You are on page 1of 53

1.

TEHNICI MODERNE DE STUDIU A CELULEI Sunt reprezentate de tehnici de microscopie si tehnici de cercetare Microscopia optica foloseste fotonii pt realizarea imaginilor asigurand marimi de 1500-3000 ori cu putere de rezoltuie de 0, 2 micrometri Microscopia in contrast de faza permite examinarea celulelor vii prin utilizarea microscoapelor cu interferenta, microscoapelor cu interferenta diferentiata Microscopia de fluorescenta evidentiaza moleculele cu fluorescenta naturala sau indusa in imunohistochimie Microscopia cu ultraviolete foloseste lumina ultravioleta pt detectarea unor aminoacizi sau a acizilor nucleici Microscopia cu lumina polarizata pt studierea formatiunilor cristaline Microscopul confocal permite obtinerea de imagini tridimensionale al structurilor din preparatele histologice:sursa de lumina e reprezentata de o raza laser care actioneaza asupra preparatului emitand un fascicul de lumina colectat de lumina obiectiv si dirijat spre diafragma punctiforma a detectorului situate confocal rezultand o imagine finala care e captata de un detector. Imaginile obtinute in plan vertical sunt suprapuse in calculator rezultand astfel o imagine tridimensionala. Microscopul confocal permite examinatorului sa obtina astfel tomografia unui preparat histologic Microscopul electronic se bazeaza pe utilizarea fluxului de electroni pt realizarea imaginilor, permitand obtinerea unor grosismente teoretice mai puternice de 10 mii de ori decat in microscopia optica;puterea de rezolutie e 0, 1 nm. Exista 2 tipuri: de transmisie si de baleiaj(scanning). Cel de transmisie poate fi conventional cand diferenta de potential ajunge la 100 de mii de volti sau de inalt voltaj cand ajunge la 800 de mii de volti. Cel de scanning se caracterizeaza prin faptul ca electronii sterg suprafata preparatului studiat obtinandu-se o imagine tridimensionala a accidentelor de suprafata;puterea de rezolutie e de cca. 100 de A(angostroni). Radiatiile X produse de microscopul electric permit obtinerea de estimari calitative si cantitative foarte exacte asupra elementelor cu nr atomic >12. -Tehnicile de cercetare pot fi: fizice( difractia razelor X, rezonanta magnetica nucleara sau in impulsuri, historadiografia, autoradiografia), biochimice (electroforeza in gel de poliacrilamida, imunocitochimia) si de biologie celulara si moleculara( tehnica ADN-ului recombinat,sinteza artificiala de gene, manipulari de gene). 2. MICROSCOPIA ELECTRONICA Microscopul electronic se bazeaza pe utilizarea fluxurilor de electroni pt realizarea imaginilor permitand obtinerea unor grosismente teoretice mai puternice de 10000 de ori decat in microscopia optica. Se ajunge la o putere de rezolutie egala cu 0, 1 nm. Exista 2 tipuri principale de microscoape electronice: de transmisie si de baleiaj (scaning). Microscopul electronic de transmisie (TEM) poate fi conventional (CTEM) cand diferenta de potential ajunge pana la 100. 000volti sau de inalt voltaj (HTEM) cand se ajunge pana la 800. 000 volti. Componetele principale ale acestui tip de microscop sunt: CATODUL-sau sursa de electroni(filament tungsten incalzit), ANODUL-realizeaza diferenta de potential(o bobina electrica), UN SISTEM DE ELECTROMAGNETI, PORTOBIECT, ECRAN, DISPOZITIV DE FOTOGRAFIERE A IMAGINII. Puterea de rezolutie=2 A (angstromi). Ca fixatori se folosesc GLUTARALALDEHIDA pt constiuentii proteici si TETRAOXIDUL DE OSMIU pt lipide si fosfolipide. Se realizeaza sectiuni de ordinal nanomerilor cu ajutorul unor ultramicrotoame,

inzestrare cu cutite diamante. Cu ajutorul microscoapelor de inalt voltaj se poate ajunge pana la vizualizarea pana si a elementelor citoscheletului Microscopul electronic cu scanning (SEM) se caracterizeaza prin faptul ca electronii nu trec prin preparatul studiat ci matura(sterg) suprafata acestuia incat se va obtine o imagine tridimensionala a accidentelor de suprafata. Puterea de rezolutie e cca. 100 A. Cand electronii folositi de TEM sau SEM bombardeaza preparatul, se produc radiatii X 3. CELULA CA SISTEM BIOLOGIC Celula e primul sistem biologic care manifesta cea mai importanta caracteristica a materiei viicapacitatea de autoreproducere. Ea prezinta urmatoarele caracteristici: Este un sistem deschis pt ca in permanenta are schimburi de energie si substanta cu mediul Are caracter istoric- a aparut la un anumit moment al evolutie dar poate sa dispara daca ceva mai bun o inlocuieste Are caracter informational pt ca receptioneaza, acumuleaza. prelucreaza si transmite informatii cu ajutorul codului genetic Prezinte 3 categorii de programe: unul “pt sine” adica pt autoconservarea celulei, al doilea este pt sistemele componente iar al treilea este superior si asigura existenta sitemelor superioare(tesut, organ, organism) Are echilibru dinamic. Are autoreglare (feedback) prin care isi controleaza procesele interne Are heterogenitate interna adica insusirea de a fi alcatuita din componente mai mult sau mai putin diferite Are integralitate prin care celula ca sistem nu se reduce la suma matematica a insusirilor elementelor componente ci apar insusiri noi pe care nu le au aceste elemente considerate izolate iar aceasta insusire permite desfasurarea metabolismului, reproducerii, adaptarii…. Deci celula este: UNITATEA ELEMENTARA A LUMII VII, PRODUS AL EVOLUTIEI, CU STRUCTURA COMPLEXA, IN RELATIE DE AUTONOMIE SI ECHILIBRU DINAMIC CU MEDIUL INCONJURATOR, AVAND CA PROPRIETATI ESENTIALE METABOLISMUL, AUTOREPRODUCEREA, CRESTEREA SI DEZVOLTAREA. 4. CELULE PROCARIOTE SI EUCARIOTE PROCARIOTELE sunt reprezentate de bacterii si de algele albastre verzi (cianobacterii). Sunt mai mici decat eucariotele si lipsite de membrane intracelulare. Organitele celulare sunt putine (ribozomi) sau absente, nucleul nu apare distinct, genomul nefiind separate de citoplasma. Prezinta un cromozom unic reprezentat de un ADN circular iar ARN-ul si proteinele sunt sintetizate in acelasi compartiment: in citoplasma. Nu au aparat mitotic se inmultesc prin sciziparitate si isi realizeaza locomotia prin flageli simpli. Au metabolism aerob sau anaerob, sunt delimitate de o membrana plasmatica ce trimite prelungiri-mezozomi, nu prezinta citoschelet, nu au curenti citoplasmatici, iar endocitoza si exocitoza sunt absente EUCARIOTELE sunt reprezentate de protiste, fungi, plante si animale, au dimensiuni mai mari decat procariotele, prezinta un sistem complicat de membrane intracelulare. Au nucleu distinct, in care e situat genomul ce cuprinde mai multi cromozomi. Molecula de ADN este foarte lunga si conjugata cu proteine fata de cea de procariote care este neconjugata, ARN-ul este sintetizat si procesat in nucleu iar proteinele sunt sintetizate in citoplasma. Au citoschelet compus din proteine

filamentoase, curenti citoplasmatici, e prezenta si endocitoza si exocitoza, au aparat mitotic se divid prin mitoza si meioza. 5. MEMBRANELE CELULARE - modele teoretice Membranele celulare sunt structuri moleculare complexe care marcheaza limita celulei sau a unui teritoriu intracelular si sunt:1. membrana plasmatica sau plasmalema ce confera individualitate celulei ; 2. citomembranele sau endomembranele care sunt membranele organitelor; 3. membranele speciale care sunt ale tecilor de mielina si ale discurilor din segmental extern al celulelor vizuale din retina. Exista de asemenea diverse modele teoretice: MODELUL INITIAL-(elaborat de Overton in 1895), a sugerat prezenta lipidelor in membranele celulare, observand ca solventii organici difuzeaza mai rapid prin membrane decat apa. Gorter si Grendel (1925) arata ca lipidele sunt dispuse in strat dublu MODELUL PAUCIMOLECULAR-(elaborat de Danielli si Davson in 1930) care au dedus ca stratul lipidic dublu este tapetat pe ambele fete de straturi de proteina care reduce tensiunea superficiala. In 1935 ei au elaborate acest model dupa care membranele celulare au un centru lipoid format din fosfolipide care formeaza o lamina externa si alta interna MODELUL “UNIT”-(elaborat de Robertson intre 1958-1960) in care membranele celulare au o ultrastructura trilaminara cu doua benzi dense ce delimiteaza o banda clara formata dintr-un ax lipidic hidrofob. Acest model confirma modelele anterioare si le dezvolta, dar este incomplet pt ca ignora dinamismul moleculelor componente. MODELUL “MOZAICULUI FLUID”-elaborat de Singer si Nicolson in 1972 si sustine ca moleculele componente(lipide si protide) difuzeaza in mod intamplator in bistratul lipidic si ca miscarile moleculelor sunt controlate de citoschelet MODELUL ACTUAL-sustine ca bistratul lipidic este asimetric, fluid si reprezinta axul intregului edificiu molecular al membranelor 6. PLASMALEMA Are o grosime de cca. 7,5 nm si reprezinta structura de baza a tuturor membranelor celulare fiind alcatuita din bistratul lipidic asociat cu proteine. Prezinta un aspect caracteristic trilaminar cu doua benzi dense separate de o banda clara Compozitia chimica: lipide complexe, proteine si glucide Lipidele sunt continute in bistratul lipidic fiind reprezentate de fosfolipide(70%), colesterol(25%) si glicolipide(5%); fosfolipidele si glicolipidele sunt molecule complexe cu caracter amfofil(amfipatice) cu un cap hidrofil si o coada hidrofoba, ce cuprinde fragmente de acizi grasi esterificati iar datorita asezarii lor se formeaza un bistrat Proteinele tapeteaza bistratul lipidic sau il pot traversa. Si pot fi transmembranare (intrinseci) fiind dispozitive de receptie-transductie si proteine periferice (extrinseci) si pot fi asezate ori pe fata interna care participa la realizarea citoscheletului membranei ori pe cea externa care sunt glicoproteine prelungite mai mult sau mai putin in glicolema. Glucidele sunt hexoze, hezoamine si acid sialic care face parte din oligozaharide, care la randul lor formeaza un invelis al suprafetei celulare numit glicocalix/glicolema;

7. GLICOLEMA sau GLICOCALIXUL( invelis dulce) Glucidele plasmalemei sunt reprezentate de hexoze, hexozamine si acid sialic; fragmentele acestuia din urma ocupa intotdeauna extremitatile periferice ale lanturilor de oligozaharide care la randul lor sunt ancorate pe versantul extern al plasmalemei, formand un invelis al suprafetei celulare numit glicocalix(invelis dulce) sau GLICOLEMA Glicolema prezinta o componenta externa de natura glicoproteica a membranei periferice, mai prezinta o zona interna denumita si invelis de suprafata mai putin densa si o zona externa mai densa. Grosimea glicolemei e variata mai redusa la culturile de cellule(20-30 nm) si mai crescuta la celulele libere (50 nm) E alcatuita dintr-o tesatura delicate de lanturi proteice pe care sunt ancorate fragmente de glucide. Dintre monozaharide cele mai importante sunt galactoza, galactozamina, fucoza, glucoza, glucozamina si acidul sialic Raportul strans de continuitate dintre glicolema si plasmalema se datoreaza glicolipidelor si gliproteinelor componente. Glicolema confera individulalitate biochimica celulei comportandu-se ca o “carte de identitate a celulei” datorita numeroaselor variante moleculare pe care le realizeaza cu ajutorul monozaharidelor componente. Functiile ei: paticipa la realizarea adezivitatii intercelulare Asigura specificitatea si individualitatea biochimica tipului de celula Contine gruparile glucidice ale proteinelor-receptori din membrane Depoziteaza ionii de Ca2+ si intervine in schimburile ionice transmembranare Participa la transmiterea informatiei despre celula 8. CITOSCHELETUL MEMBRANEI CELULARE Este o retea (5-9 nm) de proteine extrinseci situate pe fata interna a membranei periferice. E ancorat de plasmalema prin intermediul capatului intern al proteinelor transmembranare, iar spre interior se continua cu citoscheletul din matricea citoplasmatica Principalele tipuri de proteine citoscheletale sunt: spectrina, anchirina, actina, glicoforina si o proteina(benzii 4-1). Prin extragerea spectrinei si actinei, citoscheletul se dezintegreaza si isi pierde forma si structura. Spectrina este o proteina care preadomina in citoschelet. apare sub forma a doi dimeri, care se pot lega cap la cap formand tetrameri, hexameri (moleculele libere de spectrina sunt foarte flexibile Anchirina e un polipetid, e sferica sau piramidala si leaga capatul citoplasmatic al proteinei benzii 4-1 Actina se gaseste sub forma de mici fragmente de actina fibrilara, iar lungimea lor determina platiscitatea citoscheletul in vivo si aspectul lax Proteina benzii 4-1 are aspect globular (6nm) Lanturile retelei citoscheletului membranar sunt alcatuite din dimeri de spectrina, iar nodurile retelei (complexe jonctionale) sunt fromate din 2 tipuri de complexe moleculare-un complex ce contine spectrina, anchirina si o proteina transmembranara ce realizeaza legatura cu membrane plasmatica si un alt complex format din spectrina, actina, proteina benzii 4-1 si adducina, prezent in nodurile propriu zise

Tot in citoscheletul membranei se gasesc unele proteine cu 4 locusuri de legare a calciului numite CALMODULINE, ce joaca un rol important in reglarea proceselor intracelulare Citoscheletul membranei ofera elasticitate, prin dispunerea in retea a proteinelor si rezistenta prin complexele proteice de la nivelul nodurilor

9. DIFERENTIERI DE SUPRAFATA ALE MEMBRANEI CELULARE PERIFERICE Sunt neregularitati ale citoplasmei periferice, cu caracter tranzitoriu sau permanent, delimitate de membrane -DIFERENTIERILE TRANZITORII apar si dispar in raport cu anumite momente functionale ale celulei, avand aspectul unor infundaturi ale plasmalemei sau al unor expansiuni cum ar fi pseudopodele sau valurile ondulante, prin care se realizeaza deplasarea celulelor. PSEUDOPODELE sunt expansiuni cu forma de conuri sau degete cu ajutorul carora leucocitele adera de suporturi. Ele contin organite celulare precum mitocondrii ribozomi lizozomi. VALURILE SI MEMBRANELE ONDULANTE sunt expansiuni lamelare foarte mobile ce se formeaza in mediul lichid. Nu contin organite si nu adera la suporturi si se intalnesc la histocitele implicate in fagocitoza. -EXPANSIUNILE PERMANENTE sunt reprezentate de microvilozitati, cili si flagel. MICROVILOZITATILE sunt expansiuni cilindrice ce intervin in procesele de absorbitie; cele solitare formeaza marginea in perie. PLATOUL STRIAT cuprinde numeroase micrivilozitati imbracate in glicolax. Citoplasma microvilozitatilor cuprinde in zona centrala 10-14 microfilamente de actina. Manunchiul de microfilamente din microvil este legat de plasmalema din loc in loc printr-o proteina numita fimbrina. CILII pot fi mobil(vibratili) si rigizi(stereo cili);cei mobile sunt formati din trei portiuni:tija, corpusculul bazal si radacina. TIJA contine o matrice electrono-densa si un complex filamentos axial format din o pereche centrala de tubuli longitudinali si noua perechi periferice. CORPUSCULUL BAZAL coordoneaza miscarea cililor. RADACINA are rolul de a ancora cilul in citoplasma, prezinta proprietati contractile si participa la conducerea stimulilor receptionati de portiunea libera. STEREOCILII sunt cilii rigizi in structura carora lipseste perechea de microtubuli centrali avand numai cele noua dublete periferice. FLAGELUL este prezent in alcatuirea spermatozoidului. 10. JONCTIUNILE DE ADEZIVITATE SAU DESMOZOMII Desmozomii sunt jonctiuni ce confera o mara rezistenta mecanica unor tesuturi si organe, solicitate in acest sens. Exista desmozomi de pata, desmozomi in banda si hemidesmozomi. DESMOZOMII IN PATA (in spot, in nit) sunt prezenti mai ales in tesuturile epiteliale de acoperire. Au componente:plasmaleme adiacente, un material proteic bogat in glucide si calciu,

densificari intracelulare atasate de plasmalele jonctionate, dispozitive de legatura sau linkeri, elemente citoscheletale.
DESMOZOMII IN BANDA(in panglica) sunt prezenti la polul apical al celulelor epiteliale si la nivelul segementelor transversale ale discurilor intercalare cardiace. Au o structura asemanatoare cu

hormoni dar nu pot trece macromolecule:proteine. denumite CONEXONI. formarea unor bariere chimice si fizice intercelulare. inclusive a micromoleculelor. care se dispun in siruri gemene pt a construi dispozitive ce se conecteaza “in fermoar” pe fetele externe ale membranelor adiacente iar pe fetele interne proteinele sunt “ancorate” prin micorfilamente la citoscheletul matricei. care sunt obligate sa treaca prin celula Au aspecte diferite. in grup. iar pe fata intracelulara se aglomereaza fascicule de microfilamente de actina si vinculina. iar densificarile intracelulare nu au forma de disc ci de banda(panglica) HEMIDESMOZOMII(semidesmozomii) reprezinta o varianata a desmozomilor in pata prin care se leaga celulele epiteliale de membranele bazale si prezinta numai jumatate din structura desmozomului in pata. aparitia de timpuriu intre celulele embrionare JONCTIUNILE FOCALE reprezinta o varianta a acestor jonctiuni stranse. 11. . conferirea unei polaritati a celulelor angajate in jonctiuni. aminoacizi. NEXUS sau MACULA COMUNICANS sunt realizate prin structuri proteice. Intre cele doua tipuri de filamente se realizeaza legaturi numite fibronexuri. permit schimburi rapide de molecule facand posibila o cooperare metabolica eficienta In cazul realizarii jonctiunii permeabile conexonii din cele doua plasmaleme se aseaza cap la cap. JONCTIUNI IMPERMEABILE (sau jonctiunile stranse) Sunt dispuse in panglica si se caracterizeaza prin obliterarea spatiului intercelular deoarece membranele adiacente se aproprie complet sau se sudeaza pt a forma structuri pentalaminate sau heptalaminate La realizarea acestor jonctiuni participa proteine transmembranare. JONCTIUNILE DE COMUNICARE Permit trecerea unor molecule mici dintr-o celula in alta si sunt de doua tipuri: PERMEABILE SI SINAPSELE Jonctiunile permeabile. formand canale directe de comunicare intre citoplasmele celor doua celule. Pe fata extracelulara a membranei sunt prezente filamente glicoproteice de fibronectina. Jonctiunile gap se organizeaza foarte rapid din proteinele existente in plasmalema care se grupeaza in conexoni si sunt necesare mai ales in situatiile in care celulele trebuie sa actioneze simultan. 12. ce strabat plasmalema Sunt raspandite in diferite tipuri de tesuturi.cei in pata doar ca spatial intercellular e mai sarac in material electrodens. acizi nucleici. in functie de tesutul epitelial in care sunt prezente Ele se caracterizeaza prin: flexibilitate si siguranta. de tip GAP. fara deschideri in spatiul intercelular Un conexon are o forma de prisma hexagonala si e alcatuit din 6 subunitati proteice(oligomeri). aceste subunitati delimiteaza un canal hidrofil cu diametrul reglabil(reglat de ionii de Ca2+) Canalul hidrofil al jonctiunii gap permite trecerea dintr-o celula in alta a ionilor si a unor molecule precum:glucide. in care membrane celulei se apropie de substratul de adezivitate pana la 10-15nm. Aceste jonctiuni impiedica scurgerea fluidelor printer celule. reprezentand principala cale de comunicare intercelulara.

ei sunt rapid captati si distrusi -Hormonii sunt produsi de glandele endocrine si pe cale sanguina ajung la celule tinta actionand la distante mari. tiroidieni). iar efectele actiunii complexului ligand-receptor constau in modificari structurale ale membranei celulare si modoficari functionale ale membranelor. -Substantele imunogene sunt de fapt antigenele endogene. patrunderea din mediul extracelular a unor ioni cu functie de mesageri ordinal II si activarea unor enzime din membrane celulara produsa doar cand liganzii sunt hormoni hidrofili . iar in bazofile si mastocite sunt receptori pt imunoglobulina E) si apoi receptorii pt complement care leaga cea de a treia componenta a complementului de celula si sunt caracteristici celulelor din sistemul fagocitelor menonucleare. Receptorii pt hormoni au o localizare diferita in celula in functie de tipul hormomului-hidrofob sau hidrofil. RECEPTORII PENTRU SUBSTANTE EXOGENE: Sunt receptori pt: virusuri. Dintre receptorii hidrofili cei mai bine studiati sunt receptorii pt insulina iar cei hidrofobi(steroizi si tiroidieni) traverseaza membrane celulei tinta si se leaga de receptorii membranelor intracelulare. Receptorii pt substantele imunogene sunt cei pt antigene ( sunt codificati genetic. Atasarea liganzilor de receptori se realizeaza prin legarturi hidrofobe si legaturi de hidrogen. histamina. adrenalina. dopamina.13. cei mai cunoscuti sunt hormonii si neutrotransmitatorii. Receptorii pt neurotransmitori receptioneaza acetilcolina. MECANISMUL DE ACTIUNE A RECEPTORILOR Receptorii din membranele de suprafata sunt activati in majoritatea cazurilor de molecule semnal(liganzi) hidrofile. Modificarile functionale ale membranelor constau in: modificari de permeabilitate a membranei. noradrenalina. Modificarile structurale ale membranei celulare se manifesta prin redistribuirea receptorilor. anticorpii si componentele complementului. antigene nonself (straine de corp). hormonii. RECEPTORII DIN MEMBRANE Sunt dispozitive moleculare proteice intramembranare cu ajutorul carora se intercepteaza semnalele ce sosesc pe cale nervoasa sau umorala Toate substantele care se leaga de receptori si care modifica functia celulara se numesc LIGANZIsunt substante produse de celule specializate si sunt denumiti si mesageri extracelulari sau de ordinal I. serotina. inducerea de endocitoza. receptorii se grupeaza la suprafata membranei delimitate sau “plaje”. Ei pot fi substante steroide (sexuali) sau polipetide (pancreatice. ei actioneaza in cantitate mica. -Neurotransmitatorii sunt produsi de neuroni si eliberati la nevelul sinapselor chimice. acidul aspartic. Exista doua mari categorii de receptori in membrane: receptorii pt substante endogene si receptorii pt substante exogene RECEPTORII PT SUBSTANTE ENDOGENE: Pot fi: mediatori chimici locali. ei actioneaza numai asupra neuronilor angajati in sinapsa. neurotransmitatori sau substante imunogene -Mediatorii chimici locali sunt secretati de unele tipuri de celule si actioneaza numai asupra celulelor vecine. encefalina…. apoi sunt receptorii pt anticorpi ( sunt receptori Fc pt fractiunea cristalizabila a imunoglobulinei G. au capacitatea de a recunoaste structurile moleculare “self” si sunt prezenti si in membrane unor celule neimunogene) . toxine microbiene si lectine (substante proteice sau glicoproteice capabile sa formeze punti intre glicoproteinele membranare).

fiind metabolic dependent si sunt mai multe feluri de transport activ: 1. moleculele mici liposolubile difuzeaza prin bistratul lipidic iar cele hidrosolubile trec prin orificii mici. utilizeaza pt transportul unor molecule (glucoza. 2. aceasta energie poate fi folosita pt introducerea in celula a unor substante nutritive 3. -Cea mai cunoscuta pompa este cea de Na+-K+ care a fost studiata pe membranele hematiilor unde s-a constatat o deplasare concomitenta a Na+ extracelular(spre o concentratie mai mare) si a K+ intracelular(tot spre o concentratie mai mare) contrar gradientelor de concentratie…. Cel prin difuzie simpla se face lent. a ionilor in sensul gradientului electrochimic Se face fara consum de energie El poate fi prin: DIFUZIE SIMPLA sau prin DIFUZIE FACILITATA. fiind dependent numai de forte fizice. TRANSPORT TRASMEMBRANAR PASIV Realizeaza trecerea moleculelor mici in sensul gradientului de concentratie. se realizeaza cu ajutorul unor molecule proteice din compozitia membranei cu rol de carausi. sinport si antiport. energia necesara acestui transport se obtine prin hidroliza ATP-ului -O alta pompa este cea de Ca2+ sau Ca2+-ATP-aza care asigura transportul ionilor de Ca2+ prin sistemul de membrane ale reticulului endoplasmatic din fibrele musculare. TRANSLOCAREA DE GRUP-intalnita la unele bacterii care folosesc ca sursa de energie fosfoenolpiruvatul. 15. canale delimitate de proteinele transmembranare Cel prin difuzie facilitata este mult mai rapid si permite trecerea prin membrane a unor substante greu solubile in lipide si cu o masa moleculara relativ mare. este supus legilor difuziunii si osmozei. TRANSPORT TRANSMEMBRANAR ACTIV Se realizeaza impotriva gradientelor de concentratie sau a gradientelor electrochimice producand o crestere a concentratiei pe o fata a membranei Solicita cheltuiala de energie care este furnizata de metabolismul celular. -Exista si pompe pt anioni. . precum pompa de clor din celulele parietale ale glandelor gastrice sau pompa de iod din tiroida. aminoacizi) energia care rezulta din miscarea Na+ impotriva gradientului de concentratie si al gradientului electric.Exista afectiuni ale receptorilor care constau in blocarea functiei autoimmune prin autoanticorpi antireceptori. TRANSPORTUL CUPLAT-sau cum mai este numit mecanismul de pompare moleculara. TRANSPORT ACTIV PRIN POMPE IONICE-pompele ionice sunt protein-enzime din compozitia plasmalemei care transporta ionii intr-o directie termodinamica nefavorabila impotriva gradientului de concentratie. Acest tip de transport se efectueaza in sensul gradientului de concentratie si duce la echilibrarea concentraţiilor pe ambele feţe ale membranei Exista transport uniport. 14.

