You are on page 1of 323

Conf. univ. dr. Elena Iftime

INTRODUCERE IN STUDIUL DREPTULUI CIVIL

2003

AMA

Descrierea CÎP a Bibliotecii Naţionale IFTIME, ELENA Introducere în studiul dreptului civil / Elena Iftime, Suceava ; Editura Universităţii „Ştefan cel Mare" , 2001 p. : cm. ISBN 973-9408-93-1 347

Referenţi ştiinţifici: Prof.univ.dr. Mihai JACOTĂ Universitatea "ALI. Cuza" Iaşi Prof.univ.dr. Ştefan RĂUSCHI Universitatea "Al.I. Caza" Iaşi

I.S.B.N. 973-9408-93-1

Copyright © Editura Universităţii Suceava Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate editurii.

jUGLiVi

I. Dreptul civil şi sistemul dreptului românesc

î . l . Sistemul dreptului românesc Normele dreptului românesc se prezintă ca un sistem structurat după anumite criterii, determinate de cerinţele vieţii sociale. Obiectul de reglementare al acestor norme îl reprezintă relaţiile sociale aparţinând celor mai variate domenii ale sistemului social. De aceea şi normele juridice îmbracă o mare diversitate : norme de drept constituţional, administrativ, penal, financiar, fiscal, bancar, civil, comercial, de dreptul familiei etc. Deşi variate, normele dreptului prezintă trăsături comune ce permit asamblarea lor într-un sistem unitar. Asemenea trăsături sunt: voinţa unică ce se exprimă în drept, comunitatea principiilor ce guvernează acest domeniu precum şi scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea relaţiilor sociale. Deci, fiind unic în conţinut, sistemul dreptului românesc este variat ca forme de exprimare datorită diversităţii domeniilor vieţii sociale ce intra în sfera de preocupare şi reglementare a acestuia şi nevoii exprimării voinţei legiuitorului în forme diferite. Cel mai important criteriu de structurare a noraielor juridice româneşti într-un sistem, este obiectul reglementării (specificul relaţiilor sociale). In funcţie de criteriul amintit se conturează ramurile şi instituţiile dreptului. în doctrina juridică ramura de drept este definită ca " un ansamblu distinct de norme juridice, legate organic între ele, care

I I I I B I I i I I I I I I

reglementează relaţiile sociale ce au acelaşi specific, folosind 1 aceeaşi metodă sau complex de metode" , 1.2. Ramura dreptului civi! Noţiunea de drept civil apare în literatura şi practică cu sensuri diferite. Intr-un prim sens, termenul desemnează ramura dreptului civil înţeleasă ca un ansamblu de norme care reglementează o anumită grupare de relaţii sociale, îmbrăcând trăsături esenţiale comune. Ca ramură a sistemului de drept românesc, dreptul civil reuneşte, spre reglementare, două categorii de relaţii sociale: - relaţii cu conţinut economic (patrimoniale); - relaţii extrapatrimoniale care vizează personalitatea juridică. Intr-un al doilea sens, noţiunea "drept civil" desemnează acea componenta a ştiinţei juridice care are ca obiect de studiu raporturile sociale din acest domeniu şi normele ce le reglementează. Există şi un al treilea sens al noţiunii de "drept civil" care vizează disciplina de învăţământ ce studiază atât ramura dreptului civil, cât şi ştiinţa acestuia. In încercarea de delimitare a acestei ramuri de drept, în literatura de specialitate s-au cristalizat mai multe definiţii din care, sintetizându-le, putem reţine că dreptul civil este o componentă a sistemului dreptului_românesc_care__z^£/ezggji{gg2i:L raporturi patrimoniale şi extrapawmoniale dintrepersoane, ce apar ca^ubiecţe_egale de drepturi. Din definiţia de mai sus rezultă că obiectul de reglementare al dreptului civil îl constituie relaţii sociale, cu
Gh. Boboş, Teoria generala a dreptului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1994. pag. 167.
1

caracter patrimonial (evaluabile _în_bani') şi raporturi extrapatrimoniote ce vizează personalitatea^juridicâ. Trebuie să facem precizarea, însă, că dreptul civil nu poate să acopere în întregime acest complex şi variat domeniu al relaţiilor sociale. De aceea, în literatura de specialitate, dar mai ales în practica judiciară, s-a pus problema după care criteriu poate fi delimitat dreptul civil de celelalte ramuri de drept. întrebarea este pe deplin justificată întrucât există şi alte ramuri de drept în sfera de reglementare a cărora se găsesc relaţii de felul celor amintite mai sus (dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul comercial, dreptul financiar etc.). Sub acest aspect, literatura de specialitate şi practica din acest domeniu sunt unanime în a recunoaşte drept criteriu de grupare a normelor de drept civil - obiectul reglementării. Prin obiect de reglementare - în cazul de faţă - trebuie să înţelegem acea categorie de relaţii sociale ce prezintă anu;nite trăsături specifice şi prin care se detaşează de alte categorii de relaţii sociale. Cum arătam, trăsătura distinctivă a raporturilor reglementate de dreptul civil rezidă, în primul rând, în faptul că ele au fie un caracter patrimonial, fie extrapatrimonial. Raporturile patrimoniale reprezintă o importantă categorie de relaţii sociale~clTintră în sfera de dreptului civil Ele se particularizează prin conţinutul şi valoarea economică prezentate" ceea ce face posibila exprimarea lofln i in categoria raporturilor patrimoniale, ce fac parte din obiectul dreptului civil se includ; (jTjaporturile reale, cele caie se exercjţa asupra unui lucru (res) cum ar fi: dreptul de proprietate şi dreptunlereale derivate din acesta: dreptul de uz, jrepţujjejmifruct, dreptul de servitute^ dreptul de superficie etc, (derivate din dreptul de proprietate privată) şi drerjţul de ajnunistrare_ - derivat din_drepUil_de proprietate publică.

de raporturile patrimoniale ce ţin de sfera altor ramuri de drept. cu privire la plata unei amenzi contravenţionale. Ed._izvor dg_obligatii cîvîlelîmbog^reăflră justlTcauză. plata nedatoratăjeţcV ""Deoarece dreptul civil nu are capacitatea să cuprindă în sfera sa de reglementare toate raporturile patrimoniale. 134. Armând Colin. el nu este întotdeauna operant. care stabileşte această obligaţie. "mijloacele tehnice care~^eTmit manipularea bunurilor"1. Exista unele reiaţii sociale.r . Astfel raporturile succesorale sau donaţiile. întrucât echivalenţa prestaţiilor nu defineşte în exclusivitate raportul de drept civil. Titularii unor asemenea drepturi pot cere uneialte persoane o anumită prestaţie.c 2y raporturile obligaţionale_care "se exercită asupra unei persoane". Introduction au droit ei theme fondamentaux du droit civil. S-a propus. bazate pe echivalenţa prestaţiilor. nu se fundamentează pe principiul independenţei şi egalităţii părţilor. literatura de specialitate a oferit unele soluţii după care s-ar putea delimita raporturile patrimoniale proprii dreptului civil. ca toate raporturile patrimoniale să fie reglementate de către dreptul civil. Cât priveşte acest din urmă criteriu. cum ar fi conceptul de circuit civil. . S-au pus în discuţie. raporturile obligaţionale pot izvorî din: contracte (convenţii^acţe juridice unilaterale. de asemenea. sau criteriul sferei relaţiilor marfa-bani. ci pe relaţia de subordonare a cetăţeanului faţă de stat. de exemplu. 1 . licite. într-o anumită manieră. şi alte criterii de delimitare. relaţia ce se stabileşte între stat şi un cetăţean. sunt plasate în domeniul altor ramuri de drept. din sfera dreptului civil. întrucât o parte din raporturile patrimoniale. Ele sunt. deşi are un conţinut economic evaluabil în bani. datorită prezenţei unor trăsături specifice. care nu au acest caracter. 1992. pag. Având în ve3e7eTaptul^uridic~ce le generează. Astfel. deşi formează obiect de Jean Luck Aubert. Este o soluţie neviabilă. fapte ilicite cauzatoar^jle_rjrejujicji^ fapte. Paris.

din discuţiile purtate pe tema delimitării dreptului civil de celelalte ramuri de drept este că pentru identificarea raporturilor ce ţin de sfera de reglementare a dreptului civil nu trebuie utilizat în exclusivitate un singur criteriu. sănătate. (4. secretul r vieţii private etc. (/3p raporturile care au în conţinutul lor drepturi nepatrimoniale care decurg din creaţia s'au_diirgfitaţea. globală.~BemnTtate. Concluzia ce se degajă. Potrivit unui principiu unanim admis. RaporturiSe personal aepatriinoniale constituie a doua mare categorie 3e~ raporturi reglementate de dreptul civil. naţionalitatea etc. şi nu izolată şi disparată a criteriilor enunţate. dreptul la domiciliu.de autoFaTuneiinvenţii. nu sunt relaţii de tip "marfa-bani" şi nu se bazează pe echivalenţa prestaţiilor. ~ raporţurjle_£aie au în conţinuţuljor drepturi personale nepatrimoniale prin care se individualizează subiectul de drept în faport^r^e^civile^scum sunt: dreptul Sa nume sau pseudonim.reşedinţă. ci este necesară o apreciere de ansamblu.^ rj^oiturilecareprivescsuccesiunea. onoare. Raporturile sociale arătate mai sus sunt lipsite de un conţinut economic.reglementare a dreptului civil.. Trăsătura comună a acestor raporturi este ca ele nu sunt susceptibile de o evaluare bănească. în ele regăsindu-se individualitatea persoanei cu însuşirile ei caracteristice. cum sunt: dreptul la viaţa. Aptitudinea generală a persoanei de a participa la viaţa juridică (de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii) defineşte personalitatea juridică a acesteia. ac parte din această categorie: ! raporturile care au în conţinutul lor drepturi personale ce privesc existenţa şi integritatea fizică şi morală a persoanei. iar pentru persoana_juridică. personalitatea juridică este recunoscută J 7 . sediu. dr^punTa~3elulrmre.

De aceea minorul. putem afirma că dreptul civil include în structura sa: o "Teorie generală a dreptului civil". lucrarea de faţă intitulată: "Noţiuni introductive în studiul dreptului civil" se plasează în sfera de preocupare a "Teoriei generale a dreptului civil" 8 .3. au aptitudinea de a participa la viaţa juridică. Sub acest aspect se impune o distincţie între personalitatea juridică şi capacitatea juridică. Obiectul lucrării Ca ramură a sistemului de drept românesc. dar şi de o abordare de detaliu prin care se evidenţiază modul specific în care relaţiile ce intră în sfera de reglementare a dreptului civil se manifestă în concret.oricărei fiinţe umane a planetei. "Teoria generală a obligaţiilor". cât şi "Teorii" ale diferitelor sale componente: 'Teoria generală a subiectelor de drept civil" (persoana fizică şi juridică). . ca şi alienatul mintal.personalitatea juridică este independentă de nivelul de dezvoltare bio-psihica a persoanei.generalitatea sa absolută este relativ recentă. "Teoria contractelor speciale" etc. ţinând de epoca modernă şi de proclamarea egalităţii juridice a tuturor indivizilor. Sub acest aspect. dreptul civil este susceptibil de o tratare generală prin care se urmăreşte surprinderea esenţei. Dacă personalitatea juridică afirmă (recunoaşte) o aptitudine generală de a participa la viaţa juridică. Prin problematica abordată. în diferitele zone ale vieţii sociale. a locului şi a rolului acestuia în societatea umană. Cu privire la generalitatea acestui principiu se impun două precizări: . capacitatea civilă precizează pentru fiecare condiţiile acestei participări 1. dar nu au capacitatea de a exercita drepturile ce ţin de personalitatea juridica.

putând astfel sa realizeze o sinteza. foarte variate şi pe această bază să elaboreze conceptele. Prin obiectul ei de studiu. noţiumle. ci le analizează în întregul lor. .încercând să ofere o imagine generală despre acel domeniu al realităţii sociale ce formează obiectul de investigare şi reglementare a dreptului civil. lucrarea nu se limitează la examinarea unuia sau altuia dintre compartimentele acestei ramuri. categoriile şi principiile cele mai generale din acest domeniu Pe aceste elemente de ordin general îşi va rundamenta demersul fiecare din "Teoriile" de detaliu la care ne-am referit. şi deci o maximă generalizare a elementelor concrete.

şi unele caractere specifice imprimate de egalitatea subiectelor şi de lipsa unor însuşiri speciale ale acestora. (valoarea economică) ar putea fi privit ca obiect direct (principal) al raportului juridic civil. l . Această caracteristică se menţine chiar şi în situaţiile în care~~co~nduita părţilor priveşte un lucru. pag. Raportul juridic civiî n . în care părţile participă pe picior de egalitatejRapdrtul juridic "civil îmbracă anumite trăsături generale. 63 3 în concepţia dreptului civil. Caracterul social este impus de faptul că un raport juridic civil se stabileşte întotdeauna între oameni priviţi individual_sau colectiv. Beleiu. 1 10 . Introducere în dreptul civil. comune tuturor raporturilor juridice.R. mai ales în raporturile de proprietate. relaţia socială supusă reglementării normei de drept civil nu se stabileşte între omul .proprietar şi bun.II. Suceava 1999. Facem această subliniere întrucât. în raportul juridic de proprietate. 95-96. Introducere în teoria şi practica dreptului. s-a exprimat şi părerea potrivit căreia lucrul3. Un asemenea punct de vedere nu poate fi susţinut întrucât chiar în raportul menţionat. Pentru definiţia raportului juridic a se vedea Elena Iftime. 2 Gh. ca obiect al obiectului raportului juridic. Definiţie şi trăsături caracteristice Pornind de la definiţia dată raportului juridic în general/ putem afirma că prin raport juridic civil înţelegem feelaţiaşocială. lucrul este acea valoare economică ce prezintă utilitate pentru om. cu privire la bunul respectiv. ci între acesta şi toţi ceilalţi oameni. pag. izolat. cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementată 1 dVnorma de drept civil'" .. bunul apare ca obiect material derivat. Editura Şansa S. Drept civil român. fiind susceptibilă de aproprierea sub forma drepturilor v patrimoniale. altfel spus.LBucureşti 1994.

chiar dacă pentru acestea. precum şi obiectul raporturilor juridice civile. calitatea de subiecte de drepturi şi obligaţii. 11.susţinut de faptul că acesta (la fel ca oricare raport de drept) este reglementat de o normă juridică în care este exprimată voinţa legiuitorului. în lumina acestora se conturează subiectele raporturilor juridice civile (care pot fi persoane fizice sau persoane juridice). Subiectele raportului juridic civil Noţiunea de subiect ai raportului juridic civil exprimă calitatea pe care legea o atribuie persoanei fizice sau juridice de a fi titulară de drepturi şi obligaţii civile. conţinutul alcătuit din drepturi subiective civile şi obligaţii corelative.2. g ynliţmnnl aî raportului juridic civil este 11 . Egalitatea subiectelor raportului juridic civil este o trăsătură ce ţine de însăşi esenţa acestuia. aşadar.1. capacitatea de folosinţă este specializată. în cazul raportului juridic civil. II. constituit din acţiunile sau inacţiunile ia care subiectele sunt îndrituite sau obligate. cărora legea "ie recunoaşte. caracterul voliţional este dublat şi de faptul că acesta implică un act de voinţă al părţilor (sau al uneia dintre ele). subiecte ale raportului juridic civil. oamenii priviţi individual (ca persoane fizice) sau organizaţi în colectivităţi (ca persoane juridice). Structura raportului juridic civil Analiza trăsăturilor menţionate mai sus oferă suficiente elemente pentru facilitarea înţelegerii structurii raportului juridic civil. Sunt. ceea ce exclude subordonarea unui subiect faţă de celălalt. Principiul amintit este valabil şi pentru raporturile în care apar persoanele juridice.2.

e din Decretul 31/1954. contractul de locaţie). Cosmovici. caracterizate prin reciprocitatea şi interdependenţa prestaţiilor (vânzare cumpărare. pag. 58. Pentru detalii. a se vedea P.M. Unele raporturi juridice civile se constituie având fie ca subiect activ. Bucureşti 1994. mai multe persoane. 26 lit. 1 12 . în majoritatea raporturilor juridice civile. Bucureşti 1993. Introducere în dreptul civil. Orice raport juridic civil implică în mod necesar cel puţin două subiecte şi anume: un subiect activ (persoana ce dobândeşte drepturi) şi un subiect pasiv (persoana ce-şi asumă obligaţii corespunzătoare). fiecare dintre subiecte întruneşte şi calitatea de subiect pasiv şi pe cea de subiect activ. pag. fiecare dintre creditori poate pretinde de îa debitor numai partea Pentru detalii privind persoana fizică. persoana fizică este subiectul individual de drept (omul privit ca titular de drepturi şi obligaţii civile1). Casa de editură şi presă ŞANSA SRL. Gh. a se vedea Decretul 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice. Calitatea de subiect de drept civil a unei persoane juridice presupune întrunirea cumulativă a trei condiţii: persoana juridică să aibă o organizare proprie. 3 A se vedea art. Asemenea raporturi juridice sunt cele ce izvorăsc din contractele sinalagmatice. (Aşa este cazul raportului juridic ce izvorăşte din contractul de donaţie). Beleiu. 66. iar persoana juridică este definită ca "acel colectiv de oameni' care întrunind condiţiile cerute de lege este titular de drepturi subiective şi obligaţii juridice civile2. Editura AII. ' în cazul pluralităţii active (cu mai multe subiecte active). mai rar întâlnit în practica vieţii juridice.în concepţia dreptului civil. 4 Este cazul contractelor sinalagmatice. să aibă un patrimoniu distinct şi un scop legal şi moral (în acord cu interesele obşteşti)'. Introducere în dreptul civil. Este cazul pluralităţii de subiecte în raporturile juridice civile în care drepturile şi obligaţiile se împart între acestea. fie ca subiect pasiv.Acesta este un raport de drept civil simplu. contractul de schimb. fie şi ca subiect activ şi ca subiect pasiv.

cunoscut (determinat) este numai subiectul activ. cunoaşterea acestora. în cazul raportului juridic de proprietate. fac cazurile de solidaritate (prevăzute de lege sau de convenţia părţilor). Şi în acest caz de indivizibilitate oricare dintre codebitori este ţinut de întreaga datorie. pe când indivizibilitatea rezultă şi din natura bunului care formează obiectul obligaţiei. ci faţă de toţi ceilalţi creditori. oricare dintre debitori poate fi obligat să plătească întreaga datorie. subiectelor raportului juridic civil presupune practic. adică titularul dreptului subiectiv civil.Tot ca o excepţie de la regula divizibilitaţii obligaţiilor civile apare şi indivizibilitatea rezultată din natura indivizibilă a obiectului obligaţiei sau din convenţia părţilor care privesc obiectul ca indivizibil. pentru că plata sa i-a eliberat pe aceştia de datoria lor faţă de creditor. Determinarea (individualizarea. Există deosebiri şi-n privinţa întinderii celor două excepţii: solidaritatea funcţionează numai faţă de cei între care s-a născut. operaţie care trebuie analizată distinct după cum este vorba de raporturi juridice civile ce au în conţinutul lor drepturi absolute sau drepturi relative. Dar solidaritatea se naşte şi din lege (solidaritatea legală). iar în cazul pluralităţii pasive (cu mai mulţi debitori). De exemplu. 1 13 . fără a se confunda cu aceasta. fiecare codebitor este ţinut numai pentru partea sa din datoria comună. Poate exista solidaritate activă când fiecare dintre creditori are dreptul de a pretinde de la debitor întreaga datorie (nu numai partea ce i se cuvine). subiectul activ Sub acest aspect indivizibilitatea se apropie de solidaritatea pasivă.ce i se cuvine acestuia. Plătind datoria. pe când indivizibilitatea se transmite şi către succesori. Este adevărat că ambele situaţii poî avea ca izvor comun convenţia părţilor. Excepţie. Debitorul ce a plătit are însă o acţiune în regres împotriva celorlalţi debitori. de la regula de mai sus. debitorul se eliberează nu numai faţă de creditorul plătit. în cazul drepturilor absolute. Dacă există solidaritate pasivă.

193. 1128 pct. Teoria generală a obligaţiilor. fie prin încheierea între ele a unui act juridic (de exemplu. donatarul devenind proprietarul acestuia. un delict civil). C. când o anumită persoană (din totalitatea celor obligate) încalcă această obligaţie. revenind tuturor celorlalte subiecte de drept civil. 1999. cesiune de creanţă. obligaţia de a respecta drepturile proprietarului. fie prin săvârşirea faptului juridic care generează raportul respectiv (de exemplu. în cazul drepturilor relative subiectele raportului juridic sunt de la început individualizate. 2 1 14 . în cazul raporturilor civile patrimoniale reale schimbarea subiectului activ se realizează prin transmiterea bunului care se află în circuitul civil (în condiţiile legii). 3 A se vedea art. pag. raporturile civile patrimoniale pot avea un caracter real sau obligaţional. 3 şi următoarele din Codul civil. Stătescu.(proprietarul) este cunoscut de la început. Individualizarea subiectului pasiv poate interveni ulterior. novaţie prin 3 schimbare de creditor ). Bucureşti. distincţia între raporturile patrimoniale şi cele nepatrimoniale. Bârsan. Cât priveşte subiectul pasiv acesta poate fi schimbat în unele situaţii prevăzute de lege cum ar fi: novaţia prin schimbare A se vedea 1106 şi următoarele din Cod civi C. în cazul raporturilor civile obligaţionale schimbarea subiectului activ poate interveni prin diferite modalităţi prevăzute 1 2 de lege (subrogaţie personală. Cum este cunoscut. un contract). Aşa este cazul contractului de donaţie când donatorul înstrăinează bunul. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil impune. în timp ce subiectele pasive sunt neindividualizate (nedeterminate). de asemenea.

I. Subiectul menţionat poate fi cetăţean aî statului respectiv. Beleiu. Participarea cetăţenilor la raporturile juridice poartă. 3 A se vedea art. Acesta apare cel mai frecvent în raporturile juridice ce fundamentează ordinea de drept existentă într-un anumit stai. Qind subiectul principal de drepturi şi de obligaţii. a se vedea. stipulaţia pentru altul sau delegaţia perfectă şi 3 imperfectă . 1132-1133 Cod Civil. de o capacitate juridică generală. un cetăţean străin.de debitor . pag. un cetăţean cu dublă cetăţenie sau un apatrid. bucurându-se astfel. 2 şi următoarele din Codul civil.I. vol. 2 1 15 . Raporturile civile nepatrimoniale nu ridică problema schimbării subiectului activ sau a celui pasiv. atât între ei. 1128 pct. Personalitatea juridică este recunoscută în rnod automat indivizilor cu care statul se află într-o legătură de cetăţenie şi-numai condiţionat cetăţenilor străini şi (eventual) apatrizilor.. cetăţenii pot să participe la orice raport juridic indiferent de natura acestuia. dar consacrată ca atare de practica juridică. 4 Gh. cât şi cu statul. Pot intra în raporturi juridice. Persoana fizică în doctrina juridică expresia "persoană fizică" este utilizată l 4 pentru a desemna ' h^yiău^numi^_mii^£^^ci8ilii şi-patidicâ-" . op. 1993. Bucureşti. 211 şi urmat. Filipescu. A. cit. în cadrul căreia părţile convin ca prestaţia debitorului să profite unui terţ. instituţii culturale etc). P. Condiţia juridica a străinilor în Dreptul internaţional privat. societăţi comerciale. 66. 5 Apatrizii sunt persoane care nu au nici o cetăţenie. pag. Este o instituţie nereglementată de codul civil. cu organele acestuia sau cu alte persoane juridice (regii autonome. în primul 1 2 A se vedea art.5 în general.

(un anumit grad de dezvoltare şi gândire). marcată fiind şi de specificul fiecărei ramuri de drept. volumul drepturilor şi obligaţiilor ce-i alcătuiesc conţinutul. amprenta sistemului de drept în ansamblul său. deci. precum şi încetarea acesteia. reprezentând excepţia. Ea aparţine tuturor persoanelor. cât şi întinderea. în dreptul civil. Caracterul unic al capacităţii juridice presupune că titularul drepturilor şi obligaţiilor exercită direct şi 16 . capacitatea juridică prezintă unele note specifice. de dreptul muncii. faţă de alte ramuri de drept. recunoaşterea capacităţii juridice nu include întotdeauna şi dreptul persoanelor de a-şi exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile prin actele lor personale. generală şi abstractă a unei persoane de_a_ayea_drepturi şi obligaţii în cadrul unor raporturi juridice civile. trebuie să fie capabilă să înţeleagă şi să aprecieze consecinţele acestor acte. în dreptul civil. Dreptul fiecărui stat fixează atât momentul dobândirii capacităţii juridice. Exemplul dreptului civil rămâne oarecum izolat întrucât regula ce trebuie reţinută este cea a unicităţii capacităţii juridice. Capacitatea juridica civilă este definită ca aptitudinea. De aceea. divizarea acesteia în capacitate de folosinţă şi de exerciţiu.rând. exercitarea personală a drepturilor şi obligaţiilor în raporturile juridice nu coincide cu momentul dobândirii acestora. De la o ramură de drept la alta. capacitatea juridică prezintă trăsături specifice. Pentru ca o persoană sa-şi poată realiza drepturile sau să-şi asume obligaţiile prin actele sale proprii. săvârşind personal acte juridice. In dreptul civil se tace distincţie între capacitatea de folosinţă şi cea de exerciţiu. civilă. familiei etc. să aibă o anumită experienţă de viaţă. ramificându-se în capacitate: constituţională. administrativă. ca elemente ale capacităţii civile. Ea trebuie să fi atins un anumit grad de dezvoltare bio-psihică. penală. chiar dacă nu au o voinţă conştientă sau suficient dezvoltată. în mod egal. fiind condiţionată de existenţa capacităţii de exerciţiu.

din momentul concepţiei copilului. al muncii sau al familiei. ambele componente. De asemenea. (printre acestea un loc central ocupând drepturile şi îndatoririle fundamentale ale omului).7 din Decretul nr. personal atributele personalităţii sale.Trebuie subliniat. ea începe odată cu naşterea persoanei. în dreptul constituţional. a unui obiect concret de activitate. de exerciţiul acestor drepturi. însă. 31/1954 privind persoana fizică şi juridică 17 . fără a fi nevoie ca exercitarea lor să o realizeze aceeaşi persoană (aşa„eştfe cazul drepturilor minorilor sau ale persoanelor cu discernământul afectat de o boală mintală). printr-o formulare sintetică. conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este alcătuit dintr-o multitudine de drepturi şi obligaţii. cele două componente ale capacităţii juridice nu pot fi despărţite. după cum nu poate fi separată capacitatea de a întemeia o familie sau de a intra într-un raport de muncă. Constituirea unei persoane juridice urmăreşte întotdeauna realizarea unui anumit scop. în mod excepţional capacitatea de folosinţă se poate dobândi şi înainte de naştere. că divizarea capacităţii civile în cele două componente este justificată numai în cazul acelor drepturi subiective care pot aparţine unui titular. în mod firesc. 1 A se vedea art.1 Aşa cum este indicat de lege. capacitatea de a avea drepturi electorale de capacitatea de a le exercita. De aceea. Nu poate fi separată. Capacitatea de folosinţă în cazul în care capacitatea de folosinţă poate fi desprinsă de capacitatea de exerciţiu. de exemplu. cu condiţia ca acesta să se nască viu (nu şi viabil) şi numai în privinţa drepturilor (nu şi a obligaţiilor). capacitatea juridică include. în cazul persoanelor juridice nu poate exista capacitate de folosinţă fără capacitate de exerciţiu.

nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea sa de folosinţă decât în cazurile şi condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege (art.1 Reglementările în vigoare prevăd unele îngrădiri ale capacităţii de folosinţă. în anumite situaţii nu este posibilă constatarea directă a decesului unei anumite persoane (în caz de război. Asemenea îngrădiri pot fi: prohibiţia ca minorul. 1 18 . care are drept consecinţă. prohibiţia medicilor şi farmaciştilor de a primi donaţii sau legate de la persoane pe care le-au tratat în boala de care au decedat 4 Vezi art.6 al. nici în tot. să facă donaţii sau să garanteze obligaţiile altuia. constatată de către organele competente. care pot fi: cu caracter de sancţiune2 sau cu scop de ocrotire a unor persoane. nici în parte la capacitatea de folosinţă". puşi sub interdicţie. în astfel de situaţii constatarea decesului se face printr-o hotărâre judecătorească de declarare a morţii prezumate.Capacitatea de folosinţă nu poate constitui obiect al unor acte juridice de renunţare din partea subiectului căruia îi aparţine. încetarea capacităţii de folosinţă. 36-41 din Decretul nr. afară de situaţiile prevăzute de lege. 31/1954). 1 din Decretul nr.2 din Decretul nr. 6 al. 32/1954. alienatul şi debilul mintal. 49). 31/1954 şi art. Vezi Constituţia României (art.l şi 18 din Decretul nr. 31/1954 potrivit căruia "nimeni nu poate renunţa.3 Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice încetează odată cu moartea acesteia. privitor la neîngrădirea capacităţii de folosinţă. referitoare la procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei şi morţii persoanei. catastrofe naturale) deşi există aproape certitudinea ca persoana dispărută nu mai este în viaţă. 2 Asemenea îngrădiri pot fi: interdicţia de a ocupa o funcţie sau decăderea din puterea părintească. Acest lucru este prevăzut expres de art. De asemenea. 16 alin.

9 Decretul 31/1954). nu poate fi realizat decât de o persoană care are maturitate în gândire şi acţiune.8. De aceea. Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani. minorul are o capacitate de exerciţiu restrânsă (art. Maturitatea psihică este legată de vârsta majoratului. în condiţiile pe care legea le stabileşte. Art. prin aceasta. în intervalul arătat. astfel că. îşi poate manifesta conştient voinţa. are nevoie. exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor presupunând o voinţă conştientă. 2 din Decretul 31/1954 defineşte capacitatea de exerciţiu ca fiind aptitudinea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi executa obligaţiile săvârşind acte juridice. decât capacitatea de folosinţă în acţiune. Art. 5 alin. capacitatea de exerciţiu este recunoscută numai persoanelor care au o voinţă conştientă şi o experienţă suficientă pentru a avea reprezentarea faptelor şi a consecinţelor acestora. pentru actele juridice pe care le încheie." Acelaşi articol. care este recunoscută tuturor. între 14 şi 18 ani. capacitatea de exerciţiu". capacitatea de exerciţiu nu reprezintă altceva. Privită astfel. de încuviinţarea prealabilă a părinţilor 19 . dacă ar încheia singur acte juridice.l şi 2 din Decretul 31/1954 prevede în acest sens: "capacitatea de exerciţiu începe la data când persoana devine majoră. Spre deosebire de capacitatea de folosinţă. La această vârstă el are discernământ. în alineatul final adaugă că "minorul caze se căsătoreşte dobândeşte. De aceea.Capacitatea de exerciţiu Dacă simpla însuşire de fiinţă umană este suficientă pentru recunoaşterea capacităţii de folosinţă. al. ar putea fi prejudiciat.. dar este lipsit de experienţă juridică. Este vorba de exercitarea unor drepturi concrete şi de executarea unor obligaţii concrete de către o persoană care încheie singură (fără a fi asistată) şi personal (fără reprezentant) acte juridice. capacitatea de exerciţiu presupune un anumit grad de dezvoltare bio-psihică şi de experienţă de viaţă (juridică mai ales).

Capacităţii de exerciţiu nu i se pot aduce atingeri dacât în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege. a se vedea. coordonator. Statul participă în calitate de subiect de diept atât în raporturile juridice interne. organele statului. 1981. vor fi înlocuite în participarea la viaţa juridică de către reprezentanţii lor legali (părinţi. privind subiectele de drept. dar neputând exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile. tutori). Subiectele colective de drept Oamenii pot să apară în raporturile juridice nu numai individual. organizaţii obşteşti cu caracter nepatrimonial.ll din Decretul 31/1954).Eminescu. Bucureşti. ea nu poate forma obiect de renunţare din partea cehii ce o deţine. ce pot dobândi calitatea de subiect de drept. ş. organizaţii cooperatiste. cât şi în cele de drept internaţional. Editura Academiei Române. Y. Aceste categorii de persoane au capacitate de folosinţă.privit ca o entitate de sine stătătoare.sau tutorelui. persoanele juridice). Formele organizaţionale amintite. instituţii de stat. 1 20 . încuviinţarea prealabilă trebuie să fie întotdeauna specială şi dată pentru fiecare act juridic în parte. ci şi organizaţi în anumite colectivităţi (statul . De asemenea. Numai în mod excepţional minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot încheia anumite acte juridice fără încuviinţarea prealabilă a ocrotitorilor legali (aşa este cazul minorului de 16 ani care poate încheia singur un contract de muncă şi dispune de veniturile realizate prin munca proprie).a. Subiectele colective de drepl în România. sunt 1 desemnate generic prin denumirea de subiecte colective de drept. Sunt total lipsiţi de capacitate de exerciţiu: minorii sub 14 ani şi interzişii judecătoreşti (art. în dreptul intern el apare ca subiect de drept mai ales în raporturile Pentru detalii.

Organele de stat apar. de gradul de dezvoltare economică sau orânduire socială şi politică. 2 M. se întemeiază pe suveranitatea statală şi ea există indiferent de recunoaşterea sau nerecunoaşterea 2 sa din partea celorlalte state. Drept internaţional public.. pag. organele de stat sunt obligate să-şi exercite drepturile (organele de cercetare penală sunt obligate să acţioneze pentru descoperirea celor ce comit fapte antisociale. Niciu. 89. statul îmbracă trăsăturile unei persoane juridice. A se vedea. de numărul locuitorilor. cit. statul este subiect originar de drept internaţional public indiferent de întinderea sa teritorială. O fizionomie aparte prezintă participarea statului la raporturile de drept internaţional public. Drept internaţional public. în raporturile de drept civil. Apare. apoi. Potrivit concepţiei unanim admise. după cum instanţa judecătorească este obligată să soluţioneze cauza dedusă judecăţii). Editura Chemarea. pag. Iaşi. 1 21 . op. Statul are o serie de drepturi şi obligaţii în raporturile sale cu cetăţenii români. de regulă. ca subiecte de drept. în raporturile de drept internaţional. în raporturile de drept constituţional cu ocazia formării statelor federale sau în raporturile cu unităţile administrativ-teritoriale. 101. Dacă persoana fizică poate dispune de exerciţiul drepturilor sale. Specific participării organelor de stat la raporturile juridice este faptul că drepturile pe care le exercită faţă de celelalte subiecte de drept sunt corelate cu obligaţii ale lor faţă de stat. dar şi în raporturile de drept procesual penal şi civil (organele justiţiei şi ale procuraturii). Calitatea de subiect de drept a statului. în anumite situaţii. M. 1993. în raporturile de drept constituţional şi administrativ (organele puterii de stat şi organele administraţiei de stat).de drept constituţional. Niciu.

teatrul. comuna. sectoarele municipiului Bucureşti. întrucât sensul larg ar crea unele confuzii. în sens larg. trebuie să Y. Unităţile administrativ teritoriale. cu transformările pe care le-au suportat după decembrie 1989. procuraturii. şi instituţii şi organe. 98. A se vedea. judeţul. municipiul.2 Pentru a completa întreaga paletă a formelor organizaţionale ce apar ca subiecte colective de drept. administraţiei. ca subiecte colective de drept constituţional sau administrativ. cel puţin în privinţa organelor de stat. noţiunea desemnează mai ales o activitate socialculturală cu caracter neeconomic. cinematograful. Eminescu. de asemenea. 2 1 22 . în prezent funcţionează un sistem unitar din punct de vedere al structurii lor organizatorice. cit. Instituţiile de stat ca subiecte colective de drept impun unele precizări şi distincţii. diferenţiat. cu caracter neeconomic" . din literatura de specialitate se pot desprinde un sens larg şi un altul. Decret/Lege nr. activităţi sportive). în primul rând. pot fi privite. de asemenea. având în vedere competenţa lor. nu ar putea fi calificate. noţiunea de instituţii de stat ar include şi organele puterii. finanţată de bugetul statului (şcolile. 61/1990 privind cooperaţia de consum şi de credit. 66/1990 privind cooperativa meşteşugărească şi D-lege nr. apar. în această accepţiune. restrâns. Dominant în literatură şi practică este sensul restrâns. în sens restrâns. în acelaşi timp. noţiunea ar acoperi "toate acele entităţi care desfăşoară una sau alta din formele 1 fundamentale ale activităţii de stat. ca subiecte colective de drept. pag. al noţiunii de instituţie de stat. oraşul. unităţi sanitare. însă.în unele raporturi juridice ce nu vizează direct competenţa lor. justiţiei. Organizaţiile cooperatiste. care. op. în funcţie de specificul fiecărei forme de cooperaţie. organele de stat pot să apară şi ca persoane juridice.

şi suficiente subiecte colective de drept ce nu au această calitate (diverse asociaţii. 138 şi urmat şi 183 şi urmat. structurile amintite apar ca subiecte de drept fără a avea nevoie de calitatea de persoană juridică. . trebuie să recunoaştem că aceasta "nu epuizează întrega lor capacitate juridică"2. Y. noţiunea de persoană juridică are o individualitate proprie. Este adevărat că multe dintre subiectele colective au şi. pag. capacitate civilă. organizaţii de cuit. în cadrul subiectelor colective de drept persoana juridică. Persoana juridică Un rol şi un loc aparte deţine. Teoria generală a dreptului. G. însă. Vrabie. op. conducere. cel puţin în materia. Popescu. T. fie în cea a persoanelor juridice. răspundere etc. Sublinierea se impune întrucât există. pag. instanţele judecătoreşti). 1 2 23 . De asemenea. dacă ne referim la capacitatea civilă a organelor de stat. 1 societăţi mixte. ce nu caracterizează toate subiectele colective de drept. Instituţia ca atare aparţine dreptului civil şi ea presupune întrunirea anumitor condiţii speciale de organizare. capacitatea civilă nu este decât o latură secundară a activităţilor lor "în raport cu atribuţiile principale pentru care au fost create". dreptului civil. cit. 136. în realizarea acestor atribuţii. 3. Sunt. Iaşi. instituţiilor. precum şi unele organizaţii atipice: fundaţii. Editura Ştefan Procopiu. tendinţa de a plasa subiectele de drept fie în categoria persoanelor fizice. fiind apreciate ca persoane juridice. 1993. organizaţiilor obşteşti etc. De aceea. Mai mult decât atât. pentru multe din subiectele colective amintite. patrimoniu.mai adăugăm organizaţiile obşteşti cu caracter nepatrimonial. Eminescu. ea "nu acoperă toată participarea colectivă la construcţia raporturilor juridice".

de regulă. capacitatea persoanei juridice prezintă unele particularităţi.Particularităţi ale capacităţii persoanei juridice în literatura de specialitate.34. Persoana juridică nu poate avea decât acele "drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege. persoana juridică este definită ca fiind un colectiv de oameni. 24 . actul de înfiinţare sau statut" (art. persoanele juridice au capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. un patrimoniu propriu afectat realizării unui scop şi posibilitatea de a dobândi drepturi sau de a-şi asuma obligaţii.acesta stabilindu-i limitele şi precizându-i conţinutul. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este specială faţă de cea a persoanei fizice care are un caracter general. Elementele constitutive ale unei persoane juridice sunt: o organizare de sine stătătoare. având o structură organizatorică bine determinată. fixată. faţă de capacitatea civila a persoanei fizice.l din Decretul 31/1954). persoanei juridice numai acele drepturi şi obligaţii care sunt legate de natura activităţii pe care urmează să o desfăşoare. care împreună alcătuiesc capacitatea civilă. care dispune de independenţă patrimonială şi urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesul obştesc. Această activitate a persoanei juridice circumscrisă realizării scopului are valoare de principiu general denumit în ştiinţa dreptului principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. Totuşi. Elementul determinant pentru precizarea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este scopul . Legea recunoaşte. Ca şi persoanele fizice. al. inclusiv dreptul de a acţiona sau de a fi acţionat în justiţie (Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice). un conţinut identic pentru toate persoanele. fără nici o deosebire. deci. într-un statut sau lege.

Conţinutul raportului juridic civil poate fi analizat sub un dublu aspect : . dacă la acea dată au fost constituite organele sale de conducere.. ÎI. Pe de altă parte.Sancţiunea încălcării acestui principiu este nulitatea absolută. când avem în vedere acea parte a conţinutului care este formată din obligaţii (îndatoriri). 25 . Capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice constă în încheierea de acte juridice generatoare de drepturi şi obligaţii îndeplinite de organele de conducere ale acestora.2. Decretul 31/1954 prevede că "orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul" (art.din punct de vedere al subiectului pasiv (debitorul).2. după cum nu există obligaţie căreia să nu-i corespundă un drept subiectiv. momentul dobândirii capacităţii de exerciţiu este marcat de desemnarea organelor de conducere ale acesteia. 34). capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice se dobândeşte concomitent cu capacitatea de folosinţă.Conţinutul raportului juridic civil Conţinutul raportului juridic civil este format din totalitatea drepturilor subiective şi a obligaţiilor (îndatoririlor) părţilor acestui raport. după cum conţinutul dreptului subiectiv este determinat de obligaţia ce corespunde dreptului.din punct de vedere al subiectului civil activ (creditorul) când avem în vedere acea parte a conţinutului care este formată din drepturile subiective civile. în acest sens. Deci. . De regula. Cele două laturi ale conţinutului raportului juridic civil se află în corelaţie întrucât nu există drept subiectiv fără obligaţie corelativă. conţinutul dreptului subiectiv determină conţinutul obligaţiei.

Ceea ce trebuie remarcat este faptul că în unanimitate autorii români recunosc existenţa drepturilor subiective. Fr. Kelsen. Edificatoare. Dreptul subiectiv civil este definit. nesupliratedealHr sau~oTe~societate~pnn ol^ăinelesaleTcisă fie. literaturii de specialitate sarcina de a acoperi această lacună.a. H.ea ce o are fiecare individ de a pretinde ca facultăţile. de aceea. I. ci numai definiţii ale unora dintre aceste drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). 26 . pentru punctul de vedere exprimat de literatura română. aşadar. în timp.1 A revenit. Nu există o definiţie legală a dreptului subiectiv civil (privit în general).. Amintim dintre acestea. potrivit căreia "dreptul şubj&cliy.Bălănescu ş. Dreptul subiectiv civil Dacă dreptul obiectiv vizează ansamblul regulilor stabilite de autoritatea de stat în vederea realizării anumitor scopuri. 1 Definiţie Vezi art. este definiţia dată în literatura mai veche de Matei Cantacuzino. Geny. aptiţudmile_ji puterile sale. pe când unii autori francezi au negat existenţa acestora. autorii de specialitate au formulat definiţii ale dreptului subiectiv cu unele nuanţe specifice care vizează mai mult forma decât conţinutul. ca puterea (prerogativa) recunoscută de ansamblul normelor juridice în vigoare. este puteT. drepturile subiective exprimă o altă dimensiune a dreptului şi anume prerogativa sau puterea pe care o poate exercita o anumită persoană în limitele dreptului obiectiv. definiţiile formulate de autori români precum : Matei Cantacuzino. Jean Dabin etc. 480 Cod civil. adică.A. Rosetîi . dar şi autori străini ca : Leon Duguit. cajre_nu_sunt îngrădite sau mai exact în limita în care eîejîu^sunt jrigrădite prin legeŢsa fie nu~numai_respectate.

Elementele dreptului civil. pag. Tom î. 2 1 27 . 2 ed. 30. 949. (cum ar fi cele ce rezultă dintr-un contract şi care sunt garantate de dreptul obiectiv)"3. direct. 16). Deleanu.254. Printre autorii francezi care au negat existenţa drepturilor subiective Leon Duguit. 1988. legitim şi juridic protejat. MăiTecent autorul I. Mergând pe această linie autorul a elaborat teoria dreptului . înnăscut şi actual. Iar H. 4 Marty G. Introduction a l'etude du droit. Droit civil.Napoca. în acord cu interesul obştesc ori cu normele de convieţuire socială". I. Cluj . cit. pag. Paris 3 ed. susţinea că noţiunea de drept subiectiv trebuie eliminată întrucât "nu poate fi vorba decât fie de situaţii juridice obiective care decurg din aplicarea normelor de drept (într-un caz sau altul) fie de situaţii subiective modelate de anumite persoane pentru folosinţa lor în mod temporar.Kelsen afirma că prin drept subiectiv trebuie să înţelegem "regula de drept aplicată cuiva în sensul că acesta are obligaţia de a nu se comporta în mod contrar comportamentului sancţionat de o regulă de drept"4. Paris Sirey 1972.. 1927.atunci când ele s-^u_iiadMjJL_acte de voinţă creatoare de raporturi cu alţii. I. în opinia autorului amintit M. în scopul valorificării unui interes personal. Deleanu' oferă mai mult decât o definiţie a dreptului subiectiv (o explicare a acestuia) când afirmă că "dreptul subiectiv ar putea fi definit ca prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularul dreptului poaîe sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său prin sancţionarea recunoscută de lege. pag. op. Cantacuzino. Raynaud. sprijinite de societate prin organele sale spre a fi duse la îndeplinire efectele raporturilo7~~crea~te"1. Drepturile subiective fi abuzul de drept.funcţie enunţată cu prilejul definirii dreptului civil care sugera limitarea drastică a exerciţiului drepturilor în funcţie de exigenţele societăţii (Trăite de droit constitutionnel. pag.

de exemplu. cu atributele pe care le conferă acestora dreptul obiectiv. Totodată. de a avea un anumit comportament sau de a pretinde o anumită conduită subiectului pasiv. garantată prin mijloace juridice. de a folosi şi de a dispune de. xAltfel spus. de exemplu.dreptul subiectiv nu este decât o concretizare şi o individualizare a unor norme generale (un contract. conţinutul lor. prin drept subiectiv civil înţelegem posibilitatea recunoscută de normele dreptului civil. bunul la care se referă dreptul său de proprietate. proprietarul are dreptul de a poseda. Reţinând elementele definitorii ale dreptului subiectiv putem afirma ca acesta reprezintă prerogativa recunoscută unei persoane de către dreptul obiectiv. Opiniile de felul celor arătate mai sus au fost criticate de autorii francezi care au explicat că dreptul subiectiv trebuie raportat la subiectele dreptului civil. subiectului activ. în caz contrar putând apela la forţa de constrângere a statului. raţiunea şi măsura acestor efecte. el are dreptul de a pretinde celorlalţi să nu facă nimic de natură să tulbure exerciţiul dreptului său. corelaţia dintre ele şi siguranţa oferita titularilor lor. 28 . să facă sau să nu facă ceva) în caz de nevoie putând apela la forţa coercitivă a statului. în virtutea căreia acesta poate avea el însuşi o anumita conduită corespunzătoare (să dea. presupune aplicarea unor reglementări care acordă părţilor o anumită competenţă şi care stabileşte anumite efecte pentru convenţiile încheiate de părţi). Clasificare Clasificarea drepturilor subiective civile se poate face după mai multe criterii. care nu sunt decât efectele derivate ale regulii de drept ce rămâne fundamentul. într-un raport de proprietate. printre care mai importante sunt: gradul lor de opozabilitate.

drepturile personal .( apîn funcţie de opozabilitatea lor drepturile subiective_ "i:absolute ş relative. debitorul . tuturor celorlalte persoane corespunzându-le obligaţia de a le respecta şi de_a se abţine de la acţiuni care le-ar putea aduce atingere. Drepturile absolute sunt imprescriptibile în sensul că eie pot fi valorificate oricând în timp. caracterul determinat al ambelor subiecte (activ şi pasiv). Raporturile juridice care au în conţinutul lor un drept absolut se stabilesc între una sau mai multe persoane determinate (ca subiect activ) şi toate celelalte persoane ca subiecte pasive nedeterminate în momentul stabilirii raportului juridic. a cărui datorie poate consta într-o acţiune (a face) ori într-o inacţiune (a nu face). Dreptul absolut este opozabil tuturor (erga omnes) în sensul că toată lumea este ţinută să respecte prerogativele avute de titularul său. Drepturile subiective civile \relative\ sunt acelea în temeiul cărora "subiectul activ (creditorul) care este determinat încă de la naşterea raportului juridic are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv. pasiv. dreptului absolut îi corespunde obligaţia generală şi negativă de a nu i se aduce atingere. Au caracter absolut. Drepturile absolute se caracterizează prin îiTmqtnafplf» trăsături: ^opozabilitate erpq nmnes. Drepturile subiective civile relative se caracterizează prin următoarele trăsături: opozabilitate inter partes. imprescriptibilitate. Fac parte din această categorie drepturile de creanţa. Privit astfel. şi dreptu_rilg_reale.nepatrimnnialp.(individualizat şi el) să facă sau să nu facă ceva. determinat. pot fi: absolute si Drepturile subiective civile \xbsolute\ sunt acelea în temeiul cărora titularii lor au posibilitatea să le exercite singuri. au cunoscut numai titularul lor. prescriptibilitate. 29 . Drepturile subiective civile relative sunt opozabile numai subiectului.

Drepturile IpalrlhTbÎTtalel sunt acelea care au un conţinut economicT evaluabil în bani (dreptul de proprietate. Drepturile personal . libertate). ele fiind strâns legate de persoana titularului. (Jbj) După conţinutul lor drepturile subiective_£Jvile se împart în: drepturi civile patrimoniale şi nepatrimoniale. inovator) ca şi latura nepatrimonială a drepturilor succesorale. dreptul locatorului la platachiriei) 1 ___ j ^ e r s o n a l ^~nepatrimqniqi^ sunt acelea care nu au un conţinut economic şi nu pot fi evaluate în bani. 2000. a se vedea Elena Iftime. demnitate.nepatrimoniale sunt strâns legate de persoana titularului. Drepturile patrimoniale alcătuiesc substanţa patrimoniului1 unei persoane şi ele pot fi grupate în două categorii: drepturi reale şi drepturi de creanţă. Pentru detalii privind patrimoniul. Raporturile juridice care au în conţinutul lor un drept relativ se stabilesc între subiecte determinate. onoare. Unele aprofundări se impun în legătură cu drepturile patrimoniale care se împaTt la rândul lor. servind la individualizarea acestuia (dreptul la viaţă.Ele sunt prescriptibile în sensul că pot fi valorificate numai în termenele de prescripţie prevăzute de lege. Dzi£ţurile_reale_^_drepturile de creanţă: prezentare comparativă. în : drepturi reale şi drepturi de creanţă. Editura Universităţii Suceava. Se includ aici şi drepturile care privesc latura personal nepatrimonială a drepturilor de creaţie intelectuala (dreptul de autor. inventator. nume. Dreptul de proprietate. 1 30 . sunt intransmisibile şi imprescriptibile având caracter absolut.

întrucât titularul dreptului real îşi exercită singur atributele corespunzătoare dreptului său.pstp. deci.cit. fără concursul altcuiva. pag. .l Hrp.rp. demnitate). Este o opinie care nu poate fi primită. • Dreptul real presupune existenţa unui subiect activ. Fiind drepturi absolute. Raportul juridic în conţinutul căruia intră dreptul real se stabileşte. care este lipsită de o valoare economică. deci. op. Hamangiu . trăsăturile specifice acestora.rrita prerogativele asupra unui_bun. drepturile reale vor prezenta. de a nu face nimic de natură să stânjenească exerciţiul acestor atribute. Drepturile reale nu sunt singurele drepturi subiective opozabile "erga omnes" Şi drepturile personal . 853 .2_ • Dreptul real (ca drept absolut) este corelat cu obligaţia ce revine subiectului pasiv — nedetejmnaţ.p.— de a nu face nimicjie natură să~^tâlîje^e^s^_^x^mţiul_atiibiite1nr are. p.pt virţuţea"câruia titxilarursău îşi pnatp. în esenţă. .. Ele conturează personalitatea juridică a fiinţei umane (dreptul la viaţă. C. o obligaţie generală negativă. voi.856. ca subiecte pasive nedeterminate. de la^ început determinat şi a unui subiect pasiv nedeţerminat (alcătuit din toate celelalte persoane). întrucât.Yp. onoare. între subiectul activ (titularul dreptului real) şi toate celelalte persoane. toate celelalte persoane — ca subiecte pasive nedeterminate — au obligaţia impusă de lege. cu privire la un lucru determinat. unii autori1 au considerat că dreptul real este un raport între o persoană şi un lucru. dreptul real este o componentă a unui raport juridic ce îmbracă un caracter social..sţiiwjrpjTr Se conturează. ar. Având ca suport lucrul (res).a. Principalul drept real este dreptul_de_^ioprietate. 2 1 31 .aTT^nsTn re. un drept opozabil^erga pmnes". ş. I. Este.nepatrimoniale au caracter absolut dar neavând caracter patrimonial nu fac parte din patrimoniul persoanei.

12-15. se arată că "neavând drept de urmărire. 1 32 . p t ţ .. 861. folosind. Drept civil. ^ P r ^ urmănrîi\ constă în posibilitatea titularului .51/1994 nepublicată. A se vedea. voi. dacă un imobil ipotecat a fost scos la vânzare silită. 685/1989 a fostului TS în DreDtul 3/1990 pag. ş.a. 66..|nTreăI^de ă căuta şi pretinde bunul în mâinile oricui s^ăT preferinţeT^au^dreptul de precădere^]consţăjn dreptului real de a-şi realiza dreptul său cu r oricărui alt drept cu privire la acelaşi" T titularii de drepturi reale nu suportă concursul Ctitorilor chirografari. având facultatea să fie plătiţi înaintea lor. civ. în motivarea deciziei menţionate. Aşa. cum este dreptul de proprietate sau r j ţ ^ e ^ ^ d u i a i i j i m h a ţ ă de regulă. 1991. de exemplu. dreptul moştenitorilor de a pretinde raportul este un drept personal născut din lege şi din voinţa supusă a donatorului defunct" In acelaşi sens. pag. cumpărătorul dobândeşte dreptul de a urmări lucrul cumpărat în orice patrimoniu s-ar afla. CAS nr. 2 C Hamangiu. creanţa creditorului ipotecar Cea titular al dreptului de ipotecă) şi numai dacă mai rămâne ceva vor fi satisfăcuţi simplii creditori chirografari ai debitorului urmărit. acţiunea personală (ex contractul) sau acţiunea în revendicare (în calitatea sa de proprietar). Note de curs 1. la viaţa beneficiarului. care este de esenţa dreptului real. într-o altă speţă s-a făcut precizarea că prin efectul translativ de proprietate al vânzării. Din caracterul absolut al dreptului real decurg două efecte ^ " î : preiennţa.• Ca durată. mai întâi. I. din preţul obţinut va fi îndestulată.. Editura Hyperion." î mod constant practica judiciară s-a exprimat în sensul că dreptul de urmărire este de esenţa dreptului real (dec. după caz. cum este dreptul de uzufruct. dreptul real poate fi perpetuu (imprescriptibil sub aspecfextinctiv). cit. 3 T Popescu. asupra bunurilor faţă de care au un drept real. op. pag.

cit. există un singur drept real principal derivat din dreptul de proprietate publică şi anume: dreptul de administrare a unor bunuri din domeniul public. Cel mai important drept real principal este dreptul de proprietate.Dacă vin în concurs.vă7. N. ori a Consiliului local. titulari ai mai multor drepturi reale. respectiv a Consiliului General a! municipiului Bucureşti. darea în administrare se face prin hotărâre a Guvernului sau a Consiliului judeţean. drepturile rpalp sunt limitatp finŢH_jrp. pţ p 1 ^ rloj^pjjn^combinarea drepturilor reale existente)1. 12 alin. 2 1 33 . (1) din Legea nr. Potrivit art. pag. Luţescu. în funcţie de apartenenţa bunurilor care fac obiectul dării în administrare. 49.213/1998 reglementează regimul juridic al dreptului de proprietate publică. Va avea prioritate titularul care a îndeplinit primul cerinţele de opozabilitate sau titularul cu rang superior faţă de cel cu rang inferior. constituit prin acte administrative ai cărui titulari sunt regiile autonome şi instituţiile de stat.. Cât priveşte drepturile reale derivate din dreptul de proprietate privata. Sistemul drepturilor reale este alcătuit dintr-un număr determinat de drepturi reale principale dispuse într-o anumită ordine şi din drepturi reale accesorii. aceştia trebuie să îndeplinească cerinţele legale pentru a asigura opozabilitatea faţă de toată lumea a acestor drepturi. fără ca părţile să poată crea prin voinţa lor g. Aşa cum prevăd actualele reglementări. op. Legea nr. 213/19982.ute de lege. el constituind izvorul necesar şi temeiul naşterii şi existenţei tuturor celorlalte drepturi reale (a drepturilor reale derivate din dreptul de proprietate). Această ultimă categorie de drepturi cuprinde atât drepturile reale derivate din dreptul de proprietate publică cât şi drepturile reale derivate din dreptul de proprietate privată. acestea sunt cunoscute sub denumirea de G. însă. * _ C a număr.

dezmembrăminte ale dreptului de proprietate şi sunt. uz. Apărarea drepturilor reale se face prin acţiuni în justiţie ce îmbracă acelaşi caracter real (actio in rem) şi care sunt de competenţa instanţei de la locul situării imobilului (forum rei sitae)1. Pop. servitute2. \2)j Drepturile de creanţă Pentru detalii a se vedea V. cit. superficie. voi. un caracter real acţiunea negatorie prin care se contestă un drept de servitute.. Cel mai energic şi mai eficient mijloc de apărare a dreptului de proprietate este acţiunea în revendicare. Acţiunea de grăniţuire. I. P. reglementate de art. pag. 6/1991. Probleme privind acţiunea de grăniţuire. Bogdănescu. de asemenea. 299 . Bucureşti. de asemenea. îmbracă. civ. acţiunea în grăniţuire3. Autorul menţionează faptul că variabilele servitutii ( servitutile propriu-zise sunt cele stabilite prin fapta omului. Perju. pag. să facă sau să nu facă ceva. poate p r e t i n H e m i u i subiect pasiv flptPTmiriaţ^ numit debitor. Vezi C. 35. Tratat teoretic . 1996. Bârsan. 4 Aşa este acţiunea ipotecară sau acţiunea creditorului gajist. iar prin acţiunea confesorie se apăra sau se valorifică un drept de uzufruct. pag. dreptul de abitaţie. uz. Dreptul nr. M. 2 Curtea Supremă de Justiţie dec. RRD nr. Pentru deosebirile dintre servituţiile naturale şi legale şi servitutile propriu -zise . dreptul de servitute. uz.•' practic de }/ procedură civilă. pag. Ciobanu. cit. să dea. 3 Autori de prestigiu califică acţiunea de grăniţuire ca fiind o acţiune reală. limitate ca număr (dreptul de uzufruct. dreptul de superficie).. 34. abitaţie. 1 34 . 23. Servitutile naturale şi legale sunt simple limitări sau îngrădiri normale ale atributelor dreptului de proprietate). 620-643. ca şi acţiunea prin care se valorifică un drept real accesoriu. a se vedea L. Editura Naţional.8/1984. uzufruct. 1767/1992 în V.203-209. pag. abitaţie.4 Qreptul de creanţa "jus ad personnam" este dreptul subiectiv în temeiul căruia_subiectul actiyîjjenurniţ creditor. op. op. Autorul face precizarea că numărul acţiunilor reale este limitat deoarece însăşi drepturile reale sunt limitate.

^ j j _ p j TX T ~ i facăTXa dreptuTde~creinţă obligaţisTnegativă estedeterminată şi se~~exprimă intr-o valoare economică ce face parte din activul patrimoniului debitorului. op. din faptejuridice (licite1 sau ilicite2) precum şi din alte izvoare de obligaţii^ C. 112 şi urmat. Sub acest aspect. Stătescu. C.cit. pag. dreptul de creanţă nu dă naştere dreptului de urmărire sau de preferinţă . iar efectele se produc numai între aceste subiecte (inter partes). Stătescu. Bârsan..cit. 95 şi urmat. care are o^Iig^a_să_execuîelprestaţia pretinsă de creditor^ • In cazul dreptului de creanţă opozabilitatea^ are loc numaiJaţă_de subiectul pasiv a căruTTndatorjrjTpoate consta întiro acţiune pozitivă (a^face) ori într-o inacţiune.. dreptul de_crgarjţă-f. C.Din definiţia formulată rezultă că dreptul de creanţă presupune un raport juridic între două subiecte determinate şi are un caracter relativ în sensul că presupune raporturi juridice între subiectele participante. drepturile de creanţă sunt nelimitate deoarece ele pot izvorî din acte juridice (contracte sau acte juridice unilaterale). 1 35 .ste limita* "i ti™p. ppn*r" că subiectul activ poate pretinde de la cel pasiy_Jndeplinirea obligaţiei numarfaţr-un_armmit interval de tirnp_7gşje_uiLdrept • Fiindjin_drept relativ. • Cajurată. 2 C. pag. individualizate de la bun început. Drepturile de creanţă se caracterizează prin următoarele trăsături: • Drerjţul_de creanţă presupune exis_ţenţa__unui subiect activ (creditorul). op. dreptul de creanţă se deosebeşte de dreptul real căruia îi corespunde o obligaţie generală negativă ce revine subiectului pasiv nedeterminat. Teoria generală a obligaţiilor. determinat încă de la naştereajapajUi\u\jund\r. şi aunui subiect pasiv (debitorul) individualizat şi el. Bârsan. adică de_a_nu-iace^ cevâ~3m cele ceTln lipsa obligaţiei.

nu dă naştere unor asemenea efecte. Cu titlu de exemplu amintim: acţiunea proprietarului pentru plata chiriei ori în revocare. TS sect.Fiind absolut. pag. care sunt. . acţiunea în revocarea unei donaţii etc. civ.. drepturile reale au un caracter perpetuu sau o durată limitată. până la opoziţie. RRD 9/1986. o durată mai lungă decât drepturile de creanţă. dreptul real dă naştere unor efecte specifice (dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţa) pe când. 2338/1985. de competenţa instanţei de la domiciliul debitorului. dreptul de creanţă . 2 Din prezentarea trăsăturilor caracteristice celor două categorii de (îrjîpţujvpot fi desprinse unele asemănări dar mai ales numeroase fdeosebjrjj Dreptul real şi cel de creanţă se aseamănă doar prin natura patrimonială a acestora şi prin faptul că au cunoscuţi titularii lor. Numărul acestor acţiuni este nelimitat deoarece nelimitat e şi numărul drepturilor de creanţă. Vezi. deci au. ca subiecte active. pe când în cazul dreptului de creanţă obligaţia ce revine subiectului pasiv poate fi atât negativă (a nu face) cât şi pozitivă (a da sau a face). M. . cele două categorii de drepturi se deosebesc. 298. 1 2 Pentru detalii.care este relativ . pe când dreptul de creanţă produce efecte "inter partes". pag. dec.. nr. ambele subiecte fiind determinate. 62-63.cit. 36 . op. acţiunea pentru plata pensiei de întreţinere. de regulă. .Ca durată. Sub multe alte aspecte însă. Ciobanii.• Apărarea drepturilor de creanţă se face prin-acţiuni personale (actio in peTsonnam) .Sub aspectul opozabilităţii dreptul real produce efecte "erga omnes". la viaţa beneficiarului. în principiu. în cazul dreptului real obligaţia ce revine subiectului pasiv este generală — negativă. chiar din momentul naşterii raportului juridic. . care sunt în principiu temporare.Sub aspectul conţinutului obligaţiei corelative. a se vedea V.

M.. drepturile de creanţă sunt apărate prin acţiuni personale. cu rădăcini care coboară până în dreptul roman drepturile reale se împart în: drepturi reale principale j'i drepturi reale accesorii. dreptul de abitaţie. dreptul de superficie.Ca număr. Potrivit reglementărilor în vigoare. dreptul de servitute. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Această ultimă categorie trebuie analizată distinct. Jakotă. drepturile reale sunt limitate la cele pe care legea le prevede. După un criteriu. 12 din Legea 213/1998. op. în Dreptul nr. ^Drepturile reale principate) sunt acelea care au o existenţă de sine stătătoare. Nicolae. V. dreptul de uz. Acestea sunt: dreptul de proprietate. Sunt drepturi prevăzute de Codul civil sau de alte acte normative.. Consideraţii asupra Legii nr. 6/1999 pag. pe când drepturile de creanţă sunt nelimitate. pe când. ori a Consiliului local în funcţie de apartenenţa bunurilor care fac obiectul dării în administrare. 16. M. dreptul de uzufruct. . 2 1 37 . pag.cit. Pentru detalii a se vedea art. 376-406. Dreptul de administrare este un drept real principal derivat din dreptul de proprietate publică. El este reglementat prin Legea 213/1998 privind dreptul de proprietate publică care arată că darea în administrare a bunurilor din domeniul public se face în condiţiile art. Categorii de drepturi reale 1. astfel că ele nu depind de existenţa valabilă a altor drepturi.12 al legii menţionate prin hotărâre a Guvernului sau a Consiliului judeţean. Dreptul roman. dreptul de administrare. după cum drepturile reale principale derivă din dreptul de proprietate publică sau din dreptul de proprietate privată.Apărarea drepturilor reale se face prin acţiuni ce poartă acelaşi caracteT. drepturile reale principale pot fi grupate în două categorii: dreptul de proprietate şi drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate.

în instanţă. 38 . care are o fizionomie juridică proprie. dreptul de superficie. pot fi date în administrare bunuri din domeniul public. după caz (art. b) Din dreptul de proprietate privată derivă unele drepturi reale principale prin separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate (dezmembrămintele dreptului de proprietate). dreptul de servitute. Un asemenea drept nu dezmembrează dreptul de proprietate publică. 12.a)Din dreptul de proprietate publică derivă un singur drept real principal şi acesta este dreptul de administrare a unor bunuri proprietate publică constituit prin acte de putere emise de autorităţile statale centrale sau locale. Sub aspect procesual. Legea 213/1998 face menţiunea că în eventualele litigii cu privire la dreptul de administrare. J Art. 1). autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Legea 18/1991 adaugă un alt drept real de folosinţă funciară. de drept privat neputând fi titulară a dreptului de administrare). distinctă. alin. regiilor autonome. în situaţiile arătate. civ. dreptul de administrare ia naştere în cadrul unor raporturi juridice de putere (de drept public) ceea ce face ca el să nu fie opozabil autorităţii care 1-a constituit. reglementate de Codul civil. dreptul de abitaţie. Potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. având ca titulari regii autonome şi instituţii publice de stat. şi altor instituţii publice de interes naţional. fiind opozabil numai subiectelor de drept civil (o persoană fizică sau juridică. prefecturilor. fiind obligat să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate1. dreptul de uz. Asemenea drepturi sunt opozabile tuturor inclusiv proprietarului şi ele sunt: dreptul de uzufruct. 64 din Cod proc. titularul acestui drept va sta în nume propriu. La aceste drepturi reale principalele derivate. judeţean sau local.

de existenţa dreptului garantat. Apar. în felul acesta. Sunt drepturi reale accesorii: dreptul de gaj (amanet). Dar ambele drepturi sunt limitate. dreptul de ipotecă şi privilegiile. asupra unui lucru mişcător. de aceea existenţa lor depinde. Art. 5 din Constituţia României din 1991. art. Ele sunt reglementate de Codul civil şi de alte acte normative: . Aceste dezmembraminte sunt incompatibile cu dreptul de proprietate publică întrucât bunurile din_domeniul public sunt inalienabile1. pentru că din dreptul de proprietate. în cazul în care debitorul nu şi-a executat de bună voie obligaţia. iar titularul celuilalt drept real se bucură numai de posesie şi folosinţă. Drepturile reale rezultate din separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate se numesc dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. proprietarul păstrează numai dispoziţia. 11 alin. 1 39 . Ei pot exercita doar unele din atributele dreptului de proprietate (posesia şi folosinţa) pentru că dreptul de dispoziţie este păstrat de către proprietar. în mod direct. ^ i î ~ ^ ă i i i s u n t afectate garantării unor drepturi de creanţă. 213/1998 privind dreptul de proprietate publică. fructus şi abusus. ca drepturi asupra unui lucru a cărei proprietate aparţine altei persoane (jura in re aliena). Faptul că atributele dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun sunt exercitate de persoane diferite. cu prioritate faţă de alţi creditori. dă dreptul acestuia sa reţină lucrul şi să se despăgubească din preţul obţinut pe el. titularii celorlalte drepturi reale nu beneficiază de o asemenea putere deplină. Pot exista. 135 alia.Spre deosebire de proprietar care are deplinătatea puterilor incluse în cele trei atribute: usus. celelalte drepturi reale. conduce la o dezmembrare a dreptului de proprietate. deci drepturi concurente asupra aceluiaşi bun: dreptul de proprietate şi un alt drept real.dj^piul-4e_^a[L pe care un debitor îl recunoaşte creditorului sau. 1 din Legea nr.

prevede că un constructor care raportează imobilul în natură poate să reţină posesiunea până la plata efectivă a sumelor ce-i sunt datorate pentru cheltuieli sau amelioraţiuni. pag. Privilegiile sunt de patru feluri: privilegii generale. 1997. civ. sau art 1619 C.civ. pe cazuri de aplicaţie practică reglementate prin diferite texte de lege. Hunedoara. pe care un debitor îl recunoaşte creditorului său. întreţinerea sau îmbunătăţirea lui"1. Jud.civ.civ. Lumina Lex. pe drept cuvânt. nr.-dreptul de ipotecă. Bucureşti. privilegiile speciale imobiliare (art. se apreciază că dreptul de Liviu Pop. Dec. dau facultatea creditorului de a obţine plata datoriei cu preferinţă. pag. privilegiile speciale mobiliare (art. 2 Vezi Trib. cu preferinţă. 532/1984 în RRD nr. Art. Dreptul de retenţie se înscrie într-o oarecare măsură printre drepturile reale accesorii. dar Codul civil face posibilă aplicarea acestui drept la cazuri concrete2. civ.2/1985. 30. 1730 C. 1731 C. întrucât el presupune "posibilitatea creditorului (debitor al obligaţiei de restituire sau predare a lucrului altuia) de a reţine acel lucru şi a refuza restituirea lui până în momentul când debitorul său (creditor al lucrului) va executa obligaţia născută în legătură cu lucrul respectiv. constând în cheltuielile ocazionate cu păstrarea. Existenţa şi legitimitatea acestui drept se sprijină deci. Nu există o reglementare expresă cu privire la dreptul de retenţie. asupra unui lucru nemişcător. indiferent in mâna cui se va găsi acesta în momentul executării. chiar şi înaintea creditorilor ipotecari. Ed. civ.). în privinţa tuturor bunurilor debitorului. în virtutea legii.privilegiile. sunt drepturi reale accesorii care sunt legate de calitatea creanţei şi care. Dreptul de proprietate j t dezmembrămintele sale. .). oferă creditorului garanţia că se va despăgubi. prevede că - 40 .3 De aceea. 771 din C.). din valoarea acestui bun. privilegii generale în privinţa tuturor bunurilor mişcătoare (art. 1729 C. 69.

37. 1996. în RRD nr. Introducere in dreptul civil. 92-93. arată că "dacă posesorul 'actual al lucrului furat sau pierdut 1-a cumpărat la bâlci sau târg. cit. sub sancţiunea nulităţii absolute. 11/1983 pag. Ostilitatea legiuitorului socialist faţă de proprietatea privată apare mai evidentă în regimul juridic al circulaţiei imobilelor care a fost îngrădit din ce în ce mai mult. op. P. 1910 C. Unele probleme referitoare la dreptul de retenţie. 41 . în atenţia legiuitorului român. op. dar mai ales a 1 practicii judiciare . având în vedere importanţa socială sporită a bunurilor imobile dar şi gravele degradări şi restrângeri din trecut. Punctul culminant al acestor îngrădiri şi restricţii a fost atins prin scoaterea din circuitul civil depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenită lui prin cauza depozitului. Drepturile reale imobiliare s-au aflat şi se află. art. precum şi a întocmirii actului în forma autentică. dar şi administrativ. 2. Filipescu. Dreptul de proprietate imobiliară are ca obiect bunuri imobile denumite de Codul civil ca "nemişcătoare" şi definite în literatura de specialitate ca "bunuri ce au o aşezare fixă şi stabilă şi care nu 3 se pot muta dintr-un loc în altul . Din acest punct de vedere se poate face distincţie. ed. 10 şi urmat. sau la o vindere publică. civ. Formalităţile excesive şi restricţiile în dobândirea dreptului de proprietate imobiliară au debutat prin considerarea ca solemn a actului juridic în cadrul regimului de autorizare a înstrăinărilor de terenuri şi construcţii. 2 Vezi Gh." L. între dreptul de 2 proprietate imobiliară şi dreptul de proprietate mobiliară . cit.retenţie este o creaţie a literaturii de specialitate. Drepturile reale mai pot fi clasificate şi după natura bunurilor ce formează obiectul material al acestora. pe plan legislativ. sau de la un neguţător care vinde asemenea lucruri. proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce 1-a costat. Beleiu. notarială. pag. cu prioritate.. în sfârşit. 3 1 .. pag. Ghinea. Drept civil român.

pag. Abrogarea expresă a reglementărilor care au impus acest regim antieconomic şi antisocial a avut ca o consecinţă firească. 29-30. în op cit. Dreptul subiectiv are un caracter principal a'unci când are o existenţă de sine stătătoare. civ. alături de construcţii şi terenurile (atât cele rurale cât şi cele urbane). Iar cât priveşte formalităţile de înstrăinare excesive (forma autentica şi autorizarea prealabilă). 42 . E. în virtutea art. L. 114 şi urm. Problema raportului dintre drepturile principale şi cele accesorii se ridică. Unele aspecte ale regimului juridic al circulaţiei imobilelor. au fost şi ele înlăturate. 1310 C. 1 imediata revenire la principiile dreptului comun în materie.. pag. Unele aspecte în legătura cu circulaţia juridică a terenurilor proprietate privată. nedepinzând de vreun alt drept.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor în Monitorul Oficial partea I nr 102/1998. drepturile accesorii urmând întotdeauna soarta dreptului principal potrivit unui principiu caTe vine din dreptul roman: accesorium sequitur principalae. au revenit în circuitul civil. Importanţa acestei clasificări se evidenţiază mai ales pe tărâmul regimului juridic al acestora.general a tuturor terenurilor (în baza Legilor nr. în lumina actualei legislaţii. Pop. derogatorii de la dreptul comun. în privinţa drepturilor patrimoniale (pentru ca drepturile nepatrimoniale în principiu. 58 şi 59 din 1974). Construcţiile au continuat să rămână în circuitul civil general dar înstrăinarea nu se putea face decât prin act autentic şi cu autorizarea prealabilă a organelor administraţiei de stat. H/1992. în Dreptul nr. Altfel spus. Chelaru. sunt drepturi principale). Legea nr. Dreptul subiectiv civil are un caracter accesoriu atunci când existenţa sa validă depinde de existenţa imui alt drept (principal). c) După corelaţia dinre eîe drepturile subiective civile se clasifică în: drepturi principlae şi drepturi accesorii. a se vedea. Pentru detalii privind regimul juridic al bunurilor imobile.

până la care este amânată fie începerea.dreptul de administrare a domeniului public. drepturile subiective se împart în: drepturi pure şi simple. Majoritatea covârşitoare a drepturilor subiective civile sunt pure şi simple. pag. a se vedea Elena Iftime. Drepturile pure şi simple sunt cele care conferă o deplină siguranţă titularilor lor. ofertă titularilor lor.. Termenul este un eveniment viitor şi sigur ca realizare. dreptul de superficie). fie încetarea exerciţiului drepturilor subiective şi executării obligaţiilor civile. cit. dreptul de gaj. dreptul de abitaţie. pag. Din dreptul de proprietate publică derivă un singur drept real principal . iar din dreptul de proprietate privată derivă drepturile reale cunoscute sub denumirea de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (dreptul de uzufruct.Iar dintre drepturile patrimoniale prezintă relevanţă drepturile reale în privinţa cărora se conturează cele două categorii de drepturi subiective civile. a se vedea Elena Iftime. condiţia şi sarcina.. dreptul de servitute. După siguranţa. 43 . ci ele depind de împrejurarea viitoare certă ori incertă. Drepturile civile afectate de modalităţi nu oferă aceeaşi siguranţă ca cele pure şi simple. drepturi afectate de modalităţi. op. cit. Drepturile reale accesorii sunt: dreptul de ipotecă. 3. numită modalitate. Dreptul de proprietate. privilegiile şi dreptul de retenţie. Pentru detalii. Modalităţile dreptului civil sunt: termenul. Dreptul de proprietate. Drepţurile_reglg principale sunt: dreptul de proprietate în toate formele sale şi drepturile reale derivate din dreptul de proprietate (publică sau privată). drepturi eventuale şi drepturi viitoare. producându-şi efectele imediat după naşterea lor în mod definitiv şi irevocabil (aşa este dreptul vânzătorului la plata lucrului vândut). op. dreptul de uz. 1 2 Pentru detalii.

