You are on page 1of 311

Coperta de ANDREI OLSUFIEV

STELIAN BREZEANU

O ISTORIE A IMPERIULUI BIZANTIN

EDiTURA ALBATROS • BUCUREŞTI 1981

A

CUPKIXS

I. IMPERIUL KOMAXO-B1ZAXT1N (sec IV-VI)

1.Partitio imperii Romani (330 — 395) 2.Epoca invaziilor şi a luptelor cristologioc (395 — 518) 3.Epoci lui Justinian (518-610)
H. IMPERIUL GREC MEDIEVAL (610-1031)

7 10 1(3 24 41 43 58 77 113 127 130 164 179 209 218 234 250 257 258

1.Lupta pentru supravieţuire ( 6 1 0 - 7 1 7) 2.Epoca iconoclastă (717-8-13) 3.Apogeul statului bizantin (843-1025) 4.Criza veacului al Xl-lea (1025-1081)
III. DECĂDEREA IMPERIULUI BIZANTIN (1081- 1453)

1.Regimul artistocraţiei militare (1081-1204) 2.Stăpîuirea latină şi recucerirea bizantină (1204—1282) 3.Decăderea şi prăbuşirea statului bizantin (1282—1453)
Evoluţia studiilor de istorie bizantină Glosar de termeni istorici Bibliografie Tabele cronologice Lista ilustraţiilor Indice

4

■ xjOîi tu.

'A\a\ ui ■
l ': '

.< . C i

8? f ■;

:.%>:

J!.v.r:'i\iJ/.: ■ î r u t i'j'ij.

t-(&.

I

I. IU PERIUL ROMANO- BIZAN TIN (SEC. IV-VI)

Mutarea capitalei imperiale din Cetatea Eternă de pe Tibru în oraşul de pe malurile Bosforului, dictată lui Constantin cel Mare de considerente de natură strategică, econom'că, politică şi religioasă, rămîue un eveniment de importanţă capitală în istoria universală. Prin actul lui Constantin, toate forţele vitale ale lumii romane se repliază în jurul noii metropole, între zidurile căreia avea să se realizeze fuziunea elementelor romane, elene, şi creştin-orientale, din care s-a născut strălucita civilizaţie bizantină m Cele trei veacuri ce despart acest eveniment de venirea lui Herakleios pe tronul statului bizantin constituie perioada de tranziţie de la imperiul roman la imperiul greco-oriental, perioadă în care se înfruntă sau se împletesc armonios elemente antice şi medievale, romane şi bizantine, păgîne şi creştine. Mutarea însăşi a capitalei pe malurile Bosforului este încheierea logică a unui proces profund din economia romană: deplasarea centrului de greutate al viedi economice şi demografice a imperiului în jumătatea sa orientală. în timp ce economia occidentală decade, dobîndind un tot mai pronunţat caracter agrar, proces grăbit şi de migraţia popoarelor, în Orient se păstrează o viaţă urbană înfloritoare în salba de oraşe de pe malul Mediteranei (în provinciile Egipt, Palestina, Siria şi Asia Mică). Noua monedă de aur a lui Constantin, destinată unei cariere strălucite, îşi impune pentru un mileniu o supremaţie incontestabilă in Mediterana şi chiar pe îndepărtatele pieţe din Oceanul Indian. Daca munca sclavagistă îşi păstrează încă poziţii donii-

unde se împletesc. Pe plan politic. în Egipt şi Siria. Noua ordine. în timp ce pe platoul anatolian şi în Balcani nuca proprietate ţărănească liberă deţine o greutate deloc neglijabilă • în administraţie. cu orientări şi aporturi diferite. ancxînd importante domenii deţinute pînă atunci de factorii constituţionali tradiţionali: senatul. centralizarea şi birocratizarea aparatului de stat —. Anliohia şi altele — continuă să exercite primatul şi în viaţa intelectuală a Noii Rome. cele trei componente ale civilizaţiei bizantine: creşlin-oricntală. în această atmosferă de declin al culturii păgînc. care au marcat pentru toidcaunŞjfci'oria imperiului. fragmentarea marilor provincii romane în unităţi mici. principalele trăsături ale reformelor diocleţiano-constantinicne. ca şi în Europa. cu celebra universitate pă-gînă. şi~a pus pecetea asupra tuturor manifestărilor vieţii bizantine. componentă a noii civilizaţii de pe Bosfor. în Asia Mică şi Sicii ia. transformare care doamnă civilizaţia bizantină din secolele IV—VI: cultura pă-gîhă cedează locul unei culturi creştine. concentrează întreaga putere în mina împăratului şi a aparatului său funcţionăresc: vechea magistratură romană cedează lecui birocraţiei bizantine. în interiorul imperiului. au stai la originea atotputerniciei împăratului în stat. birocratizarea şi centralizarea strictă a aparatului de stat. poporul şi armata. înrîuriri fertile au fost exercitate de creştinism în cultură. în agricultura domină colonatui. biserica creştină este în plină ofensivă. elenă şi romană • Incertitudinile în care evoluează lumea bizantină în cursul secolelor IV—VI intre vocaţia orientală şi visul restaurării imperiului roman raediteranecan se traduc şi în cultură şiartă. care au sjîrşil prin a da trăsăturile sale definitorii noii culturi. numai Atena. care asimilează însă tradiţii elenistice şi influenţe orientale. avea să stăruie de-a lungul întregii istorii a statului bizantin • Creştinismul. în Europa. în forma ei ortodoxă. putea rivaliza cu ele.nânte în atelierele meşteşugăreşti — de stai şi particulare --" din oraşele de pe. în formule de o mare originalitate. unde tradiţiile păgînc greco-romane fuzionează treptat. prin trăsăturile sale dominante — autocraţia imperială. este esenţial pentru fizionomia societăţii bizantine. transformată în religie de stat într-o aprigă înfruntare cu cultele păgînc şi cu ereziile.edikranei. noua religie. reformele h i LI) i octeţi an şi Constantin. Tradiţia elenistică 8 .. Dar în Orient. o profundă transformare este în curs. cu influenţe creştin-oricn-talc. faţada M. Separarea netă a puterii civile de cea militară. Gaza. marile centre elenistice — Alexandria.

Aici cGtncnlarkd operelor clasice ia locul cercetării directe. unde domina gustul. din Sinai pînă în Ravcnna.este continuată şi în ştiinţe. la naşterea ei dîndn-şi mîna Orientul şi Occidentul. în arhitectura religioasă. Din sinteza celor două formule avea să se nască în Asia Mică la sfîrşitul veacului V cea mai mare realizare a artei bizantine timpurii. Petru din Roma (324—349) au fost ridicate în plan basilical. Fidelitatea faţă de idealul clasic o găsim în mozaicurile din Roma şi Constantinopol din sec. şi religioasă prin motivaţie. în sec. preluat şţ dezvoltat de bizantini. Conslantinopoliiană prin origine. care a cunoscut în secolul următor deplina ei expresie. arta bizantină este sincretică prin substanţă. treptat însă influenţa orientală pătrunde în toate marile centre ale lumii bizantine. Principalele monumente ale epocii lui Constantin au urmat aceste modele: Biserica Naşterii din Bctleem şi vechea biserică Sf. IV—V. remarcabile sînt soluţiile găsite de constructor problemei organizării unui spaţiu cit mai mare pentru masa în continuă creştere a credincioşilor. în timp ce rotonda de la Sf. Aceeaşi evoluţie urmează şi pictura monumentală. Mormînt şi Marea Biserică din Antiohia (331—237) au fost înălţate în plan central. IV—V soluţiile au urmat modelele deja existente. puţinele invenţii tehnice ale timpului—focul grecesc şi astrolabul— sîtit fructul unor lucrări teoretice din epoca elenistică • Arta acestei perioade ilustrează cel mai bine capacitatea culturii bizantine de adaptare la mediul şi sensibilitatea creştină. bazilica cu cupolă. găsite în bazilica romană cu plan longitudinal şi în edificiile de cult cu plan central şi cu cupolă. . pentru compilaţie şi abreviere.

în loc de 12. asupra cultelor păgîne este reflexul aceloraşi transformări profunde din statul roman tîrziu. şi în 4 prefecturi (O10 . a cărei construcţie pe locul an ticei colonii megariene Byzantion a fost începută de Constantin cel Mare în nov. 330—337. are o poziţie strategică remarcabilă şi o importanţă comercială unică. Victoria creştinismului. sociale. PARTITIO IMPERII ROMANI (330 -395) în timp ce în Occident criza economică precipită criza socială şi politică. Xumărul provinciilor este ridicat la 117. Deplasarea centrului de greutate al imperiului din Italia în Orient. venit din provinciile orientale ale imperiului.1. în care economia de schimb oferă o bază solidă organis'mului statal. cu structuri economice. divizarea avea să se permanentizeze însă la sfîrşitul veacului. chiar dacă ficţiunea unităţii imperiului domină încă minţile oamenilor în veacul următor. Considerată la început ca simplu artificiu de guvernămînt. pe plan politic. fenomenul se traduce în încercările dramatice ale puterii centrale pentru menţinerea unităţii statului. faţă de 101 la înaintaşul său. politice şi mentale diferite. Noua capitală. reformele economice şi adiJ^KîcratiTe ale lui Diocleţian şi Constantin se dovedesc salutare pentru regiunile orientale alv imperiului. grupate în H dioceze. 330 mai îl. unde se menţine o viaţă urbană înfloritoare. prin actul din 395 al lui Theodosios I. concepută ca Noua Romă. Istoria romană a veacului al IV-lea este astfel dominată de agravarea opoziţiei dintre cele două jumătăţi ale imperiului. 324. Constantin cel Mare desăvîrşeşte opera de reformare a statului inaugurată de Diocleţian. Inaugurarea festivă a noii capitale a Imperiulu roman la Constantinopol.

ea intră în declin în perioada următoare în împrejurările crizei cunoscute de imperiu după moartea lui Justinian. Valerius i . ce cuprindea zona de cîmpie a Munteniei şi Olteniei. care-sînt primiţi ca aliaţi (foederaţi) în armata romană. Illyricum. Sofia) din Constantinopol. bazilică cu cinci nave. extins în veacurile următoare. Constantin cel Mare încheie construcţia palatului sacra (Marele Palat). mai 22. Moartea lui Constantin cel Mare. Armata este împărţită în trupe de campanie (comităncnses) şi trupe de graniţă (limitând). Imperiul este împărţit celor trei fii ai săi: Constantin II (F. Crearea unei noi ierarhii funcţionăreşti. Domnia lui Constantin coincide cu o activizare a politicii imperiale la Dunărea de Jos. c. Construirea bazilicii Naşterii din Betleem. care este înconjurată cu o vastă reţea de fortificaţii şi de puncte de sprijin la fruntariile vestice şi nordice. 330—681. 330—335. Noua ordine instituită în stat de Diocleţian şi Constantin rămîne în vigoare de-a lungul întregii perioade romano-bizantine (330—610). apt să închidă calea invat datorilor spre Cornul de Aur. Această funcţie justifică . Deplasarea centrului imperiului din Roma în noua metropolă de pe Bosfor sporeşte considerabil importanţa Scythiei Minor. cetăţile Drobeta şi Sucidava sînt reconstruite şi este ridicată o nouă cetate pe linia fluviu^ lui — Constatiniana Dafne — în timp ce armatele romane restabilesc controlul pentru cîteva decenii asupra unui teritoriu întins de la nordul fluviului. 330—360. Săpăturile arheologice atestă existenţa unei vieţi urbane de o amploare şi intensitate necunoscută în istoria regiunii. Gallia şi Italia). Este construită Marea Biserică (Sf. 332. Senatul din Roma şi cel din Constantinopol sînt transformate în simple consilii urbane. iar trăsăturile ei esenţiale — caracterul autocrat al puterii împăratului şi centralizarea şi birocratizarea aparatului de stat — se păstrează pînă la sfîrşitul imperiului.rient. încheierea păcii cu goţii şi taifalii din nordul Dunării. 330. 337. preocupările arătate de autoritatea imperială provinciei de la Dunărea de Jos. investită cu funcţia de avanpost îndepărtat al Noii Rome. la apogeul ei în prima jumătate a veacului VI. devenită model pentru edificiile de cult din perioada următoare. întregul complex acoperind o suprafaţă de 100 ha. numărul legiunilor este stabilit la 75. c.

partizanii lui Arius reuşesc să recucerească vechile poziţii pînă şi la curtea imperială (Constantin este botezat pe patul de moarte de liusebiu de Nicomedia.erui corre comercial ct amolfifartlo c&israai ci pisaislor Clauditis Constantinii.solide. 340. După primul conciliu ecumenic din Niceea (iun. arianismul este în plină ofensivă. în Orient.?) în OcciJcnt (337 3-10). Război romano-persan. Constantin II este înfrînt de Constant. Război civil.50) şi Constantin II (F. Sub succesorii Iui Constantin. Constant (F. în Italia (337—3. Valerius lulius Constintius) în Orient (337— Ml). Saasanizii invadează Mesopotamia şi Siria. 12 . în timp ce în Ocds dent ortodoxismul deţine poziţii . graţie sprijinului acordat de Constanţiu II. arian convins. după moartea lui Constantin. 337—363. Valerius Julius Constans). unde au fost puse bazele dogmatice şi canonice ale ortodoxiei iar arianismul a fost învins şi declarat erezie datorită intervenţiei brutale a împăratului. 325). care anexează Italia părţii occidentale a imperiului. problema bisericii creştine devine tot mai gravă. episcop arian).

importante opere istoric». 343. Proclamat împărat de trupele din Gallia (febr. 340. învingătorul. fiecare în parte punînd bazele unui gen de lur>gă carieră în literatura istorică bizantină: cronica universală. de caracter polemic. Grigore de Nazianz (c. după care traduce Biblia în limba germană (c. autor al onor lucrări teologice cu caracter polemic şi'al unor . Moare Eusebiu de Cezareea (n. Constanţiu II zdrobeşte opoziţia ortodoxă din biserica creştină. de origine germană. ce cuprinde naraţiunea evenimentelor de la facerea lumii la anul 303 e.. <■ 350. 361—363.n.). 350—407) —cărora dogma ortodoxă le datorează prima sa sistematizare şi prima sa formulare clasică. 361). istoria bisericii şi biografia imperială. stăpîn pe situaţie în Occident. organizarea urnii cler păgîn după modelul celui creştin etc). Constant cade în luptă cu uzurpatorul păgîn. între care o cronică universală. evrei şi donatişti. apostolul goţilor. Wulîila. Sec. 13 . Oratori străluciţi şi autori ai unei vaste opere teologice. 260). 351. 18. 353. Constanţiu devine împărat unic în imne^ rin (353—361). Istoria eclesiasiică şi Viaţa lui Canstanlin. c. Magnentius este înfrînt la Mursa (Pannonia) de Constanţiu II. 330— c. 360). împarte puterea în impe riu cu Constanţiu II. aug. 327—379). sept. 359. al cărei eşec pune în lumină imensa forţă morală şi politică acumulată de noua religie. 390) şi loan Chrysostomul (c. condusă de Athanasios. Iulian este recunoscut împărat şi de provinciile din Orient la moartea lui Constanţiu II (3 nov. Persecuţiile anticreştine îi aduc cognomenul de Apostatul. evenimentul va avea consecinţe nebănuite pentru viaţa politică a Imperiului roman. IV (a doua jum. edict de toleranţă pentru păgîni. 350). ■pomriia lui Iulian coincide cu o puternică reacţie păgînă în imperiu (redeschiderea unor temple păgîne. ian. 28. este botezat în rit arian de episcopul Eusebiu de Nicomedia. îşi desfăşoară activitatea părinţii bisericii orientale — Vasilc cel Mare (c. arhiepiscopul Alexandriei. Grigore de Nyssa '(c 330—395). Magnus Magnentius. şi proclamă arianismul religie de stat la sinoadele de ia Sirmium şi Rimini. după o nouă înfrîngere la Mons Seleuci. Magnetius se sinucide. şi epistolare.c.

o . 364. imperiul este condus pentru ultima oară de un îm Balcani (377) şi provoacă lui Valens o groaznică înfrîn-gere părat unic. el păstrînd jumătatea occidentală. aflaţi la nordul Dunării.imia. este în tregită dogma ortodoxă şi se fixează Credo-ul. ortodoxia devine religie oficială Divizarea definitivă a teritoriului imperiului roman. Interzic Procopius (365—366). mai iul. Dunăre împotriva goţilor.. în care împăratul însuşi cade. după episcopul Romei. gcstarum lib. 28. Coloniştii vizigoţi din Trăda se răscoală contra 394.. este distrus. o grus gîn. păratul Theodosios I. Interzicerea arianismului în jumătatea orientală a Imperiului de către îm(pars occidentis). care face vadează Europa. ultimul mare retor pă376. care-1 asociază Ia tron pe fratele urmă operă său Flavius Valens. ni siaiui rumân... A . Imperiul este împăr Prima mare victorie a cavaleriei asupra infanteriei. 9. inmai Occident împărat în 15. Moartea lui Iulian în timpul campaniei -din Mesopot.363. 17. Edictul de Ia Thessalonic. Grigore de Nazianz şi Ioan narea şi se refugiază în imperiu. intim al lui Iulian Apostatul şi dascăl al părinţilor pare vizigotă condusă de Frithigern şi Alaviv trece Du= bisericii Vasile cel Mare. Moartea lui Theodosios I. Revocarea măsurilor religioase ale lui Iulian. vizigoţii sînt colonizaţi Chrysostomul. 26. aug. Patriarhul din Constantinopol dobîndeşte o preeminenţă onorifică asupra colegilor săi din Orient (Alexandria.Theodosios I interzice jocurile olimpice. iun. Al doilea conciliu ecumenic de la Coastantkiopof. care ţit între cei doi fii ai săi. febr. LC 367—369. nopol.Moare Libanios din Antiohia. de Valens în dioceza Traciei. Valens întreprinde cîteva expediţii la nord de roman între anii 96—376. feîw. 395. 'ţ ■ încheie pace cu statul persan. 6.. La moartea lui Iovian este proclamat împărat 390. Hunii atacă pe vizigoţi. 392. cu capitala la Ravenna. Antiohia şi Ierusalim). Vale retorul Flavius Eugenius. 17. 393. Arianismul este definitiv condamnat. Arcadius devine împărat al inaugurează primatul ei pe cîmpurile de luptă în mileniul părţii orientale (pars Orientis). începutul „marii mio ultimă tentativă de restaurare a cultelor păgîne. fără a^uţine victoria decisivă. căruia îi dă spre administrare partea orientală a imperiului.. prima populaţie nomadă de origine turcă. 378. succesorul lui. Iovianus.mai 15. Creştinismul de Valens încheie pace cu Athanaric la Noviodunum (369). cedîndu-i posesiunile romane de dincolo de Eufrat şi renunţînd la suzeranitatea imperială asupra Armeniei. Hunii..._ „.. ian. graţii a popoarelor". Theodosios I zdrobeşte pe Eugenius la Frigiautorităţilor imperiale în aliată cu sclavii şi colonii din dius. 381. Ammian Flavius Valentinianus I. în lupta de la Adrianopol. cu centrul la Constanttevului de mijloc. împotriva perşilor. care-1 scriiiniseră pe uzurpatorul îebr. în timp ce Honorius preia partea occidentală 380. de stat. condus de Ermanaric. sept. ocupînd al doilea rang în biserica creştină. regatul ostrogot din nordul Mării Negre. 394. Valentinian II este asasinat şi este proclamat C 375.

.

prin forţă sau compromis. în rezolvarea. rînd pe rînd. marcat de desprinderea provinciilor orientale de imperiu şi intrarea lor în caîifatul arab • Pe plan extern. are loc într-un moment în care dogma creştină este în curs de fixare. care-şi pierde treptat caracterul său democratic. luptele cristologice trădează grave tensiuni existente atît în sinul tinerei biserici creştine. opoziţia dintre episcopii din Roma. Constantiuopoîul înregistrează un succes deplin în conflictul ce opune imperiul popoarelor migratoare. în lupta pentru supremaţie în cadrul bisericii creştine. Alexandria. 16 . rezistenţa culturii popoarelor orientale negrecizate în faţa tendinţelor autoritarii centrale de eJcnizare a întregii populaţii a imperiului. EPOCA INVAZIILOR ŞI A LUPTELO1 CRISTOLOGICE (395-518) Veacul al V-Iea esto dominat de luptele cristologice. Antioliia. ce a cuprins cercuri dintre cele mai largi ale societăţii romano-bizaiitine. Dar expresia religioasă acoperă şi conflicte ce depăşesc mult cadrele propriu-zise ale bisericii: tensiunea creseîndă dintre marea masă a exploataţilor şi elita socială din imperiu. şa de efortul pentru supravieţuire în faţa ameninţării popoarelor migratoare. Dar dincolo de ve. episcopul Noii Rome sprijinit activ de puterea imperială. disputele religioase din stat s-a soldat cu un eşec total. A'oua Romă face dovada unei politici de o remarcabilă supleţe. • Disputa în jurul naturii lui Christos. pe de altă parte. încercarea puterii imperiale de a aplana. opoziţia tot mai pronunţată a provinciilor orientale faţă de politica iiscală spoliatoare a metropolei.şmîntul religios. pelfcjk&i extern. po plan intern. se afirmă tot mai puternic. concesiile materiale şi o diplomaţie de mare rafinament. hune şi ostrogote. în aceste condiţii. a problemelor vizigote. în scliimb. aflată în plină criză.2. Ierusalim şi Constantinopol. în sînul comunităţilor creştine so agravează antagonismele dintre marea masă a credincioşilor şi conducerea bisericii. cît şi în cadrul societăţii sclavagiste romane. în care se îmbină forţa.

Sec. soţia lui. completat în 439 şi refăcut în 17 . lung de 6 km. împiedică o acţiune eficace contra primejdiei vizigote. 22. V (început). V. 413. în şase cărţi. 400). ultimul marc istoric grec păgîn. cu complicitatea lui Stilicon (nov. Elementul roman cQi dează tot mai mult pasul celui elen? problema huna ocupă locul central în preocupările diplomaţiei imperiale. obligă pe Arcadius să-1 înlăture de la putere pe eunucul Eutropios. Grecia centrală şi Peloponczul: rivalitatea dintre Rufinus şi Stilicon. 402—403. Anthemios. Invazie a lui Alaric în Italia] înfrînt de generalul Stilicon. autor al Istorici contemporane. Thcsr salonicul.395—408. Răscoala foederaiilor goţi din Asia Mică. nitiv îndepărtat. sora sa. tutelat de Pulcheria. condusă de Tribigild şi sprijinită în ascuns de Gainas. înalt de 9 m. soţia sa Eudoxia şi prefectul pretoriului Anthcmios. Arcadius este obligat să-i acorde lui Alaric titlul de ma^i&tcr miiitum per Illyricum. Sec. 395__396. unde este asasinat de huni (sf. care apără capitala dinspre uscat. 399): Gainas devine atotputernic în Constantinopol. Athenais-Eudocia. hunii pun bazele unui vast imperiu. Domnia lui Arcadius tutelată de generalul Rufk nus. Stilicon este asasinat din ordinul lui Honoriusf cu acordul tacit al autorităţilor din Constantinopol. 410). Reacţia populară din capitală împotriva goţilor (12 iul. gravă ameninţare la graniţele balcanice ale imperiului din Constantinopol. 408. Aşezaţi în Pannonia. pradă Macedonia. care atinge apogeul sub domnia lui Attila (434—453). aug. Alaric invadează din nou Italia şi ocupă Roma (24 aug. 408—450. principalul general al lui Honorius. regele vizigot se reîntoarce în Illyricum. eunucul Eutropios. Gainas se refugiază la Dunăre. 399—400. construieşte zidul Iui Theodosios. după ce gotul Gainas a pus la cale asasinarea lui Rufinus. Trăieşte Zosimos. prefectul pretoriului. Pericolul vizigot din imperiul din Orient este dc-ii-. regele vizigoţilor. 400) duce la măcelărirea miliţiilor gote din oraş. Alaric. de prefectul Antlie-mios şi de eunucul Chrysaphios. 396). favoritul său (sf. Domnia lui Theodosios II.

este edide Aetius. mulţime fanatică distrusese Serapeum (391) Filozofia pagină rezistă însă în mediile intelectuale dii Orient încă decenii în şir în ciuda persecuţiilor. şi partizanii lui Kyril.447 de către prefectul Constantin. speriat contemporanilor. limba greacă ocupă un loc mai important decît la^ tina. Singidunum. pîn şitul imperiului. După zece ani de muncă. este masacrată de populaţia creştini din s â d e M a x ir n u s . At treilea conciliu ecumenic de ia Ephes.Aîr^c^ si Tracia şi ameninţă Ct_ puternicele ziduri ridicate de cetăţi din Mo< apărat ?3SOT. depun pe Kyrîl. incitată de patriarhul Kyril. codul conţine constituţiile imperiale ale de influenţa creseîndă a patriarhiei din Alexandria şi a lui Constantin cel Mare şi ale succesorilor săi şi ordonanţele monofiziţilor. Codex Theodosianus. Viminacmm şi alte cetăţi şi ■""" \ui Leon. de cei doi împăraţi romani din Constantinopol şi Ravenna. 431. care . copului de Alexandria. zidul avea să înfrunt prin veacuri pe hunii lui Attila şi perşii lui Chosroes II (2100 pe arabii lui Muawija şi bulgarii lui Simeon. Construirea m^~_Speriat de influenţa lui Kyril. ^j% Kouă 415. cu mici întreruperi.). ostrogoţii şi herulii. sprijinit şi de o puternică c. Este construită bazilica cu cinci nave Nestorios şi-1 exilează. semnat şi publicat concomitent una dintre cele mai sîngeroase bătălii ale antichităţii. Attila atacă colegul său din Constantinopol. în alianţă cu gepizii. 450. Invazie hună în Balcani.=i-SS=iaS . armata romană. în încercarea de a-1 discredita pe 451. loveşt**a»av în prestigiul şcolilor superioare păgîne din AteruFşi Alexandria. în timp ce Kyril rămîne în funcţie . Attila ocupă re---"^«■nale VQ Theodoret de Cyr Sirmium. patriarhul Alexandriei.^ ^ plăţii Alexandria. obligă pe invadatori să bată în retragere întrtat codul lui Theodosios. împăratul validează depunerea lui Sec. 441. care. aflat în război cu perşii şi cu vandalii. 425. în cursul evenimentelor papa rămîne de partea episSf. V (a doua jum. simbol al menţinerii unităţii Imperiului roman in conştiinţa împăratul Marcian. la rîndul lor. I: sud-dună-rene. Gallia: pe ' rîmpiite Catalaunice. Disputa asupra naturii lui Christos izbucneşte făţiş în conciliul de Ia Ephes între partizanii lui Nestorios. care ocupă ] -• cu . Theodosios ** 17 18 îbas'de Edessa. figură de seamă a filozofiei păgîne de la în ceputul secolului V. în noua instituţie. oct. Dimitrie din Thessalonic. şi reprezentant al şcolii mistice din metropola egipteană. împodobit cu splendide mozaicuri. condusă 438. grupare de la curte. reprezentant al şcolii raţionaliste din Antiohia. Al patrulea conciliu ecumenic de la Chalkedon. cuprinzînd 3 care avea să funcţioneze. după ce aceeaşi parat. prin reorganizarea şi extinderea şcolii create de ronsta-ntin cel Mare.J—~"^ doctrina monofizită. Hypathia. convoacă un nou conciliu ecumenic. cu sprijinul papei Leon I. iun. depune pe Dioscor şi lui Theodosios II. Alexandria înainte de sosirea episcopilor partizani ai patriarhului constantinopolitan. Nais-sus. 451. regele hun şi se obligă să tripleze tributul balcanică a lui AUua. Noua universitate. patriarhul Consde tantinopolului. Nestorios este depus la conciliu de partizanii lui Kyril. Fondarea şcolii superioare din Constantinopol.

.

care îl alungă de la tron pe Zenon cu sprijin monofizit şi ostrogot şi se proclamă împărat. fiul patriciului Orestos. trac de origine. este înăbuşită. prin care imperiul recunoaşte stăpînirea vandală asupra Africii ro^ mane. încă minor. Răscoala lui Basiliscus. în intenţia ambiţiosului Aspar era de a găsi în noul împărat un instrument pentru a-şi impune la tron pe fiul său Patricius. 475—476. colegul său din Ravenna. care a făcut din generalul sucv Ricimer arbitrul scenei politice din Occident. Romii Ins Angustulus. 476. ostrogoţii şi herulii îşi redobîndesc libertatea de acţiune după bătălia de la Nedao (454). cîţiva ani mai tîrziu. între Zenon şi Genseric este semnată „pacea eternă" (475). şi Aspar. şefii] gărzii imperiale. sprijinit de Zenon. Victoria papei a fost numai dogmatică.Christos. La moartea lui Attila se destramă conglomeratul-hun: gepizii. reînnoită de Anastasios şi regele vandal Trasamond. îebr. 463. fiica sa. 7. După două decenii de anarhie politică. conciliul proclamă egalitatea dintre scăunel episcopale din Constantinopol şi Roma. este depus de Odoacru. prin ca nonul 28. aduce pe tron un soldat de rînd. 28. şi-i schimbă numele în acela de Zenon (466): între Leon. începe o luptă înverşunată. alanul Aspar. Patriciul Studios înalţă la Constantinopol biserica Sf. şi de a creia o dinastie proprie. ^ 457. La stingerea dinastiei lui Thcodosios I. loan Botezate^: 466—471. pe care-1 căsătoreşte cu Ariadna. aug. ultimul împărat din Ravenna. 453. căpetenia 20 . încheiată cu asasinarea şefului alan şi a fiilor săi la un banchet (471) şi cu îndepărtarea miliţiilor alane şi gote din Constantinopol. Leon I recrutează o gardă imperială din rîndurile populaţiei din munţii Isauriei şi numeşte comandant pe isaurianul Tarasicocîissa. Căderea Imperiului roman de Apus. Leon I organizează o expediţie antivandală în Africa sub comanda incapabilului Basiliscus zdrobită însă de regele Genseric. Leon. în colaborare cu Anthemios. înlăturarea pri mejdiei hune. papa păstrînc primul rang onorific în biserica creştină graţie vechimi scaunului său. două naturi inseparabile într-o singură per goană. 468. care conduce forţele alane şi gote din capitală.

măsura duce la crearea unui al treilea partid. Henoticon. Theodorie Strabo: împăratul îl atrage pe acesta din urmă de partea sa. Zemn numeşte pe Odoacru magister mililum per llalia'm. Moare Produs (n. care trimite insignele imperiale la Constantin nopol. pe lingă ortodocşi şi monofiziţi. imperiul este eliberat de primcdjdia ostrogotă în Balcani. la scurt timp. înfrîng pe Odoacru succesiv la Isonzo (aug. ultimul mare filozof păgîn grec. regele Theoderic este investit de împărat cu guvernarea Italiei şi primeşte titlul de mag1'ster inilihtm per Italiam (488). După noi tulburări în Balcani. După un asediu de trei ani. Verona (sept. 410). Ruperea raporturilor dintre Roma şi Constantiuopol.. crescut la Constantinopol şi recunoscut rege de ostrogoţi la moartea tatălui său (474). 52. ceea ce echivala cu recunoaşterea formală de către acesta a autorităţii împăratului din Constantinopol asiipra Italiei. prin care abandonează formula de la Chalkedon şi adoptă pe cea a lui Kyril de Alexandria.. Zenon are de făcut faţă primejdiei ostrogote. urmînd să stăpînească împreună peninsula. Zenon este obligat să-i acorde importante demnităţi în stat şi provincia Moesia pentru cantonament (483). şeful şcolii neoplatonismului din Atena. mărind anarhia în stat. care respinge decretul imperial şi provoacă schisma dintre cele două biserici (484. c. 21 .. 493). Zenon dă decretul de uniune. Odoacru acceptă un compromis cu Theodoric. 77__488. peninsula scapă controlului Orientului. ce cuprinde partizanii uniunii.518). care rămîne singur stăpîn în Italia. în locul lui Odoacru. Formarea regatului ostrogot în Italia. 489) şi Adda (490) şi-1 obligă să se închidă în Ravenna.herulilor. împăraţii din Constantinopol apar din acest moment în ochii contemporanilor drept singurii succesori şi moştenitori legitimi ai tradiţiei politice a cezarilor romani. Theoderic-Amalul. Odoacru este asasinat de Theoderic (5 mart. $5. W—493. care se emancipase de sub autoritatea imperiului. în încercarea de a aduce pacea religioasă în sînul im periului. Ostrogoţii pătrund în Italia (vara 489). 489). dar regele ostrogot pradă Macedonia şi ocupă D\Trachium (478). în urma excomunicării patriarhului Acaţiu de către papa Felix III (28 iul. atacă pe Zenon în alianţă cu un alt şef ostrogot. prin plecarea lui Theoderic spre Italia. în realitate. 484).

22 ' .■ bizantin din toate timpurile. unde rezistă mai mulţi ani înainte de a depune armele. lasă imperiul într-o gravă criză socială şi religioasă la moartea împăratului. c e l V ____.t veiina de către Theodoric cel Mare. Tr ă i e ş t e A l e x a n d r u d i n Tr a l l e s . lăsînd la moarte ~ :~ L ________„ «»^. V I ( p r i m a j u m . Trăieşte Ioan Malalas.SSr^et^lrierdute. 512). sec.^^^^?^^™întîia oarâ la Du-ai. c. Nemulţumit că nu a fost ales împărat. 498. autorul Cronicii universaic. Desfiinţează impozitul chrysar gyron.ei albaştrilor (491.merţului şi industriei. Mişcările interne. 491—c. \yjopolis şi ^eodosiopohs *°""Jj d ' wriale din Orient. V.d. 493.\ linare Nuovo la Ravenna. sf. C. sprijină făţiş pe monofiziţi. condusă de ior) şi înmastasiosi în continuare a - stăpîni atacă în trei sios. cel mai mare poet . ce apăsa asupra populaţiei de la oraşe.. 578. reface fi nanţele statului. partizană a ortodoxiei. sf. Theodoric cel Mare înalţă bazilica Sânt' Apoi. 513— dreptat Tracia.„ ce jji«v<-icn. culminînd cu cea a lui Vitalian.anţă ^ condusă de vechea aristocraţie senatorială greco-romană. Anastasic^con- capitala di. Anastasîos îl j zdrobeşte la Kutahia. sec. Construirea Baptisteriului arienilor la Ra. ce cuprinde evenimentele de la începutul lumii pînă la 565.?v_. 493—c. ■>'] S e c . ) . Trăieşte Roman Melodul. Longinus. şi ^ (&f^ tele operei tulburărilesec/vKdeceoia^-S). autorul unor remarcabile .. s c. 526. | fratele lui Zenon.____*£..J poezii liturgice. pe plan religios. 550. 491—497. mai vestit medic bizantin. V—c. care pun mîna pe poziţiile cele mai importante în Orient şi-şi extind influenţa în stat. şi-1 obligă să se retragă peste Taurus. destinată iniţial cultului arian. numegir __________. ^>iiii inusurjie sale in lavoarea co JSnte fortăreţe ^ ^°^^£^ hunilor să înc^Pîfi. se răscoală contra lui Anastasios şi în <j fruntea trupelor isauriene atacă capitala. în Phrygia..

.

Situaţia avea să fie salvată de Mauricios şi Heraklcios. placa sa turnantă.politica imperială la celelalte fruntarii ale statului. nevoilor oamenilor de afaccii orientali. a căror arie de activitate se întinde pînă în Gallia. este un om lipsit de cultură sub care imperiul este condx. a cărui politică vizează refacerea orLisului roman în jurul Mcditeranci. în fapt. concentrarea tuturor resurselor materiale şi umane ale imperiului în Occident a iăsat fără apărare limesul dunărean în faţa valului slav. Deşi restabilirea unităţii politice a spaţiului mediteranean răspundea îucă. în Balcani. Acesta din urmă reuşeşte să înlăture primejdia. bătrînul comite al gărzii cxcubiţilov. EPOCA LUI JUSTINIAN (518-610) Veacul''al Vl-îja este dominat de personalitatea covîrşitoare a împăratului Justinian. ce continua s-o reprezinte Yitaîian. schimbîiid pentru totdeauna faţa etnică a Balcanilor. 518. Spania şi Britania. care avea să se reverse la sudul fluviului la sfîrşit de veac. fragilitatea ei şi consecinţele sale dezastruoase pentru. 1. pentru scurt timp însă. adoptat ca moştenitor. care ameninţă grav stăpînirca imperială în provinciile asiatice. ieşit din sînul romanităţii balcanice. Domnia Iui Justin I. aug.3. dncînd la consolidarea poziţiilor statului sassanid. de Justinian. înainte de pierderea lor definitivă. politica de recucerire şi consolidare a sclavagismului era profund anacronică. în parte. 24 . în Orient. de aici. nepotul său. fiind în flagrantă contradicţie cu transformările structurale din societatea romană de la sfiişitul antichităţii. Justinian a anulat rezultatele fructuoasei politici a lui Anastasios. Adus Ia tron de senat în dauna drepturilor nepoţilor lui Anastasios. iul. Secolul al Vî-lca rămînc însă „epoca de aur" a culturii bizantine.s. 9—527. în ciuda caracterului spectaculos.

Domnia lui Justlnian — apogeul imperiului romano-bizantin.circ este chemat la Conştantinopol. cer din partea statului un imens efort financiar. dar mai ales în Conştantinopol. Pe plan economic. în Occident. 326). în Orient şi în Africa — se înalţă brîuri de fortificaţii ca niciodată în istoria romană şi bizantină. Atît opera legislativă cît şi „recucerirea".aug.t—565. nov. lipsită de coerenţă şi soldată cu un eşec total în încercarea de a împăca pe ortodocşi cu nioniîiziţi. la care se adaugă politica militară. reia rcHiiile cu Roma după peste 30 de ani de schismă între mpă si patriarhul clin "Noua Romă (484—318). la toate graniţele ■— la Dunăre. cel mai spectaculos efort al dom-. impresionantă operă edilitară în toate provinciile. India şi Ceylon. în Orient — si în soliditatea nonusmei. Fără voinţă. reuşeşte totuşi să compromită autoritatea papalităţii. ce se impune pe toate pieţele iimvii. justinian avea im caracter plin de contraste. procesul transformării dominatului într-o monarhie absolută 'orientală înregistrează astfel sub Justinian paşi hotăritori. 14. onorat cu cele mai înalte demnităţi şi curînd asasinat (520). imperiul cnnonste o relativă prosperitate. Toate acestea. restabileşte hotărîrile conciliului de la Clialkcdon şi ia măsuri drastice contra monofiziţilor. care ruinează pe contribuabili şi economia imperiului. Cînruiirca 25 . ceea ce 1-a făcut pe un contemporan să-1 numească „împăratul care nu doarme niciodată". destituiţi din funcţii. niei lui Justinian. ' >7 aug. care a dat imperiului numeroşi împăraţi în sec. în 482 —. năzuind sa restabilească orbis romanns în cadrele sale universale şi să oprească criza societăţii sclavagiste. au \\\\ caracter reacţionar. Un edict contra arienilor şi pentru închiderea bisericilor acestora din Conştantinopol (324) înăspreşte relaţiile dintre imperiu si regele ostrogot Thcoderic cel Mare (-J-. bănuitor si crud. 30. Politica religioasă. Atrilmindu-şi o competenţă universală. era înzestrat însă cu o putere de muncă ieşită din comun. pontifii devenind sub Justinian simpli funcţionari imperiali • ieşit din raidurile romanităţii sud-dunărene — s-a născut lîngă Skopljc. reflectată în comerţul foarte'activ — negustorii bizantini ajung în Gallia francă. IV—-VI. fapt cu consecinţe funeste pentru evoluţia imperiului. în China. el era preocupat să controleze Hîţroaga activitate din stat.

Trebonian.1 iui JUbLIIliaîl' . care edificii 1" ' plan central cunosc cu ' ' redin Ravenna. obligaţi să treacă în masă la creştinism. noul cod.museţe. domină admin traţia imperială. şi Coiei Theodosianus. Codex Gregorianiis şi Co dex Herniogenianus.. De o rară fru '. expresie vie a trăsăturilor admin Este ridicată bazilica San Vitale . al doilea. amîndoi însă lipsiţi de scj puie. era un jurist eminent.. primul. O nouă ediţie apare în 534. 529. 527—528. 7. Şcolii şi sanctuarele păgîne sînt închise. şi ciouiiţ al pe Eufra r tf3 —579) de 26 ni păcii periiu reia plata la protectoratul talării influenţei pentru controlul ial ce lega anul următor ia i rege persan Chosroes solida poziţia internă . în frunte ai eminentul jurist Trebonian.. care se revoltă împotriva autorităţii imperiale (529). cu deplina lor reprezintă pe expresie.. pornind de la codurile legislative anterioare. cuprinde. lipsit de originalitate. u.lui Justinian a beneficiat de colaboratori eminenţi. „cel mai mare savant al ti pului" {Procopios). Theo dora a jucat un rol foarte important în intelectual cese pe sane asupra . înclinate spn erezia monofizită. era fiica unui pazn de urşi din Hipjăfdromul din Constantinopol şi a un dansatoare.. Maximianus. administrator inegalabil. voluntară şi foarte ambiţioasă. 530—mai 548. febr. CreflBntă în lumea interlopă a metropol imperiale. forţele vii ale imperiului. unde cunoaşi •. II—V. constituţiile imperiale din sec. ea manifestă sini patie pentru populaţiile active din Orient. apr. Justinian închide şcoala superioară din Atena.ic dotată cu un remarcabil simţ politic. centrului _____„„„«. corupţi şi duri. 13—529. O comisie for mată din zece specialişti. este marcabile. Legi severe promulgate de Justinian contra pă gînilor. Măsurile lovesc şi ir evrei.iv. prefectul pretoriului oriental. uuuiuu. 528. Codul Iui Jusîînian. 500—548). ep între care Justinian şi lui este cel mai J Theo ~-narat cu (cea. redactează Codul lui Justinian. De origine umilă. şi Ioan de Ci'* padocia. ea a avut înainte de căsătoria cu viitorul în parat — dacă e să dăm credit deplin mărturiei de altfi foarte suspectă a lui Procopios—o viaţă plină de aventuri î ■ /Constantinopol şi în marile oraşe din Orient. pe unii din reprezentanţii grupării monofizite. inteligentă. questorul Palatului Sacru. eveni ment ce :piasarea marchează Constantinopolul creştin: lumea deplasarea locul lumii bizantine — creştine. întocmite sub Diocleţian.

^ i l_________~. .ept.azicum. Situaţia.v dora. care ocupa xiijjpuu J . dec. în care s-au asociat „eeniul Romei şi cel al Orientului în cel mai surprn samblu" (Choisy)..'f^™^ d ' c^ia de abuzurile Ioan de Cappadocia.. cu lor politică. li -18.. Solia 'dinConstantinopol pe locul bisericii lui ^nstantm. ■de o mei . „ > îebr -537.verzilor".. principalul drum de'China.± . Situaţia. mişcarea indiferentenot al lui Anastasios. aceasta face apel la Narses. culaţilor prin tratative iscusite. şi de politica lui Justinian de sprijinire a aristo ' ^natoriale. . " an. îi cad mii de victime în Constantinopol. Bazilica — cu o 27 zilor". sub conducerea de. 25. nepo deîmpărat pe Hvpatios. represiunii. j. chstrusă în timpul răscoalei Nika opera reprezent^ a artei bizantine.____ c a r e v m .. şi la Belizarie. t faţă perşi şi renunţă n schimbul ins-în î. Răscoala . Construirea catedralei Sî. care pătrande în Hippodrom în fruntea armatei şi înnăbuşă fără milă mişcarea.j populare din rpă Hippodromul şi-1 proclama . ■] pe care Justinian o credea pierdută este salvată de Theo. poziţie-cheie mătăsii". lor". nepot al lui Anastasios. care urmează. care rupe unitatea răs. realizată de Anthemms din Mes ş Isidor din Milet. ce se afla în fruntea demei „albaştri masele masele populare din capitala. consolidînd pentru moment de victime regimul autocrat. care capitală ocupă Hvpatios.

.

Restul teritoriului vechii' Africi ro mane rămînc sub controlul berberilor. aduşi pe 500 de vase. 533. în fruntea unei armate de 15 000 de soldaţi. 533. incorporînd pentru întîia oară unui sistem coerent o legislaţie de proporţii imense. care rezistă însă cu tenacitate în Orient. 534). lucrare com-plet nouă.). Idcea de stat şi teoria absolutism mului imperial cunosc expresia lor ultimă. 15. încercarea disperată a lui Gelimer de a-1 alunga pe Belizarie este zdrobită la Tricamarum (dec. cunoscută sub numele de Digeste sau Pandectes şi compusă din 50 de cărţi-. . iar cupola a vinci 54 ra înălţime şi 31 m —■ devine o lucrare de referinţă în întreaga iă şi ortodoxă în cursul veacurilor minatoare. iun. i. îndeosebi ■ în Egipt. ciupa un uuu ţmiuu^ la'Constantinopol (mai 536). o comisie de jurişti sub preşedinţia lui Trebonian întocmeşte o impresionantă operă. Justinian îşi ia calificativele de Vandalicus şi Africanus. Digcstcle cuprind o selecţie şi adaptare a le-= gislaiici republicane şi imperiale la noile realităţi ale secolului VI. zdrobeşte pe regele vandal Gclimcr la Decimam şi intră în Cartagina (15 sept. zitilor. sprijinit şi de împărat. puternică influenţă a spiritului creştin în dreptul privat. teritoriul cucerit. .) şi cîteva luni mai tiran regele vandal se predă cu întreaga familie (mart. dec. Recucerirea Africii romane.r i. compusă din patru cărţi şi care constituie un manual de drept pentru studenţi. mart. Belizarie debarcă nu departe de Cartagina (sept 533).—534. 29 . nov. limitat la Byzacene şi Africa Proconsulară. O comisie formată din doi profesori de drept şi condusă de Trebonian editează Institutes. >33.. apărută de-a lungul unui mileniu. este constituit într-o prefectură de pretoriu (apr. După trei ani de muncă stăruitoare. 534) pentru a figura în cortegiul triumfal al învingătorului la revenirea în Constantinopol. sprijiniţi în secret de Thcodora. începe persecutarea monofi. inopol este convocat un conciliu unităţii" din sînul bisericii între orAeapet.

.

. în ce sclavmilor. în urma căruia imperiul şi înaintează spre Roma. ostrogoţii se rindui de se retragă spre nord. iar comandantul ei. stantinopol după o înverşunată rezistenţă. rigiditatea veşmintelor. cunoscut în Europa &a^uSa^t* ^T ' tatiei şi bogăţia spirituală a personajelor pictura monu-secolului XII. __________ d&î Ravetuta.. un -soldat de originf Faza a doaa a războiului ca ostr©goţii. anterioare..„^. Ap :—uoo. Succesele Iui Belizarie pe Tigrti obligă ______j războiului cu ostrogoţn» în timp c Mioaidus atacă Dalmaţia şi cucereşte Salona.. pătrunde în Şina şi ocupa Antiohia P»"-^1 .riri»» ■se de răscoale ale berberilor. n °veuele. aflată în fruntea grupării m ^«uman este îndepărtată de Theodat şi asasinată (apr. ^ n t a ă bizantină atinge adevărate cuhni. romană (542/3). Theodat este a. pe Strategul o ducerea noului lor rege Totila (Badvrla).->.. vărul împăratului. .f P l n d ™ mijlo.S). rămaşi î 534—565. ocupă Napol apoi de două ori (551. fastul ornamen-Vflls.534. iar apoi stabileşte controlul în Lazicum şi (541). i i mSr i i ţ * P îftss în faţa berberilor. reînnoit în anul următor. Chosroes I reia ostiUt&ţik îm- .. San Michele in Africisco (545).hhite . care a^g___5 5 0 .V-I:-. în pictura -™« _ .' ostrogoţn eliberează itaii* ».iv.. în număr de 154.. lotlla. {10 dec. dar mai cu seaAn . '..— . care constitui.-. vert i cal e. între timp.1*» definitiv dţipăberi ilbudios.» Wcw. absenţa pers-epuizat de ambele n^^ R âz b o^l.. sec.CU Care— V SsSSi ■. frontalitatea.de trăsăturile arameice ale personajelor.-. CUCEresc la t V Ul ' CalaShIhea??îalheodenc. . _ .^^nu. refugiindu-se în Ravenna Vitiges în Roma mai bine de 538) şi să s răscoală contra imperiului şi zdrobesc forţele romano-. din baptisterml_ cate535—555. . — Codul lui Iustinii „+v". . novellele ?Jf P ^.(54. regele persan jesc putere Italia devastează în anii următori Armenia şi Mesopo-tamia scurt timp.bizantin asediule (mart foametea obligă536).. imperiului grele înfrîn-eri. Sânt' Apollinare in Oa-Sfe (549) şi Sânt' Apolrinare Nuovo (556— o) «t* ^^„?5. Beluari pe Chosroes I să accepte ofertele bizantine şi astfel se debarcă în Sicilia şi-i alungă pe ostrogoţi (iarna 535) încheie un armistiţiu între cele două părţi (545). puse în evidenţa mă de ceea ce avea să devină caracteristicile artei bizantine: simetria perfectă a compoziţiei. Apare seria novellelor.. întreaga zarie şi este trimis la Constantinopol caMicativnl de Gothicms. puterea cu J «sss-sgrv^ti?^- Kicului TnHla + )?42—o*0. . ntea grupării nmrn ^ --. ^' Pa ndec t e s i i «t . care cad în pliuri geo-f ază o fen s iv i ^rî : ^° a ^ e ^ e i f a ^: ai 5 ^-. 53j oferind pretext lui Tustiniaii să intervină în Italia — cu puternice influenţe orientale.. 450).S ^* --(540). sub conducerea ern potriva imperiului. Sub conRomacare nn-I n™*p Î^^....*~*«3 «r^r+^n^nle artei bl antha. Africa bizantină i a fost construit un lim continuare nesupuşi.^a acceptă plata tributului către perşi (2000 livre aur). recucerind întregul nord al ItaP^nsuiă cade in rfimle bizantinii (mai 540).fruf\ care ^ -u ''• ^ . în din *$♦ Dup^ a ^^ ^e răscoale ale romano grea infrîngerecade na Iu este pacifică. Vitiges se un an şi numa predă lui Bel' ă! bizantine lîngă Faenza. ^ Belizarie şi Germanos. „Recucerirea Italiei. îndelungat pectivei. . în ză s ivă a b iz a n tin ilo r c S i^ ^ " ^ f afP1"OVOCIHI ciuda opoziţiei celbr mai valoroşi generali imperiali..-Z'M 1 2 fs40\ »r nnni . caracterizate prin 1U1 Fandectele şi Institutele" 7Z'™~ ^T jUffe J ustlni3" "strălucirea crdoriîj îndrăzneala desenului..J J met ri ce. =„.. hieratismul şi debunăto/al fiwT'i J-"^Tiaî1 s" miervmfl in Italia ca r? materializarea personajelor. Pretextul războiului es dralei (miji. ei întreSr^nSuS-^^^-^ h ^5^-545.. "'•—': şi rege ostrogot devine Vitîges.„ ™ v „n nată pot fi constituie legisla stabilite cu limpezime etapele trecerii venţă. Ră^oiul « perşH. ^ turi de celektrei părţi^..ssina...ostrogoţi să ridic« este asediat estă. ■sînt întocmite d~ k idealul clasic — clar exprimat în mozaicurile din mauzoleul Galla Placidia (c. 557).™ J. V) şi chiar din baptisteriul arienilor furnizat fsf sec V) ___s-pre pictura propriu-zîs bizantină — San după Vital. Belizarie trece Me.

după care ocupă şi sudul. Jurstiiaian îşi ia liei. odată cu căderea oraşului Napoli (543). Belizarie nu-1 poate împiedica pe viteazul rege 31 . pe care i-a eliberat de sub dependenţa stăpînilor lor. revenit în Italia.lor. Noua victorie de la Mugillo îi aduce lui Totila controlul asupra centrului peninsulei. regele ostrogot se sprijină pe colonii şi sclavii romani.

.

c. 543—550. 552—555. Doi călugări reuşesc să aducă în imperiu. care confirmă condamnarea celor trei capitole. Narses niui cinste lîngă Capua bandele france şi aîamane. adepţi ai nes storianismului.. disputa celor trei capitole este reluată 1< noul conciliu ecumenic. sînt înrolate în armata bizantină şi tr mise să lupte în Orient. episcop de Edessa. formată din mercenari. i. Jacob Baradai. 550/551. 546") şi Sicilia (S4ţ 550). venite i peninsulă în ajutorul ostrogoţilor (toamna 55-1).riului faţă de Constantinopol. Deschis încă prin edictul imperial din 543. una dintre cele mai valoroase lucrări de istorie contemporană bizantină. după ce şi-a construit o flotă proprie. 553. una ditii cele mai prospere ramuri ale industriei bizantine. Siri. Ull mele rămăşiţe ale ostrogoţilor. Faza a treia a războiului cu ostrogofii. torului (555). o organizare bisericii monofizite din Asia Mică. Triburi slave iernează pentru întîia oară la sud Dunăre. Tlieodoret de Cyr şi Ibas de Edessa. Procopios din Cezareea (c. fără a-şi atinge ţelul propus. înaintează pe Via Flaminia întîlncşte la Tadinac (Gualdo Tadino) pe Totila eu* este înfrînt şi cade în luptă (primăvara 552): învingăt rul înaintează spre sud şi întîlncşte pe noul rege ostr got.565) încheie Războaiele. < Oiina. deciziile conciliului au spo■„. în frunt celei mai mari annatc pe care Justinian a aruncat-o luptă (20 000 de oameni). patriarhul de Antiohia (550). reuşeşte să . Teias. Al cincilea conciliu ecumenic. convocat de împărat la Constau . mărind dezordinea îi ( stat. mai 5—iun.oştrogot să ocupe Roma (17 dec. care < la baza dezvoltării industriei de mătase. 552—554. 2. j carc-1 zdrobeşte şi-1 ucide în luptă (553). 500—c.. care încearcă să gă scască tn teren de împăcare între ortodocşi şi monofi ziţi prin condamnarea scrierilor lui Theodor de Mopsii estia. Ni debarcă la Ravcnna.i Egipt — denumită de la fondatorul ei iacobită — al c rei şef devine Paul. în teritoriile imperiului. tinopol. . 553. rit opoziţia creştinilor din provinciile apusene ale impe-. care se predau înving. la Mons Lactarius la poalele Vezuviului. secretul creşterii viermilor de mătase. în care — urinînd modelele clasice — relatează evenimentele legate de 32 .

558—c. conduşi de chaganul Baian (c. Scythia Minor şi Grecia în alianţă cu slavii şi bulgarii. şi pretendentul la tron Atlianagild. c. limitate la sud-estul peninsulei. incompatibilă cu noua evoluţie a structurilor social-cconomice şi politice din sec. ilustrează caracterul anacronic al „recuceririi". Avarii sînt menţionaţi întîia oară la graniţele imperiului. eliberaţi de regele ostrogot. cînd revendică de la Justinian dreptul de a se stabili în imperiu (558—562). >4^ Pragmatica Sancţiune. popor nomad înrudit cu hunii. care se succed an de an. >54. VI. cu oraşele Cordoba. simpatizant al catolicismului. slăbită de luptele interne. împiedicînd extinderea posesiunilor bizantine. patriciul Liberius intervine şi ocupă sud-estul peninsulei. chemat în ajutor de Athanagild. Ultimii ani ai îndelungatei domnii a lui Justinian sînt tulburaţi de mari mişcări ale demelor din Cons-. 605). arian înfocat. VI. oferă bizantinilor prilej de intervenţie în Spania vizigotă. izbucnite după înfrîngerea zdrobitoare a lui Alaric II la Vouille în faţa regelui franc Clovis (507). triburile de păstori nomazi de origine turcă apar în Europa către mijlocul sec. 559. grav atinsă de stăpînirea ostrogotă şi îndeosebi de reformele sociale ale lui Tatilas între alte măsuri. Pragmatica Sancţiune prevedea reîntoarcerea colonilor şi sclavilor. Conflictul dintre regele Agila. după ce strategul bizantin ajutase pe aliatul său să-1 învingă şi să-1 înlăture pe Agila de la tron. Athanagild. Sevilla. 556—565. Invazia cutrigurilor. tantinopol. 558.justiniance nu numai prin încercarea de restaurare a organizării politice romane de caracter universal. în Moesia. dar şi prin restabilirea în Italia a ordinii sociale sclavagiste. Noul rege. A mai scris Despre construcţii şi Istoria secretă. 3 — O istorie a imperiului bizantin . care rămîn sub stăpînirea imperială. fiind însă refuzaţi. la vechii lor stăpîni. document prin care Justinian reorganizează teritoriul Italiei recucerite. în centrul Spa.recuceririle justinianee. Recucerirea Spaniei. Cartagena şi Malaga. lucrare în care face o critică aspră regimului lui Justinian. niei. îşi mută capitala la Tolcdo.

cetatea Dara.oraşe. între Justin. printre care Milan (sept. pătrund în Ita14. Justin II îl adoptă pe Tiberiu şi-1 romano-bizantină de la Melitene. extindere lentă a stăpînirii lonînaintaşului său. iniţiate de tatăl său înainte de moarte. ocupă Theodosiopolis (Erzerum). un remarcabil general. o 575. 14. acesta din urmă transformat în capitala noului regat. Domnia lui Justin II înregistrează o în faţa lui justinian. vizigoţii trec la ofen-i 578—580. ş Justin. şi se aşează în 578—591. în relui rege un tribut anual de 30 000 de nomisme. (579—591). iese vio 575. cheie pace pe 50 de ani. oct. triburile berbere Italia. Longobarzii. care avea să se desfă armistiţiile din 551 şi 557.posesiunilor imperiale din Spania şi. 567. cuceresc Sidonia. Belizarie. aceasta din urmă cea mai importantă poziţie bizantină în Peninsula ocupă regiunea lacului Van. aug. Chosroes reuşeşte să cucerească cheia sistemului zantinilor. narea împăratului. Negocierile dintre cele două părţi. fiul lui Germanos. După un scurt armistiţiu cu imperiul (574). sub care cad importante supuşi. prin care îşi dobîndeşte însă o imensă 34 popularitate. După ce invadează Africa romană (569) şi zdroCîmpia Pannonică. fiul lui' Germanos. sînt compromise de proclamă cezar. devenit cîţiva ani mai tîrimperiu. Domnia lui Tiberiu compromite situaţia financiară a lia. învinuit de a fi participg 572Refuzul împăratului Justin II de a relua plata tribu la el. la rîndul lor. Chosroes torio£ acesta din urmă. neam de origine germană. iar pe plan extern încetează plata imenselor subsidii date vecinilor. 579). Moartea bătrînului împărat Justinian provoac. întrerupte <j tului faţă de perşi. obligat să se retragă 565. oct. imperiul reuşeşte sub Mauriciu să recucerească Hormizd IV. Sub domnia lui Leovigild. 569) şi Pavia (574). redeschide conflictul dintre cele două imperii. pe plan intern reface armata.pentru mai bine de doua veacuri un vast sînt înfrînte de Gennadius. subsidii care se ridicau roasă. şoare timp de două decenii (572—591). care se obligă. 6—582. Chosroes I sureacţie faţă de guvernarea din ultimii ani a marelui său feră în apropiere de Melitene o înfrîngere cumplită în înaintaş. continuă ofensiva în Cappadocia. cade în dizgraţie. după o luptă sîngefiscale ale supuşilor. să plătească ma defensiv romano-bizantin în Orient. sprijinindu-se pe senat şi p< pătrunde în fruntea unei puternice armate în Armenia şi ga^âfc imperială. S>68—586. îşi formează. datorită donaţiilor generoase către gobarde în nordul peninsulei. stabilit prin pacea din 562. nepot de soră al împăratului defunct. Ctesiphon. care va constitui în primele decenii ale existenţei ziu primul exarh al Africii. 562. Justinian şi Chosroes I îr. la peste 3 000 de livre aur (peste 200 000 de nomisme). 563. Mauriciu. după plecarea aliaţi--ii lor lor spre besc succesiv trei armate imperiale. longobarzii. Eşecul singurei expediţii trimise de Justin II în Italia are ca urmare extinderea rapidă a dominaţiei longobarde imensă uşurare în stat. uşurează obligaţiile faţa generalului romano-bizantin. avarii îi zdrobesc pe gepizi . sub conducerea lui Alboin.După luptele epuizante pentru Lazicum. Pannonia şi. rînd în Orient. 565. graţie abilităţii generalului Comentiolus. foarte bună pînă la sfîr-şitul guvernării în Balcani şi în Orient. acesta din urmă prelu-înd conducerea unele înfrîngeri suferite de Justinian în Armenia. pînă atunci aflată sub perşi. slab apărată de imperiu. după victoria 574. pacificînd treptat provincia sale o reala primejdie pentru statul romano-bizantin. Sevilla şi Cordoba. în conflictul pentru tron.Complotul organizat în Constantinopol pentru asas 35 . unele poziţii. este ameninţată 568. perşii abandonează Lazicum bi 573mai. 14—578. părăsesc capitala statului persan. în momentul încheierii păcii pe primii şapte ani. care-şi concentrase forţele imperiului. achita urma unui violent asediu. 5. 578. în alianţă cu rate indisciplinei trupelor sale. nov. atins de nebunie. unde arde Sebasteia.-sub Iberică. noul comandant a forţelor imperiale sivă împotriva . care întrerupe negocierile dintre cele două • părţi trimis în peninsulă de împărat. angaja în jumătatea de nord a peninsulei (576—578). succesorul şi fiul lui Chosroes I (+ mart. în 576—577. respinge pe Chosroes din Armenia romană şi *5' pe rînd. datostatului pînă la moartea împăratului. apr. nov.

.

„. pentru stăpînirca imperiului îu reîn ultimii ani ai domniei lui Mauriciu. zdrobiţi lîngă Adrianopol. pe Sava.^s.de Coiuentiolus. de Priscus..civili comanda unui talentat general. al cărui rezultat „un administrator. Chosroes Parviz.^nv aie imperiului. dar victoria decisivă întî. < P « F e s t e c o n t r a t 593. Baian pradă Moesia şi Tracia. sub A si Africii de Aord. O coaliţie avaro-slavă invadează prov ninsulă. " ""-iH^^tSaHteS 581. •ganizează la începutul guvernării sale exarhatele Ra venjL'isiAf-'-"" " >T " îşi concentrează principalele forţe la Dunăre. . w. urmat doi ani mai tîrziu de un altul.597. Dnpă un asediu de trei ani. cu hicul (586). Mauriciu este un genera cinineni. . După printr-o politică ~ ce a cc însă încheierea victorioasă a războiului cu perşii.n timp c" "'" care lasă partea orientală a imperiului..Atacat de Ariulf..-întreprind cinci exde a relua ofensiva la nordul fluviului. de unde (590—604) încheie un tratat cu longobarzii.riali din Ravenna şi a lui Mauricios. Noul comandant al forţelor de la Dunăre. în care întreaga putere -. potrivit lui Theophanes Confesorul.v.„. v VWIUHUIguver începutul . încheierea ostilităţilor se datoreşte re voi u ţiei de palat de la Ctesiplion.. pe. prin care perşii retrocedează imperiului fortăreţele Dara aug. 14—602. Domnia Iul Mauricios (Mauriciu şi Alartyrop'olis şi-i cedează o mare parte a Armeniei oenpă un loc însemnat în procesul de trecere de la imperiu persane din jurul'lacului Van. atingerea obiectivului propus este 583—59 ». al căror obiectiv . slave. ce Italia d Africa revin unui al doilea fiu. în timp y. ^^iiusiiic şi a restanţelor pe ultimii tre 591 (primăvara). prin 586—587.. cu rezultate. obligînduprimeşte ajutor pentru a fi instalat pe tron. după unele succese importante obţinute toare. suferă grave eşecuri în încercarea 584~<-590. ])e care Tiberiu refuzase să Ic mai plătească. ■ unde Baian îşi stabileşte "~ pace en rh-"------' cerej 36 ?i retrageri a forţelor romano-bizantine. C u pri l ej ul » divizării lui este încă vie. Conflictul dintre Grigore cel Marc şi patriarhul din Cons? zultatc deosebite nenfr. Francii. A -■■ ' compromisă de răscoala de la Dunăre din 602 şi soarta Războiul . Priscus. care se face ÎIT ^ impopula 592—602. papa Grigore cel Mare rul lui. 582 (primăvara). cu toată opoziţia exarliilor impe de Chosroes II (589—627). zantine la sud de Dunăre este pecetluită.. şi apoi de regele Agilulf. ducele longobard de Spoleto (vara sinat de unul dintre generalii săi (589). unde Hormizd IV este asa594.. bun administrator. Petru.pozitive. Mauricios sa. fie ca „cea mai veche urmă de limbă străromână". împăratul Mauricios întocmeşte un testament. în cursul unui marş de noapte un soldat rosteşte.o_„. ambele ră. se refugiază în imperiu. în timn um ^i--. organizează Jla.. aliaţii lui Mauricios.t a. avarii centrul la Roma.. ecraauri■ ' " * • ■ 37 . Figură d recrutare militară pentru romano-bizaniini. tonta. sub numele se la plata unui tribut.. Idcea imperiului universal roman şi a ^ ■"i cueaz ă î n gr abă t eri t ori ul im peri ul ui . ^i>u este continuat stăpîniiii bi-.. 582. importantă bază de romano-biznntin la cel bizantin propriu-zis.. 23.mani — este concentrată în mîna' cxarbului. Războiul bizantino-avaio slav.Priscus întreprinde o expediţie victorioasă la nordul devenii: între timp împărat. strîris sJaviî iii le<rată la origine de limba română. nov. care fa avea să decidă soarta Peninsulei Balcanice. cuvintele „Torna. îratre". . Dunării. 584. considerate de specialişti fie ca dovada existenţei unei limbi romane orientale.. zic să vină. cu centrul la _. . politică externă activă la toate graniţele. Primul asediu al Thessa Ionic ului de către forţele avaro. a fortăreaţa Sirmium (Mitrovics.dă Ar>^^'-xiivacicazâ pene ale imperiului. printr-o nnHHV* Jde economii.• provinciile euroConstantinopol.. ce a\*ca să provoace cădere. în timp ce slavii asediază Tliessalomtinopol. Tiberiu. fiului său vîrstnic. A pene ale imw'-'-'.. <-<--. iar fiul şi succeso592).A tantinopol în chestiunea supremaţiei romane duce la o ruptură pe plan religios între Roma şi Constantinopol ----. Mauriciu încheie pace cu Chosroes IIani. fări 597. ajungînd pînă lîngă Consfantinopol. pediţii în nordul Italiei împotriva longobarzilor. prim plan a istoriei bizantine.596—597. aminera distrugerea bazelor de atac ale avaro-slavilor de la tind astfel noua ordine a tliemelor din veacurile urmănordul „fluviului. j. . fratele împăratului.yaro-slavă invadează provinciile^eur. mase fără rezultate..Nona victorie a lui Mauiiciu asupra perşilor-!la Consiai tina consolidează poziţiile imperiului în' Armenia şi j Mesopotamia romană. . Theodosios.

.

k«nător al lui gînd sau purtînd cu ele populaţia romanizată clin nordul peninsulei. care au schimbat pentru totdeauna faţa etnică a peninsulei. beşte pe avari lîngă obligat sa Viminacium şi ~~--dincolo de Tisa în urma unor lupte sî-_o avarilor cea mai mare înfrîngere cunoscută de ei atunci. Mauricios face -5 E&££ZZ&X2£ . şi evenimentele de la Dunăre din anul ^^ După două conspiraţii succe fiicele sale. ^ -^. 602. nov. organi trat în poezie datorul unui cerc literar ilus profană. Constantina. Lipsit de forţe în Constantinopol. care porneşte asupra Constantinopolului. VPwIoare Agathias de unei istorii contemporane. împin' Al se declara răzbunătoi^ al . un trac romanizat. Pornit din Singidunum (Belgrad). profunde modificări demografice. iar în sud pînă în Macedonia. La ordinul lui Mauricios de a trece fluviul şi a-şi petrece iarna în aceste regiuni. Grecia continentală şi în Peloponez. pătrunderea şi aşezarea nos şi alţi membri ai aris slavilor în masă la sudul fluviului. Prăbuşirea limesului danubian. cu deosebire în nare.ava eltocerjaieato. dintre anii 552 —558. < următor compromit opera militară a lui Priscus. sf. as. sec. Valurile slave. trupele de la Dunăre se răscoală şi proclamă împărat pe centurionul Phocas. de unde trec în Arhipelag şi chiar în Asia Mică. văduva lui ^^ţ^'Cantine sînt 602. 602 (toamna). ban dm ca ilor (22 la Nicc riva vara 60*). frar ească triDutu* tele împăratului. ajung în anii următori în vest pînă la Marea Adriatică. înlocuirea lui Priscus cu incapabilul Petru.

apel în mod imprudent la miliţiile demelor pentru înlăj 38 .

.

Cele aproape cinci veacuri ce despart domnia lui Ilcracliu (JIcracleios) de venirea Conmcnilor la puierc formează perioada clasică a istoriei bizantine. ronat împărat în Sf. locuite de grupuri di-. ^ 610. care se răscoală con ti «' lui Phocas (3 oct.Fu^■° P °' /A ţ i ci ?* d «cc i n ] X _ r<. majoritatea populaţiei sale fiind formată din greci sau ele-. să pregătească i-'cnul pentru aservirea treptată a ţărănimii de . wS. înccpînd cu secolele VIII—IX. Totodată. piesa centrală a imperiului rămhie Asia Mică. Cea mai pro3.). împăratul este răsturnat şi ucis c întreaga familie.>b uuumi ac teroare al acestuia. hberc. . iau Egip-tului locul de grînar al metropolei de pe Bosfor.V0 -1081) -„ .I„i Jm'râicas si.. oxarhul Cartaginei. fundă transformare se petrece însă în structura societăţii bizantine. prin pierderea provinciilor orientale. ini-i per iul pierde populaţiile orientale de origine semitică.9f itrr. Palestinei şi Africii de Nord. nici-i odată deplin elcnizatc.S 5 ?sroa» tap°t. la cererea aristocraţiei constant nopolitane. Sofia (5 oct. ortodoxia devine sini gurul cult profesat. încheierea perioadi li) romano bizantine din istoria iniperiniiii. zidente.. iar învingătorul este proclamat şi înec . placa turnantă în jurul căreia avea să graviteze organismul statului bizantin. und . gistâ pierd în secolul VII vechea lor greutate. Siriei.-i. în timp ce mim' proprietate ţărănească liberă devine baza socială a statului bU zantin.sim. importante provincii ah vechiului orbis romanus. şi pe traco-wmanii din Balcani. prin pierderea Egiptului. aveau. după ce ocupă Alexandria şi insulele Arhipcl. Dar procesele dizolvante din shvul comunităţii rurale. Herakleios.împotriva'afcastillor 0 t. do2. :: gulai. Din punct de vedere etnic. fapt ce conferă imitate statului bizantin şi pe teren religios • Asia Mică şi bazinul pontic. se răscoală împohb'OlO regimului lui Phocas şi. mente alogene într-o fază avansată de clcnizarc. grăbite şi de politica fiscală a autorităţilor din Constau--'™°pol. Teritorial. trimite pe fiul său omonim asupra capitale :■ Acesta. unde marea proprietate funciară şi munca sclava-. bîndind'însă pentru întîia dată o mare iiniformitate etnică.*. asupra cănna^ Constantinepolul exercită un control strict. în primul rtnd de monofiziţi. intră cu ajutorul demei verzilor. apare în faţa zidurilor Constantinopolului.).

către arh-. 41 .

.

? ^W cuiXI. asai««..'/agisi .. care -. recrutată din rîndurile ţărănimii libere din teratură o reîntoarceri L ™?mfm . vechea ordine diocleţiano-constantiniană este înlocuita de *e a doua etapă. Sec«lcleVrr^fl „: ?!^ „ bizantin ... în lupta Provoacă cnz/Z^J^rf 11 ^ *»#*"# «*-. reuşind să-ş. imperiul cunoaşte profun* transform an carierei de Putere moLÎrf C f° ma ^^ă .^. bază thema. al cărei conducător.»»*« de pe plan social şi administrativ i-au datorat varea în /aţa ameninţării arabe statul bizantin însuşi şi c lizaţia europeană • Transformările economice. —^--------------- - f P e ^ 7 r% u Tr e G a s f " % f ^ ^ rZ t f c * ' ^ ^ ? ^ ° ^ ^ ^ ^ ^ M^ ^ T ± T esti libere.■ -. > "'atiira Profană «. strate'%^ră o reîntoa^aZ^aZ ^f '^«tăfâ**^ (*-**).Mal. 4 . care. 0 s a iif decît nunipfr 1. avînd la W secolul XI. yrojane. PriJJ . '• ' ' 'a fl1etape Prima. are în mînă puterea militară şi civilă. ce atinge abo^l „naţională" teritorială.... duşmanul multisecular al imperiue frămîntări interne au slăbit rezistenţa statului bi-de adversari redutabili.ie structură.~~y^<. este o perioadă Jtitnfbri. în lupt. WMc de nrT^ " {.. . etnice şi religioase au sfîrşit hrin *> >-^--ganismul statului bizantin nM-"■ i .tocraţia bizantină în curs J* 4 J .a r e l n m î n ă P u t e r e 6 U!tr spirituală.„ «. ostile bizantin la întinderea"sa S^7' °are adu™ kL din partea tînărului califat arab..~ de la cumpăna TcZurllT x™ M rimda »»A"«'%tm. Noua structură sociala devine suportul — — *n «"reorganizării profunde din administraţie şi armată • în admiuis- . înloaii^tie. .*** CUIXI.. transformările din StructuZso^Jl" ^ ri °^ a Chskă ..»entr« supraviefuire.Z f. militar şi administrativ în urma marilor pierden tentonale."-Marele efort militar al lui Heracliu doborîrea statului persan."^ /"'** I X ?* ^8"!. găsească un nou echilibru econorm^oa S( ul tural P}an cultural.. este o perioadă detif/nyJJT veacului IX şi . i toate fronturile.* » L .L r'/? Z.uuza este tfiema. sociale.ygul.Suratt...vc. cuprinsă întrrZ. u. Cea mai gravă primejdie în lupta contra BizanOrientului antic.. Oo nouă structură.^^ mobilizează în scurt timp toate forţele Orientv e la '" -ţr* mpernd a fostT'J^tfV? *^ ^ ^■■ten*™M.7) " pentru (8431025).' • '^t^ifSi^^S^^ -7.ititd marii proprietăţi. ală. ce atinge abo<^ „naţională" teritorială.. creştinismului şi culturu greco-romane . ministrative.„ la o puternică din istoria Bizanţ ului.*z~. ce an de la ru*n. Pe plan militar armata ^n secolul XI Primi/J J ■ c Uur " ^ă.

iamilitare im eriale în veacurile de mercenari. ce culminează cu cele monuma dor. artf st X. Profunde re43 .-g&şitn filan. istoria imperiului greco-oriental medieval.„ ■ piuura Gra ie t respingă cu succes asalturile lumii arabe. I t . îebr. la Vfonk C1^rîi locnl vechilor trupe clasice efort J+*****1* baza fortclor P P^edente ' ^lf. ?carenconst. 5 — 641. statul bizantin reuşeşte sa r bi-t. Domnia lui Herakleios (Heracliu) inaugurează istoria bizantină în sensul deplin al cuvîntului. oct. unde „renaştere mac-dJa-'i acestor prefaceri de structură.2£f. 610.ă mari asedii ale Coustantinopolului (874-678 şi 717-718).^antin" uprezJnt/£}^™ (stralioţi).

.

l

forme administrative, care aveau să asigure stabilit ; statului bizantin veacuri în şir şi să dea forţa nect; pentru respingerea asalturilor redutabililor săi advers pe plan extern, Heracliu reuşeşte să doboare duşrn ;i multisecular al lumii romane, imperiul sasanid, dar t zarea statului în îndelungatul conflict cu perşii găsi, nepregătită lumea bizantină în faţa noului val invada în venit din pustiurile Arabiei. ios 611—622. Profunde reforme în administraţia centrală. deosebi în organizarea finanţelor şi a cancelariei im noi riale. 613. încercarea generalilor bizantini de a prelua iniţiaţi în lupta din Siria şi Armenia se încheie cu o înfrinq! totală a forţelor imperiale la Antiohia în faţa lui Şa] baraz; Siria şi Palestina, lipsite de apărare, cad repr în mîna învingătorului. unde

?M:?£EiSiS£|t
• ="-■ - - y

tribut de 20 000 de noa-ijncşte anual un care pr mu tarea cap»italci imperiului în presiunea cnergicare !" avaro-slavii, în Europa şi perşii, Heralde-. ateau care timp de peste patru • forţă organizam Lca originalitate şi „,.piii fea tiei ale cărei preRavennei -e — civilă

iiuu „ v c. 614. Salona (Spalato), centrul administraţiei imperiale t kon,^ ^XU11"1 ^ cucereşte Egiptul, grîtiarul imDalmaţia, este cucerit de slavi; prăbuşirea stăpînirii6l9 (pri ttl^var *' '' civilizaţiei bizantine în vestul peninsulei. pcriului. Mauricios scrie Stmtcgicon, una dintre Strategicon ratura bizan614. mai. 5. Cucerirea Ierusalimului de către perşi, care i Sec . VII (primul şte"^V^ a i c genului dm meu în captivitate locuitorii şi patriarhul oraşului şi răpe cele mai vestite v . . , , r+e relicvele sfinte jîăstrate aici, între care Sf. Cruce, pr. tină. . . îT^essalonicuhu, scrie pruua i •. voacă o puternică emoţie în întreaga lume creştină ş i i c > g20. ioan, arîuepiscopu^ ^j-'racuia Sandi Dcma'11imperiul sassanid; războiul dobîndeşte de ambele păi * a lucrării na^^°^ra.K^o<..110.!)eţ'San. Desfăşurat victoria caracterul unui război sfînt. -~ •-<-->-« 615. Şahin pătrunde în Asia Mică, fără a întîmpma rezi tentă, şi ajunge pe malurile Bosforului, în faţa Consta nante din întreaga isu.i.v .. tinopolului. _________________________________ prin 615—'616. Exploatînd dificultăţile imperiului, regele via iu got Sisibut cucereşte cea mai mare parte a teritoriilfl rezultat a fost prăbuşirea pute: bizantine din Spania (615), situaţie recunoscută prii sar pe care îl cunoscuse ÎITITW pacea încheiată curînd la Constantinopol (616). 616 strălucită, Heradin se c al lumii romane 622 —619. Tulburări interne în posesiunile bizantine din Jta lia; în Campapfef izbucneşte o revoltă, în care cxarlm Ravennei este masacrat (616); cîţiva ani mai tîrziu, nou .. După reînnoirea păcii cu avarii, care ^f%» c^ exarh al Ravennei, Eleutherios, se proclamă împărat slantinopolul, Hcrakleios părăseşte .<^* U/Jte cetăţi raz, dar eşuează în încercarea de a impune papei încoronare' pania împotriva perşdor j«- ^^ n £ m d c u Ganşi sa (619). Mică. 623. După 617 iun.—iul. Avarii apar sub zidurile ConstantinopoluW reînnoirea şi, după încercarea eşuată de a-1 prinde în cursă pe H? raldcios, se retrag luînd cu ei un număr foarte mare de pania împoti prizonieri din provinciile dunărene pe care i-a coloniza' armene sînt luate cu în Pannonia; doi ani mai tîrziu Heracliu încheie pace fi)
. . t ■• T T _ _.

44

I

zak (labnz), pnma reşedinţă a Sasanizilor, şi nnul tre cele mai mar» centre ale imperiului persan und, paratul distruge templul lui Zoroastm; înv in" , roes II se retrage în grabă, iar Heracliu se întoarce

** ^ • < Herakle^ Serd- (Xa
'':'..*« „rm*Hp eliberarea tuturor ten-

nitri»
ci ' i r » j 5 , . U1UI P^an o grea înfrîn Saro.,, obligindu-1 sa se retragă spre est (625) 626 (vara) în timp ce Herakleios se afla în Orient Dine de trei am. o evnf>ditif» ™«„~.+„4.x _________ ,

,

«imJ. care ^.V^^J t u ţr generalul persan este conritoriile bizantine. După şase am de
Heral kleios se întoarce ia wmiouud triumf de patriarhul Sergios, în se întoarce la Constantinopol, unde
i _._i._:,.,.T,.,i QprairK cur, senat

,.

:i am, o expeame concertată avaro-slavă şi jx scuiu ameninţă grav Constantinopolul, a cărui apărafion"' ____________________________________________________ , este condusă cu energie de patriarhul Sergios. în tin b r j ce Şahrbaraz şi-a aşezat tabăra .pe ţărmul asiatic Bosforului, chaganul, avînd alături contingente slav bulgare şi gepide, apare sub zidurile oraşului (27 iul. flota slavă, ce atacă Constantinopolul pe mare, este con plet distrusă de bizantini (10 aug.); după acest gra eşec, chaganul ridică asediul şi se retrage în
timp ce e-i-^■ ■

provinciilor
iă încheierea d r a m a t i c cu

a pa ti M i m. * > . » . , . gios (expusă în 616), care constituia un compromis între cele două culte. Un sinod de la Theodosiopolis (630) anrobă noua doctrină, adoptată şi de patriarhii din An-'"""" ~ : J - papa Honorius. doctrina „energiei unice
HUI, UUUC MUjyiii^--

■1 oraşului îi atribuiau nul a an te (•■''" pătruns în litur tat şi astăzi. 630. 626—627. în timp ce Constantinopolul se afla prins înc.clcş tele asediului avaro-slavo-persan, Herakleios încheie ui (21 mart.), act cu care se îndieie pnmul război tratat de alianţă cu banatul chazar, care avea să consti noscut de lumea creştina. nqneeiric tuie pentru următoarele două veacuri principalul pioi — -------,_. Pisides scrie Heracktada, poem P an ^g£ al politicii orientale a imperiului; Theodor, fratele împăratului, zdrnhwt*» TVA C^Wr. «i i - - 1 A mai scris autor unul din marii poeţi profani bizanuni *™*°"~ 46 lucrări de caracter ^comiastic şx Mozofico-teologic c. »30.*"Este~ccmpusă" Chronicon Paschale, erou. sală ce relatează evenimentele de la facerea

630. Este compusă Chronicon Paschale năratnlî7\£X u T * l l "l?iimw ; liieodor, fratele îm la anul 629. Ş E persan ^Ş "' ^ doi Iea general ai si * 632 ; La moartea luiMahomed, peninsu la arabă
, r^ r ! ! - au P? răsi t ^să curînd, Herakleios încep raza decisiva a mani sale campanii: pătrunderea în intenorul teritoriului inamici împăratul coboară fluviul iigru şi zdrobeşte armata persană într-o bătălie decisivă
f

__i-_______i_i.„5„s „,^r,;^oTitplft de la facerea lumu pma

^^Jjf V*?

mători. " 1 ~" "...........................

