca instituitul decedeaza intre momentul testamentului si decesul testatorului, o atare dispozitie va fi valabila, legatul revenind direct substituitului fara a se mai realiza dubla liberalitate succesiva. Solutia s-a motivat cu aceea ca testamentul fiind un act care-si produce efectele la moartea testatorului, dispozitiile sale, sub aspectul validitatii lor, trebuie apreciate raportat la acest moment, or in cazul vizat la data deschiderii succesiunii nu mai exista decit un singur beneficiar caci instituitul este predecedat, iar operatiunea nu mai imbraca forma substitutiei fideicomisare127. De asemenea s-a precizat ca nici atunci cind testatorul lasa bunul sau in favoarea unui instituit, dar ca masura de prevedere dispune ca in cazul in care acesta va predeceda, bunul sa revina unei alte persoane desemnate tot de catre testator, nu ne aflam in prezenta unei substitutii fideicomisare, iar dispozitia este valabila intrucit testamentul contine numai o dispozitie alternativa si nu una fideicomisara128.
125A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 4oo/1978, in C. D. 1978, pag. 22 126A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 672/197o. 127A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1838/1956, in C. D. 1956, Vol. I, pag. 367. 128A se vedea, V. Loghin, Nota la sent. civ. nr. 239/1956 a trib. pop. rai. Targu Mures in L. P. nr. 1/1956, pag. 118.

129 Substitutia fideicomisara poate fi unica sau simpla, cind dispunatorul stabileste un singur substituit, graduala, cind stabileste doi sau mai multi substituiti si vesnica daca opereaza in folosul descendentilor la infinit. Nulitatea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisara este sanctionata potrivit art. 8o3 C. civ. cu nulitatea absoluta. Se subliniaza ca nulitatea este integrala in sensul ca priveste atit liberalitatea in favoarea substituitului cit si cea in favorea instituitului 129. Nulitatea este de ordine publica si nu poate fi acoperita prin confirmare, ratificare sau executare voluntara de catre mostenitori a legatului. De asemenea nulitatea nu va putea fi acoperita nici prin renuntarea `la legat de catre unul din legatari intrucit, s-a spus, cauzele acestei nulitati sunt originare, concomitente cu intocmirea actului juridic astfel ca dispozitia este nula absolut din momentul deschiderii succesiunii iar renuntarea este astfel fara obiect130. In cazul legatelor cu un obiect mai complex numai dispozitia care cuprinde substitutia fideicomisara va fi lovita de nulitate absoluta, iar nu legatul in totalitatea lui. De pilda, daca legatul este universal, dar cuprinde o dispozitie fideicomisara in sensul ca legatarul este obligat sa pastreze un bun determinat pe care la moartea sa sa-l remita unui substituit desemnat de catre testator, legatul va fi nul numai in privinta acelui bun, care va reveni mostenitorilor legali. In schimb vocatia universala a legatarului ramine valabila cu privire la restul bunurilor din mostenire. Cu alte cuvinte intotdeauna trebuie sa se deceleze din cuprinsul unui testament care este substitutia fideicomisara si numai acea dispozitie va fi lipsita de efecte prin aplicarea nulitatii absolute, celelalte dispozitii, care nu urmaresc realizarea unei duble liberalitati succesive cu acelasi obiect, recte efectele specifice substitutiei fideicomisare, vor ramine valabile. In doctrina si practica judiciara s-a discutat mult despre soarta unor asa zise procedee, care formal nu indeplinesc toate conditiile substitutiei fideicomisare, dar care, s-a considerat, urmaresc acelasi scop. Astfel, fideicomisul fara obligatie vizeaza liberalitatea prin care primul gratificat nu are obligatia de a pastra bunurile pina la moartea sa pentru ca apoi sa le transmita celui de al doilea gratificat, desemnat tot de catre testator, ci i se adreseaza numai o rugaminte in acest sens, in masura in care bunurile cu care a fost gratificat vor mai exista in patrimoniul sau. Credem si noi alaturi de alti autori ca atita vreme cit primul gratificat nu are o obligatie juridica de a pastra bunurile primite pina la moartea sa, ba dimpotriva poate sa dispuna liber de ele, atit prin acte juridice intre vii cit si pentru cauza de moarte, liberalitatea facuta in favoarea sa trebuie considerata ca fiind valabila. Asa numita obligatie morala de a indeplini rugamintea dispunatorului neputind afecta validitatea
129A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1688/1955, in C. D. 1955, Vol. I. pag. 193. De lege ferenda credem si noi ca ar fi cazul ca sanctiunea sa priveasca numai liberalitatea in favoarea substituitului, iar cea in favoarea instituitului sa ramina valabila intrucit in acest mod efectul dublei liberalitati este inlaturat. In acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 328. 130A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 318-319;C. Statescu, op. cit. pag. 192.

130 unei astfel de liberalitati131. Legatul ramasitei (de eo quod residuo sau de eo quod supererit) este acea liberalitate prin care dispunatorul impune gratificatului ca la moartea sa sa transmita persoanei desemnate de catre dispunator numai ce a ramas din bunurile cu care a fost gratificat, pe care in timpul vietii sale este liber sa le instraineze cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Nici in acest caz bunurile ce formeaza obiectul legatului nu sunt indisponibilizate instituitul avind obligatia, juridica de aceasta data, de a transmite substituitului numai ce-i ramine la moartea sa, astfel ca noi consideram ca operatia, neindeplinind conditiile cerute de art. 803 C. civ. , nu este o substitutie fiedeicomisara, fiind astfel valabila132. Dublul legat conditional este acea operatie juridica prin care testatorul dispune de acelasi bun in favoarea a doua persoane, dar sub aceeasi conditie, rezolutorie pentru instituit si suspensiva pentru substituit. De pilda testatorul lasa lui A un bun, sub conditia rezolutorie ca acesta sa moara fara a avea copii, dar acelsi bun este lasat lui C sub conditia suspensiva ca B sa moara fara a avea copii. Nici in acest caz primul legatar nu are obligatia de a pastra bunul primit, pentru a- l transmite celui de al doilea gratificat, fiecare dintre cei doi legatari avind libertatea de a instraina sau a greva bunul ce constituie obiectul legatului. Soarta acestor acte juridice depinde de realizarea sau nerealizarea conditiei care afecteaza legatul. Apoi conditia opereaza retroactiv, astfel ca in toate cazurile numai una dintre liberalitati va avea fiinta. In cazul in care, de pilda, primul gratificat moare fara posteritate, implinindu-se conditia rezolutorie care afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se desfiinteaza retroactiv, cel de al doilea legatar dobindind bunul de la deschiderea succesiunii dispunatorului. Iar daca primul legatar moare dar lasa urmasi, neimplinindu-se, asadar, conditia rezolutorie ce afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se consolideaza, cel de al doilea legatar nemaiavind nici un drept asupra bunului. Asa fiind, consideram ca nici aceasta operatiune nu indeplineste cerintele unei substitutii fideicomisare asa cum prevede art.8o3 C. civ. nefiind astfel prohibita. Consideram ca s-a realizat o interpretare prea rigida si constringatoare a celor trei operatiuni juridice prezentate cind s-a conchis in sensul ca sunt niste inventii ale doctrinei si jurisprudentei burgheze care trebuie prohibite. In realitate si acei autori 133 care conchid in acest sens recunosc ca nici una dintre ele nu indeplineste cerintele substitutiei fideicomisare asa cum aceasta este reglementata de art. 8o3 C. civ. astfel
131In acelasi sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 313 ;Fr. Deak, op. cit. pag. 329-33o;E. Safta Romano, op. cit. pag. 299-3oo. In sens contrar, C. Statescu, op. cit. pag. 193;St. Carpenaru, op. cit. pag. 462;D. Macovei, op. cit. pag. 153-154. 132In acelasi sens, C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o891o91;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 299-3oo;In sens contrar, C. Statescu, op. cit. pag. 193;St. Carpenaru, op. cit. pag. 462-463 D. Macovei, op. cit. pag. 154;M. Popa, op. cit. pag. 125. In sensul ca cel putin in cazul in care obligatia de a lasa legat ramasita constituie cauza (causa remota) liberalitatii avem totusi o substitutie fideicomisara, astfel ca nici liberalitatea facuta instituitului nu poate fi recunoscuta ca valabila, a se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 33o. A se vedea si M. Eliescu, op. cit. pag. 313-314.

131 ca ni se pare un exces a le interzice. Substitutia vulgara, reglementata de art. 8o4 C. civ., consta in dispozitia prin care dispunatorul instituie pe linga primul gratificat un al doilea care urmeaza sa beneficieze de obiectul liberalitatii in cazul in cazul in care primul nu voieste sau nu poate primi liberalitatea, devenind, in ce-l priveste, ineficace. Substitutia vulgara, permisa in mod expres de lege, este numai o masura de prevedere luata de dispunator pentru ipoteza ineficacitatii primului legat. In cazul ei nu sunt prezente nici una din elementele substitutiei fideicomisare astfel ca nu exista nici un temei pentru a fi prohibita. Potrivit art.8o5 C. civ. este de asemenea ingaduita dubla liberalitate in uzufruct si nuda proprietate. Aceasta consta in dispozitia prin care uzufructul unui bun este lasat unei persoane iar nuda proprietate alteia. Cele doua liberalitati nu sunt succesive ci se realizeaza, ambele, in momentul deschiderii succesiunii, sau in cazul donatiei, in momentul incheierii donatiei, iar obiectul lor nu este identic, chiar daca deriva din acelasi bun. De asemenea obiectul liberalitatii nu este scos din circuitul civil, atit nudul proprietar cit si uzufructuarul putind dispune liber de ele potrivit dreptului comun. Cu toate ca art. 8o5 C. civ. se refera in mod expres numai la nuda proprietate si la uzufruct in doctrina se considera ca tot astfel sunt permise liberalitati privind alte dezmembraminte ale dreptului de proprietate, de pilda, legatul dreptului de proprietate asupra casei grevat de dreptul de abitatie viagera al altei persoane134. Sectiunea a III-a. Oprirea actelor juridice care incalca rezerva succesorala. 1. Rezerva si cotitatea disponibila. Precizari prealabile. In principiu oricine poate dispune dupa propria vointa de bunurile ce le are in proprietate. (art.475 si 48o C. civ. ) Nimeni nu poate fi obligat nici sa lasa o mostenire. Totusi dreptul de dispozitie, care are un carcater absolut si exclusiv poate fi limitat prin exceptie de catre legiuitor, asa cum rezulta din art.41 din Constitutie. Una din cele mai importante limitari ale dreptului de dispozitie, aduse de legiuitor, prin art.841-885 C. civ. si art.1 si 2 din Legea nr.319/1944 este institutia rezervei succesorale. In prezenta unor categorii de mostenitori descendentii ascendentii privilegiati precum si a sotului supravietuitor- de cujus nu poate dispune prin liberalitati, nici intre vii si nici pentru cauza de moarte, de intreg patrimoniul sau, caci legea asigura o parte din acesta, sub forma rezervei, acestor categorii de mostenitori. Evident este vorba de limitarea actelor juridice cu titlu gratuit, care au drept efect miscorarea patrimoniului fara vreun contraechivalent valoric, caci cele cu titlu oneros nu ar avea nici o logica sa fie limitate. Limitata este de rezerva cuvenita mostenitorilor rezervatari si clauza de exheredare cuprinsa intr-un testament chiar fara desemnare de legatari caci
133A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 314-315;Fr. Deak, op. cit. pag. 331;C. Statescu, op. cit. pag. 193. 134 Fr. Deak, op. cit. pag. 334.

132 rezerva succesorala trebuie asigurata, prin efectul legii si in acest caz135. Rezerva succesorala este, asadar, acea parte din mostenire de care defunctul, in prezenta unor anumite categorii de mostenitori nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit (nici intre vii si nici pentru cauza de moarte) si care se defera de drept mostenitorilor rezervatari. Cotitatea disponibila este partea din mostenire care excede rezervei si de care defunctul poate dipune liber prin acte juridice cu titlu gratuit ( fie acte juridice intre vii fie pentru cauza de moarte) chiar in prezenta mostenitorilor rezervatari. Ratiunile instituirii inca de dreptul roman a rezervei succesorale rezida in protectia intereselor de familie, caci este firesc ca o parte a mostenirii sa fie asigurata celor mai apropiate rude ale defunctului, iar pe de alta parte, ea constituie un zagaz impotriva slabiciunilor si pornirilor omenesti spre risipirea nefireasca a averii in dauna unor membri apropiati ai familiei cum sunt copii si parintii si apoi sotul supravietuitor136. Limitarea rezervei la un cerc mai restrins de persoane sau a-i conferi numai un caracter alimentar, cum s-a propus la un moment dat, nu poate fi luata azi in considerare, astfel de propuneri venind, la timpul potrivit, in intimpinarea tendintei de limitare pe toate caile a proprietatii private, preocupare specifica societatii comuniste137. Patrimoniul defunctului se imparte, asadar, in doua parti, in cazul in care a facut donatii sau a instituit legatari si are mostenitori rezervatari. O parte este constituita din rezerva care se cuvine de drept mostenitorilor rezervatari chiar impotriva vointei defunctului si cealalta care constituie cotitatea disponibila cu privire la care vointa sa nu are nici o limitare. Prin rezerva succesorala se apara nu numai interesele mostenitorilor rezervatari de actele cu titlu gratuit facute in favoarea unor persoane straine de familie ci si in cazul in care au fost facute in favoarea altor mostenitori legali, chiar rezervatari. Cind defunctul, de pilda, are mai multi copii, poate sa-i gratifice pe unii dintre ei favorizindu-i in dauna celorlalti, dar numai in limitele rezervei successorale. In acest mod defunctul poate restabili o inegalitate patrimoniala existenta, din varii motive, intre copiii sai, dar nici nu o poate face discretionar in sensul de a-i avantaja fara justificare pe unii in dauna altora caci rezerva succesorala il opreste. 138Se poate vorbi, asadar, de o functie ordonatoare si de protectie in familie a institutiei rezervei succesorale. Caracterele juridice ale rezervei succesorale. In primul rind, rezerva este o parte din mostenire(pars hereditas) in sensul ca reprezinta o fractiune din succesiune, iar nu din fiecare bun individual determinat din averea defunctului(pars bonorum)
135A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1471/1973, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o2. 136A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 652. 137A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 323-324;C. Statescu, op. cit. pag. 194-195. 138A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 336.

133 cum era in dreptul roman (pars bonorum ). Nu are, cu alte cuvinte, importanta din ce bunuri este formata ea in concret, cum nici cotitatea disponibila, ci este important sa se asigure mostenitorilor rezervatari fractiunea reglementata de lege din succesiune. Defunctul are libertatea de a stabili, de pilda, ce anume bunuri revin mostenitorilor rezervatari si ce bunuri vor reveni legatarilor, cu conditia, precizata mai sus, de a se asigura mostenitorilor rezervatari fractiunea valorica stabilita de lege din intregul mostenirii, dupa un procedeu de calcul la care ne vom referi mai tirziu 139. In acest sens se va avea in vedere nu numai patrimoniul defunctului la data mortii sale ci si donatiile facute in timpul vietii care se vor adauga la activul net al succesiunii. Din caracterizarea rezervei succesorale ca parte a mostenirii rezulta urmatoarele consecinte: -rezerva nu poate fi pretinsa decit de acei mostenitori stabiliti de legiuitor ca fiind rezervatari dar care vin efectiv la mostenire. Cu alte cuvinte, vor culege rezerva succesorala numai aceia dintre ei care avind, prin clasa si gradul de mostenitori din care fac parte, chemare la acea mostenire, au capacitate succesorala, nu sunt nedemni si nu au renuntat la mostenire. De pilda, parintii nu vor avea dreptul la mostenire, si deci nici la rezerva, desi sunt determinati de legiuitor ca mostenitori rezervatari, daca exista descendenti ai defunctului, care, facind parte din clasa I-a de mostenitori ii inlatura pe parinti, care fac parte din clasa a II-a de mostenitori. Cum tot astfel nepotii in linie dreapta ai defunctului nu vor culege mostenirea si nici rezerva in prezenta copiilor acestuia, desi fac parte din aceeasi clasa de mostenitori si toti sunt mostenitori rezervatari, dar acestia din urma sunt rude de gradul I cu defunctul si-i inlatura pe nepotii de fiu care sunt rude gradul II cu defunctul. Tot asa vor fi inlaturati si aceea dintre mostenitorii rezervatari virtuali care sunt nedemni sau au renuntat la mostenire; -mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura si in plina proprietate, fara a putea fi obligati sa primeasca numai contraechivalentul ei in bani. Acest lucru se poate intimpla cu titlu de exceptie numai, ca de pilda atunci cind bunul donat a fost instrainat de catre donatar mai inainte de deschiderea succesiunii. Mostenitorii rezervatari sunt indreptatiti a primi bunurile care alcatuiesc rezerva fara ca acestea sa fie afectate de sarcini ca uzufructul, ei trebuind sa se bucure de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate asupra lor140; -rezerva se atribuie mostenitorilor in mod global, sau colectiv. Intinderea ei se stabileste dupa numarul mostenitorilor rezervatari, dar se atribuie dupa regulile mostenirii legale in indiviziune. Din caracterul ei global nu se poate trage concluzia ca daca unii din mostenitorii rezervatari renunta la mostenire sau sunt nedemni, de partea lor de rezerva ar profita ceilalti mostenitori rezervatari caci, asa cu am aratat, ea se calculeaza in functie de numarul mostenitorilor care vin efectiv la mostenire.
139A se vedea, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 699. 140A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 76o/1969/, in R. R. D. nr. 8/197o, pag. 118; D. Macovei, op. cit. pag. 159.

134 Altfel spus, cine nu mosteneste nu poate fi rezervatar 141. Numai sotului supravietuitor rezerva i se atribuie individual. -rezerva ca parte a mostenirii este stabilita in mod imperativ de lege. Nici defunctul si nici prezumtivii mostenitori rezervatari nu pot modifica, de pilda, intinderea rezervei cuvenita unuia sau altuia dintre mostenitorii rezervatari. Sunt, asadar, interzise orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar aduce atingere rezervei succesorale, sub sanctiunea nulitatii absolute142. Mostenitorii rezervatari nu pot nici sa o accepte si nici sa renunta la ea inainte de deschiderea mostenirii caci ar savirsi si ei astfel pacte asupra unei succesiuni viitoare lovite de nulitate absoluta 143. In al doilea rind, in literatura de specialitate se vorbeste de carcaterul indisponibil al rezervei afirmindu-se ca ea este relativ si partial lovita de indisponibilitate144, iar practica judiciara declarind rezerva chiar ca fiind inalienabila si insesizabila145. Rezerva, s-a spus, este relativ lovita de indisponibilitate, caci fiind o parte a mostenirii ea se cuvine de drept mostenitorilor rezervatari. Altfel spus numai in prezenta mostenitorilor rezervatari aceasta parte din mostenire este indisponibila. Apoi de asemenea s-a precizat ca ea este partial lovita de indisponibilitate pentru ca, pe de o parte, indisponibilitatea se refera numai la o parte din mostenire, iar pe de alta parte, pentru ca vizeaza numai o anumita categorie de acte juridice si anume cele cu titlu gratuit. Actele cu titlu oneros nu sunt limitate in nici un fel146. Aceste caracterizari ale rezervei, cum bine s-a precizat 147, sunt de natura a creia confuzii. Cita vreme o persoana este in viata bunurile sale (sau o parte din ele) nu se poate spune ca sunt inalienabile si insesizabile caci orice proprietar este indreptatit sa le instraineze, chiar si cu titlu gratuit. Creditorii pot de asemenea urmarii bunurile celor datornici chiar si dupa moartea lor. Abia dupa deschiderea succesiunii, daca exista mostenitori rezervatari, ceea ce numai atunci se poate stabili, care au acceptat mostenirea si nu sunt nedemni, actele liberale ale defunctului, daca prin ele se aduce atingere rezervei, sunt supuse reductiunii pina la limita cotitatii disponibile.
141Fr. Deak, op. cit. pag. 34o. 142A se vedea, Ph. Malaurie, op. cit. pag. 29o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1314/1994, in Dreptul nr. 7/1995, pag. 87. 143A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2336/1972, in R. R. D. nr. 11/1973, pag. 168 144A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 196. 145C. S. J. sect. cciv. dec. nr. 1314/1994, in Dreptul nr. 7/1995, pag. 87. 146C. Statescu, op. cit. pag. 196-197. 147M. Muresan, in Culegeri tematice de practica judiciara. Succesiuni de M. Muresan, Kocsis Iozsef, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996, pag. 64;Fr. Deak. op. cit. pag. 341.

135 2. Mostenitorii rezervatari . Potrivit prevederilor art. 841-843 C. civ. precum si ale art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944 sunt mostenitori rezervatari: -descendentii defunctului la infinit; -ascendentii privilegiati; -sotul supravietuitor. Este de observat ca fratii si surorile defunctului si descendentii lor cu toate ca fac parte din aceeasi clasa de mostenitori cu ascendentii privilegiati (clasa a II-a mixta de mostenitori)nu sunt considerati mostenitori rezervatari. Legiuitorul stabileste direct numai cota de mostenire de care defunctul poate dispune prin liberalitati, adica cotitatea disponibila si numai indirect rezerva, care reprezinta partea ce ramine desi daca se incalca rezerva prin liberalitati ea se va asigura cu prioritate prin reductiunea liberalitatilor. A. Rezerva cuvenita descendentilor. Articolul 841 C. civ. stabileste intinderea cotitatii disponibile si ipso facto intinderea rezervei in functie de numarul descendentilor. Cotitatea disponibila este de din bunurile defunctului daca acesta lasa un copil, de 1/3 din mostenire daca lasa doi copii si de 1/4 daca lasa trei sau mai multi copii. Rezulta asadar ca rezerva este de pentru un copil, 2/3 pentru doi copii si 3/4 pentru trei sau mai multi copii. Potrivit art.842 C. civ. in notiunea de descendenti trebuie sa cuprindem nu numai pe cei de gradul I, adica copiii defunctului, ci si pe urmasii lor in linie dreapta la infinit, indiferent daca sunt din casatorie, dinafara ei sau din adoptie si indiferent daca vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare (in cazul descendentilor de gradil II si urmatoarele. In ce priveste copiii din adoptie potrivit OUG nr.25/1997, modificata prin Legea nr.87/1998 in prezent exista un singur fel de adoptie si anume cu efectele unei filiatiuni firesti, astfel ca cel adoptatat va beneficia de rezerva numai dupa parintii sai adoptivi iar nu dupa parintii sai naturali sau ceilalalti asecendenti din familia fireasca. In cazul infierilor realizate inainte de OUG nr.25/1997 exista si infierea cu efecte restrinse cind, pastrindu-se legaturile de rudenie dintre cel infiat si familia de singe, infiatul si descendentii sai aveau vocatie la succesiune, inclusiv la rezerva, atit fata de ascendentii rezultati din infiere cit si fata de cei firesti, dar cum efectele acestei infieri se limitau la cel infiat si infietori, infiatul si descendentii sai nu aveau calitatea de mostenitori si, pe cale de consecinta, nici dreptul la rezerva fata de ascendentii infietorului. Descendentii de care se tine seama la stabilirea rezervei. Intrucit legiuitorul vorbeste in art.841 C. civ. de copii lasati s-au nascut discutii contradictorii in doctrina cu privire la faptul daca la calculul rezervei se vor avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenire sau si de cei care sunt renuntatori sau nedemeni. Parerea dominanta, pe care o consideram cea corecta, este aceea ca urmeaza a se avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenire, iar nu

136 si cei care sunt straini de aceasta, cum sunt renuntatorii si nedemnii148. Calculul rezervei cind vin la mostenire descendenti de gradul II sau urmatoarele. Atunci cind la mostenire vin descendenti de gradul I este limpede ca la calculul rezervei se va tine seama de numarul lor potrivit art.841 C. civ., iar rezerva se va impartii intre ei in cote egale. Se poate insa intimpla ca la mostenire sa vina si sau numai descendenti de grad mai indepartat, nepot sau stranepoti. Acestia pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. In cazul in care nepotii, stranepotii etc, vin la mostenire prin reprezentare se accepta in mod unanim ca rezerva se calculeaza in functie de numarul tulpinilor, adica in functie de numarul descendentilor de prim grad si nu in functie de numarul efectiv al descendentilor. De pilda, daca defunctul a avu doi copii, din care unul este predecedat, iar acesta a avut la rindul sau doi copii, acestia din urma vor veni la mostenirea bunicului lor prin reprezentarea tatalui lor predecedat. In total vom avea, asadar trei mostenitori rezervatari, dar rezerva se va cacula numai functie de cele doua tulpini, adica de mostenitorii de gradul I si de numarul efectiv al mostenitorilor rezervatari care vin la mostenire. Argumentul este acela ca nepotii il reprezinta numai pe tatal lor predecedat si nu pot lua mai mult decit ar fi luat tatal lor daca era in viata. In concret in exemplul dat rezerva va fi de 2/3 din mostenire din care 1/3 va lua fiul in viata al defunctului iar cealalta treime va reveni celor doi nepoti impreuna (art.841 C. civ.). Problema este controversata in ipoteza in care nepotii sau stranepotii vin la mostenire in nume propriu iar nu prin reprezentare. Parerea dominanta in doctrina este aceea potrivit careia si de aceasta data rezerva se va stabili tot in functie de numarul desendentilor de gradul I si nu in functie de numarul desendentilor care vin efectiv la mostenire.149 S-a exprimat insa si opinia contrara potrivit careia atunci cind descendentii de grad II sau mai indepartati vin la mostenire in nume propriu, pentru ca cei de gradul I au renuntat sau sunt nedemni, rezerva trebuie calculata in functie de numarul lor efectiv si nu pe tulpini. 150 In adevar aceasta de a doua opinie este riguros determinata de regulile care guverneaza rezerva si reprezentarea succesorala, dar exista puternice argumente care ne indreptatesc sa impartasim prima opinie, majoritara in doctrina si practica
148A se vedea in acest sens:D. Alexandresco, op. cit. pag. 379;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3o1;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 689;C. Statescu, op. cit. pag. 198;Fr. Deak, op. cit. pag. 344-345;D. Chirica, op. cit. pag. 156;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 3o9;D. Macovei, op. cit. pag. 117-118;M. Popa, op. cit. pag. 13o;O. Capatina, Nota la incheierea nr. 243/1958 a Notariatului de Stat raionului N. Balcescu Bucuresti, in L. P. nr. 12/1958, pag. 1o9;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 613/1988, in R. R. D. Nr. 3/1989, pag. 66-67. In sens contrar:M. Eliescu, op. cit. pag. 33o-332;Mazeaud, op. cit. pag. 7o2-7o4. 149A se vedea in acest sens:C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 692;M. Eliescu, op. cit. pag. 332;St. Carpenaru, op. cit. pag. 468;D. Macovei, op. cit. pag. 118;C. Statescu, op. cit. pag. 198;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 3o9-31o;Marin Popa, op. cit. pag. 13o. 150A se vedea in acest sens:M/B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3oo-3oo1, D. Chirica, op. cit. pag. 157-158.

137 judecatoreasca. S-a argumentat ca daca s-ar lua in considerare la calcul rezervei numarul efectiv al mostenitorilor de gradul II si urmatoarele s-ar putea ajunge ca cei de gradul I sa renunta la mostenire pentru motivul ca venind copiii lor sa culeaga mostenirea rezerva ar fi mult mai mare. Or rezerva este, cum am aratat, imperativ stabilita de legiuitor, si nu poate fi modificata prin vointa mostenitorilor151. In cazul in care defeunctul a avut unul sau mai multi copii care insa nu mai exista la data deschiderii succesiunii, fiind predecedati, comorienti sai codecedati, si nu au la rindul lor decendenti care sa vian prin reprezentare la mostenire, ei nu pot fi luati in considerare la stabilirea rezervei intrucit nu au capacitate succesorala si astfel nu sunt mostenitori legali si nici rezervatari. Daca insa ar vea urmasi care pot si vin la mostenire ei(dar numai ei) vor fi avuti in vedere la calculul rezervei, caci urmasii lor vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu.152 B. Rezerva cuvenita ascendentilor priviliegiati. Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie sau din afara ei precum si din adoptie. Ei fac parte din clasa a II-a mixta de mostenitori impreuna cu fratii si surorile defunctului si descendentii acestora. Acestia din urma (colateralii privilegiati) nu sunt insa mostenitori rezervatari putind fi exeredati in totalitate de catre defunct. Parintii defunctului vin la mostenire numai daca nu exista descendenti (clasa a I-a de mostenitori)sau acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire. Potrivit art.843 C. civ., asa cum a fost modificat prin Legea nr.134/1947, rezerva parintilor (determinata tot indirect prin stabilirea cotitatii disponibile) este de din bunurile defunctului cind vin la mostenire ambii parinti si de 1/4 cind vine numai unul din ei. Cit priveste rezerva parintilor din a doptie, in prezent OUG nr.25/1997 reglementeaza numai a doptia cu efecte depline astfel ca parintii naturali ai defunctului nu mai au calitatea de mostenitori ai acestuia. Daca adoptia se desface sau este desfiintata parintii firesti redobindesc drepturile parintesti, inclusiv cele succesorale153. In cazul in care la moartea defunctului ramin in viata ambii parinti dar unul este nedemn sau renuntator, rezerva se va stabili avind in vedere numai parintele care vine efectiv la mostenire intrucit prin nedemnitate sau renuntare celalalt este strain
151S-a mai exprimat si opinia potrivit careia in cazul cind vin la mostenire nepotii, stranepotii etc. in nume propriu, numai stabilirea rezervei se face in functie de numarul descendentilor de gradul I(al copiilor)insa imparteala rezervei se va face pe capete, adica in mod egal caci art. 841 C. civ. vizeaza numai cuantumul rezervei nu si modul ei de impartire. A se vedea in acest sens;Fr. Deak, op. cit. pag. 347. 152Fr. Deak, op. cit. pag. 344. 153In cazul infierilor cu efecte restrinse incheiate inainte de OUG nr.25/1997, intrucit se pastrau legaturile de rudenie cu parintii firesti, au calitatea de mostenitori rezervatari atit parintii rezultati din adoptie cit si cei firesti, iar rezerva lor este in acest caz de din mostenire, adica maximul rezervei stabilite de legiuitor pentru ascendentii privilegiati, si se atribuie colectiv impartindu-se intre ei in mod egal. daca vine numai unul din parinti rezerva sa va fi de 1/4 din mostenire.

138 de mostenire154. S-a sustinut insa si parerea pe care nu o impartasim, ca renuntarea sau nedemnitatea unuia din parinti ar avea drept efect ca celalalt parinte sa culeaga intreaga rezerva de din mostenire, afara numai daca nu concureaza cu colateralii privilegiati, situatie in care ar urma ca renuntarea sau nedemnitatea unuia din parinti sa profite colateralilor privilegiati155. C. Rezerva cuvenita sotului supravietuitor. Sotul supravietuitor este potivit Legii nr.319/1944, care reglementeaza drepturile succesorale ale acestuia, mostenitor rezervatar, iar potrivit art.2 din acest act normativ rezerva sa este de din cota sa succesorala ca mostenitor legal156. Cota succesorala a sotului supravietuitor, asa cum rezulta din art.1 din Legea nr.319/1944, difera dupa clasa de mosteenitori cu care vine in concurs, astfel ca pentru a determina rezerva sa succesorala, in toate cazurile, va trebui sa se determine pe baza de probe calitatea mostenitorilor legali si a legatarilor care nu fac parte din cele patru clase de mostenitori. 157 In toate cazurile se vor avea in vedere numai mostenitorii care vin efectiv la mostenire si nu de cei renuntatori, nedemni sau exheredati.158 Asa fiind, rezerva sotului supravietuitor este de: -1/8 din mostenire cind vine in concurs cu descendentii, indiferent de numarul lor sau de gradul de rudenie cu defunctul ( din 1/4); -1/6 din mostenire cind vine in concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor ( din 1/3); -1/4 din mostenire cind vine in concurs numai cu ascenedentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor ( din 1/. ). Asadar, in cazul celei de a doua clase mixte de mostenitori este diferita dupa cum sunt sau nu prezente ambele cataegorii de mostenitori care o compun; -3/8 din mostenire cind vine in concurs cu asecendentii ordinari (clasa a II-a de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a de mostenitori), indiferent de numarul lor ( din 3/4); -1/2 din mostenire cind vine in concurs cu orice alti mostenitori ai defunctului inafara de cei legali ( din 1/1). Avind in vedere ca potrivit Legii nr.319/1944 sotul supravietuitor are un drept la mostenire special asupra mobilelor, darurilor de nunta si obiectelor apartinind
154A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 349;D. Chirica op. cit. pag. 159; D.Birladeanu, Dreptul de acrescamint in mostenirea legala si stabilirea intinderii rezervei, in R.R.D. nr.6/1977, pag. 24;I. C. Vurdea, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendentilor si colateralilor privilegiati in concurs cu sotul supravietuitor, in R.R.D. nr.4/1989, pag. 28. 155A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 334. 156A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.2ooo/1956, in C.D. 1956, vol.I, pag.313. 157A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 518/1986, in C. D. 1986, pag. 81-82. 158A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 337-338;Fr. Deak, op. cit. pag. 35o;Sc. Serbanescu Nota, la dec. civ. a Trib. Craiova, col. civ. nr. 3743/1957, in L. P. nr. 2/1958, pag. 116-117.

139 gospodariei casnice (art.5) precum si dreptul de abitatie (art.4), s-a facut precizarea ca sotul supravietuitor are calitatea de mostenitor rezervatar numai in ce priveste partea sa de mostenire legala iar nu si cu privire la aceste drepturi speciale. Acestea pot fi inlaturate prin vointa defunctului prin acte cu titlu gratuit, cu conditia ca prin ele sa nu se aduca atingere rezervei sale, care se va calcula avind in vedere valoarea integrala a mostenirii, asadar, inclusiv valoarea darurilor de nunta si a mobilierului casnic159. Daca defunctul nu a dispus in nici un fel de mobilierul casnic si darurile de nunta, ele se cuvin in intregime sotului supravietuitor, daca nu vine in concurs cu descendentii. In ce priveste ascendentii privilegiati intr-o atare situatie, rezerva lor se calculeaza numai in functie de valoarea celorlalte bunuri lasate de defunct intrucit ei nu au vocatie succesorala legala si nici testamentara la bunurile mobile apartinind gospodariei casnice si la darurile de nunta. Daca insa defunctul a dispus prin acte liberale de aceste bunuri sau printr-o dispozitie expresa de exheredare a sotului supravietuitor, aceste bunuri vor fi avute in vedere atit la calculul rezervei ascendentilor privilegiati cit a sotului supravietuitor 160. Caracterele speciale ale rezervei sotului supravietuitor. Fata de rezerva celorlalti mostenitori rezervatari, cea a sotului supravietuitor are unele particularitati: a) rezerva sotului supravietuitor nu are caracter colectiv, cum este situatia in cazul celorlalti mostenitori rezervatari, ci se atribuie individual; b) rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa dintr-o cota variabila in functie de categoria de mostenitori cu care vine in concurs. Rezrva de din mostenire o are sotul supravietuitor numai cind nu concureaza cu nici unul din mostenitorii legali si exista liberalitati peste cotitatea disponibila iar sotul supravietuitor este in situatia de cere reductiunea liberalitailor excesive; c) rezerva sotului supravietuitor, spre deosebire de rezerva descendentilor si a ascendentilor privilegiati care sunt fractiuni din mostenire, este o fractiune din portiunea care i se cuvine ca mostenitor legal (portio legitima est portio portionis ab intestato). Rezerva sotului supravietuitor se imputa asupra cotitatii disponibile? Asa cum am vazut sotul supravietutor a fost instituit mostenitor rezervatar relativ recent prin Legea nr.319/1944, alaturindu-se celorlalti mostenitori rezervatari determinati prin Codul civil. Coroborarea prevederilor acestui act normativ cu cele ale Codului civil, asa cum vom vedea, nu este uneori usor de facut. In privinta rezervei se prefigurau doua posibilitati. Prima ar fi aceea de a considera ca rezerva sotului supravietuitor conduce la micsorarea corespunzatoare a rezervei celorlalti mostenitori rezervatari, iar a doua ca rezerva acestuia trebuie sa se impute asupra cotitatii disponibile producind o micsorare corespunzatoare a acesteia. S-a admis pina
159A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 338;C. Statescu, op. cit. pag. 2oo;D. Chirica, op. cit. pag. 161-162;Fr. Deak, op. cit. pag. 351 160A se vedea, Plen trib. Supr. dec. de indrumare nr. 12/1968, in C. D. 1968, pag. 28; Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2139/1979, in C. D. 1979, pag. 132;D. Chirica, op. cit. pag. 162-163.

140 nu de mult ca de vreme ce legea nu a prevazut ca prin instituirea rezervei sotului supravietuitor ar urma sa se micsoreze rezerva celorlalti mostenitori rezervatari aceasta s-ar imputa exclusiv asupra cotitatii disponibile de care de cujus poate sa dispuna liber prin actele sale liberale, rezerva celorlalti mostenitori rezervatari raminind neatinsa161. In adevar, in ipoteza in care sotul supravietutor vine singur la mostenire sau in concurs cu alti mostenitori nerezervatari, rezerva sa se calculeaza raportat la intreaga mostenire. De pilda, daca defunctul a lasat ca mostenitori pe sotia sa supravietuitoare si a instituit ca legatara universala pe sora sa (asadar, nu exista alti mostenitori rezervatari, nici descendenti si nici ascendenti privilegiati), rezerva sotului supravietutor va fi de 1/4 din intreaga mostenire, iar sora defunctului (legatara universala ) va beneficia de restul de 3/4 din mostenire. Daca legatarul universal ar fi un tert rezerva sotului supravietutor va fi de din mostenire (art.2 coroborat cu art.1 lit.e din L. nr.319/1944) iar restul de va reveni legatarului162. Pentru ipoteza in care sotul supravietutor vine in concurs cu alti mostenitori rezervatari solutia imputarii rezervei acestuia in mod exclusiv asupra cotitatii disponibile nu poate fi acceptata. 163 Concluzia care la lumina textelor in vigoare este de acceptat este acea potrivit careia rezerva sotului supravietutor se imputa asupra masei succesorale, deci nici exclusiv asupra cotitatii disponibile, dar nici asupra rezervei celorlalti mostenitori rezervatari. Se argumenteaza cu aceea ca de vreme ce in cadrul mostenirii legale se admite ca partea sotului supravietuitor micsoreaza partile ce se cuvin celorlalti mostenitori, caci se imputa asupra masei succesorale, tot astfel trebuie sa stea lucrurile si in cadrul mostenirii testamentare, in sensul ca rezerva sotului supravietuitor micsoreaza rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cum micsoreaza si cotitatea disponibila. Mai intii se calculeaza rezerva sotului supravietuitor, din mostenirea lasata de defunct, iar partile celorlalti mostenitori legali, inclusiv rezervatari, se vor calcula din masa succesorala ramasa dupa defalcarea cotei sotului supravietuitor. Asa fiind, adoptarea Legii nr.319/1944 influienteaza nu numai cotele legale ale tuturor mostenitorilor cu care sotul
161A se vedea, M. Eliescu, op. cit, pag. 338;C. Statescu, op. cit. pag. 2oo-2o1;D. Macovei op. cit. pag. 164-165;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 312-314;Sc. Serbanescu, Nota la dec. civ. nr. 667/1955 a Trib. reg. Bucuresti, in L. P. nr. 5/1955, pag. 554;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 662/1972, in Repertoriu. . . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o7;Idem, dec. nr. 472/1964, in C. D. 1964, pag. 127-129. 162 Apud, Fr. Deak, op. cit. pag. 352-353. 163S-a dat ca exemplu situatia in care defunctul lasa ca mostenitori trei copiii si sotul supravietuitor, iar prin testament a instituit un legatar universal. Intr-o atare ipoteza potrivit conceptiei ca rezerva sotului supravietutor se imputa asupra cotitatii disponibile lasind neatinsa rezerva celorlalti, ar insemna ca rezerva celor trei copii ar fi, potrivit art. 841 C. civ. de 3/4, iar din cota de 1/4 ramasa s-ar socoti rezerva sotului supravietuitor de 1/8 (potrivit art. 2 coroborat cu art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944)iar cealalta cota de 1/8 din mostenire ar reveni legatarului. A se vedea, Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati in concurs cu sotul supravietuitor, in R. R. D. nr. 4/1989, pag. 33-35.

141 supravietuitor concureaza, ci si rezerva prevazuta in favoarea unora din ei. Se modifica astfel rezerva ascendentilor privilegiati 164, dar si a descendentilor cind vin, asadar, in concurs cu sotul supravietuitor, ale caror rezerva se va calcula nu asupra intregii mosteniri ci asupra masei succesorale ramase dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor165. Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietutor cind vine in concurs cu copii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara. Articolul 939 C. civ. prevede ca atunci cind sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu copii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara el nu poate beneficia de liberalitati din partea defunctului decit cel mult de o parte egala cu a copilului care a primit cel mai putin si in nici un caz mai mult de 1/4 din mostenire. S-a instituit astfel o cotitate disponibila speciala prin care legiuitorul a urmarit sa apere copiii dintr-o casatorie anterioara a sotului defunct fata de influientele si presiuile la care ar putea fi suspus din partea sotului din cea de a doua sau subsecventa casatorie in sensul de a-i face liberalitati in defavoarea copiilor sai. Astfel, daca la moartea lui de cujus a ramas un copil dintr-o casatorie anterioara sotul supravietuitor va putea primi prin donatie sau legat maximum cota de 1/4 din mostenire, desi cotitatea disponibila ordinara este de din mostenire. Textul legal se refera numai la donatii dar in mod unanim, atit in doctrina166 cit si in practica judiciara167 se accepta ca in notiunea de daruirefolosita de legiuitor trebuie sa includem si legatele, asadar, toate liberalitatile facute de defunct in favoarea sotului sau din a doua sau subsecventa casatorie. Asa fiind in doctrina s-au facut unele precizari pentru anumite situatii speciale. Astfel, chiar daca data testamentului prin care defunctul a istituit ca legatar pe
164S-a exemplificat cu situatia in care sotul supravietuitor concureaza cu doi parinti si o sora a defunctului. Potrivit devolutiunii legale a mostenirii sotul supravietuitor primeste 1/3, iar restul de 2/3 urmeaza a se impartii egal intre parintii si sora defunctului, in cote de cite 1/3. Daca insa defunctul instituie pe sora sa legatara universala, si aceptam teza imputarii exclusive a rezervei sotului supravietuitor asupra cotitatii disponibile, fara micsorarea rezervei parintilor, sotul supravietuitor primeste 1/6, rezerva sa (potrivit art.2 din Legea nr.319/1944) parintii primesc cota de 1/2, rezerva lor (potrivit art.843 C. civ. ), asadar, mai mult decit cota lor legala de mostenire de 1/3, iar sora defunctului, instituita legatara universala primeste restul de 1/3 la care avea dreptul si fara testament. In atare ipoteza, potrivit acestei conceptii, testamentul facut in favoarea sorei profita parintilor, impotriva vointei testatorului ceea ce nu este de admis. In schimb, daca se admite solutia imputarii rezervei sotului supravietutor asupra masei succesorale rezultatul este ca acesta primeste cota de 1/6, parintii au rezerva de , dar calculata din cota de 5/6, adica 5/12, iar sora defunctului urmind sa primeasca ca legatar universal 5/12, asadar, mai mult decit cota sa legala de 1/3 dar nu mai putin decit cei doi parinti. A se vedea. Fr. Deak. loc. cit. pag. 33-35. 165Ibidem. A se vedea si E. Boroi, G. Boroi, Corelatia dintre prevederile art. 939 din Codul civil si Decretul-Lege nr.319/1944, in R. R. D. Nr. 9-12/1989, pag. 3o;D. Chirica, op. cit. pag. 162-164. 166A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 342;Fr. Deak, op. cit. pag. 358;C. Statescu, op. cit. pag. 2o1;M. Popa, op. cit. pag. 136.

142 sotul sau din cea de a doua sau subsecventa casatorie, este anterioara incheierii casatoriei limitarea cotitatii disponibile la maximum 1 /4 din mostenire, potrivit art.939 C. civ. se va aplica si in acest caz. Altfel, pentru evitarea aplicarii acestei dispozitii legale s-ar putea face un testament olograf antedatat. In cazul in care defunctul a facut donatii in favoarea sotului sau supravietuitor din cea de a doua sau subsecventa casatorie si are copii dintr-o casatorie anterioara, iar donatiile sunt anterioare acestei din urma casatorii, se vor aplica de asemenea dispozitiile art. 939 C. civ. daca se dovedeste ca donatiile au avut in vedere aceasta din urma casatorie care a constituit, asadar, cauza impulsiva si determinanta. Trebuie insa sa fie vorba de donatii care nu sunt supuse raportului intrucit daca donatiile sunt supuse raportului vor fi readuse la masa succesorala, fie in natura, fie prin echivalent si reprezinta, cum s-a spus168 doar un avans asupra mostenirii. Dispozitiile art. 939 urmeaza de asemenea a se aplica si in ipoteza in care defunctul a dispus exheredarea directa partiala a descendentilor din casatoria anterioara iar de aceasta exheredare beneficaza sotul supravietutor din ultima casatorie. Copiii la care se refera art.939 C. civ. Textul art.939 C. civ. se refera expres la copiii dintr-un alt maritagiu dar in prezent se admite ca el se va aplica si copiilor dinafara casatoriei, care sunt asimilati prin dispozitiile Codului familiei celor din casatorie. De asemenea textul se aplica si copiilor adoptati, cu efecte depline sau cu efecte restrinse cu conditia ca adoptia sa fie anterioara incheierii celei de a doua sau subsecvente casatorii. Pentru a li se putea aplica dispozitiile art.939 C. civ. copiii trebuie sa existe sau sa fie, cel putin, conceputi, la data deschiderii succesiunii. Se vor avea in vedere numai copii care vin efectiv la mostenire si nu cei renuntatori sau nedemni. Prevederile art.939 C. civ. nu se refera numai la descendentii de gradul I ai defunctului ci si la cei de gradul II si III etc. In cazul lor insa rezerva urmeaza a se stabili nu pe capete, adica dupa numarul lor, ci in functie de numarul tulpinilor, adica al descendentilor de gradul I. Determinarea cuantumului cotitatii disponibile si corelatia dintre dispozitiile art.939 C. civ. cu cele ale Legii nr.319/1944. In sistemul Codului civil, inainte de adoptarea Legii nr.319/1944, cind sotul
167A se vedea, Trib. Supr. Col. civ. dec. nr. 25/1958, in J. N. nr. 4/1958, pag. 127-129; Idem, dec. civ. nr. 472/1964, in C. D. 1964, pag. 127-129, dec. civ. nr. 1486/1966, in C. D. 1966, pag. 158-162, dec. civ. nr. 15/1972, in C. D. 1972, pag. 175-177, dec. civ. Nr. 1615/1972, in R.R.D. nr.4/1973, pag. 176-176;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1414/1977, in C. D. 1977, pag. 84;Idem, dec. civ. nr. 2143/1984, in C. D. 1984, pag. 89-91;dec. civ. nr. 613/1988 in R. R. D. nr. 3/1988, pag. 6667;Trib. Jud. Timis, dec. civ. nr. 1577/1976 in R. R. D. nr. 5/1977, pag. 68-69. 168M. Eliescu, op. cit. pag. 342.

143 supravietutor nu era mostenitor legal, putind fi gratificat ca orice tert in limitele cotitatii disponibile, iar in concurs cu descendentii defunctului dintr-o casatorie anterioara, in limitele cotitatii disponibile speciale, determinarea cotitatii disponibile speciale nu ridica probleme deosebite. Pentru calculul ei la numarul copiilor care veneau efectiv la mostenire, indiferent de casatoria din care proveneau, se mai aduaga o unitate (sotul supravietuitor) numar la care se impartea mostenirea. Rezultatul astfel obtinut reprezenta cotitatea disponibila speciala de care putea beneficia sotul supravietuitor prin donatii sau legate. Aceasta cotitate disponibila speciala nu putea fi mai mare decit partea copilului care a luat mai putin, care este o limita variabila, si nu putea dapasi, oricum, 1/4 din mostenire, care este o limita fixa si maxima. Daca se obtinea o diferenta peste limita cotitatii disponibile speciale, aceasta se impartea intre copii, cu conditia ca defunctul sa nu fi dispus de ea, in limita cotitatii disponibile ordinare, in favoarea unui tert 169. Se pot da numeroase exemple. Astfel, daca la mostenire vin :un copil dintr-o casatorie anterioara si unul din ultima casatorie, impreuna cu sotul supravietutor, prin impartirea mostenirii la trei rezulta cota de 1/3, dar sotul supravietutor nu poate lua decit maximul de 1/4 (cotitatea disponibila speciala prev. de art.939 C. civ. ) restul de 3/4 revenind copiilor. Defunctul ar fi putut dispune, in aceasta ipoteza, in favoarea unui tert de 1/12 din mostenire care reprezinta diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala situatie in care copiii ar fi luat numai 2/3 din mostenire care reprezinta rezerva lor succesorala potrivit art.841 C. civ. Dupa intrarea in vigoare a Legii nr.319/1944 in practica judecatoreasca s-a pus problema daca art.939 C. civ. a mai ramas in vigoare, iar raspunsul a fost afirmativ intrucit ratiunile pentru care a fost instituita cotitatea disponibila speciala subzista si in prezent. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, textul legal nu a fost abrogat in mod expres prin noua lege adoptata. In privinta raportului dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara s-a precizat ca cele doua cotitati nu se cumuleaza, cotitatea disponibila speciala imputindu-se asupra cotitatii disponibile ordinare. In consecinta cotitatea disponibila speciala fiind mai mare decit cea speciala, defunctul, dupa ce a facut liberalitati in favoarea sotului din ultima casatorie, in limita cotitatii disponibile speciale, mai poate face liberaliti si in favoarea unor terti numai pentru diferenta dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara, pentru a nu incalca rezerva copiilor. Pentru ipoteza in care defunctul a fost casatorit de mai mult de doua ori s-a exprimat parerea ca toti sotii anteriori impreuna cu sotul supravietuitor pot beneficia de liberalitati din partea defunctului numai in limitele cotitatii disponibile speciale 170. Consideram insa ca in mod corect s-a nuantat in doctrina ca in Codul nostru civil, spre deosebire de cel francez, sunt vizate numai liberalitatile facute sotului supravietuitor, iar sotii anteriori sunt considerati terti, astfel ca ei pot beneficia de
169A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 699-7o1; D. Chirica, op. cit. pag. 166-167;Fr. Deak, op. cit. pag. 359-36o. 170A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 342-343;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 319.

144 liberalitati in limita cotitatii disponibile ordinare171. De asemenea in mod unanim doctrina a imbratisat opinia ca dupa aparitia Legii nr.319/1944, in cazul concursului dintre sotul supravietuitor si copiii defunctului dintr-o casatorie anterioara, drepturile sotului supravietuitor nu sunt numai cele determinate de prevederile art.939 C. civ. Potrivit noilor reglementari sotul supravietuitor este mostenitor legal rezervatar spre deosebire de situatia sa anterioara cind era un mostenitor neregulat si nerezervatar. Determinarea cuantumului cotitatii disponibile speciale si a celei ordinare precum si problema atribuirii diferentei dintre acestea doua a dat nastere la solutii divergente in doctrina si practica judecatoreasca.172 Consideram ca modul corect de calcul este urmatorul:in primul rind se stabileste rezerva sotului supravietuitor, care este 1/8 ( din 1/4), aceasta se imputa, cum am aratat, asupra intregii mosteniri, potrivit art.1-2 din Legea nr.319/1944, iar rezerva copiilor, prevazuta de art.841 C. civ. se calculeaza asupra restului mostenirii, asadar asupra cotei ramase de 7/8 . Sotul supravietuitor poate beneficia, asadar, pe linga rezerva sa de 1/8 din mostenire, de cotitatea disponibila speciala, reglementata de art.939 C. civ. de maximum 1/4, fara sa se aduca atingere rezervei copiilor. Daca cotitatea disponibila speciala este mai mica decit cotitatea disponibila ordinara, defunctul va putea dispune de aceasta diferenta in favoarea oricui, cu exceptia sotului din ultima casatorie, caci prin instituirea cotitatii disponibile speciale nu s-a creiat o rezerva succesorala speciala corelativa in favoarea copiilor173. Spre deosebire de art.841 C. civ. prin prevederile art.939 C. civ. legiuitorul a limitat dreptul de dispozitie numai in favoarea sotului supravietuitor din ultima casatorie (daca sunt copii dinafara acestei ultime casatorii) ceea ce nu inseamna si instituirea unei rezerve speciale in favoarea unei alte persoane. Asadar, daca defunctul nu a dispus de diferenta dintre cele doua cotitati, sau desi a dispus o atare dispozitie potrivit art.939 C. civ. este limitata la maximum 1/4, cum am vazut, acea diferenta se va imparti potrivit regulilor mostenirii legale, adica 1/4 sotului supravietuitor, iar 3/4 copiilor, in acest fel realizindu-se coroborarea dintre prevederile art.939 C. civ. cu cele ale Legii nr.319/1944174. Sanctiunea depasirii cotitatii disponibile speciale. In cazul incalcarii dispozitiilor art.939 C. civ. isi gasesc aplicare dispozitiile art.847 C. civ. privitoare la reductiunea liberalitatilor excesive care urmeaza a fi reduse la limita, de aceasta data, a cotitatii disponibile speciale. Dreptul de a cere reductiunea liberalitatilor ce depasesc cotitatea disponibila speciala, reglemetata de art.939 C. civ. apartine numai copiilor in favoarea carora s-a
171A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 361. 172A se vedea pentru detalii, E. Boroi, G. Boroi, op. cit. pag. 26-29;D. Chirica, op. cit. pag. 167-172. 173In acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 363. In sens contrar, M. Eliescu, op. cit. pag. 341.

145 instituit aceasta cotitate disponibila. Asadar, numai copiii dinntr-o casatorie anterioara ultimei casatorii a defunctului, care vin efectiv la mostenire, vor avea calitatea de a invoca dispozitiile art.939 C. civ. Reductiunea profita indirect si copiilor din ultima casatorie a defunctului precum si colegatarilor conjunctivi cu sotul supravietuitor, dar ei nu vor putea invoca dispozitiile privind cotitatea disponibila speciala, caci aceasta nu a fost instituita in favoarea lor175. In ipoteza in care defunctul a facut liberalitati nu numai in favoarea sotului din ultima casatorie ci si a altor persoane cu prilejul reductiunii se va avea in vedere ca liberalitatile facute in favorea sotului din ultima casatorie sa nu depaseasca cotitatea disponibila speciala, si impreuna cu cele facute in favoarea altor pesoane sa nu depaseasca cotitatea disponibila ordinara. Prin prevederile art.94o alin.2 C. civ. se instituie insa, prin exceptie, si sanctiunea nulitatii absolute atunci cind incalcarea cotitatii disponibile speciale s-a realizat prin donatii deghizate sau prin persoane interpuse (adica prin acte juridice simulate), intrucit se prezuma ca au fost facute pentru fraudarea drepturilor succesorale ale copiilor defunctului din casatoria anterioara. S-a precizat chiar ca sanctiunea nulitatii absolute opereaza si in ipoteza in care valoric, aceste acte juridice se incadreaza in limita cotitatii disponibile speciale prevazuta de art.939 C. civ. intrucit ele ar fi determinate de intentia de fraudare a drepturilor descendentilor din casatoria anterioara a defunctului176. Sanctiunea nulitatii absolute priveste insa numai donatiile deghizate sau facute prin interpunere de persoane iar nu si pe cele indirecte, cum, de pilda, este renuntarea unui sot colegatar la un legat in favoarea celuilalt sot colegatar, intrucit astfel de acte juridice nu contin nici un element secret177. Actiunea in constatarea nulitatii absolute poate fi intentata de orice descendent al defunctului care vine la mostenire, el trebuind sa dovedeasca faptul deghizarii sau
174A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1615/1972, in R. R. D. nr. 4/1973, pag. 175176;Idem, dec. civ. nr. 2143/1984, in C. D. 1984, pag. 89-91. Astfel, daca sotul supravietuitor din ultima casatorie a defunctului vine in concurs cu un copil dintr-o casatorie anterioara cotitatea disponibila ordinara este de 7/16, ( dupa ce am extras rezerva sotului supravietutor de 1/8 din mostenire)care este mai mare decit cotitatea disponibila speciala de maximul 1/4(rezultind asadar, 4/16)diferenta dintre cele doua cotitati fiind de 3/16. Sotul supravietuitor va mai primi astfel o cota legala de 1/4, din cele 3/16 ce constituie diferenta, astfel ca in total el va primi 27/64 din mostenire(1/8 rezerva, 1/4 cotitate disponibila speciala si 2/64 ca mostenitor legal). Copilul din casatoria anterioara a defunctului va mai primi o cota de 3/4 din diferenta(de 3/16), adica 9/64, care adaugata la rezerva sa succesorala de 7/16 rezulta cota de 37/64 din mostenire. Se obsrva insa in unele sisteme de calcul ca descendentul din casatoria anterioara ajunge sa primeasca mai mult decit daca ar fi rezultat din ultima casatorie a defunctului, discriminare care, evident nu poate fi admisa. A se vedea si pentru alte ipoteze, E. Boroi, G. Boroi, op. cit. pag. 3132. 175A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. vol. IV, pag. 762;C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu, Al . Baicoianu, op. cit. pag. 7o2;M. Eliescu, op. cit. pag. 344; D.Chirica, op. cit. pag. 173. 176A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 344;Fr. Deak. op. cit. pag. 366. 177A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. Vol. IV, pag. 767-77o;M. Eliescu, op. cit. pag. 344345.

146 interpunerii de persoana, care se poate face prin orice mijloc de proba. Intrucit o atare dovada este destul de anevoioasa art.941 C. civ. prezuma ca sunt persoane interpuse copiii sotului supravietuitor dintr-o alta casatorie, (din afara casatoriei sau rezultati din adoptie) sau a unor rude ale sotului supravietuitor din ultima casatorie la a caror mostenire acesta avea vocatie in momentul in care s-a realizat acel act de dispozitie. Prezumtia este una absoluta (juris et de jure) astfel ca nu poate fi combatuta prin nici un mijloc de proba. 3. Calculul rezervei si al cotitatii disponibile. Operatiile necesare pentru stabilirea masei de calcul a rezervei. Fractiunile care reprezinta rezerva si respectiv cotitatea disponibila nu se calculeaza asupra activului efectiv lasat de defunct ci asupra activului net, adica avind in vedere si liberalitatile facute de el in timpul vietii si pentru cauza de moarte . Se impune astfel reconstituirea patrimoniului sau prin calcul pe hirtie pentru a vedea care ar fi fost acesta daca defunctul nu facea liberalitati, prin acte intre vii (donatii) si pentru cauza de moarte (legate). Numai raportat la aceasta masa succesorala (mostenire inchipuita cum a fost denumita178) se va putea determina daca s-a adus atingere rezervei succesorale si se impune reductiunea liberalitatilor facute peste cotitatea disponibila. Potrivit art.849 C. civ. pentru stabilirea masei succesorale se impun a fi efectuate trei operatiuni succesive: a)stabilirea activului brut al mostenirii prin determinarea valorii bunurilor efectiv lasate de defunct la data deschiderii succesiunii: b)stabilirea activului net al mostenirii prin scaderea pasivului din activul brut al acesteia; c)reunirea fictiva, pentru calcul, la activul net al mostenirii a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. a)Stabilirea activului brut al mostenirii. Pentru stabilirea activului brut al mostenirii se impune identificarea tuturor valorilor patrimoniale pe care defunctul le avea la data deschiderii succesiunii, care, potrivit art.849 C. civ. , se vor evalua la valoarea lor din acest moment. Se includ aici drepturile reale, drepturile de creanta, chiar impotriva mostenitorilor, si cele de creatie intelectuala. In calcul vor fi cuprinse si bunurile de care defunctul a dispus prin legate sau donatii de bunuri viitoare, caci ele se afla in patrimoniul sau la data decesului. Nu intra in acest calcul drepturile care se sting la moartea titularului lor cum sunt renta viagera, uzufructul, abitatia, dreptul la pensie, creantele de intretinere. De asemenea nu intra in calcul drepturile care se sting la moartea celui care lasa mostenirea, cind aceasta opereaza ca o conditie rezolutorie, iar bunurile donate se reintorc, potrivit art.825 C. civ. , in caz de predeces al donatarului in patrimoniul
178M. Eliescu, op. cit. pag. 352.

147 donatorului sau cind moartea reprezinta un termen incert extinctiv179. Nu pot, de asemenea fi avute in vedere fructele naturale si civile percepute sau ajunse la scadenta dupa data deschiderii mostenirii sau adaugirile si imbunatatirile aduse unor bunuri din mostenire, dar dupa data decesului. Indemnizatia de asigurare de persoane platita de asigurator tertului beneficiar al asigurarii nu poate face parte din patrimoniul defunctului intrucit este formata din patrimoniul asiguratorului iar nu din cel al defunctului asigurat. Doar in ipoteza in care nu a fost desemnat tertul beneficiar al asigurarii si indemnizatia se plateste mostenitorilor, potrivit art.32 din Legea nr.136/1995, ea va fi inclusa in patrimoniul succesoral180. Nu pot fi avute in vedere nici creantele insolvabile sau nesigure si bunurile lipsite de valoare patrimoniala, cum sunt hartiile de familie, portretele, diplomele etc. b)Stabilirea activului net al mostenirii. Activul net al mostenirii se obtine prin scaderea din activul brut a pasivului succesoral, adica a obligatiilor ce greveaza patrimoniul defunctului la momentul deschiderii mostenirii. Din modul in care este redactat art.849 C. civ. rezulta ca scaderea pasivului din activul brut al mostenirii ar urma sa se realizeze dupa reunirea fictiva, pentru calcul, a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca se admite insa ca a doua operatie care trebuie facuta este scaderea pasivului din activul brut, asadar, inainte de reunirea pentru calcul a valorii donatiilor intrucit, in cazul mostenirilor insolvabile altfel s-ar reduce sau chiar desfiinta rezerva si cotitatea disponibila. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, inversarea operatiilor fata de ordinea stabilita de art.849 C. civ. se justifica si pentru ca donatiile facute de defunct in timpul vietii au incetat sa mai formeze gajul general al creditorilor chirografari de vreme ce bunurile au fost astfel legal instrainate inainte de deschiderea succesiunii181. Pasivul este format, in principiu, din toate obligatiile defunctului existente in
179Fr. Deak, op. cit. pag. 368. 180Pentru unele cazuri particulare cum ar fi dreptul de creiatie intelectuala a carui valoare nu se poate determina in momentul deschiderii succesiunii a se vedea, O. Capatina, In legatura cu aplicarea noii legiferari a dreptului de autor in R. P. R. , In L. P. nr. 6/1958, pag. 46. Consideratiile autorului aveau in vedere reglementarea veche prin Decr. nr. 321/1956, dar rationamentul este valabil si dupa aparitia Legii nr. 8/1996. 181A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, op. cit. pag. 7o8-7o9;M. Eliescu, op. cit. pag. 355; D. Chirica, op. cit. pag. 176;D. Macovei, op. cit. pag. 17o. Spre exemplu daca defunctul a lasat un activ brut de 1oo. ooo. ooo lei si in timpul vietii a facut donatii in valoare de 1oo. ooo. ooo lei, iar pasivul este de 2oo. ooo. ooo lei. Daca defunctul a avut un copil, a carui rezerva este, potrivit art. 841 C. civ. de din mostenire, daca am face operatiile in ordinea stabilita de art. 849 C. civ. ar insemna ca activul brut impreuna cu donatiile reprezinta exact atit cit sa se satisfaca creantele creditorilor neraminind nimic pentru asigurarea rezervei descendentului defunctului si nici pentru cotitatea disponibila. Daca in schimb se inverseaza operatiile, astfel cum am aratat, ramine un activ net de 1oo. ooo. ooo lei din care se va asigura rezerva descendentului de , restul de reprezentind cotitatea disponibila. Desigur in acest caz creditorii chirografari suporta in mod proprortional cu creantele lor pierderea de 1oo. ooo. ooo lei, dar se realizeaza principiul instituit de art. 1718 C. civ, privind gajul general al creditorilor asupra bunurilor aflate efectiv in patrimoniul defunctului la data decesului acestuia.

148 patrimoniul sau la data decsshiderii succesiunii, inclusiv datoriile fata de mostenitori. Se includ aici si cheltuielile de inmomintare, cele efectuate cu administarea si conservarea patrimoniului succesoral, care sunt de altfel facute in interesul comun al mostenitorilor. Nu se includ insa datoriile personale ale mostenitorilor ca taxele succesorale, onorariile etc., obligatiile care se sting la moartea celui ce lasa mostenirea, precum obligatia legala de intretinere fundamentata pe dispozitiile Codului familiei. In schimb obligatia de intretinere contractuala sau renta viagera asumata prin contract urmeaza a fi incluse in pasivul succesoral, intrucit nu se sting la moartea celui ce lasa mostenirea. c)Reunirea fictiva(pentru calcul) a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Potrivit art.849 C. civ. cotitatea disponibila si implicit rezerva succesorala se calculeaza adaugindu-se, pentru calcul (asadar fictiv si nu efectiv) la activul net al mostenirii valoarea donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Legiuitorul prevede ca reunirea se face avindu-se in vedere starea bunurilor din momentul donatiei si valoarea acestora din momentul decesului lui de cujus. Daca bunul donat a pierit in mod fortuit in intervalul de timp de la data donatiei si pina la decesul celui ce lasa mostenirea, valoarea donatiei nu se mai reuneste la activul net intrucit se apreciaza ca si in cazul in care bunul nu ar fi fost donat tot nu s-ar fi putut regasi in patrimoniul succesoral la data decshiderii mostenirii. Aceasta reunire pentru calcul priveste toate donatiile facute de defunct, indiferent de forma acestora (autentica, donatii deghizate sau indirecte, daruri manuale etc.) si indiferent daca donatia a fost facuta in favoarea unuia din mostenitori sau a unui tert. Dispozitiile legale privind asigurarea rezervei avind in carcater imperativ donatorul nu le poate excepta de la reunirea fictiva pentru calcul chiar daca donatia respectiva este scutita de raport. In cazul donatiilor cu sarcini se va tine seama de valoarea sarcinii care va fi scazuta din valoarea bunului donat 182. La donatiile remuneratorii se va lua in calcul numai ceea ce depaseste valoarea serviciilor prestate, intrucit numai acea parte constituie o liberalitate propriu-zisa183. Gratuitatile la care se refera art.759 C. civ. si care se fac indeobste in indeplinirea unor indatoriri sociale nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile. In aceasta categorie intra: -cheltuielile de hrana, intretinere, educatie si invatatura, chiar daca defunctul nu avea obligatia legala de intretinere fata de acea persoana, caci numai in ce priveste raportul legiuitorul limiteaza astfel de cheltuieli la cele facute in favoarea descendentilor si a sotului, numai acestia fiind obligati la raport184; -darurile obisnuite facute la aniversari, botezuri etc;inclusiv darurile de nunta de valoare obisnuita;
182A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 178. 183A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 371.