Drepturile viitoare sunt acelea care nu au nici obiect.fie subiectul. ele oferind un grad redus de siguranţă (aşa ar fi dreptul la repararea unui prejudiciu ce s-ar produce în viitor). deoarece nu se poate şti dacă în viitor obiectul dreptului va exista sau dacă dreptul va aparţine unei anumite persoane (aşa este dreptul la o succesiune viitoare).Condiţia^ este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare de care depinde existenţa (naşterea ori desfiinţarea) dreptului subiectiv. Recunoaşterea generală a drepturilor subiective civile este realizată printr-un act normativ mai vechi (în vigoare încă) şi anume Decretul 31/1954 privind persoana fizică şi juridică. în acord cu interesul obştesc. impusă de dispunător gratificatului. alte reglementari speciale. în actele cu titlu gratuit (liberalitâţi). potrivit legii şi regulilor de convieţuire sociala". Recunoaşterea. Codul civil. In funcţie de maniera în care sunt abordate şi reglementate distingem o recunoaştere generală (globală) şi o recunoaştere specială a acestora. ocrotirea şi exercitarea drepturilor civile Recunoaştere Drepturile subiective civile sunt recunoscute prin acte normative cum sunt: Constituţia României. Sarcina este o obligaţie de a da. a face sau a nu face ceva. Drepturile eventuale sunt cele aflate în germene întrucât le lipsesc fie obiectul. Articolul 1 din decretul menţionat precizează că "Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute acestora în scopul de a se satisface interesele personale. nici subiect. 44 . materiale şi culturale.

ca persoane juridice. instanţa competentă va da o hotărâre judecătorească ce va putea fi pusă în executare silită după ce a obţinut autoritate de lucru judecat. pag. pe această cale. adaugă că "Drepturile civile pe care le au. reg>ementându-le sub aspectul naşterii. 1 45 . de exemplu. Beleiu. restabilindu-se. domiciliu pentru persoana fizică. Tot astfel. 2 al aceluiaşi decret. de inventator. artistice sau literare. trebuie să amintim: Constituţia României din 1991 care consacră. Acelaşi decret reglementează atributele de identificare (nume.Art. 10/1992. mijlocul juridic de recunoaştere şi ocrotire a drepturilor subiective civile este. reputaţie. Codul civil recunoaşte majoritatea drepturilor patrimoniale (reale şi de creanţă). ce sunt drepturi subiective civile. Pentru detalii a se vedea Gh. Decretul nr 31/1954 reglementează drepturile personale nepatrimoniale: dreptul la onoare. denumire şi sediu pentru persoana juridica). de regulă. dreptul subiectiv ce a fost încălcat. Cât priveşte dreptul material. reglementat de legislaţia de procedură civilă (în principal Codul de procedura civilă. stare civilă. procesul civil. Fiind sesizată. Drepturi civile ale omului reglementate de Constituţia României din 8 decembrie 1991 în revista Dreptul nr. cu modificările suportate). contestat. organizaţiile. întreprinderile economice.1 De asemenea. încetării lor. anumite drepturi fundamentale ale cetăţeanului român. ca şi societăţile de organizare economică sunt recunoscute". dreptul de autor al unei opere ştiinţifice. Recunoaşterea specială a drepturilor subiective civile este realizată prin variate acte normative aparţinând izvoarelor dreptului civil sau procesual civil. 93 şi urmat. precum şi organele de stat şi celelalte instituţii de stat. conţinutului. Cum este cunoscut. orice organizaţii obşteşti.

va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor menţionate.l al. 54 din decretul menţionat precizează că: Persoana care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim. în acest context. 10/1985. 2 1 46 . Constituţia României prin unele articole ale sale ocroteşte drepturile subiective civile. de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial. Legea nr. 3 din Decretul nr. onoarea. Ocrotire drepturilor subiective civile din ţara noastră li se asigură 2 deplină garantare prin reglementările în vigoare. în acest sens. 31/1954 care prevede că "Drepturile sunt ocrotite de lege". 3-10. trebuie aduse în discuţie şi reglementările Decretului nr. Beleiu. 8/1994. cit. la reputaţie. a se vedea şi Legea nr. 31/1954. 54-56. multe drepturi subiective pentru persoana 1 fizică. pag.l că: "orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămată în drepturile sale.3 Iar art. la onoare. artistice ori literare. 30 al. viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine". în RRD nr. op. cu deosebire a art. Art. recunoscute de lege . 6 care prevede că: "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea. printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la A se vedea Gh. în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice. la demnitate. 3 Cu privire la atingerile aduse drepturilor de creaţie intelectuală. art. 56 din Decretul 31/1954 adaugă că "Drepturile personale nepatrimoniale sunt ocrotite şi după moarte".Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi Convenţia internaţională privind drepturile copilului recunosc. De asemenea. 29/1990 privind contenciosul administrativ: prevede prin art. Este edificator. A se vedea art. de asemenea.

Aceeaşi lege. la organul de jurisdicţie competent. drepturile civile recunoscute. Dar ocrotirea drepturilor subiective civile este realizată şi prin documente cu caracter internaţional. prin art. moral sau material. prin acţiune. adaugă că "Libertatea de exprimare audiovizuală nu poate prejudicia demnitatea. Legea audiovizualului nr. că: "Libera exprimare a ideilor şi a opiniilor precum şi libera comunicare a informaţiilor prin mijloacele de radiodifuziune şi televiziune sunt garantate prin lege. Dacă dreptul subiectiv civil nu este recunoscut ori respectat şi obligaţia nu-i îndeplinită de bună voie. 104/25 mai 1992 47 . în spiritul drepturilor şi libertăţilor constituţionale". într-un interes legitim. în concluzie. prin posibilitatea dată titularilor acestor drepturi de a cere. viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine". în cadrul organizat de stat al procesului civil. al.O. intervenţia aparatului de constrângere a statului. Rectificarea şi replica vor fi difuzate în aceleaşi condiţii în care dreptul sau interesul i-a fost lezat. se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.l. nimănui nefiindu-i permis sâ-şi facă dreptate singur. de a cere rectificarea necesară iar în cazul în care aceasta i se refuză. recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată". în 1 Vezi Legea nr 48/1992 în M. în acelaşi sens.2. dreptul la replică.un drept recunoscut de lege. pentru anularea actului. apărarea dreptului civil se realizează. ocrotite şi garantate de lege sunt apărate împotriva celor câTe le nesocotesc sau care nu-şi îndeplinesc obligaţiile corespunzătoare. 48 din 21 mai 1 1992 precizează. în lumina aceleiaşi legi trebuie analizat şi dreptul persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său. onoarea. printr-o comunicaţie audiovizuală. Dintre acestea reţine.

76. De asemenea. Introducere în dreptul civil. pentru a împiedica divulgarea unor informaţii confidenţiale sau pentru a garanta 3 autoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare" . op. de cinematograf sau de televiziune. de a institui un regim de autorizaţii pentru întreprinderile de radiodifuziune. 10 că: "orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare". condiţii. A fost adoptată în 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Dreptul menţionat cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără ingerinţa autorităţilor publice şi fără a se lua în considerare frontierele. care prin art. fiecare este supus numai limitărilor stabilite de lege în scopul asigurării recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertăţilor altora şi în scopul satisfacerii exigenţelor juste ale moralei. integritatea teritorială sau siguranţa publică. constituie într-o societate democratică. exerciţiul acestei libertăţi comportă obligaţii şi răspunderi care "presupun anumite formalităţi. statul. 217/10 decembrie 1948. la protecţia sănătăţii sau a moralei. P. restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege. Desigur. la ocrotirea reputaţiei ori a drepturilor altuia. M. pag. măsuri necesare pentru securitatea naţională. punct 2. fiind completată până în prezent cu 12 protocoale. cit.mod deosebit atenţia "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului"1. ordinei publice şi bunăstării generale într-o societate democratică". 2 Convenţia este apeciată a fi primul tratat internaţional în materia drepturilor omului adoptat după Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Cosmovici. Declaraţia menţionată a fost adoptată prin rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 1 48 . la apărarea ordinei şi la prevenirea crimei. prevede că: "în exercitarea drepturilor şi în folosirea libertăţilor sale. însă.. care. 29. Nimic nu împiedică. "Convenţia Europeană a Drepturilor Omului"2 precizează prin art.

fără nici o distincţie. de opinie politică şi orice altă opinie. de naşterea lor sau de altă situaţie". fără discriminare. Beleiu. de culoare. culoare. de capacitatea lor. de sex. op. sex. de origine naţională sau socială. Ilustrativă. 80. ca fiind mai importante. religie. Exercitare în prezent exercitarea drepturilor subiective civile este guvernată de unele principii stabilite prin reglementările în vigoare. limbă.2 punct 1. a fost adoptat prin Rezoluţia 2200 a XXI din 16 decembrie 1966 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite.Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost completată cu două pacte internaţionale dintre care amintim 1 Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966 care. în această privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o protecţie egală şi eficace împotriva oricărei discriminări. de avere sau orice altă situaţie". de limbă. de situaţia lor materială. indiferent de rasă. stabileşte că "toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul. este şi Convenţia cu privire la drepturile copilului adoptată în 1989 care prin art. 31/1954. cit. pentru aspectul în discuţie. Introducere în dreptul civil. Decretul nr. în lumina acestor reglementări trebuie să distingem dreptul subiectiv civil (care apare ca o posibilitate juridică) de exerciţiul acestuia care este "posibilitatea materializată". de originea lor naţională. Codul Civil. de religie. opinie politică sau altă opinie a copilului sau a părinţilor ori a reprezentanţilor săi legali. prevede că: "Statele părţi se angajează să respecte drepturile enunţate în prezenta convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia lor.2 Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice din 1966. etnică sau socială. în special de rasă. pag. Constituţia României. 2 Gh. dintre care amintim. 1 49 . printre altele. la o protecţie egală din partea legii.

Este un principiu consacrat expres prin art. 42 şi urmat. în mod constant. fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi". în Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Art. 2 Art.Principiul dominant în această materie este acela că exercitarea unui drept subiectiv civil nu este obligatorie. fiind lăsată la latitudinea titularului. denumirea de "principiul disponibilităţii".2 din Decretul nr.54 că: "Cetăţenii români. de exemplu. Principiul. ceea ce presupune că drepturile subiective civile trebuie să fie exercitate atât cu respectarea legilor în vigoare. mai exact. cât şi cu respectarea regulilor morale. 970 al. Bucureşti 1996.5 Cod civil. dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună credinţă. Legea noastră fundamentală ridică această regula la rangul de principiu constituţional precizând prin art. precizează că nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri. De asemenea. Editura Naţional. în general. Pentru detalii a se vedea V. cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună credinţă. M. Ciobanii. 1 precizează: "Convenţiile trebuie executate cU bună credinţă"..3 al. 1 50 . 970 al. doctrina şi practica juridică a apreciat că principiul menţionat vizează exercitarea drepturilor subiective.l" şi el priveşte convenţiile. Exercitarea drepturilor subiective civile presupune şi respectarea principiului potrivit căruia dreptul subiectiv civil trebuie exercitat numai potrivit cu scopul lui economic şi social. Justiţia ca serviciu public. pag. în dreptul procesual civil. însă.31/1954 completat cu dispoziţiile Codului civil formulate în acest sens. Acest principiu de drept material a primit. executarea acestora. Mai mult decât atât. ca atare este consacrat de Codul Civil prin art.

50-51. evitându-se şi abuzul de drept. scoaterea lui de sub protecţie juridică şi expunerea sa sancţionării"3. "abaterea dreptului de la raţiunea sa intrinsecă. Drepturile subiective şi abuzul de drept. I. trecerea exerciţiului dreptului de la normal la anormal. creditorul care ar pretinde debitorului său. > 1 • j i 1 j j l j Abuzul de drept ' Ai depăşi. încalcă dispoziţiile legale sau regulile moralei. 2 Ar depăşi. altfel spus întrebuinţarea dreptului în cu totul alte scopuri decât cele avute în vedere prin norma juridică ce-i stă la bază . Exercitarea abuzivă a drepturilor subiective are loc atunci când titularii acestora nesocotesc scopul economic şi social pentru care au fost recunoscute. proprietarul care ar planta unii pomi dincolo de hotarele terenului său. Editura Dacia. limitele juridice ale dreptului său. stabilite de reglementările în vigoare sau de obiceiul locului. incompatibile cu interesul obştesc şi exigenţele normelor de convieţuire socială" Această abatere semnifică nu uzul. în raporturile de vecinătate.Mai trebuie adăugat că dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale materiale sau juridice. Deleanu. "ci abuzul de drept.scopuri considerate ca . Cine-şi exercită dreptul său (în limite legale şi morale) nu vatămă pe altcineva. pag. proprietarii terenurilor învecinate trebuie să respecte anumite reguli. exprimată în scopul pentru care el a fost recunoscut şi garantat. limitele materiale ale dreptului său. de exemplu. ClujNapoca. exercită dreptul cu rea-credinţă sau cu depăşirea limitelor sale materiale1 sau juridice2. de exemplu. 1 51 . mai mult decât acesta îi datorează. în cazurile arătate are loc. în măsura în care exercitarea drepturilor subiective are loc cu respectarea principiilor menţionate mai sus este preîntâmpinată încălcarea drepturilor subiective ale celorlalţi indivizi. 1988. de exemplu.

a unei acţiuni în răspundere civilă. fie pe calea ofensivă. 109/1992 a Tribunalului Judeţean Constanţa. în cazurile arătate exerciţiul abuziv al unui drept subiectiv nu ridică problema răspunderii titularului dreptului. op. raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Obligaţia civilă Noţiune ' I. pag. organul de jurisdicţie nu va admite cererea reclamantului. formulată de persoana vătămată printr-o faptă ce conţine exerciţiul abuziv al dreptului"3. a se vedea: Dec. pag. existenţa unui prejudiciu moral sau material. săvârşirea unei fapte ilicite prin exercitarea sau neexercitarea dreptului subiectiv.Deci. Constatând că este în prezenţa exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil.5/1992. Deleanu. pag. nr. nr. 2 52 .. 91-92. 81. iar dacă pârâtul este cel care în mod abuziv exercită un drept al său.cit. cit.88-90. 1441/1992 a Curţii Supreme de Justiţie în Dreptul nr. Rezultă. că reprimarea abuzului de drept poate avea loc. Beleiu. în Dreptul nr. civ. Dec. vinovăţia (greşeala). Atunci când abuzul de drept se concretizează într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu (material sau moral) titularul dreptului subiectiv va răspunde faţă de cel vătămat. Pentru practica judiciară mai recentă. abuzul de drept este sancţionat prin refuzul concursului forţei de constrângere a statului. 3 A se vedea Gh. 77-78. "fie pe calea pasivă a refuzului ocrotirii unui drept exercitat abuziv. 7/1993 pag. In literatura de specialitate1 se subliniază faptul că exercitarea abuzivă a drepturilor subiective antrenează şi răspunderea autorului exerciţiului abuziv numai dacă sunt întrunite anumite condiţii2: existenţa unui drept subiectiv. instanţa îi va Tespinge apărarea. B. op. civ. din cele prezentate. în mod obişnuit.

53 . prin forţa de constrângere a statului. prin forţa coercitivă a statului. termenul desemnează raportul juridic obligaţional în conţinutul căruia intră atât latura activă care este dreptul de creanţa . într-un prim sens.ce aparţine creditorului. obligaţia juridică civilă se deosebeşte de obligaţia ce decurge din alte raporturi extrajuridice (morale. la nevoie. 4. în spaţiul prezentului capitol utilizăm preponderent noţiunea de obligaţie civilă în sens de îndatorire a subiectului pasiv de a avea o anumită conduită faţă de subiectul activ. nerespectarea ei fiind însoţită de sancţiunea juridică. criteriul opozabilităţii obligaţiei civile. conduită care constă în săvârşirea sau abţinerea de la săvârşirea anumitor acţiuni (să dea. criteriul sancţiunii obligaţiei civile. în sens restrâns expresia "obligaţie civilă" desemnează numai latma pasivă a raportului juridic (fiind sinonimă cu datoria debitorului). criteriul izvorului care a generat obligaţia. Deci. să facă sau să nu facă ceva). 2. religioase) prin faptul că prima poate fi adusă la îndeplinire. la nevoie. criteriul obiectului obligaţiei. 3. sensul larg.în teoria dreptului civil noţiunea de "obligaţie" este utilizată cu mai multe sensuri. Clasificarea obligaţiilor civile Obligaţiile civile pot fi clasificate pe baza unor criterii variate. în practica vieţii juridice însă apare şi un al treilea sens al noţiunii de obligaţie care desemnează înscrisul constatator al unei creanţe (cum este obligaţiunea CEC). ca fiind cele mai importante: 1. conduită care poate fi impusă. cât şi latura pasivă a raportului (datoria ce revine debitorului). dintre care reţinem.

\î) Dugă_criteriul izvorului care a generat obligaţia (altfel spus, după faptul juridic generator de obligaţii), distingem: îe '- Obligaţii juridice născute din acte juridice civile, definite ca acţiuni omeneşti săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice; teNtfte -. Obligaţii juridice născute din fapte juridice strictosensu, care potrivit doctrinei juridice se refera la faptele omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi la faptele, (evenimente) naturale. Au ca izvor acte juridice, obligaţiile civile născute din contracte (convenţii) şi din actele juridice unilaterale. Au ca izvor fapte juridice, stricto-sensu, obligaţiile civile născute din: faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (delictele şi cvasidelictele) şi din faptele licite precum: îmbogăţirea fără temei 1 juridic, gestiunea de afaceri (girarea de către o persoană a 2 intereselor altei persoane); plata lucrului nedatorat (indebitul) . Această clasificare prezintă o importanţă deosebită în privinţa regimului juridic aplicabil. Sunt puse faţă în faţă două instituţii juridice (actele juridice şi faptele juridice) cu diferenţe de regim juridic, mai ales din punctul de vedere al probelor. Faptele juridice pot fi dovedite cu orice mijloc de probă, pe când regimul probator al actelor juridice cunoaşte multe restricţii la caTe ne vom referi, pe larg în capitolul afectat probei drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative acestora.3 ^| După obiectulobligatiei^ (adică după natura prestaţiei datorate de" subiectuFpâsiv) pot fi reţinute trei clasificări şi anume: - Obligaţii de a da, a face, a nu face. - Obligaţii pozitive şi negative.
Art. 987 Cod civil. C. Stătescu, C. Bârsan, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., pag. 127 şi art. 992 Cod civil. 3 A se vedea pag. 200 din lucrare şi urmat.
2 1

54

-Obligaţii determinate (de rezultat) şi obligaţii de mijloace pmdenţa_(sau_diiigejiţă)^• _ Obligaţia de a da, a face şi a nu face Obligaţia de "a da", presupţmp înHatrmrpa de a ponstiţui sau a transmite__un drept real. Aşa, de exemplu, obligaţia donatorului, de aTransmite dreptul de proprietate asupra lucrului donat în patrimoniul donatarului, este o obligaţie de "a da ". După cum îndatorirea pe care şi-o asumă împrumutatul de a constitui un drept de ipotecă în favoarea împrumutătorului, pentru a-i garanta, creanţa este tot o obligaţie de "a da ". De asemenea, obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra lucrului vândut este o obligaţie de "a da " ,care nu se confundă cu obligaţia de a preda materialmente lucrul vândut (aceasta fiind o obligaţie de "a

în concepţia dreptului românesc, transmiterea prin contract a drepturilor reale se realizează concomitent cu încheierea contractului. Art. 971 Cod civil prevede în acest sens că "în contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau a unui alt drept real, proprietatea sau alt drept real se transmite prin efectul consimţământului părţilor". Ceea ce rămâne ulterior este numai o obligaţie de predare materială a lucrului. Mai trebuie adăugat că în dreptul civil românesc există şi obligaţii de "a da" cu persistenţă în timp, care să poată fi examinate distinct de momentul încheierii contractului. Aşa sunt contractele prin care părţile au convenit ca transferul proprietăţii sa fie operant la un moment ulterior. Tot astfel, în ipoteza vânzării unor bunuri de gen, transferul proprietăţii operează în momentul individualizării bunurilor. Obligaţia de "a face" este îndatorirea_jjejjUmiluide_ a executa o luciare, a presta un serviciu sau_a-pjeda-uri_lucru. Aşa, de exemplu, constructorul care s-a obligat să ridice o construcţie 55

face").

şi-a asumat o obligaţie de "a face"; sau, debitorul care şi-a asumat o obligaţie de întreţinere a creditorului (în baza unui contract de vânzare cu clauză de întreţinere) este ţinut de obligaţia de "a face". Tot astfel, obligaţia donatorului de a preda (remite) donatarului bunul donat are configuraţia unei obligaţii de "a face". Sub acest aspect trebuie să facem distincţie între transferul dreptului de proprietate prin contractul de donaţie care presupune o obligaţie de "a da" şi remiterea efectivă a bunului donat, de către donator, donatarului, care se face în baza unei obligaţii de "a face". Obligaţia de "a nu face ceva" trebuie analizată distinct, după cum ea este corelată cu un drept absolut sau cu un drept relativ. Dreptul absolut este corelat cu o obligaţie generală, negativă ce revine tuturor celorlalţi oameni de a nu face nimic.de natură sâ-1 tulbure pe titularul dreptului în exerciţiul atributelor dreptului său. Aceasta întrucât, dreptul absolut are~efecTe "erga omnes" iar obligaţia corelativă acestuia poate fi pretinsă de la oricine. Dreptul de proprietate (de exemplu) ca drept patrimonial absolut este corelat cu obligaţia generala negativă a celorlalţi oameni de a nu face nimic de natură să-1 stânjenească pe proprietar în exerciţiul celor trei atribute: usus, fructus, abusus. Dreptul relativ este corelat cu o obligaţie negativă (de a nu face) care presupune că debitorul nu poate face ceea ce ar fi putut face în lipsa asumării unei asemenea obligaţii. în raporturile de vecinătate, de exemplu, un proprietar se poate obliga faţă de vecinul său (proprietar şi el) să nu ridice o construcţie, să nu execute o lucrare, care l-ar prejudicia pe acesta. Obligaţia asumată de proprietarul menţionat este una de "a nu face" şi ea nu ar fi existat în lipsa asumării acesteia. Gruparea obligaţiilor civile (după obiect) în obligaţii de "a da", "a face", "a nu face", prezintă utilitate în practica vieţii juridice sub mai multe aspecte. Clasificarea interesează, de

56

exemplu, sub aspectul posibilităţii aducerii la îndeplinirea silită a obligaţiilor. Astfel, obligaţia de "a da" cuprinde, aşa cum prevede art.1074 Cod civil, - obligaţia de predare a lucrului şi de conservare până la predare. Potrivit articolului menţionat, "lucrul este în rizico-pericolul creditorului, afară numai când debitorul este în întârziere; în acest caz rizico-pericolul este al debitorului". Cât priveşte obligaţiile de "a face" sau "a nu face ceva", art.1075 Cod civil prevede că "orice obligaţie de a face sau a nu face ceva se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului". Iar art. 1076 Cod civil, adaugă: "creditorul poate cere a se distruge ceea ce s-a făcut, căîcându-se obligaţia de a nu face şi poate cere a fi autorizat a distruge el însuşi, cu cheltuiala debitorului, afară de dezdăunări". Prezintă relevanţă, sub aspectul în discuţie şi dispoziţiile arS. 1077 Cod civil care prevede că: "Nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduc ~ el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului". Clasificarea la care ne referim prezintă importanţă şi pentru calificarea actelor juridice. Aşa, de exemplu, un contract de rentă viageră se distinge de un contract de vânzare cu clauză de întreţinere prin acea că primul presupune o obligaţie de "a da", iar al doilea dă naştere unei obligaţii de "a face". « I Obligaţiile pozitive şi negative Clasificarea obligaţiilor civile m negative şi pozitive se face, de asemenea, în funcţie de natura prestaţiei pe care debitorul o datorează creditorului său. Obligaţiile de "a da" şi "a face'\ aşa cum au fost explicate mai sus, sunt obligaţii pozitive, pe când obligaţia de "a mijac^ aTeun caracteT negativ. Şi această clasificare prezintă importanţă în practica vieţii juridice, sub mai multe aspecte (de exemplu, punerea în întârziere a debitoruhii). 57

în cazul unei obligaţii pozitive simpla ajungere la scadenţă nu-1 pune de drept pe debitor în întârziere. El este numai 1 de fapt în întârziere, ceea ce presupune punerea lui formală în întârziere potrivit art. 1079 Cod civil. Articolul menţionat precizează că: "Dacă obligaţia consistă în "a da" sau în "a face" debitorul se va pune în întârziere prin notificarea ce i se va face prin tribunalul domiciliului său". Punerea în întârziere reprezintă o manifestare de voinţă din partea creditorului prin care acesta pretinde de la debitor executarea obligaţiei. Aceasta condiţionează dreptul creditorului la daune interese, marcând neexecutarea obligaţiei de către debitor şi posibilitatea obţinerii de către creditor a daunelor. De asemenea, când obligaţia are ca obiect un corp cert, punerea în întârziere trece riscul lucrului în sarcina debitorului. Dimpotrivă, în cazul unei obligaţii negative (de a nu face) 2 încălcarea acesteia îl pune pe debitor în întârziere de drept. _ Obligaţi[dej^zulţaţ şi obligaţii de mijloace. Obligaţia de rezultat (determinată) are ca obiect realizarea de, către debitor a unui scop (a unui rezultat), cum ar fi obligaţia de_a_ preda un bun cert sau obligaţia cărăuşului de a transporta marfaja locul stabilit. Obligaţia de mijloace (de diligentă, prudenţă) impune debitorului numai strădania pe care o reclamă urmărirea unui anumrtscop (a unui anume rezultat) fără ca însăşi realizarea acestui rezultat să constituie obiectul_ obligaţiei. De aceea, în ^nâsura~irr~care debitorul a sâvaîşîPceea ce era necesar pentru înfăptuirea scopului urmărit, el şi-a îndeplinit obligaţia sa
în cazurile anume arătate de lege, debitorul este de drept în întârziere dacă el nu-şi execută prestaţia la care s-a obligat. 2 Art. 1078 Cod civil prevede în acest sens că dacă obligaţia consistă în "a nu face" debitorul care a încălcat-o este dator a da despăgubire pentru simplul fapt al contravenţiei.
1

58

indiferent dacă acest scop a fost sau nu realizat. în raportul juridic dintre un medic şi pacientul său, obligaţia ce revine medicului constă în îndatorirea de a acţiona cu toată prudenţa şi diligenta cerute de ştiinţa şi etica medicală în vederea atingerii rezultatului dorit (însănătoşirea pacientului). Neatingerea rezultatului prevăzut nu face să se presupună (ipso facto) lipsa de diligentă din partea medicului, şi-n consecinţă neîndeplinirea obligaţiei. Interesul practic al distincţiei dintre obligaţiile de rezultat şi cele de mijloace se situează pe terenul răspunderii pentru neexecutare. în cazul obligaţiilor de rezultat (determinate) debitorul nu este socotit că şi-a executat obligaţia sa cât timp nu a realizat faptul la care s-a obligat. în cazul obligaţiilor de mijloace, dacă debitorul a depus strădania necesară la care s-a obligat, se consideră că obligaţia a fost executată, iar debitorul nu poate fi făcut răspunzător pentru nerealizarea scopului. Aşa fiind, în cazul obligaţiilor de rezultat culpa debitorului se prezumă, pe când în cazul obligaţiilor de mijloace, culpa debitorului trebuie dovedită. După sancţiunea juridică ce le însoţeşte obligaţiile civile pot fîjţeŢ^ectejjUmpgrfecte. Ca orice raport de drept raportul juridic de obligaţie are ca element însoţitor o anumită sancţiune, încât neexecutarea de bună voie a obligaţiei de către debitor îndreptăţeşte pe creditor să obţină executarea silită, pe calea constrângerii. Sancţiunea de ordin statal care însoţeşte obligaţiile juridice civile nu se prezintă în toate cazurile la fel. Unele obligaţii civile se bucură integral de această sancţiune, pe când altele, din diferite motive, nu mai beneficiază, în întregime, de ea. Sub acest aspect distingem obligaţii civile perfecte şi imperfecte. 59

art. cit. Obligaţiile obişnuite. Sunt imperfecte (naturale) obligaţiile juridice civile_a_c|ro£ "execuţarejiu se poate obţine pe cale silită. op. Beleiu . De asemenea. sub aspectul opozabilităţii toate regulile care cârmuiesc drepturile relative.l din Decretul nr. Altfel spus. obligaţii reale şi obligaţii opozabile terţilor. după ce în al. printr^o_ acţiune in justiţie şi obţinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus în executare silită (prin executorul judecătoresc. obligaţiile imperfecte sunt cele care pot fi executate_numai_ voluntafliu şi ş i l i l _ Un exemplu de obligaţie naturală ne oferă art. 4. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit". 41 din lucrare.Sunt perfecte obligaţiile juridice civile "a căror executare este asigur ată_îricaz de neîndepiinire de câtre debitor. 84. pag. Ibidetn. dar odată executată de bana~voie de către debitor nu este permisă restituirea lor"".. După opozabilitatea lor (altfel spus.1092 Cod civil. care au fost achitate de bună voie".l precizează că: "Orice plată presupune o datorie: ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii". după aria persoanelor cărora le sunt opozabile) obligaţiile juridice civile pot fi grupate în: obligaţii obişnuite. 60 . alcătuiesc regula şi lor le sunt proprii. în aliniatul 2 adaugă că: "Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale.20 al. Vezi pag.3 1 2 3 Gh. 167/1958 privind prescripţia extinctivâ care prevede că „debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei. de regulă)" .

pag. Pentru detalii. nr. în sarcina deţinătorilor de terenuri agricole de a le cultiva şi a asigura protecţia solului. Obligaţia se transmite oricărui deţinător al bunului şi încetează pentru cel care nu mai deţine bunul. L Joserand. încât ii urmează în mâna oricui s-ar găsi. obligaţia pe care şi-o asumă proprietarul unui fond aservit.I pag. pag. 5 Obligaţiile "propter rem" menţionate au caracter legal. De asemenea. L.5 Pentru deosebirile dintre servitutile naturale şi legale şi servitutile propriuzise. Filipescu. Pop op. au un caracter real. Servitutile naturale şi legale sunt simple limitări sau îngrădiri normale ale atributelor (de regulă a folosinţei) dreptului de proprietate. Bucureşti 1996. Aşa. 24. Ele decurg din stăpânirea unui bun şi obligă la îndeplinirea unor îndatoriri în legătura cu acel bun. îngrădirile dreptului de proprietate care rezultă din servitutile naturale şi legale (ce nu trebuie confundate 1 cu servitutile propriu-zise) trebuie privite ca obligaţii legale (reale) de care cineva nu poate fi ţinut decât în calitate de 2 proprietar al unui bun (adicăpropter rem ). a se vedea.. de a-1 conserva4. 3 Alt. Autorul menţionează faptul că veritabilele servituti (servitutile propriu-zise) sunt cele stabilite prin fapta omului. oricare ar fi acesta. spre exemplu. a se vedea. obligaţia reţinută în baza Legii fondului funciar nr. pentru că ea nu are efect "erga omnes" ci revine numai deţinătorului lucrului. cit. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale.Obligaţiile reale apar ca un accesoriu al unui drept real. 18/1991'. 27/1992. 53 din legea menţionată prevede că: "Toţi deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului". Obligaţia "propter reni" de a face corespunde unui drept de creanţă şi nu unui drept real. P.G. spre exemplu. dar asemenea obligaţii pot izvorî şi din acordul de voinţă al părţilor.195-197 citat de I. este o obligaţie "propter rem" născută din voinţa părţilor. I. 4 Vezi O. 203-209. Ea este atât de strâns legată de bun. vol. cu ocazia constituirii unei servituti de trecere de a efectua lucrările necesare exerciţiului servitutii. Aşa. 620-643. reglementate de arî. sau obligaţia deţinătorului unui bun din patrimoniul naţional cultural. 1 61 .

obligaţiile "propter rem" se transmit o dată cu bunul. Privire generală asupra raporturilor de vecinătate. dar cu dată certă.. "Ca dobânditor al dreptului de proprietate asupra terenului şi construcţiei din litigiu. pag. în practica judiciară. cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare. într-o speţă. "fără a fi nevoie de vreo formalitate specială de transcriere. 84. în cazul înstrăinării construcţiilor executate fără autorizaţie sau cu nerespectarea prevederilor acesteia (Legea nr. Obligaţiile. 7/1997. instanţa de judecată a apreciat că acţiunea în justiţie prevăzută de art.3 Dacă înainte de expirarea contractului de închiriere. 2 A se vedea speţa în revista Dreptul nr. cit. G. 8/1984 pag. Gh. Beleiu. 50/1991 republicată 3a 13 ianuarie 1997). 89-90. deşi nr» a participat direct şi personal la formarea raportului obligaţional. 1 O. 62 . cumpărătorul (noul proprietar) a devenit şi dobânditorul obligaţiei de desfiinţare a construcţiilor (accesorie dreptului dobândit) denumită propter renf". 27 din Legea nr. locatorul Albu. pag. se ridică frecvent.1441 Cod civil dispune că: "Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. în RRD nr. încât creditori nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorii! actual al lucrului va fi obligat să respecte acest drept. 27/1992. op. opozabile terţilor (scriptae in rem) se caracterizează prin faptul că sunt strâns legate de posesia unui imobil. înscriere sau intabulare"1. afară numai când desfăşurarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune". problema transmiterii obligaţiilor "propter rem" odată cu transmiterea lucrului asupra căruia poartă. întrucât a fost făcută prin act autentic sau prin act privat.Fiind accesorii ale stăpânirii unui anumit bun. 30. 50/1991 poate fi introdusă şi împotriva cumpărătorului unui teren pe care s-a ridicat o construcţie cu nesocotirea dispoziţiilor legii menţionate. 3 Cu privire la aspectul în discuţie art. Aşa este cazul obligaţiei ce revine locatorului de a-i asigura locatarului folosinţa lucrului închiriat.

S. nepublicată.înstrăinează lucrul (îl vinde). 9. nici direct.deşi nu a fost parte în contractul de închiriere . Contracte speciale. obiectul acestuia va fi acţiunea sau abţinerea pe care subiectul activ este îndreptăţit să o ceară şi de care este ţinut subiectul pasiv. CAS Suceava. -ÎI. deci. obiectul raportului juridic se deosebeşte de conţinutul acestuia care.2 3. se referă la drepturile şi obligaţiile părţilor (adică la posibilitatea unor acţiuni). Obligaţia născută din contractul de închiriere este. referitoare la activitatea oamenilor. noul proprietar . aşa cum arătam. 1 63 . Privit astfel. Deci obligaţiile născute din contractul de superficie.. secţ. civ. Deak. Pentru detalii privind stabilirea prin convenţie a dreptului de superficie. Obiectul raportului juridic concretizează acţiunile însăle pe care subiectul activ (creditorul) le poate pretinde şi pe care subiectul pasiv (debitorul) este obligat a le săvârşi sau a se abţine a le săvârşi. dec. Obiectul raportului juridic civil întrucât raportul juridic este o relaţie interumana. pag. nici prin reprezentant la încheierea contractului de superficie. a apreciat că în cazul înstrăinării unui teren asupra căruia se exercită un drept de superficie (constitui! în baza unui contract) noul proprietar va trebui să respecte dreptul de folosinţă al superficiarului asupra terenului. 876/1977. 1996.. Bucureşti. a se vedea şi Fr. deşi el nu a participat. A. opozabilă faţă de terţ (noul proprietar) care nu are nici o legătură cu contractul de închiriere. De multe ori acţiunea sau inacţiunea care constituie obiectul raportului juridic civil se referă la lucruri (bunuri). în acelaşi sens. De C. în soluţionarea unei speţe. Editura Actami..va fi obligat totuşi să respecte drepturile ce revin locatarului până la expirarea contractului. suat opozabile 1 scriptae in rem noului proprietar.

într-un raport juridic civil de proprietate.1 Dominantă este opinia că prin obiectul raportului juridic civil trebuie să înţelegem conduita subiectelor acestuia. în teoria şi practica dreptului civil nu se face întotdeauna această distincţie. Mai trebuie adăugat că în dreptul civil prezintă o relevanţă sporită bunurile (valorile economice). de aceea părerile privind obiectul raportului juridic civil rămân încă împărţite. Deci. precum şi abţinerea celorlalte persoane de a face orice ar putea să stânjenească acţiunile (conduita) proprietarului. unii autori au apreciat că şi bunurile pot forma obiect al raportului juridic civil (mai ales în cazul drepturilor reale). S-a conturat. lucrurile pot fi privite ca obiect exterior al acţiunii sau inacţiunii. ele formând un element material (exterior) al raportului juridic. Bunul ce reprezintă suportul material al raportului de proprietate nu este decât obiectul exterior derivat al acestui raport şi nu obiectul juridic propriu-zis. Bunurile şi clasificarea lor > Noţiune Părerea care s-a impus este aceea potrivit căreia obiect al raportului juridic este conduita subiectelor. după care obiectul raportului juridic civil este constituit din conduita părţilor şi bunul material (acolo unde acesta apare în raportul juridic). în cele ce urmează ne vom opri pe larg asupra noţiunii şi clasificării bunurilor. Un asemenea punct de vedere nu poate fi primit întrucât în situaţiile arătate lucrurile ocupă o poziţie distinctă. însă şi opinia potrivit căreia şi bunurile pot forma obiect al raportului juridic.aceea. De aceea. obiectul este acţiunea proprietarului de a poseda. folosi şi dispune de un lucru. precum şi o opinie mixtă. dar la care se referă acel raport. Astfel. 1 64 . astfel spus ca obiect al obiectului raportului juridic civil.

cât şi drepturile patrimoniale şi acţiunile privitoare la bunuri (privite în accepţiunea restrânsă a noţiunii). 2 I. trebuie arătat că acesta apare în sens larg. op. pe când noţiunea de bun acoperă pe lângă lucrurile neînsufleţite. în sens larg (lato-sensu). 1 65 . Curs de drept civil. Drept civil. pag. în sens restrâns (stricto-sensu). Articolele 461 şi 462 Cod civil. 27. fără a da o definiţie unuia sau altuia. de altfel. pe de altă parte. Filipescu. Bucureşti. în legislaţie. 9. foloseşte cele două noţiuni ca fiind identice. toate celelalte valori economice. pag. apare noţiunea de bun care s-a impus. Sensul larg al termenului rezultă. art.Reglementările dreptului civil utilizează atât termenul de „ bun". cât şi în sens restrâns. care se referă la clasificarea bunurilor în mobile şi imobile. Autorul apreciază că noţiunea de lucru se referă la un bun neînsufleţit. P. bunurile sunt valori economice care pot fi obiecte de drepturi şi obligaţii patrimoniale. vorbesc despre bunuri.. în mod exclusiv şi absolut. Oprindu-ne asupra noţiunii de bun. Unii autori reţin însă un sens mai larg noţiunii de bun în raport cu noţiunea de lucru1. doctrină şi practică. din conţinutul articolelor 461-474 Cod civil. cit. însă în limitele stabilite de lege". Editura Scaiul. de exemplu. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. 1996. în articolele sale. 480 Cod civil defineşte proprietatea ca fiind „ dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru. A se vedea V. Mai frecvent. Astfel. Codul civil. cât si pe cel de „lucru". Gionea. Chiar Cartea a Ii-a a Codului civil este intitulată „Despre bunuri şi osebitele modificaţiuni ale proprietăţii". noţiunea de bun desemnează atât valorile economice menţionate mai sus. precum şi operele de creaţie intelectuală şi energia de orice fel (în măsura în care acestea pot fi obiecte de drepturi şi obligaţii patrimoniale)2. de exemplu.

natura bunurilor.după cum întrebuinţarea lor implică ori nu consumarea sau înstrăinarea lor.după cum produc sau nu fructe. soarele nu pot deveni bunuri în sensul dreptului civil. . înţelegem prin bunuri toate lucrurile utile omului pentru satisfacerea nevoilor sale materiale şi spirituale dacă sunt susceptibile de însuşirea individuală sau colectivă sub formă de drepturi patrimoniale.regimul circulaţiei lor juridice.destinaţia economică.după corelaţia dintre ele. dintre care reţinem ca fiind cele mai importante: .după cum pot fi sau nu pot fi înlocuite unele cu altele.după cum sunt sau nu susceptibile de a fi împărţite. aerul. . 2) este susceptibilă de însuşire sub forma drepturilor patrimoniale. . . . în lumina celor prezentate. .modul determinării şi caracterul lor. . pentru că aceste componente naturale nu pot fi apropriate sub formă de drepturi patrimoniale (nimeni nu poate deveni proprietar de aer sau soare). Clasificarea bunurilor Doctrina juridică utilizează mai multe criterii pentru clasificarea bunurilor. chiar dacă sunt de necesitate vitală pentru existenţa biologică a omului. .modul de înfăţişare. .Orice valoare economică apare ca un bun (în sensul dreptului civil) dacă îndeplineşte cumulativ două condiţii: 1) prezintă utilitate pentru om (altfel spus poate satisface o trebuinţă de ordin material sau spiritual a omului). De aceea. 66 .

mijloacele de transport.3 1 2 3 Sunt mijloate fixe: construcţiile. Mijloacele de producţie sunt bunuri care servesc la producerea altor bunuri şi ejg se ramifica în Ymijloace~ fixe) (îrajloace de muncă ce servesc un timp îndelungat în producţie şi îşi transferă valoarea în mod treptat în noul produs creat) şi [mijloace _circulajue~J(obiecte ale muncii care se consumă în întregime în procesul de producţie. bunurile private se află în circuitul civil. care nu trebuie confundate cu mijloacele circulante. De regulă.( x ) După destinaţia lor economică. (%}După regimul circulaţiei lor juridice bunurile pot fi: in circuitul civil sau scoase din circuitul civil. A se vedea în acest sens. pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte juridice civile). domeniul privat al statului este supus dreptului comun. instalaţiile. în patrimoniul unei întreprinderi se mai află fondurile băneşti cu destinaţii speciale. valoarea lor transmiţându-se dintr-o dată asupra noului produs). maşinile. Clasificarea bunurilor după criteriul mai sus enunţat prezintă importanţă pentru regimul juridic al categoriilor de bunuri precizate . art. Cu privire la această categorie de bunuri. De asemenea. 6 din Legea nr. Dacă legea nu prevede altfel. Ca rezultat al procesului de producţie apar mijloacele de circulaţie (produsele). pot fi obiectul unui contract". Adică în circuitul civil. 5e_aj7fl în circuitul civil acele bunuri care pot fi obiectul actelor juridice civile_(altfel spus. 67 . 963 Cod civil prevede că "Numai lucrurile ce sunt în comerţ"2. eventualele excepţii fiind prevăzute de lege. art. bunurile pot fi grupate în: mijloace de producţie şi bunuri de consum individual. 18/1991.

fie cu ajutorul unei forţe străine.Bunurile aflate în circuitul civil pot circula. w&l'fa Sunj_şcg_ase din circuitul a'vi/Jjunurile care nuj>oliQima obiectul unor acte juridice între vii ori pentru cauză de moarte (cum ar fi teritoriul României declarat prin Constituţia României ca fiind inalienabil). fie prin forţa proprie. precunTgi cele care nu se pot strămuta din loc decâtpnnj)j)mej]3^^ lucrurile neînsufleţite"?' Mobilele prin_ anticipaţie nu sunt precizate expres de Codul civil. cura ar fi: bunurile din patrimoniul naţionalcultural. materialele explozive. neîngrădit (în sensul că le poate dobândi oricine). prin_natura lor. pietre preţioase şi semipreţioase. Sunt în această 68 . de regulă. atât cele care se mişcă de sine precum sunt~ămmalele. imobile pe care părţile unui act juridic le consideră ca mobile în considerarea a ceea ce vor deveni. Clasificarea bunurilor după criteriul de faţa prezintă importanţă atunci când se pune problema valabilităţii sau nevalabilităţii actelor juridice încheiate şi care au ca obiect material asemenea bunuri. Bunurile mobile (mişcătoare. Qy După natura bunurilor pot fi identificate două categorii: bunurirnobile şi bunuri imobile. metale. armele. substanţele toxice. dar doctrina juridică admite că aceste bunuri sunt. în doctrina juridică bunurile mobile sunt grupate în trei categorii: bunuri mobile prin natura lor. anumite categorii de terenuri. bunuri mobile prin anticipaţie^olmuri mobile prin determinarea legii. muniţiile. Alte bunuri pot fi dobândite. Potrivit art 473 Cod Civil sunt bunuri mobile prin natura lor "corpurile care se pot transporţa_dela un loc la altul. cele din fondul arhivistic. deţinute sau înstrăinate în anumite condiţii. după expresia Codului Civil) sunt cele care se pot mişca dintr-un loc în altul.

afirma Pentru un punct de vedere contrar. "veniturile perpetue sau pe viaţă asupra statului sau asupra particularilor". Sunt. de exemplu.situaţie: recoltele şi fructele. ci prin separarea lor efectivă de fond. Tratai de drept civil. 1989. Articolul menţionat se referă la: • toate drepturile reale_ (afară de proprietate) care au ca obiect un mobil. părţile consideră bunurile menţionate mobile prin anticipaţie deoarece cumpărătorul a avut în vedere însuşirile lor viitoare de bunuri mobile. Autorul Matei Cantacuzino. In doctrina juridică mai veche s-a apreciat că pot fi incluse în această categorie de mobile şi drepturile personale 1 nepatrimoniale. M. arterii:majerialele_prjgjvej[ihg_dm dărâmarea unei construcţi[_ji^rodusuT~neextras al unei cariere {piătrăŢ nisip). Acest punct de vedere este fondat pe ideea că 1 69 . mobile prin determinarea legii. de asemenea. acţiunile şi interesele în societăţi (părţile sociale). acţiunile în justiţie privind un drept mobiliar sau pentru readucerea în patrimoniu a unui drept mobiliar. Bucureşti. a se vedea. obligaţiunile faţă de societate . chiar când capitalul social constă într-un imobil. Popescu citat de P. T. Editura Academiei. Asemenea b^nuri^mînmobîlepriri^EiaturăTan(pfîn mcorporaţiune) dar ele devin mobile când sunt separate de fond. 474 Cod Civil şi ele vizează unele drepturi mobiliare considerate mobile prin obiectul la care se aplică. Partea generala. voi I. drepturile intelectuale. Prin actul lor juridic. nu prin anticipaţie. obligaţiunea "de a face" şi aceea de "a nu face". Ele au caracter de bunuri mobile numai în raporturile dintre păTţile care au creat anticipaţia (adică între vânzător şi cumpărător). Cosmovici (coor donat or). 8 dŢepJurile_-de-CKanţă caj^au_jgjc>bj£ct_!la_da_" un lucru mobil. Faţă de terţele persoane bunurile la care ne referim sunt bunuri mobile. Mobilele prin determinarea legii aurit prevăzute de art.

j ţ ^ precizate prin art. Cantacuzino. în condiţiile legii bunurile aparţinând drepturile personale nepatrimoniale nu pot face parte din patrimoniu şi nu sunt evaluabile în bani. în prezent. Şi bunurile imobile sunt grupate în trei categorii: bunuri imobile prin natura lor: bunuiiim^ileprin^estinatie. 44. asimilate cu bunuri mişcătoare. obiect). bunuri lor. 465 al. adică subsolul (art. autorului unei opere sau invenţiuni şi urmaşilor lui un drept de monopol încât priveşte exploatarea operei sau invenţiunei din punctul de vedere 1 al câştigului bănesc" . Bunurile imobile sunt definite în literatura de specialitate ca fiind acele valon. Editura Cartea Românească S. atât proprietatea suprafeţei cât şi subfeţei lui. potrivit art. sunt imobile". 463. 1 din Codul Civil. 463 prevede că: "Fondurile de pământ şi clădirile sunt imobile prin natura lor" iar art. în legătură cu fondurile de pământ trebuie adăugat că proprietatea asupra lor. 464. A. include. 489 Cod civil). aşezate pe stâlpi. ci şi după alte criterii (destinaţie. deşi pot genera uneori efecte patrimoniale. în lumina Codului civil. Elementele dreptului civil. 465 al. bunurile aşa-zise de proprietate artistică. care conferă în limitele determinate de legi speciale. 70 . 1 M. 464 adaugă că: "Morile de vânt sau de apă. 1 precizează că: "Recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori neculese încă. Dispoziţiilor acestui articol trebuie să li se aducă. întrucât distincţia dintre bunuri mobile şi imobile se face nu numai după natura bunurilor. întrucât. Bucureşti. sunt imobile prin natura lor". de asemenea. unele corective. literară sau industrială. De asemenea art. pag. Art.că "Sunt. 4 din Constituţie "bogăţiile de orice natură ale subsolului fac exclusiv obiectul proprietăţii publice. 1921. economice care au o aşezare fixă şi stabilă neputându-se m u ^ d j n ţ p u n l o c î n aîtuTTEste o acoperă intfeagXpaîetăde bumrnlmoBÎIe. 135 pct.

468 Cod civil). dacă toate sunt fixate. tejghele. balcoanele. în primul rând. Bunurile imobile prin_desţinaîie_snnt. Aşa sunt: oglinzile. în cazul arătat se stabileşte prezumţia separării "în perpetuu" dacă obiectele sunt prinse în gips. în prîmu! rând. 135 pct. tunelurile. digurile. cele ce apar ca un accesoriu pentru serviciul sau exploatarea unui imobil. care devin imobile prin încorporaţiune sau prin natura lor. se impune precizarea că acestea nu se reduc la casele de locuit. sau pot fi concesionate ori închiriate (arî. obiectele destinate exploatării industriale (mese. aşa cum prevede art. ciment. 467 Cod civil precizează că "Animalele ce proprietarul fondului dă arendaşului pentru cultură. teascurile. 5 din Constituţie). 468 Cod civil adaugă că: "Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaţie"1. 1 71 . instrumentele arătoare. pentru a fi în prezenţa imobilului prin destinaţie trebuie să existe. tablourile. stupii. seminţele pentru însăfnânţare. sunt imobile pe cât timp li se păstrează destinaţia lor" iar art. canalizările etc. din redactarea textelor. în categoria bunurilor imobile prin destinaţie includem. deci inclusiv: ferestrele. 468 Cod civil. sau când nu se pot scoate fără a deteriora imobilul. uşile. orice alt bun desîinat pentru serviciul unui imobil ca accesoriu. obiectele aşezate pe fond "în perpetuu". Art. După cum se poate constata. var. peştele din iaz. şi anume: animalele afectate culturii. în al doilea rând. cum sunt: magaziile. deşi prin natura lor ele sunt mobile (art. 467 şi art. Cât priveşte clădirile. statuile. Toate componentele unei clădiri au regimul bunurilor imobile. vasele. 468 Cod civil arată care sunt în concret aceste bunuri. mobilier). ci cuprind toate lucrările ridicate pe pământ sau în pământ. şoproanele. ornamentele. un raport de accesorialitate (de afectare fizică sau Art.domeniului public pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice.

pe când litigiul privitor la un mobil este de competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului. acţiunea în revocarea donaţiei unui bun imobil. Se includ aici. în dreptul penal. o posesie de lungă durată conduce la uzucapiune (prescripţie achizitivă). pe când în cazul mobilelor. Aceste bunuri vizează: uzufructul lucrurilor imobile. urmărirea şi executarea silita sunt deosebite în cazul imobilelor şi cel al mobilelor. iar mobilele pot fi gajate. De asemenea. se impune ca ambele bunuri sa aibă acelaşi proprietar. pe când statutul mobilelor este guvernat de legea personală (lex personalis)care poate fi legea naţionala (lex patriae) sau legea domiciliului (lex domicilii) sau o altă lege. Calificarea unui bun ca fiind mobil sau imobil prezintă importanţă teoretică dar mai ales practică.voliţională) între bunul mobil şi cel imobil (prin natura lui) la care serveşte. acţiunea confesorie a unui uzufruct privind imobilul. în dreptul internaţional privat statutul imobilelor este supus legii locului acestora (lex rei sitae). imobilele pot fi ipotecate. în privinţa imobilelor. 72 . acţiunea în reducţiunea unei donaţii de imobil. 471 Cod civil). acţiunea ipotecară. acţiunile care tind a revendica un imobil (art. în ce priveşte competenţa teritorială. de exemplu: acţiunile privind valorificarea drepturilor imobiliare (acţiunea în revendicare a unui imobil. acţiunea în rezoluţiunea vânzării unui imobil. litigiul cu privire la un imobil se judecă de instanţa în raza căreia se află bunul. acţiunea în reclamaţie a unei servituti) acţiunea în nulitatea înstrăinării unui imobil. servitutile. publicitatea mobiliară este diferită de cea imobiliară. sub mai multe aspecte şi anume: înstrăinarea imobilelor este supusă unor cerinţe mai riguroase decât cea a mobilelor (actele de înstrăinare a terenurilor trebuie încheiate în formă autentică). furtul este posibil numai pentru mobile nu şi pentru imobile. posesia valorează proprietatea. Bunurile imobile prin obiectuLLor cuprind toate drepturile a căror obiect este un imobil.

Importanţa juridică a acestei clasificări se manifestă în deosebirile de regim juridic al celor două categorii ie bunuri. dreptul de proprietate se transmite din momentul individualizării lor prin: măsurare. bunurile unicate (tablouri. cântărire). 73 . dreptul de proprietate se transmite din chiar momentul încheierii actului juridic. Astfel. pe când în cazul bunurilor de gen. ele putând fi lesne înlocuite cu altele de acelaşi gen. Când lucrul datorat de creditor debitorului este cert (individual determinat) şi piere dintr-un caz de forţă majoră. sub mai multe aspecte. cât priveşte lucrul pierit şi aceasta pentru că lucrurile de gen nu pier. comune unei categorii de bunuri şi care_se_ individualizează—prin -„miniăr^ măsură (banii.se_jde_ alte bunuri aşemânâtoaTe^jinn însuşirile specifice pe care le au.genera noh pereunt. combustibilii). Este principiul cunoscut încă din dreptul roman . Dacă lucrul este de gen. deosebindu. Interesează dacă bunul este cert sau generic în determinarea momentului când se transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru (în cazul bunurilor certe.După modul determinării (caracterul lor) bunurile pot fi grupate^Tn: bunuri certe (determinate individual) şi bunuri generice (determinate generic). Sunt certe acele bunuri determinate prin caracterele lor individuale. Clasificarea la care ne referim mai interesează şi sub aspectul cunoaşterii persoanei care suportă riscul pieirii lucrului. alimentele. sculpturi) sau cele care se individualizează prin anumite caracteristici (o~~coristrucţie7~o lnă^înaT"slînt~5tmMrţ certe (res certa)7~ Sunt generice acele bunuri determinate jgnncajgcţgTe generice. numărare. debitorul este exonerat de obligaţia de a-1 preda. debitorul nu poate fi exonerat de executarea obligaţiei faţă de creditor.

1104 Cod civil). deoarece uzufructuarul este obligat să păstreze substanţa lucrului şi să-1 restituie. deoarece plata este. Trebuie remarcat că această clasificare depinde. e. în lipsă de alta stipulaţie a părţilor.De asemenea. Numai în mod excepţional clasificarea bunurilor în consumptibile şi neconsumptibile depinde de voinţa omului. în cazul bunului individual determinat. de natura bunurilor. alimentele). locul de predare al bunului. ca obiect al uzufructului pot să apară numai bunuri neconsumptibile. în sensul că bunul consumptibil este considerat neconsumptibil şi invers (de exemplu. independent de voinţa omului. sunt acele bunuri care pot fijplosite în mod repetat jarjj^y3DB-a£easta^s4-s&j^^ lor saji. nu portabilă (art. de regulă. este acela unde bunul se găseşte în momentul contractării. iar bunul determinat generic se predă la domiciliul debitorului. Această clasificare interesează în mod deosebit în materie de uzufruct şi împrumut. cherabilă. în principiu. Astfel. 5y' După cum întrebuinţarea lor implică sau nu consumarea orilnstrăinarea lor^ bunurile pot fi: consumptibile şi neconsumptibile^ Consumptibile sunt acele bunuri care nu pot fi folosiţeja mţrebuinţarea_Jor obişnuită _fără a fi distruse sau înstrăinate Ia_ prirnajorutnizare (banii. să~fie jmplîcată înstrăinarea. adică de calităţile de fapt ale acestora. în mod excepţional „uzufructul poate avea ca obiect şi un bun 74 . în primul rând. fructele pentru decorul unui magazin sunt neconsumptibiîe).

1 75 . sortimente. obiect al împrumutului de folosinţă (comodatului) poate fi numai un bun neconsumptibil. art. în materia împrumutului distincţia se impune întrucât. Bunurile fungibile prin natura lor pot deveni nefungibile prin voinţa subiectelor raportului juridic civil care convin ca un anumit bun fungibil să fie considerat nefungibil în raporturile dintre ele. Fungibile^ sunt acele bunuri ce se pot înlocui unele cu altele în executarea-unei obligaţii. uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele. C 6. 1584 Cod civil A se vedea articolul 526 Cod civil care dispune că „Dacă uzufructul cuprinde lucruri cu care nu se poate cineva servi fără a le consuma. cantitate. situaţie în care el are configuraţia unui quasi1 uzufruct. In principiu sunt fungibile bunurile de gen. bunurile pot fi: fungibile şi nefungibile. sau sunt mârfurnJejtceeasi calitate. O carte. de exemplu. Bunurile certe sunt nefungibile. în materie de împrumut. cu dedicaţia autorului este considerată bun nefungibil. deşi în lipsa dedicaţiei ea ar putea fi înlocuită oricând cu un exemplar de acelaşi fel. şi este supus unor dispoziţii speciale ./După cum pot sau nu pot fi înlocuite unele cu altele. precum bani. măsurare. la sfârşitul uzufructului".consumptibil. adică acelea care se determină prin numărare. cântărire. pe când obiect al împrumutului de consumaţie (mutuum) pot fi numai bunurile consumptibile. însă cu îndatorirea de a le înapoia în aceeaşi cantitate şi calitate şi valoare sau preţul. ceea ce presupune că bunurile sunt echivalente_(au aceeaşi valoare pentru creditor). băuturi. împărţirea bunurilor în fungibile şi nefungibile are o semnificaţie juridică practică mai ales în aprecierea valabilităţii plăţii. un teren). Nefungibile_ sunt acele bunuri care au o anumită individualitate şi nu pot fi înlocuite unele cu altele (o clădire. grâne. o maşină. de exemplu. în executarea unei obligaţii.

Dacă nu s-a determinat nici timpul. Art. p. Această"clasificare prezintă utilitate practică mai ales în materie de partaj şi de obligaţii cu pluralitate pasivă de obiecte. pe când în cazul bunului nefungibil numai prin predarea acelui lucru individual determinat. Divizibile sunt acele bunuri_care pot fi împărţite cu ocazia execuţarn^iiiei obligaţii fără ca prin aceasta să li se schimbe destrnăţia~economicâ anterioară (un val dejţofâ). Acesta se poate elibera în cazul bunului fungibiî predând creditorului un bun de gen. calculată după timpul şi locul în care urma să se facă restituirea. Pentru detalii privind proprietatea comună a se vedea Elena Iftime. împrumutatul va plăti valoarea lor. 2000. cu obligaţia acestuia de a le plăti celorlalţi. cotele părţi cuvenite fie că se vinde prin licitaţie şi se împarte preţul. Editura Universităţii Suceava. 1585 Cod civil adaugă că atunci când este în imposibilitatea de a îndeplini datoria prescrisă în articolul precedent. Aprecierea unui bun ca fiind fungibiî sau nefungibil interesează şi în privinţa eliberării debitorului de obligaţia sa. Dreptul de proprietate. Aîârwi ~Tndivizibile~suht acele bunuri carejnu pot fiJnipIititeJEaiiL ca prin_aceasta să nu-şi jşchimbe destinaţia econojmic^_anţerioară (un autoturism). 1 76 .prevede că „împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeaşi cantitate şi calitate şi în timpul stipulat". fie că se atribuie unuia dintre proprietari. 128 şi urmat. nici locul plăţii împrumutului. plata urmează a se face de către împrumutat după valoarea curentă din timpul şi locul în care s-a contractat. Astfel în materie de partaj (în caz de proprietate comună1) dacă bunul este indivizibil. J7j) După cumjpot sau nu pot să fie împărţite (fără ca prin aceasta să li se schimbe destinaţia) bunurile pot fi: divizibile^şi indivizibile.

De asemenea. bunul indivizibil care formează obiectul unei obligaţii cu mai multe subiecte pasive. de exemplu. determină o indivizibilitate naturală. v >+• i's>/-jpQl2 Iar. (ahztrartp) ~ Sunt corporale bunurile care au o existenţa materiala. cu ajutorul organelor Clasificarea bunurilor după acest criteriu nu a avut întotdeauna aceeaşi importanţă. independent.arp. fără a servi la întrebuinţarea altuTbun. De regulă calificarea unui bun ca fiind principal sau accesoriu presupune întrunirea a două condiţii: bunurile să aparţină aceluiaşi titular. titularul să stabilească un raport de destinaţie comună a bunurilor. ^JpWYWUf Principale^ sunt acele bunuri care pot fi foiosiţg. în dreptul roman. Caracterul bunului de a fi principal sau accesoriu derivă din însuşirile naturale ale bunului sau din voinţa omului. • U ^ £ Sunt incorporale~~bum}tî\t care au existenţa abstractă d<£ivzi (ideală) ele neputând fi percepute ca atare. ^ După corg/gft'odintre ele bunurile pot fi: principale şi accesorii. ) După modul de înfăţişare a bunurilor.sfinaţp. în lipsă de stipulaţie contrară bunul accesoriu urmează soarta bunului principal potrivit principiului: „accesorium sequiîurprincipale". cutia pentru un obiect muzical etc. ele fiind perceptibile simţurilorjmiane. acestea pot fi: corporale (concrete) Şl incorporai?._jff servească la întrebuintarea_unui alt bun principal Importanţa acestei clasificări apare mai evidentă în materie de regim juridic al celor doua categorii de bunuri. 1 77 . Asemenea bunuri pot fi: cheia pentru un lacăt sau o jucărie mecanică. simt rjp. accesorii sunt ara^e_hjirniri_i.

3 Titlurile nominative se transmit prin cesiune. P. 1998.. care se transmit diferit. voi. Clit' După cum produc sau nu fructe. . 32. Bucureşti.când se pune problema dobândirii proprietăţii mobiliare ca efect al posesiei de bună credinţă (art. 1909.când se pune problema dobândirii dreptului de proprietate prin simpla tradiţiune (remitere) situaţie care vizează. ş. S. I. Tratat de Drept Civil Român. Ciornei. 1. op. op. nominative3 şi la ordin4. Introducere în Dreptul Civil. 92. al..63). Beleiu. 1947.prezenta interes înfăţişarea bunurilor întrucât modurile de transmitere ale celor două categorii erau diferite. . Ed. 1 Cod civil).. C. G. după cum sunt: la purtător . pag. pag. pag. In dreptul modern distincţia nu mai prezintă aceeaşi importanţă întrucât transmiterea proprietăţii asupra bunurilor are la bază în general 1 convenţia părţilor. Gh. 2 Titlurile la purtător se transmit prin remitere. în practica vieţii juridice problema înfăţişării bunurilor ca fiind corporale şi incorporale se ridică. 845. Bucureşti. numai bunurile mobile corporale. în prezent. 52 . de asemenea. a se vedea. 105 din 1992 (art. N.în dreptul internaţional privat.în privinţa titlurilor de valoare. Actami. Bucureşti. 4 Titlurile la ordin se transmit prin gir sau andosament. Ed. cit. Naţională. Pentru detalii privind distincţia dintre bunurile corporali: şi incorporale. 1 78 . produc alte bunuri ori alte produse numite fructe.a. după distincţiile reţinute de Legea^tir. Teoria Generală a Drepturilor Reale. bunurile pot fi clasificate în: Tninuri frugifere şi bunuri nefrugifere? Frugifere sunt acele bunuri^jcare^ periodic şi fără cpnsumarea substanţei lor. cit. Un asemenea mod de dobândire operează numai în materie de bunuri mobile corporale. i996 : pag. cu deosebire în următoarele situaţii: . Dreptul de Proprietate şi alte Drepturi Reale. Hamangiu. . Luţescu. 3 A se vedea art. Filipescu. 97. 483 Cod civil.

Asemenea fructe sunt venituri băneşti obţinute ca urmare a folosirii unui bun. în lumina acestui articol sunt fructe naturale acelea care se produc fără intervenţia omului (fructele de pădure. dobânzile__sumelor exigibile. Clasificarea ia care ne referim prezintă importanţă mai ales în privinţa modului lor de dobândire (de intrare în patrimoniu). (ă~r~t. 523 Cod Civil). fructele sunt bunuri care se produc periodic. iar fructele civile se dobândesc zi cu zi (prin scurgerea timpului). în cazul uzufructului. iarba pe o păşune). piatra sau nisipul dintr-o carieră. fără consumarea substanţei bunului din care provin. Cum arătam. In teoria şi practica dreptului civil se face distincţie între fructe şi producte. Fructele naturale şi industriale se dobândesc prin culegere (percepere). Fructele naturale sunt: „acelea ce pământul le produce de la sine: producţia şi prăsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale" (art. vemtul___renlelgr. 522 Cod civil). altfel spus. Fructele civile sunt chiriile caselor. De asemenea. fructele se cuvin uzufructuarului. cu consumarea substanţei sale (de exemplu. 522 Cod civil). industriale şi civile. ca urmare a activităţii omului. arejidele. cărbunele din mină). Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin cultură (art. Dar distincţia dintre fructe şi producte prezintă o importanţă şi în materie de uzufruct sau de posesie mobiliară. Cât priveşte productele acestea se dobândesc prin desprinderea lor de bunul de la care provin.Nefrugifere sunt bunurile care nu au însuşirea de a da T substajoţei lor la__anumite bjînuri (produse). în cazul 79 . pe când productele sunt foloase trase dintr-un bun. Codul Civil Român distinge trei categorii de fructe: naturale. pe când productele se cuvin nudului proprietar.

care are ca obiect bunuri care aparţin particularilor (persoane fizice şi persoane juridice). la bunurile care aparţin statului şi unităţilor administrativ teritoriale. A se vedea Legea 213 din 1998. privind dreptul de proprietate publică în România. 80 . cit. Bunurile aparţinând domeniului public se caracterizează prin: •inalienabilitate. Aceste bunuri se numesc domeniale şi ele formează domeniul public sau privat al statului sau unităţilor administrativ teritoriale. găsindu-şi reglementarea şi în alte acte normative de detaliu". anumite categorii de bunuri indicate de reglementările în vigoare4 nu pot aparţine decât domeniului public al statului şi unităţilor administrativ teritoriale. prescriptibile şi sesizabile. bunurile domeniale private. Distinct de proprietatea domenială trebuie analizată proprietatea privată. 135. Art. pag 9 4 Constituţia României art. \Lp După apartenenţa lor bunurile pot fi: apartenenţe^ domeniului public sau apartenenţe domeniului privat Este o clasificare a bunurilor care se referă în primul rând. Pe de altă parte.. cât şi achizitiv) şi insesizabilitate. Gruparea bunurilor în publice şi private prezintă importanţă sub aspectul regimului juridic3 al celor două categorii. precum şi bunurile private ce aparţin particularilor sunt: alienabile. imprescriptibilitate (atât sub aspect extinctiv. Dreptul de Proprietate. Dimpotrivă. Cele două forme ale dreptului de proprietate (publică şi privată) sunt consacrate constituţional . acesta dobândeşte prin efectul legii toate fructele bunului pe care îl are în posesie. 3 Pentru detalii a se vedea Elena Iftime. op.posesorului de bună credinţă. 135. în timp ce productele aparţin proprietarului. punctul 2 din Constituţia României prevede că proprietatea este publică şi privată.

sumele sau pensiile care s-au dat de A se vedea art. 406-409 Cod de procedura Civilă. fiind insesizabile pe durata respectivă (bunuri cumpărate în rate. seminţele. echipamentele şi îmbrăcămintele ofiţerilor. etc.U. Amintim dintre acestea: lucrurile trebuincioase pentru culcatul datornicului şi familiei sale. din fondul locativ de stat. art.59/2001. bunurile pofti sesizabileji insesizabile. care. Există şi unele bunuri inalienabile temporar. Modificat şi completat prin O. etc (art.nr. veşmintele cu care sunt acoperiţi sau care le slujesc la trebuinţa de fiecare zi. până la plata integrala a preţului. Fac parte din această categorie dreptul de uz şi dreptul de abitaţie. locuinţele cumpărate cu credit. precum şi obiectele de cult 2 1 VlX)După cum pot sau nu potfonna obiectul executării 81 . 571 şi 573 Cod civil. armele. aparţinând particularilor sunt. Există două categorii de asemenea bunuri şi anume: bunuri insesizabile datorită caracterului lor inalienabil şi bunuri insesizabile datorită scopuluipentru care sunt folosite. a) bunurile de uz personal sau casnice necesare debitorului şi familiei sale. deşi sunt drepturi reale (dezmembrăminte ale dreptului de proprietate) fiind strâns legate de persoana 1 titularului. 407 Cod de procedură civilă)2. icoanele şi portretele de familie. 406 Cod de procedură civilă). (art. animalele. în general. Se abat de la această regulă bunurile exceptate de lege de la urmărire. nu pot fi cedate şi în consecinţă nu pot fi urmărite.G. până la rambursarea integrală a creditului). Cea de a doua categorie de bunuri insesizabile grupează acele valori economice care sunt neurmăribile datorită scopului pentru care sunt folosite şi ele sunt detaliate prin art. Sunt sesizabile bunurile care pot forma obiectjiLexecutării silite a debitorului. Unele bunuri nu sunt urmăiibile datorită caracterului lor strict personal. 406 are următorul cuprins:"Nu pot fi supuse executării silite. sesizabile.şţ/itej^debitorului. Bunurile domeniaîe private sau bunurile private. instrumentele de arat.

judecată sau care s-au dăruit ori s-au legat datornicului sub titlul de pensie alimentară. animalele destinate obţinerii mijloacelor de existenţă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă. art. alimentele necesare până la noua recoltă." 1 Pentru actualul cuprins al art. Of. nr. d)bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.G. iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura. religios. 59/2001. nr.. 82 . 409 Cod de procedură civilă). civ. 409 Cod proc. 164. rentele viagere care s-au dăruit datornicului sub condiţia de a nu se putea urmări (art. 408 Cod de procedură civilă) şi anumite categorii de venituri ale debitorului (art. dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel. c) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale este socotit pentru 3 luni de iarnă.U. 217/27 aprilie 2001. a se vedea O. b) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni. în M.

modificarea ori stingerea de raporturi juridice. pentru naşterea unui drept la repararea pagubei trebuie să se fi produs un fapt ilicit cauzator de prejudiciu. 1999. impersonale de a se stabili anumite raporturi juridice abstracte. După cum. Faptul juridic Relaţiile sociale devin raporturi juridice prin intervenţia normei de drept care le reglementează. Asemenea fapte poartă denumirea de izvor1 al raportului juridic. Faptul juridic şi actul juridic . Astfel. Elena Iftime. De aceea. 96. în teoria şi practica dreptului civil acest izvor al raportului juridic concret (evenimente sau acţiuni) de care norma leagă naşterea. 1 Noţiune 83 . Faptul juridic este doar una dintre premisele naşterii raportului juridic concret. ipotetice. Pentru detalii.izvoare ale raportului juridic civil III. pentru a se ajunge la un raport juridic concret este necesară producerea unor fapte de care norma leagă efecte juridice şi anume: naşterea. pag. Cealaltă premisă este norma juridică. Unele fapte juridice duc la naşterea de raporturi juridice civile. Editura Universităţii Suceava.III. Dar norma de drept prevede doar cazuri generice. Introducere în teoria şi practica dreptului. modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile concrete poartă denumirea de fapte juridice. 1. pentru stabilirea unei obligaţii contractuale trebuie să se producă anumite împrejurări prevăzute de lege (în speţă este necesar consimţământul concordant al părţilor cu privire la încheierea unui contract). a se vedea.

faptele juridice pot fi clasificate în fapte naturale (evenimente) şi acţiuni omeneşti. Tunetul. de asemenea. însoţită de apariţia unor împrejurări prevăzute de lege. trăsnetul. în condiţiile prevăzute de lege) determină o modificare a capacităţii juridice civile a acesteia. împrejurările amintite duc la stingerea obligaţiei de predare ce revine debitorului. de a căror producere legea leagă stabilirea. inundaţia pot avea ca efect pierderea fortuită a unui bun de care legea leagă stingerea dreptului de proprietate asupra acelui bun. plata datoriei duce la stingerea raportului juridic obligaţional sau pierderea lucrului închiriat determină stingerea contractului de închiriere. Faptele naturale (evenimentele) sunt împrejurări care se produc independent de voinţa omului şi de care legea leagă naşterea. de exemplu. modificarea ori stingerea unui raport juridic concret. Sunt asemenea fapte: naşterea. Dacă bunul avea caracter cert. împrejurările (de felul celor precizate mai sus). se numesc fapte juridice. Dintr-un minor cu capacitate de exerciţiu restrânsă. după cum căsătoria unei tinere de 16 ani (şi chiar 15. modificarea sau stingerea de raporturi juridice concrete. a) După origine. Stingerea unui raport juridic civil este.Şi pentru modificarea unui raport juridic civil este necesară producerea unor împrejurări prevăzute de lege. Clasificare Având în vedere paleta largă a acestor împrejurări în doctrina juridică ele au fost grupate în funcţie de anumite criterii. moartea de care legea leagă dobândirea (respectiv încetarea) calităţii de subiect de drept. Astfel încheierea unui act adiţional la un contract este de natură să modifice conţinutul şi efectele acestuia. modificarea 84 . tânăra devine o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. Acţiunile omeneşti sunt fapte voluntare sau involuntare (comisive sau omisive) de care legea leagă naşterea. Aşa.

denumite acte juridice şi acţiuni omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice. acţiunile omeneşti pot fi licite sau ilicite. Astfel. îmbogăţirea fără temei juridic. Licite sunt acele acţiuni omeneşti săvârşite cu respectarea dispoziţiilor legale. reprezentarea operează numai în materie de acte juridice civile nu şi de fapte juridice (stricto-sensu). sub mai multe aspecte. încheierea unui contract presupune un act voluntar (intenţional) pe când distrugerea unui bun aparţinând altcuiva reprezintă un fapt omenesc. modificarea sau stingerea raporturilor juridice civile concrete. precum şi faptele juridice stricto-sensu care prezintă un caracter licit. efecte care se produc în puterea legii. de exemplu. în funcţie de conformitatea (sau concordanţa) lor cu legea. în acţiuni omeneşti şi fapte naturale (evenimente) prezintă importanţă în teoria şi practica dreptului. . Reţinând distincţia de mai sus doctrina juridică grupează acţiunile omeneşti în: acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice. plata lucrului nedatorat (indebitul). denumite fapte juridice (stricto-sensu). Se includ aici actele juridice civile care nu pot fi decât licite. De asemenea. cum sunt: gestiunea de afaceri. care obligă la repararea prejudiciului indiferent că fapta este săvârşită cu intenţie.fapta ilicită cauzatoare de pejudiciu). Se regăsesc aici atât faptele voluntare (dorite) cât şi cele involuntare (nedorite de om). Ib'cite sunt acele acţiuni omeneşti săvârşite cu încălcarea dispoziţiilor legale (exemplul tipic de acţiune ilicită comisă sau omisivă este delictul civil . din neglijenţă sau imprudenţă. Clasificarea împrejurărilor de care legea leagă naşterea. capacitatea civilă cunoaşte reguli diferite după cum este vorba de acţiuni omeneşti ori fapte naturale. Aşa.sau stingerea de raporturi juridice civile concrete. Asemenea fapte sunt săvârşite cu sau fără intenţia de a produce efecte juridice prevăzute de legea civilă cu această semnificaţie.