Fagocitele prezinta pe suprafata membranei regiuni specializate purtatoare de receptori cu ajutorul carora recunosc ceea ce este “self”. CHEMOTAXIA e proprietatea unei celule mobile de a se deplasa prin tesuturi catre particule tinta ca raspuns la diversi stimuli dupa ce tinta a fost recunoscuta. componente ale complementului. a lactoferinei… 17. proteine serice. 3 membranele din vecinatatea extremitatii profunde a canalului se alipesc. 4 pinozomii fuzioneaza cu lizozomii formand pinolizozomii in care enzimele lizozomale produc digestia materialelor preluate. 2 membrana celulara se invagineaza formand canale in care intra lichidul extracelular impreuna cu particulele. cele din urma pot fi mobile sau fixe. in unele situatii patologice pierd capacitatea de a diferentia self-ul de non-self Recunosterea antigenelor in organism e inlesnita de prezenta in mediul extracelular a unor proteine numite OPSONINE(anticorpi)-ele faciliteaza legatura intre receptorii membranei fagocitelor si antigenelor ce vor fi fagocitate In afara de receptorii pt complexe opsonizate mai sunt receptori nespecifici care recunosc si fixeaza selful alterat adica resturi celulare sau celule maligne Fagocitoza se desfasoara in 4 etape:chemotaxia. vezicula formata de pseudopode la inconjurarea particulei se numeste FAGOZOM-acesta in citoplasma se uneste cu un lizozom formand fagolizozomul. vezicule ce se desprind de canal si sunt antrenate de curentii citoplasmatici. ele fiind microfage care inglobeaza particule mici si macrofage pt particule mari. fuzioneaza si apar pinozomi. ingestia si digestia. preluarea substantelor se face fara legarea prealabila de membrane prin receptori.16. Principalele opsonine sunt anticorpii in special imunoglobuline si componente ale complementului INGESTIA microorganismelor are loc dupa ce acestea au fost opsonizate si se determina activarea receptorilor. Se intalneste la toate tipurile de celule ele captand substantele necesare metabolismului lor. in functie de marimea particulelor avem micropinocitoza si macropinocitoza. de ceea ce este “non self” adica macromoleculele straine de organism numite antigene Receptorii pt fagocitoza recunosc ceea ce este sanatos de ceea ce este alterat. opsonizarea. Exista 2 tupuri de pinocitoza: fara receptori si mediate de receptori -Pinocitoza fara receptori este endocitoza cea mai fregvent intalnita la acele celule din organism care folosesc pt transport suprafete mari nespecializate din membrane plasmatica. PINOCITOZA Pinocitoza reprezinta procesul de transport in masa a unei cantitati variabile de fluid tisular prin intermediul unor vezicule deniumite pinozomi. DIGESTIA intracelulara a particulelor fagocitate are loc in lizozomi si se produce prin sisteme dependente de oxigen mediate de enzime si prin sisteme independente de oxigen ce presupun actiunea lizozomului. apoi contractarea citoscheletului si emiterea pseudopodelor care vor inconjura strans particular si in acest fel se realizeaza interactiuni receptor-particula pe toata suprafata ei. creste flexibilitatea membranei. FAGOCITOZA In conditii normale si patologice pot participa la fagocitoza un nr mare de tipuri celulare numite FAGOCITE. . produse ale limfocitelor OPSONIZAREA consta in acoperirea bacteriilor sensibilizate de anticorpi. pt a fi fagocitate. Semnalele chemotactice sunt reprezentate de substante bacteriene. Se desfasoara in mai multe etape: 1 se activeaza situsurile anionice.

mult mai mare decat in lichidul extracelular deoarece receptorii leaga selective un numar mare de particule Pinocitoza mediate de receptori e modalitatea de preluare din lichidul extracelular si din sange a colesterolului 18. NUCLEUL Este o componenta esentiala caracteristica celulelor eucariote Functii principale: stocarea informatieie genetice in ADN nuclear. DIMENSIUNI. exceptii: osteoclastele 30-40 de nuclei.enzimele pinocitatea pot fuziona cu lizozomii in citoplasma sau o pot traversa -Pinocitoza mediate de receptori se mai numeste si pinocitoza absortiva. POZITIE.macropinocitoza este modalitatea de transport a unor particule mari vizibile la microscopul optic. alungit. format dintr-un nr precis de gene ( o gena este o secventa de nucleotide care determina o secventa de AA .regula generala : o celula=un nucleu. formate dintr-o proteina denumita clatrina. transcrierea mesajului in ARN si prelucrarea ARNului (mesager transfer ribozomal) Caractere morfologice: RASPANDIRE. nucleolii. nucleul prezinta o oarecare plasticitate putand sa-si modofice forma. reteaua de clatrina stabilizeaza pozitia receptorilor si mentin caveolele in comunicare cu mediul extracelular Caveolele acoperite care fixeaza complexul paticula-receptor pot fi inglobate impreuna cu flui extracelular sau microfilamentele de clatrina de pot desprinde la nivelul membranei formandu-se veziculele netede sau receptozomii. selective sau concentrative. reglarea si controlul tuturor activitatilor celulare Exista si celule anucleate(hematii .in ce le mai multe cazuri este centrala. bazala (celulele caliciforme). forma este influentata de activitatea celulei (devine neregulata in celulele foarte active cand se produce o crestere a suprafetei prin care se realizeaza schimburile intre nucleu si citoplasma).majoritatea celulelor organismului prezinta nucleu. in pinocitoza mediate de receptori concentratia substantelor este . turtit. exceptiile nu pot creste si nu se mai divid. exceptii: excentrica (in adipocite). Particulele inglobate pot fi degradate in lizozomi sau traverseaza citoplasma si sunt eliminate pe cealalta fata a celulei Daca in pinocitoza fara receptori concentratia substantelor in veziculele endocitae e aceeasi ca in lichidul extracelular . cromatina sau cromozomii) Nucleul reprezinta centrul de comanda . micropinocitoza reprezinta modalitatea de transport a moleculelor mici cu ajutorul veziculelor vizibile numai la microscopul electronic. este metoda de preluare din mediul extracelular a unor materiale diferite prin folosirea unor zone specializate ale membranei prevazute cu receptori. mediobazala (celulele secretoare). trombocite) care sunt incapabile sa sintetizeze proteine In alcatuirea nucleului intra nucleolema (membrana nucleara. in conditii patologice apar mai multi nuclei(celule tumorale). receptorii sunt mobile si membrane se invagineaza formand caveolele acoperite.intre 5-15 microni. masurarea .foarte variata (sferic. nucleoplasma. lobat). FORMA NUCLEILOR. replicarea sa . functioneaza ca un computer chimic prevazut cu un program (ADN) si o memorie (ARN). impreuna cu elementele de control) Nucleul contine echipamentul enzimatic necesar pt : repararea genomului. el coordoneaza toate reactiile chimice legate de desfasurarea proceselor vitale Nucleul contine : genomul celulei. multinuclearitatea se produce ori prin multiplicare nucleara repetata (cariokineza) sau prin fuzionarea mai multor celule mononucleate. NUMAR.

boli de iradiere si cancer. dimensiunea nucleilor variaza functional si patologic. ARNm )pt a intra sau iesi din nucleu Porul impreuna cu structurile adiacente formeaza complexul porului Complexul por cuprinde : 1 doua inele sau anuli asezate pe ambele fete ale porului(nucleare si citoplasmatica) . Nr de pori pe o unitate de suprafata este legat de intensitatea schimburilor nucleocitoplasmatice (la celule in crestere pot exista 10 pori/micrometru2). zone active de formare a veziculelor Membrana nucleara ineterna e lipsita de ribozomi si adera fie la nucleoplasma . 2 regleaza schimbul dintre nucleu si citoplasma . iar in patologie variatii ale dimensiunilor se intalnesc in toxicoze. separate printr-un spatiu perinuclear plin cu o substanta amorfa Membrana nucleara externa prezinta o fata citoplasmatica. MEMBRANA NUCLEARA Se mai numeste nucleolema sau cariotip si este o structura lipoproteica cu o grosime de cativa zeci de nm caracteristica eucariotelor care imparte celula in 2 compartimente: nucleul ce contine genomjul. unde cele 2 membrane se afla in raporturi de continuitate.dimensiunii= cariometrie. grad de poliploidie ( cu cat e mai mare cu atat nc e mai mare). groase de 60-100A. 5 rol mecanic in sustinerea organitelor 20. contur mai flexibil. externa. fiecare trilaminata. COMPLEXUL LAMINA-POR Componentele fibrilare ale invelisului nuclear sunt o forma specializata a scitoscheletului nuclear fiind reprezentate de lamina densa interna ( fibroasa) si de complexul por . in variatiile functionale se tine cont de : varsta (in celula tanara este nucleu mare). Porii sunt defapt “portile” folosite de macromolecule si de ansamblurile macromoleculare ( proteine. 3 formeaza membranele reticulului endoplasmatic . fie la cromatina Spatiul perinuclear (cisterna perinucleara) apare ca un spatiu 3D aflat in continuitate cu spatiul reticulului endoplasmatic Nucleolema este intrerupta de orificii circulare (pori circulari) . bioritm. Intre volumul nucleului si vol citoplasmei se stabileste un raport nucleocitoplasmatic (1/3 – 1/20 ) ( atunci cand vol citplasmei creste mai mult decat vol nucleului raportul va fi refacut prin diviziune celulara sau prin cresterea vol celular) Vascozitatea nucleoplasmei este mai mica a citoplasmei ( exceptie ovocitul) Greutatea specifica a nucleului este influentata de continutul in apa si de starea fiziologica a celulai pH ul nuclear este usor alcalin 19. 4 mentine si stabilizeaza cromatina . 3 o particula centrala in forma de granula sau bastonas inconstant prezent. structurile implicate in transcriptie si prelucrarea produsului transcriptic si apoi citoplasma ce cuprinde organitele celulare In ce lulele vii apare ca o pelicula fina si densitate mai mare decat restul nucleului. lipoproteica . iar in celulelel fixe se coloreaza bazofil La microscopul electronic nucleolema apare formata din 2 foite (interna. 4 pachete de filamente nucleoplasmatice inserate pe inelul intern si pe formatiuni intranucleare Functiile ei sunt: 1 delimiteaza continutul nucleului de cel al citoplasmei . ornata cu ribozomi. 2 opt conuri orientate dinspre peretele porului catre lumenul sau .

NUCLEOPLASMA Nucleoplasma . predominant acide). Acest complex contine 2-3 % din totalul proteinelor din nucleu ( 95% sunt nonhistonice. contractilitate independenta de ATP. asigura flexibilitatea nucleului 3. denumita complex lamina-por.se poate izola dupa extragerea cromatinei si nucleolului. CROMATINA Nu este o substanta chimica ci o notiune biologica fiind reprezentata de materialul intranuclear care se evidentiaza cu coloranti bazici.complexul por e format din structuri inelare granule centrale si filamente radiare Lamina densa interna impreuna cu complexul por formeaza o componenta a scheletului nuclear numita complex: lamina-por. a invelisului nuclear. Se mai pot gasi si diverse enzyme Matricea nucleara cuprinde 2 componente:matricea nucleara propriu zisa si fractiunea labila a matrice Matricea propriu-zisa sau scheletul nuclear e un citoschelet la nivel nuclear realizat dintr-o retea de proteine stabile. Matricea fibrilara contine proteine AND. dar influentata de ionii bivalenti 4.Lamina densa interna este situata pe fata nucleara a membranei interne . matrcea nucleara sau sucul nuclear este acea parte a nucleului aparent lipsita de structuri In nucleoplasma se gasesc nucleoli si cromatina intr-un mediu proteic care au rol in organizarea nucleului determinand forma sinteza de ADN ARN mediera semnaleloer hormonale. acesta contine 2-3% din totalul proteinelor din nucleu. Este forma de existenta a cromozomilor in interfaza .e formata din polypeptide asemanatoare celor din scheletul nuclear si are rol in depozitarea granulelor ribozomale Functiile matricei nucleare sunt:1. lipesc proteinele histonice predominand cele acide Componentele fibrilare sau nemembranoase ale invelisului nuclear sunt o forma a citoscheletului nuclear fiind reprezentate de lamina densa interna si complexul por Lamina densa interna se gaseste pe fata nucleara a membranei interna a invelisului nuclear aspectul e de retea de fibrile legat de reteau matricei nucleare si de componentele fibrilare ale complexului por. din granule centrale si din filamentele radiare Lamina densa interna impreuna cu complexul por formeaza o cpmponenta a scheletului nuclear . componentele fibrilare ale invelisului nuclear si componenta fibrilara a nucleolului Matricea fibrilara apare ca o retea de fibrile intranucleare. Are aspectul unei retele de fibrile legate pe de o parte de reteaua matricei nucleare si pe de alta parte la componentele fibrilare ale complexului por Complexul por este format din structuri inelare (matricea anulara). Pe fata interna a complexului a fost identificata o nucleozida trifosfata Componenta fibrilara nucleolara sau matricea nucleolilor reprezinta o retea de filamente ce ocupa aria ce corespunde partii fibroase si granuloase din nucleol.cele 3 componente ale scheletului nuclear sunt:matricea fibrilara. mentine forma nucleului si stabilitatea a cestuia in interfaza 2. formata din granule matriceale electronodense si fibrile matriceale. suport pt depozitarea granulelor ribozomale 22. ARN si fosfolipide. Pe fata interna a complexului lamina-por a fost identificata o nucleozid-trifosfataza implicata in transportul ARN catre citoplasma 21.

activa. In cursul ciclului celular ele sufera o serie de modificari chimice Pt impachetarea ADN-ului intr-un volum foarte mic(capul spermatozoidului) histonele sunt inlocuite de protamine Aspectele histologice ale cromatinei:-datorita continutului bogat in ADN complexat cu histone cromatina se coloreaza intens cu coloranti bazici. puternic bazici datorita AA bazici 3. Aspectul morfologic al cromatinei variaza in functie de tipul celular si stadiul functional Cromatina reprezinta materialul biologic intranuclear din care sunt formati cromozomii. are semnificatie de “protectie” sau “suport” . H4-fiecare prezentand mai multe subtipuri Particularitati histone:1. sunt proteine cu evolutie filogenetica moleculara definitiva Histonele indeplinesc un rol major in impachetarea ADN-ului in nucleu. de 2 tipuri Heterocromatina constitutiva: genetic inactiva . este alcatuita din filamente rasucite de ADN numite cromoneme. acestea diferind prin gradul de condensarea. netranscriptibila. Rolul ei este incomplet elucidat . purtatoare de sarcini pozitive care le permit legarea de sarcinile negative ale gruparii fosfat din ADN 4. de spiralare si impachetare 23. pe ea nu se face transcriptie. inactiva metabolic.Ea si cromozomii sunt 2 forme de organizare ale unuia si aceluiasi material genetic(ADN) Compozitia chimica:ADN proteine histonice mici cantitati de ARN si proteine nonhistonice. purtatoare de gene structurale pe care se face transcriptia mesajului genetic. Cantitatea de ADN din nucleu e constanta pt o anumita specie si reprezinta genomul speciei. lipsita de gene structurale. in formarea nucleozomilor. prin interventia unor agenti biochimici (proteine nonhistonice ) ce pot actiona ca represori sau de represori Raportul dintre eucromatina si heterocromatina se exprima functional prin raportul dintre transcriptibil si netranscriptibil. corpusculi cromocentrici(cariozomi). EUCROMATINA Reprezinta cromatina functionala. masa moleculara mica 2. prezentand aspecte variate:granule. Pe cromozomii omologi se localizeaza identic fiind detectata prin tehnica de bandare. H3. gramezi neregultate. Rasucirea determina la nivelul cromonemei aparitia unor zone mai dense (heterocromatina) si unor zone putin dense(eucromatina) Compozitia chimica a heterocromatinei si eucromatinei e identica. contine ADN repetitiv sau satelit ( inalt sau mediu). poate fi activa (transcriptie continua pt desfasurarea normala a vietii celulei) si permisiva (devine activa doar in momentul in care actioneaza semnale specific modulatoare. H2A. e data de nr si dimensiunile moleculelor de ADN Histonele sunt proteine bazice gasite numai in genomul eucariotelor. permitand in fapt realizarea relatiei dintre genotip si fenotip ( genotip= totalitatea material genetic adica eucromatina + heterocromatina si fenotip= expresia unei parti dein genotip) 24. H2B.hormonii) Reglarea conformatiei gentice se realizeaza pe eucromatina .in functie de continutul in arginina si lizina exista 5 tipuri de histone: H1. HETEROCROMATINA Este cromatina condensata. retele de filamente.

pozitia centromerului. forme si marimi caracteristice pt fiecare specie. are continut scazut in ADN. forma. Constrictiile secundare servesc drept criteriu morfologic de individualizare a cromozomilor. cu continut mare (10-20%) de AA bazizi (lizina si arginina).Heterocromatina facultativa este cromatina condensata . kinetocorii. centromerul. Kinetocorii in nr de 2 pt un cromozom si reprezinta locul prin care fiecare cromatida se atasa za de microtubulii fusului de diviziune. Proteinele nonhistonice sunt de foarte multe tipuri de la proteine ce intra in structura cromozomilor sau cere se leaga de ADN . neobservabili la microscop sau mitotici observabili(metafazici).ei cuprind: cromatide. proteine( histonice si nonhistonice) cantitate mica de ARN. purtatori de sarcini electrice + . CROMOZOMII Cromozomii sunt structuri celulare cu nr . Pot fi: cromozomi interfazici. CARIOTIPUL Este reprezentat de totalitatea caracterelor morfologice (nr . pana la preoteine enzyme ce intervin in sinteza de ADN si ARN sau scindarea lor 26. 5-10 milimicroni lungime si 0. 2-2 milimicroni diametru (gigantic si pitici) Numarul lor: apare constant pt fiecare specie: 38 suine . genetic identice ce formeaza fiecare cromozom metafazic. unele din ele sunt legate de formarea nucleolilor si se numesc organizatori ncleolari ( cromozomii care participa la formarea cromozomilor=cromozomi nucleolari) Satelitul= corpuscul sferic atasat de restul cromozomului printr-un filament subtire de cromatina ( cromozom cu satelit=sat-cromozom) In functie de pozitia centromerului cromozomii sunt: telocentrici (extremitatea cromozomilor). ce le permite sa se lege de sarcinile – ale gruparilor fosfat din ADN. Histonele sunt proteine cu greutate moleculara redusa. Fiecare cromozom dintr-un set are in setul opus un cromozom complementar alcatuind o pereche de cromozomi omologi Compozitia chimica include ADN. devin vizibili la microscopul optic in celulele care se pregatesc pt diviziune. fiecare cromatida corespunde unei molecule de ADN. metacentrici ( mijlocul lungimii) Dimensiuni cromozomi: 1. In functie de cromozomii in care se gaseste heterocromatina poate fi autozomala ( in autozomi) sau gonozomala (in heterozomi) 25. constrictii) ale cromozomilor dintr-o celula diploida . 78 canide Celulele sexuale sau gametii sunt haploide continanad 1 sg set de cromozomi(n) fata de cele somatice cu 2 seturi (2n). si constrictiile secundare si satelitii. extremitatile terminale ale lor se numesc telomere si sunt absolute necesare pt structura si functionarea normala a cromozomilor Centromerul sau constrictia primara este regiunea cea mai ingusta unde cele 2 cromatide se unesc. Cromatidele sunt cele 2 jumatati lomgitudinale. marime. contine gene inactive pe care nu se face transcriptia ( pe aceste gene transcriptia s-a efectuat sau nu intr-o perioada anterioara sau se va efectua daca se transforma in eucromatina. Cei mai multi cromozomi sunt monocentrici(anomalii: dicentrici sau policentrici). submetacentrici ( apropierea mijlocului lungimii). acrocentrici ( apropierea extremitatii). in vecinatatea lui se gaseste heterocromatina constitutive.

Infasurarea duplexului de ADN se datoreaza histonelor H3 si H4 iar miezului nucleozomului ii sunt atasate histonele H2A si H2B. Eucromatina corespunde filamentului de cromatina de 10 nm iar heterocromatina corespunde solenoidului sau bobinei de 30 nm Datorita impachetarii duplexului de ADN pe nucleozom si a nucleozomilor in fibra de cromatina si plierii in forma de bucle variabile ca dimensiune permite reducerea lungimii “firului” de ADN de la 1 mm la 100 micrometri Pt micsorarea lungimii cromozomului metafazic e necesara superspiralizarea solenoidului aceasta realizandu-se cu ajutorul unor proteine nonhistonice. benzile R (Reverse band) si benzile C Determinarea cariotipului are o mare importanta in practica medicala pt diagnosticul unor boli congenitale precum boala Down. rasucita intr-o structura helicoidala cu pasul elicei de 11 nm. In ADN sunt prezente gene informationale (exoni) si portini neinformationale(introni) Cea mai larg acceptata ipoteza asupra mecanismului prin care genele structurale din ADN sunt activate pt transcriptie sustine ca activarea genelor se face ca urmare a interventiei proteinelor . Nucleozomul nu contine proteine nonhistonice Histona H1 nu intra in structura nucleozomului fiind situata lateral de acesta ea se leaga de AND-ul linker prin forte ionice prezentand o portiune carboxil terminala. alaturi de histone in procesele de impachetare a nucleozomilor in fibra de cromatina intervine si ionul de magneziu In timpul diviziunii celulare condensarea cromatinei corespunde impachetarii compacte in spatiu a fibrei de cromatina odata cu realizarea structurii cromozomului metafazic S-a calculat ca ADN-ul infasurat pe un nucleozom e prea scurt pt a corespunde unei gene structurale incat nu exista o concordanta intre o gena ca unitate informatiola genetica si un nucleozom-unitate de impachetare a ADN-ului Gena e formata din cca. H3 si H4. legata direct de ADN si una amino ce nu se ataseaza ADN-ului dar ofera locusuri de legare pt proteinele nonhistonice HMG1 si HMG2. de paternitate 27. sfatul genetic si dirijarea imperecherilor la animale. 1000 perechi nucleotide in timp ce ADN-ul infasurat pe un nucleozom are 200 de perechi de nucleotide. unor boli ale sangelui. caracteristice pt fiecare: tehnici cu fluorescenta princare se obtin benzile Q fluorescente si tehnici bazate pe tratarea cromozomilor cu diferiti agenti fizici si chimici: benzile G (Giemsa). in care perechile de cromozomi omologi sunt asezati in ordinea descrescanda a lungimii Cariotipul unei spp se obtine prin fotografierea cromozomilor metafazici. diagnosticul diferential al unor anomalii sexuale.Grafic poate fi prezentat printr-o “harta” numita cario sau idiograma. NUCLEOZOMUL Este un octamer histonic de forma unui cilindru scurt pe care duplexul de ADN il inconjoara de 2 ori Octamerul histonic e format din 8 molecule de histone cate 2 molecule de H2A. Histona H1 e implicata in spiralizarea fibrei de cromatina Legatura dintre 2 nucleozomi succesivi se face printr-o molecula din histona H1 rezultand insiruirea nucleozomilor unul dupa altul ca un sirag de margele observabil la microscopul electromic numai in cazul in care cromatina e “intinsa” in mod artificial. H2B. din aceste fotografii se decupeaza cromozomii si se aranjeaza in cariotip . In celula vie fibra de cromatina are un diametru de 30 nm. putandu-se identifica grupele de cromozomi fara a se putea preciza cu certidunine perechile Identificarea fiecarei perechi se face prin folosirea tehnicilor de bandare prin care se evidentiaza benzi transversale de-a lungul cromozomilor.

