You are on page 1of 17

INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT Esenţa antreprenoriatului şi micilor afaceri. Fenomenul antreprenorial în Republica Moldova şi practica internaţională.

Beneficii şi riscuri individuale în antreprenoriat. Definirea şi caracteristicile întreprinzătorului. Identificarea ideilor de afaceri şi evaluarea ideii oportune. Esenţa antreprenoriatului şi micilor afaceri. Fenomenul antreprenorial în Republica Moldova şi practica internaţională. Beneficii şi riscuri individuale în antreprenoriat. Unul dintre cei mai populari termeni, frecvent utilizat de economişti, este cel de antreprenoriat. În prezent majoritatea vor să fie businessmani – întreprinzători. Antreprenoriatul este asociat cu succesul, banii şi prosperitate, atât pentru individ, cât şi pentru societate. Anual în RM îşi deschid propria afacere peste 7000 de persoane şi cca 36 mii obţin patenta de întreprinzător. Antreprenoriatul astăzi oferă fiecărui şansa de a – şi realiza scopurile şi de a obţine venit din propria afacere. Conform Legii a RM „cu privire la antreprenoriat şi ăntreprinderi”, antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producţiei, executarea lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, periscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială, cu scopul de a . şi asigura o sursă permanentă de venituri. Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă încheiat este considerat antreprenoriat. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inivaţiilor, realizărilor, descoperirilor ştiinţifice, operelor literare, de artă şi de alte obiecte ale proprietăţii intelectuale este reglementată de o legislaţie specială. Antreprenoriatul poate fi realizat în orice domeniu ce nu este interzis prin lege. Antreprenoriatul – activitatea proprietarului sau a unei persoane din cadrul întreprinderii în organizarea proiectării, producerii şi realizării produselor şi serviciilor în scopul obţinerii profitului sau a unui efect social (după Bleahman). Din această noţiune se evidenţiază: a) subiectul (cel ce realizează) b) obiectul (conţinutul) c) scopul activităţii de antreprenoriat Subiectul – întreprinzătorul (dar nu numai el) – persoana care iniţiază şi derulează o acţiune, asumându – şi riscurile asociate inovării. Obiectul antreprenoriatului reprezintă activitatea inovaţională (cercetări, prognoze, elaborări) şi în al doilea rând executarea funcţiilor întreprinderii (funcţiunea de producere, financiară, personală etc). Scopul activităţii antreprenoriale – producerea şi propunerea pe piaţă a acelor produse sau servicii, la care există cerere şi care aduce întreprinzătorului profit. Venit – Cheltuieli – Profit. Activitatea de antreprenoriat se desfăşoară la: întreprinderile exstente, întreprinderile noi, întreprinderile mari, mici şi mijlocii. În tările Uniunii Europene este frecvent folosit conceptul de „întreprinderi mici şi mijlocii” IMM. În RM se utilizează atât termenul de „micul business” cât şi cel de „IMM”. Criterii de definire a IMM în UE servesc: Numărul angajaţilor, cifra de afaceri ori bilanţul anual, precum şi principiul de independenţă, conform căruia cota de participare a unei întreprinderi mari în capitalul statutar sau dreptul de vot nu poate fi mai mare de 25%. În SUA există mai multe definiţii a micului business: Small Business Act – defineşte micile afaceri ca o întreprindere „independent posedată, independent condusă şi nedominantă în ramura sa de activitate”; Committee for Economic Deployment”s Standarts, în corespundere cu care o afacere este considerată mică dacă i se pot atribuie cel puţin două din următoarele 4 trăsături: - managementul este independent. De obicei, managerii sunt şi proprietari - capitalul este oferit de o persoană sau de un grup mic de persoane, acestea fiind proprietarii afacerii - aria de activitate este, de obicei, locală. Lucrătorii şi proprietarii fac parte din aceeaşi comunitate. Pieţele nu sunt obligatoriu locale - businessul este mic. Primele elemente ale fenomenului antreprenorial în RM au apărut la sf.anilor 80 ai sec XX, odată cu organizarea primelor cooperative de producţie, care au demonstrat avantajele noii economii, în care accentul se pune pe iniţiativa particulară, pe aptitudinile şi capacităţile oamenilor de a obţine succese şi de a – şi realiza scopurile în propriile afaceri. În 1992, după adoptarea Legii „cu privire la activitatea de antreprenoriat şi întreprinderi”, multe din cooperativele existente au fost reorganizate în întreprinderi individuale, societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată etc. Totuşi despre dezvoltarea micilor afaceri în RM putem vorbi numai începând cu anul 1994, când a fost adoptată Legea cu privire la susţinerea şi protecţia miculi business, prima Lege ce defineşte această categorie de întreprinderi. Micul business a asigurat în 2005 cca 179,1 mii persoane cu locuri de muncă sau 31,1% din numărul total de persoane antrenate în economia naţională. După formele de proprietate s – au format cca 91% din întreprinderile din sectorul micului business sau cu capital privat, 2% cu capital public, 3% cu capital străin şi 4% cu capital mixt. Beneficii şi riscuri individuale în antreprenoriat Practicarea activităţii de antreprenoriat este de neconceput fără obţinerea unor beneficii individuale pentru întreprinzător. Pentru o alegere corectă între a fi angajat sau a fi şef al propriei afaceri, viitorul întreprinzător evaluează riscurile şi recompensele individuale pe care le va obţine desfăşurând activitatea de antreprenoriat.

3. Lansarea în afaceri se face pe cont propriu. mai ales la etapa lansării. persoana decide să deschidă o afacere proprie sau să activeze în calitate de salariat. Munca de întreprinzător nu încetează nici în afara biroului. care este uneori mai dificil de depăşit. ea poate fi practicată şi în domeniul social. lansîndu – se în afaceri persoana are şanse să – şi aplice cunoştinţele 3. nesiguranţa păstrării postului – pierderea locului de muncă poate fi asociată cu o nefiricire personală. responsabilitate enormă şi stres asumarea în permanenţă a responsabilităţii influenţează asupra unor întreprinzători negativ. lucrează cum vrea. 3. munca enormă – dacă persoana angajată are un regim stabil de muncă. viziunile şi abilităţile sale. 2. pornind de la concepţiile. de personalitatea. fiind întreprinzător. Cel mai mult sunt supuşi stresului managerii din ţările aflate în profunde şi rapide schimbări. Fiind patronul afacerii persoana obţine un venit mai mare. 2. 5. Autoangajarea – o persoană care este în căutarea unui loc de muncă sau doreşte să lucreze pentru sine. sunt calculate şi pentru mulţi întreprinzători pot chiar constitui un factor motivaţional. Indeferent de faptul că alte persoane cred în succesul lui sau nu. Trăsăturile social – psihologice cel mai frecvent atribuite întreprinzătorului sunt: 1. cât vrea şi unde doreşte. posibilitatea de a da faliment – riscul de faliment este asociat cu pierderi financiare şi cu eşecul personal. a demonstrat că este în stare să traducă cu succes în viaţă o altă ideie de afaceri. apoi şi altora. Autorealizarea şi aplicarea cunoştinţelor – crearea unei afaceri proprii geneerează bucuria întreprinzătorului pentru că a reuşit sa – şi realizeze scopul. întreprinzătorul o foloseşte în folosul său. cu înrăutăţirea relaţiilor cu membrii familiei din cauza că nu va putea s – o întreţină ca înainte 4. Prin spirit inovator se subînţelege a face ce alţii nu au făcut încă. Un bun întreprinzător poate să transforme o afacere. Venitul obţinut reprezintă o recompensă în bani pentru investiţiile alocate. riscul de a pierde bunurile investite – pentru afacere există perioade dificile. mai ales din cauza nesfârşitei încordări psihice şi a stresului continuu. că eforturile au dat rezultate. 4. S – a demonstrat că există o relaţie invers proporţională ntre stresul managerial şi mărimea întreprinderii. Definirea şi caracteristicile întreprinzătorului. Independenţa îî permite să construiască întreprinderea aşa cum el şi – o vede. trebuie să conştientizeze faptul că până când afacerea nu va fi „pusă pe roate”. nevoia de realizare – se manifestă la întreprinzător prin faptul că acesta singur îşi stabileşte standardele înalte. iar dacă apar diverse riscuri. el ştie când şi cum să dea „lovitura”. a face mai bine cu cheltuieli mai mici. care deosebesc întreprinzătorul de manager. în una de succes. încrederea în sine – întreprinzătorul se bazează pe propriile forţe şi mai puţin crede în soartă sau în noroc. este în căutarea căilor de depăşire a acestora 5. Întreprinzătorul. Comparând recompensele şi riscurile. Studiind minuţios orice posibilitate. spirit de inovator – creativitatea şi spiritul de inovator sunt caracteristicile definitorii. asumarea riscului – întreprinzătorul este gata să – şi asume riscul şi acceptă incertitudine.Beneficii: 1. întreprinzătorul poate să obţină rezultate bune. Pentru a obţine succes în afaceri sunt neapărate unele caracteristici personale. pentru a obţine recunoaşterea şi respectul din partea altora. întreprinzătorul pierde bunurile investite. să fie independentă şi să realizeze propria ideie practicând activitatea de antreprenoriat poate să se autoangajeze. aşa cum consideră. Ea nu mai depinde de patron. Recunoaşterea socială – depinde nu numai de faptul câţi bani a făcut cineva. Nu mai puţin important este faptul că. în primul rând. care provoacă să . de întreprinzător. dar şi cum i – a făcut. acest regim devine flexibil şi nestabil. întotdeauna există posibilitatea de a o schimba într – un fel sau altul. Întreprinzătorul vrea. timpul şi munca depusă de către întreprinzători. care iniţial nu avea mari şanse. Riscurile. sesizarea oportunităţilor – întreprinzătorul de succes primul se lansează într – un domeniu pe care alţii îl consideră neprofitabil. când veniturile sunt mici sau în genere lipsesc. creându – şi propriul loc de muncă. Riscuri individuale în antreprenoriat: În activitatea de antreprenoriat sunt presupuse şi unele riscuri: 1. Obţinerea unui venit – speranţa de a obţine venituri nelimitate reprezintă unul din motivele de bază ce determină o persoană să se lanseze în afaceri. care pot contribui la realizarea obiectivelor propuse. 2. să – şi demonstreze sie că este capabil să realizeze ceea ce şi – a propus. Independenţa – deschiderea unei afaceri oferă posibilitatea de a controla propriul destin şi de a fi şef al propriei afaceri. Indiferent care ar fi decizia. nefiind de nimeni ghidat. de aceea dacă afacerea falimentează. în comparaţie cu cel obţinut în calitate de angajat al acesteia. Aprecierea meritelor insuflă persoanei încrederea că munca depusă n – a fost în zadar. competenţa şi capacitatea acestuia de a conduce eficient. Întreprinzătorul obţine libertatea de alua decizii independent. Activitatea antreprenorială nu se mai limitează numai la domeniul afacerilor. Este unanim recunoscut faptul că succesul sau insuccesul activităţii antreprenoriale şi al afacerii în genere depinde. 5. venitul regulat nu va fi garantat. însă niciodată nu va reuşi dacă nu va fi sigur de sine 4.

