You are on page 1of 74

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT Ș I Ș TIINȚ E ADMINISTRATIVE

,

SPECIALIZAREA MASTER ISTORIA IDEII DE EUROPA LECT.UNIV.DR. FLORIAN OLTEANU

CRAIOVA, 2012

1

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT Ș I Ș TIINȚ E ADMINISTRATIVE,

SPECIALIZAREA MASTER ISTORIA IDEII DE EUROPA LECT.UNIV.DR. FLORIAN OLTEANU

ADERAREA ROMÂNIEI LA U.E.- OBIECTIV STRATEGIC AL PERIOADEI 1990-2001

CRAIOVA, 2012

2

CUPRINS INTRODUCERE ………………………………………………………………………..4 CAPITOLUL I POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ ÎN PERIOADA 1990-1995.................................................................................................. 10

CAPITOLUL II COORDONATELE POLITICII EXTERNE ROMÂNEȘTI DE INTEGRARE IN U.E. ………………………………………………14 CAPITOLUL III PRIMELE MĂSURI INTERNE ALE ROMÂNIEI PRIVIND INTEGRAREA EUROPEANĂ............................................................. 17

CAPITOLUL IV CREAREA MECANISMELOR INSTITUŢIONAL-POLITICE ALE ADERĂRII ROMÂNIEI LA U.E. ……………………………………………………………………. 37 CONCLUZII………………………………………………………………………………44 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………46

3

imediat după reuniunea NATO de la Madrid. Invitarea României la negocierile de aderare a fost posibil . l-a evocat ulterior în termini elogioşi. Craiova. sub pretextul că acestea au demonstrat că pacea poate fi asigurată numai prin integrare1.109. O altă interpretare a gestului de bunăvoinţă manifestată de conducerea UE prin invitarea României la negocierile de integrare comunitară rezidă în aceea că ţă ţările comunitare ar fi dorit să folosească în interesul extinderii UE situaţia confuză şi periculoasă generată de evenimentele din Kosovo. Cu toate că SUA n-au luat în considerare acest factor atunci când au respins aderarea României la NATO ( Madrid.110. Bill Clinton. Roxana Radu. inclusive de integrare. inclusive membre ale UE Şi candidate la această organizaţie integraţionistă. îmi dau seama că românii au şanse excelente”2. p. 2007. de exemplu. 1997). România dispune de o înzestrare cu resurse primare superioare faţă de majoritatea ţărilor europene. 4 . Ramona Gruescu. Dacă ne referim. Gheorghe Pîrvu. O primă determinantă esenţială a invitării României la negocierile de integrare în UE o reprezintă potenţialul său economic . la potenţialul de muncă principala componentă a 1 Cezar Avram. Astfel cu un anumit regret pentru respingerea respectivă cu prilejul vizitei sale în ţara noastră . pe care nici frustrărilr crunte nici sacrificiile inutile şi nici umilinţele de tot felul nu l-au dezumanizat şi nu l-au determinat să îşi uite sua să îşi ignore credinţa creştină . datorită statorniciei acestui popor . preşedintele American de atunci. p. fostul preşedinte american a declarat “ Tinând cont de bogăţia resurselor naturale şi de faptul că oamenii sunt foarte bine pregătiţi. care aşa cum s-a demonstrat în prima parte a lucrării are o importanţă deosebită pentru orice stat şi pentru relaţiile externe . 2 Ibidem . de asemenea. Una din explicaţiile care sau dat şi care conţine mult adevăr este aceea că la baza deciziei politice adoptată de UE s-a aflat recunoaşterea şi preţuirea de către elita ţărilor comunitare a meritelor şi calităţilor deosebite ale poporului romăn. Editura Alma.INTRODUCERE Faptul că România a fost invitată să înceapă negocierile de integrare în Uniunea Europeană fără a îndeplini toate criteriile şi mai cu seamă pe cele economice a stârnit la timpul respective în opinia publică şi în rândul analiştilor un viu interes de a afla adevărul. România şi exigenţele integrării europene. ce vădesc un anumit regret pentru respingerea respectivă.

ceea ce înseamnă de două ori mai mult faţă de Franţa de 3. în România s-a realizat o producţie de energie primară de 3347 kg echivalent cărbune pe locuitor. cum i-a caracterizat marele fermier american D. România se situează peste media europeană . Garst. Bucuresti. Timisoara. Politicile extinderii. România deţine cel mai mare poteţial al resurselor de muncă din această parte a Europei cu excepţia Poloniei. Potrivit aprecierii fermierului American citat mai sus. De asemeanea. p. Ca urmare a ponderilor apropiate ale celor trei forme de relief. Anul 1995 unui locuitor din ţară îi revenea o suprafaţă de 0. Chiar dacă unele din resursele menţionate mai sus nu se află nici în România în cantităţi industriale şi pe termen lung. Vidu. Bidilean. O asemenea abordare a conştientizat faptul că este în interesul atât al Uniunii Europene săracă în resurse naturale cât şi al României deficiară în domeniul tehnologiei performante să îşi cupleze strategiile şi factorii de decizie de care dispun fiecare şi să îşi cupleze eforturile şi factorii de producţie de care dispun şi să valorifice spre binele reciproc. 124. zăcămintele feroase şi de sare. totuşi cele două părţi îşi pot adapta colaborarea astfel încât resuresele româneşti să poată schimba şi contribui la completarea celor comunitare în schimbul tehnicii şi tehnologiei avansate a ţărilor membre UE. ţara noastră dispune de o zestre de forţă de muncă bine calificată. Uniunea Europeană: institţii. adică cu 37% mai mult în comparaţie cu Germania şi cu 210% mai mult decât în Austria4. fără a mai aminti zăcămintele de petrol. România dispune de “cel mai mânos pământ din Europa”. aspect ce nu i-a scăpat nici fostului preşedinte Clinton. 203. 2000. inclusive membre şi candidate ale UE3. 5 4 . Cu privire la terenul arabil. activitate. politici. ţările membre ale Uniunii Europene au lăsat la o parte cifrele reci şi seci privind actuala situaţie economică dificilă a ţării noastre şi au dat prioritate concluziilor ce decurgeau din analizele strategice pertinente pe termen mediu şi lung.65 ha de teren agricol. România se numără pintre ţările europene care dispun de o largă paletă de resurse naturale. 2007 p. Editura Tritonic. şi de specialişti de înaltă clasă “ unii din cei mai buni din lume “. aspect . O altă determinantă sau cel puţin ipoteză de lucru privind invitarea României la negocierile de integrare în UE o constitue identificarea de noi posibilităţi de export a tehnicii 3 Iordan Gheorghe Bărbulescu.potenţialului economic al oricărei ţări. Editura Agroprint. Tot în anul 1995. a structurii subsolului şi a climatului temperat-continental. Acest lucru poate fi observat prin creşterea potenţialului demographic în România care este net superioară tuturor ţărilor luate în calcul.4 ori mai mult faţă de Germania.Conştiente de importanţa acestor bogăţii naturale ale României. la suprafaţa împădurită şi a zăcămintele de bauxită apropiindu-se de această medie.

Irlanda. Extinderea Uniunii Europene şi România. Integrarea preciza premierul Adrian Năstase la investirea sa în funcţie reprezintă destinul naţional şi marele proiect de dezvoltare a României “ Principalii noştri parteneri comerciali.213. Slovenia. Olanda şi Marea Britanie în relaţia cu care s-au obţinut mici excedente în rest România a înregistrat deficite. Cu reorientările politicii externe româneşti după decembrie 1989 s-au produs restructurări în schimburile comerciale concomitant cu accentuarea preponderenţei Europei în comerţul exterior al României raportul export. Agenda 2000 le explicitează în felul următor: … vocea mai puternică a Europei în lume. Exportul românesc au ponderi ridicate şi în creştere unele grupe de produsecu grad scăzut de prelucrare a resurselor iar la import au ponderi mari şi crescătoare grupe de produse pentru care există capacităţi de producţie în ţară precum şi grupe de mărfuri cu un nivel ridicat de prelucrare a resurselor economice. respectiv Bulgaria. Potrivit acestor date. Aceasta este afirmată deschis în documentele oficiale ale UE şi în declaraţii ale conducătorilor ţărilor comunitare5. p. Referinduse la avantajele pe care le urmăresc statele membre ale UE prin extinderea Uniunii şi indicând avantajele respective. Turcia. cu excepţia câtorva ţări. România va îndeplini criteriile de integrare efectivă în UE. 6 . Editura Apimondia. 2002. Jugloslavia . cooperarea mai largă şi deci mai eficientă faţă de asemenea provocări ca cea a poluării mediului şi a criminalităţii organizate şi posibilitatea pentru întreprinderi de a găsi noi pieţe de desfacere şi de a realiza noi economii de scară. 125 Aristide Cociuban. economici şi politici sunt europeni”. Asimetria facilităţilor tarifare şi netarifare în favoarea României până în anul 2002 a fost concepută în ideea că la sfărşitul perioadei.import în relaţiile cu statele europene s-a menţinut deficitar pentru România. Pe relaţia de ansamblu cu UE s-a 5 6 Ibidem. Bucuresti. p. Datele statistice disponibile pe primele cinci luni ale anului 2001 în privinţa soldului export/import sunt edificatoare in sensul că în practică nu s-a procedat aşa. Asemenea asimetrii pot fi atenuate sau complet înlăturate prin ridicarea competitivităţii produselor româneşti şi pintr-o mai bună negociere cu luarea în mai mare măsură în seamă a intereselor reciproce ale părţilor.Moldova. Aceasta nu înseamnă însă ignorarea sau slăbirea relaţiilor economice si comerciale cu parteneri de pe alte continente mai îndepărtate sau mai apropiate. Cum procesul de pregătire pentru integrare se prelungeşte dincolo de anul 2002 ţara noastră se află în situaţia de a solicita includerea în programul economic de preaderare a prelungirii valabilităţii facilităţilor cuprinse în Acordul de asociere6.şi a tehnologiei comunitare pe piaţa românească. R.

în decurs de aproximativ un deceniu România va devein principala sau chiar unica barieră în această parte a continentului European în calea noilor ameninţări se prezintă sub forma imigraţiei clandestine. care va aveea acelaşi rol în Nord-Estul European. venind din aceleaşi zări ca altădată şi tânjind la prosperitatea si bunăstarea Europei Occidentale. Iasi. Invocând “necesitatea” demonstrării unei imagini favorabile socialismului faţă de Vestul capitalist. Explicaţia acestei orientări strategice a UE e simplă. p. 104. Pe baza acestor considerente. Strănsa legătura cu aceasta. Un exemplu edificator în această privinţă îl constituie şi Berlinul occidental faţă de cel oriental. este de presupus că. iar pe relaţia cu CEFTA (Asociaţia centraleuropeană a Liberului Schimb) deficitul s-a cifrat la aproape 250 mil$.$ iar cu Rusia e de cca. Perspectiva ce se prefigurează constituirea din nou a României în zonă tampon împotriva traficanţilor de tot felul. p. Uniunea Europeană şi-a reconsiderat proiectul privind frontiera sa de Răsărit în graniţa sa de Est şi a lumii civilizate pe frontiera de răsărit a României. 7 . chiar dacă unele din acestea din urmă o duceau 7 8 Ibidem. Acest lucru a fost făcut şi de imperiul Austro. 1 miliard7. Ramona Coman. terorismul traficul de arme de droguri de materiale radioactive de carne vie etc8. Este un fapt notoriu că sprijinite de statele occidentale. Istoria arată că întodeauna zonele de frontieră au fost peste tot în lume cele mai întărite.). aşa cum se prefigurează şi în anumite privinţe se realizează déjà în spaţiul Shengen. Devenind o ţară de graniţă a UE România va constitui probabil segmental comunităţii în care se va investi mai mult decât oriunde în Răsăritul Europei cu excepţia Poloniei. ţările aflate mai la Vest de “Cortina de fier” au cunoscut o dezvoltare mai puternică în comparaţie cu Estul sărac. cine va trece graniţa de Est a României va putea merge până la Oceanul Atlantic fără a mai fi controlat. Institutul European. Exporturile României pe piaţa rusească au fost de numai 33mil. Anna-Maria Dobre. Teoretic vorbind datorită integrării în curs de întărire din cadrul Uniunii. care în anumite perioade ale istoriei a mai jucat un mare rol în stăvilirea valurilor migratoare de pe alte continente. 2005. Cea mai mare parte a deficitului commercial românesc pe perioada respectivă a rezultat. România şi integrarea europeană. Deficitul pe relaţia cu Ucraina a fost de peste 100mil. însă din schimburile comerciale cu Federaţia Rusă şi cu Ucraina .$. O altă determinantă importantă a deciziei de la Helsinki o constituie poziţia geostrategică a ţării noastre.. peste circa 10 ani. dar şi mai recent după al doilea război mondial. conducerea fostei RDG solicită frecvent ajutor suplimentar din partea celorlalte ţări ”surori” a se citi “socialiste”. 214. (coord.înregistrat un deficit de aproape 350 mil $. importurile au totalizat peste 567 mil$.Ungar.

pentru mulţi politicieni basarabeni apartanenţa ţării la spaţiul CSI este considerată ca o garanţie a păstrării privilegiilor aduse de revoluţie şi a implicării în economia de tip mafiot a statului..mult mai greu din punct de vedere economic şi social9. după o scurtă perioadă de independenţă post-socialistă clasa politică formată în marea ei majoritare din foşti activişti de partid a reorientat ţara spre Moscova. Sunt locuite de acelaşi religie si obiceiuri. Moldova şi reinsalarea la putere a regimului communist. Rusia grav afectată de prăbuşirea fostei URSS a provocat si întreţine conflictul din Transnistria. o anumitâ vreme diferite. Bucuresti. dar în tot cazul. 10 Dana Victoria Savu. si anume de evoluţia raporturile sale cu Republica Moldova. situaţie de demarcaţie a două state româneşti ci şi linia de demarcarţie a două spaţii:occidental si oriental. Integrarea Europeană. Vor urma şi alţi paşi. Istoria recentă a dus însă la existenţa a acestei situaţii nu sau produs apropierii sensebile între ele . România şi uniunea Europeană. 2004. Cronologie istorică. nu neapârat antagoniste. 10 De partea cealaltă în R. politica de apărare. desigur un cost. Moldova este doar un prim pas în direcţia unei oarecare diferenţieri. de o parte şi de alta a Prutului se vor afla de fapt două lumi. România şi provincial ei Basarabia au avut mii de ani o istorie comună. Odata cu decizia Consiliului European din decembrie 1999. Editura Institutului de Stiinte Politice şi Relaţii Internationale. astfel încât. Moldova. Nu este vorba doar de transferul parţial al unor prerogative ale suveranităţii naţionale în domenii precum: politica externă. De aceea.90.106. în ciuda promisiunilor făcute şi a angajamentelor luate la presiunea comunităţii internaţionale de a sprijinii soluţionarea acestui conflict artificial 9 Cristina Arvatu (coord. Introducerea de paşapoarte de călătorie în România pentru populaţia din R. aşa cum s-a petrecut. p. Bucureşti. 8 . p. 1996. de invitare a României la negocierile de integrare în UE ţara noastră a intrat efectiv în spaţiul euro-atlantic în timp ce Basarabia a râmas în spaţiul Comunităţii Statelor Independente (CSI). economică monetară etc. atât din cause interne. Un rol nefast în menţinerea separării celor două state româneşti lau avut şi îl au factorii externi. Prutul devine astfel nu doar o frontieră a două spaţii: occidental şi oriental. Vestul Germaniei pentru fosta RDG. Totul are. cât şi externe. democratică şi prosperă.). lucrurile cu toate statele care au optat în schimbul acestui transfer să facă parte din Europa unită . Pentru aceştia apropierea de România a fost concepută ca un pericol de pierdere a posturilor guvernamentale si deci ca un atentat la propiile interese. Editura Oscar Print. Cazul României. mai este vorba si de altceva. situaţie ce s-a accentuat după ultimele alegeri din R. România nu aputut fi atractivă economic aşa cum a fost de exemplu.

Raportul vizează atât reformele politice şi economice făcute de România pentru a îndeplini condiţiile Uniunii cât şi aplicarea legislaţiei actuale a Uniunii Europene care trebuie sa fie respectată de absolut fiecare Stat Membru. România.89. Pe de altă parte nici occidental nu aîncurajat tendinţele unioniste ale intelectualilor basarabeni. şi anume aşa numitul acquis comunitar. România a ratificat deja Tratatul. Aceste condiţii deosebit de grele ceea c ear putea să facă România pentru Basarabia ar fi sprijinirea europenizării ei. Iată de ce România face parte din cel de-al cincilea val al extinderii care a condus deja cu succes zece ţări în Uniunea Europeana în mai 2004. Negocierile de aderare s-au închis în 2004 cu obiectivul de a primi România ca Stat Membru în ianuarie 2007. fără energie fără surse de altă natură cu economia la mila Rusiei şi care nu este în măsură să îşi controleze propiul teritoriu. Sintetizând interesele reciproce ale României de integrare în UE şi ale Comunităţii de a integra în cadrul său o asemeanea ţară bogată în resurse naturale diverse cu mare potenţial demographic şi cu o opoziţie geostrategică deosebită cum este ţara noastră11. monitorizează în prezent pregătirile României pentru aderare pentru a se asigura că această ţară îşi poate îndeplini toate obligaţiile şi cerinţele aferente unui Stat Membru cu drepturi depline până la momentul aderării. op.cit. Acest lucru este în acord deplin cu scopurile fundamentale ale proiectului european de a face din Europa un loc al păcii şi al prosperităţii şi de a depăşi neînţelegerile trecutului. Tratatul de Aderare a fost semnat de cele 25 de State Membre. în contextul situaţiei sale geopolitice în Europa şi al populaţiei sale de 22 de milioane de locuitori. Procesul de aderare al României contribuie la garantarea democraţiei. Moldova a ajuns un stat de o săracie lucie cu un salariu minim de 55$ pe lună nici aceştia plătiţi la timp. de România şi de Bulgaria în aprilie 2005. Raportul de Monitorizare din decembrie 2005 prezintă rezultatele evaluării făcute de către Comisie cu privire la pregătirile României pentru aderare. p. 9 . Raportul evaluează situaţia până la finalul lui septembrie 2005. R. Ramona Coman. 11 Ana Maria Dobre (coord). Procesul de ratificare a tratatului de către Statele Membre este în curs de desfăşurare. ca şi gardian al Tratatelor. Comisia. stabilităţii şi dezvoltării economice în Europa.. acest lucru fiind atât în interesul Statelor Membre cât şi al României.întreţinut. contribuind si el prin aceasta la împingerea tânărului stat independent înapoi în orbita Moscovei. joacă rolul de interfaţa între Uniunea Europeana şi Balcani dar şi cu regiunile Mării Negre. dacă ar oferi semen şi garanţii certe că doreşte acest lucru şi sprijinirea în continuare în măsura posibilităţilor a dezvoltării ei economice.

în special a celei la nivel înalt. Nr. România a făcut progrese substanţiale în alinierea legislaţiei interne la legislaţia Uniunii Europene şi va fi capabilă să-şi îndeplinească obligaţiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al aderării. sunt necesare progrese şi în ce priveşte aspectele legale şi administrative legate de mediul de afaceri. precum şi către îmbunătăţirea situaţiei libertăţii presei. Acestea includ. prestaţia în domeniul aplicării legislaţiei antitrust sau recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale în domeniul liberei circulaţii a o persoanelor. România continuă să îndeplinească criteriul unei economii de piaţă funcţionale. inclusiv prin aplicarea deciziilor referitoare la faliment. 5-7. restituirii proprietăţilor. O punere în practică serioasă a programului propriu de reforme structurale îi va permite să facă faţă presiunilor concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul UE. În ceea ce priveşte cerinţele economice aferente statutului de membru. Raportul identifica trei stadii de pregătire pentru aderare: o Primul stadiu. Integrarea europeană – experienţa altor ţări – Polonia. în ”Tribuna Economică”. 10 . care este una din libertăţile fundamentale pe care Uniunea le garantează. 13.Concluziile Raportului pot fi rezumate astfel: România continuă să îndeplinească criteriile politice pentru a deveni Stat Membru. transportul. mai sunt necesare eforturi semnificative pentru continuarea reformei administraţiei publice. Cu toate acestea. sunt necesare eforturi suplimentare pentru îmbunătăţirea situaţiei persoanelor cu dizabilităţi şi boli mentale12. În plus. autorităţile române sunt încurajate să îşi canalizeze mai bine eforturile pentru reforme în vederea armonizării cu cerinţele Uniunii Europene în perioada care a mai rămas până la 12 Răzvan Moceanu. România şi-a menţinut pe ansamblu stabilitatea macro-economică. în domeniile unde România este deja pregătită sau pregătirile sunt în curs de desfăşurare şi care ar trebui terminate până la momentul aderării dacă ritmul actual este menţinut. dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii şi se va concentra pe consolidarea capacităţii administrative în ansamblul ei. protecţiei minorităţilor şi a copiilor. România a făcut paşi importanţi în continuarea reformei sistemului judiciar pentru a-i asigura o mai mare independenţă. p. Martie 2005. de exemplu. În ce priveşte drepturile omului şi protecţia minorităţilor. o Al doilea stadiu priveşte domeniile unde eforturi sporite sunt necesare. punerea efectivă în practică a reformei sistemului judiciar şi intensificarea luptei împotriva corupţiei. deşi politica în acest domeniu a dus la creşterea dezechilibrelor macro-economice.

Autorităţile române sunt încurajate ferm să nu precupeţească nici un efort pentru a remedia fără întârziere deficienţele actuale13. Concluziile complete ale Raportului se găsesc în secţiunile B. În cazul în care există dovezi clare că stadiul pregătirilor pentru adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar în România indică riscul serios ca această ţară să fie în mod evident nepregătită pentru satisfacerea cerinţelor pe care le implică statutul de membru. p. atunci aderarea României poate fi amânată cu un an. având în vedere progresul semnificativ înregistrat recent. Bugetul Uniunii Europene pentru România în 2006 atinge suma de 1 155 de milioane de euro. 11 . într-un număr de sectoare de activitate importante sau în cele 11 sectoare legate de Justiţie şi Afaceri Interne şi Concurenţă.3 şi D. lupta împotriva corupţiei şi nevoia de a asigura un nivel înalt în ceea ce priveşte siguranţa alimentară. C.7. Acesta include un număr de dispoziţii prin care Uniunea poate acţiona pentru prevenirea încălcărilor serioase ale funcţionarii pieţei interne sau pentru rezolvarea unor deficienţe înregistrate în domeniul cooperării în cauze civile şi penale din România.momentul aderării. Comisia va continua să monitorizeze pregătirile României pentru aderare şi să încurajeze ţara pe calea reformelor în perioada care a mai rămas până la aderare pentru a-i asigura integrarea fără probleme în Uniunea Europeană. 13 Ibidem. care este atât în interesul cetăţenilor Statelor Membre actuale cât şi al României. un număr de domenii în care există îngrijorări serioase care cer o acţiune imediată din partea României pentru ca aceasta să poată profita de beneficiile aderării la UE. mai sunt controlul asupra industriei poluatoare. Aceste eforturi se referă inclusiv la atingerea unei prestaţii satisfăcătoare în aplicarea legislaţiei referitoare la ajutoarele de stat. aplicarea legislaţiei vamale sau nevoia de a asigura un control financiar adecvat.3. De asemenea. o În final. Banii vor fi folosiţi pentru programele de preaderare.3. Aceste domenii includ structurile şi mecanismele necesare pentru participarea la Fondurile Structurale europene. Alte clauze de salvgardare există în sistemul juridic actual al Uniunii. Comisia susţine financiar România în pregătirile sale pentru aderare şi se va concentra pe acţiuni ce vizează deficienţele identificate în Raport. Volumul total al asistenţei de preaderare este substanţial. Tratatul de Aderare prevede aderarea României la 1 ianuarie 2007. dar şi pentru a păstra echilibrul în cadrul Uniunii.

