You are on page 1of 9

Sisteme de creștere a puilor pentru carne

Sistemul extensiv Acest tip de sistem, numit și sistem gospodăresc, prezintă două mari avantaje și anume că dispune de adăpost pe timpul iernii și posibilitatea utilizării unor suprafe ț e întinse. Creșterea puilor de carne în sistem extensive poate fi făcut prin două modalită ț i, și anume: natural sau artificial. În ceea ce privește creșterea puilor pe cale naturală, materialul biologic provine de la crescător, mai exact puii sunt obținuți prin incubație naturală de la găini din gospodăria proprie. Ouăle folosite la incubație trebuie să respecte anumite criterii de calitate și trebuie să aibă maxim 7 zile vechime pentru o bună ecloziune. Perioada de creștere a puilor de către cloșcă durează în medie 40-60 de zile. Pentru acest tip de creștere se folosesc în majoritatea cazurilor rase de găini neameliorate, fapt ce determină un randament destul de scăzut în producția de carne, precum și un consum mare de furaje. Creșterea naturală a puilor se poate face cu cloșca în libertate sau în captivitate. Creșterea în libertate presupune o temperatură externă ridicată (aprilie-iunie) pentru ca puii să beneficieze de razele solare și totodată, să își completeze ra ț ia cu elementele nutritive necesare(vitamine, minerale, proteine). Pe timp de noapte sau atunci când condițiile meteo sunt nefavorabile, cloștile cu pui se adăpostesc în spații în care nu au acces alte păsări, iar scoaterea lor din adăpost se face după ce s-a așezat roua, sau în caz de ploaie, după ce s-a uscat terenul. Hrana se administrează inițial astfel încât să fie accesibilă și pentru cloșcă și pentru pui, iar pe final, ea trebuie să fie accesibilă doar puilor. În cazul creșterii puilor de către cloșca în captivitate, rolul acesteia este doar de a încălzi puii, iar când aceștia sunt destul de dezvola ț i(3-4 săptămâni), se trece la creșterea cu cloșca în libertate.

Cloștile se așează în cutii suficient de spa ț ioase, iar hrana pentru cloșcă se administrează în aproapierea cutiei și cea pentru pui se administreză la o oarecare distan ț ă(0.5-1m). Creșterea puilor pe cale artificială se aplică în general puilor achiziționați din unitățile de profil sau atunci când cloșca moare sau refuză să crească puii. În cazul acestui tip de creștere se va avea în vedere respectarea anumitor factori, precum: spa ț iul trebuie lipsit de curenți de aer, temperature se va stabili în funcție de numărul de pui, prezența unor ferestre mari pentru o lumină cât mai bună, păstrarea așternutui curat în permanen ț ă.

Sistemul intensiv În cazul creșterii puilor pentru carne în acest tip de sistem se ob ț ine o produc ț ie însemnată atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, în compara ț ie cu creșterea broilerului în sistem extensiv. Acest tip de creștere se realizează în hale cu așternut permanent, împăr ț ite în ț arcuri delimitate de plase de sârmă. Trebuie acordată o mare atenție lucrărilor sanitare și de pregătire pentru populare. Popularea halelor este precedată de o perioadă de 3 săptămâni în care se realizează lucrări specific. Astefel, în prima săptămână se trimit puii la abator, iar apoi se fac lucrări de spălare, curățire, deratizare și dezinfec ț ie a echipamentelor tehnologice, precum și a fermei. În a doua săptămână se realizează un control sanitar și dacă este cazul, se repetă lucrările de dezinfec ț ie. În cea de-a treia săptămână se deschide și se aerisește hala și se introduce așternutul, precum și echipamentele tehnologice. Pentru așternut este recomandat să se folosească material cum ar fi paie tocate sau coji de floareasoarelui. Menținerea calităților inițiale a așternulului contribuie la păstrarea unui microclimate corespunzător, precum și la ob ț inerea unor carcase de calitate superioară. La popularea țarcurilor de creștere, se introduce în medie 800-1000 de pui de o zi. În mijlocul acestor țarcuri de suspendă eleveuzele la o înălțime de aproximativ 50 de cm față de așternut, și tot aici se găsesc hrănitorile și adăpătorile de tip starter, dispuse intercalat. Sistemul superintensiv de creștere a puilor pentru carne