Cosma. D. 14. Literatura de specialitate2. clarificarea conceptului de act juridic civil. în sens larg (lato-sensu) faptul juridic desemnează acţiunile umane cu sau fără intenţia de a produce efecte juridice precum şi faptele naturale (evenimentele). practica din domeniul dreptului civil şi chiar legislaţia civilă. Bucureşti. în sens restrâns (stricto-sensu) faptul juridic se raportează numai la acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice la care se adaugă faptele naturale (evenimentele). înainte de toate. unor reglementări diferite. în sensul arătat expresia „fapt juridic" este sinonimă cu expresia „izvor al raportului juridic civil concret". utilizează conceptul de act juridic Dacă faptele juridice (stricto-sensu) pot fi dovedite cu orice mijloace de probă. Răuschi. 1969. IIL 2. actele juridice sunt supuse unor condiţii restrictive de probaţiune. Şt. cele două instituţii fiind supuse. Editura. Teoria generală a actului juridic civil.b) O altă clasificare a faptelor juridice reţine un sens larg şi un sens restrâns al noţiunii în discuţie. pag. Şi această clasificare prezintă un interes teoretic dar mai ales practic întrucât opune actele juridice faptelor juridice stricto-sensu.partea generală. spre exemplificare. Amintim.1 Precizări conceptuale Abordarea problematicii actului juridic civil impune. sub multe aspecte.2. Ştiinţifică. Din sfera largă a noţiunii de fapt juridic sunt separate actele juridice (ca acţiuni omeneşti săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice). Actul juridi£jcivJL III. regimul probator care în materie de acte juridice cunoaşte unele restricţii1 faţă de faptele juridice. Editura 1 86 . Drept civil .

termenul de act este utilizat în ambele accepţiuni. 96. într-un alt sens. precizând că "Acceptarea poate fi expresă sau tacită. noţiunea amintită se foloseşte pentru a desemna înscrisul întocmit de părţi cu ocazia încheierii actului juridic (intrumentum probationis). de exemplu. când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat.94. Bucureşti. pag. Există şi cazuri în care.un raport juridic civil"1. 1 St. 1992. Casa de editură şi presă "Şansa" SRL.Introducere în drept civil. 118. El este "înscrisul constatator al manifestării de voinţa". op.. Răuschi. op. configuraţia unei operaţiuni juridice. pag.cit. în legătură cu conceptul menţionat. Art. Este expresă. Introducere în dreptul civil. 87 . 3 Gh. referindu-se la acceptarea succesiunii foloseşte termenul de act în dubla sa acccepţiune. pentru că actul juridic civil are. prevede că "actul sub semnătură privată recunoscut de acela căruia se opune are acelaşi efect ca actul autentic".Beleiu.. modifica sau stinge potrivit legii . Drept civil român . Articolul 689 din Codul civil. adică "suportul material care consemnează ori redă manifestarea de voinţă exprimată"3.1181. 1993. în cuprinsul aceleaşi dispoziţii legale. pag . 1 Vezi articolele: 801. Acesta este şi sensul propriu.cit. înainte de toate. 802. Gh. Beleiu. în sensul amintit termenul "act" desemnează o operaţiune juridică (negotium juris) care îşi găseşte consacrarea şi în dispoziţiile Codului civil2. într-un prim sens noţiunea de "act juridic" este utilizată pentru a desemna "manifestarea de voinţă a uneia sau mai multor persoane exprimată cu intenţia de a crea. 118. adecvat ce trebuie reţinut. este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-1 Chemarea Iaşi. pag.civil în sensuri diferite care pot fi desluşite numai prin analiza contextului în care ele sunt utilizate. Acesta este sensul ce se desprinde din conţinutul unor articole ale Codului civil. 957 şi 958 din Codul civil român. Aceeaşi semnificaţie îmbracă noţiunea în discuţie şi în concepţia articolelor: 1171 -1174 sau 1177 .1176 din Codul civil.

Bârsan. . 1 88 . 1994. Deak. modifica sau stinge un raport juridic". Bucureşti. C. Cosmovici. testamentul. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti. Sintetizând aceste definiţii putem reţine că actul juridic civil este acea manifestare. Definiţia amintită cuprinde elementele esenţiale ale actului juridic civil şi anume: . în comparaţie cu definiţiile speciilor de acte juridice civile (contracte civile şi actele civile unilaterale. pag. Drept civil. A se vedea. Succesiuni. 1993. Cărpenaru. modifica sau stinge un raport juridic civil. 159. pentru că legea recunoaşte efecte juridice numai unei asemenea manifestări de voinţă. -efectele juridice urmărite pot consta în: a naşte. actul juridic civil este prezentat ca "o manifestare de voinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice.90 şi urmat. Indiferent de sensul pe care-1 avem în vedere. Editura Lumina Lex. donaţie. schimb. C. definiţiile generale îmbracă fie forma tradiţională* fie forma care diferenţiază actul juridic civil faţă de raportul juridic civil3. pentru asemenea definiţii: Fr. Bucureşti.66 şi următoarele: P. în definiţia tradiţională. 1993. promisiunea publică de recompensă). Se poate vorbi de o definiţie generală a actului juridic civil. cum ar fi: contractul de vânzare-cumpărare. adică de a crea. pag.facă decât în calitatea sa de erede.intenţia de a produce efecte juridice civile ce trebuie să fundamenteze actul juridic4. 80-86. noţiunea de act juridic civil.11-79. In definiţiile care diferenţiază actul juridic civil faţă de faptul juridic civil (cum este gestiunea de afaceri sau plată nedatorată) se insistă asupra intenţiei de a produce efecte juridice ce trebuie să fundamenteze manifestarea de voinţă. 1994. Ed. Obligaţii. modifica sau stinge un raport juridic concret . şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare". apare în formularea ei generală1. pag. 4 Prin această trăsătură actul juridic civil se deosebeşte de faptul juridic licit izvor de obligaţii civile. în literatura de specialitate. D. Macovei. Chemarea Iaşi.existenţa unei manifestări de voinţă care să provină de la un subiect de drept civil: persoană fizică ori persoană juridică. aşa cum a fost prezentată mai sus. M. Contracte civile şi comerciale. pag. de voinţă făcută cu intenţia de a naşte. Editura ALL. Editura ALL. S. Stătescu.

dintre care amintim. forma în care sunt încheiate. natura conţinutului. modul de executare. mandatul.2. drept constituţional. 3 Trebuie să facem distincţie între actul juridic unilateral şi contractul unilateral. 104 -106. El generează efecte în sarcina unei singure persoane. momentul producerii efectelor. corelaţia dintre ele. în cadrul lor locul principal ocupându-3 contractul. a se vedea Elena Irtime. contractul unilateral se sprijină pe voinţă valabil exprimată a două părţi. oferta de a contracta. Ele mai poartă denumirea de convenţii. (aJjDupă numărul părţilor participante (sau după efectele pe carele generează) distingem: acte juridice civile unilaterale şi bi sau multilaterale. dreptul muncii. scopul urmărit de părţi. şi numai sub aspectul efectelor are un caracter unilateral. renunţarea la un drept. testamentul). ca fiind mai importante: numărul părţilor participante. 1 89 . contractul de societate civilă). Claxifirnrra acte fa* juridice civile în literatura de specialitate actele juridice civile sunt clasificate" după mai multe criterii. op. acceptarea unei succesiuni. pentru că generează drepturi pentru o parte şi obligaţii pentru cealaltă (de exemplu donaţia).3 Prin această trăsătură actul juridic civil se deosebeşte de alte acte juridice cum sunt cele de: drept administrativ..JÎJ. comercial. legătura cu modalităţile. Actul juridic bi sau multilateral constă în manifestarea de voinţă concordantă a două sau mai multe persoane care generează efecte reciproce şi interdependente (donaţia. pag. Actul juridic civil unilateral este acela care constă în manifestarea de voinţă a unei singure persoane (promisiunea publică de recompensă. Introducere în teoria şi practica dreptului. cit. efectele produse. în timp ce actul juridic unilateral exprimă voinţa unei singure persoane.2. 2 Pentru clasificarea actelor juridice în general. gradul de complexitate: modul de încheiere.

cum ar fi 1 întocmirea unui înscris autentic notarial (ca în cazul donaţiei) sau a unui înscris sub semnătură privată (cum este cazul antecontractului de vânzare-cumpărare sau a testamentul). contractul de gaj art. acţejejuridice civile sunt consensuale. Aceste acte pot fi liberalităţi şi acte dezinteresate. fără ca prin aceasta să-şi diminueze patrimoniul (împrumutul gratuit.Qb^După forma în care_Jrebuie încheiate. V cV^upj^scggM/^urmărit de părţi actele juridice__p_ox_fi-a< titlu gratuit şi cu titlu oneros. 168 Cod civil). Consensuale sunt acele acte care devin valabile prin simpla manifestare de voinţă a părţilor. depozitul). a împrumutului (art. 2 Este cazul depozitului. acele acte prin care o persoană procură alteia un folos patrimonial. depozitul gratuit. sunt acele acte juridice care se pot încheia valabil numai prin îndeplinirea unei anumite formalităţi. Sunt cu titlu gratuit. 1 90 . mandatul gratuit). schimbul. Solemne. prevede că "toate donaţiile se fac prin act autentic". Art. Printr-o liberalitate o persoană sporeşte patrimoniul altei persoane prin micşorarea patrimoniului propriu (donaţia). fără a se urmări obţinerea în schimb a altui folos (a unui echivalent). 1560-1570 Cod civil. Actele juridice reale sunt cele pentru formarea cărora este necesară remiterea lucrului (pe lângă acordul de voinţă al 2 părţilor) . Forma autentică este o măsură de protecţie a donatorului care dispune în mod actual şi irevocabil de drept în favoarea unei alte persoane. solemne (formalej^reăle. fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi (vânzarea-cumpărarea. Printrun act dezinteresat o persoană face alteia un serviciu sau îi execută gratuit o lucrare. 813 Cod civ.

pe când în actele juridice aleatorii existenţa şi întinderea prestaţiilor părţilor sau numai ale uneia dintre ele. ' j'WCvUhJ'VMJ 91 . Actele declarative sunt cele prin care se definitivează drepturi preexistente (partajul bunurilor în cazil ieşirii din indiviziune în timpul căsătoriei sau în caz de divorţ. Actele constitutive sunt cele prin care se creează raporturi juridice în al căror conţinut intră drepturi noi. mandatul pot fi oneroase sau gratuite pi in voinţa părţilor. termică). Donaţia. loterie. întreţinere pe viaţă). Actele translative sunt cele prin care se strămută un drept dintr-un patrimoniu în altul (schimbul. translative şi declarative de drepturi. fiecare parte procură celeilalte un folos patrimonial în schimbul unei contraprestaţii (contractul de închiriere. . de schimb. furnizare de energie electrică. actele juridice pot fi: constitutive. în acîeîe juridice comutative existenţa şi întinderea efectelor este cunoscută chiar în momentul încheierii lor. Unele acte juridice civile sunt oneroase sau gratuite prin natura lor iar altele pot fi gratuite sau oneroase prin voinţa părţilor. donaţia. de vânzare. împrumutul. depinde de un eveniment incert (contractul de asigurare. Aceste acte se subdivid în acte comutative şi aleatorii.Actele cu titlu oneros sunt cele în care. Dar depozitul.După efectele produse. inexistente anterior încheierii actului (actul de creare a unei ipoteci sau a unui uzufruct). vânzareacumpărarea). de exemplu. nu poaîe fi decât gratuită pe când vânzarea-cumpărarea nu poate fi decât oneroasă. \e)'Dupâ modul âejxecuţare^ actele juridice se pol diviza în acte cu executare imediată (dintr-o dată) şi acte cu executare succesivă.

acte juridice patrimoniale şi acte juridice nepatrimoniale. plata lunară a unei pensii de întreţinere). 1 92 . trebuie să-şi producă efectele în timpul vieţii lor.Actele cu executare imediată (instantanee) se execută dintr-o dată. 375-380. C. distingem: acte juridice între vii (inter vivos) şi acte juridice cu cauză de moarte (mortis causa). cit. pag. Actele juridice accesorii presupun în mod necesar un alt act juridic a cărui executare o asigură (contractul de gaj sau 1 ipotecă). pe când cele cu executare succesivă leagă părţile pe o anumită durată de timp. pe când actele juridice civile nepatrimoniaîe dau naştere la drepturi şi obligaţii fără Pentru definiţia contractului de gaj sau de ipotecă a se vedea C Stătescu. exprimabil în bani. op. Ele se execută în timp. pe când acrele juridice cu cauză de moarte (mortis causa) îşi produc efectele după încetarea din viaţă a autorilor (testamentul). Cele patrimoniale au un conţinut economic. Bârsan. putând fi încheiate fără o legătură cu alte acte juridice (vânzarea). Cele principale au o existenţă de sine stătătoare.. fie sub forma unei prestaţii unice care continuă (asigurarea folosinţei lucrului în contractul de închiriere) sau sub forma mai multor prestaţii succesive (livrarea unor produse la diferite termene. momentul când îşi produc efectele. Chj)După natura conţinutului lor distingem. Actele juridice între vii (inter vivos) sunt cele care în intenţia autorului sau a părţilor. După corelaţia dintre ele* există acte juridice civile principale şi accesorii.

pag. schimb. 1921. op. de asemenea.3..Ionaşcu. op. "condiţiile de validare a actului juridic civil"'. acte juridice civile simple (vânzare. Cosma. expresiile: "elementele actului juridic civil"2. 79. op.cit. pag. în literatura de specialitate se utilizează şi alte grupări şi distincţii între: acte juridice numite (care au o reglementare şi o denumire specială) şi acte juridice nenumite (care mi sunt nominalizate în legislaţie şi practică). Ionescu. cit. 3 D. 115.cit. acte oficiale (actul de legiferare al Parlamentului. 1 93 . pag. 117. în op.2. Există. pag. Gaston Jeze. o hotărâre judecătorească.237. acte condiţii şi acte subiective. 112. A.. Condiţii de validitate a actului juridic civil Literatura de specialitate foloseşte. 1928. Princeps generaux de droit administraţi/. citat de D. testament) şi acte juridice complexe care presupun două sau mai multe operaţiuni economice sau juridice diferite (contractul de turism). cu privire la condiţiile menţionate. 4 Idem. Trăite de droit constituîionnel. fără a-i da însă semnificaţia de modalitate a actului Leon Duguit. pag. ^ După gradul de complexitate juridică distingem. în cuprinsul prezentei lucrări vom utiliza termenul de "condiţie". în sfârşit. un înscris autentic notarial) şi neoficiale (un contract prin care se creează drepturi şi obligaţii specifice). 160-161. împarte actele juridice în trei categorii: acte obiective. "condiţii de formă şi de fond .1 III. 2 Tr. Paris. "condiţii de eficacitate". în afara acestor clasificări. Ciobanii. în literatura străină actele juridice sunt grupate şi după alte criterii: Leon Duguit de exemplu.251.cit.caracter patrimonial (cum sunt cele ce conturează personab'tatea juridică a omului).

Beleiu.ad probationem .juridic civil. care pot fi prezente sau pot lipsi din actul juridic civil fără ca validitatea acestuia să fie afectată. manifestarea de voinţă concretizată în instrumente de probaţiune . după sancţionarea nerespectării lor pot fi: 9 condiţii de validitate (a căror nerespectare se sancţionează cu nulitatea actului juridic civil . după criteriul obligativităţii lor distingem: e condiţiile esenţiale. pentru opozabilitatea faţă de terţi). 1 94 . op. se disting: (j^şondiţiiie dejond. capacitatea de a încheia actul.cit. Vezi detalii Gh. 3.şi îndeplinirea unor formalităţi când se întocmesc acte juridice ce privesc terţi.cele ce se referă la exteriorizarea voinţei (manifestarea de voinţă cerută pentru valabilitatea actului formă solemnă . obiectul şi cauza). a căror îndeplinire este obligatorie (cum sunt condiţiile de fond sau formă cerute ca o condiţie ad validitatem). 2. condiţiile esenţiale).ad validitatem). 8 condiţii neesenţiale1 numite şi condiţii întâmplătoare.care privesc conţinutul actului juridic civil (consimţământul. O condiţiile de formă .. 9 condiţii de eficacitate (a căror nerespectare atrage inopozabilitatea). Condiţiile actului juridic civil pot fi grupate în mai multe categorii: 1. în funcţie de aspectul la care se referă. 154 şi urmat.de exemplu. Acestea sunt modalităţile actului juridic civil: termenul şi condiţia. pag. eveniment viitor şi nesigur sau de clauză a actului juridic civil.

civile cum sunt condiţiile de fond menţionate de art. • condiţii speciale (care privesc numai anumite acte juridice civile. cum ar fi forma solemnă pentru actele solemne). 948 Cod civil). consecinţele diferite la care ne-am referit mai sus se pot materializa astfel: lipsa condiţiilor de fond (esenţiale. după întinderea (vocaţia) lor. 95 . în principiu. de eficacitate. ci doar imposibilitatea dovedirii actului sau inopozabiîiîatea faţă de terţi. condiţiile de validitate speciale care constituie o excepţie. de opozabilitate) nu are drept consecinţă anularea actului juridic civil. dar mai ales practic sub mai multe aspecte: efectele condiţiilor sunt diferitr după cum acestea sunt încadrate într-o categorie sau alta. cu nulitatea absoluta a actului juridic. nu pot fi extrase prin interpretare la alte categorii de acte juridice civile. condiţiiie de validitate pot fi grupate în: » condiţii generale (care privesc toate actele juridice . pe când neiespectarea condiţiilor de eficacitate atrage alte sancţiuni decât nulitatea (cum ar fi inopozabilitatea faţă de terţi a actului juridic civil. ele fiind aplicabile numai în măsura în care sunt expres prevăzute de lege.Nerespectarea condiţiilor de validitate atrage ca sancţiune nulitatea actului juridic civil. de valabilitate) se sancţionează. 4. Gruparea condiţiilor de validitate după criteriile menţionate mai sus prezintă interes teoretic. în cazul simulaţiei). pe când neîndeplinirea celorlalte condiţii (d e probă. ori lipsirea de efecte a actului juridic civil.

De aceea. 948 din Codul civil precizează ca sunt condiţii esenţiale pentru validitatea unei convenţii (contract): Q capacitatea de a încheia contractul: consimţământul valabil al părţilor care se obliga: (~3p obiectul (care trebuie să fie determinat sau determinabil):_ (licita şi morala). Art. pot dobândi orice drepturi şi asuma orice obligaţii. de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea actelor de drept civil". Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o parte componentă a capacităţii juridice civile a persoanei fizice şi a persoanei juridice. numai acele persoane care au capacitatea civilă (de folosinţă şi de exerciţiu). prin actele juridice încheiate. Printr-o aplicare extensivă aceste elemente. Pot încheia acte juridice civile. Există şi 96 . Ele sunt prevăzute expres numai pentru materia convenţiilor (dar noţiunea de act juridic depăşeşte sfera noţiunii de convenţie). Nu există o consacrare generală a acestora într-un anumit articol de lege.acte juridice civile (actele unilaterale). Prin capacitatea de a încheia actul juridic civil "se înţelege acea condiţie de fond şi esenţială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil. Persoanele fizice. se impun şi celorlalte . în privinţa acestora putem vorbi de o capacitate juridica civilă generală şi egală pentru toţi.(^Condiţii de fond Pentru validitatea unui act juridic legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a unor condiţii de fond. deşi concepute pentru materia convenţiilor.

care apare ca Un mijloc de realizare a scopului propus. Se continuă cu reprezentarea subiectivă a nevoilor.anumite excepţii strict şi Imitativ prevăzute de lege care instituie unele incapacităţi speciale.ce) şi o fază externă în care are loc exteriorizarea voinţei. între voinţa juridică şi consimţământ există o legătură juridică de felul celei parte-intreg. Este principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. Cod civil. Urmează apoi deliberarea. adică analiza avantajelor Ş1 dezavantajelor. trebuie arătat că termenul „consimţământ" are fie failJiţajxţeiior'za^ ajinea Formarea voinţei juridice este un proces psihologic complex de natură subiectivă având o primă fază internă (neproducătoare de efecte jund. este necesar ca hotărârea luată să fie adusă a cunoştinţa oamenilor. Persoanele juridice au o capacitate specială şi pot încheia valabil numai acele acte juridice care se încadrează în limitele activităţii pentru care au fost create. cum ar fi: minorii. Persoanele 'fizice care nu au capacitatea de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi interzişii judecătoreşti) pot încheia acte juridice dar numai prin reprezentanţii lor legali. iar pentru anumite acte de dispoziţie este necesară şi aprobarea autorităţii tutelare. {^2} Consimţământul si voinţa juridică Sub aspect terminologic. sunt prevăzuţi "cei necapabili de a ' contracta. a dorinţelor ce se confruntă şi a mijloacelor de realizare. pe care omul tinde să le satisfacă. 950. toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte". Deci. In faza internă se porneşte de la anumite nevoi. Prin art. trecându-se de la tendinţă la dorinţa. numai voinţa exteriorizată (declarată) este producătoare de efecte juridice. au o capacitate de exerciţiu restrânsă. Etapele parcurse până la luarea hotărâm sunt momente ale unui proces psihologic intern (fără valoare juridică). Se trece apoi la luarea hotărârii de a încheia un anumit act juridic. Voinţa juridică are o structură 1 97 . Minorii între 14 . interzişii. Pentru a dobândi valoare juridică. şi pot încheia acte juridice dar numai asistaţi de ocrotitorii legali.18 ani. scopul căpătând claritate.

cât şi voinţele exprimate separat de participanţii la un act juridic convenţional (bilateral sau multilateral).^^ voinţa declaraţă^_ \b)'/ Principiul libertăţii încheierii actelor juridice civile. Principiile voinţei juridice Consimţământul. s-a ridicat proBIemă priorităţii Tineia dintre~aceste "voinţe faţă de cealaltă. fie. a 1 98 . dar rezultă din interpretarea mai multor articole ale sale. pag. j»l A j cum_p_recizarn formarea voinţei juridicgjjrgsurjune atât o voinţă internă (denumită reală. 1 Se poate observa că în acest înţeles sunt considerate consimţământ atât voinţa de a încheia un act juridic unilateral. op. Aşa. pag. cu o arie mult mai largă. pentru câ^exgnmă adevărata intenţie a părţilor) cât şi. 14. op. conturându-se astfel două orientări total opuse. Gh.dintre părţile actuluTbilaţeral.o voinţă exteriorizată. nu are o consacrare expresă în vreunul dintre articolele Codului civil român. subiectivă (mai larg îmbrăţişată) în confruntarea dintre voinţa internă (reală) şi cea exteriorizată se acordă eficacitate voinţei interne (este principiul priorităţii voinţei reale faţă de voinţa exteriorizată). 977 Cod civil. se impun unele clarificări în legătură cu noţiunea de voinţă juridică. a se vedea D. de exemplu. Pentru alte detalii. Beleiu. Principiul. într-o prima opinie. 117.. cit. ca o condiţie de fond şi esenţială a încheierii actului juridic civil este guvernat de două principii: ( a j Principiul priorităţii voinţei interne freaie) faţă de ^. Opinia şi-a găsit consacrarea în Codul civil francez de la 1804 fiind. sensul de acord de voinţa^ De aceea. apoi preluat de către Codul civil român de la 1865. ca atare. pentru că acoperă şi scopul (cauza) actului juridic civil. De aceea. referindu-se la interpretarea contractelor pecizeazâ câ aceasta se face după „intenţia comuna a complexă. Cosma.. cit. art. ori a autorului actului unilateral .

sa le~modific.Actul secret care modifică un act public nu poate avea putere între părţile contractante şi succesorii lor universali: un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane". M. 1175 Cod civil care reglementează instituţia simulaţiei. 5 Cod civil prevede că „Nu se poate deroga prin convenţii sau. în concepţia obiectivă. J. arî. leziune. Editura AII. 3 P. 45. pentru aspectul în discuţie şi art. produce efecte juridice numai actul secret (real) şi nu cel public. 1955. 140. Cosmovici. care nu exprimă voinţa internă a părţilor. Bucureşti. Faţă de terţi produce efecte actul public."' Nici acest principiu nu şi-a găsit consacrarea în textele Codului civil. Este o concepţie ce şi-a găsit consacrarea în Codul civil german de la 1900. în acelaşi sens. 1993. Introducere în dreptul civil. în confruntarea dintre voinţa internă şi voinţa declarată se acordă prioritate acesteia din urmă. . dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri". 2 1 99 . pag. Potrivit acestui articol. art. cunoscut de aceştia.părţilor contractante. PUF. Carbonnier. Din formularea articolului rezultă că. Droit civil. violenţă. \b)) Principiul libertăţii actelor juridice civile denumit_ji_ principiul autonomiei de voinţă presupune că „subiectele de drepj "ciyiTsunt libere să încheie sau_sajm încheie acte juridice.e sau să hotărască încetarea lor. iar dacă îe^îcrTeie. doi. Printr-o interpretare „per a contrario" a acestui articol se poate deduce că orice convenţie sau act unilateral care nu încalcă ordinea publică Este vorba de eroare. între părţi. Tome premier. Prezintă relevanţă. Astfel. pag. dintre care două au o semnificaţie aparte. iar nu după sensul literal al termenilor". dar el rezulta din interpretarea logică a unor articole din Codul civil. ceea ce înseamnă o recunoaştere a rolului voinţei reale. 953 Cod civil stabileşte că numai manifestarea 1 de voinţă nealterată de un viciu de consimţământ produce efecte juridice.

948 din Codul civil precizează că sunt condiţii esenţiale pentru validitatea unei convenţii (contract): Cfc capacitatea de a încheia contractul: (ff) consimţământul valabil al părţilor care se obligă: (~3p obiectul (care trebuie să fie. prin actele juridice încheiate. pot dobândi orice drepturi şi asuma orice obligaţii. Prin capacitatea de a încheia actul juridic civil "se înţelege acea condiţie de fond şi esenţială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil. deşi concepute pentru materia convenţiilor. Există şi 96 . de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea actelor de drept civil". în privinţa acestora putem vorbi de o capacitate juridică civilă generală şi egală pentru toţi. Nu există o consacrare generală a acestora într-un anumit articol de lege. Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o parte componentă a capacităţii juridice civile a persoanei fizice şi a persoanei juridice. De aceea. Pot încheia acte juridice civile. Printr-o aplicare extensivă aceste elemente.Condiţii de fond Pentru validitatea unui act juridic legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a unor condiţii de fond. numai acele persoane care au capacitatea civilă (de folosinţă şi de exerciţiu). Persoanele fizice. Art. Ele sunt prevăzute expres numai pentru materia convenţiilor (dar noţiunea de act juridic depăşeşte sfera noţiunii de convenţie).acte juridice civile (actele unilaterale). se impun şi celorlalte . determinat sau determinabil): (^kl cauza (licitq şi morala).

cum ar fi: minorii. Persoanele 'fizice care nu au capacitatea de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi interzişii judecătoreşti) pot încheia acte juridice dar numai prin reprezentanţii lor legali. G 1 ! Consimţământul şivoinţa juridică • * Sub aspect terminologic. iar pentru anumite acte de dispoziţie este necesară şi aprobarea autorităţii tutelare. Pentru a dobândi valoare juridică. Se trece apoi la luarea hotărârii de a încheia un anumit act juridic. şi pot încheia acte juridice dar numai asistaţi de ocrotitorii legali. Voinţa juridică are o structură 97 . Cod civil. 950. interzişii. au o capacitate de exerciţiu restrânsă. pe care omul tinde să le satisfacă. între voinţa juridică şi consimţământ există o legătură juridică de felul celei parte-intreg. adică analiza avantajelor ş. este necesar ca hotărârea luată să fie adusă a cunoştinţa oamenilor.18 ani. Se continua cu reprezentarea subiectivă a nevoilor. Prin art. trecându-se de la tendinţă la dorinţa. Etapele parcurse până la luarea hotărâm sunt momente ale unui proces psihologic intern (fără valoare juridică). numai voinţa exteriorizată (declarată) este producătoare de efecte juridice. sunt prevăzuţi "cei necapabiîi de a contracta. scopul căpătând claritate.anumite excepţii strict şi limitativ prevăzute de lege care instituie unele incapacităţi speciale. Minorii între 14 . toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte". dezavantajelor. Formarea voinţei juridice este un proces psihologic complex de natură subiectivă având o primă fază internă (neproducătoare de efecte juridice) şi o fază externă în care are loc exteriorizarea voinţei. care apare ca un mijloc de realizare a scopului propus. Este principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. trebuie arătat că germenul „consimţământ" are fie înţelesul de voinţă_exteriorizată ujneia. Persoanele juridice au o capacitate specială şi pot încheia valabil numai acele acte juridice care se încadrează în limitele activităţii pentru care au fost create. Urmează apoi deliberarea. a dorinţelor ce se confruntă şi a mijloacelor de realizare. Deci. In faza internă se porneşte de la anumite nevoi.

Opinia şi-a găsit consacrarea în Codul civil francez de la 1804 fiind. ca atare. Pentru alte detalii. apoi preluat de către Codul civil român de la 1865. 14. 1 Se poate observa că în acest înţeles sunt considerate consimţământ atât voinţa de a încheia un act juridic unilateral. cu o arie mult mai largă. Gh. ca o condiţie de fond şi esenţială a încheierii actului juridic civil este guvernat de două principii: ( a j Principiul priorităţii voinţei intgHifiJfceaie) faţă de voinţa declarajăj___ Principiul libertăţii âBscheierii actelor juridice civile^ ja) Aşa curn_ precizam formarea voinţei juridicej?reşuEune atât o voinţă internă (denumită reală. dar rezultă din interpretarea mai multor articole ale sale.. Beleiu. Principiile voinţei juridice^ Consimţământul. după „intenţia comună a complexă. cit. subiectivă (mai larg îmbrăţişată) în confruntarea dintre voinţa internă (reală) şi cea exteriorizată se acordă eficacitate voinţei interne (este principiul priorităţii voinţei reale faţă de voinţa exteriorizată).. Aşa. se impun unele clarificări în legătura cu noţiunea de voinţă juridica. Cosma. pentrucă_exp_niTiă adevărata intenţie a părţilor) cât şi.o voinţă exteriorizată. 977 Cod civil. op. de exemplu. cât şi voinţele exprimate separat de participanţii la un act juridic convenţional (bilateral sau multilateral). fie sensul_de acord dg^voialyDe aceea. pag. op. pentru că acoperă şi scopul (cauza) actului juridic civil. 1 98 . De aceea. nu are o consacrare expresă în vreunul dintre articolele Codului civil român. 117. conturându-se astfel două orientări total opuse. art. a se vedea D. într-o primă opinie. Principiul.dintre părţile actului bila^ajajjrijajmtorului actului unilateral . referindu-se la interpretarea contractelor pecizează că aceasta se face. pag. s-a fidTcâT~proHIema prio7îTăTîî~uneîa dmtre~ăceste voinţe faţă de cealaltă. cit.

Faţă de terţi produce efecte actul public. ceea ce înseamnă o recunoaştere a rolului voinţei reale. Astfel. dar el rezultă din interpretarea logică a unor articole din Codul civil. Potrivit acestui articol. între părţi. 140. Tome premier. 1175 Cod civil care reglementează instituţia simulaţiei. Bucureşti. 5 Cod civil prevede că „Nu se poate deroga prin convenţii sau. 953 Cod civil stabileşte că numai manifestarea 1 de voinţă nealterată de un viciu de consimţământ produce efecte juridice. J. M. cunoscut de aceştia. iar nu după sensul literal al termenilor". doi. care nu exprimă voinţa internă a părţilor. 2 1 99 . Cosmovici. Principiul libertăţii actelor juridice civile denumit ji principiul autonomiei de voinţă presupune că „subiectele de drept "civirsunt libere să încheie_sau_sajmjncheie acte juridice. art. produce efecte juridice numai actul secret (real) şi nu cel public. Din formularea articolului rezultă că. Introducere în dreptul civil. 1955. 3 P. violenţă. Editura AII. pag. leziune. dintre care două au o semnificaţie aparte. iar dacă le^IncEeleŢ sa ie~modificesau sa hotărască încetarea lor. pag. Droit civil. în concepţia obiectivă. art. fb). pentru aspectul în discuţie şi art."" Nici acest principiu nu şi-a găsit consacrarea în textele Codului civil. 45. în acelaşi sens. în confruntarea dintre voinţa internă şi voinţa declarată se acordă prioritate acesteia din urmă. Este o concepţie ce şi-a găsit consacrarea în Codul civil german de la 1900. Printr-o interpretare „per a contrario" a acestui articol se poate deduce că orice convenţie sau act unilateral care nu încalcă ordinea publică Este vorba de eroare. Prezintă relevanţă.părţilor contractante. PUF. „Actul secret care modifică un act public nu poate avea putere între părţile contractante şi succesorii lor universali: un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane". dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri". Carbonnier. 1993.

IV. economică. 969 al. 45. Principiul libertăţii actelor juridice civile generează unele consecinţe ce vizează atât conţinutul cât şi forma acestora.1 Art. modifica sau stinge efecte juridice sunt: normele imperative (care fiind strict obligatorii nu pot fi încălcate). singurele limite ale manifestării de voinţă exprimată cu scopul de a naşte. 100 . De asemenea. 39/1994 în Rep. să modifice conţinutul şi efectele acestora. părţile sunt libere să aleagă forma pe care o găsesc Pentru practică judiciară a se vedea CSJ. Procedând astfel instanţele judecătoreşti nu se substituie voinţei părţilor şi nu au dreptul. morala (bunele moravuri). care apar ca nişte creaţii ale părţilor. ordinea publică (norme care reglementează ordinea politică. atipice. trebuie înţeles că aceasta se impune şi instanţelor judecătoreşti ce sunt obligate să le asigure executarea (după cum sunt obligate să respecte dispoziţiile actelor normative). Altfel spus. Deşi articolul menţionat relevă puterea obligatorie a actului juridic civil între părţile contractante. pag.* Articolul menţionat precizează: "convenţiile Sega! făcute au putere de lege între părţile contractante".l consacră principiul libertăţii încheierii convenţiilor.şi bunele moravuri sunt producătoare de efecte juridice. socială din statul românesc). care printr-o interpretare extensivă se aplică la toate actele juridice civile (deci inclusiv actele unilaterale). sub aspectul formei. când legea nu prevede expres altfel. Sub aspectul conţinutului trebuie subliniat că şi subiectele de drept civil pot încheia nu numai acte care au o reglementare şi denumire specială (acte numite) ci şi acte nenumite. când soluţionează litigii privitoare la actele juridice civile. dec.

3/1993. în Dreptul nr. (este exprimarea principiului Prin consimţământ. potrivit căruia consimţământul nu este valabil când este dat din eroare. civ. Dispoziţiile de mai. Libertatea contractuală. Minorul între 14-18 ani are discernământul juridic în curs de formare (deci are o capacitate de exerciţiu restrânsa)7tn cazul juridice n u s e l i ^ j discernământului întrucât ieprezentanţul_jegaj_al acesteia este întotdeauna o persoana fizic5Tu~ae^^capăciţaţe_de_exgTciţiu. Albu. în care se găsesc persoane capabile după Pentru detalii.adecvată actului încheiat 1 consensu alismu lui). 948. manifestată în exterior. 1 j r 101 . Pentru a fi valabil. fie datorită vârsteifragede. în afară "de incăpacităţileiegaîe (cazuri în care legea prezumă persoana ca lipsită de discernământ) există şi cazuri de incapacităţi naturale. In practică. al. fie stării de sănătate mintală. 29 şi urmat. de fond şi generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil. în sensul art. smuls prin violenţă sau surprins prin doi. consimţământul trebuie sa întrunească "\ condiţiilelu r matoare: Cay_jŞfl provină de la o persoană cu discernământ. Subiectul de drept civil trebuie să aibă puterea de a apjgcja^ de a discerne efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voinţa. a se vedea şi I. Cod civil. 953 C. se înţelege acea condiţie esenţială.2. sus trebuie completate cu art. pag. Persoinjrflzică cu 13epliniLgapacitate de~^xercîţiu este~prezumătă că are discernământ juridic_necesar_ \£alităţile şi viciile consimţământului] ^ a încheia acte iuridice_civlle7 Persoana T ^ f ~ V persoanei capacitatea de exerciţiu (minorul sub 14 ani şi cel pus sub interdicţie judecătorească) este prezumată de a nu_ avea discernământ.

KTim^ipiuT *apjicaf~exTeriolizarir^nsiniţâmântuhii este acela af consensuafismului.D' Cosma. De la acest principiu ^dstăşT~excepţii cum e~căiur^ctelor solemne. pag. S. carejnseamnă că părţilejunQibgreiâ. 118-119.l010~Cocl ctai)ŢadjcjŢjnă oblig dacă vreau . dec. r^ Consimţământul trebuie exprimat cu intenţia de a ^ f l i c e . în care Tribunalul Suceava. In acest caz se citează cazurile de beţie. in literatura de specialitate s-a precizat că absenţa lucidităţii determină lipsa de voinţă. Dreptul nr 6/1999 pag. Teoria generala a actului juridic civil. 120. Eliescu.când manifestarea de voinţă este prea vaga. cit. sunt lipsite temporar de discernământ. Perju în op. cit. 161. somnambulism. Această condiţie djcurge_din_eser4a care este manifeşţare_de voinţă făcută cu "din partea celui care îTqbniJ^rt. a1elga~formă~le~ex"teriorizare'ă voinţei lor. în fapt. hipnoza. existenţa voinţei. Academiei. • ^cr~c^nslm^mântu^buiesăjie^xţenon^. dacă a fost destul de puternica nentru a fi echivalentă inconştienţei. rezervă . 1682/1997 menţionată de P. mânie puternică. cunoscută de contractant. A se vedea M. s. Cu privire Ia aspectui în discuţie. 1 102 . Stările de inconştientă şi tulburările mintale grave sunt tipice pentru a exclude luciditatea şi corelativ.leee dar care.c. în soluţionarea unei speţe Tribunalul Suceava a anulat un act de vânzare-cumpărare a unui teren. Ed. Bucureşti 1966 pag. Cât priveşte starea de mânie puternica fab irito) aceasta poate determina lipsa voinţei. ca fiind încheiat într-o stare de mânie oarbă (ab irito). Moştenirea §i Devolutiunca ei în dreptul R. când manifestarea_dj mintală (reservjţipjLmenţaliş). op. România.

o părere greşită cu privire la anumite împrejurări legate de încheierea unui act juridic 103 7m . * Eroarea . de unde rezultă că a acceptat moştenirea. dar face anumite acte de dispoziţie asupra bunurilor moştenite. C d)j Consimţământul trebuie să nu fie alterat printr-un viciu de consimţământ. La aceste trei vicii literatura şi practica din acest domeniu adaugă un al patrulea şi anume leziunea. Uneori exteriorizarea voinţei poate fi şi tacită. eroarea.viciu de consimţământ şi eroarea obstacol Noţiune şi sediul reglementări în vorbirea curentă ca şi în limbajul juridic termenul o falşă reprezentare. doi sau violenţă poate cere anularea actului respectiv". violenta^Articolul ţs menţionat prevede că "consimţământul nu este valabil când este ^ datprin_ eroare. acestea pot fi desfiinţate pe motiv că dreptul a fost exercitat contrar scopului său social-economic şi regulilor de convieţuire socială. liber al actului juridic civil. S-a apreciat că în măsura în care s-ar ivi cazuri de încheiere a unor acte juridice lezionare. 953 Cod civil. este impusă de caracterul conştient.manifestarea de voinţă trebuie să îmbrace o formă specială (de regulă. neechivoce. Condiţia aceasta. JvTndalităţile de exteriorizare a consimţământului sunt: în scris. forma autentică). e\) Articolul 961 Cod civil adaugă că "cel al cărui consimţământ a f fost viciat prin eroare. cum ar fi cazul în care o persoană chemată la moştenire nu-şi manifestă în mod expres voinţa de a accepta moştenirea. dolul (viclenia). verbal si prin pesturi ori fapte concludente. Sunt vicii de consimţământ potrivit art. smuls prin violenţă_sausurprins prin doi".

Deci. articolul menţionat precizează că „Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat.4 I. cit. 4 P. 954 Cod civ. 954 Cod civil prevede că "Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei" (al. intenţiile sau mobilurile care au determinat încheierea actului". op. pag. Cosrnovici. de o ignorare sau realităţii. 106 s 104 . în/arî:953_şj_954lcle eroare (analizată ca viciu de consimţământ) ce atrage nulitatea actului juridic încheiat).'pag. Acest sens a fost avut în vedere şi de Codul civil român care se ocupă. M. deci. Romoşanu. D. 2 „Error in substantiain"..ivil. Aspectele juridice ale erorii în domeniul răspunderii civile în Dreptul ni. în lumina acestor articole eroarea apare ca „un element de protecţie a celui care ajunge în mod independent (fără intenţia frauduloasă a altei persoane) la o falsa reprezentare a realităţii juridice cu care vine în contact" \ Rezultă că eroarea sponîană exclude ideea de vinovăţie civilă. 3 „Error in personam". în cazul erorii asupra calităţilor substanţiale ale obiectului este necesară „o examinare subiectivă privind voinţa. 12/1999. E vorba. i). Din interpretarea celor două alineate ale art. afară numai când consideraţia persoanei este cauza principală". art. Cel aSaî în eroare poate cere anularea actului juridic încheiat dar au pe ideea de culpă ci pe ideea subordonării valabilităţii actului juridic adevăratei voinţe juridice a părţilor care participă la încheierea actului juridic civil. în acest sens. Introducere în dreptul civil. se poate deduce că eroarea atrage nulitatea actului încheiat sub semnul acestui viciu numai atunci când cade asupra substanţei obiectului material al convenţiei*' sau asupra persoanei" cu care s-a contractat (dacă acel contract are caracter „inîuitu personae"). Prin al 2. 43. în cazul de faţă nu interesează cauza erorii ci numai natura realităţii juridice asupra căreia există falsa reprezentare.

De regulă. aprecierea caracterului determinant al elementului fals reprezentat se face după un criteriu subiectiv. Dar şi în actele cu titlu oneros poate fi reţinut un asemenea viciu de consimţământ. Eroarea asupra calităţilor substanţiale ale obiectului actului juridic poate fi reţinută ca viciu de consimţământ chiar dacă cealaltă parte nu s-a aflat în eroare. face donaţia din eroare unei persoane străine. împrejurarea că o anumită eroare îndeplineşte condiţiile pentru a fi viciu de consimţământ este o chestiune de fapt pe care o apreciază instanţa de la caz la caz. în actele cu jjUu gratuit. iar în realitate esîe dintr-un material confundabil cu aurul.Se află în eroare de exemplu. contractul nu s-ar fi încheiat. * în cazul erorii asupra persoanei (error in personarn) este necesară o examinare a calităţilor sau însuşirilor persoanei pentru a constata dacă acestea au fost sau nu determinante pentru încheierea actului juridic civil. sau cumpără un tablou crezând că este opera unui anumit pictor iar acesta este un fals. în sensul ca. la încheierea unui act juridic civil să aibă valoare de viciu de consimţământ se cer întrunite (cumulativ) doua condiţii: (a)' y Elementul asupra căruia există falsa reprezentam sa fii fost hotărâtor pentru încheierea contractului. dacă cel aflat în eroare încheie actul juridic în considerarea identităţii sau calităţilor speciale ale unei anumite persoane. dacă ar fi fost cunoscută "adevărata realitate. cum ar fi în cazul în care o persoană vrând să facă o donaţie unei rude. aprecierea făcându-se prin prisma noţiunii de cauză "in concrete". 105 . Deci anularea actuiui poate fi cerută numai de către partea aflată în eroare şi numai dacă elementul asupra căruia există falsa reprezentare a fost hotărâtor (determinant) pentru încheierea contractului. Poaîe fi întâlnită o asemenea eroare. mai frecvent. persoana care cumpără o bijuterie crezând că este din aur. după intenţia părţilor. ( Pentru ca falsa reprezentare a realităţii.

(15) în actele bilaterale cu titlu oneros este necesar ca partea contractantTsă fi sfiit sau să fijrebuit_să ştie că elementul asupră~ caTma~cade_jalsa reprezentare este. M. Se apreciază.viciu de consimţământ. Cosmovici. Potrivit art. în locul victimei şi fără o culpă din partea sa. 107. Intră în această ca!egorieT~ ' " Ca) eroarea asupra naturii actului ce se încheie (error in negotio). dar care în literatura de specialitate a fost primită cu unele rezerve. că este irelevantă atitudinea contractantului (faptul că a avut sau nu cunoştinţă despre eroarea în. numai în persoana celui care cere anularea actului. op. In acest din urmă caz se ia în considerare conduita unui "bonus pater familias". sancţiunea care se aplică erorii viciu de consimţământ este nulitatea relativă.Numai în mod excepţional falsa reprezentare se raportează la conduita "unui tip abstract care. prin grăvîfătea sa. 961 Cod civ. [Eroarea. care. ar fi săvârşit aceeaşi eroare"1. face ca întâlni şi deci ca actul să nu se poată forma. cit. care se află cealaltă parte) şi că eroarea trebuie apreciată. 1 2 106 . de exemplu o parte crede că încheie un contract de P. Distinct de eroarea. câtă vreme aceasta nu există. pag.viciu de consimţământ trebuie analizată eroarea obstacol. Este ^> condiţie impusă de nevoia asigurării stabilităţii şi certitudinii operaţiunilor juridice ce se desfăşoară în circuitul civil2.."oBsTacoli este cea mai gravă formă a erorii. de exemplu. determinant (hoţărâţor}_rjenţru "încheierea actuluTjimdic^ civil. <£\)Eroarea asupra substanţei sau persoanei__nu trebuie confundată cu eroarea asupra valorii economice a prestaţiei (eroarea lezionară) care este supusă regulilor leziunii şi nu regulilor erorii . . în actele unilaterale cu titlu oneros nu se pune problema ca "cealaltă parte" să fi cunoscut falsa reprezentare.

cumpărare. iar cealaltă înţelege să cumpere casa y. respectiv este lovit de nulitatea absolută.vânzare. Polul . dar o eroare provocata. adaugă câ "Dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţi sunt astfel încât este evident. Iar art. f\t_ Elementele dolului ' In lumina celor două articole se conturează două elemente ale dolului: un element subiectiv (intenţional) şi un element obiectiv (material). de exemplu o parte crede că vinde casa x. iar cealaltă parte consideră că este vorba de un contract de donaţie. (^ eroarea asupra identităţii obiectului actului (error_jn corpore). dolosive. 107 . Dacă eroarea analizată anterior era spontană. dolul reprezintă o captaţiune a voinţei unei persoane prin mijloace viclene. prevede în acest sens. cealaltă parte n-ar fi contractat. Sediul reglementării Sediuij^eglemeiUării acestui viciu de consimţământ se află în ^rt. Polul nu se gresurjune^'. 953 şT960 QxTcivJ Art. încât voinţa de a încheia a^ţu[juridicjuija^naştere. că fără aceste maşinaţii. în aceste două cazuri eroarea este atât de gravă. 953 Cod civ. "Consimţământul nu este valabil când este surprins prin doi". 960 Cod civ. Ceea ce viciază voinţa în cazul dolului este tot o eroare.viciu jde consimţământ Definiţie Polul _(viclenia) constă în inducerea în eroare a unej^ vicjene_Jrj scopul de a o_ determina sa încjieje_uiL-anumiţ_act juridic.

Andrei. reticenţa este apreciată a fi viciu de consimţământ (de exemplu. în primul rând.. hotărâtor al manoperelor frauduloase pentru încheierea actului juridic civil. constitutivă de doi. pag. 36-40. în RRD 9/1982 pag. expres prevăzute de lege. de regulă. 2 1 Condiţii 108 . caracterul determinant. In legătură cu acest element. * să provină de la cealaltă parte. op. 1398/1986 a Trib. Hunedoara. civ.Elementul ^subiectiv (psihologic) constă în injejiţia__de_j3 induce m eroare o persoană în scopul încheierii actului juridic. civ. Cosmovici. Jud. Articolul menţionat A se vedea dec. Dolul prin reticenţă în literatura juridica şi practica judiciară. A se vedea dec. De asemenea. Numai în anumite cazuri. în RRD 7/1987 pag. în literatura de specialitate se subliniază că şi "tăcerea păstrată în mod deliberat asupra unor împrejurări. şiretenii. 107. Simpla tăcere nu este. cit. 69. Doîul constituie viciu de consimţământ şi atTage nulitatea actului juridic civil dacă îndeplineşte unele condiţii: • să fie determinant pentru încheierea actului juridic. pe care ar fi trebuit să le cunoască cealaltă parte. 63. P. Dfrrformuiarea articolului 960 Cod civ. poate constitui un doi negativ"'.omisiv (reticenţă). 98/1982 a Trib. 3 P. Suceava. rezultă. trucuri. jud. M._ Acest element poate consta nu numai într-un fapt pozitivcomisiv (maşinaţii. în practica judiciară s-a subliniat că dolul (sub forma captaţiei) nu poate coexista cu lipsa 1 discernământului. Elementul obiectiviJjnaierial) constă în utilizarea de mijloace viclene prin care partea care a încheiat actul este indusă în eroare. dolul nu poate fi reţinut ca o cauză de anulare a actului juridic civil dacă cealaltă parte cunoştea 2 împrejurările pretins ascunse. manopere dolozive) ci şi într-un fapt negativ . contractul de asigurare). în RRD 2/1983 pag.

M. nr. se atrage atenţia ca dolul (sub forma sugestiei) poate să apară şi în actele unilaterale (cum ar fi cazul testamentului) . 960 precizează cea de a doua condiţie a dolului când se referă la "mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţi". faptul comisiv se concretizează în "sugestie" sau "captaţie". Din interpretarea articolului menţionat s-ar deduce că manoperele viclene nu pot proveni decât de la una din părţile actului juridic civil şi anume de la cocontractant. •ddl în materia testamentului. 1031/1973. caz în care fiecare victimă a dolului va putea cere. însă. anularea actului. motivat. care constă în specularea afecţiunii ori pasiunii unei persoane pentru a o determina sa facă un legat.. dolul are o sferă de aplicaţie mult mai largă fiind reţinut ori de câte ori o persoană.vorbeşte despre mijloacele viclene care sunt astfel "încât este evident că. pag. de asemenea că el poate proveni şi de la un terţ. dacă cealaltă parte are cunoştinţă de această împrejurare sau poate proveni de la reprezentantul celeilalte părţi. prin viclenie. 1426/1979 a TS în RRD 3/1974 şi CD 1979. Cosmovici. determină cealaltă paite la încheierea unui act juridic civil. fiecare situaţie analizându-se "in concreto". dolul ar fi aplicabil numai convenţiilor bilaterale (pentru că numai cu referire la acestea se poate vorbi de "parte" sau "cocontractant". se arată. 1 109 . op. Art. A se vedea şi dec. 108. fără aceste maşinaţii cealaltă parte n-ar fi contractat". în înţelesul strict al articolului. Faţă de eroarea spontană (care vizează calităţile substanţiale ale obiectului material sau identitatea şi însuşirile persoanei). nu este exclusă ipoteza ca dolul să vină din partea ambelor părţi (să existe reciprocitate de doi). în doctrina juridică. în aprecierea acestor mijloace se apelează la un criteriu subiectiv. Desigur. cit. Cât priveşte provenienţa dolului. 2 P.

180. al. aşa cum rezulta din conţinutul articolului 960. Paris.viciu de consimţământ Noţiune în doctrina juridică definirea noţiunii de violenţă a generat unele controverse. care va trebui să producă probele necesare. Când dolul nu a constituit cauza determinantă a încheierii actului juridic civil ci s-a urmărit. voi. Beleiu. Dacă aceasta a. Partea generală (coordonator P. I. cit. pag.Lacanîinerie. Violenţa . în sensul că. pag. Actul juridic civil în Tratat de drept civil. dar victima dolului va putea cere modificarea condiţiilor în favoarea sa. suferit unele 1 prejudicii. pag. Serez. partea contractantă nu ar fi încheiat actul juridic dacă n-ar fi fost victima dolului. 1922. Tome premier. în acest caz. Gh. 1998 pag. 110 . Precis de droii civil refondue et mise au courant par Guyot P. actul juridic civil nu este desfiinţat. Baudry .Felurile dolului Din analiza condiţiilor dolului rezultă că acesta poate fi determinant pentru încheierea actului juridic civil. O mare parte a doctrinei juridice2 consideră violenţa ca fiind^arneninţarea unei persoane. va putea cere şi despăgubiri. 179. Ed. dolul este incident. Beleiu. 2 A se vedea D. Introducere în dreptul civil. Gh. cit. Cosmovici). Cosma. 172. op. qi_un rău de asemenea natură şi intensitate încât să-i provo ace_o temere care să o determing__să TncEeie un act juridic pe careTăltfel nu l-ar fi încheiat. la cererea celui înşelat. M. ed. pentru că. 2 „doîul nu se presupune".. 149. Academiei Bucureşti 1989. Acesta este dolul principal. Din cele prezentate rezultă că doîul principal este sancţionat cu nulitatea relativă. op. ca persoana să primească condiţii mai grele. 13 ed.

pag. fizică sau morală în scopul de a o determina să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat". Drept civil român în comparaţiune cu vechile legi şi principalele legislaţiuni străine. î I. Demogue. In cea de a doua accepţiune termenul de violenţă are un înţeles mai larg ce vizează orice presiune anormală şi nedreaptă ce se exercită asupra voinţei unei persoane. Introducere în dreptul civil. un alt 2 autor consideră violenţa. în această accepţiune violenţa desemnează "presiunea D. Editura Didactică şi Pedagogică. Partea generală. ca fiind "viciu! de consimţământ ce rezultă din constrângerea exercitată asupra unei persoane constrângere nelegitimă. R. Definiţiile de mai sus evidenţiază un sens restrâns şi un sens larg al noţiunii de violenţă. 2 P. pe care altfel nu î-ar fi încheiat". Bucureşti 1970 pag. B. Paris.metus. 496. M. 429. 1 lîl . Droit civil. fie prin mijloace de constrângere fizică. Iaşi 1900. Cosmovici. într-o manieră apropiată celei de a doua opinii. Sensul restrâns cunoaşte unele limite întrucât nu acoperă toate situaţiile în care voinţa juridică poate fi viciată prin violenţă.ca viciu de consimţământ este definită ca fiind "siluirea voinţei unei persoane. 1972 pag. cu scopul de a-i smulge şi determina consimţământul la încheierea unui act juridic. Drept civil. Paris. I Partea generală de Tr. Starck. 58 I. op. Ohligations. Rucăreanu. Alexandresco. 1923 pag. cit. voi V. în Tratat de drept civil. lonaşcu. cu scopul de a o determina să facă un act juridic sau să consimtă la încheierea 3 acestuia . 86..într-o altă opinie1 violenţa . pag. Chiar susţinătorii acestei opinii recunosc faptul că<există o violenţă ori o constrângere fizică (vis) şi o alta psihică (morala) . voi. 3 Ibidem. 108. fie prin ameninţarea cu asemenea mijloace sau cu altele de natura morală. Trăite des obligations en general. Viciile de consimţământ.

determinată de teama de a vedea aceste acte reluate".. extinde aria sa pentru a acoperi orice fapt sau act de constrângere (atât fizică. subiectiv. ci şi a celei 1 morale (psihice)" . obiectiv care este dat şi constă în ameninţarea cu un rău şi un element intern. aceasta constă în folosirea. Cât priveşte constrângerea fizică. interpretarea largă a noţiunii de violenţă. Violenţa fizică nu poate fi redusă la exemplul devenit clasic în care mâna autorului actului juridic este pur şi simplu forţată să semneze actul. care o completează. de natură psihologică). astfel spus de la sensul larg sau restrâns ce se atribuie noţiunii de violenţă. Sunt şi cazuri în care violenţa . H. de fapt este D. Diaconescu op. Deşi ambele concepţii acceptă prezenţa în structura violenţei a două elemente (un element exterior. 172-173. cât şi morală). pag. Astfel "violenţa fizică realizată prin loviri şi reie tratamente. 40. Cosma. cit.. exercitarea forţei materiale şi care.exercitată nu numai sub forma brutalităţii fizice. în ambele forme de manifestare. op. 2 1 112 .ca o consjiinge2e_^zicj_jaii_jmorală__ exercitata asupra unei persoane pentru ajMJejermina să încheie un act juridic civil pe care altfel nu I-ar fi încheiat^ Elementele violenţei în stabilirea elementelor violenţei trebuie să pornim de la concepţiile şi definiţiile ce s-au cristalizat în doctrina juridică. care au încetat la un moment dat. cit. Sunt şi alte forme de violentare a unei părţi (loviri. rele tratamente) de natură să determine încheierea unui act juridic civil 3 în civilizaţiile moderne cel mai adesea violenţa este una psihică rezultând din ameninţări care au o latură morală şi socială. se poate converti intr-una morală. pag.ca viciu de consimţământ poate fi realizată. în aceeaşi situaţie. Sintetizând definiţiile amintite mai sus putem defini violenta viciu de consimţământ .

Actele comisive sunt cele care implică. O asemenea temere poate rezulta din ameninţări care au o latură socială (morală).2 Al doilea element a! violenţei este de natură subiectivă (psihologică) şi constă în insuflarea unei temeri care determină pe victima violenţei să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. dar întrebuinţat de el pentru a determina pe aîtul să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat"3. Violenta fizică se poate prelungi (sau converti) într-o violenţă morală. Diaconescu. obiectiv. Dar constrângerea fizică se poate exercita şi printr-un fapt ornisiv.poate fi realizată în aceeaşi situaţie atât sub forma constrângerii fizice cât si a ceîei morale. Elemente structurale ale violenţei . vătămări corporale. 9/1998. cu necesitate o manifestare efectiva (o activitate constând în acte materiale loviri.1 Constrângerea fizică se poate exercita prîntr-un fapt pozitiv (comisiv) sau negativ (omisiv). 40. privarea de libertate) a autorului violenţei. 3 îbidem. cit. pag. op.. străin de acesta.viciu al voinţei juridice în Dreptul nr. Uneori violenţa" . Diaconescu. violenţa trebuie să fie exercitată exclusiv de ora sau poate proveni "dintr-un fenomen natural.întrebuinţată pentru a smulge un consimţământ.13 . tortură. 43. pag. Aşa ar fi situaţia în care victima unei violenţe fizice încheie actul juridic din teama reală de continuare sau agravare a unor asemenea acte de constrângere.pentru a fi viciu de consimţământ. H. constrângere care alterează libertatea de formare şi exprimare a voinţei juridice. 1 . 2 H.ca viciu de consimţământ . în legătură cu elementele violenţei s-a mai pus şi problema dacă . adică prin abţinerea de a face ceva la care autorul violenţei este ţinut prinîr-o obligaţie legală sau contractuală.

ca în cazul violenţei exercitată de o persoană şi pentru identitate de raţiune. 1972. pag. 45 din Codul penal prevede că "Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală. Popescu. Nu este în stare de necesitatea persoana care în momentul când a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Cosma. S-a argumentat că "ar fi nu numai inechitabil dar şi imoral şi ilegal să se recunoască validitatea unui act juridic la care una din părţi a consimţit numai constrânsă de un eveniment exterior care nu-i imputabil"". Art. integritatea corporală sau sănătatea sa.Răspunsul la o astfel de întrebare este afirmativ. Starck. trebuie arătat că legislaţia civilă nu conţine o definiţie expresă. 44. pag. în materie maritimă s-a admis că o convenţie încheiată sub influenţa pericolului poate fi anulată la cererea uneia dintre părţi. pag. dacă ea cuprinde condiţii 3 nelegitime. 2 D. Edit. cit. 174. violenţa trebuie să îndeplinească anumite condiţii: H. op. majoritatea autorilor de specialitate admiţând că "există violenţă ca viciu de consimţământ şi atunci când ameninţarea cu un rău provine dintr-o împrejurare exterioară omului şi conduitei acestuia 1 şi care constituie o stare de necesitate" . soluţia trebuie să fie aceeaşi. Teoria generală a dreptului civil. Contractul în Teoria generală a obligaţiilor de P. Mazeaud.Coiidiţule violenţeiPentru a fi viciu de consimţământ. cit. 60. 1 114 . II. R. 158-159. Drept Civil. D.. Lecons de droit civil. Popa. Bucureşti 1968. 1966. pag. op. Universitatea Bucureşti. Beleiu. t. Mazeaud. J. Obtigations. Gh. săvârşită în stare de necesitate. Anca şi T. Cosma. . De exemplu. B. L. Droit civil. al altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc. Cât priveşte starea de necesitate. Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturată altfel viaţa. pag. Paris. 3 A. . In situaţia arătată voinţa nu este liberă ci constrânsă. pag. Mazeaud. Paris. Popescu.. R. 236. 429. 1980. T. Ştiinţifică.

sexul persoanei ameninţase. prin ea însăşi. 2/1973. violenţa poate viza şi ascendenţii şi descendenţii victimei. 1651/1971 a Tribunalului judeţului Timiş în RRD nr. 956-957 rezultă că ameninţarea (violenţa) cu un râu poate avea în vedere persoane sau bunuri. deci. civ.viciu de consimţământ. 955 Cod civ. de natură să o determine la încheierea actului juridic în lumina aceluiaşi articol "aprecierea caracterului determinant aî violenţei trebuie sâ ţină seama şi de vârsta. în aprecierea îndeplinirii primei condiţii trebuie să pornim de ia dispoziţiile ari. A doua condiţie trebuie mţeieasâ în sensul că nu orice ameninţare. ameninţarea cu un rău poate proveni nu numai de Ia cocontractartf ci şi de Ia terţ. dm cele prezentate caracteru! subiectiv al criteriului de apreciere a? violenţei. 162.__Ameninţarea sâ fie deţenninanţă_pgntru încheierea u nuiact juridic civil ceea ce înseamaâ_c|_ea trebuie să_jiibâun anumit j>rjd_dg_iirtensitate. din conţinutul art. Violenţa să fie iliciîă (neJegiiirnă. pag. potrivit doctrinei şi practicii din acest domeniu. La categoriile de persoane menţionate se adaugă. ari 957 Cod civ. De asemenea. de Pentru practica judiciară a »e vedea dec. Se cere ca violenţa sa reprezinte o încălcare a legii (să fie. persoanele de care cel ameninţat este legal "prinţr-. nu poate fi reţinută violenţa pentru a justifica înlăturarea efectelor actului încheiat siib imperiu» ameninţării. Aşa cum prevede art. nejustrficata). 956 Cod civ. S i< ii A e 1 _ f .. prevede ca în afavâ de soţ. Rezultă. cu claritate. Dacă ameninţarea se referă la o faptă pe care cel care ameninţă e îndreptăţit să o săvârşească. o temeinică afecţiune". nelegitimă). Condiţia menţionată rezultă. Cât priveşte sfera persoanelor care suportă consecinţele constrângerii. care prevede că temerea insuflată trebuie să fie "raţionabiîă după dânsa (adică după persoana ameninţată). constituie violenţă .

adică nu e "violenţă". Astfel. prin art. 1165 Cod civ. pentru simplă leziune. Se apreciază că un act juridic este lezTonar ofî~lî<f~câte ori apare un dezechilibru între prestaţiile contractan^orT^ncretizat într-un prejudiciu ce rezultă pentru una dintre părţi din inegalitatea valorii prestaţiilor (a_ văditei disproporţii valorice a celor douăpresţatii). în timp ce potrivit prevederilor art.altfel şi din conţinutul art. Reglementând capacitatea persoanei. 953 Cod civ. Noţiune d7epUîrFIost~exercitat 7 ^ ^ ţ T | ^ ă r ^ ^ Reglementare 116 . Leziunea Leziunea nu figurează ca viciu de consimţământ reglementat de art. că ori de câte ori s-ar ivi cazuri dejncheiere ajunor_ a^cjejjiKidia^cjyjleJ^ fi desfiinţate pe motiv că regulilor de convieţuire_socială. în contra oricărei convenţii. deoarece faptul de a recurge la calea justiţiei e pe deplin legitim. Doctrina şi practica dreptului civil apreciază. persoana majoră nu poate exercita acţiunea în resciziune pentru leziune. "fără violenţă" nu este cauză de anulare. Codul civil român tratează leziunea ca o problemă legată de capacitate. se precizează că minorul poate exercita acţiunea în resciziune. Codul civil se referă la leziune în mai multe articole. în sensul arătat nu reprezintă violenţă ameninţarea adresată de creditor debitorului că îl va acţiona în justiţie dacă nu va consimţi la darea unei garanţii. 958 Cod civ. 1157 Cod civ. care precizează că simpla temere reverenţiară.

care prevede expres că "minorul nu poate ataca angajamentul său pentru cauză de necapacitate. care vizează minorul comerciant. care precizează că minorul. 32/1954 potrivit cărora "De la data intrării în vigoare a decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. 1159^Cod civ. pentru aspectele în discuţie şiţărt. Codul civil se referă şi la unele situaţii în care acţiunea în [resciziune a minorului [este interzisă. 1 117 . 1160 Cod civ. decât încaz de leziune".1 Minorul nu poate uza de o asemenea acţiune nici contra obligaţiilor ce rezultă din delictele sau cvasi-delictele sale. contractate de dânsul ca şi comerciant. de asemenea interes. De asemenea. 951 Cod civ. 10 al. să fie emancipat. Codul comercial prin art. 1158 Cod civ. Textul se aplica la adoptarea Codului Comercial (1887). autorizaţia tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil". sau în caz de moarte. . aplicarea dispoziţiilor legale referitoare Sa acţiunea în anulare pentru leziune (acţiunea în resciziune .în expresia Codului civil) se restrânge la minorii care. 25 din Decretul nr. dacă minorul a încheiat actul juridic civil iar odată devenit major a ratificat acest act. Art. nu mai poate valorifica acţiunea în resciziune indiferent că "angajamentul era nul în forma sa ori producea numai leziunea". întrucât primeşte obligaţiunile. care face o simplă declaraţie că este major. are acţiunea în resciziune sau art. când majoratul civil era fixat la 21 ani. să aibă autorizaţiune scrisă a tatălui său. 1 prevede că" Minorul de orice sex. iar în lipsă de tată şi mamă. prevede că "minorul nu are acţiune în resciziune când leziunea rezultă dintr-un eveniment cauzal şi neaşteptat". pentru a putea face comerţ şi prin urmare a fi considerat ca major. bancher sau artizan ce nu are acţiune în nulitate pentru leziune "contra angajamentelor ce a luat pentru comerţul sau arta sa".Prezintă. Aceeaşi interdicţie apare şi în situaţia arătată de art. interdicţiune ori absenţă a tatălui. Dispoziţiile Codului civil menţionate mai sus trebuie coroborate cu dispoziţiile art. aceea a mamei sale. va trebui sa aibă etatea de 18 ani împliniţi.

având vârsta de 14 ani împliniţi încheie singuri. actele încheiate de aceştia sunt anulabile pentru incapacitate. sunt acte de administrare. 66 din Decretul nr. în acelaşi timp. sa exercite acţiunea în resciziune"1 Cât priveşte minorii sub 14 ani. lezionare sau nu. sunt lezionare pentru minor şi sunt comutative. 2 Actele juridice civile ce au un caracter aleatoriu exclud leziunea. fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. sfera persoanelor care pot introduce acţiune în anulare pentru leziune este considerabil restrânsă (la minorii între 14 şi 18 ani). sfera actelor juridice civile în contra cărora poate fi formulată o acţiune în resciziune.32/1954 care conţine dispoziţii ce interesează leziunea. consacră concepţia obiectivă De la dispoziţiile menţionate sunt acceptate unele excepţii prevăzute de art. sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice civile care. de asemenea restrânsă. 1 Elementele leziunii 118 . din cele prezentate. acte juridice pentru a căror validitate nii se cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare". Aşa cum rezultă.2 Structura leziunii trebuie analizată distinct după cum la baza reglementării ei stă concepţia obiectivă sau subiectivă asupra leziunii. au fost încheiate de minorul între 14 şi 18 ani singur (fără încuviinţarea ocrotitorului legal. Observăm că în prezent. Codul civil cât şi Decretul nr. întrucât chiar Codul civil prin art. 1165 prevede expres că "Majorul nu poate. 443/1972 privind navigaţia maritimă. acestora nu le profită acţiunea pe care o analizăm pentru că. pentru leziune. In concepţia obiectiva leziunea presupune un singur element şi anume paguba egală cu disproporţia valorică dintre contraprestaţii. Majorii nu pot exercita o asemenea acţiune. 694 Cod civ. sau de art. Este.

j Obiectul actului juridic civil_ Obiectul actului juridic civil desemnează conduita părţilor stabilită prin _jacel acţ_jundic civji> respectiv acţiunile ori inacţiunile^ ia__âie__rjărţi!e sunt îndreptăţite sau decare sunt ţinute3. pretinsă de lege. 9 leziunea să existe în raport cu momentul încheierii actului juridic. 142. Beleiu. • să existe o vădită disproporţie de valoare între prestaţii. Anularea actului juridic civil pentru leziune presupune întrunirea cumulativă a ti ei condiţii: 8 leziunea să fie consecinţa directă şi nemijlocită a actului juridic. cit. în concepţia obiectivă asupra leziunii dacă se invocă starea de nevoie în care se află o parte şi de care a profitat cealaltă parte. Introducere în dreptul civil. De aceea unii autori. întrucât raporturile juridice civile sunt raporturi între oameni referitoate la activităţile lor. Este o părere criticabilă întrucât. Deci obiectul actului juridic este . obiectul acestora nu poate fi decât conduita părţilor. op. 3 Raportul juridic care se naşte în baza actului juridic are ca obiect conduita sau prestaţia (acţiunea sau inacţiunea) pe care creditorul o poate pretinde debitorului. în situaţiile arătate. ca un motiv de anulare a actului juridic încheiat nu are de dovedit decât "vădita 1 disproporţie de valoare între contraprestaţii" In concepţia subiectivă leziunea presupune.. actu! juridic este lovit de nulitate absolută pentru cauză imorală. /[2. au apreciat că bunurile pot fi privite şi ele. pag. pe lângă elementul obiectiv (disproporţia de valoare între •contraprestaţii) şi un element subiectiv (starea de nevoie" în care se află una din părţile actului juridic şi de care profită cealaltă parte). Aşa fiind. bunurile nu reprezintă obiectul juridic 2 1 119 .despre leziune.în cele din urmă obiectul raportului juridic. Este adevărat că de multe ori. cel ce invocă leziunea. în anumite situaţii (cum ar fi cazul drepturilor reale) ca obiect al actuiui juridic civil. Gh. acţiunea sau inacţiunea care constituie obiectul actului juridic se referă la bunuri.

