1

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

STUDIU PRIVIND OPTIMIZAREA CONDITIEI FIZICE A STUDENTILOR DE LA FACULTATILE CU PROFIL POLITEHNIC

2
CUPRINS

PARTEA I BAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE LUCRĂRII

Capitolul 1 – PROBLEMATICA VIZATĂ ŞI CONTEXTUL DE ABORDARE A TEMEI CERCETARE 1.1. 1.2. Notaţii cu privire la problematica implicată în tema de cercetare aleasă.... Stadiul actual de cunoaştere şi de cercetare ale activităţilor de predare a educaţiei fizice în învăţământul superior......................................................... Justificarea (motivaţia) proiectului şi implicaţiile lui pentru domeniul nostru de activitate............................................................................................. Scopul şi obiectivele cercetării........................................................................... Planul operaţional de acţiune (eşalonare calendaristică)..............................

1.3.

1.4. 1.5.

Capitolul 2 – CONCEPTUL DE CURRICULUM ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMÂNIA 2.1 2.2. 2.2.1. 2.2.2. 2.2.3 2.2.4. 2.3. Definirea şi delimitarea conceptului de curriculum................................... Domeniile curriculare................................................................................... Tipurile de curriculum................................................................................... Mediile curriculare......................................................................................... Ciclurile curriculare........................................................................................ Ariile curriculare........................................................................................... Structura curriculumului – ca model de referinţă pentru curriculum universitar specific Facultăţilor de Educaţie Fizică şi Sport..................... Conceptul despre educaţie şi instruire ca model filozofic şi de politică a Educaţiei........................................................................................................... Metodologia de predare, învăţare şi evaluare............................................. Sistemul şi procesul de învăţământ din România....................................... Învăţarea – concepte, teorii şi noi abordări................................................. Evaluarea şi aprecierea studenţilor.............................................................. Predarea şi învăţarea în educaţie fizică şi sport.......................................... Educaţia fizică şi sportul în perioada reânoirilor metodologice................. Dimensiunile europene ale educaţiei............................................................

2.3.1.

2.3.2. 2.3.3. 2.4. 2.5. 2.6. 2.7. 2.8.

Capitolul 3 – PROFESII, PROFILE PROFESIONALE ŞI PROFESIOGRAMELE

3
3.1. 3.2. 3.3. 3.4. Definirea noţiunilor şi importanţa cunoaşterii lor...................................... Structura monografiilor profesionale sau profesiogramelor.................... Relaţia dintre profilul profesional şi activităţile de educaţie fizică........... Transpunerea standardelor ocupaţionale în procesul educaţional..........

Capitolul 4 – DIMENSIUNILE STRUCTURALE ALE CONCEPTULUI DE FITNESS 4.1. 4.2. 4.2.1. 4.2.2. 4.2.3. 4.2.4. 4.2.5. 4.3. Prezentarea conceptului de fitness.............................................................. Dimensiunile fundamentale ale conceptului de fitness Fitness-ul fizic.............................................................................................. Fitness-ul musculo-articular........................................................................ Fitness-ul aerob............................................................................................. Fitness-ul constituţiei corporale.................................................................... Fitness-ul cultural.......................................................................................... Implicaţiile pe care le poate avea dimensiunile fitness-ului asupra personalităţii studenţilor................................................................................

Capitolul 5 – PROIECTAREA DIDACTICĂ ŞTIINŢIFICĂ 5.1. 5.2. 5.3. 5.4. 5.5. Generalităţi...................................................................................................... Proiectarea tradiţională şi proiectarea curriculară.................................... Produsele curriculare..................................................................................... Etapele proiectării didactice.......................................................................... Evaluarea calităţii şi eficienţei procesului de instruire desfăşurat............

Capitolul 6 – DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI ŞI NOILE PROVOCĂRI ALE LUMII CONTEMPORANE 6.1. Dimensiunile fundamentale ale educaţiei: intelectuală, tehnologică, etică, morală şi fizică................................................................................... Noile dimensiuni şi domenii ale educaţiei................................................... Relaţia dintre educaţie fizică şi celelalte laturi educaţionale.....................

6.2. 6.3.

4 Cap 1. PROBLEMATICA VIZATA SI CONTEXTUL DE ABORDARE A TEMEI 1.1 NOTAŢII CU PRIVIRE LA PROBLEMATICA IMPLICATĂ ÎN TEMA DE CERCETARE ALEASĂ. Formarea viitorilor specialişti este un proces care, in zilele noastre nu se mai desfăşoară la voia întâmplării. Acest proces este în mare măsura guvernat de fenomenele lumii contemporane (globalizarea, piaţa comuna,liberalizarea pieţii, mobilitatea extinsă a forţei de muncă, apariţia unor noi specialităţi sau noi domenii ale cunoaşterii etc.), care au atras după sine o serie de schimbări si reorganizarea tuturor domeniilor de activitate.). In contextul acestui proces este, bineînţe les, implicat si domeniul educaţional. In acest sens, putem arata ca in domeniul educaţional reforma curriculara a fost aceea care a oferit şansa reorganizării întregii activităţi prin regândirea si restructurarea tuturor produselor curriculare: plan de învăţământ, programă şcolară/ universitară, manuale alternative, competente vizate spre a fi dezvoltate în şcoală sau universitate etc. In ceea ce priveşte tema tezei de doctorat, este momentul sa facem precizarea ca ea face parte dintre lucrările care încearcă sa apropie cat mai mult profilul absolventului Facultăţii de Inginerie Mecanică Industriala si Navală la cerinţele pieţei (de comanda sociala), astfel încât procesul de integrare profesionala si civica sa se desfăşoare în condiţii optime. Realizarea acestui deziderat scoate in evidenta aspectul ca fenomenul educaţional capătă caracteristici vădit prospective, adică - formează un tineret pentru societatea viitoare şi nu pentru cea actuală. Cu alte cuvinte lucrarea noastră este, până la urma, un “proiect educaţional” care încearcă sa răspundă anticipat la trei întrebări fundamentale,si anume: - Ce va fi mâine? (când vor termina studenţii ce încep azi facultatea) Ce vor trebui să ştie şi să ştie sa facă? (pentru a se încadra activ în viaţa socială şi profesională). Cum ar putea contribui educaţia fizica la optimizarea profilului profesional sau la optimizarea raportului om/munca ?

Pentru a putea răspunde corect la aceste întrebări a fost necesar sa identificăm în practică răspunsul la următoarele întrebări: a. Unde sunt integraţi absolvenţii Facultăţii de Inginerie Mecanică Industriala si Navală? b. Ce roluri, funcţii, activităţi îndeplinesc în viaţa socială? c. Ce competente trebuie sa ofere exercitarea profesiei (teoretice , organizatorice, abilitaţi deprinderi, priceperi şi aptitudini motrice) ?

culegere de texte. după cum se observă chiar din titlul tezei de doctorat sunt implicate următoarele cuvinte cheie: fitness. constituţiei corporale.. aerob. Aşa. 2000. M. Puterea musculară. cultural. la întregirea (îmbogăţirea) profilului profesional al absolventului FIMIN?.Profesie “formă de activitate specializată pusă la dispoziţia persoanei de către societate .Fitness: sinonim cultură fizică. În ultima vreme. citat de M. anduranţa cardio – vasculară şi vioiciunea sunt semnalele vizibile ale condiţiei fizice” ( Celeste Ulrich. In dorinţa de a înlătura unele inadvertenţe si confuzii dintre termeni. Epuran. cu suficientă energie pentru a se bucura de activităţile de timp liber şi pentru a preîntâmpina stresul fizic. Encarta. Renassance. Ca o contribuţie substanţială la optimizarea profilelor profesionale ale studenţilor o putem aduce cu ajutorul unor programe de pregătire fizica (fitness) care sa fie aplicat sistematic în decursul tuturor sezoanelor anului universitar (toamna . Că dimensiunile profilelor profesionale constituie. Aceste aserţiuni interogative care s-au pus înainte de a declanşa demersul operaţional propriu – zis ( experimentul ) au scos in evidenta trei aspecte mai importante si anume: a. structura profesiogramelor. în literatura anglo . Epuran. Sursă de venit şi mijloc de existenţă individual.Condiţie fizică ( Physical Fitness) “capacitatea corpului omenesc de a funcţiona cu vigoare şi vioiciune. grupală. musculo-articular.iarna . Bucureşti 1 .saxona înseamnă “potrivea stării de sănătate şi a puterii corporale a individului cu posibilitatea de a presta o muncă grea sau un sport şi care înseamnă de fapt o bună adaptare a organismului la solicitările cotidiene sau cele provocate de practicarea unor sporturi“ (Longman Dictionary). profil profesional (profesiograma). anduranţa musculară. în vederea satisfacerii necesităţilor acesteia şi a valorificării capacităţilor individuale. Ca programele fitness pot acţiona favorabil asupra mai multor dimensiuni ale profilului profesional al absolventului. în esenţa. In ce măsura educaţia fizică si sportul pot contribui la imaginea.caracteristic pentru sportivii de performanţă o Fitness general – caracteristic oamenilor obişnuiţi care presupune un nivel de adaptare la solicitările vieţii profesionale şi sociale ca atribut a “ calităţii vieţii” Conceptul de condiţie (fitness) cuprinde toate tipurile de activităţi destinate realizării ei: fizic. ( 2005). Despre ştiinţa activităţilor corporale. 2005)1 .5 d. fără oboseală exagerată. jaloanele de referinţa pe baza cărora se poate îmbunătăţi activităţile de predare a educaţiei fizice si sportului in universitate. . condiţia fizică sau fitnessul a primit următoarele interpretări: o Fitness sportiv . vom proceda la prezentarea câtorva definiţii ale acestor concepte: .primăvara vara).

Este un fel de inventar psihologic al proceselor şi cerinţelor activităţii profesionale” (P. în mod special (S. 6.( 1993).). democratic. “cuprinde cerinţele psihofiziologice. Un ansamblu de solicitări.. agregate. Editura Litera. Sociologia profesiunii (perspective economice. Bucureşti 6 . Popescu. de cunoştinţe profesionale. durata şi locul pregătire) ( N. condiţii de salarizare şi promovare). 5. modul de pregătire. Bucureşti Cristea . Fiziologia muncii profesionale (însuşiri fiziologice necesare).S. care sunt cuprinse în psihograma meseriei” ( N. sanitară. Vlăsceanu.. Albatros. dispozitive. Zanfir. toate acestea cuprinse în somatofiziograma profesiunii şi cerinţele de aptitudini.456)4-5 NOTA: se pot elabora psihograme şi somatofiziograme şi pentru anumite locuri de muncă. cu prevederea înlăturării ideii de risc. Editura Babel. Dicţionar de psihologie. instrumente utilizate).Vlasceanu. Tehnologia profesiunii (materiile prime şi auxiliare. exigenţele sociale .Neveanu ( 1978). Igiena muncii ( condiţii de microclimate).pag556. 1978. pag. N. psihice şi sociale ale profesiei. 2000. Dicţionar de pedagogie. 2 3 4 5 Popescu. 4.N. 2. Pregătirea profesională (cerinţe teoretice tehnice şi practice. pag. înfăţişându-i cerinţele şi solicitările pe multiple planuri. Editura . exigenţe senzoriale. sociale. 556)3 Structura unei profesiograme: “alcătuirea unei profesiograme implică analiza multilaterală a profesiunii. N. Popescu (1978) Idem. unelte. 557)2 .3 Zanfir. Dicţionar de psihologie. cerinţe privind trăsăturile de temperament. modern) vizează întreaga dinamică a activităţii de formare . loc de muncă sau operaţie de muncă. P. L.. pag.pag.123)6 Tehnologia “vizează trei dimensiuni funcţionale: a) o dimensiune materială. în toate domeniile vieţii sociale. Dicţionar de sociologie .( 2000). casnică. instrumente instalaţii etc. a principalelor operaţii şi a condiţiilor de muncă). de spirit de observaţie. de inteligenţă. ( 1978).C. Obiectul şi natura profesiunii (descrierea activităţii.6 societală. proiectată şi realizată prin valorile ştiinţei aplicate.P. Popescu. Securitatea profesiunii (condiţii de siguranţă pentru muncitori. C. Bucureşti Idem . 1993. demografică. P. N. scule. Profesiograma. de supraefort. în cel economic. cerinţe de sănătate.. indică cerinţele fizice (forţă fizică. gradul de instruire cerut. Psihologia profesiunii (aptitudini şi însuşiri psihice) 7.571) . 2000.Cristea.Popescu. pag.Psihogramă “cuprinde cerinţele şi contraindicaţiile psihice ale unei profesii. utilaje. talie greutatea). de atenţie. etice etc. Profesiograma sau monografia profesională cuprinde de obicei următoarele elemente (aspecte) concrete: 1.dezvoltare a personalităţii umane” ( S. 3. pe plan etnic şi social în care persoana trebuie să se poată integra ca totalitate. L. 8.pag.P. Analiza celor cinci dimensiuni ale educaţiei deschise în direcţia noilor educaţii ( ecologică. de neplăcut sau de inadecvat” (Dicţionar de psihologie. reprezentată prin maşini. 1978. P. Cristea. nu numai pentru o anumită profesie în întregime . tehnicei ş..a.Profesiogramă.Dimensiunile educaţiei “marchează conţinuturile stabile ale activităţii de formare – dezvoltare a personalităţii umane în plan: intelectual – moral – tehnologic – estetic – fizic.103) Educaţia tehnologică ”reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane.

Fundamente teoretice . evidenţiază gradul de cuprindere şi de complexitate a noului concept.V&I Integral. Ca educaţie antreprenorială Înţelegerea si interpretarea corecta a acestor termeni a fost cu atât mai necesara cu cat am constatat ca alte lucrări asemănătoare (comunicări ştiinţifice. încă. Această expresie a fost asimilată de curând în limbajul educaţional. Alcătuirea profesiogramelor pe baza chestionarelor si sondajului de opinie d. L..p.L. reprezentată prin abilităţi. g. Elaborarea unor programe fitness accesibile spre a fi aplicate atât in aer liber cat si in sala in funcţie de anotimp. Radu şi Liliana Ezechil. generate de folosirea tehnicilor promovate la nivel material şi noematic” (C. Ca tendinţă de orientare practic – aplicativă a conţinuturilor şcolare ) opusă tendinţei de teoretizare excesivă din şcoli) III. referate. Măsurarea potenţialului biomotric al studenţilor din anul I si II. pag.) cu aceeaşi tematică nu au prea fost publicate.125)7 Aceiaşi autori arată că educaţia tehnologică se realizează prin următoarele forme : I. edificarea problemelor ridicate pentru desfăşurarea cercetării s-au materializat prin demersuri concrete care au vizat rezolvarea următoarelor obiective si sarcini: a. Identificare profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii de la facultatea de Inginerie Mecanică Industrială si Navală. Ezechiel. să caute şi să găsească soluţii la problemele de orice natură care-i solicită în confruntările lor zilnice (…. Proiectarea unor programe de întreţinere corporala şi petrecere a timpului liber h. Pedagogie. comportamente individuale şi sociale.. c. care le permit tinerilor să aplice rapid şi cu maximă eficienţă practică cunoştinţele dobândite în şcoală. capacităţi. organizare şi de valorificare a tehnicilor. Bucureşti .IX-a II. pentru a se adapta la schimbările rapide din societate şi din domeniul profesiunilor”( Radu.I. articole etc. Ca disciplină obligatorie . I. I. reprezentată prin reguli şi strategii de proiectare. b.Vlăsceanu. educaţia tehnologică este concepută ca un program general de formare a personalităţii omului modern. termenul de educaţie profesională.. Rezultatele obţinute si interpretarea lor. 7 Radu.. ei susţin că „educaţia tehnologică presupune achiziţii comportamentale de tip activ . multe lucrări de pedagogie utilizează.distinctă de învăţământ ( unde se formează abilităţi utilitare de la preşcolari până la cl. o expresie a raportului omului modern cu tehnologia. Astfel. L.2002. f. Stabilirea eşantionului de lucru ( grupele experimentale şi de control) e. 637) Educaţia tehnologică reprezintă o componentă a culturii generale.). Zanfir. Ca demers premergător în procesul de orientarea şcolară şi profesională IV. Ezechi.7 b) o dimensiune normativă. 124 . In mod concret. De fapt. ( 2002). 1993. Sondaj de opinie si chestionar privind sectoarele de activitate in care sunt încadraţi absolvenţii Facultăţii de Inginerie Mecanică Industrială si Navală. c) o dimensiune socială.

8 1.2 STADIUL ACTUAL DE CUNOAŞTERE SI CERCETARE ALE ACTIVITĂŢLOR DE PREDARE A EDUCAŢIEI FZICE IN INVATAMANTUL SUPERIOR In procesul de formare a personalităţii viitorului specialist, latura educaţiei fizice si sportive se impune tot mai mult ca o necesitate sociala, reclamată, pe de o parte, de profilul profesional pentru care se pregătesc studenţii, iar pe de altă parte, de condiţiile în care îşi vor desfăşura activitatea. Aşa după cum am văzut si în cuprinsul celorlalte capitole, societatea contemporană prin atributele fenomenelor economic-sociale cere cu insistenţa implicarea educaţiei fizice si sportului în formarea unor cetăţeni sănătoși, viguroşi din punct de vedere fizic si competenţi, spre a face fată cerinţelor impuse de comanda socială. In acest sens, putem afirma că s-au declanşat o serie întreaga de studii (cercetări) care au vizat optimizarea raportului comanda sociala – competente profesionale si Bio-psiho-sociale. Ca urmare, ca si in cazul lucrării noastre s-au regândit si restructurat vechile tehnologii didactice în funcţie de necesităţile practice, iar in această orientare s-au angrenat specialişti din diferite domenii de activitate, inclusiv domeniul educaţiei fizice si sportului. Un punct de vedere important a specialiştilor romani si străini a fost acela de a asigura studenţilor un nivel de pregătire fizica susceptibila de a realiza dezideratele mai sus menţionate, adică sănătatea, vigoarea fizică şi psihica si suficiente cunoştinţe pentru menţinerea acestor atribute pe tot parcursul vieţii. Analizând cu atenţie stadiul actual al cercetării, ajungem la concluzia ca in învăţământul universitar tehnic întâlnim foarte puţine studii sau cercetări privind pregătirea fizica profesionala aplicativă a studenţilor, necesară formarii unor aptitudini si priceperi motrice adaptabile sau transferabile în bagajul deprinderilor profesionale sau cu caracter utilitar. Cu alte cuvinte, in cadrul procesului de formare a studenţilor (viitori specialişti) nu se pune accent prea mult pe aptitudini si priceperile motrice, solicitate ulterior la locul de munca sau care să le favorizeze creşterea randamentului profesional si adaptarea la condiţiile de exercitare a profesiei. Se înţelege, ca principal cauza care sta la baza acestei constatări este tocmai neconcordanţa dintre cerinţele programelor actuale de educaţie fizica si cerinţele profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii Facultăţii de Inginerie Mecanica Industriala si Navala din Universitatea “Ovidius” Constanta. Observaţiile si studiul documentelor curriculumului universitar scot in evidenta faptul ca in predarea educaţiei fizice nu s-a realizat o raţionalizare a condiţiei fizice a studenţilor, din cauza lipsei unor orientări metodologice adecvate. Studierea acestui aspect ne îndreptăţeşte să afirmăm ca în programele si planurile de învăţământ universitar – pentru profilul tehnic nu se regăsesc programe special construite pentru ameliorarea condiţie fizice, ceea ce creează unele neajunsuri în pregătirea viitorilor specialişti. Cercetarea noastră pleacă de la constatarea ca dezvoltarea fizica a studenţilor de la facultăţile cu profil tehnic nu este abordată încă de la un nivel la care să se poată afirma ca educaţia fizica contribuie din plin la formarea personalităţii studenţilor. De aceea si demersul experimental pleacă de la prezumţia ca elaborarea si utilizarea unor programe de fitness (de condiţie fizica) este strict necesara, mai ales daca avem in vedere raportul dintre cerinţele profilului profesional al studentului si conţinutul activităţilor de educaţie fizica si sport predate studenţilor.

9 După cum am mai amintit, literatura româneasca si cercetarea ştiinţifica care se ocupa de tema pusa in discuţie, este sărăcăcioasă. Astfel, in decursul timpului au apărut lucrări (articole, comunicări ştiinţifice, studii) privind optimizarea predării educaţiei fizice si sportului, in concordant cu profilul profesional pentru care se pregătesc studenţii. In rândul autorilor romani care sau ocupa de aceasta tema pot fi enumeraţi: M. Cherteş (1969); C.I.Bucur (1961); D.Ungureanu (1976), P.N.Popescu (1978) Zamfir C. si L. Vlăsceanu (1993); E. Dragănescu (2000); O. Bănaţanu (1979, 1980, 1986, 1989); D. Colibaba, J.Bota (1987, 2007), Niculescu, M.,Cojanu F. ş.a. consemnaţi in mare măsura ca autori de referinţa în partea I-a a lucrării. Principalele idei lansate de aceşti autori cu prilejul publicării (comunicării) unor lucrări de specialitate sunt: • Ca şi în alte domenii de activitate – introducerea educaţiei fizice si sportului in planul de învăţământului universitar s-a făcut mai târziu decât in tarile europene dezvoltate. In Romania, iniţiative a aparţinut studenţilor si nu organismelor de conducere ale facultăţilor (ministerului de resort). Mentalitatea vechilor cadre didactice nu concepea alte posibilităţi formative, decât cele intelectuale – profesionale (O. Bănăţeanu 1985; D. Ungureanu 1976). • Societăţile studenţeşti au fost infinitate în scopul rezolvării unor probleme de ordin social – cultural sportiv. Activităţile declanşate de aceste societăţi s-au limitat la organizarea unor acţiuni la nivelul instituţiei, cum au fost de exemplu excursiile, drumeţiile si, mai târziu, întâlnirile sportive bilaterale. Ele sunt consemnate in documentele vremii doar ca mijloace sporadic de recreere, compensare a activităţilor profesionale sau petrecere plăcuta a timpului liber (C. J. Bucur, 1961). • Ulterior in jurul anului 1922, ca urmare a dezvoltării activităţii sportive, organismele de decizie ale tarii au înfiinţat Institutul National de Educaţie Fizica si Sport prima instituţie c are-si propunea formarea studenţilor în domeniul educaţie fizice si sportului din Romania (I. Todan 1981) • In anul 1950, educaţia fizică si sportul a fost introdusa oficial în planurile de învăţământ ale tuturor universitarilor din tara. Încercări de a introduce educaţia fizică si sportul ca disciplina in planul de învăţământ au fost făcute si mai devreme (Cluj 1932-1934; Timişoara 1933 - 1935). Acest eveniment a urmărit următoarele scopuri: I -Considerarea educaţiei fizice si sportului – disciplina universitară obligatorie - Organizarea unui conţinut corespunzător de pregătire fizica studenţilor din anul I si II. - Promovarea unui sistem competiţional organizat. - Înfiinţarea si pregătirea echipelor reprezentative pe ramuri sportive - Instituirea unui sistem de evaluare a nivelului de dezvoltare fizica si motrica a studenţilor (conform C.I.Bucur 1961, p.8-11)8• Procesul de predare a educaţiei fizice era influenţat la început de sistemul suedez, bazat pe exerciţii riguroase menit sa prelucreze toate grupele muscular. Maniera milităreasca cu exerciţii standard, precum si organizarea sistematica a unor manifestări sportive cu prilejul unor
Bucur, C.I.,( 1961), Educaţia fizică a studenţilor, caiet documentar, Timişoara.

8

10 aniversari (23 august, 01 mai etc.) nu au fost agreate de student ( D.Filipescu 1979)9 • Legea învăţământului (1967) structurează activitatea sportive la nivelul universităţilor. Conform acestei legi: “Educaţia fizica constituie o problema de interes naţional, are caracter obligatoriu si trebuie orientata spre dezvoltarea fizica si însuşirea metodicii de învăţare a tehnicii si tacticii unei ramuri sportive. • In perioada următoare, Ministerul învăţământului a elaborat primele planuri de învăţământ si programare, care cuprindeau majoritatea disciplinelor sportive pentru a fi practicate de către student: atletism, gimnastica, baschet, handbal, nataţie, tenis de câmp si masa, volei, fotbal, rugbi. • La un moment dat, instituţiile studenţeşti au optat pentru sportivizarea lecţiei de educaţie fizica din şcoli. Astfel cel mai important pas l-a realizat Universitatea de Medicina“Carol Davila” – Bucureşti (O.Bănaţeanu, L.Hector, E.Draganescu). • In paralel cu optimizarea procesului de predare a educaţiei fizice in învăţământul superior, s-au întreprins cercetări menite sa optimizeze aptitudinile profesionale ale studenţilor. In acest scop, sunt demne de remarcat lucrările lui L.L. Thorstone, C.J.Botra si Al. Roşca care susţin convingerea că obţinerea raportului profil profesional/ aptitudini care au un rol important in exercitarea profesiei. Asemenea aptitudini sunt: capacitatea de gândire rapida si operative, capacitatea de decizie, aptitudini mecanice, vizuale, specializate si altele. In acelaşi timp, profesia (activitatea propriu - zisa) are o latura reversibila asupra individului. Activitatea profesionala îndelungata, cultiva inerent o serie de însuşiri si aptitudini specializate. • O alta lucrare menţionează partea de contribuţie a educaţiei fizice si sportului la optimizarea raportului om/munca. In acest sens D.Colibaba (1987)10 arata ca “efectele exerciţiilor fizice (formarea si perfecţionarea aptitudinilor motrice, adaptarea organismului la solicitări de o anumita intensitate, viteza si complexitate etc.), se resfrâng favorabil prin transfer nespecific si specific asupra randamentului muncii. Mişcările impuse de mânuirea aparaturii vor fi mai precise si mai coordonate, iar eforturile profesionale vor fi mai uşor suportate sau compensate . • Unele cercetări întreprinse in scopul optimizării raportului om/munca, releva existenta unei similitudini dintre diverse grupe de exerciţii fizice si dinamice cu activităţile motrice impuse de cerinţele profesiei. Cunoaşterea acestor conexiuni amplifica cu mai multa tărie contribuţia educaţiei fizice în rezolvarea educaţiei profesionale ( D.Colibaba 1987, p.5)11 In prezent, planul de învăţământ si programele universitare, preconizează un număr de 28 lecţii pe durata unui an universitar, iar studenţii, alături de instruirea motrica inerenta, sunt avizaţi asupra unor problem neprevăzute cum ar fi: - Efectele exerciţiilor fizice asupra organismului uman - Aspecte igienico – sanitare in practicarea educaţiei fizice - Elemente de tehnica si tactica pentru practicarea unei ramuri sportive (la alegere)
Filipescu, D.,( 1999), Pregătirea fizică a studenţilor de la unuiversitatea de medicină cu profil de chirurgie , Teză de doctorat, Chişinău
9

Colibaba, E.D.,( 1987), tendinţe şi perspective de dezvoltare ale activităţilor de educaţie fizică şi sport în învăţământul superior ( România), CESU, Zagreb. 11 Colibaba,E.D., ( 1987), Tendinţe şi perspective ale activităţii de educaţie fizică şi în lumina noilor programe, Revista EFS, nr.2
10