149 -cheltuielile de nunta. Nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul masei succesorale nici actele juridice cu titlu oneros decit daca ele degizeaza o donatie. Dovada deghizarii se poate face de catre mostenitorii rezervatari prin orice mijloc de proba, caci in materie de simulatie ei isi apara un drept propriu si nu unul mostenit de la d efunct, avind, asadar, calitatea de terti fata de actul simulat185. Calitatea de a cere reunirea fictiva la activul net al mostenirii a donatiilor facute de defunct o au mostenitorii defunctului dar si legatarii si donatarii gratificati de acesta186. Intrucit proba simulatiei actelor oneroase, dar care deghizeaza o donatie, este destul de greu de facut, legiuitorul a instituit prin prevederile art.845 C. civ. o prezumtie relativa187 de gratuitate a actelor juridice de instrainare cu titlu oneros facute unui succesibil in linie dreapta in schimbul unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului. Prezumtia este de stricta interpretare si nu functioneaza daca dobinditorul nu este descendent in linie dreapta, ci ruda colaterala, de pilda un nepot188, si nici atunci cind instrainarea este pura si simpla, adica fara sarcina rentei viagere sau rezerva uzufructului189. De vreme ce aceasta prezumtie de gratuitate este circumscrisa de lege lata numai acestei categorii de acte juridice la care se refera art.845 C. civ., iar exceptio est strictissime interpretationis consideram si noi ca extinderea aplicarii ei si la alte categorii de acte jurididice cum ar fi instrainarea cu sarcina intretinerii este inadmisibila190, chiar daca se poate invoca identitatea de
184Ibidem. In sensul ca in aceasta categorie se includ numai cheltuielile facute in favoarea descendentilor si a sotului, la fel ca in cazul raportului a se vedea C. Statescu, op. cit. pag. 2o5;D. Chirica, op. cit. pag. 179. 185A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1243/1958, in C. D. 1958, pag. 88. 186A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 349;M. Eliescu, op. cit. pag. 355;D. Chirica op. cit. pag. 179. 187In sensul ca prezumtia are un caracter relativ astfel ca este ingaduita dovada caracterului oneros al actului juridic a se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 286;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 7o4;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1833/196o, in C. D. 1960, pag. 242244;Idem, dec. civ. nr. 1794/1973, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o3;Idem, dec. civ. nr. 14o7/1983, in Repertoriu. . . , pe anii 1980-1985, pag. 123. In sensul ca prezumtia are un carcater absolut(juris et de jure)a se vedea, D. Alexandresco, op. cit. Vol. IV, pag. 593. 188A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. civ. nr. 14o7/1983, cit. supra. 189A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 115o/1984, in C. D. 1984, pag. 81-82. Desigur, cel interesat va putea dovedi, dupa dreptul comun, caracterul gratuit al instrainarii. 190In acelasi sens, D. Chirica, op. cit. pag. 181-182. A se vedea si Trib. Supr. dec. civ. Nr. 115o/1984, cit. supra. In sens contrar, ca prezumtia trebuie aplicata pentru identitate de ratiune si in cazul contractului de intretinere a se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 373;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1833/196o, cit. supra; Idem, dec. nr. 2223/198o, in Repertoriu. . . , pe anii 198o-1985, pag. 124.

150 ratiune, caci atunci, cum bine s-a spus 191am putea extinde aplicarea acestor prevederi si pentru cazul instrainarii cu rezerva dreptului de abitatie sau de uz, ca varietati ale dreptului de uzufruct etc., or cu titlu de pricipiu s-a statuat ca nu se admite extinderea aplicarii acestor prevederi si la alte contracte chiar daca prin natura lor ar prezenta elemente de asemanare cu renta viagera sau uzufructul192. Prevederile art.845 C, civ. au aplicabilitate numai daca partile declara actul de instrainare ca fiind cu titlu oneros, iar daca ele declara actul cu titlu gratuit fictivitatea sarcinilor trebuie dovedita, simulatia nefiind prezumata193. In ipoteza in care nu se poate dovedi fictivitatea sarcinilor se va tine seama de valoarea rezultata din diferenta dintre valoarea bunului donat si valoarea sarcinii cu conditia ca sarcina sa nu reprezinte, ea insasi, o donatie indirecta, grefata pe o donatie directa194. Prevederile art.845 C. civ. se refera la instrainarile facute unui succesibil in linie dreapta. In legatura cu calitatea acestuia s-a precizat ca beneficiarul instrainarii trebuie sa aiba aceasta calitate in momentul instrainarii bunului, iar daca o dobindeste ulterior actului de instrainare, ca de pilda in cazul predecesului unui mostenitor in grad de rudenie mai apropiat cu defunctul, prezumtia de gratuitate nu functioneaza. Interpunerea de persoane trebuie dovedita caci prezumtia de interpunere de persoana prevazuta de art.812 C. civ. din materia incapacitatii de a primi liberalitati nu are aplicare. Cita vreme art.845 C. civ. prevede ca prezumtia de gratuitate functioneaza doar in favoarea mostenitorilor rezervatari, rude in linie dreapta cu defunctul, fara sa se admita aplicarea ei si in favoarea altor mostenitori, ea nu se va aplica nici in favoarea sotului supravietuitor 195desi s-a sustinut si opinia potrivit careia numai dintro inadvertenta nu s-a modificat in mod corespunzator art.845 C. civ. atunci cind sotul supravietuitor a fost instituit, prin Legea nr.319/1944, mostenitor rezervatar 196. Cita vreme prezumtia nu opereaza in raport cu mostenitorii nerezervatari si nici cu sotul supravietuitor inseamna ca fata de acestia din urma actul de instrainare isi pastreaza caracterul oneros ceea ce inseamna ca masa succesorala va fi diferita dupa cum este vorba de raporturile dintre mostenitorii rezervatari rude in linie dreapta cu defunctul
191Fr. Deak, op. cit. pag. 373. 192A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2217/1971, in Repertoriu. . . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o3. 193A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 14o8/1973, in R. R. D. nr. 1/1974, pag. 159; I. Rosetti-Balanescu, op. cit. pag. 7o5. Pentru opinia ca in cazul donatiilor cu sarcini se aplica prevederile art. 845 C. civ. caci in limita sarcinilor ele sunt oneroase a se vedea, D. Alexandresco, op. cit. vol. IV. pag. 589;D. Chirica, op. cit. pag. 18o. 194Fr. Deak, op. cit. pag. 373. 195A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 181. 196A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 359.

151 sau de raporturile dintre restul mostenitorilor197. Asa cum rezulta expres din textul art.845 C. civ. prezumtia instuituita nu poate fi invocata nici de mostenitorii rezervatari rude in linie dreapta cu defunctul care au consimtit la instrainare, recunoscind astfel carcaterul onoros al acesteia, neavind importanta momentul in care a fost dat consimtamintul, asupra caruia nu se poate reveni daca a fost expresia unei vointe libere si neviciate198. In masura in care prezumtia de gratuitate nu a fost rasturnata de catre dobinditorul bunului valoarea acestuia se va adauga, ca fiind donatie, la masa de calcul a rezervei si cotitatii disponibile. Ea va fi supusa reductiunii numai daca si in masura in care s-a depasit cotitatea disponibila si s-a adus, asadar, atingere rezervei. Daca cotitatea disponibila nu a fost depasita instrainarea ramine valabila si nu va fi supusa nici raportului donatiilor intrucit deghizarea donatiei sub aparenta unui act oneros echivaleaza cu scutirea de raport. Prevederile art.845 C. civ. nu au efecte numai asupra intinderii masei succesorale ci si cu privire la imputatia si reductiunea liberalitatilor excesive. Astfel cum rezulta din text imputarea valorii donatiilor prezumate are loc mai intii asupra cotitatii disponibile, fiind, cum am vazut, scutite de raport, iar ceea ce excede se imputa asupra rezervei mostenitorului beneficiar al donatiei prezumate. Daca cotitatea disponibila si rezerva nu sunt suficiente pentru acoperirea donatiilor prezumate, ele vor fi supuse proportional, reductiunii. Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila Pentru determinarea concreta a drepturilor succesorale ale celor chemati la mostenire se pune si problema asupra carei parti din mostenire se calculeaza liberalitatile facute de defunct, asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei? Regula instituita este aceea ca donatiile si legatele, cu un cuvint, liberalitatile, facute de defunct se imputa asupra cotitatii disponibile si nu a rezervei care se cuvine mostenitorilor rezervatari, iar in cazul in care i s-a adus atingere prin depasirea cotitatii disponibile se procedeaza la reductiunea liberalitatilor excesive. Aceasta regula nu comporta discutii atunci cind cei gratificati prin liberalitati sunt terti, straini de mostenire, sau sunt mostenitori, dar nerezervatari. Daca insa cei gratificati sunt mostenitori rezervatari solutiile sunt in anumite situatii diferite. Astfel atunci cind este vorba de mostenitori rezervatari, dar care renunta la mostenire, acestia sunt considerati straini de acea succesiune ca orice tert. In adevar art.752 C. civ. prevede in mod expres ca eredele care renunta la mostenire poate pastra darul sau poate cere legatul ce i s-a facut in limita cotitatii disponibile. Cu alte
197Ibidem. 198A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1269/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o3. A se vedea si D. Alexandresco, op. cit. vol. IV, pag. 596.

152 cuvinte donatia se socoteste asupra cotitatii disponibile, iar in ipoteza ca o depaseste atacind rezerva, acea liberalitate este supusa reductiunii pina la asigurarea rezervei. In ipoteza in care cei gratificati sunt, la rindul lor, mostenitori rezervatari si accepta mostenirea, situatia este diferite dupa cum liberalitatile sunt donatii (adica acte intre vii) sau legate (adica acte pentru cauza de moarte). In vreme ce donatiile se socotesc diferit dupa cum sunt sau nu scutite de raport, legatele se imputa intotdeauna asupra cotitatii disponibile. In cazul donatiilor scutite de raport, intrucit ele apar ca niste daruri definitive se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiei diferenta se imputa asupra rezervei donatarului 199. Daca donatia trece peste limitele cotitatii disponibile, insumata cu rezerva, atunci se va proceda la reductiunea, in aceasta limita, a donatiei. In schimb donatiile nescutite de raport, care sunt considerate numai niste avansuri, in contul mostenirii, facute de defunct unora dintre mostenitorii rezervatari, nefiind daruri definitive (preciputare) sunt aduse la masa succesorala pentru a se putea realiza astfel egalitatea dintre mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport. Acestia sunt descendentii defunctului si sotul supravietuitor. Donatiile se imputa mai intii asupra rezervei celor gratificati, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiilor diferenta se va imputa asupra cotitatii disponibile. Dar aceste donatii, cum s-a precizat 200, de regula nu sunt facute pentru a avantaja definitiv pe unii din mostenitori . Pentru realizarea egalitatii intre mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport, partea din donatie care se imputa asupra cotitatii disponibile nu profita in totalitate mostenitorului gratificat, ci doar partial, fiind supusa impartirii in parti egale intre mostenitorii rezervatari, luind in calcul si pe mostenitorul gratificat. 4. Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune. Reductiunea apare ca o sanctiune civila cu privire la donatiile si legatele facute de defunct daca prin ele se aduce atingere rezervei mostenitorilor rezervatari. Art.847 C. civ. Prevede ca liberalitatile prin acte intre vii sau prin testament, cind vor trece peste cotitatea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte. Prin reductiune aceste liberalitati devin ineficace, dar numai in masura necesara intregirii rezervei succesorale. Ea se aplica, cum am vazut, nu numai donatiilor declarate ca atare ci si celor deghizate, 201sau prezumate de legiuitor a fi deghizate, precum si legatelor al caror obiect il constituie depunerile la CEC cu clauza testamentara202. Ocrotirea rezervei succesorale, prin reductiune, se realizeaza nu numai cind liberalitatile sunt facute in favoarea unor terti, sau mostenitori nerezervatari ci si cind
199A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 363-364;D. Chirica, op. cit. pag. 184. 200A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 713;M. Eliescu, op. cit. pag. 364-365;D. Chirica, op. cit. pag. 185. 201A se vedea, V. Patulea, Nota la dec. civ. nr. 187/197o, in R. R. D. nr. 7/1971, pag. 1o9112;V. Neegru, Examen teoretic al practicii judiciare privind actiunea in reductiune, in R. R. D. nr. 4/1984, pag. 37-38

153 beneficiarii liberalitatilor sunt mostenitori rezervatari. Aceasta sanctiune nu trebuie confundata cu nulitatea caci efectele ei sunt fie caducitatea legatelor, fie rezolutiunea donatiilor considerate excesive. Ea nu are legatura cu conditiile de validitate a actelor juridice, a caror nerespectare duce la nulitate, ci sanctioneaza numai depasirea cotitatii disponibile. Problema reductiunii nu se poate, evident, pune decit dupa deschiderea succesiunii caci depasirea cotitatii disponibile se apreciaza nu in raport de data actului de liberalitate ci in raport cu aceasta data. Pina in momentul deschiderii mostenirii, mostenitorii rezervatari nu au nici un drept asupra acesteia, asteptarea lor indreptatita nu le confera nici macar dreptul de a lua masuri asiguratoare impotriva actelor care ar compromite patrimoniul celui la carui mostenire ar urma sa vina, caci si acestea ar fi pacte asupra unei succesiuni viitoare sanctionate de legiuitor203. Persoanele care pot invoca reductiunea. Art.848 C. civ. prevede ca: reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decit numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturilor204. Reductiunea fiind conceputa de legiuitor ca un mijloc de aparare a rezervei succesorale este firesc ca ea sa poata fi invocata de mostenitorii rezervatari, care vin efectiv la mostenire. Enumerarea celor care pot invoca reductiunea, prin art.848 C. civ., este limitativa, alte categorii de persoane neputind face acest lucru205. Dreptul de a cere reductiunea are un caracter individual; daca sunt mai multi mostenitori rezervatari ei vor putea cere reductiunea impreuna. In cazul in care unul sau mai multi renunta la acest drept, fara a renunta la mostenire, reductiunea va avea loc numai in masura necesara intregirii rezervei celor care si- au exercitat acest drept. Dreptul de a cere reductiunea nu se transmite de la defunct la mostenitorii sai rezervatari ci este un drept care se naste direct in persoana acestora. Asa fiind s-a precizat ca donatarii si legatarii impotriva carora se exercita actiunea nu vor putea opune rezervatarilor exceptiile pe cere le puteau opune defunctului. Ei vor putea insa opune mostenitorului rezervatar acele exceptii care deriva din faptele personale ale acestuia, ca presciptia, renuntarea la dreptul a cere reductiunea etc.206.
202A se vedea, Gh. Brenciu, V. Panturescu, Reductibilitatea legatelor al caror obiect este constituit de depuneri de pe librete CEC asupra carora defunctul titular a prevazut clauza testamentara, in R. R. D. nr. 1/1984, pag. 16-17. 203A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 283-284. 204Textul se refera, in terminis numai la liberalitatile intre viidar, asa cum s-a precizat, el este aplicabil si liberalitatilor mortis cauza, intrucit alte texte cum ar fi art. 85o, 852-853 C. civ. includ neindoilenic si legatele ca fiind supuse reductiunii. A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 187;Fr. Deak, op. cit. pag. 379 205A fost criticata pe buna dreptate solutia prin care s-a admis reductiunea la cererea unor colaterali privilegiati. A se vedea, P. Savu, E. Puscariu, Sc. Serbanescu, Note la dec. civ. nr. 3743/1957 a Trib. reg. Craiova, in L. P. nr. 2/1958, pag. 11o. 206A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 366-367;D. Chirica, op. cit. pag. 188.

154 In cazul in care mostenitorul rezervatar moare inainte de exercitarea dreptului la reductiune el se transmite la propriii mostenitori, caci are un caracter patrimonial. Desigur daca exista un singur mostenitor al mostenitorului rezervatar care nu a exercitat dreptul la reductiune si acesta poate renunta la acest drept, iar daca exista mai multi, pot opta unitar sa renunta la el. In cazul in care insa ei opteaza diferit, renuntarea unora nu poate impieta asupra dreptului altuia de a exercita acest drept, care, asa cum am aratat, are un carcater individual. Asa cum rezulta din art.848 C. civ. reductiunea mai poate fi ceruta si de cei care infatiseaza drepturile mostenitorilor rezervatari, adica avinzii lor cauza, universali sau cu titlu universal. Acestia sunt cesionarii drepturilor succesorale si creditorii acestora, care pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice, potrivit art.974 C. civ.207 Dobinditorii cu titlu particular, ca cesionarii si donatarii de bunuri privite individual, precum si legatarii particulari nu pot cere reductiunea. Ei au, in aceasta materie calitatea de terti si nu infatiseazaasadar dreptul mostenitorilor rezervatari la reductiune. Chiar in ipoteza in care bunul transmis a format obiectul unui legat, supus reductiunii caci aduce atingere rezervei, numai mostenitorul rezervatar va putea cere reductiunea, succesorii sau cu titlu particular nu au aceasta calitate, nefiind avinzi sai cauza. In alta ordine de idei, reductiunea se raporteaza intotdeauna la un patrimoniu si nu la bunuri individual determinate. In ce priveste creditorii defunctului trebuie facuta distinctia intre situatia in care mostenitorii rezervatari au acceptat mostenirea pur si simplu sau sub beneficiu de inventar. Daca mostenirea fost acceptata de catre mostenitorul rezervatar pur si simplu, are loc contopirea patrimoniului sau cu acela al defeunctului astfel incit creditorii defunctului devin si creditorii personali ai mostenitorului rezervatar. Asa fiind ei infatiseaza drepturile mostenitorului rezervatar ai carui creditori devin ca urmare a acceptarii, in aceasta forma, a mostenirii si pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice. Daca, in schimb, mostenitorul rezervatar accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, nu are loc confuziunea patrimoniului sau cu acela al defunctului astfel incit creditorii defunctului nu sunt avinzii cauza ai mostenitorului rezervatar si nu-i infatiseaza drepturile. In cazul donatiilor creditorii defunctului nu pot cere reductiunea intrucit pentru ei bunurile donate au iesit definitiv din patrimoniul defunctului si nu formeaza obiect al dreptului de gaj general al creditorilor chirografari. In ce priveste legatele, daca acceptarea mostenirii s-a facut sub beneficiu de inventar, creditorii defunctului nu pot cere reductiunea. Dar pot cere achitarea catre ei a datorilor cu prioritate fata de legate intrucit dreptul lor de gaj general se exercita supra activului brut al mostenirii, iar legatele
207A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 714;M. Eliescu, op. cit. pag. 366;D. Chirica, op. cit. pag. 188;Trib. reg. Bacau, dec. nr. 428o/1955, cu Nota de M. Ionescu, in L. P. nr. 7/1956, pag. 884.

155 urmeaza a fi platite din activul net al acesteia si numai in limitele cotitatii disponibile daca exista mostenitori rezervatari care cer reductiunea. Reductiunea nu poate fi, evident, ceruta nici de catre donatari sau legatari caci reductiunea este un drept al mostenitorilor rezervatari impotriva lor si nu in favoarea lor. In cazul in care insa un donatar sau legatar este actionat prin reductiune el are dreptul sa ceara respectarea ordinii legale de reductiune a liberalitatilor excesive. Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive. Problema ordinii in care va opera reductiunea liberalitatilor excesive se pune, evident, numai in ipoteza in care defunctul a facut o plurlitate de liberalitati - donatii si legate -prin care s-a depasit cotitatea disponibila. Nu are importanta daca de aceste liberalitati a beneficiat o singura persoana sau persoane diferite. Codul civil stabileste prin art.85o, 852 si 853 ordinea in care se face reductiunea avind la baza ideia ca liberalitatile cu data anterioara sunt facute din cotitatea disponibila, astfel ca vor fi mentinute, si numai daca au aceeasi data se vor reduce proportional cu valoarea lor. a) Legatele se reduc inaintea donatiilor (art.85o alin.1 C. civ.). Regula instituita de legiuitor are la baza ideia ca legatele produc efecte doar la data deschiderii succesiunii, sunt, cu alte cuvinte, ultimele liberalitati. Asadar, ele fiind cele care aduc atingere rezervei, trebuie reduse mai intii si nu donatiile care sunt anterioare si, cel putin in parte, au fost facute din cotitatea disponibila. Apoi daca s-ar inversa regula ar insemna sa se aduca atingere principiului irevocabilitatii donatiilor. In adevar, daca sar reduce donatiile inaintea legatelor, practic s-ar ajunge la revocarea donatiilor anterioare lasindu-se ca legatele sa epuizeze cotitatea disponibila. In acest mod nu se revoca nici donatiile dintre soti, care sunt revocabile, dar pentru aceasta fiind necesara o clauza testamentara speciala in acest sens, intentia revocatorie neputinduse deduce din simpla instituire de lagatari. Regula reductiunii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ astfel ca defunctul nu o poate schimba prin stipularea in testament a unei alte ordini. b) Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional (art.852 C. civ.). Legatele, atit cele universale, cit si cele cu titlu universal sau cu titlu particular, sunt supuse deodata reductiunii si proportional cu valoarea lor208. Aceasta regula are la baza ideia ca toate legatele produc efecte deodata, adica la data deschiderii mostenirii. Aceasta regula, care se intemeiaza, cum s-a spus209 pe vointa prezumata a testatorului, nu are carcater imperativ. Se permite, astfel, testatorului sa dispuna plata unor legate cu prioritate fata de altele asa incit cele preferate de defunct se vor reduce, cum rezulta din art.853 C. civ., numai daca rezerva succesorala nu va fi asigurata prin reducerea celorlalte. Vointa defunctului in acest sens se poate deduce
208A se vedea, Trib. Supr. dec. nr. 242o/1955, in C. D. 1955, vol. I. pag. 199. 209A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 368.

156 dintr-o stipulatie expresa sau implicita dar neechivoca a acestuia. S-a admis ca si legatarii, prin intelegerea lor, pot deroga de la regula reductiunii concomitente si proportionale a legatelor210. c)Donatiile se reduc in mod succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepind cu cea mai noua (art.85o alin.2 C. civ.). Aceasta regula are la baza ideia ca donatiile mai noi aduc atingere rezervei succesorale, iar daca s-ar admite reductiunea in ordinea vechimii lor ar insemna sa se admita revocarea indirecta a donatiilor anterioare, prin efectuarea unora noi care sa epuizeze cotitatea disponibila, ceea ce este inadmisibil. Tocmai caracterul de ordine publica al principiului irevocabilitatii donatiilor ii confera caracter imperativ si regulii instituita de art.85o alin.2 C. civ., donatorul neputind stabili o alta ordine de reductiunii, nici cu prilejul incheierii contractelor de donatie si nici prin testamentul lasat. Doar daca este vorba de o donatie facuta sotului sau, care oricum este revocabila, se admite ca donatorul ar putea stipula ca aceasta sa se reduca inanitea altor donatii posterioare 211. De asemenea s-a admis in doctrina ca in cazul insolvabilitatii unui donatar posterior se poate reduce o donatie anterioara pentru asigurarea rezervei succesorale212. In cazul donatiilor cu aceeasi data ele se reduc simultat si proportional cu valoarea lor. Donatorul poate stabili, in acest caz, o ordine de preferinta privitoare la reductiunea lor, printr-o astfel de stipulatie neaducindu-se atingere principiului irevocabilitatii donatiilor caci reductiunea necesara pentru intregirea rezervei are caracter imperativ. Daca donatiile supuse reductiunii sunt neautentice, in raporturile dintre donatari, care sunt terti unii fata de altii, data donatiei se determina in functie de data cind actul a capatat, potrivit art.1182 C. civ., data certa, evident cel mai tirziu la data mortii donatorului. Caile procedurale de exercitare a dreptului la reductiune. Reductiunea se realizeaza la cerere si nu din oficiu213. Ea se poate realiza atit prin intelegerea intervenita intre mostenitorii rezervatari214, pe de o parte, si donatarii si legatarii beneficiari ai liberalitatilor pe de alta parte, cit si pe cale judecatoreasca. O astfel de intelegere are efectele unui contract, astfel ca nu va putea fi revocata decit tot prin acordul partilor. Ea va putea fi atacata insa, ca orice conventie,
210A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 717;D. Chirica, op. cit. pag. 193. 211A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 312;Fr. Deak, op. cit. pag. 384. 212A se vedea, C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 679;M. Eliescu, op. cit. pag. 37o;D. Chirica, op. cit. pag. 193;Fr. Deak. op. cit. pag. 385. 213A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1253/1989, in Dreptul nr. 4/1990, pag. 71. 214Potrivit art. 82 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 notarul public avind acordul tuturor mostenitorilor poate proceda la reductiunea liberalitatilor pina la limita prevazuta de lege. Tot astfel reductiunea se poate realiza prin imparteala bunurilor prin acordul mostenitorilor potrivit art. 81 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.

157 pentru motiv de nulitate absoluta sau relativa215. Reductiunea are loc pe cale judecatoreasca in cazul in care mostenitorii nu ajung la un acord, iar cel care cere reductiunea va trebui sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, ca prin liberalitatile facute s-a depasit cotitatea disponibila. In cazul in care bunurile de care defunctul a dispus prin liberalitatile supuse reductiunii se afla in posesia celor gratificati, cum de cele mai multe ori se intimpla in cazul donatiilor si mai rar in cazul legatelor, mostenitorii rezervatari se vor adresa instantei de judecata pe cale de actiune in reductiune. O astfel de actiune are caracterul unei actiuni patrimoniale personale, iar nu reale, astfel ca cei care sunt indreptatiti a cere reductiunea nu pot urmari bunurile ce au format obiectul liberalitatii excesive aflate in miinile tertilor subdobinditori216. Actiunea in reductiune nu poate fi exercitata decit de cel a carui rezerva a fost incalcata prin liberalitatea ce se cere a fi redusa si profita numai acestuia 217. Totusi se accepta ca cererea in reductiune va profita si celorllti mostenitori indreptatiti daca se exercita cu prilejul actiunii de partaj, dar numai in masura in care si ei se afla in termenul legal in care poate fi introdusa218. Aceasta intrucit actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani (art.3 din Decr. Nr.167/1958), iar termenul incepe sa curga, de regula, de la data deschiderii mostenirii219. Se accepta, totusi, ca in cazul in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta de existenta liberalitatii care i-a incalcat rezerva, ceea ce se intimpla de obicei cind se dovedeste ca nu a cunoscut testamentul defunctului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cind a luat cunostinta sau trebuia sa ia cunostrinta de liberalitatea care cere a fi redusa220. Daca mostenitorii rezervatari se afla in posesia bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii (ceea ce se intimpla de regula in cazul legatelor) legatarii ii vor actiona in judecata pentru predarea acestora. Ei vor putea cere reductiunea in acest caz pe cale reconventionala221, cererea lor fiind si in acest caz supusa prescriptiei extinctive. Daca mostenitorul rezervatar se afla in posesia obiectului supus reductiunii nu i se
215A se vedea, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 828/1971, in R. R. D. nr. 6/1972, pag. 166. 216A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 33/1967, in C. D. 1967, pag 129, dec. nr. 2o91/1967, in R. R. D. nr. 5/1968, pag. 161. 217A se vedea, Trib. Supr. sect civ. dec. nr. 78o/1973, in C. D. 1973, pag. 2o2, dec. nr. 743/1985, in C. D. 1985, pag. 93-96. 218A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1119/1977, in C. D. 1977, pag. 92-95. 219A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1457/1973, in R. R. D. nr. 7/1974, pag. 59-6o, dec. nr. 33/1967, cit. supra. 220A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1884/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o6, dec. nr. 1665/1976, in repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 134, dec. nr. 33o/1978, in R. R. D. nr. 8/1978, pag. 65, dec. nr. 2338/1985, in C. D. 1985, pag. 91-93, dec. nr. 743/1985, in C. D. 1985, pag. 93-96, dec. nr. 732/1986, in C. D. 1986, pag. 86-88;Trib. Jud. Hunedoara, de. civ. nr. 1o41/1978, in R. R. D. nr. 2/1979, pag. 64; trib. Jud. Maramures, dec, civ. nr. 421/1981, in R. R. D. Nr. 12/1981, pag. 1o6.

158 poate opune prescriptia, intrucit a exercitat in fapt toate prerogativele izvorind din calitatea sa de mostenitor rezervatar 222 . Efectele reductiunii. In privinta efectelor reductiunii trebuie sa deosebim intre donatii si legate. Efectul reductiunii in cazul legatelor este caducitatea acestora, care poate sa fie totala sau partiala in functie de necesitatea intregirii rezervei pe care reductiunea o apara. Daca prin acele legate s-a epuizat intreaga cotitate disponibila ineficacitatea legatelor sub forma caducitatii va fi totala, iar daca s-a dispus numai de o parte a cotitatii disponibile reductiunea va opera si ea partial, proportional cu valoarea necesara intregirii rezervei. Aceasta intregire se realizeaza in natura intrucit bunurile ce formeaza obiectul legatelor se afla in patrimoniul succesoral. In cazul donatiilor efectul reductiunii este rezolutia acestora, care poate fi totala sau partiala tot in functie de faptul daca s-a depasit cotitatea disponibila total sau numai in parte, le fel ca in cazul legatelor. Prin rezolutiunea donatiilor acestea se desfiinteaza retroactiv insa numai in anumite limite, iar reductiunea se face in principiu, in natura, dar, uneori, si prin echivalent. Actul de donatie nu se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii sale, ci numai de la data deschiderii succesiunii. Astfel prin art.855 C. civ. se dispune in sensul ca actele de instrainare a bunului donat facute de catre donatar unor terte persoane se mentin in vigoare, in atari cazuri donatarii suportind reductiunea numai prin echivalent si nu in natura, in raport cu valoarea bunului donat din momentul deschiderii mostenirii. Actele de instrainare insa incheiate de donatar cu tertii ulterior deschiderii succesiunii vor fi desfiintare si ele pe cale de consecinta, aplicindu-se principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Apoi, potrivit art.854 C. civ. donatarul trebuie sa restituie fructele portiunii care trece peste cotitatea disponibila numai din momentul mortii donatorului intrucit pina in acest moment el este socotit a fi proprietarul bunului ce a format obiectul donatiei223. Asa cum am aratat, in principiu rezerva trebuie asigurata mostenitorilor in
221In acelasi sens, D. Chirica, op. cit. pag. 191;In sensul ca mostenitorii rezervatari ar putea cere reductiunea pe cale de exceptie, a se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 371;C. Statescu. op. cit. pag. 2o8, E. Safta-Romano. op. cit. pag. 336;D. Macovei, op. cit. pag. 126. Formularea in sensul ca rezervatarii este suficient, in cazul in care sunt actionati in judecata de catre legatari, sa invoce exceptia reductiunii este in adevar de natura a creia confuzii caci si atunci cind am accepta ca mostenitorii rezervatari in aceasta ipoteza invoca o exceptie de drept civil(de fond) calea procedurala de a o invoca in postura lor de piriti este tot cererea reconventionala. Pentru disticnctia dintre exceptiile de fond si exceptiile de procedura a se vedea, Alexandru Bacaci, Exceptiile de procedura in procesul civil, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, pag. 7-21. 222A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 7oo/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o6-2o7;dec. civ. nr. 732/1986, cit. supra;Fr. Deak, op. cit. pag. 387;D. Chirica, op. cit. pag. 191. 223Bine s-a observat in doctrina ca in acest caz donatarul ar trebui sa fie obligat la restituirea fructelor numai din momentul cererii de reductiune caci numai de atunci devine posesor de rea credinta al bunurilor donate. A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 389.

159 natura224 astfel ca defunctul nu poate dispune prin testament, bunaoara, ca bunul sa fie vindut la licitatie publica, iar rezerva sa fie asigurata din pretul astfel obtinut sau sa fie suplinita prin acordarea dreptului de uzufruct . De asemenea nu este ingaduit ca mostenitorii rezervatari sa primeasca cota lor de rezerva sub forma echivalentului banesc al bunului donat. Doctrina si practica judiciara au decis de asemenea ca rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in plina proprietate, fara sarcini, conditii sau clauze restrictive.225 Totusi se admite, prin exceptie, ca reductiunea donatiilor se face prin echivalent in urmatoarele situatii: a) daca donatia excesiva a fost facuta unui descendent sau sotului supravietuitor cu scutire de raport. In acest caz, potrivit art.851 C. civ. , donatarul va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatia din partea ce i se cuvine ca mostenitor, daca bunurile succesorale sunt de aceeasi natura cu cele primite prin donatie; b) daca donatia a fost facuta unui succesibil fara scutire de raport si are ca obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii este mai mica de jumatate din valoarea imobilului. In acest caz donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul compensindu-i pe ceilalti mostenitori rezervatari prin luare mai putin din celelalte bunuri din succesiune sau prin plata in bani a valorii partii din imobil supusa reductiunii (art.770 alin.2 C. civ.); c) daca donatarul a instrainat sau a grevat bunurile ce formeaza obiectul donatiei inainte de deschiderea succesiunii . Rezerva, in acest caz, se va intregii prin plata echivalentului portiunii care depaseste cotitatea disponibila (art.855 C. civ.). Asa cum am aratat mai sus, actele juridice incheiate de catre donatar inainte de deschiderea succesiunii fiind valabile si opozabile mostenitorilor rezervatari, riscul insolvabilitatii lui afecteaza rezerva lor. In cazul in care donatia a fost facuta in favoarea unui alt mostenitor rezervatar echivalentul a ceea ce dapaseste cotitatea disponibila se poate asigura prin luare mai putin din bunurile succesorale sau prin plata in bani. Daca donatarul este un mostenitor nerezervatar sau un tert contraechivalentul rezervei se asigura prin plata in bani. d) daca bunul donat a pierit din culpa donatarului acesta este obligat sa suporte reductiunea prin ecivalent banesc. Daca bunul ar fi pierit fara vreo culpa a donatarulu, i acesta nu poate fi obligat la plata ecivalentului banesc al acestuia intrucit bunul ar fi pierit oricum, chiar la donator, si deci nu ar fi putut face parte din masa succesorala; e) daca bunul donat a fost un bun fungibil si consumtibil donatarul va fi obligat la fel ca in cazul uzufructului prevazut de art.526 C. civ. la restituirea unor bunuri de
224A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.76o/1969, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o6;C. S. J. sect. civ. dec. nr.1314/1994, in Dreptul nr.7/1995, pag.87. 225A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 195;Fr. Deak. op. cit. pag. 389;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1314/1994, cit. supra.

160 aceeasi calitate, cantitate si valoare. In toate cazurile de reductiune prin echivalent, potrivit art.849 C. civ. se va avea in vedere starea bunurilor din momentul efectuarii donatiei si valoarea lor din momentul deschiderii succesiunii. Reductiunea liberalitatilor in uzufruct sau in renta viagera. In cazul in care obiectul liberalitatii facute de defunct il constituie dreptul de uzufruct sau renta viagera, si intrucit evaluarea acestor drepturi este dificil de facut, depinzind de durata vietii beneficiarului, element aleatoriu, legiuitorul a prevazut, pentru astfel de situatii unele solutii exceptionale . Astfel art.844 C. civ. prevede ca:Daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o renta viagera a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile. Asadar, potrivit acestui text de lege, mostenitorii rezervatari pot opta intre executarea liberalitatilor asa cum au fost facute si predarea cotitatii disponibile beneficiarului liberalitatii, prin aceasta transformind uzufructul sau renta viagera in plina proprietate asupra cotitatii disponibile. Daca beneficiarul liberalitatii are si calitatea de mostenitor rezervatar, la propria cota de rezerva in plina proprietate se va adauga si cotitatea disponibila astfel obtinuta. Optiunea ii apartine numai mostenitorului rezervatar, dar ea este multumitoare si pentru beneficiarul liberalitatii intrucit in cazul in care se executa liberalitatea primeste ceea ce i-a daruit defunctul, iar in cazul in care cotitatea disponibila este abandonata primeste in intregime acea parte din mostenire de care defunctul putea dispune226. Dispozitiile art.844 C. civ. fiind derogatorii de la dreptul comun privind reductiunea liberalitatilor excesive, in doctrina si practica judiciara s-au facut unele precizari in legatura cu aplicarea lor. Astfel s-a spus227ca prevederile art.844 C. civ. au aplicabilitate numai daca liberalitatea are ca obiect dreptul de uzufruct sau renta viagera. In ipoteza inversa, adica atunci cind liberalitatea are ca obiect nuda proprietate sau proprietatea cu sarcina unei rente viagere in favoarea mostenitorului rezervatar aceste dispozitii nu se aplica. Intr-o atare ipoteza, in practica judiciara s-a decis ca rezervatarul uzufructuar va dobindi rezerva in plina proprietate, pastrind si dreptul de uzufruct asupra cotitatii disponibile, iar legatarul va primi dreptul de nuda proprietate asupra cotitatii disponibile228. Prevederile art.844 C. civ. nu-si gasec aplicare nici atunci cind liberalitatea are ca obiect dreptul de uz sau de abitatie cu toate ca si in aceste cazuri
226A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2o65/1989, in Dreptul nr. 7/1990, pag. 67; M. Eliescu, op. cit. pag. 38o. 227A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o12; M. Eliescu, op. cit. pag. 381;D. Chirica, op. cit, pag. 198. 228A se vedea, Trib. Supr. in completul de 7 judecatori, dec. nr. 4/1984, in C. D. 1984, pag. 68-72

161 se intilnesc aceleasi dificultati de evaluare, iar uzul si abitatie sunt de fapt varietati ale dreptului de uzufruct. In cazul intretinerii in natura s-a apreciat ca desi legea nu se refera expres la o astfel de ipoteza de vreme ce contractul de intretinere nici nu este reglemantat in Codul civil, intrucit si in acest caz este prezenta aceeasi ratiune ca in cazul rentei viagere, aplicarea prevederilor art.844, la fel ca si cele ale art.845 C. civ. este posibila (ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet)229. Prevederile art.844 C. civ. sunt aplicabile numai daca este vorba de o singura liberalitate facuta de defunct, intrucit daca sunt mai multe liberalitati, din care una este in uzufruct sau renta viagera, pentru a se putea aplica regulile din materia ordinei reductiunii se impune efectuarea evaluarii230. Cind exista o singura liberalitate in uzufruct sau renta viagera, desi textul legal se refera expres la o liberalitate a carei valoare trece peste cantitatea disponbila, nu este nevoie de nici o evaluare. Mostenitorul rezervatar este liber sa aprecieze in functie de situatia privind virsta, starea sanatatii beneficiarului liberalitatii etc. in sensul de a opta pentru executarea liberalitatii asa cum a fost dispusa de defunct sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile. Asa cum am aratat mai sus, actiunea in reductiune este divizibila, astfel ca in cazul in care exista mai multi mostenitori rezervatari fiecare opteaza dupa cum crede de cuviinta, cu exceptia situatiei cind obiectul liberalitatii este indivizibil. In acest din urma caz este necesar consensul mostenitorilor rezervatari. Daca acestia nu ajung la un consens prevederile art.844 C. civ. nu se vor putea aplica intrucit instanta de judecata nu este chemata sa exercite dreptul de optiune. Intr-o astfel de situatie se va aplica dreptul comun in materie. S-a mai precizat ca in cazul aplicarii art.844 C. civ., in situatia in care mostenitorii rezervatari opteaza pentru abandonarea proprietatii cotitatii disponibile, prin aceasta transformare a obiectului liberalitatii, caracterul ei nu se schimba, donatarul sau legatarul raminind cu titlu particular. El ar fi obligat sa suporte pasivul succesoral numai in limita cotei de proprietate dobindita ca mostenitor rezervatar, atunci cind este cazul, peste cotitatea disponibila231. Dreptul de optiune la care se refera art.844 C. civ. are un caracter personal patrimonial si se transmite pe cale succesorala in cazul decesului titularului sau. El nu poate fi exercitat de creditori pe calea actiunii oblice, intrucit nu este inclus in dreptul lor de gaj general232.
229A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 392-393. In ce ne priveste tocmai datorita carcterului de exceptie al acestor prevederi legale credem, la fel ca in cazul art. 845 C. civ. , ca extinderea lor si la alte ipoteze decit cele prevazute de textul legal nu este recomandabila. 230A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 315;M. Eliescu, op. cit. pag. 38o. 231Fr. Deak, op. cit. pag. 394. 232A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. Vol. IV, pag. 624.

162 In fine, s-a mai precizat ca dreptul de optiune reglementat de art.844 nu are carcater imperativ, astfel ca partile se pot intelege cu privire la un alt mod de realizare a reductiunii liberalitatilor excesive233. Defunctul poate de asemenea dispune ca in cazul depasirii cotitatii disponibile reductiunea uzufructului sau a rentei viagere sa se faca in limitele acesteia, iar rezervatarii sa nu poate opta in sensul abandonarii in plina proprietate a cotitatii disponibile234.

233A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 686. 234A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. Vol. IV, pag. 625;D. Chirica op. cit.pag. 197; Fr. Deak, op. cit. pag. 394.

163

T I T L U L IV TRANSMISIUNEA MOSTENIRII CAPITOLUL I DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA Sectiunea A I-a. Consideratii generale cu privire la dreptul de optiune succesorala. 1. Notiunea de optiune succesorala. O data cu decesul celui care lasa mostenirea, patrimoniul sau, in cazul transmisiunii universale sau cu titlu universal, precum si bunurile determinate, in cazul transmisiunii cu titlu particular, trec asupra mostenitorilor fara nici o manifestare de vointa din partea acestora sau chiar fara stirea lor. Asa se explica ca in cazul mortii unui succesibil inainte de lichidarea mostenirii, aceasta se retransmite mostenitorilor sai tot cu titlu de mostenire. Patrimoniul succesoral nu ramine, asadar, nici un moment fara titular. Cu toate acestea art.686 C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine, dimpotriva orice succesibil are deschisa calea optiunii intre acceptarea acesteia, prin care isi consolideaza titlul de mostenitor si renuntarea la mostenirea la care avea vocatie, prin aceasta desfiintindu-si retroactiv titlul sau. Cu alte cuvinte, trasmisiunea patrimoniului succesoral se produce de drept, o data cu decesul celui care lasa mostenirea, care marcheaza deschiderea acesteia, dar nu este vorba de o transmisiune definitiva si obligatorie. Abia dupa exercitarea dreptului de optiune succesorala se va putea sti care dintre mostenitorii cu vocatie succesorala vor culege efectiv acea mostenire. Potrivit art.688 C. civ. efectele acceptarii se suie pina in ziua deschiderii mostenirii, iar potrivit art.696 C. civ. mostenitorul care a renuntat la mostenire este considerat ca n-a avut niciodata aceasta calitate . Asadar, efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data deschiderii mostenirii, iar nu de la data la care optiunea se manifesta, intotdeauna ulterior momentului decesului celui care lasa acea succesiune. Putem spune atunci ca dreptul de optiune succesorala este acel drept subiectiv nascut in persoana succesorilor odata cu decesul celui care lasa mostenirea de a alege intre acceptarea mostenirii sau renuntarea la aceasta 235. Potrivit legii succesibilul are trei posibilitati dupa descshiderea mostenirii si
235A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 21o;D. Chirica, op. cit. pag. 2oo.

164 anume: - acceptarea pura si simpla a mostenirii, situatie in care are loc confuziunea patrimoniului lui de cujus cu acela al mostenitorului acceptant, care va fi obligat sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii chiar cu propriile bunuri, asadar peste activul mostenit (ultra vires hereditatis); - acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, situatie in care confuziunea celor doua patrimonii, al defunctului si al mostenitorului, nu are loc, iar mostenitorul va raspunde pentru datoriile si sarcinile mostenirii numai in limitele activului mostenit(intra vires hereditatis)236 ; - renuntarea la mostenire, cind succesibilul isi desfiinteaza cu efect retroactiv potrivit art.696 C. civ. , vocatia la acea mostenire. El nu raspunde pentru pasivul succesiunii si, evident, nu beneficiaza nici de activul ei. In acest caz mostenirea va fi culeasa de comostenitori sau de mostenitorii subsecventi. 2). Subiectele dreptului de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala apartine, din momentul deschiderii succesiunii, tuturor succesibililor defunctului, indiferent de faptul ca vocatia lor succesorala se intemeiaza pe lege sau pe testament si indiferent ca vocatia la succesiune este universala, cu titlu universal sau cu titlu particular. El trebuie exercitat in termenul de prescriptie prevazut de lege de catre toti cei cu vocatie virtuala la mostenirea lui de cujus, indiferent de clasa de mostenitori din care fac parte. Desigur la mostenire nu vor veni toti cei care au acceptat-o, ci numai cei care au chemare efectiva, functie de regulile statornicite pentru mostenirea legala sau pentru cea testamentara. Daca exista mostenitori legali din mai multe clase de mostenitori, cei din clasa I-a ii vor inlatura pe cei din clasa a II-a si asa mai departe, potrivit regulii prioritatii claselor de mostenitori.237 In cazul decesului mostenitorului chemat asi exprima dreptul de optiune succesorala inainte de aceasta, dreptul sau se transmite mostenitorilor sai daca nu s-a implinit termenul de prescriptie. Daca exista neintelegere intre mostenitori in legatura cu modalitatea de optiune, se considera ca mostenirea fost acceptata sub beneficiu de inventar (art.692, 693 C. civ. )238. In doctrina239 s-a impus parerea, la care ne raliem si noi, potrivit careia dreptul de optiune succesorala se poate exercita si de catre creditorii personali ai
236Acceptarea mostenirii pur si simplu sau sub beneficiu de inventar are loc la fel, indiferent ca este vorba de mostenirea legala sau de cea testamentara. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 877/1978, in Repertoriu. . . , pe anii 1975-1980. 237A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 211;D. Chirica, op. cit. pag. 2o1;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 768/1963, in L. P. nr. 1o/1963, pag. 116;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 825/1871, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 198-199. 238A se vedea, M. Eliescu, Trasmisiunea si imparteala mostenirii in dreptul R. S. R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 89;C. Statescu, op. cit. pag. 211;D. Chirica, op. cit. pag. 201-202. 239A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. Vol. III, pag. 3o7;M. Eliescu, Transmisiunea. . . , Op. cit. pag. 89 si 118;D. Macovei, op. cit. pag. 143;Fr. Deak, op. cit. pag. 424;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 72-73. In sens contrar, D. Chirica, op. cit. pag. 2o2.

165 succesibilului pe calea actiunii oblice potrivit art.974 C. civ. In adevar, potrivit art.974 C. civ. creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, cu exceptia celor care ii sunt exclusiv personale, or nu se poate spune despre dreptul de optiune succesorala ca are, exclusiv, un atare carcater. Dimpotriva, el are si un pronuntat caracter patrimonial . La aceasta se adauga si argumentul ca acceptindu-se mostenirea, si in aceasta modalitate, in realitate se consolideaza dobindirea ei prin insasi faptul mortii lui de cujus si a vocatiei la mostenire a mostenitorului in cauza. Exercitarea optiunii succesorale pe calea actiunii oblice de catre creditorii mostenitorului virtual ar putea fi refuzata numai daca s-ar dovedi ca i se opun considerente de ordin moral, ipoteza in care, in adevar, se poate spune ca optiunea ar vea un caracter exclusiv personal240, in sensul prevederilor art.974 C. civ. In ipoteza in care succesibilul a renuntat la mostenire, creditorii vor putea retracta renuntarea, pe calea actiunii pauliene, in aceleasi conditii ca succesibilul insusi, adica sa nu se fi implinit termenul de prescritie de 6 luni sau ceilalti succesibili sa nu fi acceptat intre timp mostenirea(art.7o1 C. civ. ), cazuri in care renuntarea devine irevocabila. Apoi pe calea actiunii oblice urmeaza sa accepte mostenirea, asa cum am aratat mai sus. Deosebit de aceasta art.699 C. civ. reglementeaza posibilitatea revocarii pauliene a optiunii succesorale pentru ipoteza cind aceasta s-a realizat in frauda creditorilor personali, de pilda se renunta la o mostenire solvabila sau se accepta o mostenire insolvabila. Revocarea reglementata de acest text legal este un caz particular al revocarii pauliene astfel cum este reglementata de art.975 C. civ., fiind, asadar, necesara indeplinirea conditiilor generale ale actiunii pauliene241. Actiunea nu poate fi promovata decit de creditorii personali ai mostenitorului renuntator ale caror creante sunt anterioare renuntarii. Creditorii succesiunii nu sunt afectati de actul de renuntare la mostenire intrucit oricum succesiunea ca atare constituie garantia creantelor lor, astfel ca ei nu vor putea exercita actiunea prevazuta de art.699 C. civ.242 In concluzie pentru promovarea acestei actiuni este necesar sa se dovedeasca micsorarea gajului general al creditorior personali ai mostenitorului renuntator precum si frauda acestuia care duce la creiarea dolosiva a starii de insolvabilitate. Renuntarea la mostenire fiind un act unilateral, chiar daca de ea profita comostenitorii renuntatorului sau mostenitorii subsecventi ai acestuia, dovada complicitatii la frauda a acestora nu este necesara. Daca renuntarea se face cu titlu oneros sau in favoarea unor comostenitori sau mostenitori subsecventi, potrivit art.691 C. civ., avem de a face cu o acceptare a mostenirii care poate fi si ea atacata prin actiunea pauliana daca se dovedeste participarea la frauda a dobinditorului cu titlu oneros. In cazul simulatiei actului de renuntare, care aparent este pur abdicatv,
240Fr. Deak, op. cit. pag. 424. 241A se vedea, Trib. reg. Banat, dec. civ. nr. 639/1968, cu Note de A. Szasz si A. Silvian, in R. R. D. Nr. 1/1968, pag. 121-123. 242A se vedea, D. Chirica, op. cit, pag. 2o6-2o7.

166 dar in realitate ascunde o renuntare in schimbul unui contraechivalent, va trebui sa se faca dovada simulatiei potrivit art.1175 C. civ. Ca urmare a promovarii actiunii pauliene intemeiata pe prevederile art.699 C. civ. are loc revocarea renuntarii la mostenire iar nu anularea acesteia cum prevede textul legal. Renuntarea devine inopozabila numai fata de creditorul care a exercitat actiunea si numai in limita creantei sale, ulterior el putind accepta mostenirea, dar numai in favoarea sa si pina la acoperirea creantei sale(art.699 alin. 2 C. civ. )243. Fata de comostenitorii acceptanti revocarea renuntarii nu are efecte, ei putindu-se intoarce impotriva renuntatorului pentru a-i cere inapoierea valorii bunurilor urmarite de creditorul sau, caci altfel, cum s-a spus244, renuntatorul ar profita indirect de rezultatul revocarii pauliene. Desi art.699 C. civ. se refera in mod expres numai la posibilitatea atacarii prin actiune pauliana a renuntarii la mostenire, in mod unanim se accepta ca revocarea pauliana se poate realiza si in cazul acceptarii mostenirii 245 . La fel ca in cazul renuntarii si revocarea pauliana a acceptarii are efecte numai fata de creditorul care a intentat actiunea, mostenitorul raminind acceptant fata de orice alte persoane. Daca in schimb, acceptarea mostenirii s-a realizat sub beneficiu de inventar, revocarea pauliana nu poate avea loc intrucit o atare acceptare nu are efecte pagubitoare pentru creditorii mostenitorului acceptant.
243S-a exprimat si parerea potrivit careia admiterea actiunii pauliene realizeaza ipso facto si acceptarea tacita a mostenirii, fara sa mai fie necesara acceptarea ulterioara cu autorizarea justitiei(M. Eliescu, op. cit. pag. 119;St. Carpenaru, op. cit. pag. 496). Textul are unele neajunsuri caci, in adevar, potrivit art. 7oo alin. 1 C. civ. acceptarea mostenirii se poate realiza numai in termen de sase luni de la data deschiderii acesteia or, actiunea reglementata de art. 699 C. Civ. este prescrptibila in 3 ani de la data actului de renuntare ceea ce inseamna ca acceptarea mostenirii s-ar putea face si dupa implinirea termenului de prescriptie de 6 luni. De aceea s-a preconizat si o alta solutie in sensul ca urmare a primirii actiunii intemeiata pe art. 699 C. civ. , in pofida formularii din textul legal, se desfiinteaza actul de renuntare si in consecinta si transmisiunea succesorala in favoarea comostenitorilor renuntatorului sau a mostenitorilor subsecventi. Potrivit art.699 alin. 2 fraza a II-a C. civ. acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat de unde se trage concluzia ca acceptarea ulterioara a mostenirii pe cale oblica este exclusa intrucit in cazul acceptarii dreptul astfel valorificat este adus in patrimoniul debitorului pasiv, astfel ca avem de a face doar cu o revocare pauliana nu si cu o acceptare pe cale oblica a succesiunii. Creditorul care a exercitat actiunea pauliana nu devine prin aceasta proprietarul bunurilor succesorale a caror transmisiune este revocata, dar are dreptul de a proceda la vinzarea silita a acestora pina la concurenta creantei sale( D. Chirica, op. cit. pag.2082o9 ). In ce ne priveste de vreme ca art. 699 C. civ. prevede ca in cazul admiterii actiunii pauliene renuntarea este anulata(revocata) . . . . , iar apoi ca acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat, este nevoie, totusi, de o acceptare, mai ales ca in aliniatul 1 al aceluasi text se prevede expres ca acei creditori care se considera pagubiti de cel ce renunta la succesiune . . . pot sa ceara autorizarea justitiei ca sa accepte succesiunea pentru debitorele lor, in locul si rindul sau. 244M. Eliescu, op. cit. pag. 119-12o. 245A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 118;D. Chirica, op. cit. pag. 2o9;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 92-93;Fr. Deak, op. cit. pag. 426.

167 In practica judiciara s-a decis ca actiunea pauliana de care discutam este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decr. nr.167/1958246 3. Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala. Dreptul subiectiv de optiune succesorala cuprinde in sine trei posibilitati:acceptarea pura si simpla a mostenirii; acceptarea sub beneficiu de inventar si renuntarea la mostenire. Asadar, dreptul subiectiv de optiune succesorala se realizeaza printr-unul din actele juridice precizate, toate fiind insa subsumate notiunii de optiune succesorala care sintetizeaza, cum s-a spus247 fondul comun de carcatere juridice al celor trei modalitati de realizare precizate. Optiunea succesorala, ca act juridic are urmatoarele caractere: a) este un act juridic unilateral, reprezentind vointa unei singure persoane. In toate cele trei ipoteze in care, cum am vazut, se poate realiza dreptul de optiune succesorala, el este un act juridic unilateral, ceea ce inseamna ca in cazul existentei mai multor succesibili el nu se poate realiza in mod colectiv, fiecare mostenitor urmind sa se pronunte individual. Actul juridic de optiune succesorala, desi unilateral, nu este un act pur personal putindu-se realiza si prin reprezentare 248 -legala sau conventionala-, iar uneori cu incuviintarea autoritatii tutelare. b) este un act juridic voluntar, succesibilul avind deplina libertate sa accepte sau nu mostenirea(art.686 C. civ. ), iar in caz de acceptare sa aleaga modalitatea pe care o doreste. Nu este obligat sa justifice in nici un fel optiunea sa si nici sa raspunda pentru consecintele alegerii sale249. In cazul existentei mai multor mostenitori fiecare poate opta in mod diferit. Libertatea de optiune succesorala este atenuata, asa cum am vazut, prin dreptul acordat creditorilor succesibilului de a cenzura acceptarea sau renuntarea la mostenire a acestuia prin actiunea oblica si actiunea pauliana, dar cunoaste si unele exceptii la care ne vom referi in cele ce urmeaza. Astfel, potrivit art.7o3 si 712 C. civ. , mostenitorul care a dat la o parte sau a ascuns bunuri din mostenire, chiar impotriva vointei sale este considerat ca a acceptat mostenirea pur si simplu. In cazul minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie acceptarea mostenirii se considera a fi facuta intotdeauna, pentru protectia lor, sub beneficiu de inventar(art. 19 din Decr. nr.32/1954).

246A se vedea, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 21/1985, in R. R. D. nr. 5/1985, pag. 73. 247C. Statescu, op. cit. pag. 212. 248A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 778/1962, in C. D. 1962, pag. 162-165. 249A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 91.

168 O alta exceptie o constituie cea reglementata prin prevederile art.692-693 C. civ. potrivit carora in cazul in care un succesibil a decedat inainte de asi exercita dreptul de optiune succesorala250, iar acesta nu s-a stins prin prescriptie, dreptul sau de optiune se transmite la proprii sai mosteenitori. In cazul in care acestia nu se invoiesc in legatura cu acceptarea sau renuntarea la mostenire, succesiunea se considera a fi acceptata sub beneficiu de inventar (art.693 C. civ). Desi solutia legiuitorului a fost criticata 251, consideram si noi alaturi de alti autori 252 ca ea este corecta intrucit in acest caz nu este vorba de dreptul de optiune succesorala al mostenitorilor la succesiunea celui decedat inainte de asi fi exercitat propriul sau drept in acest sens, ci tocmai de dreptul acestuia din urma de optiune succesorala, drept unic retransmis la propriii mostenitori si care trebuie exercitat in mod unitar, fara a fi posibila scindarea lui functie de optiunile diferite ale unora dintre mostenitori. Solutia nu este valabila in cazul reprezentarii succesorale, cind mai multi mostenitori vin la mostenire in locul ascendentului lor care este decedat la data decshiderii acesteia. In acest caz ei pot opta in mod diferit intrucit nu este vorba de un drept dobindit prin retransmitere ci de dreptul propriu de optiune pe care-l pot exercita liber dupa propria dorinta. Evident, cele doua texte legale nu au aplicare in cazul in care exista un singur mostenitor al succesibilului decedat, cind acesta poate sa exercite, odata, propriul drept de optiune, iar daca a acceptat mostenirea succesibilului decedat (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) a doua oara, in acelasi mod, poate sa accepte sau nu mostenirea cuvenita defunctului. Acceptarea mostenirii acestuia din urma nu inseamna si acceptarea mostenirii retransmise, in schim, renuntarea la mostenirea succesibilului decedat il pune pe mostenitor in imposibilitate de a mai exercita vreun drept de optiune cu privire la prima mostenire. Nici in ipoteza in care succesibilul decedat inainte de asi fi exercitat dreptul de optiune succesorala are mai multi mostenitori, dar acestia inteleg sa exercite dreptul de optiune retransmis in mod unitar nu se pune problema aplicarii prevederilor art.692-693 C. civ. Daca acestia accepta mostenirea vor beneficia de partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit antecesorului lor care le-a transmis dreptul de optiune, iar in caz de renuntare vocatia succesorala a acestuia se desfiinteaza retroactiv, iar partea care i s-ar fi cuvenit acestuia nu va fi inclusa in mostenirea pe care o lasa253.
250Daca a acceptat tacit mostenirea prin luarea unor bunuri din acea succesiune inseamna ca dreptul de optiune succesorala s-a exercitat in aceasta forma si nu mai exista ce anume sa se transmita la mostenitorii sai, in baza prevederilor art. 692 C. civ. A se vedea in acest sens, P. Perju, Sinteza teoretica a jurisprudentei instantelor judecatoresti din circumscriptia Curtii de Apel Suceava in domeniul dreptului civil si dreptului procesual civil(semestrul I, 1966, in Dreptul nr. 2/1997, pag. 1o8. 251A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 89;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 72. 252F. Deak, op. cit. pag. 433. 253A se vedea si Fr. Deak, op. cit. pag. 432.

169 c) este un act juridic irevocabil. Acceptarea pura si simpla a mostenirii are un caracter irevocabil absolut, iar mostenitorul in cauza nu mai poate reveni asupra ei, renuntarea ulterioara neavind nici o eficienta254. In cazul acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, mostenitorul in cauza nu poate reveni asupra acceptarii dar poate renunta la beneficiul de inventar, devenind astfel acceptant pur si simplu. daca acceptantul sub beneficiu de inventar savirseste anumite fapte culpabile, legiutorul a instituit sanctiunea decaderii lui din acest beneficiu(art.712 C. civ. ). Renuntarea la mostenire poate fi retractata in conditiile art. 7o1 C. civ., adica sa nu se fi implinit termenul de 6 luni si succesiunea sa nu fi fost acceptata pina la acel moment de ceilalti succesori. d) este un act juridic indivizibil. Aceasta inseamna ca succesibilii trebuie, fiecare in parte, sa opteze unitar, adica nu se poate accepta o parte a mostenirii si renunta la alta, sau o parte sa fie acceptata pur si simplu si alta sub beneficiu de inventar 255 . Caracterul indivizibil al optiunii succesorale se pastreaza si in cazul mostenirii testamentare. Legatarii universali trebuie ori sa accepte ori sa repudieze mostenirea, nefiind posibila acceptarea numai a unor bunuri determinate din aceasta 256. Regula este valabila nu numai in cazul legatelor universale si cu titlu universal ci si in cazul legatului cu titlu particular in sensul ca nu este admis sa se accepte numai o parte din bunul ce formeaza obiectul legatului, iar cealalta parte sa fie repudiata. De la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale exista insa unele exceptii. Astfel in cazul in care mostenitorul legal are si calitatea de legatar, el va putea opta diferit cu privire la mostenirea legala si cu privire la legat, renuntarea la mostenirea legala nu inseamna ca mostenitorul a renuntat si la legatul cu titlu particular257. Solutia isi afla temeiul juridic in prevederile art.752 C. civ., potrivit carora, eredele care renunta la succesiune poate . . . cere legatul ce i s-a facut.258 Legatarul beneficiar al mai multor legate poate opta diferit cu privire la acestea daca nu sunt indivizibile. De pilda legatarul va putea renunta la legatul cu titlu universal si sa accepte pe cel cu titlu particular. Derogari de la principiul indivizibilitatii actului de optiune succesorala
254A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1968/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2oo;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1984/1991, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992 pag. 126-128;Trib. jud. Galati, dec. civ. nr. 323/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 6o;Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 878/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 61;Trib. mun. Bucuresti, sectia a IV-a civila, dec. nr. 1325/1992, in Culegere . . . , 1992, pag. 165-166;Gh. Beleiu, Nota la dec. civ. nr. 435/1969 a Trib. jud. Satu Mare, in R. R. D. nr. 11/1971;I. C. Vurdea, Nota la sent. civ. nr. 931/197o, a Jud. Ineu, in R. R. D. nr. 9/1971, pag. 136. 255A se vedea, trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1778/196o, in C. D. 196o, pag. 241-242. 256A se vedea in acest sens, Trib. Supr. colciv. dec. nr. 335/1952, in C. D. 1952-1954, Vol. I, pag. 118. 257A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1984/1972, in repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o2.

170 consacra Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.112/1995 si Legea nr.1o/2oo1 intrucit conditioneaza restituirea in natura sau prin echivalent a proprietatilor uzurpate de regimul comunist de cererea fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora, in conditiile specifice reglementate de fiecare act normativ in parte. Daca mostenitorii fostului proprietar nu formuleaza cererea nu beneficiaza de dispozitiile prevederilor legale amintite, chiar daca anterior au acceptat mostenirea dupa fostul proprietar. Asadar, prin nedepunerea cererilor, in conditiile si termenle reglementate de actele normative precizate, prin abstentiunea lor unii mostenitori pot renunta la drepturile asupra imobilelor respective, dupa acceptarea mostenirii, ceea ce este o derogare de la carcaterul indivizibil de optiune succesorala259. In schimb mostenitorii care nu au acceptat mostenirea, prin depunerea cererii de restituire a imobilelor, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii, dar numai pentru bunurile ce formeaza obiectul de reglementare a acestora acte normative. Apoi, desi controversata, problema renuntatorilor la mostenirea fostilor proprietari decedati, a fost transata in sensul ca succesibilii renuntatori nu pot beneficia de prevederile legale privind restituirea proprietatilor260.
258Consideram ca sotul supravietuitor nu poate opta diferit in privinta dreptului la succesiune prevazut de art. 1 din Legea nr. 319/1944 si a dreptului asupra mobilelor so obiectelor gospodariei casnice prevazut de art. 5 din aceeasi lege, cu motivarea ca acest din urma drept ar fi un legat prezumat, cum s-a sustinut(M. Eliescu, op. cit. pag. 91). Si acest din urma drept are carcaterul unui drept legal la mostenire si nu poate fi carcaterizat ca un legat prezumat. A se vedea in acealsi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 436. 259Pentru amanunte in privinta Legii nr. 18/1991 a se vedea, Belu Magdo Monna-Lisa, Unele probleme in legatura cu interpretarea si aplicarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991 si art. 13 din regulamentul aprobat prin Hotarirea Guvernului nr. 73o/1993, in Dreptul nr. 7/1995, pag. 33-34;C. S. J. sect. cont. adm. dec. nr. 934/1994 in Buletinul C. S. J. 1994, pag. 436, dec. nr. 831/1994, In Buletinul C. S. J. , 1994, pag. 497-5oo, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 494/1994, in Dreptul nr. 12/1994, pag. 67, dec. nr. 3o1/1995, in Buletinul C. S. J. , 1995, pag. 533-535;C. C. dec. nr. 127/1996, in Dreptul nr. 4/1997, pag. 1o2;Fr. Deak, op. cit. pag. 437-44o;P. Perju, Discutii in legatura cu unele solutii privind drepturile reale, pronuntate de instantele judecatoresti din judetul Suceava, inlumina Legii nr. 18/1991, in Dreptul nr. 5/1992, pag. 26-28;M. Georgescu, Al. Oproiu, Restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in conditiile diferite ale acceptarii sau renuntarii la succesiune ori neexercitarii drepturilor succesorale, in Dreptul nr. 4/1994, pag. 6769;M. Nicolae, Mostenitorii indreptatiti sa beneficieze de repunerea in termen in temeiul art. IV din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar, in Dreptul nr. 6/1998, pag. 3-18. Pentru amanunte in privinta Legii nr. 1o/2oo1, a se vedea, E. Chelaru, Masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 1o/2oo1, in Dreptul nr. 1o/2oo1, pag. 32-43;Idem, Legea nr. 1o/2oo1 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, comentata si adnotata, Ediura All-Beck, Bucuresti, 2oo1;D. Chirica, Regimul juridic al revendicarii imobilelor preluate de stat fara titlu de la subdobinditorii care se prevaleaza de buna lor credinta la data cumpararii, in Dreptul nr. 1/2oo2, pag. 55-75;Fl. Baias, Bogdan Dumitrache, Marian Nicolae, Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 1o/2oo1 comentata si adnotata, Vol. I, editia a II-a, Editura RosettiBucuresti, 2oo2, pag. 142-144 si 20621o si bibliografia acolo indicata. 260A se vedea si Fr. Deak, op. cit. pag. 438-44o.

171 Divizibilitatea optiunii succesorale mai poate rezulta din hotaririle judecatoresti prin care se constata acceptarea sau renuntarea la succesiune a unora dintre mostenitori care vor avea efecte relative, numai fata de partile din proces, cu toate ca de princiu optiunea este indivizibila nu numai in privinta bunurilor succesorale ci si in privinta celor care o pot invoca sau fata de care poate fi invocata261. In cazul mostenirilor cu element de extraneitate, intrucit optiunea succesorala este supusa, in privinta imobilelor si fondului de comert lex rei sitae, iar in privinta mobilelor lex patriae, potrivit art. 66-68 din Legea nr. 1o5/1992 se va putea opta diferit, prin exceptie de la caracterul indivizibil al optiunii succesorale, acceptindu-se o masa de bunuri si renuntindu-se la alta. e) este un act juridic nesusceptibil de modalitati. Actul de optiune succesorala nu poate fi afectat de termen sau conditie, fiind, asadar, un act juridic pur si simplu. f) este un act juridic declarativ de drepturi. Efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data decshiderii succesiunii, atit in ce priveste acceptarea mostenirii cit si a renuntarii, precum si a retractarii renuntarii, cind acest lucru este posibil (art.688 so 696 C. civ.). 4. Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala. Fiind un act juridc optiunea succesorala trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate impuse de lege pentru orice act juridic si anume: persoana care opteaza sa fie capabila;sa exprime un consimtamint valabil;obiectul actului sau sa fie licit si posibil. iar actul sa aiba o cauza licita si morala. La aceste elemente se adauga si respectarea formei specifice cerute de lege. Capacitatea. Actul de optiune succesorala este considerat ca fiind un act de dispozitie (art.687 C. civ. coroborat cu art.129 alin. 2 si 1o5 alin. 3 C. fam. ) si nu unul de administrare. Pentru exercitarea lui este nevoie de capacitate deplina de exercitiu 262. Minorii care nu au implinit 14 ani precum si interzisii pot exercita dreptul de optiune succesorala prin reprezentantul lor legal, iar in cazul in care exista contrarietate de interese intre cel ocrotit si ocrotitor, ca in ipoteza in care ambii sunt chemati la aceeasi succesiune, se impune numirea unui curator 263. Minorii care au implinit 14 ani isi exercita acest drept singuri, dar cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui. Atit in cazul acceptarii mostenirii cit si al renuntarii la aceasta este nevoie de autorizarea prealabila de catre autoritatea tutelara, de vreme ce actul de optiune este considerat un act de dispozitie (art.129 alin. 2 si art.1o5 C.
261A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 90-91;Fr. Deak, op. cit. pag. 856. 262Desi art. 687 C. civ. se refera la acceptarea mostenirii, este unanim admis ca acesta se aplica si renuntarii la mostenire. 263A se vedea, Plen. Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 6/1959, in C. D. 1959, pag. 27-29; Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 158o/1969, in C. D. , 1969, pag. 153-155.