Decizia 132/20. dar la care acesta se referă. civ. al actului juridic. Ele apar ca obiect material.Potrivit art. deţinerea sau orice operaţie privind circulaţia produselor ori a substanţelor stupefiante. Vezi C. nu produce efecte juridice astfel că bunul nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar. prescrierea de către medic fără a fi necesar a produselor sau a substanţelor stupefiante precum şi organizarea ori îngăduirea consumului acestora în locuri anumite. 1 Cel ce înstrăinează bunul să fie proprietar.2 din Legea nr. acestea (propriu-zis). în Dreptul 5/1995. iar unele "condiţii de valabilitate" ale obiectului actului juridic civil se referă tocmai la "bunuri".962 Cod civil " Obiectul convenţiilor este acela la care părţile sau numai una din părţi se obligă. privit atât ca prestaţie. Pentru a fi valabil.1994.în momentul încheierii actului juridic. cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin substanţe stupefiante. Bunuri care pot face obiectul actului juridic civil sunt bunuri în circuitul civil. doar ca obiect exterior al acţiunii sau inacţiunii părţilor (deci ca obiect al obiectului actului juridic civil).obiectul actului juridic civil trebuie să existe Este condiţia primordială pentru valabilitatea obiectului juridic civil. trebuie să îndeplinească unele condiţii jţenerale cum ar fi: . Potrivit art."T7T3~^Irr26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. cât şi 1 ca obiect material . pag. nu se mai pune problema îndeplinirii celorlalte condiţii. dacă obiectul lipseşte.SJ. Dacă obiectul actului juridic priveşte un bun ori lucru . . Deci lucrurile pot fi privite. obiectul actului juridic civil. 120 oomdt'tu' t.sec. O convenţie încheiată între un vânzător neproprietar şi un terţ (cumpărător). . exterior actului juridic.01. 77. pentru că.obiectul trebuie să fie în circuitul civil. fm . Conduita părţilor priveşte de cele mai multe ori "lucrurile" ori "bunurile" situaţie în care acestea sunt privite ca "obiect derivat" al actului juridic civil (obiect material). acesta trebuie "să existe". în România sunt interzise producerea.

pot fi dobândite ori înstrăinate prin act juridic. Oprişan. cu terenurile din 6 domeniul public . adică în codiţii restrictive cum sunt: 1 • armele şi muniţiile . pag. 9 2 deşeurile toxice . trebuie să fie determinaţj^ determinabil.340/1992 (M. acestea pot circula liber. iar unele pot fi dobândite ori înstrăinate condiţional.Filipescu. al României nr.obiectul actului juridic civil. calităţii. Vezi şi I.244/1992). 4 Legea nr.G.12. condiţia este îndeplinita ori prin stabilirea precisă a cantităţii.1991. 6 Legea 18/1991. • produsele şi substanţele toxice. privind fondul funciar. 4 • obiecte de cult . Editura Actami.C . Criteriul distincţiei între domeniul public } « dgrneniul privat în Dreptul de . 1/1995. 84 şi următoarele.5. alin. Bucureşti.138/1992). a2/v& . 2 1 O? JtÂlJbMG rfj'. P. 103/1992 (M. H. pag. 3 • metalele şi pietrele preţioase şi semipreţioase . 5 Constituţia României din 08. valorii ori prin stabilirea numai a unor criterii de determinare.obiectul actuluijuridic civil trebuie să fie posibil Această condiţie este impusă de regula de drept potrivit căreia Legea 17/1996. . acele bunuri care nu pat forma obiectul unor acte de înstrăinare fiind inalienabile. • proprietate şi alte drepturi reale. 3 Legea nr.Of.2. Unele bunuri pot fi dobândite şi înstrăinate neîngrădit.244/1992). Sunt scoase din circuitul civil. 5.3. Regimul general al proprietăţii în România în Studii de drept românesc nr. Această condiţie trebuie să fie respectată în toate cazurile indiferent în ce constă obiectul conduitei părţilor acţiune. 121 . nr.Of. art.Of.nr. iar un 5 asemenea bun este teritoriul României . art. 103/1992 (M. 6. abstenţiune. privind regimul armelor muniţiilor şi materialelor explozive. bun ori lucru. Când obiectul constă într-un res certa.nr. C.

în actele cu pronunţat caracter personal (Intuitu personae)7^ceastă condiţie este impusă de caracterul personal al unor acte juridice.obiectul să reprezinte un fapt personal al debitorului. la încheierea actului juridic. îndeosebi sub aspectul obiectului său. de către contractant. dar esţe_ distinctă de consimţământ. se cere uneori îndeplinirea cerinţei autorizaţiei administrative. constituie o componenta a_jyoinţ. pe când cauza răspunde întrebării: de ce a voit să se oblige? Pentru a fi valabilă. nula obligatio. mandatul. ori la mai mult decât are. Această condiţie cere ca acţiunea ori inacţiunea părţilor actului juridic civil să fie concordanţă cu legea şi cu morala. Consimţământul răspunde la întrebarea dacă partea a voit sa se oblige. Cauza. în care însuşirile debitorului sunt avute în vedere.cel ce se obligă trebuiesafie titularul dreptului subiectiv.e. iar în caz contrar actul va fi nul pentru obiect ilicit şi imoral. se cere ca cel care se obligă să fie titularul dreptului. .să existe autorizaţia administrativă prevăzută de fegg Pentru încheierea valabilă a actului juridic. obiectul trebuie să îndeplinească unele condiţii speciale cum ar fi: . . este impusă de principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are. carejxmstă în obiectivul urmărit JaîncheiereajrnuLaşemenga^act. cauza actului actului ' hoJ=>* JxLTitiiC 122 . precum antrepriza. .i juridice. în mod special. (muhim Pentru anumite acte juridice civile. în actele constitutive ori translative de drepturi. Această condiţie specială.obiectul actului juridic civil trebuie să fie licit şi moral. (scopul) actului juridic_civjL Cauza sau scopul este acel^eîemenţ jl jctuh^ijuridic civil.nimeni nu poate fi obligat la o imposibilitate: ad imposibilum.

127-128. în Dreptul ni. nu poate avea nici un efect". se înţelege acea condiţie care constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă făcută cu intenţia de a crea. pag. care este substanţa actului civil.Potrivit art. când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice. este de menţionat că.iForma actului juridic civil v '. 10/1992. în Dreptul nr. altfel spus când există eroare asupra motivului determinant.966 din Codul civil "Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită. 88-89.S. pag.Potrivit art.sens re strâns (stncto sensu).. prin forma actului juridic civil se desemnează tocmai modalitatea de exteriorizare a voinţei juridice. făcută în scopul de a produce efecte juridice.968 din Codul civil "Cauza este nelicită când este prohibită de lege. expresia "forma actului juridic civil" este folosită în sens restrânsei în sens larg. • cauza să fie licită şi morală . Acest înţeles este cârmuit de principiul consensualismului1 care înseamnă că simpla manifestare de voinţă este un numai necesară ci şi suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naştere în mod valabil din punctul de vedere al formei pe care o îmbracă manifestarea de voinţă. în doctrină mai ales. "Definiţie şi terminologie Prin forma actului juridic civil.S. modifica ori stmgeunraport juridic ~civil concret^ Sub aspect terminologic.5-6 din 1993.juridic civil trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: • cauza să existe__. Decizia 42/1992 a C. Principiul consensualismului mai poate fi definit şi în sensul că este regula Vezi Decizia 92/1992 a Secţiei economice a C.J. j^90v^uU cxw>lvrhtbn r In . • cauza să fie_reqlg_z^Cauza nu este reala când este falsă. 1 123 .J." C B.

sens larg (lato sensu).Jlorma cerută~pentru valabilitatea actului juridic civil.<''forma cerută pentru probarea actului juridic civil."ad validitatem" . să facă abstracţie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunoştinţa altor persoane prin îndeplinirea formalităţii impuse de lege în acest scop. Clqşi[îcarea_condiţiile deforma ale actului juridic civR rj^ a) Principala clasificare a condiţiilor de formă se face în funcţie d% consecinţele juridice ale nerespectării lor: (T.. (~3: jforma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi. In . pentru a produce efecte civile. unde nerespectarea acestei cerinţe se sancţio nârîdu^se cu inopozabilitatea.de drept potrivit căreia. e forma cerută pentru opozabilitatea actului fată de alte persoane . (%."ad solemnitatem" •• nerespectarea acestei forme atrăgând nulitatea actuluijnegotium). ^f b) După sursa ori izvorul care cere o anumita formă pentru actul juridic civil.ori . • forma cerută pentru probarea actului (forma ad probationem). definită ca formă "adproFationem" Nerespectarea ei nu atrage nevaîabilitatea actuîu7^negotîîmiyr~a imposibilitatea dovedirii cu alt mijloA^e probă. manifestarea de voinţă nu trebuie să îmbrace o formă specială. ceea ce înseamnă că terţa persoană este în drept să ignore. forma actului juridic civil vizează: • forma cerută pentru însăşi valabilitatea actului (forma ad validitatem).terţi. mai putem distinge: • forma legajJL_adică cea impusă de legea civilă. care se mai numeşte forma cerută . 8 formajyolimtară ori convenţională^ 124 .

în esenţă.. pentru determinarea conţinutului actului juridic. ceea ce înseamnă că pentru un anumit act juridic civil solemn trebuie îndeplinită o anumită formă.este un element constitutiv. esenţial. asupra actelor importante din punct de vedere juridic. în principiu. de unde consecinţa că. de regula cea autentică.este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă. op. .este exclusiva. precum şi acela al "contractelor de societate" sau al înfiinţării societăţilor comerciale. Cosmovici. . această formă presupunând manifestarea expresă. nerespectarea lui atrăgând nulitatea absolută a actului juridic civil în cauză. adică prin trimiterea la o sursă externă. ~ P. ce depăşesc interesele părţilor. nu este admis aşa-zisul act "per relationem". de voinţă.Forma cerută "ad validitatem" Instituirea de către lege a lormei necesare pentru însăşi valabiîitatea actului juridic civil ţine seama de anumite raţiuni care. aî actului juridic. 9 exercitarea unui control ai societăţii prin organele statului. 1 125 . (este cazul donaţiei sau a ipotecii convenţionale). excepţie făcând testamentul. Pentru asigurarea formei ad validitatem trebuie respectate următoarele condiţii: • îritregul act. adică toate clauzele actului juridic civil trebuie să îmbrace forma cerută pentru validitatea sa. aşa cum e cazul înstrăinărilor de terenuri. • asigurarea libertăţii şi certitudinii consimţământului (cum este în cazul testamentului). 127.cit. pentru patrimoniul celui ori celor care le fac. pag. sunt: • atenţionarea părţilor asupra importanţei deosebite pe care o au anumite acte juridice. Forma ceruta ad validitatem se caracterizează prin următoarele însuşiri: . M.

. prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o 126 .46.contractul de _jocietate comerciajă^ potrivit Legii nr.este obligatorie şi nu facultativa^ sub "acest aspect asemănându-se cu forma cerută ad validitatem.subrogarea în drepturile creditorului consimţită de debitor . De exemplu. art. 1180 din Codul civil. . 1107. ci în imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de probă. . Cod civil. • actul care determina ineficienta unui act solemn trebuie în principiu să îmbrace şi el forma specială. deoarece manifestarea de voinţă trebuie îmbrăcata în formă scrisă. Sancţiunea nerespectării formei cerută ad probationem. mandatul dat pentru încheierea unui act solemn. Cauzele de aplicabilitate ale formei cerută ad validitatem. Cod civil. se înţelege acea cerinţă care constă în întocmirea unui înscris care să probeze actul juridic ciyilji care precize^zălînilloarele^catlcŢellsTicir^ . art.• actul aflat în interdependenţă cu actul solemn. sunt întâlnite în actele solemne cum ar fi: -donaţia. „actul sub semnătură privata.858 Cod civil. Forma cerută "ad probationem" Prin forma cerută "ad probationem". art.18/1991. trebuie să îmbrace şi el forma specială. nu constă în nevalabilitatea actului (negotium juris). -nerespectarea ei atrage sancţiunea inadmisibilităţii dovedirii actului (negotium) cu alt mijloc de probă. potrivit Legii nr. art. 1172. excepţie făcând legatul care poate fi revocat şi tacit. . . Potrivit art.31/199(nşT~actele între vii având ca obiect terenuri.ipotecajxmvenţionajă.813 Cod civil.art. solemna.reprezintă ca şi forma cerută ad vaîiditatem o excepţie de la principiul consensualismului.tesţarnenţul. trebuie constatat prin procură autentică specială.

contractul de închiriere pentrulocuinţe. Nu este indicată practica semnăturilor date în alb.1705 Cod civil. art. Legea nr. trebuie să fie scris.O. de exemplu: . care prin art. în întregul lui de acela care 1-a subscris. art.contractul de concesiune. . izvoare de drept civil. cazuri care fac aplicaţia cerinţei formei cerută.l.contractul de locaţiune.contractul de asigurare. 471/1971. contractul de închiriere şi contactul__de locaţie a gestiunii( pentru bunuri aparţinând dOTÎenîuluipublic). înainte de a subsemna. prin sistemul cărţilor funciare1. 1686 Cod civil. să adauge la finele actului cuvintele bun şi aprobat.1416 Cod civil.03. Aplicaţii ale formei cerute pentru opozabilitate faţă de terţi sunt întâlnite în următoarele cazuri: .sumă de bani sau o câtime oarecare. " ad probationem". iar sancţiunea nerespectării. Fnrjpţn ceruţii pentru npnrnhîlîtnton fntn (je tej4j__ Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi se referă la „acele formaliţâţicare sunt necesare.depoziţuWolunţar^ art. prevede că "înscrierea în cartea funciară devine opozabilă faţă de terţi de la data înregistrării cererii" 1 127 .publicitatea constituirii gajului. art. 58 din Decretul nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. . pentru a face actul juridic_jopozabil şi persoanelor care n-au participat la î^heiere^luT~îrtj>copul ocrotiţii drepturilor ori intereselor loE* Justificarea acestei cerinţe de formă a actului juridic. Există în Codul civil şi alte acte normative. . constă în inopozabilitatea actului juridic. 27 alin. publicată în M. . lăsând deţinătorilor de rea credinţă posibilitatea de a completa înscrisul contrar înţelegerii dintre părţi. sau cel puţin acesta.pubiicitateimpjbiliară. se găseşte în ideea de protecţie a terţilor. arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor şi apoi să iscălească".1996. potrivit legii. . 61/26.

Protecţia desenelor $i modelelor industrale. Stătescu. M. materie de concesionare . Bârsan. C. desenelor şi modelelor industriale ..Eminescu. închiriere şi locaţia gestiunii. Cosmovici. 1993 ' 1 128 ..cit. 4nre^isţrări]e__ |L_publicitaţ ea _ ^re^ăzute^de_Legea_ nr. a se vedea. obligaţii. P.1182Codch?r "^ .nolifieaiea-cesiunii de creanţă . Y. 86. op. pag. Teoria generala a obligaţiilor. . a se vedea. prevăzută de lege în materia invenţiilor . pag. 217. op. Bucureşti. Editura Lumina Lex. Despre cesiunea de creanţă.înregistrarea .1393 CQ&civil1. 2 Despre protecţia desenelor şi modelelor industriale. C.darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată - n art.cit.art. Drept civil.

ele apar ca elemente neesenţiale ale actului juridic civil.IV. originea m voinţa legiuitorului sau a părţilor şi. Modalităţile actului juridic civil IV.i. acestea fiind incompatibile cu natura şi esenţa actelor respective (recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei sau adopţia). De aceea. Există însă acte juridice civile care prin natura lor sunt dependente de realizarea unor evenimente viitoare (certe sau incerte). de regulă. aşadar. Gemeralstâp Pe lângă elementele esenţiale (obligatorii) pe .care trebuie să le cuprindă orice act juridic civil. după curn contractul de asigurare sau contractul de donaţie cu sarcină presupun condiţia). 129 . Modalităţile îşi au. în privinţa lor modalităţile devin elemente esenţiale (testamentul. pur şi simpli) unele acte juridice conţin şi elemente neesenţiale denumite modalităţi (devenind acte juridice civile afectate de modalităţi). Mai mult decât atât. unele acte juridice civile exclud modalităţile. putând lipsi din conţinutul acestuia. nu îşi produce efectele decât la moartea testatorului. de exemplu. sau contractul de depozit presupune obligatoriu termenul ca modalitate. în teoria dreptului civil modalitatea este definită _ca_J? "împrejurare viitoare de a cărei realizare legea sau părţile fac să depindă efecte_le_actului juridic civil".

Art. termenul amână fie începerea1. dar aceea ce se plăteşte înainte nu se mai poate repeta". fie încetarea2 ^exerciţiului drepturilor subiective şi executării pbligaţiilor^ciyile. dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului". Termenul este în acest caz extinctiv. 3 A se vedea art. îrTăcest sens. cât şi reguli speciale privind termenul. Mai precis. ~l'ermenul voluntar (convenţional) este cel stabilit prin voinţa autorului (sau autorilor) actului juridic civil (deci. Art. 2 1 130 . judiciar. prevede că "Aceea ce se datoreşte cu termen nu se poate cere înaintea termenului. 1023 de exemplu. 1024 adaugă că "Termenul este presupus totdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului. 1022. Şi alte articole ale Codului Civil cuprind atât reglementări generale3.7 > IV. . prin act unilateral sau bilateral). ca el nu suspenBa angajamentul. termenul poate fi: voluntar.Cele mai multe termene îmbracă un caracter voluntar (termenul privind restituirea împrumutului stabilit de părţile unui contract de împrumut). 1025 Cod Civil. legal. Termenul voluntar Termenul este în acest caz suspensiv.2. ^Igsificarej ~)în funcţie de izvorul său. Categorii de modalităţi XTjTermenul Noţiune şi reglementare Termenul este un eyeniment|viitor şi sigur\ca realizare_de care depinde naşterea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii civile. ci numai amână executarea". Codul CivTprevede prin[ailK)22jcaT"termenuTse deosebeşte de condiţie pentru.

kti'rmvjdL ck ccnoe&juwT^nnenul_JudiciaL este cel acordat de instanţă debitorului pentru executaisa_4ges4a!iei__saler In materie de împrumut. nu se ştie data exactă (termenul ce afectează un contract de rentă viageră). după împrejurări". dinaintp. La împlinirea termenului suspensiv actul M\ J ur idic civil începe sâ-şi producă efectele (bunul /a fî predat de către vânzător la prima luna de la încheierea contractului de p vânzare cumpărare). dar care rezultă din natura actului juridic civil sau din împrejurările acestuia. gw^Utâ-hj (JŞ) După persoana căreia îi revine beneficiul. termenul de recurs). Codul civil prevede prin art. de exemplu. Este tacit termenul despre care nu s-a făcut nici o menţiune în actul încheiat.poate fi expres sau tacit. 1583 că "dacă s-a stipulat numai ca împrumutatul să plătească când va putea sau când va avea mijloace. termenul este cert şan incert. termenul este p^şuşpenşiv sau extinctiv. Ţermenul_Jegal este cel stabilit prin iege şi el fece_p_arţe integrantă din actul juridic civil (termenul de prescripţie extmctivă. La împlinirea termenului extinctiv. Jn_ favoarea ambelor părţi. în favoarea creditorului. _termenul poate fi: în favoarea debitorului. Este expres acel termen pe care părţile 1au menţionat în actul juridic civil (cum ar fi termenul de 1 lună la care trebuie achitată chiria de către locatar). ^ P e ^ r e te pro<~'»ce. t e n t e ^a 3£gfl ^^. altfel spus seisţing drepturile şl obligaţiile e xîg. deşi e sigur_ca_se va împlini. Termenul este. 131 . (Vy După curn este sau rţu_cunoscuţ_â data împlinirii_sale. judecătorul va prescrie un termen de plată. raportul 4 juridic civil încetează.(locatarul se înţelege cu locatorul ca durata închirierii să fie de 1 lună). Hata împlinirii lui (1 martie 2004) şi incert (neprecis) atunci când. cert când sg_ mnoaşte.

1004 Cod civil. părţile pot conveni un termen în favoarea creditorului De asemenea.. cât şi debitorului (cum este cazul termenului ce afectează un contract de asigurare). actjl™]^ qondiţionaj^ iar drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din jicesta sunt drepturi şi obligaţiixondiţionale. oferă o definiţie a obligaţiei condiţionale a cărei perfectare depinde de un eveniment viitor şi incert. în unele acte juridice civile împrejurările impun un termen în favoarea creditorului (cum ar fi cazul contractului de depozit în care termenul este stipulat în favoarea deponentului). 1007 Cod civil definesc condiţiile cauzală. modificarea sau stingerea unor efecte juTîcficeT ~ ~ ~~ € Actul juridic afeţjgţ_fjg_conHiţift SP mimpşfp. 1024 Cod^civlî^care prevede că " Termenul este presupus totdeauna că s-a stabilit în favoarea debitorului. 1006. De asemenea. Clasificare 132 .De regulă. termenul poate profita atât creditorului. de exemplu. de care depinde naşterea. termenul este stabilit în favoarea debitorului. dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului". Condiţia suspensivă şi rezoîutorie formează obiect de reglementare al art. aşa cum rezultă chiar din conţinutul art. 10041021/). prin voinţa lor. 1005. 1017-1021 din acelaşi Cod. Aşa cum rezultă din articolul menţionat. potestativă.aTP. Noţiune şi reglementare Condiţia este un eveniment]viitor şi nesigur/ca_jf. Ait. mixtă. Iar art.Ca şi termenul . condiţia este guvernată de anumite reguli generale ce îşi au sediul reglementării în Codul civil (|arţ.a1i7.

pe care şi una şi alta din părţile contractante poate să-l facă a se întâmpla sau poate să-l împiedice" (art. Aşa. cu nuanţe diferite. ~l~ Actul juridic civil este afectat de o condiţie cauzalâ_atunci când realizarea sau nerealizarea evenimentului depinde de întâmplare . în contractul de vânzare-cumpârăreŢ pactul de preferinţă este supus unei condiţii potestative . însă. fiind independent de voinţa părţilor (vând surplusul de produse. O condiţie potestativă ._daci mUntorc în localitatea de dormciliu. Rezultă. potestativă. dacă voi obţine un premiu ca urmare a participării la concurs". dacă voi avea o recoltă bogată)./iar dacă depinde în acelaşi timp de voinţa uneia din părţi. condiţia este potestativă .£_e alcătuiesc conţinutul actului juridic civil (închiriez^ imobiM dacă_plec din Jară pentru o_ Este rezolutorie acea drepturile şi obligaţiile ce inţrj^rondnuţuTactului civil încetează (închinez imobilul cu condiţia ca. Actul juridic civil este afectat de o condiţie potestativă atunci când "perfectarea convenţiei depinde de un eveniment. de hazard.simplă.<7§p După natura efectelor^ produse. ori de fapta unui terţ nedeterminat. din redactarea articolului menţionat că realizarea condiţiei potestative atârnă de voinţa uneia din părţi. ~Este suspensivă acta condiţie de jmplinirea căreia depinde nasţRre£greplunIor~şTobligaţiilor . dar şi^e_uneje_mipiejurări obiective.pură. Dacă evenimentul depinde exclusiv de voinţa uneia din părţi. de exemplu. contractul de închiriere să înceteze). condiţia este potestativă .simplă conţine următoarea clauza: "Donez suma de 2 milioane. ^SV) Dujjă_ legătura cu voinţa părţilor a realizării evenimentului.pure. 133 . condiţia poate fi suspensivă sau rezolutorie. 1006 Cod civil). condiţia este de trei feluri: cauzală.

este nulă şi desfiinţează actul ce depinde de dânsa" (art. Aşa cum precizează art. Desigur. 1011 Cod civil. 1012 Cod civil al. 2. 1. 1012 face unele distincţii cu privire la împlinirea condiţiei. Când nu s-a prevăzut un termen. ~lJnele precizări se impun în legătură cu împlinirea condiţiei. Dacă s-a prevăzut ca evenimentul sa aibă loc într-un anumit termen şi acest termen a expirat fără ca evenimentul sa fi avut loc. condiţia se socoteşte neîmplinită2.depinde. împlinirea condiţiei trebuie să se facă astfel cum au înţeles părţile să fie făcută1. Condiţia este imposibilă atunci când evenimentul sau faptul nu se poate realiza fizic ori juridic. licită (sau ilicită). valabilitatea actului juridic civil afectat de condiţie "atârnă de caracterul HcTt. 3 Art. 1012 Cod civil al. cât şi de voinţa unei terţe~persoane determinate ~(3ăcă X îmTva v^de imobiluŢTnchiriez una din camere^J" TP y prisma caracterului eyenimentuîui_de_carjţ Este o aplicaţie a principiului voinţei rea!e (interne) în materie de realizare a condiţiei. dacă aceasta atârnă sau nu de un termen. condiţia se socoteşte îndeplinită numai atunci când e sigur că evenimentul nu se va mai realiza3. condiţia se socoteşte Actul juridic civil este afectat de o condiţie mixtitdacă realizarea sau nerealizarea evenimentului depinde atât de voinţa unei părţi. 1008 Cod civil). Iar art. 2 Art. dacă s-a prevăzut un termen şi înainte de expirarea lui e sigur că evenimentul nu se va mai întâmpla. moral şi ^de posibilitatea înBepTjmrli acesteia/O condiţie "imposlbîIa~sălT contrarie "bunelor moravuri sau prohibită de îege. condiţia poate fi: posibilă (sau imposibilă). Condiţia este ilicită când evs'nimenţuj_gau faptul _esţe ejşe_j|i_^^ socială. 1 134 . De asemenea.

creditorul nu poate cere executarea obligaţiei întrucât debitorul nu datorează nimic3 (ca şi când actu! juridic civil nu ar fi fost încheiat). In acest interval. în perioada ulterioară împlinirii ei. Trebuie să distingem în primul rând condiţia suspensivă de cea rezolutorie. adică naşterea sau desfiinţarea lui. Ca atare. valabil încheiat. 1013 Cod civil. 1015 Cod civil (prima parte). condiţia suspensivă nu produce nici un efect. astfel că se consideră retroactiv că Art. indiferent de felul ei. trebuie să facem unele precizări şi distincţii. Principiul retroactivităţii efectelor condiţiei este consacrat expres de art. 3 Debitorul care plăteşte totuşi în acest interval va putea cere restituirea (fiind o plată îndatorată). 1014 Cod civil. Cât priveşte condiţia rezolutorie nici aceasta nu produce efecte în perioada anterioară împlinirii. 2 1 135 . Cât priveşte efectele condiţiei. iar efectele acestora trebuie analizate prin raportarea la perioada anterioară împlinirii condiţiei sau posterioară împlinirii acesteia. In legătură cu acest principiu. iar acesta din urmă va fi obligat în caz că refuză executarea benevolă. _ Art. actul juridic civil fiind sub semnul incertitudinii. Actul juridic civil. acestea sunt guvernate de două principii: principiul retroactivităţii efectelor condiţiei şi principiul potrivit căruia realizarea condiţiei afectează însăşi existenţa actului juridic civil.îndeplinită1. se va comporta ca un act pur şi simplu cu toate consecinţele care decurg de aici. în perioada anterioară împlinirii ei. Condiţia este considerată îndeplinită şi atunci când debitorul obligat. a împiedicat îndeplinirea ei2. sub această condiţie. care prevede: condiţia îndeplinită are efect din ziua în care angajamentul s-a contractat. condiţia suspensivă îşi produce pe deplin efectele. creditorul va putea cere debitorului executarea prestaţiei.

iar transmisiunile de drepturi reale făcute de titularul dreptului condiţional se consolidează. Noţiune şi clasificare O primă precizare ce se impune în legătură cu această modalitate. iar dacă în baza lui.actul încheiat a avut un caracter pur şi simplu. realizarea condiţiei rezolutorii consolidează retroactiv actul juridic încheiat. neîndeplinirea plasează părţile în situaţia anterioară încheierii actului. Cât priveşte condiţia suspensivă. 829. y Modalitatea la care ne referim nu cunoaşte o reglementare specială în Codul civil (aşa cum cunosc celelalte modalităţi). dar în materia donaţiei sau a legatului (acte cu titlu gratuit) există aplicaţii ale acesteia (art. condiţia pot afecta orice aci juridic civil). Unele efecte specifice generează neîndeplinirea condiţiei. au fost efectuate unele prestaţii acestea vor fi restituite. efectul principal (din care decurg toate celelalte consecinţe) constă în desfiinţarea retroactivă a actului (ca şi când acesta nu s-a încheiat niciodată). 830 şi 930 Cod Civil). actul nu se naşte cu caracter definitiv. părţile sunt repuse în situaţia anterioară încheierii actului. JSarcina . Sarcina constă în obligaţia stabilită de dispunătorul iăîLşrpe care grafiticatul trebuie să o îndeplinească dacă acceptă liberalitatea respectivă. de aici decurgând următoarele consecinţe: plata făcută de debitor se consideră valabilă. 136 . Deci. 828. Ca atare. în cazul în care condiţia rezolutorie s-a realizat. desfiinţându-se şi eventualele garanţii constituite. iar prestaţiile între părţi sunt supuse restituirii. 1 Celelalte modalităţi (termenul. Dimpotrivă. este aceea că sarcina afectează numai actel&4ui«&ee dvUej3Uitlu-graiiiiţij[cazul îiberalităţilor).

Delisernerleirse_face distincţie fatreja^cmajosibilăji cea imposibilăjnorală şi imorală. ". licită şi ilicită. affitdăr7~actului" juridic afectat de această modalitate un caracter sinalagmatic. ^ în favoarea'gratificatului. De aceea. ci numai eficacitatea acestuia. Sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic civil. cu consecinţe specifice unor asemenea acte. 137 tip . în : .Sarcină în favoarea dispunâtorului (gratificant).Doctrina şi practica din acest domeniu clasifică sarcinile ce afectează actele cu titlu gratuit în funcţie de persoana beneficiarului. neexecutarea sarcinii dă naştere dreptului la opţiune între a cere rezoluţiunea contractului penţru__neexecutare sau obligarea debitorului la executăreă~în naţurjTir obligaţiei asumate^ Sarcina conferă.Sarcinălh favoarea unei terţe persoane.

970-981 Cod civil). 979. 978. dar pentru interpretarea contractelor. ori clauzele suferă de o conciziune excesivă a expresiilor şi cuvintelor etc). pentru actul juridic din care izvorăşte acel raport. în caz de îndoială. Efectele actului juridic civil V. 983. 977 Cod civil. 982. şi a regulilor de interpretare Sunt reguli generale de interpretare a actului juridic civil: regula priorităţii voinţei interne (sau reale art.l. 1 138 . Noţiune Efectele de drept generate de un act juridic civil valabil încheiat se regăsesc în crearea. interpretarea se impune mai ales în acele acte juridice al căror conţinut nu este clar. aplicabile tuturor actelor juridice civile1. Există anumite reguli de interpretare. bilaterale sau multilaterale). Ca operaţiune logico-juridică de descifrare a înţelesului complet şi corect al clauzelor contractuale. Dacă s-a făcut dovada actului juridic civil în baza unor probe pertinente şi concludente. cu privire la existenţa şi întinderea acestor efecte. şi prin calificarea juridică a acestuia (prin utilizarea.V. la nevoie. modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii între persoane care sunt subiecte ale raportului juridic respectiv. şi alte efecte (art. urmează a se aplica reguli de interpretare (generale sau speciale). 980 Cod civil). regula după care un act juridic civil produce pe lângă efectele expres arătate. Sunt reguli speciale de interpretare a contractelor: regula interpretării coordonate a clauzelor contractuale. întinderea efectelor actului juridic civil este lăsată la latitudinea părţilor. lacunare (vezi art. evident (pentru că părţile nu s-au exprimat adecvat sau nu au întocmit un înscris care să consemneze voinţa lor. şi mai multe reguli de interpretare a contractelor îndoielnice. (unilaterale. Codul civil reglementează expres unele reguli speciale2. Ceea ce pentru raportul juridic reprezintă conţinutul său. constituie efectele sale (şi în ultimă instanţă conţinutul lui juridic).

Prin determinarea efectelor actului juridic civil se înţelege stabilirea ori fixarea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative pe care le-a generat.amintite). prin art. op. în materie de convenţii. prin al. iar pe de altă parte în nevoia asigurării stabilităţii şi siguranţei situaţiilor juridice create. în materia convenţiilor. 167. Principiul menţionat trebuie interpretat în sensul că. Iar art. Acelaşi articol. modificat ori stins un astfel de act1. 1 Cod civil consacră principiul forţei obligatorii a actului juridic civil. O asemenea interpretară nu trebuie să conducă la concluzia că actul juridic Gh. Art. urmează a se determina efectele sale. însă aceste principii se aplică şi actelor juridice civile unilaterale. Beleiu. Prin analogie. Principii care guvernează efectele actului j«ridic civil Principiile care guvernează efectele actului juridic civil sunt expres consacrate de Codul Civil. cit.2. 969 al. Introducere în dreptul civil. a) Principiul forţei obligatorii a actului juridic civil îşi are fundamentul pe de o parte în imperativul moral al respectării cuvântului dat (pacta sunt servanda). 973 Cod civil precizează: "convenţiile nu au efect decât între părţile contractante" (principiul relativităţii efectelor actului juridic civil). pag. 969 şi 973. precizând: "convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante". este frecvent uzitată expresia: "contractul este legea părţilor". V. 2 adaugă: "convenţiile nu se pot revoca decât prin consimţământ mutual sau din cauze autorizate de lege" ( principiul irevocabilii aţii actului juridic civil). de exemplu. 139 . actul juridic legal încheiat se impune autorilor (sau autorului) întocmai ca legea .

contractul de locaţiune fără termen (art. dacă nu există cauze anume prevăzute de lege.este esenţialmente revocabil (art. întrucât aşa cum precizează şi art. prelungind forţat efectele acestuia. Fiind obligatoriu orice act juridic civil este şi irevocabil. efectele actului au un caracter relativ (inter partes). de exemplu. are loc atunci când actul încetează înainte de termen datorită dispariţiei unui element al său (moartea unei părţi. Testamentul. în sensul că. contractul de mandat (art. în sens contrar din partea autorului actului. Restrângerea forţei obligatorii a actului juridic civil. fiind o consecinţă a acestuia şi totodată o garanţie a lui. a convenţiilor. insolvabilitatea. Extinderea forţei obligatorii a actului juridic civil poate avea loc prin cauze autorizate de lege (când legea prelungeşte actul) sau când intervine o cauză ce suspendă executarea unui act. Astfel pot fi denunţate unilateral. cu prestaţii succesive. 1346 Cod civil). Şi actele juridice civile unilaterale pot fi revocabile. contractul de concesiune. b)Principiul irevocabilităţii actului juridic civil este corelat cu principiul forţei obligatorii.în cazul contractului de închiriere). 1. când efectele actului juridic civil depăşesc limitele voinţei părţilor (fiind mai restrânse sau mai extinse). 822 140 . Iar actul juridic bilateral nu poate fi revocat prin voinţa doar a uneia din părţi. actul juridic unilateral nu poate fi revocat printr-o manifestare de voinţă. Numai în mod excepţional legea admite uneori denunţarea unilaterală a unui contract sau părţile pot conveni în acest sens. 2 Cod civil). Art. în puterea legii donaţiile între soţi în timpul căsătoriei (art. Aplicarea în practică a unui asemenea principiu cunoaşte şi unele excepţii. 2 Cod civil prevede revocabilitatea prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege. 973 Cod civil. 1552 pct. 937 Cod civil). 969 al. interdicţia ori pierirea totală sau parţială a lucrului .civil este creator de lege.

succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari. avânzii . nu şi calitativă. succesorii cu titlu universal. Fac parte din această categorie: succesorii universali. c) Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil este consacrat prin art. câtă vreme nu a ajuns la destinatar. Din redactarea acestui articol rezulta că toate celelalte persoane care nu au luat parte la încheierea actului juridic rămân străine de efectele actului încheiat. denumiţi avânzi cauză. nici prin reprezentanţi la încheierea unui act juridic civil. participanţii direcţi la încheierea actului juridic sau cei care participă prin reprezentanţi. "revocarea făcută prin testamentul posterior va avea toată validitatea ei.cauză. Succesorii universali şi cei cu titlu universal ar putea fi grupaţi într-o singură subcategorie de avânzi . pentru că nimeni nu poate deveni debitor sau creditor fără voinţa sa. deoarece între ei există numai o diferenţă cantitativă. 973 potrivit căruia "convenţiile nu au efect decât între părţile contractante". "Terţii" sunt şi ei de două feluri: terţi total străini de efectele actului juridic şi care nu suportă în nici un fel efectele actului încheiat şi terţii succesori ai părţilor. Noţiunea de "părţi" desemnează.cauză suportă consecinţele actelor juridice încheiate prin voinţa altor părţi. In legătură cu aplicarea acestui principiu trebuie să facem distincţie între părţile actului juridic civil şi terţele persoane.Cod civil1) sau oferta de a contracta poate fi retractată. cu toate că acest act a rămas fără efect din cauza necapacitaţii ereduiui sau a legatarului sau din cauză că aceştia nu au voit a primi ereditatea". Ei Potrivit acestui articol. 1 141 . Deşi nu participă nici direct. Unele detalii se impun în legătură cu această din urmă categorie de terţi.

Este succesor universal acea persoană care dobândeşte un patrimoniu. prezente sau viitoare". în temeiul dreptului de gaj. Au o asemenea calitate: moştenitorii legali. Este succesor cu titlu particular acea persoană care dobândeşte un drept sau un bun privit în mod individual şi nu ca o parte a unui patrimoniu. cumpărătorul. adică o universalitate juridică alcătuită din activ şi pasiv. Au o asemenea calitate: moştenitorul legal unic. legatarul universal (în cazul persoanei fizice) sau persoana juridică dobânditoare a unui patrimoniu aparţinând unei alte persoane juridice supusă reorganizării prin comasare (fuziune sau absorbţie). fiind ţinută de obligaţiile corespunzătoare acestei fracţiuni. creditorul poate să urmărească oricare din bunurile aflate în patrimoniul debitorului. ca efect al dizolvării altei persoane juridice).preiau toate sau o parte din drepturile şi obligaţiile autorului lor. legatarul cu titlu particular sau persoana juridică dobânditoare a activului net. Pentru că au un 142 . fiind ţinută de toate obligaţiile autorului. ce nu ar plăti de bună voie şi să ceară scoaterea în vânzare silită a acestor bunuri pentru ca din preţul lor să-şi îndestuleze creanţa. Este succesor cu titlu universal acea persoană care dobândeşte o fracţiune din patrimoniul autorului. 1718 Cod civil care prevede că "orice debitor răspunde cu toate bunurile sale mobile sau imobile. legatarii cu titlu universal (în cazul persoanei fizice) şi persoana juridică dobânditoare a unei părţi din patrimoniul unei alte persoane juridice supuse reorganizării prin divizare (totală sau parţială). Creditorii chirografari reprezintă o categorie aparte de creditori întrucât ei nu au o garanţie reală (specială) pentru creanţele lor. ci numai un drept de gaj general asupra întregului patrimoniu al debitorului. Acest drept este consacrat expres prin art. Un asemenea succesor nu este ţinut de obligaţiile născute din actul juridic încheiat de autorul lui (donatarul.

reprezintă voinţa reală a părţilor cu privire la raportul juridic încheiat. în măsura şi condiţiile arătate.cauză prezentaţi mai sus apar ca situaţii de excepţie. care. simulaţia sau reprezentarea sunt excepţii reale de la principiul relativităţii sau numai aparenţe juridice. Cât priveşte promisiunea faptei altuia1. fictiv şi în mod distin:t a unui alt act secret (numit contraînscris). dobândirea calităţii de avânzi-cauza facându-se fără voia lor. întrucât actul încheiat de debitor nu dă naştere la drepturi şi obligaţii pentru creditor. creditorii chirografarii suferi influenţa tuturor actelor cu caracter patrimonial încheiate de debitor. întrucât actul juridic civil încheiat de o anumită sau anumite persoane produce efecte faţă de alîe persoane. 2 Gh. excepţia este numai aparentă întrucât " ceea ce se promite este propria faptă a 2 promitentului că va determina pe cineva să adere Ia un act" . singur. op. civ. Iar creditorii chirografari nu reprezintă nici ei o excepţie reală de la principiul relativităţii. cel dintâi având rolul de a-1 disimula pe cel de-al doilea. 3 Nici simulaţia nu reprezintă o veritabilă excepţie de la principiul relativităţii. iar dacă debitorul a încheiat cu terţul un act fraudulos. fiind asimilaţi părţilor. fie că prin efectul acestora ar ieşi sau ar intra anumite bunuri din sau în patrimoniul debitorului. Este însă o aparentă excepţie întrucât succesorii universali şi cu titlu universal sunt "continuatori" ai autorilor lor. întrucât dreptul terţului de a invoca actul Promisiunea faptei altuia este îri esenţă o convenţie prin care o parte (promitentul) se obligă faţă de cealaltă parte (creditorul promisiunii) să determine o a treia persoană să ratifice actul încheiat rară participarea sa. în doctrina juridică s-a pus de asemenea problema dacă promisiunea faptei altuia. 1792/1991 a 1 143 . iau locui părţii actului juridic. pag. Şi succesorii cu titlu particular. 179. Beleiu. dreptul creditorului de a ataca acel act izvorăşte din lege şi nu din actul debitorului.drept de gaj general asupra întregului patrimoniu al debitorului. Categoriile de avânzi . 3 Simulaţia implică acordul părţilor pentru realizarea unui act aparent. cit. A se vedea şi dec.

Mihuţă. Tribunalului Municipal Bucureşti în Culegere de practică judiciară. 1991..public. iar efectele actului juridic respectiv se produc direct în persoana reprezentată. o persoană (reprezentant) încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane (reprezentat). Singura excepţie reală de la principiul analizat este stipulaţia pentru altul. pag. 144 . reprezentarea nu poate fi reţinută ca o veritabilă excepţie de la principiul relativităţii efectelor actului juridic civil. Aşa fiind. în cazul reprezentării. 67. care trebuie înţeleasă ca o operaţiune juridică prin care o persoană (stipulant) convine cu o altă persoană (promitent) ca aceasta din urmă să execute o anumită prestaţie în favoarea unui terţ. ori dreptul de a opta între actul public şi cel secret izvorăşte din lege şi nu din convenţia părţilor creatoare de simulaţie. I.

Căpăţâna.l. Didactică şi Pedagogică. 320. E. Popescu. Ionaşcu. R. de exemplu. 1. de fond şi de formă. Mai sintetic. Noţiune O. impuse de normele de drept. Tratatul de drept civil (autori: Tr. voi. Tratat de drept civil. Acest înţeles al nulităţii este des utilizat în literatura şi practica juridică şi el exprimă consecinţele nerespectării condiţiilor amintite. pag. în general. efectele actului juridic. Drept civil. prin care actul juridic. T. în măsura stabilită prin hotărâre judecătorească.la data când actul a fost făcut . consideră nulitatea "o sancţiune. 1967.VI. Nulitatea actului juridic civil VI. de aceea a revenit literaturii de specialitate sarcina conceptualizării acestei instituţii. pag. î. 1970. Edit. într-o manieră asemănătoare T.-pag. R. voi. autorii de drept civil consideră nulitatea o sancţiune ce intervine în cazul încheierii unui act juridic civil cu nesocotirea condiţiilor de fond şi de formă (condiţii de validitate). Ionaşcu . ^potrivnic scopului urmărit de dispoziţiile legale referitoare la condiţile sale de validitate"1. Tratat de drept civil. defineşte nulitatea ca "o sancţiuneTde drept civil. E Baraschi. Noţiune şi reglementare în legislaţia civilă nu există o definiţie a nulităţii. care exprimă. Popescu. Bucureşti. este lipsit de efectele ce contravin legii ori regulilor de conveţuire socială"2. 3 Tr. 2 1 145 .a unei dispoziţii a legii" . Barasch) defineşte nulitatea "ca sancţiunea încălcării prin act juridic . 212. Octavian Căpăţână. care nu îndeplineşte condiţiile de validitate.1989. 181.

20 şi 34 din decretul 31/1954. care lipseşte actul juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate. care reglementează nulitatea precum şi în alte izvoare de drept)3.sfera de acţiune a nulităţii priveşte numai actele juridice nu şi faptele juridice (împrejurări de care îegea leagă efecte juridice). Mai rar. adică totalitatea normelor juridice care o reglementează. î. Pentru literatura recentă notabilă este definiţia potrivit căreia "nulitatea este acea sancţiune de drept civil. 1 146 . din cadrul diferitelor materii. 3 Art. 1998.. Hamangiu. 178. . 18/1991 . Rosetti . L. Tratai de drept civil român. voi. noţiunea de nulitate apare şi într-o a doua accepţiune ce desemnează instituţia juridică având acest nume. adică de nevaliditate a sa1.Bălănescu. . 2 Gh. R.Sau.lipseşte actul juridic de efectele sale (şi sub acest aspect trebuie reţinut ca nulitatea afectează numai actele juridice nu şi faptele juridice). Beleiu. într-o altă opinie. Bucureşti. Al.nulitatea lipseşte actul juridic de efectele care contravin normelor juridice(deci nu vizează actul juridic ca atare. pag. Edit. C. pentru încheierea sa valabila"2. I. în lumina acestor definiţii se profilează trăsăturile caracteristice nulităţii ca sancţiune : . ci efectele sale.art.este o sancţiune de drept civil (care operează alături de alte sancţiuni sau cauze de ineficacitate). 113. de legile care guvernează în acel moment condiţiile de fond şi de formă. Legea fondului funciar nr. . op. contravin legii). 46. Băicoianu. pag. Aceste norme apar în Codul civil (în cuprinsul unor texte. ALL S. nulitatea apare ca o cauză de ineficacitate a unui act juridic civil. pentru că nu actul juridic în sine.ineficacitatea actului juridic lovit de nulitate trebuie analizată în raport de data încheierii acestuia. . cit.

în această idee nulitatea înlătură numai efectele care contravin legii. De aceea. 822. Doctrina şi practica unui trecut mai îndepărtat erau fixate pe ideea că orice act juridic civil lovit de nulitate este lovit total şi iremediabil în efectele sale (quod nullum est. Sediul reglementării în Codul civil şi în legislaţia ce îl completează nu există o grupare a normelor ce reglementeză această sancţiune.funcţia de a înlătura efectele contrare legii (funcţia sancţionaţorîe)!!^ 1 Tr. Ionaşcu. ci efectele lui contravin legii. Prin finalitatea urmărită.Nulitatea se îndreaptă împotriva efectelor actului juridic. pentru că nu actul în sine. 1774 . Barasch. Tratat de drept civil. prin încalcaTea_jiormelor care reglementează condiţiile lor dejvalidiţate: . voi. s-a apreciat că efectele nulităţii trebuie proporţionalizate cu finalitatea dispoziţiilor legale încălcate. concepţia asupra nulităţii a cunoscut unele ajustări.1776. regulile ce guvernează domeniul menţionat trebuie căutate în unele articole ale Codului civil (art. nulitatea îndeplineşte treijuncji: . 823. într-o altă concepţie. mai apropiată zilelor noastre. 20 şi 34. 803. dar şi în alte izvoare de drept civil (Decretul nr. 1900). nu a actului ca atare. 31/1954 art.320. E.o funcţie preventivă. 1010. Este ceea ce literatura de specialitate din ţara noastră a denumit „noua concepţie a dreptului civil asupra nulităţii 1 actului juridic civil" . pag. juridice. 18/1991. 317 . de a descuraja pe cei care ar fi ţemg]i_sâ^uîcheie acte. î. 5. Legea nr. nullum product effectum). cu modificările ulterioare). celelalte efecte ale actului menţinându-se. în timp. 1967. 147 .

(nu numai convenţiloi sinalagmatice precum rezoluţhinea sau rezilierea ori testamentului. cal şi rezoluţiunea atrag ineficacitatea actului juridic. pentru o conturare mai precisă a conceptului de nulitate. decesul legatarului. Nulitatea având ca finalitate sancţionarea încălcării unor condiţii contemporane cu naşterea actului juridic. De asemenea. Nulitatea are o sferă de aplicare mai extinsă. precum caducitatea). "Intre nulitate şi rezoluţiuneJ există unele asemănări. iar cealaltă parte refuză să şi-o îndeplinească. reziliere. Ia cererea uneia din părţi. ambele Rezoîuţiunea este definită. Asemănări Atât nulitatea. cu efect retroactiv (ex tune).. se deosebeşte de rezoîuţiune. pentru e£ ioalc aceste sancţiuni vizează o operaţiune juridică pe depli>* valabilă. a f ' i i i VI. în cazul în care ea şi-a executai propria obligaţie. de aceea se impune o prezentare comparativă a lor. caducitate care pot atrage inefîcitatea actului. dai1 numai pentru cauze de dată ulterioară încheierii sale (neexecutarea obligaţiilor convenite. 1 148 . cât şi pentru înlăturarea eventualelor confuzii. dar şi deosebiri. reziliere. o deosebeşte nu numai faţă de rezoîuţiune. ca o sancţiune ce presupune desfiinţarea retroactivă a unui coniract sinalagmatic.2. în gftiseral. fiind aplicabilă oricărei categorii de acie juridice .foncţia de mijloc rie_garanne a principiului legalităţii. caducitate dar şi faţă de incpozabilitete. Specificul nulităţii de a se referi la un act juridic invalid. Bellrftiiiarea Effilităţli de atee cauze de ineficacitate Există şi alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil. etc).

961 Cod civil operantă este nulitatea relativă."'isă executejar atunci când rezoîuţiunea a operat. Cerinţa unei hotărâri judecătoreşti pentru aplicarea celor două sancţiuni este subliniată expres atât în privinţa nulităţii. când este posibil. în analiza temeiului rezoluţiunii trebuie să pornim de 'a dispoziţiile articolului 1020 Cod.sancţiuni trebuie cerute instanţei de judecată (având un caracter judiciar. cât şi a rezoluţiunii. are avantajul de a>elibera pe contractanţi.iiDalagmatic^|cu ^iB i ^ ^_ temeiul acestei i sancţiuni constituindu-1 reciprocitatea şi il ii iid1 interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia. Deosebiri Nulitatea (absolută sau relativă) intervine în. 1021 Cod civil precizează că această sancţiune „nu operează de plin drept. p incitare indirectă a debitorului la executarea obligaţiilor. Rezoluţiunea este_deci. 961 Cod civil prevede: „Convenţia făcută prin eroare. constatarea acesteia se face tot printr-o hotărâre judecătorească. pe când rezglu^unea_riumai |^ontractelor. ci dă loc numai 1 acţiunii în nulitate" . violenţă sau doi nu este nulă de drept. de un contract neviabil. sau să-i ceară desfiinţarea. Art. dupâ circumstanţe.). Dar chiar în cazul nulităţii absolute. Iar în privinţa rezoluţiunii art. cu daune interese". o ameninţare. eliberându-i de obligaţiile lor. care îl determină.civil. care prevede: "condiţia. înceiejjin urma. 1 149 . ipoteza unui bi sau ^ ^ ^ Ţ ^ Nulitatea se jţplică oricărui act juridic civil. poate acorda un termen părţii acţionate. Desfiinţarea trebuie să se ceară în faţa instanţei. în situaţiile prevăzute de art. care.

Condiţia pronunţării rezoluţiunii prin hotărâre judecătorească. 150 . care ar trebui să opereze de drept fără intervenţia instanţei judecătoreşti. Pentru a fi. ci aceea a riscului contractului (care este suportat întotdeauna de către debitorul obligaţiei imposibil de executat). admisă acţiunea în rezoluţiunea contractului. trebuie îndeplinite unele condiţii: una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin1. coroborat cu art. să fi fost considerată esenţială la încheierea contractului. însă. De aceea părţile obişnuiesc să prevadă în în practica judiciară s-a apreciat că atunci când nexecutarea este parţială trebuie ca partea din obligaţia neexecutată. iar neexecutarea trebuie să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţiile. în legătură cu această ultimă condiţie trebuie arătat că atunci când neexecuîarea se datorează unei cauze independente de voinţa debitorului nu se pune problema rezoluţiunii.rezolutorie este subînteleasă totdeauna în contractele sinalagmatice. în lumina acestui articol rezoluţiunea s-ar întemeia pe ideea existenţei în orice contract sinalagmatic a unei condiţii rezolutorii tacite. pentru debitorul obligaţiei neexecutate de a opri cursul procesului. posibilitatea. Articolul menţionat trebuie. Legea recunoaşte deci instanţei dreptul de a verifica şi aprecia cauzele rezoluţiunii putând să acorde un termen părţii acţionate. 1021 Cod civil care arată expres ca pentru rezoluţiunea contractului este necesar să se obţină o hotărâre judecătorească. îndeplinindu-şi obligaţia precum şi posibilitatea acordării unui termen de graţie părţii culpabile. Instanţa judecătorească va aprecia în ce măsură neexecutarea parţială justifică rezoluţiunea contractului. Acţiunea în rezoluţiune a contractului poate fi intentată numai de partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul. constituie inconveniente pentru partea care a înţeles saşi execute obligaţiile. în^cazul_când una dintre părţi nu îndeplineşte" angajarnentuj__său^.

Alteori. Pactul comisoriu poate avea formulări variate. iar părţile trebuie repuse în situaţia anterioară încheierii C. din anul 1995. C. rezoluţiunea contractului nu are loc de drept. contractul se consideră rezolvit de plin drept. 84. în unele cazuri părţile reproduc în convenţia lor articolul 1020 din Codul civil potrivit căruia "condiţia rezolutorie este subânţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice. cum am mai arătat.S. civ. care urmăreşte să reducă rolul instanţei judecătoreşti în pronunţarea rezoluţiunii. fără a mai fi necesară punerea debitorului în întârziere. acestea sunt identice indiferent că este vorba de o rezoîuţiune judiciară sau convenţională. ALL Bucureşti. contractul să se desfiinţeze. El poate reţine voinţa pârtilor ca în caz de neexecutare a obligaţiilor de către una dintre părţi. o astfel de clauză a fost interpretată în sensul că rezoluţiunea " se va opera pe baza declaraţiei unilaterale a părţii îndreptăţite1 după ce debitorul a fost pus în întârziere". Expresia "pacte comisorii" exprimă în fapt rezoluţiunea convenţională. pactul comisoriu poate să cuprindă o clauză. Bârsan. 1994. Convenţia sinalagmatică este desfiinţată cu efect retroactiv. 1 151 . ci numai prin hotărâre judecătorească. în cazul când una dintre părţi nu îndeplineşte angajamentul său". Cât priveşte efectele rezoluţiunii. ca în caz de neexecutare a obligaţiilor de către una dinîre părţi.contract anumite clauze privind rezoluţiunea pentru neexecutare (pacte comisorii). Stătescu. cu dreptul instanţei de a acorda debitorului un termen de graţie pentru executarea prestaţiei2. 2299/1995 T. în practică. acesta se consideră desfiinţat de drept.în C D . Şi în cazul acesta debitorul trebuie pus în întârziere cu privire la prestaţia datorată. Teoria generală a obligaţiilor. în caz de neexecutare a contractului. Edit. 84. pag. în situaţia aceasta. 2 Dec. Pot exista şi clauze potrivit cărora. pag.

pe când rezoîuţiunea intervine pentru cauze ulterioare încheierii unui contract sinalagmatic valid. în virtutea principiului "resoluto iure dantis. după cum este vorba de nulitate sau rezoluţiune.acesteia restituindu-şi una alteia tot ceea ce şi-au prestat în temeiul contractului1. 1 din acelaşi decret . dec. pag. (art. civ.. resolvitur jus accipientis".D. partea care şi-a executat obligaţiile este îndreptăţită să obţină despăgubiri. | Dec./1995. S. 9 din Decretul nr. civ. 1 din Decretul nr. 167/19582 pe când acţiunii în rezoluţiune i se aplică 3 regula generală consacrată de art. opune restituirii pe temeiul dobândirii bunurilor prin uzucapiune sau ca efect al posesiei de bună credinţă a unor bunuri mobile. 54. 167/1958 „prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune". însă. 1005/1985 în C D ." 1 152 . Terţii s-ar putea. 167/1958. în toate cazurile de rezoluţiune. 7 al.. a cunoscut cauza anulării" 3 Potrivit art. 2 Potrivit art. 2524/1995 a T. 1985. „prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic civil pentru violenţă începe să curgă de la data când aceasta a încetat. în caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit . 7 al.. Acest articol trebuie coroborat cu art. pentru prejudiciile suferite prin neexecutarea obligaţiilor de către cealaltă parte.. 1909 Cod civii) Nulitatea intervine pentru anumite cauze care trebuie să existe chiar în momentul încheierii actului juridic civil. în C. în cazul nulităţii relative se aplică regula specială prevăzută de art. începutul prescripţiei extinctive este supus unor reguli diferite.. 9 din Decretul nr. prin desfiinţarea titlului principal se desfiinţează şi titlul subdobânditorilor. 1886 Cod civil care prevede că „Nici o prescripţie nu poate începe a curge mai înainte de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere . pg. 21.

cum Rezilierii i se aplică toate regulile referitoare la rezoîuţiune care privesc: temeiul juridic. având ca obiect prestaţii succesive. Nulitatea. pe când caducitatea presupune un act valabil încheiat. condiţiile pentru admisibilitatea acţiunii şi pactele comisorii exprese. piere.Rezilierea reprezintă desfacerea unui. lucrul ce formează obiectul material ai acestuia piere. cu menţiunea că efectele rezilierii se produc numai pentru viitor "ex nune" (deci nu retroactiv) efectele produse în trecut rămânând valabile. De asemenea. caducitatea se numără printre . Nulitatea presupune un ac! nevalabil încheiat. indiferent de voinţa locatorului) contractul devine caduc. Spre deosebire de rezoîuţiune care desfiinţează contractul sinaSagrnatic.şinaiagmaîîc cu executare succesivă. presupunând lipsirea acestuia de orice efecte datorită intervenim unor cauze ulterioare încheierii sale şi independente de voinţa autorului actului. bunul ce formează obiectul legatului cu titlul particular. De exemplu. rezilierea face să înceteze efectele contractului pentru viitor. asemănările şi deosebirile dintre nulitate şi reziliere sunî cele prezentate la rezoîuţiune1. dacă legatarul predecedează testatorului. în esenţă.contract .. legatul cuprins într-un testament valabil devine caduc. nulitate şi caducitate pot fi reţinute mai multe deosebiri. De aceea. neacceptarea ofertei de către destinatarul acesteia. •• Rezilierea se aplică în cazul contractelor sinalagmatice " valabil încheiate.. dacă legatarul renunţă la succesiune sau dacă. Tot astfel. Ca şl nulitatea. având drept cauză neexecutarea culpabilă a~6bligaţiilor de către una dintre părţi. dacă ulterior încheierii valabile a unui contract de închiriere. între. caracterul judiciar. determină caducitatea ofertei respective..caducitate 153 .cauzele de ineficacitate" ale actului juridic civil. 1 • ^Nulitate .

1998. convenţiile se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege. pe când cauzele nulităţii sunt concomitente încheierii acestuia. revocarea se apropie de nulitate (ambele fiind cauze de ineficacitate) dar ea prezintă şi unele note distinctive. • ^ Nulitate . caducitatea presupune unele cauze posterioare încheierii actului juridic civil. în art. în timp ce cauzele de nulitate sunt concomitente încheierii actului juridic. Drept civil. G. 238 2 Potrivit articolului menţionat. în acest sens noţiunea de revocare apare. prin revocare se înţelege desfacerea unui contract prin acordul părţilor (art. în cazurile prevăzute de lege. 2 teza 1 Cod civil)2. în acest context. retroactivează. ca o sancţiune civilăcare constă în înlăturarea efectelor actului juridic civil datorită ingratitudinii gratificatului ori neexecutării culpabile a sarcinii^Noţiunea de revocare este folosită uneori şi în sensul de denunţare unilaterală. ALL. împrejurarea care determină caducitatea este întotdeauna străină de voinţa autorului actului juridic civil. Partea generala. Cauzele revocării sunt ulterioare încheierii actului juridic civil. Revocarea presupune un act valabil încheiat (care ulterior este revocat). Bucureşti. Alteori. Boroi. Cod civil. De asemenea. Edit. 154 . pg.revocare Revocarea trebuie înţeleasă. a unui act juridic. de exemplu. pe când caducitatea produce efectele numai pentru viitor. 969 al. Revo£area_operează numai în domeniul actelor cu titlu gratuit "(liberaliţăţi) pe când nulitatea poate lovi orice act juridic civil. pe când nulitatea presupune un act nevalid. Privită ca sancţiune. independente de voinţa autorului actuiui .arătam. 920 şi urm. deoarece pentru trecut actul juridic respectiv nu a produs nici un efect.

de exemplu.. pe când inopozabilitatea presupune neîndepîinirea unor formalităţi. pot fi menţionate: revocarea oferteL revocarea promisiunii publice de recompensă. nu pot fi opuse terţilor1. în cazul simulaţiei. cit. revocarea~junei_jiispoziţii • Nulitate — innpo7ohiMtate _ Câ~sancfuTne7lS6pozabiiitaîea intervine în cazul nesocotirii unor cerinţe de publicitate faţă de terţi sau a lipsei ori depăşirii puterii de ă reprezenta. nulitatea (când are caracter relativ) poate fi „confirmată". Ca modalitate de remediere. revocarea donaţiei înţre__sotij_ revocarea mandatului. pe când nulitatea loveşte un act nevalabil. Spre exemplificare. Stăîescu. Ca efecte. Efectele actului juridic se produc faţă de părţi. dar ele prezintă mai multe deosebiri. nulitatea are efecte faţă de părţi. C. inopozabilitatea priveşte numai terţii. 273. pag. de regulă. Teoria generală a obligaţiilor. pe când inopozabilitatea poate fi înlăturată prin ratificare. dar drepturile şi obligaţiile născute din actul respectiv. Cauzele nulităţii sunt concomitente încheierii actului juridic civil. Inopozabilitatea intervine în cazul unui act valabil încheiat care a nesocotit cerinţele de publicitate sau a încălcat regulile reprezentării. încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale produce efecte între părţi dar este inopozabil faţă de terţi (pentru detalii privind stimulaţia a se vedea C. Ambele sancţiuni sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil. ulterioare încheierii actului. Bârsan). dar şi faţă de terţi.Şi prescripţia extinctivă este supusă unor reguli diferite raportate la cele două sancţiuni. op. actuî ascuns. Dimpotrivă. 1 155 .

după felul condiţiei de validitate nerespectate. nulitatea poate fi: totală şi j>arjială_(este totală când lipseşte actul în întregime de efectele sale şi este parţială când numai anumite clauze ale actului juridic sunt înlăturate. 162.după natura interesului ocrotit prin dispoziţia legală încălcată la încheierea actului juridic civil. 2 Pentru punctul de vedere potrivit căruia toate nulităţile sunt judiciare. mandatari ai averii. . 3 Vezi dec. Deşi foarte rare. acestea pot fi invocate pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie.3. nulitatea poate fi: absolută jsilelatî'vă. celelalte fiind menţinute). Ghidul juristului. Clasificarea nulităţilor criterii: Categoriile de nulităţi pot fi identificate după mai multe . civ. RRD 10/1988 pag. ce sunt însărcinaţi să vândă. Drept civil. Argessis. Cât priveşte nulităţile judiciare.S. .. . există nulităţi deJfojKJ-(ce intervin în cazul lipsei unor condiţii de fond) şi de "formă (ce intervin în cazul nesocotirii formei cerute ca o condiţie "ad validitatem").după întinderea efectelor sale.VI. Ait. nulităţile se împart în judiciare şi amiabile^Majoritatea covârşitoare a cazurilor în care intervine nulitatea presupune o hotărâre judecătorească şi sub 2 acest aspect nulităţile sunt judiciare . nici prin persoane interpuse: tutori ai averii celor de sub a lor tutelă. 1 156 . Crişu. în practică se întâlnesc şi cazuri de nulitate amiabilă (nulitate de drept).după modul de consacrare legislativă. 1986. Buc. T. administratori. a se vedea Şt. 1308 Cod civil prevede expres că „Sub pedeapsă de nulitate nu se pot face adjutecatari nici direct. 127.djipj__rnodijX de valorificare. pag. Iaşi. nulitatea este expresă şi virtuali ( e s * e expresă acea nulitate menţionată anume într^cTdispoziţie legală1). . 68-69. a hot. ai averii comunelor sau stabilimentelor încredinţate îngrijirii lor". 1996. pag. Ed.

A. 1 157 .Cel mai important criteriu de grupare a nulităţilor este cel al naturii interesului ocrotit. 21 şi art. Nulitatea absolută: noţiune şi cazuri de intervenţie Noţiune Nulitatea absolută sancţionează nerespectarea. art. la încheierea actului juridic civil. De altfel. 43 nu poate fi înstrăinat prin acte civile între vii timp de 10 ani (. Cazuri de intervenţie Nulitatea absolută intervine: . nulităţile absolute au în vedere lipsa unui elementesenţial al actului juridic (consimţământL 5bject7 cauză.Când actul juridic civil s-a încheiat cu încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor. ea nu este expres prevăzută de lege decât în cazuri rare . o perioadă de 10 ani.. forma). 9 din Legea nr. a unei norme care ocroteşte un interes general obştesc. 112/1995 interzice înstrăinarea locuinţelor cumpărate în baza legii. art. Nulitatea absolută este în general virtuală. Acest caz de intervenţie a nulităţii absolute necesită unele distincţii între Art. conform atr. literatura de specialitate apreciază ca această nulitate intervine ori de câte ori lipseşte una din condiţiile de validitate ale actului juridic civil. 32 din Lege 18/1991 prevede că "terenul atribuit.. De asemenea. 19 alin. Mai precis. Sub aspect terminologic trebuie precizat că nulitatea absolută este desemnata prin formule ca: "actul este nul de drept" sau "nul" sau "nul de plin drept". 1. în funcţie de care vom analiza nulitatea absolută şi nulitatea relativă.) sub sancţiunea nulităţii absolute. sau "actul va fi nul". fie nesocotirea unei dispoziţii imperative a legii sau a regulilor de convieţuire socială. sub sancţiunea nulităţii absolute.

civ. 7/1990 pag. pag. a lipsit sau este ilicit ori imora). 66. Prin obiect al actului juridic civil se înţelege. Ionescu. potrivit căreia „Judecătorii şi supleanţii. sub pedeapsa de nulitate._Când_ obiectul actului juridic civil nu. .S. în căzui persoanei fizice. atât în doctrină cât şi în practica judiciară. . nulitatea intervine pentru lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei juridice şi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă2. error in corpore). 1 158 . Nulitatea actului juridic civil în Tratatul de drept civil. stabilit prin lege. 53. ci numai cu un viciu al acestuia ce atrage nulitatea relativă (Gh.R. însă. 34 din Decretul nr. în acelaşi sens. 779/1981 a T. 106 din lucrare 4 Dec. cit. speze şi daune .1/1982 pag. condiţiile de validitate. Bucureşti 1967. în exprimarea voinţei nu echivalează cu inexistenţa consimţământului. a se vedea şi dec.D. în primul rând.S. 1998/1989 a T. 31/1954 prevede expres că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei.265). 2 Art. face menţiunea expresă că "consimţământul este unui din elementele esenţiale ale oricărui act juridic şi exprimă voinţa persoanei la încheierea actului. civ. membrii ministerului public şi avocaţii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase. op.S. Lipsa cu desăvârşire a consimţământului face ca actul astfel viciat să fie sancţionat cu nulitate absolută"4.interese". nulitatea absolută intervine pentru nerespectarea unei incapacităţi speciale. orice act juridic care nu este Scut în vederea realizării acestui scop este nul. în R. Iar în cazul persoanei juridice. voi. 3 Pentru detalii privind eroarea obstacol a se vedea pag. lipsa discernământului. conduita O asemenea incapacitate este cea stabilită de art. în Dreptul nr. Barach. E. Beleiu. îngTădiri cu caracter de protecţie în Dreptui civil român. îndeplineşte. impusa pentru ocrotirea unui interes obştesc1.Când actul juridic s-a încheiat în condiţiile lipsei totale a consimţământului corn este în cazul erorii obstacor. I. (error in~ negotio. Inîr-o altă părere. 1309 Cod civil. nr. pag. actul de înfiinţare sau statut. 324. Tr. într-lina din soluţile sale fostul T. care sunt de competenţa tribunalului judeţean în a cărui rază teritorială îşi exercită funcţiile lor.capacitatea persoanei fizice şj_ capacitatea persoanei juridice. Este o soluţie acceptată în general.

p. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. actul juridic este lovit de nulitate absolută. civ. 128.S. fiind lovit de nulitate absolută2. dec. civ.Când cauza lipseşţe__ori este imorală sau ilicită. Cu privire la domeniul public şi regimul juridic al acestuia. Dreptul de proprietate. 1980 pag. imprescriptibil1. în acelaşi sens. .1815/1989 a T. în acelaşi sens a se vedea şi dec. cit. sau fondată pe o cauză falsă sau nu poate crea nici un efect.7/1990. 66. citată de Şt.S. pag.Răuschi. civ. 2 Dec.r imoral.părţilor care uneori se resfrânge asupra unur lucru (obiect material).R. Dacă. op. 59.civ 807/1980 a T. Cluj în Rev.Municipiului Bucureşti în C D .S. s-a apreciat că este lovită de nulitate adopţia făcută exclusiv cu scopul de a crea adoptatului vocaţia succesorală la moştenirea adoptatorului. Codul civil prin ârt. este nul.. cit. care este inalienabil. de exemplu. Tot astfel. 76. Filipescu. 56 şi urm. P. [. cit. în speţă reclamanţii au solicitat constarea nulităţii contractului de vânzare -cumpărare încheiat de pârâţi cu o terţă persoană pentru o cauză imorală. O asemenea convenţie contravine regimului juridic al dreptului de proprietate publică. Iftime. 81-89.D. C D . nu în scopul de a trece definitiv şi integral drepturile părinteşti asupra 4 adoptatorului . 783/1985 a T. obiectul material al unui contract de vânzare -cumpărare este un bun aparţinând domeniului public. în practica judiciară s-a reţinut că un contract de întreţinere încheiat în scopul menţinerii stării de concubinaj are un caracte. pag. având o cauză imorală'.J. Cauza este falsă când există eroare asupra motivului determinant. op. a se vedea. civ.1219/1983 a T. 966 precizează că "obligaţia fără cauză. în 5/1984. pag. când contravine banelor moravuri şi ordinii publice. 1991 . Dreptul nr. op. R. între reclamanţi şi pârâţi s-a încheiat un anteconlract de vânzatecumpărare a unui imobil respectându-se formalităţile cerute de legislaţiea în 1 159 . în Rev . 4 Dec. E. 3 Dec. este nelicită când este prohibită de lege şi imorală.668/1991 a T. testamentul întocmit de către defunctă în favoarea pârâtului pentru a-1 determina sa continuie raporturile de concubinaj. pag.

Când actul juridic civil este condiţionat de obţinerea. . ceea ce atrage nulitatea transmisiunilor vigoare. altor norme legale imperative. civ.ni a fost respectată forma cerută de lege ca o condiţie de validitate^ (ad validitatem).Când s-au încălcat regulile ce ocrotesc ordinea publică .. care trebuie constatat prin procură autentică specială). Reclamanţii au notificat pârâţilor să se prezinte la notariat pentru autentificarea înstrăinării imobilului.C a n d a fost fraudată legea. 2 Dec. dar între timp pârâţii. pentru care legea impune forma înscrisului autentic. considerat act încheiat în frauda legii un contract simulat. altfel spus. Nulitatea absolută este operantă şi atunci când actul juridic aflat în interdependenţă cu actul solemn nu a îmbrăcat şi el forma specială. . de exemplu. 1985. de donaţie între soţi. uzând de autorizaţie au vândut imobilul. soţii din speţă au recurs la forma a doua acte cu titlul oneros (sora donatarei intervenind ca persoană interpusă). interesând ordinea publică. (Este cazul mandatului dat pentru încheierea unui act solemn. în CD.S. la acel moment (autorizaţia de a înstrăina şi înscrisul autentic). primului vânzător. care la câteva zile a revândut acelaşi imobil soţiei. Instanţa a apreciat că acest act este lovit de nulitate absolută pentru cauză imorală. soţul a transmis proprietatea imobilului sorei soţiei sale. . Prin actul de vânzate -cumpărare. 783/1985 a T. prin înscris autentic unei alte persoane. când anumite norme jegale au~fost folosite nu în scopul în care_au fost edictate. Este cazul înstrăinării de terenuri sau a donaţiei. iar încălcarea acesteia din urmă se constituie în cauză de nulitate absolută a actelor încheiate în dispreţul ei. Fraudarea legii depăşeşte simplul interes privat. ci pentru eludarea. Instanţa de fond a constatat că pentru a înlătura dispoziţia legală a revocabilităţii donaţiei între soţi. pag. 160 . A fost. O asemenea cauză de nulitatea absolută intervine atunci când clauzele întregului act juridic nu au îmbrăcat forma cerută de lege pentru validitatea sa1.unei autorizaţii administrative şi această lipseşte ori este nevalabilă. 30-31.