In el se desfasoara principalele procese care au loc in nucleu (replicare . In celulele active componentele pot segrega rezultand un corpuscul nucleolar . transport) . ULTRASTRUCTURA NUCLEOLULUI Are 4 componente: filamentara. Raportul e un criteriu pt aprecierea varstei celulei(celula tanara=nucleu mare cu nucleol mare) Forma nucleolilor: prezinta de obicei o forma sferic ovoidala care pe masura imbatranirii devine neregulata Densitatea nucleolilor: e mare nucleolul fiind cea mai densa structura din celula datorita concentratiei mari in substanta uscata si cantitatii mici de apa Dispunerea nucleolilor in nucleu e de obicei centrala sau paracentrala. Nucleolul se gaseste in toate celulele cu nucleu si celulele care nu prezinta nucleu sunt neviabile In timpul diviziunii celulare acesta se dezintegreaza si reapare dupa terminarea diviziunii Prin impregnari argentice la microscop s-au observat 2 componente ale nucleolului: nucleolonemaformatiune filamentoasa rasucita ca un ghem si a doua componenta e structurata sau amorfa In celulele vii nucleolul apare ca un corpuscul puternic refringent heterogen si cu contur neregulat Nr nucleolilor: in nucleii celulelor somatice exista de obicei 2 nucleoli. jucand rolul unui intermediar intre cromozomi si citoplasma.ele variaza in functie de implicarea celulelor in sinteza de proteine Raport nucleolonuclear: nr si volumul nucleolilor depind de stare functionala a celulei cu cat celula e mai activa in sinteza proteica cu atat raportul creste. ocupa cca. 30-40 nm lungime dispuse in pachete intretaiate formand o retea. Ocupa o pozitie cheie in circuitul intracelular al informatiei. Contine ADN-ul pe care se sintetizeaza ARN-ul ribozomal si produsul primar al sintezei GRANULARA-e dominanta alcatuita din granule asemanatoare dar nu identice cu ribozomonii citoplasmatici.nonhistonice HMG 14 si HMG 17 care sa fie inlocuite de HMG 1 si HMG 2 de pe locurile lor de legare pe histona H1. Nr nucleolilor creste odata cu gradul de poliploidie Dimensiunile:1-2 micrometri. cromozomiala si astructurata FILAMENTARA-cuprinde filamente de 5 nm grosime. umple spatiul dintre granule si fibre fiind considerata de unii autori cariolimfa iar de altii un gen de matrice pt celelalte componente nucleolare Cele 4 componente nucleolare pot fi rareori distinse Raporturile cantitative si topografice dintre ele variaza in functie de tipul celulei si momentul functional. In acest fel regiunile din filamentul nucleozomic in care intervin proteinele HMG 14 si 17 isi vor modifica conformatia biochimica devening regiuni active transcriptionale. 28. 30% din volumul nucleului. transcriptie . putand varia odata cu momentul functional 29. NUCLEOLII Este o componenta intranucleara cu aspect corpuscular prezenta in interfaza cu rol in biogeneza ribozomilor. granulara. granulele sunt precursorii ribozomilor CROMOZOMIALA-e dispusa la periferia nucleolului sau poate avansa sub forma de benzi alcatuite din filamente catre interiorul nucleolului ASTRUCTURATA-apare omogena.

ADN-ul din nucleol e reprezentat de organizatorii nucleolari. ADN-ul e organizatorul nucleolar si contine cistroni numiti ADN ribozomal. cantitati mici de lipide si minerale.Nucleolul nu contine membrane si nu este delimitat de membrane. Cele 2 subunitati ribozomale se ataseaza de ARN mesager in momentul sintezei proteice rezultand cromozomii. Se crede ca nucleolul are rolul de statie intermediara intre ARN mesager si ARN de transport spre citoplasma Pregatirea si desfasurarea mitozei nu poate avea loc fara prezenta nucleolului in interfaza . pregatirea mitozei In sinteza da ARN ribozomal. Un exces de ribozomi produce inhibarea genelor ADN ribozomal care determina sinteza de ARN ribozomal. Componenta filamentoasa si granulara se pot asocia formand benzi vazute la microscop ca si nucleolema. nucleoli compacti. nucleoli inelari-componentele filamentoase si granulare formeaza un inel periferic care inconjoara o lacuna centrala Compozitia chimica-variaza in functie de tipul celular si momentul functional. reglarea sintezei de ARN ribozomal. ARN-ul din nucleol e in principal ARN ribozomal aflat in diverse faze de maturare. O parte din molecula de ARN 45 S se indeparteaza de o endonucleaza si => ARN 41 S care prin interventia unei convertaze e scindat in ARN de 20 S si 32 S ARN de 20 S sufera interventia unei metilaze => forma matura de 18 S. Invers distrugerea ribozomilor producere cresterea sintezei de ARN ribozomal si astfel formarea de ribozomi Transferul de ARN mesager si de ARN de transport din nucleu in citoplasma nu poate avea loc decat in prezenta unui nucleol functional. ADN-ul ribozomal e transcris prin interventia ARN polimerazei 1 rezultand un precursor al ARN-ului ribozomal ( ARN de 45 S-svedberg). ARN-ul de 28 S impreuna cu cel de 5 S si cu proteine formeaza o particula ribonucleoproteica care reprezinta subunitatea ribozomala mare ( 60 S). Fibrele din componenta filamentoasa sunt filamente de ARN 45 iar granulele din componenta granulara= subunitati ribozomale mari Reglarea sintezei de ARN ribozomal in nucleol se realizeaza printr-un mecanism de feed-back. principalele componente sunt: ADN-3%. proteine-90% din greutatea uscata. iar portiunea periferica a componentei cromozomiale corespunde cromatinei asociate nucleolului Clasificare in functie de criteriile ultrastructurale: nucleolii reticulari cei mai comuni cu cele 4 componente distincte. transferul ARN mesager si ARNs in citoplasma. 60 S trece prin porii invelisului nuclear aparand in citoplasma. ARN-ul de 18 S paraseste nucleolul si se combina cu proteine venite din citoplasma si e trecut prin porii membranei nucleare sub forma de particule ribonucleoproteice care reprezinta subunitatea ribozomala mica de 40 S ARN de 32 S e metilat si => forma matura de 28 S.nu se disting componentele si sunt intalniti la putine tipuri celulare(limfocite). ARN-7%. FUNCTIILE NUCLEOLULUI Nucleolul indeplineste functii legate de: sinteza ARN ribozomal si biogeneza ribozomilor. In nucleol exista diferite tipuri de ARN ce difera dupa coeficientul de sedimentare Proteinele nucleolare provin din citoplasma si sunt reprezentate in cea mai mare parte de enzime implicate in sinteza si maturarea ADN-ului ribozomal( convertaza) Bazofilia nucleolului e principala sa caracteristica vizibila la microscopul optic si se datoreste continutului relativ mare de ARN si ADN 30.

ce contine apa. flagel).31. lipide (corticosuprarenala). Organitele celulare contin in structura membranelor unele enzime marker. Organitele celulare indeplinesc functii ca: miscarea intracelulara (microfilamente. lizozomi. microtubuli si o retea de microtrabecule. Microtrabeculele sunt considerate suportul matricei biostructurale. unele se pot observa la microscopul optic (complex Golgi. gaze si o componenta solida. Ele protejeaza celula de fluctuatii ale continutului de apa (au apa in ochii retelei). entrioli). cu grade diferite de acidofilie sau bazofilie iar la microscopul electronic s-a observat in hialoplasma CITOSCHELETUL MATRICEAL. dar uneori este contestata realitatea lor biologica fiind considarate artefacte.este sediul de desfasurare a unor procese metabolice precum glicoliza. RE). Microtrabeculele sunt structuri mai mici decat microfilamentele Microtrabeculele formeaza o retea in citoplasma interconectand aproape toate componentele subcelulare. in celulele nervoase (neurofilamentele). neurofilamente (neuron). Sunt considerate expresia fenomenului e gelificare. biosinteza acizilor grasi. proteinele variaza cu tipul celular si specia. ioni. La microscopul optic apare astructurata. contine sau depoziteaza glicogen (ficat. unele sunt delimitate de membrane in timp ce altele nu. O lunga perioada de timp s-a considerat ca matricea citoplasmatica este omogena. filamente de vimentina (celulele endoteliate. electroliti. digestie intracelulara (lizozomi. fapt pentru care a fost denumita hialoplasma. cu care are relatii metabolice complexe. Organitele celulare au diferite marimi. Sunt mai stabile decat actina si nu se depoliomerizeaza Microfilamentele intermediare sunt formate din molecule filiforme de proteine. peroxizomi). Polimerizarea se face prin alaturarea si impletirea monomerilor Dupa proteinele componente exista: filamente de cheratina sau tonofilamentele (tesut epitelial). polipeptide diferite. Roluri: mentine forma celulei si o adapteaza la necesitatile functionale prin componentele citoscheletului. Ele mai au rol in miscarea intracelulara a granulelelor de pigment 33. 32. glucageneza. 15% din ARN-ul celular si adaposteste organitele celulare si incluziunile citoplasmatice. pigmenti ribozomi liberi. unele functii speciale in celulele musculare (miofilamentele). microtubuli. MICROFILAMENTELE INTERMEDIARE SI MICROTRABECULE: Microfilamentele intermediare sunt denumite astfel doarece sunt situate intre microfilamentele de actina si cele de miozina La microscop apar ca niste filamente rectilinii sau usor curbate in endoplasma. In acest fel matricea citoplasmatica prezinta doua faze sau componente: una fluida numita CITOSOL. enzime. MICROTUBULII: . producerea de energie (mitocondrii). cum ar fi monoaminooxidaza prezenta la mitocondrii. aminoacizi. in celulele epiteliale (tonofilamentele). mitocondrii) iar altele doar la cel electronic (ribozomi. muschi). asterocite) Identificarea tipului de microfilament intermediar permite diagnosticarea tumorilor maligne. MATRICEA CITOPLASMATICA: Este mediul intern al celulei unde sunt “gazduite” organitele celulare. deplasarea celulei in mediul extracelular (cili. polimerizata sub forma unei retele bogata in proteine structurale si enzime. format din microfilamente. nestructurata. ioni.

fusului de diviziune.care este un complex de trei polipeptide:troponinele T .microfilamentele de actina indeplinesc atat un rol structural sau de sustinere cat si un rol dinamic intre filamentele de actina si monomerii de actina din citoplasma. iar calmodulina regleaza procesul de asamblare . care intra in structura stabila a centriolului. 4.intarind filamentul subtire.TROPOMIOZINA. participa la eliberarea proteinelor si lipoproteinelor sintetizate in hepatocite 34. Peretele microtubulului este format din 13 siruri lineare. Exista un echilibru dinamic intre microtubuli si dimerii de tubulina din citosol.In citoplasma. adica un microtubul. Rol structural: 1.Tropomiozina are atat un rol structural. determinarea si pastrarea dispunerii spatiale a organitelor.P. drepte sau spiralate. Polimerizarea are loc spontan la 37 grade C si depolimerizarea la 0 grade C. cililor si flagelilor.in stereocili.Un filament cuprinde doua lanturi de actina infasurate unul in jurul celuilalt. flageli). 4.formand dublu helix. 5.paralel cu filamente graose de miozina .Fiecare molecula de actina din microfilament e capabila sa lege cate un cap al moleculei de miozina In celulele eucariote.P. In peretele microtubulului dimerii formeaza protofibrile: alfa-tubulina se leaga de beta-tubulina dimerului din randul vecin. asigura o serie de miscari intracitoplasmatice. Tubulinele polimerizeaza din alfa-tubuline si beta-tubuline.Astfel pe toata lungimea miofilamentului de actina se gaseste o proteina.in prelungirile filiforme ale celulelor din culturi In celulele nemusculare.moleculele de actina impreuna cu proteinele reglatoare formeaza miofilamentele subtiri din sarcomere. 2.Polimerizarea actinei este insotita de o crestere a vascozitatii citoplasmei iar depolimerizarea se asociaza cu scaderea vascozitatii. dispuse alternativ in peretele microtubulului. Polimerizarea se face cu influenta cationilor de Ca si Mg.microfilamentele se pot gasi isolate sau in manunchiuri formand fibrele de stress in cazul culturilor de celule sau intra in structura inelelor de contractile care pot fi-tranzitorii cand apar in telofaza sau permanente.echilibru ce joaza un rol essential in miscarile celulare.pe care se insira 7 monomeri de actina. formarea de “schelete temporale” Rol dinamic: 1.Din loc in loc se gaseste o alta proteina: TROPONINA. In celulele musculare. realizeaza transportul axonal. Energia necesara formarii este furnizata de G. formate din molecule proteice globulare. moleculele de actina se pot gasi fie sub forma monomerica (actinaG) fie sub forma polimerizata (actinaF) Microfilamentele de actina se formeaza prin polimerizarea actinei globulare. accelerata de proteine asociate: proteine cu greutate moleculara mare (HMW) si proteine tau (t).dezasamblare.cat si un rol functional in realizarea contractiei.Ambele procese joaca un rol principal in trecerea de la starea de gel la cea de sol a citoplasmei. Polimerizarea este blocata de alcaloidul colchicina. denumite tubuline. 3.T.I si C. mentinerea formei celulare si a prelungirilor.intre polimerizarea si depolimerizarea actinei. asigura transportul unor molecule si substante. participa la mobilitatea celulei (prin cili . 2. MICROFILAMENTELE DE ACTINA: Sunt formate din molecule de actina si au diametrul de 6 nm. Pot apare grupati sau singulari. 3.T.Manunchiuri de filamente de actina exista si in microvili. organizarea cotischeletului. Filamentele subtiri se gasesc numai in miofibrilele din muschii scheletici si muschiul cardiac unde sunt dispuse ordonat. dispunerea filamentelor de actina. 5. situate in citoplasma. nu de A.exceptie celulele musculare.Sunt formatiuni rectilinii cu lungimi variabile. formand un cilindru.

36.In acest fel.fiecare din cele 500 de capete de miozina ale unui filament gros parcurge ciclul de 5 ori intr-o secunda Dupa terminarea contractiei ionii de Ca sunt recapatati in cisternele reticulului sarcoplasmic printr-o enzima (Ca2+-ATP-aza) ceea ce produce relaxarea muschiului In muschiul cardiac filamentele de actina si miozina prezinta o dispunere asemanatoare cu cea din muschiul scheletic.Miscarea se produce prin alunecarea filamentelor de actina si miozina unul peste altul.Dupa acest moment de capul miozinei se leaga o molecula de ATP.Relaxarea se produce prin desfacerea simultana a tuturor puntilor de filamente de actina si miozina ceea ce permite glisarea filamentelor. antrenand deplasarea filamentului. CONTRACTIA MUSCULARA STRIATA: Contractia musculara reprezinta forma cea mai perfectionata de miscare bazata pe sistemul actinamiozina.Ca rezultat al glisarii se scurteaza lungimea sarcomerului iar prin insumarea scurtarii tuturor sarcomerelor se ajunge la scurtarea fibrei musculare in intregul ei Glisarea se datoreaza faptului ca fiecare cap al moleculelor de miozina “paseste” in lungul filamentului de actina de pe un monomer pe urmatorul “tragand” filamentul de actina pas cu pas Contractia muschiului scheletic se declanseaza in momentul in care excitarea nervului motor al muschiului determina aparitia unui potential de actiune in sarcolema (plasmalema fibrei musculare striate) la nivelul jonctiunii neuromusculare.Se produce prin glisarea (alunecarea) filamentelor de actina printer cele de miozina fara a se modifica lungimile lor.Semnalul electric se transmite rapid in jurul fiecarei miofibrile prin tubii transversi.iar deplasarea se face dupa mecanismul “rotii cu clicheti” de la ceasornicele mecanice.facand posibila interactiunea actinei cu miozina In momentul in care capul miozinei atinge actina este eliberat ADP si gruparea fosfat ceea ce determina o flexare a capului miozinei care trage filamentul de actina rezultand glisarea filamentului si contractia musculara.producandu-se desprinderea miozinei de actina.Pentru aceasta se desface puntea dintre miozina si actina si se restabileste puntea cu monomerul urmator din filamentul de actina. MISCARI CELULARE BAZATE PE SISTEMUL: ACTINA-MIOZINA: Pe baza sistemului molecular actina-miozina se realizeaza mai multe categorii de miscari celulare:miscarile din tipul contractiei musculare.Miozina hidrolizeaza ATP-ul in ADP si gruparea fosfat. fiind evidente striatiile .iar capul miozinei isi recapata conformatia initiala.semnalul electric ajunge la reticulul sarcoplasmatic producand eliberarea din cisternele din cisternele reticulului in citosol.miscarile din microvili si curentii citoplasmatici Interactiunile actina-miozina se desfasoara dupa acelasi mecanism molecular atat in celulele musculare cat si in cele nemusculare.dupa care procesul se repeta Miscarile de “pasire” a capetelor de miozina in lungul filamentelor subtiri de actina sunt efectuate de catre fiecare molecula si de catre fiecare lob al capului Intr-o contractie rapida.Alte proteine pe langa cele amintite sunt:filamina.Ele se stabilesc intre filamente subtiri de actina si capetele globulare ale moleculelor de miozina din puntile transversale.a unei cantati mari de ioni Ca 2+.miscarile de locomotie ameboidala.Energia necesara este furnizata de hidroliza ATP-ului.spectrina 35.Cresterea brusca a concentratiei de ioni de Ca declanseaza contractia miofibrilei datorita efectului pe care Ca 2+ il produce asupra troponinei si tropomiozinei Troponina C leaga ionul de Ca si prin aceasta modifica pozitia tropomiozinei.

in acest fel contractia muschiului neted poate fi produsa prin actiune nervoasa sau hormonala. Centrul cilindrului e lipsit de microtubuli realizandu-se o structura de tipul “9+0”. unde se realizeaza o contractie rapida este prezenta o forma specializata a calmodulinei. miozina se aseamana cu cea din muschiul neted prin faptul ca activarea ei depinde de fosforilarea lanturilor usoare. centrul celular e implicat in toate procesele in care acestia apar ca organizatori ai citoscheletului Centrul celular intervine si in directionarea miscarilor de locomotie ameboidala (fibroblaste. miozina poate interactiona cu actina numai daca lanturile usoare sunt fosforilate Fosforilarea si desfosforilarea lanturilor usoare ale miozinei din leiocit sunt efectuate de enzime specifice. CONTRACTIA MUSCHILOR NETEZI: Muschiul neted este lipsit de striatii. nefiind dispuse strict ordonat ca in muschii striati. in leiocite. Kinaza activata fosforileaza lanturile usoare din molecula de miozina. datorita faptului ca materialul pericentriolar format din proteine si ARN determina polimerizarea tubulinelor si asamblarea microtubulilor care au capatul negativ (-) in materialul pericentriolar din centrozom. centrul celular e situat ???? juxta nuclear in apropierea complexului Golgi si contine unul sau doi centrioli ce sunt inconjurati de o zona citoplasmatica clara numita material pericentriolar. 2. ???? neuron) iar cand este prezent coordoneaza mobilitatea celulara in timpul diviziunii La microscopul electronic fiecare centriol apare ca o structura cilindrica dispusa perpendicular pe congenerul sau. totodata centrul celular participala definirea polaritatii celulei dispunandu-se ca si complexul Golgi apical fata de nucleu in celulele epiteliale . CENTRIOLII: Centriolul este o structura microtubulara stabila ce intra in componenta centrului celular In majoritatea celulelor. leucocite) situandu-se inaintea nucleului pe directia miscarii celulelor . Kinaza mai poate fi activata si de AMP-ul ciclic al carui nivel in celula e controlat hormonal. Contractia muchiului neted este mai lenta deoarece si activare miozinei prin sistemul calmodulinei este lenta. rabdocit. troponina C In toate celulele nemusculare.B. in timp ce capatul pozitiv (+) dispus distal prezinta o crestere intensa ???? Datorita functie sale de organizator temporar al microtubulilor. care la randul ei este stimulata de complexul Ca2+calmodulina Contractia complexului acto-miozinic produce trecerea citoplasmei in starea de gel iar relaxarea determina trecerea in strare fluida.37.iar filamentele de actina si miozina nu formeaza miofibrile. Fiecare centriol e format din 9 triplete de microtubuli notati cu A. Centrul celular (centrozomul) joaca rolul de organizator al microtubulilor. permitand interactiunea cu actina. In muschiul striat. sunt orientate parallel cu axul lung al celulei. Centrul celular lipseste in celulele inalt specializate (eritrocit.C si imbracati intr-o masa de substanta densa. fiind direct legata de ionii de calciu. Astfel. 38. diferita de axonema cililor care e “9+2”. enzima de fosforilare se numeste KINAZA LANTURILOR USOARE si este activata de Ca2+-calmodulina. desi in general. activitatea ATP-azica este de 10 ori mai mica. Miozina din celulele musculare netede (LEIOCITE) se deosebeste de cea din fibrele musculare striate (RABDOCITE) prin doua caractere: 1.