172 fam. )264. S-a admis, totusi, ca legatul cu titlu particular, fara sarcini sau conditii, poate fi acceptat de minorul care are capacitate de exercitiu restrinsa fara incuviintare prealabila, intrucit, in acest caz, nu-si asuma nici o obligatie265. Potrivit art.75 alin. 4 din Legea nr.36/1995 in cadrul procedurii succesorale notariale, daca exista mostenitori incapabili sau cu capacitate de exercitiu restrinsa se citeaza reprezentantul acestora si autoritatea tutelara. In cazul minorilor, fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, precum si a celor pusi sub interdictie, potrivit art.19 din Decr. nr.32/1954, acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar. Consimtamintul neviciat. Consimtamintul succesibilului care isi exercita dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie neviciat. Si in acest domeniu, in privinta viciilor de consimtamint se aplica dreptul comun, tinind-se insa seama de regulile speciale prevazute in art.694 C. civ. Textul se refera numai la dol ca viciu de consimtamint in aceasta materie si numai la acceptarea succesiunii, dar se admite ca si violenta si eroarea, de fapt sau de drept sunt de natura a duce la anularea actului de optiune, care include, evident, si renuntarea la mostenire. Eroarea numai in masura in care a constituit cauza determinanta a actului de optiune succesorala si in masura in care este scuzabila266. Eroarea asupra emolumentului succesoral poate fi retinuta ca viciu de consimtamint numai in cazul prevazut de art.694 C. civ. si numai pentru ipoteza acceptarii mostenirii267. Potrivit art.694 C. civ. , fraza a II-a, mostenitorul major acceptant poate cere anularea actului de acceptare a mostenirii pentru leziune daca ulterior descopera un legat de care nu a avut cunostinta la data acceptarii si care absoarbe mai mult de jumatate din aceasta. Se considera ca leziunea izvorita dintr-o atare imprejurare poate fi invocata si de mostenitorul incapabil sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, care au acceptat mostenirea intrucit beneficiul de inventar, reglementat de lege pentru ocrotirea acestora, nu se opune unei astfel de solutii268. Renuntarea la succesiune nu
264A se vedea, O Gidei, Este necesara incuviintarea autoritatii tutelare pentru acceptarea succesiunii de catre un minor?(I);C. Barsan, Este necesara incuviintarea. . . , (II), in R. R. D. nr. 5/1982, pag. 24-29;M. Eliescu, op. cit. pag. 93;D. Chirica, op. cit. pag. 2o4;Fr. Deak, op. cit. pag. 427;E. Safta -Romano, op. cit. pag. 76-77;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 158o/1969, in C. D. 1969, pag. 153-155, dec. nr. 833/1983, in C. D. 1983, pag. 84-87, dec. nr. 590/1986, in C. D. 1986, pag. 82-85. 265A se vedea, Tr. Ionascu, Exercitiul drepturilor civile si ocrotirea incapacitatii, in S. C. J. , 1956, pag. 74;M. Eliescu, op. cit. pag. 93;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 77. 266A se vedea in acest sens, D. Alexandresco, op. cit. Vol. III, pag. 266-267;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 233-234;M. Eliescu, op. cit. pag. 94-96;D. Chirica, op. cit. pag. 2o5;Fr. Deak pag. 428;A. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in R. R. D. nr. 2/1985, pag. 25-26. 267A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 115-118;Fr. Deak. op. cit. pag. 429; I. Moroianu-Zlatescu, D. Deselnicu, Nota la dec. civ. nr. 2555/1986 a Trib. mun. Bucresti, sect. a IV-a civila, in R. R. D. nr. 4/1987, pag. 59-61. 268Fr. Deak, op. cit. pag. 428.

173 poate fi anulata pentru motivul ca ulterior s- au descoperit active ale patrimoniului succesoral, precum nici acceptarea succesiunii pentru ca s-ar fi descoperit pasive. Obiectul actului de optiune succesorala. Actul de optiune succesorala, ca orice act juridic, trebuie sa aibe, sub sanctiunea nulitatii, un obiect licit si posibil. Nu se poate face nici renuntarea si nici acceptarea unei succesiuni nedeschise(art. 965 C. civ. )pentru ca obiectul unui atare act optional este considerat ilicit. Cauza actului de optiune succesorala trebuie sa fie licita si morala . De pilda s-a aratat ca renuntarea unui mostenitor rezervatar la o succesiune ce cuprinde un imobil, in favoarea unui alt mostenitor rezervatar, care devine in acest mod singurul succesor al defunctului, in considerarea gresita ca acesta din urma s-a obligat la un contraechivalent banesc in schimbul renuntarii, are o cauza falsa si deci se poate cere anularea ei269. Forma actului de optiune succesorala. Acceptarea pura si simpla a mostenirii nu necesita, ad validitatem vreo formalitate, fiind, asadar, un act juridic consensual. In schimb acceptarea sub beneficiu de inventar, precum si renuntarea la mostenire sunt acte juridice solemne, care trebuie incheiat cu respectarea cerintelor de forma prevazute in mod expres de lege. In cazul nerespectarii conditiilor de validitate a actului de optiune succesorala intervine sanctiunea nulitatii acestuia. Nerespectarea conditiilor privind capacitatea precum si viciile de consimtamint duc la nulitatea relativa a actului de optiune succesorala. In schim nerespectarea formei solemne precum si a cerintelor privind obiectul si cauza actului duc la nulitatea absoluta. Fiind anulat actul de optiune succesorala este desfiintat cu efect retroactiv, iar succesibilul in cauza va putea opta din nou cu respectarea cerintelor legale. 4.Prescriptia dreptului de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat, asa cum rezulta din art.700 alin. 1 C. civ., modificat prin Decr. nr.73/1954 in termen de 6 luni de la data deschiderii mostenirii. Desi textul legal vorbeste numai de dreptul de a accepta mostenirea, asa cum s-a statornicit in practica judecatoreasca in acelasi termen se va face si renuntarea la mostenire270. Termenul de prescriptie de 6 luni se aplica nu numai mostenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal, dar si legatarilor cu titlu particular. In doctrina si practica judecatoreasca exista controversa in privinta acestora din urma. Unii autori271 au sustinut ca termenul de 6 luni nu se aplica legatelor cu titlu particular, cu argumentul ca art.7oo C. civ. foloseste termenul de succesiune, care desemneaza numai transmisiunea universala sau cu titlu universal si nu transmisiunea cu titlu particular. In cazul legatelor cu titlu particular ar urma sa se aplice termenul general de presciptie din dreptul comun. Nu impartasim nici noi aceasta opinie
269A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 2o6. 270 A se vedea, Trib. Supr. , in complet de 7 judecatori, dec. nr. 2/1973, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 197-198.

174 pentru argumetele expuse in doctrina de alti autori272, care sustin pe buna dreptate ca este inacceptabil ca pentru unii mostenitori sa se aplice termenul de 6 luni prevazut de art. 7oo C. civ. , iar pentru altii termenul general de presciptie din dreptul comun. In adevar, termenul de succesiunefolosit de textul legal mai sus amintit cuprinde in sine nu numai transmisiunea universala sau cu titlu universal ci si pe aceea cu titlu particular. Apoi, daca s-ar accepta teza ca legatul cu titlu particular nu trebuie acceptat in termenul de prescriptie de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ., ar insemna ca actiunea in revendicarea bunurilor individual determinate, care fac obiectul legatului, de la succesori ori de la tertii care le detin, ar putea fi exercitata oricind, caci dreptul de proprietate este imprescriptibil extinctiv, atit de catre legatari cit si de catre mostenitorii sai si chiar fara ca legatarul sa-si fi manifestat in vreun fel intentia de a primi legatul. Or, este inadmisibil ca o persoana sa primeasca ceva fara sa-si fi manifestat vointa in acest sens. La aceasta se adauga argumentul ca in acest fel s-ar mentine timp indelungat o stare de incertitudine in privinta bunurilor succesorale, ceea ce nu este de dorit273. Art.686 C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat sa accepte o mostenire, iar acest text legal vizeaza neindoilenic si transmisiunile cu titlu particular, ceea ce inseamna ca si legatarul cu titlu particular trebuie sa-si exercite dreptul de optiune in termenul de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ. Apoi trebuie avut in vedere si faptul ca uneori legatul cu titlu particular poate fi cu sarcina si nu poate fi consolidat in patrimoniul legatarului fara ca acesta sa-l fi acceptat 274. Acceptarea legatelor cu titlu particular nu trebuie confundata cu executarea lor. In termenul general de prescriptie se stinge nu dreptul de a accepta legatele cu titlu particular ci dreptul de a cere executarea lor275. Aplicarea temenului de prescriptie de 6 luni si legatarului cu titlu particular rezulta si din Legea nr.36/1995, caci numai astfel se pot interpreta prevederile art.82 alin. 2 din aceasta lege in sensul ca notarul public trebuie sa stabileasca drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament, iar apoi in
271A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 1o7;St. Carpenaru, op. cit. pag. 492;C. Statescu, op. cit. pag. 215;M. Costin, Principiul prescriptibilitatii dreptului de optiune succesorala, in Contributia practicii judecatoresti la desvoltarea principiilor dreptului civil roman, de A. Ionascu, M. Muresan, M. Costin, C. Surdu, Editura Academiei, Bucuresti, 1973, pag, 1982o3;Camelia Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, Veronica Stoica, Mostenirea testamentara. Transmisiunea si imparteala mostenirii, Editura Proarcadia, Bucuresti, pag. 124; E. SaftaRomano, op. cit. pag. 86-87. Pentru practica judecatoreasca care consacra aceeasi opinie, a se vedea, Trib. Supr. Sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 155-16o, dec. nr. 353/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o1;dec. nr. 1984/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o2, dec. nr. 1243/1974, in C. D. 1974, pag. 158-16o, dec. nr. 94/198o, in C. D. 198o, pag. 88-89. 272A se vedea, M. Ionescu, Nota, la dec. civ. 428o/1955, in L. P. nr. 7/1956, pag. 884; D. Chirica, op. cit. pag. 21o-211;Fr. Deak, op. cit. pag. 443-444. 273A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 21o-211. 274Fr. Deak, op. cit. pag. 445. 275D. Chirica, op. cit. pag. 211.

175 certificatul de mostenitor trebuie sa mentioneze cota sau bunurile care se cuvin fiecarui mostenitor in parte, sau in caz ca nu exista mostenitori legali si nici testamentari, sa elibereze certificat de vacanta succesorala (art.85 si 88 din Legea nr.36/1995)276. In legatura cu natura juridica a termenului de 6 luni in care se poate exercita dreptul de optiune succesorala, fara sa intram in toate detaliile controversei existente in literatura juridica, precizam ca de vreme ce art.7oo C. civ. , astfel cum a fost modificat prin Decr. nr.73/1954, prevede ca dreptul de a accepta mostenirea se prescrie . . . , iar art.7o1 C. civ. vorbeste tot de prescrierea dreptului de accepta. . . , , el nu poate fi calificat decit ca fiind un termen de prescriptie si nu de decadere277. Asa fiind el este susceptibil de intrerupere, suspendare si repunere in termen, dupa regulile generale aplicabile in materie.

276Fr. Deak, op. cit. pag. 445. 277A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 97;M. Costin, loc. cit. supra;D. Chirica, op. cit. pag. 211;C. Statescu, op. cit. pag. 215;Fr. Deak, op. cit. pag. 442-443;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 79-8o. Tribunalul Suprem a decis in sensul ca termenul de 6 luni prevazut de art. 7oo C. civ. . . . trebuie vazut intr-o conceptie mai larga de integrare a lui in sintemul unitar reglementat de Codul civil referitor la stingerea drepturilor civile-tot un caz de prescriptie a dreptului la actiune, iar nu de prescriptie a dreptului material. (Plen trib. Supr. dec. de indrumare nr. 7/1963, in C. D. 1963, pag. 16. A se vedea si C. S. J. sect. civ. dec. nr. 129/1993, in Buletinul C. S. J. /1993, pag. 82. Pentru detalii in legatura cu natura juridica a prescriptiei extinctive si cu efectele ei asupra dreptului dedus judecatii a se vedea, Alexandru Bacaci, Natura juridica a prescriptiei extinctive, in Exceptiile de procedura in procesul civil, Editura Dacia, ClujNapoca, 1983, pag. 113-128. In sensul ca este o inadvertenta a califica termenul de optiune succesorala ca un termen de prescriptie a se vedea, I. C. Vurdea, Propuneri de lege ferenda privind natura juridica a termenului de acceptare a succesiunii, in R. R. D. nr. 11, 198o, pag. 3235

176 Dreptul de a accepta succesiunea se stinge prin implinirea termenului de 6 luni si echivaleaza cu o renuntare implicita la mostenire278. Prescriptia opereaza de drept si poate fi invocata de orice parte interesata si, din oficiu, de catre instanta de judecata, in orice stare a pricinii279. Termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala incepe sa curga din momentul deschiderii succesiunii280, adica data mortii celui care lasa mostenirea, indiferent de data la care s-a facut inscrierea decesului in registrul de stare civila. Imprejurarea ca succesibilul afla mai tirziu de moartea celui care lasa mostenirea nu are influienta asupra momentului de la care incepe sa curga termenul de 6 luni de optiune succesorala si nici faptul ca succesibilul locuieste in alta localitate, in tara sau in strainatate 281. Imprejurarea ca succesibilul a luat cunostinta mai tirziu de faptul deschiderii mostenirii si din aceasta cauza a pierdut termenul de prescriptie poate constitui un motiv temeinic pentru care sa ceara repunerea sa in termen de catre instanta de judecata. Nu sunt de natura sa modifice data de la care curge termenul de prescriptie nici imprejurarea ca unele bunuri sunt aduse ulterior la masa succesorala sau aceea ca drepturile defunctului nu sunt precizate sau individualizate la data decesului282 . Termenul de 6 luni prevazut de lege pentru optiunea succesorala a fost apreciat ca fiind suficient pentru ca acestia sa cunoasca cu exactitate atit numarul si calitatea celor chemati la mostenire, cit si intinderea masei succesorale, precum si pasivul succesoral, astfel incit sa se poata pronunta in cunostinta de cauza283. Exercitarea dreptului de optiune succesorala inainte de deschiderea succesiunii este lovita de nulitate absoluta, fiind un pact asupra unei succesiuni viitoare. Dupa deschiderea succesiunii, in astfel de caz, succesibilul poate opta din nou in conditii legale. Nu are nici o valabilitate nici obligatia asumata, inainte de deschiderea succesiunii, de a opta intr-un fel sau altul. Ulterior succesibilul are posibilitatea de a opta liber dupa propria vointa. Termenul de prescriptie de 6 luni incepe sa curga de la momentul deschiderii succesiunii nu numai pentru succesibilii de rang preferat, ci si pentru cei subsecventi, care trebuie sa-si exerccite dreptul lor de optiune fara sa astepte sa se pronunte ceilalti succesibili care ii preced. Desigur acceptarea mostenirii de catre succesibilii
278A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 211. 279A se vedea, Alexandru Bacaci, loc. cit. supra. 280A se vedea, Trib. Supr. dec. nr. 858/1962, in Repertoriu. . . . , pe anii 1952-1969, pag. 445. 281A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1413/1973, in R. R. D. nr. 12/1973, pag. 156-157, dec. nr. 213/1987, in R. R. D. nr. 1o/1987, pag. 74-75. 282A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1387/1957, in C. D. 1957, pag. 169. 283A se vedea, Trib. Supr. in compunerea prev. de art. 39 alin. 2 si 3 din Legea nr. 58/1968, dec. nr. 2/1973, in repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 197-198.

177 de rang preferat are drept efect ineficacitatea optiunii succesibililor subsecventi284. Potrivit art.692 C. civ., in ipoteza in care succesibilul a decedat inainte de a-si fi exercitat dreptul de optiune succesorala, acesta se transmite propriilor sai mostenitori in starea in care se gasea in patrimoniul sau, ceea ce inseamna ca mostenitorii vor avea la indemina pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala numai restul din termenul de prescriptie ramas de la antecesorul lor. Se poate astfel spune ca, si in acest caz, termenul de optiune incepe sa curga tot din momentul deschiderii succesiunii la care se opteaza. Desigur, daca ei nu au exercitat dreptul de optiune in termenul ramas de la antecesorul lor acesta se stinge o data cu titlul de mostenitor. Acceptind insa apoi ultima mostenire prin exercitarea propriului lor drept de optiune, din aceasta nu va mai face parte dreptul de mostenire al succesibilului decedat asupra primei mosteniri285 . Termenul de prescriptie pentru optiunea succesorala incepe sa curga de la momentul deschideii succesiunii, indiferent de faptul ca succesibilii vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. Sunt, totusi, unele situatii de exceptie cind se accepta ca termenul de precsriptie despre care vorbim va incepe sa curga, nu de la data deschiderii succesiunii, ci de la un alt moment. Astfel, in cazul in care mostenitorul afla despre testamentul facut in favoarea sa dupa curgerea celor 6 luni de la deschiderea succesiunii sau afla, tot astfel, despre legatura sa de rudenie cu defunctul, s-a admis ca termenul va curge din momentul in care succesibilul a avut cunostinta de imprejurarea determinanta care ii confera vocatie la acea mostenire 286. In cazul copilului conceput numai la data deschiderii mostenirii, termenul de prescriptie va curge numaia de la data nasterii sale cind se va sti ca s-a nascut viu, asa cum cere legea (art.654 C. civ. )287. De asemenea cind un minor vine la succesiune in concurs cu parintii sai, termenul de 6 luni va incepe sa curga de la data cind a fost numit curatorul de catre autoritatea tutelara.288 In cazul in care legatura de rudenie, ca de pilda, filiatia dinafara casatoriei, cu defunctul s-a stabilit prin hotarire judecatoreasca termenul de prescriptie va incepe sa curga, nu de la data deschiderii succesiunii, ci de la data raminerii definitive a hotaririi judecatoresti 289. Cind, tot prin
284A se vedea, trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1566/1986, in R. R. D. nr. 6/1987, pag. 69, dec. nr. 1939/1986, in R. R. D. nr. 3/1987, pag. 68-69, dec. nr. 213/1987, in R. R. D. nr. 1o/1987, pag. 113-116. 285Fr. Deak. op. cit. pag. 447. 286A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 16o6/1957, cu Nota de D. Demetrescu, in L. P. nr. 9/1958, pag. 118;M. Costin, op. cit. pag. 2o3-2o4. 287A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 158o/1969, in C. D. 1969, pag. 153. 288M. Eliescu, op. cit. pag. 1o2-1o3. 289A se vedea, C. Toader, R. Popescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului apareentei in drept in materia mostenirii, in Dreptul nr. 9/1993, pag. 35-36.

178 hotarire judecatoreasca s-a declarat moartea celui care lasa mostenirea, termenul de prescrptie va curge de la data raminerii definitive a hotaririi judecatoresti declarative de moarte si nu de la data stabilita de instnta ca fiind aceea a mortii. Pina in acest moment cel disparut se considera a fi in viata, potrivit art.19 din Decr. nr.31/1954, iar succesiunea sa nedeschisa. In cazul statului care culege mostenirea vacanta in lipsa mostenitorilor legali nu se pune problema prescriptiei dreptului de optiune, caci statul este considerat de lege ca fiind mostenitor sub beneficiu de inventar (art.68o C. civ. ). Daca insa statul este chemat la mostenire pe baza unui testament si nu in virtutea legii, el este obligat ca orice mostenitor sa opteze in termenul de prescriptie prevazut de lege290. Termenul de 6 luni de optiune succesorala, fiind, asa cum am precizat mai sus, un termen de prescriptie el este susceptibil de suspendare, intrerupere si repunere in termen. Art.7oo alin. 2 C. civ. (asa cum a fost modificat prin Decr. nr.73/1954) prevede ca mostenitorul care a fost impiedecat sa-si manifeste vointa in sensul de a opta pentru o succesiune, din motive de forta majora, instanta de judecata, la cererea acelui mostenitor, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data la care a incetat impiedicarea. Intrind in vigoare Decr. nr.167/1958, privitor la prescriptia extinctiva, care prevede (art.13) ca forta majora este o cauza de suspendare de drept a prescriptiei si de asemenea ca repunerea in termen se poate dispune de catre instanta de judecata pentru alte motive temeinice (art.19), Plenul Tribunalului Suprem a hotarit 291ca prevederile art.7oo alin. 2 C. civ. trebuie considerate abrogate tacit de vreme ce prin art. 26 din decret se dispune ca :pe data intrarii in vigoare a decretului. . . . se abroga orice dispozitii legale contrare prezentului decret, inafara de cele care stabilesc un termen de prescriptie mai scurt decit termenul corespunzator prevazut prin decretul de fata. Forta majora, asadar, este o cauza de suspendare a prescriptiei, care opereaza de drept si nu un motiv de repunere in termen292 . Asadar, potrivit prevederilor Decr. nr.167/1958 cursul termenului de optiune succesorala se va suspenda de drept in urmatoarele cazuri: - cind succesibilul este impiedicat de un caz de forta majora sa-si exercite dreptul de optiune succesorala(art.13 lit.a), prin forta majora intelegindu-se un eveniment exterior invincibil si imprevizibil si care-l impiedica in mod absolut de a actiona293; - cind succesibilul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt pe picior de razboi (art.13 lit.b din Decr. nr.167/1958;
290A se vedea, M. Mayo, Cu privire la termenul de acceptare a succesiunii, in R. R. D. nr. 7/1983, pag. 25;M. Costin, op. cit. pag. 188-19o. 291A se vedea Dec. de indrumare nr. 7/1963, in C. D. 1963, pag. 15-17. A se vedea si Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 47o/197o, in C. D. . 197o, pag. 167-17o, dec. nr. 833/1983, in C. D. 1983, pag. 84-87;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 129/1993, in Buletinul C. S. J. 1993, pag. 81-83. 292A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 1o8-111

179 - cind succesibilul este lipsit de capacitate de exercitiu si nu are reprezentant legal sau are capacitate restrinsa de exercitiu si nu are cine sa-i incuviinteze actele(art.14 alin. 2 din decr. nr.167/1958); - pe linga cazurile de suspendare a presciptiei prevazute de art.13 din Decr. nr.167/1958 in practica judecatoreasca s-a admis ca precriptia se suspenda si pe durata necesara obtinerii autorizatiei, in cazul persoanelor incapabile sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, daca demersurile necesare in acest sens au fost efectuate inaintea implinirii termenului de prescriptie. S-a considerat pe buna dreptate ca prescriptia nu poate curge impotriva celui care nu a ramas pasiv ci s-a conformat legii carind autorizatia prevazuta de lege294. In cazul suspendarii prescriptiei, potrivit decr. nr. 167/1958, dupa incetarea cauzei de suspendare, prescriptia isi reia cursul, luindu-se in calcul si timpul curs inaintea suspendarii, dar nu se va implini inainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la incetarea cauzei de suspendare. Aceasta inseamna ca succesibilul are, practic, la indemina un nou termen de 6 luni pentru a a-si exercita dreptul de optiune succesorala. Repunerea in termen poate fi dispusa de instanta de judecata295, potrivit art.19 din Decr. nr.167/1958 in ipoteza in care se constata ca succesibilul s-a aflat intr-o situatie, care nu-i este imputabila si care a dus la pierderea termenului de prescriptie. Succesibilul trebuie sa ceara insa repunerea in termen in decurs de o luna de la
293A se vedea, T. R. Popescu, in Teoria generala a obligatiilor, de T. R. Popescu si P. Anca, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1968, pag. 424-425;Fr. Deak, Raspunderea civila delictuala, in Raspunderea civila, de I. M. Anghel, Fr. Deak, M. Popa, Editura Stiintifica, Bucuresti, 197o, pag, 2o9-21o; M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, Editura Academiei, Bucuresti, 1972, pag. 2o8-211;C. Statescu, C. Barsan, Drept civil, Teoria generala a obligatiilor, Editura AllBeck, Bucuresti, 1992, pag. 273-275. Pentru practica judecatoreasca a se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 139/1961, in C. D. 1961, pag. 128, dec. nr. 358/1965, in C. D. 1965, pag. 128, dec. nr. 424/1977, in C. D. 1977, pag. 77, dec. nr. 1096/1978, in R. R. D. nr. 1/1979, pag. 55. 294A se vedea in acest sens, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil . Subiectele dreptului civil, Editura Sansa, Bucuresti, 1993, pag. 234;O. Ungureanu, Manual de drept civil, Partea generala, Editia a III-a, Editura All-Beck, Bucuresti, 1999, pag. 17o-171;M. Mayo, loc. cit. supra. pag. 22;Acest din urma autor sustine opinia exprimata si de altii anterior in sensul ca in cazul minorului care are ocotitor legal acceptarea mostenirii trebuie facuta in termen, iar incuviintarea autoritatii tutelare vine numai sa valideze aceasta acceptare. A se vedea si Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 833/1983, cit. supra, dec. nr. 590/1986, in C. D. 1986, pag. 84. 295Competenta de a dispune repunerea in termen revine instantei de judecata, notarii sau organele administratiei de stat neavind nici o competenta in acest sens. A se vedea. C. S. J. sect. civ. dec. nr. 129/1993, in Buletinul C. S. J. pe 1993, pag. 81-83. Insa, asa cum am vazut mai sus, in cazul Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 12/1995 precum si a Legii nr. 1o/2oo1, mostenitorii fostului proprietar sunt considerati a fi repusi in termenul de optiune succesorala si ca au acceptat mostenirea, cu privire la cota ce li se cuvine, prin cererea facuta in conditiile acestor acte normative. Repunerea in termen opereaza in aceste cazuri de drept, fara a mai fi nevoie de interventia instantelor judecatoresti.

180 incetarea cauzei care a determinat depasirea termenului de prescriptie296. Sunt considerate motive temeinice, care sunt deosebite de forta majora, fiind considerate cazuri fortuite, care trebuie verificate de instantele judecatoresti 297, ascunderea cu rea credinta a mortii lui de cujus de catre ceilalti mostenitori;decesul in tara straina a lui de cujus, iar legaturile dintre acesta si mostenitorii sai nu erau normale;decesul intrun penitenciar298;neexercitarea de catre mama, prin parasirea copilului, a drepturilor si indatoririlor parintesti299;indrumarea gresita de catre notar, urmata de tergiversare din partea organului administratiei locale300;necunoasterea testamenului de catre legatar301;aflarea ulterioara a legaturii de rudenie cu defunctul etc302. Starea de boala indelungata si grava a fost de asemenea considerata ca un motiv de repunere in teremen de catre instantele judecatoresti303, iar uneori, in practica judecatoreasca, ca un caz de forta majora304. In ce priveste efectele cererii de repunere in termenul de prescriptie, nu exista unitate de vederi in literatura juridica. S-a sustinut de catre unii autori305 ca admiterea cererii de repunere in termen constituie o acceptare implicita a mostenirii de catre mostenitorul care a formulat cererea, fara sa mai fie nevoie de acordarea vreunui temen in vederea exercitarii dreptului de optiune succesorala. Alti autori306 insa, la a caror parere ne raliem sustin ca in urma admiterii cererii de repunere in termenul de prescriptie instanta de judecata va putea acorda un termen
296A se vedea cu privire la natura juridica a termenului de o luna. I. Deleanu (I), Gh. Beleiu(II), Repunerea in termen, in conditiile art. 19 din Decr. nr. 167/1958, in R. R. D. nr. 912/1989, pag. 32-44. 297A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1399/1986, in C. D. 1986, pag. 9o-93. 298A se vedea, M. Costin, op. cit. pag. 211. 299Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 59o/1986, in C. D. 1986, pag. 82-85. 300Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 47o/197o, in C. D. 197o, pag. 167-17o. 301C. S. J. sect. civ. dec. nr. 129/1993, cit. supra. 302In acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 452. In sensul ca aflarea despre legatura de rudenie sau de existenta testamentului nu sunt cauza de repunere in termen ci amina curgerea termenului de prescriptie pina la data cins succesibilula cunoscut temeiul chemarii sale la mostenire, a se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 1o3. 303Fr. Deak, loc. cit. supra. 304A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1411/1973, in C. D. 1973, pag. 181-185. 305A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 217-218;D. Chirica, op. cit. pag. 215. 306M. Eliescu, op. cit. pag. 11-112;St. Carpenaru, op. cit. pag. 495;M. Mayo, op. cit. pag. 2728; E. Safta-Romano, op. cit. pag. 90;Fr. Deak. op. cit. pag. 453.

181 rezonabil, care poate chiar depasi termenul de 6 luni de la data cind a luat sfirsit imprejurarea care l-a impiedicat pe succesibil sa-si exercite dreptul de optiune, intrucit uneori judecarea cererii de repunere in termen poate sa dureze mai mult. Aceasta necesitate se impune atunci cind succesibilul isi manifesta vointa in sensul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, cind este, asadar, nevoie de un termen in care sa se faca inventarul fidel si exact al patrimoniului succesoral. Daca insa, din chiar cererea de repunere in termen, rezulta ca succesibilul intelege sa accepte mostenirea pur si simplu, intr-adevar nu se vede de ce ar mai fi nevoie de acordarea unui nou termen, cind acceptarea rezulta din insasi cererea depusa la instanta de judecata, care a fost admisa. In problema intreruperii termenului de optiune succesorala, desi de principiu se accepta aplicarea Decr. nr. 167/1958, practic nu are nici o eficienta. In adevar, odata acceptata mostenirea in termen, dreptul de aptiune s-a consumat si nu exista ce sa se intrerupa. In cazul renuntarii la mostenire, daca succesibilul doreste sa revina asupra renuntarii, acest lucru poate fi realizat, in conditiile art. 7o1 C. civ., dar numai inauntrul termenului de prescriptie de 6 luni. Efectele implinirii termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala. Implinirea termenului de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ., fara ca succesibilul sa fi exercitat dreptul de optiune, face ca acesta sa fie considerat strain de mostenire;dreptul sau de a accepta succesiunea s-a stins, odata cu el stingindu-se, retroactiv, si titlul sau de mostenitor. Desi unii autori echivaleaza neacceptarea mostenirii cu renuntarea tacita la aceasta307, cele doua situatii nu trebuie confundate. Astfel in vreme ce succesorul care nu a acceptat mostenirea in termen poate beneficia de repunere in termen, cum am vazut, renuntatorul nu are aceasta posibilitate. Apoi, asa cum am aratat mai sus, cei care nu au acceptat mostenirea in termen sunt repusi de drept in termen in conditiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 112/1995 si ale Legii nr. 1o/2oo1, pe cind in cazul renuntatorilor acest lucru nu este valabil. Stingerea titlului de succesor ca urmare a implinii termenului de prescriptie are un carcater absolut, in sensul ca produce efecte erga omnes, putind fi invocata, la fel ca si renuntarea la succesiune, de orice persoana interesata, cum sunt ceilalti mostenitori, mostenitorii subsecventi, legatarii, creditorii si debitorii succesiunii. Sectiunea a II-a. Acceptarea mostenirii. Prin acceptarea mostenirii se intelege actul sau faptul juridic unilateral prin care succesibilul isi consolideaza definitiv calitatea de mostenitor al defunctului308. Transmisiunea succesorala opereaza la data deschiderii mostenirii, moment care
307A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 283;D. Chirica, op. cit. pag. 217. 308D. Chirica, op. cit. pag. 218;Fr. Deak, op. cit. pag. 456.

182 marcheaza, cum am vazut, curgerea termenului de prescriptie in vederea acceptarii sau nu a mostenirii. Prin acceptarea mostenirii succesibilul, asadar, isi consolideaza numai dreptul transmis prin faptul mortii celui care lasa mostenirea. Potrivit art. 685 C. civ. acceptarea mostenirii poate fi pura si simpla sau sub beneficiu de inventar. 1. Acceptarea pura si simpla a mostenirii. Prin acceptarea pura si simpla a mostenirii succesibilul isi insuseste neconditionat calitatea de mostenitor, avind loc confuziunea patrimoniului sau personal cu acela al defunctului. In aceste conditii succesibilul raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii peste limitele patrimoniului succesoral (ultra vires hereditatis) insa numai proportional cu cota ce i se cuvine din succesiune. Acceptarea pura si simpla este de doua feluri, voluntara, cind este rezultatul manifestarii libere de vointa a succesibilului si fortata, cind este rezultatul savirsirii unor fapte culpabile de catre succesor. fiind astfel o sanctiune prevazuta de lege pentru acestea. Le vom analiza pe rind. A. Acceptarea pura si simpla voluntara. Potrivit art. 689 C. civ. acceptarea pura si simpla voluntara poate fi, la rindul ei, expresa sau tacita. a) Acceptarea voluntara expresa. Potrivit art.689 C. civ. fraza a doua, acceptarea este expresa cind rezulta dintr-un inscris autentic sau privat. O declaratie verbala in acest sens, chiar daca da expresie vointei succesibilului de a accepta mostenirea, nu are valoarea unei acceptari. Asadar, se poate spune ca acceptarea expresa este un act formal, dar nu solemn. S-a argumentat in acest sens ca legiuitorul, prin interzicerea acceptarii exprese orale a voit sa-l fereasca pe succesibil de consecintele unui cuvint rostit la intimplare si de asemenea pentru a evita dovada cu martori, care poate fi echivoca 309. Nu exista probleme cind este vorba de o declaratie clara, data la notar in sensul acceptarii mostenirii, numai ca insusire calitatii de mostenitor se poate face si prin inscrisuri din care aceasta vointa a succesibilului nu rezulta direct sau care nu au fost facute neaparat in acest scop, cind, asadar, se pune problema interpretarii acestora. Sa spus ca acceptarea poate rezulta si dintr-o scrisoare simpla din care sa rezulte insa vointa neechivoca a succesibilului de a accepta mostenirea, cu conditia ca aceasta sa nu aibe un caracter strict confidential310. Constituie acte de acceptare a mostenirii si diferitele cereri adresate instantelor judecatoresti, notarului public sau organelor admnistratiei de stat pentru solutionarea unor chestiuni care privesc mostenirea. Astfel s-a considerat ca sunt acte de acceptare a mosteeenirii petitia de ereditate, cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale in care se exprima vointa succesibilului de a accepta mostenirea, declaratia data la consiliul local prin care se indica compunerea masei succesorale si se precizeaza calitatea de mostenitor a
309A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 122. 310A se vedea. C. Statescu, op. cit. pag. 219;DChirica, op. cit. pag. 219;Fr. Deak, op. cit. pag. 457.

183 succesibilului, pentru ca inscrisul sa fie depus la notarul care desbate succesiunea311. Opozitia, formulata de un succesibil, la vinzarea silita a unui imobil succesoral constituie de asemenea un act de acceptare a succesiunii. Nu orice act insa adresat instantei de judecata constituie o acceptare a mostenirii. Potrivit art. 285 alin. 3 C. pr. civ. apelul introdus de un mostenitor impotriva unei hotariri judecatoresti, daca autorul sau a fost parte in proces si apoi a decedat, nu constituie prin el insasi un act de acceptare a mostenirii. Esential este ca din actul respectiv sa rezulte vointa neechivoca a succesibilului de a accepta mostenirea. Simpla precizare intr-un inscris ca este chemat la mostenire nu echivaleaza cu o acceptare a acelei mosteniri. Acceptarea voluntara expresa poate fi facuta, fie personal, fie prin mandatar. In acest din urma caz este nevoie de o imputenicire scrisa, data special in sensul acceptarii pure si simple a mostenirii312, aceasta fiind un act de dispozitie, asa cum am aratat mai sus. Evident mandatarul trebuie sa accepte in scris mostenirea in termenul de prescriptie, nefiind suficient ca procura sa aibe numai o data care se incadreaza in termenul de prescriptie. Procura in sine nu valoreaza acceptarea mostenirii, caci poate fi revocata (art.1553 C. civ. ) pe cind acceptarea mostenirii este irevocabila. In cazul decesului mandantului, mandatarul poate accepta mostenirea (art.1539 alin. 2 C. civ. ) motivat de faptul ca intirzierea ar provoca pagube mostenitorilor acestuia313. b) Acceptarea voluntara tacita. Potrivit art.689 C. civ. , fraza a treia, acceptarea este tacita cind mostenitorul face un act pe care nu l-ar savirsi decit in calitatea sa de erede si care lasa sa se inteleaga, neindoielnic, intentia sa de acceptare. Este vorba, asadar, nu de o exprimare directa din partea succesibilului, de acceptare a mostenirii, ci de una subinteleasa din actele si faptele pe care le savirseste, care acrediteaza o atare concluzie. Concluzia trebuie insa sa fie neechivoca, caci actele echivoce nu pot constitui o acceptare valabila a mostenirii314. In privinta actelor care echivaleaza cu o acceptare tacita, trebuie sa distingem intre actele de conservare, ingrijire si administrare provizorie, pe de o parte, si actele de dispozitie si administrare definitiva, pe de alta parte. . Art.69o C. civ. prevede ca actele de conservare, ingrijire si admnistrare provizorie nu sunt acte de acceptare a mostenirii, daca cel care le face nu a luat titlul sau calitatea de erede. In schimb, potrivit art 691 C. civ., actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale, chiar renuntarea, in anumite conditii, asa cum vom vedea, constituie acte de acceptare a mostenirii. In fine, legiuitorul se mai refera expres prin art.7o7 C. civ. la faptul ca daca unele bunuri din succesiune sunt supuse stricaciunii sau a caror conservare ar fi
311A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 7o7/1989, in R. R. D. nr. 3/1990, pag. 65-66 312A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 778/1962, in C. D. 1962, pag. 162. 313Fr. Deak, op. cit. pag. 458. 314A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 768/1963, in J. N. nr. 1o/1964, pag. 116;C. S. J. Sect. civ. dec. nr. 2193/199o, in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 114-116

184 prea oneroasa, succesibilul poate lua autorizarea justitiei pentru a le vinde prin licitatie publica, insa acest fapt, precizeaza textul legal, nu constituie o acceptare a mostenirii. Pornind de la aceste prevederi legale, practica judecatoreasca si doctrina au cautat sa determine, in diferite contexte si nuantari, care anume fapte materiale si acte juridice savirsite de un succesibil au echivalenta unei acceptari tacite a mostenirii. In privinta actelor de conservare s-a precizat ca acestea fiind acelea care au ca scop pastrarea sau impiedicarea deteriorarii unui bun sau a unui patrimoniu, ele, chiar facute de succesibil, nu au valoarea unei acceptari tacite. Astfel de acte sunt:punerea si ridicarea pecetilor; intocmirea inventarului;luarea unei inscriptii ipotecare; reinoirea sau inscrierea unei ipoteci neiscrise de defunct;intreruperea unei prescriptii;emiterea unui comandament sau a unei somatii pentru o creanta datorata succesiunii;efectuarea unor reparatii urgente;incasarea unor sume datorate succesiunii, exercitarea unor actiuni posesorii cu privire la un bun succesoral etc.315 Actele materiale de ingrijire, ca mutarea vremelnica a succesibilului intr-un imobil succesoral pentru a -i asigura pastrarea in bune conditii nu constituie o acceptare a mostenirii316, nici luarea din patrimoniul succesoral a unor obiecte care constituie amintiri de familie, fotografii, bibelouri sau a unui bun de valoare cu totul redusa. De asemenea nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii nici preluarea de catre succesibil a cheilor casei sau dulapurilor, a hirtiilor de valoare pentru a le conserva sau reparatiile urgente efectuate la unele bunuri succesorale317. Primirea ca zestre in timpul vietii de la parinte si stapinirea bunurilor dupa moartea acestuia nu constituie o acceptare tacita a mostenirii, chiar daca donatia s-a facut fara scutire de raport 318, intrucit acceptarea donatiei s-a facut inainte de deschiderea mostenirii, asadar, inainte de nasterea dreptului de optiune succesorala. In schimb, s-a considerat ca sunt acte de acceptare tacita a mostenirii preluarea in posesia si folosinta a unor bunuri succesorale, care prin natura si valoarea lor nu pot constitui doar amintiri de familie319; mutarea definitiva a succesibilului in casa mostenita (dar nu si atunci cind, in sistemul legii nr.5/1973, din intimplare s-a inchiriat succesibilului tocmai acea casa); realizarea pe terenul ce face parte din masa succesorala a unor constructii, care toate acrediteaza ideia ca succesibilul se
315A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 219-22o;D. Chirica, op. cit. pag. 22o;Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 1o92/1983, in R. R. D. nr. 3/1984, pag. 72. 316A se vedea, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 1o92, citata supra. 317A se vedea, Trib. jud. Tulcea, dec. civ. nr. 11o/1975, in R. R. D. nr. 11/1976, pag. 62; Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 849/1977, in R. R. D. nr. 12/1977, pag. 49;Trib. jud. Suceava, dec. nr. 83o/1983, in R. R. D. nr. 1/1984, pag. 59. 318A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 61/1972, citata de I. Mihuta, in Probleme de drept din practica Tribunalului Suprem, sectia civila, in R. R. D. nr. 12/1973, pag. 118; N. Rosu, S, Lazar, Nota critica la dec. civ. nr. 644/1973, a Trib. Jud. Vrancea, in R. R. D. nr. 2/1975, pag. 51-52.

185 comporta ca un proprietar si deci a acceptat mostenirea320. Actele de adminsitrare provizorie, cum sunt cele de natura urgenta care nu pot fi aminate pina la exercitiul dreptului de optiune succesorala si care sunt indeplinite, de regula in intervalul de timp prevazut de art.7o6 C. civ. pentru deliberare si facerea inventarului, nu sunt de natura a acredita ideia unei acceptari tacite a mostenirii. Astfel de acte se fac de cele mai multe ori ca datorii de cuviosenie sau pentru conservarea averii succesorale, cum este cazul platii cheltuielilor pentru inmormintare sau vinzarea bunurilor supuse stricaciunii potrivit art.7o7 C. civ.321 Actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale efectuate de catre succesibil sunt, in principiu, considerate ca acte de acceptare tacita a mostenirii. Intrucit si in cazul lor conteaza intentia succesibilului care trebuie desprinsa din ele, si nu actul in sine322 , chiar daca un astfel de act nu este valid, neproducind efectele sale specifice, el poate fi considerat ca act de acceptare a mostenirii. Atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca au fost considerate ca exprimind vointa de acceptare tacita a mostenirii, actele de instrainare, fie onerosae, fie gratuite, a bunurilor singulare din mostenire, precum si constituirea unor drepturi reale ca servituti, uzufruct, ipoteca, gaj etc. , asupra unor bunuri succesorale, sau renuntarea la un drept, incheierea unui antecontract de vinzare- cumparare a unui imobil din masa succesorala, chiar daca ulterior actul de instrainare propriu-zisa nu sa mai incheiat, valorificarea unor drepturi de natura intelectuala privind o opera a defunctului323. Chiar daca este vorba, in aceste cazuri, de bunuri singulare, acceptarea tacita a
319 Folosirea de catre sotul supravietuitor a bunurilor dobindite in timpul casatoriei, daca nu este completata si de alte acte din care sa rezulte intentia neindoilenica de acceptare a succesiunii nu poate constituii o acceptare tacita. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 11o8/1971, in C. D. 1971, pag. 1o8, dec. nr. 1792/1989, in Dreptul nr. 7/199o, pag. 67. . Tot astfel, in cazul succesibilului coindivizar cu defunctul, pentru a putea conchide daca folosirea bunului de catre succesibil poate fi considerata o acceptare tacita a succesiunii, trebuie limpezita intentia sa, in sensul daca foloseste bunul in calitatea sa de coidivizar sau in calitate de succesor. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 277/1986, pag. 79-8o. 320A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 8o8/1959, in Repertoriu. . . , pe anii 1952-1969, pag. 445;dec. nr. 49o/197o, in C. D. , 197o, pag. 164-166, dec. nr. 727/1975, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 199, dec. nr. 1154/1986, in C. D. 1986, pag. 88-9o, dec. nr. 15o3/1988, in R. R. D. nr. 3/1989, pag. 66, dec. nr. 1792/1989, in Dreptul nr. 7/199o, pag. 67. 321A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 123-124;Trib. Jud. Tulcea, dec. civ. nr. 11o/1975, cit. supra;Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 849/1977, in R. R. D. nr. 12/1977, pag. 49;Trib. jud. Satu Mare, dec. civ. nr. 5o7/1979, cu Nota de H. A. Ungur, in R. R. D. nr. 1o/1981, pag. 586o. 322Instrainarea unui bun din masa succesorala, de catre succcesibilul care credea gresit ca bunul este proprietatea sa, nu echivaleaza cu acceptarea tacita a mostenirii. Daca insa bunul nu era al celui care lasa mostenirea, ci acesta il detinea numai cu titlu precar (depozit, locatiune etc. )iar succesibilul dispune de el cu convingerea ca bunul face parte din mostenire, se va considera ca el a acceptat tacit mostenirea. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 126.

186 mostenirii pe care actele precizate mai sus o exprima, priveste intreaga mostenire. Aceasta consecinta deriva, evident, din principiul indivizibilitatii optiunii succesorale324. Actele de dispozitie facute de un succesibil care au ca obiect universalitatea unei succesiuni sau o parte a acesteia, constituie de asemenea acte de acceptare a mostenirii, fie ca instrainarea este oneroasa, fie ca este gratuita (art.691 C. civ. ). Consideram si noi, alaturi de alti autori 325 , ca instrainarea nu poate avea ca obiect titlul de mostenitor care sa includa in sine si dreptul de optiune succesorala intrucit acestea sunt intransmisibile prin acte intre vii. Asa fiind, in cazul vinzarii drepturilor succesorale, instrainatorul, pentru a putea garanta, in sensul prevederilor art. 1399 C. civ. , calitatea sa de mostenitor, trebuie sa incheie actul de dispozitie inainte de implinirea termenului de prescriptie. Numai in acest mod, acceptind, prin insasi incheierea actului de dispozitie, tacit, mostenirea, o poate transmite celui cu care a incheiat actul vinzarii. Fiind vorba de instrainarea unei universalitati sau a unei parti din aceasta nu poate fi vorba decit de mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal si nu de legatarul cu titlu particular, intrucit obiectul legatului acestuia din urma priveste numai un bun singular din mostenire. In ce priveste actul renuntarii la mostenire, potrivit art. 691 C. civ. constituie acte de acceptare tacita urmatoarele acte: - renuntarea chiar gratuita in folosul unuia sau a mai multor coerezi; - renuntarea in folosul tutror coerezilor ssi cind renuntatorul primeste pretul renuntarii. Legiuitorul a considerat ca pentru a putea favoriza pe cineva cu o succesiune sau o parte din aceasta trebuie, ca in prealabil sa fi acceptat acea mostenire. Renuntarea in aceste conditii este un act bivalent, continind in sine si acceptarea prelabila a mostenirii. Mostenitorii in favoarea corora se face renuntarea, dobindesc partea renuntatorului nu de la defunct, in puterea legii, ci de la renuntator care dispune cu titlu oneros sau gratuit de partea sa din mostenire. Daca renuntarea este pur abdicativa, cu titlu gratuit si impersonal ea este o renuntare propriu-zisa si nu acrediteaza ideia de acceptare prealabila tacita a mostenirii326. Intrucit art.690 C. civ. prevede, asa cum am precizat mai sus, ca actele de
323 A se vedea, Trib. Jud. Salaj, dec. civ. nr. 82/1986, in R. R. D. nr. 8/1986, pag. 74;Notariatul de stat al rai. T. Vladimirescu, incheierea succesorala nr. 324/1958, in L. P. nr. 7/1958, pag. 117. 324Vinzarea, cu autorizarea justitiei, a obiectelor supuse stricaciunii sau a caror conservare ar fi prea oneroasa, potrivit art. 7o7 C. civ. , facuta de catre succesibil, asa cum am precizat mai sus, nu constituie act de acceptare tacita a succesiunii, fiind incadrat de catre legiuitor in categoria actelor de administrare provizorie in sensul art. 690 C. civ. 325M. Eliescu, op. cit. pag. 126;Fr. Deak, op. cit. pag. 464. Contra;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 1o3. 326A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 126-127.

187 conservare, de ingrijire si admnistrare provizorie nu constituie acte de primire a mostenirii, per a contrario se considera ca actele de adminstrare definitiva au aceasta virtute. Aceste acte exclud ideia provizoratului si angajeaza viitorul bunurilor succesorale, astfel ca ele au echivalenta unei acceptari tacite pure si simple a mostenirii327. Astfel de acte sunt:incheierea intre succesibili a unor conventii privitor la admistrarea bunurilor succesorale328;efectuarea unor cheltuieli, utile sau voluptuarii, care maresc valoarea bunului sau au scop de lux si placere329; incasarea unor creante ale mostenirii, dar care nu sunt venituri curente ale acesteia; locatiunea pe perioade indelungate a bunurilor din succesiune 330; plata unor datorii mai insemnata ale defunctului, cu conditia ca succesibilul sa nu fi fost codebitor, fideiusor sau proprietar al imobilul grevat cu ipoteca pentru garantarea datoriei, cind se poate crede ca a platit nu in calitatea sa de mostenitori ci in nume personal ori propter rem331. Plata impozitelor pe cladiri, terenuri si autovehicule 332, predarea cotelor obligatorii in vremea regimului comunist333; plata taxelor asupra succesiunilor334etc. Efectul de acceptare tacita a succesiunii cu care astfel de acte sunt potentate nu poate fi anihilat prin declaratia expresa facuta in insusi actul care semnifica acceptarea sau ulterior in sensul ca succesibilul nu intelege sa accepte mostenirea. De pilda, daca succesibilul vinde sau arendeaza un teren din mostenire, cum prin acest act acrediteaza ideia acceptarii tacite, declaratia sa ca nu accepta mostenirea nu poate efect. Aceasta inseamna ca daca succesibilul vrea sa incheie un act numai in interesul succesiunii, fara a fi considerat acceptant al acestei mosteniri, trebuie sa ceara autorizarea justitiei in condtiile acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, nu
327A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2193/199o, in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 115. 328A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 61/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2oo. 329A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 249. 330A se vedea, Mazeaud, op. cit. pag. 871;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 1o9. 331A se vedea, E. Safta-Romano, op. cit. pag. 1o9. 332A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 8o8/1959, in Repertoriu. . . , 1952-1969, pag. 445, dec. nr. 49o/197o, in C. D. 197o, pag. 164-166, dec. nr. 1154/1986, in C. D. 1986, pag. 889o, dec. nr. 1792/1989, in Dreptul nr. 7/199o, pag. 67;Trib. Jud. Suceava, dec. civ. nr. 1o92/1983, in R. R. D. nr. 3/1984, pag. 72. 333D. Chirica, op. cit. pag. 222. 334Fr. Deak, op. cit. pag. 469;Trib. reg. Dobrogea, dec. civ. nr. 25/1962, in J. N. nr. 2/1963, pag. 15o. In sensul ca plata acestor taxe nu reprezinta un act de acceptare a mostenirii intrucit este un act urgent si necesar savirsit pentru a evita urmarirea silita, a se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 1245. Pentru o enumerare mai ampla a actelor care echivaleaza cu acceptarea tacita a mostenirii a se vedea, E. Safta-Romano, Probleme teoretice si practice privind acceptarea tacita a succesiunii, in Dreptul, nr. 12/1991, pag. 29-32.

188 numai in cazul actelor de instrainare, potrivit art.7o7 C. civ. , ci si in cazul actelor de administrare definitiva, care privesc fondul patrimoniului succesoral335. In ce priveste efectul in sensul de a constitui acte de acceptare tacita sau nu a mostenirii a unor actiuni in justitie sau a altor acte procedurale, in doctrina si practica judecatoreasca s-a precizat ca reprezinta acte de acceptare tacita:cererea de imparteala a bunurilor din mostenire, cererea in reductiunea liberalitatilor excesive sau cea de raport a donatiilor, cererea de anulare a unui testament, cererea legatarului de predare a bunului legat, opozitia la vinzarea silita a bunurilor din succesiune, cererea de predare a socotelilor sau de inventariere ori evaluare a bunurilor succesorale336, actiunea in revendicarea bunurilor succesorale etc. Nu are importanta daca actiunea intentata, avind un obiect din cele precizate mai sus, este respinsa, anulata ca netimbrata sau imprejurarea ca este urmata de desistare. Nu orice actiuni adresate instantelor de judecata, sau orice participare in proces valoreaza o acceptare tacita a succesiunii. De pilda, o contestatie la executare intemeiat pe faptul ca se urmaresc propriile bunuri ale succesibilului in contul datoriior succesiunii nu poate fi considerata o acceptare a mostenirii. Cum am aratat mai sus, potrivit art.295 C. pr. civ., apelul declarat de un mostenitor impotriva unei hotariri judecatoresti in care a fost parte de cujus nu constituie prin el insasi o acceptare mostenirii, cu conditia ca din continutul sau sa nu rezulte insusirea calitatii de mostenitor. Apararea succesibilului impotriva actiunii ce are ca obiect repararea prejudiciului cauzat de defunct de asemenea nu valoreaza acceptarea mostenirii337. Asa cum s-a putut vedea din exemplele date mai sus, unele fapte sau acte materiale savirsite de succesibili, in contexte diferite, pot avea semnificatii diferite. De aceea revine instantelor judecatoresti misiunea de a decela din imprejurarile concrete ale fiecarui caz in parte aspectul volitiv in sensul ca acel act in concret contine in sine si vointa de acceptare a mostenirii sau nu din partea succesibilului. Acceptarea tacita, la fel ca si cea expresa, poate fi facuta, fie personal fie prin reprezentant, inclusiv prin mandatar imputenicit special in acest sens. Mandatarul
335A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 125. 336A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 2o7o/1956, in C. D. 1956, vol. I, pag. 345;dec. nr. 814/1956, in C. D. 1956, volI, pag. 336;dec. nr. 2oo7/1988, in R. R. D. nr. 7/1989, pag. 7o. Simpla mentiune a organului instrumentator cu prilejul incheierii unui inventar, fara ca succesibilul sa fi semnat acel inventar, nu constituie act de acceptare a mostenirii, nefiind facut de catre succesibil. Acceptarea ar fi fost valabila daca succesibilul ar fi semnat procesul verbal de inventar in calitate de mostenitor. A se vedea, Trib. pop. rai. Campulung, sent. civ. 743/1955, in J. N. nr. 5/1955, pag. 941, cu Nota de A. Zaharia. Nici simpla infatisare la notar a unui succesibil care a fosst citat in urma cererii de eliberare a certificatului de mostenitor introdusa de alte succesibil nu poate fi considerata acceptare tacita a mostenirii. A se vedea. Trib. pop. rai. Campulung Moldovenesc, sent. civ. nr. 8oo/1955, in L. P. nr. 8/1955, pag. 941. Actele facute de un succesibil in calitate de executor testamentar si nu de mostenitor al defunctului nu pot constitui acte de acceptare tacita a mostenirii. A se vedea, E. Safta_Romano, op. cit. pag. 98. 337A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 219;Fr. Deak, op. cit. pag. 467. E. Safta- Romano, op. cit. pag. 1o6.

189 poate fi si un comostenitor care este imputenicit sa faca acte de acceptare tacita pentru toti mostenitorii, de pilda cind unul din mostenitori a fost imputernicit de catre ceilalti sa vinda unele bunuri care fac parte din masa succesorala. S-a precizat ca acceptarea tacita se poate realiza si printr-un gestor de afaceri, cu cconditia ca succesibilul sa ratifice gestiunea in termenul de prescriptie a optiunii succesorale, prefacind-o astfel intr-un mandat338. La fel ca orice acceptare a mostenirii si actele sau faptele de acceptare tacita trebuie sa fie facute in termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala. Acceptarea tacita a mostenirii se poate realiza nu numai in cazul mostenirii legale ci si acelei testamentare, cu conditia ca testamentul sa fi fost adus la cunostinta celor interesati, astfel incit vocatia la mostenire a legatarului sa nu ramina oculta339. Minorul si interzisul judecatoresc, s-a mai precizat340, nu pot face acte de acceptare tacita a mostenirii, ci numai expres prin curator numit in acest scop, intrucit actele de accptare sunt, acte de dispozitie care, potrivit art. 129 C. fam. trebuie incuviintate in prealabil de catre autoritatea tutelara. Acceptarea pura si simpla fortata. Cu toate ca, in principiu, mostenitorii sunt liberi sa opteze in privinta unei mosteniri in sensul de a o accepta sau dimpotriva, de a renunta la ea, precum si a formei de acceptare, pur si smplu sau sub beneficu de inventar, legiuitorul reglementeaza doua cazuri in care aceasta libertate nu exista, in anumite conditii precizate de art.7o3 si 712 C. civ. , mostenitorii in cauza fiind considerati ca acceptati pur si simplu ai acelei mosteniri. Art.7o3 C. civ. prevede ca mostenitorii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri dintr-o succesiune, nu se mai pot lepada de aceasta, cu toata renuntarea lor, ci ramin mostenitori si nici nu pot lua parte din acele lucruri pe care le-au ascuns sau leau dat la o parte. Iar art.712 C. civ. prevede ca mostenitorul care cu stiinta si rea credinta a ascuns si n-a trecut in inventar unele obiecte din mostenire, nu poate accepta mostenirea sub beneficiu de inventar. Este vorba, in aceste ipoteze, de o acceptare pura si simpla fortata, care apare ca o exceptie de la carcaterul voluntar al optiunii succesorale. Sustragerea sau ascuderea de bunuri dintr-o succesiune pentru a beneficia singur de ele, din partea unui succesibil, nu sunt considerate ca acte care ar avea drept efect acceptarea tacita pura si simpla a mostenirii, ci numai ca delicte civile care atrag dupa ele pedeapsa civila a acceptarii pure si simple a acelei mosteniri precum si celelalte consecinte prevazute de lege341. Conditiile cerute de lege pentru acceptarea fortata a mostenirii. Pentru
338A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 123;E. Safta Romano, op. cit. pag. 97-98;Fr. Deak, op. cit. pag. 459;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1411/1973, in C. D. 1973, pag. 183. 339A se vedea, Gh. D. Dimitrescu, Acceptarea tacita a succesiunii de catre legatarul universal, in R. R. D. nr. 4/1972, pag. 78-79;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 1o1-1o2, D. Chirica, op. cit. pag. 225, Fr. Deak, op. cit. pag. 46o. Acceptarea tacita se poate realiza nu numai de catre legatarul universal su de cel cu titlu unoversal ci de catre legatarul cu titlu particular, ca de pilda, cin acesta preia bunul individual determinat sau il instraineaza. 340A se vedea, Trib. jud. Ilfov, dec. civ. nr. 59o/197o, cu Nota de G. S. Mateescu si E. Chele, in R. R. D. nr. 1o/1971, pag. 123 si urm.

190 aplicarea sanctiunii acceptarii fortate a mosteenirii se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii: a) existenta elementului obiectiv de ascundere sau dare la o parte, ori de nedeclarare la inventar a unor bunuri din succesiune de catre un succesibil. Atit practica judiciara cit si doctrina considera ca integrindu-se in notiunile de ascundere sau dare la o parte orice acte sau fapte de natura a diminua activul succesoral in dauna celorlalti mostenitori sau a creditorilor succesiunii, savirsite in folosul mostenitorului de rea credinta342. Sunt astfel de fapte:ascuderea materiala unor bunuri, care au existat in patrimoniul succesoral, inclusiv a fructelor acestora, nedeclararea unor bunuri cu prilejul intocmirii inventarului succesoral, nedeclararea unor datorii ale succesibilului catre succesiune, prezentarea unui testament falsificat care il avantajeaza pe succesibil si ii defavorizeaza pe ceilalti, prezentarea unui inscris fals cu care se tinde sa se dovedeasca o creanta nereala catre sucesiune, nedeclararea unei donatii raportabile sau chiar neraportabile dar supusa reductiunii in favoarea mostenitorilor rezervatari343. Existenta acestor bunuri sau valori in patrimoniul succesoral trebuie, evident, dovedita.344 Ascunderea sau dosirea de bunuri poate fi exercitata si cu privire la bunurile imobile, ca, de pilda, efectuarea unei donatii deghizate cu privire la un imobil345. S-a admis ca fapta ilicita se poate savirsi nu numai dupa deschiderea succesiunii, ci chiar inainte de aceasta, si chiar cu complicitatea defunctului, ca, de pilda, in cazul donatiei unuia dintre mostenitori, deghizata sub aparenta unei vinzari- cumparari, pentru a fi sustrasa reductiunii liberalitatilor excesive346. De asemenea s-a precizat in doctrina ca fapta poate fi comisa inainte sau dupa acceptarea sub beneficiu de inventar a succesiunii347. Darea la o parte sau ascuderea bunurilor din succesiune la care se refera art.7o3 si 712 C. civ. trebuie se aiba loc clandestin. Sanctiunea prevazuta in textele legale amintite nu se aplica daca comostenitorii au avut cunostinta de existenta
341A se vedea, M. Eliesu, op. cit. pag. 13o-131. Nu are importanta daca faptele de sustragere sau ascundere de bunuri imbraca caracter penal. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 252o/1989, in Dreptul nr. 8/199o, pag. 79. 342A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 252o/1989, cit. supra. ;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1979/1992, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992, pag. 119-125. 343A se vedea, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 291-292;M. Eliescu, op. cit. pag. 13o;D. Chirica, op. cit. pag. 227;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 622/199o, in Dreptul nr. 9-12, 199o, pag. 236-237. 344A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1979/1992, citata supra. 345A se vedea, C. Hamangiu, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 456 346A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 129;Fr. Deak, op. cit. pag. 472. 347Fr. Deak, loc. cit. supra.

191 bunurilor ascunse sau dosite, ca atunci cind acestea au fost anterior cuprinse intr-un inventar sau au format obiectul unor discutii in vederea partajului amiabil 348. Drept rezultat al acestor actiuni se realizeaza o imposedare clandestina a unuia dintre mostenitori in defavoarea celorlalti349. b) existenta intentiei de a frauda pe ceilalti mostenitori(elementul subiectiv). Pentru a produce consecintele prevazute de art. 7o3 si 712 C. civ. faptele succesibilului trebuie sa fie savirsite cu intentie frauduloasa de a-i pagubi pe ceilalti mostenitori sau pe creditorii succesiunii. Aceasta acrediteaza ideia unei pluralitati de mostenitori. Cind este vorba de creditorii succesiunii faptele pot proveni si de la un mostenitor unic, care sustrage bunuri ale succesiunii pentru a nu pute fi urmarite de acestia350. In acest caz, s-a precizat in doctrina351, unicului mostenitori i se poate aplica numai pedeapsa decaderii din dreptul de a renunta la mostenire sau de a accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, dar nu i se poate aplica sanctiunea de a nu primi partea sa din bunurile dosite sau sustrase352 . Potrivit art.96o alin. 2 si art.1899 alin. 2 C. civ. , dolul nu se prezuma, astfel ca intentia frauduloasa, sau reaua credinta a succesibilului va trebui sa fie dovedita353. Nu este suficienta, asadar, pentru aplicarea prevederilor art.7o3 si 712 C. civ. simpla omisiune din greseala a unor bunuri din succesiune sau din credinta gresita a succesibilului ca acele bunuri ii apartin354. De asemenea s-a precizat in doctrina355 ca in cazul in care succesibilul care a comis faptele inapoiaza bunurile, din proprie initiativa, inainte de de descoperirea lor sanctiunile preconizate de lege nu se mai aplica, Dar daca succesibilul inceteaza din viata inainte de a inapoia bunurile, aplicarea sanctiunilor prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. nu poate fi inlaturata prin restitirea bunurilor de catre mostenitori356, care vor suporta sanctiunea acceptarii tacite.
348A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1238/1955, in C. D. 1955, Vol. I, pag. 185; C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1979/1992. citata supra. 349A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 227. 350A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 622/199o, cit. supra. 351A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 129. S-a sustinut si opinia ca aplicarea sanctiunii prevazuta de art. 7o3 C. civ. are loc numai cind exista cel putin doi mostenitori. A se vedea in acest sens, E. Safta-Romano, op. cit. pag. 114. 352A se vedea, Mazeaud, op. cit. pag. 874. 353A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1979/1992, cit. supra. 354A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 29o3/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 19691975, pag. 199-2oo;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 622/1991, cit. supra, dec. nr. 1o31/1991, in Dreptul, nr. 1/1992, pag. 1o7 355A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 131. 356A se vedea, Mazeaud, op. cit. pag. 876.

192 c) faptele frauduloase sa fie de natura a pagubi alte persoane. Aplicarea sanctiunilor prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. isi are justificare numai in masura in care actele eredelui sunt de natura a duce, cum am arata, atingere drepturilor succesorale ale celorlalti mostenitori sau intereselor legale ale creditorilor succesiunii. Asa fiind, cele doua texte legale nu au aplicare in cazul in care faptele sunt savirsite de catre succesibilul care are drepturi exclusive asupra acelei succesiuni357. Astfel, s-a retinut ca sanctiunile prevazute de lege nu sunt aplicabile sotului supravietuitor care a sustras sau a ascuns bunuri ale gospodariei casnice, care, oricum, i se cuveneau numai lui, intrucit venea in concurs numai cu asecendentii si colataralii defunctului, iar acestia nu aveau nici un drept asupra acestora (art.5 din Legea nr.319/1944), astfel ca nu puteau fi pagubiti 358. Tot astfel sanctiunile de care vorbim nu sunt aplicabile nici legatarului cu titlu particular care a savirsit fapte din cele prevazute de art. 7o3 si 712 C. civ. dar bunurile sustrase sunt cele care i se cuvin in mod exclusiv, nefiind supuse reductiunii liberalitatilor excesive359. d) Autorul faptelor ilicite trebuie sa aiba calitatea de mostenitor legal, legatar universal sau cu titlu universal si sa lucreze cu discernamint. Asa cum am aratat mai sus legatarului cu titlu particular nu i se aplica sanctiunile prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. daca bunurile insusite formau obiectul legatului sau si deci ii reveneau in mod exclusiv. Daca a insusit bunuri care nu au format obiectul legatului sau, sau peste obiectul acestuia, el are situatia oricarui tert. La rindul sau nici el nu are interesul sa ceara aplicarea sanctiunii acceptarii fortate fata de mostenitorii universali sau cu titlu universal, daca acestia au comis faptele prevazute de lege360. Faptele ilicite trebuie sa fie savirsite de un mostenitor cu caoacitate delictuala, adica sa fi avut discernamint. In cazul persoanelor care au implinit 14 ani si nu au fost puse sub interdictie discernamintul se prezuma iar in cazul celor sub 14 ani sau a celor care fost pusi sub interdictie el trebuie dovedit. In consecinta sanctiunea acceptarii fortate se aplica si minorului sau persoanei puse sub interdictie daca se dovedeste ca au avut discernamint in momentul comiterii faptei, astfel ca acceptarea mostenirii nu va fi sub beneficiu de inventar ci pura si simpla361.
357A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. vol. III, pag. 329;D. Chirica, op. cit. pag. 229; Fr. Deak, op. cit. pag. 474. 358A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 129;Trib. Capitalei, col. II civ. dec. nr. 31o9/1956 cu Nota de D. Rizeanu, in L. P. nr. 5/1957, pag. 607;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1349/1983, in C. D. 1983, pag. 9o-92. Sotul supravietuitor, desi succesor universal nu raspunde cu bunurile la care se refera art. 5 din Legea nr. 319/1944 nici fata de creditorii succesiunii decit daca creantele acestora nu pot fi satisfacute din celelalte bunuri ale succesiunii, inclusiv partea care i se cuvine sotului supravietuitor din acea succesiune. A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 474. 359Nici legatarul ccu titlu particular nu raspunde, in principiu, fata de creditori, bunurile ce formeaza obiectul legatului neputind fi urmarite decit daca creantele nu pot fi saitsfacute din valoarea patrimoniului succesoral de catre succesorii universali si cu titlu universal(art. 775 C. civ. ). A se vedea, Fr. Deak, loc. cit. supra. 360A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 129;Fr. Deak. op. cit. pag. 475. 361A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 131;Fr. Deak, loc. cit. supra.