soluţii.chiar şi cele mai caraghioase şi exagerate idei trebuie primite cu entuziasm – deseori cele mai neobişnuite şi neordinare idei sunt cele mai reuşite . Brainstorming este o altă metodă de stimulare a creativităţii. Utilizarea metodei SCAMPER constă din următoarele etape: .punerea întrebărilor SCAMPER şi determinarea produselor/serviciilor ce s – ar putea obţine Substituirea unei părţi a produsului sau a procesului prevede căutarea a ceea ce poate fi substituit Combinarea prevede unirea a două sau mai multe părţi pentru a realiza un produs/proces diferit sau a lărgi utilizarea acestuia Adaptarea prevede adaptarea unor părţi ale produsului/serviciului pentru a modifica destinaţia acestuia Modificarea – într – un mod neobişnuit a produsului prevede micşorarea sau mărirea acestuia Eliminarea – în cazul eliminării anumitor părţi din produs se analizează cum se va modifica destinaţia acestuia şi ce produse noi vom obţine Rearanjarea – produsului/serviciului sau a părţilor componente în alt mod.piaţă. care doresc să se lanseze în afaceri. potenţialul energetic ridicat – întreprinzătorul. atunci întreprinzătorul. perseverenţa – lansarea în afaceri. De la el angajaţii aşteaptă dispoziţii. Pentru găsirea unor noi idei de afaceri pot fi aplicate aşa tehnici de creativitate ca: SCAMPER. urmărind să – şi conducă cât ai eficient propria afacere. originală şi realistă. clienţi şi familia sa. în particular.cantitatea.nici o idee nu trebuie criticată – indiferent de faptul dacă este o idee bună sau proastă. Evaluarea oportunităţilor în afaceri . Dacă cercetarea pieţei. Această metodă poate fi aplicată atunci când există o echipă de entuziaşti. pentru care există piaţă şi care va aduce recompense întreprinzătorului atât financiare. La fel. analiza necesităţilor clienţilor şi studierea concurenţilor nu a permis găsirea unei noi idei de afaceri. idei. analizându – se acele produse sau servicii pentru care oamenii sunt gata să plătească. să facă faţă dificultăţilor care pot apărea 7. Orice persoană poate fi creativă. Brainstorming. deoarece.orice idee trebuie dezvoltată – combinaţiile şi ameliorările ideilor existente vor contribui la găsirea unei idei mai reuşite. selectându – se cea mai interesată idee de afaceri. Cuvântul SCAMPER provine de la primele litere ale cuvintelor englezeşti: S – substitute/ substituire C – combine/ combinare A – adapt/ adaptare M – minify or magnify/ minimizare sau magnificare P – put some part of it to other uses/ pune înaltă utilizare E – eliminate an aspect of it/ eliminare R – reverse an aspect of it/ reversare sau rearanjare. responsabilitatea – întreprinzătorul îşi asumă responsabilitatea pentru succesul sau insuccesul afacerii.înaintarea problemei pe care dorim s – o soluţionăm . de aceea este foarte important ca întreprinzătorul să poată realiza cu insistenţă scopul propus. În primii ani deseori el nici nu – şi ia concediu pentru odihnă. nu calitatea contează – cu cât mai mare este numărul de idei. luând decizii. SCAMPER – una dintre tehnicile de creativitate. de faptul dacă a fost găsită ideea viabilă. Cercetătorii recunosc că predilecţia spre asumarea riscului este puternic influenţată de experienţe. dar nu ştiu exact cu ce să se ocupe.resurse disponibile . întreprinzătorul este responsabil şi faţă de partenerii de afaceri. Acest ritm încordat poate fi suportat numai de persoane cu un potenţial energetic ridicat şi rezistenţe la efort 8. cu atât este mai mare probabilitatea că va fi găsită ideea oportună . Harta mentală etc. în activitatea antreprenorială. În procesul identificării ideii oportune întreprinzătorul trebuie să ţină cont de: . Pentru aceasta este necesar de apelat la experienţa personală şi cunoştinţele dobândite. vârstă. presupune desfăşurarea activităţii nu întotdeauna în condiţii de incertitudine sau favorabile afacerii. lucrează câte 6 – 7 zile pe săptămână. apelează la creativitate. aceasta va fi acceptată . regimul de lucru nelimitându – se doar la cele 8 ore reglementate de legislaţie. Harta mentală – reprezintă o tehnică grafică de organizare a procesului de gândire prin enunţarea unui cuvânt sau concept şi găsirea asocierilor acestora. educaţie şi natura afacerii 6. Pentru aplicarea cu succes a acestei metode este necesar de ţinut cont de câteva reguli: .dorinţele şi interesele proprii (personalitatea sa) . Expunerea gândurilor în schemă contribuie la apariţia multor altor noi idei. Creativitatea – un proces care constă în utilizarea potenţialului personal şi se bazează pe o serie de tehnici concepute pentru generarea de noi idei originale şi utile. Identificarea ideilor de afaceri şi evaluarea ideii oportune. frecvent utilizate pentru identificarea ideilor de afaceri. Succesul în afaceri depinde. cât şi morale de la realizarea ei. riscă.desfăşoare o activitatea sau alta.

Este necesar de ţinut cont de faptul că este o mare diferenţă între numărul persoanelor care spun că sunt interesate de ideea de afaceri şi sunt gata să plătească şi cel al persoanelor care real vor plăti . cine vor fi clienţii etc. Studiul de fezabilitate include următoarele componente: 1. care permite aprecierea faptului cât de realizabilă este aceasta.testul bancherului sfătuitor – prevede adresarea în calitate de client la secşia creditară a unei bănci pentru solocitarea unui credit. fixată pe un produs sau serviciu. experienţa în conducere. dacă aceasta pare interesantă. atractivă. care sunt perspectivele şi merită eforturile de analiză şi valorificarea. Deschiderea afacerii de la zero Deschiderea afacerii de la zero este deseori cea mai preferabilă metodă de lansare. Această modalitatea este cea mai riscantă. Stabilirea amplasamentului. mărimea pieţei date. modalităţile de stabilire a preţurilor. Etapele procesului de procurare. este necesar de argumentat de ce consumatorii vor alege anume produsul/serviciul respectiv 2. Această metodă nu întotdeauna poate fi utilizată de întreprinzător deoarece este costisitoare . Dacă după evaluarea neformală ideea de afacere nua fost respinsă. iar în cazul unei idei unice de produs sau unui serviciu poate fi unica metodă pentru întreprinzător. finanţele necesare – sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a acestora. rudelor.Din multitudinea de idei de afaceri identificate este necesar de selectat pe aceea care ar permite obţinerea unui potenţial comercial suficient. În cazul evaluării formale întreprinzătorul aplică aşa metode ca: .piaţa potenţială a afacerii este foarte mică sau există o concurenţă foarte puternică . el poate să –i propună întreprinzătorului să prezinte planul de afaceri pentru analiza mai detaliată. descrierea obligaţiilor şi limitelor de autoritate. Determinarea denumirii afacerii. Avantajele: . Evaluarea permite întreprinzătorului să realizeze o estimare a ideii de afaceri. promovarea produselor/serviciilor 3. componenţa personalului. Opţiunea pentru deschiderea unei întreprinderi mici trebuie să se bazeze pe o evaluare a avantajelor şi dezavantajelor ce le oferă modalitatea dată.tehnica BEST – analizează factorii relevanţi într – o nouă afacere. concurenţii – se studiază potenţialii concurenţi. Tipuri de franchising. Procesul de evaluare poate avea un caracter neformal sau formal. în comparaţie cu planul de afaceri. MODALITĂŢI DE LANSARE ÎN AFACERI Deschiderea afacerii de la zero. care are un potenţial comercial şi aduce un venit acceptabil. Studiul de fezabilitate – o analiză mai rapidă şi mai puţin complexă a oportunităţii de afaceri. produse şi tehnologii – include o descriere detaliată a produselor şi serviciilor. .nu este formată o echipă de conducere care să aibă calităţile manageriale necesare . originală. ideea are şanse de succes. este bine venită evaluarea formală a acesteia prin realizarea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de afaceri. Pentru o persoană un venit poate fi acceptabil şi posibilitatea obţinerii acestuia devine o motivaţie de lansare în afaceri. măsurile întreprinse pentru pătrunderea pe piaţa respectivă. iar costul şi timpul cerut pentru realizarea lui este mare . fluxul de mijloace băneşti 6. Dispunând de o experienţă de muncă întreprinzătorii şi cunoscând bine piaţa. determinând care vor fi cheltuielile posibile. inspectorul creditar îşi expune obiectiv şi direct părerea referitoare la ideea propusă.riscul învechirii produsului este foarte mare. Decizii majore la etapa iniţierii afacerii Alegerea statului juridic. piaţa şi clienţii – întreprinzătorul analizează detaliat piaţa pe care se va realiza produsul.acceptul spontan – presupune studierea opiniei referitoare la ideea de afaceri în rândul prietenilor. chiar dacă piaţa este atractivă .nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau prestarea serviciului. punctele lor tari şi slabe 4. Decizii majore la etapa iniţierii afacerii Alegerea statului juridic. veniturile şi cheltuielile posibile. evaluarea riscurilor – fiecare afacere în procesul de desfăşurare a activităţii sale va întîmpina o serie de riscuri: . Stabilirea amplasamentului. Oportunitate – o idee nouă. Procurarea unei afaceri existente.suma necesară pentru lansarea afacerii este considerabilă . canalele de distribuţie.riscurile şi problemele sunt cu mult mai mari în comparaţie cu recompensele ce se vor obţine.realizarea prototipului – în unele cazuri corectitudinea ideii de afaceri poate fi verificată prin realizarea prototipului şi dacă acesta este acceptat de clienţi. personalul – se prezintă caracteristicile angajaţilor – cheie. formele de angajare şi motivarea personalului 5. deoarece totul începe de la zero. Determinarea denumirii afacerii. care va fi venitul. Desfăşurarea activităţii în baza contractului de franchising. Deschiderea afacerii de la zero.