' » j .."': """" """i 632-633. Primul calif, Abu-r continijentf cările interne, izbucnite la I-au părăsit msă lizez€ unitatea califatului. curînd, Herakleios începf „ . t , 632-633. Primul calif, Abu-Bakr, reuşeşte să înfnnga mişcările interne, izbucnite la moartea profetului, şi sa rea-: 47
J
1

i

fiind respinsă atît de ortodocşi cît ţ cerirea Transoxianei). r& Babylon viitorul Cairo (9 apr. care pri meşte numele de Constant şi guvernează sub regenţa senatului (8 nov. şi lui Hcraklonas. fel de dispută} noua doctrină tulbură şi mai mult via) UUS m 651 d ' «P'! < sub regenta mamei bisericii bizantine. Sb recenta mamei sale. puterea este preluată de Heraklonas. 639—640. _ Sophronios (634). Răscoala trupelor din Asia Mică. ieşi şi monofiziţi cu şi mai multă violenţi „. care red< 642—643.* vatc compromi: *?.lentale — Pal6st. arabii pătrund însă aproape un an mai tîrziu 642) • provincia cea mai bogată şi cea mai ira-' a imperiului este definitiv pierdutăj opera ex. l>iDtnl !_ O1. fiind încă minor.thesis. moartea lui Herakleios (11 febr. înfrînge slabele rezistenţe bizantin* 43 a patriarhului de Ierusalii Li __.dina doua căsătorie cu Martina? la moartea lui Cens-: persan este . care. ^&JJJLUX — şi este ameninţat însăşi existenţa sa. care sînt exilaţi. răstoarnă pe Heraklonas şi o victorie decisiv"i t>e Martina de la putere (nov. Strălucita victorie ar la Qadisiya deschide închei ^~. care.. Alexandria.-< tea fratelui său Yazid.-. puterea este preluată de Heraklona S.~i. O expediţie araba de Amr. devenit guvernatorul Siriei după moardintre ortodocşi şi monofiziţi inc. febr.. după un lung asediu. rina p ^^ . Ierusalimul cade în mîinile arabilor califul Omar vine ca pelerin în cetatea proaspăt cu cerită.„„^^10.importan tâ „ •* în rale « după ceP primeşie întăriri de la Omar. sub conducerea armeanului Valentinos Arsakidos. 640).. cade în luptă.). a cărei ^ ' este cucerită (oct. patriciul Sergios.. 634 (vara). condusă de patn arhul Sophronios. fiul lui Constantin III.. in Constantina ' î whuenesc mari tulburări în legătură cu succesiunea Ctron încredinţat prin testament de către defunct lui t> I ^* Mesopotamia.. Cucerirea Egiptului. x ____. . cu sprijinul patriarhului Pvrrhus reia cu multă vigoare politica monothelista.). După o înverşunată rezistenţă. care redeschide schisma religioa. n bii rămîn în Palestina şi cer întăriri.). — 642. hps Alep şi vingătorului.edictul El _____ intervine direct *« gclMld ÎJ1 . Muawija. 635—637. 641). imperiul pieÂeproyS^Zfen^ ° ^ «* ^ nt rînd P e. prin care impune doctrina monothelista (don naturi în Christos dar o singură voinţă) şi interzice orie totin HlTmai). 642).____i ' J i 641) si.d . . I ^cg e^f t ctS hTS? 1 1 ^ ' pllOn cade C<S*& î f £ d£ prima căsători. de monofiziţi.634. A^ ^ hmfT asftrhll_ Alexandria. f j " m (mai). Invazia lui Yazid.a lui Herakleios este spulberată. cucereşte cea mai mare parte a împăratulintervine rUror*în conflict şi dă. iul. cu sprijinul patriarhului 638. fiul lui Abu-Sufyan. . Siria.este adus la tron Herakleios.~. (634). în Icstina se soldează cu înfrîngerea trupelor imperial^ căror conducător. începutul invaziei arahe ent pitală pentru istoria univp^3^Pt . ocupă tamia bizantină şi invadează Armenia. Arabii dezvoltă ofensiva din Siria. sale. ocupa treto vitak ^ i^eST^Sf3 QeIU\ ^ ° mimile arabilor si în scurt £ î't ecr it ( ul ti mu l r ege.

capitala cucerită 49 .Sopl di 645—646. 649. expediţia seamănă teroare în peninsulă. al exarhul Grigorie. arabii întrec exarhatul Cartaginei. arabă. Muawija invadează pentru întîia oară Asia Mică şi reuşeşte să cuce Amorion. 647. maritimă în Mc^ atacată. «47.' de unde sînt obligaţi să fugă spre Constantinopol în urma alianţei dintre monofiziţii din C. este ucis în lupta de Sufeţula. generalul Ma^ nuel încearcă să recucerească Alexandria de la arabijf de Amr la Nikiu (vara 646) şi se Alexandria. eye^ pentru soarta stăpînirii Mcditerana în următoarele veacuri.645—648.

.

o escadră arabă se îndreapt spre strîmtori. 658. Muawija le.). . rămîn fără rezultat. ajungînd pînă pe malurile Bosforului. 666—698. în timpul războiului civil din califat (656—661). 663. în timpul şederii lui Constant 11 în Sicilia.. 659. armatele arabe întreprind anual expediţii de pradă în Asia Mică. 656).( 661.^ i— .„u^udu pe yuo de cămile. H< din Const înlăturarea de la heie perioada . 550). un mare număr de prizonieri slavi sînt colonizaţi în Asia Mică. Domnia lui Constantin IV. ra™. calif. După consolidarea internă a noului regim din califat. 655. care recunosc suzerani tatea bizantină. în urma unor expediţii sistematice. Expediţie victorioasă a lui Constant II asupra „Scla viniilor" din Tracia şi Macedonia. 655. la Roma este primit de papă cu toate onorurile (iul.) este urmată de proclamarea ca împărat a unuia dintre complotişti. 663—668. Hegemonia bizantini pe mare este compromisă. Pierderea Africii de Nord. uniunea triburilor bulgare din nordul munţilor Caucaz se destramă sub loviturile chazarilor. \ Aii. Constant II întîmpină adversarul pe coast Lyciei. provinciile vestice ale imperiului au fost supuse unei fiscalităţi excesive. conduse de Ogba şi de Hassan. care se obligă să plătească bizantinilor un tri but zilnic în valoare de 1 000 de nomisme.. După asigurarea stăpînirii drumului spre Constantine pol.^ . iinastiei politic.de unde avea să atace imperiul. ginerele profetului. C.660. un cal şi ufl sclav. ninistra- €54. Asasinarea lui Constant II la Syracuza (15 sept. Flota arabă ocupă insula Kos şi întreprinde o expediţi de pradă asupra Cretei.------lia de sud şi centrală contra ducilor longobarzi. uzurpatorul este înfrînt de exarhul Ravennei şi mulţi fruntaşi ai conspiraţiei sînt executaţi (început 669). După moartea hanului Kubrat (c. datele împă-tului este obh^ :e in lui uinţele naturii. 668— 685. care a provocat unele mişcări populare (Cartagina). dar flota bizantină suferă o înfrîngere zdrobitoare -s împăratul abia scăpînd cu viaţă. arabii zdrobesc rezistenţa'triburilor berbere şi a armatelor bizantine şi cuceresc întregul nord al Africii. împărat creşte. !. imperiul încheie pace cu guvernatorul Siriei Muawija. metal luată şi . 54). cu intenţia de a merge asupra capitali * imperiale. provo cat de rivalitatea pentru succesiunea lui Othman (+ 11 iun. încercările de contraofensivă ale imperiului. prin 17 . nesusţinute de efective suficiente şi compromise de politica religioasă a împăraţilor. ajungînd la Atlantic (704). Cipru-Rhodos-Kos. consolidînd poziţiile bizantine în peninsulă. remarcabil n shiiba tînărul . 668. " istoria calif atului. Constant II întreprinde o tdmpa. o colec n lui Mauricios (582—60.sa eierea un ui ^«^osios. Una dintre guvernările de importanţă decisivă în istoria Bizanţului..

51 .

.

de ^^f ^esia inferior.0 UMl după altul. mmistrativ extinde sistemul th un .. ' ' ac scia^ Ş» 50 de cai (?). pentru a asigura succesiunea tronului fiului său. 681.HU ac sinoade locale pregătitoare (Wtnntiii I\ convoacă la Constantinopol ci.... faţă de care se oblgăk phta unu Urii f . probabil pentru întîia stat protobulgar în Moesia. g\irile Dunării şi alte teritorii de pe malul fluviului şi de pe litoralul pontic au rămas sub controlul Constantinopolului. Arabii cuceresc peninsula C}'zic.1. nu a bvilgară.'. terivechii provincii nare scapă pentru trei secole stăromano-bizantine. Herakleios şi Tiberios. Etapă importantă <1e îepencrare socialeconomică şi adminis- -uj. provincii imperiale /antina da g l e lc lovituri escadrelor . Constantin IV înlătură pe cei doi coîmpăraţi.. î C onst. ce aui cu suie precipitarea declinului vieţii urbane şi run zarea Mir acida Sandi J S ^F ™*" "^Por""Smynw' ° *fî^hanat* MW SM£ i1^^. rezistenţa armată din thetna Anatolikon este repede reprimată. Prima domnie a lui Justinian II. ™w.f-.victoria strălucită obţin în primejdie nu numai ţie europeană.. . recunoaşterea de juyc a ' tînărului haliat bulgar. ^'"c to rclS i "Stck fa f a do tonstantinop. *jr'° (vara). Constantin IV încheie pace cu Asparucli prin care ecunoaşte hanului bulgar stăpînirea asupra teritoriilor ocupate şi se obligă să-i plătească tribut. lUJXct îayci uv ^v^i^^... supunînd populaţia *ab>l pentru !„«.. dec.. ce aduce urbane şi fost nici totală şi nici ruralipermanentă. Î joduriJc Constantinopolului. asigurat de flota imperială care-şi menţine puncte de sprijin pe ţărmul vestic al Pontului şi pe linia fluviului. fraţii săi.'... 23. Dar dominaţia protobuigara.* u M ...-. tl(J *" i"1"1-""1 î1 iJV..10^1115. K . . Justinian. M S hS^^ " S"! P C Ct imperiul. lu c . fapt ce trădează 1 dzantine. După marele dezastru «uforit An ivi 1. recunoaşterea de jure a tînărului hanat bulgar. 0 ) imperiului. m valoare de 3 000 de line a u r i O ' d sclTvi S ^n ^ de rasă. °a«i legislativ xotiws georgi. 685—695."*"" ----------------«8» (?)• Constantin IV încheie pace cu Asparucli prin care recunoaşte Imnului bulgar stăpînirea asupra teritoriilor ocupate'si se obligă să-i plătească tribut. 6 .a"tl. în timn m Vw5 învingătoriti ceuu 1 . 670..?111._____________2_ _ ilave" iol. „„. L^™* ţ nei.

nou conciliu ecumenic în^re conSS soffdS ° ^P1' P°Hticâ de C°1OnizărL 53 .

.

dar Justinian II se refugiază la chazari. G «"tituie uun 'cSdoSiS îizantV'^™ P « puter cUrevolte militare. precum şi ciprioţilor. condusă de patriciul """hine.^ IV este iu p'»"-j"~ . aduşi la insulei ~y<u.Perioadă de anarhie politică în imperiu.' cam P a " ie militară îp trelor vitale ale imperiului.AM al?i -««" juauHian U întrenrîr. Justinian II zează o importantă thema a.— ^ ot tinopol. »otnva slavilor si b uI^X ^ . locuitorii din Chersones se obligă să-1 predea împăratului..68 6 trmralnlm Leontios. contraofensiva arabă. devastată de ilui -. lichidînd stăpînirea bizantină în 54 Atnanos (Siria) ref ' 691 . învingăse răscoală împotriva lui Justinian II şi 11 albaştri-pe Jusai in urmă.1^-717. . L 688. . la cererea lui Tiberios III. . 6 8 8 ^ •90. . Ioan.. arabii se obligă să ac<>!Lc flLitt -717. .zik.. ameninţat să fie predat şi de chazari împăratului din Constan-.. i mp e r i u l u / h u ^ S e ^ ! ™ ' " a b " . sub conducerea aceluiaşi .68 9.. O expediţie navală bizantină. care ?M CafPanie victorioasă Leontios. Perioadă de anarbi . unde se căsătoreşte cu sora chaganului. . j u s ti n i a n II într eb ^ ?V este în primejdie şi arabii reiau ofensiva asupra cenpotriva slavilor «i v„i„. pentru aproaTf 11 6 !n^"^ ri1b e ^^în'ort sau succedat la tron şapte împăraţi. Justinian II caută refugiu la bulgari. . .e ° campanie militară »„ *„. - 895 (sfîrşit) — .— --------------- a Ş e?atăT n lLc7d a o C ni d a e şi CO TTaci^ nOP01 de ^ impenuhii. fînian II căruia 1 se taie nasul. care trece la creştinism şi ia numele de Theodora. a .. recucereşte Cartagina (697). strategul themci Hellada.sud in toi Constant II şi coIoi]i " ""i maced imperiu şi colo Periu Epir şi Cepha "arat î sediul _.o b l i g ă s ă acol. opera externă a Im Constantin instituie „ ' .la care a cons. graniţele orientale a ^ p să restabilească conţii rtant^ părţi a Armenj.w vitale ale imperiului.\S paceTlZi lm r tante Cali **^^ ^„S^ to^TîTc^iatinopol W albaştri. lz Q nian 11 încearcă să găsească aliaţi pentru a reveni la tron.----• Cipru.3Pnn?. in thema Opsi famihi de mardaiti în thema Karabisiani. C Malik^ pe B^l pSattbntW^ " or'provoacă o Mişcare populară care răstoarnă ţJt Muawija cu zece ani £/ t!lbutuItI1. ocupată de Hassan colo în 695.jumătate I . 12 000 di 697—698. reuşeşte să reia definitiv capitala fostului exar(primăv'ara 698).

Reluarea „ ostilităţilor între bizantini şi arabi pe ____ numele de Tiberios III. flota imperială în care completează hotărîrile ultimelor retragere proclamă împărat pe drongarul themei Karaumenice din 553 şi 680/81 în materie c bisiani. onnopolul cu sprijinul demei verzilor şi să urce pe tron sub 691/693. prin care-i acordă titlul de cezar şi se 695. sept. frontul ^ peninsula C în peninsula Cyzikj armata bizantină este înfrîntă la Se. . care reuşeşte să cucerească Constantîca. Justinian II cucereşte Constanbastopolis. dar opoziţia miliţiei exarh teroare în imperiu. jusnnian coli' II po să-1 aresteze pe pontif domnie a lui justinian II înseamnă o perioadă de cumplită :i s la Coninopol. dec. orbit. conduse de hanul Tervel. A doua . care încoronase pe Leontios. —711. între bizantini irontul orienta]. ex-basileii Leontios şi Tiberios III sînt să aducă la îndeplinire schimbări executaţi. Cu sprijinul unei puternice armate bulgaro-slave. sept.705. încheie o nouă pace cu aliaMică la din nou trecerii contingentelor " bizantină intră nou sub stăpînirea tul său bulgar. aruncaţi în închisoare Romei fată sau exilaţi. înalţi demnitari sînt ucişi. patriarhul Callinic. provocată r de colonizările de ciprioţi orienta]. Apsimar. La iz obligă să reia plata tributului la care consimţise tatăl recunoaşte deciziile cil din său cu un sfert de veac în urmă. Justinian II convoacă un conciliu la 698 (sîîrşit). importante în de imperiu.Africa. A urma trecerii conţi slave în din Asia Mică la "iWsub stăoîni tinopolul şi revine la tron. 11. După pierderea Cartaginei. în Armenia.

.

^oul măsuri comp ia 56 lupta con basileu pe funcţio şase luni de război civil. 716).-i 113 stasios II trebui mănăstire.nţa themei Ops d lă mîna fnccl salc 716) cu <u atitudinoi lor din VrSZ^f* ° Iui st Do» ^ 1? ?n Xă să renunţe la tron în favoarea rivaluli P^^"^ ^tmii din ChersonS^?^"™ ^ «^ I Su ciS in S în Constantinopol şi «te încoronat ahaza cu chirii si Por. T. iar Tlieodosios cslc obliga iini ■i'a este pic toasecretisi Anastasios //.c ^ Re/isU.Ameninţaţi cu o i trri sale :>si" f ln*ciat astfel aces-tU i'ii Vriabasdos. încheierea perioadei de anarfa Justinia care f"1 P"T învhS (au.rnnn^r^^^^^^^ împărat (18 apr asilcu 1 fr «chciat astf.■ Jt-uctiil ce izbucnise tnt™ «„ m^^^^^c&Zb^P^^..» Leoi i . 717). a tron (sfîrşit o. Hi.*ol:i co«tra basilcului lf%ofh (25 mart. căruia îi acordă nîna fiicei sal gaţ aiului P Jushnian II }n ( sprijinul m A ta. domnii. .-. „ liittul ce izbucnise între C Ivoma ţ P' me.i acestui.

).aug. iar Anasta sios I mănăst ire .

.

--» ----------------- :eloraşi pături ţărăneşti din M In sflrşit. iun.™ «ce. Domnia lui Leon III Isaurianul.fi?..1= thema Kibyraioton. fii particular. thema Anatolikon a fost nu putea conta decît teriorul Asiei divizată. 18. . P™ aceasta v de uscat suferă o grea înfrîngere în Asia Mică în faţa formas Politica iconoclastă însăşi c . ostile cultul gic. amplu program rfP t^T-^. k terea centrală încredinţa J T! 1.-r»" interesele islati X i ■^lecţie". în fruntea unei flote impresionante. unde papa.*De origine siriană.Cn°nStitUie înesmHnile religioasă elor rural dezastru bizantine.. care oferă strategilor forţe militare d decădere economică rapidă în nul rea/imul ţărănimii libere d importante. ce cuprinde litoralul Asiei Mici.„. administrative si epoca iconoclastă sie sale. iun. De aceea. resia "Piu program de reformr P unui reflexul aspiraţiiler^™ P constltuie ' expresia relieioasă snriiinul bukari precedent. Al doilea asediu al Constantino-polului de către arabi. 15. \1. în vestul ei fiind organizată thema ThraMici • Cu noua ginară din kesion. noia lor esie uibiiubd u. Da: ~" ii coast slav reformă a themelor.Cu dezastru fără este Mică. prin re. pe plau polîtico-idcofc greco-romaiU rurale de pe te ce venea din Islî ico n 7. Bun general şi om politic. ofensiva arabă spre Europa suferă un ţeior fără 'precedent. 7 mart. ce reprezintă un program complex de reforme ida cunosc a precede t şi sociale. în ■ tinopolul themelor din Asia Mică. Leon III procedează la împărţirea Mediteranei. şi regiunea Isauria). politice. în realitate. thema maritimă Karabisiani se împarte în Germaniceea (Armem. urmaşii lui Herakleios l0r i ul UB i apară . pe . Noua Asia M hinterlandul lor. Maslama. in ^ ^ ^ em an cip eaza de sub obedienţa '^i ^tTra ople Constantirxopolului propriul lor imperiu. lT° ^ ^'< Ecloga (ilt Naţiei savante l Jui j ^°4 tuI lu î Le «n III de simplific. Ide. a™ m. Thessaloiii. legislative. turale. Co. aug. Leon III aduce k tron o dinastie asiatică şi deschide o nouă pagină în istoria Bizanţului.720. şi de a ven i î n întîmpi^ ca /'"T'^ ^ n ° ib Co » di *" * tmopolnl îşi aştepta sal^S k P ? taro °li'^ de fe care ^ noclaştii dezvoltă şi geaeSTaa^â ° °f -administrativ. măsurile energice ale lui Leon III şi eficacitatea focului grecesc împiedică pătrunderea asediatorilor în oraş. Da. Creta este organizată într-o themă de r ru sine ce ____ stătătoare. cîteva cetăţi de imperiul supravieţuire. '^ ' micro-asiatice . „alegere") traduce efort. inaugurează politica iconoclastă. fratele califului Omar II. 1 si umane ale imperiului în lupta pentru în Ei . 15 —718. /din Occident. S °° iale politice ^ ct 7I9. apte să pună în valoare resursele materiale inundată de valul slav. .^ N OC L A S T * explică noua evoluţie poll-pral si din Italia.!i torită primejdiei ce o microasiatic cui premaţiei cetăţi de coasta reprezintă pentru puterea imperii ală menţinerea unor din G oraşele europene. decimaţi de foamete şi de ciuma izbucnite în tabăra' lor. Sosirea unei armate bulgare în ajutorul basileului îi obligă pe arabi să ui icoanelor .. impe prin caracu de autorităţi iar religioase. 18. rj » . aug. cut sa se vorbească de militir" e ŞlmuI themelor.Polare micro-asîatice . cît şi cele arabe în supravieţuire.mI)eriului".c iiu^». urcă pe ^■'ilor impropriu numită thema Mării Egee. 25—740. mart. pe theine foarte mari. ceea ce a 1 ubuuiui. 25 —740. asediază pe mare şi uscat capitala bizantină.-. ritorial. împăraţii Miră no«L _.

iar armata ■ -720.ridice asediul. fostul împărat Anastasios II încearcă sa-şi recîştige tronul. Leon III publică un nou cod de legi. 726. revolta este reprimată de împărat. flota lor este distrusă de furtună. prin care încearcă să adapteze legislaţia lui Justinian la noile re- . Cu sprijinul bulgarilor din Macedonia şi al funcţionarilor locali. Ecloga. răsculîndu-se la Thessalonic împotriva lui Leon III.

.

W ■— ? I ■* r .. Domnia lui Constantin V. este pnmitm Constant noU Ş1 cer s „„ zlJorPnJinul lonej po l unde este încoronat. şi de mulţi adversari ai icoa din celelalte theme din Asia Mică.u V » — — n ^ 1< -_(^t triva arabilor aliant? înV ^ / XI ? j hanul cha/ ar în . 741) si. f/ u l £?¥J^^ a d e căsătoria coîmpW fie acestei alhnte . 742) Constanţi1r .. EraiI I .\\ fiu al acestuia.Dn abandonează IM. .i.iă.. T " d e către patriarlml Anastasios.™ J /%. Tratat de alianţă înfr. 742).. ţ i u t . 14. SUpra Azerbaijanuiui i. Sprijinit de armat? rlin themele Anatolikon şi ITirakesion..1 n„(! partizanilor cultului icoanelor.„+r-f> n>i mm mnri im- 60 * n p e n i n s u l a . Constantin.'. deckrma ?unga funcţionarii bizantini î' R ° ma ?* Pen ^ da-sc partizan al icoanelor. în tuni. — 2 nov..„. la Modrina (aug. princiDahil rî. care trece de partea amintirea tat"~ tn-csiei ahznfp aband Principalul drum rîin r °nează pasul D^ din celelalte theme din Asia Mică.1 . '29.3._ .1™ "P 1* 2" 1» i(lterveîi Ion4>™ '? »™'I»t™ şi pe cei doi Iii ai săi. den uitare pe isc sfwsji^-. _ .„?•• . i mi u . orbindn-i. după ce a fost supus batjocurii publice. Ve S f e S v e S V * * » ^ b ^ vi^ul^te proclamat împărat (iul. convoacă un sinod la Roma şi pe adversarii icoanelor.. unde amintire tălui său era puternică. « c .-„„ ' . alături de fiul sau Nikcplior.s? a ?obL 775 seot. Constantin V ZCI KH UC "'oase' a h a Si a U I ? f' ţ° °nna ex p e d ifid î ^tc pe Artabasdos la Sardes (mai 742) şi pe al doilea o+:. după un asediu de aproape 2 luni (sept.' Cu fiica hanului f7«)'." V ~" " "« "UHUJUI ( 7 ţ ^ ] ' f iv l a n u s a u e r a p u ie u n u c i .i. _ . Constantin V facerile ita. n " "*"•■ \ ' «ngobamlor patriarhul Anastasios este lăsat in fruntea bismcu.. Niketas.

pe carc-i colo-. ' '^"eS cursul* căreia ocupă Germaniceea. ■ un marc număr de prizonieri.. . cetatea sa natală. "sta si ir E1/ează Ia pal 746.'■"P-W «te ^„îrSte"^" ' . Campanie victorioasă a lui Constantin 81 05 ( 2 2 I 61 .

.

ste ridicată biserica Sf.1 ria • lă controlează în tot cursul domniei lui Constantin V orientală. Irina •din* Constantinopol. cea. loan Damaschinul (n. emanciparea «papalităţii de sub obedienţa bizantină. 650). şi consolidarea sistemului themelor în Asia Mică asigură imperiului linişte la hotarele orientale . autor al unei imense opere. omilii şi poezii 750°Constentin V încheie reconstrucţia bisericii Sf. ce atinge Mesopotamia superioară. marchează prăbuşirea ! stăpînirii imperiale în nordul şi centrul Italiei. provocate de revoluţia de palat care a adus în fruntea statului dinastia abbasidă (750). baze de atac ale arabilor asupra teritoriilor bizantine.îinile regelui longobard Aistulf. începutul « îeorientării politicii papale în Europa prin stabilirea con-I tactelor cu regatul franc. ce Aprinde lucrări de caracter dogmatic. Tulburările din califat. în „. Constantin V întreprinde o nouă expediţie antiarabă. capitala exarhatului bizantin.1. Sofia din Thessalonic. poiemic şi hagioPartizan al cultului icoa- rii teologi bizantini. unul dmtre p„^. Căderea Ravennei. i2. basileul colonizează noi prizonieri armeni şi sirieni la graniţa cu bulgarii. în cursul căreia distruge fortificaţiile cetăţilor Melitene şi Theodosiopolis. pole: grafice.

ia n. care urmau a fi resti63 . ec Prima diatîn p ".. îebr. ase-)rii na> Aîstulf cere Pace şi promite retrocedarea nuor cucerite de la imperiu. în cursul căreia basiiem sa asigurat de sprijinul celei mai mari părţi a episcoP»or şi a condus personal dezbaterea teologică din imPCTIU.pîn ă la sfîr şitu l do mni ei lui Con stan tin V. 8. Conciliul din palatul imperial din . fabricarea. io —aug. ^ u P ă ° pregătire matură. care stă la originea formării statului papal şi avea să conducă la naşterea imperialul occidenLcLJ. La întîlnirea de la Ponthion dintre Ştefan II şi Pepin cel Scurt este consolidată alianţa dintre papalitate şi regatul franc. 754. conciliul con-Inr f • î icoanelor. campanie a lui Pepin în Italia. 6. ercia. posesia si venerarea aStfd 754 ful ™P ăratului ° annâ redutabilă. Constantin V convoacă conciliul la care participă darn^T ş i c a r e s e d e c l a r ă ecumenic.

.

înfrîngerile s vocat mari tulburări i organismul de prestigiului im ____ „^ xwiLciitne ia graniţele cu bulgarii.1§'at să cedeze teritori iradc este botezat şi căsătorit cu o prinţesa Lizaiuma. cerere respins. din noutedl Wi dm 1? ŞÎ atacase ^ 777.t "Ş-11 Subordonării paj desfiin*— -a a tnl. Căderea Paviei in mumie faţă de basileu care înj." fT ■•-''■''■««"•ii r. aug..î?„™ . Iun. partizani ai cultului icoanelor. tiraiă canrnanie militară la cere împăratului Constantin V. -775. 767). ^îjivd /.„ pontificale încetează să mai ratifice alefer mă so! carf "ncăti^r expe( ?ie . i. în banat conrne. Pepin hînrnSi'J . exilat şi apoi executat (aug. care oferă împăratului prilej x entru putere din statul bulgar pendidaţii la tron.ita»'ană a lui pep in. vechiului exarhat ne >l obI. sînt destituiţi din funcţii si apoi deportaţi sau executaţi. „^ F c lamin tară efect «ni „„ or aoi fOTtăr f PojuUţu orientale violentă a lui Ttlctz. n C rotesteI bizantine. 4isttt S^echiului exarhat.f^mată legitimital 774. Hanul bulgar Telerig se refugiază la Conslantinopol. 1 nord de 64 :el cultului icoane or ?7«f %F . patriarhul Constantin este destituit. Expediţie victorioasă a lui Leon IV (împărat din 7/5) .eci de demnitari. Războiul bizanţ! rinde nouă campanii 1 cursul cărora hanatu x răbuşire. ''. plata tributului.r P or repeta 778.

reprimată de Constantin v"a ?i Mafedonia este crur colonizaţi în Tracia. apr. de „r. Leon IV reia poiiucu îeuin Şi destituie mai mulţi înalţi funcţi nelor. sept. în thema ES^ 1 SÎnt Colot 780 ' a P r . cezarul Nikephor şi ceilalţi 65 . în vîrstă de zece ani. nelor. aruncîndu-i în închisoare. ir:rcy!nî eaza din nou lui în Cilida. . Mi în Asia Mică. aruncîndu-________ 780. Ircna.O istorie a imperiului bizantin colonizaţi în Tracia. La moartea timpurie a lui Leon IV urcă pe tron minorul Constantin VI. sub i regenţa mamei sale. partizani ai icoa'• Ştefan 1 Răscoa la cii„îi„. 0.Le °n IV reia politica iconoclastă a părintelui său stituie mai mulţi înalţi funcţionari.de a arins un marc număr de prizonieri. 8.

.

*< J? wo. dec. din 786. Ircna face noi pregătiri pentru conciliu.24 "~ oct> 13* Conciliul de Ia Niceea. . H l «^ . ^ ■ Proclame re^VlV^Ces' s^vc u i ? 787» seP1. conciliul se desfăşoară în prezenţa a 350 de episcopi şi a numeroşi călugări. 787 p » Italia central* • ce Halia (vara)." " . Vr (7SJ. au fost trimise într-o proiect 7S7) Tp «-a lui r . s ă protecţia armatei din thcmele europene.„ 66 784. I lui Leon IV in £%*>><> pi"S <.. uJ expediţie contra arabilor din Asia. .ai care-s Punea s p obJfgaţ P rau( îutnatate de veac ea ocupă un loc de prim rang în viaţa j i i bisericii bizantine şi pe scena politică a imperiului. adversare ale cultului icoanelor. e s t . 'i si u LJIOr Jui ConstantinJ cu fi oupă suMiii. în (Ir '88. par-: tizană a cultului icoanelor. Uu r . Recunoscut 1 ecumenic de biserica orientală. După ce trupele din capitală şi din thcmele asiatice. care urmează să aibă loc la Niceea.787. sub „ 1 J ^ Pr oc l a me r p w _ ? . |.

iulie. 7 »2. care au în vedere iar]. în anii următori. şi proclamă împărat principal. Constantin VI rămîne singur împărat. Irena nu va înceta să ţeasă intrigi pentru a ". această ultimă tendinţă învinge. Constantin VI cedează rugăminţilor mamei sale pentru a o reprimi la palat împreună cu favoriţii săi.-. un > (toamna). adversare ale cultului icoanelor. După ce obţine de la armata din Constantino T_. cezarul tate.) şi este silită să părăsească palatul. se răscoală împotriva Irenei. Constantin VI jurămînt de fidelipedepse cu orbirea pe unchiul său. 790. Irena se Nikephoros. dar aripa radicală rămînc redutabilă. ian..„ :ă abdice pe Pin»r în toleranţi. 792. m . p unitatea bisericii est ortodoxe o bizantine o rupîndu-sc pentru întîia oară. necesitatea ă de stat de a eh se găsi o ies pe soluţie de ntr compromis u cu foştii iconoclaşti. în timp ce 5* fiul ei devine coregent (primăvara). -----r ----------- adversar al fc 0 mare J mpune în Pe teritori ul . ^ -^^AW ^ UI^C um pol. . " europene. după ce şi-au abjurat erezia. ambiţioasa împărătească abdică (oct. trupele din thema Armeniakon. împăratul scapă prin u ga. şi a o asocia din nou la putere. Constantin VI suferă o grea înfrîngere în faţa hanului bulgar Kardam la Markellai. Maurakios şi Aetios. avînd şi sprijinul celorlalte trupe din Asia. fopră să fie urmau şiie reprimiţi in comunitatea creştină. formată din timp ce mulţi strategi au fost luaţi prizonieri. La îndemnul Irenei. -.de e r esp ing e . rC ia plata contingente 792 T ' butului"către hanat.' nuna Popularitatea fiului ei şi a-i înstrăina armata. cuc.

.

în timp ce Istria.^ l . Iosif. Peloponez şi Cephaloma. cu toată ostilitatea maselor din 3 n Constantinopol.XJXUCJaŞ«"' ^giuni eoi themc: Macedonia. ministrul itin V. conducătorul complotului. 31. oct. 69 . nifl cu pQ. unde avea să moară Jaţia curînd (aug. " " - «cp.S^?^ ^ ?^^. 1 1 1 8 0 e 3c îf! Solie bizantină la curtea imperială din :. Calabria şi Sicilia. ultima în insulele ionice. Pentapolis şi Roma sînt abandonate francilor. 7'03 (primăvara). ca buranle provocate in ttl Ra«d (809) plata tributului însă odată cu tul-la moartea lui Harun a cronicarului Nikep~" din sînul bisericii ra aceste n* de Studios. cupide poS^ i° ^ C ^^. încercarea eşuează din cauza refuzului părţii bizantine i de a recunoaşte titlul imperial al suveranului franc.0* 1 fugării din iu4. 803).kon nm °* 'nai. a /. ona ^te coVcfde-^ dodfiaa P ° HtiCâ ff ledievaU tuIl «'. Dyrracîiion.nr^. care încearcă să încheie un tratat cu Ca rol cel ■ Mare: Veneţia. i urmau să revină Bizanţului.-KâscoaJi *. 4^'dosrruinî. OIK Pe tron rtîiid esf ta te. JRavenna. Poncif ^L". al armatei din themele asia-se răscoală mişcarea este repede înăbuşită. nn ^ie i/a- iată de califac. este proclamat împărat şi încoronat de E ta te a patriarhul Tarasios. Dalmaţia maritimă. rămase fidele Irenei. Criya guvernării Irenei izbucneşte deschis si o insula Prinţilor şi apoi în Lesbos. CODO-'£-« °dor' conduci '?akt«<iion *mff »2. Croaţia. a strateg i -*°^ ată de e\c»A armat « dijj ti Jem ^ . astfe" ' S?» ^na . finanţelor Nikephor. Aachcn. Thcssalonic.

.

807. obligate să participe la plata impozitului şi la echiparea militară a celor să-' rac*i. Campania lui Nikephor I împotriva bulgarilor] Serdica este recucerită. repunerea în vigoare a plăţii solidare a impozitului (allelengyon). IX (sfîrşit). Adrianopol. 809 (primăvara). 811 (vara). Hanul Crum atacă şi cucereşte cetatea Serdica. maltrataţi şi exilaţi (809). autoare de imnuri religioase. reformarea' sistemului stratiotic. respingînd ofertele 70 . unul dintre punctele înaintate ale stăpîniri bizantine in Balcani. 810). şi 700 de călugări sînt închişi. 810 — sec. integrînd-o puternicei linii defensive bizantine din Balcani. anularea inmnităţilor fiscale de care se bucurau biserica şi mănăstirile. Philippopolis şi Serdica. Reformele economice ale lui Nikephor I („cele 11 vexa- ţiuni-). avînd încredere în foederaţii slavi locali în conflictul i 2. 809—810. 818) scrie o cronica universală. lovind astfel în elementele bogate. Nikephor I colonizează la graniţele macedonene locuitori aduşi din celelalte provincii ale imperiului. în fruntea unei puternice armate. partizanul Bizanţului (primăvara 811). Theophanes Confesorul (m. colouU zări sistematice la graniţele imperiului etc. Develtos. o solie bizantină merge la Aachen (iun. Marea campanie militară a lui Nikephor 1 împotriva bulgarilor. C. Trăieşte Casia. unde face concesii politice suveranului franc. ce cuprinde evenimentele din perioada 284 — 813.arhiepiscop de Thessalonfc. reocupă Veneţia (început 810). iar fortificaţiile refăcute. Pentru refacerea situaţiei economice a imperiului. deteriorată de politica internă a Ireuei. i lc . 810—«-811. basileul pătrunde la nord de Balcani şi. promovat rege al longobarzilor. 809 (toamna). cea mai mare poetă bizantină. stabilirea unor taxe vamale ]a comerţul cu sclavi. 8Î0. C. busnit între bizantini şi bulgari. fiul lui Carol cel Mare. Pepin. O flotă bizantină pătrunde în Adriatica şi consolidez* stăpînirea basilcului asupra Veneţiei. epigrame etc. menit să consolideze statul bizantin: anularea tuturor scutirilor fiscale şi vamale iniţiate de predecesoarea sa. împăratul iniţiază un amplu program de reforme. 810—-814. de vreme ce este ales doge■ al Veneţiei Agnellus Participatus.

25.apr. Veneţia este re trocedată imperiului oriental. 8 —813. Domnia lui Leon V Armeanul. care sînt rechemaţi din exil şi împăcaţi cu patriarhul Nikephor. 813. Su\:> domnia lui Miliail I Rangabe viata religioasă şi politică a imperiului este dominată de faimosul abate Theodor şi de partizanii săi studiţi. 10—820. fiul lui Nikephor I. u noul împărat revin la putere reprezentanţii populaţiei Kncioasiatice. 811 oct. Răscoala coloniştilor aduşi în regiunea Macedoniei de Nikephor I şi fuga lor în themele de origine măresc anarhia politică din partea europeană a imperiului. împăratul şi eSi mai mulţi fruntaşi bizantini au căzut în luptă.). Leon. în timp ce basileul recu noaşte împăratului franc stăpmirca asupra Croaţiei. strategul leon pătrunde în Constantinopol fără rezistenţă şi este recunoscut basileu de senat. este ales basileu de către armată şi senat Mihail I Rangabe.ace ale lui Crum. 811 (toamna). 812. grav rănit în măcelul din Balcani. 10. 10. Soarta bătăliei de la Versinikia dintre Mihail I si Crum este hotărîtă de retragerea precipitată a strate gului themei Anatholikon. Existenţa a două imperii nu numai de îapt.). Presti-dul imperiului în Balcani este compromis. Mihail I abdică şi intră în mănăstire. este proclamat împărat de armată la Adrianopol (aug. dec. înfrînt şi detronat. 812. într-tm moment cînd lupta era pe punctul de a fi cîstigată de bizantini. Hanul Crum invadează Tracia şi cucereşte portul Develtos (Burgas). înaintate de han în formă ultimativă. Staurakios. Solii lui Mihail 1 Rangabe recunosc pe Carol cel Mare la Aachen ca împărat al francilor.). ci şi de drept. a cărui populaţie este ridicată şi colonizată în Bulgaria (primăvara). Crum ocupă şi pradă Mesembria (nov. •pivkv la întoarceie. 3» iul. Proclamat împărat de contingentele asiatice oupă înfrîngerea lui Mihail 1 în faţa lui Crum.iun. al căror program este acelaşi cu al înaintaşilor br Leon III şi Constantin V: refacerea puterii 71 . după moartea sa. ginerele lui Nikephor I. 22. 812. **ţ iul. atacă şi distruge capitala acestuia. iul. în urma refuzului imperiului de a prirni condiţiile păcii. 4. împăratul este surprins între defiî le'Balcanilor de hanul bulgar şi armata bizantină te distrusă aproape în întregime (26 iul.

urmare a transformărilor din cele două taî bere intervenite între timp. 72 J I . — aug. după apr. Consoli darea situaţiei imperiului la graniţa cu Bulgaria. Mih«i« de Amorion.). 813(toamna)-. dar nu mai are vigoarea din prima fază. Leon V înfrînge pe hanul Crum în regiunea Mesembriei şi-1 obligă să se retragă la nord de Balcani 814apr. dec. Leon V încheie cu Omurtag. apr. mart. ia cu asalt Adrianopoliil şi deportează popula. 814 (toamna). fiul şi succeso rul lui Crum. Macrolivada şi la sud de Phiiippopolis. Crum pradă cu sălbăticie întreg Tracic.. Leon V convoacă la palat o adunare a partizanilor şi a adversarilor cultului icoanelor şi face CUROS cută intenţia sa de a relua politica iconoclastă. Leon V este asasinat în altarul bisericii $f. 815. graniţa dintre cele două părţi trece prin Develtos. 820. iconoclastă este reluată. Leon V arestează. iul. înteitfniţează sau exilează numeroşi prelaţi şi călugări stucUţ'i între care abatele Theodor şi cronicarul Theophaiics i (+818).militare a imperiului şi reluarea luptei contra cuît u j. < 815. icoanelor. 81jî. 13. "• 8t3. Sinodul convocat de împărat la Constantinopol re pune în vigoare hotărîrile conciliului din 754. opoziţie înverşunată a studiţilor. După victoria de la Versinikia. în urma opoziţiei înverşunate a studiţil° r ' faţă de politica sa iconoclastă. o pace pe 30 de ani. după 14 apr. Patriarhul Nikephor. care se afla în închisoare în urma unui eoni' plot organizat împotriva basileului. în toiul pregătirilor pentru o mare campanie asupra Constanţinopolului. . Crum moare pe neaşteptate: imperiul este eliberat de unul dintre cei mai mari adver sari din istoria sa. este depus şi exilat de Leon V şi adus în fruntea bisericii T'neo. partizan al studiţilor. 25. în frunte cu abatele Theodor. 814. împărţind astfel Tracia în două. tre cei doi suverani. politica . txn curtean devotat politicii imperiale 1 (1« apr. care apără teza independenţei bisericii faţă de stat. după încercarea nereuşită a lui Leon y de a-1 prinde în ctirsă pe han în cursul întrevederii ţjj. oraşului şi pe ceilalţi prizonieri la nordul Dunării. dotos Malissenos. S# fia de partizanii vechiului şău tovarăş de arme. Cruni as diază Adrianopolul fără succes şi apare sub zidurile (v" stantinopolului.

823 (vara. Cu sprijinul hanului.deci 25 — 829-. cărora pare a le fi favorabil în timpul mişcării lui Thoma Slavul? dwpă mişcare. uncie se retrăi şese cu partizanii săi după înfrîngerea din primăvară! conducătorul mişcării este ucis cu sălbăticie de învins gâtor. poezii liturgice. partizan fanatic al icoanelor. febr. . scrie o întinsă operă epistolografică (cea. «tar din raţiuni politice încearcă o împăcare între cele tkjuă tabere.-toamna). religioase şi etnice. deşi din raţiuni politice ridică steagul în apărarea cultului icoa^ nelor. 826. Theodor de Studios (-f 826) şi partizanii săi părăsesc Constantinopolul. panegirice. armeni. ©ct. încoronat curînd de patriarhul d'e Antiohia. cu excepţia celor de Opsikion şi Arnieniakon. perşi. ceea ce explică ecoul ei în întreaga societate bizantină. Răscoala lui Thonta Slavul. 550 serisori). Tlioma Slavul se răscoală împotriva lui Mihail II de Amorion şi se proclamă împărat. în fruntea unei puternice armate formate din arabi. Thoma este recunoscut basileu de toate themele din Asia Mică. Fondatorul dinastiei ainoiicne este un partizan al iconoclasmului. în care pre= dominau partizanii cultului icoanelor. după ce a tre-2 cut Bosforul cu sprijinul flotei din thema Kibyraioton.. deşi Mihail II nu reia persecuţiile împotriva cultului icoanelor. Izbucnită ca urmare a rivalităţii personale dintre Mihail II şi Thoma. Benutia lai Mihaii II. Moare Theodftr de Studios (n. 822 (primăvara) — 823 (primăvara). 821. 821—823. Mihail II restabk Ieste controlul în Asia şt Europa şi obligă pe Thoma Sla-3 vul să capituleze la Ar'cadiopolis (oct. iberi şi din alte popu-. 821 (vara-toamna). laţii caucaziene. Thomas Slavul reia asediul Constantinopclului cu şi mai multă vigoare. Thoma Slavul asediază Constantinopolul. — 822. recheamă din exil pe studiţi. Chemat în ajutor de Mihail II. cu acordul califului al-Mamun. mişcarea are la origine profunde cauze sociale. 759). dec. avînd alături armata din themele europene. hanul Omurs tag coboară în Tracia. care-i recunoaşte titlul suprem. dar şi din grecii şi slavii din Asia Mică. omiMi. Thoma Slavul ridică asediul Constantinopolui şi îl întîmpină pe han într-o luptă în care este complet zdrobit.). 823 (primăvara).

li .

Theopbil extinde Marele Palat. urmează la tron fiul său Theophil. riposta patriarhilor din Alexandria. Theophil convoacă un sinod la Constantinopol. care arc ca rezultat refacerea finanţelor statului. ian. După eşecul forţelor arabe nord-africane în încercarea de a cuceri Siracuza (828). intelectual rafinat. 832. La îndemnul preceptorului său. 835. 829. unde se instalează arabii africani. -arabii din Andalusia atacă prin surprindere şi cuceresc insula Creta. 826). Un an mai tîrziu. care cunosc punctul culminant în a ■'"doua parte a domniei. arabii din Africa de nord încep cucerirea Siciliei. care riva-. marele savant Ioan Grammatk»l. învins în cele din 830 şi 832 Theofil pierde fortăreaţa Lulun. 837. lizează cu reşedinţa califilor din Bagdad. reia perseeui^ţiile iconoclaste. care avea să urce pe scaunul patriarhal (837). . învingătoar în campaniile din 829 şi 831. Antiohia şi Ierusalim răniîne fără rezultat. Alungaţi din Spania în Egipt (816). iar pe malul asiatic al Bosforului construieşte un splendid palat. oct. încurajează dezvoltarea învăţămîntului şi iniţiază ridicarea unor noi edificii şi împodobirea palatului imperial. Domnia lui Theophil. 830—831. Theophil întreprinde o campanie victorioasă pe cursul fluviului Eufrat. bizantinii pierd în anii următori întreaga parte vestică a insulei. 831). cea mai importantă poziţie strategică a imperiului în Mediterana (c. 829—842. 829—832. —842. Expediţii bizantine conduse de Theopbil asupra teritoriilor arabe din Asia cu rezultate schimbătoare. în care sînt reînnoite hotărîrile conciliului din 754. 20. oct. basileul ocupă Zapetra şi Tars în Cilicia. persecuţii conduse de patriarhul Ioan Grammaticul. La moartea lui Mihail II.826—827. în cursul căreia ocupă Samosata si Za74 f\ ■' ■ >:■■ '■■■ . tratativele de pace care au urmat au rămas fără efect datorită morţii califului al Mamun (833). Flota imperială trimisă în ajutorul forţelor bizantine din Sicilia este distrusă de arabi în faţa Siracuzei. două armate arabe din Spania şi Africa reiau ofensiva în Sicilia şi reuşesc să ocupe Palermo (sept. Bizanţul pierde supremaţia în Mediterana centrală şi securitatea comerţului său în Adriatica. 829. Duce o politică economică înţeleaptă.

în frunte cu califul. reţinut de tulburări interne. Theophil cere ajutor contra arabilor împăratul lui Ludovic Piosul. Theoktistos. puterea este preluată în numele minorului Mihail III de o regenţă în frunte cu împărăteasa mamă. Veneţiei şi emirului de Cordoba. în anii următori. tene (840). 842). părătesei. Castrogiovani (859) etc. 4.■ i . magistrul Sergios Niketiates şi favoritul îm-. — astfel îneît la sfîrşitul domniei lui Miriail III. imperiul mai stăpînca în insulă numai Sira'cuza şi Taormina.-•tra si pustieşte Melitene. La moartea lui Theopliil. important centru al stăpînirn imperiale în insulă. armata condusă de împărat ocupă Germaniceea şi o parte a teritoriului provinciei Meii-. ţuj____aug. califul'Mutasim n-a putut interveni. logotlietul dromului. 842. cucereşte puternica cetate Amorion (12 aug. mart. . a căroi cădere a avut un imens ecou în lumea bizantină şi arabă. tratativele dintre cele două părţi au fost în^ trerupte de moartea celor doi suverani (ian. . Abder-Rahman II. 842 (sîîfştt).). Arabii continuă ofensiva antibizantină în Sicilia şi ocupă Messina. cei doi fraţi ai Theodorei. patriarhul Ioan Gramrnaticul este depus şi adus în frun tea bisericii bizantine călugărul Methodios. îan. în urma opoziţiei înverşunate faţă de hotărîrea regentei şi a sfetnicilor ei de a restabili cultul icoanelor. O puternică armată arabă pătrunde în \sia Mică sub conducerea caliîului Mutasim. fortificaţiile bi-zantine cad una după alta — Leontin (847). din consiliul de regenţă făceau parte Bardas şi Petronas. Theodora. 838 (sîîrşit).) şi ocupă Ankyra. "43. în timp ce cealaltă parte. Bizantinii reiau campaniile asiipra arabilor după dezastrul din 838. un adversar hotărît al politicii iconoclaste. 839—840.. în timp ce o flotă imperială pustieşte ţărmul Siriei (839).. o parte a armatei obţine o victorie zdrobitoare la Dazimon asupra forţelor bizantine conduse de Theophil (22 iul. 20.

patriarhul Methodios si :studiţi inaugurează o iungă perioadă de tulburări în viaţa b{. Sofia.843—#47. mart. Restabilirea solemnă a cultului icoanelor în cadrul unei procesiuni desfăşurată în biserica Sf. Conflictul dintre -. sericii bizantine (843—912). 11. care răspunde prin a-i anathemiza. nemulţumiţi că nu şi-au impus candidatul la tronul patriarhal. 843. Sîîrşitul epocii iconoclaste. după ce un sinod a repus în vigoare hotărîrile ultimului conciliu ecumenic de la Niceea. călugării studili fac opoziţie noului şef al bisericii. .

Conştientă de primejdia ce-o pîndeşte prin pierderea. regimul thernelor cunoaşte începutul subminării sale sub imperiul transformărilor din baza' sa socială şi al renunţării puterii imperiale la vechea politică defensivă.3 APOGEUL STATULUI BIZANTIN (843-1025) Cele aproape două veacuri de guvernare a împăraţilor macedoneni prezintă trăsături aparte faţă de precedenta perioadă din aproape toate punctele de vedere • Graţie succeselor politicii externe a împăraţilor iconoclaşti. Dar poziţia ei nu este lipsită de contradicţii. raţiunea însăşi de a fi a ordinii themelor. ce culminează sub împăraţii-soldaţi Nikephor II Pliocas. asupra cărora autoritatea centrală exercită un monopol strict. pentru a promova o politică externă expansionistă • Cea mai radicală schimbare are loc însă în politica externă a statului bizantin. de către împăraţii iconoclaşti prin stăvilirea expansiunii arabe şi consolidarea graniţelor orientale îngăduie noii di.nas u fondată de Vasile I să treacă la o politică ofensivă pe plan extern.„marea epopee bizantină" (G. fiscalitatea excesivă şi reorientarea politicii externe au contribuit în chip decisiv la ruina maselor ţărăneşti. Principalele ţeluri '-n n . bazei sale sociale. Ioan /Tzimiskes fi Vasile II . are loc formarea clasei aristocratice în curs de feudalizare. Schlumergei) ___ expresie a intereselor de clasă ale păturilor active de r «"-şe. Consolidarea internă a imperiului şi atingerea obiectivelor de poliza ^ externă. fapt ce explică reînviorarea vieţii oraşelor de pe litoralul microasi-atic şi european al imperilui. dar şi ale aristocraţiei mkroasiatice. care devin o pradă uşoară pentru aristocraţia bizantină « în administraţie. consecinţă a fenomenelor dizolvante din lăuntrul comunităţilor rurale. autoritatea centrală promovează o seamă de măsuri în favoarea ţărănimii libere şi a stratioţilor. Industria şi comerţul. dar si a presiunii din afară a dinaţilor. au o pondere cres-cîaidă în ansamblul vieţii economice a statului bizantin • Pe plan social. viaţa economică din bazinul oriental al Mediteranei cunoaşte o tot mai mare stabilitate şi securitate.

ce comandau principalele drumuri comerciale ale Orientului. preferinţă pentru edificiile cu plan în cruce greacă înscx'isă. le în-tilnim în Constantinopol (biserica Maicii Domnului). Noile edificii.tendinţe se manifestă în pictura acestei perioade. în care gustul pentru modelele clasice apare foarte limpede. „Renaşterea macedoneană" îşi află expresia deplină în pictura monumentală. ce se întîlneşte în frescele din bisericele rupestre cappadocieno.. Luca din Phocida. în care cupola se sprijină pe patru bolţi în leagăn. în Beoţia (Skripu) şi la Muntele Atlios (catolicoancle mănăstirilor Lavra. Această politică şi-a găsit reflectarea pe planul doctrinei în revenirea la teza unicităţii imperiului şi a puterii sale mondiale. Două. cu o valoare practică şi utilitară • „Renaşterea artistică macedoneană" manifestă.. Mesopotamiei şj_ . în jurul cărora şi-au dus activitatea cercuri de savanţi. în veacul următor. Ivi-ron şi ale altora). ce o găsim în mozaicurile din Sf. agronomie —. care aveau sa constituie punctul de plecare a ceea ce s-a numit „primul umanism bizantin" (Paul Lemerle). ca şi în Bulgaria ((Pliska). cu ecouri din arta paleocreştină. readuce pentru cîteva luni insula Creta sub stăpînirea bizantină. recucerirea Balcanilor pentru reluarea sub control bizantin a bazinului Dunării şi a celorlalte căi comerciale spre Occident şi recucerirea Armeniei. 844. de inspiraţie metropolitană. Macedonia). medicină. condusă de logofătul Theok-1 tist.' Siriei de Nord. în veacul IX. de o cromatică strălucitoare. ce desenează braţele egale ale unei cruci greceşti. şi de aceea a împăratului-cărturar. de inspiraţie monastică. Noua mişcare este legată de personalitatea lui Pliotios. ce au elaborat lucrări de caracter enciclopedic—istorie. O armată bizantină suferă o grea înfrîngere pe malul | ' rîului Mauropotamos în faţa forţelor arabe. Vechea tradiţie bazilicală se regăseşte în mediile conservatoare din provincie (Cappadocia. în arhitectură. Sofia din Constantinopol. una. 843—844. cealaltă. aulică. unde r"eacţia faţă de primatul influenţelor orientale aduce reîntoarcerea la valorile clasice grecoromane şi fixarea programului iconografic. de curînd convertită la creştinism. care au in-? 1 .ale acestei politici au fost restaurarea thalaso-craţiei bizantine în Meditcrana orientală şi centrală. O expediţie maritima. de un echilibru şi o sobrietate clasice. precum şi a superiorităţii bizantinilor. la St. „popor ales" prin excelenţă asupra celorlalte popoare • Cultura acestei perioade cvo-luiază sub influenţa măsurilor de reorganizare a învăţămîntului superior întreprinse de cezarul Bardas.

'adat Asia Mică; luptele interne V in califat obligă însă , succesorul lui al Mutasim şă încheie pacea de pe rîul Maos la graniţa bizantine arabă, prin care arc loc un schimb de prizonieri (845/846). «46—-856- Campanii succesive bizantine împotriva statului naulician. PauHcienH, sectă manieheană răspîndită în secolul VIII în Asia Mică, fuseseră favorizaţi de împăraţii "iconoclaşti, fiind şi ei adversarii cultului icoanelor. Incepînd cu Mihail I Rângabe, basileii bizantini au declanşat mari persecuţii împotriva lor, fapt ce i-a determinat să se retragă în emiratul de Melitene şi să pună la graniţa bizantino-arabă bazele unui stat propriu cu centrul la Tephrike, care reprezenta un real pericol pentru Bizanţ, mai ales că paulicicnii erau aliaţii obişnuiţi ai arabilor în raziile lor în imperiu; sub Theodora, în cursul campaniilor întreprinse împotriva lor, numeroşi paulicieni au fost colonizaţi în Tracia, dar statul lor nu a putut fi desfiinţat. c. 847. Campanie victorioasă a strategului de Peloponez, Theoktistos Bryennios, împotriva triburilor slave din Grecia centrală, care sînt aduse la ascultare şi obligate să plătească tribut puterii imperiale. 853. După peste două veacuri de defensivă, flota bizantină reia ofensiva în Mediterana orientală, atacă şi distruge fortăreaţa Damietta de la gurile Nilului. 858. Petronas, fratele lui Bardas şi strateg în thema Thrakesion, întreprinde o campanie victorioasă antiarabă în regiunea Samosatei, ajungînd pînă sub zidurile oraşului TephrVkc, capitala statului paulician. 856 (început). Lovitură de stat la Constantinopol. Cu sprijinul Ivii Bardas, unchiul său, Mihail 111, ajuns la majorat, organizează o lovitură de palat, care a dus la înlăturarea, întemniţarea şi asasinarea Iul Theoktistos, favoritul Theodorei, îndepărtată şi ea curînd de la putere; Mihail 111 rămîne singur împărat, care conduce statul. cu sprijinul unchiului său Bardas, om politic de mare talent. 858Sl(toamna). Complot împotriva lui Bardas, iniţiat de sora }\.\teodora, mama lui Mihail 111; descoperiţi, complotiştii sînt pedepsiţi, iar Theodora obligată să intre la mănăstire. > «ec. 25. După exilarea şi abdicarea voluntară a patriarului Ignatios, în fruntea bisericii este adus Photios,
%

39

cel i»ai ranrc învăţat al veacului, care avea sa reze o nouă pagina în politica bisericii bizantine. 859» Expediţie bizantina în regiunea Saniosatci împotriva arabilor, condusă de Mihail III şi Bardas. 85§, mart. La Constantinopel este convocat un sinod do către patriarhul Pîiotios, la care se pronunţă depunerea lvti Ignaţiu şi a doi episcopi partizani ai acestuia; începutul schismei de peste un sfert de veac dintre partizanii Ini Ignatios şi Photios. C. 860. Prima expediţie rusă asupra Constantinopolului sub conducerea lui Askold şi Bir, respinsă de locuitorii oraşului, în frunte cu patriarhul Photios, şi de Mihail III, sosit în ultimul moment din campania împotriva arabilor. 860. Papa Nicolac I blamează depunerea lui Ignatios, îşi rezervă ultimul cuvînt în chestiune şi pretinde restitui rea jurisdicţiei asupra provinciei Illyricum către biserica romană; începutul unui. lung conflict între Roma şi Constantinopol; în care, graţie imensei forţe materiale dbbîndite prin creştinarea lumii slave în rit ortodox şi concursului basileilor, patriarhatul bizantin se emanci pează definitiv «ie sub autoritatea papală, biserica creş tină devenind astlel bicefală. 861, apr. Nou sinod la Constantinopol, la care participă le gaţii papali şi Ignatios; fostul patriarh este obligai să recunoască drept canonică alegerea lui Photios în frun tea bisericii bizantine, teză pe care si o însuşesc şi emi sarii papei. c. 862. Constantin-Kyril (827—869), apostolul slavilor, ere. ază alfabetul slav. 863. La cererea cneazului Rostislav, Mihail III trimite în Moravia Mare pe fraţii Constantin-Kyril şi Methodios, originari din Thessalonic, pentru a propovădui creştinismul în limba slavă; ascuţirea conflictului dintre biserica romană şi cea bizantină, care se traduce şi pe plan temporal prin creşterea tensiunii politice dintre cele doxiă imperii în anii următori. 863. Din iniţiativa cezarului Bardas este reorganizată în palatul Magnaura Şcoala superioară dm Censtajîtinepej, care avea în frunte pe marele savant Leon Matematic cianoil, prietenul hai Photios; acest act de cultură sta fe originea „prhrmhti umanism bizantin", care avea să 80

ască apOgeml în veacul Iui Constantin VII Porpuy°Tratat de p«ce cu hanul Bor Ls; în schimbul pronusruB» le a "se creştina în rit ®rtod«x împreună cu întreg poorul, Boris primeşte de la bizantini teritoriul dintre Porţile de Fier (Demir-Kepu,) ale Balcanilor şi Porţile Debeltos, ai de. bulgari Zagora. 663 din . - restabilit în funcţie pe Ignatios. 863» sep*. 3. Strategul Petronas obţine o strălucită victorie la graniţa thernel Paphlagonia asupra emirului de Mclitene, Omar, care cade în luptă; moment de răscruce în evoluţia relaţiilor bizaetiiîa arabe, cate marchează în ceputîiî ofensivei vkterisase a îmbătaţilor greci asupra calitatiilui, intrat. în descompunere. c. 864/865. Chaganal bulgar Borls, proclamat cu acest prilej ţar, primeşte' creştinismul de la biserica âlu Coastatititiopsl,. care recunoaşte limba slavă ca limbă de cult în statul bulgar; procesul de asimilare a bulgarilor turanici de către populaţia slavă majoritară intră în faza sa îinală după creştinare. îm urma activităţii lui Clement şi Naum. (discipoli ai lui Kyril şi Metodiu), veniţi din Moravia Mare, alfabetul chirilic se răspîndeşte în Bulgaria, de unde avea să. fie preluat şi de sîrbi, români şi ruşi. 865 (vara). Ascuţirea conflictului dintre Constantinopol şi Roma; Mihail III protestează într-o scrisoare către Kicolac I pentru amestecul papei în treburile bisericii orientale ; în scrisoarea de răspuns, papa reproşează basileului că se proclamă imperatoy Rciv.anontm, deşi ignoră limba latină, pe carc-o consideră „barbară şi scitică". Etapa Rotiă in evoluţia problemei celor doi împăraţi. 866, apr. 21» în cursul unei expediţii maritime contra ocupaţiei arabe din Creta, parakimomenul Vasile, viitorul UTipărat, ucide pe rivalul său, cezarul Bardas, în locul căruia va fi curînd proclamat succesor al lui Mihail IU Şi încoronat coîmpărat (26 mai). * -^ a cererea locuitorilor Raguzei, a căror cetate era de 15 luni asediată de arabii din Sicilia, Vasile I trimite în a u or ? * ffota bizantină condusă de marele drongar Nî- vp ^ Dteypfeas-, care sileşte pe a-sediiatori să bată în rfe
r

tragere; crearea themei Dalmaţia, care cuprinde lit„ ralul adriatic şi insulele vecine. .= ■ 867—874 Imperiul îşi extinde influenţa asupra triburile, sîrbe care sînt creştinate şi recunosc autoritatea împă, râtului, faţă de care se obligă la sprijin, militar; această influenţă cunoaşte importante progrese şi în rîndul triburilor croate, unde tinde s o înlocuiască treptat pe aceea francă şi papală. 867, sept. 24. Vasile I Macedoneanul uzurpă tronul lui l(i hail III şi pune bazele dinastiei macedonene (867—1028) sub care imperiul cunoaşte apogeul puterii salo. Ieşit dintr-o familie de colonişti armeni, aşezaţi de Nikeph'or I în thema Macedoniei, Vasile reuşeşte, graţie calităţilor sale fizice, să cîştige încrederea unui înalt demnitar constantinopolitan şi apoi chiar a împăratului Mi hail III, care-1 face şeful grajdurilor imperiale, parakimomenos, pentru ca să-1 asocieze mai tîrziu la tron. între timp, Vasile dobîndise o mare avere, datorată generozităţii unei văduve foarte bogate din Pa tras, Danielis, sedusă de înfăţişarea lui. în toamna anului 867 face' pasul mmător şi preia puterea în stat, după ce organizase conspiraţia căreia îi căzuse victimă Miliail III. 867, sept. 24. — 886, aug. 29. Domnia lui Vasile I. în inte-. rior restabileşte ordinea si începe opera de adaptare a legislaţiei bizantine la realităţile secolului IX, operă ce avea să fie continuată de~ fiul şi succesorul său, Leon VI. Sub Vasile I se întocmeşte Procheiron (879), ' u n 'manual de drept bizantin ce are la bază Eeloga lui Leon I I I şi Institutele lui Justinian, şi Epaiiagâgc (886), inspiîată din Eclogă şi din Procheiron. în exterior, continuă politica ofensivă a cezarului Bardas în Orient şi ocupă căile strategice care deschideau accesul spre Mesopotamia şi Cilicia; în Italia obţine succese importante în lupta împotriva arabilor. 867, nov. 23. Hotărît să restabilească legăturile cu papalitatea, necesare politicii sale italiene, Vasile I îl depune pe Photios şi-1 readuce pe Ignatios în fruntea bisericii bizantine; sînt reluate contactele cu Roma, în Vederea convocării unui conciliu pentru restabilirea uniunii religioase. 869, iun. Vasile I trimite la Ludovic II o solie, oferind împăratului german un tratat de alianţă împotriva primejdiei 82

be din sudul Italiei; basileul propune şi căsătoria fiu-, î™ ^ău Constantin, cu fiica lui-Ludovic II, Irmengard. «o oct 5—870, îebr. 28. Cu acordul împăratului şi al cei' Adrian II, este convocat la Constantinopol un con ciliu la care participă şi legaţi romani; Photios şi parti zanii săi sînt condamnaţi şi excomunicaţi, iar actele din perioada patriarhatului său anulate. Roma obţine o victorie deplină. . . . „ 870. Arabii cuceresc insula Malta şi-şi consolidează pozn Mediterana centrală. )__879. în cadrul unei vaste încercări de adaptare a legislaţiei lui Justinian la profundele schimbări din structura societăţii bizantine din ultimele trei veacuri, Vasile 1 elaborează manualul de drept uzual, numit Procheiron, cu aceeaşi funcţie practică pe care a avut-o Edoga lui Lcon III. 870 (început). Nemulţumit că Kicolae I şi Adrian II n-au creat arhiepiscopatul dorit, ţarul Boris rupe tratativele cu Roma şi trimite soli la conciliul din Constantinopol pentru a obţine satisfacţie; într-o şedinţă extraconciliară, în care s-au înfruntat patriarhul Ignatios şi legaţii ro-, mani, delegaţii patriarhatelor Orientale, care au arbitrat diferendul, s-au pronunţat pentru jurisdicţia Constantinopolului; Ignatios consacră un arhiepiscop şi zece episcopi pentru biserica bulgară. Creşterea tensiunii dintre Roma şt Constantinopol. c. 800—c. 870. Moare Leon Matematicianul (n.c. 800), unul dintie cei mai mari savanţi ai lumii bizantine, profesor la Şcoala superioară din Constantinopol sub Theophil şi Mihail III. 871. Prima expediţie a lui Vasile I asupra paulicienilor, care revendică de la imperiu întreaga Asie Mică, rămîne fără rezultat. 871—883. în condiţiile crizei profunde în care se cufundă califatul -— Egiptul si alte regiuni se constituie în state autonome, în timp ce imperiul are de îtifmntat la graniţa orientală dinaşti mărunţi, cura sînt emirii de Mehtene şi Tars ori prinţii musulmani din Siria — Vasile » declanşează o ofensivă metodică pe întreg frontul orienta', de la marea Ciliciei pînă la Trapezunt şl Armenia, "l ct r ' ei obiectiv este ocuparea principalelor drumuri de nvazie din Taurus şi Antitaurus şi stăpînirea punctelor din bazinul superior al Eufratului.

871. îebr. După mai multe încercări eşwaţe, Ludovic "Iî şeşte să smulgă oraşul Bari din mîkale arabilor, de îuindu-şi astiel intenţiile *âe a se imstala solid im Italiei.' S71 {frrimavafa). îatr-o scrisoare către împăratul franc Vasile I protestează că Ludovic II se intitulează i»ipe\ nit or Romanorxni, litiu care i se cuvine de drept numai basileului, şi nu inifterator Trancoram; disputa ideologică dintre cele dsroă imperii arc la bază, de fapt, conîliC; tul dintre bizantini şi franci pentru dominaţie în sudul Italiei şi pe coasta dalmată. 872. Marele domestic, Ckristophoros, socrul împăratului, obţine o victorie decisivă asupra paulieienilor; Tepliriko, capitala statuliti, este luată cu asalt şi distrusă, iar con ducătorul lor Cforysochek, cade în luptă'; extinderea stăpînirii bizantine la graniţele orientale. 873. Noua campanie bizantină în Orient -condusă de Vasile I. După ce ocupă bazinul superior al Mesopotamiei, cu cetăţile Samosata şi Zapetra, împăratul eşuează în încercarea de a cuceri puternica fortăreaţă Melitene, ca pitala emiratului arab, unde se refugiase restul arma-, tei pauliciene, înfrmte cu un an în urmă. 873/74. Protospătarul Lcon construieşte bazilica cu cupolă Panaghia, din Skripu (Beoţia). 876/877—SSi. Este ridicată bazilica Nea, în incinta Marelui Palat. 876 (sîhşii).. După ce a iecunoscut protectoratul bizantin (873), principele longobard d-e Benevcnt deschide por-, ţile oraşului Bari armatei imperiale. 877- La moartea lui Ignatios, pe scaunul patriarhal urcă din nou Pliotios, care reuşise între timp să recîştigc favoarea împăratului, ocupîndu-se de educaţia fiilor aces-; . tuia\ , , 878. Emirul Abdallah-ibn-Raşid, care a întreprins o expediţie de pradă în sudul Cappadocici, suferă un adevărat dezastru la întoarcerea la Porţile Ciliciene în faţa ar-. matei themclor din regiune, care-1 face prizonier, ş 878, mai 21. După zece luni de asediu, Siracuza cade în îxi'inile arabilor; basiieul nu mai păstrează în insulă decît cetatea Taormina. 879. Nouă campanie victorioasă a armatei themclor orient tale, condusă de Vasile I şi de fiul său Constantinj ît
84

slut cucerite sau

tiera c 885-886(883), -- i zantini ai veacul tea armatei tţei ara meridionala

e

pe care le u?}c'1

ohaI7

.i âm U»ulvii. Con*

885

ei™l Niketa^ aJ^ea^ 6 rcgaU,^ ^ j * căruia âaiparatul u V1"1 • nuinmdu-l „P11"* tratat de pace şi prieten». ^ al basateialui"-»

886. aug. 29. La moartea lui Vasile I urmează la trorff; , n său Lcon VI. 886—913. Domnia lui Leon VI înţeleptul. Principala re^i zare a guvernării sale interne rămîne codul de legi, jj. Silicalele (887—893), în 60 de cărţi, cel mai mare rrîdn*" ; meiit juridic bizantin. Codul rezumă în greacă legislaţia lui Justinian şi novelele succesorilor acestuia, adâptî^, : dii-ie realităţilor social-economice şi politico-adnn'ni s , n trative din secolele IX—X. Caracterul absolut al autorit'ăţii imperiale îşi află în Basilicale expresia juridica i ultimă. Leon VI este şi autorul unei lucrări de strategie 5 (Tactica) şi al unor opere encomiastice, de dogmatică şi astrologie. 886—900. Incursiuni ale arabilor în regiunile de graniţa, fără a pune în primejdie stăpînirea bizantină în Asia Mică. 887.Dion (Aione), principele Beneventnliii, alungă garni zoana bizantină din Bari, dar un an mai tîrziu este for ţat de trupele bizantine să Ic cedeze oraşul. 888.Aşod, regele Armeniei Mari, vine la Constantinopol şi încheie un tratat politic şi comercial cu Leon VI, reînnoit cîţiva ani mai tîrziu cu sticcesorul lui Aşod, Sempad (893). c. 890. Sub loviturile pecenegilor, triburile nomade de păstori ale maghiarilor de origine fino-ugrică, se deplasează din regiunea dintre Don şi Nipru în ţinutul numit Ateikuz. C. 891. Moare Photios, (n. 820), cel mai mare cărturar al veacului IX şi una dintre marile personalităţi ale culturii bizantine; scrie Myricbiblion (Biblioteca), operă de caracter enciclopedic, lucrări polemice, poezii liturgice, scrisori. 894—896. Război bizantino-bulgar, provocat de cauze de natură economică. Doi negustori greci primesc monopolul comerţului cu bulgarii şi, pentru a evita concurenţa, mută antrepozitele bulgare din Constantinopol la Thessalonic, cu care ocazie majorează şi taxele vamale percepute pe comerţul cu supuşii ţarului; protestele liii.Simeon pe lîngă Leon VI nefiind luate în consideraţie, ţarul atacă imperiul. . Simeon (893—927) invadează Tracia şi Macedonia şj ameninţă Constantinopolul; chemate în ajutor de T)î*' zantini, triburile nomade ale ungurilor, conduse de Ar-; 86 i

Kurasanes, trec Dunărea şi provoacă ţarulai ! pad >ul-grea înfrîngere. gar o o-^'p0ţuraofensiva combinată bi/.;uHinâ Niktphoî Plm-as ocupă sudul Bulgariei în timp a; mairk drongar Eustathios în fruntea flotei blochvază gurii'.' Dunării --hligă pe Simeon să încheie un armistiţiu cu imperiul. R06° După ce reuşeşte să provoace triburilor maghiare o !;rca înfrîngere, graţie alianţei cu un alt popor nomad, pecenegii, ţarul Simeon reia ofensiva asupra Bizanţului si obţine o victorie decisivă asupra forţelor imperiale îa BulgaropUygon; Leon VI cere pace, cu care ocazie imperiul se obligă la plata unor subsidii anuale faţă de ţar. g93l_899. Flota bizantină reuşeşte să smulgă arabilor dm Sicilia controlul în trecătoarea Messina şi să împiedice instalarea lor în Calabria. $99 (înainte de sept.). Lichidarea schismei din sînul bisericii bizantine. După mai multe încercări eşuate de conciliere şi graţie intervenţiei unei ambasade a papei loan IX, este lichidată disputa dintre partizanii ex-patriarhilor Photios şi Ignaţiu, adepţii acestuia din urmă împăcm-du-se atît cu patriarhul Antonie cit şi cu Roma, de care fuseseră separaţi după reabilitarea lui Photios. basid. Fcudalizarea societăţii arabe şi schismele religioase provoacă dezmembrarea caliiatului şi crearea unor formaţiuni politice pe teritoriul său: Transoxiana se desprinde califat la sfîrşitul sec. IX, guvernată de dinaşti proprii; în Siria, care ţine încă nominal de Bagdad, se cre-iază emirate autonome la Alep, Moşul, Tars, Melitcne şi Edessa: cel mai important eveniment rămîne crearea unui califat independent la Cairo (910) sub conducerea descendenţilor Fatimei, fiica profetului, care proclamă război sfînt rivalilor lor din Bagdad; curînd şi Omeaizii din Spania se proclamă calif (929). Sec. X (prima jumătate). Trăieşte Gcnesios, care scrie o cror nică, cuprinzînd evenimentele dintre 813— 8S6. bec. X — XII. Perioada de gestaţie a lucrării Digenis Akrltas, cea mai vestită poemă eroică populară din literatura bizantină, compusă în jurul unor evenimente din Pnma jumătate a sec. X. (vara). După moartea Zoiei Zautzina (sfîrşiţ 899), de a care nu a obţinut urmaşul dorit, cu toată interdicţia
Sîîrşit sec. IX — început sec. X. Destrămarea califatuiui ab-

bisericii şi a unei noveîe dată de el fnsaşiy Leeti căsătoreşte cu Eudocia Baiana, care moare însă la timp (12 apr. 901). 900. Expediţia victorioasă a Iui Nikcphor Pfeecas oraşului Adana. 900—901. Abdulah, fiul emirului de Cairo Abm-cd, reprimă recolta vasalilor săi din Sicilia feug. şi pradă unele posesiuni bizantine din Calafcria, ce a distrus o escadră imperială (902). 90Η904. Atacurile bizantine asupra regiunilor de graniţa ale emiratelor arabe consolidează frontierele orientale ale imperiului. 0.02. aug. 1. Ibrahim-ibn-Alimcd, emirul de Cairo-, reuşeşte să ocupe cetatea Taormina, lichidînd stăpînirea bizantină din Sicilia; moartea lui neaşteptată (oct.), împiedică plănuita invazie în Calabria. 904 (vara). Continuînd raidurile de piraterie arabe, foarte frecvente sub domnia lui Leon VI, renegatul grec Leon de Tripoli ocupa şi pradă cetatea sa natală, Attalia, şiapoi, - devastînd litoralul microasiatic, pătrunde în Propontida, unde este obligat să se retragă în faţa flotei imperiale, comandată de marele drongar Himerios. 904, iul. 31. După trei zile de asediu, Leoti sie Tripoli cucereşte priit surprindere Thessatonkul-, după care oraşul este supus timp de zece zile unui jaf înspăiinîntător, care a impresionat, pe contemporani. 904(toamna). După dezastrul suferit de oraşul Thessalonic, Simeon impune imperiului un tratat de pace prin care Leon VI cedează ţarului bulgar un important teritoriu din Macedonia, stabilind graniţa bulgară la numai 22 km de metropola macedoneană. 905(primăvara). Generalul Andrcnic Ducas, cu complici tatea patriarhului Nicolac Misticul, se revoltă contra împăratului în cursul unei expediţii contra arabilor Ş 1 se refugiază la aceştia cu intenţia de a reveni eu ajutor arab pentru a-1 răsturna pe basileu. 906, îan. Cea de-a patra căsătorie a lui Leon VI cu Zoc Car-= bonopsina (9 ian.) la trei zile după botezul fiului Io1"' Constantin, provoacă reacţia violentă a cleiului înalt» care, /m cadrul unui sinod, îl excomunică pe împărat! acesta face apel la papa Sergius III şi Ia patriarhii or* 5 enta-K, care declară legitimă: căsătoria. 83 v

oct.O nouă expediţie maritimă sub comanda aceluiaşi Hi-merios încearcă să restabilească poziţiile bizantine. bîndite în 910 şi reluate de arabi. rămas singur împărat.iun. 908. văduva Zoe este alungată din palat. . încearcă. asupraTenstana tinopoltiiui obligă pe Leori VI să acorde negustorita. cuprinse într-un tratat încheiat între cele două părţi (sept. sîlrşit îun. ofl7 îebr. în biserica bizantină începe o nouă schismă.*#? Expediţia marelui cneaz de Kiev. autoritatea imperială consolidează Attalia şi Thessalonic şi întăreşte flota. 911). fiul lui Leon VI. do-. după cc-şi stabileşte cîteva baze de ac-ţiune în Cipru. VI: la refuzul patriarhului de a-1 primi pe basileu în bi-. Constantin Ducas. 907). măsuri graţie cărora marele drongar Himcrios obţine o strălucită victorie asupra flotei arabe în Marea Egec. iar patriarhul Euthimios depus solemn în timp ce Nicolae Misticul este rechemat din exil şi readus în fruntea bisericii. eompromiţînd rezultatele obţinute de imperiu în anii precedenţi în lupta împotriva arabilor pe mare. atacă coasta siriană şi ocupă cetatea Lao-. fără succes.). Leon VI îl învinttieşte pe Nicolac Misticul de trădare. Izbucnirea unei noi schisme în sînul bisericii bizantine ca urmare a celei de a patra căsătorii a lui Leon. 912. 913. să uzurpe tronul minorului Constantin Porphyrogenctul. în numele minorului Constantin. serică (25 dec. diceea. 906 şi 6 ian. Alexandru. La moartea lui Leon VI puterea este preluată de fratele său. puterea este pre-: luată de o regenţă prezidată de patriarhul Nicolae Slisr ticul. flota impe rială este surprinsă lîngă insula Samos de forţele unite ale lui Damian şi Leon de Tripoli şi distrusă (apr. Oleg. ruşi importante privilegii comerciale în imperiu. 913. 910. După gravele eşecuri suferite pe mare în faţa piraţilor arabi din Creta şi Africa.mai 12. obligată să bată în retragere în fala renegatului grec Damian. 6. îl alungă din scaun (1 febr.Himerios întreprinde o mare expediţie navală în Mcdi-f terana orientală. fiul lui Andronic Ducas. căruia i s-a încredinţat comanda trupelor împotriva bulgarilor. 911. îl obligă să renunţe la înalta demnitate şi convoacă un sinod pentru a-1 alege ca patriarh pe Euthymios (22 febr. La moartea lui Alexandru. 912).).

atacaţi de Fatimizii din Egipt. din iniţiativa curţii din Constantinopol are Ioc un schimb de prizonieri între cele două părţi (sept.913. Printr-un tratat. vine la Constantino£: pol şi reînnoieşte tratatul de prietenie cu imperiul. 90 7* . şi de prinţii longobarzi. i i i tributului faţă de Bulgaria la care consimiife l. Ţarul Simeon încearcă să smulgă conducătorilor bizantini titlul de împărat al romanilor (basikus ion KhCmaicn) şi. 914. 917 (vara).în timp ce emirul de Tars întreprinde un atac la fron tiera bizantină. strategii imperiali nu pot face faţă situaţiei. O expediţie combinată a forţelor de uscat. aug. Simeon apare sub ziduiile Constantir. o armată imperială reuşeşte să ocupe importanta cetate Germaniceea din ncrdul Mesopotamiei. 4 \'914—915. hegemonia în Balcani. Puternică eclipsă a puterii bizantine în Italia de sud pricinuită de dificultăţile prin care trece imperiul în Balcani. Regele Armeniei. în următorii trei ani pustieşte teritoriul dintre Thessalonic şi Dyrrachium. neînţelegerile intervenite între cei doi comandanţi bizantini au ca urmare retragerea ajutorului peceneg şi eşuarea întreprinderii. regentul se angaja :-ă reia plata subsidiilor anuale către Bulgaria. 917).eon VI. 915—927. Nicolae Misticul rămîne pe scaunul patriarhal cu obligaţia de a nu se mai amesteca în tre burile statului.—oct. Nemulţumit de sistarea de către Alexandru a pîj.sept. La vestea ruperii de către Zoe a tratatului încheiat cu patriarhul Nicolae. 914. şi maritime. Aşod II. 914—927. îebr. am biţiosul ţar este primit în capitala bizantină şi încoiunat de patriarh. în frunte cu marele drongar Roman Lecapenos. odată cu aceasta. con diţie ce dezvăluie planurile ascunse ale acestuia din' j urmă. ajunge la gurile Dunării pentru o acţiune comună cu pecenegii împotriva ţarului Simeon.opolului. care au pus stăpînire pe Sicilia. iar împăratul Constantin urma să se căsătorească cu fiica ţarului. împărăteasa-mamă Zoe este rechemată din exil şi preia puterea. ţarul invadează imperiul. 915. conduse de Leon Phocas. Războiul bizantino bulgar. ocupă Tracia şi revendică pentru sine titlul de împăiat al ro manilor.

fiica lui Roman Lecapenos (mai). este în ceie din urmă abandonat de soldaţi. La dorini a lui Roman Lecapenos are loc împăcarea între patriarhul Nicolae Misticul şi adepţii lui Euthymios (917). în sprijinul căruia Roman Leca^ pv'nos trimite o armată pentru a respinge invazia emirul lui de Azerbaijan (923). Simeon refuză să recunoască schimbările politice din Constantinopol şi reia războiul cu şi mai multă îndîrjire. prins şi orbit (aug.20.). iese victorios marele drongar al flotei (mart. iul. Intr-un moment critic pentru soarta imperiului. 9igl_922. 920 dec. în timp ce cea de-a patra căsătorie a lui Leon VI a fost definitiv condamnată. Perioadă de anarhie politică în sudul Italiei da* torită raidurilor de pradă ale hoardelor maghiare. Armata bizantină. Văzîndu-şi dejucate planurile de Roman Lecapenos.). rivalul său. 17. Leon Phocas. 924) şi Constantin (dec. care ia titlul de basilcopaior.). întărirea alianţei dintre imperiu şi regele Aşod II al Armeniei. 920. Zaharia] acesta din urmă este însă înfrînt şi luat prizonier (920). iar Tracia pustiită. în faţa ţarului Simeon. 924). Stăpîn necontestat în Balcani Simeon pustieşte întreaga Grecie. pînă la istmul de Corint (918).yrtai. în retragerea de la Dunăre. Constantin VII Porphyrogenetulj m anii ur mători trei fii ai lui Ro man Lecapenos aveau să fie proclamaţi împăraţi: Christophor (mai 921). alături de împăratul legitim. Constantinopolul este atacat în cîteva rînduri. Conciliul de uniune a bisericii bizantine. 'uf eră o groaznică înfrîngere în apropiere de Ânchinlos. împărăteasa Zoe si partizanii ei sînt îndepărtaţi de la palat în timp ce Constantin Porphyrogenetul este căsătorit cu Elena. "~^26. dec. S e 1 armul Mării ÎSegre. lesturile P atei bizantine sînt nimicite de ţar la Katas. Roman Lecapenos răspunde provo-' cînd un război între ţar şi principele Serbiei. candidatul aristocraţiei bizantine şi al basilisei-mame. în apropierea Constantinopolului. răsculat împotriva sa în fruntea armatei din Asia (apr. caro 91 . si Roman Lecapenos.). Ştefan (dec. Roman Lecapenos este proclamat împărat. în conflictul pentru putere dintre Leon Phocas. Constantin Porphyrogenetul fiind însă recunoscut împărat legitim. După ce a primit titlul de caesar (24 sept. 920. <J19 (primăvara). —923.