Gorbaciov şi Iliescu „au confirmat interesul lor pentru restructurarea activităţii organizaţiei Tratatul de la Varşovia şi CAER. Potrivit Ministerului de Externe al URSS. Istoria contemporană a României (1918-2005). Editura Fundaţiei România de Mâine. politică la care România renunţase încă din 1964. Nimănui nu i s-a părut anormal că. Potrivit comunicatului oficial1. liderii comunişti reformişti. Pactul de la Varşovia şi CAER. miniştrii guvernului Petre Roman au bătătorit drumul spre Moscova. cu 14 Ioan Scurtu. Nici un alt lider din centrul şi estul Europei nu a formulat. în cazul multora dintre ei. 2005.1 Între Est şi Vest Evenimentele din decembrie 1989 soldate cu prăbuşirea regimului comunist în România nu au avut un caracter antisovietic. La consfătuirea de la Moscova a Comitetului Politic Consultativ al organizaţiei Tratatul de la Varşovia (7 iunie 1990). au fost înlăturaţi. negocierile cu Moscova vizând. 146. În primele luni ale anului 1990. Ion Iliescu. singurul interesat în restructurarea şi menţinerea Pactului de la Varşovia a fost preşedintele României. p. Pe fondul neîncrederii Occidentului faţă de noua putere instalată la Bucureşti în decembrie 1989. restructurarea urmărea transformarea lui dintr-o organizaţie „politico-militară într-una politică”. S-a reluat pregătirea cadrelor militare şi a diplomaţilor în academiile şi institutele de la Moscova. noua putere a declarat că rămâne fidelă Tratatului de la Varşovia. Treptat.CAPITOLUL I POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ ÎN PERIOADA 1990-1995 I. s-a adoptat o declaraţie oficială prin care membrii pactului se angajau „să revizuiască caracterul. funcţiile şi activitatea Tratatului de la Varşovia”. 12 . condiţiile de retragere a trupelor sovietice staţionate în unele din aceste ţări. prin articolul 9 al comunicatului Consiliului Frontului Salvării Naţionale care-şi asumase conducerea României în seara zilei de 22 decembrie. Însă discuţiile purtate cu liderii fostelor ţări socialiste nu inspirau prea mult optimism. Pentru foştii sateliţi ai URSS prioritară a devenit relaţia cu Occidentul. România s-a apropiat de Moscova. transformarea lor în instituţii care să contribuie activ la stabilitatea internaţională”. veniţi la putere pe valul schimbărilor declanşate de perestroika. Bucureştiul nu a agreat desfiinţarea structurilor multilaterale ale lagărului socialist. În afară de Gorbaciov. E limpede că România îşi pregătea cadrele pentru o solidă colaborare cu Uniunea Sovietică14.

vorbind despre faptul că Iliescu este „pregătit pentru o colaborare constructivă” cu Moscova. În acelaşi timp. Singura consolare a lui Gorbaciov era România lui Ion Iliescu. Potrivit documentului3. dacă nu se va ajunge la un acord privind desfiinţarea. La fel de actuale erau şi chestiunile de securitate. 13 . CC al PCUS a propus un set de măsuri faţă de ţările din fostul lagăr socialist. J. 1995. pentru victoria repurtată în alegerile din 20 mai şi pentru linia de politică externă adoptată. preşedintele Prezidiului Comitetului de conducere al Partidului Socialist Bulgar. devenise limpede că Moscova pierduse influenţa în fostele ţări socialiste. În ianuarie 1991. Dobrescu. bună vecinătate şi amiciţie între România şi URSS. ţara sa va părăsi unilateral alianţa până la sfârşitul anului 1991. de vreme ce la 17-18 ianuarie 1991. Liderul de la Bucureşti era dat exemplu şefilor fostelor partide comuniste. atrage atenţia asupra faptului că „apropierea poziţiilor noastre nu trebuie afişată peste măsură”15. integrarea României în Alianţa Nord-Atlantică ar fi fost pusă sub semnul întrebării. Antall. Atunci s-a redactat şi articolul 4 al tratatului care prevedea: „România şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste nu vor participa la nici un fel de alianţe îndreptate una împotriva celeilalte”4. Premierul Ungariei.. Iliescu era lăudat de Gorbaciov pentru felul în care conduce România. URSS trebuia să acorde o atenţie mai mare fostelor ţări socialiste pentru ca ele să nu devină „surse ale antisovietismului” şi „să nu joace rolul de catalizator extern al separatismului naţional şi al tendinţelor centrifuge în Uniunea Sovietică”. cu mult mai ample. Bucureşti. 155-156. la Moscova s-au desfăşurat negocieri importante pentru încheierea unui Tratat de colaborare. Conform stenogramei convorbirii lui Gorbaciov cu Alexandru Lilov. „aceste ţări trebuie să rămână libere de baze şi de forţe militare străine”. ceea ce era într-o flagrantă contradicţie cu valul de entuziasm stârnit în opinia publică din România de perspectiva recuperării măcar a unei părţi din Basarabia istorică. Societatea Ştiinţă & tehnică S. p. România era vizată de aceste recomandări. Cuvânt înainte de Gheorghe Buzatu.această ocazie. 15 Emilian M. La 22 ianuarie 1991. Acţiunea tandemului Iliescu-Gorbaciov a fost blocată de hotărârea cu care alţi lideri din Europa Centrală au cerut desfiinţarea imediată a structurilor militare ale Tratatului de la Varşovia. rebotezate socialiste. Gorbaciov.A. Cum URSS şi apoi Federaţia URSS au calificat NATO în nenumărate ocazii drept o alianţă politico-militară ostilă. din 23 mai 1990. vreun interes pentru menţinerea celor două organizaţii. a ameninţat că. Pentru a nu deveni pe viitor o ameninţare la adresa securităţii URSS. 50 de ani care au zguduit lumea. 1944-1994. Moscova a atras atenţia Bucureştiului să nu sprijine tendinţele unioniste care se manifestau tot mai viguros în RSS Moldovenească.

când s-a decis desfiinţarea structurilor militare ale Pactului de la Varşovia. consilierul pentru politică externă al lui Gorbaciov. În felul acesta. la câteva zile după 16 17 Ibidem. Tratatul de la Varşovia şi CAER. Numai că negocierile cu Ungaria. Ministerul de Externe al României a făcut public acordul pentru desfiinţarea Tratatului de la Varşovia. că declaraţia Ministerului de Externe al României „nu trebuie privită ca vreo schimbare a poziţiei. Moscova a încercat ca momentul desfiinţării structurilor multilaterale. Polonia şi Bulgaria băteau pasul pe loc. Tratatul cu România era primul semn că noua strategie sovietică faţă de Europa Centrală şi de Răsărit începea să dea roade. URSS spera să-şi menţină relaţii privilegiate cu foştii sateliţi şi chiar o influenţă asupra acestora. aflat în vizită la Moscova5. în Vinerea Mare. Semnarea tratatului dintre România şi URSS a fost anunţată în ultimul moment din raţiuni ce ţineau de viaţa politică de la Bucureşti. Ungaria. Câteva zile mai târziu. consilierul pe probleme de politică externă al lui Iliescu. dedicată exclusiv problematicii relaţiilor cu statele Europei Centrale şi de Est17. Cehoslovacia”. la 12 februarie. A. stârneşte nedumeriri8. Într-un interviu acordat agenţiei Itar Tass. Polonia. Numai că foştii parteneri ai României din lagărul socialist făceau atunci paşi importanţi în apropierea de structurile vest-europene. o „zonă-tampon” între Occident şi URSS9. În iulie 1991. Bessmertnyh. spunea atunci Gorbaciov.Abia la 6 februarie 1991. invita şi celelalte ţări foste socialiste să urmeze exemplul României: „Noul tratat cu România deschide calea semnării unor tratate asemănătoare şi cu alte ţări ale Europei de Răsărit: Bulgaria. „a devenit prima ţară care s-a arătat pregătită” pentru a încheia un tratat cu URSS după prăbuşirea Cortinei de Fier. Chiar şi fixarea datei semnării. Nu doreau să devină. Diplomaţia sovietică se afla în impas. ca o tendinţă de a slăbi legăturile cu URSS”16. 14 . Cehoslovacia. Serghei Karaganov. în Cehoslovacia. la 9 februarie. ministrul sovietic de Externe. Cu mult timp înainte de şedinţa din 25 februarie 1991. Ioan Mircea Paşcu. România. Înainte de aceasta. să se suprapună cu cel al semnării tratatelor bilaterale cu fostele state din blocul comunist. dinaintea Paştelui ortodox. Polonia şi Ungaria se discuta despre aderarea acestor ţări la NATO. purtătorul de cuvânt al preşedintelui Gorbaciov a anunţat decizia URSS de a desfiinţa Pactul de la Varşovia. după cum prognoza un analist apropiat de Kremlin. după cum constatau şi membrii Colegiului MAE al URSS în şedinţa din luna martie 1991. Ibidem. 5 aprilie. l-a asigurat pe Vladimir Zagladin. Doar România s-a arătat pregătită să semneze un tratat cu URSS. de la Budapesta.

directorul Direcţiei ţări vecine din MAE. Negocierile nu s-au finalizat în momentul câştigării alegerilor prezidenţiale de către Emil Constantinescu. În ianuarie 1993. situat la est de râul Nistru. Fâşie îngustă de teritoriu. În iulie 1993. ministrul Apărării. Manfred Wörner. la întrebarea reporterului „doriţi o alianţă cu NATO sau o relaţie strânsă de securitate cu Rusia” Ion Iliescu răspunde: „urmărim ambele posibilităţi”. declara la întoarcerea dintr-o vizită la Moscova: „România nu poate avea relaţii mai strânse cu NATO decât cu Federaţia Rusă”. Transnistria este o creaţie a lui Stalin. Limbajul dublu i-a derutat şi pe oficialii ruşi care erau convinşi că România nu intenţionează să intre în NATO. care a aprobat iniţiativa SUA „Parteneriatul pentru pace”. şi cu acest prilej. intervievat de CNN International. Cel mai surprinzător episod din relaţia Bucureşti-Moscova a rămas negocierea unei convenţii româno-ruse pentru legături criptate telefonice şi telegrafice internaţionale. şeful Marelui Stat Major etc. care tocmai semnase un tratat de colaborare militară româno-rusă. la 1 martie 1994. Relaţiile româno-ruse au debutat în 1992 sub zodia războiului din Transnistria. O lună şi jumătate mai târziu. care până atunci respinsese categoric posibilitatea ca Alianţa NordAtlantică să se extindă spre estul Europei. ministrul Apărării. Ion Iliescu declară că vrea în NATO: „Ţin să reafirm. care urma să-i conecteze prin linii speciale pe preşedintele României. 15 . ministrul afacerilor Externe. interesul constant al României de a deveni membru al NATO”. în sensul orientării decisive spre Occident. primul ministru. Declarau un lucru la Bruxelles şi exact opusul său la Moscova. adjuncţii ministrului de Externe. După eşuarea răscoalei de la Tatar Bunar. Liderii de la Bucureşti au practicat un limbaj dublu. după cum declara la 31 martie 1994 Pavel Graciov. liderul opoziţiei din 1996. O lună mai târziu. cu omologii lor de la Moscova. generalul Nicolae Spiroiu.desfiinţarea oficială a organizaţiei Tratatul de la Varşovia. când reprezentanţii autorităţilor au fost ucişi într-un sat din sudul Basarabiei de către grupuri înarmate venite din 18 Ibidem. sugerând că evoluţia sistemului de securitate europeană ar putea provoca decizia extinderii către Est a alianţei18. Destrămarea Uniunii Sovietice nu a produs o cotitură în politica externă a României. a afirmat în faţa unei delegaţii NATO care vizita Bucureştiul că România doreşte să devină membru al NATO. directorii Direcţiilor Europa şi America de Nord. cu ocazia reuniunii la nivel înalt a NATO de la Bruxelles. Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române. generalul Dumitru Cioflină. din 15-16 septembrie 1924. secretarul general al NATO. şi-a reconsiderat vizibil poziţia.

presa rusească şi chiar unele autorităţi de la Moscova au acuzat România că a intervenit în conflict de partea Republicii Moldova în războiul dus împotriva Transnistriei. în „Magazin istoric“. Formatul de negocieri s-a modificat. Totodată. Rusia. Osetia de Sud rămân capete de pod ale Rusiei. Războiul din Transnistria a inflamat opinia publică din România. Principala ei ţintă a fost cultivarea unei propagande antiromâneşti în Basarabia. Prăbuşirea URSS a redefinit miza entităţilor separatiste care devin instrumente ale Rusiei pentru a forţa aderarea fostelor republici sovietice la Comunitatea Statelor Independente. Serie nouă. nr. Centrul unional condus de Gorbaciov a folosit mişcările separatiste ca un mijloc de presiune pentru a calma tendinţele centrifuge şi a determina republicile să accepte semnarea unui nou tratat unional. p.URSS pentru a provoca o insurecţie împotriva administraţiei româneşti. Cu timpul. după cum ei înşişi declarau. a militat pentru modificarea formatului de negocieri prin includerea României printre mediatori. era unirea Republicii Moldova cu România „fascistă”. Cea mai mare temere a separatiştilor. Stalin a decis. 19 Eugen Preda. moldoveneşti şi unul ucrainean. Traian Băsescu. Şansele acestui demers sunt însă minime. Pe de o parte. Abia acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 a dus la încetarea operaţiunilor militare. România va fi exclusă din acest format. la 12 octombrie. România. Ucraina şi Republica Moldova şi au fost introduse batalioane de menţinere a păcii ruseşti. martie 1999. în contextul luptei politice a Frontului Popular pentru a obţine revenirea la limba română cu grafie latină. fiind necesar acordul Moscovei şi Tiraspolului. deputaţii transnistrieni din Sovietul Suprem de la Chişinău s-au retras la Tiraspol. cum se întâmplă în cazul Republicii Moldova şi al Georgiei. 16 . armata rusă dislocată în enclavă a fost acuzată că a luat partea separatiştilor în războiul împotriva autorităţilor legitime ale Republicii Moldova. pe teritoriul de astăzi al autoproclamatei Republici transnistriene. În 1989. Fără ca Bucureştiul să reacţioneze în vreun fel. noul preşedinte. înfiinţarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. înspre Balcani şi întreaga Transcaucazie19. De cealaltă parte. 3 (384). Abia în ultimele luni. Transnistria. Conflictele în care au fost implicate republicile separatiste au oferit un bun prilej pentru menţinerea de baze militare ruseşti în acele zone. constituindu-se de o parte şi de alta a Nistrului o zonă de securitate supravegheată de observatori din Rusia. Tranziţia. Abhazia. Anul XXXIII. Ucraina şi OSCE joacă în prezent rolul de mediatori între Chişinău şi Tiraspol. 33. conflictul a rămas îngheţat până astăzi. Rusia şi Ucraina au îndeplinit oficiile de mediatori în conflict. unde au iniţiat acţiuni separatiste ce au luat amploare în anii următori. Practic.

România a încercat să se întoarcă la masa negocierilor pentru încheierea unui tratat politic cu Federaţia Rusă. iar el nu se include în documentele interstatale semnate de Rusia”. În 1992. şi Bulgaria (la 4 august) au semnat tratate bilaterale cu Federaţia Rusă. Tranziţia. Ion Iliescu şi-a dat acordul pentru încheierea tratatului. 17 . Primakov respinge vizibil iritat condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov: „Noi suntem împotriva includerii ei în tratat. Asupra acestei schimbări de ultim moment a diplomaţiei române nu s-a făcut nici până astăzi lumină20. să-şi schimbe în ultimul moment planurile. Ministrul de Externe al Rusiei. într-o formă foarte apropiată de textul semnat în aprilie 1991 cu Gorbaciov. p. Diplomaţia rusă a încercat să obţină un text cât mai apropiat de cel al tratatului semnat de Iliescu şi Gorbaciov. l-au determinat pe preşedinte. 20 Viorel Roman. Polonia (la 22 mai). Se pare că presiunile la care Ion Iliescu a fost supus din partea opoziţiei care vedea periclitate şansele României de a adera la NATO. la sosirea pe aeroport i se comunică că România s-a răzgândit în ultimul moment. Evgheni Primakov.Tratatul semnat cu URSS la 5 aprilie 1991 n-a mai apucat să fie ratificat. Republica Cehă şi Slovacă (la 1 aprilie). Însă opoziţia şi opinia publică făceau presiuni asupra preşedintelui Iliescu ca să menţioneze chestiunea Tezaurului României depozitat în 1917 la Moscova şi să obţină condamnarea în tratat a Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. În cele din urmă. 2000. a fost invitat la Bucureşti pentru 27-29 aprilie 1996 ca să parafeze tratatul. precum şi absenţa oricăror referinţe la tezaur şi Pactul Ribbentrop-Molotov. Noi am condamnat acest pact. 5-6. Editura Europa Nova. aflat în an electoral. 1989 la războiul din Iugoslavia. De la revoluţia din România. Însă. Negocierile cu România s-au desfăşurat anevoios. Ceea ce Moscova a refuzat categoric.

toate estimările evidenţiază ca inerentă o stagflaţie cvasicronică. asigurându-se treptat apropierea de standardele ţărilor membre ale UE. Elaborarea şi asumarea unui program pe termen lung pentru eliminarea riscurilor de accidente ecologice şi reducerea continuă a nivelurilor de poluare a mediului înconjurător. asigurarea unor structuri administrative şi juridice adecvate.E. cât şi 21 Guvernul României. definirea clară a drepturilor de proprietate. În cursul elaborării strategiei pe termen mediu. conform PEP21. bazat pe un cadru legal coerent şi stabil care să asigure dezvoltarea competiţiei de piaţă. Modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de utilitate publică astfel ca acestea să răspundă cât mai bine nevoilor cetăţenilor şi economiei naţionale. Bucureşti. pentru ca principalele obiective. capabile să asigure aplicarea legii şi respectarea obligaţiilor contractuale. au fost examinate mai multe scenarii de dezvoltare. vizează stabilizarea economiei şi aşezarea ei pe o traiectorie de creştere durabilă. reducerea costurilor de tranzacţie şi diminuarea poverii fiscale. promovarea unor măsuri specifice de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Documentul programatic care orientează procesul de pregătire economică pentru aderare la Uniunea Europeană îl reprezintă Programul Economic de Pre-Aderare (PEP). Principalul obiectiv al politicilor macroeconomice. Pornindu-se de la opţiunea pentru integrare în Uniunea Europeană s-a acordat prioritate schemelor de dezvoltare care ar permite relaxarea economiei naţionale (Scenariul restructurant). politici şi instrumente vizând promovarea dezvoltării economice durabile a României să fie înţelese şi acceptate de toţi partenerii sociali. Programul Economic de Pre-Aderare.CAPITOLUL II COORDONATELE POLITICII EXTERNE ROMANESTI DE INTEGRARE IN U. diferenţiate în funcţie atât de ritmul şi profunzimea la care s-ar derula transformările structurale implicate de tranziţie. 18 . Crearea unui mediu de afaceri prielnic. 2001. prezentat de România forurilor comunitare la 2 octombrie 2001. Programul Economic de PreAderare propune şi realizarea unui Acord Tripartit pentru Creştere şi Prosperitate Socială (împreună cu patronatul şi sindicatele). cât şi de politicile macroeconomice posibil de aplicat. În cazul conservării evoluţiilor de până la momentul elaborării Strategiei (Scenariul inerţial). Atingerea acestui obiectiv va permite atât creşterea nivelului de trai al populaţiei şi reducerea decalajului pe care îl înregistrează în prezent România faţă de nivelul mediu de trai la scara UE.

capabil să susţină o economie de piaţă funcţională. reducerea deficitului contului curent şi susţinerea eforturilor de reducere a inflaţiei. o Creşterea economică anuală în jur de peste 5% începând cu anul 2002. b) Armonizarea legislaţiei fiscale româneşti cu standardele comunitare.crearea şi rodarea mecanismului funcţional al unei economii de piaţă22. o Dezvoltarea unui sistem financiar-bancar stabil. începând cu 2003 reducerea inflaţiei prin controlul costurilor cu recurgerea la instrumente monetare armonizate cu cele ale Băncii Central Europene (în principal. principalele obiective prevăzute de PEP în perioada 2001-2005 vizează: a) Reducerea deficitului fiscal şi cvasifiscal. Politica monetară va urmări cu prioritare. e) Reducerea ponderii ridicate a economiei subterane. p 127. În ceea ce priveşte Politica fiscală. 23 Ibidem. se va avea în vedere şi remonetizarea economiei româneşti prin creşterea activelor nete externe. obiectivul vizat este atingerea unui deficit bugetar de 3% începând cu anul 2002 şi menţinerea sa la acest nivel în perioada 2002 – 2005. În vederea atingerii acestui obiectiv major. Cluj-Napoca. c) Îmbunătăţirea colectării veniturilor în scopul creşterii nivelului acestora. instituirea unei discipline fiscale stricte în firme şi companii naţionale şi eliminarea practicii reeşalonării23. politicile macroeconomice dezvoltate de ţara noastră au ca principale ţinte: o Macrostabilizarea consolidată prin reducerea progresivă a inflaţiei astfel încât aceasta să atingă până în anul 2004 niveluri sub 10%. 1999. În plan cantitativ. o Creşterea atractivităţii mediului de afaceri. recurgerea pe scară mai largă la operaţiunile de piaţă în locul instrumentelor de ordin administrativ cum ar fi rezervele minime). În paralel. se urmăreşte realizarea unui sistem fiscal transparent şi echitabil. În plan calitativ. o Continuarea procesului de reformă fiscală prin revizuirea structurii cheltuielilor şi creşterea veniturilor bugetare fără sporirea fiscalităţii. 19 . se va urmări cu prioritate creşterea contribuţiei veniturilor bugetare la PIB prin simplificarea sistemului fiscal şi elaborarea unui cod fiscal unitar. Editura Fundaţiei pentru Studii Europene. în acest sens. o Continuarea în ritm accelerat a proceselor de restructurare şi privatizare. 22 Nicolae Păun. Istoria construcţiei europene. d) Creşterea eficienţei administraţiei fiscale.