11 Regulamentul de concurs Cunoştinţe organizatorice si de management • Cursul de educaţie fizică si sport prevăzut in programa şcolară, are caracter obligatoriu pentru studenţii anilor I si II si facultăţilor pentru studenţii din anii III – V. Activitatea practica se desfăşoară pe grupe omogene si alcătuite din 20 – 25 studenţi. Pentru studenţii care prezintă deficient fizice sunt constituite grupe de gimnastică medicala sau kinetoterapie. Evaluarea notarilor se realizează semestrial, prin utilizarea următoarelor probe de control: 100 m, 1000m (M), 500 (E), lungime de pe loc, tracţiuni, abdomen etc., care afectează in general nivelului de pregătire fizica generala in comparaţie cu o grila comparativ-statistica la nivel naţional (O. Banăţeanu 1989, Drăgănescu E, 2000) 12-13 In anul 2002, D.Colibaba si Andrei.Niculescu propun un sistem de echivalare prin procente a rezultatelor studenţilor obţinute la procesele de control impuse. Acest sistem de evaluare are meritul de a evalua exact valoarea condiţiei fizice (vezi revista VIITORUL nr. 4/2002 Craiova)14. După 1989, au mai apărut o serie de lucrări care au contribuit la implementarea teoriei educaţiei fizice în sistemul universitar de invăţământ. Ele au determinat apariţia unor programe care vizau regândirea obiectivelor şi a conţinutului educaţiei fizice universitare. Aceste clarificări au fost necesare deoarece multa vreme educaţia fizica a fost înţeleasă ca o activitate orientată pe optimizarea dezvoltării armonioase a organismului,întăririi sănătăţii şi înzestrării populaţiei tinere cu deprinderi şi aptitudini motrice ca valori necesare în viaţa socială. Ori este evident că educaţia fizic nu vizează doar aceste finalităţi,ci ea trebuie sa contribuie substanţial la formarea personalităţii umane – respective a profilului profesional a viitorilor specialişti. In facultăţile cu profil tehnic (aşa cum sunt acelea din Universitatea Ovidius Constanta) este nevoie sa recunoaştem rolul mai important a educaţiei fizice în pregătirea fizica in pregătirea fizica profesionala (aplicativa) a viitorilor absolvenţi (; J.Lidia 2003; Gh. Popa,1980)15-16 1.3. JUSTIFICAREA PROIECTULUI SI IMPLICAŢIILE LUI PENTRU DOMENIUL NOSTRU DE ACTIVITATE Sistemul educaţional din Romania a suferit modificări calitative substanţiale sub imperiul reformei curriculare care presupune „ o schimbare fundamentală proiectată şi realizată la nivelul sistemului de educaţie / învăţământ în orientarea acestuia (schimbarea finalităţilor), în structura acestuia (de bază, materială, de relaţie, de conducere) şi în conţinutul procesului de instruire (schimbarea planului de învăţământ, a programelor şi a manualelor / cursurilor şcolar/ universitare, a altor materiale destinate învăţării)” ( S. Cristea, 2000, p.322)17.
Bănăţan, O.,( 1973), Educaţia fizică şi sportul în învăţământul superior, Editura Stadion, Bucureşti 13 Drăgănescu, Elena, (2000), Optimizarea conţinutului educaţiei fizice privind pregătirea professional aplicativă a studenţilor de la universităţile de medicină 14 Colibaba, E.D.;Niculescu A., (2002), Regândirea sistemului de apreciere a studenţilor la lecţia de educaţie fizică, Revista Viitorul, nr4, Craiova 15 Lidia, I., ( 2003), pregătirea fizică professional aplicativă a studentelor din facultăţile de explorări portuare la disciplina educaţie fizică, Teză de doctorat, Chişinău 16 Popa Gh., ( 1980), Îndrumar pentru educaţie fizică a studenţilor din anul I pe profil de facultăţi şi secţii, Univ. Timişoara 17 Op. citată, p.5
12

Niculescu . sistemul educaţional global vizează finalităţi de maximă generalitate care angajează toate resursele formative ale personalităţii umane la nevoile dezvoltării social economice ( adică comanda socială). educaţia sexuală” ( D. este animată de numeroase fenomene.a. petrecerea timpului liber. educaţia sanitară modernă (educaţia casnică modernă.susţinere plenară. universitar. primar. Galaţi. M. In acest context. 2008)19:  absolvenţii fiecărui ciclu curricular (preşcolar. Piteşti. Sistemul social global vizează finalităţi şi scopuri bine determinate pentru toate domeniile de activitate: economic. psihologică şi socială la viaţa modernă ş... 18 .  să se stabilească nişte Standarde Ocupaţionale (SO) şi să le transforme în obiective instrucţionale planificate spre a fi achiziţionate încă din şcoală şi universitate  celor care deja îşi exercită activitatea în câmpul muncii să le ofere perspectiva de formare continuă şi permanentă Deci. Pentru prima dată fenomenul educaţional a căpătat un caracter prospectiv . Standarde ocupaţionale şi transpunerea lor în sistemul educaţional. „ Noile educaţii”. In alta ordine de idei. educaţia faţă de mass – media. morală şi fizică.Colibaba.D. Conf.face o analiza critica a stadiului actual de cunoaştere a temei . continuă şi permanentă a tuturor categoriilor de cetăţeni. educaţia pentru tehnologie şi progres. unanim recunoscute. Colibaba. de stabilire a unor priorităţi în interiorul lor sau chiar a re înnoirea strategiilor de instruire care vizează realizarea finalităţilor reclamate de comanda socială. Dezvoltarea lumii contemporane . Colibaba.M. propunându-şi să formeze în mod conştient tânăra generaţie. Se simte tot mai mult nevoia unei revizuiri ale obiectivelor instrucţionale specifice educaţiei fizice. educaţia pentru democraţie. aceasta se distinge prin următoarele momente mai importante: . militar. Educaţia şi provocările lumii contemporane.a. 2007. Astfel. profesional. aceste programe educaţionale vizează însuşirea SO în cadrul procesului de formare iniţială. . tehnologică. Internaţională. F.este un tip de lucrare care se încadrează in tematica problemelor de cercetare in ceea ce priveşte învăţământul superior. cultural.m. 19 Colibaba. politic. D. progresul tehnic. (2008).( 2004). 64)18 În acest context. etică. fără deosebire de naţionalitate . educaţia pentru schimbare şi dezvoltare.„ complimentează vechile dimensiuni ale educaţiei şi sunt exprimate în termenii unor obiective care vizează : educaţia ecologică. sex sau religie. pentru viitoarea societate. educaţia nutriţională. educaţia demografică.d. In ceea ce priveşte importanta lucrării. instrument în care sunt angrenaţi şi au acces toţi cetăţenii. F. sistemul educaţional manipulează dimensiunile personalităţii umane: intelectuală. comunicare în plen.12 În Romania educaţia a devenit un instrument important de înfăptuire a finalităţilor vizate de societate. in concordanţă cu reforma curriculară fiecare instituţie de formare a viitorilor specialişti are autonomia de a-şi aronda întreaga activitate la finalităţile şi scopurile vizate prin comandă socială.Niculescu. gimnazial. educaţia pentru pace şi cooperare. Cojanu. postuniversitar) să dobândească statutul de integrare şcolară. profesională şi socială. E. adaptarea biologică. Conf. care au dat naştere la „noile educaţii”. cum ar fi dezvoltarea economică. Astfel. liceal. pe plan naţional şi internaţional s-au elaborat „proiecte educaţionale” în care erau vizate ca ( D. Interaţională. p. educaţia fizică şi sportul capătă noi dimensiuni şi noi valenţe în formarea personalităţii umane. Cojan. educativ ş.

Stabilirea obiectivelor – conţinuturilor – strategiilor şi instrumentelor de evaluare a programelor de educaţie fizică îndreptate spre optimizarea dimensiunilor profilelor profesionale 8.Prescripţii metodologice privind optimizarea activităţii de predare a educaţiei fizice şi sportului în concordanţă cu dimensiunile profilului profesional pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii 11. cercetare – proiectare. 2. Concluzii şi sugestii 12. Ulterior. PLAN OPERAŢIONAL DE ACŢIUNE .regândirea şi restructurarea procesului de predare a educaţiei fizice şi sportului din învăţământul superior ( Facultatea Inginerie Mecanica Industriala si Navala ) .5. în concordanţă cu cerinţele şi exigenţele profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii Obiectivele cercetării: 1. combinate). în primul rând. Consiliul Naţional pentru Curriculum din cadrul Ministerului Educaţiei şi Tineretului ş. Studierea literaturii de specialitate in vederea stabilirii stadiului actual de cunoaştere şi de cercetare a temei. Rezultatele obţinute şi interpretarea lor pe cale statistic 10. ţinem să menţionăm că îmbunătăţire continuă a Curriculumul Naţional (mai ales a programelor universitare) este un deziderat aşteptat din partea Comisiei Superioare Curriculare. Stabilirea profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii 4. 1. având în vedere că această tendinţă de optimizare a produselor curricular a devenit un proces deschis consultărilor publice şi autonomiei universitare.a. învăţământ (formarea formatorilor) 5. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII Scopul cercetării: . Totodată.). Experimentarea programelor de instruire elaborate 9. Identificarea problematicii şi a contextului de abordare a cercetării 3.identificarea principalelor caracteristici ale profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii din politehnică şi convertirea acestora în obiective instrucţionale susceptibile de a fi realizate cu ajutorul programelor de instruire specifice educaţiei fizic e şi sportului. Redactarea finală a lucrării 1. rezultatele noastre vor fi comunicate unor organisme interesate în optimizarea raportului om/ muncă sau optimizării structurii profilelor profesionale (Institutul de igienă a muncii.în cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa unde se va încerca generalizarea lui şi la nivelul altor facultăţi de profile diferite de a celor politehnice. Analiza şi sistematizarea profilelor profesionale după sectoarele de activitate în care funcţionează absolvenţii politehnicii: productive (uzine fabric.13 Aduce contribuţii potenţiale la regândirea si restructurarea produselor curriculare pentru învăţământul superior – in ceea ce priveşte importanţa şi funcţiile educaţiei fizice si sportului în formarea personalităţii studenţilor din Facultatea de Inginerie Mecanica Industriala si Navala.4. pe plan local . . Rezultatele proiectului vor fi valorificate. Determinarea potenţialului biomotric al studenţilor şi compararea lui cu exigenţele profesiogramei 7. Studiu preliminar privind stabilirea elementelor distinct ale profilelor profesionale care necesită programe special de pregătire fizică 6.

nr.sinteză bibliografică .identificarea sectoarelor de activitate în care sunt angrenaţi absolvenţii facultăţilor politehnice INDICATORI DE EVALUARE -sinteză bibliografică privind nivelul de cunoaştere a temei redactarea conţinutului primului capitol al tezei de doctorat III Studiu preliminar asupra structurii profilelor profesional e politehnice 3.sondaj de opinie şi anchetă la nivelul grupelor de interese: studenţi. obiectivele şi activităţile ştiinţifice realizate ETAPE I Documenta re şi identificare a problemati cii temei II Mediatizare a şi pregătirea proiectului OBIECTIVELE CERCETĂRII 1.Identificarea problematicii şi a contextului de abordare a cercetării ACTIVITĂŢI .Stabilirea elementelor distinct ale profilelor profesionale care necesită utilizarea unor programe speciale de pregătire fizică 6.stab.Analiza şi sistematizarea profilelor profesionale după sectoarele de activitate în care funcţionează absolvenţii politehnicii 5. experţi. Stabilirea profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii 4.consultarea paginilor web .14 (eşalonare calendaristica a investigaţiilor ştiinţifice) Tab. Determinarea potenţialului biomotric al studenţilor şi compararea lui cu exigenţele profesiogramelor -rezultatele anchetei sondajului opinie şi de IV Stabilirea programelo r de instruire motrică focalizate pe dimensiunil e profilelor profesional e . metodişti . pachetului de probleme incluse în tema cercetată . 2.interpretarea statistică a datelor .efectuarea sondajului de opinie şi anchetei propriu zise .Studierea literaturii de specialitate şi stabilirea stadiului actual de cunoaştere şi de cercetare a temei.structura profesiogramelo r şi elementele susceptibile de a fi convertite în obiective instrucţionale . 1 – Etapele.identificarea structurii profesiogramelor pentru profilele profesionale specific absolvenţilor de politehnică . cadre didactice.măsurători biomotrice asupra studenţilor din facultăţile politehnice .identificarea şi explicitarea cuvintelor cheie .

protocoale de observaţie .15 V Aplicarea în practică şi monitorizar ea proiectului 7.redactarea tezei de doctorat .elaborarea proiectelor globale.monitorizarea desfăşurării experimentului .asigurarea resurselor .stabilirea programelor de instruire motrică . Prescripţii metodologice privind optimizarea activităţii de predare a educaţiei fizice şi sportului în concordanţă cu dimensiunile profilului profesional pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii .redactarea programului de educaţie fizică şi sport experimentat .analiza protocoalelor de observaţie IV Rezultatele obţinute şi interpretar ea lor FORMA FINALĂ A LUCRĂRII . operaţionale şi unităţilor de învăţare .Rezultatele obţinute şi interpretarea lor 10.Stabilirea obiectivelor conţinuturilor strategiilor şi instrumentelor de evaluare a programelor de educaţie fizică îndreptate spre optimizarea dimensiunilor profilelor profesionale 8.Experimentarea programelor de instruire elaborate 9.

e. desfăşurată într.P. ci al modeleleor de gândire care au condus la elaborarea acestor concluzii şi al contextului în care aceste concluzii. precum: alergare. • “Curriculum este un plan al învaţǎrii!” (Taba. postuniversitară Îndrumarul metodic Compendiu( sinteza unei conepţii.2 DOMENIILE CURRICUMULUI Domeniile curriculare vizează “ structura de funcţionare a acestuia.d. Programa şcolară/ universitară. Didactică şi pedagogică. numite adevǎruri. cursă.” (Belth. Bucureşti Colibaba. 22 Opera citată . dar prescurtat. cuprinzător.16 Cap. D. 2007. rezumat Proiectele globale. parcurgere. cǎt şi la nivelul micropedagogiei. În sens restrâns.un câmp educaţional conceptual – programatic. stratificat în profunime. 1979.a. 1947) • “ Curriculum este considerat a fi gama. În calitate de proiect pedagogic curriculumul îşî propune sǎ sublinieze importanţa excepţionalǎ a obiectivelor educaţionale atât la nivelul macropedagogiei. 1975) • Activităţile şcolare.” (Foshay. (D.conţinuturile instructive – educative – strategiile de predare în şcoală şi în afara şcolii. p. 1965) • “Toate experienţele pe care un elev le parcurge sub coordonarea şcolii. etc. esenţializat şi dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu. Din literature de specialitate mai reţinem următoarele definiţii: • “ Curriculum este viaţa şi programul şcolii. postuniversitare sunt concretizate prin următoarele produse curriculare: Planul de învăţământ. “conceptual de curriculum presupune un ansamblu de procese educative şi experienţe de viaţă pe care educatul îl parcurge în perioada procesului de instruire “ ( D. în desfăşurarea unei acţiuni. 48)21 În sens larg.p1 20 21 . Colibaba. universitare. DEFINIREA ŞI DELIMITAREA CONCEPTULUI DE CURICULUM Conceptul de curriculum reprezintǎ o noţiune – cheie pentru teoria şi practica educaţiei. sectorizat în întinderea lui. a unei discipline) Conspect. ce poate fi parcurs în ambele direcţii Dicţionar de pedagogie. p. Toţi aceşti termeni sugerează „un demers complet. p. scurtă privire.1.( 1979). 2007. Edit. Edit. de modalitaţi posibile de gândire asupra experienţei umanitǎţii – nu sub aspectul concluziilor desprinse din aceste experienţe. în continua lǎrgire. 1969). unde are „sensuri multiple. in general şi pentru didactică. au fost fundamentate şi validate. dar relativ apropiate. rezumativ. ulterior chiar şi trecere / parcurs în viaţă ş.( 2007). operaţionale şi unităşile de învăţare Criterii şi tipuri de evaluare ( Colibaba. în special.. care evidenţiazǎ multiplele şi complexele interdependenţe ce se stabilesc între obiectivele educaţionale. în treacăt. este un demers de ghidare a vieţii. curriculum are sensul de proiect pedagogic.” (Rugg. Craiova. sintetic. Univ. 49)22 2. termenul de “curriculum” (plural “curricula”) provine din limba latină. Praxiologie şi proiectare curriculară în educaţie fizică şi sport. 2 – CONCEPTUL DE CURRICULUM ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMÂNIA 2. 111)20. Etimologic.

Ungureanu citat de D. implicit ( sau informal). Craiova 23 24 .2. p. care intervin şi influienţează procesul de instruire. În mod concret domeniile curricuare sunt: 2. politică). Edit. complimentar. • Mediile externe: structura sistemului social global. 58)25 : • Mediile interne: organizarea sistemului de educaţie şi învăţământ.2. de comunicare. S. ideologică. Univ. materială. După criteriul modelului de proiectare angajat în teoria şi politica educaţiei avem: . exclus 2. Colibaba.curriculum bazat pe structuri proiectate interdisciplinar ( sau .1 TIPURI DE CURRICULUM ( după S. gimnaţial. -pluri şi transdisciplinar) . postuniversitar. 52)23. Colibaba. predat. disimulat.3 CICLURILE CURRICULARE Ciclurile curriculare sunt periodizări ale şcolarităţii care grupează mai mulţi ani de studii. naţional.curriculum bazat pe competenţe( de cunoaştere. mediul cultural. 2000. universitar.( 2007). mediul comunitar modernizare şi dezvoltare umană. de tip ansamblare. eficenţa instituţiilor. sociale etc) . elaborat în şcoală la iniţiativa şcolii. la dispoziţia şcolii. care aparţin unor niveluri şcolare diferite ( preşcolar. masterat. prescris.curricumul oficial ( explicit sau formal) care promovează următoarele tipuri subordonate: nucleu ( de pază). cu nucleu aprofundat. D. primar. p. Litera internaţională. Edit. coerenţa treptelor şcolare şi universitare.curiiculum bazat pe relaţia profesor – elev B.1 Tipuri de curriculum 2.2 Mediile curiculare 2. estetic. religios.2. mediul economic. liceal. de comunicare.2. ascuns sau obscur.17 succesiv sau simultan după necesităţi. .curriculum bazat pe discipline proiectate separat în planul de învăţământ (predare monodisciplinară) .inter. După criteriul surselor de dezvoltare: global. Bucureşti 25 Colibaba. extins. Cârstea.curriculum bazat pe învăţarea deplină .2.4 Ariile curriculare 2. Operă citată .doctorat. 2007. tehnologic. Mediile curriculare externe şi interne intră în conexiune ceea ce generează: mediul curricular managerial.2.curriculum bazat pe activitatea elevului / studentului . sitemul economic. Dicţionar de pedagogie. În general mediile curriculare sunt de natură externă şi de inatură internă.3 Ciclurile curriculare 2. opţiuni alternative etc ( D. După criteriul modalităţii de realizare: . 79-80)24 Principalele tipuri de curriculum sunt sistematizate după următoarele criterii: A. testat. absent C. profesional. 2. 2007.1 Cârstea. Praxiologie şi proiectare curriculară în educcaţie fizică şi sport. de integrare D. independenţa dintre trepte şi cicluri şi arii. p. Alte tipuri de curriculum: recomandat.2. moral. ( 2000). învăţat.2 MEDIILE CURICULARE Mediile curriculare sunt dimensiunile de ambianţă ( spaţio – temporală. de cunoştinţe ştiinţificwe. suport.intra. şi anume( după D. p. zonal. .

Conform curriculumului naşional elaborat de MECI ( 1998). …. diferite dar şi complementare. interdiciplinare. doctorat) 2. p. Pregătitoare şi cl. III-a şi IV.valorile. Dicţionar de pedagogie.Conceptele de bază ale disciplinelor incluse în ariile curricular proeiectate .Cicluri postuniversitare ( masterat. I şi II-a) . citată. op. X-a – XI. Cârstea. XII-a) şi postlicieală .18 docenţiat) şi ăn care sunt vizate spre a fi atinse anumite finalităţi sau obiective specifice. Construcţia ariei curricular presupune: .strategii de analizǎ şi cercetare propuse la nivelul unei metodologii stimulative pentru activitatea independentǎ a elevului şi “nu ca o metodologie determinatǎ.Ciclul de specializare ( cl. pluridisciplinare sau chiar transdisciplinarǎ. . în şara noastră se lucrează după următoarele cicluri: .4 ARIILE CURRICULARE Ariile curiculare reprezintǎ domeniul curricular cu implicaţii practice directe angajate în selcţionarea şi gruparea materiilor şcolare în structuri organizate într-o viziune interdisciplinarǎ. 2000. VII – IX) . exprimatǎ uneori în diferite situaţii intradisciplinare. ( Cristea S. Cristea. ( 2007).1 CONCEPŢIA DESPRE EDUCAŢIE ŞI INSTRUIRE LA MODEL FILOSOFIC ŞI DE POLITICǍ A EDUCAŢIEI Definirea educaţiei la nivelul unui concept pedagogic fundamental presupune stabilirea unor repere metodologice necesare pentru delimitarea Cârstea.normele şi atitudinile planificate la nivel de inţeles şi dinamic.3.( S.Ciclurile universitare ( competenţe de vârf) . 82)26 Definirea ariei curiculare la nivelul unui concept pedagogic operaţional presupune raportarea acesteia la structura “proiectului de bazǎ” în interiorul cǎreia reprezintǎ punctul de legǎtura esenţialǎ între “obiectivele generale ale etapei” şi orientarii metodologice valabile în activitatea de predare/ învǎţare/ evaluare realizatǎ de fiecare profesor în contextul unor medii şi tipuri curriculare. 26 27 . 83)27 2. p.Ciclul de dezvoltare ( cl.a) . compatibilǎ cu evoluţiile inregistrate în epistemologia (post)modern ǎ şi în teoriile actuale dezvoltate în psihologia învǎţǎrii şi a personalitǎţii elevului. Bucureşti. 2000.a) .Orientările metodologice autenticed în activitatea de predare – învăţare . Litera Internaţional.Ciclul de observare şi oriengtare ( Cl. în strânsǎ legaturǎ cu ideea articulǎrii permanente a conceptelor de bazǎ şi a strategiilor de analizǎ şi cercetare dobandite anterior care urmeazǎ sǎ fie dobandite şi în prezent. STRUCTURA CURRICULUMULUI .CA MODEL DE REFERINŢǍ PENTRU CURRICULUMUL UNIVERSITAR SPECIFIC FACULTǍŢILOR DE EDUCAŢIE FIZICǍ ŞI SPORT 2. Edit. p.2.Blocuri de conţinuturi care angajează trei tipuri de conşinuturi fundamentale necesare pentru atingerea obiectivelor fundamentale ale ciclului: .3.Definirea obiectivelor generale ale ciclului ( stadiu formative) . S.Ciclul achiziţiilor fundamentale ( gr. S.Ciclul de aprofundare ( cl.

p. Bucureşti . conform cerinţelor valorice/pedagogice adaptate la nivel de politică a educţiei:  numarul de ore maxim rezervat instruirii formale în cadrul fiecărui an de studiu.  numarul de ore săptamânal rezervat fiecărei discipline de învăţământ în contextul structurii anului universitar. care stabileşte. vizeazǎ: formarea-dezvoltarea permanentă a personalitaţii. la scara modelului cultural al societ ǎţii postindustriale/ informatizate. educaţia reprezintǎ activitatea psihosociala proiectatǎ la nivelul finalitǎţilor pedagogice care vizeazǎ realizarea functiei centrale. În aceastǎ perspectivǎ. Învăţare şi dezvoltare. P ( 1985).Ştiinţifică şi Enciclopedică. valorificarea deplină a educabilităţii la nivelul corelaţiei pedagogice existente intre factorii care asigură (auto)formarea personalităţii umane: educaţia-mediu-ereditate.  credite acordate fiecărei discipline de învăţământ.  succesiunea disciplinelor de învăţămant pe ani universitari.  disciplinele de învăţământ studiate pe ani de studiu. Caracteristicile generale ale planului de învăţământ definesc criteriile pedagogice. 1985. posibila şi necesară prin proiectarea şi realizarea superioara a ciclurilor de educaţie permanentă. . Edit. care asigură:  abordarea globală/sistemică a conţinutului instruirii în vederea valorificării depline a tuturor resurselor pedagogice existente pe verticala şi pe orizontala sistemului. desfaşurate. angajate la nivel de politică de educaţie. Instruirea reprezintă activitatea specifica realizată în cadrul procesului de invăţământ conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivelul de sistem.19 funcţiilor specifice activitǎţilor de formare – dezvoltare a personalitǎţii şi a structurii specifice de proiectare şi de realizare a acesteia. autoformarea-autodezvoltarea personalităţii umane. posibile şi necesare între obiective – conţinuturi – metodologie – evaluare. Conţinuturi subadiacente la nivel de plan de învăţământ şi programe universitare: Planul de invăţământ Reprezintă un document oficial de proiectare globală a conţinutului instruirii.  formele de evaluare fiecărei discipline de învăţământ. pe verticala şi orizontala sistemului de educaţie. posibilă şi necesară prin integrarea tuturor formelor şi conţinuturilor/dimensiunilor educaţiei pe verticală şi orizontală sistemului de educaţie.  formele de evaluare fiecărei discipline de învăţământ. la nivel optim. ând modalitatea concretǎ de utilizare a resurselor erditǎţii şi a mediului”. 28 Golu. Ca factor al educabilitǎţii. educaţia “propune deliberat alegerea perspectivei ce urmeazǎ a fi insuflatǎ dezvoltǎrii. ( Golu. în termeni de politică a educaţiei. Educaţia mijloceşte în fapt interacţiunea dintre ereditate şi mediu care devine funcţionalǎ în raport cu finalitǎţile pedagogice macrostructurale şi microstructurale asumate la nivelul sistemului şi al procesului de invaţamânt. de formare – dezvoltare permanenta a personalitaţii umane prin intermediul unor acţiuni pedagogice structurate pe baza corelaţiei subiect/educator – obiectiv/educat.40-41)28 Tendinţele de evolutie a educaţiei.proiectarea curriculară a educaţiei. desfaşurata într-un context intern şi extern deschis. Pantelimon. centrală asupra obiectivelor formative şi a corespondentelor pedagogice.

II.2 METODOLOGIA DE PREDARE/ ÎNVĂŢARE/ EVALUARE Proiectarea curriculara reprezinta activitatea de transpunere a teoriei curricumului la nivelul practicii procesului de învăţământ. vizează :concluzii. de predare/ învăţare/evaluare. modalităţile de evaluare. vizează:  Obiectivele operaţionale. tipul de activitate. 2. Partea de realizare curriculara. tehnicile de evaluare cantitativă şi apreciere – integrate în structura diferitelor metode şi strategii didactice.  Metodologia de predare/ învatare/ evaluare .angajată în realizarea unui învăţământ activizat.3 3 SISTEMUL ŞI PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMÂNIA . interdisciplinar. angajare în:  specificarea obiectivelor pe cicluri şi arii curiculare şi discipline. scopul activităţii. 2. Elaborarea planului de învăţământ angajează decizia de politică educaţională în activitatea de identificare a disciplinelor de învăţământ necesare pentru realizarea obiectivelor pedagogice generale stabilite la nivel macrostructural.  programelor şcolare/universitare. activitate concretizată.  elaborarea primei variante a planului de învăţământ – cu orientarile metodologice necesare.  Evaluarea didactica. II. deschiderile metodologice. I. Partea introductivă vizează: tema activităţii. pentru alegerea criteriilor şi formelor de evaluare.20  alegerea disciplinelor de învăţământ în sens disciplinar. include: intrebările – tip exerciăiu. Presupune stabilirea unei corelatii funcţionale între structura de organizare a sistemului de învăţământ şi obiectivele de formare. în elaborarea.şi microstructurale. în perspective elaborării programelor analitice.  repartizarea resurselor de timp disponibil pentru realizarea activitaţilor didactice şi educative în cadrul anului universitar.  succesiunea disciplinelor de învăţământ. concentric. realizarea şi perfecţionarea continuă:  planului de învăţământ. proiectată linear. la nivel de instruire formală şi nonformală. modular în conformitate cu structura de adaptare internă a sistemului stabilită prin Legea învăţământului.  Conţinutul de predare/ învăţare/ evaluare. vizează: elaborarea scenarului didactic III. subiectul activităţii. diferentiat.  realizarea variantei finale a planului de învăţământ. stabilirea liniei de perspective. Această corelaţie conferă coexistenţa principiilor care stau la baza construcţiei curriculare a planului de învăţămant. tip problemă.  manualele şcolare/cursurilor universitare. stabilite la nivelul de sistem şi de proces. resursele necesare.  materiale metodice – suport si anexa. Partea de concepţie curriculara. in ultima instanţă. fundamentale – operationale. semestrelor. tip situaţii – problema sarcini didactice.3.  selectarea ariilor curriculare.  modelelor de planificare a activităţii de educaţie/instruire. în conformitate cu finalităţile macro. Partea de finalizare curriculară a activităţii.