Roman Lecapenos inaugurează politica agrară a îm. bunurile stratiotice acaparate de dinaţi în ultimii 30 de ani urmau să fie înapoiate vechilor stăpîni. pentru a reface proprietatea stratiotului în integralitatea ei. mart. Proteste ale lui Roman Lecapenos pentru faptul că Simeon continuă să se întituleze împărat al romanilor şi să nu retrocedeze imperiului teritoriile mise. paraţilor macedoneni pentru apărarea micii proprietăţi ţărăneşti împotriva tendinţelor acaparatoare ale aristocraţiei bizantine. Bizanţul reuşeşte să provoace un nou război între Simeon şi principele Serbiei. . unde are o întrevedere cu Roman Lecapenos. pentru a le oferi un mijloc eficace de a se opune pătrunderi dinaţilor în interiorul lor. basileul se obligă îa reluarea plăţii subsidiilor anuale către ţar c« condiţia ca acesta să elibereze teritoriile cucerite de la bizantini şi să renunţe la titulatura imperială. cu care ocazie se încheie un armistiţiu între cele două părţi. care creează ţarului mari dificultăţi înainte de a fi adus la supunere. 922 apr. Intr-o primă novelă. îşi impune treptat supremaţia în Mediterana orientală. în momentul în care corsarul arab încerca să jefuiască insula. După ce pustieşte Macedonia şi Tracia (vara)» Simeon reapare sub zidurile Constantinopolului. 925. care pi Calabria.ajung în Campania (922). cu care ocazie^ţarul ocupă pentru scurt timp oraşul Adrianopol. doi legaţi papali vin la Constantinopoî. —apr. basileul întăreşte dreptul de proiimisis în sînul comunităţilor rurale. 924. ce se bucură de o atenţie deosebită sub domnia Iui Komaa Leeapenos. întrerupte încă din 906 în legă tură cu problema celei de a patra căsătorii a lui Leon VI. cu care prilej sînt restabilite relaţiile dintre cele două biserici.Ioan JRadinos provoacă lui Lcon de Tripoli o îufrângere zdrobitoare lîngă Lemnos. 923. 924. flota bizantină. 924 (toamna). nu înainte însă ca solii romani să arunce anatema asin pra acestei căsătorii. Nouă expediţie de pradă în Tracia a lui Simeon. C. şi a celor ai'aî>e.La invitaţia lui Nicolae Misticul. 923.

M .

prin medierea papei. Război victorios al imperiului împotriva emirilor arabi din Asia. Ioan Curcuas pătrunde în valea Eufratului şi ocupă pentru scurt timp cetatea Saniosata. fiul şi succesorul lui feimeon. $26» Oraşttl Tarent este cucerit de emirul Siciliei. în Bizanţ izbucneşte o mare foamete. imitat însă la teritoriul bulgar. iar apoi invadează Armenia arabă. încheie cu acesta o pace nefavorabilă. mai 27. 930). Koman Lecapenos recunoaşte hii Petru titlul de basileus. în toiul pregătirilor pentru o nouă expediţie antibizantină. Despre ceremonii. taratul a asigurat imperiului liniştea la graniţa europeană contra incursiunilor maghiare şi pecenege. după ce~i acordă mîna nepoatei sale. După moartea lui SJmeon şi încheierea păcii cu Bulgaria. îngăduindu-i să-şi mobilizeze toate forţele în lupta contra arabilor. urmată de o puter nică secetă. Roman Lecapenos reuşeşte să opună ţarului un nou adversar în Balcani: Tomislav. Ca urmare a unei ierni grele. 927—928. si promite să acorde so^ c 193 . 927. autorul unei "ii tinse opere. întreprinde campanii victorioase succesive asupra arabilor. 926. ce cuprinde Viaţa împăratului Vasifo I. Despre thtme (c. unde unul dintre marii strategi ai veacului. ţarul Simeon moare pe neaşteptate. 327—938. Despre administraţia imperiului (c 9-45) şi altele. 927. fo losită de dinaţi pentru a acapara mica proprietate ţă-. fără ca imperiul să poată reacţiona. dispărînd astfel din scenă unul dintre cei mai redutabili adversari din cîţi a cunoscut imperiul în cursul istoriei sale. noul ţar bulgar. g27__928. regele Croaţiei. Roman Lecapenos îşi concentrează întreaga atenţie la graniţele orientale. se grăbeşte să răspundă fa\oiabil demersurilor bizantine şi încheie pace cu imperi «l» punînd capăt îndelungatului război bizantin©-biriSar (914—^927). reprezintă perioada de maximă influenţă culturală bizantină în Bulgaria.„25__945. loan Curcaas. Domnia lui Petru. Perroada activităţii literare a basîteoltei-cartu' Var Constantin VII Porphyrogeaefcri. rănească. mai 27 —969. Simeon ^uferă o grea înfrîngere din partea regelui croat şi. sprijinit de o flotă a corsarilor slavi din Dalmaţia. ' oet« Petru. unde cucereşte mai multe cetăţi musulmane.

' ' '' 928.) şi supune mai mulţi prinţi armeni şi iberi. în cazul în care vînzarea s-a făcut în condiţii normale. donaţie. Hoardele maghiare. După ce redutabilul Saif-ad-Daulah. dupj care obligă să capituleze Melitene. 927 este anulată. mai 19.. reluată însă curînd de arabi (sfîrşit 931) 934. care p Amorion şi Ankyra. reuşind să atragă în lupta contra prinţilor longobarzi pe regele Hugo de Provcnce.■ Iilor ţarului întîietate între toţi ceilalţi soli străini c] e. Roman Lecapenos restabileşte prestigiul imperiului în sudul Italiei. sînt masacrate sau respinse de armata imperială. 934. proprietatea trebuie înapoiată cu obligaţia ca vechiul proprietar să verse suma primită în curs de trei ani. 938 (toamna). orice proprietate cumpărată la un preţ sub jumătatea preţului ei normal este înapoiată fără răscumpărare . ajungînd în apropierea Constantinopolului. aceeaşi soartă aveau să cunoască şi cele din invaziile din anii 943. Roman LecapdW3 94 . sedus şi de perspectivele unei alianţe matrimoniale cu curtea bizantină. grav lovită de foametea din 927/928. în timpul guvernării prinţului Caslav. moştenire etc. 934. 930—931. Caslav primeşte ţjj Bizanţ titlul de anthypatos şi patriciu. Ioan Curcuas cucereşte după asediu de 7 luni cetatea Theodosiopolis (Erzerum). în pofida diversiunii emirului de Tars. emir de Moşul şi Alep obţine o mare victorie asupra lui Ioafl Curcuas pe cursul superior al Eufratului (sept. scăpat din cai tivitatca bulgară după moartea lui^ Simeon. curtea bizantină. 934—935. sept. capitala unuia dintre emirii arabi. pecenegii întreprind prima campanie antibizantină. De curînd sosiţi în regiunile nord-dunărene. de după 1 sept. Răscoala arabilor din Sicilia contra Fatimizilor este susţinută de strategii bizantini din Italia. care au invadat Tracia. Nouă novelă imperiala în sprijinul micii proprietăţi ţărăneşti. Serbia r cunoaşte suzeranitatea basileului. 937—941. care este încorporată stăpînirii imperiale. 934. care reuşesc să-şi refacă treptat poziţiile pierdute în sudul Pe' ninsulci. Pe cale diplomatică. orice tranzacţie. 959 şi 961. Ioan Curcuas obţine un strălucit succes prin cucerirea cetăţii Melitene.

i-S45. Răscoala populaţiei din Constantinopol înlătura de la putere pe Ştefan şi Constantin Lecapenos. Pantherios. după ce obţine un alt succes important. . 931) îl obligă pe părintele lor sa abdice şi-1 deportează rpe insula Proti. nu poate face ţaţa luj Saif-ad-Daulah. Nemulţumiţi de planurile dinastice ale lui Ronian Lecapenos. Strălucită campanie antiarabă a lui loan Curcuas. Q4l iun. marele strateg pătrunde în Armenia arabă apoi în Mesopoiamia. 944).. 944. apare la Dunăre. 948). 1 îl ol li'T'ă sa EC retragă. Roman Lecapenos reînnoieşte privilegiile comerciale acordate de imperiu negustorilor ruşi cu trei decenii în urmă. 27. însoţit de . ca urmare a intrigilor fiilor lui Roman Lecapenos. sept. reocupînd Germaniceea. Ştefan şi Constantin (fratele lor vîrstnic. conduse de loan Cuivuas si Barda» Phocas. . 9 • Succesorul lui loan Curcuas.la Barda.unde avea să-şi st ». Christophor murise în mai. ' . de unde ia o importantă relicvă. în fruntea unei puternice armate. Ştefan şi Constantin (944). 16.şească zilele în mînăstire (15 iun. cucereşte cetatea Edessa. Saif ad Daulah reia osiililăliV contra imperiului. adusă în triumf la ConstanUnopol (15 aug.. încercarea flotei ruse de a pustii litoralul. O puternică armată kieveană. la care s-au alăturat şi trupe pecenege. care reocupă o parte din teritoriile pierdute în anii precedenţi. conflictul pentru putere izbucnit.Nou u~7\ oi bizantino-arab.). care Q . atacă Aimcnia şi pradă apoi îlxina anne'iri. Căsătoria lui Constantin VII Porphyrogenetul cu Bertha de Provence. Diarbekia. după un atac violent.)cilor.. un nou atac al flotei bizantine asiiiia vaselor duşmane provoacă acestora din urmă o înfiîngere zdrobitoare (toamna 941). Nisibe. avînd în frunte pe marele cnez Igor. ? ian. Dara.un schimb HP prizonieri (oct. unde ocupă cetăţile Martyropolis. 944. pontic al Aiiei Mici eşuează datorită intervenţiei prompte a armatei themelor orientale.' ' ' o (toamna) —940.—943. dec. oferind Bizanţului un îijgaz (940 — 942). 11* Atacul prin surprindere al flotei ruseşti asupra Constanţilor olului este respins graţie utilizării {ountii grecesc. 942 nov. loan Curcuas csde în dizgraţie.' cheie un aimistiţiu cu califaiul. 944.

Constaiîtia iGongyles* m . semnată de patriciul Thcophilos. pentru vîuzările mai vechi sînt întărite prevederile novelelor lui Roman Lecapenos. Constantin yjj rămîne însă în istoria bizantină graţie remarcabilei sale activităţi culturale. într-o novelă nedatată şi semnată de patricitil şi questortil The odor Decapolites. care constituie apogeul „primului umanism bizantin'. 9. impune înapoierea imediată şi fără despăgubiri către vechii stăpîni a proprietăţilor înstrăinate după preluarea puterii de către Constantin VII. rivalii] de odinioară al lui Roman Lecapcncs. 948—949. nov.au încercat să uzurpe trenul lui Constantin VII şi sa rsrnînă singuri împăraţi. 947. Generalul Bardas Phocas reocupă Germaniceea. respectiv fiul şi nepoţii lui Leon Phocas. iar ale marinarului la 2 livre (—144 nomisme). 27 ■— 959. pre-* singur puterea. datorita incapacităţii comandantului ei. fixează termenul de prescripţie la 40 de ani. nGV. basilcul stabileşte valoarea minimă a bunurilor stratiotului la 4 livre (--2SS nomisme). 949. 27 — §59. iar dreptul de retrocedare a bunurilor stratiotice la vechiul stăpîn este întărit. Constantin VII apără proprietatea stratiotică în faţa tendinţelor acaparatoare ale dinaţilor. Constantin VII organizează o marc expediţie maritimă al cărei obiectiv era recucerirea insulei Creta. fără ca Saif-ad-Daulah să poată interveni. imperiul se asigură de neutralitatea suveranului arab în cursul operaţiunilor militare plănuite de basifc* în bazinul Mediteranei. 949. ian. mart. împăratul legitim. Abd-erJ Rahman III. ei au pierit curîiic} A * moarte violentă. fiind promotorul amplei mişcări culturale. exilaţi. cu care ocazie este încheiat un tratat de pace. pe plan extern începe marea ofensivă în Orient—„epopeea bizantină" _J condusă de Bardas Phocas şi de fiii săi Nikcphor sj Leon. Guvernarea personală a y Constantin VII Perphyrogenetul. ian. Solie bizantină la curtea califului de Cordoba. 9. 945. Theodosiopolis şi alte oraşe din Armenia arabă.(reorganizarea şcolii superioare a cezarului Bardas). reţinut de luptele interne din emirat. 945. Constantin VII. O novelă. continuă pe plan sociai politica lui Roman I de apărare a comunităţii rurale şi a I stratioţilor în faţa ofensivei dinaţilor.

şeşte cu greu să se salveze. Germaniceca este recucerită. ce continuă şi în veacurile următoare. este con tinuată politica socială a înaintaşilor săi.' „mai mult prin grija de conservare dccît prin clan creator" (P. f958.. rînd pe rînd. npv. continuă seria marilor victorii. sub conducerea unui corp de gene rali eminenţi. începe -construirea bisericilor rupestre mn 'fappadocia.mata bizantină este -surprinsă de arabi după debarcai S insulă şi masacrată. prinţesa rusă pregăteşte drumul conversiu nii religioase a statului kievean. ce rezumă cunoştinţele dobîndite de antichitate în cele mai felurite domenii: enciclopedie de istorie şi politică. Apogeul primului umanism bizantin — amplă mişcare stiinţiîicQ-culturală. 950. Nikephor Phocas. Roman II reia politica antianstocratică într-o novelă semnată de patriciul Theodor tre . cuce reşte Samosata d zdrobeşte armata emirului Saif-adDaulah. 957 (ioamna). enciclopedie medicală (lalrika) şi cnciclo-s pedie de agronomie (Geoponika).945) şi mama lui Sviatoslav. Pe plan intern. Regenta Olga. 950. deja creştină. este luat prizonier. pe plan extern. 16—^M3. mare drongar şi parakimomeno?. oet. văduva lui Igor (-J. în raport cu antichitatea. 15. iar generalul Constantin Phocas. mart 15. armatele bizantine. unde conducerea o exercită favoritul tînărului împărat. 953. ce' cuprinde excerpte din majoritatea autorilor greci. un alt fiu al lui Bardas Phocas. Avîntul mişcării este legat de activitatea unui cerc de savanţi din jurul lui Constantin VII. eunucul joseph Bringas. După mai multe victorii succesive asupra fofţclor arabe. Domnia !ui Roman îl. prinsă într-o ambuscadă de ' generalul Bardas Phocas. parte capturată. Lcmerle). sînt întocmite întinse enciclopedii. Emirul Saii ad-Daulah îşi ia o strălucită revanşă asupra forţelor bizantine. mart. este primită la Cons'tantinopolj. Campania lui Saif-ad-Daulah în Cappadocia se în-? cheie printr-un dezastru.trusă. X (ffiilioc). fiul lui Bardas Phocas. 10—963. romani si bizantini. 959. unul dintre marile suc cese ale politicii imperiale din secolul X. în frunte cu marele domestic Nîkcptior * îiocas. armata arabă este parte dis. nov. caracterizată. logbfhet al tezaurului. în timp ce comandantul ei rcu-= .

a Imperiului bizantin .

După inj tense pregătiri militare şi diplomatice. Trimis în Asia pentru a recuceri Cilicia. 962. 960. armata imperială merge asupra Candiei. debarcă în Creta în urma unei lupte înverşunate. urcă pe tron. care. în vîrstă de 6 şi. care timp de două veacuri şi jumătate va constitui unul dintre factorii politici cei mai importanţi cu care avea să vină în atingere Bizanţul pe scena politică europeană. Vasile şi Constantin. Leon Phocas. regenţa este exercitată de văduva Thcophano. 2. 20—31. căderea Candiei a fost curînd urmată de supunerea întregii insule. cei doi fii ai acestuia. unde este organizată thema Mesopotamiei.Decapolites. în timp ce emirul se întorcea încărcat de pradă în urma unei incursiuni în thema Charsian. după un asediu îndelungat. La moartea prematură a lui Roman II. proprietăţile înstrăinate după luarea' puterii de către Constantin VII urmează să fie înapoi^ stăpînilor lor fără răscumpărare. în timpul căruia emirul a aşteptat în zadar ajutor din caîifatele de Cairo şi Cordoba. 962. susţinută de cea mai mare flotă din ig. Nikephor Phocas ocupă Alep. iar populaţia capturată sau masacrată. teritoriul imperiului cunoaşte o niare extensiune dincolo de Eufrat. o puternică armată bizantină. fratele lui Nikephor. 960. ajutata de' parakimomenul Joseph Bringas. în frunte cu Nikephor Phocas. 15. Otto I (936—973) se încoronează împărat la Roma şi fondează imperiul romano-german. mart.dec. 961). basileul hotărăşte retrocedarea către vec]» stăpini a proprietăţilor ţărăneşti înstrăinate după f Oa" metea din 927/928. oraşul este luat cu asalt (7 mart. toria imperiului. 963. capitala emiratului lui Saif-ad-Daulah. iun. ian — îebr. 962. 960.. nov. . capitala insulei.mart. baza de plecare a expediţiilor musulmane în imperiu. febr. Apogeul thalassoraţiei bizantine în Mediterana. în urina victoriilor strălucite ale lui Nikephor Phocas viitorul împărat. 3 ani.Nikephor Phocas ocupă în mai puţin de o lună peste 50 de cetăţi şi castele arabe. provoacă o răsunătoare înfrîngere lui Saif-ad-Daulah în munţii Taurus. Recucerirea insulei Creta. —961. respectiv. fără a reuşi totuşi să cucerească ci tadela oraşului. După o nouă strălucită campanie în nordul Siriei.

' c. Kastamunitou şi altele. Domnia Iui Nikephor Phocas. 16—969. ce provoacă nemulţumiri generale. 972). fondatorul marii I. pe locul unei mai vechi con strucţii. devalorizează titlul monedei bizantine. ~ ma'# Chemat la Constantinopol de 963. Urmărit de intrigile lui Joseph Bringas. 0 novelă imperială interzice înfiinţarea unor rfoi aşeză minte religioase şi achiziţionarea pe diferite căi de către biserică şi mănăstiri a unor noi proprietăţi. 963. 963. în Cappadocia (3 iul. cu sprijinul vechiului favorit al lui Constantin VII. ''•are-î detesta pe eunucul Joseph Bringas.). Eminent genaal.frîngu prin lupta de stradă rezistenta partizanilor lui Joseph Bringas. 963—969. împăratul ia cu asalt. Theophano. «M>4«~965.) după care merge asupra Coristantinopolului. Nikrphor Phocas este proclamat împărat de armată la Cesaroea. Politica sa internă şi externă are în vedere interesele aristocraţiei din Asia Mică şi ale armatei.). cu sprijinul lui Nikephor II Phocas. Philotheou. jUj# ___aug. practică ce-priva statul de forţe productive şi de soldaţi. 10. aug. 99 . ducînd viaţă de ascet —■ era fiul spi ritual al faimosului Athanasios. el trebuie să îr. practicile din sinul bisericii. Mare campanie a lui Nikephor Phocas în Cilicia. împăratul atacă. Nikephor Phocas este încoronat împărat de patriarh în St. intrat în capitală (H aug.j ce trece Porţile Ciliciene.avie din Athos —. şi. Sofia (16 aug. din aceleaşi constrîngeri militare. Nikephor II Phocas construieşte în Constanti nopol palatul liukolcou. Xeiopotamou. Athanasios ridică Marea Lavră din Athos. duşînanul său de moarte. 964. parakimol tnenul Vasile. dec. ^nlvat de patriarhul Polyeucl. apf.). Nikephor Pho-C' s este pe punctul să-şi piardă comandamentul şi viaţa. care o dezonorau. iar o lună mai tîrziu se căsătoreşte cu văduva Theophano (20 sept. el este obligat să semneze 'declaraţie scrisă că nu va întreprinde nimic împotriva celor doi' împăraţi minori. în deceniile următoare. Iviion.aflf. . Sf. la Athos sînt construite alte mănăstiri: Vatopedi (c. opreşte in trarea unor cetăţeni valizi în mănăstiri. promovează o politică fis cală foarte dură. Nikephor Phocas este reprezentantul-uneia dini re cele mai strălucite familii aristocratice.

întreaga Cilicie se afla în JHÎJ. >j 200 ■ere . dar este obligat să bată în retras (mart. Prima campanie asupra Siriei a lui Nikephor Phocas. 967). iar cele deja înstrăinate trebuie înapoiate fără despăgubire. •965. împăratul german cere pentru fiul său Otto (încoronat deja împărat la Roma la 25 dec. îaeununate d L> succes. După o expediţie victorioasă în Mcsopotamia Superioară . pe această calG.arb. după ce cei mai mulţi prinţi longobarzi i se recunosc vasali. dar este oblicat să bată î P (mart. emirul Saif-ad-Daulah (8 febr. 966. Noua lege imperială favorizează marea proprietăţi 1 . 966—868. rezistenţa micii proprietăţi libere. 967) mîna unei prinţese porphyrogencte. capitala p riale din peninsulă. ataca cari. o schimbare importantă: recrutarea soldaţilor se face din rîn• f-durile micii nobilimi şi mai puţin din cele ale ţărănimii hi libere. implicit. capitala posesiunilor impeiale din neninsulă.cetăţile Ana/. proprietatea stratiotică îşi găseşte însă în Nikephor Phocas un apărător hotărât j orice instrui-? nare de bunuri militare era interzisă. în anul următor ocupă importantele cetăţi 'far s şi Mopsuestia (vara 965). 964—967. refuză satisfacerea cererii unei solii bulgare de a continua j)lata subsidiilor anuale faţă de ţarat. Adana şi numeroase fortificaţii ara^g (96-}). întors victorios din campania orientală. pentru a-l ţa pe oasneu. împăratul întreprinde o operaţiune de recunoaştere pînii sub zidurile Antiohici. ' slăbind dreptul de protimisis şi. 967. în insulă este organizată o noua themă imperială. Flota bizantină desfăşoară împotriva arabilor din Sicilia importante operaţiuni militare. condiţia socială a stratiotului cunoaşte. 968). Valoarea bunurilor stratiotice este ridicată de la 4 la 12 livre. Nikephor Phocas. \ . care organizează aici noua themă bj_ zantină Tars. ^965 (toamna). 968) forţa pe basileu. Nikephor Phocas întrerupe politica tradiţională a îna> intaşilor săi de apărare a intereselor micii proprietăţi. atacă Bari. nile împăratului. Insula Cipru este în întregime eliberată de Hota condusă de Nicolae Chalkut/A-s. cîtcva luni mai tîrzîu dispare cel mai mare adversar al imperiului din lumea arabă. Otto I întreprinde o nouă campanie în Italia al cărei obiectiv era înlăturarea stăpînirii bizantine din sudul peninsulei.

s e sol dează cu un grav eşec. Anubhia şi terilor iul din jur au fost încorporate imperiului. cucereşte Alep. Nikephor Phocas pretinde înapo ierea Romei şi Ravennei în schimbul satisfacerii cererii solului german. Strategul Petros Phocas. Cucerirea Antiohiei de către cumpătatul Leon Phocas. dec. după care se întoarce la Constantinopol. la Constantinopol pentru a cere mina unei porphyrogenete pentru fiul noului său stăpîn Otto l . 969. Solia lui Liutprand. Cneazul Sviatoslav dă curs invitaţiei bizantine de a sprijini imperiul în conflictul cu bulgarii si trece Dunărea. capitala emiratului. Sviatoslav îşi dă în vileag hotărirea de a-şi instala sediul puterii sale la Dunărea de Jos. capitala taratului. fratele împăratului. punînd stăpînire pe tezaurul regal şi pe cei doi moşteni tori ai tronului (toamna). provocată de tulburări interne. unde este primit în triumf (ian. După ce zdrobeşte o armată arabă sub zidurile Alepului. 968. 28. şi de Mihail Di^Lzes are un imens răsunet în întreaga creştinătate. Arqa. oct. după ce pleacă la Kiev pentru a respinge un atac al pe cenegilor asupra statului său.Izbucneşte conflictul dintre imperiu şi Bulgaria. Q68 (vai'a). A doua campanie a lui Nikephor Phocas în Siria. După moartea ţarului Petru (30 ian. 2. nepotul împăratului. care se instalează ia Preslav. Gabala. 968 (toamna). care-1 sprijină pe Sviatoslav. ca urmare a politicii sale fiscale şi a caracterului său dificil. S>«9. adversari ai ţarului Petru. unde organizează asediul oraşului (nov. fiul său Boris urcă pe tron. iun. Bulgaria este cucerită repede de cneazul rus. Campanie infructuoasă a lui Otto I în Apulia şi Calabria. aflată în plină anarhie.). prm care se recunoaşte vasal imperiului.). înconjurat de o parte a boierilor bulgari. 969). împăratul ocupă cîteva cetăţi din Siria do Nord (Emcsa. dar nu este recunoscut de o mare parte a boierilor bulgari. 4 — oct. hb zantinii ocupă cîteva cetăţi bulgare de graniţă în regiunea Rliodopilor. > dec. Devenit impopular. Tortosa) şi revine sub zidurile Antiohiei. episcop de Creniona. 11/12. 968 (sfirşii). se reîntoarce la Dunăre (vara) şi ocupă întreaga Bulgarie de la nord de Balcani. acesta. 969. emirul semnează un tratat. Nikephoî PLocas 101 Q «7 .

continuă politica proarisţocratică a înaintaşului său. se sprijină pe parakimomenul Vasile. Tratativele purtate de basileu. 970. ordonanţele înaintaşului său. După ce înfrînge pe bizantini la Ascoli.cade victimă unui complot de palat. 11—25. Ioan Tzimiskes cel mai bun general al imperiului. a cărui poziţie la Constantinopol era încă nesigură. Domnia Iui Ioan Tzimiskesj reprezentant al marilor familii aristocratice. imperiul cunoaşte apogeul puterii sale. eşuează datorită cererilor inacceptabile ale marelui cneaz care pretindea ca împăratul să renunţe la întregul teritoriu european şi la Constantinopol şi să se mute în Asia. curopalatul Leon. Scăpaţi din exilul impus de noul împă' ' rat la venirea sa pe tron. Ian. opoziţia patriarhului Polyeuct la încoronare îl obligă pe noul împărat să accepte toate condiţiile bisericii înainte de încoronarea la $f. cumnatul lui Tzimiskes. Răscoala membrilor familiei Phocas contra lui Ioan Tzimiskes. parat în Cappadocia. 969. se răscoală şi Bardas este proclamat îm. Bardas Phocas şi tatăl său. iar Tzimiskcs însuşi a trebuit să facă penitenţă. O nouă încercare a lui Leon 102 . 970—971. Sviatoslav trece Balcanii şi ocupă Philippopolis (mart. în guvernarea internă. Noua expediţie a lui Otto I în sudul Italiei. în alianţă cu bulgarii. pe plan extern. cu care a rămas în relaţii foarte bune. împăratul german eşuează în faţa cetăţii Bovino şi se retrage în momentul în care noul basileu din Constantinopol se arăta dispus să trateze cu el problema căsătoriei fiului său cu o prinţesă bizantină. îna intarea ruşilor spre Constantinopol se soldează cu o grea înfrîngere la Arcadiopolis în faţa generalului Bardas Skle ros. organizat de pua răteasa Theophano şi de amantul ei. 969 (sîîrşit). îndată după asasinarea lui Nikephor Phocas. Sofia (25 dec): ucigaşii lui Phocas sînt pedepsiţi. 969. înfrînţi de Bardas Skleros.). anulate. rechemat la palat după dizgraţia cunos cută la sfîrşitul domniei lui Nikephor Phocas. promovează o politică favorabilă bisericii. care lezau interesele bisericii. membrii familiei Phocas sînt internaţi în insula Chios (sfîrşit 970). care-1 obligă pe Sviatoslav să bată în retragere pînă la Philippopolis (vara). dec.. 12—976. Theophano alungată din palat şi exilată în insula Proti. 10. Ioan Tzimiskes este proclamat împărat de partizanii săi în acord cu Theophano. dee.

dar nu o porphvrogenetă. moştenitorul tronului im perial german primeşte mîna unei prinţese bizantine. înfrînt. ocupă Marele Preslav după o luptă înverşunată (7 apr. iar patriarhatul bulgar desfiinţat. Q71 inaVt. inclus în thema Paristrion. 971—1204. După un asediu de. marele cneaz accepiă o nouă bătălie cu basileul. în care Tzimiskes îşi pune în valoare remarcabilele sale calităţi militare. Basileul anexează imperiului întregul teritoriu al taratului. 971. cu care prinţul Otto se căsătoreşte la Roma (14 apr.). Restaurarea stăpînirii bizantine la Dunărea de Jos dă o nouă vigoare tradiţiilor romano-bizantine în teritoriul dintre Dunăre şi marc. ţarul Boris a fost dus la Constantinopol şi silit să abdice. în care suferă o'înfrîngere zdrobitoare (24 iul. în fruntea unei puternice armate (2 apr. Paralel cu acţiunea liotei. susţinut pe Dunăre de flota imperială şi în cursul căreia forţele bizantine au respins orice încercare a adversarilor de a părăsi oraşul.).). aug.Pliocas şi a fiului său. 'Vestigiile arheologice pun în lumină importanţa economică pe care regiunea o dobnideşte în aceste veacuri. Sviatoslav se închide în cetate (23 apr.). Nikephor. promite să nu mai atace posesiunile bizantine din Chersones şi să acorde ajutor militar imperiului (sfîrşit iul. de a veni la Consiantiîiopol şi de a pune mina pe putere este reprimată de parakimom'cnul Yasile şi cei doi complotişti sînt prinşi şi orbiţi (vara 971). punct de încrucişare a drumurilor comerciale pe apă şi uscat din această parte a Europei. Ioan Tzimiskes duce o politică mult mai elastică faţă de Otto 1 decît înaintaşul său. Ioan Tzimiskes pătrunde în Bulgaria. 972. ci pe Theophano. —iul.) şi apoi continuă urmărirea cneazului rus. o rudă apro piată a împăratului. înlătură un duşman incomod pentru imperiu. care avea misiunea de a înainta pe Dunăre pentru a tăia retragerea adversarului. în acest fel. sub zidurile Silihtrei are loc o nouă luptă.' care sa retras în fugă spre Dunăre. 103 .). pe baza sialu-quo-uhn. după care. Moartea marelui cneaz. fără rezistenţă. trei luni. Războiul ruso bizantin. ucis de pecenegi la întoarcerea sa în statul kievean. restabilind după trei sute de ani graniţa pe Du năre . Sviatoslav primeşte condiţiile învingătorului în cadrul unui tratat solemn: rcnvmiă la orice pretenţie asupra Bulgariei. conflictul dintre cele două imperii • ■ sc încheie.

Răscoala Comitopuh'îor. Pătrun<]e pe valea Eufratului şi. ajungînd pînă în apropierea Ierusalimului j la întoarcere. teritoriul era net deosebit. Moartea neaşteptată a hm paratului (10 ian. Samuel extinde treptat graniţele statului său. basileul ocupă salba de oraşe de pe coasta siriană. Acera. în Macedonia J regiunile de răsărit ale statului lui Asparuh.972. Pe plan intern continuă cu fi mai multă consecvenţă opera socială inaugurată de Roman Lecapenos. Chrysobul dat mănăstirii Lavra prin care se acorOă importante privilegii marii mănăstiri din Athos. Aaron şi Samucl — se răscoală împotriva stăpînirii bizantine şi pun bazele unui stat independent. împăratul porneşte spre Pălesc tina şi cucereşte Emesa. unde graniţa bizantină este restabilită pe Dnnăre. lăsînd răgaz forţelor arabe să-şi revină. 916) şi tulburările interne au împie-dicat imperiul în anii următori să culeagă fructele aces? tor campanii strălucite. printre care Beirut. la Ochrida. Baalbek. Nisibe şi ln] cheie cu emirul de Moşul un tratat prin care acesta din urmă devine vasal imperiului. care a preluat în fapt puterea dupâ 104 . în Balcani. 976. încheie tratate de alianţă cu regele Aşod III şi cu dinastii armeni | se întoarce spre sud şi ocupă Amida. Nouă campanie strălucită a lui Ioan Tzimiskes în Orient. Cezareea. dec. Moise. deşi politic a preluat tradiţiile vechiului tarat. Fiii comitelui Nicola-David. 974. Răscoala lui Bardas Skferos. 976—879. Nazareth. ian. marele împărat lărgeşte imens teritoriul imperiului în Orient şi. Nemulţumit de destituirea sa. pe plan extern. în apropiere de lacul Van. După ce îşi concentrează forţele fo Antiohia (primăvara). Sidon şi Byblosj emirul de Damasc i se recunoaşte vasal.din funcţia de mare domestic de către parakiinomcnul' Va sile. centrul său de greutate deplasîndu-se în regiunile de vest ale peninsulei. al cărui centru se afla în Macedonia. 11 —1025. §75 (primăvara-vara). rămas singur stăpîn după moartea fraţilor săi vîrstnici. între care Dobrogea şi oraşul Silistra. Apogeul puterii statului bizantin. 15. Campanie în Asia a lui Ioan Tzimiskes al cărui obiectiv în politica orientală este cucerirea Bagdadului. care. Domnia lui Vasile II. par să fi rămas neîntrerupt sub stăpînirca bizantină după 976. 976. mai cu seamă.

tînărul basileu reuşeşte să-l înlăture pe atotputernicul eunuc de la palat. Bardas Skleros se răscoală în Asia şi este proclamat împărat de armată (vara 976). rebelul cucereşte Niceea (978). 9§7). în prima campanie împotriva lui Samuel. 978). 387— S89. la Stilo (13 iul. ocupă cea mai mare parte a Thessaliei. face la început cauză comună cu rebelul. S86. Sa-i confişte imensa Iui avere şi să preia singur puterea. fiind stăpîn pe întreaga Asie. Vasile II obligă pe Phocas să bată în retragere la Chrysopolis şi reuşeşte să incendieze flota de la Abydos} în'lupta decisivă dintre 105 . după o încercare nereuşită de a ocupa Serdica. salvat de o navă bizantină. înfrînt într-o primă luptă de pretendent lîngă Amorion(19 iun. Cu sprijin rus. Eliberat de arabi. să 1 închidă într-o mănăstire. §85. dar acordul între cei doi Bardas se rupe cumul şi SIdcros este închis de rivalul său. —■ iul. aflat încă într-o mănăstire din Chios după revolta sa din 970. pentru a-şi restabili autoritatea în Apulia. ian. Răscoala celor doi Bardas. ParakiHiomenul Vasile face apel la Bardas Phocas. iar Leon Melissenos este iertat. care avea de partea sa şi pe generalii Bardas Phocas şi Leon Melisse-nos.moartea lui Ioan Tzimiskes. vechiul său adversar. bizantinii profită <!e înfrîngere. pretendentul ocupă întreaga Asie Mică şi apare la Clirysopolis în faţa Constantinopoluiui. 982. 985 (sîlrşit) — 986 (început). După o luptă surdă pentru putere între Vasile II şi tutorele său. împăratul german suferă o mare înfrîngere din partea forţelor arabe din Calabria. Bardas Phocas este destituit din fruntea armatei şi făcut duce de Antiohia. blocînd capitala. Vasile II şuiera o grea înfrîngere pe drumul de întoarcere. După ce a ocupat cîteva oraşe bizantine din Apulia. .) şi scapă cu greu. Samuel cucereşte Larissa după un lung asediu şi. în timp ce aliatul său Leon Melissenos ocupă Abydos. care se proclamă îrhpSrat (15 aug. Campanie a lui Otto II în Apulia şi în Calabria. dopa ce' a înfrînt două armate imperiale. Bardas Skleros fuge la arabi. 979). Phocas obţine o victorie decisivă asupra acestuia în anul următor la Pankalia (24 mart. parakimomenul Vasile. Bardas Skleros revine în imperiu şi este din nou proclamat împărat la Melitcne (primăvara 987). Bardas Phocas. a«g. odată cu aceasta. unde avea să moară curînd.

Pus în libertate HÎ soţia lui Bardas Phocas. Vladimir urma să primească mîna porphyrogenetei Anna. aria de influenţă politică şi culturală bizantină. reprezintă un eveniment de primă importanţă în istoria europeană medievală. acesta din urmă cade. Viadirair ocupă Chorsones (vara) şi basileul este obli gat să cedeze. punînd în primejdie stăpînirea bizantină din acest ultim oraş. Bardas Skleros încearcă s g reia lupta. Vasile II traversează în 16 zile' în 100 . 992. 989. în schimbul ajutorului militar. duce de Antiochia. Leon Diaconul scrie o istorie în zece cărţi. lărgind imens *. Creştinarea lui Vladimir şi măsurile ulterioare luate de marele cneaz au avut ca rezultat trecerea în masă a populaţiei din statul kievean la noua religie în rit orto dox. şi al promisiunii de a trece la creştinism. După ce a încredinţat comanda trupelor balcanice ■ lui Nikephor Uranos. şi provoacă o mare înfrîngere pe Oronte lui Mrhail Burtzes. 988. unde avea să moară (mart. pentru întiia oară o porphvrogenetă este căsătorită cu un prinţ străin (toamna). iar :ar mata sa este zdrobită (13 apr. solii dogelui Pietro II Orseolo primesc din partea lui Vasile II un chrysobul cu privilegii comerciale. sora lui Vasile II. 989). mart. necesar basilcului pentru a zdrobi răscoala aristocratică. califul fatimid el-Amiz asediază Alep. sept. format dintr-un corp expediţionar de 6 000 de oameni. Tratat de alianţă între Vasile şi Vladimir. 994. începută cu mult înainte de actul politic al lui Vladimir. ce cuprinde istoria anilor 959—976. act ce contravenea tradiţiilor bizantine. promovat curopalat. După ce a rupt pacea cu imperiul. negustorii veneţieni se bucură de un regim special în comparaţie cu rivalii lor din Amalfi sau din alte oraşe sud-italiene şi sînt puşi la adăpost de abuzurile funcţionarilor imperiali. Skleros Se retrage la Didymotika. în schimbul obligaţiei ce şi-o asumă faţă de imperiu de a transporta trupele bizantine în sudul Italiei.basileu şi Bardas Phocas. 992. marele cneaz de Kiev. dar este obligat să primească oferta lui W sile II de a se supune. 99 n 987 (sfîrşil) — 988 (început). creştinarea Rusiei. capitala vasalului imperial (992). 15. C. La refuzul iui Vasile îl de a-i acorda mîna porphyro genetei Anna. după care marele cneaz restituie imperiului Chersonesul. 995.

i .

sec. iar Tripoli asediat. X — începutul sec» XI. 999. nu departe de Thermopile. care trimite la Consta ntinopol. ' veacuri izvoarele bizantine şi latine nu rup vălul tăcerii asupra unuia dintre cele mai extinse grupări etnice din Balcani. populaţia romanizată din Peninsula Balcanică IOT ian.După înfrîngerea din 996. prinţul Ioan Vladimir este luat prizonier. şi al primejdiei în care se gă sea Antiohia.La vestea uciderii în luptă a ducelui de Antiohia. în calitate de vasal al ţarului. La întoarcerea sa din campania orientală. s-au retras în lezordine spre Damasc. pe Oreste. Vasile II întreprinde o nouă campanie ori-. ajungînd pînă la isthmul . Emesa şi alte cetăţi -iriene cad în mîna basileului. Măsurile sînt îndreptate deopotrivă împotriva aristocraţiei laice şi bisericeşti. 998). Cesareea şi Homs cucerite (oct. înfrînţi. patriarhul Ierusalimului. : entală. Samuel îşi reface armata. Este anulat termenul de prescripţie de -40 de ani astfel încît orice achiziţie de bunuri funciare începînd cu anul 922 este declarată nulă. rănit.). în acest scop. ţărăneşti şi stratiotice. Antiohia este despresurată (sept. iar proprietăţile sînt înapoiate fără despăgubire vechilor stăpîni. Pentru bunurile înstrăinate din domeniul statului nu există termen de prescripţie (începînd cu domnia lui August acestea trebuie retrocedate fără despăgubire'). între care şi cel din Alep. Vasile II încheie o pace pe zece ani cu califul fatimid. Saniuel invadează Grecia. 1* Novelă imperială în sprijinul micii proprietăţi SI. pe drumul de întoarcere.). 1000. După ce mai bine de trei . fără succes (dec). care-i provoacă o înfrîngere sîngeroasă. emirii arabi din regiune.de Corint. refugiindu-se în Epir. ţarul este surprins de armata lui Nikephor Uranos. în absenţa împăratului de pe frontul balcanic. aliatul imperiului. Damian Dalassenos (iul. 997 (vafa). reînnoiesc tratatele de vasalitate faţă de basilcu. 998. cu cereşte portul Dyrracliium şi anexează teritoriul princi pelui de Diodeea. unde asediatorii. Raphnea.Dunăre de către împăraţii-soldaţi de la cumpăna secolelor X— XI.lina iarnă Asia Mică şi apare pe neaşteptate sub ziduilc-> Alepului. Samuel scapă cu greu. în împrejurările restabilirii graniţei bizantine la . căsătorit cu o fiică a ţarului şi din nou înscăunat ca principe al Diocleei.

După ce primeşte din partea 'basiieului autorizaţia de a apăra oraşele din thema Dalmaţiei contra atacurilor piraţilor slavi (998). Teritoriul dintre Dunăre şi Balcani al vechiului stat bulgar intră din acest moment. iar apoi. Vasile II revine în Macedonia şi înfîlneşte la Skoplje. măsura stîrneşte vii proteste din partea dinaţilor şi a bisericii.După cucerirea părţii răsăritene a taratului. care avea să constituie punctul de plecare al pretenţiilor cetăţii lui San Marco asupra regiunii. Marele Preslav şi Micul Preslav. cucereşte partea de răsărit a statului lui Samucl. fapt atestat de cele mai importante izvoare bizantine şi latine ale vremii. Din acest moment vlahii sud-dunăreni devin unul dintre factorii cei mai activi pe scena politică a peninsulei în secolele XI—XII. Thessalia este repede recucerită. ţarul lasă în mîinile basiieului oraşul Skoplje şi regiunea înconjurătoare. cu centrul la Silistra. 1004. 1001. reia Vodena. Prin cucerirea cetăţilor Vodena şi Skoplje. conform căruia dinaţii trebuie să plătească către stat capitaţia şi alte impozite pe care populaţia săracă din circumscripţia fis cală în care aceştia locuiau nu le putea plăti. după o campanie strălucită. într-o luptă sîngeroasă. teritoriul ţarului este prins într-un adevărat 103 . Vasile II întreprinde o expediţie în Macedonia şi ocupă Berroia şi Servia. înfrînt. sub control ferm bizantin odată cu cucerirea vechilor capitale Pliska. pe Samucl. |001 —1002. ParisirÎQiî.reapare în surse sub tm nott etnicon. aici este organizată încă înainte de 1018 o nouă themă.După ce dcsăvîrşeşte cucerirea Bulgariei dintre Du năre şi Balcani prin luarea cu asalt a Vidinului după opt luni de asediu. vlahi (bîacîi©h care defineşte etnia neo-latină de la sud de Dunăre Primul document ce-i atestă existenţa este o diplomă j lui Vasile II din 1020. revenind în Macedo nia. prin care împăratul bizantin dă 0 nouă organizare religioasă teritoriilor recent încorporate imperiului. 1003. Vasile II reia lupta j>e frontul balcanic şi.Este introdus impozitul aUckngyon. 1002. dogele Pietro Orseolo întreprinde o expediţie strălucită în Dalmaţia. în mod cert. deschizind drumul spre nordul Greciei. dar basileal rărnîne inflexibil. apropiindu-se de centrul puterii lui Samuel.

şi îi urmează la tran I fini său. una dintre capodoperele artei bizantine din epoca sa clasică. Samuel moare (6 oct. Victorie decisivă a lui Vasile II asupra forţelor bulgare în pasul Kimbalongos (Câmpulung). şi ocupă. a mijloacelor materiale şi tehnice îşi spune cuvîntul şi ţarul pierde poziţiile una după alta. unde împăratul Iienric II îi dă titlul de duce de Apună. Ioan Vladimir. împodobită cu splendide mozaicuri. «005—4614.1010. munţii Albaniei şi valea Strymonului. rînd pe rînd. 109 . fiul lui Aaron. iul.. Gabriel Radomir. O ^°^1 vencţianâ vine în ajutorul forţelor bi/. nucleul statului său.în Bari izbucneşte o răscoală antibizantină sub conducerea lui Meles. Bitolia.te de. Abatele Pliilotliei construieşte mănăstirea Hosios Ltikas. Prilep şi Istip. iar cucerirea lui nu mai este eleat o chestiune de timp. Vasile Argyros recucereşte Bari (mai 1010). Diocle . HH4.antine din Bari. în fruntea unui corp expediţioaar. membru al aristocraţiei longobarde (9 mai 1009).. cheamă pe fiul dogelui la Constantinopol şi-i dă miiîa' unei patriciene bizantine. 10 la.. Vasile II profită de tulburările din tarat. principele ei.</dreptul bizantin. dec.. Vasile II. in capitala taratului izbucnesc lupte civile ia^&urştil cărora Gabriel Radomir este ucis de vărul său Ioan Vladislav... Meles se refugiază în Germania. . în fapt. Republica maritimă din la"une devine o putere în Adriatica cu binecuvîntarea imperiului. rămînînd la sfîrşitul acestei perioade cu regiunea marilor lacuri. asediate de arabi. pedeapsă prevăzută de . ifi04. Melnic. care ia tronul. aceeaşi soartă o au şi fiica lui Samuel şi soţul ei. Perioadă de lupte înverşunate între Samuel şi Vasile II. 1011. mişcarea cuprinde întreaga Apulie şi abia peste un an.^. forţele bizantine. au fost orbiţi. în Phocida.). ■ ^ . cei 14 000 de prizonieri. graţie superiorir " tatii din ce în ce mai evidente a imperiului. 9 —. Superior i" tatea strategiei bizantine. care încercau să împiedice pătrunderea armatei bizantine în Macedonia occidentală. a organizării armatei. la spectacolul tragic oferit de prizonierii ? mutilaţi. soldate cu victorii bizantine. trataţi de împărat ca supuşi rebeli. proven cate de moartea lui Samuel. în semn de recunoştinţă. SB14. 29.

IMPERHJL BiZAMTJW .

a<m__1 0 1 8 . îndreptată con t r a c e t ă ţ i i Tr o i a . Recucerirea Peninsulei Balcanice de către bizantini. cu centrul la Silistra. c u c e n tr u l la S ir m iu m . trimis de Vasile II în peninsulă. 3. printre care cele de Silistra şi Vidin.. imperiului. 1021. După încheierea cuceririi taratului lui Samuel..). 4. 10 111 . neliniştit de conso-Udarea poziţiilor bizantine în peninsulă. Sînt organizate patru themo noi. reprimă revoltele locale şi zdrobeşte decisiv armata normandolongobardâ la Canne (oct. prinţii longobarzi în-. 1. este lu ată cu as alt de Vasile II. este un marş triumfal. mai. 1018). Va sile ii se înto arc e la Constan tinopol.nm /toamna)* Ochrida. Za c lilu mia . D a lma ţia . R a s. cu centru l la Ochrida. subordonat însă direct împăratului şi nu patri arhulu i. Bulgaria. pînă la Ochrida şi Prilep. p e co a s ta ad r ia tic ă . Ioan Vladislav cade în luptă în încercarea de a' cuceri Dyrrachium. Vasile 11 dă o nouă organizare cclcsiastică terito riilor cucerite. unde es te pri mit în triumf. sub dependen ţa arhiep is copu lui de Ochrida se aflau toate episcopatele din teritoriile alipite imperiului. t ă r e s c ju r ă mi n t e l e d e v a s a li t a t e f a ţ ă d e b a s i le u . Biserica bulgară este coborîtă de la gra dul de patr ia rhat la cel de arhiep is copat. capitala taratului lui Samuel. Meles înfrînge pe catepanul Leon Tornikios şi ocupă aproape întreaga Apulie (1017). După o şedere la Atena. 1020. După înfrîngerea sa la Pelagonia în faţa basileului (sfîrşit 1017). Campania în Italia a lui Hernie II. P rinc ip a te le D io de e a ( Ze ta ) . în urma eşecului împăratului german în faţa Troici. unde a ve a să moară curînd (1020).cia. Paristrion. energicul Vasile Boioannes. (febr. ultima expediţie a împăratului în Macedonia. cuprinzînd teritoriul dintre Dunăre şi Balcani. J018. c are-si făceau astfel intrarea pe scena politică a Italiei de Sud. pe Dun ăr e a m ij lo c ie . Sh'tniutn. 1018. 2. rămînînd însă vasale acestuia. r i d i c a t ă d e B o i a n n e s p e o c o l i n ă p e arurnul dintre Siponto şi Bcnevent. după care Meles se refugia ză din nou pes te Alp i. î n f r u n t e a u n u i c o r p d e m e r c e n a r i n o r m a n z i . avînd ca nucleu Macedonia. cu capitala la Skoplje. Vasile II dă o nouă organizare administrativă şi religioasă teritoriilor alipite imperiului. în cursul căruia fiii lui Ioan Vladislav şi ceilalţi şefi bulgari se predau. Cro aţia ş i Bosn ia n-au fost încorpora te .

primind în schimb titlul de curopalat şi funcţia de strateg al Cappadociei. dec. Vasilc II pregăteşte o mare expediţie în Italia.1021—1022. 15. moartea îl împiedică Insă să-şi pxină planul în aplicare (15 dec. Moartea lui Vasfle II înc^heie o epocă în istoria Bizanţului. 1025. loan Sempa<j regele Armeniei Mari. promite să lase moştenire imperial liti regatul la moartea sa. şi a Iui Nikephor fhocas. care nu putea iace faţă atacurilor selgiucide. Vasile II reprimă revolta strategului de Anatolikon. fiul lui Bardas Hiocas. . Nikephor Xiphias. în timp ce regatul Vaspnrakan este cedat lui Vasilc II de suveranul sau. 1025). 1025. Vasile-II întreprinde o «ouă campanie "în Orieîjţ avînd ca obiectiv Armenia şi Georgia. al cărei obiectiv este recucerirea Siciliei şi consolidarea poziţiilor imperiale în peninsulă. prin politica sa internă înţeleaptă şi prin strălucitele succese de pe plan extern. 1022. Slîişltttl carierei de putere mondială a statului bizantin.

imperiul cunoaşte o puternică criză financiara. este o perioadă do criză latentă. cu deosebire I* plan literar. care aduce imperiul în pragul prăbuşirii • Criza cuprinde toate sectoarele societăţii bizantine. ce se întinde în deceniul ce urmează (1071 — 1081). incapabili să domine situaţia • Pe plan extern. htjperiul traversează o perioadă de criză profundă. situaţia sa părîad aii definiţi'/ pierdută • în contrast cu situaţia generală a imperiului. şi aristocraţia militaro-iunciară. cultura "izantină trăieşte în această perioadă un mare avîut. este o perisadâ de criză violentă. Fe plan social se accelerează procesul de ruinare şi aservire a ţărănimii libere de către dinaţi. în lupta pentru putere se înlruntă aristocraţia civilă. în care statul biiaiitin lasă încă iluzia puterii şi solidităţii de altă dată. în general. ei înşişi produsul unei epoci de criză. ce deţine controlul asupra poziţiilor-cheie din aparatul administrativ central. care culminează cu prăbuşirea titlului monedei de aur bizantine stvb :Nikephor Botatieiates. Pe pian economie. cea de a doua. Cea dintîi. care cuprinde ■lăattimpiil dintre moartea lui Vasilo II şi bătălia d& la Mantzikert |iD25 —1071). cu această perioadă imperiul îşi încheie cariera sa de putere mondială. stăpînă pe putere în provincie. Pe scena politică.personalitate a lui Mihaiî 118 . simple instrumente ale celor două tabere ale clasei dominante în luptă. proces grăbit de abandonarea măsurilor de politică socială a împăraţilor macedoneni. împăraţii. Datorită slăbirii armatei în urma măsurilor luate de împăraţii care reprezentau tabăra civilă.VRACULUI AL XI-LEâ \\$to -1081) După moartea lui Wasîle II. avînt legat de impunătoarea . la o jumătate de veac de la moartea hu Vasile II statul bizantin este redus la Con-stautiuopol şi la împrejurimile sale. sînt. care cunoaşte două etape distincte.

Pecenegii întreprind o campanie de pradă la sudul Dunării în thema Bulgariei. 12 — 1034. revocarea alklengyon-ului. 11. Domnia lui Constantin deschide seria epigonilor lui Vasile II. să încheie pace şi să se recunoască vasal îm păratului. imperiul obţine un ultim strălucit succes în Mesopotamia. 11. graţie calităţilor* de administrator ale fratelui 114 . 1034. 1027. duce. unul dintre împăraţii reprezentativi ai acestei perioade de criză profundă a statului bizantin. după ce cu un an mai devreme provocase o gravă înl'rîngere trupelor imperiale conduse de Roman III Argyros. apr. themele Paristrion. venit la tron în calitate de soţ al fiicei lui Constan tin VIII — Zoe —. rupe cu politica agrară macedoneană şi netezeşte drumul ofensivei victorioase a marii proprie tăţi funciare împotriva micii proprietăţi ţărăneşti libere. al doilea soţ al Zoiei.pro bleme interne si externe cu care imperiul este confruntat. una dintre primele măsuri ale guvernării sale. ultimul mare general al lui Vasile II. apr. Noi expediţii pecenege pe teritoriul imperiului. prin anexarea oraşului Edessa de către Georgfos Maniakes. 12 — 1041. basilcul se obligă să îngăduie refacerea marii moschei din Constantinopol si pomenirea numelui califului în rugăciunile lor de către musulmanii din imperiu. 1034—1036. sept. 16 —1028. destituind din funcţii pe cei mai valoroşi generali' ai înaintaşului său. nov. reface parţial prestigiul autorităţii centrale. Thcssalonic. afcctînd. rînd pe rînd. Emirul de Alep este obligat deNiketas. şi încredinţează conducerea in^ periului eunucilor palatului. tului al-Zahir prin care acesta din urmă se angajează să îngăduie reconstruirea marii biserici din Ierusalim sj reîntoarcerea la creştinism a tuturor locuitorilor călifarului. deschizînd astfel seria ma rilor expediţii devastatoare din acest veac în. Tracia şi altele. Macedonia. nov. dec. noul împarat inaugurează politica antimilitară proprie acestei perioade de criză. Tratat de pace între Constantin VIII şi califul Egjp.de Antiohia. prin incapacitatea sa totală de a face faţă gravelor . Mihail IV Paphlagonianul. 1028. 1031. siliţi să treacă la islamism.1025. expediţii urmate curînd de un tratat de pace între năvălitori şi împărat (1036?). 1032. 10. Domnia hii Roman III ArgyfOS. dec. teritoriile balcanice ale imperiului. 1027.

care stînjeneau de mai mulţi ani comerţul în M. şi Crouografia. una dintre figurile reprezentative ale culturii şi ştiinţei bizantine. care conduce statul U> uni ele vechilor principii antiaristocratiec ale dinastiei înacedonene. c. 115 . după ce a înfrînt armata imperială venită să-1 readucă la ordine. tno5_ 1036. îşi oferise serviciile Gaznevizilor. şi normanzi.-1096?) îşi face intrarea în viaţa publică. ifl35 Ştefan Noislav. răsculaţii. după care reocupă Siraouza (vara 10-40). profesor de filozofie la şcoala supe rioară din Constantinopol. din rîmlurile căreia făceau parte mercenari varegi. muzică. Numit de către Ioan Orphanotrophul în fruntea unei armate puternice. răsculat contra sultanului Masud. care cuprinde istoria perioadei ■976-1077. astronomie. 1040. atacă gali. se stabileşte în fruntea hoardei sale în Chorasan după ce. Campanie strălucită a lui Georgios Matliakes în Sicilia. viitor rege al Norvegiei. ^g_ _1040. Dar Mihail Psellos rămîne. 1U40—-1041. încă de la sfîrşitul secolului al X-lea. zdrobeşte'o armată africană la Rametta şi obţine apoi o victorie strălucită asupra arabilor la Troina. tratate de demonologie. Răscoala populaţiei din Bulgaria împotriva regimului fiS(:a] imperial. în urma căreia valorosul general este rechemat la Constantinopol şi întemniţat. Egec şi în Mediterana orientală. conduşi de Pet-ros iMi proclamat împărat la Belgrad (1040). Togrul-beg. sub conducerea lui Selgitlk. geo metrie. hoarda. marele general reia Messina (103S). campania este compromisă însă de o intrigă de palat. retorică.eunucul Ioan Orphantroplios. el avea să joace un rol de frunte pe scena politică bizantină ca reprezentant al partidei civile. conduşi de eroul din Saga. Harald Haardraada. 1038—1040. nemulţumiţi de neplata soldelor. înainte de toate. de o remarcabilă valoare documentară şi literară. din tribul Oguzilor. timp de patru decenii. reuşeşte sa se cmanciC ' 11-ze de sub obedienţa bizantină. prinţul Zctei. Strategul tliemei Kibyraioton reuşeşte să zdrobească lingă insulele Ciclade unităţile piraţilor arabi. sub comanda lui Arduin. pentru cucerirea Indiei. şi de părăsirea armatei de către mercenarii varegi şi normanzi. Mlhail Psellos (1018. . cîteva sute de scrisori şi lucra rea istorică. a scris discursuri funebre şi encomiastice.

se refugiază în mănăstirea Stoudios. ajutorul unchiului său. dar este ucis în prima ciocnire cu trupele imperiale (început 1043). în timp ce Mihail V şi unchiul său. Theodora. miş carea cuprinde masele populare din capitală. Mihail V Calafatul. al treilea soţ al Zoiei. . 21 —iun. închis în mănăstire si înlocuit cu Constantin. guvernează la început eu . Venit la tron în urma adoptării lui ca fiu de către împărăteasa Zoe. apr.. Zoe şi Theodora. 4ec..1. condusede clemente aristocratice. Dwşiiia lui Constantin-' I X Mpîiomalml. kcs este rechemat la Constantinopol. iun. Sofia. un alt unclii al lui Mihail V. Guvernarea imperiului de către cele două fiice ale lui Constantin VIII. nepot de soră al lui Mihail IV. în alianţă cu unii şefi normanzi. 10 — 1642. apr. lan. ' 1041. 11.-. 1042). apr. 1042. . Otrante şi Tarent. Ioan Orphanotroprml. împotriva stăpînirii bizantine din sudul Italiei* numit guvernator în oraşul Meî'fi de eatepanul Mihail Dokeianos. conduşi c]o Arduin. Răscoala mercenarilor normanzi. 1042). Se răscoală şi ocupă toate teritoriile bizantine din Italia cu excepţia "oraşelor Brindisi. ( 1042. marchează o etap1 avansată a crizei statulai bizantin din secolul XL i J 11S . 1042. 12 — 1055. 2.Thessalonicul fără succes şi sînt curînd îiifrinţi de o a r. Constantin. care corn tinuă politica antiaristocratică. 1042—1043. Arduin. este scoasă din mănăstire de răsculaţi şi încoronată în Sf. 1041—1042. în urma unei noi intrigi de palat Georgios Mania-. 12.). cu excepţia Messinei. Provocată de internarea în mănăstire a bătrînei împărătesc Zoe şi de încercarea lui Mihail V de a r amine singur împărat (18 apr. mată condusă de Mihail IV. unde sînt prinşi şi:orbiţi (21 apr. apărată eroic de Katakalon Eelcaumenos.). ' ■ 1041. a treia fiică a lui Constantin VIII.. debarca la Dyrrachtum în intenţia de a merge asupra capitalei. Răscoala populaţiei din Constanimopol împotriva împăratului Mihail V Calafatul. . proclamat împărat de trupele sale (oct. Arabii recuceresc toate teritoriile pierdute la Geor gios Maniakes în Sicilia. atotputernicul eunuc este însă curînd înlăturat de la putere. în spatele cărora se înfruntă grupări ale aristocraţiei cu vile din capitală în luptă pentru putere. Trimis de împărăteasa Zoa în sudul Italiei pentru a înnăbuşi răscoala mercenarilor normanzi (apr. ».

fiul marelui cneaz Iaroslav cel înţelept. un alt fiu al marelui cneaz. iun. prădînd şi tcrorizînd populaţia locală. care şi-a luat titlul de duce de Apulia şi Calabria. 117 . printre care şi Robeit Gtiiscard. provocată de asasinarea unui negustor din Novgorod în capitala bizantină şi condusă de Vladimir.păzitorul legii"). în timp ce a doua. cu o prinţesă bizantină. pacea între cele două părţi este restabilită hx 1016. Constantin IX cere succesorului acestuia Kakig II să pună în aplicare testamentul defunctului şi să cedeze imperiului regatul.. pos litîca aatimUitară a înaintaşilor săi şi consolidează bazele guvernării aristocraţiei senatoriale. graţie focului grecesc. ei abandonează cauza longobardă şi încep să acţioneze pe cont propriu. 1043. 43__1046. în urma căsătoriei lui Vsevolod. este condusă de Mihail Pseilos. prima are în. Kekig II este atras la Constantinopol şi silit să renunţe la regat în favoarea imperiului. este înfrîntă la intrarea în Bosfor de o flotă imperială improvizată. prin primirea în nodurile senatorilor a unor homincs novi din păturile largi ale orăşenimii constantinopolitane. onorat cu titlul de „consul (Iiy patos) al filozofilor". după cîteva ciocniri între trupele bizantine şi forţele armene. frunte pe savantul Ioan Xipliilinos. care primeşte titlul de nomophylax (. Ani este încoq>orat statului bizantin. puşi în. a construcţiilor somptuoase şi a darurilor acordate favoriţilor şi favoritelor sale. reducerea masivă a cheltuielilor militare este însoţită de epuizarea tezaurului lui Vasile II ca urmare a fastului neruşinat de la curte. cere azil împăratului şi este primit împreună cu oamenii săi în imperiu. cţi şi mai multă consecventă. regele Armeniei Mari (Ani). Kegcnes. slujba ducelui longobard Guiamar. prinţ de Salerno. Expediţia flotei ruse asupra Constantinopolului. După moartea lui Ioan Sempad (1041). 1046 (vara). care atinge astfel extensiunea maximă din epoca sa clasică. organizată după sistemul Tnvktm şi Qnadrkium.plan intern. 1045. cui înd. Aflat în conflict cu Tyrach. 1044—1045. continuă. îndată după revolta Kn Gcorgios Mankikes se înregistrează un puternic aflux de aventurieri normanzi în sudul Italici. un alt vc* peceneg. Reorganizarea şcoîii superioare âta Constantinopol cu două facilităţi: de drept şi de filozofie.

. 15 000 de pri zonieri pecenegi se răscoală. 1051 (început). şi o consolidează pe aceea a aventurierilor normanzi. Sînt construite la Atena bisericile Kapnn karca şi Sf. Răscoala lui Leon Tcrnikics. 1050. chemate în ajutor de împărat. în regiunea Niş-Serdica. . —1047. în regiunea Vaspurakan. revin în Europa. după două asalturi eşuate. proclamă împărat pe Leon Tornikios şi asediază Constantinopolul (25—28 sept.).locuiilor sfinte.). fratele lui Togrul-bcg.1046. care numără 50 000 de oameni. co mandate de marele' strateg Katakalon Kekaumenos. dec. Intervenţia împăratului german Henric I I I în Italia slăbeşte pDziţia lui Guiamar de Salerno. basilcului i se recunoaşte protectoratul asupra creştinilor din Pa^ lestina şi a. asupra lui Ibrahim. graniţa orientală rămîne fără apărare într^un moment cînd imperiul este grav ameninţat de un nou invadator: selgiucizii. este zdrobită de trupele thcmolor occidentale ajutate de rivalul Kegenes (dec. 1048. condusă de Ty^ rach. căruia i se ia principatul de Capua (3 febr. Constantin IX aprovizionează cu grîne Siria musulmană. 1047. După noi înfrîngeri suferite de trupele imperiale în faţa pecenegilor rămaşi în thonia Bulgariei 113 . . transformaţi în prinţi su verani prin confirmarea teritoriilor pe care le ocupau. prins şi orbit (dec). pretendentul se retrage şi avea să fie curînd înfrînt de trupele orientale. 1046). transformînd obligaţiile militare ale populaţiei locale în obligaţii fiscale faţă de stat. 1047/48. 17. trupele din themele eu ropene se răscoală (14 sept.). 1047. Theodori. în schimb. 1050—1075. provocînd strategilor bizantini grele înfrîn geri (1047). C. Reînnoirea păcii cu califul fatimid al Egiptului. unindu-se cu fraţii lor colonizaţi în thema Bulgariei. Prima incursiune de pradă a turcilor selgiucizi pe teritoriul imperiului. înrolaţi în arma tele imperiale şi trimişi să lupte în Orient.se încheie cu o strălucită victorie a trupelor bizantine. Marea invazie pecenegă. şi pradă cea mai mare parte a provinciilor europene. sept. Constantin IX dizolvă armata din lberia şi Mcsopotamia. Nemulţumite de politica antimilitară a lui Constantin IX.lovită de o mare foamete (1053).

Crotona şi Siponlo. Bulgaria). şi Petru. 1054. Citnpul de acţiune al patriarhatului din Constantinopol cunoaşte extensiunea sa maximă (Rusia. pentru conciliere.). Constantin IX încearcă să încheie pace cu invadatorii prin medierea lui Kegenes. Noua campanie selgiucidă în regiunea Vaspurakan. Schisma dintre cele două biserici creştine. duce de Italia. formată din apărători înfocaţi ai reformei — cardinalul Huinbcrt. în iruntea auxiliarilor germani şi a miliţiilor lombarde. Ambiţiosul patriarh Mihail Kerulla-. iun. Tratat de pace cu Mihail. Calabria ? i Apulia. intre cele două părţi se încheie un armistiţiu pe 30 de ani. Frcderic de Iorena. împăratul consimţind să plătească tribut pecenegii lor în toată această perioadă. după ce Roman Argyros este înfrînt succesiv la Tarent. Alianţa bizantino-papală antinormandă nu este bine coordonată si. cele două biserici fiind în conflict pentru episcopatele din sudul Italiei.încă din anii 1046/47. 1052. Iioş. 1053—1054. —1053. papa Ieon IX trimite o legaţie în Bizanţ. aflate sub jurisdicţia Constantinopolului. 1052. care devine aliat al imperiului şi primeşte demnitatea de protospatharios. Leon IX. Georgia. Tratatul de alianţă de la Neapole dintre papa Leon IX şi Roman Argyros. După mai mulţi ani de lupte bizantino-pecenege. condusă de Torgul-beg însuşi. Armenia. fiul lui Ştefan Boislav. C ' prinţul Zetci. 1053. cancelarul bisericii. 1054 (înainte). în urma unui schimb de scrisori dintre Roma şi Constantinopol. a căror poziţie în sudul Italiei nu încetează să se consolă ckve în dauna intereselor bizantine şi papale. să înfrunte cu succes papalitatea. eşuează în faţa oraşului Mantzikert. şeful bisericii bizantine poate. stăpîn pe jumătate din lumea creştină. carc-1 tratează cu mari onoruri. episcop de Amalfi—. iar pacea cu Fatimhdi favorizează relaţiile strînsc dintre patriarhul din Constantinopol şi colegii săi orientali. dar acesta este asasinat în tabăra pecenegă. suferă o înfrîngcrc grea la Civitate (17 hm. mai mult ca oricînd. c. hotărît să meargă pînă la ruptură. urmînd probabil instrucţiunile basileului (mart. îndreptat împotriva prinţilor normanzi. 1053) si este luat prizonier de normanzi. nu cedează cerc- . iun. 1052.

obli. aug. 1057. După. iar celorlalţi generali amnistie şi im-s portante avantaje. . cu condiţia licenţierii armatei lor. Constantin şi loan Ducas şiv. tate cererile acestora. Togrul-beg pretinde basileului grec să înlocuiască numele califului fatimid cu acela al său în rugăciunile musulmanilor în moscheea din Corn stantinopol.>rj0'. extinse mult după 1053. . acceptarea formală a ofertelor imperiale de către rebeli..Miliail Burtzes — cu care prilej Mihail VI respinge cu brutali-. Isaac Comnenul zdrobeşte sub zidurile Niceei trupele europene trimise de Mihail VI împotriva rebei Iilor. mart. declanşează o mişcare populară în Constantinopol. '. 24. 8. 1057. iun. Isaac Comnenul este proclamat împărat la Gomaria. Audienţă solemnă la împărat a principat Iilor şefi ai armatei din Asia — Isaac Comnenul. 1057. ţie cu Fatirniziî şiiii. la care aderă şi patriarhul Mihail îterullarios. în unna unui sinod convocat aâ-Jwc. Humphroi. aug. 1057.: 1057. aruncă anaj tema asupra bisericii romane (20 iul. acordul şefilor militari pentru o acţiune comună împotriva împăratului. Mihail VI trimite în tabăra rebelilor cKf la Nis comedia o solie a senatului. datorită lipsei de acţiune a Bizanţului sub Theodcra şi Mihail VI. aflat în disgraţie sub domnia Theodorei şi sub cea a Tui Mihail VI. ia Constantinopol izbucneşte o răscoală populară împotriva împăratului.).rilor papei şi alo împăratului Constantin IX si solii pap. 30. Kaiakalon Kekauinenos. 20. Kerull.>jexcomunică biserica bizantină (15 iul. Togrut-beg devine stăpîn în caîifatul din Bagdad si întreprinde un pelerinaj la Mccca. bucurîndu-sc de sprijinul co-s mandanţilor militari şi ai armatei din toate themelc asias tice.) 1055. iniţiată de partizanii 120 . condusă de Mihail Psellos. gîndu-1 pe împărat să aresteze pe partizanii greci ai p aJ pei şi. promiţînd lui Isaac Comnenul să-1 adopte ca Succesor şi titlul de cezar. aug.) şi arde bula p a i pală de excomunicare (25 iul.. 31. Robert Guiscaid este ales conducătorul normanzilor la moartea fratelui său. în Faphlagonia. 1057. reunind posesiunile lor din Calabria şi Apulia. act politic de mare iu{„ portantă în urma căruia emirul selgiucid este privit de musulmani drept campion al doctrinei sunnite în opozi.

a principatului de Capua. _ţ ggg^ 1. a cunoscut cu-rînd un pronunţat caracter politic. avtlseseră loc represah'i împotriva partizanilor fostului împărat. 1059 (primăvara).pe basileu şi prezcntîndu-se în public cu unel« însemne rezervate exclusiv împăratului. ambiţiosul prelat şfidînd. conflictul. susţinută şi de forţe pecenege. între cele două părţi se încheie pacea. dec. 1059. respectiv. Ultimă încercare a papalităţii. este oprită de acţiunea energică a împăratului Isaac Comnenul. deschis de politica fiscală a^ împăratului. lovind în aristocraţia civilă. conte de Aversa. alianţa dintre papalitate şi şeîii normanzi întră astfel în funcţiune. 1059. in-veştitura ducatului Calabriei şi Apuliei şi. de la Serdica. 25.reprezintă prima reacţie militară împotriva aristocraţiei civile si o încercare dramatică de a soluţiona gravele probleme cu care imperiul este confruntat-. . aceştia din urmă asigu-rîndu-se şi de consacrarea puterii lor. după ce cei doi şefi normanzi îl ajutaseră" să alunge din Roma pe rivalul său şi alesul con5ţilor de Tusculum. La conciliul din Melfi papa Nicolae II acordă lui Robert Guiscard şi lui Richard. tO58. Domnia lui I&aac Comnenul r i Isaac Comnenul şi sprijinită în secret de patriarh. Conflictul înverşunat dintre Isaac Comnenul Şi Mihail Kerullarios se încheie cu arestarea şi întemniţarea patriarhului. epuizarea te^ zaurului de către înaintaşii săi îl obligă să promoveze o politică fiscală dură şi să revoace toate daniile făcute cu generozitate condamnabilă de predecesorii săi. de încheiere a unei alianţe cu Bizanţul. 8. sub Ştefan IX. mediată de Roman Argyros şi eşuată din cauza opoziţiei lui Mihail Kerult larios. 1 —1059. cu consimţămîntul lui Mihail Kellarios. —1059. care a lovit grav biserica. biserică şi chiar în armată. după ce. nov. 1057» sept. re-'l' proclamă împărat pe Isaac Comnenul5 Mihail VI \dica la cererea unei solii formată din mitropoliţi. Expediţia regelui maghiar Andrei I în thema Bulgariei. Isaac Comnenul este primit în triumf în Constaiuinopol. Togrul-beg este recompensat cu titlul de sultan de către califul abbasid. După ce salvează oraşul Bagdad din faţa ameninţării ce venea din partea Fatimizilor de a muta sediul califatului la Cairo. mănăstiri. 23. aug.

1059. Robevt ("uiiscard şi Rogcr. adversarul » ■■ acestuia din urmă. La cererea arhiepiscopului de Bari. în timp ce Alexandru II. cucereşte regatul Ani şi masacrează sau duce în captivitate cea mai mare parte a locuitorilor săi. 1064. rămase fără rezultat. recrutaţi din rindurile orăşenhmi cons•' tantinopolitane. su pravieţuitorii înfrînţi de trupele bizantine. paralel. mai. fratele său. gruparea aristocraţiei civile revine la putere sui! domnia îui Constantin X Ducas. Baza socială a guverjriî * civile este consolidată prin primirea masivă a unor mi f* membri în senat. cucereşte ultimele posesiuni bizantine din 122 . bizantinii întreprind ultima încercare de recucerire a teritoriilor pierdute în sudul Italiei. dec. mediate de conirapapa Honorius II. Alp Arslan (1063—1073). pentru în cheierea unei alianţe antinormande între basileu şi Hen*•■' ric IV. încheie cuceri rea Calabriei prin ocuparea oraşelor Raeggio şi Scilla. ajungînd pînă la Thessalonic. trimis în ajutor. sînt coloni zaţi în Macedonia. 1068—1072. După un asediu de trei luni. obligă pe basilcu <^ abdice. cheltuielile militare sînt reduse <• sistematic şi armata dezorganizată într-un moment cînd imperiul este asaltat la toate hotarele de adversari redutabili. 1093. după ce uneşte toate forţele normande. 25—1087. împăratul romano german. Este reconstruită catedrala San Marco din Veneţia. răinîne credincios alianţei cu normanzii. regele maghiar Solomon cucereşte oraşul Belgrad.1059. recucereşte de la normanzi Brindisi şi Tarent. Complotul împotriva lui Isaac mn organizat la palat după moartea lui Mihail Kerullarios A' Mihai Pselios şi Constantin Ducas. Kobert Guiscard. 1063 —c. corpul de mercenari varegi. 1064. 1063 (început). Succesorul sultanului Togrul (mort 1063). 21 Domnia lui Constantin v Ducas reprezintă apogeul guvernării aristocraţiei civile '• în frunte cu Mihail Psellos. 1064 (toamna). Uzii pradă cu sălbăticie provinciile balcanice. Tratative. numai ciuma care a făcut ravagii în rîndurile invadatorilor salvează imperiul. 1060. 1066. c. dec. poziţie cheie a stăpînirii bizan : tine în Balcani. 25.

o înlătură însă de la palat şi-1 proclamă împărat pe Mihail VII (24 oct. oct. urmată curînd de zdrobirea ulii lor rezistenţe bizantine în Sicilia (8 ian. împărăteasa Eudocia îl declară detronat pe Roman IV. încercînd să preia singură puterea. 1071 (sfîrşit) —1072 (început). fratele lui Constantin X. cei doi favoriţi au fost înlăturaţi şi puterea a fost preluată pînă la sfîrşitul domniei de eunucul . cezarului IoanDucas şi lui Mihail Psellos. lipsită însă de coeziune. după un asediu de trei ani (5 aug. ^ g g______16 apr. ian. 1072). înfrînt. dascălul •său. cezarul Ioan Ducas. 24—1078. a lăsat conducerea statului. 20. pacea este semnată pe 50 de ani.Nikephoriţă. în Siria. curînd. 1071» aug. venit la tron în urma căsătoriei sale cu văduva lui Constantin X Eudocia (1 ian. la Adana şi este silit să. în numele vechilor principii ale monarhiei centralizate. de astădată decisivă. în fruntea unei mari armate. general destoinic. 1069. continuînd politica lui Constantin IX şi Constantin X. basileul este luat prizonier şi silit să încheie un tratat înrobitor (1 000 000 de nomisnie pentru răscumpărare şi un tribut anual de 360 000 de nomi?me). la început. Incapabil să guverneze. într-una dintre bătăliile decisive din istoria Bizanţului. 1068. devenit logothet. pe sultanul Alp-Arslan. Roman IV întîlneşte la Mantzikert. nov. 1071. iar pe plan extern dezastru după dezastru. 1071 (toamna). obţine o mare victorie asupra forr telor selgiucide la Hierapolis. 1071). se predea în mîinilc lui Andronic Ducas. Roman IV suferă o alta. După o primă înfrîngere în faţa lui Constantin Ducas. acesta încearcă. Li chidarea stăpînirii bizantine în Italia. Roman IV degajă Cappadocia şi-i obligă să bată în retragere. fiul cezarului Ioan Ducas. aducînd imperiul la un pas de desfiinţare.într-o nouă campanie împotriva invadatorilor selgiucizi.). un 123 .). 7.Ha' luarea în stăpînire a Apuliei este încheiată cu eă-= Herea' oraşului Bari. La vestea dezastrului. 19. Domnia nefastă a lui Mihail VII Ducas cunoaşte pe plan intern prăbuşirea întregului sistem de guvernare. Roman IV Diogenes. să promoveze o politică antiaristocratică şi să lărgească bazele sociale ale guvernării civile.

în schimbul promisiunii reunirii celor două biserici sub supremaţie romană. pe Isaac Comnenul şi pe cezarul. iniţiată de basilcu. fără a avea curajul să-1 124 . se răscoală în fruntea mercenarilor normanzi şi încearcă să-şi formeze un principat propriu în Cappadocia. iar pe ultimul îl proclamă împărat si încearcă să-1 impună la tron. preţul alimentelor sporind continuu. răscumpărat apoi de soţia sa. populaţia din oraşele dunărene se răscoaiâ împotriva autorităţilor din Constantinopoi. promiţîndu-i-so viata către tînarul împărat. Nemulţumită de politica economică a logothctului Nikephoriţă şi de suspendarea subsidiilor acordate pentru apărarea graniţei. Zdrobeşte. pentru înnăbuşirea mişcării este trimis la Silistra (Dristra) vestarhul Nestor. O nouă răscoală în thema Bulgariei găseşte Coc. 1073/74. împăratul cere papei să organizeze o cruciadă împotriva ameninţării turce. râtului. ci din motive fiscale. 1073. merge asupra Constantinopolului. luat prizonier de selgiucizi. loan Ducas. rînd pe rînd. proclamat ţar* la" Pristina şi victorios asupra trupelor din thema bulga^ Bodin este luat prizonier în cele din urmă la Kossovo şi mişcarea înnăbuşită. murind curîiid în chinuri îngro. fiul lui jj. Trimis contra selgiucizilor în Asia Mică. şi aruncat în închisoare la Constautinopol. hail Voislav. condotierul normand este înfrînt în cele din urmă de Alexios Comnenul.alt fiu al cezarului loan Ducas. 1072—73. fostul tovarăş de arme al lui Rob ort Guiscard şi Roger în cucerirea Sicilici. cruciadă care trebuia să înceapă prin lichidarea stăpînirii normande din sudul Italiei. încercare eşuată de apropiere între Mihail VII şi Grigore VII. marele jupan al Zetei. la ordinul cezarului loan Iw este însă orbit şi exilat.a-s u toare. în fruntea lor şi avind alături şi pe pecenegi. 1073—1074. dar nu în scopul asigurării consumului. care trece însă de partea răsculaţilor şi. viitorul împărat. 1073/74. Logoihetul Nikephorijă instituie monopolul de stat asupra vînzării cerealelor. intrat apoi în slujba unpg. ducătorul în persoana lui Constantin Bodin. Koussel de Baillcul.

prinţul Zctei. 7 —1081. fiul lui Mihail VII. un avenlu1" •". eliberat din închisoare. fapt ce duce la devalorizarea monedei bizantine. iniţiată de partizanii săi (24 mart. Pentru a ai mulţi ani. c> ţo75—1078. cu care prilej ducele norman primeşte titlul de nobilisai-tmis şi alte importante demnităţi bizantine pentru rudele sale. Nikephor Botaneiates pătrunde în Niceea în tri umf.). Ni kephor Bryennios. Nikephor Basilakes. A74 Exploatînd anarhia din regiune. comandantul trupelor din Europa. '„„ n M n nune bazele unui principat cu centrul la Botaneiates titlul de curopalat. «A74 aug. pretendent la tron. ian. îi deschide porţile oraşului şi dramul spre tron (2 apr.). apr.. 1078. care a deschis turcilor porţile multor oraşe clin Asia Mică. 1078 (început). după ce se recunoaşte formal vasal al imperiului. 1076__1077. Pe. este căsătorit cu Elena. 1077 (toamna).). Emirul Suleiman pune bazele unui stat selgiucid în Asia Mică. rcx Sctavorum (1077). revoltele militare se ţin lanţ (Nikephor Bryennios."regiunea scapă controlului imperial. Constantin Ducas. pradă Trac ia şi Macedonia. Pbilaret. Suspectat de Nikephoriţă de trădare. papa Grigore VII încoronează pe Demctrius Zvonimir rege al Croaţiei (1076) şi pe Mihail Voislav.). Mihail VII trimite împotriva rebelului pe Alexios Comnenul şi Roussel de Bailleul. fratele lui Mihail 125 . transformat curînd în sultanatul de Rum. Constantin Ducas. fiica lui Robert Guiscard. J077—1078. carc-1 obligă pe Bryennios să bată în retragere. se răscoală şi este proclamat de armată împărat (nov. Bizanţul scapă controlul asupra celor două state sudr slave din vestul peninsulei.in retragere. pe plan politic. Proclamat împărat de armata dm Asia (7 ian. mişcarea din Constantinopol.plan economic situaţia se deteriorează. graţie anarhici din imperiu şi a alianţei dintre emir şi Nikephor Botaneiates. Domnia lui Nikephor Botaneiates reprezintă punctul culminant al crizei veacului XI. în condiţiile anarhiei generale din imperiu. 1. Kekaumenos scrie „Sfalipi şi povestiri"-.

litară.). fraţii Alexios şi Isaac Comnen uj părăsesc Constantinopolul (\ 5 febr.VII. Aristocraţia mi. zdrobite fie cu ajutorul 1. cu a cărui nepoată era căsătorit.) Botaneiates abdică şi Alexios Comnenul este încoronat cu mare pompă la Sf. în Tracia. al cărei teprezentant de vază este noul împărat. Suspectaţi de miniştrii lui Botaneiates pep_ trs popularitatea lor. rului Ioan Ducas. cu ajutorul ceza. Alexios Comnenul este proclamat împărat la Tzurulon.) şi. Sofia (4 apr. Constantinopolul este asediat şi cucerit (1 apr. -•% ': . • Alexios Comnenul. şi Nikephor Melisscnos). vine la putere. fie graţie sprijinului selgiucizilor g+s-1 pini pe întregul platou anatolian. 1081 (început).

mai apo>. De o parte. aducînd pe primul plan al vieţii social-politice aristocraţia provincială. feudaUzarea imperiului. 1180— 1204). 1204—1282) alternează cu scurte perioade de criză violentă (1071—1081. concesiuni izvorîte din nevoile politice ale Comnznilor şi amplificate sub comandamentul aceloraşi nevoi de către succesorii lor. concesiunile comerciale acordate republicilor maritime italiene. care vesteşte catastrofa finală • Două procese domină istoria social-cconpmică bizantină a acestor ultime veacuri. transformarea imperiului într-o anexă economică a Veneţiei şi Genovei. înainte de lunga agonie (1282—1453). pătrundere pe pieţele din imperiu şi cucerirea poziţiilor cheie din economia sla-tidui bizantin de către oamenii de afaceri peninsulari au coincis în chip tulburător cu perioada de afirmare şi consolidare a factorului aristocratic în viaţa socială si politică a imperiului • Dar vechik structuri sociale şi economice n-au dispărut 127 . Semnificativă este simbioza dintre cei doi factori dizolvanţi ai vechilor structuri centralizate de stat — aristocraţia bizantină şi comunele italiene. de tendinţe centrifugale. prin deplasarea centrului vieţii economice din capitală spre provincie dar care lichidează mica proprietate ţărănească liberă. fenomen progresist în esenţă. De cealaltă parte. au avut ca rezultat într-o primă etapă cucerirea pieţei bizantine de către negustorii peninsulari şi. în care perioadele de acalmie sau chiar de refaceri parţiale (1081—1180.RECĂDEREA (1OS MPERIULUI BIZANTIN 1-1453) Ultimele patru veacuri sînt şi cele mai frămîntate din istoria bizantină.

sub Pakohgi. vlaho-lulgarii şi sîrbii se envancipmză de sub autoritatea •imperiului şi pun bazele unor state proprii. creşterea ponderii mercenarilor străini factor deosebii de primejdios pentru soarta statului în vrcnin-rile tulburi. dar şi pe resturile vechilor slratîoli. Creşterea greutăţii sociale a aristocraţiei se traduce pe planul administraţiei prin dizolvarea vechilor striic-turi centralizate de stat şi prin divizarea întregului imperiu în principate în stare potenţială sau în principate cu existenţă reală. Tragicele evenimente din 1453 erau însă termenul natural al profundelor transformări din substanţa mtittiţîi bizantine. Subminai în interior de centrifugale ale aristocraţiei faidak şi de cucerirea theie din economie d& către oamenii d& afaceri .u s-au dovedit la înălţimea sarcinilor reclamate de gravitatea momentului. aristocraţi® bizantină a înclinat balanţa în favoarea ei • Noua tvduţi& internă a stahdui bizantin avea Ioc într-un moment în cane la orizontul său politic se annidau tot mm gmve primejdii. de mtădală definitiv. din acest moment. căderea Constantinopolului era o problemă de timp. care dispută Constantinopolnhd dominaţia în reginr. Pe plan litar. care s-au sprijinit pe resursele economice ah dinmţii&r. bata sa vitală.^ în sfîrşit. 'pentru ea otomanii să" desăvârşească opera for. cel mai durabil şi mai periculos pentru imp-mm — al am filei mişcări cruciate poniUc din Occident spre Orient. de aici. recrutate din rîndurile aristocraţiei pentru a umple golurile lăsate de dispariţia vechilor stratioţi.c. Expansiunea economică a comunelor italiene. Improvizanile la care temrs basileii peniw a salva situaţia s-au dovedii inefi sau au introdus noi factori de dezordine în stat. cGnstihiie numai un aspect — e adevărat. al cărei vbiecliv logic a fost cucerirea ■statuhti Mztmtin. sub An-geli şi. viaţa politică internă este dominată în toată această perioada de efortul autorităţii centrale de a rămîne stăpînă pe poziţie în confruntarea cu forţele descentralizatoare. a fost vremdnicâ. în Balcani. î p ^ cu multe vcacwi in urmJ. Reuşita Comnenilor şi Lascarizilor. la graniţa orientală sclpuchii mi smuls impcrhdui cea mai marc parte a Astei Mici. n. noile trupe. dar fruclek eforturilor for aveau să fie culese de negustorii din Veneţia şi Geiwva. în aceste condiţii. la care nc-mn referit. în fruntea expansiunii occidentale antibizantinc mi shii regatul normand dki Sicilia şi Imperiul romano-german. cu deosebi £c plan militar şi administrativ.farâ a dezarticula organismul statului bizantin.