să diminueze costurile tranzacţiilor şi să permită apropierea noastră de Mecanismul de Curs de Schimb al UE (ERM II)24. Craiova. 2007. se va urmări imprimarea unui caracter transnaţional pieţei energiei electrice prin integrarea în reţelele de transport pan-europene. începând cu anul 2003 se va trece la folosirea Euro ca monedă de referinţă în tranzacţiile valutare. cu prioritate. va fi accelerat procesul de privatizare în sectorul bancar. p. se va menţine în anul 2002. Editura Sitech.Dacă în anul 2002 politica valutară a României. restructurarea sectorului minier prin reducerea capacităţilor de producţie şi continuarea liberalizării pieţei gazului natural. întreprinderile din industria metalurgică. evoluţia pieţei energiei termice către structuri locale competitive. În plan cantitativ. fapt de natură să reflecte orientarea fluxurilor comerciale ale României cu preponderenţă către UE. 45. 20 . Astfel. acţiunile guvernamentale se vor concentra asupra privatizării întreprinderilor de stat cu masă critică în economie prin metoda „de la caz la caz”. Integrare economică. până în anul 2004 şi a privatizării pachet a întreprinderilor mici şi mijlocii până în anul 2002. deşi ponderea băncilor cu capital de stat în totalul capitalului social din sectorul bancar s-a redus puternic în ultimii patru ani. Pe plan energetic. În paralel. adoptat în august 2001. Pârvu. se urmăreşte reducerea consumului intensiv de energie din economia românească cu 3% pe an. ponderea capitalului privat în total capital social în sectorul bancar este în prezent de numai 45%. se are în vedere creşterea transparenţei şi întărirea supravegherii în sectorul financiar şi liberalizarea completă a mişcărilor de capital până la momentul aderării la UE. industria apărării şi unităţile publice. De asemenea. procesul de restructurare va urmări inclusiv pregătirea societăţilor pentru privatizare. în plan sub-sectorial. În aceste condiţii. constând în flotarea controlată având ca monedă de referinţă dolarul american. În condiţiile în care majoritatea întreprinderilor mici şi a celor din sectorul serviciilor şi comerţului au fost deja privatizate. în baza strategiei naţionale pentru dezvoltarea sectorului energetic pe termen mediu. Prin punerea în practică a PEP se urmăreşte accelerarea proceselor de privatizare şi restructurare în baza principiului „privatizarea pentru relansare” în sensul regăsirii transferului de proprietate în recapitalizarea societăţilor vizate. O atenţie deosebită este acordată în program reformelor structurale. continuarea privatizării sistemelor de distribuţie şi producţie a energiei şi atragerea de investiţii străine directe în sectorul energetic. Dată fiind importanţa capitală a unei creşteri economice bazate pe sectorul privat 24 Gh. În cadrul sectorului financiar – bancar. Sunt vizate. politica energetică a României în perioada 2001 – 2004 va urmări reducerea arieratelor în sectorul energetic.

finalizarea procesului de liberalizare a pieţei telecomunicaţiilor. Manualul Uniunii Europene. Astfel. o Reducerea costurilor şi timpilor aferenţi procedurilor de înregistrare de noi societăţi comerciale. se are în vedere promovarea unui mediu de afaceri stabil. Bucureşti. Alte reforme sectoriale vizează promovarea societăţii informaţionale prin extinderea accesului la internez. p. eficient şi neutru. o Simplificarea procedurilor vamale. Nivelul de sub-dezvoltare al sectorului agricol reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea aderării României la UE. indiferent de natura acestora. inclusiv cele vizând crearea de parcuri tehnologice25. În acest scop este urmărită eliminarea barierelor care stau încă în calea investiţiilor şi diminuarea recurgerii la exonerări fiscale şi alte aranjamente speciale în procesul atragerii investiţiilor. 25 Augustin Fuerea. o Revizuirea procedurilor de faliment. 21 . o Reglementarea funcţionării parcurilor industriale. 45-47.1%. În paralel cu procesul de reformă în sectorul agricol. o Stimularea programelor de cercetare-dezvoltare. superioară celei din celelalte state candidate. Principalii indicatori microeconomici ai scenariului de bază pentru perioada 2001 – 2004 sunt: o Creşterea economică medie anuală de 5. Principale repere cantitative ale procesului de dezvoltare economică pe termen mediu sunt surprinse de cele două scenarii economice care stau la baza orientărilor de politică macroeconomică din PEP – un scenariu de bază şi un scenariu alternativ bazat pe ipoteza unui mediu economic internaţional mai puţin favorabil.pentru o dezvoltare economică şi socială durabilă. principalele priorităţi ale reformei în acest domeniu vizează finalizarea procesului de restituire a terenurilor şi crearea unei pieţe funcţionale a terenurilor agricole. dezvoltarea comerţului electronic şi furnizarea de servicii electronice populaţiei. este promovată dezvoltarea rurală ca un al doilea pilon al dezvoltării durabile al ţării noastre. trecerea de la o politică pasivă la una activă în domeniul ocupării forţei de muncă (accent asupra formării profesionale şi creării de noi locuri de muncă). În acest context. 2006. Editura Charles Beck. cele mai importante demersuri în această direcţie vor viza: Elaborarea unui cod investiţional unitar pentru eliminarea instabilităţii şi diversităţii legislative.

o Reducerea deficitului bugetar la 3% din PIB începând cu anul 2002 şi menţinerea sa la acest nivel pe toată perioada vizată. datorită politicilor guvernamentale neadecvate. astfel încât producătorii interni şi exportatorii din multe sectoare industriale vor deveni perdanţi26. o Reducerea ratei inflaţiei sub 10% până la sfârşitul anului 2005. accesului limitat al administraţiei la informaţie şi structurilor monopoliste. cât şi de un ritm mai lent al procesului de reformă ca urmare a aplicării unor politici fiscale şi monetare restrictive. o Reducerea într-un ritm accelerat a ratei inflaţiei. o Creşterea consumului privat în ritm inferior consumului public. excepţie făcând produsele agricole. cu precădere în ceea ce priveşte produsele industriale. context în care investiţiile vor avea cea mai dinamică contribuţie la creşterea PIB. cu plasarea acesteia sub 10% începând cu anul 2004. Principalii indicatori macroeconomici ai scenariului alternativ pentru perioada 2001 – 2004 sunt: o Creştere economică medie anual de 4. o Reducerea deficitului bugetar la 3% din PIB începând cu 2002 şi menţinerea sa la acest nivel pe toată perioada vizată. Specificitatea acestei perioade va consta în nivelurile record pe care le vor înregistra presiunile concurenţiale.3%.3% aflată tot peste rata de creştere anuală a PIB. fiind foarte bine cunoscute existenţa acelor situaţii în care a fost necesară returnarea fondurilor primite şi neutilizate. 22 . o Stabilizarea deficitului bugetar la un nivel de 6-7% în următorii patru ani. o Rată medie anuală de creştere a investiţiilor de 8. pentru perioada 2003 – 2004. Instituţiile şi agenţii economici din România utilizează într-o prea mică măsură fondurile alocate de UE în perioada de preaderare. Cauză extrem de importantă a neutilizării fondurilor europene o constituie faptul că 26 Ibidem. Acest scenariu alternativ ia în considerare posibilele constrângeri care ar putea fi generate atât de recentele evenimente internaţionale.o Rată medie anuală de creştere a investiţiilor superioară cu 5 – 7% ratei medii anuale de creşte a PIB. Perioada 2000 – 2006 se constituie a fi etapa finală a liberalizării totale / depline a comerţului între România şi Uniunea Europeană aşa cum se prevede în acord.

adică acele centre sau firme specializate care să acorde consultanţă în formularea aplicaţiei / cererii necesare obţinerii fondurilor respective. nu există nici acei project designers. deficitul balanţei comerciale cu produse agroalimentare pe relaţia CEFTA era. p. Slovacia.. Câştigători şi perdanţi în procesul de integrare europeană. prin intermediul ţărilor CEFTA şi al produselor comunitare pe piaţa românească. ar putea afecta negativ producătorii autohtoni. ca urmare a accesului liber. realizate în acest sens. nu multe la număr. Un astfel de studiu27. ceea ce s-a şi întâmplat.4 ha/persoană28.34. 2001. Savu . Editura Oscar Print. respectiv ţările CEFTA ar putea să nu se manifeste în situaţia în care produsele agricole autohtone ar fi preponderente în consum. 34. Slovenia. În opinia mea. V. a impactului aderării asupra industriei româneşti. București. şi. Reforma agricolă. iar populaţia ocupată în agricultură depăşeşte nivelul de 40% din populaţia activă a ţării. necesară în vederea pregătirii pentru aderare. la sfârşitul anului 2000 de 161. Bulgaria şi România) ale Acordului Central European de Comerţ Liber (CEFTA).modalitatea (complicată) de a accede la aceste fonduri nu este cunoscută celor interesaţi. 28 D. Cehia. cea mai mare parte a acestui deficit provenind din comerţul cu Ungaria. Bucureşti. literatura de specialitate cuprinde diverse studii. 1996. Integrare Europeană. din punct de vedere al liberalizării comerţului cu Uniunea Europeană. cu Uniunea Europeană. p. pe ramuri. În România predominantă este agricultura de subzistenţă. Efectele negative vor fi resimţite şi de către populaţia rurală. 23 . Ungaria. În scopul identificării câştigătorilor şi perdanţilor din România pe sectoare economice şi grupe profesionale.4 milioane USD. iar costurile de transport ar fi ridicate datorită perisabilităţii acestor produse. studiul atrage atenţia asupra faptului că liberalizarea comerţului cu produse agricole. va avea efecte 27 D. În situaţia în care unele din ţările semnatare ale CEFTA vor deveni membre ale Uniunii Europene înaintea România. realizat relativ recent. de asemenea. acest pericol real al adâncirii deficitului comercial în comerţul cu produsele agricole dintre ţara noastră şi Uniunea Europeană. există un pericol real ca deficitul comercial pentru produsele agricole în comerţul cu Uniunea Europeană să se adâncească rapid. prevăzută a avea loc în anul 2002. care vor fi astfel supuşi concurenţei libere a produselor din statele membre. a relevat următoarele aspecte: În ceea ce priveşte agricultura. Acest raţionament are la bază constatarea dezavantajului comparativ înregistrat de România în comerţul agricol cu ţările semnatare (Polonia. Dăianu (coord. şi care se constituie a fi o analiză sectorială. O privire asupra României.). Centrul Român de Politici Economice. care a fost parţial liberalizat în anul 1997. Mărimea medie a exploataţiilor agricole este de 2.

precum şi un nivel al inflaţiei mai mare. P. Dintre ramurile care au fost afectate negativ de liberalizarea comerţului cu Uniunea Europeană.Jinga. va suporta costuri precum pierderea sursei de venit. efect susţinut prin următoarele două argumente: în primul rând. dar în acelaşi timp va reprezenta un cost absolut pentru consumatorii români (vor fi afectate cu precădere păturile sărace). 30 A.Anghel.Bucureşti. ţara noastră având o economie protejată. respectiv o scădere a competitivităţii firmelor din sectorul privat. ale căror cheltuieli pentru alimente vor creşte. importurile de produse chimice provenind din Uniunea Europeană deţine o pondere mai mult sau mai puţin importantă în totalul importurilor României din grupare. Instituţii Europene şi tehnici de negociere în procesul integrării. migraţie spre alte zone29. I. Organizaţii europene şi euroatlantice. în timp ce ponderea exporturilor de produse chimice autohtone către Uniune în totalul exporturilor româneşti în grupare a cunoscut o înjumătăţire în ultimii cinci ani. derivate din creşterea preţurilor la alimente precum şi din presiunile exercitate asupra salariilor (atât cele dinspre sectorul public. ponderea cheltuielilor pentru alimente în coşul de consum este destul de mare. în totalul importurilor româneşti de produse chimice Uniunea Europeană deţine o pondere de două treimi (2/3) înseamnă că. în al doilea rând. fapt ce va alimenta inflaţia. Editura Lumina Lex. Dacă la acestea se adaugă şi faptul că. Forţa de muncă astfel dislocată din agricultură. Această creştere a preţurilor agricole va determina efecte propagate în lanţ. şomaj. 2003. prin intermediul altor taxe aplicate la import. la un nivel comparabil cu cel din Uniunea Europeană. 24 . o protecţie mai ridicată decât alte state candidate. şi va determina o creştere a cheltuielilor bugetare (aferente creşterii salariilor din sectorul public). Astfel. cât şi cele din sectorul privat) în sensul creşterii acestora pentru ca populaţia să poată face faţă situaţiei. 2001. pentru care ţara noastră deţine încă un avantaj comparativ30. Editura Universităţii din Bucureşti. 90. fiind cunoscut faptul că în ţara noastră.Popescu. datorită problemelor din domeniul agriculturii. p 103. în sensul reducerii dramatice a acesteia. acest trend dacă va continua. în special.negative puternice asupra populaţiei ocupate în agricultură. Creşterea accentuată a preţurilor va constitui un beneficiu absolut pentru producătorii agricoli autohtoni ale căror venituri şi nivel de trai vor creşte. va conduce la un dezechilibru cronic al comerţului cu produse 29 I. industria chimică se detaşează în mod clar. reconversie profesională. se conturează posibilitatea existenţei unor costuri mai mari a aderării României la Uniunea Europeană. aproximativ 5%. dezavantajul comparativ al României în comerţul cu produse chimice cu Uniunea Europeană se adânceşte. spre deosebire de comerţul cu produse chimice cu alte ţări. aşa cum a fost prevăzută în acordul de asociere.

47 în anul 2000. p. şi câteva ramuri ale industriei pentru care efectele integrării sunt neclare. şi totodată va compromite în mod fundamental restructurarea sectorului chimic31.89 în anul 2000 (tendinţă valabilă de asemenea şi pentru restul ţărilor CEFTA). Politici si piete agricole. de la 0. valoarea adăugată a exporturilor scăzută. la 1. precum şi aparate optice. se evidenţiază: o Produsele din lemn cu grad redus de prelucrare. Integrarea în Uniunea Europeană ar putea astfel. Uniunea Europeana.8 între anii 1992 şi 2000. Editura Economică. avantajul comparativ al României faţă de Uniunea Europeană. a scăzut totuşi de la 0.chimice. Gabriela Carmen Pascariu. sticlă şi ceramică. București. şi anume productivitate scăzută. deşi pozitiv. mai scăzută însă decât pentru comerţul cu restul lumii. o Piese şi părţi componente pentru maşini şi echipamente.72 în anul 1996 la 1. plastic şi cauciuc.66 în anul 2000. şi anume textile şi încălţăminte. produse de celuloză şi hârtie. Pentru textile. Însă. se detaşează în mod cert industria chimică şi industria mobilei. Dintre ramurile industriale care s-au evidenţiat ca perdante în urma liberalizării comerţului cu Uniunea Europeană. prin înlăturarea măsurilor protecţioniste în comerţul cu aceste produse să ofere oportunităţi sporite de dezvoltare a acestui sector. mijloace de transport. în timp ce în comerţul cu restul lumii România înregistrează un dezavantaj comparativ pentru aceste produse. se vor menţine. care pe parcursul ultimilor zece ani au înregistrat un trend pozitiv ascendent al avantajul comparativ pe relaţia cu Uniunea Europeană..4 în anul 1996 la 0. 1999. grupă pentru care dezavantajul comparativ cu Uniunea Europeană înregistrează un trend descrescător în valoare absolută.86 în anul 1995. În ceea ce priveşte ramurile industriale care au câştigat în urma liberalizării comerţului cu Uniunea Europeană. de asemenea. în situaţia în care tendinţele manifestate în prezent în aceste industrii. o Produsele metalurgice pentru care avantajul comparativ în comerţul cu Uniunea Europeană s-a menţinut la o valoare pozitivă relativ constantă de 0. piele. iar pentru încălţăminte scăderea a fost de la 1. costuri unitare cu forţă de muncă mai ridicate decât în industria producătoare. 25 . atunci aceste industrii care împreună deţin 31 32 Ibidem. de la – 1. fapt ce demonstrează existenţa unui potenţial mai ridicat al acestui sector. medicale şi fotografice32. Există. 67-68.42 în anul 1993 la – 0.26 în anul 2000.

iar cel de investiţii străine este mult mai redus faţă de cel al altor ţări candidate. deoarece poate contribui la atragerea de investiţii străine directe. Este cunoscut faptul că. iar ramurile care în prezent sunt necompetitive îşi vor pierde poziţia pe piaţă. a fost calculat un indice de restructurare care să măsoare amploarea transformărilor necesare pentru ca structura forţei de muncă pe ramuri să devină comparabilă cu cea din Uniune. la deteriorarea balanţei comerciale a României33. Marea Britanie). Acest avantaj are efecte pozitive pe termen scurt. Pe baza diferenţelor constatate între distribuţia pe sectoare a forţei de muncă ocupate în ţările candidate şi ţările Uniunii Europene. la falimentarea unor firme autohtone care nu vor fi pregătite să implementeze standardele acquis-ului comunitar în scopul exportului liber al propriilor produse pe piaţa Uniunii Europene. 1999. 23-26. în ţara noastră. deoarece. Integrarea economica europeană. Editura Economică. Italia. avantajul comparativ al forţei de muncă ieftine se va reduce tot mai mult până la dispariţie. Bucuresti. fără investiţii. acestea nu-şi vor putea ajusta standardele la cele ale Uniunii Europene.aproximativ 33% din exporturile către Uniunea Europeană îşi vor pierde competitivitatea pe termen mediu şi lung. aceste costuri mai ridicate determinând la rândul lor o pierdere de competitivitate. precum şi la reducerea şomajului. în anul 1997.1% faţă de ţările sud-europene (Grecia. de asemenea. Spania. Pe lângă efectele economice pe care le are procesul de integrare al ţării noastre în Uniunea Europeană. de mediu) va genera creşterea costurilor de producţie a firmelor româneşti (producătorii interni vor prelua astfel costurile ajustării la standardele europene). a fost aceea de a compara datele despre structura forţei de muncă ocupate din România cu structura specifică Uniunii Europene. Liberalizarea comerţului cu Uniunea Europeană poate conduce. asupra forţei de muncă. într-un anumit orizont de timp. fapt ce va conduce la scăderea exporturilor şi implicit. de calitate. Altfel spus. Germania. Olanda. pornindu-se de la ipoteza că. p. Pe termen lung însă. Analiza ramurilor perdante şi câştigătoare în urma liberalizării comerţului cu Uniunea Europeană relevă faptul că avantajul comparativ al României îl constituie costul scăzut al forţei de muncă. Portugalia) respectiv de 40% faţă de ţările nord-europene (Danemarca. Obligativitatea armonizării standardelor (tehnice. structura pe ramuri a ocupării forţei de muncă din România va fi devenit în mare măsură similară cu cea din Uniune. există şi au fost estimate şi o serie de efecte sociale. pentru ca structura forţei de muncă ocupate din România să ajungă la 33 Nicolae Suta. Valoarea acestui indice la nivelul anului 1997 a fost de 33. fapt ce va conduce la falimentul unora dintre firmele autohtone. Metodologia folosită în estimarea acestor efecte sociale. este de presupus că se va înregistra o creştere a salariilor la niveluri apropiate de cele ale Uniunii Europene. 26 . la stimularea exporturilor. stocul de capital este deja învechit.

fuziunea tratatelor i-ar permite UE să vorbească cu o voce unică. Actualmente.C. Până şi în mediul politic.. Comunitatea Europeană se află într-un profund proces reformator pentru a face faţă complexelor probleme apărute şi care vor mai apărea pe parcurs. Prăbuşirea comunismului a pus Europa într-o situaţie nouă în ceea ce priveşte perspectiva dezvoltării. pentru care recalificarea profesională prezintă dificultăţi majore. Italia. Spania. De aceea. 27 . a fost un proces continuu. atât la nivel oficial.M.U. a devenit posibilă dezvoltarea unitară a bătrânului continent şi consolidarea poziţiei Europei de pol al puterii în procesul globalizării. Pe categorii sociale. Drept urmare. la baza orientării României se află şi o serie de beneficii obiective. datorită costului de transfer foarte ridicat).5%) şi minerii (ramură industrială în declin muncitori cu grad de calificare redus şi care nu sunt dispuşi să migreze spre alte zone în căutarea unui alt loc de muncă. dar nu şi în cele cu O. de stimularea schimburilor comerciale. cei mai afectaţi vor fi lucrătorii aflaţi de vârsta pensionării din industriile în declin. Vor fi afectaţi în mare măsură. Cea care are această calitate este Comisia Europeană. Evenimentele din ultimul deceniu îi determină pe unii analişti politici să aprecieze că Europa trebuie să se redefinească şi să se remodeleze în toate structurile sale. ceea ce îi permite să participe la negocierile O. Alături de motivele evidente de ordin emoţional. cât şi ca expresie a voinţei poporului român. a fost atins consensul referitor la aderarea României la structurile Uniunii Europene.N. iar în prezent când Comunitatea Europeană se 34 Ibidem.1% din angajaţi ar trebui să-şi schimbe locul de muncă. Îmbunătăţirea mecanismului de luare a deciziilor şi eficienţa funcţionării Uniunii.nivelul ţărilor sud-europene (Grecia. ce îşi au originea în identificarea românilor ca europeni. Prin căderea cortinei de fier a dispărut principalul factor care a segmentat evoluţia societăţii europene după cel de-al doilea război mondial. Portugalia) în medie 33. Uniunea nu are o personalitate juridică şi prin urmare nu poate fi un subiect de drept internaţional. Rezultatele pozitive ale procesului de asociere a României la Uniunea Europeană ar trebui să fie determinate de procesul de liberalizare a comerţului. caracterizat de convulsiile specifice perioadei de tranziţie a ţării noastre. Astfel. precum şi de asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană34. Categoriile sociale care vor fi cele mai afectate de integrarea României în Uniunea Europeană vor fi lucrătorii din industriile în declin şi care se apropie de vârsta pensionării precum şi muncitorii agricoli şi minerii. de asemenea. şi lucrătorii agricoli (ponderea forţei de muncă din agricultură este de peste 40% în România comparativ cu media comunitară de numai 4. Din punct de vedere al României. nu există o altă alternativă viabilă la orientarea politică înspre Uniunea Europeană.