In structura lor microtubulii sunt asezati in axul citoplasmatic ciliar. de forme variate. . ATP-ul necesar este asigurat de mitocondriile din jurul axonemei. intermediara si superioara. Membrana interna delimiteaza compartimentul intern sau matricea mitocondriala. CILII SI FLAGELUL: Sunt expansiuni celulare pemanente. In conditii patologice apar tulburari functionale ale cililor datorate anomaliilor corpuscului bazal. F1-ATP-aza. Particulele contin o enzima ce participa la inteza ATP-ului. formata din 10-11 protofilamente. Forma poate fi: lamelara. aceasta depinzand de legatura ciclica a dieninei subfibrei A pe dubletul subfibrei B. Subfibra A este formata din tubulinele alfa si beta diferite de cele din subfibraB. veziculara. Miscarea cililor si falgelilor se realizeaza prin alunecarea dubletelor periferice. Orientarea poate fi perpendiculara sau paralela pe axul longitudinal mitocondrial Cele 2 membrane delimiteaza un compartiment extern. cu grosimi egale ce delimiteaza 2 compartimente. Cilii isi primesc energia necesara miscarii de la ATP-aza. formate din membrana si citoplasma celulara. la periferie cu cate 9 dublete de microtubuli. numit axonema. Fiecare microtubul cuprinde o subfibrila A alcatuita din 13 protofilamente. Prin glisarea dubletelor rezulta miscarea cililor si flagelilor. are structura asemanatoare cilului. Daca lipseste dineineise produce sindromul cililor imobili 40.39. acestea aparand ca niste proeminente alcatuite din: piesa bazala. flagelilor) si miscarile datorate miscarii cromozomilor din cursul diviziunii celulare. iar cea interna prezinta pliuri sau invaginari. Numarul cristelor variaza cu activitatea celulara. si o subfibrila B. Cilii ai miscari ciclice in 2 timpi (bataie-revenire). dispuse la polul apical al celulei. Pe membrana interna s-au evidentiat subunitati de membrana sau particule elementare. tubulara. ULTRASTRUCTURA MITOCONDRIILOR: Mitocondriile sunt organite specializate in producerea de energie necesara activitatii celulare. denumite criste mitocondriale. avand axonema de tipul “9+2”. De la subfibra A pleaca la subfibra B doua brate simetrice in forma de cleste (molecule de dineina) bogate in ATP-aza. rectilinii ramificate sau incrucisate. dispusi paraleli si odonat. in timp ce flagelul are o miscare ondulatorie sau elicoidala. Miscarile celulare au la baza sistemul microtubul-dineina (miscarile cililor. Membrana esterna este neteda. de obicei in numar de 1. Stereocilii au cei 2 microtubuli centrali din axonema lipsa Flagelul. iar flagelul de la ATP furnizat de mitocondrii. De la subfibra A pleaca spre centrul axonemei cate un brat ce se termina printr-o portiune globulara. cilindrica sau veziculara. axonema este din formata din 2 microtubuli axiali. bratele mai pot fi inlocuite pe distante mari si de legaturi elastice. La baza axonemei se afla un corpuscul bazal cu structura unui centriol Cilii pot fi vibratili (kinetocili) sau nevibratili (stereocili) La cilii vibratili. In ultrastructura intra 2 membrane. axonemei. sau ambelor.

glucide. atasati de reticulul endoplasmatic sau de membrana nucleara externa Numarul: variaza cu tipul celular si starea functional: in cel secretorii in nr mic si in cele sintetizatoare de proteine in nr foarte mare. Subunitatea mare prezinta 3 tipuri de ARNr (5. uneori vitamina C. Astfel mitocondriile se comporta ca niste centrale energetice celulare ATP-ul produs de mitocondrii este de 18 ori mai mare decat cel rezultat glicoliza anaeroba. Proteinele si lipidele din mitocondrie sunt inlocuite la 20 de zile. 41. lipide. ficat. oxidarea acizilor grasi. concentratia ionilor de Mg este sub 10 la -3.ADN. cele pt fosfolizarea oxidativa in membrana interna si criste. Datorita continutului in ADN. eliberand o cantitare importanta de energie necesara proceselor metabolice. in prezenta unor inhibitori ai sintezei proteice. moleculele de ADP si ATP. 42. b) subunitate mica. Ea permite trecerea: ionilor de Ca si Mg. grupati in poliribozomi. fosforilarea oxidativa. mitocondria reinoinduse continuu prin autofagie cu lizozomi. muschi). RIBOZOMII: Sau granulele Palade. Diametru: 15-30nm. Pot fi liberi in citoplasma. Dupa . de forma sferoidala. ciclul acidului citric. apa. subunitatea mica prezinta un singur tip de ARNr (18S). Mitocondriile pot participa la procese metabolice datorita complexului de enzime din structurile mitocondriale (membrana externa si interna. ribozomi. Enzimele pt acidul citric si beta-oxidarea acizilor grasi se gasesc in membrana externa si matricea mitocondrial. 28S. prin intermediul complexului ATP-sintetazei aflata in membrana mitocondriala interna. ioni. In cursul biosintezei proteice se formeaza poliribozomi in jurul ARNm introducand mesajul genetic in secventa de aminoacizi a proteinelor ce se sintetizeaza. In cazul cresterii concentratie ionilor de Mg rezulta poliribozomi. Transportul prin membrana se face pe baza unor proteine transportoare sau carause. ARN. si pt ultima faza de formare a ATP-ului (factorul de cuplare F1) se afla in elementele elementare. sunt organite celulare intracitoplasmatice gasite in toate celulele cu exceptia eritrocitelor.Membrana mitocondriala interna este mai putin permeabila decat cea externa. Acetil coenzima A intrata in ciclul acidului citric (ciclul KREBS)da nastere sub actiunea oxigenului molecular sintezei de ATP. criste. mitocondrile pot participa la procesele metabolice biosintetice Structura chimica: proteine (din care 70% enzime). izolati. ARN. PROCESE METABOLICE MITOCONDRIALE: Procesele se refera la cele metabolice energetice si biosintetice Mitocondria este sediul metabolismului anaerobce include: 1. particule elementare. Sursa continua de piruvat este asigurata de depozitele de lipide si glucide din tesut (adipos. aspect de granule sferice Ultrastructura: a) subunitate mare.8S. 5S). cu asimetrie in privinta bazelor purinice si pirimidinice Subunitatile ribozomale sunt separate cand: nu participa la sinteza proteica. Atat acizii grasi cat si moleculele de piruvat sunt reduse in citosol la forma de acetil-coenzima A. 2. forma alungita. acizi grasi si unii aminoacizi. 3.

In interiorul celulei este situat cu precadere in zona interna si mijlocie a citoplasmei ce formeaza endoplasma si mai putin zona externa. produc glucide in cantitate mare. pe cand in REN sunt mai frecvente tuburile si canalele interconectate in retea. diferiti ioni. anticorpi). Unele portiuni ale RE prezinta ribozomi atasati de endomembrane si poarta numele de RER sau granulos in timp ce alte portiuni sunt lipsite de ribozomi si formeaza REN Membrana REN se continua cu membrana RER.revenirea concentratiei ionilor si a terminarii sintezei proteice poliribozomii devin ribozomi individuali. Prin continutul de ARN ribozomal. Legarea ribozomilor se face cu ajutorul unor glicoproteine transmembranare numite RIBOFORINE. RETICULUL ENDOPLASMATIC: Este un organit intracelular implicat in activitatile de sinteza si secretie celulara format dintr-un complex de membrane intracelulare ce delimiteaza un sistem de canalicule (tuburi. acumulari de materiale in cisterne. hormoni. Ribozomii atasati confera o puternica bazofilie celulei respective. Contactul cu plasmalema sau continuitatea membranei reticulului endoplasmatic cu plasmalema e extrem de rara si poate fi considerata accidentala. cisterne. In citoplasma cele doua subunitati se maturizeaza rapid. ARNr 28S si ARNr 18S trec din nucleu in citoplasma. poliribozomii liberi neatasati sintetizeaza proteine de structura si unele speciale (hemoglobina). in RER predomina cisternele. proteine. prezinta interconexiuni morfologice si functionale RER prezinta pe fata externa a endomembranelor sale ribozomi individualizati sau grupati in poliribozomi. REN nu prezinta ribozomi pe membrana sa limitanta. ribozomii dau bazofilia celulara Proteinele ribozomale: 45 in subunitatea mare si 33 in subunitatea mica. se asambleaza si asociaza cu proteinele citoplasmatice caracteristice si formeaza ribozomii Functia ribozomilor este sinteza proteica. ARNr 41S da nastere la ARNr 28S si ARNr 20S (-> ARNr 18S). formeaza pigment. cisterne) care strabat intreaga citoplasma a celulei eucariote. de lipide) si foarte dezvoltat in celulele secretrorii exo. rugos si neted. apa.8S trec atasati de ARNr 28S in citoplasma. Membrana RER se continua cu foita externa a invelisului nuclear iar lumenul RER comunica cu spatial perinuclear. dilatari. In celula musculara REN se numeste reticul sarcoplasmic prezentand un aspect morfologic si functional particular si indeplinind un rol essential in cuplarea excitatiei cu contractia . RER prezinta o mare plasticitate si o mare putere de adaptare in raport cu varsta sau starea functionala a celulei. Apare mai dezvoltat in celulele care sintetizeza hormoni steroizi. ARNr 5S si ARNr 5. Biosinteza ribozomilor: incepe la nivelul ADN-ului nucleolar cu producerea precursorului de ARNr 45S din care rezulta ARNr 28S si ARNr 18S. Ultrstructura lui cuprinde saci. Este separat de plasmaleme printr-un strat subtire de ectoplasma. indeplinesc rolurile specifice ribozomilr si intervin in asamblarea unitatii ribozomale. Compozitie chimica: ARN ribozomal.si endocrine. Ribozomii atasati membranei reticulului endoplasmatic sintetizeaza proteine de export (enzime. Este prezent in toate tipurile de celule cu exceptia eritrocitului adult. RER e specializat in sinteza proteinelor. de glucide. e alcatuit mai mult din formatiuni tubulare ce comunica prin canale de legatura cu RER si e present in citoplasma tuturor celulelor dar mai putin reprezentat cantitativ decat cel rugos. ARNr 58S este sintetizat in citoplasma. 43. tubi si vezicule anastomozate intre ele si delimitate de o endomembrana groasa de 6nm cu organizare moleculara comuna tuturor membranelor interne. Este mai bine reprezentat in celulele active in sinteze (de proteine. In situatii patologice ale celulei se observa mari variatii morfologice ale organitului precum: fragmentari. Cele doua portiuni ale RE.

. delimitate de o citomembrana.la metabolismul glucidelor.participa prin citomembranele sale. MACROVEZICULELE: se formeaza din dilatatiile laterale ale sacilor golgieni. REN participa la sinteza hormonilor steroizi. 44. Ultrastructura complexului este alcatuita din: 1. protein-enzime. fosfolipide (40%).in neuroni unde indeplineste rolul unei “fabrici de membrane”. supranuclear (celule secretorii exocrine).in hepatocite care produc albumine.iar dintre lipide predomina forfolipedele. aici se formeaza veziculele secretoare. mai subtire in centru .Compozitia chimica a RE a fost studiata dupa centrifugarea diferentiat a omogenatului celular cand sau obtinut microzomii – nu sunt organite celulare ci fractiuni subcelulare ce cuprind portiuni de RE. c) unele glicoziltransferaze. b) nucleoziddifosfataza (NDP). colesterol.in plasmocitele ce sintetizeaza imunoglobuline. SACII sau CISTERNELE GOLGIENE: prezinta: a) o fata cis sau proximala mai subtire. Enzime marker ale complexului: a) tiaminofosfataza (TPP). sau mobil. 3. Microveziculele cu membrana mai groasa sunt considerate lizozomi primari formati in complexul GERL.leticinele si cefalinele si putin colesterolEnzima marker pt RE este glucozo-6-fosfataza Originea RE e inca discutabila el parand sa formeze fie membranele nucleare. sunt considerate vacuole de secretie sau corpi de condensare a produsului secretat de celula. formatoare. Se formeaza prin gatuirea capetelor de reticul endoplasmatic rugos lipsiti de ribozomi. deplasandu-se intre polii nucleari (celula tiroidiana).dotate cu permeabilitate selective la realizarea unor schimburi active intre continutul formatiunilor componente si citosol RER apare foarte bine dezvoltat in:celulele seroase ale pancreasului exocrine ce secreta enzime digestive. nucleul influenteaza indirect formarea complexului prin sinteza proteinca. macrovezicule. vitamina A si K Origine: structurile complexului din membrana preexistenta a sacilor golgieni. Sunt cavitati sferoidale. pot prezenta pori sau prelungiri care sa anastomozeze sacii intre ei sau sa-i lege de reticulul endoplasmatic.participa la realizarea contractiei musculare.intervine in procesele de detoxifiere. b) o fata trans sau distala. intervine in biosinteza acidului clorhidric si participa la fotoreceptie.formeaza un support intracitoplasmatic atat pt celelate organite cat si pt mentinerea formei celulei. dispuse pe fata cis sau intre reticulul endoplasmatic rugos si saci. matura. MICROVEZICULELE: formeaza sacii golgieni care vor forma la randul lor macroveziculele.enzime). Componentele sunt separate de endomembrane. mai groasa. au un continut amorf sau granular-heterogen. microvezicule.membrane golgiene si membrane celulare.In compozitia chimica a RE intra 60% proteine si 40% lipide. Cisternele sunt componenta majoritara.fie “de novo” prin sinteza macromoleculelor caracteristice in membrane si ansamblarea lor RE realizeaza un vast sistem microcirculator intracitoplasmatic. imatura. COMPLEXUL GOLGI: Este un organit celular comun tutturor celulelor cu exceptia hematiilor adulte.intervine si in cel al lipidelor. La microscop apare sub forma unei retele de canalicule anastomozate cu vacuole sau bastonase Pozitia complexului Golgi variaza in functie de tipul celulei: perinuclear (neuron). 2. au forma de farfuri asezate unele peste altele. Compozitie chimica: proteine (60%).o parte din proteine sunt incluse in structurile organitului (proteine structurate) si alta parte sunt proteine de export (hormoni. se leaga de reticulul endoplasmatic. Cele cu membrana normala fuzioneaza formand saci noi. sunt situate pe fata trans. pachete de saci turtiti sau cisterne. Ele sunt cavitati sferoidale.

7. a)Membrana lizozomala delimiteaza lizozomii. E. neurotrasmitatori. formarea acrozomului. glicocalixului 46. care raman un timp in citoplasma ca sa fie apoi trecute in ectoplasma V. e)+f) ambalarea si transportarea produsilor spre plasmalema 2. ca particule ce sedimenteaza intre mitocondrii si microzomi si contin enzime hidrolitice cu pH optim de actiune acid. b)Matricea lizozomala poate aparea omogena. Organizare ultrastructurala a lizozomilor cuprinde o membrana lizozomala si matricea lizozomala. Hormonii glucorticoizi si colchina activeaza ca stabilitori ai membranei lizozomale in timp de vitaminele A. maturarea lipoproteinelor si albuminelor. radiatille X.EXOCITOZA este procesul prin care veziculele secretorii sunt trecute in mediul extracelular. sinteza complexelor glucide 4.Se descriu 5 etape obligatorii: I. Au mai fost denumiti CORPI LITICI.TRANSPORTUL INTRACELULAR al proteinelor prin formatiunile reticulului endoplasmatic rugos la complexul Golgi se realizeaza cu ajutorul microveziculelor. Acest semnal e interceptat de proteine specifice din membrana reticulului (denumite RIBOFORINE). legate de procesul de secretie intracelulare: a)+b)concentrarea si prelucrarea produsiilor sintetizati in reticulul endoplasmatic. fiecare ribozom sintetizeaza independent cate un lant polipeptidic. numita secventa-semnal. care recunoste o secventa specifica fiecarei proteine. poate fi unica sau dubla. LIZOZOMII: Sunt organite celulare de forma sferica sau ovoidala prezente in citoplasma tuturor celulelor animale cu exceptia hematiilor adulte.CONDENSAREA SI MATURAREA PROTEINELOR IN STRUCTURILE GOLGIENE reprezinta procesul de maturare sau condensare ce desavarseste conformatia cuaternara a proteinelor. c)sinteza de noi componente.DEPOZITAREA INTRACELULARA se face sub forma veziculelor secretorii. rol de pricipala statie de reinore a endomembranelorsi plasmalemei. fin granulata sau heterogena incat se recunosc 2 tipuri majore de lizozomi: primari si secundari . realizandu-se prin interactiunea proteinelor cu un peptidoglican sulfatat sintetizat in complexul Golgi IV. constituenti ai laptelui si ai serului. ea actioneaza ca o bariera intre enzimele digestive si citosol. socul osmotic. proteinele sunt sintetizate pe polizomii neatasati membranelor RE. hipoxia actioneaza ca destabilitori ai membranei. 45. Prin exocitoza sunt eliberati din celula: hormonii. d)stocarea si segregarea produsilor de secretie.Functii: 1. ribozomii se ataseaza de membrana reticulului endoplasmatic intr-o anumita pozitie.SINTEZA SI SEGREGAREA PROTEINELOR DE EXPORT LA NIVELUL RER – initial. lipoproteine. componente ale membranei celulare. enzime. actionand ca niste agenti transportatori III. II. 6. Atunci cand lantul polipeptidic a atins un anumit stadiu de formare. CICLUL SECRETOR AL CELULEI: Ciclul secretor sau procesul secretor reprezinta o succesiune de etape pe care le parcurg proteinele de export din momentul sintezei si pana la aliberarea lor in mediul extracelular. 5. Intr-un polizom. formarea proteoglicanilor sulfurati. prevazuta la exterior cu mici prelungiri numite spiculi. saci de sinucidere sau stomacul celulei. imunoglobuline. care sunt incarcate cu proteine sintetizate de polizomi si se indreapta spre sacii golgieni. Au fost descoperiti in 1950 de catre DE DUVE. formati din ribozomi dispusi de-a lungul unei molecule de ARNm. formarea lizozomilor primari. 3.

47. O parte din produsele rezultate din digestie sunt eliberate in citoplasma pt a fi reutilizate. autofagolizozomi si corpi multiveziculari. Enzimele lizozomale sunt active doar la pH acid. alterari ale stabilitatii membranei ce duce la distrugerea matricei tesuturilor. eliberate in mediul intracelular (citoplasma) produc liza celulei. rezultand lizozomi secundari in care se produce digestia materialelor incluse.Lizozomii secundari sunt heterogeni. In functie de natura materialului asupra caruia actioneaza lizozomii. unde sunt sintetizate proteinele componente (structurale si enzimatice) ale lizozomilor. iar ceea ce ramane formeaza corpii reziduali. continand in matrice structuri granulare si membranoase si desfasurand activitati enzimatice digestive. deoarece mitocondriile au o . Enzimele marker pt identificarea lizozomilor sunt fosfataza acida si arilsulfataza. denumita invelis de izolare si se formeaza astfel vezicule (AUTOFAGOZOMII) sau vacuole autofagice ce contin materialul intracelular ce trebuie indepartat. portiuni uzate de reticul endoplasmatic sunt initial inconjurate cu o membrana. proteine glicogen. c)CRINOFAGIA – lizozomii digera unele materiale de secretie celulara Biogeneza lizozomilor incepe in reticulul endoplasmatic rugos. Organizarea chimica a lizozomilor cuprinde un nr mare de hidrolaze acide (peste 50 de enzime) care pot degrada orice componenta a celulei: acizi nucleici. lizozomii asigura reinoirea (turn-over-ul) componentelor citoplasmei. Lizozomii sunt implicati intr-o serie de fenomene patologice determinate de substante (medicamentoase. In acest mod. sunt lizozomi tineri.In ultimii ani se foloseste terapia lizozomotropica ce consta in administrarea unor medicamente legate de un vehicul transportor. talia mai mare si un set enzimatic complet. lizozomii sunt implicati in unele boli congenitale precum: alterari morfologice si functionale. PH-ul optim (acid) pentru activarea enzimelor lizozomale este asigurat de membrana lizozomilor care contine o proteina ce grupeaza ionii de hidrogen in lumenul lizozomilor folosind energia rezultata din hidroliza ATP-ului. vitamina K si expunerea prelungita la soare produc ruperea membranelor lizozomale cu distrugerea celulelor epidermice. alterari ale activitatii. peroxizomii. AUTOFAGIA SI CRINOFAGIA: AUTOFAGIA este procesul de digestie intracelulara cu ajutorul enzimelor lizozomale. Autofagozomii fuzioneaza cu lizozomii primari. In afara de hidrolazele acide. ii.i. Uneori fuziunea lizozomilor primari cu veziculele endocitate are loc prematur si continutul enzimatic este eliminat in spatial extracelular provocand inflamatii (ex: reumatism). mucopolizaharide. neangajati inca in activitatile de digestie intracelulara. Astfel.Lizozomii primari sunt de talie mica si au matricea omogena sau fin granulata. lizozomii mai contin componente de origine extra sau intracelulara supuse digestiei si aflate in diferite stadii de degradare Lizozomii pot fi comparati cu niste “saci de sinucidere” ce contin enzime care. toxine.a organitelor celulare epuizate sau uzate. lizozomii desfac legatura dintre medicament si vehicul si medicamentul va trece in citoplasma celulei in timp ce vehiculul e digerat. Prin autofagie. mitocondriile uzate. microbiene) introduse in celula prin endocitoza. au o viata mai lunga (de la cateva zile la cateva saptamani). Totodata. Lipsa unei enzime din setul de hidrolaze acide se datoreaza unui defect genetic si determina bolile de deposit sau tezaurismoze lizozomice. cu o viata scurta (24-28 ore). In functie de veziculele ce contin substante fagocitate se disting in: heterofagolizozomi. Se formeaza din fuziunea lizozomilor primari. b)AUTOFAGIA – lizozomii actioneaza asupra propriilor constituenti citoplasmatici. exista trei tipuri de “digestie lizozomala”: a)HETEROFAGIA – lizozomii actioneaza asupra materialelor exogene inglobate prin endocitoza.

ce contine: tubuli paraleli. glucide. observabil la microscopul electronic. b) matrice fin granulata. enzimele hidrolitice lizozomale produc digestia in functie de complexitatea materialului endocitat. desi si-au terminat functia digestiva.virusurile introduse prin endocitoza (fagocitoza. iar ribozomii de 10 zile (in ficat se distrug mai mult de un milliard de mitocondrii pe un gram de tesut intr-o ora). producandu-se simultan o invaginare a membranei lizozomale cu formarea unor vezicule (ca la pinocitoza) care vor fi si ele digerate. . prin care lizozomii intervin in reglarea cantitatii de produsi de secretie ai celulei. peroxizomii de 2-3 zile. Digestia in heterolizozomi si in autolizozomi e incompleta unele materiale nefiind digerabile. Deci lizozomii care. PEROXIZOMII: Sunt organite celulare permanente si comune. S-au putut observa continuitati intre membrana peroxizomilor si a reticulului endoplasmatic . unde sunt folosite ca materie prima pt procesele biosintetice sau ca sursa de energie. se ajunge astfel ca peroxizomii sa depaseasca numaric lizozomii Ultrastructura: a) endomembrana. formand CRINOFAGOLIZOZOMII.spre ei se indreapta chimiotactil lizozomii primari si prin fuzionare. care nu ajung sa fie exocitate. molecule mici rezulate in urma digestiei sunt trecute in citosoli unde sunt reutilizate. In cazul in care in celula se acumuleaza un surplus de vezicule secretorii. Pe masura ce produsii de digestie parasesc lizozomul secundar. unii mai prezinta in matrice si o placa marginala (regiune densa . in urma proceselor de endocitoza se formeaza FAGOZOMII in cadrul fagocitozei. La unii peroxizomi de observa o zona centrala mai denta.bacteriile. HETEROFAGIA: In heterofagie se digera intracelular. caracterizate printr-un bogat continut in peroxidaze ce descompun peroxidul de hidrogen si apa oxigenata Au fost descoperite in diferite tesuturi si considerate diferite.ajungand in citoplasma.acesta isi micsoreaza volumul. ca urmare a actiunii enzimelor lizozomale se obtin produsi de digestie micromoleculari (aminoacizi. Dimensiuni: sunt macroperoxizomi si microperoxizomi. ingrosata periferic) cu functie neelucidata Endomembrana peroxizomala difera de membrana reticulului endoplasmatic prin unele polipeptide si enzime. 49. denumita cristaloid sau miez (apare numai la unele specii si contine uratoxidaza). acest surplus va fi digerat cu ajutorul lizozomilor primari care vor fuziona cu veziculele secretorii.viata de cca.cu ajutorul lizozomilor substantele nutritive. 12 zile.rezulta o vacuola. lipide) ce vor traversa membrana lizozomala. ovala sau cu prelungiri in functie de tipul celular.In tesutul vegetal au fost denumite glioxzimi continand glioxlat Forma: sferica.denumita lizozom-secundar. In interiorul lizozomilor secundari. Procesele de autofagie sunt accelerate in caz de inanitie . Prezenta acestor vezicule mici in interiorul unui lizozom secundar da aspectul de corp multivezicular.creste numarul de vacuole autofagice si in caz de inactivitate CRINOFAGIA reprezinta un aspect particular de autofagie observat in celulele secretorii exocrine si endocrine. catre interiorul celulei. pinozomii si receptozomii sunt antrenati prin miscarile din citoplasma.pinocitoza). PINOZOMII in procesul de pinocitoza fara receptori si RECEPTOZOMII in pinocitoza mediata de receptori Fagozomii. contin inca resturi nedigerabile se numesc corpi reziduali. constandu-se apoi ca sunt identice. Numar: difera in functie de stadiul de activitate. 48.

