You are on page 1of 2

A.

Cufundată până la începutul secolului XIX în barbaria orientală, societatea română, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucată poate de-abia atunci de mișcarea contagioasă prin care ideile Revoluției Franceze au străbătut pănă în extremitățile geografice ale Europei. Atrasă de lumină, junimea noastră întreprinse acea emigrare extraordinară spre fântânele științei din Franța și Germania, care până astăzi a mers tot crescând și care a dat mai ales României libere o parte din lustrul societăților străine. Din nenorocire, numai lustrul dinafară! Căci nepregătiți precum erau și sunt tinerii noștri, uimiți de fenomenele mărețe ale culturii moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră pănă la cauze, văzură numai formele de deasupra ale civilizațiunii, dar nu întrevăzură fundamentele istorice mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme și fără a căror preexistență ele nici nu ar fi putut exista. Și astfel, mărginiți într-o superficialitate fatală, cu mintea și cu inima prinse de un foc prea ușor, tinerii români se întorceau și se întorc în patria lor cu hotărârea de a imita și a reproduce aparențele culturei apusene, cu încrederea că în modul cel mai grăbit vor și realiza îndată literatura, știința, arta frumoasă și, mai întâi de toate, libertatea într-un stat modern. Și așa de des s-au repețit aceste iluzii juvenile, încât au produs acum o adevărată atmosferă intelectuală în societatea română, o direcție puternică, ce apucă cu tărie egală pe cei tineri și pe cei bătrâni, pe cei cari se duc spre a învăța și pe cei cari s-an întors spre a aplica învățătura lor. [...] Avem de toate cu îmbelșugare – își închipuiesc ei – și când îi întrebi de literatură, îți citează cifra coalelor înnegrite pe fiecare an cu litere române și numărul tipografiilor din București, și când le vorbești de ștință, îți arată societățile mai mult sau mai puțin academice și programele discursurilor ținute asupra problemelor celor mai grele ale inteligenții omenești; dacă te interesezi de arta frumoasă, te duc în muzee, în pinacoteci și gliptoteci, îți arată expozițiunea artiștilor în viață și se laudă cu numărul pânzelor spânzurate pe părete; și dacă, în fine, te îndoiești de libertate, îți prezintă hârtia pe care e tipărită constituțiunea română și îți citesc discursurile și circulările ultimului ministru care s-a întîmplat să fie la putere. Față de această direcție a publicului român, noi nu putem crede că adevăratul mobil care l-a îndemnat spre cultura occidentală să fi fost o prețuire inteligentă a acestei culturi. Mobilul propriu nu a putut fi decât vanitatea descendenților lui Traian, vanitatea de a arăta popoarelor străine cu orice preț, chiar cu disprețul adevărului, că le suntem egali în nivelul civilizațiunii. Numai așa se explică vițiul de care este molipsită viața noastră publică, adecă lipsa de orice fundament solid pentru formele dinafară ce le tot primim. (Titu Maiorescu - Ȋn contra direcției de astăzi ȋn cultura romȃnă) B. Căci un principiu absolut, netăgăduit de nici un om cu bun-simţ, este că o stare de lucruri rezultă în mod strict cauzal dintr-o altă stare de lucruri premergătoare şi, fiindcă atȃt în lumea fizică cȃt şi cea morală, întȃmplarea nu este nimic alta decȃt o legătură cauzală. nedescoperită încă, tot astfel aspiraţiunile şi sentimentele sunt rezultatul neînlăturat al unei dezvoltări anterioare a spiritului public, dezvoltare ce nici se poate tăgădui, nici înlătura [...] Tăgăduim că pe calea aceasta se poate realiza un adevărat progres, pe care nu-l vedem şi nu-l aprobăm decît în dezvoltarea treptată şi continuă a muncii fizice şi intelectuale. Căci cine zice „progres” nu-l poate admite decȃt cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată. A îmbătrîni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri nu e progres, ci devastare. Precum creşterea unui organism se face încet, prin superpunerea continuă şi perpetuă de nouă materii organice, precum inteligenţa nu creşte şi nu se-ntăreşte decȃt prin asimilarea lentă a muncii intelectuale din secolii trecuţi şi prin întărirea principiului înnăscut al judecăţii, precum orice moment al creşterii e o conservare a celor cȃştigate în trecut şi o adăogire a elementelor cucerite din nou, astfel, adevăratul progres nu se poate opera decȃt conservînd pe de o parte, adăogînd pe de alta: o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orînduială. Deci, progresul adevărat fiind o legătură naturală între trecut şi viitor, se inspiră din tradiţiunile trecutului, înlătură însă inovaţiunile improvizate şi aventurile hazardoase. Ne putem făli cu drept cuvînt cu probele de vitalitate pe cari le-a dat poporul nostru de cincizeci de ani încoace. E drept că în acest period de ani aceste probe nu sînt repărţite în mod egal, că unii ani se deosibesc prin un mare prisos de putere intelectuală, bine întrebuinţat, alţii din contră prin o risipă puţin justificată a acelor puteri pe căi improductive, totuşi însă sumȃnd la un loc şi mărimile pozitive şi cele negative, găsim prin mijlocul cărărilor laterale cari s-au pierdut în pustiu calea generală a unui progres real [...] Deci tocmai lipsa unei reacţiuni adevărate, raţionalismul foarte strălucitor, dar şi foarte superficial al