Acest tip de sistem asigură o densitate mult mai mare de păsări pe unitatea de suprafață și permite realizarea unor producții de carne foarte ridicate (200-250kg carne în viu/m2), ca urmare a factorilor microclimatici bine dirijați și a utilizării de material biologice specializate. Operațiunile de creștere a puilor în cuști de tip baterie sunt mecanizate, sau chiar automatizate, în funcție de tipul de baterie folosit. Pe lângă multiplele avantaje economice care fac ca sistemul superintensiv să fie tot mai mult utilizat, acest tip de creștere prezintă și anumite dezanvantaje cum ar fi: o propor ț ie mai mare a pierderilor din efectiv, cheltuieli și investi ț ii ini ț iale ridicate. Complexele de creștere a puilor sunt organizate pe ferme de creștere, iar în interiorul lor sunt prezente hale. La noi în țară există mai multe tipuri de hale în funcție de dimensiuni, de la 810 m2 cu dimensiuni de 45x18 m, până la hale de 1000 m2 cu dimensiuni de 55x18m, 50x20m, 83x12m. Pregătirea halelor pentru populare se face după aceeași metodologie ca cea a creșterii puilor pe așternut, iar densitatea asigurată pe timpul creșterii este de 40 de pui/m2 și se are în vedere redistribuirea puilor înaintați în vârstă pentru a beneficia de spațiu, hrană și adăpare.

Tehnologia de creștere a puilor de carne În ultimul deceniu al secolului XX, starea creșterii puilor de carne, s-a deteriorat destul de mult, atât prin performanțele scăzute, cât și prin falimentarea unor societăți avicole și scăderea la 30% a capacității de producție. În prezent, industria cărnii de pui de găină broiler, este concentrată în sisteme integrate foarte mari, care permit o mai bună organizare a producției și realizarea unor costuri de producție mai avantajoase în condițiile unei concurențe tot mai puternice și a unor piețe de desfacere sofisticate prin diversitatea, nivelul și calitatea produselor din carne. Din punct de vedere al derulării procesului de producție, există două tipuri de complexe: − cu circuit închis, în care o hală sau un grup de hale se populează săptămânal tot timpul anului, realizând posibilitate de muncă și de produc ț ie în toate săptămânile anului;

cu populare și depopulare totală a întregului complex sau cu săptămâni în care se populează cu pui de o zi și alte săptămâni în care nu se populează. Aceste complexe

sunt reprezentate de ferme mici și mijlocii, care de obicei nu au sta ț ie de incuba ț ie sau abator propriu. Ciclul de producție a puilor de carne se derulează pe o perioadă de 5, 6 sau 7 săptămâni, din care 2, 3 sau 4 săptămâni sunt destinate creșterii, iar 3 săptămâni pentru efectuarea lucrărilor de depopulare și de pregătire a adăposturilor în vederea reînceperii unui nou ciclu. Durata de creștere este determinată de greutatea stabilită a puilor la vârsta de sacrificare, aceasta la rândul ei fiind dependentă de cerințele pieții. Există consumatori care preferă carcase întregi eviscerate, cu greutate mai mică sau mai mare de 1 kg, dar și carcase tranșate pe regiuni anatomice. Fluxul tehnologic dintr-un complex industrial de creștere a puilor de carne, fie pe așternut permanent, fie în baterii, este organizat pe principiul ”populării și depopulării” totale și succesive a unor grupe funcționale de adăposturi, zilnic depopulându-se câte un adăpost pentru a reîncepe un nou ciclu de creștere.

Tehnologia de creștere pe așternut permanent În prezent, tehnologia de creștere pe așternut permanent, este cea mai des practicată, fiind cea mai apropiată de creșterea naturală și cea mai abordabilă, datorită investi ț iei mici. Această tehnologie prezintă și unele dezavantaje, precum: utilizarea ineficientă a spa ț iului construit, productivitatea muncii redusă, incidența mare a coccidiozei. Practicarea acestei tehnologii necesită: hale cu mediu controlabil, care trebuie să îndeplinească condițiile: să nu aibă ferestre, să includă în elementele constructive materiale termo- și higroizolante, să fie echipate cu instalații de climatizare (încălzire, ventilație, iluminare); echipament de hală, precum: așternut permanent, panouri de compartimentare, echipament de furajare și adăpare. Prima etapă este reprezentată de pregatirea adăpostului. Aceasta se derulează pe o perioadă de 3 săptămâni, timp în care au loc următoarele lucrări: − în prima săptămână au loc depopularea seriei precedente și transportul puilor la abator, evacuarea așternutului existent, cură ț enia mecanică și spălarea cu jet de apă a adăpostului și utilajelor, dezinfec ț ia adăpostului și utilajelor, efectuarea repara ț iilor necesare, curățenia și dezinfecția împrejurimilor și căilor de acces, deratizare și dezinsecția.