Pigmentii de origine endogena sunt CAROTENOIZI (sunt de obicei asociati cu lipidele . 6. beta-oxidarea acizilor grasi (usureaza oxidarea acizilor grasi in mitocondri reducand lantul de carboni facilitand actiunea mitocondrilor). 7. glucide. cristale) . intervin inmetabolismul peroxidului de hidrogen. produc acetil coenzima A si reduc NAD si NADH. 4. mioglobina. detoxificarea unor molecule. Implicatii medicale: peroxizomii lipsesc in cazul tumorilor. hepatocite si in vitellusul oului. absenta unor enzime. intervin in termogeneza (numar crescut in tesutul adipos brun). putandu-se evidentia sub forma unor granule fine prin reactia Millon sau prin reactia xantoproteica b)LIPIDELE se prezinta sub forma unor picaturi sferice de diferite marimi ce pot fi colorate cu Sudan III sau negru si sunt frecvente in hepatocite. Biogeneza peroxizomilor: se pot realiza direct din reticulul endoplasmatic prin dilatarea si desprinderea acestuia. denumite incluziuni. CU NUCLEU TETRAZOLIC (hemoglobina. producand impregnarea tesuturilor. potasiu. galbeni – melanina). sinteza plasmalogenii (care intra in componenta membranelor). granule de mucus. enzime speciale: catalaza. 50. diferit de reticulul endoplasmatic. produsi de elaborare (granule de zimogen. reglarea metabolismului glucozei (face trasferul ireversibil al unor grupari amino la aminoacizi ajutand la gluconeogeneza). reducerea numerica. metabolismul acizilor nucleici (uricaza uricaza degradeaza purinele). lipide. numarul peroxizomilor creste in cazul infectiilor si in cazul administrarii medicamentelor ce scad lipemia. granulele de mucigen. alterarea continutului enzimatic poate duce la boli genetice letale. CROMOLIPOIZI (sunt de culoare bruna sau neagra (lipofuscina). Pigmentii de origine exogena provin din mediul extern si sunt incorporati prin aer sau prin furaje. pot contine: substante de rezerva (proteine. 2. luteina. sau din reticul endoplasmatic-complex Golgi Compozitie chimica: proteine. pigmenti. Pigmentii pot fi de origine endogena sau exogena. enzime ale ciclului glioxlat Functii: 1. in celulele producatoare de hormoni steroizi din ovar. bruni. hepatocite si fibre musculare e)INCLUZIUNILE MINERALE de fier. 5. MELANICI (care sunt negri. in special in hepatocite si fibrele musculare. calciu se prezinta cu aspect de granule ce pot fi evidentiate prin metode citochimice specifice f)INCLUZIUNILE CRISTALOIDE sunt prezente in citoplasma celulelor interstitiale din testicul g)PRODUSII DE ELABORARE apar sub forma unor incluzii diferite precum granulele de zimogen. .lipocrom. hemosiderina). 8. substante utilizate dmitocondrii in producerea ATului. 3. INCLUZIUNILE CELULARE: Incluziunile (pseudoincluziile) celulare sau citoplasmice sunt formatiuni prezente in matricea citoplasmatica in care pot fi depozitati temporar sau definitiv diferiti produsi ai metabolismului. lipide. cupru. testicul sau in lipocitele din tesutul adipos c)GLUCIDELE se depoziteaza sub forma de glicogen. de pigment. uricaza. Aceste depuneri.dar si membrane ce unesc 2 sau mai multi peroxizomi formand un “reticul peroxizomal”. carotenproteidele). hormoni) si produsi de dezasimilatie (pigmentul lipofuscinic) a)PROTEINELE depoziteaza ca substante de rezerva in fibrele musculare. vitamine. la microscopul electronic glicogenul poate aparea sub forma de particule mari (particule alfa) sau ca particule mici (beta) d)VITAMINELE se pot evidential in epitelii prin fluorescenta naturala (vit A) sau prin impregnatie argentica (metoda Carter) in gonade. se evidentiaza prin metoda PAS. minerale.carora le imprima devieri de la coloratia specifica.

pt ca aceta ii permite in conditii vitrege sa-si amane diviziunea producand “proteine de intretinere”. Primul moment de restrictie este considerat si “punct de odihna”. celulele musculare). celule cu capacitate scazuta de dividere. celule ce poarta denumierea de celule sursa sau stem. 2. cea de sinteza si postsintetica fiind aproape constante indiferent de tip celular. Pierderea celulelor mature este compensata de trecerea permanenta a unor celule de rezerva din stratul prolific in cel neprolific. Cele mai frecvente modalităţi de diviziune directă sunt: înmugurirea. supravietuind astfel pana atinge conditii propice terminarii diviziunii. clivajul. chiar ale aceluias tesut. 3. postsintetica (sfarsit sinteza ADN-inceput diviziune. poliamina. 4. producand: sinteza de ADN. La metazoare apare fie în procesele de regenerare. b) compartiment neprolific. ce cuprinde celule ce se divid rapid. 52. dar care in conditii speciale se pot divide rapid (hepatocitele). sciziparitatea. Perioada presintetica variaza cel mai mult.51.In interfaza celula este in maxima activitate metabolica. celule care se divid rapid (celulele din epiderm si hematogeneze din maduva). tip celular si chiar de la o celula la alta. acestea se clasifica in: 1. AMITOZA/MITOZA: Diviziunea directă sau amitoza reprezintă forma inferioară de reproducere celulară. Aceste celule se pot gasi in tesuturi in doua compartimente: a) un compartiment proliferativ. se considera vinovata o proteina U care trebuie sa atinga concentratia prag pentru a se ajunge la replicarea de ADN si implicit trecerea in perioada presinteitca. presintetica (sfarsitul mitozei-inceput sinteza ADN). 3. care nu se pot produce in timpul diviziunii. Aceste momente difera datorita parcurgerii diferite de catre celule a etapelor ciclului celular. ARN si sinteza proteica. Se caracterizează prin lipsa aparatului mitotic. 2. iar materialul genetic este inegal distribuit. Sinteza ADN-ului se face numai intr-o anumita perioada denumita perioada sintetica Un ciclu celular cuprinde 4 perioade: 1. specie. fie în condiţii patologice în unele procese tumorale. caracteristică organismelor unicelulare. eritropoietina. putându-se produce erori în distribuţie. Nu se stie ce realizarea trecerii fazei primului punct de restrictie. celule care nu se divid decat in anumite conditii. Exista doua momente numite puncte de restrictie: unul intre perioada presintetica si sintetica si alta intre cea postsintetica si diviziune celulara. Al doilea punct de restricite este cel dinaintea perioadei postsintetice. celule care si-au pierdut capacitatea de a se divide dupa parturitie (neuronii. Mitoza are o durată totală de circa 60 minute la om şi se desfăşoară în patru faze: . sintetica (sinteza ADN). Dupa modul de parcurgere a ciclului celular . CICLUL CELULAR: Este perioada de timp cuprinsa intre momentul aparitiei si terminarii propriei diviziuni. diviziunea celulara Durata de viata difera in functie de specie. Trecerea de perioada de repaus este stimulata de: hormoni. b)interfaza sau intercineza (perioada ce precede diviziunea). care impiedica intrarea celulei in diviziune. rezultand astfel asincromatia intre celule. Prezinta 2 faze: a)diviziunea celulara.

iar spermatogoniile intră în meioză numai la pubertate. . încât cromozomii devin vizibili cu aspect de filamente lungi. care conţin numai câte un cromozom din fiecare pereche de omologi şi numai un cromozom de sex. stadii) succesive: leptonema. Profaza Se remarcă printr-o serie de fenomene caracteristice. prin procesul fecundării. zigonema. ovocitele primare rămân în profaza I până la pubertate. cu diametrul neuniform. Profaza I cuprinde 5 faze (etape. 53. Permite ca. din care se poate dezvolta în mod normal întregul organism Meioza este alcătuită din două diviziuni indirecte care se succed fără ca între ele să se mai producă sinteza de ADN. diplonema şi diachinezis. în timp ce a doua diviziune se numeşte meioza II şi este nereducţională. Astfel. iar profaza este foarte lungă. pachinema. luni şi ani de zile (în funcţie de specie). Poate dura zile. cât şi în nucleu. Este prezentă în procesul de maturare al gameţilor. Telofaza incepe în momentul în care cele două grupe cromozomiale au ajuns la cei doi poli celulari şi fuzionează aparen formând câte un spirem. b) metafaza (8 minute sau 13. d) telofaza (18 minute sau 30%).prometafaza (30 minute sau 50% din durata totală).6%). cromozomii se despică longitudinal Anafaza se caracterizează prin deplasarea cromatidelor devenite cromozomii fii spre cei doi poli ai celulei.4%). din două celule haploide să rezulte o celulă diploidă. se ajunge la celule haploide. 1) În leptonemă . ce se desfăşoară atât în citoplasmă. se produce condensarea cromatinei. cu o profază specifică în care se petrec fenomene caracteristice. încât plecându-se de la celule diploide. împreună cu o fază intermediară . Meioza I apare mai complicată.a) profaza. c) anafaza (4 minute sau 6. În citoplasmă: 1) Devine vizibil cel de-al II-lea centru celular 2) Separarea şi îndepărtarea centriolilor centrosomului spre polul celulei În nucleu: 1) dispare nucleolul. ocupând 90% din această durată. apărând ca o mitoză homoplastică. MEIOZA: Meioza se caracterizează prin faptul că reduce la jumătate numărul de cromozomi ( deci materialul genetic). Prima diviziune se numeşte meioza I şi este reducţională. 2) se condensează cromatina nucleară În prometafază: 1) dispare nucleolema (membrana nucleară) 2) cromozomii încep să interacţioneze cu fibrele fusului de diviziune În metafază: 1) Cromozomii sunt dispuşi la nivelul ecuatorului fusului de diviziune 2) În placa metafazică.

Catenele sunt tinute impreuna de legaturile de hidrogen dintre baze (A=T si G=C). 2. având cele patru faze: profaza II cu prometafaza II. care constă în faptul că.III)=catalizeaza polimerizarea dezoxiribonucleotidelor. cromozomii sunt mai condensaţi 4) În diplonemă . anafaza II . cromozomii se condensează. încetează sinteza ARN-ului. se îngroaşă şi se detaşează de învelişul nuclear În concluzie.Ruperea celor 2 lanturi se face cu ajutorul unei enzime iar dezrasucirea cu ajutorul unor proteine specifice de dezrasucire.ADN-polimerazele (I. cromozomii omologi (chromosoma homologum)( din aceeaşi pereche).Lanturile sunt complementare intre ele.incepe din acelasi punct numit origine din care pleaca furculita de replicare. 5) În diachinesis . se deplasează spre polul opus. în profaza I au loc trei importante fenomene caracteristice: 1) condensarea cromozomilor.este semiconservativa (o molecula de ADN nou formata are un lant provenit de la molecula mama).Replicarea lui e baza mecanismului molecular de transmitere a informatiei genetice si presupune realizarea unei copii fidele a moleculei de ADN in timpul duplicarii cromozomiale ce are loc in cursul biosintezei de ADN in faza sintetica a ciclului celular Structura ADN-ului-e o macromolecula bicatenara rasucita intr-o structura dublu elicoidala.catenele sunt antiparalele (una 5’-3’ si alta 3’-5’). dar nu funzionează.pirimidinice T si C).cu două cromatide) din fiecare cromozom bivalent către un pol al celulei. 54. În metafaza II se despart cromatidele fiecărui cromozom. tot bicromatidic.Pasul helixului e intervalul la care se repeta structura helicoidala. cromozomii rezultaţi după crossing over încep să se despartă (să realizeze desinapsa ).o parte variabila (secventa bazelor:purinice A si G. 2) conjugarea sau sinapsa ( în zigonemă) 3) schimbul de gene între cromatidele nesurori (sau crossing-overul ).ARN-polimeraza=sintetizeaza un fragment de ARN pe fiecare catena parentala servind ca matrita si => un primer de ARN necesar inceperii propriu zise de sinteza a ADN-ului.adica locul in care se produce dezrasucirea si formarea a 4 lanturi polinucleotidice. 3) În pachinemă . Meioza II se realizează ca o mitoză obişnuită. 3. pe când celălalt cromozom. care se leaga una dupa alta de ADN monocatenar impiedicand rasucirea lui si in acelsi tuimp pe fiecare dintre catene e sintetizata una complementara Enzime ce intervin in sinteza ADN-ului: 1. În prometafaza I se produce dispariţia învelişului nuclear şi formarea fusului de diviziune.un pas contine 10 nucleotide. ADN-ul si CODUL GENETIC: Constituie materialul genetic al tuturor vietuitoarelor ce il prezinta in compozitia lor.Diametrul dublului helix e constant datorita legaturilor de hidrogen.2. telofaza II . metafaza II.astfel se sugereaza mecanismul replicarii si transmiterii informatiei genetice intrucat molecula de ADN e ca o matrita pt propria sa formare (autoreplicare) Replicarea ADN-ului:-1.2) În zigonemă .Fiecare catena este polarizata prezentand un capat hidroxil 5’liber si unul opus 3’.fiecare catena are:1. caracteristic este fenomenul de sinapsă sau conjugarea (conjugatio) cromozomilor.II. 2. În metafaza I cromozomii se ataşează de fibrele fusului de diviziune şi formează placa metafazică .ADN-ligaza=leaga cate 2 capete ale unor fragmente de ADN ce fac parte . după care are loc deplasarea lor spre polii celulei. unul din setul matern şi altul din setul patern se apropie şi se alipesc. în timpul anafazei II. În anafaza I se produce deplasarea câte unui cromozom întreg (bicromatidic. o parte constanta (dezoxiriboza).

precum si aminoacizi activati legati de ARNt ce prezinta un punct de legare a aminoacidului si un loc de recunoastere a matritei de ARNm reprezentat de o secventa de 3 baze numit anticodon Anticodonul de pe ARNt recunoste secventa complementara de 3 baze din codonul de pe ARNm permitand legarea specifica a aminoacidului de matrita.una T si una variabila) Datorita aparitiei structurii de dublu helix la nivelul tulpinilor molecula de ARNt are o dispunere spatiala in forma literei L cu doua brate-un brat lung ce cuprinde tulpinile T si acceptor.ARN-transfer: Transporta aminoacizii activati la ribozomi. este UNIVERSAL.(ADN-polimeraza).ARNm) si secventa aminoacizilor in proteine.se inchid discontinuitatile din ADN.ce corespund la o tura de dublu helix.legata de faptul ca mai multi codoni pot specifica (lega) mai multi aminoacizi Moleculele de ARNt prezinta patru regiuni cu baze complementare dispuse in dublu helix. 55.(ARN-polimeraza).iar buclele ce proemina pot interactiona specific cu alte grupari de atomi.Formarea regiunilor de dublu helix asigura moleculei mare stabilitate.transcrierea informatiei din ADN in ARN.Pt un aminoacid (din 20) pot exista mai multe molecule de ARNt. 4.traducerea mesajului din ARN in sinteza de proteine.Regiunile dublu helicoidale sunt perpendiculare una pe alta si contin fiecare cate 10 perechi de baze.ADNtopoizomerazele=scindeaza reversibil duplexul de ADN permitand rotatia acestuia Etapele replicarii de ADN: 1.Structura unei nucleotide este:dezoxiriboza.tulpina D.desprinderea lanturilor de ADN din molecula parentala.o baza azotata (puirinica/pirimidinica) si un radical fosfat.prin ansamblarea aminoacizilor se face la nivelul ribozomilor unde se citeste mesajul genetic de pe ARNm.fragmentele OKAZAKI se formaeza in directia 5’-3’ pe amb ele lanturi. 4.Codul genetic are 64 de secvente a cate 3 nucleotide (codoni) ce determina legarea unui aminoacid intr-o proteina. 2. Genele din ADN determina sinteza proteica dar matricea pt sinteza o constiuie molecula de ARN. 5.dintr-un duplex (legaturi fosfodiesterice).excizia fragmentului de ARN sub actiunea ARN-polimerazei-1 (inlocuirea ribonucleotidelor cu dezoxiribonucleotidelor corespunzatoare). 3.sintetizarea a cate unui primer de ARN. 2.apare necesitatea existentei unui cod genetic care sa permita legarea in proteine a acestor aminoacizi.ARNm e ARN-ul sintetizat si degradat foarte rapid ce transfera informatia de la nucleu la ribozomi aflati in citoplasma.participand si o serie de proteine solubile. Sinteza proteinelor.permitand legarea lor in secventa dictata de ARNm .numite tulpini (tulpina acceptor.legarea fragmentelor de ADN nou formate (ADN-ligaza) Transmiterea mesajului genetic:exprimarea mesajului genetic presupune 2 etape.Codul genetic este DEGENERAT (un aminoacid determinat de mai multi codoni). 6.T si anticodon) si 4 regiuni fara baze complementare numite bucle (o bucla anticodon.unde se realizeaza formarea legaturilor polipetidice in secventa dictata de matrita de ARNm. prezinta 3 codoni nonsens (determina terminarea lantului polipeptidic).Astfel anticodonul e situat la capatul bratului lung din L iar aminoacidul e legat la capatul bratului scrut din L Rolul ARNt e de a lega specific aminoacizii liberi din citoplasma si de a-i transporta in ribozomi. e o molecula sintetizata pe matrita de ADN Intrucat in acizii nucleici exista numai 4 azotate diferita iar in proteine exista 20 de aminoacizi diferiti.sintetizarea lanturilor de ADN complementare matritei.Codul genetic reprezinta relatia existenta intre secventa bazelor (ADN.1.

Incheiata translocarea. se realizeaza legaturile peptidice. Necesare pt insertie sunt: o molecule de GTP si primul factor al elongarii.Legarea aminoacidului de ARNt e catalizata de o enzima numita aminoacil-ARN-sintetaza existand cate o enzima specifica pt fiecare din cei 20 de aminoacizi care poate lega aminoacidul de ARNt diferiti Aminoacidul ARNt-sintetaza catalizeaza 2 reactii successive:-1. 56. GTP.transfera aminoacidul de ARNt formand complexul ARNt incarcat (aminoacil-ARNt) Molecula de ARNt prezinta la toate vietuitoarele o structura asemanatoare perfect adaptata functiei sale fiind o molecula universala ca si codul genetic. . a)Insertia: codonul din ARNm este recunoscut de anticodonul ce trasporta aminoacidul specificat de cele 3 nucleotide ale codonului din ARNm. ii.ARNm se deplaseaza cu 3 nucleotide spre capatul 3’. Translocarea necesita hidroliza unei alte molecule de GTP si interventia factorului 3 de elongare. neocupat de complexul de initiere. b)Prin intermediul enzimei peptidil transferazei din subunitatea 50S. astfel se face trecerea la citirea urmatorului codon de ARNm de catre anticodonul aminoacidului-ARNt. b) formarea legaturii peptidice. IF2. faza de terminare (ca la sinteza de ADN si ARN) 1. blocarea gruparii amino prin formilare). factorii de eliberare se leaga de locul A. numit translocaza.Faza de elongare: realizata in 3 timpi: a) insertia unui aminoacid. SINTEZA PROTEINELOR IN CELULA: Legaturile peptidice intre aminoacizii ce alcatuiesc proteina se realizeaza in robozom. factorii de initiere (IF1. determina hidroliza legaturii dintre polipeptid si ARNt de pe lucl P saoldandu-se cu eliberarea si parasirea de catre lantul polipeptidic a ribozomului.Faza de initiere: La inceput se formeaza formil-metionil-ARNt (legarea metioninei de ARNt specific. ciclul elongarii se repeta. UGA sau UAG). Mecanismul sintezei proteice este acelasi la toate celulale si are 3 faze: 1.activeaza aminoacidul legandu-l de AMP formand un compus intermediar numit aminoacildenilat (aminoacil~AMP) care ramane legat de enzima pana intalneste o molecula de ARNt specifica pt aminoacidul respectiv si 2. ARNm. iar in locul A un aminoacil-ARNt. de initiere. Codonii nonsens sunt recunoscuti de factorul de eliberare (RF1 sau RF2). c)Translocare: i. 3. care conduc la formarea complexului de initiere30S. iii. intr-un loc specific al acestuia. c) translocarea. prin transferul formilmetioninei pe gruparea amino din aminoacli-ARNt. Prin participarea: formil-metionil-ARNt. energia folosita fiind din hidroliza GTP. in citoplasma negasindu-se anticodoni complementari acestor codoni. subunitatea mica 30S. si A. Ribozomii pot sintetiza lanturi diferite in functie de matrita de ARN-mesager pe care sunt legati. In urma formarii legaturii peptidice ramane: un ARNt descarcat pe locul P si un dipeptid-ARNt pe locul A. de elongare. Subunitatea mica se leaga prin intermediul factorului IF3. De complexul 30S se leaga subunitatea mare 50S a ribozomului. 2.ARNt descarcat paraseste locul P. 3. are loc in directia aminocarboxil. Rbozomul este funtional numai cand se asociaza cele doua subunitati din componenta. rezultand astfel complexul de initiere 70Scu locurile de legare: Pe care este ocupat de formil-metionil-ARNt. Ca urmare a insertiei rezulta un complex ce are in locusul P situata formilmetionil-ARN-ul.dipeptid-ARNt se muta din A in P.Faza de terminare: se declanseaza cand in locul A apare unul din codonii nonsens (UAA. un alt aminoacid fiind legat in locul P.IF3). de ARNm. 2.

epuizate 7.CELULELE NEDIFERENTIATE: Caracteristici: 1. 5. au o mare capacitate de diviziune.interrelatia cu alte celule sau jonctiunea prin care se realizeaza solidizarea intre ele in cadrul unui tesut 6. c) modificari ale nucleului si citoplasmei Modificarile nucleului: a) picnoza nucleara (condensare nucleoli. scaderea moleculelor lipoproteice Celulele in agonie: a) modificari nucleare asemanatoare celulelor imbatranite. b) modificari ale organitelor citoplasmatice. nu au functii specifice. c) modificari ale starii coloidale si a curentilor citoplasmatici. b) scaderea ritmului mitotic si cresterea mortalitatii intr-o populatie de celule. singurul rol este de generare de diverse tipuri de celule specializate. fiind fenomenul de transformare dintr-un tip de celula diferentiata in alt tip. 4. b) cariorexie sau fragmentarea nucleului. aceasta capacitate e mai intarziata sau inhibata in cazul celulelor cu grad de specializare avansat. au adezivitate pe substrat. tipul junctiunilor cu alte celule este gap. IMBATRANIREA SI MOARTEA CELULELOR: In timpul vietii celula parcurge stadiile:stadiul de functionare normala. nu au structura specifica. imbatranire. hipercromie. 6.inhibitia de contact care apare atunci cand densitatea celulelor atinge un anumit grad intr-un tesut sau in culturile de celule. Metaplazia apare exclusiv la tesutul epitelial si conjunctiv. c) carioliza sau disparitia nucleului Modificari citoplasma: scade bazofilia. desfacandu-se si refandu-se rapid. ribozomi putini. se vacuolizeaza. Celulele diferentiate sunt greu divizibile sau indivizibile. 7.compozitia chimica apare specifica datorita acumularii unor proteine specifice sau datorita desfasurarii unor activitati enzimatice specifice 4. prezinta inhibitie de contact. 2. iar aparatul de contractie respective filamentele de actina si miozina apare foarte dezvoltat in celulele musculare 3. 3. cand intra in contact cu alte celule formeaza tesuturi si organe. nu au compozitie chimica specifica.57. astfel RE rugos si complexul Golgi sunt foarte dezvoltate in celulele implicate in sinteza proteinelor.specializarea functionala care reprezinta principalul obiectiv al diferentierii celulare fara a se contrapune cooperarii cu alte tipuri celulare 2. . 58. prin aceasta proprietate celulele sunt oprite din migrare 59. eucromatina.inhibitia capacitatii de diviziune.adezivitatea pe substrat care permite formarea tesuturilor si organelor 5. disparitia detaliilor de structura).morfologia celulelor diferentiate este specifica in sensul dezvoltarii mai accentuate a organitelor celulare necesare indeplinirii functiilor specifice. agonie si moarte celulara Modificari ale celuleor imbatranite: a) scadere in volum.CELULE DIFERENTIATE: Ele sunt reprezentate de: 1. cele divizibile isi pot regla ritmul de diviziune in functie de necesitati. Se intalnesc celule tinere incomplet diferentiate capabile sa se divida pt refacerea populatiei de celule adulte specializate. Celulele mature pot suferii fenomene de modulatie si metaplazie. Modulatia se refera la fenomenul cauzat fiologic sau patologic de aparitie a unor modificari ce le fac asemanatoare celulelor tinere din care au provenit. prezinta:nucleu mare. citoplasma putin.