1 d a devenit o pradă uşoară în fala cuceritorului otoman • ff u iţură. T) că secolul XII şi în parte şi următorul reprezintă o pre-. prin conştiinţa limpede u care lumea bizantină — ameninţată deopotrivă de turci şi de latini — o dobîudeşte pentru tradiţiile ei elenice pe care h exaltă. ultimele două sute de ani de istorie biî „a1ltină aduc importante înnoiri în cadrul unei noi „renaşi "tai"' denumită „a Paleologilor". unde şi menţinerea 'unităţii culturale. de. prin înrîurirea covîn &'toare a metropolei asupra provinciei. prin gustul pentru retorica. i-Toire a veacului XI prin tot mai pronunţatul fenomen al tttcizării. caracterizată prin fărîmh tarea vechii unităţi culturale în „şcoli" regionale cu o anumită-'autonomie faţă de Constantinopol. prin naşterea umanismului ce cultivă un nou ideal In care se îmbină cunoaşterea universală cu gustul pentru acţiune şi prin tot mai intensele legături cu lumea ortodoxă fi occidentală. I a imperiului bizantin . secolele XII—XV prezintă două etape distincte. de unde şi iradierea modelelor bizantine pe «■ 'vastă arie a continentului european.

instituţiile feudale de bază din imperiu. Urmaşii săi imediaţi au continuat această politică. KKGIMUL ARISTOCRAŢIEI M1LITAR& (1061-1204) Venirea. • Nu mai puţin semnificativă este evoluţia situaţiei imperiului pe plan extern. înfruntarea dramatică dintre cele două forţe. Mtare. consolidînd poziţiile social-economicc şi politite ale aristocraţiei militare. caracterizată prin feudalizarca rapidă a societăţii bizantine sub impulsul regimului politic al aristocraţiei mj. în urma eşecului acestei politici. Inaugurarea privilegiilor comerciale italiene pe piaţa bizantină şi introducerea pronoiei şi a apanajului. inaugurează perioada de criză violentă (1180 — 1204). în Orient.1. Manucl Cofflnenul abandonează însă linia politică înţeleaptă a tatălui şt bunicului său pentru a relua planurile himerice de recucerire ale lui Justinian şi de creare a unui itnperium unicum. Sub Alexios I Comnenul şi. In Balcani. puterea centrală scapă controlul asupra provinciei. apărarea bizantină este în pragul falimentului şi selgiucizii sînt pa cale să lichideze stăpînirea imperială în Asia Mică. sub Ioau II Comnenul este promovată o politică realistă de recucerire şi consolidare a poziţiilor bizantine în Asia Mică şi în Balcani. iar statul bizantin se fărăîniţează în numeroase principate teritoriale în Europa şi Asia Mică. Abia la sfîrşitul veacului de guvernare comnenă autoritatea centrală ia cunoştinţă de puterea dobîudită de dinaţi. care aduce imperiul în pragul prăbuşirii • Sub noua dinastie a Angelilor. îndeosebi. ce umple scurta domnie a lui Andronic Comnenul şi se încheie cu victoria aristocraţiei. sînt principalele fapte de politică internă ale guvernării primului Comnen. imperiul rămîne descoperit în faţa agresiunii crescînde a factorilor politici occidentali. în timp ce epuizarea finanţelor statului compromite apărarea frontierelor orientale • Evoluţia situaţiei externe a statului bizantin sub Angcli este urmarea logica a politicii occidentale anacronice a lui Manucl Comnenul. lui Alexios I Conmenul la putere deschide o nouă etapa ta istoria Bizanţialui. î* 130 . care devine armătura socială a statului bizantin.

in 9* I . j csfe nrniat. General de real talent. 16. Efortul lui Psellos de a cirpxinde cunostm-k umane în schema lui Pîaton. care îşi are modelele în mozaicurile Marii Biserici din metropola imperială. aug.răscoalei îtd Asafl şi Petru.rea lor în cruciada a TV-a.adevărate capodopere ale genului. se formează statul vlaho-tnîg&r.Domnia lui Alexios I Comnenui. care merge mai departe şi dă o interpretare raţionalistă dogmei creştine. ca şi din următoarele. trăsături care fac dia ele . mozaicurile acestei perioade — dia Si. în îilozofie. apr. Remarcabilă este unitatea picturii monumentale coumcae. din domul din Cefalu ca şi din Capela Palatisă din Palerino — se caracterizează prin claritatea compoziţiei şi aspect monumental. năzuinţa care este expresia nu numai a nevoii de prestigiu — ca în cazul dogilor din Veneţia — ci şi a afirmării şi pe această cale a aspiraţiei lor de a fi egalii basileilor sau cliiar de a H se substitui pe tronul din Constantinopol. în Bizanţ. lîngă Atena (c. care instaurează dominaţia latină f* letropola de pe Bosfor. Sofia din Constantinopol şi Daphni. din catedrala San Marco şi bazilica din Torcello. Cea mai importantă trăsătură a literaturii istorice din secolul XII. l —mg. Semnificativă este năzuinţa regilor normanzi de a copia splendida artă bizantină. cu deosebire îa regatul normand al Siciliei şi la Veneţia. din Constantinopol. folosindu-se de logica lui Aristo-. egalate numai de pictura diu JRavenaa din secolul lui Justiuiau sau de mozaicurile din veacul XIV din mănăstirea Cliora (Kahrie Djaini). tendinţele expansioniste ale Occidentnltd îşi găsesc îticu. lături de Serbîa se eraancîpează de sub autoritatea bizantină. modelele oonstantinopolitane — fie că este vorba de arhitectură. sj-t. prin gare influenţează naşterea scolasticii în Occident dar care. secolul comnen este o cou-''* are a precedentului. trezeşte reacţia violentă a tendinţelor mistice. 1100). intrate în declin • în artă. W81. prin ecMilibru clasic şi intensitatea coloritului. de discipolul său loan Italos. fie de pictura monumentală — cunosc o ultimă mare difuziune în veacul coainen. de altminteri. este primatul exercitat de genul istoriei contemporane asupra celorlalte genuri istorice — istoria ecle-siastică şi cronica universală —. nu numai în spaţiul efectiv stăpînit de bizantini ci şi în teritoriile italiene care au aparţinut cîndva imperiului. • în cultură. fondatorul dinastiei comnene şi reprezentant al aristocraţiei provinciale reuşeşte să pună capăt crizei profunde a' statului bizantin şi să refacă aproape integral poziţiile imperiului în Balcani şi.

1081. flota cetăţii din lagune zdrobeşte forţele navale normande. 8. se grăbeşte să răs-: i pundă apelului lui Alexios Comnenul. de unde. curînd de normanzi. Robert Guiscard ocupă insula Corfu şi atacă Dyrrachion pe marc şi pe uscat. 1081. Ameninţat de primejdia normandă. 1081. Italia este definitiv pierdută. mai. e 1081. iun. Constantin Bodin. în momentul preluării puterii de către Alextoc I Comnenul. Veneţia îşi impune supremaţia în Adriatica. 1081. dar în ajunul bătăliei îşi abandonează aliatul. 1081 (mai iun. Veneţia. recunoscînd emirului selgiucid toate achiziţiile făcute pînă atunci. sîrbi. papei Grigorc VII. în Balcani controlul imperiului se reduce la împrejurimile capitalei şi la cîteva puncte din interior. oct. apr. Veneţiei emilului Suleiman şi de la mulţi prinţi occidentali. 1-081 (toamna). 1. ameninţînd Constantinopolul. pe antica Via Egnatia. contribuind astfel la înfrîngerea lui. participă alături de basileu la lupta de la Dyrrachion. Robert Guiscard continuă asediul pe uscat şi provoacă împăratului o grea înfrîngere 132 . Sub pretext că vine să răzbune pe Mihail VII. Alcxios Comnenul cere sprijin împotriva ameninţ ţării normande de oriunde i-ar putea sosi: împăratului. ocupat <?" selgiucizi. pecenegi. în schimbul unei formale vasalităţi a acestuia din urmă faţă de imperiu. Ale-xios Comnenul încheie pace cu Suleiman. în Asia Mică* face faţă cu succes noii situaţii nerate de prima expediţie occidentală spre Orient' ^' l care-o foloseşte cu abilitate pentru restabilirea contr .parte. în timp ce în Asia turcii ajunseseră pe malurile Bosforului. ltilui bizantin asupra litoralului Asiei Mici. lomano-german Henric IV. a cărei putere în Adriatica şi ieşire în Mediterana erau grav ameninţate de ambiţiile de expansiune <_ în Balcani ale lui Robert Guiscard. succesorul lui Mihail Voislav la tronul zetei. ruda sa. care asediau oraşul Dyrrachion. croaţi şi. iul. intenţiona să meargă direct asupra Constanţi-: nopolului. în ciuda deblocării portului Dyrrachion pe mare de către aliaţii veneţieni. situaţia imperiului este mai grea ca nici 0. stăpînirea peninsulei fiind disputată împăratului de către maghiari.). dată în istoria bizantină de pînă atunci.

Sultanul Suleiman ocupă principatul lui Philaret. 1085(vara). acesta recucereşte Dyrrachion. după care ocupă cea mai mare parte a Macedoniei şi pătrunde în Thessalia. în ducat izbucneşte un război civil între fiii defunctului. în capitală. care a preluat comanda armatei în absenţa tatălui său. blocat de Henric IV în Roma. negustorii din lagune sînt scutiţi de orice taxă comercială. prins in războiul cu nrmanzii. 1084. fiul lui Robert Guiscard. La moartea lui Robert Guiscard (17 iul. îl obligă să bată în retragere la Castoria (primăvara) şi provoacă nemulţumiri în rîndurile armatei normande pentru a nu fi primit solda? în absensa lui Bohemund. fără ca Alexios Comnenul. epidemia izbucnită în mijlocul armatei îl obligă însă să revină în Italia. 1082. Chrysobulul acordat Veneţiei de Alexios Comnenul.h zidurile oraşului. şi de vestea răscoalei vasalilor săi nor-^ nianzi în sudul Italiei. Bohemund. Ajuns la Castoria pe drumul spre Constantinopol.Alexios Comnenul zdrobeşte pe Bohemund. Robert Guiscard reia campania antibizantină. zdrobeşte flota veneţiană în Adriatica. chemat de o scrisoare a papei Grigore VII. provoacă două înfrîngeri succesive lui Alexios Comnenul. Robert Guiscard este obligat să plece în Italia. plecat în Italia în căutare de bani. mlăturînd astfel primejdia normandă. atît la intrare cît şi la ieşire în principalele centre ale imperiului. 1082). Drept răsplată pentru ajutorul primit de împărat în lupta contra normanzilor. mâi. asediind Larissa. care nu va întîrzia să cadă m febr. 133 . inclusiv Constantinopolul. să poată interveni.). Tratatul deschide o pagină nouă în viaţa economică a Bizanţului şi stă la originea ascensiunii economice şi politice a cetăţii lui San Marco din perioada următoare. reocupă Corfu Şi debarcă în golful Artei.). rente anuale din partea imperiului. care-i împiedică să reia campania împotriva basileului.dec. Alexios Comnenul recucereşte cu uşurinţă Castoria (oct. veneţienii primesc un cartier propriu şi debarcadere! dogele este onorat cu titlul de protosebastos şi atît el cît şi biserica San Marco primesc. Bohemund şi Roger. 1084(sîîrşit). inclusiv Antiohia. 1082. (182 (primăvara). 1083.mai.

dar este asediat în tabără de forţele pecenege. ' * 1986. Malik-Şah. după ce a lăsat în mîna învingătorului o pradă bogată fi mulţi prizonieri. Samos şi Rhodosf în absenţa oricărei flote imperiale în Marea Egee şi în Adriatica şi a slăbiciunii escadrei din Constantinopol. asediază fără succes Nicomedia şi* încereînd un atac asupra Constantinopolului. îi sileşte să se retragă. care-i provoacă o grea înfrîngere. emirul de Niceea. împărattd respinge ofertele de pace ale adversarului. Abul Ka. emirul de Smyrna.. în ciuda intervenţiei marelui sult a ~ din Bagdad. Nouă campanie pecenegă în Tracia. şi este împărţit între emirii sta< blîiţî în Asia Mică. în alianţă cu cumanii şi unguriij invadatorii suferă o înfrîngere severă şi sînt obligaţi să se retragă în grabă spre Dunăre. basilenl reuşeşte cu greu să se refugieze la Berroe (Stara Zagora). cu titlu de sultan. siirs. construieşte cu sprijinul unui grec din oraş o flotă. vine fiul lui Suleiman I. care cad în luptă} intervenţia unei noi armate imperiale. TuţuşJ sultanatul' ^ Rum se destramă. în alianţă cu cumanii. 1087. cu care ocupă între-gul litoral microasiatic pînă la Adramyfction şi Abydos. Alexios Comnenul organizează o mare campanie la Dunăre pentru alungarea pecenegilor din Balcani. Acţionînd în înţelegere cu Tzachas. pecenegii invadează imperiul şi zdrobesc în Tracia armatele lui Gregorios Pacurianos şi Branas. Tzachas. condusă de Humbertopulos şi Tatikios. Sultanul Suieiinaii piere în bătălia de la Alen * luptă cu rivalul său din Damasc. KijSdj-Arslan. 1987 (primăvara). 1091—1092. Mitylene. 1087 (toamna). unde era stăpîn Tatu încă din timpul mişcării oraşelor dunărene. precum şi insulele Chios. înfrîîiţi de cumani într-o luptă provocată de refuzul celor dinţii de a da aliaţilor lor o parte din prada luată de la bizantini în bătălia de la Silistra. aug. 1988—1089. emirul selgiucid îşi anunţă intenţia de a cuceri Constant tinopolul şi îşi ia titlul de basileu. Ajuns la Silistra. este înfrînt de generalul Tatikios şi silit să încheie pace cu imperiul^ Abul-Kasim este înlăturat de la putere de sultanul Malik-? Şah şi în fruntea statului selgiucid. 134 . iul. Tratat de pace între împărat şi pecenegi.

Alexios Comnenul începe construirea unei noi flote bizantine. "<h mart. Asocierea la tron a fiului împăratului. 1092. 1092 (primăvara). şi al unei armate cumane de 40 000 de oameni. Ameninţat de emirul Tzachas. iar văduva lui Mihail VII obligată să intre în mănăstire. Satnos. Lesbos şi Rhodos. unde izbucni seră mişcări separatiste (1092). Ioan (năs cu t 1188). Mihail laronites şi de unii membrii ai familiei Ducas. Alexios Comnenul organizează mare expediţie împotriva pecenegilor. împăratul obţine la Lebunion o victorie completă asupra pecenegilor. care au fost în temniţaţi. de comun acord cu Măria Ducas. Tzachas este asasinat (primăvara 1093). pro voacă reacţia partizanilor familiei Ducas. în dauna lui Constantin Ducas. 1 —7.oan Ducas şi Constantin Dalassenos. fiul fostului împărat Roman IV. complotiştii sînt iertaţi cu excepţia lui Nikephor Diogenes. fiul lui Mihail VII. în frunte cu văduva Măria Ducas. înfrînt şi refugiat la acesta din urmă. mai —iun.Cu sprijinul flotei recent construite. Flota imperială condusă de I. 1093. descoperiţi. 1092. pe care Alexios I îl recunoscuse la început succesor la tron. aceştia din urină sînt înlăturaţi de la curte. 1094. Solii lui Alexios Comnenul cer contingente < K mercenari latini în lupta împotriva turcilor la cond135 . Alexios Comnenul aduce la ascultare insulele Cipru şi Creta. ocupă Mytilene şi sileşte pe Tzachas să se refugieze la Smyrna. fără să cruţe femeile şi copii. cu sprijinul celor 500 de cavaleri. mare drongar al flotei.aPf# 29* Ameninţat de o alianţă a pecenegilor cu emirul Tzachas pentru un asediu conjugat — pe mare şi uscat _J"al Constantinopolului.sept. 1 Katakalon Kekaumenos şi a lui Mihail Taronitcs. O nouă încercare a emirului de Smyrna de a relua atacul împotriva imperiului se loveşte de alianţa dintre Alexios Comnenul şi sultanul Kilidj-Arslan". trimişi de contele de Flandra. şi recucereşte de la selgiucizi litoralul microasialic şi insulele Chios. pune 3a cale im nou complot împotriva împăratului. ce avea să se încheie doi ani mai tîrziu. sprijinit de Katakalon Kekaumenos. căsătorit cu prinţesa Anna Comnena. în mijlocul cărora bizantinii au făcut un măcel cumplit. Nikephor Diogenes.

mal 14 —-iun. Tancred. capitala sultanatului sdgiucid. 1097). eveniment cârpe iîngă consecinţele sale generale pe teren europea]!' duce la creşterea tensiunii pe toate planurile dintre cel« două lumi. Nu fără rezistenţă din partea cruciaţilor. sultanul îşi mută ca? pitala la Ikonion. cu toate insistenţele bizantine de a aştepta sosirea celorlalţi cruciaţi. 1097.). —1097. 1096 nov. venite îndeosebi din Franţa şi Germania. Robert de Normandie. sînt trecute în grabă de împărat în Asia Mică pentru a evita dezordinile în capitală.). fiul" lui Robert Guiscard şi vechiul duşman al împăratului (mijloc apr. mergînd pînă la conflicte armate 1 între cele două părţi. Niceea. în schimbul angajamentului de a aproviziona pe cruciaţi pe întreg teritoriul bizantin şi de a participa la expediţie cu un corp de oaste. Bohemund de Tarent. 19.). ţinut în prezenta Urban II. 136 . După cinci sâptămîni de asediu si cruciaţilor. fratele regelui Franţei (nov. pătrund pe teritoriu] imperiului. conte de Toulouse (26 apr. ' ' 1096—1099.). Godefroy de Bouillon (20 ian. Mulţimile înrolate sub steagul cruciadei. refuză însă orice jurămînt împăratului şi evită Constantinopolul trecînd direct în Asia Mică.). fratele regelui Angliei. primul'sub conducerea lui Gautiersans Avoir (20 iul. după ce acesta a tratat separat cu garnizoana turcă din oraş.Irul reformator de la Piacenza. mulţimea neînarmată şi neorganizată atacă pe selgiucizi şi este măcelărită aproape în întregime (21 oct. se predă în mîinile basileului. Raymond de Saint Gilies. nepotul lui Bohemund. mai. provocînd imense dificultăţi autorităţil 0r bizantine. 1096). împăratul cere fruntaşilor cruciaţi să restituie imperiului orice teritoriu ce-i ii aparţinuse vreodată şi să-i presteze jurămînt de fideli' tate pentru celelalte teritorii cucerite. al doilea sub cea a lui Petru Eremitul (1 aug. Ajunse la Constantinopol în valuri. fapt ce a nemulţU" mit pe mulţi cavaleri occidentali. Armata cavalerilor soseşte la Coti' stantinopol. şi Etienne de Bloiş (14 mai). 1096 (vara). Prima cruciadă pune pentru întîia oară Bi2a ţul şi Occidentul în contact nemijlocit. marii seniori occidentali se recunosc vasali basileului: Hugo de Vermandois.

o expediţie bizantină sub comanda lui Ioan Ducas. Antiohia cade în mîna cruciaţilor. Chemat de Thoros. Baudouin de Boulogne pune stăpînire pe oraş şi creiază refuză să-1 predea împăratului. tonul principatului în dauna emirului de Alep şi a du 137 comitatul de Edessa în Mesopotamia superioară^ pe care . cruciaţii îşi reiau expediţia pe vechiul drum militar Dorylaion. oraşul şi să obţină o strălucită victorie asupra emirului. izbucneşte un nou război bizantino-nomiand. J097. Ephes. (sîîrşit). iun. cruciaţii reuşesc să degajeze . Victoria cruciaţilor asupra sultanului Kilijd Arslan la Dorylaion. Bohemund pune bazele unui principat propriu în Antiohia şi refuză să-1 predea imperiului. după ce au fost răsplătiţi cu daruri de împărat. Î097. 1098. )1097. Reîntors din expediţie la Antiohia pentru a face faţă atacurilor bizantine (mart. ale contelui de Toulouse şi ale altor cruciaţi. paralel. duce la dislocarea sultanatului selgiucid. Bohemund încearcă. ce trebuia să ia în stăpînire teritoriile cucerite. conducătorul Edessei. Sardes şi At'taleia. emir de Moşul. să recucerească Laodiceea. 1099). Cesareea. conform înţelegerii stabilitei evenimentul provoacă mari disensiuni în tabăra cruciată între Bohemund şi gruparea rămasă credincioasă împă-s râtului. Germaniceea şi Antiohia. pe care Raimond de Toulouse o reluase de la i manzi în contul imperiului. reia întreaga faţadă egeică a Asiei Mici — vechile theme Thrakesion şi Kibyraioton — cu oraşele Smyrna. Bohemund îşi lărgeşte teri-. 1099—-1100. în timp ce cruciaţii dădeau loviturile principale „qUpra armatelor selgiucide. 21 —1098.-•(Mi7 (vara). După peste şapte luni de asea diu. oct. sileu şi cruciaţi. iul. alături de căderea Niceei. imperiul regăsindu-şi astfel baza vechii sale pu-î teri economice şi militare. în urma refuzului lui Bohemund de a ceda im-. comandantul corpului bizantin. 3. participanţii la cruciadă reînnoiesc promisiunile faţă de imperiu. 8. Alexios Comnenul ocupă Bithinia. întrevederea de la Pelekanon dintre ba-. 1. Cu toate protest tele lui Tatikios. 5 —28. Asediaţi la rîndul lor în Antiohia de către Kerboga. periului teritoriile cucerite. }un. cumnatul împăratului. fără succes. Ikonion. mart. iun. ÎQ98. condusă de Raimond de Saint-Gilles. Sub conducerea unui corp bizantin.

Principalele forţe cruciate.). nepotul său.).) — reţinînd pe Împărat în -capitală şi împiedicîndu-1 să participe la evenimentele ce se desfăşoară în Armenia. 1M5. însoţit de un legat papal.— 11€7. conduse de Gode-froy de Bouillon. emirul de Sivas (aug. Călătaria lui Bohemuitd. cu care prilej este hiat pri nicr de Malik-Ghanzi.<apărător al Sfîntului Mornunt'-Ş se creiaza un sistem de state cruciate. unde -contele de Edessa este luat prizonier (mai 1104). pentru a şi~l lua pe acela de . riad pe rînd. Tars şi Mamistra. în timp ce bizantinii reiau cetăţile Adana. contele de Nevers (aug. Tars. cu o mare influenţă în evoluţia p. parte a teritoriilor pierdute. Întemeierea regatului Ierusalimului. suferă o grea înfrîngere în apropierea insulei dos în faţa flotei bizantine. Guillaume IX de Aqui^ tania şi ducele Welf de -Savana (sept.1101—1102. principele Ailtiobiei.a lăsat regenţa principatului nepotului săn. . — apr. Laodiceea şi multe alte cetăţi din Cilicia şi Armenia Mică. pre-r ' cum şi o serie de porturi. oct.naştilor armeni din Cilicia. profitând de absenţa basileului la graniţa orientală.). 9. 1100). recunoscîndti-se vasale regalului de Ierusalim. cuceresc Ierusalimul şi . între care Laodiceea. care refuză titlul de rege. conte de Edessa. ÎH Occident. basileuJ este prezentat ca un trădător al cauzei . după ce . (toamna). prinţul normand parcurge Italia şi Franţa — regele Philip I îi face o primire triumfală — cu care prilej desfăşoară o vastă propagandă antibizantină.sibologiilor colective apusene antibizantine din secolul XII. reia ofensiva contra bizantinilor şi ocupă. venită în ajutorul lui mund. Eliberat din captivitatea emirului de Sivas în urma răscumpărării (mai 1103). Tancred. Flota pisană. al cărui titular este ales Godefroy de Bouillon. contele de Blois şi germanii '' (iun. emintl de Aleşp recucereşte cea mai mare. in care suferă Insă o grea înfrîngere în faţa emirului de Moşul la HaiTami. Luînd regenţa principatului după căderea în 1 prizonierat a lui Bohemund. Boliemund reia ofensiva antimusulmană alături de Baudouin. Noi grupuri de cruciaţi trec prin Constantinopol — lombarzii (mart. fWă—1104. iat». iu!. comitatele de Edessa şi Tripoli şi principatul Antiohiei. 1101.masacrează cea mai mare parte a populaţiei musulmane. 15. din Cilicia.

—1-108. Tancred denunţă tratatul de la Deabolis. în familia imperială iese la lumină o înverşunată rivalitate pentru putere între Ioan Comnenul.oamenii săi sa presteze jurămînt. şi atacă DyrracTiium. în care calitate primeşte Antiohia şi o parte din teritoriile din jur.îl asediază îfi tabără şi-I obligă să capituleze. 4 1112. pentru rc-stab» lirea unităţii bisericii. împăratul bizantin propune papei Pascal II reunirea unui conciliu. j ttlt—IIÎ2. reducerea taxelor comerciale la 4 %.. de a face ne-s got în imperiu şi alte importante avantaje. 1111).creştine şi ca principalii piedică în.). după care trebuie sa semneze' un tratat dezastruos la . Profitînd de anarhia politică din statul normand. Debarcat la Avlona (9 oct. B©he3 rnund reia planul iniţiat de tatăl său cu un. Roger de Salerno. Alexios Comnenul provoacă turcilor o grea înf-i îru gere şi încheie o pace favorabilă pentru imperiu (1116). \ 1111. 1115—H16. negustorii toscani primesc un cartier în Constantinopol. 1118. oct.discuţiile de la Constantinopol dintre prelaţii greci şi latini au rămas însă fără rezultat. Alexios Comncnul planus ieste reluarea politicii italiene a Bizanţului. de vasalitate împăratului şi să accepte în Antioliia un patriarh de rit grec. împăratul. în schimbul promisiunii de a nu ataca imperiul şi de a veni în sprdjfe nul împăratului în cazul unui atac străin. 11. Rasolul dintre Aîexîos €omimnul si' Boheinund. şi prinţi ţesa Anna. ca a urmat morţii lui Bohemund.07). La moartea lui Alexios I Comnenul. care avea la curte un poterij 1139 .Deabolis (sept. T oct. W. o lună mai tîrziu. Tratat comercial bizanthio-pisan. ducerea Ia bun sfiişit -i planurilor latine de cruciadă. augi. 1108). şi să primească coroana imperială la RomaJ romanii îl invită pe basileu să-şi pună planul în aplicare (mai) şi. iar la moartea sa (1112) încredinţează principatul Antiahiel vărului său. se declară gata să-l elibereze pe papă din captivitatea împăratului german. sora sa vîrstnică. sultanul Malik-Şah II reia ofens siva antibizantină şi atacă teritoriile pontice din Asia Mică. fiul împăratului.sept. Prin tratat. libertate deplina. într-o scrk soare către populaţia Romei (ian. se obligă ca toţi. Henric V. sfert de veac în urmă. La moartea lui Bohemund (6 mart. După o încercare nereuşită a selgiucizilor de a reocupa Niceea (1113). Bohemund se recunoaşte pînă la moarte vasal basileului.

Irena. au' fost colonizaţi în imperiu şi în rolaţi în armată în sistemul vechilor stratioţi.noului. deyas tind Tracia şi Macedonia. Domnia lui Ioan II Coinnenoâ. 16 —1143. pecenegii întreprind ultima expediţie în Imperiul bizantin. Chios. Masud. După 30 de ani de la bătălia de la Lebunion. . 1122—1126. Andros. Irena. 1126). după care ei dispar pentru totdeauna ca factor politic din istorie. Sareos. La refuzul. Războiul veneto-bizantin.împărat de a reînnoi privilegiile negustorilor din lagune.~a-* dorea să aducă la tron pe Arma şi pe soţul ei. cei mai mulţi prizonieri. complotiştilor li se confiscă averile. Ioan Comnenul iese victorios. Lss-bos. Cu'sprijinul mamei sale şi al altor membri ai familiei imperiale. cedate de tatăl său. cezarul lfi\ kephor Bryennios. incapabil să pună stavilă atacurilor veneţiene. provocat de succesiunea lui Constantin Bodin. care ameninţa valea fluviului Maiandros şi cîmpia Dorylaion. Om politic remarcabil. pradă Rhodos. 1118 (sîîrşit). şi ocupă Laodiceea microasiatică (1119) şi Sozopolis (1120). 1118. consolidează controlul asupra văii superioare a fluviului Maiandros şi restabileşte comunicaţia terestră cu Attalia. aug. flota veneţianâ asediază capitala insulei Corfu (primăvara 1123). din. iar Anna Comnena este închisă în mănăstire. Ioan II Comnenul atacă pe sultanul de Ik<> nion. 140 . oraşul Modon şi coasta daimată (1124 —1125) şi ocupă Cephalonia (primăvara 1126). 8.lipsă de flotă. Ioan II Comnenul semnează cu negustorii peninsulari un nou tratat prin care le reînnoieşte privilegiile comerciale în imperiu (aug. 1123. mărind prestigiul statului în lumea musulmana şi în rîndurile prinţilor latini din această regiune. Ioan II provoacă invadatorilor o grea înfrîngere. 1119—1120. complot pentru asasinarea împăratului. apr. considerat deopotrivă de contemporani şi de istoricii moderni „cel mai mare dintre Comneni". Ioan II a consolidat graniţa dună reană a imperiului şi a extins stăpînirea bizantină în Orient. unde se retrage şi văduva lui Alexios Comnenul. Sofia în timp ce tatăl sâu era încă p<> patul de moarte. luaţi cu acest prilej.nic partid în frunte cu împărăteasa mania. Ioan Comnenul intervine în războiul civil din Zeia. prinţesa Anna Comnena urzeşte un. 1122. î nco ~ ronîndu-se în Sf. general de talent.

scrie o lucrare istorică ce relatează evenimentele din anii 1070 — 1079. 1128—1129. ca şi pecenegii. sultanul de Ikonion. pînă dincolo de Trapezunt 141 . Constanţa'f proiectul lui Ioan II Comnenul de a căsători pe aceasta cu Manuel. Ioan II Comnenul întreprinde mai multe campanii împotriva emirului Malik Ghanzi (+ 1134). principele Siciliei.îa tron pretendentul bizantin şi restabileşte suzeranitatea imperiului asupra statului sîrb. conte de Poitiers. după ce supusese principatele Apuliei şi Campaniei. cu ajutorul ginere lui său Masud. ocupă Melitene. C» 1130. fiul său cel mic. şi Constanţa se căsătoreşte cu Raimond. 1130. principatul este moştenit de fiica sa. dec. 1130. care se refugiază la Constantinopol. Nikephor Bryennîos. 25. eşuează datorită opoziţiei regelui Ierusalimului. regele maghiar Ştefan II invadează imperiul. 1124. este recunoscut rege de antipapa Analect II şi încoronat solemn la Palermo. unirea tuturor teritoriilor normande din sudul Italiei şi Siciliei sub acelaşi sceptru creia un duşman redutabil pentru Bizanţ şi Imperiul romano-german. Malik Ghanzi. căzut în luptă cu Malik Ghanzi. soţul Annei Comnena. basileul ocupă oraşul Kastamuni din Pahlagonia (1135) şi recucereşte ^Gangrai în Galatia. principele Antiohiei. important cap de pod pe Dunăre (1129). care încerca să impună la tronul Ungariei pe pretendentul Almos şi pe fiul său Bela. Foulque de Anjou. prin pacea încheiată i se recunoaşte basileului stăpînirea asupra cetăţii Branicevo. numeroşi prizonieri sîrbi luaţi în acest război sînt colonizaţi de împărat în Asia Mică şi înrolaţi în armată în acelaşi sistem al vechilor stratioţi. Anarhie politică în lumea musulmană din Asia Mică: emirul de Sivas. restabilind astfel controlul asupra întregului litoral pontic. La moartea lui Bohemund II. care în perioada de anarhie din lumea musulmană şi-a extins teritoriile spre Valea Eufratului şi spre litoralul Pontului. dec. Roger II. capitala lui Togrul Arslan. Ioan II zdrobeşte pe invadatori. unde a smuls imperiului coasta Paphlagoniei. î'— 1135. Nemulţumit de intrigile ţesute la curtea bizantină.

ameninţînd să rupă legătura baafleulai cu Antioliia şi nordul Siriei. întreprinde o expediţie militară împotriva regelui normand. ScLimburi intense de solii -între Constantincg^ol şi curtea gennană pentru încheierea unei alianţe politice impotriva primejdiei . —H42. sn înţelegere cu basileul.). Roger II reuşind să recucerească teritoriile pierdute.şi alţi seniori latini din re giune ii depun jurămînt de vasalitate. succesorul lui Malik ■■Gbanzi. 1137 {primăvara). nucleul viitorului stat sîrb. 1137. 1139.După moartea antipişpei Analect II (25 ian.regelui normand. îvoua campanie bizantină împotriva .emiratului de Si-: vas. provocare de aliafii latini. 1138. Campanie bizantină împotriva prinţ»hji Ciliciei Leon.) compromite însă rezultatele campaniei sale. Intr-o expediţie militară finanţată de basiieu! fcizantin. alianţa politică urma a fi dublată de . Lcon şi cei doi fii ai săi cad prizonieri şi sînt duşi de împărat la Constări tinopol.aag.cucerească teritoriile continentale ale lui Roger II. Raimond de PoMers capitulează în faţa tesilcului şi i se recunoaşte vasal. Kerme la Antiahia. care cucerise de la imperiu .îl&î. Ioan JI Comnentă obţine o victorie rapidă asupra lui Leon şi alipeşte imperiului teritoriul statului său. 1139. 113i7. Adana şi Mamistra. Noua intervenţie bizantină în marele jttpaiifft al IRascieî. sprijinit şi > de vs~ sălii revoltaţi ai . consofidează autoritatea imperiului in regiune. împăratul german Lothar II reuşeşte să . pe care n-o poate însă cuceri. duce al Apuliei şi principe de Capua (25 — 27 ini.ncuanaiide ameamţătoaie pentru cele două imperii.cetăţile Xars. este înfrînt şi basileul victorios ajunge pină smb zidurile Neocesareei. -care eşuiază datorită disensiunilor din propria tabără. tmde îs-i face o i-atrare solemnă şi încearcă să restabilească controlul imperiului asupra cetăţii. Ioan II Conmenul preia comanda unei cruciade bizanlino-latine impotriva emirului de Alep.). Un an mai tîrziu. 'încerr care compromisă de opoziţia latină din oraş.). Muliamed. Innocenţiu II excomunică pe Boger 11 şi. Slăbit în urma fnfrîngerii suferite în faţa emirului de Moşul. înfrînt şi luat prizonier la Garigliano (22 iul. papa este obligat să-î recunoască pe iRoger II rege al 'Siciliei.După ce contele de Tripoli . moartea neaşteptată a împăratului german (4 dec.

înlătură autoritatea bizantină. Nouă expediţie bizantină în Siria. de Moşul (. Manuel I abandon ncază politica realistă a lui loan II Comnenul. apr. recucerită de contele Yosselin dei ani? mai tîrziu. Manucl. sept. în timp ce. Manuel Comraermr se î^ă . noui basiieu se sprijină p« aristocraţia feudală în plina ascensiune.: oraşul este reluat _de Nur-ed-dm. baza vitală a imperiului de-a lungul istoriei sale. După ce Courad III a făcut uz de ameninţarea ruperii alianţei politice cu Biza-sţid. profitîad de asasinarea atabegulai. o armată imperială restabileşte pacea în regiune şi-î obligă pe Raimond de Poitiers să vină la ConstaBtinopol să implore iertare (1145). 1143. constituit din Cilieia.. IJ42. obţine supunerea contelui de Tripoli. 1144). reocupă unele cetăţi: deţinute de împărat şi invadează Armenia Mică. Raimond de Poitiers-. Evenimentele provoacă o puternică emoţie în Occident. Manuel. 8» Rănit mortal. Alexios I Comnenul. loan II rezolvă problema succesiunii la tron în favoarea fiului său preferat. aveau să se dovedească a fi fatale statului bizantin. construit de bunicul său. vc-iişoara regelui Conrad III.14§*. fiul lui Zengî. troceda imperiului Ajitiohia. într-un accident de vîoătoarc în munţii Ciliciei. c. în practică planul creării unui mare apanaj. U43—1147.una matrimonială prin căsătoria fiului lui loan II Cean-? nciml. Edessa este cţLceriiă de Zengi. 8 — 1180. cînd intenţiona să supună suzeranităţii sale şi regatul. irnperium unicum" în lumea creştină ■' epuizarea resur-. apt. 24. cu prinţesa Bcrtlia de Sulzbach. Domnia lui Manuel CoinneirulL Cu şi mai multă consecvenţă decît tatăl şi bunicul său. reluînd planurile himerice ale lui Justinian de recucerire a Italiei şi de stabilire a unui . pe plan extern. Cipru şi principatul Antiohiei pestriţi fiul său Manuel. J143-—1145» La moartea lui loan II Comnenul. principele Antiohiei. selor statului în politica occidentală şi neglijarea apărării Asiei Mici. atabegid. Ainînă punerea în practic^ a planului pentru anul viitor. care anexează întreg teritoriul vechiului eemifcafc latin (1146).-. M4S. H44—1. 1143. Ierusalimului. Manei Comnenul extinde şi. pentru a promova una anacronică. înfrumuseţează palatul Blachernelor. dar Raimond de Poitiers nu răspunde somaţiei de a re-. loan II năzuind să pună.23 dec.

Aceste privilegii sînt întărite şi extinse cîteva luni mai tîrziu. 1148). prin care Mantiei alipeşte imperiului teritoriile cucerite (primăvara 11-17). Anna Comnena (1083—c. 1147. cu care ocazie cartierul veneţian din Constantinopol este mult lărgit (mart. născute în juni! antagonismelor bizantinenormand şi germano-papal. 1147 (vara). 1147. Cavalerii germani sînt înfrînţi de selgiucizi h Dorylaion şi apoi la Laodiceea. Inaugurarea unei politici europene. oct. se înfruntă pe teren italian şi cunosc regrupări de forţe şi chiar răsturnări spectaculoase de alianţe în funcţie de Interese de moment. din industria mătăsii cu întreg utilajul lor. după ce pradă Theba. care acoperii cea de a doua jumătate a veacului XII. oct. Cele două conste laţii de state. veneţienii îşi consolidează poziţiile economice pe piaţa bizantină. şi Conrad III. tînărul basileu încheie pace cu sultanul. Predicată de Bernard de Ciairvaux şi condusă de Ludovic VII.răşte să-şi ţină făgăduiala şi se căsătore. pentru a dez volta propria industrie din sudul Italiei şi din Sicilia. expediţia latină în Orient provoacă noi dificultăţi Imperiului bizantin. în alianţă cu emirul de Sivas. tatăl autoarei. Atena şi Corint. 26. Cruciada a If-a. • 1146-—1147. Manuel I confirmă tratatele semnate de bunicul şi tatăl său cu veneţienii şi acordă negustorilor din Adriatica libertatea negoţului şi în Creta şi Cipru.v: ca prinţesa Bertha de Sulzbach. Expediţia lui Roger II in Bizantin timp ceManuel Comnenul era preocupat de organizarea trecerii cru ciaţilor prin imperiu. Alanuel întreprins de cîteva expediţii împotriva sultanului selgiucid Masud ultima ajungînd pînă sub zidurile capitalei sultanatului. Ikonion. la care par- . 1147—1149. jefuieşte Eubeea şi debarcă în golful Co rint. Roger ÎI ocupă Corfu. 1148 —1149. regele Germaniei. ce relatează faptele domniei lui Aîexios I Comnenul. regele Franţei. fără ca ea să-şi atingă ţelurile propuse. 1150) scrie Akxlada. regele nor mand ia în captivitate o mare mulţime de meşteşugari. 1148. în care scop mobilizase toate'for ţele în Constantinopol şi în alte puncte strategice. una dintre cele mai importante opere istorice bizantine. la vestea apropierii de Bizanţ a armatelor-latine în cea de a doua cruciadă.

1149 (început). conduşi de cei doi suverani apuseni. 145 .tidpâ. Cu sprijinul regelui maghiar. în încercarea de a cuceri cetăţile Damasc şi Askalon. pe care spera s-o căsătorească cu un membru al familiei sale. statele latine din Orient şi Egiptul. intervenţia lui Manuel Comnenul restabileşte ordinea în regiune şi prin pacea încheiată conducătorul sîrb recu. noaste autoritatea imperiului şi se obligă să acorde îm păratului sprijin militar la cererea acestuia (toamna V 1150). cu un r ol mâi mare sau mai mic. Constanţa. la care urma să participe şi aliatul său normand şi «-are era susţinută de o intensă propagandă în Occident. soţia basileului. care avea să ocupe timp de aproape patru decenii un loc de frunte pe scena politică a Orientului latin.. marele jupan al Serbiei. se răscoală împotriva basileului. Ludovic VII şi Conrad III părăsesc curînd Orientul. iul.Kngă cei patru factori direct interesaţi. p. Tratat de alianţă între Roger II şi Ludovîe VIL Sosit în Franţa. Ungaria. Anglia şi SerbiaJ deşi în mai mică măsură. Pervoslav Uroş. de astă dată împotriva împăratului bizantin. pentru a-şi întări influenţa în Antiohia. republicile maritime italiene. Nou eşec al cruciaţilor. Tratatul de la Thessaîonic. Constanţa se căsătoreşte însă cu un aventurier latin. Manuel Comnenul * ia sub protecţia sa pe văduva acestuia. La moartea lui Raimond de Antiohia. interesează deopotrivă alte puteri din Mediterana: sultanatul selgiucid. evoluţia situaţiei de pe scena politică europeană. 1148. graţie serviciilor flotei veneţiene. Renaud de Châtillon. în care cele doua părţi se angajau să intre în acţiune în anul următor. Conrad III promite sâ-i acorde lui Manuel Italia de Sud ca dotă pentru Bertha-Irena. Manuel Comnenul semnează un tratat de alianţă cu Conrad III şi ducele Frederic de Suabia (viitorul împărat Frederic I Barbarossa) împotriva lui Roger II. 1149. şi Franţa. 1149. 1149—1150. Manuel I reuşeşte să recucerească insula Corfu de sub stăpînirea normandă. 1148 (vara). Ludovic VII începe pregătirile pentru o nouă cruciadă. 25. dec. al cărei suflet erau abatele Suger si Bernard de Clairvaux.

.

dar opoziţia vnF. principele Armeniei Mici. Sosit din cruciadă. în cursul primei sale expediţii italiene (I l 5 *i — l -155). jil__1152. J154.alianţe m-îlitare autinormande şi pentru căsătoria lui 'Frederic 1 cu o prinţesă bizantină. Kâ§. tini principalele oraşe din regiune: Tars. pentru iîncheiorea unei . în cursul căreia împăratul ■ocupă oraşul Sfemlin şi ia mulţi prizonieri (toamna MSI). dar Manuel Coranenul respinge 'Orice ofertă. primeşte favorabil in\'itaţia «nei . Welf VI. o intensă pregătire -diplomatică. puţin mai tîrziu.-e nord. Nemulţumit de sprijinul acordat de Geza II _ lăsooalei sîrbe şi de amestecul lui în conflictul pentru stăpînirea Kievului ce opunea pe cneazul rus luri Dol■goruki şi pe nepotul acestuia. Conrad III are de făcut ^ fa:tă ţjQor mari dificultăţi interne. Schimburi de solii între Manuel 'Comne-nul şi !noul împărat german. Con-ţad. Wilhelm I (4 apr. tnujHîle bizantine 10* zaiib.) şi urcar-ca pe tron a fiului său.). fiul lui Leon. Manuel I întreprinde o campanie de pedepsire a regelui maghiar pe valea Dunării. iun.normauxi irrtră alianţă cu basileul (vara iii 55). Moartea lui Roger II (26 febr. (t§2—<1154.—1158 (primăvara). Războiul bizantino normand. 1152). Frederic I Barbarossa este desemnat succesor şi proclamat rege (mart. 1152).pacea încheiată între cele două părţi (primăvara \ 152) s-a dovedit însă de scurtă durată.solii a lui Manuel de a invada Apulia. 18. ducele Saxoniei.alilor săi îl obligă să -se retragă sp. Iaroslav. noul rege -normand cere pace foasileului şi promite restituirea imtegraJă a pră-zii luate' fle -tatăl său âin Grecia. în uima căreia rtele Robert de iLoritello şi alţi vasali -. modifică 'sensibil situaţia din peninsulă. reface formaţiunea politică armeana şi ©cupă de la fei-zan. caTe la întoarcerea din expediţia cruciată încheiase un tratat de alianţă cu Roger 1 ţiţ victorios la Flochberg asupra adversarului său. după ce a toîăbuştt răscoala populaţiei romane împotriva papei (11-43—l'i55). Mamisfcra şi Âma. 1153. III moare în toiul pregătirilor pentru campania îta-Jiană.. llior-os. provocate de rivalul ■său.^___j}jS2. |î a^S. care trebuia să-i aducă coroana imperială şi prin 'cârc îirma să se achite de obligaţiile contractate faţă de aliatul său bizantin (15 febr. 147 . -Fireieric I JBarbaressa (1152—1-F95) este încoronat împărat de Adrian IV.

— sept. se produce ruptura între Manuel I şi Fr 148 . După intensul schimb de ambasade din anii precedenţf între cele două curţi. iar papa este obligaţ să satisfacă pretenţiile învingătorului. i'iglţ care ocupă cu sprijinul nobililor rebeli principatul )' Capua. în ultima. intrat în alianţa cu Roger II. sept. normanzii pradă unele insule bizantine (vara 1157). ! 1157. 1156). schimbă mersul războiului şi ţ T l pele greceşti suferă o înfrîngere zdrobitoare sub zidurile oraşului Brindisi (28 mai 1156). vizînd o alianţă antinormandă Ş l antimaghiară. încercarea lui Robert de Loritello şi a altor vasali rebeli ai lui Wilhelm I de a relua operaţiunile militare rămîne fără rezultat (aug.duse de Miliail Paleologul şi loan Bucas debarcă la 4 cona şi cuceresc rapid cea mai mare parte a Apuliei • clusiv capitala provinciei. şi Genova. oct. prin care basileul oferea importante privilegii comunei ligure. în schimbul ajutorului militar genovez în eventualitatea unui conflict cu Veneţia. 1156. sfidînd astfel autoritatea basileului. Geza II este obligat să înapoieze prizonie rii şi să promită ajutor militar basileului la cererea acestuia. conflic tul bizantino-maghiar cunoaşte punctul culminant în anii următori cînd au avut loc două campanii imperiale ' asupra Ungariei (1152 şi 1156). tratatul bizantino-genovez nu a fost ratificat însă de împărat. 1157 — mart. 1155 (toamna). 1155)4' lIl~ ralel. regele Siciliei. Tratat de alianţă între Bizanţ. înfrînt şi silit să ceară pace. 1155. 1156). Moartea neaşteptată a lui Mihail Paleologul • intrarea în campanie a lui Wilhelm I. Thoros şi Renaud de Châtillon invadează insula Cipru şi o pradă. care încheiase un tratat de ali anţă cu Wilhelm I. reţinut pînă atur/' la Palermo de boală. Tratatul de pace dintre Manuel I şi Gaza II în cheie o lungă perioadă de ostilităţi dintre Bizanţ şi Un garia. Bari (aug. 1156. După ce. înlăturînd prezenţa bizantină din peninsulă (iun. în alianţă cu genovezii. intră în acţiune şi papa Adrian IV (29 sept. Apulia şi Campania sîm repede recucerite de trupele regale. prin care împăratul se obligă să acorde pontifului ajutor militar şi financiar. 1158). Tratat de alianţă împotriva normanzilor între Manuel Comnenul şi papa Adrian IV. recunoscînd anexiunile făcute de regii normanzi în ultimele decenii (ig iun. regele ma-S ghiar sprijină răscoala antibizantină în Serbia.

luaţi de emir în timpul ultimei cruciade latine. apr. 1158. mai. 14S .Frederic I Barbarossa întreprinde a doua expe diţie în Italia. Principele armean se supune basileului şi-i înapoiază toate teritoriile anexate de la imperiu. 12. regele Siciiiei. Regele se obligă să înapoieze basileului prizonierii luaţi la Brindisi — între care generalii Ioan Ducas şi Alexios Comnenul — şi prada făcută de Roger II în teritoriul bizantin în 1147. 1162). Expediţia se încheie cu lua rea cu 'asalt a Milanului şi cu distrugerea totală a oraşului (1 mart. litate şi.cu intenţia de a aduce definitiv la asculn tore oraşele lombard»?. Tratat de pace între Manuel I şi Nur-ed-din. emi-. să-1 cedeze citadela capitalei sale şi să restabilească aici un patriarh grec. regele Ierasalimului. principele Antiohiei este nevoit să se umilească. **ţît un împărat cît şi celalalt socotindu-se singur în drept ■aSd'poarte titlul de im-perator Romanorum. Campanie strălucită a lui Manuel în Orient. mergînd pe jos. apr. împodobit cu toate insignele imperiale.dec.'ntrn sudul Italiei.. 1159. basileul pătrunde în oraş călare. Nemulţumit de atitudinea independentă a lui Pervo-v slav Uroş faţă de imperiu. Marea manifestaţie prilejuită de intrarea lai Manuel în Antiohia. . să se recunoască vasal lui Manuel. —1159. dul lui. cît şi unor chestiuni de protocol.înainte de 12 apr. care întruchipase spiritul de rezistenţă italiană faţă de politica brutală a împăratului german. Manuel Comnenul intervine din no în Serbia şi-1 înlocuieşte pe acesta cu un frate al său. »159. Manuel Comnenul este privit ca stăpînul întregului Orient creştin. Nu. urmaţi de departe de Balduin III. rul Alepului.^g__1162. de a cuceri posesiunile normande din sudul Italiei şi de a-şi consolida poziţia faţa de papa-. 158 (primăvara).etlc I atît datorită antagonismului bizantino-german . prin care acesta din urmă se angaja să-i acorde basileului ajutor contra sultanului selgiucid şi să elibereze 5 000 de prizonieri creştini. îndreptată contra lui Thoros şi a lui Renaud de Châtillon. lipsit de orice podoabă. soseşte în tabăra lui Manuel Comnenul şi se recunoaşte vasal. 1159. Tratat de pace între Manuel Comnenul şii VVilhelm I. Balduin III. Manuel I renunţă la orice pretenţie în Italia şi promite lui Willielm I sprijin împotriva lui Frederic I Barbarossa. . Manuel Comnenul. la rîn . avînd alături pe Renaud de Châtillon.

Dcssa (1163). ror conducători sînt priviţi ca x rasali bizantini. şi de Frederic I Barbarossa. 1163). după moarteprimei sale soţii.esă bizantină! gruparea antibizantină a lui Ştefan nj bine văzută.' refugiat de mai mulţi ani în imperiu.). La moartea lui Geza II (31 mai). Wilhefni I. şi Ludovic VII. V& atunci cînd se stabileşte legătura între G©nstantittopol ş> Palermo. care se refugiase şi el la curtea din Constantinopoi sub Geza II şi se căsătorise cu o prin. Manuel Conu le impune Ia tronul Ungariei. tele acestuia.). 1162. la iniţiativa papei şi a regelui capeţian (oct. în dauna fiului i JU: Geza II. Ştefan III. cunoscut şi sub numele de ŞMait fondatorul statului independent sîrb. Henric H» regele Angliei.să-i vină în ajutor. ameninţat de baronii revoltaţi din regat şi de Barbarossa. regele Siciîiei. Ludovic VII se dezinteresează tot mai mult âe problemele italiene. La moartea îui Ladislau (14 ian. prin izbucnirea conflictului dintre acesta din urină şi Tliomas Becket. neliniştiţi de influenţa lui Frederic I în peninnilâ Iniţiată de papă. 1162. reînnoită în anul următor cînd sultanul consimte la retrocedarea oraşelor cucerite de la imperiu si se obligă să dea anual un corp de soldaţi basfleului şi . Tratative pentru încheierea uaei ailauţe între Manuel.) şi-1 alungă de la tron. Ştefan IV. Punctul cttlmfaiant ai politicii orientate a Iui Manuel. 1161 (vara)» Căsătoria lui Manuel Comnenul. provoacă lui Ştefan IV o grea înfrîngerela Belgrad (19 iun. cu Măria de M tiohia. apropierea bizantino-francezâ are loc în urma unei ambasade a basileului pe lingă Ludovic VII (vara 1163) ţ mai tîrziu. LadislanM. cînd acesta va avea nevoie. se urcă pe tron fr a. 116*1). arhiepiscopul de Canterbuijf (ian. sora regelui Ierusalimuluij basileul este tot m aj mult angajat în politica statelor latine din Orient. ai că. cu sprijinul grupării arist cratice probizaiiiine. după care tratativele continuă. regele Fraxjtei. tabăra puternicului său vasal. ţ. U61. dar pasul decisiv întîizie să se producă. pe fratele defunctului. Bertha TOH Sulzbach. . Manuel Comnenul încheie pace cu Kilidj Arslan (! 161. intră în joc şi regele normand. preocupat fiind de noua evoluţie a situaţiei din. 1163—1164. După o campanie victorioasă în Asia Mică (1160).

tratativele sînt reluate cîţiva ani mai tîrziu (aug. protector al Ligii este proclamat Papa Alexandru III. împodobită cu picturi. al căror jel era refacerea Milanului şi recunoaşterea libertăţilor r de către împărat. Frederic I Barbarossa coboară pentru a treia oară în peninsulă pentru a pregăti campania împotriva regelui Siciliei. Sub auspiciile Bizanţului şi Veneţiei. Manuel Comnenul încheie «ace cu Ştefan III. Politica occidentală a lui Mantiei Comnenul cunoaşte un curs tot mai incoerent în urmărirea himerei imperiului universal. papa Alexandru III stiînge relaţiile cu Manuel Comnenul. în frunte cu Verona şi avînd printre aliaţi oraşele Padova. J164. Bologna. Creniona şi alte comune lombarde. Măria. sînt puse bazele Ligii lomhatâe în mănăstirea din Ponticta. şi pe concursul flotei Genovei şi Pisei. Pantelimon din Nerezi (lîngă Şkoplje). 1171—1172). fapt ce aruncă pe regele normand. 7.ga {vata). în cinstea căruia a fost denumită Aiessandria noua cetate ridicată în Lombardia de oraŞele aliate. proiectată pentru 1 mai 1164. ridicată de Alexios Comnenul. Wilhelni II. Piacenza. 1167 (vara). cu Măria. expresie a unei arte profund umanizate. J* apr. . Renunţând să-1 mai sprijine pe pretendentul ' tefan IV la tronul Ungariei. cu noul rege normand din Sicilia. Solie bizantină la curtea din Palermo pentru căsătoria fiicei lui Manuel. care însă eşuează din pricina nehotărîrii basileului. fiica basileului. Ameninţat de Frederic Barbarossa şi obligat să se refugieze la normanzi. căruia îi promite coroana celor două imperii şi încoronarea la Roma. 11-67 (toamna).membru al familiei imperiale. 1167—1180. revoltaţi contra lui Wilhelm I. 151 . în tabăra adversarilor imperiului. cu care încheiase tratate de alianţă (1162)} răscoala comunelor lombarde avea însă să-1 împiedice să-şi pună proiectul în aplicare. în care caz prinţul maghiar urma să primească provinciile Dalmaţia şi Siraiium ca dotă. contînd pe sprijinul marilor baroni din regat. 163 (toamna). Bela. basileul obligînâu-se să unească cele două biserici sub supremaţia romană şi să aducă Italia sub obedienţa pontifului (sfîrşit 1167). cu care prilej regele maghiar acceptă propunerea de a-1 căsători pe fratele său. Biserica Sf.

Manuel I organizează o mare expe':'"'" contra regatului arpadian. 8. Dnpă violarea repetata de către Ştefan III -. 8169.).e tere nu a contenit să creeze dificultăţi basileuîui p r j incursiunile sale în imperiu. iul. marele duce Andronic Contostephanos atacă Damietta (oct. Veneţia trece în mod hotărît alături de adversarii lui Manuel I. pradă coasta dalmată. Sfîrşitul visului Mzan tin de thalassocraţie. în fruntea unei puternice flote. aug. Manuel I acordă Genevei.1167. î 369. autorităţile bizantine arestează într-o singură zi toţi negustorii veneţieni din imperiu (c. gi'nffi împăratului. Expediţia asupra Egiptului. Manuel organizează o expediţie asupra Egiptului în alianţă cu regele Ierusalimului.. dar ciuma izbucnită în rîndurile echipa" jului face ca expediţia să sfîrşească printr-o catastrofă (1171—1172). expediţia eşuează datorită atitudinii aliaţilor latini faţă ele bizantini şi flota imperială se retrage în derută (dec). pentru întîia oară. misiunilor făcute basileuîui privind cedarea provii ?. largi privilegii comerciale. Expediţie imperială în Serbia pentru n-1 ciCjUc. Pentru a contrabalansa influenţa Veneţiei în viaţa economică şi politică a imperiului. Moment important în pregătirea stărilor de spirit în Occident. debarcă în Eubeea şi ocupă Chios. forţele maghiare suferă c frîngere decisivă sub zidurile fortăreţei Semlin în fata matei imperiale. 1171. După pregătiri minuţioase. fiind distrusă apoi în cea mai mare parte de furtună. care de la venirea la p. re ducerea taxelor comerciale (4%). 152 . 20 000). Flota comunei. condusă de dogele Vitale Michiel. avea factorii şi colonii în imperiu şi alte avantaje. după care Ştefan 111 încheie pace cu sileul. care au condus la cruciada a IV-a. după unele succese la începutul operaţiunii.r°J Sirmium şi Dalmaţia ca dotă a prinţului Bela. oct. 12. dreptul de a. Neliniştit & progresele normande în Mediterana şi conştient de importanţa economică pe care-o dobîndise bazinul estmediteranean datorită cruciadelor. la ascultare pe Ştefan Nemania. mart. ' 2168 (vara). —dec. Aniaury. prin care renunţă definitiv la cele două prcvirr" !Cli aflate in dispută. le confiscă bunurile şi-i aruncă în închisoare.

După ce eşuează în încercarea de a cuceri Alessandria datorită . Solie bizantină la curtea lui Frederic I Bar-barossa în vederea căsătoriei fiului său. Forţele aliate germano-veneţiene asediază Ancona. al cărei fel este zdrobirea Ligii şi supunerea Lombardiei (1174). nu înainte de a prcmite în cadrul unu i tratat bilateral să renunţe la Sirmium şi Dalmaţia în. fără rezultat. sîrbii menţin pacea în regiune şi oferă ajutor militar im periului. aliata 153 . prin care basileul se obligă să redea cetăţii lui San Marco vechile privilegii şi să-i plătească despăgubiri pentru daunele suferite în 1171. . împăratul iniţiază. cu Măria.j73__1175. Henric. —oct. care este instalat la putere cu sprijinul basileului. fiica lui Manuel. ' ti76. sub autoritatea unică a sultanului din Ikonion. Frederic I Barbaiossa întreprinde a cincea campanie în peninsulă. Nouă expediţie a lui Manuel Comnenul pentru pedepsirea lui Ştefan Nemania. tronul Ungariei rsie ocupat de fratele acestuia. unde rămîne cîţiva ani pentru ca apoi să revină la putere. intrat în legătură cu Ve neţia. Solii repetate ale ■basileului la curtea din Iko_ nion. mai 29. favoarea imperiului. aflat pînă atunci în puterea emirilor selgiucizi. Marele jupan este obligat să se predea si dus în cap tivitate la Constantinopol. care cer sultanului să respecte pacea semnată cu imperiul şi să-i retrocedeze Amaseia şi alte cetăţi bizantinei echilibrul politic din Asia Mică este tot mai mult compromis de tratativele dintre Kilidj Arslan şi Frederic I Barbarossa — al căror ţel este încheierea unei alianţe antibi-: zantine — şi de unificarea întregului spaţiu microasiatic. Bela III.172. complet înfrînt. rămasă încă fidelă basileului şi apărată cu succes de forţele bizantine şi de cetăţenii oraşului. Tratat de pace între Manuel I şi Veneţia. 1175. este puţin probabil că negustorii din lagune s au întors în imperiu. refugiindu-se între zidurile cetăţii Paria. împăratul scapă cu viaţă. pînă la moartea basileului. apărării eroice a orăşenilor. La moartea lui Ştefan III. Noua bătălie dintre armata imperială şi miliţiile oraşelor lombarde s-a dovedit a fi decisivă. Bătălia de la Legnano. 1174(început). o scrie de tratative cu adversarii săi. tratativele eşuează din cauza nehotărîrii basileului. 1173> apr. 1173(vara). fapt ce explică absenţa lor dintre victimele reacţiei antilatine din mai 1182.

Liga lombardă Alexandru III rămîn pe ^ tuatie în Italia. pe de alta. Manuel I. prin apropierea celor trei mari adversari ai săi: împăratul german. Congresul de la Veneţia. Somat de ManUei să restituie oraşele cucerite de la imperiu. şi armata bizantină este complet distrusă. î7. fiul marchizului de Montferrat. în ascuns. în timp ce oraşele lombarde dobîndesc recunoaşterea autonomiei lor. 1178—1180. sept. ambii ameninţaţi de noua evoluţie a situaţiei din Occident de după congresul de la Veneţia. dar. Prin medierea contelui de Flandra. 1177. Prin încheierea acestui conflict. pune capăt conflictului dintre Frederic I. sept. 1180. După moartea lui Manuel Comnexiul. pe de o parte. imperiul se angajează să demante! leze cetăţile de graniţă Dorylaion şi Sublaion şi să p]-j. în calitate . în căutare de aliaţi. Alianţa bizantine -franceză. iul. Bătălia de la Myriokephaîon. încurajează rezistenţa acest**1 oraşe faţă de împărat. care la întoarcerea din Orient s-a oprit la Constantinopol (primăvara II78). în fruntea unei puternice armat ? Mămici Coinnenul atacă pe sultan. pe care îşi întemeiase timp de două decenii calculele diplomaţiei sale. şi Alexandru III şi oraşele lombarde. primul din istoria medievali europeană de pînă atunci prin amploacţa şi importanţa măsurilor sale. tească învingătorului despăgubiri. Manuel înregistrează nu numai un eşec total în politica sa occidentală. cu fiica regelui Franţei. 21. puterea a fost preluată de văduva Măria de Antiohia. Kilidj Ars] cedează. se încheie o alianţă politică între Manuel Comiienul şi Ludovic VII. care imploră pacea' după ce respinge propunerile selgiucide. alianţă întărită de căsătoria moştenitorului tronului imperiului.). dar asistă la crearea în Europa a unei coaliţii antibizantine. Odată cu creşterea primejdiei occidentale de după Congresul de la Veneţia. mai ameninţătoare ca oricînd. spre Ikonion. 24. Agnes (mart.sa. în drim. prin umilirea împăratului şi victoria deplină a acestora din urmă) papa este recunoscut şeful necontestat al creştinătăţii. Desfăşurat în cetatea lui San Marco. 1 1 76. prin pacea încheiată. congresul. Alexios. regele Sicilici şi Veneţia. 1180 (febf. care primeşte titlul de cezar şi oraşul Thessalonic ca apanaj. 1130). îşi căsătoreşte fiica cu Renier. basileul este sur: prins de sultan în defileul de Ia Myriokephalon.

are ca rezultat întemniţarea şi apoi orbirea protosebasUilui Aiesios Comnenul. apr. îndepărtarea Măriei de Autiohia şi masacrul occidentalilor. 1182. laan Kinttamos (c\ 1143—c. vărul lui Manuel I. Ştefan Nemania. fiica lui Manuel. Răscoala populaţiei din Constantinopol. RJ. Complotul pus la cale de Măria Comncna. la care participă şi alţi fruntaşi ai aristocraţiei bizantine. recrutaţi dintre ţăranii din Paphlagonia şi chiar din unele familii nobiliare. l'lgO. în fruntea partizanilor săi. |I32 (primăvara). rhid pe rînd. victimă noului regim. . iniţiază o serie de reforme administrative. Măria de Antiohia. 1182. ce cuprinde domnia lui Ioan Comnenul ci cea mai mare parte a guvernării lui Manuel Comnenul ?1118--l 176). reuşeşte să se emancipeze treptat de sub stă155 . Branicevo. _ . Măria Comnena.sept. 1183—1184. ajutată do LVtosebastul Alcxios Comnenul. Brussa şi în alte oraşe din Asia Mică. Rebele maghiar Bela III ocupă Dalmaţia şi importante pirii 'din Croaţia şi Sirmium. înlătură venalitatea funcţiilor şi corupţia din adminis traţie. îndreptate contra regimului lui Andronic I şi înăbuşite cu cruzime de împărat. Nicomedia. 1182. anulînd astfel rezultatele fructuoasei politici balcanice a lui Manuel I. condusă de patriarh şi îndreptată contra regenţei şi a latinilor. Niş şi Sofia. Sîrbii şi ungurii invadează imperiul şi pradă cumplit oraşele Belgrad. soţul ei. în faţa capitalei bizantine. aflaţi în capitală. părăseşte reşedinţa sa pontică şi. In luptă cu imperiul. "83. ajunge la Chalkedon. Mişcări aristocratice în Niceea. iar la scurt timp răuiîne singur basiieu după asasinarea nepotului său. Sofia. Andrenlc Comnemtl. Andronic Comnenul intră în Constantinopol şi este proclamat regent al nepotului său. marele jupan al Serbiei. 1200) scrie o istoria contemporană. în scurta sa domnie. 1183. Andronic Comnenul este încoronat împărat ală turi de Alexios 11 Comnenul. . iar conducătorii obligaţi să caute azil în catedrala Sf. mai. Renier de Montferrat şi alţii cad. restaurează ordinea în stat şi duce o înverşunată politică antiaristocratică. recentă a minorului Akxios li Coumenul. si cezarul Renier de Montferrat.sept. *I83.i. este descoperit.

armata normandă. după o încercare eşuată de fugă.{r. Dyrrachium. 1184. după moartea lui Andronic. deauna. mătuşă şi moşte nitoarea lui Wilhelm II y coaliţia are ca principal obiecj tiv cucerirea Bizanţului. cu Constanţa.). nov. este întărită de căsătoria lui Henric fiul împăratului german. 12. • 1184. izbucneşte răscoala vlaho bulgară. suferă două înfrîngeri la MosynopoliS şi Dimitriţa. lăsînd în mîna învingătorului poziţiile cucerite — Thes-salonic. După ce ocupă Dyrrachion (6 iun. şi este obligată să bată în retragere. Venirea Ia tron a dinastiei Angelos prin Isaac II (1185—1195). feră un adevărat martiriu din partea populaţiei din Con-i' stantinopol. 24. în faţa valorosului Alexios Branas. Ia care participarea elementului vlah local a jucat un rol decisiv. în frunte cu elemente aristocratice. în căutare de pradă. sultanul Egiptului. 1185(sMrşitul). Alianţa lui Frederic I Barbarossa şi Wilhe] m II. obligînd pe 136 . Isaac Comnenul. 29. sept. desprinzînd astfel insula de imperiu pentru tot . să retrocedeze basileului Antiohia şi Armenia şi să i se recunoască vasal pentru celelalte teritorii cucerite de la latini. care. Corfu şi altele — păstrînd numai insulele Cephalonia şi Zante. oct. 1186(vara). în estul Bulgariei. cucereşte Thessalonicul. sa. întinzfoidu-şi autoritatea şi asu ?ra Zetei. aug. să lase libere Ierusalimul şi coasta palestiniană. o*' fraţi de origine vlahă. 1185.pînirea bizantină. Armata normandă în plină descompunere. supunîndu-1 unui jaf cumplit. se proclamă îi„ rat. al doilea mare oraş al imperiu? lui. aceasta din urmă decisivă. răstoarnă pe Andronic I Comnenul.acesta din urmă se oblică în cazul cuceririi posesiunilor latine din Orient. condusă de Wilhelm II şi sprijinită de flotă. Tratat de aiianţă între Andronic I Comnenul si Saladin. Răscoala populaţiei din Constantinopol.. 1185. 1185. în thema Paristrion. regele Siciliei. ocupă ii Cipru şi. 7. eveniment a cărui evocare îi prilejuieşte lui j< Niketas Choniates una dintre cele mai dramatice pagini din întreaga literatură bizantină. extinzîndu-se în anii următori şi spre vest. 1185 (vara). nepot al lui Manuel I. condusă de Asan şi Petru. Isaac II întreprinde o expediţie la nord de Bal cani împotriva răsculaţilor vlaho-bulgari.

are ca unic rezultat oprirea incursiunilor vlaho-cumane în Tracia. soldată cu victoria de la Lardeea (11 oct. . .188 (primăvara). este învins însă şi ucis graţie ajutorului mercenarilor latini din Constantinopol. după ce ia ca ostatici pe soţia lui Asan şi pe fratele cel mic al acestuia. 1. Ioniţă. de fapt. întorşi cu ajutor vlaho-cuman de la nord de Dunăre. Philip II August. ajutaţi şi de marele jupan Ştefan Nernania) împăratul. febf.) determină organizarea în Occident a celei de a IlI-a cruciade. 2. împăratul romano-gennan. din teamă că aspiră la tron. şi Richard Inimă de Leu. regele Angliei. învingătorul normanzilor este proclamat împărat la Adrianopol de către armată. oct. O nouă expediţie bizantină împotriva lui Asan şi Petru. Chrysobul acordat de Isaac II negustorilor vene* fieni. |186 (sfîrşit). de cezarul Ioan Cantacuzino. regele Franţei. A doua campanie a lui Isaac II la nord de Balcani în regiunea Sofiei nu reuşeşte să zdrobească pe răsculaţi. după destituirea lui. pune capăt ostilităţilor printr-un acord. . După ce a primit comanda trupelor pentru a porni împotriva lui Asan şi Petru. cu care ocazie recunoaşte.Expediţia lui Isaac II împotriva vlaho-bulgarilor. cuprinzînd condiţiile trecerii armatelor germane pe teritoriul Bizanţului. Căderea Ierusalimului în mîna lui Saladin. după marea victorie asupra latinilor de la lacul Tiberiada (4 iul. prin care basileul se obligă să acorde toate privile-* giile pe care aceştia le-au avut sub Comneni şi să le plă-î tească daune pentru pagubele suferite de ei în 1171j ce-s tatea lui San Marco promite ajutor în cazul unui atac străin asupra imperiului (reînnoit în iunie 1189).). 1187 (toamna). . Revolta lui Alexios Branas. 1187. După încheierea ostilităţilor cu bizantinii. 1187. '88 (sfîrşit). în frunte cu Frederic I Barbarossa.Asa si Petru să se refugieze la nord de Dunăre în căiw tare de ajutor. se organizează noua formaţiune politică cu centrul la Tî'rT 157 . Tratatul de la Niirnberg între Frederic I Barbarossa şi solii lui Isaac II Angelos. condusă de sebastocratorul Ioan Ducas Aneelos şi. A if86 (toamna). noua realitate politică dintre Balcani si Dunăre (sfîrsir metul verii 1188)'188 sept. conduşi de Conrad de Monferrat. armata imperială este zdrobită de vlalio-bulgari.

febr. 1489. După mai multe schimburi de solii şi după ocuparea de către cruciaţi a Tracici şi Macedoniei' orientale. După ce cucereşte insula Cipru de la Isaac Comncnul (mai 1. »pr. 1*92. Frederic I intră în adevărată stare de război cu bizantinii. 'Grea înfrîngere suferită de Isaac II Angelos în defileurile Balcanilor în faţa \rlaho'bulgarilor. 1J90. o vinde Templierilor şi apoi o acordă lui Guy de Lusignan. oferirea unor ostatici etc. Dimitrie din capitală. armata cruciată ia cu asalt Ikonion.30 •mart. care constituie pentru basilcu o adevărată capitulare: aprovizionarea armatei cruciate. după o luptă sîngeroasă cu forţele gre ceşti la Didyinotika. plata unor despăgubiri solilor germani reţinuţi în captivitate.).).. cele ctou^ state balcanice oferă ajutor împăratului . 1MM) (toamna)* Isaac II Angeîos zdrobeşte pe Morava pe marele jupan Ştefan Jvemaiîia şi încheie pace CH el. 1189 (a doua jumătate). itfiî.). 1190 (primăvara). Chrysobul acordat de Isaac II negustorilor din Pisa. 1191—1192. Kichard Inimă de Leu. regele deposedat al Ierusalimului (mai 1192). Frederic I Barbarossa poai~tă tratative la ATis c Ştefan Nemania şi cu o solie vlaho-bulgară. Dirpă trecerea Hellespontului (21. pe care acesta o cucerise în anii precedenţi. fefcr. obligîndu-J să retrocedeze imperiului regiunea dintre -Prizren şi Scoplje pînă la Sofia. prin care sîmt extinse privilegiile f rat . ţ^ r marea statului vJaho-bu/gar. 1192. se încheie între Isaac II şi Frederic I tratatul de fe Adrianopol..191). după ce armata imperială ajunsese sub zidurile oraşului Tîrnovo.). regele Angliei..novo: Asan este -încoronat far de către noul arhiepi Se vlaho-bulgar în biserica Sf. piin care basilcul îe acordă toate privilegiile avute de ei sub Comiieni şi promite despăgubiri peBtrn pierderile sttferite de negustorii toscani în timpul mişcării a° r tilatine din 2 mai 11S2. (1®?).) şi cxrprinzînd Adria-nopolul (22 noi-. forţînd Balcanii (6 aug. dar se descompune curînd după moartea lui Frederic I Barbarossa (10 iun. capitala sultanatului selgincid. M90 {sfîrfitjL. ("mysoîral acordat de Isaac II Angelos negustorilor din Genova. După ce depăşeşte graniţa imperiul^ (28 iun.german pentri cucerirea Bizanţului.

împăratul german. MS6. Expediţia vlaha-bulgară asu-pra regiimii Strymon se încheie cu o mare victorie asupra forţelor bizantine şi cu luarea ca priîîonier a comandantului lor. Henric TI.—mai. oenpă regatul Siciliei.. capitalei taratului. Asan este asasinat de Ivancu. "pupă moartea ultimilor regi normanzi. care se proclam* împărat. 1194). Tratative ale lui Alexies III Angelos (1195-1203) cu Asan şi Petru pentru încheierea ostilităţilor. %Î95 (sfîiişit) — 1196 (început). Isaac II întreprinde o nouă expediţie contra acestora. —mart. prin care cere trimiterea unei armate greceşti în Palestina şi plata unui. al cărui frate.-jale (renoveze pe teritoriul' imperiului fu ţii de perioada . pentru acoperirea căruia basileul a pus un impozit impopular. ginerefir împăratului. regele Bella III. 1195. care. în urma unor noi insuccese ale armatelor bizantine în luptele cu Asan şi Petru:. asigurmdu-se şi de sprijinul socrului KUU maghiar. o rudă apropiată. eşuate din cauza* pretenţiilor prea mari a-le vlahsbulgarilor. după o încercare eşuată de luare în stăpînire a-tronului şi a. Philip de Suabia. sebastocratorul Isaac Conmemil. era căsătorit cu Irena Angelos. IWŞ (sfîrşit). Solie bizantină la curtea lui ITenric VI| acesta din urmă ridică pretenţii-la cele două porturi cu-. 1189) şfTancred de tecce (febr. cerite de normanzi cu un deceniu mai devreme: Dyrra-cliimn şi Thcssalonic. ameninţarea din partea împăratului german. apr. f|95. cîiid :-ă pună în practică testamentul politic al lui Frcde-î ric I Biirbarossa şi al regilor normanzi: anexarea Impe-. denumit (o alamanikon. este îndepărtată în ultimul moment prin moar159 . Occidentul este mai aproape ca ori-. n^ . febr. in tabără este orbit şi detronat de fratele său Alexios. se refugiază la Constanlinopol unde este logodit cu o nepoată a basileullii şi i se încredinţează apărarea oraşului Philippopolis împotriva atacul rilor vlalio-cumane.. basileul detronat. în baza drepturilor soţiei sale. 1195? mart. riuliii bizantin. tribut anual" imens (5 000 livre anr). Ultimatum dat lui Alexios III Angelos de către Henric VI. fiica lui Isaac IT.ijiiaiiite de reacţia populara aniilatină din mai 11S2. Wilhelm II' (18" nov.

împăratul recunoaşte principatul lui Chrysos. luînd prizonier' pe comandantul acesteia. Iniţiată de Innocenţiu III şi predicată de Fo>jj qucs de Neuilly. Acordul de la Veneţia dintre dogele Henrico Da. Ivancu este prins prin vicleşug. ideea unei noi cruciade este îmbrăţişat-" de conţii Thibaud de Champagne şi Louis de Blois la turnirul de Ia Ecry (28 nov. 1200) 5j de alţi mari feudali occidentali. tratînd ° posibilitatea unirii celor două biserici creştine sub obedienţa Romei şi organizarea unei cruciade în Palestina sub conducerea basileului. Asasinarea lui Petru. pro-tostratorul Manuel Kamytzes. Tratatul este aprobat de cruciaţi $ n adunarea de la Corbie (mai). condusă de împărat. Chrysobul acordat de Alexios III negustorilor \ . mareşal de Champagne. care-şi constituise un principat pe Vardar. din care au făcut parte Geoffw1 de Villehardouin. '" ai '8—1200. succesorul lui Asan la tron preluarea domniei vlaho-bulgare de cel de al treilea fraY' lo/tiţă Caloian (1197—1207) cea mai mare personajtate a vlahilor balcanici. 1200 (priinăvara-vara). 20 000 pedeştri. care este căsătorit cu fiica protostratorului Manuel Kamytzes. remarcabil comandant milit * •şi om politic. caii f proviziile necesare. în urma unei noi expediţii.ndolo şi solia cruciaţilor. trimisă să-1 aducă la ascultare. 1198. Fiandra şi fraţii săi Henric şi Eustache (23 febr. 160 Sardis .în schimbul a 85 000 mărci de argint comuna lui San Marco se obligă să transporte în Eg»pţ 4 500 cavaleri.tea neaşteptată a lui Henric VI la xMessina. febr. în ajunul 1: f barcării sale pentru cruciadă (28 sept. 9 000 scutieri. înfrînge o armată bizantină. 1199. aruncat în închisoare. cu centrul la Prosek. nov. iar principatul său reîncorporai ? imperiului. neţieni prin care le recunoaşte cele mai largi privilegii «i care se bucuraseră pînă atunci în imperiu oamenii d afaceri din Adriatica. 1197). de contele Balduiii j-. Intensă corespondenţă. 1199). 1201. şi trubadurul Conon de Bethune. 1198—1202. Ivancu trece de partea lui Ioni ţa şi formează un principat autonom cu centrul la Philippo-polis. Expediţie nereuşită a Iui Alexios III împotriva boierului vlah Dobromir Chrysos.. *7. rămasă fără rezultat între papa innocenţm III şi Alexios III Angelos.