− în a doua săptămână au loc recoltarea probelor de sanitație, sigilarea adăpostului și asigurarea vidului sanitar, repetarea dezinfecției daca este necesar. − în săptămâna a treia se continuă vidul sanitar, iar în ultimele 2-3 zile, adăpostul se pregătește pentru un nou ciclu de creștere. Tehnologia clasică de creștere a puilor de carne pe așternut permanent se bazează pe încălzirea locală a puilor, prin intermediul eleveuzelor electrice împrejmuite cu țarcuri. În cazul tehnologiei moderne, are loc încălzirea totală și uniformă a halei cu aer cald, prin intermediul suflantelor cu gaze naturale sau cu motorină, prevăzute cu termostat și flacără de siguran ț ă. Acestea sunt comandate automat de un computer, care realizează reglarea centralizată a întregului microclimat din adăpost, la nivelul cerințelor puilor din fiecare etapă de viață, inclusiv a ventilației, a umidității, precum și a răcirii aerului în cazul zilelor toride din timpul verii. Așternutul permanent trebuie așezat într-un strat gros de aprox. 8-10 cm. Amestecul utilizat de obicei este format din 2/3 talaș de lemn și 1/3 paie, peste care se amplasează ț arcurile din jurul eleveuzelor electrice și, dacă este cazul, instala ț iile automate de furajare și adăpare, așezate intercalat pe mai mult rânduri, în funcție de lățimea adăpostului. Pe așternut, se așează circular, alternativ, tăvițe de furajare și adăpători vacumatice, aprox. câte una pentru 100 de pui. În final, adăpostul se ermetizează și se supune ultimei dezinfec ț ii prin fumigare cu vapori de formol, după care se aerisește și se pun în func ț iune sistemele de asigurare a microclimatului necesar, care trebuie stabilizat cu cca. 10-12 ore înainte de sosisea puilor. De asemenea, se pune apa în adăpători și nutre ț ul în tăvi ț ele de furajare cu 2-3 ore înainte de populare. Preluare și transportul puilor. Preluarea puilor broiler are loc în ziua ecloziunii de la sta ț ia de incubație a fermei de reproducție. Înainte de preluare, puii sunt sortați în funcție de exterior, mobilitate, menținere pe picioare și stare de sănătate. Cei corespunzători se ambalează în cutii de carton sau navete din material plastic, care se încarcă în mijloace auto special climatizate ș i se transportă la ferma de creștere. Popularea adăpostului. În general, densitatea puilor la populare se stabilește atât în func ț ie de condițiile de întreținere și furajare asigurate, cât și în funcție de greutatea corporală medie prevăzută a se realiza la vârsta de sacrificare. Astfel, cu cât condițiile de mediu și de hrănire sunt mai nefavorabile, iar greutatea finală a puilor mai ridicată, cu atât se recomandă ca și densitatea lor/m2 să fie mai redusă și invers. În cazul adăposturilor utilate cu eleveuze electrice, se recomandă ca în fiecare țărculeț să fie populat câte un efectiv de 700-1000 capete pui de o zi, astfel ca atunci când puii se răspândesc pe toată suprafața halei, să se asigure densitatea necesară stabilită inițial.