alte documente la cererea băncii.autorizaţia de la direcţia situaţiei excepţionale cu avizul de la pompieri referitor la respectarea cerinţelor antiincendiare . Luând în considerare specificul. inclusiv taxi – urile – licenţa se eliberează de primărie. obţinerea codului unic şi eliberarea Certificatului de Înregistrare. Pentru înregistrarea în calitate de plătitor al cotei asigurărilor sociale fondul social se cere prezentarea certificatului de înregistrare a întreprinderii la oficiul teritorial al casei naţionale de asigurări sociale.autorizaţia de la centul de medicină preventivă privind corespunderea normelor sanitare . Fondatorul trebuie să decidă: - . obţinerea licenţei 5. cererea de deschidere a contului semnată de către conducătorul şi contabilul – şef al întreprinderii 2. Una din primele decizii care le ia întreprinzătorul la momentul lansării în afaceri este alegerea formei organizatorico – juridice de demarare a acesteia. procurarea echipamentului etc alegerea unei afaceri care nu este cea mai potrivită riscul legat de realizarea unei idei noi eforturi personale pentru a lansa afacerea Formalităţile legale privind deschiderea unei afaceri noi Formalităţile legale privind deschiderea unei afaceri noi încep cu alegerea formei organizatorico – juridice de desfăşurare a activităţii şi înregistrarea întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat. Obţinerea licenţei – licenţa pentru practicarea anumitelor genuri de activitate reprezintă un act prin care se atestă capacitatea şi dreptul titularului de a desfăşura un anumit gen de activitate în condiţii care să asigure calitatea şi siguranţa mărfurilor şi serviciilor. Termenul de licenţiere şi preţul sunt stipulate în legea privind licenţierea unor genuri de activitate. Asigurarea medicală – înregistrarea în calitate de plătitor al primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se efectuează în termen de 10 zile. întreprinzătorul este satisfăcut şi mândru de rezultatul muncii depuse posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie alegearea amplasamentului afacerii. ideii întreprinzătorul alege cel mai adecvat amplasament. deschiderea unui cont bancar 4. Obţinerea autorizaţiilor – pentru desfăşurarea activităţii este necesară şi obţinerea unei serii de autorizaţii ca: . eliberat de CÎS 3. extrasul din registrul comercial de stat ce confirmă persoana împuternicită să administreze întreprinderea 7.autorizaţia pentru amplasaea unităţii de comerţ şi a celei prestatoare de servicii. prin deschiderea contului bancar. costul ridicat legat de lansarea în afaceri.aviz de la inspectoratul muncii etc. înregistrarea la Casa Naţională de Asigurări Sociale 2. fişa cu specimentele de semnături şi amprenta ştampilei autentificată notarial (2 exemplare) 6. toate întreprinderile sunt obligate să păstreze mijloacele băneşti la bănci. copia certificatului de înregistrare a întreprinderii. care legalizează amplasamentul afacerii . Pentru a deschide un cont curesnt este necesar de a prezenta următoarele documente: 1. implementarea nelimitată a propriilor idei satisfacţia de a crea o întreprindere de la zero – reuşind. înregistrarea la Compania Naţională de Asigurări în Medicină 3. în afară de perfectarea documentelor de constituire. Decizii majore la etapa iniţierii afacerii Alegerea statului juridic. Determinarea denumirii afacerii. Licenţa se elibereaza de Camera de Licenţiere. confecţionarea ştampilei. orăşenesc şi în localităţi de periferie cu mijloace de transport.Dezavantaje. copia certificatului de atribuire a codului fiscal autentificată notarial 5. copia actului de identitate a persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea contului 8. Procesul de înregistrare include. Deschiderea contului bancar – indiferent de forma juridico – organizatorică. actul sau copia actului autentificată notarial care atestă împuternicirile persoanei de a deschide contul 9. primirea autorizaţiei de funcţionare Asigurarea socială – înregistrarea în calitate de plătitor al cotei asigurărilor sociale la Casa Naţională de Asigurări Sociale se efectuează în termen de 10 zile de la data înregistrării de Stat a întreprinderii. copia documentului de constituire autentificată notarial 4. Numai după efectuarea tuturor formaţiunilor. Întreprinzătorul înregistrează afacerea la agenţia teritorială a companiei naţionale de asigurări în medicină. Stabilirea amplasamentului. eliberată de primărie. Pentru comerţul cu amănuntul al produselor alcoolice şi transportul de pasageri inter – municipal. determinarea denumirii întreprinderii. Pentru desfăşurarea activităţii este necesar de parcurs următoarele proceduri: 1. întreprinzătorul poate începe activitatea.

iar numărul maximal de asociaţi nu trebuie să depăşească 50 de persoane. Determinarea denumirii afacerii La etapa lansării în afaceri o decizie importantă pe care o ia întreprinzătorul este alegerea denumirii afacerii. 3. care reprezintă numele de firmă şi permite deosebirea unei afaceri de altele. Dezavantaje: a) existenţa obligatorie a capitalului social b) posibilitatea apariţiei unor dezacorduri între asociaţi c) dificultăţi relative în obţinerea unor sume de capital. cheltuielile suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt reduse. acţionarilor ei sau însăşi societăţii. Avantaje. asociaţii societăţii poartă răspundere pentru datoriile societăţii doar în limita cotelor care le aparţin. Întreprindere individuală – poate fi întemeiată de o singură persoană sau de membrii unei familii şi nu presupune investiţii şi riscuri mari. Fiind persoană juridică. SRL – este considerată societate economică cu un capital social de cel puţin 300 salarii minime lunare. modalitatea de înregistrare este simplă. Societatea poate fi fondată de o singură persoană fizică sau juridică. Acţiunile şi alte hârtii de valoare pot fi vândute public unui cerc nelimitat de persoane. stabilite de legislaţie la momentul înregistrării societăţii. SA – societatea comercială a cărei capital social este în întregime împărţit în acţiuni. Avantaje: a) uşor de format: cheltuieli mici. SA de tip deschis – este acea societate în care acţionarii au dreptul nelimitat să înstrăineze acţiunile ce le aparţin.este pregătit să – şi asume complet responsabilitatea pentru desfăşurarea afacerii sau doreşte să o împartă cu o altă persoană? .Dispune de resurse financiare suficiente pentru a se lansa în afacerea respectivă? .Cum va fi ţinută evidenţa contabilă? Etc Cele mai populare forme organizatorico – juridice sunt: 1.În ce domeniu doreşte să se lanseze? . Avantaje: a) transferarea proprietăţii b) durata de viaţă mai îndelungată c) posibilitatea de atragere a resurselor financiare d) răspunderea proprietarului în limita valorii acţiunilor ce – i aparţin. Dezavantaje: a) cheltuieli şi formalităţi mari pentru înregistrare b) conducerea complicată c) plafon ridicat de capital social d) publicarea informaţiei despre activitatea pentru SA de tip deschis.Ce venit planifică să obţină şi este gata să – l împartă cu cineva? . formalităţi reduse b) simplitatea conducerii c) libertatea luării deciziei d) restricţii legale limitate e) proprietarul este posesorul profitului f) impozitele mai mici Dezavantaje: a) experienţa relativ limitată b) puţin capital disponibil c) dificultăţi în obţinerea finanţării d) durata de viaţă scurtă e) dificultăţi în atragerea personalului înalt calificat f) răspundere nelimitată a proprietarului 2. a) relativ uşor de format b) volum mai mare de capital c) statut definit legal d) riscuri financiare mai mici e) conducere relativ simplă f) răspunderea asociaţilor în limita cotei lor. - . SA este persoană juridică şi poate fi de tip deschis şi închis. SA de tip închis – este societatea în care acţionarii au dreptul să vândă acţiunile lor numai în cadrul societăţii.Este capabil să lucreze în echipă sau preferă să se bazeze numai pe puterile proprii? .

