You are on page 1of 5

Emanciparea femeii

( în România)

1. Definirea termenului de „emancipare” Pentru început vreau să explic noţiunea de emancipare. Îmi dau seama că nu toţi înţeleg acest cuvânt, aşa că dicţionarul explicativ al limbii române ne dă o definiţie clară a ceea ce este emanciparea. EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A(-şi) câştiga sau a face să-şi câştige independenţa; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii şi adolescenţi) A-şi lua unele libertăţi nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine. 2. Tranz. (În trecut) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui şi a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. Emanciparea femeii nu înseamnă altceva, decât libertatea şi independenţa ei de a face orice doreşte in limitele prevazute de o lege ce nu se bazeaza pe discriminari misogine. Să nu fie limitată şi constrânsă de bărbaţi. Ci dimpotrivă, să fie liberă în acţiunile şi deciziile ei, adică să studieze unde doreşte, să se angajeze la locul de muncă pe care ea singură şi-l alege. Multe secole la rând femeia a fost lipsită de aceste drepturi. 2. Imaginea femeii ( până în sec al XX-lea, cănd începe procesul de emancipare al femeii)
Femeile au avut încă din antichitate, în societatea și viata politică a statelor europene, un statut și funcții subordonate. Statutul juridic al femeii în dreptul românesc modern se încadrează în evoluția general europeană și mondială a sistemelor de drept, care sub influența filosofilor iluminiști dar și a frământărilor politice de la sfarșitul secolului al XVIII-lea, începutul celui de-al XIX-lea suferă schimbări radicale. Femeia era considerată proprietate a barbatului. La începutul secolului al XIX-lea, Napoleon afirma că ”femeia este dată omului pentru ca să facă copii; femeia este proprietatea nostră , noi nu suntem a sa. Ea ne dă copii, noi nu-i dăm nimica. Ea este proprietatea nostră după cum arborul care ne dă fructe este al gradinarului” și că „prefer de o mie de ori pe o femeie care dă soldați patriei decât pe una care să scrie carți”. O atitudine măgulitoare întalnim în scrierile lui Nicolae Bălcescu. El vede femeia ca „o ființa misterioasă, fantastică, îngerească, destinată a fi centrul civilizației familiale”;”cu femeia... natura scrie în inima bărbatului”. Dacă analizăm cu atenție este vorba de asemenea și despre o atitutine periculoasă pentru femeile în carne și oase: dacă ești înger, cu siguranță nu ești om și nici nu vei fi tratată ca egală din punct de vedere normativ.

Atât timp cât femeilor li se implantează prin diferite mijloace ideea că ele sunt inferioare. Femeia nu poate da în judecată și nici sta în proces cu cineva fără autorizația soțului. Ea apare ca inferioară datorită condițiilor în care trăiește și se dezvoltă. ce a fost adoptat pe vremea lui Napoleon Bonaparte. Aici nu mai este vorba doar de sistemul normativ ce defavorizează femeia ci de mentalitatea barbaților și de misoginismul greu de combătut și astăzi. în care profesorul de greacă considera că femeile nu au nevoie de educație și că orice ar face ele „tot femei rămân”. În timp ce bărbatul are dreptul de a scoate bani din bancă. nu poate să fie înstrăinată de către femeie fără acordul bărbatului. administrarea ei se dă pe mână soțului care face ce vrea cu ea fără a da socoteală nimănui. Prin diferite istorioare se vehicula ideea că educația științifică ce se dă femeilor „stinge în ele orice simț de pudoare”. erau muritori de foame. ea nu poate să primească sau să refuze moșteniri fără știrea bărbatului.195 femeia datorează ascultare bărbatului. averea femeii care nu e prevăzută în dotă. femeia nu are dreptul de a retrage bani fără consimțământul soțului.Situația legală a femeilor în trecut Situația legală a femeilor în trecut nu era tocmai una de invidiat ținând cont că prevederile Codului civil român sunt în mare parte preluate din Codul civil francez. chiar dacă ea a avut dreptul de a deschide cont fără acest consimțământ. 3. dar problema în cauză nu era aceea a inteligenței ci aceea a ignoranței. Dacă femeia are avere și dotă. Femeia nu poartă pecetea inferioritații sale din naștere. ele vor acționa ca și cum așa ar fi. atitudinile față de femeile care doreau să aibă o șansă în viață prin educație superioară erau potrivnice și derizorii. Conform art. Aceasta în condițiile în care era dificil să obții instrucție ca femeie oricum. Femeia nu este subiect în acțiuni judiciare cu o singura excepție: iși poate face testamentul fără autorizația soțului. dominate în proporție de aproape 100% de bărbați. Câteva exemple de acest fel din Codul civil român ar fi :       Conform art. scriind numeroase anecdote sau articole pe seama femeilor care învașă. legea nu-i permite să părăsească casa bărbatului în timpul litigiului oricât de periculoasă ar fi această ședere pentru ea. Femeia nu poate nici să dea și nici să primească bani sau alte lucruri de valoare .Barbații aveau tendința să descurajeze pe femei în a se educa și instrui. Într-un mediu universitar în care puteai număra femeile pe degetele de la o mână. așa. Conform legii pensiilor. dacă soțul moare înainte de a împlini 15 ani vechime. Un exemplu în acest sens ar fi o scena de la Universitatea din Iași . Ideea vehiculată era aceea că femeia ii este inferioară bărbatului din punct de vedere intelectual.     . 199.numita „parafernă”. În Universități. Soțul are drept de custodie asupra copiilor indiferent de condiția acestuia(oricât de decăzut ar fi acesta). o astfel de atitudine nu însemna decât o pură intimidare la adresa lor – evident nesancționată de conducerea universității. soția împreună cu copiii rămâneau fără pensie și prin urmare. dar tolerată cu multă răbdare și efort emoțional de către tinerele femei. Dacă femeia cere despărțirea de soț. a cărui opinie despre femei am prezentat-o anterior.