Pe așternut sunt dispuse alternativ hrănitori tip tăvi ț ă și adăpători, astfel încât să asigure pentru fiecare pui 2 cm front de hrănire și 1,5 cm front de adăpare. Pentru obținerea de performanțe productive superioare, condițiile de întreținere și furajare trebuie să fie optime. Astfel, temperatura, care este factorul prioritar de microclimat pentru puii de carne, trebuie să fie cuprinsă între 32-34 oC în prima săptămână de viață, după care se reduce treptat cu cca 2 oC pe săptămână, ajungând la 20-22 oC la săptămâna a 7-a. Cerințele termice se realizează fie prin încălzirea generală a aerului din adăpost, fie aplicându-se sistemul dublei temperaturi, una mai ridicată la nivelul puilor, prin intermediul eleveuzelor și alta mai scăzută în restul adăpostului, cu ajutorul aerotermelor. Umiditatea trebuie asigurată la o valoarea mai scăzută în primele 3-4 săptămâni de viață a puilor, de 50-60%, când temperatura aerului din adăpost este mai ridicată, după care nivelul umidității poate să crească până la 70%, concomitent cu scăderea temperaturii. O umiditate necorespunzătoare conduce la apariția noxelor și a maladiilor respiratorii. Ventilația se realizează mecanic, prin evacuarea aerului viciat și admisia aerului proaspăt, asigurându-se un volum mediu al aerului ventilat de minim 1-3 m3/oră și kg masă vie în sezonul de iarnă și de 4-5 m3 în sezonul de vară, care să circule la nivelul puilor cu o viteză de aprox. 0,05-0,5 m/s, în funcție de vârsta acestora și de temperatura din adăpost. Concentrația de bioxid de carbon nu trebuie să depășească nivelul de 0,3%, cea de amoniac 0,02%, iar cea de hidrogen sulfurat să nu depășească concentra ț ia de 0,01%. Programul de lumină este întocmit astfel încât să se asigure puilor o durată de iluminare de 24 ore în primele 2 zile de viață și de 23 ore de lumină până la finalul perioadei de creștere. Lumina trebuie să aibă o intensitate mai ridicată în prima săptămână, de 6-8 W/m 2, după care scade până ajunge la 2-3 W/m2. Hrănirea se face cu nutrețuri combinate a căror structură și substanțe nutritive trebuie să corespundă cu necesitățile puiului de carne. Rețetele furajere obișnuite pentru puii de carne, conțin: porumb, grâu, șroturi de soia și floarea soarelui, făina de pește, grăsimea, carbonatul de calciu, fosfatul dicalcic, sarea și zoofortul, cu men ț iunea că nutre ț ul starter se administrează sub formă de făină, iar nutrețul de creștere, fie sub formă de făină, fie sub formă de granule cu diamentrul de 2-3 mm. Odată cu creșterea temperaturii, crește și ingerarea furajelor. În România, se comercializează în prezent premixuri vitamino-minerale și concentrate proteino-vitamino-minerale foarte diversificate pentru broileri. După anumite aprecieri, un broiler

crescut intensiv consumă 3,8 kg furaje până la vârsta de 6 săptămâni și de 4,6 kg furaje combinate până la vârsta de 7 săptămâni. Adăparea puilor de carne se realizează în mod diferit, cu ajutorul adăpătorilor vacuomatice pe perioada de demaraj, în cazul creșterii puilor în ț arcuri și prin intermediul sistemului automat de adăpare, utilizat după desființarea țarcurilor, care poate fi folosit și din prima zi de viață a puilor, atunci când nu sunt folosite eleveuzele pentru încălzire. În prezent sunt preferate adăpătorile circulare, suspendate, cu nivel constant, precum și adăpătorile tip picurătoare, sub care se găsește o cupă de colectare a apei risipite, fixate pe o conductă de aducțiune, calculându-se o adăpătoare circulară pentru 100 de pui și respectiv o picurătoare pentru 10-12 pui. Puii broiler au un consum mediu/zi de 53-60 ml/cap în primele 4 săptămâni și de 90-118 ml/cap în perioada 5-8 săptămâni. Sunt efectuate și alte activită ț i în scopul asigurării stării optime de confort a puilor de carne și eliminării riscului îmbolnăvirii acestora pe perioada de creștere. Astfel, se urmărește cu aten ț ie nivelul factorilor de microclimat din adăpost, se distribuie nutrețuri în tăvițele de furajare de mai multe ori pe zi, în fiecare dimineața înlăturându-se resturile neconsumate și curățind tăvițele, se spală zilnic adăpătorile vacumatice și se împrospătează apa de câte ori este necesar. Este necesar ca pe perioada de creștere să se urmărească evolu ț ia dezvoltării corporale a puilor, săptămânal cântărindu-se individual cca. 3-5% din efectivul de pui, iar greutățile medii obținute vor fi comparate cu valorile standard. La finalul perioadei de creștere are loc depopularea adăpostului, puii transportându-se la abator pentru sacrificare și industrializarea produc ț iei de carne ob ț inute. Pentru aceasta se recomandă ca furajarea puilor să fie sistată cu cel puțin 6 ore înainte de livrare, pentru a economie nutrețurile combinate și a ușura condițiile de sacrificare. În ziua depopulării, păsările se prind manual, în condiții de semiobscuritate a halei și de restrângere a spațiului cu panouri mobile și se introduc în lădițe portabile din plastic. Acestea se încarcă apoi în mijloace auto și sunt transportate la abator, unde păsările sunt recep ț ionate atât prin cântărire cât și prin numărare. Prinderea păsărilor în timpul nopții este mult mai ușoară, mai puțin stresantă și ajută la cauzarea câtor mai puține leziuni. Majoritatea vânătăilor apar în decurs de 12 ore de la tăiere și pot fi cauza a 50-60% din totalul degradărilor, acesta fiind un indiciu că majoritatea leziunilor apar în timpul prinderii, încărcării, transportului și descărcării păsărilor la abator.