Fundamente teoretice şi metodologice Instruire. O altǎ paradigmǎ este derivatǎ din ipoteza conform cǎreia cea mai importantǎ problemǎ din zona educaţiei ar fi influenţa învǎţarii ca alternativǎ orizontalǎ a celeilalte activitǎţi. in cadrul cǎreia se dezvoltǎ şi se maturizeazǎ laturile fundamentale ale finiţei umane: fizicul. creative. pe autoformare. Înseamnǎ trecerea progresivǎ de la educaţie prin şi pentru învaţarea dirijatǎ la cea bazatǎ pe autodirijare. Specialiştii şi-au indreptat atenţia spre învǎtare. sociale şi culturale. Neacşu ). într-o atmosferǎ stimulatoare. Ea este încǎ un univers insuficient exploatat şi pe care il descoperim treptat. Înseamnǎ rigoarea şi respectul educatorului dar şi receptarea sensibilǎ. un rol deosebit în formarea multilateral ǎ a personalitǎţii îl are educaţia fizicǎ. invaţare şi evaluare – noi abordǎri Instruirea reprezintǎ structura de bazǎ a procesului de formare a personalitǎţii elevilor şi este asociatǎ drept “ un efort de ajutorare şi modelare a dezvoltǎrii personalitǎţii. repertoriul modelelor de instruire a fost imbogaţit uneori semnificativ prin interpretǎrile cibernetice moderne date proceselor de comunicare şi învaţare. psihicul. coparticipativǎ. prospective. responsabilǎ si solidarǎ cu toate cuceririle dar şi neimplinirile pedagogiei moderne. Ea dispune de o structura eficientǎ. Ea este unitatea de sens şi semnificaţii a comparaţiei cu noi înşine şi cu alţii. volitivul. esteticul. primitive fie ca produse. comunicare acestea fiind doar câteva aspecte studiate de ei. moralul. O asemenea perspectivǎ include rǎspunsul la problemele economice. Instruirea. instruirea (predarea). de concepte si metodologii care oferǎ specialistului suficiente argumente pentru a deveni o teorie operaţionala. o teorie asupra modului în care dezvoltarea este ajutatǎ prin diverse mijloace” ( Bruner) Interesul pentru studiul sistematic al relaţiilor intre instruire. care impun educaţiei moderne si omului de azi formarea unor noi capacitatǎţi de gandire si comportament. A treia focalizeazǎ atenţia pe verticalǎ importanţei celor douǎ activitǎţi. pǎriţti şi pentru oamenii din intreaga societate ( I. Impactul revoluţiei ştiinţifico-tehnice asupra comportamentului de învaţare reprezintǎ o realitate. A patra paradigm ǎ pastreazǎ intact sensul calitativ al conţinutului celor dou ǎ tipuri fundamentale de activitate. înv ǎţare si celelalte componente ale procesului instructiv-educativ este în continuǎ creştere. afectivul. Pentru a face mai explicitǎ structura si conexiunile dintre componentele instruirii luǎm în considerare câteva puncte de vedere legate de direcţiile si modelele de analizǎ ale acestui proces.21 Învaţarea constituie o temǎ de reflecţie si interes major pentru elevi. Una priveşte corelaţiile aspectelor cantitative şi calitative specifice celor douǎ mari procese: instruire-învǎţare. Din acest punct de vedere se pot aborda trei variante ale procesului de instruire: . studiul. educatori. Expunem aici idea cǎ. Ştiinta învaţarii eficiente presupune atât determinǎri cantitative cât şi calitative. informare. la rândul ei. La ora actualǎ existǎ cateva mari orientaǎri in paradigmele de tip explorative întreprinse în domeniul modelelor de instruire. işi consolideazǎ statutul sǎu de parte componentǎ a teoriei educaţionale. dar şi jocul cooper ǎrii cunoştinţelor în activitǎţii colective. fie ca procese. În cadrul educaţiei generale. politice. personalizatǎ. Pornind de la aceste fundamente se stabilesc unele relaţii ce existǎ intre stiluirile de instruire şi invaţare motricǎ in general şi intre un anume stil de instruire si învaţare motricǎ in special. pozitive. cognitivul. Toate la un loc pot genera o cunoaştere al cǎrei obiect este invǎţarea.

Prima vede rolul central al şcolii în promovarea invǎţǎrii prin cunoaştere-produs. Subliniem faptul cǎ pentru ca o teorie a învaţarii sǎ îşî gaseseascǎ resorturile sale programatice reale. varianta complexǎ a instruirii care sugereazǎ vectorii prin care I are posibilitatea ca. îndeosebi asupra celei verbale. Teoria genetiv-cognitivǎ şi structuralǎ (J. Orice model utilizat este solidar cu teoriile instruirii pentru a explica cum şi de ce se procedeazǎ intr-un anume fel. NOI ABORDǍRI. proces ce presupune o dominare a activitǎţilor mentale personale. pe care subiectul o datoreazǎ atât invǎţǎrii cât şi creşterii. valoarea explicitǎ a teoriei învaţarii este potentatǎ şi valorificatǎ educaţional. Dezvoltarea umanǎ apare ca efect. condiţiile şi bazele învǎţǎrii sunt un sistem de enunţuri. Prin aceasta. varianta predare-primire este o manierǎ programatǎ în care I verificǎ şi apreciazǎ rezultatele în virtutea rǎspunsurilor pe care le primeşte de la E. cursul sau alte modalitaţi. învǎţarea strategicǎ. Teoria învǎţǎrii cumulative-ierarhice (R. deprinderi şi priceperii. c. integrând mesajul (M) cu care opereazǎ. varianta clasicǎ a instruirii-predarii datǎ de traseul linear al relaţiei între instructor (I) care transmite elevului (E) o serie de date (S). TEORII. cea de-a doua vede învǎţarea prin cunoaştere. ca schimbare de lungǎ duratǎ. învǎţarea se identificǎ cu procesele de echilibrare: asimilare şi acomodare şi se desfaşoarǎ în timp. procesul învǎţǎrii subordoneazǎ pe cel al dezvoltǎrii. 2. Teoria psihogenezei cunoştinţelor şi operţiile intelectuale (J. - .4 ÎNVǍŢAREA – CONCEPTE. având ca rezultat formarea de cunoştinţe. utilizând prelegerea. În psihopedagogia modernǎ. Atunci când avem in vedere organizarea învaţarii şi orientarea ei spre scopuri eficiente ne aflǎm in faţa unei incercǎri de a construi un model de instruire. Esenţa. din care amintim: Teoria opraţionalǎ invǎţǎrii (Galperin şi colaboratorii sǎi) . conţinutul.învaţarea şcolarǎ implicǎ prezenţa a douǎ caracteristici fundamentale: integritatea şi organicitatea.22 a. Teoria holodinamicǎ a învǎţǎrii (R. Gagnė) . Reţinem ca o teorie sau model al instruirii va fi coprehensiv şi operativ.conform ei. Titone ) . învǎţarea ego-dinamicǎ. de afirmaţii ştiinţifice. Piaget) conform ei. b. rezultat al convertirii în plan educaţional a unui punct de vedere psihologic elaborate asupra înv ǎţǎrii.se axeazǎ pe structura operaţionalǎ a activitǎţii umane şi pe orientarea tipurilor de activitǎţi cognitive reflectorii şi acţionale. Bruner) . M.este mai degrabǎ o teorie a instruirii. considerate teorii. dacǎ vor fi satisfacute mǎcar parţial unele din criteriile sau condiţiile de validitate stabilite de specialişti. ambele privite într-un context cultural. Teoria organizatorilor cognitive şi anticipative de progres ( Ausubel) . El stabileşte deasemenea o taxonomie rationalǎ şi cuprinzatoare a tipurilor fundamentale de învǎţare şi presupune urmatoarea clasificare: învǎţarea tacticǎ.problemele învaţǎrii sunt strâns legate de cele ale dezvoltǎrii şi instruirii. Instruirea trebuie abordatǎ (Itelson) ca proces de stimulare şi dirijare a activitaţii interne şi externe a elevului. invǎţǎrii îi sunt asociate cel puţin douǎ paradigme în sfera cunoaşterii. sǎ dea o organizare bunǎ relaţiilor dintre probleme. trebuie sǎ se converteascǎ în teorii sau modele ale instruirii.

Ea oferǎ posibilitatea aprecierii modului în care au fost atinse obiectivele proiectate sau secvenţe ale acestora. adic ǎ dacǎ obiectivele sistemului sunt realizate (J.23 Aproape toate teoriile sunt dominant teoretice. profesorului sau asupra programului educaţional. ea vizeazǎ formarea unor judecǎţi asupra eficacitaţii invǎţǎrii. Evaluarea cumulativǎ se face la intervale mai mari de timp. . Ca instrument ea foloseşte testul standardizat. Evaluarea se realizeazǎ prin trei modalitǎţi principale: evaluare iniţialǎ. Prima se referǎ la eficienţa sistemului de invatamant prin prisma raportului dintre resursele materiale şi financiare investite de societate şi rezultatele invǎţǎmantului (Nicola – 1992). caci ceea ce sunt cerecetarea. portofoliul. învǎţarea este logic implicatǎ în predare. de evaluare/autoevaluare. predarea implicǎ învǎţare cand aspectul intenţional este regǎsit într-un rezultat de succes. 2.fidelitatea. cautarea. 2. Ball – 1978). Evaluarea continuǎ are un caracter permanent. care se referǎ la faptul ca testul masoarǎ ceea ce este destinat sǎ masoare. chestionarul. evaluare continuǎ sau formative. S. Testele cu o foarte bunǎ aplicativitate sunt testele standardizate. eroarea decât in ultima instanţǎ forme ale invǎţǎrii. Hill sǎ afirme “cu cât incercǎm sǎ ne bizuim pe fapte. referatul. sǎ generalizǎm mai mult decât propriile noastre constatǎri şi este foarte probabil sǎ vorbim referitor la procese pe care nu le putem observa în mod direct”. Pe de altǎ parte T. evaluare cumulative sau sumativǎ. fapt ce l-a facut p W. 2. Putem vorbi astfel despre o evaluare socio-economicǎ şi una pedagogicǎ.validitatea. Dintre procedurile şi instrumentele de evaluare complementarǎ enumerǎm pe scurt: grilele.5 EVALUAREA ŞI APRECIEREA STUDENŢILOR Evaluarea este procesul prin care se stabileşte dacǎ sistemul educaţional işi îndeplineşte funcţiile pe care le are.obiectivitatea sau gradul de concordanţa între aprecierile facute de evaluatori independenţi.6 PREDAREA ŞI ÎNVǍŢAREA ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI • • • • • • predarea implicǎ producerea unor rezultate în conduita elevilor. predarea capatǎ o structura funcţionala şi eficientǎ în contextul celorlate activitǎţi didactice. care este calitatea unui test de a da rezultate constante in cursul aplicarii lui succesive. cea de-a doua are în vedere eficienţa învǎţǎmantului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de elevi în procesul de învǎţare. ne vedem obligati sǎ selecţionǎm anumite fapte înlǎturând altele. descoperirea. încercarea. predarea este un proces secvenţial şi reversibil. predarea si invǎţarea se manifestǎ ca procese coevolutive. Davitz. . D.7 EDUCAŢIA FIZICǍ ŞI SPORTUL ÎN PERIOADA REÎNOIRII METODOLOGICE . Instrumentele de evaluare au anumite calitaţi: . Tenbrink (1974) sustine cǎ evaluarea este procesul de obţinere a informaţiilor asupra elevului.

pe langǎ invǎţarea gestualǎ. stilul divergent. Instruirea în educaţie fizicǎ şi sport. caracteristici Învaţarea în domeniul educaţiei fizice şi sportului. ea exprimǎ faptul cǎ la baza conduitei omului se aflǎ întotdeauna un ansamblu de mobiluri. Ele sunt necesare. cu valoare de strategie. Motivaţia este un concept cu largǎ rezonanţǎ în istoria comportamentului uman. • efectuarea unor deprinderi • indeplinirea unor sarcini speciale de naturǎ organizatoricǎ didacticǎ sau metodicǎ. stilul inclus. Ea poate fi definitǎ ca proces psihic de întipǎrire. fapte şi atituduni capabile sǎ mobilizeze. fixare. acţiuni.24 Tendinţele şi orientarile metodologice sunt rezultatul evoluţiei şi practicii domeniului. având în vedere prioritǎţile actuale şi de perspective ale educaţiei fizice (Gh. sursele şi modalitǎţile de control. structurile de comunicare. emoţii. motricǎ şi perceptive-motricǎ. redusǎ numai la formarea deprinderilor motrice doar ca acte automatizate. Cârstea) În acest sens putem vorbi de: a. In plan orizontal. reprezentate prin priceperi. . ea se face în scopul optimizǎrii procesului instructiv. care solicitǎ foarte mult manifestarea imaginaţiei şi a creativitaţii elevilor. Clasificarea din literatura de specialitate (vezi Mosston): stilul comanda. evoluţie determinate de cucerirea stiinţei si tehnicii. sǎ medieze raporturile omului cu sine insǎşi şi sǎ asigure energia şi sensurile pe care acesta le dǎ realitǎţii. . procedee motivaţionale. stilul cooperǎrii reciproce. care prezintǎ modalitaţi generale de conducere educaţionalǎ. ca funcţii organizatorice ale vieţii psihice.metode de verificare: • tercerea unor probe de control. priceperilor şi deprinderilor şi posibilitatea reactualizǎrii acestora. având de a face cu : . orientarea conţinutului. care dau identitatea fiecarui profesor . Învaţarea motricǎ – aspecte specifice. care adunǎ în aceeaşi categorie catedrele didactice cu particularitǎţi stilistice asemǎnatoare. atracţii. este un mod simplist de abordare. recunoaştere şi reproducere a experienţei trecute. Condiţii ale învǎţǎrii motrice eficiente Procesul învǎţǎrii motrice este condiţionat de atenţie. deprinderi sau obişnuinţe motrice şi forme de invǎţare inteligentǎ şi invǎţare creatoare. trebunte.stiluri individuale. Evaluarea şi aprecierea eficicientǎ a predǎrii şi invǎţǎrii in educaţie fizicǎ şi sport Evaluarea este o operaţie fundamentalǎ. pentru clasificarea acestora s-au folosit şapte factori. Ca metodǎ de evaluare în educatia fizicǎ sunt: . tendinţe şi orientari metodologice de tip non-euristic. ea asigurǎ însuşirea cunoştinţelor. b. diferenţele de organizare. Învaţarea in domeniul activitǎţii corporale cuprinde. care solicitǎ puţin sau deloc imaginaţia şi creativitatea elevilor. Atenţia este funcţia psihicǎ farǎ de care nu se pot desfǎşura procesele solicitate în învǎţare. Analiza stilurilor de predare ( abordare specificǎ): Se poate face o clasificare a acestor stiluri. stilul practic. memorie si motivatie.stiluri grupate. tendinţe şi orientǎri metodologice de tip euristic. accentele cognitive. Memoria este procesul psihic cel mai solicitat în învaţare. stilul autoevaluativ. sǎ întrerupa.stiluri generalizate. Ea vizeazǎ atât procesele senzoriale cât şi pe cele motorii. stilul orientat spre descoperire.

COPERNICUS.în mod concret participarea la programele: PHARE.pregătirea şi lansarea programelor SOCRATES.se studiază Dimensiunea Europeana a Educaț iei cu statut de disciplină optionala .în politica şi strategia guvernului educaţia este un mijloc important de integrare în structurile europene .TINERET PENTRU EUROPA ÎN ROMÂNIA • Dimensiunea europeana a școlii Începând cu 1995 se infiinţează Institutul de ştiinţe ale educaţie şi apar noi programe de în vățământ: -curriculum disciplinar + ghid de elaborare a curriculmului . durata şcolarizării. TEMPUS.): I . aprecierea şi notarea pe baza progresului realizat de elevi.În 1991 TEMPUS . LEONARDO. Sitemul de credite Europene transferabil ( ECTS) • ÎNVĂŢĂ MÂNTUL SUPERIOR (Î.două limbi străine în ciclul primar și gimnazial • Dimensiunea Europeană i învă mântul superior ă . 2. a compatibilităţilor formate .program de cooperare europeană . aprecierea şi notarea în functie de rezultatul grupului.8 DIMENSIUNEA EUROPEANĂ A EDUCAȚ IEI Consultând documentele elaborate de organismele funcţionale ale MECI. metode de apreciere si notare: aprecierea verbalǎ insoţitǎ de calificative.Se creează noi structuri instituț ionale în acest scop: . am reâinut următoarele aspecte mai importante: • Cadrul legislativ – Legea învăţământului nr. noi profiluri profesionale ( Europeist.Facultatea de Studii Europene Comparate (Cluj) .armonizarea sistemului şi procesului de învăţământ naţional cu cel european la nivelul unor finalităţi. manager al Instituţiilor Europene. aprecierea şi notarea nivelului de execuţie a deprinderilor şi/sau priceperilor motrice în condiţii de competiţie.Departamentul de înalte studii Europene ( Timişoara) . aprecierea şi notarea pe bazǎ unor norme sau baremuri prestabilite.S.25 • • • • • • • anchete pe bazǎ de chestionar privind nivelul insuşirii cunoştinţelor teoretice de specialitate. Politolog). EURECA . scopuri. CADRUL LEGISLATIV: .educaţia atrage şi alte domenii • Obiectivul principal al reformei curriculare: . criterii de selecţie a talentelor .Catedra de Studii Europene (Iași) Acestea oferă noi curricula compatibile cu cele din străinătate. 84/1995 se refera la această dimensiune • Iniț iativele României : .

• Se accede prin concurs de admitere • Studenţii pot urma 2 sau mai multe facultăţi • Pot participa absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat • Locuri subvenţionate de la buget şi cu taxe • Se încheie cu examen de licenţă – DIPLOMĂ DE LICENŢĂ • Absolvenţii care optează pentru profesiunea didactică sunt obligaţi să participe la activitatea DEPARTAMENTULUI pentru PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC – care eliberează un CERTIFICAT DE ABSOLVIRE ce le conferă calitatea de cadru didactic SCURTĂ DURATĂ (3 ani) • Se încheie cu examen de absolvire şi diplomă de absolvire • Pot continua stagiile de lungă durată. • AUTONOMIA UNIVERSITARĂ (CONSTITUŢIA ROMÂNIEI art.lungă (4-6 ani) → Universitate. catedre. Institute. desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ 2. de microproducţie. unităţi de cercetări ştiinţifice. Academii. Organizarea. 32  Acreditarea : Legea nr.scurtă (3 ani) → colegii universitare . 32) se realizează prin: 1. Acordarea titlurilor didactice şi ştiinţifice 9. de proiectare. Conservator • Postuniversitare • Cercetare Ştiinţifică • AutonomiE – Constituţia României art. recunoaşterea diplomelor • o instituţie cuprinde de obicei mai multe facultăţi. Selectarea şi promovarea personalului didactic şi a celorlalte categorii de persoane 7. Stabilirea formelor de studii postuniversitare • . 88/1994 . Planurile de învăţământ şi programele analitice în acord cu standardele naţionale 5. departamente. CENTRU DE EXCELENŢĂ. Stabilirea specializărilor obţinute prin studii 4.26 Organizarea învăţământului universitar este reglementată prin Legea învăţământului şi constituţiei: • Durata: . prin concurs în condiţiile stabilite de Senat (examene de diferenţă) POSTUNIVERSITAR:      Studii aprofundate de specializare sau MASTER Studii academice postuniversitare Studii de specializare şi cursuri de perfecţionare DOCTORATUL Admiterea prin concurs sau la cerere (pentru studii de specializare şi cursuri de perfecţionare) • ABSOLVENŢII:  Diplomă de studii aprofundate sau MASTER  Diplomă de studii academice sau certificat de specializare  Doctoranzii – diplomă de doctor. Stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice 8. Organizarea cercetării universitare şi documentării 3. Admiterea la studii pe baza criteriilor generale stabilite de MECT 6. colegii universitare.

35 / 1994 10. 3351 / 05.N. 56 • De stat • Particular – legea 84/1995 – art.1998 5.Stabilirea necesităţilor financiare şi materiale 14.Stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii.Rezolvarea problemelor sociale ale comunităţii universitare 15.E.Organizarea şi controlul tuturor serviciilor economico – gospodăreşti. nfiinţarea Consiliului Naţional pentru Curriculum Universitar (Ordin M.1998 4.10. Generalizarea şi operaţionalizarea prin credite transferabile 2.01. 316 / 28.E. 37 / 27. REFORMA CURRICULARĂ – legiferarea reformei curriculare: -Învăţământul superior → înfiinţarea instituţiilor – legea învăţământului art.E.G. – Hot.G.1999 8. ÎNVĂŢĂ MÂNTUL DE LUNGĂ DURATĂ • • • . Implementarea curricumu-lui în învăţământul universitar: Ordinul M.01.Asigurarea ordinei şi disciplinei în spaţiul universitari 18.Stabilirea (împreună cu MECT) domeniilor în care sunt utilizate diplomele şi certificatele proprii emise 11.Eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret 13.Găsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri 20.Alocarea din fonduri proprii a burselor de studiu şi de cercetare. Dreptul absolvenţilor instituţiilor particulare de a susţine examenul de stat în instituţiile de stat Legea 71 / 1995 7.Cifra de şcolarizare – se stabileşte anual prin Hotărâre de Guvern pe baza unor strategii de prognoză şi la propunerea Senatelor Universitare III..Înfiinţarea fundaţiilor 22. Bursele Contractuale – pentru studenţi Ordinul M. Guvernului nr.27 10. Protecţia socială a studenţilor H. II.E.98 3. • Organismele de conducere – alese prin vot secret la 4 ani (CARTA UNIVESITARĂ) • Organul decizional suprem: Senatul Universităţii şi Consiliul Facultăţii Studenţii 1/5 în Senat Rectorul şi prorectorul – aleşi de Senat ÎNVĂŢĂ MÂNTUL PARTICULAR – se bucură de aceiaşi autonomie.Stabilirea programelor de cooperare cu alte instituţii din ţară şi străinătate 12. 301 / 1996.N.Doctoratul.04.Organizarea activităţilor cultural – sportive 21.05.N. 4706 / 1998 şi 4707 / 01. 309 / 1996 9.1998 6. Curriculum-ul Colegiilor universitare – Ordinul M. Angajarea absolvenţilor în producţie O. 19. Hot.. Guvernului nr.distincte de cele atribuite prin alte reglementări 17. 3757 / 19. 113 şi 88/1993 1.Folosirea fondurilor şu gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale 16.N. .

SISTEMULUI NAŢIONAL DE învăţământ cu . • Echivalarea competenţelor cu cele cerute în străinătate. Aceste obiective au impus ca MECT să implementeze un sistem de măsuri. Ştiinţe inginereşti 3. IV. medicină veterinară. Restrângerea numărului de specializări 2. Ştiinţe economice 9. Îmbunătăţirea sistemului de informare privind posibilităţile de angajare a studiilor solicitate 8. Ştiinţe exacte: matematică. Creşterea calităţii învăţământului universitar prin replasarea cercetării ştiinţifice la baza studiilor universitare 5. Adaptarea învăţământului universitar la nevoile economiei şi dezvoltarea formării profesionale în toate structurile învăţământului universitar • Integrarea dezvoltării universitare în dezvoltarea regională Compatibilizarea . Dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniul inovaţiei şi cercetării 10.sistemele celorlalte state europene. chimie. Studenţi cu o înaltă pregătire generală ştiinţifică şi tehnică. OBIECTIVE GENERALE • Obiective pe termen lung 1. sport 10. Creşterea numărului de studenţi 2.28 Admitere pe bază de concurs Domenii de studii – specializări.Cca. organizarea acestora în funcţie de opţiunile studenţilor 3. Agricultură. şi anume: 1. jurnalism. silvicultură 5. Politologie. 545 specializări – s-a impus revizuirea şi gruparea acestora • Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Admitere – a stabilit 10 domenii de specializare: 1. biochimie . 2. Generalizarea comunicaţilor electrionice 9. Ameliorarea infrastructurii – prin atragerea de noi resurse la profitul brut CURRICULUM UNIVERSITAR • • . 11. Dezvoltarea competenţelor privind inovarea şi analiza critică 6. Transformarea învăţământului reproductiv în învăţământ creativ 4. Implementarea sistemului de module capitabizabile 7. Ştiinţe umaniste 6. şi pregătirea competenţelor solicitate de domeniul ales. Arhitectură. fizică. Ştiinţe sociale 7. ştiinţele comunicării. Ştiinţe juridice 8. arte . informatică. tehnologie. Dezvoltarea interacţiunii dintre invăţământul preuniversitar şi universitar. Revizuirea programelor de studiu. Medicină farmacie – stomatologie 4.

29  Planul de învăţământ.  Durata studiilor este de 8 semestre = 4 ani  Limbi moderne în primii 2 ani de studiu: engleză. lucrări practice. franceză. programele analitice – se elaborează în cadrul fiecărei instituţii în parte. seminarii. practică . germană METODE DE PREDARE Autonomia universitară stabileşte categoriile de metode preponderente  standarde naţionale: un an de studiu / 60 credite  Activitatea didactică este structurată pe discipline. sunt analizate în cadrul CONSILIILOR FACULTĂŢILOR.  CREDITE TRANSFERABILE = Scop: • Permit studenţilor individualizarea programelor de studiu • Permit reintegrarea studenţilor în caz de întreruperi • Instituţiile au posibilitatea de a se asocia cu alte instituţii oferind studenţilor şansa de a transfera credite • Producerea unei specializări se definitivează cu 20% faţă de specializarea înrudită. se aprobă de şeful de catedră sau de departament  Toţi studenţii sunt liberi de a alege profilul profesional şi profesiunea didactică prin Departamentul de pregătire a personalului didactic  Departamentul are plan de învăţământ distinct GHIDUL FACULTĂŢII cuprinde:  Informaţii privind: • Sumarul programelor de studiu oferite • Structura programelor de studiu pentru fiecare an • Numărul de credite alocate fiecărei unităţi • Numărul de ore • Formele de verificare  Anul universitar = 2 semestre a câte 15 săptămâni • Standard naţional = număr ore / săptămână = 24-28 ore = la disciplinele facultative orele programate nu se încadrează în cele 28. cursuri. avizate de Senat – aprobate de MECT pentru a fi în concordanţă cu standardele naţionale  Programele analitice – de către titularii disciplinelor.