193 In cazul in care la comiterea faptei de sustragere de bunuri din succesiune au participat, mai multi mostenitori pentru a-i frauda pe ceilalti sau pe creditori sanctiunea li se aplica tuturor, iar raspnderea lor delictuala va fi solidara potrivit art.1oo3 C. civ.). Efectele incalcarii art.7o3 si 712 C. civ. Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, incalcarea prevedrilor legale mentionte atrage doua sanctiuni: - mostenitorul vinovat este considerat ca a acceptat pur si simplu mostenirea, neputind sa o accepte sub beneficu de inventar si nici sa renunte la ea; si - mostenitorul vinovat nu poate primi nimic din bunurile sustrase sau dosite. Asadar, mostenitorul vinovat, fiind considerat ca acceptant pur si simplu a mostenirii va raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii si cu propriile bunuri(ultra vires hereditatis), in proprotie cu cota sa de mostenire. Sanctiunea intervine nu numai cind succesorul nu si-a manifestat in nici un mod optiunea, dar si atunci cind a acceptata-o sub beneficu de inventar, beneficiu care se pierde ca urmare a sanctiunii aplicate. Sanctiunea se aplica si atunci cind mostenitorul a renuntat anterior la mostenire, dar mostenirea nu a fost acceptata de ceilalti msotenitori, cu alte cuvinte atita timp cit renuntarea nu este irevocabila362. Succesibilul vinovat neputind primi nmic din bunurile dosite sau sustrase acestea urmeaza a se imparti intre ceilalti mostenitori, potrivit cotelor ce li se cuvin din acea mostenire. Raspunderea sa fata de creditori, cum am precizat mai sus, se mentine proprotional cu cota din succesiune ce i s-ar fi cuvenit daca nu ar fi comis faptele ilicite care au atras sanctiunea. In fine, in doctrina s-a precizat ca dispozitiile art.7o3 si 712 C. civ. nu au carcater imperativ, astfel ca cei interesati a invoca aceste prevederi pot renunta la aplicarea sanctiunilor pe care le prevad iertindu-i, asadar, pe faptuitori363. 2. Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii. Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, reglementata de art.7o4-723 C. civ., este o varianta, considerata intermendiara, de optiune, intre acceptarea pura si simpla si renuntarea la mostenire. In cazul ei mostenitorul accepta total, definitiv si neconditionat activul mostenirii, dar in ce priveste pasivul, acesta este limitat numai la activul mostenit. Succesibilul isi insuseste calitatea de mostenitor, dar intelege sa raspunda de pasivul succesoral numai cu bunurile mostenite. In acest caz nu are loc acea confuziune intre patrimoniul defunctului si cel al mostenitorului ca in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii. Scopul mostenitorului este tocmai acela de a evita plata unor datorii si sarcini ale succesiunii care ar excede activului succesoral cu propriile bunuri. Tocmai de aceea se recurge la aceasta modalitate de acceptare a mostenirii atunci cind exista indoieli cu privire la solvabilitatea actuala sau viitoare a patrimoniului succesoral.
362A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 293, M. Eliescu, op. cit. pag. 13o;C. Statescu, op. cit. pag. 221;D. Chirica op. cit. pag. 23o. Contra. D. Alexandresco, op. cit. vol. III, pag. 329. 363A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 131;D. Chirica, op. cit. pag. 23o.

194 Cu toate ca prezinta avantaje incontestabile, acceptarea sub beneficiu de inventar este mai rar intilnita in practica, intrucit este un act expres si solemn, care impune unele formalitati si cheltuieli in plus, ca, de pilda, efectuarea inventarului si evaluarea provizorie a bunurilor care atrage plata taxelor de timbru asupra succesiunii (art.71 din Legea nr.36/1995). Acceptarea sub beneficiu de inventar o pot face mostenitorii legali, legatarii universali si cei cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular are de acceptat legatul in conditiile dispuse de catre testator;el neraspunzind, oricum, de pasivul succesiunii, nu se pune problema limitarii raspundeii sale in limitele activului si deci a recurgerii la aceasta forma de optiune succesorala. La fel ca acceptarea pura si simpla a mostenirii, acceptarea sub beneficiu de inventar are carcater indivizibil neputindu-se realiza numai cu privire la o parte a mostenirii. Succesibilii pot recurge la aceasta forma de optiune numai daca nu au acceptat mostenirea anterior pur si simplu voluntar (expres sau tacit) ori fortat intrucit acceptarea succesiunii este irevocabila. Renuntarea la mostenire anterioara il pune pe mostenitor de asemenea in imposibilitate de a accepta mostenirea pur si simplu intrucit chiar daca ar putea retracta renuntarea, in conditiile art.7o1 C. civ. , aceasta echivaleaza cu o acceptare pura si simpla a mostenirii. In cazul in care, potrivit art.711 C. civ. , acceptarea pura si simpla rezulta dintr-o hotarire judecatoreasca, avind in vedere ca hotaririle judecatoresti produc efecte numai intre partile litigante si succesorii lor, fata de alte persoane succesibilul poate opta sub beneficiu de inventar si de asemenea poate renunta la acest beneficiu in termenul legal de prescriptie364. Evident si acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar este facultativa, mostenitorii avind dreptul, nu si obligatia de a accepta intr-o forma sau alta mostenirea. Exista insa reglementate doua exceptii de la caracterul facultativ al acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, cind ea devine obligatorie si anume: - in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, cind ca o masura de ocrotire a acestora legiuitorul dispune (art.19 din Decretul nr.32/1954) ca acceptarea mostenirii se face, in cazul lor, intotdeauna sub beficiu de inventar; - in cazul succesibilului decedat inainte de a exercita dreptul de optiune succesorala, retransmis astfel prin mostenire succesorilor sai, care nu se inteleg asupra modalitatii de optiune, cind, potrivit art. 693 C. civ. , succesiunea se va accepta, obligatoriu, sub beneficiu de inventar365. In cazul in care exista o pluralitate de succesori, iar unii accepta mostenirea pur si simplu, iar altii sub beneficiu de inventar, cei care au acceptat-o pur si simplu
364M. Eliescu, op. cit. pag. 156. 365In cazul mostenirii vacante, precizam ca statul nu este obligat sa faca o acceptare sub beneficiu de inventar a mostenirii, intrucit, oricum, el nu raspunde pentru datorii decit in limita activului succesoral.

195 vor raspunde nelimitat (ultra vires hereditatis) de datoriile succesiunii, in functie de cota care le revine din pasiv, iar cei care au acceptat -o sub beneficiu de inventar, vor raspunde numai in limita activului mostenit(intra vires hereditatis)366. Conditiile cerute de lege pentru acceptarea sub beneficiu de inventar. Asa cum am precizat mai sus, acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic expres si solemn, astfel ca potrivit art.7o4 C. civ., art.76 alin. 3-4 din Legea nr.36/1995 si art.45, 8o-81 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995, pentru validitatea si opozabilitatea ei sunt necesare unele formalitati, si anume: - declaratie expresa a succesibilului, data in fata notarului public, in sensul ca accepta mostenirea sub beneficiu de inventar 367. Nu este valabila in acest sens o declaratie sub semnatura privata, dar care nu a fost data in fata notarului public. O astfel de declaratie poate constitui insa o acceptare pura si simla a mostenirii. Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si cele cu capacitate de exercitiu restrinsa nu trebuie sa faca, obligatoriu, aceasta declaratie, intrucit ele se bucura de beneficiul de inventar in virtutea legii, daca accepta mostenirea si exista inventarul corespunzator. La momentul dobindirii sau redobindirii capacitatii de exercitiu aceste persoane trebuie sa dea declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar, altfel pierd beneficiul acestei forme de acceptare a mostenirii. - declaratia de acceptare sub beneficu de inventar trebuie inregistrata in registrul pentru renuntatori de la biroul notarial competent. Lipsa acestei inregistrari face ca acceptarea sub beneficiu de inventar sa nu fie opozabila tertilor(creditorilor succesiunii si creditorilor personali ai succesibilului (art.8o alin. 1 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995). - inventarul fidel si exact al bunurilor succesorale, facut, fie inainte, fie dupa declaratia data in fata notarului public (art.7o5 C. civ. ). Daca declaratia de acceptare a mostenirii sub beneficiu de inventar nu este insotita si de inventarul cerut de lege, efectele specifice acestei forme de optiune succesorala nu se produc368. In cazul in care succesibilul, in mod voit intocmeste un inventar inexact, in sensul ca omite unele bunuri din patrimoniul succesoral, el va fi decazut din beneficiul de inventar si va fi considerat (fortat) ca acceptant pur si simplu al acelei mosteniri, cu consecintele specifice acestei modalitati de acceptare a mostenirii. Daca insa omisiunile nu sunt intentionate, ci se datoreaza unor erori, inventarul poate fi completat ulterior printr-un supliment, iar succesibilul nu va fi decazut din beneficiul de inventar 369.
366A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 155. 367S-a exprimat si opinia potrivit careia legatarii universali si cei cu titlu universal nu au obligatia de a face declaratia expresa in fata notarului, fiind suficient inventarul succesiunii. A se vedea in acest sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3oo-3o1. 368A se vedea in acest sens, C. S. J. , sect. civ. dec. nr. 1290/1991, cit. supra. 369A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 157;Fr. Deak, op. cit. pag. 494.

196 Asadar, nici declaratia data in fata notarului in sensul acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, singura, dar nici inventarul inocmit, fara declaratia data in fata notarului nu vor produce efectele aceste forme de acceptare a mostenirii. Inventarul poate fi intocmit nu numai in cazul acceptarii sub bebeficiu de inventar, ci, potrivit art.7o din Legea nr.36/1995, in toate cazurile prevazute de lege, precum si la cererea celor interesati. Formalitatile descrise mai sus trebuie sa fie complete. In vederea intocmirii inventarului succesibilul are la indemina, potrivit art. 7o6 C. civ. un termen de 3 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii. Dupa expirarea acestui termen, legiuitorul ii acorda un termen de 4o de zile pentru deliberare, in sensul ca avind inventarul facut, se poate decide in cunostinta de cauza, asupra formei de acceptare sau de repudiere a mostenirii. Termenul de deliberare curge de la expirarea celor trei luni acordat pentru efectuarea inventarului sau de la data efectuarii inventarului, daca acesta a fost facut mai inainte. La cererea succesibilului interesat instanta de judecata, poate, potrivit art.7o9 C. civ., prelungi atit termenul de intocmire a inventarului, cit si cel de deliberare, dar nu peste termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ. Asa cum am vazut insa, succesibilii dobindesc patrimoniul succesoral in puterea legii sau testamentului de la data deschiderii mostenirii, astfel ca ei pot fi imediat urmariti de creditorii succesiunii sau de legatarii care cer predarea legatelor. In atari ipoteze succesibilii pot cere suspendarea procedurii de urmarire din partea creditorilor, pina la expirarea termenelor de inventar si de deliberare, prevazute de lege sau acordate de instanta de judecata. In aceasta perioada succesibilii au numai dreptul de a opta potrivit vointei lor dar nu si obligatia, astfel ca nu vor putea fi obligati prin hotarire judecatoreasca . Dupa expirarea acestor termene succesibilii sunt obligati sa opteze, potrivit vointei lor, iar daca nu opteaza, instanta de judecata ii poate condamna, potrivit art. 711 C. civ. , in calitate de acceptanti pur si simplu ai mostenirii. Desigur, in aceasta din urma ipoteza, dat fiind principiul relativitatii hotaririlor judecatoresti, succesibilii in cauza vor fi considerati acceptanti numai in raport cu partile din proces, iar fata de alte persoane isi pastreaza dreptul de optiune succesorala, evident, daca nu a expirat termenul de prescriptie de 6 luni370. Efectele acceptarii sub beneficiu de inventar. Acceptind mostenirea sub beneficu de inventar, mostenitorul devine in mod definitiv si irevocabil titular al patrimoniului succesoral si proprietar al bunurilor ce acesta cuprinde . In acest mod el si-a consolidat titlul de mostenitor si transmisiunea succesorala, retroactiv, caci punctul originar al acesteia sa afla in momentul deschiderii succesiunii. Fiind titular al activului net din patrimoniul succesoral, el poate incheia acte juridice cu privire la acesta, poate cere sistarea indiviziunii, fiind considerat coproprietar care beneficiaza
370A se vedea, Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 438-442;M. Eliescu, op. cit. pag. 113-115;D. Chirica, op. cit. pag. 232-233;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 119-12o;Fr. Deak, op. cit. pag. 455;O. G. Gheorghiu, Nota critica la dec. civ. nr. 1141/1974 a Trib. mun. Bucuresti, in R. R. D. nr. 4/1976, pag. 38-41.

197 de efectul declarativ al partajului371;poate cere reductiunea liberalitatilor excesive, de asemenea raportul donatiilor, precum poate fi obligat el insusi la raport, daca este sot supravaietuitor, in concurs cu descendentii, sau descendent al defunctului. In caz de deces patrimoniul astfel dobindit se transmite propriilor mostenitori. Toate aceste efecte se produc, asa cum vazut, si in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, insa acceptarea sub beneficiu de inventar produce, potrivit art.713 C. civ. si anumite efecte specifice. In primul rind mostenitorul beneficiar raspunde pentru pasivul succesoral numai in limita activului (intra vires hereditatis) si numai cu bunurile ce provin din succesiune (cum viribus), propriile bunuri neputind fi urmarite de catre creditori. Potrivit art.713 alin. 1 C. civ., mostenitorul beneficiar poate, pentru a se elibera de sarcina lichidarii pasivului succesoral si de admnistrare a patrimoniului dobindit prin mostenire, sa predea toate bunurile provenite din succesiune creditorilor sau legatarilor. El isi pastreaza si in aceasta ipoteza calitatea de mostenitor si proprietar al bunurilor succesorale, astfel ca ce ramine dupa indestularea creditorilor si predarea legatelor cu titlu particular i se cuvine de drept. Asupra abandonarii bunurilor succesorale, mostenitorul beneficiar poate reveni oricind, reluind astfel posesia bunurilor si sarcina administrarii lor. In cazul in care aceptantul beneficiar nu preda bunurile succesorale creditorilor si legatarilor cu titlu particular, potrivit art.713 alin. 1 C. civ. devine administrator al bunurilor succesiunii si lichidatorul pasivului, drepturile si obligatiile sale fiind prevazute in art.714-723 C. civ. El are indatorirea de a adminstra bunurile succesorale cu diligenta adminstrarii propriului patrimoniu, la fel ca un mandatar sau depozitar gratuit, fiind obligat sa dea socoteala creditorilor si legatarilor, iar in caz contrar raspunde fata de acestia cu propriile bunuri. In vederea platii datoriilor si sarcinilor succesiunii, mostenitorul beneficiar poate vinde bunurile succesorale in conditiile prevazute de art.716-723 C. civ. Nerespectarea dispozitiilor de mai sus (inclusiv a celor procedurale privind vinzarea la licitatie a mobilelor si imobilelor) poate fi atacata de creditori prin actiune pauliana si poate duce la decaderea din beneficiul de inventar a succesibilului, care devine astfel acceptant pur si simplu al mostenirii cu toate consecintele ce decurg de aici. In al doilea rind, prin acceptarea beneficiara a mostenirii se impiedica confuziunea patrimoniului succesoral cu cel al succesibilului, specifica acceptarii pure si simple, fiecare patrimoniu pastrindu-si individualitatea, astfel ca are loc o asa numita saparatie de patrimonii. Aceasta se deosebeste de separatia de patrimonii, reglementata de art.781 C. civ. , intrucit aceasta din urma profita numai creditorilor succesiunii, care au cerut-o, pe cind cea rezultata din acceptarea beneficiara produce efecte fata de toti creditorii mostenirii si legatari, precum si fata de insusi succesibilul acceptant si creditorii sai personali. Din imprejurarea ca cele doua patrimonii ramin distincte rezulta unele consecinte:
371A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 495.

198 - in raport cu patrimoniul succesoral mostenit, succesibilul beneficiar este considerat un tert, in cazul vinzarii bunurilor la licitatie, el putind adjudeca aceste bunuri ca titular al propriului patrimoniu; - mostenitorul beneficiar are dreptul sa dobindeasca, ca titular al propriului patrimoniu, drepturi si obligatii noi fata de patrimoniul mostenit. Poate dobindi prin cesiune creante impotriva patrimoniului succesoral de la terti. Daca el suporta din starea sa unele datorii ale succesiunii se subroga, potrivit art.1108 pct. 4 C. civ. , in drepturile creditorului platit. Asa cum am precizat mai sus, daca ramine administrator al patrimoniului succesoral si isi asuma raspunderea potrivit art.714715 C. civ. , raspunde si cu propriul patrimoniu in fata creditorilor succesiunii; - creditorii succesiunii nu vor putea invoca fata de mostenitorul beneficiar exceptiile personale pe care le-ar fi putut ridica fata de de cujus, intrucit el actioneaza in numele propriului patrimoniu; - in cazul vinzarii bunurilor succesorale, din pretul incasat, vor fi platiti cu preferinta creditorii succesiunii si legatarii . Creditorii persoanli ai mostenitorului benefciar vor avea dreptul sa urmareasca numai valorile ramase dupa lichidarea pasivului succesoral; - neavind loc confuziunea dintre cele doua patrimonii, nici datoriile mostenitorului beneficiar fata de de cujus nu se sting prin confuziune. Creantele reciproce insa pot fi compensate. Nu se consolideaza prin confuziune nici drepturile reale in cazul dezmembramintelor dreptului de proprietate sau al drepturilor reale accesorii372. Incetarea beneficiului de inventar are loc prin renuntarea mostenitorului la beneficul de inventar si prin decaderea lui din acest beneficiu. Renuntarea la beneficiul de inventar este permisa oricind, cu exceptia minorilor si a celor pusi sub interdictie. Renuntarea poate fi nu numai expresa, dar si tacita, aceasta din urma putind fi dedusa din unele acte juridice sau materiale care indirect exprima intentia de renuntare la beneficul de inventar. Decaderea din beneficiul de inventar are loc daca: a)succesorul a ascuns obiecte ale succesiunii sau a omis cu rea credinta unele bunuri apartinind succesiunii din inventarul acesteia (art.703, 712 C. civ); b)succesorul a vindut mobile sau imobile ale succesiunii cu incalcarea prevederilor legale (art.716, 717 C, civ.). 3. Renuntarea la succesiune. Renuntarea la mostenire este manifestarea unilaterala, solemna si expresa de vointa a succesibilului in sensul ca nu intelege (renunta) sa-si consolideze drepturile sale la mostenire pe care vocatia sa succesorala i le confera. Dreptul de a renunta la mostenire apartine tuturor mostenitorilor, rezervatari sau nerezervatari, legali sau testamentari. Ea este reglementata de art.6957o3 C. civ. Conditii de valabilitate pentru renuntarea la mostenire. a) Conditii de forma. Asa cum rezulta din chiar definitia data renuntarii la mostenire, ea este un act juridic solemn. Potrivit art.76 alin.3 si 4 din Legea
372A se vedea pentru amanunte Fr. Deak, op. cit. pag. 496-497

199 nr.36/1995, art.45 si 8o din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995, renuntarea se face prin declaratie scrisa data in fata notarului public care se inscrie in registrul special pentru renuntari la succesiune tinut la notarul public desemnat din circumscriptia judecatoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu. Notarul consemneaza declaratia de renuntare in incheierea pe care o intocmeste la fiecare termen sau renuntarea poate fi consemnata si in certificatul de mostenitor, avind forta probanta pina la inscrierea in fals373. Declarata de renuntare se poata da si in fata altui notar decit cel la care se afla registrul special pentru renuntari, dar, in acest caz, declaratia va fi trimisa notarului competent teritorial (art.8o alin. 2 din Regulament).374 S-a admis ca renuntarea este valabila daca s-a facut in fata instantei judecatoresti consemnata in incheiere si trimisa apoi notarului competent pentru inscriere in registrul special pentru renuntari375. Renuntarea la mostenire se poate face personal sau prin mandatar cu procura speciala. Nerespectarea acestor conditii de forma cerute de lege se sanctioneaza cu nulitatea absoluta 376. Astfel nu sunt valabile renuntarea verbala la mostenire sau cea facuta printr-un act sub semnatura privata. Odata constatata nulitatea renuntarii succesibilul redobindeste dreptul de optiune succesorala care poate fi exercitat, in termenul de prescriptie, dupa propria vointa a acestuia . Nulitatea renuntarii nu echivaleaza insa cu acceptarea mostenirii. 377 . Inscrierea declaratiei de renuntare la mostenire in registrul special de renuntari nu este o conditie de validitate a declaratiei ci una de opozabilitate, asa cum rezulta din art.8o alin.1 din Regulament378. Asadar, odata data declaratia de renuntare poate fi opusa renuntatorului de catre comostenitori sau de catre mostenitorii subsecventi, fara ca renuntatorul sa poata invoca neinscrierea ei in registrul special. Mostenitorul renuntator poate insa retracta renuntarea in conditiile art.7o1 C. civ., adica daca nu a expirat termenul de prescriptie de sale luni, iar ceilalti mostenitori nu au acceptat mostenirea intre timp. In schimb renuntarea neinscrisa in registrul special de
373A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2498/1992, in Dreptul nr. 1o-11, 1993, pag. 117. 374A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 3o9/1976, in R. R. D. nr. 9/1976, pag. 64. 375A se vedea, A. Hilsenrad, D. Rizeanu, C. Zirra, Notariatul de stat, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964, pag. 219;C. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in R. R. D. nr. 2/1985, pag. 21. Declaratia autentica de renuntare se poate face si in strainatate. 376A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, in Buletinul C. S. J. /1993, pag. 86. 377A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 476. 378A se vedea, in acest sens, D. Chirica, op. cit. pag. 236;Fr. Deak, op. cit. pag. 483. In vechea doctrina, bazata de Decr. nr. 4o/1953 problema a fost controversata in sensul ca s-a sustinut si opinia potrivit careia inscrierea in registrul special pentru renuntari era considerata o conditie de validitate a actului. A se vedea G. Costi, Conditiile renuntarii la succesiune, in R. R. D. nr. 6/1973, pag. 44-46 si A. Visan. loc. cit. pag. 21.

200 renuntatori nu va putea fi invocata fata de tertul de buna credinta care a contractat cu succesibilul renuntator. Dimpotriva incheierea actului de dispozitie cu privire la bunul succesoral poate fi invocata ca act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibil379. b)Conditii speciale de fond. Renutarea la mostenire este un act juridic expres si nu poate fi exercitata tacit, intrucit nu poate fi dedusa din fapte materiale sau acte juridice conexe, ca acceptarea tacita380. Lasarea bunurilor succesorale, de pilda, in folosinta altor mostenitori nu semnifica renuntarea la mostenire381. Neacceptarea mostenirii in termenul de prescriptie nu echivaleaza cu renuntarea la mostenire intrucit, asa cum am aratat mai sus, prin neacceptarea mostenirii succesibilii ramin straini de mostenire prin stingerea titlului de mostenitor, pe cind in cazul renuntarii, cel care a renuntat este considerat ca n-a fost niciodata mostenitor382. Intrucit in practica judecatoreasca s-au constatat conventii incheiate intre mostenitori, in sensul ca unii dintre ei au renuntat la mostenire in favoarea altora sau, uneori, s-au obligat sa renunte, cu titlu oneros, la mostenire, doctrina a caautat sa respunda la intrebarea daca astfel de conventii au vreo eficienta sau nu. Evident, daca o astfel de conventie se incheie inainte de deschiderea succesiunii, ea apare ca un pact asupra unei succesiuni viitoare, fiind, asadar, lovita de nulitate absoluta (art.7o2, 965 C. civ.). Daca conventia s-a incheiat insa dupa deschiderea mostenirii, s-a spus ca aceasta este valabila, intrucit oricare dintre mostenitori se poate obliga fata de ceilalti sa renunte, astfel ca prin ea s-ar realiza chiar renuntarea la mostenire, care ar fi valabila si obligatorie intre partile contractante, dar inopozabila fata de terti383. Acestor concluzii li s-au adus pe buna dreptate nuantari, in sensul ca, in principiu, astfel de conventii trebuie privite ca valabile caci nu aduc atingere ordinii publice sau bunelor moravuri;dar o astfel de conventie nu valoreaza insa renuntare la mostenire nici chiar in raporturile dintre parti, cita vreme renuntarea nu a fost facuta cu respectarea cerintelor legale, adica in fata notarului sau in fata instantei de judcata, cum am precizat mai sus. Asa fiind, daca succesibilul care s-a obligat sa renunte, accepta mostenirea, aceasta va fi valabila si irevocabila, doar ca succesibilul, parte in conventie, va raspunde contractual pentru neexecutarea obligatiei asumate. Daca succesibilul isi respecta obligatia si renunta la mostenire (cu respectarea condittilor precizate), dar ceilalti nu-si respecta obligatiile asumate, el va putea sa le ceara
379Fr. Deak, op. cit. pag. 484. 380A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, in Buletinul C. S. J. 1993, pag. 86. 381A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 571/1978, in C. D. 1978, pag. 118-119;Fr. Deak, op. cit. pag. 48o. 382 A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 132-133;Fr. Deak, op. cit. pag. 48o. Pentru opinia ca renuntarea poate fi si tacita rezultind din neacceptarea mostenirii in termenul legal, a se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 235. 383A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 258;M. Eliescu, op. cit. pag. 134.

201 executarea conventiei sau despagubiri, insa nu poate retracta renuntarea decit in conditiile art.7o1 C. civ384. Asadar, renuntarea si conventia sunt acte jurdice de sinestatatoare urmind fiecare regimul sau juridic specific. Renuntarea la mostenire nu se poate face, evident, daca anterior s-a realizat acceptarea acesteia, fie expres, fie tacit, sau fortat sau sub beneficiu de inventar, intrucit acceptarea mostenirii este, asa cum am aratat, irevocabila. O renuntare la mostenire, ulterioara acceptarii, este, s-a precizat, lipsita de orice efect juridic385. Renuntarea la mostenire, la fel ca si acceptarea este un act juridic indivizibil, in sensul ca nu se poate renunta la o parte din mostenire si accepta o alta parte a acesteia. Ea trebuie sa fie impersonala si cu titlu gratuit, adica pur abdicativa, caci renuntarea oneroasa in favoarea altui mostenitor este in realitate o acceptare a mostenirii urmata de actul de instrainare intre vii a drepturilor succesorale. Asa cum am precizat mai sus, neindeplinirea conditiilor de forma si de fond ale renuntarii atrage dupa sine sanctiunea nulitatii acesteia. Actiunea poate fi promovata de orice persoana care justifica un interes legitim. Succesibilii renuntatorului nu se numara printre acestea intrucit la momentul renuntarii, neavind nici un drept actual asupra mostenirii nu pot justifica nici un interes legitim in acest sens 386. Daca renuntatorul a decedat, ulterior renuntarii, succesorii sai nu pot nici in aceasta ipoteza ataca renuntarea intrucit ei nu pot mosteni decit acele drepturi care se afla in patrimoniul lui de cujus la data decesului si nu pe acelea care nu se regasesc in acest patrimoniu, chiar si din cauza renuntarii. Efectele renuntarii la succesiune. Prin renuntare, potrivit art.696 C. civ., eredele este considerat ca nu a fost niciodata erede. Vocatia successibilului se desfiinteaza cu efect retroactiv, el fiind considerat strain de acea mostenire. Renuntarea este opozabila, asa cum am aratat mai sus, erga omnes, daca a fost inscrisa in registrul de renuntatori. Succesibilul neputind dobindi astfel drepturi succesorale, nu este tinut nici la indeplinirea vreunei obligatii succesorale. De aici decurg unele consecinte: a) Partea care i se cuvenea renuntatorului, activ si pasiv, va reveni prin acrescamint celorlalti mostenitori, legali sau testamentari, sau mostenitorilor subsecventi, potrivit regulilor devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii. In
384A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 481;M. Georgescu, Al. Oproiu, Nota la dec. civ. nr. 6/1987, a trib. jud. Olt, in R. R. D. nr. 9/1987, pag. 63-67 385A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1968/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2oo;Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 878/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 61;Trib. jud. Galati, dec. civ. nr. 323/1976, in R. R. D. Nr. 8/1976, pag. 6o-61;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1984/1991, , in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 126-128. A se vedea si I. Moroinau-Zlatescu, D. Deselnicu, Nota la dec. civ. nr. 2555/1986 a Trib. mun. Bucuresti, in R. R. D. nr. 4/1987, pag. 57-62. 386Pentru raportul dintre dreptul substantial si interesul legitim, ca o conditie pentru promovarea unei actiuni in justitie a se vedea, Alexandru Bacaci, Exceptiile. . . , op. cit. pag. 7888. A se vedea si D. Chirica, op. cit. pag. 236-237, care detaliaza opiniile exprimate in doctrina in acest sens.

202 doctrina387 s-a precizat ca desi art.697 C. civ. prevede expres ca partea renuntatorului, daca este singur, trece la gradul urmator in realitate ea nu va profita tuturor mostenitorilor acceptanti ci cu respectarea regulilor privind ordinea claselor de mostenitori, impartirea pe tulpini sau pe linii a mostenirii de cele care privesc impartirea mostenirii in cadrul celei de a doua clase mixte de mostenitori (intre ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati) sau de concursul dintre sotul supravietuitor si ceilalti mostenitori si de regulile devolutiei testamentare388. b) renuntatorul nu poate fi reprezentat ;in cazul in care a decedat partea din mostenire la care ar fi avut dreptul netransmitindu-se la propriii mostenitori;descendentii sai pot veni la mostenire numai in nume propriu in conditiile legii (art.698 C. civ.). c) Drepturile, reale sau de creanta, stinse prin consolidare sau confuziune, in puterea legii, prin deschiderea mostenirii, ale defunctului fata de succesibilul renuntator sau ale acestuia fata de defunct, renasc prin efectul retroactiv al renuntarii. d) Renuntatorul beneficiar al unei donatii din partea defunctului nu are obligatia de a raporta donatia primita, indiferent de faptul daca donatia a fost facuta cu scutire de raport sau nu, putind pastra donatia, in limita cotitatii disponibile daca exista mostenitori rezervatari acceptanti. Daca acestia cer reductiunea liberalitatilor excesive rezervatarul va fi tratat ca orice tert beneficiar al donatiei, chiar daca, in caz de acceptare a mostenirii, si renuntatorul era mostenitor rezervatar, putind cumula cotitatea disponibila cu rezerva. e) In cazul in care renuntatorul era ruda in linie directa, ascendenta sau descedenta cu defunctul, prin renuntare pierde beneficiul sezinei. Actele de conservare sau de admnistrare provizorie, facute de catre succesibil inaintea renuntarii sunt insa mentinute, chiar daca renuntatorul nu avea calitatea de mostenitor sezinar389. Daca insa, inainte de renuntare, succesibilul a facut acte din care se poate deduce intentia acceptarii tacite a mostenirii, renuntarea nu mai poate produce efecte, acceptarea fiind irevocabila. f) Creditorii personali ai succesibilului renuntator nu au dreptul sa urmareasca bunurile apartinind patrimoniului succesoral si nici creditorii succesiunii nu pot urmari bunurile succesibilului renuntator. g) Succesibilul renuntator nu are obligatia de a plati taxele succesorale.
387Fr. Deak, op. cit. pag. 484. 388Autorul da exemplul situatiei cind sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu doi copii;daca unul renunta la mostenire, de renuntare va profita numai celalalt copil, nu si sotul supravietuitor. Daca insa sotul supravietuitor vine in concurs numai cu un copil al defunctului, care renunta la mostenire, si cu mostenitori din clasa a II-a de mostenitori, care accepta mostenirea, de renuntarea copilului va profita si sotul supravietuitor care are o cota mai mare decit in concurs cu un mostenitor din clasa I-a. A se vedea si Fr. Deak, Nota la dec. civ. nr. 599/1985 a trib. Jud. vaslui, in R. R. D. nr. 1o/1986, pag. 55-56;Trib. jud. Sibiu, dec. civ. nr. 458/1986, in R. R. D. nr. 1o/1986, pag. 68. 389A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, cit. supra.

203 Retractarea renuntarii. Desi, in principiu, renutarea la mostenire, la fel ca si acceptarea, este un act juridic irevocabil, in mod exceptional legiuitorul prevede, prin art.7o1 ca, in anumite conditii, ea poate fi retractata 390. Retractarea renuntarii se poate face cu indeplinirea urmatoarelor conditii: a). Termenul de prescriptie peentru optiunea succesorala sa nu se fi implinit. Implinirea termenului de prescriptie se analizeaza concret in raport de succesibilul care isi retracteaza renuntarea, cu respectarea regulilor privind intreruperea, suspendarea prescrptiei etc. Prescrierea dreptului de optiunea succesorala se poate invoca de orice persoana interesata, sau de catre instanta de judecata din oficiu si opereaza de drept.391 b). Retractarea opereaza numai daca ceilalti mostenitori nu au acceptat succesiunea. Retractarea renuntarii nu este posibila, indiferent cind s-a produs acceptarea, inainte sau dupa actul de renuntare la mostenire si indiferent daca acceptarea a fost expresa, tacita, sau daca emana de la un coerede sau de la un mostenitor subsecvent, de la un mostenitor legal sau testamentar. 392 Cu toate acestea, intrucit ratiunea care sta la baza retractarii renuntarii este evitarea vacantei succesorale, acceptarea legatului de catre legatarul cu titlu particular nu face imposibila retractarea renuntarii de catre mostenitorul universal sau cu titlu universal393. Nici chiar acceptarea legatului cu titlu universal, daca vacanta succesorala se mentine pentru cealalta cota parte din mostenire, nu impiedica retractarea renuntarii, daca retractantul are vocatie la acea cota succesorala394. In raport cu drepturile statului la mostenirea vacanta retractarea este posibila pina la expirarea termenului de prescriptie, indiferent daca notarul, curatorul desemnat sau autoritatea administratiei publice, au intreprins unele masuri potrivit art.73 alin.3 si art.75 alin.3 din Legea nr.36/1995 si art.77-78 din Regulament, intrucit constatarea vacantei succesorale are loc numai la expirarea termenului de prescriptie de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ. c). Retractarea renuntarii, la fel ca si acceptarea pura si simpla, se poate realiza atit in forma expresa cit si tacita de vreme ce art.7o1 C. civ. nu prevede anumite conditii de forma. ba mai mult s-a precizat ca se admite chiar retractarea fortata, daca
390A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, cit. supra. 391A se vedea, M. Enache, Nota I, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, in R. R. D. nr. 1o/1986, pag. 5o, E. Safta- Romano, op. cit. pag. 133;Fr. Deak. op. cit. pag. 486. 392A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 238. A se vedea si Fr. Deak, Nota II, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, cit. supra. care critica pe buna dreptate solutia tribunalului care decisese ca numai rudele defunctului ar putea invoca acceptarea mostenirii si pe cale de consecinta blocind astfel retractarea renuntarii. 393M. Eliescu, op. cit. pag. 136-137 394D. Chirica, loc. cit. supra;Fr. Deak, Nota II la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui. cit. supra.

204 succesibilul renuntator savirseste acte ilicite din cele prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. mai inainte de as e fi implinit termenul de prescriptie sau ca alt succesibil sa fi acceptat mostenirea (art.7o1 C. civ.)395. In ce priveste efectele retractarii renuntarii la mostenire se admite unanim ca succesibilul retractant devine mostenitor acceptant, dar exista controversa in privinta faptului daca acceptarea este pura si simpla sau succesibilul are posibilitatea sa accepte mostenirea, fie pur si simplu, fie sub beneficiu de inventar. Impartasim parerea ca succesibilul, daca a retractat renuntarea in conditiile legii, are posibilitatea sa accepte mostenirea pur si simplu si de asemenea sub beneficiu de inventar, cu exceptia situatiei in care retractarea s-a realizat prin acceptare fortata (art.7o3 si 712 C. civ.), caz in care, in adevar acceptarea este socotita pura si simpla, chiar si pentru minori si pentru cei pusi sub interdictie, a caror acceptare este de principiu sub beneficiu de inventar (art.19 din Decrtul nr.32/1954)396. Retractarea renuntarii desi produce, la fel ca si acceptarea, efecte retroactive, prin art.7o1 C. civ. se dispune ca retractarea nu poate aduce nici o vatamare drepturilor dobindite de catre terti asupra bunurilor succesiunii, fie prin prescriptie, fie prin acte valabile incheiate de curatorul succesiunii, care a fost numit intrucit prin renuntare mostenirea aparea ca fiind vacanta397. C A P I T O L U L II TRANSMISIUNEA ACTIVULUI SI PASIVULUI MOSTENIRII Sectiunea I-a. Obiectul transmisiunii. Patrimoniul unei persoane, cu activul si pasivul sau, se transmite, la decesul ecesteia, mostenitorilor sai, legali sau testamentari, potrivit regulilor succesiunii legale si testamentare. Drepturile personal nepatrimonile, in principiu, nu se transmit pe cale succesorala, ci se pot ocroti, dupa moartea titularului lor, potrivit art.56 din Decretul nr.31/1954398. Transmisiunea elementelor active si a celor pasive, care alcatuiesc patrimoniul defunctului are loc, potrivit art.688 si 699 C. civ. pe data deschiderii mostenirii, adica data mortii lui de cujus, atit in cazul mostenirii legale cit si a celei testamentare. Compunerea activului succesoral. In principiu, in alcatuirea activului succesoral intra drepturile cu continut patrimonial existente la data deschiderii
395Fr. Deak, op. cit. pag. 488. 396In acelasi sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 259, E. Safta-Romano, op. cit. pag. 133134. In sens contrar, adica ca retractarea renuntarii constituie prin ea insasi o acceptare pura si simpla a mostenirii a se vedea. M. Eliescu, op. cit. pag. 137, D. Chirica, op. cit. pag. 239; Fr. Deak, op. cit. pag. 488-489. 397M. Eliescu, op. cit. pag. 138;M. Enache, Nota I, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, loc. cit. supra. 398Pentru drepturile de autor si modul lor de transmisiune si ocrotire a se vedea, Legea nr. 8/1996

205 succesiunii in patrimoniul lui de cujus, fie ca sunt drepturi reale, sau drepturi de creanta, cu exceptia celor care se sting la data mortii sale, avind un caracter viager sau intuitu personae. Activul succesoral cuprinde: - drepturile reale principale sau accesorii, cum sunt:dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitatie, superficie, servitute, dreptul real de folosinta sau accesiune, ipoteca si gajul; - drepturile de creanta, ca dreptul de a incasa pretul lucrului vindut de catre defunct, dreptul de a pretinde chiria datorata defunctului pentru imobilul sau etc.; - drepturile patrimoniale rezultate din creatia intelectuala; - actiunile patrimoniale al caror titular a fost defunctul, ca actiunea in revendicare, in anulare, rezolutiune sau reziliere, revocare, actiunea pentru despagubiri rezultate dintr-un delict civil si acele actiuni care, potrivit reglementarilor speciale pot fi pornite sau continuate de catre mostenitori. Acele drepturi care desi au un continut patrimonial, dar se sting la moartea titularului lor, nu pot fi cuprinse in activul succesoral. Astfel sunt, cum am precizat, cele cu caracter viager sau intuitu personae, ca dreptul de uzufruct viager, uz sau abitatie, dreptul la renta viagera, dreptul la intretinere contractuala sau legala(potrivit Codului familiei), sau care se sting din alte motive, ca de pilda atunci cind moartea celui care lasa mostenirea figureaza ca o conditie rezolutorie sau ca un termen incert extinctiv399. Exista, pe de alta parte, unele drepturi, care desi la data deschideriii succesiunii nu fac parte din patrimoniul succesoral, sunt incluse in activul succesoral. Astfel, intra in aceasta categorie donatiile facute de defunct cu depasirea cotitatii disponibile si care sunt supuse reductiunii, precum si donatiile raportabile, cind vin la mostenire mostenitori intre care exista, potrivit legii, obligatia de raport, iar donatiile nu au fost scutite de raport de catre defunct. In activul succesoral vor mai intra fructele naturale si civile, precum si fructele industriale, produse de bunurile succesorale dupa data deschiderii mostenirii400. Compunerea pasivului succesoral. Asa cum rezulta din prevederile art.774 C. civ., pasivul succesiunii este compus din datoriile si sarcinile succesiunii. Datoriile succesiunii sunt acele obligatii patrimoniale ale defuctului care se aflau la data deschiderii succesiunii in patrimoniul sau. Ele pot fi de natura contractuala ca obligatia de a plati pretul dintr-un contract de vinzare- cumparare,
399In privinta dreptului de locatiune asupra locuintei, potrivit Legii nr. 114/1996 contractul de inchiriere inceteaza in termen de 3o de zile de la decesul titularului contractului. Colocatarii pot continua folosinta locuintei independent de calitatea lor de mostenitori. A se vedea, Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale. Editura Actami, Bucuresti, 1999, pag. 27o si urm. ;Idem, Contractul de inchiriere a locuintei, Editura Actami, Bucuresti, 1997, pag. 1o si 47;Fl. Tuca, Legea locuintei nr. 114/1996 temei al legislatiei locative, Editura All-Beck, Bucuresti1997, pag. 97-1oo. 400A se vedea in acest sens, L. Mihai, In legatura cu obiectul partajului succesoral, R. R. D. nr. 2/1987, pag. 23-25.

206 obligatia de restituire a unui imprumut etc. , de natura delictuala, ca obligatia de despagubire a unei persoane pentru prejudiciul cauzat prin fapta defunctului, de natura quasicontractuala ca obligatia de despagubire a tertului care a gerat afacerile defunctului pentru plata cheltuielilor utile si necesare.401 Nu intra in pasivul succesiunii obligatiile care se sting la moartea celui care lasa mostenirea cum sunt cele legate strict de persoana sa, ca obligatia de intretinere intemeiata pe dispozitiile Codului familiei, care in principiu se stinge prin incetarea din viata, fie a creditorului intretinerii, fie a debitorului sau, cu exceptia situatiei reglementate de art.96 C. fam., cind obligatia de intretinere se transmite pasiv la mostenitorii debitorului ei402. Nu intra de asemenea in pasivul succesiunii obligatiile intuitu personae cum sunt cele contractate de defunct ca antreprenor sau mandatar etc. S-a precizat insa in doctrina 403 ca efectele produse in trecut, in cazul acestor contracte sunt opozabile mostenitorilor ca, de pilda, raspunderea pentru pieirea bunului predat mandatarului pentru vinzare, sau raspunderea antreprenorului pentru vicii etc. Sarcinile succesiunii sunt acele obligatii care nu au existat in patrimoniul celui care lasa mostenirea, dar care se nasc in persoana mostenitorului la data deschiderii mostenirii sau ulterior, uneori din vointa lui de cujus, alteori independent de aceasta sau de vointa sa. Astfel de sarcini sunt: - cheltueilile de inmormintare, care includ si pe cele cu parastasele care se fac potrivit obiceiului locului, si cele cu monumetul funerar, dar care nu trebuie sa fie excesive404; - plata legatelor cu titlu particular, in cazul cind obiectul legatului este constituit dintr-o suma de bani, din bunuri generice ori obligatii de a face sau a nu face, cind legatarul cu titlu particular are un drept de creanta impotriva succesorului obligat sa execute legatul. In cazul in care insa, obiectul legatului il constituie un drept real asupra unui bun individual determinat, legatarul fiind titularul acelui drept din momentul deschiderii mostenirii, el poate actiona ca atare( el poate revendica bunul de la persoana care-l stapineste) si nu in calitate de creditor al mostenirii, astfel ca, in acest
401A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 242. 402A se vedea, Alexandru Bacaci, Viorica Dumitrache, Codruta Hageanu, Dreptul familiei, Editura ALL-Beck, Bucuresti, editia a III-a, 2oo2, pag. 288;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 877/1988, in R. R. D. nr. 3/1989, pag. 67. 403Fr. Deak, op. cit. pag. 5o5. 404A se vedea, I. A. Nan, In legatura cu pasivul succesoral, in R. R. D. nr. 5/1987, pag. 1o13;A. Ivanov, In legatura cu prescriptibilitatea cererii -formulata in cadrul procedurii de partajprivind lichidarea pretentiilor dintre comostenitori referitoare la cheltuielile de inmomintare, in R. R. D. nr. 8/1986, pag. 2o-22;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 478/1989, dec. nr. 338/1989, in Dreptul nr. 1-2 /199o, pag. 128;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79/1994, in Dreptul nr. 12/1994, pag. 63.

207 caz, legatul nu intra in pasivul mostenirii405; - cheltuielile pentru administrarea si lichidarea mostenirii, taxele si impozitele pentru bunurile succesorale406 si cheltuielile efectuate cu procedura succesorala (art.723 C. civ.). Sectiunea a II-a . Transmisiunea activului si pasivului mostenirii. 1. Transmisiunea activului succesoral. Transmisiunea succesorala, fie universala, cu titlu universal sau cu titlu particular, are loc de drept, de la data deschiderii succesiunii. Transmisiunea universala priveste intregul patrimoniu succesoral, iar cea cu titlu universal confera vocatie numai la o cota parte din acest patrimoniu. Asa cum am vazut, temeiul unor atari transmisiuni il constitue legea sau legatele universale sau cu titlu universal. Transmisiunea cu titlu particular decurge intotdeauna dintr-un legat cu titlu particular si are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile, privite ut singuli. Si aceasta transmisiune are loc tot la momentul deschiderii succesiunii, dar exista deosebiri cu privire la natura dreptului dobindit de catre legatar in functie de obiectul legatului. Daca obiectul legatului este constituit din dreptul de proprietate sau alt drept real asupra unor bunuri individual determinate sau un drept succesoral dobindit de catre testator si lasat prin legat inainte de lichidarea acelei mostenirir, legatarul devinte titularul acelui drept din la deschiderea succesiunii, primindu-l direct de la defunct. In schimba in cazul in care obiectul legatului este constituit din din bunuri de gen, obligatii de face sau de a nu face, sau in cazul legatului lucrului altuia, legatarul nu dobindeste decit un drept de creanta legatarul particular fiind creditor, iar mostenitorii universali sau cu titlu universal debitori. Odata cu deschiderea mostenirii creantele apartinatoare defunctului se divid de drept intre comostenitori si terti proportional cu partea de mostenire ce se cuvine fiecaruia (art.1o59, 106o C. civ.). Asa fiind, fiecare mostenitor poate urmari pe debitori numai pentru partea sa de creanta, iar daca este vorba de o creianta indivizibila, oricare mostenitor poate cere executarea in totalitate a obligatiei (art.1o64 C. civ. ). In cazul drepturilor reale, acestea se transmit mostenitorilor in cotele ideale care li se cuvin, asadar, in stare de indiviziune, iar acesteia i se poate pune capat, asa cum vom vdea prin partaj. 2. Transmisiunea pasivului succesoral. Din mai multe prevederi ale Codului
405A se vedea, Trib. reg. Craiova, dec. civ. nr. 4571/1957, in L. P. nr. 1/1958, pag. 116-117, cu Nota de I. D. Stanculescu;Trib. reg. Bucuresti, sect. a III-a civila, dec. nr. 428o/1955, in L. P. nr. 7/1956, pag. 882, cu Nota de N. Ionescu. 406A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 111/1978, in C. D. 1978, pag. 123-127, dec. nr. 129/1983, in C. D. 1983, pag. 8o-82.

208 civil (art.774-789, art.896-897 si 902 ) rezulta ca pasivul succesoral este suportat numai de succesorii universali si cu titlu universal, asadar, de mostenitorii legali, legatarii universali si cu titlu universal, iar nu si de legatarii cu titlu particular. Aceasta intrucit primii mostenesc o universalitate care cuprinde nu numai drepturi dar si datorii si sarcini, pe cind legatarul cu titlu particular, cum am aratat mai inainte devine el insusi un creditor avind dreptul de pretinde plata legatului al carui titular este. Codul civil consacra, asadar, regula potrivit careia legatarii cu titlu particular nu sunt tinuti de plata pasivului succesoral (art.775 si 909 C. civ.). Cu toate acestea in mod exceptional, in anumite situatii si limite ei pot fi obligati la plata pasivului407. Astfel: a) in ipoteza in care testatorul insusi a impus legatarului cu titlu particular plata unei datorii sau a uneei sarcini. In masura in care legatarului i se pare ca sarcina este prea oneroasa el poate renunta la legat, dar daca a acceptat legatul trebuie sa execute obligatia instituita prin testament. b) daca legatul are ca obiect un imobil ipotecat de defunct, legatarul poate, potrivit dreptului comun, urmari imobilul la legatar. Acesta insa se poate intoarce cu actiune in regres impotriva succesorilor universali sau cu titlu universal intrucit se subroga in drepturile creditorului platit (art.1108 pct. 2 C. civ.). c) cand obiectul legatului este constituit dintr-o succesiune nelichidata ori cota parte dintr-o societate, intrucit in aceasta ipoteza el a mosteenit o universalitate sau o parte dintr-o universalitate. d) atunci cand activul succesiunii nu este indestulator pentru acoperirea pasivului legatarul cu titlu particular va fi tinut indirect la suportarea datoriilor. Venind in concurs cu creditorii succesiunii, acestia din urma au preferinta (nemo liberalis nisi liberatus), iar legatul va fi redus in masura necesara platii pasivului succesoral. e) impartasind si noi teza potrivit careia legatul uzufructului intregii mosteniri sau a unei parti din aceasta, este un legat cu titlu particular, titularul unui astfel de legat va trebui sa contribuie, alaturi de nudul proprietar la plata unor datorii si sarcini, in conditiile si limitele prevazute de art.55o si 552 C. civ.408 Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Codul civil consacra in mai multe texte legale (art.774, 775, 777, 893, 896, 9o2 si 1o6o) principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral, de la data deschiderii succesiunii, proportional cu partea ce revine fiecarui mostenitor, universal sau cu titlu universal, din acea mostenire. In mod unanim se admite ca desi unele texte legale vorbesc de divizarea
407A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 596-597. 408Chiar daca se accepta teza potrivit careia legatarul uzufructului intregii mosteniri sau a unei parti din aceasta este un legatar cu titlu universal, el va suporta, tot in aceste limite, datoriile si sarcinile succesiunii. A se vedea in acest sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 185186;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. Vol. II, pag. 385-39o;Fr. Deak, op. cit. pag. 51o.

209 pasivului in functie de emolumentul cules, sau in proportie de ce ia fiecare mostenitor (art.774, 775, 9o2 C. civ.), in realitate diviziunea are loc in functie de partea ereditara a fiecaruia, sau, mai exact spus, in functie de partea calculata dupa vocatia fiecarui mostenitor, chiar daca efectiv el culege mai putin sau mai mult. 409 De altfel, s-a subliniat in practica judiciara410 si in doctrina411, ca regula impartirii de drept a pasivului, proportional cu partea ereditara a fiecaruia, nu are caracter imperativ de vreme ce se recunoaste defunctului dreptul de a insarcina numai pe unul dintre mostenitori cu executarea obligatiei, de pilda cu plata cheltuielilor de inmormintare. Diviziunea de drept a pasivului in functie de cota ereditara a fiecarui mostenitor are loc atit in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii cit si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar. Chiar in ipoteza acceptarii pure si simple a mostenirii, succesorul nu va raspunde pentru pasiv solidar cu ceilalti mostenitori, ci numai proportional cu partea ce i se cuvine din mostenire potrivit vocatiei sale412. Riscul isolvabilitatii unuia dintre mostenitori este suportat de catre creditori. Tot creditorii suporta riscul insolvabilitatii mostenirii si in cazul acceptarii acesteia sub beneficiu de inventar, cind neavind loc confuzuiunea patrimoniului defunctului cu cel al mostenitorilor acceptatnti in aceasta forma, raspunderea pentru pasiv este limitata intra vires hereditatis, spre deosebire de acceptarea pura si simpla cind raspunderea pentru pasiv este ultra vires hereditatis. Calitatea de mostenitori sezinar sau nesezinar nu are importanta in privinta suportarii pasivului succesoral, intrucit obligatia de plata a pasivului nu este o consecinta a sezinei, ci a transmisiunii universale sau cu titlu universal. In consecinta creditorii pot actiona pentru realizarea creantelor lor nu numai impotriva mostenitorilor sezinari ci si impotriva celor nesezinari413. Statul raspunde intotdeauna, in cazul mostenirilor vacante, pentru pasivul
409A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 936/1984, in C. D. 1985, pag. 88-9o. Daca, de pilda, exista doi fii ai defunctului, fiecare are vocatie de din mostenire, si vor suporta pasivul in aceste cote, chiar daca sa presupunem, unul din ei nu va culege acele bunuri pe care le-a dosit sau le-a dat la o parte pentru a-l frauda pe celalalt(art. 7o3 C. civ. ). Sau daca avem doi legatari cu titlu universal, fiecare va fi tinut la acoperirea pasivului in cota de chiar daca unul dintre ei este beneficiarul unui legat cu sarcina in favoarea unui tert si deci efectiv va primii mai putin decit celalalt legatar. 410A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1658/1981, in R. R. D. nr. 8/1982, pag. 6o;Trib. municip. Bucuresti, dec. civ. nr. 23o/1977, cit. dupa C. Turianu, Mostenirea si impartirea ei. Practica juridica adnotata, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2oo1, pag. 232. 411A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 512. 412A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 613/1961, pag. 198-199. 413A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 267;M. Eliescu, op. cit. pag. 23o, Fr. Deak, op. cit. pag. 512.

210 succesoral numai in limita activului mostenirii preluate414 In doctrina si practica judecatoreasca s-au ridicat unele intrebari in legatura cu modul de realizare practica a principiului diviziunii de drept a pasivului succesoral in unele situatii speciale. Astfel, in cazul sotului supravietuitor, cand acesta primeste pe linga cota sa, stabilita de art.1 din Legea nr.319/1944, si bunurile casnice prevazute de art.5 din aceeasi lege, s-a pus problema daca la divizarea pasivului se va tine seama si de valoarea acestor bunuri sau nu. Practica judiciara415, dar si o parte a doctrinei416a raspuns ca se va tine seama si de valoarea bunurilor pe care sotul supravietuitor le primeste in baza art. 5 din Legea nr. 319/1944 atunci cind se va stabili proprotia in care se va suporta pasivul. S-a exprimat insa si o alta parere, pe care o impartasim si noi, in sensul ca la divizarea pasivului intre mostenitori se au in vedere, in mod exclusiv, numai partile ereditare pe care, potrivit legii, sotul supravietuitor le are in concurs cu cele patru clase de mostenitor. Dreptul special al sotului supravietuitor, reglementat de art. 5 din Legea nr. 319/1944, nu poate fi atins prin valorificarea creantelor creditorilor. Creantele acestora urmeaza a fi satisfacute din restul bunurilor, inclusiv partea sotului supravietutor din aceste bunuri417. O alta situatie este aceea in care partea care se cuvine fiecarui mostenitor nu este stabilita sub forma unei cote parti din mostenire. Astfel, in cazul legatului cu titlu universal al tutror bunurilor mobile, de pilda, nu se stie din capul locului ce fractiune reprezinta acestea din intreaga mostenire. In astfel de situatii se impune efectuarea unui calcul prin care valoarea legatului sa fie raportata la aceea a intregii mosteniri, pentru a se putea sti ce cota proportionala reprezinta acesta din acea mostenire. Pina la efectuarea acestul calcul, se admite ca pasivul mostenirii se va divide, proviziriu in parti virile, adica raportat la numarul mostenitorilor, iar dupa aceea, in masura in care calculele valorice se vor definitiva, urmeaza sa se faca desocotirea intre mostenitori418. Titlurile executorii obtinute de creditori impotriva defunctului sunt executorii si impotriva mostenitorilor sai, insa executarea in acest caz nu se poate face decit dupa 8 zile de la notificarea lor in acest sens (art.78o C. civ.). Exceptii de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Regula diviziunii de drept a pasivului, proportional cu partile ereditare suporta unele exceptii, ce izvoresc din lege, din vointa lui de cujus, ori din conventia comostenitorilor.
414A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 736/1985, in R. R. D. nr. 3/1986, pag. 77; Trib. municip. Bucuresti, dec. civ. nr. 113o/1992, in Culegere . . . . , pe 1992, pag. 167. 415A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 338/1989, in Dreptul nr. 1-2/1990, pag. 128. 416A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 248. 417Fr. Deak, op. cit. pag. 513. A se vedea si C. Toader, op. cit. pag. 156. 418A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 298;M. Eliescu, op. cit. pag. 231;D. Chirica op. cit. , pag. 248;Fr. Deak, op. cit. pag. 513.

211 Codul civil prevede in art.1o61 C. civ. ca principiul diviziunii pasivului succesoral intre mostenitori, asa cum este consacrat in art.1060 C. civ. nu se aplica in urmatoarele situatii: a) cand obligatia are ca obiect un lucru cert, mostenitorul posesor este tinut singur sa o execute, dar are drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, asa cum prevede art.1o61 alin.2 C. civ. b) cand unul dintre mostenitori este insarcinat singur, prin titlu, cu executarea obligatiei, acesta poate fi urmarit pentru plata intregului debit (art.1o61 alin.3 C. civ.). In cazul in care ceilalti mostenitori au fost scutiti de executarea obligatiei de catre de cujus prin testament, iar prin aceasta s-ar aduce atingere rezervei mostenitorului insarcinat cu executarea obligatiei, fiind vorba de o liberalitate, ea poate fi supusa reductiunii pina la limita cotitatii disponibile. In cazul in care insarcinarea unuia singur dintre mostenitori ar rezulta din titlul creantei incheiat de de cujus cu creditorul, mostenitorul insarcinat are recurs impotriva celorlalti mostenitori pentru ceea ce a platit peste partea sa (art.1o61 alin.3 C. civ.)419. Titlul la care face referire art.1o61 pct.2 C. civ. poate fi constituit si din conventia comostenitorilor, incheiata dupa deschiderea mostenirii, in sensul ca pasivul sa fie suportat numai de catre unul din ei. Creditorii sau legatarii il pot urmari in acest caz pe mostenitorul insarcinat pentru intreg. Daca ei nu au interes la aceasta, atit in cazul testamentului cit si in acela al conventiei dintre mostenitori, intrucit ei nu au consimtit, pot urmari pe toti mostenitorii potrivit regulei diviziunii legale a pasivului420. c) cand obligatia este indivizibila, fie prin natura ei, fie prin vointa partilor contractante, oricare dintre mostenitori poate fi urmarit pentru intreg, iar acesta are recurs impotriva celorlalti mostenitori (art.1o61 alin.1 pct.3, 1o61 alin.3 teza a II-a, art.1o63 si art.1o65 C. civ.). d) cand unul dintre mosteenitori primeste un imobil ipotecat, intrucit ipoteca este indivizibila, potrivit art.893, 896 si 9o2 alin.2 C. civ. creditorii sau legatarii particulari il vor putea urmari pe acest mostenitor pentru intreg, dar numai pina la concurenta valorii imobilului (art.9o2 alin.2 C. civ.)421. Pentru ceea ce depaseste aceasta valoare obligatia se divide potrivit regulei generale, iar pentru ceea ce a platit singur mostenitorul detinator al imobilului are recurs impotriva celorlalti mostenitori. e) desi neacceptata de toti autorii422, in practica se mai recunoaste o exceptie, neprevazuta de lege, si anume nedivizarea pasivului pe durata cit se mentine starea de indiviziune intre comostenitori. Exceptia se fundamenteaza pe aceea ca gajul
419A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1658/1981, in R. R. D. nr. 8/1982, pag. 6o;Fr. Deak, op. cit. pag. 514. 420A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 232-233. 421Solutia este aceeasi in cazul oricarei alte garantii reale. A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 299. 422A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 249.

212 general al creditorilor asupra bunurilor succesorale este indivizibil cit timp dureaza starea de indiviziune succesorala. Asa fiind, creditorii mostenirii pot urmari bunurile succesorale pentru intreaga datorie, fara sa suporte riscul insolvabilitatii unora dintre mostenitori, prin diviziunea de drept a pasivului 423. Regularizarea platii pasivului intre mostenitori. S-a dovedit in practica ca exista situatii in care plata pasivului, in totalitate sau in parte, se face de catre terti care nu au calitatea de mostenitori si deci nu sunt tinuti la aceasta, sau unii dintre mostenitori platesc peste partea care li se cuvine. In cazul in care plata pasivului s-a facut de catre un tert din eroare, solvens-ul are doua posibilitati. Poate sa ceara, potrivit art.993 C. civ., restituirea platii nedatorate de la creditorul pe care l-a platit, sau poate, prin actio de in rem verso, sa se indrepte impotriva mostenitorilor tinuti la plata, in temeiul imbogatirii fara just temei. In ambele situatii actiunea este considerata personala si deci supusa prescriptiei de 3 ani424. In ipoteza in care tertul a platit in mod voluntar pasivul succesiunii, dar fara intentia de a gratifica pe mostenitorii tinuti la plata, el are dreptul la a pretinde despagubiri in temeiul gestiunii de afaceri, potrivit art.987 C. civ.)425. Mostenitorul care, desi tinut la plata pasivului potrivit partii sale ereditare, a platit, din eroare, peste partea ce i se cuvine, are dreptul la restituirea a ceea ce a platit peste partea sa, la fel ca si tertul strain de mostenire, la care ne-am referit mai sus. Daca comostenitorul a platit in mod voluntar peste partea lui din pasiv, se poate indrepta impotriva celorlalti comostenitori, fie in temeiul gestiunii de afaceri, fie al subrogatiei legale reglementata de art.11o8 pct.4 C. civ., iar daca a platit dupa sistarea starii de indiviziune poate uza de actiunea in garantia impartelii, potrivit art.787 C. civ. In cazul in care comostenitorul a platit peste partea sa ca urmare a faptului ca obligatia era, de pilda, idivizibila sau garantata cu ipoteca etc. situatii de exceptie cind acest lucru se impune, el are la dispozitie o actiune recursorie impotriva celorlalti mostenitori, fundamentata pe subrogatia legala prevazut de art.11o8 pct.3 C. civ., dar nu poate pretinde de la fiecare peste partea sa contributiva (art.778 C. civ. si art.1o53 C. civ.). Asadar, in toate cazurile actiunea este divizibila, cu toate ca creanta creditorului platit poate sa fie indivizibila. In caz de insolvabilitate, partea mostenitorilor insolvabili se divide intre ceilalti mostenitori, inclusiv mostenitorul solvens, proportional cu partile lor ereditare (art.779 C. civ.). Actiunea este considerata ca avind carcater personal, fiind, asadar, prescriptibila in termenul general de precsiptie de 3 ani, dar posesia bunurilor din partea mostenitorului care a
423A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 231;St. Carpenaru, op. cit. pag. 533-534;Fr. Deak, op. cit. pag. 515-516. 424A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 128/1988, in R. R. D. nr. 7/1988, pag. 57. 425A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 25o.

213 platit intrerupe curgerea termenului de prescriptie426. Separatia de patrimonii. Confuziunea patrimobiului succesoral cu cele ale mostenitorilor este impiedicata, in primul rind, prin acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, modalitate prin care succesorii isi pun la adapost propriul patrimoniu atunci cind exista indicii ca patrimoniul succesoral este insolvabil. Simetric invers, creditorii succesiunii, atunci cind patrimoniul succesoral este solvabil, pot obtine separatia de patrimoniul succesorilor pentru a-l pune la adapost de patrimoniul insovabil al acestora. Oricare mostenitor al succesiunii poate cere si obtine, potrivit art.781 C. civ., separatia de patrimonii, pastrind astfel patrimoniul succesoral ca gaj general al creditorilor succesiunii, pentru a nu veni in concurs cu creditorii persoanli ai mostenitorilor. Separatia de patrimonii este, asadar, in privilegiu, sau un beneficiu individual al oricarui creditor sau legatar cu titlu particular, in virtutea caruia are dreptul de a-si realiza creanta din valoarea bunurilor succesorale, cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor427. In dreptul nostru, spre deosebire de dreptul roman (separatio bonorum), separatia de patrimonii nu are caracter colectiv, ci unul individual, in sensul ca poate fi ceruta de oricare creditor succesoral sau legatar particular, si nu este necesar sa se realizeze pentru intregul patrimoniu succesoral, ci se poate obtine si in privinta unui anumit bun din succesiune 428. Potrivit art.781 C. civ. ea se cere contra creditorilor mostenitorilor, fie a tuturor acestora, fie a creditorilor unuia dintre mostenitori, fie a unuia dintre creditorii unuia dintre mostenitori. In schimb, creditorii mostenitorilor, chiar daca ar avea interes, nu pot cere separatia de patrimonii in contra creditorilor succesiunii (art.784 C. civ.). Desigur, daca, asa cum am aratat mai sus, acceptarea mostenirii s-a facut sub
426A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 5o3/1987, in R. R. D. nr. 12/1987, pag. 72;Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 128/1988, in R. R. D. nr. 7/1988, pag. 57. A. Ivanov, loc. cit. supra;I. A. Man, loc. cit. supra. Practica judiciara anterioara, chiar a instantei supreme, a fost insa in sensul ca lichidarea cheltuielilor de inmomintare intre mostenitori, facindu-se in cadrul actiunii de parjaj, este imprescriptibila de vreme ce si actiunea de imparteala este imprescriptibila. A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1699/1972, in R. R. D. nr. 4/1973, pag. 176. Cu privire la impozitele si taxele platite de catre un comostenitor pentru bunurile succesorale a se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 111/1978, in C. D. 1978, pag. 123-127 ssi dec. nr. 129/1983, in C. D. 1983, pag. 8o-82. Solutia prescriptibilitatii actiunilor in regres, indiferent din ce categorie fac parte, fie ca au fost exercitate deodata cu actiunea in imparteala fie separat, a fost argumentata cu aceea ca regulile de fond ale prescriptiei trebuie aplicate in functie de natura dreptului si de carcaterul actiunii si nu de cadrul procesual in care dreptul este valorificat. Desi argumentele de natura strict juridica justifica, in buna masura, aceste din urma solutii ale practicii judiciare, credem ca practica anterioara este de preferat, intrucit argumentul adus atunci in sensul ca lichidarea activului si pasivului succesoral are loc concomitent cu actiunea in imparteala, iar aceasta actiune este imprescriptibila, sta si azi in picioare si are darul de a nu pune pe mostenitori in situatia de a exercita prea multe actiuni, cu termene si caractere diferite, cind se poate rezolva totul printr-una singura. 427Fr. Deak, op. cit. pag. 519. 428A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 17o;D. Chirica, op. cit. pag. 253.

214 beneficiu de inventar, separatia de patrimonii nu mai are nici o ratiune, astfel ca nu poate fi ceruta. Conditiile de exercitiu ale separatiei de patrimonii. Privilegiul separatiei de patrimonii poate fi cerut de oricare creditor al succesiunii, indiferent ca este vorba de o datorie a defunctului sau de o sarcina succesorala, ca este vorba de un creditor privilegiat sau chirografar si indiferent ca acea creanta este exigibila sau nu. Legatarii universali sau cu titlu universal nu pot cere separatia de patrimonii intrucit, fata de pasivul succesiunii, ei apar ca debitori iar nu creditori. Legatarii cu titlu particular, al caror obiect este constituit dintr-un drept real asupra unui bun individual determinat, nu pot invoca beneficiul separatiei de patrimonii, ei fiind titularii dreptului respectiv din chiar momentul deschiderii succesiunii, fara a fi pusi in situatia de a suporta concursul creditorilor personali ai mostenitorilor. In schimb, daca obiectul legatului particular il constituie bunuri de gen sau obligatii de a face sau a nu face, separatia de patrimonii va putea fi ceruta si de legatarii particulari. In doctrina, prin interpretarea art.782 C. civ. (ai carui termeni expresi sunt inexacti intrucit in dreptul nostru, spre deosebire de dreptul roman in care printr-o fictiune defunctul era considerat debitor, mostenitorii sunt intotdeauna debitori ai creditorilor succesiunii, astfel incit nu este vorba de o novatiune prin schimbare de debitor, cum se prevede in textul legal) s-a precizat ca privilegiul separatiei de patrimonii nu poate fi invocat in cazul in care creditorii succesorali renunta in mod expres sau tacit la el.429 In privinta mobilelor, prevede art.783 C. civ. separatia de patrimonii nu poate fi invocata daca au trecut mai mult de 3 ani de la data deschiderii succesiunii, dreptul fiind in aceste conditii prescris, prezumindu-se ca a operat confuziunea mobilelor succesorale cu acelea ale mostenitorilor. Chiar daca termenul de precriptie de 3 ani nu s-a implinit, s-a precizat in doctrina430, separatia nu poate fi invocata nici atunci cind, in fapt, confuziunea mobilelor succesorale cu cele ale mostenitorilor s-a realizat. Tot art.783 C. civ. prevede ca, in privinta imobilelor, privilegiul se poate exercita atita timp cit se gasesc in mina mostenitorilor, regula aplicindu-se, a fortiori si in cazul mobilelor431. Legiuitorul nu cere forme speciale in ce priveste exercitarea privilegiului, el putind fi invocat nu numai prin actiune intentata impotriva mostenitorilor, asa cum rezulta, se pare din art.783 C. civ., ci si pe cale incidenta. Astfel, spre exemplu, solicitarea inventarierii bunurilor succesorale, luarea de masuri de consevare, inscrierea in tabloul de ordine al creditorilor in vederea distribuirii pretului, daca
429A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. Vol. III, pag. 739-74o;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3o8;M. Eliescu, op. cit. pag. 175. Renuntarea tacita s-ar putea realiza prin:preschimbarea titlului creantei pe numele mostenitorilor;prelungirea termenului de plata;schimbarea conditiilor obligatiei initiale;primirea unor garantii de la mostenitori; luarea unei iscriptii ipotecare asupra imobilelor mostenitorilor;urmarirea averii personale a mostenitorilor;stipularea solidaritatii contra mostenitorilor etc. A se vedea si D. Chirica, op. cit. pag. 254. 430A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 175-176;D. Chirica, op. cit. pag. 254. 431A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 439.