și aceștia erau în ambele cazuri bărbații.” În 1878 erau comune în România cu câte 46 de școli din care doar două de fete (și 44 de băieți). De aceea a fost atât de greu să se realizeze o schimbare în statutul juridic al femeilor. cele mai încinse discuții privind educația femeilor au fost legate de șansele lor de supraviețuire într-o societate în care „locul lor” era văzut a fi în casă.Pricina acestei condiții precare a femeii române este faptul că femeile nu au luat parte la facerea legii(C. Ea absolvise Facultatea de Drept și voia să profeseze avocatura. dar pentru că unele nu se pot mărita . V. George Barițiu: ” Tinerilor bărbați le era oferită o experiență socială și o educație în școli cu deschidere spre lume care le era refuzată tinerelor fete. etc. Schimbările necesare din punct de vedere juridic vizau: a)Dreptul la educație Educația femeilor era aspectul emancipator fundamental și cel mai discutat în epocă și viza deopotrivă atitudinea capilor de familie și a celor ce conduceau treburile statelor locuite de români. în urma morții soțului înainte de împlinirea a 15 ani vechime la locul de muncă rămâneau fără pensie sau alt ajutor. Ficșinescu). fără nici un ajutor material. în gospodărie. este cazul Ellei Negruzii. și femeile au dreptul să pledeze. Ca urmare a unei intense activități politice. Începând cu anul 1914. al imposibilității supraviețuirii în această situație guvernată de discriminare. societatea are datoria de a lua măsuri pentru a soluționa problema supraviețuirii femeilor care nu se pot mărita. neavând dotă. Nu doar femeile care nu se puteau căsători suportau acest risc. și în care nu toate femeile se puteau căsători astfel încât să intre în circuitul „mărfurilor conjugale”. V. El considera totuși că cel mai firesc lucru este ca femeia să fie soție .Ca urmare a intrat într-o serie de procese pentru a i se recunoște dreptul de a profesa (1915). Ficșinescu care susțineau că: ”ori admitem că singurul rol legitim al femeii este de a fi soție și mamă și atunci bărbații trebuie să-și facă datoria de a le lua pe toate în căsătorie și a le asigura mijloace de trai. atât ele cât și copii din căsătorie. pentru că „bărbații au puterea în mână și nu voiesc a-și avea partași noi la dânsa .Nu i-a fost ingăduit . știind că atunci va trebui să-și micșoreze fiecare porția lor”(Sofia Nădejde). ci și cele care. răsunau în Aula Universității din Iași.Adela Xenopol afirma:”de când femeile nu mai sunt . cuvintele domnului C. b)dreptul la un loc de muncă Unul din cazurile de notorietate privind interdicția de a-și exercita meseria aleasă. interdicție datorată pur și simplu sexului ei. În cea de a doua parte a secolului al XIX-lea. din 1919 ele pot lucra la Căile Ferate Române. La 29 martie 1898. ori recunoștem că din cauza nostră mare parte din femei nu pot fi chemate la împlinirea acestei misiuni și le deschidem căile prin care se pot întreține singure. Ele nu se puteau căsători pentru că familia lor nu avea dotă. deci practic erau „muritoare de foame”. femeile au început să obțină dreptul de a practica meserii înainte refuzate lor.