radiatii.telofragmă sau stria AMICI. care reprezintă unitatea fundamentală de structură şi funcţie a miofibrilei. MIOFIBRILA STRIATA: La microscopul optic. Se face diferenta intre senescenta celulara si imbatranirea intregului organism intrucat acesta prezinta diferite tipuri de celule. Discul clar (banda I) este şi el traversat de o linie intunecată. Experimente ce sustin teoria (Hayflick): celule prelevate de la organiste cu diferite varste au prezinta diferite durate de viata (cu cat organismul de la care s-a prelevat celula este mai invarsta cu ata celula moare mai repede).5 µm şi cuprinde un disc întunecat ( o bandă A) şi cele două jumătăţi de benzi clare adiacente. clară în contrast de fază.In glomerulul renal sau in epiteliul alveolar doar membrana bazala reprezinta un filtru foarte selective.Moartea este instantanee.prezentând o succesiune alternantă de benzi sau discuri. Modificarile sunt rezultatul eliberarii enzimelor din lizozomi. pe cand cele nedivizibile imbatranesc acumulnad macromolecule cu proprietati diferite de cele initiale sau acumuland substante nedegradabile. denumită şi disc întunecat. Teoria nu explica diferentele de varsta Teoria mortii programate: sustine ca durata vietii este incorporata in codul gentic. Membrane bazale mai groase decat la majoritatea epiteliilor. organe . d) picnoza. numită linia M sau mesofragmă. miofibrilele apar striate. ce actioneaza asupra ADN-ului.8 nm. cu diferite moduri de imbatranire 60. radicali liberi. de o parte şi de alta.Termenul de membrana bazala a fost asociat cu structurile alcatuite dintr-o lama fina polizaharidica ce indeplinirea rolul de a acoperi baza epiteliilor. tesuturi. prezinta cornea si cristalinul. de 1. întunecată în contrast de fază. forma sferica. carioliza nucleara. mai slab colorabilă. c) balonarea si diaparitia mitocondriilor. Aceasi generatie de celule . MEMBRANA BAZALA Sau lamina bazala e o structura speciala situata sub celulele epiteliale sau in jurul unor celule individuale (musculare. Teoriile imbatraniri celulare: a) teoria erorilor. aceasta lama a fost evidentiata cu impregnari cu saruri de argint sau prin reactia PAS. Într-o mifobrilă se găsesc câteva zeci de mii de sarcomere aşezate cap la cap. denumită linia Z. O varianta a teoriei sustine ca senescenta celulara este cauzata de invazia ADN-ului viral asupra celulei. Observatii post mortem: a) retractare pseudopode. Un sarcomer are o lungime de 2. O bandă A. Discul întunecat (banda A) este transversat prin mijlocul lui de zonă clară care este străbătută de o linie întunecată. Între două telofragme sucesive se delimitează un sarcomer sau un miomer . . 61. alternează cu o bandă clară de 0. o parte a fost inghetata si s-a constat ca durata de viata dupa dezghetare este identica cu cea a celulor neinghetate. semn clar al mortii organismului animal. mai intens colorabilă. cariorexie. ce se prelungeşte transversal. b) teoria mortii programate a celulelor Teoria erorilor: senescenta celulara are drept cauza sinteza eronata a anumitor proteine in functionalitatea lor ca urmare a actiunii factorilor: mutageni.5 nm. izotropă în lumină polarizată. anizotropă în lumină polarizată. Imbatranirea se produce diferit la celulele capabile de diviziune fata de cele nedivizibile: celulele divizibile isi incheie numarul de diviziuni predefinte de codul genetic.adipoase). b) colorare difuza a nucleului si citoplasmei..

sunt foarte rezistente. Membrana bazala e produsa prin secretie de catre celulele ce se sprijina pe ea si se leaga prin jonctiuni speciale de adezivitate numite-hemidesmozomi. dispunerea fibrelor: in piele – retea. cornee. colagenii IV si V formeaza colagen afibrilar intrand in structura membranelor bazale si invelitorilor fetale. II. iar VII formeaza dimeri ce ajuta la ancorarea membranei bazale a epidermei de tesutul subiacent. capsule). IV. gap-ul se repeta dupa 5 molecule de colagen Inhibarea legaturilor covalente transversale ce leaga microfibrilele de colagen dau rezistenta fibrei. nervi) functionand ca un suport pentru deplasarea celulelor. un lant contine o mie de AA. FIBRE DE COLAGEN: Sunt alcatuite din scleroproteine (25-30% total proteine organism). cu o tripleta de AA pe fiecare tura (glicina-prolina-hidroxiprolina). exista 25 de tipuri de lanturi alfa. membrana bazala apare ca o structura matriceala care se interpune intre tesuturile epiteliale si tesul conjunctiv si contine 3 structuri lamelare: lamina lucida omogena si traversata de filamente fine. colagenii IX si XII (colageni asociati fibrelor) acopera suprafete si participa la legarea intre ele. 62. corp vitros). se degradeaza sub actiunea colagenazei. nu se grupeaza in fibrile. sinuoase. alte tesuturi). colagenii I. actioneaza ca o bariera celulara in epitelii oprind trecerea fibroblastelor. fibronectina. molecula de colagen este alcatuita din 3 lanturi polipeptidice (2 lanturi alfa1 si unu alfa2) rasucit intr-un triplu helix spre dreapta. retin propeptide dupa secretie. microfibrilele sunt dispuse paralel si in scara aparand astfel zone lacunare(gap) si zone de suprapunere. IV formeaza o tesatura ce ocupa membrana bazala. tendoane – benzi paralele. realizat cu ajutorul legaturilor bisulfidice si puntilor de hidrogen. entactina). prolina are rolul de a stabiliza conformatia helicoidala. colagenii IV si VII formeaza retele. entactina (e o molecula proteica ca o haltera care leaga fiecare molecula de laminina si colagenul IV formand punti de legatura) si laminina (care e una din primele proteine ale matricei extracelulare si are tot rolul de a lega colagenul IV. sa determine polaritate celulara sau sa influenteze metabolismul celular. principalele tipuri de colagen din tesuturile conjunctive fiind cele de tipul: I. heparan sulfatul. XII) si colageni fibrilari: au structura triplu helicoidala intrerupta ce le confera mai multa flexibilitate. nu anastomozeaza. III. muschi. Fibrele de colagen sunt: cilindrice. II. se numesc si fibre albe. Microfibrilele din moleculele de colagen polimerizate(extracelular) au o alternanta regulata de benzi clare si intunecate. Compozitia chimica variaza de la un tesut la altul. alcatuite din molecule de colagen. os matur si cornee – lamele paralele intre ele si perpendiculare pe vecine. IX se leaga de II (cartilagii. iar glicina se a impate strans cele 3 lanturi. participa la regenerarea tesuturilor lezionate (epitelii. lungi. Diferente intre colageni asociati fibrelor (IX. . V si XI Colagenul I are o molecula tipica in triplul helix (piele. tendoane. de la o regiune la alta: colagen (IV). oase. paricipa la recunosterea intercelulara si la ghidarea celulelor in timpul dezvoltarii embrionului. iar XII de I(tendoane. o lamina densa formata din filamente fine abundente si o lamina reticulata care face trecerea la matricea tesutului conjunctiv. poate induce diferentiera celulara.La microscopul electronic. proteoglicani (perlecan). ce elibereaza tropocolagenul si imparte triplul delix in 2 fragmente inegale(2la1). III polimerizeaza ca fibrile rezultand colagenul fibrilar ce intra in fibrele de colagen si reticulina. se leaga periodic de suprafata fibrelor din colageni fibrilari. moleculele fiind dispune ordonat. Functiile: actioneaza ca un filtru selective regland trecerea macromoleculelor (in aceasta functie un rol important il are heparan sulfatul).

. mai groase. condroblaste(cartilaj).. Elastina este sintetizata ca precursor(proelastina) de catre fibroblaste. gruparile hidroxil din molecula au rolul de a stabiliza triplul helix si previn hidroxilarea prolinei(scorbut). esentiala pt integrare. Etapa extracelulara: procolagenul este transformat in tropocolagen. inconjurata de microtubuli dispusi in benzi alcatuiti din glicoproteine. glicina. 63. formarea triplului helix.4. una este fibrilina. iar citoscheletul citoplasmatic imfluenteaza pozitia. se realizeaza in 2 etape: intracelulara si extracelulara. dar formeaza retele cu ajutorul ramificatiilor Sunt argirofile (se evidentiaza bine cu saruri de argint). isodesmozina). inlocuirea(turnover) moleculelor de colagen are loc periodic. impachetarea procolagenului in complexul Golgi si eliminarea in spatiul extracelular. fibre de colagen. hidroxilarea prolinei si lizinei. piele. formarea legaturilor bisulfurice. rezista la digestia cu elastaza. osteoblaste(tesut osos). Au o compozitie de aminoacizi asemanatoare fibrelor de colagen. hidroxiprolina si hidroxilizina putina. Nu se grupraza in fibre. gasite in jurul glandelor sudoripare si in derm. astructurata(elastina). Fibrele se aduna pe suprafata celulara. rigide si mai rezistente la acizi.transcriptia genelor ce codifica sinteza colagenului. tripsina. elaborarea lanturilor polipepetidice. Elasticitatea moleculelor de elastina este data de puntile necovalente slabe si covalente distantate. fiind foarte subtiri. extractia cu acizi si baze.5.GENEZA: colagenul este produs de: fibroblaste(tesut conjunctiv).2. poate produce calcefieri in organism. dar hidrolizata de elastaza. de aleunina. tesut conjunctiv lax. formeaza prin anastomozare retele neregulate Sunt rezistente si extensibile(100-200%) Se gasesc in : peretii vaselor sangvine. are 2 tipuri de lanturi scurte ce alterneaza de-a lungul lanturilor polipeptidice: segmente hidrofobe(pt elsticitate). FIBRE DE RETICULINA: Au diametru mai redus. Etapa intracelulara:1. numarul lor creste in cazul parontiului si chisturilor radiculare dentare Forma aparte a fibrelor elastice sunt fibrele de elaunina. orientarea fibrelor. traducerea mesajului genetic. elastice propriu-zise Componenta principala este elastina(proteina foarte hidofila). Fibrele prezinta in centru o masa amorfa. proelastina este eliminata in matricea extracelulara unde prin intermediul polimerizarii rezulta fibra de elastina Elastina contine 2 compusi aminati(desmozina. fiind de trei feluri: oxitralanice. lanturile pro-ά se leaga de altele 2 prin punti de hidrogen rezultand triplul helix(procolagenul. glicozilarea hidroxilizinei. numarul. Miezul elastinei este acoperita de microfibrile compuse din diverse tipuri de glicoproteine. cu inaintarea in varsta provoaca disfunctia acestor organe. urmand polimerizarea. acestea previn formarea unor fibrile mari nocive pt celula.3. dar mai are si: prolina. microfibrilele au rolul de a alcatui un schelet pe care se va depune molecula de elastina Fibre oxitalamice: sunt o variatie a fibrelor de elastina. segment ά-helicoidal bogat in alanina si lizina(formeaza legaturi transversale intre moleculele adiacente). pulmon. rezista la fierbere. Lanturile polipeptidice de colagen sunt sintetizate de ribozomi rezultand precursori(lanturi pro-ά. se gasesc in numar mare in ligamentele dentare. 64. microtubulii au rolul de a orienta depunerea elastinei in regiunea amorfa centrala. FIBRE ELASTICE SI OXITALAMICE: Sau fibrele galbene sunt mai subtiri decat cele de colagen. explicandu-se formarea placilor ateromatoase si calcifierea unor tesuturi. precursorii prezinta la capete propeptide.

condroitin sulfatul si dermatan sulfatul.) In embriogeneza. ficat. lanturile polipeptidice si miezul proteic fiind sintetizate de RER. dispunerea in retea laxa. tesuturi hematopoietice si limfopoietice.care ofera support mecanic pt tesuturi. Identificarea si clasificarea este ingreunata de variata mare de grupari –SH si modul de repetare a diglucidelor din fiecare GAG(foarte variat) de care se ataseaza PG. ale caror functii sunt mediate atat de miezul proteic cat si de lanturile GAG. rinichi. se produce cu ajutorul unor enzime direct pe suprafata celulei.permit o difuziune rapida a moleculelor solubile in apa (nutrienti.hormoni) si deplasarea celulelor. facand-o turgescenta rezistenta la compresiuni..iar datorita radicalilor glucidici se disting mai multe tipuri: acidul hialuronic. legate intre ele prin punti de proteoglicani si glicoproteine. El asigura rezistenta mecanica in tesuturi si articulatii. Sunt sintetizate de fibroblaste. keratan sulfatul. strans impachetate. 65. are 1 lant de GAG. In fibrele de colagen si elastice sunt reprezentati de acidul hialuronic. 66. care retin foarte multa apa in matricea extracelulara. in glomerulul renal acest rol este jucat de perlecan.heparan sulfatii. flexibilitatea fibrelor permite modificari de forma si volum a unor organe(splina. apar in tesuturi dupa leziuni(caz patologic) Diametrul redus. hexozele sunr 6-12% (1% in cele de colagen). Miezul proteic al acestora sunt de obicei glicoproteine(compusi glucidici 95%).Se deosebesc de glicoproteine prin fel. glande endocrine. ACIDUL HIALURONIC format din o repetare de peste 25. Proteoglicanii sunt mai mari decat glicoproteinele. membrane bazale. keratan sulfatii si heparina. se gaseste in cantitati variabile in tesuturi(mai mult in embrioni) si e cea mai simpla foama de glicozaminoglicani.. unde se formeaza colagen III ce va fi exocitat si polimerizeaza extracelular. in care un rest diglucidic este N-acetil glucozamina sau N-acetil galactozamina si al doilea este acidul uronic (gluronic). incat nu se pot plia in structuri globulare ceea ce ofera glicozaminoglicanilor o conformatie foarte extinsa ocupand un volum imens fata de masa lor Sarcinile negative vor atrage foarte multi cationic de Na +. Raspandire: muschi netezi. cantitate si aranjamentul lanturilor de glucide. PROTEOGLICANII (PG ): Sunt compusi din lanturile de glicozaminoglicani legate covalent de un miez proteic. decorinul. un proteoglican mic. proteoglicani si alte tipuri de colagen Apar ca niste fibre groase. agrecanul(componenta majora a cartilajului) are peste 100 lanturi GAG(glicozaminoglicani). FUNCTII: Prin intermediul lanturilor de GAG servesc ca site selectiv ce regleaza regleaza traficul de molecule.condroitin sulfatii. se considera ca PG sunt un grup aparte de glicoproteine glicozilate. . contin in principal molecule de colagen III asociate cu glicoproteine.000 de diglucide nesulfatate. in jurul capilarelor. ele se pot transforma in fibre de colagen. ocupa spatiile libere in timpul dezvoltarii embrionare permitand modificarea formelor si structurilor. in comparatie cu fibrele de colagen care rezista la tractiuni (doar asa un cartilaj articular poate rezista la presiuni de sute de atmosfere) In tesutul conjunctiv glicozaminoglicanii ocupa mai putin de 10% din cantitatea de proteine fibroase ei formand geluri hidratate “poroase” . ficat.Au un continut ridicat de glicoproteine. care inafara de acidul hialuronic se vor lega de o proteina formand proteoglicanii (doar 5% proteine). heparan sulfatul si heparina. in procesele inflamatorii si de cicatrizare. Sunt intens incarcati negativ din cauza gruparilor sulfat sau carboxil. GLICOZAMINOGLICANII: Sau mucopolizaharidele sunt complexe poliglucidice neramificate compuse din unitati repetitive de diglucide. artere. Lanturile de poliglucide sunt hidrofile si inflexibile.

Rol in comunicarea chimica intercelulara: leaga diferite molecule semnal produse de celule. Componenta proteica este sintetizata de ribozomii RER. altul heparina. creeaza un rezervor proteic. . Exista de asemenea mai multe forme de fibronectina: plasmatica care intervine in coagularea sangelui. Dupa o viata de 2-4 zile sunt degratati de macrofage cu ajutorul acidului lizozomal 67. ele determina aderenta celulelor la aceasta. in vindecarea ranilor (fara ea pot aparea anomalii la formarea cord7ului. fiind identificata o secventa specifica (RDG) continuta de fiecare peptida. in fagocitoza si o alta forma filamentoasa asamblata pe suprafata celulelor. in vederea unei eliminari ulterioare. de celule endoteliale si in cantitate mai mica de celule epiteliale.Insa poate atasa si fibroblaste la un substrat de sticla (deci nu are specificitate absoluta). interactioneaza cu lipoproteinele sangvine. trebuie amintit tipul principal al acestor module.protejaza de degradare proteolitica. hialuronic da un complex mai mare decat o bacterie). de obicei moleculele semnal se leaga de lanturile GAG ale PG existand diferente intre molecule. 5. regleaza deplasarea moleculelor. Toate formele de fibronectina sunt codificate de o singura gena mare si sunt produse in timpul dezvoltarii embrionare. pt unele celule aceasta legare este necesara pt activarea receptorilor de suprafata. un domeniu leaga colagenul. realizarea adezivitatii celulare fata de matrice. inlocuirea unor factori de competenta si chiar ghidarea deplasarii celulelor in timpul dezvoltarii embrionare (precum tenascina). GLICOPROTEINELE STRUCTURATE (GS): Sunt alcatuite din miez proteic si glucide cu structura ramificata. codificate pe codoni separati. modeleaza homeostazia tisulara. GAG si PG se pot asocia si cu proteine fibroase(colagen) Rol in impachetarea si stocarea moleculele secretare (sergina-PG intracelular. GAG si PG se pot asocia pt a foema complexe polimerice imense(agregan + ac. nu contin poliglucide lineare. Prin intermediul GAG-ului faciliteaza migrarea si formarea prelungirilor celulare Subunitatile PG se pot lega necovalent de : ac. Reprezentanti: fibronectine (matricea tesutului conjunctiv). umeaza glicozilarea completata de structurile golgiene si eliminati extracelular.).modifica sau controleaza proteina pt o mai eficienta prezentare la receptorii de suprafata. SINTEZA: se face printr-un mecanism similar glicoproteinelor in fibroblaste. Daca aceste peptide sunt pe o suprafata solida. fiecare avand mai multe domenii functionale distincte. receptor pt factorul de transformare a cresterii(betaglicanul). hiluronic. Dupa identificarea legarii unui domeniu de receptori. fibronectina. fibronectinei:prin intermediul syndecaniilor. Este produsa de fapt de fibroblaste. altul diversi receptori specifici. condroitin-sulfat. condronectine (cartilaj) si laminine (membrane bazale). adezivitatea celulelor. se determina sinteza unor peptide care sunt folosite pt gasirea regiunii principale pt legarea celulei. dermatan-sulfat. constituent al veziculelor secretorii intracelulare).ii blocheaza activitatea. . Printre rolurile ei se numara arderea celulelor de colagen. colesterol. elastina. constiutuite din mici module repetabile. organizarea spatiala a citoscheletului. Integrare si receptor al colagenului. 4. modificandu-le activitatea. Revenind la modulele care constituie domeniile.limiteaza sfera de actiune. prin legarea PG-ului. heparan-sulfat. 2. deoarece in gena fibronectinei apar duplicatii ale exonilor. Roluri impotante: 1. localizata in lamina rara si medieaza legarea celulelor epiteliale de colagenul IV. 3. E compusa din 3 lanturi α (tip A) si un lant β (tip B). . vaselor etc. Fibronectina: este o glicoproteina formata din 2 subunitati legate prin punti bisulfidice. Laminina e o glicoproteina a membranelor bazale. acesta regleaza activitatea proteazelor si inhibitorilor de proteaze Mecanismul de control al activitatii proteice al PG-ului: . confera vosco-elaticitate. rol in relatii intercelulare. rezistenta la populatiile celulare. . numit repetitia fibronectinei de tip III si se gaseste de cel putin 15 ori in fiecare subunitate. interventia in migrarea celulelor.

COADA (flagelul) contine gatul. insusire pe care o dobandesc cand ajung in caile genitale femele si permite ca spermatozoidul sa patrunda in ovul. cu rol in adezivitatea celulelor embrionare. GATUL apare scurt (1mm) si contine placa bazala (delimitarea capului de gat). PIESA TERMINALA cuprinde numai membrana plasmatica si filamentele axiale. colaboreaza pt degradarea colagenului. MEMBRANA PERIFERICA foarte delicata si transparenta delimiteaza capul spermatozoidului. Spermatozoizii trebuie sa prezinte MOBILITATE care se datoreaza prezentei tubulilor din coada (viteza difera in functie de specie 6-7mm/minut taur. Ciclul spermatogenetic are o durata variabila (13. 69. centriol proximal.Spermatogeneza e influentata de numerosi factori de exemplu lipsa vit A sau E. . mitocondrii si un dispozitiv fibrilar (10 perechi de tubuli). razele X. fibronectinei sau lamininei.Cu rol in adezivitatea celulelor mai sunt glicoproteine (din serul sanguin) : factorul de etalare a fibroblastilor si a celulelor epiteliale. PIESA PRINCIPALA cuprinde filamentul axial. Nucleul celular e inconjurat de o citoplasma subtire si o membrana delicata. alta glicoproteina este glicoproteina 115 din tesuturile conjunctive. Capul e format din nucleu. piesa intermediara. si de inhibitori. Degradarea componentelor matriceale e controlata strans prin mai multe mecanisme ca: secretia unor proteaze cu precurrsori inactivi. cuprinde membrana acrozomica si substanta acrozomica. fibre externe. protuberante bazale si membrana celulara. PIESA INTERMDIARA cuprinde o membrana celulara. actrivitatea proteazelor care e limitata prin inhibitori. iar altele sunt proteaze serice (de exemplu colagenaza . Refacerea (turnoverul) moleculelor matricei extracelulare e continua si prezinta o mare importanta pt multe procese biologice. cu rol asemanator cu cel al fibronectinei sau lamininei. lipsa unor hormoni (FSH. de obicei ovalar dau fusiform. fibre externe (care sunt in contact cu fibrele satelite ale axolemei) si filamentul axial. procese ce se desfasoara in tubii seminiferi din testicule.Componentele matricei sunt degradate prin enzime ce depind de ionii de Ca 2+ si de Zn 2+. NUCLEUL contine cromatina deshidratata si condensate in care AND-ul (43%) e combinat cu proteine bazice (57%) si ocupa cea mai mare parte a capului spermatozoidului. lunigme 5-7 mm si grosime 2-5 mm. proteinelor. capisonul cephalic. acrozom.Condronectina e o gliproteina serica ce medieaza specific atasarea condrocitelor de colagenul II din cartilaj. ACROZOMUL e situat supranuclear. si sa aiba VITALITATE adica sa isi pastreze mobilitatea si puterea fecundanta in conditii de conservare. capitelul (zona de unire ca coloanelor segmentate). LH). astfel incat dupa formarea lor centriolul proximal devine centriol cinetic al cozii).Se realizeaza un echilibru intre degradare si resinteza. SPERMATOGENEZA: Cuprinde totalitatea proceselor pe care le parcurg spermatogoniile (gonocite primordiale mascule) pana devin celule sexuale mature (spermatozoizi) apte pt fecundatie. o pelicula de citoplasma. delimitand intre ele fosa de implantatie pt coada.Uvomorulina e o alta glicoproteina gasita in faza de morula a embrionului.U-PA). piesa principala si piesa terminala.SPERMATOZOIDUL: Evidentiat la om in 1667 de Ham si 1679 la animale de Leeuwenhoek CAPUL prezinta forme si dimensiuni diferite in functie de specie. CAPISONUL CEFALIC e o pelicula foarte fina dispusa intre acromozom pe care il acopera si membrana periferica. e sintetizata de condrocite. o teaca fibroasa si membrana plasmatica. PROTUBERANTELE BAZALE apar ca niste formatiuni osmiofile dispuse in partea bazala a capului. 3-6 mm/minut la vier). ea joaca rolul de centru enzimatic. sa aiba PUTERE FECUNDANTA sau CAPACITATE VITALA. coloanele segmentate (omoloage cu radacinile striate ale cililor. temperatura ridicata. mitocondrii. 68. epibolina.5 zile la taur sau 8 zile la vier) iar dintr-o spermatogonie rezulta un nr variabil de spermatide (64 taur sau 112 la soarece). e considerat un lizozom specializat si o proteina inrudita cu tipsina si joaca un rol hotarator in fecundatie.