Nulitatea relativă sau anulabilitatea este acea sancţiune care intervine în cazul în care la încheiereaunui act iuridîc. 2 în sensul arătat a se vedea dec. I. Nulitatea relativă: noţiune şi cazuri de intervenţie Noţiune . deşi are un element comun cu acesta (reaua credinţă). frauda la lege reprezintă o nesocotire ocolită a legii. nr.) . art.efectuate prin acte încheiate în frauda legii (art. Buletinul Jurisprudenţei. în speţă se arată că "faptul că defunctul a încheiat cu pârâţii două acte de natură diferită şi prin care s-a urmărit dobândirea dreptului de proprietate asupra aceluiaşi imobil. Cluj. că frauda constituie cauză de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare. Civ. civ. JŢ25 ş ~ un interes p individual sau personal. Speţa este prezentată în Buletinul Jurisprudenţei pe 2001 pag. explicit sau implicit. 550/2000 a Curţii de Apel Cluj. de cel ce o invocă. a Tr. în scopul fraudării 1 intereselor creditorului uneia dintre părţi . Culegere de practică judiciară. prin abaterea unor dispoziţii legale de îa finalitatea lor firească. 246/ 31 pe 2002.l şi 3 din Decretul 31/1954. de asmenea. S-a apreciat.1023 Cod Civil şi 2 art. 937 şi 1307 Cod civil). civ. Cum s-a putut constata. Frauda la lege se deosebeşte esenţial de doi (viciu de consimţământ). 167. prin orice mijloace. pag. în cazul sîipulării de către părţile contractuale a unui preţ derizoriu. B. voi. în cazul nulităţii relative se vorbeşte de un act juridic civil care este anulabil sau care poate fi anulat (spre Dec. Ca şi dolul frauda la lege trebuie dovedită. 2000. conduce la concluzia că s-a urmărit fraudarea legii". 87.723 Cod prod. de art. 1 161 . civil a părficiilar. Jud. voită de către legiuitor (sub acest aspect având caracterul unui abuz de drept sancţionat.

82-85 162 . De asemenea. civ. .Cât priveşte persoana juridica. M norul între 14 . acceptarea unei succesiuni cudub încuviinţare a autorităţii tutelare şi a ocrotitorului legal. nr. tutorele Onorului sub 14 ani nu poate încheia acte de dispoziţie decât cu încuviinţarea Torităţii tutelare. Nulitatea relativă intervine şi atunci când nu au fost respectate dispoziţiile legale. ^ S j ^ t a d T c i a c i t a t e de exerciţiu2 sau de o persoana cu =^4-3T~jrjecţaLjeg^ de ^ ^ r i i actului juridic civil d e o capacitate de exerciţiu restrânsă3 fără încuviinţarea ocrotitorului legal şi este lezionar'ori s-au încheiat fără încuviinţarea autorităţii tutelare4. care instituie unele incapacităţi pentru protejarea anumitor interese individuale (personale).S. Cazuri de intervenţie este nul de fost ui.deosebire de nulitatea absolută când actul juridic drept).18 ani a se vedea şi dec. 97 şi urmat. din lucrare. jundg_a Aceste vicii au^fosţ problematicii consimţământului^ . 1986 pag. 1307 Cod civil yizmri vanzanle cumpărările între soţi. nulitatea relativă intervine dacă actul juridic s-a încheiat m lipsa sau cu depăşirea puterilor ce i-au fost conferite prin actul de constituire. Este cazul minorului sub 14 ani şi a interzisului judecătoresc. Pentru actele minorului între 14 . cum este interdicţia prevăzută de art. 1 2 A se vedea pag. actului juridic civil.18 ani poate încheia acte de dispoziţie (înstrăinarea grevar «o sarcină reală. renunţarea la un drept. 590/1986 a fostului T. în C D .

Şi alte dispoziţii legale au fost considerate în practica judiciară. motiv pentru care încălcarea lor a fost sancţionată cu nulitatea relativă. soluţia adoptată de Curtea Supremă de Justiţie în legătură cu anularea unui contract de vânzarecumpărare a unui imobil ce nu a aparţinut vânzătorului. Proprietarul ar putea introduce. 7. 5/1995. pag. a se vedea şi dec. însă. 1 163 . Deci adevăratul proprietar nu poate cere 1 anularea actului de înstrăinare. C. nerespectarea ei atrage nulitatea relativă. 90-91.968/1985 a T. " " norma care ocroteşte în mod special.când_a fost nesocotit. — — î n practica judiciară. nu poate â cerută decît de persoanele care au participat la închierea actului sau de succesorii lor. s-a apreciat că dispoziţia din Codul civil referitoare ia necesitatea consimţământului expres al celuilat soţ. în acelaşi sens. acţiune în-fevendicare a bunului.. nr. pentru înstrăinarea ori grevarea valabilă a unui teren sau a unei construcţii ce face parte din bunurile comune. în discuţie fiind problema persoanelor ce pot cere anularea contractului. s-a statuat că" în ceea ce priveşte anularea actului de înstrăinare intervenit între vânzătorul neproprietar şi terţul cumpărător. civ. Este ilustrativă. reprezintă o măsură de protecţie şi prin urmare. interesele proprii uneia dintre părţile_acturui juridic sau ale unor terţi. 1885. 132/1994 în Dreptul nr. ca având menirea de a ocroti în mod direct interesele personale ale unei părţi din actul juridic sau ale unor terţi. dreptul de preemţiune (art. fiind terţ faţă de contract .civ. cu condiţia ca legea sa impună. atât timp cât convenţia nu este lovită de nulitate absolută.J. 49 din legea nrlg/1991). în acest sens..S. explicit sau implicit o sancţiune. dacă nu are posesiunea imobilului. dec.S. în CD. chiar şi atunci când nu este vorba de consimţământ viciat sau de incapacitate. pag.

precum şi de orice persoană interesată.VI. Regimul j«ridic al nulităţii Regimul juridic al nulităţii vizează regulile care guvernează această sancţiune şi care sunt diferite după cum ne aflăm în prezenţa unor cauze de intervenţie a nulităţii absolute ori relative. constatarea nulităţii poate fi cerută în justiţie de către primărie. A.. 20 şi 39 din lege. Unele precizări se impun în legătură cu posibilitatea instanţei de a invoca nulitatea absolută. (declarând nul actul respectiv). avânziicauză ai părţilor. 18. Această regulă îşi găseşte justificarea în faptul că nulitatea absolută este menită să ocrotească un interes obştesc. 31 din Legea nr. Regimuljuiiffir ni nulităţii akmhrte este conturat dp_ urmatogrde-d-mgtt&i— (T. procuror. Este cazul art. în art. privind actul juridic încheiat cu nesocotirea unei norme juridice care ocroteşte un interes obştesc. aşa încât trebuie să dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau organe să invoce sancţiunea. Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes: părţile acţului_juridic. în lipsa unei cereri expres formulate într-un litigiu.L reprezentanţii părţilor. 31 se menţionează expres că. Posibilitatea instanţei de a invoca din oficiu nulitatea absolută 164 . să se pronunţe în dispozitivul hotărârii asupra nulităţii. instanţa nu ar putea. timp de 10 ani sub sancţiunea nulităţii absolute. 18/1991 care se referă la interdicţia înstrăinării terenurilor atribuite în condiţiile art.4. prefectură. procurorul7instanţa~dîn oficiunjneorTlegea indică persoanele îndreptăţite să invoce nulitatea absolută. De asemenea. care nu trebuie înţeleasă în sensul că aceasta ar putea să se sesizeze din oficiu cu o acţiune în constatarea nulităţii actului juridic.

De aceea. 1 165 . Excepţie face situaţia în care prin cerere reconvenţicmaHă. va respinge cererea de chemare în judecata ca nefondată (iară a pronunţa şi nulitatea actului respectiv). având în vedere condiţiile de exercitare a acţiunii civile. Tratatul de drept civil. op. Deci. având ca obiect executarea unui act juridic. se recunoaşte legitimarea (calitatea) procesuală activă unor organe sau persoane. acordând unui cerc larg de persoane posibilitatea de a invoca nulitatea absolută a unui act juridic. Reclamantul poa!e solicita obligarea pârâtului la executarea prestaţiei !a care s-a obligai prin act (curo aj fi predarea lucrului vândut). în caz contrar acţiunea fiind respinsă ca lipsită de interes. Numai în anumite cazuri. un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unui interes individual (personal). Mai trebuie subliniat că. persoana care invoca nulitatea absolută a uaui acî civil trebuie să urmărească obţinerea unui interes propriu din anularea actului respectiv. întrucât aceasta nu ar justifica un interes propriu care să fie în legătură cu cauza nulităţii absolute. 2 Este vorba de cauze ce justifică intervenţia nulităţii relative. Ciobanii. ceea ce nu înseamnă ca în mod automat persoanele menţionate ar justifica un interes propriu (calitatea procesuală nu se confundă cu interesul). cit. motivată2. expres prevăzute de lege.vizează ipoteza în care una din părţi declanşează un litigiu civil1.3 nulitatea absolută ou poate să fie invocată de către o persoană complet străină de actul juridic respectiv. iar instanţa constatând ci actul juridic ce constituie fundamentul pretenţiei supuse judecăţii este lovit de nulitate absolută. pârâtul a solicitat anularea. legea le acordă calitatea procesuală civilă activă. 3 Pentru condiţiile de exercitare a acţiunii civile. Deşi nulitatea absolută ocroteşte un interes obştesc (general). care nu ar justifica un interes propriu. a se vedea.

prin act autentic unei alte persoane (deşi bunul se află în stăpânirea de fapt a reclamanţilor). M. oricât timp ar trece. 1 2 Dec. pe distincţia dintre constatarea nulităţii absolute şi declararea (sau pronunţarea) nulităţii relative. în doctrina şi practica dreptului civil. Pentru întocmirea înscrisului autentic pârâţii au folosit autorizaţia de înstrăinare obţinută pentru autentificarea antecontractului cu reclamanţii. Buc. de a invoca nulitatea absolută reclamanţii care. de aceea instanţa a considerat că actul juridic încheiat de pârâţi cu terţa pesoană este lovit de nulitate absolută. civ. 166 . de la data încheierii actului. nr.S. deoarece nu se poate admite ca ceea ce este oprit de lege să devină valabil prin scurgerea timpului"2. în C D . distincţie care a declanşat unele controverse printre autorii de specialitate. 785/1978 a T. că au interes. instanţa limitându-se doar să constate că actul nul absolut nu a luat fiinţă "ab initio". civ. 48. imprescriptibilitatea este justificată prin caracterul constatator al acţiunii în nulitate absolută. Această regulă este expres consacrată de art 2 din Decretu!lîrTÎ67/1958 care prevede că " nulitatea unui act poate fi invocată oricând. _j) Nulitatea absolută poate fi invocată oricând indiferent de timpul scurs. Cu privire la temeiul imprescriptibilităţii acţiunii în nulitatea absolută. 218. s-au conturat mai multe opinii. într-o primă opinie. pentru cauză imorală1.în soluţionarea unei speţe s-a apreciat. Deci actul juridic civil lovit de nulitate absolută nu poate deveni niciodată valabil. fie pe cale de acţiune fie pe cale de excepţie". au constatat că aceştia au vândut imobilul. de exemplu. 668/1991 a T. pag. 1991 pag. notificând pârâţilor să se prezinte la notariat pentru autentificarea antecontractului de vânzare cumpărare a unui imobil. în Culegere de decizii 1978. Dec. Este o opinie fondată pe teoria actului inexistent.

1979. pag. Numai prin înlăturarea oricărei limite în timp pentru intentarea acţiunii. 167 . prin nici un aci confirmativ. ar fi foarte greu (chiar imposibil) ca 1 2 D.S. Distinct de dreptul la acţiune în constatarea nulităţii absolute trebuie analizat dreptul de a cere restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului nul. fiind supusă prescripţiei exîinctive de trei ani^. Dacă s-ar admite acoperirea nulităţii absolute prin confirmare. 68. 1168 Cod civil. astfel încât este necesar ca nulitatea absolută să poată fi invocată oricînd. 785/1978 a T. pierzând din vedere faptul că şi acţiunea în nulitate relativă are caracter nepatrimonial şi este prescriptibilă. de asemenea caracter personal. cu caracter permanent. Cosma. Art. Mai larg îmbrăţişată este opinia potrivit căreia imprescriptibilitatea acţiunii în nulitatea absolută îşi are suportul în finalitatea instituirii sancţiunii nulităţii absolute. civ. Şi această regulă se justifică prin caracterul obştesc al interesului ocrotit de norma juridică a cărei încălcare atrage nulitatea absolută şi prin cercul larg al persoanelor care o pot invoca. Cjt^Nulitatea absolută nu poate fi acoperită grin_confirrnare. es îrebuie să se refacă cu formele legiuite". Teoria generala a actului juridic civil. vizat de această sancjjne. pag. prin natura nepatrimonială a acesteia. 1969. Mai rnuît decît atât. de exemplu. iar acţiunea care îi sancţionează are. "fie pe cale de excepţie1. Codul civil făcând aplicaţia acesteia în uneie materii cum este cea a donaţiei. Bucureşti.O altă opinie explică imprescriptibilitatea acţiunii în nulitatea absolută. Acest drepî are un caracter personal. precizează câ "donatorul nu poate repara. în C D . Este o regulă care nu are o reglementare expresă în legislaţia noastră. anihilate. Nulă îrs privinţa formei. Dec. viciurik unei donaţii între vii. 305. este garantată apărarea eficace a interesului general. în sensul că prin intermediul ei se ocroteşte im interes obştesc. celelalte reguli ar fi practi-. fie pe cale de acţiune.

actul juridic îşi va produce efectele de la data îndeplinirii condiţiei de validitate. 168 . Numai în mod excepţional. în cazul de faţă este vorba despre două acte juridice distincte: primul act care rămâne lovit de nulitate absolută şi al doilea act (cel refăcut) . confirmarea expresă sau tacită a nulităţii absolute este inadmisibilă. care îşi va produce efectele de la data încheierii sale (şi nu de la data când a fost întocmit primul act). Deci. în doctrina şi practica dreptului civil se atrage atenţia că inadmisibilitatea confirmării actului juridic lovit de nulitate absolută nu se confundă cu admisibilitatea refacerii actului juridic nul absolut. un act juridic civil este condiţionat de obţinerea unei autorizaţii administrative. prin art. Refacerea unui asemenea act este posibilă în măsura în care s-au respectat dispoziţiile legale privind condiţiile de validitate. inclusiv cele nesocotite la încheierea primului act juridic. de către moştenitori sau de către cei care reprezintă drepturile donatorului. în cazul arătat. după moartea acestuia. de exemplu. iniţial nerespectate. un eventual act de confirmare fiind şi el lovit de nulitate absolută.1167 alin. pentru lipsa formei cerute de lege. Daca. legea prevede uneori posibilitatea confirmării actului lovit de nulitate absolută. acoperă această nulitate". în materia donaţiilor Codul civil. un nou act juridic.toţi cei care au dreptul să invoce aceasta sancţiune să renunţe la ea. De asemenea. în principiu. 3 prevede că "ratificarea. care lipseşte în momentul încheierii lui. confirmarea sau executarea voluntara a unei donaţii nulă absolut. autorizaţia este eliberată. prezintă unele particularităţi actul juridic nul absolut care poate fi validat prin îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale nerespectate în momentul încheierii sale.el ar putea fi validat dacă până la declararea nulităţii.

Cosmovici. ALL. ^"meaul de prescripţie ~extinctivă (fiind deci"~ prescripţibJlV'• începutul prescripţiei acestei acţiuni esteTeglementat deaiT. pag. civ. reprezentantul sau iegal sau în practica judiciară în mod constatnt se face precizarea ci "-îuSilalea relativă nu poate fi cerută decât de persoanele care au participat Ir. dar fixează momentul de la care începe s:-. obUg. Actul juridic civif aâ nul de la început şi nu instanţa îl desfiinţează (ci pronunţa o hotărâre prin care constată existenţa nulităţii respective). 77. pentru vicierea. u valorificarea sa.:v. în caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare.arsoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea &cl}:V:i l. Drepturi reale. Edit.-v/. 2 Pentru acţiunea oblică şi condiţiile ce se cer întrunite peni. civ. -1 Decretul 167/1958 nu reglementează expres prescrip/ihiiiiaiea invocării nulităţii relative. 1985 pag. . prescripţia începe să curgă de la data când ce! îndreptăţit.S I. ceiui lipsit de capacitatea de exerciţiu.71995. 9 din Decretul nr.v. (^TjNulitatea relativă poate fi invocată niaiş^. încheierea actului sau de succesorilor". M.Ri întrunite condiţiile prevăzute de art.. cuigă iermenul de prescripţie al acţiunii. :• invocaţi şi 1 de către succesorii părţii ocrotite sau de :Mî<~ creditorii 2 chirografari ocrotiţi pe calea acţiunii oblice . 167/1958 care ţine seama de cazurile de intervenţie a acestei nulităţi.( / p în cazul nulităţii absolute instanţa sesi^a^. Dec. 968/1985 C D . va constata doar nulitatea actului încheiat. 1994. Articolul menţionat prevede că " prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic. a se vedea D. 1 : 169 .-ilii Legislaţie. 211 şi urmat. Bucureşti. Nulitatea relativă po:. 90-91. dec. prin care se cere anularea actului. începe sâ curgă de la data când aceasta a încetat. 974 Cod civil.vAdic (dacă are capacitatea necesară) sau de reprezentanţii! k^Â a. Dreptul civil. 132/1994 a C. \B) Regimul juridic al nulităţii relative /^ = :&nîurat de următoarele 4 reguli: Nulitateajrelaţivă poate fi invocată do:. pag. în Drepml . da u .

consolidând retroactiv actul anulabil. Prin hotărârea pe care o pronunţă. Cât priveşte confirmarea tacită. 2 din Codul familiei). precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se întemeia acea acţiune". Competenţa de soluţionare a acestor \ | 170 . Faţă de părţi confirmarea validează în mod definitiv actul anulabil. instanţa de judecată este chemaţăjiujiumaxs? r-nn^^p nulitate Har să o şi pronunţe. iar faţă de terţi. însă ce! mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului. efectele producându-se retroactiv de la data încheierii actului. KjSy Nulitatea relativă poate fi confirmată expres sau tacit. această regulă sprijinindu-se pe caracterul particular. Termenele menţionate operează atât în cazul acţiunii în anulare cât şi în cazul excepţiei de nulitate. individual al interesului ocrotit prin norma care a fost încălcată. produce efecte cu condiţia de a nu vătăma interesele altuia. instanţa de judecată anulează actul juridic atacat. Data de la care începe sa curgă prescripţia variază în funcţie de temeiul acţiunii în anulare. Qff) în cazul nulităţii relative. dar uneori legea prevede şi termene speciale mai scurte (cum ar fi termenul pentru anularea căsătoriei prevăzut de arL 21 al. cauza şi natura obligaţiei şi când face menţiune de motivul acţiunii în nulitate. în termenul de prescripţie prevăzut de lege ori din executarea actului anulabil." Nulitatea relativă poate fi invocată în termenul general de prescripţie de 3 ani. aceasta poate rezulta din neinvocarea nulităţii (pe cale de acţiune sau de excepţie). care este prescriptibilă în aceleaşi condiţii.persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele a cunoscut cauza anulării. 1190 Cod civil care prevede că „Actul de confirmarea sau ratificarea unei obligaţii în contra căreia legea admite acţiunea în nulitate nu este valabil decât atunci când cuprinde: obiectul. Confirmarea pfesupune~~tocmai renunţarea la dreptul de a invoca nulitatea relativă.Ea trebuie să ţină seama de dispoziţiile art.

5. El nu mai produce nici un efect în viitor. în esenţă. efectele nulităţii constau în lipsirea actului juridic civil de efectele contrare legii. civilă) sau instanţei în a cărei rază teritorială trebuiau executate. Efectele nulităţii Efectele nulităţii trebuie analizate plecând de la concepţia dreptului civil român axată pe preocuparea permanentă de a salva actul juridic de la desfiinţare. 1 Cod procedură civilă). 5 Cod pr. restabilindu-se astfel starea de legalitate.acţiuni (ca şi competenţa de soluţionare a acţiunii pentru constatarea nulităţii absolute) aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului (art. de aceea nu ar putea cere executarea lui. obligaţiile contractuale (art. în analiza efectelor nulităţii trebuie avut în vedere caracterul total sau parţial al sancţiunii şi bineînţeles modul şi gradul de executare a actului juridic civil. Mai simplă este ipoteza în care actul juridic civil n-a fost executat încă. VI. fie şi parţial. ori de câte ori nu se contravine legii ori regulilor de convieţuire socială. 10 pct. De esenţa nulităţii este sancţiunea care lipseşte actul juridic numai de acele efecte care contravin finalităţii dispoziţiilor legale încălcate la încheierea actului juridic civil. raportul juridic generat de actul încheiat cu nesocotirea cerinţelor legale este desfiinţat. părţile aflându-se în situaţia în care n-ar fi încheiat actul. efectele nulităţii trebuie privite prin prisma dispoziţiilor care reglementează condiţiile de valabilitate ale actului juridic şi a principiilor dreptului civil. în acelaşi timp. Dacă actul a fost executat total sau numai parţial (până la pronunţarea hotărârii de constatare a nulităţii sau de anulare a 171 . Alegerea aparţine reclamantului. Altfel spus. ca şi cum n-ar fi fost încheiat niciodată.

consecinţele sunt următoarele: actul este retroactiv desfiinţat. în mod constant doctrina juridică s-a exprimat în sensul că „manifestarea voinţei în cadrul unui act nul poate valora. De aceea.actului). iar dobânditorul de drepturi le-a transmis la rândul său unor subdobânditori (până la pronunţarea hotărârii de anulare a actului). un contract nul ca vânzarea . Anularea nu numai a actului iniţial. De exemplu. Repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului (restitutio in integrum). Este o exprimare a unui vechi adagiu latin: „quod nullum est. Datorită „impactului" unor principii de drept cu regula amintită. Aplicarea întocmai a regulii presupune respectarea celor trei principii la care ne-am referit mai sus: Retroactivitatea efectelor nulităţii. Situaţia devine mai complicată atunci când actul a fost executat. ca alt act juridic". ele vor restitui prestaţiile executate în temeiul actului anulat. ci (atunci când este cazul) şi a actului subsecvent (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis). independent de soarta acelui act. Amintim dintre acestea: principiul conversiunii actului juridic. pe lângă desfiinţarea retroactivă a actului şi restituirea între părţi a prestaţiilor se ridică şi problema desfiinţării actului subsecvent. Excepţiile de la principiile care guvernează efectele nulităţii nu trebuie confundate cu acele principii de drept care înlătură regula potrivit căreia un act juridic nul nu produce nici un efect. în cazul acesta. iar părţile trebuie puse în situaţia anterioară încheierii lui.cumpărarea poate fi valabil ca 1 172 . Conversia actului juridic civil presupune înlocuirea actului nul cu un act juridic valabil. efectele nulităţii (indiferent de felul ei) sunt guvernate de regula potrivit căreia: „un act lovit de nulitate nu poate produce nici un efect". Principiile menţionate cunosc şi unele excepţii1 la care ne vom referi în cele ce urmează. în concluzie. aceasta din urmă este anihilată. nullum product effectum". principiul validităţii aparenţei în drept şi principiul răspunderii civile delictuale.

principiul retroactivităţii presupune ••:.. obştească. 485 Cod civil Articolul me^G. aşa cum precizează art. are acţiune în resciziune contra obligaţiilor ce rezultă din delictele zt cvasidelictele sale" 173 .. Din anumite raţiuni însă. precizează că „posesorul nu câştigă proprietatea fructelor de:. de exemplu L cazul contractelor cu executare succesivă ale căror p*esi«v executate deja nu pot fi. Excepţii de Ia principiul retroactivităţii efecîefc: nulităţii Cum arătam. actului juridic nul sau anulabiî. nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor (ex nune). când poseda cu bună credinţă în cazul contrariu. în mod obiectiv.6. sau care. ci : pentru trecut (ex tune). tz:.. aceasta înlătură nulitatea unui act încheiat înîr-o situaţie d eroare comuiă.. termică.:. efectele produse între mama?. restabilită starea de legalitate care a fost perturbată la încheiem. Neretroactivitatea efectelor nulităţii operează şi cu privi:" la fructele culese anterior anulării de către dobânditorui de baiJ credinţă. Şi în sfera răspunderii civile delictuale. restituite între part nulitatea produce efecte numai pentru viitor (contractul î furnizare de energie. ca urmare a anulării acîa! juridic.1:. contractul de închiriere). De aceea. are loc înlăturarea efectelor care s-au produs în?: momentul încheierii şi acela al rămânerii definitive a hotâ?£ judecătoreşti de desfiinţare a actului. 1162 Cod civil .cumpărare. Cât priveşte principiul validităţ aparenţei în drept. încheierii actului şi acela al anulării sale sunt menţinute (mliic. In felul acesîa. rsgu potrivit căreia un act juridic nul nu produce niekun efect este inaplicabilii \ cazul minorului incapabil.VI. electrică. în condiţiile art. producându-şi efectele numai pentru viitor)/ Aşa. el este dator de antecontract de vânzare .

1 . după cum are ca temei un caz de intervenţie a nulităţii afrsoiule ori reiative. Pentru raţiunile ara. proprietarului care-1 revendică. 1 Acţiunea în resiiiutreu prestaţiilor esle prescriptibilă.7. Principiul apare ca o consecinţă a retroactivităţii efectelor nulităţii ca un mijloc de asigurare a eficienţei practice a acestuia. decâî începând cu data introducerii acţiunii m anularea convenţiei". Constatarea nulităţi convenţiei translalive de proprietate.S. ne în baza unei acţiuni în restituirea prestaţiilor2 efectuare în tsnîsiu! setului anulat.înapoia productele împreună cu lucrul. "an justifică obligaţia cumpărătorului Ia restituirea zructelcr culese. Repunerea In situaţia anterioarâ vizează numai părţile nu şi terţii şi ea se fece fie in baza unui capăt de cerere în acţiunea în anulare1. iar dobânditorul de bună credinţa este îndreptăţită m culeagă fructele până k introducerea acţiunii în anulare. în unele situaţii prestaţiile efectuate nu surit supuse restituirii. se arată într-o decizie a fostului T. Soluţia se întemeiază pe faptul că odată cu transmiterea proprietăţii are loc transmiterea şi a posesiunii bunului. Este cazul contractelor cu executare succesivă ale căror prestaţii nu Această acţiune t-ste imprescriptibilă ori prescriptibilă. VT. Excepps de k& jpniîcipiîsî repraersi in situaţia în temeiul principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară are toc resîUuîreg între acestea a prestaţiilor executate.a?e mai sus (când am analizat excepţiile de îa principiul retroactivităţii efectelor nulităţii). astfel încât să se ajungă în situaţia în care actul juridic nu ar fi fost încheiat.. în acest sens s-a exprimat constant şi practica judiciară.

nr.8.sunt supuse restituirii sau cazul fructelor culese de posesorul de bună credinţă anterior anulării actului juridic. Pentru detalii a se vedea dec.68. în CD. civ.S. Ait. 1770 Cod civil). Excepţii de Ia principiul anulării actulai subsecvent ca armare a anulării actului primar (iniţial) Cum am subliniat anterior. în practică. Este un principiu care se referă îa efectele nulMţii faţă de terţi (spre deosebire de principiile anterioare care vizează efectele nulităţii între părţile actului juridic). Principiul menţionat nu cunoaşte o reglementare cu caracter general. 1 175 . nu pot consimţi decât o ipotecă supusă aceloraşi condiţii sau aceloraşi resciziuni". Codul civil făcând aplicarea Iui ia cazuri 2 particulare (cum ar fi în materie de ipotecă. pe anul 1980 pag. problema anulării actului subsecvent se ridică preponderent în două situaţii: în cazul „actelor autorizate". 807/1980 a fostului T. anularea actului primar (iniţial) atrage după sine şi anularea actului subsecvent (următor) datorită legăturii sale cu primul. VI. când anularea autorizaţiei administrative atrage anularea actului întemeiat pe aceasta. 1770 Cod civil precizează că „Acei care au asupra unui imobil un drept suspens prin o condiţie sau rezolubil în oarecare cazuri sau supus la o acţiune în resciziune. De asemenea. art. conform regulii: „accesorium sequîtur principale". Astfel. incapabilul trebuie să restituie prestaţiile primite numai în măsura îmbogăţirii sale.S. 66 . a T. Doctrina şi practica dreptului civil a evidenţiat însă şi alte excepţii de la principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii actului. restituirea nu este admisibilă în cazul în care reclamantul a urmărit un scop vădit imoral pentru încheierea contractului (cum ar fi cazul în care autorul unui viol a dat victimei o sumă de bani pentru a nu fi denunţat organelor de urmărire penală)1.

în unele cazuri. actul subsecvent nu este anulat. cazul în care operează uzucapiunea. iar altul subsecvent (contractul de gaj sau de ipotecă). însă. cazul actelor de dispoziţie cu titlul oneros încheiat cu un subdobânditor de bună credinţă.în cazul a două acte dintre care unul este principal. conturându-se astfel unele excepţie de la principiul menţionat. Anularea actului principal atrage şi anularea actului accesoriu. 176 . ca mod de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară. cazul actelor de conservare şî de administrare a bunului.

l. voi. op. mărturisirea unei părţi prezumţiile (probe prevăzute de Codul civil)3 expertiza şi cercetarea la faţa locului (probe prevăzute de Codul de procedură 4 civilă) . Gh. I. pag. 177 .VII. în această accepţiune. 158.cit. noţiunea de probă este utilizată pentiu a desemna operaţiunea de prezentare în fala justiţiei a mijloacelor de convingere prin care . Proba actului juridic civiî VII. mai restrâns. noţiunea de probă este utilizată pentru a desemna mijlocul stabilit de lege prin care se poate dovedi un fapt.cit. Gabriel Boroi.cit. prin care se înţelege stabilirea în faţa organelor jurisdicţionale competente a existenţei actelor sa?'" faptelor juridice din care rezultă drepturi şi obligaţii.se stabileşte existenţa unui fapt juridic pe care se întemeiază un drept sau o apărare. pag. 1967. în acest sens noţiunea de probă se confundă cu aceea de probaţiune judiciară. op. declaraţiile martorilor. mijlocul de stabilire a existenţei drepturilor subiective şi obligaţiilor civile2. Tratat de drept civil.l 170 din Codul civil. pag. Beleiu. op. Vezi art. într-un al doilea sens. altfel spus. se numesc probe toate mijloacele de convingere admise de lege cum sunt: înscrisurile. "a proba" sau "a dovedi" înseamnă & stabili realitatea unei afirmaţii. în acest sens. a demonstra că ea corespunde adevărului1.. 389. 102.. la care se impune a fi adăugate şi probele materiale. în conformitate cu normele prevăzute de lege.Noţiune în accepţiunea largă (generală). noţiunea de proba este folosită pentru a desemna rezultatul realizat prin folosirea mijloacelor de 1 2 3 4 Colectiv. într-un al treilea sens.

în literatura de specialitate1 sunt grupate după criterii variate. la folosirea lor raţională. suficientă sau insuficientă. o expertiză la faţa locului. în sistemul probaţiunii judiciare. dar şi particularităţile lor. fiind lăsate la libera apreciere a judecătorului care le valorifică după lege şi intima sa convingere.probă. Clasificarea probelor Probele utilizate în procesul civil. 156.. pertinentă sau nepertinentă. pot fi mai bine observate asemănările şi deosebirile dintre ele.cit. Pe de altă parte. VII. 1) După contextul în judiciare şi extrajudiciare. Clasificarea probelor în mai multe categorii nu urmăreşte o ierarhizare a lor. cercetarea 1 V \ ( care se administrează există probe efectuează în faţa instanţei de mărturisirea unei părţi. simplă (grafologică). 178 . Un asemenea sens apare în expresia "reclamantul a probat dreptul său prin înscrisuri" sau "pârâtul a probat netemeinicia pretenţiilor reclamantului prin expertiză". Gabriel Boroi. căci în dreptul românesc probele au valoare egală. Acelaşi sens poate fi desprins şi din afirmaţia că proba este completă sau incompletă. adică măsura în care acestea au reuşit să formeze convingerea judecătorului cu privire la existenţa sau inexistenţa faptului. pag. Probele judiciare se judecată: depoziţiile martorilor. op. Clasificarea probelor prezintă o incontestabilă importanţă teoretică dar mai ales practică. deoarece prin gruparea probelor în diferite categorii se scot în evidenţă unele caractere comune. admisibilă sau inadmisibilă etc. Sunt elemente care concură la surprinderea esenţei probelor.2.

lucrurile care au defecte. negative (de abţinere) şi de raţionament. Probele personale pot fi po. alte probe întocmite sau efectuate în afara instanţei de judecată. Probele materiale sunt lucruri din lumea exterioară care prin înfăţişarea sau starea lor. note. prin însuşirile sau particularităţile pe care le prezintă.cât şi raţionamentul judecătorului în cazul prezumţiilor simple. scrisori. Sunt probe personale pozitive: ^scrisurile părţilor (înscrisuri autentice. însemnări.Probele extrajudiciare sunt cele care se administrează în afara instanţei de judecată. etc. Sunt. vicii. depoziţiile martorilor) precum şi mărturisirea judiciară a unei părţi. desprinde din existenţa unui fapt cunoscut. ori refuzul de a răspunde la întrebările interogatoriului. făcute în diferite forme. sub semnătură privată. acte şi registre publice.~itive. cum ar fi: înscrisurile. probe materiale. 2) După natura lor probele pot fi materiale şi personale. semne care le fac necorespunzătoare convenţiei părţilor. prin poziţia în care se află. lucrurile care prezintă stricăciuni. de exemplu. lipsa Ia interogatoriu. etc. Probele personale sunt declaraţii ale omului. prin urmele lăsate de amunite fapte asupra lor.) sau înscrisurile altor persoane (rapoarte ale experţilor. pot dovedi sau contribui la dovada unoi fapte generatoare de drepturi. Probele personale de raţionament apar în cazul prezumţiilor legale şi a celor simple. Raţionamentul legiuitorului în cazul prezumţiilor legale . Sunt probe personale negative (de abţinere) ascunderea ori distrugerea de către părţi a unor înscrisuri. în temeiul raportului de vecinătate şi conexitate dintre cele două fapte. probele folosite într-un alt proces. provocate de accidente. 179 . a unui fapt necunoscut.

legătura fiind mijlocită printr-un alt fapt intermediar. Asemenea probe sunt: înscrisurile care constată actul juridic din care izvorăsc drepturile şi obligaţiile părţilor. astfel că raţionamentul judecătorului nu intervine 180 . pentru că în loc să se dovedească faptul pretins. Sunt probe primare (directe) acelea care se află într-o legătură nemijlocită cu faptul generator de drepturi în litigiu. depoziţiile martorilor etc. depoziţia unui martor care a auzit faptul de la altă persoană. Deşi mai rar. mărturisirea unei părţi. aflat cu primul într-o legătură atât de strânsă încât existenţa lui poate duce la concluzii în privinţa celuilalt. de exemplu. referindu-se în mod direct la acest fapt.3) în funcţie de raportul existent între probă şi faptul generator de drepturi în litigiu. se probează un alt fapt. sunt un mijloc indirect de probă. din a cărui cunoaştere se trage concluzia însăşi a faptului generator necunoscut. Faptul generator de drepturi în litigiu (necunoscut) care formează obiectul probei se dovedeşte indirect prin mijlocirea faptului vecin şi conex. cum ar fi copia unui înscris. Sunt probe secundare (indirecte). tocmai datorită raportului de vecinătate şi conexitate dintre cele două fapte. printr-un fapt vecin şi conex. 4) După modul în care judecătorul percepe faptele. probele se clasifică în probe constând în rezultatul perceperii personale a faptelor de către judecător (cercetarea la faţa locului sau verificarea unui obiect material) şi probe constând în perceperea faptelor de alte persoane (depoziţia unui martor). care recunoaşte dreptul adversarului. acelea care nu au legătură nemijlocită cu faptul generator de drepturi în litigiu. Prezumţiile. Sunt apreciate a fi probe secundare şi acele mijloace care provin din a doua sau a treia sursă. faptul material care se confundă cu însăşi proba. poate fă perceput personal de către judecător prin propriile sale simţuri. probele sunt primare (imediate sau nemijlocite) şi secundare (mediate sau mijlocite).

constituie obiect al probei actul ori faptul juridic care au dat naştere la dreptul subiectiv civil şi obligaţia corelativă2. pag. rezoluţiunea. Gh. însă. op. VII. Acestea trebuie să-şi dovedească susţinerile. dând dreptul de a cere constatarea nulităţii absolute. acele acte juridice şi fapte juridice (în înţeles restrâns) care au creat. cit. 103. judecătorul nu se poate sprijini numai pe afirmaţiile părţilor. în care faptul generator de drepturi în litigiu nu prezintă durată în timp şi nici nu lasă urme materiale. Deci probele se administrează în proces pentru a-1 convinge pe judecător despre existenţa sau inexistenţa raportului juridic dedus judecăţii. 157. 1993. iar judecătorul îşi va forma convingerea şi va pronunţa hotărârea pe baza probelor care s-au administrat în cauză. obiectul şi sarcina probei Pentru a soluţiona litigiul dedus judecăţii. judecătorul nu ajunge la stabilirea existenţei lui . modificat sau stins un raport juridic ori au determinat ineficacitatea sa. Subiectul. Aşa fiind. în majoritatea covârşitoare a cazurilor. Beleiu. pag. Bucureşti. anularea. Altfel spus. (acesta fiind perceput direct) ci pentru a desprinde din acest fapt consecinţele sale juridice. este evident că judecătorul este subiectul probei1.. Subiectul probei 1 2 Gabriel Boroi.pentru a stabili existenţa faptului generator de drepturi în litigiu. Obiectul probei este reprezentat de faptele (privite în sens larg) care tind la dovedirea raportului juridic litigios şi anume.decât pe-căle"â"Taţionamentului prin probe induse (directe sau indirecte). 181 . Probele în dreptul procesul civil. rezilierea actului juridic civil.3.

Dacă. Aşa de exemplu. 54 alin. se va proba doar notorietatea. pag. 1 182 . Unele probleme se ridică în legătură cu faptele cunoscute personal de judecător şi care formează obiectul litigiului. 992 Cod civil) sau cazul tăgăduirii paternităţii când se dovedeşte faptul pozitiv că a fost în imposibilitate de coabitare sau de concepţie (art. ca atare. în principiu. pe bază de probe. 1 din Codul familiei). pot fi dovedite atât faptele pozitive cât şi faptele negative. prezentarea faptelor cunoscute de către judecător este Uneori legea însăşi pretinde dovada unui fapt negativ. a se vedea Gh. Dar. în caz contrar instanţa superioară nu ar putea exercita controlul judiciar sub aspectul temeiniciei hotărârii. pentru a culege moştenirea. probarea lor. că moştenitorii din clasa superioară nu au acceptat-o. Faptele necontestate (adică acele împrejurări admise. judecătorul nu va putea respinge probele cerute de parte. Beleiu. 2 In sensul că faptele necontestate nu necesită. moştenitorii subsecvenţi în clasă uebuie să dovedească. op. în principiu. adică de un fapt cunoscut de un mare număr de persoane.cit. de realitatea sau de fictivitatea acestora2. nu şi toate acele împrejurări care au condus la formarea notorietăţii. cum ar fi cazul plăţii nedatorate (art. In cazul acesta. într-o atare situaţie. ele nu pot forma obiect al probei fiind imposibilă dovedirea lor. Instanţa se poate folosi în pronunţarea soluţiei de un fapt notoriu. dacă faptele pozitive ori negative sunt nedefinite.în anumite situaţii speciale obiectul probei prezintă unele particularităţi. El trebuie sa administreze probele produse de părţi şi să pronunţe hotărârea judecătorească în baza acestora. 104. acceptate de părţile unui litigiu) nu au o forţă probantă deosebită. pe motiv că ar fi inutile. însă. acestea din urmă prin dovedirea faptelor pozitive contrare1. Judecătorul are posibilitatea de a se convinge. De aceea părţile vor fi dispensate de sarcina administrării probelor pentru dovedirea lui.

Aşa de exemplu. Anumite precizări se impun. acesta poate fi audiat ca martor. sub aspectul în discuţie. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat prevede: Vezi art. Numai în mod excepţional se poate admite proba normelor juridice. ' Art. întrucât legea însăşi le consideră existente. este în afara oricărei discuţii că. Hilsenrad. aşa cum afirmă şi dictonul latin: jura novit curia. prezumate a fi cunoscute4. ele nu mai. Pentru soluţionarea cauzei magistratul poate cere părţii să dovedească existenţa şi conţinutul normei juridice străine. 4 Ştefan Răuschi. nu mai este necesar să se administreze dovezi pentru stabilirea situaţiei de fapt pe care legea o presupune. Dacă anumite fapte au fosî stabilite în materialilatea lor în instanţa penală. 6/1986 pag.cit. în principiu. în litigiile de drept civil în care apare un element de extraneitate. De asemenea. A. op. 2 Faptele constante (prezumtive) . 24 al. nu trebuie dovedite. Art. dar el nu va mai putea soluţiona cauza devenind 1 incompatibil . nici pentnt confirmarea lor care ar fi inutilă şi nici pentru infirmarea lor. în legătură cu chestiunile prealabile. acestea nu trebuie dovedite întrucât judecătorul este prezumat a cunoaşte legea.indispensabilă pentru soluţionarea litigiilor.16-28. datorită publicităţii lor. în legătură cu prezumţiile în procesul civil. e posibil ca legea aplicabilă (lex causae) să fie o lege străină. de exemplu. 2 1 183 . 2 din Codul de procedură civilă. indiferent de forma lor de exprimare sunt. în RRD nr. normele juridice. 22 din Codul de procedură penală dispune-că hotărârea penală are în civil putere de ludu judecat cu privire la existenţa faptei. Cât priveşte normele juridice.pot forma obiect de probă în instanţa civilă. 165. persoana care a săvârşit-o şi vinovăţia acesteia. de exemplu. dacă s-a dovedit faptul vecin şi conex pe care se sprijină o prezumţie legală. pag.7 din Legea nr. care 3 este inadmisibilă .

Vezi I. ci a stat în aşteptare. Despre condiţiile aplicării legii străine a se vedea I. Drept internaţional privai. (nota 15). Didactică şi Pedagogică. ZWbtxstcin. Filipescu . îndatorirea de a face dovada faptelor invocate poartă denumirea de sarcina probei. Bucureşti. 1983. poziţie mult mai comodă şi mai avantajoasă. Este mult mai împovărătoare pentru aceea dintre părţi care trebuie să facă dovada înaintea celeilalte. Privită astfel problema de a stabili Sarcina probei Asemenea organe sunt: Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Externe. Bucureşti. Edit. 44. sarcina probei trebuie prinia să stabilească faptele săvârşite sau produse în trecut. într-un proces în care nu s-ar putea administra nici un fel de probe. P. Dacă dovedirea faptelor generatoare de drepturi din trecut este deosebit de dificilă. A stabili în prezent ceea ce s-a petrecut în trecut este. 342. Stoenescu. a Ii-a pag. căci dacă nu va reuşi să-şi dovedească pretenţiile. pe care îşi întemeiază pretenţiile. într-adevăr. pag. însă. respectând regulile probaţiunii judiciare. de regulă. la negarea acestor împrejurări. Ş. Cealaltă parte se mărgineşte."conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la organele statului1 care au edictat-o. uneori. va pierde acel căruia îi incumbă sarcina probei. partea care are cea dintâi sarcina probei este expusă riscului de a pierde procesul3. Partea care invocă o legea străină poate fi obligată să facă dovada conţinutului ei2. Această sarcină nu apasă. prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat". 3 3 Aşa cum se afirmă în literatura de specialitate. Ed. partea căreia îi revine. Teoria generală. deci. Drept procesul civil. câştig de cauză cealaltă parte care n-a depus nici un fel de efort. 1993. 2 2 1 184 . o operaţie extrem de dificilă. acestea vor fi respinse. în mod egal pe umerii celor două părţi din proces: reclamant şi pârât. Va avea. mai întâi. De aceea.

Este o situaţie Ii. si ?. bi!i«f. îonaşcu. dacă invoca o excepiie procss^ală.. în apărare să criîice (dacă exista iemenvii) probele admise de reclamant şi să ceară respingerea acţiyajj ce nedovedhS.':lz -ii qid dicii. Svcureşîi. Pârâtul va aştepta ea recîâra£#u?i sâ iacă mas întâi dovada faptelor pe care acesta îşi întemeiat pi'eiîp. ca sarcina probei m veviiiâ iViai întâi lut. pai atu I devine reclamant "m excipiendo reusfit actor". Probele în procesul ăviL ssiî. Vezi şi decizia 1997 oia 1991 s C.i prhs împlinirea termenului de prescripţie. mai îm&i sarcina probei se evidenţiază 1 a fi deosebit de importantă. saidna orobei revenind pârâtului care este reclamant în sctiiinea reconi/eaţicafelă.r::.iia pentru ca apoi. A.>ebuie să facă dovada acesteia. pîasează 22icina probei reclamantului precizând că.-etai-ea dreptului Ia acţiune (în sens material) a îec?âi:iafiiwb.. pentru realizarea sc'mkii de justiţie .i'dki-iă). Codul civil prin ari. ^«.C. Pârâîuî poate. Procesul civil fiind pornit de către reclamant. 1969." "jus probmuU incumbit actori". iklţo? ?. 1169. pe calss cererâ rîccnvanţioîiale. normal. prin introducerea cererii de chemare in judecată. nou ei qui negat).i. care p«eia imţjaiiva probei. O situaţie asemănătoare es^e şi cea âî care pârâîui ridică preîentii contra reclamantiilui.-'spfiiH preiins de reclamant n-are a face nici o probă (prohciic i:'. când rolurile părţilor se inversează. Dar.ve^! hii. psnfra că eî este cel care "face o propunere în &ia âis-lan^ei". 35 şi urm.. iiîispendenţa etc. puterea î^crutUi judecai. e firesc. Pârâtul care nu face nici o propunere hi faţa instanţei judecătoreşti ci se mărgineşte sS neg. Regula amintită este exprimată prin adagiul latin.căreia dintre părţi îi revine. sarcină probei ti vs rc-./'ceoţi: care tind să paralizeze acţiunea reclamantului v-Ha ai a. în care pâiâius cosissiă iâp'i'wft cîO'/Cuiiâ de icciăinant. pag.: d. :i.lilc . în apârare. în cazul acesta. cel cave îsce o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. in ăix&i sens se poate afirma că. 1 s 185 . (•lep'. de asemejiS-. invocând alte fapte.>y.

Reclamantul poate combate pretenţiile pârâtului şi poate fecs noi propuneri, iar pârâtul de asemenea. Privită astfel, sarcina xobaţiunii se deplasează de la reclamant la pârât şi de la pârât la scîamant, în mod corespunzător cu propunerile pe care ei le fac '} cursul probaţiunii judiciare. Deci, controversa judiciară poate -e?enta faze succesive în desfăşurarea procesului, în cursul Şîora părţile vor ocupa poziţii diferite, iar în funcţie de aceste poziţii sarcina probaţiunii va reveni când reclamantului, când pârâtului, după cum unul sau celălalt va ridica pretenţii şi respectiv apărări în faţa instanţei judecătoreşti. Se poate constata că legiuitorul a repartizat raţional sarcina .robei, călăuzindu-se după principiul că fiecare parte trebuie să dovedească acele fapte pe care este mai în măsură decât adversarul său să le probeze. Există unele situaţii în care pârâtul, păstrându-şi această siilate, are totuşi primul sarcina probei. în cazul prezumţiilor '•egale relative, când legea presupune că stării de fapt îi corespunde o anumită stare de drept, beneficiarul prezumţiei ?ebuie să dovedească numai faptul din care decurge prezumţia, "ar partea potrivnică, dacă doreşte să răstoarne această stare, este bSigată să administreze proba contrară. Art.1202 alin.l din Codul îjvU prevede că "prezumţia legală dispensă de orice dovadă pe ?cs!a în favoarea căruia este făcută". Uneori probele incumbă ambelor părţi, cum este cazul în ~3i5 se solicită instanţei să constate că reclamantul a dobândit un drept reaî prin uzucapiune prescrutată1. Reclamantul, care cere •x-ESlatarea dreptului său va dovedi numai posesia şi justul titlu,

j |

* Despre uzucapiunea de 10 până la 20 ani, a se vedea I. P. Filipescu, Dreptul :ic proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami, Bucureşti, 1944, pag. 202 şi urmat., P. M. Cosmovici, op. cit, pag. 94 şi urmat. Vezi şi dec, T.S. 733/1972 cit. de I.P. Filipescu în op.cit, pag. 202. E. Iftime, Dreptul de oroprieiale, op. cit. pag. 207.

186

buna sa credinţă fiind prezumată. Pârâtul dacă are temeiuri va dovedi reaua credinţă a reclamantului. Revenind la regula înscrisă în art. 1169 Cod civil, trebuie arătat că acesta se completează în mod necesar cu dispoziţiile art. 130 al. 2 din Codul de procedură civilă, privind rolul activ al judecătorului în descoperirea adevărului şi dispoziţiile art. 129 din codul amintit care dă dreptul preşedintelui completului de judecată de a ordona dovezile necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc1. Instanţa de judecată are, deci nu numai dreptul dar si obligaţia de a stărui prin toate mijloacele în vederea descoperirii adevărului şi a evitării oricăror greşeli în cunoaşterea faptelor. Ea are, de asemenea, îndatorirea legală de a da părţilor ajutor activ m ocrotirea drepturilor şi intereselor lor, deci inclusiv în efectuarea probaţiunii. Aşa cum s-a subliniat, în Tepetate rânduri, în literatură dar mai ales în practică2, deşi instanţa are dreptul să încuviinţeze sau sa respingă probele solicitate de părţi, ea nu poate reveni decât motivat asupra probei încuviinţate şi numai dacă proba a devenit neconcludentă sau inutilă. In acest sens s-a exprimat şi fostul T.S. în soluţionarea unei cauze3.

Potrivit art. 129 din Codul de procedură civilă "Preşedintele (completului de judecată) este în drept să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau întâmpinare. El va putea ordona dovezile pe care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc. Din practica judiciara vezi, T.S., decizia 448/1952 în J.N. nr.3/1953; T.S. secţia civilă â&c. 429/1969; T.S. secţia civilă dec.766/1953 în J.N. nr.5/1953^.ag.706 şi C D . 1969, pag.373. 2 A se vedea decizia civilă a fostului T.S. nr.1337/1981, în RRD nr. 5/1982, pag. 60. 3 Dec. 1524/1975 publicată în CD. 1975, pg. 230.

1

187

VII.4. Mijloacele de probă în limbaj juridic "a proba" înseamnă a convinge instanţa "că situaţia de fapt, de care depinde recunoaşterea dreptului pretins, a existat sau nu în realitate"1. într-un sens mai restrâns, însă, a proba presupune a produce în faţa instanţei "mijlocul prevăzut de îege prin care se poate dovedi un fapt" . în sens restrâns în lumina art, 1170 Codul civil, dovada se poate face prin: înscrisuri, martori, prezumţii şi mărturisirea uneia din părţi. La aceste mijloace de probă Codul de procedură civilă alătură: expertiza3 şi cercetarea la faţa locului4. La toate acestea trebuie să mai adăugăm şi mijloacele materiale de probă (sau probele materiale)5.

A. Proba prin înscrisuri
în lipsa unei definiţii legale a înscrisului literatura de specialitate, consideră că prin înscris se înţelege "orice declaraţie
I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria generală, E.D.P. Bucureşti, 1983, pag. 337; O. Căpăţână, în Tratat de drept civil, voi. I, 1989, pag. 262-263. 2 G. Boroi. Drept procesual civil, note de curs, op. cit, voi. I, 1993, pag. 158. Codul de procedură civilă reglementează expertiza - ca mijloc de probaţiune judiciară - prin articolele 201 - 214. Anumite categorii de expertize (tehnice, contabile, criminalistice, medico-legale sanitaro-veterinare) sunt reglementate prin legi speciale. Cercetarea la faţa locului este o probă judiciară directă, reglementată de art. 215-217 din Codul de procedură civilă. Unii autori sunt de părere că nu am fi în prezenţa unui mijloc de probă, ci a unui act procesual care are ca scop cercetarea în afara instanţei a unor probe materiale. Vezi V. M. Ciobanu, op. cit voi. I, pag. 19, 289. D Probele materiale sunt ?;cele obiecte care prin aspectul la exterior, prin calităţile avute, prin semnele sau urmele rămase pe ele, ar putea să prezinte interes probatoriu. Vezi G. Boroi, op. cit, voi. I, pag. 197.
1

Noţiune şi clasificare

188

despre un act sau fapt juridic, făcută prin scriere cu mâna sau prin dactilografiere, fotografiere, imprimare pe hârtie sau pe orice alt material". Există, în schimb, definite în Codul civil speciile de înscrisuri: autentic, sub semnătură privată, începutul de dovadă scrisă. Ceea ce trebuie subliniat este faptul, că sensul juridic al noţiunii de înscrisuri nu coincide cu cel din vorbirea obişnuită, unde, de regulă, se are în vedere consemnarea pe hârtie a unor date. Sensul juridic al termenului se concretizează în consemnările făcute pe hârtie, sticlă, carton, material plastic, metal, pânză, peliculă sau bandă magnetică. 1 înscrisurile sunt cele mai importante mijloace de probă, căci ele cuprind declaraţii aîe părţilor, făcute înaintea ivirii vreunui litigiu între ele - fie cu intenţia de a servi ca probă în viitor, fie fără această intenţie. înscrisurile oferă garanţii de sinceritate şi exactitate, cu atât mai mult cu cât ele sunt uşor de păstrat şi greu alterabil prin trecerea timpului, se administrează mai uşor, în faţa instanţei, iar uneori, constituie însăşi condiţia de valabilitate a actului juridic ce urmează a fi probat. Ca mijloc de probaţiune judiciara înscrisuriîe pot fi clasificate după criterii variate: a) după scopul urmărit la întocmirea lor există: înscrisuri ^reconstituite şi nepreconsîituite.

Unele precizări trebuie făcute în legătură cu ceea ce arî.306 al. 2 din Codul civil denumeşte "înscrisuri noi". Acestea sunt toate acele acte scrise înmânate de părţile în proces provenind de la un terţ, care ar fi putut contribui, dacă ar fi fost depuse la prima instanţă, la descoperirea adevărului obiectiv şi prin aceasta, la justa soluţionare a cauzei. înscrisurile noi pot fi depuse în tot cursul judecăţii în recurs. Vezi, în acest sens, Ştefan Răuschi. op.cit, pag. 168; dec. de îndrumare a T.S. X, 1953 modificată prin Decr. 11/1960, în CD 1960 pag. 17; M.Pasca, în legătură cu înscrisurile care se pot produce ca probe noi în faţa instanţei de recurs, în RRD nr .7/1984 pag 11-13.

1

189

probatoriu.

Preconstituite sunt acele înscrisuri care au fost întocmite cu intenţia ds a fi folosite ca mijloc de probă în cazul ivirii unui eventual litigiu. Aşa sunt: înscrisul autentic, înscrisul sub 1 semnătură privată, răbojurile şi diferitele tichete şi bilete . Fiind întocmit în momentul încheierii actului juridic şi nu la proces, înscrisul preoo istiîuit prezintă un plus de certitudine şi sinceritate spre deosebire de celelalte înscrisuri care se întocmesc ad-hoc, sub influenţa dăunătoare a părţilor. De aceea, în literatura de specialitate" se afirmă că la înscrisuri, discuţia priveşte nu atât conţinutul, cât autenticitatea lor. Nepreconstituite sunt acele înscrisuri care nu s-au întocmit în scopul de.?, fi folosite ca mijloc de probă într-un litigiu, dar care, în mod accidental şi în lipsă de alte mijloace de probă, sunt totuşi utilizate pentru dovedirea raportului juridic litigios. Aşa sunt: registrele comerciale, registrele şi hârtiile casnice, menţiunile făcute de creditor pe titlul constatator al creanţei sau pe chitanţe; scrisorile obişnuite prin care nu s-a urmărit un scop

b) după efectul lor, înscrisurile se împart în trei categorii: originare, recognitive şi confirmative: - înscrisurile originare (primordiale) sunt acelea care se întocmesc de către părţi pentru a dovedi încheierea, modificarea sau încetarea unui act juridic civil; - inr.a isurile recognitive sunt acele înscrisuri prin care părţile înlocuiesc un înscris originar, pierdut, distrus3;

Colectiv, Tratat de drept civil, Edit. Academiei, 1989 pag.274; A. Ionaşcu, op. cit, pag. 97; ckc. civ. nr. 664/1984 a Tribunalul jud. Alba, cu nota de Gr.Giurcă, înRRDnr. 7/1385 pag. 55-58. 2 Gh. Beleiu, cp. cit, pag. 136; I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit, pag. 350. 3 Potrivit ar!. 1189 Cod civil "actul de recunoaşterea unei datorii constatate printr-un titlu ^iseedent nu face probă despre datorie şi nu dispensă pe creditor de a prezenta liilul originar, decât în următoarele cazuri:

1

190

- înscrisurile confirmative, sunt acelea prin care se înlătură anulabilitatea unui act juridic civil (făcându-1 valabil, dacă respectă cerinţele impuse de art. 1190 din Codul civil). Potrivit acestui artico! "actul de confirmare sau ratificarea unei obligaţii, în contra căreia legea admite acţiunea în nulitate, nu este valabil, decât atunci când cuprinde obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi când face menţiune de motivul acţiunii în nulitate, precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se întemeia acea acţiune." în cazurile în care aceste menţiuni nu sunt cuprinse în întregul lor, în înscrisul confirmativ, acesta va constitui numai un început de dovadă scrisă a intenţiei de confirmare ce va trebui completat cu alte mijloace de probă: martori, prezumţii. c) In funcţie de criteriul semnăturii, distingem înscrisurile semnate (înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată) şi înscrisurile nesemnate (toate celelalte înscrisuri: scrisori, registre casnice, diferite tichete şi bilete). i d) După cum fixează sau nu puterea doveditoare pot fi deosebite două categorii de înscrisuri: - cele a căror putere doveditoare este prevăzută de lege (înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată, copiile de pe înscrisurile originale, registrele comerciale, registrele şi hârtiile casnice, menţiunile făcute de creditor pe titlurile de creanţă, răbojurile; - cele ale căror putere doveditoare este lăsată la aprecierea instanţei (toate celelalte înscrisuri).

a) când actul de recunoaştere cuprinde cauza şi obiectul datoriei, precum şi data titlului primordial sau, b) când actul recognitiv, având o dată de 30 ani, este ajutat de posesiune şi de unul sau mai multe acte de recunoaştere conforme cu dânsul. Actul recognitiv, în cele două cazuri menţionate, nu poate avea nici un efect, despre ceea ce cuprinde mai mult sau despre ceea ce nu este în asemănare cu acest titlu.

191

Bucureşti. 1 192 . Cele mai importante şi mai frecvent utilizate în practica dreptului civil sunt înscrisurile preconstituite: înscrisul autentic şi înscrisul sub semnătură privată.susţine articolul amintit . partea generală. care pot îmbrăca fie forma de duplicate. Tratai de drept civil. I. Clasificarea după acest criteriu prezintă mai ales un interes practic sub aspectul puterii doveditoare. Ele vor fi crezute doar sub rezerva confruntării cu înscrisul de pe care au fost reproduse şi care poate fi oricând cerut spre verificare.e) După raportul dintre ele înscrisurile sunt: originare şi copii (reproduceri). Dacă originalul nu mai există. "Când originalul există. înfăţişarea căruia se poate cere totdeauna". Copiile legalizate de un funcţionar public necompetent. copiile copiilor nu au nici o putere probatoare. în condiţiile reţinute de art. nu pot face decât un simplu început de dovadă. Colectiv. 1-4: "Când originalul nu există . pe când copiile legalizate se bucură numai de valoarea unui început de proba scrisă. duplicatele. aşa cum prevede art. pag. Iar. fie de copii legalizate. legea consideră demne de încredere numai reproducerile de pe înscrisurile autentice. 1188 din Codul civil. 1188 pct. în lumina acestui articol. voi. Acestea trebuie să corespundă integral cu conţinutul originalului. 275.copiile legalizate de ofiţerii publici1 competenţi se cred după cum urmează duplicatele sunt asimilate cu originalul. dar mai ales copiile legalizate. 1989. sunt presupuse a corespunde fidel originalului. copia legalizată nu poate face credinţă decât despre ceea ce cuprinde în original. timp de 30 de ani de la întocmirea lor. când dobândesc forţa probatorie analogă cu a originalului2. întrucât ele prezintă anumite Funcţionarii publici. dar le lipseşte forţa doveditoare proprie. folosite în mod curent în relaţiile amiabile sau în procese.

S.să fie instrumentat de către un funcţionar public. se. 2013/1956 în C D . . în acelaşi sens a se vedea şi Curtea de Apel Cluj. 1171 din Codul civil ..înscrisul să fi fost întocmit cu solemnitatea cerută de lege (sub sancţiunea nulităţii absolute). 359/1999. Din această definiţie legală rezultă că orice înscris autentic trebuie să îndeplinească anumite condiţii: . de un funcţionar care are competenţa de a instrumenta cu privire la actul respective. 1956 voi. Col civ. 1 193 .funcţionarul public să aibă această calitate (deci să nu fi fost suspendat. . Forma autentică este adeseori consimţită de părţi datorată avantajelor pe care le prezintă forţa probatorie a acestuia şi anume: în practica judiciară s-a făcut precizarea că definiţia dată de art. cu solemnitatea cerută de lege. ne vom opri.particularităţi în ce priveşte proba actului juridic civil. şi de a funcţiona la locul unde s-a făcut înscrisul. înscrisul autentic este acel înscris primit şi autentificat sau întocmit şi autentificat. nr.funcţionarul public să fie competent a instrumenta un astfel de înscris şi să-şi desfăşoare activitatea la locul unde înscrisul a fost întocmit. I pag. . procesele verbale de îndeplinire a actelor de procedură T. 1171 Cod civil cuprinde toate înscrisurile întocmite de organele de stat în sfera competenţei lor. înscrisul autentic Noţiune şi condiţii 1 Prin prisma art. actele de stare civilă. mai pe larg asupra acestora. Forma autentică a înscrisului poate fi consimţită de părţi sau impusă de lege. destituit sau înlocuit din funcţie). în cele ce urmează. dec. hotărârile judecătoreşti. 34. dec.

1 194 . . fostul T. într-o altă părere însă cererea de chemare în judecată. în practica sa. se. în op. în care să folosească actul autentic numai ca pe un înscris probator"3. dec. pe care creditorul îl poate învesti şi pune direct în executare..dacă înscrisul autentic constată anumite obligaţii. în momentul în care acestea ajung la scadenţă. '. Investirea cu formulă executorie a înscrisurilor autentice se face de către organele notariale. 3 T. op. Este o trăsătură subliniată frecvent de practica judiciară. J. 7282/1999 în Jurisprud.înscrisul autentic se bucură de o prezumţie de validitate. Ea poate să introducă o cerere de probă2. în felul acesta. 2 în acest sens se exprimă autorul Gabriel Boroi. pag.. J. las care ne-am referit. 2001.S. Mureş. pag. 167. cu privire la aspectul în discuţie a fost avansată ideea că partea nu este obligată să aleagă calea investirii cu formulă executorie a înscrisului autentic notarial. cit. 329. fără a mai fi nevoie de sesizarea instanţei. în acest sens. în literatura de specialitate. I.cit. civ. în acest sens. proba 1 contrară revenindu-i celui care îl contestă . Ciobanu. 267 şi bilbiografia indicată la nota 217. 5271/1998 în Jurisprud. astfel încât cel care-1 foloseşte este scutit de orice dovadă. V. de a alege calea pe care va obţine titlul executoriu. Col. ce constată o obligaţie ajunsă la scadenţă. voi. ar fi lipsită de interes-. înscrisul autentic este pus în executare fără ca între părţi să fi existat un proces. 382/1961 CD 1961. nu este de natură a împiedica pe creditor să renunţe la acest avantaj şi să introducă o acţiune de drept comun pentru valorificarea creanţei sale. iar nu de către instanţele judecătoreşti. se. 2001. pag.S.. Apreciem această soluţie justă deoarece nu există nici un text de lege care să îngrădească dreptul creditorului aflat în posesia unui înscris. Curtea de Apel Tg. dec. Curtea de Apel Craiova. a îmbrăţişat acest punct de vedere precizând: "Faptul că există un act autentic. dec. Vezi. M. M. poate fi investit cu formulă executorie şi pus în executare. M. A se vedea.

813 din Codul civil şi Curtea de Apel Cluj. 67 din Legea 18/1991 a fost abrogat prin art. actele de procedură îndeplinite de executorii judecătoreşti. actele de stare civilă4. precum: donaţiile . actele între vii de înstrăinare sau împărţeală a terenurilor cu sau fără construcţii3.l din Legea nr. Partea I. 2 din Legea nr. ce redau constatările personale făcute de agentul instrumentat or. astfel că nu se mai pune problema probei.46 al. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. care menţine prevederea potrivit căreia terenurile (din intravilan sau extravilanul localităţilor) pot fi înstrăinate şi dobîndite prin acte între vii numai dacă actul a fost încheiat în formă autentică. 18/1991 în redactarea iniţială privind fondul funciar prevede că "Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate. o eventuală cerere de chemare în judecată. 3 Art. ar fi lipsită de interes. 358/1999. actul juridic civil este Vezi art. publicată în M. înscrierea în fals este un mijloc procedural de contestare a exactităţii menţiunilor unui înscris autentic. 4 Legea nr. înscrisul autentic face credinţa până la înscrierea în fals. în care înscrisul să fie folosit ca mijloc de probă. iar cercetarea şi stabilirea falsului se face de organul de urmărire penală şi de către instanţa judecătorească. în limitele atribuţiilor sale oficiale. indiferent de întinderea suprafeţei. Dacă forma înscrisului autentic este cerută de lege ca o condiţie de validitate (ad validitatem). deoarece creditorul are deja un titlu executoriu. dec.. Vezi art. 1772 din Codul civil. Forma autentică este impusă de lege pentru unele acte juridice civile. se. Of. 2 1 195 . menţionat renumerotat art. 19 al. ipotecile convenţionale2. civ. nr.Desigur.Ait. dacă forma înscrisului autentic este ceruta de lege ca o condiţie de probă (ad probationem).119/ 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă. dacă înscrisul autentic este investit cu formulă executorie. 282 din llnoiembrie 1996. Dimpotrivă. prin acte juridice între vii. încheiate în formă autentică". neîndeplinirea acesteia atrage sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic civil. Falsul trebuie să fie opera celui care redactează actul.

1 i 196 . fără a avea posibilitatea să controleze veridicitatea afirmaţiilor. Curtea Supremă de Justiţie. data şi locul întocmirii înscrisului) iar. Curtea de Apel Craiova. Aceasta întrucât agentul instrumentator nu a făcut decât să ia act de declaraţiile părţilor. dec. unele constatări personale (prezenţa şi identitatea părţilor.valabil şi fără îndeplinirea acestei cerinţe. în speţă se punea problema stabilirii. în acest sens s-a exprimat recent. dar va fi mult Puterea doveditoare a menţiunilor din cuprinsul unui act autentic Cu prilejul întocmirii unui înscris în formă autentică. unele afirmaţii ale părţilor. pe bază de probe. proba contrară revenindu-i celui care-1 cotestă prin înscrierea în fals. până la înscrierea în 1 fals . astfel că cel care-1 foloseşte este scutit de orice dovadă. menţiunile din cuprinsul unui act autentic. pe de altă parte. în speţă se arată că înscrisul autentic se bucură de o prezumţie de validitate. face. consemnează. îngreunată sarcina probei. în soluţionarea unei cauze deduse judecăţii. de exemplu dovada. 5271/1998. Fac. a înţelegerii reale a părţilor cu privire la înstrăinarea unui teren pe baza unui contract. până la proba contrarie. menţiunea că preţul a fost deja plătit de cumpărător sau menţiunea cu privire la valabilitatea consimţământului exprimat de parte în faţa agentului instrumentator. împuternicit cu dreptul de a instrumenta. modul cum s-a stabilit identitatea părţilor. lea făcut prin propriile sale simţuri. în acesl sens. semnarea actului de către părţi. acţionând în cadrul competenţei sale. civ. doar menţiunile din actul autentic privind constatările pe care funcţionarul de stat. în timp ce menţiunile privitoare la declaraţiile părţilor. fără a controla. a se vedea. se. Fac dovada. funcţionarul de stat. pe de o parte. fac dovada până la proba contrarie. nu au toate aceeaşi putere doveditoare. De aceea.

1 197 .2413/1980în C D . civ. Ciobanu. când menţionarea are un raport oarecare cu acest obiect.I. precum şi despre aceea ce este menţionat în act. 6 Despre viciile de consimţământ a se vedea Gh. 268. 1980 pag..Beleiu. prezentată în Dreptul 5/1995. împrejurări care pot fi dovedite prin orice mijloc de probă. civil. pag. 222/1994. prevede că "actul autentic are deplină credinţă în privinţa oricărei alte persoane despre dispoziţiile şi convenţiile pe care le constată". 1. ceea ce înseamnă că opozabilitatea actului faţă de terţi priveşte drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor contractante. Dispoziţia de mai sus trebuie corelată şi cu al. secţ. pag. pag. pag. nr. 4 Art.2413/1980 în CD. dec. 82. 1173 al. op. 135 şi urmat. considerate ca fapte a căror existenţă nu poate fi ignorată de terţi5. nr. M. 5 V. citat. 172.nr. deoarece agentul notarial ia act de voinţa părţilor fără să aibă posibilitatea de a controla în ce măsură acea voinţă a fost sau nu afectată de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă2. peste obiectul principal al convenţiei. 1174. constatările agentului instrumentator făcute îţi scris. prin orice mijloace de probă. Secţ. lipsă de capacitate. în acest sens. 2 Tribunalul Suprem secţ. fraudarea legii sau simulaţie1. cit. în acelaşi sens s-a exprimat. 1174 Cod civil4. de asemenea combătute. 173. Pot fi. dec. 1 prevede că „Actul Cel autentic sau cel sub semnătură privată au tot efectul între părţi despre drepturile şi obligaţiile ce constată. prin art. 3 Ştefan Răuschi. 1 al art. Codul civil consacră opozabilitatea "erga omnes" a celor constatate prin înscrisul autentic. cit. De asemenea. vol. civ. pe anul 1980 pag. al.care ulterior s-a concretizat într-un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică1.S.. 172-176). în practica judiciară s-a precizat că privitor la valabilitatea consimţământului se poate face proba contrarie. Dar faptul că un act juridic a fost întocmit în formă autentică nu exclude posibilitatea atacării lui pentru vicii de consimţământ6. op. care exced atribuţiilor sale". a Curţii Supreme de Justiţie. în practica sa şi instanţa noastră supreiriă (fostul T. op.

fie pentru că s-au încălcat formele esenţiale legale. dacă s-a iscălit de părţile contractante". înscrisul nul ca act autentic este valabil în condiţiile art. cit. întrucât constatările agentului instrumentator (ex propriis sensibus) pot fi combătute prin orice mijloace de probă (şi nu exclusiv prin înscrierea în fals). înscrisul nefiind autentic. înscrisul autentic neregulat întocmit. Zilersbein. care a luat consimţământul şi semnăturile părţilor contractante. op. amânată la o altă dată. între timp decedat. Teoria generală a obligaţiilor. pag. este valabil ca scriptură sub semnătură privată. Ca atare. are valoare de înscris sub semnătura privată dacă sunt îndeplinite trei condiţii: actul juridic să fie semnat de părţi. Civ. 97. D. cit. f- 198 . op. op. 614.S. 5 CAS. care prin decizia nr. în lumina acestui articol. s-a făcut în absenţa vânzătorului. cit. fie pentru că agentul era necompetent.. 3 624/1999 a secţiei civile a reformat soluţia CAS pe motiv că autentificarea actului a fost săvârşită cu încălcarea regulilor imperative prevăzute de lege. în speţă înscrisul constatator al vânzării-cumpărării a fost redactat anterior autentificării de către notarul public. voi. nr. dec. 149-151. în cazul arătat. Dar. pag. Cod civil dec. sau din lipsă de forme. I. nu se bucură de puterea probatorie excepţională pe caTe legea o conferă actelor autentice.. Stoenescu. Articolul prezentat face aplicaţiunea ideii de conversiune a actelor juridice (privite ca instrument probatoriu). la cererea părţilor. investirea cu forma autentică.. sect.Cantacuzino. 386/1996. . 1994. 315.Art.1172 din Codul civil se ocupă şi de situaţia actului incomplet (neregulat). pag.H72/Cod civil ca scriptură Despre simulaţie a se vedea C. 119. "Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetenţei sau a necapacităţii funcţionarului. Vezi şi T. Bârsan . consemnat de un agent instrumentator competent şi să facă parte din categoria actelor juridice nesolemne (adică pentru care înscrisul se invocă "ad probationem" şi nu "ad validitatem"2. 1/1953 pag. însă. VII. Alexandresco. cit. pag. op. O asemenea problemă s-a ridicat în practica Tribunalului Suceava. 813/1992 în J.N. Stănescu şi C. S.. M.