215 bunul succesoral a fost vindut etc. sunt acte care atesta vointa creditorului de a invoca privilegiul, astfel ca efectele sale se vor produce, conferindu-i preferinta creditorului care le-a exercitat, fata de creditorii personali ai mostenitorului. In cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, asa cum am aratat, invocarea privilegiului separatiei nu are sens, dar dorim sa precizam ca, in acest caz, separatia profita creditorilor succesiunii chiar daca beneficiul de inventar a incetat prin renuntare sau decadere432. In privinta imobilelor succesorale, pentru a fi opozabil, privilegiul trebuie sa fie conservat, prin inscrierea sa potrivit regulilor de publicitate imobiliara, avind rangul dupa data inregistrarii cererii (art.1743 C. civ., art.21, 27, 61 din Legea nr.7/1996). In sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni imobiliare, potrivit art.1743 C. civ. cei care cer separatia de patrimonii isi conserva privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii in fata creditorilor mostenitorilor (chiar si impotriva acelora cu garantii reale constituite si inscrise anterior) prin inscriptia acestuia in termen de 6 luni de la data deschiderii mostenirii. Efectele separatiei de patrimonii. Principalul efect al separatiei de patrimonii este acela ca in virtutea acestui privilegiu433 creditorii succesorali (inclusiv legatarii creditori) au dreptul de a fi platiti cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor din pretul bunurilor succesorale cu privire la care separatia s-a invocat. In raporturile dintre creditorii succesorali care au cerut separatia si cei care nu au cerut-o, privilegiul nu aduce nici o modificare. Preferinta pe care acesta o creiaza opereaza numai fata de creditorii personali ai mostenitorilor si nu fata de ceilalti creditori succesorali astfel ca, in raporturile dintre creditorii succesiunii va opera dreptul comun, dupa cum sunt creditiori chirografari sau cu garantii reale434. Legatarul particular -creditor, care a cerut separatia va fi platit dupa satisfacerea creditorilor succesiunii potrivit adagiului nemo liberalis nisi liberatus435. Daca pretul bunurilor succesorale cu privire la care s-a cerut separatia nu vor
432Fr. Deak, op. cit. pag. 521. 433Unii autori considera separatia de patrimonii doar un drept de preferinta si nu un veritabil privilegiu intrucit creditorii separatisti nu au dreptul de urmarire a bunurilor imobile succesorale la tertii subdobinditori, ci numai dreptul ca in virtutea subrogatiei reale sa fie preferati fata de mostenitori la acoperirea creantei lor din pretul vinzarii. A se vedea in acest sens, D. Alexandresco, op. cit. Vol. III, pag. 751-752;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3o7-3o8;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 436-437. Alti autori insa, la a caror parere ne raliem, considera ca separatia de patrimonii este un veritabil privilegiu intrucit creditorii separatisti au dreptul de a declansa urmarirea in vederea realizarii creantelor lor, nefiind obligati sa astepte ca alti creditori sa o faca pentru a participa apoi la impartirea pretului. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 175;D. Chirica, op. cit. pag. 256;Fr. Deak, op. cit. pag. 522. 434A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 174;D. Chirica, op. cit. pag. 256; Fr. Deak, op. cit. pag. 522. 435Fr. Deak, loc. cit. supra.

216 acoperi creantele creditorilor succesiunii acestia pot urmari bunurile succesorilor dupa regulile consacrate privind impartirea pasivului intre mostenitori. C A P I T O L U L III TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOSTENIRII Precizari prealabile. Cand se vorbeste de transmisiunea posesiunii mostenirii se confera notiunii de posesiune o acceptie speciala, caci aici nu este vorba de stapinirea in fapt a bunurilor succesorale ci de exercitiul drepturilor succesorale care le privesc. Codul civil reglementeaza deosebit de transmisiunea activului si pasivului mostenirii transmisiunea posesiunii acesteia. Din acest punct de vedere se face distinctie intre mostenitorii sezinari adica aceia care au de drept posesiunea mostenirii, si acestia sunt potrivit art.653 alin.1 C. civ. descendentii si ascendentii, si mostenitorii nesezinari, care trebuie sa ceara trimiterea in posesiune potrivit art.653 alin.2 C. civ., si acestia sunt mostenitorii legali nesezinari si legatarii care, pentru a obtine trimiterea in posesiune, trebuie sa ceara predarea legatelor. Le vom analiza pe rind in cele ce urmeaza. Sectiunea a I-a. Dobindirea de drept a posesiunii mostenirii de catre mostenitorii legali sezinari. Notiunea de sezina si efectele ei. Sezina sau posesiunea de drept a mostenirii este un beneficiu conferit de legiuitor unor categorii de mostenitori legali ai defunctului de a exercita actiunile care sanctioneaza drepturile aflate in patrimoniul succesoral fara a avea nevoie de verificarea si atestarea notariala sau judecatoreasca a titlului de mostenitor436. Sezina inseamna posesiunea de drept a mostenirii (art.653 C. civ.). Ea nu se confunda insa cu posesiunea ceruta de lege pentru a putea uzucapa (art.1846 C. civ.). Aceasta din urma implica doua elemente indispensabile: Corpus (stapinirea de fapt a bunului) si animus sibi habendi (intentia de a stapini bunul pentru sine) care nu este nevoie sa fie prezente in cazul sezinei. Exercitiul actiunilor care privesc bunurile succesorale se poate realiza fara nici unul din aceste elemente, iar sezinarul poate actiona si in numele mostenirii nu numai in numele sau de mostenitor 437. Mostenitorul sezinar are de drept posesiunea mostenirii chiar daca in fapt nu are stapinirea bunurilor succesorale, acestea fiind posedate de o alta persoana care nu este mostenitor sezinar sau poate sa nu fie nici macar mostenitor438. Sezina nu este acelasi lucru nici cu transmisiunea drepturilor succesorale, care
436D. Chirica op. cit. pag. 258. 437A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 6o;D. Chirica, op. cit. pag. 259;Fr. Deak, op. cit. pag. 524. 438A se vedea, Trib. jud. Cliuj, dec. civ. nr. 49/1978, in R. R. D. nr. 8/1978, pag. 66.

217 se realizeaza o data cu deschiderea mostenirii indiferent daca mostenitorii sunt sau nu sezinari. In aceasta ordine de idei, s-a precizat 439 ca posedarea bunurilor succesorale, chiar inaite de trimiterea in posesia, de catre un mostenitor nesezinar este legitima. In practica judiciara s-a decis chiar ca mostenitorul nesezinar care stapineste in fapt bunurile succesorale se va putea apara prin actiunea posesorie (art.674 C. pr. civ. ) impotriva celui sezinar, care prevalindu-se de sezina, ii tulbura posesia440. Tot astfel mosteenitorul sezinar nu va putea reclamana, in temeiul sezinei, posesia bunurilor succesorale stapinite in fapt de ceilalti coindivizari441. Cit priveste efectele sezinei, precizam ca posesia de drept a mostenirii confera mostenitorului sezinar urmatoarele drepturi: -mostenitorul sezinar are dreptul sa stapineasca si sa administreze bunurile succesorale, fara nici o alta formalitate, adica obtinerea certificatului de mostenitor eliberat in cadrul procedurii notariale sau a hotariii judecatoresti in cazul procedurii contencioase. Daca exista mai multi mostenitori sezinari, fiecare poate exercita posesiunea de drept a mostenirii, sezina avind, in acest sens, un caracter indivizibil442. Mostenitorii sezinari pot percepe fructele naturale si civile la care au dreptul de la data deschiderii succesiunii pe cind mostenitorii nesezinari numai de la data trimiterii in posesie. - mostenitorul sezinar poate exercita toate drepturile si actiunile de natura patrimoniala dobindite prin mostenire ca actiunea in revendicare, actiunea posesorie, chiar daca nu exercita in fapt posesiunea imobilului443, actiunea pentru plata pretului lucrului vindut de catre defunct, actiunea pentru plata chiriei, actiunea in despagubiri ca urmare unui delict impotriva defunctului etc.444 El poate fi si urmarit de catre succesiunii fara sa fie nevoie de atestarea prelabila a calitatii de mostenitor. In aceasta privinta s-a sustinut o prima opinie in doctrina in sensul ca pentru datoriile succesiunii, creditorii ar putea actiona numai impotriva mostenitorilor sezinari, iar
439A se vedea, M. B. Cantacuzino, D. Chirica, op. cit. pag. 259. 440A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 138/1971, in R. R. D. nr.7/1971, pag. 153. 441A se vedea, Trib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 138/1971, cit. supra. 442Sunt anumite situatii speciale cind nici mostenitorul sezinar nu poate exercita stapinirea bunurilor succesorale, de pilda, daca s-au luat masuri speciale de conservare a bunurilor succesorale, potrivit art. 72-74 din Legea nr. 36/1995. Sau daca este vorba de sume de bani depuse la CEC sau la o banca, fara clauza testamentara, chiar si mostenitorul sezinar are nevoie, fie de certificat de mostenitor, fie de hotarire judecatoreasca pentru a-si dovedi calitatea de mostenitor. 443M. Eliescu, op. cit. pag. 61. 444A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 26o.

218 impotriva celor nesezinari numai dupa trimiterea lor in posesie.445 Intr-o a doua opnie, pe care o impartasim si noi, s-a precizat insa judicios ca plata datoriilor succesorale nu este o consecinta a sezinei ci a transmisiunii pasivului succesoral, care se divide de drept, asa cum am aratat mai sus, intre comostenitori, o data cu deschiderea succesiunii proportional cu partea lor ereditara.446 S-a precizat447 ca sezina nu inlatura diviziunea de drept a pasivului succesoral, ea, se poate spune, ca are caracter divizibil, fiecare mostenitor sezinar poate actiona si poate fi actionat numai pentru partea care ii revine din creanta sau din datorie. Mostenitorii sezinari. Potrivit art.653 alin.1 C. civ., sunt mostenitori sezinari numai descendentii si ascendentii defunctului, adara numai rudele in linie dreapta, indiferent daca rudenia este de singe sau civila. Nu are importanta nici gradul de rudenie si nici clasa de mostenitori din care fac parte si nici faptul ca sunt mostenitori rezervatari sau nu. Ascendentii ordinari, care sunt bunicii si strabunicii defunctului, sunt mostenitori sezinari desi fac parte din clasa a III-a de mostenitori, dar nu sunt rezervatari, pe cind fratii si surorile defunctului si descendentii lor, nu sunt mostenitori sezinari, desi fac parte din clasa a II-a de mostenitori. Apoi sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar si vine la mostenire in concurs cu toate clasele de mostenitori, dar nu este mostenitor sezinar. Desigur calitatea de sezzinar deriva din aceea de mostenitor cu vocatie concreta la acea mostenire. Cine este inlaturat de la mostenire de alti mostenitori dintr-o clasa mai apropiata sau din cadrul aceleasi clase, dar mai apropiat in grad de rudenie, nu poate fi mostenitor sezinar. Sezina, se poate spune, ca are in acest sens, un caracter individual, adica nu apartine colectiv tuturor ascendentilor si descendentilor defunctului. Are si un caracter succesiv, in sensul ca daca un mostenitor, din rudele in linie dreapta a defunctului, renunta la mostenire sau este nedemn, calitatea de mostenitor sezinar va reveni mostenitorului subsecvent. Daca un mostenitor este rezervatar, dar a fost exheredat de catre defunct, el isi pastreaza calitatea de mostenitor sezinar, caci rezerva i se cuvine oricum. Enumerarea facuta de legiuitor prin art.653 C. civ. este limitativa si are de asemenea un carcater imperativ. Testatorul nu poate prin manifestarea sa de vointa sa inlature de la sezina pe unii mostenitori sau confere sezina altora, impotriva determinarilor facute de lege si nici nu poate modifica efectele pe care legea le confera sezinei. Testatorul poate totusi conferi sezina temporara executorului testamentar, asupra bunurilor mobile din mostenire, potrivit art.911 C. civ., iar in cazul mostenitorilor nerezervatari, exheredindu-i, in mod indirect le inlatura si calitatea de mostenitori sezinar. Este cazul, de pilda, al ascendentilor ordinari, care nu au calitatea de mostenitori rezervatari, dar, cum am aratat, sunt mostenitori
445D. Alexandresco, op. cit. vol. III, pag. 58. 446A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 249;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 272, D. Chirica, loc. cit. supra. 447M. Eliescu, op. cit. pag. 93-94.

219 sezinari. Cu tot caracterul imperativ al regulilor ce privesc sezina, se admite ca mostenitorii sezinari pot renunta la beneficiul ei, fara a renunta la mostenire.448 Sectiunea a II-a . Dobindirea posesiunii mostenirii de catre mostenitorii legali nesezinari. Asa cum rezulta din prevederile art.652 alin.2 C. civ., sunt mostenitori legali nesezinari, rudele colaterale ale defunctului, adica colateralii privilegiati, colateralii ordinari, sotul supravietuitor si statul, iar acestia pot intra in posesiunea succesiunii numai cu permisiunea justitiei. In prezent trimiterea in posesia a mostenitorilor legali nesezinari se realizeaza de catre notarii publici, potrivit procedurii reglementate de Legea nr.36/1995, care mai este numita si procedura gratioasa sau necontencioasa, prin eliberarea certificatului de mostenitor sau de vacanta succesorala. Aceasta procedura se poate realiza numai cind intre comostenitori nu exista neintelegeri, iar atunci cind acestia isi contesta drepturile, trimiterea in posesia o realizeaza instanta de judecata.449 In cazul in care anterior, notarul public competent a fost sesizat in vederea eliberarii certificatului de mostenitor, iar neintelegerile dintre parti s-au ivit in fata sa, el va suspenda procedura succesorala notariala si va indruma partile sa se adreseze instantei de judecata. Apoi va elibera certificatul de mostenitor pe baza hotaririi judecatoresti, ramasa definitiva si irevocabila (art.68, 78 si 83 din Legea nr.36/1995). Evident, cu prilejul acestsor proceduri se verifica vocatia succesorala concreta a celor care pretind a fi mostenitori ai defunctului si intinderea drepturilor lor succesorale. In vederea dovedirii calitatii de mostenitor pot cere eliberarea certificatului de mostenitor si mostenitorii sezinari. Dar, s-a precizat in practica judiciara, procedura succesorala notariala nu este obligatorie intrucit trimiterea in posesia a mostenitorilor nesezinari poate fi ceruta direct instantei de judecata.450 Trimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari se realizeaza prin procedurile precizate mai sus chiar si in ipoteza in care exista un singur mostenitor. Prin trimterea in posesie se realizeaza efectele pe care le produce sezina in cazul mostenitorilor legali sezinari, efectele ei producindu-se retroactiv pina la data deschiderii succesiunii. Pina la trimiterea in posesie, mostenitorii legali nesezinari nu pot exercita actiunile cu carcater patrimonial ale defunctului si nu pot fi nici urmariti in calitate de mostenitori, precum nu pot nici administra bunurile succesorale. In schimb, dobindirea drepturilor care opereaza ope legis nu este conditionata de trimiterea in posesiunea mostenirii, nici chiar in cazul succesiunii testamentare. S-a
448A se vedea, Mazzeaud, op. cit. pag. 916. 449A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 672/1965, in Repertoriu. . . , pe anii 1952-1969, pag. 451;Jud. Caracal, sent . civ. nr. 1374/1978, cu Nota de I. P. Cernat, in R. R. D. nr7/198o, pag. 43-45. 450 Ibidem.

220 precizat astfel ca mostenitorii nesezinari pot instraina bunurile din succesiune intrucit exercita un drept propriu si de asemenea pot cere notarului public luarea masurilor de conservare a patrimoniului succesoral451 si pot exercita actiunea in petitie de ereditate. Aceasta din urma actiune poate fi exercitata intrucit ea apartine mostenitorilor si nu defunctului, iar pe de alta parte, scopul ei este tocmai acela de a i se recunoaste reclamantului calitatea de mostenitor452 . Intrucit trimiterea in posesie are efecte retroactive, de la data deschiderii succesunii, mostenitorii legali insezinati astfel, au dreptul sa culeaga fructele naturale si civile de la aceasta data. Sectiunea a III-a. Predarea legatelor. Fata de prevederile art.653 C. civ. este evident ca legatarii nu sunt mostenitori sezinari. Se pune, astfel, problema modalitatii de punere a lor in posesie, cu toate ca, in principiu, ei dobindesc drepturile ce formeaza obiectul legatelor de la data deschiderii succesiunii. trimiterea in posesie a legatarilor are loc sub forma predarii legatelor reglementata de art.889, art.891, art.895 si art.899 alin.2 C. civ. Vom analiza pe rand dobindirea posesiei mostenirii de catre legatarii universali, legatarii cu titlu universal si legatarii cu titlu particular. Predarea legatelor universale. Legatarii universali, potrivit art.889 C. civ.,cind testatorul are mostenitori rezervatari, pot cere predarea legatului de la acestia. Mostenitori rezervatari sunt descendentii, ascendentii privilegiati si sotul supravietuitor dintre care insa numai descendentii si ascendentii privilegiati sunt si mostenitori sezinari. Asa fiind, rezervatarii care sunt si sezinari pot fi solicitati sa predea legatele din momentul deschiderii succesiunii, iar sotul supravietuitor, care nu este si mostenitor sezinar, numai dupa insezinare. In doctrina s-a precizat ca acesta din urma nu poate fi tinut la predarea legatelor de la data deschiderii succesiunii ci numai de la punerea lui in posesie intrucit nu poate transmite ceea ce el insusi nu are453. Punerea in posesie a sotului supravietuitor si a legatarului universal se poate realiza, fie prin intermendiul procedurii succesorale notariale(gratioase), fie pe calea justitiei, in acelasi timp. Mostenitorii rezervatari tinuti la predarea legatelor o pot face fie de buna voie la cererea legatarilor, fara nici o alta formalitate, fie pe cale judecataoreasca daca au aparut neintelegeri intre ei si legatari. Cind legatarul se afla in posesia bunurilor care formeaza obiectul legatului universal, el poate uza de actiunea in constatare, bazata pe prevederile art.111 C. pr. civ., iar daca nu se afla in posesia bunurilor va uza de actiunea in realizare454.
451Fr. Deak, op. cit. pag. 529. 452A se vedea, M. B. cantacuzino, op. cit. pag. 249-250;M. Eliescu, op. cit. pag. 77;D.Chirica, op. cit. pag. 261-262. 453A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 82;D. Chirica, op. cit. pag. 263. 454A se vedea, Jud. Caracal, sent. civ. nr. 1374/1978, cu Nota de P. Cernat, cit. supra.

221 Predarea legatelor, s-a spus455 , poate fi acceptata expres sau tacit. Ea are loc expres prin eliberarea certificatului de mostenitor cu acordul mostenitorilor rezervatari, iar tacit, prin lasarea legatarului in stapinirea bunurilor, cind acestea se afla la el. Daca legatarul universal a fost instituit printr-un testament autentic, notarul competent a instrumenta eliberarea certificatului de mostenitor va cita numai mostenitorii rezervatari, iar in cazul in care nu exista astfel de mostenitori va cita numai legatarul. Daca este vorba de un testament olograf sau mistic urmeaza a fi citati si mostenitorii legali nerezervatari (art.75 alin.2 din Legea nr.36/1995). Mostenitorii legali nerezervatari, necitati, in cazul testamentului autentic pot, desigur, ataca prin actiune in justitie testamentul456. Punerea in posesie a legatarului universal, potrivit regulilor consacrate in materie trebuie facuta si in ipoteza in care acesta este mostenitor sezinar, intrucit el pretinde legatul in baza testamentului si nu a legii, iar ca mostenitor testamentar nu are sezina457. Legatarii universali au dreptul, potrivit art.89o C. civ., la fructele bunurilor succesorale numai din ziua in care au cerut punerea lor in posesie, sau din ziua in care au exercitat posesiunea mostenirii cu acordul mostenitorilor legali. Ei au insa dreptul la fructe de la deschiderea mostenirii, daca nu exista mostenitori rezervatari intrucit fructele nu pot fi atribuite mostenitorilor legali nerezervatari, caci ei, prin ipoteza, au fost exheredati 458. Situatia este aceeasi si atunci cind nu exista mostenitori legali si chiar daca legatarii universali nu au exercitat posesiunea mostenirii de la data deschiderii mostenirii. Potrivit art.891 C. civ., in cazul in care nu exista mostenitori rezervatari, cererea de punere in posesie a legatarului universal se va faca catre notarul public competent, potrivit Legii nr.36/1995. In caz de neintelegere intre legatarul universal si mostenitorii nerezervatari ai defunctului exheredati prin testament cererea se va adresa instantei de judecata. Predarea legatelor cu titlu universal. Articolul 895 C. civ. reglementeaza mai multe ipoteze privind predarea legatelor cu titlu universal. Predarea se face, la fel ca in cazul legatului universal, de buna voie sau, in caz de neintelegere, prin actiune in justitie. - Daca exista numai mostenitori rezervatari, legatarul cu titlu particular va cere punerea in posesie de la acestia; - Daca nu exista mostenitori rezervatari, cererea se va adresa celorlalti mostenitori legali, dar dupa punerea lor in posesie; - Daca exista mostenitori legali din ambele categorii (rezervatari si
455D. Alexandresco, op. cit. Vol. IV, pag. 199-2oo;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 361; M. Eliescu, op. cit. pag. 79, D. Chirica, op. cit. pag. 82. 456Fr. Deak, op. cit. pag. 53o. 457A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 83;D. Chirica, op. cit. pag. 264; Fr. Deak, op. cit. pag.531. 458M. Eliescu, op. cit. pag. 8o-81.

222 nerezervatari) punerea in posesie se va cere de la cei rezervatari, cita vreme ceilalti nu au fost pusi in posesie, iar daca au fost pusi in posesie se va cere de la acestia din urma; - Daca nu exista mostenitori rezervatari, dar exista un legatar universal, predarea se va cere acestuia, dupa punerea lui in posesie; - Daca exista atit mostenitori rezervatari cit si un legatar universal, predarea se va cere acestuia din urma, dupa punerea sa in posesie intrucit plata legatelor se poate face numai din cotitatea disponibila care, potrivit legii revine legatarului. Potrivit art.898 C. civ. legatarul cu titlu universal are dreptul la fructe de la data la care a cerut punerea in posesie sau de la data la care legatul i-a fost predat de buna voie de catre cei tinuti la executarea acestuia. Predarea legatelor cu titlu particular. Dreptul legatarului cu titlu particular asupra lucrului legat se naste din ziua mortii testatorului (art.899 alin.1 C. civ.). El nu va putea insa intra in posesia lucrului legat decit din ziua in care a cerut in justitie predarea legatului de la cei tinuti la executare sau i s-a predat legatul de buna voie (art.899 alin.2 C. civ.). Punerea in posesia nu mai este necesara in ipoteza in care este vorba de un legatum liberationis (adica de un legat prin care s-a dispus iertarea legatarului de o datorie catre defunct) intrucit, in acest caz datoria se stinge de drept de la data deschiderii succesiunii. Predarea legatului se va cere de la mosteenitorii legali, sau de la legatarul universal sau cu titlu universal, dupa caz, iar cind testatorul a insarcinat pe un alt legatar cu titlu particular cu plata legatului, predarea se va cere de la acesta. In cazul sumelor de bani depuse la CEC, iar legatarul a fost desemnat prin clauza testamentara, acesta va putea pretinde sumele aflate in cont din momentul deschiderii succesiunii459. Legatarul cu titlu particular nefiind nici succesor universal, nici cu titlu universal, el nu poate uza de petitia de ereditate si nici de actiunea in imparteala. Pentru a intra in stapinirea obiectului legatului are la indemina mai mute actiuni, functie de natura dreptului care formeaza obiectul legatului si uneori de faptul daca bunul se afla in posesia sa sau nu. a) Daca, de pilda, legatarul se afla in posesia bunului ce formeaza obiectul legatului, dar i se contesta dreptul, el are la indemina actiunea in constatare, reglemenatata de art.111 C. pr. civ. b) Daca obiectul legatului este un drept real asupra unui lucru individual determinat legatarul se poate indrepta impotriva detinatorului bunului, potrivit art.899 alin.1 C. civ., prin actiunea reala in revendicare, in cazul in care este vorba de un drept de proprietate si prin actiunea confesorie, daca este vorba de un alt drept real. c) Daca obiectul legatului este format dintr-un drept de creanta, legatarul poate obtine legatul printr-o actiune personala intemeiata pe testament (art.902 alin. 1 C. civ.), care este prescriptibila in termenul general de prescriptie. Actiunea este
459Fr. Deak, op. cit. pag. 532.

223 divizibila, proportional cu partile ereditare ale mostenitorilor universali sau cu titlu iniversal impotriva carora legatarul s-a indreptat. Riscul insolvabilitatii unuia sau altuia dintre mostenitori va fi suportat in atare ipoteza de catre legatar. Impartirea creantei intre debitori nu are loc atunci cind creanta este indivizibila prin natura sa sau prin dispozitia testatorului. Testatorul mai poate dispune solidaritatea obligatiei succesorilor in executarea obligatiei (art.1o41 C. civ.)460 sau poate insarcina cu plata obligatiei numai pe unul dintre ei. Actiunea se va indrepta impotriva tertului debitor in cazul in care obiectul legatului este format din creanta testataorului impotriva acestuia (legatum nominis )461. In cazul indivizibilitatii obiectului legatului, actiunea se poate indrepta pentru intreg impotriva oricaruia dintre debitori, iar debitorul solvens se va putea indrepta, prin actiunea recursorie, impotriva celorlalti debitori. d) Daca obiectul legatului cu titlu particular este o suma de bani, pentru garantarea executarii legatului, legatarul poate uza de actiunea ipotecara intemeiata pe art.9o2 alin.2 C. civ. Aceasta ipoteca este supusa principiilor publicitatii si specialitatii si confera legatarului dreptul de urmarire si de preferinta asupra imobilelor ereditare cu privire la care legatarul a luat inscriptie 462. Ba mai mult, legatarul poate sa ceara plata intregii sale creante de la succesorul in lotul caruia a fost cuprins imobilul privitor la care s-a luat inscriptia ipotecara, solutie consacrata expres de art. 9o2 alin. 2 C. civ. , dar criticata pe buna dreptate in doctrina. In adevar ipoteca legatarilor nu vine sa garanteze o creanta unitara impotriva defunctului, ci una impotriva mostenitorilor, care se naste divizata, astfel ca intinderea garanatiei depaseste dreptul garantat 463. Desi legatarul cu titlu particular nu este tinut de plata pasivului mostenirii, el nu poate cere predarea legatului pina la achitarea integrala a datoriilor succesorale, chiar chirografare, facindu-se aplicarea principiului nemo liberalis nisi liberatus. Creditorii succcesiunii au preferinta fata de legatarul singular464. Daca este vorba de mostenitori rezervatari si acestia apreciaza ca li s-a incalcat rezerva succesorala ei pot cere reductiunea legatului in limitele cotitatii disponibile465. Legatarii cu titlu particular au dreptul la predarea bunurilor ce formeaza obiectul legatelor in natura impreuna cu accesoriile acestora (art.9o3 C. civ.). In
460Art. 1o41 C. civ. cere stipularea expresa a solidaritatii in materia conventiilor, dar doctrina a admis ca aceste prevederi au aplicabilitate si in cazul actelor unilaterale. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 85-86. 461Fr. Deak, op. cit. pag. 532. 462M. Eliescu, op. cit. pag. 86; D. Chirica, op. cit. pag. 266. 463M. Eliescu, loc. cit. supra. 464A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1192/1957, in Repertoriu. . . , pe anii 1952-1969, pag. 443. 465A se vedea. Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1393/1978, in C. D. 1978, pag. 129-131.

224 aceasta ordine de idei s-a precizat in doctrina ca starea bunului trebuie sa fie aceea din momentul mortii testatorului. Legatarul are dreptul la imbunatatirile si adausurile facute inainte de moartea testatorului, precum va trebui sa suporte si stricaciunile suferite de bun inainte de aceasta data (art.9o3-9o4 C. civ.). Debitorii predarii vor raspunde de degradarile suferite de lucru din culpa lor, dar pot pretinde sa li se intoarca cheltuielile necesare si utile facute cu acel bun.466 Legatarul cu titlu particular este indeptatit la fructele bunului legat din ziua cererii de punere in posesie sau din ziua in care, de buna voie, i s-a predat acel bun (art.899 alin.1 C. civ.). In mod exceptional el este indreptatit la fructe de la data deschiderii mostenirii, cind testatorul a dispus in mod expres aceasta sau cind legatul are ca obiect o renta viagera sau o pensie alimetara (art.9oo C. civ.). C A P I T O L U L IV PETITIADEEREDITATE Sectiunea a I-a. Notiune. Deosebirea de alte actiuni. Desi nereglementata de legiuitor, petitia de ereditate este unanim recunoscuta atit de practica judecatoreasca cit si de doctrina. Ea a fost, cum s-a spus, pe de-a-ntregul modelata prin hotaririle tribunalelor467, avind menirea de a limpezi situatii cind mai multe persoane isi dispunta calitatea de mostenitor cu privire la aceleasi bunuri. Exista, in adevar, situatii cind bunurile succesorale, in intregime sau in parte, sunt stapinite de persoane a caror calitate de mostenitori este contestata de altele, care pretind, ele insele, a avea calitatea de adevarati mostenitori, universali sau cu titlu universal. Mijlocul juridic prin care persoanele care pretind a avea titlul de mostenitor si, pe cale de consecinta, a intra in posesia bunurilor succesorale este actiunea in petitie de ereditate (petitio hereditatis). Asadar, petitia de ereditate presupune intotdeauna contestarea titlului de mostenitor, universal sau cu titlu universal, fiecare din partile din proces pretinzind ca este adevaratul mostenitor, temei care -i confera dreptul la bunurile litigioase pe care una din parti le are in stapinire.468 Petitia de ereditate este, asadar, actiunea prin care un succesor cere in justitie sa i se recunoasca titlul de mostenitor universal sau cu titlu universal, ori de donatar de bunuri viitoare, in temeiul caruia pretinde sa i se predea bunurile succesorale detinute de alta persoana in virtutea unui titlu aparent de mostenitor. Cu prilejul petitiei de ereditate, dusputindu-se titlul de mostenitor, este indiferent faptul ca este vorba de cel de mostenitor legal, legatar sau donatar de bunuri viitoare, universal sau cu titlu universal sau ca piritul detine toate bunurile succesiunii sau numai o parte a acestora, sau chiar un bun singular.
466Pentru amanunte a se vedea, M. Eliescu, loc. cit. supra. 467M. Eliescu, op. cit. pag. 188. 468A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1o5/1969, in C. D. 1969, pag. 16o.

225 Legatarii cu titlu particular al caror titlu de msotenitor este contestat nu pot folosi actiunea in petitie de ereditate. Ei, neavind pretentii asupra universalitatii succesorale isi pot valorifica drepturile, fie prin actiunea in revendicare sau confesorie, daca dreptul dobindit este un drept real, fie pritr-o actiune personala, daca legatul priveste un drept de creanta. Dupa cum se poate vedea din cele de mai sus, actiunea in petitie de ereditate se aseamana cu alte actiuni, cum ar fi actiunea in revendicare, actiunea personala prin care se cere plata unei datorii a piritului catre succesiune, sau cu atiunea in imparteala. Intrucit ea nu se confunda cu acestea, se impune decelarea elementelor specifice fiecareia pentru a le putea deosebi. Petitia de ereditate se aseamana cu actiunea in revendicare prin finalitatea pe care o urmaresc ambele, adica recunoasterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri litigioase. Dar se deosebeste de aceasta prin aceea ca la petitia de eredinate se contesta titlul de mostenitor care da indreptatire la detentia bunurilor. Daca acest titlu nu este contestat, ci se contesta numai faptul ca bunurile pe care piritul le detine ar apartine succesiunii, actiunea nu mai este o petitie de ereditate ci una in revendicare.469 Daca nu se contesta calitatea de mostenitor a reclamantului, dar se contesta titlul de creditor al defunctului, mostenitorul nu va uza de petitia de ereditate, al carei specific, cum am spus, este tocmai contestarea titlului de mostenitor, ci de actiunea personala a defunctului in executarea creantei mostenite de la acesta. In fine, actiunea in petitie de ereditate se deosebeste si de actiunea in imparteala intrucit in cadrul acesteia din urma nu se contesta nici titlul de mostenitor si nici cota care se cuvine fiecaruia, ci se urmareste numai determinarea concreta a acestei cote din bunurile succesorale.470 Mai precizam ca uneori se intenteaza si o actiune in constatarea calitatii de mostenitor, in conditiile art.111 C. pr. civ., care de asemenea nu trebuie confundata cu actiunea in petitie de ereditate. Prin aceasta actiune, daca se justifica un interes legitim, nu se cere predarea bunurilor succesiunii catre reclamantul care se pretinde a fi mostenitor, ca la petitia de ereditate, ci numai constatarea ca acesta are titlu de mostenitor al defunctului.471 Sectiunea a II-a . Caracterele juridice ale actiunii. In doctrina nu exista unitate de vederi cel putin in privinta citorva din caracterele juridice ale acestei atiuni. a) In primul rind, se sustine de catre majoritatea autorilor 472 ca actiunea este una reala intrucit mostenitorul apare, in sens larg, ca un adevarat proprietar al
469A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 786/1986, in R. R. D. nr. 5/1987, pag. 7o. 470A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 189. 471A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1o51/1969, in C. D. 1969, pag. 16o.

226 succesiunii deschise473 si de asemenea prin scopul ei care este deposedarea mostenitorului aparent de bunurile succesorale . Creantele din masa succesorala sunt vizate ca o valoare patrimoniala si nu ca un raport juridic ce se valorifica impotriva debitorului474. Dar s-a mai sustinut si ca actiunea ar avea un caracter personal intrucit, in primul rind, in cadrul ei se discuta care dintre partile din proces are calitatea de mostenitor si nu aceea de proprietar al bunurilor detinute de catre pirit.475 Alti autori au conchis ca natura juridica a actiunii ar fi variabila in functie de natura lasamntului succesoral, care poate cuprinde drepturi reale, dar si drepturi de creanta sau drepturi izvorite din creiatia intelectuala si, in fine, s-a mai sustinut si caracterul mixt al actiunii. Acesta ar fi conferit atit de natura complexa a lasamintului succesoral cit si de faptul ca obiectul litigiului este calitatea de succesor universal sau cu titlu universal, pe care ambele parti o revendica.476 In adevar, a transa chestiunea intr-un sens sau altul este greu, dar credem ca, dind prevalenta finalitatii acestei actiuni, care pe baza recunoasterii de catre instanta a calitatii de mostenitor a uneia sau alteia dintre parti, urmareste dobindirea bunurilor succesorale de la un aparent mostenitor de catre mostenitorul adevarat, se poate sustine ca actiunea in petitie de ereditate este o actiune reala.477 b) Petitia de ereditate este o actiune divizibila astfel ca, pe de o parte, daca sunt mai multi mostenitori, fiecare lucreaza pentru sine neputindu-i reprezenta pe ceilalti, iar pe de alta parte, daca exista mai multi detinatori de bunuri de la care acestea se pretind, actiunea se va porni impotriva fiecaruia in parte, iar hotarirea este opozabila numai partilor din proces. c) Actiunea este imprescriptibila. Si in legatura cu prescriptibilitatea actiunii in petitie de ereditate s-au nascut discutii in doctrina478, pe care nu dorim sa le reluam479, sustinind insa ca de vreme ce obiectul ei este format din constatarea calitatii de mostenitor si predarea drept consecinta a bunurilor succesorale, iar ambele actiuni, in
472A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 27o;C. Statescu, op. cit. pag. 227;D. Chirica, op. cit. pag. 268;St. Carpenaru, op. cit. pag. 513;D. Macovei, op. cit. pag. 16o. 473C. Statescu, loc. cit. supra. 474Fr. Deak, op. cit. pag. 536. 475A se vedea pentru amanuntele discutiei, M. Eliescu, op. cit. pag. 19o. 476M. Eliescu, loc. cit. 477S-a afirmat, de altfel, ca indiferent de calificarea juridica a acestei actiuni competenta ei de solutionare apartine potrivit art. 14 C. pr. civ. instantei de la locul deschiderii mostenirii. (A se vedea, M. Eliescu, loc. cit. ;Fr. Deak, loc. cit. ). Nu mai putin trebuie observat ca determinarea caracterului acestei actiuni are importanta, asa cum vom vedea, si din perspectiva prescriptibilitatii actiunii. 478A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 191;Camelia Toader, L. Stanciulescu, R. Popescu, Veronica Stoica, op. cit. pag. 163;Fr. Deak, op. cit. pag. 537. 479S-a sustinut ca actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani .

227 constatare si in revendicare, sunt impresciptibile pe cale extinctiva, se impune sa -i acordam acelasi carcater si petitiei de ereditate 480. Acceptarea in termenul de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ., a mostenirii este o chestiune prealabila, care odata facuta duce la consecinta imprescriptibilitatii pe cale extinctiva a calitatii de mostenitor si a aceleia de proprietar al bunurilor succesorale. Evident, mostenitorul aparent poate invoca dobindirea dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale imobiliare prin uzucapiune, sau asupra celor mobiliare prin posesia de buna credinta, potrivit art.19o9 C. civ. In cazul creantelor succesorale mostenitorul aparent si tertii debitori pot invoca prescriptia extinctiva a dreptului de a cere obligarea lor la plata prin hotarire judecatoreasca, daca sunt intrunite conditiile legale in acest sens481. Sectiunea a III-a. Dovada calitatii de mostenitor. Intrucit, asa cum am aratat, in cadrul actiunii in petitie de ereditate, chestiunea disputata este aceea a titlului de mostenitor se pune problema dovedirii calitatii de mostenitor legal, legatar universal sau cu titlu universal. Pe baza probelor administrate instanta de judecata va trebui sa determine care titlu este preferabil si in functie de aceasta cine este adevaratul mostenitor caruia i se cuvin bunurile succesorale, in totalitate sau in parte, dupa intinderea vocatiei la mostenire a uneia sau alteia dintre partile litigante. Aceasta dovada se face, in primul rind, dar nu exclusiv, prin certificatul de mostenitor sau certificatul de calitate de mostenitor. Certificatul de mostenitor se elibereaza ca urmare a consensului dintre mostenitori, de catre notarul public competent, potrivit prevederilor Legii nr.36/1995, in cadrul procedurii necontecioase (gratioase). In cazul in care nu exista consens intre mostenitori notarul nu poate elibera certificatul de mostenitor, iar drepturile asupra mostenirii se vor determina de catre instanta de judecata intr-o procedura contencioasa in care, printre altele, se va pune probelema dovedirii calitatii de mostenitor a celor care pretind unele drepturi cu privire la patrimoniul defunctului. Certificatul de mostenitor, care se elibereaza pe baza incheierii finale, potrivit art.83 din Legea nr.36/1995, in termen de 2o de zile de la data emiterii ei, cuprinde datele celui ce lasa mostenirea, compunerea masei succesorale, numarul si calitatea mostenitorilor, cotele ce se cuvin mostenitorilor universali sau cu titlu universal, iar in cazul legatarilor particulari, bunurile ce li se cuvin acestora. Potrivit art.83 alin.2 din Legea nr.36/1995, fiecaruia dintre mostenitori i se elibereaza cite in exemplar al certificatului de mostenitor, dupa achitarea taxelor succesorale si a onorariului cuvenit notarului public. De regula se emite un singur certificat de mostenitor (art.86 alin.1 din Legea nr.36/1995), dar legea permite, in anumite situatii de exceptie, intocmirea unui nou certificat de mostenitor sau a unui certificat suplimentar (art.86 alin.2 din Legea
480A se vedea, in acelasi sens, D. Chirica, op. cit. pag. 269. 481D. Chirica, loc. cit.

228 nr.36/1995)482, caci simpla omisiune a unor bunri care fac parte din masa succesorala nu atrage nulitatea certificatului de mostenitor emis483. Dimpotriva omisiunea poate fi remediata, cu acordul tuturor mostenitorilor, iar notarul public va completa incheierea finala cu bunurile omise si va elibera un certificat suplimentar de mostenitor484. Desigur oricare dintre mostenitori se poate adresa, in astfel de situatii, direct instantei de judecata cerind sa se constate omisiunea, iar prin hotarirea ce se va pronunta sa se includa in masa succesorala si bunurile omise485.

482A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1758/1983, in R. R. D. nr. 7/1984, pag. 61. 483A se vedea in acest sens:R. Petrescu, Aspecte din practica judiciara in legatura cu anularea certificatului de mostenitor, in R. R. D. nr. 9/1975, Pag. 36-42;G. Pop, Consideratii critice in legatura cu anularea partiala a unui certificat de mostenitor, in R. R. D. nr. 11/1968, pag. 71-75;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79o/199o, in Dreptul nr. 1/1991, pag. 69. Uneori in practica judiciara s-a sustinut si opinia gresita ca. . . dupa eliberarea certificatului de mostenitor nu se poate elibera alt certificat, cei care au pretentia la mostenire ori au fost prejudiciati in alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere in justitie, . . . . , anularea certificatului si stabilirea drepturilor lor, dupa care notarul va elibera alt certificat de mostenitor pe baza hotaririi judecatoresti. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1255/1982, in R. R. D. nr. 8/1983, pag. 59. 484A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 622/1973, in Rpertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 21o. 485 A se vedea, C. S. J. completul de 7 judecatori, dec. nr. 7/1993, in Buletinul C. S. J. , 1993, pag. 11;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79o/1990, cit. supra. Printr- o astfel de actiune nu se tinde la anularea certificatului de mostenitor care a avut la baza conventia partilor ci doar a se constata omisiunea lor de la data acelei conventii. A se vedea in acest sens:Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 788/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 21o, dec. nr. 1239/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 21o. S-a decis ca si organul financiar are calitatea de a solicita notarului eliberarea unui supliment de certficat de mostenitor in ipoteza in care mostenitorii, altii decit statul, nu declara toate bunurile succesiunii, pentru a se incasa de la mostenitori taxa succesorala corespunzatoare. A se vedea, in acest sens, Trib. jud. Ialomita, dec. nr. 522/1989, cu Note de I. Laurentiu Dan si II B. Patrascu, H. Vitzman, in Dreptul nr. 4/199o, pag. 54-59.

229 Daca prin testament s-a instituit si un executor testamentar, potrivit art.83 alin.3 din Legea nr.36/1995, se va elibera un certificat care sa cconstate aceasta calitate. Certificatul de calitate de mostenitor se emite in ipotexa in care nu s-a facut dovada existentei unor bunuri in patrimoniul defunctului sau cind stabilirea acestora ar necesita operatiuni de durata, iar mostenitorii solicita eliberarea unu astfel de ceritificat care atesta numai calitatea lor de mostenitori (art.84 din Legea nr.36/1995). Puterea doveditoare a certificatului de mostenitor si posibilitatea anularii lui. Certificatul de mostenitor, pana la anularea sa prin hotarire judecatoreasca, face dovada deplina cu privire la calitatea de mostenitor, cu privire la cota sau bunurile ce se cuvin fiecaruia dintre mostenitori in parte (art.88 alin.1, fraza a II-a din Legea nr.36/1995.)486. Potrivit insa prevederilor art.88 alin.1, fraza a I-a din Legea nr.36/1995, cei care se considera vatamati in drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instantei de judecata anularea acestuia si stabilirea calitatii de mostenitor si a drepturilor cuvenite celui care intenteaza actiunea. In aceasta privinta se face distinctia intre ipoteza in care partea care cere anularea certificatului de mostenitor a participat la procedura succesorala notariala, consimtind la eliberarea lui, sau este vorba de un tert care nu si-a exprimat acordul in nici un fel in aceasta privinta. Intre cei care au consimtit in fata notarului la eliberarea certificatului de mostenitor acesta are valoarea probanta a unei conventii, potrivit art.969 C. civ., astfel ca ei pot cere anularea acestuia numai pentru vicii de consimtamint487 sau incapacitate, sau pot invoca motive de nulitate absoluta potrivit dreptului comun488, ca de pilda, frauda la lege, cauza ilicita sau imorala etc. Fata de terti insa, certificatul de mostenitor, fiind un res inter alios acta, mentiunile din cuprinsul sau vor putea fi combatute prin orice mijloace de proba.489 Certificatul de mostenitor nu poate fi opus tertilor ca instrument de dovada absoluta, el neconstituind un titlu de proprietate, caci el nu poate fi considerat ca o dovada ca bunurile aflate in patrimoniul defunctului au fost prioprietatea acestuia care s-au transmis apoi, prin efectul mostenirii, in patrimoniul succesorului490. Notarul nu are chemarea sa ateste calitatea de proprietar a defunctului, ci numai
486A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. 2588/1973, in R. R. D. nr. 7/1974, pag. 59, dec. nr. 968/1985, in C. D. 1985, pag. 9o-91. 487A se vedea R. Petrescu, loc. cit. supra;I. Spirescu, I. Mihalache, Anularea certificatului de mostenitor la cererea partilor prezente la dezbaterea succesorala in fata notarului notarului de stat, in R. R. D. nr. 6/1981, pag. 36-37;Trib. Supr. colciv. dec. nr. 1827/1955, in C. D. 1955, Vol. I, pag. 194-195;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 514/1972, in C. D. 1972, pag. 164-167, dec. nr. 1o62/1072, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o9-21o, dec. nr. 2o82/1973, in R. R. D. nr. 7/1974, pag. 59, dec. nr. 2588/1973, in R. R. D. nr. 7/1974, pag. 59, dec. nr. 624/1978, in R. R. D. Nr. 11/1978, pag. 59;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79o/199o, in Dreptul nr. 1/1991, pag. 69, dec. nr. 232/1992, in Probleme de drept din deciziile C. S. J. , 199o-1992, pag. 137-138 488A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 285;Fr. Deak, op. cit. pag. 538;C. S. J. sect. civ. dec. Nr. 459/1993, in Buletinul C. S. J. , 1993, pag. 28.

230 calitatea de mostenitor si intinderea drepturilor succesorale ale fiecarui mostenitor491. Cu toate acestea, s-a subliniat in doctrina, puterea doveditoare a certificatului de mostenitor nu trebuie minimalizata nici in raport cu terii492. El cuprinde totusi mentiuni rezultate din verificarile intreprinse de notarul public, potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.36/1995, si este un mijloc de dovada a dobindirii drepturilor pe cale de mostenire de catre persoanele determinate ca fiind mostenitorii defunctului, chiar fata de terti493. Constatarile proprii ale notarului public, ca agent instrumentator, precum si data si locul intocmirii inscrisului, prezenta partilor, consemnarea corecta a declaratiilor facute sau constatarea unui fapt care s-a petrecut in prezenta notarului, fac dovada pina la inscrierea in fals. In schimb declaratiile partilor consemnate numai de catre notar, fara a fi controlate de acesta, fac dovada pina la proba contrara 494. Pe baza certificatului de mostenitor se fac inscrierile in cartea funciara a drepturilor reale dobindite prin mostenire495 , pot fi pretinse sumele depuse de defunct la unitati bancare sau se poate valorifica creanta mostenita impotriva debitorului defunctului etc. Asa cum am aratat mai sus insa, tertii care revendica drepturi proprii pot
489Prin terti trebuie sa intelegem persoanele care nu invoca nici un drept cu privire la mostenirea defunctului, dar au fost prejudiciati in orice mod prin eliberarea certificatului de mostenitor, precum si mostenitorii care nu au fost convocati in fata notarului cu prilejul eliberarii certificatului de mostenitor. A se vedea in acest sens, A. Hilsenrad, Nota critica la dec. civ. nr. 5o87/1956 a Trib. reg. Cluj, in J. N. nr. 3/1957, pag. 523;C. Linczmayer, Nota la dec. civ. nr. 4927/1957 a trib. reg. Cluj, in L. P. nr. 11/1958, pag. 122. Citarea la notar prin incalcarea regulilor procedurale, ca de pilda, succesibilul este citat de la domiciliul sau cu toate ca el se afla in executarea unei pedepse privative de libertate, echivaleaza cu omiterea de la imparteala, astfel ca actiunea in anularea certificatului de mostenitor este admisibila. A se vedea in acest sens, Trib. jud. Galati, dec. nr. 312/1971, in R. R. D. nr. 11/1971, pag. 145. 490A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 459/1993, in Buletinul C. S. J. 1993, pag. 28 491A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 182-183. 492Fr. Deak, op. cit. pag. 539. 493D. Chirica, op. cit. pag. 284. 494A se vedea C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2468/1992, in Dreptul nr. 1o-11/1993, pag. 177. Pentru amanunte a se vedea si:T. Popescu, Caracterul procedurii succesorale notariale si problemele legate de natura juridica a certificatului de mostenitor, in R. R. D. Nr. 12/197o, pag. 16-26;V. Cristodulo, P. Vlachide, Probleme de drept privitoare la caracterul procedurii succesorale notariale si la natura juridica a certificatului de mostenitor, in L. P. nr. 2/1959, pag. 5o-51;I. Popa, In legatura cu natura juridica si puterea doveditoare a certificatului de mostenitor, precum si cu actiunea in anulare a acestuia, in Dreptul nr. 11/1997, pag. 39 si urm;I. Les, In legatura cu natura juridica si puterea doveditoare a certificatului de mostenitor, precum si cu actiunea in anularea acestuia, II, in Dreptul nr. 11/1998, pag. 41-43. 495A se vedea, Gh. Dobrican, Intabularea dreptului de proprietate dobindit printr-un act notarial intocmit in baza unui certificat de mostenitor, in Buletinul notarilor publici nr. 5/2ooo, pag. 32-34.

231 intenta actiune in justitie contestind calitatea de mostenitor a celor inscrisi in certificatul emis de notar, sau faptul ca acestia ar fi singurii mostenitori ai defunctului. O astfel de actiune se integreaza actiunii in petitie de ereditate, daca bunurile succesorale se afla in posesia celor inscrisi ca mostenitori in certificatul emis de notar, sau unei actiuni in constatarea calitatii de mostenitor, atunci cind acestea sa afla in posesia reclamantului, avind asadar un carcater mai complex496. De asemenea terii pot contesta ca unele bunuri fac parte din masa succesorala lasata de defunct, situatie in care actiunea are iarasi un caracter mixt, fiind o actiune in anularea certificatului de mostenitor si in revendicarea bunurilor ce se sustine a nu face parte din masa succesorala.497 Intrucit, asa cum am precizat mai sus, actiunea in anularea certificatului de mostenitor nu are un carcater de sine statator, fiind dublata cele mai adesea de actiunile care se fundamenteaza pe drepturile pe care tertii le revendica, in ce priveste presciptibilitatea ei se vor aplica regulile specifice acestora din urma, intrucit actiunea in anularea certificatului de mostenitor este numai mijlocul prin care se apara drepturile invocate de terti, care constituie scopul principal al actiunii. Atunci cind se invoca viciile de consimtamint pentru anularea certificatului de mostenitor, actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de Decr. nr.167/1958, care incepe sa curga dupa distinctiile prevazute de art.9 din decret. In schimb, atunci cind se invoca cauze de nulitate absoluta, constatarea calitatii de mostenitor, petitia de ereditate sau se revendica bunurile succesorale, actiunile sunt imprescriptibile498. In cazul succesorilor testamentari calitatea de mostenitor poate fi dovedita si cu testamentul. Exercitarea actiunii in petitie de ereditate nu este conditionata de eliberarea prealabila a certificatului de mostenitor, care de altfel, in caz de neintelegere intre parti nici nu poate fi eliberat. Drepturile lor succesorale si intinderea acestora vor putea fi stabilite direct de catre instanta de judecata499. Dar pentru stabilirea calitatii de mostenitor se pot folosi si actele de stare civila, care au caracter autentic astfel ca au forta probanta a acestora. Calitatea de mostenitor legal se bazeaza tocmai pe legatura de rudenie cu defunctul sau pe calitatea de sot supravietuitor, astfel ca aceste imprejurari se dovedesc cu actele de stare civila. Potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.36/1995 calitatea de mostenitor poate fi dovedita si prin orice alte mijloace de proba admise de lege, inclusiv cu martori sau recunoasterea piritilor chemati la interogatoriu. Aceasta procedura este admisibila atit in fata notarului public cit si in fata instantei de judecata500.
496A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1o51/1969, in C. D. 1969, pag. 16o;D. Chirica, op. cit. pag. 285-286. 497A se vedea, R. Petrescu, op. cit. supra, pag. 41;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 968/1985, in R. R. D. nr. 4/1986, pag. 64;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2588/1973, in Repertoriu . . . , pe anii 1969-1975, pag. 211.

232 Sectiunea a IV-a. Efectele petitiei de ereditate. Daca actiunea in petitie de ereditate este admisa ca urmare a faptului ca titlul de mostenitor al reclamantului este preferabil, se impune analiza diferita a efectelor acestei actiuni, dupa cum este vorba de raporturile dintre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent sau de cele dintre adevaratul mostenitor si terti. a) Efectele intre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent. Principalul efect al admiterii actiunii in petitie de ereditate este acela ca piritul (mostenitorul aparent) este obligat sa restituie reclamantului toate bunurile succesorale pe care, s-a dovedit, a le detine fara drept, afara de cele cu privire la care a dobindit un drept de proprietate prin uzucapiune.501 Obligatia de restituire este diferita in functie de faptul daca mostenitorul aparent a fost de buna sau de rea credinta, adica a avut sau nu reprezentarea ca nu este adevaratul mostenitor, a crezut sau nu in realitatea vocatiei sale succesorale. Astfel, daca mostenitorul aparent a fost de buna credinta, el va trebui sa restituie in natura bunurile succesorale, iar in ipoteza ca le-a instrainat trebuie sa restituie pretul primit (art.996 alin.2 C. civ.). El pastreaza fructele bunurlor succesorale pe care le-a perceput si nu raspunde de stricaciuniile pricinuite chiar prin
498Desigur au calitate procesuala numai cei care au acceptat mostenirea in termenul legiuit. A se vedea: Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2588/ 1973 cit. supra, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2o82/1973, in R. R. D. Nr. 7/1984, pag. 59, Idem, dec. civ. nr. 514/1972, cit. supra;C. Ap. Brasov, dec. civ. nr. 4o1/1997, in Culegere de practica judiciara 1994-1998, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, pag. 54. Termenul de 3 ani de presciptie extinctiva incepe sa curga pentru mostenitorul care a participat la dezbaterea succesorala de la data la care mostenitorul a semnat incheierea data de notar si cind a luat cunostinta de pretinsa neregularitate invocata. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1543/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 211; C. Ap. Galati, dec. nr. 6/1995, in Sinteza practicii judiciare a Curtii de Apel Galati, 1995, pag. 1o8;Trib. mun. Bucuresti, dec. nr. 389/199o, in Culegere de practica judiciara civila pe anul 199o, Casa de Editura si Presa Sansa, Bucuresti, 1992, pag. 94;Trib. jud. Caras-severin, dec. nr. 4o/1988, in R. R. D. nr. 5/1989, pag. 66. Daca reclamantii nu au particpat la dezbaterea succesorala, ba mai mult, se dovedeste ca mostenitorii prezenti la notar au ascuns cu viclenie existenta celorlalti succesori, care s-a dovedit a fi acceptat mostenirea in termenul legal, actiunea in constatarea nulitatii certificatului de mostenitor este imprescriptibila. A se vedea in acest sens, Trib. mun. Buccuresti, dec. nr. 732/1986, citata dupa C. Turianu, Mostenirea si impartirea ei, Practica judiciara adnotata, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2oo1, pag. 214-215. 499A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 185-186;Fr. Deak. op. cit. pag. 54o; S. Sobieschi, In legatura cu prescrptia dreptului la actiunea in anulare a certificatului de mostenitor, in R. R. D. nr. 2/1974, pag. 52-55. Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 672/1965, in J. N. Nr. 1o/1965, pag. 161, dec. nr. 884/1958, in C. D. 1958, pag. 216, dec. nr. 18o2/1956, cu Nota de Y. Eminescu, in L. P. nr. 6/1957, pag. 734. 500A se vedea, Trib. Supr. col . civ. dec. nr. 2o13/1956, in C. D. 1956, Vol. I, pag. 32;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1911/1979, in C. D. 1979, pag. 161-163; Trib. jud. Timisoara, dec. civ. nr. 323/1987, cu Nota de D. Radu (I) si C. I. Stoica(II), in R. R. D. nr. 2/1988, pag. 49. 501In doctrina s-a subliniatca mostenitorul aparent nu poate invoca uzucapiunea de 1o-2o de ani, ci numai cea de 3o de ani, chiar in ipotexa in care ar fi fost de buna credinta, intrucit ii lipseste justul titlu. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 196.

233 faptul sau (art.995 alin.2 C. civ.). Spre deosebire de acesta, cel de rea credinta trebuie sa restituie fructele, chiar daca nu le-a perceput si raspunde de stricaciuni, chiar daca se datoreaza fortei majore, inafara de cazul in care se dovedeste ca acestea s-ar fi produs si la reclamant (art.995 alin.1 si art.1156 alin.2 C. civ). In cazul instrainarii bunurilor succesorale el trebuie sa restituie echivalentul valoric al acestora de la momentul cererii de restituire, chiar daca pretul primit este mai mic (art.996 alin.1 C. civ.). In cazul in care mostenitorul aparent a incasat creante succesorale el va restitui adevaratului mostenitor atit capitatlul cit si dobinzile de la data incasarii creantelor (art.994 C. civ.). Mostenitorul aparent evins, indiferent ca este de buna sau de rea credinta are dreptul de a primi de la adevaratul mostenitor plata datoriilor succesiunii si cheltuielile facute cu bunurile succesiunii. Cele necesare se restituie integral, cele utile pina la concurenta sporului de valoare adus, iar cele voluptuarii nu se restituie, dar lucrarile efectuate vor putea fi ridicate, cu conditia sa nu produca stricaciuni bunului. Mostenitorul aparent este indreptatit sa obtina un drept de retentie asupra bunurilor succesorale pina la momentul platii creantelor sale intrucit acestea privesc bunurile pe care le detine (debitum cum re junctum). b) Efectele intre adevaratul mostenitor si terti. Mostenitorul aparent putea, atita timp cit bunurile succesorale s-au aflat in posesia sa, sa incheie diferite acte juridice cu tertii cu privire la acestea. Se pune atunci problema soartei unor atari acte juridce ca urmare a admiterii actiunii in petitie de ereditate. Solutia este diferita in functie de natura actului juridic. Astfel se admite ca actele de conservare si administrare a patrimoniului succesoral se mentin, devenind opozabile si adevaratului proprietar intrucit ii profita si acestuia. Se mentin, in temeiul art.19o9 C. civ. actele de instrainare a mobilelor, daca tertul dobinditor a fost de buna credinta. In privinta actelor de dispozitie privitoare la imobilele succesorale in practica judiciara502, urmata de doctrina503 s-a adus un remediu principiilor consacrate in materie:nemo plus juris alium transfere potest si resoluto dantis resolvitur jus accipientis prin aceea ca a construit asa numita teorie a mostenitorului aparent, bazata pe regula error comunis facit jus. In lumina acestei teorii actele de dispozitie privitoare la imobilele unei succesiuni sunt considerate valabile daca sunt indeplinite urmatoarele conditiuni: - actul juridic de instrainare sa fie un act cu titlu particular si nu o cesiune de drepturi succesorale, intrucit acestea din urma au un caracter universal sau cu titlu universal, cesionarul aflindu-se exact in situatia mostenitorului aparent, supus
502A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1433/1957, in C. D. 1957, pag. 7o si urm. ;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 292/1952, in C. D. 1952-1955, pag. 113-115. 503A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 197-2oo;C . Statescu, op. cit. pag. 229;D. Chirica, op. cit. pag. 274.

234 pericolului de a fi evins; - actul juridic sa aiba caracter oneros. Daca actul de instrainare este cu titlu gratuit este preferat adevaratul mostenitor care incearca sa previna o paguba (certat de damno vitando) in fata tertului dobinditor care ar cauta sa mentina un cistig( certat de lucro captando)504; - tertul dobinditor sa fie de buna credinta in momentul cumpararii, adica pe baza unei erori comune si invincibile sa fi crezut ca a contractat cu adevaratul mostenitor505. Daca, asadar, actul de instrainare, care indeplineste aceste conditii va fi mentinut, mostenitorul aparent va fi obligat la restituire prin echivalent, in functie de faptul daca a fost de buna sau de rea credinta, iar daca actul s-ar desfiinta prin aplicarea principiului resoluto dantis, resolvitur jus accipientis, tertul va fi obligat la restituire fata de adevaratul mostenitor, avind insa actiune pentru evictiune impotriva mostenitorului aparent.

504A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 225. 505A se vedea, Camelia Toader, R. Popescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului aparentei in drept in materia mostenirii, in Dreptul nr. 9/1993, pag. 37-38;B. Diamant si V. Luncean, Nota la sent. civ. a judecatoriei Medias, in Dreptul nr. 3/1993, pag. 677o

235 TITLUL V INDIVIZIUNEA SUCCESORAL I MPREALA MOTENIRII CAPITOLUL I INDIVIZIUNEA SUCCESORAL Sectiunea a I-a. Notiunea de indiviziune succesorala si subiectii ei. 1. Noiune Decesul unei persoane antreneaz transmiterea patrimoniului su ctre unul sau mai muli motenitori. Dac de cujus a lsat mai muli succesori fiecare dintre ei are dreptul la o fraciune din motenire, coexistena drepturilor lor reprezentnd situaia juridic cunoscut sub denumirea de indiviziune, o form a proprietii comune. Indiviziunea este acea form de proprietate care se caracterizeaz prin faptul c o mas de bunuri aparine, n diferite cote, mai multor persoane care i pot exercita mpreun, simultan i concurent, drepturile recunoscute de lege proprietarilor, fr ca bunul s fie fracionat n materialitatea lui. Cnd proprietatea comun pe cote-pri nu are ca obiect o universalitate ci doar unul sau mai multe bunuri individual determinate, suntem n prezena coproprietii i nu a indiviziunii. Deosebirea dintre cele dou noiuni este doar cantitativ i nu calitativ. Dei diferite sub aspectul artat, cele dou noiuni sunt folosite uneori n practica judiciar i chiar i n doctrin ca i cnd ar fi sinonime. Sa artat chiar c distincia nu trebuie absolutizat deoarece proprietatea comun pe cote-pri este o proprietate indiviz, tot aa cum indiviziunea este o proprietatea comun pe cote-pri506. 2. Succesorii ntre care ia natere indiviziunea Indiviziunea poate lua natere nu numai ntre motenitorii legali ci i ntre acetia i legatarii cu vocaie la o cot din motenire, precum i ntre legatarii cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular nu se afl n indiviziune cu ceilali motenitori deoarece el dobndete un drept exclusiv asupra bunului sau bunurilor determinate care i-au fost testate. Totui, dac valoarea bunului respectiv depete cotitatea disponibil i intervine reduciunea se poate concepe existena proprietii comune pe cote pri i n raport de legatarul cu titlu particular. Vocaia universal la bunurile succesorale nu este, deci, absolut necesar pentru a lua natere starea de indiviziune , iar vocaia cu titlu universal nu duce totdeauna la naterea indiviziunii. De exemplu legatarul tuturor bunurilor mobile dintr-o succesiune poate dobndi proprietatea exclusiv a acestor bunuri, cu excluderea strii de indiviziune. Nu exist indiviziune ntre uzufructuari i succesorii care dobndesc nudaproprietate, dar poate exista indiviziune ntre couzufructuari sau ntre titularii
506

Fr. Deak, op.cit. pag. 544.

236 dreptului de nud proprietate. Sectiunea a II-a. Regimul juridic al indiviziunii succesorale. Drepturile conidivizarilor. Legislaia romneasc nu cuprinde norme juridice speciale referitoare la regimul juridic al indiviziunii. Ca urmare acest regim juridic este determinat pe baza normelor juridice aplicabile proprietii, dar i a altor dispoziii legale ce pot avea inciden n aceast materie. 1.Dreptul de dispoziie. ntinderea dreptului de dispoziie al fiecrui coindivizar depinde de situaia dac coindivizarul este sau nu titular exclusiv al dreptului cu privire la care urmeaz a ncheia acte de dispoziie. Sub acest aspect este de meionat, pe de o parte, c fiecare coindivizar are un drept individual, exclusiv i absolut asupra cotei-pri ideale din bunurile indivize, i, pe de alt parte, c nici unul dintre acetia nu este titular exclusiv asupra bunurilor din indiviziune privite n materialitatea lor. 2.Dreptul de dispoziie asupra cotei-pri ideale. Fiecare coindivizar are dreptul, dac dorete, s cesioneze n tot sau n parte, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, cota sa indiviz din bunurile succesorale. Dreptul de dispoziie se exercit fr consimmntul celorlali coindivizari. Dobnditorul cotei nstrinate dobndete calitatea de coindivizar, prelund drepturile i obligaiile nstrintorului. El poate, la rndul su, s nstrineze cota respectiv, s cear partajul bunurilor indivize sau s rmn o perioad n indiviziune. 3.Dreptul de dispoziie asupra bunului sau bunurilor indivize. Regula unanimitii. Cnd este vorba de unul sau mai multe bunuri indivize, coindivizarul nu mai are un drept exclusiv asupra acestora, astfel nct dreptul de dispoziie se exercit n mod valabil numai cu acordul unanim al tuturor coindivizarilor . Este vorba de aa-numita regul a unanimitii n baza creia actele de dispoziie i de administrare cu privire la bunurile indivize privite n materialitatea lor se ncheie doar cu acordul unanim al coindivizarilor. Dac unul dintre coindivizari ncheie un act de dispoziie cu privire la unul sau mai multe bunuri indivize, actul respectiv este inopozabil celorlali coindivizari. El nu este anulabil, ci este considerat valabil dar soarta sa depinde de rezultatul partajului. Dac cu ocazia partajului bunul nstrinat cade n lotul coindivizarului nstrintor, datorit efectului declarativ al partajului, nstrinarea se consolideaz cu efect retroactiv. Dac, dimpotriv, bunul revine altui coindivizar dect cel care a ncheieat actul de nstrinare, vnzarea se desfiineaz cu efect retroactiv.507 Pn n momentul partajului ceilai coindivizari care nu au participat la ncheierea actului de nstrinare nu pot fi deposedai de bunul indiviz. Dac bunul a fost predat
507

A se vedea i Fr. Deak, op.cit. p.548; D. Chiric, op.cit. pag.290.

237 dobnditorului i coindivizarii nu pot formula o aciune n revendicare ntruct i aceasta este supus regulii unanimitii, situaia litigioas intervenit se poate rezolva doar prin sistarea indiviziunii. Este inopozabil celorlali coindivizari nu numai cesionarea cu titlu oneros sau gratuit a unui bun de ctre un coindivizar cu nclcarea regulii unanimitii ci i constituirea unei garanii asupra ntregului bun, cum este cazul unei ipoteci. Soarta acesteia depinde i ea de rezultatul partajului, cum s-a artat mai sus. 4.Dreptul de administrare i conservare. innd cont de drepturile coindivizarilor referitoare la indiviziune, n mod logic ar trebui admis ca i actele de administrare i cele de conservare a bunurilor s fie supuse fr excepie principiului unanimitii. Totui, dei regula unanimitii este aplicabil n principiu i acestor acte, pentru a se facilita gestionarea indiviziunii i a se atenua inconvenientele rezultate din regula menionat, se admite valabilitatea unor asemenea acte, n special a celor de conservare, fcute de un singur coindivizar, pe temeiul unui mandat tacit sau al gestiunii de afaceri, dup caz, dac actul este util indiviziunii i dac niciunul dintre coindivizari nu s-au opus efecturii acestuia.508 5.Dreptul de a se folosi de bunurile indivize i dreptul la fructele acestora. Fiecare coindivizar se poate folosi de bunurile indivize, fr acordul celorlali coindivizari, cu respectarea urmtoarelor condiii: - s nu se aduc atingere drepturilor egale i concurente ale acestora; - s nu se schimbe destinaia bunurilor sau modul de folosin al acestora fr acordul celorlali coiindivizari; - s fie respectate actele valabil ncheiate cu privire la bunuri de ctre coindivizari sau de ctre de cujus; - s nu existe un drept de uzufruct asupra bunurilor pentru c n caz contrar folosina bunurilor aparine doar uzufructuarului. n situaia n care un coindivizar este mpiedicat de ctre ceilali s exercite folosina asupra bunurilor indivize, acesta se poate adresa instanei de judecat pentru realizarea dreptului su.509 Exercitarea concurent a folosinei asupra bunurilor succesorale se realizeaz doar atunci cnd natura bunului permite acest lucru. Cnd natura bunului nu permite dect exercitarea folosinei de ctre un singur coindivizar, acesta trebuie s-i despgubeasc pe cei care nu-i pot exercita dreptul respectiv. n ceea ce privete fructele bunurilor indivize, acestea se cuvin coindivizarilor proporional cu cota-parte ce le revine din bunurile succesorale. Fructele se adaug masei indivize (fructus augent hereditatem) i se vor mpri odat cu acestea. 6.Dreptul de a cere partajul Dei indiviziunea poate lua sfrit i prin alte moduri care ar putea duce la concentrarea tuturor drepturilor indivize n minile unei singure persoane, partajul constituie maniera cea mai frecvent prin care se pune capt proprietii comune. Dreptul de a provoca partajul constituie o prerogativ fundamental a oricrui
508 Fr. Deak, op. cit. pag. 549; D. Chiric, op. cit., pag. 290, 509 Trib.Supr, sect. civ. dec. nr. 2313/1980 n C.D., 1980, pag.179-180.