28 . Trecând prin această experienţă organele de decizie ale Uniunii Europene au manifestat multă circumspecţie. p. 89-90. A devenit unitară întru-cât cei trei piloni sunt indisponibil legaţi în ansamblul care constituie Uniunea. sintetizate în articolul b.află în plin proces de extindere. se situau sub media dezvoltării comunitare. Timp de aproape o jumătate de secol Uniunea s-a manifestat ca un club de elită. Uniunea Europeană definită prin Tratatul de la Maastricht are o structură complexă şi este bazată pe principiul potrivit căruia instituţiile sunt comune dar exercită competenţele lor după cum dirijează Comunităţile sau cooperările politice. Spaniei şi Portugaliei a adus clubul de elită în faţa unei situaţii noi. chiar dacă în acelaşi timp este mult mai complexă. în privinţa extinderii procesului de integrare spre estul Europei – concretizat în existenţa statelor slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare. OP. acţiune ce implică un sistem instituţional complex. Conferinţele interguvernamentale au fost începute de către preşedinţia luxemburgheză. în februarie 1992. Conferinţele s-au încheiat cu întâlnirea şefilor de state şi de guverne de la Maastricht. De aici şi preocuparea asiduă a acestor ţări de a-şi construi un climat favorabil integrării. din 9-10 decembrie 1991. acest lucru este cu atât mai necesar. Din bugetul comunitar importante sume au trebuit să fie alocate pentru dezvoltarea celor trei ţări.CIT. care în multe privinţe. alături de planurile pentru Uniunea Economică şi Monetară au făcut necesară accelerarea construirii Europei politice şi a transformării relaţiilor dintre statele membre într-o Uniune Europeană35. tratatul asupra Uniunii Europene a fost semnat la Maastricht. obiectivele Uniunii şi principiile fundamentale pe care trebuie să le respecte şi precizează că Uniunea dispune de un cadru instituţional unic. în miezul lucrărilor Consiliului European de la Dublin. în dispoziţiile comune. La polul opus. era văzută ca un panaceu prin care toate problemele cu care ele se confruntă şi-ar putea găsi o rezolvare pozitivă. dar mai ales economic.. pentru majoritatea ţărilor – foste comuniste – integrate în Comunitatea Europeană. Structura Uniunii prin Tratatul de la Maastricht a devenit unitară. Tratatul defineşte obiectivele Uniunii Europene. Primirea Greciei. şi sunt următoarele: 35 Gh. În această atmosferă. social-politică şi cultural-ştiinţifică. la 18 aprilie 1990. făceau parte doar ţările şi popoarele care întruneau un standard ridicat de dezvoltare economică. Tratatul defineşte. din care cu mici excepţii. Tratatul afirmă identitatea Uniunii pe scena internaţională şi instaurează o cetăţenie a Uniunii păstrând şi conservând în acelaşi timp ceea ce s-a realizat pe plan comunitar. preşedintele Miterrand şi cancelarul Kohl au dat o declaraţie prin care subliniau că transformările europene şi complexitatea pieţei interne. după prăbuşirea comunismului. Pârvu. la începutul anului 1991 şi a continuat în a doua jumătate a anului de către preşedinţia daneză.

al implicaţiilor politico-militare şi. Completarea opiniilor în iunie 1997. e) Menţinerea integrală a realizărilor comunitare şi dezvoltarea lor. Teoria integrării economice europene. cu scopul de a examina în ce măsură politicile şi formele de cooperare instaurate ar trebui să fie revizuite pentru a asigura eficienţa mecanismelor şi instituţiilor comunitare. Bucureşti. Consiliul European de la Madrid a cerut ca acestea să fie publicate după încheierea Conferinţei interguvernamentale. Agenda 2000 a fost discutată în cadrul Consiliului. extrem de detaliat. atât Comisia. au readus. în special prin punerea în aplicare a politicii externe şi de securitate comună. Acest acord este supus ratificării de către toate statele contractate conform regulilor lor constituţionale respective. 29 . trimis tuturor ţărilor asociate pentru a stabili cât de departe au avansat în adoptarea „aquis”-ului comunitar. Tratatul de Maastricht consfinţeşte că: „Orice stat european poate cere să devină membru al Uniunii. anul 1996 şi prima jumătate a anului 1997 au fost ani plini de activităţi de pregătire a Opiniilor Comisiei asupra aplicaţiilor de aderare a ţărilor asociate. inclusiv definirea unei politici de apărare comună. Documentul Comisiei s-a finalizat cu întocmirea chestionarului. b) Afirmarea identităţii Uniunii pe scară internaţională. c) Întărirea protecţie drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre prin instaurarea cetăţeniei Uniunii. impunându-se la termen o monedă unică în conformitate cu dispoziţiile din tratat.36” Din punct de vedere al Uniunii. d) Dezvoltarea cooperării strânse în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. Editura Sylvi. El adresează o cerere Consiliului care se pronunţă în unanimitate după consultarea Comisiei şi după avizul conform al Parlamentului European care se pronunţă cu majoritatea absolută a membrilor care îl compun. p. Analizând ansamblul avantajelor şi al riscurilor. cât şi politicienii la masa discuţiilor referitoare la lărgire. iar deciziile de începere a negocierilor în 1998 au fost 36 Petre Prisecaru. prin crearea unui spaţiu fără frontiere interne. Condiţiile de admitere şi adoptările pe care această admitere le antrenează în privinţa tratatelor pe care se bazează Uniunea fac obiectul unui acord între statele membre şi statul candidat. pachetul de măsuri – agenda 2000. plus propunerile de reformă a politicilor Uniunii Europene. 2001. rolul regionalizării în contextul globalizării. mai ales.a) Promovarea progresului economic şi social echilibrat şi durabil. prin întocmirea coeziunii economice şi sociale şi prin stabilirea unei Uniunii Economice şi Monetare.29.

Aplicarea de-a lungul timpului a unor măsuri anti-ecologice au contribuit la deteriorarea factorilor naturali. dictate de trecerea spre democraţie. aceste demersuri politice n-au fost urmate de măsuri economice eficiente şi nu a fost făcută o evaluare realistă a capacităţilor de a adopta şi implementa „aquis”-ul comunitar. De natură economică. guvernanţii noştri au văzut integrarea cu o uşurinţă dezarmantă. 30 . al economiei de piaţă spre care societatea românească să se îndrepte 37. Dar. 37 Ion Coşcodaru. Guvernanţii au supraapreciat factorii integratori cum ar fi atitudinea pozitivă manifestată de toate ţările comunitare de origine latină şi mai ales de Franţa care. dictate de nevoia de securitate în interior şi în relaţia cu partenerii externi. Europa unită. De asemenea. Aceste atuuri şi altele de mai mici semnificaţii nu puteau compensa marile probleme cu care se confrunta societatea românească în general şi viaţa economică în special. Visarion Neagoe. economia românească a fost obligată să facă faţă unui set de provocări complexe: • • • De natură politică. a dialogului politic şi a democraţiei. la început s-a declarat „avocata României în privinţa integrării”. Încă o consecinţă.89. Se manifesta cronic lipsa unei infrastructuri moderne. De natură strategico-militară. Bucureşti. concretizat în ansamblul de drepturi şi obligaţii ce derivă din tratatele şi legile UE în toate sectoarele de activitate ale Europei Comunitare. un important lider politic afirma că industria românească era un morman de fiare vechi. că avea o forţă de muncă înalt calificată şi specializată dar ieftină pe piaţa muncii şi resursele de producţie sensibil mai mari în raport cu ţările vecine. structurile instituţional legislative se manifestau cu o deosebită fragilitate. pluralism şi existenţa şi funcţionarea statului de drept.luate la reuniunea Consiliului European de la Luxemburg din decembrie 1997. Capacităţile de producţie erau învechite şi necompetitive. Un vis în devenire. faptul că în preajma evenimentelor din 1989 ţara noastră nu avea o datorie externă semnificativă. Editura AxiomA. Din păcate. De altfel. nu fără temei. Analiza atentă şi responsabilă a realităţilor româneşti ar fi evidenţiat existenţa unor dezechilibre macro-economice majore. dictate de nevoia de înlocuire a economiei de comandă hipercentralizată cu un tip nou de organizare specific economiei de piaţă. productivitatea muncii era cu mult mai scăzută comparativ cu celelalte state din zonă. piaţa factorilor de producţie avea un grad scăzut de dezvoltare. Ei au crezut că aderarea cu drepturi depline va avea aceeaşi traiectorie liniară cu asocierea. Din punct de vedere politic se manifesta o înţelegere greşită a pluralismului. 2002. p. lipsea un sector bancar şi de asigurări extins care se cumula cu inexistenţa unui model clar structurat.

Nerezolvarea litigiilor istorice din relaţia cu Rusia a stârnit o dezbatere aprinsă în Parlamentul României. prin recunoaşterea. Integrarea României în Uniuea Europeană. care reclamau o rezolvare rapidă şi eficientă. acest deceniu. clarificarea şi rezolvarea lor”38. Timp de peste un deceniu. la câteva luni după ce România a fost invitată să adere la NATO. După un deceniu de negocieri. vagonul României a tot pierdut din viteză. în iulie 2003. În aprilie 2002. textul tratatului fiind gata de parafare. aşa cum o face forma parafată a Tratatului. analizele responsabile şi mai ales acţiunile eficiente de ancorare a societăţii româneşti la cerinţele aquis-ului comunitar au fost abandonate în favoarea discursurilor sforăitoare. ale societăţii româneşti. Din păcate. Şi societatea civilă a protestat printr-un apel adresat preşedinţiei: „normalizarea relaţiilor bilaterale nu poate fi obţinută prin escamotarea problemelor litigioase (problema Tezaurului) şi a adevărurilor istorice (stabilirea responsabilităţilor în rapturile teritoriale din 1940 şi participarea. au fost reluate după vizita la Moscova a ministrului de Externe. dimpotrivă.În contrast cu problemele complexe. Mircea Geoană. 38 Constantin Fota. iar clasa noastră politică pune mereu cărbuni pe foc. s-a încheiat ultima rundă de negocieri. problemele vitale ale societăţii româneşti au fost analizate fără cosmetizări de factori responsabili din Uniunea Europeană. ci. Craiova. Negocierile. rămânând în urma „garniturii primului val”. 31 . 2005 p. Problema tezaurului României a fost menţionată într-o Declaraţie comună a miniştrilor de Externe. Editura Universitaria. guvernanţii post-decembrişti erau mult mai preocupaţi de măsurile populiste în scopul manipulării electoratului şi de propria lor îmbogăţire. prin care se urmărea să se convingă mass-media românească şi organismele comunitare că trenul integrării cu vagonul României este pe şine. a României la Războiul din Est în anii 1941-1944). blocate din octombrie 1998. în octombrie 2001. În opoziţie cu această condamnabilă atitudine a politicianismului nostru. pe zi ce trece. nu ne rămâne decât o imagine destul de nefericită pentru a arăta că România este „pe europene”. semnată concomitent cu tratatul politic. În mod real însă. în consecinţă. Vladimir Putin şi Ion Iliescu au semnat la Moscova tratatul politic dintre România şi Federaţia Rusă. Partea rusă şi-a dat acordul pentru înfiinţarea unei comisii de istorici care să afle ce s-a întâmplat cu tezaurul României depozitat la Moscova în 1917. ajungând în situaţia de a pierde tandemul şi cu Bulgaria. 132.

la acea dată de CAER – evident. De aceea. decenii de-a rândul. Comunitatea Economică Europeană realiza o nouă breşă în sistemul economic şi politic al fostelor ţări socialiste. după care a semnat cu CEE mai multe acorduri pentru facilitarea schimburilor comerciale. Ca urmare. România a recunoscut de facto. în cadrul căreia s-a detaşat prin respingerea oricărei propuneri ce viza o „integrare socialistă” cât mai profundă. trebuie luată în considerare şi necesara schimbare de mentalitate a populaţiei. mai întâi. încă din anii ’70. Prin stabilirea de relaţii cu România. a unor raporturi directe între cele două structuri. Să nu uităm că. cetăţenilor români li s-a inoculat ideea că suveranitatea naţională este „sfântă” şi că eventuala integrare economică într-o structură regională este inoportună. cu proiectul integrării într-o altă structurală 32 . CEE nu a respins încheierea de acorduri bilaterale cu unele ţări membre ale CAER.1 Context intern România a fost printre primele ţări din Europa Centrală şi de Est care a iniţiat. Comunitatea Economică Europeană prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România – CEE. din 1974. sub presiune sovietică – de a nu accepta recunoaşterea Pieţii Comune de către ţările membre ale CAER până la stabilirea. Această opoziţie s-a datorat politicii de bloc promovate. în 1980. A veni.CAPITOLUL III PRIMELE MĂSURI INTERNE ALE ROMÂNIEI PRIVIND INTEGRAREA EUROPEANĂ II. În ciuda opoziţiei CAER şi a URSS. CEE nu dorea nici ea recunoaşterea şi stabilirea de contacte directe cu CAER pentru a nu legitima o structură economico-politică aparţinând blocului comunist. România a fost un fel de „oaie neagră” a CAER-ului. Ori. Prin poziţiile adoptate. Dincolo de dificultăţile de natură economică şi legislativă presupuse de viitoarea integrare în structurile vest-europene. România a beneficiat de Sistemul Generalizat de Preferinţe (SGP). întrucât ar conduce la pierderea independenţei şi suveranităţii naţionale. demersuri pe lângă CEE pentru dezvoltarea de relaţii comerciale. după Revoluţie.

însemna un act temerar. precum şi faţă de integrarea mai accentuată a ţărilor membre. extrem de greoi. faţă de tendinţele integraţioniste promovate de Moscova – acţiune care a precedat cu aproape două decenii prăbuşirea comunismului – n-a fost recunoscută şi apreciată cum se cuvine. stabilirea relaţiilor diplomatice cu organizaţia de la Bruxelles şi acreditarea unui ambasador40. Manualul Uniunii Europene. Este de la sine înţeles că aceasta preocupare a României găsea un ecou favorabil în cele mai multe din ţările occidentale. România s-a opus. de către CEE. 39 40 I. sprijinit de societatea civilă şi l-a asumat39. Pentru a-şi promova imaginea de „ţară deschisă” spre lumea vest-europeană şi care desfăşura o politică de înţelegere şi colaborare cu toate ţările lumii. 23-25. Ne-am fi aşteptat la o mai mare deschidere din partea CEE. pe care noul regim politic. noile organe provizorii ale puterii din România post-revoluţionară au adoptat o Declaraţie cu privire la importanţa pe care ţara noastră o acordă dezvoltării relaţiilor cu CEE. dacă nu chiar imposibil din cauza „păstrării secretului”. Se ştie. În ceea ce o priveşte. după „Declaraţia din Aprilie 1964”. încă de pe 7 ianuarie 1990. unei integrări prea accentuate a economiei sale într-o structură dominată de URSS şi folosită de aceasta ca instrument politic pe plan internaţional. la începutul anilor ’60. această manifestare a independenţei politico-economice a României. Augustin Fuerea. mai ales că. în 1968. Din păcate. Pentru a profita de tehnologia occidentală de care avea nevoie în scopul modernizării economiei. îndeosebi. Bucureşti. în CAER. Uniunea Europeană. Editura Charles Beck. dar mai ales după refuzul de a participa. atitudinea României de apropiere de CEE a fost dictată de cel puţin 3 considerente: Pentru a-şi manifesta şi pe această cale independenţa faţă de URSS şi CAER. Pârvu. O asemenea imagine. Era de notorietate nivelul mai redus de dezvoltare tehnologică a economiilor ţărilor membre ale CAER. de-a lungul timpului. Craiova. 2004. membre ale CEE. care-i stimulau acţiunile de independenţă şi răspundeau pozitiv la propunerile de dezvoltare a relaţiilor economice şi comerciale. doar. p. în condiţiile în care România dispunea de împrumuturi considerabile din partea Băncii Mondiale. după Revoluţie. Este binecunoscută opoziţia României faţă de aşanumitul „plan Valev”.economică. fie ea capitalistă. Gh.aşa cum aminteam mai înainte. Roşu Hamzescu. că transferul tehnologic din domeniul militar în cel civil era. p. la invazia din Cehoslovacia a celorlalte 6 ţări membre ale Tratatului de la Varşovia şi rolul activ jucat în convocarea Conferinţei OSCE de la Helsinki. 33 . 190-191. elaborat de CAER. 2006. care urmărea specializarea ţării noastre doar în agricultură. în defavoarea celor din sectorul civil. care-şi concentrau eforturile pe inovaţiile din domeniul militar. Editura Universitaria. România şi-a dobândit-o.

În martie 1990, o propunere a Guvernului României – transmisă de viceprim-ministrul Mihai Drăgănescu, în vizită la Bruxelles – pentru semnarea unui Acord comercial, a fost respinsă de Comisarul European pentru Relaţii Externe, Frans Andriessen. Motivul invocat a fost acela că România nu ar respecta drepturile minorităţilor naţionale, şi în special, ale minorităţii maghiare. De notat că vizita la Bruxelles a avut loc exact în perioada evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureş, când presa internaţională îi acuza pe români că au declanşat violenţele împotriva etnicilor maghiari, iar pe autorităţile statului că nu i-ar fi protejat. Ulterior, au fost invocate şi atitudinea Guvernului faţă de fenomenul „Piaţa Universităţii” şi venirea minerilor în Capitală. Obiectivul aderării României la CEE era o consecinţă logică a transformărilor politice intervenite în România, odată cu Revoluţia din Decembrie 1989, prin trecerea de la un regim totalitar, la un sistem democratic şi la economia de piaţă. România nu era singura ţară din fostul spaţiu sovietic care se angajase pe acest drum. Aceeaşi opţiune exprimaseră şi Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi Bulgaria, care se simţeau stânjenite de chingile unei structuri, respectiv CAER-ul, care-şi „trăia ultimele zile”. De altfel, în iunie 1991, prin acordul statelor membre, inclusiv al României, CAER-ul sa autodizolvat. În aceste condiţii concret-istorice, era firesc ca şi România să se orienteze spre o structură care să-i asigure integrarea în circuitul economic internaţional, sprijinind-o în restructurarea, relansarea şi modernizarea economiei. În condiţiile globalizării, în care intrase omenirea după încetarea „războiului rece”, aderarea la CEE era singura noastră şansă de supravieţuire. Opţiunea României, ca şi a celorlalte ţări din Europa Centrală, era în consonanţă şi cu politica ţărilor vest-europene de unificare a Europei. De aceea, CEE nu putea face abstracţie de transformările produse în această parte a continentului şi de noua orientare prooccidentală a regimurilor democratice instalate, în aceste ţări, după prăbuşirea comunismului. În plus, pentru CEE, prăbuşirea regimurilor comuniste în Europa Centrală şi autodizolvarea CAER-ului reprezentau o ocazie mult aşteptată de a câştiga promiţătoare. După auto-dizolvarea CAER-ului, Polonia şi Ungaria, urmate de Cehoslovacia, reunite în „Grupul de la Vişegrad”, şi-au exprimat opţiunea de a adera la CEE. Pentru realizarea acestui proiect, ţările comunitare au creat o formulă nouă de asociere, respectiv Acordurile Europene, care le-ar fi permis ţărilor asociate să adere, în perspectivă, la CEE. o piaţă

34

Încă din 1990, în ritmurile şi profunzimea schimbării, România a căpătat o dependenţă de Rapoartele realizate de organismele internaţionale (Comisia Europeană, Fondul Monetar nternaţional, Banca Mondială, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare din Europa etc.). Cu sufletul la gură, de fiecare dată autorităţile române aşteaptă să vadă care sunt aprecierile (evident, că mai ales laudele!) şi ce lecţii au de învăţat sau ce teme au de făcut pentru viitorul raport. Am ajuns în situaţia deosebită de a ne simţi neglijaţi fără monitorizare, supraveghere, recomandare. Acesta, în definitiv, nu ar fi un lucru rău dacă nu ar fi excesiv. Lucru bun este că România nu este totuşi o ţară fără reacţie proprie. Se poate afirma că am intrat mai repede decât alţii, bunăoară, în logica europeană a reformării economiei. În domeniile corespunzătoare acquis-ului comunitar, am fost ancoraţi şi am făcut progrese. Acolo unde Uniunea Europeană nu are competenţă exclusivă (sau măcar partajată), am orbecăit însă. Astfel, căutăm încă soluţii pentru a realiza o strategie în domeniul social. Nu reuşim să concepem strategii coerente privind politica agricolă, industrială, de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii, serviciilor etc. Trebuie să acceptăm adevărul că simpla concentrare a noastră pe respectarea standardelor Uniunii Europene nu garantează modernizarea economiei româneşti. Este nevoie de implicare directă, inclusiv prin proiecţii pe termen lung a culoarelor de pertinenţă a evoluţiilor, în domeniile esenţiale ale economiei. Portretul economiei româneşti de mâine nu este unul doar sugerat de tuşele economiei europene; el este un portret reprezentat de ceea ce suntem în măsură să trasăm prin forţele proprii, compatibil cu modelul şi adăugat ca model. Ceea ce va fi economia României integrate se regăseşte esenţial în ceea ce ne România în Uniunea Europeană. Potenţialul de convergenţă propunem să putem fi în contextul european. A lăsa ca lucrurile să se aranjeze doar prin forţa de atracţie a modelului, fără să aşezăm lucrurile în aşa fel încât viteza de apropiere de model să poată fi stăpânită cu resurse interne, înseamnă atât o abandonare în mentalitatea pasagerului clandestin, cât şi un eşec în privinţa prezervării identităţii. Pentru a deveni cu adevărat ceea ce trebuie să fie integrarea noastră în construcţia europeană, este nevoie de internalizarea acestui proces ca singura alternativă de regăsire a României în modernitate.