30  Cursurile =abordare frontală. probe practice Sesiuni = februarie.elev . lucrare de licenţă + probe generale şi de specialitate De 2 ori în 5 ani au dreptul cei care sunt respinşi Probe generale şi de specialitate + un examen de limbă străină (admis / respins).P. profesor –grup. septembrie. dacă nai obţinut diplomă de licenţă . mai-iunie. anual Fişa disciplinei = precizează criteriile de evaluare CONŢINUT = examen scris. EVALUAREA STUDENŢILOR La seminarii.Certificat de absolvire al D. lucrări practice. furnizează informaţii şi consultanţă pentru studenţi . 2 săptămâni de pregătire Comisia = titular + asistat de un cadru didactic din disciplină Sistem de notare = 1 la 10 sau prin puncte Examen de licenţă – proiect. oferă informaţii privind planurile şi programele existente din Universităţi. sau certificat de competenţă lingvistică PROMOVAREA – se face cu un număr minim de credite CERTIFICAREA – Diplomă de licenţă . au fost constituite Departamentul de consultanţă pentru alegerea rutei profesionale şi plasarea pe piaţa muncii care: prospectează.  Seminariile = relaţia profesor -elev  Lucrările practice = relaţia profesor . . examene Semestrial. practică.P. laboratoare. oral.specializări  Predarea se poate desfăşura pe module.D. anul III şi IV .Dipome din străinatate –Centrul pentru Recunoasterea Diplomelor şi Certificatelor – supervizate de CNATDCU .(Centrul Naţional pentru Atestarea Titlurilor Academice Diplomelor şi Certificatelor Universitare)           DESCHIDEREA ŞI RELAŢIA CU PIAŢA MUNCII: În univ.Certificat de studii + copie foaie matricolă. pe perechi ( laboratoarele)  Pregătirea este de tip enciclopedic ( I şi II) bazele ştiinţifice şi metodologice.

a cresterii complexitatii muncii si a cerintelor supuse de revolutia strategica si tehnica. grupul de 29 30 Dictinar Enciclopedic. 2002) Profesionalismul presupune o preocupare exclusiva pentru indeplinirea unor sarcini. Edit. O alta definitie care clarifică în mare masura chintesenta notiunii de profesie.31 CAP. un management atent al cunoasterii vis a vis de competenta care formeaza fundamental activitatea profesiei respective. Profesia – desemneaza complexul de cunostiinte teoretice si deprinderi practice dobandite de catre o persoana prin pregatire si se exprima prin meserie si/sau specialitati insusite. 6 – 2003. Bucuresti 32 ZAMFIR C. Bucuresti. Prin definirea conceptelor mai sus amintite apar cateva mentiuni importante pentru lucrarea noastra si anume: ocupatia. MARSHALL 6. pag 456)32: 1. (MARSHALL.456).N. ZAMFIR. 3 PROFESII. P 447. Editura IV. Sub forma organizationala. de supraefort. un cod de conduita.)30 Profesie – “forma de activitatea specializata pusa la dispozitie de catre societate. tip de cercetare in munca (→ experienta subiectiva a muncii) si respectiv. profesionalizarea muncii a devenit generala. (C. mai degraba ca pe o ideologie decat ca pe o orientare la care adera in mod obligatoriu sau care are valoare in practica. si VLASCEANU L. Profesionalizarea – instituirea de catre un grup de interese al unui control puternic asupra clientilor ce au problema de natura sociala. p 739”). P. o profesie cuprinde : un anumit corp central de control. Lomdra 31 Popescu. Profesiune – profesie (Fr. Editura Albatros. P. care sa asigure standardul de performanta al membrilor individuali. 2002. Un ansamblu de solicitari pe plan etnic si social in care persoana sa se poata integra ca totalitate. Asa dupa cum se observa. ca urmare a dezvoltarii fortelor de productie. fiind asociat in mod titpic cu serviciile personale care implica confidentialitate si incredere. in vederea satisfacerii nevoilor acestora si a valorificarii capacitatilor individuale. Cartier. ca metoda de exercitarea a puterii in sociectate. profesionalism. 1978. profil profesional si profesiograma. controlul efectivului. educatie. de neplacut sau de inadecvat. Profession). VLASCEANU L. este data de ZAMFIR C. religie si drept. grupala si societala. DEFINIREA NOTIUNILOR SI IMPORTANTA CUNOAŞTERII LOR. Conform dictionarelor existente si consultate. Bucuresti.. 1993. Humans Enciclopedic.E. Pentru o perioada considerabila din instoria omenirii s-a mentinut o distinctie neta intre activitatile intelectuale si cele fizice (manuale). p 55731 ). PROFILE PROFESIONALE SI PROFESIOGRAME 3. acest capitol pune in discutie urmatoarele concepte sau cuvinte cheie: profesie. 2003 Dictionar de sociologie OXFORD. L. profesionalizare.. (1993. Aceasta abordare trateaza etica profesionala.1. notiunea de profesie poate capata urmatoarele definitii (caracteristici). Forma de organizare a muncii.N..VLASCEANU.29 Profesii. . Constituirea profesiei a avut loc in cadrul procesului amplu si de durata de profesionalizare a muncii. Activitate cu caracter permanent pe care o desfasoara cineva pe baza unei clasificari. Vom incerca mai intai sa le definim si apoi sa le interpretam prin prisma necesitatilor pe care le ridica cercetarea noastra. un proces foarte eficace de control exercitat de un grup de interese. 1978 – Dictionar de psihologie. In prezent. precum in medicina. complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice de un anumit gen si de un anumit grad care defineste pregatirea cuiva pentru executarea unei ocupatii (“DE. (1993) – Dictionar de sociologie. Sursa de venit si mijloacele de existenta individuala. Editura Babel.“ (Popescu P. selectarea si instruirea noilor veniti (D.. cu prevederea inlaturarii ideii de risc. 2002.

meserie. p. Incercam in continuare să identificăm sensul castor notiuni: Ocupatia (lat.). actual piata a muncii nu asigura toate conditiile esentiale activitatii de vanzare/cumparare a produsului muncii. Grupurile de interese pot prezenta un segment al publicului (exemplu: pensionarii. Desigur. In literatura de specialitate intalnim cateva definitii mai explicite. necunoasterea cererii si ofertei pe piata muncii. Piata muncii – este oferta competitionala. Am ales toate aceste definitii si am facut interpretarile necesare. sexismul. post.32 interese si prefixul profesional.2. “Grupurile de interese sunt asociatii voluntare care au seturi specifice si precis definite. interfereaza in asa fel incat se ajunge la un pret de echilibru al muncii. profesiune. activitate desfasurata de o persoana care-si asigura sursa de venit si de trai. STRUCTURA MONOGRAFIILOR PROFESIONALE SAU PROFESIOGRAMELOR Asa cum am aratat si in subcapitolul precedent. instrumentele de evaluare si beneficiile care se pot obtine din acestea. Din punct de vedere economic. preocupare. studentii). in temeiul unui contract legal cumparat. competentele necesare. partid. 2003. depilda datorita nivelului salariului national minim sau negocierilor sindicatelor.Sinonimele acestei notiuni sunt: indeletnicire. Occupation. profesiogramele sunt documentele care prezinta continutul profesiei. 3. locale sau internationale. beneficiile rezultate din acestea. Piata muncii. Un fenomen deosebit de valoros al democratiei este capacitatea si disponibilitatea cetatenilor de a se autoorganiza si de a incerca sa influenteze corpurile legiuitoare. 266). Piata muncii este strans legata de teoria generala a preturilor. cerintele practicarii ei. ocupatia rezulta din dezvoltarea pietelor de munca. Preturile (platile sau salariile) fiind in mare masura reglate de cerere si oferta. deoarece toate notiunile enuntate sunt strans legate de comanda sociala. psihice si sociale ale profesiei. O astfel de organizare a cetatenilor este cunoscuta sub denumirea de grupul de interese (expresie sinonima cu grupul de profesiune. sau o valoare (exemplu: antiavort) caz in care aluneca imperceptibil catre companii navale sau ideologice” (MARSHALL G. Oferta si cererea de munca. pretul muncii se ridica peste nivelul de echilibru. ca. Toate profesiile (ocupatiile) se solicita si se executa pe baza unei calificari. POPA. DRAGOS – doctori frecatori). piata muncii si mai ales de activitatile de vanzare/cumparare a produselor rezultate din exercitarea ocupatiei. presupunand slujbe platite pe o piata a muncii (nu neaparat libera). occupation) inseamna o indeletnicire. comitet de actiune politica. miscare sociala). dupa cum urmeaza: “profesiograma – cuprinde anumite cerinte psihofiziologice. Neajunsul grupurilor de interese este acela ca reprezinta si are forta de influenta categoriile mai educate si mai bogate a publicului si mai putin a persoanelor sarace (asa cum este DINU. este locatia unde efortul uman (executarea profesiilor) este transferata intr-o marfa care se vinde/cumpara. Exemplu: diferente de venituri si discriminari (etnice. patronii vor reduce numere de locuri aferente. Daca dintr-un motiv sau altul. Daca pretul scade. Cumpararea si vanzarea muncii libere sunt activitati care se dezvolta odata cu societatea propriu-zisa. organismele guvernamentale si opinia publica (in general). intrucat pentru fiecare vanzator exista mai multi cumparatori potentiali si vice versa. ceea ce confera individului anumite drepturi dar si asumarea unor responsabilitati specifice muncii ce o desfasoara. lobby. Continutul profesiilor. rasiste. patronii vor marii numarul de locuri aferente. cerintele practicarii acestora. etc. Profesiograma indica . putand fi moderate sau radicale. fr. sunt prescurtate in asa numitele profesiograme (de care ne vom ocupa in capitolul ce urmeaza).

pentru locuri de munca sau pentru o anumita activitate. inteligenta. modul. VLASCEANU L. Pregatirea profesionala (cerinte teoretice si practice. Editura Babel. Igienta muncii (conditii de microclimat) 5. care sunt cuprinse in psihograma materiei” (POPESCU N. scule. pentru toate profesiile sau pe un grup de profesii (ocupatii).33 cerintele psihice (forta psihica. In general. 4. psihologii ale unei profesiuni sau loc de munca. de care am mai mentionat si in subcapitolul precedent. Psihologia profesiunii (aptitudini si insusiri psihice) 7. alta cei din ciclul primar. In cazul nostru subiectul studiului este profesia sau profesiograma. cu alte cuvinte inseamna: 33 34 35 POPESCU P. In stransa legatura cu profesiograma. 6. care nu poate fi exercitate de catre un amator. greutate). de cunostinte profesionale. de spirit de observatie. De fel.P.P. inseamna profesionalizare.N. dispozitive. Astfel. p. 2. toate acestea cuprinse in somatofiziograma profesiunii si cerintele de aptitudini. Criteriile unei meserii profesionalizate. In acest sens. Structura unei profesiograme cuprinde urmatoarele elemente (dupa POPESCU N. Securitatea profesiunii (conditii de siguranta pentru muncitori. a competentelor. continuarea imaginii unei profesiuni prin stabilirea caracteristicilor activitatii. conditii de salarizare si promovare). a duratei formarii. 1978. se afla notiunea de psofesionalizare.556)33. se pot elabora psihograme sau sametofiziograme. 1978. utilaje. de atentie. entice. Se include alaturi de psihograma si monografia profesionala. Asa dupa cum se vede. . Sematograma – este reprezentarea grafica a cerintelor biomedicale proprii unei profesiuni sau unui loc de munca. Idem 5. gradul de instruire cerut. alta din cel liceal si alta cel universitar si postuniversitar. alaturi de caracteristicile cuprinse in profesiograma. constau in prima instanta.. loc de munca sau operatii de munca. cerinte de sanatate. 556)34 ( ZANFIR C. etc. talie. si VLASCEANU L. Sematofiziogramele – cuprind cerintele si contraindicatiile medicale.) psihograma cuprinde cerintele si contraindicatiile psihice ale unei profesii. Alcatuirea profesiogramei implica analiza multilateral a profesiunii infatisandu-i cerintele si solutiile pe mai multe planuri. Este un fel de inventor psihologic al produselor si cerintelor activitaii profesionale. apar si unele elemente componente ale psihogramei meseriei. cerinte privind trasaturile de caracter. 1978. Sociologia profesiunii (perspective economice. Exista diferente in meseriile didactice in ceea ce priveste gradul de profesionalizare. Bucuresti. Bucuresti. Profesionalizare. Fiziologia muncii profesionale (insusiri psihologice necesare sau cu preponderenta selectate). tehnicii. Obiectul si natura profesiunii (descrierea activitatii si a conditiilor de munca). instrumente utilizate). durata si locul de pregatire). Tehnologia profesiunii (materii prime auxiliare. sociale. 456) 35 1. o anumita pregatire trebuie sa aibe educatorii din gradinite. (1993) – Dictionar de sociologie. intr-o instruire speciala si un comportament de activitate unidisectional. In viziunea aceluiasi autor (POPESCU N. 1993 p. Profesiogramele mai pot fi numite si monografii profesionale. exigentele sociale. Editura Albatros. ZAMFIR C. o monografie presupune un studiu aprofundat asupra unui subiect. exigente senzoriale. 3.). a regulilor de examene. p. etc.Dictionar de psihologie. agregate. 8. P.

VLASCEANU. se ajunge in plan social la determinarea categoriilor recunoscute social si specializate functional in forma ocupatiilor si a unitatilor productive. care inseamna “gruparea unor ocupatii relative omogene in raport cu anumite criterii relevante din punct de vedere sociologic: nivelul de instructii. Intr-o definitie scurta – “diviziunea muncii preuspune diferentierea si separarea activitatilor sociale sau ale muncii. prestigiu. Bucuresti . prestigiul (status). tipul de activitate. venit. Totodata. Din punct de vedere metodologic. veniturile. L. • Clasificarea ocupationala . Acest concept presupune ca cea mai mica unitate de clasificare ocupationala este “locul de munca”. diferentierea ocupationala se asumeaza cu tehnici instrumentale si tehnologii functionale specifica care specializeaza procesul de munca. in decursul timpului s-au propus urmatoarele tipologii de clasificare: • INSEE Franta (1972) a stabilit urmatoarele categorii socio-ocupationale: a) Cadre superioare b) Cadre medii c) Patroni industrie si comert d) Functionari e) Muncitori si personal de serviciu f) Agricultori • S. 1981)36. problema cea mai delicate o constituie elaborarea unei tipologii ale ocupatiilor.87). duc la cresterea productivitatii muncii prin economisirea timpului de munca si la solutionarea anumitor abilitati executive in competitie si performanta din partea care executa executa profesia. Astfel. calificarea. Locurile de munca si ocupatiile. Astfel. pot fi descrise nu numai in termeni de sarcini ci si in termeni ale caracteristicilor asociate precum – aptitudinile. 1981 – Dictionar de psihologie sociala. adecvat atat diferitelor fenomene studiate cat si in cadrul diferentelor societatii.34 Instruirea optima in vederea profesiei Cresterea nivelului de pregatire si a calitatii ei in asa fel incat profesiunea sa nu fie exercitata decat de cei in drept. Editura Stiintifica si Enciclopedica.este un alt termen legat de notiunile anterioare. etc.”(C. Astfel.este o alta expresie care le implica pe alte alternative in mod inerent. ZAMFIR. in conditiile existente unei coordonari de sarcini si a unor interactiuni sau relatii de schimb de bunuri si servicii. aceste clasificari sunt intalnite in denumirea de categorii sociale – ocupationale. Diviziunea muncii are ca indicatori specifici numarul ocupatiilor si de reprezentare a persoanelor dintr-o populatie pe aceste categorii. diviziunea muncii este unul dintre cele mai vechi concepte din stiintele sociale. ocupatia tinde să estimeze destul de corect pozitia sociala a indivizilor pentru cea mai mare parte a populatiei.WIDERZPIL (1965) Polonia a) Personal superior de conducere 36 TUCIOCOV A. pe sectoare de specializare. care se refera la orice organizatie statala. indivizi coordonati sau grupuri care indeplinesc activitati diferite dar integrale. pozitia in cadrul diviziunii sociale a muncii si a structurilor de putere. p. (TUCICOV A. In societatea actuala. Urmand o astfel de separare. Diviziunea muncii se realizeaza pe doua axe: economica si sociala. 1993. Diviziunea muncii . Diviziunea economica a muncii consta in separarea activitatilor de subzistenta sociala pe sectoare si a muncii din cadrul acestora pe operatii specializate. responsabilitatea. definit ca un set de sarcini ale unui individ si identificat de obicei prin numele lui. • In decursul timpului s-au emis o serie de clasificari profesionale sau a ocupatiilor.

116 grupe minore si 390 de grupe unitate.) elaborate de Organizatia Institutionala a Muncii. Criteriile de clasificare sunt diferite. etc”.O. ale materialelor prelucrate.O.C.muncii.C.O.S.C. Drept urmare s-a constituit o piramida a unei structură ierarhică constă din zece grupe foarte importante subdivizate in 28 subgrupe foarte importante. Cele mai multe clasificari sunt realizate de oficiile naturale de recensamant pentru recoltarea la nivel national a datelor privind ocupatiile. Bucuresti (1980) a) Intelectual cu functii de conducere b) Intelectual de conceptie c) Intelectual de executie d) Cadre medii cu functii de conducere e) Cadre medii de executie si lucrator de birou f) Functionari in servicii g) Muncitori calificati h) Muncitori in agricultura de stat si tarani cooperatori In 1992. pe 47 categorii si 338 grupe de ocupatii.ro/pub). ocupatia persoanelor a fost inregistrata in functie de tipul de activitate sau categorie sociala ocupata. 1968 si I. Ultima clasificare (1988) se bazeaza pe conceptele de “loc de munca” si nivelul de calificare (in termenii nivelului de calificare. muncitori. 1988). ale instrumentelor şi masinilor utilizate. ai complexitatii si rangului sarcinilor si indatoririlor implicate) si ai specializarii diferite ca “domenii ale cunostintelor necesare. Este de aceea necesar schimbarea de procedura in conformitate cu nevoile si cerintele de pe piata muncii. • Centru de cercetare sociologica. pag 101). Schemele sociale si economice modifica permanent structura ocupationala si limiteaza capacitatea oricarei clasificari de a reflecta corect aceasta structura (in timp). in Romania. ale tipurilor de bunuri produse. include grupa minoră 412 (funcţionari care efectueaza calcule) in care sunt cuprinse doua grupe de unitati. specialisti si cadre de conducere.35 b) c) d) e) f) Personal de conducere mijlociu si inferior Specialisti pentru functii de conducere Intelectualitatea creatoare Personal executiv de birou Muncitori clasificati g) Muncitori semicalificati h) Muncitori necalificati. cea mai utilizata fiind Clasificarea Institutionala a Standardelor Ocupatonale (I. 4121 (contabili si funcţionari contabili) si 4122 (factori statiscieni si de finanţe)” (dupa Dictionar de sociologie.S. functionari. agricultori.S. In prezent exista un document care relateaza o descriere amanuntita a tuturor grupelor de ocupatii in structura organescenta sub raportul competentelor profesionale (vezi www. . In cadrul grupei foarte importante: numărul 4 ( funcţionari) subgrupa importanta 41 (functionari oficiali. Aceasta organizatie are astazi mai multe versiuni diferite de cea publicata initial (clasificarea I. Clasificarile ocupationale sunt in esenta moduri de grupare si ordonare a locurilor de munca si ocupatiilor.

36 3. 223-236. În rev.VERHAGEN – Organizarea securitatii muncii cu ajutorul gimnasticii sportive. evitarea greselilor profesionale de tip operational precum si educarea unui comportament motric adecvat. Autorul preconizeaza folosirea unor teste pentru aprecierea aptitudinilor motrice in stare sa faciliteze stabilirea unui ritm de munca. puterea de reusita.. nr. Revista Ed. Germania. in general a devenit un instrument important pentru infiintarea idealurilor vizate de societate si la care sunt angrenate sau au acces toti cetatenii. aceasta intentie (flexibilitatea) a fost totodata si dezvoltata si in directii variate asa cum urmeaza: In anul 1962 americanul OBERTEUFFER.(1963) Influenta activităţii sportive asupra dezvoltării sănătăţii tineretului. educatia. 40 M. fara deosebire de nationalitate. G. conditiile artificiale de viata. Abordarea defectuoasa a corpului exercita influente negative nu numai din punct de vedere anatomic – functional ci si psihologic. Datoria profesorilor de educatie fizica este de a lupta impotriva acestor atitudini cu ajutorul exercitiilor fizice generale – corrctive si printr–un control continuu care sa scoata in evidenta ameliorarile realizate. Medicine. Lipsa de miscare. M. 1965. R. se simte tot mai mult nevoia unei masuri si a unei restructurari ale activitatilor de educatie fizica si sport mai ales in ceea ce priveste arondarea acestora la specificul profilului profesoral pentru care se pregateste intreaga populatie scolar – universitara.d. Ed.3. In acest context.BRUCKNER. F. R.Physica. In 1963. propunandu-si sa formeze in mod constient terenul pentru viitoarea societate. ENCAUSSE. Obtinerea raportului om/munca nu este totusi o preocupare de data recenta sau o noutate a statutului educational in general si a flexibilitatilor educatiei fizice si sport in special. Editura PHYSICA et sport. Halte Dich gerade (tine-te drept) in Olimpishe Jungend Frankfurt.3 RELATIA DINTRE PROFILUL PROFESIONAL SI ACTIVITATILE DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT In Romania. American Journal of Public Healthand the Naţion s Health. una dintre prioritatile predarii obiectelor de educatie fizica si sport in scoala/ unitate este optimizarea raportului om/munca sau disponibilitatii biometrice optime pentru profilul profesional pentru care se pregateste studentul din politehnica. Germania 37 . Pentru prima data fenomenul educational capata un caracter prospectiv.37 tineretului. NR. In esenta. (1965). inhibitii sau inventii daunatoare.) 37 plecand de la incercarea de a defini aptitudinea fizica (fitness-ul) ca un grad optim de functionalitate a raspunsului si a personalitatii. nr. 39 CHAILLY – BERT.New York nr.. civilizatia letargic moderna si alte cauze contribuie la producerea acelor diferente care se transmit in timp.2.cercetteazî influienţa exerciţiilor fizice asupr sănătăţii tinerilor IN ANUL 1963. El arata ca fitness-ul tinde sa influenteze in mod favorabil capacitatea de adaptare a organismului la solicitarile profesionale. un grup de cercetatori francezi (CHAILLY – BERT)39. creand complexe de inferioritate. 52 38 BRUCKNER.a. p 14-15)38 sustine ca “aproape 80% dintre scolari au o atitudine defetuoasa a corpului. PH. In decursul timpului.. vitalitate si echilibrul biologic in executarea serviciilor vietii profesionale” Un alt autor (G. Physiquie et Sport. religie s. pag. nr 37.m. PLAS. Paris. Asa dupa cum se stie sarcinile educatiei fizice si sportului din scolile OBERTEUFFER. autorul scoate in evidenta importanta conditiei fizice in viata omului. Un numar important de autori si lucrari se ocupa cu cercetarea influentelor befice pe care le poate avea exercitiile fizice asupra elevilor din scolile profesionale.VERHAGEN40 arata ca exercitiile fizice practicate in cadrul procesului de formare (scoli) contribuie ulterior in mod substantial la necesitatea muncii.( 1962).

constipatie cronica.COLIBABA (1968) – Educatie fizica in scolile profesionale.COLIBABA (1968)41 (intr–un material inaintat Ministerului Muncii) sustine urmatorul deziderat: “caracterul pe care–l imbraca munca (profesiunea) trebuie sa determine in scolile profesionale caracterul exercitiilor (regulilor) utilizate in lectii de educatie fizica. Pentru ca exercitiile fizice sa poata influenta favorabil dezvoltarea organismului trebuie sa cunoastem amănuntit aspectele muncii.” Activitatea de educatie fizica si sport este asociata deseori cu obtinerea efectelor favorabile asupra randamentului profesional. Structura si continulul programului de invatamant determina insa si unele particularitati ale predarii educatiei fizice in raport cu solicitarile profesionale. avand in vedere ca performantele de varsta sunt asemanatoare. In acest sens D. Raport stiintific prezentat Ministerului Muncii. pregatesc elevii pentru viata. montori de precizie. (1969) – Culegere de studii si cercetari ICF. . 1969)42. controlori de corespondenta. functionari ceasornicari. CHERTEŞ si MIHAIL D. . perforatori. Grupa I de profesii se imparte in doua subgrupe: Subgrupa A : munca se executa din sezut solicita atentia si vederea lucrul efectuat de membrele superioare incadreaza munca pe banda. In acest sens exista inca putine lucrari care sa studieze asocierea dintre efectele practicarii exercitiilor fizice si deprinderile profesionale. Subgrupa B: munca se executa din pozitie stand 41 D. Pentru predarea educatiei fizice si sportului sunt utile gruparile profesionale stabilite de “igiena muncii” si care au la baza urmatoarele criterii: a) Consumul energetic necesar desfasurarii muncii b) Caracterul lucrului muscular c) Pozitia corpului in timpul activitatii d) Partile corpului care sunt angrenate in exercitarea muncii e) Gradul de solicitare a sistemului nervos central si al analizatorilor Asa dupa cum consemneaza literatura de specialitate. spate rotund. laboranti. cea intelectuala (bobinatori. Fiecare exrcitiu fizic sau disciplina sportiva formeaza anumite deprinderi si priceperi motrice sau dezvoltarii anumitor calitati fizice si pshice care ar putea fi armonizate cu insusirile reclamate de profesiune. scurtarea si atrofierea musculaturii abdominale. croitori. modificari ale organismelor din bazin. Grupa I cu urmatoarele caracteristici: Consum de energie redus (maxim 3000 cal) Lucrul membrelor are caracter static Munca se executa in pozitie sezand sau stand Sunt angrenate membrele superioare Incordare mare sistemului nervos central Profesiile din aceaste categorii au carcater sedentar. Tulburari si deformatii: ciroze. Scolile profesionale pregatesc cadre pentru productie. MIHAIL D.37 profesionale sunt oarecum identice cu cele din licee. iar experienta motrica ocazitionala in clasele inferioare.E. ambulatori de obiecte mici. dactilografe). scolioze. in practica intalnim patru grupe profesionale caracterizate prin unele elemente (dupa E. Pentru utilizarea efectiva a exercitiilor fizice trebuie să avem discernamantul de a utiliza societatea de mijloace in functie de gruparile profesionale. este de asemenea asemanatoare. alaturi de celelalte.E. cizmari. 42 CHERTŞ E. aspectele psihologice si igienice ale activitatii productive. opticieni. iar educatia fizica reprezinta o disciplina care. soferi.