două tehnici argumentative folosite în fragmentele citate. abilităţi de analiză şi de argumentare – 6 puncte. vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza. de-a judeca în mod mai limpede necesităţile ei. care domneşte de douăzeci de ani şi mai bine în ţările noastre. s-a păstrat din contra ȋn cultura şi vechiul spirit bizantin. lizibilitatea – 2 puncte. pornind de la cele două fragmente citate şi valorificând experienţa ta culturală. ..  reliefarea a câte două situaţii/secvenţe/citate din fiecare din cele două fragmente citate. constând în formularea tezei/a punctului de vedere cu privire la temă. punctuaţia – 3 puncte. Notă! În elaborarea eseului. nu îmbunătăţirea calităţii a fost ţinta civilizaţiei române. ci menţinerea tuturor neajunsurilor vechi.] Chiar dacă epoca formelor goale. de 1-2 pagini. argumentaţia (cu 4 argumente/ raţionamente logice/ exemple concrete etc. 1880) Subiectul I (12 puncte) Prezintă. vei avea în vedere următoarele aspecte:  prezentarea comparativă a relaţiei tematice dintre cele două texte şi a contextului sociocultural în care au apărut acestea. \ Redactare (26 de puncte) În vederea acordării punctajului pentru redactare. lucrarea ta trebuie să aibă cel puţin 2 pagini. ortografia – 3 puncte. în care să prezinţi comparativ teoria formelor fără fond.. Pentru redactarea întregii lucrări vei primi 26 de puncte (organizarea ideilor în scris – 4 puncte.  exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care viziunea despre lume a autorilor celor două fragmente citate reflectă preocupările socioculturale ale epocii. s-ar putea esplica. într-un text de 8-12 rânduri. de 2-3 pagini. În elaborarea eseului. e evident că sarcinile cu care tranziţiunea ne-au încărcat cu asupra de măsură ne dictează în mod serios de-a ne întoarce de pe calea greşită. 17 febr. Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere. semnificative pentru evidenţierea temei. Nu ceva esenţial. care a intrat în formele nouă ale civilizaţiei apusene. despre modul ȋn care formele fără fond se manifestă ȋn epocile de tranziție. în loc ca un spirit nou de muncă şi de iubire de adevăr să intre în formele vechi ale organizaţiei noastre. (Mihai Eminescu – Studii asupra situației ȋn Timpul. aşezarea în pagină. Subiectul al II-lea (36 de puncte) Scrie un eseu. Subiectul al III-lea (36 de puncte) Scrie un eseu.) şi concluzia/sinteza. prin cuvîntul „epoca de tranziţiune”. încadrarea în limita maximă de caractere indicată – 4 puncte). utilizarea limbii literare – 4 puncte. fără elementul moderator al tradiţiilor trecutului. îmbrăcate în reforme foarte costisitoare şi cu totul în disproporţie şi cu puterea de producţiune a poporului şi cu cultura lui intelectuală [. deşi nu justifica.epocei trecute au făcut ca introducerea tuturor formelor nouă de cultură să se întȃmple fără controlul. dezvoltată în cele două fragmente citate. de-a privi în mod mai limpede starea adevărată a ţării.