O denumire reuşită poate interesa. Astfel.natura produsului şi frecvenţa cumpărării diferitelor produse .să nu dea interpretări confuze în alte limbă – este necesar de testat numele în limbele străine. pe când una mai puţin reuşită poate să – l lase indiferent faţă de afacere. dar care o semnificaţie mare.să fie sugestivă şi să trezească la potenţialii clienţi asocieri pozitive. cât şi al reducerii ulterioare a activităţii. La stabilirea amplasamentului unei afaceri prestatoare de servicii este necesar de ţinut cont de următorii factori: . este mult mai important ca clienţii să accepte localizarea dată. Aspectul juridic – în procesul de determinare a denumirii afacerii întreprinzătorul trebuie să ţină cont atât de aspectele juridice cât şi de cele comerciale.să fie concisă şi laconică – unii experţi consideră că optimal aceasta trebuie să conţină 2 – 3 silabe . Amplasarea unei afaceri în domeniul prestării serviciilor: Alegerea amplasamentului unei afaceri în domeniul prestării serviciilor depinde de specificul activităţii.numărul şi structura populaţiei şi puterea de cumpărare a acesteia . avantajele oferite sau locul amplasării afacerii . atrage atenţia şi trezi interesul potenţialului client.intensitatea traficului pietonal .originalitatea poate fi obţinută prin împrumutarea unor cuvinte din altă limbă.afacerea nu poate să folosească o denumire care coincide sau.apropierea concurenţilor . cu condiţia înregistrprii acesteia conform Legii privind mărcile şi denumirile de origine ale produselor la AGEPI Aspectul comercial: În ceea ce priveşte aspectul comercial este important ca denumirea: . Afacerile respective trebuie să fie localizate în apropierea clienţilor.numărul locurilor de parcare . deoarece modificarea activităţii necesită mari cheltuieli Stabilirea amplasamentului. ce sint dificil de pronunţat şi nu au o bună percepţie auditivă . ce – i recomandabil pentru o afacere poate fi neadecvat pentru alta. deoarece în cazul alegerii amplasamentului. este necesar de avut în acest sens acordul persoanei respective sau al moştenotorilor ei cu privire la folosirea numelui . Alegerea incorectă a amplasamentului duce la apariţia unor cheltuieli suplimentare necesare pentru transferarea afacerii. cu toate că aceasta oferă produse sau servicii de o calitate mai înaltă. amplasarea nu joacă un rol decesiv.să ţină cont de evoluţia afacerii – este necesar ca denumirea stabilită iniţial să poată fi utilizată atât în cazul extinderii. se aseamănă cu denumirea altei afaceri care este deja înregistrată . Amplasarea unui magazin – este necesar de ţinut cont de starea economică şi demografică a zonei unde va fi amplasat acesta. însă pentru o frizerie. sau conducându – se de principiul „unde găsesc o locaţie disponibilă sau pe care sunt în stare să o închiriez”.denumirea trebuie să includă în limba de stat forma juridică de organizare .existenţa transportului public .să fie uşor de pronunţat.să fie estetică – să trezească emoţii pozitive . Deseori proprietarul unei afaceri mici alege localizarea conducându – se de preferinţele personale.în cazul utilizării în denumire a numelor proprii. legate de domeniul de activitate. ca să nu semnifice complet altceva . Pentru o afacere ce se ocupă cu reparaţia şi deservirea copiatoarelor. conform legislaţiei RM: .reglementarea şi norme specifice . iar amplasamentul respectiv să permită afacerii să se dezvolte eficient. Astfel. În fiecare caz aparte se iau în considerare anumiţi factori.să prezinte o idee unică şi originală . dorind ca afacerea să fie plasată nu departe de domiciliu.accesibilitatea pentru clienţi. scris şi memorat – nu se recomandă ca denumirea să conţină abrevierea primelor litere care reprezintă numai consoane.imaginea localului . după cum constată organul înregistrării de stat. care nu coincid cu numele participanţilor la constituirea organizaţiei. amenajarea acesteia.denumirea de firmă sau o parte din aceasta poate fi utilizată în calitate de semn sau emblema comercială. informarea clienţilor sau chiar la închiderea acesteia.vecinătatea cu alte afaceri . Localizarea ideală pentru fiecare afacere este individuală.condiţiile contractului de închiriere . compunerea unor cuvinte complet noi sau prin stabilirea unor denumiri care nu au nici o legătură cu afacerea . Această cale nu întotdeauna este cea mai reuşită. deoarece denumirea poate juca un rol important în promovarea afacerii. un atelier de confecţii. La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de a analiza următorii factori: . curăţătorie chimică situaţia –i alta.Alegerea denumirii este un proces migălos şi complicat. O altă decizie importantă care o ia întreprinzătorul la momentul lansării în afaceri este stabilirea amplasamentului.costul amplasării .

mărimea cheltuielilor suplimentare pentru promovarea amplasamentului respectiv etc. Etapele procesului de procurare. obţinem scorul pentru fiecare factor şi fiecare variantă. Chiar dacă se va schimba proprietarul.numărul de consumatori . dificultăţi în efectuarea schimbărilor. folosirea experienţei şi relaţiilor vânzătorului.existenţa unui număr suficient de locuri de parcare posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii cât de uşor şi repede pot găsi clienţii afacerea . Iniţial se enumeră cei mai importanţi factori legaţi de decizia localizării: . deoarece întreprinderea are un nume cunoscut pe piaţă. durata de lansare este relativ mai mică. 6.disponibilitatea forţei de muncă calificată . şi a celor prestatoare de servicii. existenţa unei amplasări favorabile. existenţa personalului calificat. întreprinzătorul se bazează pe costurile suportate şi veniturile care le va obţine în urma amplasării respective. personalul calificat nu acceptă să lucreze pentru noul proprietar 4. iar suma tuturor scorurilor va permite determinarea scorului total pentru fiecare alternativă de amplasament. echipamentul uzat moral. deoarece modificarea amplasamentului necesită mari cheltuieli. va fi necesar timp pentru a schimba opinia clienţilor. moştenirea unei reputaţii îndoielnice. pentru a nu se începe de la 0 3. reducerea riscului. - Procurarea unei afaceri existente. spaţii care necesită mari cheltuieli pentru reparaţie şi întreţinere. Evaluarea amplasamentului unei afaceri. una din metodele recomandate este metoda de evaluare a factorilor relevanţi pentru decizie sau analiza factorială. personal calificat. La evaluarea amplasamentului unei afaceri.accesul la căile de transport . obţinerea unor venituri imediate. amplasament nefavorabil 7. de ex. relaţii stabilite cu furnizorii şi clienţii 2. faţă de întreprindere 5.aproierea de pieţele de desfacere pentru bunurile finite .apropierea transportului public . astfel nu este necesar de ocupat cu recrutarea şi selectarea personalului 6.prevederi ilegale referitoare la protecţia mediului înconjurător. Pentru evaluarea alternativelor legate de amplasament.traficul de pietoni .numărul locurilor de parcare .apropierea de sursele de materie primă . furnizorilor etc. are o piaţă de desfacere şi experienţa în domeniul respectiv Dezavantaje: 1. în alegerea amplasamentului pentru o întreprindere producătoare se va ţine cont de următorii criterii: . prin notarea de la 1 (foarte scăzut) până la 5 (foarte înalt) puncte. Astfel. posibilitatea procurării unei întreprinderi nefavorabile 2. existenţa unui personal necalificat.costul amplasării Fiecărui factor i se atribuie un coeficient de la 0 până la 1 în funcţie de importanţa acestuia pentru decizia de localizare. Procurarea unei afaceri existente: Avantaje: 1. Urmează evaluarea fiecărei variante. deoarece există deja întreprinderea. Ca şi în cazul întreprinderilor comerciale. Amplasarea întreprinderii producătoare În cazul alegerii amplasamentului întreprinderii producătoare se va ţine cont de faptul care din amplasamente va satisface cel mai bine scpurile pe termen lung. acea valoare de amplasament care are cel mai înalt scor total poate fi considerată cea mai promiţătoare variantă. existenţa unor fonduri fixe necorespunzătoare. pentru instruirea acestuia fiind necesare cheltuieli atât financiare. sunt stabilite relaţiile cu furnizorii de materii prime şi materiale 5. . cu condiţia ca în sumă să se obţină coeficientul 1. este necesar de luat în considerare specificul activităţii. care în cazul începerii afacerii de la 0 ar fi dificil de obţinut 4. fizic.suprafaţa . Înmulţind coeficientul cu numărul de puncte.costul şi calitatea utilităţilor . care dispune de utilaje necesare. cât şi de timp 3. deoarece în comparaţie cu întreprinderile nou – create. Astfel. ca urmare a costurilor ridicate pentru aceasta şi/sau a rezistenţei din partea personalului Etapele procesului de procurare a unei afaceri existente: .

