You are on page 1of 1

Cîți oameni – atîtea caractere Cîți oameni – atîtea caractere.

Citind cuvintele acestea, mi-am amintit de o parabolă, pe care am auzit-o cîndva. Un fermier cu fiul său și măgarul s-au pornit la orașul mare. Omul a urcat călare pe măgar, iar băiatul mergea pe jos, ducînd măgarul la coardă. Au mers mult. Au ajuns la marginea orașului, cînd cineva din trecători le strigă: - Ei, omule, nu ți-i milă de copil? Tu, așa om puternic, mergi călare pe măgar, dar băiatul ăsta mic abia își mișcă picioarele de oboseală. Fermierului i s-a făcut rușine, s-a dat jos și a ajutat băiatului să urce pe măgar. Au mai mers așa puțin și din nou aud, cum alt trecător le face observație: - Unde s-a mai văzut, ca un băiat in toată puterea să meargă călare atunci, cînd taică-său merce pe jos? Mare rușine. Auzind cuvintele acestea, fermierul a dat băiatul jos de pe măgar și au mers mai departe. S-a gîndit, că acuma nimeni nu mai poate să le spună ceva de ocară. Dar mare i-a fost mirarea, cind a auzit: - Ei, omule, deceaba ai măgar, dacă nu știi să te folosești de el! Așa e și în viață. Ce n-am face, cineva nu va fi de acord cu noi. Poate că trebuie să ne gândim singuri asupra a ceea ce e bine și ce e rău.