2003. Tulburari si deformatii: picior plat profesional. laminori. E. frezori.a. varice la gamba. I. farmacisti. Grupa III-a – are urmatoarele caracteristici: Consum mare de energie (4000 – 5000 cal/24h) Lucrul membrelor cu caracter dinamic Pozitia stand Miscarile angreneaza toate segmentele corporale Incordare mare a sistemului nervos central dar cu pauze ce permit refacerea centrilor solicitati Consum de energie foarte mare (Incadreaza: hamali. procedând la redactarea unei sinteze ale lucrarilor autorilor mai sus menţionaţi am constatat că activităţile specific educatie fizicea si sportului pot avea următoarele influienţe:. lacatusi. trunchiul si membrele inferioare intr-o masura mai mica. in unele lucrari (cercetari statistice) se si recomenda proceduri de remediere a celor patru categorii de grupe de selectare. tesatori. servanti de caramizi. edeme. Tulburari si deformatii: Picior plat profesional. spate rotund. vagonetari. vanzatori. docheri.Draganescu. 1961.A).a. ajustori de precizie.Bucur. turnatori. ciroze. Astfel. coafuri. varice Grupa II –a – are urmatoarele caracteristici: consum mediu de energie 2000 – 3000 cal/24h lucru muscular cu caracter mixt – static si dinamic pozitia stand sunt angrenate in miscare: membrele superioare. Sistemul nervos solicitat la maxim prin solicitarea analizatorilor Incadreaza urmatoarele categorii de profesii: strungari. care in general desfasoara o activitate fizica intensa ceea ce necesita o buna dezvoltare fizica si rezistenta crescuta. mai ales ca ofera jaloane indiferent de prestare pentru implementarea activitatilor de educatie fizica si sport.Filipescu. zidari s. D. In mod concret. • In sensul nostru această clasificare (pe grupe de solicitare fizica si psihica) a profesiilor ramane in mare masura variabila. forjori.38 se executa miscari rapide si precise cu ajutorul mainilor necesita atentie incordata deplasari reduse incadreaza urmatoarele profesii: filatori. betonieri. G.. stomatologi. ajustori. Pentru grupa I – exercitiile vor urmari: Structurarea (optimizarea) activitatii funcţionale a organismului Efectele compensatorii ale influentelor negative Realizarea odihnei active Preintampinarea efectelor nocive specific profesionale va fi realizata prin: • exercitii de gimnastica respiratori • exercitii de stretching mai ales penru dezoltarea mobilităţii coloanei vertebrale si marilor articulatii. 1963. taietori de lemne. mineri. Livia. bobinatori. otelari. lacatusi. manipulanti de tramvaie. modelatori s. . (C. Grupa IV – are urmatoarele caracteristici: peste 5000 cal/24h) Lucru muscular cu caracter dinamic intens in cel static. 1999.I. D. montori. in optimizarea capacitatii de exercitare a profesiei. fierari.Colibaba. Pozitia stand si culcat Angreneaza tot corpul Incordare mare a sistemului nervos central Incadreaza: mineri. Popa 1980 Ş. 2000. de scurta durata.H. zidari.

a. indoiri. gimnastica inainte de inceperea productiei.care sa combata instalarea oboselii si sa preintimpine influentele negative ale executarii profesiei. ciclism. extensie. s. spate. Se preconizeaza ca toate aceste activitati sa fie de 10/15 minute. superioare si trunchiului • Alergari in tempou moderat • Exercitii pentru dezvoltarea musculaturii bratelor. abdomen • Exercitii pentru testarea indemanarii (coordonare) • Jocuri sportive • Sunt contraindicate exercitiile care implica pozitii si incordari statice deoarece s-ar produce o continuitate a solutiilor profesionale.39 • Exercitii de relaxare a musculaturii membrelor inferioare. In alta ordine de idei. sa cuprinda 5/7 structurii de exercitii cu caracter recreativ si compensator . in decursul timpului s-au cercetat functiile sociale ale educatie fizice. De astfel. scapulo – humerala. canotaj. schii. gimnastica cu ajutorul unui complex de exercitii dupa 4/5 ore de efort profesional. autorii mentionati mai recomanda: gimnastica de inviorare. rotatie etc) • Exercitii cu caracter dinamic sub forma de stafete cu utilizarea deprinderilor motrice de baza • Jocuri sportive Pentru grupa a III-a – exercitiile vor urmari: Pregatirea organismului pentru efortul profesional Dezvoltarea unor calitati motrice implicate in executarea profesiunii Se recomanda urmatoarele grupe de exercitii: • Exercitii pentru dezvoltarea tuturor grupelor musculare cu accent pe forta membrelor superioare • Exercitii de tractiuni • Practicarea exercitiilor specifice luptelor si halterelor • Exercitii de modelarea articularii si supletii musculare • Exercitii pentru indemanare • Exercitii pentru combaterea dereglarilor factorilor profesionali Pentru grupa a IV-a exercitiile urmaresc: Caracterul compensator al efectivului Angrenarea organismului in efectuarea prin exercitii mai grele decat solicitarile profesionale Se recomanda urmatoarele grupe de exercitii: • Execitii corespunzatoare care sa asigure dezvoltarea corporala armoniaosa • Exercitii de mare amplitutine • Exercitii de suplete si naturalete Pentru toate grupele de profesii mentionate. printer autorii cu lucrări semnificative pentru . Pentru grupa a II-a exercitiul va urmari: Stimularea activitatilor generale a organismului Combaterea tulburarilor de functionare a organelor si organismului Realizarea odihnei active Grupele de exercitii recomandate: • Exercitii de stretching care actioneaza asupra tinutei si asupra coloanei vertebrale • Exercitii pentru dezvoltarea muschilor spatelui • Alergari cu exercitii de relaxarea membrelor inferioare • Exercitii de gimnastica care opereaza miscarea trunchiului (aplecari. inot. De asemenea sunt recomandate practicarea unor sporturi excursii.

adoptarea organismului la solicitarile de muncă. Totusi.. Krotev) Fiecare grupa profesionala presupune o anumită fizionomie determinată de ocupatia (munca) practicata. (B..d.. rev. educatia muzicala si educatia fizica. Jacob) Se cere ca pe baza celorlate loturi educative sa acordam educatie fizice dreptul de a contribui la dezvoltarea multilaterala a personalitatii umane. S. M.Bota . E. S. educatia etica. aceste componente educationale sunt IACOB. asa ca nu are rost să le repetam. D. Jacob 1979)43. 3. Efectele exercitiilor fizice (formarea si perfectionarea aptitudinilor motrice.Rev. nr 2 ( trad) 46 COLIBABA.1987). Nu poate fi vorba de o înalta productivitate la intelesuri care au o slaba stare de moralitate. Formele si mijloacele specific educatiei fizice si sportului pot aduce o contributie serioasa in optimizarea raportului om/munca. G. pot fi amintiţi: M. Krotev 1979)44. educatia tehnologica. nespecific sau specific asupra randamentului muncii. aer. Miscarile impuse de manuirea operantilor vor fi mai precise si mai coordonate. D. Daca dupa cum am relatat la inceput. nivel scazut de pregatire profesionala si cu vulnerabilitate la factorii naturali (apa.). ( 1969).4. TRANSPUNEREA EDUCATIONAL STANDARDELOR OCUPATIONALE IN SECTORUL In decursul timpului sistemul educational si-a schimbat mereu obiectivele si continuturile urmarind îndeaproape cerintele impuse de cerinţele pieţii sau impuse prin comandă sociala. B. Formarea deprinderilor de a muncii. Fizice în devoltarea personalităţii umane. Aceasta fizionomie este determinată de unele criteria de solicitare şi exercitare a acestor profesii. soare). Despre aceste componente am mai discutat in paginile lucrarii.. M. Din aceste lucrari desprindem urmatoarele idei importante: Activitatea de educatie fizica si sport s-a impus ca un factor social complex in cultura si educatia prin contrubutia ei la dezvoltarea armonioasa a tineretului si prin redresarea subdezvoltarilor functionale si morfologice provocate de activitatea profesională (M. ( 1987)Tendinţe şi perspective ale activităţii de educaţie fizică şi sport .( 1979). B.nr 2 43 44 . Colibaba. sunt extrapolate prin transfer pozitiv. CFS.Wichovanie fiyiczne i sport .. Unele cercetari in acest sens releva o similitudine dintre diverse grupe de exercitii fizice si dinamica activitatilor motrice impuse la multe meserii. Colibaba 1987)46. psihica si sociala.40 rezolvarea acestui scop. complexitate. EFS. rev. Cercetări sociologice în educaţie fizică.m. citat de Pilicz). preluarea muncii si alegerea constienta a profesiei reprezinta hotarari morale care se realizeaza practic atat in procesul muncii cat si in cadrul activ de educatie fizica si sport. Locul ed. eforturile profesionale vor fi mai usor suportate sau compensate s. ( 1969). TMC. Totodata este necesara o diferentiere a programelor de educatie fizica scolara/prescolara de educatie fizica si sport in functie de specialitatea pentru care se pregatesc elevii/studentii (Hitarian. viteza si complexitate etc). (D.a. M. 3 KROTEV. Piligz 1996)45. s-au conturat cinci componente al sistemului educational: educatia intelectuala. Rev. Dezvoltarea multilaterala presupune abordarea justa a celor 3 compartimente fundamentale ale personalitatii umane: fizica. Aceasta fizionomie profesionala poate fi ameliorata continuu prin practicarea sistematică exercitiilor fizice (Pilicz S. Cunoasterea acestor conexiuni amplifica cu mai multa tarie rezonanta activitatii fizice si relansarea educatiei generale a oamenilor. cercetări asupra dezvoltării fizice a tineretului dion şcolile profesionale. Moscova -Trad 45 PILIGZ. I. Bota.

liceal. să le ofere perspective de integrare în aceste condiţii “(dupa D.Cojanu. pe plan mental s-au elaborat “proiecte educationale in care erau vizate urmatoarele obiective: “absolventii fiecarui ciclu curricular (prescolar. modernizarea vietii sociale economice si cultural stiintifice. universitar. portuniversitar) să dobandeasca competenţe în sare să respecte statutul de integrare scolara. In concordanta cu reforma curricular. in colectiv. profesionala si sociala – sa se stabileasca niste standarde ocupationale si sa le transforme in obiective institutionale planificate spre a fi achizitionate inca din scoala si universitate.Colibaba. mobilitatea extinsa a pietei de munca. In mare masura. de familie. redactata si aplicata in practica dupa anul 1990. liberalizarea pietei. o Luarea oportuna a deciziei in rezolvarea problemelor o Obtinerea si utilizarea rapida a informatiei o Planificarea propriilor actiuni . scolar.41 astazi influentate de o serie de fenomene contemporane cum ar fi: piata comuna. 1. evaluare sau certificare a problemei. ROLURI. celor care deja executa activitatea în sectoarele muncii. nr. 2007).Niculescu. Astfel. SPECIALIZARI POSTURI. respective. Asadar. Ce schimbari trebuie să se produca in sistemul de invatamant pentru ca produsele lui finale sa raspunda exigentelor impuse de societate? • Noile programe educationale precum si reforma curriculara necesita din partea specialistilor care lucreaza in invatamantul superior sa lucreze in relatia cu piata muncii: o Initiativa si creativitatea în gandire si actiune. M. constituirea Uniunii Europene. fiecare institutie de formare a viitorilor specialisti are autonomia de asi aronda intreaga activitate şi a finalităţilor acesteia la cererinţele pietii. instruire reciproca. la comanda socială. se face simtita nevoia ca o serie de standarde ocupationale să fie anticipate si convertite în obiective institutionale in mod asemanator cum se arata in schemea de mai jos (fig.1) CERINTELE PIETII COMANDA SPECIALA SISTEMUL EDUCATIONAL PROFILE PROF. o Cooperare (interactiunea cu altii pentru un rezultat superior) o Munca in echipa.pentru a exercita sarcinilie proifesionale la nivel inalt si pentru a se integra activ in viata profesionala civica. procesului de formare a formatorilor este strans legat de cerintele pietei si de motive ale cetatenilor care doresc sa invete/ sa practice o anumita profesie sau sa exercite o anumita ocupatie profesionala. F. ATRIBUTII. FUNCTII INSTITUTII COMPETENTE FORMATOARE SPECIALIZARI STANDARDE DE COMPETENTA INTEGRARE SOCIALA SI PROFESIONALA pieţii Fig. tinand seama de tendintele contemporane de dezvoltare a sistemului educativ si programului de educatie fizica a studentilor trebuie rezolvate si directionate in compartimente cu raspundere la urmatoarele intrebari: ce va fi maine? (cand studentii vor termina facultatea) ce va trebui sa stim sau sa stie sa faca?. aparitia unei noi domenii de cunoastere care au atras dupa sine o serie intreaga de reforme care au condus la reorganizari şi restructurări ale procesului educational. comunicarea optima a informatiei. 1 Relaţia dintre procesul de formare a formatorilor şi cerinţele Conform schemei din fig. globalizarea.

42 o Autoinstruirea o Acceptarea (toleranta) grupurilor entice si culturale Toate aceste orientari sunt susceptibile de a fi realizate ajutorul activitatilor de educatie fizica si sport. si cu .

Aldin. Teoria activităţilor motrice. ( 1999). Dupa Colibaba E.1 PREZENTAREA CONCEPTULUI DE FITNESS. DIMENSIUNILE STRUCTURALE ALE CONCEPTULUI DE FITNESS 4.ARVIN. . Adica. Bucureşti Sabău. conditia fizica generala care implementeaza urmatoarele componente: starea de sanatate. condiţie fizică sau componentă fizică generală. Conform Falls. Dar înainte de a defini conceptul dat. Dragnea A. Bucureşti . Înţelesul conceptului de fitness nu este perceput de toti specialiştii la fel.reactualizarea sau reconstructia permanenta a propriei personalitati prin practicarea sistematică a exerciţiilor fizice. Într-o traducere corectă .bunăstarea fizică şi psihică câştigată şi păstrată prin practicarea exerciţiilor fizice sau activităţilor sportive de loisir. fără a resimti oboseala? ai o atitudine corporală corectă? la sfârşitul zilei. conservarea aptitudinilor profesionale sau ocupationale.. ( 2002).capacitatea fizică generală ca fundament al rezultatelor sportive de inaltă performanţă. Dishman (citat de Sabau E. Edit. stagnarea fenomenelor de imbatranire.D ( 1998). ai suficientă energie pentru activitati de timp liber? ai un corp suplu şi agil? te poti angaja în efort fizic prelungit? Ceea ce astăzi numim fitness..„fitness" înseamna „reglare". 1999)47 este necesar să răspundem la următoarele întrebări: Poti realiza sarcinile zilnice. în scopul imbunatatirii calitaţii vietii".D. depinzând de profilul de specialiatate al fiecaruia. Bayler.P. 2002)49 fitness-ul reprezinta „o forma automatizată de participare sistematicî in practicarea exercitiilor fizice. E. proba sau disciplina sportiva". Teorie şi metodică. .cu vigoare. (1999) ne sugereaza ca fitness-ul cuprinde urmatoarele componente: 47 48 49 Dragnea A. E. Noi considerăm că termenul dat descrie foarte bine ceia ce se petrece de fapt in organismul celor care practica exercitiile de fitness. prevenirea predisponibilitatilor de imbolnavire. (1998)48 putem afla că: „fitness-ul înseamnă vitalitate integrală (valoarea disponibilităţilor fizice conexe) a organismului uman. . Edit. Fitness la copii. acum cativa ani în literatura de specialitate se găsea sub numele de: formă fizică. succeptibil de a obtine rezultate superioare intr-o anumita activitate corporala.43 Cap 4. integrarea în mediul social. Bucureşti Colibaba E. după cum ne sugerează Corbin şi Lindsey (citat de Dragnea A.

Un alt termen comun în literatura de specialitate îl reprezintă fitness-ul motor. chiar şi cei care nu au aptitudini spotive. 1999) Prin exersarea unui set de exerciţii structurate după obiective strict stabilite. 3. îsi pot îmbunătăţi aceste calităţi. Dragnea.2 – Componenetele fitnessului ( după A.Componentele fitnessului motor ( după Corbin şi Lindsey) . cu caracteristicile unei deprinderi performante". Principala trasătură ale fitness-ului motor este eficienta mişcării. acesta reprezintă capacitatea individului de a realiza o actiune motrică. Dupa Corbin şi Lindsey .44 Fig. adică ale urmatoarelor capacitati coordinative: Fig.

rezistenţa musculară. cât şi în viaţa de zi cu zi". Toate acestea fiind nimic altceva decat nişte benificii foarte mari pentru sănătatea oricaruia. 1. Definesc fitness-ul prin „capacitatea întregului corp. avand suficientă energie pentru activitati de hobby şi recreative sau pentru situaţii neprevazute.4 –Componentele conceptului de fitness (1987 Consiliul Europei) Nu peste mult timp. 2002) Oricât de diferite sau asemanatoare sunt definiţiile diferitor autori. în 1990. fiind infomati asupra fitess-ului. individual. incluzând muşchii. 4.2. (citat de Sabau E. atât în situaţii de urgentă. Anticipând necesitatea de a evalua fitness-ul fizic. Allsen P.bineînteles". adică permanent în formă.1 FITNESS-UL FIZIC Individul care fizic nu oboseşte în activităţile cotidiene şi face faţă solicitarilor suplimentare este o persoana „fit".2 DIMENSIUNILE FUNDAMENTALE ALE FITNESS-ULUI.2. la Izmir s-au introdus şi teste de apreciere a fitness-ului la adulţi. Forţa musculară . fară oboseală. Harrison J..Kartz J.. la care se stabileau sisteme de testare pentru evaluarea elevilor din toata Europa. şi Lindsey R.45 4. 4) Fig. de a raspunde eficient tot timpul. (Citat de Sabau E. 4. Aceştia. mobilitatea şi compozitia corporală.realizând o mai bună cunoaştere de sine şi deci o motivatie pentru a-şi construi condiţia fizică dorită." Fitness-ul este „capacitatea corpului de a functiona la un nivel optim. Vance B. toate au în competenţă urmatorii factori: rezistenţa cardiorespiratorie.În 1987 se stabileşte următorul model ( fig. La al cincelea seminar care s-a desfăşurat în Formia (1986) a fost elaborata bateria de teste care sunt cuprinse in „Manualul de Eurofit".. Scopul fundamental al exerciţiilor cuprinse în fitness-ul musculoarticular este educarea calitătilor motrice: forta.2 FITNESS-ULL MUSCULO-ARTICULAR.. începand cu 1977 Consiliul European de Cercetare pentru Sport a organizat seminarii foarte importante. forţa musculară. aceasta având legatură cu starea mentală şi cea fizică . 2002) consideră fitness-ul fizic o „reflectare a abilităţii de a munci cu vigoare şi plăcere. scheletul. rezistenta şi mobilitatea . Corbin C. inima şi alte părti.conditie determinantă a amplitudinii si eficienţei mişcărilor.

mentinere sau cedare în raport cu rezistenţa externă sau internă. viteza de contractie. tipologia fibrelor musculare. uneori existând diferente de terminologie. 2002). forţa absolută. forţa relativă. forţa elastică. ceea face dificilă definirea ei . clasificare sau de traducere. (1997) consideră forţa ca fiind „însuşirea organismului uman sau a unei părţi a acestuia. imprimate prin acţiunea acestei forte: F=m*a Forţa este dependentă de: secţiunea transversala a muşchiului. Toate acestea difinitii date de diverşi autori din domeniul nostru de specialitate nu diferă decat prin modul de formulare a propoziţiei. inervatia intramusculară. unghiul de actiune al parghiei osoase. factorii psihici. calitatea şi integritatea organelor ligamentare şi de sprijin. Manifestarea forţei se petrece prin aceleasi forme. forţa statică: . cantitatea de substanţe energetice de care dispun fibrele musculare. R. 2002) prezinta alti termeni de manifestare: forţa limită. să i se opună printr-un efort intens al musculaturii" Manno. etc. coordonarea intramusculară. vârsta şi sexul. Frey (citat de Sabau E. evidenţiată prin încordare fizică şi psihică fară de o rezistenţa externa care poate fi învinsă sau nu" • „Capacitatea motrică ce permite omului să învingă o rezistenţă.(Sabau E. Forta se determina prin produsul dintre masa corpului şi acceleratia lui. Definiţia forţei dată de Wainec J. prin contractia uneia sau a mai multor grupe musculare" • Sabău I. (1993). (1999) constă în „capacitatea de a realiza eforturi de învingere. forţa dinamică.46 Această calitate motrică depinde de mai multi factori manifestandu-se în mai multe modalităţi.

Bota C. (1997) consideră rezistenţa „capacitatea fizică şi psihică a sportivului de a rezista la oboseală în timpul unei prestaţii fizice de lungă durată. (2002): .47 Fig. prelungit. (2000) defineşte rezistenta ca fiind„capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durată relativ lungă şi o intensitate relativ mare. 2 Rezisteţa musculară Studiile cu privire la abordarea temei conceptului de rezistenta au fost începute înca din 1938 de Farfel. cu învingerea oboselii specifice activităţii depuse. factorii psihici." Rezistenţa musculară ca şi componentă de bază a fitness-ului fizic reprezinta capacitatea sistemului muscular de a acţiona împotriva unor rezistenţe sau de a le învinge în mod repetat o solicitare fizică Indiferent de modul de numire următorii autori enumeră în felul dat factorii care influienţează valoarea rezistenţei: Sabău E. 5. esenţa acestora fiind aceiaşi.Forme de manifestare a forţei Formele de manifestare a forţei sunt denumite de autori în mod diferit. parametri cardiovasculari. menţinând indicii constanţi de eficacitate optimă". Carstea Gh." Carstea Gh. (2000) stabilirea proceselor nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia). Rezistenţa este. rezervele energetice. şi Prodescu B. prezentată ca fiind „capacitatea psiho-fizică a organismului de a realiza un efort de o anumită intensitate.tipul de fibră musculară implicată în activitate. .

pana in 30min.rezistenţă-viteză. determinate material. specifică unei ramuri sportive sau tip de activitate..de durată medie ..de lungă durată (RLD) mai mult de 8min.calitatea proceselor volitive. .rez.independentă în timpul de activitate. regională .--rezistenţa locală .rezistenţă-forţă.48 calitatea sistemelor şi functiilor organismului uman. RLD -II-30-90min. III. . RDL . RDL . Specificul activitatii motrice Modul de combinare cu alte calitaţi motrice - generală (de baza) .implica peste 2/3 din întreaga musculatură-. Durata efortului .. . Tab.2-8min.rezistenţă-detenta. . . generală.energia e mobilizată pe cale oxidativă. culoarea (tipul) fibrelor implicate în efort.peste 90 min. . aeroba . .rez. resursele energetice ale organismului. 2 Criteriile de clasificare şi formele de manifestare a rezistenţei Criteriu Participarea grupelor musculare Surse de energie Tipuri .energia e mobilizată pe cale neoxidativă.45sec-2min..I .de scurtă durată .implica intre 1/3 — 2/3 din musculatură.implică mai putin de 1/3 din musculatură anaerobă .

.3 FITNESS-UL AEROB Pentru o funcţionare eficace a intregului organism si mentinerea unei stări bune de sănătate. 2002) Harre şi Frey (citat de Dragnea A.. aparat. Pentru această calitate specialiştii folosesc mai multe denumiri: Mobilitate: Baroga... Manno. etc. Dragnea. şi Mogoş. capacitatea de intindere a aparatului capsulo-ligamentar. Nicu. cardio-vascular şi respirator". 1999 ) Tab. 2002) „capaciatatea de a efectua acte si acţiuni motrice timp îndelungat. N.G.). (Sabau E.statică . fitness-ul aerob are un rol foarte important. A. G. Herbert de Vrois. M. . Mitra. Weineck. G. A. .mobilitate pasivă . 3 .se obtine printr-o contracţie maximă a muşchilor agonişti. cu eficienţă si fără apariţia stării de oboseală. graţie Capacităţii de intindere a antagoniştilor. J. Harre.2. H. D.mobilitatea activă. Epuran. Termenul de rezistenţă generală reprezintă (Cârstea Gh.. Supleţe: Macovei. 4.mobilitatea specială (specifică) se manifestă la nivelul unei anumite articulaţii. angrenandu-se în efort aproximativ 70% din grupele musculare şi solicitându-se mult sistemul nervos central.. vârsta. tonusul muscular si capacitatea de relaxare. Posibilitatile aerobe ale individului defines capacitatea de rezistenţă generală. Flexibilitate: Kozey. Azerman. prin activitate proprie voluntară. D.„Capacitatea de efort aerob reprezintă puterea maximă pe care este capabil să o dezvolte un subiect pe baza energiei eliberate prin procese aerobe ale contractiilor musculare"( Sabău E.. C. Criterii de sistematizare şi tipuri de manifestare a mobilităţii ( duă A. M. R.. . Ozolin.mobilitatea generală ...49 3 Mobilitatea Împreună cu celelalte calităţi motrice mobilitatea întregeşte fitness-ul musculo-articular... sexul. S. A.dinamică .. Factorii determinanţi ai mobilităţii consideraţi de Sabau E (2002) sunt: tipul articulaţiei. prin forţe proprii sau sub influenţa forţelor exterioare". Tipul de forţă determinată. 1999) considerau că mobilitatea reprezintă „capacitatea omului de a executa mişcări cu mare amplitudine. solicitat de un anumit tip de activitate. Zatiorski V. Demeter. Dragnea. fără ajutor extern . Novikov. întinderea muşchilor antagonişti.. .. masa musculară. 2002).Formele de manifestare a mobilitătii Criteriu Tipuri Specificul activitatii motrice. A.amplitudinea maximăposibilă obtinută cu ajutorul unor forte externe (partener. L. A.se manifesta la nivelul principalelor articulaţii.

şi unii indivizi care le urmează devin graşi. RDL II 30-90min. Din aceste definiţii întelegem ca efortul aerob înseamna „capacitatea de functionare a organismului în condiţii egale cu cheltuielile energetice şi a aprovizionării cu oxigen". (pe baza metabolismului de glucide). . imunitate superioară. mobilitate. nr.exerciţiile de rezistenţă aeroba sunt foarte utile organismului. (citat de Sabău E 2002) defineşte rezistenţa aerobă (sau generală) ca fiind” capacitatea organismului de a rezista la oboseală în timpul alimentarii suficiente cu oxigen.2. Acestea clasificându-se astfel: RDL I pana în 30min.(citat de Sabău E.50 Puică I. formă fizică. rezistenţă. 6 Valorile limite ale consumului maxim de oxigen în funcţie de diferiţi factori Eforturile care produc energie aeroba sunt considerate de specialisti eforturi de rezistentă de lunga durata (RLD). forţă. Capacitatea organismului de a utiliza oxigenul este determinată şi de o altă serie de factori cu efecte limitative sau favorizante pe care le prezentăm în fig. Fig. (pe baza metabolismului de glucide şi lipide). Ei sustin ca tabelele de evaluare a compozitiei corporale sunt prost formulate. RDL III peste 90min. respectiv într-un echilibru stabil între absorbţie şi consumul de oxigen". 2002). (pe baza metabolismului de lipide). dar într-o pregatire individualizată. Unii autori nu includ compoziţia corporală în fitness. 4.6 Dupa Cooper K.4 FITNESS-UL CONSTITUŢIEI CORPORALE Practicarea fitness-ului pentru compoziţia corporală încorporează mari benificii practicantului: o viata plină de sănătate. Ele sunt recomandate pentru copii de varsta pubertară şi pana la cei de varsta a treia.Scopul principal al evaluarii compoziţiei corporale este de a mentine greutatea şi cantitatea de grăsime corporala la un nivel sistematic.