nu există un contract universal de franchising.1. care sunt succesele acestora. a băuturilor răcoritoare: Pepsi – Cola şi Coca – Cola. evaluarea situaţiilor financiare şi diagnosticarea afacerii 5. care obţineau o licenţă specială pentru aceasta. ex: Chyralser. Desfăşurarea activităţii în baza contractului de franchising. determinarea motivului vînzării afacerii 4.Franchising direct – presupune încheiera unui contract direct cu fiecare franchisee local. încheierea contractului de vânzare – cumpărare 7. când fostul comivoiajor de mixere. la care se mai alătură următoarele prevederi: .Cine – s celelalte franchisee.XX. deoarece există o mare varietate de tipuri de franchising. Contract de franchising – baza relaţiilor de franchising este evidenţiată în contractul de franchising. negocierea condiţiilor de procurare 6. . Evoluţia şi definţia franchisingului. XX. Raz Kroc. Franchisingul repreyintă o înțelegere între două părți în baza căreia una din ele numite franchiser transmite alteia numite franchisee dreptul de a practica o anumită afacere conform formatului franchiserului şi conform unor plăţi stabilite. XIX începutul sec. Este larg răspândit în industria automobilelor. o legătură strânsă dintre francgiser şi franchisee. . pe lângă ideea de produs. pe care le propun pentru semnarea franchiseelor. care a fost deja probat şi cunoscut pe piaţă.are sau a avut procese juridice. Texaco. şi a început să ofere.Care sunt condiţiile contractului de franchising? . încheind contracte cu subfranchiseele. asigurându – se. precum şi verificând respectarea acestora. când compania Sunger Sewing Machine în germania şi General Motors Cort în SUA au început să realizeze produsele lor prin intermediul dealerilor. de obicei.Cine este proprietarul franchisei. care este soarta celor ce nu au reuşit? .Ce va câştiga personal întreprinzătorul de la desfăşurarea activităţii în baza franchisingului? La etapa evaluării este necesar de ţinut cont de avantajele şi dezavantajele ce le oferă franchisingul atât franchiserului. cât şi franchisee – ului. În Europa primele elemente de franchising au apărut în anii 70 în Franţa. Forma dată a apărut în 1954. stabilirea unor obiective şi scopuri realiste 2. Dacă franchisee se află amplasată din punct de vedere teritorial departe de franchiser. adoptarea unor decizii greşite. tranzacţie finaciară. în vârstă de 54 de ani. cercetarea pieţei şi căutarea afacerii care se vinde 3.Multe franchse există? . a gusturilor şi preferenţilor consumatorilor şi. unde se vindeau hamburgeri. un design comun. necunoaşterea particularătîţilor naţionale. astfel.Franchising corporativ – franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii – franchiserul oferă un pachet complet al afacerii. reclamă profesionistă şi o instruire corespunzătoare. care este personalitatea acestuia? .Master franchising – devine un element de legătură dintre franchiser şi franchisee locale şi joacă rolul de franchiser în regiunea dată. Deseori acest contract este numit contract de concesiune. Cel mai des contractele de franchising se încheie pe o perioadă de la 3 până la 15 ani. excepţie face compania McDonald”s.Franchising comercial – franchisingul comercial sau franchising al distribuţiei produselor – franchiserul oferă franchisee – ului dreptul de a realiza produsele sale pe un teritoriu limitat. Franchiserii. Tipurile de franchising: . . îşi elaborează propriile contracte – unificate. ca urmare. a procurat de la fraţii Dick şi Mac Donald drepturile de franchising al unui lanţ de restaurante. Tipuri de franchising. firme de închiriere a automobilelor . Ford. care practică încheierea contractelor pe o perioadă de 20 de ani. aplicarea sistemului creează unele inconvenienţe legate de lipsa susţinerii la nivel local. din ce cauză? . dacă da. în industria produselor petroliere – Shell. reţeaua de restaurante.Franchisingul numelui – prevede oferire de către franchiser franchisee – ului a dreptului de a se folosi de marca sa de comerţ care se aplică des în lanţurile hoteliere.Ce tipuri de susţinere oferă franchiserul? . încheierea căruia este obligatorie. datorită diversităţii domeniilor de aplicare şi diferitelor drepturi acordate. Sistemul contemporan de franchising şi – a luat avântul în SUA în perioada anilor 50 – 60 ai sec. Primele elemente ale sistemului de franchising au apărut la finele sec. DEZVOLTAREA AFACERII .durata de activare a franchiserului pe piaţă . Evaluarea sistemului de franchising – se aseamănă cu evaluarea oricărei altei afaceri. organizarea procesului de reorganizare şi transmiterea dreptului de proprietate 8.

permite evaluarea situaţiei curente. În prezent. distribuţia şi vânzarea produselor. promovarea) d) planul operaţional (include informaţia privind procesul de producţie şi etapele acestuia. pentru a releva informaţia ce ţine de întreprindere şi anume cea de activitate a ei pe viitor 4. Planul de afaceri este un document confidenţial.obţinerea creditelor . dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun era condiţionată. Necesitatea elaborării planului de afaceri. Necesitatea elaborării planului de afaceri. organizarea controlului şi spaţiile de producţie) e) managementul şi personalul (include caracteristicile şi recomandările privind fondatorii şi angajaţii. componenţa personalului. rară să provoace inflaţie. riscurile) înainte ca acestea să apară. de ce resurse sunt nevoie. micile afaceri n – au posibilitatea de a produce bunuri omogene în cantităţi mari. În ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii. planul reprezintă sursa de motivare şi antrenare 6. sumarul – rezultatul în care sînt incluse următoarele compartimente: a) descrierea afacerii şi obiectivele (denumirea oficială a afacerii. pagina de cuprins (include compartimentele de bază ale planului. etc) 2. El elaborează în cazul: . O contribuţie esenţială aduc micile afaceri la diversificarea produselor şi serviciilor. deoarece stabileşte atât situaţia întreprinderii pe viitor. strategia preţurilor. care vor fi rezultatele şi în cât timp. demonstrându – se în detaliu modalităţile de realizare a acestora.iniţierea afacerii . legate de condiţiile climatice nefavorabile) g) planul financiar (prognozele privind rezultatele financiare. aduce implicit şi venituri statului (prin sistemul de impozitare). El joacă un rol important în afaceri. data şi numărul înregistrării. Managementul antreprenorial. de aceea pentru a reuşi folosesc breşele şi locurile libere de pe piaţă sau crează noi pieţe de tip nişă.încheierea contractelor . legate de activitatea întreprinderii. de aceea pentru a reuşi pe piaţa competiţională micile afaceri îşi concentrează eforturile. cantităţile) c) planul de marketing (sînt analizate următoarele compartimente ca piaţa. argumentează existenţa întreprinderii. numele. care pot fi repartizate ulterior celorlalţi membri ai societăţii.determinarea strategiei. clienţii. Necesitatea elaborării planului: 1. echipamentul. asupra îmbunătăţirii calităţii. Structura şi conţinutul compartimentelor de bază. Crearea întreprinderilor mici condiţionează formarea noilor locuri de muncă. Planul de afaceri este alcătuit din: 1. Structura şi conţinutul compartimentelor de bază. experienţa în conducere. fiind indicate paginile) 3. este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale şi financiare reduse. prenumele directorului.. determină acţiuni de depăşire a punctelor slabe şi minimizează riscurile.Planul de afaceri. se foloseşte ca un instrument de gestiune şi de control. etc) f) evaluarea riscurilor (politice. fax. Planul de afaceri. de progres 5. se face pentru a anticipa pe hârtie problema (punctele slabe. bilanţul) h) anexele. în care sînt scrise obiectivele şi scopurile întreprinderii.. ca rezultat. structura organizatorică a întreprinderii. ce asigură cu venituri deţinătorii acestora. statutul juridic şi fondatorii. calităţile lor. în primul rând. este baza pentru luarea deciziilor 7. propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor şi exigenţelor diferitelor grupuri de consumatori. pentru a obţine resurse financiare de la bancă sau investitori 3. creşterea calităţii lor şi. . ce este planificat de realizare. Structura şi conţinutul compartimentelor de bază Planul de afaceri are o structură care ne arată cine a elaborat planul. cât şi metodele necesare de a ajunge la un viitor prosper. existenţa licenţelor şi autorizaţiilor pentru desfăşurarea activităţii) b) produsele sau serviciile (compartimentul dat include o descriere a produselor şi serviciilor. pagina de titlu (în care se înscrie numărul de telefon.atragerea investitorilor . asortimentul. prevenind şi lichidează influenţa negativă asupra afacerii 2. Particularităţile activităţii întreprinderilor. Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi stimulează creşterea economiei pe o cale relativ mai adecvată. sînt descrise obligaţiile şi limitele de autoritate. pe plan mondial se observă o tendinţă de refuz de la producţia în masă şi serie mare în favoarea seriei mici sau a producţiei la comandă. în mare măsură de preţ. astfel întreprinzătorul le poate gestiona. pentru cine se realizează şi cum. furnizorii utilajului şi materiei prime. Particularităţile activităţii întreprinderilor. Particularităţile activităţii întreprinderilor. în prezent rolul decisiv în alegerea dată îî revine calităţii. mijloacele băneşti. concurenţii.cumpărării unei afaceri existente .