35

Este din ce în ce mai clar că decalajul de dezvoltare al economiei româneşti faţă de celelalte ţări foste comuniste şi ţări dezvoltate din UE se datorează, în mare măsură, unor greşeli strategice. Fără pretenţia de exhaustivitate, vom enumera câteva dintre ele41. Prima greşeală strategică – lipsa unei strategii de dezvoltare acceptată şi respectată într-un orizont de timp cerut de logica schimbării de sistem. Era necesară etapa în care trebuia să ne stabilim un culoar pertinent pentru drumul pe care aveam să-l parcurgem în perioada de tranziţie. Nu am avut o strategie coerentă, cuprinzătoare privind schimbarea. Încă de la începutul tranziţiei spre un alt sistem economic, economia românească a suferit din lipsa unei strategii coerente de dezvoltare. În toată perioada scursă din ’89 până în prezent, „opţiunea” pentru modelul neoliberal, propus de teoreticienii terapiei de şoc, ne-a costat foarte mult. Nu s-a ţinut cont de faptul că datele de plecare în tranziţie erau diferite de cele presupuse de modelul teoretic. În România erau aproape absenţi factorii raţionali ai schimbării în interiorul regimului comunist. Acest lucru explică de ce au apărut tensiuni violente şi confuze între două procese: ieşirea O schiţă a ieşirii din periferie din comunism şi începuturile trecerii la capitalism care au expandat costurile sociale ale schimbării. S-a optat pentru o economie de piaţă spontană, liberă, bazată pe virtuţile absolute ale pieţei. A fost aplicată reţeta comună pentru toate ţările foste comuniste – Consensul de la Washington – cu cei trei piloni ai săi: liberalizare, restructurare şi privatizare. S-a crezut că aplicarea acestei reţete va ajusta rapid şi cu costuri reduseeconomia românească. Evident că totul coincidea cu aşteptările emoţionale pentru ieşirea din economia de penurie (Kornai, 2000). În realitate, traseul tranziţiei în România a fost plin de numeroase accidente, salturi riscante şi reculuri năucitoare (Dinu et al., 2005). Nu s-au cunoscut modelele teoretice alternative ale schimbării. Chiar s-a refuzat de facto ideea dezbaterii soluţiilor alternative. România a excelat în acea fază a schimbării printr-un deficit excesiv de înţelegere publică a sensului tranziţiei. Am luat reţetele Fondului Monetar Internaţional şi le-am folosit ca foi de parcurs, neştiind – sau prefăcându-ne că nu ştim – că ele favorizează termenul scurt în dauna termenului lung, echilibrarea balanţei de plăţi în dauna altor echilibre macroeconomice, stabilitatea macroeconomică în dauna creşterii economice. A doua greşeală strategică – lipsa consecvenţei privind calea de urmat. Am pornit la drum cu modelul neoclasic liberal, de tip terapie şoc. Am visat la modelul american. Această opţiune
41

. Miron, Economia Uniunii Europene, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2002, p. 67-68.
36

inclusiv privatizarea înainte de toate a profitului. Structura proprietăţii în modelul european este compozită. 1994. au o bază motivantă a iniţiativei în structura proprietăţii.2. ne-am îndreptat către un alt model – modelul european. invariabil. Această stare de lucruri a permis presiuni de accentuare a decalajelor şi dezechilibrelor. Dar trebuia reglat ceva ce în fapt nu exista. În economie s-a instalat o tendinţă de schimbare fără efecte. Clasa politică românească 42 Duncan Townson. inclusiv statul. care este o creştere de recuperare mai înainte de a fi o creştere economică sustenabilă42. Nu a existat o coordonare raţională a tranziţiei între palierele politic şi economic. p. cât şi externă. cele două modele sunt diferite. Tranziţia economică s-a dovedit a fi un fenomen mult mai complex decât se credea la început. Teoria economică aplicabilă ţărilor dezvoltate nu a fost relevantă pentru România. Între opţiuni strategice de sistem a întreţinut senzaţia că am pierdut timp preţios.. 2005). Penguin Books. inducând proceduri redistributive ilicite şi transferuri externe neechivalente. a diminuat alarmant potenţialul de competitivitate atât internă. S-a pariat pe mâna modelului monetarist de conducere a economiei pentru a regla piaţa. A treia greşeală strategică – ipoteza că economiile în tranziţie şi economiile de piaţă dezvoltate sunt identic structurate. London. Excluziunea socială din modelul american este înlocuită de incluziunea socială în modelul european. exersarea puterii politice fiind pentru economie sursa contraperformanţei. Decizia este una mediată într-o guvernanţă multinivel. rezultatul testându-se prin politici publice coordonate într-o economie de piaţă cu finalitate explicit socială. Afară de obiectivele comune privind funcţionalizarea pieţei. Deciziile de politici economice fundamentate pe modele teoretice construite pentru ţările cu economie de piaţă dezvoltată nu trebuiau aplicate întocmai în România. incompatibile cu alte opţiuni. neglijarea corelaţiilor şi blocarea în cercurile vicioase. mai ales în privinţa sistemului de proprietate. Specificitatea problemelor economice era evidentă. II. Creşterea economică fundamentată în ţările dezvoltate este diferită de creşterea economică din ţările în tranziţie. Toţi actorii sociali. strategiile reformei economice au fost în conflict cu strategiile schimbării politice. Confiscarea politică a economiei.primară a creat un sistem de dependenţe. Astfel. iar soluţiile trebuiau căutate şi găsite după alţi algoritmi decât într-o economie de piaţă matură (Dinu et al. Dictionary of Modern History. conformarea la recesiune. 342 37 . După câţiva ani.

FSN devenise dintr-un administrator politic. dată care marchează protestele de stradă îndreptate împotriva organizării FSN drept organizaţie politică şi participarea la alegeri. Preluând vechile structuri ale PCR. înlocuirea lor „din mers”. 38 . treptat. România de la comunism încoace. În acord cu Tom Gallagher43 trecerea de la elita periferică şi reziduală la noua elită politică poate fi subsumată în două aspecte centripete: pe de o parte. dublate de un nou import. Cu menţiunea că noua structură a FSN nu făcea altceva decât să se suprapună antielitei.100105. iar. Humanitas. cel mai dure atacuri au fost îndreptate împotriva celor doi contracandidaţi ai lui Ion Iliescu. elementele elitei periferice vor manifesta o rezistenţă destul de puternică la schimbare. Absenţa „clasei de mijloc” ca resort de recrutare a elitei. 2005. FSN şi-a impus propriile structuri la nivel central şi teritorial.acela al elitei reziduale tehnocrate conduse. elita economică a acumulat capital politic. 1992-1996 nu a adus decât o schimbare simbolică puterii politice. în condiţiile în care elita politică periferică⁄reziduală a dus o campanie de autoapărare. noua elită politică va tinde înspre înnoire.elită periferică⁄reziduală a marcat primele alegeri de după 1989. Disputa elită tradiţională. s-a prăbuşit pe 24 ianuarie 1990. la nivel guvernamental de Theodor Stolojan.Ion Raţiu (PNŢCD) şi Radu Câmpeanu (PNL). creând germenii unei noi organizări. elitele au fost subsumate procesului de autoreproducere. Rezultatul scrutinului din 20 mai a demonstrat circulaţia elitelor periferice. Antrenarea în jurul puterii a unei părţi a elitei neguvernamentale a avut drept cauză incapacitatea elitei periferice (eşaloanele trei-patru ale fostului regim comunist!) de a gestiona capitalul politic: competenţa politică a fost substituită de prestigiu şi autoritate. Potrivit lui Adrian Severin. un concurent activ pentru putere. În acest sens. încercând (după un mai vechi model!) să elimine opoziţia (13-15 iunie 1990). absorbind fostele structuri ale PCR din ţară.Postrevoluţionar. cu menirea de a funcţiona ca structuri ale puterii de stat şi a consacra definitiv elitele politice periferice şi reziduale. pe de altă parte.Ciclul electoral. Dacă iniţial. pp. 43 Tom Gallagher. elita culturală şi economică exercita o influenţă redusă asupra celei politice. Bucureşti. în ciuda circulaţiei lor limitate şi relativ periferice. operându-se un transfer confuz din plan profesional în cel politic. divergenţele dintre Petre Roman (elita periferică⁄ reziduală economică) şi Ion Iliescu (elita periferică⁄reziduală politică) au dat câştig capitalului politic şi ponderii sale ridicate în noua „ordine” românească. Furtul unei naţiuni. a determinat accederea la putere a unor elite politice secundare din perioada interbelică şi din primul deceniu de după război. Consensul fragil dintre antielitele comuniste (şi disidenţi) şi noile elite periferice⁄reziduale politizate.

de factură interbelică.Spectrul politic românesc suferă până în 1996 următoarele mutaţii în cadrul înstăpânirii capitalului politic de către elite: până în 1996. capitalul politic a fost disputat de elita periferică⁄reziduală şi de cea birocratică. cu infiltraţii comuniste. dar şi cu elemente pasive şi disidenţe individuale din vechiul regim. iar pe de alta de o elită tradiţională. 39 . pe de o parte.

instituţii. 2003). pe termen mediu. Câştigam imens dacă în acel moment eram consecvenţi cu ceea ce ne-am propus. La un model care. Pregătirea aderării la Uniunea Europeană a presupus un exerciţiu masiv de «ancorare» a reformelor. vor mai trece probabil 34 de ani (Grosu. la ipotezele modelului european. Explică de ce România a intrat în Uniunea Europeană în valul doi de integrare. prin fondurile structurale. Astfel. urmează aderarea propriu-zisă şi etapa de postaderare (posibil după 1 ianuarie 2007). O construcţie care reuşeşte să disemineze echitabil efectele creşterii economice deoarece reuşeşte ca prin strategia reglementară să limiteze puterea grupurilor de interese (rent seeking). american. aparţinând ba de modelul american. anul 1995. Explică locul României în acest moment prin comparaţie cu celelalte ţări foste comuniste. Socol. fostele ţări comuniste au început să primească note cu privire la modul în care au avansat în îndeplinirea criteriului unei «economii de piaţă funcţionale». cu finalitate socială. Chiar dacă timid. cu privire la integrarea în UE. Modificarea referenţialului are o importanţă fundamental pentru că explică succesele şi insuccesele celor două procese care au început să se suprapună în acea perioadă: tranziţia şi aderarea. România va mai avea de parcurs câteva faze.3 Începutul negocierilor cu U. a noilor politici şi a unor mai bune practici administrative.II. Este clar că am fost bezmetici. Până a ajunge la integrarea propriu-zisă a României în Uniunea Europeană. ba de cel european. Din anul 1993 au început negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere al României la Uniunea Europeană. Este incorectă opinia conform căreia România se va integra în UE la 1 ianuarie 2007. este momentul în care s-a realizat schimbarea de direcţie. soluţii etc. Încă de atunci integrarea în Uniunea Europeană a constituit ancora pentru economia românească. 2003). după ce aproape a finalizat faza de preaderare (1995-2007). care oricum ar fi necesare pentru o «tranziţie» reuşită la o economie de piaţă şi pentru o dezvoltare rapidă (Pelkmans. Au fost obligate să conceapă strategii economice de preaderare.E. La un model redistributiv. prin intrarea în vigoare a Acordului de Asociere al României la Uniunea Europeană. difuzează prosperitatea dinspre centru spre periferie punând bazele ridicării acesteia la standardele modelului. Blestemul inconsecvenţelor s-a 40 . Până să se integreze. în care eşecurile pieţei interne unice sunt soluţionate prin utilizarea politicilor publice. S-a trecut de la ipotezele de lucru ale modelului neoclasic. Am pierdut enorm pentru că am melanjat politici.

2005). Măsurile de politici publice elaborate trebuie corelate cu indicatorii economici. Editura Publistar. structuri paralele. Soskice. Cum am putea să ieşim din această situaţie? Calitatea politicilor publice trebuie îmbunătăţită. politicile. conducerea după ureche. aflate în concurenţă de vizibilitate publică (Comisia Europeană. Problema complicată este că nici acum nu se înţelege modelul european de economie. Sunt multe obiective neîndeplinite. strategiile şi planurile de acţiune nu trebuie elaborate de consilieri politici. în general. economic şi social.transpus în jumătăţi de măsură. Analizele de Evaluare de Impact sunt slabe. p. ci de funcţionari publici profesionişti. 44 Ion Ganea. programele şi. 2005. ci ţine mai degrabă de fundamentarea a ceea ce se cheamă o economie de piaţă coordonată (Hall. Bucureşti. Strategiile promovate se bazează mai mult pe discreţionism. există suprapuneri de competenţe şi acţiuni conflictuale între instituţiile răspunzătoare. Există suprapuneri de competenţe între instituţii. consultările cu actorii interesaţi în domeniu sunt reduse. politicile publice sunt fără viziune. respectarea principiului văzând şi făcând etc. Este încă neclară responsabilitatea instituţiilor guvernamentale în fundamentarea şi implementarea politicilor publice. 2001). Există o inflaţie de obiective. cu posibilităţile de finanţare a acestora. Trebuie profesionalizată activitatea de elaborare. cu potenţialul instrumentar al instituţiilor competente în domeniu. specializaţi. LXX. Nu se înţelege că el nu absolutizează virtuţile pieţei. Se favorizează termenul scurt în dauna termenului lung. nu se respectă. Raportul dintre comunitar şi naţional în aceste domenii. Atât tranziţia. lipsesc termenele sau. În acelaşi timp. Proiectele de legi. cât şi aderarea nuşi justifică legitimitatea şi nu-şi asigură aderenţa socială dacă nu au drept scop funcţionalizarea trinomului creştere – dezvoltare – modernizare. Modelul european este ambivalent. Europa în căutarea unei identităţi reale în domeniile securităţii şi apărării. Unde suntem acum din punct de vedere strategic? Într-un cerc vicios. decât pe reguli. atunci când sunt stabilite. nu sunt identificate sursele de finanţare. Lipsesc părţi importante din elementele unei strategii. implementare şi monitorizare a măsurilor de politici publice. În care strategiile. in “Studii şi articole de istorie”. Au o viteză de reacţie redusă la şocurile apărute şi obiective potenţial conflictuale. Modelul european presupune creştere economică. Eşecurile legate de reglementare se repetă. Este indubitabil că nu s-a înţeles sensul schimbării44.72 41 . coeziune socială şi convergenţă. Politicile macroeconomice bine concepute fundamentează o creştere economică susţinută. un ritm ridicat de creştere economică conduce la stabilitate economică şi coeziune socială pe termen lung.

Frica legată de „eroziunea pieţei interne europene” prin integrarea unor economii „instabile” a dat naştere unui proces treptat de stabilire a unor condiţii de intrare în „clubul european”. 14 – 15 septembrie 1992. la Bucureşti. 16 – 17 iulie 1992. cunoscut îndeobşte sub numele de „Acordul European” sau „Acordul 45 1992 şi au fost semnate la 1 februarie 1993. Niciodată aceste procese de condiţionare şi aderare nu au fost atât de explicite.101-103. la 17 noiembrie Văcăroiu. A. „Acordul European instituind o asociere între România.S. Procesul admiterii noilor candidaţi din est în Uniunea Europeană a fost însoţit de o serie de întrebări: Se va „eroda” oare piaţa internă unică? Cum se poate realiza stabilitatea macroeconomică în ţările candidate înainte de integrarea în UE? Care sunt interdependenţele dintre convergenţa nominală şi convergenţa reală? Cum se pot reduce decalajele de dezvoltare între ţările din modelul european? De ce este necesară respectarea criteriilor de admitere în Uniunea Economică şi Monetară?45 România nu putea rămâne înafara acestui proiect politic. În perioada 20 – 21 Decembrie 1991 au avut loc. discuţii exploratorii cu reprezentanţii Comisiei Europene. Ambele Acorduri au fost parafate la Bruxelles. Căi eficiente de extindere a relaţiilor comerciale interne şi internaţionale ale României în economia de piaţă-doctoral thesis. în conformitate cu Declaraţia din 7 ianuarie 1990 a Guvernului provizoriu de la Bucureşti. la Bruxelles. în vederea începerii negocierilor privind încheierea unui Acord de Asociere a României la CEE. a fost finalizat Acordul de Asociere şi Acordul interimar de aplicare anticipată a prevederilor privind aspectele economice şi comerciale. Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora. După alte cinci runde de negocieri (18 – 19 iunie 1992. de primul ministru Nicolae de asociere” a fost ratificat de Parlamentul Vasile Şeclăman. p. prevăzute în Acordul de Asociere. 12 – 13 octombrie 1992. pe de o parte. în perioada 19 – 20 mai 1992. Din partea României.Este interesant de studiat analiza diagnostic a economiei româneşti cu şase luni înainte de aderarea la UE. Acordul de Asociere a fost semnat. Totuşi există elemente puternice de potenţare a procesului de aderare la UE pentru economiile estice – visul de a fi „european” şi orientarea către un model incluziv. 2006. pe de altă parte”. Bucureşti. De aceea. 42 . 3 – 4 noiembrie 1992).E. după care. care ajută convergenţa rapidă. a urmat prima rundă de negocieri oficiale pentru încheierea unui Acord. detaliate şi intruzive. au fost intensificate demersurile pe lângă autorităţile comunitare şi ţările membre.

etatistă a economiei româneşti din acea perioadă. În esenţă. agricole şi piscicole: Circulaţia lucrătorilor. Semnarea „Acordului de asociere” trebuie evaluată în funcţie de natura supercentralizată. Cooperarea culturală. care se afla în totală contradicţie cu economia de piaţă. p. 1996. pentru a fi capabilă să se integreze. în perspectivă. până la desfiinţare. Cooperarea economică. a taxelor vamale la o serie de produse din şi spre UE. Charles Zorghibe. nr. în Piaţa Internă a Uniunii46. Histoire de la construction europeene. forţând economia să se restructureze şi să se adapteze la mecanismele pieţei. Acordul a fost publicat în Monitorul Oficial al României. dreptul de stabilire a companiilor şi furnizarea de servicii între Comunitate şi România. 73/12 aprilie 1993. În Declaraţia Guvernului publicată cu prilejul intrării în vigoare a „Acordului de asociere” se arăta că momentul 1 februarie 1995 marchează trecerea la etapa acţiunilor concrete destinate pregătirii aderării României la Uniunea Europeană. Presses Universitaires de France. să devină competitivă în raport cu economiile statelor membre ale Uniunii. la 9 ani) de reducere progresivă. ulterior. de continuare şi accelerare a procesului de reformă în toate segmentele vieţii economice şi sociale. Reiterând opţiunea strategică fundamentală de integrare deplină şi cât mai rapidă a României în Uniune. De aceea. 46 Efectuarea plăţilor şi concurenţa. 43 . adică la 1 februarie 1995.României prin Legea numărul 20/6 aprilie 1993. Capitolele Acordului se referă la: Libera circulaţie a mărfurilor industriale. Paris. În urma ratificării de către cele 12 ţări membre ale Comunităţii Europene şi a Avizului favorabil primit din partea Parlamentului European. se apreciază că Acordul a instituit o competiţie între protecţionism şi piaţa liberă. Acordul prevedea un ansamblu de măsuri ce trebuiau să fie luate de România. Anul V. Guvernul îşi reafirma hotărârea de a asigura aplicarea întocmai a prevederilor „Acordului de asociere”. pe parcursul a 10 ani (redus. capitalistă a ţărilor comunitare. Acordul de asociere a intrat în vigoare la doi ani de la semnare.38.

format din membri desemnaţi de Guvernul României. precum şi orice alte probleme bilaterale sau internaţionale de interes reciproc. dezvoltarea regională. la nivelul înalţilor funcţionari. care urma:  Să faciliteze integrarea deplină a României în comunitatea statelor democratice şi apropierea progresivă faţă de Comunitatea Europeană. Consiliul Comunităţilor Europene şi Comisia Europeană. o dată pe an pentru a examina orice probleme importante care au apărut în implementarea Acordului. acţiuni de sprijinire a armonizării legislaţiei naţionale cu cea comunitară. având misiunea de a supraveghea realizarea Acordului de Asociere. În acest sens. la cel mai înalt nivel politic.  Comitetul de Asociere. orice taxă vamală la export. tehnico-ştiinţifice. alternativ la Bucureşti şi Bruxelles. de regulă la Bruxelles sau Luxemburg. măsuri pentru dezvoltarea cooperării economice. în perioada de tranziţie de 10 ani.  Să sprijine organizarea de consultări. Acesta urma să se întâlnească. un sistem de relaţii structurale. În acelaşi timp.  Să conducă la o convergenţă crescândă în probleme internaţionale. care urma să se întâlnească de două ori pe an. Delegaţia 44 . la nivel ministerial. cel mai târziu până la sfârşitul celui de-al cincilea an de la intrarea în vigoare a Acordului. culturale şi financiare. de regulă. în scopul întăririi securităţii şi stabilităţii în întreaga Europă. România şi Comunitatea vor stabili gradual o zonă de liber schimb. în timp ce România urma să o facă după 5 ani. România şi Comunitatea se obligau să abolească progresiv între ele. Consiliul de Asociere s-a reunit la nivelul miniştrilor de externe.  Să contribuie la apropierea poziţiilor în probleme de securitate. Un capitol important din Acordul European de asociere se referă la dialogul politic sistematic. Acordul a mai prevăzut: dreptul de stabilire a companiilor. De subliniat că Acordul de Asociere a instituit între România şi Comunitatea Europeană. bazată pe obligaţii reciproce şi echilibrate.- Cooperarea financiară. care urmau să se desfăşoare prin:  Consiliul de Asociere. În Acordul de asociere se prevede că. Comunitatea se obliga să desfiinţeze restricţiile cantitative la exportul în România odată cu intrarea în vigoare a Acordului.

dar şi pătrunderea firmelor occidentale pe piaţa românească. Teoria integrării economice europene.  Comitetul Parlamentar Mixt. scop în care avea în subordine un număr de sub-comitete (agricultură. capitalului şi persoanelor din perspectiva viitoarei integrări în Piaţa Internă a UE. stabilind formele dialogului politic şi cooperării economice între cele două părţi. principiile Acordului şi obiectivele asocierii au fost următoarele:  Crearea cadrului instituţional adecvat pentru realizarea unui dialog politic permanent. Aşadar. Acesta a reprezentat baza legală a viitoarelor relaţii ale României cu Uniunea Europeană.română la reuniunile Comitetului de Asociere a fost condusă de şeful Departamentului de Integrare Europeană. Bucureşti. social. trecerea la economia de piaţă şi realizarea. Se reuneşte de două ori pe an. 45 . eforturile pentru stabilizarea economică şi credibilitatea de ansamblu a societăţii româneşti.29.  Dezvoltarea comerţului şi a unor relaţii armonioase. 2001. serviciilor. finanţe-bănci. Reuniunile acestui Comitet se finalizează cu un set de „Concluzii”.  Crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperării în diverse domenii de activitate (economic. în perspectivă a convergenţei economice de natură să sprijine mediul de afaceri. Acordul European de Asociere a consacrat asocierea României la UE. compus din reprezentanţi ai Parlamentului României şi ai Parlamentului European.  Liberalizarea circulaţiei mărfurilor. etc. sănătate. ulterior. 47 Petre Prisecaru. de ministrul integrării europene. Editura Sylvi. adoptate îndeobşte prin consens47.). educaţie. transporturi. p. la Bucureşti şi Bruxelles.  Susţinerea eforturilor României pentru consolidarea democraţiei. financiar şi cultural). Sintetizând.  Transmiterea unor mesaje încurajatoare pentru comunitatea internaţională de afaceri în ceea ce priveşte stabilitatea politică. care să sprijine dezvoltarea economică a României. alternativ. mediu. Comitetul avea ca misiune şi pregătirea reuniunii Consiliului de Asociere. iar.

inclusiv acceptarea obiectivelor Uniunii politice. fără a perturba coerenţa internă şi funcţionarea propriilor instituţii. care a convenit criteriile de aderare pentru viitoarele ţări candidate: a) Criteriul politic:  Stabilirea instituţiilor care garantează democraţia.  Statul de drept.  Respectarea drepturilor şi protecţia minorităţilor naţionale. c) Criteriul legislativ.  Drepturile omului. 46 . respectiv armonizarea legislativă şi însuşirea „acquis-ului comunitar” Îndeplinirea acestui criteriu înseamnă capacitatea ţării candidate de a-şi asuma obligaţiile de membru. economice şi monetare.  Capacitatea de a face faţă concurenţei şi forţelor pieţei din UE. b) Criteriul economic:  Existenţa unei economii de piaţă funcţională. Aceasta însemna. a adăugat un nou criteriu: capacitatea administraţiei de a aplica acquis-ul comunitar. ca membru cu drepturi depline în Consiliul Europei semnifica ataşamentul nostru faţă de valorile şi principiile democratice şi întreprinderea de măsuri concrete pentru implementarea acestora. Primirea României. Stabilirea unor instituţii adecvate pentru a face asocierea efectivă şi crearea cadrului pentru integrarea graduală a României în Comunitate. din decembrie 1995. De aceea. dar şi capacitatea Uniunii de a primi noi membri. ceea ce presupunea necesara reformă instituţională a Uniunii Europene. în fapt. îndeplinirea criteriului politic de la Copenhaga. se şi spune că organizaţia de la Strasbourg (Consiliul Europei) reprezintă antecamera Uniunii Europene. Consiliul European de la Madrid. Demersurile ulterioare pentru apropierea şi pregătirea aderării la UE au fost marcate de trei evenimente: A. la 7 octombrie 1993. din iunie 1993. Consiliul European de la Copenhaga.