„Compoziţia corporală reprezintă procentul relativ de ţesut adipos şi masă musculară activă din totalul greutăţii corporate" . să aibă o activitate fizică dirijată corect şi eficient. dupa cercetări îndelungate unii specialişti au demonstrat faptul că prin practicarea exerciţiilor pentru formarea corpului se ajunge la prevenirea bolilor (inclusiv şi a celor de inimă).2. stresul cotidian. dar şi prin respectarea anumitor factori ce ne fac viata mai ordonata şi mai frumoasă.Falls. 2002) includea conceptul de fitness în trei elemente majore: organice. convingeri. civilizat. sociale. psihica şi socială. 4. 2002) considera că „a fi slab nu este o garanţie a unei vieţi mai lungi. discipline ştiinţifice. realizand un limbaj comun legând diferite arii geografice. Corbin C. în a-şi scurta viaţa. obiceiuri. digestive şi duc la o longivitate a varstei. institutii." Persoanele cu un bun fitness al greutatii corporale se simt mai bine din punct de vedere fizic si psihic. cu cultivarea atitudinii faţă de solicitarile care trebuiesc îndeplinite. în scopul de a preveni apariţia unor copii şi chiar adulti supraponderali. Dr.. În acelaşi timp . primul an de viata şi timpul debutului adolescentei (Sabau E. Prin aceasta inţelegem că rolul culturii este obligatoriu în dezvoltarea conceptului de fitness. (citat de Sabau E. avand efect indirect în creşterea consumului de oxigen. Beneficiile practicării fitness-ului compoziţiei corporate sunt mari. opere artistice etc. ceea ce duce la declanşarea bolilor degenerative.51 Pe de alta parte. insuficienta controlului greutatii corporate. reduc ţesutul adipos. sedentarismul. Însa. Renson (citat de Sabau E. . religioase etc. tehnologii. Acest fapt este sugerat şi de Dragnea (2002) ajungand la concluzia că dezvoltarea culturii universale s-a realizat şi prin participarea culturii fizice. cei care sunt pentru includerea compoziţiei corporale în fitness ne evidentiază necesitatea practicarii ei.fiecare trebuie să tindă spre stilul de viata al omului contemporan.. ceea ce înseamna îmbunatăţirea sistemelor respiratorii. 2002). mecanizarea şi automatizarea activităţilor profesionale. din cauză că între acestea există o stransă legatură. Dezvoltarea acestor factori începe înca din copilarie. decat cei normali. mărirea timpului liber. doar persoanele care au mai putina grasime au un risc mai mic de a-şi scurta viaţa.toate aflate în strânsă interdependenţă. motrice şi culturale. dar nu trebuie neglijate perioadele critice: ultimul trimestru al sarcinii. pentru a avea o capacitate de a comunica rafinat cu cei din jur şi de a ne implica în problemele culturale şi sociale. nutriţia incorectă. Pentru dezvoltarea fitness-ului cultural mai întâi de toate trebuie să înţelegem ca fitness-ul nu se dezvoltă numai prin exerciţii strict structurate. Toate aceste elemente crează legatura intrinsecă între sport şi cultura. lipsa activităţilor fizice. Baylov şi Dishman Cauzele principale ale modificarii compozitiei corporate sunt: Creşterea standardului de viaţă. lipsa de motivaţie. Creşterea în greutate pe seama măririi ţesutului gras poate apărea în urmatoarele cazuri: lipsa de activitate fizică eficientă. Pentru practicarea exerciţiilor fizice avem nevoie de o cultură corespunzatoare. Noi toţi trebuie să facem faţă solicitarilor vieţii cotidiene. de inima şi reduc longivitatea. care presupune un ansamblu de idei. Cei cu o obezitate severa au un risc cu 70% mai mare. pentru a ne încadra în societate. consolidand dezvoltarea fizică.5 FITNESS-UL CULTURAL. cardio.

la o distanţă de aproximativ doua ore înaintea culcarii. Manno. iar efectele nocive sunt cu urmări de lungă durată. punctualitatea disciplina etc. . Harrison.M. Incercati să luaţi o masă de seara mai sumara. V.chiar daca sunteti mai „gurmand" ori doar flamand. metabolismul este mai lent. popoarele lumii civilizate au facut din mişcare un cult national. controlul ţinutei corporale şi vestimentare (igiena). Carstea. Allsen. aerob. muscular – articlurar.conştientizarea beneficiilor şi necesităţii practicarii exercitiilor fizice.Sabau. De-a lungul vremurilor. . Dragnea . Kasey. curajul. . stapanirea de sine. D. culturale) precum si principalele opinii ale unor autori cum au fost: C. J. adică este nevoie să ai constiinţă de sine pentru a respecta aceşti factori. este bine să reţineţi că in timpul somnului absorbţia intestinala se realizează mai greu.Novicov. demnitatea. . exigenţa. Vechea Iliada a descoperit şi cultivat spiritul olimpic pe care francezii 1-au relansat într-o versiune modernă. A. Palestrele şi termele romane reprezentau adevarate temple de cultivare fizică. M. şi ideal ar fi o plimbare între cele două momente.52 Legatura dintre exerciţiile fizice şi cultura nu este o noutate în domeniul nostru de specialitate.E. un om ce se respecta. şi abuzaţi de cafea şi fumat trebuie sa realizaţi că aparentele satisfacţii sunt doar pe moment. D. de estetica corporală. Lindsey. Pentru aceasta se poate aplica cea mai sănătoasa solutie — exercitiul fizic. Din lucrarile acestor autori reise ca in activitatea practica avem de a face cu doua tipuri de fitness: Fitness-ul sportiv: pe care-l practica sportivii de performanta indiferent de ramura sau de proba practica. M.Epuran . Zatiorski (straini) şi A. Dishman. Frumuseţea corporală fiind ridicata la un nivel înaltă de virtute. Toate aceste recomandari se pot realiza numai din propria iniţiativă şi constientizat. hotărârea. O mare importanta pentru a îmbunătăţi fitness-ul cultural le revin următorilor factori: -cultura corporala decentă. IMPLICATIILE PE CARE LE POATE AVEA DIMENSIUNILE FITNESS-ULUI ASUPRA PERSONALITATII STUDENTILOR In subcapitolele anterioare am prezentat componentele fitness-ului (fizic. J. . Bllyler. Falls. P. Kat. işi alocă zilnic cel putin douazeci de minute pentru mişcare. R. nu încercati s-o realizaţi pe seama unui regim sever alimentar sau diferiţi concentraţi ce includ o sumedenie de elemente chimice periculoase pentru sănătate. A. Colibaba (romani). C. Un lucru important este să fii conştient de propriul corp şi să fii interesat de aspectul exterior.dacă sunteţi adepţi al consumului frecvent de alcool. capacitatea de auto apreciere. Fiecare dintre noi trebuie să deţinem un regim de viaţă igienică care să includă urmatoarele recomandări: .3.Corbin. E.anumite însuşiri ale voinţei: consecventa. aparand pericolul sa depuneti kilograme în plus. . Azerman. spre care se poate ajunge şi printr-o decentă igienă a corpului. 4. B. modestia.D.Morre.dacă vreţi să scapaţi de un surplus de kilograme.atitudinea faţă de sine însuşi. Gh. Vaner. R. constructiei corporale. ceea ce înseamna o avuţie gratuită daruită timpului liber.

transport. diameter etc Indici antopomotrici functionali: Bruch. atitudinile. cantitiativi si calitativi. greutatea. . segmentare ) corecte. Aceste componente de personalitati umane pot fi lesne ameliorate cu ajutorul educatiei fizice si sportului. respiratorie. tensiunea arteriala.53 Fitness-ul general: accesibil oamenilor obisnuiti care se materializeaza printr-un nivel ridicat de adaptare la solicitarile cotidiene (profesionale. daca cunoastem care sunt componentele fundamentale ale fitness-ului este dorit sa trecem in revista si componentele formarii personalitatii umane care sunt: deprinderile . aruncari. perimeter. . Desigur ca fitness-ul general este implicat si in formarea personalitatii studentilor. cunostinte (de natura diferita). calitatii motrice de baza (varf) si calitatii motrice specifice unei ramuri sportive. escaladare. sociale) sau ca un atribut al calitatii vietii. dribbling. Adrian Ionescu. alergare. Dintre categoriile de indicatori ameliorabili prin practicarea exercitiilor fizice s-ar enumera: Indici morfologici (somatici) care se pot observa şi măsura: talia. sarituri. calitatile motrice. civice. Educatia fizica este procesul care poate ameliora continuu acesti indicatori prin practicarea sistematică a exerciţiilor fizice.a. cat mai apropiati de valorile caracteristice unui organism tânăr şi sănătos. Amarr ş. capacitatea vitala. Indicii fiziologici (functionali) pot fi pusi in evidenta prin mijloace specifice de investigatie ale functiei cardiac.la varsta studentiei procesul de crestere este aproape incheiat. anvergura. schemele operationale. automatizare si eficientă. Erissman. capacitatile. caţărare. • Prevenirea si corectarea atitudinilor fizice dificitare si a unor deformaţii instalate in decursul timpului. • Cultivarea unei atitudini corporale (globale. Capacitatea motrica intareste toate celelalte componente ale motricitatii. Cu ajutorul mijoacelor educatiei fizice si sportului putem forma şi perfecţiona următoarele categorii de deprinderi: -deprinderile motrice de baza: mers.deprinderi specific unei ramuri sportive: pase. Deprinderile motrice: . In ameliorarea dezvoltării fizice . Dezvoltarea fizica – este rezultatul sau actiunea indreptata spre ameliorarea continua sau cercetarea dezvoltarii organismului uman concretizat prin indici morfologici (somatici) si functionali.reprezinta actul sau actiunea motrica ajunsa prin exersare la un înalt grad de stabilitate. • Ameliorarea marilor funcţiuni ale organismului (mai ales al aparatului cardio-respirator). . • Capacitatea motrica reprezinta ansamblul posibilitatilor motrice ereditare si achizitionate prin care se pot rezolva eforturi variate ca volum şi intensitate. caracterul si temperamentul. In acest sens. aruncări . Indicii de crestere si dezvoltare . s.a. atat in pozitii statice cat si in desfasurarii activităţilor motrice .I priceperile motrice. • asigurarea armoniei dintre cele doua categorii de indici: somatic (morfologici) si functionali (fiziologici). Broca.deprinderi utilitare: târâre. educaţia fizică şi sportul poate rezolva următoarele obiective: • ameliorarea continua a capacităţii funcţionale a organismului si tonusului muscular. Quatlet. echilibru. . deprinderile motrice specifice unei ramuri de sport. adică: deprinderile şi priceperile motrice generale.

V) 4. citat de A.54 Priceperile motrice – sunt actiuni motrice insusite in decursul timpului prin exersare. Rezistenta in regim de viteza (R . Rezistenta in regim de forta (R . tehnica etc. Antrenamentul sportiv modern. in situatii variabile si neprevazute. coordonarea. Din categoria aptitudinilor sportive pot fi amintite: Aptitudini sportive generale: simtul orientarii. fotbal) • Indemanare – forta in regim de viteza – forta (gimnastica) APTITUDINILE – sunt componente ale motricităţii umane care rezulta din relatia dintre predispozitiile native şi condicţiile de mediu educative. Viteza in regim de forta (V .. muzica. Viteza in regim de rezistenta (V . exprimate prin indici superiori de forta. In general. Mobilitate in regim de forta (M .F) 9.Nicu.Nicu.formtiv precum si de experienţa motrică achiziţionată de elevi in decursul timpului..V) 10. 1993. Mobilitate in regim de viteza (M . utile oricarei activitati umane desfasurate. rezisttenţă. Calitatile motrice – sunt aptitudini incluse in deprinderile si priceperile motrice. spirit de observatie ş. in desfasurarea exercitiului motric sunt implicate mai multe calitati motrice .R) 11.a. caiaccanoe) • Forta – viteza in regim de forta – rezistenta (haltere) • Rezistenta – forta in regim de relaxare – incordare (alergare) • Rezstenta – forta in regim de rezistenta – viteza (patinaj) • Viteza – forta in regim de viteza – indemanare (baschet.R) 5. Măsurarea acestor calitati se face cu ajutorul probelor de control si testelor motrice. In literarura de specialitate sunt consemnate următoarele categorii de aptitudini: .V) 2. perceptia miscarii.Baroga. Aceste aptitudini sunt dobandite genetic si prin exersare . percepâii spaţio temporal.calitatile motrice combinate : 1. 50 • A.F) 3. viteza etc. mobilitate. Forta in regim de viteza (F . Incordare – relaxare (I .se dezvolta la anumitge cote şi sungt angrenate în armonia miscarii.V) 8. clasificarea calitatilor motrice este urmatoare (R.Mobilitate in regim de rezistenta (M .Indemanare in regim de rezistenta (V-R) 6. Ele constau din capacitatea de folosire eficienta si inteligenta a deprinderilor motrice deja cunoscute. echilibrul. dorinta de intrecere. Aptitudini speciale: pentru sport. literature. viteză.R) 12. p. Indemanare in regim de forta (I . memoria. Bucureşti .384-391)50: Calitati motrice de baza: -Viteza – forta -Rezistenta – indemanare -Mobilitate ….R) 13.F) 7.Aptitudini generale: inteligenta. Ca atare. Indemanare in regim de viteza (I . Exemple din diferite sporturi: • Forta – viteza in regim de indemanare – forta ( gimnastică) • Forta – viteza in regim de indemanare – mobilitate (judo) • Viteza – forta in regim de indemanare – rezistenta (jocuri sportive) • Viteza – forta in regim de relaxare – incordare (sporturi) • Viteza – rezistenta in regim de forta – rezistenta (canotaj. Editis.F) Specialistii considera ca pe masura ce creste gradul de complexitate a probelor sportive – sporeste direct proportional si complexitatea de implicare a calităţilor motrice. Forta in regim de rezistenta (F . picture. . Ansamblul lor de dezvoltari condiţionează în mare masură armonia şi prfecizia mişcărilor de aceea ele se mai numesc calitati conditionale. 1993.

tactile. 52 Neacşu I. psihomotrice si intelectuale care au fost si au o stare manifestă. reţinem (după D. 2007. projicere. a unui model de atins. a unei activităţi. obiectiv).p. ordonate. Bucuresti 53 Op. sunt caracteristici asunse iar “descoperirea lor” se poate face prin testari. deprinderile si obisnuintele – intelesurile lor si raporturile dintre ele. pentru a le atinge. prin grafice sau prin modele materiale (machete. raţionalizate).Colibaba. ( 1990). este o construcţie mentală anticipativă a unui produs.5. cel mai important aspect al activităţii de proiectare este ca finalităţile sau obiectivele proiectului.55 CAPACITAILE – sunt structuri ale personalitatii umane care se coreleaza cu abilitatile (aptitudinile). Revista de pedagogie numarul 4. programate.D. to design) are în limba română mai multe înţelesuri. sunt riguros aranjate (sintetizate.a arunca înainte). au fost dinamice dar care nu au mai fost solicitate intre timp. simti ori deveni. dintre care reţinem că înseamnă: a face un aranjament eficient. 70)53: că proiectarea ştiinţifică este o construcţie mentală anticipată a unei finalităţi (produs finit. dar care dispun de o mare posibilitate de a fi active si eficiente. care poate fi reprezentată verbal. b) Capacitate dinamice – sunt structuri motrice. impun respectarea unor condiţii stricte 51 - V. 1965 – Scheme operationale.forma de comportament uman si disponibilitatea care se presupune ca ar exista dar nu au fost demonstrate. Înstruire şi învăşare. Pavelcu. Dupa parerea lui P. Capacitatea poate fi inteleasa drept acea abilitate demonstrata sau de a putea actiona. PROIECTAREA DIDACTICA ŞTIINŢIFICĂ 5. projeter . citată.16 .1 Generalităţi Pentru a întelege mai bine esenţa conceptului mai sus enunţat. p. produse finite). de operare cu obiecte in special) mai ales când acestea sunt legate de tehnicile (schemele operatorii) care le-au însuşit anterior şi care sunt foarte importante in activitatea umana” (I. p. a unui domeniu de activitate. Designul (eng.47)52. fr. 1970. a face o schemă sau un plan mental de acţionare pentru o intenţie prospectată.unor operatii sau procedee motrice şi presupune capacitatea de a alege mijloace adecvate scopului (efectului) urmarit (…) si care capata prin formare – exersare statutul unui program ” (V.Mitchell (citat de Calibaba 2007) in practica avem de a face cu urmatoarele tipuri de capacitati a) Capacitate latenta .. gandi. Proiectarea (Iat. noianul de activităţi şi operatiuni necesare rezolvarii acestei finalităţi. Din cele două notiuni mai sus definite. într-o perspectiva mai apropiată sau mai indepartată. d) Capacitati potentiale – sunt acele structuri operatorii care inca nu exista sub forma latenta sau dinamica. Pavelcu. Editura Ştiinţifică . Trecerea de la starea latent la cea dinamică se face in cadrul procesului de istruire. prin imagini. Schemele operationale sunt structuri care vizează un ansamblu de elemente componente ale unei structuri operationale si faptul ca presupune “ desfăşurarea .1965)51 “ Schemele operaţionale sunt susţinute de priceperi ( vizuale. a unui obiect. în scris.Neacşu. Cap. este necesar să punem în discuţie două noţiuni distincte: proiectare şi design. încat intotdeauna finalitatea propusă să fie realizată cu eficientă. c) Capacitati neactive – care au avut cîndva o stare manifestă.

prin care să se poată constata în ce masură obiectivele (finalităţile) proiectului au fost realizate. de raţionalizare. transport. sociologie. Ulterior. Vlăsceanu 1988). Astfel. lecţii (care în sportul de performanţă coincid cu macrociclurile. ştiintele fundamentale (au aparut teorii şi stiinţe noi). semestru. în condiţiile specifice unui mod de organizare a procesului de învaţămant. Proiectarea ştiintifică (design-ul) este conceptul care conexează sinergic numeroase principii şi reguli fundamentale ale unor discipline care au ca obiect de studiu organizarea şi conducerea activităţii umane. cibernetică. ciclurile de lecţii).pentru fiecare lecţie sau unităţi de învăţare în parte. proiectarea eşalonată . trimestru. centralizarea întregii activităţi pe rezolvarea finalităţilor sau obiectivelor finale. Din perspectiva timpului pe care-l avem la dispoziţie. teoria deciziei. Germania sau Japonia şi. o anumită tehnologie a procesului de intruire (formare) și un instrument de evaluare. cum ar fi: creşterea calităţii produsului finit. politică. urmărind în special elaborarea programului de instruire şi criteriile de operaţionalizare a obiectivelor instrucţionale. mezociclurile.care acoperă perioada unui ciclu de învăţământ şi are drept scop elaborarea planului de învăţământ şi criteriile de elaborare a programelor de instruire. de înventivitate.a. ea se bazeaza pe combinatia armonioasa a principiilor care stau la baza unor ştiinte cum ar fi: teoria acţiunilor eficiente (praxiologia). microcicluri.56 şi un anumit aranjament (desing) a unor operaţii concrete şi anume: procurarea resuselor necesare (materiale. În practică sunt utilizate două concepte de proiecte. cheltuirea efectivă (rezultatele obtinute sa asigure supraveţuirea.au redresat în mod miraculos anumite sectoare de activitate sau chiar întreaga economie cu ajutorul unor proiecte de dezvoltare economică riguros întocmite şi aplicate în practică. în vederea creşterii valorii şi eficienţei produsului finit. creşterea eficienţei procesului tehnologie. evitarea falimentului sau eşecului) şi eficienţa (acolo unde trebuie) a resurselor disponibile. conţinuturilor. a fost rezolvarea unor aspecte procesuale.acoperă un an de învăţământ. schimbarea mentalităţii. urbanistică. proiectarea operatională . implementarea în procesul tehnologic a capacităţii de creaţie." ( L.. cercetarea operaţională ş. într-o viziune transdiciplinară. în urma rezultatelor deosebite obţinute (în economie) s-au conceput proiecte stiinţifice şi pentru alte domenii de activitate: ecologie. proiectarea pedagogică se împarte în: proiectarea globală . umane. Definiţie: "Proiectarea didactică este o activitate de mare complexitate pedagogică şi socială care organizează acţiunile şi operaţiile de definire anticipativă a obiectivelor. de cercetare ştiinţifică etc. adică înlocuirea vechii mentalităţi „văzând şi făcând" cu „rigoarea şi precizia proiectarii ştiinţifice sau a gandirii prin obiective". după cum urmează: modelul de proiectare tradiţional modelul de proiectare curriculară - . în ştiintele educationale şi ceva mai tarziu în educaţie fizică şi în sportul de performanţă. probelor de evaluare şi mai ales. a relaţiilor dintre acestea. financiare. Proiectarea stiintifică a aparut mai întai în economic. mai ales ţările "sarăcite" dupa cel de-al doilea razboi mondial.. informaţionale). teoria sistemelor. Scopul extrapolarii activităţii de proiectare stiinţifică în diverse domenii sau sectoare de activitate (inclusiv în activitatea de educaţie fizică şi instruire sportivă). strategiilor învăţării. Astfel.

57 5. iar predarea este restrictivă. Nu este nevoie de cadre didactice cu o înaltă pregatire interdisciplinară. directivă şi unilaterală. ci uneori un instructor (educator) care să ştie ceva mai mult decat elevii. toate procesele şi valorile procesului de instruire sunt subordonate conţinuturilor sau informaţiilor transmise. conţinuturile devin prioritare. După cum se observă şi în figura alăturată . pag. 7 Model de proiectare tradiţional (dupa S. Proiectarea tradiţionala are si unele avantaje si anume: Majoritatea elevilor reusesc să înveţe sau să se instruiască. metodologia şi evaluarea) sunt focalizate asupra conţinuturilor învăţării. proiectarea tradiţională suprasolicită rolul profesorului în transmiterea de cunoştinţe. Acest model se bazează pe logica specifică învăţământului informativ şi mai putin a comportamentului performanţial. - Fig.. 311) . Aceasta înseamnă că toate componentele proiectului (obiectivele. PROIECTARE TRADIŢIONALĂ ŞI PROIECTAREA CURRICULARĂ Răspunde în mod concret la intrebarea: ce învăţăm? (ce conţinuturi). Mai simplu. În acelaşi timp. Cei mediocri reuşesc alături de cei buni şi foarte buni. Cristea 2000.2.

W. manuale şcolare/universitare/postuniversitare. cum să rezolvam obiectivele instrucţionale vizate?.cultura profesională).13% foarte buni sau foarte slabi. ceea ce trebuie să ştie toţi cetăţenii – cultură generala şi specialităţi . • Principiul analizei conţinuturilor instruirii (care urmăreşte definirea programelor scolare/universitare/postuniversitare (instruire.26% . cultură de specialitate. în ce scop? . Acest deziderat se realizează prin urmatoarele operaţiuni: • Selecţionarea şi definirea obiectivelor învăţării (instruirii). • Organizarea experienţelor de învăţare la niveluri formative. materiile elaborate la nivel de proces). Fig. "Proiectarea curriculum consemnează trecerea de la structura organizatorică bazată pe conţinuturi definite explicit (ce învăţăm?). Walker §. Limitele de performnţă ale proiectării tradiţionale Curba avansata de proiectare tradiţionlă răspunde mai degraba la întrebările "cum invăţam?".pentru ca achiziţiile realizate să folosească unor finalităţi. •Organizarea acţiunii de evaluare a resurselor activităţii desfăşurate. cu efecte macrostructurale (plan de învăţămant elaborat la nivel de sistem) şi microstructurale (programe.cu ajutorul curbei lui Gauss sunt reprezentate limitele de performanţă diferenţiate care se produc între elevi în urma aplicării proiectelor traditionale: 68. prin metodologii adecvate obiectivelor şi conţinuturilor selecţionate. capacităţi.58 In a doua figură . • Principiul analizei necesităţilor elevilor/studentilor (care reflecta finalităţile microstructurale ale procesului de învăţământ). 1986). Proiectarea curriculară.6% elevi buni (nu mediocri) şi 2. concepută de R. Acelaşi autor formuleaza şi principiile pe care trebuie să le respectăm în Operaţiunea de elaborare a proiectelor curriculare: • Principiul analizei necesităţilor societăţii (care reflecta finalităţile macrostructurale). Tyler (1950). 8. propune elaborarea unui "program educaţional" cu acţiuni pedagogice dezvoltate permanent în direcţia perfecţionării procesului de instruire şi realizării obiectivelor propuse.a. Din punct de vedere strategic este necesar sa respectam doua prioritati: . asumate la scara psihosocială (Vezi Deker. cunoştinte. 13. la structura de organizare orientată valoric prin intermediul unor obiective şi metodologii explicite şi implicite (cum învăţăm?). • Selecţionarea şi valorificarea experienţelor de învăţare exprimate prin conţinuturi şi resurse formative optime (maxime).performanţe medii.

stabilirea criteriilor de elaborare a planului de învăţământ.dezvoltare curriculară deschisă. stabilirea profilurilor de formare a personalităţii pe nivele. 9 Curba avansata de proiectare curriculara (J) sau "învăţării depline". Seguin): I. Nivelul deciziilor macrostructurale (de ordin politico-filozofic): Operatiuni: idealul educaţional defineşte tipul de personalitate la scara sistemului educaţional.scopurile pedagogice fundamentează politica educaţiei (de ce şi cum se educă).. presupune trei niveluri decizionale (dupa R. cu stabilirea obiectivelor finale (terminale). în care majoritatea elevilor (90-95%) reuşesc să înveţe ceea ce ne-am propus • curba Fig. . II. care permite (auto) perfectionarea continuă a activităţii pe termen scurt. materiale. • Asigurarea corelaţiei sau concordanţei optime intre componentele macrostructurale şi microstructurale într-un context de planificare -realizare . trepte. mediu şi lung. (Cristea S. adica „învăţarea deplină. 1985). Proiectarea didactică curriculară promovează curba in forma de "J". . 5. ani.resursele pedagogice fundamentale/necesare la scara întregului sistem: umane. La nivelul deciziilor macrostructurale de ordin pedagogic (care decurg din traseul: ideal pedagogic .2. .scopuri pedagogice – resurse pedagogice) implică: . 2000. finalităţilor macro-structutrale şi microstructurale definite la nivel de politică a educaţiei.PRODUSELE CURRICULARE La nivel de politica a educatiei.59 Subordonarea tuturor elementelor curriculumului. financiare. informaţionale. cicluri.

evaluare. teme. atitudini. .strategiei de evaluare. 5. Aceasta viziune (nivelurile I. condiţii izolate şi apropiate de model). . stabilirea modalităţilor de evaluare parţială. doar acele principii. Obiectivele instrucţionale sunt „ţinte" didactice la care ajungem în timpul procesului instructiv educativ cu ajurorul proiectării stiinţifice.Proiectarea şirului de lecţii . capacităţi.monodisciplinare.60 stabilirea modalităţilor de evaluare globală (examene de admitere. III) a proiectarii didactice curriculare.materiale . . adaptează şi imaginează din inventarul general ai tehnologiei didactice şi sistemelor de acţionare. norme.transdisciplinare .perfecţionarea structurii lecţiei . examene semestriale. Proiectarea curicularra se elaborează la: Nivel global (anual).obiective specifice: . a tuturor activitatilor programate si proiectate. Parcurgerea acestei etape presupune respectarea regulilor specifice conducerii şi desfăşurării procesului de instruire: Precizarea obiectivelor: Gândirea prin obiective este un concept pretenţios care necesită predarea corectă a obiectivelor instrucţionale. stabilirea resurselor pedagogice pentru realizarea: obiectivelor -conţinuturilor .timpul didactic pus la dispozitie.La nivel intermediar: . . stabilirea obiectivelor generale specifice pe discipline de învăţământ sau module: interdisciplinare .metodologiei . .legi metode . 2. • Proiectarea lecţiei .la nivel de scopuri ale disciplinei sau modului de studii. II.ordonarea cunoştinţelor. Nivelul deciziilor microstructurale care implică: 1.obiective operaţionale concrete: . Prima etapă a proiectării didactice începe cu precizarea obiectivelor instrucţional-formative.evaluarea strategiilor de predare – învăţare .deprinderi. . Acesta etapizează.presupune obiective generale şi specifice procesate: .mijloace şi forme organizatorice în stare să realizeze obiectivele instrucţionale propuse. selectie. grupuri de lectii.3 ETAPELE PROIECTĂRII DIDACTICE Proiectarea didactică este un sistem metodologic coerent îndreptat spre rezolvarea unor obiective instrucţionale bine precizate (time) aşa cum am precizat mai sus".selecţionarea şi algoritmizarea conţinutului. absolvire. competiţie în sens de model interactiv) şi parţiale (probe. conferă perspectiva de dezvoltare globală şi în acelaşi timp integratoare. Proiectarea didactică ştiinţifică este un sistem metodologic coerent îndreptat spre rezolvarea unor obiective instrucţionale bine precizate (time) aşa cum am • . .evaluării.temele pe capitole (crearea unităţilor).trimestru. care jalonează domeniul pedagogic. Aceasta este esenţa conceptului „gândirea prin obiective". III.structurarea conţinutului prin delimitarea macrounităţii de studiu: capitole. . 3. subcapitole.obiective specifice. .

Model ipotetic al procesului de instruire. norme.Forme organizatorice de instruire.. care poate fi diminuată dacă strategia utilizată este supusă raţionaiizării. Evaluare. sportiv. Scop.2007.. D. selecţionând informaţiile operaţionale fundamentale şi ordonându-le într-o strictă succesiuine logică. lanţul praxiologic standardizat are urmatoarea configuraţie: “Agent (antrenor. 6. 4. Din punctul de vedere al profesorului etapizarea proiectului didactic ştiinţific are următoarele caracteristici care se angajează în permanentă pe traseul relational: 1.). norme). axiologice). ceea ce implică cunoaşterea modelelor de selecţie După ce am stabilit cu precizie obiectivele urmărite. Obiective instrucţionale.61 precizat mai sus. Situatie (conditii. Aplicare. acţionează pe un teren cu obstacole şi include o oarecare doză de incertitudine. 3. doar acele principii. Eficienţa procesuiui de instuire. Resurse. Corectare prin feed-back. Metode . de fapt etapic. executie -efectuare). 3. p. Analiza activităţii desfaşurate anterior cuprinde următoarele puncte: Performanţe obţinute. raţională programăm un dozaj al efortului care să asigure adaptarea organismului la tipul de solicitare programată. imaginaţie creatoare etc. op. memorie.Abordare sinergica — conexiuni între cele trei puncte anterioare. legi. mijloace. gândire. adaptează şi imaginează din inventarul general al terminologiei didactice şi sistemelor de acţionare. 2. Interese şi motivatii (nomologice.” ( Colibaba.) Pentru elaborarea proiectului dc pregătire a sportivilor trebuie parcurse următoarele operaţiuni prealabile: 1.Studierea direcţiilor de dezvoltare a disciplinei sportive de care ne ocupăm. Conţinutul programei de 7.Planificare (programare). . Astfel se desemnează.Management. a condiţiilor concrete în care se desfaşoară instruirea. conducere. Operatii de realizare (decizie. psihopedagogice ale instruirii. 2.27)54 Tab. 5. Strategie (programată sau planificată). D. Obiect al actiunii.materiale didactice 8. psihologice. pregătire. care urmăreşte declanşarea şi valorificarea capacităţilor latente. Prin această sltecţie se programează atât procedeele de lucru motrice cât şi procesele psihice la care urmează sâ facă apel sportivul (percepţie. studierea performanţelor maxime realizate. ( 2007.citată . 9. echipa). Valorizare produs. şi operaţunile fundamentale ale proiectului didactic bine gândit. metode — materiale — mijloace şi forme organizatorice în stare să realizeze obiectivele instrucţionale propuse.4 Etapele proiectării ştiinţifice ETAPA I Obiectivele prospective propuse 54 C Colibaba. Acesta etapizează.