organizare. punctualitatea. Deşi pare dificil pentru o mică afacere se influenţează dezvoltarea tehnologică. Însă activitatea întreprinzătorului nu se limitează numai la găsirea unor noi oportunităţi. Managementul antreprenorial.de personalitate – capacitatea de muncă. însă nu se implică şi nu se intersectează de faptul cum derulează procesul. ce ar crea un climat de muncă destins. în măsură considerabilă.calităţi fiziologice – vârsta. stimulând iniţiativa salariaţilor. calitatea şi resursele financiare sunt factori determinanţi. iniţiativa etc. ce nu – i mai puţin important. . pe care un leader trebuie să le posede: . limbajul . unele informaţii suplimentare.Permisist – leaderul le oferă subordonaţilor întreagaposibilitate de decizie şi acţiune. deciziile se iau rapid. deoarece a participat la procesul de luare a deciziilor. care permit întreprinderii să – şi stabilească obiectivele şi să le atingă prin planificare. lucrul în echipă contribuie la formarea unor relaţii colective. care se caracterizează prin stimularea iniţiativei.Democrat – se caracterizează prin faptul că majoritatea deciziilor leaderul face o analiză detaliată cu subordonaţii.intelectuale – logica. curajul. lărgirea asortimentului produselor oferite şi accelerarea renovării lor. Există trei stiluri de leader: . depinzând de viziunea şi concepţiile acestuia. Datorită faptului că o singură persoană este şi întreprinzător – proprietarul afacerii – şi managerul acesteia. atunci când timpul. Spre deosebire de afacerile mari. Stilul este eficace. el crează noi valori. fiind cointeresat în primul rând. educaţia. Un alt moment mportant este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici. deoarece există o disciplină şi o îndeplinire strictă şi necondiţionată a funcţiilor. ce dispun de un plan . Soluţionarea problemelor legate de utilizarea forţei de muncă este una din cele mai esenţiale contribuţii aduse de întreprinderile mici în economie. Aceasta face ca procesul inovaţional într – o afacere mică să fie mai productiv în comparaţie cu cel de la întreprinderea mare. intuiţia. motivare şi control. Direct sau indirect ele asigură mijloace de existenţă pentru peste 100 mln de americani şi 75 mln de europeni. sunt necesare. greutatea . A deveni întreprinzător este o ocazie excelentă de a realiza propria idee. fiind constrîns de împrejurări să se preocupe de toate. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici. capacitatea de a compătimi. în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări ele realizează inovaţii spectaculoase. Managementul antreprenorial – un ansamblu de tehnici. trăsăturile definitorii fiind orientarea spre schimbare.Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaţional. în realizarea oportunităţilor. Afacerile mici îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau două inovaţii. Planificarea – o particularitate a managementului întreprinderii mici constă în aceea că planificarea activităţii poartă un caracter formal. independenţa . să ofere noi locuri de muncă. unipersonal.managerul ca persoană. cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluţii cât mai ieftine şi eficiente de muncă. Creşterea numărului micilor afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de comerţ extern. în acelaşi timp. Într – o afacere mică întreprinzătorul este. care permite de a – l destinge de manager şi leader: . clar viziunea. O caracteristică foarte originală a întreprinzătorului.Autocrat – leaderul pune accentul pe îndeplinirea strictă a deciziilor sale. valorificarea oportunităţilor şi conducerea totală a afacerii de către întreprinzător. În felul acesta creşte răspunderea personală a fiecărui angajat faţă de executarea lucrătorului. Stilul este eficient pentru că sunt stabilite relaţii de colaborare între leader şi subordonaţi. şi managerul acesteia. Funcţiile manageriale: 1. În cazul micilor afaceri este cu mult mai eficace aplicarea unui stil democrat de conducere. care exprimă speranţă de control asupra destinului . Situaţia în care întreprinzătorul este şi managerul afacerii este caracteristică pentru 98% din firmele existente în fiecare ţară. onestitatea. Stilul de conducere practicat este puternic influenţat de personalitatea întreprinzătorului. În afacerile mici americane fiecare lucrător elaborează de două ori mai multe inovaţii decât în întreprinderea mare. O contribuţie importantă au adus micile afaceri în perfecţionarea tehnologiei deja existente prin introducerea unor modificări şi modernizări ale procesului de producţie şi prin oferirea unor produse analogice mai calitative. introducând inovaţii. Prin valorificare oportunităţilor se înţelege că întreprinzătorul caută ceva mai bun. decât de acumularea resurselor. de a inova şi a obţine beneficii financiare. care în activitatea întreprinderii introduce ordine pentru a coordona lucrurile şi acţiunile oamenilor într – o acţiune colectivă . practicarea stilului dat generează tensiuni şi nemulţumiri din partea subordonaţilor.întreprinzătorul – creatorul unei noi lumi Caracteristici de bază. . temperamentul. care sunt luate. În cadrul economiilor naţionale micile afaceri exportatoare oferă întreprinderilor locale posibilităţi de a stabili relaţii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi investiţii. înălţimea. de asemenea aplicarea şi gestiunea acestora. de a fi independent. întreprinzătorul – managerul nu se specializează într – un domeniu.leaderul – orientat spre performanţă simbolică.psihologice – stabilitatea emoţională. metode şi proceduri. chiar dacă acestea sunt legate mai mult de risc. valorificarea rapidă a ideilor aplicabile etc. Acest stil se recomandă de aplicat în situaţii de criză.

Motivarea – pentru implicarea angajaţilor şi dirijarea comportamentelor lor spre realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii. ajutoare materiale faţă de alte beneficii materiale 4. neexistând descrieri de post. care poate să se prezinte sub formă de salarii. setul specific de obiective. formularea strategiei – managerul stabileşte strategia întreprinderii bazându – se pe rezultatele obţinute la prima etapă. precum şi executarea de către manager a controlului total al întreprinderii. accentul punându – se pe diversificarea activităţii fiecărui angajat . marketingul etc c) coordonează nemijlocit cu activitatea tuturor angajaţilor d) nu există o specializare strictă a angajaţilor . predomină întreprinderile care sînt în căutarea unei finanţări externe. Structura organizatorică a unei întreprinderi mici poate fi de 2 tipuri: . Nesiguranţa zilei de mâine provoacă atitudinea sceptică a managerilor întreprinderilor micului business faţă de planurile strategice. iar pentru aceasta este important ca el să fie eficient. personalul.flexibilitatea şi marea capacitate de adaptare la condiţiile mediului . Unul dintre cei mai reprezentativi factori motivaţionali ai personalului într – o întreprindere mică. 2. Pentru întreprinderile mici este preferabilă structura organică. fiind „impuse” de băncile comerciale sau partenerii străini să – l prezinte în cazul negocierii unui credit. premii. Standardele reprezintă valori – etalon în funcţie de care se stabilesc abaterile. pentru afacerile mici este caracteristic un număr redus de niveluri ierarhice şi o structură simplă. Controlul – executarea funcţiei de control într – o afacere mică se caracterizează prin efectuarea de către întreprinzător a unei verificări totale şi directe a întregii activităţi a întreprinderii. rămâne stimularea materială. implementarea strategiei – pornind de la strategia aleasă. organizat a timp. pornind de la circumstanţele interne şi externe. cu toate resursele financiare sunt limitate. care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate etapele şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate.modificarea sarcinilor individuale în funcţie de condiţiile existente şi sarcinile trasate . dacă sunt esenţiale. e) Introducerea măsurilor de corecţie – înainte de a adopta unele măsuri de corecţie se stabilesc cauzele care au generat apariţia abaterilor. fundamentează bugetele şi sistemul motivaţional . organisme care ar delimita exact locul şi postul fiecărui individ. managerul unei întreprinderi mici cu efectiv fiecare subordonat – colaborator. b) Măsurarea performanţelor efective – la etapa dată se măsoară rezultatele obţinute de întreprindere c) Compararea performanţelor efective cu standardele – se determină gradul corespunderii performanţelor efective cu standardul de performanţă d) Stabilirea abaterilor şi cauzelor acestora – dacă abaterile sunt nesemnificative. Într – o întreprindere mică procesul de control constă în: a) stabilirea standardelor de performanţă. dezvoltă strategia pentru implementarea acestor obiective. ceea ce permite micşorarea distanţei dintre manager şi subalterni. Procesul de management strategic poate fi divizat convenţional în 4 faze: 1. transmiterea rapidă a deciziilor şi informaţiei. la rândul său. prin utilizarea unor tehnici şi mijloace de stimulare motivaţională. întreprinzătorul trebuie să ţină cont de faptul că controlul se înfăptuieşte în scopul realizării obiectivelor afacerii. flexibil şi necostisitor. ale cărei trăsături de bază sunt: . managerul combină planurile pe termen lung. a unei investiţii comune etc. se lasă în subordinea managerului întreprinderii.antreprenorial simplă: a) managerul – patron conduce singur întreprinderea b) ia decizii directe privind producţia. şi îşi asumă răspunderea să execute planurile de acţiuni stabilite. care. este necesară îndeplinirea corespunzătoare a funcţiei de motivare de către manager. precum şi pe viziunea proprie referitor la afacere. Managementul strategic – este un proces în care managerii stabilec direcţiile pe termen lung a organizaţiei. evidenţa contabilă.de afaceri. 3. La etapa dată se determină probleme ce pot apărea în procesul implementării şi alternativele strategice 3. acestea pot fi tolerate. Indiferent de faptul ce este supus controlului – indicatorii financiari. corelează strategia cu structura organizatorică. se impun unele măsuri de corecţie. regulamente.formalizarea este respinsă. practicarea unui stil de conducere corespunzător situaţiei ca urmare a numărului redus de angajţi. Standardele se stabilesc în procesul planificării activităţii şi se exprimă în unităţi fizice sau în unităţi valorice. mediu şi scurt. Organizarea – funcţia de organizare. de performanţă. calitatea producţiei sau a personalului.antreprenorial – prefuncţională – se caracterizează prin existenţa unor compartimente specializate.specializarea personalului deţine un rol redus. efectuarea analizei mediului – managerul analizează mediul extern şi cel intern ale întreprinderii şi determină punctele ei tari şi slabe oportunităţile şi pericolele 2. care sunt coordonate de manageri. În rândul celor care au un plan de afaceri.