• Reuniuni anuale ale miniştrilor responsabili cu dezvoltarea pieţei interne. din decembrie 1994. Republica Cehă. Scopul Strategiei de pre-aderare de la Essen a fost acela de a furniza ţărilor asociate care se pregăteau pentru aderare o hartă. mediul înconjurător. Stabilirea de relaţii structurale între ţările asociate şi Uniune. Aceste politici urmau să fie susţinute prin programul PHARE al Uniunii – ca instrument de finanţare pe termen mediu. Punerea în aplicare a unor politici/programe în domeniul infrastructurilor şi reţelelor transeuropene. economie.Consiliul European de la Essen – Germania. al culturii. al politicii externe li de securitate comună. ştiinţa şi tehnologia). să se mai organizeze: • • Reuniuni anuale ale şefilor de stat şi de guvern. Se prevedea ca. în domeniul mediului înconjurător. Aceasta viza mai multe aspecte: Armonizarea legislaţiilor naţionale cu legislaţia comunitară. în scopul integrării în Piaţa Internă a Uniunii. politica externă şi de securitate comună. înafara consiliilor de asociere prevăzute în Acordurile Europene. educaţiei şi formării profesionale. un ansamblu de orientări ce trebuiau avute în vedere în scopul asigurării integrării lor în Uniunea Europeană. La reuniune au participat. în scopul favorizării unui climat de încredere reciprocă şi examinării tuturor problemelor de interes comun. transporturile. agricultură. promovarea cooperării intra-regionale. la voia întâmplării. pentru prima dată şi şefii de stat sau de guvern din România. ca şi afacerile interne şi justiţia. Dialogul structurat se referea la domeniile comunitare în special cele care au o dimensiune transeuropeană (energia. Bulgaria. în marja Consiliului European. finanţe. al justiţiei şi afacerilor interne. 47 . Ideea de la care s-a pornit a fost aceea că aderarea la Uniune presupune adoptarea unor reforme structurale profunde şi că acest proces nu se poate desfăşura haotic. Reuniuni semestriale ale miniştrilor afacerilor externe pentru examinarea progreselor înregistrate în pregătirea integrării. Polonia. Slovacia şi Ungaria – ţări care aveau deja statutul de membri asociaţi ai UE. care a adoptat Strategia de pre-aderare a ţărilor potenţial-candidate.

Editura Universal Dalsi. având drept obiectiv aderarea României la Uniunea Europeană. primul ministru şi alţi reprezentanţi ai Executivului. De aceea. pe baza Strategiei de pre-aderare aprobată cu acel prilej. care să depăşească limitele unei dispute politice. un climat favorabil promovării acestui obiectiv şi. mâine pot fi la guvernare”. Se dorea ca această strategie să reprezinte o platformă de conlucrare între toate forţele politice democratice pentru că – spunea şeful statului – „ guvernările se pot schimba. în reuniunea din 28 decembrie 1994. s-a constituit. în opinia publică românească. fiecare ţară candidată să-şi elaboreze propria Strategie naţională de pregătire a aderării. Parte integrantă a Strategiei de pre-aderare de la Essen a fost şi Cartea Albă „Pregătirea ţărilor asociate din Europa Centrală şi de Est pentru integrarea în piaţa internă a Uniunii”.16. în care. elaborată de Comisia Europeană. La 8 februarie 1995. • • Reuniuni semestriale ale miniştrilor afacerilor interne şi mediului. compus din reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare. Introducere în legislaţia Uniunii Europene. în 1993. 2001. transpartinic. 48 . într-un spirit deschis. preşedintele României.• Reuniuni anuale ale miniştrilor transporturilor. Ion Iliescu. să sprijine structurile statului în concretizarea opţiunii de integrare în structurile politico-economice şi de securitate europene. Consiliul European de la Essen din 10 decembrie 1994 a recomandat ca. a fost analizată oportunitatea elaborării unei Strategii naţionale de aderare. desfăşurată în prezenţa preşedintelui României. telecomunicaţiilor. Trebuie subliniat că. un Consiliu Naţional Consultativ pentru Integrare Euro-Atlantică. a avut la Palatul Cotroceni o întâlnire cu lideri ai partidelor parlamentare. Consiliul a adoptat o Declaraţie în care se aprecia ca fiind necesară şi urgentă elaborarea unei Strategii naţionale de integrare a României în structurile europene şi euro-atlantice pe baza dialogului politic dintre partidele politice. Reuniuni anuale ale miniştrilor culturii şi educaţiei48. A fost o primă reuniune de acest fel. Scopul acestui organism era acela de a crea. la nivelul Parlamentului României. Bucureşti. inclusiv şeful Departamentului de Integrare Europeană. cercetării şi mediului. totodată. 48 Walter Cairns. p. Scopul acestei Cărţi Albe a fost acela de a ajuta ţările asociate să-şi pregătească economia pentru a funcţiona în conformitate cu regulile Pieţei interne a Uniunii Europene. cei care azi sunt în opoziţie. Preşedinţie şi Guvern.

de aceea. în perspectivă. Ion Iliescu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. ci a ansamblului societăţii româneşti. a avut loc reuniunea finală a Comisiei. Ori. au fost adoptate de Guvern. în termen de 3 luni. împreună cu textul cererii oficiale de aderare redactată de MAE. să se desfăşoare la Snagov. la 8 martie 1995. Nicolae Văcăroiu.538. Oliviu Gherman şi Adrian Năstase. • Strategia va fi prezentată Uniunii Europene odată cu cererea oficială de aderare. • Strategia ce urma să fie elaborată nu trebuia să fie doar opera Guvernului. • Aria tematică a Comisiei să plece de la Strategia de pre-aderare de la Essen. trebuiau angrenate în dezbatere toate forţele politice. În sfârşit. însărcinată cu elaborarea Strategiei. împreună cu reprezentanţii Guvernului şi diverşi specialişti din mediul academic. preşedinţii celor două camere ale Parlamentului. precum şi şefii celor 13 partide care au fost reprezentate la dezbaterile asupra Strategiei. la Snagov. Prea-fericitul Teoctist Primul-ministru. pe 21 iunie. 2003. respectiv pe 16 iunie. atât în vederea integrării. Cu acest prilej s-au convenit următoarele: • Lucrările Comisiei. la care au mai participat: preşedintele României. Enciclopedia istoriei politice a României. p. Stelian Neagoe. conform uzanţelor diplomatice. ceea ce înseamnă: întregul spectru politic parlamentar.putându-se succeda tot felul de formule guvernamentale. instituţiile fundamentale ale statului. proiectul Strategiei naţionale. cât şi în interiorul Comunităţii Europene. în ciuda diversităţii de opinii. Tudorel Postolache. 49 . 1859-2002. la Uniunea Europeană. tot la Palatul Cotroceni. În finalul acestei întâlniri consultative s-a stabilit ca fiecare partid parlamentar să-şi desemneze câte 2 – 3 reprezentanţi care. Aceasta urma să fie o strategie care viza politica românească şi dezvoltarea ţării pe decenii. Şedinţa inaugurală a Comisiei de elaborare a Strategiei naţionale a avut loc. lumea academică şi societatea civilă49. Pe 15 iunie 1995. În ziua următoare. aceasta era problema întregii societăţi româneşti şi. Bucureşti. Cu acest prilej au fost adoptate două documente: • 49 Strategia Naţională de pregătire a aderării. dar să pună accentul pe condiţiile concrete ale României şi pe acţiunile ce urmează a fi întreprinse pentru a face posibilă aderarea. Comisia a dezbătut şi convenit proiectul Strategiei naţionale. Strategia. Editura Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale. să elaboreze. condusă de acad.

Reprezentarea in Parlamentul Romaniei se face in conditii speciale. minoritatile nationale pot fi reprezentate in Parlamentul Romaniei si in organele locale. avand ca scop identificarea si solutionarea problemelor specifice ale persoanelor apartinand minoritatilor nationale50. Parlamentul Romaniei a pus la dispozitia minoritatilor nationale din Romania bani pentru finantarea unor proiecte si programe in cadrul Companiei Europene pentru Combaterea Rasismului. în care se arăta că obiectivul strategic naţional al aderării României la Uniunea Europeană constituie un punct nodal al solidarităţii şi convergenţelor forţelor politice şi sociale ale ţării. Editura All. Împreună cu cererea de aderare au fost transmise şi cele două documente adoptate la Snagov. organism guvernamental din care fac parte reprezentantii tuturor minoritatilor nationale din Romania. la Paris. Delegaţia Română a fost formată din ministrul afacerilor externe. echilibrul intre cerere si oferta se stabileste prin jocul liber al fortelor de piata. II. O economie de 50 *** Structuri politice in Europa Centrala si de Sud-Est I. respectiv: Strategia naţională de pregătire a aderării şi Declaraţia politică. Cererea oficială de aderare a României a fost transmisă pe 22 iunie 1995. 50 . Ghiorghi Prisăcaru. Ceremonia transmiterii cererii de aderare a avut loc la Quai d’Orsay. reprezentantul minoritar national putand fi ales cu numai 5% din voturile necesare pentru un deputat ales obisnuit. Teodor Meleşcanu şi şeful Departamentului de Integrare Europeană din Guvernul României. respectului si protectiei minoritatilor. Xenofobie. drepturilor omului. 2003. Din 1993 fiinteaza Consiliul pentru Minoritati Nationale.3 Restructurarea economiei Consiliul European reunit la Copenhaga in anul 1993 a definit si precizat conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tarile asociate din Europa Centrala si de Est pentru a adera la Uniunea Europeana. Bucureşti. In cadrul economiei de piata. conditii definite sub forma unor criterii: 1) Stabilitatea institutiilor garante ale democratiei statului de drept. In legatura cu participarea la viata cultural-artistica si editoriala.• Declaraţia politică de la Snagov. 2) Existenta si functionarea economiei de piata. Potrivit prevederilor Constitutiei. Antisemitismului si Intolerantei. sediul MAE Francez. preşedinţiei franceze a Consiliului Uniunii.

87 51 . Ion. insa se mai mentine intr-o masura importanta implicarea guvernului in viata economica. Functionarea economiei de piata este facilitata si de stabilitatea macroeconomica si de consensul fortelor politice in adoptarea strategiei economice.piata functioneaza atunci cand sistemul juridic. Se apreciaza ca programul de rentabilizare a activitatilor economice si de restructurare va mai dura inca multi ani. inclusiv reglementarea dreptului de proprietate. principalele bariere comerciale au fost inlaturate. Deciziile privind strategia dezvoltarii economiei sufera din lipsa de coerenta si drept urmare realizarile in domeniul macrostabilizarii sunt inegale. mai ales asupra fondului funciar. Un sistem financiar bine dezvoltat si structurat si absenta barierelor la intrarea si iesirea de pe piata a agentilor economici contribuie si ele la functionarea eficienta a economiei de piata. 3) Capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei. la care se adauga drumul sinuos al reformei si instabilitatea macroeconomica care determina agentii economici sa nu accepte in totalitate reforma. Romania face eforturi insemnate pentru realizarea economiei de piata. performantele in domeniul cresterii economice sunt fluctuante. Editura Meronia. 2000. s-a trecut la privatizarea intreprinderilor si la restructurarea activitatilor. Sectorul financiar sa dovedit pana in prezent incapabil sa-si asume riscul de intermediere financiara. Bulei Ion. p. Encicolpedia de istorie a României. este pus la punct si gata sa fie aplicat. inflatia si somajul au ajuns la cote alarmante. Administratia publica nu este deocamdata in masura sa asigure o aplicare a legilor dupa adoptarea lor. Pentru a deveni pe deplin viabil este necesara continuarea privatizarii si realizarea unui sistem de control mai eficace. Sectorul bancar va trebui in mai mare masura sa asigure disciplina financiara a intreprinderilor51. Mamina Ion. Instabilitatea politica din Romania nu este in masura sa asigure consolidarea mecanismelor de piata instaurate si sa functioneze suficient. Agentii economici considera ca actualul mediu economic nu este suficient de stabil incat sa stimuleze economiile si investitiile interne si externe. iar organismele de control nu sunt complet instalate si nu au capacitatea de a asigura respectul si aplicarea legii. Scurtu Ioan. Drepturile de proprietate nu sunt pe deplin asigurate. Se poate aprecia ca inca de pe acum pot fi identificate cateva elemente care ofera indicatii in legatura 51 Alexandrescu. Au fost liberalizate preturile.

Desi cadrul legislativ pune accent pe dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii. elaborarea cadrului legislativ intern pentru democratie si economie de piata trebuie sa dea prioritate acelor aspecte si elemente care fac posibila functionarea Acordului European conform calendarului convenit. Actuala structura a economiei si a proprietatii.cu capacitatea economiei nationale de a face fata concurentei agentilor economici comunitari. economica si financiara. de natura sa accelereze facilitatile economiei. colaborarea politica cu U. presiunile fiscale ridicate si sinuoase de la o perioada la alta. deschisa de prevederile Acordului European trebuie permanent consolidata cu actiuni concrete de cooperare comerciala.E. instabilitatea politica si sociala care determina concesii succesive din partea guvernului cu efecte negative asupra mersului reformei. In industrie se mai mentin inca sectoare energointensive care sunt dependente de importul de materii prime. cu consecinte extrem de grave pentru situatia economica a tarii. lipsa fondurilor si incapacitatea de a elabora studii pentru sustinerea financiara straina au facut ca acest sector sa nu cunoasca amploarea prognozata. restructurarea marilor combinate se face greoi. ne arata ca nivelul de integrare economica a Romaniei in viata U. asemanator cerintelor functionarii Pietei Interne Unice. capacitatea de care dispun agentii economici. costurile salariale si cu forta de munca sunt inca ridicate. Investitiile straine in economia Romaniei se considera ca sunt modeste.E. din mai multe motive: cadrul judiciar insuficient dezvoltat si instabil. Aderarea unei tari la Uniunea Europeana implica in mod necesar si asumarea unor obligatii ce deriva din criteriile ce stau la baza aderarii: • tranzitia la economia de piata si la democratie trebuie sa tina pasul sau chiar sa devanseze momentele cheie ale perioadei de tranzitie in calitate de asociat al U.E. • 52 .. 4) Capacitatea asumarii obligatiilor ce ii revin unui membru al Uniunii Europene. • • reformele legislative si institutionale trebuie sa coboare in profunzimea structurii societatii. ca o conditie a valorificarii avantajelor Acordului European. este relativ scazut si drept urmare o expunere prematura a economiei romanesti la exigentele si presiunile concurentiale ale pietei unice ar reprezenta un soc pentru agentii economici si populatie. Este necesar un cadru juridic national in care agentii economici sa actioneze.

Opinia Comisiei in legatura cu solicitarea Romaniei de aderare la Uniunea Europeana. Dorinta noastra depinde de masura in care vor fi indeplinite cerintele cuprinse in Acordul de Asociere si a prevederilor criteriilor de aderare la U. 53 . existenta unei economii de piata functionale. dezvoltarea cooperarii cu celelalte tari asociate ca o conditie a constituirii unei structuri compatibile cu cele existente in U. De aceea este greu de precizat un orizont de timp pentru admiterea Romaniei in U. Consiliul European intrunit la Copenhaga in iunie 1993 a stabilit ca aderarea fiecarei tari asociate din Europa Centrala si de Est care isi propune sa devina membra a Uniunii Europene va avea loc de indata ce aceasta va fi capabila sa isi asume obligatiile ce ii revin prin satisfacerea conditiilor economice si politice pe care le implica aderarea.E. Înainte de a fi o conditie pentru integrarea europeana. Consiliul European de la Madrid cere ca in contextul strategiei de pre-aderare sa fie create conditii pentru integrarea gradata si armonioasa a tarilor candidate prin dezvoltarea unei economii de piata. demonstreaza complexitatea acestui proces. Criteriile stabilite atunci au fost dezvoltate ulterior dar ele au ramas la baza intregii dezbateri privind aderarea unor noi state. eforturile pe care tara noastra trebuie sa le faca pe drumul dezvoltarii democratiei si vietii economice pentru a atinge standardele vietii europene. care garanteaza democratia. adaptarea structurilor administrative si constituirea unui mediu economic si monetar stabil. cu capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei interne a Uniunii si capacitatea tarii candidate de a-si asuma obligatiile ce rezulta in urma aderarii. restructurarea este un fenomen al tranzitiei. respectarea si protectia minoritatilor. primatul legii.E. inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice. Scurta prezentare a cerintelor si exigentelor procesului de asociere si aderare a Romaniei la U. drepturile omului.E.E.• • grabirea procesului de macrostabilizare economica. economice si monetare52. componenta a cuprinzatorului document numit "Agenda 2000" face o detaliata 52 Ibidem. In decembrie 1995. Aceste conditii sunt: existenta unor institutii stabile. o conditie pentru cresterea economica necesara atingerii nivelului de dezvoltare ceruta pentru aderarea la Uniunea Europeana.

Documentul. In 1997. datorita rezistentelor politice. de fapt. dar care au esuat. din ce in ce mai puternice. strategia de dezvoltare la nivelul macrostructurii industriei de pana in 1995 s-a bazat pe amanarea ajustarilor structurale datorita riscului dezvoltarii cu prioritate a anumitor ramuri.un nou program de reforma care aduce cateva progrese – o politica monetara mai riguroasa. reducerea inflatiei si o oarecare accelerare a reformei intreprinderilor – dar 1995 si 1996 au adus reduceri semnificative ale procesului de reforma. in Romania. Uniunea Europeana constata un lucru valabil si astazi: agentii economici considera ca mediul economic nu este suficient de stabil incat sa stimuleze economiile si investitiile. semnala. "Opinia Comisiei" arata ca autoritatile romane au lansat fara incetare noi programe de reforma. iar realizarile in domeniul stabilizarii macroeconomice sunt inegale. neclaritatii obiectivelor si eficientei scazute a instrumentelor de coordonare a politicii de stabilizare macroeconomica cu politica de restructurare a industriei.au fost lansate doua programe de reforma cu o conceptie exhaustiva. esecurile inregistrate in acest proces si isi exprima speranta ca schimbarile din 1996. la capitolul "Progrese obtinute in restructurarea Romaniei". intarirea disciplinei bugetare. Perioada 1990 –1996 este apreciata astfel: 1990 – confuzie si o acuta dezorganizare economica. la care renuntau dupa cateva luni. 1991 si 1992 . reforma a fost amanata mereu fiind 54 . costurilor sociale mari si riscului exploziilor sociale generale.analiza a starii de fapt a Romaniei. a agriculturii si a pietei de schimb valutar – este salutat de Uniunea Europeana. fiind aplicate doar partial. La nivel macroeconomic. Se apreciaza ca. ceea ce dovedeste importanta acordata restructurarii economice in perioada de tranzitie dar si de negociere privind aderarea. se arata in opinia Comisiei in legatura cu solicitarea Romaniei de aderare la Uniunea Europeana. Faptul ca noul program economic propus de coalitia venita la putere in 1996 prevede reforme structurale in toate sectoarele economice – reforma sectorului financiar. Documentul apreciaza ca deciziile in domeniul economic nu au fost intotdeauna coerente. restructurarea intreprinderilor. elaborat in 1997. agravate de colapsul sistemului de aplicare a legii si de un extraordinar absenteism al fortei de munca. la finele lui 1993 . Se considera ca ritmul foarte scazut al reformelor structurale nu putea mentine rate ridicate de crestere economica. cerinta a integrarii Romaniei in economia europeana si mondiala. lipsei unui mediu economic normal. Succesul relativ obtinut de Romania in stabilizarea macroeconomica in 1995 si 1996 a avut o baza foarte fragila. concretizate intr-un "program radical de stabilizare macroeconomica si de reforma structurala" va aduce in sfarsit cresterea economica care ar scoate Romania din pozitia de codas absolut al evolutiei economice in tarile candidate la aderare.

siderurgic. inclusiv continuarea privatizarii bancilor proprietate de stat. precum cel alimentar. promovarea unor programe de cercetare-dezvoltare in domenii de interes national. c. b. Acelasi Parteneriat considera ca trebuie ca structura fiscala si nivelul ratelor accizelor sa fie aliniate la modelul comunitar iar in domeniul financiar sa fie intarite mijloacele de control.4 Piaţa muncii din România 55 . De asemenea. valorificarea facilitatilor ce rezulta din acest acord si diminuarea prin masuri anticipative a riscurilor posibile. in acord cu o conducere rationala a politicii fiscale si sustinuta de aceasta. configurarea progresiva a specializarii industriei pe anumite subramuri si grupe de produse. d.preferata starea de asteptare si masurile pe termen scurt si intindere mica. stimularea inovarii si difuzarea tehnologiilor. intaririi pietei financiare si elaborarii unor mecanism regulatoare eficace. deschiderea spre exterior. si nu ca prioritati. al altor industrii grele si al mineritului. f. ca recomandari. Se cere accelerarea privatizarii si restructurarii marilor intreprinderi de stat si trebuie acordata o atentie speciala restructurarii sectorului financiar. II. in domeniul industrial. g. Restructurarea industriei apare ca obiectiv strategic pentru orizontul de timp 1995 – 2004 astfel incat aceasta sa devina moderna si competitiva. in concordanta cu prevederile Acordului de Asociere la UE. Restructurarea de ansamblu a industriei apare ca un mijloc de asigurare a cresterii economice si de compatibilizarea cu structurile UE Anexa la Aviz isi propune sa furnizeze o lista a directiilor de actiune. alinierea la standardele europene de calitate si de protectie a mediului. formulate. este necesara continuarea restructurarii in anumite sectoare. capabila sa se adapteze cat mai repede la evolutia pietei europene si mondiale si la "situatiile de conjunctura politica si economica internationala care sa permita realizarea unei cresteri economice stabile si de durata". Restructurarea industriala presupune: a. e. se precizeaza. La loc de frunte printre prevederile Parteneriatului pentru aderare se afla necesitatea transformarii structurale a economiei. expunerea societatilor industriale ramase in proprietate publica fortelor pietei. sporirea mobilitatii pe piata a fortei de munca. privatizarea celei mai mari parti a societatilor comerciale.