1 T. adică într-o convenţie prin care proprietarul se obligă să transmită în viitor imobilul unei persoane1. Desigur. decr. dacă un act încheiat în formă autentică este anulat de instanţa judecătorească. • ţ"' •• • ' - Majoritatea covârşitoare a actelor juridice civile încheiate în circuitul civil se sprijină pe înscrisuri sub semnătură privată. .sub semnătură privată. 57. 1806/1983. Dacă înscrisul. din moment ce contractul autentic condiţionează existenţa actului. ca un început de dovadă scrisă. Forma solemnă fiind cerută ca o condiţie de validitate. fără intervenţia unui organ de stat. De aceea şi problematica acestor înscrisuri se cere a fi analizată cu minuţiozitate şi atenţie. el nu se converteşte sub raportul dreptului substanţial într-un înscris sub semnătură privată.De aceea. invalid ca act autentic. .S.ti • * . 199 . actul juridic este lovit de nulitate absolută şi nu se mai pune problema probei. secţ. instanţele de judecată trebuiau să examineze acest înscris şi să decidă ca atare. • "r _ . civ.. pentru că numărul actelor juridice pentru valabilitatea cărora legea cere forma autentică este foarte redus. . nu a fost nici semnat de părţi. a cărui singură condiţie impusă de lege este semnătura părţilor. cu valoare de act de înstrăinare a unui imobil. Din definiţia formulată rezultă o singură condiţie ce se impune acestui înscris şi anume: semnătura care trebuie să fie executată de mâna părţilor (sau a autorului actului unilateral). în literatura de specialitate înscrisul menţionat este definit ca: orice înscris întocmit şi semnat de părţi. Un asemenea înscris se poate converti într-un antecontract de vânzare cumpărare. M înscrisul sub semnătură privată iii •• • •. forma autentică nefiind cerută ca o condiţie "ad validitatem ". fr"' * . el nu va avea eficacitate ca înscris sub semnătură privată. pag. Dar "el va putea fi invocat şi primit. ce urmează a fi completată şi cu alte probe. în RRD 7/1984.

civ. în afara semnăturii părţii sau a părţilor nu se cere o altă condiţie pentru validitatea înscrisurilor sub semnătură privată. 1371/1969 în RRD 5/1970 pag. 1. 107.cit. op. nu îndeplineşte condiţia de mai sus semnătura dactilografiată. litografiată.. ea este depusă la sfârşitul actului. ori parţial de o parte şi parţial de cealaltă sau chiar de o terţă persoană. pag. Este. 355. dec. 165. 1 | } . "absenţa semnăturii lipseşte înscrisul de calitatea de probă preconstituită. T. Semnătura trebuie aşezată astfel încât să reflecte că autorul ei îşi însuşeşte întregul conţinut al înscrisului. de asemenea. Stoenescu .S. pag. Nu este valabilă semnătura marginală decât dacă pe ultima pagină n-a fost loc în sensul înălţimii şi s-a depus semnătura în lungimea paginii. pp. semnarea poate fi făcută concomitent ori succesiv. aşa cum figurează în actul de naştere. In acest sens art. cit. Semnătura nu trebuie să cuprindă neapărat toate elementele numelui. însă. ceea ce nu înseamnă. Cât priveşte înscrisul propriu-zis.Rezultă că. De aceea. deci.. valabilă chiar semnătura prescurtată. S. Codul civil a instituit pentru anumite înscrisuri sub semnătură privata unele condiţii de formă în plus. Zilberstein. Numai în mod excepţional. executată prin parafă ori prin punere 1 de deget . El poate fi. că raportul juridic nu este valabil şi că nu ar putea fi dovedit cu alte probe". Beleiu. după 2 împrejurări. Aşa cum se subliniază şi în practica judecătorească . ci este suficient ca aceasta să fie aşa cum are obiceiul partea să semneze. Când înscrisul provine de la două sau mai multe persoane. în principiu. 859 din Codul civil Gh. acesta poate fi scris de mâna părţii sau părţilor. datat şi semnat de mâna testatorului. Testamentul olograf trebuie scris în întregime. dactilografiat sau imprimat în limba română sau orice altă limbă sau chiar într-un limbaj convenţional al părţilor. secţ. 2 200 . Vezi şi I.

1179 Cod civil potrivit căreia "Actele sub semnătură privată. cristalizată în aplicarea art. de data aceasta.5.3/1981. în Dreptul nr. deci nu câţi participanţi sunt la încheierea contractului. Se poate observa ca textul precizează că se vor face atâtea exemplare câte părţi cu interese contrare sunt. datat şi semnat de mâna testatorului". existând obligaţii reciproce este normal ca fiecare dintre contractanţi să posede dovada scrisă de care să se poată servi în ipoteza în care celalalt nu-şi îndeplineşte obligaţia. civ.856/1989 a secţ. care cuprind convenţii sinalagmatice. fie să se prevaleze de existenţa acestuia.prevede că "testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot. Dar dacă se face un act de împărţeală. în caziil coproprietarii. (fiind vorba de coproprietari) vor fi necesare atâtea exemplare cât proprietari comuni sunt". nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale. părţile au interese contrare. 2. Este de ajuns un singur exemplar pentru toate persoanele care au acelaşi interes. Potrivit art. Actele sub semnătură privată care cuprind convenţii 2 sinalagmatice sunt supuse formalităţii multiplului exemplar Această condiţie este prevăzută în art. 859 Cod civil a se vedea decizia nr. de exemplu "dacă se încheie un act de vânzare de la coproprietar la un terţ. 68.. pag. valorificând dreptul pe care l-ar putea proba. "Contractul este bilateral sau sinalagmaiic când părţile se obligă reciproc unele faţă de altele. 1 201 . bazându-se pe faptul că este singurul posesor al înscrisului practica fostului T. 3/1990 pag. Dacă o asemenea regulă nu s-ar aplica partea care ar deţine instrumentul probator linie ar putea. Propuneri de "lege de ferenda" privind regimul înstrăinării autoturismelor proprietate personală în RRD nr." I-Vurdea. 19 şi urmat. întrucât. Legiuitorul a impus o asemenea condiţie specială întrucât. 943 din Codul civil. câte părţi cu interese contrare sunt şi să se menţioneze pe fiecare din ele câte exemplare s-au întocmit". se fac numai două exemplare". fie să nege existenţa lui.

De cele mai multe ori înscrisurile sub semnătură privată se încheie în două exemplare. 202 . cit. De altfel. Terţii nu se pot prevala de lipsa menţiunii multiplului exemplar2. când trebuie întocmite mai mult de 2 exemplare originale. fie expres.1179 Cod civil impune şi condiţia ca pe fiecare exemplar original să se facă menţiunea de numărul originalelor ce s-au întocmit. De asemenea. câte un exemplar pentru fiecare parte participantă la raportul juridic. pag. prin faptul că una din părţi nu se opune la folosirea exemplarului unic în instanţă. pag. Ciobanii. De aceea. Aceasta pentru a da fiecărei părţi posibilitatea de a dovedi cu uşurinţă îndeplinirea condiţiei de mai sus. 269. cum sunt şi cazuri în care Ia convenţie participă mai multe părţi cu interese distincte. fie tacit. în practica dreptului civil condiţia este cunoscută sub denumirea de "formalitatea dublului exemplar". pag. în cazul în care o parte ar ascunde sau distruge propriul exemplar şi ar susţine că o formalitatea nu a fost îndeplinită. contractele individuale încheiate prin corespondenţă sau contractul redactat într-un singur exemplar. mai adecvată este denumirea de "formalitatea multiplului exemplar". op. 107. 1179 Cod civil atrage nulitatea înscrisului. Mai trebuie adăugat că formalitatea multiplului exemplar nu este necesară pentru: înscrisurile autentice. hotărârile judecătoreşti prin care se constată încheierea unui contract. în cazul în care înscrisul este recunoscut de părţi. 169.doveditor.cit. op. cit. Nerespectarea oricăreia dintre cele două condiţii cerute de art. op. aceasta este şi denumirea care s-a impus în literatura de specialitate1. M. de către partea potrivnică. Boroi. Gh. lăsat spre păstrare unui terţ. V. Pe lângă condiţia pluralităţii de exemplare art. Bel ei u. Dar. lipsa menţiunii numărului exemplarelor se acoperă dacă toate exemplarele se prezintă în instanţă. ca act sub 1 2 G. contractele ce conţin o obligaţie unilaterală.

nu poate fi opusă de acela care a executat din parte-i 1 convenţia constatată prin acte." în literatura şi practica recentă. 1180 al. Pe de altă parte. această dispoziţie se aplică şi în cazul în care actul s-a redactat în mai multe exemplare.semnătură privată (ca mijloc de probă cu acest titlu) fără a afecta însă. arătând totodată în litere suma sau câtimea lucrurilor şi apoi sa iscălească. sau cel puţin acesta.. 1179. prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare. aşa cum rezultă din al. Practică judiciară s-a fixat în sensul că. 124 203 . care poate fi dovedită prin alte mijloace de probă permise de lege. valabilitatea convenţiei însăşi.l din Codul civil prevede în acest sens că "Actul sub semnătură privată. ca atare. de asemenea. unor condiţii speciale de formă. să adauge la finele actului cuvintele bun şi aprobat. care lasă deţinătorilor de rea credinţă.S. 3. deoarece executarea voluntară a convenţiei constituie o recunoaştere a exactităţii cuprinsului ei şi un mod de confirmare a acesteia. civ. împiedicând practica semnăturilor date în alb. Art. De asemenea. 3 al art. secţ. înainte de a subsemna. chiar dacă nu îndeplineşte condiţiile arătate mai sus înscrisul. posibilitatea de a completa înscrisul 1 T. art. 1180 Cod civil a fost interpretat ca un text de protecţie pentru cel ce se obligă. poate fi invocat ca un început de dovadă scrisă ce urmează a fi completat şi cu alte probe (de cele mai multe ori cu martori ori prezumţii). înscrisurile sub semnătură privată care constată convenţii din care se nasc obligaţii unilaterale sunt supuse. dec. în întregul lui de acela care 1a subscris. 1973 pag. Este interpretarea ce rezulta din însuşi articolul 1179 Cod civil care vorbeşte de "nevalabilitatea" înscrisului şi nu a convenţiei încheiate. lipsa de menţiune că originalele s-au întocmit în număr îndoit. 696/1973 în CD. trebuie să fie scris. întreit etc.

debitorul se consideră obligat la suma cea mai mică.când obligaţia unilaterală a debitorului nu este determinată.în cazul când actul este scris în întregime de cel ce se obligă. 1180 Cod civil mai rezultă că menţiunea "bun şi aprobat" este impusă de lege numai în ce priveşte înscrisurile sub semnătură privată întocmite pentru a constata obligaţii unilaterale. op. . 983 Cod civil că în caz de îndoială. soluţie valabilă şi atunci când atât cuprinsul actului. care vizează executarea unor obligaţii şi nu naşterea lor.în cazul contractelor care produc obligaţii reciproce între părţi (sinalgamatice).. când obligaţia unilaterală are ca obiect un lucru cert şi determinat ori o prestaţie de "a face" sau "a nu face". în situaţia în care înscrisul nu este scris în întregime de debitor. conform principiului prevăzut de art. Aşa fiind.contrar înţelegerii dintre părţi1. .în cazul chitanţelor liberatorii. Măsura preventivă unui asemenea abuz este asigurată de dispoziţia potrivit căreia. cit. Menţiunea nu se impune nici în următoarele situaţii: . convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă. S-a avut în vedere faptul că în legătură cu aceste bunuri abuzurile cu semnăturile "în alb" se pot săvârşi mai uşor. în caz de nepotrivire între suma din act şi cea din formula "bun şi aprobat". având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unei cantităţi de lucruri fungibile. . cât şi formula "bun şi aprobat" au fost scrise. acesta trebuie să specifice suma prevăzută întrebuinţând formula "bun şi aprobat". 204 . în întregime de mâna debitorului. Din formularea art. 1 V. M. Ciobanu. 269-270.. această menţiune nu este necesară. pag.

care constată o obligaţie unilaterală ce are ca obiect. în acte întocmite de funcţionarul de stat (cum ar fi procesele verbale pentru punerea de sigilii sau de inventariere). pag. unei instituţii de stat nu este suficientă pentru dobândirea de dată certă. Ionaşcu. orice altă împrejurare. până la proba contrară. în RRD nr. dacă este semnat1. Printre atribuţiile notarilor publici figurează şi darea de dată certă înscrisurilor ce li se prezintă în acest scop. chiar dacă ar avea aceeaşi putere de certitudine. care potrivit art. o sumă de bani sau o cantitate de lucruri fungibile. pag. cit. certificată de ştampilă2. ca provenit de la aceasta. civ. 2 1 205 . 707/1979 a Tribunalului Judeţean Cluj. op. 1182 Cod civil. op. nu poate conferi dată certă înscrisului sub semnătură privată. 131. nr. 56-67. Ea face dovada. din ziua trecerii actului.în cazul înscrisului nul ca înscris autentic. din ziua în care s-a înscris într-un registru anume destinat. terţilor ne fiindu-Se opozabilă decât data certă. Enumerarea fiind limitativă. chiar şi prin prescurtare. cit. între părţi. Data este supusă însă condiţiei recunoaşterii. Simpla prezentare a înscrisului sub semnătură privată. 270. dar ea prezintă importanţă.. Ciobanu. ci trebuie ca actul să fie înregistrat la acea instituţie.. cu nota critică de Chirică. între cei care l-au subscris şi cei care A. Dec.M. în cele mai multe dintre situaţii. 1176 Cod civil dispune că "înscrisul sub semnătură privată recunoscut de partea căreia i se opune.. se dobândeşte: din ziua în care înscrisul s-a prezentat la o instituţie de stat. sau recunoscut de instanţa de judecată pe calea verificării de scripte. V. Data înscrisului sub semnătură privată nu constituie o condiţie necesară pentru validitatea înscrisului. 10/1980 pag. eventual a verificării de scripte. în ceea ce priveşte forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată art.din ziua morţii părţii care a semnat înscrisul sau a uneia din părţile caTe a semnat. ori ca pe înscris să se facă o menţiune despre data prezentării. are.

denumite piese de comparaţie. 376/1958 din Legea nr-2/1958 pag. aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisul autentic". se prezumă ca ea 1-a recunoscut. dacă această parte nu a tăgăduit înscrisul respectiv. sub acest aspect. 6/1957 pag. 212. prin confruntarea de către instanţă a înscrisului contestat sau nerecunoscut cu alte înscrisuri. prin expertiză grafică. op. dec. despre istoricul probei cu martori Al. că atunci "când cineva nu recunoaşte scriptura sau semnătura . 1178 Cod civil prevede în acest sens. s-a statuat că partea căreia i se opune un înscris sub semnătură privată este obligată să-1 recunoască sau să tăgăduiască scrierea sau semnătura. fiind cunoscute în toate sistemele probatorii. sau când succesorii săi declară că nu le cunosc.Mihalec. 2 Totodată proba cu martori este unul dintre mijloacele de probă cele mai vechi. numai dacă partea căreia i se opune declară expres că nu recunoaşte scrierea sau semnătura. Astfel. Cod civil decr. înseamnă că instanţa va trece la verificarea înscrisului. Cazangiu. El nu va constitui o probă în cazul în care nu este recunoscut de partea căreia i se opune sau nu este 1 verificat injustiţie prin procedura verificării de scripte . atunci justiţia ordonă verificarea actului". E. cit. Deci puterea probatorie a unui înscris sub semnătură privată se alimentează din faptul că actul este semnat de părţi sau de autorul actului unilateral. Vezi. 119/1957 şi CD 1957 pag. în J. De aceea. nr. Proba cu martori Noţiune Dovada cu martori este cea mai răspândită probă în procesul civil2.S. 10401050. expresie a relaţiilor Verificarea de scripte. 322. pentru că raportul juridic.le reprezintă drepturile. pag. Sub aspect terminologic trebuie arătat că noţiunea de martori vine de la grecescul "martyros" adică cel ce face declaraţia 1 206 .N. Istoricul probei cu martori. Vezi şi T.219. 177-185 Cod de procedură civilă. Art. se poate face prin diferite metode: prin confruntarea înscrisului contestat cu scrierea şi semnătura făcută după dictare în faţa instanţei. B. art. Soluţiile practicii judiciare sunt nuanţate.

Martorii sunt persoane străine de proces. împrejurări. Cazangiu. cu privire la acte sau fapte litigioase. în practica dreptului românesc mărturia "după opinia îndeobşte răspândită" nu este admisă nici în cazurile excepţionalei Mărturia "din auzite" trebuie însă deosebită de mărturia indirectă. urme. de aceea. care au recepţionat şi memorizat fapte ce sunt concludente în soluţionarea unui proces civil şi pe care le relatează în faţa instanţei de judecată. Iată. op. ajutând-o la stabilirea adevărului. Deci. despre care are cunoştinţă personal"1. 207 . fiind folosit în limba noastră înainte de epoca adoptării legilor scrise bizantine şi pronunţându-se în formă arhaică "mariur".. Deşi nu este la fel de exactă şi sigură ca proba prin înscrisuri. Beleiu. când martorul aduce la credinţei sale. faţă de alte probe. făcută de o persoană în faţa instanţei de judecată.1040-1050. 2 V. fac ca aceste zvonuri să fie nesigure. se naşte. cit. pag. mijlocul de probă nu este martorul ci depoziţia (mărturia). pag.. ele nu constituie o probă directă. mai ales în acele cauze în care nu se pot administra alte probe. op. în mod firesc. cuvânt care capătă apoi şi un înţeles juridic. Martorul trebuie să dezvăluie instanţei toate acele date şi împrejurări pe care le-a recepţionat şi constatat cu propriile sale simţuri. cit. semnificaţia lor îndoielnică. evoluează şi se stinge sub ochii oamenilor în a căror cunoştinţă lasă. "auzite" de la alte persoane nu sunt constatări personale ale martorului.sociale. Ceea ce particularizează mărturia. 109. cit. . este cunoaşterea personală de către martor a faptelor litigioase pe care le relatează. declaraţia martorului prezintă o importanţă practică deosebită. veridicitatea lor necontrolată şi necontrolabilă. Ciobanu. M. adică "relatarea orală. pag. săvârşite în trecut. După termenul latinesc "testis" proba cu martori se mai numeşte şi probă testimonială. op. 274. Al. de ce. Izvorul lor nederminat şi nedeterminabil. ca în latina vulgară. Depoziţiile despre fapte. 1 Gh.

cu martori. mărturia indirectă poate fi reţinută totuşi în măsura în care martorul a inspirat încredere instanţei şi dacă această mărturie este completată şi confirmată de complexul probelor administrate. individualizat care poate fi controlat prin audierea persoanei indicate şi sub acest aspect. exact. Declaraţiile scrise ale unor terţe persoane sau cele făcute în formă autentică în faţa organelor notariale sau în cadrul unor anchete administrative. nu constituie mărturii propriu-zise. în acest din urmă caz. el a perceput cu propriul său auz ceea ce i-a relatat o anumită persoană care a fost prezentă la locul şi în momentul când s-a petrecut fapta. se deosebeşte de mărturia "din auzite". al relatărilor sale şi poate convinge instanţa de sinceritatea sa. aşa cum are atunci când martorul este prezent în instanţă. pentru că instanţa şi părţile n-au posibilitatea de a pune întrebări celui care le-a făcut. El poate lămuri sensul real. un izvor precis. Depoziţia martorului are. De altfel. Sunt totuşi unele 208 . trebuie evidenţiat caracterul oral al acesteia. oralidăţii şi contradictorialităţii dezbaterilor. de care ele beneficiază. în cazul ascultării martorilor în instanţă. un cutremur) cât şi faptele omului (licite sau ilicite). un trăsnet. Reguli care guvernează probaţiunea judiciară Una dintre regulile ce guvernează probaţiunea judiciară este aceea potrivit căreia "faptele materiale pot fi probate.cunoştinţa instanţei ceea ce o altă persoană determinată i-a relatat despre faptul care face obiectul litigiului. neîngrădit. deşi martorul n-are cunoştinţa personală despre faptul litigios. deci." Sunt fapte materiale producătoare de efecte juridice atât evenimentele naturale (o inundaţie. folosirea declaraţiilor scrise (cu titlu de mărturie) ar fi potrivnică rolului activ al instanţei şi ar lipsi părţile de garanţiile publicităţii. Tot ca o trăsătură specifică mărturiei. Dacă persoana ce deţine sursa informaţiei nu poate fi audiată pentru că a încetat din viaţă sau nu poate fi găsită.

civ. T. 10/1980 pag. cit.. civi. nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată. voi. chiar pentru depozit voluntar. 4 G. 234/1986. Art.Boroi sec. în principiu. din cele prezentate.S. dec. valoarea menţionată nefiind modificată din 1952. 1191 al. Rezultă. 1/1980 în RRD nr. Cantacuzino. impunându-se o nouă reglementare.. sec. 614.S. care se probează. cu ajutorul actelor de stare civilă.. reţine însă. sunt acte juridice civile care trebuie încheiate în scris. cu condiţia ca dispoziţiile normative speciale să nu impună. ca proba cu martori este admisă numai în ceea ce priveşte actele al căror obiect are o valoare mai mică de 250 lei. Desigur. 67. sec. cit. Aceste restricţii îşi au explicaţia în neîncrederea legiuitorului faţă de acest mijloc de probă şi în intenţia sa de a îndemna părţile să-şi preconstituie dovezi scrise pentru stabilirea raporturilor juridice pe care ele le creează prin acte juridice3. tranzacţia. civ. nu pot fi probate cu martori precum: naşterea. decesul. Aşa. de regulă. prezumţii. pag. 175. Unele restricţii1 ale admisibilităţii probei cu martori. 1 209 . dec. căsătoria.fapte materiale care. T. contractul de asigurare etc. op.S. op. Pentru astfel de acte nu este permisă dovada prin nici un alt mijloc de probă (martori. 124. 1 din Codul civil prevede că "dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei. 3 M. proba scrisă. II. 1313/1968 în Repertoriu de practică judiciară pag. în prezent o astfel de valoare este derizorie. dec.. 1. Interdicţia de a dovedi cu martori actele juridice a căror valoare depăşeşte 250 de lei. cu privire la dovedire actelor respective. 2 T. pag.. indiferent de valoarea lor4. contractul de închiriere de locuinţe. de exemplu. alte înscrisuri)2. Codul civil cu privire la dovada actelor juridice civile şi la acestea ne vom referi în cele ce urmează.

Porumb.l priveşte nu numai operaţia încheierii unui act juridic în forma iniţială. 1194 şi 1195 Cod civil. o sumă:. dovada prin martori nu poate fi admisă. renunţarea la contract. 1194 din Codul civil. 4 Art. 3 Art.. 2443/1983. 5 Art. dar nu va putea fi dovedit cu martori. Stoenescu.. dovada prin martori"4. secţ. op. "cel care a formulat cererea în .. în practica judiciară s-a subliniat că "modificarea unui contract. afară numai dacă creditorul a dobândit aceste drepturi de la alte persoane5. De asemenea. 1191 al.S. ci şi o eventuală înţelegere ulterioară. 173..16. cit. chiar când creditorul ar pretinde că aceste creanţe provin din diferite cauze şi că s-au născut în diferite epoci. 153. indiferent dacă sunt convenţii sau acte unilaterale. dispoziţia înscrisă în art. nu va fi primit a înfăţişa. dacă toate aceste cereri trec peste suma de 250 lei. pag. CD 1983. civ. ori stingerea obligaţiei prin plată fiind acte juridice.i judecată. pentru. sunt supuse aceluiaşi regim probatoriu. Dovada prin martori nu se admite nici în cazul în care cererea de „chemare în judecată este pentru o sumă mai mică de 250 lei dar tăie este un act dintr-o creanţă mai mare neconstatată prin înscris . G. 7/1961. Restricţia la care ne referim este numai de ordin probator. actul juridic (negotium) fiind valabil chiar dacă nu s-a întocmit înscrisul. în CD 1961 pag. dec. Numai dacă forma scrisă este cerută ca o condiţie de T. dec. Când în aceeaşi instanţă. \ De asemenea. Vezi şi I. de îndrumare nr. 2 1 210 . când se modifică sau se desfiinţează actul juridic sau atunci când se cere a face dovada stingerii obligaţiei 1 de plată.de 250 leij chiar de va voi a-şi restrânge cererea de 250 lei. 1193 din Codul civil. lei . nr.Regula enunţată mai sus se aplică la toate actele juridice. dovada neputându-se face decâtfprin înscris ori de câte ori se depăşeşte plafonul legal de 250. T. pag.S. o parte face mai multe cereri pentru care nu are înscrisuri. ci eventual prin mărturisire.

nu se poate încuviinţa proba cu martori nici pentru a combate. sau în urma confecţionării actului. regula apare ca o convenţie tacită a părţilor. orice modificare ulterioară a convenţiei trebuie făcută în aceeaşi formă. • 211 . Interdicţia de a dovedi cu martori în contra sau peste cuprinsul unui înscris indiferent de valoarea actului juridic. nici că ulteridr s-ar fi convenit verbal la modificarea termenului iniţial. la timpul. ca probă preconstituită. Ea apără conţinutul înscrisului probator.despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis. nici. în înscris se indică un anumit termen la care urmează a se executa prestaţia. fie chiar sub semnătură privată. prezumată de lege. nici pentru a dovedi o convenţie verbală ulterioară care ar fi modificat convenţia iniţială şi aceasta indiferent de valoarea obiectului convenţiei.validitate (ad validitatem) nerespectarea ei atrage nulitatea operaţiei juridice. în care se presupune că părţile au concretizat voinţa lor şi întrucât au ales forma scrisă. 1191 al. Această restricţie este prevăzută de art. nu se va putea dovedi cu martori. de exemplu. Aşa privită. în sensul că atunci când părţile au avut grijă sa redacteze un înscris. Din analiza textului invocat rezultă de fapt. p£ care părţile o pot combate sau înlătura printr-o convenţie contrară. nici că în realitate s-a stipulat alt termen.2 din Codul civil potrivit căruia nu se va primi niciodată o dovadă prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul. înaintea. Această regulă dă prioritate probei scrise asupra celei cu martori. chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depăşeşte suma de 250 lei. două restricţii: prirria restricţie se referă la faptul că nu se poate dovedi cu martori în contra unui înscris (că preţul ar fi altul decât cel prevăzut în înscris sau că termenul de executare a obligaţiei nu ar fi cel indicat în înscris). 2. Dacă. cele arătate în înscris.

dec. pag. 212 . indiferent de valoarea obiectului actului juridic. cit. 2 Este vorba de al. decât cele prevăzute de înscris. 1191 Cod civil. în acest sens.3 potrivit căruia părţile "pot conveni ca şi în cazurile arătate mai sus2. dacă aceasta priveşte drepturile de care ele pot să dispună". 1 < "j i T. dec. ulterior încheierii acestuia sau că au prevăzut alte obligaţii.S. Rezultă din cele prezentate că al.. 1191 Cod civil Cele două restricţii prevăzute de art. 3 T. 1194/1956 în CD 1956 voi. 1/1980 Repertoriu III. 1191 al. în sarcina uneia dintre părţi. 1 şi 2 ale art.Excepţii de la regulile stabilite de art. 1733/1978 menţionată de Şt. 1191 Cod civil. 3 al art. 1191 al. să se poată face dovada cu martori. 1191 Cod civil are o dublă semnificaţie: pe de o parte. el stabileşte caracterul dispozitiv al normelor juridice prevăzute de primele două aliniate iar. 1 şi 2. în practică sa instanţa noastră supremă3 s-a exprimat că "dispoziţiile privitoare la inadmisibilitatea probei cu martori în dovedirea unei convenţii de o valoare mai mare de 250 lei nu are caracter imperativ. Răuschi op.A doua restricţie se referă la faptul că nu se poate dovedi cu martori peste cuprinsul unui înscris (deci nu se poate dovedi cu martori faptul că părţile au adus verbal modificări actului. civ. astfel încât părţile pot să apeleze la administrarea probei".S. creează o excepţie de la regulile prevăzute de art. civ. pag. Col. pe de altă parte. T. pag. II. 253. civ. cunosc şi anumite excepţii1 când pToba cu martori este admisibilă. civ. 88.) 3. a) O primă excepţie este cea prevăzută de art. dec. sec. Chiar în situaţiile prevăzute de aceste două aliniate..S. 294. precum şi în completarea sau împotriva prevederilor înscrisului preconstituit de părţi. părţile pot conveni expres sau tacit să administreze proba prin declaraţiile martorilor.

extrajudiciare. de exemplu. dec.S. Această excepţie este creată de art. 2 al aceluiaşi articol." T. reclamantul poate propune proba cu martori chiar sub interdicţiile prevăzute de alin. 1191 Cod civil nu se vor aplica nici când există un început de dovadă scrisă. în loc să se opună la aceasta'. Curtea de Apel Suceava. dec. declaraţii. 1 potrivit căruia "regulile mai sus precizate nu se aplică în cazul când există un început de dovadă scrisă. 139/1969. 1191 iar pârâtul. 386/1996 şi Trib." Din formularea acestei dispoziţii legale rezultă ca înscrisul folosit ca început de dovadă scrisă trebuie să îndeplinească unele condiţii: . poate fi socotit început de dovadă un înscris autentic care s-a întocmit fără respectarea formalităţilor prevăzute de lege. de asemenea. început de dovadă scrisă înscrisul sub semnătură privată căruia îi lipseşte formula "bun şi aprobat" sau care n-a respectat formalitatea "multiplului exemplar" sau o scrisoare. sec.Aşa.. în CD 1969. note. De exemplu.l şi 2 al art. califică noţiunea de început de dovadă scrisă precizând că "se numeşte început de dovadă orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a format petiţia sau a celui ce el reprezintă şi care scriptură face a fi de crezut faptul pretins. pag. "iar alin. Se consideră. răspunsurile fragmentare date la interogator. solicită şi el proba cu martori pentru dovedirea aceluiaşi act juridic. dec. 1197 alin. civ. 99. (nepublicate). însemnări. etc. 1 213 . în sensul de orice fel de înscris. practica judiciară1 a precizat că "poate constitui început de dovadă scrisă orice fel de scriere. b) Regulile prevăzute de art. chiar nesemnat şi nedatat. socoteli. se. o chitanţă care atestă primirea unei sume de bani şi altele. Referitor la această condiţie. Suceava. 624/1995. civ.să există o scriere. sec.

sec. civ. refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează. De asemenea. 1198 al. Acest început de dovadă scrisă a fost valorificat în stabilirea raportului juridic obligaţional al părţilor. cu privire la această condiţie s-a mai adăugat că "dacă printr-un început de dovadă scrisă se dovedeşte împotriva sau peste conţinutul unui înscris. c) Imposibilitatea preconstituirii probei scrise constituie o altă excepţie de la dispoziţiile art.S. de exemplu. sec.. a fost reţinută. de exemplu.scrierea să fie de natură a face dovadă de crezare a faptul pretins (să facă deci verosimil faptul pretins). 139/1969 citată mai sus. izvorât dintr-un contract de împrumut2. 1 şi 2 Cod civil.. potrivit art. prin care recunoaşte că are de restituit sume de bani acestuia. De asemenea. scrierea poate să provină de la o persoană faţă de care partea este un succesor în drepturi sau pe care o reprezintă. dec.înscrisul să emane "de la partea căreia i se opune" sau să fie numai semnat de aceasta. civ. T. 225 Cod procedură civilă poate fi considerată un început de dovadă scrisă atitudinea părţii care. Această condiţie urmează să fie dedusă de către instanţă din împrejurările de fapt ale cauzei. Curtea de Apel Craiova. regulile inserate în al. civ. în practica judiciară. 1974/1997. 139/1969 citată mai sus. dec. că este "început de dovadă scrisă" o scrisoare adresată de către debitor creditorului prin care acesta se scuză că nu i-a putut plăti datoria. căci numai astfel poate să constituie o dovadă concludentă cu privire la ultimul acord al părţilor"'. deşi a fost citată cu menţiunea expresă de a se prezenta la interogatoriu. 1191 al. 1 şi 2 ale art. prevăzută expres de art. . S-a apreciat.. 214 . dec. fără motive temeinice. într-o speţă soluţionată de Curtea de Apel Craiova.S. civ. 1-3 Cod civil. Potrivit dispoziţiilor amintite. 1191 nu 1 2 3 T. el trebuie să fie posterior datei actului respectiv. ca început de dovadă scrisă o scrisoare trimisă de pârât fiicei reclamantului.

3/1990. Despre toate acestea se va avea în vedere calitatea persoanelor şi circumstanţele faptului. în acelaşi sens vezi dec. delicte sau cvasidelicte1. 242-245..la obligaţiile ce se nasc din cvasicontracte. 196/1984 în CD 1984 pag. rude apropiate. 1 215 . închirierea de camere mobilate. 2 Practică judiciară a extins textul art. dec. 1198. civ. 135.se aplică "totdeauna când creditorului nu i-a fost cu putinţă a-şi procura o dovadă scrisă despre obligaţia ce pretinde în următoarele situaţii: .. 1451/1963 a T. de deferentă. 4 T. a inferiorului faţa de superior. T. cum ar fi aceea de a în cazurile arătate obligaţiile izvorăsc din fapte juridice cărora nu li se aplică regulile restrictive menţionate şi care.S. sec. -la obligaţiile contractuale în caz de accidente neprevăzute când nu era în putinţa părţilor de a face înscrisuri. în caz de incendiu. relaţii de prietenie. 2 şi la restaurante. sunt incompatibile cu comportări din care ar reieşi o lipsă de încredere a unora faţa de alţii.S. 3 Decizia 854/1989. bibliotecă.S. în Dreptul nr. fostul Tribunal Suprem a statuat că "noţiunea de imposibilitate de procurare a unui înscris nu se limitează numai la anumite condiţii materiale. ca atare pot fi dovedite cu martori fără nici o restricţie.civ. naufragiu şi la depozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag2. . Practica judiciară a asimilat acestor cazuri de imposibilitate materială şi imposibilitatea3 de a preconstitui înscrisul rezultând din raporturile dintre soţi. cafenele. băi publice. nu poate fi îndoială că relaţiile ce există în mod obişnuit între părinţi şi copii. şi CD 1963 pag.la depozitul necesar. Interpretând într-un sens larg dispoziţiile art. 1198 al. între fraţi şi surori şi în general între rude fireşti şi cele prin alianţă ca şi cele dintre soţi. imposibilitatea putând fi şi de ordin moral. sec. Astfel. garderobele sălilor de spectacole.

Aceeaşi opinie se degaja şi din analiza practicii instanţelor teritoriale. Aceasta ultimă ipoteză se aplică şi în virtutea raporturilor de rudenie între părţi. 216 . reglementată de punctul 4 al art.pretinde întocmirea unor înscrisuri pentru operaţiile juridice ce intervin între ele. Mureş. 1198 pct. ca între colegii de muncă. 1191 Cod civil. de la caz la caz motivul imposibilităţii morale de a întocmi dovezi scrise cu privire la raporturile juridice dintre ele. astfel ca probă testimonială este admisă. a statuat că "în cazul unei simulaţii. temeinic verificate de instanţă. 728/1999 a Curţii de Apel Tg. Mureş1. ceea ce este esenţial. Curtea de Apel Tg. d) Imposibilitatea conservării probei scrise. 1 Dec.". exista un început de dovadă scrisă sau imposibilitate fizică ori morală de preconstituire a înscrisului". convenţia scrisă poate fi dovedită şi prin martori dacă actul autentic aparent s-a încheiat prin fraudă. •. este constatarea existenţei în realitate a unei atare situaţii care trebuie să fie apreciată în raport de calitatea persoanelor şi circumstanţele faptelor. 4 Cod civil.'' Relaţii de încredere reciprocă există însă şi între alte persoane. Partea interesată este obligată să dovedească prin orice mijloace de probă împrejurările de fapt din care a rezultat pretinsa imposibilitate morala. civ. Indiferent în ce fel de relaţii rezidă izvorul imposibilităţii morale. 1198 este o altă excepţie de la regulile înscrise înart. Asemenea relaţii pot constitui. Textul menţionat prevede că dovada cu martori este admisibilă în situaţia în care "creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovadă scrisă. care poate fi apreciată ca fiind de natură să constituie o imposibilitate morală pentru întocmirea unui înscris. prieteni şi alte persoane. doi sau violenţă. în sensul că textul art. In practica dreptului civil noţiunea de forţă majoră este interpretată mai larg. în soluţionarea unei speţe. din o cauză de forţă majoră neprevăzută.

1/1982 pag. partea interesată va trebui să facă dovada pierderii sau a sustragerii înscrisului. op. M.o atare împrejurare putând fi considerată forţa majoră în sensul art. iar regula din dreptul roman "testis unus. în acelaşi sens.177. astfel încât. Dacă cerinţa înscrisului este cerută de lege ca o condiţie de validitate (ad validitatem). Ciobanu. 1198 Cod civil. decizia civ.cit. vezi şi dec. Stătescu. că "este admisibilă proba cu martori spre a dovedi că s-a încheiat un antecontract de vânzarecumpărare a unei construcţii. pag. că înscrisul există. lipsa acesteia atrage sancţiunea nulităţii absolute. al pierderii dosarului sau. cu note de I. dar că acesta este reţinut. nr. în RRD nr.. nu se mai pune problema probării lui.2 Puterea doveditoare a probei cu martori Puterea doveditoare a probei cu martori este dominată de regula libertăţii instanţei în aprecierea puterii doveditoare a probei testimoniale.se aplică şi în cazul sustragerii. Această dovadă se poate face prin orice mijloc de probă. 278.16/1981 a Tribunalului Judeţean Maramureş.Boroi. pag. în practică Tribunalului Jud. nr. G. de exemplu. Pop şi C. Aceasta întrucât. 40-47. Codul civil nu precizează forţa probantă a mărturiei. 2 V. cit. în mod abiziv de sosul reclamantei. 693/1993. deci a faptului că acel înscris a existat.. Dar. op. se abate numai ipoteza imposibilităţii de conservare a înscrisului când nu interesează dacă forma scrisă este cerută "ad probationem" sau "ad validitatem". Braşov s-a decis. De la regula de mai sus. pentru a putea beneficia de excepţia de mai sus se cere ca partea interesată să nu fie în culpă. Excepţiile prezentate mai sus îşi găsesc aplicabilitatea numai atunci când înscrisul este cerut de lege ca o condiţie de probă (ad probationem). distrugerii sau reţinerii înscrisului 1 de partea potrivnică sau de un terţ care refuză să-1 prezinte în instanţă. întrucât. mai înainte de reconstituirea prin declaraţiile martorilor a conţinutului înscrisului. civ. De asemenea. 1 217 . prin definiţie această formă a fost respectată în momentul încheierii actului juridic. al sustragerii înscrisului din dosar.

Mărturisirea Noţiune şi caractere juridice Mărturisirea este recunoaşterea de către o persoană a unui act sau fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază o pretenţie sau o apărare şi care este de natură să producă efecte juridice împotriva autorului ei1. pe când mărturisirea presupune recunoaşterea de către o parte a unor fapte pe care trebuie să le dovedească cealaltă parte şi care să fie" de natură să producă consecinţele juridice împotriva părţii care o face. Trebuie să facem distincţie între mărturisire şi explicaţiile pe care părţile le dau instanţei de judecată din propria lor iniţiativă. aplicabilitatea. cit. Răuschi. în practica noastră judiciară explicaţiile părţilor nu sunt folosite ca mijloc de probă (şi nici nu au o reglementare în dreptul românesc). 109.192.testis nullus". pag. sau martorul nu a fost sincer. pe când din punct de vedere al dreptului procesual civil ea apare ca un mijloc de probă. cit. nu-şi mai găseşte. 2 1 . op. astfel încât depoziţia lui nu va fi reţinută la pronunţarea soluţiei. mărturisirea2 apare ca un act juridic unilateral. în principiu. Rezultatul aprecierii depoziţiei unui martor (sau unor martori) poate consta în aceea că faptul probat a fost dovedit şi nu lasă nici o îndoială asupra acestuia. pronunţându-se cu privire la măsura în care au fost dovedite. Este motivul pentru care sediul reglementării mărturisirii se află în Codul civil (art. I C. îşi va forma ultima convingere asupra faptelor şi împrejurărilor relatate de martori. Beleiu. Deci. în situaţia inversă rezultă că faptul probat este nesigur şi va trebui dovedit prin alte mijloace de probă. pag. Explicaţiile părţilor cuprind doar informaţii cu privire la faptele care formează obiectul procesului. St. op. 1204-1206). ţ f V 218 . judecătorul va evalua critic declaraţiile martorilor. sau la cererea acesteia. Privită prin prisma dreptului civil. dar şi în Codul de Gh.

este un act cu caracter personal. .S. Din reglementările amintite pot fi desprinse următoarele caractere ale mărturisirii: . 2 în acest sens s-a exprimat T. 7/1993 pag. 1 219 . 94.constituie un mijloc de probă împotriva autorului ei şi în favoarea celui care îşi întemeiază pretenţiile pe faptul mărturisit. dec. Ea îşi produce efectele fără a fi nevoie să fie acceptată de 1 partea adversă şi este irevocabilă . Voinţa celui care face mărturisirea trebui să fie conştientă şi liberă.este un act expres. civ. 218-225 care reglementează interogatoriul ca mijloc prin care se poate ajunge la obţinerea recunoaşterii în faţa instanţei de judecată). Având în vedere consecinţele mărturisirii cel care o face trebuie să aibă capacitatea necesară actelor de dispoziţie. Un astfel de exemplu este cel precizat de art.2 . Mărturisirea poate fi revocată numai dacă a fost făcută din eroare de fapt (art. 225 Cod procedură civilă potrivit căruia instanţa poate socoti refuzul nejustificat de a răspunde la interogator sau neprezentarea la interogator ca o mărturisire deplină (sau numai ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice). 12/1958.S. 2 Cod civil). Vezi în acest sens T. '• . prin decizia de îndrumare nr. 1206 al.procedură civilă (art. deoarece ea nu poate fi dedusă din tăcerea părţii. sec.575 din 1992 în Dreptul nr. Numai în cazurile prevăzute de lege ea poate fi prezumată. de aceea nu poate fi făcută decât de către titularul dreptului sau de către mandatar cu procură specifică..este un act unilateral de voinţă constând în recunoaşterea prestaţiei sau faptului afirmat de parte adversă.

dec. Orice mărturisire care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute mai sus. Este o dispoziţie legală logică pentru ca permite nelimitat dovada cu martori pentru a proba o mărturisire verbală. verbală nu poate servi de dovadă când obiectul contestaţiei nu poate fi dovedit prin martori". necontestată de ceilalţi. spontan. In practica noastră judiciară s-a apreciat. Potrivit art. 1205 Cod civil "mărturisirea extrajudiciară. în acest sens. 220 . 1198 1 2 1 | f Vezi art. Tribunalul Jud.1204 din Codul civil. Mărturisirea este judiciară atunci când îndeplineşte cumulativ două condiţii: este făcută în chiar procesul în care este folosită ca mijloc de probă şi este făcută înaintea judecătorului prin intermediul interogatoriului. Vaslui. prevăzut de art. Dar ea poate fi făcută şi fără a fi provocată. 1191. '••'.l şi 2 din Codul civil. este o mărturisire extrajuridciară. 483/1980. în RRD 4/1981 pag. în concluzie. civ. că declaraţia făcută de către unul dintre comoştenitori în faţa unui organ notarial. textul art. chiar dacă a fost făcută peste termenul de 6 luni. 400 Cod civil2.. consemnându-se apoi în încheierea de şedinţă. 1197. precum şi recunoaşterea făcută într-un testament scris sau scrisoare. Codul civil face distincţie între mărturisirea judiciară şi extrajudiciară. face dovada acceptării succesiunii. 1191 al.Felurile mărturisirii 1.' Este apreciată a fi mărturisire extrajudiciară: declaraţia părţii într-o cerere adresată unui organ de stat sau cea consemnată într-un proces verbal întocmit de executorul judecătoresc. Mărturisirea este extrajudiciară când este făcută în afara judecăţii procesului în care se foloseşte această probă şi este scrisă sau verbală. ar însemna eludarea interdicţiei admisibilităţii probei cu martori în cazurile prevăzute de art. 1205 Cod civil trebuie întotdeauna coroborat cu art. 115.

decât în condiţiile în care poate fi combătut un înscris autentic. în care se arata în ce condiţii un act juridic poate fi dovedit cu martori. Instanţa de judecată are obligaţia legală de a examina şi a motiva pentru ce o ia în considerare sau o 1 înlătură. cit. colectiv. 2. anterioare ori concomitente faptului pretins. în 2 concordanţă şi cu celelalte probe existente în cauza respectivă . Zişberstein. pag. tiv. Dintr-un alt punct de vedere. Stoenescu. 375. cât priveşte puterea lor doveditoare. 296. . 1 221 .Mărturisirea simplă (fără rezerve) este recunoaşterea pretenţiei reclamantului făcută de către pârât. . mărturisirea poate fi: expresă şi tacită iar după structură trebuie să distingem între: mărturisirea simplă. Aprecierea trebuie să fie logic fondată şi nu abstractă. făcând ca răspunsul său să fie negativ. 2 1 . Tratat de drept civil. op.din Codul civil.Mărturisirea calificată constă în recunoaşterea de către pârât a faptului invocat de reclamant. Bucureşti.. In principiu. Deci. 2591/1973. dar şi a altor împrejurări strâns legate de faptul invocat. O asemenea mărturisire a T. acela al modului de exprimare. ambele forme de mărturisire: judiciară şi extrajudiciară sunt lăsate la aprecierea judecătorilor. pag. care sunt de natură să schimbe urmările juridice. existenţa şi cuprinsul unei asemenea mărturisiri se dovedesc prin înscrisul în care este cuprinsă. dec. 1989 pag. calificată şi complexa. dacă mărturisirea extrajudiciară este făcută printr-un înscris autentic. 392. Repertoriu de practică judiciară pe anii 1969.197:5. ea nu va putea fi combătută în ce priveşte existenţa şi cuprinsul ei.S. S. aşa cum a fost formulată (fără adaosuri). Cât priveşte mărturisirea extrajudiciară scrisă aceasta nu formează obiectul unei reglementări speciale pentru că ea urmează a fi supusă regulilor speciale privind proba cu înscrisuri.

nr. dec.cumpărare. 264). problema nu se poate pune decât în cazul mărturisirii calificate şi a celei complexe. ci trebuie să o primească. 1206 al. 205/1950. 301/1955 în CD 1955. II. cu doi ani anteriori faptului reclamat şi necontestat în condiţiile Legii nr. după modificarea sa prin Decretul nr. dec. cu motivarea că apărarea pârâtului.Mărturisirea complexă conţine o recunoaştere a faptului asupra căruia partea este interesată. pentru că în cazul celei simple nu este ce diviza. 116/1995 (nepublicată). 2 Este a opinie îmbrăţişată şi de T. pag. Cod civil. la care însă. 1 Indivizibilitatea mărturisirii j 222 . voi. în sensul că bunul a fost dat în depozit şi nu vândut. mărturisirea nu poate fi luată decât în întregime împotriva celui care a mărturisit. iar obiectul de activitate al pârâtei (ca persoană juridică) era achiziţia şi nu păstrarea şi conservarea de bunuri. aceasta adaugă un alt fapt legat de cel principal şi ulterior acestuia care are consecinţa să restrângă sau să anihileze efectele mărturisirii primului fapt. Curtea de Apel Craiova.civ. voi. civ. nr. sec. în întregime aşa cum a fost făcută" (T. Potrivit art. este neesenţială. 18/1991l. civ. în motivarea soluţiei CAS a arătat că dovada depozitului obişnuit n-a fost făcută. în acest sens. deoarece a crezut că este al său. 209.S. Desigur. 2 din Codul civil. Cu privire la aspectul în discuţie s-au conturat două opinii. Articolul amintit a declanşat în doctrină o controversă. Problema care s-a pus este dacă mărturisirea poate fi sau nu scindată (divizată). Vezi dec. deşi reclamantul a prezentat titlul de proprietate emis de Comisia judeţeană de fond funciar. în această ultimă speţă a fost admisă acţiunea în executarea plăţii preţului dintr-un contract de vânzare . II pag. Intr-o primă opinie susţinută şi de practică2 regula indivizibilităţii A se vedea.fost întâlnită în soluţionarea unei speţe în care pârâtul a recunoscut că a recoltat o suprafaţă de teren cu grâu. 339/1956 în CD 1956.S. dec. nr. . 8247/1999. Curtea de Apel Suceava. Instanţa nu este îndreptăţită să scindeze mărturisirea complexă.

într-o altă opinie se apreciază. nepublicată. care poate fi în favoarea sau împotriva autorului ei. 129 din Cod proc. 1206 Cod civil) trebuie subordonată celor două principii ale procesului civil: principiul adevărului şi principiul rolului activ al judecătorului . civ. care este dator să stăruie prin toate mijloacele legale spre a descoperi adevărul3. după cum se coroborează cu alte probe administrate în cauză. că regula indivizibilităţii mărturisirii (art. 129 şi 130 Cod proc. 1206. precum şi C. Art. Perju. In speţă a fost admisă acţiunea în executarea plăţii preţului dintr-un contract de vânzarecumpărare . 1206 se face menţiunea că " prima parte din alin. încât adversarul poate dovedi prin alte mijloace legale că adaosul afirmat nu este nul sau 4 concordant ordinii publice ori este neavenit sau absurd . în sensul arătat mai sus.civ. civ.. având de administrat o asemenea probă s-a exprimat în . în principiu. op. civ. 130 din Cod proc. pag. la art. Cosmovici. Cu toate acestea. 1016/1995. 1994 pag.. cit. adică fiind indivizibilă. Cantacuzino. 388. judecătorul poate diviza mărturisirea calificată ori complexă. Curtea de Apel Suceava. sec. Speţa este comentată de P.mărturisirii se aplică în continuare. ci ca simplă recomandare făcută judecătorului. 4 A se vedea M. mărturisirea calificată nu se poate despărţi în contra celui care o face.. 367. 3 în ediţia recentă a Codului civil. dimpotrivă. pag. M. cit. 1206 a fost implicit modificată prin revizuirea art. legiuitorul prăstrând neatinse dispoziţiile art. astfel încât regula indivizibilităţii mărturisirii nu trebuie luată ca fiind imperativă. cu motivarea că apărarea probei în sensul că bunul a fost dat în depozit şi nu vândut este necesară. cit. 2 al art. regula indivizibilităţii încetează prin aplicarea principiilor care guvernează începutul de dovadă scrisă. Aşa fiind. nu poate fi scindată pentru a socoti că faptul principal este complet probat. Art. op. reţinând numai o parte a ei. Dominantă în literatură şi practică este cea de a doua opinie. Vezi acest articol cu menţiunea arătată în P. 613. în Sinteză 2 1 223 . dec.. civ.sensul că. Hamangiu. CA Suceava. op.

9/1996. 1103-1104. A. Aşa fiind. 3 al art. în afară de mărturisirea spontană.Cum arătam şi anterior. provocată. putând fi combătută prin proba contrară. ceea ce se realizează. dec. prin Decretul nr. Interogatoriul Mijlocul procesual de administrare a probei mărturisirii . Potrivit art. care făcea dovada deplină în contra celui care a mărturisit. făcută prin orice mijloc admis de lege. pag. în acest sens a se vedea şi C. mărturisirea este. 8247/1999.După adoptarea Decretului 205/1950 mărturisirea a fost trecută în rândul dovezilor de drept comun. 218 Cod de procedură civilă interogatoriul se va încuviinţa numai când este vorba de chestiuni de fapt şi cu respectarea următoarelor două cerinţe: faptele să fie personale ale părţii chemate să răspundă la interogatoriu şi să fie pertinente şi concludente. poartă denumirea de interogator şi el este reglementat de art. 205/1950 s-a abrogat pct. dacă din ansamblul probelor administrate în cauză îşi formează convingerea că mărturisirea respectivă nu corespunde adevărului.1200 Cod civil care prevedea prezumţia absolută a "puterii doveditoare ce legea dă mărturisirii" Până la această modificare. Craiova. Cel chemat la interogatoriu va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt teoretică a jurisprudenţei în Dreptul nr. civ. mărturisirea era considerată o probă perfectă (probatio probatissima) sau "regina probelor". de cele mai multe ori. . . 218 225 Cod procedură civilă. prin intermediul interogatoriului. .Forţa probantă a mărturisirii în evidenţierea forţei probante a mărturisirii trebuie distinse două perioade: cea anterioară anului 1950 şi cea posterioară anilor 1950. judecătorul poate să înlăture motivat recunoaşterea unei părţi.• 224 .

lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde. în practica recentă a instanţelor noastre judecătoreşti. dec.1512/1981 în C D . de cel care 1-a propus şi de către partea care a răspuns. Tribunalul municipiului Bucureşti. trebuie socotite numai ca un început de dovada.C. în mod constant s-a făcut sublinierea că " instanţa nu este obligată să considere refuzul părţii de a răspunde la interogatoriu ca o mărturisire deplină. spre a se 1 stabili împrejurările reale ale cauzei . 213/1970 în Repertoriu II. decretul 1009/1991 în C. pag. 1 225 . în folosul părţii potrivnice". Suntem în prezenţa unei prezumţii de recunoaştere tacită. 1991. fără motive temeinice să răspundă la interogatoriu. secţ. grefier.în parte şi va răspunde oral. refuză. nefiind o prezumţie legală. 1981 pag. în sensul că lipsa la interogatoriu poate fi privită doar ca un început de dovadă. ci are facultatea. p^g. deşi se prezintă. dec.S. art. Se vor administra probe în completare . şi în cazul răspunsurilor echivoce pentru a întări unele elemente ale mărturisirii. care urmează să fie completată cu alte probe. ci una simplă (a judecătorului). 172.P. care apoi va fi semnată pe fiecare pagină de preşedinte. 291. în situaţia în care partea chemată la interogatoriu refuză nejustificat să se prezinte în faţa instanţei sau. care însă nu este obligatorie. civ. de a stabili din acest fapt o prezumţie de recunoaştere tacită în favoarea celeilalte părţi. vezi şi T.J. 225 Cod procedură civilă arată că "instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă. Dacă partea interogată dă răspunsuri negative se vor administra alte probe fără ca atitudinea negativă a părţii interogate să constituie vreo probă în favoarea sau împotriva vreuneia din părţi. 375. Dacă în cauză pot fi administrate alte probe. răspunsurile fiind trecute pe aceeaşi foaie cu întrebările.

1199 Cod Civil. In acest sens. pe deducţii. pag. Niculeanu.D. regulă de drept sau mijloc de probaţiune". prezumţiile trebuie analizate prin prisma dispoziţiilor art. la un fapt necunoscut". pag. recunoaşterea unui fapt ca autentic. Potrivit textului amintit prezumţiile sunt "consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut. prezumţiile sunt mijloace întrebuinţate în operaţiunea de conceptualizare. până la proba contrară. Privită astfel prezumţia are "o determinare specifică şi totodată nuanţată în funcţie de rolul ce are de îndeplinit: instrument de tehnică legislativă1. Paris. 157. Aşa fiind. în sens strict juridic. Prezumţiile Noţiunea de prezumţie este utilizată în limbajul obişnuit pentru a desemna conturarea unei păreri întemeiate pe fapte aparente. în Dreptul 10/1998. a se vedea Fr. 1922. prezumţia ca procedeu special al tehnicii legislative. singurul text de lege care încearcă să ofere o definiţie acestui mijloc de probă. Dacă prezumţia tinde la "stabilirea pe baze ştiinţifice a unei probabilităţi ce urmează să stea la temelia unor reglementări legale (urmărind o justă reflectare a ceea ce se întâmplă în Noţiune Ca instumente de tehnică legislativă prezumţiile contribuie la realizarea. clasificărilor. prezumţia trebuie privită ca o supoziţie. a unui ansamblu juridic coerent şi eficient prin utilizarea perspicace şi îmbinarea abilă a conceptelor definiţiilor. 56 şi urm. o presupunere. Altfel spus. pe ipoteze. C. 1 226 . vizează transformarea unei posibilităţi în certitudine şi sub acest aspect ea trebuie deosebită de ficţiune care apare. Geny. raţionamentelor. Science et tehnique cn droit privepestif. în procesul legiferării. de asemenea ca instrument special de tehnică de legiferare. Studiu comparativ asupra unor prezumţii în materie penală şi în domeniul răspunderii civile delictuale. în esenţă.

de regulă stabilite. datorită conexităţii dintre cele două fapte De aceea procedeul deplasării obiectului probei de la un fapt necunoscut la un fapt cunoscut . al acelei structuri . o dată de la faptul generator de drepturi necunoscut (greu sau imposibil de dovedit). prezumţia asigură o interpretare categorică anumitor atitudini (indicii) fundamentând o regulă de conduită pe coeficientul de frecvenţă ridicat al situaţiilor caracteristice. de regulă. 10/1998 pag. în Dreptul nr. Academiei. pag. necunoscut şi el (dar uşor sau mai uşor de dovedit) şi o dată.) Pe această cale. op. sau copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei (prezumţia de paternitate a copilului născut în timpul căsătoriei). Anita M. în cazul ficţiunilor se admite în mod deliberat o deformare a faptelor reale"1. 277. la un fapt vecin şi conex cu acesta. concluzia existenţei faptului generator de drepturi. Niculeanu. pentru lipsa de supraveghere (prezumţia de vinovăţie a părinţilor) sau bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt. 56-57. 3 Trebuie menţionat că orice probă cu excepţia probelor materiale implică o operaţie de inducere a existenţei unui fapt generator de drepturi necunoscute. de regulă părinţii sunt culpabili pentru faptele ilicite ale copiilor minori. nu este propriu prezumţiilor ci este comun şi altor probe. rezultatul contribuţiei egale a acestora prezumţia comunităţii de bunuri. de exemplu. etc. Naschitz. Ed. 1969. din existenţa unui fapt probatoriu cunoscut. aceasta implică o dublă deplasare a obiectului probei3. ce rezultă după înlăturarea aspectelor neesenţiale. pentru a trage apoi concluzia existenţei celui dintâi din cunoaşterea celui de al doilea. de la acest fapt vecin şi conex. 2 C. Cât priveşte prezumţia ca regulă de probă. mărturie. întâmplătoare ale fenomenelor ce fac obiectul reglementării pentru a asigura reglementarea de drept2. Ca regulă de drept. Bucureşti. la un fapt probator (înscris. din cunoaşterea faptului probatoT se trage. cu excepţia celor materiale. mai apoi. 1 227 . cit. Teorie şi tehnică în procesul de creare a dreptului. Aşa.majoritatea cazurilor).

Radu. De asemenea. 194 228 . judecătorul trebuie să recurgă la mijloacele de probaţiune şi. 1 2 3 C Niculescu. acestea fiind mijloace de probă preconstituite în favoarea şi respectiv defavoarea uneia din părţi. Prezumţia fiind relativă. Ibidem. V. dispensează partea care uzează de acest mijloc de probă. pag. deseori el recurge la probe indirecte. într-o altă opinie. să stabilească existenta ori inexistenţa faptului principal care formează obiectul litigiului" . op. D. mai curând . Aşa. în limitele în care legea admite. în sensul propriu al cuvântului. adică porneşte de la fapte probatorii conexe pentru ca. pe cale de raţionament. Negru. ca o ipoteză pe care judecătorul trebuie să o examineze2. răsturnând prezumţia de paternitate. într-o primă opinie. se apreciază că prezumţiile nu sunt mijloace de probă. 10/1998 pag 52. se susţine că cel puţin prezumţiilor legale trebuie să li se recunoască valoarea de probă indirectă3. în Dreptul nr. de aceea Codul de procedură civilă nu se ocupă de ele. tatăl prezumtiv va putea face dovada contrară. op. prezumţia legală de paternitate a copilului născut în timpul căsătoriei scuteşte pe mama acestuia de probaţiunea privind paternitatea copilului. discuţiile purtate în literatura de specialitate sunt oarecum controversate. cit. "Obligat fiind să descopere raporturile dintre părţi. Acest adevăr este prezumat de lege iar partea adversă nu va putea pune în discuţie temeinicia sa.Cu privire la natura juridică a prezumţiilor. invocarea într-un proces a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. în afară de probele directe. legea stabilind că acel copil are ca tată pe soţul mamei. cit. de a dovedi faptul că acea hotărâre exprimă adevărul obiectiv în litigiul soluţionat anterior. de exemplu. în opinia exprimată mai sus prezumţia apare.

de regulă. debitorului). în lumina acestui articol se conturează prezumţiile legale şi prezumţiile simple. la oricare dintre aprecieri ne-am opri este cert că. după cum consecinţele aduse dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut sunt opera legii sau a magistratului. acest articol prezintă patru cazuri de prezumţii legale: Clasificare: 229 . Judecătorul va trebui numai să stabilească faptul vecin şi conex pe care se sprijină prezumţia legală (în cazul nostru faptul remiterii titlului de către creditor. 1200 Cod civil. prezumţiile sunt elemente valoroase ale sistemului probator permiţând să se stabilească indirect.Dar. Astfel. pe cale de inducţie şi deducţie situaţii de fapt a căror dovadă directă ar fi greu de realizat. încercând o definiţie a prezumţiilor. Cu titlu de exemplu. a) După izvorul lor prezumţiile pot fi: legale şi simple. judecătorul fiind dispensat de a mai face raţionamentul pe care îl face însăşi legea. 1199 Cod civil care. însă art. prezumţia este creată chiar de lege. precizează că acestea sunt: consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintrun fapt cunoscut la un fapt necunoscut. cere şi primeşte dovada pe care o posedă creditorul. Prezumţiile legale sunt cele "determinate special de lege" aşa cum prevede art. în cazul arătat. Acest prim criteriu rezultă chiar din interpretarea art. 1138 Cod civil prezumă că debitorul şi-a plătit datoria pentru că. debitorul care plăteşte. remiterea titlului de către creditor debitorului nu dovedeşte direct liberarea debitorului.

în redactarea iniţială. precum şi rudele pe care donatarul le poate moşteni. după cum în baza art. 2 Codul familiei reglementează prezumţia de mandat tacit reciproc între soţi. 205/1950. sunt de la data dobândirii lor. 1200 pct. 30 din Codul familiei consacră prezumţia de comunitate a bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei precizând că "Bunurile dobândite în timpul căsătoriei. de oricare dintre soţi. Art. 1138 Cod civil prezumă că remiterea titlului de la debitor la creditor prezumă plata creanţei. Aşa cum precizam. Iar art. 1200 Cod civil însera şi un al patrulea caz de prezumţia legală . a se vedea. 1847 Cod civil se prezumă dobândirea dreptului de proprietate al posesorului fondat pe faptul stăpânirii bunului în mod public şi netulburat un anumit interval de timp. 941 Cod civil prezumă ca persoane interpuse pe copiii soţului donatar din altă căsătorie. Orice convenţie contrară este nulă". Liberarea unui debitor sau dobândirea dreptului de proprietate în anumite împrejurări determinate de lege2. 1 230 . de exemplu. Art. bunuri comune. Puterea lucrului judecat care are la bază un interes social. De asemenea. 2 Alt. prezumă că hotărârea judecătorească rămasă definitivă. 3 Pentru detalii. 35 al.prezumţia absolută a "puterii doveditoare ce legea dă mărturisirii" . exprimă adevăratele raporturi juridice dintre părţi3. art. prezumţiile legale amintite mai sus sunt cu titlu exemplificativ. pentru că atât Codul civil cât şi unele legi speciale consacră şi alte prezumţii legale.Declararea unor acte ca fiind nule1 pentru că "legea le priveşte făcute în frauda dispoziţiilor sale". Şi în Codul familiei se întâlnesc unele prezumţii vizând regimul juridic al bunurilor dobândite şi administrate de către soţi. consacră prezumţia că orice construcţie ridicată pe un teren aparţine proprietarului acestuia. art.abrogat prin Decretul nr. 4 Cod civil. art. 942 Cod civil.

ca număr sunt limitate. Ele pot fi caracterizate prin următoarele trăsături: . cunoscând acest fapt. iar judecătorul. . neavând alte dovezi directe. trebuie să facă dovada faptului generator de drepturi şi obligaţii. Potrivit art. Ele sunt concluzii logice deduse de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut şi care nu sunt determinate prin lege. faptul contrar fiind socotit ca dovedit în privinţa beneficiarului prezumţiei legale. cel ce tinde la. va dovedi faptul vecin şi conex că a plătit chiria pe lunile următoare prezentând chitanţele respective. consecinţa fiind aceea că nu există prezumţie legală fără text iar textele care stabilesc prezumţii sunt de strictă interpretare şi aplicare. Prezumţiile simple (ale omului) sunt acelea stabilite de magistrat. De exemplu.) sau pe anumite împrejurări ce permit judecătorului să tragă concluzia existenţei sau inexistenţei faptului ce trebuie probat. va putea trage concluzia că chiriaşul a plătit chiria şi pe lunile în litigiu. : Prezumţiile simple se pot baza pe anumite mijloace de probă directe (depoziţia imui martor. atunci când este admisă proba contrară. Prezumţiile simple pot fi deductive.Prezumţiile legale dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia sunt făcută.produc o inversare a sarcinii probei. răsturnarea prezumţiei. un început de dovadă scrisă etc. 231 . chiriaşul care n-a păstrat chitanţa de plată a chiriei pe unele luni anterioare. pentru efectuarea plăţii.are o putere doveditoare diferită de a celorlalte mijloace de probă. în sensul că. 1203 din Cod civil "prezumţiile care sunt stabilite de lege sunt lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului". . dacă se desprinde o concluzie generală din mai multe concluzii particulare. în cazul în care se desprinde o concluzie particulară dintr-una generala şi inductive. un înscris.

Pentru admisibilitatea prezumţiilor simple, art. 1203 Cod civil impune două condiţii: - prezumţia să aibă o greutate şi o putere de a naşte probabilitatea; - prezumţia nu este permisă magistratului decât numai în cazul când este permisă şi dovada prin martori. Prima condiţie are în vedere temeinicia raţionamentului logico-judiciar iar cea de a doua urmăreşte să nu se eludeze indirect interdicţiile prevăzute de art. 1191 al. 1 şi 2 Cod civil. Aşa fiind nu este admisă o prezumţie simplă pentru dovada unui act juridic ce nu poate fi probat prin martori. A permite dovada faptelor vecine şi conexe (eventual chiar cu martori) din a căror existenţă se poate trage concluzia existenţei actului juridic, înseamnă a proba peste, respectiv în contra, prescripţiilor art. 1191 Cod civil. Dacă, de exemplu, într-un proces în care se pretinde restituirea unui împrumut cu o valoare mai mare decât cea la care se referă art. 1191 Cod civil - s-ar admite proba cu martori, pentru a se dovedi un fapt vecin şi conex, s-ar putea ajunge la concluzia asupra existenţei împrumutului care, însă, nu ar putea fi dovedit cu martori. De la cea de a doua condiţie de admisibilitate a prezumţiilor simple, art. 1203 Cod civil prevede şi o derogare, şi anume ca prezumţiile sunt admise când se atacă un act care s-a făcut prin fraudă, doi sau violenţă. Derogarea de mai sus este în concordanţă cu dispoziţiile art. 1198 Cod civil care se referă la admisibilitatea probei cu martori, indiferent de valoarea obiectului actului juridic, datorită imposibilităţii preconstituirii probei scrise. întT-adevăr, în cazul fraudei, al dolului sau a violenţei, 1 există o imposibilitate de procurare a probei scrise . Nefiind stabilite de lege, prezumţiile simple sunt numeroase şi invariabile, în funcţie de frecvenţa şi diversitatea raporturilor
1

G. Boroi, op.cit, pag. 192.

232

juridice care fac obiectul judecăţii. în principiu, ele sunt neîngrădite, singurele îngrădiri fiind cele care se referă la inadmisibiliiatea probei cu martori. Puterea doveditoare a prezumţiilor simple este lăsată la aprecierea instanţei (o apreciere logică şi temeinic fondată), întrucât nu pot naşte decât probabilitatea, prezumţiile menţionate pot fi răsturnate prin mijloace de probă admise de lege. b) După forţa lor probantă prezumţiile legale se împart în: prezumţii absolute şi prezumţii relative. Acest criteriu îşi are sediul reglementării în art. 1202 al. 2 Codul civil care prevede că "Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumţiei legale, când legea în puterea unei asemenea prezumţii anulează un act oarecare sau nu dă drept de-a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie şi afară de aceea ce se va zice în privinţa jurământului şi mărturisirii ce ar face o parte din judecată". în lumina acestui articol se contureză trei categorii de prezumţii legale: prezumţii absolute, prezumţii relative şi prezumţii mixte. - prezumţiile absolute - juris et de jure - sunt cele care nu pot fi răsturnate prin proba contrarie. Ele se mai numesc şi irefragabile, dacă nu pot fi combătute deloc (prezumţia puterii lucrului judecat sau prezumţia stabilită de art. 51 din Codul familiei, potrivit căruia "copilul nu poate reclama o stare civilă contrară aceleia care rezultă din certificatul de naştere"). Prezumţiile legale absolute pot fi uneori răsturnate prin mărturisire - când litigiul poartă asupra unor drepturi ce pot forma obiectul i .ei tranzacţii şi nu se încalcă ordinea publică. De exemplu, prezumţia prevăzută de art. 1904 Cod civil care deduce faptul plăţii din îndeplinirea unor termene de prescripţie, pentru anumite categorii de creanţe, poate fi răsturnată (potrivit art. 1906

233

Cod civil) prin recunoaşterea debitorului că nu şi-a achitat obligaţia; - prezumţiile relative - juris tantum - sunt cele care pot fi răsturnate prin proba contrară, fie mai uşor, fie mai greu. Asemenea prezumţii au putere doveditoare vremelnică fiind îngăduită răsturnarea lor prin orice mijloace de probă, chiar şi prin simple prezumţii ale omului, ori prin martori. Sunt cele mai numeroase întrucât regula este caracterul relativ al prezumţiilor legale. Dintre prezumţiile relative amintim: prezumţia de bună credinţă (art. 1899 al. ultim Cod civil); prezumţia că o construcţie aflată pe un teren a fost făcută de proprietarul terenului (art. 492 Cod civil); prezumţia mandatului tacit reciproc între soţi (art. 35 al. 2 Codul familiei); prezumţia că bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt, rezultatul contribuţiei egale a acestora; prezumţia caracterului,licit al averii dobândite (art. 41 al. 7 din 1 Constituţia României) . In literatura de specialitate s-a atras atenţia asupra unei categorii intermediare de prezumţii legale (prezumţiile mixte) care pot fi combătute dar numai de anumite persoane, numai prin anumite mijloace de probă sau numai în anumite condiţii. Aşa, spre exemplu: răspunderea mandatarului prezumată de art. 379 Cod comercial3 poate fi înlăturată numai dacă se dovedeşte forţa majoră, cazul fortuit, viciul lucrurilor ce s-au deteriorat; prezumţia de responsabilitate a locatarului pentru incendiu poate fi
Potrivit articolului menţionat: "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă". 2 1 . Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., pag. 399; V.M. Ciobanu, op. cit, pag. 291; G. Boroi, op. cit. pag. 190; I. D. Filipescu, Aspecte ale prezumţiei de paternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei în RRD 9-12/1989, pag. 123. Articolul 379 Cod comercial prevede că "mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sunt încredinţate spre păstrare, afară de cele provenite dintr-un caz fortuit, forţa majoră, din viciul sau chiar natura lor".
1

234

( )mbătută numai dacă se probează forţa majoră, cazul fortuit, iciul construcţiei ori dacă focul a provenit de la o casă vecină (art. 1435 Cod civil); prezumţia prevăzută de art. 590 Cod civil privitoare la proprietatea comună a zidului ce desparte două terenuri poate fi combătută, dar numai prin înscrisuri, semne de necomunitate sau prescripţie achizitivă; sau, numai soţul mamei poate combate prezumţia de paternitate, prin tăgăduirea paternităţii. în literatura juridică1 recentă se pledează tot mai n*lt pentru o relativizare a prezumţiilor absolute, astfel ca ele să nu devină, mijloace care facilitează, cunoaşterea, piedici în calea acesteia. Aceeaşi idee se regăseşte şi în practica judiciară2.

E. Expertiza
Expertiza este un mijloc de dovadă reglementat de art. 201 Codul de procedură civilă3, la care instanţa recurge când, pentru stabilirea adevărului obiectiv, este nevoie de lămurirea unor împrejurări de fapt, pentru a căror rezolvare se cer cunoştinţe de specialitate, pe care judecătorul nu le posedă. La dispoziţiile art. 201-214 din Codul de procedură civilă, care reprezintă dreptul comun în materie trebuie să adăugăm alte reglementări speciale privind expertiza tehnică şi contabilă,
1 . Deleanu, V. Mărgineanu, op.cit, pag. 221-222; Trib. Judeţean Sibiu, dec.civ. nr. 526/1982 cu note de Al. Bocaci şi A.Ungureanu; în RRD nr. 10/1983 pag. 53-56; 3 Art. 201 din Codul de procedură civilă prevede că atunci "când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteşte de cuviinţă să cunoască părerea unor specialistă, va numi unul sau trei experţi, statornicind punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe". Nu se numeşte un număr par de experţi, pentru ca, în caz de dezacord, să se poată constitui o majoritate şi o minoritate.
2 1

Noţiune

235

expertiza asupra metalelor preţioase, expertiza criminalistică, medico-legală, grafologică, psihiatrică, sanitaro-veterinară. în lumina acestor reglementări, expertiza poate fi definită ca acea activitate de cercetare a unor fapte litigioase, desfăşurată de un specialist (expert) căruia instanţa de judecată i-a încredinţat cercetarea acelor fapte, ce se concretizează prin raportul de expertiză. Pentru a constitui probă judiciară, expertiza trebuie solicitată de către părţi sau ordonată de către instanţă, în cadrul procesului în care este necesară dovedirea unor fapte cu ajutorul cunoştinţelor expertului. Deci, în mod obişnuit, expertiza se efectuează în procesele în curs de judecată. Dar ea poate fi încuviinţată şi când nu există un proces, în cadrul procedurii asigurării dovezilor, care este prevăzută de lege pentru toate dovezile. Expertiza se poate efectua şi prin comisie rogatorie, când implică cercetări într-o localitate mai îndepărtată de sediul instanţei de judecată. Clasificare Obiectul expertizei îl constituie împrejurări de fapt asupra cărora expertului i se cere să-şi expună părerea, să dea lămuriri sau să le constate ca specialist, împrejurări care au legătură cu obiectul pricinii şi ajută la soluţionarea acesteia. Expertiza nu poate avea ca obiect lămurirea unor probleme de drept, întrucât se prezumă că judecătorul cunoaşte legea (jura novit curia). O excepţie de la această regulă o constituie situaţia stabilirii conţinutului legii străine în litigiile izvorâte din raporturi juridice civile ce conţin elemente de extraneitate1. Legea română de drept internaţional privat nr.105/1992, prevede prin art. 7, al. 1: "Conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească

Vezi I. P. Filipescu, Drept internaţional privat, Edit. Actani, Bucureşti, 1993, pag. 190 şi urmat.