IV).RuineIe Pa. centrul oraşului (sec. .imperial (începutul secolului V). lui Constan - . A e Pd (sec. IV) Piaţa oraşului (sec. V).

cucereşte Constanteia şi . Manuel Kamytzes ocupă T alia şi alte regiuni din Grecia continentală. socrul principelui german. 15. regele maghiar Emeric fiind el însuşi cruciat. Varna. 1202. în schimbul sumei rămase de completat. fără succes. Alegerea lui Bonifaciu de Montferrat ca şef al cruciadei. troluî imperial în teritoriile cucerite de acesta din urmă.sept. ale căror fortificaţii sînt distruse. Ioniţă atacă imperiul. prin care basileul recunoaşte. şi încheie pace cu ^ Alexios III. solicită ajutor cruciaţilor reuniţi la Veneţia. Henrico Dandolo cere cruciaţilor sâ cucerească cetatea Zara de pe coasta dalmată. existenţa taratului vlaho-bulgar. foarte probabil.'14. ian. —'Iul. căsătorindu-1 cu fosta logodnica a lui Ivancu. şi-1 înfrînge pe Kamytzes. lui Inno-î cenţiu III în cadrul unei întrevederi. pentru restaurarea la tron a părintelui său.. După ce este răscumpărat din captivitatea kobulgară de ginerele său. căzută în .îun. Tînărul Alexios Angelos.. Cruciaţii reuniţi la Veneţia — mulţi se Îm4 barcaseră direct pentru Orient din Marsilia sau din sudul Italiei — constată că nu acoperă suma pretinsă de doge pentru transport. după moartea subită a lui Thibaud de Cham-j pagne (24 mai). 1202. 1202» nov. 2 (sîfcşit). O legaţie a cruciaţilor poartă tratative cu Fhî-i lip de Suabia în vederea deturnării expediţiei spre Con-* stantinopol pentru restabilirea la tron a lui Isaac II A ÎH gelos. fiul lui Isaac II. aug. mîna regelui maghiar (1185). 1203. ăjungînd pînă la Peloponezj Alexios III reuşeşte să-1 atragă pe Chrysos de partea sa. restabilind con-. Solia cruciată se întoarce de la curtea lui Philip . 1201... ţ20Η1202. După un scurt asediu. anterior desemnat conducătorul expedi ţiei. cruciaţii ocupă cetatea Zara în ciuda interdicţiei categorice a lui Innocenţiu III..I 1202. după ce reuşise să fugă în Italia pe o navă pisană şi ceruse ajutor.

la participarea la cruciadă cu 10 000 de oameni şi la întreţinerea permanentă în Pa^ iestina a unei armate de 500 de cavaleri. 3Ş1- . la unirea bisericii ortodoxe cu Roma şi recu noaşterea supremaţiei papale. prinţul bizantin se obligă la plata a 200 000 mărci de argint.de Sua bia în tabă ra de la Zara cu prop uner - ile definitive ale lui Alexios Angelos] în schimbul restabilirii la tron a lui Isaac II.

fuga ruşinoasă din capitală a lui Alexios III Angelos. Alexios I Mare Comnen. 1204. prin care se hotărăşte modul concret al împărţirii statului bizantin între cele două părţi şi crearea unui imperiu latin pe malurile Bosforului. su» controlul unor conducători politici locali. lulni de către latini. după un asediu de trei săptămîni al oraşulti. de către cruciaţi şi veneţieni (24 iun. nepotul lui Andronic Comnenul. cu care prilej este anunţată sr> lemn hotărîrea de a merge la Constantinopoi. —apr. cruciaţii hotărăsc să-şi amîne plecarea către Egipt pînă în primăvara viitoa re. refugiat în Asia Mică. la ri!1" dule. sub suzeranitatea unor şefi cumani din stingă Du' 162 I .) şi dup. 24. aug.n jurul ideii devierii expediţiei spre Constantinopo]. iau. cruciaţii şi veneţienii încheie un tratat sub zidurile Constantinopolului. asociat cu fiul său. Constantinopoi ut este cucerit de cruciaţi. foarte probabil. ginerele lui Alexios III Angelos. 1203. După un asediu de trei zile (9—12 apr. mai 20. aflaţi. —mart. mart. în împrejurările cuceririi Constanţinopo. ridicase ancora din Cor. de către populaţia Constanţi nopolului. După ce Alexios IV a anunţat că nu-şi poale îndeplini obligaţiile asumate în Corfu. 1204. teritoriul dintre Dunăre şi mare scap a stăpînirii bizantine pentru a trece. iun. Theodor Lascaris. apr. pune bazele unui principat teritorial cu centrul la Brussa şi. înainte de cel de al doilea asedm al oraşului. 13. 1. cunoscut sub numele de Imperiul de Trapezuiîî (1204—1461). 1204. ţ f[ urma cărora mulţi participanţi părăsesc tabăra din Zar(Simon de Montfort). Î284 —cea. — 17 iul. obligaţi să-şi aşeze tabăra în afara zidutiloi oraşului. 1203.1203.). Alexios IV. cu o lună în urmă. pune tezele unui stat bizantin pe coasta pontică a Asiei Mici. Semnarea acordului dintre Alexios Angelos si cruciaţi în insula Corfu. cu centrul la Trapczunt. la Niceea. (?). creşterea tensiunii dintre populaţia Constantinopolu lui şi cruciaţi. 1203 (sfîrşii) —1204 (început). 1320. cîteva luni mai tîrziu. 1203. fu (24 mai). Dezbateri aprige în tabăra cruciaţilor j. 1263 (sfîrşit). mart. Flota cruciată ajunge în faţa Constantinopo-lului după ce. Restabilirea la tron a lui Isaac II Angelos. Timp de trei zile oraşul-regină cunoaşte un jaf înspăimîntător din p<&'-tea „soldaţilor lui Christos".

sediu episcopal.nării şi apoi a tătarilor. bizantinii redevin activi la Dunărea de Jos. sub dependenţa patriarhiei din Niceea şi apoi din Constantinopol. . pentru ca Mihail Paieologul să consolideze influenţa imperiului restaurat la Gurile Dunării. Vicina cunoaşte pe plan religios o dublă promovare -. graţie le^ gaturilor sale cu negustorii italieni. a cărui prosperitate atinge apogeul în ultimele decenii ale secolului XIII. Principalul beneficiar al restabilirii contactelor cu lumea bizantină este oraşul Vicina. apoi metropolitan —. încă din anii marii ofensive balcanice a lui loan III Vatatzes. care se substituie oamenilor de afaceri bizantini în comerţul pontic după 1261.

în urma uzurpării tronului ultimului î'11' parat lascarid. unitatea statului bizanfcfl. transformat în Imperiul de Thessaîonic — alături de taratul vlaho-bulgar şi Veneţia. Reluarea şi extindere' concesiunilor economice faţă de oraşele italiene. Pentru atingerea acestui ideal politic. în mare parte. Impe. riul de Trapezunt şi principatul Epirului. Graţie activităţii lor interne. mici pronoiari şi orăşenime — : importante rosturi militare şi fiscale fn stat. reprezentanţii' aristocraţiei bizantine.STĂPÎNIREA LATINĂ ŞI RECUCERIREA BIZANTINĂ (1204-1282) nfi Crearea la 1204 a unui complex de state latine pe teritoriul vechii împărăţii — Imperiul latin de Constantinopol cu cele două state vasale. regatul Thessalonicului şi principatul Moreei — a coincis cu fărîmiţarea restului teritoriului bizantin în mai multe formaţiimi politice greceşti. a marcat reîntoarcerea la politica internă şi externa de dinainte de 1204. Pe plan intern. îndeosebi a Imperiului de Niceea. culminînd cu recucerirea Constantinopolului (1261) • Venirea 1* conducerea imperiului a lui Mihail VIII Paleoîogul. în Europa. în cadrul un: politici de mare originalitate: însănătoşirea vieţii economice pr trun protecţionism strict. şi sultanatul selgiucid. întărirea sistemului defensiv la graniţele orientale. consolidarea păturilor mici şi mijlocii ^ populaţiei — ţărani stratioţi. Mihail VIII promovează o p 0' litică net ostilă păturilor mici şi mijlocii ale populaţiei microasiatH* care formaseră reazimul guvernării lascaride. dintre care numai trei vor avea un rol de jucat pe scena politică a regiunii — Imperiul de Niceea. pentru recucerirea teritoriilor vechiului imperiu de sub dominaţia latină şi pentru readucerea capitalei la Constantinopol. reorientarea p° ticii externe spre Occident şi abandonarea apărării graniţ 164 elor °* . Lascarizii din Niceea au pus în valoare toate resursele materiale şi umane ale litoralului vestic al Asiei Mici. Lasca» rizii au reuşit să refacă. în Asia Mică • Istoria bizantină a primei jumătăţi a secolului XIII este dominată de lupta statelor greceşti.

Fondarea Imperiului latin de Constantiitopol . Imperhmi Constantinopolitanum). 1204. împotriva stăpînirii latine.-. sfert din teritoriul bizantin (5/8 din Constantinopol. ca feude imperiale (în partea europeană a statului bizantin). Latinii zdrobesc pe Theodor Lascaris la Poimenenon şi ocupă cea mai mare parte a Bithiniei. —apr. Balduin I primeşte un. |204. Mihail I An gel os Ducas pune bazele princi patului epirot. pe coasta adriatică. care în anii următori s-a extins treptat în Epir. fratele lui Theodor Lascaris. Desemnat ca împărat cu o săptămînă mai devreme (9 mai) de colegiul celor 12 electori (6 veneţieni şi 6 franci). dinastul din Philadelphia. 6. insulele Arhipelagului şi importante poziţii pe coasta tracă. tia. mart. 1204. Creta. aliată cu Ioniţa. Răscoala aristocraţiei greceşti din Tra-. iar cealaltă jumătate revine Veneţiei. Sub ameninţarea vlaho-cumană. fratele lui Balduin I. Conduşi de Henri d'Angre. Conform înţelegerii din Partitio Romaniae. prin care controla strîm(Imperium Romaniae. 1205. păstrînd numai portul Pe-. 1204. 19. primului Paleolog. vasal imperiului din Constautinopo!.e n î e f« momentul în care aici îşi face apariţia noul val al oleusive i musulmane sînt principalele trăsături ale politicii externe a. sept. latinii zdrobesc la Adramyttion pe Constantin Las caris. Acarnania şi Etolia în dauna Veneţiei şi a baronilor latini. 165 torile). Sofia de către legatul papei. apr. şi pe Theodor Mangaplias. îebr. regiunea tracă din jurul capitalei şi întreaga Asie Mică bizantină). mai 16. Acordul din martie dintre cruciaţi şi veneţieni ia forma unui act solemn (Partitio Romaniae). Balduin de Flandra este încoronat împărat în catedrala Sf. principală beneficiară a expediţiei (3/8 din Constantinopol. jumătate din rest este dată cavalerilor latini. 1204 (sfîrşitul). baza vitală a statului bizantin. Bonifaciu de Montferrat pune bazele unui regat latin la Thessalonic. 13 —mai 9. Balduin I ^neamă în ajutor trupele latine de dincolo de Bosfor^ latinii evacuează Asia Mică. 1205 mart. al cărei rezultat imediat a fost pierderea definitivă n. coasta şi insulele adriatice. —mart. •205. dec. Asiei Mici. gai.

1207.. ameninţat de Ioniţă în Eu ropa. imcBS suc ces poKtic şi moral pentru Theodor Lascaris. Bonifaciu de Montferrat este ucis într-o ambus cadă de vlahii balcanici. son. 1200. aug. . întemeierea Imperialul de Niceea (1205—1261). pentru a dispare curînd sub loviturile epiroţilor (1225). 1209. Henri d'Angre este proclamat împărat de către baronii latini. 1207 (mart?). provoacă latinilor o groaznică înfrîngere sub zicl u. 1207. Nlketas Choniates (c. dar pă răseşte în grabă Asia Mică. apr. dinastii din Philadelphia şi Samp. unde încheie lucrarea sa Istoria. rile Adrianopolului. ce relatează evenimentele din perioada 1118—1206. Henri I atacă pe Theodor I Lascaris.Tratat de alianţă. regatul de Thessalonic. siib Henri I.1205. 14. îndreptat împotriva lui Theodor I Lascaris. vara 1207). încoronat solemn ca basileu de proaspătul şef al bisericii (apr1208). 1205 (primăvara). Forţele vlaho-bulgaro-cumane. între împărat"* latin Henri I şi sultanul selgiucid Kaikosru I. recunoscut de aproape întreaga biserică ortodoxă greacă. după ce în anii precedenţi (1205 — 1207) ţarul vlaho-bulgar ocupase ini.oct. După îndelungi tratative dintre Theodor I Las . 1155—1213) se stabileşte la curtea din Niceea. După ce a exercitat timp de un an regenţa. intră în declin. 20. conduse de Io_ niţă. 1208. MiliaiJ IV Autoreianos a fost ales patriarh ecumenic în Niceca. Balduin I este luat prizonier. mediat de Veneţia. Moartea neaşteptată a lui Ioniţă (probabil asasfe nat) sub zidurile oraşului Thessalonic. armistiţiu pe doi ani cu basileul niceean (primă-. Scrierea are o valoare documentară remarcabilă pentru cunoaşterea evenimentelor legate de răscoala Asăneştilor şi de înte-: meierea statului vlaho-bulgar. i ar alţi fruntaşi latini cad pe cîmpul de luptă. caris şi clerul ortodox din Constantinopol. portante poziţii în Tracia şi Macedonia în cursul mai multor expediţii.mart. Imperiul latin reuşeşte să-şi refacă parţial poziţiile după dezastrul de la Adrianopol. 1206 (sffrşitul). Theodor I Lascaris este proclamat împărat la Niceea şi reuşeşte să-şi extindă hotarele statului pr i n înlăturarea rivalilor săi.

regele Ciliciei. practică un protecţionism sever împotriva negustorilor latini. fiică a regentei Ioîanda de Hai•naut şi nepoată a primilor doi împăraţi latini (1218). pe noul împărat latin Pierre de Courtenay. care avea să moară în captivitate^ expansiune epirotă în Grecia continentală în dauna feudalilor latini. aug. imci pronoiari şi orăşenime. în ciuda victoriei de la _ Phyndacos ('5 oct. în urma unei expediţii victorioase. colonizări masive de ţărani "beri stratioţi şi mici pronoiari la graniţa orientală.eon II. prin decrete somptuare. unde se aflase pînă atunci principatul lui David Comnemil (+1212). 1222—1254. îndeosebi veneţienij pe plan social. prinde în ambuscadă. Victorie strălucită a lui Theodor 1 Lascaris asupra lui Kaikosru I.Tratat de alianţă între Theodor I Lascaris şi _ I._ _ matică. ciale acordate negustorilor din lagune să facă un pas important în dobîndirea Constantinopolului pe calc dtplo. Reînnoirea tratatului comercial veneto-niceean| -* căsătorit deja cu Măria. care a consolidat statul niceean şi. apără interesele păturilor mijlocii ale populaţiei: ţărănimea liberă stratiolică. fratele lui Alexios I Mare Comnen. 1214 (aîîrşitul). pacea de la Nymphaion (dec. căzut în luptă. Theodor I Lascaris incorporează statului niceean Paphlagouia.-209_ _1210. sept. consolidarea graniţei oricn-? tale a statului niceean. ambii ameninţaţi de sultanatul de Ikoniou. Henri I nu dispune de forţe suficiente pentru a lichida Imperiul de Niceea. 1212). j214. pe plan economic. încurajează dezvoltarea agriculturii şi creşterea vitelor şi. 1219. Tratat comercial între Veneţia şi Imperial de Niceea. succesorul lui Mihail I Angelos. mai —iun. Theodor Lascaris speră ca prin largile privilegii corner-. Războiul latino niceean. Ioan III Vatatzes promovează o politică maternă inteligentă. 157 . Theodor Angelos Ducas. 1217. m_ scopuri militare şi fiscale. 1. pe drumul dintre Dynaebion şi Constantinopol. a creat premisele refacerii unităţii bizantine şi ale recuceririi Constantinopolului-. \_ _1214. 1211) şi a marşului victorios prin teritoriul niceean pînă la Pergam şi Nymphaion (ian. în marea bătălie de la Antiohia pe Maiandros. Î2H) are la bază statn-quo-xâ.

========^ ---- .\ DTOn taKi oteiui iOTnteanai!M-i2tt) SmreBIUl.---=s==3=:"' I S p^^ w2Vera JUMĂTATE A SECOLULUI XHWT2O4-t2eî>l ESS3 Imperiul * NICMQ la Epiryl io [QH] Taraţii bulgar iwrrtede 1230 ^^ kj txenri aie lui loan ni VQtatzss(1ZZ2-'254n '*/ OcenriOe lui Iteodw Anqebs 112W-1230) JHl=r===r:-r=rsr:~===:=rT^=Ţ7===n=brr=^. BIZANTIN IN PRIMA^'-v-.

Răscoala antiyeneţiană a populaţiei greceşti din Creta. . înăbuşit însă de acesta. cu excepţia Nicomediei şi a teritoriului din faţa Constantinopolului. Theodor I Angelos Ducas suferă un dezas-1 tru la Clocotnlţa. apr. ge cont propriu. încercarea lui Ioan III Vatatzes de a ocupa Adriano^ polul şi coasta tracă eşuează din cauza opoziţiei rivalului său grec din Thessalonic. prin care acesta din urmă promite ajutor naval regentului împăratului latin pentru recucerirea teritoriilor pierdute la niceeni în schimbul confirmării şi «rgirii privilegiilor veneţiene în Imperiul latin de Constant «nopol. pe de alta. principele Epiriilui.. 1225. 111 Vatatzes. trecuţi de partea adversarilor statului niceean. din partea ţarului bulgar Ioan Asan II| împăratul' grec este luat prizonier şi orbit. şi insulele Lesbos. Tratatul de pace de la Pcgai dintre Robcrt I de Courten nay şi Ioan III Vatatzes. şi fostul rege al Ierusalim mului. prin care ultimul acceptă să devină regent al nevîrstnicului împărat latin. 1224 (sîirşltul). iar cea mai mare parte a teritoriilor sale (fracia. Kos şi Icaria. Balduin II. "> aP«"' 7. Complotul lui Andronic Nestongos şi al altor membri ai aristocraţiei niceene îndreptat contra lui Ioan. susţinută activ de Ioan III Vatatzes. Jean de Brienne. Tratatul de la Rieti dintre papa Grigore IX şi baronii latini. 1226. obligîndu-se însă să recucerească întreaga Asie Mică de la niceeni. Theodor I Angelos Ducas. prin care latinii pierd cea mai mare parte a posesiunilor lor microasiatice. Crearea Imperiului de Thessalonic (1227/28—1241). 1124 (sfîfşît). pe de o parte. şi recucerirea celei mai mari părţi a teritoriului deţinut de împăratul latin în Asia Mică. 1229. 1230—1236. anunţîndu-şi astfel intenţia recuceririi Constantinopolului şi refacerii unităţii vechiului imperiu. pentru a o ceda împăratului ku tin la majoratul acestuia. 169 .. Alexios si Isaa'c Lascaris. Victoria lui Vatatzes la Poimanenon asupra forţelor latine şi a celor doi fraţi ai lui Theodor I Lascaris. Macedonia) cade în mîna învingătorului. Tratat dintre Jean de Brienne şi Jacopo Tiepolo.224. 9. 1230 (primăvara). pe malurile Măritei. Tlieodor I Angelos Ducas. dogele Veneţiei. cucereşte Thcssalonicul de la latini şi se proclamă împăn rat (după 1224).

stăpînul insulei Rhodos. Sestos şi întreg Chersonesul tracic. Expediţia lui Jean de Brienne împotriva lui Ioan Vatatzes se încheie cu pierderea ultimelor posesiuni tine de dincolo de Bosfor. 1234 (sîîrşituî). Gabalas. care primeşte titlul de despot / Ia Ioan III Vatatzes. 1235(toamna). 1234(sîîrşit) —1235. Constantinopolul este salvat de sosirea flotei venetiene şi genoveze. care împrăştie forţele navale niceene. aug. Restul teritoriilor lui Theodor I se constitui într-un principat la Thessalonic sub conducerea lui W nuel Angelos Ducas. purtate la Nymphaion. să recunoască autoritatea basileului din Niceea. şi încheiate cu un eşec total.asediul este ridicat din pricina apropierii iernii. Alianţa politică de la Gallipoli dintre Ioan 111 Vatatzes şi Ioan Asan II. ce 170 . 1234. îndreptat contra lui Ioan III Vatatzes) un an mai tîrziu insula este readusă sub stăpînirea niceeană. de cultură enciclopedică. Tratative de uniune religioasă. 1233. îndrep tată împotriva latinilor. filozof şi om de şt Blemmydes a lăsat 6 operă foarte variată. 1233. Reluarea asediului capitalei latine de către aliaţii orto docşi. între legaţii lui Grigorc IX şi Ioan III Vatatzes. Theodor Lascaris. 1236. Ioan III Vatatzes şi Ioan Asan II asediază p uscat şi pe mare Constantinopolul. Ioan Asan II rupe alianţa cu basileul niceean şi se alătură adversarilor acestuia pentru a lichida stăpînirea lui Ioan III Vatatzes din Tracia.după înfrîngerea lui Theodor I An<*ef' )a (Tocotniţa. 1237 (sfîrşitui). întărită de căsătoria fiului basiieului. Restabilirea alianţei bulgaro-niceene. Forţele navale niceene ocupă principa lele poziiii venetiene de pe coasta tracă din Propoiitida: Gallipoli. stăpînul Rhodosului. 1237 (începutul). 1238. şi de neînţelegerile intervenite în tabăra asediatorilor. 1234 (primăvara). cu fiica ţarului bulgar. Elena. Nikephor Blemmydes (1197—1272) devine P£°fes°| la şcoala de filozofie creată de Vatatzes la Niceea. Un corp expediţionar niceean obligă pe cezarul î„eo. Tratat economic şi alianţă politică între Veneţia şi cezarul Leon Gabalas. teolog.

fără succes. împăratul Trapezuntu-? lui. pînă la Mariţa. (238. o autobiografie şi o „statuie imperiala". fiica cezarului german (înainte de martie 1242). şi Macci Qonia.lucrări de fizică. deja în vigoare în 1238. Colonizarea unei hoarde de 10 000 de cumani la graniţele orientale ale Imperiului niceean. J 243 (toamna). Sîîrşitui Imperiului de Thessalonic. de la taratul bulgar. intră în relaţii de vasalitate faţă de mongoli şi acceptă să plătească un tribut anual. 1243. basileul niceean cucereşte ultimele teritorii ale lui Demetrios Angelos Ducas. ţ24(h Forţe niceene sprijină. scrieri religioase de caracter polemic. titlul de despot de la basileul niceean. Alianţa dintre loan III Vatatzes şi Frederic II de Hohenstauîen îndreptată împotriva papei şi a Imperiului latin din Constantinopol. Alianţa dintre loan III Vatatzes şi sultanul selgiucid. 1241 (sfsrşitu!). în Asia Mic Campanie victorioasă a lui loan III Vatatzes în Balcani j după ce ocupă fără luptă Tracia. primind. pînă la Vardar. după ce aceştia fuseseră alungaţi de invazia mongolă din habitatul lor nord-danuhian în Tracia şi Macedonia. începutul marilor campanii balcanice ale lui loan III Vatatzes pentru recucerirea teritoriilor europene ale ve-s chiului imperiu. lucrare ce aparţine genului Miroir du firince. Tratatul dintre loan III Vatatzes şi loan Angelo's Ducas prin care ultimul renunţă la însemnele puterii imperiale. Manuel I Mare Comncn. 1243 (vara). fiul lui Theodor 171 . 26. ambii ameninţaţi de invazia mongolă "a. 1242. 1242. iun. foarte cultivat în literatura bizantină. care fuseseră restauraţi la putere de ţarul bulgar şi reluaseră însemnele puterii supreme. Sultanul selgiucid Kaikosru II suferă o grea înf ring ere în faţa mongolilor şi se obligă la plata unui mare tribut. condus oe minorul Mihail I. astronomie şi geografie.■ alianţa. e. în schimb. cînd forţe niceene participă alături de armata împăratului german la asediul Bresciei. pe despotul Manuel Angelos Ducas să recucerească Thessalonicul de la fratele său The odor I Angelos Ducas şi fiul acestuia loan. este întărită cîţiva ani mai tîrzitt prin căsătoria basileului nicecan cu Conn st inţa-Anna.

Admirator al trecutului elenic. Mihail II Angelos.) ~ 1258 (aug. A doua campanie balcanică a lui Theod-r fl J contra lui Mihail Asan. Theodor I. a papei şi a pa triarhului grec. Domnia Iui Theodor II Lasearis. înfrînt. recrutaţi din rindurile păturilor modeste ale populaţiei microasiatice] reluarea tradiţiilor guvernării autoritare a împăraţilor macedoneni. încheiată cu victoria basi. ultimul despot de Tw i salonic este dus prizonier la curtea din Asia Mică. încurajează studiul filozofiei clasice în exilul niceean. care la insti^V' ţia unchiului său. Vatatze-lui Innocenţiu IV retrocedarea Constantinopolului ş fiinţarea Imperiului latin.). care la vestea mor ţii lui Vatatzes ocupase teritoriile deţinute de tatăl săi la sud de Balcani. % schimbul unirii celor două biserici şi recunoaşterii j maţiei papale de către patriarhatul grec. 1256(primăvara). ocupase unele cgjăţi ni cţe ne din Macedonia-. importante fortificaţii din Macedonia occidentală şi cetatea albaneză Kroia. în frunte cu priete-" nul intim al basileului. a politicii eco nomice. mare înflo rire culturală a statului niceean. l niceeanjl pacea dintre cele două părţi restabileşte gr bulgaro-niceeană de la sfîrşitul domniei lui Vatatze: * paratul grec obţmînd în plus importanta fortăreaţă i :e " paina. 1255(primăvara). sociale şi militare a părintelui său. naturale). Theodor Lasearis (1222—1258) este auto rul unei întinse opere epistolografice şi al unor tratate d<: teologie şi filozofie (Şase discursuri asupra comuniuni. creîndu-se premisele marii renaşteri a Paleologilor • Discipol al lui Blemmydes şi Akropolites. înlăturarea din armată şi administraţie a reprezen tanţilor marilor familii aristocratice şi guvernarea inipe. Etapa finală a negocierilor dintre Niceea şi Roma. Reacţia antiaristocratică a lui Theodor II Lascaris. ot prin moartea concomitentă a basileului. 1254. riului cu ajutorul unor liomims novi. Georgios Muzalon. continuarea. împăratul niceean restabileşte situaţia 1255(vara). Campanie victorioasă a lui Vatatzes cont: despotului Epirului. 1254(nov. tratativele au fost între. Prima campanie balcanică a lui Theodoi II Lasearis împotriva lui Mihail Asan. ' 1252 (sfirşitul). cu şi mai multă consecvenţă. 272 .I. Mihail II cedează basileuluî -^i ceean cetăţile cucerite. inclusiv Thessalonicul (dec).

care încheie pace cu hanul mongol Hulagu şi ţarul 173 . fără succes. Mihaii VIII Paleoîogul asediază. protovestiarul Georgios Muzalon. sistem ridicat la rang de politică. Tratat între Theodor II şi Mihaii II Angelos. cărturar. în urma căreia protovesti-i arul Georgios Muzalon şi colaboratorii săi au fost asasi naţi. Ioan Paleoîogul. prin care despotul epirot este obligat să recunoască suzerani-! tatea niceeană şi pierderea unor importante poziţii stra-i tegice din Macedonia occidentală şi de pe coasta dalmată. Mihaii Paleoîogul este proclamat şi încoronat împărat înaintea basileului legitim. în calitate de regent al nevîrstnicului împărat Ioan IV Lascaris. victorie deplină a elitei sociale constantinopolitane aflate în exil. obţine la Pelagonia o strălucită victorie asupra coa liţiei latino-epiro-siciliene. fratele împăratului Mihaii VIII. principele Achaiei. despot — odată cu desemnarea lui ca regent al lui Ioan IV Lascaris.1256. puterea este preluată de colaboratorul său apropiat. La 9 zile după moartea lui Theodor II Lascaris. acesta din urmă cedat ginerelui său. Manfred. aug. 1259. apărat de flota veneţianăj se încheie un armistiţiu pe un an între cele două părţi. La moartea prematură a lui Theodor II Lascaris. 1259—1261. on. Crearea de către Mihaii Paleoîogul a unui sistem de alianţe de familie între casa imperială şi marile familii aristocratice. După ce urcă treptele ierarhiei imperiale — mare duce. ? r <sîîrşît). «ept. ^Intensă activitate diplomatică a lui Mihaii * AH. semn al dizolvării vechilor structuri de stat şi înlocuirea lor cu legăturile personale ale basileului cu reprezentanţii aristocraţiei bizantine. restabilind poziţiile Niceei în Balcani. 1258. printre care şi portul Dyrrachion. fiul lui Theodor II. Mihaii Paleoîogul şi alţi fruntaşi ai aristocraţiei niceene organizează o lovitură de stat.ian. 1258. 1259(toamna). i257» Mihaii II Angelos rupe pacea cu împăratul niceean şi ocupă cea mai mare parte a Macedoniei şi portul Dyrracht-. asigurîndu-se astfel continuitatea politicii antiaristocratice a basileului-. condusă de Mihaii II Angelos Şi Guillaume II de Villehardouin. 1260(vara). Lonstantinopolul.sept. regele Siciliei. 1.

mişcarea provoacă dezor ganizarea sistemului defensiv de la graniţele orientale.il viij şi reprezentanţii Genovei. tr-o simplă anexă economică a negustorilor peninsulari 1261. 174 . 1262.bulgar Constantin Ticb. 1262. cu consecinţe funeste pentru imperiu. iun. mart. cînd ultimul promite ajutor naval basileului în cazul. iul.) J abandonarea politicii economice înţelepte a Lascarizilor prin retrocedarea şi ampij. 25. în urma orbirii şi detronării basileului legitim. sultanul Egiptului. 1262 (incepuf). Bătălia navală de la Settepozzi. Expediţie navală victorioasă a lui Jlihail Paleologtil în Pont. pentru a se asigura de neutrali tatea lor. ial. 1263. Mesembria. în urma sistării avantajelor financiare de care beneficiase sub Lascarizi şi. începutul transformării imperiului î n. a reducerii veniturilor ei] îmbrăcată în haină dinastică. Tratat de alianţă între Mihail VIII şi Baibars. nov. după recucerirea Constantinopolului. în primăvara lui 1281. urmată de revenirea administraţiei bizantine în metropola de pe malurile Bosforului (15 aug. reînnoit în 1268/69 şi apoi sub su« cesorul lui BaTbars. Recucerirea Constaatino|joîului de către strategul niceean Alexios Strategopulos. sprijinită şi de forţe terestre. -—1262. nov. 12SI. după ce flota grecogenoveză lansează o ofensivă generală asupra posesiunii01' veneţiene din România (1261—62). unui atac pe mare al lui Carol de Anjou asupra Constanţi nepalului. ratificat de comuna ligură cî teva luni mai tîrziu (10 iul. t& Tratatul de ia Nynipbaâoft între Mihp. Excomunicarea solemnă a Iui Mihail VIII Paleologul de către patriarhul Arsenios Autoreianos. în urma căreia ocupă o mare parte a litoralului bulgar. loan IV Lascaris (1 dec. Răscoala populaţiei de Ia graniţefc orientale ale imperiului — ţărănimea stratiotică şi mici pronoiari — împotriva administraţiei lui Mihail 'Paleolbgul.). Sflrşitul Imperiului de Niceea şi sfîrşîtui Imperiului latin. ficarea privilegiilor comerciale în favoarea oraşelor comerciale italiene. aliaţii suferă o înfrftigere severă în faţa forţelor navale ale comunei adriatice? reorientarea poh'ticii bizantine faţă de republicile mari time italiene. 1261. ridieîndu-se în apărarea basileului detronat. cu puncte principale de sprijin porturile Ancîualos şi. pentru premtîrapinarea ameninţării mongole. 1261).

îebf. prin care negustorii din lagune ur mau să primească largi concesiuni comerciale în România. niai —iun. deveniţi foarte influenţi în imperiu. Ins '267.. 1266. condus e de Nogai.ian. dispunând de forţ e net s uperi o are. Constantin Paleologul. Depunerea patriarhului Arsenios Autore-? ianos. 1264 (vată). înfrîngere sevai"ă suferită de Mihail VIII în Tracia di n partea unei hoarde tătare. care refuzase să ridice excomunicarea împăratului. Tratat economic între Bizanţ şi Veneţia. (264. fratele împăratului. pierde regat ul ş i viaţa în băt ăl ia de la Benevento în favoarea rivalului său. Mistra şi altele şi să i se recunoască vasal —. despotul Epirului. nes ratificat însă de doge. înlocuind astfel pe oamenii de afaceri liguri. după ce aces ta di n urmă reu şise să 1 învingă şi să-1 ia prizonier pe Alexios Stategopin fos. suferă o grea îufrîagere în Pcloponez ia faţa latinilor şi este obligat să evacueze teritoriile cucerite. 1265. des potul Epi rului. deschide marea schismă arsenită. eliberatorul Constantinopolului (1262). loan Paleologul. prin care se angaja să reinstaleze Pe cx-împăratul latin Balduin II la Constantiixopol. principele Achaiei ~—eliberat din captivitatea bizantină (sfârşit 1261) şi obligat să cedeze lui Mihail Palcologul cetăţile Moneaabasia. şi-1 obligă să recunoască suz erani tatea biz antină. După ce se aliază cu Mihail II Angelos şi cu Giiîllaume II de Viîleliardouin. fratele lui Ludovic IX j susţinut de papalitate.. ve~ nită îv sprijinul ţarului bulgar. 26. 18. învingă torul preia ambiţiile bizantine ale lui Manfred. Manfred. 1265. J2S4-1267» Mişcarea populaţiei greceşti din Creta. . (ratele împăratului. regele Siciliei şi ginerele lui Mihail II. maî 27. care a rupt unitatea societăţii bizantine. zdrobeşte pe Mihail II. Carol de Anjou încheie tratatul de la Viterbo. Carol de AnJ «u. d să primească 1/3 din cuceririle ce avea să Ic facă ln România. După o serie de victorii asupra -foiţelor iui Gttil!utimfc li de ViUeliardoain. condusă de Georgios Cortazzi şi îndreptată contra dominaţiei veneţ i en e î n i ns ul ă.

valului turc năvălitor. în calitate de dotă. 1270. teritoriul despotatyit! Epirului este împărţit între cei doi fii ai săi| sebastocra torul Ioan Angelos. istoric n. prilejuit de căsătoria nepoatei împăratului. dar este obligat să lase în mîiu invadatorilor importante cetăţi din Caria. lui de a ceda ţarului. fiu nelegitim. Georgios Akropolites (1217—1282). fiica împăratului. scrie lucrarea Istoria. 23. cu ţarul bulgar. regele se biei. c 1270. Intre prinde o expediţie victorioasă în Asia Mică împotriv. avînd drer bază de plecare proiectul din 1265. reîntoarcerea negusţj rxlor din comuna lui San Marco în Imperiul bizantin după dezastrul suferit prin recucerirea Constantinopoi. Mărit. Tratat de pace între Mihail Paleologul şi Constanţir Tich. în care relatează evenimentele din perioada 1203—1261. şi îndreptată împotriva statului sîn>1272.Despotul Ioan Paleologul.Alianţă bizantino-maghiară. 1268. fratele împăratului. Tratat comercial veneto-bizantin. 1271. 4. 1269—1270. gliacozzo asupra lui Conradin.aug. Tratat de alianţă între Mihail VIII şi hanul tătar N°gai. unde se foi mează emiratul Mente şe. oraşele pontic Anchialos şi Mesembria rămîne neîmplinită. rilor împăratului. fapt c duce la trecerea lui Constantin Tich în tabăra advers?.1268. Carol de Anjou obţine o mare victorie ia Ţa. Ireiîa Lascaris. 1269. lui de către greci (reînnoit în 1276. 1285 etc).ceeap.to timp ce despotul Nikephor devine stăpîn peste restu 1 teritoriului vechiului despotat şi se căsătoreşte cu o n e' poată a împăratului în cea de a doua căsătorie. rămas văduv după moartea primei soţii. I. nepotul lui Frederic I] care este prins şi executat j creşterea primejdiei angeviu asupra Bizanţului. Două legaţii bizantine pe lîngă Ludovic IX ultima găsindu-1 pe patul de moarte în tabăra de la Cai tagina. apr.La moartea lui Mihail II Angelos. Andronic. ■ 1268. 1272. primeşte Thessalia. fiica lui Theodor II| promisiunea basilev. prin care fiul regelui urmează să ia "în căsătorie !y Arma. proiect eşuat. cu fiica regelui Bi^' ghiar Ştefan V. cer regelui Franţei să-şi împiedice fratele să atac—-Constantinopolul. în urma căruia a avut loc căsătoria hanului cu P x 17(5 . Tratat între Mihail VIII şi Ştefan Uroş.. întărită de căsătoria pn11' ţului moştenitor bizantin.

t>asileului, Eufrosina'j Nogai se obligă să acorde ajutor împăratului împotriva ţarului bulgar, care a atacat im? periul pentru reluarea oraşelor pontice. 1272__1273. După căsătoria fiului său Philippe de Anjou cu Isabelle, fiica lui Guillaume II de Villehardouin şi moştenitoarea principatului Achaiei, Carol de Anjou îşi extinde influenţa în Albania, unde devine rege alături de fiul său, şi încheie alianţă antibizantină cu sebasto-i oratorul loan Angelos şi cu cei doi suverani sud-slavi. 1273—1278. Nouă răscoală antiveneţiană în Creta, sprijinita şi de Mihail VIII Paleologul. 1274, iul'. 6. După trei ani de tratative cu papa Grigore X şi sub ameninţarea, mai gravă ca oricînd, a coaliţiei antibizantine organizată de Carol de Anjou, Mihail Paleolo gul se decide să accepte unirea celor două biserici şi xe.-. cunoaşterea supremaţiei papale de către biserica răsări-: teană, act semnat de trimişii împăratului la conciliul de la Lyon; creşterea opoziţiei faţă de împărat, condusă de clerul grec şi de unii fruntaşi ai aristocraţiei bizantine. 1275. Mihail Paleologul cedează în concesiune minele de alaun din Phoceea fraţilor Manuel şi Benedetto Zaccaria, nobili genovezi. 1275—1277. încercarea bizantină de a zdrobi pe loan Angelos, fiul despotului epirot Mihail II şi unul dintre efii mai hotărîţi adversari ai lui Mihail VIII, se izbeşte de rezistenţa înverşunată a vlahilor thessalioţi, care pro-; voacă armatelor imperiale două înfrîngeri grele. 1276—1277. Mare victorie navală bizantină asupra veneţîenilor, în urma căreia Mihail VIII reia insula Negroponte, încununînd astfel recucerirea de către bizantini a celor mai importante insule din Marea Egee. 1277—1278. Intervenţia lui Mihail Paleologul în Bulgaria provoacă răsturnarea de la putere a lui Ivailo, adus la tron de o răscoală populară, şi înlocuirea lui cu loan Asan III, descendent din vechea dinastie, căsătorit cu Irena, fiică a împăratului bizantin. 1278. Expediţia lui Andronic Paleologul, fiul împăratului, împotriva emirului Menteşe, se încheie cu o grea înfrîngere la Tralles. ţ?78. Emiratul Karaman, apărut în deceniile 7—8 în CiliC1 a, reuşeşte să ocupe IlîonioîH, capitala vechilor sultani. 177

128Η1282. Alianţă politică între Miliail VIII Paleolog,,; şi loan II Mare Comnen, basileiil Trapezuntului, înta rită de căsătoria lui loan II cu Eudocia, cea de a trej^ fiică a împăratului din Constantinopol (sept. 1282). Î281, iul. 3. Sub patronajul papei Martin IV, Carol do Aujou şi Philippe de Courtenay, împăratul latin titular au semnat Ia Orviento un tratat de alianţă cu reprezentanţii dogelui pentru restabilirea Imperiului latin la Constantinopol. 1282. Coaliţia balcanică, formată din regele sîrb Ştefan Milutin, ţarul bulgar Ghcorghe I Terter şi sebastocratorul loan Angelos, conducătorul Thessaliei, în alianţă cu Carol de Anjou, atacă imperiul (sîrbii ocupă j>entru totdeauna Skoplje). 1282—1299. Puternică mişcare antiveneţiană în Creta, condusă de Alexios Kalergis. 1282, mart. 3i. Vecerniile siciliene, marea răscoală populară îndreptată împotriva dominaţiei lui Carol de Anjou în Sicilia, susţinută financiar de Mihail VIII Paleologui în strînsă colaborare cu Pedro III, regele Aragonului şi ginerele lui Manfred, care pune stăpînire pe insulă (aug.); primejdia angevină, mai ameninţătoare ca oricînd, este definitiv înlăturată de Mihaiî Paleologui.

a DECĂDEREA ŞI PRĂBUŞIREA STATULUI BIZANTIN (1282-1453)

Cele aproape două veacuri de guvernare a urmaşilor lui >Ji'--iiI VIII Paleologul cuprind lunga agonie a imperiului. Pe plan economic, .statul traversează o gravă criză, prov>j. ită de consolidarea controlului republicilor maritime italiene în sirîaitori şi în Pont şi de decăderea vieţii urbane în imperiu; după o carieră strălucită, moneda bizantină de aur cedează şi ea locul ducatului şi florinului pe piaţa mediteraneeană. Paralel, se adînceşte procesul de feudalizare, odată cu care aristocraţia bizantină îşi consolidează poziţiile în viaţa socială şi politică a imperiului. în sînul ei se formează grupări rivale, care, în lupta pentru controlul puterii politice în stat, provoacă marile războaie civile ce domină istoria politică internă bizantină a veacului al Xl-V-lea • în aceste împrejurări, imperiul pierde tot mai mult teren pe plan extern în iaţa unor duşmani redutabili. încă de la începutul acestei perioade, selgiucizii şi otomanii încîieie cucerirea Asiei Mici bizantine, în timp ce în Europa, Serbia, aflată la apogeul puterii sale sub domnia lui Ştefan Duşan, ocupă cea mai mare parte a posesiunilor imperiale la mijlocul secolului al KlV-lea. Expansiunea otomană în Europa în a doua jumătate a veacului limitează controlul bizantin la Constantinopol, cu teritoriul din jur, şi la despotatul Moreei, subordonat formal basileului. Numai tulburările interne din tabăra otomană din primele două decenii ale secolului următor prelungesc cu încă 0 jumătate de veac agonia imperiului înainte de tragicul deznodă-"tfnt • în contrast izbitor cu existenţa sa mizeră, imperiul trăieşte Pe plan cultural perioada de maximă strălucire. „Renaşterea Paleo-°giîor", ale cărei origini trebuie căutate în exilul niceean, aduce un s P ! rit înnoitor din tot mai stăruitorul contact cu valorile culturii c asice, în care contemporanii, confruntaţi cu criza profundă pe re o traversa societatea vremii, încearcă să descopere elemente ""P c să facă lumină în propria situaţie existenţială • Umanismul tiusfoni Paieologilor" — denumit „clasic" în raport cu „prinuil

umanism bizantin" din veacurile precedente — este o mişcare ^ telectuală, un complex spiritual, psihologic, estetic casacteristm anumitor cercuri ale societăţii bizantine din epocă, complex care în condiţiile istorice date, a dobîndit o tentă umanistă şi a fost un fenomen realmente nou în istoria culturii bizantine. Curentul a apărut şi s-a manifestat în anumite cercuri intelectuale, departe d e cunoaşterea şi înţelegerea sa de către marea masă a populaţiei care rămîne în continuare sub influenţa ideologiei medievale. Tră. săturiie noului umanism — amploarea crescîndă a cultului antichitaţii şi al ştiinţelor antice, interesul pentru carte, spiritul enciclo* pcdic şi universal şi chiar începutul unui proces de secularizare a gîndirii — caracterizează opera unei întregi pleiade de cărturari bizantini din secolele XIV —XV, care numără alături de corifeii mişcării — Theodor Metochites, Nikephor Gregoras şi, mai cu seamă, Gemistos Plethon — pe Thoma Magistrul, Maxim Planudes, Varlaam de Calabria, Visarion de Niceea, Nikephor Chumnos, Demetrios Kidones, cardinalul Bessarion şi mulţi alţii. Dar biruinţa viziunii mistico-religioase, consacrată de recunoaşterea hesyc. hasmului ca dogmă oficială, a însemnat o înfrîngere pentru curentul umanist în Bizanţ, fapt ce explică replierea intelectualilor umanişti d6 după mijlocul secolului al XlV-lea din Constantinopolul dominat de elementele conservatoare spre periferia imperiului, la curtea despoţilor din Mistra • în pictură — unde mozaicul cedează treptat locul picturii murale, mai prielnică noilor experienţe din arta bizantină — se înregistrează o tot mai personală tratare a subiectului, ce se traduce în exprimarea pateticului morţii şi al suferinţii, dar n^i cu seamă în introducerea în scenele sacre a unor elemente din natură (peisaje de coline şi de arhitectură). Dar lecţia esteticii clasice, limitată la preluarea unor motive realiste şi patetice, nu £-a condus pe meşterii bizantini la o artă care-şi are ca sursă de inspiraţie natura; mai mult, în momentul cînd Giotto descoperea noi orizonturi în pictură plecînd de la experienţa bizantină, ei abandonează contactele cu arta clasică pentru a reveni, sub înrîurirea viziunii mistico-religioase dominantă după mijlocul secolului XI>< la arta tradiţională • în această perioadă de declin al autorităţii contrale şi al prestigiului politic extern al imperiului ecourile culturii bizantine ajung mai departe ca oricînd, din Veneţia, Florenţa şi Siena pînă în Bulgaria şi Serbia Nemanizilor şi din insulele Arhipelagului grecesc stăpînite de latini pînă în principatele ruseşti als Moscovei şi Suzdaluîui şi, mai departe, în republica comercială » Novgorodului. Direct ori prin filieră sud-slavă, înrîurirea bizantin^ s-a exercitat şi în spaţiul românesc, amprenta ei cea mai putere10

180

găsindu-se în artă, în primele lăcaşe de cult din principatul muntean al Basarabilor ca şi în monumentele reprezentative ale artei moldovene din epoca lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare.

Sî. sec. XIH —începutul sec. XIV. Desăvîrşirea instalării iut-' cilor pe litoralul egeic, propontic şi pontic al Asiei Mîtl,

împărţit între emiratele Menteşe (Lycia), Aydin (Ionia), Sarukhan (Eolida), Yaxi (TÎroada) şi Osman (Bitliinia) care construiesc primele flote şi pradă insulele egeene şi coasta tracă. 1282, dec. Abia sosit la tron (11 dec), Andronic II Paleologul rupe cu politica unionistă a tatălui său, îndepăriînd din scaunul patriarhal pe unionistul loan Veccos (25 dec.) şi restaurîndu-1 într-un adevărat triumf pe pa triarhul Iosif (30 dec); mari represalii împotriva unic1284. După moartea lui Carol de Anjou şi din cauza imense lor cheltuieli necesitate de întreţinerea ei, Andronic II Paleologul dizolvă flota construită de tatăl său şi abandonează navele, fapt cu consecinţe funeste pentru viito rul statului bizantin. 1288—1290. După moartea lui Erţogrul (c. 1288), Osman, fiul său, începe cucerirea Bithiniei, punînd bazele statului! 1288—1296. Tratative între Andronic II şi papalitate pentru căsătoria fiului său, Mihail, cu Catherine de Courtenay, nepoata lui Balduin II, ex-împăratul Constantinepolului (mort 1273), şi moştenitoarea drepturilor acestuia asupra Romanici, pentru a lichida conflictul dintre cele două dinastii; eşecul proiectului şi căsătorii nepoatei lui Balduin II cu Carol de Valois (1301), fratele lui Philip IV cel Frumos, regele Franţei, au reactivat proiectele de cruciadă antibizantină în Occident, deşi fără rezultate importante pe plan real. *• 1290. Este construită biserica Panaghia Paregoritissa ■iîn Arta, capitala despotatului Epirului. }.' Demetrios Moschopulos construieşte biserica metropolitană Sf. Demetrios din Mistra. începutul ridicării Mis-wei, capitala despotatului Moreei (1348—1460), care ayea. să devină principalul centru artistic şi intelectual âl lumii bizantine în agonie.
181 otoman. nu.

1294—1299. Război venet© genovez, generat de rivalitatea dintre cele două republici pentru stăpînirea bazinul Mării Negre şi a pieţei bizantine £ după ce o escadră ve' neţiană arde Pera şi Galata (iul. 1296), genovezii masa crează coloniştii veneţieni din Constantinopol, penti-]. ca să urmeze curînd devastarea stabilimentelor ligui,' din Marea Neagră ~ dezastrul suferit de,, flota veneţîan-, lîngă Civizola (7 sept. 1298) în faţa genovezilor obli^ cetatea lui San Marco să încheie pacea de la Milano (25 mai 1299) pe baza statu-quo-vlui, dar în dauna Bizanţului. 1294, mai 21. Asocierea la domnie a lui Mihail IX de către tatăl său, Andronic II, avînd aceleaşi prerogative din punctul de vedere al titulaturii şi chiar al puterii cu împăratul principal. 1298. Reformă a justiţiei prin care Andronic II înlocuieşte vechiul tribunal al Hippodromului cu un colegiu de 12 judecători, cu rol de curte supremă de apel, pentru li: chidarea corupţiei din justiţie. 1296(sfîrşit). Investit cu puteri extraordinare, în lupta îm potriva turcilor otomani, Alexios Philanthropenos se răscoală contra basileului pentru a nu fi primit banii necesari plăţii soldei armatei şi merge asupra oraşului Nymphaion} răscoala este în cele din urmă înăbuşită şf conducătorul ei orbit (dec). 1297(vara). După campania nereuşită a lui Mihail Glabas contra lui Ştefan Uroş II Milutin, se încheie pace între cele două părţi, cu care prilej basileul dă în căsătorie regelui sîrb pe fiica sa, Simonida. către 1300. Turcii selgiucizl şi otomani sînt stăpîni pe întreaga Asîe Mică bizantină, cu excepţia fortăreţelor Niceea, Nicomedia, Brussa, Sardes, Magnesia, Philadelphia şi Nymphaion şi a cîtorva porturi, precum Heraclcea Pontică, Smyrna şi Phoceea. c. 1308. Genovezul Benedetto Zaccaria extinde producţia minelor de alaun din Phoceea, pe care le primise în concesiune de la Mihai Paleoiogul, şi înalţă o citadelă if 1 jurul căreia se formează un oraş cu peste 3 000 de locuitori, ocupaţi cu fabricarea alaunului. cec. XIV (început). Cu pictară murală din Mistra arta biz»n' tină înscrie una dintre cele mai valoroase pagini. Exp:'e„~ sie a spiritului de reacţie faţă de agresiunea occidental — pentru frescele de după primele decenii ale secom n
182

a cărei flotă blocase palatul imperial. 1302) dintre Frederic II de Aragon. primeşte titlul de megaduce şi solda membrilor companiei pentru patru luni. 1302. şi Carol II de Anjou. Răscoala celor 10 000 de mercenari alani. catalanii eliberează Pnrigia —.mai. eliberînd o mare parte a peninsulei microasiatice. p *?upă ce debarcă la Cyzic (apr. Rămaşi fără angajament după încheierea păcii de la Caltabellota (31 aug. tratat prin care basileul se obligă să retrocedeze privilegiile comer ciale şi să acorde importante despăgubiri negustorilor din lagune (79 000 hyperperi). pînă atunci în slujba regelui sicilian. urmărit de turci. după o luptă sîngeroasă. Andronic II . mercenarii catalani („almugavari").act. între fortificaţiile căruia avea să se dezvolte liber colonia Pera. adevărat stat genovez în Bizanţ.). fără a întîmpina rezistenţă.XlV poate şi reflex al biruinţei hesychasmului . cu care Mihail IX a încercat să oprească progresele cuceririi lui Osman în Asia Mică. din următorul — prin tehnica desăyîrşită si strălucirea calorii. ea impresionează însă în tot ce are mai valoros — frescele din Afendiko şi peribleptos. primesc oferta lui Andronic II de a lupta contra turcilor în Asia Mică şi vin la Constantinopolj prin tratatul încheiat cu acest prilej. se căsătoreşte cu o nepoată a basileuluî. conducătorul companiei catalane. 4. prin patetismul şi intensitatea suferinţei. pe ţărmul microasiatk al Bosfo rului. 1303. regele Siciliei. Compania catalană. care se retrage în grabă între zidurile Nicomediei.). Osman zdrobeşte o armată bizantină condusă de marele logothet Theodor Muzalon. tînărul coîmpărat se închide mai îatîi între zidurile Magnesiei şi apoi caută refugiu la Cyzie. 1303. Andronic II acordă genovezilor un important stabiliment la Galata. 133 .încheie un tratat de pace cu Ve neţia. compromite ultimul efort bizantin de salvare a Asiei Mici prin forţe proprii. Roger de Fior. 1302. zdrobesc forţele turce (15 aug. j30l> itflt 27.Magnesia f ~~7 Şi înaintează. pictura din Mi'stra nu ilustrează noile experienţe din pictura italiană ori sîrbă a vremii. pînă la PorPle de Fier ale munţilor Taurus.între altele oraşele Philadelphia şi . regele Neapolului. din secolul XIV. sept. unde. şi din Pantanassa.

fără succes. Speriat de tensiunea crescîndă dintre pOpn "iaţia greacă din Asia Mică şi mercenarii catalani. război continuat în anii următori cu succese schimbătoare. după ce s-a căsătorit cu fiica nelegitimă a basileului. de curînd pătrunşi pe piaţa din Trapezunt (c. Thibaud de CU' poy. Fernand Ximenes de Arenos. Î308. care se stabileşte cu oameni' tăi la Gallipoli. După victoria de la Apros asupra armatei lui Mihail IX. ca zestre. Ţarul bulgar Theodor Sviatoslav invadează imperiul. 7. şi să-i cedeze oraşele Mesembria şi Anchialos. Thessalonicul (primăvara 1308). După pustiirea Tracici. fără a întîmpina rezistenţă) forţele catalane sînt împărţite între trei şefi: Ramon Muntaner. se aliază cu Andronic II. Roger de Fior primeşte demnitatea de cezar 30 000 de hyperperi şi promisiunea că va fi investit ev un apanaj în Asia Mică cu condiţia reluării operaţiu. care ocupa Rodosto. stăpîn la Gallipoli. catalanii pradă timp de doi ani Tracia. Izbucnirea războiului dintre Alexios II Mare Comnen şi genovezi. catalanii se instalează în Cassandreia (toamna 1307) şi sub conducerea Iui Berenguer de Rocaforte—Muntaner plecase spre Sicilia în timp ce Fernand Ximenes intrase în slujba basileului — pradă mănăstirile athonite şi asediază. Benedetto Zaccaria ocupă insula Chios. cronicarul. conducătorul Thessaliei. 1305. 1308—1309. 1304. 1805—1307. mercenarii alani ai lui Mihail IX masacrează apoi la Gallipoli grupuri răzleţe ale catalanilor. 1306. şi Berenguer de Rocaforte. Agentul lui Carol de Valois. 1300). fiică a lui Mihail IX. basileul recheamă îj Europa pe Roger de Fior. apr. Roger de Fior este asasinat la Adrianopol de Mihail IX. Sebastocratorul Ioan II Angelos. Irena. 3304 (toamna). care blocaseră din nou Philadelphia. cari prădau satele şi oraşele bizantine. prin pacea încheiată obligă pe Andronic II să-i acorde mîna nepoatei sale Theodora. la Madytai. încearcă să folosească compania catalană pentru 184 . febf. nilor militare contra turcilor. 3307 (început). împreună cu întreaga suită. recuno&cîr du-se vasal basileului printr-un tratat reînnoit în 1 ţî < 1319 şi 1324. Î305.C. 1307—1308.

trecut în Thessalia. . 1311). de ins-i piraţie constantinopolitană. Lttcrarea. în Beoţia (15 mart. bine informată şi obiectivă. 11. după ce-l înlătură pe Beren guer de Roc aforte. pe cheltuiala lui Theodor Metochites. catalanii intră în slujba ducelui Atenei. Sub conducerea energicului Mihail Cantacuzino. Gauthier de Brienne. 1309. din Constantinopol. Pace pe 12 ani între Veneţia şiAndronic II. între ducele francez şi catalani intervine un conflict. executat în biserica Chora (Kariye Djami). prin care negustorii din lagune obţin dreptul a fonda colonii şi de a face negoţ în imperiul grec dia r 185 ._ _1316. 1310. consolidînd poziţiile autorităţii centrale. renunţă din pricina indisciplinei catalanilor. al6—1323. reînnoit în 1316j negustorii liguri primesc importante privilegii comerciale. dar. tacuzino în fruntea administraţiei din Moreea şi conso^ udează stăpînirea bizantină în luptă cu baronii franci. 1310. fiul ţarului Ioan Asan III şi nepot al lui Andronic II. care va dura aproape 80 de ani (1311—1388). catalanii pun bazele unui principat aragonez la Atena. 1310) încheie rej dactarea lucrării Istorii compuse. iar dominaţia francă din Atena şi Theba se prăbuşeşte ~ victorioşi. administraţia din Mo-reea cunoaşte importante schimbări. unul dintre cele mai impor-s tante monumente ale Renaşterii Paleologilor. încheiat cu bătălia de la Kephissos. vJ U !" Ccl .Qg. Tratat între Imperiul de Trapezunt şi Genova. i314. curînd. din Mistra. nov. I|3JO—1311.-lanurile orientale ale patronului său. Andronic Asan. Biserica Hodegletria (Aîendiko). în care Gauthier de Brienne cade în luptă. este scrisă într-un stil greoi şi arhaizant. ce prezintă istoria bi zantină între 1261 şi 1308. După ce au prădat un an Thessalia sebastocratorului Ioan II Angelos (1309). preia comanda co mpa niei. 1315—1320. cu o introducere pentru anii 1254—-12(61. Gej)rgios Pachymeres (1242—c. tatăl viitorului împărat Ioan VI. dint " tratat comercial dintre Trapezunt şi ne t ! a. continuă opera lui Mihail Canj.prin care basileul se obligă la plata unor importante des-i păgubiri faţă de comună şi la retrocedarea privilegiilor. Cel mai de seamă ansamblu de mozaicuri din epoca Paleologilor.

însoţit de Ioan Cantacuzino. iun. al cărui nrj" cîrmuitor cunoscut este Balica. 1316 [?]). iul. unde ia prizonier pe undi 1 său. zdronfŞ lîngă Didymotika o oaste turcă. a despotului Manuel h oct. teritoriile din Asia Mică şi insulele rămase încă sub stăpînirea bizantină. şi ameninţă din nou Constantinopolul.cea. începutul războiului civil dintre cei doi Ândronici (1321 — I328). Campania antibizantină a ţarului bulgar Georgi* Terter II j după ce ocupă Pliilippopolis. Syrgiannes şi de alţi partizani. provoacă moartea tatălui lor. Jfr hail IX (12 oct. Eiul şi succesorul său. Ameninţat de Andronic III. în împrejurării! expansiunii otomane în peninsulă. bătrinul împărat' păstrînd Constantinopolul. preia (î la părintele său şi titlul de despot. {320. va pe nepotul său de dreptul de succesiune la tron. fratele său. care se apropia de Constantinopol în fruntea unei mari armate.) şi hotărîrea lui Andronic II de a-l prj. 1322 (primăvara). 132!. oct.' toriului Ţării Româneşti (1388/89). Andronic III. prin care-1 recunoaşte succesor la tron şi-i acordă întreaga j Tracie şi importante teritorii în Macedonia. 1321. din greşeală. candidat la tron. Principatul atinge angeul puterii sale sub guvernarea lui Dobrotici fi 354 1386). Cu sprijinul financiar al lui Ioan CanţacU' zino. Trecerea în slujba lui Andronic II a megaduceluj Syrgiannes. mart domestic. părăseşte capitala şi se refugiază la Adriano-pol. Theodor Synadenos. apr. Sîut puse bazele principatului autonom iiim Dunăre şi mare desprins din (aratul bulgar. 186 . Uciderea. aflată în slujba bu lui său. primit de Dobroti de la împăratul din Constantinopol. Constantin Paleologul. Andronic II încheie pacea de la Rhegion cu nepotul său. Ivanco dispare şi ^ ritorixil despotatului este unit de Mircea cel Bătrîn 'ter. Andronic III reuşeşte să-şi formeze o armată P^ care ocupă Thessalonicul. 1322. 1320. cînd devine unul dintre principalii factori p^: tici din Balcani. 6. 1321. nemulţumit de influenţa imensă a marelui domestic Ioan Cantacuzino asupra lui Andronic Wi reaprinde conflictul dintre bunic şi nepot. După eşecul unei încercări de împăcare cu bunicul său. Ivanco. este învins oe Andronic III lîngă Adiianopol.) de către oamenii lui Andronic III (coîmpărat diţ.

a treaga Macedonie şi sileşte Thessalonicul să capiiu-^ (ian. înainte de a-şi pune planul in aplicare. Ioan Paleologul. 1325). 1326. noul'ţar bulgar. la sud de Balcani. se retrage la Didymotika pentru a-şi guverna apanajul. 1324 (vara). Cea de a treia fază a războiului civil dintre cei doi Andronici. socrul său. 1326. Alianţă politică dintre Andronic III şi Mihail s' . fiul şi succesorul lui. 1326. A l i a n ţ ă p o l i t i c ă î n t r e A n d r o n i c I I ş i ţ a r u l s î r b Ştefa n Ur oş III Deci an s ki în dre ptat ă cont ra lui And ro -j nic III şi a ţarului bulgar. î23. îebr. şi văduva fos-. 1327. tului ţar Theodor Sviatoslav. cea mai im^ portantă achiziţie a sa. Cu sprijin sîrb. care se refugiază la Constantinopol. sub conducerea lui Voislav. >4. După recucerirea oraşului Philippopolis de către Andronic III (1323). Andronic III se căsătoreşte cu Anna de Savoia. Pacea dintre Andronic III şi Mihail Şişman. Crearea unui principat în teritoriul bulgar. După moartea primei soţii. Cucerirea Bruseî de către Osman. moare la curtea lui Ştefan Uroş III. 7""7~1328.iul. Şi al ţarului sîrb. 1327.mai 13. Noua pace încheiată între cei doi Andronici reia pauzele celei încheiate cu un an în urmă. fiica contelui Amedeo V. transformată curînd de Orhan. cu sprijinul celor 2 000 cumani trimişi ţarul bulgar. 1328). dar nepotul său ocupă uşor . sora lui Andronic III.în căutare de ajutor militar. pe care-1 ocu-ş 187 . Andronic II deschide os-? tuttaţile (primăvara 1327). care obţine recunoaşterea din partea bunicului a tuturor avantajelor cerute de partizanii săi. în capitala statului otoman. cu sprijinul şi sub suzeranitatea lui Andronic III. Andronic l\l.i n f . 6.ian îndreptată contra regelui sîrb Ştefan Uroş III I)< i ianski. Irena de Braun-. schweig (1324) şi după încoronarea sa solemnă (febr.şman. întreprinde o campanie victorioasă la sud de Balcani şi lichidează principalul lui Voislav. Andronic III pătrunde în Tracia. apr. în urma căreia a avut loc căsătoria ţarului bulgar cu Theodora Paleologos. guvernatorul Thessalonicului. Mihail Şi. în-. îna-i md pînă sub zidurile Constau tiaiopolului. cearcă să-şi creeze un principat independent în Macedoî nia cu sprijinul fiilor lui Theodor Metochites.

o expediţie imperială readu/ insula sub deplinul control bizantin. " 1329 (toamna). blocase oraşul dinspre mare. Marea victorie sîrbă de la Velbujd (Kustendii asupra aliatului lui Andronic III şi al lui Basarab I domnul Ţării Româneşti. iul. fiica ţarului sîr Începutul hegemoniei sîrbe în Balcani. nepot lui Mihail Şişman. 1331(început). şi mesochaUak reprezentanţi ai aristocraţiei provinciale. Profitînd de anarhia politică din Bulgaria. mart. . .J giucizii şi bizantinii — în viaţa politică a statului. stăpîni în capital. 1330(sfîrşit). împăraţi nu mai pot să domine situaţia. ţ330—1349. ţiei din justiţie. Reformă a justiţiei prin care Andronic III î n ] 0 . prin 4 judecători generali (2 laici şi' eclesiastici). instituit de bunica său şi care s-a dovedit incapabil să pună capăt corur. 1330. Simple instrumente ale celor două grupări aflate în luptă. familia■ Cattaneo' în posesia căreia trecuseră minele de alaun din Ph (13î4)| recunoaşte autoritatea împăratului. Orhan cucereşte Niceea. cuieşte colegiul celor 12 judecători. Profundă anarhie politică internă în imperiu grec de Trapezunt. în urma refuzului lui Martino Zaccaria <\ a înceta fortificarea insulei Chios şi de a recunoast suzeranitatea basileului. Andronic II este sl abdice şi după doi ani se retrage într-o mănăstire. UM avea să şi moară (13 febr. Andronîc III r'ămî singur împărat (1328—1341). ţarul bulgar Mihail Şişciaa • care cade în luptă. s.pa (24 mai 1328) cu concursul flotei veneţiene. Andronic III recu» reste oraşele Anchialos şi Mesembria. 28. nitiv şi irevocabil. după un asediu j1'1^ iungat şi după ce a înfrînt la Pclekanon (10 ma> 188 . şi partizani ai apropierii faţă de Bizanţ.. învingătorii alungă din Bulgaria PTheodora Paleologos şi aduc la tron pe Ioan Ştefan fiul lui Mihail Şişman. 2. Gruparea antisîrbă a boierilor bulgari > lătură de la tron pe Ioan Ştefan şi pe regenta Ana aduc în fruntea taratului pe Ioan Alexandru. ale căror sentinţe aveau un caracter de. 1331. a urmat catastrofei de la Velbujd. generată de conflictul dintre cel două grupări aristocratice: scholanoi. 1329 (?). căsătorit cu Ana. 1332). fapt ce îngăduie ameste cui factorilor politici externi — negustorii italieni.

s av an t je ştiinţă enciclopedică şi vastă cultură. ce cuprinde scrieri de caracter ştiinţific. î n t ă r i t ă d e c ă s ă t o r i a n o u l u i ţ a r s î rb cu El ena. so ra al iatului său. doi ani mai tîrziu. Moare Theodor Metochites (n. garo-bizanti'n. organizată de Benedict XII. Şte^ an Duşan ocupă importante poziţii în Macedonia occi-j entalăj prin pacea încheiată între sîrbi şi bizantini. succesorul lui Ioan XXII. 1260). nu a re loc dato rit ă disensiunilo r dintre re gel e Fran ţei şi cel al An gl ie i şi dintre Ven eţi a şi Genova (1335). autor al unei imense opere. i III recunoaşte toate cuceririle lui Ştefan Miku 189 l > .""•fa e Andronic III şi pe Ioan Cantacuzino. fără succes. •334. Benedict XII. să ducă tratative cu clerul grec la ConstantinoPolj tratativele sînt reluate de basileu cu succesorul lui Ioan XXII. unul dintre stră-? l uc i ţ i i re p re z e nt a nţ i ai um a ni s mu lu i bi za n ti n . să debarce forţe în Tracia. regele Franţei Philip VI şi regele Ciprului (mart. Tratatul de pace de la Rossokastron dintre Ioan Alexandru şi Andronic III pune capăt conflictului bul-. încheiat cu victoria ţarului j acesta din urmă recapătă oraşele Anchialos şi Mesembria. întrerupte de bunicul său (1282) { după ce ia contact cu Ioan XXII Ia Avignon. la ligă aderă si papa Ioan XXII. Alianţa antibizantină dintre Ioan Alexandru d Ş t e f a n D u ş a n . [2—1335. în c are a ut sprijinul lui Şyrgiannes. în urma căreia jumătatea de nord a Thessaliei a fost realipită imperiului. 1334). | (sfîrşit). 1333. filozofic şi teologic. iul. Reluarea de către Andronic III a negocierilor pentra uniune religioasă cu biserica catolică. şi o întinsă corespondenţă. prilejuită de anarhia politică ce a urmat morţii despotului Ştefan Gabrielopulos Melisseiios. 1333. cruciada antiturcă. fără a se ajunge la vreun rea U tat (i 1337 o (vara ). în urnia unei ca mpanii vic torioas e. 1332). fără succes. |2. refugiat la curtea sa. sub conducerea lui Philip VI. 'Alianţa lui Andronic III cu Veneţia şi Ospita^ l i e r i i d i i r R h o d o s . p e n t r u o e x p e d i ţ i e c o n t r a t u r c i l o r (6 sept. care au încerc cat să salveze oraşul. Flota emirului selgiucid Amir din Ionia pradă insula Samothrace şi încearcă. Intervenţia guvernatorului Thessalonicului Ioan Mo-3 nomachos în Thessalia. o solie a papei pe lîngă împărat încearcă. 1332.

hesychasmul. grec calabrez refugiat la Thessaion. aliaţii asediază. aliatul lui Ioan Cantacu--Zlr*o. întreprinde o expediţie la gurile Dunării pentru a lovi în ţarul bulgar.Emiratul lui Orham cuprinde peste 100 de fortăreţe. îndreptată contra aristocraţiei din oraş şi a hesychaştilor. Ioan Ducas Orsini. oct. Ana Paîeologos. Expediţie victorioasă a basileului in Acarnania readuce provincia sub control imperial.). în Epir. Epirul şi Acaraania sînt realipite imperiului după 130 de ani de secesiune. Strumitza. puternica cetate Serhes (sfîrşit 1342 — început 1343). guvernatorul bi zantin din Arta. " 1337. care încep-. Prilep. după care este internat h Thessalonic. iun. 1341 (toamna). fără succes. cu care încheie un tratat de alianţă. fiul lui Ioan Ducas. 1341. Î337 (vara). bate în retragere în fata ^ matei bizantine. fără succes. 1340 (început). — febr. La moartea prematură a lui Andronic I I I . sub reg c efectivă a marelui domestic Ioan Cantacuzino'. Ioan Cantacuzino se proclamă împărat la Di-dymotika. dupî moartea despotului Ioan Ducas Orsini (1335). xantine. 1341(sflrşit). Ioan Cantacuzino se refugiază la curtea lui Ştefan IXişan. majoritatea înclină în favoarea celui cHntîi. împărăteasa-mamă. alcătuită din Ana de Savok. 26. este arestat şi aproape întreaga Acarnanie este pierdută pentru bizantini. iar Nikephor Ducas este constrîns să se predea.sii ocupe sudul Thessaliei. după ce adversarii lui. 1339. în înţelegere cu Ioan Cantacuzino. fost partizan al marelui domestic. Izbucnirea răscoalei antiaristocratice în Tracia. 15. Ioan Calecas şi Alexios Aporaucos. Reacţie populară antilatină în Trapezunt. •342.tiă şi Ştefan Becianski ca şi pierderea cetăţilor ().}. să se justifice în faţa Annei de Sa-voia. desăvîrşirea recuceririi acestei provin"/" şi alipirea ei la imperiu. emir de Aydin. partizani ai cauzei rai Ioan V Pa-i Pologul. lovind grav poziţia lui Ioan Cantacuzino. patriar-i hui Ioan Calecas şi parakimomenos Alexios Apocaucos. turce. şi instaurarea unui regim popular. 43. care promovează un ascetism riguros s{ retragerea într-o viaţă contemplativă. Rămas fără sprijin. Vodena şi altele (26 aug. Conducerea în Constantinopol este preluată. 1341. şi de fiul ei. 10. iun.. sîrbe şi bulgare şi să restabilească pacea în imperiu. rolul conducător jucîndu 1 acesta din urmă. iul. iî4î (vara). 1342(primăvara). dar rămîne încă in ferior ca întindere şi potenţial uman emiratelor sclgiucide vecine. Intervenţia armatei bizantine conduse de Andronic III şi de Ioan Cantacuzino. împen triva acestuia din urmă s-a format o puternică opoziţie. favorabil lui Ioan V Paleologul. de o regenţă formată din Anna de Savoia. asediată de bulgari. în numele minorului Ioan V (încoronat solemn la 19 nov. Despotul Epirului. Orhan ocupă oraşul Nicomodia la scurt timp după o grea înfrîngere suferită lîngă Constantinoooi din partea lui Ioan Cantacuzino. ai cărei proţap nişti au fost călugărul athonit Grigore Palamas (129g. debarcă în Tracia pi despresurează Didymotika. 1337 (vara).c. unde."l-au declarat duşman public si după ce a încercat. Sofia în problema hesychastaprezidat de împărat} în disputa dintre Palamas şi ^ ar laam. ce se extinde în 1342 şi în Macedonia. puterea fusese preluată de văduva acestuia. Sinod la Sf. în conflict cu Bizanţul. 1341. Catherine de Valois. . epiroţii se răscoală şi proclamă despot pe Ni kephor Ducas.pe tron fiul său minor Ioan V Paleologtiî. Nikephor. 1340. partizani ai lui Ioan Cantacuzino.. care duce la mcendîerea cartierului veneţian şi a celui genovez şi la masacrarea unui marc număr de negustori italieni. îneepc marea. profitînd de absenţa sa din capitală. 191 . ian. dispută hesychasta. Izbucnirea mişcării zetoţiîor din Thessaloîiic. Emirul Unrnr. Synadenos." 1359) şi Varlaam. situaţie care se a e z în anii urmă toii. graţie recrutării unei armate prin mijloace proprii financiare. care se sprijinea pe aristocraţia din aceste provincii. va avea <ir^ consecinţe asupra bisericii ortodoxe şi a societăţii y.). r. Umur. cucerite îndeosebi de la bizantini. *■ 35. ^ af iipsa unei decizii ferme menţine biserica bizantină n \ tr-o stare de grave tulburări. începutul primului război civil dintre Ioan V Paleo-l e g i t l şi Io a n V I C a nt a c uz i no ( 1 3 4 1 — 1 3 4 7 ). '343. l (toamna).Cu sprijinul văduvei lui Philip de Tarent. Ioan Cantacuzino reuşeşte să respingă atacurile.

.

consolidîndu-şi monopolul comen contra guvernării zeloţilor şi în favoarea lui Ioan Cântaţului în Bosfor. 1347. trecut de partea lui. f ebr. între altele. 1348. Suleiman. care-şi consolidează poziţiile P e tului bizantin. Situaţia regenţei începe a fi compromis ^ încoronarea solemnă a lui anexiunile făcute în teritoriul imperiului de aliaţii ^ sîrbi guverneze singur imperiul. 1343) şi încurajat. 1344. (?). Ioan Cantacuzino îşi îace intrarea în ConstanDuşan încheie alianţă cu Ioan V Paleologul.-de tinopol. Nou război între Trapezunt şi Genova. O întreprinde o expediţie da armată turcă din regiunea Cariei şi Lyd chemată în ajutor pradă în sudul Bulgariei. cuzino. triarhul sîrb la Skoplje (16 apr. pradă regiunea vecinată Constantinopolului şi sudul Bulgariei. Alianţa dintre Ioan Cantacuzino şi ^ _ tin. Adusă din Asia în Albaniei. ^i» -. Anna de Savoia (8 febr. ciuma neagră a făcut numeroase victime şi în cu oraşele Philippopolis şi Stenimachos. înforeuşeşte să zdrobeai flota turcă (mai) şi să cucerească metînd populaţia din oraş. iun.) s-ahotărît ca timp de zece ani să 1343 (toamna). genovezii pun stăpînire şi pe insulele Samos. sept. repetată în 1350 şi 1351. Theodora. Ioan Cantacuzino transformă Moreeaîntr un al mişcării. încheiat Cu întărită de căsătoria acestuia din urmă cu fiica împ ' victoria comunei ligure. fiind curînd încoronat de către paPaleologilor (1383—1460). de regenţa din Constantinopol.împăfat a Mistra. flota ligură atacă şi incendiază navele imperiale Veneţia. Despotul Manuel Cantacuzino ridică marele palat din 1345. după ce populaţia şi garnizoana capitalei au căsătoria lui Uroş. aducînd aristocraţia la ascultare. genoveză reuşeşte să pună stăp^y pe insula Chios (12 sept. 1349 —1390. sept. 1348—1380. ara (vara). regatul Georgici şi emiratele selgiucide vecine. —dec. său. 1349). după cate încheie un apogeul statului trapezuntin. 1349. Santa Panagia şi altele. 193 din urmii trecută în urma unei răscoale greceşti c° '"~ O istorie a imperiului bizanţul 192 . i dit In Cantac plan extern consolidează situaţia imperiului gra-i ţie lllCIlL'lf Ull cl^vjivj. 1346). în Thessalonic a avut loc adîncirea caracterului social 1348 (sîîrşit). prin extermin narea principat autonom. după ce distruge o nouă flotă castelul portului Srayi ■ (28 oct. al Măritei. tru înlăturarea influenţei economice a genovezilor din cruciada îndreptată con tra lui Umur. ce se întindea între Di-* marchează instaurarea stăpînirii sîrbe asupra celei mai dymotika şi Chrisopolis (sfîrşit 1347). Castoria. 3. după ce fiul său vîrstnic. primise un 25. Căderea oraşului Serrhes în mîinile lui Ştefan Duşan principat în Tracia occidentală. Î343 (vara). iar pe acord cu Ioan Cantacuzino. Ioan Cantacuzino reuşeşte -l pună stăpînire pe 1348 _1349. l i pru şi Ospitalierii din Rliodos. a. O expediţie piaţa din Pont în dauna rivalei sale din Adriatica.. bizantina (5 mart.ÎB coloniile italiene de la Marea de Azov şi. extins şi înfrumuseţat de despotii din familia sîrbilor şi grecilor".) şi pe Phoceea (20 sept. care aveau să rămînă sub împărat de către aristocraţia din Thessalia şi după j 1 tervenţia emirului Umur în sprijinul aliatului său. pen-s VI (sept. de aici. Matei. fiul ţarului şi moştenitor al troiîv" lui. genovezii încheie pace cu 1345 (vara). la Constantin sprijinul lui Umur. întârH. Cu Bizanţ şi. nov.t ra familiei Cattaneo în posesia împăratului (1340). pe care-1 dă celui de al doilea fiu al fizică a reprezentanţilor aristocraţiei locale. Vodena şi alte cetăţi din Macedr' nia.cea"fl. 8346 (vara). „Războiul Galatei". pe plan intern reuşeşte Şă restabilească pacea. 1349). au loc căsătoria fiicei acestuia Ioan VI Cantacuzino (13 mai) şi şi bulgari Ş Ştefan Duşan ocupă cea mai mare par{ a cu Ioan V Paleologul (21 mai). mari părţi a Macedoniei. După recunoaşterea lui Ioan Cantacuziu 0 Icaria. la care participă Galata.). Zan 1346. s/ fan dominaţia proprie peste vin veac. 1343). îndeosebi. Occident. Manuel. prin acordul încheiat între el şi cu fiica Annei de Savoia. 1345.). 1346. Predicată de papa Clement Cantacuzino de reconstruire a unei flote bizantine. La încercarea lui Ioan VI Tracia (primăvara 1344). Ca răspuns la încercarea de reacţie aristocraţia basileul (mart. fiul lui Orhan. 1343—1344. manifestată. în timp ce Ioan Alexandru cucereşte bazinul superi. (toamna 1348) şi apoi asediază Constantinopolul. Ştefan Duşan se proclamă . la scurt timp. papalitatea._________ _____ stabilirii unor alianţe matrimoniale cu Imperiul bi-j . rechemat de aliatul slin Europa (toamna nopol. Domnia lui Aiexios III Mare Comnen' marchează de Anna de Savoia.

.

taiitriU Iwortîn to 1?!fl ] teritoriul UizonSn ta KK. D2TD leritorii elomoi ta ISO IVC1 Cuceriri otsrane13S4-i«iZ W^5 T -£ H M N .STATULUI BIZANTIN jseaXIV-XV) .

Tratat de pace între Ioan VI Cantacuzino şi Ştefan Duşan. unde Paganino Doria . sudul Macedoniei. înfrîng pa genovezi la Alghero (29 aug. 1355) nu satisface nici o parte. Izbucnirea celui de al doilea război civil înlre Ioan VI Cantacuzino şi Ioan V Paleologul (1352—1354). precum şi clauza conform căreia navele bizantine nu mai aveau dreptul de a face negoţ în Marea Neagră. conduşi de Niccolo Pisani. Abandonat de aliaţii veneto-aragonezi după în-= frîngerea din Bosfor şi expus represaliilor flotei ligure. 1353). ţienii fiind obligaţi să plătească despăgubiri în valoare . bătălia decisivă are loc la Portolongo (4 nov. însoţit de Ioan V Paleologul.) şi graţie intervenţiei unor contingenţa sirbe şi bulgare. Ioan V Paleologul ocupă principatul lui Matei Cantacuzino din Tracia.1350. cu care încheiase un acord (10 oct. respinge flota veneto-greco-aragoneză din Bosfor (13 febr. Veneţia cumpără insulele Corfu şi Cephalonia pentru 60. atingînd expansiunea sa maximă. mai 6. »1. 1354). După ce o s* cadra ligură. în urma acordului cu Robert de Anjou. de 200 000 de ducaţi. intră în Thessalonic. în timp ce Serbia ocupă cea mai mare parte a Macedoniei şi Thessaliei. Epir. ian. Ioan VI Cantacuzino încheie pace cu Genova. 1352. o parte a Thessaliei şi despotatul Moreei. prin care cedează acesteia Selymbria şi Heracleea Pontică. 1352 (toamna). Albania. vene-. După pierderea sprijinului majoritărţii populaţiei în urma tratativelor purtate de conducerea mişcării zelote c u Ştefan Duşan pentru cedarea oraşului ţarului sîrb (sfîrşit 1349). ve-t netoaragonezii. mişcarea zeloţilor este înfrîntă. cu sprijinul lui Orhan.000 de ducaţi. 30. prinţ de Tarent. 1351—1355. 13* 195 . Acarnania şi Etolia. gţc. condusă de Paganino Doria. >1. imperiul mai păstrează în partea europeană Tracia. Cu ajutorul financiar al Veneţiei. obţine un adevărat triumf asupra lui Niccolo Pisani. monument reprezentativ al picturii murale bizantine. Pacea încheiată (iul. XIV (a doua jumătate). Aî treilea război veneto-genovez. acceptă lărgirea teritoriului Galatei. 1352). Ioan VI Cantacuzino obligă pe bulgari să bată în retra-. Este construită biserica Perîlîleptos din Mistra. iar Ioan VI Cantacuzino.