98. ponderea agriculturii în totalul ocupării forţei de muncă a crescut substanţial. Restructurarea economiei a jucat un rol important în aceste schimbări. În contrast. Piaţa forţei de muncă se caracterizează în prezent prin sporirea presiunii ofertei datorită majorării ratelor de activitate la populaţia de peste 50 ani ca urmare a reformei sistemului de asigurari sociale şi pensii. Acest fenomen este parţial explicat prin structura economică a ţării. şi chiar prin lipsa de forţă de muncă în unele sectoare. an de an. Vlad. iar populaţia ocupată s-a redus considerabil. ed. în aceeaşi perioadă. Este grăitor faptul că ponderea industriei în totalul ocupării forţei de muncă a scăzut dramatic. Bucureşti. resursele de muncă au cunoscut evoluţii divergente. Populaţia din România este caracterizată de două evoluţii demografice principale: scăderea naturală a populaţiei şi migraţia în străinătate. cum ar fi importanţa agriculturii şi gradul de ocupare a forţei de muncă informale. În România. prin accentuarea îmbătrânirii demografice a resurselor de muncă. Editura Humanitas. IV. În trimestrul I al anului 2008. Este de aşteptat ca acest procent să continue să scadă cu câte un punct procentual pe an. 56 . Această creştere a ponderii agriculturii a fost impulsionată de creşterea migraţiei din zona urbană către cea rurală care a început în urma reformei terenurilor din 1991. în beneficiul tuturor celor 53 Georgescu.4 % din populaţia angajată şi a scăzut până la 28% în 2008. au rămas la niveluri scăzute. şi numai 28% din populaţie era ocupată în agricultură53. prin reducerea volumului şi a ponderii resurselor de muncă tinere (până la 25 ani).În prezenţa unei industrii învechite şi neprofitabile. restructurarea a dus în primii ani după 1990 la un declin industrial masiv. dar şi prin eliberarea presiunii forţei de muncă asupra economiei prin migraţia circulatorie pentru muncă în străinătate. Istoria românilor de la origini până în zilele noastre. ratele de şomaj. 31.2% în sectorul serviciilor. Scăderea agriculturii în totalul de ocupare a forţei de muncă a fost în principal.8% din populaţie era ocupată în industrie. 1995. Strâns legată de migraţia urban-rural. în avantajul sectorului serviciilor. piaţa muncii s-a confruntat cu crize profunde. nivelul investiţiilor a scăzut. Aceste evoluţii au fost însoţite de o creştere semnificativă a şomajului şi a ocupării informale. Problema migraţiei reclamă tot mai mult un management eficient. În acest context larg al redistribuirii forţei de muncă pe ramuri ale economiei naţionale. ocuparea forţei de muncă în agricultură a atins în anul 2000 un vârf de 41. în contrast cu situaţia din alte ţări în tranziţie din Europa Centrală şi de Est. 40. din 1990 până în 1999. Mulţi oameni au combinatmunca în oraş cu activităţi în agricultura de subzistenţă ca surse de venit suplimentar. datorată migraţiei externe. p.

La începutul anilor '90 au existat voci care spuneau că României îi 54 Ibidem. Ofertele de locuri de muncă în creştere în România reduc apreciabil presiunea pe piaţa muncii interne. plus nivelul fondurilor structurale pentru care România are capacităţi de absorbţie. 89. ce presupune competiţie sporită într-o Europă caracterizată ea insăşi prin tensiuni pe piaţa muncii. financiare etc). Confruntate cu deficitul de calificări. zonele de graniţă sub 3%. Dar posibilitatea de creştere a numărului de locuri de muncă din investiţii în Romania va fi de motivaţia şi cultura antreprenorială.E. cererea de lucrători pe piaţa românească ar putea părea explozivă. Creşterea economică şi posibilităţile de noi locuri de muncă. ceea ce este sub nivelul de şomaj mediu din UE. 57 . în prezent statele încearcă sa integreze problemele fluxurilor de persoane în construcţia globală a dezvoltării economice durabile şi progresului social. spre deosebire de alte tipuri de fluxuri (de bunuri. care restrâng sever intenţia lucrătorilor români de a pleca să lucreze în străinătate. România nu a generat un val de migranţi după aderare. de corelarea iniţiativei cu disponibilităţile de forţă de muncă. p.5. scăderea nivelelor de şomaj în zonele din Vestul ţării spre 3%. declinul populaţiei şi îmbătrânirea acesteia. coroborat însă şi cu neîncrederea în posibilităţile de a dezvolta o carieră în străinătate. Însă. De aceea. ceea ce poate să conducă la noi oportunităţi de ocupare care să excludă deplasarea în scop de muncă în altă ţară. cât şi la nivelul U. II. de existenţa întreprinzătorilor dornici şi pricepuţi în a crea sectoare productive. prin promovarea cu precauţie a unor măsuri de acceptare a lucrătorilor străini îndreptate spre simplificarea şi flexibilizarea schemelor actuale de acces pe piaţa muncii UE şi crearea unor noi canale de migrare.implicaţi. Având în vedere volumul posibilităţilor de investiţii străine şi autohtone în România. sunt trăsăturile profunde. din ce în ce mai motivante. cu resursele locale şi cu tipurile de aşteptări locale54. ţările europene îşi reorientează poziţia asupra migraţiei forţei de muncă. Caracteristicile economiei româneşti după 1990 Transformarea economiei româneşti dintr-o economie de stat supra-centralizată în economie de piaţă funcţională s-a dovedit a fi un proces mult mai complicat şi mai complex decât s-a estimat iniţial. migraţia de persoane se bazează pe decizii individuale care deseori nu corespund strategiilor colective şi nu pot fi controlate. atât la nivel naţional. Epuizarea rezervelor de emigranţi economici este evidentă şi rezultă şi din rata mică a şomajului în România. În ciuda atitudinii pesimiste a unor oficiali.

cu mari fluctuaţii ale producţiei şi cu inflaţie înaltă persistentă. studiile realizate de economişti relevă că economia Poloniei. ajungând la o singură cifră abia în 2005. economia a evoluat sinuos. De fapt. aceste măsuri au ajutat 58 . dar iată că la 18 ani ani de la schimbarea regimului. în condiţiile în care pe piaţa liberă era de circa 80 de lei/dolar a dus la prăbuşirea exporturilor şi la creşterea exponenţială a importurilor. a obţinut un avans de aproximativ şase ani faţă de ţara noastră. a avut loc o primă recesiune de amploare. În perioada 1993 – 1996 s-a înregistrat o dinamică pozitivă a producţiei şi o scădere a inflaţiei dar. În 1997 rezervele băncii centrale au scăzut la 700 de milioane de dolari şi. Decizia adoptată în 1990 de a stabili cursul de schimb la 21 lei/dolar. spre exemplu. încă se mai simt influenţele economiei centralizate. în timp ce investiţiile atrase de Polonia. Astfel. Aceste idei au fost blamate la vremea respectivă. cu rate de inflaţie de trei cifre (aşa cum a existat în toate ţările în tranziţie). Abia din 1998. ceea ce a dus la reducerea accentuată a veniturilor şi a nivelului de trai al populaţiei. când rata medie a inflaţiei a scăzut la 59. combinate cu lipsa restructurării în economie. în 1993 a depăşit 250%. în anii 90 o inflaţie de peste 100% nu era ceva neobişnuit. cu momente de avânt urmate de prăbuşiri. Letonia şi Lituania. deşi populaţia. România a pornit în tranziţie cu un handicap major şi a avut mari probleme în a se desprinde de trecut. Din această cauză s-a epuizat total rezerva valutară în mai puţin de şase luni. concomitent. Astfel. Totuşi. de peste 10 ori mai mari decât cele atrase de ţara noastră. Scăderea economiei a fost de 16% cumulat în perioada 1997 – 1999. au dus la o inflaţie medie annuală care. Cu toate acestea sloganul deja cunoscut al anilor '90 – NU NE VINDEM ŢARA – a determinat întârzieri imposibil de recuperat în domeniul privatizărilor. între 1990 şi 1992. au fost. în medie. Atunci a început să se adâncească şi decalajul de investiţii străine directe dintre România şi celelalte ţări în tranziţie din regiune. însă cu costuri uriaşe. acest indicator a început să se reducă constant. Liberalizarea preţurilor a fost demarată în 1990 şi finalizată în mare măsură în 1998. aproape în totalitate a fost de acord cu schimbarea regimului.vor trebui 20 de ani pentru a avea economie de piaţă funcţională. s-au acumulat tensiuni care s-au reflectat în creşterea rapidă a datoriei externe şi dificultăţi mari în finanţarea deficitelor externe. acest fapt a determinat autorităţile să ia măsuri drastice de redresare.1%. În perioada 1993 – 2000 România a depăşit la acest capitol doar Bulgaria. De fapt. Însă liberalizarea graduală şi deprecierea leului. similară din multe puncte de vedere cu cea a României.

indicele societăţilor de investiţii financiare. numai cu BANCOREX-ul statul a cheltuit aproape 10 mii de miliarde de lei şi 591 de milioane de dolari pentru lichidare. preferenţial. Odată cu consolidarea sectorului bancar.banca centrală să îşi consolideze rezervele valutare şi. bursa ajunge să lanseze pe 4 decembrie 2000 în premieră mondială. de cele mai multe ori. Din peste 13 miliarde de lei şi 591 milioane de dolari care s-au cheltuit în 1999 cu băncile falimentare. procentul însă a fost mult mai mic. 59 . 55 Ibidem. Dacia Felix. Banca Turco – Română. pentru a se evita falimentul BANCOREX. Banca de Investiţii şi Dezvoltare. care a funcţionat ca un veritabil „barometru” al activităţii pe piaţă. statul mai deţine doar două bănci: CEC şi Eximbank. derivatele pe acţiuni. astfel că acestea au fost transferate la datoria publică. BET-FI . după ce în 2006 şi cea mai mare bancă din sistem a trecut în proprietatea Erste Bank. Anul 1997 a fost marcat de lansarea primului indice. În contul creditelor preluate de AVAB au fost emise titluri de stat. Însă. 89. Banca Albina. ulterior. bursa lanseaza primul indice sectorial. SIF-urile au fost înfiinţate în 1997 prin transformarea celor cinci fonduri ale proprietăţii private. să fie evitată intrarea în încetare de plăţi în 1999. Acum. Şi piaţa derivatelor cunoaşte o evoluţie semnificativă: De la înfiinţarea bursei sibiene în 1994. au dat faliment la sfârşitul anilor 90: Credit Bank. la recomandarea Băncii Mondiale. La 1 noiembrie 2000. a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare cu scopul de a debarasa băncile de stat de creditele neperformante acordate. întregul sistem financiar s-a dezvoltat – atât piaţa de capital cât şi sectorul asigurărilor. Bankcoop. Privatizarea în sectorul bancar a început cu Bancpost şi a continuat cu Banca Română pentru Dezvoltare şi apoi cu Banca Agricolă55. AVAB spera să recupereze până la 30% din creditele neperformante. portofoliile bolnave de la BANCOREX şi Banca Agricolă au fost tranferate la AVAB şi. odată curăţat sistemul de creditele neperformante. Şi alte bănci. p. Bursa de Valori Bucureşti s-a reînfiinţat în 1995 după aproape o jumătate de secol de la desfiinţarea ei de către regimul comunist. Iniţial. Banca Română de Scont. şi odată cu o nouă lege bancară. leasing şi alte servicii financiare. autorităţile au decis fuziunea acesteia cu Banca Comercială Română. însă de dimensiuni mai mici. băncile au devenit mult mai sigure. Luna aprilie a lui 1998 marchează introducerea celui de-al doilea indice: BET-C care urmăreşte evoluţia preţului tuturor valorilor mobiliare înscrise la cota BVB. BET. de la tranzacţiile prin strigare. În 1999. astfel. În aceeaşi perioadă a început şi curăţirea sistemului bancar prin înfiinţarea.

CAPITOLUL IV CREAREA MECANISMELOR INSTITUŢIONAL-POLITICE ALE ADERĂRII ROMÂNIEI LA U.E. o politică externă şi de securitate comună cuprinzând şi evenuala stabilire a unui cadru pentru o politică de apărare comună. 2000. cuprindea în preambulul său. Editura Teora.fundamentele unei uniuni fără încetare mai strânsă între popoarele europene56. . București. p. art.. şi A.U..Dispoziţii pentru modificarea Tratatelor ce instiuie Comunitatea economică europeană (în vederea stabilirii Comunităţii europene.I). 2)57.E. 110. H ). Cele şapte titluri cuprind: .E. care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.Dispoziţii comune (Titlul I. cuprinse în 56 57 Primul alineat din preambul. Roxana Munteanu. 1. România și integrarea europeană. A se vedea. spre ţările din Centrul şi Sud-Estul Europei. tratatul de la Mastricht marcheză o nouă etapă în procesul de creare a unei Uniuni fără încetare mai strânsă între popoarele Europei. introducerea cetăţeniei uniunii. A alin. hotărârea statelor de a realiza o Uniune europeană. Tratatul asupra Uniunii europene cuprinde şapte titluri precedate de preambul. pentru prima dată.G). Tratatul de la Maastricht şi problema extinderii U. Comunitatea europeană a energiei atomice (art. cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. după căderea comunismului La 7 februarie 1992 cei 12 membri ai Comunităţilor Europene au semnat la Mastricht Tratatul privind instituirea Uniunii Europene. În timp ce Tratatul de la Roma stabilea . Acestea se referă la o Uniune Europeană prin fixarea obiectivelor acesteia: stabilirea unei uniuni economice şi monetare incluzând în cele din urmă o monedă unică. în care deciziile sunt luate cât mai aproape posibil de cetăţeni (art. păstrarea acquisu-lui comunitar şi respectarea principiului subsidiarităţii. III. 96. articolele A la F). Comunitatea europeană a cărbunelui şi oţelului ( art. 60 .

I.Comunităţile – primul pilon.A.F. Norvegia. Comunităţile îşi păstrează personalitatea lor juridică putând să se angajeze şi să angajeze statele membre în acorduri internaţionale59. Pierre Mathijsen. Acordul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 199462.Dispoziţii asupra cooperării în domeniile justiţiei şi afacerilor interne( articolele K la K 9).J. Suedia şi Elveţia. p.Dispoziţii finale ( articolele L la S). nu are capacitatea de a se angaja ca atare pe plan extern faţă de state terţe.L 113/19). 61 Austria.E.) şi Comunitatea Europeană.) între ţările membre ale Acordului European de Liber Schimb61 (A.L.E.S.E.E. A se vedea.L. .al doilea pilon. J.Politica externă şi de securitate comună – P. 60 Printre instituţiile comunitare nu figurează Curtea de conturi. care impulsionează dezvoltarea Uniunii şi defineşte orientările politicii generale. Politics of enlargment.S. Comisia europeană.Titlurile.T..C. 107 Ibidem.O.E. . 2000. Reports of the European Comission. nu are personalitate juridică. III. potrivit Tratatului de la Mastricht. IV. care este instituţie exclusiv comunitară. Parlamentul european. .E. regulile de procedură ale Autorităţii de Supraveghere A. 61 . Curtea de justiţie) şi Consiliul european. asemănătoare Comisiei Europene şi un Comitet Parlamentar Mixt( a se vedea.Dispoziţii privind politica externă şi de securitate comună ( articolele J la J 11). Acordul n-a fost ratificat de Elveţia.E. Uniunea europeană. L1/1.O. Uniunea europeană dispune de un cadru instituţional unic. Prin urmare sistemul instituţional unic al Uniunii Europene este format din instituţiile comunitare60 (Consiliul Comunităţilor Europene. A se vedea.al treilea pilon. Islanda..S. este întemeiată pe următorii piloni sau fundamente: . Finlanda. . La 21 decembrie 1992.E.S. nu are competenţa de a încheia tratate. Bruxelles. 1994. La 2 mai 1992 a fost semnat la Porto Acordul de constituire a unui Spaţiu Economic European (S. Lichtenstein. o Autoritate de Supraveghere A. Uniunea europeană – potrivit TMs. . Polonia. . asemănător Consiliului European. . ea se poate angaja numai în plan politic 58.22 iunie 1993 are loc Consiliul european de la Copenhaga ocazie cu care se 58 59 Ibidem. 1994.E. respectiv. La 21 .Cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne . II. devenit prin Tratatul de la Mastricht Consiliul Uniunii Europene.A. J. Consiliul european. 22. Ungaria şi Cehoslovacia semnează la Cracovia Tratatul de înfiinţare a C. constituit în principal dintro singură instituţie care este cu adevărat instituţia Uniuii. 62 Acordul prevede un Consiliu S.L. p.

drepturile omului. şi începe a doua etapă a Uniunii Economice şi Monetare .O. Aderarea celor trei ţări la U. lărgirea va 63 A se vedea. în R.E. Şi întrucât democraţia. În acelaşi an la Consiliul European de la Cannes se elaborează o .U. De la 9 mai 1994 România devine membru asociat la Uniunea Europei Occidentale U.. Din anul 1994 funcţionează Institutul Monetar European –I.. şi O. București. Bulgaria.precizează că statele est-europene vor fi admise în Uniunea Europeană de îndată ce vor îndeplini condiţiile sau criteriile economice şi politice fixate prin tratatele de asociere. 434/2000. „A” al Tratatului de la Roma. Slovacia. Letonia şi Lituania. economice şi geo-strategice. dar a retras-o în urma unui referendum negativ. ce conţine măsuri în vederea armonizării legislative pentru statele europene asociate. În acelaşi an. aceste precondiţii joacă un rol important pentru întregul continent.. în noiembrie.E. Finlanda şi Suedia. nr. alte zece state au depus cereri de aderare: România. 15 -16. existenţa unei economii de piaţă viabile. care definesc obiectivele fundamentale ale Uniunii.E. Polonia. În acest fel.Carte Albă. numără 15 state membre La 22 iunie 1995. zona central şi esteuropeană va reprezenta un spaţiu democratic. stabil şi prosper. precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei în interiorul uniunii (criterii economice) şi să respecte acquisul comunitar63. Manolache. Norvegia a înaintat cerere de aderare. De asemenea.U. p. s-a hotărât ca de la începutul anului 1993 pot începe negocierile de aderare cu Austria. primatul dreptului. Editura Univers Juridic. Estonia. Lărgirea actuală – ca şi cele precedente – se înscrie în prevederile art.. ca fiind „procesul de creare a unei Uniuni tot mai strânse între popoarele Europei”. Prin această a IV-a lărgire dată U. statul de drept şi respectarea drepturilor omului sunt cerinţe obligatorii pentru calitatea de membru al Uniunii. 62 .C.E.14. Aderarea României la U.E. p. Enlargissement: consequences de la proposition de la Commision. securităţii şi stabilităţii între ţările europene. După adoptarea T.E. La reuniunea Consiliului European de la Edinburg din decembrie 1992. K. o ţară candidată trebuie să aibă instituţii stabile care să garanteze democraţia.E.E.M.E.M. Ungaria. Uniunea Europeană nu s-ar fi lărgit pe mai departe dacă acest proces nu i-ar fi adus beneficii politice. 2003. Slovenia. Kecsmar. Atfel. cu sediul la Frankfurt.U. De aceea şi efectele extinderii trebuie judecate în principal în funcţie de acest criteriu.U. Cehia. În privinţa beneficiilor politice trebuie pornit de la aprecierea că scopul fundamental al Uniunii este promovarea păcii.M. România depune la Paris în mod oficial crerea de aderare la U. a devenit efectivă la 1 ianuarie 1995. respectarea minorităţilor şi protecţia lor (criterii politice).

Nu există îndoială că nivelul relativ scăzut de dezvoltare economică al acestor ţări va pune unele probleme de ajustare pentru ţările UE. Prin creşterea forţei sale economice.promova cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Uniunea va deveni un important partener în soluţionarea problemelor cu care se confruntă lumea contemporană. fiind recunoscută ca un actor important în viaţa politică internaţională. Extinderea Pieţei Interne a Uniunii cu peste 100 milioane consumatori este de natură să imprime un nou dinamism economiei europene. Cu o populaţie de 106 milioane şi o suprafaţă de 1. Uniunea se va manifesta şi ca o importantă forţă politică. urmărindu-se respectarea drepturilor omului. Ponderea lor economică era echivalentă cu a Olandei. crimei organizate şi traficului de droguri. care ameninţă securitatea cetăţenilor pe întregul continent. şi probabil multi-polară. Deja. UE şi-a dublat importurile din ţările candidate la aderare. permiţând o creştere semnificativă a activităţilor economico-comerciale în ţările membre ale Uniunii. Europa Centrală şi de Est reprezenta 29 % din suprafaţă şi 33 % din populaţia Uniunii Europene. a pluralismului politic şi a separaţiei puterilor în stat. dar şi-a triplat exporturile în aceste ţări. care asigurau accesul liber pe piaţă a mărfurilor. cadrul creat de Acordurile Europene. lărgirea UE oferă importante beneficii pentru Uniune. serviciilor şi capitalului. Beneficiază de tehnologii avansate pentru modernizarea industriei şi a agriculturii. PIB-ul combinat al acestor ţări nu reprezenta decât 4 % din PIB-ul ţărilor membre ale UE. comerciale şi ştiinţifice. integrarea în UE a ţărilor din Europa Centrală şi de Est nu va pune probleme insurmontabile. deşi acestea au o populaţie de 7 ori mai numeroasă. a introducerii unui management modern. 63 . Lărgirea Uniunii Europene aduce serioase beneficii pentru ţările candidate la aderare: Acestea sunt sprijinite în procesul de tranziţie spre democraţie şi economia de piaţă. Dar. În privinţa beneficiilor economice. Într-o lume globalizată. a determinat o puternică creştere a comerţului şi investiţiilor cu ţările din Europa Centrală şi de Est. Şi din punct de vedere geo-strategic.1 milioane km2 . funcţionarea statului de drept. Atâta timp însă cât se va manifesta suficientă voinţă politică de ambele părţi. al luptei împotriva terorismului. trebuie recunoscut că ţările Europei Centrale şi de Est reprezintă o importantă piaţă pentru Uniunea Europeană.