1

236

prin atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat. Instanţa va dispune efectuarea unei expertize dacă apreciază că aceasta este concludentă, dar sunt şi situaţii când expertiza este declarată de lege obligatorie, sub sancţiunea anulării hotărârii. în cazul punerii sub interdicţie a unei persoane, expertiza psihiatrică este impusă de lege1 sau în cazul înregistrării tardive a naşterii, expertiza medico-legală este obligatorie pentru stabilirea vârstei copilului. Tot astfel, se impune expertiza preţuitoare a bunului dat în gaj, în situaţia în care, în caz de neplată, creditorul gajist doreşte să dispună de bunul respectiv2. Expertul este o persoană străină de litigiu, deci neinteresat în cauza. El nu este nici martor, căci nu reproduce faptele care-i erau cunoscute înainte de judecată, fără a trage concluzii din ele. întemeindu-se pe cunoştinţele sale de specialitate, expertul îşi exprimă părerea asupra unor împrejurări de fapt indicate de instanţă. Expertizele se pot efectua în cele mai variate domenii de activitate. Cele mai frecvent întâlnite fiind: expertizele medicolegale3, grafologice, tehnice,4 contabile. O importanţă deosebită în
Art. 30 din Decret 32/1954 pentru punerea în aplicare a Decretului 31/1954 privind persoana fizică şi juridică. în acelaşi sens, a se vedea T.S. Cod civil dec. 459/1957 în CD 1957 pag. 201; dec. 721/1986, CD 1956 Vol.I pag. 527. 2 Art. 1869 din Codul civil. 3 I.Enescu, Valoarea probatorie a expertizei dermatografice în cercetarea filiaţiei, în RRD 3/1981 pag.24-27. Vezi şi dec. 866/1979 a Trib Jud. Hunedoara în RRD 2/1980 pag. 59. 4 A se vedea dec. civ., 976/1998 a Curţii de Apel Constanţa sect. civ., 1852/1996, a Curţii de Apel Cluj, sect. civ., dec. civ., 583/1999 a Curţii de Apel Tg. Mureş sec. civ. In această ultimă speţă efectuarea expertizei tehnice presupune o lucrare la faţa locului care a fost efectuată numai în prezenţa reclamantului fără ca pârâţii să fie anunţaţi. Ca urmare, în apel s-a constatat nulitatea de drept a expertizei, dispunându-se o nouă expertiză tehnică de specialitate.
1

237

au expertizele contabile1 făcute cu scopul de a stabili justa reflectare a activităţii persoanelor juridice în operaţiile contabile. sect. este urgenţa. comercială. de a descoperi greşelile în registrele contabile. Aşadar. O asemenea expertiză s-a solicitat într-un litigiul soluţionat de Curtea Supremă de Justiţie2. s-ar putea ajunge la situaţia să nu se mai poată stabili cu exactitate cum au fost folosiţi. de a evalua corect pagubele cauzate. de către instanţele de fond şi recurs. adică existenţa unui pericol de dispariţie a probei sau de îngreunare a administrării ei. 194. părerea unui expert. în speţă se cerea ca în expertiză să se constate modul cum a fost folosită de către pârâtă suma de 19. comercială şi dec. va putea cere administrarea unor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor". 2 A se vedea dec. 1 238 . nr. Banii fiind bunuri consumptibile şi ca urmare a mişcărilor permanente de valori din patrimoniul pârâtei. Condiţia esenţială a procedurii admise de art.. pag. Condiţia menţionatăeste îndeplinită în speţă întrucât întârzierea în efectuarea acestei expertize de specialitate este de natură să îngreuneze foarte mult administrarea ei în viitor. starea unor lucruri mişcătoare sau nemişcătoare sau să dobândească recunoaşterea unui înscris a unui fapt şi a unui drept. dec. eventualele abuzuri. potrivit căruia " oricine are interes să constate de urgenţa mărturia unei persoane. 60/1994. a Curţii Supreme de Justiţie. 235 Cod procedură civilă.000 lei primită de la reclamantă. CD 1980 pag. sec.actualul context economic.S.000. pentru a se constata dacă a fost întrebuinţată potrivit convenţiei părţilor sau altfel. a Curţii de Apel Bucureşti. sec. 90/1991 menţionată de G. care a constatat greşita aplicare a dispoziţiilor 235 Cod procedură civilă. cit. nr. dec. în mod justificat Curtea Supremă de justiţie a constatat greşita aplicare a articolului menţionat mai sus. care au respins cererea recurentei în loc să T.civ. 163 CSJ. 19/1995. 343/1980. Boroi în op.

A se vedea despre opunerea părţilor la efectuarea expertizei de instanţă (notă de Gh. când expertiza necesită verificări. " .dispună efectuare unei expertize contabile necesare în soluţionarea cauzei. onorariul provizoriu al expertului (experţilor).. la citare. După numirea lor (şi se va numi un număr impar de experţi.în afara instanţei. In aceeaşi încheiere se va stabili obiectul expertizei. Expertiză. cu condiţia ca recuzarea să se ceară în termen de 5 zile de la data numirii expertului . este încuviinţată printr-o încheiere de şedinţă de admitere sau ordonare a acesteia. Uneori asemenea expertize presupun unele lucrări la faţa locului. măsurători. 1 239 . dacă împrejurarea asupra căreia urmează să se pronunţe expertul este simplă şi acesta îşi poate exprima de îndată părerea.. analize. data depunerii raportului de "'•. Expertiza se poate efectua în două moduri: . pentru ca în caz de dezacord să se poată ajunge la o concluzie) experţii-'. Proba.dacă motivul recuzării există la acea dată. Nicolau în RRD 4/1990 pag. 1 şi 2 Cod civil).în instanţă. Administrarea expertizei Cum am arătat şi mai sus..* • Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.. care . Dispoziţiile privitoare".potrivit articolului 208 Cod procedură civilă nu pot fi făcute decât?"după citarea părţilor. ca atare. sau de la data ivirii motivului de recuzare (art. este nevoie de timp. aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt aplicate şi experţilor. deplasări şi când. . întrebările la care expertul trebuie să răspundă. cu dovada de primire. pentru efectuarea ei.. 204 al.vor fi citaţi pentru a veni la judecată. 53-54. propunerea expertizei se face de 1 către părţi sau instanţa dispune din oficiu efectuarea ei.

în sensul arătat mai sus. 2 Cod de procedură civilă . civ. 1852/1998 a Curţii de Apel Cluj. Dispoziţiile de mai sus se justifică prin faptul că părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. în cazul expertizelor contabile se depune mai întâi la biroul local de expertize contabile. această reglementare constituie o garanţie a dreptului la apărare al părţilor.. expertiza de A se vedea. 105 alin. dec. civ. A se vedea. motivat. In practica judiciară. 212 Cod de procedură civilă). Totodată. civ. 2 1 240 . raportul de expertiză se depune direct în instanţă. care. ea va trebui să motiveze.arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea". se poate solicita şi dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Dacă instanţa înlătură concluziile experţilor. sect. raportul întocmit de către serviciul de specialitate din cadrul Consiliului local2. Sunt situaţii în care expertiza nu poate fi înlăturată decât printr-un alt mijloc de probă. Mureş. Contraexpertiza va putea fi cerută. în soluţionarea unei speţe s-a atras atenţia că nu constituie probă judiciară iar instanţa nu este obligată să ţină cont de el.. dec. 583R/1999 a Curţii de Apel Tg. Forţa probantă a expertizei Puterea doveditoare a raportului de expertiză este lăsată la libera apreciere a instanţei de judecată. civ. dec. In celelalte cazuri. la primul termen după depunerea expertizei (art. 90/1991 a Curţii Supreme de Justiţie. creându-se posibilitatea de a cere să se facă toate constatările legate de obiectivele fixate pentru expertizare. Lucrările expertului se concretizează într-un raport de expertiză. Dacă părţile sau instanţa nu sunt lămurite prin expertiza făcută. neîndeplinirea obligaţiei de citare a părţilor fiind afectată 1 de nulitatea prevăzută de art. de o valoare ştiinţifică egală (de exemplu.

De altfel. T. 77.S.. raportul de expertiză trebuie apreciat de instanţa de judecată în legătură cu totalitatea probelor administrare. Instanţa de judecată nu ar putea combina cele două rapoarte pentru a ajunge la o concluzie1. ea poate accepta motivat o expertiză şi să o înlăture pe cealaltă. sec. raportul de expertiză va fi supus. sec. 887/1983 în CD 1983 pag. s-a decis că.1449/1984 CD 1984 pag. In cazul expertizelor medico-legale. civ. instanţa este datoare să le supună spre avizare Comisiei superioare medico-legale. Acest punct de vedere a fost exprimat în practica judiciară. în comparaţie cu celelalte probe care se referă la obiectul expertizei şi nu în mod izolat. dec.excludere de la paternitate nu poate fi înlăturată prin depoziţiile unor martori). 1449/1984 în RRD 3/1985 pag. iar nu să-şi însuşească una din ele fără avizare2. Vezi T. elementele care pot conduce la formarea convingerii intime a instanţei de judecată.civ. Daca instanţa se află în faţa a două expertize contradictorii. sau să le înlăture pe amândouă şi să recurgă la alte mijloace de probă. De asemenea. dec. 151-156. sec. veridicitatea sa. tiv. 136. dec. dacă ele sunt contradictorii. de instanţa de judecată..S. 2 T.. desprins de complexul probelor în care se încadrează.S. discuţiei contradictorii a părţilor din care se pot desprinde carenţele sau calităţile sale. de exemplu. 1 241 .

duce la pierderea posibilităţii de a valorifica pe cale judecătorească drepturile civile. 700 C. 1992.are facultatea. 2 Prescripţia extinctivă a fost iniţial reglementată în cartea a IlI-a a Codului civil. pe când. este prescripţia extinctivă2. prescripţia achizitivă duce la dobândirea unui drept real. 1 242 . recunoscută de lege. care este supusă unor condiţii. Edit.VIII. prescripţia extinctivă are ca efect încetarea posibilităţii de a obţine realizarea. Nu există o definiţie legală a în literatura de specialitate se atrage atenţia asupra faptului că prescripţia extinctivă nu operează numai în situaţiile când a avut loc încălcarea unui drept. Noţiune şi justificare Titularul unui drept subiectiv încălcat1 sau nerecunoscut persoană fizică sau juridică . 215. Cele două instituţii sunt fundamental opuse întrucât. de regulă. Neintentarea acţiunii înăuntrul termenelor prevăzute de lege. a unor drepturi. civ. intitulat Despre prescripţie. Chemarea. Una din cele mai importante condiţii şi limite ale valorificării. Drept civil. titlul XX. Prescripţia extinctivă limitează timpul în care o persoană (fizică sau juridică) poate să exercite apărarea drepturilor sale civile pe calea constrângerii. prin constrângere. Se ilustrează ideea cu termenul de 6 luni prevăzut de art. Prescripţia extinctivă VIILl. Partea generală. Principalul mijloc aflat la dispoziţia acestuia este acţiunea în justiţie. alături de prescripţia achizitivă. Vezi Ştefan Răuschi. pentru apărarea dreptului său. pe calea acţiunii în justiţie a drepturilor civile subiective. fiind posibilă. pag. de a se adresa unui organ jurisdicţional competent. numai în anumite termene stabib'te de lege. Iaşi. înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul de opţiune succesorală.

Excepţiile de procedură în procesul civil. Partea generală. Edit. 1 243 . voi. 136. 505. Editura Dacia 1983 pag. D. Bucureşti. Cuza Iaşi.prescripţiei extinctive. Cu privire la natura juridică şi locul reglementării prescripţiei extinctive într-o viitoare legiferare. Cartea Românească 1921. Al. Bucureşti 1989. 371 şi 433. Paul Cosmovici. Partea generală. Prescripţia extinctivă. Bocaci. B. 16 şi următoarele. Este şi motivul pentru care problematica acestei instituţii este dezbătută în cadrul părţii generale a dreptului civil şi nu în capitolul afectat modurilor de stingere a obligaţiilor (la Teoria generală a obligaţiilor). Tratat de drept civil. a fost. Mateiaş. pag. 13 şi următoarele. a. Stanciu D. Cu argumente solide. în unanimitate apreciază prescripţia extinctivă ca un mijloc de stingere a dreptului material la acţiune. argumentând că. prin împlinirea prescripţiei extinctive. Elementele dreptului civil. Ionaşcu. pag. este aceea că prescripţia extinctivă nu constituie un mod de stingere a obligaţiilor. pag. Radu. Bucureşti. revizuită astfel că în prezent ideea care s-a impus. continuând totuşi să existe. în literatura mai veche unii autori1 încercau sa justifice acest "plasament". Prescripţia extinctivă. 1976. Ionaşcu. Editura Academiei Române. o obligaţie "naturală". în literatură şi practică. pag. pag. 2 Eleonora Roman. ClujNapoca. A. pag. în Analele Universităţii Al. s-a demonstrat că împlinirea termenului de prescripţie extinctivă nu stinge însuşi dreptul subiectiv (şi nici obligaţia corelativă) ci numai dreptul la acţiune în sens material. Edit. I. J. Tratat de drept civil. I. 305. aceasta fiind plasată printre modurile de stingere a obligaţiilor. Edit. prin neexercitarea acelui M. ş. Concepţia. Ştiinţifică 1962. Edit. se stinge atât obligaţia cât şi dreptul de creanţă corelativ. în Tr. 113 şi următoarele. autorii de specialitate. în Codul civil. în timp. în lipsa unei definiţii legale. Bucureşti. Academiei 1967. Didactică şi Pedagogică 1963. Cantacuzino. Drept civil. Carpenaru.

Cărpenaru ş. pasivitatea îndelungată a celui îndreptăţit la acţiune „creează prezumţia că starea de fapt care nu a fost contestată este conformă dreptului"2. prin stingerea drepturilor la acţiune care nu au fost exercitate în cadrul unor termene considerate de legiuitor ca îndestulătoare. cit.drept în termenele prevăzute de lege (numite termene de prescripţie). 325. la admiterea unor pretenţii neîntemeiate atunci când pârâtul nu ar putea prezenta dovezi îndestulătoare în apărare"1. din cauza posibilităţii dispariţiei unor probe. VIII.. pe care reclamantul nu le-ar putea dovedi. Se evită. 244 . cu trecerea timpului. In al doilea rând. astfel că lipsa de ocrotire 1 2 Ştefan Răuschi. Funcţiile prescripţiei extinctive Prescripţia extinctivă este o instituţie juridică cu un caracter complex. ca un mijloc de apărare şi întărire a legalităţii. ştiut fiind faptul că. pag. Aceste dificultăţi ar putea să ducă „fie la respingerea unor pretenţii întemeiate. St. a cărei prezenţă printre instituţiile fundamentale ale dreptului civil se justifică prin rolul şi funcţiile pe care le îndeplineşte cât şi prin scopul urmărit de legiuitor. dimpotrivă. fie.2. prescripţia extinctivă se justifică prin nevoia asigurării unei certitudini a drepturilor pretinse. cit. aglomerarea justiţiei cu litigii născute din pretenţii ce ar fi putut fi formulate cu mult timp în urmă şi dificultăţile de probă a unor astfel de pretenţii. prescripţia extinctivă apare. întrucât asigură stabilitatea şi certitudinea raporturilor juridice. Pe de altă parte. op. pag. Privită prin prisma funcţiilor ei sociale. dovada drepturilor devine tot mai anevoioasă. 218. astfel. op. în primul rând.a. D.

în Revista Dreptul nr. cu modificările ulterioare şi anume în măsura determinată prin art. 2/1999. stimulând pe titularii drepturilor încălcate să nu lase în nelucrare drepturile şi acţiunile lor. Consideraţii în legătură cu instituţia prescripţiei. în Dreptul nr. Of. O. pag. Pentru unele aspecte critice privind prescripţia extinctivă. uz. în al treilea. a se vedea. VHI. Caracterul 1 normelor care reglementează prescripţia extinctivă Reglementările aplicabile prescripţiei extinctive provin din izvoare de drept diferite ce datează din epoci diferite. 27.Zlătescu. 2 Dispoziţiile titlului XX (art. Art.juridică a dreptului neexercitat în termenul legal poate fi privită şi ca o sancţiune ce se aplică titularului acestui drept. abitaţie. cu orientări şi soluţii uneori disparate.D. alături de prescripţia achizitivâ. incident în orice raporturi juridice de natură civilă (lato sensu) şi anume. a se vedea V. prescripţia extinctivă. precum şi celelalte dispoziţii referitoare la prescripţia extinctivă au fost implicit abrogate prin Decretul 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă . Unele dispoziţii ale Codului civil aii Cu privire la caracterul normelor ce reglementează prescripţia extinctivă.3. 1837 şi următoarele). Acest sistem a fost restructurat radical printr-un act normativ. Căpăţână Prescripţia extinctivă a acţiunilor născute din transportul pe uscat. uzufruct. 1/1996 pag. pe apă. Sistemul tradiţional al reglementării acestei instituţii se sprijină pe dispoziţiile Codului civil care în titlu] XX2 al cărţii a treia include. prescripţia extinctivă îndeplineşte o funcţie educativă şi mobilizatoare. dar nu în ultimul rând. de aplicare generală. 21 al acestui decret nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate. aerian.B. servitute şi superficie 1 245 . 25 şi 26 ale acestui decret. 15 şi urmat. 19/1958 republicat în Monitorul Oficial 11/1960. Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă.

21 din Decretul 167/1958 prevede în mod expres că „dispoziţiile decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate. uz. de asemenea. Constituţia României reprezintă un izvor fundamental de drept ce a influenţat esenţial domeniul prescripţiei extinctive. 45/26 ianuarie 2001. împlinirea termenului de prescripţie se face prin raportare la dispoziţiile art. mai mult sau mai puţin. 1888 prevede că: "ziua se împarte în 24 de ore. nr. având şi în prezent aplicabilitate. art. decretul 167/1958 nu cuprinde nici norme generale privind calculul termenelor de prescripţie. în aceste cazuri se va aplica Codul civil. 2 Codul aerian aprobat prin O. Reglementările menţionate şi altele ce interesează această materie trebuie reconsiderate. împreună cu Legea 15/1990 care a transformat organizaţiile economice de stat în societăţi comerciale şi regii autonome. 1 246 . 55. De asemenea. Decretul 443/1972 privind navigaţia maritimă etc. 21. 29/22 august 1997 republicat în M. 60) sau din Codul comercial (art 947) sau din Codul aerian din 1997 (republicat în 2001)2. şi faptul că actul normativ ce reprezintă "dreptul comun" în materie (Decretul 167/1958) a devenit parţial inaplicabil în condiţiile legislaţiei intrate în Ait. Aşa sunt: dispoziţiile din Codul familiei (art. Tot astfel.supravieţuit însă reformei. pe dispoziţiile Codului civil (art. 1888 Cod civil1. Trebuie avut în vedere. uzufruct. prin raportare la Constituţia României din 1991. servitute şi superficie. care se sprijină. Reglementări privind prescripţia extinctivă aflăm şi în acte normative aparţinând altor ramuri de drept înrudite. cu dreptul civil. în acest sens. Ea începe la miezul nopţii şi se fineşte la miezul nopţii următoare". 1886). 52.O. nr. totodată. abitaţie. G.

1 al. Beleiu Drept civil. cit. pag. Este motivul pentru care normele care reglementează prescripţia extinctivă au un caracter imperativ2. însă. 3 din Decretul 167/1958 prevede că "Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă". A. Unele probleme privitoare la prescripţia extinctivă în cadrul unei viitoare reglementări legale. să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executare silită este prescris". Eliescu. op. Ghe. 18 din Decretul 167/1958. cit. 1/1956 pag.vigoare. De aceea. după împlinirea termenului de prescripţie . De asemenea. părţile nu vor putea să înlăture efectele prescripţiei. să lungească sau să scurteze termenele de prescripţie prevăzute de lege. stabilit de lege. 1 247 . în SCJ nr. "Ele vor putea renunţa la beneficiul acesteia. Potrivit articolului amintit "instanţa judecătorească este obligată. op. după decembrie 1989. satisfacerea acestor interese nu poate fi lăsată la latitudinea subiectelor de drept1. sau să adauge altele neprevăzute de lege şi nici să se abată de la orice norme legale care reglementează prescripţia. 219. Obligaţia de a invoca prescripţia extinctivă revine. vezi şi A. obligaţia de a o invoca revine şi altor organe notariale sau de executarea silită. 299. Art. prin convenţia lor. Având în vedere natura intereselor ce fundamentează prescripţia. ele nu pot schimba momentul începerii cursului prescripţiei. Deci. M. pag. 3 Ştefan Răuschi. din care rezultă că interesele ce au impus o asemenea instituţie nu sunt de ordin particular ci general. Pop. consacrat expres de art. după cum nu pot înlătura unele cauze legale de suspendare sau de întrerupere a prescripţiei. executându-şi 3 voluntar obligaţia. Acelaşi caracter a condus la cristalizarea principiului aplicării din oficiu a prescripţiei extinctive. trebuie să reamintim funcţia acesteia de întărire a legalităţii şi a ordinii de drept. numai organului chemat să aplice legea nu şi persoanelor care beneficiază de efectele împlinirii prescripţiei. Ionaşcu. Cât priveşte caracterul normelor ce reglementează prescripţia extinctivă. 151. ca din oficiu.

în lumina art. Această opinie. avea ca punct de sprijin interpretarea a două texte din Codul civil şi anume art. dacă o Teoria generală a dreptului civil. lipsită de sancţiune juridică). prescripţia apare ca un mijloc de eliberare de o obligaţie1. Dar. dominantă în literatura şi practica vremii. 18902. cât şi dreptul de creanţă corelativ. imperfectă (deci.VIII. pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a definit un termen de prescripţie.4. nu numai dreptul la acţiune pentru valorificarea acestui drept. 1 Art. Efectele şi domeniul de aplicare al prescripţiei extinctive A. 2 Art. 1890 prevede că: "Toate acţiunile atât reale cât şi personale. 1837. prin împlinirea termenului stabilit de lege se prescriu "toate acţiunile atât reale. pag. 424-425. în timp ce potrivit art. Majoritatea autorilor erau de părere că. Universitatea Bucureşti 1980. Coroborarea celor două articole a condus majoritatea autorilor la convingerea că prescripţia stinge atât obligaţia. cât şi personale". se vor prescrie prin 30 de ani fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reauavoinţă". prin prescripţie. Efectele prescripţiei extinctive a)Discuţii privind efectul general al prescripţiei extinctive Până la adoptarea Decretului 167/1958 problema dreptului care se stinge prin prescripţia extinctivă a format obiectul unor controverse. se stinge dreptul subiectiv însuşi. 1837 prevede că prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie sub condiţiile determinate prin această lege. voi II. 248 . dar obligaţia stinsă prin prescripţie continuă să existe ca obligaţie naturală. 1837 şi 1890.

1092 Cod civil prevede că: "orice plată presupune o datorie. după intrarea în vigoare a Decretului 167/1958 discuţiile s-au axat pe interpretarea art. a art. 1 că "dreptul la acţiune. 1 al. restituirea sumei plătite de bună voie nu este admisibilă aşa cum rezultă din interpretarea art.asemenea obligaţie face obiectul unei plăţi voluntare. De aceea. Prescripţia extinctivă. 1 din aceste reglementări. A fost adoptat. 2 Gh. continuau să fie diferit interpretate. Bucureşti 1992. 1092 Cod civil1. ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii". 1 249 .în faţa acestei situaţii. Al. care au fost achitate de bună voie". care să corespundă finalităţii instituţiei şi intereselor generale ale societăţii. 2 al acestui articol prevede că "Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale. Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă care s-a impus şi a rămas. Partea generală. decretul amintit prevede expres prin art. Beleiu. In lumina acestora se impun unele precizări în legătură cu dreptul subiectiv şi dreptul la acţiune la care se referă decretul amintit. legiuitorul s-a văzut nevoit să intervină pentru a imprima un punct de vedere unitar literaturii şi practicii din acest domeniu. având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie. 6 şi art. pag. 197. textul art. până în prezent ca "drept comun" în materie2. pentru că cele două articole ale Codului civil (1837 şi 1890). în Drept civil. Deşi pare foarte clar. 20 al. Pentru a nu lăsa loc unor interpretări contradictorii. astfel. 1 al. Art. 1 nu a fost în măsură să stingă discuţiile purtate în cadrul legislaţiei anterioare. dacă n-a fost exercitat în termenul stabilit de lege". 1.

M. pag. Eliescu. recurgând. 197. Radu. Cât priveşte dreptul la acţiune. cit. Dacia. Editura Ştiinţifică 1957. a posibilităţii titularului dreptului (persoană fizică sau juridică) de a avea o anumită conduită şi de a pretinde subiectului pasiv să dea. executarea obligaţiei corelative a debitorului său. Ştefan Răuschi. 7579. pag. D. pag. la sancţiunea stabilită de acele norme. drept material la acţiune. Craiovan. Teoria generală a statului şi dreptului. pag. 215. Edit. 221. Cheterchi. J 250 . Unele consideraţii cu privire la raportul dintre dreptul substanţial şi acţiunea civilă în SCJ nr. I. op. 3/1984. acesta trebuie analizat sub cele două laturi ale sale: dreptul la acţiune în sens material şi dreptul la acţiune în sens procesual. Hilsenrad. Dreptul la acţiune în sens procesual se referă numai la posibilitatea unei persoane de a sesiza organul de jurisdicţie competent în vederea realizării unui drept subiectiv. 2 Gh. Iaşi.b)Dreptul subiectiv şi dreptul la acţiune 2 Sintetizând definiţiile formulate în literatura de specialitate putem afirma că dreptul subiectiv civil implică recunoaşterea prin normele dreptului civil. Gh. Bucureşti. la nevoie. Cluj-Napoca 1994. Stoenescu Procesul civil în România. să facă sau să nu facă ceva. 1992. 292. Al. 142. Beleiu op. pag. a se vedea A. dacă acesta refuză să o execute de bună voie.18. Acţiunea în procesul civil. Bucureşti. I. pag. Editura Academiei 1972 pag. Teoria generala a dreptului. I. prin • organul de jurisdicţie competent. Boboş. Răspunderea civilă delictuală. 1 Cu privire la sensurile ce se acordă noţiunilor de drept subiectiv. Bocaci. Bucureşti 1977. cit. 441442. pag. Editura Junimea 1974. Dreptul la acţiune în sens material se referă la posibilitatea titularului de a-şi realiza un drept subiectiv obţinând.

Dar dreptul lui subiectiv continuă să existe. a reieşit cu claritate că prin prescripţia extinctivă se stinge numai dreptul material la acţiune. Stingându-se dreptul material la acţiune. ci numai printr-o executare voluntară a obligaţiilor de către debitor. în condiţiile arătate creditorul are dreptul de a păstra prestaţia efectuată. în temeiul prevederilor art. Un prim argument este de ordin terminologic. acesta este imprescriptibil (nu se stinge.c)Stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune în sens material Din interpretările date dispoziţiilor decretului 167/1958. al. Cât priveşte dreptul la acţiune în sens procesual. niciodată). refuzând restituirea ei. 1 din Decretul 167/1958 care prevede că "Debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris. Numai că ei nu va mai putea fi realizat pe calea forţei de constrângere a statului. 20. nu mai poate cere înapoierea prestaţiei. Ori. Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost să stingă dreptul subiectiv. titularul dreptului subiectiv nu va mai putea obţine concursul forţei de constrângere a statului pentru executarea obligaţiei corelative de către debitor. în acest fel. In susţinerea ideii că prescripţia extinctivă are ca efect general stingerea dreptului material la acţiune pot fi invocate mai multe argumente. în timp ce dreptul subiectiv supravieţuieşte după împlinirea acesteia. în sensul că debitorul poate executa obligaţia din proprie iniţiativă şi după ce s-a împlinit termenul de prescripţie. în principiu. 251 . nimic nu l-ar fi putut împiedica să folosească acest concept (cunoscând şi controversa existentă în literatură şi practică). tocmai pentru a pune capăt discuţiilor contradictorii decretul amintit foloseşte expresia "drept la acţiune".

203. 216. 4/1961. Kessler.. Prin prescripţia extinctivă nu se stinge oare însuşi dreptul civil subiectiv? în J N nr. cit. 1 252 . I. având în vedere că el este lipsit de protecţia normei juridice (nemaiputând fi apărat pe calea unei acţiuni în justiţie). în continuare problema naturii acestui drept.19 reglementează repunerea în termenul de prescripţie. 298-299. Prescripţia extinctivă. pag. Ministerul Justiţiei 1901. fixat în acest sens. Eliescu op. mai sus. Bucureşti. Eleonora Roman op. la valorificarea drepturilor lor în cadrul unor termene mai scurte şi nu să-i exonereze pe debitori de obligaţiile pe care şi le-au asumat. pag. 103. Un argument solid în susţinerea ideii în discuţie ne oferă chiar Decretul 167/1958 care prin art. Oprişan. 27.chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit". pag. Căpăţână op. Beleiu op. intenţia legiuitorului a fost sâ-i stimuleze pe cei îndreptăţiţi. literatura şi practica actuală s-au.. op.. 1/1996. cit. al admiterii supravieţuirii dreptului subiectiv. pag. autorii şi-au pus. pag. Majoritatea autorilor sunt de părere M. după împlinirea prescripţiei extinctive. pag. Prescripţia achizitivă. Palade. cit. De altfel. 32-48. Dispoziţiile enunţate nu pot fi interpretate decât în sensul supravieţuirii dreptului subiectiv pentru că numai astfel se justifică temeiurile instituţiei şi funcţia mobilizatoare şi educativă a acesteia. instituţie care nu se justifică în condiţiile în care dreptul subiectiv ar fi stins prin prescripţie. Cum arătam. în Dreptul nr. O. Pentru literatura recentă a se vedea: Ghe. d)Natura dreptului ce a supravieţuit împlinirii prescripţiei Realizând un consens în privinţa supravieţuirii dreptului subiectiv prin împlinirea prescripţiei1. Ştefan Răuschi. C. C. I. în voi. 435-439. cit. cit.

că. problema în discuţie este controversată2. Iată. el va putea fi apărat pe calea excepţiei împotriva acţiunii debitorului prin care acesta ar cere restituirea prestaţiei. cit. a intervenţiei statului pentru a permite concluzia că ar fi vorba de un drept subiectiv. de organizare. o astfel de apărare chiar sprijinită pe texte de lege. Dabin . pag. nu constituie un argument în sensul supravieţuirii dreptului subiectiv. normele de stimulare. uneori. care nu implică în mod necesar sancţiunea având. 20 al. Pentru discuţiile ce se poartă pe marginea supravieţuirii dreptului subiectiv a se vedea opiniile şi reglementările din dreptul comparat (Jean Dabin. op. op. 20 al. 1969. deci. 56. încă. 1 din decretul 167/1958 titularul dreptului subiectiv va putea păstra ce i s-a prestat în mod voluntar de către debitor după ce termenul de prescripţie s-a împlinit. reprezintă o formă mult prea atenuată. Theorie generale du droit. poloneză. ne raliem părerii că stingerea Jean Dabin. deoarece. în temeiul prevederilor art. argumentează că pe planul filosofiei juridice. chiar în acest caz. Opusă punctului de vedere expus mai sus este părerea potrivit căreia "apărarea creditorului. Un asemenea punct de vedere 1 domină şi literatura franceză. de exemplu. St. că fără a renunţa la fermitatea sancţiunilor. de recomandare. Şi în legislaţia germană. Tratat de drept civil 1989. în ceea ce ne priveşte. pag. rusă. prioritate faţă de normele imperative. Autorul J. cit. nu ar putea exista nici un drept fără acţiune. 310).. dreptul subiectiv nu este lipsit de protecţia dreptului. Deşi nu poate fi valorificat pe calea directă. prin constrângere. 56.. Dalloz 1969. Cărpenaru. dreptul nu apare întotdeauna ca un instniment de represiune. 1 din Decretul 167/1958. pag. Paris. dreptul şi coercibilitatea fiind două concepte inseparabile. Invocând excepţia consacrată de art. 2 1 253 .

trebuie să reamintim că dreptul la acţiune în sens procesual este imprescriptibil şi din acest caracter decurge şi imprescriptibilitatea acţiunilor care au ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unor drepturi. pe de o parte. 1 al. dreptul de a îndeplini acea obligaţie în mod voluntar) iar. după împlinirea prescripţiei. posibilitatea debitorului de a se opune executării obligaţiei sale prin forţa de constrângere statală (păstrându-şi însă. 207 1 254 . unele precizări şi distincţii. 1 din Decretul 167/1958. acţiunea în constatare se sprijină numai pe un 1 Pentru delimitarea domeniului prescripţiei extinctive. deşi şi-a executat prestaţia de bună voie. introduce o acţiune în justiţie pentru înapoierea acesteia.dreptului la acţiune are ca efect.. a se vedea Gh. Beleiu op. B. dar ele sunt inadmisibile. prin constrângere. ca regulă. prescripţia extinctivâ operează. Asemenea acţiuni nu sunt supuse prescripţiei extinctive. lipsirea creditorului de posibilitatea de a-şi realiza. cit. 1992 pag. în primul rând. ori de câte ori este posibilă introducerea unor acţiuni pentru realizarea acelor drepturi (care pot fi prescriptibile). însă. pe de altă parte. Domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive a) Generalităţi Aşa cum rezultă din formularea art. pentru valorificarea unor drepturi subiective cu caracter patrimonial. în cazul dreptului material la acţiune. dacă debitorul. Această regulă comportă. Deci. dreptul pe care continuă să îl aibă împotriva debitorului şi care poate fi ocrotit pe cale de excepţie.

aplicabilă va fi regula enunţată de art. Dacă dreptul la acţiune în sens material dublează dreptul la acţiune în sens procesual. S. 138-140. 1 255 . Simulalia. pag. dreptul de acţiune al vânzătorului pentru plata preţului prezintă o latură procesuală (dreptul de a se adresa instanţei) dar şi o latură materială (constând în posibilitatea vânzătorului de a obţine. nu este supusă prescripţiei. cât şi pe cale de excepţie2. Dar. indiferent că prin exerciţiul acestuia se urmăreşte valorificarea unor drepturi de creanţă sau a unor drepturi reale. O acţiune în declararea simulaţiei unui act. care nu este dublat de un drept la acţiune în sens material. deşi au un obiect patrimonial. urmăreşte dezvăluirea actului secret1 (real) şi a inexistenţei actului public. Bucureşti 1994. decizia 668/1979 în Culegerea de decizii 1979. Edit. i al Decretului 167/1958 potrivit căruia. Cdsmovici. Legislaţie. De aceea.drept la acţiune în sens procesual. Drepturi reale. Ea nu urmăreşte valorificarea unor drepturi izvorâte din acel act. secţia civilă. care nu au un Vezi P. atât pe cale principală. în Drept civil. prescripţia operează când dreptul material la acţiune are un obiect patrimonial. Obligaţii. ea este o acţiune în constatare şi în consecinţă. într-un contract de vânzarecumpărare. putând fi exercitată oricând. aparent. de exemplu. pag. AII. regula enunţată comportă şi unele excepţii prevăzute de lege întrucât sunt drepturi la acţiune care. 2 T. nu intră sub incidenţa prescripţiei extinctive (drepturile reale) după cum sunt drepturi la acţiune. prin organul de jurisdicţie competent executarea obligaţiei corelative a cumpărătorului). 247249.

fiind posibile şi aici. zona cea mai mare este acoperită de drepturile de creanţă oricare ar fi izvorul acestora (actul sau faptul juridic). 60. Codul familiei). depunerile cetăţenilor la CEC. 1 din Decretul 167/1958.O. sunt: acţiunea în anulabilitate (în nulitate relativă) a unui act juridic civil se prescrie în termenul de 3 ani (art.al. 1 1 256 . deducem că dreptul la acţiune pentru valorificarea unor drepturi personale nepatrimoniale nu este prescriptibil. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (M. Codul familiei). acţiunile în tăgada paternităţii se prescriu în termen de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea copilului (art. b)Imprescriptibiliîatea dreptului la acţiune având un obiect nepatrimonial: regula . Nu sunt supuse prescripţiei.7 excepţiile } Interpretând "per a contrario" art. unele excepţii. 140/11 aprilie 2001). nr. 1. dreptul la pensie şi celelalte drepturi sociale (de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare. 21 din Codul familiei prevede: "Căsătoria poate fi anulată ia cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin erori cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ. 728 Cod civil. 2 A se vedea Legea nr. Potrivit art. Ele Principalele acţiuni care. 1 al. acţiunea în stabilirea paternităţii se prescrie la 1 an de la naşterea copilului (art. 9 al Decretului 167/1958). nefiind susceptibile de evaluare bănească. având un obiect nepatrimonial sunt prescriptibile. Deci. acţiunea în nulitate relativă a căsătoriei se prescrie în termen de 6 luni de la data încetării violenţei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei (art. acţiunea de ieşire din indiviziune fiind imprescriptibilă pe cale extinctivă.obiect patrimonial şi totuşi sunt prescriptibile . drepturile personale nepatrimoniale sunt lipsite de un conţinut economic. prin viclenie sau prin violenţă"). titularii drepturilor la pensie. pot cere 2 oricând stabilirea dreptului lor ). Cum este cunoscut. 55 al. pe terenul prescripţiei extinctive. 1. coeredele poate să ceara oricând împărţeala succesiunii.

pentru persoana juridică). Revenind în sfera raporturilor juridice de 257 . în principiu. domiciliu. Asigurarea certitudinii drepturilor şi a stabilităţii raporturilor juridice . în domeniul analizat există întotdeauna nevoia de clarificare a situaţiei unor drepturi vizând persoana umană şi mai ales de ocrotire fără limită de timp a celor vătămaţi în drepturile lor personale nepatrimoniale. onoare. comportă unele excepţii. drepturi de creaţie intelectuală (drept de autor. Aşa sunt: dreptul la acţiune al copilului pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă.pentru persoana fizică şi dreptul la denumire. inovator.conturează personalitatea juridică a omului. la unul dintre ei etc. ocrotirea lor juridică permanentă se impune. imprescriptibile. inventator). naţionalitate . Finalităţile urmărite prin instituţia prescripţiei extinctive nu se justifică în cazul acestor drepturi. libertăţile umane). Şi principiul imprescriptibilităţii dreptului la acţiune având un obiect nepatrimonial. nu poate fi pusă în discuţie. reşedinţă . având un obiect nepatrimonial sunt. inseparabile de fiinţa umană. De asemenea. drepturile la acţiune. sănătate. referitoare la raporturile de familie. dreptul la acţiune în contestarea unei recunoaşteri de maternitate sau de paternitate. drepturi de succesiune. demnitate. Fiind. expres prevăzute de lege. Aceste drepturi pot fi grupate în: drepturi subiective privind existenţa şi integritatea fizică şi morală a persoanei (dreptul la viaţă. în principiu. dreptul la acţiune al părinţilor (care nu locuiesc împreună) pentru stabilirea locuinţei copilului minor. drepturi privind identificarea persoanei (dreptul la nume. neexistând nici un interes social pentru limitarea apărării lor în timp. sediu.prin stimularea titularilor de a-şi valorifica drepturile într-un interval de timp limitat de lege.

Beleiu. precum şi termenul de 6 luni pentru dreptul la acţiune în tăgăduirea paternităţii. trebuie subliniate dificultăţile sporite cu care se confruntă instanţele în prezent. Dacă prin încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale se 1 produc anumite consecinţe păgubitoare (materiale sau morale ). termenul de 1 an pentru dreptul la acţiune în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. Nulitatea suprimă. Această sancţiune formează obiect de dezbatere al unui capitol separat al Teoriei generale a actului juridic civil2. referitoare la condiţiile de validitate. efectele actului juridic. în măsura stabilită prin hotărâre judecătorească.familie. în cazurile de mai sus. de asemenea. potrivnice scopului urmărit de dispoziţiile legale. având în vedere cuantumul ridicat solicitat de cei păgubiţi dar şi greutăţile în stabilirea persoanelor care provoacă asemenea prejudicii sau a identificării criteriilor de determinare a măsurii în care o despăgubire bănească poate compensa o astfel de despăgubire. în acest sens. interesul eliminării incertitudinii cu privire la filiaţia faţă de tată primează în raport cu raţiunile care impun imprescriptibilitatea dreptului la acţiune privind drepturile de felul acesta. deci. repararea prejudiciilor cauzate vor fi. 172 şi pag. 1994 pag. 142 şi urmat. 1 258 . printre în legătură cu daunele morale. 1992. op. Nulitatea actului juridic civil în op. cit. Vezi P. cit. Cosmovici. 175. pag. 2 Gh. supuse prescripţiei extinctive (întrucât se nasc drepturi de creanţă prescriptibile). din lucrare. reţine atenţia. c)Prescripţia extinctivă şi nulitatea actului juridic civil Nulitatea actului juridic civil reprezintă acea sancţiune ce intervine în cazul încheierii unui act juridic civil cu încălcarea dispoziţiilor legale privind condiţiile de fond şi de formă.

Potrivit articolului citat „nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând fie pe cale de acţiune. mai puţin grave. încălcarea. Tratat de drept civil. Articolul nu face nici o precizare în legătură cu cele două cazuri de nulitate. cit. cât şi la cele de nulitate relativă. op. Această soluţie se întemeiază pe necesitatea de a sancţiona fără limită de timp. pag. decât lipsa elementelor sale constitutive (ce atrage nulitatea absolută). Ea intervine în cazul în care actul juridic civil s-a încheiat cu încălcarea unor dispoziţii legale ce ocrotesc interese individuale şi sancţionează deficienţe ale actului juridic.aspectele discutate aflându-se şi problema dreptului la acţiune în anularea unui act juridic. nulitatea relativă (anuiabilitatea) are ca scop apărarea unui interes personal (particular). generale1. se referă atât la cazurile de nulitate absolută. distincţia între valorificarea nulităţii ca atare (când dreptul la acţiune este imprescriptibil) şi Pentru alte puncte de vedere exprimate a se vedea Colectiv. 315. Problema care a interesat literatura de specialitate şi practica din acest domeniu este dacă art. considerăm necesare unele precizări în legătură cu măsura în care prescripţia extinctivă se aplică în materia nulităţii actului juridic civil. Dimpotrivă. Nulitatea absolută sancţionează nerespectarea unei dispoziţii legale imperative al cărei scop îl constituie ocrotirea unui interes general.. dar literatura juridică şi practica. De aceea. fie pe cale de excepţie". în momentul încheierii actului juridic a unor prevederi care ocrotesc interese obşteşti. în unanimitate admit că textul priveşte numai nulitatea absolută. Se impune. de asemenea. 1989. 2 al Decretului 167/1958. Acest demers trebuie să aibă ca punct de plecare distincţia ce se impune între nulitatea absolută şi nulitatea relativă. 1 259 .

Acest fapt rezultă cu claritate din dispoziţiile art. pag. Acţiunea trebuie să fie introdusă la instanţa competentă. servitute şi superficie. 9 face referire la „prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic civil". d)Prescripţia extinctivă şi drepturile reale Prescripţia dreptului la acţiune pentru valorificarea drepturilor reale nu intră sub incidenţa Decretului 167/1958. Secţ. eventual îndeplinite în executarea actului lovit de nulitate absolută. aceasta nu poate fi invocată decât în cadrul termenelor generale de prescripţie. 2 T. Interpretând „per a contrario" dispoziţiile acestui articol. 3 al Decretului 167/1958. 2 Cod civil "neexercitarea timp de 30 de ani a dreptului de uzufruct este supusă prescripţiei extinctive". care la art. Neîndoielnic. abitaţie. S. 144/1982 în CD/1982.valorificarea consecinţelor patrimoniale subsecvente ale nulităţii absolute (când dreptul la acţiune este supus prescripţiei). Astfel. 21 al Decretului menţionat. deducem că drepturile reale accesorii rămân supuse dispoziţiilor Potrivit articolului 557 alin. care prevede că: „ dispoziţiile acestui act imperativ nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate. 21 din Decretul 167/1958. Şi practica judiciară2 s-a menţinut în mod constant. 14-15. cererea de restituire a prestaţiilor. stabilite de Decretul 167/1958. 1 260 . Civilă. decizia nr. în ceea ce priveşte nulitatea relativă. în termenele prevăzute de art. uz. urmează regimul de drept comun al prescripţiei extinctive. pe linia neaplicârii acestui decret acţiunilor care au ca obiect drepturi reale prevăzute la art. dacă instanţa a declarat nulitatea actului juridic civil. acest articol se referă la nulitatea relativă. uzufruct1.

Filipescu. 215 şi următoarele. trebuie să se ţină seama de persoana titularului de drept real. 3 Despre noţiunea şi caracterul acţiunii în revendicare. 1890. al acestor drepturi reale principale. cit. Dreptul la acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate întrucât principalul mijloc de drept civil de apărare a 3 dreptului de proprietate este acţiunea în revendicare ne vom opri. Ştefan Răuschi. asupra problemelor ce se pun în legătură cu regimul juridic al prescripţiei acesteia. op. Fiind scos de sub incidenţa acestei reglementări speciale. rămâne supus Codului civil şi celorlalte acte normative speciale. Desigur. dreptul la acţiune privind valorificarea 2 drepturilor reale principale.Decretului 167/1958 . Art. în primul rând. făcând distincţie între revendicarea imobiliară şi mobiliară. pag. Ionaşcu op. sub aspect extinctiv. 2 261 . care a reprezentat dreptul comun în materie de prescripţie. Art. cit. op. cit. 1890 Cod civil. a se revedea I. dar şi de natura bunului asupra căruia poartă dreptul real (bun mobil sau imobil). arată că „Toate acţiunile atât reale cât şi personale pe care legea nu le-a declarat • 1 A. 21 din Decretul 167/1958. 1890 Cod Civil. 221. coroborat cu art. în determinarea caracterului prescriptibil sau imprescriptibil. pag. P. 218. Revendicarea imobiliară Dreptul la acţiunea în revendicare întemeiat pe dreptul de proprietate imobiliară a ridicat în literatură şi practică unele probleme generate de interpretarea art. pag.

fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune „reaua credinţă".. pag. 1844 Cod civil). sub aspect extinctiv. T. de 10-20 de ani. practica s-a pronunţat constant în sensul perpetuităţii2 dreptului de proprietate. pag. 217. S. Secţ. I. cit. op. Filipescu. 44 3 Şi practica instanţei noastre supreme s-a fixat în sensul imprescriptibilităţii. neviciată. S. P. Ştiinţifică şi Enciclopedică. sau când este cazul. se vor prescrie în termen de 30 de ani.5 paralizând astfel acţiunea în revendicare introdusă de reclamant. D. I. Dreptul de proprietate. Iftime. Regimul juridic al bunurilor imobile. 2 P. 70 şi urmat. 2002 pag. Cu toate acestea. decizia 539/1953 C. Edit. 4 Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani se cer îndeplinite două condiţii: să existe o posesie de 30 de ani şi posesia să fie utilă. acţiunea în revendicarea bunurilor imobile este imprescriptibilă3 sub aspect extinctiv. PLEY /1955.neprescriptibile1 şi pentru care n-a defîpt un termen de prescripţie. Bârsan. Ed. buna credinţă a pqsesorului şi un just titlu pe care să se întemeieze posesia utilă a posesorului. a dreptului de proprietate imobiliară. E. pârâtul într-o astfel de acţiune va putea invoca dobândirea proprietăţii prin uzucapiunea de 30 de ani. C. cit. 5 Pentru posesia prescurtată de 10-20 de ani se cer (pe lângă condiţiile uzucapiunii de 30 de ani). întrucât. 1983 pag. Imprescriptibilitatea dreptului la acţiunea în revendicare a proprietăţii imobiliare. Desigur. op. pag. 54. ar însemna că dreptul de Legea a declarat neprescriptibile acţiunile privind dreptul de proprietate. cum am mai arătat. 1 262 . oricât ar dura pasivitatea proprietarului. Bucureşti E. 1954 voi. Bucureşti. ce au ca obiect "bunuri scoase din comerţ" (art. Civilă. Cosmovici. acesta nestingându-se prin neuz. apare pe deplin justificată dacă avem în vedere consecinţele inechitabile ce s-ar produce în ipoteza în care prescripţia s-ar aplica. prescripţia nu stinge însuşi dreptul subiectiv. Ca atare. Universităţii Suceava. 43.

nr. abitaţie. De aceea. servitute. care în reglementarea privind dreptul de proprietate publică consacră imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare a bunurilor ce aparţin acestui domeniu. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil. Ait. Imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare este prevăzută în unele reglementări mai recente printre care un loc central ocupă Constituţia României. superficie). 1 Pentru identitate de raţiune trebuie relevată. imprescriptibilitatea dreptului ja acţiunile negatorii (prin care proprietarul cere încetarea exerciţiului nelegitim asupra bunului său. ci sunt scoase din comerţ. după împlinirea termenului de prescripţie. imprescriptibilitatea dreptului la acţiune privind revendicarea bunului ce aparţine domeniului public de interes local. literatura de specialitate a propus ca într-o viitoare legislaţie civilă să fie consacrat expres principiul potrivit căruia dreptul de a revendica proprietatea nu se stinge decât odată cu proprietatea. al unui drept de uzufruct. de asemenea. 2 prevede că „Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. 215/2001) consacră. în Codul civil există o reglementare expresă vizând imprescriptibilitatea bunurilor scoase din comerţ. lipsit de apărare. 5 al. 263 . 74 alin. uz. prin efectul dobândirii lucrului pe baza prescripţiei achizitive. prin art. Şi Legea fondului funciar.proprietate să rămână. 1844 prevede că „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care.de ocrotire legală . din natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privată. uzurpatorul continuând să posede bunul şi 1 bucurându-se în mod nejustificat . 1) cât şi actuala sa reglementare (Legea nr. Atât Legea 69/1991 cu privire la administraţia publică locală (prin art. 18/1991. dacă prin lege nu se prevede altfei.

problema prescripţiei extinctive nu se poate pune în condiţiile al. 1909 Cod civil. 2. întrucât lucrurile scoase din comerţ . • Revendicarea mobiliară Acţiunea în revendicare mobiliară. Aşa cum prevede art.se prescriu prin faptul posesiunii lor. însă.aflate îri afara circuitului civil . 498 defineşte avulsiunea ca fiind "adăugarea la pământul unui proprietar a unei mari părţi de pământ ruptă din pământul altui proprietar şi care poate fi recunoscută". de asemenea.Sunt însă şi situaţii de excepţie. La alin. 5 al. 2 din Legea 18/1991. de exemplu. 264 . unele probleme privind prescripţia extinctivă. ridică. 1 al art. acelaşi articol adaugă că „cel ce a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru poate să-1 revendice. Revendicarea este imprescriptibilă dacă acea bucată de pământ aparţine domeniului public.sunt imprescriptibile potrivit art. fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp". „Lucrurile mişcătoare afirmă aliniatul de mai sus . acţiunea în revendicare imobiliară poate fi formulată în cazul avulsiunii. 1844 Cod civil şi art. Deci. în care legea prevede în mod expres că acţiunea în revendicare a unui imobil este supusă prescripţiei extinctive: în cazul accesiunii imobiliare naturale. în curs de 3 ani din ziua când 1-a pierdut sau când i s-a furat de la cel la care-1 găseşte. în caz contrar ea devine proprietatea celui la pământul căruia s-a alipit. rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-1 are. 1 posesorul unui bun mobil se bucură de o prezumţie absolută (juris et de jure) de proprietate. 1909 al. Codul civil prin art. Această parte poate fi revendicată de fostul proprietar în termen de 1 an.

Dacă bunul este furat sau găsit. 2 al art. Slătescu. unanimitatea autorilor de specialitate1 şi a practicienilor. Bârsan. în doctrina şi practica franceză mai recentă se aplică termenul de prescripţie de 30 de ani.în lumina celor două aliniate trebuie să distingem două situaţii şi anume. pierdere. P. C. deci. aplicabil este termenul de 3 ani prevăzut de al. revendicarea lor de către proprietar este posibilă după cum urmează. în unele decizii de speţă s-a reţinut caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicarea bunurilor mobile care au ieşit din patrimoniul 2 proprietarului. fără a fi necesară vreo curgere de timp).prin furt. 265 . fără voia acestuia . 1909 (care se referă expres la lucrul furat sau pierdut). Dar şi în legătură cu aceasta. cit. op. 208. pag. tâlhărie. op. numai prescripţia dreptului la acţiune având ca obiect bunuri furate sau pierdute. rămâne în discuţie. Soluţia nu întruneşte. Celelalte bunuri ieşite din patrimoniul proprietarului. 56. piraterie sau ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forţă majoră. Dacă proprietarul s-a desesizat voluntar de anumite bunuri şi acestea se află în posesia de bună credinţă a unor terţe persoane el nu le poate revendica (posesorul de bună credinţă dobândeşte proprietatea asupra bunurilor mobile corporale chiar de la data intrării sale în posesiune. Considerând întemeiat acest punct de vedere. cit. pag. Plecând de la caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. în literatura şi practica dreptului civil s-a discutat natura termenului de 3 de ani 1 2 C. însă. Dacă însă bunurile de acest fel au ieşit din posesiunea proprietarului fără voia sa . fără voia acestuia (altele decât cele furate sau pierdute) pot fi revendicate în termenul general de prescripţie de 30 de ani. Cosmovici.

deci din momentul deposedării vechiului posesor . pag. Edit. 56. o asemenea regulă este incompatibilă cu trăsăturile caracteristice prescripţiei achizitive (care presupune o posesie utilă. Bucureşti. a posesorului actual). Principiile dreptului civil roman. Sachelarie. Bucureşti. 1 j 266 . Academiei. Drepturile reale în România. O. pag. Rosetti-Bătănea. Dreptul la acţiune pentru valorificarea altor drepturi reale In afară de dreptul la acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate. Nedelcu. Literatura şi practica mai nouă apreciază însă că suntem în prezenţa unui termen de decădere şi nu a unui termen de prescripţie achizitivă sau extinctiva. 194.ce a condus la conturarea a două opinii oscilând între a fi considerat termen de prescripţie sau de decădere. Brădeanu. Cartea Românească. Cantacuzino. 1994. de o anumită durată. S. 1921. în delimitarea domeniului prescripţiei extinctive este necesară şi abordarea unor aspecte privind dezmembrămintele dreptului de proprietate. Aşa cum se 3 subliniază şi în literatura franceză . Ori. Cosmovici în op.şi nu din momentul luării în posesie a acelui bun de către posesorul actual. 3 Vezi autorii citaţi de P. Elemente de drept civil. G. Bucureşti. prin fixarea acestui termen nu s-a instituit o uzucapiune de 3 de ani şi nici o prescripţie propriuzisă. N. Edit. după împlinirea acestuia se stinge şi dreptul revendicantului. 1978. In literatura românească mai veche1 termenul de 3 ani era considerat un termen de prescripţie. 195. 738. 123. deoarece termenul curge chiar din momentul furtului sau pierderii bunului . cit. Stătescu. de stat 1947.dreptul la acţiunea confesorie (prin care se pretinde un M. op. Tr. 2 C. deci termen de decădere. pag. Fiind. pag. cit. . pag. Ionaşcu. Edit.

1 1 . 267 .217. Termene de prescripţie extinctivă A. al unui drept de uzufruct. pag. uz. este termenul stabilit de lege care dacă este depăşit atrage după sine stingerea dreptului material la acţiune.dreptul la acţiunea posesorie (prin care se urmăreşte apărarea posesiunii imobilului) se prescrie în termen de 1 an de la data tulburării sau deposedării. Acţiunea poate fi intentată de posesor indiferent dacă acesta este sau nu şi proprietarul acelui imobil. precizat de lege. abitaţie sau de servitute asupra bunului altuia) este supus prescripţiei extinctive de 30 de ani prevăzută de Codul civil1 (art. pentru instituţia prescripţiei extinctive.drept de uzufruct. Drepturi reale. înăuntrul căruia titularul dreptului subiectiv încălcat are posibilitatea de a valorifica acel drept pe calea acţiunii. . P. op. Noţiune Potrivit definiţiei formulate în literatura de specialitate. ori de a cere executarea silită. abitaţie. cit. fără a stinge însă şi dreptul subiectiv. servitute. uz. termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp. . 1890). Filipescu. VIIL5. proprietarul cere încetarea exerciţiului nelegitim asupra bunului său. Esenţial.reamintim că dreptul la acţiunea negatorie este imprescriptibil (prin acţiunea negatorie. superficie). sub sancţiunea pierderii acestor drepturi de către titularul lor.

pot fi amintite: termenul de 1 an prevăzut de art. Unele termene de decădere sunt stabilite de recenta reglementare a răspunderii pentru prejudiciile nucleare. pe care titularul nu 1-a exercitat în cursul acelor termene. Sunt.. 103 din Codul de procedură civilă (cu alte cuvinte. 5 din 1974 în RRD nr. Dintr-un alt punct de vedere termenele de decădere se deosebesc de cele de prescripţie prin faptul că nu sunt susceptibile 1 de suspendare sau de întrerupere aşa cum sunt cele de prescripţie .BDelimitarea termenului de prescripţie de alte categorii de termene • Termene de prescripţie şi termene de decădere Sub aspectul în discuţie trebuie să facem distincţie între termenele de prescripţie şi termenele prefixe sau de decădere. 40. dec. de îndrumare nr. 14 din 1965 în CD 1965 pag. 833 Cod civil. Alt. 38-39. 931 Cod civil în care poate fi introdusă acţiunea în revocarea unui testament pentru injurii grave. toate termenele care atrag pierderea unui drept procesual. aşa cum prevede art. 8/1974 pag. Dintre termenele de decădere reglementate de dreptul civil. termene de decădere. 12 al 'Plenul fostului T. termenele de drept procesual care atrag pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini un act procedural. sunt termene de decădere). în care poate fi intentată acţiunea pentru revocarea unei donaţiuni pentru ingratitudine sau termenul de 1 an prevăzut de art. în modul stabilit de actul normativ care le fixează. decizia de îndrumare nr. de asemenea. S. 268 . la împlinirea cărora se stinge însuşi dreptul subiectiv.

Legii nr. • Termene de prescripţie şi termenul exîinctiv Termenul extinctiv este acel eveniment viitor şi sigur care amână stingerea exerciţiului dreptului şi executării obligaţiei până ia împlinirea lui. Potrivit legii menţionate acţiunea în despăgubire nu poate fi promovată. 111/1996. este stabilit de lege. El poate fi atât legal cât şi convenţional. Termenul extinctiy legal. neîndeplinirea obligaţiei de către debitor şi pasivitatea creditorului. când este stabilit de părţi cum ar fi în cazul unui contract de împrumut sau depozit. 269 . drepturile Termenul de prescripţie este de 3 ani (art. termenul extinctiv poate fi şi convenţional. cum ar fi termenul înlâuntrul căruia poate fi exercitat dreptul de autor după expirarea lui. termenul extinctiv îşi produce efectele prin simpla sa împlinire. chiar 1 dacă termenul de prescripţie nu s-a împlinit. reglementează două categorii de termene de decădere: un termen de 30 de ani pentru dreptul la repararea daunelor cauzate prin decesul sau rănirea victimei şi un termen de 10 ani pentru dreptul la repararea celorlalte daune. dacă nu a fost introdusă înăuntrul termenilor de decădere arătate mai sus. stingându-se toate drepturile patrimoniale (ale unor categorii de moştenitori ai autorului). termenul extinctiv stinge chiar dreptul subiectiv (cum ar fi în exemplul de mai sus. privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare. 703/2001. care presupune . Dar. 12 din Legea nr. 703/2001). adoptată în aplicarea dispoziţiilor de principiu ale Legii nr. Spre deosebire de termenul de prescripţie. De aceea.

termenul de prescripţie stinge numai dreptul la acţiune în sens material.patrimoniale de autor) pe când. cit. pag. Beleiu.sub aspectul întinderii lor. împlinirea termenelor de prescripţie achizitivă duce la dobândirea anumitor drepturi. unele se referă la termene sub mai multe aspecte: . intitulat "Despre prescripţie" alături de prescripţia extinctivă (ce formează obiectul demersului nostru) este reglementată şi prescripţia 1 achizitivă (uzucapiunea). 241 şi urmat.sub aspect cantitativ. op. op. E. Dintre deosebirile ce separă instituţiile amintite. are ca efect stingerea anumitor drepturi. op. în Drept civil. pag. cit. a 1 270 . Beleiu. . Iftime. termenele de prescripţie extinctivă sunt mult mai scurte decât cele de prescripţie achizitivă (30. Dreptul de proprietate. cu excepţia termenului de 30 de ani. termenele de prescripţie extinctivă sunt mai numeroase decât cele de prescripţie achizitivă. 201.sub aspectul efectelor produse. cele două instituţii fiind însă distincte . • Termene de prescripţie extinctivă şi termene de prescripţie achizitivă în Titlul XX (al cărţii a treia) a Codului civil. . 10-20 ani).numai termenele de prescripţie extinctivă sunt susceptibile de repunere în termen2 (în schimb ambele categorii de Pentru delimitarea prescripţiei extinctive faţă de prescripţia achizitivă a se vedea Gh. cit. prevăzut de articolul 1890 Cod civil. . P g' 2 Vezi Gh. pe când împlinirea termenului de prescripţie extinctivă. Repunere în termenul de prescripţie.

2 1 1 271 . op. pag. să facem unele clarificări. C. 206 şi urmat. mas mari3 sau egale4 cu acesta. neabrogate prin Decretul 167/1958 (termenul de 30 de ani prevăzute de art. cel de 3 ani prevăzut de articolul 1909 al.după izvorul lor normativ. . -după domeniul de aplicare putem distinge: termene de prescripţie a dreptului la acţiune şi termene de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită în temeiul unui titlu executor. Filipescu. Aşa cum rezultă din definiţia termenului de prescripţie. Final din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale. Termenele de 6 luni sau de 1 an prevăzute de articolul 21 şi respectiv 60 din Codul familiei.termene sunt susceptibile de întrerupere şi suspendare ). există termene mai mici decât cel 2 general . 1890 şi 557 al. în legătură cu prescripţia drepturilor de a cere executarea silită a unui titlu executor trebuie. P.după întinderea lor. termenele de prescripţie pot fi grupate în termene generale şi termene speciale. de asemenea. Clasificarea termenelor de prescripţie Pentru clasificarea termenelor de prescripţie în literatura de specialitate sunt utilizate mai multe criterii: . de exemplu. 1 . termenele de prescripţie pot fi grupate în: termene de drept comun stabilite prin decretul 167/1958 şi termene prevăzute de alte acte normative anterioare sau ulterioare acestui decret. 3 Termene mai mari sunt cele prevăzute de Codul civil.după sfera aplicării şi gradul lor de generalitate. cit. 37 al. 2 Cod civil. 4 Termene egale cu termenul general de prescripţie. . 2 Cod civil sau cel prevăzut de art.

404 Cod procedură civilă2. prin care asigură caracter unitar practicii din acest domeniu. problema termenului în care se poate cere executarea silită în temeiul unui titlu executoriu. prin decizia de îndrumare nr." Decizia de îndrum. Sub acest aspect. 404 Cod procedură civilă3. o vreme. nu se va mai putea executa şi va pierde puterea lucrului judecat. deci. constând dintr-un ansamblu de măsuri concrete necesare pentru realizarea efectivă a unui drept. 226. 6 din Decretul 167/1958 sau aplicarea termenului de 30 de ani. nr. dar mai ales soluţiile practicii. Dar.S. 404 C. secţ. 2 1 272 . de instituţia juridică a acţiunii civile"1. pag.S. 22-24.intervalul de timp. Prin această decizie se precizează că dispoziţiile articolului 6 din Decretul 167/1958 nu sunt aplicabile în cazul titlurilor executorii privind drepturlie personale nepatrimoniale. Alt. Prevede că: „ O hotărâre judecătorească care nu s-a executat în timp de 30 de ani de la data sa. 4/1965. Controversată a fost. priveşte atât exercitarea dreptului la acţiune cât şi a dreptului de a cere executarea silită. executarea acestora urmând a se face în termenul de 30 de ani prevăzut de art. op. decizia 1782/1979 în C. a Plenului T. Ea nu poate fi desprinsă. pag. în sensul aplicării termenului fixat de articolul 6 al Decretului 167/1958 . pag. Controversa a fost rezolvată de fostul Tribunal Suprem. cit. civ.S.. prezintă un caracter unitar. T. Ştefan Răuschi. face şi precizarea că articolul 6 din Decretul 167/1958 nu este aplicabil în cazul titlurilor executorii privind drepturi personale nepatrimoniale. de 3 ani. Vezi şi T. proc. 292-293. opiniile literaturii de specialitate. executarea acestora urmând a se face în termenul de 30 de ani prevăzut de articolul 404 Cod procedură civilă. pe considerentul că "executarea silită reprezintă o fază a activităţii procesuale. D. Soluţiile oscilau între aplicarea termenului prevăzut la art. Civilă. 1979. 4/1965 în CD 1965. stabilit de art.

termenul general de prescripţie este cel prevăzut de art. atât pentru exercitarea dreptului la acţiune. pierzându-şi autoritatea de lucru judecat.Criteriul la care se face cel mai adesea referiri. a) Termene generale de prescripţie în lumina art. în cele ce au precedat. de la data rămânerii sale definitive. un titlu locativ. titlurilor executorii privind drepturilor personale nepatrimoniale. 7 din Decretul 167/1958. acţiunea în rezoluţiunea contractului. cu implicaţii puternice. o acţiune oblică sau pauliană. în materia drepturilor patrimoniale. 273 . 404 Cod procedură civilă (30 de ani). termenul de 3 ani este prevăzut de lege. termenul de 3 ani îşi găseşte aplicabilitatea ori de câte ori se valorifică: un drept patrimonial de autor. în cazul. 3 al. Termenul de 3 ani începe să curgă. cât şi pentru exercitarea dreptului de a cere executarea silită. de la data când se naşte dreptul la acţiunea judiciară sau arbitralâ. mai ales asupra practicii judiciare este cel care scindează termenele în termene generale de prescripţie şi termene speciale de prescripţiei. Aşa fiind. însă. dintre acestea şi persoane juridice sau dintre persoane juridice. Deci termenele generale de prescripţie sunt acelea care se aplică ori de câte ori în materia prescripţiei extinctive nu există un termen special. în practică. 1 din Decretul 167/1958j în prezent. Cum arătam. o hotărâre judecătorească. care nu a fost executată în timp de 3 ani. potrivit dispoziţiei art. în raporturile juridice dintre persoane fizice. nu se va mai putea executa. durata de drept comun a prescripţiei extinctive este de 3 ani. o acţiune în reducţiunea liberalităţildr excesive.

acest act normativ prevede termenul de 18 luni (tot ca termen general de drept comun) aplicabil raporturilor dintre organizaţiile socialiste. cit. se încearcă susţinerea tezei supravieţuirii Decretului 167/1958 cu unele argumente. Problema dacă acest articol mai este sau nu în vigoare este controversată. acţiunilor prin care se valorifică dreptul de proprietate. El se aplică drepturilor reale principale exceptate de articolul 21 din Decretul 167/1958 (dreptul de proprietate2 uzufruct. servitute. 1890. încă. în literatură şi practică. fără a aduce în discuţie situaţia juridică actuală a decretului 167/1958. 2 1 274 . ar avea la bază considerente de Ştefan Răuschi. Nu putem încheia discuţia privind termenele generale de prescripţie. op. superfîcie). în ce priveşte aplicarea art. Tot ca termen general de prescripţie trebuie reţinut şi termenul de 30 de ani prevăzut de articolul 1890 Cod civil. 3 al. cu argumente solide încearcă să demonstreze abrogarea unor termene de prescripţie din Decretul 167/1958. uz. atenţia asupra inconsistenţei ideii că "dispoziţiile derogatorii care reduc durata prescripţiei extinctive în raporturile dintre organizaţiile socialiste. dar mai ales în practică. abitaţie. în primul rând. trebuie să reamintim opiniile literaturii şi practicii exprimate în sensul imprescriptibilităţii acestora (vezi pag. întrucât la art. 1. 14 din lucrare). pag. Desigur. o hotărâre judecătorească privind drepturi personale nepatrimoniale care nu a fost pusă în executare timp de 30 de ani 1 îşi va pierde puterea lucrului judecat . în prezent două opinii fundamental opuse: una care susţine teza supravieţuirii decretului 167/1958 în integralitatea sa şi teza care. Se atrage.Tot astfel. s-au conturat. 229. De aceea. în literatură.

pag. care se aplicau în cazul "unităţilor socialiste". aceste dispoziţii nu pot fi abrogate decât expres. cit. astfel încât. ci s-au transformat în societăţi comerciale cu capital de stat şi în regii autonome. Susţinând acest punct de vedere. "organizaţiile socialiste" la care se referă Decretul 167/1958.ordin politic ale fostului regim de dictatură comunistă1. 1/1996 pag. 3 Speţa comentată de O. au impus termene mai scurte. 1/1993 pag. Pe de altă parte. Sent. nu au dispărut după Decembrie 1989. Vezi sentinţa civilă nr. Teza supravieţuirii termenelor scurte de prescripţie din Decretul 167/1958 a fost susţinută şi de Curtea Supremă de justiţie care a respins un recurs extraordinar introdus de procurorul general. acestora din urmă le sunt aplicabile dispoziţiile privind prescripţia extinctivă. Căpăţână în op. în Dreptul nr. anumite necesităţi de ordin economic. 1/1996. 2145/1992 a Judecătoriei Iaşi. unele instanţe2 au invocat şi caracterul imperativ al normelor care reglementează prescripţia extinctivă. 85. motivând că dispoziţiile Decretului 167/1958 nu au fost modificate sau abrogate. cit. Având caracter de ordine publică. 1/1993 pag. 1473/1992 a Judecătoriei Iaşi în Revista de Drept comercial nr. op. în Revista de drept comercial nr. care de altfel. a abrogării termenelor de prescripţie din Decretul 167/1958 este susţinută de o argumentare logică şi O. în Dreptul nr. 27. în realitate. civilă nr. în opinia menţionată. astfel că îşi menţin 3 valoarea normativă de lege civilă cu vocaţie de aplicare . 92. se găsesc şi în reglementări din numeroase ţări occidentale. 28. entităţile colective desemnate prin sintagma "organizaţii socialiste" subzistă şi în prezent dar în noul cadru instituţional şi juridic asigurat de Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice în regii autonome şi societăţi comerciale. Căpăţână. Cea de a doua opinie. 2 1 275 .

efectele practice sunt identice3. pag. 43-53. pag' 101. într-o încheiere din 2 septembrie 1994 publicată în Revista de drept comercial nr. Şi chiar dacă abrogarea implicită sau indirectă. 78. Texte de bază din Decretul 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă rămase fără obiect în Dreptul nr. 995/1991 a Tribunalului judeţului Braşov. în Dreptul nr. 28. '(privind organizaţiile socialiste) au rămas fără obiect2. în primul rând este criJIcatVsoluţia adoptată de Curtea Supremă de Justiţie. 3 • " '"# : • r. Prescripţia extinctiv&în dreptul civil şi dreptul comercial în Revista de drept comercial nr. 276 .complexă. cu privire la termenele scurte de prescripţie extinctivă. că dispoziţiile Decretului 167/1958 sunt integral în vigoare. Pentru criticile formulate. O asemenea abrogare indirectă (implicită) poate rezulta din interpretarea ansamblului reglementărilor care reflectă noile realităţi economice private. în speţa amfptită mai sus în care se afirmă. 2/1992. după Decembrie 1989 nu a fost adoptată o reglementare care să fi declarat ca abrogate dispoziţiile articolelor Decretului 167/1958. în al doilea rând. 1 si art. pag. cit. fără a se motiva. a se vedea. Ş. 7/1993. 6/1994. pag. Curtea de arbitraj comercial internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României s-a pronunţat în sensul abrogării implicite a articolelor analizate. vezi şi decizia civilă nr. pag. 2 x 31. Gh. 10/1991. extinctivă în Dreptul nr. Căpăţână. 4 din Decretul 167/1958 privitor la prescripţia. 2/1991. Deşi. desuetudinea ori caducitatea prezintă diferenţe pe terenul nuanţărilor teoretice. se susţine că dispoziţiile actului normativ menţionat. acestea pot fi considerate implicit abrogate. op. 97-99. 3 al. Modul în care urmează să fie interpretate în prezent dispoziţiile art. postrevoluţionar au putut dispărea ca modalităţi de ieşire din vigoare a unor dispoziţii legale desuetudinea şi caducitatea". Beleiu. Ş. pag. Curtea de arbitraj Bucureşti a apreciat că "nimeni nu poate afirma că din dreptul nostru pozitiv. O. într-o încheiere interlocutorie. cu deplină justificare. Beligrădeanu. Beligrădeanu.