1360. acoperă perioada 1204—1359. loan V Paleologul acordă nobilului genovez Francesco Gattilusio mîna prinţesei Mar:). O răscoală populară din Constantinopo]. 1355. 1357. din Tracia. 17.iul. 22. şi insula Lesbos ca dotă. mai. După ce este proclamat coîmpărat şi succesor la t de către părintele său (1353). încheie redactarea lucrării Istoria romana. 1354. Matei Cantacuzino încoronat solemn în biserica Blacherne. dec. patriarhul Constantinopolului. mart. 20.nOv. fostul titular al scaunului metropolitan al Vicinei. lae Alexandru. Pentru ajutorul primit în lupta contra iui loan VI Cantacuzino. Opera sa mai cupn 196 ■ . în Peloponez. prin care este recunoscut coîmpărat cu drepturi egale (1356). . După un tratat de pace cu loan V Paleologul. Primul mitropolit al „Ungrovlahieij este Iachint. bucnită la vestea sosirii în ascuns a lui loan V Paleologul obligă pe loan VI Cantacuzino să abdice în favoarea r' valului său. sora sa. retras în mănăstire. loan Cantacuzino moare treizeci de ani mai tîrziu (15 iun.z. dec. savant şi om <j. pe care familia Gattilusio avea s-o stăpînească pînă în 1462. recunoaşte mitropolia Ţării Româneşti la cererea voievodului Nico. unde avea să-şi scrie opera. 1359. 2. una dintre marile personalităţi ale culturii o ^ zantine. 1355. scaun transferat la Curtea de Argeş în împrŞ] u' rările declinului rapid în care intră oraşul după pustiir eâ lui de către tătari (cea. dar este predat acestuia de către sîrbi şi silit să abdice. zdrobeşte pe sîrbi (sfîrşit 1352) şi reocupă Tra< loan V Paleologul se refugiază pe insula Tenedos 1354.gere. Moartea lui Ştefan Duşan şi venirea la tronul Serbiei a fiului său Uroş coincid cu fărîmiţarea în mai multe principate a edificiului politic al marelui suveran sîrb. C. Turcii otomani pun stăpînire pe portul Galii poli. Matei Cantacuzino reia lupta cu basileul legitim. care controla traficul prin Dardariel după ce ocupaseră deja cetatea vecină Tzympe (135?\! actul provoacă ruperea alianţei dintre Orhan şi I0Zj Cantacuzino şi slăbirea simţitoare a poziţiei politice acestuia din urmă. Calist. 1337/38). 1383). 1354. Nikephor Gregoras (1290—1361).Ş cultură. loan V Paleologul rămine singur împărat.

1361» nov. 1365. Cucerirea Adrianopoîuluî de către turci. Pierre de Lusignan. vărul lui loan V Paleologul.. Transferul centrului puterii otomane dincoace de B OSH for punea în lumină primejdia de moarte ce ameninţa Imperiul bizantin şi statele din Europa sud-cstică. 1296—1383) redactează Istoria. răscoala generală antiveneţiană a populaţiei greceşti din Creta provoacă imense difiraltăţi stăpînirii Veneţia în întreaga Românie. una dintre cele mai valoroase din toată literatura istorico-politică bizantină. 1368. . regele Ciprului. mart. 197 . 1364. inclusiv funcţia imperială. conte de Savoia (Contele Verde).mart. tratatul este reînnoit în 1367. prin care sînt lărgite privilegiile negustorilor din ce tatea lui San Marco. Precedată de mişcările din 1332—33 şi din 1341. este o pledoa-î rie în apărarea politicii autorului din anii în care a OOH pat cele mai înalte demnităţi în statul bizantin. loan Cantacuzino (c. şi Amedeo VI. 1364. regele Ungariei. retorică. 1365. 1391 şi 1396. transform mat în capitala statului lor la o dată cotroversată în li-i teratura de specialitate (au fost luaţi în consideraţie anii 1362. fiul ţarului bulgar loan Alexandru. Opera sa mai cuprinde lucrări filo-s zofice şi teologice. 1363—1366. Papa Urban V proclamă cruciada. după ce oraşul mai cunoscuse o scurtă stăpînire otomană (1359). Didymotika este definitiv cucerită de turci. călătoria se încheie cu prinderea şi întemniţarea basileului la Vidin de către Straţimir. Lucrarea. 1362—1372. încheiat cu cucerirea portu-î lui Anchialos şi impunerea unui tribut de către loan V Paleologul vechiului său aliat. lucrare ce prezintă evenimentele din perioada 1320—1356. 1366 (primăvara). teologie şi 13-5 toi ie. Nou tratat comercial dintre Trapezunt şi Vene-? ţia. astronomie. 1364.ian. Război bizantino-bulgar. destinată eliberării României de către turci şi la care urmau să participe Ludovic de Anjou. 25. rămasă fără rezultat. 1362. loan V Paleologul întreprinde o călăto j rie la Buda pentru a cere ajutor regelui maghiar. 1371 şi chiar 1402).lucrări de filozofie. c. 1366.

cu sprijinul flotei veneţiene (2 aug.1366—Î367. despot şi conducător al unui principat independent în Macedonia. 1372(vara). Expediţia Contelui Verde în România. Manuel Paleologul. mai. Ioan V Paleologul însoţeşte pe Murad într-o expediţie în Asia Mică. tate faţă de sultan. 1369) în speranţa primirii unui ajutor contra tur-cilorş decepţionat.). şi Vukaşin. i se restituie bijuteriile coroanei. este zdrobită la Cirmen pe malurile Măritei. coaliţia ortodoxă condusă de fraţii Ioan Uglieşa. Ca urmare a marii victorii otomane de la C' meii. 1371. iar în locul lui este proclacv succesor la tron si coîmpărat al doilea fin al lui l f l Manuel (25 sept'. obligînd pe ţar să elibereze din închisoarea din Vidin pe Ioan V Paleologul şi să cedeze Bizanţului porturile Mesembria şi Sozopolis (sfîrşit 1366). 1371. nov. 28.) şi ajunge la Roma (sept. realipeşte imperiului teritoriile ce intraseră în cuprinsul principatului lui Ioan Uglieşa. de o armată turcă. condusă de Hadji Ulbeg. Ioan V părăseşte Roma (apr. fiul vîrsiî'1 al lui Ioan V. Formată la apelul patriarhului Philoteos. cei doi fraţi pier în luptă. Andronic IV este înlătur de la drepturile la coroană. înăbuşită de împ nit cu ajutorul lui Murad. 1373. unde renunţă solemn la ortodoxie şi trece cu titlu personal la catolicism în prezenţa papei Urban V (21 oct. Plecat din Constantinopol f (apr. în schimbul insulei Tenedos din faţa Dardanelelor. în temeiul relaţiilor de va salitate. 1369). fiul lui Ioan V şi despot de Thessalonic. 1370) şi merge la Veneţia. Călătoria lui Ioan V Paleologul in Occident în căutare de ajutor. regele Serbiei — ameninţaţi direct de turci după încheierea cuceririi Traciei —. din care primeşte un avans de 25 000 ducaţi. debarcă la Napoli (7 aug. contra părintelui său. Revolta coîmpăratului Andronic IV. Bizanţul este obligat să intre în relaţii de vasal. După ce recucereşte portul Gallipoli de la turci. întreprinde o expediţie victorioasă asupra litoralului bulgar. 1373(primăvara). 1369—1371. cu care încheie un acord prin care. sept. se reîntoarce la Constantinopol în oct. 1371. 1366). şi i se promite un împrumut. 1373). 198 . cedate în gaj veneţienilor de Anna de Savoia.

iul. 1. devenind centrul rezistenţei elene împotriva ameninţ tării otomane. Revolta lui An droaie IV. Scăpat din închisoarea din Lemnos cu ajutor genovez. La scurt timp retrocedează turcilor Gallipoli şi dă genovezilor insula Tenedos. 1381). înlătură de la tron pe tatăl său şi-1 întemniţează. condusă de Vettore Pisani. dar păstrează intacte poziţiile din Roma-: nia. 199 . Manuel. ameninţă direct Veneţia. Veneţia şi Genova. flota veneţiană. 1376) în temeiul acordului cu Ioan V si apărată cu îndîrjire în faţa rivalilor lor liguri şi a lui Andronic IV la începutul războiului Chioggiei. reprimeşte Thessalonicul. Bizanţul devine tot maî mult un obiect în jocul politic ai puterilor interesate în regiune: Imperiul otoman. principatul Moreei cunoaşte o mare înflorire economica şi culturală. 1382—1406. după ce cuceresc Chioggia (16 aug. După ce zdrobeşte o escadră genoveză (mai 1378). Veneţia recucereşte Chiog-§ gia (24 iun. cu capitala la Mistra (1382). în timp ce Theodor. AI patrulea război veneto-genovez (Războiul Ghioggiei). mediată de Con-s tele Verde. pradă coloniile ligure din România (Phoceea. Andronic IV este răs-? turnat de Ia tron de Ioan V cu ajutorul Veneţiei şi al sultanului. —1381. 2. nov. ocupată însă de veneţieni (oct. Mitylene)| genovezii conduşi'de Luciano Doria îşi iau o strălucită revanşă asupra lui Pisani la Pola (7 mai 1379) şi. faţă de care se obligă la plata unui tribut anual de 30 000 de ducaţi şi-i pune la dispoziţie tin corp militar de 12 000 de oameni. Rodosto şi Heracleea. 1380) şi obligă pe genovezi să se retragă. Andronic IV ocupă Constantinopolul (12 aug. Chios. După trei ani de domnie.1376 (vara). Sub despotul Theodor I Paleologul. piesa centrală a imperiului ei colonial. devine despot în Moreea. al treilea fiu. al doilea fiu al împăratului.). Printr-un imens efort. Tratat între Ioan V şi Andronic IV prin care împăratul recunoaşte ca urmaş la tron pe fiul său vîrstnic şi-i acordă ca apanaj cîteva oraşe din Tracia: Selym-î bria. 1379. Veneţia recunoaşte regelui Ungariei stăpî-3 nirea asupra coastei dalmate. 1382. cedează marca de Treviso Habsburgilor. 1379). Prin pacea de la Torino (8 aug. în timp ce Ludovic de Anjou ocupă coasta dal-J mată.

Florenţa. Marea victorie otomană de la Cîmpia Mierle] asupra forţelor creştine în Balcani. După trei ani de asediu. este ocupat de turci. sept.). care-i promite un mic corp de oaste (1 200 oameni). 1403J200 . oraşul Thessalonle este cucerit de turci. Andronic IV moare după ce a încercat să reia Constantinopolul şi tronul imperiului din mîna bătrînului Ioan V Paleologul. 1400). 15. Cucerirea Sofiei de către turci. Ioan V Paleologul este răsturnat de la tron de nepotul său. 17. salvează Galata asediată de turcii otomani. Ioan VII. fără rezultat. oraşul Philadelphia. conduse de cneazul sîrb Lazăr. 1385. Baiazid cucereşte. ultima cetate bi-j zantină din Asia Mică. 1400). 1390 (sîîrşit). 1385. cu care se împăcase. cu ajutorul lui Baiazld (14 apr. Genova şi Milan. reîntors la Paris (febr. după care pleacă. basileul părăseşte Constantinopolul (10 dec 1399) însoţit de mareşalul Boucicaut. capitala fostului principat al lui U<*lie. Călătoria lui Manuel II ia Occident în căutare de ajutor. în ajutorul lui Manuel II cu un mic corp de oaste.1383. trece în Anglia şi întîlneşte pe Henric IV la Londra (21 dec. 1397. rămîne aici pînă î fl nov. trimis de Carol VI. iun. cu concursul despotului Mas nu el Paleologul. 1393. Manuel (17 sept. re-gele Franţei. dar curînd este restabilit la putere de fiul său. Serrhes. este primit la Pan! de Carol VI (3 iun. o armată turcă ocupă pentru scurt timp Atena şi pătrunde în Peloponez. 1402. 1399—1403. i40v şi Veneţia (apr. 1400). 1401). 1390. unde se opreşte la Veneţia (apr. După ce lasă puterea lui Ioan VII. la Constantinopol (15 iun. apr. pecetluieşte soarta Bizanţului. prin Genova (22 ian. şa. După ce pustieşte Grecia continentală. care se obligă la plata unui tribut faţă de învingători. 1403). după un dur asediu. 1398 (sfîrşit). recucerit de' Manuel Paleologul după moartea despotului. 1387.. iar despotul Manuel Paleologul luat prk zonier. fiul lui Andronic IV. C. Cucerirea oraşului Tîrnovo de către Suleiman Celebi. iu!. unde zdrobeşte pe despotul Theodcr I Paleologul. Mareşalul Boucicaut. de aici. 19.). marchează prăbuşirea taratului bulgar sub dominaţia otomană pentru cinci secole. în Franţa. îndreptîndu-S 1 spre Italia. iun. 1389.

situţic ce are să continue jună la prăbuşirea lui. şi o ligă formată din regentul Ioan VII Paleologul. şi Macedonia de sud. să ia cu asalt metropola bizantină (24 aug. 22. Incapabili să-1 mai apere în faţa ameninţării otomane. Despotul Theodor II Paleologul construieşte bise-s rica mănăstirii Pantanassa. Chalcidica cu muntele Athos şi o serie de insule din Arhipelag şi renunţă la obligaţiile de vasalitate şi la plata tributului pe care basileul le datora sultanului. Veneţia. din Mistra. iul. despotul sîrb Ştefan Lazarevici. bizantinii cedează veneţienilor oraşul Thessan Ionic. Mustafa. Geneva şi cavalerii din Rhodos. fără valea Strymonului. cu condiţia să respecte drepturile orăşenilor şi să-1 consolideze în vederea apărării lui.greci libertate deplină a negoţului lor în imperiu . în care propune un întreg program d« 201 .). venit la tron cu ajutorul basileului (1413). Tratat de pace între Manuel II şi Murad II prin care basileul se obliga din nou la plata unui tribut faţă de sultan (300 000 aspri) şi-i ceda porturile pontice. 1420. fiul lui Baiazid. 1421). de curînd venit la tronul imperiului (19 ian.1402. cu excepţia Mesembriei. stăpîn în partea europeană a Imperiului otoman. fără succes.• Suîeiinan retrocedează Bizanţului Thessalonicul. Manuel II susţine împotriva lui Murad II. Georgios Gemistos Plethon (1355—1452) scrie cel da al doilea memoriu adresat despotului Theodor II Palew *°gul. se numeşte „fiu" al lui Mantiei II şi se obligă să-i plătească anual o sumă de bani cu condiţia ca împăratul să reţină pe fratele şi rivalul său la tron. prin care sultanul acordă negustorilor' latini şi . J403 (primăvara). în insula tesbos. Bizanţul este readus la situaţia de stat vasal fată oe otoman!. pe Mustafa. Victoria lui Timur Lenk asupra sultanului Baiazid la Angora slăbeşte presiunea otomană asupra Constantinopolului şi amînă cu o jumătate de veac căderea oraşului. Mehmed I. 1424. reluate de bizantini după lupta de la An-i goi a. 28. 1422. ultimul mare monument de artă din Mistra. 14 25. dar tînărul sultan reuşeşte să-1 zdrobească şi să-1 elimine pe rival (început 1422). îebr. Tratat între Suleiman. 1415. iar apoi pustieşte împrejurimile Constantinopolului şi încearcă. 1423 (vara). C.

transferat la Florenţa (10 ian. între care şi viitorul cardinal Bessa-' rion. 1431. sprijinită de coloniştii din Galata. tri-i misă de Murad II asupra statului grec din Pont. frecventată de mulţi in.reforme pentru salvarea statului bizantin. asediază Constantinopolul. conciliul. 1437. Murad II cucereşte definitiv Thessalonicul de la veneţieni. telcctuali bizantini. în ciuda opoziţiei Veneţiei. ameninţată de cucerirea otomană. obligînd pe colonişti să plătească daune şi să se recunoască vasali basileului. După ce zdrobeşte o armată otoina Q . în speranţa primirii unui ajutor militar. 1438—1439. 1439). 1438) şi. 1427—Î429. la care participă Ioan VIII. Campania cea lungă a lui IancU de Hunedoara. împăratul Trapezuntului. retras apoi la Mistra. Tracia şi Lesbos. a pe Ialomiţa (2 sept. Ioan VIII ia iniţiativa unor noi tratative cu biserica romană pentru uniune religioasă. Plethon rămîne cel mai de seamă reprezentant a] umanismului bizantin. pe care le alipesc despotatului. datorită ciumei ivite în oraş. 1442) voievodul transilvan. 1433. Ioan IV Mare Comnen. 1430. prin recunoaşterea supremaţiei papale (6 i^ 1 1439). Dar speranjp 202 . I430? mart. pune bazele unei şcoli filozofice neoplatoniciene. 1443 (toamna) —1444 ian. 1434. 29. întreprinde o campanie în Balcani. la care era ameninţată datorită asediului veneţian. Născut l a Constantinopol. Fraţii împăratului Ioan VIII. papa Eu-* geniu IV şi patriarhul Iosif II. O flotă genoveză. saîvînd Galata de la un dezastru. despoţii din Mo» reea Theodor II. O companie genoveză arendează de la sultan minele de alaun din Asia Mică. Deschis la Ferrara (9 apr. Ioan VIII Paleologul arbitrează într-un nou con flict veneto-genovez. res-pinge cu succes primul atac al unei armate otomane. cucerind Nişul şi Serdica ( f ^ şi ajungînd „pînă la hotarele României". proclamă în catedrala Santa Măria âel Fiore din Florenţa unirea celor două b^ serici. flota imperială împrăştie navele ligure şi asediază la rîndul ei Galata. sept. Constantin Dragases şi Thomas lichidează ultimele posesiuni france din Moreea. filozoful politic care militează prin lucrările sale pentru reînnoirea lumii elene. cu spr 1 ' jinul unui detaşament muntean.

în ciuda unei opoziţii înverşunate a antH unioniştilor. cedîndu-i apanajul de pe malul Mării Marmara (1443). 1459—-1451. format din 700 de oameni. Murad II întreprinde o mare campanie contra lui Constantin Dragases. ambii făcînd apel la sprijin otoman. care reuşise să recucerească Grecia pînă la Pind. 1446) şi pătrund în Moreea. într-o apropiată alungare a turcilor din Europa. împăratul Constantin XI Dragases.—dec. vasal turcilor. Mehmed II face intense pregătiri diplomatice şi militare în vederea cuceririi Constantinopolului. 1451) şi cu Iancu de Hunedoara (20 nov. ameninţă stăpînirea bizantină în Moreea. intervenţia fratelui lor. Conflictul dintre despoţii Thomas şi Demetrios.. atacă Grecia -centrală. ocupă Atena şi Theba şi obligă pe ducele Nerio II Acciajuoli. Un detaşament genovez. _soseşte la Constantinopol. încheie tratate cu Veneţia (10 sept. mart. 1452) şi întreprinde campanii militare în Moreea (oct. 1452. care aveau de partea lor masele populare. renăscute pentru moment sub impresia aces^ tor biruinţe. Abia venit la putere (2 febr. care preluase Moreea de la fratele său. să-1 recunoască suzeran şi să-i piătească tribut. 1453). readuce liniştea în despotatul Moreei (mai 1451). 1452) şi Albania (vara 1452 — apr. »453 (primăvara). 1446—Î447. pentru a împiedica trecerea oricărei corăbii prin strîmtoare în spri-j jinul Constantinopolului. Sofia şi în prezenţa lui Constantin XI Dragases unirea celor două biserici. Despotul Constantin Dragases.bizantine. pentru a împiedica orice intervenţie în sprijinul Constantinopolului. 1451—1452. |444. 29. Tlieodor II Paleologul. 1453. —aug. condus de experimentatul Giovanni Giustiniani. Sultanul Mehmed II construieşte pe malul Bosforului castelul Rumili-Hisar.ian. 1451). 1452. este proclamată în catedrala Sf. 12. 1444). au fost spulberate de înfrîngerea armatelor cruciate la Vama de către Murad II (10 nov. eveniment ce pecetluieşte soarta Constantinopolului. Speriat de pregătirile lui Mehmed II şi de distrugerea unor vase proprii de către artileria turcă 203 .dec. turcii reocupă Grecia centrală (nov. obligînd pe Constantin Dragases şi pe fratele său Thomas să li se recunoască vasali şi să le plătească tribut (primăvara 1447).

1453. Constantin XI. 1453. 1453. 1456. cu o flotă slabă şi fără artilerie. este silit să încheie un tratat cu Mehmed II. mai 23. ce se ridică la aproape 200 000 de oameni. apr. Efectivelor modeste ale lui Constantin XI. maî 29. împăratul Trapezuntului. şi de o excelentă artilerie. Parthenonul este transformat în moschee. Mehmed II le opune forţe impresionante. pentru a nu lăsa asediaţilor nici un răgaz. graţie eficacităţii focului grecesc folosit de forţele bizantine şi vitejiei hi Giovanni Giustiniani şi a detaşamentului latin. prin care. intră în luptă corpul de elită al ienicerilor (12 000 oameni). cheiaseră. în schimbul capitulării. 18. dar nici în ajunul prăbuşirii Constantinopolului deliberările în chestiune nu se î n. la orele 1. şi-a găsit o moarte eroică între apărătorii ce tăţii. 2000 de latini. începutul marelui asediu al Constantinopolului. minează masacrul populaţiei (40 000 morţi) şi un jaf cumplit. 1453. care zdrobeş e rezistenţa eroică elenă şi obligă pe Thomas şi D e t n 0 204 . care reuşeşte în zorii zilei să frîngă rezistenţa apărătorilor epuizaţi şi să pătrundă în oraş între orele 9 şi 10 ale dimineţii. dintre care cîteva zeci de mii soldaţi de elită. Campanie a lui Mehmed II în Moreea. respins de Constantin XI. prin care i se recunoaşte vasal şi se obligă să-i plătească tribut. formate din 5000 de greci şi c. senatul veneţian se hotărăşte să-i ajute pe Constantin XI. ultimul împărat bizantin. condusă de renegatul bulgar Baltoglu.din Rumili-Hisar. după ce ultimul duce Franco Acciajuioli fusese strangulat din ordinul sulta' nului. Atena cade în mîna turcilor. început noaptea. mai. respinsă cu succes de asediaţi. prelungit trei zile şi trei nopţi.30. Ioan IV Mare Comnen. 7. Ultimatum al lui Mehmed II. Mehmed II face 14 încercări de asalt general asupra oraşului (1—25 mai). asaltul general al oraşului se desfăşoară în valuri succesive. 1454. Prima încercare de asalt general asupra oraşului. 1458. apr. După respingerea mai multor valuri şi rănirea gravă a lui Giovanni Giustiniani. sultanul promitea basileului să-i acorde Moreea sub suzeranitate otomană. Căderea Constantinopolului. 1453. susţinute de cea mai bună flotă otomană de pînă atunci.

1458. rămîne credincios tradiţiei imperiale în ale sale Memorii (1401—1477). împreună cu cei şapte fii ai săi (1 nov. Laonic Chalcocondyl (c.După ce a cucerit Sinope. capitala emirului Ismail. în Trapezunt puterea este preluată de fratele său David.. foarte diferiţi prin opţiunile lor politice. şi 1-a obligat pe Uzun-Hassan să implore pacea şi să rupă alianţa cu David Mare Comnen (vara). după o lună de asediu. emirii selgiucizi din Caramania şi Sinope şi imperiul de Trapezunt. Dacă Georglos Sphrantzes (1401—1478). constantinopolitan prin naştere. 1420— după 1465). Ultimul împărat este luat prizonier. La moartea lui Ioan IV Mare Comnen. Deceniile ce au urmat căderii Constantinor polului au cunoscut patru istorici. în Expuneri (c. sultanul turcoman din Tauris. Sfîrşitul Imperiului de Trapezunt. pentru formarea unei cruciade antiotomane. — oct). intră în legătură cu papa Pius II (1460) şi ■. cu Philip cel Bun. şi căderea în prizonierat a lui Demetrios Paleologul. aducînd elogii trecutului elenic. C 1465—1478. ducele Burgundiei (apr. formată din Uzun-Hassan. 1459). 1460. iar după doi ani de captivitate este decapitat. deplasează centrul naraţiunii sale din metropola lui Constantin Ia curtea despoţilor din Mistra. 1300—1464). iar Ducâs (c. capitala despotatului. 1461. ce traduc multitudinea de atitudini din societatea bizantină în ajunul evenimentelor din 1453. 1400 — —c 1470) reprezintă în Istoria turco-bizantină (1341— 1462) acea grupare a lumii bizantine favorabilă unirii cu Roma şi alianţei cu Occidentul în lupta împotriva primejdiei otomane.O nouă campanie a lui Mehmed II în Moreea sfîrşeşte prin cucerirea Mistrei (30 mai).).Palcologul să-i cedeze o treime din posesiunile lor (sept. Toţi patru cuprind 205 . îl obligă să capituleze (sept. întreaga peninsulă moreotă este cu cerită de otomani şi transformată în paşalîc (1461). Sfîrşitul Imperiului bizantin. în timp ce Critobul din Irabros îmbrăţişează cauza cuceritor ru or turci şi compune cronica primei părţi a domniei sultanului Mehmed II (1451—1467). 1463). în scurt timp. care reia politica înaintaşului său de creare a unei ligi antiotomane.). Mehmed II ase diază oraşul Trapezunt pe mare şi uscat şi. Thomas Paleologul este obligat să se refugieze în Italia (iul.

cultura. Cele mai importante centre ale propagării culturii greceşti au devenit Academia platoniciană din Florenţa şi palatul cardinalului Bessarion din Roma. ideologia politică şi. Iorga. perpetuîndu-şi formele într-un spaţiu vast. mai presus de toate. prir ataşamentul f<*ţă de tradiţiile clasice greco-romane. Reuchliii. Europeană prin limba şi cultura elenă. Principalele domenii de afirmare a elementelor bizantine de rezistenţă au fost instituţiile juridice şi religioase. elementul occidental a deţinut un primat incontestabil. într-un spaţiu care de un mileniu forma o zonă de civilizaţie bizantină. Mistra şi Trapezunt — nu a însemnat dispariţia. Leonardo Bruni. lancu de Hunedoara şi Vlaci Ţepeş. constituindu-se într-o verigă indispensabilă ce leagă gîndirea antică de civilizaţia modernă • Căderea consecutivă sub dominaţie otomană a celor trei centre politice ale lunaiii bizantine — Constantinopol. ce se în* tinde din Rusia pînă în nordul Africii şi din Serbia pînă în Armenia şi Georgia. ci şi manuscrisele ce conţineau lucrările autorilor clasici. ceea ce explică funcţia moştenirii intelectuale bizantine în geneza civilizaţiei moderne. în acest binom Occident-Orient. societatea bi zantină este orientală prin cultul pentru autoritate. pe marele nostru istoric să vorbească despre „Bizanţ după Bizanţ"-Civilizaţia bizantină a supravieţuit căderii centrelor ei politice veacuri în şir. substituite autorităţii î1"206 . fapt ce 1-a îndreptăţi'. Primii profesori ai umaniştilor italieni Şi de peste Alpi au fost intelectualii bizantini refugiaţi în Occident din faţa cuceririi otomane. aceste elemente de rezistenţă au fost consolidate şi amplificate după căderea statului basileilor de biserica ortodoxă şi do patriarhia din Constantinopol. cu deosebire asupra luptei antiotomane pur tate de Mircea cel Bătrîn. adăpostite timp de un mileniu în bibliotecile bizantine. prin gustul pentru fast şi psin alte forme de viaţă privată. pentru a folosi formula lui N. Erasni si Guillaume Bude au fost elevii dascălilor greci refugiaţi în Occident. aşadar tot ceea ce dăduse foiţă şi prestigiu imperiului muribund al Paleologilor.date preţioase asupra istoriei româneşti din secolelt XIV—XV. Depozitară a valorilor clasice greco-romane. statornicite. european în secolul XV. civilizaţia bizantină le preda astfel culturii Renaşterii. înainte de 1453. a „formelor de viaţă bizantină". Moştenirea bizantină. iar Lorenzo Valla ori Pico della Mirandola au frecventat cercurile eleniştilor bizantini. care au adus cu ei nu numai cunoştiaţele de limbă greacă. adevărate focare ale umanismului italian şi.

culminînd cu perioada domniilor fanariote. începută încă din veacul XIV. în sfîrşit. alături de biserică. domnii români se consideră urmaşii legitimi ai basileilor din Constantinopol. au cunoscut aspecte particulare în lumea românească. aceleaşi în toată lumea ortodoxă. continuitatea influenţei bizantine după 1453 a fost asigurată. cînd greaca devine limbă de şcoală şi chiar de cancelarie. de aristocraţia greacă a cărei diasporă la nord de Dunăre. Pe tărîm cultural. alături de română. De la primele nomocanoane pătrunse la nord de Dunăre prin intermediul bisericii în secolele XIV—XV şi pînă la amplul efort de receptare a legislaţiei bizantine de la răscrucea veacurilor XVIII —XIX. „Formele continuităţii bizantine". pretenţii susţinute de patronajul pe care-1 exercită asupra mănăstirilor din Athos şi Sinai şi chiar asupra patriarhiilor ortodoxe. . se evidenţiază un laborios proces al societăţii româneşti de adaptare a dreptului la necesităţile sale social-economice şi politice în permanentă schimbare. s-a desfăşurat în forme masive în secolele XVI —XVIII. influenţa greacă înregistrează progrese incontestabile în toate domeniile.periale dispărute • în ţările române. pe planul gîndirii politice.

.

* al in XV-lea înregistrează însă o schimbare treptată do e faţă de lumea bizantină în Occident. de o parte sau alta n-a lipsit bunăvoinţa. din raţiuni politice. ne interesează şi preocupările mai vechi — măcar că natura lor este alta decît intelectuală — pentru imaginea asupra lumii bizantine pe care umaniştii aveau s-o moştenească de la cărturarii medievali. a. întîlnite încă din secolele IX — ^l. îndeosebi în mediile H 209 . bunăoară conflictul de doctrină dintre Imperiul bizantin şi cel romano-german sau refacerea unităţii bisericii creştine sub obedienţa Romei. şi de colaborare politică.. care devine precumpănitoare începînd cu răscru-ea veacurilor XII—XIII în condiţiile existenţei unor interese dornice. de admiraţie mărturisită pentru prestigiul politic al Noii Rome şi faţă de puritatea credinţei ortodoxe (Richard de Cluny. pentru întîia oară de la prăbuşirea jumătăţii apusene a imperiului roman sub loviturile popoarelor germanice. de contestare a titlului imperial al basiieilor (Otto de Freising. După veacuri de relativă izolare. cea de a doua.POLUŢIA STUDIILOR ISTORIE BIZANTINĂ Interesul ştiinţific al Occidentului pentru Bizanţ începe cu 'epoca Renaşterii. în cele de faţă însă. Sub înrîurirea cruciadelor. motive mai vechi din literatura politică occidentală. In acest context. contacte strînse între Orientul bizantin şi Occident. politice şi religioase tot mai puternice ale cercuriloi ucatoare apusene în Orient. în Occident se conturează două atitudini faţă de •urnea bizantină: cea dinţii. expediţiile cruciate au stabilit. cunosc o puternică activizare. Roger Bacon). an te) şi a capacităţii statului bizantin de îndeplinire a funcţiei ''creditate de către Occident (Bernard de Clairvaux). chiar dacă. cu precedente politic motivate. explică imaginea negativă asupra an u ţului p e care R en aşterea o preia de la Evul de Mijloc. Această ula atitudine. Gioacchimo da Fiore. înlăturînd astfel orice posibilitate de uniune religioasă. pentru ca Cruciada a IV-a şi crearea unui imperiu latin pe malurile Bosforului să sape o prăpastie între cele două lumi.

publică original. ilustrate de sursele bizantine. dincolo de Rin. cu traducere latină. elev al lui Melanchthon şi. Exemplul cărturarilor greci a fost urmat de umaniştii italieni. operele istorice ale lui Zonaras. tot mai ameninţătoare spre centrul şi vestul continentului. Cel de al doilea monument este reprezentat de °Pera lui Du Cange (1610 — 1688). în primele decenii ale veacului următor tpi desfăşoară activitatea alţi specialişti în domeniul filologiei şi istoriei bizantine. francezi şi străini. naşterii să se aplece asupra destinelor Imperiului bizantin. pentru a le salva din faţa pîrjolului otoman. Pierre Ponssine. Unul dintre aceştia. Dar pentru cunoaşterea acesteia era ind psnsabil contactul cu operele literare clasice păstrate şi transm^n posterităţii de manuscrisele conservate cu deosebire în arhivele bibliotecile bizantine. bibliotecar secretar al familiei bancherilor Fugger. profesor de elină la Florenţa (1397 — 1400). dar şi interesul pentru evocarea faptelor de arme ale cruciaţilor francezi în cursul expediţiilor „de dincolo de Mare". Activitatea sa a fost continuată de alţi cărturari bizantini în deceniile următoare. respectiv.. la rîndul lor. Principal'0 izvoare asupra campaniilor lui Justinian în Italia. preocupaţi să facă lumină asupra unor capit°' e ale istoriei lor naţionale. Amplul efort întreprins de savanţii vremii este ilustrat de dona monumente remarcabile. iar Marii Crusius reuneşte o serie de izvoare bizantine într-o lucrare micită Turcogrecia (1584). au îndemnat. avînd drept model pe acela promo/ de antichitatea clasică. iiyrmis Wolf. iar Demetrios Chalkokondyl publică. iar în veacul următor mari cantităţi de manuscrise u fost transportate în Italia şi chiar la nord de Alpi de refugiaţii grec. preocupările cărturarilor germani s -au îndreptat. Este vorba. evenimentele tragice de pe malurile Bosforului de la mijlocul veacului ca şi primejdia otomană. întocmeşte o nouă gramatică a limbii eline şi traduce din Aristotel. în secolul al XVI-lea. Procopios de Cezareea şi Agathias. Franţa lui Ludovic XIV îşi mărturisea admiraţia pentru Bizanţ. profesor de greacă la Ferrara (1441 — 1450). în 1499 prima ediţie a aşa-mifflitului Lexicon Snidas. 'iketas Choniates şi Nikephor Gregoras. arheologie. cuprinzînd principalii autori bizantini. Pe de altă parte. încă din secolul XIV cărturarii italieni ai vizitat centrele de cultură din Bizanţ pentru a copia manuscris greceşti. cu numele său adevărat Corpus Historiae Byzantinae. care publică De administrando imperio a luj Constantin Porphyrogenetul (1611). în condiţii excelente pentru acea vreme. ultimul numai în parte» versiunea latină a cronicilor lui Georgios Pachymeres şi Laonic tialkokondyl (1557 — 1562). care furnizau informaţii asupra istoriei selgiucide şi otomane. de amintitul Corpus Parisinus. Afenuel Chrysoloras. 210 211 . La editarea lor au colaborat savanţi de faimă. au apărut. mai tîrziu. mai ales că umaniştii nu făceau distincţie netă între autorii cla. Din acest contact cu monumentele scrise ale culturii clasice greceşti.sici şi cei bizantini. Erotemata. între care Philippe Labbe. către autorii bizantini. păstrate în Bizanţ.?. în lupta contra reacţiunii catolice tabăra protestantă considera posibilă şi necesară alianţa cu biserica ortodoxă. De bună seamă. mai întîi. de unde şi teresul intelectualilor lutherani pentru creştinii răsăriteni. fapt pentru care „problema turcă" (Tiirkenfragc) aj u ia ordinea zilei. pe intelectualii Re-. Mondială. uimitoare prin dimensiunile şi "goarea ei ştiinţifică. Anselmus Banduri. în primul rînd. topografie istorică. Elevul său. din Augsburg. marele savant francez a dat lucrări de o ^e varietate — istorie politică. Pe de altă pari. Theodor Gazes. între anii 1645 şi 1711.intelectuale do aici. Jacques Goar. Prin manifestul ieşit de sub pana lui Philippe Labbe şi publicat în introducerea celui de al doilea volum din Corpus Parisinus (1648). avi fost traduse în latină de Leonardo Br u£1 (1470) şi. Pe lîngă substanţiala sa colaborare la coc ţia Corpus Parisinus. Christoforo Persona (1516). Constantin Lascaris editează In 1476 cea dintîi gramatică greacă. Hi-. „remarcabil prin soliditatea monarhiei sale". care marchează actul de naştere propriuzisă a bizantinologiei ca disciplină de sine-stătătoare în cîrnpul preocupărilor istorice. 34 de volume. s-a născut şi interesul şi a fost pregătit terenul pentru cunoaşterea civilizaţiei bizantine. între care cel mai important este olandezul Johannes Meursius. iniţiatorul c °lecţiei. unde urmălile pustiitorului război de 30 de ani se resimt tot mai dureros pe plan cultural. Prăbuşirea Ungariei şi primul ase _ al Vienei (1529) dezvăluiau lumii germane gravitatea priinej otomane. Aceste preocupări s-a^ născut atît din interesul general al umaniştilor pentru autorii ^ zantini cît şi sub imboldul evenimentelor cu care era confrunt* societatea germană a vremii. a compus prima gramatică greacă şi a tradus în latină Republica lui Platon. Leo Allatius şi alţii. 4 Cei dintîi dascăli ai umaniştilor în cunoaşterea culturii clasice au fost recrutaţi dintre refugiaţii bizantini în Occident. la Milano. Germania devine centrul preocupa" riîor pentru filologia şi istoria bizantină. explică interesul cărturarilor vremii peru cultura clasică greacă. Către mijlocul secolului al XVII-lea centrul preocupărilor pentru istoria bizantină se deplasează din Germania. schimbare favorizată de afirmarea spiritul renascentist şi de evenimentele în plină desfăşurare în Orie*Idealul uman al Renaşterii. în cadrul căruia. Wilhelm Holzmann iylander) publică cronica lui Georgios Kedrenos (1566).

.

răscoale şi de perfidii" (Montesquieu) sau vrednicindu-se de calificative ca „oribilă" şi „dezgustătoare" (Voltaire). fenomen legat şi de revolut1* elenă. 212 . în această viziune istoria sa nefiind altceva decît „o ţesătură de revolte. vale (Glossarium ad scriptores mediae et infimae graecitati$ Lyon. Paris. 1776—1788). Cu deceniul al treilea al veacului al XlX-lea începe etapa romantică din evoluţia bizantinisticii. 1688). 27 voi.. dicţionarul limbii greceşti medie. Fallmerayer (Geschichte der Halbwse Morea wuhrend des Mittelalters. a nobilimii şi a dominaţiei spirituale a bisericii. fondează paleografia greacă (Paleographia Graeca Paris. Stuttgart. iar Bizanţul perioada de „decădere şi prăbuşire a Imperiului roman". 1681). 1757--1786) şi Ed. „triumful barbariei şi al religiti" (Edward Gibbon). în condiţiile în care originalitatea statului şi culturii bizantine era ignorată. Reprezentative pentru această vizii deopotrivă negativă şi falsă asupra istoriei bizantine sînt lucrai::. ■ o puternică acţiune asupra spiritelor timpului şi a generaţiilor itoare. 2 voi. London. şi prin aceasta. cele două lucrări au meritul de a fi trezit interesul pentru istoria Bizanţului în cercul' foarte largi ale publicului european. bil cercetătorului în domeniul istoriei bizantine. tînăra bur. un veac mai tîrziu. alături de gl 0 sarul limbii latine medievale. • şităţi şi lipsă de caracter. pe plan ideologic. imaginea statului bizantin este prezentată în culori sumbre. Paris. slăbiciuni. 1668. ghezie nu-şi alegea armele în lupta contra monarhiei absolute. în timp ce un alt benedictin. cea mai groaznică. 1836. Berriard Montfaucon. Paris. Gibbon (The History of the Decline and the Fall of the Roman Empire. Istoria bizantină este p zentată în culori generoase. lui Ch. Tot acum apare şi noţiunea de bizantinism. Scrise în limbi de circulaţie şi cu mari calităţi literare şi de metodă. Veacul luminilor aduce cu sine o reacţie hotărîtă faţă de toria bizantină. — care şi astăzi rănim utile (Histoire de l de Constantinople sous Ies empereurs franţais.. Histori Byzantinae etc). se naşte conceptul de Bas Empire. într-o epocă în care. care la trei veacuri de la apariţie rămîne indispensa. 1830.Ph.. conform căruia istoria bizantină este o simpla prelungire a celei romane. Hegel scria că istoria statului bizari „reprezintă un şir milenar de necurmate mîrşăvii. pe alocuri chiar idealizante. -mai plictisitoare imagine". care a trezit în cercurile progresiste europene o puternic simpatie pentru cauza poporului grec. 1708). Dar opera vieţii lui Du Cange este. Lebeau (Histoire du Bas Empire. cum es ^ cazul lucrărilor lui J. în aceeaşi perioadă benedictinul Jean Mabillon pune bazele diplomaticei bizantine (\ re diplomatica. 6 voi.genealogie etc.

G. tzantinistica romantică a lăsat puţin. Ea este beneficiară a marilor progrese pe care pozitivismul le aducea în cîmpul ştiinţei istorice. paleografie. London. juridică. Mfinchcn. a fost condusă de Johannes Bekker. bizantinologia păşeşte în etapa ştiinţifică a evoluţiei sale. de sine stătătoare a istoriei. Cu ultimul deceniu al veacului al XlX-lea. care. care numără 50 de volume. pornind de la analiza riguroasă a surselor. ea are meritul. Dacă (iu punctul de vedere al criticii de texte. Iniţiativa elaborării acestui corpus martine lui B. îa fincipal ediţiile critice ale autorilor bizantini.G. istoria bizantină încetează să mai fie privită ca o simplă Prelungire a celei romane. de bună seamă. e a fi furnizat cercetării moderne instrumentele sale de lucru. Saltul calitativ pe carc-1 înre8l$trează disciplina la sfîrşitul secolului XIX este legat însă şi activitatea didactică. şi. tinuil scriind cea dinţii sinteză bizantină pe baza unei largi docuentaţii de arhivă. 1867—1868). care vădeşte interes pentru literatura encomiastică bizantină. religioasă. Tot în această Perioadă. în ansamblu. socială. care în ţările lor au pus bazele unor şcoli nattonale de bizantinologie.. Niebuhr. editarea colecţiei icrpus Scriptornm Historiae Byzaniinae. colecţia. ideologică. Tafel. şi prin dezvoltarea ştiinţelor auxiliare — numismatică. mai ales. cu un statut propriu pe planul învăţămîntului şi al cercetării. artistică. — ale căror rezultate smt încorporate cunoaşterii trecutului umanităţii. de Carolus de Boor. Cea mai mare înfepriiidere a vremii rămîne. Finlay (A iilory of Greece from the Conquest by the Romans to the Present inie. 1877) şi Karl Hopf (Geschichte Gricchenlands vom egUin des Mittelalters bis auf unsere Zeit. 213 . prin înarmarea ei cu instrumente proprii de lucru şi metode sigure de cercetare. mai tîrziu. printr-o mai profundă înţelegere a istoriei. militară etc.F. include în preocupările sale viaţa economică. cunoscută şi sub numele |e . Cele dinţii ediţii critice propriu-zise ale surselor bizantine au fost date de Th. pe lîngă viaţa politică. care editează în 1828 primul volum al «lecţiei.ickta des Kaisertums Trapezunt.Corpus-ul de la Bonn". Leipzig. organizatorică şi ştiinţifică a unei pleiade e străluciţi savanţi. noua colecţie nu aduce un irogres faţă de vechiul Corpus Parisinus — mulţi autori bizantini u fost copiaţi şi traduşi întocmai dia acest corpus — în schimb. codicologie etc.L. Dacă pe planul cercetării istorice propriu-zise. sigilogra-fie. cuprinzînd opera lui Agathias. editorii germani au lărgit considerabil numărul operelor publicate şi le-au însoţit de bogate note explicative. fapt pentru care bizantinistica devine o ^cipîină. 1831). diplomatică. în schimb.

rînd pe rînd. Byzaniinischc Zeitschrift. totodată. care şi-a desfăşurat activitatea în domeniul bizantinisticii. naţional de studii bizantine. Neumann. O. Profesor de istorie medievală la universitatea din Petersburg. a raporturilor bizantin slave. Un alt contemporan al lui Vasilievski este Kondakov. caracter păstrat şi în zilele noastre după ce în 1892 fondase prima revistă de specialitate. Franz DSlger şi H. el este şi autorul unei ample sin istoriei bizantine. Fr.Karl Krumbacher (1856—1909). care devine încă de la început un centru inter. punînd bazele în 1894 unui nou organ de cercetare în domeniul bizantinologiei.G. Gelzer. Şcoala germană păstrează pînă azi principala direcţie de cercetare dată de fondatorul ei: filologia bizantină. îndeosebi economică şi socială. totodată şi cel mai important reprezentant al ei. K. Lui Krumbacher i-au urmat la conducerea catedrei. este cemai mare personalitate de la Du Cange încoace. Pe lingă aceştia. Treitinger şi Wcrner Ohnsorge sînt alţi reprezentanţi de seamă ai şcolii germane. Şcoala rusă de bizantinologie a fost fondată de V. Krumbacher desfă. dar preocupările sale se îndreaptă şi spre cercetarea organizării de stat în Bizanţ. principala sa lucrare. a continuat tradiţia şcolii germane în domeniul filologiei bizantine şi editării de texte. Vasilievski. spre ideologia imperiala * raporturile ruso-bizantine etc. a Bizanţului. August Heisenberg. care continuă să apară şi azi. studii asupra culturii. totodată. şoară. 1891 (fi doua ediţie. este şi mai larg — edl*! critice ale surselor. fondator al cercetării în arheologia şi arta 214 . unul dintre cei mai mari bizantinişti ai veacului nostru. Principala lucrare a lui H. Vasilievski (1839—1899).G. Miinchen. 527 — 1543. F. după o întrerupere de două decenii în perioada interbelică. 1959). o remarcabilă activitate ştiinţifică. Geschichte dcr byzatitinischen Litteratur von Justinian bitum Enăe des Romischen Reiches. a ţărănimii etc. Preocupările lui V. care aveau să devină cele ale şcolii ruse şi. H. s-au orientat spre istoria internă. continuă monumentala operă a lui Krumbacher. care continuă să apară şi astăzi. Vizantijskij Vremennik. a dat studii importante asupra istoriei sociale şi gîndirii politice bizantine. Uspensld (1845 — 1928). rămîne fundamentală ţnedepăşită la aproape un veac de la apariţie.I.--G. dar. maa tîrziu. K. In 1898 pune bazele celei dintîi catedre de istorie bizantină din lume în cadrul universitaţii din Miinchen. Cîmpul preocupărilor contenrpoT'' nului său. apare în 1897). Beck. fondatorul şcolii germane şl al bizantinologiei moderne ca ştiinţă de sine stătătoare. mult lărgită. Dolger. Miinchen. Beck (Kirche und theoîogische Literatitr in byxantinischen Reich.-G. d desfăşoară o vastă activitate didactică şi organizatorică. — . ale şcolii sovietice.

dar fondatorul ei rămîne Charles Diehl (1859 — 1944). ai cărei principali reprezentanţi sînt W. autor a numeroase studii asupra istoriei politica şi a organizării de stat în Bizanţ şi.I. n c poca modernă s-au format şcoli naţionale de studii bizaa-' j e Şi în ţările sud-est europene. G. M. publicarea izvoarelor bizantine etc. P.. Paris. ale vechii şcoli ruse. Principalele direcţii ale procupărilor noii şcoli sînt istoria economică şl socială. Diehl are meritul de a fi scos bizantinologia din dome^ niul erudiţiei pure şi de a o face accesibilă marelui public. care a dat studii fundamentale în domeniul relaţiilor bizantino-arabe şi este autorul unei importante sinteze a istoriei bizantine (Histoire de VEmpire byzanlin. A Grabar. Guilland. savant de renume mondial. 3 voi. N. îşi află în SUE -^ s „j "izantino importante informaţii asupra propriei istorii. Fondatorul şcolii engleze de bizantinologie este John Bury (1861 — 1927). arc merite mari în studierea raporturilor politice şi relfc gioase bizantino-occidentale şi este autorul unei remarcabile sinteze de istorie bizantină (Le monde byzantin. Mai mult decît oricare alt bizan-* tinist.H. 2 voi. dar după al doilea război mondial. unul dintre cei mal mari specialişti în arta bizantină.mai de seamă elev al lui Vasilievski este A. se îndreaptă spre cunoaf* administraţiei imperiale.P. Laurent. V. V. pe un plan superior. I932j ediţie engleză. Printre cei mai importanţi reprezentanţi ai săi se numără A. Deceniile care urmează jlarii Revoluţii Socialiste din Octombrie marchează o cesură în activitatea şcolii ruse. prin urmare. civilizaţiei bizantine şi a raportm bizantino-lâtinc. 215 . L. Cel dinţii mare reprezentant al şcolii franceze este A. noua şcoală sovietică. Madison. G. la rîndul său. Freddy Thiriet şi alţii. avînd la bază concepţia materialist-dialectică. Baynes. mult lărgită.. Contemporanul său.Kajdan. Litavrin. autor al unei sinteaa Asupra primelor cinci veacuri ale istoriei bizantine şi aî unor monofjrafii asupra administraţiei imperiale. Hus^ Steven Runcimann şi D. Ch.A. Udalţova. Lemerte* H.G. Siuziumov. Lazarev şi S. Obolensky. J. Schiuroberger este fondatorul sigilografici bizantine şi autor al vmor importante monografii în istoria politică a imperiului şi a raporturilor bizantino-latine îa perioada cruciadelor. Vasiliev. Br6hier. reia tradiţiile. Interesul şcolii engleze. raporturile ruso-bizantine. în a CĂ -. Ahrweiler. 1947 — 1950). Rann baud. 1952). Cea ^ Şcoală din această regiune a fost fondată în Grecia. Paris.V. totodată. graţie desăvîrşitei sale arte literare. profesor la Sorbona. Irizam ţi şi arabist. Şcoala franceză postbelică continuă tradiţia acestor înaintaşi prin studiile lui R. care au avut intense contacte cu r fo cursul evului de mijloc şi. Miller. •V.N.

Sp.D. în Ungaria. Ştefănescu în domeniul artei bizantine şi post-bizantine şi efortul lui V. Hunger şi de alţi istorici. Anastasivi6 este unul dintre cei din. engleză. tot în această ultimă perioadă. are In V. I. Grecu şi H. Notabile sînt şi contribuţiile lui Oreste Tafrali la istoria Thessalonicului.U. Zlatarski. instrument indispensabil în studiul istoriei bizantine. Berlin. reprezentant de seamă al şcolii române de bizantinologie. savant de faimă dială. în Austria. a oraşului bizantin (PriviUges et franchises niunicih'iles dans VEmpire byzantin. Ostro gorski. Lambros Constantin Sathas. aderea imperiului. în 1952 şi 1963). P.. mină a raporturilor bulgaro-bizantine. este continuată astăzi de H. . N. Cercetări în domeniul istoriei bizantine se întîlnesc în zileje noastre în aproape toate ţările europene. importante centre de studii bizantine au apărut şi peste ocean.rei istorie. aceasta din urmă deschizătoare de drum în cunoaşterea întîuririlor civilizaţiei bizantine în spaţiul sud-est european după. 3 v°l-' Bucureşti. în S. 1958). Miiller. Miklosich şi J. Cei mai irn portanţi reprezentanţi ai ei sînt K. autor al unei lucrări fundamentale. 6 voi. 1936) şi a contactelor economice bizantino-genoveze (Recherches sur le commerce dnois dans la Mer Noire aux XIII" siicle. care a cultivat cu multă strălucire şi istoria bizantină cipalele sale lucrări in acest domeniu sînt Histoire de la vie 216 tine. Paris. între preQ cupârile ei figurează editarea surselor. A. 1940. unul dintre cei mai mari bizantinişti ai veacului nostru. în sfîrşit. italiană si spaniolă. Importante merite în cunoaşterea contactelor româno-bizantine şi a administraţiei imperiale la Dunărea de Jos le are Nicolae Bănescu. Istoria bizantină a stîrnit interes şi în Japonia. Lavagnini) ca şi cea belgiană. dator al şcolii de bizantinologie din această ţară este Ge. BarjsiS. desfăşurat la Bucureşti în 1924. între cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii iugoslave se numără azi f'F. Byzantino-turcica (2 voi. neobosiţi editori ai documentelor bizantine de cancelarie (Acta et diplomata Graeca medii aevi. unde îşi desfăşoară activitatea numeroşi savanţi născuţi în ţările europene (F. Charanis. Duicev şi D. tîi istorici cu preocupări în istoria bizantină. Amantos. Ma. activitatea lui F.G. Şcoala italiană s-a orientat spre studiul filologiei bizantine (S. Bucureşti. Mihăescu de editare a unor importante izvoare ale istoriei bizantine. mult lărgite. Ferjancie şi J. Igor Sevcenlso. cu contribuţii esen-riale în perioada interbelică în cunoaşterea istoriei social-economice â imperiului (£tudes byzantines d'histoire dconomique et sociale. Pertusi şi B. Paris-Bucureşti. mai ales. Vindobonae. B. Ferluga. în Iugoslavia. 1935. Angelov pe cei mai de seamă reprezen.. în perioada postbelică. Mercati. Andreades şi D. Zakythinos' Şcoala bulgară. F datorul şcolii româneşti este Nicolae Iorga. fapt ce dovedeşte forţa de seducţie a bizantinologiei. cea bizantină constituie un capitol esenţial. tanti ai săi. p Mutafciev. 1929). Brătianu. între altele fiind iniţiatorul organizatorul celui dinţii congres internaţional de studii bizantine. în Canada şi.. primele preocupări propriu-zise de istorie bizantină apar la începutul secolului nostru. sîrbo-croată. K. paris. Marele savant român a desfăşurat şt o vastă ctivitate didactică şi organizatorică. 1860 — 1890). 1938). dar adevăratul fo n. cu noi ediţii. Moravcsik. istoria bisericii şi a artei bizantine etc.A. Oikonomides şi alţii). istoria economică şi politir* a imperiului. A. A. care â cunoscut traduceri în franceză. dar contactele lumii savante româneşti cu izvoarele bizantine sînt mult mai vechi. Paparrigopulos. rele savant iugoslav este autorul unor studii fundamenta-e asupra structurii sociale şi administrative în Bizanţ şi al celei mai solide sinteze de istorie bizantină (Geschichte des byzantinischen Staates Munchen. 1934 şi Byzance aprds Byzance.R. fondată de marele istoric Henri Gregoire. Dvornik. cel mai de seamă bizantinist rămîne G. a cărei principală preocupare este punerea în l u. în ţara noastră. Un alt strălucit reprezentant j scolii române este Gheorghe I. preocupaţi în special de filologia bizantină.N. ale lui I.

.

sub forma corpului de limitcmei. Deţinătorii de demnităţi (despot. în timp ce dogma lui Athanasios. a. partizanii dogmei ariene devin tot mai influenţi Ia curte. după care intră în. şi o regăsim un mileniu mai tîrziu în ţările române în aceea a apărătorilor plaiurilor (plăieşi). Arius ajunge la concluzia că aceştia nu pot fi nici egali şi nici confundaţi. şi se ajungea la un monoteism strict. în timp ce Duhul Sfînt. Cel mai puternio ecou 1-a avut însă măsura similară luată de Vasile II în 1002. nefiind nici creat şi nici născut. frontieră). Primul conciliu de la Niceea (iun. Măsura a trezit o vie opoziţie în imperiu din partea acestora din urmă. este declarată oficial „drept credincioasă" (orthodoxă). să-1 verse în vistieria statului în locul vecinilor lor săraci sau al cpmunităţilor rurale vecine sărăcite. considerat părintele e f. învăţătura lui Atius este o interpretare în spirit raţionalist a dogmei creştine. în imperiul de Niceea. împ ara păstrează dreptul de a confirma privilegiul la fiecare schimbare He domnie sau chiar de a-1 revoca. dinaţi laici). prin aceasta era subliniată subordonarea Fiului. de. ) — termen generic prin care este definită orice te în ierarhia bizantină. Arianismul este definitiv condamnat la al doilea conciliu ecumenic de la Constantînopol (381). VIII —X. care venea în întîmpinarea intereselor marii proprie» taţi funciare. cu trăsături similare. urcat mai tîrziu pe scaunul ipiscopal din Alexandria. îndeosebi. Numai Dumnezeu-Tatăl poartă marca divinităţii depline. Digenis Akritas. subliniază diferenţa de esenţă dintre Tată şi Fiu (dcvdaoioş). sub Paleoîogi akritii dispar. plai. Instituţia. condamnă pe Arîus Ia exil şi declară eretică doctrina sa. Allelengyonul a fost însa desfiinţat curînd după moartea marelui împărat de către Romaa III Argyros. declin. dar trei ipostaze. IV. unde sînt stabilite bazele canonice ale dogmei ortodoxe (Cre-*°). considerînd pe aceşti doi membri ai Trinităţii „de r. Instituţia înfloreşte în sec. contribuind în mod decisiv la feudalizarea societăţii bizantine şi la descentralizarea imperiului. niţă. oara lovea în marii proprietari funciari (biserică.ceeaşî substanţă" (âjioo'jataţ). în a doua jumătate a sec. periului. de proprietăţi funciare sau de domenii importante formate "i. Măsura pare a fi fost introdusă de Nikephor I în primii ani ai sec.. nu are nimic divin. rămîne inflexibil. cezar şi alţii) erau numiţi axioinatild. în timp ce în partea occidentală ea se menţine pîtut în secolele VI—VII la neamurile germane migratoare. convocat şi prezidat de Constantin cel Mare. apărării cu succes a hotarelor orientale. Acest tip de privilegiu apare sub Coiuneni şi este larg practicat sub Angeli şi. 218 219 . unor membri ai familiei imperiale sau ai a:a° rilor familii aristocratice. în concepţia lor. 325). care vede în Trinitate o singură substanţă. influenţă care nu încetează să crească sub succesorii acestuia. se înscrie într-un plan mai degrabă filozofic decît biblic. IS. dogma ariană. Jn disputa asupra raportului dintre membrii Trinităţii. arianism — doctrină. aHeiengyon (gr. există şi în Imperiul roman tîrziu. în frunte cu Athanasios. regulă. Instituţia a inspirat în literatura bizantină cel mai cunoscut poem popular. aglomerări rurale şi urbane cu titlu ereditar şi fără ■posotes i"-' acordată. pronoie ereditară. tind să asimileze persoana Fiului dTaceea a Tatălui. Doctrina lui Arius dispare treptat în jumătatea orientală a imperiului în veacul următor. dar împăratul. apărută în sînul bisericii creştine. „apanaj" (-povoia povwci) — trad. (5c>. sub Paleo[ o gi ( cînd stă la baza formării unor adevărate principate teritoriale autonome. Dar victoria ortodoxiei a fost de scurtă durată. inferior şi posterior Tatălui.doptată de conciliu.Â7)>iYY00V) — impozit de reciprocitate. Lascarizii o revitalizează în vedere. boţeşte în. .GLOSAR DE TERMENI ISTORICI akriti (âzpîToct) — soldaţi de graniţă (ăxpa — culme. însărcinaţi cu paza fruntariilor bizantine şi recru taţi din rîndurile ţărănimii libere din regiunile de frontieră ale im. termenul desemnează impozitul pe care dinaţii — laici şi eclesiastici — trebuiau. Dumnezeu-Fiul ocupă un loc intermediar între Dumnezeu-Tatăl şi lumea creată. în cadrul acestor concesiuni. al cârei nume vine de la acela al preotului alexandrin Arius. adepţii cultului arian (Aetius şi Eunomos) merg mai departe şi. consecvent politicii sale de apărare a micii proprietăţi ţărăneşti. gr a. figurînd printre cele „11 vexaţiuni" ale acestuia. încă din ultimii ani ai domniei lui Constantin. mănăstiri. într-o viziune ierarhică neoplatoniciană. în sens larg. irsarii săi.

.

sub Diocleţian. torii străini fiind folosite expresiile de rex sau arehon. forma latină a numelui anticei colonii greceşti aflate pe locul Constantinopolului (numele coloniei. Paralel. bizantin. De la forma modernă a numelui statului şi. de la forma latină a numelui locuitorilor oraşului Byzantion şi ai statului (lat. titlul de cezar cade pe locul al treilea. byzantinus) s-a format şi denumirea disciplinei ce se ocupă cu istoria statului. cezar — la origine. titlul cade pe locul al doilea după cel de august. frate. Byzanz. sfîrşind prin a deveni titlu* 220 . titlul de cezar mai coboară o treaptă. menţin vechiul titlu imperial roman: imperator.basileus (faciksiq) — la origine. rege. Denumirea statului bizantin este o formă cultă. Din acest moment. iar sub Constantin. abia Herakleios abandonează titulatura oficială romană (h 629) şi preia titlul de basileus din vorbirea populară. nepoţi. cînd Manuel Comnenul introduce deffl nlta tea de despot. şef. Byzantium). pe care râmi pînă la sfârşitul imperiului. germ. în Imperiul roman. cngl. bizantinologie. Numai tîr. ziu. acest moment însemna împărat. titlul este primit şi de ginerii împăratului sau de alţi membri ai familiei imperiale. care aboleşte sistemul tetrarhiei. Bizanţ. titlu care dy. moştenitorului tronului înainte de încoronare. VIII. demnitatea este acordată fiilor împăratului şi. titlul desemna pe împărat şi era echivalent cu cel de august. apărută în Occident (fr. Titlul de cezar a fost acordat şi ch»oa nului bulgar la începutul sec. fără o funcţie anume. unchi. iar în textele greceşti de după August. dar făcînd o distincţie netă între basileul roman. suveran. mai degrabă o uzurpare a titlului lor imperial. dar este creiată şi o demnitate cu denumirea de cezar. fiind o formă grecizată de la antroponimul trac Byzas B6Caţ). Titulatura oficială a statului bizantin pînă la căderea lui a fast Imperiul romanilor (PaciXeEa TW> Pcofxatv) sau România. pe care-1 plasează imediat după cel suprem. care au introdus ca limbă de cancelarie greaca în locul l a tinei. BusâvTiov. prin excelej ţă. de la Byzantion. Pînă la venirea Comnenilor la putere (1081). tată. pentru conducă. nemijlocit. După ce Alesl 03 Comnenul creează pentru fratele său Isaac titlul de sebastoctv tor. Justinian şi succese" rii săi. cezarul răinîne cel mai înalt demnitar în stat. bizantinii folosesc termenul de basileus şi pentru suverani' străini. augustu* caesar. obligatoriu. în cadrul sistemului tetrarhiei. Byzance. şi un simplu basileus. este menţinut calificativul în titulatura imperială. care este unic. titlu pe care-1 consideră. şi împăraţii Romei.

sub Justinian. dar basileul păstra dreptul revocării ei. Astfel a pătruns şi în cancelaria românească sub numele de hrisov. care constă într-o donaţie de mănăstiri si de bunuri monastice acordată unor înalţi demnitari laici sau eclesiastici. Spre deosebire de Roma. XII. Donaţia era acordată de împărat din dorinţa recompensării unor înalte personalităţi din serviciul imperial. chrysobul (xpuco^uXXo?) — document solemn emis de cancelaria imperială. consu! (ÎTia-oţ) — vechea magistratură romană dispare în sec. în sec. V—VII. pentru a dispare în sec. împărat universal şi unic. este acordat unor personaje importante din stat. dacă masa de manevră este ft'Pusă din plebea urbană în ambele deme. conducerea „albaş- 221 . eliaristikion (xapi<JTfaiov) — instituţie specifică societăţii bizantine de după sec. legate de întrecerile de pe Hippodrom. de aici şi numele acestor facţiuni (factiones) : factio prasina (verde) asociată cu factio russata (roşie) şi factio veneta (albastră) asociată cu Jactio albata (albă). odată cu creştinarea ţui Boris. purtînd bula de aur (de unde şi numele actului) şi semnătura împăratului în cerneală roşie. demnitatea se devalorizează. demele au un nun tat caracter social şi politic. unde împăraţii îşi serbau triumfurile militare.c ial al suveranilor bulgari. bucurîndu-se însă de veniturile lor. odată cu declinul rapid al statului bizantin şi cu schimbarea peisajului politic european. sub forma de ţar. De aceea. dar titlul. ea era atribuită cu titlul viager. Cu timpul. dar erau ""gaţi şi să-şi comunice voinţa lor poporului şi să se justifice Pentru politica lor. fiecare arborîndu-şi culoarea preferată. considerate atribute exclusive ale autorităţii supreme'. titlul se răspîndeşte în întreaga lume slavă ortodoxă.. IX. orice încălcare a acestor reguli de către supuşii imperiali sau de către conducătorii străini era privită la Constantinopol drept o uzurpare a prerogativelor basileului. la ~° nstantinopol Hippodromul era şi scena unei intense vieţi pu-"ce. fără vechea funcţie. deme (S^uot) — numele vine de la vechile subdiviziuni teritoriale ale cetăţilor elenistice. în Hippodrom au rămas două la cţiuni: „verzii" şi „albaştrii". Cu timpul. Numai după 1204. De aici. VI. fiind unul dintre cele mai înalte titluri ale ierarhiei imperiale. statele vecine folosesc acest gen de document fără să se mai teamă de reacţia Constaatinopolului. ele erau organizaţii sportive. în primele veacuri ale Imperiului roman. însărcinaţi cu administrarea acestora.

IX—X. cu tendinţe eretice. această funcţie se goleşte de conţinut. drongarul flotei (SpouYT^pio? TOU az&kou) — amiralul şef ^ flotei imperiale. VIII. termenul este sinonim cu cel de imperaior şi apoi cu cel de basilens pînă la sfîrşitul imperiului. căruia îi încredinţează comanda ^supremă a flotei. iar „verzii" în cartierul popular şi industrial al Cornului d e Aur. din acest moment. nelor. despot (Ssor. monii imperiale. cele două deme rivale îşi aveau sediul în doaj cartiere diferite: „albaştrii" în cartierul aristocratic al Blacher. unul pentru Occident. stăpîn. XII. ce se menţine în ierarhia imperială pînă sătre sfîrşitul statului bizantin. în sec. 222 . în perioada următoare. ginerele şi moştenitorul său la tron. Incepînd cu Justinian. situaţie care rămîne neschimbată pffl la sfîrşitul imperiului. de înalte personaje din imperiu şi de conducătorii unor principate teritoriale. în consecinţă. pe lîngă membrii familiei imperiale. X funcţia sa divide. demnitatea este acordată de către împăraţi ginerilor. fără însă să mai joace vreun rol politic. Corpul Scholeior era cel mai important corp al gărzii personale a împăratului şi unul dintre cele mai importante ale armatei centrale bizantine (tagtnata). intră w subordinele megaducelui. VII. dynaţi (SuvaroE) — trad. domesticul Scholeior (Sofiiorocos T&V H%OASV) — comandantul şef al armatei bizantine.Grriz) —. Din sec. cum este cazul lui Dobrotici. Manuel Comnenul dă acest nume noii demnităţi create pentru Bela-Alcxios.triîor" se afla în mîna aristocraţiei senatoriale ortodoxe in timp oe „verzii" erau conduşi de elementele active de la oraşe. La sfîrşitul sec. demnitate care-1 plasa pe titular îndată după împărat în ierarhia aulică. neze pînă la pămînt. celălalt pentru Orient. După sec. îndeosebi monofizite La Constantinopol. reprezentanţii lor fiind de faţă la marile cere. devenit marele drongar. atestat sigur din sec. XI. Idemele decad. împăraţii cer supuşilor să le acorde epitetul de „despot" şi. fiind numiţi doi domestici. care cunoaşte cea mai mare importanţă în sec. avînd un tot mai pronunţat caracter decorativ. puternici. fraţilor şi fiilor lor. drongarul flotei. termen tehnic prin care desemnaţi membrii elitei sociale bizantine. VII—XI). negustori jj patroni de manufacturi. transformîndu-se într-o simplă demnitate. Sub Paleologi titlul se devalorizează şi este luat. să li se proster. folosit. Cînd Alexios Comnenul creează funcţia de megaduce {[iiyocs So6£). cînd imperiul reuşeşte să-şi restaureze tlialasocraţia în Msditerana orientală. nu avea la origine o semnificaţie particulară. cu d o s în epoca de mijloc a istoriei bizantine (sec. dominus.

strîngerea integrală a impozitelor datorate (je o comunitate statului. ce urma să fie ridicată da la comunitate. de cele mai multe ori. ardea pe apă şi era folosit contra vaselor duşmane. Imunitatea bizantină are un întreit caracter: fiscal. X alterează instituţia. sirian din Baalbek (Heliopolis). VI. „foc lichid" — lichid inflamator. inclusiv pentru pămînturile sterpe ori abandonate ca şi pentru membrii ei strîmtoraţi din punct de vedere financiar. dar ea rămîne în vigoare în satul bizantin pînă la căderea imperiului. autoritatea centrală păstrînd însă. la sfîrşit. militară şi chiar religioasă — în teritoriul guvernat. to tripla ei ipostază. Crearea exarchatelor a fost determinată de primejdia longobardă şi berberă în Italia şi. refugiindu-se din faţa arae 223 li. în Africa. Satul bizantin (y_<&pa) constituia. Instituţia. Exkoussei a. care a furnizat o remarcabilă capacitate de rezistenţă comunităţilor rurale libere. Organul de stat stabilea suma globală a impozitului. Iu U1 este Callinicus. Deplină sau parţială. după un îndoit criteriu — întinderea pămînturiloir aflate în posesia ei şi numărul familiilor ce-o compuneau —. Imunitatea judiciară şi administrativă este atestată. deplină c °mpetenţă în cazurile de asasinat. exareîi (I5dtp%6iv) ~~ instituţie apărută în teritoriile bizantine din Africa şi Italia la sfîrşitul sec. Ea cunoaşte însă apogeul fii sec. care asigura. " Oc grecesc" (Oypiv mSp). membrii comunităţii rurale fiind răspunzători solidar pentru plata integrală a impozitului datorat statului. Descoperitol. atestată Pentru întîia oară sub domnia lui Vasile I Macedoneanul. Cea mai veche şi mai răspîndită formă este imunitatea fiscală. Exarchul are putere deplină — civilă. sub Maurickt. care anunţă noua ordine a themeîor din veacul următor. viol de fecioară etc. XII —XV.. exkoussela (IExou«re£a) ■— imunitate. cînd feu-> Mizarea societăţii bizantine cunoaşte un curs accelerat. judiciar şi administrativ. în ultimele veacuri ale istoriei bizantine. este atestată pentru prima dată în Egiptul roman şl este universal în vigoare sub Justinian. între altele. Decăderea micii proprietăţi libere şi creşterea puterii dinaţilor după sec. respectiv.p — instituţie fundamentală iji sistemul fiscal bizantin. atinge apogeul în sec. cînd împăraţii se sprijină pe ţărănimea liberă. unde autorităţile din Constaatinopol nu puteau interveni rapid şi eficace. cu deosebire. VII-—X. . trad. căreia îi datorau salvarea statului bizantin în faţa primejdiei externe. obligîndu-se totodată s-o încaseze integral. scutirea fiscală este concedată de stat marilor proprietari eclesiastici şi laici. o unitate fiscală. care aduce :n î-ia la Constantinopol către 670. conducerea comunităţii defalca această sumă pe membrii ei.

traducînd nevoia spiritualităţii orientale de a găsi o P un . ştiinţa. Misticismul şi viaţa ascetică propagate de hesychasm au trezit reacţia clerului secular şi a unor personalităţi bizantine. în disputa cu hesychaştii. dragostea. focul gre . probabil un amestec detonator. unui conflict teologic pentru a se transforma într-o disputa » 224 . trecător. cesc era compus din sulf. imaginează un intermediar între etern . Cu multe veacuri înainte este atestată existenţa unor eremiţi ce duceau o viaţă contemplativă. ci sînt ele însele de natură divină: bunătatea divină. graţie invenţiei sale. IX arabii cunoşteau deja secretul focului grecesc şi-1 foloseau cu succes în luptele pe marc. societatea bizantină cunoaşte o profundă schimbare spirituală. Nu se cunoaşte natura propulsorului. Disputa Varlaam —Palamas a depăşit repede l'1111. Din analiza efectelor descrise de sursele contemporane — tragere instantanee. care face distincţie netă între etern şi uman în spiritul teologiei catolice. forţele bizantine aveau să respingă cu succes marile asalturi arabe asupra metropolei imperiale din 674 — 678 şi 717—718. în aceste împrejurări. IX. iar apoi să-şi restabilească treptat thalassocraţia în Mediterana.) . venit la Constantinopol.bilor. hesychasm — mişcare religioasă din sec. în condiţiile gravei crize de structură. mai ales în mănăstirile athonite. Amestecul era aruncat asupra vaselor de lemn cu ajutorul unor tuburi lungi şi mobile (siphones). 8U-J&\I. arată că lumina tabo-rică nu este de aceeaşi natură cu divinitatea invizibilă şi deci ea nu este divină ci trecătoare. care distinge între substanţa divină (oufft*/ şi manifestările divinităţii (ivipyeiai. Un rol important în fundamentarea doctrinei 1-a avut Grigore de Sinai.ZIC. La cumpăna secolelor XIII —XIV. de un amestec detonator de felul pulberii moderne din care nu lipsea petrolul. dar nu sînt creaţii ale lui Dumnezeu. aruncarea fulgerătoare a materiei inflamatoare — este vorba. XIV. ce ieşeau de la prora corăbiei prin gura unui leu din bronz aurit. Scopul hesychastului era de a dobîndi izolarea completă şi liniştea absolută pentru a ajunge să contemple lumina eternă ce-1 înconjura pe tînărul Isus pe muntele Tabor la schimbarea la faţă. care ardea pe apă. între om şi divinitate. în opoziţie cu Varlaam. Conform unui tratat din sec. explozii puternice. hesychasmul se transformă într-o mişcare de caracter mistic şi ascetic.. de unde şi numele mişcării. graţia divină. în sec. cu influenţă considerabilă asupra societăţii bizantine contemporane. " a lamas. într-o desăvîrşită linişte (Iv fyjujţîa). probabil. cu aderenţă în largi medii sociale şi în biserică. lumina taborică şi altele. salpetru şi petrol. care se arata oamenilor. care a propagat-o în mediile monastice. călugărul calabrez Varlaam. Principalul său adversar a fost teologul Grigore Palamas.

în noile condiţii istorice.tov) — de la forma latină medievală convmercion. menită să salveze prestigiul nomismei Imperiale pe piaţa internaţională. doctrina hesychastă a fost adoptată de biserica greacă la mijlocul sec. mai ales ducatului şi florinului. 48 gr. un adevărat ministru de finanţe. unde se înfruntă aristotelismul. moneda suferă o primă devalorizare! sub niceeni. kommerkion (nop'. îndeosebi la Dunărea de Jos. denumirea monedei de aur bizantine după reforma monetară a lui Alexios I Comnenul. iar în primii ani ai sec. respinsă de aceasta. în urma crizei prin care trece aceasta în al treilea sfert al sec.îxlpy. După 1204. logothetul drumului. şeful poştei. care a preluat vechile atribuţii ale domesticului h din perioada anterioară secolului XI.). hyperper (6TCprojpoţ) — trad. pătrunsă prin intermediul negustorilor genovezi şi veneţieni. fiind redusă doar la miezul său mistio. Moneda a circulat şi pe teritoriul ţării noastre în sec. 21 —23 carate) şi prestigiul de etalon mondial aur. defineşte taxa percepută de autorităţile imperiale la vînzarea şi cumpărarea mărfurilor. IX Şeful serviciului de relaţii externe. Moneda a lăsat în limba română veche şi denumirea unui impozit fluvial. Palamismul a dovedit o mare fecunditate pe plan cultural în întregul spaţiu ortodox în veacul următori după căderea Constantino-i polului însă. Ia origine. XIV la 12 carate (500%o)' Sub Andronic III. părpăr. şi doctrina lui Platou. doctrina a fost mult sărăcită. de la numele latin al monedei (perper). în timp ce pe piaţa mondială cedează locul monedelor de aur emise de republicile urbane italiene. •ogothetes tou genikou (XoyoOsTÎiţ TOU YS »«> 3) — Şeful vistie-n ei imperiale (genikon). adoptat de biserica orientală. „peste pur". deopotrivă ministru de externe şi de interne.zofică. hyperperul îşi păstrează titlul înalt (cea. XI. comandantul şef al armatei bizantine în Perioada tîrzie. titlul coboară la 16-18 carate (666% —750% ). titlul hyperperului este de 10 carate (cea 400%o)> iar apoi nu pare să mai fie emisă. în pofida ostilităţii n nei mari părţi a clerului. (4. pentru ca sub Mihail Paleologul să scadă la 14 carate. XIV în cadrul mai multor sinoade. devine începînd cu sec. al poştei şi al poliţiei imperiale. 15 — o istorie a Imperiului bizantin 225 . XII —XV. Sub Comneni. V "larele domestic (nlro? Sofilo-rotoţ) — unul dintre cel mai înalţi u nLţionari ai imperiului. logothetul dromulul (XoyoOs-rii? TO5 Spdjxoo) — trad. Hyperperul păstrează toate caracteristicile vechii nomisme constantiniene (vezi nomismâ) şi în primul rînd greutatea sa.

tice. cu o ierarhie proprie. adoptînd formula papei Leon I: două naturi într-o singură persoană. mi». şcoala din Alexandiia. lăsînd pe plan secundar -natura lui umană. în condiţiile existenţei unor mari antagonisme sociale. se formează mai multe biserici „naţionale" monofizite. Sarcinile sale slnt similare unui pritn ministru modern. Un moment decisiv în consolidarea monophysismului îl constituie crearea unei biserici monophysite.marele logothet {id^xc. mesazon (ji. Arhimandritul Eutyches. cea divină (de la ixdvoţ — unic şi ţociţ ~ natură). ea subliniază natura lui divină. sprijinit de patriarhul Dioscor. nestOTlantstn. natura umană a lui Christos este absorbită de cea divină: o singură persoană. îa disputa pentru definire 2'iG . după modelul ortodox. în frunte cu patriarhii Kyrril(412 — . Canciliul de la Chalkedon CQBdarană doctrina monofizită radicala a lui Eutyches. încercările împăraţilor de a concilia cele două tendinţe opuse. politice. Instituţia este atestată în ultimele veacuri ale istoriei bizantine.£ao£cov) — misiune încredinţată de împărat unuia dintre funcţionarii săi de încredere. stabilită la Nicecaj de atei. pe linia lui Atlianasios şi a părinţilor cappadocieni. fiind preocupată să apere teza unităţii naturii lui Isus. pe lîngă substratul lor material. ducînd pînă la extremă consecinţa nonconsubstanţjalitătii lui Christos cu oamenii. în disputa pentru definirea naturii lui Christos (vezi nesiorianism). doctrina monophysită cîştigă repede teren în Orient. 444) şi Dioscor (444 — 451). culturale şi etnice. Insuficienţa formulei adoptate de primul concili u de la Niceca (325) asupra naturii lui Christos-Fiul este de aceea» » cpcuţă cu Tatăl — s-a vădit curînd. XoYoGs-ffiţ) — şeful cancelariei imperiale. După Chalkedon. au agravat conflictul. ce se menţin şi astăzi: armeană-gregoriană iacobită. doctrină religioasă care susţine teza unei singure naturi a lui Christos. apără poziţiile tradiţionaliste. monophysism. o singură natură. în pofida represaliilor ortodoxe. XII. de către neobositul Iacob Baradai (-£-578). prin transformarea funcţiei de logothet al birourilor. avînd mai ales atribuţii juridice şi financiare. cultivat înainte de formularea tezei extreme a lui Eutyches. in competenţa căruia intra conducerea mtregii administraţii civile. La Eutyches. foarte adesea marelui logofăt. reluarea cu şi mai multă înverşunare a disputelor cristologice. dezvoltă această reprezentare. Funcţia apare la sfirşitul sec. fapt ce explică. coptă şi abisiniană. ortodoxă şi monofizită. Dar formula romană s-a dovedit insuficientă teologic. sub Isaac II Angelos. Pe temeiul unui monopliysism moderat.

cu şcoala din Nisibe (490). fiind etalonul aur al lumii medievale. două ipostaze.) — funcţionar palatin însărcl°at cu asigurarea securităţii împăratului cît timp acesta doarme. de unde şi refuzul lui Nestorios de a o numi pe Măria „născătoare de Dumnezeu" (Theotokos). Pentru Theodor de Mopsuestia în Isus există „două naturi. Deţinătorii de funcţii. mai ales. dar reforma lui Alexios Comnenul salvează titlul şi prestigiul nomismci (vezi hyperper). 80 000. pînă în Java. tradiţionalistă. în China şi Asia de sud-est. nestorienii au fost asimilaţi treptat de alte religii. Aceasta din urmă. Nestorianismul a fost condamnat la conciliul de la Ephes (431) şi apoi de cel de la Constantinopol (553). Biserica nestoriană de aici face dovada unui spirit foarte larg. India şi. introdus de Constantin cel Mare. P'rakimomenos (Tisxpaxot'JitoaEvoţ.j. care-o adoptă la sinodul de la Seleucia-Ctesiphon (484). punînd însă îii lumină mai degrabă dualitatea decît unitatea celor două naturi. în greutate de 4. ajungînd în Tibet.48 gr. care-şi trage numele de la Nestorios. rîndurile lor numărînd astăzi numai c. într-o cameră aflată în apropierea dormitorului ba15* 227 . în cursul evului mediu. El °c uia în palat. ajungînd la 8 carate (333°/00). Veacuri în şir şi-a menţinut titlul ridicat. în această perioadă ei se răspîndesc în toate teritoriile stăpînite de califat.a) — în sistemul monetar. erau denumiţi archontes. de la Alexandria (vezi monophysism) şi alta raţionalistă de la Antiochia. a fundamentat doctrina nestoriană. patriarhul Constantinopolului (428—431).naturii lui Christos s-au înfruntat două şcoli în perioada următoare: una mistică. doctrina nestoriană se râspîndeşte printre creştinii din statul persan. Ea reprezenta 1/72 dintr-o livră (« 320 gr). dar o singură persoană". El lace o distincţie riguroasă între cele două naturi ale lui Chris tos. elev al lui Theodor de Mopsuestia. Condamnată în imperiu. indiferent de mărimea şi natura lor. Abia către sfîrşitul sec. mai tîrziu. subliniind consistenţa naturii lui umane. imense servicii arabilor. propunînd crearea unui învăţămînt universitar de teologie. Minoritari şi lipsiţi de o bază statală. nomismă (v6u. moneda de aur de bază (în latină solidus). şi cu titlul teoretic de 24 carate. reprezentată de Diodor de Tars şi. de aici. XI. titlul monedei se prăbuşeşte. •M'kton (oţqiCxiov) — denumirea generală pentru funcţie — do s tat sau palatină — în ierarhia bizantină.Kj. de Theodor de Mopsuestia ( + 428). Nestorienii aduc. traducînd operele ştiinţifice şi filozofice clasice. Nestorianismul urmează raţionalismul arian şi face în persoana lui Christ un loc larg naturii umane.