Motivaţie nomologică (legi. eficiente care stimulează activitatea de raţionalizare şi creaţie). I. o interdependenţă funcţională. .se supune urmatoarelor motivaţii: . Bucureşti .întreaga activitate de instruire se desfasoară sub incidenţa finalităţilor sau obiectivelor stabilite.. poate fi prezentat in felul urmator: Fig. de ordin pedagogic (instructiv). . (1980). Metode de învăţămînt. masuri stricte care te impiedica să te abaţi de la calea corectă).1 Cerghit I. norme.P..Motivaţie teleologică (totul orientat spre scop sau obiective instructionale). . . 10 Circuitul praxiologic 55 C Cerghit.D. Edit. (1980)55 consideră că între aceşti factori există o legătură necesară. .selectioneaza modelele optime de acţionare. un anumit flux determinat obiectiv de cerinţele parcurgerii într-o anumită ordine a etapelor organizării şi desfăşurării acţiunii şi include în sine patru indicatori cheie care-i definesc traiectoria: Un circuit praxiologic.Motivaţie psihologică (persuasiunea adresată colaboratorilor şi studenț ilor de a urmă rii realizarea finalităţilor propuse).Motivaţia axiologică (promovarea continuă a soluţiilor şi ideilor valoroase.62 ETAPA II ETAPA III Resursele necesare pentru realizarea obiectivelor propuse Strategia de productie in scare sa realizeze obiectivele propuse Organizarea şi conducerea procesului tehnologic Evaluarea (controlul) calitatii si eficientei procesului de productie ETAPA IV ETAPA V Principalele caracteristici ale lanţului praxiologic: .

metode şi mijloace (m).forme de organizare (f)~ mod de desfăşurare (d). intermediare: b) noi achiziţii I 1 O. probe: fizice..ŞI DESFĂŞURAREA PREGĂTIRII PROPRIU . Schema standardizată de realizare a proiectului didactic 4 I CU CE? CU CINE ? I 5 6 7 8 9 CONŢINUTUL PROGRAMEI i) Recuperarea cunoştinţelor neachiziţion ii) Perfectionare. NORME.CONDU. capacitate de instruire.norme de realizare (n). psihice aprecierea antrenorului comportamentul de concurs 14 documente de evidenţă şi analiză. tactice.ZISE ASIGURAREA CONDIŢIILOR OPTIME DE APLICARE A STRATEGIEI . tehnice.conţinut (c). PREGĂTIRE Extrapolat in domeniul nostru de activitate.OPERAŢIONALE: c) ameliorarea CE DORIM SĂ FACEM ? 2 3 II RESURSELE PROCESULUI DE INSTRUIRE continuă a vechilor COMPORTAMENT şi/sau PERFORMANŢĂ MINIME achizi AŞTEPTATE PENTRU a. financiare. ARII : a) ce corectez. îmbogăţire Resursele. nr. b.(1998) redresez. 11.11) o.evaluare (e) MODELUL DE CONCURS ŞI C CELELALTEFINALEDE MANAGEMENT O. eficienţa pedagogică economică şi socială calitatea instruirii: rezultate obţinute/rezultate scontate teste. REGULI. materiale. Fig. Colibaba D.ţii TIMPUL DE INSTRUIRE Resurse bio-psiho-sociale : particularităţi individuale şi de vârstă. c. umane informaţionale şi psihologice ale procesului de instruirre METODE (M) I I Operaţionalizare I CUM VOI FACE? STRATEGIE INSTRUCŢIONALĂ MATERIALE DIDACTICE (M) 1 0 12 MIJLOACE (M) COMBINATIA OPTIMA A CELOR PRINCIPII. FORME 3M ORGANIZATORICE.63 obiective (o)-participant (p). OBIECTIVELE INSTRUIRII restructurez? prezintă structura generală a lanţului praxiologic în figura de mai sus ( Fig. V EVALUARE CUM VERIFICĂM CALITARTEA ŞI EFICIENŢA INSTRUIRII? 1 5 .rezultate (r). CREATIVITITE APLICAREA ÎN PRACTICĂ IV CUM ASIGURĂM APLICAREA CORECTĂ A PROIECTULUI ÎN PRACTICĂ? 13 1 1 PLANIFICAREA – PROGRAMARE RATIONALA ORGANIZ.

Etimologia cuvântului educaţie (de origine latina) sugerează trei finalităţi primare.a creşte. .a scoate. Evaluarea presupune măsurarea şi /sau compararea indicatorilor de cantitate. în etapa I. Principalii indicatori sunt: . formare. ⇒ educo-educare . a forma.1 DIMENSIUNILE EDUCAŢIEIEducaţia. abordabil din perspectiva dimensiunilor şi finalităţilor vizate.64 5.creştere. a instrui ⇒ educo-educere . Cap.Calitatea instruirii.6 DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI ŞI PROVOCĂRILE LUMII CONTEMPORANE 6.dozarea resurselor corectitudinea strategiilor didactice. care poate fi dedusă din claritatea obiectivelor. hrănire. calitate şi eficienţă a procesului de pregătire bazat pe aplicarea proiectului instrucţional. constituie obiectul de studiu al pedagogiei. obiectivele opraţionale ale instruirii. EVALUAREA CALITĂŢII ŞI EFICIENŢEI PROCESULUI DE INSTRUIRE DESFĂŞURAT În cadrul acestei etape avem în vedere în primul rând determinarea utilităţii proiectului. . De asemenea evaluarea vizeaza atât activitatea sportivului cât şi a profesorului. Acest indicator poate fi calculat numai dacă în elaborarea proiectului se stabiles cu claritate. a ridica. Acest indicator se calculează cu ajutorul mărimilor de volum pe baza documentelor de evidenţă a activităţii desfăşurate.4. raportate la condiţiile de vârstă sex şi alte particularităţi. a hrăni. a inalţa . Aceasta etapă se conturează pe baza elaborării obiectivelor instrucţionale alături de care se precizează şi proba (testul) de apreciere a realizării lor.Eficienţa instruirii este indicatorul care permite cuantificarea rezultatelor obţinute la resurse consumate.Cantitatea pregătirii. şi anume: ⇒ educaţio . realitatea scenariilor elaborate. are caracter permanent prin asigurarea feed-back-ului prin raportare continuă la obiectivele operaţionale.

de creaţie) educaţia umanistă.” ( Dicţionarul de pedagogie.. . . Bontoş. C.D.formarea atitudinilor morale. educaţia civică.141-142) 56 scoate în evidenţă alte trei seminificaţii metodologice. 1979. ( 1992). reprezentarilor. Polirom. şi anume: a) educaţia ca o activitate organizată – instituţională. educaţia juridică (I. “latură a educaţiei multilaterale. În ceea ce priveşte principalele caracteristici ale acestor tipuri de educaţie le vom prezenta obiectivele şi conţinuturile în rândurile care urmează.. Obiective generale ale educaţiei morale a) la nivelul teoriei morale: . Edit. Această latură are un caracter dinamic determinat de relatia dintre latura formală si informală a educaţiei. Bucuresti Idem. 80 Bontaş I.)58 ( I.de muncă. 1996)60 ş. Nicola 1992)59. E. I. importanţa educaţiei morale creşte in mod evident. c) un proces angajat intre mai multe fiinţe umane.formarea deprinderilor morale. Conţinuturile educaţiei vizează principalele dimensiuni de formare/dezvoltare a personalităţii umane proiectată şi realizată in cinci dimensiuni: intelectuală. aflate în diferite relaţii de comunicare şi modificare reciprocă. conform unor orientări valorice si finalităţi.insuşirea şi aprofundarea normelor morale. ( 1996). tehnologică. educaţia prin şi pentru activitate (de învăţare.formarea percepţiilor.formarea obisnuinţelor morale. pe de altă parte.Pedagogie pentru învăţământul superior tehnic. . b) un produs al activităţii determinat de comanda socială. elaborarea comportamentului său social-moral. opera citată p.149)57 În condiţiile societăţii contemporane marcată de creşterea compelxitătii relaţiilor sociale.P. Cucoş. Bucureşti Nicola. editura Didactică şi Pedagogică. Obiective specifice ale educaţiei morale care pot fi identificate la nivelul procesului de învăţământ. p.( 1983). Educaţia morală.formarea convingerilor morale (care reperzintă sinteza dimensiunlor cognitive – afective – volitive a teoriei moralei) . Pedagogie. Pedagogie. p.65 Dicţionarul de pedagogie (1979. judecaţilor si raţionalmentelor morale. Bucureşti Cucoş. formarea profilului moral al personalitaţii. Obiectivele educaţiei morale : A. educatia prin şi pentru colectiv. morală.b) la nivelul practicii morale: . . ( C.a) Conţinutul educaţiei morale reflectă două coordonate distincte care vizează raportarea omului la societate (educatia moral-civică) şi la sine (educaţia moral-individuala) 56 57 58 59 60 Dictionarul de pedagogie (1979) – Editura didactica si pedagogica.. afective si motivaţionale .formarea sentimentelor morale şi trăsaturilor volitive-morale.formarea atitudinilor morale caracteriale care asigură coerenţa acţiunii coduitei morale. Educaţia morală presupune opturarea raportului om-societate şi om-om. 1983. . estetică si fizică. Iaşi . . Aici avem de a face cu : educaţia patriotică. Fiecare dintre aceste dimensiuni are scopuri şi finalităţi determinate de comanda socială. pe de o parte şi opţiunile personale ale celor supuşi procesului educativ. B. prin care se realizează formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi a conduitei morale a omului.

stabilizate valoric. dar nu exclusiv la nivelul procesului de învăţământ.66 Educaţia intelectuală – presupune dobândirea valorilor ştiinţei prin stiinţa şi pentru stiinţa.operaţionale ( documentare. competenţa de comunicare. Bucuresti . aplicată în diferite domenii de cunoaştere ştiinţifica/discipline de învăţământ.integrarea cunoştinţelor. Cristea. care proiectează pedagogic acţiuni educaţionale cu scop prioritar de informare intelectuală generală . strategiilor. de cultură generală. stimularea activităţii în direcţia 61 Cristea Sorin 2000. Această latură educativă “ reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane realizată prin valorile ştiinţei. Obiective formative. . b) stapânirea cunoştinţelor fundamentale. dezvoltarea creativităţii prin: orientarea valorică a activitaţii spre "nou" (creativitatea ca trăsătura general-umana). memorie (memo-rare-pastrare-actualizare) logică . atitudini cognitive cu o largă susţinere afectivă. c. interiorizate valoric. motivaţională şi caracterială. atitudinilor intelectuale. p.cultivarea atitudinilor intelectuale superioare. gândire operaţională (analiză-sinteză.dobândirea deprinderilor şi strategiilor intelectuale fundamentale. c. Editura Litera Internaţional. imaginaţie reproductivă . generalizare-abstractizare. -inter. lectura.114)61 I Obiective generale ale educaţiei intelectuale: A Obiective informative. generală. dezvoltarea competenţei cognitive de mare eficenţă pedagogică şi socială. care proiectează pedagogic acţiuni educaţionale cu scopuri prioritar formative: a. inteligentă.transdisciplinară a cunoştinţelor.obiective informative a. Dobândirea deprinderilor şi strategiilor intelectuale specifice unor domenii de cunoaştere ştiintifică/discipline de învăţământ şi unor etape de evoluţie a personalitaţii: instrumentale (scris. deprinderilor. 2000. valabile la nivelul fiecarui domeniu/disciplină de învăţământ. mai ales.rapidă. cadrul principal de realizare a obiectivelor sale generale şi specifice” ( S. . -transdisciplinar ) – etic ( deschderea cunoştinţelor spre lumea aflată în schimbare) II -Obiectivele specifice educaţiei intelectuale ( specifice procesului de învăţământ) A.Asimilarea cunoştinţelor fundamentale. c. deschise spre cultura de profil şi cultură de specialitate şi spre toate formele de (auto)instruire permanentă.inter. Dicţionar de pedagogie. modele. aptitudini cognitive generale şi specifice. principii. dezvoltarea capacitaţii intelectuale cu valoare aplicativă. sentimente superioare. experimentale) – creative ( cercetare) b. concretizate logic în sisteme de noţiuni-judecaţi-raţionamente. verbală. calcul. b. . comparaţie. dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învătării: interese cognitive. dezvoltarea competenţei creative integrative (inter. dezvoltarea capacităţilor cognitive: spirit de observatie.aplicarea socială a cunoştinţelor. strategiilor şi atitudinilor intelectuale într-o concepţie ştiinţifică generală. studiu independent. . .integrarea – intra. . deprinderilor. pedagogică şi socială ridicată: competenţa de creştere. . competenţa de creaţie.creatoare. B. b. documentare.B. paradigme etc). cultivarea atitudinilor cognitive superioare legate de: . Ea este organizată. . stocare-procesare-calculator).Obiective formative: a.

mass-media. b. atingerea unui ideal estetic interdisciplinar.Cristea.aptitudinea creatoare sportivă realizată în cadrul unor discipline sau programe sportive. gândirii estetice. Op. 62 63 64 65 Cristea. p. 2001. arhitectură.. 2000. p. Op. p. competenţelor estetice.Educarea: aptitudinilor creative ( generale şi specifice). Dupa I. adulţilor) educatia estetică constituie un principiu de organizare a esteticului. bazat pe integrarea percepţiei estetice. cultivarea aptitudinii estetice la nivel de atitudine creativă generală. premisă a descendentului estetic. comunicarea verbală. d. arta. Dezvoltarea motivaţiei estetice: educarea intereselor estetice.42) 65 obiectivele specifice educaţiei estetice sunt: a. Cristea. Obiective generale: a. Obiective specifice educaţiei estetice: a. . muzică. Zenke K. G.2000. stintă. citată Neacşu I. 88)63 În domeniile extraşcocale ale activitaţii culturale şi sociale a tineretului ( ale copiilor. b.. modă. cultivarea capacităţii de integrare a atitudinii estetice la nivelul sructurilor caracteriale ale personalităţii.a: . “ Conţinutul noţional al educaţiei estetice este diferit în aria pedagogiei. c. Scopul educarii estetice este alfabetizarea estetica prin care se rezolvă diferenţele şi cunoaşterea senzorială. Editura Polirom Iasi Cristea S. tehnologic de învăţare. pictură ş. dezvoltarea aptitudinilor estetice şi integrarea lor în toate activităţile umane: artă. Educaţia estetica – “reprezintă activitatea de formare a personalitatii umane.S. gustului estetic. Dezvoltarea receptivităţii estetice: educarea sensibilităţii estetice. realizată în plan ştiinţific... conduitei estetice. educaţia estetică se limitează mai ales la structura tradiţională de organizare a şcolii şi la stadiu de specialuizare a profesorilor (Shcaub H. Dezvoltarea creativităţii estetice: . învăţământul artistic. Bucuresti . cultivarea competenţei de evaluare estetică bazată pe integrarea gustului estetic la nivelul atitudinilor estetice. Dicţionar de pedagogie. p.. În învăţământ. G.110)64 A. Schaub H. sport etc. cultivarea gustului estetic. sensibilităţii estetice. formarea atitudinii estetice prin receptarea .) B. Aisthesis.aptitudine creatoare artistică realizată în domenii specifice: literatură. Obiectivul educaţiei estetice se întinde de la aprecierea tradiţională. Nenacşu (1990. percepe şi-l reflectă. care nu se referă la artele frumoase ci la design. emoţională până la evaluarea critică a fenomenelor vizuale cotidiene şi a mass-media. cu influienţa fenomenelor esteticii asupra omului care inţelege. tehnologie. Educaţia estetică în şcoală cuprinde educaţia artistică. motivaţiei estetice. locuintă.. cultivarea aptitudinilor creative deschise perfecţionării. evaluarea şi crearea valorilor “ (S. b. proiectataă si realizată prin recepţia. Editura ştiinţifică.percepţie senzorială ) care se ocupă cu formele de apariţie a frumosului şi legităţilor acestuia.67 "apariţiei noului" (creativitatea ca proces). c. gândirii estetice. 1990 Instruire si învăţare. validarea noului pe criterii relevante social (creativitatea ca produs).109)62 Adjectivul “estetic” provine de la teoria esteticului (gr. evaluarea şi proiectarea valorilor estetice. Zenke K. Citată pag. Obiectivele educaţiei estetice ( după S.(2001).

66 Definirea educaţiei tehnologice presupune explicitarea conceptului de tehnologie care la rândul lui vizează procesul de aplicare a cunoştinţelor prin intermediul unor instrumente. armonia fenomenelor naturale. Schnaider. Edit. Editura didactica si pedagogica. B. o dimensiune normativă. productivă. Bucuresti Zamfir C. de muncă şi care formează capacitate şi aptitudini tehnice şi tehnologice specifice unor profesiuni din diferite ramuri economice (industrie. 1993. continuă).. Editura tehnica Bucuresti . reprezentata prin reguli şi strategii de proiectare. capacităţi. Vlasceanu L.. 1993 p. utilizate mai ales in domeniul producţiei. designul industrial. formarea atitudinii superioare fată de activitaţile umane fundamentale învăţarea. (1996). asigurarea fundamentelor ştiintifice ale activitaţii practice în condiţiile saltului de la modelul cultural al societăţii industrializate spre modelul cultural al societăţii postindustriale. inovatoare. 1996 p. O strategie pentru supravietuirea lumii. comportamente individuale şi sociale.. transporturi. Directiva de pedagogie. agricultura.construcţie. unelte. Schndider.materială..( 1993). cinema. pictura.46-47)68 Obiectivele educaţiei tehnologice ( după King A. circulaţia marfurilor etc.B. instrumente. designul specific tehnologiei informatizante. informatizate. c.637)67 a. norme etc.68 Conţinutul educaţiei estetice identificată prin prisma obiectivelor generale şi specifice ale activitaţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane prin intermediul valorilor "frumosului" se exercită la nivelul: artei ( literatura. DPRA. . generate de folosirea tehnicilor promovate la nivel material şi normativ . .concepute în interdependenţa funcţiilor lor sociale: didactică. 1993)69 A. ” Educaţia tehnologică mai este denumita şi ştiinţă aplicată. d. aptitudinilor) de aplicare a cunoştinţelor ştiinţifice în viaţa socială este realizată prin intermediul următoarelor obiective specifice. organizare şi de valorificare a tehnicilor. Ea subordonează educaţia profesională care vizează dobândirea unor tehnici specifice doar anumitor domenii de specializare ( Vladulescu. dimensiune socială. b. reprezentată prin maşini. munca şi creaţia . Vlasceanu L. sport) societăţii – organizarea unor structuri sociale . L. spectacolul estetic al unor fenomene naturale. care concentrează elementele productive cele mai avansate (automatizare. Obiectve specifice procesului de formare – dezvoltare a capacităţilor ( deprinderilor. metode. Editura Babel. Bucuresti 69 King A. materiale didactice etc. b. instalaţii . stimularea creativităţii tehnice. telecomunicaţii.naturii – armonia formelor de relief. Structura conceptului de tehnologie are trei dimensiuni funcţionale: (Zamfir C. c. în condiţii de schimbare rapidă. informatizare) şi eficiente social (grad de aplicabilitate şi de adaptabilitate în situaţii complexe. cibernetizare. .. muzica. reprezentată prin abilităţi. strategilor. a. o dimensiune tehnică . Bucuresti 68 Vladulescu.. optimizarea relaţiilor interumane. - 66 67 Dictionar de pedagogie 1979. ). Educaţia tehnologica – “ este latura educaţiei care se ocupă cu pregatirea tehnologică şi practică. L. susţinerea unităţii epistemice dintre "cunoastere" (cultura teoretică) şi "aplicaţie " (cultura practică) şi a semnificaţiilor sale etice. sculptura. Fundamente ale educatiei si profesionalizarii tehnologice. mijloace.

psiho. Mihailescu. p182-186)70: .orientarea socială. politicer. informarea scolară.integrarea socio-profesională deplină: adaptare-angajare socioprofesională deplină (randament optim. vigoarea şi potenţa fizică şi sănătatea. c.perfecţionarea şi auto-perfecţionarea profesională.Pregatirea şi calificarea socio-profesională.dezvoltarea a personlităţii umane aflate într-un proces de “ reaşezare continuă” în funcţie de solicitările tot mai intense ale vieţii moderne ( intelectuale. 1965. Funcţia de perfecţionare şi dezvoltare fizică armonioasă. se disting cu preponderenţă următoarele : a.-sociale ale personalităţii umane. adolescenţi. igienice. ) Educaţia fizică este deci îndreptată spre reglementarea ( optimizarea) valorii biologice şi psigologice a personalităţii umane în condiţiile specifice socetăţii moderne contemporane. Asociate .care însoţesc obiectivele specifice sau au un scop cultural educativ bine definit ( educaţia igienică. Creatie de sticla. Paris . . consideră că educaţia fizică are două tipuri de funcţii: specifice şi asociate Funcţiile educatiei fizice: A. Aceasta se exercită mai ales la categoriile de vârstă tînără( copii. dar şi în caztul categoriilor de cetăţeni afectaţi din punct de vedere a dezvoltării 70 71 Salde. filozofice.sociale ale personalităţii umane. se identifică ca fiind prioritare dezvoltarea fizică armonioasă. maiestrie şi stabilitate socioprofesională) Educaţia fizică– reprezintă activitatea de formare. Salde 1995. profesională şi socială a celor care constituie "obiectul educaţiei" in vederea (re)integrarii lor optime în toate etapele educaţiei ("ciclurile vieţii"). sportivi.vizează dimensiunile bio. respectiv a stării de echilibru şi funcţionare a organismului ( R. 1965 Traite pedagogie generale. Cluj-Napoca Hubert R. .a).Orientarea cunostinţelor spre activitaţi practice. cunoaşterea psihopedagogicaă a celor care constituie "obiectul educaţiei" (elevi. . care include următoarele trepte metodologice: (D. Specifice . B. V. educaţia fizică realizeză procesul de formare. Dragnea. Educatie si personalitate . religioase. orientarea socială. economice.dezvoltare corporală necesară pentru asigurarea şi cultivarea valorile sănătăţii oamenilor. pregăteşte procesul de integrare psihosocială a personalităţi umane. G. sexuale etc. Aici. Educaţia fizica are un rol determinant în dezvoltarea personalităţii umane. L. D.integrarea socioprofesională: .psih. Pentru orientarea scolară profesională şi socială trebuie proiectate şi realizate urmatoarele obiective specifice educaţiei tehnologice: a. S. perfecţionarea capacităţii motrice . . echipe). Tudor . În acest sens funcţiile educaţiei fizice şi sportului realizează o corespondenţă între practicarea exercişiilor fizice su diverse forme şi efectul acestora asupra personalităţii umane şi vieţii sociale.psiho – sociale ale fiinţei umane.69 B. 1995. tehnologice. recreaţia. estetice. tineri). educaţia sanitară. Educatia tehnologica intra în relaţii cu toate celelalte dimensiuni ale educaţiei. etice. Universitiies de Frame. emulaţia etc) Dintre funcţiile care le exercită educaţia fizică şi sportul . Majoritatea specialiştilor din domeniul nostrum de activitate ( A. realizată în planul optiunilor şcolare şi profesionale. p.Teodorescu. b.320)71 Educaţia fizică vizează laturile bio. Presses. proiectată în planul informării şi al îndrumarii şcolare şi profesionale. Hubert. În timpurile noastre. studenţi. Raţă ş. stimularea procesului de adaptare socială continuă a "obiectului educaţiei" prin valorificarea deplină a disponibilităţilor bio.

etc.70 corporale de consecinţele cucririlor ştiinţifice conemporane ( sedentarism.intermediare. Se poate . dorinţa de a câştiga.dezvoltarea rezistenţei generale a organismului la agenţi naturali • însuşirea normelor igienico-sanitare .face parte din categoria celor asociate şi vizează cerinta fundamentală de menţinere a unei stări optime de sănătate a oamenilor. de a se situa pe primele locuri.responsabilizarea propriei sănătăţi pentru a învăţa cum se menţine aceasta. profesională Obiectivele educaţiei fizice: Educaţia fizică ţinteşte realizarea unor obiective generale din care se deduc cele specifice (generale. graţiei şi plasticităţii mişcării. concursuri.adunarea expresivităţii . perfecţionarea capacităţii motrice. de a obţine victoria. f. cum ar fi cea intelectuală. consolidarea. vizează cele două componente fundamentale :priceperile şi deprinderile motrice . .a) b. Ea trebuie înţeleasă cel puţin în următoarele două sensuri: . . Funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice.asigurarea unor indici superiori ai calităţilor motrice .optimizarea dezvoltării fizice corecte şi armonioase.individuale şi colective.asigurarea unui bagaj minim de cunoştinţe teoretice şi practice în vederea petrecerii timpului liber.. e.şi perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor motrice .stimularea creşterii şi dezvoltării fizice. ş.îmbogăţirea experienţei motrice prin iniţierea elevilor în practicarea unor ramuri sportive . psihologice şi sociale: sănătatea. parcursuri aplicative. Prin această modalitate se dezvoltă şi creativitatea subiecţilor. dezvoltarea fizică armonioasă. formarea capacităţilor şi obişnuinţelor de practicare independentă şi sistematică a exerciţiilor fizice şi sportive în aer liber.capacitatea de a practică unele probe sau ramuri sportive cu reguli simplifucate. Funcţia de emulaţie – trebuie să se materializeze prin dezvlotarea spiritului competitiv şi formarea dorinţei permanente de depăşire şi autodepăşire. . numai în limitele regulamentare corecte şi cu atitudine de fairplay. • crearea obişnuinţei de viaţă sănătoasă. morală. Prin educaţia fizică se actionează prioritar preventiv pe acest plan.asigurarea condiţiilor şi dezvoltarea interesului pentru participarea la competiţii în calitate de sportiv sau spectator. . aspecte deosebit de importante mai ales pentru tineri . condiţia fizică. dezvoltarea trăsăturilor pozitive de personalitate. Funcţia recreativă este o altă funcţie asociată pentru educaţia fizică . În acest sens se impune promovarea frecvenţa în educaţia fizică a întrecerii prin jocuri de mişcare sau jocuri sportive. d. “Obiectivele specifice educaţiei fizice şi sportului au în vedere: • Ameliorarea condiţiei fizice prin: . etc. cu ajutorul exerciţiilor fizice să se acţioneze şi pentru corectarea unor deficienţe pe planul sănătăţii. calitatea vieţii. dar. În rândul obiectivelor generale sunt vizate următoarele componenete biologice. ştafete.îmbogăţirea experienţei motrice prin executarea achiziţiilor motrice în condiţii diversificate. calităţile motrice c. poziţii statice anormale.operaţionale). . .îdezvoltarea calităţilor motrice şi formelor complexe de manifestare. estetică. . . Funcţia igienică . . . tehnologică. Funcţia educativă – caracterizată prin efectele multilaterale de influenţă asupra unor laturi ale personalităţii umane. Obiectivele educaţiei fizice au ca scop consolidarea dezvoltării biologice şi stimularea dezvoltării psihice a personalităţii umane.formarea.