Tehnologia de creștere în baterii Această tehnologie se întâlnește frecvent și sunt utilizate diferite tipuri de baterii, unele permițând chiar depopularea mecanică a puilor ajunși la vârsta de livrare. O baterie este un utilaj format din mai multe cuști. Cuștile sunt confec ț ionate din lemn, metal sau materiale plastice. Dimensiunile unei cuști variază, în func ț ie de numărul de păsări crescute, asigurând pentru fiecare pasăre o suprafață corespunzătoare, un front de furajare și adăpare. Ferma pentru pui de carne exploatați în baterii poate fi dotată cu baterii cu 4 nivele, în care popularea se face concomitent pe toate nivelurile, durata procesului de exploatare fiind de 49 zile, când puii se livrează cu o greutate de 1,8 kg. În procesul tehnologic, cei mai importanți parametri sunt: temperatura, umiditatea, cantitatea și calitatea aerului, a furajului și a apei. Evacuarea dejecțiilor se realizează cu benzi transportoare, care le descarcă într-un canal colector, amplasat transversal halei, în care se montează un transportor cu lanț și racleți în poziție orizontală, transportor care se înclină în exteriorul adăpostului. Raclarea are loc odată la 5 zile, pentru ca în această perioadă se adună dejecții puține cu umiditate redusă, care degajă o cantitate mică de noxe. Depopularea se face prin aducerea puilor de carne la capetele bateriilor cu benzi transportoare de dejecții, loc în care sunt introduși în cuști și transportați la abator. În România, creșterea se face în general în hale de 18 x 45 m, unde se pot introduce 6 linii de baterii formate din 41 sau 56 module. Într-o cușcă se pot introduce 13 pui de o zi când se populează toate nivelele bateriei. Un modul este format din 8 cuști, dispuse pe 4 nivele. O cușcă are lungimea de 0,9 m, adâncimea de 0,45 m și înăl ț imea de 0,24 m. Încălzirea adăposturilor se face cu generatoare de aer cald care trebuie să asigure, pe perioada de demaraj, o temperatură de 33 oC în cușca populată de pui și de 30 oC în restul halei. În cazul în care aceaste temperaturi nu se pot realiza, mai ales pe timpul iernii, se recomandă doar popularea nivelelor mijlocii alea bateriilor, dar cu un număr dublu de pui în fiecare cușcă, de 22 sau 26 capete, care se răresc la vârsta de 3 săptămâni, prin transferul a jumătate din efectiv în cuștile de la nivelul 1 și 4. Iluminatul se aplică intermitent din săptămâna a 3-a, liniile de iluminat fiind amplasate deasupra aleilor de serviciu dintre baterii. Hrana, adăparea și microclimatul din halele pentru puii de carne crescu ț i în baterii, sunt se tratează identic celor de la creșterea pe așternut permanent. Diferen ț a este că furajarea se efectuează din jgheaburile de furajare situate în fața pereților frontali, alimentate de patru transportoare cu lanț, în circuit închis. Adăparea se face din picurătorile cu vas colector, fiecare cușcă dispunând de 2 picurători.

Odată cu dezvoltarea puilor se va interveni atât pentru modificarea poziției peretelui frontal al cuștii, cât și a grilajelor rabatabile ale acestuia, în vederea asigurării accesului confortabil al puilor la frontul de furajare și a evitării ieșirilor din cușcă. La încheierea perioadei de creștere, depopularea se face manual, prin ușa glisantă dispusă în partea superioară a cuștilor sau prin îndepărtarea peretelui frontal.

Bibliografie:
1. Marius Giorgi Usturoi, Gică Păduraru, 2005, Tehnologii de creștere a păsărilor. Ed. Alfa. 2. Mariana Dinea, 2008, Creșterea păsărilor. Ed. Risoprint. 3. Ioan Vacaru Opriș și colab., 2005, Sisteme și tehnologii de creștere a puilor pentru carne.

Ed. Ceres.