Categoria socială apare în sec. care îmbracă forma unei adevărate devoluţiuni de venituri imperiale. paralumomenii au avut o imensă influenţă asupra împăraţilor şi au jucat un rol de prim rang în viaţa politică internă. Farecii de stat apar în sursele bizantine sub denumirea de paroikoi demosiarioi sau. De aceea. în această ultimă perioadă. de natură militară. puteau să formeze o pronoia taxe va ' male. parec (-dcpor/. control. care. în anumite cazuri. IX —X. administraţie şi. pronoia {-pivota) — instituţie -specifică feudalismului bizantin. în sens religios. Instituţia îşi face apariţia. dar şi unor conducători străini. în perioada următoare. condiţionată de îndeplinirea de oătre beneficiar a unor obligaţii faţă de stat. După sec. noţiuuea defineşte o concesiune de drepturi incorporalc. VI dar epoca ei de glorie se plasează în sec. în marea majoritate a cazurilor. acordată de la Justinian celor mai ilustre persoane din imperiu. Veniturile constituite într-o pronoia aveau o sumă 228 . în ultimele veacuri alo istoriei bizantine. pronoia este o donaţie cu titlul viager. ce cuprinde un inventar domanial de natură foarte diversă. demnitatea este acordată tot mai rar.oc) — termen prin care erau definiţi în imperiu ţâranii dependenţi.Tr/. pentru acapararea mîinii de lucru şi aservirea ţărănimii libere. fapt ce simboliza intrarea lor în ierarhia imperială. în mod normal.dv) — document emis de cancelaria imperială sau mănăstirească. după toate probabilităţile. termen tehnic prin oare sursele bizantine desemnau populaţia săracă. autoritatea de stat se află în competiţie cu dinaţii laici şi eclesiastici. prin care statul renunţă la dreptul perceperii şi încasării lor în favoarea beneficiarului donaţiei. simplu. penetes {TÂV^-ZC) — săraci. demosiarioi. „daruri de pareci" —. în sec.silcului. erau percepute de fisc. praktîkon (npxy. supraveghere. Ea se menţine în imperiu pînă la căderea acestuia. taxele pentru pescuitul într-un eleşteu sau pe cursul ape etc. IX —X. patriciu (-arpixtoc) — demnitate creată de Constantin cel Mare. în forma sa deplin cristalizată. termenul are înţeles de grijă. aservirea ţărănimii se generalizează. providenţă. împăratul ceda astfel pronoiaruhri suma globală a impozitelor ţăranilor de pe o anumită suprafaţă de pămînt — de aici o altă denumire a p ro ' noiei. mai ales regilor franci. La origine. X. în urma aservirii ţărănimii libere de către aristocraţie. cîiid funcţia este încredinţată mai ales eunucilor.

devalorizîndu-se tot mai mult. începînd cu sec. prin extensiune. textele greceşti denumesc rhâmaios populaţia Romei şi a Italici. în limitele căruia posesorul se bucură de o largă imunitate. a devenit o instituţie de bază a societăţii bizantine către sfîrşitul imperiului. rhomaios (Ptifiaio?) — la origine. Din sec. De menţionat. îndeosebi. XI. VIII funcţia se transformă într-o demnitate şi este acordată. protostrator (npoiTo^xpă-zap) — la origine. confundîndu-se.cunoscută în documente sub numele de posotes. protospătar (7rp&jTo<57ra0âpioţ) — funcţionar bizantin însărcinat cu purtarea spadei împăratului. Instituţia a pătruns în statele sud-slave şi în ţările române. este unul dintre comandanţii armatei. deţinută de ţăranii liberi-stratioţi. Spre deosebire de vechea proprietate stratiotică. inclusiv gre229 . care conţine. Pronoia apare în veacul de cîrmuire comnenă (prima menţiune datează din vremea lui Alexios I Comnenul). noua stăpînire funciară este o posesiune de tip feudal. protovestiar (7rp&>To[3£tmdcpioţ) — înalt funcţionar palatin. Administrează garderoba privată a basileului. în sec. prin care toţi locuitorii "beri ai imperiului dobîndesc cetăţenia romană. în sens restrîns. la început un simplu expedient militar. odată cu Constitutio Antonina (212). îngrijitorul grajdurilor împăratului devine. mai multor persoane. Prima atestare a instituţiei datează din sec. iar din sec. Importanţa personajului creşte şi mai mult cînd tezaurul privat al basileului devine comun cu cel al statului. funcţia sa constînd în a asista şi a ajuta pe basileu să urce pe cal. Ea a contribuit în chip decisiv la slăbirea potenţialului economic al autorităţii centrale şi a constituit un factor de descentralizare politică în stat. IX —XI. XII se acordă tot mai rar. VI. începînd cu sec. niciodată pronoia nu cunoaşte un caracter ereditar generalizat. demnitatea este larg atribuită. şi obiecte preţioase şi imense sume de bani. II şi. cu tezaurul privat al împăratului. unul dintre cei mai importanţi funcţionari la palat. în timp de război. care urmează în atribuţii funcţionarului roman conies sacrae vestis. Pronoia. pe lîngă înbrăcămintea şi însemnele puterii imperiale. a Italiei. de fapt. iar statul îşi menţine totdeauna dreptul de revocare a concesiunii. dar înflorirea ei se plasează în timpul dinastiei Paleologilor cînd se transformă într-un adevărat domeniu feudal. Instituţia este atestată de-a lungul întregii istorii bizantine. beneficiarul culegînd o rentă anuală sub forma impozitelor percepute de la ţăranii dependenţi. denumirea greacă a populaţiei Romei şi. concomitent. 51 în accepţiunea largă toţi locuitorii statului roman.

sistemul tlieraelor începe ** decadă. Schimbarea decisivă ÎR evoluţia conţinutului noţiunii se petrece în sec. începîud cu sec. sebastocrator — titlu aulic. pe care rămîne pînă la sfîrşitul imperiuluiTitlul a fost acordat. X. în urma marilor amputări teritoriale. celelalte ethnii stăpînite de bizantini fiind desemnate cu numele lor (vlahi. juridică. apărut in sec. cucerite de la imperiu. O schinabare importaată în evoluţia sensului acestui termen se produce odată cu creştinarea imperiului. Popoarele occidentale şi. denumirea comandantului militar al themei este înlocuită cu cea de du% ţ* # 230 . VII—IX. Din acest moment şi pînă la căderea statului bizantin termenul de rJi-S-ma-ios desemnează. rudelor apropiate ale împăratului. La început. toţi locuitorii statului erau consideraţi cetăţeni romani. care cuprinde teritoriul vechiului exarhat bizantin cu centrul în acelaşi oraş. adevăratul popor roman. creat în Asia Mică bizantină în sec. inclusiv italienii şi populaţiile romanizate. organizată de otomani în teritoriile balcanice. mai ales fraţilor acestuia. noţiunea avînd o semnificaţie politică. cu capitala la Ravenna.j. IV la populaţia de limbă latină din statul roman şi preluat de autorii bizantini. termenul înlocuieşte pe cel latin de magi ster militum. Astfel este cazul provinciei italiene Romagna. bizantin. avînd în circumscripţia sa deplină putei» militară şi civilă.cii. thema. bulgari. XI. cînd imperiul. De la această noţiune îşi trage numele şi unele provincii stăpînite cîndva de bizantini. pe greci. iar termenul de eleni este iolosit pentru faza păgînă din istoria lor. format din unirea calificativelor de sebastos şi autocrator şi introdus de Alexios I Comnenul pentu fratele său Isaac. locuitorii de bază ai imperiului. între 1204 — 126J. în secolul VI. rk&maios denumeşte pe toţi locuitorii imperiului şi ai comunităţii lui Christ. al sultanatului selgiucid de Rum. pierde populaţiile negreceşti. italienii numesc prin acest termen statul bizantin şi. România (Pco. Grecii se numesc pe ei înşişi rhStnaioi. în general.av£a) — termen de origine populară. iar după crearea titlului de despot coboară o treaptă. demnitatea se afla îndată după cea supremă şi înaintea celei de cezar. iar puterea civilă se separă de cea militară. mai ales. iar în*" pînd cu veacul următor denumeşte pe conducătorul noii unitaj1 administrative. Imperiul îatin de Constantinopot. strateg (arpar^?) — conducător militar. mai tîrziu. chiar dacă. care defineşte realitatea teritorială a statului reman şi. culturală şi religioasă şi nu -etnică. ori al provinciei Rwmclia. în sens larg. sîrbi etc). din punct de vedere etnic. de regulă.

Venitul anual al unui stratiot în primii ard ai veacului IX era de cea. instituţia stratioţilor are un caracter profund original. a avut rezultate modeste. stratiot (gr. domestic. Membru al unei armate teritoriale. comand . în sec. în principiu. fapt ce produce o schimbare profundă şi în condiţia . datorită ofensivei victorioase a marii proprietăţi funciare şi a rolului crescînd jucat de mercenari în armata bizantină. care devine un mic nobil. în lupta pentru suavieţuire în faţa ameninţării arabe. în sec. denumirea de strateg este fo â pentru a desemna pe comandanţii armatei centrale. X din cea.adesea. stra» .5 nomisme. armata bizantină dobîn* ■ şte un tot mai pronunţat caracter popular. îu împrejurări excepţionale este numit un conducător unic al armatei — deşi comanda supremă îi este rezervată. Ea era formată în sec. i!4 000 de sol- 231 . fimd recrutată dir •îdurile ţărănimii libere. Măsura venea să modifice substanţial natura instituţiei. Resturi ale stratioţilor-ţărani se menţin în veacurile următoare. militare şi administrative • liţiate de Heraclizi şi de împăraţii isaurieni. local. ieşit din marile reforme sociale. ii şef al armatei din Orient este denumit „strategul Anatoliei" sau „strategul Orientului" în timp ce comandantul armatei din Europa poartă numele de „strategul Occidentului" sau „strategul Europei". intrată do altminteri în declin. valoarea unui iot stratiotic creşte de trei ori. lot pe care-1 lucra cu membrii familiei şi pe care-I jutea transmite ereditar dacă fiul moştenea condiţia tatălui. tiotul era obligat să se echipeze pe cont propriu şi să vină la clie-| rnarea strategului tliemei ori de cîte ori era nevoie. fiecare avînd în frunte un comandant. împăratului — denumit monostrateg sau strateg-autocrator. VII — — X. ^k Vigili şi Hicanaţi. Ţăranul-stratiot primea de la stat un lot de pămînt în schimbul îndeplinirii obligaţiilor sale militare. de catepan. r . instituţia este revitalizată de unii împăraţi (Ioan II Comnenul. XI pune în primejdie existenţa însăşi a statului bizantini reorganizarea militară a Comnenilor. Ioan III Vatadar fără rezultate notabile. Această accepţiune este pâstrată de termen de-a lungul întregii istorii bizantine. aflată sub ow dinele împăratului şi formată din patru corpuri (tagma) : ScJwli. Paralel. mai ales. pe o cu totul altă bază socială. ) — armata centrală a imperiului. VaIţparea unui lot era de 4 livre ( — 288 nomisme) pentru soldaţi şi le 2 livre pentru marinari. X. 18. Prăbuşirea instituţiei în sec. prin reformele lui Nikephor II Phocas. arpa-rici-rr)?) — soldat. date fiind schimbările profunde substanţa societăţii bizantine petrecute între timp.socială a poses -orului lui.

între cele a. Mai stăruie şi astăzi în literatura de specialitate controverse upra momentului apariţiei primelor thcme. dispariţia în masă a ţărănimii li* »32 . în mîna strategului. i unităţi mai mici de teama unor revolte ale strategilor care ar putut pune în primejdie autoritatea basileului. Noul sistem administrativ s-a dovedit un ? puns eficace al organismului bizantin la asaltul extern din sec. în stare astfel să mobilizeze toate resursele materiale şi lane ale circumscripţiei în luptă contra ameninţării imediate "abe. cei mai mulţi speilişti înclină să creadă că embrioanele noii organizări apar sub unuia lui Herakleios (610--641). termenul desemnează o unitate miliă pentru ca începînd cu secolul VII să definească circumscripadministrativă în care staţiona unitatea militară denumită . î n" spatul declinului sistemului themelor în sec. X este marcat de ecăderea si. la cumpăna tacurilor VIII —IX thema Macedoniei. în Asia Mică. aflaţi la dispoziţia basileului pentru a interveni acolo ie primejdia era mai mare.le Macedoniei şi Thessalonicului. procesul de creare a noilor aităţi administrative este lent.mă. prima din uropa. Anatolikon thenia maritimă Karabisiani). La sflr-tul sec. VII.:i de elită. în scopul apărării Constantinoftolului în faţa tinărului stat :i!gar. în mod sigur.xx) — la origine. în Europa. La sfîrşitul domniei lui Diistautin IV Fogonatul este organizată thenia Tracici. thema Thessalonieului. îmăraţii isanrieni au divizat marile tlieme organizate în sec. avînd însă ca model exarhatele Ra-: nnei şi Africii. imă (Os. Dar marea vitalitate a instituţiei s-a datorat reazimului u social: existenţa unei ţărănimi litere puternice din raidurile reia statul recruta armata (vezi slratiot). iar î a doua jumătate a sec. clar şi a divizării themelor man în unităţi mai mici. comandantul militar al îmei. Marea originalitate pe care o aducea noua formulă de ornizare faţă de sistemul administrativ diocleţiauo-constantinian :e unirea la nivelul themei a puterii civile şi a celei militare. X—XI graţie marii ofensive bizantine în Asia i Europa. urmîud îndeaproape recucerirea reelenizarca treptată a teritoriului inundat de valul slav. către anul 623. IX thema Dalmaţiei. VIII este creată thema Helladei. organizate de Mauriciu. în lipul conflictului cu perşii. bulgare etc). al căror nume provine de la :ela al trupelor staţionate în regiune. în Thessalia. pînă jnci net distincte. în veacul următor. care punea în primejdie existenţa însăşi a statului bi-ntin. în Tracia vestică. primele eme apar în Asia Mică (Opsikion. la mijlocul aceluiaşi veac ierna Strymon. în Asia Mică. [I —IX. Armeniakon. la în•putul sec. Numărul theîelor creşte în sec. IX. fondat de Asparuch.

înainte de intervenţia împăratului. . armata themeloi asiatice număra cea. iar cea din Europa cea. 40 000-45 000. fapt co compromitea baza socială a instituţiei^ ca. 70 000 de soldaţi. aflată sub comanda ne-* mijlocită a strategilor. pentru a face faţă pericolului imediat. £1. tiieniata (Osi-j-aTa) — armata din theme. După seo. e re stratiotice. X. Ea era recrutată din rîndurila ţărănimii stratiotice din fiecare tliemă. şi de revenirea la divizarea puterii la nivelul themei. imperiul continuă să fie împărţit în circumscripţii administrative denumite theme. în sec.j. dar acestea nu mai au nimic din originali* tatea şi forţa sistemului de odinioară.

. 1956.BIBLIOGRAFIE* Introducere în istoria Bizanţului Halphen. 2 voi. 234 . Am avut în vedere. 1907. Storici profani. 1971... 1952. Patrologie5. Cifrele ce însoţesc adesea titlu' rile lucrărilor din bibliografie reprezintă numărul ediţiei. cu deosebire. Pari.. Paris. marile sinteze şi studiile apărute în ultimele decenii. Paris. 1961.. Dicţionare şi bibliografii Altaner. Moravcsik. care să constituie la rîndul lor un punct de plecare în aprofundarea unei anu mite probleme de istorie sau civilizaţie bizantină. Samaran. Einfîihrung in die Byzantinologie.. Numărul relativ redus de lucrări şi studii asupra acestui domeniu publicate în limba română a impus includerea în bibliografia de faţă a unor lucrări apărute în limbi de circulaţimondială. bibliografii şi atlase istorice.. 1905. C.. 1858 —1870. Budapest.. I. B. Napoli. Ch. Irmscher. * Literatura consacrată istoriei şi civilizaţiei bizantine ests foarte întinsă. Ceillier.. 1976. în care aninclus şi studiile relative la istoria romanităţii balcanice medieval^ cît şi autorilor bizantini editaţi în limba română. J. Colonna. Ch-ovalier. L. Gli stotici bizantini dai IV al V secolo. Capitole speciale au fost consacrate raporturilor roinâno-bizantine.. Repertoire des sources historiques] du moysn âge2. Enciclopedie de la Pleiade). R. Paris. 19 voi. Einfuhrung in die Byzantinologie.a orientarea cititorului au fost indicate unele enciclopedii de specialitate. Freiburg. şi colab.. Histoire gine'rale des auteurs sacrds ei eccUsiasliques". Pentru a uş«r. Berlin.U. M.J. Initiation aux Studes d'histoire du moyen âge3. (coli. uşor abordabile.E. G. 1958. L'Histoire el ses mSthodes.

1912 (apariţia pix continuă). A.. J. 3 voi. Lcyda. 1907 — 1953. du Fresne. Re-pe-zloriiiai Fontium Historiae Medii Aevi. F.W.G. 1958. 1949. 1952.. 2 voi. G. Realîexikon fur Antike und CJirîstentwn.. 2 voi. Pauiy.D. Lyon. Bibliografiile Internationale 1939—1948. ed. London. llinck.M. . 1837 — 52. Rahner. Bibliotheca histarica medii aevi. Oxford. Lon» *m. A.S. Gruudy).E.. Baudrillart. 1950 (în curs de apariţie). istic Greek Lexicon.s.L. istorice An A dersots. 1957. Allgemeine Encyklopădie der Wissenschaften und Kilnste. Motta^ Novară.C.H. 1870. Oxford. G. Viena. F. ed. annSes d'itudcs byzantincs. Bvo antico. Series Collectionumt Roma. Stuttgart. 1968. 1957 (apariţia continuă). Doi*. Paris. Wegweiser durch die Geschichtswerke des e-uropăischen Mitfelalte-rs bis 1500\ 2 voi. Patristique et moyen âge. Berlin.. Paris-Bruxclles^ 1947-1949. Cabriol şi H. J.. ed. Klausner. Ilofer şi K. 1913 . 1896. 740 to A. A. Vogt şi alţii. . Evo Moderna. Byzanz. de. şi supl. ikon fur Tkeologie und Kirche2. J. Boston. 235 . J. M. Berlin.M* Calder şi G. riod (B. 1903. Lampe. Wissowa. E. lonnaire d' archSolagie chrâticnne et de litiirgie. 1977. 1818-1890.1948 (o nouă ediţie în curs de apariţie). Dictionnaire d'histoire universette. 1962. (Publ. Paris. 1688. F.. C. Paris. Bean.. 'ionnaire d'histoire et de gâographie eccUsiastiques. Map of Asia Minor (Murray's Handy Classical Maps. 1961 (apariţia continuă).A. 110). 4 voi. G. rscli. I. ed. Stuttgart. F. ed.B. Leclercq. T. J. A. Cange. Schneider. Paris.. Dictionary of the Christian Church. Real-Ency dop adie der classischen Alferthumswissenschaft. Wi Kroll şi alţii. Glossarium ad scriptores mediac et infimae Graccitatis. A. re. de Asociaţia internaţională de studii bizantine). "nte storico.G. ed.. von.. nouă G.. Berna. red. The Oxford. Greek Lexicon of the Roman and Byzantine Pâ~. ger şi alţii. ed. Pottaasl. Mediocvo. F. 1893 (apariţia continuă). revizuit de W. dopcdia of Islam. Freiburg. Gruber. A Classical Map of Asia Minor...C.

L. lui G. 12 voi. consacrat Bizanţului: IV 1. Diehl şi colab. 1959. iâ. Brauschwcig. voi.Fa " vier.. Berna. Historischer Weltatlas. ed. 1945.. Histoire g&nârale du Moyen Âge. Tfibij:.. II Teii. Frankfurt/Main. sub auspiciile UNESCO. Paris. sub red. de Fr. Cooke. L'Europe orientale de 1081 â 1453. Leipzig şi Berlin diferite ediţii. consacrate Bizanţului: voi. Atlas istorii srednîh vekov1 Moscova. 236 . gen. Princeton 1954. E. de E. Ch. Shepherd. Cambridge. Paris.. voi. Westermans Grosser Atlas zur Weltgeschichte3. Historical Atlas9. van der.W. L'tveil de l'Europe (An mii â 1250). Grandes invasions et etnpires (fin du IV& — dib.. 10 voi. B. J. Hazard. Ge.R. Grosser Historischer Weltallas. H. consacrat Evului Mediu: III. Fruhes Mittelalter. Histoire des relations internationales. Diehl. 1969-1970) voi. Paris. 1969. G«i!" lemain. Histoire gânerale des civilisations. III. Hîstoire du dâveloppemenl cultural et scientifique de l'Humaniti. Le Moyen Âge. Ganshof. voi. Le motide oriental de 395 â 1081*. Ch. A.. 1966. Atlas of Islamic History3 . consacrat Bizanţului: XIII. consacrate Evului Mediu: Pierre Riche. Fischer Weltgeschichte. 1952 — 1961. J. Histoire universclle Larousse. 1968' Historia Mundi. Atlas ofthe Early Chrisîian Work) London. voi. Maplewood. Paris.. Kosminski. 1953.. 35 voi.. Paris. consacrate Evului Mediu. Heussi. 1969.P. IX. Mohrmami. voi. New York. Hohes und spăieS MiUelalter.Atlas istoric. şi Hermann. 1971. Paris. Perroy şi colab. VI. Bielefekl.. Ştefan Pascu. Byzanz. voi.. Atlas zur Kirchengeschichte*.W. Putzger F. Histoire des institutions de l'epoque franque â la Revo-lution. Levandovski. Bucureşti. ed. Glotz. Mcer.A. 1968 — 1969. K. Ellul. 1956. 1969... I-VI. 1965. C. 1958. M. 1919. 1958. 1968. F. voi. 1944. reă. V. Le Moyen Âge. voi. 1961. Paris. III. L. 1962. I. De Marco Polo ă Christophe Colomh 1250—1492. voi.. Marşais. W. 1972- Lucrări generale The Catnbridge Medieval History2. 1972. du XIe siecle). 2. H. Hatnmond Historical Atlas.

jsic. Lucrări speciale Alit'weiler. snb red. 1976. 22 voi.. Variorum. Miinchen. Paris. F. H.lin. IV. 1944. London. Helene. A. Bucureşti. voi.-G. L'Europe fiodale. Miinchen. voi. Mehiucd der EroLerer und seine Zcit. 1952. Jahrhttnăcrl). sub red. I. 1975. B aynes.. Ahrweiler. Iui E. Helerie. Paris. lui A. Paris. Miinchen. H. ed.. Istoria lumii în dale. Praga. Babinger. Istoria universală. II. "Cck. Paris. Babinger. Cuda Dimitrija Solunshog kao istoriski iivcri. Androeva. voi. Lavisse. 1960. de Golo Mânu. E. Bansic. M. Paris. voî. Byzance el la mer. Jukov.-G.vizantijskogo dvora v XIII v. „Siidosteuropăisclie Arbeiten" 34. 237 . London. Occrhi po huituri. consacrat Evului Mediu: III.. 1. M. I—IV. sub red.. Ştiinţa antică şi medievală 1970. 1975. M. Paris. voi. London. ■opylăen Weltgcschichte. 1941. Formatioti des grands Etats 1270—1192.. 1972. 1C6J.yia generală a ştiinţei.. 1959. F. 1963. Reprints. Frankfurt/Main-Berfin. lui Rene Taton..H. August 'Nitschke. Belgrad^ 1953.. Byzantiiie Studies and other Essays. „Balcania". 1966. L'ideologie poli/iqne de l'Empire byzav. A Bysantivx Governement in Exiîe. 1971.. Be cfc. 1927. eck-. Borza. Etiides sur les striictures administra!ives et sociales de Byzance.. Antoiîiadis-Bibicou. III. La Mer Koirc ă la fin du Moye-n Âge. F. Kirche und thco'ogische Lifcrafur im byzantiiiisclicn lîeîch. voi.. Oxford. Gcvjrnement and Socicly unde/ tlw Laskarids of Nicaea (1204—1261). Aîfred Hcuss. Angoid. 1896..-G. 1893. 1894. ă nos jours.. Theodoros MetocJiiles. H. Rambaud. Recherches sur Ies donancs ă Bvzance. Ah: . Bciirăge zur Fruhgcschiclite der Tili/tenhcrrschaft in Rumclien ( 11 — 15. 1969. K. 1963. Les Origines 395—1095. Bucureşti. Idecn und Rcalitacten iu Bvzanz. Michael. Oţetea. Variorum Reprints.. Briinn-Miinchon-Wien. Bucureşti. 1970 — 1976. Histoire generale du IV" si&cle. Les Croisades 1095—1270. II.vciler. Heîene.

Bury. 2. Brătianu. Jahrhunderts (1204-1261). 2 voi-. II: Les institutions de VEmpire byzantin. III: La civilisation byzantine. Cambridge Mass. 1975. Brehier. Gh. A. Brezeann. London. 238 . Das Zweikaiserproblem in der ersien Hălfte des 13.R.. 1947 — 1950.B. 2 voi. 1944.". 1948. I. I. nr.B. J. Paris. 1911. Brătianu. „Revue historique du sud-est europen". 1899.. 1936. Bury.. Gh. 1938. Brătianu. L. L. Brezeanu.. Paris.. Brehier... „Translatio imperii" und das lateinische Kaiserreich von Konstantinopol.). 1968. Privileges et franchises municipales dans VEmpire byzantin. A. Bury. 1929. Paris. 1968. „Revue roumaine d'liistoire" (= R. J. Bucureşti. London.. I.. Brand.. London. 1965.H. London..H. I. Cahen. I. L. London.Bon. Carile. Recherches sur le commerce gSnois dans la Met Noire aux XIII** siecle. Brătiam. „Actes du VI« Congres internaţional d'etudes byzantines". Cil. XVII (1978).. „Studi Veneziani . S. Le Schisme oriental du XI siecle. 1928. L'Eglise et l'Orient au moyen âge. Le Piloponnlse byzantin jusqu'en 1204. 1912. Byzantium confronts the West (1180—1204). 1071 — 1330. A General Survey of the Matern* 1 and Spiritual Culture and History c. Les croisades 5. C. Paris. A History of the Later Roman Empire from the Death of Teodosius I to the Death of fustinian (395 — 565). Brehier. Gh. A History of the Eastern Roman Empire from the Fall of Irene to the Acoession of Basile I (802 — 867). 1899. A History of the Later Roman Empire from Arcadius to Irene (395—802). Htudes byzantines d'histoirs âcononiique et sociale. Partitio terarum Imperii Rovnaniae.B.. Gh.B. Bury. VII.R.. Gh. „R. The Imperial Administrative System in the Ninth Century. Paris.. J. XXI. Paris-Bucarest. S. XIV. Paris.. I. Paris... Les assembMes d'£tats en Europe orientale avi moyen âge et l'influence du rSgime politique byzantin. Brătianu. La Mer Noire plaque tournante du trafic internaţional â la fin du Moyen Âge. Le rnonde byzantin. Paris. 1923. 1950. J.. Pre-Ottoman Turkey. 1951. I: Vie et mort de Byzance.

1910. 1967. Histoire de la dominalion normande en Italie et . F. Rom itnd Byzanz von DioMciimi bis zu Karl dem Gros' sen. 1916. Paris.. Bichl. Ettal. 'Ilapiicwopa. 533—709.. Trad* românească. Storia detta Republica di Venszia. 1927. 30 Aufsătze zur Geschichte. 1956. . J. Variorum Reprints. ©aFrouzes. Jakrhunderts..(568—75. versiune românească: Arta bizantină. P. F. 1969. Paris. 1912. 197G. Ch. Stuttgart. Ch. Diiicev.. L'Art byzantm. Histoire de la domination byzantine en Afrique. Paris. Ettal. Medioevo bizantino-slavo. Les Comnenes II: Jean Comnene (7778 — 7143) et Manuel Comnhie (7743—11S0). Diehl. Charanis. 2 voi. Ch. Ch. Bucureşti. Roma. 1906-1908. Paris.. London. Charanis. F. P. DiehJ.. Dieliî.en Sicilie. 1907. Ed. 19. Prânz. Essai sur le regne d'Alexis I Comnâiie (1081 — 77/8). und 17. em-opăische Staatemvelt. Siudies in the Demography of tlie Byzantine Enipire. Chalandon. Figures . Chapman. Paris. Classen. „Byzantinisches Archiv"..ripublique patricienne. Diehl. Histoire de l'Empire byzantin.1). I. 1900. 1926. Franz. Une .. Manuel d'ari byzantin. Paris. Beitrăge zur Geschichte der byzantinischen Finanzverwalliing besonders des 70. Bysantinische Diplomatik. Dolger. Litlâratiire et histoire des textes hyzantins.65 — 1968! Uv ornik. Ettal. Diehl. C. Franz şi Karayannopulos. Ch. 1954.. 239 .. Les Slaves. Byzanz tind die. Chalandon... Paris. Meridiane. 3 voi. Chalandon. 2 voi. Dolger. Variorum Reprints. Milan.. 2 voi. Ch.Cessi. Economic and Politicul Life in the Byzantine Enipire. 1973. Michsl Palâologue. Paris. 1953. Paris.. 1961. L'Afrique byzantine. Paris. ittudes bysantines.. 1930. 1971. Paris. Venise. Bucureşti. Franz.. F. Figuri bizantine2.. 1896. Vario runi Reprints.. -P-. 1944—46. Ddlger. .. jShtdes sur Vadministraiion byzantine dans l'exaickat de Ravenne .. Beîvoye. Bysanlinischo Vrhundenlehret Mtinchen. 1968.. Prânz. Ch. 2 voi. 1905. J. Paris. 1926. IX. 1888. Kultur und Sprache des byzantinischen Reichcs. Paris.. 1972. 2 serii. Social. London.bysantines. R. Ch. vestaurateur de VEmpire byzantin. London. Diehl. Byzance et Rome au IX sitele.

Fucbs. Dvornik... XII (1952—53). Coinage and Monsy in the Byzantine Empire 10S1 — 1261. La valeur littiraire des oeuvres historiques byzantines. M. R. Paris. „Byzantinoslavica". Les legendes de Constantin et de Mâthode vues de By. „Byzantinisches Arcliiv". 1926. Homburg v. I. J. Dossier archâologique. History and Legend. 1904. L'iconoclastiie byzantin. Emperor Michael Palaeologus and the West. 1962. A. Geanakoplos. 2 voi. Garzya. Grabar. V. Gay.. 1957. A. 1933. V..Dvornik. Washington. Despoti u Vizantiji i juînoslovenskim zemljama. Guilland. 1959.C. Dvornik. Geschichte des latcinisc. F. P. I. 1905. Variorum Reprints.d. 1960... London.. Moscova. The Lascarids of Nicaea.. Grabar. 1966. Grecu. Cambridge 1948. F. Praga. Cambridge Mass. Guillou. The Photian Schism. 2). E.. 2 voi. Ferjaneic. Recherches sur les institiitions byzantines. Early Christian and Byzantine Political Philosophy > Origins and Backgroung. Paris. Goubert.. Hohe. Pozdne-vizantijskij feodalism. Grumel. Hendy... Variorum Reprints. 1923. R. Storia e interpretazione di testi bizantini. zance.. Histoire du commerce du Levant au Moyen Âge%. 1912.T. A.. A. Qnellen und Studien zur spătbyzantinischen Goschichte.. Pa" ris. Paris. B. Die hoheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter.. Guilland. Paris. London. F. II (1.F.... Heyd. Variorum Reprints. VIII. 2 vo •» Lcipzig. Vizantinska uprava u Dalmaciji. 1969. D.. London. Paris. 1970. 1951 — 1965. 1974. W. 1936. "40 . L'empereur dans Varl byzantin. 1967. Studies on Byzantine Italy. Berlin-Amsterdam. Gardner.. Washington D. Belgrad. Belgrad..J.. Byzance avânt VIslam. Gorianov. J. Gerland. 1958. B.. 1957. L'Italie meridionale et l'Empire byzantin (867— 1071). Feiluga. A.. 1959. I: Geschichte der Ka'sev Baldnin I und Heinrich 1204-1216.hen Kaisevreiches von Konstantinopol. A. The Story of an Empire in Exile. F. 1972. London. Eiudes byzantines. La Chronologie (Tvaiti d'lîludcs byzantines). Hcisenberg..

Karayannopulos. London. 1967 (lucrare colectivă). 1965. A. Sources. 1968. Jirecek.. Gotha. Das Finanzwesen des fruhbyzantinischen Staates. 1935. Hunger. von. D. fitudes byzantines. Histoire de la vie byzanline.. Istorija Vizaniii. Ivanka. 1960. Jirecek. Bucureşti.P. Geschichte der Bulgaren. Moscova.. C. Jacoby. Moscova. Rrumbacher. Kajdan.. Kajdan.. 3 voi. application et diffusion. Der christiliche Geist der byzantinischen Kultur. 3 voi. K. London.. 1935 (ediţie noră: Bucarest. Iorga. Kapp-Herr. J. 19081909..P. Istoria vieţii bizantine. Les arehontes grecs et la fSodaliti franque. „Travaux et Memoires". 241 . •**. H. II (1967). 1&64. 2 voi.Hunger. Reich der neuen Mitte. 1974.P.. 1911-191S.M.. Dereunja i gorod v Vizaniii IX—X v. D. 2 voi. 1971. Gotha. Byzantinische Grundlagenforschung. Graz-Wien-Koln. Hussey. Moscova. The Byzantine World-... Geschichte des osmanischen Reiches. Byzance apres Byzance. N.. 1958. 1959. Iorga. The Byzantine Empire. London. N.. FreiburgMunchen.. von.. Karayannopulos. 1973. 1952. Elemente der byzantinischen Kaiseridee in der Aregen der Urkunden. La fiodalitS en Grece tnediSvale. Das Glaubens-Staats und Volksbeivusstssein der Bysantiner und die Auswirkung auf die ostkitche-ostenropăische Geisteshaltung. Bucarcst. Praga. H. 1961. Die Entslehung der byzantinischen Theinenordnung. N.. Geschichte der Sei-ben. 1934. N. Paris. Iorga.J. Moscova. Miincheu.. Iorga. Kajdan...M. Rhomărreich und Goltesvolk. Iorga. France de Constantinopole et de Mor Se.J. versiunea românească. Prooimion. Bucarest. Hunger. Hussey. Jacoby.v. Variorum Re-prints.v.. A. Miinchen. H. 1974. J. Die abendlăndische Politik Kaiser Manuels mit besonderer Rilcksicht auf Dentschland. N..v. Strasburg.. 1907. Soţialjnîi sostav gospodastvuiuşcevo hlassa Vizantii XI-XII v. J. 1876. Geschichte der byzantinischen Litleratur (527 — 1453). Bucarest. Les „Assises de Românie".. London. 1939 — 1940. H.. Agrantîe olnoşenija v Vizaniii XIII — XIV v.... Miinchen.. J. E. Wien-Graz-Koln.. 1897. Church and Learning in the Byzantine Empire 8671185. 2 voi. 1881. C. Iorga. N. Bucarest. 1971. 1937. A.

Byxcsnce des origines â 1453. G.M. Metcalff. Bolgarija i Vizantija v XI—XII v. 194S... A History of'-Fvankish Greece (120i— 1566). Variorum Rcprints. Jahrhundert. Leipzig. The Byzmttine Gommonwealth.. Paris.. ♦**.v. P. Oxford.t Comneni e Stuufer. 1958 Moravcsik. Lemcrle. London. D. M. Lome. M. A Study in Ballian NeomanicJtaeisni.G.V. p. Die Tremnmg der beiden Măckte itnd ekis Problem ihrer ■Wiederverciningung bis zum Untergange des byzantinischen Rcichcs (1. Byzantinotkrcica7-. 4S-&4. 254— 284 şi 220 (1958). The Despoiate of Epiros. Paris.el. 1949. Neumanri. 242 .Lamina. Literatura Bizanţului. Paris.. 1955. Norden. 1957.. Milic-r. Paris. The Latins ituthe Levant.^ Die Weltstcllung des bysantinischcn liciches vor den Kreuzzugcn. M.-Ş. Moravcsik. Matsche.. 2 voi. p. red. A. 1957.. Darmstadt. L'Emirat d'Aydin. Litavrin. W. Londpn.cb. 1971.453).P. 1965. Paris.. Lemerie. 1908. Lemerie. W.. de N. „Revne historique". Coinage in ihe Balkans. P. 219 (1958). Fovtschritt tind Reaktion in Byzanz ini 14. Oboîensky. G. Nicol.. 1967.1945.. B. Budapesta. Rechcrches sur „la gcste d'Umur Pacha".. Byzaiifium: its Ecdesiasticdl Tlistory and Relatioiis with the Western World. Obolensky. Berlin. L'Empire latin de Constanlinopole et la principautâ de Morie. Moscova.. 'Berlin» 1903. Byzance et l'Qctidcnt.. 2 voi. 1959.. Nicol. P. Berlin.rk... 1971. G. J. 1894... D. 1957. T.M. Konstantinopel in der Bmgerkriegspeviode von '■'1341 'bis 1354. London. 1971. 1949. Bas Papsttum tind Byzanz. Notes et rcmarques sur V'enseignetnent et la culture ă Byzance des origines au X silele. Philippes et la Macidoine orientale ă l'âpaque chr&~ tienne et byzantinc. 820 — 1355. . Le premier humanisme byzantin. 'Roma. The Bogomih. Tanaşoca... 1960. Die Kaiserrnacht in der OslMrche (843— 1204). Ixwtcenko. C. 1971. Bucureşti.. P. 1972. Eastern 500-1453. Tkessalonic. K. Ricerche sui rappovli fra Bisanzio f l'Qcddente net secolo XII. Esquisse pour une histoire agvaive de Byzance: Ies sources et Ies problhnes. Studia Byzantina. Longncm. Cambridgt-. D.

P. Ohnsorge. G.. Abendland und Byzanz. 1935. Paris. 1965. The Fall of Constantinople 1453. engleză. Schlumberger. Cambridge Mass..M. G.. W. D. Die byzantinischen Staatenhierarchie. Paris. 1947. Catalan Dominaiion at Athens (1311 — 1388). London. 1976. The Sicilian Vespers. G. Byzantine Civilisation. Paris. spaniolă.. Ohnsorge. A. Ostrogorski. 1968. Potir l'histoire de la feodaliti byzantine. Paris. RouiJlard. G. Leyda. S. 1971. G. VIII (1936). 1953. Bruxelles.. G. 1954.. Das byzantinische Reich als geographische Erscheinung. Cambridge. Bysantium and the Slavs. 1963 (cu traduceri în franceză. Runciman. The Eastern Schism. Variorum. A Study of the Papacy and the Eastern-Churches during the Xl-th and Xll-th Centuries. Bucureşti. Ostrogorski. Runciman. Miinchen. Documents et itudes sur Ies institutions de Byzance (VIIe~XV e s . Versiune rom... Paris. 1900. Konstantinopel und der Okzident. A History of the Mediterranean World in the Late Thirtccnth Century. 1948. 28. 1927.. Das Zweihaiserproblem ini friiheren Mittelaiter.... 3 voi. 243 . Der Monotheissmus ah politisches Problem. Quelqites problhnes d'histoire de la peysannerie byzantine. Darrnstadt. W. Ostrogorski. S. Sigillographie byzantine. N... G.. 1955... 1951-1954. Bruxelles. Ostrogorski. G. Philippson. Byzance ei Ies croisades. Cambridge.. 3 voi. L. Schlumberger. 1453. London.. „Seminarium Kondakovianum".. K.. Darmstadt. G. Oikonomides. 1971. Oxford. 1905.). A History of the Crusades. Cambridge. 1884.. 1958. Riinciman. Schlumbcrger. Reprints. S. 1896. Ceschichte des byzantinischen Staates3. W... Runciman. Ostrogorski.. Ohnsorge. 1956. Variorum Reprints. L'epopee byzantine â la fin du Xe silele. 1939. Pqur l'histoire de l'immuniti â Byzance. London. Peterson. Le gouvernement et l'administration centrale de l'Empire byzantin sous Ies pretniers Paleologues (1258 — 1354). Raybaud. italiană şi sîrbo-croată). E. 1968. Căderea Constantina polului. Hildesheim. 1933. 1958. „Byzantion". Setton. S. Runciman. La vie rurale dans l'Empire byzantin. 1958.. S. Leipzig.Obolensky.

Geschiclite des spătromischen Rciches. P. Histoire du Bas-Etnpire. O.I.. A. nr. 1913. 284—476. La vie inlcllectuelle et politiqne â Byzance sous Ies premiers Paleologues. Teoteoi.. 1927. Moscova.". 1932. 2 voi. 1949. Byzantium: its Internai History and Reiations with the Mustim World. 1971. Uspcnski.v.). Spulber.E. Sverdlovsk. Les râformes d'Isaac Comnene. 1928. Stein. Origins of the Greek Nation: The Byzantine Period. Cambridge Mass.E. Troitinger. Leningrad. XIII (1975). „R. Tliiriet.I. 1950. IV (1966). S. Paris.A. N.. Udalţova. 1959. T. zur GeschicMe Westkleinasiens im 13 — 15.V.. Paris. 1934. Thessaloniqtie au qitatovzihne siecle.E.. Moscova. 1941.. Stanescu. Le dfoeloppe.. 1948. O. 1950.Sevcenko. Jr. Z.E. Vizanlijshaia Kniga Eparcha.E. A. Problemî ikonoborccskogo dvizenija v Vizantii. Moscova.. Istanbul. Svoronos.. C. Le concept byzanlin de la loi juridique.V. Paris.. A. vue principalement ă la lumiere de son Histoire. 1970. Bruxelles. II: La dynastie niacedonienne (867 — 959).A. F. 1962. Italiia i VAxantija v VI vehe. Jahrlmndert. Vasiliev. M. I.G. 1913... Siuziumov. 1948. M. nr. Byzance et Ies Arabes.E. 1938. Justin the First. A.J. Vasiliev.).I... Vryonis.. Die Slaven im Griechenlaiid. New Brunswick. 1962.A. III. E. Variorum Repriuts. Die ostrămische Kaiserund Reichsiăee nach ilirer Gestaltung im liofisdien Zeremoniell.. Idejno-potiticc&kaia borjba v rannej Vizantii (po dannîm istorikov IV— VII v. Jena.. 244 . Recherches sur le cadastre byzantin et la fiscalitâ aux XIe et XIIB siedes: le cadastre de Thebes. Bruxelles. Tafrali.. L. Stiemon..' rnent et l'exploitation du domaine colonial vSnitien (XIIe — XV)..S. Bucarest.. Histoire de VEmpire byzantin.S. Paris. I. Paris-Bruxelles. E. Istorija vizantijshoj imperii. Z. Les origines du Despoiat d'Epire". Pctersburg. E. „îlevue des etudes sud-est europeennes" ţ= R.. 2. Berlin. London. 1959. 1959. La conception de Jean Cantacuzbne sur l'Etat byzantin.. 470—565. 1938. 1204-1461. II: De la disparition de l'Emt>ire d'Occident ă la mort de Justinien. N. II1. F. Vasracr. Moscova. M. Siuziumov. XVII (1959). Wittek. „Revue des litudes Byzantines".E. Stein. Vasiliev.A. 1974... I: Vom romischen zum byzantihischen Staat. 1—2. Vacalopoulos. Wien. La Românie venitienne au Moyen Âge. Das Fiivstcntum Mcsitcsche: Studie. Udalţova.

Gh.. Bucarest. Barnea. W. Bănescu.H. N. Barnea. 2 voi. 3. Zakythinos. N. I. 1960. Brezeanu.. I. Bucarest.A. R. I. Din istoria Dobrogei. Wroth.Wittek. ist. Vulpe. 1957.. Le Despoiat grec de Morie. D. 2.A. 1971... 1945. Secţ. Ştefănescu. Bucureşti. D. Mem. N. în jurul genezei şi semnificaţiei termenului „Vlachia" din titulatura lui loniţă Asan. Bucureşti. Barnea. Byzance. The Rise of the Ottoman Empire. D. P. 1971.T. „Nouvelles etudes d'histoire" (=„N. Catalogue of the Imperial Byzaniine Coins in the British Muzeums. London.. Thessalonic. Gh.. Les duchâs byzantines de Parislrion (Paradounavon) et de Bulgarie.. XIII—XV. Atena. 1938. 1935.. Brezeanu.. 1968.. „Revista de istorie"."). Bucureşti. Recherches sur Vicina et Cetatea Albă.. Acad.. 1908. L. L.... N. Zakythinos. Bucureşti. Kiev et l'Orient sur le Bas-Danube du X au XIII siecle. 2 voi. 1932— 1953. Paris. London.. Zakythinos. N. Bogdan.E. XXIX (1976). XXXIII (1980).. Crise monâtaire et crise dconomique â Byzanoe du XIIF au XV silele.. Vechiul stat bulgar şi ţările române. Şt. „Imperator Bulgariae et Vlachiae". Despre rolul genovezilor la Gurile Dunării în sec. S. 245 . Bucarest. I. Un probleme d'histoire midievale: crdation et caractere de second empire bulgare (1185).P. 2. Brătianu. Bizanţul şi romanitatea la Dunărea de jos (extras). De la populaţia romanizată la vlahii balcanici „Revista de istorie". London. Quelques considSrations sur les inscriptions chritiennes de la Scythie Mineure. 1947.. Relaţiile româno bizantine Bănescu. 29. nr. 1938.. N.S. Bănescu. 1946. Barnea. S... Bucureşti. nr. 1943. Brătianu. Rom. „Dacia". Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti. Bânescu. „Dacia".A. D..S. nr. III. B. „Studii" VI (1953). Din istoria Dobrogei. 1. Variorum Reprints. Câmpina. seria IlI-a. I. Byzance: Etat-Sociâtâ-Economie. I. II. Contributions to Dobroudja History under Anastasius I. 1968.. „Anal. IV. Barnea. 1948. L'oeuvre de Constantin-Cyrille et son frere Mâthode en Roumanie. I. 1955.

Croat. „XIII'f* Internaţional Congress of Byzantine Studies". Moldova şi Bizanţul în secolul al XV-lca... 1972..".es de la Hceptior. D. Diaconu. E. Cronţ.E. II. P.". Al. Condarachi. Bucureşti.T. S. Bucureşti. 1966. I. istoria românismului balcanic. 1962. Bucureşti.S. „Milanges Fa. aux VI e ~ X e «i&cles sur le terrUoire de la Roumanie. Oxford. II (1964).E. III (1965). Zur Datierung des Steinwalles iv. M.. Conduraclii.. V.S. Tr.S. Vlahii şi Morlaciî. I. Histria. voi. Unite' et diversiU des fonr. II. Dragomir.". „Byzantinoslavica".E. XII—XV (extras). „N.E. Diaconu. „Revue roumaine d'histoirc". 1962. M. VI. Păcuiul lui Soare. Barnea. 1964.E. 1964. II. S.. Gli. Bucureşti. Gh. 1968. 1970. „N.. Bucarest. P. Le râie de la tliiorie romano-bymntine de la cotttume dans la ddveloppement du droit feodal rotimain. Ionaşcu.. N. E. Les rapports byzantino-roumains.. Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu. Comşa. „R.H. Les Pelchânegms an Bas-Danvbe. P. E.. 3-4... Diaconu.E. N. nr.. Diaconu. XIX (195S). Elian. P. NouvcUcs recherches sur le Limes byzantin du Bas-Danube aux Xe — XIC siecles.E. Elian. Cluj.S. Georgescu. 1924. Sttv Vorigine et Vivolw&ion de la civili sation de la populaticn romane. „R. Vîîceanu.. Dragomir. B. Bucureşti. Riccption des Basiliques dans Ies Pays Roumains.". Al. 1922.. der Dobrudscha. Al. du droit romain en Occident et du droit i en Orient. Byzantine Sources of the Rumanian Feudal Lazo. Cluj. Meylan"... S..E. Dxagomir. V.. 1960. Histria. în: Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare. 1966. „Dacia". XII. Studiu dir. Georgescu. 1959. III. Byzantine Juri di cal Iiifhienccs in Ihe Rumanian Feudal Socieiy. Sur la romanisation des territoires tioril-ăanubiens aux IIle-VI c siecles de n. . Al..H.. Vlahii din Serbia'in sec. Pliases principales ei traits caractSrist-iqties. I.C&mpina. Lausanne. „Dacia".c. ei ensitite proto-roumaine.... 1965.. L'irifluence byzantine sur le Bas-Damtbe ă la lumiere des reckerches recenies effectuâes en liountanie. Conduracki. Cetatea bizantină.. Cotară. 1963.

". Valaques. Bucarest. 1974.. „11. Georgescu.. Nicolescu. nr. 1971". Elementele traco-getice în Imperiul roman şi in Byzantium (veacurile III—VII). 1-2..E. P. Aspecte ale relaţiilor culturale cu Bizanţul la Dunărea de Jos în secolele X—XIV.. Iliescu. Bucarest. Iliescu.E. XXI (1960). C. 3-4.S. „R.' Mihăescu. V. Moştenirea artei bizantine în arta românească. Năsturel. O. Bucureşti.E. 1(1963).S. L'hypârpere byzantin au Bas-Danube du XP au XV* sitele. Georgescu. Le condizioni e gli echi internazionali della lotta antiottomana del 1442—1443.E. „Revue historiqtie du S-E fîiro peen" XXII (1945).S. jîts^u'â la fin du XV e siecle. II (1964). I. ConsidSrations sur les recherches hisloriques et arcUologiques. Les fastes ipiscopaux de la Metropole de Vicina. I. nr. „Studii".N. H. Al. P.E. III (1965). L'idde imperiale byzantine et Ies fâactions am rialiUs roumaines (XIV^—XVIII e sticle).Georgescu.H. P. 1976. Fr.. â la lurniere des derniâres recherches. V. Influenţa grecească asupra limbii române ■pînă f* secolul al XV-lea. „Byzantinisch-Neugriechische Jahrbucher".E.". „Byzautina'% III (1971).. „Bu^av-rîvx" I (1969). 247 . 1980. Contribuţii la istoria si romanizarea tracilor.S.. „R. La domination byzantine aux bouches du Danube soit» Michel VIII Paliologue.E. O. „Actes du XIVe Congres International des etudes byzantines. Thessalonic.. Pali. XXI (1971). „Studii şi materiale de istoria medie".". Nasture].. 3.Ş. V (1962).E.". . Byzance et les institutions ro-umaines. 1966. Coumans et Byzaniins sous Ie rlgne de Manuel Comnene.E. Năsturel. Al. Nestor. Laurent. 1965..33.. Stăpîuirea lui lancu de Hunedoara asupra Chiliei şi problema ajutorării Bizanţului. V. XVIII (1965). Notes sur l'apport roumain au ravitailîement de Byzance d'apres une source inidite du XIVs siede. „Byzantinoslavica". I. condotta da Giovanni di Hunedoara „R. Bucureşti. La ceramique roumaine iniaiUe du tnoyen-ăge. Apevţu critique des rapports de la Valachie et iM Mont Athos des origines au debut du XVIe sibclt.*.. Bucureşti..E. Al. Fr.E. La penetration des Slaves dans la Peninsule Balkaniqus et la Grhce continentale. I. Pali. C.E. Ş. III. Bucureşti. Nicoles'cu. 1971. Bizanţul şi instituţiile româneşti pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea. Russu. nr. VII (1969). V..Ş. C. Nicolescu.

E. nr. trad.-L. Marinescu. Ruhrouck et les Rouniains au milieu du XIII e sitele. nr.E. Bucarest. R. Comnena. XV (1971). 1965. 1974. R.. Bysantinovlachia. Theodorescu. Săpăturile de la Dridu. Paris. „N.t la cnlfure Dridu. E. Stăacscu.S. Tanaşoca. E. Sur la contlnuiU artistique balkano-danubienne au Moyen Ige. Marea invazie tătară ţi swl-cshtl european. Alexiada.. VI (1968). A. 3. Guillaume de. Grecu. Bucureşti.S.H.. „Dacia". Contribuţie la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român. Bucureşti. Zaliaria. N. Zaharia.. E. X—XIV). Les „mixobarbares" du Bas-Danube au XIe siede (Quelques problhnes de la terminologie des textes). Theodorescu..E. „Revue roumaine d'histoire". III. Donnes sur l'archâologie des IVe—IXe siicles sur le territoire de la Roumanie. do V. 1968.. Sacerdoţeaim.". „Speculum". R. Expuneri istorice. Bucureşti.E. 1974. Stănescu. Les Vlaques a la fin du X° siecle-debut (tu XIe et la restaura/ion de la dotnination by&antine dans la Peninsule Balkanique. Ana. 2. Sacerdoţeanu.. Laonic.S. Occident la începuturile culturii medievale româneşti (sec.E. 1. Byzance et les Pays rouniains aux IX e —XV s siecles. Les mixobarbares et les formalions politiqucs parisiriennes du XI e silele. Ediţii critice şi traduceri în română din autorii bizantin! Chalcocoiulil. trad. A. septembre 1971". 2. nr. E.Ş. Ils Origins and History to 1204.. Bucureşti. 1930. Consideraţii asupra istoriei românilor în Evul Mediu. Theodorescu.".. 3.. XXIV (1949). I.. nr. 2 voi. Stănescu. nr.. N. The „Second 'Bulgarian Empire". Bucarest. A. « 248 J . Denumirile bizantine ale regiunii de la Dunărea do Ţos — în secolele X—XII — şi sensul lor istoric. 1933.. E. VI (1968). „Studii şi cercetări de istorie veche". XII (1973).. de M.E. Bizanţ. Bucureşti» 1977. 1936. 1967. 1976-Wolff. „R.. Balcani. Stănescu. Un milefiiu de artă la Dunărea de Jos (400— 7100). Bucureşti.". 1968.Sacerdoţeaim. La culture Bratei ". „Actes du XIVe Congres internaţional des etudes byzantines. E. „R. I.E.. Bucureşti. R.

Grecu. L I . »•* Izvoarele istoriei României (Fontes Historiae Dacoromanac) voi. 1966. Critobul din Imbros. Războiul cu goţii. Bucureşti. de V. ed. Tanaşoca. II. Grecu. Bucureşti. ed. •** Izvoarele istoriei României (Fonles Historiae Dacoromanae} voi. Bucureşti. Memorii 1401 — 1477. BucuI reşti. Elian şi N. ■* Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV—XIII descoperite in România. trad. Bucureşti. critică şi trad. '** Digenis Akritas. Bucureşti. de V. critică şi trad. I Bucureşti. ed. de V. jProcopiu din Caesarea. Georgios. ed. Bucureşti. Istoria turco-bizantină (1347 — 1462). publicate de AI. de H. Pintilie şi N. 1970. Gaidagis. publicate de H. Bucureşti. Din domnia lui Mahomed al II-lea. de V. 1963. 1976. iuriciu. de N. ucas. III: Scriitori bizantini (sec.Constantin Profirogenetuî. de II. Mihăescu. critică şi trad. 1972. Arta militară. 1975. Bucureşti. Ştefan. Mihăescu. trad. Gh. 1970. VI. Mihăescu. Grecu. XI — XIV). Grecu. de H. critică şi trad. Anii 1451 — 1476. Carte de învăţătură pentru fiul său Romanos. critică şi trad.I. Sphrantzes. ed. Bucureşti. Istoria secretă. trad. Iliescu şi alţii. 1963.-Ş. Popescu. 1974. Procopiu din Caesarea. Mihăescu. 1971. 1958. culese şi traduse de Em.

cs 976-1025 Vasile II 474-475 475-476 476-491 491-518 518-527 527-565 565-578 578-582 582-602 602-610 610-641 641 641 641-668 668-685 685-695 695-698 . .! Ml 920-944 Roman I Lcca» penos 959-963 Roman II 963-969 Nikephor 1.1 Phocas 969-976 Ioan 1 ' A* ■misl.____ Ana.TABELE CRONOLOGICE ÎMPĂRAŢII BIZANTINI 330-337 337-361 361-363 363-364 364-378 379-395 395 -408 408-450 450-457 457-474 474 Constantin I Constanţii! II Iulian Iovian Valens Theodosios I Arcadiu Theodosios II Marc ian Leon I Leon II Zeuon Basiliscus Zenon (a doua oară) . 912-913 Alexandru 913-959 Constant:'.stas.ios I Justin I Justinian I Justin II Tiberius II Mauriciu Phocas_____ Heracleios Constantin III şi Herao Ion as Heraclonas Constans II Constantin IV Justinian II Lcoutios 698-705 705-711 Tiberius III Justiniaii II (a doua oară) 711-713 Philipkos 713-715 Anastasios II 715-717 Theodosios III 717-741 Leon 111 741_775 Constantin V 775-780 Leon IV 780-797 Constantin VI 797-802 Irena 802-811 Njkcphor I 811 Stamakios 811-813 Mihail I Ran* gabe 813-820 Leon V 820-829 Mihail II 829-840 Theophil 842-867 Mihail III 867-886 Vasile I ' 886-912 Leon VI.

.1 379 1390 1391.1 425 1425. 1 Mihail VII Du-" cas 1 0 7 8 1081 Nikephor III Botaneiates 10S1 1118 Alexios I Comnenos 111 8 1 Ioan II Corn143 ncnos 111 Manuel I Com18180 nenos 118'i 1 Alexios II Comnenos 11S3...1341 1341..1 1222. leologos 1407. Angelos (a doua oară) şi Alexios IV Aiigelos 1204 Ale xios V Mur» tzupblos The o d oîTXăs^' caris Ioan III Vatatzes Theodof II Lascaris Ioan IV Lascaris Minai! VIII Paleologos Andronic II Paleologos Andronic III Paleologos Ioan V Paleologos Ioan VI Cantacuzîno Andronic IV Paleologos Ioan VIII Paleologos Manuel 11 Paleologos Ioan VIII Par leologos Constantin XI Palcologos Moreei (Mtstrel) Manuel Cantacuzino Matei Cantacuzino De metri us Caa1383..1 Despoiatul 1348 1 .1 448 1448..1 449 Tlieodor II Par leologos Consta..11S5 Andronic I Comnenos 1185 3195 Isaac II An— gelos Alexios Hl95 1 203 III -1203 1204 An gel os Isaac ÎI.1 261 1259. 380 1380.1025 1 1028 1034 1041 — 1042 1 034 1041 1 042 1042 1 055 1055 1 056 1056.1 443 1428.1 1258.1 1376 ...'itin şl Thomas Palei ologos 25Î .1 282 1282.1 1057 1 059 1059 1 067 1068...1 328 1328..1391 1347.. 1071 Constau tin VIII Roman III Argyros Mihail IV Mihail V Zoe şi Theodora Constantin 123 Monomahul Theodora (din noii) 1204 -...1 tacuzino 407 Theodor I P*..1 254 1254.1 1383 Mihail VI Isaac I Comnenos Constantin 28 Ducas Roman IV Diogenes 107J.

1227/1228-1230 Theodor I Angelos • 1230-c. rege (768). cel Mare (rege între 936-962) 973-983 Otto II 983-1002 Otto III 1002-1024 Henric II 1024-1039 Conrad II 1039-1056 Henric 111 cel Negru 919-936 252 . 1237—1244 loan Angelos 1244-1246 Demetrios Angelos (despot) (1246—cucerit de loan 111 Vatatzes) Despotatul de Epir 768-814 Caroi cel Mare. 1237 Manuel I (despot) c. împărat (800) 814-840 Ludovic Piosul 840-855 Lothar 1 855-875 Ludovic II 875-877 Carol 11 Pleşuvul 877-879 Ludovic III 881-888 Carol III cel Gros împăraţii ronianogermani c. 1232/34-1271 Mihail II 1271-1296 Nikephor I 1296-1318 Thomas 13181323 Nicolae Orsini 1323-1335 loan Orsini 1335-1337 Nikephor II Henric I Păsărarul (rege) 936-973 Otto I.1449—1460 Thomas şi Demetrios Paieologos Imperiul latin de Constantinopol (1337 — cucerit de Andronic III Palcologul) Thessalia 1204-1205 Balduin I 1206-1216 Heuric I 1217 Pierre de Courtenay 1217-1219 lolanda 12211228 Robert I de Courtenay 1228-1261 Balduin îl 1231-1237 Jean de Brienne Principatul Epirulul 1271 — 1296 Sebastocratorul loan I 1296-1303 Constantin 1303-1318 loan II (stingerea dinastiei) ÎMPĂRAŢII DIN OCCIDENT Carolingienii 751—768 Pepin cel (rage) Scurt 1204-1215 Mihail I Angelos 1215-1227/28 Theodor I Angelos Imperiul de Thessalonic.

conte de Sicilia (1101). regatul Siciliei sa divide în regatul N eapo . lului. duce de Apu-lia si Calabria 1111-1127 Williclm. duce de Calabria şi Apulia (1127). duce de Apulia si Calabria O. condus de Angevini-Şi regatul Siciliei. parat Henric VI) 1197-1250 Frederic I (î m parat Frederio 1250-1254 Conrad I (împarat Conrad IV) 1254-1266 Manfred (rego din 1258} Dinastia de Anjou 1266-1285 Caroi I După Vecerniile siciliena (1282). rege al Siciliei (1130) H54-1166 Wilhelm I 1166-1189 Wilhelm II 1189-H94 Tancred da Lecce 1194 Wilhelm IU Dinastia Stauîenilor 1194-1197 Henric I (î m . guver* nat de o dinastie arage* neză. 1062-1101 Roger I conte de Sicir lia 1085-1111 Bobemtmd.1056-1106 Henric IV 1106. duce de Apulia şi Calabria H01 -1054 Roger II.ii 25 Henric V 1125-1137 Lotbar III 1138-1152 Con rad III 1152-1190 Frerkric I Barbarossa 1190-1197 Henric VI 1198-l208 Filip do Suabia (rege) 1198-1215 Otto IV (împărat din 1209) 1212-1250 Frederic II de Hohenstaufen 1250-1254 Con rad IV 1254 — 1273 Marele Ititerr regnum (Restul împăraţilor fără importanţă pentru istoria bi« zantină) ITALIA DE SUD ŞI SICILIA Dinastia normandă 1059 — 1085 Robcrt Guiscard. BULGARIA Primul {arat 681-702 702-718 718-725 725-739 739-756 756-762 762-765 765-767 Asparuh Ter/el necunoscut Sevar KormisoE Vineh Teleta Sabia 253 .

1052 Ştefan Voislav o. Cei mal 254 . 1052-1081 Mihail (din 1077 rege) 1081— c. 1114 Vukan Cronologia guvernării celorlalţi mari jupani n u poate fi stabilită.11 Asan 1257 — 1277 Constantin Tich 1277-1279 Ivailo 12791280 Ioan Asan III 12801292 Gheorghe I Terter 1292-1298 Smileţ 1299 Ciaka 1300-1322 Theodor SvJa* toslav 13221323 Gheorghe II Terter 1323—1330 Mihail Şişman 1330-1331 Ioan Ştefan 1331 — 1371 Ioan Alexandru 1371 — 1393 Ioan Şişman o. 772-777 Telerig 777-c. 1083-c. 803 Kardani c. Dieevg 814-831 Omurtag 831— 836 Malomir 836-852 Presiaa C§S2^S89 Boris I Mihall 889-893 Vladimir 893-927 Simeon 927-969 Petru 969-971 Boris II Imperiul macedonean 976-1014 Samuel ^ 1014-1015 Gabriel Ra* do mir 10151018 Ioan Vladislav Al doilea tarat 1186-1196 Asan I 11961197 Petru 1197-1207 Ioniţă Caloian 1207-1218 Borilă 1218—1241 Ioan Asan II 1241-1246 Căliman I Asan 1246-1256 Mihail Asan 1256 Căliman . Oslro* gorsky) miji. IX Vlastimir pîuă la 891 Mutimir 891-892 Prvoslav 892—917 Petru Gojniko* vid 917 — 920 Paul Branovi6 920—c. 803814 Krum 814 Dokum. ţar la Vi-din SERBIA (întocmită de Ge. X—1016 Ioan Vla< dimir o.924 Zaharia Pr/oslavjevic 927— după 950 CaslaY Klonimirovic Zeta sf. 1101 Constantin Bodin Rascia c. sec. 1360-1396 Ioan Sraţi-mir. 1040-c.767 Umăr 1767-772 Toktu 771 Pagan c. sec.

..... 1228 Ştefan Pri mal încoronat. 1427 Ştefan revic. din 1402 despot 14271456 Gheorghe Brantovid. 1*34-1243 Ştefan Vla„.9.■705 Abdalmalik (Abd . Sviatopolk II U13-H25 Vladimir Monomahul In continuare. din . 1228-c. din 1217 rege c. dislav ■J^o-1276 Ştefan Uros I 12/6-3282 Ştefan Dragutin " 12S2-1321 Ştefan Uroş II » Milutia (^1321..12 OIc" ^2--945 Igor ^jo 957 O]ga> re ^J »72 Sviatoslav 1017. 1073-1075 Sviatosîav II 10/5-1076.Ar 1429 despot 1456 Î458 Lazăr Branko-VJC..„ . ţar 1365-1371 Vucaşin 1371-1389 Lazăr 1389. 1078..fără importanţă pentru istoria hizantină. 1234 Ştefan Iiadoslav c.importanţi sîntr Uros I L '™? H. din 1345 tar 1*5 -3371 Ştefan Uro?'.-1331 ştefan UrOŞ IU Decianslii 1331 -1355 ştefan Dusan.. CALIFII ARABI Succesorii imediali al felului 632-634 Abu Bekt 634--64 3 Omar J 644-656 Otoman (Uthman! 656-661 Aii Omcaizii "'■'-■■ 978 laropolt " >0 1015 V] a <ji mir 1015 1016. stătu! kmvean se fărîmiţează în mai multe principate. . DeSa> Tichomir' c JI«6-1196 Ştefan Nemania U96-C.... 1018-1019 Sviatopolk I -aî-Malik) 715 Walid I 705-717 715 Suleiman I -717 -720 Omar II 720"24 Jezid II 724 743Hişam 743744Walid II 744 Jezid III 744 750 Mervran li Jbrahim --6S0 Muawija I 661 -683 Jezid I 68 -684 (?) Muawija 0 II 6830-685 Mervan I 684 ( 685.:. 1019-1054 Iaros cel înţelept '054-1068. 1069-1073 1077-1078 Iziaslav I ' 1068-1069 Vsesla-. 1093 Vsevolod I 1093-H.. despot Rt-'SIA & 79.

în Rumclia Murad II ^ Mehmed II Mehmed II (a doua oară) 256 . Califatul abbasid cade la 1258. emir de Adrianbpol Mehmed I Mustafa Celebi.Abbasizil 750-754 Abu-1-Abbas al Saffah 754 — 775 al-Mausur 772785 al-Mahdi 785-786 al-Hadi 786-809 Harun al-Raşid 809-813 al-Amin 813833 al-Mamun 833-842 al-Mutasim 842-847 alWathik 847-861 alMutawakkil 861-862 alMuntasir 862-866 alMutazz 866-869 alMuchtadi 869-892 alMutamid 892-902 alMutadid 902-908 alMuktafi 908-932 alMuktadiF 932-934 alKahir 934-940 al-Radi 940-943 al-Muttaki 943946 al-Mustakfi 946-974 al-Muti 974-991 al-Tai 991-1031 al-Kadir 1031 — 1075 al-Kaim Ceilalţi califi nu mai an importanţă pentru istoria bizantină. SULTANII SELGIUC1ZI DIN RUM (IKONION) 1077-1086 Suleiman I 1092—1107 Kilidj Arslan I 1107-1116 Malik-Şah 1116-1156 Masud I 1156-1192 Kilidj Arslan II 1192-1196 Kaikosru I 1196 1 Suleiman II 1204 204 Kilidj Arslan III 1204 1211 Kaikosru I (a doua oară) 1211 1 Kaikaus I 1220 220 Kaikubad I 1 1237 237 Kaikosru 11 1 1246 245 Kaikaus 11 1 257 1248-1265 Kilidj Arslan 1249 1257 Kaikubad II 1265 1 Kaikosru III 1282 282 Masud II 1 1284 304 Kaikubad III 1 1307 307 Masud III 1 308 Sultanil otomani pfnă la 1481 ni 1288 1326 1359 1389 1326 Osman. emir de Adrianopol (Edirne) Meii med Celebi. emir ■1359 ■1389 1402 •141 3 •141 1402-1413 1411-1413 1413 1419 ■142 1 ■142 1421 ■1451 •144 1444 6 ■1481 - Orchan Murad I Baiazid I Interregn Suleiman. emir de Anatolia Musa Celebi.

LISTA ILUSTRAŢIILOR Ilustraţii Arhitectură civilă (pi. | ' pag. I—II) Arhitectură religioasă (pi. XX) Portrete imperiale (pi... Desenator — Cezar Mclamahnan. XXIII) Fortificaţii (pi. XXI) Activităţi cotidiene (pi.. XXII) Arta militară (pi. XII—XIII) Sculptură (pi. VII—XII) Pictură morală (pi. VII—IX)62 2 8 Imperiul bizantin la moartea lui Vasile II (Î025) 62 110 Imperiul bizantin snb Comncni (1081—1185) 146 Imperiul bizantin în prima jumătate a secolului al XHI-lea (1204—1261) 168 Prăbuşirea statului bizantin (sec. — O istorie a imperiului bizantin 257 . Ora ştii Con. XVI—XVII) Arte minore (pi..stantinopol Imperiul bizantin în secolul VI 28 12 Organizarea themelor în Asia Mică (sec. XXV—XXVI) r# Bizanţul şi arta europeană (pi. XXVII>ţt»XXXCI) Iliirfi . XIV—XV) Basorelief (pi. XXIV) '•*■ Monede bizantine (pi. III—VI) Pictură — Mozaic (pi. XVIII—XIX) Viaţa politică (pi. XIV—XV) 194 Selectarea mâini aiului ilustrativ aparţine autorului.

rege longobard: 66. Acaţiu. doge ve-> iieţi-an (810-827): 70. istoric şi poet: 3S. V. . 64. 166. oraş pe ţărmul niicrasiatic al Dardanelclor: 68. Adrianopoi. 35-37. fief vizigot: 14. Aearnania. 51. Alaric II. rege vizigot (549 — 554): 33. 123. port la Mediterana: 104. Marea~: 38. Adalgis. 138. 177. 70. 25. calif musulman (632--634): 47. 160. Adiata. unul dintre conducătorii răscoalei antibizantine din Macedonia din 976: 104. 253 . papă (535 — 536). Aetilts. 184. eunuc: 67. 195. Âbtil Kasini. Abydos. calif omeiad (685—705): 54. Adana. patriarh de Constautinopol (472-48S): 21. cetate în Cilicia: 88. AX os:. regiune din Grecia septentrională: 165. 165. 74. 186. papă (1154-1159)! 147. emir de Cor-'doba: 75. 89. 140. 21. 109. rege vizigot (485 — 507): 33. 100. 41. A. afluent al Padului. 68. Agilulf. Adramyttion. 203.INDICE JJ. localitate în Palestina. 134. 193. 169. . soţia lui Alexios II Conanenul şi Aniiromc I: 154. 92. Adriatică. emir mu-svilrnan: 84. capitala Imperiului carolingian: 69 — 71. Abd erRahman. Abd er-Rahman III. Agila. 61. 157. fiica lui Ludovic VII. 55. oraş pe coasta vestică a Asiei Mici: 134. Abd al-Malik. Adrian II. 177. 148. Agatliias de Myrina. Africa: 20. Agnellus Pariicipatus. 192. 109. Alaric I. 72. localitate în Phrygfa: 61. 173. Aistulf. rege longobard (590 615): 37. Alaviv. 74. Abu Bekr. 29. 29. rîu în Italia. 70. oraş în Trăda (astăzi Edirns): 14. Aaroti. Albania:' 1W. Aetios. călii de Cordoba (912—945-): 96. Aaehen. Acera (antica Plolemais). 132-134. 197. papă (867 -872): 83. 105. rege vizigot (391 — 410): 17. general roman: 19. fiu al comitelui Nicola. Agnes-Anna. Adrian IV. 36. Abdallahibn-Raşid. emir selgiucid: 134. Akroinon. 158. 30.'rege longobard (749 — 756): 63. principat latin în Pe-loponcz creat la 1204: 164. 38. Adda. Agapet. 19Î>. 190.

|= (1180-1183): 154. 89. 61. 57. Munţii ~: 111. aristocrat bizantin: 151. împărat (1203-1204): 161. Alexios Kalergls. 61. 153. sultan selgincid (1063-1072): 122. împărat " (1195-1203): 159-102. Anastasios I. Alexios III Mare Cotnnen. conte de Savoia (1285--1323): 187 Atnedeo VI (Contele Verde). cetate în Phrvgia (Asia Mică): 49. port italian la Adria: tica: 148. 138. Alexandru II. I Aîexios II Cosnnenul. 40. împărat (491 — 518): «40--24. 61. împărat (912 — 913): 89. ca'iî (656-661): 51. Alexandru din Tralles. Aiessandria. 147. themă în Asia Mică: 45. 101. port în Campania (Italia): 106. Anchialos. Anatolikon. 119. . medici 22. Aîexios Strategopulos. Alexios Brauaî. Afexios Apocaiicos. Alexios Cotnnenul. 59. Alexios I Comnenul. general: 156. 74. 130. 14if. împărat de Trapezuut: (1349 --Î39O): 193. conducător âî răscoalei antivcuetieiie în Creta: l78. Amniianus Marcellinus. oraş pe coasta tra cică a Pontului: 65. îm-. 105. 162. Auastasios II. rege longc'ard Ic. doimi moldovean (1400-1432): iSl. Anir. 188. 53. 16. 106. cetate în Siria: 48. 144. 64. Aîexios Comnenul. ASexîos IV Angelos. 149. 137. 123. generali 174. emir seJimicid: 189. Alpi. Atnaury. 19. localitate în vestul . regele Ierusalimul ui i 152. 153. 104. împărat (713 -715): 56. 107. Amedeo V. patriarh de Con» s+antinopol (730-754): 60. regele Ungariei: 141. 107. Analect II. "Aii. istoric romaji (330-400): 15. 197. fratele lui Ştefan II. 114. emirat musulman: 87. cetate în Mcsopotamia Superioară: 23. 49. 167. 155. 72. 154. Amida (Diarbekia). 14. parakirnomenos: 191. 27. 49. 139. Anazarb. 143. ge-Jojeral: 182. 134. 176. 91. Alexandru I.Aîboîn. cetate lombardăi 151. A mir. antipapă (1130— 1138): 141.' ^7 AJejtios Mosel. împărat de Trapczunt (1204 — 1222): 162. 174. papă (10611073): 122. 95. general: 148. Atnalfi. conte de Savoia .'1343—1383): 197199. 71. j»ărat de Trapezant: 184. Alexios Cotnnenuî. Ancona. Amalasuntba. Alexandria.Manomed. 560-572): 34. papă (1159 — 1181): 151. calif fatimid: 106. 18. AlpArslan. protosebastos: 155. Alep. împărat (1081-1118): Î24-126. fiica regelui os-trogot Theoderic: 30. 140. 132---l 37. Alep. 184. Amorîon.Asiei Mici: 153. 91 98. Alexios Lăstăriş. Anastasios I. 90. 13. strateg: 68. 47. 175. Alexîos II Mare Comnen. Amaseia. general arab: 48. ginerele lui . 157. 142. cetate în Ciliciai 100. Aiexios Philanthropenos. Alexandru III. n Alexios III Angeios. fratele Iiii Tîicodox I Lasc&tis: 169. elAmiz. 59. 1S9. Alexandru cel Bun. Âlexios I Mare Comnen. metropolă egipteană: 8. 73/75. împărat . Altnos. 21. 112.

M ir* 259 .

patriarji de Constantinopol (803-901)1 87. Andronic Ducas. 102. 145. Ankara)! 75. Angeli. Andronic I Comnenul. Arcadius. 56.86. Anglia. împărat în Impe-s riul roraan de Apus! 20. regiune din Italia sudică i 64. 142. 44_46. 111. Ariadna. 162. 141. 117. 9. munţii 83. regat în N-E Asiei Mici! 85. 150. Andronic III Paleologul. soţia lui Zenon şl a lui Anastasiosi 22. fortăreaţă îa TraciaS 184. 155. 57» 68. Antonios II Kauleas (Antonie). 177. 149. 56. 138. oraş la Asia Mică (Ankara)! 201. Atidros. regat. 147. dinastie bizantină! 128. fiica regelui sîrb Ştelan Decianski! 188. marele cneaz de Kiev! 106.e. 139-141. Apulîa (Puglia). fiica contelui Aniedeo V şi soţia lui Andror nic Iii! 187. 47. duce longobardi 37. 157. . 158. Peninsula ~t 44. regat! 136. oraş în Siria! 8. 101. Anthemlos. Arabia. Arcadiopolis. S Antliemius din Traîles. sora lui Vasile II şi Eoţia lui Vladimir. localitate în vestul Asiei Micij 167. ge-i Ecial: 152. Egee)i 140. 48. împărat (1282-1328)1 176. 122. 68.n. generali 88. Arlstotel. 200. knna. 142. 104— 107. mai tîrziu arabă în N-E Asiei Mici! 14. 156. themă în Asia Mică: 45. Armenia Mică. 17. . Angora (antica Atikyra). 167. Arpad. Ariulf. Antiochia. 100. Arqa. 144. 125. 48. 119-121i 123. fiica lui Alexios Ii 135. 148. Anthemîus. prefect al pretor riului: 17. 87. Andronic IV Paleologul. regele Ungariei (1046-1060)! 121. Anna fie Savoîa. 74. Andronic Nestongos. împărat (1376—1379)1 198—200. filozof atenian (384 — 322 î. 114. 189. părintele arianismului i 12. 149.)! 131. 14. principat latin în Siria de Noidi 137 — 139. Ani. cetate în Siria de Ko 101. fiul ţaruîol bulgar Ioan Asan III j 185. 138. Armenia. provincie bizantină. 143.U hail Vilii 176. împărat (395—408)1 15. Andronic Contostcphanos. 101. 156. 73. împărat (11831185)! 130. 27. Andrei I. Anna Paleologos. 35-37. provincie în Spa= niaî 74. 117. 44. Antiochia pe Maiandros. 116. soţia despotului epirot Ioan Ducas Ow Binii 190. 139. 143. 130. 95. 133. gel normand! 113. Apros. Andronic II Paleologul. 31. 182-188. 95. Armeniakon. oraş în Asia Mică /ezi Angora. 18. 57.ţ i s î a . 137. 19. Anna Comnena. apoi regat în Ciliciai 138. fondatorul statului ghiar (890-907): 86. 142. Anna. Ankyra. Arduin. Antitaurus. vezi Armenia Mare. Armenia Mare (Ani). preot din Alexandria. 112. 54. 109. împărat (1328-1341)1 186-190. 147. 89. Andronic Asan. oraş în Trac ia I 73. 73. principat. 191 — 193. 260 . 156. Antiochia (Antioîiia). 90. Anna Paleologos.105. istoric. 91. 85. 31. 16. aristocrat aiceean: 169. fiica Iui M. Aritis. insulă în Cidade (M. tect: 27. 198.

n. 169. 128. 21. golf: 133. 68. Augusttiî. strateg de Arm» uiakou. capitala despoiatului ICpiruîui: 170. cetate siriană: 145. 64. 181. 137. Balduin II. 186-188.lui abbasid: 84. 191. «thos. 18. Arta.-14 e. capitala califatv. 165. 79.^i 7S. (679 — 701): 50. 185. împărat de Constantinopol (1228-1261): 169. rege al Armeniei Mari (914-929):. strateg: 57. 56. sultan otoman (1389 -1402): 200. emirat selgiucid !■ Asia Mică: 181. 14. Baitoglu. ora» în Egipt: 49. împărat latin de Constau* tinopol. 1261-1265): 174. vezi TotUa. Asjsaruch (Ispericli). 175. unul dintre fondatorii taratului vlaho-bulgar. 99. Avlona. 162. 203. Atena. metropola Greciei: 8. 111. Atena (Athena). 144. 130-132. 43-46. 200. Bsian. 201. 101. 86. Balduin I (1204 — 1205): 160. 89. 33. chagan avar: 33. 104. Askaîon. 39. 175. 104. 83. 108. Avignon.n. 102. 95. 15. 171. ASod I. Asan. 181-184. 156-700. 24. 200. 78. "Artabasdos. Attila. £Mk)d III. 23. partizanul ortodrodeij AHianasîos. rege vizigot: 14. 34. Asia Mică. fondatorul clianatului bulgar. 69. 54. 132. Bardancs. Athanasios. 104. Mustii ~s 8. 190. principat aragonez: 185. 176. cetate în Siria: 104. 105. 73-75. 200. 171-173. 165. Baibars. rege vkigot (554 -567): 33. sultan al Egiptului (1260-1277): 174. 61. 70-72. B. 65. Aieîkuz. Baiiluin (Baudouin) III. Balduin (Battdottin) de FSandra. 172. 90. rege al Armeniei Mari (953-977):. oraş în Asia Mic* port la Mediterana: 88. regele ostrogoţilor: 30. 1320-1348): 1§6. As£oH. rego al Ierusalimului (1147-1163)1 149. Calica. 179. sediu pontifical (1309— 1378): 189. 32. 38. (1187 — 1196): 13]. 121. Arta. patilarîi de Constaniinbpol (1254 — 1259. 36. Arov. 181. port pe coasta daimată: 139. şef vareg: 80. Bagdad. 26. 134. 53. 17. 164. 99. 122. 21. 201. 128. peninsulă: 7 — 9. Athenais-Eudocla. 58-64. 131.e. Aydin. 95. Aikoid. 91. 155. J25. 202. Balcani. 18. ASod II. rege hun (434-453)* 17-20. 49-51. 87. Athanaric.): 107. Aspar: mercenar alan: 20. 8jU 261 . 130. 150. soţia Iul 1'heodosios II: 17. 143.Arsenios Autoreianos.90. 118. 202. •' V'1' '• Alialia. Babylon (astăzi Cairo). nepotul lui Theoderîc I. Badvilax. Muştele . 186. 198. 156— 158. localitate în Italia meridională:: 102. 51. 29. regiunea dintre Don şi Nipru: 86. 41. Athanaric. 120. 38. Baaihek (anticul Heliopolisf-. rege al Armeniei Mari (8S5—890): 85. Âihanagild. episcop de Alexandria. conducător politic do» brogean (c. fondato ful Marii LavTe: 90. călugăr. 91. împărat roman (31 î. Balazid. 104. atniral otoman: 204. Î40. 166. 106. 86. 124. 41. 107. Marea de ~: 193. 61. oraş în sudul Franţei.