238 coindivizar. El este un drept care prezint mai multe caractere, dintre care cele mai importante sunt caracterul imprescriptibil i cel absolut. 7.Caracterul imprescriptibil al actiunii. Dispunnd, prin art.728 C. civ., c nimeni nu poate fi obligat s rmn n indiviziune, legiuitorul de la 1865 a avut n vedere c aceast stare nu poate fi dect inconvenabil pentru titularii respectivelor drepturi de proprietate i ca urmare, n mod logic, temporar. Nscut ca urmare a caracterului universal al transmisiunii succesorale, indiviziunea pune pe titularii ei n faa imperativului de a nu ncheia acte juridice de dispoziie, cu privire la bunurile ce o compun, fr acordul unanim i le creeaz dificulti n exercitarea folosinei acestor bunuri. Fie i numai din aceste motive, se poate desprinde logica instituirii principiului imprescriptibilitii dreptului de a cere partajul, principiu necesar ce s-a impus prin formularea Un coerede poate oricnd cere mpreala succesiunii, chiar cnd ar exista convenii sau prohibiii contrare. Aadar, indiferent de intervalul scurs de la data naterii strii de indiviziune, se poate cere ncetarea acesteia, cererea fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv. Se poate spune, dup o formul att de larg rspndit nct paternitatea ei nu este sigur, c dreptul la partaj dureaz tot att ct starea de indiviziune. 8.Dou obstacole n calea partajului: prescripia achizitiv i existena unui act de mpreal. Dreptul de a solicita sistarea indiviziunii poate fi paralizat prin uzucapiune n situaia n care unul dintre coindivizari a exercitat, pentru sine, o posesie util de 30 de ani asupra unor bunuri ce fac obiectul acesteia, intervertind posesia echivoc, caracteristic pentru coindivizari, ntr-una neechivoc. Ct timp unul din coindivizari posed bunuri indivize n calitatea sa de comotenitor, el este socotit c posed nu numai pentru sine, ci i pentru ceilali coindivizari i o astfel de posesie nu poate fi considerat util ,chiar dac bunurile respective le posed ca urmare a unei mpreli a folosinei 510. De aceea, este necesar o intervertire de fapt a posesiei, care poate rezulta din mprejurri de natur a duce la concluzia c coindivizarul posed numai pentru sine, sub nume de proprietar.511 Uzucapiunea este posibil numai n urma unei posesii de 30 de ani pentru c cea de 10 la 20 de ani presupune pe lng posesia de bun credin i un just titlu (art.1895 Cod. civil), or coindivizarul nu poate invoca un act translativ de proprietate care s emane de la un neproprietar. n msura n care o parte din motenire este dobndit prin uzucapiune de ctre un motenitor, aciunea de partaj cu privire la aceasta se stinge nu prin prescripie ci ca rmas fr obiect 512. Apreciem c partajul este exclus n aceast situaie nu pentru c dreptul de a-l solicita s-a stins ct pentru faptul c, urmare a prescripiei achizitive,
Viciul echivocului poate fi opus i motenitorului coindivizarului posesor care n calitate de avnd cauz universal continu posesia autorului su. 511 Pentru amnunte n legtur cu intervertirea posesiei i n sensul c nu este necesara dect o intervertire de fapt a posesiei i nu o intervertire de drept n condiiile art. 1858 C. civil, a se vedea M. Eliescu, op.cit. pag.215, 216. A se vedea i Trib.Supr.sect.civ.dec. nr.108/1969, n R.R.D. nr. 5/1969, pag.177; dec. civ. nr.1401/1985, n R.R.D nr 5/1986, pag.82. 512 M.Eliescu, op. cit., pag.213.
510

239 starea de indiviziune nu mai exist. O alt piedic n calea partajului o reprezint n termenii articolului 729 Cod civil, existena unui act de mpreal. Actul la care se refer textul menionat nu are neles de instrumentum ci de negotium, deci este vorba de existena unei operaiuni anterioare de partaj. Este indiferent, din acest motiv, dac prile pot prezenta un nscris doveditor al operaiunii de partaj, deoarece partajul convenional are caracter consensual. Interpretarea n sensul c prin noiunea de act de partaj trebuie s se neleag chiar nscrisul probator al conveniei respective, este n contradicie cu dispoziiile articolului 730 Cod civil., potrivit cruia mpreala convenional de ctre coindivizari se poate face oricum ar voi, fr ndeplinirea vreunei formaliti. Bineneles, convenia de partaj dac nu este recunoscut de coindivizari, trebuie dovedit n condiiile de probaiune specifice actelor juridice. Existena unui partaj anterior trebuie s fie nendoielnic i nu poate fi dedus din stri de fapt echivoce. Partajul anterior nu afecteaz n nici un fel caracterele specifice dreptului la partaj, pentru c dac s-a efectuat aceast operaiune nseamn c nu mai exist indiviziune i, n consecin, nici dreptul sau necesitatea de a se provoca un partaj. Trebuie menionat, ns, c dac nu toate bunurile din indiviziune au format obiect de partaj, acestea pot fi oricnd mprite, existena unui act de mpreal cu privire la celelalte bunuri neputnd constitui un obstacol pentru un partaj suplimentar. 9.Caracterul de ordine public al normelor privind dreptul la partaj. Dispoziiile art.728 C. civ., care consacr dreptul la sistarea strii de indiviziune, au caracter imperativ, aa nct dispoziia dintr-un legat prin care succesorii ar fi obligai s rmn n indiviziune este lovit de nulitate 513. Concluzia rezult din faptul c textul menionat permite sistarea indiviziunii chiar i atunci cnd exist prohibiii contrarii514. Aceeai este sanciunea i pentru o eventual convenie a coindivizarilor prin care ar renuna la dreptul de a iei din indiviziune. Acetia pot conveni ns s suspende dreptul respectiv pentru o perioad de maximum 5 ani. La expirarea acestui termen convenia poate fi rennoit. Acest drept rezult din art.728 alin 2 C. civ., care are n vedere posibila existen a unor situaii n care meninerea indiviziunii ar fi n interesul prilor.
513 M. Eliescu, op. cit., pag. 214; M.Planiol , G. Ripert,Trait pratique Droit civil franais,Tome IV; Successions, Paris, Librairie Gnrale de droit& de jurisprudence, Paris 1928, pag.587. 514 Reglementrile mai noi ale unor ri, cu privire la indiviziune, sesiznd frecvena i utilitatea acesteia, au adoptat soluii mai elastice i mai practice cu privire la regimul ei juridic, inclusiv prin crearea mai multor obstacole n calea dreptului de a cere partajul. n acest sens este, de exemplu, L. nr. 76-1286 din 31.12.1976, care a modificat Codul civil francez sub aspectul analizat. Regimul juridic al indiviziunii este reglementat prin norme supletive n Codul civil elveian i n Codul civil al provinciei Qubec. Sub aspectul discutat n legtur cu clauza testamentar de impunere a strii de indiviziune, Codul civil al provinciei Qubec, prevede, prin art. 837, c testatorul poate, pentru o cauz legitim i serioas, s impun ca partajul s fie, total sau parial, amnat. Art. 604 din Codul civil elveian prevede c motenitorii pot oricnd cere partajul, mai puin atunci cnd, legal sau convenional, sunt inui s rmn n indiviziune.

240 Apreciem c rennoirea conveniei de partaj nu poate fi fcut dect o singur dat, deoarece ncheierea unor convenii repetate ar duce la perpetuarea strii de indiviziune, ceea ce nu a fost n intenia legiuitorului din moment ce acesta a recunoscut dreptul la partaj chiar dac ar exista convenii sau prohibiii contrare. A admite o alt interpretare ar nsemna ca excepia admis de legiuitor s paralizeze regula. Convenia de mai sus este opozabil creditorilor personali ai coindivizarilor, care nu pot cere mpreala bunurilor din indiviziune n vederea realizrii creanelor lor515, ei neputnd avea asupra dreptului indiviz mai multe drepturi dect debitorul lor516. Avnd n vedere c acestora nu le este permis provocarea partajului n situaia analizat, legea le d dreptul s urmreasc cota indiviz a creditorilor lor cnd aceasta este determinat (art.493 Cod procedur civil, dup modificarea Codului de procedur prin O.G. nr.138/2000 i art.1825 Cod civil ). Convenia de meninere a indiviziunii pe o perioad mai mare de 5 ani nu este nul, ci produce efect doar pe durata maxim permis de lege517. Convenia de suspendare a dreptului de a cere partajul este nsoit de obicei de o convenie referitoare la folosina bunurilor indivize. Aceast mpreal nu vizeaz, deci, proprietatea ci doar posesia i folosina bunurilor. Urmare a acestei convenii fiecare coindivizar devine proprietarul fructelor culese de la bunurile ce i-au fost atribuite pentru folosin, astfel c aceste fructe nu vor mai intra n masa celor care vor fi supuse partajului de proprietate. Caracterul reciproc. Dreptul la partaj, pe lng faptul c este de ordine public, poate fi caracterizat ca reciproc, adic aparinnd fiecrui coindivizar. Caracterul discreionar. Rmas tributar reglementrii iniiale din care s-a inspirat, codul nostru civil menine caracterul discreionar, nesusceptibil de abuz, de a cere oricnd partajul. Judectorul solicitat s dispun asupra cererii de sistare a indiviziunii nu trebuie i nu poate verifica motivele cererii. Indiferent de conjunctura favorabil sau nefavorabil, reglementarea, adoptat ntr-o perioad cnd indiviziunea era privit ca surs de conflicte ntre cei aflai n aceast situaie i piedic n libera circulaie a bunurilor, permite ncetarea acestei stri. Astzi indiviziunea nu mai poate fi privit ca o stare provizorie i periculoas i dreptul de a cere partajul trebuie regndit ca i alte aspecte ale indiviziunii .518 Referitor la aciunile care se pot exercita n legtur cu partajul, termenele de prescripie a dreptului la aciune sunt urmtoarele: - aciunea n reduciune a liberalitilor excesive se prescrie n termen de 3 ani,
515 Punctul de vedere exprimat este valabil numai n msura n care se accept ideea c creditorii ce solicit partajul bunurilor asupra crora debitorul lor are o cot indiviz, acioneaz pe cale oblic i nu exercitnd un drept propriu. A se vedea mai jos punctul referitor la creditorii personali, p.40-41. 516 Convenia trebuie s fie anterioar cererii de partaj. 517 M.Planiol ,G. Ripert. op. cit. pag.585. Articolul 1873-3 din Codul civil francez reglementeaz i convenia de partaj pe durat nedeterminat, n cazul acesteia partajul putnd fi provocat oricnd, cu condiia ca dreptul s nu fie exercitat cu rea-credin.

241 termen care n principiu curge de la data deschiderii succesiunii. innd cont de faptul c prescripia are drept scop sancionarea titularului dreptului care rmne pasiv n intervalul de timp prevzut de lege , ar fi de neconceput ca acest termen s curg de la data deschiderii succesiunii i n situaia n care motenitorul rezervatar ndreptit nu a cunoscut existena liberalitii care-i lezeaz rezerva. Pentru aceast situaie este firesc ca termenul n discuie s curg de la data la care motenitorul a luat cunotin de existena liberalitii. - aciunea privind raportul donaiilor este o aciune n realizare, are caracter personal i nu real, ntruct nu poate fi introdus dect mpotriva motenitorilor donatari nu i mpotriva terilor care au dobndit bunul de la beneficiarii donaiilor. Fa de caracterul personal, ea este prescriptibil n termen de 3 ani, conform art.3 din Decr. nr. 167/1958, termen care ncepe s curg de la data deschiderii motenirii, dat care marcheaz naterea dreptului la raport (art.7 din Decr. nr.167/1958). i n aceast situaie, conform principiului contra non valentem agere non currit praescriptio, trebuie acceptat ideea c prescripia nu poate curge mpotriva titularului aciunii de raport care nu a avut cunotin de existena donaiei. - cererea de partajare a fructelor bunurilor aflate n stare de indiviziune, n principiu, este imprescriptibil. Dac cererea de partaj privete fructe civile sau care nu mai exist din diferite motive, ea trebuie privit ca prescriptibil n termen de 3 ani. Practica judiciar a fost oscilant sub aspectul prescriptibilitii dreptului de a pretinde fructele bunurilor indivize. Astfel, ntr-o prim perioad, care a durat aproximativ pn n jurul anului 1980, s-a considerat c ntruct cererea de partaj este imprescriptibil, nici cererea accesorie pentru fructele produse de bunul indiviz nu este supus prescripiei pe cale extinctiv.519 Ulterior, s-a apreciat c aciunea pentru predarea fructelor are caracterul unei aciuni n revendicare atta timp ct fructele naturale exist, deci este imprescriptibil, iar dac fructele nu mai exist, dreptul real se transform ntr-un drept de crean, reprezentnd contravaloarea lor, iar aciunea care l sancioneaz se prescrie n termen de 3 ani520. - cererea privind plata cheltuielilor de nmormntare sau a celor efectuate n
Art. 815 C. civ. francez, prevede n alin. 2 c la cererea unui coindivizar preedintele tribunalului poate amna partajul pentru 2 ani sau mai mult, dac realizarea sa imediat risc s aduc atingere valorii bunurilor indivize. Art. 604 alin 2 din Codul civil elveian prevede c la cererea unui motenitor judectorul poate amna partajul succesiunii sau al unor bunuri determinate, dac valoarea bunurilor ar putea fi semnificativ diminuat printr-o lichidare imediat. A se vedea de asemenea articolul 717 din Codul civil italian, care prevede pentru autoritatea judectoreasc posibilitatea suspendrii operaiunii de partaj a masei succesorale sau oricrui alt bun, pentru o perioad de timp ce nu poate depi cinci ani, atunci cnd partajul ar putea crea o pagub pentru coindivizari. 519 Trib.Supr. sec.civ. dec. civ. nr.108/1969, n Repertoriu..., pe anii 1969-1975, , pag.218. 520 Tribunalul Suprem n compunerea prevzut de art 39 alin 2 i 3 din legea de organizare judectoreasc , dec. civ. nr.74/1982, n C.D. 1982, pag.49;Trib Supr., sect. civ., dec. civ. nr. 2791/1984, n C.D. 1984, pag.50; dec.civ. nr.129/1983 n C.D.1983, pag.80.
518

242 legtur cu ultima boal a defunctului, este prescriptibil n termen de 3 ani de la data efecturii acestora conform articolului 3 din Decretul 167/1958. Practica judiciar mai veche521 a considerat c aceste aciuni au caracter imprescriptibil, derivat din nsi aciunea de partaj. n realitate dreptul la plata unor astfel de cheltuieli este un drept de crean, iar aciunea prin care el este valorificat este o aciune personal i ca atare prescriptibil n termenul artat 522 . Regimul juridic al indiviziunii poate fi determinat i pe cale convenional. Convenia poate privi meninerea indiviziunii pe o anumit perioad, dar i alte aspecte referitoare la drepturile coindivizarilor, la gestiunea indiviziunii, etc. Coindivizarii au liberate deplin n fixarea acestui regim, sub rezerva de a nu se nclca norme juridice imperative. CAPITOLUL II MPREALA MOTENIRII Sectiunea a I-a.Realizarea partajului. 1.Notiunea de partaj. Proprietatea comun poate nceta printr-un act translativ de proprietate, n baza cruia unul dintre coindivizari dobndete i cotele-pri ale celorlali sau un ter dobndete n ntregime bunurile ce s-au aflat n proprietate comun, prin succesiune cnd unul dintre coindivizari motenete i cealalt cotparte din bunuri, dar cel mai adesea se recurge la operaiunea de partaj. Scopul operaiunii de partaj const n transformarea drepturilor indivize ale coindivizarilor n drepturi exclusive. Din titular al unei cote ideale, abstracte, nematerializat ntr-un bun sau asupra unei pri dintr-un bun, coindivizarul devine, urmare a partajului, proprietar exclusiv asupra unuia sau mai multor bunuri determinate. Acest scop se realizeaz prin fragmentarea masei de bunuri ce constituie obiectul indiviziunii n mai multe loturi, care cuprind bunuri ce se repartizeaz coindivizarilor i care nu mai formeaz obiectul unor drepturi concurente, ci devin proprietatea exclusiv a copartajanilor. Definiiile date n doctrin noiunii de partaj, unele mai largi, ncercnd s cuprind ct mai explicit consecinele partajului, altele mai concise, surprind esena i scopul acestei operaiuni. Partajul reprezint operaiunea juridic prin care se pune capt strii de indiviziune, nlocuindu-se drepturile indivize i concurente ale coindivizarilor cu dreptul de proprietate exclusiv asupra bunurilor sau prilor din bunuri, sau valorilor determinate, ce le-au fost atribuite.
521 Trib. Supr, sect. civ. dec. civ. nr. 1699/1972, n Repertoriu..., pe ani 1969-1975, pag. 226. 522 Trib. Supr., sect. civ. dec. nr. 503/1987, n C.D.1987, pag. 116; Trib. Jud. Hunedoara, dec.

civ. nr.128/1988, n R.R.D. nr. 7/1988, pag. 57.

243 Partajul pune capt oricrei indiviziuni, indiferent de izvorul ei. n raport de aceast situaie era firesc ca el s nu fie reglementat n partea referitoare la succesiuni, ci ntr-un capitol din care s rezulte, n mod clar, aplicabilitatea sa pentru sistarea oricrei forme de proprietate comun, precum i regulile necesare n acest scop. Oricum, la ora actual, reglementarea referitoare la partaj din capitolul referitor la succesiuni, mpreun cu noile dispoziii de procedur referitoare la partaj (capitolul VII indice 1), constituie dreptul comun aplicabil oricrei forme de mpreal. 2.Titularii dreptului de a cere mpreala Dreptul de a cere mpreala aparine n primul rnd coindivizarilor, conferit de art.728 C. civil care le consacr dreptul de a cere oricnd sistarea indiviziunii. Au, deci, acest drept motenitorii legali, legatarii universali i cu titlu universal . Legatarul cu titlu particular, dei motenitor, nu are aceast calitate deoarece el dobndete, de la data deschiderii succesiunii, un drept exclusiv asupra bunului sau bunurilor ce au format obiectul legatului, astfel nct le poate revendica oricnd de la cei obligai s i le predea. Acetia nu sunt singurii care pot cere partajul, calitate procesual activ n acest sens putnd s mai aib i creditorii lor personali, cesionarii de drepturi succesorale, creditorii succesorali i procurorul. Creditorii personali. Creditorii unui debitor ale crui bunuri se afl n indiviziune, nu pot urmri, aa cum rezult din art. 1825 Cod civ. i art.493 alin. 1 Cod proc. civ., bunurile respective nainte de a cere ieirea din indiviziune. Dac bunul debitorului urmrit formeaz obiectul unei coproprieti, se poate urmri, conform aliniatului 2 al aceluiai articol, cota-parte ideal din acest bun, ns cum, de multe ori, valorificarea acesteia n cadrul executrii silite este dificil de fcut, creditorul procedeaz, mai frecvent, fiind ndreptit n acest sens, la sistarea coproprietii. S-a susinut c n aceast situaie cererea apare ca manifestare a unui drept propriu, respectiv dreptul de a cere executarea silit i nu ca o aciune oblic 523. n ceea ce ne privete, apreciem c argumentele invocate nu justific punctul de vedere de mai sus. Credem, dimpotriv, c articolul 1825 din Codul civil i articolul 493 din Codul de procedur civil nu reprezint dect un caz concret de reglementare
523 S.Brdeanu, Curs de drept civil. Succesiunile i donaiunile, Cluj, 1948, pag.123; C.Turianu, V Stoica, op.cit., pag.25-26 S-a argumentat, pentru ipoteza cnd creditorii au un titlu executor, c din coninutul art. 490 Cod procedur civil(art. 493 n actuala redactare a codului) i 1825 Cod civil rezult c acest drept a fost creat n favoarea creditorilor, c el este reglementat n ambele coduri n capitolele care se refer la executarea silit, ceea ce ar dovedi c este o manifestare a dreptului de a cere executarea silit i c dac s-ar accepta ideea c aceti creditori pot cere partajul numai pe cale oblic, debitorii s-ar putea sustrage executrii silite ncheind noi convenii de meninere a strii de indiviziune sau coproprietate. n sens contrar, a se vedea M.Eliescu, op.cit. pag.211; D. Chiric. op.cit., pag.297; T.Carabaiu, op.cit.pag.83; V.Ciuc, Procedura partajului succesoral, Editura Polirom, Iai 1997, p112; I. Deleanu, Tratat de procedur civil,Editura Europa Nova, Bucuresti 1997 pag. 340.

244 a aciunii oblice, creditorul nefcnd altceva dect s exercite un drept aparinnd debitorului su. Situarea textelor menionate n capitolele care se refer la executarea silit nu justific, prin ea nsi, ideea c creditorii ar exercita un alt drept dect cel al coindivizarilor, iar faptul c opozabilitatea conveniilor de meninere a indiviziunii ar putea avea ca efect fraudarea creditorilor prin posibilitatea paralizrii executrii silite, nu poate duce, de asemenea, la concluzia susinut, mai ales c astfel de convenii nu sunt opozabile creditorilor cnd au fost ncheiate n scopul fraudrii drepturilor lor. Cesionarii de drepturi succesorale. n cazul n care un succesor cedeaz drepturile sale succesorale unui ter, cesionarul drepturilor dobndite, universal sau cu titlu universal, se substituie n drepturile cedentului care a avut calitatea de coindivizar, astfel nct dobndete i dreptul de a cere partajul. Dobnditorul cu titlu particular al unor bunuri nu poate cere partajul. Socotim greit opinia potrivit creia dobnditorul unui bun din indiviziune ar putea cere sistarea indiviziunii pe considerentul c el ar dobndi calitatea de coindivizar524. Vnzarea unui bun din indiviziune de ctre unul din coindivizari nu confer cumprtorului calitatea de coindivizar, el fiind un dobnditor cu titlu particular, or numai cesiunea universal sau cu titlu universal confer calitatea menionat.. n legtur cu cesionarii de drepturi succesorale se impune a aminti c legislaia noastr nu admite retractul succesoral, astfel nct comotenitorii cedentului nu ar putea plti cesionarului preul cesiunii, cu consecina dobndirii retroactive a drepturilor succesorale. Este admisibil, ns, retractul litigios, cnd cesionarul drepturilor succesorale litigioase este o alt persoan dect unul din comotenitori i deci, comotenitorii cedentului vor putea recupera, n aceste situaii, drepturile cedate n condiiile specifice de la art. 14o2-1404 C.civ. Creditorii succesorali, sunt menionai n doctrin printre cei ndreptii a cere partajul pe calea aciunii oblice, aflndu-se ntr-o situaie similar celei a creditorilor personali ai succesorilor525. Apreciem ns c, de regul, nu exist interes din partea acestora n realizarea partajului datorit faptului c creditorii succesiunii au un drept de urmrire asupra tuturor bunurilor succesorale, pe toat durata indiviziunii, ca o excepie de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral526, astfel c nu au motive s cear partajul, adic s-i divid urmrirea cnd pot urmri n ntregime masa succesoral, fr a li se putea opune principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. 3.Capacitatea necesar pentru participarea la mpreal
524 M.Georgescu, Al Oproiu, Not la dec.civ. nr.1279//1992 a Trib.jud. Olt, n Dreptul nr 1011/1993, pag.105. 525 I.Deleanu, op.cit .vol. II, pag340-341; D. Chiric, op. cit. pag.297. 526M.Eliescu,op.cit. p.231; St.Crpenaru, op.cit. p.533,534; C. Toader, L. Stnciulescu, R.Popescu, V.Stoica,op.cit., pag.157. Autorii arat c menionata excepie de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral se ntemeiaz pe dreptul de gaj general al creditorilor succesiunii, care este indivizibil pe toat durata indiviziunii. n sens contrar, a se vedea D.Chiric, op. cit. pag. 249.

245 Dei nu are caracter translativ de drepturi, mprelala judectoreasc este asimilat datorit consecinelor deosebite pe care le produce cu privire la patrimoniul coindivizarilor, cu un act de dispoziie. Ca urmare participarea la partaj impune ca proprietarii comuni s aib capacitate deplin de exerciiu. Cei fr o astfel de capacitate particip la mpreala prin reprezentanii lor, iar cei cu capacitate de exerciiu restrns trebuie s fie asistai, n condiiile legii, de ctre ocrotitorul legal pe ntregul parcurs al operaiunii de partaj. n cazul n care ocrotitorul legal are i el interese legate de operaiunea de partaj, ceea ce se ntmpl n general n situaia n care calitatea de coindivizar o are att cel ocrotit ct i reprezentantul legal, se impune numirea unui curator special pentru aprarea intereselor celui lipsit de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns. Numirea unui curator special este necesar pentru fiecare persoan aflat n situaia menionat527, fiind presupus c coindivizarii au n cadrul operaiunii de partaj interese contrare. Dac reprezentantul legal al unor coindivizari fr capacitate de exerciiu, sau cu capacitate de exerciiu restrns, nu are interese proprii n proces, el poate s-l reprezinte sau s-l asiste doar pe unul dintre acetia, pentru cellalt, sau ceilali coindivizari incapabili, fiind necesar numirea curatorului special n condiiile articolelor 105 i 132 Codul familiei. Efectuarea partajului cu nclcarea regulilor de mai sus face ca acesta s fie anulabil. 4.Operaiuni prealabile partajului Operaiunea propriu-zis de partaj presupune ca nainte de a fi efectuat s se stabileasc bunurile ce compun masa indiviz. Ca i partajul acest moment este marcat de regula egalitii motenitorilor. Aceast egalitate presupune s se ia n calcul nu numai bunurile lsate de defunct la momentul decesului ci i o serie de alte bunuri dup cum urmeaz a se arta. Dintre aceste bunuri o categorie special o constituie cea care a format obiectul unor liberaliti consimite de defunct. n cazul unor anumite categorii de motenitori i dac nu au fost fcute cu scutire de raport, aceste donaii trebuie readuse la masa de mprit, tot pentru a nu se rupe egalitatea ntre motenitori, dar de data aceasta numai ntre succesorii ab intestat. Readucerea donaiilor la masa partajabil este realizabil prin intermediul instituiei raportului donaiilor. Tot prealabil operaiunii propriu-zise de partaj se impune a stabili i creanele, datoriile i sarcinile motenirii. Dei potrivit art. 774, 777, i 1060 Cod civil creanele motenirii se divid de drept ntre motenitori de la data deschiderii succesiunii aceast dispoziie se aplic numai n raporturile dintre motenitori i debitori. n raporturile dintre motenitori, sau dintre acetia i avnzii lor cauz, se aplic dispoziiile art. 786 C. civ. n sensul c creana face parte din masa indiviz. Ea este supus partajului ca
Art.747 alin.2 prevede c dac sunt mai mui minori cu interese contrarii la mpreal, se va da fiecrui dintr-nii un tutore special.
527

246 orice element activ al patrimoniului i urmeaz a fi atribuit singur, sau mpreun cu alte bunuri, unuia dintre coindivizari. Acesta este motivul pentru care stabilirea lor se face prealabil operaiunii de partaj. 5.Stabilirea componenei masei partajabile n absena liberalitilor raportabile n cazul indiviziunii succesorale obiect al partajului l constituie, n principiu, bunurile existente n patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, cum ar fi dreptul de proprietate, alte drepturi reale ca dreptul de gaj sau ipotec, drepturile de crean, drepturile patrimoniale de autor, aciunile patrimoniale ce au aparinut celui care las motenirea, etc. n cazul n care n masa succesoral se afl doar nuda proprietate a unui bun, iar uzufructul viager aparine altei persoane, succesorii vor mpri ntre ei doar nuda proprietate a acelui bun, uzufructul urmnd a fi meninut n continuare n favoarea terului.528 n categoria drepturilor de crean se pot afla, de exemplu, cele privind restituirea unui mprumut acordat de defunct, obligaia de plat a preului pentru un bun vndut de defunct, creana n despgubire pentru ridicarea de ctre defunct a unei construcii pe terenul altuia, obligaia de a transfera proprietatea n temeiul unei promisiuni sinalagmatice de vnzare-cumprare imobiliar ncheiat de defunct n calitate de promitent cumprtor529, etc. Regula potrivit creia n masa indiviz supus partajului intr bunurile existente n patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii comport dou categorii de excepii i anume : a. bunuri care dei au existat n patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii nu fac parte din masa succesoral: - bunurile individual determinate sau creanele ce fac obiectul unor legate cu titlu particular, deoarece ele nu fac obiectul indiviziunii devenind de la data deschiderii succesiunii proprietatea legatarilor; - bunurile care prin natura sau destinaia lor nu sunt susceptibile de a fi mprite, cum sunt diplome, portrete, decoraii, fotografii, etc. dar si curile, locurile de trecere, casa scrilor, acoperiurile, precum si servituile. - dreptul real de folosin asupra locurilor de veci, acesta urmnd a fi exercitat n indiviziune; - adugirile si mbuntirile aduse unui bun succesoral, - drepturile viagere, care nceteaz odat cu deschiderea motenirii i nu se transmit, deci, ctre succesori; - mobilele i obiectele aparinnd gospodriei casnice, atunci cnd ele se
528 Trib. Supr., sect.civ. dec. nr. 549/1989, 529 D.Chiric op.cit., pag.300.

n Dreptul nr. 1-2/1990, pag.127.

247 cuvin n exclusivitate soului supravieuitor530. b. bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral dei nu au existat n masa succesoral la data deschiderii succesiunii. n aceast categorie intr : - bunurile care au intrat n patrimoniul succesoral prin intermediul subrogaiei reale cu titlu universal; - bunurile readuse la aceast mas prin efectul reduciunii liberalitilor excesive; - fructele produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiunii. mpreala avnd caracter retroactiv ar trebui ca, n mod riguros, fiecare coindivizar s aib dreptul la fructele produse de bunurile din lotul su. Se admite ns c fructele sporesc ntreaga mas a motenirii, dac motenitorii nu au convenit anterior o mpreal a folosinei, astfel nct acestea se cuvin tuturor coindivizarilor, potrivit cotei fiecruia531. mprejurarea c ceilali coindivizari au tolerat ca unul dintre ei s foloseasc bunul indiviz, nu l scutete de obligaia ca n exercitarea folosinei s respecte drepturile acestora. Fructele se cuvin tuturor coindivizarilor chiar i n situaia n care este vorba de fructele rezultate din cultivarea terenurilor, evident cu dreptul coindivizarului care a cultivat terenul la contravaloarea muncii i a celorlalte cheltuieli fcute n acest scop. Apreciem c nu mai poate fi considerat actual practica fostei instane supreme n sensul c n cazul fructelor industriale rezultate din cultivarea terenurilor, acestea se cuveneau n exclusivitate coindivizarului care a cultivat terenul532 . Aceast practic s-a bazat pe faptul c n perioada respectiv terenurile nu puteau fi arendate sau nchiriate533. - imobilele asupra crora s-a restabilit dreptul de proprietate n condiiile legilor cu caracter reparatoriu de dup 1989. 6.Componena masei partajabile n prezena liberalitilor raportabile. Raportul donaiilor Consideraii generale. Masa supus partajului nu se limiteaz ntotdeauna la bunurile existente n patrimoniul lui de cujus la momentul decesului, ea putnd fi completat n anumite situaii i cu alte bunuri. O important categorie a unor astfel
530 n legtur cu bunurile care fac parte din aceast categorie si conditiile pentru ca ele s revin n exclusivitate sotului supravietuitor, a se vedea Fr.Deak, n legtur cu dreptul de motenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor i obiectelor apartinnd gospodriei casnice, n Revista romn de drept nr. 11/1988, pag.16-22. 531 Trib. Supr, sect.civ., dec. nr. 1565/1972 si dec. nr. 2264/1972 n Repertoriu...,pe anii 19691975, pag.202, respectiv 203. 532 A se vedea n acelai sens, D. Chiric, op. cit . pag. 303. Menionam ns c si n prezent o parte a doctrinei consider c cererea coproprietarului care a stat n pasivitate, acceptnd ca ceilali s lucreze terenul, de a pretinde partea sa din recolta , ar putea fi asimilat abuzului de drept(A se vedea C Brsan, M.Gait, M.M.Pivniceru, Drept civil Drepturile reale, Institutul european 1997, p.100. 533 A se vedea de exemplu Tribunalul Suprem n compunerea prevzut de art. 39 alin 2 si 3 din legea de organizare judectoreasc, dec. civ. nr. 74/1982, n C.D. 1982, pag.49, Trib. Supr., sec.civ. dec.civ. nr. 2791/1984 n C.D. 1984, pag.50.

248 de bunuri o constituie cea a celor ce au constituit obiectul unor liberaliti. Cu privire la acestea exist dou instituii juridice care asigur revenirea lor, n natur sau prin echivalent, la masa partajabil i anume reduciunea liberalitilor excesive i raportul donaiilor. Evident, ele nu funcioneaz n cazul motenitorului unic, avnd sens doar cnd la motenire vin mai muli succesori. Obligaia de raport este reglementat prin art. 751 Cod civil, cu urmtorul coninut: Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, mpreun cu fraii sau surorile sale sau cu descendenii acestora, trebuie a raporta coerezilor si tot ce a primit de la defunct prin dar, att direct ct i indirect, afar de cazul cnd donatorele a dispus altfel. 534Textul se completeaz cu art. 3 din Legea nr. 319/1944, potrivit cruia Soul supravieuitor este obligat s raporteze liberalitile ce a primit prin acte ntre vii de la soul su cnd vine n concurs cu copiii sau descendenii lor. Aceeai obligaie o au i copiii sau descendenii lor fa de soul supravieuitor".535 Din textele de mai sus rezult c raportul donaiilor reprezint instituia n baza creia motenitorii din clasa descendenilor, sau soul supravieuitor, cnd vin mpreun la motenire, au obligaia de a readuce la masa partajabil, n natur sau prin echivalent, donaiile primite de la de cujus fr scutire de raport. Reconstituit n acest mod, masa succesoral se va mpri ntre motenitorii respectivi, conform vocaiei succesorale a fiecruia. Scopul instituiei este uor sesizabil i anume restabilirea egalitii536 ntre motenitori, egalitate ce a fost rupt prin donaiile pe care de cujus le-a fcut unuia dintre succesori i pe care legea le-a prezumat doar ca pe nite avansuri fcute motenitorului n cauz. Raportul asigur, deci, respectarea vocaiei succesorale legale a motenitorilor din categoria menionat. Bazndu-se pe voina prezumat a defunctului, raportul nu este reglementat prin norme de ordine public. Ca urmare donatorul l poate scuti pe donatar de obligaia de raport a donaiei, situaie n care el o va pstra pe lng cota sa din motenire, desigur cu condiia de a nu fi nclcat rezerva succesoral. O asemenea donaie dobndete caracter preciputar, definitiv. Cnd o astfel de liberalitate aduce atingere rezervei ea este supus reduciunii n limita cotitii disponibile, ceea ce nu o face ns raportabil.
534 Legiuitorul a luat drept model pentru articolul 751 Cod civil, textul art.1014 al Codului civil italian (actualul articol 1001) i nu art.843 din Codul civil francez referitor la obligaia de raport, care fcea referire i la raportul legatelor. Totui legiuitorul romn a preluat unele texte din codul civil francez n forma lor iniial, astfel c referirile din art. 752,754, 756 i 846 la raportul legatelor este doar rezultatul necorelrii textelor legale i nu al inteniei legiuitorului romn de extindere a obligatiei de raport i pentru legate. 535 Vorbind doar de liberalitile ce a primit prin acte ntre vii se confirm ideea obligaiei de raport stabilit doar n privina donaiilor nu i a legatelor. 536 Evident nu este vorba de o egalitate aritmetic ntre motenitori atta vreme ct obligaia de raport revine unor motenitori cu vocaie la cote diferite din motenire , ci de faptul c fiecare comotenitor poate profita de bunurile sau valorile ce ntregesc masa succesoral n raport de vocaia sa succesoral concret.

249 8.Domeniul de aplicare al raportului. Subiecii raportului. Debitorii obligaiei de raport. Este inut de obligaia de raport numai acela care ntrunete n persoana sa dou caliti i anume accea de motenitor legal din categoria descendenilor, sau de so supravieuitor i cea de donatar gratificat de de cujus. a. Cerina calitii de motenitor ab intestat din categoria descendenilor, sau de so supravieuitor, este fireasc ct vreme raportul are drept scop asigurarea egalitii dintre motenitorii respectivi. O donaie fcut unei persoane strine de succesiune nu este de natur a afecta aceast egalitate ntruct toi motenitorii sunt afectai . Codul civil romn urmrete ns restabilirea egalitii numai cu privire la descendeni si soul supravieuitor, nembrind ideea obligaiei de raport i pentru alte categorii de motenitori.537 Din cerina calitii de succesor legal rezult urmtoarele consecine: - raportul nu este datorat de succesibilul renuntor sau neacceptant. Acesta este strin de motenire i deci poate pstra donaia ca orice persoan ce nu are calitatea de motenitor. Descendenii datoreaz raportul fie c sunt din cstorie, fie c sunt din afara ei i indiferent de gradul lor, sau dac vin la motenire n nume propriu sau prin reprezentare. - motenitorul testamentar nu datoreaz raportul, indiferent dac este legatar universal, cu titlu universal sau cu titlu particular; - descendenii i datoreaz raportul chiar dac sunt de grade diferite, cum este cazul cnd succesorul donatar vine la succesiune prin reprezentarea ascendentului su predecedat; - este irelevant dac succesiunea a fost acceptat pur i simplu sau sub beneficiu de inventar; - datoreaz raportul succesorul care face parte din categoria enunat, chiar dac la data donaiei el nu avea calitatea de motenitor prezumtiv(art.753 Cod civil). b. Calitatea de beneficiar personal al donaiei. Este o condiie ce rezult din dispoziiile art.754-756 Cod civil. Acestea prevd c donaiile fcute fiului unei persoane ce are calitatea de succesor sau soului unui descendent succesibil, sunt prezumate ca fcute cu scutire de raport, respectiv c fiul care vine n nume propriu la motenire nu este obligat s raporteze donaia primit de printele su. Textul art. 754 i 756 Cod civil nu creeaz o prezumie de interpunere de persoane pentru donaiile fcute fiului sau soului celui chemat la motenire ci, pentru situaia cnd se dovedete c n realitate donaia a fost fcut motenitorului n cauz, instituie o
In sistemul Codului civil francez, potrivit art 843 (modificat prin Legea din 24 martie 1898) obligaia de raport revine oricrui motenitor.
537

250 scutire de raport 538. n privina donaiilor fcute printelui celui chemat la motenire, trebuie fcut distincie ntre: - situaia cnd succesorul vine la motenire n nume propriu, situaie pentru care nu datoreaz raportul donaiilor, chiar dac el l-a motenit pe printele ce avea calitatea de donatar, i - situaia cnd vine la motenire prin reprezentare i ca urmare este inut de obligaiile celui pe care l reprezint, inclusiv cea de raportare a donaiei la care era inut acesta din moment ce ntrunea i calitatea de descendent i pe cea de donatar 539. Este regula potrivit cruia cel ce reprezint nu poate avea mai multe drepturi dect cel reprezentat. Obligaia de raportare a donaiei revine reprezentantului chiar dac a renunat la succesiunea celui reprezentat.540 Aceast situaie reprezint, de fapt, i singura excepie de la regula c sunt raportabile numai donaiile primite personal de cel chemat la motenire. Pentru situaia cnd se motenete prin reprezentare, reprezentantul datoreaz nu numai donaiile fcute de de cujus reprezentatului ci i pe cele fcute reprezentantului deoarece i acesta ntrunete, n aceast situaie, dubla calitate de motenitor i respectiv donatar541. 9.Creditorii obligaiei de raport Destinat pstrrii egalitii ntre motenitori, obligaia de raport nu este, aa cum s-a artat, datorat dect de motenitorii acceptani din categoria descendenilor sau de soul supravieuitor n concurs cu acetia. Renuntorii sau nedemnii nu sunt inui de ea. Simetric invers, creditori ai acestei obligaii nu pot fi dect comotenitorii din clasa descendenilor sau soul supravieuitor care vine la motenire n concurs cu acetia, Raportul este datorat numai la cererea comotenitorului ndreptit. Acesta nu poate renuna la acest drept naintea deschiderii succesiunii,542 dar manifestarea sa de voin n acest sens poate produce efecte juridice dac este fcut dup deschiderea succesiunii. Avnd un caracter patrimonial, n caz de deces al titularului, dreptul se transmite asupra propriilor succesori ai celui ndreptit. Legatarii universali i cu titlu universal, nu sunt ndreptii s cear raportul. Ei nu au dreptul dect la bunurile existente n patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, nu i la cele ce au format obiectul unor donaii. Excluderea drepturilor legatarilor de a pretinde raportul este legat de inexistena unei obligaii de raport din partea acestora.
multi reprezentani, obligaia de raport dei este indivizibil , revine numai motenitorului acceptant, neputnd fi impus motenitorului care a renunat la motenire, astfel nct donatia primit de reprezentat va fi raportat doar parial. De asemenea, nu sar putea pretinde motenitorului acceptant s raporteze, n situaia artat, ntreaga donaie. 540 Fr. Deak, op. cit, pag. 401. n sens contrar C.Sttescu, op. cit. pag. 244. 541 M. Eliescu , op. cit. pag.240; Fr. Deak, op. cit pag.401. 542 O asemenea convenie ar reprezenta un pact asupra unei succesiunii viitoare i ar fi afectat de nulitatea absolut.
538 M.Eliescu, op.cit. pag.239. 539 n cazul n care exist mai

251 Creditorii personali ai succesorului ndreptit la raport pot cere raportul pe calea aciunii oblice atunci cnd motenitorul respectiv nu exercit el acest drept. Dreptul la raport este un drept de natur patrimonial ce nu face parte din categorie celor exclusiv personale, aa nct creditorul motenitorului poate aciona pe calea prevzut de art. 974 Cod civil. Creditorii succesorali nu pot cere, ns, raportul543. Pentru ei bunurile ce au fcut obiectul donaiilor au ieit definitiv din patrimoniul defunctului aa nct neformnd obiectul dreptului lor de gaj general, ei nu sufer nici o pierdere. Ei trebuie s se supun actelor translative de proprietate ncheiate n timpul vieii lui de cujus, acte care le sunt opozabile dac nu au fost ncheiate cu intenia de a-i frauda. O precizare se impune ns :dac motenirea a fost acceptat pur i simplu, intervine confuziunea de patrimonii, creditorii succesiunii devin creditori personali ai succesorilor. n aceast calitate ei pot urmri toate bunurile din patrimoniul acestora i pot exercita aciunea oblic n numele debitorului lor neglijent. nseamn c afirmaia n sensul c creditorii succesiunii nu pot cere raportul este valabil numai pentru situaia cnd motenirea a fost acceptat sub beneficiu de inventar . 1o.Obiectul obligaiei de raport Din dispoziiile art. 751 Cod civ. rezult c obligaia de raport privete tot ce motenitorul a primit de la defunct prin dar att direct ct i indirect, afar de cazul cnd donatorele a dispus altfel. Textul menionat induce urmtoarele concluzii: - sunt supuse raportului doar donaiile nu i legatele, aa cum deja s-a menionat; - sunt raportabile doar donaiile primite de la de cujus; - donaiile sunt prezumate raportabile; - donatorul poate dispune scutirea motenitorului de obligaia de raport. Donaiile supuse raportului. n termenii articolului 751 Cod civil sunt supuse raportului att donaiile directe ct i cele indirecte. Rezult c obligaia de raport privete, n principiu, toate donaiile indiferent c au fost fcute prin act autentic sau sub forma darului manual, a donaiilor simulate sau indirecte. Donaiile simulate sunt supuse raportului indiferent dac simulaia privete natura operaiunii juridice sau persoana beneficiar. Simplul fapt al deghizrii donaiei nu poate avea prin el nsui semnificaia unei scutiri de raport, simulaia putnd urmri i alte scopuri dect nlturarea obligaiei respective. Revine instanei de judecat sarcina de a stabili, n funcie de situaia concret, dac intenia donatorului a fost de a acorda scutire de obligaia de raport.544 n cazul donaiilor cu sarcini, obligaia de raport privete numai beneficiul efectiv ce revine donatarului, deci se impune scderea contravalorii sarcinii
543 Pentru o opinie contrar, rmas izolat, a se vedea B.Diamant, Obligaia de raport a soului supravieuitor, n J.N. nr. 5/1954, pag. 917 . 544 n acest sens Trib. Supr., dec.civ. nr. 805/1953, n C.D. pe anul 1954, pag.119 i dec civ.804/1956, in C.D. 1956, vol. I, pag.343. n sens contrar, Trib. Supr., dec. civ. nr.1274/1959, C.D. 1959, pag.190.

252 din valoarea total a donaiei. Art. 758 Cod civil prevede expres c sunt supuse raportului cheltuielile fcute de defunct pentru nzestrare cu ocazia cstoriei, cele fcute pentru procurarea carierei (de exemplu cumprarea unui fond de comer, a unui cabinet medical, etc.) sau cele fcute pentru plata datoriilor personale ale motenitorului obligat la raport. Dac datoria pltit reprezenta o obligaie civil imperfect, deci fr sanciune, ca de exemplu plata unei sume de bani pentru care aciunea era prescris, obligaia de raport nu exist. Ceea ce trebuie raportat este obiectul donaiei, adic ceea ce a ieit din patrimoniul defunctului, de exemplu suma de bani cu care defunctul a cumprat direct pe numele fiului un imobil545. n situaia n care de cujus a ncheiat o asigurare de via n beneficiul unuia dintre descendenii si ori a soului supravieuitor, ceea ce se raporteaz nu este suma asigurat ci primele de asigurare pltite de defunct n timpul vieii. Suma asigurat revine beneficiarului asigurrii direct n virtutea contractului, fr a iei din patrimoniul defunctului, deci este neraportabil.546 Condiia neexceptrii donaiei de la raport. Exist donaii care nu sunt raportabile, donatarii succesori putnd fi scutii de aceast obligaie. Scutirea poate fi acordat: a. prin voina legii. De la regula prevzut de art.751 Cod civil, potrivit creia sunt supuse obligaiei de raport toate donaiile, art.759 i 762 Cod civil stabilete mai multe excepii. Astfel, sunt scutite de raport: - cheltuielile fcute de defunct pentru hrana, ntreinerea educarea i nvarea unui meteug de ctre succesibil, pentru nunta acestuia, precum i darurile obinuite fcute cu ocazia unor evenimente. Cheltuielile pentru hran, ntreinere, educaie reprezint de fapt ndeplinirea unei obligaii legale de ntreinere aa nct ele nu pot fi considerate donaii pentru a fi supuse raportului. n categoria cheltuielilor fcute pentru nvarea unui meteug intr i cheltuielile efectuate pentru absolvirea unei forme de nvmnt superior547. - fructele culese sau veniturile scadente pn la deschiderea motenirii, provenind de la bunurile supuse raportului i echivalentul folosinei bunului donat pe perioada respectiv. Aceasta deoarece prin aceste donaii, donatorul urmrete tocmai folosirea anticipat de ctre donatar a bunurilor ce ulterior urmeaz a fi aduse la masa de mprit. Vor fi deci raportabile numai fructele i veniturile ulterioare deschiderii succesiunii. Dac donatarul ar trebui s raporteze i fructele, beneficiul donaiei ar dispare aproape n totalitate 548, iar actul respectiv i-ar pierde caracterul de

545 Fr. Deak op.cit.p. 405; Al.Oproiu, V. Economu, Note critice la dec.civ. nr. 2122/1956 a Trib.reg. Arge , n L.P. nr. 3/1961, pag. 24 i urm. 546 In acest sens, I.Rossetti Blnescu, Al. Bicoianu, op. cit pag. 386.M.Eliescu, op.cit. pag.274; Trib. Supr., sect.civ. dec. nr.427/1971 n C.D. 1971, pag.121. 547 Trib. Supr., sect. civ. dec. nr. 152/1978 n C.D., 1978, pag. 119.

253 liberalitate.549 Este considerat valabil clauza prin care motenitorul donatar este scutit de raportul fructelor pe perioada de la deschiderea succesiunii i pn la partaj.550 S-a apreciat, de asemenea, c dispoziiile art 762 Cod civil sunt valabile nu numai n legtur cu fructele ce constituie un accesoriu al bunului donat, ci i atunci cnd ele constituie obiectul principal al donaiei551. Aceast orientare, dei unanim n doctrina recent, trebuie privit, dup prerea noastr cu unele rezerve. Concluzia inexistenei obligaiei de raport n cazul n care donaia a avut ca obiect fructele unor bunuri s-a tras din dispoziia art. 762 Cod. civil potrivit cruia fructe bunurilor supuse raportului nu sunt raportabile. Dac fructele unui bun donat nu sunt raportabile, s-a raionat c nu ar fi supuse raportului nici donaiile avnd ca obiect doar fructe. Raionamentul nu este dup prerea noastr convingtor. Textul articolului 762 Cod civil nu poate duce la concluzia reinut. Donaiile avnd ca obiect doar fructele unor bunuri sunt donaii ca oricare altele i din nici o dispoziie legal nu rezult c astfel de donaii nu sunt raportabile . Fructele bunului donat nu sunt supuse raportului deoarece dac donatarul ar fi obligat s le capitalizeze i s le aduc la masa succesoral el nu ar mai pstra nici un avantaj i donaia i-ar pierde caracterul de liberalitate. Aceast justificare nu este valabil i pentru situaia cnd obiectul donaiei l constituie chiar fructele unui bun privite ca bun principal i nu accesoriu. b. prin voina donatorului. Donatorul poate dispune ca donaia s nu fie supus obligaiei de raport. n acest caz ea are caracter preciputar i succesorul beneficiar poate s o pstreze chiar i cnd accept motenirea, sub condiia de a nu se aduce atingere rezervei succesorale. Din coninutul art. 846 Cod. civ. rezult c scutirea de raport se face fie prin actul de donaie, fie printr-un act ulterior ncheiat n form autentic, sau printruna din formele de testament prevzute de lege i c trebuie s fie expres 552 . Practica judiciar i doctrina553 a atenuat aceast regul, admind pentru unele situaii posibilitatea funcionrii scutirii de raport chiar i fr o clauz expres, sub condiia ca voina donatorului n sensul scutirii de raport s fie nendoielnic. Astfel, pentru situaia donaiilor deghizate i a celor fcute sub forma darului manual, s-a acceptat
In doctrin i jurispruden este considerat nul clauza prin care donatorul ar impune raportarea fructelor i veniturilor bunului donat pe perioada pn la deschiderea succesiunii, pe considerentul c o astfel de clauz ar reprezenta un pact asupra unei succesiuni viitoare, nul n baza art.965 al.2 Cod civil. A se vedea I.Rosetti Blnescu, Al.Bicoianu, op.cit.pag.391-392; M.Eliescu, op. cit. pag.249; Tribunalul Suprem, sec. civ.dec. nr. 2746/1974, n Repertoriu pe anii 1969-1975, pag. 205, 206. 549 Francois Terre, Yves Lequette, op. cit. pag. 712. 550 I.Rosetti Blnescu, Al. Bicoianu, op.cit. pag.392. 551 M.Eliescu, op.cit. pag. 249; D. Chiric, op. cit.pag312; Fr. Deak, op. cit. pag.406. 552 Scutirea de raport provenind din contract este irevocabil, n schimb cea acordat printr-un act unilateral este revocabil. A se vedea n acest sens , Alberto Trabucchi, Giorgio Cian, Commentario breve al codice civile, Padova, Cedam, Casa editrice Dott.Antonio Milani.1988., pag737. 553 A se vedea I.RoseBlnescu, Al.Bicoianu, op.cit. pag.378; M.Eliescu, op. cit, pag.241; D.Chiric, op.cit. pag.308.
548

254 aceast posibilitate, nu ns i pentru donaiile fcute prin act autentic, direct, ca i pentru cele indirecte. Pentru donaiile fcute n form autentic exist posibilitatea ca donatorul s-i manifeste expres intenia de scutire de raport odat cu ncheierea actului, nu ca n cazul darurilor manuale, unde de regul nu se ncheie un nscris, sau al donaiilor deghizate, unde se urmrete ascunderea donaiei i deci o clauz n sensul scutirii de raport ar contraveni inteniei prilor de ascundere a donaiei. n cazul donaiilor indirecte scutirea nu trebuie s fie fcut n form autentic, dar ea trebuie s fie expres554 . Fcnd referire la manifestarea expres de voin legea nu pretinde ca scutirea s rezulte din termeni sacramentali. Este posibil ca intenia de scutire de raport s rezulte fie dintr-o dispoziie precis i special, fie din combinarea a diferite clauze din actul de donaie, judectorii fondului putnd ine cont i de mprejurri exterioare actului pentru a se lmuri asupra inteniei dispuntorului. Reamintim c nu se poate deduce existena unei dispense de raport din faptul realizrii donaiei sub forma unui dar manual, sau a unei donaii deghizate. Ct vreme una din formele menionate pentru realizarea donaiei nu se completeaz cu alte indicii din care s rezulte voina nendoielnic de scutire de raport, nu se poate obine un astfel de efect. Recurgerea la aceste forme de donaii poate avea i alte semnificaii dect cea a acordrii scutirii de raport aa nct chiar i donaia deghizat sub forma unui alt act juridic sau ncheiat prin interpunere de persoane, nu poate constitui, n opinia noastr, dect un indiciu n sensul unei eventuale scutiri de obligaia discutat i nu o prezumie de scutire de raport. Sintetiznd condiiile obligaiei de raport prezentate mai sus, reinem urmtoarele: - s existe doi sau mai muli descendeni care vin la motenire, ori unul sau mai muli descendeni n concurs cu soul supravieuitor; - succesorii respectivi s aib calitatea de donatari; - succesibilul donatar s fi acceptat motenirea; - donaia s fi fost fcut fr scutire de raport; Efectele scutirii de raport. Clauza scutirii de raport produce dou efecte, menionate deja n mod indirect mai sus i anume: - exceptarea donatarului de la obligaia de raport. Dei aceast scutire este de natur s rup egalitatea dintre motenitori, instituia raportului fiind dominat de norme dispozitive, donatorul poate prin voina sa s permit unui succesor s vin la motenire dar totodat s i pstreze donaia fcut. Desigur c atunci cnd exist motenitori rezervatari donaia poate fi pstrat numai n msura n care nu se ncalc rezerva succesoral. - donaia se imput asupra cotitii disponibile. 11.Cile procedurale de realizare a raportului Realizarea efectiv a raportului depinde de poziia juridic a motenilor. El nu se realizeaz de drept, ci doar la cerere. Dac cei ndreptii la raport i cei obligai s
554

M.Eliescu, op. cit. pag.240; Fr. Deak, op.cit. pag.402.

255 efectueze raportul se neleg, realizarea lui se face prin bun nvoial. O astfel de operaiune este posibil att n cadrul procedurii succesorale notariale ct i n afara acesteia, concomitent cu mprirea motenirii pe cale convenional. Dac nu exist acordul persoanelor interesate, raportul nu poate fi realizat dect pe calea unei aciuni civile, aciune ce poate fi promovat fie n cadrul procesului de partaj, fie separat . Aciunea civil de raport. reprezint aciunea civil prin care creditorii obligaiei de raport solicit de la succesorii inui de aceast obligaie, readucerea la masa succesoral a bunurilor primite prin donaie de la de cujus, sau a echivalentului acestora i ea are urmtoarele caractere: - caracter personal patrimonial. Avnd scopul de a readuce la masa succesoral anumite bunuri cu valoare economic, caracterul patrimonial al aciunii de raport este evident. Problema mai delicat o constituie stabilirea faptului dac aciunea are caracter real sau caracter personal sau chiar mixt. tiut fiind c natura aciunii rezult din caracterul dreptului care se valorific prin aceasta i avnd n vedere c prin aceast aciune se valorific dreptul unui succesor de a pretinde altui succesor donatar s readuc la masa succesoral un bun, deci un drept personal, aciunea de raport nu poate avea dect caracter personal 555 . Aciunea nu poate fi intentat dect mpotriva succesorilor inui de obligaia de raport nu i mpotriva celor ce li s-au transmis, cu orice titlu, bunurile donate . Neavnd un drept de urmrire , care este de esena dreptului real, aciunea nu poate avea caracter real. Este adevrat c motenitorii descendeni devin coproprietarii bunului donat de la data deschiderii succesiunii, dar aceasta numai ca efect al admiterii cererii de raport. Donatarul devine debitorul succesiunii, prin raportarea n natur sau echivalent, ns o atare caracteristic este specific unui drept personal i nu unui drept real556 care ar conferi drept de urmrire cu privire la bun indiferent n mna cui s-ar afla. Totui, trebuie s remarcm n acest punct c din coroborarea dispoziiilor art. 765, 767 i 768 Cod civil rezult c, n caz de nstrinare a imobilelor, raportul lor se face prin echivalent numai dac operaiunea juridic respectiv a avut loc nainte de deschiderea succesiunii. Per a contrario, n situaia n care nstrinarea a avut loc dup data deschiderii succesiunii, raportul trebuie fcut n natur, ceea ce ar presupune dreptul creditorilor obligaiei de raport de a urmri bunul n mna terului dobnditor i ar imprima aciunii ndreptat mpotriva acestora caracter real.557 Caracterul prescriptibil. Aciunea de raport fiind o aciune cu caracter personal patrimonial, dreptul la aciune se prescrie n termenul general de prescripie de 3 ani, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Termenul curge de la data deschiderii succesiunii, care reprezint momentul naterii dreptului la aciune. Prescrierea dreptului la aciune este supus termenului menionat indiferent
Fr.Deak, op.cit., pag.411; D.Macovei, op. cit. pag.184; V. Ciuc, op. cit.pag. 136. Trib. Sup., sect.civ. dec. nr. 1085/1972 i dec. nr.1649/1972, n Repertoriu ...,pe anii 19691975, pag.204. 557 n acest sens a se vedea D.Alexandresco, op. cit pag. 158.
555 556

256 dac cererea de raport a fost formulat n cadrul aciunii de partaj, nainte de aceast aciune sau ulterior mprelii. i n aceast situaie , conform principiului contra non valentem agere non currrit praescriptio, trebuie acceptat ideea c prescripia nu poate curge mpotriva titularului aciunii de raport care nu a avut cunotin de existena donaiei. n doctrin s-a susinut c pe timpul indiviziunii prescripia dreptului la aciune ar fi suspendat, pe considerentul c bunurile raportabile reintr n patrimoniul succesoral odat cu deschiderea motenirii, formnd obiectul indiviziunii i ca urmare se aplic regulile specifice acesteia, inclusiv sub aspectul prescripiei558 . Avem rezerve fa de aceast susinere ntruct bunurile supuse raportului reintr n masa succesoral, este adevrat, cu caracter retroactiv, dar tocmai ca efect al cererii de raport i nu de drept. Dac ea nu este exercitat n termen de 3 ani, nu se mai poate pune problema suspendrii cursului prescripiei, ntruct bunurile raportabile nu au intrat n masa succesoral pentru a li se aplica regimul indiviziunii. Soluia nu a fost mprtit nici de practica judiciar, pe considerentul c nu s-ar putea susine c raportul ar putea fi pretins doar prin aciunea de sistare a indiviziunii, care, fiind imprescriptibil, i-ar imprima acest caracter i cererii de raport, ntruct nimic nu se opune ca ea s fie cerut i pe cale separat, n timpul sau dup ncetarea indiviziunii.559 Este adevrat ns c ar fi mult mai firesc ca aciunea de raport , ca de altfel i cea n reduciune, s fie exercitate odat cu aciunea de partaj, dar pentru aceasta ar fi necesar ca legiuitorul s imprime acestor aciuni, sub aspectul prescripiei, acelai regim juridic ca aciunii de partaj, reglementarea actual neputnd duce la o interpretare n sensul caracterului imprescriptibil al acestor aciuni. Soluia se impune pornind de la realitile practice care relev situaii extrem de rare cnd raportul s-a solicitat separat de aciunea de partaj, n schimb s-au constatat destule cazuri cnd la efectuarea mprelii aciunile de raport erau prescrise . Apoi, ar fi n logica normal a lucrurilor ca rezolvarea tuturor problemelor ce tind la mprirea motenirilor s fie fcut n acelai timp, respectiv n acelai litigiu, fr a fi nevoie ca atunci cnd prile nu doresc s urgenteze aceste operaiuni, s recurg n prealabil la efectuarea operaiunii de raport presai de ideea prescripiei aciunii lor. Motenitorul obligat la raport nu poate paraliza aciunea prin invocarea prescripiei achizitive. Orict timp ar fi intervenit de la data ncheierii contractului de donaie i pn la data deschiderii succesiunii, succesorul donatar nu poate dobndi prin uzucapiune bunul ce a format obiectul donaiei, deoarece pn la data decesului el are calitatea de proprietar asupra bunului respectiv. Fiind proprietar asupra bunului donat, dobndit de la adevratul proprietar, de la data ncheierii contractului, problema uzucapiunii este exclus cu privire la bunul respectiv560 . Caracterul indivizibil al cererii de raport. Aciunea de raport are caracter
1969-1975, pag. 205; Trib.Supr.sect.civ. dec. civ. nr. 1973/1973 n C.D.1973, pag. 215. 560 Trib. Supr., sect.civ. dec.civ. nr. 3387/1985, n C.D. 1985, pag..104-106.
558 T. Carabaiu, Partajul, Editura Muntenia, Constana 1997, pag.267. 559 Trib. Supr., sect.civ., dec. civ. nr.1649/1972, n Repertoriu ..., pe anii

257 indivizibil n sensul c ea poate fi formulat chiar i numai de ctre unul din motenitorii ndreptii la raport i odat admis ea profit tuturor acestora i nu numai celui care a formulat aciunea 561. Caracterul indivizibil al aciunii de raport deriv din natura obligaiei pe care o sancioneaz, obligaia de raport fiind i ea indivizibil. Caracterul indivizibil nu are semnificaia c aciunea produce efecte i mpotriva celor care ar putea avea calitatea de debitori ai obligaiei de raport dar nu sa cerut raportul de la ei. Motenitorii ndreptii la raport sunt liberi s cear sau nu raportul, s-l cear de la toi cei ndatorai n acest sens, sau numai de la unii dintre acetia, dar, odat admis, el profit tuturor creditorilor obligaiei respective.562 Se impune a meniona c n aplicarea art. 845 C.civ., raportul bunurilor nstrinate unui succesibil n linie dreapt cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva de uzufruct nu poate fi cerut de succesibilul n linie dreapt care a consimit la acele nstrinri563 ce sunt prezumate liberaliti564. Din moment ce consimmntul la nstrinri a fost dat, persoanele care i-au manifestat acordul la efectuarea liberalitilor i deci la favorizarea celui gratificat, nu mai pot reveni asupra consimmntului, dac acesta exprim voina liber, neviciat a persoanei care s-a obligat565. Caracterul de aciune n realizare. Pornind de la punctul de vedere pe care-l susinem, n sensul c raportul nu se produce de drept, ci numai ca urmare a unei cereri formulate n acest sens, aciunea n raport nu poate fi dect o aciune n realizare . Dac raportul s-ar produce n mod automat ca urmare a deschiderii motenirii, ar fi suficient o simpl aciune n constatare i nu una n realizare. Succesorii ar trebui doar s cear s se constate c bunul face parte de drept din masa succesoral, cu efectul supunerii lui operaiei de partaj, ceea ce, aa cum am artat, nu este posibil. 12.Modul de executare a raportului. Din dispoziiile art. 764 Cod civ. rezult 2 moduri de efectuare a raportului: raportul n natur i raportul prin echivalent, denumit de text raport prin luare mai puin. Orientarea legiuitorului pentru una din cele dou modaliti semnific opiunea acestuia pentru restabilirea egalitii n natur sau pentru o egalitate n valoare. Legiuitorul romn s-a orientat pentru restabilirea egalitii n natur n cazul imobilelor i restabilirea acesteia n echivalent n cazul bunurilor mobile.
561 A se vedea i Fr. Deak, op.cit., care arat c aciunea are caracter colectiv; D .Chiric , op. cit.pag.. 318. 562 n sensul c obligaia de raport profit numai motenitorului care a solicitat-o , a se vedea .T.Carabaiu, op. cit. pag..266. 563 Suntem n acest caz n prezena unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, recunoscut n mod excepional de lege ca valabil. 564 Prezumia legal de gratuitate a nstrinrii unui bun n favoarea unui succesibil n linie dreapt, cu sarcina unei rente viagere sau rezerv de uzufruct , prevzut de art . 845 Cod civil, poate fi combtut prin proba contrar. A se vedea n acest sens Trib. Supr.,sect.civ. dec.civ. nr. 1794/1973 n Repertoriu ...,pe anii 1969-1975, pag. 203. 565 Trib. Supr., sect. civ. dec. nr. 1269/1972, n Repertoriu pe anii 1969-1975, , pag..203.