care are loc in caile intratesticulare. formatiune ovoida formata din mitocondrii. iar complexul Golgi va migra catre periferia citoplasmei in perioada ACROMOZOMICA: nucleul spermatidei devine ovoidal. corpi multiveziculari. membrana nucleara isi mareste suprafata iar cromatina nucleara adera la membrana nucleului. Citoplasma spermatidei se acumuleaza la polul posterior al nucleului fiind numit corp rezidual. mult ARN liber. granulele corticale formeaza lichidul perivitelin(rol in fecundatie). haploida. va fi mai hialina si va contine ribozomi. Complexul Golgi: se afla in zona corticala a citoplasmei fiind alcatuit din granule corticale inconjurate de endomembrane. Membrana vitelina a ovocitului(ovolema): de natura lipoproteica trilaminata cu numeroase prelungiri fine(microvilozitati) ce se angreneaza cu prelungirile celulelor foliculare. cand spermatogoniile isi dubleaza volumul. participa la concentrarea vitelusului. demonstrandu-se schimbul intens de substante intre celulele foliculare si ovul. dictiozomi. microvilozitatile nu sunt permanente fiind dependente de stadiul functional celular. sinteza lipidica alaturi de mitocondrii. mitocondriile alcatuiesc o coroana perinucleara incompleta. Citoplasma ovulei(ovoplasma): organite comune aglomerate perinuclear. “nucleu vitelian”(Balbiani). prezenti in citoplasma sunt: lizozomii primari. citoplasma se reduce. PERIOADA DE CRESTERE. OVULA: Sau ovocitul matur este celula sexuala femela matura. membrana vitelina are numeroase vezicule pinocitice. . forma sferica. delimitat de o membrana dubla cu pori ce intervin selectiv in reglarea tranzitului nucleocitoplasmatic. citoplasma se deplaseaza si ea catre polul posterior al nucleului iar centriolul distal se desparte intr-o portiune cu aspect discoidal si o portiune cu aspect inelar. la maturare completa aceasta citoplasma va fi fagocitata de celulele Sertoli. Ele vor parcurge o metamorfoza celulara. declansata odata cu pubertatea. lamele inelare. mitocondriile se dispun in helix. aici se realizeaza jonctiuni celulare de tipul “zonulei adherens”. central sau excentric. contine: material genetic si material nutritiv pt prima faza a dezvoltarii embrionare. SPERMIOGENEZA. iar pe masura ce are loc maturizarea spermatozoizii vor secreta hialuronidaza devenind liberi. glicogen si putine mitocondrii. in viitorul spermatozoid ramanand decat o pelicula fina. complxul Golgi se va deplasa catre celalalt pol iar centriolii se despart (de cel care va fi in apropierea nucleului se va prinde viitoare coada) in perioada CAP: proacromozomul se detaseaza de complexul Golgi. cand fiecare va deveni un spermatozoid. 70. ribozomii sunt atasati sau in stare libera. cristele mitocondriale lipsesc in prelungiri. In urma acestor perioade nucleul spermatidei va suferi modificari precum condensarea cromatinei. transformandu-se in spermatocite de ordinul I PERIOADA DE MATURARE cand spermatocitul de ordinul I se divide meiotic rezultand 2 spermatide de ordinul II care se divid imediat rezultand in final 4 spermatide. se aplatizeaza si ia forma unui capison. in perioada de MATURARE: portiunea inelara a centriolului (“inelul Jensen”) va delimita lungimea piesei intermediare. lipide. Nucleul: sferic. Zona pelucida: microvilozitatile membranei viteline si ale celulelor foliculare imprima un aspect striat.PERIOADA GERMINATIVA (de inmultire) e parcursa in timpul prepubertatii cand ganocitele se divid mitotic si dau nastere la spermatogonii mici sau mari (prafoase) de tip A (doar ele pot da nastere spermatogoniilor crustoase de tip B ). Reticulul endoplasmatic: neted cu elemente dispuse lax. placute de vitelus. se contureaza aspectul spermatozoidului matur. are 4 etape succesive: in perioada GOLGI: nucleul spermatidei se va deplasa catre un pol al celulei unde se alungeste si se aplatizeaza.

Oligolecitele: cantitate mica de vitelus. 72.lipide. Sunt parcurse 3 perioade: PERIOADA GERMINATIVA (de inmultire) desfasurata in timpul vietii embrionare plecandu-se de la ovogoniile din ovarul embionar. Telolecitele: cantitate mare de vitelus. ovine. segmentatie totala si inegala. la pesti. segmentatie partiala si discoidala interesata de discul germinativ. la artropode 71.000-100. lecite. la batracieni. la cefalocordate(amfioxus) si mamifere.antifertilizina (androgamon)-exact ca reactia dintre antigen si anticorp. celula care va fi eliminata si ovula apta pt fecundare.000 ovocite de ordinul I care vor ramane in stare latenta pana la pubertate) PERIOADA DE CRESTERE variaza foarte mult ca durata. nucleul si citoplasma formeaza discul germinativ. FECUNDATIA Un proces biologic complex prin care cei doi gameti se sex opus (spermatozoidul si ovula) se contopesc si se asimileaza reciproc rezultand zigotul (oul). 2. reptile. canide si . PERIOADA DE MATURARE a ovocitelor incepe la pubertatea animalului si cuprinde cele 2 diviziuni de maturare. ocupa aproape toata masa celulei.Are 3 faze: 1.Eviatare fecundatiei polispermice se face prin rezistenta zonei pelucide la acrozina altor spermatozoizi. FAZA DE APROPIERE care are loc datorita atractiei dintre cei doi gameti. iar vitelusul formativ(hialoplasma) formeaza un strat periferic subtire. aglomerat la polul vitelin. In perioada embrio-fetala. prima celula a unui viitor organism. pasari. centrolecite. 20 vaca. este numita zona anhistomucopoliglucidica ) si coroana radiata (formata din 1-2 randuri de celule foliculare). Centrolitele: vitelusul nutritiv este situat central. DEHISCENTA sau ruperea foliculara si eliberarea ovocitelor au loc in momentul in care ovocitul primar (de ordinul I) isi formeaza fusul de diviziune si astfel ovocitul secundar de ordinul II) e captat in oviduct unde va fi inconjurat de ovolema (o membrana cu numerosi microvili). fiind de tip superficial. 12 scroafa. Astfel in aceasta perioada dintr-un ovocit primar rezulta un ovocit cu set haploid de cromozomi si 3 globuli polari. OVOGENEZA: Complexul de transformari prin care trece ovogonia (celula germinativa initiala) pana devine ovul (ovocit) apt pt fecundare. incepand imediat dupa nastere ajungand sa se intinda ani de zile.(La pasari vitelogeneza cuprinde 2 intervale unul de cca 180 de zile in care se realizeaza 5-10% vitelus si a doua de 5-12 zile in care se sintetizeaza 90-95 % din vitelus).La taurine. prima fiind cea meiotica in care din ovocitul de ordinul I rezulta 2 celule inegale: cea haploida sau de ordinul II de talie mare si a doua de talie mica care e primul globul (care se poate divide) si a doua diviziune care e cea mitotica din ovocitul secundar cel de ordinul II rezultand ovulul matur si al doilea globul polar. zona pelucida ( traversata de microvili lungi ce ajung la microvilii ovolemei.care va reactiona cu o proteina de pe acida de pe suprafata spermatozoidului. in aceasta perioada se acumuleaza vitelus (format din substante nutritive precum glicogen. segmentatie numai a vitelusului formativ. Lecite sau mezolecite: mai mult vitelus. 6 iepuroaica. FAZA DE PENETRATIE consta in patrunderea catorva spermatozoizi numai din aceeasi specie sau din specii apropiate(cal-magar) care vor trece prin membrana pelucida ajungand in spatial perivitelin. 5 oaie. posibila printr-o reactie cand granulele corticale din ovocit isi varsa continutul in spatial perivitelin si astfel decat spermatozoidul “ privilegiat “ va patrunde in ovula.Ovula reactioneaza la patrunderea unui numar redus de spermatozoizi in zona pelucida si prin a doua diviziune de maturare elibereaza al doilea globul polar. Clasificarea ovocitelor in functie de cantitatea de vitelus: oligolecite. au segmentatie totala si inegala. se petrece in zona corticala a ovarului in foliculii ovarieni. telolecite. in ovar se formeaza intreaga rezerva de celule sexuale femele pt toata viata (60. ovocitul avand o glicoproteina –fertilizina (ginogamon).Capacitatea vitala a gametului femel: 10 ore iapa.fosfolipide produse in ficat)-vitelogeneza consta in formarea de placute de vitelus in citoplasma ovocitilor primari.

ce realizeaza o segmentatie totala(holoblastica) si inegala. morula depaseste volumul celulei-ou initiale(micromere-pol animal. se va naste asterul spermatic (condensarea citoplasmei in jurul spermocentrului care e format din centriolul proximal). celulele rezultate se desprind de endoblast si se dispun ventral de tubul neural. celulele sunt nedeterminate. cu fazele: morula. Patologia fecundatiei cuprinde aspecte precum: himerismul-cand un spermatozoid face amfimixie cu nucleul ovulei si un altul face cu globului polar. macromerele se invagineaza (prin embolie) rezultand endoblastul (foita interna). rezultand blastrula(stadiul monoblastic). Formarea cordomezoblastului: se formeaza concomitent cu tubul neural si consta in formarea coardei dorsale si mezoblastului primar. FAZA DE AMFIMIXIE are loc dupa patrunderea spermatozoidului in ovula. la iepure 8-12 ore. cand: capul spermatozoidului migreaza spre centrul ovulului suferind o rotatie de 180˚. prin diviziunea si migrarea (epibolie) micromerelor la suprafata blastrulei rezulta ectoblastul (foita externa). gatul si coada ramanand in zona pelucida. miscarile celulare morfogenetice si adezivitatea celulara. care vor initia sinteza unei proteine specifice sau a unui anumit teritoriu monogenetic din care fac parte celulele respective. rezultand astfel 4 blastomere. Faza de blastrula: lichidul blastocelic impinge blastomerele la periferie realizand cavitatea blastocelica.Supravietuirea spermatozoizilor depinde de specie: la armasar 44 de ore. conform pozitiei si relatiilor intercelulare noi. Diferentierea si dezvolatarea embrionului depind de anumiti factori precum: controlul genetic permanent. 73. la randul lui si nucleul ovulei devine pronucleu femel si cei doi se vor apropia si vor fi acoperiti de aceasi membrana-amfimixia propiu-zisa.numarul blastomerelor creste in proportie geometrica. inceputul histogenezei. formarea foitelor embrionare. se formeaza apoi pronucleul mascul prin absorbtia citoplasmei ovule de catre capul spermatozoidului. jghabul se inchid formand tubul neural. macromere-pol vegetal). iar a doua lafel numai paralel pe prima. aceasta se indoaie formand jgheabul si canalul neural delimitat de crestele neurale. pe cand la hominide si unele rozatoare penetratia e totala. superioara). micromerele(putin vitelus) formeaza peretele emisterei animale. blastrula contine cca. interactiunea celulelor invecinate. astfel sunt activate anumite proteine-enzime. dupa intrarea celulelor in faza de determinare. Formarea tubului neural: micromerele ectoblastice devin mai inalte decat ectoblastul ingrosandu-se formand placa neural(neuroectoblastul). canalului si tubului neural. celulele incep sinteze specifice.128 de blastomere. aberatiile cromozomale care duc la malformatii cromozomiale. se determina sexul si se declanseaza segmentatia Durata totala a fecundatie depinde de specie fiind in medie de 10-12 ore la animalele domestice. are 2 faze: formarea tubului neural si cordomezoblastului. gatul se orienteaza spre nucleul ovulului. diferentierea primordiilor de organe. rezultand 2 creste paramediane triunghiulare care se vor detasa de . mezoblastul primar se formeaza prin cele 2 margini laterale ale endoblastului. blastula. 4 macromere(polul vegetativ).leporide in ovula patrunde decat capul spermatozoidului.Acum se realizeaza setul caracteristic speciei si se furnizeaza bazele ereditatii noul organism. dupa cea de-a 3-a diviziune sunt 8 blastomere: 4 micromere(polul animal). prima diviziune este longitudinala si verticala. 3. influentele din mediul extracelular. se realizeaza o formatiune sferiforma cu aspect muriform(morula). spre sfarsitul fazei gastrula se alungeste in sensul axului antero-posterior. Faza de gastrula: proliferare intensa. prin diviziunea intensa a celulelor placii motorii. pana in cea de-a 3-a diviziune nucleii sunt echipotenti. gastrula. iar macromerele(mult vitelus) peretele emisferei vegetale. Faza de neurula: presupune formare din ectoblast a: placii neurale. in urma diviziunilor ulterioare. SEGMENTATIA LA AMFIOXUS: Amfioxusul are un ovul de tip oligolecit. coarda dorsala se formeaza prin diviziunea rapida si prolifica a celulelor endoblastului. Faza de morula: incepe o data cu diviziunea celulara. neurula. cavitatea de migrare (arhenteron) comunica cu exteriorul prin blastopor (extremitatea caudala a corpului viitorului animal (delimitat de 2 buze: inferioara.

are 2 faze: formarea tubului neural si cordomezoblastului. NEFROTOMUL: se metamerizeaza generand mugurii embrionari (primordiile) aparatului urinar. segmentarea lor transversala se numeste metamerizare. aici se incheie embriogeneza si se trece la histogeneza si organogeneza. din mezoblast se formeaza: somitele. peritoneul si pericardul. tesutul conjunctiv. somatopleura captuseste ectoblastul. NEURULATIA LA AMFIOXUS: Presupune formare din ectoblast a: placii neurale. din somite rezulta: miotoamele (formate din mioblasti. Mezenchimul: rezultat din migratia somitelor si splahnopleurei. Nefrotomul: se metamerizeaza generand mugurii embrionari(primordiile) aparatului urinar. In faza de neurula se realizeaza: formarea tubului nervos. canalului si tubului neural. aici se incheie embriogeneza si se trece la histogeneza si organogeneza din mezoblast se formeaza: somitele. din el rezulta: sangele. FORMAREA CORDOMEZOBLASTULUI: se formeaza concomitent cu tubul neural si consta in formarea coardei dorsale si mezoblastului primar. muschii netezi. din care rezulta: pleura. segmentarea lor transversala se numeste metamerizare. prin diviziunea intensa a celulelor placii motorii. . celulele de origine ectodermica din tubul neural vor genera neuroblatele din care rezulta neuronii si nevrogliile. peritoneul si pericardul. somatopleura captuseste ectoblastul. acestea delimiteaza cavitatea celomica primitiva. splanhnopleura acopera intestinul primitiv si organele rezultate din acesta. mezoblastul primar se formeaza prin cele 2 margini laterale ale endoblastului. acestea delimiteaza cavitatea celomica primitiva. diferentierea primordiilor de organe. Somitele: apar ca 2 mase celulare triunghiulare situate lateral de tubul neural si coarda dorsala. ce se vor transforma in fibre musculare). rezultand stadiul triblastic (tridermic). dezvoltarea si patrunderea mezoblastului primar printre ecto. din care rezulta: pleura. din somite rezulta: miotoamele (formate din mioblasti. 74. splanhnopleura acopera intestinul primitiv si organele rezultate din acesta. din care se vor diferentia nevrogliile.blast continua a treia foita embrionara. sistemul macrofagic monocitar. aceasta se indoaie formand jgheabul si canalul neural delimitat de crestele neurale. din el rezulta: sangele. sclerotoamele (rezulta oasele). nefrotomul. dezvoltarea si patrunderea mezoblastului primar printre ecto. sclerotoamele (rezulta oasele). celulele rezultate se desprind de endoblast si se dispun ventral de tubul neural. nefrotomul. rezultand stadiul triblastic(tridermic). rezultand 2 creste paramediane triunghiulare care se vor detasa de endoblast. hipoblastul (initial unite) si mezenchimul. ce se vor transforma in fibre musculare). hipoblastul(initial unite) si mezenchimul SOMITELE: apar ca 2 mase celulare trinunghiulare situate lateral de tubul neural si coarda dorsala. tesutul conjunctiv. Hipoblastul: se cliveaza generand splanhnopleura(foita viscerala) si somatopleura (parietala).si endo. jghabul se inchide formand tubul nural ectoblastul intrerupt de placa neurala de reface deasupra placii motorii. muschii netezi. MEZENCHIMUL: un derivat mezoblastic.blast continua a treia foita embrionara. inceputul histogenezei. FORMAREA TUBULUI NEURAL: micromerele ectoblastice devin mai inalte decat ectoblastul ingrosandu-se formand placa neural (neuroectoblastul) orientat pe axul longitudinal embrionar.endoblast. coarda dorsala se formeaza prin diviziunea rapida si prolifica a celulelor endoblastului. sistemul macrofagic monocitar.si endo. rezultat din migratia somitelor si splanhnopleurei. HIPOBLASTUL: se cliveaza generand splanhnopleura(foita viscerala) si somatopleura(foita parietala).

nucleul ovulei este inconjurat de o cantitate redusa de citoplasma activa impreuna cu care alcatuieste un disc sau pata germinativa-numai acesta va intra in segmentatie. miscarile celulare morfogenetice si adezivitatea celulara. Ectoblastul e despartit de vitelus printr-o cavitate plina de lichid numita caviatate subgerminala-acest aspect reprezinta stadiul embrionar manablastic cu forma de disc (discoblastula). . interactiunea celulelor invecinate. in urma mai multor mitoze rezulta un strat de celule prismatice care constituie ectoblastul. membrane cochiliere si cochilie.. discul embrionar isi modifica forma.Moleculele adezivitatii celulare activeaza selective in cursul desfasurarii proceselor dinamice care au loc. notocordului si somitelor iar cele care exprima L-CAM vor genera ectodermul si endodermul.Depunerea vitesului incepe pe acest disc. Adezivitatea celulara joaca un rol deosebit in evenimentele complexe ale diferentierii si dezvoltarii embrionare. de asemenea si un nodul posterior de unde pleaca o linie primitiva care la randul ei se termina in nodulul anterior (Hensen). segmentatia este meroblastica sau partiala.Acest disc prezinta o zona mai transparenta-aria pelucida si o zona mai intunecata-aria opaca care o inconjoara pe anterioara. cu un vitelus alb care se va prelungi spre centul oului cu o formatiune de limba de clopot numita latebra Purkinge.Ele incep in faza de gastrula si permit celulelor sa vina in contact cu un alt tip de celule. In stadiul diblastic se formeaza endoblastul format dintr-un singur strat de celule pavimentoase. 76.Se refera la permeabilitatea ionica foarte mare in stadiul de morula care in stadiu mai avansat va scade.De la acest nod anterior ia nastere o prelungire cefalica intre ectoblast si endoblast care vor genera cordomezoblastul. numite molecule de adezivitate (CAM) care apartin membranei celulare si matricei extracelulare.75.(la amfioxus mezoblastul se formeaza din endoblast pe cand la pasari el apare din ectoblast ori la nivelul liniei primitive ori la nivelul prelungirii cefalice). Inceputul segmentatie e marcat de aparitia unui sant linear ca marcheaza planul de separare dintre cele celule fiice. Fecundarea oualelor are loc la nivelul ovarului sau in portiunea initiala a oviductului inainte de a fi acoperit cu albus.Regiunile care exprima N-CAM vor da nastere placii neurale. apoi se dispune si vitelusul galben aparand 2 straturi concentrice alternative. devina oval (din rotund) apoi are aspect piriform avand o extremitate cefalica si una caudala.Se tine cont si de faptul ca lichidul extracelular e mai bogat la in substante nutritive la periferia masei celulare in timp ce centrul e mai bogat in produsi de secretie Interactiunile celulare apar de timpuriu in embriogeneza.La periferia oului va aparea o membrana vitelina. de adezivitate a celulelor hepatice (L-CAM) si de adezivitate neuronnevroglie (NG-CAM)-nu au specificitate incrucisata deoarece nu se leaga intre ele pt a media adezivitatea dintre celule. il au influentelele din mediul extracelular. SEGMENTATIA LA PASARI Datorita oului care este de tip telolecit. modificand comportamentul celelor angajate in miscari morfogenetice si sunt de mai multe feluri: de adezivitate interneuronale (N-CAM). FACTORII CE INTERVIN IN DIFERENTIEREA SI DEZVOLTAREA EMBRIONULUI Un rol important in afara controlului genetic permanent. inca din faza de 8 blastomere. atfel accesibilitatea diferita la factorii din mediul extracelular determina o evolutie diferita. La pasari celula sexuala femela matura e reprezentat numai de galbenus. fiind mediata de molecule de proteine. Miscarile celulare sunt foarte intense in embriogeneza. Dupa 24 de ore de incubatie. fiind determinate de factori greu de definit asemanatori cu factorii chimio-tactici pt leucocite.Restul ovoplasmei e format din vitelus alb (compozitie proteica de 43%) si din vitelus galben cu mai mutle lipide si doar 28% proteine. iar dupa aspectul sau este polara sau discoidala.