l-a însărcinat pe domnul senator D. Au început astfel să se înființeze azilurile pentru femei. căsătorie forțată. viol marital. Domnul senator perora:” Rolul pe care femeia româna îl îndeplinește în aceste timpuri legitimeaza cererea de drepturi civile și politice depline. avort forțat. privare de libertate. Dacă vorbim despre lupta împotriva violenţei sexuale şi pentru legalizarea avorturilor. care înainte erau ascunse. șantajul. MS Regina Maria a declarat în 1919 că este părtașă a dreptului de vot pentru femei și a îmbrățișat cu căldură mișcarea femeilor din România pentru emancipare.aparținând clasei înstărite și educate a societății. c) dreptul la vot Cel mai controversat punct de pe agenda organizațiilor de femei era cel referitor la dreptul de vot al femeilor. atunci de ce să nu i se recunoască aceasta în mod legal? „ Eliza Popescu afirma(1898):”femeile au nevoie de dreptul de vot pentru a îndrepta deficiențele legale care le nedreptățesc”. viol în masă(armă de razboi). femicid. hărțuire sexuală. constrângerea forțată sau privațiunea de liberatate în viața publică sau privată”. trafic. sarcina forțată. viol la întalnire. prostituție. dacă e așa. umilire. bătaie. abuzurile sexuale precum şi cele familiale din spațiul privat.Ei bine. au fost scoase acum la lumina zilei şi arătate. iar legalizarea avorturilor a fost dezbătută și promovată în multe ţări şi de către femei din toate categoriile sociale. Forme ale violenței împotriva femeilor sunt: viol. violența încă nu poate fi combătută. ele ajung și adesea întrec bărbații în scurtul interval de la eliberarea lor din sclavie”. încă sunt numeroase probleme atât la noi în țară cât și la nivel mondial. O altă problematică esențială a fost violenţa sexuală. Violul. Deși există o reglementare amănunțită în acest domeniu. d) dreptul la protecție împotriva violenței Ceea ce este cu adevarat îngrijorător reprezintă tocmai faptul că. inclusiv amenințarea cu astfel de acțiuni. amenințarea cu violența.Se zice că femeia guvernează . tratament degradant. La rândul sau. din acest punct de vedere. privarea de educație. Bujor pentru a pune problema în Senat în numele lor. etc. privarea de acces la resurse. pălmuire. trebuie sa ne amintim că dreptul femeii la autodeterminare şi asupra propriului corp au fost subiecte aflate în centrul acţiunilor publice. În Declarația ONU cu privire la eliminarea violenței împotriva femeilor din 1993 întâlnim o explicație a ceea ce înseamnă acest concept:” orice act de violență având la bază diferența de sex și care conduce sau este posibil să conducă la vătămarea sau suferința fizică sexuală sau psihologică a femeilor. grupurile de întrajutorare şi . Am ramas fără cuvinte când am citit recent într-un articol că violența maritală a devenit infracțiune în România abia în 2000 prin legea 197 ce aducea modificări la Codul penal. P. crime de onoare. mai ales asupra femeilor. ci ca ființe. mutilare genitală. O petiție a unui număr mare de femei din România . pruncucidere pe baza sexului.considerate ca femei.

ci în lipsa voinţei şi a viziunii politice de a crea mecanismele necesare pentru a aplica această teorie în practică. Prin problematizarea diferitelor valori şi norme care perpetuează violenţa. asistenţi sociali. medici legali. înfiinţarea centrelor de consiliere pentru bărbaţii violenţi.Concluzii Emanciparea femeii este un proces complex care a întalnit numerose piedici pe parcursul evoluției sale. problemă de actualitate și care încă nu și-a găsit rezolvarea. însă nu consider că este un proces finalizat. Pentru a reduce violenţa şi a proteja femeile trebuie schimbate condiţiile sociale şi politice care contribuie la menţinerea acestei probleme şi structurile sociale care au instituţionalizat violenţa. judecători. . ş. mai ales în privința violenței împotriva femeilor. putem diminua şi chiar elimina mult din violenţa.liniile telefonice de urgenţă pentru femeile care au suferit de pe urma unui abuz sexual sau din alte cauze. Problema nu constă în lipsa unei teorii bune – mai ales în condiţiile în care România a aliniat mare parte din legislaţie la cea europeană şi este semnatara unor convenţii internaţionale privind drepturile femeilor. pregătirea/instruirea reprezentanţilor instituţiilor care intervin în asistarea victimelor violenţei domestice: poliţişti. avocaţi. finanţarea de servicii de către statul român pentru femeile abuzate. medici generalişti. 4. Pentru a fi eficienţi în procesul de intervenţie este nevoie de:     mai multe centre de asistenţă pentru femeile abuzate. . psihologi.a. prin activităţi de conştientizare a lor.