258 Raportul n natur const n readucerea efectiv a bunului donat la masa succesoral, urmnd ca el s fie obiect de partaj. Raportul prin echivalent const n aducerea la masa de mprit a valorii bunului donat, cu consecina pstrrii proprietii avute asupra bunului de ctre motenitorul donatar. El se poate realiza pe trei ci: - prin preluare, care se realizeaz prin luarea din masa succesoral , de ctre comotenitorii ndreptii, a unor bunuri, innd cont de cotele succesorale cuvenite, pn la concurena valorii donaiei raportabile; - prin imputaie, care const n reunirea pentru calcul a valorii donaiei raportabile, dup care succesorii iau din masa succesoral bunuri sau valori pn la cota succesoral cuvenit, iar succesorul donatar primete diferena dintre valoarea donaiei i cota sa succesoral; - n bani. Aceasta se face prin depunerea la masa succesoral a unei sume de bani ce reprezint echivalentul valorii donaiei, urmat de mprirea bunurilor conform cotelor cuvenite. Raportul imobilelor. Din dispoziiile art.765 Cod civil rezult att regula n legtur cu raportul imobilelor, ct i principala excepie de la acest principiu. Textul prevede c raportul se poate pretinde n natur pentru imobile, ceea ce constituie regula, dar i c, n cazul n care cel ce a primit imobilul l-a nstrinat sau ipotecat naintea deschiderii succesiunii, raportul n natur nu este obligatoriu. Regula raportului n natur n cazul imobilelor, evideniaz grija legiuitorului pentru o restabilire perfect a patrimoniului defunctului n cazul acestor bunuri, cu consecina unei egaliti perfecte ntre motenitori din moment ce se procedeaz la o refacere a patrimoniului aa cum ar fi fost el dac nu s-ar fi fcut donaii, ns acest deziderat se realizeaz prin sacrificarea interesului terilor n existena unui circuit civil sigur. Norma privind raportul n natur se aplic tuturor imobilelor. Donaia se desfiineaz cu caracter retroactiv ca urmare a decesului donatorului, care opereaz ca o condiie rezolutorie, dreptul de proprietate al donatarului se desfiineaz n acelai mod i bunul devine proprietatea indiviz a comotenitorilor urmnd a fi supus partajului. Din proprietar exclusiv asupra bunului, succesorul donatar devine coindivizar. El se afl n situaia coindivizarului care are n detenia sa bunul i are ansa s redevin proprietar exclusiv al acestuia dac prin operaiunea de partaj bunul i se atribuie. Desfiinarea cu efect retroactiv a donaiei produce urmtoarele consecine: - imobilul care a pierit fortuit nu este supus raportului(art. 760 Cod civil) nici prin echivalent, ca urmare a faptului c riscul pieirii fortuite l suport motenirea566; - donatarul este rspunztor de degradrile i deteriorrile care au micorat valoarea bunului , rezultate din culpa sa(art. 767 Cod. civil). Pe de alt parte, ns, el trebuie s fie despgubit de ceilali comotenitori pentru cheltuielile necesare i utile
Suntem n prezena unei excepii de la regula potrivit creia riscul pieirii bunului l suport cel care avea calitatea de proprietar n momentul care s-a produs evenimentul distructiv.
566

259 fcute cu imobilul, avnd, pn la plata acestora, un drept de retenie prevzut expres de art. 771 Cod. civil. - sarcinile reale, cu excepia ipotecii, constituite de donatar, se desfiineaz retroactiv ca urmare a raportului n natur(art. 769 coroborat cu art. 765 alin. 1). n sistemul de publicitate prin cri funciare este aplicabil nc art. 18 alin. 4 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea n aplicare n Transilvania a legii pentru unificarea dispoziiilor privitoare la crile funciare din 27 aprilie 1938, potrivit cruia raportul n natur al bunurilor imobiliare ce fac parte din succesiune nu aduce atingere sarcinilor i nstrinrilor consimite de ctre proprietarul tabular. Prin excepie, raportul nu se realizeaz n natur ci prin echivalent, n urmtoarele situaii: - cnd donatorul a impus567 sau a autorizat efectuarea acestuia prin echivalent. Donatorul avnd posibilitatea s-l scuteasc de raport pe donatar, cu att mai mult i este permis s-l autorizeze s fac raportul prin echivalent. n acest caz, donatarul poate opta pentru raportul n natur sau cel prin echivalent. El poate chiar s-i impun ndeplinirea prin echivalent a obligaiei, caz n care nu mai exist posibilitatea de opiune menionat; - cnd imobilul a pierit din culpa donatarului. n aceast situaie raportul nemaiputnd fi, din punct de vedere obiectiv, fcut n natur, este normal ca el s se fac prin echivalent; - n situaia, amintit deja, cnd imobilul a fost nstrinat sau ipotecat nainte de deschiderea succesiunii. Suntem n prezena unei excepii de la regula desfiinrii donaiei cu caracter retroactiv. De fapt se menine nu numai donaia ci i actul de dispoziie ncheiat de donatar cu terii. Raportul nu se poate face prin echivalent cnd bunul a fost nstrinat sau grevat dup data deschiderii succesiunii, din moment ce textul art. 765 Cod civil face referire doar la nstrinrile sau constituirile de ipoteci ce au avut loc nainte de aceast dat. nseamn c, n astfel de situaii, donaia se desfiineaz cu caracter retroactiv i c bunul se rentoarce la masa succesoral liber de orice sarcini. Art. 765 Cod civil prevede c, pentru ultima din situaiile menionate mai sus, stabilirea echivalentului imobilului se face n raport de valoarea lui din momentul deschiderii succesiunii, regul care trebuie s-i gseasc aplicarea i n celelalte ipoteze de admisibilitate a raportului prin echivalent, dac donatorul nu a stabilit chiar el momentul n raport de care s se fac aceast evaluare 568. Reglementarea menionat o considerm anacronic, inapt s realizeze egalitatea ntre motenitori ce st la baza instituiei raportului. Aceasta deoarece n perioadele de inflaie,
Fr.Deak, op. cit. pag. 409. Normele dispozitive care reglementeaz raportul permit donatorului nu numai s impun data n raport cu care s se stabileasc contravaloarea imobilului ci i alte dispoziii, ca, de exemplu, raportarea unei sume forfetare n locul valorii imobilului, luarea n calcul a datei nstrinrii imobilului pentru stabilirea contravalorii acestuia, sau a datei efecturii donaiei, etc. Nu sunt dect aplicaii ale principiului c cine poate mai mult poate i mai puin. Donatorul putnd s-l scuteasc pe donatar n totalitate de raport, este evident c are posibilitatea unor astfel de dispoziii.
567 568

260 valoarea respectiv este -mai mult sau mai puin, n funcie de momentul cnd se realizeaz raportul- sub valoarea real a bunului ca urmare a intervalului care se scurge de la deschiderea succesiunii i pn la efectuarea partajului. Numai stabilirea echivalentului n raport de valoarea bunului n momentul partajului este de natur s realizeze dezideratul restabilirii egalitii comotenitorilor.569 Raportul mobilelor. Spre deosebire de imobile, n cazul bunurilor mobile legiuitorul a stabilit regula raportului prin echivalent. Din dispoziiile art. 772-773 Cod civil rezult c -indiferent dac suntem n prezena unor bunuri corporale sau a unora incorporale- raportul se realizeaz prin luare mai puin. Posibilitatea raportul prin echivalent are drept consecin faptul c donaia nu se mai desfiineaz, ea produce efecte n continuare i, deci, donatarul succesor rmne proprietar al bunului donat. Pstrarea calitii de proprietar asupra bunului donat i n cazul existenei obligaiei de raport implic urmtoarele consecine: - riscul pieirii fortuite a bunului donat este suportat de succesor, n calitate de proprietar, potrivit regulii res perit domino; - actele de nstrinare sau grevare cu privire la bunul mobil donat, ncheiate de donatar cu terii, se menin; - donatarul va raporta la masa succesoral contravaloarea bunurilor primite. Valoarea ce se raporteaz este, potrivit art. 772 Cod civil, cea pe care bunurile o aveau n momentul realizrii donaiei i care se stabilete n funcie de actul estimativ cuprins n donaie sau anexat acesteia, iar n lipsa lui, prin expertiz. Observm c nu se ia n considerare nici cel puin valoarea din momentul deschiderii succesiunii, ca n cazul imobilelor, aa nct, apreciem i aici c valoarea pe care legiuitorul ar trebui s o ia n considerare n perioada actual, caracterizat de inflaie, ar trebui s fie cea din momentul partajului, stabilit n funcie de starea bunurilor n momentul donaiei570. Propuneri de lege ferenda. 1.n legtur cu momentul n raport de care se face evaluarea bunului ce urmeaz a fi raportat prin echivalent, se pune ntrebarea care este momentul cel mai firesc, just i util, care trebuie luat n considerare, ziua cnd donatarul a primit bunul n proprietate prin donaie sau ziua n care se face raportul. Chestiunea este de o importan considerabil n perioadele de depreciere monetar, nu numai n caz de inflaie galopant, dar i n alte perioade ale acestei epoci care este marcat, sub aspectul care ne intereseaz, de o depreciere monetar continu, chiar i atunci cnd este mai greu sesizabil. Dac se mbrieaz prima soluie, cea a evalurii bunului la momentul
569 Articolul 860 Cod civil francez , introdus prin legea 71-523 din 3 iulie 1971, prevede c raportul este datorat n funcie de valoarea bunului donat la momentul partajului i n funcie de starea sa n momentul efecturii donaiei. 570 Codul civil francez conine o astfel de dispoziie cu privire la bunurile mobile, n art.668 n forma pe care o are dup modificarea efectuat prin Legea nr.71-523 din 3 iulie 1971.

261 donaiei, obligaia de raport devine o obligaie referitoare la o sum de bani, supus principiului nominalismului monetar. Ea are ca avantaj c asigur o deplin securitate gratificatului prin aceea c momentul evalurii fiind fixat pentru ziua donaiei, donatarul cunoate de la nceput ntinderea obligaiei sale . Ea prezint ns i unele inconveniente. n primul rnd reprezint surs de inegalitate ntre coprtai, deoarece dac bunul nu ar fi fost donat el ar fi rmas n patrimoniul defunctului i s-ar fi mprit n funcie de valoarea lui la aceast dat, or dac donatarul raporteaz numai valoarea de la epoca donaiei, aceasta este inferioar i nu se atinge tocmai scopul egalizator urmrit prin raport. Refuzul de a lua n calcul deprecierea monetar face ca orice donaie raportabil s conin n ea un germene de preciput.571 Ea este, pe de alt parte, ilogic, deoarece cele dou modaliti de efectuare a acestei obligaii, n natur sau prin echivalent, trebuie s duc la consecine economice echivalente, nefiind posibil ca una i aceeai obligaie s aib o valoare diferit numai prin faptul c se execut prin una sau alta din variantele permise de lege. A doua soluie, cea a evalurii bunului la epoca partajului, face din obligaia de raport o obligaie referitoare la o valoare, 572 nu la o sum de bani sau la un bun. Ea este de natur s asigure restabilirea egalitii ntre motenitori, atingnd total scopul urmrit prin raportul donaiilor, neutraliznd efectul inflaiei i, n plus, dispare inconvenientul artat mai sus, al inegalitii n planul consecinelor economice, a celor dou modaliti de efectuare a raportului la care ne-am referit . Pentru motivele artate propunem ca i n Codul civil romn evaluarea bunului s se fac n funcie de valoarea lui la momentul partajului i nu raportat la momentul deschiderii succesiunii, cum este n cazul bunurilor imobile, sau la data efecturii donaiei, cum se prevede pentru bunurile mobile, iar aceast valoare s fie n funcie de starea bunului n momentul efecturii donaiei.573 2. Propunem generalizarea regulii realizrii raportului prin echivalent i n cazul imobilelor. Executarea n natur a raportului nu reprezint soluia cea mai convenabil pentru aceast perioad . Ea a fost specific perioadei adoptrii Codului Napoleon, cnd datorit importanei pe care o aveau imobilele n patrimoniul unei persoane, se considera c fiecare motenitor trebuia s primeasc n lotul su nu numai valori egale, ci i o cantitate egal de construcii, terenuri urbane sau agricole, etc. Extraordinarul progres economic al perioadei recente, a condus la o reorientare n ceea ce privete prioritatea acordat anumitor bunuri, sau valori, care trebuie s se reflecte i n plan legislativ. Egalitatea n natur trebuie s cedeze parial locul egalitii n valoare. Raportul n natur prezint dezavantajul c face din donatar o persoan puin interesat ntr-o bun gestiune a bunurilor, n special n a face investiii, dar care
571 P. Catala, Les rglements successoraux depuis les rformes de 1938 et linstabilit economique, thse Montpellier, 1954, citata de M.Grimaldi, op. cit.,pag. 642 572 M.Grimaldi, op. cit ., pag. 642. 573 Art. 860 din Codul civil francez i art.873 din Codul civil al provinciei Quebec, conin reglementri de natura celor propuse .

262 va fi nclinat spre o folosin intens a bunului . Apoi, este uor de sesizat c circuitul civil al bunurilor este afectat prin aceea c terii vor fi reticeni n dobndirea de drepturi care pot fi rezoluionate. Posibilitatea pierderii dreptului de proprietate i va face pe cei prudeni s renune la ncheierea contractului avnd ca scop dobndirea bunului. Adoptarea ideii raportului prin echivalent ar nltura aceste dou inconveniente. Donatarii ar fi interesai ntr-o gestiune corespunztoare a bunurilor, iar terii ar putea ncheia acte juridice cu donatarul fr a risca pierderea dreptului de proprietate ca urmare a obligaiei de raport.574 13.Raportul datoriilor Este posibil ca unul sau mai muli succesori s fie debitori fa de succesiune, fie datorit faptului c acetia erau debitori fa de defunct, fie pentru obligaii care s-au nscut n perioada indiviziunii. Pentru astfel de situaii, art. 738 Cod civil prevede c fiecare succesor este dator a raporta la masa succesoral sumele ce este dator ctre succesiune. Norma artat reglementeaz un mod special de stingere a datoriilor succesorilor fa de masa succesoral575 . Ea semnific faptul c motenitorul , debitor al creanei care exist asupra lui, va primi n lotul su creana respectiv. Spre deosebire de raportul donaiilor, specific doar partajelor succesorale, raportul datoriilor reprezint o norm cu caracter general, ce se aplic i partajelor rezultate din comunitatea de bunuri576. Este adevrat c textul art. 738 Cod civil se refer la obligaia fiecrui erede de a raporta ce este dator ctre succesiune, ns acest lucru se explic prin faptul c n sistemul codului nostru civil a fost tratat numai mpreala succesoral. Nu se contest, ns, c normele
574 Raportul prin echivalent a fost adoptat n Frana prin Legea nr. 71-523 din 3 iulie 1971, care a modificat art. 860 Cod civil astfel:Le rapport est du de la valeur du bien donne a lpoque du partage, dapres son tat a lepoque de la donation. De asemenea art. 87o din Codul civil al provinciei Quebec, prevede : Le rapport se fait en moins prenant. Mai mult dect att, aliniatul 2 al aceluiai articol las fr efect dispoziiile prin care s-ar impune donatarului raportul n natur. n schimb art. 858 din Codul civil belgian i art.746 i 747 Cod civil italian, permit raportul att n natur ct i prin echivalent. 575 n doctrin , cu privire la natura juridic a raportului datoriilor, s-a susinut i teza c suntem n prezena unei variante a raportului donaiilor, cu consecina c el nu-i gsete aplicarea dect n cazul n care indiviziune provine din motenire i nu din alte cauze, c nu ar fi creat dect n favoarea acelorai motenitori ca cei care datoreaz acel raport i cu privire la datorii ce nfieaz caracterul unui act cu titlu gratuit, cum ar fi un mprumut fr dobnd. Pentru amnunte cu privire la acest aspect i cu privire la motivele pentru care raportul datoriilor este considerat un mod de lichidare a datoriilor specific operaiunii de partaj, a se vedea M.Eliescu, op. cit. p. 258. n acelai sens, dar cu precizarea c lichidarea prin raport a datoriilor poate avea loc i n afara operaiunii de partaj , a se vedea Fr. Deak, op. cit. pag. 414. 576 M.Eliescu, op. cit. pag.258; n sensul c aceast instituie se aplic doar la partajul succesoral a se vedea C.Hamangiu., I.Rosetti Blnescu, Al.Bicoianu, op. cit.pag. 368; D. Chiric, op. cit. pag. 318.

263 respective constituie dreptul comun, aplicabil i altor mpreli, aa nct acest lucru este valabil i pentru raportul datoriilor, instituie creat n special n interesul egalitii dintre copartajani. Sunt luate n considerare toate datoriile pe care succesorul le avea fa de defunct, indiferent c acestea aveau un izvor delictual sau convenional, nscute din contracte cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, chiar din fapte juridice licite, cum ar fi gestiunea de afaceri, plata nedatorat, sau mbogirea fr just cauz. Intr, de asemenea, n aceast categorie datoriile succesorului nscute fa de masa indiviz pe perioada de existen a acesteia, cum ar fi cele rezultate din ncasarea de ctre coindivizar a unei creane n contul masei indivize, din deteriorarea culpabil a unor bunuri, etc. Dei articolul 738 Cod civil se refer la sumele pe care succesorul le datoreaz masei succesorale , se admite c raportul opereaz chiar dac obiectul datoriei nu-l constituie sume de bani ci alte bunuri577. Nu intr n aceast categorie ns, datoriile care nu au legtur cu indivizunea, cum ar fi cele pe care un succesor le are fa de alt succesor i nici creanele pe care un succesor le are mpotriva succesiunii. Avantajele instituiei raportului datoriilor. Dou avantaje principale sunt evidente pentru reglementarea prevzut de art. 738 Cod civil: -n primul rnd, o simplificare a operaiunilor de lichidare a masei succesorale, prin faptul c atribuindu-se creana succesiunii coindivizarului dator, are loc o confuziune, aa nct nu mai este necesar nici o operaiune pentru realizarea acesteia. - n al doilea rnd, se asigur realizarea principiului egalitii ntre coindivizari prin faptul c nu exist riscul ca atribuindu-se creana altui coindivizar, acesta s se afle n situaia de a nu-i putea realiza creana ca urmare a insolvabilitii debitorului. Deci succesorul ar primi partea sa din masa succesoral, n schimb ar putea s nu plteasc datoria fa de succesiune, respectiv fa de succesorul sau succesorii crora li s-a atribuit dreptul de crean, ceea ce ar avea drept consecin ruperea egalitii avute n vedere de legiuitor pentru partaj. n plus, se nltur concursul creditorilor personali ai motenitorului obligat la raport. Coindivizarii lund bunuri din masa succesoral pn la nivelul datoriei, insolvabilitatea copartajantului debitor nu-i afecteaz. Creana motenirii nu se va divide ntre succesori potrivit cotelor lor de motenire, ci va rmne nedivizat i se va atribui succesorului debitor, care va realiza practic plata ei prelund mai puin din bunurile cuvenite conform cotei sale, cu echivalentul datoriei avute. Prin aplicarea art. 762 Cod civ., referitor la raportul donaiilor, datoriile vor produce de drept dobnzi din ziua naterii strii de indiviziune, dac datoria nu era productoare de dobnzi de la o dat anterioar.578
577 Fr.Deak, op. cit., pag. 412. 578 M.Eliescu, op. cit. pag.260.

264 Dreptul de opiune al debitorului. Soluia aleas de legiuitor are un avantaj i pentru debitor care nu poate fi constrns s plteasc efectiv datoria, ci poate s beneficieze de procedura aceasta de stingere a ei prin luare mai puin.579 Desigur c debitorul, dac dorete, poate s fac i plata efectiv , ns nu poate fi obligat la o asemenea prestaie. Raportul este un drept pentru debitor i nu o obligaie, aa nct, oricnd pn la partaj, poate s efectueze plata. Aflat ns la momentul partajului cu datoria neachitat, raportul devine o obligaie i el nu mai poate refuza atribuirea creanei, ca modalitate practic de efectuare a raportului datoriei. Dac pe timpul indiviziunii coindivizarul care are de achitat o datorie nu poate fi obligat efectiv la plata acesteia, ntruct poate ridica aceast excepie a dreptului de stingere a acesteia pe calea raportului, trebuie admis c prescripia dreptului de a cere realizarea creanei este suspendat. Prescripia nu ar putea curge mpotriva creditorilor crora nu li se poate imputa c nu au acionat, ct vreme , pe intervalul menionat, nu au dreptul s acioneze. Condiiile raportului datoriilor. Pentru a opera raportul datoriilor este necesar ndeplinirea unor condiii. a. este vorba, n primul rnd, de existena unei datorii fa de masa indiviz, datorie care s nu se fi stins prin compensaie. Este posibil nu numai ca succesorul s fie debitor fa de succesiune, dar i reversul, adic i el s fie creditor al masei respective. De regul, n astfel de situaii opereaz compensaia ntre aceste creane, pn la limita celei mai mici. Dac n urma compensaiei datoria coindivizarului s-a stins, nu se mai pune problema unui raport al datoriei. Dac, ns, creana masei indivize este mai mare dect creana copartajantului, pentru ce acesta rmne dator fa de masa partajabil, opereaz raportul datoriilor. Nu este necesar ca creana s fie ajuns la scaden. Apreciem c n cazul n care dreptul la aciune privitor la creana succesiunii este prescris, nu este ndeplinit condiia pe care o analizm. Ct vreme debitorul nu putea fi constrns s efectueze plata ctre de cujus pentru c dreptul la aciune era prescris, nici obligaia de raport nu-i mai poate fi impus. b. debitorul s aib calitatea de coindivizar. n cazul partajului succesoral aceasta presupune ca el s fi acceptat succesiunea, pentru c, n caz contrar, pierde calitatea de coindivizar. Este irelevant dac el are calitatea de coprta din comunitatea de bunuri, de succesor legal sau legatar universal ori cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular dobndind unul sau mai multe bunuri determinate, nu poate avea calitatea de coindivizar i nu poate fi nici subiect privind raportul datoriilor. c. lotul ce se cuvine spre atribuire coprtaului debitor trebuie s fie suficient de mare pentru ca creana s se poat imputa n ntregime asupra acestuia. n caz contrar, raportul se produce numai pentru partea din datorie care este echivalent drepturilor debitorului n masa partajabil. Pentru diferen, coprtaul rmne obligat s aduc la masa de mprit echivalentul valoric al acesteia.
579

Franois Terr , Yves Lequette, op. cit. pag. 701.

265 Sectiunea a II-a Formele mprelii

1.Partajul total i partajul parial. Indiviziunea poate forma obiectul unui partaj total, sau poate avea loc doar un partaj parial. De regul, prin operaiunea de partaj se pune capt indiviziunii cu privire la toate bunurile indivize i la toi coindivizarii. Sunt ns i situaii cnd partajul poate fi parial, fie n ceea ce privete obiectul, fie n ceea ce privete coindivizarii. Astfel, este posibil ca doar o parte din masa indiviz s fie supus operaiunii de partaj, copartajanii urmnd s devin proprietari exclusivi asupra bunurilor ce le-au revenit n urma mprelii, iar cu privire la celelalte bunuri ei rmn n continuare n indiviziune, putnd s fie mprite oricnd, ulterior. Efectul declarativ i toate celelalte consecine rezultnd din partaj se produc numai n raport cu bunurile asupra crora a ncetat starea de indiviziune. n ceea ce privete coindivizarii, o sistare parial a indiviziunii presupune existena a cel puin trei coindivizari, pentru ca indiviziunea s mai poat exista dup ce unii dintre ei au realizat partajul. Trebuie menionat c o parte a doctrinei i practicii judiciare nu admite partajul parial n ceea ce privete coindivizarii, negnd caracterul declarativ al unei astfel de mpreli, apreciind c pentru a constitui o mpreal declarativ , actul prin care aceasta este realizat trebuie s pun capt indiviziunii fa de toi coindivizarii580. Noi apreciem c un partaj parial este posibil nu numai n ceea ce privete bunurile indiviziunii ci i n ceea ce-i privete pe coindivizari.581 Un astfel de partaj, desigur, nu este posibil n lipsa acordului coindivizarilor, ct vreme nimeni nu poate fi silit a rmne n indiviziune i coindivizarii solicit partajul. Dac, ns, unii dintre ei i manifest intenia de a rmne n indiviziune pentru bunurile ce le-au revenit dup ce au fost satisfcui ceilali coindivizari, acest lucru este posibil att n cazul partajului convenional ct i al celui judiciar. n cazul partajului parial fiind nevoie de o nou convenie de partaj, sau de o hotrre judectoreasc, pentru bunurile ce nu au fcut obiectul partajului iniial sau pentru coindivizarii care au rmas n indiviziune dup primul partaj, nseamn c o indiviziune poate forma obiectul mai multor partaje. Este posibil ns i varianta invers , adic dou sau mai multe succesiuni s formeze obiectul unui singur partaj, sau o succesiune i o comunitate de bunuri s fie sistate prin aceeai operaiune. Desigur c un astfel de partaj este posibil fr restricii n cazul cnd el se face pe cale
580 M. Eliescu, op.cit.., pag.. 288, 289; S. Crpenaru, Dreptul la motenire, n Drept civil, Contractele speciale Dreptul de autor Dreptul de motenire de Fr. Deak i S.Crpenaru, Universitatea Bucureti, Facultatea de drept, 1983, pag. 551; I. Zinveliu, Drept civil Succesiuni, Universitatea Babe-Bolyai, Facultatea de drept, 1976, pag. 168; D. Macovei, Drept civil, Succesiuni, Ed. Fundaiei ChemareaIai, pag. 188, 189; T. Carabaiu, Partajul, Ed. Muntenia Constana, pag. 304, 305. 581 Pentru mai multe amnunte a se vedea infra, p. 217, 218. n acelai sens a se vedea Fr. Deak, op. cit. pag. 552; D. Chiric, pag.. 322.

266 convenional. Totui cnd partajul se face pe cale judectoreasc , dac prin aceeai hotrre se mpart mai multe succesiuni, fiecare trebuie tratat individual i ntr-o anumit ordine cronologic, ncepnd cu succesiunea ce mai veche582 , sau, dac se mpart bunurile provenind dintr-o comunitate de bunuri i o succesiune, este firesc s se mpart nti bunurile rezultate din comunitatea de bunuri a soului decedat i apoi bunurile succesorale rmase dup acesta. 2.Partajul de folosin. Aa cum rezult din chiar denumirea sa, acest partaj nu vizeaz mprirea proprietii, ci doar mprirea folosinei bunului sau bunurilor proprietate comun. De aceea el este un partaj cu efecte temporare, provizorii, acestea putnd nceta oricnd, printr-o mpreal a proprietii. ncheierea acestui partaj pe cale convenional nu ridic nici un fel de probleme, acordul coindivizarilor fiind suficient pentru realizarea lui. Pentru situaia n care coindivizarii nu sunt de acord cu realizarea unui partaj de folosin, s-a pus problema dac el poate fi realizat pe cale judectoreasc. Iniial practica judectoreasc i doctrina nu au fost de acord cu realizarea acestui partaj prin justiie583. S-a considerat c efectuarea unui partaj voluntar fiind o facultate pentru coindivizari i nu o obligaie, refuzul de a consimi la ncheierea uni astfel de convenii nu poate fi considerat abuziv. Ca urmare coindivizarii nu pot fi obligai la un partaj de folosin, singura cale de rezolvare a nenelegerilor dintre ei fiind partajul proprietii. De fapt ideea central pe care se poate baza respingerea unui cereri de partaj judiciar const n incompatibilitatea care exist ntre un partaj al folosinei cu drepturile coindivizarilor, care se caracterizeaz prin faptul c se ntind simultan i concurent asupra fiecrei poriuni din bun584. n ultimul timp se constat ns o tendin de recunoatere a posibilitii instanei de judecat de a efectua un partaj de folosin, chiar n lipsa acordului tuturor coindivizarilor585 . In condiiile n care n Codul nostru civil nu exist o dispoziie referitoare la mpreala provizorie a folosinei, orientarea amintit are n vedere mai mult necesiti de ordin practic dect argumente juridice mpotriva vechii orientri a practicii judiciare i doctrinei. De altfel, atunci cnd coindivizarii nu sunt de acord cu un partaj de folosin i totui acesta este obinut pe cale judiciar, efectele acestuia pot fi paralizate prin realizarea partajului de proprietate. 3.Partajul convenional i partajul judiciar. Principala clasificare cunoscut cu privire la partaj pornete de la rolul voinei prilor n realizarea acestuia. Atunci
se vedea Trib. Supr., sect. civ. dec. civ. nr.1941/1986 n R.R.D., nr. 8/1987, pag. 73; C.S.J. , sect. civ. dec. nr. 753/1990, n Dreptul nr. 2-3 /1991, pag.71. 583 A se vedea Trib. Supr., sec. civ. dec nr. 784/1977, n C.D. 1999, pag.. 192; idem , decizia nr. 819/1968, n R.R.D. nr. 11/1968, pag. 168 ; Eugeniu Safta Romano, Dreptul de proprietate privat i public n Romnia, Ed. Graphix, Iai 1993, pag. 121; R. Petrescu, Drept succesoral, Editura Oscar Print, pag.193. 584 A se vedea Trib. Supr., sect. civ., dec. civ. nr. 819/1968, n R.R.D. nr. 11/1968, pag.. 168. 585 A se vedea D.M. Fruth-Oprian, Examen Teoretic al practicii Tribunalului Suprem n materia partajului (I), n R.R.D.t nr.5/1988, pag. 38-39; Fr. Deak, op. cit. pag. 552; C.Toader, R.Popescu, L. Stnciulescu, V. Stoica ,op.cit., pag..148.
582 A

267 cnd el se realizeaz prin acordul de voin al prilor suntem n prezena unui partaj convenional sau voluntar. Cnd realizarea partajului nu este rezultatul acordului de voin al coindivizarilor, ci al interveniei justiiei n realizarea acestei operaiuni, partajul este de natur judiciar. 4.Partajul convenional. Este posibil s se efectueze dac exist acordul valabil i unanim al coindivizarilor, cu excepia cazurilor expres reglementate de lege, cnd el trebuie realizat pe cale judiciar. Din punctul de vedere al momentului realizrii lui, partajul convenional este posibil oricnd pe durata existenei indiviziunii, cu condiia inexistenei unei convenii de meninere a acesteia, ncheiat n condiiile art. 728 alin. 2 Cod civil. Sub aceast rezerv, partajul convenional poate fi realizat n cursul procedurii succesorale, urmnd a se lua act de el prin certificatul de motenitor, poate fi realizat n afara acestei proceduri, sau chiar dup ce a fost sesizat instana de judecat pentru sistarea indiviziunii pe cale judiciar. n acest ultim caz, prile pot ncheia partajul prin tranzacie, urmnd a se lua act de ea prin hotrrea de expedient n condiiile art.271273 Cod procedur civil, sau pot renuna la aciunea judectoreasc pentru a ncheia convenia de partaj n afara cadrului judiciar. Aceast form de mpreal poate privi toate bunurile din indiviziune sau numai o parte din ele, celelalte putnd fi mprite pe cale judectoreasc sau ulterior printr-o alt convenie. Sub aspectul formei, partajul convenional este un contract consensual.El este deci valabil prin simplul acord de voin al prilor, fr a fi nevoie de vreo alt formalitate. Cele artate sunt valabile chiar i cnd obiect al partajului l constituie un teren deoarece partajul are efect declarativ i nu translativ, astfel nct nu este aplicabil art. 2 alin 1 din Legea nr. 54/1998 privind circulaia juridic a terenurilor, text legal ce prevede necesitatea formei autentice pentru actele de nstrinare a terenurilor de orice fel. Dovada partajului convenional se poate face n condiiile de probaiune specifice actelor juridice. Dei partajul este valabil chiar dac operaiunea juridic nu este consemnat ntr-un nscris, pentru dovedirea lui este nevoie de regul de un act scris. De aceea chstiunea valabilitii unui partaj verbal este mai mult teoretic pentru c n practic partajul este ncheiat n form scris, de regul autentic, datorit importanei i complexitii operaiunilor de partaj i din necesitatea efecturii formalitilor de publicitate imobiliar n cazul imobilelor. Sub aspectul condiiilor de fond este necesar, n raport de dispoziiile art. 730 Cod civil, ca toi coindivizarii s fie prezeni, acetia s aib capacitate deplin de exerciiu i, evident, s existe acordul coindivizarilor cu privire la toate aspectele partajului. n afara acesteor condiii principiul este c prile au deplin libertate n modul de efectuare a partajului.Spre exemplu ei pot evalua bunurile n raport de alt dat dect a partajului, pot efectua raportul prin echivalent acolo unde el ar putea fi

268 pretins n natur, pot conveni componena loturilor i repartizarea lor dup criteriile voite, etc. Partajul convenional este avantajos pentru coindivizari deoarece implic cheltuieli nesemnificative i o realizare prompt a drepturilor n raport cu partajul judiciar. 5.Partajul judiciar Obligativitatea partajului judiciar. Coindivizarii au, n principiu, latitudinea s aleag calea pe care vor s realizeze partajul, adic s-l efectueze pe cale convenional sau judiciar. Partajul judiciar reprezint o procedur suficient de complicat pentru a necesita un timp ndelungat pentru nfptuirea sa, precum i cheltuieli apreciabile. De aceea prile nu recurg la aceast procedur cnd aceleai efecte le pot obine pe cale convenional. Trebuie ns subliniat c n dreptul nostru existena unui acord total cu privire la operaiunile de mpreal nu poate stopa prile de la formularea unei aciuni n justiie i sistarea indiviziunii pe cale judiciar, chiar dac nu neleg ca acordul lor s-l concretizeze ntr-o tranzacie. De la regula de principiu a posibilitii alegerii cii de a iei din indiviziune, legea a instituit o serie de excepii. Acestea reprezint situaii deosebite , n care partajul nu poate fi obinut dect pe cale judiciar. Cazurile n care partajul judiciar este obligatoriu sunt urmtoarele: - cnd prile nu cad de acord asupra chestiunilor legate de mpreal. Este firesc c n astfel de situaii convenia de partaj, care ca orice contract presupune un acord de voine, nu se poate realiza astfel nct nu rmne dect posibilitatea partajului judiciar; - cnd unul dintre coindivizari este absent i nu are nici reprezentant la mpreala convenional. i n acest caz, ca i n cel precedent, realizarea acordului de voine nu este posibil, astfel nct se impune partajul judiciar; - cnd printre coindivizari se afl minori sau persoane puse sub interdicie, iar autoritatea tutelar , n virtutea prerogativelor ce-i revin n baza art. 129 alin. 2 din Codul familiei nu i-a dat acordul pentru realizarea mprelii pe cale convenional. Autoritatea tutelar , ca organ cu atribuii pe linia asigurrii proteciei drepturilor persoanelor incapabile, poate refuza autorizarea unei convenii ncheiat ntr-o manier care nu asigur realizarea drepturilor coindivizarilor minori sau interzii, sau i prejudiciaz n orice mod. Autorizarea nu mai este necesar n cazul partajului judiciar, protecia persoanelor incapabile fiind asigurat n acest caz prin intermediul instanei judectoreti;

269 Sectiunea a III-a Procedura mprelii judectoreti1. Procesul de partaj se declaneaz printr-o cerere care pe lng elementele comune oricrei cereri de chemare n judecat trebuie s indice, conform art 673 indice 2 Cod proc.civ., persoanele ntre care are loc mpreala, titlul pe baza cruia se cere mpreala, bunurile supuse mprelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afl, precum i persoana care le deine sau administreaz. Coindivizarii pri pot formula i ei pretenii n legtur cu partajul, fie pe calea unei cereri reconvenionale, fie chiar i pe calea unei simple ntmpinri, procesul de partaj avnd caracterul unui judicium duplex. Procedura mprelii judectoreti este reglementat de dispoziiile art. 673 indice1-673 indice 12 Cod proc.civ. i de art.728-750 Cod civil i este amplu studiat n doctrin, astfel nct n acest loc ne limitm la cteva chestiuni referitoare la evaluarea bunurilor i la modalitile de partaj. 1.Evaluarea bunurilor. Evaluarea bunurilor se face prin acordul prilor, iar dac acestea nu se neleg, pe baza probelor administrate de instana de judecat. Se recurge la o astfel de evaluare chiar i atunci cnd un singur coindivizar nu este de acord cu evaluarea convenional. Prima chestiune care se cere lmurit ntr-o astfel de situaie este cea referitoare la momentul evalurii. Se va avea n vedere valoarea bunurilor din momentul naterii strii de indiviziune, sau valoarea din momentul partajului? Problema se pune ntruct de la momentul deschiderii succesiunii i pn la partaj, se pot scurge uneori intervale foarte mari de timp, intervale n care valorile bunurilor pot suferi deprecieri sau, uneori, creteri. Practica judiciar este astzi unanim n acceptarea faptului c evaluarea se face la momentul partajului1. n acest fel diminuarea valorii prin uzur fizic sau moral ca i sporul de valoare - n lipsa unei convenii contrare i n msura n care nu este rezultatul activitii vreunuia dintre coproprietari- se imput asupra drepturilor tuturor copartajanilor, sau, dimpotriv, profit tuturor iar nu numai unuia dintre ei.2 Evaluarea bunurilor la momentul efecturii partajului constituie un principiu n raport de care considerm c se impune efectuarea unor precizri. n primul rnd, aplicarea practic a acestui principiu dovedete c evaluarea nu se face exact n momentul partajului efectiv, deci cnd se pronun hotrrea de partaj, ci la un moment anterior, care este, de regul, cel al efecturii expertizei tehnice de evaluare. Important este s se ia n considerare o dat ct mai apropiat de finalul procesului de partaj. n al doilea rnd, principiul comport i o serie de excepii, ca n cazul vnzrii
1 Pentru amnunte n legtur cu partajul judiciar a se vedea Gh. Comni, Partajul judiciar, Ed. Lumina lex, Bucureti,pag. 202. 1 Trib. Supr., sec. civ. dec. nr. 768/1970, n Repertoriu ...,pe anii 1969-1975, pag.. 219; Trib Supr., sect. civ. dec. civ nr. 1543/1984, n .C.D.i, 1984, pag.. 40; C.S.J. sect. civ. dec. nr. 1930/1993, n Dreptul nr. 7/1994, pag.. 93. 2 C.S.J., sec. civ. dec. civ. nr. 600/1992, n Dreptul nr. 10/1992, pag.. 90.

270 imobilului prin licitaie, cnd se ia n calcul valoarea obinut la licitaie i nu valoarea bunului din momentul partajului, acest lucru nemaifiind posibil n mod obiectiv. O mprire just i echitabil presupune ca valoarea ce se ia n calcul la partaj s fie cea de circulaie. Odat acceptat acest lucru se pune ntrebarea dac aceast valoare se stabilete n raport de starea bunurilor din momentul partajului sau n raport de cea de la data naterii strii de indiviziune. Practica judectoreasc a fost i este oscilant sub acest aspect. Astfel, uneori s-a stabilit c evaluarea se face n raport de starea bunului la momentul partajului3, iar alteori s-a artat c valoarea de circulaie trebuie raportat la starea bunurilor din momentul naterii strii de indiviziune.4 . n acest sens este i doctrina de dat recent5. Noi considerm c evaluarea bunurilor urmeaz a se face n funcie de starea bunurilor la momentul partajului. Dac am accepta punctul de vedere al instanei supreme, exprimat n decizia citat, s-ar ajunge,uneori, la situaii inechitabile, injuste. Astfel, n situaia n care un bun indiviz a fost folosit pn la partaj de ali coindivizari dect cel cruia i se atribuie bunul, iar partajul are loc dup o perioad ndelungat de timp, dac valoarea de circulaie a bunului se stabilete n funcie de starea bunului de la momentul naterii strii de indiviziune, se ajunge la soluia, inacceptabil, ca uzura fizic a bunului s fie suportat n ntregime de copartajantul cruia i se atribuie bunul. De aceea regula de principiu trebuie s fie evaluarea n funcie de starea bunurilor la momentul cnd se face aceast evaluare, deci la momentul partajului. Numai n cazul n care bunul se atribuie coindivizarului care l-a i folosit este posibil s se in cont de starea bunurilor din momentul naterii strii de indiviziune. Important este, de fapt, ca diminuarea valorii bunurilor prin uzur, la fel ca i creterea de valoare, n msura n care nu sunt rezultatul aciunii copartajanilor, s fie suportate, respectiv s profite tuturor i nu numai unora dintre ei. Dac creterile sau scderile de valoare sunt rezultatul activitii unuia dintre coprtai sau respectiv sunt imputabile acestuia, acesta se afl n situaia de creditor respectiv de debitor la masa indiviz. n cazul n care numai unul dintre coindivizari a folosit bunul pn la partaj, contravaloarea uzurii trebuie suportat de acesta6. n legtur cu evaluarea propriu-zis, practica judiciar, unanim n direcia necesitii stabilirii valorii de circulaie pentru toate bunurile supuse partajului, este foarte bogat n ceea ce privete criteriile pe baza crora se stabilete valoarea de circulaie a terenurilor i construciilor, care, de altfel, reprezint bunurile cu
3 A se vedea Trib. Supr., sec. civ. dec. civ. nr. 356/1973 i dec.nr. 768/1970, n Repertoriu,...,pe anii 1969-1975, pag.. 219; C.S.J., sect. civ. dec. nr. 600/1992, n Dreptul nr. 10/1992, pag.. 90. 4 C.S.J., sect. civ. dec. nr. 1930/1993, n Dreptul nr. 7/1994, pag. 93. 5 A se vedea Fr. Deak, op. cit p. 565; D. Chiric, op. cit, pag. 324. 6 Tribunalul Suprem, sec. civ. dec. civ. nr. 2547/1974 n Repertoriu pe anii 1969-1975, pag..25.

271 valoarea cea mai mare n cadrul masei partajabile. Astfel n privina terenurilor, evaluarea trebuie s respecte valoarea lor real, n care scop se pot folosi criterii cum ar fi: importana lor social economic, difereniat dup cum sunt construibile sau arabile, locul unde sunt situate, categoria de folosin, clasa de calitate, gradul de fertilitate, relief i expoziie, nivelul pnzei de ap freatic, eventuale procese de degradare, condiii climatice, distana fa de localitile urbane, posibiliti de acces i, mai ales, preul care se practic n zon. 7 Evaluarea reinut pe temeiul unor baremuri stabilite de organele administraiei locale nu poate reflecta valoarea economic real a terenurilor i are drept consecin crearea unor grave inechiti ntre coindivizari, n special ntre cei care au primit terenurile n natur i cei crora li s-a pltit contravaloarea cotei lor.8 In cazul construciilor, partajul se face att n situaia celor construite n regie proprie ct i a celor dobndite de la stat, tot la valoarea de circulaie. Pentru stabilirea acesteia se iau n calcul elemente ca: suprafaa construit, materialele folosite, gradul de finisaj i de dotare, inclusiv sistemul de nclzire, vechimea construciei, starea ei actual, numrul de nivele, rezistena la fenomenele seismice, localitatea unde este situat, amplasamentul n cadrul localitii, dotrile din zon, posibilitile de acces, mijloacele de transport n comun i orice alt elemente de natur a contribui la stabilirea valorii reale a imobilului9. Un important element, fr de care nu se poate stabili valoarea real a imobilului, l constituie raportul dintre cerere i ofert. 2.Modaliti de partaj. Realizarea efectiv a partajului, presupune formarea loturilor i atribuirea lor, sau vnzarea bunurilor la licitaie i mprirea preului obinut ntre coindivizari, conform cotelor cuvenite. Aceste operaiuni sunt reglementate n articolele 6735 67312 Cod procedur civil i 736 alin 1, 740-742 i 744 Cod civil. Din dispoziiile legale susmenionate rezult trei modaliti posibile de efectuare a partajului i anume: - partajul n natur; - partajul prin atribuirea bunului aflat n proprietate comun, unui singur coprta; -mpreala prin vnzarea bunului la licitaie. Partajul n natur. Este o modalitate de realizare a mprelii ce const n mprirea masei de bunuri indivize prin formarea de loturi, n funcie de drepturile
7 Cu privire la diverse criterii de evaluare a terenurilor a se vedea Trib. Supr.sect.civ., dec. civ. nr. 476/1984, n C.D., 1984, pag.. 24; dec. civ. nr. 1411/1984, n C.D., 1984, pag. 36; C.S.J. sect. civ. dec nr. 498/1992, n Dreptul nr. 2/1993, pag.. 75 i dec. nr. 600/1992, n Dreptul nr. 10/1992, pag.. 90. 8 C.S.J. , sect. civ. dec. civ. nr. 1288/1992, n Dreptul nr. 7/1993, pag. 94. 9 A se vedea Trib. Supr., sect. civ., dec. civ. nr. 2598/1988, n R.R.D. nr. 8/1989, pag.. 71; idem dec. civ. nr. 655/1980, n C.D., 1980, p. 28-29; dec. nr. 417/1982 n Repertoriu ...,pe anii 1980-1985, pag.. 134 i dec. civ. nr. 1057/1980 n Repertoriu ..., pe anii 1975-1980, pag.. 28.

272 cuvenite coindivizarilor i atribuirea lor acestora, pe baza unor criterii avute n vedere de instana de judecat. Realizarea partajului n natur trebuie s constituie regula, celelalte modaliti urmnd a fi folosite doar n situaiile n care partajul n aceast manier nu poate fi realizat. Prioritatea partajului n natur rezult att din dispoziiile articolelor 736, 741 Cod civil, art 673 indice 5 Cod proc. civ. ct i din necesitatea respectrii efectului declarativ al partajului. Dac un bun sau o mas de bunuri aparin mai multor persoane, este normal ca partajul s le consacre, pe ct este posibil, tot un drept de proprietate deoarece nu exist nici o raiune a se modifica acest drept, dndu-i alt coninut, ca efect declarativ al partajului.10 Alctuirea loturilor. Dup ce se stabilesc bunurile supuse mprelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecruia i creanele nscute din starea de proprietate comun pe care coproprietarii le au unii fa de alii- instana procedeaz la formarea loturilor i la atribuirea lor. Stabilirea loturilor se face prin hotrrea final de partaj, fie c se pronun direct aceast hotrre, fie c n prealabil se pronun ncheierea prevzut de articolul 6735 Cod de procedur civil. Compunerea loturilor constituie operaiunea de baz a partajului i de aceea ea trebuie dominat de principiul egalitii prilor. Nu este i nu poate fi vorba de o egalitate n sensul ca fiecare coindivizar s primeasc loturi de o valoare egal, indiferent de cota deinut, ci de faptul c fiecare trebuie s primeasc un lot egal cu drepturile sale. Este vorba deci, de o egalitate proporional cu drepturile cuvenite. Codul civil romn, inspirat i n aceast materie dup Codul Napoleon(vechiul art. 832 Cod civil francez), consacr regula egalitii n natur. Art. 741 Cod civil arat c La formarea i compunerea prilor, trebuie s se dea n fiecare parte, pe ct se poate, aceeai cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creane, de aceeai natur i valoare. Exigena egalitii n natur nu poate fi pus n discuie din moment ce pretinde a se compune loturile din aceeai cantitate de mobile, de imobile, iar la creane i drepturi se pretinde ca n fiecare lot s fie repartizate, pe ct posibil, unele de aceeai natur sau valoare. Egalitatea n valoare are doar un caracter subsidiar i rezult din faptul c doar n aliniatul 2 al articolului 741 se arat c, se va evita ns, ct va sta n putin, mbuctirea peste msur a eritajelor i diviziunea exploataiunilor11. Includerea n fiecare lot a unor bunuri de aceeai natur reprezint un deziderat
10 V.M. Ciobanu, Tratat teoretic i practic de procedur civil, volumul II, Ed. Naional, Bucureti 1997, pag.. 563; Trib. Supr., sect. civ., dec. nr. 475/1978, n C.D.1978, pag.. 24. 11 In Frana, prin reforma din 1938, introdus prin decretul lege din 17 iunie 1938, regulile au fost inversate n sensul c, n primul rnd, n formarea i compunerea loturilor, trebuie evitat a se mbucti imobilele i diviza exploatrile i apoi c n msura n care mbuctirea imobilelor i divizarea exploataiunilor poate fi evitat, fiecare lot trebuie s fie compus, att ct este posibil, fie n tot, fie n parte, din mobile, imobile, din drepturi i creane de valori echivalente. Exigena unei egaliti n natur nu este dect subsidiar n raport cu cea privind meninerea integritii imobilelor i exploataiunilor.

273 care nu trebuie absolutizat. Fiecare lot trebuie s cuprind att bunuri mobile ct i imobile, drepturi sau creane, atunci cnd exist toate acestea, dar bunurile mobile sau imobile nu trebuie s fie toate de acelai fel. O astfel de compunere este, din punct de vedere obiectiv, imposibil, pentru c n majoritatea covritoare a cazurilor n masa indiviz nu se afl bunuri mobile i imobile de acelai fel n asemenea numr nct compoziia loturilor s fie identic. Regula egalitii n natur a loturilor nu trebuie s mearg pn la a uita de dispoziia subsidiar privind egalitatea n valoare. Dac egalitatea n natur n ceea ce privete formarea loturilor cu bunuri mobile este uor realizabil, ea este mai greu de obinut n cazul imobilelor. Acestea se vor mpri n loturi numai atunci cnd nu se ajunge la mbuctirea peste msur a bunurilor . Loturile pot cuprinde uor aceeai cantitate de bunuri imobile atunci cnd exist mai multe de acelai fel, de exemplu mai multe terenuri agricole sau mai multe apartamente. Regula repartizrii de bunuri imobile n fiecare lot se poate realiza nu numai n cazul artat ci i atunci cnd se ajunge la o diviziune material a bunului, fr a i se afecta ns valoarea i utilitatea, ca n cazul unei construcii, cnd se pot realiza dou uniti locative distincte sau n cazul terenurilor de construcii, cnd noile corpuri funciare create sunt suficiente pentru a se edifica pe ele mai multe construcii, i s rmn terenul aferent necesar. Dac nu sunt bunuri imobile pentru a fi incluse n fiecare lot, iar imobilele existente nu sunt comod partajabile n natur, ele vor fi incluse n unele dintre loturi fr a fi divizate, iar celelalte loturi vor primi bunuri de alt natur , eventual i sulte, realizndu-se n acest fel egalitatea n valoare12. Stabilirea loturilor dup numrul coindivizarilor repreezint un alt principiu n legtur cu formarea loturilor. n situaia n care coindivizarii au drepturi egale n masa indiviz, numrul loturilor este, n principiu, egal cu numrul coindivizarilor. Este un lucru firesc din moment ce partajul n natur presupune ca fiecare coindivizar s-i primeasc drepturile cuvenite prin atribuirea unui lot de bunuri asupra cruia devine proprietar exclusiv. Prin excepie de la aceast regul, n cazul reprezentrii succesorale, numrul loturilor depinde de numrul tulpinilor13. n acest caz lotul cuvenit unei tulpini se va submpri ntre coindivizarii ce formeaz tulpina respectiv. Numrul loturilor va fi mai mic dect al coindivizarilor i n situaia n care unul dintre coindivizari a decedat, succesorii lui urmnd a primi un singur lot, cum ar fi fost situaia dac autorul lor era n via. Sulta. Inegalitatea n natur a loturilor este o situaie frecvent i normal, alctuirea unor loturi de o valoare absolut egal fiind greu de realizat. De aceea art. 742 Cod civil prevede c inegalitatea prilor date n natur se compenseaz prin bani.Aceast sum de bani poart denumirea de sult. Dispoziia este reluat aproape n aceeai termeni, prin articolul 6735 din Codul de procedur civil. Plata sultei
12 Trib. Supr., sect. civ. dec. nr. 399/1970, n Repertoriu pe anii 1969-1975, pag.. 220. A se vedea i Plenul Tribunalului Suprem, decizia de ndrumare nr. 4/1967, n C.D.1967, pag. 23. 13 M. Eliescu, op. cit. pag. 267.

274 reprezint o obligaie ce revine copartajantului care a primit n lotul su bunuri de o valoare mai mare dect cea cuvenit n baza cotei deinute n masa supus partajului, ctre coindivizarii care au primit loturi sub valoarea cuvenit14. n cazul n care mai muli copartajani sunt obligai la plata sultei, ntre acetia nu exist solidaritate pasiv15, legea neprevznd o astfel de solidaritate , astfel nct n raport de dispoziiile art. 1041 Cod civil, ea nu se prezum. Suntem, deci, n prezena unei obligaii conjuncte. Coindivizarul obligat la plata sultei datoreaz dobnzi pentru suma respectiv, de la data cererii de chemare n judecat i pn la plata efectiv 16. Nu mprtim opinia c suma acordat cu titlu de sult produce dobnzi de drept, de la stabilirea ei i pn la plat17 deoarece n afara unei dispoziii legale care s prevad aceast curgere de drept a dobnzii, se aplic dispoziiile din art. 1088 Cod civil, n sensul c acestea se datoreaz numai din ziua cererii de chemare n judecat18. Neachitarea sultei nu poate duce la desfiinarea partajului, copartajantul ndreptit avnd calea execuiei silite a acesteia n cazul n care debitorul refuz plata, iar n caz de insolvabilitate este antrenat obligaia de garanie a celorlali coindivizari. In scopul alegerii copartajantului cruia i se atribuie un anumit lot, se au n vedere o serie de criterii cum ar fi cota-parte din masa indiviz, componena loturilor, natura bunurilor, posibilitatea unei valorificri ct mai eficiente a acestora, satisfacerea nevoilor materiale ale prilor, n special a celor de locuit, posibilitatea de procurare a altor bunuri de natura celor supuse partajului, se poate ine seama de folosina bunurilor, de investiiile efectuate la acestea, de ocupaia copartajanilor, precum i de orice alte criterii care, n funcie de mprejurrile concrete ale speei , pot contribui la o atribuire just i echitabil a loturilor19. Modalitatea atribuirii ntregului bun unui coprta. Dac partajul nu poate fi executat n natur, modalitatea la care trebuie s se recurg este cea a atribuirii ntregului bun unui coindivizar. Caracteristic acestui gen de mpreal este faptul c ntregul bun va fi repartizat unuia dintre coindivizari, ceilali urmnd s-i primeasc contravaloarea cotei-pri cuvenite, exclusiv n bani . i aici ca i la partajul n natur, cnd mprirea loturilor se face prin atribuire,
14 mprejurarea c, odat cu partajul, un imobil este atribuit n ntregime unuia dintre coindivizari cu obligaia plii sultei- iar soia acestuia contribuie la achitarea sultei, nu poate fi considerat drept o dobndire prin acte ntre vii a bunului, datorit efectului declarativ al partajului, astfel c ntreg imobilul rmne bun propriu al fostului coindivizar i nu devine bun comun. A se vedea Trib. Jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 622/1982, n Dreptul nr. 2/1983, pag. 61. 15 A se vedea Trib. Sup., sect. civ. dec. nr. 1590/1989 n Dreptul nr. 5/1990, pag. 69. 16 A se vedea n acelai sens D. Chiric, op. cit., pag. 326. 17 A se vedea n acest sens T. Carabaiu, op. cit. pag.. 208. 18 A se vedea Plen. Trib. Supr., dec. de ndrumare nr. 3/1968, n C.D. ,1968, pag.. 13-14; Trib. Jud. Bacu, dec. civ. nr. 154/1986, n R.R.D. nr. 1/1987, pag. 67. 19 A se vedea Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 399/1970, n Repertoriu..., pe anii 1969-1975, pag..220; Trib. Supr., sect. civ., dec. nr. 1203/1971, n C.D. 1971, pag.116; Trib. Supr., sect. civ. dec. nr. 467/1982 n Repertoriu pe anii 1980-1985, pag.129; idem, dec. civ. nr.1287/1978, n C.D. 1978, p.34; Trib. Supr. sect.civ., dec. nr. 23/1979 n C.D. 1979, pag..135.

275 bunul se repartizeaz pe baza unor criterii de preferin ce vor fi analizate de ctre instana de judecat, dar bunul nu-l primete dect unul dintre copartajani. Aceast posibilitate de partaj este valabil att n cazul bunurilor imobile ct i a celor mobile.20 Condiiile generale necesare pentru a se adopta aceast modalitate de partaj, sunt ca bunul sau bunurile s nu fie comod partajabile n natur i coprtaul s nu refuze n mod justificat atribuirea bunului. Prima condiie rezult din prevederile articolului 6735 Cod procedur civil, care prevede c instana va face mpreala n natur, atunci cnd este posibil acest lucru, iar a doua, din dispoziiile articolului 673 11 din acelai cod, care prevede c, n cazul n care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instana va dispune partajul prin vnzarea acestuia. Atribuirea provizorie a bunului. Elementul de absolut noutate ce rezult din actuala reglementare a partajului l constituie atribuirea provizorie a bunului unuia dintre coproprietari, nainte de pronunarea hotrrii finale. Articolul 67310 Cod procedur civil prevede c n cazul n care mpreala n natur a unui bun nu este posibil, sau ar cauza o scdere important a valorii acestuia, ori i-ar modifica n mod pgubitor destinaia economic, instana l poate atribui, la cerere, n mod provizoriu, unuia dintre coproprietari care va fi obligat la plata drepturilor cuvenite celorlali coproprietari. Coproprietarul cruia i s-a atribuit provizoriu bunul are obligaia s consemneze la dispoziia instanei sumele stabilite, respectarea acestei obligaii asigurndu-i atribuirea definitiv a acestuia prin hotrrea de partaj. n cazul n care, n intervalul de timp acordat n acest scop, coproprietarul nu depune suma de bani stabilit, instana va proceda la atribuirea provizorie a bunului, dac exist o cerere n acest sens, ctre alt coproprietar. Atunci cnd mai muli coprtai solicit atribuirea bunului incomod partajabil n natur, atribuirea se va face ctre cel mai ndreptit. Legea prevede n mod expres c se va ine seama de aceleai criterii ce sunt utilizate pentru atribuirea loturilor. Alturi de criteriile artate deja, o semnificaie aparte n aceast situaie poate avea posibilitatea de plat a coprtaului solicitant deoarece atribuirea bunului coproprietarului fr posibiliti de plat duce la inutilitatea msurii, prelungind zadarnic procesul. Atribuirea definitiv a bunului unui coproprietar. Din cele artate deja rezult c realizarea acestei modaliti de partaj intervine, n primul rnd, atunci cnd coproprietarul care se bucur de msura atribuirii provizorii a bunului, a ndeplinit obligaia de plat stabilit de ctre instan. Atribuirea definitiv a bunului prin hotrrea de partaj este singura care-i i confer beneficiarului calitatea de proprietar asupra acestuia, pentru c msura atribuirii provizorii nu are semnificaia ncetrii
n literatura juridic din perioada de aplicare a Legii nr. 603/1943 s-a exprimat i punctul de vedere, inacceptabil dup prerea noastr, c aceast modalitate de partaj era subordonat ndeplinirii a dou condiii , respectiv ca bunul supus mprelii s fie un imobil i ca el s nu poat fi comod partajabil n natur. A se vedea T. Carabaiu, op. cit. pag.. 211.
20

276 coproprietii asupra bunului, ci d natere unui drept la atribuirea definitiv a acestuia. Aliniatul final al articolului 67310 prevede c la cererea unuia dintre coproprietari, instana, innd seama de mprejurrile cauzei, pentru motive temeinice, va putea s-i atribuie bunul direct prin hotrrea asupra fondului procesului, stabilind totodat sumele ce se cuvin celorlali coproprietari i termenul n care este obligat s le plteasc. Modalitatea vnzrii bunurilor. Scoaterea n vnzare a bunurilor supuse partajului reprezint o soluie extrem la care se poate recurge numai dac nu este posibil nici mprirea n natur nici atribuirea bunului ctre un coprta 21. Cnd este posibil partajul n natur sau prin atribuirea bunului, msura vnzrii la licitaie este nelegal22. Vnzarea la licitaie se dispune i atunci cnd bunurile pot fi mprite n natur sau prin atribuire, dar coprtaii, sau unul dintre ei, se opun acestor modaliti n mod justificat23, cum ar fi de exemplu situaia n care nici unul dintre coindivizari nu poate s achite celuilalt contravaloarea cotei pri cuvenite. n astfel de situaii este n interesul coindivizarilor ca bunul s se vnd la licitaie public pentru c altfel s-ar crea dificulti n realizarea drepturilor lor. La fel este situaia cnd toi coindivizarii se neleg s aleag modalitatea partajului prin vnzare, voina lor n alegerea modalitii de partaj impunndu-se instanei n detrimentul ordinii determinat de textele menionate. n situaii de natura celor de mai, cnd se impune ca partajul s se efectueze prin modalitatea vnzrii bunurilor, aceast vnzare se face prin bun nvoial sau prin executorul judectoresc. Vnzarea prin bun nvoial se va dispune atunci cnd prile se neleg sub acest aspect. n caz contrar, se va dispune vnzarea bunului prin executorul judectoresc. Tot prin executorul judectoresc se va dispune vnzarea i atunci cnd exist acordul coindivizarilorlor ca vnzarea s se dispun, de la nceput, n acest nod. Dup obinerea preului, dac sunt i bunuri care urmeaz a fi mprite n natur, urmeaz ca din acestea i sumele de bani obinute din licitaie s se formeze loturi, care vor fi atribuite potrivit criteriilor indicate mai sus. n cazul n care au rmas de mprit numai sumele de bani obinute din licitaie, prin hotrrea final de partaj se vor mpri numai acestea. .Normele care stabilesc ordinea de prioritate n alegerea modalitilor de partaj prevzute de art. 741 Cod civil i articolele 6735, 67310 i 67311 din Codul de procedur civil nu au caracter imperativ. Ca urmare a acestui fapt, instana trebuie s in seama la alegerea modalitii de partaj nu numai de voina coprtailor dar i de voina celui despre a crui motenire este vorba. Dac acesta, printr-un testament valabil, a impus o anumit modalitate de mprire a bunurilor instana trebuie s se subordoneze
21

A se vedea Plenul Tribunalului Suprem, dec. de ndrumare nr. 4/1967, n C.D., 1967, pag.. Trib. Supr. sect. civ, dec nr. 475/1981, n C.D. 1981, pag.56. Trib. Supr., sect. civ. dec. civ. nr. 1003/1979, n Repertoriu....,1980-1985, pag..144.

123.
22 23

277 acesteia. n acest caz, deci, prioritatea mpririi n natur a bunurilor poate ceda, de exemplu, n faa voinei defunctului ca bunurile s se mpart prin atribuirea lor unui anume coprta. 3.Protecia creditorilor Dreptul de opoziie. Intervenia terilor la partaj Terii care au interese ce depind de modul de soluionare a partajului pot fi foarte uor prejudiciai, n special prin partajul convenional, dar i n cazul partajului judiciar, prin lipsa unei aprri eficace, sau prin recunoaterea ori acceptarea unor situaii n scopul fraudrii creditorilor. Creditorii personali ai coindivizarilor pot fi prejudiciai prin faptul atribuirii ctre coindivizarul debitor a unor bunuri uor de ascuns sau nevandabile i prin primirea cotei sale pri n bani, cu consecina c o eventual execuie silit ar fi lipsit de succes. Consecine n planul imposibilitii de realizare a creanei creditorilor s-ar putea produce i prin recunoaterea unor datorii inexistente, recunoaterea unor donaii fictive pe care coindivizarul debitor ar trebui s le raporteze, atribuirea unor bunuri supraevaluate, etc. Terii dobnditori de drepturi reale care au contractat cu un singur coindivizar i ale cror drepturi depind de soarta partajului, respectiv dac bunul cade sau nu n lotul coindivizarului cocontractant, sunt, de asemenea , n situaia de a putea fi prejudiciai prin reaua-credin a coindivizarilor. n dreptul comun, astfel de situaii prejudiciabile pot fi nlturate apelndu-se la aciunea paulian, care permite nlturarea actelor frauduloase ale debitorilor. Partajul este ns un act prea complex i important prin consecinele sale pentru ca legiuitorul s accepte cu uurin desfiinarea lui, sau chiar punerea lui ntr-o situaie de incertitudine pe durata soluionrii aciunii revocatorii. n scopul de a evita ca drepturile creditorilor s fie prejudiciate i n aceeai msur pentru a asigura stabilitatea partajului, art. 785 Cod civil prevede c : Creditorii unuia din compritori, ca nu cumva mpreala s se fac cu viclenie n vtmarea drepturilor lor, pot pretinde s fie prezeni la mpreal, pot dar s intervin cu spezele lor; nu pot ns s atace o mpreal svrit, afar numai de s-a fcut n lips-le i fr s se in seama de opoziia lor. Este consacrat aa numitul drept de opoziie la mpreal, care nu nseamn opoziie la realizarea partajului ci opoziie la efectuarea acestuia n afara prezenei lor1. Dreptul de opoziie a fost creat n favoare creditorilor personali ai coindivizarilor i nu n favoarea creditorilor succesorali, care pot uza de separaia de patrimonii, prevzut de art. 781 Cod civil.2 Conceput pentru creditorii personali ai coindivizarilor, ceea ce nseamn implicit i pentru creditorii succesorali n cazul acceptrii pure i simple a motenirii, deoarece ei devin n acest caz creditori personali ai succesorilor, dreptul de opoziie
1 M.Grimaldi, op. cit., pag.. 779 2 C. Hamangiu, I.Rosetti Blnescu,

Al. Bicoianu, op. cit. pag.. 343

278 poate fi de fapt exercitat de orice persoan care are un interes legitim n legtur cu operaiunea de partaj. Opoziia la partaj este posibil n toate formele de mpreal, fie c este vorba de un partaj convenional, fie judiciar, de un partaj total sau parial. Opoziia nu este supus nici unui formalism. Ea poate rezulta din orice act din care se deduce intenia creditorului de a participa la mpreal. Cel mai frecvent se face printr-o notificare expres a inteniei de a participa la partaj, dar poate rezulta i din alte acte ale creditorilor din care se deduce n mod clar pentru debitor intenia acestora de a participa la mpreal. Ea trebuie ns cunoscut nu numai de coprtaul debitor ci i de ceilali coindivizari.3 Este vorba de o cunoatere efectiv i nu prezumat. Opoziia trebuie fcut, bineneles, nainte de efectuarea mprelii, ulterior acesteia ea nemaiavnd nici un efect. Totui n situaia n care partajul a fost fcut n grab i pe ascuns, pentru a paraliza dreptul de intervenie al creditorilor, se admite c partajul poate fi atacat prin aciune paulian pentru fraud4. n cazul partajului judiciar ea se poate face nu numai nainte de declanarea procesului, ci i pe parcursul acestuia, n faa primei instane, pn la soluionarea aciunii de partaj. Faptul c n cauz s-a pronunat o ncheiere de admitere n principiu nu mpiedic introducerea creditorului n proces, acesta avnd, n principiu, interes mai mare s fie prezent n faza desvririi partajului. Efectele opoziiei. n primul rnd, prin efectul opoziiei, coindivizarii sunt obligai s-l convoace pe creditor la efectuarea mprelii. Chemai sau citai fiind la partaj, creditorii pot supraveghea operaiunea respectiv, n special n ceea ce privete evaluarea bunurilor, compoziia loturilor i atribuirea acestora , dar i sub alte aspecte. Ei pot veghea ca partajul s nu se fac n frauda drepturilor lor, dar nu pot pretinde ca partajul s se finalizeze n funcie de interesele lor, nu pot pretinde ca partajul s se fac prin justiie atunci cnd coindivizarii sunt de acord s-l fac prin bun nelegere, sau nu pot mpiedica efectuarea unui raport al donaiilor atunci cnd este dovedit c sunt ndeplinite condiiile, n privina debitorului lor, de realizare a acestuia. n esen, deci, dreptul lor const n supravegherea operaiunii n scopul de a fi efectuat corect. n cazul n care nu au fost chemai la partaj ei pot obine anularea lui fr a fi inui s dovedeasc caracterul fraudulos al acestuia, pentru c se bucur de o prezumie n acest sens. Consecina revocrii partajului pentru efectuarea lui cu ignorarea dreptului de opoziie al creditorilor este valabil i n cazul partajului judiciar. Nu s-ar putea susine c partajul efectuat prin hotrrea judectoreasc nu ar putea fi desfiinat dect prin exercitarea cilor de atac mpotriva acestei hotrri, deoarece textul articolului 785 Cod civil nu face distincie dup cum este vorba de partaj
3 Franois Terr, op. cit. pag. 774. 4 A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti

Blnescu, Al. Bicoianu, op. cit. pag. 346

279 convenional sau partaj judiciar atunci cnd se refer la posibilitatea atacrii lui cu aciune paulian. Nu s-ar putea susine nici faptul c prin aciunea paulian se pot ataca numai actele ntocmite de debitori n frauda creditorilor i c hotrrile judectoreti nu intr n categoria de acte prevzut de art. 975 Cod civil5, tot pe acelai considerent c aciunea paulian se exercit, aa cum prevede art. 976 Cod civil, n condiiile speciale prevzute de art. 785 Cod civil, text care nu face distincia ntre convenia de partaj i hotrrea judectoreasc de partaj. n doctrina mai veche 6, ca i mai recent 7, s-a admis c o hotrre judectoreasc care prejudiciaz un creditor al unei pri din proces poate fi desfiinat, n principiu, prin exercitarea unei aciuni pauliene. Dac terii au fost chemai s participe la partaj i au ignorat posibilitatea pe care o aveau, ei nu vor putea ataca partajul pe calea aciunii pauliene, chiar dac o eventual fraud ar putea fi dovedit. Un alt efect recunoscut opoziiei este c bunurile ce cad n lotul coindivizarului debitor sunt indisponibilizate. Debitorul nu poate s le nstrineze deoarece posibilitatea de nstrinare a bunurilor atribuite ar lipsi opoziia de finalitatea pentru care a fost conceput. Terii pot obine desfiinarea partajului nu numai n condiiile art. 785 Cod civil. Astfel, n cazul unui partaj simulat, ei pot folosi aciunea n simulaie pentru a se constata coninutul actului ascuns, a actului real ncheiat ntre coindivizari. n msura n care reuesc s dovedeasc c voina real a coindivizarilor a fost alta dect cea de efectuare a partajului, actul aparent ce conine partajul nu ar mai putea produce efecte fa de ei, iar actul secret ar putea fi, eventual, atacat pe calea aciunii pauliene. Dup realizarea definitiv a partajului, situaia creditorului care a fcut opoziie nu difer de situaia altor creditori personali ai coindivizarului debitor, n sensul c el nu are nici un drept de preferin cu privire la bunurile atribuite n lotul debitorului su. Sectiunea a IV-a.Efectele impartelii. 1.Efectul declarativ i efectul translativ. Conceput ca o operaiune de concretizare a drepturilor coindivizarilor, partajul are drept efect nlocuirea dreptului
5 In sensul c nu este posibil revocarea unei hotrri judectoreti pe calea aciunii pauliene, a se vedea Trib. Jud. Sibiu, dec. civ.nr. 711/1986,n R.R.D. nr.1/1987,pag.45-46. 6 A se vedea n acest sens D. Alexandresco, Explicaiune teoretic i practic a dreptului civil romn n comparaie cu legile vechi i cu principalele legislaiuni strine, T V. Iai 1900, p.247; C. Hamangiu, I Rosetti Blnescu, Al Bicoianu, op.cit., pag..560-577. 7 A se vedea S. Beligrdeanu, Not la dec.civ. nr.711/1986 a Trib. Jud. Sibiu, n R.R.D. nr.1/1987, pag..46-49. S-a avut n vedere alt situaie dect partajul, aa nct, cu att mai mult acest lucru este posibil atunci cnd un text legal las s se neleag aceast posibilitate.