.rata de creştere a ramurii respective care relevă oportunitatea dezvoltării (axa verticală) Matricea produs – piaţă – matricea sugerează patru strategii posibile de dezvoltare a întreprinderii. comercializarea şi instalarea programelor.cota relativă de piaţă a întreprinderii care evidenţiază forţa întreprinderii (axa orizontală) – reprezintă raportul dintre cota de piaţă a întreprinderii în cauză şi cota de piaţă a celui mai puternic concurent) . care în viitor pune influenţa asupra întreprinderii şi nu pot fi controlaţi de către managerii acesteia. cine va face.necesităţile consumatorilor sau ce trebuie de produs . dar şi care va fi recompensa pentru realizarea obiectivului stabilit. reeşind din relaţia produs – piaţă: penetrarea pieţei.tehnologia folosită sau cum sunt realizate necesităţile consumatorilor.puncte tari . Implementarea şi evaluarea strategiei – este una dintre cele mai dificile etape ale managementului strategic. cât şi de deservirea acestora. Analiza mediului – pentru efectuarea unei evaluări continue şi detaliate a mediului intern şi a celui extern ale întreprinderii micului business poate fi aplicată o metodă simplificată. întreprinderea mică în domeniul confecţiilor se specializează în confecţionarea îmbrăcămintei pentru bărbaţi. evaluarea strategiei – este etapă finală a managementului strategic. iar pe axa verticală oportunităţile şi pericolele. strategia de diversificare – se aplică prin adăugarea la produsele cunoscute a unor noi produse şi servicii. 2. Analiza SWOT poate fi utilizată de întreprindere atât în cazul elaborării unei strategii.consumatorii sau pentru cine va produce întreprinderea . Matricea SWOT – se elaborează o matrice din 9 cadrane. Matricea B.puncte slabe – caracterizează acele componente ale mediului intern ce generează dezavantaje competiţionale. iar oportunităţile şi pericolele evaluează mediul extern şi impactul acestuia asupra întreprinderii. vânzarea unor active sau chiar lichidarea întreprinderii. cât şi morale. În procesul determinării strategiei trebuie să se ia în considerare 3 factori de bază: . care prevede măsurarea şi evaluarea rezultatelor obţinute. cum se va face şi cât va consta transpunerea în practică a strategiei alese. cât şi atunci când este nevoie de a lua unele decizii majore privind piaţa.se referă la calităţile pe care le are întreprinderea şi care pot contribui la succesul afacerii . Matricea produs – piaţă.G. 3. Este necesar de promovat planul strategic în interiorul întreprinderii şi de cointeresat angajaţii. De ex. strategia de creştere – prin concentrarea pe un segment de piaţă. Angajatul trebuie nu numai să cunoască care sunt obligaţiunile lui şi ce se cere de la dânsul.C. în cazul în care o agenţie de turism specializată în turismul intern. strategia de depăşire a slăbiciunilor proprii – pentru aceasta se recomandă furnizarea cu alte întreprinderi sau reorientarea. Este importat ca analiza dată să se efectueze separat pe fiecare funcţie a întreprinderii cu sintetizarea lor ulterioară. deoarece chiar şi cea mai bună strategie poate să eşueze ca urmare a implementării greşite. Aceasta va permite efectuarea analizei SWOT pe fiecare domeniu şi pe întreprindere în genere. dezvoltarea produsului şi diversificarea acestuia..G – este o altă metodă de stabilire a strategiei. Ca surse pentru determinarea factorilor mediului extern pot servi actele legislative: presa periodică. oferind o imagine reală asupra situaţiei. dezvoltarea pieţei. Procesul de formulare a strategiei se bazează pe informaţia obţinută în urma analizei situaţionale. care poate fi utilizată de întreprinderi a micului business. de pasageri în raza municipiului şi – a orientat activitatea spre oferirea în chirie a automobilelor şi prestarea serviciilor de reparaţie. cu standardele proprii etc. stoparea fabricării unor produse. Matricea se bazează pe 2 indicatori: . Analiza mediului intern – mediul intern reprezintă totalitatea factorilor asupra cărora întreprinderea are influenţă determinantă. printre care de o mare popularitate se bucură metoda SWOT. strategia de restrângere – este strategia care poate fi implementată prin reducerea investiţiilor şi a personalului. Toţi factorii mediului intern convenţional pot fi divizaţi în 2 grupe: . cheltuielilor pentru publicitate. 4. Analiza mediului extern începe cu identificarea şi evaluarea factorilor din afara organizaţiei. o nişă sau un produs. în care pe axa orizontală sunt înscrise punctele tari şi cele slabe ale întreprinderii. încearcă să introducă un produs nou sau un produs modificat pe o piaţă existentă – se recomandă aplicarea strategiei de dezvoltare a produsului. astfel se poate obţine o imagine reală despre punctele tari şi slabe ale întreprinderii. Pentru implementarea strategiei managerul întreprinderii micului business trebuie să elaboreze un plan de acţiune în care se concretizează ce se va face. şi anume analiza SWOT – unde punctele forte şi cele slabe reflectă mediul intern al întreprinderii. o întreprindere mică ce prestează servicii de transport. . cu rezultatele obţinute de întreprinderile concurente. rapoartele întreprinderilor concurente etc.C. Matricea B.4. De ex. cataloagele. precum şi pornind de la misiunea şi obiectivele întreprinderii. Pentru o analiză eficientă se recomandă a face o comparaţie cu indicatorii din anii precedenţi. dezvoltarea afacerii sau schimbarea domeniului de activitate. O întreprindere mică se ocupă atât de asamblarea şi realizarea computerilor. a salariilor. De ex. refuzând fabricarea îmbrăcămintei pentru copii sau dame. efectuarea unui control strict. cărţile şi manualele. Combinarea acestor factoti pot genera câteva strategii: 1. Formularea strategiei – pentru formularea strategiei pot fi utilizate mai multe metode. aplicând un sistem adecvat de recompense atât materiale. De ex.

Factoringul. Ca mijloace externe – creditele bancare.Contracte de tranzacţie – pentru efectuarea căreia se solicită creditul . precum şi organizaţii internaţionale. În procesul de luare a decizie privind creditarea se ia în considerare istoria creditară a clientului. sunt menţionate urmările în cazurile de nerespectare a contractului de către debitor. care permite conducătorului semnarea contractului concret sau a garanţiei pentru sumele respective conform documentelor de constituire.compania de leasing procură echipamentul pentru un beneficiar concret .FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE ANTREPRENORIAT Sursele de finanţare şi caracteristica acestora. este foarte important ca datele din plan să nu difere de situaţia reală. În sursele proprii limitate nu le permit întreprinzătorilor să – şi extindă afacerile. Dacă idee de afacere prezintă interes şi afacerea satisface cerinţele băncii. între întreprinderi ce au relaţii comerciale îndelungate şi stabile.Planul de afaceri – sunt reflectate în scris etapele realizării proiectului pentru care se cer banii. Leasingul. Solicitantul care nu este clientul băncii şi nu are deschis cont de conectare la banca dată trebuie să prezinte toate documentele de constituire a unităţii economice notarial certificate: statutul. instalaţiilor. . unul cu privire la vânzare – cumpărare cu producătorul sau proprietarul echipamentului şi altul cu privire la leasing cu beneficiarul 3. Creditorul analizează piaţa pentru a determina dacă investiţia dată este justificată. caracterizată prin transmiterea în folosinţă a echipamentului. utilizată pentru completarea capitalului necesar lansării şi dezvoltării cu succes a afacerii. care include: . În contract se prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor. materiei prime şi materialelor cu condiţia achitării ulterioare a preţului acestora. ei apelând. Caracteristicile de bază ale leasingului financiar: . Avantajul finanţării respective constă în faptul că granturile sunt nerambursabile. Srtuctura surselor de finanţare este constituită din sursele interne şi cele externe. astfel întreprinzătorul obţine posibilitatea de a începe o activitate. investiţiile. Creditele bancare reprezintă o sursă externă de finanţare.cererea de creditare – formular standart propus de bancă. Procesul de leasing se bazează pe 3 principii de bază: termenul de scandenţă. printre care o cotă considerabilă le revine creditelor. mijloacelor de transport etc în schimbul plăţii chiriei. destinaţia.Decizia organului competent. care include informaţia privind mărimea creditului. Donaţiile – unele fundaţii. calculate cheltuielile.Raportul financiar – pe ultimii 2 – 3 ani . Contractul de creditare se încheie în scris şi poartă un caracter individual. profitul.vânzătorul echipamentului ştie că acesta este procurat pentru transmiterea în leasing . Creditele bancare se acordă diferenţiat ca mărime. Partenerii de afaceri – finanţează o întreprindere mică prin livrarea în avans a echipamentului. Creditorii analizează minuţios planul de afaceri. istoria creditară etc. beneficiarul (locatarul) – solicită firma de leasing (locatorul) pentru obţinerea în leasing a echipamentului necesar 2. întreprinderile mici folosesc economiile personale. contractul de constituire. locatarul achită firmei de leasing plata chiriei pentru folosirea echipamentului şi comisioanele. donaţiile. leasingul. rambursabilitatea şi plata. leasing financiar sau leasingul de capital – prevede că beneficiarul pe întreaga perioadă a contractului achită în rate suma care recuperează integral valoarea echipamentului la momentul procurării. termen de scandenţă şi dobândă. perioada de scandenţă.reclamaţiile privind calitatea echipamentului. atunci întreprinzătorul pregăteşte dosarul de creditare. Avantaje şi limite. are loc livrarea echipamentului locatarului 5. Creditul bancar.Documente care confirmă asigurarea angajamentelor de rambursare a creditului . Procesul de leasing include etapele: 1. Avantajul de bază al finanţării date este lipsa obligaţiei de rambursare a împrumutului. Acest mod de finanţare este denumit şi credit comercial. înlăturarea defectelor în perioada de graţie beneficiarul le adresează direct furnizorului echipamentului . Ca mijloace interne. certificatul de înregistrare a întreprinderii. firma de leasing achită întreprinderii producătoare preţul echipamentului 4. oferă în bază de concurs de proiecte granturi pentru dezvoltarea micilor afaceri şi antreprenoriatului. precum şi veniturile care le va obţine întreprinderea demonstrându – se detaliat capacitatea de a restitui creditul . în funcţie de destinaţia lor şi valoarea garanţiilor oferite de cel care – l solicită. amortizarea etc. Economiile personale prezintă principalul mijloc de finanţare pentru întreprinzători. Leasingul – o formă de arendă pe termen lung.dreptul de a alege echipamentul şi vânzătorul îi aparţine beneficiarului . firma de leasing încheie 2 contracte. În funcţie de gradul de răscumpărare a echipamentului oferit deosebim: 1. la sursele externe de finanţare. Băncile preferă să acorde credite întreprinzătorului care deja are experienţă în comerţ de cel puţin 3 luni şi de cel puţin 6 luni în producţie şi prestare a serviciilor. investitorii.