- Estimările arată că. economii competitive. 2003. pot conduce la diminuarea substanţială a costurilor totale ale extinderii Uniunii Europene şi. securităţii.- Pătrunderea pe Piaţa Internă a UE le permite creşterea productivităţii şi a nivelului de trai al populaţiei. UE a fost nevoită să acorde fonduri suplimentare importante pentru reducerea deosebirilor mari care 64 Mirela Diaconescu. participarea acestora – în cadrul PESC – la soluţionarea unor probleme importante ale lumii contemporane. - Este garantată independenţa şi suveranitatea ţărilor candidate. Uniunea Europeană va trebui să facă eforturi substanţiale pentru a asigura integrarea deplină a ţărilor din Centrul şi Estul Europei64. pe termen scurt şi mediu. Se poate afirma că „nici un cost nu este prea mare pentru asigurarea păcii pe continent”. extinderea Uniunii Europene este practic imposibil de realizat fără costuri suplimentare efectuate de ambele părţi. în 1995. Concluziile generale erau următoarele: - Europa devine tot mai conştientă de faptul că efectele pe planul stabilităţii. 89. reformele structurale efectuate în politicile comunitare coroborate cu eforturile ţărilor candidate. pe măsură ce noile state aderente vor fi capabile să preia din costurile respective. în măsură să reziste presiunilor concurenţiale ale produselor şi serviciilor occidentale. Comisia Europeană şi grupuri de experţi independenţi au efectuat o serie de studii privind consecinţele economice şi bugetare ale lărgirii. Media PIB/locuitor în ţările central şi est-europene candidate reprezenta. p. 64 . Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana : implicatii economice si comerciale. Bucureşti. - În acelaşi timp. păcii şi unităţii ale lărgirii cu noile state candidate prevalează asupra aspectelor de natură economico-financiară (care nu sunt deloc de neglijat). la o dinamică descendentă în timp a acestora pentru Uniune. Noul cadru instituţional al Uniunii Europene. - Perspectiva integrării în Piaţa Internă a Uniunii le obligă să-şi creeze mecanisme de piaţă funcţionale. mai mult. De aceea. Editura ASE. doar 30 % faţă de media PIB/locuitor în ţările membre ale Uniunii.

încălzire). Costuri importante urmau să fie suportate şi de ţările candidate pentru : Înfăptuirea reformei economice.există între ţările membre şi cele candidate. de fonduri pentru agricultură. de fapt. care ar fi oare costurile ne-aderării ? Neaderarea ar însemna. Pentru Uniunea Europeană (şi mai ales pentru Comisie). numai transpunerea integrală a legislaţiei de mediu pentru a atinge standardele UE ar costa România cca. Trebuie reţinut. a fost 65 . dezvoltarea infrastructurii de drumuri şi facilităţi pentru populaţie (apă. ci implementarea acesteia din urmă. În Polonia. De exemplu. îndată după alegerile parlamentare. în proporţie de 70 % de UE şi 30 % de bugetele naţionale. ridicarea standardelor de mediu. un Secretariat de Stat pentru integrare. ocuparea forţei de muncă în zonele defavorizate. 29 miliarde EURO. subordonat primului ministru – experiment însuşit şi de România. în special. împingerea spre sub-dezvoltare. Este vorba. în ţara noastră. Dar. Nu armonizarea legislaţiei naţionale cu cea comunitară costă mult. avantajele aderării sunt cu mult mai mari decât costurile. Transpunerea în practică a „acquis-ului comunitar”. în cadrul MAE. că în nici-una din ţările candidate nu a existat un sistem unic de pregătire a aderării. 2 Înfiinţarea departamentului integrării europene şi relaţia acestuia cu instituţiile politice din România Pornind de la experienţa altor ţări şi de la nevoia asigurării unui proces de pregătire bine coordonat. în decembrie 1992. a restructurării industriei şi transporturilor şi modernizarea agriculturii. în Bulgaria. De exemplu. importantă era punerea la punct a unui asemenea mecanism pentru a avea un interlocutor valabil şi nu neapărat forma acestuia. însă. a funcţionat un Departament pentru integrare. Absorbţia fondurilor comunitare având în vedere că fiecare proiect este suportat. Este cert că aderarea la UE costă. în medie. gaz. în România a fost constituit – la sugestia Comisiei Europene – un mecanism intern de pregătire a aderării. De aceea. Republica Cehă şi Ungaria a fost creat. Astfel. III.

Preşedintele Comitetului era primul ministru. p. în România Perioada 1995 – 1997 a fost marcată de o dezbatere intensă în legătură cu modalitatea de declanşare a negocierilor. Determinări politice şi economice ale integrării României în Uniunea Europeană:teza de doctorat. inclusiv România. Editura ASE. Pentru aprecierea stadiului de pregătire a candidaţilor. educaţie. III. 2005. formată din senatori şi deputaţi. În cursul anului 1995 a fost creat. agricultură. însă. Cehă. doar 6 ţări candidate din Europa Centrală şi de Est: România. Atunci erau. Letonia. servicii) însărcinate cu problematica specifică integrării.creat Departamentul pentru Integrare Europeană. În aceste condiţii. Avea în componenţa sa miniştri sau secretari de stat din principalele ministere cu atribuţii în procesul de pregătire a aderării (externe. Şeful Departamentului participa la şedinţele Guvernului. condus de un secretar de stat şi subordonat direct primului ministru. Malta şi Slovenia. finanţe. au insistat ca negocierile să înceapă simultan. Polonia şi Ungaria. transporturi. Uniunea a recurs la trei măsuri: 65 Sorin Ducaru. Comisia Europeană a propus şi Consiliul European a aprobat ca ţările candidate să fie împărţite în două grupuri sau „valuri”. În 1995 a fost creată Comisia Parlamentară pentru Integrare Europeană. Din rândul acesteia se forma delegaţia pentru reuniunile Comitetului Parlamentar Mixt România – Uniunea Europeană65. Bucuresti. la nivelul ministerelor şi judeţelor au fost create structuri proprii (birouri. iar preşedintele executiv – şeful Departamentului de Integrare.E. Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeană. Estonia. în funcţie de nivelul pregătirii acestora şi de capacitatea Uniunii de a negocia. Lituania. 3 Misiunile U. R. Bulgaria. prin Hotărâre de Guvern. reformă). Slovacia. Prin aceeaşi hotărâre. justiţie. acestora li s-au adăugat încă 6 ţări: Cipru. Ţările care înaintaseră primele cereri de aderare. 66 . mediu. industrie. 90. Ulterior. Comitetul ţinea reuniuni trimestriale şi adopta măsuri obligatorii pentru structurile guvernamentale implicate în integrarea europeană.

În vederea îndeplinirii criteriilor de aderare. Capacitatea de asumare a obligaţiilor de stat membru al Uniunii.  Consiliul European de la Madrid. şi Parlamentul European. Răspunsul Guvernului României la acest chestionar. atât UE. în faţa Parlamentului European. transmis Comisiei în iulie 1996 a însemnat un document de 5000 de pagini. în timp. reactualizat în fiecare an. în mare măsură. Comisia a pus accentul pe următoarele aspecte: Gradul de îndeplinire a criteriilor politice. La sfârşitul anului 2003. Primul raport asupra progreselor înregistrate de România a fost elaborat în septembrie 1998 şi. Doar că. din decembrie 1997 a însărcinat Comisia să evalueze – prin Rapoarte anuale – progresele realizate de ţările candidate în pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană. În general. această sarcină a revenit Institutului European din România. Stadiul adoptării pachetului de acte normative prioritare pentru obţinerea calificativului de „economie de piaţă funcţională”. să elaboreze o „Opinie în legătură cu cererea României de aderare la Uniunea Europeană”. pe 15 iulie 1997. elaborat de o comisie inter-ministerială. România avea tradus întregul „acquis” comunitar şi încheiase revizuirea sa. o 67 . anual. Prezentarea stadiului traducerii legislaţiei comunitare. În 1995 a solicitat ţărilor candidate să răspundă la un chestionar elaborat de Comisia Europeană. care acoperea toate domeniile activităţii economice şi social-culturale. Prezentarea unor informaţii detaliate în legătură cu îndeplinirea criteriilor economice. cât şi România au elaborat. rapoartele Parlamentului s-au inspirat din cele ale Comisiei şi au insistat pe aspectele de ordin politic.  Consiliul European de la Luxemburg. la elaborarea Raportului anual. din decembrie 1996. apoi. În România. a cerut Comisiei – în baza procedurii prevăzute de Tratat. care trasează direcţiile evoluţiei UE în perioada 2000 – 2006. Aceasta a fost prezentată. ca parte a documentului „Agenda 2000”. din punct de vedere legislativ şi juridic Rapoarte asemănătoare a adoptat. compus din 170 de pagini de întrebări.

în consultare cu autorităţile române. De aici şi denumirea: Poland and Hungary Assistence for the Restructure of the Economy (PHARE). Această asistenţă s-a îndreptat spre România prin diverse programe. Olanda. inclusiv adeziunea la obiectivele uniunii politice. doar Poloniei şi Ungariei. iniţial. în baza unor acorduri bilaterale cu ţările membre.serie de documente programatice66. în drumul spre Uniunea Europeană. România a beneficiat. în 1989. A fost elaborat de Consiliul Uniunii. Elveţia. 68 . în baza unor decizii ale Consiliului şi Comisiei. priorităţile pe termen scurt şi mediu ale pregătirilor pentru aderare. sprijinul extern a îmbrăcat o formă mult mai organizată şi s-a realizat prin 2 vectori: OCDE. asociaţii profesionale sau guverne occidentale autorităţilor române. precum PHARE. a) Documente elaborate de Comisie: • Parteneriatul de aderare a reprezentat elementul esenţial al strategiei întărite de pre-aderare. care trecea prin dificultăţi materiale şi simţea lipsa unor produse de strictă necesitate. A fost o formă de solidaritate cu poporul român. Ulterior. îmbrăcăminte) oferite de societăţi caritabile. ISPA şi SAPARD. - Uniunea Europeană. stabilind. • Foaia de parcurs. Se poate spune că. România a beneficiat de o semnificativă asistenţă externă. anual. Iniţial. Programul PHARE a fost un program de asistenţă destinat. Japonia. Germania. A fost înfiinţat. Printre cei mai importanţi donatori de asistenţă tehnică şi financiară s-au numărat: SUA. această asistenţă a îmbrăcat forma unor ajutoare de urgenţă (medicamente. 98. care trasează drumul ce trebuie urmat – din perspectiva Comisiei – pentru ca România să fie în măsură să-şi asume obligaţiile de membru. de o substanţială asistenţă nerambursabilă. p. pentru a ajuta cele două ţări în procesul de 66 Ibidem. economice şi monetare După prăbuşirea regimului comunist. în întregul proces de pregătire a aderării. comunităţi locale. alimente.

în sectoare precum: transporturile (reabilitare de drumuri). cercetătorilor şi întreprinzătorilor. prin numeroasele proiecte. Programarea se realiza prin direcţia de specialitate din cadrul Departamentului pentru Integrare Europeană. implementarea tehnică a acestora se realiza prin PMU-rile (Project Management Unit) din cadrul ministerelor şi agenţiilor guvernamentale beneficiare. inclusiv Tempus. de formare profesională a funcţionarilor publici. în mod deosebit. Acest Acord stabileşte condiţiile tehnice. Între 1990 – 1992. România a intrat în circuitul asistenţei nerambursabile acordate de Comisia Europeană şi ţările membre încă din ianuarie 1990. legale şi administrative pentru implementarea unor măsuri în domeniul cooperării tehnice şi financiare. contractarea şi plata proiectelor de asistenţă. licitarea. agricultură. solicitarea de fonduri s-a bazat pe filosofia „finanţării la cerere” (demand driven). Ulterior. programul a fost extins şi spre alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Comisia Europeană jucând rolul esenţial în programarea. Marele câştig al acestei perioade a fost domeniul resurselor umane. societate civilă. Dar. După 1992. În perioada 1990 – 1997. învăţământ. Programul PHARE s-a concentrat pe proiecte de ajutor pentru dezvoltare. pentru ajutoare umanitare de urgenţă (medicamente şi alimente). În România. asistenţa PHARE s-a acordat. în sensul că proiectele propuse erau stabilite de guvern. restructurare – privatizare. În această perioadă. aflate în tranziţia spre economia de piaţă şi care şi-au exprimat opţiunea de a adera la Uniunea Europeană. IMM-uri. energie. primul Acord-cadru între Comisia Europeană şi Guvernul României s-a semnat la 12 martie 1991. Şeful Departamentului îndeplinea şi funcţia de Coordonator Naţional al asistenţei financiare nerambursabile oferite de Comisia Europeană şi statele membre. Gestionarea acestor fonduri s-a realizat într-un sistem centralizat.tranziţie de la regimul comunist la democraţie. după care erau aprobate şi finanţate de Comisia Europeană. sănătate şi protecţia copilului. asistenţa financiară nerambursabilă acordată României prin Programul PHARE s-a ridicat la 812 milioane ECU. 69 .

dar şi conduşi de un spirit intelectual. Istoricul C. Alţii. ori ca stat aparţinând ideii de Europa în sensul politic şi geostrategic. Adevăr incontestabil. despre ce fel de intrare a României în Europa poate fi vorba. România aparţine Europei. o înnoire. 70 . „România a făcut parte până la instaurarea regimului comunist.German. Opinie împărtăşită fie de sceptici. a acţiunilor şi eforturilor de consolidare a păcii şi securităţii. în cartea sa „Pentru Europa” afirmă că „România a făcut parte din Europa şi continuă să facă parte şi astăzi”. indiferent în care dintre contexte s-ar vorbi. de exemplu. Mergând pe aceeaşi idee.Estul Europei. C. dominaţi de ideologia extremei drepte sau a extremei stângi. din moment ce ţara noastră se află de fapt şi de drept în continentul european. un spaţiu al cărui nucleu originar este Sfântul Imperiu Romano. Jacques Le Rider. au existat voci care s-au întrebat.CONCLUZII Încă de la începutul anului 1990. totuşi. Giurescu ne aminteşte că aşezarea pământului românesc în Sud. fie de naţionaliştii şovini. o consideră mai degrabă paradoxală. apoi a ieşit de fapt din Europa”. cu mai multă ori mai puţină iritare. dar nu atât de simplu cum pare la prima vedere. o translaţie a Imperiului Roman. cu trasarea geografică a limitelor. şi Adrian marino. în funcţie de momentul istoric în care se găseşte. geografi şi politicieni să considere acest teritoriu ca făcând parte din aria balcanică. înţeles ca o prelungire. întemeiate pe principii şi având ca principale obiective servirea efectiva a intereselor naţionale şi sprijinirea activă a proceselor de integrare europeană. Şi. În acest sens se poate menţiona faptul că România este capabilă de a desfăşura politici externe de largă deschidere internaţională. această Europă pare unora destul de obosită şi şubredă. imediat după Revoluţia din decembrie a anului precedent. mai lucizi şi mai echilibraţi deci. când s-a pus problema transformării radicale a societăţii româneşti şi revenirea ţării la valorile democraţiei şi ale economiei de piaţă. Si totuşi. în imediata continuitate a Peninsulei balcanice a determinat o seamă de istorici. socoteşte Mitteleuropa « o hartă mentală cu frontiere variabile şi la răsărit şi la apus. ori ca ţară.

arme şi persoane. dar şi în domeniul culturii. Aceasta ar putea îmbrăca forma unei colaborări structurate între UE şi OCEMN în domenii de interes major pentru întreaga Europa. depinde doar unghiul din care se priveşte.Pe de altă parte. 71 . ţara noastră poate aduce un ajutor important la aprofundarea şi extinderea raporturilor de Cooperare şi Parteneriat Strategic dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă. România este profund interesată ca poziţia şi acţiunile sale internaţionale să fie în armonie cu angajamentele şi obligaţiile de membru al Uniunii Europene. Aşadar. eliminarea uriaşului deficit comercial cu Rusia În acelaşi timp. Participarea activă şi constructivă a ţării noastre la această latură esenţială a activităţii Uniunii Europene este de natură să se răsfrângă favorabil asupra creditului ţării noastre în cadrul Organizaţiei. ca membru al UE şi NATO. să promoveze cu succes oportunitatea formulării unei dimensiuni pontice a politicii regionale a UE. interesul UE faţă de problemele din această parte a Europei şi faţă de necesitatea şi însemnătatea unei implicări mai semnificative a potenţialului său politic şi economic în efortul de soluţionare a acestor probleme şi de consolidare a securităţii şi stabilităţii acestei regiuni. Este foarte importantă şi viziunea celorlalţi asupra României şi cum este perceput rolul acesteia în Europa unită / Uniunea Europeană. a traficului ilicit cu stupefiante. Balcani şi Caucazul de Sud). politice şi culturale cu ţările care prezintă interes pentru nevoile viitoarei economii româneşti. Bulgaria şi alte ţări membre ale Organizaţiei de Cooperare Economică a Mării Negre (OCEMN). cum ar fi modernizarea infrastructurilor de transport. Rolul României în Europa se poate observa în aceste contexte de mai sus. energie şi comunicaţii. şi contribuie la amplificarea cooperării regionale în zona Mării Negre şi să stimuleze raporturile bilaterale româno-ruse pe diverse planuri. educaţiei. împreună cu Grecia. în opinia tot mai multor analişti. în perspectivă. Concret. prin integrarea României în Uniunea Europeană. precum şi a terorismului şi migraţiei ilegale. stăpânirea situaţiilor de urgenţă. soluţionarea diplomatică a conflictelor „îngheţate” şi a diferendelor din zonă. Nu este de mică importanţă faptul că România are un rol esenţial în creşterea aportului politic şi diplomatic al României. ca stat membru al NATO şi partener strategic al SUA. protecţia mediului înconjurător. combaterea crimei organizate. cât şi extinderea relaţiilor economice. cu consecinţe salutare pentru reducerea şi. se creează condiţii favorabile pentru ca România. ieşirea Uniunii Europene la Marea Neagră ca urmare a admiterii României şi Bulgariei va accentua. la consolidarea păcii şi stabilităţii şi la extinderea cooperării multilaterale dintre ţările din zonele vecine (regiunea Mării Negre.

în numele Guvernului. Presa românească a considerat adoptarea Strategiei şi a Declaraţiei politice ca fiind cel mai important eveniment politic de după Revoluţia din Decembrie ’89. de primul ministru Nicolae Văcăroiu – era expresia unei opţiuni politice clare şi anume că orientarea României spre valorile şi structurile vest-europene era ireversibilă. Nimeni nu mai putea spune că autorităţile statului ar fi ezitante în ceea ce priveşte opţiunea politică. care a însemnat toleranţă faţă de opiniile adverse şi dorinţa ca. printr-un document al Guvernului. Atât Strategia naţională. cât şi Declaraţia politică au avut un ecou pozitiv la nivelul autorităţilor din ţările membre ale Uniunii Europene. să se găsească formule care să slujească interesul naţional. Şi aceasta era o opţiune istorică în evoluţia post-decembristă a României. nu este nimic straniu în faptul că. peste 80% din populaţia României era în favoarea integrării în Uniune. opţiunea de aderare la Uniunea Europeană. 72 . transmiterea cererii oficiale de aderare a României la Uniune – semnată. Dezbaterea deschisă. şi atitudinea favorabilă a opiniei publice în legătură cu aderarea României la Uniunea Europeană. în mod oficial. în timp. în spirit de respect reciproc. De aceea. Acest consens politic a influenţat. a problematicii integrării cu prilejul lucrărilor Comisiei de elaborare a Strategiei şi-a găsit consacrarea în formula „spiritul de la Snagov”. România a fost a treia ţară din Europa Centrală şi de Est care-şi exprimase. dincolo de orientările politice diferite.Declaraţia politică de la Snagov reprezintă primul document oficial prin care toate partidele parlamentare – fără excepţie – îşi exprimau consensul în legătură cu opţiunea de integrare a României în Uniunea Europeană. Este semnificativ că nici un partid parlamentar important nu s-a pronunţat împotriva conectării ţării la Uniunea Europeană. în toate sondajele de opinie realizate în acea perioadă.

. 2005. • • • • Georgescu. Cosmin Drept comunitar European. Scurta istorie a romanilor. Uniunea Europeană. p. Editura Sylvi. Ion Uniunea Europeana si aderarea Romaniei. Editura Charles Beck. Stelian.BIBLIOGRAFIE • *** Structuri politice in Europa Centrala si de Sud-Est I. Editura Humanitas. Bucuresti. D. Bucureşti. 2004 Miron. LXX. Editura Universal Dalsi. Bulei Ion. 2005. Bucureşti. Gh. 2003. 2001. Dragos. Augustin. Mirela. Roşu . Humanitas. 2000. Hamzescu. Iordan Ghe. Bucureşti. Editura Meronia. Guillaume. IV. Editura Coresi. România de la comunism încoace. Bucuresti. Ion. Istoria românilor de la origini până în zilele noastre. Bucureşti. Bucuresti. Uniunea Europeana: aprofundare si extindere. Editura Trei. 2003. Mamina Ion.. Introducere în legislaţia Uniunii Europene. Bucureşti. Bucureşti. Editura Publistar. Furtul unei naţiuni. Bulei. Bucuresti. Economia Uniunii Europene. in “Studii şi articole de istorie”. Europa în căutarea unei identităţi reale în domeniile securităţii şi apărării. 73 • • • . 2001.2004. Raportul dintre comunitar şi naţional în aceste domenii. Ion. Editura Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale. Cluj-Napoca. Cairns. Editura ASE. Dacian. Bucuresti. Constructia europeana. Pârvu . Manualul Uniunii Europene.72-79. Scurtu Ioan. Vlad. I. Enciclopedia istoriei politice a României. Bucureşti. Ediura Accent. 1859-2002. 2002. Editura ASE. 2005. 2006 Gallagher. ed. Bucureşti. Ion. Craiova. Editura All. Editura Meronia.. Courty. Bucureşti. Sorin. 2001. Avram. Editura Luceafărul. 2003. Neagoe. Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana : implicatii • • • • • • • • economice si comerciale. Walter. Tom . 1995. 2003. Determinări politice şi economice ale integrării României în Uniunea Europeană:teza de doctorat. 2003 Diaconescu. Ganea. Alexandrescu. Editura Universitaria. Fuerea. Encicolpedia de istorie a României. Barbulescu. • Ducaru.

Paun. Petre Teoria integrării economice europene. Presses Universitaires de France. Dictionary of Modern History. London. 1996.E.S.• Paun. ClujNapoca. Paris. Bucureşti. A. 74 . 2006. Edit. • • Townson. Ciprian Adrian Istoria constructiei europene. Zorgbibe. 2000. 1994. Căi eficiente de extindere a relaţiilor comerciale interne şi • • internaţionale ale României în economia de piaţă-doctoral thesis. Duncan. Prisecaru. Penguin Books. Vasile. Bucureşti.Charles Histoire de la construction europeene. Nicolae. Şeclăman. 2001. Efes. Editura Sylvi.