280 indiviz al acestora asupra ntregii mase de bunuri, cu un drept exclusiv asupra bunurilor atribuite8. Din coindivizar, fiecare copartajant devine proprietar asupra lotului su. Acest efect, n aparen simplu, ridic ns o problem necesar de rezolvat, ceva mai complex i anume de la cine dobndete coprtaul proprietatea sa exclusiv, de la de cujus sau de la ceilali coprtai? Dac se consider c fiecare coindivizar dobndete proprietatea exclusiv a bunurilor din lotul su ca urmare a achiziionrii cotei celorlali coprtai din bunurile ce i-au fost atribuite, partajul este considerat ca un act translativ de proprietate, fiecare dintre acetia fiind n situaia de avnd-cauz att al lui de cujus, pentru cota parte proprie, ct i al celorlali coprtai pentru cota achiziionat de la acetia. n acest fel era privit partajul n dreptul roman, n acest fel este privit i n prezent n dreptul german i elveian9. Aceast concepie are n vedere realitatea existenei strii de indiviziune pe perioada de la naterea acestei situaii i pn la ncetarea ei prin partaj. Cealalt concepie, existent att n dreptul nostru ct i n cel francez 10, consider c fiecare comotenitor i-a dobndit drepturile exclusive asupra bunurilor atribuite, din recunoaterea de ctre ceilali c bunurile respective reprezint dreptul su ereditar, cruia partajul nu face dect s-i stabileasc limitele11. Deci drepturile comotenitorului ar exista n form exclusiv de la deces, dar se declar prin partaj, care-i stabilete obiectul, de unde i denumirea de efect declarativ. n acest fel se consider c fiecare coprta este avnd cauz al defunctului i nu al celorlali copartajani. Aceast concepie s-a impus i n dreptul civil romn. Art.786 Cod civil arat c fiecare coerede este prezumat c a motenit singur i imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au czut prin licitaie i c nu a fost niciodat proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. Consecinele efectului declarativ sau translativ. Alegerea uneia dintre consecine trebuie s satisfac dou cerine, respectiv asigurarea egalitii dintre motenitori i asigurarea securitii circuitului civil n raport cu terii, prin luarea n calcul a perioadei de indiviziune cnd s-au ncheiat diferite acte juridice cu acetia. Dac partajul este translativ fiecare coindivizar se afl n situaia inconvenabil de a fi inut de actele juridice pe care ceilali coindivizari le-au ncheiat cu privire la bunurile indivize ce i-au fost atribuite n proprietate. Fiind avnd-cauz al celorlali coindivizari, de la care se consider c a dobndit bunurile, copartajantul respectiv
8 Pentru o definire a operaiunii de partaj n practica judiciara, a se vedea Trib. Supr. sec. civ. dec. civ. nr.836/1977, n Repertoriu pe anii 1975-1980,pag..143. 9 A se vedea n dreptul german 2032 i urm. B.G.B. i n dreptul elveian, art. 648 i 653 Cod civil elveian. 10 A se vedea art. 883 din Codul civil francez. Acelai efect este consacrat si de art. 883 din Codul civil belgian, precum si de art. 884 din Codul civil al provinciei Quebec, care arat expres c partajul este declarativ de proprietate. 11 F.Terre, Yves Lequette, Droit civil, Les succesions, Les Liberalites, Ed.Dalloz, 1997, pag.787.

281 trebuie s respecte drepturile rezultnd din actele juridice consimite de acetia. Proprietatea exclusiv nu se mai dobndete de la data naterii strii de indiviziune, ci de la data partajului, ale crui efecte nemaifiind retroactive, nu pot fi opuse pentru nlturarea efectelor acelor acte ce au fost ncheiate n cursul indiviziunii. Aceast concepie asigur drepturile terilor care n cursul indiviziunii au ncheiat acte juridice la care nu au participat toi coindivizarii, dar nu satisface principiul egalitii ntre coindivizari n acele situaii n care coindivizarul ce a ncheiat actul cu privire la bun este insolvabil . Dac dimpotriv partajul este declarativ, coindivizarii sunt la adpost de actele juridice de administraie i dispoziie ncheiate de ceilali coindivizari cu ignorarea regulii unanimitii. Fiind avnzi-cauz(habentes causam) ai lui de cujus, ei nu sunt inui de actele juridice menionate, deoarece n mod retroactiv ei sunt considerai proprietari cu drepturi exclusive asupra bunurilor ce le revin la partaj. Actele juridice ncheiate de ceilali coindivizari sunt considerate ncheiate de un non domino, cu consecina inopozabilitii lor. Egalitatea care este nclcat n cazul efectului translativ este asigurat n cazul celui declarativ prin aceast inopozabilitate a actelor juridice ncheiate cu nclcarea regimului juridic al indiviziunii succesorale. Securitatea terilor, de ast dat, este sacrificat parial n scopul satisfacerii regulii egalitii prilor la partaj, deoarece valabilitatea actelor juridice ncheiate n condiiile menionate este supus rezultatului partajului. Sacrificarea interesului terilor nu poate ns mpiedica acceptarea efectului declarativ deoarece terii sunt determinai prin aceste consecine s ncheie acte juridice cu respectarea regimului juridic al indiviziunii. Aceste din urm acte, ca i cele de administrare ncheiate n baza unui mandat tacit sau al gestiunii de afaceri sunt valabile, deoarece existena strii de indiviziune nu poate fi ignorat total. Actele respective poart amprenta acestei situaii i nu intr n contradicie cu efectul declarativ. Domeniul de aplicare al efectului declarativ. Aa cum s-a artat deja, Codul civil romn a adoptat concepia caracterului declarativ al partajului. Caracterul declarativ se aplic ns chiar dac indiviziunea provine din alte cauze dect succesiunea, inclusiv n cazul mpririi bunurilor comune ale soilor n timpul cstoriei sau dup desfacerea acesteia12. A stabili domeniul de aplicare cu privire la efectul abordat impune lmurirea sferei actelor crora se aplic, a bunurilor i persoanelor fa de care se produce, astfel nct vom analiza aceste aspecte. Actele care au caracter declarativ. Partajul propriu-zis. Orice partaj produce efect declarativ, indiferent dac este
12 V. M. Ciobanu, op.cit.,vol.II, p571; M.Costin, Principiul efectului declarativ al partajului n lumina practicii judiciare, R.R.D. nr. 5/1972,pag..110;Trib.Supr.dec.de ndrumare nr. 3/1968, n R.R.D. nr. 7/1968, pag..124.

282 total sau parial, amiabil sau realizat pe cale judectoreasc, dac s-au format numai loturi egale sau egalitatea n valoare a impus plata unei sulte. Pentru ca un act s se bucure de efectul declarativ prevzut de art. 786 Cod civil, se cere, conform doctrinei13, ndeplinirea urmtoarelor condiii: - s fie vorba de o convenie, deoarece dac este un act juridic unilateral sau un fapt juridic, indivizunea poate nceta, dar nu prin partaj; - convenia s fie cu titlu oneros; dac unul din coprtai cedeaz drepturile sale cu titlu gratuit, indiviziunea nu nceteaz prin mpreal; - actul juridic respectiv s atribuie n proprietate exclusiv bunuri care anterior erau indivize; - actul s aib ca efect ncetarea definitiv a indiviziunii, ceea ce nseamn s priveasc un partaj al proprietii i nu al folosinei; - actul s duc la ncetarea indiviziunii fa de toi coproprietarii, chiar dac nu privete toate bunurile. Desigur c aceste condiii au fost acceptate n unanimitate n doctrin avnduse n vedere, n principal, partajul efectuat pe cale convenional i nu cel stabilit prin hotrre judectoreasc. n aceast din urm situaie condiiile respective nu se mai impun n totalitate. Transpunnd cerinele menionate n planul hotrrii judectoreti, s-ar putea reine drept condiii pentru ca o hotrre definitiv s aib efect declarativ, urmtoarele : - hotrrea s priveasc partajul proprietii i nu al folosinei, care ar lsa prile n continuare n stare de indiviziune; - s aib ca efect atribuirea n proprietate exclusiv de bunuri care anterior erau indivize; - hotrrea s pun capt indiviziunii n raport cu toi coindivizarii. Fiecare din aceste condiii necesit ns cte o precizare suplimentar . n legtur cu prima condiie, menionm c poate exista partaj i ntre uzufructuari, astfel nct efectul declarativ se produce nu numai cnd exist un partaj al proprietii, ci chiar i atunci cnd exist un partaj ntre uzufructuari. Cerina efectului atribuirii n proprietate exclusiv de bunuri ce anterior erau indivize, este ntrunit prin ipotez cnd se discut de efectele hotrrii de partaj, deoarece fr aceast finalitate nu am avea o hotrre de partaj. n sfrit, chestiunea legat de cerina sistrii indiviziunii fa de toi coindivizarii, chestiune mult mai delicat i care se pune n aceeai manier att n cazul partajului convenional ct i al celui judiciar, apreciem, contrar doctrinei menionate i practicii judiciare, c nu este necesar. Nu exist nici un impediment pentru a recunoate efect declarativ partajului care se finalizeaz cu ncetarea indiviziunii numai fa de unii dintre coprtai, atunci cnd partajul se realizeaz n raport de toi ceilali coprtai. Dac de pild exist 4 coproprietari asupra unui imobil i unul cere partajul, iar ceilali doresc s rmn n indiviziune n cote egale,
M. Eliescu, Transmisiunea ...,, pag..288,289; S. Crpenaru, op.cit,pag.522 ;I.Zinveliu,op.cit. pag.168; D. Macovei,op.cit. pag..188,189; T.Carabaiu, op.cit., p.304,305.
13

283 instana atribuind la cerere imobilul celor trei coindivizari n cote de cte 1/3, coproprietatea a ncetat fa de coprtaul reclamant. Nu exist nici un motiv ca i n aceast situaie s nu se considere c imobilul respectiv a aparinut n cotele menionate celor 3 coindivizari, nc de la naterea strii de indiviziune 14. Prin urmare ipotecile constituite asupra acestui imobil de ctre coproprietarul fa de care a ncetat proprietatea comun se desfiineaz i n aceast situaie cu caracter retroactiv. De altfel, n aceast situaie indiviziunea iniial a ncetat fiind nlocuit, pe baza conveniei avut n vedere n hotrrea de partaj, cu o nou indiviziune unde titularii au alte cote. Nu vedem de ce nu se recunoate efect declarativ i partajului care pune capt indiviziunii doar cu privire la unii dintre coindivizari, innd cont de faptul c scopul reglementrii l constituie asigurarea egalitii ntre coprtai, prin inopozabilitatea actelor consimite de ceilali asupra bunurilor ce i-au fost atribuite, egalitate ce se realizeaz chiar dac efectul declarativ se recunoate i partajului ce pune capt indiviziunii numai cu privire la unii dintre coindivizari. Acte echivalente partajului Anumite acte produc efecte ca un partaj dei ele nu reprezint acte de mpreal. Este vorba de anumite cesiuni de drepturi ntre motenitori, care dei stricto senso sunt acte translative de proprietate, din punct de vedere al rezultatului sunt productoare de consecine echivalente partajului. Intr n aceast categorie : a. licitaia n profitul unui coindivizar. Cnd imobilul aflat n indiviziune este scos la licitaie, dac unul dintre motenitori este adjudecatar, cumprarea de ctre el a cotelor celorlali coprtai duce la ncetarea indiviziunii. n acest caz ns, ncetarea strii respective are loc printr-un act care privit n individualitatea sa este translativ de proprietate, dar legea l pune n aceast ipotez pe motenitorul respectiv n aceeai situaie cu cel care ar fi dobndit bunul respectiv prin atribuire, ca modalitate de partaj. Deci, adjudecatarul bunului nu este avnd-cauz al celor pe seama crora se face vnzarea, ci direct al lui de cujus, astfel nct el nu este inut s respecte sarcinile constituite de ceilali coindivizari cu privire la bunuri. Soluia deriv din textul art. 786 C. civ. care prevede c fiecare coerede este prezumat c a motenit singur i imediat toate bunurile care. i-au czut prin licitaie. Se admite ,deci, c licitaia ca mijloc de lichidare a indiviziunii produce efect declarativ deoarece ea se asimileaz partajului propriu-zis. Dac dimpotriv adjudecatar nu este un motenitor ci un ter, licitaia nu poate avea dect efect translativ i nu declarativ. Ea este privit n acest caz ca vnzare, att ca operaiune n sine, ct i din punct de vedere al consecinelor. Diferena de regim dintre cele 2 varieti de vnzare nu se limiteaz la efectul declarativ sau translativ ci se produce pe mai multe planuri:
14 Art. 833 alin.2 din Codul civil francez, introdus prin Legea din 31 iulie 1976 a extins efectul declarativ la partaj fr a distinge dup cum actul face s nceteze indiviziunea n tot sau n parte, cu privire la anumite bunuri sau numai la anumiti motenitori.

284 - sanciunea neplii preului; n cazul n care licitaia valoreaz vnzare, dup o expresie folosit mai ales n dreptul francez, deci adjudecarea este fcut de un ter, neplata preului ctre motenitori l expune pe acesta la aciunea n rezoluiune prevzut la art.1365-1366 Cod civil, n schimb dac licitaia valoreaz partaj, ceea ce nseamn c adjudecatar este unul dintre coindivizari, aciunea n rezoluiune pentru neplata preului nu este admisibil; - dac licitaia este considerat vnzare suma datorat de adjudecatar reprezint pre, iar coindivizarii vor beneficia pentru plata creanelor de privilegiul vnztorului instituit prin art. 1737 alin.1 Cod civil; cnd, dimpotriv, adjudecatar este copartajantul, plata sumei respective este garantat cu privilegiul coprtaului, prevzut de aliniatul 3 al aceluiai articol; - problema garaniei este i ea diferit n funcie de situaiile menionate; astfel, dac adjudecatar este un ter el va putea invoca n caz de eviciune obligaia de garanie existent n sarcina vnztorului n baza art. 1336 C. civ., pe cnd comotenitorul adjudecatar se poate prevala de dispoziiile art. 787 C. civ. care reglementeaz garania de eviciune ntre coindivizari; - licitaia-vnzare este supus nscrierii n registrele de publicitate pe cnd licitaia avnd ca efect dobndirea bunului de ctre un coindivizar, fiind declarativ nu este supus acestei cerine. b. vnzarea amiabil a unui bun indiviz unuia dintre coindivizari. Este, deci, vorba de un act cu titlu oneros care ns trebuie s pun capt strii de indiviziune pentru a avea efect declarativ15. c. cesiunea drepturilor succesorale. Dac unul dintre motenitori cedeaz altuia drepturile sale n indiviziune, secundul este avnd cauz al defunctului pentru ntreaga cot ce-i aparine, adic att pentru cea dobndit de la cellalt coindivizar ct i pentru cea dobndit direct de la de cujus. Practica judectoreasc a recunoscut efect declarativ unor astfel de cesiuni sub condiia ncetrii totale a indiviziunii relativ la drepturile cedate. Se impune, deci, ca cesionarul s devin titularul exclusiv al drepturilor cedate ceea ce nu este cazul cnd un coindivizar cedeaz drepturile sale mai multor coindivizari, cci n acest caz drepturile rmn indivize ntre acetia. Chiar dac n dreptul nostru nu exist o dispoziie ca cea din Codul civil francez16, considerm, dup cum am mai artat, c efectul declarativ se produce chiar dac indiviziunea nu nceteaz total, adic fa de toi coindivizarii, fiind suficient s nceteze fa de cedent. Apreciem c, de lege ferenda, efectul declarativ al partajului ar trebui reglementat de asemenea manier nct s rezulte fr dubii c el se produce n legtur cu toate actele ncheiate ntre coindivizari, care au ca efect ncetarea indiviziunii, indiferent c se produce cu privire la toate bunurile sau numai la o parte din ele, sau cu privire la toi coindivizarii ori numai cu privire la unii dintre acetia.17.
15 M. Eliescu, op. cit., pag. 294. 16 Art. 833 alin.2 din Codul civil

francez prevede c au efect declarativ toate actele avnd ca

efect ncetarea indiviziunii.

285 2.Bunurile supuse efectului declarativ. Efectul declarativ se produce la toate bunurile, mobile sau imobile, corporale sau incorporale, mprejurare necontestat n practic sau doctrin. Discuii au existat pentru creanele succesorale i preul adjudecrii unui imobil licitat n profitul unui ter. Creanele succesorale Enunarea problemei. Tradiional, problema generatoare de discuii n materie de creane succesorale este cea privitoare la contradicia dintre dispoziiile art.1060 Cod. civ. i 774 C.civ. Potrivit primului articol, creanele defunctului se mpart de drept ntre motenitori din ziua deschiderii succesiunii. Potrivit celuilalt ns, referitor la alctuirea loturilor, trebuie s se urmreasc includerea n lotul fiecrui copartajant a aceleiai cantiti de mobile, de imobile, de drepturi i de creane. Expunerea coninutului celor 2 texte relev imediat problema de soluionat. Din moment ce creanele se divid de drept ntre motenitori, cum mai este posibil ca la partaj, n legtur cu atribuirea loturilor s se pun problema mpririi proporionale a creanelor? Mai poate forma obiect de partaj ceva ce este deja mprit dinainte? Iar dac creanele nu mai pot forma obiect de partaj, dar totui se includ n loturile copartajanilor, efectul declarativ se produce cu privire la acestea? Profesorul Eliescu arta c aceast contradicie dintre cele 2 texte ne determin s aplicm, n mod logic, fie pe unul fie pe cellalt, fie succesiv sau concomitent, dar la raporturi juridice diferite.18 Dac s-ar da prioritate art.1060 Cod civ. atunci efectul declarativ al mprelii prevzut de art. 786 C.civ. s-ar produce numai privitor la bunurile indivize care fac obiectul partajului, nu i cu privire la creane care se divid de drept la moartea lui de cujus. Dac ele figureaz totui n loturi pentru a permite alctuirea egal a acestora, am avea de a face cu o cesiune de crean, din moment ce ele aparineau deja comotenitorilor. Ca urmare, atribuirea creanei unuia dintre coprtai nu ar produce efecte fa de debitori dect prin notificare fcut acestora sau prin acceptare fcut de acetia. Pn la ndeplinirea acestor formaliti, actele svrite de ceilali coindivizari cu privire la cota lor de crean ar fi opozabile debitorului. Aceasta nseamn c coindivizarul respectiv ar fi putut cesiona partea lui din crean, sau ar fi putut opera compensaia, ori s-ar fi putut face o poprire de ctre creditorii personali, operaiuni juridice opozabile coindivizarului cruia i s-ar fi repartizat n lot creana respectiv. Acceptarea unei astfel de idei, dup cum s-a artat, 19 rupe unitatea organic ce
17Pentru o astfel de reglementare a se vedea art. 833 alin 2din Codul civ. francez si, de asemenea , art. 885 din Codul civil al provinciei Quebec, care prevede c orice act care are ca scop ncetarea indiviziunii valoreaz partaj, chiar si atunci cnd este calificat vnzare, schimb, tranzactie. 18M. Eliescu, op. cit, pag.293. 19 Idem.

286 caracterizeaz lichidarea motenirii prin mpreal, deoarece indiferent c este vorba de drepturi reale sau de crean, din acest punct de vedere ele sunt privite ca elemente active ale patrimoniului, iar pe de alt parte a considera drept cesiune de crean o operaiune pe care art. 741 C. civ. o privete drept partaj, ar nsemna ignorarea total a acestui text, ca i a art. 786 C. civ. A doua posibilitate ar fi aceea de a se ignora dispoziiile art. 1060 Cod civ. n raport cu art. 786, care prevede efectul declarativ al partajului fr a face distincie ntre drepturile reale i drepturile de crean. Aplicarea efectului declarativ creanelor n aceleai condiii ca i drepturilor reale ar nsemna, de data aceasta, c compensaia ce a operat cu privire la creana n litigiu, poprirea sau cesiunea s depind exclusiv de rezultatul partajului, adic dac creana a czut n lotul coindivizarului ce a consimit la aceste acte sau a fost nevoit s le suporte, operaiunile respective vor fi valabile retroactiv, iar n caz contrar s-ar desfiina cu acelai efect . Un astfel de sistem, pe lng pcatul de a ignora dispoziiile art. 1060 C. civ. ar aduce, fr justificare, o atingere serioas drepturilor creditorilor i siguranei circuitului civil. Soluia adoptat de practica judiciar i de doctrin. Conflictul celor 2 dispoziii a fost observat i rezolvat, dup mai multe oscilaii, mai nti de practica judiciar francez20, ideea fiind preluat i de doctrina i practica noastr judiciar. Rezolvarea a pornit de la distincia dintre 2 categorii de raporturi: n raporturile dintre motenitori i debitori se aplic regula diviziunii de drept a creanelor succesorale. Creana nu va mai fi considerat aparinnd masei indivize, ci, potrivit cotei-pri corespunztoare, fiecrui motenitor. Ca urmare: - fiecare motenitor poate cere plata prii sale din crean. El nu poate ns pretinde o parte din crean mai mare dect cota sa parte (n afara aplicrii regulilor de la sezin.)21 - plata parial, potrivit cotei cuvenite este valabil i liberatorie pentru debitor. Dac debitorul a constituit un gaj pentru garantarea creanei, motenitorul care a primit partea sa din crean nu poate restitui gajul n prejudiciul celorlali creditori, cci gajul este indivizibil. n felul menionat se asigur scopul reglementrii de la art.1060 C. civ., acela de a nlesni ca fiecare coindivizar s-i realizeze partea sa din crean, dar nu mai mult dect are dreptul potrivit cotei, nefiind posibil urmrirea cotei celorlali motenitori fr un mandat care s-i dea puteri n acest sens. Nici debitorul nu se poate libera pltind unui singur coindivizar, dac acesta nu justific un drept conferit
A se vedea practica judiciar francez la care se face referire n C.Hamangiu, I.RosettiBlnescu, Al. Bicoianu, Tratat de drept civil romn, vol. III, Editura ALL, Bucureti 1998, pag326. 21 n cazul sezinei, faa de posibilitatea conferita de aceasta motenitorului sezinar de a exercita drepturile si aciunile dobndite de la defunct si de caracterul ei indivizibil, credem ca un astfel de motenitor poate urmri ntreaga creana, daca ceilali motenitori nu se manifesta n sensul de a urmari ei partea ce li se cuvine.
20

287 de ceilali coindivizari pentru ncasarea creanei n totalitate, sau n orice caz peste cota sa parte. n raporturile dintre motenitori, sau dintre acetia i avnzii lor cauz, se aplic dispoziiile art.786 C. civ. Creana face parte din masa indiviz. Ea este supus partajului ca orice element activ al patrimoniului i urmeaz a fi atribuit singur, sau mpreun cu alte bunuri, unuia dintre coindivizari. Respectivul comotenitor, ca urmare a aplicrii efectului declarativ, va fi considerat c a motenit creana n integralitatea ei, direct de la de cujus. Ca urmare, acela dintre motenitori care a obinut plata cotei sale din crean n cursul indiviziunii se va gsi n situaia de debitor fa de masa indiviz. Efectul declarativ trebuie mrginit numai la dreptul de proprietate al creanei 22 cci, dac rezultatele lui ar fi generalizate, nu s-ar mai putea concilia raporturile comotenitorilor ntre ei cu raporturile lor fa de teri. Toate actele privitoare la creane ncheiate cu concursul terilor trebuie considerate valabile i, n consecin, plile, sau orice cauz de stingere a creanei, vor fi meninute i validate. 3. Raporturile dintre motenitori i avnzii-cauz ai unuia dintre ei sunt marcate i ele de efectul declarativ al partajului. Art.786 C.civ. face ineficiente drepturile asupra creanei consimite de un motenitor care nu este atributar. Cesiunea de crean consimit de acesta, sau poprirea, vor fi anulate. Observaie necesar. Trebuie fcut distincia n problema concilierii celor 2 texte ntre actele de administrare efectuate n temeiul gestiunii de afaceri sau al unui mandat tacit i actele de dispoziie. Actele de administrare cum ar fi ncasarea unei creane, fcut n condiiile menionate, sunt valabile fr ca ele s depind de soarta partajului. Actele de dispoziie, cum ar fi cesiunea creanei, depind de soarta creanei respective n operaiunea de partaj, valabilitatea cesiunii fiind condiionat de atribuirea creanei copartajantului dispuntor. Nu este n fond dect o aplicare n materie de creane succesorale a regulilor innd de regimul juridic al indiviziunii, cu meniunea c actele de administrare valabile n timpul indiviziunii nu pot fi repuse n discuie prin efectul declarartiv al partajului. Preul adjudecrii unui imobil licitat n profitul unui ter Poziia problemei. Ipoteza este cea a unui imobil succesoral aflat n indiviziune care la partaj este adjudecat de un ter. n acest caz se pune problema dac creana preului este sau nu supus efectului declarativ. Dac se admite aplicarea efectului declarativ se consider c creana respectiv a aparinut de la naterea strii de indiviziune copartajantului atributar cu consecina c un avnd-cauz al altui coindivizar nu poate emite nici o pretenie la acesta. Ca urmare, un creditor care beneficia de o ipotec asupra imobilului, consimit numai de unul dintre coindivizari, nu poate s-i exercite dreptul su de preferin asupra preului. Dac nu se admite efectul declarativ soluia este invers. Problema a fost pus iniial n practica judiciar francez, care dup ce a
22C. Hamangiu

.a., op. cit.,pag.326.

288 oscilat, Curtea de Casaie a optat n 190723 pentru efectul declarativ cu privire la preul licitaiei. ntr-adevr, din moment ce creana preului face parte din masa supus partajului, este normal s i se aplice efectul declarativ. Dar aplicarea efectului declarativ ar nsemna s se considere c preul a aparinut totdeauna coindivizarului atributar, fiind dobndit direct de la de cujus. Apare ns aici o chestiune delicat. Cum se poate considera c preul a fost dobndit direct de la de cujus ct vreme el nu a aparinut niciodat acestuia ? Pentru a surmonta aceast dificultate se impune admiterea aciunii i a efectului subrogaiei reale. Aceasta nseamn s se considere c creana s-a substituit imobilului n masa succesoral, rezolvare la care a apelat decizia Chollet c/a Domoulin susmenionat. Concluzionnd, creana preului asupra cruia creditorul ipotecar ncearc s-i valorifice ipoteca constituit de un coindivizar, altul dect cel atributar, este considerat c nu a aparinut niciodat debitorului ce a constituit ipoteca, ci atributarului. Acesta din urm este prezumat c a dobndit singur imobilul vndut la licitaie, i c este singurul vnztor, astfel nct ipoteca constituit de alt coindivizar este consimit de un non domino i se desfiineaz cu efect retroactiv. n ipoteza n care ipoteca ar fi fost consimit de toi coindivizarii, ea este valabil, astfel nct, pentru ipoteza analizat, creditorul ipotecar se poate ndestula din pre naintea coprtaului atributar. 4.Persoanele fa de care se produce efectul declarativ. Scopul consacrrii efectului declarativ al partajului aa cum a fost el prezentat anterior, ar putea implica, la prima vedere, concluzia caracterului relativ al efectului analizat, adic recunoaterea lui numai n raport cu coindivizarii i cu succesorii n drepturi ai acestora. Problema determinrii domeniului efectului declarativ nu se pune cu privire la coidivizari, unde manifestarea lui este evident i unde, de altfel, i dovedete din plin utilitatea. Fiecare dintre coindivizari este protejat de actele ncheiate de ceilali cu privire la bunurile din lotul su. O ipotec constituit de exemplu de unul dintre proprietarii comuni i este inopozabil titularului lotului ce are n cuprinsul acestuia imobilul ce a format obiectul ipotecii. Problema artat se pune deci n raport cu alte persoane i anume n raporturile dintre motenitori i avnzii si cauz sau ntre avnzii-cauz ai aceluiai motenitor. Doctrina mai veche, mbrind punctul de vedere al practicii judiciare, a considerat c efectul declarativ se produce i n raporturile dintre persoanele menionate. Aceasta nseamn c dac un coindivizar a constituit ipoteca asupra bunului ce ulterior a fost atribuit altui coprta, creditorul ipotecar nu poate opune ipoteca sa altor creditori ai debitorului su. El nu poate invoca n acest caz un drept de preferin asupra fraciunii de pre ce revine debitorului su. Este un exemplu de
23

Este vorba de decizia Chollet c/a Dumoulin, din 5 decembrie 1907, D.P. 1908, 1, 113.

289 manifestare a efectului declarativ ntre avnzii-cauz ai aceluiai motenitor24. Dac un copartajant face un legat n favoarea unui succesor al su cu privire la un bun indiviz, valabilitatea legatului depinde de atribuirea bunului respectiv ctre coindivizarul care a testat. n acest caz consecinele efectului declarativ se manifest ntre copartajant i succesorul su n drepturi. Mai mult dect att, practica judiciar i doctrina recunoate manifestarea efectului declarativ al partajului i n raporturile dintre copartajani i teri25 . 5.Problema renunrii la efectul declarativ Analiznd efectul declarativ al partajului o ntrebare fireasc trebuie s-i gseasc rspuns: pot coindivizarii renuna la efectul declarativ al partajului? Rezolvarea problemei o d caracterizarea normelor care reglementeaz efectul declarativ. Dac aceste norme ar fi de ordine public, coindivizarii nu ar putea renuna la efectul analizat, iar n caz contrar prile pot concepe convenii pe perioada indiviziunii care s aib drept consecin nlturarea efectului declarativ n favoarea celui translativ. Analiza scopului efectului declarativ a relevat faptul c interesul normei care-l reglementeaz st n ideea protejrii coindivizarului mpotriva actelor de dispoziie fcute de ceilali proprietari comuni. Aa fiind, interesul ocrotit este unul privat i nu unul interesnd regimul comun al proprietii, astfel c nu putem conchide dect c normele n discuie sunt de natur dispozitiv, cu consecina c prile pot renuna anticipat la efectul declarativ. Ca urmare coindivizarii pot conveni ca o ipotec consimit numai de unul din ei s fie valabil chiar dac la partaj bunul cade n lotul altui participant. La fel este n cazul vnzrii unui imobil la licitaie, cnd se poate conveni ca dac coindivizarul adjudecatar nu achit preul s se desfiineze partajul. Aceste convenii au ca rezultat, dup cum s-a artat, nimicirea ficiunii efectului declarativ i rentoarcerea la efectul translativ al diferitelor acte fcnd obiectul nvoielii1. 6.Consecinele efectului declarativ al partajului Consecina negativ a efectului declarativ al partajului o constituie absena efectului translativ iar consecina pozitiv, retroactivitatea partajului. Absena efectului translativ. Din caracterul declarativ al partajului rezult, mai nti, c acesta nu se supune anumitor reguli proprii actelor translative. Neopernd un transfer de drepturi ntre copartajani, partajul nu este supus regimului contractelor sinalagmatice. Neexecutarea obligaiilor nscute din aceast operaiune juridic, ca de exemplu neplata sultei, nu d dreptul la aciunea n rezoluiune, cum
24 Pentru opinia c un astfel de creditor poate avea un drept de preferin asupra preului respectiv, dei se recunoate c efectul declarativ se manifest i ntre avnzii cauz ai aceluiai coindivizar , a se vedea M. Eliescu, op. cit. pag..297. 25 A se vedea St. Crpenaru, op. cit. pag. 552; C. Toader si al., op. cit. pag..171. 1 C. Hamangiu .a, op. cit. pag.. 328.

290 este cazul la vnzare-cumprare cnd nu se pltete preul. Efectul declarativ nefiind ns de ordine public, prile pot renuna la beneficiul lui, stipulnd c partajul poate fi desfiinat n cazul neplii sultei. Aceast nelegere nu ar putea produce efecte n cazul unui partaj judiciar, hotrrea judectoreasc neputnd fi desfiinat dect pe cile legale de atac dac ea nu a luat act de o tranzacie a prilor. n cazul n care partajul s-a efectuat printr-o tranzacie ncheiat n cursul procesului, nelegerea menionat produce efectul menionat. Apoi, dac sulta rmne nepltit, creditorul, pe lng faptul c nu dispune de aciunea n rezoluiune, nu beneficiaz nici de privilegiul vnztorului ci de privilegiul coprtaului. Dac un copartajant este evins de un bun ce i-a fost atribuit, el se bucur de garania loturilor, care este distinct de garania datorat de vnztor. Publicitatea partajului este reglementat diferit fa de actele translative de proprietate. Fiind declarativ, partajul nu este supus, n privina imobilelor, formalitii ntabulrii. Prin mpreal coprtaii dobndesc direct de la defunct drepturile ce leau fost atribuite. Transmisiunea din cauz de moarte este opozabil ns n localitile fr carte funciar, fr transcriere, iar n regimul de carte funciar proprietatea se dobndete prin motenire chiar fr ntabulare, aceasta fiind necesar doar pentru nstrinarea ulterioar a bunului2. Actul de partaj nu constituie just titlu. Un act pentru a putea constitui just titlu trebuie s fie dintre cele care ar fi transmis proprietatea dac nstrintorul ar fi fost proprietar3. mpreala fiind declarativ nu poate constitui just titlu pentru ca beneficiarul ei s invoce uzucapiunea de 10-20 de ani, pentru a dobndi un imobil ce a fost inclus n lotul su i care, n realitate, nu a aparinut lui de cujus. Absena efectului declarativ se verific n aceeai msur pentru creane. Atribuirea ctre un coindivizar a unei creane inclus n activul succesoral nu echivaleaz cu un transfer, cu o cesiune de crean, aa nct nu este supus formalitii notificrii n condiiile de la cesiunea de crean. Inexistena dreptului de preemiune. Conform art. 5 din Legea nr. 54/1998 privind circulaia juridic a terenurilor, nstrinarea prin vnzare a terenurilor agricole situate n extravilan, se face cu respectarea dreptului de preemiune al coproprietarilor, al vecinilor i al arendailor. Dreptul de preemiune este prevzut, aadar, de lege numai pentru situaiile n care nstrinarea se face prin vnzare. Ca urmare, n materie de partaj, att judiciar ct i convenional, dreptul menionat nu funcioneaz din moment ce partajul este
2 Art.26 din L.115/1938. Menionm ca prin Legea nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara se prevede ca dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fat de terti fr nscriere n carte funciar cnd provin din succesiune. n conceptia acestei legi nscrierea dreptului de proprietate nu mai are efect constitutiv. 3 Pentru amnunte n legtur cu noiunea de just titlu a se vedea C. Brsan, M. Gai, M.M. Pivniceru, Drept civil, Drepturile reale, Ed. Institutul European, Iai 1997, pag..199.

291 declarativ de proprietate i nu poate fi considerat vnzare. Acest lucru este ns valabil numai pentru ipoteza n care partajul se face prin modalitatea mpririi bunurilor n natur sau a atribuirii lor ctre un coindivizar. n situaia n care partajul urmeaz a se face prin vnzarea bunului la licitaie, ntruct nu poate fi mprit n natur, sau nici unul dintre coindivizari nu accept s-i fie atribuit sau pur i simplu pentru c prile convin ca partajul s se fac n acest mod, situaia difer dup cum adjudecatar este unul din coprtai sau unul din terii participanii la licitaie. Am artat pe larg mai sus c vnzarea la licitaie a bunurilor valoreaz partaj cnd adjudecarea este fcut de un coindivizar, cu consecinele aplicrii efectului declarativ i c, atunci cnd adjudecatar este un ter, suntem n prezena unui partaj ce valoreaz vnzare, cu consecina aplicrii efectului translativ . Ca urmare, n acest din urm caz suntem n prezena unei vnzri ce necesit respectarea dreptului de preemiune al vecinilor sau al arendailor4. 7. Declarativitate i retroactivitate. Efectul declarativ constnd n esen n acceptarea ideii c fiecare coindivizar este prezumat c a dobndit bunurile sale direct de la defunct, el se dubleaz n mod natural i necesar de un caracter retroactiv. Consecin a retroactivitii partajului, toate actele ncheiate cu nclcarea regulilor indiviziunii devin ineficace dac bunurile cu privire la care s-au ncheiat nu cad n lotul coindivizarului care a consimit la actul respectiv. Este vorba de acte de dispoziie i de administrare care nu respect regula unanimitii, cum ar fi constituirea unei ipoteci, vnzarea cumprarea, donaia, nchirierea, etc. a bunurilor indivize. Aceste acte nu sunt nule5, ci doar inopozabile coindivizarilor care nu au consimit la ncheierea lor. Eficacitatea lor depinde de soarta partajului. Actul se consolideaz dac bunul la care se refer revine coindivizarului care l-a nstrinat, iar n caz contrar se desfiineaz cu efect retroactiv, fiind ncheiat sub condiie rezolutorie. De aici rezult dou consecine: - soarta acestor acte rmne incert pe toat durata indiviziunii; - terii care au dobndit bunuri n condiiile menionate, pot i au interesul s intervin la partaj pentru a nu fi fraudai i pentru a ncerca atribuirea bunului, cu privire la care au ncheiat actul cu unul dintre coindivizari, n lotul acestuia.6 Retroactivitatea nu este ns de esena declarativitii,7 aa nct a recunoate efect declarativ partajului nu presupune neaprat acceptarea retroactivitii acestuia. Este posibil ca un drept s fie considerat preexistent, dobndit direct de la defunct i
4 Problema respectrii dreptului de preemtiune al coindivizarilor este exclus prin ipotez atunci cnd adjudecarea se face de un tert deoarece partajul presupune vnzarea ntregului imobil si nu doar a unei cote ideale din bun. Pentru amnunte n legtur cu modul de exercitare al dreptului de preemiune n situaia partajului a se vedea Gh. Comni., op. cit., p. 273, 274. 5Trib. Supr. sect. civ. dec. civ. nr. 1274/1971 n Repertoriu ...,pe anii 1969-1975, pag.125; C.S.J., sect. civ., dec.civ.nr.2603/1993, n Buletinul jurisprudenei, 1993, pag..39. 6 Trib.Supr. sect. civ., dec. nr.1659/1981, n Repertoriu pe anii 1980-1985. pag..126,127. 7 M.Grimaldi, Droit civil. Succesisons, Ed.Litec,1998, pag..869.

292 totui s se in cont de consecinele declarrii lui ca dobndit n acest fel doar de la o anumit dat, lund n calcul consecinele decurgnd din existena strii de indiviziune un anumit timp. 8.Excepii de la regula retroactivitii a. n raporturile dintre coindivizari. Bunurile supuse partajului sunt evaluate n funcie de data partajului dei dac s-ar ine cont de retroactivitate, ele ar trebui evaluate n raport de data decesului, motivaia constnd n aceea c sporul de valoare sau diminuarea acestuia ar trebui s se fac pe seama proprietarului8. Fructele produse de bunul indiviz sunt considerate ca aparinnd masei indivize 9 i sunt supuse partajului ntre coindivizari, dei dac s-ar ine cont de regula retroactivitii ele ar trebui considerate aparinnd coindivizarului cruia i s-a atribuit bunul productor de fructe i care se prezum c a fost proprietar exclusiv de la data naterii strii de indiviziune. Este firesc ns, cu tot efectul declarativ, ca pn n momentul cnd intervine partajul s se in cont de faptul c fructele sunt produse de bunuri care se afl n stare de indiviziune i se cuvin ca atare coindivizarilor potrivit cotei lor. b. n raporturile dintre coindivizari i teri. S-a artat cu prilejul analizrii regimului juridic al indiviziunii c acesta este dominat de regula unanimitii, dar c se admite c actele de conservare fcute numai de unul dintre coindivizari sunt valabile ntruct profit tuturor coindivizarilor. n anumite cazuri i unele acte de administrare, care de regul necesit consimmntul unanim al coindivizarilor, sunt valabile pe baza unui mandat tacit din partea celorlali coindivizari sau, dup caz, al gestiunii de afaceri.10 Aceste acte ncheiate n conformitate cu regulile regimului juridic al indiviziunii rmn valabile i dup efectuarea partajului indiferent cui i s-a atribuit bunul n legtur cu care ele s-au efectuat. Este un fapt firesc innd cont mai ales de mprejurarea c actele de conservare, care i-au permis s conserve bunul sau actele de administrare ncheiate valabil, nu pot contraveni scopului asigurrii egalitii partajului. 9.Obligaia de garanie ntre coprtai Reglementare i fundament. Potrivit art.787 Cod civil coerezii sunt datori garani unul ctre altul despre tulburrile i eviciunile ce preced dintr-o cauz anterioar mprelii.
8 C.S.J. sect.civ., dec. civ. nr. 600/1992, Dreptul nr. 10/1992, pag..90, dec civ. nr.1930/1993, Dreptul nr.7/1994, pag.93; dec civ. nr.1715/1992, n Dreptul nr.10-11/1993, pag..121. 9 Trib. Supr. sect. civ. dec. civ. nr. 2813/1998, R.R.D. nr.9-12/1989, pag..135, dec. civ .nr. 1078/1980, R.R.D. nr.1/1981, pag..67; dec. civ nr.2264/1972, R.R.D nr.7/1973, pag..171. 10 Trib. Supr. sect. civ., dec. nr.884/1968, n R.R.D. nr.1/1969, pag..152, dec. nr.361/1968, C.D., 1968, pag.65, dec. nr. 106/1969, R.R.D. nr.5/1969, pag.175.

293 Garania instituit prin textul menionat vizeaz loturile atribuite coprtailor i ea subliniaz, odat n plus, orientarea legiuitorului spre respectarea egalitii ntre coindivizari, ca regul a partajului. Regula egalitii ar rmne n stare de deziderat n cazul inexistenei unei reglementri cu privire la obligaia de garanie ntre coprtai, deoarece n cazul apariiei, dup partaj, a unor dezechilibre ntre loturi, nu s-ar putea recurge la reglementrile privind obligaia de garanie specific actelor translative, pentru simplul motiv c partajul nu are efect translativ ci declarativ. Spre deosebire, deci, de obligaia de garanie a vnztorului, bazat pe ideea garantrii existenei dreptului transmis, obligaia coprtaului se fundamenteaz pe ideea asigurrii egalitii loturilor i dup partaj, atunci cnd unul dintre copartajani sufer un prejudiciu, cum ar fi, de exemplu, pierderea unui bun ca urmare a valorificrii de ctre un ter a unui drept asupra acestuia. Exist i alte situaii care duc la micorarea lotului unui coprta i antreneaz obligaia de garanie, cum ar fi descoperirea unei servitui ce greveaz fondul coprtaului respectiv i-i micoreaz n acest fel valoarea, insolvabilitatea debitorului unei creane succesorale ce intr n compunerea lotului, valorificarea unei ipoteci existente asupra unui imobil din lotul acestuia, exproprierea bunului, etc. Revocarea unei donaii de care a beneficiat de cujus, pentru nendeplinirea sarcinilor, donaie care a avut ca obiect un bun atribuit la partaj n lotul unui coindivizar, antreneaz obligaia de garanie, n msura n care revocarea pentru nendeplinirea sarcinilor nu este imputabil exclusiv coprtaului respectiv. n mod secundar, reglementarea rezult i din imperativul asigurrii stabilitii operaiunii de partaj, care ar fi incompatibil cu ideea desfiinrii acestuia. De aceea sa recurs la soluia reechilibrrii loturilor prin instituirea obligaiei de garanie. Condiiile existenei obligaiei de garanie. Analiza dispoziiilor art.787 Cod civil evideniaz existena a patru condiii pentru antrenarea obligaiei de garanie, dou pozitive i dou negative, i anume: existena unei tulburri sau eviciuni; tulburarea sau eviciunea s aib o cauz anterioar partajului; tulburarea sau eviciunea s nu fie imputabile coprtaului evins i, n sfrit, s nu se fi stipulat o clauz de nlturare a rspunderii. Existena unei tulburri sau eviciuni. Obligaia de garanie este antrenat, la fel ca i n cazul contractelor translative de proprietate, atunci cnd un coprta a suferit o eviciune sau o tulburare. Prin eviciune n aceast materie trebuie s nelegem pierderea total sau parial a dreptului de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri atribuite unui coprta, ca urmare a valorificrii de ctre o alt persoan a unui drept care exclude, total sau parial, dreptul coprtaului respectiv. Prin tulburare se nelege orice fapt contrar ordinii juridice care implic

294 rezisten, opunere din partea adversarului i care tinde la deposedarea posesorului11. Ca i n materie de vnzare-cumprare, garania nu funcioneaz dect n cazul tulburrilor de drept nu i al celor de fapt, mpotriva crora copartajantul se poate apra singur. Eviciunea sau tulburarea s aib o cauz anterioar partajului. Aa cum se prevede i la garania pentru eviciune datorat de ctre vnztor, i n materie de partaj nu exist rspundere pentru tulburrile sau eviciunile ce au cauze posterioare partajului. Pierderea proprietii sau posesiei unui bun, pentru motive ce nu au legtur cu situaia anterioar partajului, este suportat exclusiv de coindivizarul care are bunul n lotul su, n calitate de proprietar. La fel, n cazul unei creane, garania funcioneaz pentru solvabilitatea debitorului n momentul partajului i nu pentru solvabilitatea lui ulterioar acestui moment, afar, bineneles, de situaia cnd o nelegere ntre coprtai ar extinde garania i la solvabilitatea viitoare a debitorului coprtaului, o astfel de nelegere nefiind interzis. Tulburarea sau eviciunea s nu fie imputabile coprtaului tulburat sau evins. Articolul 787 alin.2 Cod civil, ipoteza final, exclude rspunderea atunci cnd eviciunea are drept cauz greeala eredelui. ntr-o astfel de situaie se afl, de exemplu, coprtaul cruia i-a fost atribuit un imobil asupra cruia un ter devine proprietar prin invocarea unei uzucapiuni al crui termen s-a mplinit ulterior partajului, sau cel care, prt fiind ntr-o aciune n revendicare, omite s cheme n garanie pe coprtai12, iar acetia dovedesc c ar fi avut mijloace suficiente s paralizeze aciunea terului. Inexistena unei clauze de nlturare a rspunderii. Articolul 787 alin.2 stipuleaz c garania nceteaz cnd eviciunea a fost exceptat anume printr-o clauz expres a actului de mpreal. Obligaia de garanie nu este reglementat prin norme de ordine public, aa nct prile pot stipula clauze prin care, pentru anumite cazuri de eviciune, s nu fie antrenat obligaia de garanie. Clauzele de garanie se ntlnesc de regul n partajul convenional, eventual al celui judiciar finalizat pe baz de tranzacie i nu n cazul partajului judiciar. Clauzele de negaranie n aceast materie trebuie s fie exprese i speciale 13. Spre deosebire de obligaia de garanie de la contractele translative de proprietate, n materie de mpreal cunoaterea cauzei ce poate antrena pericolul eviciunii nu poate fi interpretat ca renunare la garania pentru eviciune. Efectele obligaiei de garanie. Analiza efectelor obligaiei de garanie presupune o subliniere prealabil i anume c obligaia de garanie nu d dreptul la rezoluiunea partajului, coprtaul evins putnd cere doar o despgubire pentru pierderea suferit de lotul su. Efectele garaniei sunt crmuite de regulile de la vnzare, cu unele
M. Costin, M. Murean, V. Ursa, Dicionar de drept civil, Ed. tiinific i Enciclopedic, Bucureti 1980,pag..528. 12 M. Eliescu, op. cit. pag. 300. 13 M.Eliescu, op. cit. pag. 301.
11

295 particulariti ce urmeaz a fi evideniate mai jos14. n cazul pericolului de eviciune coprtaul n cauz trebuie s introduc n proces pe ceilali coprtai, pentru a fi aprat. n caz contrar ei pot s-i opun excepia unui proces ru purtat(exceptio mali procesus) dac dovedesc c ar fi avut mijloace suficiente s combat aciunea terului. Introducerea n proces se face pe calea unei cereri de chemare n garanie. Dac eviciunea se produce totui, fiecare dintre coprtai este obligat, conform art.788 Cod civil , s-l despgubeasc pe cel prejudiciat prin eviciune, proporional cu partea sa ereditar. Spre deosebire de eviciunea din cadrul actelor translative de proprietate, coprtaul evins va suporta i el o parte din prejudiciul produs prin eviciune, din moment ce despgubirea se face proporional cu partea ereditar a fiecrui motenitor. n cazul n care unul dintre coprtai este insolvabil, partea pe care acesta ar fi trebuit s o suporte va fi preluat de ceilali coprtai, inclusiv cel garantat. Raiunea dispoziiei const tot n dezideratul meninerii egalitii ntre coprtai. Controversat este problema dac valoarea bunurilor de care este lipsit coprtaul se calculeaz n funcie de momentul partajului, sau la momentul producerii eviciunii. ntr-o opinie s-a susinut c garania are drept scop s repare inegalitatea dintre coprtai izvort din eviciune, iar coprtaii garani nu au s sufere sau s se bucure de modificrile de valoare suferite de bun dup mpreal, astfel c trebuie s se in seama numai de valoarea bunurilor de la data mprelii15. ntr-o alt opinie, fr a se insista pe argumente, se apreciaz c valoarea ce trebuie luat n considerare este valoarea bunului din momentul eviciunii16. n ceea ce ne privete mprtim aceast din urm opinie, cu meniunea ns c, de fapt, aceasta este valoarea de la data reparrii pagubei, singura care asigur o reparare integral a prejudiciului i aducem n sprijinul ei urmtoarele argumente: - la baza reglementrii garaniei st ideea necesitii asigurrii egalitii ntre coprtai, iar n condiiile n care moneda se devalorizeaz treptat, echilibrul nu poate fi restabilit dect prin luarea n calcul a valorii bunului din momentul eviciunii; - paguba ce urmeaz a fi reparat este cea suferit de copartajant din cauza eviciunii (art.788 Cod civil), ceea ce nseamn c trebuie avut n vedere paguba suferit n acest moment.17
14 In unele legislaii, spre deosebire de Codul civil romn, se prevede expres c garania funcioneaz dup regulile garaniei de la contractul de vnzare cumprare. A se vedea n acest sens art. 637 din Codul civil elveian. 15 M. Eliescu, op. cit. pag. 331 16 D. Chiric, op. cit. pag.. 331 17 n sensul evalurii bunului la momentul cnd s-a produs eviciunea este i doctrina francez recent. A se vedea n acest sens Franois Terr, Yves Lequette,op. cit. pag. 783; M.Grimaldi, op. cit. pag.. 784; Potrivit art. 892 din codul civil al provinciei Quebec, pierderea se evalueaz ns, la ziua partajului.

296 Creana rezultat din obligaia de garanie a coprtailor este garantat cu privilegiul coprtaului prevzut de art.1737 pct.3 Cod civil.18 Pentru a beneficia de acest privilegiu el trebuie conservat n condiiile prevzute de art.1741 Cod civil, respectiv de art.69 din Decretul-lege nr.115/1938, sau, dup punerea n aplicare a Legii nr.7/1996, n condiiile art.21 litera c i 28 din acest act normativ. Este, iat, o alt deosebire fa de garania de care bucur cumprtorul, care nu beneficiaz de nici un privilegiu. n cazul creanelor, partajul antreneaz obligaia de garanie a coprtaului nu numai pentru existena creanei, ca n cazul cesiunii de crean, ci i pentru solvabilitatea debitorului din momentul efecturii partajului. Este o concluzie ce s-a tras din interpretarea art. 789 Cod civil dei acesta se refer numai la rente.19 Dac creana atribuit coprtaului era prescris sau inexistent la momentul partajului, intervine obligaia de garanie, ca i n cazul insolvabilitii. Dac ea se prescrie ulterior, culpa aparine coprtaului i garania nu funcioneaz. Termenul de prescripie. Aciunea n justiie fondat pe obligaia de garanie a coprtailor se prescrie n termenul general de prescripie de 3 ani, care curge de la data producerii eviciunii. Cnd prejudiciul suferit de coprta este rezultatul unor vicii ascunse, termenul este de 6 luni. Dac viciile au fost ascunse cu viclenie , termenul este i n acest caz de 3 ani. n cazul viciilor ascunse termenul curge de la data descoperirii lor, ns cel mai trziu de la mplinirea unui an de la predarea bunului, cu excepia construciilor unde ncepe s curg cel mai trziu de la mplinirea a trei ani de la predarea lor. 1o.Ipoteze speciale. Garania n cazul viciilor ascunse. ntruct art. 787 Cod civil prevede c obligaia de garanie ntre coerezi funcioneaz numai n ipoteza unor tulburri i eviciuni, neexistnd, ca la vnzare cumprare, o dispoziie privind existena rspunderii i pentru vicii ascunse, s-ar putea susine c garania coprtailor nu funcioneaz n ipoteza n care folosina bunurilor ce au format obiectul partajului este afectat de existena unor vicii ascunse20. Totui , se admite, n general, c garania funcioneaz i n aceast situaie, opinie pe care o considerm ntemeiat deoarece numai n acest fel se poate asigura deplina egalitate ntre coprtai21. Garania n cazul n care tulburrile sau eviciunile provin de la coprtai. Dispoziiile art.787 Cod civil privind garania pentru tulburrile i eviciunile ce preced dintr-o cauz anterioar partajului, are n vedere tulburrile i eviciunile
18 A se vedea Trib. Supr., dec. civ. nr. 1511/1982, n Repertoriu ..., pe anii 1980-1985, pag.. 135. 19 A se vedea D. Alexandresco, Explicaiunea teoretic i practic a Codului civil romn, vol.

III, partea a II-a, ediia a doua, Iai, Tipografia naional, 1912, pag.. 824. Pentru opinia n sensul c art. 789 Cod civil nu are aplicabilitate, deoarece se refer numai la garania pentru solvabilitatea debitorului unei rente perpetue, iar singurul contract de rent reglementat de Codul civil este contractul de rent viager, a se vedea M. Cosmovici, Drept civil. Drepturi reale. Obligaii. Legislaie, Ed. All,Bucureti,1996, pag.. 344. 20 n acest sens D. Alexandresco, op. cit. vol.II, pag..812; S.Brdeanu, op. cit. pag..175.

297 provenite de la un ter. Dac ns acestea sunt rezultatul unui fapt al coprtaului, trebuie admis, a fortiori, c este antrenat obligaia de garanie a acestuia(quem de evictione tenet actio, eundem agendem repellit exceptio). Admind existena obligaiei de garanie n cazul tulburrii provenite de la coprtai, se impune a evidenia unele condiii specifice fa de situaia cnd ea provine de la un ter, condiii neevideniate de doctrina noastr, i anume: - garania este datorat i pentru tulburarea de fapt nu numai pentru cea de drept; - rspunderea exist i pentru situaia cnd tulburarea se produce dup partaj, deci are o cauz ulterioar partajului; - efectele ei se rsfrng numai asupra coprtaului care a produs tulburarea22 . Sectiunea a V-a.Cauzele de ineficacitate a partajului

Generaliti. Dispoziii legale referitoare la desfiinarea mprelii gsim doar n art.790 Cod civil. Potrivit acestuia mprelile pot fi desfiinate pentru violen sau dol.23 Desfiinarea mprelii poate fi ns nu numai rezultatul viciilor de consimmnt menionate, ci i a nulitii bazate pe alte cauze. Nulitatea partajului este supus unor reguli mai restrictive dect n dreptul comun i aceasta nu ntmpltor, ci pentru faptul c desfiinarea lui face s renasc starea de indiviziune, cu consecina necesitii unor noi operaiuni, lungi i complexe, pentru realizarea unui nou partaj. n plus, copartajanii care au primit i folosit bunurile partajate pierd dreptul de proprietate exclusiv dobndit asupra bunurilor ce le-au fost atribuite, iar drepturile terilor care au contractat cu ei sunt, de asemenea, afectate. n aceste condiii era normal ca legiuitorul s priveasc defavorabil regimul juridic al sanciunilor ce prin aplicarea lor fac s renasc starea de indiviziune. Partajul judiciar prin specificul su rezultat din realizarea lui printr-o hotrre judectoreasc, este supus doar n parte normelor privind desfiinarea, rezultate din art. 790 Cod civil. Prezentarea cauzelor de ineficacitate urmeaz a se face n general, indiferent de natura convenional sau judiciar a partajului, urmnd ca pe parcurs s se sublinieze ceea ce este specific pentru partajul judiciar.
21 n acest sens. C. Hamangiu , I. Rosetti Blnescu, Al. Bicoianu, op. cit. pag..338; M. Eliescu, op. cit. pag.. 300; Fr. Deak, op.cit .pag.. 570; D. Chiric, op. cit. pag.. 331; St. Crpenaru, op. cit. pag.. 552; T. Carabaiu, op. cit. pag..321.n sistemul Codului civil francez nu se poate admite aciunea n garanie pentru vicii ascunse deoarece art.887 alin 2 din respectivul cod deschide coprtaului, prejudiciat prin existena unor vicii ascunse la bunurile din lotul su, calea aciunii n resciziune , pentru leziune, dispoziie care nu se regsete n codul civil romn. 22 Frqnois Terr ,Yves Lequette, op. cit. pag.. 783, nota de subsol nr. 2. 23 Textul art. 887 Cod civil francez mai adaug: Il peut aussi y avoir lieu rescision lorsqun des cohritiers tablie , son prjudice, une lsion de plus du quart.

298 1.Nulitatea relativ a partajului. Textul art.790 Cod civil, prezentat mai sus, este de inspiraie francez, fiind identic cu prima parte a articolului 887 din Codul civil francez, care, n plus, cuprinde i referirea la desfiinarea partajului pentru leziune. Legiuitorul se refer, deci, la desfiinarea mprelilor pentru violen sau dol, deci pentru vicii de consimmnt. Aceste vicii sunt apreciate i sancionate, n principiu, ca n dreptul comun. Totui sancionarea lor este supus i unor reguli speciale. Astfel, art.793 Cod civil stabilete o prezumie irefragabil, juris et de jure, de confirmare a partajului atunci cnd un coprta - al crui consimmnt a fost viciat- nstrineaz o parte sau toate bunurile din lotul ce i-a fost atribuite i aceasta se ntmpl dup descoperirea dolului sau ncetarea violenei. i n dreptul comun confirmarea tacit este admis n cazul viciilor de consimmnt menionate, dar ceea ce este specific cazului prezentat este existena unei prezumii legale de confirmare, care nu poate fi combtut prin proba contrar. Bineneles c dac nstrinarea bunurilor a intervenit nainte de descoperirea dolului, prezumia nu se aplic, neputndu-se pune problema confirmrii unui act pentru un viciu care la momentul respectiv nu este cunoscut. nstrinarea pentru a valora ratificare a partajului i implicit renunare la aciunea n anulare, trebuie s fie benevol24. Pentru a nu mai reveni asupra chestiunii confirmrii mai precizm c, ntocmai ca n dreptul comun, confirmarea poate fi expres sau tacit i c n afar de cazul amintit mai sus, reglementat expres de lege, confirmarea tacit poate rezulta i din alte mprejurri din care rezult voina nendoielnic de confirmare a partajului efectuat ca urmare a unei voine viciate. Aici, spre deosebire de situaia reglementat de art. 793 Cod civil, se aplic dreptul comun, deci este posibil dovada contrar, respectiv c actul sau mprejurarea din care rezult prezumia de confirmare, nu avea aceast semnificaie. n ceea ce privete eroarea ca viciu de consimmnt, aceasta nu figureaz n enumerarea prevzut de art.79o Cod civil. Omisiunea nu a fost ntmpltoare . n scopul asigurrii stabilitii partajului autorii codului au omis deliberat acest viciu de consimmnt a crui meniune n text a fost considerat superflu i periculoas. S-a avut n vedere c dac exist eroare asupra componenei masei succesorale, exist alte remedii. Astfel: - dac unele bunuri nu au fost cuprinse n masa supus partajului, n baza articolului 790 alin. 2 Cod civil se poate face un partaj suplimentar; - dac, dimpotriv, un bun a fost cuprins n masa partajabil fr s fie al coindivizarilor, proprietarul poate s-l revendice, iar coprtaul evins are aciune n garanie mpotriva celorlali coprtai; - pentru situaia n care ar exista eroare cu privire la persoana unui copartajant, admis din greeal la partaj, mpotriva acestuia s-ar putea formula aciune n petiie de ereditate.
24

C.Hamangiu, I .Rosetti Blnescu, Al Bicoianu, op. cit. pag.. 341.

299 n sfrit, pentru situaia n care ar exista eroare asupra bunurilor, legiuitorul francez a avut n vedere c coprtaul respectiv are la dispoziie resciziunea pentru leziune. Argumentul nu este ns valabil i pentru Codul civil romn care, dei intituleaz seciunea V din capitolul IV Despre desfiinarea sau resciziunea mprelii, nu a preluat din Codul civil francez i dispoziia ce permitea resciziunea mprelii pentru leziune.25 Ca urmare, prevederea privind anularea partajului pentru eroare avea alt justificare i utilitate n dreptul civil romn dect n cel francez i trebuia meninut. Exist i alte situaii care impun anularea partajului pentru eroare, neexistnd posibilitatea de a le rezolva pe baza altor texte. Astfel sunt situaiile cnd n lotul unui coindivizar se includ bunuri ce nu aparin masei indivize, ci sunt proprietatea altui coindivizar. Coindivizarul respectiv nu poate recurge la aciunea n revendicare, care ar putea fi folosit de un ter i aceasta pentru c el este inut de obligaia de garanie pentru eviciune fa de coindivizarul cruia i-a fost atribuit bunul, iar cine datoreaz garanie nu poate evinge (quem de evictione tenet actio,eundem agentem repellit exceptio). La fel este situaia cnd, ulterior partajului, se descoper un legat care modific drepturile copartajanilor. Pentru acest gen de situaii trebuie admis anularea partajului pentru existena erorii n condiiile dreptului comun, dei textul art. 790 Cod civil nu prevede desfiinarea mprelii pentru motiv de viciere a consimmntului prin eroare. Doctrina i practica judiciar franceze consider c suntem n prezena unei erori asupra cauzei26, opinie pe care o mprtim i noi. Anularea partajului pentru vicierea consimmntului este specific conveniilor de partaj ncheiate de coindivizari precum i celui realizat prin tranzacie, chiar dac aceasta este cuprins ntr-o hotrre judectoreasc. Faptul pronunrii unei hotrri de expedient care ia act de tranzacia prilor privind sistarea indiviziunii, nu mpiedic anularea tranzaciei pentru existena unor vicii de consimmnt. Aceast posibilitate exist chiar dac hotrrea judectoreasc prin care s-a luat act de tranzacie a devenit irevocabil. Justificarea acestei posibiliti rezult din faptul c n acest caz nu are practic loc o judecat propriuzis, ci litigiul este soluionat pe baza nelegerii intervenite ntre pri. Sanciunea anulrii bazat pe vicii de consimmnt fiind specific conveniilor, nu este aplicabil partajului judiciar 27. Totui, instana suprem s-a pronunat n sensul c anularea partajului n baza dispoziiilor art.790 Cod civil este posibil att n cazul partajului convenional ct i a partajului judiciar28. O alt cauz de anulare a partajului o constituie efectuarea acestuia cu
n sensul c aciunea n resciziune pentru leziune nu este admis n dreptul nostru i c noiunea de aciune n resciziune la care face referire articolele 791 i 792 Cod civil trebuie luat n sensul de aciune n anulare a se vedea C. Hamangiu, I, Rosetti Blnescu, Al Bicoianu, op.cit. pag..342. 26 A se vedea M.Grimaldi, op. cit. p.878;Franois Terr, Yves Lequette, op. cit . pag..776. 27 A se vedea D. Chiric op. cit. pag..332. 28 C.S.J., dec. civ. nr. 1173/1991,n Dreptul nr.1/1992 pag..110.
25

300 nclcarea regulilor privind ocrotirea persoanelor incapabile. Partajul dei are efect declarativ, datorit importanei consecinelor pe care le produce, este asimilat actelor de dispoziie i nu de administrare a patrimoniului. Aceasta nseamn c participanii la operaiunea de partaj trebuie s aib capacitate deplin de exerciiu. n cazul lipsei capacitii depline de exerciiu sau a existenei unei capaciti restrnse, coindivizarul n cauz trebuie reprezentat sau asistat n condiiile legii. n cazul n care ocrotitorul legal are i el interese legate de operaiunea de partaj, ceea ce se ntmpl n general n situaia n care calitatea de coindivizar o are att cel ocrotit ct i reprezentantul legal, se impune numirea unui curator special pentru aprarea intereselor celui lipsit de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns. Numirea unui curator special este necesar pentru fiecare persoan aflat n situaia menionat 29, fiind presupus c coindivizarii au n cadrul operaiunii de partaj interese contrare. Dac reprezentantul legal al unor coindivizari fr capacitate de exerciiu, sau cu capacitate de exerciiu restrns, nu are interese proprii n proces, el poate s-l reprezinte sau s-l asiste doar pe unul dintre acetia, pentru cellalt, sau ceilali coindivizari incapabili, fiind necesar numirea curatorului special n condiiile articolelor 105 i 132 Codul familiei. Efectuarea partajului cu nclcarea regulilor de mai sus face ca acesta s fie anulabil. Nulitatea este relativ deoarece se ncalc o norm de protecie a unei anumite categorii de persoane. Este anulabil i partajul efectuat n lipsa unui curator dac un coindivizar este disprut. Aceste cauze de anulare sunt valabile att pentru partajul convenional ct i pentru cel judiciar. Nelegalitatea operaiunii de partaj efectuat cu nclcarea regulilor de protecie a incapabililor, dac suntem n prezenta unui partaj judiciar poate fi invocat, ns, doar prin intermediul cilor de atac prevzute de lege pentru hotrrile judectoreti. n cazul n care nu au fost exercitate aceste ci de atac partajul rmne valabil chiar dac a fost efectuat cu nclcarea regulilor analizate.30 Lipsa ncuviinrii prealabile a autoritii tutelare pentru efectuarea partajului cnd exist coindivizari incapabili, duce la desfiinarea partajului. O asemenea ncuviinare este necesar doar pentru partajul convenional, inclusiv n cazul celui realizat prin tranzacie judiciar, astfel c numai aici s-ar putea obine anularea partajului pentru lipsa ncuviinrii. n cazul partajului judiciar interesele incapabilului sunt ocrotite de instana de judecat, iar lipsa ncuviinrii menionate nu ar putea duce la respingerea cererii de partaj n raport de faptul c, potrivit art. 728 cod civil, nimeni nu poate fi silit a rmne n indiviziune31. 2.Nulitatea absolut. Partajul efectuat pe cale convenional ct i cel efectuat
Art.747 alin.2 prevede c dac sunt mai mui minori cu interese contrarii la mpreal, se va da fiecrui dintr-nii un tutore special. 30 A se vedea Trib. Supr., dec. civ. nr.2508/1999, n R.R.D. nr.8/1989, pag..71. 31 M. Eliescu , op. cit., pag.224.
29

301 prin tranzacie judiciar, poate fi afectat de nulitate absolut n aceleai condiii ca i orice alt convenie, cum ar fi spre exemplu lipsa cauzei, cauza fals, ilicit sau imoral, obiect ilicit etc. Fa de aceast situaie nu insistm asupra acestor aspecte i facem trimitere la lucrrile de specialitate n domeniu. Se impune totui a ne opri asupra semnificaiei noiunii de cauz n partaj pentru c aplicarea normelor generale nu se poate face fr a defini sensul acestei noiuni. Pentru acest scop trebuie s ne raportm la finalitatea pe care o au in vedere coindivizarii atunci cnd recurg la aceast operaiune juridic. Aceast finalitate const n transformarea dreptului de proprietate indiviz ntr-un drept exclusiv. Vom reine, deci, drept cauz a partajului transformarea drepturilor coindivizarilor asupra masei indivize n drepturi de proprietate exclu