ţar bulgar (852-889): 81. teolog si predicator francez (1091 — il53): 144. Belgrad (anticul Singidunum). 1310-1352): 188. • Basarab I. uzurpatorul tronului imperial sub Zenon: 20. Bessarion. _ Brescia. 148. 155. 8. 106. 122. 132. 44. Bonifaciu de Montîerrat. Baudouin de Boulogne. 177. localitate sud-italiana! 102. general. 185. Bosnia. 84. 170. 29 — 31.Bardanes Turkos. 174. 162. 203. Bosfor. 131. 122. cu M. prima dinastie munteană: 181. general: 69. ' Belizarie. 137. regiune istorică în Grecia: 78. 104-106. Boucicault (Jean le Mahigre). 11. 145.. 182. Bela-Âlexios. fortăreaţă în Macedonia: 108. ducat german: 138. nobil geneve/. fiul lui Robert Guiscard. 105. Bardas Skleros. 184. Bertha de Sulzbach. 51. Berroe (astăzi Sîara Zagorq). 112. Bithiaia. Berthe de Provence. Bencdict XII. BeSa. Boris II. oraş lombardi l'1 262 . cardinal roman. 106. regiune istorică în N —V Asiei Mici: 66.. 165. capitala Apnlici (Italia de Sud): 84. cetate pe Dunărea mijlocie: 141. Beneveut. localitate în Calabria (Italia de Sud): 175. 96. patriciu: 45. oraş pe Dunărea mijlocie! 115'. Bardas. Bavaria. fondatorul Ţării Româneşti (c. papă (13341342): 189. 166. cetate în Macedonia! 109. localitate în Palestina: 9. 27. Bohemund II (fiul precedentului). oraş în Bulgaria: 134. nepot de frate al lui Nikephor II Piiocas: 102. şef cruciat: 137. 138. Beirut. Boiogna. 59. Basiliscus. Bohemund (c. Bernard de Clairvaux. Imperiul bizantin: passim. 193. 41. 181. 73. general: 26. vezi Bcla III. 155. unul dintre conducătorii celei de a IV-a cruciade. Bethleem. general:95 —97. 195. Bari. prinţ maghiar: 141. 46. general. 83. 165. 136-139. a doua soţie a lui Constantin VII Porphy ro ge ne t ui: 95. oraş pe coasta siriană: 104. născut la Trapczunt (1395-1472) 1 180. Benedetto Zaccaria. 31. palat imperial: 143. marchiz. 34. Beia III. 197. Bizanţ. 111. 103. Berrola. 66. 145. şef al companiei catalane: 184. 165. Boris I Mihail. Basarabi. Marmara: 7. fondatorul regatului latin de Thessalonic: 161. Berenguer de Rocartorte. regele Ungariei 1172-1196): 151-153. principat sud-slav: 111. 1050-1111). 117. Bitolia. principe latin de Antiochiâ (1127-1130): 141. mareşal de Franţa (1366— 1421)': 200. Bonus. Branicevo. Beoţia. prima soţie a lui Mauucl I Comnenuli 144. 109. fruntaş al primei cruciade şi fondator al principatului latin al Antiocliiei: 133. general: 102. 183. Blacherne. oraş în Italia: 151. Bardas Phocas. 185. 202. Bardas Phocas. 86. strîmtoarc prin care Marea Neagră comunică. cezar: 75. Bovino. 123. ţar bulgar (969-971)1 101. 78-82.

regele Neapolului (1285-1309): 183. 87. principe sîrb. 123. 124. capitala caîifatuîui egip. Caramania. tean al Pătimirilor: 87. 593. Catherine de Courtenay. oraş în Campania: 32. 78. 88. Capua. Carol II de Anjou. fratele lui Philip IV cel Frumos: 181. ducat: 205. 142. 187. 121. ţpi. nepoata lui Balduin II: 181. 192. 162. Bukoleon. 177. 97. port în Apulia la ■Adriatica: 116. 156. apoi tarat: 71. 45. Cassandrcia (antica Potidca)§ colonie a Corintului. polul: 10. 181. Bulgaria. 50.fost fondai Constau tino. localitate în Apuliai Canterbury. 121. 87.Brindisf. 180. cetate siriană: 104. 141. 122. regiune istorică '. 192. Carol de Valois. fiul lui Balduin I I : 190. regiune centralestică a Asiei Mici: 26. vezi Karaman. Britania. 263 . 90. Cappadocia. oraş în Macedoniai 133. Burgundia. organizată de Vasilc II în regiunile muntoase ccntral-vcstice ale peninsulei: 111. 4 0. 103.'oiistantinopol: 99. 70. 105.n. • Cairo. 192. 182. Caslav. 92. poctă (sec. 60. 148. exarh de Kavcnna: ■S8. localitate în sudul Macedoniei: 184. italiană la sud de Tibru. ('asia. Caucaz. regiune istorică pe ţărmul egeic al A. CaHlnicos. principat sud-italiani 118. oraş în Angliai . Carfagina. 101. Byzantion. 55. Calllnicum. themă bizantină. Catherine de Valois. Candia. Munţii ~i 46. 98. Cahhiicus. Castoria. CalHnicos. ce corespunde anticului Lattum: 44. Cattaneo. Castrogiovanni. IX) j 42. 112. cetate în Si» cilia: 75. oraş în Bitliinia: 155. oraş în S-E Spaniei. 148. Cefalâ. Caria. 81. localitate pe cursul • superior al Eufratului: 27. chanat. 117. 195. m. cea mai mare insulă din Marca Ionicăi 54j 140. 119. 85. 119.iei Mici: 176. 149. 68-71. localitate în Sicilia: 183. Byblos. 115. 78. Callabelîota. Calabria. 92. Byzacena. 193. 120-122. fondat de cartaginezi (223 î. Bulgaria. rc^'e al Siciliei (1266-1285): 174-178. patriarh de Constauti■nf pol (1350-1353): 196. Canne. 66. 118.150. numele vechii co• loiiii megariene. inventatorul focului grecesc: 52. 188. Carol I de Anjoti. 84. Cartagena (antica Carihago Nova). 49. c. 72. 39. împărat franc (768-814): 65. 108.e. 99. pe locul căreia a. 35. Calist.): 33. regiune în Italia de Sud: 64. 114. Cephalonia. Capua. familie do nobili genovezi: 188. Carol cel Mare. 49. capitala provinciei bizantine din Africa de Nordi 29. 94. palat imperial din C. 148. . capitala Cretei: 98. 69. localitate în Sicilia» nu departe de Palcrmo: 131. Brussa. 93. 184. teritoriul vechii proviucii romane: 24. 156. regiune în Africa romană: 29. soţia lui Philip de Tarent. patriarh al Con-■ ■srantinopolului (693-705): 55. Campania. fratele lui Ludovic XI. 88. 102.

oraş în Cappadaciaţ 13. Cezareea. 185.' 155'. regiune în Asia Centrală: 155. 37. 158. 147. 56. coîmpărat(921— 831). Cîmpia Mierlei. 18. 157. Chorasan. Charsian. CJclade (Cycîade). rege persan. Chersoncs. Chrysocheîr. 1150— 1224). guveraat de dinastia de Lusignani. dinastie bizantină (1057-1059.)! 115.69. ChrysopoHs. Comnent. Clement VI. Chios. Constantin II. 137. 192. 49. insulă: 49. Consîaiiîin III. 99. fratele lui Renier şi Bonifaciu de Montferrati 157. theraă în centrul Asiei Micii 98. 90. Chalkedon. oraş în Bithiniaţ 105. : Chosroes I. 106. Chalcidica. . 105. 188. 143. tîiemăî 69. nepcH tul lui Chosroes I (589-627)4 18. China: 25. ConradlH. 127. 54. 143. 34. împărat (641660): 49-51. 192. vezi Kossow. Andros. eunucr 17. nepotul lui Frederic II de Ho-* i henstanfen (1252-1268)1 176. localitate pe fluviul Mariţa: i69. 184. 152. 31. 25. insule "în Arhipelag (Delos. Chioggia. 39. 65. Ş-B Asiei Mici. conducătorul pav> licienilorî 84. Cîmpiilc Catalaunice (Campus Mauriacus). 135. 143-145. Cirmen. peninsulă între golfurile Salonic şi Orfanii 201. general bizantini 34. 148. în' Munţii Taurns{ 46. pictor modern (1839-1906)! 27. 61.Cephalonia. 156. 55. 21. 46. 128. Civitate. Pales--tiiia: 104. ChiibutHos. 27. Cilicia. 144. 170. Clovis (Clodovech). Chosroes II. 134. 135. Champagne. regiune în Africa âe Nord: 49. Ceylon. 95. Împărat (306-337)1 7-13. Canon de B&hune (c. Chrysaphîos. insulă: 25. 39. Chora (Kahrii Djami). cotate în estuarul veneţian. Conradin (Conrad V). regiune în centrul Franţei: 19. •.SantQisi eţ'c. localitate pe fluviul Mariţa: 198. 193. Constant I. 54. 264 . comitat francezi 160. 140. 177. 9â-* 100. 74. 47. localitate la nord de Balcani! 161. papă (13421352): 192. rege ffano (481-511)! 33. 32. regat latin. 103. 85. 35. 1081-1185): 41. 189. regmnşr istorică îa. rege german (1130—< 1152)'. Comentiolus. 36. Chrîstophoros. C£zanne (Paul). Cczareea. 32. mare dornestJoS 84.— 340)! 11. 197. insulă în Marea Egeei 102. . aflată pe o insulă din lagună: 199. localitate în. comandant militar: 30. împărat 49. 89. Christophoros. 83. împărat (337. topărat (337-350) 12. Clocotniţa. 158. 205. rege persan (531 — 679)! 21. mănăstire consiantinopolitanăi 131. 199. 13S. Conrad de Montferrat. . Cipru. oraş în Bithiniaţ 19. 52. 107. Naxos. trubadur! 160. Cirenaica. Constantin I (Constantin cei Mare). mer• cenar. Clement. Cipru. discipol al apoatoîlr lor slavii i 81. localitate în sudul Italiei: 119. 37. 32. Constanteia. peninsula Crimeea (Cliersones-ul tauricU 50. Constant II. fiul lui Roman t* le-* capenosi 91.

133. Cyzik. 144. fiul lui Mihail VII: 125. principele Eetei (1081 -1101) i 124. fratele lui Miiiail VII> 125. 64.9 9 . soţia împăratului Henric VI: 156. fratele lui Mihail VIII: 175. ţar bulgar 41237-1277)! 174. cetate ridicată de Constantin cel Mare Ia nord de Dunăre: 11. 165. strîmtoare îu prelungirea Bosforului. fiul lui Roman I. 111. 175. 13. oraş lombard: 101. Constantin Paîeofogtri. împărat (1059-1067): 120. '" Corint. 48.. Constantin Paîeologul. general bizantin (sec. capitală a Ţării Româneştii 196. Constantin Phocas. 36. Constantin X Ducas. vezi Ametfeo VT.204. fiica lui Fre» deric II de Hohenstaufen. 144. împărat (1025-1028): 98. Corbie. papă (708—715) i 56. 135. ca scaldă promontoriul pe care se ridică Constantinopolul: 11. peuiusulă: Si*.. 78. Constantinopol. Constantin II. apostolul slavilor (827869). insulă:. 9§. 162. oraş în K-V Asiei Mici. prefectul Constantinopolului: 18-ConsianiiiiKyril. han b'uîgar (803-S14)ţ 70-72. apoi califat arab în Spaniai 96. general: 97. 47. principesă de Antiochia: 141. Croaţia. oraşul: passim. 81. Constantin Bodin. Constantin Dalassenos. Constantin Lascarîs. 107. Cteslprhon. unchiul lui MiIiail V: 116. Constantin. ■ Curtea de Argeş. sediul unul emirat. 145.-' CritobtJ din Iaţ&ros. . 69. Constanţa. 132. •: Cordoba. Constantin VI. 123. Constantin. localitate în nordul Franţei: 160.Constantin IV. Creta. oraş în Spania* 33. 144. 135. Constantina. împărat (1449 -1453): 202 . 68. 95. împărat (780 -797): 65-68. general. Constantin VIII. 9 5 . Constanţa-Anna. principat sud-slav. împărat (10421055): 116— 120. 176. 123. 75. Cordoba. Constantin Ducas. Constantin IX Monomahal. împărat (668 — 685): 51-53. Contele Vertfe. cronicar? 205. 125.9 2 . fratele lui Theodor I Lascaris: 165. Constantin V (741-775)i 6065. 114. 71. oraş sud-italian:. 116. IX): 89. 145. fiul lai Vasile IÎ 83-85. 197. soţia lui Mauri-." capitala Imperiului persan: 35. 71. Constantin Ducas. 144. strategi 96. soţia lui Ioan III Vatatzes: 171. Crîmeea. 50. Constanţa de Sicîlîa. Constantin Ducas. Crum. Î5$f' Crotcna. patriarh de Constantiuopol (754—766): 65. Corint. împărat (913-950): 81.' 151. 34. Corfo. 177. istm: 91.262 . 156. 14Q. 140. Constantin. Constantin Ticfr.'I19. 98.80. 8 8 . • Constantin I. 89. Ganstantin XI Dragases. colonie miletianăi 183. Conuri de Aur. oraş în Grecia. fiul lui Andronic II: 186. Constantin VII PorjrfiyrogeneM. 74. Constantifliana Daphae. insulă în Adriaticai 132. 96. Constanţii» II. coîmpărat (924—945): 91. împărat (337 — 361): 12. 122. Constantin. ciu: 39. Constantin Gongyles. 195. mare drongari 135. 81. Cremona.

nu departe do Carlagina: 29. 37. împărat de Thessalonic: 171. nepotul lui Aiidronic I: 167. astăzi Bursas. 93. fiul lui Thcodor I. patriarh de Alexandria (445-454): 19. Drobeta. oraş în Armenia: 45. themă bizantină: 82. 90. Dardaneie (anticul Helieşpont). 10. Diocleţian. oraş pe coasta Dalmaţiei (astăzi Durres): 21. Dunăre. 173. biserică de lingă Atena: 131. Deabolls. Dyrrachion. 65. 119. Damian Datassenos. 107. Dastagerd. Dion (Aione). 162. 1400): 180. despot de Mistra: 203 — 205. 147. 187^ 191'. 156. aristocrată din Pa(ras: 82. Dorylaion. împărat roman (284--'305): 8. 15. Dobrotici. 157. Oamietta. 132. 163. Damasc. 23. 37-39. 159. ultimul rege lorigobard (-756-774): 66. 104. Dobrogea (Scythia Minor): 38. eroul poe mei populare bizantine cu ace laşi nume: 87. cetate egipteană pe iXil: 79. . 39. 30. 186. 151 — 153. Demetrios Paleologut. 87. 111. cronicar bizantin (sec. vent: 86. Dobromir Chrysos. cetate în Mesopotatnia. despot. Don. 48. 103. 114. 145. vezi Amida. regiune istorică în trestiil Peninsulei Balcanice: 30. David Comnenul. Dlarbekia. umanist bizantin (c. Dîoscor. 139. Decimum. Demetrios Kydones. 141. conducător al principatului dobrogean (c. în antichitate DU dymoteiehos. 14. Demetrius ZvoniirJr. Damasc. 133. oraş în Dacia romană. 186. Develtos. port în Bulgaria: 70 — 72. Dldier(Desiderlus). 90. 53. 134. conducătorul unui principat" în Khodopi: 160. . 107. dnce: 107. 104. dinasţ grec. 101. Damian. . 44. 193. localitate în Tra-ţ cia: 156. boier vlah. oraş în Siria: 4S. Dalmaţia. 25. fluviu: 11. 152. 140. ' Dyrrachion (Dyrrachium). 32. XV): 205.D Dalmaţia. 167. localitate pe'coasta dalmată: 139. Dessa. 95. i l l „ 115. ridicată de Anasta-sios: 23. vezi Ştefan Nemanla. 132. principat slavi în Muntenegru: 107. Dldymotika. unul dintre fiii comitelui Nicola: 104. emirat musulman: 104. 144. 134. renegat grec. 1348-1386): 186. 26. 1324-c. 78. Daphni. 27. 161. strîmtoarc: 196. Oanielis. 69. 107. fluviu: 86. reşedinţă a regilor Sassanizi: 47. şef vareg din Kiev: 80.155. 124. Dara. David. 91. Dorylaion. localitate în Africa romană. 191. 11. Dir. 17. 156. cîmpie în Phrygia: 140. corsar: 89. 108. 111. Demetrios Ducas Angelos. astăzi Drobeta-Turnu Se veri u: 11. cetate în Phrygia (astăzi Eskişcir): 137. Ducas. 103. 266 . 109. Diocleea (Zeta). despot. astăzi Demotika* oraş în Tracia: 106. 197. themă bizantină? 69. Dlgenis Akritas. 35. 198. Di'mitriţa. rege croat: 125. 72. 116. 108. duce de Bene-. 154. Dvin (Tivion).

58. papă (483-492)jf Fernand Ximenes de Arenas. fiică a lui Mihail VIII: 177. 47. Egipt. apoi despoiat bizantin dizident: 164. insulă în M. Eutropius. prima soţie a lui Constantin VII: 91. 184. fiică a lui Mihail VIII: 178. 32. 177. 160. Etienne de Bloîs. 114. Marea~: 115. 91. 45. 104. 190. soţia lui Arcadius. Eudocia Baiana. 59. Eleutherios. 137. 94. papă (1431-1447): 202. 63. 130. ' Eustache. regiune istorică pe faţada vestică a Asiei Mici. Epir. 172. Eudoxia. cetate în Mesopotamia superioară: 19. Eudocia. condus de Fatimizi (descendenţi ai Fatimei. Emesa (Homs). Euthymios. Euîrosina. provincie bizantină: 7. 197. 19. Faeuza. 118. 27. 152. 165. fiul emirului de Cairo ibrahim-ibn-A'hmed: 88. vezi Theodosiopolîs. monofizit: 19. 29. 134. patriarh de Constantinopol (907 — 912): 89. 195. 98. ?•* Eutyehes. 166. 103. fluviu: 14. provincie istorică în N-V Greciei. 95. Fatima.E. Elena. rege al Ungariei (1196 -1204): 161. 181. 83. pe faţada vestică a Asiei Mici: 18'. soţia lui Ştefan Dusan: 189. între Troada si lonia: 181. comitat francez: 135. patriarh de Constautinopol (446-449): 19. fiica lui Mâhomed): 74. Eudocia. 160. Eusebius de Nicomedia. Eto. 176. 118. unul dintre şefii companiei. mare drongar: 87. i Eufrat. 203. 175. rege ostrogot: 14.'ia. soţie a lui I. tatăl lui Osman. fondatorul principatului otoman: 181. Eplies. 143. Eubeea (Negroponte). 145. cetate siriană: 101. 177. 207 . 32. Eusebius de Cezareea. Egee: 144. 48.: 83. 41.' 17. Europa: 8. emirat. fiica lui Ioan Asan II şi soţia lui Tlieodor II Lascari. 13. unul dintre şefii primei cruciade: 136. Edessa. catalane: 184. 179. soţia lui Constantin X Dncas şi Roman IV: 123. 154. \ Ferrara. Flavian. Eriiianarie (Hermanarich). 107. regiune istorică în Grecia de Nord: 165. Ebdulali.. : Eugeniu IV. 8. 93. 74. Edessa. 138. Ertogrul. 192. epis cop arian: 12. oraş în N-E ItalieÎF 202. Eolida (Eolia). 114. 87. comitat latin: 137. 39. Elena. 170. 33. 260-340): 13. Egipt. 45. 53. Emeric. 54. 162. oraş din lonia. fiica profetului căsă torită cu Aii. Flandra. 90.' Elena. 125. Epir. 73. 156. Eustathios. ■■■/ Felix III. 14. principat. localitate în Italia nordică: 31. 169. mai tîrziu califat arab. eunuc: 17. 152. Elena. 137. 190. 30. fratele lui Balduin de Fîandra: 160. exarh de Ravenna: 44. Egee.s:' 170. 174. 107.eon VI: 88. fiica lui Roman I. viitorul califî 87. istorio (c. Erzerutn. 195. fiica lui Robert Guiscard: 125.

145. 200. 1201): 169. ţar bulgar (1014-1015): 1(». 156-169. 137. port pe ţărmul tracic al Dardanelelori 170. 25.' Lesbos: 196. 202. Gatiilusîo. Geoîîroi de Vi!IehRrâţ>«3in. 157. G<nova. 1212): îfW. regele Siciliei (129S—1337): 183. res*e al Ierusalimului (1131-1147): 141. conducătorul imei mişcări ant^/ctieţiene în Creta: 175. rege vandal (530 — : 533):'.. împărat german ( 1 2 1 2 . 90. stăpînă peste insula. Ganzak. 176 ' ■' Georgios Cortazzi. 6! 75.29. Lstorio (c. I21i)-c. Geînsixnos. 1042): 114-117." Ge-tiserJc.. 202. fiermaniteea. savaat wîianist (c.: 42. oraş toscan: 180. marf. istoric niceeau (1217-1282): 172. 152. regat: 109. 200. " . Galata. CalUpsii (KsUipoH). GatigMMio. :13. 1 SI. cetatea în Siria de Nord: 101. 174. €angrai. Georgios Pachytireres. nobil genovez: 196. 1!!-). istoric {sec. sfetnic al lui Thcodor II Lascaris (m. 96. duce <fe. Georgios Sphrantzcs. 193.-şrf de Champagne. '. 199. 1310): 185. XV): 205. 185. oraş în Armenia! 5S. • ■ ' ■ ■ ■ : 2S3 . Geargia. 138. 115§-c. 144. '• " GautWer sans-Avolr. 154. Gainas. 176. UBRI duit-re frun taşii celei de a IV-a* cruciade (<. şef alT „cruciadei săracilor": 135: Gaza. oraş în Palestina: 8. ' '■ Geihistlî-os Pletîian.Fiavhis g. <3ernsafiîjs I. Oermania. 198. 148. oraş ta Azerbaidjan. Geofşias Hazalen. colonie gcnovcză pe ţărmul micrasiatic al Bosforului: 182. oraş italian în Ligtiria: 127. . Frederic II de Aragan. 199. Frederic II de Hehenstaaîen. 184. 3$. 193. exaTcli de Africai" 35. 19. 153. cro nicar francez. 200. 189. cancelar al bisericii romane: 119. 1SS. 1258): 172. p al tronului imperial (392 — ■■394): Florenţa. rege vandal (427— ■ 477): 20.• Franţa. Atena (1308-1311): 185. 181. pntriarh de Coost«ntinopol (715—730): 60. 147-154.' Geliracr.1 2 5 0 ) şi rege al Siciliei (1197-1250)! 171. Giibn'şi. 196. 150. 47. 1360-1452): 180. Frafîcesco Gattîîwsîo. Gabricî Radomlr. Geefftos Âkropoîite. Friinigern. kstoric (sec. Vil. şef vizigot: 17. Georf'Jos fisîâes. regat: 136. prefectură romană: 11. 176. 0. Georgios Maniakes. GaHia. genetaî (m. regiune istorică în Asia Mică: 141. Feulques de Neuiliy. Galatiiî. 200. 1«9. oraş în -GaUitia: 141. 202. 46. as tari Tabriz. 183. 24. 200. predi cator (m. împărat german (1152-1190): 145. 15. '95.. 173. regal: 112. Oennadios. 195. fluviu îa ItaJia centraia: 142. ■ "■•• ■ <îa«th!«r 6e Brieune. rudă a lui Mauri-« i o s . Fou!q«es de Anjou. 201. familie de nobili gcnovczi. Î9Ş. 128. şef vizigot: li. cronicar: 87. Frederic I BaAarossa. reşedinţă a Sasaniztlor: 45. 19$/. " "' Genesi»3. Frederic de Lor«na. 144.

regele Ungariei(1141 — 1161): 147. împărat romanogcrman (1039-1056): 118. Guy ide Lusignan. . Goinaria. 203. Herakîoios (Heracliu). Hellada. fefldeîroy de Botiillon. Herakleios. drîgore Paîamas. astăzi Dardanele. mercenar vareg în serviciul imperiului^ viitor rege al Norvegiei (1047 -1066): 115. Gheorgiie II Terter.173. Grigore III. 150. 160. 136. 15. 118. Hassan. (590604): 37. 165-167. papă (715—7âBţ 60. 195. XI): 117. 111. 53. 132. 200. localitate în Paphlagonia: 120. 204. strîmtoare între M. Henric IV. părinte al bisericii orientale (c. 55. GuilJaume II de VJKehartîouîn. împărat romanogerman (1002-1024): 109. 169-170. 108.Gemianos. Grigore de Nazianz. 148. l<5l. Guiamar de Saferno.641): 7. \ Habsburgî. duce de Aquitania (1087-1137): 138. cetate pi ţărmul micrasiatic al Pontului (Bithinia). papă (1227-1241). 175. papă (1073 — 1085): 124. esarh de Africa (sec. Henric III. 58. Grecia. Hellespont. Giovaniii Giusfiniani. XI): 134. 91. 35. 147. HenricIV. Grigore de Nyssa./ H. tatăl împăratului) 40. 158. 330 — c. împărat romanogerman (1190-1197): 156. Egee şi M. Oiotto. împarat latin de Constantinopol (1205-1216): 160. Grigore X. conducător al primei cruciade. 60. Grigore. Grigore II. Henrîe I (Henr! d'Arrgre). Guillaume IX. 400) j 13. calif abbasid (786-809): 66. 209 . părinte al bisericii orientale (c. 69. VII): . pictor italian (1266-133G): 180. doge veneţian (1192-1205): 160. Hadji Ulbeg.51. general al lui JUS -Î tiniaa: 31. rege de tos rusalim (1186-1194). 33.. părintele hesychasmului (1296—1359) i 190. Grigore VII. 133. 107. împărat romanogerman (1106-1125): 139. general otomanii 198. 167. 79. 133. Hearlc II. 199. Oheorghe I Terter. exarch al Afiitiî. 49. 66. Henric V. Harun al-Raşhi. ÎBipârat (610. regele Angliei (1885 -1413): 200. general (sec. Harald Haardraada. rege de Ierusalim (1099-1100). 42. 58. 125. 24. 34. ţar bulgar (12801290): 178. 177. 132. regele Angliei (1154— 1189): 150. 38. 4147. dinastie imperiali germană: 199. Henrîco Dandolo. 63. 390) i 13. VII): 49. Heracleea Po«tica. Hrigore I (cel Mare).. Henric II.159. 138. principe de Acliaia (1245 ~i 1278). 68. 161. general genovez: 203. papă (731—741>i 61. papă (1271-1276)1 177. Grigore IX. Henric VI. principe italian (sec. Împărat romanofferman (1056-1106)1 122.: 182. general arab (seo. Grigore Pacurianos. Marmarai 158. tiiemă în Thessaliaf 52. ţar bulgar (13221323): 186. Geza II. regiune în Imperiul bizantin: 17. 340 — c.

144. mare drongar (sec. 12. 149. 157. 161. Ignatios (Ignaţiii). 270 . 138. voievod al Transilvaniei (1441 — 1446. themă: 118. cardinal roman (sec. 115. nepotul lui Aiiastasios I: 27. Ieaiia. 31. 167. 89. Hypathia. conducător cruciat: 136. 206. Hutagu. Ibrahim. 3(j. împărat (1390): 200. mare cneaz de Kiev (1017. 48. laroslav cel înţelept. loan III Vatatzes. Hierapolis. prefectură în perioada dominatului: 11. 141. 867 -877): 79-84. 169— 172. 74. Ierusalim. fiul lui Constantin III. loan II Comnenul. 139-143. papă (1130 — -1143): 142. 158. palat imperial: 63. 153. 143. 158. fondatorul dinastiei 11-khan în Persia: 173. cetate siriană: 123. 189193. 193. Heraklonas. Innocenţiu II. Oceanul ~: 7. episcop de Edcssa: 19. Huinbert.Heraklelos. 167. Ialomiţa. 97. . Iberia (Iviria). papă (1198 — 1216): 160. 53. 2vl): 134. împărat (1258-1261): 173. Hiereia. 177. 154. Hugo de Vermandois. Himerlos. papă (1243 — 1254): 172. Honorius II.Hugo. 156. Honorius I. Humbertopulos. Pvf): 119. 17. 47. lezdegerd (632 — 651). mercenar normand (sec. Indian. 54. fratele lui Togrulbeg: 118. Iancu de Hunedoara. marc cneaz de Kiev (912-945): 95. 17. împărat (641): 49. şef sclgiucid. lachint de Vlcjna. împărat (1118-1143): 135. Honorius. Innocenţiu III. împărat (1222-1254): 163. Hypathios. primul mitropolit al Ţării Româneşti (1359-1372): 196. oraş: 14. 64. 80. papă (1124 — 1130): 122. X): 88. capitala sultanatuln selgiucid de Rum: 136. Hortnizd IV. împărat (1347-1354): 185. India: 25.. 87. emir de Cairo: 88. 137 140. han tătar (1251 — 1265). 102-105. martiră a persecuţiilor creştine (370-415): 18. 141. 1448) şi guvernator al Ungariei (1446-1453): 202. Iheria. împărat (395 — 423): 15. loan V Paleologul. Ulyricuffl (lllyria). rîu îu Muntenia: 202. împărat (969-976): 77. regiune istorică îu vestul Peninsulei Balcanice: 23. împărat (13411391): 190-193. loan I Tzimîskes. Ierusalim. fratele lui Roberfc Guiscard: 120. Egeei 169. 107! 114. 195-197. loan VI Cantacuzino. ultimul rege sasanid: 48. insulă în M. Igor. 155. regiune îu Cane az: 27. ibraliim-ibn-Ahtned. 201. rege sasanid (579 —5S9): 35. 186. rege de Provoace şi de Italia (926-947): 91. loan VII Paleologul. patriarh de Constantinopol (847—858. 1019 — 1054): 117. papă (625—638) t 47. 203. loan IV Lascaris. 195-200. Imperiul bizantin: passim. 16. 150. i Ijlyricum. 152. Ifconion. Ibâs. Humphroi. 44. 169. Innocenţiu IV. vezi Constant II. regat latin (1099 — 1187): 138.

ili-atele lui Isaae II şi Alexios III: 157. 204. loan Italos. loan XXII. sora primilor doi împăraţi latini. • XIV): 189. unul dintre părinţii bisericii orientale (317-407): 13. conducătorul Vlahiei Mari (1271-1296): 176-178. loan lantacuziiio. loan Stratimir. împărat de Trapezunt (1420 — 1458): 202. loan Ducas. 187. principe de Diocleea: 107. ţar bulgar (1331-1371): 188. loan IV Mare Comnen. loan Senipad. papă (898-900): 87. 117. \ loan Ducas Angelos. loan Damaschiiiiif. 1360-1396): 197. regentă a Imperiului latin de Constau tinopol (1217-1219): 167. 26. ' X): 92. eunuc (sec. sebasţocratoj". loan Asan II. 123. regiune istorică pe litoralul occidental al Asiei Mici. far bulgar (10151018): 109. patiiarli de Constautinopol (HK5J-1O75) loan X Veecos.. XII): 157. 111. loan Ducas Angelos. papă (1316-1334) j 189. cumnatul lui Alcxios I Comnenul: 137. 149. fratele lui Constantin X: 120. despot sîrb diii Serrhcs: 198. 1200): 155. strateg (sec. patriciu. loan II Angelos. patriarh de Constantinopoi (1334— 1347): 191. papă (872-882): 85'. patriarh de Constanţi no pol (1275 . 197.loan VIII Paleologul. 116. cezar. împărat al Trapezuntului (1280— 1297): 178. 124. loan Duca?. 176. . loan Alexandru. loan VIII Xiphflinos.1282) : 181. ţar bulgar (1218 -1241): 169/170. 205. . loan Radinos. XIV). foan Monomachos.:. loan I Anghcîos. coîiduciltoriil Vlahiei Mari (1-303-1318): 184. 135. 55. împărat (1425-1448): 202. ţar bulgar (1279 — 1280): 177. patriarh de Ccnstantinopol (398-404). loan Asan III. loan Orpfîanotrophul. . XI): 115. fiul lui Theodor I Ducas Angelos. ' loan Vladimir. lonia. 15. 1140-c. teolog (c. loan IX. . VI): 22. patriarh de Consranthiopoî (837—843) 74. fratele lui Mihail VIII: 173. guvernator al Thcssalonicului (sec. 189. istoric (c. 175. loan I Chrysostomul (Gură de Aur).'185. loan Curcuas. loan Ducas. sebastocrafer. rege armeaq (1020-1042): 112. tar bulgar (1330 -1331): 188. general sub Ma-auel I Conuienul: 147. lolanda de Hainaut. 109.' loan Uglieşa. savant. loan Ştefan. sebastotrator. loan. loan Paleologul. loan Vladislav.: 271 . 670754): 63. loan de Cappadocia. împărat de Thcssalonic: 171. conducătorul \ridinu3ui (o. loan Paieologul. cronicar (sec. loan II Mare Comnen. 200." 189. prefect al pretoriului sub Jiistiuian. general sub Roman I: 93 — 95. 126. loan Kinnamos. guvernator ai-'? Tlicssalonicului (sec. . loan Ducas Ors/nî. cezar (sec. filozof: 131. despotul Epirului (1323-1335): 190. 181. 192. 75. despot. loan Malalas. loan VII GrammaUcuI. loan XIV Caîecas. loan VIII.

împărat (363-364) i 14. Irena Paleologos. doge veneţia» (1229-1249)1 169. nepot al Iuf Manuel I. 149. fiica Iul Isaao II Angelos: 159. Irena de Braiinschweîg. 123. 157. \L Isaac Comnenul. KV)j 205. emir de Shiope (seo».. Isaac Lascaris. în faţa Ciprului: 20. Italia. fratele lui Alesios I«. prefectură imperială I io. 154. dimir-Suzdal (1125-1157) şl cneaz de Kiev (1155—1157)i 147. principe do. Isnraff. 143. 131. Iosiî II. . 162. Iuri Dolgorukl. sebastocrator. 124. Ivanco. 63. 112. rîu în N-E Italiei' 21. împărat (685 — * 695. monofiziţi. 166. 83. prima soţie a lui Andronio III 187. X): 97—99. 90. Iosiî. Irena Angelos. Isaac II Angelos. Justin II. ginerele lui Alesios III t 159. 99. sebastocra-. 59. episcop da Edessa (sec. împărat la* tio de Constantinopof (1230— s 1237)1 169. Istip. 141. 116-119. 102.. Împărat (361-363) ( 13-15. fiica nelegitimă a lui Andronic II i 184. regiune Istorică în sudiil Asiei Mici. fiica împăratului franc Ludovic II! 83. împărat (527— i 565): 11. VI). 12821283): 181. 50. Justinian I. general. 58. 35. Jacopo Tiepolo. Iosif I. s Justinian II. Justinian. arhitect (sec. VI) t 34. 30.! 145. 150. împărat (11851195)1 156-159. Jean de Brfenne. Isaac I Comnenul. 82. Iovianus.' (1386—1388) i 186. fiul gene-i ralului Germanos (sec. patriarh de Constant tinopol (1416-1439): 202. regiune istorică în N-B Italicii 68. Ivaiîo. 705-711): 52-56. 158. fiul generala* . " Irena Ducas. 143. Italia. Irmengard. cetate macedoneană: 109. conducătorul răscoalei populare din Bulgaria din 1277-1280! 177. ^ Isonzo. VI)': 27. 106. 31. fiica lui Theo-> dor II: 176. 59. \i. 69. împărat (10571059) i 120-122. 85. Isauria. 111. 33-37. 86. sebastocrator. Isaac Comnenul. cneaz de Vla-i. 78. Irena Paleoîogos. regiune I 21. arhiepiscop de Thessa^ Ionic: 69. 161. Isabelle.Ioniţă. Irena Lascaris. Jiîstin I. tor. . 83. 130. . 126. 24-30. 32-34. 32. 205. . Irena. ii. 122. 132-133. ' Iulian. împărăteasă (797—802) i 65-69. brogean Ivancu. 44. tar vlalio-bulgar (1197 -1207). boier vlahi 159—161. tiranul Cipruluifc. fratele lui Theodor It 169. 165. 51. Justin. 64. paraldmome* nos (sec. 200. soţia Iui Alexios I Comnenul: 140. 161. VI) I 35. fiica lui Guillaume II de Villehardotrint 177. ^m Isaac Comnenul. Joseph Bringas. 170. 160. împărat (518-527) f 24. despot. împărat (565-578) r 34. general. j Istria. fiica lui Mfc hail VIII: 177. patriarh de Constanţi-! nopol (1266-1275. lui Germanos (sec. Isidflr din Milet. Iviron. 64. 66. 161. 94. mănăstire athonităj ' 272 Jacob Baradaî.

Kerboga. pas în Balcani: 109. Kaikosru II. general bizantin (sec. Kastamimit u. KII): 137. şef peceneg (sec. localitate în Becn ţia: 185. 59. 803): 67. rege armean (1042 — 1045): 117. sultan selglucld de Rum (1192 — 1196. Kepliissos. han bulgar (777 — c. Karabisiani . XI) i 117-119. Kegenes. Kilidj-Arslan II. pe ţărmul pontic: 141. c e t a t e 1! . 167. scriitor (sec. Kobad. Kibyraloto n. Kîmbalongos (Chnpuhing). K u t a h i a . Egce: 50. Kossovo (Cîmpta Mierlei). 135. c e t a t e a l b a n e z ă : 1 7 2 . Kiev. 205. 118.K . localitate îa Macedonia: 124. XI): 116. 200. Kastamuni. XI)j 125. K o v r a d Ş î r o e . 106. 150. K u r a s a n e s . 147. themă pe litoralul vestic al Asiei Micii 59. 61. 120. 54. ş e f m a g h i a r : 8 7 . ' K r o i a . 154. Katasyrtal. K t l b r a t . 115. strateg! 85. mănăstire atho-i nită: 99. Kaikosru I. 153. 101. 73. localitate în Tra* cia: 91. emk rat selgiucid (sec. r e g e p e r s a n ■ f ( 6 2 8 ) : 4 7 . 137. sultan d» Rum (1156-1192): 134. Kekîg II. . insulă în M. Katakalon Kekaumcno s. emir musulman (seo. Marele Cnezat de ~i 89. 137. Karaman (Carămania ). Kekaumeflo s. iXIII — XV) t 177. 169. localitate în Paplilagoni a. 12041211): 166. Kos. c o n d u c ă t o r u l b a n a t u l u i b u l g a r d e p e V o l g a . themâi 45. t a t ă l l u i A s p a r u c l i : 5 0 . rege persan (488 — 531): 23. sultan sclgitw cid de Rum (12371245)1 171. 135. Kesta Stypîoles. Kardam.-55.

Longinus. 1 5 0 . Lsrissa. 92. L. Lemnos. Luciano Doria.202. Lazicmn. Leontios. 104. 71. împărat romanogerman: (1125-1137): 145. Egee: 69. papă (10491054)! Leon II. împărat franc (814-840): 75. 34. principele Ciliciei (1129 — 1137):' 142. Leon de Tripoli. 1 4 5 . r e g e l e F r a n ţ e i ( 1 2 2 6 1 2 7 0 ): 1 7 5 . tliemă bizantină în sudul Italiei: 85. 101. patrician (sec. 169. Leon I. . conte de Blois: 160. Louis. 103. regiune istorică pa litoralul orientali al Pontului I 27. IV): 15. episcop de Alexandria ' (412444): 18. Lascarizi. Lothar III. L u d o v i c V I I . Leon I. regele Ungarie! (11611163): 150. istoric (sec. general (sec. Lombardia. Ladislau II. port în Siria: 138. localitate în Traciai 157. cronica» (sec. 21. amiral genovez: 199. general. Lazăr. localitate în Sicilia! 75. insulă în M. conducătorul Ciprului (sec. Liutprand. Lardeea. fratele lui Zenon: 22. 98. Lateran. Leon. Leon IV. 1 9 9 . 83. 199. Piosul. Leon IX.în Phirigiai 22. î m p ă r a t f r a n c ( 8 7 7 8 7 9 ) : 8 2 8 4 . IX): 80. Leon Tornikios. Leovigild. Leon Gabalas. Libanios din Antiochia. oraş în Thessaliai 105. 1 7 6 . Leon Phocas. 133. regele Armeniei Mici. Laosiicee a. Leon III. Leontin. retor păqîn (sec. / Kyril. episcop de Cre-raoiia: 101. 1 8 L u d o v i c I I . 102. Lesbos. cneazul Serbiei (1371 — 1389): 200. XIII): 170. 201. 31. oraş în Phrytriai 140. XV): 205. corsar arab: 88. Longobardia . împărat (886-912): 82. 135. K): 105. r e g e l e F r a n ţ e i ( 1 1 3 7 1 1 8 0 ) : 1 4 4 . papă (440-461): 19. L y . Londra: 200. palat în Roma. 72. X)! 106. savant (sec. L u d o v i c I. 55. Marea ~! mănăstire athonită: 99. r e g e l e U n g a ri e i ( 1 3 4 0 1 3 8 0 ): 1 9 7 . 174. 91. regiune în Italia de Nord: 151. Egeei 92. 19. localitate în Traciai 135. 82. împărat (775-780) i 65r. Laodiceea. 86-92. Leon Matematicia nul. 1 5 4 . Leon Melissenos. (11991219): 167. Kyril. cezar. 118. 196. sediu pontifical: 81. Leon V. împărat (695-698)! 54. Leofl VI înţelesul. 153. nepotul precedentulu i: 96. 140. protospătar: 84. Lacaic Cliakocond vl. general sub Leon VI: 90. Lavra. dinastie bizantină (1204-1261): 127. insulă în M. L u d o v i c I X . Liberius. general (sec. împărat (717-741)i 57-61. 83. Lebunioft. rege vizigot (567 — 586): 34. 144. 66. apostolul slavilor. Leon Diaconul. Leon. VI): 33. 89. 164. împărat (813-820) i 71. : Leon Phocas. Ludovic I. Kl): 111. vezt' i ConstantinKyril. 140. împărat (457—474) I 20.

274 Manuel Cantacuzin o. 191. s o ţ i a I u i I l c r a l d e i o s l 4 9 .. 78. M a r t i n I . Magnaura. uzurpatori al titlului imperial (360 —353):»^ Io. despot de Thessalonic (1230 — 1237): 170. ' I* Maiandros (Meandros). 147. ' I Madytai. 154. 192.. 187. 134. împărat (1143 . 74. localitate în Tra-jfcî cia: 72. 38. calif abbasid (813 — 833): 73. 176.. protostra-ior: 160. 67... 80. V e z i ş i P r o p o n t i d a .. 198. *| Mahomed. 42. î Macedonia. Marcian. Markellal. XIV): 177. themă bizantină. 183. sultan de Bagdad :si*«. palat imperial îu*r Constantinop ol: 66. Maos. . fortăreaţă în Tra-cia": 64. ) : 5 0 . 142. sora lui Io an V: 196. Manuel II Paleologul.. 155. Mariţa. Mafia Paleologos. cetate în Mesopotaiiiia Superioară: 113. Malaga. emir de Sivas: 138. 169. 166. regiune istorică în S-V Asiei Mici. 86. 1180): 130. 54. J 69. amili. 92. 161. oraş pe Maian>lros.. Malik-Sah. cetate în C'ilicia: 32. Măria de Antiochia. 59. 2 0 7 . despot de Moreea (1348— 1380): 193. împărat de Trape/: unt (1241 — 1269): 171. 125. p a p ă ( 6 4 9 6 5 3 . 158. 133.-a lui Ma- M a r i n a r ă . 171. 143156. Comnena. Manuel Kamytzes. 570--' 632): 47. ţ M . 111. ' 109. ' si Mahmud. tj^ Magnus Magnentius. 175. în Tracia vesiică: 82. 141. 153. Manuel I Mare Cotnnen.k în Lydia: 182. 198. sultan de Rum (1107-1116): 139. 71. soţia lui Mihail Vil: 135. p a p ă ( 1 2 8 1 — 1 2 S 5 ) i 1 7 8 .. M a r s i l i a . fluviu Iu Balcani: 169. 186. 140. 155. M a r t i n a . Iii. Manuel Zaccarla. Manîred. Măria. 114. o r a ş î n F i a n ţ a : 1 6 1 . Malta. 108. 122.. 189. regiune istorică în regiunile centralvestice ale Peninsulei Balcanice: 17. între Caria şi ■Pampnjrlia: 181. M a r t i n » Z a c tr. Măria uuel I: 151. 64. Iii). 123. 50. Mani un. insulă în Mcditerana: 83. a dona soţie a lui Manuel I Comno miî: 150.i flu-^4 viu în vestul Asiei Mici: 140. emir musulman (sec' XII): 142. 21.. Mardin. M a r t i n I V . regele Sicilici (1254 — 1266): 173. * MallkGhanzi. S« Malik-Sah. Lyon. oraş în Franţa: 177. Lydia. Macrolivad a. 178. 138. 198 — 201. Magnesia. 192. Macedonia. Manuel I Cotnnenul. Măria Ducas.cia.: 39. localitate în Tra. 141. Mamistra (Mopsuestia) . regiune istorică pe faţada vestică a Asiei Mici: 192. soţia lui Constantin VI: G8. 104. rîu în Asia Mică: 79. Manuel Ducas Angelos. 171. 195.. Mantzikert. 71. nobil gcno/ez (sec. 171173. 142. împărat. împărţit (450—457) 19. 88. nepoata lui Mihail VIII: 176. oraş în Spania: 33. Măria Paleologos. 68. profetul ic. localitate în Mesopo-1 (1391 — 1425): 186. M a r e a ~ : 2 2 .cia:*jB 184: î 201. 100.

Mauricios. Maxim Planudes. 74. 98. 144. 69. Maxim Confesorul. cetatea sfîntă a Islamului: 120. VII): 59. 132. oraş în Mesopotamia superioară: 35. 74. Mauros. 63. 95. 63. Mauricios (Mauriciu). Maxiinus. VII): 51. Mehmed II. sultan otoman (14511481): 203205. 77. 115. 141.n VI Cantacuzin o: 193. 152. teolog (sec. principe loiigobard (sec. Martyropoli s. XIV): 188. Meles.caria. Mejitene. fiul Iul lor. 111. rîu în Asia Mică: 7S. " Masud. general arab (sec. 196. oraş în Apulia: 116. scriitor (sec. X-Xl): 109. Mediterana. 24. VI1V1II): 56. Vll)i 45. episcop de Ra-vcnna (sec. 50. Mehmed I. 121. 83. oraş în Mcsopotamia superioară: 23. Maslama. nobil gc-novez (sec. Marea ~: 7. savant (o. sultan otoman (14131421): 201. 34-39. 27. general bizantin (sec. 92. Mecca. 96. Maxiinianus . ■ Melfî. sultan selgiucid de Rum (11161156): 140. 145. 1 8 . 8. 195. Mauropota mos. VI): 27. 49. Mate! Cantacuzino . 1255-1310): 180. împărat (582-602): 24. V) î 19. diplomat (sec. 79.

81. . 118. 173-179. 202. unul dintre fiii comite» lui Nicola! 104. coîrapărat (1295-1320). Mihail 11. Mihail HI.15. despotat. 1231— 1271) i 170. * Milet. 31. 28. oraş în Ionia: 27. 205.75. tarul Bulgariei (1246-1256): 171. general: 132. 121. 19. 116. Mistra. S/8. '. iS): 101. 87. Methodios (Metodiu). localitate în ^sia Mică: 61.. 81.» 114. 201. Moesia. 177. 53. 189. 200. 81. principele Zetei (c. strateg (sec. Milano. port în N-E Siciîieii 1. 188. 105. saTant (10184. 137. 135. KI): 116. 199. insulă în M. 79. tar bulgar (1323. 181. împărat (811 -813) j 71. Mitylene. general (a-ec. Mihail Pale ologul. Mihail Burtzes. 193. 82. 95. 120tfc 123. despotul Epiruiui (c. \* Mihail Taronites. tliemă bizantină pe cursul superior al Eufratului: 98. MoJse. Mihail I Asan. regiune istorică j 12.167. Kîihaiî IX Paîeologul. 117. mihail IV. Mcssi'na-. 182. < ^ pitala despotatului Morcci'. împărat {842-867) ţ 75. 73. Mc-sopotamia. Egrei 134. 176. 100. ^ Modrina. alluent al DutiliUf 158. 175. 185. Moravîa Mare. Mistra. 131. 186. patriarh de Coustautinopol (104&— 1058): 119-122. 79. cira-s lombard: 35. 172. M-elnie. Mihail I. emirat selgiucicl în Asia Mică: 176. Menleşe. patriarli de Constantinopol (1208 -1214): 166. Mihail Şişman. 206. 3S. 1052-1081): 119. 276 ilflsaH II Ducas Angelos. Mesepotamia. Neagră s 71. împărat (1259-1282)-: 163-165. Mihail. port la M. 1078): 113. 14% 151. JHHiail V. Monsuestia. stat (s. 173. împărat (1034 — 1041): 114-116. tatăl Iul loan VI: 185. 36. 175-177. catepan (sec. 181-184. Mihail Burtzes. împărat (820-829] i 72. Aîihail VII Dttcas. Mihsi! VIII Paleologuî. 106. 39. KII): 148.. Mihail Psellos. IS 199. 94. 124. Mcsembria. 182. MiliaiJ IV Aiîîordanos. domnoţ %iirii Româneşti (1386—1418)1 186. apostol Iul slavilor: 80. Mihail Dokeianos. Mihail I Ducas Angelos. 188. 125. 72. 201. Morava. 141.V330): 187'. 1. proviucăe roiaaao*bJA zantină în Bafcaaiii.98. 165. general (sec. cetate macedoneană i 109. Mihall I Kerullarios. patriarh 3e Constamijiopol (843—846): 75. Metisodios. Mihail Cantacuzino. ) l . principele Epirnlui (I204'--« 1215). 174. strîmtoare: 30. oraş în Pcloj» ponez: 175. 181-183. 76. 23^ 33. 135. împărat (1071-1078): 123-126. 85. 48. Mihail VI. vezi Mamîsfra. 63-85. Messiaa. 184. 172. 115. 830— 006)1 80. general (^rc. 132.. 80--S3. Mihail fifabas. oraş în Pclpponcz. •KI): 120. împărat (1041 -* 1042): 118. Mîrcea ce! Bătrîn. Monembasfa. despotat — vezi M reea. împărat (10561057): 120. 160. 14. 58.

81. 85. 13S. umil dintre conducătorii mişcării oraşelor de la Dunăre (sec. Kikeţthor I. rhi ocide&tificat iu Pannonia: 20. Mutasim.Moreea. 120. Nik«ph«r. 182. general sub Jwtiniaii. Myrlokephalon. 67. fiul lui B. 198. împărat (802 — S i l ) : 69-71. Hikepkor. lt>7. patriarh de Constantinopol (428-431): 18. despotat (1348 . Nico'a.ritine (976): 104. 104. 79. Ne ap o le. lOo. 96-102. 163. Nicolae Misticul. Mosynopoiis. 195. 172-174. Nfcceîo Pisani. 82". 54. 912 -925): 88-92. oraş în ia: ÎS. prirna rtâţastie a statulni independent sîrb (1196-1371): 180. 76. 190. XV tatăl celor patrii fraţi. 155.963969): 77. Moreea. papa (1059. calif (661 -. 169. 183. 125.iazid IJ •201. vestarh. 185. amiral v«iîeţiai! (sec. 139. 83. Moşul. 137. calif (833 Si2). 72. X): 100. Nestor. îocalii. 143. 27. Negroponte. general (sec. 67. Nikephor I.1061)i 121. Muntenia. 39. 188. XIV): 195.1460) 179-185. ltiB. Moscova. strateg Wzantiu (sec. Rkees. vezi EnAeea.8fi~): 80. sultan otoman (3421-1451): 201-203. VI) j 30. localitate tracă. 170. oraş în Bithinia: (2. Narses. 166. patriarh de Constc. emirat musulman: 87. Imperiul de ~. XI): 124. 118. împăra* (. 119.680): 18. 162. «e a gr ă . împărat (1078-1081): 113. 2 2. Ktmamzi. fratele Iul Leon IV: 65. sultan otoman (1362 -1389): 198. Nicolae Ii. Nazaretlî. Murad I. 202--205. 142. 3 56. regat condus de dinastia An gen" ni lor: 183. conducătorii misrării bvvlgare antil>):•:. refjhme istorică în România: 11. Nerezî. 75. 193-. N. 32. Jîicoîae I. Nicolae Alexandru. patriarh de Conhtaidinopol (901-907. KTeocesareea. Alugsllo. Vi . localitate în Pluygia: 154. 182. Ncapole. (astăzi Nis). duce de Aiena şi de Te ba: 208. papă (858 -. 277 . Msirsa.iitinopol (806—815): 71. localitate în Macedonia: 151. NHsepbor II Phoeas. M s r e a ~: 14 . fiul strategului Arfabasdos: 61. Vezi si Pont. Muaurija. stat (1204-1261): 164. 158. 155. KS4. 125. principat latin -• vezi Âchaia. 49 . Ntsterios. 166. mare cnezat: 180. cezar. 94.52. Nîkcphor III BofaneJates. Niceea... Afundus. Narses. Nicotae Chalkutzes. 182. 126. localitate în Palestina: 104. 50. 137.îfc în Asia Mică orientală: 142. domnul Ţârii Româneşti (1352-1364)1 196.' 155. Nieotnedia. 134. 120. Nerio ÎI Aedajuolî. oraş în Hithinia: 12. 202. oraş în Fann«nia Inferior (astăzi Os ic li): 13. Murad II. comite (sec. general sub Phocasi 39. Msstafa. localitate în Italia de Nord: 31. oraş în Italia: 30. 136. Nctfao.

182. Niketas Doryphas. 57. 278 . XII): 143. 190. istoric (c. Osman(Othman). Nikephor Blemmydes. 172. 21. noion al Hoardei de Aur: 175-177. regat: 115. duce de Antiochia sub Vasile II: 114. Omar I. Nikephor Xiphias. general (sec. han bulgar (814-r 831): 72. vezi Naissus. Oreste. ministrul lui Mihail VII: 123-125. Oronte. general sub Vasile II: 106. despotul Epirului (1335— 1340): 190. nucleul viitorului imperiu otoman: 181. Nymphaion. istoric. emir otoman (1326 — 13(12): 187.Nikephor Angelos. XJ): 125. oraş în Bayaria: 157. Orhan. fiul precedentului. fiul lui Bardas Phocas: 112. fondatorul statului otoman: 181. Nikephor Bryennios. 195. patriarh de Ierusalim (9861006): 107. fluviu: 79. patriciu în Imperiul Roman de Apus: 20. fluviu: 86. Nisibe. regiune istorică în România: 11. Ochrida. 87. calif (717 -720) j 59. 95. 192. Occident: passim. 111. Nikephor Phocas. Niketas. Nikephor Basilakes. 0. Opsikion. general (sec. Nikephor Ducas Orsini. cetate îu Mesopotamia superioară: 23. vechi oraş rus: 117. general arab (sec. fluviu în Siria: 106. Niketas Choniates. Novgorod. cetate în Mesopotamia: 47. general bizantin sub Vasile I: 85. Nikephor Melissenos. emirat în Bithinia. XI): 125. Oltenia. mare cneaz de Kiev (879-912): 89. 188. 1155-1213): 156. exarh de Ravenna: 50. mare drongar: 81. NH. Omar II. Olympios. 180. cetate în Maccdpnia? 104. Orient. Niketas. 174. 56. general (sec. savant (1197-1272): 170. ' Nikephor Chumnos (c. despotul Kpirului (1271 — 1296): 176. istoric şi savant (o. 73. Nikephor Bryennios. 166. mama lui Sviatoslav: 97. themă în Asia Mică] 45. Nikephor Phocas. Niketas. Osman. 193. Nur-ed-din. oraş în Scythia Minor: 14. localitate în vestul Asiei Mici: 167. 190. 196. Nikephor Uranos. 12l'O-1360): 180. Nikephor Gregors. 187. eunuc: 85. fiul strategului Artabasdos: 61. strateg sub Vasile II: 112. Ol ga. Nogal. XII): 135. Nikiu. Niirnberg. Noviodunum (astăzi Isaccea). 107. Nipru. Oleg. XI): 126. 183. Orvieto. 141. 196. i-ef german: 20. 64. soţul Annei Comnena: 140. Ogba. calif (634-644): 48. Nikephor Diogenes. 1250 — 1327). 73. eunuc. 61. Norvegia.emir (1288— 1326). Odoacru (430-493). 54. Oinurtag. localitate în Italia estică: 178. savant: 180. NiS. strateg. Oreste. passim. VII): 51. Ninive. 149. 88. emir de Alep (sec. 49. 104. localitate în Egipt: 49. Nikephoriţă. general (sec. regentă (945 — 957).

regele Franţei (10601108): 138. şef cruciat (1096): 136. 153. Palestina: 7. Pervosiav Uro5. 17. . rege. capitala regatului Sii. principele Serbiei (sec. Petronas. -Fano.. 183. cras în Asia Alicăxt 167. 149. Pauiphylia. Pelekanon.regele Aragonulul (1276—1285): 178. fondator al taratului vlaho-bulear (1196-1197)! 131. 169. ţar bulgar (927 — 969): 93. patriarh de Constau-tiuppol (780-784): 66. fiul lui Carol cel Marei 70. Pavia. 79. 39. regiune istorică. curopalat (sec. papă (1099-1118) s 139. Petru I. episcop de Amalfi (sec. strîmtoarc între Balcani şi Italia: 116. localitate în Mace donia: 111. Petru. calif (644 — G56): 50. Pascal II. 159-161. 114. XII): 145. amiral genovez («ce. 38. patriarh de Antiochia (sec. 108. 105. 79. 34. oraş în nordul Peîoponczului: 69. rege franc (741-768): 63-65. XI) i 125. 160. localitate în Bithinta: 105. XIV): 195. 188. general bizantin (sec. fiul lui Aspar: 20. 200. Pariştrlon. Petros Phocas. X): 101. Pelagonla.Uimirii. 54. Pantherios. 193. 120. 141. regiune istorică pe cnrsul mijlociu al Dunării! 13. Otrante. Paphlagonla. conducătorul mişcării aiitibizaiiline din 1040-1041: 115. general sub Mauriciui 37. 182-184. Petros Delianos. Pegai. 192. împărat romano-gcrrnan (973 983): 103.-'Iici: 74. Paîeologî. 131. VI). • 161. 63-66. X)i 95. colonie gc noveză pe ţăi>. 200. 150. 44. 69. Othman(Uthman). Philadelphia. XI): 119. 100-103. strateg (sec. 104. SinigagJia şi Ancona): 60. Otto I. Patras. 156. localitate în Bitliiniu: 137. 151. Palertno. 141. Philip II August. apoi împărat romano german (936 —973): 98.. 41. Peloponez. denumire folosită pentru cinci oraşe din Italia de N-E (. dinastie bizantinii (1259-1453): 128. 69. 38. 48. unchiul lui Mihail III: 75. port la Proponţida pe coasta tnicrasiatică: 165. 159. Peloponez. Petru. oraş în Bithinia: 165. 133. ordin religios: 189. Paul IV. Philip IV cel Frumos. Pera. Petrii Eremitul. Persla: 46. 156. apoi themă bizantină pe litoralul nordic al Asiei Micii 81. 172. 185. Otto II. 148. regiune istorică în S-V Asiei Mici: 52. Paul. Pentapolis. Pepin. oraş lombard: 51. themă bizantina în N-E Peninsulei Balcanice. Paganino Doria. P. 129. peninsulă: 17. Pannonia." 157. Paris: 200. Pankalia. 84.mul niicrasiatic al Ijosforuluiîî 182. Pergam. Patriclus.Ospitalieri. 81. cetate lombardă. Philip I. regela ^ ■. themă: 69. 103. Pedro HI. Pesaro. Padova. capitala regatului longobard: 35. 173. Pepin cel ' Scurt. 175. 66. strateg. 101. 44. regele Franţei (1180-1223): 157. Philaret. monofizit: 32. 155. 179. Petru. 118.

111. dogele Veneţiei (991-1008): im. ! Procopius. lui imperial (365—366): 14.! Propontida: 170. 108. rege german (1198-1208): 159. Pltotlos. mănăstire athonită: 99. Philip de Courtenay. cetate macedoneană £ 109.'/ Raphnea. Pîatcn. împărat (602-610): 38-40.87 . Philippopolis. cetate siriană: 107*'. localitate în Italia i151." Placenza. \ Priscus. Pyrrhos. fiul lui Carol de Anjou: 177. Vezi si Maica Neagră. regele Franţei (1328 — 1350): 189. abate (sec. localitate îa Sîcilîaî 115. * Prizren (Pristîna). oraş în Tracia (astăzi Plovdiv): 70. 182. Philip de Tarent. Raguza (Dubrovnik). Pontida.'* l&t. Pola. 202. localitate în Beotiai 78. ! Procopios. Prut. împărat •*(Xll-< 713): 56. filozof antic r 1*31. Philip VI. localitate Hi Macedonia: 158. 159. . 145. cetate toscană: 151. ducele Bur-gundiei (1419-1467): 205.^654). Phocida. R. Raeggio. ■ '1 Ponthion.. Rametta. Philotheou. uzurpator al tivlu-. Raimond de Saii:t-Gi!Us. călugăr studiţj 6(J. 169. filozof neoplatonician' (412-485): 21. 158. 53. Pisa. oraş lombard. 109. Priîep. y Produs. Preslâv. Phiiothei. patriarh de Con stantinopol (956-970): 99. Plirygia. iX): . Pierre de Lusîgnen. 135. localitate în Bithinia: 177. 38. 160. Ramon Muntaner. Phoceea. 192. VI) n 26. 193. regele Cfe prului (1359-1369)i 197. Phis II. papă (1458-1464). 69i i--1'' * « î »■ ■ ' '«'•■■■»•■ PHska. 38. : Phylippikos. împărat latin titular: 178.. KIII-XÎV)! Jăt. unul dintre conducătorii companiei ca-». Philip cel Bun. 102.151. 877-886)! 78 . 188. 102 Pont: 141. localitate în Bithinia: 165. 161'. capitala hanatuîui bul gar: 71. Platon. regiune istorică în Franţa: 63. 185. regiune istorică în centrul Asiei Mici: 22. cetate pe Vardar (Ma-' cedonia): 160. rîu: 23. Pind. 1364 -1376): 198. vezi Serbia. munţi în Grecia de Nord ţ 203. general bizantin (seci VI): 37. împărat de Constantinopol (1216— 1217): 167. port la Adriatica: 199. 108. 190. principat^" 280 . 183. Phflcas. Pierre de Courteuay. 179.l 103. Rascia. patriarh de Constantinopol (638-641.Franţei (1285-1314): 'IOT. 82 .80 . 61. 1037.talane (sec. istoric (sec. Polyeuct. 186. Raimond de Poitîers. 32. Polmanenon. patriarh de Constantinopol (858-867. 72. patriarh de Con-stantinopol (1350 — 1355. K): 109. Philip de Anjou. 205. fiul împăratului Balduin II: 190. Pietro II Orseolo. principe de Antiochia (1130 — 1152)! 141143. 199. 68. Phîfotheos. 187. Matele ~: capitala^ taratului bulgar (sec. 192. oraş pe coasta dalmată: 81. şef cruciat (1096-1099) i 1036. Philip de Suabîa. Prosek. oraş în Caîabria: 122.

Rhodos. împărat (959—963} f 97. Roman Argyros. 104. Roger II. 181. cezar. IV): 17. Rhegion. conte normand sud-italian (sec. ■ • Roman HI Argvros. XIV): 195. principe normand: 139. Rotrud. 155.. 69. Egees 89. 184. Roman II. f thînia: r 66. Robert LorlfteJo. 56. ultimul împărat roman din Apus (475 . 60. 189. 158. Robert Gulscard. staţi 106. Renfer de Moniferrat. 110.: 22. KI): 121. fiul lui Robert Gute-cârd: 133. 124. Roman Melodul.'Salerno.selgiucid în Asia Mică (1077-1308^1 125. 201.476): 20. 133. Ricîîard. sultaniţl Egiptului '. Roger de Fîor. jalona (Spalato). mănăstire în Bfc . Rum. Roman I Lecapenos. şeful compa niei catalane: 183. localitate în Tracia: 189. 125. S. 147-149. 27. Sakkoudion. "281 . 63. 134.1221-1228): 169. 20. mercenar normand în serviciul Bizan-i ţulni (sec. Richard Inimă de teu. 148. 142. împărat (1028-1034): 1Î4. 149. regele Aii gliei (1189-1199): 157. 202. 157. 175. 192. 45. 30-32. localitate sud-italianăi 169. 44. 131. 117. munţi în Balcanii 101. 197-199. 117. 174. . Roger. fmpărat (920-944): 90-96. 19.(11691193)1 156. România. fiica lui Carol cel Mare: 66. 155. Măriei Comnena. general snev aflat în serviciile împăraţilor romani din Apus (456-472). Ritnin!.Ravenna. . Roger de Saîerno.' Samos. passim. 134. conte de Aversa (sec.oraş pe coasta dâlmatăi 30. 68. 44. 192. 22. oraş în Tracia: 184. capitala exarcnatul ui biz ant i n di n It al i a: 9. 1015-1085)'. 144» 145. 120122. Rieti. 118. 69. astăzi Spjit. principe de Torent (sec. 132. 170. 101. Rfodopi. . 21. 148. 98. Rossokasfrofi. 54." Saif-ad-Daulafi. sultanat. 199. KI) > 124. 58. Ruîinns. . 18. 119. general: 119* 121. oraş. 140. 36-38. soţul. Robert de Anjou. oraş în Campania î }65. Roimilus Augustuhis. fratele lui Robert Guiscard: 122. Robert de Kormandia|fef cruciat (1096-1099): 136. fondatorul statului normand din Italia de Sud (c. 135. Roman IV Dîogenes (1068 — 1071): 123. Rousseitl de Bailleuf. fiica lui Mămici I: 154. Rjobert I de Ccurtenay. 138. cetate din Pentnpqllsui italian: 13. Xllh 147. cel mai mare poet bizantin (sec. localitate în Traciai 186. emir de Moşul şi Alep (sec. Rodosto. 136. VI). K)j 94-98. 135. J35. Rîcîmer. Saladlfl. general roman (sec. 124. împărat latin de Constantinopol (. ' Roger. 100. regele Siciliei (1127 — 1154): 141. 15. denumirea populară a statului bizantin. insula: 50. Renaud de Châtlfion. Rostisîav. 125. Roma. Rusia. principe de Antiochia (1152 — 1186): 145. cneaz al Moravief Mari (846-872): 80. prelujată de latini: 165. insulă' în' M. 51.

108'. 200. emirat musulman în Cappadocia: 138\ 141. papă (904-911)! "88. Sestos. 93. 115. 94. cotate sîrbă pe Dunăre: 147. 178. 33. 124. 142. Si n op e. oraş. 118. 90. Silistra (anticul Durostorum). 202. 23. 123. emirat sclgincid îa /Vsia Mică: 181. 31. Selgiuk. 92. 84. Serrhes. 38. papă (687-701)1 „Sergius III. 98. 54. Sirinluui. oraş în Illyricum: 18. sirian: 104. 173. 111. rcee vizigot în Spania (612620): 44. SIriaî 7. 75. regat i 176. 100. 128.Samosata. 119. Şerglos.ş pe Dunăre: 103. Selymbrla. provincie romano-bizantină în teritoriul dintre Dunăre şi mare: l-l.: 35. Muntele ~: 9. Slnai. Vezi ş. Sidonia. 8. 111. oraş în Macedonia! 25. 198. 131. oraş! 70. Sisibut. Simeon. X): 115. Sarukhati. 148-151. 13. ţar (976-1014). 74. 118. port pe coasta tracicii a Pontului: 195. Singidununţ. 124. 159. Egee: 189. pe faţada vosţipă a Asiei 'Mici: 61. civ. 83. . 155. insulă: 8. regină a Serbiei: 182. 116. 142. Serbia (Rascia). 112.47. 144. 118. 192. fondatorul imperiului macedonean: 104-109. 2£2 . 64. VII)i Sergîos Nlketiates. 32. Sivas (Sebasteia). Santa Panaghia. Samuel. localitate în Calabria: 122.7. Saros. 94. 121. 12. 199. Sempad I. Siena. Sergios. oraş în Spania: 34. 39. Simon de Monîort. 145. 53. Slracuza (Sjracuza). Simonida. unul dintre fruntaşii celei de a IV a cruciade: 162. 32. 97. Sevilla. 100. 115. 44. Scilla. Egee: 193. 111. 108.i Sîvas. Scythia Minor. Serbia. 88. 158. 78. Scrdlca. 144. 80. Siponte. Servia. ă6. rîu hi Cilicia: 46. 152. 53. 142. 18. 30. 79. cetate din Mcsopptamia superioară: 74. 105. 143. Sicilia. 131. şeful tribului O'guzilor (sec. 87. 180. recele Armeniei Mari (890914'j: 86. Sava. ducat german: 1. principat: 91. insulă în M. 123. Skoplje. 101. regat: 141. patriciu (sec. 178. oraş în Pannonia Inferior (astăzi Sremska Mitrovica): 13. | Samothrace. oraş în Spania: 33. 184. Sidon. cetate în Cappadoeiu. insulă în M. 93. 183. Sebasteia. oraş în Macedonia: 191. astăzi Belgrad. 90-93. 157. 74. emirat selgiucid po coasta micrasiatică a Pontului: 205. 142. Setnlin. I. 179. 149. 50. Sardes. 182. 158. oraş în Toscana: 180. 192. 47-50. oraş. 69. oraş în Sicîlia: 51. 134. astăzi Sofia. fondatorul dinastiei scîgincido. 84. patriarh de Constan-tinopol (610-638): 45-47. fluviu: 36. Sergius magistrul 54. 75. ţar bulgar (893-927): 18. fiica lui Andronic II. 86-88. 104. 75. Sîcilia. cetate macedoneană: 108. 151. 51. port tracic pe coasta Propontidei: 170. Saxonia. 175. 152. 81. 200. localitate în Italia de sud: 111. 41. 75.

135. Soioinon. papă (752 — 757)1 63. 1040c. Smyrna. 132-134. Stilicpn (365-408).5. (1116-1131): 141.103. XIV): 190. Stilo. localitate sud-italianăi 105. fluviu în Macedo» nia: 52. 182. 140. 1166-1196): 150. Ştefan. Ştefan III Declanskî. Şulelman. Ştefan Maxentlos. 101 . Suleiman. Sucidava. Staurakos. Ştefan III. abate. eunuc: 66 — 68. 191. Syrgiannes. 119. regele Ungariei (1163): 150. 33. localitate în Phrygia: 118. 157. rege al Serbiei (1331-1355): 179. Spoleto. 153. 9. Ştefan Gabrieloptilos Melisâe* nos. despot sîrb 0389— 1427): 201. 158. 134. strateg: 85. 195. oraş pe coasta vestică a Asiei Mici: 52. Ştefan IV. emir. principe de Diocleea: (c. cetate în Tracia! 192. cetate în Asia Micăi 154. 196. XIV): 200. coîmpărat (924-945): 91. 44-47. general vandal în serviciul Romei 17. 84. Suzdal. împărat (811). 283 i . Strumitza. mare duce (sec. papă (1057-1058)! 121. Ştefan Duşan. Strymon. 74.Skripu. 68. guvernator (sec. Suger (c. rege al Serbiei (1213-1273): 176. Stenimachos. 116. regele Ungariei (1063 -1074): 122. 192. fiul lui Baiazidi 201. Studios. fiul emirului Orlians 193. Spania: 24. 151. 189. Ştefan V. papă (768-772)i 64. Suleiman CelebJ. fon* datorul statului sîrb independent (c. Sozopolis. comandant militar arab (sec. XIV): 186. oraş în S Daciei romane: 11. 192. Sophronios. fiul lui Nikephor I: 71. fiul lui Roman I. Sofia. 44. 87. Siiblaion. Sulei nian. cnezat rus: 180. Suleiman. Ştefan Voislav. 152. Ştefan IX. mănăstire în Beotias 78. 201. rege ai Serbiei (1321-1331): 187. general turo (sec. 34. 44. 190. Ştefan II. 109. Şahrbaraz. rege al Serbiei (1282-1321): 178. mare cneaz de Kiev (957-972): 97. Ştefan cel Mare. Staurakios. 182. Ştefan Uros II Milutin. sfetnicul lui Ludovic VI şi Ludovic VII. 155. şŞahin. 46. oraş în Italia: 37. Ştefan III. 1081-1151). 189. 46. 64. 137. regele Ungariei (1162-1172): 150-153. despot: 189. 189. regele Ungariei (1270 -1272): 176. Ştefan Nemania (Dessa). Ştefan II. apoi sultan seîgiucid (1077 -1086): 125. cetate în Macedonia: 190. general persan sub Kosroes II: 39. 159. Sviatoslav. domn al Moldovei (1457-1503): 181. Synadenos. VII): 61. mănăstire în Constantinopol: 66. 1052) i 115. patriarh de Ierusalim (634-638): 48. regele Ungariei. Ştefan Lazarevici. regii Franţei! 145. general persan sub Kosroes II: 39. veziSerdica. Ştefan Uros I.

199. qaestor (sec. 142. 1228— 1230): 167. 138. 187. 83. 27. patriarh de. fratele lui Herakleios: 46. Constailtmopol ("784 -806): 66. 185. Taraslos. oraş în Beoţiai 144. 138. 35. . împărăteasă. Tbeodora. 116. 139. Tatu. . 71-73. 32. 100. 94. 122: Tars. 188. împărăteasă (1042. Theodosios III. 147. soţia lui Thcophil: 75. rege ofctretgot (475— 526): 21. 202.■■ 234 . cetate în Cilicia: 74. nestoriaa: 19. soţia Ini Justinian I: 26. general bizantin sub. cetate în Siciliai 75. împărat (37&— 395): 10.50): 17. 165-16?» 1«9 Theodor II Lasearîs. Theodor de Mopsuestia. Theodor de Studios.: 32. şef pecenerr. 97. despdt de Moreea (1407-1443): 201. 98.22. 118. 65. Templieri. T«f¥el. TagHacozzo.. 184. 68. ordin religios şl militar (1118-1312):. 79. 15. căpetenie ©streigotâ: 21. rege ostrogot (552 — 553). "Eisteodoret ie Cyr. "372 — 777): 65. împărat |?ÎS— 717): 56. dinast grec. . Thccdor Metochites. 90.96. 88. 1260-1332): 180. rege normand (1189-1194}: 159. ţar bulgar (13001322): 184.. 158.. The&dora. Tarent. Tţ«odosiopolis. 172. adversar al iconoclasmului (c. Tiîieodor II Paîeologul. localitate în. ■}. adept al iicstorianisrmilui (m. haa tiulgar |702—718) i 55. (sec. împărat de Tliessalonic (c. 57. Tsncred de Lecc?. 84. fratele iui Totila. capitala statului pavlician: 79. localitate în Italia de Sud: 176. T«pfirike» oraş în Cappodocia. 187. oraş în Amdia: 85. 14. îssraîkonfflesa. 63. fiica kti Ioan VI Canuicuziiio: 192.. Theodor. han bulgar ic. Apenini (astăzi Gualdo Tadino)) 32. 47. Tete (Thetoa>. 83. 760— 826): 66. X): 96. 428). Tancred. 1055-1056): 116. 176. T&ormina. Tadînae. 169. Me*ios I Comnenul: 134. han bulgfcr (762-3fe5)i 64. astăzi Erzerarrij oraş în Mesopotamia superioară: 23. MwtsţU . Thoedor Decapoîites. împărat (408— 4. 172.. XII-XIII): 165. Theodor Sviatoslav. 200. Theodor I Las*ar:s. Theoflora.M'Z. Theodor Muzaion. Teietz. ! >3.' Tefledas. 85. savant umanist (c. 32. Thecderic Strabo. Theoderic. 183.ţul lui Bohc-mraid de Tawrnt: 136. * TJieodora. împărat (1254-1258): 170. T. ministrul lui Theodor II Lascaris: 183. vezi Zentjn. XI): '134. Taiikios. despot de Mareea (1384-1407): 199. 198. împ&cat (1204. 137. unul dintre conducătorii mişcării oraşelor de la Dunăre fsi'c. istoric eclesiastic (c. 29. general.~ : 22. Theodosios II. 18. Egecî 196. Ttoeodor Ducas Angelos. 120. 173. 187. 188. Theodor I Paleologtti. nepo. Theodosios I. iosraîă în M. 87.. 85. Taurus. 84.-. 393 — 458). Theodat. ' Telas. 69. Theodora. rege ostrogot (534 — 535): 30.1225a. 203. TeJwig. Theodor Mangaphas. fiica lui JTihail IXi 184. 20. împărăteasă..

logothet al dro= mulul (sec. rege croaţi 93. Theoktistos Bryennios. emir musiilman i 141. Thoma Slavul. 70. oraş pe coasta v3Sfti. 99. Tîrnovo. împărat (829-842) j 174. cro^ nicar (m. Tomis. ca* pitala taratului vlaîio-bnteari 137. so» ia Iul Roman II şi Nikeplioi I Phocasi 98. Traîan. 205. 1062): 115. Theodotos Malissenos. ' Traptzunt. patrb arh de Constantinopol (815 -" Theoktistos. '"V Î 51. Thomas Beckef. 72. principe ar-» mean (1099-1120): 137. 161. TftflTOS II. 190. Thoma Magistru. theiiiă în Asia Mică: 59. 102. regiune Istorică în Grecia: 52. fiul Iui Mauriclosf 37. 53. fiul îul Hanricîos! 37. lao în Palestînai. 157.. soţia lui Otto II! 103. patriciu (sec. 205. 204. ■ '» TftOTOS (Theodor). Togrul. 202. fratele Iul Con* stant II: 51. fiul lui Constant II i Tîbru.Arslan. Trebonlan. rîui 38. conte de Champagna {m. 1-58. 185* 189. agentul Ini Carol de Valoisi 184. 61. oraş în Spania! 33. împărat (S9B ~« 705): 55. conducătorul răscoalei din 821-823: 73. 193. VII}: 50. 818)i 37. Tortosa. 105. arhiepiscop de Cantertrary (1117-1170)1 150. oraş italian! 199. 185. 108. oraş: 83. 1270-o. Theophanes Confesorul. Torcello. Thessalia (Vlahia Mare). principe armean (1145-1169)1 147. Tiberiatfa. 114: Thessalonlc.cS a Asiei Mici: 22.! 1 7 7 . 75. got (541-552): 39-33. oraş în Scythia Mirror. IX) i 75. jurist l b ' ţ i l nian: 26. 29. 78. Torino. Totfia (BadvHax). Trapezunt. 79. Theophil. Imperiul fie ~î stat (1204-1461): 162. siiltan -setgludd (m. 169-171. 148„ Thrakesîon. Theophano. fluviul 31. 79. rfu în Italia î f» Tigru. 1202)i 160. 197. Theophylakt Simokattes. 46. Tol«do. cetate în SMa da Nord: 101. regiune fc^ torică în Balcanii pasşim. regat latin (1204 -1224)i 164-166. Tiberîos H (Tiberiu>. prin* cipat greo dizident (1271--' 1318)1 176. Ti mur Lente (Tamertoîi)» mare han turcoman (1369 — 1405) i 201. rege bstro-. imperiu grea {1228-1241)1 164. Tomislav.. themăi 69. 195. 162/ 184. Tralles. 184. . defileu în Thesa^ îiai 107. oraş! passim. oraş în Balcani. Tracia (Thracia). . 200. Theophano. 178. 188. 83. Trasamond. Tneodcsies. 27. 137. Thessalonlc. ' . "141. Thessalonic. rege vanda^: 2p!. 164. despot da Moreea (1430-1460)1 202 — 205. savant (c. Thessalonic. Thoma Paleologos. astăzi Constanţa: 38. Thibaut.' Tfoertos III. K)l 96. 191. Togrul feeg. Thessalia. Theopliiios. Thibaut de Cliepoy. nepoata Iul fPzfc miskes. 192. Tîberios. împârat (578-582) î 34-36. 178. 118-122. Tiberios. împărăteasă. 189. 171. 1325)i 180. localitate lîngă Va-i neţia: 131. împărat roman (98-* 117): 45. TftecdosÎGS.. Thermopile.821): 72. stra-i tegi 79. Tisa. 133. istof rfc (sec.

104-114. 118. Vasiie Boioannes. oraş pe Dumăre: 108. Tusculutn. ■ • V. Vngaria. astăzi Kiistendil: 188. 150. rege ostrogot (536-" 541). 142. papă (1088-1099) i Urban V. 198. oraş în Bulgaria:. împărat (364-378) r 14. regat la sud de Caucaz: 112. localitate îii AM-oa romană: 29. regiune istorică în Asia Mică: 181. yngrovlahia: 196. oraş neidentiiicat la Dunăroa de Jos (probabil Isaccea): 163. adversar al ltii Grigore Palamas: 180. Vicina. Viterbo. fortăreaţă în Macedonia: 172. kephor II. 97. 153. " Vasile cel Mare. oraş în Serbia. marcă italiană: 199. 135. Ţara Românească: stat: 186. Verona. căpetenie peccuegăt (sec. Tzurulon. astăzi Kostalac:' 18. 198. Vitiges. 171. localitate tracă: 71. comitat italian: 121 Tuttiş. Tzachas. Vitale Michfel. themă: 118. 196. Uzxtn Hasan. 143. comitat latin (1102 — 128S): 138. u. Ţ. Velbujd. emir de Smvrna 134. . doge venetian: 152. 143. Vasile II. Trlbigild. Ufban II. oraş. regiune istorică în Africa de Nord: 49. papă (1362-1370)! 197. Vatopedi. Vardar. cetate în Siciîia: 115. oraş pe coasta siriană: 88. 93. loan Tzimiskes si Vasiîe II: 99. 5» 286 9. împărat (976-1025)1 64. general: 111. Vaspurakan. Valens. . părinte al bisericii răsăritene (329-379): 13. savant (1395--1472): 180. 196. general: 109. Tricamarum. 38. 161. oraş lombard: 21. localitate în Tracia. Troada. 195. Vama. Vartaam de Calabria. mai tîrziu republică urbană: passim. 98. Tzympe. parakimonenos sub Ni-. Vasile. 119.70 . fortăreaţă pe coasta tracică a Dardanelelor: 196. sultan turcoinan: 205. Troina.in: 191.Treviso. 89'. Vezuviu. Vîsarion de Niceea. mănăstire în Atliosi 99. oraş în Tracia: 126. 190. rtu în Macedonia: 160. SI -86. 145. conducătorul mişcării din Balcani (513-518):'22 — 24. Umur. 198. Tripoli. amiral venetian (sec. got: 17. cetate îu Apulia: 111. XlV): 199. Veneţia. Vldin. împărat (867-886)! 77. Tvrach. sultan de Damasc: 134. Vettore Pisani. emir de Ayd. Urog (Uroş). munte: 32.53. Vltninacium. Verslnflrfa. Troia. împărat îri Apus (375-392): 15. 151. 197. 15. 203. Vezi şi Ţara Românească. 188. 102-105. 116. Tripolitania. Valentinianus I. 77. împărat în Apus (364-375): 14. Tripoli. Vitalian. regat: 141.v 72. Vaspurakan. ţar sîrb (1355 — 1371): 192. Vasile Argyros. ' Vasile I. 197. 136. Valentinianus II. oraş italian: 175. XII. XI): 117. 192. Tzepaina.

49. 159. soţia lui Roman III. regiune istorică în Balcani: 81. cetate macedoneană! 108. 162.. Zaldapa. 75. domn al Ţării Româneşti (1456-1462): 206. Yaxl.Vlad Ţepeş. z. XIV): 187. vezi Tliessalia Y. duce de Saxonia şi Spoleto (1152-1191): 147. Zenon (Tarasicodissa). mănăstire athonită: 99. Zeta. WilheJm I. Zaclilumia. vezi Diocteea. general arab: 48. Lcon VI: 88-91. Vukaşin. dinast bulgar (sec. localitate în Moesia Inferior: 23. 190. . soţia lui Leon VI:_ 87. Vodena. Yazid. duce de Bavaria (1070-1101): 138. Zagora. 192. X. 84. Welf VI. Xeropotamu. regele Siciliei (1166-1189): 151. fiul lui Iaroslav. 198. principele Serbiei (920-c. Zante. Vsevolod. Zoe Zautzina. episcop got: 13. 116. 924): 91. principat. V): 17. Zoe Carbonopsina. Zara. principat. Mihail IV şi Constantin IX: 114. fiul lui Iaroslav cel înţelept: 117. cel înţelept: 117. Zosimos. Vlahia Mare. iu gel e Siciliei (1154-1166): 147-151. principat slav: 111. Zengî. Voislav. ultimul mare istoric păgîu (sec. mare cneaz de Kiev' (980-1015): 106. rege sîrb (1365 — 1371). 156. împărăteasă. Welf I. Wulfila. emir dâ Moşul: 143. Wiilielm II. cetate în Cilicia: 74. oraş dahnat: 161. emirat selgiucid în Asia Mică: 181. Vladimir. insulă în Adriaticaî 156. Zoe. soţia lui w. împărat (474-491): 20-22. calif al Egiptului: 114. ■ Zahir. Vladimîr. Zaharia. Zapetra. .