cât şi o dobândă pentru plăţile făcute anticipat către aderent . alegerea ideii care nu este cea mai potrivită – iniţial ideea de afaceri părea unică şi originală. care oferă acelaşi produs sau serviciu. Ocupându – se. deoarece aderentul trebuie să achite atât comisionul.riscul deteriorării echipamentului trece la beneficiar după semnarea actului de predare – primire a echipamentului în exploatare .cheltuielile legate de deservirea tehnică. Previziunea incorectă a cheltuielilor duce la ceea că afacerea la un moment dat nu mai dispunde de resurse financiare pentru a – şi acoperi cheltuielile.întreprinderea are posibilitatea de a transforma datoria viitoare în bani în numerar la momentul necesar. lipsa unei echipe manageriale – întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul singur. beneficiarul compensează companiei de leasing ratele de chirie neachitate.locatarul nu este proprietarul mijloacelor fixe.dacă în perioada contractului de leasing echipamentul se deteriorează înaintea de expirarea termenului de amortizare. Lansându – se în afaceri. Motivele încetării activităţii antreprenoriale: 1. însă lansându – se pe piaţă cu ea. insuficienţa resurselor financiare – este o cauză importantă a eşecului afacerii. Modalităţi de încetare. care în decurs de 2 – 3 zile achită de la 70 – 90% din valoarea totală a facturilor în avans. aderentul poate pierde o parte din clienţi. denumit aderent. acceptând numai pe cei care sunt în stare să respecte la timp scandenţele. reparaţie.compania de leasing procură echipamentul fără a cunoaşte iniţial beneficiarul acestuia. iar la expirarea termenului contractului de leasing echipamentul poate fi închiriat din nou sau returnat companiei de leasing. deoarece firma factor îi asigură încasarea contravalorilor facturilor .se reduce riscul insolvabilităţii.mijloacele fixe pe întreaga perioadă a contractului se află la balanţa companiei de leasing . Drept rezultat al acestei operaţiuni. Avantajele factoringului: . deoarece firma de factoring este foarte exigentă cu debitorii.plata pentru chirie se efectuează după instalarea echipamentului . Încetarea activităţii reprezintă ultima etapă a procesului antreprenorial. a creanţelor sale comerciale înainte de scandenţă. iar din cauza lipsei unui plan adecvat. leasingul operaţional – se utilizează pe o perioadă mai mică decât termenul de amortizare a echipamentului.plata pentru chirie se efectuează conform unui grafic stabilit în contract de comun acord de ambele părţi. care pot fi folosiţi în producţie Dezavantajele factoringului: . Procesul de factoring. nu le poate pune ca gaj. toţi întreprinzătorii speră că afacerea lor va activa o perioadă cât mai îndelungată şi nu vor finisa – o curând. el se epuizează şi – i rămâne puţin timp pentru lucrurile importante legate de gestiune şi dezvoltarea afacerii 3. plata pentru chirie poate fi mai mare decât cheltuielile suportate pentru procurarea echipamentului sau plata creditului.termenul contractului de leasing este cu mult mai mic decât termenul de funcţionare a echipamentului . de lucrurile mărunte.plata pentru chirie se include în costul producţiei ce micşorează suma venitului impozabil al beneficiarului .transferând toate creanţele sale firmei de factoring.neachitările se transformă în bani. Dezavantajele leasingului: . lipsa unui plan – lucrurile nu pot să decurgă la voia întâmplării. reducându – se şansele obţinerii unor credite bancare . astfel beneficiarul are posibilitatea să coordoneze cheltuielile şi veniturile sale. Factoringul este eficient pentru producători şi vânzătorii cu ridicata. întreprinderea vinde cerinţele sale firmei factor. 2. de aceea este foarte important ca acesta să cunoască bine cererea pe piaţă atât la echipamentul nou cât şi la cel second – hand . asigurare sunt suportate de compania de leasing . dacă echipamentul nu corespunde cerinţelor indicate în acesta Evaluarea leasingului – se evaluează avantajele şi dezavantajele sursei date şi se compară cu costurile leasingului. a unei viziuni clare despre afacere întreprinzătorul nu va avea şanse de succes 4. piaţa este satisfăcută sau cererea este mult mai mică decât s – a prognozat 2. Factoringul – semnifică o înţelegere privind procurarea de către bancă sau de firma factor de la client. Un întreprinzător priceput trebuie să ţină cont de cheltuielile şi costurile pentru o perioadă îndelungată de timp - .costul ridicat. la care termenul de plată a facturilor este de 1 – 3 luni. Avantajele leasingului: . deoarece firma factor oferă în jurul la 80% din suma datoriilor până la termenul de plată .beneficiarul poate anula contractul.suportă riscul uzurii morale a echipamentului şi. întreprinzătorul „descoperă” că există alte afaceri. Caracteristicile leasingului operaţional: . ÎNCETAREA ACTIVITĂŢII ANTREPRENORIALE Motivele încetării activităţii antreprenoriale. care pot fi realizate de alte persoane.permite să obţină mijloace de producţie necesare şi să înceapă exploatarea acestora în lipsa unor resurse financiare suficiente .

repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor .informarea în termen de 15 zile de la ultima publicare a creditelor despre lichidarea întreprinderii. termenul de înaintare a creanţelor. Cu toate că nu există un amplasament ideal. realitatea confirmă contrariul. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare în întocmirea procesului verbal de evaluare a activelor întreprinderii. deoarece există concurenţi. Când întreprinzătorul este în căutarea unei locaţii. iar întârzierea poate să coste mult. de facilitatea de a găsi afacerea. Afacerea se consideră lichidată când informaţia despre aceasta a fost radiată din registrul de stat a întreprinderilor. ce – i mai important. Dezichilibrul între încasări şi plăţi nu pemite de a desfăşura normal activitatea şi poate duce la închiderea acesteia 9.executarea tuturor creanţelor creditorilor . lichidarea sau declararea falimentului acesteia. respectaţi şi li se oferă o deservire şi produse de calitate 10. Astfel. transferarea ei către membrii familiei. a acoperi plăţile pentru servicii etc.depunderea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la CÎS a cererii de radiere a întreprinderii din registrul de stat al întreprinderilor. instanţei de judecată. neprezentării dărilor de seamă.amplasament nefavorabil – şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă nu este amplasat unde trebuie.încetarea temporară – decizia privind încetarea activităţii întreprinderii trebuie să fie declarată la oficiul teritorial al CÎS. lipsa controlului – nu permite rapid de a depista problema. listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora. luând în considerare costurile amplasării şi veniturile posibile 6. precum şi rezultatul examinărilor. de angajaţi. lipsa de numerar – afacerea poate fi profitabilă. erori în selectarea personalului – succesul oricărei afaceri depinde în mare măsură. însă insuficienţa de numerar. întreprinzătorul trebuie să: a) prezinte în scris o cerere privind suspectarea activităţii întreprinderii la oficiul teritorial al CÎS b) publice în monitorul oficial al RM un aviz referitor la suspendarea activităţii întreprinderii cu indicarea termenului suspendării c) informeze creditorii privind încetarea temporară a activităţii şi să aştepte expirarea a 2 luni. . Lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei judecătoreşti.întocmirea bilanţului de lichidare şi prezentare. ca urmare a posibilităţii înlăturării ei.întocmirea proiectului. Pentru ca acestea să ajungă la consumator.în termen de 3 zile de la data primirii actelor CÎS adoptă decizia de radiere din registrul şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. inclusiv creanţele. datoriile persoanelor juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătorească în termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor . el trebuie să fie informat şi motivat să cumpere şi. care au luat hotărârea de lichidare. Clienţii vin acolo unde sunt aşteptaţi. întreprinzătorul nu dispune de bani suficienţi pentru a achita salariile angajaţilor.formarea comisiei de lichidare sau de semnare lichidatorului. În speranţa unor timpuri mai bune sau în căutarea unor noi oportunităţi mulţi întreprinzători îşi suspendă activitatea. să rămână 8. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de deschis. odată cu predarea bunurilor rămase ale întreprinderii. Dacă angajaţii sunt incompetenţi. bilanţului de lichidare. este important să ţină cont de traficul pietonal şi rutier. Încetarea definitivă – poate avea loc prin vânzarea afacerii. care se va ocupa de lichidarea afacerii . fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi. infrastructura. ca urmare a încasărilor întârziate. fondatorilor (asociaţilor) acesteia. Pentru suspendarea temporară a activităţii. Modalităţi de încetare a activităţii unei afaceri: . subestimarea competiţiei – chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează succesul pe piaţă. prin a căror decizie au fost înfiinţaţi . din cauza formalităţilor complicate şi a costului lichidării. ca urmare a insolvabilităţii afacerii. este foarte mare probabilitatea că afacerea va eşua. se eschivează de la muncă. deoarece ei realizează ideea de afaceri. dar dificil şi scump de închis. nu sunt politicoşi cu clienţii. termen de înaintare a creanţelor de către creditori d) prezinte certificatele de la instanţele financiare cu privire la închiderea convenţională a conturilor e) preda ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al CÎS Însă foarte mulţi întreprinzători îşi încetează activitatea fără să facă nici o declaraţie. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii şi instanţa de judecată. apropierea altor afaceri etc. la cererea de radiere se anexează toate actele necesare lichidării . lipsa unei strategii de marketing – cu toate că este frecvent vehiculată afirmaţia că produsele bune singure se vând. Etapele lichidării: . încălcărilor legislaţiei etc. care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor.publicarea în 2 numere consecutive ale monitorului oficial al RM a avizului despre lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului – limită de înaintare a creanţelor de către creditori . mai potrivit este acela care permite cel mai bine realizarea scopurilor. activitatea fiind suspendată pe o perioadă de până la 3 ani. propunând produse mai performante 7. şi se aduc la cunoştinţă fiecărui creditor . 5. crează probleme serioase. care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în monitorul oficial al RM. care vor răspunde provocării.