Codul aerian1. 1 şi articolul 4 termene mai scurte de prescripţie. 284 din 6 octombrie 1994. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie comercială pe anul 1994. s-a fixat în sensul inaplicabilităţii termenului de 18 luni prevăzut de articolul 3 alin. 1 Decizia nr. I. 4 Art. 60 din Codul familiei. 5/1995 pag. nr. 1 din Codul muncii prevede că. Codul comercial3. în concluzie. secţ. în Revista de drept comercial nr. 78. Vezi şi C. Există. 950 din Codul comercial. b) Termene speciale de prescripţie Termenele speciale de prescripţie sunt cele care se aplică anumitor categorii de raporturi juridice. 72/1994 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial al României partea I. când unitatea face plata din eroare considerând că suma se cuvine beneficiarului căruia nu i se poate reţine vreo culpă în încasarea ei. unele termene îşi au izvorul în reglementări anterioare Decretului 167/1958. în cele din urmă. D. Civilă prin decizia 187/1982 în C. însă numeroase termene de prescripţie care sunt consacrate de reglementări aparţinând diferitelor ramuri de drept (Codul familiei2. Codul muncii4. iar altele sunt prevăzute expres de acest decret. 2 Articolele 21. opinia ce s-a impus. 1 din Decretul 167/1958 în raporturile dintre persoane juridice. In sensul arătat s-a pronunţat şi T. constatarea pagubei se face în cel mult un an de la producerea ei.Şi Curtea Constituţională s-a aliniat ideii inaplicabilii aţii dispoziţiilor din Decretul 167/1958 care instituie prin articolul 3 alin. 1 277 . 55. în cazul sumelor nedatorate. Având în vedere varietatea acestor termene ca şi complexitatea domeniilor în care operează studiul lor reclamă o dezvoltare mai cuprinzătoare. 108 al. Astfel. Popescu. S. expres prevăzute de lege şi acestea sunt mai scurte decât termenele generale. 1982 pag. 149-150. 3 Articolele 956.

termenul de 6 luni aplicabil acţiunii în tăgada paternităţii copilului din căsătorie. 55 al. 103 din Codul aerian aprobat prin Decretul 316/1953 s-a modificat succesiv prin Decretul 204/1956. 419/1972. aşa cum prevede articolul 25 alin.termenul de 6 luni privind acţiunea în anularea căsătoriei pentru vicii de consimţământ prevăzut de articolul 21 alin. Aceste termene se referă atât la acţiunile personal nepatrimoniale. 688/1973. 212/1956. 2 din Decretul 167/1958. 11/1991. El a fost abrogat prin O. 45/26 ianuarie 2001. Legea societăţilor comerciale nr. Legea privatizării societăţilor comerciale nr. nr.Legea contenciosului administrativ nr. 2 din Codul familie care prevede că „anularea căsătoriei din aceste cauze poate fi cerută de cel a cărui consimţământ a fost viciat. 29/1990. Vom grupa.O. 84/1976.G. 342/1970. nr. cât şi la unele acţiuni cu caracter patrimonial. Dintre termenele ce privesc acţiuni personal nepatrimoniale amintim: . . 601/1975. 2 toate dispoziţiile din alte acte normative (anterioare) care stabilesc termene de prescripţie mai scurte decât termenele generale (prevăzute de el). 18/1991. nr. 29/22 august 1997. • Termene speciale de prescripţie menţinute în vigoare în temeiul articolului 25 alin. deci termenele speciale de prescripţie în funcţie de criteriile de mai sus. 1 din Ar. rămân în vigoare. 58/1991 etc). Legea concurenţei neloiale nr. în termen de 6 luni de la încetarea violenţei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei". 31/1990. noul Cod aerian fiind republicat în M. Pe lângă termenele speciale de prescripţie instituite prin decretul amintit. 1 278 . prevăzut de art. Legea fondului funciar nr.

Dintre termenele ce privesc acţiunile patrimoniale ammtim: . .termenul de 1 an pentru acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei (art. termenul de 1 an pentru intentarea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. .termenul de 1 an prevăzut de articolul 1334 Cod civil care prevede că. se prescriu în termen de 1 an din ziua contractului". 60 din Codul familiei prevede că „acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului". operaţii şi medicamente. a direcţiilor de pensionate pentru preţul pensiunii şcolarilor şi altor maiştri se prescriu într-un an.termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunii (conf. .termenul de 1 an reglementat de articolul 1904 Cod civil care prevede că „acţiunea medicilor. a neguţătorilor pentru mărfurile ce vând ia particulari ce nu sunt neguţători. 700 al. „acţiunea vânzătorului pentru complinirea preţului şi a cumpărătorului pentru scăderea preţului sau pentru stricarea contractului. 8 Termene speciale aplicabile. art. 1 Cod civil). prin efectul unei hotărâri judecătoreşti. a chirurgilor şi a apotecarilor pentru vizite. acţiunilor personale întemeiate pe drepturi de creanţă 279. Dacă un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie.Codul familiei (termenul de 6 luni curge de la data când tatăl a luat cunoştinţă despre naşterea copilului). va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă. .

termenul de 60 de zile prevăzut de articolul 24 din Decretul 167/1958. Beleiu. la prezentarea actului respectiv. în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Dispoziţiile de mai sus trebuie coroborate şi cu dispoziţiile articolului 11 din acelaşi decret.a) Unele termene sunt prevăzute de dispoziţiile Decretului 167/1958. . dintre care amintim: . 1 şi 2 din Decretul 167/1958 . 228. .termenul de 6 luni prevăzut de articolul 5 din Decretul 167/1958 aplicabil raporturilor dintre persoane fizice sau juridice. op. ce are în vedere acţiunile privitoare la sumele de bani încasate din vânzările biletelor pentru spectacole care nu au avut loc (ce începe să curgă de la data când urma să aibă loc spectacolul). aceste sume vor fi restituite.termenele de 3 ani şi de 1 an prevăzute de articolul 23 alin. cel mai târziu în termen de 3 ani. Termenul 1 priveşte dreptul la acţiune pentru viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate. Termenul de 3 ani se referă la dreptul de acţiune privind sumele de bani consemnate sau depuse la instituţii de bancă. iar în cazul construcţiilor. Dacă eliberarea sumelor consemnate sau depuse este condiţionată de un act al organului judecătoresc sau al altui organ de stat. în acest din urmă caz se prescrie în termen de 1 an de la data când se 1 Vezi Gh. Dacă viciile au fost ascunse cu viclenie. pag. 280 . dreptul la acţiune se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani. pe seama statului ori a societăţilor de stat (termenul de 3 ani curge de la data consemnării sau depunerii). iar dreptul la acţiune. în cazul lucrurilor transmise sau lucrărilor executate. celor în drept. cit. care prevede că pentru a fi admisă acţiunea se cere ca viciile să fi fost descoperite.. cel mai târziu în termen de 1 an. credit şi economie sau la alte societăţi.

5 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 care prevede că „dreptul la acţiunea de restituire a dividendelor se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.poate cere restituirea. 281 .termenul de 3 ani prevăzut de art. dec./1983 pag.termenul de 30 de zile prevăzut de articolul 5 al. Termenele de prescripţie în acest caz sunt stabilite prin 1 reglementări speciale privind constituirea de garanţii . b) Există numeroase termene speciale de prescripţie prevăzute de acte normative adoptate ulterior intrării în vigoare a Decretului 167/1958: . se aplică dispoziţiile referitoare la prescripţie cuprinse în legi speciale. el poate sesiza instanţa în termen. 29/1990 care prevede că „în cazul în care cel care se consideră vătămat nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale. 84-87.D. . 1 şi 2 nu se aplica sumelor constituite drept garanţie pe baza normelor legale sau a clauzelor convenţionale. . C.termenul de 3 ani prevăzut de articolul 37 al. 833/1983.2) Acelaşi articol. S. termenul de prescripţie este de doi ani. cu excepţia raporturilor ce izvorăsc din asigurările de pensiune în care obligaţiile devin exigibile prin asigurarea la termen sau prin amortizare. civ. Cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii. pe baza actului organului de stat (articolul 23 alin. 12 din Legea 11/1991 pentru 1 Fostul T. face în continuare precizarea că dispoziţiile alin. . 2 al Legii contenciosului administrativ nr.termenul de 2 ani prevăzut de alin. 2 al articolului 3 din Decretul 167/1958 care prevede că în raporturile care izvorăsc din asigurare.

1 din Decretul 167/1958 şi 1886 Cod civil. . 405 al. . Trebuie făcută precizarea că acest termen se referă la acţiunea în rectificare faţă de terţele persoane care au dobândit cu buna credinţă un drept real prin donaţie sau legat. D. 7 al.combaterea concurenţei neloiale.Termenul de 3 ani prevăzut de art. al împlinirii termenului de prescripţie.termenul de 10 ani prevăzut de Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr 7/1996 la art. civilă pentru executarea titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare. începerea cursului prescripţiei extinctive poate fi identificată prin analiza atentă a dispoziţiilor art. 37 al. Tot astfel art. Art.Termenul de 10 ani prevăzut de art. în restul situaţiilor acţiunea în rectificare este imprescriptibilă. . 7 al. începutul şi sfârşitul prescripţiei extinctive Aplicarea adecvată a regulilor privind prescripţia extinctivă presupune cunoaşterea. 1 C. proc. cât şi a momentului final. 1886 face precizarea că "Nici o prescripţie nu poate Generalităţi 282 . 2 care prevede că „acţiunea în rectificarea înscrisurilor în cartea funciară nu se va putea porni decât în termen de 10 ani socotiţi din ziua când s-a înregistrat cererea de înscriere. atât a momentului iniţial al naşterii dreptului la acţiune sau la executarea silită. 12 al Legii nr.l din Decretul 167/1958 prevede că "Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune". 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare.

până în momentul încălcării dreptului nu există nici interesul nici posibilitatea de a acţiona. 2 De altfel între cele două articole nu există decât o deosebire de redactare. regula menţionată este calificată a fi o regulă generală. Pentru drepturile patrimoniale cu caracter absolut. legea face distincţie între acte juridice şi fapte juridice. non praescribitur" regula se justifică prin aceea că ducând la stingerea dreptului la acţiune în sens material. 1091). contestat. cum arătam şi în cele ce au precedat. Din coroborarea2 celor două articole se conturează regula ce guvernează începutul prescripţiei extinctive: prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.Pentru celelalte drepturi patrimoniale. Reamintim că în concepţia redactorilor Codului civil de la 1865.începe a curge mai înainte de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere"1. în literatura de specialitate. în realitate. împrejurare care nu schimbă datele problemei. ci numai ia stingerea dreptului la acţiune în sens material. trebuie sancţionat. negat. uneori în literatura de specialitate. prescripţia extinctivă a fost tratată în mateiia stingerii obligaţiilor. Este adevărat că. (întrucât subiectul pasiv nu este individualizat). pentru că ea nu duce la stingerea dreptului subiectiv de creanţă. Cunoscută încă din dreptul roman. ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat. în adagiul "actione non natae. prescripţia apărea ca un mod de stingere a obligaţiilor (art. 1 283 . fiu de conţinut. întrucât se aplică ori de câte ori riu operează o regulă specială. prescripţia nu poate să producă efecte mai înainte de naşterea acestui drept. nu se poate spune că titularul dreptului la acţiune este neglijent şi că. Câtă vreme dreptul la acţiune nu s-a născut încă. prescripţia extinctivă nu este un mod de stingere a obligaţiilor. deci. Cât priveşte data naşterii dreptului la acţiune aceasta este data la care dreptul subiectiv este: încălcat. prevăzută pentru un caz particular.

al. 1). Delimitarea corectă a domeniului de aplicare a acestei reguli speciale impune unele precizări şi distincţii: . privind începutul prescripţiei extinctive.situaţiile practice care cad sub incidenţa art. 2. 140. 55. 7 al. 129 al. Codul comercial (art. Convenţia relativă la transportul internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) art. Vizând o situaţie de excepţie. 674 al. întrucât în drept. 1 284 . Codul familiei (art. prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data naşterii raportului juridic. 7.. 700.651). Codul de procedură civilă (art. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. au determinat legiuitorul ca pe lângă această regulă generală să instituie şi anumite reguli speciale. 451/1972. fără posibilitatea de interpretare extensivă. 54 al. 1. aşa cum prevede art. Situaţiile pentru care sunt instituite reguli speciale sunt 1 prevăzute de Decretul 167/1958 şi de alte izvoare de drept . Legea 703/2001 privind răspunderea pentru prejudiciile nucleare. Amintim dintre acestea: Legea nr. 1). fiecare regulă specială trebuie aplicată numai ipotezei pentru care a fost instituită. art. excepţiile sunt de strictă interpretare. 165). între regula generală şi celelalte reguli speciale există un raport ce cade sub puterea dictonului „specialia generalibus derogant". 405. multitudinea situaţiilor întâlnite. 2 din Decretul 167/1958. "în obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului. au ca izvor actul juridic civil. 954. precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit. prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept". 32 ratificată prin Decretul nr. 132. 2 din Decretul 167/1958. ceea ce presupune că data naşterii raportului de drept este chiar data încheierii actului juridic.Nevoile vieţii practice. 60. Codul civil (art. Dreptul civil pur şi simplu Pentru dreptul civil pur şi simplu. art. 956 pct. art.

creditorul poate cere de îndată executarea obligaţiilor ce izvorăsc din acel contract.1576. în termen de 3 ani. prescripţia extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului sau condiţiei. pag. ce curge de la încheierea contractului. Beleiu. . iar bunul urmează să fie restituit la cererea creditorului. Despre modalităţile actului juridic civil a se vedea. dar este în favoarea creditorului sau o condiţie. 2 din Codul civil. plata chiriei. Dreptul său la acţiune se naşte odată cu încheierea actului şi tot de la această dată curge termenul de prescripţie. Gh. 7 al. Ait. dacă actul juridic nu stabileşte nici un termen. cât şi situaţia în care există un termen suspensiv.prin expresia "în obligaţiile al căror termen de executare nu este stabilit" trebuie să înţelegem acele raporturi juridice în care termenul lipseşte cu desăvârşire. op. Rezultă din cele prezentate că.. Dacă se încheie un contract de împrumut. 1 285 . dar este rezolutorie. termenul de prescripţie de 3 ani.. De la data încheierii contractului începe să curgă şi termenul de prescripţie. care să afecteze dreptul subiectiv şi obligaţia corelativă). în cazul unui contract de locaţie. locatorul poate cere prin acţiune în justiţie. începe să curgă de la data acordării împrumutului1. 154 şi urmat. de exemplu. Dreptul subiectiv afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă (afectat de modalitate).prin expresia "în obligaţiile ce urmează să se execute la cererea creditorului" trebuie să înţelegem atât situaţia-regulă (când nu există un termen sau condiţie suspensive. 1584 şi 1584 al. Trebuie făcută precizarea că este vorba de un termen suspensiv în favoarea debitorului şi de o z Vezi art. cit. 3 din Decretul 167/1958 prevede ca în ipoteza arătată mai sus. ce vizează obligaţiile care urmează să fie executate la cererea creditorului.

Bucureşti. Trib. T. ea este îndreptăţită să primească diferenţa dintre pensia sau ajutorul social primit şi veniturile lunare de care a fost lipsit ca urmare a vătămării suferite2.condiţie suspensivă (nu rezolutorie). Sibiu. a se vedea C. 62. Anumite particularităţi prezintă începutul prescripţiei extinctive în cazul stabilirii prejudiciilor cauzate prin vătămarea sănătăţii unei persoane. pen.S. 8 al. Bîrsan. Dacă persoana vătămată era încadrată în muncă şi a suferit o reducere a veniturilor pe care le dobândea anterior. 145 şi urmat. fostul Tribunal Suprem s-a exprimat în sensul că "despăgubirile după dreptul comun au un caracter subsidiar faţă de cele acordate Despre repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite. Teoria generală a obligaţiilor. 5364/1971 în C D . Dec. 163. Răspunderea civilă pentru fapte ilicite Art. Vezi în acest sens. civ. C. Dacă în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 1 august 2002. mai întâi asigurărilor sociale pentru obţinerea pensiei şi apoi. 1994. în soluţionarea unei cauze. 2 De regulă. 749/1969 în RRD nr.l din Decretul 167/1958 prevede că "în cazul acţiunii pentru repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite. termenul de prescripţie de 3 ani va începe să curgă de la data de 1 septembrie 2003 şi nu de la data încheierii contractului. totodată că victima trebuie sa se adreseze. pen. Dec. 418. această diferenţă se plăteşte de către autorul faptei ilicite sub forma unor prestaţii periodice. secj. cumpărătorul este obligat să plătească preţul la 1 septembrie 2003. 2/1970 pag. Jud. diferenţa destinată să acopere integral prejudiciul suferit. T. cât şi pe cel care 1 răspunde de ea. pag. ca urmare a pierderii ori eliminării capacităţii sale de muncă. 1356/1983 în RRD nr.S. Nr. 1 286 . Editura AII. secţ. printr-o acţiune civilă subsidiara să pretindă de la autorul faptei ilicite. 197] pag. Stătescu. prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba. în practica judiciară s-a decis. 5/1984 pag. dec.

Dec. C. civ. 12 că "dreptul la acţiunea în răspundere civilă se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o. prevedea un termen special de prescripţie extinctivă pentru acţiunea în repararea pagubei şi anume un termen de 10 ani care începea sâ curgă de la data la care victima pagubei nucleare a avut sau ar fi putut să aibă cunoştinţă de acea pagubă şi de titularul de T. 1987. Teoria generală.. 1132/1971. op. 323). nr.Bîrsan în op.l din Legea 61/1974 cu privire la desfăşurarea activităţilor din domeniul nuclear. 2 din Decretul 167/1958 se aplică prin asemănare şi îmbogăţirii fără temei juridic. pag. 2231/1970 în RRD nr. în Gh. în doctrină acestei acţiuni îi sunt asimilate şi altele.S.Stătescu.S. acţiunea revocatorie (pauliană) acţiunea în restituire ca urmare a anulării unui act juridic civil executat total sau parţial (Vezi şi jurisprudenţa în materie. Beleiu. ipoteză.potrivit legislaţiei privitoare la asigurările sociale". victima nu poate să obţină despăgubiri după dreptul comun decât în măsura în care pensia sau ajutorul social primit. precum şi persoana obligată la restituire. nu acoperă integral prejudiciul suferit. termenul de prescripţie a acţiunii pentru repararea prejudiciului se va calcula de la data stabilirii pensiei şi nu de la data producerii prejudiciului.ll din 1991 privind combaterea concurenţei neloiale prevede prin art. civ.2 Dispoziţiile art. în această. sau că plata este nedatorată. pag. dec. 8 alin. 8/1970. 38 al. Problema acţiunii în răspundere pentru paguba cauzată printr-o faptă ilicită s-a aflat şi în atenţia altor reglementări. Astfel Legea nr. prezentată de C. sect. se aplică deci regula potrivit căreia cel sărăcit a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că a fost sărăcit fără temei juridic.cit. cit. dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei". Drept civil. 3 2 1 287 . 149 (nota3). pag. T.sect. De aceea. Sau art. 168. cum ar fi acţiunea bazată pe gestiunea de afaceri.1 Aşa fiind.

111/1996 este publicată în M. 272. nr. op.O. dacă în cauză a fost pronunţată o hotărâre definitivă şi irevocabilă. termenele de prescripţie în materie civilă pentru daune nucleare avându-şi sediul reglementării în Legea nr. Legea nu o spunea expres. dar literatura de specialitate2era de părere că pentru noua pretenţie.autorizaţie răspunzător.Bîrsan. victima poate solicita mărirea despăgubirilor. Cu unele modificări. 3 din Legea nr. echivalentă cu întinderea reală a acelei daune. în Dreptul nr. 818/19 dec.cit.. a se vedea şi M. partea a I-a nr. chiar dacă există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. 267 din 29 oct.O. Stătescu. 12 al. 2 C. al României.Duţu. 111/19964 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare. 1 288 . chiar în ipoteza agravării prejudiciului. victima nu va putea introduce o nouă cerere în despăgubiri majorate. C. 2001 (intrată în vigoare la 12 luni de la data publicării). dacă termenele de decădere nu s-au împlinit.10-11/1993 pag. 38 al. dispoziţia menţionată se regăseşte în actuala reglementare a răspunderii pentru daunele nucleare. pag. 47-58. 1996. Deci.3 Legea menţionată a fost adoptată în aplicarea dispoziţiilor de principiu din Legea nr. 703/2001 prevede expres că "persoana care a suferit o daună nucleară şi a introdus acţiunea în despăgubire înăuntrul termenelor prevăzute de lege îşi poate modifica cererea. 3 Legea 703 /2001 este publicată în M. la care ne vom referi. dacă dauna s-a agravat pentru a obţine o despăgubire mai mare. partea a I-a . 2 din Legea 61/1974)1. şi prevede două categorii de termeni: termene de decădere şi termene de prescripţie. 4 Legea nr. După împlinirea termenelor de decădere. 703/2001. în prezent Legea nr. Răspunderea civilă pentru daunele neclare. Dacă s-a produs o agravare a pagubei înăuntrul sau după expirarea termenului de prescripţie menţionat. 61/1974 este abrogată. Art. al României. un nou termen de prescripţie se află la dispoziţia victimei (tot un termen de 10 ani). Termenul de prescripţie este de 3 ani şi începe să curgă de ia data la care victima daunei nucleare a cunoscut sau trebuia să cunoască dauna şi identitatea operatorului care răspunde de acea daună. Ca orice termen de prescripţie termenul menţionat este susceptibil de întrerupere. victima care a obţinut o despăgubire putea să formuleze o nouă pretenţie (art.

7/2002. 12 al Legii nr. 53 şi urmat. 8 din Decretul 167/1958 şi a situaţiilor asimilate acesteia. în condiţiile şi cazurile prevăzute de Decr. Pe de altă parte.suspendare. repunere în termen. întrucât s-a considerat că "n-ar fi just ca din neglijenţa celui îndreptăţit la repararea prejudiciului să se amâne momentul când începe să curgă termenul de prescripţie". pe de o parte. Răspunderea civilă pentru daunele nucled. Acţiunea îa anulabilitate Această ipoteză îşi are sediul reglementării în art. pag. în acest sens.) Ceea ce reţine atenţia în ipoteza prevăzută de art. 2 Este ilustrativ. începe să Pentru alte detalii. a se vedea şi L. 703/2001 (un termen de 30 de ani pentru dreptul la repararea daunelor cauzate prin decesul sau rănirea victimei şi un termen de 10 ani. 703/2001 (adoptată în aplicarea Legii nr. privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare) care prevede că termenul de prescripţie al acţiunii în despăgubire începe să curgă de la data la care victima trebuia să cunoască dauna şi identitatea operatorului care răspunde de acea daună.it. 12 din Legea nr. 111/1996. Este un criteriu mobilizator pentru victima care trebuie să depună stăruinţele necesare pentru a cunoaşte paguba şi pe cel ce răspunde de ea2. Acţiunea în despăgubiri va putea fi prevăzută numai dacă este introdusă înăuntrul unor termene de decădere prevăzute de art. 1 289 . 9 difi Decretul 167/1958 care prevede că "prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă. Pop. legiuitorul a stabilit şi un termen obiectiv (determinat judecăîoreşte şi anume data când victima trebuia să cunoască paguba şi pe cel ce răspunde de ea). în Dreptul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă. pentru dreptul la repararea celorlalte daune1. este caracterul alternativ al momentelor de la care poate începe să curgă prescripţia. art. Reglementările menţionate adoptă. un criteriu subiectiv pentru stabilirea momentului iniţial al curgerii prescripţiei (data cunoaşterii pagubei şi a autorului ei).

85 1 290 . Anumite particularităţi prezintă. Termenul de 18 luni nu este un termen de prescripţie.9 al. civ. 1). la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.curgă de la data când aceasta a încetat"1 (art. 49 din Legea 18/1991.S. când cauza de anulare nu a fost cunoscută în intervalul celor 18 luni. sub aspectul în discuţie. de aceea "data încheierii actului" la care se referă art.2 prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit. 4 T. nr. 9 al. nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei. dec. Răuschi. dacă în cazul anulabilităţii actului pentru violenţă există un singur moment de la care începe să curgă prescripţia (data încetării violenţei) în celelalte cazuri prezentate. în cazul acesta prescripţia are un singur moment de la care începe să curgă. cit. 1993 pag. Deci. nerespectarea dreptului de preemţiune prevăzut de art. El are doar funcţia de a marca începutul prescripţiei. după această dată (încetarea violenţei) victima violenţei poate acţiona. pag. 3 Gh.' Legiuitorul s-a oprit asupra acestui moment întrucât.0 asemenea acţiune nu poate să înceapă a curge înainte de moartea testatorului. începutul prescripţiei este legat de două momente alternative: fie momentul subiectiv al cunoaşterii cauzei de anulare. 1992. în acelaşi sens s-a fixat şi practica judiciară4 din acest domeniu. 236. op. 2 Este vorba de lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil. Deci. civ. pag. în caz de viclenie ori de eroare sau în celelalte cazuri de nulitate relativă. a cunoscut cauza de nulitate. însă cel mai târziu. 2 din Decretul 167/1958 nu poate fi decât data deschiderii succesiunii'. sect. acţiunea în anulare a unui testament pentru vicii de consimţământ . Beleiu. fie momentul obiectiv al împlinirii celor 18 luni de la data încheierii actului juridic. reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele. 228. 1558/1972 şi C D . cit. op. Şt.

Răspunderea pentru viciile lucrului. trebuie analizat conţinutul art. 1353 Cod civil care prevede că "vânzătorul nu răspunde de viciile aparente şi despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă". spre deosebire de cele aparente care pot fi observate. aşa cum am arătat anterior. . 1 291 . 9 din Decretul 167/1958. 11 alin. Acelaşi art. formează obiectul de reglementare al art. 1 din Decretul 167/1958 care prevede că "Prescripţia dreptului la acţiunea privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor. I. 1983. Centrul de multiplicare al Universităţii "Al. Iaşi. După cum se poate constata art. descoperite cu mijloacele obişnuite. Contracte voi. în lumina precizării de mai sus.viciile ascunse sunt cele care nu pot fi observate la predare cu atenţia obişnuită a omului. 30-32. însă cel mai târziu. la al. II. lucrării ori construcţiei Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru. . 11 din Decretul 167/1958 J. cere reducerea corespunzătoare a preţului (proporţională cu paguba provocată de viciul ascuns). să curgă de la data descoperirii viciilor. 2 adaugă că " Prescripţia acţiunii privind ' viciile unei construcţii începe.dobânditorul unui bun sau a unei lucrări ce prezintă vicii are un drept de opţiune1 între a formula o acţiune redhibitorie prin care se cere rezoluţiunea vânzării sau o acţiune estimatorie prin care. însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării". care. Cu privire la viciile aparente trebuie menţionate şi dispoziţiile arţ. Drept civil. pag. Manoliu. Ştefan Răuschi. lucrare sau construcţie necesită unele precizări: . păstrând bunul. Cuza". de la împlinirea a 3 ani de la predare".nu intră în discuţia acestei ipoteze viciile de consimţământ.

itru corelaţia dintre termenele de garanţie şi cele de prescripţie a se vedea articolul publicat de V. de două momente alternative: un moment subiectiv (data descoperirii viciilor) şi un moment obiectiv (data expirării termenului de garanţiei de 1 an pentru lucru ori lucrare şi de 3 ani. 30 . de asemenea. 5 din Decretul 167/1958 . cu caracter subsidiar. 3/1982 pag. se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani. nr. 34-36 1 j 1 292 . Pătulea. Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune privind viciile ascunse este de 6 luni (art. termenele de prescripţie şi cele de garanţie rămân Prin termen de garanţie se înţelege perioada de timp în care un produs urmează să-şi păstreze indicii calitativi pe care trebuie să-i prezinte în momentul vânzării şi el are o durată diferită fiind stabilit în funcţie de natura bunului. începutul prescripţiei pentru viciile lucrului. ale construcţiei şi viciul grav constând în lipsa de rezistenţa la cutremur. fie convenţional. în RRD nr. 297/1981 a Trib.distinge între viciile lucrului şi lucrării pe de o parte şi viciile unei construcţii.în art. ci termene de garanţie legale. Trebuie precizat că termenele de 1 an şi 3 ani nu sunt termene de prescripţie. Cu privire la construcţii. Ele au doar funcţia de a marca momentul obiectiv al începutului prescripţiei. pe de lată parte. 6/1985 pag. când în speţă nu-şi găseşte aplicabilitate alt termen de garanţie fie legal. Beleiu . Decizia civ.care se referă la viciile ascunse fără viclenie). Ordonanţa nr. Aceste termene încep să curgă de la datele arătate mai sus.în RRD nr. Deci. Dacă viciile au fost ascunse cu viclenie. 3-13. Buzău cu notă de Gh. Pe. pentru construcţie). 25/1992 stabileşte răspunderea antreprenorului pentru vicii ascunse făcând distincţie .între "vicii ascunse obişnuite". Jud. lucrării şi construcţiei este legat.

dec. începe să curgă. Dacă nu s-a procedat astfel.S. de aceea dreptul la acţiune. 12 din Decretul 167/1958 termenul de prescripţie va începe să curgă de la data exigibilităţii fiecăreia dintre prestaţii. 237.. 1 293 . De cele mai multe ori.l) „partea care cade în pretenţii va fi obligată. Potrivit ai. 21.. Răuschi. la cerere. Vezi şi T. Deşi legea nu face nici o precizare. civ. cum sunt prestaţiile periodice de plată a chiriei sau de furnizare de bunuri.distincte chiar dacă între ele există o anumită corelaţie. Prestaţiile periodice Dacă debitorul este obligat faţă de creditor la mai multe prestaţii succesive. pag. pag. creditorul are pentru fiecare din ele un drept la acţiune aparte. la plata cheltuielilor de judecată". de plată a pensiei de întreţinere.cit. 12 din Decretul 167/1958. Dobânzile de întârziere prevăzute de art. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care cel în cauză a câştigat procesul şi nu de la data efectuării Şt. pentru această acţiune. op. Termenul de prescripţie. valorificarea pretenţiilor de mai sus se face în cadrul procesului în care au fost ocazionate cheltuielile. 1993.1 Acţiunea prin care se solicită cheltuieli de judecată Aşa cum prevede Codul de procedură civilă (art. 1366/1981. o acţiune principală şi nu accesorie. cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită. sect. literatura şi practica apreciază că art. obligaţie ce-şi are izvorul în culpa procesuală a părţii respective (suntem în prezenţa răspunderii izvorâte dintr-un raport delictual). 12 al Decretului 167/1958 urmează să se aplice şi în cazul dobânzilor care curg de drept.274 al. 1088 Cod civil sunt prestaţii succesive în sensul art. partea beneficiară poate pretinde aceste cheltuieli printr-o acţiune separată. care se stinge printr-o prescripţie deosebită.

700 şi 651 Cod Civil. Repertoriu de practica judiciară pe anii 1969-2975. . m. începe să curgă de la data când urma să aibă loc spectacolul (art. 1. Prescripţia nu curge împotriva minorului până când. Dec. în mod constant1 instanţele noastre judecătoreşti s-au pronunţat în acest sens. 825/1971 în I.S. Bucureşti. nu curge de la data deschiderii succesiunii. 198. 24 din Decretul 167/1958).Prescripţia dreptului la acţiune privitoare la sumele de bani încasate din vânzarea bileteloT pentru spectacole ce nu au mai avut loc. 1976. civ. sect. Despre deschiderea procedurii succesorale. pag. 165 şi următoarele.S. Drept civil ( succesiuni) Editura Chemarea. 18. 1993 pag. 328/1984 în RRD nr.Prescripţia dreptului de opţiune succesorală fecepe sa curgă de la deschiderea succesiunii2. nu i s-a numit un tutore spre a-1 reprezenta în Fostul T.cheltuielilor. dec. 66. 466/1989 în C D . 23 din Decretul 167/1958). Dacă eliberarea sumelor consemnate sau depuse este condiţionată de un act. Mihuţă.Prescripţia dreptului la acţiune privitoare la sume de bani consemnate sau depuse la instituţiile de bancă.potrivit ari. Vezi şi T. sect. Editura Ştiinţifică. adică de la data morţii celui despre a cărui succesiune este vorba (de cujus) . credit şi economie pe seama statului sau a organizaţiilor de stat începe să curgă de la data consemnării ori depunerii. De ia regula menţionată există şi unele excepţii în care termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod Civil. în lipsa părinţilor. a se vedea. T. 1980. D. civ. 2/1985. 2 1 294 . Dec. pag. Iaşi. civ. pag. Macovei.S. al unui organ de stat (organ judecătoresc sau alt organ) prescripţia începe să curgă de la claîa când se poate cere restituirea în conformitate cu acel act (art. Situaţii speciale în care se ridică problema prescripţiei exiinctive . .

146 din Codul familiei. întrucât acceptarea succesiunii este. în 2 succesiunea respectivă. 674 al.un act de dispoziţie.Prescripţia acţiunii posesorii începe să curgă de la data primului act de tulburare a posesiei (şi nu de la ultimul act de tulburare) . Gh. 3. In cazul persoanei dispărute şi declarată moartă prin hotărâre judecătorească. 1 Cod procedură civilă. 167/1958 nu reglementează modul de calcul al termenelor de prescripţie extractivă. dacă succesiunea se deschide între momentul concepţiei succesorului şi acela al naşterii sale. opţiunea succesorală o va putea exercita. Art. în cazurile arătate mai sus. Dacă părinţii sau tutorii au interese contrare cu cei ocrotiţi. Aşa cum prevede art. a se vedea. ' E. pag. se numeşte un curator. reglementările din decretul amintit trebuie completate cu unele dispoziţii ale Coduliii 1 2 3 4 1 Art. De aceea. în cazul copilului conceput. de la data naşterii (în 6 luni). . Beleiu. 2. 2 din Codul familiei. op. 2 din Decretul 167/1958 Alt. copilul conceput poate dobândi drepturi. prin ocrotitorii săi legali. La 4 fel se pune problema şi în cazul interzişilor judecătoreşti. 14 al. dar nu le poate exercita decât din momentul în care începe capacitatea sa de folosinţă. împlinirea prescripţiei extinctive (Calculul termenelor de prescripţie) Decretul nr. 303. 1 şi 2 din Decretul 31/1954. adică de la naştere. 129 al. 295 . dreptul de opţiune succesorală se naşte de la data rămânerii definitive de declararea morţii (art. cit.art. 3 este necesara şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare . 7 Decretul 167/1958). 7 al. . Despre procedura curatelei.exercitarea opţiunii succesorale sau a-i da încuviinţarea.

1887 şi 1889 din Codul civil şi art. Beleiu. Ziua începe la miezul nopţii şi se fineşte la miezul nopţii următoare (art. pag. 138/2000 modificată şi completată prin O.). expres reglementat de art. Până atunci însă. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. 1887 Cod civil prevede că "termenul de prescripţie se calculează pe zile şi nu pe ore". în literatura de specialitate. 1 296 . 1 Art. al naşterii dreptului la acţiune şi momentul final (al împlinirii) termenului de prescripţie. care ne ajută să identificăm. iar ultima zi a termenului trebuie să fi fost în întregime scursă pentru ca termenul de prescripţie să se considere împlinit. nr. cit. Ceea ce se poate observa este faptul că. ar.U. pe lângă momentul iniţial.G.. se face propunerea2 (de lege ferenda) ca toate regulile privind începutul şi împlinirea prescripţiei extinctive să se afle în actul normativ care reglementează şi celelalte aspecte ale prescripţiei extinctive (adică într-un viitor Cod civil).G. De aceea. zile. luni şi ani. 59/2001. în prezent. dispoziţiile privind regulile de calcul al termenelor de prescripţie extinctivă sunt dispersate în diferite acte normative. Acest mod se deosebeşte de calculul termenelor pe zile. Cu privire la termenul de prescripţie stabilit pe zile. 101 al. civ. 1886.civil şi ale Codului de procedură civilă. 101 al. 248. 4 Gh.Ziua în cursul căreia prescripţia începe nu intră în acel calcul. 1888 Cod civil).U. 101 a!. 3 A se vedea O. în lumina reglementărilor existente urmează să calculăm termenele pe ore. art. a) Calculul termenelor pe ore şi ziîe Referindu-ne la termenele statornicite pe ore. Codul de procedură civilă recent modificat3 prevede că acestea "încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare" (art. 2 C. op. 1993.pr.

Un termen de două săptămâni care a început într-o vineri se va împlini la sfârşitul zilei de vineri din a doua săptămână. în principiu. nr.din Codul de procedură civilă care prevede că: "termenele se înţeleg pe zile libere. practica s-a fixat în sensul că " termenul stabilit pe săptămâni se socoteşte împlinit în ziua corespunzătoare din ultima săptămână". nu a existat până nu demult o reglementare expresă privind astfel de termene. nici ultima zi a termenului şi sistemul termenului inclusiv (pe zile pline) când în calcul se include şi prima zi şi ultima zi a termenului. Art.U.U. 101. nr. 59/ 25 aprilie 2002 pentru modificarea şi completarea O. unul intermediar între sistemul în care nu se ia în calcul nici prima. în practica judiciară s-a pus şi problema unor termene stabilite pe săptămâni sau pe o jumătate de lună. 101 al. 217/27 aprilie 2001. dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare (cum este luna februarie) termenul se va împlini în ultima zi a acelei luni. 3 din Codul de procedură civilă. Aşa. Indiferent că este fixat pe luni sau pe ani. Soluţia se desprinde şi din recentele modificări1 aduse Codului de procedură civilă. 138/2000 din M.31 zile).G. b) Calculul termenelor pe luni şi ani Calculul termenelor pe luni şi ani se face în conformitate cu dispoziţiile art. de exemplu A se vedea O. se sfârşesc în ziua săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. neintrând în socoteală nici ziua când a început.G. termenul se va împlini în ziua corespunzătoare din ultimul an sau din ultima lună. nici ziua când s-a sfârşit termenul" .28 zile sau decembrie . Cât priveşte termenul de o jumătate de lună el se va împlini invariabil în a 15-a zi din lună (indiferent dacă luna este februarie . al. Of. Observăm că în dreptul nostru civil sistemul adoptat este. 1 297 . Deşi. nr. 3 din Codul menţionat precizează că: " termenele statornicite pe săptămâni.

trebuie să pornim de la două premise şi anume: de la lipsa de convingere a titularului dreptului. dar şi de la considerarea poziţiei de fapt a debitorului.un termen de 6 luni care a început pe 31 ianuarie se va împlini la 31 iulie. 298 . în ceea ce priveşte temeinicia pretenţiei sale. atunci când debitorul abandonează împotrivirea sa faţă de creditor prin recunoaşterea datoriei sale. după încetarea cărora prescripţia îşi reia cursul. 101 al. fără a se ţine seama de timpul care s-a scurs până atunci. Dacă ultima zi a termenului este o sărbătoare legală sau serviciul este suspendat. aşa cum prevede art. După încetarea cauzei de întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie cu aceeaşi durată. Dacă termenul a început la 31 decembrie. F. 5 din Codul de procedură civilă. ca fiind conforma dreptului (este vorba de poziţia de împotrivire a debitorului). iar cursul acesteia se opreşte. Dacă aceste două premise nu se mai confirmă înseamnă că producerea efectului prescripţiei extinctive nu se mai justifică. prezumţie ce rezultă din starea sa de pasivitate. cele 6 luni se Vor împlini la data de 30 iunie a anului următor. în justificarea întreruperii prescripţiei extinctive. termenul de prescripţie se prelungeşte până la sfârşitul zilei lucrătoare următoare. Premisele menţionate nu se mai justifică. întreruperea şi suspendarea prescripţiei extinctive repunerea în termen 1) întreruperea prescripţiei extinctive Noţiune şi cazuri de intervenţie întreruperea prescripţiei extinctive înseamnă oprirea cursului acesteia datorită unor cauze. Dar ele nu se mai justifică nici când titularul dreptului la acţiune iese din pasivitate făcând acte de întrerupere a prescripţiei.

chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească necompetentă. Drept civil român.2 Pot fi considerate acte de recunoaştere. aceasta oprindu-şi cursul. 1865 punctul 3 Cod civil care vorbeşte de recunoaşterea de către debitor a dreptului în contra căruia se prescrie. pag. Pentru ca recunoaşterea debitorului sa aibă ca' efect întreruperea cursului prescripţiei. 241. cit. 16. 1993 pag. Această cauză de întrerupere1 a cursului prescripţiei presupune părăsirea de către debitor a poziţiei sale de împotrivire faţă de dreptul subiectiv corelativ. b) Introducerea unei cereri de chemare în judecata. este necesar ca aceasta să fie neîndoielnică adică să rezulte cu certitudine din acţiunile debitorului. debitorul îşi manifestă intenţia de a executa obligaţia. în sensul arătat mai sus: executarea parţială a obligaţiei. op. 1 299 .l). Vezi Şt. astfel că efectul prescripţiei extinctive nu se mai justifică. sau o cerere de amânare a executării obligaţiei . 2 Gh. Şi pentru că. 238. Beliu. Cererea de chemare în judecată produce efect întreruptiv nu numai dacă a fost adresată organului de justiţie competent.cit. 16 al. în lipsa unor reglementări legale s-a precizat că acesta coincide cu data recunoaşterii (de la care începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel şi durată ca şi cea întreruptă).prevede trei cauze care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei: a) Recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia (art. plata dobânzilor la suma datorată. Recunoaşterea poate fi atât expresă cât şi tacita.Pornind de la situaţiile de mai sus Decretul 167/1958 prin art. în literatura şi practica dreptului civil s-a pus problema momentului la care se produce întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea debitorului. op. titularul dreptului dobândeşte credinţa legitimă că debitorul îşi va executa obligaţia de bună-voie. ci şi Această cauză de întrerupere este prevăzută şi de art. Răuschi. prin recunoaştere.

Reamintim însă că efectul întreruptiv apare numai dacă cererea este admisă printr-o hotărâre definitivă.S.1 Dacă prescripţia înlăturată a fost de 3 ani sau de un termen mai scurt.P. Desigur nu produc acest efect cererile adresate altor organe decât cele judecătoreşti. pag. Actele începătoare de executare se pot prezenta: Decizia de îndrumare a Plenului T. c) A treia cauză care duce la întreruperea prescripţiei extinctive o reprezintă săvârşirea unui act începător de executare (art. Acţiunea se consideră introdusă şi prescripţia întreruptă din ziua când cererea a fost predată şi înregistrată la instanţa de judecată respectivă. Aceasta este o cauză de întrerupere a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită. 6 din Decretul 167/1958. Şi Codul civil se referă la această cauză de întrerupere precizând prin art. 1 că prescripţia "se întrerupe printr-o cerere făcută în judecată.D. nr. Rezultă din cele prezentate că cererea de chemare în judecată întrerupe cursul prescripţiei de la data introducerii ei. 1865 pct. care interesează dreptul procesual civil. ci dreptul de a cere executarea silită. noua prescripţie nu poate fi decât de 3 ani. din ziua când a fost predată la poştă recomandat. E. fie introductivă de instanţa sau numai incidenţă într-o instanţă deja începută". 1 300 . perimată sau cel care a făcut-o a renunţatia ea. De aceea. 16 pct c). 17 al. noua prescripţie care începe să curgă este diferită de cea anterioară. 402.. Bucureşti 1983.3 din Decretul 167/1958). iar dacă a fost expediată prin poştă. 5 din 1966 în îndreptar interdisciplinar de practică judiciară. material sau teritorial). aşa cum prevede art.atunci când a fost adresată altor instanţe de judecată (necompetente. Ea nu va întrerupe prescripţia dacă a fost anulată sau respinsă. pentru că ea nu mai priveşte recunoaşterea pretenţiei. în al doilea rând cererea de chemare în judecată produce efect întreruptiv numai dacă a fost admisă printr-o hotărâre definitivă (art.

8/1958. 17 din Decretul 167/1958). După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie (art. întreruperea prescripţiei extinctive se deosebeşte de suspendare (unde prescripţia îşi reia cursul. în cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-un act începător de executare . pag. deoarece ea este numai un act premergător al executării silite.P.1 Din analiza celor trei cazuri de întrerupere a prescripţiei extinctive se poate desprinde concluzia că întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. 19. după ce acesta a dobândit noi bunuri. 17 al. Dispoziţia legali menţionată priveşte situaţiile în care creditorul reia urmărirea debitorului. Nu poate avea efect întreruptiv simpla somaţie făcută de creditor. noua prescripţie nu începe să curgă până la îndeplinirea ultimului act de executare. adăugându-se şi timpul curs anterior. persoane fizice. Despre noua reglementare a prescripţiei extinctive. spre a-şi realiza un rest de creanţă rămas neacoperit. 1 301 . contra debitorilor. A. Sub aspectul efectelor.sub forma cererii de executare silită. Foarte importantă. în cadrul execuţiei silite imobiliare a popririi pe bază de titlu executor sau a popririi executării pentru recuperarea creanţelor băneşti ale persoanelor juridice. 3 al Decretului 167/1958 potrivit căreia. adresată instanţei care urmează a dispune executarea . în L. sub formă de sechestru al lucrurilor mobile ale debitorului în cadrul execuţiei silite imobiliare a condamnatului. Hilsenrad . la timpul ce a mai rămas până la împlinirea termenului de prescripţie. pentru acest caz de întrerupere este dispoziţia prevăzută de art.

2) Suspendarea prescripţiei extinctive Noţiune Suspendarea prescripţiei extinctive presupune oprirea cursului acesteia pe timpul cât durează anumite situaţii limitativ prevăzută de lege, care îl pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a acţiona. Suspendarea prescripţiei extinctive presupune, deci, o modificare a cursului ei, constând în oprirea de drept sau paralizarea temporară a efectelor acesteia. Consacrarea pe cale legislativă a acestei instituţii se justifică prin aceea că în timpul curgerii prescripţiei pot interveni anumite cauze de ordin subiectiv sau obiectiv care îl pun pe titularul dreptului la acţiune în imposibilitatea (materială, morală sau juridică) de a acţiona. De aceea, titularul dreptului la acţiune nu poate fi la adăpost de efectul sancţionator al prescripţiei numai prin voinţa sa de a acţiona. El trebuie să aibă şi posibilitatea reală, de a acţiona, de a se adresa organului competent pentru protecţia dreptului său. Ori, dacă intervin împrejurări, care-1 pun pe titularul dreptului în imposibib'tatea de a acţiona şi prescripţia nu ar fi oprită, s-ar ajunge la situaţia în care acesta ar suporta efectele împlinirii prescripţiei, fără a i se putea imputa pasivitatea sau neglijenţa în a acţiona. Prescripţia ar fi deturnată , astfel, de la finalitatea sa socială şi juridică. Pentru a preîntâmpina asemenea efecte, legislaţia în materie de prescripţie a reglementat şi instituţia suspendării cursului acesteia. O primă distincţie ce se impune este aceea dintre întreruperea şi suspendarea prescripţiei. Dacă, aşa cum arătam în cele ce au precedat, întreruperea şterge termenul curs anterior, suspendarea paralizează numai temporar cursul prescripţiei. Perioada scursă până la apariţia cauzei de suspendare se va adăuga la timpul ce curge după încetarea suspendării.

302

Ca o măsură de ocrotire a celor îndreptăţiţi Ia acţiune, Decretul 167/1958 prevede că, în cazul prescripţiilor mai lungi de 6 luni, termenul de prescripţie nu se va putea împlini mai curând de 6 luni de la încetarea cauzei de suspendare, iar la prescripţiile de 6 luni sau mai scurte, termenul de prescripţie nu va 5 socotit împlinit, decât după ce va fi trecut cel puţin o lună de la dispariţia cauzei de suspendare. Desigur, o asemenea prelungire na se mai justifică atunci când, după încetarea suspendării, a mai rămas de curs, o perioadă mai mare de 6 luni, respectiv o lus&, până la împlinirea termenului de prescripţie. Unele precizării se impun şi în legătură cu situsiiOs în care cauza de suspendare a prescripţiei intervine înainte ca aceasta să fi început a curge. In cazul menţionat nu se poate vorbi de o suspendare a prescripţiei, "căci numai ceea ce a început să curgă poate fi întrerup;."1. Efectul intervenţiei cauzei va â asanarea datei începerii cursului prescripţiei.

Cauzele ds suspendare a prescripţiei extmcihe
Prin lege sunt stabilite expres şi limitativ, cauzele de suspendare a prescripţiei extinctive. Sediul reglementiiidi acestora îl reprezintă art. 13 şi 14 din Decretul 167/1958. Unele dintre cauze se referă îa toate raporturile juridice şi constau în împrejurări obiective, pe care legiuitorul le consideră că pun titularii de drepturi în imposibilitatea materială ori juridică de a-şi exercita dreptul la acţiune. Alte cauze (subiective) se referă numai la raporturile juridice dintre anumite persoane, fiind consecinţa situaţiei speciale, în care se află acele persoane, unele faţă de altele. O asemenea situaţie este considerată de legiuitor ca fiind de natură să împiedice , în mod reciproc, exercitarea dreptului la acţiune între ele.
1

Şt. Răuschi, op.cit. pag. 245.

303

1.Cauze obiective de suspendare a prescripţiei extinctive. Aceste cauze sunt prevăzute de art. 13 din Decretul 167/1958 care prevede că, prescripţia este suspendată: a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere; b) pe timpul cât creditorul sau debitorul fac parte din forţele armate ale României, iar acestea sunt puse pe picior de război; c) până la rezolvarea reclamaţiei administrative. a) Forţa majoră - care se iveşte în cursul prescripţiei trebuie să constituie o piedică de neînlăturat, punând pe titularul dreptului la acţiune în imposibilitatea absolută de a-şi exercita acest drept. împrejurarea invocată ca forţa majoră trebuie să fie şi imprevizibilă, căci dacă ea ar fi putut fi prevăzută, titularul dreptului care se prescrie s-ar face vinovat de a nu fi prevăzut şi luat măsurile necesare pentru înlăturarea obstacolelor pe care aceasta le-a creat1 (art. 13 litera a din Decretul 167/1958). b) Participarea la forţele armate ale României, care sunt pe picior de război, constituie o a doua cauză a suspendării. Art. 13 litera b din Decretul 167/1958 prevede că "într-o asemenea situaţie trebuie să se afle, fie creditorul, fie debitorul". Cu atât mai mult va opera suspendarea când atât debitorul cât şi creditorul se află în situaţia arătată. Simpla participare la forţele armate ale ţării (ca militar activ sau pentru satisfacerea stagiului militar) nu este de natură să ducă la suspendarea cursului prescripţiei. Şi în cazul
1

Tr. Ionaşcu, op. cit., pag. 183. Vezi şi T.S. sect. civilă, dec. nr. 1860/1986, în C D . 1986, pag. 47-49, în care se face menţiunea expresă că "Prin cauză de forţă majoră trebuie înţeleasă acea situaţie pe care partea nu o poate prevedea şi înlătura, chiar dacă ar fi luat toate măsurile de prevenire".

304

acesta ne aflăm în faţa unei imposibilităţi materiale în calea exercitării dreptului la acţiune. c) Introducerea unei reclamaţii administrative cu privire la despăgubiri sau restituiri în temeiul unui contract de transport sau de prestare de servicii de poştă şi telecomunicaţii, este o a treia cauza de suspendare a cursului prescripţiei. Această cauză produce efectul arătat, până în momentul rezolvării reclamaţiei pe cale administrativă, cu condiţia să nu fi trecut trei luni de la înregistrarea reclamaţiei. Dacă titularul reclamaţiei primeşte un răspuns care nu-i convine înainte de împlinirea celor 3 luni, prescripţia este suspendată numai până la primirea răspunsului nefavorabil. Dacă reclamaţia rămâne nerezolvată, neprimindu-se răspuns în cele trei luni, suspendarea încetează , iar titularul dreptului la acţiune poate formula cerere de chemare în judecată la organul judecătoresc competent. Dacă răspunsul primit este favorabil, neînţelegerea se stinge şi nu se mai pune problema cursului prescripţiei şi a suspendării acestuia. In literatura se specialitate, în legătură cu această cauză de suspendare se face precizarea că art. 13 lit. c se aplică şi ipotezei acţiunii în contencios administrativ, întrucât, potrivit art. 5 al. 1 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel ce se consideră vătămat se adresează, pentru apărarea dreptului său în termen de 30 de zile, de la data când s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut de art. 1 al. 2, autorităţii emitente, care este obligată să rezoive reclamaţia în termen de 30 de zile. în cazul menţionat mai.sus suspendarea operează până la rezolvarea reclamaţiei administrative, dar nu mai mult de 30 de zile. In legătură cu cele trei cazuri de suspendare a cursuliii prescripţiei, prevăzute de art. 13 literele a-c din Decretul 167/1958 trebuie precizat că, dacă primele două cauze îl pun pe titularul dreptului la acţiune într-o imposibilitate materială, cel de al treilea 305

caz reprezintă un motiv de imposibilitate juridică de a acţiona. Titularul dreptului la acţiune nu se poate adresa instanţei judecătoreşti câtă vreme nu a valorificat calea reclamaţiei administrative (atunci când este obligatorie). 2. Cauze subiective de suspendare a prescripţiei extinctive A doua categorie de cauze de suspendare a prescripţiei extinctive rezultă din situaţia şi relaţiile dintre părţi, care constituie o piedică morală în acţionarea în justiţie sau o cauză de contrarietate de interese. Ele sunt precizate de art. 14 din Decretul 167/1958. a) Art. 14 al. 1 indică drept cauze de suspendare "cazurile în care dreptul la acţiune există între părinţi sau tutori şi cei care se află sub ocrotirea lor, între curator şi acei pe care îi reprezintă, precum şi între orice altă persoană care, în temeiul legii sau hotărârii judecătoreşti, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate"1. în raporturile menţionate, mai sus, prescripţia este suspendată, pe tot timpul cât ele durează şi chiar după încetarea lor "cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate". b) Art. 14 al.2 prevede că prescripţia este suspendată: l)cât timp cel lipsit de capacitate de exerciţiu nu are reprezentant legal şi 2) cât timp cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are ocrotitor legal care să-i încuviinţeze actele. Aşa cum rezultă din formularea acestui aliniat, suspendarea prescripţiei apare ca o măsură de ocrotire a acestora, pentru că legea suspendă cursul prescripţiei până la intrarea lor sub ocrotire legală. c) Art. 14 al. 3 din decretul 167/1958 prevede că "prescripţia este suspendată în raporturile dintre soţi"(deci pe durata căsătoriei). Soluţia adoptată de legiuitor se justifică prin
1 2 1

Şt. Răuschi op.cit., pag. 247. T.S. sect. civ., dec. nr. 883/1983 menţionaia ae şi, Kauscni, op.cn., pag. Z4/. î.o. seci. aec. nr. eesj/iyoj menţionată de Şt. Răuschi, op.cit., pag. 247.

306

i

aceea că raporturile pe care căsătoria le stabileşte între soţi, nu sunt compatibile cu valorificarea drepturilor subiective ale fiecăruia dintre ei, împotriva celuilalt, cu ajutorul constrângerii. în legătură cu aceste trei cazuri de suspendare prevăzute de art. 14 al. 1-3 mai trebuie arătat că primul şi al treilea caz evidenţiază o imposibilitate de a acţiona, în esenţă, de natură morală, pe când cel de al doilea caz evidenţiază o imposibilitate de natură juridică. De asemenea, trebuie subliniat faptul că toate cazurile de suspendare produc efectul suspensiv numai dacă ele intervin după ce prescripţia a început să curgă. Dacă ele intervin înainte ca prescripţia să fi început a curge, efectul produs nu poate fi altul decât întârzierea începutului prescripţiei. Efectele suspendării prescripţiei Efectele generale ale suspendării cursului prescripţiei sunt prevăzute de art. 15 al. 1 din Decretul 167/1958 potrivit căruia, după încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul socotindu-se şi timpul curs înainte de suspendare. Efectul special al suspendării cursului prescripţiei este cel prevăzut de art. 15 al.2 din decretul menţionat, potrivit căruia prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data încetării cauzei de suspendare, cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare.

Vezi detalii despre efectele generale şi cele speciale în Gh. Beleiu, op. cit. pag. 235.

1

307

Pe de altă parte. şi acelui titular al dreptului la acţiune care. atât suspendarea cât şi întreruperea prescripţiei extinctive operează în puterea legii. Codul civil nu reglementează instituţia repunerii în termen. 19 prevede că: instanţa judecătorească sau organul arbitrai. Este indiferent faptul că cererea de repunere în termen se face odată cu cea de chemare în judecată sau separat. care priri art. cu caracter de generalitate. poate. se soluţionează. 19 nu precizează. cum arătam. Repunerea în termenul de prescripţie nu este altceva decât o prelungire judiciară a termenului de prescripţie. Deşi textul art. în cazul acesta . lacună care este acoperită prin Decretul nr. 167/1958. din proprie iniţiativă. cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit sa dispună. chiar în lipsa unei cereri a părţii. din motive justificate a depăşit termenul de prescripţie. 19 din decretul menţionat are o dublă importanţă. în primul rând. Potrivit al. Instanţa de judecată acordă. termenul de o lună trebuie considerat că se referă şi la cererea principală de chemare în judecată. ori să încuviinţeze executarea silită. articolul formulează. în oricare dintre situaţii însă. noţiunile care pot determina aplicarea acestei măsuri excepţionale. Art. 2 din art. în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate. Repunerea în termenul de prescripţie a) Sediul reglementării în legătură cu repunerea în termenul de prescripţie. în primul rând distincţia ce se impune între instituţia menţionată şi întreruperea şi suspendarea prescripţiei extinctive. chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii. Aşa cum rezultă din cele ce au precedat. trebuie reţinută. 1 308 . protecţia sa. mai întâi.G. cererea de repunere în termen. precum şi la acordarea din oficiu a repunerii în termen. acordă instanţei de judecată dreptul de repunere în termen. 19 al Decretului 167/1958 cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună1 de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie.

prin analogie şi la alte situaţii. 131/1991 prin care s-a aprobat Regulamentul acestor comisii (M. 19 din Decretul 167/1958 presupune pronunţarea unei hotărâri. OF . deşi a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripţie. 2 din Legea 18/1991 operează de drept (ope legis). motivată de către instanţa competentă. dacă repunerea în termen reglementată de art. 12 adaugă că: "moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate. Fiind o situaţie de excepţie.Dispoziţiile menţionate mai sus reprezintă regula în materia repunerii în termenul de prescripţie. sunt socotiţi repuşi de drept. 2 din Legea 18/1991 este de strictă interpretare. întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil. ea nu ar putea fi extinsă. op. Funcţionarea lor este prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. 241. 12 al. 43/4 martie 1991). 2 Gh.2 în lumina reglementărilor de mai sus. Beleiu. pag. 2 al art. cit. ipoteza prevăzută de art. 12 al. stabileşte o situaţie de excepţie prin art. 1 309 . 11 din Legea nr. 12 al.nr. de exemplu.1 în legătură cu cele două articole menţionate trebuie făcută precizarea că. astfel că organul jurisdicţonal este îndreptăţit să soluţioneze în final cererea de chemare în judecată. repunerea în termen reglementată de art. Aceste comisii sunt prevăzute de art. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Introducere în dreptul civil. 18/1991. Al. repunerea în termen poate fi definită ca: "beneficiul acordat de lege titularului dreptului la acţiune care. 18/1991 privind fondul funciar.. nu a putut formula acţiunea în justiţie înăuntrul termenului de prescripţie. din motive temeinice. 1 care prevede: "Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori în lipsa acestora prin orice probă din care rezultă acceptarea moştenirii". Legea fondului funciar nr. de la care prin dispoziţii speciale se poate uneori deroga.

242. în termenul prevăzut de lege este sancţionată cu stingerea sau pierderea dreptului la acţiune2". sancţionarea lui indiferent de ideea de culpă. 8 /1990. repunerea în termen operează numai în situaţii deosebite şi legitim apreciate.Această sancţiune se aplică în considerarea unei conduite culpabile din partea titularului dreptului subiectiv. 19 din Decretul 167/1958. 3 Gh. ori de câte ori titularul dreptului la acţiune nu este în culpă. ar fi ilegală şi needucativă. Deci repunerea în termen nu poate fi acceptată numai pentru motive de echitate sau care depind exclusiv de voinţa celui interesat. Gh. 1987 pag. în sensul de a nu se produce efectul sancţionator. Vasile Luncean. 57-69. şi. cit. 1 . demonstrează preocuparea legiuitorului de a conferi prescripţiei un caracter real. Repunerea în termen (cu note de I. se apreciază că atunci când titularul dreptului a depus toate diligentele pentru a-şi valorifica dreptul. 310 . având în vedere caracterul imperativ al termenelor de prescripţie şi pentru a împiedica eludarea lor. în cazul repunerii în termen.3 Numai că. pag. Repunerea în termen în condiţiile art. Deleanu.Aşa cum este reglementată şi definită repunerea în termen apare ca un beneficiu al legii. în justificarea acesteia se porneşte de la împrejurarea că: "Neexercitarea dreptului la acţiune. cit. totodată. ca atare. Subliniind importanţa repunerii în termen. 1 . de către organul jurisdicţional. Betina Diamant. 9-12/1989. în literatura de specialitate se mai arată că: "Repunerea în termen. b) Justificarea repunerii în termenul de prescripţie Problema repunerii în termenul de prescripţie este amplu dezbătută în literatura de specialitate1. op. pag. op. Beleiu. ca şi suspendarea şi întreruperea. 2 Gh. De aceea. ca o piedică în calea producerii efectelor prescripţiei extinctive. în sens material. în RRD nr. Beleiu. Ea apare ca o măsură excepţională. Stelu Şerban şa în Dreptul nr. Beleiu. ' . 339.

ale privatizării. cere repunerea în acest termen. care referinduse la executarea silită precizează că: "după împlinirea termenului de prescripţie creditorul poate. op.de către art. cit.de drept . In cazul special al repunerii în termen reglementat de art. Iar consacrarea cazului special de repunere în termen . fundamentează unul dintre principiile dreptului civil român" . Ea este apreciată a fi "un mijloc de armonizare a interesului general cu cel particular. 311 . 12 al. Se face doar vorbire de " cauze temeinic justificate" pe care le apreciază organul de jurisdicţie. . 405 din Codul de procedură civilă. ideea care. după cum este ştiut. care enumera limitativ. niărginindu-se la p stabilire generică a domeniului repunerii în termen. cauzele de suspendare şi de întrerupere. 339. pag. 16 din Decretul 167/1958. Şi în actualul context economico-social repunerea în termenul de prescripţie este privită prin prisma efectelor sale benefice pentru titularii de drepturi subiective civile. 19 nu face o enumerare a cauzelor de repunere în termen. 14. Spre deosebire de articolele 13. 12 al. numai dacă a fost împiedicat să ceară executarea datorită unor motive temeinice". c) Domeniul repunerii în termen Şi cu privire la domeniul repunerii în termenul de prescripţie se impun unele precizări prealabile. textul 1 Gh. Aceeaşi exprimare constatăm şi în dispoziţiile art. art. -. Beleiu. 2 din Legea fondului funciar nu face altceva decât să confirme compatibilitatea repunerii în termen cu principiile economiei de piaţă. 2 din Legea 18/1991 domeniul este mai bine conturat.împiedicarea efectului extinctiv al prescripţiei se justifică prin existenţa cauzelor temeinice care l-au împiedicat pe titularul dreptului la acţiune să formuleze cererea de chemare în judecată înlăuntrul termenului de prescripţie.

12. care n-au acceptat moştenirea în termenul de prescripţie de 6 luni. Reamintim că acest articol prevede: "Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori. 12 al. 312 . Interpretarea "gramaticală" arătată pare să fie nesatisfăcătoare.făcând menţiunea expresă că este vorba de "moştenitori care nu-şi pot dovedi această calitate. terenurile puteau fi dobândite prin moştenire legală (mai puţin terenul agricol. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. 2. calitate dobândită în perioada în care terenurile nu puteau face obiect al actului juridic (inter vivos sau mortis causa). indiferent cât timp a trecut de la data deschiderii succesiunii. dacă moştenitorul legal nu avea sau nu dobândea cunoştinţe agricole). O strictă interpretare a acestui articol conduce la concluzia că el vizează doar ipoteza moştenitorului testamentar. Deci. art. până la data intrării în vigoare a legii1. 1 Legea fondului funciar nr. întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil". 18/1991 a intrat în vigoare la 20 februarie 1991. prin oricare probă din care rezultă acceptarea moştenirii". în privinţa acestor terenuri se putea pune problema acceptării sau renunţării la moştenire. 12.2 din Legea fondului funciar prin raportarea acestuia şi la dispoziţiile al. Din interpretarea extensivă. La acest articol trebuie sa adăugăm partea a doua a al. sistematică rezultă că repunerea în termenul de prescripţie operează pentru moştenitorii (legali şi testamentari). în lipsa acestora. care prevede că "moştenitorii sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor". de aceea în literatura de specialitate se propune o interpretare sistematică a aft. sub imperiul reglementărilor din Legile 58 şi 59/1974.l din art. Cum este cunoscut.

al. are o triplă semnificaţie: . literatura de specialitate este de părere că interpretarea dispoziţiilor art. 1 313 . într-o interpretare restrictivă a dispoziţiilor puse în discuţie ar trebui să admitem că. potrivit legislaţiei. 12. în SJC nr. 1/1956 pag. deci. în condiţiile legii. 2 din legea menţionată. 2. în literatura de specialitate şi practica din acest domeniu sa ridicat frecvent problema interpretării ce trebuie dată expresiei de "cauze temeinic justificate". al.de act juridic prin care se acceptă expres moştenirea. .12. nu operează repunerea în termenul de prescripţie (deci moştenitorul renunţător nu s-ar bucura de beneficiul creat prin art. . Eliescu. 2 din Legea 18/1991). anterioare nu aveau acest drept sau nici interesul în acest sens".de act juridic prin care titularul retractează renunţarea la moştenire. al. trebuie să se facă şi prin prisma scopului urmărit de Legea 18/1991 şi anume: "împroprietărirea cu pământ şi a moştenitorilor ţăranului cooperator care. 701 Cod civil care prevede că:" în tot timpul în care prescripţia dreptului de a accepta succesiunea nu este dobândită în contra erezilor ce au renunţat. potrivit Legii 18/1991. dacă succesiunea nu este deja acceptată de alţi erezi". Soluţia de mai sus este susţinută şi de un argument de logică oferită de art. într-o opinie1 s-a apreciat că M. ei au încă facultatea de a accepta succesiunea. care. Unele probleme privitoare la prescripţia exîinctivă în cadrul unei viitoare reglementări legale. 293. Cu toate acestea. 18/1991.de act juridic ce concretizează exerciţiul dreptului de a primi pământ.O situaţie aparte s-a constatat în legătură cu acei moştenitori care au renunţat expres la moştenirea din care ar fi făcut parte terenul. efect atribuit prin art. 12. cererea adresată comisiei constituite în baza Legii nr. se cuvine moştenitorilor ţăranului cooperativizat. în cazul arătat. In cazul acesta special.

pag. pag. 1993.asemenea împrejurări nu întrunesc condiţiile forţei majore (căci atunci s-ar constitui în cauze de suspendare) şi exclud culpa. 247 şi următoarele. însă. Cât priveşte practica judiciară. 1 314 . în altele. op. Foarte sugestivă este şi aprecierea potrivit căreia "Repunerea în termen este o noţiune care exclude şi forţa majoră şi culpa. Tratat de drept civil. I. dar nu necesarmente pentru un om diligent". pag.executarea unei pedepse privative de libertate care nu a permis darea unui mandat pentru întreruperea prescripţiei.spitalizarea îndelungată sau repetata. în unele împrejurări aceasta a apreciat că repunerea în termen se justifică. Termenul de repunere în termenul de prescripţie în legătură cu termenul de repunere în termenul de prescripţie trebuie clarificate două aspecte: Paul Cosmovici. . numai după împlinirea termenului de prescripţie. Deleanu op. cit.depăşirea culpabilă a termenului de acceptare a moştenirii. Beleiu.cunoaşterea unor fapte.eroarea de drept invocată de titularul dreptului la acţiune. fiind respinsă. Au fost apreciate ca fiind cauze care justifică repunerea în termen:1 . 34-35. Gh. Domeniul ei începe unde încetează culpa şi încetează unde începe forţa majoră". Introducerea în dreptul civil. 245. Deci împrejurările amintite apar ca nişte piedici relative şi nu absolute (cum este forţa majoră) în sensul că " are acest caracter pentru reclamant şi pentru cei ce se află în condiţii asemănătoare. 1989. stabilite de organul de urmărire penală. Dimpotrivă s-a apreciat că nu justifică repunerea în termen: . . cit. .

a se vedea şi art.durata termenului. Unele precizări se impun şi în legătură cu natura juridică a termenului menţionat mai sus. din Cererea de repunere în termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită se introduce la instanţa de executare competentă în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. având în vedere că punctele de vedere exprimate sunt contradictorii.pr. doctrina juridică a subliniat că termenul de o lună priveşte atât cererea de repunere în termen. acest termen este. pag. I. cât şi acordarea din oficiu a repunerii în termen. completat şi modificat prin OUG nr. Repunerea în termen are ca efect principal ştergerea consecinţelor depăşirii termenului de prescripţie.nr.2 din C. 50-54. 40-44. la rândul său susceptibil de întrerupere şi suspendare în condiţiile prevăzute de lege5. Gh. 35-40. cit. 5 Gh. 167/1958 este marcat de data încetării cauzei care justifică depăşirea termenului de prescripţie . cit. După o primă părere3 termenul de o lună este un termen de decădere şi de procedură.V. cit. al.). 19. 138 şi 59/2001. în condiţiile art. Beleiu. 9-12/1989 pag. cu privire la aspectul în discuţie. formulată de reclamant. în RRD nr. 250. din Decretul nr. Iaşi în RRD nr. termenul de o lună este un termen de prescripţie extinctivă. op. Aşa fiind. 2 din Codul de procedură civilă. 9-12/1989 pag. 8 /1986 pag. 405 al. 40-44. Gh. Beieiu. notă la Dec. 405 3 al. 245.începutul acestui termen. în fapt se confruntă două opinii. care aşa cum prevede art. Repunerea în termen. 3 M. este de o lună. Şt. op. dominantă fiind cea de a doua opinie4 potrivit căreia. 2 3 în acest sens.93/1985 a Trib Jud. Beleiu. Opinia aceasta este oarecum izolată. 9-12/1989 pag. - 315 . 2. 19 din Decretul 167/1958 în RRD nr. care aşa cum am mai menţionat.1 .(art. op. Partea care. pag. Ciobanu. Răuschi.civ. Deşi nu se prevede expres în lege. op. citat în RRD nr. Deleanu.

este de reţinut că el constă în îndatorire moştenitorului de a solicita comisiei. 316 . motivată de către organul de jurisdicţie competent. 12 al. "reconstituirea" dreptului de proprietate asupra pământului în condiţiile acestei legi. pe când repunerea în termen reglementată de art. presupune darea unei hotărâri. 2 din Legea 18/1991. 2 din Legea 18/1991. operează de drept (ope legis).motivele arătate mai sus. cu sedii diferite ale reglementării mai trebuie precizat că termenul prevăzut de articolul 19 din Decretul 167/1958. Fiind vorba de două termene de repunere în termen. Cât priveşte efectul repunerii în termen potrivit art. 12 al. a pierdut termenul de prescripţie este repusă în situaţia anterioară depăşirii şi consideră că n-a pierdut •dreptul la acţiune sau la executare.

. NOŢIUNE ŞI REGLEMENTARE A.l. FAPTUL JURIDIC ŞI ACTUL JURIDIC . MODALITĂŢILE ACTULUI JURIDIC CIVIL IV.1. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL V. CATEGORII DE MODALITĂŢI V. RAMURA DREPTULUI ci VIL 1. Nulitatea absolută: noţiune si cazuri de intervenţie B. SISTEMUL DREPTULUI ROMÂN ESC 1. ACTUL JURIDIC CIVIL 83 83 86 HI. i.2.2. STRUCTURA RAPORTULUIJURIDIC CIVIL 10 10 11 11.1.CUPRINS I.IZVOARE ALE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL III. Condiţii de validitate a actului juridic civil 86 89 93 129 129 130 JV.3. REGIMUL JURIDIC AL NULITĂŢII VI. DEFINIŢIE şi TRĂSĂTURI CARACTERISTICE [1. 1.3. Subiectele raportuluijuridic civil 11. 2. RAPORTUL JURIDIC CIVIL IM.2. NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL VI. OBIECTUL LUCRĂRII 3 3 4 8 II. Obiectul raportului juridic civil 11 25 63 III. NOŢIUNE V.4.3. PRINCIPII CARE GUVERNEAZĂ EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL 138 138 139 VI.2. GENERALITĂŢI IV.2.2.1 Precizări conceptuale 7/7. Clasificarea actelor juridice civile III.2. DELIMITAREA NULITĂŢII DE ALTE CAUZE DE INEFICACITATE VI.2.2. Conţinutul raportului juridic civil 11.2. CLASIFICAREA NULITĂŢILOR 145 145 157 161 148 156 VI.2. EFECTELE NULITĂŢII 164 171 317 .2. FAPTUL JURIDIC III. DREPTUL CIVIL ŞI SISTEMUL DREPTULUI ROMÂNESC 1.3.5.l. Nulitatea relativă: noţiune şi cazuri de intervenţie : VI.2.

întreruperea şi suspendarea prescripţiei extinctive repunerea în termen : 295 G.Vî.8. PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ VIII.268 C. Proba cu martori C.7. Frobaprin înscrisuri B. PROBA ACTULUI JURIDIC CIVIL VH. Domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive Vlîî. Repunerea în termenul de prescripţie 308 318 .. EXCEPŢII DE LA PRINCIPIUL REPUNERII ÎN SITUAŢIA ANTERIOARĂ VI. EXCEPŢII DE LA PRINCIPIUL ANULĂRII ACTULUI SUBSECVENT CA URMARE A ANULĂRII ACTULUI PRIMAR (INIŢIAL) 175 174 VO.3. Mărturisirea D. NOŢIUNE şi JUSTIFICARE V1II. MIJLOACELE DE PROBĂ '.2.5.NOŢIUNE Vlî.. TERMENE DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ 248 254 267 A. EXCEPŢII DE LA PRINCIPIUL RETROACTIVITĂŢII EFECTELOR NULITĂŢII 173 VI. Efectele prescripţiei extinctive B. Prezumţiile E. SUBIECTUL. 3. Expertiza VIII. începutul şi sfârşitul prescripţiei extinctive 282 E. 188 A. EFECTELE ŞI DOMENIUL DE APLICARE AL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE248 A. Noţiune 267 B. CLASIFICAREA PROBELOR VII.4. OBIECTUL ŞI SARCINA PROBEI 177 177 178 181 VII.. FUNCŢIILE PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE VIII.l.218 226 235 242 242 244 245 VIII. împlinirea prescripţiei extinctive (Calculul termenelor de prescripţie) : 295 F. Clasificarea termenelor de prescripţie 271 D.Delimitarea termenului de prescripţie de alte categorii de termene .6.2.4.l. CARACTERUL NORMELOR CARE REGLEMENTEAZĂ PRESCRIPŢIA EXTINCT1VĂ ' 188 206 (.