.In partea anterioara a extremitatii cefalice apare semiluna ganocitara sau conul germinativ. in aria extraembrionara vasculara apare o formatiune cu aspect semilunar. canalul (tubul) neural si crestele neurale In partea anterioara a extremitatii cefalice a discului embrionar.Diferenta fata de amfioxus este ca macromerele si micromerele nu se polarizeaza la antipozi. asfel micromerele vor inconjura macromerele generand trofoblastul. subegala (blastomerele sunt aproape egale ca marime) si de tip asincron (mitozele se succed fara o anumita ordine in timp). Celulele embrioblastului vor secreta un lichid albuminos care va duce la formarea unei cavitati –lecitocelimpingand macromerele ce vor forma un mugure embrionar.Segmentatia este totala (intreaga masa a oului intra in diviziune). iar macromerele ramase central vor alcatui butonul embrionar. care contine locul de diferentiere a celulelor gonocitare la pasari. 78. va genera prin ingrosari proliferative. santul neural. mezonefrosului si metanefrosului si o zona laterala care prin clivarea mezoblastului formeaza splanhnopleura si somatopleura intre care apare celomul intermediar. rezultand un stadiu cu 3 blastomere. sclerotomul. SEGMENTATIA LA MAMIFERE Particularitatea este ca oul este oligolecit.In final se edifica morula. macromera (clara) si a unei celule mici.endoblastul si mezoblastul. trofoblastul cu lecitocelul si cu mugurele embrionar formeaza blastocistul. intre ectoblast si endoblast. micromera (intunecata). placa neurala.Acesta prezinta 3 portiuni: una cefalica. iar din butonul embrionar apar cele trei foite: ectoblastul. o zona intermediara care se segmenteaza in veziculele nefrogene ale pronefrosului. care va servi la hranirea embrionului pana la formarea placentei . Gastrulatia la mamiferele placentare are 2 etape: formare ectoblastului si endoblastului si cea de-a doua reprezinta formarea mezoblastului. care prezinta o dilatatie si anume nodul anterior (Hensen) care la randul lui se continua cu prelungirea cefalica.Din trofoblast se diferentiaza 2 straturi si anume sincitiotrofoblastul si citotrofoblastul.us Ectoblastul situat la nivelul prelungirii cefalice (median si oral de nodul anterior).La extremitatea caudala apare nodul posterior continuat cranial cu linia primitiva.din care se nasc muschii. ce constituie locul de diferentiere a celulelor gonocitare la pasari.Cea mijlocie numita si mezoblastul trunchiului cuprinde la randul ei trei zone: o zona dorsala care prin fragmentare va genera somitele (fiecare cu 3 portiuni: miotomul. nici in blastula. alcatuita dintr-un bloc compact de celule poligonale. doar unul dintre ele se va divide aparand astfel 4.Macromera se divide inaintea micromerei. 77.Prezinta trei perioade : una initiala asemanatoare cu cea de la amfioxus. una specifica mamiferelor si una asemanatoare cu cea a pasarilor.Toate aceste transformari au loc in spatial delimitat de membrana pelucida care la un moment dat va disparea astfel incat trofoblastul ca intra in contact cu membrana uterine.Neurulatia e asemanatoare cu cea de la amfioxus ectoblastul fiind situat la nivelul prelungirii cefalice unde va genera placa neurala. din care 3 sunt clare ca primele iar ultimul format va fi intunecat.NEURULATIA LA PASARI Se desfasoara in mod asemanator cu cea de la amfiox.rozatoare) sau prin implantatie (restul) acest blastocist se fixeaza in mucoasa uterine. Prima diviziune a oului duce la formarea unei celule voluminoase.care structureaza mezenchimul si dermatomul-care va genera dermul si hipodermul). analog cu blastula la amfioxus. una mijlocie si una caudala.semiluna gonocitara sau conul germinativ. hranind embrionul. De pe partile laterale ale liniei primitive se desprind numeroase celule stelate ce vor forma mezoblastul.Se formeaza astfel stadiul diblastic ca la pasari numit gastrodisc sau pata embrionara.Prin nidatie (on. nici in morula. santul neural. canalul neural si crestele neurale.Ritmul diviziunii blastomerelor de acum va deveni neregulat.

cutele rezultate din “coborarea” embrionului sunt 4: anterioara. strat celular Langhans): celule mari. posterioara. amnios. nucleoli evidenti.din care se nasc muschii. contine lipide. colesterol. endoderm. numerosi nuclei. ce provine din micromerele morulei. AMNIOSUL: se formeaza din cutele ectodermului si somatopleurei. nu are limite celulare. 2 vene). ca apoi sa apara in forma literei “C” de unde se vor delimita o caviatate toracoabdominala si o vezicula embrioanara. bogata retea vasculara a splanhnopleurei va inlocui vasele viteline. sunt o continuare a componentelor embrionare (ectoderm. CORIONUL: anexa din aria extraembrionara. cutele se unesc formand cavitatea amniotica . endoderm si mezoderm. polimorfi. ANEXELE EMBRIONARE SI FETALE – GENERALITATI: Sunt formatiuni morfologice cu rolul in protectie. vilozitatile de pe suprafata externa sunt repartizate diferit in functie de specie. ALANTOIDA: este formata din endoderm si splanhnopleura. cu un nucleu excentric cu cromatina granulara. dupa disparitia membranei pelucide se formeaza corionul primar (procorion. embrionul continuandu-si dezvoltarea devenind fetus iar cele trei foite numindu-se de acum ectoderm. nutritie. complex Golgi perinuclear. ocupa cavitatea lecitocelica si se imparte in 2 compartimente: 1.Urmeaza o noua etapa si anume histogeneza sau organogeneza. prin cresterea mugurelui acesta reduce cavitatea celomica si antreneaza si splanhnopleura. protectia si mobilitatea este data embrionului de lichidul amniotic in care pluteste. microvilozitatile nu sunt structuri rigide. are aspect de epiteliu cubic simplu. multi desmozomi la limita cu scintiotrofoblastul. nuclei veziculosi. sclerotomul. alcatuind a doua circulatie fetala(circulatia alantoidiana: 2 artere.care structureaza mezenchimul si dermatomul-care va genera dermul si hipodermul). se dezvolta din endodermul intestinal generand inital un mugure alantoidian digidiform. NEURULATIA LA MAMIFERE De pe partile laterale ale liniei primitive se desprind numeroase celule stelate ce vor forma mezoblastul. raspandita neuniform. CITOTROFOBLASTUL(strat inter. . o zona intermediara care se segmenteaza in veziculele nefrogene ale pronefrosului. cavitatea alantoidiana este delimitata de 2 foite: una interna si una externa. trofoblastul este alcatuit din 2 randuri de celule: citotrofoblastul si sincitiotrofoblastul. 2 laterale. eruptia embrionului si fetusului. un compartiment extraembrionar ce formeaza vezica ombilicala. este legata de locul de origine prin canalul urac. RER. embrionul continuandu-si dezvoltarea devenind fetus iar cele trei foite numindu-se de acum ectoderm. numeroase mitocondrii. numeroase microvezicule. SINCITIOTROFOBLASTUL(strat exteren) culoare inchisa. una mijlocie si una caudala. 2.Embrionul va lua o forma tubulara. un compartiment aflat in corpul embrionar. alantoida. 79. VEZICA VITELINA (ombilicala): sau sac vitelin sau lecitocel deriva din endoderm. intre ectoblast si endoblast. 80.Cea mijlocie numita si mezoblastul trunchiului cuprinde la randul ei trei zone: o zona dorsala care prin fragmentare va genera somitele (fiecare cu 3 portiuni: miotomul. are rolul unui rezervor de substante nutritive. reprezentand: intestinul primitiv. mezonefrosului si metanefrosului si o zona laterala care prin clivarea mezoblastului formeaza splahnopleura si somatopleura intre care apare celomul intermediar. delimitata de ectodermul embrionar si foita amniotica. Embrionul va lua o forma tubulara. mezoderm) alcatuind astfel aria extraembrionara. comunica cu intestinul embrionar. nucleii sunt grupati. formeaza impreuna cu celelalte anexe embrionare aria extraembrionara. anexele sunr: vezica vitelina. citoplasma are aspect spumos. endoderm si mezoderm. ca apoi sa apara in forma literei “C” de unde se vor delimita o caviatate toracoabdominala si o vezicula embrioanara Urmeaza o noua etapa si anume histogeneza sau organogeneza. ulterior regreseaza. limite celulare distincte. corion. mucopolizaharide si citoschelet filamentos. granule de fier. trofoblast). Acesta prezinta 3 portiuni: una cefalica.

3. leporide. digidiforme). Prezinta 3 zone: 1.Scroafa: sacul corial . la carnivore. Scroafa: alantoida lipseste in zona centrala. ANEXE EMBRIONARE SI FETALE LA MAMIFERE: Vezicula ombilicala: dezvoltare redusa. ramanand la parturitie doar cativa ml de culoare brun-murdar. vilozitatile sunt fine(microcotiledoane) dispuse uniform. grupate in cotiledooane(rumegatoare). Amniosul: se poate forma prin clivatie(schisamnios. carnivore. suprafata. rumegatoare). despartita la baza de celulele citotrofoblastului printr-o masa amorfa.vilozitatile lipsesc la marsupiale avand corion avilos (aplacentare). Vilozitatile secundare pot fi raspandite: 1. rumegatoare. discoidal(rozatoare. ANEXELE EMBRIONARE LA PASARI VEZICULA VITELINA comunica cu intestinal embrionului prin canalul vitelin pe unde se face absorbtia substantelor nutritive continute in vitelus. redusa la un diverticul. om. extraembrionara sau sacul alantoidian propriu-zis(intre amnios si corion). se vascularizeaza si patrund in criptele mucoasei formandvilozitatile corionale secundare participand la constituirea placentei. cantitatea lichidului alantoidian creste pana la jumatatea gestatie dupa care se reabsoarbe. suine. vilozitati grupate pe 4 randuri in cotiledoane. alantocorion. In radul speciilor: 1. astfel rezulta: 1. corion captusit in totalitate de alantoida . aproape de parturitie este galben datorita meconiului din luna a 7-a.MEMBRANA BAZALA: aspect discontinuu. complexul corio-alantoidian are cute ce se desprind si cad in lichidul alntoidian formand hipomamelele. Iapa. 2.rumegatoare: apar formatiuni cu rol glicogenogenetic. forma de brau(carnivore). in apropierea parturitie devine galben datorita urinei fetale. mugurele alantoidian intra in contact cu corionul si inlocuieste circulatia vitelina(omfalaomezenterica ). z.In splanhnopleura care acopera vezicula vitelina se dezvolta o puternica retea de vase (insulele Wolff si Pander) care constituie primordiile aparatului circulator-reprezinta anexa cea mai importanta la pasari deoarece prin circulatia vitelina se asigura nutritia embrionului in timpul perioadei de incubatie. se scurteaza si se dilata. functii: vasculoformatoare si hematopoietica prin insulele Wolff si Pander. Reteaua vasculara alantoidian(a doua circulatie embrionara) participa la circulatia placentara. rol nutritiv doar la inceputul embriogenezei(deoarece ovulele sunt oligolecite). ca o punga aplatizata ce acopera in totalitate amniosul. z. apoi: tulbure. venind in contact cu corionul. Vaca: sac corial fusiform. 4. alantoida acopera partial amniosul. corionul cuprinde o arteriola ce se capilarizeaza si este urmata de venele membranei coriale 81. zonal. cuprinsa in cordonul ombilical). scroafa si carnivore: scade treptat dintr-un anumit punct al gestatiei. hominide si alte specii de mamifere) sau plicaturare(plectamnios. . la contactul corio-alantoidian apar depuneri de fosfat de calciu(placi opace). neregulat.iapa: formeaza a doua punga a apelor. volum lichid amniotic creste astfel: marsupiale. fiind inlocuit de amniocorion. lichidul alantoidian ste clar. cu par si celule descuamate. la inceput este : mucilaginos. 82. 2. dupa atrofiere rezulta “diverticulul Meckel”. initial alungit. intraembrionara(formeaza vezica urinara). constituit initial din transsudat sangvin. mijlocie (canalul urac. Gradul de dezvoltare. Iapa: corion captusit in totalitate de alantoida. limpede. difuz cu raspandire completa(iapa) sau incompleta(scroafa). Alantoida: Gradul de dezvoltare difera in funtie de specie. Catea si pisica: alantoida separa complet amniosul de corion. circulatia vitelina(omfalo-mezenterica) va fi inlocuita de circulatia placentara. amniocorionul. foita externa captuseste corionul variat. corionul este captusit si de alantoida si de amnios. Rumegatoare: situatie similara celei de la scroafa. 2. primate). z.Lichidul amniotic: trece in intestin > circulatia fetala alantoidiana > traversul placentei > circulatia materna. Catea si pisica: corionul acoperit initial in totalitate de vilozitati va avea in final doar in zona circulara centrala. 3. Corionul: prezinta vilozitati coriale primare(filiforme. 2. 3. 3.

rumegatoare. 2. la inceput este : mucilaginos. rumegatoare). CORIONUL:cea mai putin importanta anexa la pasari. excretia metabolitilor (prin canalul urac). leporide.Este despartit de corion printr-un spatiu numit celom extraembrionar. din cutele amniotice. suprafata. alantocorion. suine. limpede. volum lichid amniotic creste astfel: marsupiale. venind in contact cu corionul. amniosul incepe sa se regreseze. ca o punga aplatizata ce acopera in totalitate amniosul.Ajunge in contact cu membranele cochiliere si alantoida. rumegatoare. 3. scroafa si carnivore: scade treptat dintr-un anumit punct al gestatiei.iapa: formeaza a doua punga a apelor. redusa la un diverticul. Lichidul amniotic: trece in intestin > circulatia fetala alantiodiana > traversul placentei > circulatia materna. 3. alantoida acopera partial amniosul. se atrofiaza si dispare. suine. AMNIOSUL: Amniosul se formează din îndoiturile ectodermului şi ala somatopleurei care îl căptuşeşte. Are un rol partial in respiatia embrionara prin circulatia alantocoriala. carnivore. limpede. respiratie (prin circulatia alantocoriale. 2.rumegatoare: apar formatiuni cu rol glicogenogenetic. din a doua zi de incubatie. la inceput este : mucilaginos. care e transferat din sacul cu albus (albumen) intr-un canal sero-amniotic si inghitit de embrion. 85.Prin dezvoltare se interpune intre amnios si corion. AMNIOSUL LA MAMIFERE SI PASARI LA MAMIFERE: Amniosul: se poate forma prin clivatie(schisamnios. care se vor suda în planul median.Asigura protectia mecanica si nutritia embrionului cu albus. se leaga de reteaua vitelina pe care o va inlocui realizand circulatia alantoidiana. În lichidul amniotic pluteşte embrionul şi apoi fetusul căruia-i conferă atât mobilitate cât şi protecţie. 83. volum lichid amniotic creste astfel: marsupiale.iapa: formeaza a doua punga a apelor. hominide si alte specii de mamifere) sau plicaturare(plectamnios. carnivore. Gradul de dezvoltare. la carnivore. rol in nutritie (consumarea albusului). ALANTOIDA LA MAMIFERE: Gradul de dezvoltare difera in funtie de specie. amniocorionul.rumegatoare: apar formatiuni cu rol glicogenogenetic. 84. realizat in urma suturii dintre mezodermul splanchnic si somatopleura corionului. Lichidul amniotic: trece in intestin > circulatia fetala alantiodiana > traversul placentei > circulatia materna.Rolurile alantoidei devin importante in a doua perioada a incubatiei: asigura protectia embrionului prinlichidul alantoidian. . hominide si alte specii de mamifere) sau plicaturare(plectamnios. foita externa captuseste corionul variat. apoi: tulbure. cu par si celule descuamate.Se formeaza timpuriu alaturi de amnios.Prin sudarea somatopleurei corionului si splanhnopleura alantoidei rezulta alantocorionul. cute ce apar în urma “coborârii” embrionului în cavitatea lecitocelică.AMNIOSUL: se poate forma prin clivatie(schisamnios. posterioară şi două laterale. aproape de parturitie este galben datorita meconiului din luna a 7-a. 2. apoi: tulbure. leporide. suprafata. LA PASARI:amniosul de formeaza de timpuriu. cu par si celule descuamate. fiind complex inchis in ziua a treia la gaina sau din ziua a patra la curca/gasca. om. antrenand si splanhnopleura.Este de origine ectodermica si mezodermica. scroafa si carnivore: scade treptat dintr-un anumit punct al gestatiei. In randul speciilor: 1. 3. În acest mod se formează patru cute: anterioară. In radul speciilor: 1. Gradul de dezvoltare. om. rumegatoare). din ziua a 6-a). racordata apoi la circulatia embrionara. aproape de parturitie este galben datorita meconiului din luna a 7-a. cand mugurele endoblastic alantoidian detasat din intestin devine o vizica plina cu lichid ce comunica cu intestinul primitiv prin canalul urac.Reteaua vasculara din alantocorin. ALANTOIDA:se formeaza incepand cu a 5-a zi de incubatie. la carnivore. delimitând o cavitate amniotică între ectodermul embrionar şi foiţa amniotică realizată. astfel rezulta: 1. Dupa 11 zile de incubatie.

in apropierea parturitie devine galben datorita urinei fetale. . detaşat din zona caudo-ventrală a intestinului părăseşte aria embrionară.alantoida separa complet amniosul de corion. 86. corionul. Pe suprafaţa sa externă prezintă vilozităţi (villi chorii primarii) ce sunt repartizate în diferite moduri. cantitatea lichidului alantoidian creste pana la jumatatea gestatie dupa care se reabsoarbe. prin care albuşul este transferat în amnios şi înghiţit de pui. acestea vor forma corionul primar (chorion primarium) sau procorionul sau trofoblastul. începând cu ziua a 6-a). constituit initial din transsudat sangvin.devenind canal seroamniotic. când mugurele endodermic alantoidian. Trofoblastul este format din două rânduri de celule. devenind o veziculă (după 72 ore de incubaţie) plină cu lichid. Pe măsură ce se dezvoltă. Scroafa . antrenând splanchnopleura şi ocupând întreg celomul extraembrionar. 87. excreţia metaboliţilor (prin canalul urac). 3. Înconjoară albuşul pe care îl cuprinde într-un sac. O vilozitate corială este constituită din: axul conjunctiv de ţesut lax şi din trofoblastul care acoperă axul conjunctiv. extraembrionara sau sacul alantoidian propriu-zis(intre amnios si corion). După dispariţia membranei pelucide. intraembrionara(formeaza vezica urinara). z. se sudează cu somatopleura corionului. Catea si pisica . ce comunică cu intestinul primitiv printr-un pedicul străbătut de canalul urac. consumarea albuşului (rol nutritiv). realizând membrana corioalantoidiană . fiind inlocuit de amniocorion. vezicula alantoidiană se insinuează între sacul vitelin. morfologic distincte: citotrofoblastul şi sinciţiotrofoblastul. mijlocie (canalul urac. z. cuprinsa in cordonul ombilical).situatie similara celei de la scroafa. Mezodermul splanchnic al foiţei externe. CORIONUL: Cea mai externă anexă (învelitoare) din aria extraembrionară. în care se dezvoltă o reţea vasculară (după 5-6 zile de incubaţie). Din corion se formează un diverticul tubular care trece printre alantoidă şi sacul vitelin. z.ALANDOITA LA PASARI: Alantoida se formează începând cu a 46 ore de incubaţie. Rumegatoare .mugurele alantoidian intra in contact cu corionul si inlocuieste circulatia vitelina(omfalao-mezenterica ). provine din micromerele morulei. lichidul alantoidian ste clar. realizând circulaţia alantoidiană care se va racorda la circulaţia embrionară Rolul alantoidei este foarte important în a doua jumătate a incubaţiei când asigură: protecţia embrionului prin lichidul alantoidian. ramanand la parturitie doar cativa ml de culoare brun-murdar. amnios şi corion. 2. care se va lega de reţeaua vitelină pe care o va înlocui treptat. respiraţia (prin intermediul circulaţiei alantocoriale.alantoida lipseste in zona centrala. Iapa . în funcţie de specie.Reteaua vasculara alantoidiana(a doua circulatie embrionara) participa la circulatia placentara Prezinta 3 zone: 1.

CORIONUL LA PASARI: Este anexa cea mai puţin importantă la păsări. fără limite celulare. initial alungit. cu nucleoli evidenţi. Examinată la microscopul electronic. Vaca: sac corial fusiform. Este despărţită de polul bazal al celulelor citotrofoblastice printr-un spaţiu de 25 nm. o dată cu amniosul. Din ţesătura de capilare se desprinde o venulă care va fi colectată de venele membranei coriale. vilozitati grupate pe 4 randuri in cotiledoane. Citotrofoblastul (cytotrophoblastus) (stratul intern sau stratul celular Langhans) cuprinde celule mari cu limite celulare distincte. 4. digitiforme). 3. Are aspectul unui epiteliu cubic simplu. plin de o masă amorfă cu o densitate electronică scăzută. . realizând membrana corioalantoidiană (alantocorionul). prezentând lungimi ce variază între 1-2 µm şi un diametru de 150-250 nm. are o culoare mai închisă şi numeroşi nuclei dispersaţi într-o masă de citoplasmă. începând cu zillele 9-10 de incubaţie. corion captusit in totalitate de alantoida. Axul conjunctiv al vilozităţii coriale este format din ţesut conjunctiv embrionar. grupate in cotiledoane (rumegatoare). cu celule mezenchimatoase stelate. stratul extern. 2. primate). Are origine ectodermică şi parţial mezodermică (din somatopleură). reticul endoplasmic rugos. din partea externă a cutelor amniotice. când somatopleura corionului se sudează cu splanchnopleura alantoidei. numeroase microvezicule şi granule cu fier.Sinciţiotrofoblastul (syncytiotrophoblastus). vilozitatile lipsesc la marsupiale avand corion avilos (aplacentare) Iapa: corion captusit in totalitate de alantoida. complexul corio-alantoidian are cute ce se desprind si cad in lichidul alantoidian formand hipomamelele. discoidal (rozatoare. Citoplasma are un aspect spumos. Microvilozităţile nu sunt structuri rigide. se vascularizeaza si patrund in criptele mucoasei formand vilozitatile corionale secundare participand la constituirea placentei Vilozitatile secundare pot fi raspandite: 1. discontinuu şi o grosime de 150 nm. La limita cu sinciţiotrofoblastul prezintă numeroşi desmozomi. Membrana bazală a trofoblastului are un aspect neregulat. colesterol şi mucopoliglucide şi prezintă un citoschelet filamentos. corionul este captusit si de alantoida si de amnios Catea si pisica: corionul acoperit initial in totalitate de vilozitati va avea in final doar in zona circulara centrala. 88. conţine lipide. la contactul corioalantoidian apar depuneri de fosfat de calciu(placi opace). marginea în perie prezintă microvilozităţi dispuse la intervale de 8-20 nm. complex Golgi perinuclear. difuz cu raspandire completa (iapa) sau incompleta (scroafa). respiraţia embrionului prin circulaţia alantocorială şi schimburile de apă între embrion şi mediul exterior. Se formează de timpuriu. este înconjurat de fibre delicate. cu citoplasmă clară. 89. Este împins de alantoidă şi ajunge în contact (după 7-8 zile de incubaţie) cu membranele cochiliere şi cu alantoida. cu citoplasma clară şi cromatina granulară. prezentând un nucleol excentric. zonal. răspândită neuniform. Nucleii sinciţiotrofoblastului apar deseori grupaţi. Cuprinde o arteriolă care se capilarizează sub membrana bazală a epiteliului vilozităţii. cu nuclei veziculoşi. cu margine în perie. CORIONUL LA MAMIFERE: Prezinta vilozitati coriale primare (filiforme. Scroafa: sacul corial . ce aparţin ţesutului conjunctiv embrionar al axului vilozităţii. cu numeroase mitocondrii. forma de brau (carnivore). Membrana corioalantoidiană asigură. Endoteliul acestora. extrem de fin. se scurteaza si se dilata. vilozitatile sunt fine (microcotiledoane) dispuse uniform. polimorfi.

β) necovalente (9 tipuri β si 14 tipuri α).În timpul incubaţiei: . INTEGRINELE Sunt receptori celulari pt matricea extracelulara: Sunt o familie de proteine transmembranare care leaga colagenul. 90. .excreţia se face prin alantoidă. metabolismul iar INTEGRINELE MEDIAZA MULTE DIN ACESTE EVENIMENTE (ele activeaza mai multe cai de semnalizare intracelulara care determina activitarea unor receptori intracelulari). iar citoscheletul influenteaza organizarea moleculelor matricei Celulele regleaza activitatea integrinelor pe care le formeaza. Capatul intracelular al catenei β se leaga de filamentele de actina din citoschelet-aceasta atasare fiind necesara pt adeziunea celulelor la matrice dar si pt ancorarile intracelulare Un alt rol important al integrinelor este acela in orientarea celulelor si matricei in tesuturi. modificandu-le forma.nutriţia se face pe seama vitelusului conţinut în vezicula ombilicală şi prin intermediul alantoidei (din sacul de albuş). miscarea. de asemenea matricea extracelulara influenteaza organizarea citoschletului. închizându-se ombilicul. sacul vitelin se retractează şi dispare.4 domenii de legare si astfel legarea integrinelor depinde unii cationic extracelulari bivalenti (Ca 2+.fibronectina si laminina si spre deosebire de alti receptori de membrana ele prezinta o constanta de afinitate joasa permitand celulelor sa exploreze ambianta fara sa se ataseze de matrice Sunt heterodimeri (20 la numar) compusi din 2 subunitati (α. -respiraţia se face prin intermediul vascularizaţiei alantoidine direct din camera de aer. Pe măsură ce rezerva de vitelus este consumată. astfel incat din fibrablaste (cancer linker) sa se transforme fibre de stress. iar in timpul atasarii integrinei de un ligand extracelular. asociate cu glicoproteine ransmembranare. de exemplu trombocitele au integrina β3 care in cazul unui perete lezat al vasului sanguin va receptiona si va leaga proteinele coagularii Moleculele matricei extracelulare influenteaza puternic comportarea celulelor in culturi. de asemenea se pare ca unii factori celulari specifici interactioneaza cu integrinele si le moduleaza activitatea Pe catena α exista 3. corionul. membranele cochiliere şi coaja calcaroasă. au o importanta pt adeziunea si cooperarea celulelor cu matricea extracelulara subfamilie de integrine recunoaste si leaga secventa diferitor molecule. În momentul ecloziunii puiul sparge cu ciocul resturile de alantoidă. . Mg 2+) Integrinele functioneaza ca linkeri integratori care mediaza interactiunea dintre citoschelet si matricea extracelulara.Cele mai multe integrine se leaga de filamentele de actina (exceptie α6β4 care se leaga de filamentele intermediare).