Firea. Bucureşti Colibaba. pentru care se pregătesc tinerii. proprie activităţilor proiectate şi realizate. cu numeroase obstacole interne şi externe. . obiective intermediare ( de rangul II) şi obiective operaţionale ( de rangul III). . a încarceraţilor .E. Astfel. la nivelul activităţilor sportive de performanţă .parametrii somatici şi anripometrici . Metodica educaţiei fizice şcolare. prin exerciţii şi acţiuni care stimulează independenţa şi creativitatea în activitate.. Universitatea Craiova.( 2007). implică sau le conexează pe cea de a treia: latura socială Obiectivele specifice particulare (celor două obiective generale): a.Edit. nivelul de pregătire anterior achiziţionată şi tipul de educaţie cu care se asociază ( militară. autocontrol. spiritului de observaţie.dezvoltarea stărilor afective pozitive provocate de mobilizarea energetică generală şi specială.valorificarea potenţialului temperamental. Praxiologie şi proiectare curriculară în educaţie fizică şi sport. Colibaba.corelarea parametrilor de natură biologică cu dezvoltarea psihică echilibrată (cognitivă – afectiva . De fapt. D. 1984)72 Obiectivele generale ale educaţiei fizice vizează deci două laturi importante ale organismului uman: biologică şi psihologică şi care .volitivă. ( D.71 dezvoltarea capacităţii de autoconducere.. toate aceste categorii de obiective sunt surprinse în mod inedit în fig. profilul profesional. 12. p. autoreglare şi autoorganizare a ex. şi anume după gradul de generalizare a lor . 2007. Consolidarea dezvoltării biologice a personalităţii care angajează următoarele obiective specifice: . . aptitudinal şi caracterial. deprinderi şi a capacităţi motrice.educarea voinţei în condiţii de competivitate. gândirii flexibile. “ ( după E. . în mod inerent. Stimularea dezvoltării psihice a personalităţii umane angajează următoarele obiective specifice: . a persoanelor cu deficenţe etc) În plan practic există o modalitate de elaborare a obiectivelor instrucţionale.dezvoltarea atenţiei concentrate. în viziunea proiectării activităţii de predare a educaţiei fizice obiectivele specifice educaţiei fizice pot fi sistematizate după gradul de generalizare în obiective finale ( de rangul I).definitivarea conduitei igienico-sanitare în condiţii de normalitate şi pentru corectarea unor deficienţe fizice.100)73 Firea E. .formarea de priceperi. - Toate acestea obiective ale educaţiei fizice şi sportului capătă aspecte particulare în concordanţă cu particularităţile de vârstă . autoasigurare. b. valorificarea disponibilităţilor speciale pentru activităţile sportive de performanţă. temperamentală – aptirudinală . 72 73 . IEFS.caracterială).

ridicare transp.(I) 7 Competiţii sportive C viteză mers.OBIECTIVE FINALE 72 1 D. reguli. mijloace. O. forţă supleţe calităţi combinat e ţinute corporale a p atitudini deficitare sociale Competiţii sportive e Programa analitică de studiu (şcolară. alerg. Conducerea controlată a procesulu instruire Evaluarea calitatii si eficientei procesului de instruire. târâre căţărare escal. financiare.F.Naţionale. universitară): conţinuturi. îndemâna re rezistenţ ă – dimensiun i morfologi ce Constitutie corporala Dinamice De imitaţie funcţionale psihice psihomotrice Cu roluri De creaţie Interactive Agonistice etc. forme organizatorice bibliografie – manual – materiale didactice auxiliare. Strategie didactica (structure operationale): metode. material. O.M. (III) Resurse: umane. arunc. sarcini. princip focalizare strict pe obiective operationale Planificarea şi aplicarea în practică a proiectelor globale şi operaţionale. materiale. strategii.Op.(II) I sărit. Standarde de performanţă Fig. 4 CAPACITAT E 5 JOCURI 6 ramuri şi probe sportive O. A.P. timp didactic alocat .I. forme organizatorice. etc p echil.loisir Oficiale: .F. 3 D. informaţionale. 2 C.Regionale .Locale . prindere Amicale Tradiţionale turistice .12 Schema de operationalizare a obiectivelor operationale . Jocuri sportive Sporturi individuale Elemente şi procedee tehn.M.

Vaideanu. apar ca un răspuns al sistemelor educaţionale la imerativele lumii contemporane de natură politică. III. şi demografică. XX (a doua perioadă) educaţia are cinci dimensiuni: intelectuală. noile educaţii sunt: educaţia ecologică. la nivel intelectual – moral . “ Noile educaţii (recunoscute de UNESCO). democratică. XVII – XIX erau cunoscute două dimensiuni ale educaţiei: moral. specială. raportul dintre naţional şi internaţional. proiectată în conformitate cu funcţiile macro.a. raportul dintre naţional şi universal în creaţiile culturale. e.Bucuresti . e. În consecinţă. rolul religiei. orientările educaţiei în plan individual: e. individuală. .educaţia pentru schimbare şi dezvoltare. democraţia. personală. 1996. deschiderile spre noile evoluţii: ecologică. Hubert.religioasă şi intelectuală II. profesională. orientările educaţiei în plan social: e. Editura DPRA . plastică. educaţia pentru tehnologie şi progres.. casnică. valorificarea timpului liber. civică. . e. e. estetică. . e. socială. b. ( după Vaideanu G.profesionale. demografică.73 6. relaţiile dintre sexe. Perioada sec.determinat de structura de organizare biopsiho-sociala a personalităţii umane( care necesită competenşe intelectuale – morale – tehnologice – estetice – fizice) • un caracter dinamic – care relevă adaptarea permanentă a acţiunilor profesorilor la cerinţele şi posibilităţile elevilor. e. e. 6567)74 Trasaturile comune ale celor cinci dimensiuni ale educaţiei conferă conţinutului activităţii de formare – dezvoltare a personalităţii umane: un caracter obiectiv . Conform lucrărilor elaborate de R. educaţia 74 • Vaideanu G. 1965. economică. cultura de tip informatizat etc.tehnic/ aplicativ-estetic şi fizic. • un caracter deschis – determinat de apariţia periodică de noi conţinuturi de genul celor instituite în ultimul timp la nivelul UNESCO – sub denumirea de „ noile educaţii” Prin urmare. e. Această conexiune complexă a scos în evidenţă următoarele orientări: a. 1993. sanitară modernă ş. Perioada sec. problemele lumii contemporane cum ar fi: protejarea mediului. e. angajaţi într-un câmp psihosocial bine definit.şi microstructurale. corporală IV. XX ( prima perioadă) educaţiei noi. au provocat apariţia „ noilor educaţii”. care adăugă educaţia estetică şi educaţia fizică dezvoltată în contextul educaţiei aplicative. p. Unesco-50-educatie. • un caracter integral – determinat de interdependenţa dintre laturile educaţionale. c. În perioada 1980 – 1990 se crează un model global care defineşte “educaţia cu privire la mediul înconjurător” determinată pedagogic de relaţia ştiinţă-tehnologie-societatemediu”.2 NOILE DIMENSIUNI ŞI DOMENII ALE EDUCAŢIEI Conţinuturile educaţiei (generale) include dimensiunile activităţii de formare-devoltare a personalităţii umane.1996. educaţia pentru mass-media. competitivă . intelectuală. economică. Perioada sec. de-a lungul istoriei dimensiunile educaţiei s-au manifestat în felul următor: I.ştiinţifică. morală.

educaţia pentru pace şi cooperare.. D. Colibaba.5 după D. Aceste noi dimensiuni ale educaţiei vizează realizarea următoarelor obiective şi activităţi ( tabel . . Galati 2004 .2004 Educatia şi provocările lumii contemporane . educaţia sanitară modernă etc.2004)75 75 C. educaţia pentru democraţie. Comunicare ştiinţifică.74 demografică.

religie etc.Colibaba.politică).cultural.a EDUCAŢIA PENTRU SCHIMBARE EDUCAŢIA PENTRU TEHNOLOGIE ŞI PROGRES EDUCAŢIA PENTRU MASS . în cadrul grupurilor şi comunităţilor sociale. EDUCAŢIA . eficientă( reprezentarea. ziare etc. educaţia nutritivă.75 Tab nr.. distrugerea mediului natural) Adaptarea rapidă la condiţiile inovatoare şi la reformele sociale Cultivarea aptitudinilor deschise cuceririlor ştiinţifice a societăţii informatizate Capcitatea de valorificare culturală a informaţiei furnizate de TV. TEHNOLOGICĂ OBIECTIVE VIZATE ( relativ la mediu) vizează rezolvarea problemelor declanşate în urma dezvoltării tehnologiilor industriale (poluare. Radio. în contextul global. 5 Noile educaţii şi obiectivele instrucţionale vizate ( după D.regional. naţional.teritorial şi local Rezolvrea problemelor litigioase pe cale de dialog. educaţia casnică.ş. rezolvarea problemelor de creştere/descreştere .MEDIA EDUCAŢIA PENTRU DEMOGRAFIE EDUCAŢIA PENTRU PACE ŞI COOPERARE EDUCAŢIA PENTRU DEMOCRAŢIE EDUCAŢIA SANITARĂ MODERNĂ . Aplicarea democraţiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere socială. densitate/ migraţiune(structură profeională. internet. repartizarea puterilor legislative etc.) şi instituţiilor care promovează drepturile omului. 2004) NOILE EDUCAŢII . Vizează organizarea vieţii în condiţiile unor probleme specifice cum ar fi timpul liber. educaţia sexuală. în condiţii diversificate şi individualizate ( în materie de populaţie).

De fapt. deşi educatorul fizic trebuie să înţeleagă că domeniul său de activitate este unul dintre cele mai importante din multiplele discipline care contribuie la realizarea acestor scopuri. dinamica efortului fizic. adversari. . Posibilităţile pe care le are educaţia fizică şi sportul. . obiectivele. deprinderi şi obişnuinţe de cmportament corect în întreceri sau în alte momente de practicare a exerciţiilor fizice.a. educaţia fizică se implică în mare masură în dezvoltarea personalităţii umane în paln intelectual.m. conţinuturile şi strategiile specifice educaţiei fizice continuă să rămână în armonie cu celelalte laturi educaţionale şi trebuie recunoscute ca o parte integrantă a ciclului educaţional.educaţia fizică contribuie la educarea gustului pentru frumos prin exerciţii tehnice şi tactice de nivel calitativ ridicat asigurat şi prin .educaţia permanentă. .colaborarea pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor motrice vizate . scopul educaţiei fizice în general este înscris cu unul dintre obiectivele educaţiei multilaterale pe care trebuie să oasigurămcetăţenilor.educaţia copiilor supradotaţi – vizează creşterea nivelului intelectual. În mod inerent. Produsul. În plan intelectual se evidenţiază o direcţie privind însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe teoretice de bază din diferite domenii: fiziologie. spirit de observaţie. În plan moral .justificată de schimbările permanente şi exploziei informaţionale . igienă. . moral. tolerarea şi cooperare interetnică. stimularea gândirii creative.acceptarea deciziilor arbitrilor (chiar şi atunci când acestea sunt tendenţios în defavoarea subiectului).educaţia în spiritul respectului faţă de participanţii la întreceri (coechipieri.76 Societatea contemporană modernă ridică în faţă procesului educaţional noi domenii şi perspective. cultivarea aptitudinilor specifice. biomecanică.educaţia integrată – vizează integrarea persoanelor cu nevoi speciale (dizabilităţi).educaţia axiologică – determinarea şi promovarea valorilor. mai mult decât alte tipuri de activităţi pe linia formarii personalităţii tinertului se concretizezază prin: . imaginaţie. . . creativitate.sunt formate priceperi. dinamica efortului fizic etc. Astfel. Întâlnim o seamă întreagă de componente comportamentale care pot fi transferate cu uşurinţă în viaţa cotidiană sau în executarea profesiei..determinată de progresul tehnologic de comunicare RELAŢIA DINTRE EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI CELELATE LATURI EDUCAŢIONALE Ar trebuie să nu existe un conflict între educaţia fizică şi celelalte laturi ale educaţiei nici în problema produsului finit şi nici în ceea ce priveşte procesul eductional-formativ.3.educaţia deschisă – la distanţă. capacităţii psihomotrice sportive . specialiştii din domeniul ştiinţelor educaţionale vizează următoarele orientări educaţionale prospective: . memorie s. 6.disciplină în muncă şi respect faţă de bunurile folosite în comun În plan estetic . estetic şi tehnologicprofesoral. spectatori). educaţia fizică îşi poate aduce aportul la dezvoltarea unor trăsături şi calităţi intelectuale cum ar fi: atenţia. Programele moderne ale educaţie fizice au aceleaşi scopuri ca şi cele ale educaţiei. arta. În al doilea rând.educaţia interculturală – realizată în scopul diminuării conflictelor şi eradicarea violenţelor. psihologie.d.

În plan tehnologic-profesional – educaţia fizică şi sportul are o contribuţie evidenţă şi importantă totodată.funcţională care favorizează exercitarea profesie cu maximum de randament.economice şi cultural-artistice.77 acţionarea cu priorotate pentru dezvoltarea corporală corectă şi armonioasă a elevilor/studenţilor. . la asigurarea unor indici de dezvoltare somato. vizite. la creşterea indicilor calităţilor motrice de bază necesare executării eficiente a profesiilor şi ocupaţiilor social. De asemenea gustul pentru frumos se dezvoltă şi prin activităţi specifice cum ar fi: excursiile. deplasări la competiţii etc. Influenţa educaţie fizice şi sportului asupra unor trăsături de ordin estetic sporeşte prin practicarea exerciţiilor fizice pe fond muzical sau în concordanţî cu ritmul de anumite melodii. drumeţiile.

B.. T..E. COLIBABA-E. Bucureşti 3. COLIBABA. CCPS. Rev.. Ed. BAROGA. Bucureşti 5. Ex Ponto. 2. Didactică şi Pedagogică. V.. Bucureşti 20.. BUCUR.. (2002) Nataţie – curs bază. C. C. ALL. B. D. F. (1999) Plus vite. nr. Standarde ocupaţionale şi transpunerea lor în sistemul educaţional.I. IA: Wm. ediţie şi traducere în limba română CNFPA. (2002) Sisteme de instruire alternative şi complementare. BONTAŞ. Ed.( 2002).. I.. ( 1973). C. (2001) Teoria şi metodologia. Bucureeşti 21. 15. (1985) Calităţile motrice combinate. BOURG..4. (1996) Proiectarea didactică ştiinţifică şi implementarea ei în activitatea sportivă de performanţă... BAUMGARTNER... ( 1969). 4/2006 19. Bucureşti 18. Ed. MAGNIN. Viitorul. V. (2002) Control medical şi autocontrol în educaţie fizică şi sport. ABERNETHY. (1980) Metode de învăţământ.. COJANU.. T. SNYDER. (1983) Pedagogie pentru învăţământul superior. BORMS. Sport-Turism. D. Conf. Galaţi. Regândirea sistemului de evaluare a studenţilor . Craiova 25. Rev.. ( 1961). I.. Bucureşti 11. Bucureşti 17. COLIBABA.78 BIBLIOGRAFIE: 1.. T. Bucureşti 6. COLIBABA.. ( 2004). Inter. A. COJOCARIU. Bucureşti 12. D. BRONCHART. Constanţa 10. Bucureşti 8.. Universitaria Craiova . COJANU. M. (1995) Pedagogie. S. ARAMIS. E. Ed.E. (2006) Studiu privind optimizarea proiectării unităţii de învăţare în educaţie fizică şi sport.. (1987) Measurement for evaluation in physical education. nr. Edit. Ştiinţifică Internaţională. Dubuque. I. stiluri şi strategii. C. Educaţia fizică a studenţilor. Mirton. (1986) Journal of sport science..S. Ed. Didactică şi Pedagogică. în SDP 395-396. Educaţia şi provocările lumii contemporane. Didactică şi Pedagogică.Periodizarea antrenamentului sportiv. Culegere de studii şi cercetări. Citius Altius Fortius. Ed. A. Science et vie. Editura Universităţii din Piteşti 4. Nr... Bucureşti 2. CERGHIT. J-F. (1989) Condiţia fizică şi sportul.. 1 13. în rev. D. W.. COLIBABA. Ed. L.. Timişoara 9. E.(2006).). BONTAŞ. NICULESCU A. (2007) Praxiologie şi proiectare curriculară în educaţie fizică şi sport. D.. (3 rd ed. BĂNĂŢEANU. Educaţia fizică şi sportul în învăţământul superior. F... BOMPA. Caiet documentar. BĂDESCU. plus fort. plus haut. Bucureşti 24.. SportTurism. E. L. BAROGA. nr. EDP. (1981) Structura şi dezvoltarea personalităţii.. M... MIHAIL. BÎRZU. E.. Bucureşti Ed. 255/sept-oct. (1998) Fundamentele experimentării. în Ştiinţa sportului nr. 22. Structuri. Conf. NICULESCU. nr. I. ICF. CERGHIT. (2002) Teoria şi metodologia instruirii. 206 14.. J. (1995) Reglation des conduites. JACKSON. Ed. CHERTEŞ. D.. L. Stadion. Piteşti 23. Brown 7..P.D.. G. Ed. ALLPORT. Timişoara 16.

COLIBABA E. S. E. ANEFS. (1994) Medicină sportivă aplicată. EPURAN. M. . (2000) Dicţionarul de pedagogie. T... Litera. Bucureşti 36. C. “Sportul de performanţă” nr . Ed. EDP. R. DRAGNEA.P.) (2000) Teoria educaţiei fizice şi sportului... Bucureşti 34. (1974) Bazele fiziologice ale educaţiei fizice şcolare. Paris 41. Ed.S... ( 2005).. Ed. D. (1998) Recomandări privind redactarea şi susţinerea lucrărilor de licenţă în domeniul educaţiei fizice şi sportului. DEMETER. 56. G. (1982) Bazele fiziologice şi biochimice ale formării deprinderilor motrice.. Didactică şi Pedagogică. A. MIHĂILESCU.A. Bucureşti 33..( 1985). Ed.S. Bucureşti 35. Pământul. A.. ANEFS.T. (1979) Ed. M. (coord. 357. DEMETER.. Ed. CRISTEA. FOLEA. Ed. Bucureşti 46.. (1999) Dezvoltarea psihică – aspecte ale dezvoltării psihice în ontogeneză. CUCOŞ. Renassance.D. M. FIREA. Sport-Turism. Bucureşti 39.. Cartea şcolii 38.. Ed. CUCOŞ.. Ed. GAGEA. (2005) 100 jocuri pentru exersarea deprinderilor motrice de bază. S.. (1996) Pedagogie generală. EVALUARE IN SPORT. DRĂGAN.I. A. C. E. (1995) Aptitudinile motrice. CRISTEA. ( 1978). (2006). DICŢIONARUL DE PEDAGOGIE.M. (2005) Psihopedagogie. DOBRIN.. Bucureşti 50. Ed. Teoria activităţilor motrice. D. Edit.. J. J. FILIPESCU. Ed. POLIROM.. Bucureşti 37. (2003) Managementul lecţiei. Didactică şi Pedagogică. M. Bucureşti 28. A. ( traducere). Ed. D. Ed. în E. Teză de doctorat. Ed. Ed. Chişinău 48. EFS. ICEF Bucureşti 49. Iaşi 32.. Fundaţiei România de Mâine. E. (1979) Bases physiologique de aptitude physique. (2002) Pedagogie.. POLIROM. A. Stadion. Fundaţiei „România de mâine”.. Bucureşti 45. L. CRISTEA.A.. D. EPURAN.. (1999). Pregătirea fizică a studenţilor din Univ. şi colab..2 27. 256 nov-dec 52. (1995).I.. Bucureşti 44. Bucureşti 47. Ghidul studentului practicant. ECLACHE. Rev.( 1999). CCPS 42.. (1972) Democraţie şi educaţie. Bucureşti 29. . Iaşi 31. (1995) Processus d'influence pour developer les competences artistiques.. Aria curriculară Educaţie fizică şi Sport. R.79 26.. nr. Bucureşti 51. GÎDA. P. GAILLARD.. Bucureşti 43.P.. Medicine du sport. Didactică şi Pedagogică. Tendinţe şi perspective de dezvoltare ale activităţii de educaţie fizică şi sport în învăţământul superior. J. DEWEY.. (1980) Compendiu de psihologie. nr. GÎDA. Bucureşti 30. EPURAN. Ed. Piteşti. GAGEA. I. Sport-Turism. P. structură şi evaluare. J. Tiparg. ECLACHE. 358.. Managementul educaţiei Ed. Metodica educaţiei fizice şcolare.M. Despre ştiinţa activităţilor corporale. MTS. Piteşti 40. De Medicină cu profil de chirurgie. Bucureşti. A. (1999) Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport. (1992) Metodologia cercetării. EPURAN... Ed. Ed. DRAGNEA.

N. Fundaţiei România de Mâine. V. Sport-Turism. (2002) Atletismul pentru şcolari. Cartea Universitară. (2006) Atletismul în sistem educaţional. A. KAPIŢA. L. ANEFS. Bucureşti 80. M. D.. I.. de.R. Universităţii din Piteşti 76. Universitaria Craiova 54. Ed. NEACŞU. Universitaria Craiova 75. Ed. Tehnică. Bucureşti 67. Ed. I. (1996). HÂNSA. Cercetări sociologice în ed. (1996) Elemente de management şi legislaţie în sport. Univ. M.B.) (1993) Antrenamentul sportiv modern. Ştiinţifică.. MACRI. teorie. (1995) Didactica modernă..... (2005). Ed. Didactică şi Pedagogică.M. I. NEGREŢ. L. A. L... (1979) Definirea obiectivelor educaţiei.. Bucureşti 71. ( 1965). IACOV. Paris 62. Rev. (1986) Antropologie motrică. HUBERT. EFS.. GÎDA. NICU.( 1969). Medicală. Press. Bucureşti 64. POPESCU. Bucureşti . Pregătirea fizică profesională a studenţilor. LUNGU. Ed. Ed. MIHĂILĂ. MIHĂILESCU. Pedagogie.. Editura Editis. Inter-tonic. (1989) Fiziologie umană. B. P. pedagogie generale. (2004) Research methods for sport studies. Cluj-Napoca 65. JONES. VOICU. Frame. MIHĂILESCU.. Dacia.. Universităţii din Oradea 58. nr 3 63.(2003). practică. Îndrumar practicometodic. M. Moscova ( traducere) 69. Ed. V. GRATTON.. EDITIS. I. O strategie pentru supraveţuirea lumii.... (coord. Traite. Bucureşti 60. (2002) Jocuri de mişcare. L. TMC. Horrizontes. Bucureşti 79. Ed. C. MIHĂILESCU.I.. îndrumar pentru practică pedagogică. HANŢIU. Globus. (2001) Psihologie experimentală.. GEORGESCU. Locul educaţiei fizice în dezvoltarea personalităţii umane. LANDSHEERE. Ed. Edit. Ed. (2006) Handbal. Bucureşti 73. Portugalia 57. I.. GEORGESCU... Bucureşti 59. de. Didactică şi Pedagogică. IONESCU.( 1993). I. M. L. ŞCHNAIDER.. KOTEV. Ed. IFRIM. Ed. T. Edit. NICOLA. (1987) Educaţie şi autoeducaţie în formarea personalităţii sportive. KING. (1994) Învăţarea eficientă.80 53.. (1986) Îndrumar de lucrări practice pentru control medical şi prim ajutor medical. Ştiinţifică şi Enciclopedică. (1990) Instruire şi învăţarea. Universităţii din Piteşti. JINGA. Bucureşti 61. LADOR. I. Bucureşti 66. Ghidul studentului practicant. (1981) Experiment. Rev... Lisboa. C.A. GĂDA. NEACŞU. C. . Ed. Bucureşti 68. Ed.. Ed.. Cluj-Napoca 70.. HĂULICĂ. 77. coord.. Bucureşti 56.. RADU. G. ( 1979).Teză de doctorat. Ed. Colecţia Paideia. Universităţii din Piteşti 74. (2006) Intensive program for outdoor sport education. LIDIA. I.. N. C. Ed. fizică şi sport . Politică. HORGHIDAN. LANDSHEERE.. I. (2002) Fiziologia educaţiei fizice. Ed. Bucureşti 78. Universitaria Craiova 55.. GEORGESCU. A. (2003) Jocuri pregătitoare.. I. (2000) Problema psihomotricităţii. Ed. Chşinău 72. Ed.

Alma Mater. Bucureşti. I. Polirom. (1993) The social psychology of sport. RAŢĂ. GEORGESCU. G. (2000) Evaluarea în procesul didactic.. Bucureşti 89. Quebec 99. POPA . Ştiinţifică.. NICULESCU. Planuri . Bucureşti 103.Ed. Edit. RADU.cadru de învăţământ – pentru învăţământul preuniversitar. T. Ed. I..C. în SDP nr. V. Bucureşti 94... (1989) Profesorul şi strategiile conducerii învăţării. 100. nr 2 ( traducere) 87.( 2002).T. Albatros. Bucureşti 91. (1988) Probleme ale motivaţiei în depăşirea cerinţelor. Universităţii din Piteşti 106. PILICZ. (1993) Lecţia de educaţie fizică. NICULESCU.. Bucureşti 104.. RAŢĂ G. Universitaria Craiova. NICULESCU. Îndrumar pentru educaţia fizică a studenţilor de profil.. deprinderi şi obişnuinţeînţelesurile lor şi raportul dintre ele.ZENKE. Univ. Pedagogie. STUDIU COMPARATIV AL POTENŢIALULUI BIOMOTRIC al elevilor din clasele V-VIII. Gh. EduSoft. Ed... 278 101. Albatros.C. G. (2003) Jocuri dinamice. (1982) Stilurile educaţionale în Probleme fundamentale ale pedagogiei. Alma Mater. SCARLAT. Dicţionar de psihologie. SALDE. Bacău 96.( 1995).P. MARINESCU. Rev. (1999). E. Timişoara 88. Didactica predării educaţiei fizice şi sportului. L. I. I.Ed.. PAVELCU. SIMION. D.. Bacău 98. Dcţionar de pedagogie. NICULESCU.. New York. CCPS. S. RUSSELE. (1998) Metodologia cercetării omului în mişcare.. (2006) Aptitudinile în activitatea motrică. (2006) Evaluare motrică şi somato-funcţională curs. V&I intregral. Ed. RIGAL. Ed. Cluj Napoca 105.. CONSTANTINESCU E. EDP. RADU. N.. Ed.. Bucureşti 92. Edit. RAŢĂ..P. 93. în Structuri.( 1965). (1972) Aptitudinile.. 83. (1994). ROŞCA. Ed. I. Ed. POTOLEA. R.. Ed.. ficzne i sport. POPESCU-NEVEANU. ( 1980). (2002). (2004) Didactica educaţiei fizice. Bucureşti 86.H.. SISTEMUL NAŢIONAL DE EVALUARE LA DISCIPLINA EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT. RAŢĂ. Universităţii din Piteşti 84. GH. SABĂU. D. (2005) Volei de la A la Z.(1978) Dicţionar de psihologie. G. ARVIN. strategii şi performanţe în învăţământ.( 1969). Edit.. K. Editis. ZORGÖ. Ed. Didactică şi Pedagogică..C. AL. Bucureşti 95. Bucureşti . Wichovanie. POPESCU. la a treia ediţie a evaluării.( 1978).G. SCHAUB. Ed.... Ed. VLADU. ROTSCHILD. L. Bucureşti 90. Ed. E. EZECHIL. Scheme operaţionale. Educaţia şi personalitatea. Cercetări asupra dezvoltăriifizice a tineretului din şcolile profesionale. Ed. Iaşi 108. (1989) Fitness-ul la copii. A. (2003) M.fundamente teoretice. Universitaria Craiova 85. U..T. 107. (1998) Motricite humaine – Developpement moteur. Ed. M. M. POTOLEA. (2006) Condiţia fizică şi starea de sănătate. M. Springer 102.81 81. Didactică şi Pedagogică.. M. Academiei. D. Bacău 97..( 2001). Universităţii din Piteşti 82.

E.. NELSON.. Edit.. Ed. ( 1996 ). DEPRA. Ed. UNESCO – 50. ZANFIR. 375-377. nr. A. MTS-CCPS. Bucureşti 117. S. J.82 109. U. VLĂSCEANU. S. Ed. Stadion. DEPRA. VERZA. VLADULESCU. TERMINOLOGIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.educaţie...B.. Dicţionar de sociologie. Bucureşti 112. vol. Bucureşti 114... l. TACHE. Bucureşti 119. THOMAS. Babel. Ciclurile vieţii. (1996) Metodologia cercetării în activitatea fizică.. TUCICOVA. (1984) Mama şi copilul.I. Bucureşti . (1995) Psihologia vârstelor.( 1993) . C.U. Bucureşti 118.. Ed. VLĂSCEANU. Cartea Şcolii. Ed. E. C. ştiinţifică şi enciclopedică. G. ŞCHIOPU. L. Medicală. Ed.. Edit. M. Bucureşti 110. Bucureşti 115.. ( 1993).. (1974). ŞERBĂNOIU. (2000) Teoria educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti 116. ( 1981). sportul de performanţă. Bucureşti 111.. L.. J. edit. VAIDEANU . T. CĂRPANU. (2008) Teoria şi metodologia instruirii. Dicţionar de psihologie socială. Didactică şi Pedagogică. VENERA. (1988) Proiectarea didactică în curs de pedagogie. Edit. Bucureşti 113. Elemente ale educaţiei şi profesionalizării tehnologice. Didactică şi Pedagogică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful