Coperta de ANDREI OLSUFIEV

STELIAN BREZEANU

O ISTORIE A IMPERIULUI BIZANTIN

EDiTURA ALBATROS • BUCUREŞTI 1981

A

CUPKIXS

I. IMPERIUL KOMAXO-B1ZAXT1N (sec IV-VI)

1.Partitio imperii Romani (330 — 395) 2.Epoca invaziilor şi a luptelor cristologioc (395 — 518) 3.Epoci lui Justinian (518-610)
H. IMPERIUL GREC MEDIEVAL (610-1031)

7 10 1(3 24 41 43 58 77 113 127 130 164 179 209 218 234 250 257 258

1.Lupta pentru supravieţuire ( 6 1 0 - 7 1 7) 2.Epoca iconoclastă (717-8-13) 3.Apogeul statului bizantin (843-1025) 4.Criza veacului al Xl-lea (1025-1081)
III. DECĂDEREA IMPERIULUI BIZANTIN (1081- 1453)

1.Regimul artistocraţiei militare (1081-1204) 2.Stăpîuirea latină şi recucerirea bizantină (1204—1282) 3.Decăderea şi prăbuşirea statului bizantin (1282—1453)
Evoluţia studiilor de istorie bizantină Glosar de termeni istorici Bibliografie Tabele cronologice Lista ilustraţiilor Indice

4

■ xjOîi tu.

'A\a\ ui ■
l ': '

.< . C i

8? f ■;

:.%>:

J!.v.r:'i\iJ/.: ■ î r u t i'j'ij.

t-(&.

I

I. IU PERIUL ROMANO- BIZAN TIN (SEC. IV-VI)

Mutarea capitalei imperiale din Cetatea Eternă de pe Tibru în oraşul de pe malurile Bosforului, dictată lui Constantin cel Mare de considerente de natură strategică, econom'că, politică şi religioasă, rămîue un eveniment de importanţă capitală în istoria universală. Prin actul lui Constantin, toate forţele vitale ale lumii romane se repliază în jurul noii metropole, între zidurile căreia avea să se realizeze fuziunea elementelor romane, elene, şi creştin-orientale, din care s-a născut strălucita civilizaţie bizantină m Cele trei veacuri ce despart acest eveniment de venirea lui Herakleios pe tronul statului bizantin constituie perioada de tranziţie de la imperiul roman la imperiul greco-oriental, perioadă în care se înfruntă sau se împletesc armonios elemente antice şi medievale, romane şi bizantine, păgîne şi creştine. Mutarea însăşi a capitalei pe malurile Bosforului este încheierea logică a unui proces profund din economia romană: deplasarea centrului de greutate al viedi economice şi demografice a imperiului în jumătatea sa orientală. în timp ce economia occidentală decade, dobîndind un tot mai pronunţat caracter agrar, proces grăbit şi de migraţia popoarelor, în Orient se păstrează o viaţă urbană înfloritoare în salba de oraşe de pe malul Mediteranei (în provinciile Egipt, Palestina, Siria şi Asia Mică). Noua monedă de aur a lui Constantin, destinată unei cariere strălucite, îşi impune pentru un mileniu o supremaţie incontestabilă in Mediterana şi chiar pe îndepărtatele pieţe din Oceanul Indian. Daca munca sclavagistă îşi păstrează încă poziţii donii-

în timp ce pe platoul anatolian şi în Balcani nuca proprietate ţărănească liberă deţine o greutate deloc neglijabilă • în administraţie. care asimilează însă tradiţii elenistice şi influenţe orientale. au stai la originea atotputerniciei împăratului în stat. componentă a noii civilizaţii de pe Bosfor. Separarea netă a puterii civile de cea militară. în formule de o mare originalitate. în forma ei ortodoxă. în interiorul imperiului. Dar în Orient. unde tradiţiile păgînc greco-romane fuzionează treptat. cele trei componente ale civilizaţiei bizantine: creşlin-oricntală. şi~a pus pecetea asupra tuturor manifestărilor vieţii bizantine. principalele trăsături ale reformelor diocleţiano-constantinicne. transformată în religie de stat într-o aprigă înfruntare cu cultele păgînc şi cu ereziile. faţada M. biserica creştină este în plină ofensivă. Gaza. Pe plan politic. transformare care doamnă civilizaţia bizantină din secolele IV—VI: cultura pă-gîhă cedează locul unei culturi creştine. Noua ordine.edikranei. cu orientări şi aporturi diferite.nânte în atelierele meşteşugăreşti — de stai şi particulare --" din oraşele de pe. avea să stăruie de-a lungul întregii istorii a statului bizantin • Creştinismul. în agricultura domină colonatui. birocratizarea şi centralizarea strictă a aparatului de stat. este esenţial pentru fizionomia societăţii bizantine. prin trăsăturile sale dominante — autocraţia imperială. care au marcat pentru toidcaunŞjfci'oria imperiului. în Europa. Tradiţia elenistică 8 . care au sjîrşil prin a da trăsăturile sale definitorii noii culturi. noua religie. ca şi în Europa. unde se împletesc.. putea rivaliza cu ele. numai Atena. înrîuriri fertile au fost exercitate de creştinism în cultură. în Egipt şi Siria. poporul şi armata. ancxînd importante domenii deţinute pînă atunci de factorii constituţionali tradiţionali: senatul. în această atmosferă de declin al culturii păgînc. concentrează întreaga putere în mina împăratului şi a aparatului său funcţionăresc: vechea magistratură romană cedează lecui birocraţiei bizantine. cu influenţe creştin-oricn-talc. marile centre elenistice — Alexandria. reformele h i LI) i octeţi an şi Constantin. Anliohia şi altele — continuă să exercite primatul şi în viaţa intelectuală a Noii Rome. în Asia Mică şi Sicii ia. elenă şi romană • Incertitudinile în care evoluează lumea bizantină în cursul secolelor IV—VI intre vocaţia orientală şi visul restaurării imperiului roman raediteranecan se traduc şi în cultură şiartă. cu celebra universitate pă-gînă. o profundă transformare este în curs. centralizarea şi birocratizarea aparatului de stat —. fragmentarea marilor provincii romane în unităţi mici.

în arhitectura religioasă. bazilica cu cupolă. Conslantinopoliiană prin origine. remarcabile sînt soluţiile găsite de constructor problemei organizării unui spaţiu cit mai mare pentru masa în continuă creştere a credincioşilor. Principalele monumente ale epocii lui Constantin au urmat aceste modele: Biserica Naşterii din Bctleem şi vechea biserică Sf. Fidelitatea faţă de idealul clasic o găsim în mozaicurile din Roma şi Constantinopol din sec. arta bizantină este sincretică prin substanţă. care a cunoscut în secolul următor deplina ei expresie. unde domina gustul. Mormînt şi Marea Biserică din Antiohia (331—237) au fost înălţate în plan central. IV—V soluţiile au urmat modelele deja existente. în timp ce rotonda de la Sf. Aici cGtncnlarkd operelor clasice ia locul cercetării directe. IV—V. Aceeaşi evoluţie urmează şi pictura monumentală. la naşterea ei dîndn-şi mîna Orientul şi Occidentul. . puţinele invenţii tehnice ale timpului—focul grecesc şi astrolabul— sîtit fructul unor lucrări teoretice din epoca elenistică • Arta acestei perioade ilustrează cel mai bine capacitatea culturii bizantine de adaptare la mediul şi sensibilitatea creştină. şi religioasă prin motivaţie. în sec. Din sinteza celor două formule avea să se nască în Asia Mică la sfîrşitul veacului V cea mai mare realizare a artei bizantine timpurii. preluat şţ dezvoltat de bizantini. Petru din Roma (324—349) au fost ridicate în plan basilical. din Sinai pînă în Ravcnna. pentru compilaţie şi abreviere. găsite în bazilica romană cu plan longitudinal şi în edificiile de cult cu plan central şi cu cupolă.este continuată şi în ştiinţe. treptat însă influenţa orientală pătrunde în toate marile centre ale lumii bizantine.

324. Considerată la început ca simplu artificiu de guvernămînt. fenomenul se traduce în încercările dramatice ale puterii centrale pentru menţinerea unităţii statului. chiar dacă ficţiunea unităţii imperiului domină încă minţile oamenilor în veacul următor. sociale. cu structuri economice. Xumărul provinciilor este ridicat la 117. Victoria creştinismului. unde se menţine o viaţă urbană înfloritoare. Noua capitală. grupate în H dioceze. în care economia de schimb oferă o bază solidă organis'mului statal. 330—337. politice şi mentale diferite. Constantin cel Mare desăvîrşeşte opera de reformare a statului inaugurată de Diocleţian. venit din provinciile orientale ale imperiului. 330 mai îl. divizarea avea să se permanentizeze însă la sfîrşitul veacului. Istoria romană a veacului al IV-lea este astfel dominată de agravarea opoziţiei dintre cele două jumătăţi ale imperiului. PARTITIO IMPERII ROMANI (330 -395) în timp ce în Occident criza economică precipită criza socială şi politică. Deplasarea centrului de greutate al imperiului din Italia în Orient.1. Inaugurarea festivă a noii capitale a Imperiulu roman la Constantinopol. asupra cultelor păgîne este reflexul aceloraşi transformări profunde din statul roman tîrziu. şi în 4 prefecturi (O10 . faţă de 101 la înaintaşul său. pe plan politic. în loc de 12. prin actul din 395 al lui Theodosios I. are o poziţie strategică remarcabilă şi o importanţă comercială unică. concepută ca Noua Romă. reformele economice şi adiJ^KîcratiTe ale lui Diocleţian şi Constantin se dovedesc salutare pentru regiunile orientale alv imperiului. a cărei construcţie pe locul an ticei colonii megariene Byzantion a fost începută de Constantin cel Mare în nov.

Este construită Marea Biserică (Sf. iar trăsăturile ei esenţiale — caracterul autocrat al puterii împăratului şi centralizarea şi birocratizarea aparatului de stat — se păstrează pînă la sfîrşitul imperiului. care este înconjurată cu o vastă reţea de fortificaţii şi de puncte de sprijin la fruntariile vestice şi nordice.rient. întregul complex acoperind o suprafaţă de 100 ha. 332. Noua ordine instituită în stat de Diocleţian şi Constantin rămîne în vigoare de-a lungul întregii perioade romano-bizantine (330—610). mai 22. Această funcţie justifică . extins în veacurile următoare. Valerius i . 330—360. apt să închidă calea invat datorilor spre Cornul de Aur. Illyricum. investită cu funcţia de avanpost îndepărtat al Noii Rome. încheierea păcii cu goţii şi taifalii din nordul Dunării. la apogeul ei în prima jumătate a veacului VI. numărul legiunilor este stabilit la 75. Senatul din Roma şi cel din Constantinopol sînt transformate în simple consilii urbane. devenită model pentru edificiile de cult din perioada următoare. Crearea unei noi ierarhii funcţionăreşti. Deplasarea centrului imperiului din Roma în noua metropolă de pe Bosfor sporeşte considerabil importanţa Scythiei Minor. bazilică cu cinci nave. Moartea lui Constantin cel Mare. c. Constantin cel Mare încheie construcţia palatului sacra (Marele Palat). ea intră în declin în perioada următoare în împrejurările crizei cunoscute de imperiu după moartea lui Justinian. Sofia) din Constantinopol. ce cuprindea zona de cîmpie a Munteniei şi Olteniei. cetăţile Drobeta şi Sucidava sînt reconstruite şi este ridicată o nouă cetate pe linia fluviu^ lui — Constatiniana Dafne — în timp ce armatele romane restabilesc controlul pentru cîteva decenii asupra unui teritoriu întins de la nordul fluviului. Domnia lui Constantin coincide cu o activizare a politicii imperiale la Dunărea de Jos. Gallia şi Italia). 330—681. preocupările arătate de autoritatea imperială provinciei de la Dunărea de Jos. 330. Construirea bazilicii Naşterii din Betleem. Imperiul este împărţit celor trei fii ai săi: Constantin II (F. 337. Săpăturile arheologice atestă existenţa unei vieţi urbane de o amploare şi intensitate necunoscută în istoria regiunii. c. care-sînt primiţi ca aliaţi (foederaţi) în armata romană. Armata este împărţită în trupe de campanie (comităncnses) şi trupe de graniţă (limitând). 330—335.

în Italia (337—3. în timp ce în Ocds dent ortodoxismul deţine poziţii . arian convins.erui corre comercial ct amolfifartlo c&israai ci pisaislor Clauditis Constantinii. Război civil. Saasanizii invadează Mesopotamia şi Siria. Valerius lulius Constintius) în Orient (337— Ml). în Orient. unde au fost puse bazele dogmatice şi canonice ale ortodoxiei iar arianismul a fost învins şi declarat erezie datorită intervenţiei brutale a împăratului. Valerius Julius Constans). care anexează Italia părţii occidentale a imperiului. după moartea lui Constantin.?) în OcciJcnt (337 3-10). 325). partizanii lui Arius reuşesc să recucerească vechile poziţii pînă şi la curtea imperială (Constantin este botezat pe patul de moarte de liusebiu de Nicomedia. Război romano-persan. graţie sprijinului acordat de Constanţiu II. Sub succesorii Iui Constantin. episcop arian). Constantin II este înfrînt de Constant. problema bisericii creştine devine tot mai gravă. 337—363. arianismul este în plină ofensivă. Constant (F. După primul conciliu ecumenic din Niceea (iun. 340.50) şi Constantin II (F. 12 .solide.

350). edict de toleranţă pentru păgîni. Constanţiu devine împărat unic în imne^ rin (353—361). Sec. Oratori străluciţi şi autori ai unei vaste opere teologice. condusă de Athanasios. 359. ■pomriia lui Iulian coincide cu o puternică reacţie păgînă în imperiu (redeschiderea unor temple păgîne.). arhiepiscopul Alexandriei. 340. evrei şi donatişti. Wulîila. c. de caracter polemic. aug. 361—363. 28. şi epistolare. Constant cade în luptă cu uzurpatorul păgîn. 327—379). 360). 260). Proclamat împărat de trupele din Gallia (febr. Magnentius este înfrînt la Mursa (Pannonia) de Constanţiu II. evenimentul va avea consecinţe nebănuite pentru viaţa politică a Imperiului roman.n. <■ 350.. sept.importante opere istoric». fiecare în parte punînd bazele unui gen de lur>gă carieră în literatura istorică bizantină: cronica universală. 350—407) —cărora dogma ortodoxă le datorează prima sa sistematizare şi prima sa formulare clasică. îşi desfăşoară activitatea părinţii bisericii orientale — Vasilc cel Mare (c. apostolul goţilor. împarte puterea în impe riu cu Constanţiu II. ian. Constanţiu II zdrobeşte opoziţia ortodoxă din biserica creştină. 343.c. IV (a doua jum. Persecuţiile anticreştine îi aduc cognomenul de Apostatul. istoria bisericii şi biografia imperială. Iulian este recunoscut împărat şi de provinciile din Orient la moartea lui Constanţiu II (3 nov. învingătorul. 351. 390) şi loan Chrysostomul (c. 353. după care traduce Biblia în limba germană (c. organizarea urnii cler păgîn după modelul celui creştin etc). este botezat în rit arian de episcopul Eusebiu de Nicomedia. Moare Eusebiu de Cezareea (n. de origine germană. 18. Istoria eclesiasiică şi Viaţa lui Canstanlin. ce cuprinde naraţiunea evenimentelor de la facerea lumii la anul 303 e. stăpîn pe situaţie în Occident. şi proclamă arianismul religie de stat la sinoadele de ia Sirmium şi Rimini. 330— c. Grigore de Nazianz (c. 361). Magnetius se sinucide. Grigore de Nyssa '(c 330—395). Magnus Magnentius. între care o cronică universală. 13 . al cărei eşec pune în lumină imensa forţă morală şi politică acumulată de noua religie. autor al onor lucrări teologice cu caracter polemic şi'al unor . după o nouă înfrîngere la Mons Seleuci.

Revocarea măsurilor religioase ale lui Iulian. 392. ortodoxia devine religie oficială Divizarea definitivă a teritoriului imperiului roman. în timp ce Honorius preia partea occidentală 380. vizigoţii sînt colonizaţi Chrysostomul. aflaţi la nordul Dunării. de Valens în dioceza Traciei. care ţit între cei doi fii ai săi.. 28. imperiul este condus pentru ultima oară de un îm Balcani (377) şi provoacă lui Valens o groaznică înfrîn-gere părat unic. care-1 asociază Ia tron pe fratele urmă operă său Flavius Valens. Imperiul este împăr Prima mare victorie a cavaleriei asupra infanteriei.Theodosios I interzice jocurile olimpice. graţii a popoarelor". 378. 393. Al doilea conciliu ecumenic de la Coastantkiopof. Arcadius devine împărat al inaugurează primatul ei pe cîmpurile de luptă în mileniul părţii orientale (pars Orientis). Antiohia şi Ierusalim). 395. Interzic Procopius (365—366). prima populaţie nomadă de origine turcă. care face vadează Europa. Ammian Flavius Valentinianus I. Arianismul este definitiv condamnat. cedîndu-i posesiunile romane de dincolo de Eufrat şi renunţînd la suzeranitatea imperială asupra Armeniei. el păstrînd jumătatea occidentală. Vale retorul Flavius Eugenius. LC 367—369.. Valens întreprinde cîteva expediţii la nord de roman între anii 96—376. 364. păratul Theodosios I. o grus gîn. 17. regatul ostrogot din nordul Mării Negre. fără a^uţine victoria decisivă. Moartea lui Iulian în timpul campaniei -din Mesopot. intim al lui Iulian Apostatul şi dascăl al părinţilor pare vizigotă condusă de Frithigern şi Alaviv trece Du= bisericii Vasile cel Mare. iun. A . împotriva perşilor. ni siaiui rumân. căruia îi dă spre administrare partea orientală a imperiului.363.. gcstarum lib. 'ţ ■ încheie pace cu statul persan.mai 15. succesorul lui. Coloniştii vizigoţi din Trăda se răscoală contra 394. Theodosios I zdrobeşte pe Eugenius la Frigiautorităţilor imperiale în aliată cu sclavii şi colonii din dius. Grigore de Nazianz şi Ioan narea şi se refugiază în imperiu. care-1 scriiiniseră pe uzurpatorul îebr.. după episcopul Romei. 394. La moartea lui Iovian este proclamat împărat 390. Creştinismul de Valens încheie pace cu Athanaric la Noviodunum (369). 381. cu capitala la Ravenna. aug. Patriarhul din Constantinopol dobîndeşte o preeminenţă onorifică asupra colegilor săi din Orient (Alexandria. Interzicerea arianismului în jumătatea orientală a Imperiului de către îm(pars occidentis)._ „. Valentinian II este asasinat şi este proclamat C 375. în lupta de la Adrianopol. începutul „marii mio ultimă tentativă de restaurare a cultelor păgîne. condus de Ermanaric.. este distrus. feîw. 17. Hunii. sept. ocupînd al doilea rang în biserica creştină. o . în care împăratul însuşi cade. ultimul mare retor pă376. inmai Occident împărat în 15. mai iul. de stat.. 9. ian. 26. febr.Moare Libanios din Antiohia. Hunii atacă pe vizigoţi. nopol. Moartea lui Theodosios I. 6. este în tregită dogma ortodoxă şi se fixează Credo-ul... Iovianus.imia. cu centrul la Constanttevului de mijloc.. Edictul de Ia Thessalonic. Dunăre împotriva goţilor.

.

Alexandria. a problemelor vizigote. 16 . rezistenţa culturii popoarelor orientale negrecizate în faţa tendinţelor autoritarii centrale de eJcnizare a întregii populaţii a imperiului. în sînul comunităţilor creştine so agravează antagonismele dintre marea masă a credincioşilor şi conducerea bisericii. încercarea puterii imperiale de a aplana. opoziţia tot mai pronunţată a provinciilor orientale faţă de politica iiscală spoliatoare a metropolei. A'oua Romă face dovada unei politici de o remarcabilă supleţe. rînd pe rînd. aflată în plină criză. în aceste condiţii. în care se îmbină forţa.şmîntul religios. cît şi în cadrul societăţii sclavagiste romane. în lupta pentru supremaţie în cadrul bisericii creştine. ce a cuprins cercuri dintre cele mai largi ale societăţii romano-bizaiitine. prin forţă sau compromis. EPOCA INVAZIILOR ŞI A LUPTELO1 CRISTOLOGICE (395-518) Veacul al V-Iea esto dominat de luptele cristologice. Dar dincolo de ve. po plan intern. marcat de desprinderea provinciilor orientale de imperiu şi intrarea lor în caîifatul arab • Pe plan extern. care-şi pierde treptat caracterul său democratic. luptele cristologice trădează grave tensiuni existente atît în sinul tinerei biserici creştine. în scliimb. se afirmă tot mai puternic. opoziţia dintre episcopii din Roma. concesiile materiale şi o diplomaţie de mare rafinament. disputele religioase din stat s-a soldat cu un eşec total. pe de altă parte. • Disputa în jurul naturii lui Christos. Dar expresia religioasă acoperă şi conflicte ce depăşesc mult cadrele propriu-zise ale bisericii: tensiunea creseîndă dintre marea masă a exploataţilor şi elita socială din imperiu. Antioliia. şa de efortul pentru supravieţuire în faţa ameninţării popoarelor migratoare. Constantiuopoîul înregistrează un succes deplin în conflictul ce opune imperiul popoarelor migratoare. are loc într-un moment în care dogma creştină este în curs de fixare. în rezolvarea. Ierusalim şi Constantinopol. pelfcjk&i extern.2. hune şi ostrogote. episcopul Noii Rome sprijinit activ de puterea imperială.

tutelat de Pulcheria. 395__396. Anthemios. soţia sa Eudoxia şi prefectul pretoriului Anthcmios. după ce gotul Gainas a pus la cale asasinarea lui Rufinus. care atinge apogeul sub domnia lui Attila (434—453). Invazie a lui Alaric în Italia] înfrînt de generalul Stilicon. completat în 439 şi refăcut în 17 . Pericolul vizigot din imperiul din Orient este dc-ii-. 408. 410). 400). V. soţia lui. autor al Istorici contemporane. de prefectul Antlie-mios şi de eunucul Chrysaphios. Domnia lui Theodosios II. Alaric invadează din nou Italia şi ocupă Roma (24 aug. Răscoala foederaiilor goţi din Asia Mică. Thcsr salonicul. construieşte zidul Iui Theodosios. lung de 6 km. Sec. Grecia centrală şi Peloponczul: rivalitatea dintre Rufinus şi Stilicon. aug. sora sa. 408—450. împiedică o acţiune eficace contra primejdiei vizigote. hunii pun bazele unui vast imperiu. Aşezaţi în Pannonia. Elementul roman cQi dează tot mai mult pasul celui elen? problema huna ocupă locul central în preocupările diplomaţiei imperiale. 396). regele vizigot se reîntoarce în Illyricum. unde este asasinat de huni (sf. prefectul pretoriului. cu complicitatea lui Stilicon (nov. regele vizigoţilor. Trăieşte Zosimos. Athenais-Eudocia. Arcadius este obligat să-i acorde lui Alaric titlul de ma^i&tcr miiitum per Illyricum. Stilicon este asasinat din ordinul lui Honoriusf cu acordul tacit al autorităţilor din Constantinopol. 399): Gainas devine atotputernic în Constantinopol. 402—403. Reacţia populară din capitală împotriva goţilor (12 iul. condusă de Tribigild şi sprijinită în ascuns de Gainas. V (început). în şase cărţi. Domnia lui Arcadius tutelată de generalul Rufk nus. Alaric. 22. 413. Gainas se refugiază la Dunăre. gravă ameninţare la graniţele balcanice ale imperiului din Constantinopol. favoritul său (sf. principalul general al lui Honorius. Sec. pradă Macedonia.395—408. 399—400. obligă pe Arcadius să-1 înlăture de la putere pe eunucul Eutropios. ultimul marc istoric grec păgîn. nitiv îndepărtat. 400) duce la măcelărirea miliţiilor gote din oraş. înalt de 9 m. care apără capitala dinspre uscat. eunucul Eutropios.

Codex Theodosianus. care ocupă ] -• cu . în cursul evenimentelor papa rămîne de partea episSf. 441. în noua instituţie. Attila ocupă re---"^«■nale VQ Theodoret de Cyr Sirmium. Nais-sus. grupare de la curte. limba greacă ocupă un loc mai important decît la^ tina. Nestorios este depus la conciliu de partizanii lui Kyril. Theodosios ** 17 18 îbas'de Edessa. oct. şi partizanii lui Kyril. în încercarea de a-1 discredita pe 451. în timp ce Kyril rămîne în funcţie . de cei doi împăraţi romani din Constantinopol şi Ravenna. speriat contemporanilor. incitată de patriarhul Kyril. regele hun şi se obligă să tripleze tributul balcanică a lui AUua. Este construită bazilica cu cinci nave Nestorios şi-1 exilează. ^j% Kouă 415. este edide Aetius.J—~"^ doctrina monofizită. după ce aceeaşi parat.=i-SS=iaS . zidul avea să înfrunt prin veacuri pe hunii lui Attila şi perşii lui Chosroes II (2100 pe arabii lui Muawija şi bulgarii lui Simeon. copului de Alexandria. cu mici întreruperi. împodobit cu splendide mozaicuri. convoacă un nou conciliu ecumenic. care. depune pe Dioscor şi lui Theodosios II. iun. patriarhul Alexandriei. ostrogoţii şi herulii. Viminacmm şi alte cetăţi şi ■""" \ui Leon. Gallia: pe ' rîmpiite Catalaunice.447 de către prefectul Constantin. I: sud-dună-rene. Alexandria înainte de sosirea episcopilor partizani ai patriarhului constantinopolitan. mulţime fanatică distrusese Serapeum (391) Filozofia pagină rezistă însă în mediile intelectuale dii Orient încă decenii în şir în ciuda persecuţiilor. 451. reprezentant al şcolii raţionaliste din Antiohia. prin reorganizarea şi extinderea şcolii create de ronsta-ntin cel Mare. După zece ani de muncă. care . şi reprezentant al şcolii mistice din metropola egipteană. figură de seamă a filozofiei păgîne de la în ceputul secolului V. este masacrată de populaţia creştini din s â d e M a x ir n u s . V (a doua jum. cu sprijinul papei Leon I. depun pe Kyrîl. cuprinzînd 3 care avea să funcţioneze. Hypathia.^ ^ plăţii Alexandria. Disputa asupra naturii lui Christos izbucneşte făţiş în conciliul de Ia Ephes între partizanii lui Nestorios. la rîndul lor. Dimitrie din Thessalonic. pîn şitul imperiului. semnat şi publicat concomitent una dintre cele mai sîngeroase bătălii ale antichităţii. Construirea m^~_Speriat de influenţa lui Kyril. patriarhul Consde tantinopolului. Fondarea şcolii superioare din Constantinopol. 450. armata romană. 425. Singidunum. Al patrulea conciliu ecumenic de la Chalkedon.Aîr^c^ si Tracia şi ameninţă Ct_ puternicele ziduri ridicate de cetăţi din Mo< apărat ?3SOT. sprijinit şi de o puternică c. At treilea conciliu ecumenic de ia Ephes. obligă pe invadatori să bată în retragere întrtat codul lui Theodosios. împăratul validează depunerea lui Sec. Attila atacă colegul său din Constantinopol. în alianţă cu gepizii. loveşt**a»av în prestigiul şcolilor superioare păgîne din AteruFşi Alexandria.). simbol al menţinerii unităţii Imperiului roman in conştiinţa împăratul Marcian. Invazie hună în Balcani. condusă 438. 431. codul conţine constituţiile imperiale ale de influenţa creseîndă a patriarhiei din Alexandria şi a lui Constantin cel Mare şi ale succesorilor săi şi ordonanţele monofiziţilor. Noua universitate. aflat în război cu perşii şi cu vandalii.

.

^ 457. La moartea lui Attila se destramă conglomeratul-hun: gepizii. ultimul împărat din Ravenna. care îl alungă de la tron pe Zenon cu sprijin monofizit şi ostrogot şi se proclamă împărat. 453. este depus de Odoacru. Căderea Imperiului roman de Apus. în intenţia ambiţiosului Aspar era de a găsi în noul împărat un instrument pentru a-şi impune la tron pe fiul său Patricius. 463. încă minor. sprijinit de Zenon. alanul Aspar. Leon. încheiată cu asasinarea şefului alan şi a fiilor săi la un banchet (471) şi cu îndepărtarea miliţiilor alane şi gote din Constantinopol. Victoria papei a fost numai dogmatică. După două decenii de anarhie politică. şi Aspar. în colaborare cu Anthemios. începe o luptă înverşunată. 28. colegul său din Ravenna. şefii] gărzii imperiale. prin ca nonul 28. reînnoită de Anastasios şi regele vandal Trasamond. 476. este înăbuşită. loan Botezate^: 466—471. două naturi inseparabile într-o singură per goană. La stingerea dinastiei lui Thcodosios I. prin care imperiul recunoaşte stăpînirea vandală asupra Africii ro^ mane.Christos. conciliul proclamă egalitatea dintre scăunel episcopale din Constantinopol şi Roma. cîţiva ani mai tîrziu. care conduce forţele alane şi gote din capitală. îebr. Patriciul Studios înalţă la Constantinopol biserica Sf. şi-i schimbă numele în acela de Zenon (466): între Leon. pe care-1 căsătoreşte cu Ariadna. fiica sa. trac de origine. şi de a creia o dinastie proprie. Leon I recrutează o gardă imperială din rîndurile populaţiei din munţii Isauriei şi numeşte comandant pe isaurianul Tarasicocîissa. 468. Romii Ins Angustulus. căpetenia 20 . papa păstrînc primul rang onorific în biserica creştină graţie vechimi scaunului său. 475—476. Răscoala lui Basiliscus. aduce pe tron un soldat de rînd. aug. Leon I organizează o expediţie antivandală în Africa sub comanda incapabilului Basiliscus zdrobită însă de regele Genseric. între Zenon şi Genseric este semnată „pacea eternă" (475). fiul patriciului Orestos. 7. care a făcut din generalul sucv Ricimer arbitrul scenei politice din Occident. ostrogoţii şi herulii îşi redobîndesc libertatea de acţiune după bătălia de la Nedao (454). înlăturarea pri mejdiei hune.

489) şi Adda (490) şi-1 obligă să se închidă în Ravenna. în locul lui Odoacru. înfrîng pe Odoacru succesiv la Isonzo (aug. şeful şcolii neoplatonismului din Atena. care rămîne singur stăpîn în Italia. ceea ce echivala cu recunoaşterea formală de către acesta a autorităţii împăratului din Constantinopol asiipra Italiei. W—493. ce cuprinde partizanii uniunii. Zemn numeşte pe Odoacru magister mililum per llalia'm. crescut la Constantinopol şi recunoscut rege de ostrogoţi la moartea tatălui său (474). c..518). 77__488. 489). Formarea regatului ostrogot în Italia. Ruperea raporturilor dintre Roma şi Constantiuopol. Zenon are de făcut faţă primejdiei ostrogote.. urmînd să stăpînească împreună peninsula. măsura duce la crearea unui al treilea partid. imperiul este eliberat de primcdjdia ostrogotă în Balcani. După noi tulburări în Balcani. prin plecarea lui Theoderic spre Italia. care trimite insignele imperiale la Constantin nopol.. împăraţii din Constantinopol apar din acest moment în ochii contemporanilor drept singurii succesori şi moştenitori legitimi ai tradiţiei politice a cezarilor romani. mărind anarhia în stat. pe lingă ortodocşi şi monofiziţi. Theodorie Strabo: împăratul îl atrage pe acesta din urmă de partea sa. 52. care se emancipase de sub autoritatea imperiului. Odoacru acceptă un compromis cu Theodoric. în realitate. Zenon dă decretul de uniune. Moare Produs (n. regele Theoderic este investit de împărat cu guvernarea Italiei şi primeşte titlul de mag1'ster inilihtm per Italiam (488). în urma excomunicării patriarhului Acaţiu de către papa Felix III (28 iul. Odoacru este asasinat de Theoderic (5 mart. Ostrogoţii pătrund în Italia (vara 489). Verona (sept. în încercarea de a aduce pacea religioasă în sînul im periului. ultimul mare filozof păgîn grec. 484). 21 . 410). 493). dar regele ostrogot pradă Macedonia şi ocupă D\Trachium (478). Zenon este obligat să-i acorde importante demnităţi în stat şi provincia Moesia pentru cantonament (483). Theoderic-Amalul. După un asediu de trei ani. prin care abandonează formula de la Chalkedon şi adoptă pe cea a lui Kyril de Alexandria. care respinge decretul imperial şi provoacă schisma dintre cele două biserici (484.herulilor. atacă pe Zenon în alianţă cu un alt şef ostrogot. $5. peninsula scapă controlului Orientului. la scurt timp. Henoticon.

578.ei albaştrilor (491. numegir __________. şi ^ (&f^ tele operei tulburărilesec/vKdeceoia^-S). C. V—c. 526. lasă imperiul într-o gravă criză socială şi religioasă la moartea împăratului. ce cuprinde evenimentele de la începutul lumii pînă la 565. Trăieşte Roman Melodul.■ bizantin din toate timpurile.?v_.. autorul Cronicii universaic. Desfiinţează impozitul chrysar gyron. sec.merţului şi industriei. sec. se răscoală contra lui Anastasios şi în <j fruntea trupelor isauriene atacă capitala.J poezii liturgice. 513— dreptat Tracia. sf.SSr^et^lrierdute. sf. 491—497. destinată iniţial cultului arian. Tr ă i e ş t e A l e x a n d r u d i n Tr a l l e s . Theodoric cel Mare înalţă bazilica Sânt' Apoi. s c.d.. Mişcările interne. autorul unor remarcabile . mai vestit medic bizantin. Construirea Baptisteriului arienilor la Ra.„ ce jji«v<-icn. unde rezistă mai mulţi ani înainte de a depune armele. partizană a ortodoxiei. culminînd cu cea a lui Vitalian. 22 ' . Anastasîos îl j zdrobeşte la Kutahia. c. | fratele lui Zenon.\ linare Nuovo la Ravenna. V I ( p r i m a j u m . ^>iiii inusurjie sale in lavoarea co JSnte fortăreţe ^ ^°^^£^ hunilor să înc^Pîfi. Anastasic^con- capitala di. condusă de ior) şi înmastasiosi în continuare a - stăpîni atacă în trei sios. în Phrygia. 493.t veiina de către Theodoric cel Mare. \yjopolis şi ^eodosiopohs *°""Jj d ' wriale din Orient.____*£. reface fi nanţele statului. ) . sprijină făţiş pe monofiziţi. pe plan religios. Nemulţumit că nu a fost ales împărat. ce apăsa asupra populaţiei de la oraşe. Longinus.anţă ^ condusă de vechea aristocraţie senatorială greco-romană.. 512). 550. şi-1 obligă să se retragă peste Taurus. care pun mîna pe poziţiile cele mai importante în Orient şi-şi extind influenţa în stat.^^^^?^^™întîia oarâ la Du-ai. c e l V ____. cel mai mare poet . lăsînd la moarte ~ :~ L ________„ «»^. 491—c. 493—c. 498. V. ■>'] S e c .. Trăieşte Ioan Malalas.

.

care avea să se reverse la sudul fluviului la sfîrşit de veac. Secolul al Vî-lca rămînc însă „epoca de aur" a culturii bizantine. a cărui politică vizează refacerea orLisului roman în jurul Mcditeranci. nepotul său. EPOCA LUI JUSTINIAN (518-610) Veacul''al Vl-îja este dominat de personalitatea covîrşitoare a împăratului Justinian. adoptat ca moştenitor. fragilitatea ei şi consecinţele sale dezastruoase pentru. în ciuda caracterului spectaculos. Deşi restabilirea unităţii politice a spaţiului mediteranean răspundea îucă. a căror arie de activitate se întinde pînă în Gallia. schimbîiid pentru totdeauna faţa etnică a Balcanilor. nevoilor oamenilor de afaccii orientali. Acesta din urmă reuşeşte să înlăture primejdia. Spania şi Britania. Situaţia avea să fie salvată de Mauricios şi Heraklcios. 518. 1. în parte. politica de recucerire şi consolidare a sclavagismului era profund anacronică. bătrînul comite al gărzii cxcubiţilov. concentrarea tuturor resurselor materiale şi umane ale imperiului în Occident a iăsat fără apărare limesul dunărean în faţa valului slav. Adus Ia tron de senat în dauna drepturilor nepoţilor lui Anastasios. de aici. aug. în Orient. ce continua s-o reprezinte Yitaîian. înainte de pierderea lor definitivă. în Balcani. pentru scurt timp însă. este un om lipsit de cultură sub care imperiul este condx. placa sa turnantă. 9—527. ieşit din sînul romanităţii balcanice. Justinian a anulat rezultatele fructuoasei politici a lui Anastasios. în fapt. Domnia Iui Justin I.s. dncînd la consolidarea poziţiilor statului sassanid. care ameninţă grav stăpînirca imperială în provinciile asiatice. iul. de Justinian. fiind în flagrantă contradicţie cu transformările structurale din societatea romană de la sfiişitul antichităţii.3. 24 .politica imperială la celelalte fruntarii ale statului.

326). Cînruiirca 25 . în 482 —. năzuind sa restabilească orbis romanns în cadrele sale universale şi să oprească criza societăţii sclavagiste. destituiţi din funcţii.t—565. reuşeşte totuşi să compromită autoritatea papalităţii. IV—-VI. fapt cu consecinţe funeste pentru evoluţia imperiului. cer din partea statului un imens efort financiar. ceea ce 1-a făcut pe un contemporan să-1 numească „împăratul care nu doarme niciodată". 14. ce se impune pe toate pieţele iimvii. Toate acestea. care ruinează pe contribuabili şi economia imperiului.aug. care a dat imperiului numeroşi împăraţi în sec. restabileşte hotărîrile conciliului de la Clialkcdon şi ia măsuri drastice contra monofiziţilor. India şi Ceylon. Pe plan economic. era înzestrat însă cu o putere de muncă ieşită din comun. onorat cu cele mai înalte demnităţi şi curînd asasinat (520). în Occident. reflectată în comerţul foarte'activ — negustorii bizantini ajung în Gallia francă. în Orient şi în Africa — se înalţă brîuri de fortificaţii ca niciodată în istoria romană şi bizantină. procesul transformării dominatului într-o monarhie absolută 'orientală înregistrează astfel sub Justinian paşi hotăritori. Politica religioasă. pontifii devenind sub Justinian simpli funcţionari imperiali • ieşit din raidurile romanităţii sud-dunărene — s-a născut lîngă Skopljc. dar mai ales în Conştantinopol. ' >7 aug. au \\\\ caracter reacţionar. la care se adaugă politica militară. impresionantă operă edilitară în toate provinciile. Atît opera legislativă cît şi „recucerirea". Domnia lui Justlnian — apogeul imperiului romano-bizantin. în China. 30. el era preocupat să controleze Hîţroaga activitate din stat. Un edict contra arienilor şi pentru închiderea bisericilor acestora din Conştantinopol (324) înăspreşte relaţiile dintre imperiu si regele ostrogot Thcoderic cel Mare (-J-. reia rcHiiile cu Roma după peste 30 de ani de schismă între mpă si patriarhul clin "Noua Romă (484—318). la toate graniţele ■— la Dunăre. imperiul cnnonste o relativă prosperitate. justinian avea im caracter plin de contraste. lipsită de coerenţă şi soldată cu un eşec total în încercarea de a împăca pe ortodocşi cu nioniîiziţi. Fără voinţă. Atrilmindu-şi o competenţă universală. nov. niei lui Justinian. bănuitor si crud.circ este chemat la Conştantinopol. în Orient — si în soliditatea nonusmei. cel mai spectaculos efort al dom-.

administrator inegalabil. De origine umilă. „cel mai mare savant al ti pului" {Procopios). pornind de la codurile legislative anterioare.. lipsit de originalitate. care se revoltă împotriva autorităţii imperiale (529). febr. şi ciouiiţ al pe Eufra r tf3 —579) de 26 ni păcii periiu reia plata la protectoratul talării influenţei pentru controlul ial ce lega anul următor ia i rege persan Chosroes solida poziţia internă . noul cod. 500—548). II—V. întocmite sub Diocleţian.museţe. De o rară fru '. redactează Codul lui Justinian. O nouă ediţie apare în 534. corupţi şi duri. amîndoi însă lipsiţi de scj puie. şi Coiei Theodosianus. questorul Palatului Sacru.. înclinate spn erezia monofizită. 530—mai 548. Theo dora a jucat un rol foarte important în intelectual cese pe sane asupra . primul. Legi severe promulgate de Justinian contra pă gînilor. forţele vii ale imperiului. Măsurile lovesc şi ir evrei.lui Justinian a beneficiat de colaboratori eminenţi. 527—528. voluntară şi foarte ambiţioasă.. 7. prefectul pretoriului oriental. domină admin traţia imperială. al doilea. constituţiile imperiale din sec. uuuiuu. Maximianus. ea a avut înainte de căsătoria cu viitorul în parat — dacă e să dăm credit deplin mărturiei de altfi foarte suspectă a lui Procopios—o viaţă plină de aventuri î ■ /Constantinopol şi în marile oraşe din Orient. şi Ioan de Ci'* padocia. era fiica unui pazn de urşi din Hipjăfdromul din Constantinopol şi a un dansatoare.. care edificii 1" ' plan central cunosc cu ' ' redin Ravenna. centrului _____„„„«. Justinian închide şcoala superioară din Atena. inteligentă.1 iui JUbLIIliaîl' . 529. expresie vie a trăsăturilor admin Este ridicată bazilica San Vitale .iv. în frunte ai eminentul jurist Trebonian. O comisie for mată din zece specialişti. cuprinde. Codex Gregorianiis şi Co dex Herniogenianus. este marcabile. Şcolii şi sanctuarele păgîne sînt închise. Trebonian.. obligaţi să treacă în masă la creştinism. unde cunoaşi •. eveni ment ce :piasarea marchează Constantinopolul creştin: lumea deplasarea locul lumii bizantine — creştine. ep între care Justinian şi lui este cel mai J Theo ~-narat cu (cea. cu deplina lor reprezintă pe expresie. 13—529. Codul Iui Jusîînian. apr.ic dotată cu un remarcabil simţ politic. u. 528. era un jurist eminent. ea manifestă sini patie pentru populaţiile active din Orient. CreflBntă în lumea interlopă a metropol imperiale. pe unii din reprezentanţii grupării monofizite.

v dora. Construirea catedralei Sî. mişcarea indiferentenot al lui Anastasios. poziţie-cheie mătăsii". şi de politica lui Justinian de sprijinire a aristo ' ^natoriale. care ocupa xiijjpuu J .'f^™^ d ' c^ia de abuzurile Ioan de Cappadocia.. care capitală ocupă Hvpatios. t faţă perşi şi renunţă n schimbul ins-în î. aceasta face apel la Narses. 25. ■] pe care Justinian o credea pierdută este salvată de Theo. ce se afla în fruntea demei „albaştri masele masele populare din capitala.j populare din rpă Hippodromul şi-1 proclama . nepot al lui Anastasios...verzilor". represiunii. nepo deîmpărat pe Hvpatios.± . li -18. Situaţia.azicum. şi la Belizarie. dec.. Situaţia. Răscoala . consolidînd pentru moment de victime regimul autocrat. sub conducerea de.ept. realizată de Anthemms din Mes ş Isidor din Milet. ■de o mei . „ > îebr -537. chstrusă în timpul răscoalei Nika opera reprezent^ a artei bizantine. . j. Bazilica — cu o 27 zilor". îi cad mii de victime în Constantinopol. principalul drum de'China. cu lor politică. care urmează. în care s-au asociat „eeniul Romei şi cel al Orientului în cel mai surprn samblu" (Choisy). culaţilor prin tratative iscusite. care pătrande în Hippodrom în fruntea armatei şi înnăbuşă fără milă mişcarea.^ i l_________~. care rupe unitatea răs.____ c a r e v m . Solia 'dinConstantinopol pe locul bisericii lui ^nstantm.. " an. . lor".

.

zitilor. puternică influenţă a spiritului creştin în dreptul privat. nov. Recucerirea Africii romane. o comisie de jurişti sub preşedinţia lui Trebonian întocmeşte o impresionantă operă. dec. 29 . Justinian îşi ia calificativele de Vandalicus şi Africanus. aduşi pe 500 de vase. începe persecutarea monofi. sprijinit şi de împărat. 534) pentru a figura în cortegiul triumfal al învingătorului la revenirea în Constantinopol. zdrobeşte pe regele vandal Gclimcr la Decimam şi intră în Cartagina (15 sept. 15. îndeosebi ■ în Egipt. care rezistă însă cu tenacitate în Orient. ciupa un uuu ţmiuu^ la'Constantinopol (mai 536). 533. inopol este convocat un conciliu unităţii" din sînul bisericii între orAeapet. compusă din patru cărţi şi care constituie un manual de drept pentru studenţi. Idcea de stat şi teoria absolutism mului imperial cunosc expresia lor ultimă.). apărută de-a lungul unui mileniu. . 534).—534. teritoriul cucerit. .r i.. incorporînd pentru întîia oară unui sistem coerent o legislaţie de proporţii imense. în fruntea unei armate de 15 000 de soldaţi. >33. Restul teritoriului vechii' Africi ro mane rămînc sub controlul berberilor. cunoscută sub numele de Digeste sau Pandectes şi compusă din 50 de cărţi-. iar cupola a vinci 54 ra înălţime şi 31 m —■ devine o lucrare de referinţă în întreaga iă şi ortodoxă în cursul veacurilor minatoare. Digcstcle cuprind o selecţie şi adaptare a le-= gislaiici republicane şi imperiale la noile realităţi ale secolului VI. este constituit într-o prefectură de pretoriu (apr. mart. i. După trei ani de muncă stăruitoare. limitat la Byzacene şi Africa Proconsulară. lucrare com-plet nouă. sprijiniţi în secret de Thcodora. O comisie formată din doi profesori de drept şi condusă de Trebonian editează Institutes. iun. 533. încercarea disperată a lui Gelimer de a-1 alunga pe Belizarie este zdrobită la Tricamarum (dec. Belizarie debarcă nu departe de Cartagina (sept 533).) şi cîteva luni mai tiran regele vandal se predă cu întreaga familie (mart.

.

J J met ri ce.— . ■sînt întocmite d~ k idealul clasic — clar exprimat în mozaicurile din mauzoleul Galla Placidia (c.„ ™ v „n nată pot fi constituie legisla stabilite cu limpezime etapele trecerii venţă.. ostrogoţii se rindui de se retragă spre nord. întreaga zarie şi este trimis la Constantinopol caMicativnl de Gothicms. .-.fruf\ care ^ -u ''• ^ .S ^* --(540).^^nu.. dar mai cu seaAn .. Belizarie trece Me. 53j oferind pretext lui Tustiniaii să intervină în Italia — cu puternice influenţe orientale.. în ce sclavmilor. Ră^oiul « perşH. refugiindu-se în Ravenna Vitiges în Roma mai bine de 538) şi să s răscoală contra imperiului şi zdrobesc forţele romano-. rămaşi î 534—565. San Michele in Africisco (545). iar apoi stabileşte controlul în Lazicum şi (541). . sec..->. fastul ornamen-Vflls.534.. în din *$♦ Dup^ a ^^ ^e răscoale ale romano grea infrîngerecade na Iu este pacifică.hhite . "'•—': şi rege ostrogot devine Vitîges.. Ap :—uoo. '.... pe Strategul o ducerea noului lor rege Totila (Badvrla). — Codul lui Iustinii „+v".V-I:-. în număr de 154.. Sânt' Apollinare in Oa-Sfe (549) şi Sânt' Apolrinare Nuovo (556— o) «t* ^^„?5.. vert i cal e.. 557). 450)... ei întreSr^nSuS-^^^-^ h ^5^-545. care a^g___5 5 0 . ^ turi de celektrei părţi^. _ . n °veuele.» Wcw. caracterizate prin 1U1 Fandectele şi Institutele" 7Z'™~ ^T jUffe J ustlni3" "strălucirea crdoriîj îndrăzneala desenului. absenţa pers-epuizat de ambele n^^ R âz b o^l. Beluari pe Chosroes I să accepte ofertele bizantine şi astfel se debarcă în Sicilia şi-i alungă pe ostrogoţi (iarna 535) încheie un armistiţiu între cele două părţi (545). ocupă Napol apoi de două ori (551. Pretextul războiului es dralei (miji. în ză s ivă a b iz a n tin ilo r c S i^ ^ " ^ f afP1"OVOCIHI ciuda opoziţiei celbr mai valoroşi generali imperiali. {10 dec. puse în evidenţa mă de ceea ce avea să devină caracteristicile artei bizantine: simetria perfectă a compoziţiei.de trăsăturile arameice ale personajelor.iv. =„. cunoscut în Europa &a^uSa^t* ^T ' tatiei şi bogăţia spirituală a personajelor pictura monu-secolului XII..ostrogoţi să ridic« este asediat estă. ^' Pa ndec t e s i i «t . în pictura -™« _ .. sub conducerea ern potriva imperiului. rigiditatea veşmintelor.bizantin asediule (mart foametea obligă536). vărul împăratului. anterioare. i i mSr i i ţ * P îftss în faţa berberilor.. Succesele Iui Belizarie pe Tigrti obligă ______j războiului cu ostrogoţn» în timp c Mioaidus atacă Dalmaţia şi cucereşte Salona..' ostrogoţn eliberează itaii* ». Theodat este a.riri»» ■se de răscoale ale berberilor. aflată în fruntea grupării m ^«uman este îndepărtată de Theodat şi asasinată (apr. „Recucerirea Italiei. îndelungat pectivei. frontalitatea. care constitui.S). novellele ?Jf P ^. un -soldat de originf Faza a doaa a războiului ca ostr©goţii. imperiului grele înfrîn-eri. puterea cu J «sss-sgrv^ti?^- Kicului TnHla + )?42—o*0.CU Care— V SsSSi ■. CUCEresc la t V Ul ' CalaShIhea??îalheodenc. lotlla.(54. Chosroes I reia ostiUt&ţik îm- .. . pătrunde în Şina şi ocupa Antiohia P»"-^1 . iar comandantul ei. recucerind întregul nord al ItaP^nsuiă cade in rfimle bizantinii (mai 540).. Vitiges se un an şi numa predă lui Bel' ă! bizantine lîngă Faenza. Apare seria novellelor. care cad în pliuri geo-f ază o fen s iv i ^rî : ^° a ^ e ^ e i f a ^: ai 5 ^-.f P l n d ™ mijlo. în urma căruia imperiul şi înaintează spre Roma. . ^ Belizarie şi Germanos.-.ssina. Africa bizantină i a fost construit un lim continuare nesupuşi. __________ d&î Ravetuta. romană (542/3).. Sub conRomacare nn-I n™*p Î^^.^a acceptă plata tributului către perşi (2000 livre aur). între timp.™ J. din baptisterml_ cate535—555.*~*«3 «r^r+^n^nle artei bl antha. hieratismul şi debunăto/al fiwT'i J-"^Tiaî1 s" miervmfl in Italia ca r? materializarea personajelor. ntea grupării nmrn ^ --. regele persan jesc putere Italia devastează în anii următori Armenia şi Mesopo-tamia scurt timp. reînnoit în anul următor.1*» definitiv dţipăberi ilbudios.. .-Z'M 1 2 fs40\ »r nnni . . stantinopol după o înverşunată rezistenţă.„^. ^ n t a ă bizantină atinge adevărate cuhni. V) şi chiar din baptisteriul arienilor furnizat fsf sec V) ___s-pre pictura propriu-zîs bizantină — San după Vital.

Jurstiiaian îşi ia liei. Belizarie nu-1 poate împiedica pe viteazul rege 31 . Noua victorie de la Mugillo îi aduce lui Totila controlul asupra centrului peninsulei. regele ostrogot se sprijină pe colonii şi sclavii romani.lor. pe care i-a eliberat de sub dependenţa stăpînilor lor. revenit în Italia. odată cu căderea oraşului Napoli (543). după care ocupă şi sudul.

.

una ditii cele mai prospere ramuri ale industriei bizantine. reuşeşte să . 546") şi Sicilia (S4ţ 550). în care — urinînd modelele clasice — relatează evenimentele legate de 32 . venite i peninsulă în ajutorul ostrogoţilor (toamna 55-1). disputa celor trei capitole este reluată 1< noul conciliu ecumenic.oştrogot să ocupe Roma (17 dec.565) încheie Războaiele. Jacob Baradai. Deschis încă prin edictul imperial din 543. Al cincilea conciliu ecumenic. Ni debarcă la Ravcnna. formată din mercenari. Teias. la Mons Lactarius la poalele Vezuviului. care se predau înving. rit opoziţia creştinilor din provinciile apusene ale impe-. episcop de Edessa. o organizare bisericii monofizite din Asia Mică. 553. care încearcă să gă scască tn teren de împăcare între ortodocşi şi monofi ziţi prin condamnarea scrierilor lui Theodor de Mopsii estia. 2. care confirmă condamnarea celor trei capitole. care < la baza dezvoltării industriei de mătase. Triburi slave iernează pentru întîia oară la sud Dunăre. 500—c. torului (555). . fără a-şi atinge ţelul propus. mărind dezordinea îi ( stat.i Egipt — denumită de la fondatorul ei iacobită — al c rei şef devine Paul. 543—550. secretul creşterii viermilor de mătase. Narses niui cinste lîngă Capua bandele france şi aîamane. j carc-1 zdrobeşte şi-1 ucide în luptă (553). < Oiina. sînt înrolate în armata bizantină şi tr mise să lupte în Orient. i. Siri. 552—554. deciziile conciliului au spo■„.. mai 5—iun. înaintează pe Via Flaminia întîlncşte la Tadinac (Gualdo Tadino) pe Totila eu* este înfrînt şi cade în luptă (primăvara 552): învingăt rul înaintează spre sud şi întîlncşte pe noul rege ostr got. adepţi ai nes storianismului. una dintre cele mai valoroase lucrări de istorie contemporană bizantină. Procopios din Cezareea (c. după ce şi-a construit o flotă proprie. în frunt celei mai mari annatc pe care Justinian a aruncat-o luptă (20 000 de oameni). Faza a treia a războiului cu ostrogofii. Tlieodoret de Cyr şi Ibas de Edessa. 550/551. convocat de împărat la Constau . Doi călugări reuşesc să aducă în imperiu. tinopol. 552—555. patriarhul de Antiohia (550). c.. în teritoriile imperiului. Ull mele rămăşiţe ale ostrogoţilor.riului faţă de Constantinopol. 553.

în centrul Spa. limitate la sud-estul peninsulei. împiedicînd extinderea posesiunilor bizantine. îşi mută capitala la Tolcdo. Noul rege. după ce strategul bizantin ajutase pe aliatul său să-1 învingă şi să-1 înlăture pe Agila de la tron. patriciul Liberius intervine şi ocupă sud-estul peninsulei. Avarii sînt menţionaţi întîia oară la graniţele imperiului. simpatizant al catolicismului. 559. şi pretendentul la tron Atlianagild. eliberaţi de regele ostrogot. arian înfocat. izbucnite după înfrîngerea zdrobitoare a lui Alaric II la Vouille în faţa regelui franc Clovis (507). cu oraşele Cordoba. chemat în ajutor de Athanagild. document prin care Justinian reorganizează teritoriul Italiei recucerite. Ultimii ani ai îndelungatei domnii a lui Justinian sînt tulburaţi de mari mişcări ale demelor din Cons-. fiind însă refuzaţi. 558—c. >54. >4^ Pragmatica Sancţiune. 556—565. triburile de păstori nomazi de origine turcă apar în Europa către mijlocul sec. conduşi de chaganul Baian (c. VI. niei. Invazia cutrigurilor. în Moesia. cînd revendică de la Justinian dreptul de a se stabili în imperiu (558—562). Pragmatica Sancţiune prevedea reîntoarcerea colonilor şi sclavilor. ilustrează caracterul anacronic al „recuceririi". care se succed an de an. lucrare în care face o critică aspră regimului lui Justinian. Sevilla. popor nomad înrudit cu hunii. Conflictul dintre regele Agila. slăbită de luptele interne. oferă bizantinilor prilej de intervenţie în Spania vizigotă. 558. Scythia Minor şi Grecia în alianţă cu slavii şi bulgarii. Cartagena şi Malaga.recuceririle justinianee. VI. c. 3 — O istorie a imperiului bizantin . 605). tantinopol. A mai scris Despre construcţii şi Istoria secretă. grav atinsă de stăpînirea ostrogotă şi îndeosebi de reformele sociale ale lui Tatilas între alte măsuri. Recucerirea Spaniei. dar şi prin restabilirea în Italia a ordinii sociale sclavagiste. care rămîn sub stăpînirea imperială. la vechii lor stăpîni.justiniance nu numai prin încercarea de restaurare a organizării politice romane de caracter universal. incompatibilă cu noua evoluţie a structurilor social-cconomice şi politice din sec. Athanagild.

iar pe plan extern încetează plata imenselor subsidii date vecinilor. prin care îşi dobîndeşte însă o imensă 34 popularitate. iese vio 575. o 575. îşi formează. oct. Eşecul singurei expediţii trimise de Justin II în Italia are ca urmare extinderea rapidă a dominaţiei longobarde imensă uşurare în stat. redeschide conflictul dintre cele două imperii. după victoria 574. care va constitui în primele decenii ale existenţei ziu primul exarh al Africii. avarii îi zdrobesc pe gepizi . perşii abandonează Lazicum bi 573mai.pentru mai bine de doua veacuri un vast sînt înfrînte de Gennadius. imperiul reuşeşte sub Mauriciu să recucerească Hormizd IV. vizigoţii trec la ofen-i 578—580. Belizarie. Mauriciu. atins de nebunie. întrerupte <j tului faţă de perşi. 567. 563. şoare timp de două decenii (572—591). uşurează obligaţiile faţa generalului romano-bizantin. care avea să se desfă armistiţiile din 551 şi 557. După un scurt armistiţiu cu imperiul (574). subsidii care se ridicau roasă. rînd în Orient. (579—591). să plătească ma defensiv romano-bizantin în Orient. 14.-sub Iberică. obligat să se retragă 565. ocupă Theodosiopolis (Erzerum).Complotul organizat în Constantinopol pentru asas 35 . acesta din urmă transformat în capitala noului regat. 5. narea împăratului. triburile berbere Italia. după o luptă sîngefiscale ale supuşilor. Longobarzii. pe plan intern reface armata. nepot de soră al împăratului defunct. oct. iniţiate de tatăl său înainte de moarte. sub care cad importante supuşi. în conflictul pentru tron. 569) şi Pavia (574). respinge pe Chosroes din Armenia romană şi *5' pe rînd. foarte bună pînă la sfîr-şitul guvernării în Balcani şi în Orient. apr. Pannonia şi. noul comandant a forţelor imperiale sivă împotriva . fiul lui' Germanos. graţie abilităţii generalului Comentiolus. ş Justin. la peste 3 000 de livre aur (peste 200 000 de nomisme). neam de origine germană. unde arde Sebasteia. aceasta din urmă cea mai importantă poziţie bizantină în Peninsula ocupă regiunea lacului Van. Chosroes I sureacţie faţă de guvernarea din ultimii ani a marelui său feră în apropiere de Melitene o înfrîngere cumplită în înaintaş. este ameninţată 568. succesorul şi fiul lui Chosroes I (+ mart. printre care Milan (sept.oraşe. aug. în momentul încheierii păcii pe primii şapte ani. Chosroes reuşeşte să cucerească cheia sistemului zantinilor. Sevilla şi Cordoba. slab apărată de imperiu. stabilit prin pacea din 562. continuă ofensiva în Cappadocia. pacificînd treptat provincia sale o reala primejdie pentru statul romano-bizantin. 14—578. devenit cîţiva ani mai tîrimperiu. acesta din urmă prelu-înd conducerea unele înfrîngeri suferite de Justinian în Armenia. pătrund în Ita14. învinuit de a fi participg 572Refuzul împăratului Justin II de a relua plata tribu la el. Justin II îl adoptă pe Tiberiu şi-1 romano-bizantină de la Melitene. Moartea bătrînului împărat Justinian provoac. Domnia lui Justin II înregistrează o în faţa lui justinian. 565. sprijinindu-se pe senat şi p< pătrunde în fruntea unei puternice armate în Armenia şi ga^âfc imperială. cade în dizgraţie. extindere lentă a stăpînirii lonînaintaşului său. datorită donaţiilor generoase către gobarde în nordul peninsulei. sub conducerea lui Alboin. care se obligă. în relui rege un tribut anual de 30 000 de nomisme. la rîndul lor. fiul lui Germanos. cheie pace pe 50 de ani. sînt compromise de proclamă cezar. 6—582. După ce invadează Africa romană (569) şi zdroCîmpia Pannonică. în 576—577. nov. 562. 578. Chosroes torio£ acesta din urmă. cuceresc Sidonia. datostatului pînă la moartea împăratului. angaja în jumătatea de nord a peninsulei (576—578). după plecarea aliaţi--ii lor lor spre besc succesiv trei armate imperiale. longobarzii. cetatea Dara. Justinian şi Chosroes I îr. şi se aşează în 578—591. achita urma unui violent asediu. Ctesiphon. 579). nov. Domnia lui Tiberiu compromite situaţia financiară a lia. care-şi concentrase forţele imperiului. Negocierile dintre cele două părţi. în alianţă cu rate indisciplinei trupelor sale. unele poziţii. părăsesc capitala statului persan. Sub domnia lui Leovigild. S>68—586.După luptele epuizante pentru Lazicum. între Justin. care întrerupe negocierile dintre cele două • părţi trimis în peninsulă de împărat. pînă atunci aflată sub perşi. un remarcabil general.posesiunilor imperiale din Spania şi.

.

Figură d recrutare militară pentru romano-bizaniini. zantine la sud de Dunăre este pecetluită. ce Italia d Africa revin unui al doilea fiu. ])e care Tiberiu refuzase să Ic mai plătească. prin 586—587. urmat doi ani mai tîrziu de un altul. cuvintele „Torna. importantă bază de romano-biznntin la cel bizantin propriu-zis.• provinciile euroConstantinopol.riali din Ravenna şi a lui Mauricios. ce a\*ca să provoace cădere. < P « F e s t e c o n t r a t 593. politică externă activă la toate graniţele. •ganizează la începutul guvernării sale exarhatele Ra venjL'isiAf-'-"" " >T " îşi concentrează principalele forţe la Dunăre. 584. în care întreaga putere -.. sub numele se la plata unui tribut. avarii centrul la Roma. îratre".^s. A pene ale imw'-'-'. Războiul bizantino-avaio slav..„. Noul comandant al forţelor de la Dunăre. Idcea imperiului universal roman şi a ^ ■"i cueaz ă î n gr abă t eri t ori ul im peri ul ui . pediţii în nordul Italiei împotriva longobarzilor.. . 14—602.n timp c" "'" care lasă partea orientală a imperiului.. . de Priscus.civili comanda unui talentat general. Theodosios.t a.o_„. prin care perşii retrocedează imperiului fortăreţele Dara aug. tonta. atingerea obiectivului propus este 583—59 ». ecraauri■ ' " * • ■ 37 . Primul asediu al Thessa Ionic ului de către forţele avaro. fări 597. sub A si Africii de Aord.v. zic să vină. unde Hormizd IV este asa594. mase fără rezultate. <-<--. bun administrator. considerate de specialişti fie ca dovada existenţei unei limbi romane orientale... Priscus. Mauricios sa. 582 (primăvara).. ajungînd pînă lîngă Consfantinopol. în timp ce slavii asediază Tliessalomtinopol. slave. cu centrul la _. . se refugiază în imperiu. pe. Domnia Iul Mauricios (Mauriciu şi Alartyrop'olis şi-i cedează o mare parte a Armeniei oenpă un loc însemnat în procesul de trecere de la imperiu persane din jurul'lacului Van. cu toată opoziţia exarliilor impe de Chosroes II (589—627). Chosroes Parviz.597. ■ unde Baian îşi stabileşte "~ pace en rh-"------' cerej 36 ?i retrageri a forţelor romano-bizantine.Atacat de Ariulf. nov. zdrobiţi lîngă Adrianopol. pentru stăpînirca imperiului îu reîn ultimii ani ai domniei lui Mauriciu... printr-o nnHHV* Jde economii. de unde (590—604) încheie un tratat cu longobarzii.^nv aie imperiului. v VWIUHUIguver începutul ... obligînduprimeşte ajutor pentru a fi instalat pe tron. prim plan a istoriei bizantine. cu hicul (586). O coaliţie avaro-slavă invadează prov ninsulă. fie ca „cea mai veche urmă de limbă străromână". încheierea ostilităţilor se datoreşte re voi u ţiei de palat de la Ctesiplion.„. ambele ră. . C u pri l ej ul » divizării lui este încă vie. ^i>u este continuat stăpîniiii bi-. suferă grave eşecuri în încercarea 584~<-590. organizează Jla. 23. j. Dunării. După printr-o politică ~ ce a cc însă încheierea victorioasă a războiului cu perşii. Conflictul dintre Grigore cel Marc şi patriarhul din Cons? zultatc deosebite nenfr. Baian pradă Moesia şi Tracia.. aliaţii lui Mauricios.Nona victorie a lui Mauiiciu asupra perşilor-!la Consiai tina consolidează poziţiile imperiului în' Armenia şi j Mesopotamia romană. ducele longobard de Spoleto (vara sinat de unul dintre generalii săi (589).mani — este concentrată în mîna' cxarbului. în timn um ^i--. " ""-iH^^tSaHteS 581. în timp y. şi apoi de regele Agilulf. Mauriciu încheie pace cu Chosroes IIani. . împăratul Mauricios întocmeşte un testament. fiului său vîrstnic. cu rezultate. Mauriciu este un genera cinineni.dă Ar>^^'-xiivacicazâ pene ale imperiului. .de Coiuentiolus. strîris sJaviî iii le<rată la origine de limba română. în cursul unui marş de noapte un soldat rosteşte. care se face ÎIT ^ impopula 592—602. care fa avea să decidă soarta Peninsulei Balcanice. Tiberiu. fratele împăratului. Petru..A tantinopol în chestiunea supremaţiei romane duce la o ruptură pe plan religios între Roma şi Constantinopol ----. pe Sava. aminera distrugerea bazelor de atac ale avaro-slavilor de la tind astfel noua ordine a tliemelor din veacurile urmănordul „fluviului.-întreprind cinci exde a relua ofensiva la nordul fluviului. potrivit lui Theophanes Confesorul. iar fiul şi succeso592). a fortăreaţa Sirmium (Mitrovics.. al căror obiectiv .596—597.pozitive. A -■■ ' compromisă de răscoala de la Dunăre din 602 şi soarta Războiul . ^^iiusiiic şi a restanţelor pe ultimii tre 591 (primăvara). 582. Dnpă un asediu de trei ani.. dar victoria decisivă întî. papa Grigore cel Mare rul lui. după unele succese importante obţinute toare.yaro-slavă invadează provinciile^eur. Francii..Priscus întreprinde o expediţie victorioasă la nordul devenii: între timp împărat. w. al cărui rezultat „un administrator.

.

ban dm ca ilor (22 la Nicc riva vara 60*). văduva lui ^^ţ^'Cantine sînt 602. iar în sud pînă în Macedonia. dintre anii 552 —558. 602.k«nător al lui gînd sau purtînd cu ele populaţia romanizată clin nordul peninsulei. 602 (toamna). împin' Al se declara răzbunătoi^ al . beşte pe avari lîngă obligat sa Viminacium şi ~~--dincolo de Tisa în urma unor lupte sî-_o avarilor cea mai mare înfrîngere cunoscută de ei atunci. cu deosebire în nare. Grecia continentală şi în Peloponez. frar ească triDutu* tele împăratului. Lipsit de forţe în Constantinopol. sf. ajung în anii următori în vest pînă la Marea Adriatică. sec.ava eltocerjaieato. VPwIoare Agathias de unei istorii contemporane. care porneşte asupra Constantinopolului. La ordinul lui Mauricios de a trece fluviul şi a-şi petrece iarna în aceste regiuni. as. şi evenimentele de la Dunăre din anul ^^ După două conspiraţii succe fiicele sale. profunde modificări demografice. organi trat în poezie datorul unui cerc literar ilus profană. nov. Constantina. pătrunderea şi aşezarea nos şi alţi membri ai aris slavilor în masă la sudul fluviului. de unde trec în Arhipelag şi chiar în Asia Mică. înlocuirea lui Priscus cu incapabilul Petru. care au schimbat pentru totdeauna faţa etnică a peninsulei. Valurile slave. un trac romanizat. Prăbuşirea limesului danubian. ^ -^. trupele de la Dunăre se răscoală şi proclamă împărat pe centurionul Phocas. < următor compromit opera militară a lui Priscus. Pornit din Singidunum (Belgrad). Mauricios face -5 E&££ZZ&X2£ .

apel în mod imprudent la miliţiile demelor pentru înlăj 38 .

.

placa turnantă în jurul căreia avea să graviteze organismul statului bizantin. und . ^ 610. intră cu ajutorul demei verzilor. asupra cănna^ Constantinepolul exercită un control strict. Sofia (5 oct. Din punct de vedere etnic. care se răscoală con ti «' lui Phocas (3 oct. zidente. fapt ce conferă imitate statului bizantin şi pe teren religios • Asia Mică şi bazinul pontic. Cea mai pro3. iar învingătorul este proclamat şi înec . locuite de grupuri di-. şi pe traco-wmanii din Balcani.>b uuumi ac teroare al acestuia. nici-i odată deplin elcnizatc. Dar procesele dizolvante din shvul comunităţii rurale.). bîndind'însă pentru întîia dată o mare iiniformitate etnică. Siriei. . ini-i per iul pierde populaţiile orientale de origine semitică. prin pierderea provinciilor orientale.). să pregătească i-'cnul pentru aservirea treptată a ţărănimii de .V0 -1081) -„ . hberc.S 5 ?sroa» tap°t. majoritatea populaţiei sale fiind formată din greci sau ele-. piesa centrală a imperiului rămhie Asia Mică. înccpînd cu secolele VIII—IX. în timp ce mim' proprietate ţărănească liberă devine baza socială a statului bU zantin. Herakleios.împotriva'afcastillor 0 t. încheierea perioadi li) romano bizantine din istoria iniperiniiii. wS. unde marea proprietate funciară şi munca sclava-.Fu^■° P °' /A ţ i ci ?* d «cc i n ] X _ r<. mente alogene într-o fază avansată de clcnizarc.I„i Jm'râicas si. în primul rtnd de monofiziţi.*. Teritorial. do2. la cererea aristocraţiei constant nopolitane. Totodată. aveau. oxarhul Cartaginei. importante provincii ah vechiului orbis romanus. fundă transformare se petrece însă în structura societăţii bizantine. se răscoală împohb'OlO regimului lui Phocas şi. trimite pe fiul său omonim asupra capitale :■ Acesta.. prin pierderea Egiptului.sim. gistâ pierd în secolul VII vechea lor greutate.-i. :: gulai. apare în faţa zidurilor Constantinopolului. ortodoxia devine sini gurul cult profesat. grăbite şi de politica fiscală a autorităţilor din Constau--'™°pol. după ce ocupă Alexandria şi insulele Arhipcl. ronat împărat în Sf. Cele aproape cinci veacuri ce despart domnia lui Ilcracliu (JIcracleios) de venirea Conmcnilor la puierc formează perioada clasică a istoriei bizantine. împăratul este răsturnat şi ucis c întreaga familie. Palestinei şi Africii de Nord..9f itrr. iau Egip-tului locul de grînar al metropolei de pe Bosfor.

41 .către arh-.

.

vechea ordine diocleţiano-constantiniană este înlocuita de *e a doua etapă. ostile bizantin la întinderea"sa S^7' °are adu™ kL din partea tînărului califat arab. care. creştinismului şi culturu greco-romane .tocraţia bizantină în curs J* 4 J . i toate fronturile.. etnice şi religioase au sfîrşit hrin *> >-^--ganismul statului bizantin nM-"■ i ..* » L . u.^^ mobilizează în scurt timp toate forţele Orientv e la '" -ţr* mpernd a fostT'J^tfV? *^ ^ ^■■ten*™M. Sec«lcleVrr^fl „: ?!^ „ bizantin ... care -.. în lupta Provoacă cnz/Z^J^rf 11 ^ *»#*"# «*-.^. sociale. Cea mai gravă primejdie în lupta contra BizanOrientului antic."-Marele efort militar al lui Heracliu doborîrea statului persan. recrutată din rîndurile ţărănimii libere din teratură o reîntoarceri L ™?mfm . în lupt.»entr« supraviefuire..vc.7) " pentru (8431025).Mal. '• ' ' 'a fl1etape Prima. PriJJ . ministrative.? ^W cuiXI. ce atinge abo^l „naţională" teritorială. militar şi administrativ în urma marilor pierden tentonale.„ la o puternică din istoria Bizanţ ului.*z~.. Noua structură sociala devine suportul — — *n «"reorganizării profunde din administraţie şi armată • în admiuis- . cuprinsă întrrZ. Oo nouă structură. găsească un nou echilibru econorm^oa S( ul tural P}an cultural.~~y^<. transformările din StructuZso^Jl" ^ ri °^ a Chskă . bază thema. Pe plan militar armata ^n secolul XI Primi/J J ■ c Uur " ^ă. .L r'/? Z. WMc de nrT^ " {. al cărei conducător.. este o perioadă Jtitnfbri."^ /"'** I X ?* ^8"!.. ce atinge abo<^ „naţională" teritorială. ce an de la ru*n.ititd marii proprietăţi. avînd la W secolul XI. > "'atiira Profană «..■ -.Z f..uuza este tfiema. reuşind să-ş.. yrojane. ală..*** CUIXI. strate'%^ră o reîntoa^aZ^aZ ^f '^«tăfâ**^ (*-**).»»*« de pe plan social şi administrativ i-au datorat varea în /aţa ameninţării arabe statul bizantin însuşi şi c lizaţia europeană • Transformările economice. înloaii^tie. are în mînă puterea militară şi civilă.'/agisi . imperiul cunoaşte profun* transform an carierei de Putere moLÎrf C f° ma ^^ă . duşmanul multisecular al imperiue frămîntări interne au slăbit rezistenţa statului bi-de adversari redutabili.Suratt.„ «. —^--------------- - f P e ^ 7 r% u Tr e G a s f " % f ^ ^ rZ t f c * ' ^ ^ ? ^ ° ^ ^ ^ ^ ^ M^ ^ T ± T esti libere. asai««.ie structură.. este o perioadă detif/nyJJT veacului IX şi .ygul. . 4 . 0 s a iif decît nunipfr 1.~ de la cumpăna TcZurllT x™ M rimda »»A"«'%tm..' • '^t^ifSi^^S^^ -7..a r e l n m î n ă P u t e r e 6 U!tr spirituală.

^antin" uprezJnt/£}^™ (stralioţi). unde „renaştere mac-dJa-'i acestor prefaceri de structură.-g&şitn filan. Domnia lui Herakleios (Heracliu) inaugurează istoria bizantină în sensul deplin al cuvîntului. iamilitare im eriale în veacurile de mercenari. istoria imperiului greco-oriental medieval.„ ■ piuura Gra ie t respingă cu succes asalturile lumii arabe. Profunde re43 . la Vfonk C1^rîi locnl vechilor trupe clasice efort J+*****1* baza fortclor P P^edente ' ^lf. 5 — 641. statul bizantin reuşeşte sa r bi-t.2£f. îebr. artf st X. oct. 610. I t . ?carenconst.ă mari asedii ale Coustantinopolului (874-678 şi 717-718). ce culminează cu cele monuma dor.

.

l

forme administrative, care aveau să asigure stabilit ; statului bizantin veacuri în şir şi să dea forţa nect; pentru respingerea asalturilor redutabililor săi advers pe plan extern, Heracliu reuşeşte să doboare duşrn ;i multisecular al lumii romane, imperiul sasanid, dar t zarea statului în îndelungatul conflict cu perşii găsi, nepregătită lumea bizantină în faţa noului val invada în venit din pustiurile Arabiei. ios 611—622. Profunde reforme în administraţia centrală. deosebi în organizarea finanţelor şi a cancelariei im noi riale. 613. încercarea generalilor bizantini de a prelua iniţiaţi în lupta din Siria şi Armenia se încheie cu o înfrinq! totală a forţelor imperiale la Antiohia în faţa lui Şa] baraz; Siria şi Palestina, lipsite de apărare, cad repr în mîna învingătorului. unde

?M:?£EiSiS£|t
• ="-■ - - y

tribut de 20 000 de noa-ijncşte anual un care pr mu tarea cap»italci imperiului în presiunea cnergicare !" avaro-slavii, în Europa şi perşii, Heralde-. ateau care timp de peste patru • forţă organizam Lca originalitate şi „,.piii fea tiei ale cărei preRavennei -e — civilă

iiuu „ v c. 614. Salona (Spalato), centrul administraţiei imperiale t kon,^ ^XU11"1 ^ cucereşte Egiptul, grîtiarul imDalmaţia, este cucerit de slavi; prăbuşirea stăpînirii6l9 (pri ttl^var *' '' civilizaţiei bizantine în vestul peninsulei. pcriului. Mauricios scrie Stmtcgicon, una dintre Strategicon ratura bizan614. mai. 5. Cucerirea Ierusalimului de către perşi, care i Sec . VII (primul şte"^V^ a i c genului dm meu în captivitate locuitorii şi patriarhul oraşului şi răpe cele mai vestite v . . , , r+e relicvele sfinte jîăstrate aici, între care Sf. Cruce, pr. tină. . . îT^essalonicuhu, scrie pruua i •. voacă o puternică emoţie în întreaga lume creştină ş i i c > g20. ioan, arîuepiscopu^ ^j-'racuia Sandi Dcma'11imperiul sassanid; războiul dobîndeşte de ambele păi * a lucrării na^^°^ra.K^o<..110.!)eţ'San. Desfăşurat victoria caracterul unui război sfînt. -~ •-<-->-« 615. Şahin pătrunde în Asia Mică, fără a întîmpma rezi tentă, şi ajunge pe malurile Bosforului, în faţa Consta nante din întreaga isu.i.v .. tinopolului. _________________________________ prin 615—'616. Exploatînd dificultăţile imperiului, regele via iu got Sisibut cucereşte cea mai mare parte a teritoriilfl rezultat a fost prăbuşirea pute: bizantine din Spania (615), situaţie recunoscută prii sar pe care îl cunoscuse ÎITITW pacea încheiată curînd la Constantinopol (616). 616 strălucită, Heradin se c al lumii romane 622 —619. Tulburări interne în posesiunile bizantine din Jta lia; în Campapfef izbucneşte o revoltă, în care cxarlm Ravennei este masacrat (616); cîţiva ani mai tîrziu, nou .. După reînnoirea păcii cu avarii, care ^f%» c^ exarh al Ravennei, Eleutherios, se proclamă împărat slantinopolul, Hcrakleios părăseşte .<^* U/Jte cetăţi raz, dar eşuează în încercarea de a impune papei încoronare' pania împotriva perşdor j«- ^^ n £ m d c u Ganşi sa (619). Mică. 623. După 617 iun.—iul. Avarii apar sub zidurile ConstantinopoluW reînnoirea şi, după încercarea eşuată de a-1 prinde în cursă pe H? raldcios, se retrag luînd cu ei un număr foarte mare de pania împoti prizonieri din provinciile dunărene pe care i-a coloniza' armene sînt luate cu în Pannonia; doi ani mai tîrziu Heracliu încheie pace fi)
. . t ■• T T _ _.

44

I

zak (labnz), pnma reşedinţă a Sasanizilor, şi nnul tre cele mai mar» centre ale imperiului persan und, paratul distruge templul lui Zoroastm; înv in" , roes II se retrage în grabă, iar Heracliu se întoarce

** ^ • < Herakle^ Serd- (Xa
'':'..*« „rm*Hp eliberarea tuturor ten-

nitri»
ci ' i r » j 5 , . U1UI P^an o grea înfrîn Saro.,, obligindu-1 sa se retragă spre est (625) 626 (vara) în timp ce Herakleios se afla în Orient Dine de trei am. o evnf>ditif» ™«„~.+„4.x _________ ,

,

«imJ. care ^.V^^J t u ţr generalul persan este conritoriile bizantine. După şase am de
Heral kleios se întoarce ia wmiouud triumf de patriarhul Sergios, în se întoarce la Constantinopol, unde
i _._i._:,.,.T,.,i QprairK cur, senat

,.

:i am, o expeame concertată avaro-slavă şi jx scuiu ameninţă grav Constantinopolul, a cărui apărafion"' ____________________________________________________ , este condusă cu energie de patriarhul Sergios. în tin b r j ce Şahrbaraz şi-a aşezat tabăra .pe ţărmul asiatic Bosforului, chaganul, avînd alături contingente slav bulgare şi gepide, apare sub zidurile oraşului (27 iul. flota slavă, ce atacă Constantinopolul pe mare, este con plet distrusă de bizantini (10 aug.); după acest gra eşec, chaganul ridică asediul şi se retrage în
timp ce e-i-^■ ■

provinciilor
iă încheierea d r a m a t i c cu

a pa ti M i m. * > . » . , . gios (expusă în 616), care constituia un compromis între cele două culte. Un sinod de la Theodosiopolis (630) anrobă noua doctrină, adoptată şi de patriarhii din An-'"""" ~ : J - papa Honorius. doctrina „energiei unice
HUI, UUUC MUjyiii^--

■1 oraşului îi atribuiau nul a an te (•■''" pătruns în litur tat şi astăzi. 630. 626—627. în timp ce Constantinopolul se afla prins înc.clcş tele asediului avaro-slavo-persan, Herakleios încheie ui (21 mart.), act cu care se îndieie pnmul război tratat de alianţă cu banatul chazar, care avea să consti noscut de lumea creştina. nqneeiric tuie pentru următoarele două veacuri principalul pioi — -------,_. Pisides scrie Heracktada, poem P an ^g£ al politicii orientale a imperiului; Theodor, fratele împăratului, zdrnhwt*» TVA C^Wr. «i i - - 1 A mai scris autor unul din marii poeţi profani bizanuni *™*°"~ 46 lucrări de caracter ^comiastic şx Mozofico-teologic c. »30.*"Este~ccmpusă" Chronicon Paschale, erou. sală ce relatează evenimentele de la facerea

630. Este compusă Chronicon Paschale năratnlî7\£X u T * l l "l?iimw ; liieodor, fratele îm la anul 629. Ş E persan ^Ş "' ^ doi Iea general ai si * 632 ; La moartea luiMahomed, peninsu la arabă
, r^ r ! ! - au P? răsi t ^să curînd, Herakleios încep raza decisiva a mani sale campanii: pătrunderea în intenorul teritoriului inamici împăratul coboară fluviul iigru şi zdrobeşte armata persană într-o bătălie decisivă
f

__i-_______i_i.„5„s „,^r,;^oTitplft de la facerea lumu pma

^^Jjf V*?

mători. " 1 ~" "...........................

' » j .."': """" """i 632-633. Primul calif, Abu-r continijentf cările interne, izbucnite la I-au părăsit msă lizez€ unitatea califatului. curînd, Herakleios începf „ . t , 632-633. Primul calif, Abu-Bakr, reuşeşte să înfnnga mişcările interne, izbucnite la moartea profetului, şi sa rea-: 47
J
1

i

de monofiziţi.~i.____i ' J i 641) si. După o înverşunată rezistenţă. sub conducerea armeanului Valentinos Arsakidos. 641). care sînt exilaţi. (634). ocupă tamia bizantină şi invadează Armenia. fiind încă minor. care pri meşte numele de Constant şi guvernează sub regenţa senatului (8 nov.este adus la tron Herakleios.. în Icstina se soldează cu înfrîngerea trupelor imperial^ căror conducător. cu sprijinul patriarhului 638. moartea lui Herakleios (11 febr. şi lui Hcraklonas. Arabii dezvoltă ofensiva din Siria. 634 (vara). 639—640.~.). care redeschide schisma religioa. patriciul Sergios. 640). . devenit guvernatorul Siriei după moardintre ortodocşi şi monofiziţi inc.634.). puterea este preluată de Heraklonas. O expediţie araba de Amr. începutul invaziei arahe ent pitală pentru istoria univp^3^Pt . răstoarnă pe Heraklonas şi o victorie decisiv"i t>e Martina de la putere (nov. puterea este preluată de Heraklona S. . Invazia lui Yazid. iul. Sb recenta mamei sale.. _ Sophronios (634). 635—637.edictul El _____ intervine direct *« gclMld ÎJ1 . imperiul pieÂeproyS^Zfen^ ° ^ «* ^ nt rînd P e. A^ ^ hmfT asftrhll_ Alexandria. condusă de patn arhul Sophronios. x ____. fiul lui Abu-Sufyan. Cucerirea Egiptului..d .).. care red< 642—643. Răscoala trupelor din Asia Mică. I ^cg e^f t ctS hTS? 1 1 ^ ' pllOn cade C<S*& î f £ d£ prima căsători. fel de dispută} noua doctrină tulbură şi mai mult via) UUS m 651 d ' «P'! < sub regenta mamei bisericii bizantine. — 642. care. fiul lui Constantin III. Muawija.* vatc compromi: *?. f j " m (mai). prin care impune doctrina monothelista (don naturi în Christos dar o singură voinţă) şi interzice orie totin HlTmai).thesis. după un lung asediu..-< tea fratelui său Yazid. n bii rămîn în Palestina şi cer întăriri. cucereşte cea mai mare parte a împăratulintervine rUror*în conflict şi dă.a lui Herakleios este spulberată. care..lentale — Pal6st.„„^^10. r& Babylon viitorul Cairo (9 apr. cu sprijinul patriarhului Pvrrhus reia cu multă vigoare politica monothelista. . 642). rina p ^^ . ^&JJJLUX — şi este ameninţat însăşi existenţa sa. ieşi şi monofiziţi cu şi mai multă violenţi „. ocupa treto vitak ^ i^eST^Sf3 QeIU\ ^ ° mimile arabilor si în scurt £ î't ecr it ( ul ti mu l r ege. Alexandria. l>iDtnl !_ O1. a cărei ^ ' este cucerită (oct. in Constantina ' î whuenesc mari tulburări în legătură cu succesiunea Ctron încredinţat prin testament de către defunct lui t> I ^* Mesopotamia.importan tâ „ •* în rale « după ceP primeşie întăriri de la Omar.-. Siria. Strălucita victorie ar la Qadisiya deschide închei ^~.dina doua căsătorie cu Martina? la moartea lui Cens-: persan este . cade în luptă. fiind respinsă atît de ortodocşi cît ţ cerirea Transoxianei). hps Alep şi vingătorului. înfrînge slabele rezistenţe bizantin* 43 a patriarhului de Ierusalii Li __. sale. febr. Ierusalimul cade în mîinile arabilor califul Omar vine ca pelerin în cetatea proaspăt cu cerită. arabii pătrund însă aproape un an mai tîrziu 642) • provincia cea mai bogată şi cea mai ira-' a imperiului este definitiv pierdutăj opera ex.

Muawija invadează pentru întîia oară Asia Mică şi reuşeşte să cuce Amorion. expediţia seamănă teroare în peninsulă. generalul Ma^ nuel încearcă să recucerească Alexandria de la arabijf de Amr la Nikiu (vara 646) şi se Alexandria. eye^ pentru soarta stăpînirii Mcditerana în următoarele veacuri. arabă.645—648. 647. arabii întrec exarhatul Cartaginei. al exarhul Grigorie.Sopl di 645—646. «47. 649. capitala cucerită 49 .' de unde sînt obligaţi să fugă spre Constantinopol în urma alianţei dintre monofiziţii din C. este ucis în lupta de Sufeţula. maritimă în Mc^ atacată.

.

în urma unor expediţii sistematice. iinastiei politic. în timpul şederii lui Constant 11 în Sicilia. ginerele profetului. 668— 685. consolidînd poziţiile bizantine în peninsulă. Domnia lui Constantin IV.). 550). Muawija le. \ Aii. După consolidarea internă a noului regim din califat. 658. ninistra- €54. 663—668. Constant II întîmpină adversarul pe coast Lyciei. care recunosc suzerani tatea bizantină. ajungînd la Atlantic (704). " istoria calif atului. armatele arabe întreprind anual expediţii de pradă în Asia Mică. provo cat de rivalitatea pentru succesiunea lui Othman (+ 11 iun. Pierderea Africii de Nord. !.^ . metal luată şi . După asigurarea stăpînirii drumului spre Constantine pol. 655. un mare număr de prizonieri slavi sînt colonizaţi în Asia Mică. o escadră arabă se îndreapt spre strîmtori. H< din Const înlăturarea de la heie perioada . nesusţinute de efective suficiente şi compromise de politica religioasă a împăraţilor..sa eierea un ui ^«^osios.( 661. . Hegemonia bizantini pe mare este compromisă. uzurpatorul este înfrînt de exarhul Ravennei şi mulţi fruntaşi ai conspiraţiei sînt executaţi (început 669). datele împă-tului este obh^ :e in lui uinţele naturii. imperiul încheie pace cu guvernatorul Siriei Muawija. 663. C. 54). 668. la Roma este primit de papă cu toate onorurile (iul. Constant II întreprinde o tdmpa. uniunea triburilor bulgare din nordul munţilor Caucaz se destramă sub loviturile chazarilor. un cal şi ufl sclav. cu intenţia de a merge asupra capitali * imperiale. o colec n lui Mauricios (582—60. prin 17 . 655.660. Expediţie victorioasă a lui Constant II asupra „Scla viniilor" din Tracia şi Macedonia. dar flota bizantină suferă o înfrîngere zdrobitoare -s împăratul abia scăpînd cu viaţă. Asasinarea lui Constant II la Syracuza (15 sept.de unde avea să atace imperiul. care a provocat unele mişcări populare (Cartagina). ra™. în timpul războiului civil din califat (656—661). ajungînd pînă pe malurile Bosforului. provinciile vestice ale imperiului au fost supuse unei fiscalităţi excesive. arabii zdrobesc rezistenţa'triburilor berbere şi a armatelor bizantine şi cuceresc întregul nord al Africii. care se obligă să plătească bizantinilor un tri but zilnic în valoare de 1 000 de nomisme. împărat creşte. conduse de Ogba şi de Hassan.------lia de sud şi centrală contra ducilor longobarzi. remarcabil n shiiba tînărul . rămîn fără rezultat. 666—698.^ i— . încercările de contraofensivă ale imperiului. 659. 656).. După moartea hanului Kubrat (c. Flota arabă ocupă insula Kos şi întreprinde o expediţi de pradă asupra Cretei.) este urmată de proclamarea ca împărat a unuia dintre complotişti. calif.„u^udu pe yuo de cămile.. Una dintre guvernările de importanţă decisivă în istoria Bizanţului. Cipru-Rhodos-Kos.

51 .

.

. faţă de care se oblgăk phta unu Urii f . „„. supunînd populaţia *ab>l pentru !„«. ™w. K . probabil pentru întîia stat protobulgar în Moesia. de ^^f ^esia inferior. tl(J *" i"1"1-""1 î1 iJV. lu c . Prima domnie a lui Justinian II.'. g\irile Dunării şi alte teritorii de pe malul fluviului şi de pe litoralul pontic au rămas sub controlul Constantinopolului. terivechii provincii nare scapă pentru trei secole stăromano-bizantine. î C onst. 681. Herakleios şi Tiberios. mmistrativ extinde sistemul th un . asigurat de flota imperială care-şi menţine puncte de sprijin pe ţărmul vestic al Pontului şi pe linia fluviului.10^1115... fraţii săi. 6 .victoria strălucită obţin în primejdie nu numai ţie europeană.. 23.. ce aui cu suie precipitarea declinului vieţii urbane şi run zarea Mir acida Sandi J S ^F ™*" "^Por""Smynw' ° *fî^hanat* MW SM£ i1^^.-. 0 ) imperiului. L^™* ţ nei. . în timn m Vw5 învingătoriti ceuu 1 . ce aduce urbane şi fost nici totală şi nici ruralipermanentă.HU ac sinoade locale pregătitoare (Wtnntiii I\ convoacă la Constantinopol ci.. Constantin IV încheie pace cu Asparucli prin care ecunoaşte hanului bulgar stăpînirea asupra teritoriilor ocupate şi se obligă să-i plătească tribut. *jr'° (vara). 670. provincii imperiale /antina da g l e lc lovituri escadrelor . Î joduriJc Constantinopolului.. pentru a asigura succesiunea tronului fiului său. M S hS^^ " S"! P C Ct imperiul. fapt ce trădează 1 dzantine. °a«i legislativ xotiws georgi."*"" ----------------«8» (?)• Constantin IV încheie pace cu Asparucli prin care recunoaşte Imnului bulgar stăpînirea asupra teritoriilor ocupate'si se obligă să-i plătească tribut. După marele dezastru «uforit An ivi 1. Arabii cuceresc peninsula C}'zic. rezistenţa armată din thetna Anatolikon este repede reprimată. recunoaşterea de juyc a ' tînărului haliat bulgar... ^'"c to rclS i "Stck fa f a do tonstantinop. 685—695.. ' ' ac scia^ Ş» 50 de cai (?).. Etapă importantă <1e îepencrare socialeconomică şi adminis- -uj.. Dar dominaţia protobuigara. nu a bvilgară.?111..'. Justinian. dec.. lUJXct îayci uv ^v^i^^. recunoaşterea de jure a tînărului hanat bulgar.0 UMl după altul._____________2_ _ ilave" iol.f-.1.. m valoare de 3 000 de line a u r i O ' d sclTvi S ^n ^ de rasă.. Constantin IV înlătură pe cei doi coîmpăraţi. .a"tl.* u M .

nou conciliu ecumenic în^re conSS soffdS ° ^P1' P°Hticâ de C°1OnizărL 53 .

.

.. Perioadă de anarbi .— --------------- a Ş e?atăT n lLc7d a o C ni d a e şi CO TTaci^ nOP01 de ^ impenuhii. . precum şi ciprioţilor. lz Q nian 11 încearcă să găsească aliaţi pentru a reveni la tron.' cam P a " ie militară îp trelor vitale ale imperiului. 12 000 di 697—698. - 895 (sfîrşit) — . pentru aproaTf 11 6 !n^"^ ri1b e ^^în'ort sau succedat la tron şapte împăraţi. C Malik^ pe B^l pSattbntW^ " or'provoacă o Mişcare populară care răstoarnă ţJt Muawija cu zece ani £/ t!lbutuItI1. dar Justinian II se refugiază la chazari. aduşi la insulei ~y<u. devastată de ilui -. contraofensiva arabă.zik. ocupată de Hassan colo în 695. locuitorii din Chersones se obligă să-1 predea împăratului. reuşeşte să reia definitiv capitala fostului exar(primăv'ara 698). . graniţele orientale a ^ p să restabilească conţii rtant^ părţi a Armenj. unde se căsătoreşte cu sora chaganului. G «"tituie uun 'cSdoSiS îizantV'^™ P « puter cUrevolte militare.AM al?i -««" juauHian U întrenrîr. ameninţat să fie predat şi de chazari împăratului din Constan-.e ° campanie militară »„ *„.\S paceTlZi lm r tante Cali **^^ ^„S^ to^TîTc^iatinopol W albaştri. strategul themci Hellada. . sub conducerea aceluiaşi . .68 6 trmralnlm Leontios. Justinian II zează o importantă thema a.w vitale ale imperiului. .la care a cons. . recucereşte Cartagina (697).----• Cipru. 6 8 8 ^ •90. in thema Opsi famihi de mardaiti în thema Karabisiani. învingăse răscoală împotriva lui Justinian II şi 11 albaştri-pe Jusai in urmă.. Justinian II caută refugiu la bulgari.1^-717.jumătate I . i mp e r i u l u / h u ^ S e ^ ! ™ ' " a b " . .3Pnn?. lichidînd stăpînirea bizantină în 54 Atnanos (Siria) ref ' 691 . la cererea lui Tiberios III.. »otnva slavilor si b uI^X ^ . care ?M CafPanie victorioasă Leontios. fînian II căruia 1 se taie nasul. condusă de patriciul """hine.. j u s ti n i a n II într eb ^ ?V este în primejdie şi arabii reiau ofensiva asupra cenpotriva slavilor «i v„i„. Ioan. L 688. arabii se obligă să ac<>!Lc flLitt -717.o b l i g ă s ă acol.68 9.. a .sud in toi Constant II şi coIoi]i " ""i maced imperiu şi colo Periu Epir şi Cepha "arat î sediul _.— ^ ot tinopol.^ IV este iu p'»"-j"~ . .Perioadă de anarhie politică în imperiu. O expediţie navală bizantină. care trece la creştinism şi ia numele de Theodora. opera externă a Im Constantin instituie „ ' .

frontul ^ peninsula C în peninsula Cyzikj armata bizantină este înfrîntă la Se.705. A doua . orbit. înalţi demnitari sînt ucişi. încheie o nouă pace cu aliaMică la din nou trecerii contingentelor " bizantină intră nou sub stăpînirea tul său bulgar. între bizantini irontul orienta]. care reuşeşte să cucerească Constantîca. . care încoronase pe Leontios.Africa. provocată r de colonizările de ciprioţi orienta]. După pierderea Cartaginei. La iz obligă să reia plata tributului la care consimţise tatăl recunoaşte deciziile cil din său cu un sfert de veac în urmă. jusnnian coli' II po să-1 aresteze pe pontif domnie a lui justinian II înseamnă o perioadă de cumplită :i s la Coninopol. conduse de hanul Tervel. —711. A urma trecerii conţi slave în din Asia Mică la "iWsub stăoîni tinopolul şi revine la tron. importante în de imperiu. flota imperială în care completează hotărîrile ultimelor retragere proclamă împărat pe drongarul themei Karaumenice din 553 şi 680/81 în materie c bisiani. aruncaţi în închisoare Romei fată sau exilaţi. dar opoziţia miliţiei exarh teroare în imperiu. ex-basileii Leontios şi Tiberios III sînt să aducă la îndeplinire schimbări executaţi. Justinian II cucereşte Constanbastopolis. patriarhul Callinic. în Armenia. sept. Apsimar. sept. Justinian II convoacă un conciliu la 698 (sîîrşit). 11. Cu sprijinul unei puternice armate bulgaro-slave. onnopolul cu sprijinul demei verzilor şi să urce pe tron sub 691/693. dec. Reluarea „ ostilităţilor între bizantini şi arabi pe ____ numele de Tiberios III. prin care-i acordă titlul de cezar şi se 695.

.

căruia îi acordă nîna fiicei sal gaţ aiului P Jushnian II }n ( sprijinul m A ta.nţa themei Ops d lă mîna fnccl salc 716) cu <u atitudinoi lor din VrSZ^f* ° Iui st Do» ^ 1? ?n Xă să renunţe la tron în favoarea rivaluli P^^"^ ^tmii din ChersonS^?^"™ ^ «^ I Su ciS in S în Constantinopol şi «te încoronat ahaza cu chirii si Por.■ Jt-uctiil ce izbucnise tnt™ «„ m^^^^^c&Zb^P^^. T. iar Tlieodosios cslc obliga iini ■i'a este pic toasecretisi Anastasios //.*ol:i co«tra basilcului lf%ofh (25 mart. Hi. 717).Ameninţaţi cu o i trri sale :>si" f ln*ciat astfel aces-tU i'ii Vriabasdos. „ liittul ce izbucnise între C Ivoma ţ P' me.c ^ Re/isU.» Leoi i .-. . 716).i acestui.. încheierea perioadei de anarfa Justinia care f"1 P"T învhS (au.rnnn^r^^^^^^^ împărat (18 apr asilcu 1 fr «chciat astf. a tron (sfîrşit o.-i 113 stasios II trebui mănăstire. domnii. ^oul măsuri comp ia 56 lupta con basileu pe funcţio şase luni de război civil.

aug.). iar Anasta sios I mănăst ire .

.

amplu program rfP t^T-^.„. turale. pe . Domnia lui Leon III Isaurianul.. împăraţii Miră no«L _.-r»" interesele islati X i ■^lecţie". cut sa se vorbească de militir" e ŞlmuI themelor. \1. Thessaloiii. urcă pe ^■'ilor impropriu numită thema Mării Egee. a™ m. în ■ tinopolul themelor din Asia Mică.. măsurile energice ale lui Leon III şi eficacitatea focului grecesc împiedică pătrunderea asediatorilor în oraş.*De origine siriană. Da: ~" ii coast slav reformă a themelor. Noua Asia M hinterlandul lor. /din Occident. Ide. mart. rj » . aug. 15. în vestul ei fiind organizată thema ThraMici • Cu noua ginară din kesion.™ «ce. ostile cultul gic. S °° iale politice ^ ct 7I9. De aceea. 7 mart. ofensiva arabă spre Europa suferă un ţeior fără 'precedent. în fruntea unei flote impresionante. ce cuprinde litoralul Asiei Mici. fratele califului Omar II. fii particular. în realitate. Sosirea unei armate bulgare în ajutorul basileului îi obligă pe arabi să ui icoanelor . Leon III procedează la împărţirea Mediteranei. Da. Co.c iiu^». in ^ ^ ^ em an cip eaza de sub obedienţa '^i ^tTra ople Constantirxopolului propriul lor imperiu.Cn°nStitUie înesmHnile religioasă elor rural dezastru bizantine. care oferă strategilor forţe militare d decădere economică rapidă în nul rea/imul ţărănimii libere d importante. pe theine foarte mari. resia "Piu program de reformr P unui reflexul aspiraţiiler^™ P constltuie ' expresia relieioasă snriiinul bukari precedent. iun.mI)eriului". ce reprezintă un program complex de reforme ida cunosc a precede t şi sociale.fi?. politice. 1 si umane ale imperiului în lupta pentru în Ei .-. Maslama. P™ aceasta v de uscat suferă o grea înfrîngere în Asia Mică în faţa formas Politica iconoclastă însăşi c . „alegere") traduce efort. iun. şi de a ven i î n întîmpi^ ca /'"T'^ ^ n ° ib Co » di *" * tmopolnl îşi aştepta sal^S k P ? taro °li'^ de fe care ^ noclaştii dezvoltă şi geaeSTaa^â ° °f -administrativ. noia lor esie uibiiubd u. şi regiunea Isauria). 25—740. inaugurează politica iconoclastă.!i torită primejdiei ce o microasiatic cui premaţiei cetăţi de coasta reprezintă pentru puterea imperii ală menţinerea unor din G oraşele europene. 18.720. asediază pe mare şi uscat capitala bizantină. . cîteva cetăţi de imperiul supravieţuire..^ N OC L A S T * explică noua evoluţie poll-pral si din Italia. legislative. prin re.Polare micro-asîatice . '^ ' micro-asiatice . ceea ce a 1 ubuuiui. . 25 —740. Bun general şi om politic.Cu dezastru fără este Mică. 15 —718.1= thema Kibyraioton. 18. Al doilea asediu al Constantino-polului de către arabi. cît şi cele arabe în supravieţuire. Creta este organizată într-o themă de r ru sine ce ____ stătătoare. urmaşii lui Herakleios l0r i ul UB i apară . thema Anatolikon a fost nu putea conta decît teriorul Asiei divizată. lT° ^ ^'< Ecloga (ilt Naţiei savante l Jui j ^°4 tuI lu î Le «n III de simplific. apte să pună în valoare resursele materiale inundată de valul slav. impe prin caracu de autorităţi iar religioase. unde papa. ritorial. k terea centrală încredinţa J T! 1. --» ----------------- :eloraşi pături ţărăneşti din M In sflrşit. thema maritimă Karabisiani se împarte în Germaniceea (Armem. Leon III aduce k tron o dinastie asiatică şi deschide o nouă pagină în istoria Bizanţului. pe plau polîtico-idcofc greco-romaiU rurale de pe te ce venea din Islî ico n 7. aug. administrative si epoca iconoclastă sie sale. decimaţi de foamete şi de ciuma izbucnite în tabăra' lor.

revolta este reprimată de împărat. flota lor este distrusă de furtună. 726. fostul împărat Anastasios II încearcă sa-şi recîştige tronul. Cu sprijinul bulgarilor din Macedonia şi al funcţionarilor locali. Leon III publică un nou cod de legi. Ecloga. prin care încearcă să adapteze legislaţia lui Justinian la noile re- .ridice asediul. răsculîndu-se la Thessalonic împotriva lui Leon III. iar armata ■ -720.

.

'29. SUpra Azerbaijanuiui i. i mi u . şi de mulţi adversari ai icoa din celelalte theme din Asia Mică. Niketas. _ . 741) si._ . ţ i u t . care trece de partea amintirea tat"~ tn-csiei ahznfp aband Principalul drum rîin r °nează pasul D^ din celelalte theme din Asia Mică.u V » — — n ^ 1< -_(^t triva arabilor aliant? înV ^ / XI ? j hanul cha/ ar în . 14. orbindn-i.i. în tuni. după un asediu de aproape 2 luni (sept. princiDahil rî. — 2 nov. den uitare pe isc sfwsji^-.s? a ?obL 775 seot. 742) Constanţi1r .. Constantin V ZCI KH UC "'oase' a h a Si a U I ? f' ţ° °nna ex p e d ifid î ^tc pe Artabasdos la Sardes (mai 742) şi pe al doilea o+:. unde amintire tălui său era puternică.-„„ ' . după ce a fost supus batjocurii publice. la Modrina (aug.. Sprijinit de armat? rlin themele Anatolikon şi ITirakesion.„.\\ fiu al acestuia..'. este pnmitm Constant noU Ş1 cer s „„ zlJorPnJinul lonej po l unde este încoronat.' Cu fiica hanului f7«)'. n " "*"•■ \ ' «ngobamlor patriarhul Anastasios este lăsat in fruntea bismcu.1 .. Constantin. Ve S f e S v e S V * * » ^ b ^ vi^ul^te proclamat împărat (iul. EraiI I .3. T " d e către patriarlml Anastasios. 742)... convoacă un sinod la Roma şi pe adversarii icoanelor.„?•• .i.. « c .1™ "P 1* 2" 1» i(lterveîi Ion4>™ '? »™'I»t™ şi pe cei doi Iii ai săi.Dn abandonează IM. alături de fiul sau Nikcplior. f/ u l £?¥J^^ a d e căsătoria coîmpW fie acestei alhnte ..„+r-f> n>i mm mnri im- 60 * n p e n i n s u l a .1 n„(! partizanilor cultului icoanelor. Tratat de alianţă înfr." V ~" " "« "UHUJUI ( 7 ţ ^ ] ' f iv l a n u s a u e r a p u ie u n u c i . deckrma ?unga funcţionarii bizantini î' R ° ma ?* Pen ^ da-sc partizan al icoanelor.™ J /%. Constantin V facerile ita. _ . Domnia lui Constantin V. W ■— ? I ■* r .iă. .

. ' '^"eS cursul* căreia ocupă Germaniceea. "sta si ir E1/ează Ia pal 746. pe carc-i colo-. cetatea sa natală.. Campanie victorioasă a lui Constantin 81 05 ( 2 2 I 61 .'■"P-W «te ^„îrSte"^" ' . ■ un marc număr de prizonieri.

.

marchează prăbuşirea ! stăpînirii imperiale în nordul şi centrul Italiei. emanciparea «papalităţii de sub obedienţa bizantină. pole: grafice. loan Damaschinul (n. unul dmtre p„^. ce Aprinde lucrări de caracter dogmatic. omilii şi poezii 750°Constentin V încheie reconstrucţia bisericii Sf. cea. i2. în „. Irina •din* Constantinopol. baze de atac ale arabilor asupra teritoriilor bizantine. Constantin V întreprinde o nouă expediţie antiarabă.îinile regelui longobard Aistulf. capitala exarhatului bizantin.1 ria • lă controlează în tot cursul domniei lui Constantin V orientală. Căderea Ravennei. 650). ce atinge Mesopotamia superioară. Tulburările din califat. basileul colonizează noi prizonieri armeni şi sirieni la graniţa cu bulgarii. provocate de revoluţia de palat care a adus în fruntea statului dinastia abbasidă (750). autor al unei imense opere. şi consolidarea sistemului themelor în Asia Mică asigură imperiului linişte la hotarele orientale . ste ridicată biserica Sf. Sofia din Thessalonic. începutul « îeorientării politicii papale în Europa prin stabilirea con-I tactelor cu regatul franc.1. poiemic şi hagioPartizan al cultului icoa- rii teologi bizantini. în cursul căreia distruge fortificaţiile cetăţilor Melitene şi Theodosiopolis.

io —aug. care stă la originea formării statului papal şi avea să conducă la naşterea imperialul occidenLcLJ. fabricarea. conciliul con-Inr f • î icoanelor. La întîlnirea de la Ponthion dintre Ştefan II şi Pepin cel Scurt este consolidată alianţa dintre papalitate şi regatul franc. ^ u P ă ° pregătire matură. campanie a lui Pepin în Italia.pîn ă la sfîr şitu l do mni ei lui Con stan tin V. îebr. ase-)rii na> Aîstulf cere Pace şi promite retrocedarea nuor cucerite de la imperiu. posesia si venerarea aStfd 754 ful ™P ăratului ° annâ redutabilă.. care urmau a fi resti63 . în cursul căreia basiiem sa asigurat de sprijinul celei mai mari părţi a episcoP»or şi a condus personal dezbaterea teologică din imPCTIU. Constantin V convoacă conciliul la care participă darn^T ş i c a r e s e d e c l a r ă ecumenic. ec Prima diatîn p ". 6. Conciliul din palatul imperial din . ia n. 754. 8. ercia.

.

n C rotesteI bizantine. vechiului exarhat ne >l obI. ''. tiraiă canrnanie militară la cere împăratului Constantin V. cerere respins. sînt destituiţi din funcţii si apoi deportaţi sau executaţi. care oferă împăratului prilej x entru putere din statul bulgar pendidaţii la tron. 767). din noutedl Wi dm 1? ŞÎ atacase ^ 777. aug." fT ■•-''■''■««"•ii r. Războiul bizanţ! rinde nouă campanii 1 cursul cărora hanatu x răbuşire.r P or repeta 778. Iun. -775. 4isttt S^echiului exarhat.ita»'ană a lui pep in.„ pontificale încetează să mai ratifice alefer mă so! carf "ncăti^r expe( ?ie .î?„™ .t "Ş-11 Subordonării paj desfiin*— -a a tnl. patriarhul Constantin este destituit. ^îjivd /. partizani ai cultului icoanelor. înfrîngerile s vocat mari tulburări i organismul de prestigiului im ____ „^ xwiLciitne ia graniţele cu bulgarii.f^mată legitimital 774.. 1 nord de 64 :el cultului icoane or ?7«f %F . exilat şi apoi executat (aug. i.eci de demnitari. Expediţie victorioasă a lui Leon IV (împărat din 7/5) . Pepin hînrnSi'J .1§'at să cedeze teritori iradc este botezat şi căsătorit cu o prinţesa Lizaiuma. Căderea Paviei in mumie faţă de basileu care înj. în banat conrne. plata tributului. Hanul bulgar Telerig se refugiază la Conslantinopol. „^ F c lamin tară efect «ni „„ or aoi fOTtăr f PojuUţu orientale violentă a lui Ttlctz.

de a arins un marc număr de prizonieri.Le °n IV reia politica iconoclastă a părintelui său stituie mai mulţi înalţi funcţionari. Leon IV reia poiiucu îeuin Şi destituie mai mulţi înalţi funcţi nelor. sub i regenţa mamei sale. cezarul Nikephor şi ceilalţi 65 . aruncîndu-________ 780.reprimată de Constantin v"a ?i Mafedonia este crur colonizaţi în Tracia. ir:rcy!nî eaza din nou lui în Cilida. în thema ES^ 1 SÎnt Colot 780 ' a P r . nelor. aruncîndu-i în închisoare. în vîrstă de zece ani. partizani ai icoa'• Ştefan 1 Răscoa la cii„îi„. Mi în Asia Mică. sept.O istorie a imperiului bizantin colonizaţi în Tracia. . 0. 8. La moartea timpurie a lui Leon IV urcă pe tron minorul Constantin VI. apr. de „r. Ircna.

.

24 "~ oct> 13* Conciliul de Ia Niceea. au fost trimise într-o proiect 7S7) Tp «-a lui r . care urmează să aibă loc la Niceea. Vr (7SJ. sub „ 1 J ^ Pr oc l a me r p w _ ? . e s t . ^ ■ Proclame re^VlV^Ces' s^vc u i ? 787» seP1. . H l «^ . dec.„ 66 784. par-: tizană a cultului icoanelor. 'i si u LJIOr Jui ConstantinJ cu fi oupă suMiii. uJ expediţie contra arabilor din Asia. în (Ir '88. Recunoscut 1 ecumenic de biserica orientală. I lui Leon IV in £%*>><> pi"S <. adversare ale cultului icoanelor. din 786.*< J? wo. . Uu r . conciliul se desfăşoară în prezenţa a 350 de episcopi şi a numeroşi călugări. |. 787 p » Italia central* • ce Halia (vara). După ce trupele din capitală şi din thcmele asiatice.787." " . s ă protecţia armatei din thcmele europene.ai care-s Punea s p obJfgaţ P rau( îutnatate de veac ea ocupă un loc de prim rang în viaţa j i i bisericii bizantine şi pe scena politică a imperiului.. Ircna face noi pregătiri pentru conciliu.

Maurakios şi Aetios.-. La îndemnul Irenei. Constantin VI jurămînt de fidelipedepse cu orbirea pe unchiul său. ambiţioasa împărătească abdică (oct.„ :ă abdice pe Pin»r în toleranţi. . dar aripa radicală rămînc redutabilă. împăratul scapă prin u ga. 792. -. după ce şi-au abjurat erezia. în timp ce 5* fiul ei devine coregent (primăvara). După ce obţine de la armata din Constantino T_.) şi este silită să părăsească palatul. adversare ale cultului icoanelor. " europene. trupele din thema Armeniakon. se răscoală împotriva Irenei. cezarul tate. în anii următori. această ultimă tendinţă învinge. Irena se Nikephoros. iulie.. şi proclamă împărat principal. şi a o asocia din nou la putere. Constantin VI rămîne singur împărat. necesitatea ă de stat de a eh se găsi o ies pe soluţie de ntr compromis u cu foştii iconoclaşti. care au în vedere iar]. Irena nu va înceta să ţeasă intrigi pentru a ". ^ -^^AW ^ UI^C um pol. -----r ----------- adversar al fc 0 mare J mpune în Pe teritori ul .' nuna Popularitatea fiului ei şi a-i înstrăina armata. un > (toamna). formată din timp ce mulţi strategi au fost luaţi prizonieri. fopră să fie urmau şiie reprimiţi in comunitatea creştină. cuc. 790. avînd şi sprijinul celorlalte trupe din Asia. m . ian. Constantin VI cedează rugăminţilor mamei sale pentru a o reprimi la palat împreună cu favoriţii săi. p unitatea bisericii est ortodoxe o bizantine o rupîndu-sc pentru întîia oară. Constantin VI suferă o grea înfrîngere în faţa hanului bulgar Kardam la Markellai. 7 »2. rC ia plata contingente 792 T ' butului"către hanat.de e r esp ing e .

.

oct.S^?^ ^ ?^^. conducătorul complotului. al armatei din themele asia-se răscoală mişcarea este repede înăbuşită.^ l . 69 . 1 1 1 8 0 e 3c îf! Solie bizantină la curtea imperială din :. a /. care încearcă să încheie un tratat cu Ca rol cel ■ Mare: Veneţia. Iosif. cu toată ostilitatea maselor din 3 n Constantinopol. unde avea să moară Jaţia curînd (aug. ultima în insulele ionice. Thcssalonic. ministrul itin V. Poncif ^L". " " - «cp. Calabria şi Sicilia. Pentapolis şi Roma sînt abandonate francilor. Dyrracîiion.-KâscoaJi *. CODO-'£-« °dor' conduci '?akt«<iion *mff »2. încercarea eşuează din cauza refuzului părţii bizantine i de a recunoaşte titlul imperial al suveranului franc.nr^. a strateg i -*°^ ată de e\c»A armat « dijj ti Jem ^ . rămase fidele Irenei. astfe" ' S?» ^na . ca buranle provocate in ttl Ra«d (809) plata tributului însă odată cu tul-la moartea lui Harun a cronicarului Nikep~" din sînul bisericii ra aceste n* de Studios. cupide poS^ i° ^ C ^^. OIK Pe tron rtîiid esf ta te. 4^'dosrruinî. 7'03 (primăvara). Croaţia. JRavenna. Dalmaţia maritimă. finanţelor Nikephor. ona ^te coVcfde-^ dodfiaa P ° HtiCâ ff ledievaU tuIl «'. nn ^ie i/a- iată de califac. Criya guvernării Irenei izbucneşte deschis si o insula Prinţilor şi apoi în Lesbos.kon nm °* 'nai.0* 1 fugării din iu4. 803). Peloponez şi Cephaloma. nifl cu pQ. Aachcn. în timp ce Istria. este proclamat împărat şi încoronat de E ta te a patriarhul Tarasios. i urmau să revină Bizanţului.XJXUCJaŞ«"' ^giuni eoi themc: Macedonia. 31.

.

ce cuprinde evenimentele din perioada 284 — 813.arhiepiscop de Thessalonfc. Theophanes Confesorul (m. integrînd-o puternicei linii defensive bizantine din Balcani. 809 (toamna). obligate să participe la plata impozitului şi la echiparea militară a celor să-' rac*i. basileul pătrunde la nord de Balcani şi. deteriorată de politica internă a Ireuei. colouU zări sistematice la graniţele imperiului etc. 807. partizanul Bizanţului (primăvara 811). busnit între bizantini şi bulgari. Philippopolis şi Serdica. 810—«-811. Reformele economice ale lui Nikephor I („cele 11 vexa- ţiuni-). Nikephor I colonizează la graniţele macedonene locuitori aduşi din celelalte provincii ale imperiului. unul dintre punctele înaintate ale stăpîniri bizantine in Balcani. reformarea' sistemului stratiotic. O flotă bizantină pătrunde în Adriatica şi consolidez* stăpînirea basilcului asupra Veneţiei. C. 810 — sec. 810). i lc . stabilirea unor taxe vamale ]a comerţul cu sclavi. Pentru refacerea situaţiei economice a imperiului. Develtos. 818) scrie o cronica universală. C. Marea campanie militară a lui Nikephor 1 împotriva bulgarilor. maltrataţi şi exilaţi (809). respingînd ofertele 70 . avînd încredere în foederaţii slavi locali în conflictul i 2. autoare de imnuri religioase. fiul lui Carol cel Mare. repunerea în vigoare a plăţii solidare a impozitului (allelengyon). 811 (vara). şi 700 de călugări sînt închişi. menit să consolideze statul bizantin: anularea tuturor scutirilor fiscale şi vamale iniţiate de predecesoarea sa. de vreme ce este ales doge■ al Veneţiei Agnellus Participatus. Campania lui Nikephor I împotriva bulgarilor] Serdica este recucerită. Pepin. iar fortificaţiile refăcute. lovind astfel în elementele bogate. epigrame etc. 809—810. 810—-814. IX (sfîrşit). anularea inmnităţilor fiscale de care se bucurau biserica şi mănăstirile. reocupă Veneţia (început 810). în fruntea unei puternice armate. cea mai mare poetă bizantină. 809 (primăvara). 8Î0. împăratul iniţiază un amplu program de reforme. Adrianopol. promovat rege al longobarzilor. Hanul Crum atacă şi cucereşte cetatea Serdica. Trăieşte Casia. unde face concesii politice suveranului franc. o solie bizantină merge la Aachen (iun.

Solii lui Mihail 1 Rangabe recunosc pe Carol cel Mare la Aachen ca împărat al francilor. **ţ iul.ace ale lui Crum. în timp ce basileul recu noaşte împăratului franc stăpmirca asupra Croaţiei. 22. 4. 10. Proclamat împărat de contingentele asiatice oupă înfrîngerea lui Mihail 1 în faţa lui Crum. înaintate de han în formă ultimativă. al căror program este acelaşi cu al înaintaşilor br Leon III şi Constantin V: refacerea puterii 71 . dec. a cărui populaţie este ridicată şi colonizată în Bulgaria (primăvara). Răscoala coloniştilor aduşi în regiunea Macedoniei de Nikephor I şi fuga lor în themele de origine măresc anarhia politică din partea europeană a imperiului. 10—820. împăratul şi eSi mai mulţi fruntaşi bizantini au căzut în luptă. Hanul Crum invadează Tracia şi cucereşte portul Develtos (Burgas). 812. Su\:> domnia lui Miliail I Rangabe viata religioasă şi politică a imperiului este dominată de faimosul abate Theodor şi de partizanii săi studiţi. 3» iul. Presti-dul imperiului în Balcani este compromis. 10. 8 —813. ginerele lui Nikephor I. Staurakios. Domnia lui Leon V Armeanul. Soarta bătăliei de la Versinikia dintre Mihail I si Crum este hotărîtă de retragerea precipitată a strate gului themei Anatholikon. u noul împărat revin la putere reprezentanţii populaţiei Kncioasiatice. 811 oct. 813.apr.iun. într-tm moment cînd lupta era pe punctul de a fi cîstigată de bizantini. în urma refuzului imperiului de a prirni condiţiile păcii. împăratul este surprins între defiî le'Balcanilor de hanul bulgar şi armata bizantină te distrusă aproape în întregime (26 iul. grav rănit în măcelul din Balcani. strategul leon pătrunde în Constantinopol fără rezistenţă şi este recunoscut basileu de senat. atacă şi distruge capitala acestuia. 25.). 812. este ales basileu de către armată şi senat Mihail I Rangabe. Crum ocupă şi pradă Mesembria (nov. 812. Mihail I abdică şi intră în mănăstire.). •pivkv la întoarceie. este proclamat împărat de armată la Adrianopol (aug. Veneţia este re trocedată imperiului oriental. ci şi de drept. iul. care sînt rechemaţi din exil şi împăcaţi cu patriarhul Nikephor. 811 (toamna). înfrînt şi detronat. fiul lui Nikephor I. Existenţa a două imperii nu numai de îapt.). după moartea sa. Leon.

tre cei doi suverani. Consoli darea situaţiei imperiului la graniţa cu Bulgaria. după 14 apr. 813(toamna)-. oraşului şi pe ceilalţi prizonieri la nordul Dunării. Cruni as diază Adrianopolul fără succes şi apare sub zidurile (v" stantinopolului. opoziţie înverşunată a studiţilor.militare a imperiului şi reluarea luptei contra cuît u j. o pace pe 30 de ani. partizan al studiţilor. fiul şi succeso rul lui Crum. 814 (toamna). 81jî. 25. Patriarhul Nikephor. 815. 13. Leon V este asasinat în altarul bisericii $f.). Mih«i« de Amorion. 814. "• 8t3. 820. Leon V înfrînge pe hanul Crum în regiunea Mesembriei şi-1 obligă să se retragă la nord de Balcani 814apr. graniţa dintre cele două părţi trece prin Develtos. Leon V arestează. dotos Malissenos. apr. Macrolivada şi la sud de Phiiippopolis. Leon V convoacă la palat o adunare a partizanilor şi a adversarilor cultului icoanelor şi face CUROS cută intenţia sa de a relua politica iconoclastă. icoanelor. politica . în frunte cu abatele Theodor. ia cu asalt Adrianopoliil şi deportează popula. < 815. iconoclastă este reluată. mart. iul. 72 J I . după încercarea nereuşită a lui Leon y de a-1 prinde în ctirsă pe han în cursul întrevederii ţjj. Crum moare pe neaşteptate: imperiul este eliberat de unul dintre cei mai mari adver sari din istoria sa. txn curtean devotat politicii imperiale 1 (1« apr. S# fia de partizanii vechiului şău tovarăş de arme. dec. urmare a transformărilor din cele două taî bere intervenite între timp. Crum pradă cu sălbăticie întreg Tracic. în toiul pregătirilor pentru o mare campanie asupra Constanţinopolului. care apără teza independenţei bisericii faţă de stat. împărţind astfel Tracia în două.. — aug. Leon V încheie cu Omurtag. Sinodul convocat de împărat la Constantinopol re pune în vigoare hotărîrile conciliului din 754. după apr. dar nu mai are vigoarea din prima fază. După victoria de la Versinikia. în urma opoziţiei înverşunate a studiţil° r ' faţă de politica sa iconoclastă. este depus şi exilat de Leon V şi adus în fruntea bisericii T'neo. . care se afla în închisoare în urma unui eoni' plot organizat împotriva basileului. înteitfniţează sau exilează numeroşi prelaţi şi călugări stucUţ'i între care abatele Theodor şi cronicarul Theophaiics i (+818).

Moare Theodftr de Studios (n. .). în fruntea unei puternice armate formate din arabi. Chemat în ajutor de Mihail II. Mihail II restabk Ieste controlul în Asia şt Europa şi obligă pe Thoma Sla-3 vul să capituleze la Ar'cadiopolis (oct. partizan fanatic al icoanelor.deci 25 — 829-. religioase şi etnice. ceea ce explică ecoul ei în întreaga societate bizantină. perşi. cu acordul califului al-Mamun. uncie se retrăi şese cu partizanii săi după înfrîngerea din primăvară! conducătorul mişcării este ucis cu sălbăticie de învins gâtor. 821—823. febr. avînd alături armata din themele europene. după ce a tre-2 cut Bosforul cu sprijinul flotei din thema Kibyraioton.-toamna). Thoma Slavul asediază Constantinopolul. Izbucnită ca urmare a rivalităţii personale dintre Mihail II şi Thoma. Tlioma Slavul se răscoală împotriva lui Mihail II de Amorion şi se proclamă împărat. 759). cu excepţia celor de Opsikion şi Arnieniakon. laţii caucaziene. Răscoala lui Thonta Slavul. poezii liturgice. ©ct. armeni. scrie o întinsă operă epistolografică (cea. Benutia lai Mihaii II. 550 serisori). «tar din raţiuni politice încearcă o împăcare între cele tkjuă tabere. deşi Mihail II nu reia persecuţiile împotriva cultului icoanelor. 821. panegirice. încoronat curînd de patriarhul d'e Antiohia. 821 (vara-toamna). deşi din raţiuni politice ridică steagul în apărarea cultului icoa^ nelor. hanul Omurs tag coboară în Tracia. iberi şi din alte popu-.. recheamă din exil pe studiţi. dec. dar şi din grecii şi slavii din Asia Mică. — 822. Cu sprijinul hanului. omiMi. 823 (vara. 826. mişcarea are la origine profunde cauze sociale. Thoma este recunoscut basileu de toate themele din Asia Mică. Theodor de Studios (-f 826) şi partizanii săi părăsesc Constantinopolul. Thoma Slavul ridică asediul Constantinopolui şi îl întîmpină pe han într-o luptă în care este complet zdrobit. 823 (primăvara). care-i recunoaşte titlul suprem. cărora pare a le fi favorabil în timpul mişcării lui Thoma Slavul? dwpă mişcare. Thomas Slavul reia asediul Constantinopclului cu şi mai multă vigoare. în care pre= dominau partizanii cultului icoanelor. 822 (primăvara) — 823 (primăvara). Fondatorul dinastiei ainoiicne este un partizan al iconoclasmului.

li .

marele savant Ioan Grammatk»l. Antiohia şi Ierusalim răniîne fără rezultat. iar pe malul asiatic al Bosforului construieşte un splendid palat. După eşecul forţelor arabe nord-africane în încercarea de a cuceri Siracuza (828). 830—831. 837. 831). Expediţii bizantine conduse de Theopbil asupra teritoriilor arabe din Asia cu rezultate schimbătoare. care avea să urce pe scaunul patriarhal (837). -arabii din Andalusia atacă prin surprindere şi cuceresc insula Creta. Bizanţul pierde supremaţia în Mediterana centrală şi securitatea comerţului său în Adriatica. ian. încurajează dezvoltarea învăţămîntului şi iniţiază ridicarea unor noi edificii şi împodobirea palatului imperial. Alungaţi din Spania în Egipt (816). bizantinii pierd în anii următori întreaga parte vestică a insulei. 826). —842. persecuţii conduse de patriarhul Ioan Grammaticul. tratativele de pace care au urmat au rămas fără efect datorită morţii califului al Mamun (833). Theophil întreprinde o campanie victorioasă pe cursul fluviului Eufrat. urmează la tron fiul său Theophil. 20. care cunosc punctul culminant în a ■'"doua parte a domniei. 829—832. basileul ocupă Zapetra şi Tars în Cilicia. Domnia lui Theophil. oct. La moartea lui Mihail II.826—827. . La îndemnul preceptorului său. Flota imperială trimisă în ajutorul forţelor bizantine din Sicilia este distrusă de arabi în faţa Siracuzei. reia perseeui^ţiile iconoclaste. Un an mai tîrziu. care riva-. intelectual rafinat. 829—842. care arc ca rezultat refacerea finanţelor statului. Theophil convoacă un sinod la Constantinopol. învingătoar în campaniile din 829 şi 831. 835. 832. 829. în care sînt reînnoite hotărîrile conciliului din 754. învins în cele din 830 şi 832 Theofil pierde fortăreaţa Lulun. în cursul căreia ocupă Samosata si Za74 f\ ■' ■ >:■■ '■■■ . Duce o politică economică înţeleaptă. 829. arabii din Africa de nord încep cucerirea Siciliei. riposta patriarhilor din Alexandria. Theopbil extinde Marele Palat. două armate arabe din Spania şi Africa reiau ofensiva în Sicilia şi reuşesc să ocupe Palermo (sept. cea mai importantă poziţie strategică a imperiului în Mediterana (c. lizează cu reşedinţa califilor din Bagdad. unde se instalează arabii africani. oct.

puterea este preluată în numele minorului Mihail III de o regenţă în frunte cu împărăteasa mamă. "43. — astfel îneît la sfîrşitul domniei lui Miriail III. 842 (sîîfştt). armata condusă de împărat ocupă Germaniceea şi o parte a teritoriului provinciei Meii-. cucereşte puternica cetate Amorion (12 aug. 842. Bizantinii reiau campaniile asiipra arabilor după dezastrul din 838.-•tra si pustieşte Melitene. ţuj____aug. în urma opoziţiei înverşunate faţă de hotărîrea regentei şi a sfetnicilor ei de a restabili cultul icoanelor. în timp ce o flotă imperială pustieşte ţărmul Siriei (839). Theodora. tratativele dintre cele două părţi au fost în^ trerupte de moartea celor doi suverani (ian.■ i . mart. tene (840). Theoktistos. 842). în timp ce cealaltă parte.). Arabii continuă ofensiva antibizantină în Sicilia şi ocupă Messina. Castrogiovani (859) etc. La moartea lui Theopliil. . . califul'Mutasim n-a putut interveni. 4. fortificaţiile bi-zantine cad una după alta — Leontin (847). 838 (sîîrşit). părătesei.. reţinut de tulburări interne. imperiul mai stăpînca în insulă numai Sira'cuza şi Taormina. Abder-Rahman II. cei doi fraţi ai Theodorei. în frunte cu califul. Veneţiei şi emirului de Cordoba. magistrul Sergios Niketiates şi favoritul îm-. 20. important centru al stăpînirn imperiale în insulă.. din consiliul de regenţă făceau parte Bardas şi Petronas. Theophil cere ajutor contra arabilor împăratul lui Ludovic Piosul.) şi ocupă Ankyra. logotlietul dromului. patriarhul Ioan Gramrnaticul este depus şi adus în frun tea bisericii bizantine călugărul Methodios. 839—840. îan. un adversar hotărît al politicii iconoclaste. O puternică armată arabă pătrunde în \sia Mică sub conducerea caliîului Mutasim. a căroi cădere a avut un imens ecou în lumea bizantină şi arabă. în anii următori. o parte a armatei obţine o victorie zdrobitoare la Dazimon asupra forţelor bizantine conduse de Theophil (22 iul.

nemulţumiţi că nu şi-au impus candidatul la tronul patriarhal. . Conflictul dintre -. Sofia. sericii bizantine (843—912).patriarhul Methodios si :studiţi inaugurează o iungă perioadă de tulburări în viaţa b{. Restabilirea solemnă a cultului icoanelor în cadrul unei procesiuni desfăşurată în biserica Sf. Sîîrşitul epocii iconoclaste. mart. care răspunde prin a-i anathemiza. călugării studili fac opoziţie noului şef al bisericii. 11.843—#47. 843. după ce un sinod a repus în vigoare hotărîrile ultimului conciliu ecumenic de la Niceea.

regimul thernelor cunoaşte începutul subminării sale sub imperiul transformărilor din baza' sa socială şi al renunţării puterii imperiale la vechea politică defensivă. viaţa economică din bazinul oriental al Mediteranei cunoaşte o tot mai mare stabilitate şi securitate. consecinţă a fenomenelor dizolvante din lăuntrul comunităţilor rurale. Consolidarea internă a imperiului şi atingerea obiectivelor de poliza ^ externă.nas u fondată de Vasile I să treacă la o politică ofensivă pe plan extern. Conştientă de primejdia ce-o pîndeşte prin pierderea. pentru a promova o politică externă expansionistă • Cea mai radicală schimbare are loc însă în politica externă a statului bizantin. autoritatea centrală promovează o seamă de măsuri în favoarea ţărănimii libere şi a stratioţilor. fapt ce explică reînviorarea vieţii oraşelor de pe litoralul microasi-atic şi european al imperilui. fiscalitatea excesivă şi reorientarea politicii externe au contribuit în chip decisiv la ruina maselor ţărăneşti. ce culminează sub împăraţii-soldaţi Nikephor II Pliocas. raţiunea însăşi de a fi a ordinii themelor. au o pondere cres-cîaidă în ansamblul vieţii economice a statului bizantin • Pe plan social. Principalele ţeluri '-n n . asupra cărora autoritatea centrală exercită un monopol strict. dar si a presiunii din afară a dinaţilor. Schlumergei) ___ expresie a intereselor de clasă ale păturilor active de r «"-şe. care devin o pradă uşoară pentru aristocraţia bizantină « în administraţie. de către împăraţii iconoclaşti prin stăvilirea expansiunii arabe şi consolidarea graniţelor orientale îngăduie noii di. dar şi ale aristocraţiei mkroasiatice.„marea epopee bizantină" (G. Dar poziţia ei nu este lipsită de contradicţii. are loc formarea clasei aristocratice în curs de feudalizare. Ioan /Tzimiskes fi Vasile II .3 APOGEUL STATULUI BIZANTIN (843-1025) Cele aproape două veacuri de guvernare a împăraţilor macedoneni prezintă trăsături aparte faţă de precedenta perioadă din aproape toate punctele de vedere • Graţie succeselor politicii externe a împăraţilor iconoclaşti. Industria şi comerţul. bazei sale sociale.

. ce desenează braţele egale ale unei cruci greceşti. agronomie —. Macedonia).' Siriei de Nord. condusă de logofătul Theok-1 tist. care aveau sa constituie punctul de plecare a ceea ce s-a numit „primul umanism bizantin" (Paul Lemerle). preferinţă pentru edificiile cu plan în cruce greacă înscx'isă. Vechea tradiţie bazilicală se regăseşte în mediile conservatoare din provincie (Cappadocia. la St. O armată bizantină suferă o grea înfrîngere pe malul | ' rîului Mauropotamos în faţa forţelor arabe. „popor ales" prin excelenţă asupra celorlalte popoare • Cultura acestei perioade cvo-luiază sub influenţa măsurilor de reorganizare a învăţămîntului superior întreprinse de cezarul Bardas. de un echilibru şi o sobrietate clasice. aulică. Mesopotamiei şj_ . în veacul IX. una. în Beoţia (Skripu) şi la Muntele Atlios (catolicoancle mănăstirilor Lavra. precum şi a superiorităţii bizantinilor. în veacul următor. „Renaşterea macedoneană" îşi află expresia deplină în pictura monumentală. Ivi-ron şi ale altora). O expediţie maritima. cu o valoare practică şi utilitară • „Renaşterea artistică macedoneană" manifestă. Două. în jurul cărora şi-au dus activitatea cercuri de savanţi.ale acestei politici au fost restaurarea thalaso-craţiei bizantine în Meditcrana orientală şi centrală. în care cupola se sprijină pe patru bolţi în leagăn. cu ecouri din arta paleocreştină.tendinţe se manifestă în pictura acestei perioade. ce comandau principalele drumuri comerciale ale Orientului. recucerirea Balcanilor pentru reluarea sub control bizantin a bazinului Dunării şi a celorlalte căi comerciale spre Occident şi recucerirea Armeniei. de curînd convertită la creştinism. în arhitectură. ce au elaborat lucrări de caracter enciclopedic—istorie. de inspiraţie metropolitană. 843—844. de inspiraţie monastică. Luca din Phocida. care au in-? 1 .. ca şi în Bulgaria ((Pliska). ce se întîlneşte în frescele din bisericele rupestre cappadocieno. 844. Sofia din Constantinopol. Această politică şi-a găsit reflectarea pe planul doctrinei în revenirea la teza unicităţii imperiului şi a puterii sale mondiale. ce o găsim în mozaicurile din Sf. şi de aceea a împăratului-cărturar. în care gustul pentru modelele clasice apare foarte limpede. unde r"eacţia faţă de primatul influenţelor orientale aduce reîntoarcerea la valorile clasice grecoromane şi fixarea programului iconografic. cealaltă. de o cromatică strălucitoare. Noile edificii. readuce pentru cîteva luni insula Creta sub stăpînirea bizantină. le în-tilnim în Constantinopol (biserica Maicii Domnului). medicină. Noua mişcare este legată de personalitatea lui Pliotios.

'adat Asia Mică; luptele interne V in califat obligă însă , succesorul lui al Mutasim şă încheie pacea de pe rîul Maos la graniţa bizantine arabă, prin care arc loc un schimb de prizonieri (845/846). «46—-856- Campanii succesive bizantine împotriva statului naulician. PauHcienH, sectă manieheană răspîndită în secolul VIII în Asia Mică, fuseseră favorizaţi de împăraţii "iconoclaşti, fiind şi ei adversarii cultului icoanelor. Incepînd cu Mihail I Rângabe, basileii bizantini au declanşat mari persecuţii împotriva lor, fapt ce i-a determinat să se retragă în emiratul de Melitene şi să pună la graniţa bizantino-arabă bazele unui stat propriu cu centrul la Tephrike, care reprezenta un real pericol pentru Bizanţ, mai ales că paulicicnii erau aliaţii obişnuiţi ai arabilor în raziile lor în imperiu; sub Theodora, în cursul campaniilor întreprinse împotriva lor, numeroşi paulicieni au fost colonizaţi în Tracia, dar statul lor nu a putut fi desfiinţat. c. 847. Campanie victorioasă a strategului de Peloponez, Theoktistos Bryennios, împotriva triburilor slave din Grecia centrală, care sînt aduse la ascultare şi obligate să plătească tribut puterii imperiale. 853. După peste două veacuri de defensivă, flota bizantină reia ofensiva în Mediterana orientală, atacă şi distruge fortăreaţa Damietta de la gurile Nilului. 858. Petronas, fratele lui Bardas şi strateg în thema Thrakesion, întreprinde o campanie victorioasă antiarabă în regiunea Samosatei, ajungînd pînă sub zidurile oraşului TephrVkc, capitala statului paulician. 856 (început). Lovitură de stat la Constantinopol. Cu sprijinul Ivii Bardas, unchiul său, Mihail 111, ajuns la majorat, organizează o lovitură de palat, care a dus la înlăturarea, întemniţarea şi asasinarea Iul Theoktistos, favoritul Theodorei, îndepărtată şi ea curînd de la putere; Mihail 111 rămîne singur împărat, care conduce statul. cu sprijinul unchiului său Bardas, om politic de mare talent. 858Sl(toamna). Complot împotriva lui Bardas, iniţiat de sora }\.\teodora, mama lui Mihail 111; descoperiţi, complotiştii sînt pedepsiţi, iar Theodora obligată să intre la mănăstire. > «ec. 25. După exilarea şi abdicarea voluntară a patriarului Ignatios, în fruntea bisericii este adus Photios,
%

39

cel i»ai ranrc învăţat al veacului, care avea sa reze o nouă pagina în politica bisericii bizantine. 859» Expediţie bizantina în regiunea Saniosatci împotriva arabilor, condusă de Mihail III şi Bardas. 85§, mart. La Constantinopel este convocat un sinod do către patriarhul Pîiotios, la care se pronunţă depunerea lvti Ignaţiu şi a doi episcopi partizani ai acestuia; începutul schismei de peste un sfert de veac dintre partizanii Ini Ignatios şi Photios. C. 860. Prima expediţie rusă asupra Constantinopolului sub conducerea lui Askold şi Bir, respinsă de locuitorii oraşului, în frunte cu patriarhul Photios, şi de Mihail III, sosit în ultimul moment din campania împotriva arabilor. 860. Papa Nicolac I blamează depunerea lui Ignatios, îşi rezervă ultimul cuvînt în chestiune şi pretinde restitui rea jurisdicţiei asupra provinciei Illyricum către biserica romană; începutul unui. lung conflict între Roma şi Constantinopol; în care, graţie imensei forţe materiale dbbîndite prin creştinarea lumii slave în rit ortodox şi concursului basileilor, patriarhatul bizantin se emanci pează definitiv «ie sub autoritatea papală, biserica creş tină devenind astlel bicefală. 861, apr. Nou sinod la Constantinopol, la care participă le gaţii papali şi Ignatios; fostul patriarh este obligai să recunoască drept canonică alegerea lui Photios în frun tea bisericii bizantine, teză pe care si o însuşesc şi emi sarii papei. c. 862. Constantin-Kyril (827—869), apostolul slavilor, ere. ază alfabetul slav. 863. La cererea cneazului Rostislav, Mihail III trimite în Moravia Mare pe fraţii Constantin-Kyril şi Methodios, originari din Thessalonic, pentru a propovădui creştinismul în limba slavă; ascuţirea conflictului dintre biserica romană şi cea bizantină, care se traduce şi pe plan temporal prin creşterea tensiunii politice dintre cele doxiă imperii în anii următori. 863. Din iniţiativa cezarului Bardas este reorganizată în palatul Magnaura Şcoala superioară dm Censtajîtinepej, care avea în frunte pe marele savant Leon Matematic cianoil, prietenul hai Photios; acest act de cultură sta fe originea „prhrmhti umanism bizantin", care avea să 80

ască apOgeml în veacul Iui Constantin VII Porpuy°Tratat de p«ce cu hanul Bor Ls; în schimbul pronusruB» le a "se creştina în rit ®rtod«x împreună cu întreg poorul, Boris primeşte de la bizantini teritoriul dintre Porţile de Fier (Demir-Kepu,) ale Balcanilor şi Porţile Debeltos, ai de. bulgari Zagora. 663 din . - restabilit în funcţie pe Ignatios. 863» sep*. 3. Strategul Petronas obţine o strălucită victorie la graniţa thernel Paphlagonia asupra emirului de Mclitene, Omar, care cade în luptă; moment de răscruce în evoluţia relaţiilor bizaetiiîa arabe, cate marchează în ceputîiî ofensivei vkterisase a îmbătaţilor greci asupra calitatiilui, intrat. în descompunere. c. 864/865. Chaganal bulgar Borls, proclamat cu acest prilej ţar, primeşte' creştinismul de la biserica âlu Coastatititiopsl,. care recunoaşte limba slavă ca limbă de cult în statul bulgar; procesul de asimilare a bulgarilor turanici de către populaţia slavă majoritară intră în faza sa îinală după creştinare. îm urma activităţii lui Clement şi Naum. (discipoli ai lui Kyril şi Metodiu), veniţi din Moravia Mare, alfabetul chirilic se răspîndeşte în Bulgaria, de unde avea să. fie preluat şi de sîrbi, români şi ruşi. 865 (vara). Ascuţirea conflictului dintre Constantinopol şi Roma; Mihail III protestează într-o scrisoare către Kicolac I pentru amestecul papei în treburile bisericii orientale ; în scrisoarea de răspuns, papa reproşează basileului că se proclamă imperatoy Rciv.anontm, deşi ignoră limba latină, pe carc-o consideră „barbară şi scitică". Etapa Rotiă in evoluţia problemei celor doi împăraţi. 866, apr. 21» în cursul unei expediţii maritime contra ocupaţiei arabe din Creta, parakimomenul Vasile, viitorul UTipărat, ucide pe rivalul său, cezarul Bardas, în locul căruia va fi curînd proclamat succesor al lui Mihail IU Şi încoronat coîmpărat (26 mai). * -^ a cererea locuitorilor Raguzei, a căror cetate era de 15 luni asediată de arabii din Sicilia, Vasile I trimite în a u or ? * ffota bizantină condusă de marele drongar Nî- vp ^ Dteypfeas-, care sileşte pe a-sediiatori să bată în rfe
r

tragere; crearea themei Dalmaţia, care cuprinde lit„ ralul adriatic şi insulele vecine. .= ■ 867—874 Imperiul îşi extinde influenţa asupra triburile, sîrbe care sînt creştinate şi recunosc autoritatea împă, râtului, faţă de care se obligă la sprijin, militar; această influenţă cunoaşte importante progrese şi în rîndul triburilor croate, unde tinde s o înlocuiască treptat pe aceea francă şi papală. 867, sept. 24. Vasile I Macedoneanul uzurpă tronul lui l(i hail III şi pune bazele dinastiei macedonene (867—1028) sub care imperiul cunoaşte apogeul puterii salo. Ieşit dintr-o familie de colonişti armeni, aşezaţi de Nikeph'or I în thema Macedoniei, Vasile reuşeşte, graţie calităţilor sale fizice, să cîştige încrederea unui înalt demnitar constantinopolitan şi apoi chiar a împăratului Mi hail III, care-1 face şeful grajdurilor imperiale, parakimomenos, pentru ca să-1 asocieze mai tîrziu la tron. între timp, Vasile dobîndise o mare avere, datorată generozităţii unei văduve foarte bogate din Pa tras, Danielis, sedusă de înfăţişarea lui. în toamna anului 867 face' pasul mmător şi preia puterea în stat, după ce organizase conspiraţia căreia îi căzuse victimă Miliail III. 867, sept. 24. — 886, aug. 29. Domnia lui Vasile I. în inte-. rior restabileşte ordinea si începe opera de adaptare a legislaţiei bizantine la realităţile secolului IX, operă ce avea să fie continuată de~ fiul şi succesorul său, Leon VI. Sub Vasile I se întocmeşte Procheiron (879), ' u n 'manual de drept bizantin ce are la bază Eeloga lui Leon I I I şi Institutele lui Justinian, şi Epaiiagâgc (886), inspiîată din Eclogă şi din Procheiron. în exterior, continuă politica ofensivă a cezarului Bardas în Orient şi ocupă căile strategice care deschideau accesul spre Mesopotamia şi Cilicia; în Italia obţine succese importante în lupta împotriva arabilor. 867, nov. 23. Hotărît să restabilească legăturile cu papalitatea, necesare politicii sale italiene, Vasile I îl depune pe Photios şi-1 readuce pe Ignatios în fruntea bisericii bizantine; sînt reluate contactele cu Roma, în Vederea convocării unui conciliu pentru restabilirea uniunii religioase. 869, iun. Vasile I trimite la Ludovic II o solie, oferind împăratului german un tratat de alianţă împotriva primejdiei 82

be din sudul Italiei; basileul propune şi căsătoria fiu-, î™ ^ău Constantin, cu fiica lui-Ludovic II, Irmengard. «o oct 5—870, îebr. 28. Cu acordul împăratului şi al cei' Adrian II, este convocat la Constantinopol un con ciliu la care participă şi legaţi romani; Photios şi parti zanii săi sînt condamnaţi şi excomunicaţi, iar actele din perioada patriarhatului său anulate. Roma obţine o victorie deplină. . . . „ 870. Arabii cuceresc insula Malta şi-şi consolidează pozn Mediterana centrală. )__879. în cadrul unei vaste încercări de adaptare a legislaţiei lui Justinian la profundele schimbări din structura societăţii bizantine din ultimele trei veacuri, Vasile 1 elaborează manualul de drept uzual, numit Procheiron, cu aceeaşi funcţie practică pe care a avut-o Edoga lui Lcon III. 870 (început). Nemulţumit că Kicolae I şi Adrian II n-au creat arhiepiscopatul dorit, ţarul Boris rupe tratativele cu Roma şi trimite soli la conciliul din Constantinopol pentru a obţine satisfacţie; într-o şedinţă extraconciliară, în care s-au înfruntat patriarhul Ignatios şi legaţii ro-, mani, delegaţii patriarhatelor Orientale, care au arbitrat diferendul, s-au pronunţat pentru jurisdicţia Constantinopolului; Ignatios consacră un arhiepiscop şi zece episcopi pentru biserica bulgară. Creşterea tensiunii dintre Roma şt Constantinopol. c. 800—c. 870. Moare Leon Matematicianul (n.c. 800), unul dintie cei mai mari savanţi ai lumii bizantine, profesor la Şcoala superioară din Constantinopol sub Theophil şi Mihail III. 871. Prima expediţie a lui Vasile I asupra paulicienilor, care revendică de la imperiu întreaga Asie Mică, rămîne fără rezultat. 871—883. în condiţiile crizei profunde în care se cufundă califatul -— Egiptul si alte regiuni se constituie în state autonome, în timp ce imperiul are de îtifmntat la graniţa orientală dinaşti mărunţi, cura sînt emirii de Mehtene şi Tars ori prinţii musulmani din Siria — Vasile » declanşează o ofensivă metodică pe întreg frontul orienta', de la marea Ciliciei pînă la Trapezunt şl Armenia, "l ct r ' ei obiectiv este ocuparea principalelor drumuri de nvazie din Taurus şi Antitaurus şi stăpînirea punctelor din bazinul superior al Eufratului.

871. îebr. După mai multe încercări eşwaţe, Ludovic "Iî şeşte să smulgă oraşul Bari din mîkale arabilor, de îuindu-şi astiel intenţiile *âe a se imstala solid im Italiei.' S71 {frrimavafa). îatr-o scrisoare către împăratul franc Vasile I protestează că Ludovic II se intitulează i»ipe\ nit or Romanorxni, litiu care i se cuvine de drept numai basileului, şi nu inifterator Trancoram; disputa ideologică dintre cele dsroă imperii arc la bază, de fapt, conîliC; tul dintre bizantini şi franci pentru dominaţie în sudul Italiei şi pe coasta dalmată. 872. Marele domestic, Ckristophoros, socrul împăratului, obţine o victorie decisivă asupra paulieienilor; Tepliriko, capitala statuliti, este luată cu asalt şi distrusă, iar con ducătorul lor Cforysochek, cade în luptă'; extinderea stăpînirii bizantine la graniţele orientale. 873. Noua campanie bizantină în Orient -condusă de Vasile I. După ce ocupă bazinul superior al Mesopotamiei, cu cetăţile Samosata şi Zapetra, împăratul eşuează în încercarea de a cuceri puternica fortăreaţă Melitene, ca pitala emiratului arab, unde se refugiase restul arma-, tei pauliciene, înfrmte cu un an în urmă. 873/74. Protospătarul Lcon construieşte bazilica cu cupolă Panaghia, din Skripu (Beoţia). 876/877—SSi. Este ridicată bazilica Nea, în incinta Marelui Palat. 876 (sîhşii).. După ce a iecunoscut protectoratul bizantin (873), principele longobard d-e Benevcnt deschide por-, ţile oraşului Bari armatei imperiale. 877- La moartea lui Ignatios, pe scaunul patriarhal urcă din nou Pliotios, care reuşise între timp să recîştigc favoarea împăratului, ocupîndu-se de educaţia fiilor aces-; . tuia\ , , 878. Emirul Abdallah-ibn-Raşid, care a întreprins o expediţie de pradă în sudul Cappadocici, suferă un adevărat dezastru la întoarcerea la Porţile Ciliciene în faţa ar-. matei themclor din regiune, care-1 face prizonier, ş 878, mai 21. După zece luni de asediu, Siracuza cade în îxi'inile arabilor; basiieul nu mai păstrează în insulă decît cetatea Taormina. 879. Nouă campanie victorioasă a armatei themclor orient tale, condusă de Vasile I şi de fiul său Constantinj ît
84

slut cucerite sau

tiera c 885-886(883), -- i zantini ai veacul tea armatei tţei ara meridionala

e

pe care le u?}c'1

ohaI7

.i âm U»ulvii. Con*

885

ei™l Niketa^ aJ^ea^ 6 rcgaU,^ ^ j * căruia âaiparatul u V1"1 • nuinmdu-l „P11"* tratat de pace şi prieten». ^ al basateialui"-»

886. aug. 29. La moartea lui Vasile I urmează la trorff; , n său Lcon VI. 886—913. Domnia lui Leon VI înţeleptul. Principala re^i zare a guvernării sale interne rămîne codul de legi, jj. Silicalele (887—893), în 60 de cărţi, cel mai mare rrîdn*" ; meiit juridic bizantin. Codul rezumă în greacă legislaţia lui Justinian şi novelele succesorilor acestuia, adâptî^, : dii-ie realităţilor social-economice şi politico-adnn'ni s , n trative din secolele IX—X. Caracterul absolut al autorit'ăţii imperiale îşi află în Basilicale expresia juridica i ultimă. Leon VI este şi autorul unei lucrări de strategie 5 (Tactica) şi al unor opere encomiastice, de dogmatică şi astrologie. 886—900. Incursiuni ale arabilor în regiunile de graniţa, fără a pune în primejdie stăpînirea bizantină în Asia Mică. 887.Dion (Aione), principele Beneventnliii, alungă garni zoana bizantină din Bari, dar un an mai tîrziu este for ţat de trupele bizantine să Ic cedeze oraşul. 888.Aşod, regele Armeniei Mari, vine la Constantinopol şi încheie un tratat politic şi comercial cu Leon VI, reînnoit cîţiva ani mai tîrziu cu sticcesorul lui Aşod, Sempad (893). c. 890. Sub loviturile pecenegilor, triburile nomade de păstori ale maghiarilor de origine fino-ugrică, se deplasează din regiunea dintre Don şi Nipru în ţinutul numit Ateikuz. C. 891. Moare Photios, (n. 820), cel mai mare cărturar al veacului IX şi una dintre marile personalităţi ale culturii bizantine; scrie Myricbiblion (Biblioteca), operă de caracter enciclopedic, lucrări polemice, poezii liturgice, scrisori. 894—896. Război bizantino-bulgar, provocat de cauze de natură economică. Doi negustori greci primesc monopolul comerţului cu bulgarii şi, pentru a evita concurenţa, mută antrepozitele bulgare din Constantinopol la Thessalonic, cu care ocazie majorează şi taxele vamale percepute pe comerţul cu supuşii ţarului; protestele liii.Simeon pe lîngă Leon VI nefiind luate în consideraţie, ţarul atacă imperiul. . Simeon (893—927) invadează Tracia şi Macedonia şj ameninţă Constantinopolul; chemate în ajutor de T)î*' zantini, triburile nomade ale ungurilor, conduse de Ar-; 86 i

Kurasanes, trec Dunărea şi provoacă ţarulai ! pad >ul-grea înfrîngere. gar o o-^'p0ţuraofensiva combinată bi/.;uHinâ Niktphoî Plm-as ocupă sudul Bulgariei în timp a; mairk drongar Eustathios în fruntea flotei blochvază gurii'.' Dunării --hligă pe Simeon să încheie un armistiţiu cu imperiul. R06° După ce reuşeşte să provoace triburilor maghiare o !;rca înfrîngere, graţie alianţei cu un alt popor nomad, pecenegii, ţarul Simeon reia ofensiva asupra Bizanţului si obţine o victorie decisivă asupra forţelor imperiale îa BulgaropUygon; Leon VI cere pace, cu care ocazie imperiul se obligă la plata unor subsidii anuale faţă de ţar. g93l_899. Flota bizantină reuşeşte să smulgă arabilor dm Sicilia controlul în trecătoarea Messina şi să împiedice instalarea lor în Calabria. $99 (înainte de sept.). Lichidarea schismei din sînul bisericii bizantine. După mai multe încercări eşuate de conciliere şi graţie intervenţiei unei ambasade a papei loan IX, este lichidată disputa dintre partizanii ex-patriarhilor Photios şi Ignaţiu, adepţii acestuia din urmă împăcm-du-se atît cu patriarhul Antonie cit şi cu Roma, de care fuseseră separaţi după reabilitarea lui Photios. basid. Fcudalizarea societăţii arabe şi schismele religioase provoacă dezmembrarea caliiatului şi crearea unor formaţiuni politice pe teritoriul său: Transoxiana se desprinde califat la sfîrşitul sec. IX, guvernată de dinaşti proprii; în Siria, care ţine încă nominal de Bagdad, se cre-iază emirate autonome la Alep, Moşul, Tars, Melitcne şi Edessa: cel mai important eveniment rămîne crearea unui califat independent la Cairo (910) sub conducerea descendenţilor Fatimei, fiica profetului, care proclamă război sfînt rivalilor lor din Bagdad; curînd şi Omeaizii din Spania se proclamă calif (929). Sec. X (prima jumătate). Trăieşte Gcnesios, care scrie o cror nică, cuprinzînd evenimentele dintre 813— 8S6. bec. X — XII. Perioada de gestaţie a lucrării Digenis Akrltas, cea mai vestită poemă eroică populară din literatura bizantină, compusă în jurul unor evenimente din Pnma jumătate a sec. X. (vara). După moartea Zoiei Zautzina (sfîrşiţ 899), de a care nu a obţinut urmaşul dorit, cu toată interdicţia
Sîîrşit sec. IX — început sec. X. Destrămarea califatuiui ab-

bisericii şi a unei noveîe dată de el fnsaşiy Leeti căsătoreşte cu Eudocia Baiana, care moare însă la timp (12 apr. 901). 900. Expediţia victorioasă a Iui Nikcphor Pfeecas oraşului Adana. 900—901. Abdulah, fiul emirului de Cairo Abm-cd, reprimă recolta vasalilor săi din Sicilia feug. şi pradă unele posesiuni bizantine din Calafcria, ce a distrus o escadră imperială (902). 90Η904. Atacurile bizantine asupra regiunilor de graniţa ale emiratelor arabe consolidează frontierele orientale ale imperiului. 0.02. aug. 1. Ibrahim-ibn-Alimcd, emirul de Cairo-, reuşeşte să ocupe cetatea Taormina, lichidînd stăpînirea bizantină din Sicilia; moartea lui neaşteptată (oct.), împiedică plănuita invazie în Calabria. 904 (vara). Continuînd raidurile de piraterie arabe, foarte frecvente sub domnia lui Leon VI, renegatul grec Leon de Tripoli ocupa şi pradă cetatea sa natală, Attalia, şiapoi, - devastînd litoralul microasiatic, pătrunde în Propontida, unde este obligat să se retragă în faţa flotei imperiale, comandată de marele drongar Himerios. 904, iul. 31. După trei zile de asediu, Leoti sie Tripoli cucereşte priit surprindere Thessatonkul-, după care oraşul este supus timp de zece zile unui jaf înspăiinîntător, care a impresionat, pe contemporani. 904(toamna). După dezastrul suferit de oraşul Thessalonic, Simeon impune imperiului un tratat de pace prin care Leon VI cedează ţarului bulgar un important teritoriu din Macedonia, stabilind graniţa bulgară la numai 22 km de metropola macedoneană. 905(primăvara). Generalul Andrcnic Ducas, cu complici tatea patriarhului Nicolac Misticul, se revoltă contra împăratului în cursul unei expediţii contra arabilor Ş 1 se refugiază la aceştia cu intenţia de a reveni eu ajutor arab pentru a-1 răsturna pe basileu. 906, îan. Cea de-a patra căsătorie a lui Leon VI cu Zoc Car-= bonopsina (9 ian.) la trei zile după botezul fiului Io1"' Constantin, provoacă reacţia violentă a cleiului înalt» care, /m cadrul unui sinod, îl excomunică pe împărat! acesta face apel la papa Sergius III şi Ia patriarhii or* 5 enta-K, care declară legitimă: căsătoria. 83 v

văduva Zoe este alungată din palat. 911. ofl7 îebr. 913. fără succes. obligată să bată în retragere în fala renegatului grec Damian. . 6. oct. iar patriarhul Euthimios depus solemn în timp ce Nicolae Misticul este rechemat din exil şi readus în fruntea bisericii. în numele minorului Constantin. rămas singur împărat. cuprinse într-un tratat încheiat între cele două părţi (sept. Leon VI îl învinttieşte pe Nicolac Misticul de trădare. 907). eompromiţînd rezultatele obţinute de imperiu în anii precedenţi în lupta împotriva arabilor pe mare. fiul lui Leon VI. La moartea lui Alexandru. căruia i s-a încredinţat comanda trupelor împotriva bulgarilor.). diceea. 908. fiul lui Andronic Ducas. sîlrşit îun. VI: la refuzul patriarhului de a-1 primi pe basileu în bi-. în biserica bizantină începe o nouă schismă. după cc-şi stabileşte cîteva baze de ac-ţiune în Cipru. 913. 912).*#? Expediţia marelui cneaz de Kiev. do-. îl obligă să renunţe la înalta demnitate şi convoacă un sinod pentru a-1 alege ca patriarh pe Euthymios (22 febr. ruşi importante privilegii comerciale în imperiu. Oleg. După gravele eşecuri suferite pe mare în faţa piraţilor arabi din Creta şi Africa. încearcă. 910. 911). 912. Alexandru. bîndite în 910 şi reluate de arabi. La moartea lui Leon VI puterea este preluată de fratele său. puterea este pre-: luată de o regenţă prezidată de patriarhul Nicolae Slisr ticul. asupraTenstana tinopoltiiui obligă pe Leori VI să acorde negustorita. serică (25 dec. îl alungă din scaun (1 febr. flota impe rială este surprinsă lîngă insula Samos de forţele unite ale lui Damian şi Leon de Tripoli şi distrusă (apr. Constantin Ducas.O nouă expediţie maritimă sub comanda aceluiaşi Hi-merios încearcă să restabilească poziţiile bizantine. să uzurpe tronul minorului Constantin Porphyrogenctul. măsuri graţie cărora marele drongar Himcrios obţine o strălucită victorie asupra flotei arabe în Marea Egec.Himerios întreprinde o mare expediţie navală în Mcdi-f terana orientală.mai 12. atacă coasta siriană şi ocupă cetatea Lao-.). Izbucnirea unei noi schisme în sînul bisericii bizantine ca urmare a celei de a patra căsătorii a lui Leon. 906 şi 6 ian. autoritatea imperială consolidează Attalia şi Thessalonic şi întăreşte flota.iun.

opolului.—oct. 914. con diţie ce dezvăluie planurile ascunse ale acestuia din' j urmă. La vestea ruperii de către Zoe a tratatului încheiat cu patriarhul Nicolae. hegemonia în Balcani. Printr-un tratat. în frunte cu marele drongar Roman Lecapenos. în următorii trei ani pustieşte teritoriul dintre Thessalonic şi Dyrrachium. 917 (vara). ocupă Tracia şi revendică pentru sine titlul de împăiat al ro manilor. odată cu aceasta. 914. îebr. Simeon apare sub ziduiile Constantir. Puternică eclipsă a puterii bizantine în Italia de sud pricinuită de dificultăţile prin care trece imperiul în Balcani. 915—927. şi maritime. neînţelegerile intervenite între cei doi comandanţi bizantini au ca urmare retragerea ajutorului peceneg şi eşuarea întreprinderii. i i i tributului faţă de Bulgaria la care consimiife l. o armată imperială reuşeşte să ocupe importanta cetate Germaniceea din ncrdul Mesopotamiei. care au pus stăpînire pe Sicilia. regentul se angaja :-ă reia plata subsidiilor anuale către Bulgaria. din iniţiativa curţii din Constantinopol are Ioc un schimb de prizonieri între cele două părţi (sept. ţarul invadează imperiul. Războiul bizantino bulgar.în timp ce emirul de Tars întreprinde un atac la fron tiera bizantină. împărăteasa-mamă Zoe este rechemată din exil şi preia puterea. iar împăratul Constantin urma să se căsătorească cu fiica ţarului.sept. Regele Armeniei. 4 \'914—915. Aşod II. strategii imperiali nu pot face faţă situaţiei. ajunge la gurile Dunării pentru o acţiune comună cu pecenegii împotriva ţarului Simeon. 917). am biţiosul ţar este primit în capitala bizantină şi încoiunat de patriarh. Nicolae Misticul rămîne pe scaunul patriarhal cu obligaţia de a nu se mai amesteca în tre burile statului. 915. şi de prinţii longobarzi.eon VI. conduse de Leon Phocas. vine la Constantino£: pol şi reînnoieşte tratatul de prietenie cu imperiul. 914—927. 90 7* . O expediţie combinată a forţelor de uscat. aug. atacaţi de Fatimizii din Egipt. Nemulţumit de sistarea de către Alexandru a pîj.913. Ţarul Simeon încearcă să smulgă conducătorilor bizantini titlul de împărat al romanilor (basikus ion KhCmaicn) şi.

La dorini a lui Roman Lecapenos are loc împăcarea între patriarhul Nicolae Misticul şi adepţii lui Euthymios (917). candidatul aristocraţiei bizantine şi al basilisei-mame. dec.). si Roman Lecapenos. în conflictul pentru putere dintre Leon Phocas. iul. alături de împăratul legitim.). Văzîndu-şi dejucate planurile de Roman Lecapenos. iar Tracia pustiită. Roman Lecapenos este proclamat împărat. 920 dec.yrtai. împărăteasa Zoe si partizanii ei sînt îndepărtaţi de la palat în timp ce Constantin Porphyrogenetul este căsătorit cu Elena. Stăpîn necontestat în Balcani Simeon pustieşte întreaga Grecie. în timp ce cea de-a patra căsătorie a lui Leon VI a fost definitiv condamnată. este în ceie din urmă abandonat de soldaţi.20. fiica lui Roman Lecapenos (mai). 'uf eră o groaznică înfrîngere în apropiere de Ânchinlos. lesturile P atei bizantine sînt nimicite de ţar la Katas. 920. Roman Lecapenos răspunde provo-' cînd un război între ţar şi principele Serbiei. răsculat împotriva sa în fruntea armatei din Asia (apr. iese victorios marele drongar al flotei (mart. în sprijinul căruia Roman Leca^ pv'nos trimite o armată pentru a respinge invazia emirul lui de Azerbaijan (923). în retragerea de la Dunăre. Constantin VII Porphyrogenetulj m anii ur mători trei fii ai lui Ro man Lecapenos aveau să fie proclamaţi împăraţi: Christophor (mai 921). rivalul său. întărirea alianţei dintre imperiu şi regele Aşod II al Armeniei. S e 1 armul Mării ÎSegre. care ia titlul de basilcopaior. —923. pînă la istmul de Corint (918). Constantinopolul este atacat în cîteva rînduri. După ce a primit titlul de caesar (24 sept. Intr-un moment critic pentru soarta imperiului. Zaharia] acesta din urmă este însă înfrînt şi luat prizonier (920). <J19 (primăvara).). "~^26. Simeon refuză să recunoască schimbările politice din Constantinopol şi reia războiul cu şi mai multă îndîrjire. Perioadă de anarhie politică în sudul Italiei da* torită raidurilor de pradă ale hoardelor maghiare.). 920. Armata bizantină. în apropierea Constantinopolului. 17. caro 91 . 924) şi Constantin (dec. Constantin Porphyrogenetul fiind însă recunoscut împărat legitim. Ştefan (dec. 924). Conciliul de uniune a bisericii bizantine. Leon Phocas. prins şi orbit (aug. în faţa ţarului Simeon. 9igl_922.

Roman Lecapenos inaugurează politica agrară a îm. bunurile stratiotice acaparate de dinaţi în ultimii 30 de ani urmau să fie înapoiate vechilor stăpîni. şi a celor ai'aî>e. îşi impune treptat supremaţia în Mediterana orientală. flota bizantină. ce se bucură de o atenţie deosebită sub domnia Iui Komaa Leeapenos. 924. cu care ocazie^ţarul ocupă pentru scurt timp oraşul Adrianopol. Proteste ale lui Roman Lecapenos pentru faptul că Simeon continuă să se întituleze împărat al romanilor şi să nu retrocedeze imperiului teritoriile mise. cu care prilej sînt restabilite relaţiile dintre cele două biserici. 925. cu care ocazie se încheie un armistiţiu între cele două părţi. 924 (toamna). . 922 apr.La invitaţia lui Nicolae Misticul. —apr. basileul întăreşte dreptul de proiimisis în sînul comunităţilor rurale. care pi Calabria.Ioan JRadinos provoacă lui Lcon de Tripoli o îufrângere zdrobitoare lîngă Lemnos. întrerupte încă din 906 în legă tură cu problema celei de a patra căsătorii a lui Leon VI. Nouă expediţie de pradă în Tracia a lui Simeon. 923.ajung în Campania (922). nu înainte însă ca solii romani să arunce anatema asin pra acestei căsătorii. Bizanţul reuşeşte să provoace un nou război între Simeon şi principele Serbiei. 924. unde are o întrevedere cu Roman Lecapenos. doi legaţi papali vin la Constantinopoî. mart. paraţilor macedoneni pentru apărarea micii proprietăţi ţărăneşti împotriva tendinţelor acaparatoare ale aristocraţiei bizantine. basileul se obligă îa reluarea plăţii subsidiilor anuale către ţar c« condiţia ca acesta să elibereze teritoriile cucerite de la bizantini şi să renunţe la titulatura imperială. pentru a reface proprietatea stratiotului în integralitatea ei. pentru a le oferi un mijloc eficace de a se opune pătrunderi dinaţilor în interiorul lor. Intr-o primă novelă. C. 923. După ce pustieşte Macedonia şi Tracia (vara)» Simeon reapare sub zidurile Constantinopolului. în momentul în care corsarul arab încerca să jefuiască insula. care creează ţarului mari dificultăţi înainte de a fi adus la supunere.

M .

urmată de o puter nică secetă. Domnia lui Petru. Război victorios al imperiului împotriva emirilor arabi din Asia. sprijinit de o flotă a corsarilor slavi din Dalmaţia. 327—938. Perroada activităţii literare a basîteoltei-cartu' Var Constantin VII Porphyrogeaefcri. taratul a asigurat imperiului liniştea la graniţa europeană contra incursiunilor maghiare şi pecenege. Ca urmare a unei ierni grele. 930). Roman Lecapenos reuşeşte să opună ţarului un nou adversar în Balcani: Tomislav. Simeon ^uferă o grea înfrîngere din partea regelui croat şi. 927. 926. autorul unei "ii tinse opere. se grăbeşte să răspundă fa\oiabil demersurilor bizantine şi încheie pace cu imperi «l» punînd capăt îndelungatului război bizantin©-biriSar (914—^927). ce cuprinde Viaţa împăratului Vasifo I. fără ca imperiul să poată reacţiona. noul ţar bulgar. întreprinde campanii victorioase succesive asupra arabilor. Ioan Curcuas pătrunde în valea Eufratului şi ocupă pentru scurt timp cetatea Saniosata. după ce~i acordă mîna nepoatei sale. unde cucereşte mai multe cetăţi musulmane. ' oet« Petru. încheie cu acesta o pace nefavorabilă. si promite să acorde so^ c 193 . dispărînd astfel din scenă unul dintre cei mai redutabili adversari din cîţi a cunoscut imperiul în cursul istoriei sale. iar apoi invadează Armenia arabă. reprezintă perioada de maximă influenţă culturală bizantină în Bulgaria. Roman Lecapenos îşi concentrează întreaga atenţie la graniţele orientale. Despre ceremonii. fiul şi succesorul lui feimeon. g27__928. regele Croaţiei. unde unul dintre marii strategi ai veacului. loan Curcaas. mai 27 —969. ţarul Simeon moare pe neaşteptate. După moartea lui SJmeon şi încheierea păcii cu Bulgaria. Despre administraţia imperiului (c 9-45) şi altele. Despre thtme (c. $26» Oraşttl Tarent este cucerit de emirul Siciliei. 927—928. rănească. mai 27. fo losită de dinaţi pentru a acapara mica proprietate ţă-.„25__945. Koman Lecapenos recunoaşte hii Petru titlul de basileus. imitat însă la teritoriul bulgar. îngăduindu-i să-şi mobilizeze toate forţele în lupta contra arabilor. în toiul pregătirilor pentru o nouă expediţie antibizantină. prin medierea papei. în Bizanţ izbucneşte o mare foamete. 927.

După ce redutabilul Saif-ad-Daulah. sînt masacrate sau respinse de armata imperială. 934. Răscoala arabilor din Sicilia contra Fatimizilor este susţinută de strategii bizantini din Italia. emir de Moşul şi Alep obţine o mare victorie asupra lui Ioafl Curcuas pe cursul superior al Eufratului (sept. 937—941. curtea bizantină. sept. mai 19. orice tranzacţie. 930—931. în pofida diversiunii emirului de Tars. Serbia r cunoaşte suzeranitatea basileului. Roman LecapdW3 94 . ajungînd în apropierea Constantinopolului. în timpul guvernării prinţului Caslav. Pe cale diplomatică. Ioan Curcuas cucereşte după asediu de 7 luni cetatea Theodosiopolis (Erzerum).) şi supune mai mulţi prinţi armeni şi iberi. 927 este anulată. proprietatea trebuie înapoiată cu obligaţia ca vechiul proprietar să verse suma primită în curs de trei ani. 938 (toamna).. Roman Lecapenos restabileşte prestigiul imperiului în sudul Italiei. scăpat din cai tivitatca bulgară după moartea lui^ Simeon. Nouă novelă imperiala în sprijinul micii proprietăţi ţărăneşti. în cazul în care vînzarea s-a făcut în condiţii normale. ' ' '' 928. 934—935. aceeaşi soartă aveau să cunoască şi cele din invaziile din anii 943. care este încorporată stăpînirii imperiale. reluată însă curînd de arabi (sfîrşit 931) 934. reuşind să atragă în lupta contra prinţilor longobarzi pe regele Hugo de Provcnce. Caslav primeşte ţjj Bizanţ titlul de anthypatos şi patriciu. donaţie. moştenire etc. Ioan Curcuas obţine un strălucit succes prin cucerirea cetăţii Melitene. 959 şi 961. capitala unuia dintre emirii arabi. orice proprietate cumpărată la un preţ sub jumătatea preţului ei normal este înapoiată fără răscumpărare . 934. dupj care obligă să capituleze Melitene. care reuşesc să-şi refacă treptat poziţiile pierdute în sudul Pe' ninsulci. care p Amorion şi Ankyra. sedus şi de perspectivele unei alianţe matrimoniale cu curtea bizantină. care au invadat Tracia. 934. pecenegii întreprind prima campanie antibizantină. grav lovită de foametea din 927/928. De curînd sosiţi în regiunile nord-dunărene. de după 1 sept. Hoardele maghiare.■ Iilor ţarului întîietate între toţi ceilalţi soli străini c] e.

Nemulţumiţi de planurile dinastice ale lui Ronian Lecapenos.şească zilele în mînăstire (15 iun. de unde ia o importantă relicvă. Pantherios. Christophor murise în mai. 27.Nou u~7\ oi bizantino-arab. Dara. 944. . Ştefan şi Constantin (944). i-S45. 942 nov. Roman Lecapenos reînnoieşte privilegiile comerciale acordate de imperiu negustorilor ruşi cu trei decenii în urmă. Ştefan şi Constantin (fratele lor vîrstnic.. atacă Aimcnia şi pradă apoi îlxina anne'iri. 11* Atacul prin surprindere al flotei ruseşti asupra Constanţilor olului este respins graţie utilizării {ountii grecesc. Căsătoria lui Constantin VII Porphyrogenetul cu Bertha de Provence. în fruntea unei puternice armate.). O puternică armată kieveană. încercarea flotei ruse de a pustii litoralul. 944. conduse de loan Cuivuas si Barda» Phocas. ? ian. 944). cucereşte cetatea Edessa. ' . sept. Saif ad Daulah reia osiililăliV contra imperiului. ca urmare a intrigilor fiilor lui Roman Lecapenos. după ce obţine un alt succes important.' ' ' o (toamna) —940. 944. care Q . care reocupă o parte din teritoriile pierdute în anii precedenţi. avînd în frunte pe marele cnez Igor.' cheie un aimistiţiu cu califaiul.)cilor. Nisibe. nu poate face ţaţa luj Saif-ad-Daulah. marele strateg pătrunde în Armenia arabă apoi în Mesopoiamia. apare la Dunăre. la care s-au alăturat şi trupe pecenege.. conflictul pentru putere izbucnit. dec. reocupînd Germaniceea. Diarbekia. 931) îl obligă pe părintele lor sa abdice şi-1 deportează rpe insula Proti. loan Curcuas csde în dizgraţie.la Barda. Q4l iun. 16. unde ocupă cetăţile Martyropolis.un schimb HP prizonieri (oct. un nou atac al flotei bizantine asiiiia vaselor duşmane provoacă acestora din urmă o înfiîngere zdrobitoare (toamna 941). Răscoala populaţiei din Constantinopol înlătura de la putere pe Ştefan şi Constantin Lecapenos. 1 îl ol li'T'ă sa EC retragă. 9 • Succesorul lui loan Curcuas.—943. însoţit de . după un atac violent.unde avea să-şi st ».. 948). oferind Bizanţului un îijgaz (940 — 942). . pontic al Aiiei Mici eşuează datorită intervenţiei prompte a armatei themelor orientale. adusă în triumf la ConstanUnopol (15 aug. Strălucită campanie antiarabă a lui loan Curcuas.

rivalii] de odinioară al lui Roman Lecapcncs. Constantin VII organizează o marc expediţie maritimă al cărei obiectiv era recucerirea insulei Creta. 9. nov. fără ca Saif-ad-Daulah să poată interveni. O novelă. 945.(reorganizarea şcolii superioare a cezarului Bardas). fiind promotorul amplei mişcări culturale. mart. Generalul Bardas Phocas reocupă Germaniceea. exilaţi. 27 — §59. cu care ocazie este încheiat un tratat de pace. continuă pe plan sociai politica lui Roman I de apărare a comunităţii rurale şi a I stratioţilor în faţa ofensivei dinaţilor. împăratul legitim. respectiv fiul şi nepoţii lui Leon Phocas. pre-* singur puterea. imperiul se asigură de neutralitatea suveranului arab în cursul operaţiunilor militare plănuite de basifc* în bazinul Mediteranei. iar ale marinarului la 2 livre (—144 nomisme). nGV. pe plan extern începe marea ofensivă în Orient—„epopeea bizantină" _J condusă de Bardas Phocas şi de fiii săi Nikcphor sj Leon. Constaiîtia iGongyles* m . 947. pentru vîuzările mai vechi sînt întărite prevederile novelelor lui Roman Lecapenos. 948—949. Solie bizantină la curtea califului de Cordoba. fixează termenul de prescripţie la 40 de ani. 27 ■— 959. basilcul stabileşte valoarea minimă a bunurilor stratiotului la 4 livre (--2SS nomisme). Guvernarea personală a y Constantin VII Perphyrogenetul. într-o novelă nedatată şi semnată de patricitil şi questortil The odor Decapolites. care constituie apogeul „primului umanism bizantin'. 945.au încercat să uzurpe trenul lui Constantin VII şi sa rsrnînă singuri împăraţi. Constantin VII apără proprietatea stratiotică în faţa tendinţelor acaparatoare ale dinaţilor. Constantin VII. reţinut de luptele interne din emirat. 949. 9. ian. 949. ian. Theodosiopolis şi alte oraşe din Armenia arabă. impune înapoierea imediată şi fără despăgubiri către vechii stăpîni a proprietăţilor înstrăinate după preluarea puterii de către Constantin VII. ei au pierit curîiic} A * moarte violentă. Abd-erJ Rahman III. semnată de patriciul Thcophilos. iar dreptul de retrocedare a bunurilor stratiotice la vechiul stăpîn este întărit. Constantin yjj rămîne însă în istoria bizantină graţie remarcabilei sale activităţi culturale. datorita incapacităţii comandantului ei.

ce continuă şi în veacurile următoare. Avîntul mişcării este legat de activitatea unui cerc de savanţi din jurul lui Constantin VII. rînd pe rînd. iar generalul Constantin Phocas. în timp ce comandantul ei rcu-= . şeşte cu greu să se salveze. unde conducerea o exercită favoritul tînărului împărat. mare drongar şi parakimomeno?. 16—^M3. 957 (ioamna). începe -construirea bisericilor rupestre mn 'fappadocia.trusă. este con tinuată politica socială a înaintaşilor săi. romani si bizantini. 15. 950.. deja creştină. 950. parte capturată. Regenta Olga. pe plan extern. este luat prizonier. prinţesa rusă pregăteşte drumul conversiu nii religioase a statului kievean. logbfhet al tezaurului. Roman II reia politica antianstocratică într-o novelă semnată de patriciul Theodor tre . continuă seria marilor victorii. enciclopedie medicală (lalrika) şi cnciclo-s pedie de agronomie (Geoponika). ce' cuprinde excerpte din majoritatea autorilor greci. Germaniceca este recucerită. caracterizată. un alt fiu al lui Bardas Phocas. Apogeul primului umanism bizantin — amplă mişcare stiinţiîicQ-culturală. mart. ce rezumă cunoştinţele dobîndite de antichitate în cele mai felurite domenii: enciclopedie de istorie şi politică.945) şi mama lui Sviatoslav. în frunte cu marele domestic Nîkcptior * îiocas. Nikephor Phocas. armata arabă este parte dis.mata bizantină este -surprinsă de arabi după debarcai S insulă şi masacrată. cuce reşte Samosata d zdrobeşte armata emirului Saif-adDaulah. 953. armatele bizantine. Lcmerle). nov. Pe plan intern. Emirul Saii ad-Daulah îşi ia o strălucită revanşă asupra forţelor bizantine. După mai multe victorii succesive asupra fofţclor arabe. 959. sub conducerea unui corp de gene rali eminenţi. văduva lui Igor (-J. unul dintre marile suc cese ale politicii imperiale din secolul X. este primită la Cons'tantinopolj. X (ffiilioc).' „mai mult prin grija de conservare dccît prin clan creator" (P. în raport cu antichitatea. eunucul joseph Bringas. 10—963. npv. f958. Campania lui Saif-ad-Daulah în Cappadocia se în-? cheie printr-un dezastru. fiul lui Bardas Phocas. prinsă într-o ambuscadă de ' generalul Bardas Phocas. mart 15. Domnia !ui Roman îl. sînt întocmite întinse enciclopedii. oet.

a Imperiului bizantin .

iar populaţia capturată sau masacrată. toria imperiului.. 15. La moartea prematură a lui Roman II. 962. capitala insulei. regenţa este exercitată de văduva Thcophano. Trimis în Asia pentru a recuceri Cilicia. 963.Nikephor Phocas ocupă în mai puţin de o lună peste 50 de cetăţi şi castele arabe. Vasile şi Constantin. fără a reuşi totuşi să cucerească ci tadela oraşului.Decapolites. 961). 2. care. 960. iun. fratele lui Nikephor. Nikephor Phocas ocupă Alep. respectiv. Otto I (936—973) se încoronează împărat la Roma şi fondează imperiul romano-german. ajutata de' parakimomenul Joseph Bringas. 962. După o nouă strălucită campanie în nordul Siriei. —961. în urina victoriilor strălucite ale lui Nikephor Phocas viitorul împărat. 3 ani. care timp de două veacuri şi jumătate va constitui unul dintre factorii politici cei mai importanţi cu care avea să vină în atingere Bizanţul pe scena politică europeană.mart. Apogeul thalassoraţiei bizantine în Mediterana. după un asediu îndelungat. urcă pe tron. în frunte cu Nikephor Phocas. debarcă în Creta în urma unei lupte înverşunate. 960. mart. în timpul căruia emirul a aşteptat în zadar ajutor din caîifatele de Cairo şi Cordoba. proprietăţile înstrăinate după luarea' puterii de către Constantin VII urmează să fie înapoi^ stăpînilor lor fără răscumpărare. în vîrstă de 6 şi. armata imperială merge asupra Candiei. susţinută de cea mai mare flotă din ig. oraşul este luat cu asalt (7 mart. provoacă o răsunătoare înfrîngere lui Saif-ad-Daulah în munţii Taurus. 20—31. capitala emiratului lui Saif-ad-Daulah. unde este organizată thema Mesopotamiei. Recucerirea insulei Creta. căderea Candiei a fost curînd urmată de supunerea întregii insule. o puternică armată bizantină.dec. . basileul hotărăşte retrocedarea către vec]» stăpini a proprietăţilor ţărăneşti înstrăinate după f Oa" metea din 927/928. 962. 960. Leon Phocas. febr. baza de plecare a expediţiilor musulmane în imperiu. în timp ce emirul se întorcea încărcat de pradă în urma unei incursiuni în thema Charsian. nov. ian — îebr. cei doi fii ai acestuia. După inj tense pregătiri militare şi diplomatice. teritoriul imperiului cunoaşte o niare extensiune dincolo de Eufrat.

' c. dec. 963—969. aug. în Cappadocia (3 iul. el este obligat să semneze 'declaraţie scrisă că nu va întreprinde nimic împotriva celor doi' împăraţi minori. împăratul atacă. Nikephor Pho-C' s este pe punctul să-şi piardă comandamentul şi viaţa. din aceleaşi constrîngeri militare. 972).). Athanasios ridică Marea Lavră din Athos. Sofia (16 aug. Philotheou. promovează o politică fis cală foarte dură. Theophano.). Nikephor Phocas este reprezentantul-uneia dini re cele mai strălucite familii aristocratice. duşînanul său de moarte. practică ce-priva statul de forţe productive şi de soldaţi. pe locul unei mai vechi con strucţii. ce provoacă nemulţumiri generale. ''•are-î detesta pe eunucul Joseph Bringas. ~ ma'# Chemat la Constantinopol de 963. practicile din sinul bisericii. Iviion.). 963. jUj# ___aug. opreşte in trarea unor cetăţeni valizi în mănăstiri. «M>4«~965. . Mare campanie a lui Nikephor Phocas în Cilicia. Sf.) după care merge asupra Coristantinopolului. 16—969. 964. Nikephor Phocas este încoronat împărat de patriarh în St. apf. 0 novelă imperială interzice înfiinţarea unor rfoi aşeză minte religioase şi achiziţionarea pe diferite căi de către biserică şi mănăstiri a unor noi proprietăţi. 10.frîngu prin lupta de stradă rezistenta partizanilor lui Joseph Bringas. ducînd viaţă de ascet —■ era fiul spi ritual al faimosului Athanasios. şi. Domnia Iui Nikephor Phocas. Nikephor II Phocas construieşte în Constanti nopol palatul liukolcou. în deceniile următoare. ^nlvat de patriarhul Polyeucl. fondatorul marii I. Kastamunitou şi altele. la Athos sînt construite alte mănăstiri: Vatopedi (c. Nikrphor Phocas este proclamat împărat de armată la Cesaroea. cu sprijinul vechiului favorit al lui Constantin VII. împăratul ia cu asalt. 963. parakimol tnenul Vasile. el trebuie să îr. cu sprijinul lui Nikephor II Phocas.j ce trece Porţile Ciliciene. Xeiopotamou. Urmărit de intrigile lui Joseph Bringas. intrat în capitală (H aug. care o dezonorau. devalorizează titlul monedei bizantine. iar o lună mai tîrziu se căsătoreşte cu văduva Theophano (20 sept. Eminent genaal. 99 .aflf.avie din Athos —. Politica sa internă şi externă are în vedere interesele aristocraţiei din Asia Mică şi ale armatei.

nile împăratului. \ . cîtcva luni mai tîrzîu dispare cel mai mare adversar al imperiului din lumea arabă. condiţia socială a stratiotului cunoaşte. Adana şi numeroase fortificaţii ara^g (96-}). •965. Prima campanie asupra Siriei a lui Nikephor Phocas. Noua lege imperială favorizează marea proprietăţi 1 . 964—967. o schimbare importantă: recrutarea soldaţilor se face din rîn• f-durile micii nobilimi şi mai puţin din cele ale ţărănimii hi libere. 967) mîna unei prinţese porphyrogencte. în anul următor ocupă importantele cetăţi 'far s şi Mopsuestia (vara 965). 967. împăratul german cere pentru fiul său Otto (încoronat deja împărat la Roma la 25 dec. întors victorios din campania orientală. Nikephor Phocas întrerupe politica tradiţională a îna> intaşilor săi de apărare a intereselor micii proprietăţi. îaeununate d L> succes. iar cele deja înstrăinate trebuie înapoiate fără despăgubire. Insula Cipru este în întregime eliberată de Hota condusă de Nicolae Chalkut/A-s. pentru a-l ţa pe oasneu. rezistenţa micii proprietăţi libere. 968). 966—868. După o expediţie victorioasă în Mcsopotamia Superioară . în insulă este organizată o noua themă imperială. refuză satisfacerea cererii unei solii bulgare de a continua j)lata subsidiilor anuale faţă de ţarat. pe această calG. >j 200 ■ere . după ce cei mai mulţi prinţi longobarzi i se recunosc vasali. 968) forţa pe basileu. care organizează aici noua themă bj_ zantină Tars. capitala posesiunilor impeiale din neninsulă. capitala p riale din peninsulă. atacă Bari. 967). 966.cetăţile Ana/. Valoarea bunurilor stratiotice este ridicată de la 4 la 12 livre.arb. Flota bizantină desfăşoară împotriva arabilor din Sicilia importante operaţiuni militare. ' slăbind dreptul de protimisis şi. dar este obligat să bată în retras (mart. ataca cari. ^965 (toamna). implicit. dar este oblicat să bată î P (mart. întreaga Cilicie se afla în JHÎJ. Nikephor Phocas. Otto I întreprinde o nouă campanie în Italia al cărei obiectiv era înlăturarea stăpînirii bizantine din sudul peninsulei. emirul Saif-ad-Daulah (8 febr. împăratul întreprinde o operaţiune de recunoaştere pînii sub zidurile Antiohici. proprietatea stratiotică îşi găseşte însă în Nikephor Phocas un apărător hotărât j orice instrui-? nare de bunuri militare era interzisă.

punînd stăpînire pe tezaurul regal şi pe cei doi moşteni tori ai tronului (toamna). la Constantinopol pentru a cere mina unei porphyrogenete pentru fiul noului său stăpîn Otto l . După moartea ţarului Petru (30 ian. hb zantinii ocupă cîteva cetăţi bulgare de graniţă în regiunea Rliodopilor. Cneazul Sviatoslav dă curs invitaţiei bizantine de a sprijini imperiul în conflictul cu bulgarii si trece Dunărea. după care se întoarce la Constantinopol. ca urmare a politicii sale fiscale şi a caracterului său dificil.). 28. 2. care se instalează ia Preslav. Campanie infructuoasă a lui Otto I în Apulia şi Calabria. Nikephor Phocas pretinde înapo ierea Romei şi Ravennei în schimbul satisfacerii cererii solului german. > dec. dec. 11/12. Bulgaria este cucerită repede de cneazul rus. acesta. prm care se recunoaşte vasal imperiului. provocată de tulburări interne. oct.). 969. iun. Solia lui Liutprand.Izbucneşte conflictul dintre imperiu şi Bulgaria. S>«9. dar nu este recunoscut de o mare parte a boierilor bulgari. Q68 (vai'a). fratele împăratului. 968 (toamna). se reîntoarce la Dunăre (vara) şi ocupă întreaga Bulgarie de la nord de Balcani. unde este primit în triumf (ian. fiul său Boris urcă pe tron. Gabala. 969. adversari ai ţarului Petru. emirul semnează un tratat. 968. 968 (sfirşii). 4 — oct. înconjurat de o parte a boierilor bulgari. Cucerirea Antiohiei de către cumpătatul Leon Phocas. s e sol dează cu un grav eşec. Arqa. Tortosa) şi revine sub zidurile Antiohiei. unde organizează asediul oraşului (nov. împăratul ocupă cîteva cetăţi din Siria do Nord (Emcsa. şi de Mihail Di^Lzes are un imens răsunet în întreaga creştinătate. A doua campanie a lui Nikephor Phocas în Siria. Nikephoî PLocas 101 Q «7 . aflată în plină anarhie. după ce pleacă la Kiev pentru a respinge un atac al pe cenegilor asupra statului său. episcop de Creniona. care-1 sprijină pe Sviatoslav. Devenit impopular. cucereşte Alep. capitala taratului. După ce zdrobeşte o armată arabă sub zidurile Alepului. capitala emiratului. Sviatoslav îşi dă în vileag hotărirea de a-şi instala sediul puterii sale la Dunărea de Jos. Strategul Petros Phocas. 969). nepotul împăratului. Anubhia şi terilor iul din jur au fost încorporate imperiului.

promovează o politică favorabilă bisericii. Domnia Iui Ioan Tzimiskesj reprezentant al marilor familii aristocratice.cade victimă unui complot de palat. cumnatul lui Tzimiskes. dee. cu care a rămas în relaţii foarte bune. se sprijină pe parakimomenul Vasile. Sviatoslav trece Balcanii şi ocupă Philippopolis (mart.). membrii familiei Phocas sînt internaţi în insula Chios (sfîrşit 970). Răscoala membrilor familiei Phocas contra lui Ioan Tzimiskes. ordonanţele înaintaşului său. care lezau interesele bisericii. 12—976. anulate. care-1 obligă pe Sviatoslav să bată în retragere pînă la Philippopolis (vara). Theophano alungată din palat şi exilată în insula Proti. Ioan Tzimiskes cel mai bun general al imperiului. împăratul german eşuează în faţa cetăţii Bovino şi se retrage în momentul în care noul basileu din Constantinopol se arăta dispus să trateze cu el problema căsătoriei fiului său cu o prinţesă bizantină. 969 (sîîrşit). 10. organizat de pua răteasa Theophano şi de amantul ei. dec. O nouă încercare a lui Leon 102 .. îna intarea ruşilor spre Constantinopol se soldează cu o grea înfrîngere la Arcadiopolis în faţa generalului Bardas Skle ros. Sofia (25 dec): ucigaşii lui Phocas sînt pedepsiţi. opoziţia patriarhului Polyeuct la încoronare îl obligă pe noul împărat să accepte toate condiţiile bisericii înainte de încoronarea la $f. eşuează datorită cererilor inacceptabile ale marelui cneaz care pretindea ca împăratul să renunţe la întregul teritoriu european şi la Constantinopol şi să se mute în Asia. Tratativele purtate de basileu. îndată după asasinarea lui Nikephor Phocas. înfrînţi de Bardas Skleros. Scăpaţi din exilul impus de noul împă' ' rat la venirea sa pe tron. continuă politica proarisţocratică a înaintaşului său. Ian. 970—971. iar Tzimiskcs însuşi a trebuit să facă penitenţă. Bardas Phocas şi tatăl său. 970. rechemat la palat după dizgraţia cunos cută la sfîrşitul domniei lui Nikephor Phocas. Noua expediţie a lui Otto I în sudul Italiei. în guvernarea internă. în alianţă cu bulgarii. curopalatul Leon. 969. parat în Cappadocia. imperiul cunoaşte apogeul puterii sale. a cărui poziţie la Constantinopol era încă nesigură. 11—25. După ce înfrînge pe bizantini la Ascoli. 969. Ioan Tzimiskes este proclamat împărat de partizanii săi în acord cu Theophano. pe plan extern. se răscoală şi Bardas este proclamat îm.

aug. care avea misiunea de a înainta pe Dunăre pentru a tăia retragerea adversarului.). 971. promite să nu mai atace posesiunile bizantine din Chersones şi să acorde ajutor militar imperiului (sfîrşit iul. Paralel cu acţiunea liotei. —iul. Războiul ruso bizantin. Sviatoslav se închide în cetate (23 apr. ucis de pecenegi la întoarcerea sa în statul kievean. punct de încrucişare a drumurilor comerciale pe apă şi uscat din această parte a Europei. în care suferă o'înfrîngere zdrobitoare (24 iul. dar nu o porphvrogenetă. de a veni la Consiantiîiopol şi de a pune mina pe putere este reprimată de parakimom'cnul Yasile şi cei doi complotişti sînt prinşi şi orbiţi (vara 971). 'Vestigiile arheologice pun în lumină importanţa economică pe care regiunea o dobnideşte în aceste veacuri. ţarul Boris a fost dus la Constantinopol şi silit să abdice. Nikephor. ocupă Marele Preslav după o luptă înverşunată (7 apr.).). o rudă apro piată a împăratului. marele cneaz accepiă o nouă bătălie cu basileul. în care Tzimiskes îşi pune în valoare remarcabilele sale calităţi militare. moştenitorul tronului im perial german primeşte mîna unei prinţese bizantine. sub zidurile Silihtrei are loc o nouă luptă. iar patriarhatul bulgar desfiinţat. inclus în thema Paristrion. 972.).) şi apoi continuă urmărirea cneazului rus. trei luni. Sviatoslav primeşte condiţiile învingătorului în cadrul unui tratat solemn: rcnvmiă la orice pretenţie asupra Bulgariei. Ioan Tzimiskes duce o politică mult mai elastică faţă de Otto 1 decît înaintaşul său. restabilind după trei sute de ani graniţa pe Du năre . pe baza sialu-quo-uhn. 971—1204.). în fruntea unei puternice armate (2 apr.Pliocas şi a fiului său. conflictul dintre cele două imperii • ■ sc încheie. Restaurarea stăpînirii bizantine la Dunărea de Jos dă o nouă vigoare tradiţiilor romano-bizantine în teritoriul dintre Dunăre şi marc. susţinut pe Dunăre de flota imperială şi în cursul căreia forţele bizantine au respins orice încercare a adversarilor de a părăsi oraşul. în acest fel. înfrînt. înlătură un duşman incomod pentru imperiu. Moartea marelui cneaz. După un asediu de. Ioan Tzimiskes pătrunde în Bulgaria. ci pe Theophano. după care. Q71 inaVt.' care sa retras în fugă spre Dunăre. cu care prinţul Otto se căsătoreşte la Roma (14 apr. Basileul anexează imperiului întregul teritoriu al taratului. fără rezistenţă. 103 .

Răscoala lui Bardas Skferos. §75 (primăvara-vara). Chrysobul dat mănăstirii Lavra prin care se acorOă importante privilegii marii mănăstiri din Athos. 976. centrul său de greutate deplasîndu-se în regiunile de vest ale peninsulei.din funcţia de mare domestic de către parakiinomcnul' Va sile. Baalbek. 11 —1025. Aaron şi Samucl — se răscoală împotriva stăpînirii bizantine şi pun bazele unui stat independent. al cărui centru se afla în Macedonia. ajungînd pînă în apropierea Ierusalimului j la întoarcere. Nouă campanie strălucită a lui Ioan Tzimiskes în Orient. încheie tratate de alianţă cu regele Aşod III şi cu dinastii armeni | se întoarce spre sud şi ocupă Amida. par să fi rămas neîntrerupt sub stăpînirca bizantină după 976. care a preluat în fapt puterea dupâ 104 . Acera. unde graniţa bizantină este restabilită pe Dnnăre. Răscoala Comitopuh'îor. Samuel extinde treptat graniţele statului său. mai cu seamă. 916) şi tulburările interne au împie-dicat imperiul în anii următori să culeagă fructele aces? tor campanii strălucite. Domnia lui Vasile II. în Balcani. care. După ce îşi concentrează forţele fo Antiohia (primăvara). lăsînd răgaz forţelor arabe să-şi revină. printre care Beirut. Moartea neaşteptată a hm paratului (10 ian. 15. Pătrun<]e pe valea Eufratului şi. rămas singur stăpîn după moartea fraţilor săi vîrstnici. Nisibe şi ln] cheie cu emirul de Moşul un tratat prin care acesta din urmă devine vasal imperiului. 976—879.972. în apropiere de lacul Van. Fiii comitelui Nicola-David. Pe plan intern continuă cu fi mai multă consecvenţă opera socială inaugurată de Roman Lecapenos. Campanie în Asia a lui Ioan Tzimiskes al cărui obiectiv în politica orientală este cucerirea Bagdadului. marele împărat lărgeşte imens teritoriul imperiului în Orient şi. la Ochrida. ian. Nazareth. deşi politic a preluat tradiţiile vechiului tarat. între care Dobrogea şi oraşul Silistra. dec. pe plan extern. Nemulţumit de destituirea sa. Apogeul puterii statului bizantin. 976. Cezareea. în Macedonia J regiunile de răsărit ale statului lui Asparuh. 974. basileul ocupă salba de oraşe de pe coasta siriană. teritoriul era net deosebit. Sidon şi Byblosj emirul de Damasc i se recunoaşte vasal. Moise. împăratul porneşte spre Pălesc tina şi cucereşte Emesa.

Vasile II obligă pe Phocas să bată în retragere la Chrysopolis şi reuşeşte să incendieze flota de la Abydos} în'lupta decisivă dintre 105 . a«g. Eliberat de arabi. bizantinii profită <!e înfrîngere. S86. iar Leon Melissenos este iertat. care se proclamă îrhpSrat (15 aug. fiind stăpîn pe întreaga Asie. 9§7). Bardas Skleros revine în imperiu şi este din nou proclamat împărat la Melitcne (primăvara 987). împăratul german suferă o mare înfrîngere din partea forţelor arabe din Calabria. Campanie a lui Otto II în Apulia şi în Calabria.moartea lui Ioan Tzimiskes. la Stilo (13 iul. Răscoala celor doi Bardas. ParakiHiomenul Vasile face apel la Bardas Phocas. 985 (sîlrşit) — 986 (început). Bardas Phocas. aflat încă într-o mănăstire din Chios după revolta sa din 970. care avea de partea sa şi pe generalii Bardas Phocas şi Leon Melisse-nos. unde avea să moară curînd. blocînd capitala. 982. dar acordul între cei doi Bardas se rupe cumul şi SIdcros este închis de rivalul său. Sa-i confişte imensa Iui avere şi să preia singur puterea. salvat de o navă bizantină. înfrînt într-o primă luptă de pretendent lîngă Amorion(19 iun. . să 1 închidă într-o mănăstire. odată cu aceasta. Bardas Skleros fuge la arabi. face la început cauză comună cu rebelul. Samuel cucereşte Larissa după un lung asediu şi. după o încercare nereuşită de a ocupa Serdica. După ce a ocupat cîteva oraşe bizantine din Apulia. vechiul său adversar. tînărul basileu reuşeşte să-l înlăture pe atotputernicul eunuc de la palat. Bardas Skleros se răscoală în Asia şi este proclamat împărat de armată (vara 976).) şi scapă cu greu. —■ iul. 978). parakimomenul Vasile. dopa ce' a înfrînt două armate imperiale. §85. pretendentul ocupă întreaga Asie Mică şi apare la Clirysopolis în faţa Constantinopoluiui. Vasile II şuiera o grea înfrîngere pe drumul de întoarcere. 979). Cu sprijin rus. Bardas Phocas este destituit din fruntea armatei şi făcut duce de Antiohia. Phocas obţine o victorie decisivă asupra acestuia în anul următor la Pankalia (24 mart. ocupă cea mai mare parte a Thessaliei. După o luptă surdă pentru putere între Vasile II şi tutorele său. pentru a-şi restabili autoritatea în Apulia. ian. în timp ce aliatul său Leon Melissenos ocupă Abydos. rebelul cucereşte Niceea (978). 387— S89. în prima campanie împotriva lui Samuel.

989). act ce contravenea tradiţiilor bizantine. promovat curopalat. lărgind imens *. C.basileu şi Bardas Phocas. solii dogelui Pietro II Orseolo primesc din partea lui Vasile II un chrysobul cu privilegii comerciale. După ce a rupt pacea cu imperiul. califul fatimid el-Amiz asediază Alep. Vasile II traversează în 16 zile' în 100 . negustorii veneţieni se bucură de un regim special în comparaţie cu rivalii lor din Amalfi sau din alte oraşe sud-italiene şi sînt puşi la adăpost de abuzurile funcţionarilor imperiali. pentru întiia oară o porphvrogenetă este căsătorită cu un prinţ străin (toamna). începută cu mult înainte de actul politic al lui Vladimir. unde avea să moară (mart. format dintr-un corp expediţionar de 6 000 de oameni. După ce a încredinţat comanda trupelor balcanice ■ lui Nikephor Uranos. şi provoacă o mare înfrîngere pe Oronte lui Mrhail Burtzes. Creştinarea lui Vladimir şi măsurile ulterioare luate de marele cneaz au avut ca rezultat trecerea în masă a populaţiei din statul kievean la noua religie în rit orto dox. şi al promisiunii de a trece la creştinism. ce cuprinde istoria anilor 959—976. 989. punînd în primejdie stăpînirea bizantină din acest ultim oraş. iar :ar mata sa este zdrobită (13 apr. Bardas Skleros încearcă s g reia lupta. duce de Antiochia. după care marele cneaz restituie imperiului Chersonesul. 994. Pus în libertate HÎ soţia lui Bardas Phocas. dar este obligat să primească oferta lui W sile II de a se supune. Tratat de alianţă între Vasile şi Vladimir. reprezintă un eveniment de primă importanţă în istoria europeană medievală. Leon Diaconul scrie o istorie în zece cărţi. mart. în schimbul ajutorului militar. creştinarea Rusiei. 992. 15. aria de influenţă politică şi culturală bizantină. 992. 99 n 987 (sfîrşil) — 988 (început). 988. necesar basilcului pentru a zdrobi răscoala aristocratică. Viadirair ocupă Chorsones (vara) şi basileul este obli gat să cedeze. sora lui Vasile II. sept. acesta din urmă cade. 995. Vladimir urma să primească mîna porphyrogenetei Anna. La refuzul iui Vasile îl de a-i acorda mîna porphyro genetei Anna. marele cneaz de Kiev. capitala vasalului imperial (992). Skleros Se retrage la Didymotika. în schimbul obligaţiei ce şi-o asumă faţă de imperiu de a transporta trupele bizantine în sudul Italiei.

i .

populaţia romanizată din Peninsula Balcanică IOT ian. cu cereşte portul Dyrracliium şi anexează teritoriul princi pelui de Diodeea. fără succes (dec). nu departe de Thermopile. Samuel scapă cu greu.lina iarnă Asia Mică şi apare pe neaşteptate sub ziduilc-> Alepului. ţarul este surprins de armata lui Nikephor Uranos. în acest scop. 1* Novelă imperială în sprijinul micii proprietăţi SI. 1000. în absenţa împăratului de pe frontul balcanic. care trimite la Consta ntinopol. După ce mai bine de trei . Măsurile sînt îndreptate deopotrivă împotriva aristocraţiei laice şi bisericeşti. Vasile II încheie o pace pe zece ani cu califul fatimid. Saniuel invadează Grecia. prinţul Ioan Vladimir este luat prizonier. : entală. X — începutul sec» XI. ' veacuri izvoarele bizantine şi latine nu rup vălul tăcerii asupra unuia dintre cele mai extinse grupări etnice din Balcani. înfrînţi. refugiindu-se în Epir. 999. Este anulat termenul de prescripţie de -40 de ani astfel încît orice achiziţie de bunuri funciare începînd cu anul 922 este declarată nulă.).Dunăre de către împăraţii-soldaţi de la cumpăna secolelor X— XI. Emesa şi alte cetăţi -iriene cad în mîna basileului. sec. rănit. unde asediatorii.După înfrîngerea din 996. Antiohia este despresurată (sept. care-i provoacă o înfrîngere sîngeroasă. între care şi cel din Alep. în împrejurările restabilirii graniţei bizantine la . 997 (vafa). şi al primejdiei în care se gă sea Antiohia. pe Oreste. patriarhul Ierusalimului. 998. Raphnea. La întoarcerea sa din campania orientală. ţărăneşti şi stratiotice. 998).La vestea uciderii în luptă a ducelui de Antiohia. Cesareea şi Homs cucerite (oct. căsătorit cu o fiică a ţarului şi din nou înscăunat ca principe al Diocleei.de Corint. în calitate de vasal al ţarului. iar proprietăţile sînt înapoiate fără despăgubire vechilor stăpîni. pe drumul de întoarcere. reînnoiesc tratatele de vasalitate faţă de basilcu. s-au retras în lezordine spre Damasc. Samuel îşi reface armata. Vasile II întreprinde o nouă campanie ori-. aliatul imperiului. iar Tripoli asediat. ajungînd pînă la isthmul . Pentru bunurile înstrăinate din domeniul statului nu există termen de prescripţie (începînd cu domnia lui August acestea trebuie retrocedate fără despăgubire').). emirii arabi din regiune. Damian Dalassenos (iul.

revenind în Macedo nia. 1004.Este introdus impozitul aUckngyon. conform căruia dinaţii trebuie să plătească către stat capitaţia şi alte impozite pe care populaţia săracă din circumscripţia fis cală în care aceştia locuiau nu le putea plăti. dar basileal rărnîne inflexibil. Marele Preslav şi Micul Preslav. După ce primeşte din partea 'basiieului autorizaţia de a apăra oraşele din thema Dalmaţiei contra atacurilor piraţilor slavi (998). care avea să constituie punctul de plecare al pretenţiilor cetăţii lui San Marco asupra regiunii. teritoriul ţarului este prins într-un adevărat 103 . pe Samucl. vlahi (bîacîi©h care defineşte etnia neo-latină de la sud de Dunăre Primul document ce-i atestă existenţa este o diplomă j lui Vasile II din 1020. Din acest moment vlahii sud-dunăreni devin unul dintre factorii cei mai activi pe scena politică a peninsulei în secolele XI—XII. deschizind drumul spre nordul Greciei. Vasile II revine în Macedonia şi înfîlneşte la Skoplje. măsura stîrneşte vii proteste din partea dinaţilor şi a bisericii. prin care împăratul bizantin dă 0 nouă organizare religioasă teritoriilor recent încorporate imperiului. aici este organizată încă înainte de 1018 o nouă themă. cu centrul la Silistra. înfrînt. Vasile II întreprinde o expediţie în Macedonia şi ocupă Berroia şi Servia.După cucerirea părţii răsăritene a taratului. 1001. cucereşte partea de răsărit a statului lui Samucl. Teritoriul dintre Dunăre şi Balcani al vechiului stat bulgar intră din acest moment. Vasile II reia lupta j>e frontul balcanic şi.reapare în surse sub tm nott etnicon. după o campanie strălucită. ţarul lasă în mîinile basiieului oraşul Skoplje şi regiunea înconjurătoare. apropiindu-se de centrul puterii lui Samuel. 1003. sub control ferm bizantin odată cu cucerirea vechilor capitale Pliska. iar apoi. fapt atestat de cele mai importante izvoare bizantine şi latine ale vremii. |001 —1002. Thessalia este repede recucerită. 1002. Prin cucerirea cetăţilor Vodena şi Skoplje. în mod cert. într-o luptă sîngeroasă.După ce dcsăvîrşeşte cucerirea Bulgariei dintre Du năre şi Balcani prin luarea cu asalt a Vidinului după opt luni de asediu. reia Vodena. ParisirÎQiî. dogele Pietro Orseolo întreprinde o expediţie strălucită în Dalmaţia.

a mijloacelor materiale şi tehnice îşi spune cuvîntul şi ţarul pierde poziţiile una după alta. principele ei. pedeapsă prevăzută de . HH4. ■ ^ . Gabriel Radomir. 1011. iul. în semn de recunoştinţă. in capitala taratului izbucnesc lupte civile ia^&urştil cărora Gabriel Radomir este ucis de vărul său Ioan Vladislav. membru al aristocraţiei longobarde (9 mai 1009). Samuel moare (6 oct. Meles se refugiază în Germania.. 9 —.. aceeaşi soartă o au şi fiica lui Samuel şi soţul ei. în Phocida. 10 la. Ioan Vladimir.. Vasile II.. «005—4614. Abatele Pliilotliei construieşte mănăstirea Hosios Ltikas. 109 . şi îi urmează la tran I fini său.^. iar cucerirea lui nu mai este eleat o chestiune de timp. Victorie decisivă a lui Vasile II asupra forţelor bulgare în pasul Kimbalongos (Câmpulung). fiul lui Aaron. dec. una dintre capodoperele artei bizantine din epoca sa clasică. au fost orbiţi. care ia tronul. munţii Albaniei şi valea Strymonului. cheamă pe fiul dogelui la Constantinopol şi-i dă miiîa' unei patriciene bizantine. 29.în Bari izbucneşte o răscoală antibizantină sub conducerea lui Meles. rămînînd la sfîrşitul acestei perioade cu regiunea marilor lacuri. în fapt. mişcarea cuprinde întreaga Apulie şi abia peste un an.antine din Bari.1010. graţie superiorir " tatii din ce în ce mai evidente a imperiului. şi ocupă.. Vasile II profită de tulburările din tarat. Diocle .</dreptul bizantin. ifi04. O ^°^1 vencţianâ vine în ajutorul forţelor bi/. la spectacolul tragic oferit de prizonierii ? mutilaţi. unde împăratul Iienric II îi dă titlul de duce de Apună. Melnic.te de. . trataţi de împărat ca supuşi rebeli. în fruntea unui corp expediţioaar. împodobită cu splendide mozaicuri.). a organizării armatei. Superior i" tatea strategiei bizantine. forţele bizantine. Perioadă de lupte înverşunate între Samuel şi Vasile II. care încercau să împiedice pătrunderea armatei bizantine în Macedonia occidentală.. rînd pe rînd. cei 14 000 de prizonieri. SB14. Bitolia. asediate de arabi. Vasile Argyros recucereşte Bari (mai 1010). Prilep şi Istip. soldate cu victorii bizantine. proven cate de moartea lui Samuel. Republica maritimă din la"une devine o putere în Adriatica cu binecuvîntarea imperiului. nucleul statului său.

IMPERHJL BiZAMTJW .

Sh'tniutn. Bulgaria. Za c lilu mia . Recucerirea Peninsulei Balcanice de către bizantini. pînă la Ochrida şi Prilep. 3. în cursul căruia fiii lui Ioan Vladislav şi ceilalţi şefi bulgari se predau. Ioan Vladislav cade în luptă în încercarea de a' cuceri Dyrrachium. a<m__1 0 1 8 . 1021. după care Meles se refugia ză din nou pes te Alp i. Campania în Italia a lui Hernie II. După o şedere la Atena. După încheierea cuceririi taratului lui Samuel. ultima expediţie a împăratului în Macedonia. Vasile II dă o nouă organizare administrativă şi religioasă teritoriilor alipite imperiului. îndreptată con t r a c e t ă ţ i i Tr o i a . este un marş triumfal. trimis de Vasile II în peninsulă. este lu ată cu as alt de Vasile II.nm /toamna)* Ochrida. (febr. 1. 1018). Paristrion. 4. în urma eşecului împăratului german în faţa Troici. cu capitala la Skoplje. avînd ca nucleu Macedonia. c are-si făceau astfel intrarea pe scena politică a Italiei de Sud. rămînînd însă vasale acestuia. P rinc ip a te le D io de e a ( Ze ta ) . Cro aţia ş i Bosn ia n-au fost încorpora te . energicul Vasile Boioannes. Vasile 11 dă o nouă organizare cclcsiastică terito riilor cucerite. unde es te pri mit în triumf. J018. cuprinzînd teritoriul dintre Dunăre şi Balcani. t ă r e s c ju r ă mi n t e l e d e v a s a li t a t e f a ţ ă d e b a s i le u . 10 111 . reprimă revoltele locale şi zdrobeşte decisiv armata normandolongobardâ la Canne (oct. mai. imperiului. R a s. subordonat însă direct împăratului şi nu patri arhulu i. p e co a s ta ad r ia tic ă . 1020.cia. Meles înfrînge pe catepanul Leon Tornikios şi ocupă aproape întreaga Apulie (1017). După înfrîngerea sa la Pelagonia în faţa basileului (sfîrşit 1017). pe Dun ăr e a m ij lo c ie . î n f r u n t e a u n u i c o r p d e m e r c e n a r i n o r m a n z i .). 1018. Va sile ii se înto arc e la Constan tinopol. Biserica bulgară este coborîtă de la gra dul de patr ia rhat la cel de arhiep is copat. unde a ve a să moară curînd (1020). cu centru l la Ochrida. c u c e n tr u l la S ir m iu m . 2.. capitala taratului lui Samuel. cu centrul la Silistra. prinţii longobarzi în-. r i d i c a t ă d e B o i a n n e s p e o c o l i n ă p e arurnul dintre Siponto şi Bcnevent. printre care cele de Silistra şi Vidin. neliniştit de conso-Udarea poziţiilor bizantine în peninsulă. Sînt organizate patru themo noi. sub dependen ţa arhiep is copu lui de Ochrida se aflau toate episcopatele din teritoriile alipite imperiului.. D a lma ţia .

1022. 1025. primind în schimb titlul de curopalat şi funcţia de strateg al Cappadociei. al cărei obiectiv este recucerirea Siciliei şi consolidarea poziţiilor imperiale în peninsulă. loan Sempa<j regele Armeniei Mari. prin politica sa internă înţeleaptă şi prin strălucitele succese de pe plan extern. fiul lui Bardas Hiocas. Moartea lui Vasfle II înc^heie o epocă în istoria Bizanţului. în timp ce regatul Vaspnrakan este cedat lui Vasilc II de suveranul sau. Vasile-II întreprinde o «ouă campanie "în Orieîjţ avînd ca obiectiv Armenia şi Georgia.1021—1022. care nu putea iace faţă atacurilor selgiucide. moartea îl împiedică Insă să-şi pxină planul în aplicare (15 dec. şi a Iui Nikephor fhocas. . promite să lase moştenire imperial liti regatul la moartea sa. 15. 1025). dec. Nikephor Xiphias. Slîişltttl carierei de putere mondială a statului bizantin. 1025. Vasile II reprimă revolta strategului de Anatolikon. Vasilc II pregăteşte o mare expediţie în Italia.

ce deţine controlul asupra poziţiilor-cheie din aparatul administrativ central. în lupta pentru putere se înlruntă aristocraţia civilă. ce se întinde în deceniul ce urmează (1071 — 1081). ei înşişi produsul unei epoci de criză.personalitate a lui Mihaiî 118 . care aduce imperiul în pragul prăbuşirii • Criza cuprinde toate sectoarele societăţii bizantine. în care statul biiaiitin lasă încă iluzia puterii şi solidităţii de altă dată. incapabili să domine situaţia • Pe plan extern. la o jumătate de veac de la moartea hu Vasile II statul bizantin este redus la Con-stautiuopol şi la împrejurimile sale. cu această perioadă imperiul îşi încheie cariera sa de putere mondială. Pe pian economie. este o perioadă do criză latentă. cultura "izantină trăieşte în această perioadă un mare avîut. proces grăbit de abandonarea măsurilor de politică socială a împăraţilor macedoneni. avînt legat de impunătoarea . Datorită slăbirii armatei în urma măsurilor luate de împăraţii care reprezentau tabăra civilă. simple instrumente ale celor două tabere ale clasei dominante în luptă. cu deosebire I* plan literar. şi aristocraţia militaro-iunciară. în general. este o perisadâ de criză violentă. sînt. împăraţii. care cunoaşte două etape distincte. imperiul cunoaşte o puternică criză financiara. htjperiul traversează o perioadă de criză profundă.VRACULUI AL XI-LEâ \\$to -1081) După moartea lui Wasîle II. cea de a doua. stăpînă pe putere în provincie. Pe scena politică. situaţia sa părîad aii definiţi'/ pierdută • în contrast cu situaţia generală a imperiului. care culminează cu prăbuşirea titlului monedei de aur bizantine stvb :Nikephor Botatieiates. Cea dintîi. care cuprinde ■lăattimpiil dintre moartea lui Vasilo II şi bătălia d& la Mantzikert |iD25 —1071). Fe plan social se accelerează procesul de ruinare şi aservire a ţărănimii libere de către dinaţi.

Emirul de Alep este obligat deNiketas. expediţii urmate curînd de un tratat de pace între năvălitori şi împărat (1036?). duce. sept. reface parţial prestigiul autorităţii centrale. revocarea alklengyon-ului.pro bleme interne si externe cu care imperiul este confruntat. Mihail IV Paphlagonianul. deschizînd astfel seria ma rilor expediţii devastatoare din acest veac în. Pecenegii întreprind o campanie de pradă la sudul Dunării în thema Bulgariei. destituind din funcţii pe cei mai valoroşi generali' ai înaintaşului său. imperiul obţine un ultim strălucit succes în Mesopotamia. graţie calităţilor* de administrator ale fratelui 114 . nov. nov. apr. să încheie pace şi să se recunoască vasal îm păratului. 10. după ce cu un an mai devreme provocase o gravă înl'rîngere trupelor imperiale conduse de Roman III Argyros. 1027. Macedonia. 1034—1036. dec. Tratat de pace între Constantin VIII şi califul Egjp. ultimul mare general al lui Vasile II.1025. 1031. una dintre primele măsuri ale guvernării sale. themele Paristrion. Domnia hii Roman III ArgyfOS. Noi expediţii pecenege pe teritoriul imperiului. Domnia lui Constantin deschide seria epigonilor lui Vasile II. prin anexarea oraşului Edessa de către Georgfos Maniakes. 1032. basilcul se obligă să îngăduie refacerea marii moschei din Constantinopol si pomenirea numelui califului în rugăciunile lor de către musulmanii din imperiu. unul dintre împăraţii reprezentativi ai acestei perioade de criză profundă a statului bizantin. 12 — 1034.de Antiohia. Thcssalonic. siliţi să treacă la islamism. şi încredinţează conducerea in^ periului eunucilor palatului. al doilea soţ al Zoiei. prin incapacitatea sa totală de a face faţă gravelor . venit la tron în calitate de soţ al fiicei lui Constan tin VIII — Zoe —. 1027. tului al-Zahir prin care acesta din urmă se angajează să îngăduie reconstruirea marii biserici din Ierusalim sj reîntoarcerea la creştinism a tuturor locuitorilor călifarului. 16 —1028. 12 — 1041. rupe cu politica agrară macedoneană şi netezeşte drumul ofensivei victorioase a marii proprie tăţi funciare împotriva micii proprietăţi ţărăneşti libere. Tracia şi altele. 1034. 11. apr. 11. noul împarat inaugurează politica antimilitară proprie acestei perioade de criză. dec. teritoriile balcanice ale imperiului. afcctînd. rînd pe rînd. 1028.

Egec şi în Mediterana orientală. sub comanda lui Arduin. muzică. a scris discursuri funebre şi encomiastice. din rîmlurile căreia făceau parte mercenari varegi. astronomie. de o remarcabilă valoare documentară şi literară. se stabileşte în fruntea hoardei sale în Chorasan după ce. Mlhail Psellos (1018. una dintre figurile reprezentative ale culturii şi ştiinţei bizantine. atacă gali. şi Crouografia. după ce a înfrînt armata imperială venită să-1 readucă la ordine. conduşi de Pet-ros iMi proclamat împărat la Belgrad (1040). campania este compromisă însă de o intrigă de palat. el avea să joace un rol de frunte pe scena politică bizantină ca reprezentant al partidei civile. profesor de filozofie la şcoala supe rioară din Constantinopol. ^g_ _1040. răsculaţii. 1040. Campanie strălucită a lui Georgios Matliakes în Sicilia. geo metrie. înainte de toate. marele general reia Messina (103S). îşi oferise serviciile Gaznevizilor. încă de la sfîrşitul secolului al X-lea. timp de patru decenii. şi de părăsirea armatei de către mercenarii varegi şi normanzi. cîteva sute de scrisori şi lucra rea istorică. pentru cucerirea Indiei. în urma căreia valorosul general este rechemat la Constantinopol şi întemniţat. Dar Mihail Psellos rămîne. ifl35 Ştefan Noislav. 115 .-1096?) îşi face intrarea în viaţa publică. c. Strategul tliemei Kibyraioton reuşeşte să zdrobească lingă insulele Ciclade unităţile piraţilor arabi. după care reocupă Siraouza (vara 10-40). tratate de demonologie. tno5_ 1036. care cuprinde istoria perioadei ■976-1077. care conduce statul U> uni ele vechilor principii antiaristocratiec ale dinastiei înacedonene. din tribul Oguzilor. retorică. zdrobeşte'o armată africană la Rametta şi obţine apoi o victorie strălucită asupra arabilor la Troina. Togrul-beg. sub conducerea lui Selgitlk. prinţul Zctei. conduşi de eroul din Saga. 1038—1040. hoarda. răsculat contra sultanului Masud. viitor rege al Norvegiei. 1U40—-1041. reuşeşte sa se cmanciC ' 11-ze de sub obedienţa bizantină. care stînjeneau de mai mulţi ani comerţul în M. . şi normanzi. Numit de către Ioan Orphanotrophul în fruntea unei armate puternice.eunucul Ioan Orphantroplios. nemulţumiţi de neplata soldelor. Harald Haardraada. Răscoala populaţiei din Bulgaria împotriva regimului fiS(:a] imperial.

în spatele cărora se înfruntă grupări ale aristocraţiei cu vile din capitală în luptă pentru putere. 1042). care corn tinuă politica antiaristocratică. Constantin. Zoe şi Theodora.-.). se refugiază în mănăstirea Stoudios. Otrante şi Tarent. 4ec. iun. proclamat împărat de trupele sale (oct. apr. Se răscoală şi ocupă toate teritoriile bizantine din Italia cu excepţia "oraşelor Brindisi. ' ■ 1041. 12. 2. nepot de soră al lui Mihail IV. miş carea cuprinde masele populare din capitală. Arabii recuceresc toate teritoriile pierdute la Geor gios Maniakes în Sicilia. 1042. al treilea soţ al Zoiei. cu excepţia Messinei. 1042). lan. ajutorul unchiului său. condusede clemente aristocratice.Thessalonicul fără succes şi sînt curînd îiifrinţi de o a r. . 1041—1042. în alianţă cu unii şefi normanzi. conduşi c]o Arduin. împotriva stăpînirii bizantine din sudul Italiei* numit guvernator în oraşul Meî'fi de eatepanul Mihail Dokeianos.. ( 1042. Trimis de împărăteasa Zoa în sudul Italiei pentru a înnăbuşi răscoala mercenarilor normanzi (apr. 21 —iun. Venit la tron în urma adoptării lui ca fiu de către împărăteasa Zoe. Răscoala populaţiei din Constanimopol împotriva împăratului Mihail V Calafatul. un alt unclii al lui Mihail V. kcs este rechemat la Constantinopol. a treia fiică a lui Constantin VIII. Ioan Orphanotroprml. 11. Sofia.. marchează o etap1 avansată a crizei statulai bizantin din secolul XL i J 11S . apr. 1042—1043. dar este ucis în prima ciocnire cu trupele imperiale (început 1043). mată condusă de Mihail IV.1. Mihail V Calafatul. apărată eroic de Katakalon Eelcaumenos. Provocată de internarea în mănăstire a bătrînei împărătesc Zoe şi de încercarea lui Mihail V de a r amine singur împărat (18 apr. închis în mănăstire si înlocuit cu Constantin. . . 1042. apr. guvernează la început eu . Dwşiiia lui Constantin-' I X Mpîiomalml. Guvernarea imperiului de către cele două fiice ale lui Constantin VIII. Arduin. 12 — 1055. debarca la Dyrrachtum în intenţia de a merge asupra capitalei. este scoasă din mănăstire de răsculaţi şi încoronată în Sf. Răscoala mercenarilor normanzi. în timp ce Mihail V şi unchiul său. Theodora. ». unde sînt prinşi şi:orbiţi (21 apr. 10 — 1642.). ' 1041.. în urma unei noi intrigi de palat Georgios Mania-. atotputernicul eunuc este însă curînd înlăturat de la putere.

Expediţia flotei ruse asupra Constantinopolului.păzitorul legii"). printre care şi Robeit Gtiiscard. graţie focului grecesc. este condusă de Mihail Pseilos. prin primirea în nodurile senatorilor a unor homincs novi din păturile largi ale orăşenimii constantinopolitane. un alt vc* peceneg. regele Armeniei Mari (Ani). Kekig II este atras la Constantinopol şi silit să renunţe la regat în favoarea imperiului. Reorganizarea şcoîii superioare âta Constantinopol cu două facilităţi: de drept şi de filozofie. fiul marelui cneaz Iaroslav cel înţelept. este înfrîntă la intrarea în Bosfor de o flotă imperială improvizată. iun. Constantin IX cere succesorului acestuia Kakig II să pună în aplicare testamentul defunctului şi să cedeze imperiului regatul. care şi-a luat titlul de duce de Apulia şi Calabria. în timp ce a doua. 1043. ei abandonează cauza longobardă şi încep să acţioneze pe cont propriu. pacea între cele două părţi este restabilită hx 1016. Kegcnes. în urma căsătoriei lui Vsevolod. îndată după revolta Kn Gcorgios Mankikes se înregistrează un puternic aflux de aventurieri normanzi în sudul Italici. cu o prinţesă bizantină. pos litîca aatimUitară a înaintaşilor săi şi consolidează bazele guvernării aristocraţiei senatoriale. Aflat în conflict cu Tyrach. provocată de asasinarea unui negustor din Novgorod în capitala bizantină şi condusă de Vladimir. slujba ducelui longobard Guiamar. frunte pe savantul Ioan Xipliilinos. cere azil împăratului şi este primit împreună cu oamenii săi în imperiu. 43__1046. 1045. 1046 (vara). Ani este încoq>orat statului bizantin.. prima are în. prinţ de Salerno. 1044—1045. continuă. 117 . reducerea masivă a cheltuielilor militare este însoţită de epuizarea tezaurului lui Vasile II ca urmare a fastului neruşinat de la curte. a construcţiilor somptuoase şi a darurilor acordate favoriţilor şi favoritelor sale. După moartea lui Ioan Sempad (1041). cui înd. organizată după sistemul Tnvktm şi Qnadrkium. onorat cu titlul de „consul (Iiy patos) al filozofilor". care atinge astfel extensiunea maximă din epoca sa clasică.plan intern. după cîteva ciocniri între trupele bizantine şi forţele armene. puşi în. un alt fiu al marelui cneaz. care primeşte titlul de nomophylax (. cţi şi mai multă consecventă. prădînd şi tcrorizînd populaţia locală.

1051 (început). Intervenţia împăratului german Henric I I I în Italia slăbeşte pDziţia lui Guiamar de Salerno. Nemulţumite de politica antimilitară a lui Constantin IX. este zdrobită de trupele thcmolor occidentale ajutate de rivalul Kegenes (dec. dec. şi pradă cea mai mare parte a provinciilor europene. înrolaţi în arma tele imperiale şi trimişi să lupte în Orient. 17. Sînt construite la Atena bisericile Kapnn karca şi Sf. condusă de Ty^ rach. în schimb. 1050. C. pretendentul se retrage şi avea să fie curînd înfrînt de trupele orientale. 1050—1075. care numără 50 000 de oameni. chemate în ajutor de împărat. trupele din themele eu ropene se răscoală (14 sept.lovită de o mare foamete (1053). sept. 15 000 de pri zonieri pecenegi se răscoală. Răscoala lui Leon Tcrnikics.). . Theodori. revin în Europa. provocînd strategilor bizantini grele înfrîn geri (1047). 1046).). 1047. în regiunea Niş-Serdica. fratele lui Togrul-bcg. Marea invazie pecenegă. co mandate de marele' strateg Katakalon Kekaumenos. asupra lui Ibrahim. transformaţi în prinţi su verani prin confirmarea teritoriilor pe care le ocupau. basilcului i se recunoaşte protectoratul asupra creştinilor din Pa^ lestina şi a. căruia i se ia principatul de Capua (3 febr. transformînd obligaţiile militare ale populaţiei locale în obligaţii fiscale faţă de stat. Constantin IX dizolvă armata din lberia şi Mcsopotamia. proclamă împărat pe Leon Tornikios şi asediază Constantinopolul (25—28 sept. 1047/48. Prima incursiune de pradă a turcilor selgiucizi pe teritoriul imperiului.locuiilor sfinte.1046. După noi înfrîngeri suferite de trupele imperiale în faţa pecenegilor rămaşi în thonia Bulgariei 113 . 1047. unindu-se cu fraţii lor colonizaţi în thema Bulgariei. Constantin IX aprovizionează cu grîne Siria musulmană.se încheie cu o strălucită victorie a trupelor bizantine. .). Reînnoirea păcii cu califul fatimid al Egiptului. prins şi orbit (dec). —1047. în regiunea Vaspurakan. graniţa orientală rămîne fără apărare într^un moment cînd imperiul este grav ameninţat de un nou invadator: selgiucizii. după două asalturi eşuate.. 1048. şi o consolidează pe aceea a aventurierilor normanzi.

nu cedează cerc- . Armenia. —1053. papa Ieon IX trimite o legaţie în Bizanţ. carc-1 tratează cu mari onoruri. După mai mulţi ani de lupte bizantino-pecenege. 1053) si este luat prizonier de normanzi. Iioş. Citnpul de acţiune al patriarhatului din Constantinopol cunoaşte extensiunea sa maximă (Rusia. Calabria ? i Apulia. stăpîn pe jumătate din lumea creştină. Ambiţiosul patriarh Mihail Kerulla-. Georgia. 1052. să înfrunte cu succes papalitatea. Noua campanie selgiucidă în regiunea Vaspurakan. eşuează în faţa oraşului Mantzikert. pentru conciliere. împăratul consimţind să plătească tribut pecenegii lor în toată această perioadă. cele două biserici fiind în conflict pentru episcopatele din sudul Italiei. suferă o înfrîngcrc grea la Civitate (17 hm. urmînd probabil instrucţiunile basileului (mart. 1053—1054. c. cancelarul bisericii. 1052. 1054 (înainte).). mai mult ca oricînd. 1054. formată din apărători înfocaţi ai reformei — cardinalul Huinbcrt. Tratat de pace cu Mihail. iun. iar pacea cu Fatimhdi favorizează relaţiile strînsc dintre patriarhul din Constantinopol şi colegii săi orientali. dar acesta este asasinat în tabăra pecenegă. 1052. Frcderic de Iorena. şeful bisericii bizantine poate. Alianţa bizantino-papală antinormandă nu este bine coordonată si. hotărît să meargă pînă la ruptură. 1053. Tratatul de alianţă de la Neapole dintre papa Leon IX şi Roman Argyros. condusă de Torgul-beg însuşi. intre cele două părţi se încheie un armistiţiu pe 30 de ani. a căror poziţie în sudul Italiei nu încetează să se consolă ckve în dauna intereselor bizantine şi papale. care devine aliat al imperiului şi primeşte demnitatea de protospatharios. Bulgaria). episcop de Amalfi—. Constantin IX încearcă să încheie pace cu invadatorii prin medierea lui Kegenes. duce de Italia. în urma unui schimb de scrisori dintre Roma şi Constantinopol.încă din anii 1046/47. după ce Roman Argyros este înfrînt succesiv la Tarent. Leon IX. în iruntea auxiliarilor germani şi a miliţiilor lombarde. iun. C ' prinţul Zetci. îndreptat împotriva prinţilor normanzi. şi Petru. Crotona şi Siponlo. Schisma dintre cele două biserici creştine. fiul lui Ştefan Boislav. aflate sub jurisdicţia Constantinopolului.

în unna unui sinod convocat aâ-Jwc. 20. în Faphlagonia. Mihail VI trimite în tabăra rebelilor cKf la Nis comedia o solie a senatului. condusă de Mihail Psellos. aruncă anaj tema asupra bisericii romane (20 iul. Isaac Comnenul zdrobeşte sub zidurile Niceei trupele europene trimise de Mihail VI împotriva rebei Iilor.: 1057. Kerull. obli. 1057. acceptarea formală a ofertelor imperiale de către rebeli.. 1057. gîndu-1 pe împărat să aresteze pe partizanii greci ai p aJ pei şi. Kaiakalon Kekauinenos. 24.) şi arde bula p a i pală de excomunicare (25 iul. acordul şefilor militari pentru o acţiune comună împotriva împăratului. După. promiţînd lui Isaac Comnenul să-1 adopte ca Succesor şi titlul de cezar. Togrul-beg pretinde basileului grec să înlocuiască numele califului fatimid cu acela al său în rugăciunile musulmanilor în moscheea din Corn stantinopol. 31.Miliail Burtzes — cu care prilej Mihail VI respinge cu brutali-. Togrut-beg devine stăpîn în caîifatul din Bagdad si întreprinde un pelerinaj la Mccca. iar celorlalţi generali amnistie şi im-s portante avantaje. . 1057.rilor papei şi alo împăratului Constantin IX si solii pap. extinse mult după 1053. datorită lipsei de acţiune a Bizanţului sub Theodcra şi Mihail VI. tate cererile acestora. 30. la care aderă şi patriarhul Mihail îterullarios. ţie cu Fatirniziî şiiii. act politic de mare iu{„ portantă în urma căruia emirul selgiucid este privit de musulmani drept campion al doctrinei sunnite în opozi. aug. aflat în disgraţie sub domnia Theodorei şi sub cea a Tui Mihail VI. 1057. . '.>jexcomunică biserica bizantină (15 iul. 8. Humphroi. declanşează o mişcare populară în Constantinopol. iniţiată de partizanii 120 . aug. Robert Guiscaid este ales conducătorul normanzilor la moartea fratelui său. iun. mart. ia Constantinopol izbucneşte o răscoală populară împotriva împăratului.. reunind posesiunile lor din Calabria şi Apulia. Audienţă solemnă la împărat a principat Iilor şefi ai armatei din Asia — Isaac Comnenul. cu condiţia licenţierii armatei lor.). bucurîndu-sc de sprijinul co-s mandanţilor militari şi ai armatei din toate themelc asias tice.>rj0'.) 1055. Isaac Comnenul este proclamat împărat la Gomaria. Constantin şi loan Ducas şiv. aug. 1057.

ambiţiosul prelat şfidînd. de la Serdica. 1059 (primăvara). 23. sub Ştefan IX. Ultimă încercare a papalităţii. cu consimţămîntul lui Mihail Kellarios. respectiv. a principatului de Capua. alianţa dintre papalitate şi şeîii normanzi întră astfel în funcţiune. susţinută şi de forţe pecenege.reprezintă prima reacţie militară împotriva aristocraţiei civile si o încercare dramatică de a soluţiona gravele probleme cu care imperiul este confruntat-. nov. —1059. conflictul. aug. Domnia lui I&aac Comnenul r i Isaac Comnenul şi sprijinită în secret de patriarh. Conflictul înverşunat dintre Isaac Comnenul Şi Mihail Kerullarios se încheie cu arestarea şi întemniţarea patriarhului. 1057» sept. mediată de Roman Argyros şi eşuată din cauza opoziţiei lui Mihail Kerult larios. a cunoscut cu-rînd un pronunţat caracter politic. 1059. avtlseseră loc represah'i împotriva partizanilor fostului împărat. aceştia din urmă asigu-rîndu-se şi de consacrarea puterii lor. _ţ ggg^ 1. tO58. in-veştitura ducatului Calabriei şi Apuliei şi. 8. 1 —1059. care a lovit grav biserica. biserică şi chiar în armată. dec. re-'l' proclamă împărat pe Isaac Comnenul5 Mihail VI \dica la cererea unei solii formată din mitropoliţi. conte de Aversa. Togrul-beg este recompensat cu titlul de sultan de către califul abbasid. Isaac Comnenul este primit în triumf în Constaiuinopol. de încheiere a unei alianţe cu Bizanţul. lovind în aristocraţia civilă. Expediţia regelui maghiar Andrei I în thema Bulgariei. epuizarea te^ zaurului de către înaintaşii săi îl obligă să promoveze o politică fiscală dură şi să revoace toate daniile făcute cu generozitate condamnabilă de predecesorii săi. 1059. deschis de politica fiscală a^ împăratului. 25.pe basileu şi prezcntîndu-se în public cu unel« însemne rezervate exclusiv împăratului. La conciliul din Melfi papa Nicolae II acordă lui Robert Guiscard şi lui Richard. mănăstiri. între cele două părţi se încheie pacea. după ce. . este oprită de acţiunea energică a împăratului Isaac Comnenul. După ce salvează oraşul Bagdad din faţa ameninţării ce venea din partea Fatimizilor de a muta sediul califatului la Cairo. după ce cei doi şefi normanzi îl ajutaseră" să alunge din Roma pe rivalul său şi alesul con5ţilor de Tusculum.

Robevt ("uiiscard şi Rogcr. Este reconstruită catedrala San Marco din Veneţia. Uzii pradă cu sălbăticie provinciile balcanice. rămase fără rezultat. fratele său. 25—1087. Alp Arslan (1063—1073). obligă pe basilcu <^ abdice. adversarul » ■■ acestuia din urmă. poziţie cheie a stăpînirii bizan : tine în Balcani. Baza socială a guverjriî * civile este consolidată prin primirea masivă a unor mi f* membri în senat. paralel. 1066. cucereşte regatul Ani şi masacrează sau duce în captivitate cea mai mare parte a locuitorilor săi. După un asediu de trei luni. Tratative. sînt coloni zaţi în Macedonia. Succesorul sultanului Togrul (mort 1063). c. pentru în cheierea unei alianţe antinormande între basileu şi Hen*•■' ric IV. 1063 —c. 25. ajungînd pînă la Thessalonic. trimis în ajutor. cheltuielile militare sînt reduse <• sistematic şi armata dezorganizată într-un moment cînd imperiul este asaltat la toate hotarele de adversari redutabili. gruparea aristocraţiei civile revine la putere sui! domnia îui Constantin X Ducas. regele maghiar Solomon cucereşte oraşul Belgrad. după ce uneşte toate forţele normande. numai ciuma care a făcut ravagii în rîndurile invadatorilor salvează imperiul. mediate de conirapapa Honorius II. recucereşte de la normanzi Brindisi şi Tarent. 1060. 1063 (început). în timp ce Alexandru II. încheie cuceri rea Calabriei prin ocuparea oraşelor Raeggio şi Scilla.1059. Kobert Guiscard. su pravieţuitorii înfrînţi de trupele bizantine. dec. mai. bizantinii întreprind ultima încercare de recucerire a teritoriilor pierdute în sudul Italiei. 1064 (toamna). 1068—1072. recrutaţi din rindurile orăşenhmi cons•' tantinopolitane. răinîne credincios alianţei cu normanzii. cucereşte ultimele posesiuni bizantine din 122 . La cererea arhiepiscopului de Bari. 1064. 1059. 1064. 1093. împăratul romano german. dec. 21 Domnia lui Constantin v Ducas reprezintă apogeul guvernării aristocraţiei civile '• în frunte cu Mihail Psellos. Complotul împotriva lui Isaac mn organizat la palat după moartea lui Mihail Kerullarios A' Mihai Pselios şi Constantin Ducas. corpul de mercenari varegi.

1071» aug. pe sultanul Alp-Arslan. general destoinic. oct. 20. în Siria. lipsită însă de coeziune.Nikephoriţă. a lăsat conducerea statului.într-o nouă campanie împotriva invadatorilor selgiucizi. într-una dintre bătăliile decisive din istoria Bizanţului. fiul cezarului Ioan Ducas. Roman IV Diogenes. 7. la Adana şi este silit să. 1071). După o primă înfrîngere în faţa lui Constantin Ducas. ian. devenit logothet. 1071 (toamna). de astădată decisivă. 1071 (sfîrşit) —1072 (început). nov. după un asediu de trei ani (5 aug. cei doi favoriţi au fost înlăturaţi şi puterea a fost preluată pînă la sfîrşitul domniei de eunucul . în numele vechilor principii ale monarhiei centralizate.). continuînd politica lui Constantin IX şi Constantin X. Roman IV întîlneşte la Mantzikert. venit la tron în urma căsătoriei sale cu văduva lui Constantin X Eudocia (1 ian. 24—1078. dascălul •său. cezarul Ioan Ducas. aducînd imperiul la un pas de desfiinţare. acesta încearcă. înfrînt. 1071. 1069. Li chidarea stăpînirii bizantine în Italia. curînd. Roman IV degajă Cappadocia şi-i obligă să bată în retragere. cezarului IoanDucas şi lui Mihail Psellos. obţine o mare victorie asupra forr telor selgiucide la Hierapolis. ^ g g______16 apr.Ha' luarea în stăpînire a Apuliei este încheiată cu eă-= Herea' oraşului Bari. Roman IV suferă o alta. la început. se predea în mîinilc lui Andronic Ducas. basileul este luat prizonier şi silit să încheie un tratat înrobitor (1 000 000 de nomisnie pentru răscumpărare şi un tribut anual de 360 000 de nomi?me). încercînd să preia singură puterea. o înlătură însă de la palat şi-1 proclamă împărat pe Mihail VII (24 oct. împărăteasa Eudocia îl declară detronat pe Roman IV.). urmată curînd de zdrobirea ulii lor rezistenţe bizantine în Sicilia (8 ian. 19. să promoveze o politică antiaristocratică şi să lărgească bazele sociale ale guvernării civile. Incapabil să guverneze. iar pe plan extern dezastru după dezastru. fratele lui Constantin X. La vestea dezastrului. pacea este semnată pe 50 de ani. Domnia nefastă a lui Mihail VII Ducas cunoaşte pe plan intern prăbuşirea întregului sistem de guvernare. un 123 . 1068. 1072). în fruntea unei mari armate.

murind curîiid în chinuri îngro.alt fiu al cezarului loan Ducas. Logoihetul Nikephorijă instituie monopolul de stat asupra vînzării cerealelor. fiul lui jj. răscumpărat apoi de soţia sa. la ordinul cezarului loan Iw este însă orbit şi exilat. 1073/74. ci din motive fiscale. ducătorul în persoana lui Constantin Bodin. 1072—73. împăratul cere papei să organizeze o cruciadă împotriva ameninţării turce. se răscoală în fruntea mercenarilor normanzi şi încearcă să-şi formeze un principat propriu în Cappadocia. pentru înnăbuşirea mişcării este trimis la Silistra (Dristra) vestarhul Nestor. marele jupan al Zetei. 1073. în fruntea lor şi avind alături şi pe pecenegi. hail Voislav. iar pe ultimul îl proclamă împărat si încearcă să-1 impună la tron. merge asupra Constantinopolului. proclamat ţar* la" Pristina şi victorios asupra trupelor din thema bulga^ Bodin este luat prizonier în cele din urmă la Kossovo şi mişcarea înnăbuşită. fără a avea curajul să-1 124 . Trimis contra selgiucizilor în Asia Mică. dar nu în scopul asigurării consumului. pe Isaac Comnenul şi pe cezarul. luat prizonier de selgiucizi. preţul alimentelor sporind continuu. 1073—1074. cruciadă care trebuia să înceapă prin lichidarea stăpînirii normande din sudul Italiei.a-s u toare. fostul tovarăş de arme al lui Rob ort Guiscard şi Roger în cucerirea Sicilici. iniţiată de basilcu. promiţîndu-i-so viata către tînarul împărat. încercare eşuată de apropiere între Mihail VII şi Grigore VII. Zdrobeşte. şi aruncat în închisoare la Constautinopol. populaţia din oraşele dunărene se răscoaiâ împotriva autorităţilor din Constantinopoi. intrat apoi în slujba unpg. condotierul normand este înfrînt în cele din urmă de Alexios Comnenul. 1073/74. care trece însă de partea răsculaţilor şi. viitorul împărat. rînd pe rînd. Nemulţumită de politica economică a logothctului Nikephoriţă şi de suspendarea subsidiilor acordate pentru apărarea graniţei. râtului. în schimbul promisiunii reunirii celor două biserici sub supremaţie romană. Koussel de Baillcul. O nouă răscoală în thema Bulgariei găseşte Coc. loan Ducas.

cu care prilej ducele norman primeşte titlul de nobilisai-tmis şi alte importante demnităţi bizantine pentru rudele sale. Suspectat de Nikephoriţă de trădare. după ce se recunoaşte formal vasal al imperiului. 1. fiica lui Robert Guiscard. papa Grigore VII încoronează pe Demctrius Zvonimir rege al Croaţiei (1076) şi pe Mihail Voislav. Nikephor Basilakes. în condiţiile anarhiei generale din imperiu. revoltele militare se ţin lanţ (Nikephor Bryennios.). 7 —1081. comandantul trupelor din Europa. ian. eliberat din închisoare. fratele lui Mihail 125 .). «A74 aug. '„„ n M n nune bazele unui principat cu centrul la Botaneiates titlul de curopalat. Pbilaret. graţie anarhici din imperiu şi a alianţei dintre emir şi Nikephor Botaneiates. apr. rcx Sctavorum (1077). îi deschide porţile oraşului şi dramul spre tron (2 apr. carc-1 obligă pe Bryennios să bată în retragere. 1076__1077. Domnia lui Nikephor Botaneiates reprezintă punctul culminant al crizei veacului XI. Proclamat împărat de armata dm Asia (7 ian. pretendent la tron. iniţiată de partizanii săi (24 mart. este căsătorit cu Elena. 1077 (toamna). Mihail VII trimite împotriva rebelului pe Alexios Comnenul şi Roussel de Bailleul. Nikephor Botaneiates pătrunde în Niceea în tri umf. se răscoală şi este proclamat de armată împărat (nov. 1078. A74 Exploatînd anarhia din regiune. fapt ce duce la devalorizarea monedei bizantine. mişcarea din Constantinopol. pradă Trac ia şi Macedonia.. Emirul Suleiman pune bazele unui stat selgiucid în Asia Mică. Kekaumenos scrie „Sfalipi şi povestiri"-. transformat curînd în sultanatul de Rum. pe plan politic. Pe.in retragere. prinţul Zctei. c> ţo75—1078. un avenlu1" •". Pentru a ai mulţi ani. J077—1078.).plan economic situaţia se deteriorează. care a deschis turcilor porţile multor oraşe clin Asia Mică."regiunea scapă controlului imperial. Constantin Ducas.). Bizanţul scapă controlul asupra celor două state sudr slave din vestul peninsulei. 1078 (început). Constantin Ducas. Ni kephor Bryennios. fiul lui Mihail VII.

litară. cu a cărui nepoată era căsătorit. şi Nikephor Melisscnos). fraţii Alexios şi Isaac Comnen uj părăsesc Constantinopolul (\ 5 febr. Suspectaţi de miniştrii lui Botaneiates pep_ trs popularitatea lor. al cărei teprezentant de vază este noul împărat. zdrobite fie cu ajutorul 1.) şi. vine la putere. Constantinopolul este asediat şi cucerit (1 apr.). fie graţie sprijinului selgiucizilor g+s-1 pini pe întregul platou anatolian. rului Ioan Ducas.) Botaneiates abdică şi Alexios Comnenul este încoronat cu mare pompă la Sf. • Alexios Comnenul.VII. Sofia (4 apr. cu ajutorul ceza. Aristocraţia mi. 1081 (început). -•% ': . Alexios Comnenul este proclamat împărat la Tzurulon. în Tracia.

De cealaltă parte. înainte de lunga agonie (1282—1453). 1204—1282) alternează cu scurte perioade de criză violentă (1071—1081. în care perioadele de acalmie sau chiar de refaceri parţiale (1081—1180. De o parte. transformarea imperiului într-o anexă economică a Veneţiei şi Genovei. mai apo>. Semnificativă este simbioza dintre cei doi factori dizolvanţi ai vechilor structuri centralizate de stat — aristocraţia bizantină şi comunele italiene. pătrundere pe pieţele din imperiu şi cucerirea poziţiilor cheie din economia sla-tidui bizantin de către oamenii de afaceri peninsulari au coincis în chip tulburător cu perioada de afirmare şi consolidare a factorului aristocratic în viaţa socială si politică a imperiului • Dar vechik structuri sociale şi economice n-au dispărut 127 . prin deplasarea centrului vieţii economice din capitală spre provincie dar care lichidează mica proprietate ţărănească liberă. concesiuni izvorîte din nevoile politice ale Comnznilor şi amplificate sub comandamentul aceloraşi nevoi de către succesorii lor.RECĂDEREA (1OS MPERIULUI BIZANTIN 1-1453) Ultimele patru veacuri sînt şi cele mai frămîntate din istoria bizantină. care vesteşte catastrofa finală • Două procese domină istoria social-cconpmică bizantină a acestor ultime veacuri. de tendinţe centrifugale. fenomen progresist în esenţă. feudaUzarea imperiului. concesiunile comerciale acordate republicilor maritime italiene. 1180— 1204). aducînd pe primul plan al vieţii social-politice aristocraţia provincială. au avut ca rezultat într-o primă etapă cucerirea pieţei bizantine de către negustorii peninsulari şi.

Expansiunea economică a comunelor italiene. Tragicele evenimente din 1453 erau însă termenul natural al profundelor transformări din substanţa mtittiţîi bizantine. vlaho-lulgarii şi sîrbii se envancipmză de sub autoritatea •imperiului şi pun bazele unor state proprii. cel mai durabil şi mai periculos pentru imp-mm — al am filei mişcări cruciate poniUc din Occident spre Orient. din acest moment. care s-au sprijinit pe resursele economice ah dinmţii&r. care dispută Constantinopolnhd dominaţia în reginr. viaţa politică internă este dominată în toată această perioada de efortul autorităţii centrale de a rămîne stăpînă pe poziţie în confruntarea cu forţele descentralizatoare. la graniţa orientală sclpuchii mi smuls impcrhdui cea mai marc parte a Astei Mici. în aceste condiţii. în fruntea expansiunii occidentale antibizantinc mi shii regatul normand dki Sicilia şi Imperiul romano-german.c. de mtădală definitiv. cu deosebi £c plan militar şi administrativ. Improvizanile la care temrs basileii peniw a salva situaţia s-au dovedii inefi sau au introdus noi factori de dezordine în stat. a fost vremdnicâ. n. î p ^ cu multe vcacwi in urmJ. aristocraţi® bizantină a înclinat balanţa în favoarea ei • Noua tvduţi& internă a stahdui bizantin avea Ioc într-un moment în cane la orizontul său politic se annidau tot mm gmve primejdii. dar fruclek eforturilor for aveau să fie culese de negustorii din Veneţia şi Geiwva. al cărei vbiecliv logic a fost cucerirea ■statuhti Mztmtin. noile trupe.^ în sfîrşit. cGnstihiie numai un aspect — e adevărat. Pe plan litar. în Balcani. Reuşita Comnenilor şi Lascarizilor. 'pentru ea otomanii să" desăvârşească opera for. la care nc-mn referit. sub Pakohgi. Creşterea greutăţii sociale a aristocraţiei se traduce pe planul administraţiei prin dizolvarea vechilor striic-turi centralizate de stat şi prin divizarea întregului imperiu în principate în stare potenţială sau în principate cu existenţă reală. creşterea ponderii mercenarilor străini factor deosebii de primejdios pentru soarta statului în vrcnin-rile tulburi. dar şi pe resturile vechilor slratîoli.u s-au dovedit la înălţimea sarcinilor reclamate de gravitatea momentului. Subminai în interior de centrifugale ale aristocraţiei faidak şi de cucerirea theie din economie d& către oamenii d& afaceri . de aici.farâ a dezarticula organismul statului bizantin. recrutate din rîndurile aristocraţiei pentru a umple golurile lăsate de dispariţia vechilor stratioţi. bata sa vitală. căderea Constantinopolului era o problemă de timp. sub An-geli şi.

de unde şi iradierea modelelor bizantine pe «■ 'vastă arie a continentului european. unde şi menţinerea 'unităţii culturale. prin naşterea umanismului ce cultivă un nou ideal In care se îmbină cunoaşterea universală cu gustul pentru acţiune şi prin tot mai intensele legături cu lumea ortodoxă fi occidentală. caracterizată prin fărîmh tarea vechii unităţi culturale în „şcoli" regionale cu o anumită-'autonomie faţă de Constantinopol. T) că secolul XII şi în parte şi următorul reprezintă o pre-. ultimele două sute de ani de istorie biî „a1ltină aduc importante înnoiri în cadrul unei noi „renaşi "tai"' denumită „a Paleologilor". prin gustul pentru retorica. de. i-Toire a veacului XI prin tot mai pronunţatul fenomen al tttcizării. prin conştiinţa limpede u care lumea bizantină — ameninţată deopotrivă de turci şi de latini — o dobîudeşte pentru tradiţiile ei elenice pe care h exaltă. secolele XII—XV prezintă două etape distincte. prin înrîurirea covîn &'toare a metropolei asupra provinciei. I a imperiului bizantin .1 d a devenit o pradă uşoară în fala cuceritorului otoman • ff u iţură.

care devine armătura socială a statului bizantin. apărarea bizantină este în pragul falimentului şi selgiucizii sînt pa cale să lichideze stăpînirea imperială în Asia Mică.1. î* 130 . Manucl Cofflnenul abandonează însă linia politică înţeleaptă a tatălui şt bunicului său pentru a relua planurile himerice de recucerire ale lui Justinian şi de creare a unui itnperium unicum. • Nu mai puţin semnificativă este evoluţia situaţiei imperiului pe plan extern. îndeosebi. Sub Alexios I Comnenul şi. imperiul rămîne descoperit în faţa agresiunii crescînde a factorilor politici occidentali. în urma eşecului acestei politici. Abia la sfîrşitul veacului de guvernare comnenă autoritatea centrală ia cunoştinţă de puterea dobîudită de dinaţi. care aduce imperiul în pragul prăbuşirii • Sub noua dinastie a Angelilor. In Balcani. ce umple scurta domnie a lui Andronic Comnenul şi se încheie cu victoria aristocraţiei. puterea centrală scapă controlul asupra provinciei. în Orient. în timp ce epuizarea finanţelor statului compromite apărarea frontierelor orientale • Evoluţia situaţiei externe a statului bizantin sub Angcli este urmarea logica a politicii occidentale anacronice a lui Manucl Comnenul. inaugurează perioada de criză violentă (1180 — 1204). consolidînd poziţiile social-economicc şi politite ale aristocraţiei militare. lui Alexios I Conmenul la putere deschide o nouă etapa ta istoria Bizanţialui. Mtare. înfruntarea dramatică dintre cele două forţe. caracterizată prin feudalizarca rapidă a societăţii bizantine sub impulsul regimului politic al aristocraţiei mj. sînt principalele fapte de politică internă ale guvernării primului Comnen. Urmaşii săi imediaţi au continuat această politică. KKGIMUL ARISTOCRAŢIEI M1LITAR& (1061-1204) Venirea. Inaugurarea privilegiilor comerciale italiene pe piaţa bizantină şi introducerea pronoiei şi a apanajului. iar statul bizantin se fărăîniţează în numeroase principate teritoriale în Europa şi Asia Mică. instituţiile feudale de bază din imperiu. sub Ioau II Comnenul este promovată o politică realistă de recucerire şi consolidare a poziţiilor bizantine în Asia Mică şi în Balcani.

care instaurează dominaţia latină f* letropola de pe Bosfor. este primatul exercitat de genul istoriei contemporane asupra celorlalte genuri istorice — istoria ecle-siastică şi cronica universală —. apr. se formează statul vlaho-tnîg&r. Remarcabilă este unitatea picturii monumentale coumcae. Cea mai importantă trăsătură a literaturii istorice din secolul XII. ca şi din următoarele. General de real talent. Efortul lui Psellos de a cirpxinde cunostm-k umane în schema lui Pîaton. în Bizanţ. j csfe nrniat. intrate în declin • în artă.rea lor în cruciada a TV-a. nu numai în spaţiul efectiv stăpînit de bizantini ci şi în teritoriile italiene care au aparţinut cîndva imperiului. cu deosebire îa regatul normand al Siciliei şi la Veneţia. din Constantinopol. trezeşte reacţia violentă a tendinţelor mistice.Domnia lui Alexios I Comnenui. de discipolul său loan Italos. W81.adevărate capodopere ale genului. l —mg.răscoalei îtd Asafl şi Petru. modelele oonstantinopolitane — fie că este vorba de arhitectură. 1100). secolul comnen este o cou-''* are a precedentului. care îşi are modelele în mozaicurile Marii Biserici din metropola imperială. prin gare influenţează naşterea scolasticii în Occident dar care. folosindu-se de logica lui Aristo-. lături de Serbîa se eraancîpează de sub autoritatea bizantină. fondatorul dinastiei comnene şi reprezentant al aristocraţiei provinciale reuşeşte să pună capăt crizei profunde a' statului bizantin şi să refacă aproape integral poziţiile imperiului în Balcani şi. trăsături care fac dia ele . in 9* I . tendinţele expansioniste ale Occidentnltd îşi găsesc îticu. din catedrala San Marco şi bazilica din Torcello. Semnificativă este năzuinţa regilor normanzi de a copia splendida artă bizantină. 16. Sofia din Constantinopol şi Daphni. de altminteri. în îilozofie. • în cultură. năzuinţa care este expresia nu numai a nevoii de prestigiu — ca în cazul dogilor din Veneţia — ci şi a afirmării şi pe această cale a aspiraţiei lor de a fi egalii basileilor sau cliiar de a H se substitui pe tronul din Constantinopol. aug. din domul din Cefalu ca şi din Capela Palatisă din Palerino — se caracterizează prin claritatea compoziţiei şi aspect monumental. prin ecMilibru clasic şi intensitatea coloritului. mozaicurile acestei perioade — dia Si. fie de pictura monumentală — cunosc o ultimă mare difuziune în veacul coainen. egalate numai de pictura diu JRavenaa din secolul lui Justiuiau sau de mozaicurile din veacul XIV din mănăstirea Cliora (Kahrie Djaini). sj-t. lîngă Atena (c. care merge mai departe şi dă o interpretare raţionalistă dogmei creştine.

iun. oct. în ciuda deblocării portului Dyrrachion pe mare de către aliaţii veneţieni. recunoscînd emirului selgiucid toate achiziţiile făcute pînă atunci. papei Grigorc VII. de unde. care asediau oraşul Dyrrachion. dar în ajunul bătăliei îşi abandonează aliatul. 1. în momentul preluării puterii de către Alextoc I Comnenul. apr. e 1081. ruda sa. pe antica Via Egnatia. a cărei putere în Adriatica şi ieşire în Mediterana erau grav ameninţate de ambiţiile de expansiune <_ în Balcani ale lui Robert Guiscard.parte. în Balcani controlul imperiului se reduce la împrejurimile capitalei şi la cîteva puncte din interior. contribuind astfel la înfrîngerea lui.). 1081. Robert Guiscard continuă asediul pe uscat şi provoacă împăratului o grea înfrîngere 132 . 1081 (mai iun. 1081. pecenegi. intenţiona să meargă direct asupra Constanţi-: nopolului. participă alături de basileu la lupta de la Dyrrachion. iul. succesorul lui Mihail Voislav la tronul zetei. stăpînirea peninsulei fiind disputată împăratului de către maghiari. 1081. Veneţia îşi impune supremaţia în Adriatica. în schimbul unei formale vasalităţi a acestuia din urmă faţă de imperiu. se grăbeşte să răs-: i pundă apelului lui Alexios Comnenul. lomano-german Henric IV. Italia este definitiv pierdută. croaţi şi. 1-081 (toamna). în Asia Mică* face faţă cu succes noii situaţii nerate de prima expediţie occidentală spre Orient' ^' l care-o foloseşte cu abilitate pentru restabilirea contr . ltilui bizantin asupra litoralului Asiei Mici. Robert Guiscard ocupă insula Corfu şi atacă Dyrrachion pe marc şi pe uscat. 1081. curînd de normanzi. situaţia imperiului este mai grea ca nici 0. în timp ce în Asia turcii ajunseseră pe malurile Bosforului. mai. Veneţia. Veneţiei emilului Suleiman şi de la mulţi prinţi occidentali. Constantin Bodin. Sub pretext că vine să răzbune pe Mihail VII. ameninţînd Constantinopolul. Alcxios Comnenul cere sprijin împotriva ameninţ ţării normande de oriunde i-ar putea sosi: împăratului. flota cetăţii din lagune zdrobeşte forţele navale normande. 8. Ameninţat de primejdia normandă. ocupat <?" selgiucizi. sîrbi. dată în istoria bizantină de pînă atunci. Ale-xios Comnenul încheie pace cu Suleiman.

Alexios Comnenul recucereşte cu uşurinţă Castoria (oct. asediind Larissa. negustorii din lagune sînt scutiţi de orice taxă comercială. Bohemund. 1084. îl obligă să bată în retragere la Castoria (primăvara) şi provoacă nemulţumiri în rîndurile armatei normande pentru a nu fi primit solda? în absensa lui Bohemund. mlăturînd astfel primejdia normandă. în ducat izbucneşte un război civil între fiii defunctului. Chrysobulul acordat Veneţiei de Alexios Comnenul.Alexios Comnenul zdrobeşte pe Bohemund. care nu va întîrzia să cadă m febr.dec. 1083. 133 .mai.). Robert Guiscard reia campania antibizantină. 1082). La moartea lui Robert Guiscard (17 iul. inclusiv Antiohia. Tratatul deschide o pagină nouă în viaţa economică a Bizanţului şi stă la originea ascensiunii economice şi politice a cetăţii lui San Marco din perioada următoare. reocupă Corfu Şi debarcă în golful Artei. provoacă două înfrîngeri succesive lui Alexios Comnenul. acesta recucereşte Dyrrachion. Sultanul Suleiman ocupă principatul lui Philaret. veneţienii primesc un cartier propriu şi debarcadere! dogele este onorat cu titlul de protosebastos şi atît el cît şi biserica San Marco primesc. inclusiv Constantinopolul. Drept răsplată pentru ajutorul primit de împărat în lupta contra normanzilor. atît la intrare cît şi la ieşire în principalele centre ale imperiului. fiul lui Robert Guiscard. epidemia izbucnită în mijlocul armatei îl obligă însă să revină în Italia. care-i împiedică să reia campania împotriva basileului. Robert Guiscard este obligat să plece în Italia. 1085(vara). Bohemund şi Roger. mâi. care a preluat comanda armatei în absenţa tatălui său. 1084(sîîrşit). după care ocupă cea mai mare parte a Macedoniei şi pătrunde în Thessalia. plecat în Italia în căutare de bani. rente anuale din partea imperiului. (182 (primăvara). fără ca Alexios Comnenul. zdrobeşte flota veneţiană în Adriatica. să poată interveni. Ajuns la Castoria pe drumul spre Constantinopol.h zidurile oraşului. 1082. blocat de Henric IV în Roma. şi de vestea răscoalei vasalilor săi nor-^ nianzi în sudul Italiei. în capitală. chemat de o scrisoare a papei Grigore VII. prins in războiul cu nrmanzii. 1082.).

iul. 1091—1092. 1987 (primăvara). înfrîîiţi de cumani într-o luptă provocată de refuzul celor dinţii de a da aliaţilor lor o parte din prada luată de la bizantini în bătălia de la Silistra. emirul selgiucid îşi anunţă intenţia de a cuceri Constant tinopolul şi îşi ia titlul de basileu. 134 .. basilenl reuşeşte cu greu să se refugieze la Berroe (Stara Zagora). precum şi insulele Chios. Ajuns la Silistra. Sultanul Suieiinaii piere în bătălia de la Alen * luptă cu rivalul său din Damasc. aug. 1087 (toamna). îi sileşte să se retragă. dar este asediat în tabără de forţele pecenege. Tzachas. Samos şi Rhodosf în absenţa oricărei flote imperiale în Marea Egee şi în Adriatica şi a slăbiciunii escadrei din Constantinopol. Abul Ka. Alexios Comnenul organizează o mare campanie la Dunăre pentru alungarea pecenegilor din Balcani. care cad în luptă} intervenţia unei noi armate imperiale. şi este împărţit între emirii sta< blîiţî în Asia Mică. siirs. care-i provoacă o grea înfrîngere. 1988—1089. KijSdj-Arslan. Tratat de pace între împărat şi pecenegi. cu titlu de sultan. 1087. emirul de Niceea. pecenegii invadează imperiul şi zdrobesc în Tracia armatele lui Gregorios Pacurianos şi Branas. în ciuda intervenţiei marelui sult a ~ din Bagdad. condusă de Humbertopulos şi Tatikios. Mitylene. ' * 1986. TuţuşJ sultanatul' ^ Rum se destramă. împărattd respinge ofertele de pace ale adversarului. Malik-Şah. Nouă campanie pecenegă în Tracia. după ce a lăsat în mîna învingătorului o pradă bogată fi mulţi prizonieri. în alianţă cu cumanii şi unguriij invadatorii suferă o înfrîngere severă şi sînt obligaţi să se retragă în grabă spre Dunăre. cu care ocupă între-gul litoral microasiatic pînă la Adramyfction şi Abydos. emirul de Smyrna. unde era stăpîn Tatu încă din timpul mişcării oraşelor dunărene. Acţionînd în înţelegere cu Tzachas. construieşte cu sprijinul unui grec din oraş o flotă. vine fiul lui Suleiman I. asediază fără succes Nicomedia şi* încereînd un atac asupra Constantinopolului. este înfrînt de generalul Tatikios şi silit să încheie pace cu imperiul^ Abul-Kasim este înlăturat de la putere de sultanul Malik-? Şah şi în fruntea statului selgiucid. în alianţă cu cumanii.

1 Katakalon Kekaumenos şi a lui Mihail Taronitcs. Solii lui Alexios Comnenul cer contingente < K mercenari latini în lupta împotriva turcilor la cond135 . Alexios Comnenul începe construirea unei noi flote bizantine.Cu sprijinul flotei recent construite. înfrînt şi refugiat la acesta din urmă. care au fost în temniţaţi. în mijlocul cărora bizantinii au făcut un măcel cumplit. în dauna lui Constantin Ducas. Asocierea la tron a fiului împăratului. sprijinit de Katakalon Kekaumenos. căsătorit cu prinţesa Anna Comnena. fără să cruţe femeile şi copii. fiul fostului împărat Roman IV. de comun acord cu Măria Ducas. fiul lui Mihail VII.oan Ducas şi Constantin Dalassenos. Lesbos şi Rhodos. şi recucereşte de la selgiucizi litoralul microasialic şi insulele Chios. pro voacă reacţia partizanilor familiei Ducas. Flota imperială condusă de I. 1 —7. complotiştii sînt iertaţi cu excepţia lui Nikephor Diogenes. 1092. Satnos. iar văduva lui Mihail VII obligată să intre în mănăstire. 1094. şi al unei armate cumane de 40 000 de oameni. Ioan (năs cu t 1188). cu sprijinul celor 500 de cavaleri. Alexios Comnenul aduce la ascultare insulele Cipru şi Creta. Ameninţat de emirul Tzachas. "<h mart. mare drongar al flotei. Mihail laronites şi de unii membrii ai familiei Ducas. ce avea să se încheie doi ani mai tîrziu. pe care Alexios I îl recunoscuse la început succesor la tron. O nouă încercare a emirului de Smyrna de a relua atacul împotriva imperiului se loveşte de alianţa dintre Alexios Comnenul şi sultanul Kilidj-Arslan". mai —iun. 1092 (primăvara). descoperiţi. trimişi de contele de Flandra. pune 3a cale im nou complot împotriva împăratului. 1092. unde izbucni seră mişcări separatiste (1092). Tzachas este asasinat (primăvara 1093). aceştia din urină sînt înlăturaţi de la curte. Nikephor Diogenes.sept. ocupă Mytilene şi sileşte pe Tzachas să se refugieze la Smyrna. în frunte cu văduva Măria Ducas. Alexios Comnenul organizează mare expediţie împotriva pecenegilor.aPf# 29* Ameninţat de o alianţă a pecenegilor cu emirul Tzachas pentru un asediu conjugat — pe mare şi uscat _J"al Constantinopolului. 1093. împăratul obţine la Lebunion o victorie completă asupra pecenegilor.

). fiul" lui Robert Guiscard şi vechiul duşman al împăratului (mijloc apr. mal 14 —-iun.). 136 .). Tancred. împăratul cere fruntaşilor cruciaţi să restituie imperiului orice teritoriu ce-i ii aparţinuse vreodată şi să-i presteze jurămînt de fideli' tate pentru celelalte teritorii cucerite. Prima cruciadă pune pentru întîia oară Bi2a ţul şi Occidentul în contact nemijlocit. Armata cavalerilor soseşte la Coti' stantinopol. mergînd pînă la conflicte armate 1 între cele două părţi. după ce acesta a tratat separat cu garnizoana turcă din oraş. Godefroy de Bouillon (20 ian. şi Etienne de Bloiş (14 mai). eveniment cârpe iîngă consecinţele sale generale pe teren europea]!' duce la creşterea tensiunii pe toate planurile dintre cel« două lumi. pătrund pe teritoriu] imperiului. cu toate insistenţele bizantine de a aştepta sosirea celorlalţi cruciaţi. ţinut în prezenta Urban II. al doilea sub cea a lui Petru Eremitul (1 aug. Robert de Normandie. Raymond de Saint Gilies. se predă în mîinile basileului. nepotul lui Bohemund. sînt trecute în grabă de împărat în Asia Mică pentru a evita dezordinile în capitală. ' ' 1096—1099.Irul reformator de la Piacenza. 1097. venite îndeosebi din Franţa şi Germania. 1097). Ajunse la Constantinopol în valuri. sultanul îşi mută ca? pitala la Ikonion. Bohemund de Tarent. După cinci sâptămîni de asediu si cruciaţilor. 1096 (vara). mulţimea neînarmată şi neorganizată atacă pe selgiucizi şi este măcelărită aproape în întregime (21 oct. refuză însă orice jurămînt împăratului şi evită Constantinopolul trecînd direct în Asia Mică. 19. —1097. primul'sub conducerea lui Gautiersans Avoir (20 iul. provocînd imense dificultăţi autorităţil 0r bizantine. în schimbul angajamentului de a aproviziona pe cruciaţi pe întreg teritoriul bizantin şi de a participa la expediţie cu un corp de oaste. marii seniori occidentali se recunosc vasali basileului: Hugo de Vermandois. capitala sultanatului sdgiucid. Nu fără rezistenţă din partea cruciaţilor. 1096). mai.). Mulţimile înrolate sub steagul cruciadei. fratele regelui Angliei. fratele regelui Franţei (nov. conte de Toulouse (26 apr. Niceea. fapt ce a nemulţU" mit pe mulţi cavaleri occidentali. 1096 nov.).

Alexios Comnenul ocupă Bithinia. cruciaţii reuşesc să degajeze . ce trebuia să ia în stăpînire teritoriile cucerite. 1098. (sîîrşit). 1099). conducătorul Edessei. oct. Baudouin de Boulogne pune stăpînire pe oraş şi creiază refuză să-1 predea împăratului. 3. 1099—-1100. 1. imperiul regăsindu-şi astfel baza vechii sale pu-î teri economice şi militare. Î097. condusă de Raimond de Saint-Gilles. paralel. Asediaţi la rîndul lor în Antiohia de către Kerboga. Victoria cruciaţilor asupra sultanului Kilijd Arslan la Dorylaion. După peste şapte luni de asea diu. Bohemund încearcă. Cesareea. )1097. emir de Moşul. Ikonion. pe care Raimond de Toulouse o reluase de la i manzi în contul imperiului. ÎQ98. }un. reia întreaga faţadă egeică a Asiei Mici — vechile theme Thrakesion şi Kibyraioton — cu oraşele Smyrna. fără succes. izbucneşte un nou război bizantino-nomiand. întrevederea de la Pelekanon dintre ba-. 5 —28. iul. Sardes şi At'taleia. în timp ce cruciaţii dădeau loviturile principale „qUpra armatelor selgiucide. Reîntors din expediţie la Antiohia pentru a face faţă atacurilor bizantine (mart. 21 —1098. Antiohia cade în mîna cruciaţilor. duce la dislocarea sultanatului selgiucid. Bohemund pune bazele unui principat propriu în Antiohia şi refuză să-1 predea imperiului. 8. iun. tonul principatului în dauna emirului de Alep şi a du 137 comitatul de Edessa în Mesopotamia superioară^ pe care . în urma refuzului lui Bohemund de a ceda im-. să recucerească Laodiceea. sileu şi cruciaţi. participanţii la cruciadă reînnoiesc promisiunile faţă de imperiu. oraşul şi să obţină o strălucită victorie asupra emirului. după ce au fost răsplătiţi cu daruri de împărat. Ephes. alături de căderea Niceei. Sub conducerea unui corp bizantin. iun. periului teritoriile cucerite. J097. o expediţie bizantină sub comanda lui Ioan Ducas. Germaniceea şi Antiohia. mart. cumnatul împăratului. ale contelui de Toulouse şi ale altor cruciaţi. cruciaţii îşi reiau expediţia pe vechiul drum militar Dorylaion. Bohemund îşi lărgeşte teri-.-•(Mi7 (vara). Chemat de Thoros. Cu toate protest tele lui Tatikios. comandantul corpului bizantin. conform înţelegerii stabilitei evenimentul provoacă mari disensiuni în tabăra cruciată între Bohemund şi gruparea rămasă credincioasă împă-s râtului.

conte de Edessa. recunoscîndti-se vasale regalului de Ierusalim. suferă o grea înfrîngere în apropierea insulei dos în faţa flotei bizantine. parte a teritoriilor pierdute. pentru a şi~l lua pe acela de .— 11€7. Călătaria lui Bohemuitd.1101—1102. Luînd regenţa principatului după căderea în 1 prizonierat a lui Bohemund. (toamna). 9. comitatele de Edessa şi Tripoli şi principatul Antiohiei. nepotul său. între care Laodiceea.) — reţinînd pe Împărat în -capitală şi împiedicîndu-1 să participe la evenimentele ce se desfăşoară în Armenia. unde -contele de Edessa este luat prizonier (mai 1104). Tars şi Mamistra. contele de Nevers (aug. Noi grupuri de cruciaţi trec prin Constantinopol — lombarzii (mart. prinţul normand parcurge Italia şi Franţa — regele Philip I îi face o primire triumfală — cu care prilej desfăşoară o vastă propagandă antibizantină. Tancred. conduse de Gode-froy de Bouillon. care refuză titlul de rege. cuceresc Ierusalimul şi . Întemeierea regatului Ierusalimului. profitând de absenţa basileului la graniţa orientală. după ce . 1101. ÎH Occident. Boliemund reia ofensiva antimusulmană alături de Baudouin.a lăsat regenţa principatului nepotului săn. riad pe rînd. reia ofensiva contra bizantinilor şi ocupă. basileuJ este prezentat ca un trădător al cauzei . din Cilicia. . in care suferă Insă o grea înfrîngere în faţa emirului de Moşul la HaiTami.). Principalele forţe cruciate. 15. — apr. Guillaume IX de Aqui^ tania şi ducele Welf de -Savana (sept. Tars. oct.).naştilor armeni din Cilicia. cu o mare influenţă în evoluţia p. iu!. Eliberat din captivitatea emirului de Sivas în urma răscumpărării (mai 1103). al cărui titular este ales Godefroy de Bouillon. emintl de Aleşp recucereşte cea mai mare. principele Ailtiobiei. fWă—1104.sibologiilor colective apusene antibizantine din secolul XII. 1100).masacrează cea mai mare parte a populaţiei musulmane.<apărător al Sfîntului Mornunt'-Ş se creiaza un sistem de state cruciate. contele de Blois şi germanii '' (iun. 1M5. cu care prilej este hiat pri nicr de Malik-Ghanzi. Flota pisană. Laodiceea şi multe alte cetăţi din Cilicia şi Armenia Mică. însoţit de un legat papal. pre-r ' cum şi o serie de porturi. venită în ajutorul lui mund.). iat». emirul de Sivas (aug. în timp ce bizantinii reiau cetăţile Adana.

şi atacă DyrracTiium.Deabolis (sept. libertate deplina. 1118. 1115—H16.discuţiile de la Constantinopol dintre prelaţii greci şi latini au rămas însă fără rezultat.. Debarcat la Avlona (9 oct. W. care avea la curte un poterij 1139 . După o încercare nereuşită a selgiucizilor de a reocupa Niceea (1113). 1108). în schimbul promisiunii de a nu ataca imperiul şi de a veni în sprdjfe nul împăratului în cazul unui atac străin. j ttlt—IIÎ2. —1-108. Roger de Salerno. şi prinţi ţesa Anna. 4 1112. sfert de veac în urmă. La moartea lui Bohemund (6 mart. Tratat comercial bizanthio-pisan. Rasolul dintre Aîexîos €omimnul si' Boheinund. Alexios Comncnul planus ieste reluarea politicii italiene a Bizanţului. împăratul. Alexios Comnenul provoacă turcilor o grea înf-i îru gere şi încheie o pace favorabilă pentru imperiu (1116). iar la moartea sa (1112) încredinţează principatul Antiahiel vărului său. 11. \ 1111. ca a urmat morţii lui Bohemund. împăratul bizantin propune papei Pascal II reunirea unui conciliu. 1111). în familia imperială iese la lumină o înverşunată rivalitate pentru putere între Ioan Comnenul. sora sa vîrstnică. fiul împăratului. de a face ne-s got în imperiu şi alte importante avantaje. şi să primească coroana imperială la RomaJ romanii îl invită pe basileu să-şi pună planul în aplicare (mai) şi. Tancred denunţă tratatul de la Deabolis. Prin tratat. ducerea Ia bun sfiişit -i planurilor latine de cruciadă.îl asediază îfi tabără şi-I obligă să capituleze.07). negustorii toscani primesc un cartier în Constantinopol. după care trebuie sa semneze' un tratat dezastruos la . Profitînd de anarhia politică din statul normand. Bohemund se recunoaşte pînă la moarte vasal basileului.sept.creştine şi ca principalii piedică în. oct. se declară gata să-l elibereze pe papă din captivitatea împăratului german. B©he3 rnund reia planul iniţiat de tatăl său cu un. La moartea lui Alexios I Comnenul. în care calitate primeşte Antiohia şi o parte din teritoriile din jur. sultanul Malik-Şah II reia ofens siva antibizantină şi atacă teritoriile pontice din Asia Mică. pentru rc-stab» lirea unităţii bisericii.oamenii săi sa presteze jurămînt. într-o scrk soare către populaţia Romei (ian.). T oct. de vasalitate împăratului şi să accepte în Antioliia un patriarh de rit grec. se obligă ca toţi. o lună mai tîrziu. Henric V. reducerea taxelor comerciale la 4 %. augi.

1122—1126. 1118. care ameninţa valea fluviului Maiandros şi cîmpia Dorylaion. oraşul Modon şi coasta daimată (1124 —1125) şi ocupă Cephalonia (primăvara 1126). Ioan Comnenul iese victorios. cei mai mulţi prizonieri. complotiştilor li se confiscă averile.~a-* dorea să aducă la tron pe Arma şi pe soţul ei. Chios. Ioan Comnenul intervine în războiul civil din Zeia. flota veneţianâ asediază capitala insulei Corfu (primăvara 1123). Domnia lui Ioan II Coinnenoâ.nic partid în frunte cu împărăteasa mania. pradă Rhodos. şi ocupă Laodiceea microasiatică (1119) şi Sozopolis (1120). după care ei dispar pentru totdeauna ca factor politic din istorie. Om politic remarcabil. 16 —1143. . consolidează controlul asupra văii superioare a fluviului Maiandros şi restabileşte comunicaţia terestră cu Attalia.lipsă de flotă. 1119—1120. au' fost colonizaţi în imperiu şi în rolaţi în armată în sistemul vechilor stratioţi. complot pentru asasinarea împăratului. Sofia în timp ce tatăl sâu era încă p<> patul de moarte.noului. 1118 (sîîrşit). 1123. Cu'sprijinul mamei sale şi al altor membri ai familiei imperiale. general de talent. La refuzul.împărat de a reînnoi privilegiile negustorilor din lagune. apr. Andros. unde se retrage şi văduva lui Alexios Comnenul. provocat de succesiunea lui Constantin Bodin. iar Anna Comnena este închisă în mănăstire. prinţesa Anna Comnena urzeşte un. incapabil să pună stavilă atacurilor veneţiene. cedate de tatăl său. considerat deopotrivă de contemporani şi de istoricii moderni „cel mai mare dintre Comneni". 140 . pecenegii întreprind ultima expediţie în Imperiul bizantin. Irena. 1126). din. mărind prestigiul statului în lumea musulmana şi în rîndurile prinţilor latini din această regiune. deyas tind Tracia şi Macedonia. Masud. Ioan II Comnenul atacă pe sultanul de Ik<> nion. Ioan II a consolidat graniţa dună reană a imperiului şi a extins stăpînirea bizantină în Orient. cezarul lfi\ kephor Bryennios. Lss-bos. Ioan II provoacă invadatorilor o grea înfrîngere. Ioan II Comnenul semnează cu negustorii peninsulari un nou tratat prin care le reînnoieşte privilegiile comerciale în imperiu (aug. 1122. Sareos. aug. luaţi cu acest prilej. 8. Războiul veneto-bizantin. După 30 de ani de la bătălia de la Lebunion. Irena. î nco ~ ronîndu-se în Sf.

dec. capitala lui Togrul Arslan. La moartea lui Bohemund II. conte de Poitiers. Nemulţumit de intrigile ţesute la curtea bizantină. principele Siciliei. care încerca să impună la tronul Ungariei pe pretendentul Almos şi pe fiul său Bela. Ioan II zdrobeşte pe invadatori. regele maghiar Ştefan II invadează imperiul. soţul Annei Comnena. căzut în luptă cu Malik Ghanzi. Anarhie politică în lumea musulmană din Asia Mică: emirul de Sivas. important cap de pod pe Dunăre (1129). restabilind astfel controlul asupra întregului litoral pontic. fiul său cel mic. Foulque de Anjou. 1130. este recunoscut rege de antipapa Analect II şi încoronat solemn la Palermo. 1128—1129. cu ajutorul ginere lui său Masud. principatul este moştenit de fiica sa. pînă dincolo de Trapezunt 141 . şi Constanţa se căsătoreşte cu Raimond. C» 1130. după ce supusese principatele Apuliei şi Campaniei. eşuează datorită opoziţiei regelui Ierusalimului. prin pacea încheiată i se recunoaşte basileului stăpînirea asupra cetăţii Branicevo. Nikephor Bryennîos.îa tron pretendentul bizantin şi restabileşte suzeranitatea imperiului asupra statului sîrb. scrie o lucrare istorică ce relatează evenimentele din anii 1070 — 1079. 25. ca şi pecenegii. unde a smuls imperiului coasta Paphlagoniei. basileul ocupă oraşul Kastamuni din Pahlagonia (1135) şi recucereşte ^Gangrai în Galatia. î'— 1135. care se refugiază la Constantinopol. unirea tuturor teritoriilor normande din sudul Italiei şi Siciliei sub acelaşi sceptru creia un duşman redutabil pentru Bizanţ şi Imperiul romano-german. 1130. ocupă Melitene. principele Antiohiei. Roger II. numeroşi prizonieri sîrbi luaţi în acest război sînt colonizaţi de împărat în Asia Mică şi înrolaţi în armată în acelaşi sistem al vechilor stratioţi. sultanul de Ikonion. dec. Malik Ghanzi. 1124. Constanţa'f proiectul lui Ioan II Comnenul de a căsători pe aceasta cu Manuel. care în perioada de anarhie din lumea musulmană şi-a extins teritoriile spre Valea Eufratului şi spre litoralul Pontului. Ioan II Comnenul întreprinde mai multe campanii împotriva emirului Malik Ghanzi (+ 1134).

) compromite însă rezultatele campaniei sale. alianţa politică urma a fi dublată de .emiratului de Si-: vas.ncuanaiide ameamţătoaie pentru cele două imperii. împăratul german Lothar II reuşeşte să . Kerme la Antiahia. 1137 {primăvara). duce al Apuliei şi principe de Capua (25 — 27 ini. Intr-o expediţie militară finanţată de basiieu! fcizantin. nucleul viitorului stat sîrb. consofidează autoritatea imperiului in regiune. 1138.). întreprinde o expediţie militară împotriva regelui normand. ameninţînd să rupă legătura baafleulai cu Antioliia şi nordul Siriei.După moartea antipişpei Analect II (25 ian. Roger II reuşind să recucerească teritoriile pierdute.). -care eşuiază datorită disensiunilor din propria tabără. 'încerr care compromisă de opoziţia latină din oraş. care cucerise de la imperiu . sprijinit şi > de vs~ sălii revoltaţi ai . tmde îs-i face o i-atrare solemnă şi încearcă să restabilească controlul imperiului asupra cetăţii. înfrînt şi luat prizonier la Garigliano (22 iul.cucerească teritoriile continentale ale lui Roger II. îvoua campanie bizantină împotriva . 113i7. Muliamed.şi alţi seniori latini din re giune ii depun jurămînt de vasalitate. ScLimburi intense de solii -între Constantincg^ol şi curtea gennană pentru încheierea unei alianţe politice impotriva primejdiei . Raimond de PoMers capitulează în faţa tesilcului şi i se recunoaşte vasal. 1139. Innocenţiu II excomunică pe Boger 11 şi. este înfrînt şi basileul victorios ajunge pină smb zidurile Neocesareei. provocare de aliafii latini. Lcon şi cei doi fii ai săi cad prizonieri şi sînt duşi de împărat la Constări tinopol. succesorul lui Malik ■■Gbanzi. Campanie bizantină împotriva prinţ»hji Ciliciei Leon. —H42. 1139.După ce contele de Tripoli . papa este obligat să-î recunoască pe iRoger II rege al 'Siciliei. sn înţelegere cu basileul.îl&î. Slăbit în urma fnfrîngerii suferite în faţa emirului de Moşul.regelui normand.cetăţile Xars. Adana şi Mamistra. Ioan JI Comnentă obţine o victorie rapidă asupra lui Leon şi alipeşte imperiului teritoriul statului său.aag. 1137. Noua intervenţie bizantină în marele jttpaiifft al IRascieî.). Ioan II Conmenul preia comanda unei cruciade bizanlino-latine impotriva emirului de Alep. pe care n-o poate însă cuceri. Un an mai tîrziu. moartea neaşteptată a împăratului german (4 dec.

1144). cînd intenţiona să supună suzeranităţii sale şi regatul. principele Antiohiei. aveau să se dovedească a fi fatale statului bizantin. reluînd planurile himerice ale lui Justinian de recucerire a Italiei şi de stabilire a unui . fiul lui Zengî. Edessa este cţLceriiă de Zengi. Alexios I Comnenul. Evenimentele provoacă o puternică emoţie în Occident. obţine supunerea contelui de Tripoli. c. Raimond de Poitiers-. dar Raimond de Poitiers nu răspunde somaţiei de a re-. Manei Comnenul extinde şi. irnperium unicum" în lumea creştină ■' epuizarea resur-. loan II rezolvă problema succesiunii la tron în favoarea fiului său preferat. reocupă unele cetăţi: deţinute de împărat şi invadează Armenia Mică. troceda imperiului Ajitiohia. 1143. Ierusalimului. Manuel I abandon ncază politica realistă a lui loan II Comnenul. noui basiieu se sprijină p« aristocraţia feudală în plina ascensiune.: oraşul este reluat _de Nur-ed-dm.. într-un accident de vîoătoarc în munţii Ciliciei.-. H44—1. pe plan extern. recucerită de contele Yosselin dei ani? mai tîrziu. în practică planul creării unui mare apanaj. loan II năzuind să pună. pentru a promova una anacronică. în timp ce. înlătură autoritatea bizantină.una matrimonială prin căsătoria fiului lui loan II Cean-? nciml. Manucl. 1143. 8 — 1180. atabegid. care anexează întreg teritoriul vechiului eemifcafc latin (1146). selor statului în politica occidentală şi neglijarea apărării Asiei Mici. Domnia lui Manuel CoinneirulL Cu şi mai multă consecvenţă decît tatăl şi bunicul său. Manuel Comraermr se î^ă . IJ42. cu prinţesa Bcrtlia de Sulzbach. Nouă expediţie bizantină în Siria. vc-iişoara regelui Conrad III. înfrumuseţează palatul Blachernelor. Ainînă punerea în practic^ a planului pentru anul viitor. o armată imperială restabileşte pacea în regiune şi-î obligă pe Raimond de Poitiers să vină la ConstaBtinopol să implore iertare (1145). apt. baza vitală a imperiului de-a lungul istoriei sale. apr. U43—1147. sept. 8» Rănit mortal. J143-—1145» La moartea lui loan II Comnenul. construit de bunicul său. constituit din Cilieia. Cipru şi principatul Antiohiei pestriţi fiul său Manuel. Manuel. După ce Courad III a făcut uz de ameninţarea ruperii alianţei politice cu Biza-sţid. 24. profitîad de asasinarea atabegulai. de Moşul (. M4S.14§*.23 dec.

din industria mătăsii cu întreg utilajul lor. jefuieşte Eubeea şi debarcă în golful Co rint. 1150) scrie Akxlada. la vestea apropierii de Bizanţ a armatelor-latine în cea de a doua cruciadă. Aceste privilegii sînt întărite şi extinse cîteva luni mai tîrziu. Predicată de Bernard de Ciairvaux şi condusă de Ludovic VII. oct. şi Conrad III. 1148). Cavalerii germani sînt înfrînţi de selgiucizi h Dorylaion şi apoi la Laodiceea. Anna Comnena (1083—c. tatăl autoarei. Inaugurarea unei politici europene. 1148 —1149. expediţia latină în Orient provoacă noi dificultăţi Imperiului bizantin. în alianţă cu emirul de Sivas. regele nor mand ia în captivitate o mare mulţime de meşteşugari. 1147—1149.răşte să-şi ţină făgăduiala şi se căsătore. Alanuel întreprins de cîteva expediţii împotriva sultanului selgiucid Masud ultima ajungînd pînă sub zidurile capitalei sultanatului. ce relatează faptele domniei lui Aîexios I Comnenul. pentru a dez volta propria industrie din sudul Italiei şi din Sicilia. după ce pradă Theba. fără ca ea să-şi atingă ţelurile propuse. Atena şi Corint. 1147. Manuel I confirmă tratatele semnate de bunicul şi tatăl său cu veneţienii şi acordă negustorilor din Adriatica libertatea negoţului şi în Creta şi Cipru.v: ca prinţesa Bertha de Sulzbach. Expediţia lui Roger II in Bizantin timp ceManuel Comnenul era preocupat de organizarea trecerii cru ciaţilor prin imperiu. veneţienii îşi consolidează poziţiile economice pe piaţa bizantină. regele Franţei. Cruciada a If-a. 1148. oct. Ikonion. se înfruntă pe teren italian şi cunosc regrupări de forţe şi chiar răsturnări spectaculoase de alianţe în funcţie de Interese de moment. 1147 (vara). prin care Mantiei alipeşte imperiului teritoriile cucerite (primăvara 11-17). Cele două conste laţii de state. 1147. regele Germaniei. cu care ocazie cartierul veneţian din Constantinopol este mult lărgit (mart. una dintre cele mai importante opere istorice bizantine. tînărul basileu încheie pace cu sultanul. la care par- . • 1146-—1147. Roger ÎI ocupă Corfu. care acoperii cea de a doua jumătate a veacului XII. în care scop mobilizase toate'for ţele în Constantinopol şi în alte puncte strategice. 26. născute în juni! antagonismelor bizantinenormand şi germano-papal.

se răscoală împotriva basileului. conduşi de cei doi suverani apuseni. Renaud de Châtillon. în care cele doua părţi se angajau să intre în acţiune în anul următor. Constanţa se căsătoreşte însă cu un aventurier latin. La moartea lui Raimond de Antiohia. noaste autoritatea imperiului şi se obligă să acorde îm păratului sprijin militar la cererea acestuia (toamna V 1150). în încercarea de a cuceri cetăţile Damasc şi Askalon. Cu sprijinul regelui maghiar. republicile maritime italiene. 1149. p. marele jupan al Serbiei. 1149—1150. care avea să ocupe timp de aproape patru decenii un loc de frunte pe scena politică a Orientului latin. 25. pentru a-şi întări influenţa în Antiohia. Pervoslav Uroş. Anglia şi SerbiaJ deşi în mai mică măsură. cu un r ol mâi mare sau mai mic. intervenţia lui Manuel Comnenul restabileşte ordinea în regiune şi prin pacea încheiată conducătorul sîrb recu.. al cărei suflet erau abatele Suger si Bernard de Clairvaux. Manuel Comnenul * ia sub protecţia sa pe văduva acestuia. pe care spera s-o căsătorească cu un membru al familiei sale. 145 . graţie serviciilor flotei veneţiene. Manuel I reuşeşte să recucerească insula Corfu de sub stăpînirea normandă. Constanţa. Nou eşec al cruciaţilor.Kngă cei patru factori direct interesaţi. dec. Conrad III promite sâ-i acorde lui Manuel Italia de Sud ca dotă pentru Bertha-Irena. Ludovic VII şi Conrad III părăsesc curînd Orientul. Manuel Comnenul semnează un tratat de alianţă cu Conrad III şi ducele Frederic de Suabia (viitorul împărat Frederic I Barbarossa) împotriva lui Roger II. la care urma să participe şi aliatul său normand şi «-are era susţinută de o intensă propagandă în Occident. Ludovic VII începe pregătirile pentru o nouă cruciadă. 1148 (vara). evoluţia situaţiei de pe scena politică europeană.tidpâ. 1149. Tratatul de la Thessaîonic. Ungaria. 1148. 1149 (început). şi Franţa. Tratat de alianţă între Roger II şi Ludovîe VIL Sosit în Franţa. soţia basileului. interesează deopotrivă alte puteri din Mediterana: sultanatul selgiucid. de astă dată împotriva împăratului bizantin. iul. statele latine din Orient şi Egiptul.

.

-e nord. provocate de rivalul ■său. iun. tini principalele oraşe din regiune: Tars. 18. fiul lui Leon. Moartea lui Roger II (26 febr. Mamisfcra şi Âma. care trebuia să-i aducă coroana imperială şi prin 'cârc îirma să se achite de obligaţiile contractate faţă de aliatul său bizantin (15 febr. Manuel I întreprinde o campanie de pedepsire a regelui maghiar pe valea Dunării.. ducele Saxoniei. dar opoziţia vnF. Welf VI. Kâ§. principele Armeniei Mici. Conrad III are de făcut ^ fa:tă ţjQor mari dificultăţi interne. Nemulţumit de sprijinul acordat de Geza II _ lăsooalei sîrbe şi de amestecul lui în conflictul pentru stăpînirea Kievului ce opunea pe cneazul rus luri Dol■goruki şi pe nepotul acestuia.alilor săi îl obligă să -se retragă sp. III moare în toiul pregătirilor pentru campania îta-Jiană. |î a^S. o intensă pregătire -diplomatică. J154. -Fireieric I JBarbaressa (1152—1-F95) este încoronat împărat de Adrian IV. în cursul căreia împăratul ■ocupă oraşul Sfemlin şi ia mulţi prizonieri (toamna MSI).solii a lui Manuel de a invada Apulia. 1153. noul rege -normand cere pace foasileului şi promite restituirea imtegraJă a pră-zii luate' fle -tatăl său âin Grecia.).alianţe m-îlitare autinormande şi pentru căsătoria lui 'Frederic 1 cu o prinţesă bizantină. Războiul bizantino normand.—1158 (primăvara). modifică 'sensibil situaţia din peninsulă. 1152). llior-os.normauxi irrtră alianţă cu basileul (vara iii 55). Schimburi de solii între Manuel 'Comne-nul şi !noul împărat german.pacea încheiată între cele două părţi (primăvara \ 152) s-a dovedit însă de scurtă durată. puţin mai tîrziu. după ce a toîăbuştt răscoala populaţiei romane împotriva papei (11-43—l'i55).) şi urcar-ca pe tron a fiului său. Con-ţad. pentru iîncheiorea unei . 1152). (t§2—<1154. reface formaţiunea politică armeana şi ©cupă de la fei-zan. tnujHîle bizantine 10* zaiib.^___j}jS2. în cursul primei sale expediţii italiene (I l 5 *i — l -155). dar Manuel Coranenul respinge 'Orice ofertă. jil__1152. caTe la întoarcerea din expediţia cruciată încheiase un tratat de alianţă cu Roger 1 ţiţ victorios la Flochberg asupra adversarului său. primeşte favorabil in\'itaţia «nei . Iaroslav. 147 . în uima căreia rtele Robert de iLoritello şi alţi vasali -. Sosit din cruciadă. Frederic I Barbarossa este desemnat succesor şi proclamat rege (mart. Wilhelm I (4 apr.

1156. oct. reţinut pînă atur/' la Palermo de boală. intrat în alianţa cu Roger II. După ce. Tratatul de pace dintre Manuel I şi Gaza II în cheie o lungă perioadă de ostilităţi dintre Bizanţ şi Un garia. vizînd o alianţă antinormandă Ş l antimaghiară. 1155)4' lIl~ ralel. 1156). Geza II este obligat să înapoieze prizonie rii şi să promită ajutor militar basileului la cererea acestuia. Bari (aug. schimbă mersul războiului şi ţ T l pele greceşti suferă o înfrîngere zdrobitoare sub zidurile oraşului Brindisi (28 mai 1156). în schimbul ajutorului militar genovez în eventualitatea unui conflict cu Veneţia. sept. recunoscînd anexiunile făcute de regii normanzi în ultimele decenii (ig iun. Apulia şi Campania sîm repede recucerite de trupele regale. Tratat de alianţă împotriva normanzilor între Manuel Comnenul şi papa Adrian IV. conflic tul bizantino-maghiar cunoaşte punctul culminant în anii următori cînd au avut loc două campanii imperiale ' asupra Ungariei (1152 şi 1156). 1155 (toamna). tratatul bizantino-genovez nu a fost ratificat însă de împărat. 1156. Moartea neaşteptată a lui Mihail Paleologul • intrarea în campanie a lui Wilhelm I. se produce ruptura între Manuel I şi Fr 148 . în alianţă cu genovezii. sfidînd astfel autoritatea basileului. înlăturînd prezenţa bizantină din peninsulă (iun. 1155. încercarea lui Robert de Loritello şi a altor vasali rebeli ai lui Wilhelm I de a relua operaţiunile militare rămîne fără rezultat (aug. — sept. Thoros şi Renaud de Châtillon invadează insula Cipru şi o pradă. regele Siciliei. normanzii pradă unele insule bizantine (vara 1157). 1157 — mart. şi Genova. iar papa este obligaţ să satisfacă pretenţiile învingătorului. care încheiase un tratat de ali anţă cu Wilhelm I. prin care împăratul se obligă să acorde pontifului ajutor militar şi financiar. în ultima.duse de Miliail Paleologul şi loan Bucas debarcă la 4 cona şi cuceresc rapid cea mai mare parte a Apuliei • clusiv capitala provinciei. 1158). ! 1157. Tratat de alianţă între Bizanţ. 1156). prin care basileul oferea importante privilegii comunei ligure. i'iglţ care ocupă cu sprijinul nobililor rebeli principatul )' Capua. intră în acţiune şi papa Adrian IV (29 sept. După intensul schimb de ambasade din anii precedenţf între cele două curţi. înfrînt şi silit să ceară pace. regele ma-S ghiar sprijină răscoala antibizantină în Serbia.

regele Ierasalimului. să-1 cedeze citadela capitalei sale şi să restabilească aici un patriarh grec. Balduin III. Manuel Comnenul. »159. Manuel Comnenul este privit ca stăpînul întregului Orient creştin. Nu. apr. care întruchipase spiritul de rezistenţă italiană faţă de politica brutală a împăratului german.etlc I atît datorită antagonismului bizantino-german . 1159. Manuel Comnenul intervine din no în Serbia şi-1 înlocuieşte pe acesta cu un frate al său. 1162). Regele se obligă să înapoieze basileului prizonierii luaţi la Brindisi — între care generalii Ioan Ducas şi Alexios Comnenul — şi prada făcută de Roger II în teritoriul bizantin în 1147.înainte de 12 apr. 12. Campanie strălucită a lui Manuel în Orient. urmaţi de departe de Balduin III. mergînd pe jos. Marea manifestaţie prilejuită de intrarea lai Manuel în Antiohia. împodobit cu toate insignele imperiale. **ţît un împărat cît şi celalalt socotindu-se singur în drept ■aSd'poarte titlul de im-perator Romanorum.^g__1162.'ntrn sudul Italiei.dec. lipsit de orice podoabă. să se recunoască vasal lui Manuel. cît şi unor chestiuni de protocol. Tratat de pace între Manuel I şi Nur-ed-din. 1159. apr. luaţi de emir în timpul ultimei cruciade latine. regele Siciiiei. Nemulţumit de atitudinea independentă a lui Pervo-v slav Uroş faţă de imperiu. de a cuceri posesiunile normande din sudul Italiei şi de a-şi consolida poziţia faţa de papa-. dul lui. la rîn . litate şi. principele Antiohiei este nevoit să se umilească. mai. . 158 (primăvara). 14S . avînd alături pe Renaud de Châtillon. . îndreptată contra lui Thoros şi a lui Renaud de Châtillon. 1158. Manuel I renunţă la orice pretenţie în Italia şi promite lui Willielm I sprijin împotriva lui Frederic I Barbarossa.. emi-.cu intenţia de a aduce definitiv la asculn tore oraşele lombard»?. prin care acesta din urmă se angaja să-i acorde basileului ajutor contra sultanului selgiucid şi să elibereze 5 000 de prizonieri creştini. Expediţia se încheie cu lua rea cu 'asalt a Milanului şi cu distrugerea totală a oraşului (1 mart. basileul pătrunde în oraş călare. —1159. soseşte în tabăra lui Manuel Comnenul şi se recunoaşte vasal. rul Alepului. Principele armean se supune basileului şi-i înapoiază toate teritoriile anexate de la imperiu. Tratat de pace între Manuel Comnenul şii VVilhelm I.Frederic I Barbarossa întreprinde a doua expe diţie în Italia.

regele Siciîiei. LadislanM. Wilhefni I. preocupat fiind de noua evoluţie a situaţiei din. Manuel Comnenul încheie pace cu Kilidj Arslan (! 161. Ştefan IV. Henric H» regele Angliei.Dcssa (1163). dar pasul decisiv întîizie să se producă. şi de Frederic I Barbarossa. şi Ludovic VII. Bertha TOH Sulzbach. 1163—1164. ţ. 116*1). 1161 (vara)» Căsătoria lui Manuel Comnenul. Ştefan III. arhiepiscopul de Canterbuijf (ian. în dauna fiului i JU: Geza II. pe fratele defunctului. sora regelui Ierusalimuluij basileul este tot m aj mult angajat în politica statelor latine din Orient.să-i vină în ajutor. cu Măria de M tiohia. Ludovic VII se dezinteresează tot mai mult âe problemele italiene. La moartea lui Geza II (31 mai). neliniştiţi de influenţa lui Frederic I în peninnilâ Iniţiată de papă. ror conducători sînt priviţi ca x rasali bizantini. tele acestuia. regele Fraxjtei. reînnoită în anul următor cînd sultanul consimte la retrocedarea oraşelor cucerite de la imperiu si se obligă să dea anual un corp de soldaţi basfleului şi . Tratative pentru încheierea uaei ailauţe între Manuel. U61. cînd acesta va avea nevoie. provoacă lui Ştefan IV o grea înfrîngerela Belgrad (19 iun. cu sprijinul grupării arist cratice probizaiiiine. după care tratativele continuă.). tabăra puternicului său vasal. La moartea îui Ladislau (14 ian. care se refugiase şi el la curtea din Constantinopoi sub Geza II şi se căsătorise cu o prin. 1162. După o campanie victorioasă în Asia Mică (1160). 1163). Punctul cttlmfaiant ai politicii orientate a Iui Manuel. . ameninţat de baronii revoltaţi din regat şi de Barbarossa.) şi-1 alungă de la tron. după moarteprimei sale soţii. V& atunci cînd se stabileşte legătura între G©nstantittopol ş> Palermo. se urcă pe tron fr a. Manuel Conu le impune Ia tronul Ungariei. prin izbucnirea conflictului dintre acesta din urină şi Tliomas Becket. apropierea bizantino-francezâ are loc în urma unei ambasade a basileului pe lingă Ludovic VII (vara 1163) ţ mai tîrziu.).esă bizantină! gruparea antibizantină a lui Ştefan nj bine văzută.' refugiat de mai mulţi ani în imperiu. la iniţiativa papei şi a regelui capeţian (oct. ai că. intră în joc şi regele normand. cunoscut şi sub numele de ŞMait fondatorul statului independent sîrb. 1162.

împodobită cu picturi. J* apr. Renunţând să-1 mai sprijine pe pretendentul ' tefan IV la tronul Ungariei.membru al familiei imperiale. în tabăra adversarilor imperiului. cu Măria. cu care prilej regele maghiar acceptă propunerea de a-1 căsători pe fratele său. al căror jel era refacerea Milanului şi recunoaşterea libertăţilor r de către împărat. 1167 (vara). papa Alexandru III stiînge relaţiile cu Manuel Comnenul. 11-67 (toamna). proiectată pentru 1 mai 1164.ga {vata). Sub auspiciile Bizanţului şi Veneţiei. Măria. 7. 1167—1180. tratativele sînt reluate cîţiva ani mai tîrziu (aug. J164. expresie a unei arte profund umanizate. Creniona şi alte comune lombarde. Manuel Comnenul încheie «ace cu Ştefan III. 1171—1172). Ameninţat de Frederic Barbarossa şi obligat să se refugieze la normanzi. contînd pe sprijinul marilor baroni din regat. fapt ce aruncă pe regele normand. 151 . Wilhelni II. Solie bizantină la curtea din Palermo pentru căsătoria fiicei lui Manuel. protector al Ligii este proclamat Papa Alexandru III. Frederic I Barbarossa coboară pentru a treia oară în peninsulă pentru a pregăti campania împotriva regelui Siciliei. sînt puse bazele Ligii lomhatâe în mănăstirea din Ponticta. Bologna. fiica basileului. şi pe concursul flotei Genovei şi Pisei. în care caz prinţul maghiar urma să primească provinciile Dalmaţia şi Siraiium ca dotă. Biserica Sf. căruia îi promite coroana celor două imperii şi încoronarea la Roma. . în cinstea căruia a fost denumită Aiessandria noua cetate ridicată în Lombardia de oraŞele aliate. cu care încheiase tratate de alianţă (1162)} răscoala comunelor lombarde avea însă să-1 împiedice să-şi pună proiectul în aplicare. Pantelimon din Nerezi (lîngă Şkoplje). Piacenza. Bela. ridicată de Alexios Comnenul. în frunte cu Verona şi avînd printre aliaţi oraşele Padova. Politica occidentală a lui Mantiei Comnenul cunoaşte un curs tot mai incoerent în urmărirea himerei imperiului universal. revoltaţi contra lui Wilhelm I. basileul obligînâu-se să unească cele două biserici sub supremaţia romană şi să aducă Italia sub obedienţa pontifului (sfîrşit 1167). cu noul rege normand din Sicilia. 163 (toamna). care însă eşuează din pricina nehotărîrii basileului.

Flota comunei. Sfîrşitul visului Mzan tin de thalassocraţie. După pregătiri minuţioase. Manuel organizează o expediţie asupra Egiptului în alianţă cu regele Ierusalimului. Neliniştit & progresele normande în Mediterana şi conştient de importanţa economică pe care-o dobîndise bazinul estmediteranean datorită cruciadelor. misiunilor făcute basileuîui privind cedarea provii ?. 8.e tere nu a contenit să creeze dificultăţi basileuîui p r j incursiunile sale în imperiu. Expediţia asupra Egiptului. în fruntea unei puternice flote. după care Ştefan 111 încheie pace cu sileul. Aniaury. le confiscă bunurile şi-i aruncă în închisoare.1167. dar ciuma izbucnită în rîndurile echipa" jului face ca expediţia să sfîrşească printr-o catastrofă (1171—1172). dreptul de a. expediţia eşuează datorită atitudinii aliaţilor latini faţă ele bizantini şi flota imperială se retrage în derută (dec). care au condus la cruciada a IV-a. aug. Moment important în pregătirea stărilor de spirit în Occident. re ducerea taxelor comerciale (4%). iul. Dnpă violarea repetata de către Ştefan III -. 1171. 152 . Pentru a contrabalansa influenţa Veneţiei în viaţa economică şi politică a imperiului.r°J Sirmium şi Dalmaţia ca dotă a prinţului Bela. Expediţie imperială în Serbia pentru n-1 ciCjUc. Manuel I acordă Genevei. fiind distrusă apoi în cea mai mare parte de furtună. care de la venirea la p. avea factorii şi colonii în imperiu şi alte avantaje.. autorităţile bizantine arestează într-o singură zi toţi negustorii veneţieni din imperiu (c. prin care renunţă definitiv la cele două prcvirr" !Cli aflate in dispută. 20 000). forţele maghiare suferă c frîngere decisivă sub zidurile fortăreţei Semlin în fata matei imperiale. condusă de dogele Vitale Michiel. ' 2168 (vara). la ascultare pe Ştefan Nemania. Manuel I organizează o mare expe':'"'" contra regatului arpadian. marele duce Andronic Contostephanos atacă Damietta (oct. —dec. Veneţia trece în mod hotărît alături de adversarii lui Manuel I. pentru întîia oară. pradă coasta dalmată. gi'nffi împăratului. 8169. oct. debarcă în Eubeea şi ocupă Chios. mart. 12. î 369.). largi privilegii comerciale. după unele succese la începutul operaţiunii.

Noua bătălie dintre armata imperială şi miliţiile oraşelor lombarde s-a dovedit a fi decisivă. împăratul iniţiază. Nouă expediţie a lui Manuel Comnenul pentru pedepsirea lui Ştefan Nemania. Frederic I Barbaiossa întreprinde a cincea campanie în peninsulă. —oct. tronul Ungariei rsie ocupat de fratele acestuia. o scrie de tratative cu adversarii săi. complet înfrînt. Marele jupan este obligat să se predea si dus în cap tivitate la Constantinopol. fapt ce explică absenţa lor dintre victimele reacţiei antilatine din mai 1182. La moartea lui Ştefan III. Bătălia de la Legnano. Henric. nu înainte de a prcmite în cadrul unu i tratat bilateral să renunţe la Sirmium şi Dalmaţia în. refugiindu-se între zidurile cetăţii Paria. al cărei fel este zdrobirea Ligii şi supunerea Lombardiei (1174). prin care basileul se obligă să redea cetăţii lui San Marco vechile privilegii şi să-i plătească despăgubiri pentru daunele suferite în 1171. aliata 153 . 1174(început). este puţin probabil că negustorii din lagune s au întors în imperiu. sîrbii menţin pacea în regiune şi oferă ajutor militar im periului. . intrat în legătură cu Ve neţia. 1173(vara). Bela III. Solie bizantină la curtea lui Frederic I Bar-barossa în vederea căsătoriei fiului său. unde rămîne cîţiva ani pentru ca apoi să revină la putere. 1175. ' ti76. apărării eroice a orăşenilor. care este instalat la putere cu sprijinul basileului. pînă la moartea basileului. rămasă încă fidelă basileului şi apărată cu succes de forţele bizantine şi de cetăţenii oraşului. care cer sultanului să respecte pacea semnată cu imperiul şi să-i retrocedeze Amaseia şi alte cetăţi bizantinei echilibrul politic din Asia Mică este tot mai mult compromis de tratativele dintre Kilidj Arslan şi Frederic I Barbarossa — al căror ţel este încheierea unei alianţe antibi-: zantine — şi de unificarea întregului spaţiu microasiatic.j73__1175. sub autoritatea unică a sultanului din Ikonion. Solii repetate ale ■basileului la curtea din Iko_ nion. împăratul scapă cu viaţă. fără rezultat. 1173> apr. fiica lui Manuel. Forţele aliate germano-veneţiene asediază Ancona. După ce eşuează în încercarea de a cuceri Alessandria datorită . tratativele eşuează din cauza nehotărîrii basileului. cu Măria. mai 29. favoarea imperiului.172. Tratat de pace între Manuel I şi Veneţia. aflat pînă atunci în puterea emirilor selgiucizi.

puterea a fost preluată de văduva Măria de Antiohia. se încheie o alianţă politică între Manuel Comiienul şi Ludovic VII. cu fiica regelui Franţei. prin apropierea celor trei mari adversari ai săi: împăratul german. alianţă întărită de căsătoria moştenitorului tronului imperiului. ambii ameninţaţi de noua evoluţie a situaţiei din Occident de după congresul de la Veneţia. Odată cu creşterea primejdiei occidentale de după Congresul de la Veneţia. tească învingătorului despăgubiri. pe care îşi întemeiase timp de două decenii calculele diplomaţiei sale. Bătălia de la Myriokephaîon. dar asistă la crearea în Europa a unei coaliţii antibizantine. iul. fiul marchizului de Montferrat. Manuel I. mai ameninţătoare ca oricînd. 24. primul din istoria medievali europeană de pînă atunci prin amploacţa şi importanţa măsurilor sale. congresul. 1130). 1177. Agnes (mart. îşi căsătoreşte fiica cu Renier. 1180 (febf. care la întoarcerea din Orient s-a oprit la Constantinopol (primăvara II78). în timp ce oraşele lombarde dobîndesc recunoaşterea autonomiei lor. pe de alta. Alianţa bizantine -franceză. regele Sicilici şi Veneţia. şi Alexandru III şi oraşele lombarde. Prin încheierea acestui conflict. în calitate . 1180. basileul este sur: prins de sultan în defileul de Ia Myriokephalon. Prin medierea contelui de Flandra. prin pacea încheiată. în ascuns. care imploră pacea' după ce respinge propunerile selgiucide. prin umilirea împăratului şi victoria deplină a acestora din urmă) papa este recunoscut şeful necontestat al creştinătăţii. spre Ikonion. Alexios. Kilidj Ars] cedează.).sa. sept. 1178—1180. în fruntea unei puternice armat ? Mămici Coinnenul atacă pe sultan. 21. sept. Desfăşurat în cetatea lui San Marco. Somat de ManUei să restituie oraşele cucerite de la imperiu. imperiul se angajează să demante! leze cetăţile de graniţă Dorylaion şi Sublaion şi să p]-j. în căutare de aliaţi. care primeşte titlul de cezar şi oraşul Thessalonic ca apanaj. După moartea lui Manuel Comnexiul. î7. pune capăt conflictului dintre Frederic I. şi armata bizantină este complet distrusă. Liga lombardă Alexandru III rămîn pe ^ tuatie în Italia. în drim. Manuel înregistrează nu numai un eşec total în politica sa occidentală. dar. Congresul de la Veneţia. pe de o parte. încurajează rezistenţa acest**1 oraşe faţă de împărat. 1 1 76.

In luptă cu imperiul. are ca rezultat întemniţarea şi apoi orbirea protosebasUilui Aiesios Comnenul. iar la scurt timp răuiîne singur basiieu după asasinarea nepotului său. iar conducătorii obligaţi să caute azil în catedrala Sf. restaurează ordinea în stat şi duce o înverşunată politică antiaristocratică. este descoperit. Renier de Montferrat şi alţii cad. si cezarul Renier de Montferrat. "83. iniţiază o serie de reforme administrative.sept. Niş şi Sofia. Andrenlc Comnemtl. ce cuprinde domnia lui Ioan Comnenul ci cea mai mare parte a guvernării lui Manuel Comnenul ?1118--l 176). laan Kinttamos (c\ 1143—c. Sofia. l'lgO. ajunge la Chalkedon. în faţa capitalei bizantine. îndreptate contra regimului lui Andronic I şi înăbuşite cu cruzime de împărat.sept. în scurta sa domnie. Andronic Comnenul este încoronat împărat ală turi de Alexios 11 Comnenul. 1183. 1182. *I83. marele jupan al Serbiei. înlătură venalitatea funcţiilor şi corupţia din adminis traţie. recentă a minorului Akxios li Coumenul. Andronic Comnenul intră în Constantinopol şi este proclamat regent al nepotului său. la care participă şi alţi fruntaşi ai aristocraţiei bizantine. Ştefan Nemania. Măria Comnena. 1183—1184. Brussa şi în alte oraşe din Asia Mică. 1182. anulînd astfel rezultatele fructuoasei politici balcanice a lui Manuel I. părăseşte reşedinţa sa pontică şi. . _ . . Nicomedia. Branicevo. 1200) scrie o istoria contemporană. Măria de Antiohia. ajutată do LVtosebastul Alcxios Comnenul. Mişcări aristocratice în Niceea. Răscoala populaţiei din Constantinopol. 1182. |I32 (primăvara). Rebele maghiar Bela III ocupă Dalmaţia şi importante pirii 'din Croaţia şi Sirmium. îndepărtarea Măriei de Autiohia şi masacrul occidentalilor. RJ. rhid pe rînd.i. Complotul pus la cale de Măria Comncna. vărul lui Manuel I. reuşeşte să se emancipeze treptat de sub stă155 . mai. apr. soţul ei. aflaţi în capitală. recrutaţi dintre ţăranii din Paphlagonia şi chiar din unele familii nobiliare. victimă noului regim. în fruntea partizanilor săi. condusă de patriarh şi îndreptată contra regenţei şi a latinilor. Sîrbii şi ungurii invadează imperiul şi pradă cumplit oraşele Belgrad. fiica lui Manuel.

Armata normandă în plină descompunere. care. 29. lăsînd în mîna învingătorului poziţiile cucerite — Thes-salonic. şi este obligată să bată în retragere. în estul Bulgariei. aceasta din urmă decisivă. al doilea mare oraş al imperiu? lui. armata normandă. 24.pînirea bizantină. oct. nepot al lui Manuel I. cu Constanţa. este întărită de căsătoria lui Henric fiul împăratului german. Isaac Comnenul. să retrocedeze basileului Antiohia şi Armenia şi să i se recunoască vasal pentru celelalte teritorii cucerite de la latini. Tratat de aiianţă între Andronic I Comnenul si Saladin. 1184.{r. izbucneşte răscoala vlaho bulgară. în faţa valorosului Alexios Branas. să lase libere Ierusalimul şi coasta palestiniană. regele Siciliei. desprinzînd astfel insula de imperiu pentru tot .acesta din urmă se oblică în cazul cuceririi posesiunilor latine din Orient. condusă de Asan şi Petru. Răscoala populaţiei din Constantinopol. Isaac II întreprinde o expediţie la nord de Bal cani împotriva răsculaţilor vlaho-bulgari. o*' fraţi de origine vlahă. aug. • 1184. feră un adevărat martiriu din partea populaţiei din Con-i' stantinopol. eveniment a cărui evocare îi prilejuieşte lui j< Niketas Choniates una dintre cele mai dramatice pagini din întreaga literatură bizantină. Venirea Ia tron a dinastiei Angelos prin Isaac II (1185—1195). 1185(sMrşitul). Corfu şi altele — păstrînd numai insulele Cephalonia şi Zante. după moartea lui Andronic. extinzîndu-se în anii următori şi spre vest. în căutare de pradă. supunîndu-1 unui jaf cumplit. 1185 (vara). Ia care participarea elementului vlah local a jucat un rol decisiv. mătuşă şi moşte nitoarea lui Wilhelm II y coaliţia are ca principal obiecj tiv cucerirea Bizanţului.). se proclamă îi„ rat. sultanul Egiptului. 7. 1186(vara). ocupă ii Cipru şi. 12. nov. sept. deauna. sa. condusă de Wilhelm II şi sprijinită de flotă. după o încercare eşuată de fugă. 1185. în thema Paristrion. Dyrrachium. obligînd pe 136 . răstoarnă pe Andronic I Comnenul. întinzfoidu-şi autoritatea şi asu ?ra Zetei. 1185. în frunte cu elemente aristocratice. Alianţa lui Frederic I Barbarossa şi Wilhe] m II.. După ce ocupă Dyrrachion (6 iun. suferă două înfrîngeri la MosynopoliS şi Dimitriţa. cucereşte Thessalonicul. 1185.

1187. după ce ia ca ostatici pe soţia lui Asan şi pe fratele cel mic al acestuia. noua realitate politică dintre Balcani si Dunăre (sfîrsir metul verii 1188)'188 sept. . O nouă expediţie bizantină împotriva lui Asan şi Petru. După ce a primit comanda trupelor pentru a porni împotriva lui Asan şi Petru. |186 (sfîrşit). Căderea Ierusalimului în mîna lui Saladin. oct. se organizează noua formaţiune politică cu centrul la Tî'rT 157 . Chrysobul acordat de Isaac II negustorilor vene* fieni. Ioniţă. 1187 (toamna).Asa si Petru să se refugieze la nord de Dunăre în căiw tare de ajutor. . prin care basileul se obligă să acorde toate privile-* giile pe care aceştia le-au avut sub Comneni şi să le plă-î tească daune pentru pagubele suferite de ei în 1171j ce-s tatea lui San Marco promite ajutor în cazul unui atac străin asupra imperiului (reînnoit în iunie 1189). Tratatul de la Niirnberg între Frederic I Barbarossa şi solii lui Isaac II Angelos.). Philip II August. de fapt. cu care ocazie recunoaşte. .188 (primăvara). în frunte cu Frederic I Barbarossa. are ca unic rezultat oprirea incursiunilor vlaho-cumane în Tracia. soldată cu victoria de la Lardeea (11 oct.) determină organizarea în Occident a celei de a IlI-a cruciade. 2. A if86 (toamna). după marea victorie asupra latinilor de la lacul Tiberiada (4 iul.Expediţia lui Isaac II împotriva vlaho-bulgarilor. învingătorul normanzilor este proclamat împărat la Adrianopol de către armată. condusă de sebastocratorul Ioan Ducas Aneelos şi. cuprinzînd condiţiile trecerii armatelor germane pe teritoriul Bizanţului. Revolta lui Alexios Branas. 1. pune capăt ostilităţilor printr-un acord. . ajutaţi şi de marele jupan Ştefan Nernania) împăratul. întorşi cu ajutor vlaho-cuman de la nord de Dunăre. împăratul romano-gennan. este învins însă şi ucis graţie ajutorului mercenarilor latini din Constantinopol. 1187. din teamă că aspiră la tron. A doua campanie a lui Isaac II la nord de Balcani în regiunea Sofiei nu reuşeşte să zdrobească pe răsculaţi. regele Franţei. febf. de cezarul Ioan Cantacuzino. după destituirea lui. regele Angliei. '88 (sfîrşit). După încheierea ostilităţilor cu bizantinii. conduşi de Conrad de Monferrat. armata imperială este zdrobită de vlalio-bulgari. şi Richard Inimă de Leu.

. 1J90. ţ^ r marea statului vJaho-bu/gar. se încheie între Isaac II şi Frederic I tratatul de fe Adrianopol. dar se descompune curînd după moartea lui Frederic I Barbarossa (10 iun. (1®?). oferirea unor ostatici etc.). după ce armata imperială ajunsese sub zidurile oraşului Tîrnovo. 1191—1192. după o luptă sîngeroasă cu forţele gre ceşti la Didyinotika. 1192. 1489. armata cruciată ia cu asalt Ikonion.novo: Asan este -încoronat far de către noul arhiepi Se vlaho-bulgar în biserica Sf. pe care acesta o cucerise în anii precedenţi. fefcr.191). 1189 (a doua jumătate). care constituie pentru basilcu o adevărată capitulare: aprovizionarea armatei cruciate. 1*92. cele ctou^ state balcanice oferă ajutor împăratului .. piin care basilcul îe acordă toate privilegiile avute de ei sub Comiieni şi promite despăgubiri peBtrn pierderile sttferite de negustorii toscani în timpul mişcării a° r tilatine din 2 mai 11S2. Frederic I Barbarossa poai~tă tratative la ATis c Ştefan Nemania şi cu o solie vlaho-bulgară. febr. capitala sultanatului selgincid.). obligîndu-J să retrocedeze imperiului regiunea dintre -Prizren şi Scoplje pînă la Sofia.30 •mart. ("mysoîral acordat de Isaac II Angelos negustorilor din Genova.). prin care sîmt extinse privilegiile f rat . »pr. plata unor despăgubiri solilor germani reţinuţi în captivitate. regele Angliei. forţînd Balcanii (6 aug. 1MM) (toamna)* Isaac II Angeîos zdrobeşte pe Morava pe marele jupan Ştefan Jvemaiîia şi încheie pace CH el. 'Grea înfrîngere suferită de Isaac II Angelos în defileurile Balcanilor în faţa \rlaho'bulgarilor.german pentri cucerirea Bizanţului. Dirpă trecerea Hellespontului (21.. Frederic I intră în adevărată stare de război cu bizantinii.) şi cxrprinzînd Adria-nopolul (22 noi-. Kichard Inimă de Leu. Dimitrie din capitală. După ce depăşeşte graniţa imperiul^ (28 iun. regele deposedat al Ierusalimului (mai 1192). itfiî. Chrysobul acordat de Isaac II negustorilor din Pisa. După ce cucereşte insula Cipru de la Isaac Comncnul (mai 1. 1190 (primăvara).). o vinde Templierilor şi apoi o acordă lui Guy de Lusignan. După mai multe schimburi de solii şi după ocuparea de către cruciaţi a Tracici şi Macedoniei' orientale. M90 {sfîrfitjL.

1189) şfTancred de tecce (febr. care. %Î95 (sfîiişit) — 1196 (început). ginerefir împăratului. fiica lui Isaac IT. oenpă regatul Siciliei. ameninţarea din partea împăratului german. al cărui frate. apr. eşuate din cauza* pretenţiilor prea mari a-le vlahsbulgarilor.. tribut anual" imens (5 000 livre anr). cerite de normanzi cu un deceniu mai devreme: Dyrra-cliimn şi Thcssalonic. cîiid :-ă pună în practică testamentul politic al lui Frcde-î ric I Biirbarossa şi al regilor normanzi: anexarea Impe-.-jale (renoveze pe teritoriul' imperiului fu ţii de perioada . Philip de Suabia. Occidentul este mai aproape ca ori-. denumit (o alamanikon. Wilhelm II' (18" nov. prin care cere trimiterea unei armate greceşti în Palestina şi plata unui.ijiiaiiite de reacţia populara aniilatină din mai 11S2. f|95. este îndepărtată în ultimul moment prin moar159 . sebastocratorul Isaac Conmemil. Henric TI. MS6. regele Bella III.. Expediţia vlaha-bulgară asu-pra regiimii Strymon se încheie cu o mare victorie asupra forţelor bizantine şi cu luarea ca priîîonier a comandantului lor. Asan este asasinat de Ivancu. Ultimatum dat lui Alexios III Angelos de către Henric VI. IWŞ (sfîrşit). febr. împăratul german. riuliii bizantin. n^ . capitalei taratului. în urma unor noi insuccese ale armatelor bizantine în luptele cu Asan şi Petru:. în baza drepturilor soţiei sale. —mart. o rudă apropiată. asigurmdu-se şi de sprijinul socrului KUU maghiar. basileul detronat. după o încercare eşuată de luare în stăpînire a-tronului şi a. pentru acoperirea căruia basileul a pus un impozit impopular.—mai. Isaac II întreprinde o nouă expediţie contra acestora. "pupă moartea ultimilor regi normanzi. Solie bizantină la curtea lui ITenric VI| acesta din urmă ridică pretenţii-la cele două porturi cu-. se refugiază la Constanlinopol unde este logodit cu o nepoată a basileullii şi i se încredinţează apărarea oraşului Philippopolis împotriva atacul rilor vlalio-cumane. in tabără este orbit şi detronat de fratele său Alexios. 1195? mart. care se proclam* împărat. Tratative ale lui Alexies III Angelos (1195-1203) cu Asan şi Petru pentru încheierea ostilităţilor. era căsătorit cu Irena Angelos. 1195. 1194).

Ivancu trece de partea lui Ioni ţa şi formează un principat autonom cu centrul la Philippo-polis. mareşal de Champagne. Tratatul este aprobat de cruciaţi $ n adunarea de la Corbie (mai). luînd prizonier' pe comandantul acesteia. Fiandra şi fraţii săi Henric şi Eustache (23 febr. pro-tostratorul Manuel Kamytzes. succesorul lui Asan la tron preluarea domniei vlaho-bulgare de cel de al treilea fraY' lo/tiţă Caloian (1197—1207) cea mai mare personajtate a vlahilor balcanici. 1200 (priinăvara-vara). rămasă fără rezultat între papa innocenţm III şi Alexios III Angelos. caii f proviziile necesare. Acordul de la Veneţia dintre dogele Henrico Da. şi trubadurul Conon de Bethune. aruncat în închisoare. neţieni prin care le recunoaşte cele mai largi privilegii «i care se bucuraseră pînă atunci în imperiu oamenii d afaceri din Adriatica. condusă de împărat.în schimbul a 85 000 mărci de argint comuna lui San Marco se obligă să transporte în Eg»pţ 4 500 cavaleri. 9 000 scutieri. Chrysobul acordat de Alexios III negustorilor \ . 1200) 5j de alţi mari feudali occidentali. 160 Sardis . 1198.tea neaşteptată a lui Henric VI la xMessina. 1198—1202. 1199. Intensă corespondenţă. trimisă să-1 aducă la ascultare. din care au făcut parte Geoffw1 de Villehardouin. care este căsătorit cu fiica protostratorului Manuel Kamytzes. ideea unei noi cruciade este îmbrăţişat-" de conţii Thibaud de Champagne şi Louis de Blois la turnirul de Ia Ecry (28 nov. Ivancu este prins prin vicleşug. împăratul recunoaşte principatul lui Chrysos. în urma unei noi expediţii. 1197). nov. iar principatul său reîncorporai ? imperiului. febr. care-şi constituise un principat pe Vardar. Expediţie nereuşită a Iui Alexios III împotriva boierului vlah Dobromir Chrysos. de contele Balduiii j-.. '" ai '8—1200. 20 000 pedeştri. înfrînge o armată bizantină. 1199). remarcabil comandant milit * •şi om politic.ndolo şi solia cruciaţilor. 1201. Asasinarea lui Petru. *7. Iniţiată de Innocenţiu III şi predicată de Fo>jj qucs de Neuilly. tratînd ° posibilitatea unirii celor două biserici creştine sub obedienţa Romei şi organizarea unei cruciade în Palestina sub conducerea basileului. cu centrul la Prosek. în ajunul 1: f barcării sale pentru cruciadă (28 sept.

imperial (începutul secolului V). lui Constan - . .RuineIe Pa. V). IV). IV) Piaţa oraşului (sec. A e Pd (sec. centrul oraşului (sec.

foarte probabil. Varna. lui Inno-î cenţiu III în cadrul unei întrevederi. prin care basileul recunoaşte. căsătorindu-1 cu fosta logodnica a lui Ivancu. ale căror fortificaţii sînt distruse. şi încheie pace cu ^ Alexios III. ăjungînd pînă la Peloponezj Alexios III reuşeşte să-1 atragă pe Chrysos de partea sa. cucereşte Constanteia şi . restabilind con-. în schimbul sumei rămase de completat. 15. 1201. Solia cruciată se întoarce de la curtea lui Philip . Henrico Dandolo cere cruciaţilor sâ cucerească cetatea Zara de pe coasta dalmată. 1202. socrul principelui german.îun.'14. regele maghiar Emeric fiind el însuşi cruciat. După un scurt asediu. căzută în . cruciaţii ocupă cetatea Zara în ciuda interdicţiei categorice a lui Innocenţiu III. Alegerea lui Bonifaciu de Montferrat ca şef al cruciadei. mîna regelui maghiar (1185). după moartea subită a lui Thibaud de Cham-j pagne (24 mai). fără succes. ţ20Η1202. 2 (sîfcşit). ian. Manuel Kamytzes ocupă T alia şi alte regiuni din Grecia continentală. fiul lui Isaac II. după ce reuşise să fugă în Italia pe o navă pisană şi ceruse ajutor. 1202. Ioniţă atacă imperiul.. După ce este răscumpărat din captivitatea kobulgară de ginerele său. troluî imperial în teritoriile cucerite de acesta din urmă.. anterior desemnat conducătorul expedi ţiei.sept.. solicită ajutor cruciaţilor reuniţi la Veneţia. aug.I 1202. şi-1 înfrînge pe Kamytzes.. 1203.. pentru restaurarea la tron a părintelui său. 1202» nov. —'Iul. Tînărul Alexios Angelos. existenţa taratului vlaho-bulgar. O legaţie a cruciaţilor poartă tratative cu Fhî-i lip de Suabia în vederea deturnării expediţiei spre Con-* stantinopol pentru restabilirea la tron a lui Isaac II A ÎH gelos. Cruciaţii reuniţi la Veneţia — mulţi se Îm4 barcaseră direct pentru Orient din Marsilia sau din sudul Italiei — constată că nu acoperă suma pretinsă de doge pentru transport.

la participarea la cruciadă cu 10 000 de oameni şi la întreţinerea permanentă în Pa^ iestina a unei armate de 500 de cavaleri. 3Ş1- . prinţul bizantin se obligă la plata a 200 000 mărci de argint.de Sua bia în tabă ra de la Zara cu prop uner - ile definitive ale lui Alexios Angelos] în schimbul restabilirii la tron a lui Isaac II. la unirea bisericii ortodoxe cu Roma şi recu noaşterea supremaţiei papale.

Î284 —cea. de către cruciaţi şi veneţieni (24 iun.). refugiat în Asia Mică. cu care prilej este anunţată sr> lemn hotărîrea de a merge la Constantinopoi. 1320. cu centrul la Trapczunt. 1. Constantinopoi ut este cucerit de cruciaţi. înainte de cel de al doilea asedm al oraşului. cîteva luni mai tîrziu. sub suzeranitatea unor şefi cumani din stingă Du' 162 I . mart. aug. cu o lună în urmă. Restabilirea la tron a lui Isaac II Angelos. După ce Alexios IV a anunţat că nu-şi poale îndeplini obligaţiile asumate în Corfu. mai 20. fu (24 mai). aflaţi. După un asediu de trei zile (9—12 apr.) şi dup. Timp de trei zile oraşul-regină cunoaşte un jaf înspăimîntător din p<&'-tea „soldaţilor lui Christos". Alexios I Mare Comnen. pune bazele unui principat teritorial cu centrul la Brussa şi. iun. 1204. (?). 1204. 1204. Flota cruciată ajunge în faţa Constantinopo-lului după ce. la ri!1" dule. nepotul lui Andronic Comnenul. mart. iau. fuga ruşinoasă din capitală a lui Alexios III Angelos. 1263 (sfîrşit). teritoriul dintre Dunăre şi mare scap a stăpînirii bizantine pentru a trece. Semnarea acordului dintre Alexios Angelos si cruciaţi în insula Corfu. foarte probabil. Dezbateri aprige în tabăra cruciaţilor j. cruciaţii şi veneţienii încheie un tratat sub zidurile Constantinopolului. ginerele lui Alexios III Angelos. —mart. 13. la Niceea. Alexios IV. 1203 (sfîrşii) —1204 (început). prin care se hotărăşte modul concret al împărţirii statului bizantin între cele două părţi şi crearea unui imperiu latin pe malurile Bosforului.n jurul ideii devierii expediţiei spre Constantinopo]. cunoscut sub numele de Imperiul de Trapezuiîî (1204—1461). 24. după un asediu de trei săptămîni al oraşulti. 1203. 1203. cruciaţii hotărăsc să-şi amîne plecarea către Egipt pînă în primăvara viitoa re. asociat cu fiul său. în împrejurările cuceririi Constanţinopo.1203. lulni de către latini. ridicase ancora din Cor. —apr. 1203. ţ f[ urma cărora mulţi participanţi părăsesc tabăra din Zar(Simon de Montfort). de către populaţia Constanţi nopolului. creşterea tensiunii dintre populaţia Constantinopolu lui şi cruciaţi. su» controlul unor conducători politici locali. Theodor Lascaris. — 17 iul. pune tezele unui stat bizantin pe coasta pontică a Asiei Mici. obligaţi să-şi aşeze tabăra în afara zidutiloi oraşului. apr.

bizantinii redevin activi la Dunărea de Jos. apoi metropolitan —. care se substituie oamenilor de afaceri bizantini în comerţul pontic după 1261. a cărui prosperitate atinge apogeul în ultimele decenii ale secolului XIII. sub dependenţa patriarhiei din Niceea şi apoi din Constantinopol.nării şi apoi a tătarilor.sediu episcopal. Vicina cunoaşte pe plan religios o dublă promovare -. Principalul beneficiar al restabilirii contactelor cu lumea bizantină este oraşul Vicina. încă din anii marii ofensive balcanice a lui loan III Vatatzes. graţie le^ gaturilor sale cu negustorii italieni. pentru ca Mihail Paieologul să consolideze influenţa imperiului restaurat la Gurile Dunării. .

Mihail VIII promovează o p 0' litică net ostilă păturilor mici şi mijlocii ale populaţiei microasiatH* care formaseră reazimul guvernării lascaride. regatul Thessalonicului şi principatul Moreei — a coincis cu fărîmiţarea restului teritoriului bizantin în mai multe formaţiimi politice greceşti. Impe. transformat în Imperiul de Thessaîonic — alături de taratul vlaho-bulgar şi Veneţia. Pentru atingerea acestui ideal politic. Reluarea şi extindere' concesiunilor economice faţă de oraşele italiene. Lascarizii din Niceea au pus în valoare toate resursele materiale şi umane ale litoralului vestic al Asiei Mici. pentru recucerirea teritoriilor vechiului imperiu de sub dominaţia latină şi pentru readucerea capitalei la Constantinopol. îndeosebi a Imperiului de Niceea. a marcat reîntoarcerea la politica internă şi externa de dinainte de 1204. Lasca» rizii au reuşit să refacă. mici pronoiari şi orăşenime — : importante rosturi militare şi fiscale fn stat. în Europa. în urma uzurpării tronului ultimului î'11' parat lascarid. în Asia Mică • Istoria bizantină a primei jumătăţi a secolului XIII este dominată de lupta statelor greceşti. în mare parte.STĂPÎNIREA LATINĂ ŞI RECUCERIREA BIZANTINĂ (1204-1282) nfi Crearea la 1204 a unui complex de state latine pe teritoriul vechii împărăţii — Imperiul latin de Constantinopol cu cele două state vasale. consolidarea păturilor mici şi mijlocii ^ populaţiei — ţărani stratioţi. în cadrul un: politici de mare originalitate: însănătoşirea vieţii economice pr trun protecţionism strict. întărirea sistemului defensiv la graniţele orientale. culminînd cu recucerirea Constantinopolului (1261) • Venirea 1* conducerea imperiului a lui Mihail VIII Paleoîogul. riul de Trapezunt şi principatul Epirului. Graţie activităţii lor interne. reorientarea p° ticii externe spre Occident şi abandonarea apărării graniţ 164 elor °* . şi sultanatul selgiucid. reprezentanţii' aristocraţiei bizantine. dintre care numai trei vor avea un rol de jucat pe scena politică a regiunii — Imperiul de Niceea. unitatea statului bizanfcfl. Pe plan intern.

1204. 13 —mai 9. Desemnat ca împărat cu o săptămînă mai devreme (9 mai) de colegiul celor 12 electori (6 veneţieni şi 6 franci). apr. şi pe Theodor Mangaplias. Bonifaciu de Montferrat pune bazele unui regat latin la Thessalonic. Fondarea Imperiului latin de Constantiitopol . ca feude imperiale (în partea europeană a statului bizantin).-. Acarnania şi Etolia în dauna Veneţiei şi a baronilor latini.e n î e f« momentul în care aici îşi face apariţia noul val al oleusive i musulmane sînt principalele trăsături ale politicii externe a. latinii zdrobesc la Adramyttion pe Constantin Las caris. 1204. sfert din teritoriul bizantin (5/8 din Constantinopol. gai. |204. pe coasta adriatică. fratele lui Balduin I. Conform înţelegerii din Partitio Romaniae. iar cealaltă jumătate revine Veneţiei. care în anii următori s-a extins treptat în Epir. 19. dec. Creta. Mihail I An gel os Ducas pune bazele princi patului epirot. fratele lui Theodor Lascaris. 165 torile). 1205. Sofia de către legatul papei. baza vitală a statului bizantin. Balduin I ^neamă în ajutor trupele latine de dincolo de Bosfor^ latinii evacuează Asia Mică. 6. Imperhmi Constantinopolitanum). prin care controla strîm(Imperium Romaniae. tia. •205. primului Paleolog. dinastul din Philadelphia. Acordul din martie dintre cruciaţi şi veneţieni ia forma unui act solemn (Partitio Romaniae). regiunea tracă din jurul capitalei şi întreaga Asie Mică bizantină). —mart. Balduin de Flandra este încoronat împărat în catedrala Sf. Conduşi de Henri d'Angre. coasta şi insulele adriatice. împotriva stăpînirii latine. insulele Arhipelagului şi importante poziţii pe coasta tracă. păstrînd numai portul Pe-. Sub ameninţarea vlaho-cumană. vasal imperiului din Constautinopo!. 1204. 1205 mart. jumătate din rest este dată cavalerilor latini. Balduin I primeşte un. Latinii zdrobesc pe Theodor Lascaris la Poimenenon şi ocupă cea mai mare parte a Bithiniei. îebr. Asiei Mici. 1204 (sfîrşitul). Răscoala aristocraţiei greceşti din Tra-. —apr. aliată cu Ioniţa. mart. principală beneficiară a expediţiei (3/8 din Constantinopol. sept. mai 16. al cărei rezultat imediat a fost pierderea definitivă n.

regatul de Thessalonic. imcBS suc ces poKtic şi moral pentru Theodor Lascaris. dinastii din Philadelphia şi Samp.1205. 1209. rile Adrianopolului. unde încheie lucrarea sa Istoria. 1206 (sffrşitul). 1155—1213) se stabileşte la curtea din Niceea. Theodor I Lascaris este proclamat împărat la Niceea şi reuşeşte să-şi extindă hotarele statului pr i n înlăturarea rivalilor săi. MiliaiJ IV Autoreianos a fost ales patriarh ecumenic în Niceca. între împărat"* latin Henri I şi sultanul selgiucid Kaikosru I. 1205 (primăvara). recunoscut de aproape întreaga biserică ortodoxă greacă..Tratat de alianţă. Scrierea are o valoare documentară remarcabilă pentru cunoaşterea evenimentelor legate de răscoala Asăneştilor şi de înte-: meierea statului vlaho-bulgar. intră în declin. pentru a dispare curînd sub loviturile epiroţilor (1225). armistiţiu pe doi ani cu basileul niceean (primă-. întemeierea Imperialul de Niceea (1205—1261). îndreptat împotriva lui Theodor I Lascaris. portante poziţii în Tracia şi Macedonia în cursul mai multor expediţii. 1207 (mart?). Moartea neaşteptată a lui Ioniţă (probabil asasfe nat) sub zidurile oraşului Thessalonic. După ce a exercitat timp de un an regenţa. încoronat solemn ca basileu de proaspătul şef al bisericii (apr1208).mart. 1200. conduse de Io_ niţă. Nlketas Choniates (c. 14. siib Henri I. Henri d'Angre este proclamat împărat de către baronii latini. aug. Balduin I este luat prizonier. 1207. Bonifaciu de Montferrat este ucis într-o ambus cadă de vlahii balcanici. ameninţat de Ioniţă în Eu ropa. 1208. Imperiul latin reuşeşte să-şi refacă parţial poziţiile după dezastrul de la Adrianopol. caris şi clerul ortodox din Constantinopol. . i ar alţi fruntaşi latini cad pe cîmpul de luptă. 1207. Forţele vlaho-bulgaro-cumane. 20.oct. după ce în anii precedenţi (1205 — 1207) ţarul vlaho-bulgar ocupase ini. Henri I atacă pe Theodor I Lascaris. son. apr. provoacă latinilor o groaznică înfrîngere sub zicl u. ce relatează evenimentele din perioada 1118—1206. dar pă răseşte în grabă Asia Mică. După îndelungi tratative dintre Theodor I Las . mediat de Veneţia. vara 1207).

fratele lui Alexios I Mare Comnen. Theodor Angelos Ducas. Theodor Lascaris speră ca prin largile privilegii corner-. care a consolidat statul niceean şi. 1. în urma unei expediţii victorioase. fiică a regentei Ioîanda de Hai•naut şi nepoată a primilor doi împăraţi latini (1218). ciale acordate negustorilor din lagune să facă un pas important în dobîndirea Constantinopolului pe calc dtplo. 1217. Tratat comercial între Veneţia şi Imperial de Niceea. căzut în luptă._ _ matică. colonizări masive de ţărani "beri stratioţi şi mici pronoiari la graniţa orientală. 157 . prin decrete somptuare. 1222—1254. regele Ciliciei. Theodor I Lascaris incorporează statului niceean Paphlagouia. succesorul lui Mihail I Angelos. apără interesele păturilor mijlocii ale populaţiei: ţărănimea liberă stratiolică. îndeosebi veneţienij pe plan social. sept. mai —iun. pe noul împărat latin Pierre de Courtenay. m_ scopuri militare şi fiscale. unde se aflase pînă atunci principatul lui David Comnemil (+1212). încurajează dezvoltarea agriculturii şi creşterea vitelor şi. j214. Henri I nu dispune de forţe suficiente pentru a lichida Imperiul de Niceea. pacea de la Nymphaion (dec. care avea să moară în captivitate^ expansiune epirotă în Grecia continentală în dauna feudalilor latini. aug. 1212).eon II. pe plan economic.Tratat de alianţă între Theodor I Lascaris şi _ I. în ciuda victoriei de la _ Phyndacos ('5 oct. în marea bătălie de la Antiohia pe Maiandros. consolidarea graniţei oricn-? tale a statului niceean.-209_ _1210. pe drumul dintre Dynaebion şi Constantinopol. 1219. a creat premisele refacerii unităţii bizantine şi ale recuceririi Constantinopolului-. practică un protecţionism sever împotriva negustorilor latini. prinde în ambuscadă. ambii ameninţaţi de sultanatul de Ikoniou. Reînnoirea tratatului comercial veneto-niceean| -* căsătorit deja cu Măria. Victorie strălucită a lui Theodor 1 Lascaris asupra lui Kaikosru I. 1211) şi a marşului victorios prin teritoriul niceean pînă la Pergam şi Nymphaion (ian. 1214 (aîîrşitul). imci pronoiari şi orăşenime. Ioan III Vatatzes promovează o politică maternă inteligentă. Î2H) are la bază statn-quo-xâ. \_ _1214. Războiul latino niceean.

\ DTOn taKi oteiui iOTnteanai!M-i2tt) SmreBIUl.========^ ---- .---=s==3=:"' I S p^^ w2Vera JUMĂTATE A SECOLULUI XHWT2O4-t2eî>l ESS3 Imperiul * NICMQ la Epiryl io [QH] Taraţii bulgar iwrrtede 1230 ^^ kj txenri aie lui loan ni VQtatzss(1ZZ2-'254n '*/ OcenriOe lui Iteodw Anqebs 112W-1230) JHl=r===r:-r=rsr:~===:=rT^=Ţ7===n=brr=^. BIZANTIN IN PRIMA^'-v-.

Jean de Brienne. . Balduin II. Victoria lui Vatatzes la Poimanenon asupra forţelor latine şi a celor doi fraţi ai lui Theodor I Lascaris. 1230—1236.224. pe malurile Măritei. înăbuşit însă de acesta. principele Epiriilui. 1124 (sfîfşît). prin care latinii pierd cea mai mare parte a posesiunilor lor microasiatice. 111 Vatatzes. Tratatul de pace de la Pcgai dintre Robcrt I de Courten nay şi Ioan III Vatatzes. Răscoala antiyeneţiană a populaţiei greceşti din Creta. cucereşte Thcssalonicul de la latini şi se proclamă împăn rat (după 1224). susţinută activ de Ioan III Vatatzes.. apr. anunţîndu-şi astfel intenţia recuceririi Constantinopolului şi refacerii unităţii vechiului imperiu. 169 . Macedonia) cade în mîna învingătorului. Complotul lui Andronic Nestongos şi al altor membri ai aristocraţiei niceene îndreptat contra lui Ioan. prin care acesta din urmă promite ajutor naval regentului împăratului latin pentru recucerirea teritoriilor pierdute la niceeni în schimbul confirmării şi «rgirii privilegiilor veneţiene în Imperiul latin de Constant «nopol. Tratat dintre Jean de Brienne şi Jacopo Tiepolo. iar cea mai mare parte a teritoriilor sale (fracia. 1229. dogele Veneţiei. trecuţi de partea adversarilor statului niceean. Theodor I Angelos Ducas suferă un dezas-1 tru la Clocotnlţa. Alexios si Isaa'c Lascaris. şi fostul rege al Ierusalim mului. 1225. pe de alta. pe de o parte. Tratatul de la Rieti dintre papa Grigore IX şi baronii latini. încercarea lui Ioan III Vatatzes de a ocupa Adriano^ polul şi coasta tracă eşuează din cauza opoziţiei rivalului său grec din Thessalonic.. din partea ţarului bulgar Ioan Asan II| împăratul' grec este luat prizonier şi orbit. ge cont propriu. "> aP«"' 7. Crearea Imperiului de Thessalonic (1227/28—1241). Tlieodor I Angelos Ducas. 1226. Theodor I Angelos Ducas. obligîndu-se însă să recucerească întreaga Asie Mică de la niceeni. prin care ultimul acceptă să devină regent al nevîrstnicului împărat latin. cu excepţia Nicomediei şi a teritoriului din faţa Constantinopolului. Kos şi Icaria. pentru a o ceda împăratului ku tin la majoratul acestuia. şi insulele Lesbos. 9. 1230 (primăvara). şi recucerirea celei mai mari părţi a teritoriului deţinut de împăratul latin în Asia Mică. 1224 (sîirşltul).

îndrep tată împotriva latinilor. Expediţia lui Jean de Brienne împotriva lui Ioan Vatatzes se încheie cu pierderea ultimelor posesiuni tine de dincolo de Bosfor. îndreptat contra lui Ioan III Vatatzes) un an mai tîrziu insula este readusă sub stăpînirea niceeană. între legaţii lui Grigorc IX şi Ioan III Vatatzes. 1234 (sîîrşituî). stăpînul insulei Rhodos. filozof şi om de şt Blemmydes a lăsat 6 operă foarte variată. teolog. care împrăştie forţele navale niceene. 1233.după înfrîngerea lui Theodor I An<*ef' )a (Tocotniţa. întărită de căsătoria fiului basiieului. Theodor Lascaris.asediul este ridicat din pricina apropierii iernii. Tratat economic şi alianţă politică între Veneţia şi cezarul Leon Gabalas. Ioan Asan II rupe alianţa cu basileul niceean şi se alătură adversarilor acestuia pentru a lichida stăpînirea lui Ioan III Vatatzes din Tracia. Ioan III Vatatzes şi Ioan Asan II asediază p uscat şi pe mare Constantinopolul. şi încheiate cu un eşec total. cu fiica ţarului bulgar. să recunoască autoritatea basileului din Niceea. 1234(sîîrşit) —1235. Restabilirea alianţei bulgaro-niceene. 1237 (începutul). Un corp expediţionar niceean obligă pe cezarul î„eo. Forţele navale niceene ocupă principa lele poziiii venetiene de pe coasta tracă din Propoiitida: Gallipoli. Alianţa politică de la Gallipoli dintre Ioan 111 Vatatzes şi Ioan Asan II. 1234 (primăvara). Restul teritoriilor lui Theodor I se constitui într-un principat la Thessalonic sub conducerea lui W nuel Angelos Ducas. 1233. Tratative de uniune religioasă. purtate la Nymphaion. care primeşte titlul de despot / Ia Ioan III Vatatzes. Nikephor Blemmydes (1197—1272) devine P£°fes°| la şcoala de filozofie creată de Vatatzes la Niceea. şi de neînţelegerile intervenite în tabăra asediatorilor. 1235(toamna). 1236. 1237 (sfîrşitui). Reluarea asediului capitalei latine de către aliaţii orto docşi. Gabalas. aug. de cultură enciclopedică. Elena. 1234. Constantinopolul este salvat de sosirea flotei venetiene şi genoveze. 1238. stăpînul Rhodosului. Sestos şi întreg Chersonesul tracic. ce 170 .

ţ24(h Forţe niceene sprijină. fără succes. J 243 (toamna). (238. fiul lui Theodor 171 . în Asia Mic Campanie victorioasă a lui loan III Vatatzes în Balcani j după ce ocupă fără luptă Tracia. de la taratul bulgar. condus oe minorul Mihail I. o autobiografie şi o „statuie imperiala". deja în vigoare în 1238. basileul niceean cucereşte ultimele teritorii ale lui Demetrios Angelos Ducas. şi Macci Qonia. fiica cezarului german (înainte de martie 1242). 26. primind. foarte cultivat în literatura bizantină. iun. astronomie şi geografie. Sîîrşitui Imperiului de Thessalonic. intră în relaţii de vasalitate faţă de mongoli şi acceptă să plătească un tribut anual. Colonizarea unei hoarde de 10 000 de cumani la graniţele orientale ale Imperiului niceean. începutul marilor campanii balcanice ale lui loan III Vatatzes pentru recucerirea teritoriilor europene ale ve-s chiului imperiu. Manuel I Mare Comncn. scrieri religioase de caracter polemic. 1242. pe despotul Manuel Angelos Ducas să recucerească Thessalonicul de la fratele său The odor I Angelos Ducas şi fiul acestuia loan. în schimb. împăratul Trapezuntu-? lui. este întărită cîţiva ani mai tîrzitt prin căsătoria basileului nicecan cu Conn st inţa-Anna. e.■ alianţa. Sultanul selgiucid Kaikosru II suferă o grea înf ring ere în faţa mongolilor şi se obligă la plata unui mare tribut.lucrări de fizică. lucrare ce aparţine genului Miroir du firince. 1241 (sfsrşitu!). 1242. care fuseseră restauraţi la putere de ţarul bulgar şi reluaseră însemnele puterii supreme. titlul de despot de la basileul niceean. 1243. după ce aceştia fuseseră alungaţi de invazia mongolă din habitatul lor nord-danuhian în Tracia şi Macedonia. pînă la Mariţa. cînd forţe niceene participă alături de armata împăratului german la asediul Bresciei. Alianţa dintre loan III Vatatzes şi sultanul selgiucid. Tratatul dintre loan III Vatatzes şi loan Angelo's Ducas prin care ultimul renunţă la însemnele puterii imperiale. ambii ameninţaţi de invazia mongolă "a. Alianţa dintre loan III Vatatzes şi Frederic II de Hohenstauîen îndreptată împotriva papei şi a Imperiului latin din Constantinopol. 1243 (vara). pînă la Vardar.

1254. Prima campanie balcanică a lui Theodoi II Lasearis împotriva lui Mihail Asan. riului cu ajutorul unor liomims novi. ocupase unele cgjăţi ni cţe ne din Macedonia-. ' 1252 (sfirşitul). Theodor Lasearis (1222—1258) este auto rul unei întinse opere epistolografice şi al unor tratate d<: teologie şi filozofie (Şase discursuri asupra comuniuni. 1254(nov. Etapa finală a negocierilor dintre Niceea şi Roma. încurajează studiul filozofiei clasice în exilul niceean. Theodor I.). 1255(primăvara). Mihail II Angelos. recrutaţi din rindurile păturilor modeste ale populaţiei microasiatice] reluarea tradiţiilor guvernării autoritare a împăraţilor macedoneni. Mihail II cedează basileuluî -^i ceean cetăţile cucerite. Admirator al trecutului elenic. A doua campanie balcanică a lui Theod-r fl J contra lui Mihail Asan. inclusiv Thessalonicul (dec). care la insti^V' ţia unchiului său. ot prin moartea concomitentă a basileului. % schimbul unirii celor două biserici şi recunoaşterii j maţiei papale de către patriarhatul grec. 1256(primăvara). mare înflo rire culturală a statului niceean. încheiată cu victoria basi. tratativele au fost între. care la vestea mor ţii lui Vatatzes ocupase teritoriile deţinute de tatăl săi la sud de Balcani. Domnia Iui Theodor II Lasearis. continuarea. a papei şi a pa triarhului grec. l niceeanjl pacea dintre cele două părţi restabileşte gr bulgaro-niceeană de la sfîrşitul domniei lui Vatatze: * paratul grec obţmînd în plus importanta fortăreaţă i :e " paina. sociale şi militare a părintelui său. împăratul niceean restabileşte situaţia 1255(vara). ultimul despot de Tw i salonic este dus prizonier la curtea din Asia Mică. 272 . cu şi mai multă consecvenţă. creîndu-se premisele marii renaşteri a Paleologilor • Discipol al lui Blemmydes şi Akropolites. Reacţia antiaristocratică a lui Theodor II Lascaris. naturale). în frunte cu priete-" nul intim al basileului. Vatatze-lui Innocenţiu IV retrocedarea Constantinopolului ş fiinţarea Imperiului latin. Georgios Muzalon. importante fortificaţii din Macedonia occidentală şi cetatea albaneză Kroia. a politicii eco nomice. înlăturarea din armată şi administraţie a reprezen tanţilor marilor familii aristocratice şi guvernarea inipe. înfrînt.) ~ 1258 (aug.I. Campanie victorioasă a lui Vatatzes cont: despotului Epirului.

în calitate de regent al nevîrstnicului împărat Ioan IV Lascaris. condusă de Mihaii II Angelos Şi Guillaume II de Villehardouin. i257» Mihaii II Angelos rupe pacea cu împăratul niceean şi ocupă cea mai mare parte a Macedoniei şi portul Dyrracht-. După ce urcă treptele ierarhiei imperiale — mare duce. fără succes. Tratat între Theodor II şi Mihaii II Angelos. ? r <sîîrşît). printre care şi portul Dyrrachion. asigurîndu-se astfel continuitatea politicii antiaristocratice a basileului-. principele Achaiei. 1. victorie deplină a elitei sociale constantinopolitane aflate în exil. în urma căreia protovesti-i arul Georgios Muzalon şi colaboratorii săi au fost asasi naţi. obţine la Pelagonia o strălucită victorie asupra coa liţiei latino-epiro-siciliene. restabilind poziţiile Niceei în Balcani. Ioan Paleoîogul. 1259—1261.1256. acesta din urmă cedat ginerelui său. semn al dizolvării vechilor structuri de stat şi înlocuirea lor cu legăturile personale ale basileului cu reprezentanţii aristocraţiei bizantine. 1259. Crearea de către Mihaii Paleoîogul a unui sistem de alianţe de familie între casa imperială şi marile familii aristocratice. sistem ridicat la rang de politică. cărturar. 1259(toamna). «ept. protovestiarul Georgios Muzalon. La 9 zile după moartea lui Theodor II Lascaris. 1260(vara). despot — odată cu desemnarea lui ca regent al lui Ioan IV Lascaris.ian. fratele împăratului Mihaii VIII. Mihaii Paleoîogul şi alţi fruntaşi ai aristocraţiei niceene organizează o lovitură de stat. Manfred. Mihaii Paleoîogul este proclamat şi încoronat împărat înaintea basileului legitim. Mihaii VIII Paleoîogul asediază. 1258. aug. ^Intensă activitate diplomatică a lui Mihaii * AH. La moartea prematură a lui Theodor II Lascaris. regele Siciliei. on. Lonstantinopolul.sept. prin care despotul epirot este obligat să recunoască suzerani-! tatea niceeană şi pierderea unor importante poziţii stra-i tegice din Macedonia occidentală şi de pe coasta dalmată. apărat de flota veneţianăj se încheie un armistiţiu pe un an între cele două părţi. care încheie pace cu hanul mongol Hulagu şi ţarul 173 . fiul lui Theodor II. 1258. puterea este preluată de colaboratorul său apropiat.

iul. Răscoala populaţiei de Ia graniţefc orientale ale imperiului — ţărănimea stratiotică şi mici pronoiari — împotriva administraţiei lui Mihail 'Paleolbgul. 1261). ridieîndu-se în apărarea basileului detronat. după ce flota grecogenoveză lansează o ofensivă generală asupra posesiunii01' veneţiene din România (1261—62). Mesembria. mişcarea provoacă dezor ganizarea sistemului defensiv de la graniţele orientale. -—1262. pentru a se asigura de neutrali tatea lor. în primăvara lui 1281. 1263. în urma căreia ocupă o mare parte a litoralului bulgar.). a reducerii veniturilor ei] îmbrăcată în haină dinastică. ratificat de comuna ligură cî teva luni mai tîrziu (10 iul. începutul transformării imperiului î n. aliaţii suferă o înfrftigere severă în faţa forţelor navale ale comunei adriatice? reorientarea poh'ticii bizantine faţă de republicile mari time italiene. nov. unui atac pe mare al lui Carol de Anjou asupra Constanţi nepalului. ial. Bătălia navală de la Settepozzi. în urma orbirii şi detronării basileului legitim. 1262. loan IV Lascaris (1 dec.bulgar Constantin Ticb.il viij şi reprezentanţii Genovei. t& Tratatul de ia Nynipbaâoft între Mihp. Excomunicarea solemnă a Iui Mihail VIII Paleologul de către patriarhul Arsenios Autoreianos. cu consecinţe funeste pentru imperiu. sprijinită şi de forţe terestre. 25. 174 . 1262. sultanul Egiptului. după recucerirea Constantinopolului. mart.) J abandonarea politicii economice înţelepte a Lascarizilor prin retrocedarea şi ampij. urmată de revenirea administraţiei bizantine în metropola de pe malurile Bosforului (15 aug. Expediţie navală victorioasă a lui Jlihail Paleologtil în Pont. cu puncte principale de sprijin porturile Ancîualos şi. reînnoit în 1268/69 şi apoi sub su« cesorul lui BaTbars. pentru premtîrapinarea ameninţării mongole. ficarea privilegiilor comerciale în favoarea oraşelor comerciale italiene. Tratat de alianţă între Mihail VIII şi Baibars. Recucerirea Constaatino|joîului de către strategul niceean Alexios Strategopulos. iun. în urma sistării avantajelor financiare de care beneficiase sub Lascarizi şi. 1262 (incepuf). tr-o simplă anexă economică a negustorilor peninsulari 1261. cînd ultimul promite ajutor naval basileului în cazul. nov. 12SI. Sflrşitul Imperiului de Niceea şi sfîrşîtui Imperiului latin. 1261.

ve~ nită îv sprijinul ţarului bulgar. nes ratificat însă de doge. Carol de AnJ «u.. despotul Epirului. Constantin Paleologul. care refuzase să ridice excomunicarea împăratului. dispunând de forţ e net s uperi o are. fratele împăratului. 1265.ian. J2S4-1267» Mişcarea populaţiei greceşti din Creta. înfrîngere sevai"ă suferită de Mihail VIII în Tracia di n partea unei hoarde tătare. (264.. învingă torul preia ambiţiile bizantine ale lui Manfred. Depunerea patriarhului Arsenios Autore-? ianos. Manfred. şi-1 obligă să recunoască suz erani tatea biz antină. Mistra şi altele şi să i se recunoască vasal —. Carol de Anjou încheie tratatul de la Viterbo. regele Siciliei şi ginerele lui Mihail II. suferă o grea îufrîagere în Pcloponez ia faţa latinilor şi este obligat să evacueze teritoriile cucerite. Ins '267. des potul Epi rului. maî 27. După o serie de victorii asupra -foiţelor iui Gttil!utimfc li de ViUeliardoain.îebf. După ce se aliază cu Mihail II Angelos şi cu Giiîllaume II de Viîleliardouin. 1265. pierde regat ul ş i viaţa în băt ăl ia de la Benevento în favoarea rivalului său. 26. 1264 (vată). fratele lui Ludovic IX j susţinut de papalitate. prin care se angaja să reinstaleze Pe cx-împăratul latin Balduin II la Constantiixopol. loan Paleologul. Tratat economic între Bizanţ şi Veneţia. care a rupt unitatea societăţii bizantine. eliberatorul Constantinopolului (1262). înlocuind astfel pe oamenii de afaceri liguri. după ce aces ta di n urmă reu şise să 1 învingă şi să-1 ia prizonier pe Alexios Stategopin fos. deveniţi foarte influenţi în imperiu. condus e de Nogai. prin care negustorii din lagune ur mau să primească largi concesiuni comerciale în România. deschide marea schismă arsenită. (ratele împăratului. 1266. d să primească 1/3 din cuceririle ce avea să Ic facă ln România. zdrobeşte pe Mihail II. niai —iun. 18. principele Achaiei ~—eliberat din captivitatea bizantină (sfârşit 1261) şi obligat să cedeze lui Mihail Palcologul cetăţile Moneaabasia. . condusă de Georgios Cortazzi şi îndreptată contra dominaţiei veneţ i en e î n i ns ul ă.

Două legaţii bizantine pe lîngă Ludovic IX ultima găsindu-1 pe patul de moarte în tabăra de la Cai tagina.aug. fiu nelegitim. şi îndreptată împotriva statului sîn>1272. fiica împăratului. prilejuit de căsătoria nepoatei împăratului. 1269—1270. cu ţarul bulgar. Georgios Akropolites (1217—1282). Tratat de pace între Mihail Paleologul şi Constanţir Tich. I. prin care fiul regelui urmează să ia "în căsătorie !y Arma. gliacozzo asupra lui Conradin. reîntoarcerea negusţj rxlor din comuna lui San Marco în Imperiul bizantin după dezastrul suferit prin recucerirea Constantinopoi.1268. 1272. Intre prinde o expediţie victorioasă în Asia Mică împotriv. scrie lucrarea Istoria. fiica lui Theodor II| promisiunea basilev. fapt c duce la trecerea lui Constantin Tich în tabăra advers?. rămas văduv după moartea primei soţii.to timp ce despotul Nikephor devine stăpîn peste restu 1 teritoriului vechiului despotat şi se căsătoreşte cu o n e' poată a împăratului în cea de a doua căsătorie. lui de a ceda ţarului. 4. cer regelui Franţei să-şi împiedice fratele să atac—-Constantinopolul. 1269. 1270. Ireiîa Lascaris. în urma căruia a avut loc căsătoria hanului cu P x 17(5 . teritoriul despotatyit! Epirului este împărţit între cei doi fii ai săi| sebastocra torul Ioan Angelos. primeşte Thessalia. rilor împăratului. fratele împăratului. unde se foi mează emiratul Mente şe. Tratat comercial veneto-bizantin. întărită de căsătoria pn11' ţului moştenitor bizantin. Tratat între Mihail VIII şi Ştefan Uroş. c 1270. apr. Carol de Anjou obţine o mare victorie ia Ţa.Despotul Ioan Paleologul. valului turc năvălitor. istoric n. proiect eşuat. avînd drer bază de plecare proiectul din 1265. în care relatează evenimentele din perioada 1203—1261. 23. 1271. dar este obligat să lase în mîiu invadatorilor importante cetăţi din Caria. nepotul lui Frederic I] care este prins şi executat j creşterea primejdiei angeviu asupra Bizanţului. lui de către greci (reînnoit în 1276.La moartea lui Mihail II Angelos. Andronic. în calitate de dotă. 1285 etc). oraşele pontic Anchialos şi Mesembria rămîne neîmplinită.ceeap. regele se biei.Alianţă bizantino-maghiară. ■ 1268. 1268. Mărit. cu fiica regelui Bi^' ghiar Ştefan V. Tratat de alianţă între Mihail VIII şi hanul tătar N°gai..

t>asileului, Eufrosina'j Nogai se obligă să acorde ajutor împăratului împotriva ţarului bulgar, care a atacat im? periul pentru reluarea oraşelor pontice. 1272__1273. După căsătoria fiului său Philippe de Anjou cu Isabelle, fiica lui Guillaume II de Villehardouin şi moştenitoarea principatului Achaiei, Carol de Anjou îşi extinde influenţa în Albania, unde devine rege alături de fiul său, şi încheie alianţă antibizantină cu sebasto-i oratorul loan Angelos şi cu cei doi suverani sud-slavi. 1273—1278. Nouă răscoală antiveneţiană în Creta, sprijinita şi de Mihail VIII Paleologul. 1274, iul'. 6. După trei ani de tratative cu papa Grigore X şi sub ameninţarea, mai gravă ca oricînd, a coaliţiei antibizantine organizată de Carol de Anjou, Mihail Paleolo gul se decide să accepte unirea celor două biserici şi xe.-. cunoaşterea supremaţiei papale de către biserica răsări-: teană, act semnat de trimişii împăratului la conciliul de la Lyon; creşterea opoziţiei faţă de împărat, condusă de clerul grec şi de unii fruntaşi ai aristocraţiei bizantine. 1275. Mihail Paleologul cedează în concesiune minele de alaun din Phoceea fraţilor Manuel şi Benedetto Zaccaria, nobili genovezi. 1275—1277. încercarea bizantină de a zdrobi pe loan Angelos, fiul despotului epirot Mihail II şi unul dintre efii mai hotărîţi adversari ai lui Mihail VIII, se izbeşte de rezistenţa înverşunată a vlahilor thessalioţi, care pro-; voacă armatelor imperiale două înfrîngeri grele. 1276—1277. Mare victorie navală bizantină asupra veneţîenilor, în urma căreia Mihail VIII reia insula Negroponte, încununînd astfel recucerirea de către bizantini a celor mai importante insule din Marea Egee. 1277—1278. Intervenţia lui Mihail Paleologul în Bulgaria provoacă răsturnarea de la putere a lui Ivailo, adus la tron de o răscoală populară, şi înlocuirea lui cu loan Asan III, descendent din vechea dinastie, căsătorit cu Irena, fiică a împăratului bizantin. 1278. Expediţia lui Andronic Paleologul, fiul împăratului, împotriva emirului Menteşe, se încheie cu o grea înfrîngere la Tralles. ţ?78. Emiratul Karaman, apărut în deceniile 7—8 în CiliC1 a, reuşeşte să ocupe IlîonioîH, capitala vechilor sultani. 177

128Η1282. Alianţă politică între Miliail VIII Paleolog,,; şi loan II Mare Comnen, basileiil Trapezuntului, înta rită de căsătoria lui loan II cu Eudocia, cea de a trej^ fiică a împăratului din Constantinopol (sept. 1282). Î281, iul. 3. Sub patronajul papei Martin IV, Carol do Aujou şi Philippe de Courtenay, împăratul latin titular au semnat Ia Orviento un tratat de alianţă cu reprezentanţii dogelui pentru restabilirea Imperiului latin la Constantinopol. 1282. Coaliţia balcanică, formată din regele sîrb Ştefan Milutin, ţarul bulgar Ghcorghe I Terter şi sebastocratorul loan Angelos, conducătorul Thessaliei, în alianţă cu Carol de Anjou, atacă imperiul (sîrbii ocupă j>entru totdeauna Skoplje). 1282—1299. Puternică mişcare antiveneţiană în Creta, condusă de Alexios Kalergis. 1282, mart. 3i. Vecerniile siciliene, marea răscoală populară îndreptată împotriva dominaţiei lui Carol de Anjou în Sicilia, susţinută financiar de Mihail VIII Paleologui în strînsă colaborare cu Pedro III, regele Aragonului şi ginerele lui Manfred, care pune stăpînire pe insulă (aug.); primejdia angevină, mai ameninţătoare ca oricînd, este definitiv înlăturată de Mihaiî Paleologui.

a DECĂDEREA ŞI PRĂBUŞIREA STATULUI BIZANTIN (1282-1453)

Cele aproape două veacuri de guvernare a urmaşilor lui >Ji'--iiI VIII Paleologul cuprind lunga agonie a imperiului. Pe plan economic, .statul traversează o gravă criză, prov>j. ită de consolidarea controlului republicilor maritime italiene în sirîaitori şi în Pont şi de decăderea vieţii urbane în imperiu; după o carieră strălucită, moneda bizantină de aur cedează şi ea locul ducatului şi florinului pe piaţa mediteraneeană. Paralel, se adînceşte procesul de feudalizare, odată cu care aristocraţia bizantină îşi consolidează poziţiile în viaţa socială şi politică a imperiului. în sînul ei se formează grupări rivale, care, în lupta pentru controlul puterii politice în stat, provoacă marile războaie civile ce domină istoria politică internă bizantină a veacului al Xl-V-lea • în aceste împrejurări, imperiul pierde tot mai mult teren pe plan extern în iaţa unor duşmani redutabili. încă de la începutul acestei perioade, selgiucizii şi otomanii încîieie cucerirea Asiei Mici bizantine, în timp ce în Europa, Serbia, aflată la apogeul puterii sale sub domnia lui Ştefan Duşan, ocupă cea mai mare parte a posesiunilor imperiale la mijlocul secolului al KlV-lea. Expansiunea otomană în Europa în a doua jumătate a veacului limitează controlul bizantin la Constantinopol, cu teritoriul din jur, şi la despotatul Moreei, subordonat formal basileului. Numai tulburările interne din tabăra otomană din primele două decenii ale secolului următor prelungesc cu încă 0 jumătate de veac agonia imperiului înainte de tragicul deznodă-"tfnt • în contrast izbitor cu existenţa sa mizeră, imperiul trăieşte Pe plan cultural perioada de maximă strălucire. „Renaşterea Paleo-°giîor", ale cărei origini trebuie căutate în exilul niceean, aduce un s P ! rit înnoitor din tot mai stăruitorul contact cu valorile culturii c asice, în care contemporanii, confruntaţi cu criza profundă pe re o traversa societatea vremii, încearcă să descopere elemente ""P c să facă lumină în propria situaţie existenţială • Umanismul tiusfoni Paieologilor" — denumit „clasic" în raport cu „prinuil

umanism bizantin" din veacurile precedente — este o mişcare ^ telectuală, un complex spiritual, psihologic, estetic casacteristm anumitor cercuri ale societăţii bizantine din epocă, complex care în condiţiile istorice date, a dobîndit o tentă umanistă şi a fost un fenomen realmente nou în istoria culturii bizantine. Curentul a apărut şi s-a manifestat în anumite cercuri intelectuale, departe d e cunoaşterea şi înţelegerea sa de către marea masă a populaţiei care rămîne în continuare sub influenţa ideologiei medievale. Tră. săturiie noului umanism — amploarea crescîndă a cultului antichitaţii şi al ştiinţelor antice, interesul pentru carte, spiritul enciclo* pcdic şi universal şi chiar începutul unui proces de secularizare a gîndirii — caracterizează opera unei întregi pleiade de cărturari bizantini din secolele XIV —XV, care numără alături de corifeii mişcării — Theodor Metochites, Nikephor Gregoras şi, mai cu seamă, Gemistos Plethon — pe Thoma Magistrul, Maxim Planudes, Varlaam de Calabria, Visarion de Niceea, Nikephor Chumnos, Demetrios Kidones, cardinalul Bessarion şi mulţi alţii. Dar biruinţa viziunii mistico-religioase, consacrată de recunoaşterea hesyc. hasmului ca dogmă oficială, a însemnat o înfrîngere pentru curentul umanist în Bizanţ, fapt ce explică replierea intelectualilor umanişti d6 după mijlocul secolului al XlV-lea din Constantinopolul dominat de elementele conservatoare spre periferia imperiului, la curtea despoţilor din Mistra • în pictură — unde mozaicul cedează treptat locul picturii murale, mai prielnică noilor experienţe din arta bizantină — se înregistrează o tot mai personală tratare a subiectului, ce se traduce în exprimarea pateticului morţii şi al suferinţii, dar n^i cu seamă în introducerea în scenele sacre a unor elemente din natură (peisaje de coline şi de arhitectură). Dar lecţia esteticii clasice, limitată la preluarea unor motive realiste şi patetice, nu £-a condus pe meşterii bizantini la o artă care-şi are ca sursă de inspiraţie natura; mai mult, în momentul cînd Giotto descoperea noi orizonturi în pictură plecînd de la experienţa bizantină, ei abandonează contactele cu arta clasică pentru a reveni, sub înrîurirea viziunii mistico-religioase dominantă după mijlocul secolului XI>< la arta tradiţională • în această perioadă de declin al autorităţii contrale şi al prestigiului politic extern al imperiului ecourile culturii bizantine ajung mai departe ca oricînd, din Veneţia, Florenţa şi Siena pînă în Bulgaria şi Serbia Nemanizilor şi din insulele Arhipelagului grecesc stăpînite de latini pînă în principatele ruseşti als Moscovei şi Suzdaluîui şi, mai departe, în republica comercială » Novgorodului. Direct ori prin filieră sud-slavă, înrîurirea bizantin^ s-a exercitat şi în spaţiul românesc, amprenta ei cea mai putere10

180

găsindu-se în artă, în primele lăcaşe de cult din principatul muntean al Basarabilor ca şi în monumentele reprezentative ale artei moldovene din epoca lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare.

Sî. sec. XIH —începutul sec. XIV. Desăvîrşirea instalării iut-' cilor pe litoralul egeic, propontic şi pontic al Asiei Mîtl,

împărţit între emiratele Menteşe (Lycia), Aydin (Ionia), Sarukhan (Eolida), Yaxi (TÎroada) şi Osman (Bitliinia) care construiesc primele flote şi pradă insulele egeene şi coasta tracă. 1282, dec. Abia sosit la tron (11 dec), Andronic II Paleologul rupe cu politica unionistă a tatălui său, îndepăriînd din scaunul patriarhal pe unionistul loan Veccos (25 dec.) şi restaurîndu-1 într-un adevărat triumf pe pa triarhul Iosif (30 dec); mari represalii împotriva unic1284. După moartea lui Carol de Anjou şi din cauza imense lor cheltuieli necesitate de întreţinerea ei, Andronic II Paleologul dizolvă flota construită de tatăl său şi abandonează navele, fapt cu consecinţe funeste pentru viito rul statului bizantin. 1288—1290. După moartea lui Erţogrul (c. 1288), Osman, fiul său, începe cucerirea Bithiniei, punînd bazele statului! 1288—1296. Tratative între Andronic II şi papalitate pentru căsătoria fiului său, Mihail, cu Catherine de Courtenay, nepoata lui Balduin II, ex-împăratul Constantinepolului (mort 1273), şi moştenitoarea drepturilor acestuia asupra Romanici, pentru a lichida conflictul dintre cele două dinastii; eşecul proiectului şi căsătorii nepoatei lui Balduin II cu Carol de Valois (1301), fratele lui Philip IV cel Frumos, regele Franţei, au reactivat proiectele de cruciadă antibizantină în Occident, deşi fără rezultate importante pe plan real. *• 1290. Este construită biserica Panaghia Paregoritissa ■iîn Arta, capitala despotatului Epirului. }.' Demetrios Moschopulos construieşte biserica metropolitană Sf. Demetrios din Mistra. începutul ridicării Mis-wei, capitala despotatului Moreei (1348—1460), care ayea. să devină principalul centru artistic şi intelectual âl lumii bizantine în agonie.
181 otoman. nu.

1294—1299. Război venet© genovez, generat de rivalitatea dintre cele două republici pentru stăpînirea bazinul Mării Negre şi a pieţei bizantine £ după ce o escadră ve' neţiană arde Pera şi Galata (iul. 1296), genovezii masa crează coloniştii veneţieni din Constantinopol, penti-]. ca să urmeze curînd devastarea stabilimentelor ligui,' din Marea Neagră ~ dezastrul suferit de,, flota veneţîan-, lîngă Civizola (7 sept. 1298) în faţa genovezilor obli^ cetatea lui San Marco să încheie pacea de la Milano (25 mai 1299) pe baza statu-quo-vlui, dar în dauna Bizanţului. 1294, mai 21. Asocierea la domnie a lui Mihail IX de către tatăl său, Andronic II, avînd aceleaşi prerogative din punctul de vedere al titulaturii şi chiar al puterii cu împăratul principal. 1298. Reformă a justiţiei prin care Andronic II înlocuieşte vechiul tribunal al Hippodromului cu un colegiu de 12 judecători, cu rol de curte supremă de apel, pentru li: chidarea corupţiei din justiţie. 1296(sfîrşit). Investit cu puteri extraordinare, în lupta îm potriva turcilor otomani, Alexios Philanthropenos se răscoală contra basileului pentru a nu fi primit banii necesari plăţii soldei armatei şi merge asupra oraşului Nymphaion} răscoala este în cele din urmă înăbuşită şf conducătorul ei orbit (dec). 1297(vara). După campania nereuşită a lui Mihail Glabas contra lui Ştefan Uroş II Milutin, se încheie pace între cele două părţi, cu care prilej basileul dă în căsătorie regelui sîrb pe fiica sa, Simonida. către 1300. Turcii selgiucizl şi otomani sînt stăpîni pe întreaga Asîe Mică bizantină, cu excepţia fortăreţelor Niceea, Nicomedia, Brussa, Sardes, Magnesia, Philadelphia şi Nymphaion şi a cîtorva porturi, precum Heraclcea Pontică, Smyrna şi Phoceea. c. 1308. Genovezul Benedetto Zaccaria extinde producţia minelor de alaun din Phoceea, pe care le primise în concesiune de la Mihai Paleoiogul, şi înalţă o citadelă if 1 jurul căreia se formează un oraş cu peste 3 000 de locuitori, ocupaţi cu fabricarea alaunului. cec. XIV (început). Cu pictară murală din Mistra arta biz»n' tină înscrie una dintre cele mai valoroase pagini. Exp:'e„~ sie a spiritului de reacţie faţă de agresiunea occidental — pentru frescele de după primele decenii ale secom n
182

1303. compromite ultimul efort bizantin de salvare a Asiei Mici prin forţe proprii.Magnesia f ~~7 Şi înaintează.XlV poate şi reflex al biruinţei hesychasmului . pînă la PorPle de Fier ale munţilor Taurus. Răscoala celor 10 000 de mercenari alani. ea impresionează însă în tot ce are mai valoros — frescele din Afendiko şi peribleptos. şi din Pantanassa.). pînă atunci în slujba regelui sicilian. catalanii eliberează Pnrigia —. Andronic II . primesc oferta lui Andronic II de a lupta contra turcilor în Asia Mică şi vin la Constantinopolj prin tratatul încheiat cu acest prilej. Rămaşi fără angajament după încheierea păcii de la Caltabellota (31 aug. Compania catalană.încheie un tratat de pace cu Ve neţia. tratat prin care basileul se obligă să retrocedeze privilegiile comer ciale şi să acorde importante despăgubiri negustorilor din lagune (79 000 hyperperi). urmărit de turci. tînărul coîmpărat se închide mai îatîi între zidurile Magnesiei şi apoi caută refugiu la Cyzie.mai. 133 . conducătorul companiei catalane. Roger de Fior. care se retrage în grabă între zidurile Nicomediei. 1303. regele Siciliei. prin patetismul şi intensitatea suferinţei. a cărei flotă blocase palatul imperial. sept. se căsătoreşte cu o nepoată a basileuluî. din secolul XIV. unde. Osman zdrobeşte o armată bizantină condusă de marele logothet Theodor Muzalon. 4. cu care Mihail IX a încercat să oprească progresele cuceririi lui Osman în Asia Mică.). primeşte titlul de megaduce şi solda membrilor companiei pentru patru luni. din următorul — prin tehnica desăyîrşită si strălucirea calorii. p *?upă ce debarcă la Cyzic (apr.act. zdrobesc forţele turce (15 aug. fără a întîmpina rezistenţă. 1302. j30l> itflt 27. pictura din Mi'stra nu ilustrează noile experienţe din pictura italiană ori sîrbă a vremii. între fortificaţiile căruia avea să se dezvolte liber colonia Pera. regele Neapolului. 1302. şi Carol II de Anjou. după o luptă sîngeroasă. 1302) dintre Frederic II de Aragon. mercenarii catalani („almugavari"). adevărat stat genovez în Bizanţ. eliberînd o mare parte a peninsulei microasiatice. pe ţărmul microasiatk al Bosfo rului.între altele oraşele Philadelphia şi . Andronic II acordă genovezilor un important stabiliment la Galata.

stăpîn la Gallipoli. nilor militare contra turcilor. la Madytai. încearcă să folosească compania catalană pentru 184 . Agentul lui Carol de Valois. 3307 (început). de curînd pătrunşi pe piaţa din Trapezunt (c. Speriat de tensiunea crescîndă dintre pOpn "iaţia greacă din Asia Mică şi mercenarii catalani. cronicarul. 1304. După pustiirea Tracici. 1306. febf. Sebastocratorul Ioan II Angelos. şi Berenguer de Rocaforte. Izbucnirea războiului dintre Alexios II Mare Comnen şi genovezi. Benedetto Zaccaria ocupă insula Chios. apr. Thibaud de CU' poy. care blocaseră din nou Philadelphia. fiică a lui Mihail IX. 3304 (toamna). Ţarul bulgar Theodor Sviatoslav invadează imperiul. fără a întîmpina rezistenţă) forţele catalane sînt împărţite între trei şefi: Ramon Muntaner. ca zestre. catalanii se instalează în Cassandreia (toamna 1307) şi sub conducerea Iui Berenguer de Rocaforte—Muntaner plecase spre Sicilia în timp ce Fernand Ximenes intrase în slujba basileului — pradă mănăstirile athonite şi asediază. fără succes. 1307—1308. 1300). Roger de Fior este asasinat la Adrianopol de Mihail IX. se aliază cu Andronic II. Thessalonicul (primăvara 1308). recuno&cîr du-se vasal basileului printr-un tratat reînnoit în 1 ţî < 1319 şi 1324. mercenarii alani ai lui Mihail IX masacrează apoi la Gallipoli grupuri răzleţe ale catalanilor. Fernand Ximenes de Arenos. Î308. 7. basileul recheamă îj Europa pe Roger de Fior. 1308—1309. după ce s-a căsătorit cu fiica nelegitimă a basileului. catalanii pradă timp de doi ani Tracia. prin pacea încheiată obligă pe Andronic II să-i acorde mîna nepoatei sale Theodora. şi să-i cedeze oraşele Mesembria şi Anchialos. După victoria de la Apros asupra armatei lui Mihail IX. Roger de Fior primeşte demnitatea de cezar 30 000 de hyperperi şi promisiunea că va fi investit ev un apanaj în Asia Mică cu condiţia reluării operaţiu. cari prădau satele şi oraşele bizantine. care se stabileşte cu oameni' tăi la Gallipoli. Î305. război continuat în anii următori cu succese schimbătoare. care ocupa Rodosto. conducătorul Thessaliei. 1805—1307. 1305.C. împreună cu întreaga suită. Irena.

1311). consolidînd poziţiile autorităţii centrale. după ce-l înlătură pe Beren guer de Roc aforte. Lttcrarea. Tratat între Imperiul de Trapezunt şi Genova.Qg. fiul ţarului Ioan Asan III şi nepot al lui Andronic II. executat în biserica Chora (Kariye Djami). Biserica Hodegletria (Aîendiko). cu o introducere pentru anii 1254—-12(61. Gej)rgios Pachymeres (1242—c.prin care basileul se obligă la plata unor importante des-i păgubiri faţă de comună şi la retrocedarea privilegiilor. continuă opera lui Mihail Canj. bine informată şi obiectivă. Cel mai de seamă ansamblu de mozaicuri din epoca Paleologilor. prin care negustorii din lagune obţin dreptul a fonda colonii şi de a face negoţ în imperiul grec dia r 185 . I|3JO—1311. de ins-i piraţie constantinopolitană. al6—1323. tatăl viitorului împărat Ioan VI. dar. 1310) încheie rej dactarea lucrării Istorii compuse. unul dintre cele mai impor-s tante monumente ale Renaşterii Paleologilor. i314. vJ U !" Ccl . 1309. preia comanda co mpa niei. este scrisă într-un stil greoi şi arhaizant. iar dominaţia francă din Atena şi Theba se prăbuşeşte ~ victorioşi. 11. ce prezintă istoria bi zantină între 1261 şi 1308. 1315—1320. în care Gauthier de Brienne cade în luptă. în Beoţia (15 mart. Sub conducerea energicului Mihail Cantacuzino. dint " tratat comercial dintre Trapezunt şi ne t ! a._ _1316. reînnoit în 1316j negustorii liguri primesc importante privilegii comerciale. din Mistra. pe cheltuiala lui Theodor Metochites. Pace pe 12 ani între Veneţia şiAndronic II. catalanii pun bazele unui principat aragonez la Atena. administraţia din Mo-reea cunoaşte importante schimbări. din Constantinopol. După ce au prădat un an Thessalia sebastocratorului Ioan II Angelos (1309). . tacuzino în fruntea administraţiei din Moreea şi conso^ udează stăpînirea bizantină în luptă cu baronii franci. Andronic Asan. Gauthier de Brienne. 1310. care va dura aproape 80 de ani (1311—1388). nov. încheiat cu bătălia de la Kephissos. curînd. între ducele francez şi catalani intervine un conflict. catalanii intră în slujba ducelui Atenei.-lanurile orientale ale patronului său. trecut în Thessalia. renunţă din pricina indisciplinei catalanilor. 1310.

{320. 1321. Jfr hail IX (12 oct.cea. Uciderea. 1322 (primăvara). Sîut puse bazele principatului autonom iiim Dunăre şi mare desprins din (aratul bulgar. însoţit de Ioan Cantacuzino. candidat la tron. Ivanco. 1320. începutul războiului civil dintre cei doi Ândronici (1321 — I328). 1316 [?]). a despotului Manuel h oct. Trecerea în slujba lui Andronic II a megaduceluj Syrgiannes. fratele său. prin care-1 recunoaşte succesor la tron şi-i acordă întreaga j Tracie şi importante teritorii în Macedonia. 132!. Andronic III. şi ameninţă din nou Constantinopolul. Cu sprijinul financiar al lui Ioan CanţacU' zino. din greşeală. Ameninţat de Andronic III.) şi hotărîrea lui Andronic II de a-l prj.) de către oamenii lui Andronic III (coîmpărat diţ. Andronic II încheie pacea de la Rhegion cu nepotul său. Syrgiannes şi de alţi partizani. 1321. în împrejurării! expansiunii otomane în peninsulă. 1322. teritoriile din Asia Mică şi insulele rămase încă sub stăpînirea bizantină. Campania antibizantină a ţarului bulgar Georgi* Terter II j după ce ocupă Pliilippopolis. zdronfŞ lîngă Didymotika o oaste turcă. primit de Dobroti de la împăratul din Constantinopol. Eiul şi succesorul său. este învins oe Andronic III lîngă Adiianopol. apr. Constantin Paleologul. mart domestic. nemulţumit de influenţa imensă a marelui domestic Ioan Cantacuzino asupra lui Andronic Wi reaprinde conflictul dintre bunic şi nepot. iul. va pe nepotul său de dreptul de succesiune la tron. părăseşte capitala şi se refugiază la Adriano-pol. Principatul atinge angeul puterii sale sub guvernarea lui Dobrotici fi 354 1386). Ivanco dispare şi ^ ritorixil despotatului este unit de Mircea cel Bătrîn 'ter.' toriului Ţării Româneşti (1388/89). 186 . Theodor Synadenos. iun. preia (î la părintele său şi titlul de despot. Andronic III reuşeşte să-şi formeze o armată P^ care ocupă Thessalonicul. După eşecul unei încercări de împăcare cu bunicul său. care se apropia de Constantinopol în fruntea unei mari armate. oct. unde ia prizonier pe undi 1 său. cînd devine unul dintre principalii factori p^: tici din Balcani. aflată în slujba bu lui său. bătrinul împărat' păstrînd Constantinopolul. provoacă moartea tatălui lor. al cărui nrj" cîrmuitor cunoscut este Balica. 6.

noul'ţar bulgar. cu sprijinul şi sub suzeranitatea lui Andronic III. După moartea primei soţii. Mihail Şi. î23. îna-i md pînă sub zidurile Constau tiaiopolului.iul. 1328). în-. Ioan Paleologul. sub conducerea lui Voislav. întreprinde o campanie victorioasă la sud de Balcani şi lichidează principalul lui Voislav. 6. Andronic l\l. în capitala statului otoman. socrul său. dar nepotul său ocupă uşor .i n f . Cea de a treia fază a războiului civil dintre cei doi Andronici. Andronic III se căsătoreşte cu Anna de Savoia. înainte de a-şi pune planul in aplicare. a treaga Macedonie şi sileşte Thessalonicul să capiiu-^ (ian. Noua pace încheiată între cei doi Andronici reia pauzele celei încheiate cu un an în urmă. Andronic III pătrunde în Tracia. tului ţar Theodor Sviatoslav. 1327. 1326.mai 13. cearcă să-şi creeze un principat independent în Macedoî nia cu sprijinul fiilor lui Theodor Metochites. Irena de Braun-. Şi al ţarului sîrb. cea mai im^ portantă achiziţie a sa. 1324 (vara). guvernatorul Thessalonicului. care se refugiază la Constantinopol.şman. şi văduva fos-. fiica contelui Amedeo V. fiul şi succesorul lui. Cucerirea Bruseî de către Osman.ian îndreptată contra regelui sîrb Ştefan Uroş III I)< i ianski. >4. Pacea dintre Andronic III şi Mihail Şişman. moare la curtea lui Ştefan Uroş III. 1327. apr. 1326. 1325). Cu sprijin sîrb. Alianţă politică dintre Andronic III şi Mihail s' . care obţine recunoaşterea din partea bunicului a tuturor avantajelor cerute de partizanii săi. se retrage la Didymotika pentru a-şi guverna apanajul. 7""7~1328. schweig (1324) şi după încoronarea sa solemnă (febr. A l i a n ţ ă p o l i t i c ă î n t r e A n d r o n i c I I ş i ţ a r u l s î r b Ştefa n Ur oş III Deci an s ki în dre ptat ă cont ra lui And ro -j nic III şi a ţarului bulgar. îebr. transformată curînd de Orhan. la sud de Balcani.în căutare de ajutor militar. sora lui Andronic III. Andronic II deschide os-? tuttaţile (primăvara 1327). După recucerirea oraşului Philippopolis de către Andronic III (1323). Crearea unui principat în teritoriul bulgar. în urma căreia a avut loc căsătoria ţarului bulgar cu Theodora Paleologos. pe care-1 ocu-ş 187 . 1326. cu sprijinul celor 2 000 cumani trimişi ţarul bulgar.

ţiei din justiţie. Andronic II este sl abdice şi după doi ani se retrage într-o mănăstire. şi partizani ai apropierii faţă de Bizanţ. fiica ţarului sîr Începutul hegemoniei sîrbe în Balcani. s. Profundă anarhie politică internă în imperiu grec de Trapezunt. cuieşte colegiul celor 12 judecători. UM avea să şi moară (13 febr. . nitiv şi irevocabil.pa (24 mai 1328) cu concursul flotei veneţiene. Orhan cucereşte Niceea. Simple instrumente ale celor două grupări aflate în luptă. blocase oraşul dinspre mare. 1331. Marea victorie sîrbă de la Velbujd (Kustendii asupra aliatului lui Andronic III şi al lui Basarab I domnul Ţării Româneşti. Andronic III recu» reste oraşele Anchialos şi Mesembria. fapt ce îngăduie ameste cui factorilor politici externi — negustorii italieni. Profitînd de anarhia politică din Bulgaria. căsătorit cu Ana. prin 4 judecători generali (2 laici şi' eclesiastici). a urmat catastrofei de la Velbujd. după un asediu j1'1^ iungat şi după ce a înfrînt la Pclekanon (10 ma> 188 . şi mesochaUak reprezentanţi ai aristocraţiei provinciale. instituit de bunica său şi care s-a dovedit incapabil să pună capăt corur. nepot lui Mihail Şişman. împăraţi nu mai pot să domine situaţia. învingătorii alungă din Bulgaria PTheodora Paleologos şi aduc la tron pe Ioan Ştefan fiul lui Mihail Şişman. 28. mart. familia■ Cattaneo' în posesia căreia trecuseră minele de alaun din Ph (13î4)| recunoaşte autoritatea împăratului. Reformă a justiţiei prin care Andronic III î n ] 0 .J giucizii şi bizantinii — în viaţa politică a statului. 1330. o expediţie imperială readu/ insula sub deplinul control bizantin.. Gruparea antisîrbă a boierilor bulgari > lătură de la tron pe Ioan Ştefan şi pe regenta Ana aduc în fruntea taratului pe Ioan Alexandru. 1329 (?). 2. ţarul bulgar Mihail Şişciaa • care cade în luptă. iul. 1330(sfîrşit). Andronîc III r'ămî singur împărat (1328—1341). stăpîni în capital. ale căror sentinţe aveau un caracter de. 1331(început). ţ330—1349. . în urma refuzului lui Martino Zaccaria <\ a înceta fortificarea insulei Chios şi de a recunoast suzeranitatea basileului. 1332). " 1329 (toamna). generată de conflictul dintre cel două grupări aristocratice: scholanoi.

1333. filozofic şi teologic. întrerupte de bunicul său (1282) { după ce ia contact cu Ioan XXII Ia Avignon. o solie a papei pe lîngă împărat încearcă. Benedict XII. s av an t je ştiinţă enciclopedică şi vastă cultură. autor al unei imense opere. fără succes. | (sfîrşit). nu a re loc dato rit ă disensiunilo r dintre re gel e Fran ţei şi cel al An gl ie i şi dintre Ven eţi a şi Genova (1335). Flota emirului selgiucid Amir din Ionia pradă insula Samothrace şi încearcă. |2. cruciada antiturcă. 1332). Tratatul de pace de la Rossokastron dintre Ioan Alexandru şi Andronic III pune capăt conflictului bul-. 1260). la ligă aderă si papa Ioan XXII. garo-bizanti'n. sub conducerea lui Philip VI. Alianţa antibizantină dintre Ioan Alexandru d Ş t e f a n D u ş a n . încheiat cu victoria ţarului j acesta din urmă recapătă oraşele Anchialos şi Mesembria. Moare Theodor Metochites (n. Intervenţia guvernatorului Thessalonicului Ioan Mo-3 nomachos în Thessalia. 'Alianţa lui Andronic III cu Veneţia şi Ospita^ l i e r i i d i i r R h o d o s . unul dintre stră-? l uc i ţ i i re p re z e nt a nţ i ai um a ni s mu lu i bi za n ti n . [2—1335. î n t ă r i t ă d e c ă s ă t o r i a n o u l u i ţ a r s î rb cu El ena. 1333. 1334). 1332. fără succes. Reluarea de către Andronic III a negocierilor pentra uniune religioasă cu biserica catolică. iul. •334. în c are a ut sprijinul lui Şyrgiannes. şi o întinsă corespondenţă. în urnia unei ca mpanii vic torioas e. să debarce forţe în Tracia. so ra al iatului său. organizată de Benedict XII. fără a se ajunge la vreun rea U tat (i 1337 o (vara ). regele Franţei Philip VI şi regele Ciprului (mart. să ducă tratative cu clerul grec la ConstantinoPolj tratativele sînt reluate de basileu cu succesorul lui Ioan XXII. p e n t r u o e x p e d i ţ i e c o n t r a t u r c i l o r (6 sept. succesorul lui Ioan XXII. prilejuită de anarhia politică ce a urmat morţii despotului Ştefan Gabrielopulos Melisseiios. în urma căreia jumătatea de nord a Thessaliei a fost realipită imperiului. ce cuprinde scrieri de caracter ştiinţific. refugiat la curtea sa. care au încerc cat să salveze oraşul. i III recunoaşte toate cuceririle lui Ştefan Miku 189 l > . doi ani mai tîrziu. Şte^ an Duşan ocupă importante poziţii în Macedonia occi-j entalăj prin pacea încheiată între sîrbi şi bizantini.""•fa e Andronic III şi pe Ioan Cantacuzino.

iun. partizani ai cauzei rai Ioan V Pa-i Pologul. •342. ce se extinde în 1342 şi în Macedonia. cucerite îndeosebi de la bizantini.c. fost partizan al marelui domestic. în Epir. 26. care promovează un ascetism riguros s{ retragerea într-o viaţă contemplativă. după ce adversarii lui. de o regenţă formată din Anna de Savoia.Emiratul lui Orham cuprinde peste 100 de fortăreţe. Izbucnirea mişcării zetoţiîor din Thessaloîiic. care încep-. sîrbe şi bulgare şi să restabilească pacea în imperiu.Cu sprijinul văduvei lui Philip de Tarent. hesychasmul. Emirul Unrnr. 1340. " 1337. xantine. Nikephor. în conflict cu Bizanţul. Rămas fără sprijin.sii ocupe sudul Thessaliei."l-au declarat duşman public si după ce a încercat. unde. iî4î (vara). r. împărăteasa-mamă. l (toamna). Reacţie populară antilatină în Trapezunt. întreprinde o expediţie la gurile Dunării pentru a lovi în ţarul bulgar. în numele minorului Ioan V (încoronat solemn la 19 nov. guvernatorul bi zantin din Arta. Umur. majoritatea înclină în favoarea celui cHntîi. Ioan Ducas Orsini." 1359) şi Varlaam. aliatul lui Ioan Cantacu--Zlr*o. fără succes. Despotul Epirului. favorabil lui Ioan V Paleologul. 1341. iun. Epirul şi Acaraania sînt realipite imperiului după 130 de ani de secesiune. bate în retragere în fata ^ matei bizantine. fără succes. Expediţie victorioasă a basileului in Acarnania readuce provincia sub control imperial. desăvîrşirea recuceririi acestei provin"/" şi alipirea ei la imperiu. Synadenos. ^ af iipsa unei decizii ferme menţine biserica bizantină n \ tr-o stare de grave tulburări. ian.pe tron fiul său minor Ioan V Paleologtiî. Ana Paîeologos. Ioan Cantacuzino se refugiază la curtea lui Ştefan IXişan. 1339. dupî moartea despotului Ioan Ducas Orsini (1335). rolul conducător jucîndu 1 acesta din urmă. Prilep. asediată de bulgari. fiul lui Ioan Ducas. — febr. dar rămîne încă in ferior ca întindere şi potenţial uman emiratelor sclgiucide vecine. cu care încheie un tratat de alianţă. Conducerea în Constantinopol este preluată. Sofia în problema hesychastaprezidat de împărat} în disputa dintre Palamas şi ^ ar laam. aliaţii asediază. după care este internat h Thessalonic. alcătuită din Ana de Savok. graţie recrutării unei armate prin mijloace proprii financiare. care se sprijinea pe aristocraţia din aceste provincii. Ioan Cantacuzino se proclamă împărat la Di-dymotika. dispută hesychasta. iul. epiroţii se răscoală şi proclamă despot pe Ni kephor Ducas. 1341. situaţie care se a e z în anii urmă toii. ai cărei proţap nişti au fost călugărul athonit Grigore Palamas (129g. îneepc marea. Ioan Cantacuzino reuşeşte să respingă atacurile. debarcă în Tracia pi despresurează Didymotika. 10. Catherine de Valois. Orhan ocupă oraşul Nicomodia la scurt timp după o grea înfrîngere suferită lîngă Constantinoooi din partea lui Ioan Cantacuzino. grec calabrez refugiat la Thessaion. Izbucnirea răscoalei antiaristocratice în Tracia. lovind grav poziţia lui Ioan Cantacuzino. 43. va avea <ir^ consecinţe asupra bisericii ortodoxe şi a societăţii y. şi instaurarea unui regim popular.).). 1341 (toamna). 1341. puterea fusese preluată de văduva acestuia. Sinod la Sf. *■ 35. patriar-i hui Ioan Calecas şi parakimomenos Alexios Apocaucos. La moartea prematură a lui Andronic I I I . să se justifice în faţa Annei de Sa-voia.. '343. în înţelegere cu Ioan Cantacuzino. Î337 (vara). Vodena şi altele (26 aug. 1342(primăvara). emir de Aydin. începutul primului război civil dintre Ioan V Paleo-l e g i t l şi Io a n V I C a nt a c uz i no ( 1 3 4 1 — 1 3 4 7 ). şi de fiul ei. puternica cetate Serhes (sfîrşit 1342 — început 1343). împen triva acestuia din urmă s-a format o puternică opoziţie. iar Nikephor Ducas este constrîns să se predea. oct. Intervenţia armatei bizantine conduse de Andronic III şi de Ioan Cantacuzino. partizani ai lui Ioan Cantacuzino. 1341(sflrşit).. turce.tiă şi Ştefan Becianski ca şi pierderea cetăţilor (). 1337 (vara). . Ioan Calecas şi Alexios Aporaucos. sub reg c efectivă a marelui domestic Ioan Cantacuzino'. 191 . este arestat şi aproape întreaga Acarnanie este pierdută pentru bizantini. Strumitza. 1340 (început). profitînd de absenţa sa din capitală. care duce la mcendîerea cartierului veneţian şi a celui genovez şi la masacrarea unui marc număr de negustori italieni. 15. îndreptată contra aristocraţiei din oraş şi a hesychaştilor.}.

.

pen-s VI (sept. repetată în 1350 şi 1351. iun. încheiat Cu întărită de căsătoria acestuia din urmă cu fiica împ ' victoria comunei ligure. ce se întindea între Di-* marchează instaurarea stăpînirii sîrbe asupra celei mai dymotika şi Chrisopolis (sfîrşit 1347).-de tinopol. 1343—1344. Occident. la Constantin sprijinul lui Umur. Ioan Cantacuzino reuşeşte -l pună stăpînire pe 1348 _1349. —dec. 1348—1380. 3. Santa Panagia şi altele. 1349). Ştefan Duşan se proclamă . 1347. Anna de Savoia (8 febr. O expediţie piaţa din Pont în dauna rivalei sale din Adriatica. la care participă Galata. triarhul sîrb la Skoplje (16 apr. s/ fan dominaţia proprie peste vin veac. flota ligură atacă şi incendiază navele imperiale Veneţia. papalitatea. „Războiul Galatei". Vodena şi alte cetăţi din Macedr' nia. trecut de partea lui. fiul lui Orhan. 1346). ara (vara). a. Predicată de papa Clement Cantacuzino de reconstruire a unei flote bizantine. 1348. îndeosebi. 193 din urmii trecută în urma unei răscoale greceşti c° '"~ O istorie a imperiului bizanţul 192 . Castoria.cea"fl. Cu Bizanţ şi. 1349 —1390. Ioan Cantacuzino îşi îace intrarea în ConstanDuşan încheie alianţă cu Ioan V Paleologul. sept. La încercarea lui Ioan VI Tracia (primăvara 1344). care-şi consolidează poziţiile P e tului bizantin. O întreprinde o expediţie da armată turcă din regiunea Cariei şi Lyd chemată în ajutor pradă în sudul Bulgariei. pe plan intern reuşeşte Şă restabilească pacea. după ce populaţia şi garnizoana capitalei au căsătoria lui Uroş. între altele. Ioan Cantacuzino transformă Moreeaîntr un al mişcării. 1349). în Thessalonic a avut loc adîncirea caracterului social 1348 (sîîrşit). Căderea oraşului Serrhes în mîinile lui Ştefan Duşan principat în Tracia occidentală. mari părţi a Macedoniei. prin acordul încheiat între el şi cu fiica Annei de Savoia. Despotul Manuel Cantacuzino ridică marele palat din 1345. pradă regiunea vecinată Constantinopolului şi sudul Bulgariei. întârH.t ra familiei Cattaneo în posesia împăratului (1340). consolidîndu-şi monopolul comen contra guvernării zeloţilor şi în favoarea lui Ioan Cântaţului în Bosfor. cuzino. (?). manifestată. f ebr. l i pru şi Ospitalierii din Rliodos. fiul ţarului şi moştenitor al troiîv" lui. 1349. rechemat de aliatul slin Europa (toamna nopol. aducînd aristocraţia la ascultare. Zan 1346. Suleiman. după ce distruge o nouă flotă castelul portului Srayi ■ (28 oct. nov. 1346. după ce fiul său vîrstnic.) s-ahotărît ca timp de zece ani să 1343 (toamna).). Ca răspuns la încercarea de reacţie aristocraţia basileul (mart. 1344.. înforeuşeşte să zdrobeai flota turcă (mai) şi să cucerească metînd populaţia din oraş. ciuma neagră a făcut numeroase victime şi în cu oraşele Philippopolis şi Stenimachos. Nou război între Trapezunt şi Genova. genovezii pun stăpînire şi pe insulele Samos. tru înlăturarea influenţei economice a genovezilor din cruciada îndreptată con tra lui Umur. prin extermin narea principat autonom.) şi pe Phoceea (20 sept. la scurt timp. Matei. Domnia lui Aiexios III Mare Comnen' marchează de Anna de Savoia. genoveză reuşeşte să pună stăp^y pe insula Chios (12 sept. pe care-1 dă celui de al doilea fiu al fizică a reprezentanţilor aristocraţiei locale. extins şi înfrumuseţat de despotii din familia sîrbilor şi grecilor". genovezii încheie pace cu 1345 (vara). ^i» -. de aici. iar pe acord cu Ioan Cantacuzino. (toamna 1348) şi apoi asediază Constantinopolul. Manuel. 1345. Theodora.împăfat a Mistra. Situaţia regenţei începe a fi compromis ^ încoronarea solemnă a lui anexiunile făcute în teritoriul imperiului de aliaţii ^ sîrbi guverneze singur imperiul. Î343 (vara)._________ _____ stabilirii unor alianţe matrimoniale cu Imperiul bi-j . fiind curînd încoronat de către paPaleologilor (1383—1460). regatul Georgici şi emiratele selgiucide vecine. său. au loc căsătoria fiicei acestuia Ioan VI Cantacuzino (13 mai) şi şi bulgari Ş Ştefan Duşan ocupă cea mai mare par{ a cu Ioan V Paleologul (21 mai). bizantina (5 mart. Alianţa dintre Ioan Cantacuzino şi ^ _ tin. 1343) şi încurajat. în timp ce Ioan Alexandru cucereşte bazinul superi. al Măritei. care aveau să rămînă sub împărat de către aristocraţia din Thessalia şi după j 1 tervenţia emirului Umur în sprijinul aliatului său. i dit In Cantac plan extern consolidează situaţia imperiului gra-i ţie lllCIlL'lf Ull cl^vjivj. de regenţa din Constantinopol. Adusă din Asia în Albaniei. după cate încheie un apogeul statului trapezuntin. 8346 (vara).ÎB coloniile italiene de la Marea de Azov şi. primise un 25. sept. 1343).). După recunoaşterea lui Ioan Cantacuziu 0 Icaria.

.

taiitriU Iwortîn to 1?!fl ] teritoriul UizonSn ta KK. D2TD leritorii elomoi ta ISO IVC1 Cuceriri otsrane13S4-i«iZ W^5 T -£ H M N .STATULUI BIZANTIN jseaXIV-XV) .

o parte a Thessaliei şi despotatul Moreei. gţc. Aî treilea război veneto-genovez. Pacea încheiată (iul. 1355) nu satisface nici o parte. precum şi clauza conform căreia navele bizantine nu mai aveau dreptul de a face negoţ în Marea Neagră. 1352). Izbucnirea celui de al doilea război civil înlre Ioan VI Cantacuzino şi Ioan V Paleologul (1352—1354). imperiul mai păstrează în partea europeană Tracia. ian. >1. Ioan VI Cantacuzino încheie pace cu Genova. cu sprijinul lui Orhan. mişcarea zeloţilor este înfrîntă. condusă de Paganino Doria. După pierderea sprijinului majoritărţii populaţiei în urma tratativelor purtate de conducerea mişcării zelote c u Ştefan Duşan pentru cedarea oraşului ţarului sîrb (sfîrşit 1349). însoţit de Ioan V Paleologul. obţine un adevărat triumf asupra lui Niccolo Pisani. 1352. înfrîng pa genovezi la Alghero (29 aug.000 de ducaţi. »1. Albania. bătălia decisivă are loc la Portolongo (4 nov. unde Paganino Doria . 1353). Acarnania şi Etolia. Cu ajutorul financiar al Veneţiei. conduşi de Niccolo Pisani. în timp ce Serbia ocupă cea mai mare parte a Macedoniei şi Thessaliei. vene-. Ioan VI Cantacuzino obligă pe bulgari să bată în retra-. 1354). intră în Thessalonic. 1351—1355. prinţ de Tarent. 1352 (toamna).1350. 13* 195 . Este construită biserica Perîlîleptos din Mistra. de 200 000 de ducaţi.) şi graţie intervenţiei unor contingenţa sirbe şi bulgare. atingînd expansiunea sa maximă. acceptă lărgirea teritoriului Galatei. XIV (a doua jumătate). Tratat de pace între Ioan VI Cantacuzino şi Ştefan Duşan. ve-t netoaragonezii. După ce o s* cadra ligură. în urma acordului cu Robert de Anjou. 30. sudul Macedoniei. monument reprezentativ al picturii murale bizantine. mai 6. Abandonat de aliaţii veneto-aragonezi după în-= frîngerea din Bosfor şi expus represaliilor flotei ligure. respinge flota veneto-greco-aragoneză din Bosfor (13 febr. Epir. Ioan V Paleologul ocupă principatul lui Matei Cantacuzino din Tracia. prin care cedează acesteia Selymbria şi Heracleea Pontică. ţienii fiind obligaţi să plătească despăgubiri în valoare . cu care încheiase un acord (10 oct. iar Ioan VI Cantacuzino. Veneţia cumpără insulele Corfu şi Cephalonia pentru 60.

loan V Paleologul acordă nobilului genovez Francesco Gattilusio mîna prinţesei Mar:). zdrobeşte pe sîrbi (sfîrşit 1352) şi reocupă Tra< loan V Paleologul se refugiază pe insula Tenedos 1354.z. După un tratat de pace cu loan V Paleologul. Moartea lui Ştefan Duşan şi venirea la tronul Serbiei a fiului său Uroş coincid cu fărîmiţarea în mai multe principate a edificiului politic al marelui suveran sîrb. 1357.nOv. dec. una dintre marile personalităţi ale culturii o ^ zantine. Primul mitropolit al „Ungrovlahieij este Iachint. O răscoală populară din Constantinopo]. încheie redactarea lucrării Istoria romana. acoperă perioada 1204—1359. pe care familia Gattilusio avea s-o stăpînească pînă în 1462. retras în mănăstire. savant şi om <j. recunoaşte mitropolia Ţării Româneşti la cererea voievodului Nico. patriarhul Constantinopolului. 1383).gere. 1360. în Peloponez. 1337/38). şi insula Lesbos ca dotă. . care controla traficul prin Dardariel după ce ocupaseră deja cetatea vecină Tzympe (135?\! actul provoacă ruperea alianţei dintre Orhan şi I0Zj Cantacuzino şi slăbirea simţitoare a poziţiei politice acestuia din urmă. din Tracia. 1355. sora sa. 22. 20. Calist. unde avea să-şi scrie opera. 1359.Ş cultură. mart. Opera sa mai cupn 196 ■ . mai. Matei Cantacuzino reia lupta cu basileul legitim. fostul titular al scaunului metropolitan al Vicinei. Turcii otomani pun stăpînire pe portul Galii poli. Pentru ajutorul primit în lupta contra iui loan VI Cantacuzino. dec. 1354. loan Cantacuzino moare treizeci de ani mai tîrziu (15 iun. dar este predat acestuia de către sîrbi şi silit să abdice.iul. 2. scaun transferat la Curtea de Argeş în împrŞ] u' rările declinului rapid în care intră oraşul după pustiir eâ lui de către tătari (cea. Nikephor Gregoras (1290—1361). După ce este proclamat coîmpărat şi succesor la t de către părintele său (1353). 1355. bucnită la vestea sosirii în ascuns a lui loan V Paleologul obligă pe loan VI Cantacuzino să abdice în favoarea r' valului său. C. lae Alexandru. loan V Paleologul rămine singur împărat. Matei Cantacuzino încoronat solemn în biserica Blacherne. prin care este recunoscut coîmpărat cu drepturi egale (1356). 1354. 17.

1366. 1362.. 1391 şi 1396. 1296—1383) redactează Istoria. 1365. regele Ungariei. teologie şi 13-5 toi ie. Război bizantino-bulgar.ian. 1371 şi chiar 1402). 1366 (primăvara). 1365. 1364. 1361» nov. şi Amedeo VI. loan Cantacuzino (c. Precedată de mişcările din 1332—33 şi din 1341. Papa Urban V proclamă cruciada. 197 . loan V Paleologul întreprinde o călăto j rie la Buda pentru a cere ajutor regelui maghiar. lucrare ce prezintă evenimentele din perioada 1320—1356. una dintre cele mai valoroase din toată literatura istorico-politică bizantină.mart. 1363—1366. 1368. destinată eliberării României de către turci şi la care urmau să participe Ludovic de Anjou. Opera sa mai cuprinde lucrări filo-s zofice şi teologice. vărul lui loan V Paleologul. rămasă fără rezultat. retorică. 1364. Nou tratat comercial dintre Trapezunt şi Vene-? ţia. transform mat în capitala statului lor la o dată cotroversată în li-i teratura de specialitate (au fost luaţi în consideraţie anii 1362. 1364. Didymotika este definitiv cucerită de turci. Lucrarea. încheiat cu cucerirea portu-î lui Anchialos şi impunerea unui tribut de către loan V Paleologul vechiului său aliat.lucrări de filozofie. călătoria se încheie cu prinderea şi întemniţarea basileului la Vidin de către Straţimir. 1362—1372. este o pledoa-î rie în apărarea politicii autorului din anii în care a OOH pat cele mai înalte demnităţi în statul bizantin. fiul ţarului bulgar loan Alexandru. mart. . astronomie. regele Ciprului. Cucerirea Adrianopoîuluî de către turci. c. conte de Savoia (Contele Verde). tratatul este reînnoit în 1367. după ce oraşul mai cunoscuse o scurtă stăpînire otomană (1359). Transferul centrului puterii otomane dincoace de B OSH for punea în lumină primejdia de moarte ce ameninţa Imperiul bizantin şi statele din Europa sud-cstică. Pierre de Lusignan. inclusiv funcţia imperială. 25. răscoala generală antiveneţiană a populaţiei greceşti din Creta provoacă imense difiraltăţi stăpînirii Veneţia în întreaga Românie. prin care sînt lărgite privilegiile negustorilor din ce tatea lui San Marco.

condusă de Hadji Ulbeg. Manuel Paleologul. realipeşte imperiului teritoriile ce intraseră în cuprinsul principatului lui Ioan Uglieşa. Ioan V Paleologul însoţeşte pe Murad într-o expediţie în Asia Mică. fiul vîrsiî'1 al lui Ioan V. cu care încheie un acord prin care. cedate în gaj veneţienilor de Anna de Savoia. în temeiul relaţiilor de va salitate.). coaliţia ortodoxă condusă de fraţii Ioan Uglieşa. şi i se promite un împrumut. 1370) şi merge la Veneţia. 1373(primăvara). Formată la apelul patriarhului Philoteos. Ioan V părăseşte Roma (apr. i se restituie bijuteriile coroanei. din care primeşte un avans de 25 000 ducaţi. După ce recucereşte portul Gallipoli de la turci. 198 . despot şi conducător al unui principat independent în Macedonia. este zdrobită la Cirmen pe malurile Măritei. înăbuşită de împ nit cu ajutorul lui Murad. de o armată turcă. cu sprijinul flotei veneţiene (2 aug. obligînd pe ţar să elibereze din închisoarea din Vidin pe Ioan V Paleologul şi să cedeze Bizanţului porturile Mesembria şi Sozopolis (sfîrşit 1366). 1372(vara). 1369—1371. 1366). 1371. cei doi fraţi pier în luptă.1366—Î367. iar în locul lui este proclacv succesor la tron si coîmpărat al doilea fin al lui l f l Manuel (25 sept'. 1373). 1373. 28. 1369) în speranţa primirii unui ajutor contra tur-cilorş decepţionat. debarcă la Napoli (7 aug. Revolta coîmpăratului Andronic IV. Andronic IV este înlătur de la drepturile la coroană. Bizanţul este obligat să intre în relaţii de vasal. nov.) şi ajunge la Roma (sept. 1369). sept. fiul lui Ioan V şi despot de Thessalonic. se reîntoarce la Constantinopol în oct. contra părintelui său. întreprinde o expediţie victorioasă asupra litoralului bulgar. tate faţă de sultan. 1371. unde renunţă solemn la ortodoxie şi trece cu titlu personal la catolicism în prezenţa papei Urban V (21 oct. Călătoria lui Ioan V Paleologul in Occident în căutare de ajutor. în schimbul insulei Tenedos din faţa Dardanelelor. regele Serbiei — ameninţaţi direct de turci după încheierea cuceririi Traciei —. şi Vukaşin. 1371. mai. Expediţia Contelui Verde în România. Plecat din Constantinopol f (apr. Ca urmare a marii victorii otomane de la C' meii.

Mitylene)| genovezii conduşi'de Luciano Doria îşi iau o strălucită revanşă asupra lui Pisani la Pola (7 mai 1379) şi. în timp ce Ludovic de Anjou ocupă coasta dal-J mată. 1380) şi obligă pe genovezi să se retragă. Revolta lui An droaie IV. Veneţia şi Genova. —1381. cedează marca de Treviso Habsburgilor. 1382. condusă de Vettore Pisani. După ce zdrobeşte o escadră genoveză (mai 1378). Manuel. Chios. principatul Moreei cunoaşte o mare înflorire economica şi culturală. după ce cuceresc Chioggia (16 aug. al treilea fiu.). 2. în timp ce Theodor. mediată de Con-s tele Verde. 1382—1406. Bizanţul devine tot maî mult un obiect în jocul politic ai puterilor interesate în regiune: Imperiul otoman. ocupată însă de veneţieni (oct. iul. Printr-un imens efort. La scurt timp retrocedează turcilor Gallipoli şi dă genovezilor insula Tenedos. Veneţia recucereşte Chiog-§ gia (24 iun. al doilea fiu al împăratului. faţă de care se obligă la plata unui tribut anual de 30 000 de ducaţi şi-i pune la dispoziţie tin corp militar de 12 000 de oameni. 1376) în temeiul acordului cu Ioan V si apărată cu îndîrjire în faţa rivalilor lor liguri şi a lui Andronic IV la începutul războiului Chioggiei. ameninţă direct Veneţia. După trei ani de domnie. Andronic IV este răs-? turnat de Ia tron de Ioan V cu ajutorul Veneţiei şi al sultanului. piesa centrală a imperiului ei colonial. 1379). Tratat între Ioan V şi Andronic IV prin care împăratul recunoaşte ca urmaş la tron pe fiul său vîrstnic şi-i acordă ca apanaj cîteva oraşe din Tracia: Selym-î bria. Veneţia recunoaşte regelui Ungariei stăpî-3 nirea asupra coastei dalmate. flota veneţiană. Andronic IV ocupă Constantinopolul (12 aug. 1381). 1379. Rodosto şi Heracleea. 1. Prin pacea de la Torino (8 aug. AI patrulea război veneto-genovez (Războiul Ghioggiei). Sub despotul Theodor I Paleologul. Scăpat din închisoarea din Lemnos cu ajutor genovez. reprimeşte Thessalonicul. dar păstrează intacte poziţiile din Roma-: nia.1376 (vara). devenind centrul rezistenţei elene împotriva ameninţ tării otomane. cu capitala la Mistra (1382). devine despot în Moreea. nov. înlătură de la tron pe tatăl său şi-1 întemniţează. 199 . pradă coloniile ligure din România (Phoceea.

trimis de Carol VI. Călătoria lui Manuel II ia Occident în căutare de ajutor. în ajutorul lui Manuel II cu un mic corp de oaste. reîntors la Paris (febr. şa. 17. conduse de cneazul sîrb Lazăr. Ioan VII. După ce pustieşte Grecia continentală. în Franţa. 1387. este ocupat de turci. iun. 1403). salvează Galata asediată de turcii otomani. 1393. iar despotul Manuel Paleologul luat prk zonier. 15. cu care se împăcase. prin Genova (22 ian.). oraşul Philadelphia. fără rezultat. pecetluieşte soarta Bizanţului. Florenţa. fiul lui Andronic IV. ultima cetate bi-j zantină din Asia Mică. 1400). re-gele Franţei. 1401). la Constantinopol (15 iun. Cucerirea Sofiei de către turci. 1399—1403. 1397. 1390. 1390 (sîîrşit). unde zdrobeşte pe despotul Theodcr I Paleologul. După trei ani de asediu. 1385. capitala fostului principat al lui U<*lie. unde se opreşte la Veneţia (apr. i40v şi Veneţia (apr. rămîne aici pînă î fl nov. sept. Manuel (17 sept. trece în Anglia şi întîlneşte pe Henric IV la Londra (21 dec. 1402. Cucerirea oraşului Tîrnovo de către Suleiman Celebi. Ioan V Paleologul este răsturnat de la tron de nepotul său. după un dur asediu. 19. cu concursul despotului Mas nu el Paleologul. îndreptîndu-S 1 spre Italia. 1400). marchează prăbuşirea taratului bulgar sub dominaţia otomană pentru cinci secole. 1385. de aici. basileul părăseşte Constantinopolul (10 dec 1399) însoţit de mareşalul Boucicaut. este primit la Pan! de Carol VI (3 iun.1383. Genova şi Milan. 1400). Marea victorie otomană de la Cîmpia Mierle] asupra forţelor creştine în Balcani. C.. recucerit de' Manuel Paleologul după moartea despotului. iun. 1403J200 . iu!. 1398 (sfîrşit). după care pleacă. După ce lasă puterea lui Ioan VII. Baiazid cucereşte. Andronic IV moare după ce a încercat să reia Constantinopolul şi tronul imperiului din mîna bătrînului Ioan V Paleologul. 1389. Serrhes. apr. care-i promite un mic corp de oaste (1 200 oameni). o armată turcă ocupă pentru scurt timp Atena şi pătrunde în Peloponez. cu ajutorul lui Baiazld (14 apr.). Mareşalul Boucicaut. care se obligă la plata unui tribut faţă de învingători. oraşul Thessalonle este cucerit de turci. dar curînd este restabilit la putere de fiul său.

Tratat între Suleiman. şi o ligă formată din regentul Ioan VII Paleologul. iar apoi pustieşte împrejurimile Constantinopolului şi încearcă.1402. Manuel II susţine împotriva lui Murad II. în insula tesbos. Mehmed I. C. despotul sîrb Ştefan Lazarevici. cu condiţia să respecte drepturile orăşenilor şi să-1 consolideze în vederea apărării lui. cu excepţia Mesembriei. Tratat de pace între Manuel II şi Murad II prin care basileul se obliga din nou la plata unui tribut faţă de sultan (300 000 aspri) şi-i ceda porturile pontice.• Suîeiinan retrocedează Bizanţului Thessalonicul.greci libertate deplină a negoţului lor în imperiu . fără succes. Bizanţul este readus la situaţia de stat vasal fată oe otoman!. pe Mustafa. se numeşte „fiu" al lui Mantiei II şi se obligă să-i plătească anual o sumă de bani cu condiţia ca împăratul să reţină pe fratele şi rivalul său la tron. 1424. Chalcidica cu muntele Athos şi o serie de insule din Arhipelag şi renunţă la obligaţiile de vasalitate şi la plata tributului pe care basileul le datora sultanului. dar tînărul sultan reuşeşte să-1 zdrobească şi să-1 elimine pe rival (început 1422). să ia cu asalt metropola bizantină (24 aug. de curînd venit la tronul imperiului (19 ian. situţic ce are să continue jună la prăbuşirea lui. Despotul Theodor II Paleologul construieşte bise-s rica mănăstirii Pantanassa. fiul lui Baiazid. iul. 1420. prin care sultanul acordă negustorilor' latini şi . 1421). Veneţia. 22. în care propune un întreg program d« 201 . 28. J403 (primăvara). reluate de bizantini după lupta de la An-i goi a. ultimul mare monument de artă din Mistra. îebr. 1415. 1422. venit la tron cu ajutorul basileului (1413). Georgios Gemistos Plethon (1355—1452) scrie cel da al doilea memoriu adresat despotului Theodor II Palew *°gul. fără valea Strymonului. Geneva şi cavalerii din Rhodos. şi Macedonia de sud.). din Mistra. stăpîn în partea europeană a Imperiului otoman. 14 25. bizantinii cedează veneţienilor oraşul Thessan Ionic. Victoria lui Timur Lenk asupra sultanului Baiazid la Angora slăbeşte presiunea otomană asupra Constantinopolului şi amînă cu o jumătate de veac căderea oraşului. Mustafa. Incapabili să-1 mai apere în faţa ameninţării otomane. 1423 (vara).

Plethon rămîne cel mai de seamă reprezentant a] umanismului bizantin. cucerind Nişul şi Serdica ( f ^ şi ajungînd „pînă la hotarele României". Dar speranjp 202 . la care era ameninţată datorită asediului veneţian.reforme pentru salvarea statului bizantin. retras apoi la Mistra. flota imperială împrăştie navele ligure şi asediază la rîndul ei Galata. Deschis la Ferrara (9 apr. 1433. frecventată de mulţi in. 29. ameninţată de cucerirea otomană. filozoful politic care militează prin lucrările sale pentru reînnoirea lumii elene. telcctuali bizantini. despoţii din Mo» reea Theodor II. Născut l a Constantinopol. 1434. în ciuda opoziţiei Veneţiei. 1430. 1438) şi. Murad II cucereşte definitiv Thessalonicul de la veneţieni. obligînd pe colonişti să plătească daune şi să se recunoască vasali basileului. 1443 (toamna) —1444 ian. prin recunoaşterea supremaţiei papale (6 i^ 1 1439). O companie genoveză arendează de la sultan minele de alaun din Asia Mică. asediază Constantinopolul. 1431. tri-i misă de Murad II asupra statului grec din Pont. papa Eu-* geniu IV şi patriarhul Iosif II. I430? mart. 1442) voievodul transilvan. transferat la Florenţa (10 ian. 1437. în speranţa primirii unui ajutor militar. 1439). pune bazele unei şcoli filozofice neoplatoniciene. la care participă Ioan VIII. Ioan VIII Paleologul arbitrează într-un nou con flict veneto-genovez. Fraţii împăratului Ioan VIII. între care şi viitorul cardinal Bessa-' rion. cu spr 1 ' jinul unui detaşament muntean. întreprinde o campanie în Balcani. datorită ciumei ivite în oraş. 1427—Î429. Tracia şi Lesbos. sept. O flotă genoveză. pe care le alipesc despotatului. conciliul. După ce zdrobeşte o armată otoina Q . sprijinită de coloniştii din Galata. Constantin Dragases şi Thomas lichidează ultimele posesiuni france din Moreea. proclamă în catedrala Santa Măria âel Fiore din Florenţa unirea celor două b^ serici. 1438—1439. res-pinge cu succes primul atac al unei armate otomane. împăratul Trapezuntului. Campania cea lungă a lui IancU de Hunedoara. saîvînd Galata de la un dezastru. a pe Ialomiţa (2 sept. Ioan IV Mare Comnen. Ioan VIII ia iniţiativa unor noi tratative cu biserica romană pentru uniune religioasă.

ocupă Atena şi Theba şi obligă pe ducele Nerio II Acciajuoli. intervenţia fratelui lor. eveniment ce pecetluieşte soarta Constantinopolului. este proclamată în catedrala Sf. 1446—Î447. readuce liniştea în despotatul Moreei (mai 1451). au fost spulberate de înfrîngerea armatelor cruciate la Vama de către Murad II (10 nov. —aug.bizantine. 1451) şi cu Iancu de Hunedoara (20 nov. Abia venit la putere (2 febr. într-o apropiată alungare a turcilor din Europa. împăratul Constantin XI Dragases. vasal turcilor. Speriat de pregătirile lui Mehmed II şi de distrugerea unor vase proprii de către artileria turcă 203 . 1452) şi Albania (vara 1452 — apr.dec. 1451—1452. turcii reocupă Grecia centrală (nov. Despotul Constantin Dragases. |444. »453 (primăvara). 1444). în ciuda unei opoziţii înverşunate a antH unioniştilor. 1453.—dec.ian. 1452. care preluase Moreea de la fratele său. care aveau de partea lor masele populare. atacă Grecia -centrală. Sultanul Mehmed II construieşte pe malul Bosforului castelul Rumili-Hisar. 1459—-1451. Mehmed II face intense pregătiri diplomatice şi militare în vederea cuceririi Constantinopolului. Sofia şi în prezenţa lui Constantin XI Dragases unirea celor două biserici. Murad II întreprinde o mare campanie contra lui Constantin Dragases. ambii făcînd apel la sprijin otoman. Conflictul dintre despoţii Thomas şi Demetrios. 1451). 29. 12. ameninţă stăpînirea bizantină în Moreea. condus de experimentatul Giovanni Giustiniani. încheie tratate cu Veneţia (10 sept. pentru a împiedica trecerea oricărei corăbii prin strîmtoare în spri-j jinul Constantinopolului. 1452) şi întreprinde campanii militare în Moreea (oct. 1446) şi pătrund în Moreea. 1452. format din 700 de oameni. mart. Un detaşament genovez.. pentru a împiedica orice intervenţie în sprijinul Constantinopolului. _soseşte la Constantinopol. renăscute pentru moment sub impresia aces^ tor biruinţe. 1453). să-1 recunoască suzeran şi să-i piătească tribut. cedîndu-i apanajul de pe malul Mării Marmara (1443). Tlieodor II Paleologul. obligînd pe Constantin Dragases şi pe fratele său Thomas să li se recunoască vasali şi să le plătească tribut (primăvara 1447). care reuşise să recucerească Grecia pînă la Pind.

prin care i se recunoaşte vasal şi se obligă să-i plătească tribut. care zdrobeş e rezistenţa eroică elenă şi obligă pe Thomas şi D e t n 0 204 . mai. Constantin XI. 1454.30. pentru a nu lăsa asediaţilor nici un răgaz. 1453. graţie eficacităţii focului grecesc folosit de forţele bizantine şi vitejiei hi Giovanni Giustiniani şi a detaşamentului latin. împăratul Trapezuntului. Atena cade în mîna turcilor. sultanul promitea basileului să-i acorde Moreea sub suzeranitate otomană. ultimul împărat bizantin. şi-a găsit o moarte eroică între apărătorii ce tăţii. Căderea Constantinopolului. cu o flotă slabă şi fără artilerie. în schimbul capitulării. Ioan IV Mare Comnen. După respingerea mai multor valuri şi rănirea gravă a lui Giovanni Giustiniani. 1453. condusă de renegatul bulgar Baltoglu. Efectivelor modeste ale lui Constantin XI. Mehmed II face 14 încercări de asalt general asupra oraşului (1—25 mai). intră în luptă corpul de elită al ienicerilor (12 000 oameni). apr. 1458. 1453. Mehmed II le opune forţe impresionante. dar nici în ajunul prăbuşirii Constantinopolului deliberările în chestiune nu se î n. senatul veneţian se hotărăşte să-i ajute pe Constantin XI. maî 29. la orele 1. 18. dintre care cîteva zeci de mii soldaţi de elită. Prima încercare de asalt general asupra oraşului. şi de o excelentă artilerie. respins de Constantin XI. ce se ridică la aproape 200 000 de oameni. Parthenonul este transformat în moschee. 1453. susţinute de cea mai bună flotă otomană de pînă atunci. 2000 de latini.din Rumili-Hisar. este silit să încheie un tratat cu Mehmed II. formate din 5000 de greci şi c. apr. prin care. 1453. care reuşeşte în zorii zilei să frîngă rezistenţa apărătorilor epuizaţi şi să pătrundă în oraş între orele 9 şi 10 ale dimineţii. asaltul general al oraşului se desfăşoară în valuri succesive. începutul marelui asediu al Constantinopolului. prelungit trei zile şi trei nopţi. Ultimatum al lui Mehmed II. Campanie a lui Mehmed II în Moreea. 7. respinsă cu succes de asediaţi. 1456. început noaptea. minează masacrul populaţiei (40 000 morţi) şi un jaf cumplit. cheiaseră. mai 23. după ce ultimul duce Franco Acciajuioli fusese strangulat din ordinul sulta' nului.

1420— după 1465). sultanul turcoman din Tauris. şi 1-a obligat pe Uzun-Hassan să implore pacea şi să rupă alianţa cu David Mare Comnen (vara). în Expuneri (c. capitala emirului Ismail. 1459).Palcologul să-i cedeze o treime din posesiunile lor (sept. împreună cu cei şapte fii ai săi (1 nov. Deceniile ce au urmat căderii Constantinor polului au cunoscut patru istorici. formată din Uzun-Hassan. în scurt timp.. Laonic Chalcocondyl (c. îl obligă să capituleze (sept. 1461. La moartea lui Ioan IV Mare Comnen. 1460. Thomas Paleologul este obligat să se refugieze în Italia (iul.). 1300—1464). Toţi patru cuprind 205 . întreaga peninsulă moreotă este cu cerită de otomani şi transformată în paşalîc (1461). în Trapezunt puterea este preluată de fratele său David.După ce a cucerit Sinope. C 1465—1478. Sfîrşitul Imperiului bizantin. iar după doi ani de captivitate este decapitat.O nouă campanie a lui Mehmed II în Moreea sfîrşeşte prin cucerirea Mistrei (30 mai). Mehmed II ase diază oraşul Trapezunt pe mare şi uscat şi. foarte diferiţi prin opţiunile lor politice. — oct). 1463). care reia politica înaintaşului său de creare a unei ligi antiotomane. Sfîrşitul Imperiului de Trapezunt. constantinopolitan prin naştere. Ultimul împărat este luat prizonier. şi căderea în prizonierat a lui Demetrios Paleologul. capitala despotatului. Dacă Georglos Sphrantzes (1401—1478). iar Ducâs (c. 1458. după o lună de asediu. pentru formarea unei cruciade antiotomane. deplasează centrul naraţiunii sale din metropola lui Constantin Ia curtea despoţilor din Mistra. 1400 — —c 1470) reprezintă în Istoria turco-bizantină (1341— 1462) acea grupare a lumii bizantine favorabilă unirii cu Roma şi alianţei cu Occidentul în lupta împotriva primejdiei otomane. cu Philip cel Bun. ducele Burgundiei (apr. în timp ce Critobul din Irabros îmbrăţişează cauza cuceritor ru or turci şi compune cronica primei părţi a domniei sultanului Mehmed II (1451—1467). aducînd elogii trecutului elenic. intră în legătură cu papa Pius II (1460) şi ■.). rămîne credincios tradiţiei imperiale în ale sale Memorii (1401—1477). emirii selgiucizi din Caramania şi Sinope şi imperiul de Trapezunt. ce traduc multitudinea de atitudini din societatea bizantină în ajunul evenimentelor din 1453.

prir ataşamentul f<*ţă de tradiţiile clasice greco-romane. care au adus cu ei nu numai cunoştiaţele de limbă greacă. fapt ce 1-a îndreptăţi'. ceea ce explică funcţia moştenirii intelectuale bizantine în geneza civilizaţiei moderne. european în secolul XV. Leonardo Bruni. cu deosebire asupra luptei antiotomane pur tate de Mircea cel Bătrîn. Cele mai importante centre ale propagării culturii greceşti au devenit Academia platoniciană din Florenţa şi palatul cardinalului Bessarion din Roma. constituindu-se într-o verigă indispensabilă ce leagă gîndirea antică de civilizaţia modernă • Căderea consecutivă sub dominaţie otomană a celor trei centre politice ale lunaiii bizantine — Constantinopol. aşadar tot ceea ce dăduse foiţă şi prestigiu imperiului muribund al Paleologilor. Principalele domenii de afirmare a elementelor bizantine de rezistenţă au fost instituţiile juridice şi religioase. ce se în* tinde din Rusia pînă în nordul Africii şi din Serbia pînă în Armenia şi Georgia. elementul occidental a deţinut un primat incontestabil. adăpostite timp de un mileniu în bibliotecile bizantine. civilizaţia bizantină le preda astfel culturii Renaşterii. statornicite. pentru a folosi formula lui N. lancu de Hunedoara şi Vlaci Ţepeş. Reuchliii. ideologia politică şi. substituite autorităţii î1"206 . Europeană prin limba şi cultura elenă. într-un spaţiu care de un mileniu forma o zonă de civilizaţie bizantină. societatea bi zantină este orientală prin cultul pentru autoritate. Erasni si Guillaume Bude au fost elevii dascălilor greci refugiaţi în Occident. Moştenirea bizantină. aceste elemente de rezistenţă au fost consolidate şi amplificate după căderea statului basileilor de biserica ortodoxă şi do patriarhia din Constantinopol. înainte de 1453. Depozitară a valorilor clasice greco-romane. adevărate focare ale umanismului italian şi. în acest binom Occident-Orient. Primii profesori ai umaniştilor italieni Şi de peste Alpi au fost intelectualii bizantini refugiaţi în Occident din faţa cuceririi otomane. Iorga. Mistra şi Trapezunt — nu a însemnat dispariţia. ci şi manuscrisele ce conţineau lucrările autorilor clasici. pe marele nostru istoric să vorbească despre „Bizanţ după Bizanţ"-Civilizaţia bizantină a supravieţuit căderii centrelor ei politice veacuri în şir. mai presus de toate. perpetuîndu-şi formele într-un spaţiu vast.date preţioase asupra istoriei româneşti din secolelt XIV—XV. cultura. iar Lorenzo Valla ori Pico della Mirandola au frecventat cercurile eleniştilor bizantini. a „formelor de viaţă bizantină". prin gustul pentru fast şi psin alte forme de viaţă privată.

pretenţii susţinute de patronajul pe care-1 exercită asupra mănăstirilor din Athos şi Sinai şi chiar asupra patriarhiilor ortodoxe. de aristocraţia greacă a cărei diasporă la nord de Dunăre. De la primele nomocanoane pătrunse la nord de Dunăre prin intermediul bisericii în secolele XIV—XV şi pînă la amplul efort de receptare a legislaţiei bizantine de la răscrucea veacurilor XVIII —XIX. cînd greaca devine limbă de şcoală şi chiar de cancelarie. . Pe tărîm cultural. se evidenţiază un laborios proces al societăţii româneşti de adaptare a dreptului la necesităţile sale social-economice şi politice în permanentă schimbare. influenţa greacă înregistrează progrese incontestabile în toate domeniile. culminînd cu perioada domniilor fanariote. aceleaşi în toată lumea ortodoxă. au cunoscut aspecte particulare în lumea românească. s-a desfăşurat în forme masive în secolele XVI —XVIII. alături de biserică. începută încă din veacul XIV. alături de română. în sfîrşit. domnii români se consideră urmaşii legitimi ai basileilor din Constantinopol. pe planul gîndirii politice.periale dispărute • în ţările române. „Formele continuităţii bizantine". continuitatea influenţei bizantine după 1453 a fost asigurată.

.

* al in XV-lea înregistrează însă o schimbare treptată do e faţă de lumea bizantină în Occident. contacte strînse între Orientul bizantin şi Occident. şi de colaborare politică. explică imaginea negativă asupra an u ţului p e care R en aşterea o preia de la Evul de Mijloc. pentru întîia oară de la prăbuşirea jumătăţii apusene a imperiului roman sub loviturile popoarelor germanice.. Sub înrîurirea cruciadelor. de admiraţie mărturisită pentru prestigiul politic al Noii Rome şi faţă de puritatea credinţei ortodoxe (Richard de Cluny. bunăoară conflictul de doctrină dintre Imperiul bizantin şi cel romano-german sau refacerea unităţii bisericii creştine sub obedienţa Romei. Roger Bacon). an te) şi a capacităţii statului bizantin de îndeplinire a funcţiei ''creditate de către Occident (Bernard de Clairvaux). Gioacchimo da Fiore. Această ula atitudine. de o parte sau alta n-a lipsit bunăvoinţa. în cele de faţă însă. In acest context. întîlnite încă din secolele IX — ^l. pentru ca Cruciada a IV-a şi crearea unui imperiu latin pe malurile Bosforului să sape o prăpastie între cele două lumi. a. cunosc o puternică activizare. După veacuri de relativă izolare. cea de a doua. cu precedente politic motivate. ne interesează şi preocupările mai vechi — măcar că natura lor este alta decît intelectuală — pentru imaginea asupra lumii bizantine pe care umaniştii aveau s-o moştenească de la cărturarii medievali. înlăturînd astfel orice posibilitate de uniune religioasă. care devine precumpănitoare începînd cu răscru-ea veacurilor XII—XIII în condiţiile existenţei unor interese dornice. în Occident se conturează două atitudini faţă de •urnea bizantină: cea dinţii. îndeosebi în mediile H 209 . chiar dacă.POLUŢIA STUDIILOR ISTORIE BIZANTINĂ Interesul ştiinţific al Occidentului pentru Bizanţ începe cu 'epoca Renaşterii. politice şi religioase tot mai puternice ale cercuriloi ucatoare apusene în Orient. din raţiuni politice. de contestare a titlului imperial al basiieilor (Otto de Freising. expediţiile cruciate au stabilit. motive mai vechi din literatura politică occidentală.

în 1499 prima ediţie a aşa-mifflitului Lexicon Snidas. Pe de altă pari. Elevul său. elev al lui Melanchthon şi. a compus prima gramatică greacă şi a tradus în latină Republica lui Platon.sici şi cei bizantini. Dar pentru cunoaşterea acesteia era ind psnsabil contactul cu operele literare clasice păstrate şi transm^n posterităţii de manuscrisele conservate cu deosebire în arhivele bibliotecile bizantine. iar Demetrios Chalkokondyl publică. la rîndul lor. naşterii să se aplece asupra destinelor Imperiului bizantin. 4 Cei dintîi dascăli ai umaniştilor în cunoaşterea culturii clasice au fost recrutaţi dintre refugiaţii bizantini în Occident. schimbare favorizată de afirmarea spiritul renascentist şi de evenimentele în plină desfăşurare în Orie*Idealul uman al Renaşterii. Către mijlocul secolului al XVII-lea centrul preocupărilor pentru istoria bizantină se deplasează din Germania. în lupta contra reacţiunii catolice tabăra protestantă considera posibilă şi necesară alianţa cu biserica ortodoxă. cuprinzînd principalii autori bizantini. Aceste preocupări s-a^ născut atît din interesul general al umaniştilor pentru autorii ^ zantini cît şi sub imboldul evenimentelor cu care era confrunt* societatea germană a vremii. unde urmălile pustiitorului război de 30 de ani se resimt tot mai dureros pe plan cultural. de unde şi teresul intelectualilor lutherani pentru creştinii răsăriteni. Din acest contact cu monumentele scrise ale culturii clasice greceşti. mai tîrziu. publică original. 'iketas Choniates şi Nikephor Gregoras. Anselmus Banduri. Erotemata. arheologie. Franţa lui Ludovic XIV îşi mărturisea admiraţia pentru Bizanţ. respectiv. evenimentele tragice de pe malurile Bosforului de la mijlocul veacului ca şi primejdia otomană. Leo Allatius şi alţii. între care cel mai important este olandezul Johannes Meursius. La editarea lor au colaborat savanţi de faimă. operele istorice ale lui Zonaras. au apărut. dincolo de Rin. în cadrul căruia. iniţiatorul c °lecţiei. iar în veacul următor mari cantităţi de manuscrise u fost transportate în Italia şi chiar la nord de Alpi de refugiaţii grec. preocupările cărturarilor germani s -au îndreptat. iar Marii Crusius reuneşte o serie de izvoare bizantine într-o lucrare micită Turcogrecia (1584). în primul rînd. tot mai ameninţătoare spre centrul şi vestul continentului. 210 211 . Jacques Goar. Christoforo Persona (1516). Activitatea sa a fost continuată de alţi cărturari bizantini în deceniile următoare. dar şi interesul pentru evocarea faptelor de arme ale cruciaţilor francezi în cursul expediţiilor „de dincolo de Mare". în condiţii excelente pentru acea vreme. Prin manifestul ieşit de sub pana lui Philippe Labbe şi publicat în introducerea celui de al doilea volum din Corpus Parisinus (1648). care furnizau informaţii asupra istoriei selgiucide şi otomane. Hi-. 34 de volume. avînd drept model pe acela promo/ de antichitatea clasică. Afenuel Chrysoloras. Procopios de Cezareea şi Agathias. avi fost traduse în latină de Leonardo Br u£1 (1470) şi. marele savant francez a dat lucrări de o ^e varietate — istorie politică. s-a născut şi interesul şi a fost pregătit terenul pentru cunoaşterea civilizaţiei bizantine. în primele decenii ale veacului următor tpi desfăşoară activitatea alţi specialişti în domeniul filologiei şi istoriei bizantine. între anii 1645 şi 1711. Germania devine centrul preocupa" riîor pentru filologia şi istoria bizantină. pentru a le salva din faţa pîrjolului otoman. De bună seamă. profesor de elină la Florenţa (1397 — 1400).intelectuale do aici. Cel de al doilea monument este reprezentat de °Pera lui Du Cange (1610 — 1688). explică interesul cărturarilor vremii peru cultura clasică greacă. către autorii bizantini. Pe de altă parte. francezi şi străini. au îndemnat. păstrate în Bizanţ. pe intelectualii Re-. topografie istorică. cu numele său adevărat Corpus Historiae Byzantinae. bibliotecar secretar al familiei bancherilor Fugger. Unul dintre aceştia. la Milano. Este vorba. ilustrate de sursele bizantine. preocupaţi să facă lumină asupra unor capit°' e ale istoriei lor naţionale. cu traducere latină.. între care Philippe Labbe. în secolul al XVI-lea. Amplul efort întreprins de savanţii vremii este ilustrat de dona monumente remarcabile. profesor de greacă la Ferrara (1441 — 1450). fapt pentru care „problema turcă" (Tiirkenfragc) aj u ia ordinea zilei. întocmeşte o nouă gramatică a limbii eline şi traduce din Aristotel. care publică De administrando imperio a luj Constantin Porphyrogenetul (1611). Prăbuşirea Ungariei şi primul ase _ al Vienei (1529) dezvăluiau lumii germane gravitatea priinej otomane. de amintitul Corpus Parisinus. mai ales că umaniştii nu făceau distincţie netă între autorii cla. Principal'0 izvoare asupra campaniilor lui Justinian în Italia. Exemplul cărturarilor greci a fost urmat de umaniştii italieni. uimitoare prin dimensiunile şi "goarea ei ştiinţifică. din Augsburg. mai întîi. „remarcabil prin soliditatea monarhiei sale". Pierre Ponssine. ultimul numai în parte» versiunea latină a cronicilor lui Georgios Pachymeres şi Laonic tialkokondyl (1557 — 1562). iiyrmis Wolf. încă din secolul XIV cărturarii italieni ai vizitat centrele de cultură din Bizanţ pentru a copia manuscris greceşti. Mondială. Constantin Lascaris editează In 1476 cea dintîi gramatică greacă.?. Wilhelm Holzmann iylander) publică cronica lui Georgios Kedrenos (1566). Pe lîngă substanţiala sa colaborare la coc ţia Corpus Parisinus. Theodor Gazes. care marchează actul de naştere propriuzisă a bizantinologiei ca disciplină de sine-stătătoare în cîrnpul preocupărilor istorice.

.

răscoale şi de perfidii" (Montesquieu) sau vrednicindu-se de calificative ca „oribilă" şi „dezgustătoare" (Voltaire). Paris. 1681). Paris. în aceeaşi perioadă benedictinul Jean Mabillon pune bazele diplomaticei bizantine (\ re diplomatica. 1830. „triumful barbariei şi al religiti" (Edward Gibbon). Hegel scria că istoria statului bizari „reprezintă un şir milenar de necurmate mîrşăvii. imaginea statului bizantin este prezentată în culori sumbre. — care şi astăzi rănim utile (Histoire de l de Constantinople sous Ies empereurs franţais. pe plan ideologic. Lebeau (Histoire du Bas Empire. 1836. Paris. care a trezit în cercurile progresiste europene o puternic simpatie pentru cauza poporului grec.. bil cercetătorului în domeniul istoriei bizantine. ghezie nu-şi alegea armele în lupta contra monarhiei absolute. 212 . se naşte conceptul de Bas Empire. lui Ch. şi prin aceasta.genealogie etc. 2 voi. cele două lucrări au meritul de a fi trezit interesul pentru istoria Bizanţului în cercul' foarte largi ale publicului european. 1688). pe alocuri chiar idealizante. slăbiciuni. 27 voi. în condiţiile în care originalitatea statului şi culturii bizantine era ignorată. Veacul luminilor aduce cu sine o reacţie hotărîtă faţă de toria bizantină. -mai plictisitoare imagine". Scrise în limbi de circulaţie şi cu mari calităţi literare şi de metodă.Ph. într-o epocă în care. 1708). Berriard Montfaucon. Cu deceniul al treilea al veacului al XlX-lea începe etapa romantică din evoluţia bizantinisticii. Reprezentative pentru această vizii deopotrivă negativă şi falsă asupra istoriei bizantine sînt lucrai::. fondează paleografia greacă (Paleographia Graeca Paris. în timp ce un alt benedictin. Istoria bizantină este p zentată în culori generoase. alături de gl 0 sarul limbii latine medievale. Dar opera vieţii lui Du Cange este. dicţionarul limbii greceşti medie. cum es ^ cazul lucrărilor lui J. a nobilimii şi a dominaţiei spirituale a bisericii. 1776—1788). fenomen legat şi de revolut1* elenă. ■ o puternică acţiune asupra spiritelor timpului şi a generaţiilor itoare. iar Bizanţul perioada de „decădere şi prăbuşire a Imperiului roman". care la trei veacuri de la apariţie rămîne indispensa. 6 voi. în această viziune istoria sa nefiind altceva decît „o ţesătură de revolte. tînăra bur. un veac mai tîrziu. vale (Glossarium ad scriptores mediae et infimae graecitati$ Lyon. London. Fallmerayer (Geschichte der Halbwse Morea wuhrend des Mittelalters. 1668.. Stuttgart. Tot acum apare şi noţiunea de bizantinism. cea mai groaznică.. Gibbon (The History of the Decline and the Fall of the Roman Empire. 1757--1786) şi Ed. conform căruia istoria bizantină este o simpla prelungire a celei romane. Histori Byzantinae etc). • şităţi şi lipsă de caracter.

1831). care. cuprinzînd opera lui Agathias. de bună seamă. e a fi furnizat cercetării moderne instrumentele sale de lucru. juridică. paleografie. bizantinologia păşeşte în etapa ştiinţifică a evoluţiei sale. religioasă. şi prin dezvoltarea ştiinţelor auxiliare — numismatică. Mfinchcn. diplomatică. îa fincipal ediţiile critice ale autorilor bizantini. 1867—1868). pornind de la analiza riguroasă a surselor. socială. ea are meritul. London. 213 . colecţia. include în preocupările sale viaţa economică. Cea mai mare înfepriiidere a vremii rămîne. Iniţiativa elaborării acestui corpus martine lui B. cunoscută şi sub numele |e . pe lîngă viaţa politică. tzantinistica romantică a lăsat puţin. 1877) şi Karl Hopf (Geschichte Gricchenlands vom egUin des Mittelalters bis auf unsere Zeit. Leipzig. cu un statut propriu pe planul învăţămîntului şi al cercetării. ideologică. organizatorică şi ştiinţifică a unei pleiade e străluciţi savanţi.Corpus-ul de la Bonn".F. printr-o mai profundă înţelegere a istoriei. Cu ultimul deceniu al veacului al XlX-lea. care numără 50 de volume. sigilogra-fie. codicologie etc. mai tîrziu. Dacă pe planul cercetării istorice propriu-zise.G. mai ales. G. care vădeşte interes pentru literatura encomiastică bizantină. tinuil scriind cea dinţii sinteză bizantină pe baza unei largi docuentaţii de arhivă. care în ţările lor au pus bazele unor şcoli nattonale de bizantinologie. Saltul calitativ pe carc-1 înre8l$trează disciplina la sfîrşitul secolului XIX este legat însă şi activitatea didactică. Cele dinţii ediţii critice propriu-zise ale surselor bizantine au fost date de Th.L. de sine stătătoare a istoriei. în ansamblu. şi. Finlay (A iilory of Greece from the Conquest by the Romans to the Present inie. Ea este beneficiară a marilor progrese pe care pozitivismul le aducea în cîmpul ştiinţei istorice.. fapt pentru care bizantinistica devine o ^cipîină. prin înarmarea ei cu instrumente proprii de lucru şi metode sigure de cercetare. editarea colecţiei icrpus Scriptornm Historiae Byzaniinae. noua colecţie nu aduce un irogres faţă de vechiul Corpus Parisinus — mulţi autori bizantini u fost copiaţi şi traduşi întocmai dia acest corpus — în schimb. artistică. de Carolus de Boor. în schimb. — ale căror rezultate smt încorporate cunoaşterii trecutului umanităţii. Tafel. Niebuhr. militară etc. care editează în 1828 primul volum al «lecţiei. Tot în această Perioadă. editorii germani au lărgit considerabil numărul operelor publicate şi le-au însoţit de bogate note explicative. Dacă (iu punctul de vedere al criticii de texte.ickta des Kaisertums Trapezunt. a fost condusă de Johannes Bekker. istoria bizantină încetează să mai fie privită ca o simplă Prelungire a celei romane.

ale şcolii sovietice. Şcoala rusă de bizantinologie a fost fondată de V.I. Preocupările lui V.--G. Uspensld (1845 — 1928). 527 — 1543. O. Cîmpul preocupărilor contenrpoT'' nului său. Vasilievski (1839—1899). Geschichte dcr byzatitinischen Litteratur von Justinian bitum Enăe des Romischen Reiches. Miinchen. care şi-a desfăşurat activitatea în domeniul bizantinisticii. naţional de studii bizantine. a ţărănimii etc. totodată. Neumann. Pe lingă aceştia. care continuă să apară şi azi. Profesor de istorie medievală la universitatea din Petersburg. Vasilievski. d desfăşoară o vastă activitate didactică şi organizatorică. studii asupra culturii. Vizantijskij Vremennik. K. Fr. maa tîrziu. totodată. Lui Krumbacher i-au urmat la conducerea catedrei. continuă monumentala operă a lui Krumbacher. Beck. 1891 (fi doua ediţie. Beck (Kirche und theoîogische Literatitr in byxantinischen Reich. după o întrerupere de două decenii în perioada interbelică. fondator al cercetării în arheologia şi arta 214 . rămîne fundamentală ţnedepăşită la aproape un veac de la apariţie. mult lărgită. Miinchen. Principala lucrare a lui H. Franz DSlger şi H. a continuat tradiţia şcolii germane în domeniul filologiei bizantine şi editării de texte. In 1898 pune bazele celei dintîi catedre de istorie bizantină din lume în cadrul universitaţii din Miinchen. Byzaniinischc Zeitschrift. dar. fondatorul şcolii germane şl al bizantinologiei moderne ca ştiinţă de sine stătătoare. s-au orientat spre istoria internă. şoară. care continuă să apară şi astăzi. August Heisenberg.G. o remarcabilă activitate ştiinţifică. F. Treitinger şi Wcrner Ohnsorge sînt alţi reprezentanţi de seamă ai şcolii germane.G. îndeosebi economică şi socială. totodată şi cel mai important reprezentant al ei.Karl Krumbacher (1856—1909). a raporturilor bizantin slave. Un alt contemporan al lui Vasilievski este Kondakov. dar preocupările sale se îndreaptă şi spre cercetarea organizării de stat în Bizanţ. el este şi autorul unei ample sin istoriei bizantine. caracter păstrat şi în zilele noastre după ce în 1892 fondase prima revistă de specialitate. Krumbacher desfă. spre ideologia imperiala * raporturile ruso-bizantine etc. Dolger. este cemai mare personalitate de la Du Cange încoace. care aveau să devină cele ale şcolii ruse şi. rînd pe rînd. — . H. care devine încă de la început un centru inter. Gelzer. punînd bazele în 1894 unui nou organ de cercetare în domeniul bizantinologiei. K. apare în 1897).-G. a dat studii importante asupra istoriei sociale şi gîndirii politice bizantine. este şi mai larg — edl*! critice ale surselor. principala sa lucrare. unul dintre cei mai mari bizantinişti ai veacului nostru. Şcoala germană păstrează pînă azi principala direcţie de cercetare dată de fondatorul ei: filologia bizantină. 1959). a Bizanţului.

Lemerte* H. Printre cei mai importanţi reprezentanţi ai săi se numără A. Diehl are meritul de a fi scos bizantinologia din dome^ niul erudiţiei pure şi de a o face accesibilă marelui public. Interesul şcolii engleze. Paris. Udalţova.V. autor al unei sinteaa Asupra primelor cinci veacuri ale istoriei bizantine şi aî unor monofjrafii asupra administraţiei imperiale. Miller. 215 . Litavrin. Siuziumov.A. publicarea izvoarelor bizantine etc. care au avut intense contacte cu r fo cursul evului de mijloc şi. autor a numeroase studii asupra istoriei politica şi a organizării de stat în Bizanţ şi. Laurent.. Baynes. savant de renume mondial. avînd la bază concepţia materialist-dialectică. L. pe un plan superior. I932j ediţie engleză. Rann baud. n c poca modernă s-au format şcoli naţionale de studii bizaa-' j e Şi în ţările sud-est europene. Cea ^ Şcoală din această regiune a fost fondată în Grecia. în a CĂ -. dar fondatorul ei rămîne Charles Diehl (1859 — 1944). Şcoala franceză postbelică continuă tradiţia acestor înaintaşi prin studiile lui R.. M. se îndreaptă spre cunoaf* administraţiei imperiale. ale vechii şcoli ruse. unul dintre cei mal mari specialişti în arta bizantină. Ahrweiler.mai de seamă elev al lui Vasilievski este A. Vasiliev. noua şcoală sovietică. dar după al doilea război mondial. totodată. Ch. mult lărgită. 3 voi. Paris. G.N. raporturile ruso-bizantine.P. Madison. Mai mult decît oricare alt bizan-* tinist. graţie desăvîrşitei sale arte literare. 2 voi. G. A Grabar. prin urmare. N. arc merite mari în studierea raporturilor politice şi relfc gioase bizantino-occidentale şi este autorul unei remarcabile sinteze de istorie bizantină (Le monde byzantin. Deceniile care urmează jlarii Revoluţii Socialiste din Octombrie marchează o cesură în activitatea şcolii ruse. 1952). P. Cel dinţii mare reprezentant al şcolii franceze este A. profesor la Sorbona. îşi află în SUE -^ s „j "izantino importante informaţii asupra propriei istorii. Br6hier.Kajdan. Guilland. 1947 — 1950). V.G. Obolensky. Lazarev şi S. Fondatorul şcolii engleze de bizantinologie este John Bury (1861 — 1927). Freddy Thiriet şi alţii. reia tradiţiile. Irizam ţi şi arabist.I. Contemporanul său. care a dat studii fundamentale în domeniul relaţiilor bizantino-arabe şi este autorul unei importante sinteze a istoriei bizantine (Histoire de VEmpire byzanlin. Principalele direcţii ale procupărilor noii şcoli sînt istoria economică şl socială.H. civilizaţiei bizantine şi a raportm bizantino-lâtinc. •V. la rîndul său. Schiuroberger este fondatorul sigilografici bizantine şi autor al vmor importante monografii în istoria politică a imperiului şi a raporturilor bizantino-latine îa perioada cruciadelor. V. Hus^ Steven Runcimann şi D. J. ai cărei principali reprezentanţi sînt W.

are In V. F datorul şcolii româneşti este Nicolae Iorga. K. Angelov pe cei mai de seamă reprezen. p Mutafciev. Şcoala italiană s-a orientat spre studiul filologiei bizantine (S. dator al şcolii de bizantinologie din această ţară este Ge. Bucureşti. autor al unei lucrări fundamentale. care â cunoscut traduceri în franceză. Mercati. 1934 şi Byzance aprds Byzance. Importante merite în cunoaşterea contactelor româno-bizantine şi a administraţiei imperiale la Dunărea de Jos le are Nicolae Bănescu. I. Marele savant român a desfăşurat şt o vastă ctivitate didactică şi organizatorică. Paris-Bucureşti. mină a raporturilor bulgaro-bizantine. Un alt strălucit reprezentant j scolii române este Gheorghe I. Ferjancie şi J. Oikonomides şi alţii). a cărei principală preocupare este punerea în l u. ale lui I.D. A.G. Lavagnini) ca şi cea belgiană. Notabile sînt şi contribuţiile lui Oreste Tafrali la istoria Thessalonicului. A. Byzantino-turcica (2 voi. mai ales. desfăşurat la Bucureşti în 1924. în Canada şi. P. BarjsiS. în sfîrşit.A. neobosiţi editori ai documentelor bizantine de cancelarie (Acta et diplomata Graeca medii aevi. fondată de marele istoric Henri Gregoire. reprezentant de seamă al şcolii române de bizantinologie. cea bizantină constituie un capitol esenţial. Amantos. aceasta din urmă deschizătoare de drum în cunoaşterea întîuririlor civilizaţiei bizantine în spaţiul sud-est european după. în 1952 şi 1963).rei istorie. rele savant iugoslav este autorul unor studii fundamenta-e asupra structurii sociale şi administrative în Bizanţ şi al celei mai solide sinteze de istorie bizantină (Geschichte des byzantinischen Staates Munchen. italiană si spaniolă. istoria economică şi politir* a imperiului. Paparrigopulos. Istoria bizantină a stîrnit interes şi în Japonia. savant de faimă dială. paris..R. Grecu şi H. cu contribuţii esen-riale în perioada interbelică în cunoaşterea istoriei social-economice â imperiului (£tudes byzantines d'histoire dconomique et sociale. care a cultivat cu multă strălucire şi istoria bizantină cipalele sale lucrări in acest domeniu sînt Histoire de la vie 216 tine. 1940. instrument indispensabil în studiul istoriei bizantine. 1935. dar adevăratul fo n. Duicev şi D. Ostro gorski. tanti ai săi. Miiller.. în perioada postbelică. Anastasivi6 este unul dintre cei din. este continuată astăzi de H. în Ungaria. Dvornik. între cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii iugoslave se numără azi f'F. Zakythinos' Şcoala bulgară. Ferluga. Pertusi şi B. Mihăescu de editare a unor importante izvoare ale istoriei bizantine. Vindobonae. N. 1936) şi a contactelor economice bizantino-genoveze (Recherches sur le commerce dnois dans la Mer Noire aux XIII" siicle. Sp. aderea imperiului. 1860 — 1890). 6 voi. unde îşi desfăşoară activitatea numeroşi savanţi născuţi în ţările europene (F. Ştefănescu în domeniul artei bizantine şi post-bizantine şi efortul lui V. importante centre de studii bizantine au apărut şi peste ocean.N.U. engleză. fapt ce dovedeşte forţa de seducţie a bizantinologiei. Lambros Constantin Sathas. tîi istorici cu preocupări în istoria bizantină. Zlatarski. Moravcsik. istoria bisericii şi a artei bizantine etc. în Austria. preocupaţi în special de filologia bizantină. cu noi ediţii. Brătianu. între altele fiind iniţiatorul organizatorul celui dinţii congres internaţional de studii bizantine. în S. 1958). cel mai de seamă bizantinist rămîne G. Andreades şi D. activitatea lui F. . Paris. Cei mai irn portanţi reprezentanţi ai ei sînt K. Charanis. Miklosich şi J. sîrbo-croată. Cercetări în domeniul istoriei bizantine se întîlnesc în zileje noastre în aproape toate ţările europene. în ţara noastră. 3 v°l-' Bucureşti. A. Berlin. dar contactele lumii savante româneşti cu izvoarele bizantine sînt mult mai vechi. 1938).. între preQ cupârile ei figurează editarea surselor. în Iugoslavia. B. unul dintre cei mai mari bizantinişti ai veacului nostru. Hunger şi de alţi istorici. a oraşului bizantin (PriviUges et franchises niunicih'iles dans VEmpire byzantin. Ma. primele preocupări propriu-zise de istorie bizantină apar la începutul secolului nostru. Igor Sevcenlso. tot în această ultimă perioadă. 1929). mult lărgite.

.

IV. partizanii dogmei ariene devin tot mai influenţi Ia curte. IS. învăţătura lui Atius este o interpretare în spirit raţionalist a dogmei creştine. nu are nimic divin. frontieră). Doctrina lui Arius dispare treptat în jumătatea orientală a imperiului în veacul următor. dinaţi laici). al cârei nume vine de la acela al preotului alexandrin Arius. de proprietăţi funciare sau de domenii importante formate "i. boţeşte în. Dumnezeu-Fiul ocupă un loc intermediar între Dumnezeu-Tatăl şi lumea creată. aHeiengyon (gr. nefiind nici creat şi nici născut. condamnă pe Arîus Ia exil şi declară eretică doctrina sa. Instituţia înfloreşte în sec. să-1 verse în vistieria statului în locul vecinilor lor săraci sau al cpmunităţilor rurale vecine sărăcite. Acest tip de privilegiu apare sub Coiuneni şi este larg practicat sub Angeli şi. şi o regăsim un mileniu mai tîrziu în ţările române în aceea a apărătorilor plaiurilor (plăieşi). după care intră în. dar împăratul. subliniază diferenţa de esenţă dintre Tată şi Fiu (dcvdaoioş). Dar victoria ortodoxiei a fost de scurtă durată. a. regulă.ceeaşî substanţă" (âjioo'jataţ). în imperiul de Niceea. considerat părintele e f. Allelengyonul a fost însa desfiinţat curînd după moartea marelui împărat de către Romaa III Argyros. considerînd pe aceşti doi membri ai Trinităţii „de r. Deţinătorii de demnităţi (despot. mănăstiri. irsarii săi. 218 219 . ) — termen generic prin care este definită orice te în ierarhia bizantină. plai. aglomerări rurale şi urbane cu titlu ereditar şi fără ■posotes i"-' acordată. însărcinaţi cu paza fruntariilor bizantine şi recru taţi din rîndurile ţărănimii libere din regiunile de frontieră ale im. dogma ariană. Măsura a trezit o vie opoziţie în imperiu din partea acestora din urmă. în frunte cu Athanasios. Jn disputa asupra raportului dintre membrii Trinităţii. Instituţia a inspirat în literatura bizantină cel mai cunoscut poem popular. şi se ajungea la un monoteism strict. Numai Dumnezeu-Tatăl poartă marca divinităţii depline. într-o viziune ierarhică neoplatoniciană. sub forma corpului de limitcmei. îndeosebi. în timp ce dogma lui Athanasios. contribuind în mod decisiv la feudalizarea societăţii bizantine şi la descentralizarea imperiului. împ ara păstrează dreptul de a confirma privilegiul la fiecare schimbare He domnie sau chiar de a-1 revoca. periului. Digenis Akritas. rămîne inflexibil. sub Paleo[ o gi ( cînd stă la baza formării unor adevărate principate teritoriale autonome. pronoie ereditară. 325). (5c>.Â7)>iYY00V) — impozit de reciprocitate. se înscrie într-un plan mai degrabă filozofic decît biblic. este declarată oficial „drept credincioasă" (orthodoxă). în timp ce în partea occidentală ea se menţine pîtut în secolele VI—VII la neamurile germane migratoare. Arius ajunge la concluzia că aceştia nu pot fi nici egali şi nici confundaţi. gr a. Măsura pare a fi fost introdusă de Nikephor I în primii ani ai sec. . în a doua jumătate a sec. influenţă care nu încetează să crească sub succesorii acestuia. există şi în Imperiul roman tîrziu. niţă. inferior şi posterior Tatălui. declin. unor membri ai familiei imperiale sau ai a:a° rilor familii aristocratice.. Arianismul este definitiv condamnat la al doilea conciliu ecumenic de la Constantînopol (381). Cel mai puternio ecou 1-a avut însă măsura similară luată de Vasile II în 1002. adepţii cultului arian (Aetius şi Eunomos) merg mai departe şi. convocat şi prezidat de Constantin cel Mare.doptată de conciliu. care venea în întîmpinarea intereselor marii proprie» taţi funciare. consecvent politicii sale de apărare a micii proprietăţi ţărăneşti. figurînd printre cele „11 vexaţiuni" ale acestuia. cezar şi alţii) erau numiţi axioinatild. Lascarizii o revitalizează în vedere. în cadrul acestor concesiuni. arianism — doctrină. oara lovea în marii proprietari funciari (biserică. tind să asimileze persoana Fiului dTaceea a Tatălui. apărării cu succes a hotarelor orientale. prin aceasta era subliniată subordonarea Fiului. în concepţia lor.GLOSAR DE TERMENI ISTORICI akriti (âzpîToct) — soldaţi de graniţă (ăxpa — culme. în timp ce Duhul Sfînt. termenul desemnează impozitul pe care dinaţii — laici şi eclesiastici — trebuiau. unde sînt stabilite bazele canonice ale dogmei ortodoxe (Cre-*°). Primul conciliu de la Niceea (iun. „apanaj" (-povoia povwci) — trad. sub Paleoîogi akritii dispar. de. apărută în sînul bisericii creştine. urcat mai tîrziu pe scaunul ipiscopal din Alexandria. Instituţia. dar trei ipostaze. în sens larg. încă din ultimii ani ai domniei lui Constantin. care vede în Trinitate o singură substanţă. cu trăsături similare. VIII —X.

.

fără o funcţie anume. bizantinii folosesc termenul de basileus şi pentru suverani' străini. VIII. prin excelej ţă. titlul este primit şi de ginerii împăratului sau de alţi membri ai familiei imperiale. în Imperiul roman. Din acest moment. suveran. ziu. pentru conducă. Byzanz. care este unic. Titulatura oficială a statului bizantin pînă la căderea lui a fast Imperiul romanilor (PaciXeEa TW> Pcofxatv) sau România. titlu pe care-1 consideră. Paralel. sub Diocleţian. moştenitorului tronului înainte de încoronare. titlul de cezar mai coboară o treaptă. fiind o formă grecizată de la antroponimul trac Byzas B6Caţ). titlul desemna pe împărat şi era echivalent cu cel de august. Denumirea statului bizantin este o formă cultă. rege. este menţinut calificativul în titulatura imperială. nemijlocit. titlul cade pe locul al doilea după cel de august. După ce Alesl 03 Comnenul creează pentru fratele său Isaac titlul de sebastoctv tor. pe care-1 plasează imediat după cel suprem. de la Byzantion. sfîrşind prin a deveni titlu* 220 . dar este creiată şi o demnitate cu denumirea de cezar. unchi. dar făcînd o distincţie netă între basileul roman. BusâvTiov. cezar — la origine. forma latină a numelui anticei colonii greceşti aflate pe locul Constantinopolului (numele coloniei. obligatoriu. frate. Byzantium). Pînă la venirea Comnenilor la putere (1081). de la forma latină a numelui locuitorilor oraşului Byzantion şi ai statului (lat. Byzance. Numai tîr. care aboleşte sistemul tetrarhiei. şi împăraţii Romei. nepoţi. tată. mai degrabă o uzurpare a titlului lor imperial. menţin vechiul titlu imperial roman: imperator. apărută în Occident (fr. şef. cînd Manuel Comnenul introduce deffl nlta tea de despot. bizantinologie. iar sub Constantin. în cadrul sistemului tetrarhiei. abia Herakleios abandonează titulatura oficială romană (h 629) şi preia titlul de basileus din vorbirea populară. şi un simplu basileus. byzantinus) s-a format şi denumirea disciplinei ce se ocupă cu istoria statului. titlul de cezar cade pe locul al treilea. Bizanţ. acest moment însemna împărat.basileus (faciksiq) — la origine. demnitatea este acordată fiilor împăratului şi. torii străini fiind folosite expresiile de rex sau arehon. care au introdus ca limbă de cancelarie greaca în locul l a tinei. germ. iar în textele greceşti de după August. cezarul răinîne cel mai înalt demnitar în stat. cngl. pe care râmi pînă la sfârşitul imperiului. De la forma modernă a numelui statului şi. Justinian şi succese" rii săi. Titlul de cezar a fost acordat şi ch»oa nului bulgar la începutul sec. augustu* caesar. titlu care dy. bizantin.

c ial al suveranilor bulgari. XII. dar titlul. odată cu creştinarea ţui Boris. Numai după 1204. Donaţia era acordată de împărat din dorinţa recompensării unor înalte personalităţi din serviciul imperial. odată cu declinul rapid al statului bizantin şi cu schimbarea peisajului politic european. V—VII. care constă într-o donaţie de mănăstiri si de bunuri monastice acordată unor înalţi demnitari laici sau eclesiastici. ele erau organizaţii sportive. dar basileul păstra dreptul revocării ei. IX. împărat universal şi unic. bucurîndu-se însă de veniturile lor. legate de întrecerile de pe Hippodrom. eliaristikion (xapi<JTfaiov) — instituţie specifică societăţii bizantine de după sec. demele au un nun tat caracter social şi politic. orice încălcare a acestor reguli de către supuşii imperiali sau de către conducătorii străini era privită la Constantinopol drept o uzurpare a prerogativelor basileului. ea era atribuită cu titlul viager. deme (S^uot) — numele vine de la vechile subdiviziuni teritoriale ale cetăţilor elenistice. sub forma de ţar. demnitatea se devalorizează. în primele veacuri ale Imperiului roman. purtînd bula de aur (de unde şi numele actului) şi semnătura împăratului în cerneală roşie. sub Justinian. fiecare arborîndu-şi culoarea preferată. De aici. unde împăraţii îşi serbau triumfurile militare. pentru a dispare în sec. în Hippodrom au rămas două la cţiuni: „verzii" şi „albaştrii". dar erau ""gaţi şi să-şi comunice voinţa lor poporului şi să se justifice Pentru politica lor. statele vecine folosesc acest gen de document fără să se mai teamă de reacţia Constaatinopolului. considerate atribute exclusive ale autorităţii supreme'. consu! (ÎTia-oţ) — vechea magistratură romană dispare în sec. este acordat unor personaje importante din stat. Cu timpul. la ~° nstantinopol Hippodromul era şi scena unei intense vieţi pu-"ce. fără vechea funcţie. dacă masa de manevră este ft'Pusă din plebea urbană în ambele deme. VI. însărcinaţi cu administrarea acestora. fiind unul dintre cele mai înalte titluri ale ierarhiei imperiale. conducerea „albaş- 221 . Astfel a pătruns şi în cancelaria românească sub numele de hrisov. chrysobul (xpuco^uXXo?) — document solemn emis de cancelaria imperială. titlul se răspîndeşte în întreaga lume slavă ortodoxă. Cu timpul. în sec. Spre deosebire de Roma.. de aici şi numele acestor facţiuni (factiones) : factio prasina (verde) asociată cu factio russata (roşie) şi factio veneta (albastră) asociată cu Jactio albata (albă). De aceea.

Incepînd cu Justinian. stăpîn. celălalt pentru Orient. această funcţie se goleşte de conţinut. reprezentanţii lor fiind de faţă la marile cere. XII. termen tehnic prin care desemnaţi membrii elitei sociale bizantine. îndeosebi monofizite La Constantinopol. Idemele decad. avînd un tot mai pronunţat caracter decorativ. devenit marele drongar. VIII. cu d o s în epoca de mijloc a istoriei bizantine (sec. Sub Paleologi titlul se devalorizează şi este luat. monii imperiale. intră w subordinele megaducelui. în consecinţă. nelor. care cunoaşte cea mai mare importanţă în sec. din acest moment. X funcţia sa divide. drongarul flotei. ce se menţine în ierarhia imperială pînă sătre sfîrşitul statului bizantin. puternici. drongarul flotei (SpouYT^pio? TOU az&kou) — amiralul şef ^ flotei imperiale. despot (Ssor. demnitate care-1 plasa pe titular îndată după împărat în ierarhia aulică. dominus. fraţilor şi fiilor lor. demnitatea este acordată de către împăraţi ginerilor. Manuel Comnenul dă acest nume noii demnităţi create pentru Bela-Alcxios. VII—XI). folosit. VII. în perioada următoare. cum este cazul lui Dobrotici. XI. Din sec. termenul este sinonim cu cel de imperaior şi apoi cu cel de basilens pînă la sfîrşitul imperiului. situaţie care rămîne neschimbată pffl la sfîrşitul imperiului. dynaţi (SuvaroE) — trad. neze pînă la pămînt. unul pentru Occident. pe lîngă membrii familiei imperiale. fiind numiţi doi domestici. căruia îi încredinţează comanda ^supremă a flotei. Corpul Scholeior era cel mai important corp al gărzii personale a împăratului şi unul dintre cele mai importante ale armatei centrale bizantine (tagtnata). După sec. cele două deme rivale îşi aveau sediul în doaj cartiere diferite: „albaştrii" în cartierul aristocratic al Blacher. ginerele şi moştenitorul său la tron. cînd imperiul reuşeşte să-şi restaureze tlialasocraţia în Msditerana orientală. de înalte personaje din imperiu şi de conducătorii unor principate teritoriale. atestat sigur din sec. La sfîrşitul sec. împăraţii cer supuşilor să le acorde epitetul de „despot" şi.Grriz) —.triîor" se afla în mîna aristocraţiei senatoriale ortodoxe in timp oe „verzii" erau conduşi de elementele active de la oraşe. în sec. să li se proster. fără însă să mai joace vreun rol politic. nu avea la origine o semnificaţie particulară. domesticul Scholeior (Sofiiorocos T&V H%OASV) — comandantul şef al armatei bizantine. Cînd Alexios Comnenul creează funcţia de megaduce {[iiyocs So6£). iar „verzii" în cartierul popular şi industrial al Cornului d e Aur. negustori jj patroni de manufacturi. cu tendinţe eretice. 222 . transformîndu-se într-o simplă demnitate. IX—X.

Crearea exarchatelor a fost determinată de primejdia longobardă şi berberă în Italia şi. Cea mai veche şi mai răspîndită formă este imunitatea fiscală. care asigura. atestată Pentru întîia oară sub domnia lui Vasile I Macedoneanul. autoritatea centrală păstrînd însă. Iu U1 este Callinicus. deplină c °mpetenţă în cazurile de asasinat. în ultimele veacuri ale istoriei bizantine. unde autorităţile din Constaatinopol nu puteau interveni rapid şi eficace. o unitate fiscală. care anunţă noua ordine a themeîor din veacul următor. Descoperitol. judiciar şi administrativ. trad. Decăderea micii proprietăţi libere şi creşterea puterii dinaţilor după sec. . VI. cînd feu-> Mizarea societăţii bizantine cunoaşte un curs accelerat. după un îndoit criteriu — întinderea pămînturiloir aflate în posesia ei şi numărul familiilor ce-o compuneau —. căreia îi datorau salvarea statului bizantin în faţa primejdiei externe. în Africa. Organul de stat stabilea suma globală a impozitului. ce urma să fie ridicată da la comunitate. la sfîrşit. scutirea fiscală este concedată de stat marilor proprietari eclesiastici şi laici. ardea pe apă şi era folosit contra vaselor duşmane. respectiv. între altele. dar ea rămîne în vigoare în satul bizantin pînă la căderea imperiului. conducerea comunităţii defalca această sumă pe membrii ei. care a furnizat o remarcabilă capacitate de rezistenţă comunităţilor rurale libere. membrii comunităţii rurale fiind răspunzători solidar pentru plata integrală a impozitului datorat statului. sirian din Baalbek (Heliopolis). X alterează instituţia. „foc lichid" — lichid inflamator. Deplină sau parţială. militară şi chiar religioasă — în teritoriul guvernat. Ea cunoaşte însă apogeul fii sec. care aduce :n î-ia la Constantinopol către 670. cu deosebire. " Oc grecesc" (Oypiv mSp). de cele mai multe ori. sub Maurickt. Imunitatea judiciară şi administrativă este atestată. XII —XV. Exarchul are putere deplină — civilă.p — instituţie fundamentală iji sistemul fiscal bizantin. Exkoussei a. strîngerea integrală a impozitelor datorate (je o comunitate statului. inclusiv pentru pămînturile sterpe ori abandonate ca şi pentru membrii ei strîmtoraţi din punct de vedere financiar. cînd împăraţii se sprijină pe ţărănimea liberă. refugiindu-se din faţa arae 223 li. viol de fecioară etc. Imunitatea bizantină are un întreit caracter: fiscal. atinge apogeul în sec. obligîndu-se totodată s-o încaseze integral. exareîi (I5dtp%6iv) ~~ instituţie apărută în teritoriile bizantine din Africa şi Italia la sfîrşitul sec. Satul bizantin (y_<&pa) constituia. este atestată pentru prima dată în Egiptul roman şl este universal în vigoare sub Justinian. Instituţia. VII-—X. to tripla ei ipostază.. exkoussela (IExou«re£a) ■— imunitate.

Principalul său adversar a fost teologul Grigore Palamas. trecător. călugărul calabrez Varlaam. societatea bizantină cunoaşte o profundă schimbare spirituală. Misticismul şi viaţa ascetică propagate de hesychasm au trezit reacţia clerului secular şi a unor personalităţi bizantine. XIV.ZIC. mai ales în mănăstirile athonite. care distinge între substanţa divină (oufft*/ şi manifestările divinităţii (ivipyeiai. Scopul hesychastului era de a dobîndi izolarea completă şi liniştea absolută pentru a ajunge să contemple lumina eternă ce-1 înconjura pe tînărul Isus pe muntele Tabor la schimbarea la faţă. în aceste împrejurări. Din analiza efectelor descrise de sursele contemporane — tragere instantanee. în disputa cu hesychaştii. dar nu sînt creaţii ale lui Dumnezeu. arată că lumina tabo-rică nu este de aceeaşi natură cu divinitatea invizibilă şi deci ea nu este divină ci trecătoare. de unde şi numele mişcării. explozii puternice. 8U-J&\I.bilor. focul gre . graţia divină. Cu multe veacuri înainte este atestată existenţa unor eremiţi ce duceau o viaţă contemplativă. IX arabii cunoşteau deja secretul focului grecesc şi-1 foloseau cu succes în luptele pe marc. cesc era compus din sulf. probabil. hesychasm — mişcare religioasă din sec. graţie invenţiei sale. care se arata oamenilor. venit la Constantinopol. care face distincţie netă între etern şi uman în spiritul teologiei catolice. Amestecul era aruncat asupra vaselor de lemn cu ajutorul unor tuburi lungi şi mobile (siphones). probabil un amestec detonator. Un rol important în fundamentarea doctrinei 1-a avut Grigore de Sinai. în opoziţie cu Varlaam. aruncarea fulgerătoare a materiei inflamatoare — este vorba. care ardea pe apă. Nu se cunoaşte natura propulsorului. IX.) . lumina taborică şi altele. cu influenţă considerabilă asupra societăţii bizantine contemporane. ştiinţa. salpetru şi petrol. unui conflict teologic pentru a se transforma într-o disputa » 224 . cu aderenţă în largi medii sociale şi în biserică. imaginează un intermediar între etern . hesychasmul se transformă într-o mişcare de caracter mistic şi ascetic. în sec. dragostea.. care a propagat-o în mediile monastice. Conform unui tratat din sec. Disputa Varlaam —Palamas a depăşit repede l'1111. forţele bizantine aveau să respingă cu succes marile asalturi arabe asupra metropolei imperiale din 674 — 678 şi 717—718. între om şi divinitate. traducînd nevoia spiritualităţii orientale de a găsi o P un . " a lamas. ce ieşeau de la prora corăbiei prin gura unui leu din bronz aurit. de un amestec detonator de felul pulberii moderne din care nu lipsea petrolul. iar apoi să-şi restabilească treptat thalassocraţia în Mediterana. într-o desăvîrşită linişte (Iv fyjujţîa). ci sînt ele însele de natură divină: bunătatea divină. La cumpăna secolelor XIII —XIV. în condiţiile gravei crize de structură.

XIV în cadrul mai multor sinoade.). 48 gr. devine începînd cu sec. Moneda a lăsat în limba română veche şi denumirea unui impozit fluvial. IX Şeful serviciului de relaţii externe. V "larele domestic (nlro? Sofilo-rotoţ) — unul dintre cel mai înalţi u nLţionari ai imperiului. unde se înfruntă aristotelismul. părpăr. hyperper (6TCprojpoţ) — trad. şeful poştei. şi doctrina lui Platou.zofică. titlul hyperperului este de 10 carate (cea 400%o)> iar apoi nu pare să mai fie emisă. defineşte taxa percepută de autorităţile imperiale la vînzarea şi cumpărarea mărfurilor.îxlpy. XII —XV. comandantul şef al armatei bizantine în Perioada tîrzie. al poştei şi al poliţiei imperiale. doctrina hesychastă a fost adoptată de biserica greacă la mijlocul sec. în timp ce pe piaţa mondială cedează locul monedelor de aur emise de republicile urbane italiene. în noile condiţii istorice. îndeosebi la Dunărea de Jos. de la numele latin al monedei (perper). kommerkion (nop'. XIV la 12 carate (500%o)' Sub Andronic III. în urma crizei prin care trece aceasta în al treilea sfert al sec. pentru ca sub Mihail Paleologul să scadă la 14 carate. mai ales ducatului şi florinului. menită să salveze prestigiul nomismei Imperiale pe piaţa internaţională. denumirea monedei de aur bizantine după reforma monetară a lui Alexios I Comnenul. După 1204. un adevărat ministru de finanţe. pătrunsă prin intermediul negustorilor genovezi şi veneţieni. Ia origine. iar în primii ani ai sec. Sub Comneni. în pofida ostilităţii n nei mari părţi a clerului. 21 —23 carate) şi prestigiul de etalon mondial aur. (4. doctrina a fost mult sărăcită. Moneda a circulat şi pe teritoriul ţării noastre în sec. adoptat de biserica orientală. fiind redusă doar la miezul său mistio. moneda suferă o primă devalorizare! sub niceeni. XI. •ogothetes tou genikou (XoyoOsTÎiţ TOU YS »«> 3) — Şeful vistie-n ei imperiale (genikon). care a preluat vechile atribuţii ale domesticului h din perioada anterioară secolului XI. 15 — o istorie a Imperiului bizantin 225 . titlul coboară la 16-18 carate (666% —750% ).tov) — de la forma latină medievală convmercion. hyperperul îşi păstrează titlul înalt (cea. logothetul dromulul (XoyoOs-rii? TO5 Spdjxoo) — trad. deopotrivă ministru de externe şi de interne. Palamismul a dovedit o mare fecunditate pe plan cultural în întregul spaţiu ortodox în veacul următori după căderea Constantino-i polului însă. Hyperperul păstrează toate caracteristicile vechii nomisme constantiniene (vezi nomismâ) şi în primul rînd greutatea sa. logothetul drumului. respinsă de aceasta. „peste pur".

fiind preocupată să apere teza unităţii naturii lui Isus. doctrină religioasă care susţine teza unei singure naturi a lui Christos. sprijinit de patriarhul Dioscor. ea subliniază natura lui divină. După Chalkedon. Insuficienţa formulei adoptate de primul concili u de la Niceca (325) asupra naturii lui Christos-Fiul este de aceea» » cpcuţă cu Tatăl — s-a vădit curînd. cu o ierarhie proprie. cea divină (de la ixdvoţ — unic şi ţociţ ~ natură). coptă şi abisiniană. de către neobositul Iacob Baradai (-£-578). în disputa pentru definirea naturii lui Christos (vezi nesiorianism). o singură natură. Funcţia apare la sfirşitul sec. au agravat conflictul. în pofida represaliilor ortodoxe. se formează mai multe biserici „naţionale" monofizite. adoptînd formula papei Leon I: două naturi într-o singură persoană. Instituţia este atestată în ultimele veacuri ale istoriei bizantine. ortodoxă şi monofizită. XII. stabilită la Nicecaj de atei. apără poziţiile tradiţionaliste. reluarea cu şi mai multă înverşunare a disputelor cristologice. Un moment decisiv în consolidarea monophysismului îl constituie crearea unei biserici monophysite. sub Isaac II Angelos. Arhimandritul Eutyches.marele logothet {id^xc. mi». monophysism. Dar formula romană s-a dovedit insuficientă teologic. doctrina monophysită cîştigă repede teren în Orient. în frunte cu patriarhii Kyrril(412 — . politice. prin transformarea funcţiei de logothet al birourilor. pe lîngă substratul lor material. încercările împăraţilor de a concilia cele două tendinţe opuse. şcoala din Alexandiia.£ao£cov) — misiune încredinţată de împărat unuia dintre funcţionarii săi de încredere. ducînd pînă la extremă consecinţa nonconsubstanţjalitătii lui Christos cu oamenii. XoYoGs-ffiţ) — şeful cancelariei imperiale. culturale şi etnice. cultivat înainte de formularea tezei extreme a lui Eutyches. Pe temeiul unui monopliysism moderat. La Eutyches. Sarcinile sale slnt similare unui pritn ministru modern. fapt ce explică. în condiţiile existenţei unor mari antagonisme sociale. 444) şi Dioscor (444 — 451). dezvoltă această reprezentare. nestOTlantstn. ce se menţin şi astăzi: armeană-gregoriană iacobită. pe linia lui Atlianasios şi a părinţilor cappadocieni. tice. după modelul ortodox. lăsînd pe plan secundar -natura lui umană. mesazon (ji. Canciliul de la Chalkedon CQBdarană doctrina monofizită radicala a lui Eutyches. îa disputa pentru definire 2'iG . natura umană a lui Christos este absorbită de cea divină: o singură persoană. foarte adesea marelui logofăt. in competenţa căruia intra conducerea mtregii administraţii civile. avînd mai ales atribuţii juridice şi financiare.

introdus de Constantin cel Mare. Biserica nestoriană de aici face dovada unui spirit foarte larg. El lace o distincţie riguroasă între cele două naturi ale lui Chris tos. dar reforma lui Alexios Comnenul salvează titlul şi prestigiul nomismci (vezi hyperper). indiferent de mărimea şi natura lor. Pentru Theodor de Mopsuestia în Isus există „două naturi. XI. Condamnată în imperiu. imense servicii arabilor. mai ales. Abia către sfîrşitul sec.j.48 gr. în cursul evului mediu. rîndurile lor numărînd astăzi numai c. într-o cameră aflată în apropierea dormitorului ba15* 227 . Aceasta din urmă. ajungînd în Tibet. Nestorienii aduc. în China şi Asia de sud-est. erau denumiţi archontes. de la Alexandria (vezi monophysism) şi alta raţionalistă de la Antiochia. Veacuri în şir şi-a menţinut titlul ridicat. •M'kton (oţqiCxiov) — denumirea generală pentru funcţie — do s tat sau palatină — în ierarhia bizantină. India şi. nomismă (v6u. mai tîrziu. fiind etalonul aur al lumii medievale. punînd însă îii lumină mai degrabă dualitatea decît unitatea celor două naturi. reprezentată de Diodor de Tars şi. dar o singură persoană". nestorienii au fost asimilaţi treptat de alte religii. propunînd crearea unui învăţămînt universitar de teologie. doctrina nestoriană se râspîndeşte printre creştinii din statul persan. în greutate de 4. Ea reprezenta 1/72 dintr-o livră (« 320 gr). titlul monedei se prăbuşeşte. care-o adoptă la sinodul de la Seleucia-Ctesiphon (484). Deţinătorii de funcţii. cu şcoala din Nisibe (490). în această perioadă ei se răspîndesc în toate teritoriile stăpînite de califat. de aici. P'rakimomenos (Tisxpaxot'JitoaEvoţ. traducînd operele ştiinţifice şi filozofice clasice. Nestorianismul a fost condamnat la conciliul de la Ephes (431) şi apoi de cel de la Constantinopol (553). şi cu titlul teoretic de 24 carate. 80 000. tradiţionalistă. de unde şi refuzul lui Nestorios de a o numi pe Măria „născătoare de Dumnezeu" (Theotokos). a fundamentat doctrina nestoriană.) — funcţionar palatin însărcl°at cu asigurarea securităţii împăratului cît timp acesta doarme. de Theodor de Mopsuestia ( + 428). Minoritari şi lipsiţi de o bază statală.Kj. pînă în Java. El °c uia în palat.a) — în sistemul monetar.naturii lui Christos s-au înfruntat două şcoli în perioada următoare: una mistică. subliniind consistenţa naturii lui umane. elev al lui Theodor de Mopsuestia. moneda de aur de bază (în latină solidus). două ipostaze. care-şi trage numele de la Nestorios. Nestorianismul urmează raţionalismul arian şi face în persoana lui Christ un loc larg naturii umane. ajungînd la 8 carate (333°/00). patriarhul Constantinopolului (428—431).

termen tehnic prin oare sursele bizantine desemnau populaţia săracă.dv) — document emis de cancelaria imperială sau mănăstirească. după toate probabilităţile. în această ultimă perioadă. X. „daruri de pareci" —. providenţă. Ea se menţine în imperiu pînă la căderea acestuia. în forma sa deplin cristalizată. patriciu (-arpixtoc) — demnitate creată de Constantin cel Mare. pronoia este o donaţie cu titlul viager. paralumomenii au avut o imensă influenţă asupra împăraţilor şi au jucat un rol de prim rang în viaţa politică internă. Categoria socială apare în sec. în urma aservirii ţărănimii libere de către aristocraţie. în anumite cazuri. prin care statul renunţă la dreptul perceperii şi încasării lor în favoarea beneficiarului donaţiei. care. mai ales regilor franci. La origine. Veniturile constituite într-o pronoia aveau o sumă 228 . De aceea. care îmbracă forma unei adevărate devoluţiuni de venituri imperiale. condiţionată de îndeplinirea de oătre beneficiar a unor obligaţii faţă de stat. administraţie şi. După sec. supraveghere. penetes {TÂV^-ZC) — săraci. fapt ce simboliza intrarea lor în ierarhia imperială. praktîkon (npxy. autoritatea de stat se află în competiţie cu dinaţii laici şi eclesiastici. VI dar epoca ei de glorie se plasează în sec. control. puteau să formeze o pronoia taxe va ' male. aservirea ţărănimii se generalizează. în perioada următoare. ce cuprinde un inventar domanial de natură foarte diversă. acordată de la Justinian celor mai ilustre persoane din imperiu. pronoia {-pivota) — instituţie -specifică feudalismului bizantin.oc) — termen prin care erau definiţi în imperiu ţâranii dependenţi. termenul are înţeles de grijă. taxele pentru pescuitul într-un eleşteu sau pe cursul ape etc. în sec. în sens religios. Instituţia îşi face apariţia.Tr/. pentru acapararea mîinii de lucru şi aservirea ţărănimii libere. în mod normal. dar şi unor conducători străini. simplu. IX —X. în marea majoritate a cazurilor. IX —X. noţiuuea defineşte o concesiune de drepturi incorporalc. Farecii de stat apar în sursele bizantine sub denumirea de paroikoi demosiarioi sau. cîiid funcţia este încredinţată mai ales eunucilor. parec (-dcpor/. în ultimele veacuri alo istoriei bizantine. împăratul ceda astfel pronoiaruhri suma globală a impozitelor ţăranilor de pe o anumită suprafaţă de pămînt — de aici o altă denumire a p ro ' noiei. de natură militară. erau percepute de fisc.silcului. demosiarioi. demnitatea este acordată tot mai rar.

a devenit o instituţie de bază a societăţii bizantine către sfîrşitul imperiului. îngrijitorul grajdurilor împăratului devine. în sec. la început un simplu expedient militar. confundîndu-se. protostrator (npoiTo^xpă-zap) — la origine. funcţia sa constînd în a asista şi a ajuta pe basileu să urce pe cal. II şi. în timp de război. prin care toţi locuitorii "beri ai imperiului dobîndesc cetăţenia romană. odată cu Constitutio Antonina (212). care urmează în atribuţii funcţionarului roman conies sacrae vestis. denumirea greacă a populaţiei Romei şi. Pronoia apare în veacul de cîrmuire comnenă (prima menţiune datează din vremea lui Alexios I Comnenul). pe lîngă înbrăcămintea şi însemnele puterii imperiale. cu tezaurul privat al împăratului. IX —XI. noua stăpînire funciară este o posesiune de tip feudal.cunoscută în documente sub numele de posotes. unul dintre cei mai importanţi funcţionari la palat. Importanţa personajului creşte şi mai mult cînd tezaurul privat al basileului devine comun cu cel al statului. beneficiarul culegînd o rentă anuală sub forma impozitelor percepute de la ţăranii dependenţi. care conţine. a Italiei. demnitatea este larg atribuită. Ea a contribuit în chip decisiv la slăbirea potenţialului economic al autorităţii centrale şi a constituit un factor de descentralizare politică în stat. protovestiar (7rp&>To[3£tmdcpioţ) — înalt funcţionar palatin. VIII funcţia se transformă într-o demnitate şi este acordată. rhomaios (Ptifiaio?) — la origine. dar înflorirea ei se plasează în timpul dinastiei Paleologilor cînd se transformă într-un adevărat domeniu feudal. Spre deosebire de vechea proprietate stratiotică. Din sec. XI. Instituţia a pătruns în statele sud-slave şi în ţările române. protospătar (7rp&jTo<57ra0âpioţ) — funcţionar bizantin însărcinat cu purtarea spadei împăratului. XII se acordă tot mai rar. deţinută de ţăranii liberi-stratioţi. Prima atestare a instituţiei datează din sec. iar statul îşi menţine totdeauna dreptul de revocare a concesiunii. devalorizîndu-se tot mai mult. în sens restrîns. De menţionat. îndeosebi. concomitent. textele greceşti denumesc rhâmaios populaţia Romei şi a Italici. prin extensiune. iar din sec. de fapt. VI. este unul dintre comandanţii armatei. Administrează garderoba privată a basileului. şi obiecte preţioase şi imense sume de bani. Instituţia este atestată de-a lungul întregii istorii bizantine. începînd cu sec. în limitele căruia posesorul se bucură de o largă imunitate. 51 în accepţiunea largă toţi locuitorii statului roman. mai multor persoane. niciodată pronoia nu cunoaşte un caracter ereditar generalizat. inclusiv gre229 . începînd cu sec. Pronoia.

creat în Asia Mică bizantină în sec. Astfel este cazul provinciei italiene Romagna. juridică. noţiunea avînd o semnificaţie politică. La început. care cuprinde teritoriul vechiului exarhat bizantin cu centrul în acelaşi oraş.av£a) — termen de origine populară. mai tîrziu. Popoarele occidentale şi. italienii numesc prin acest termen statul bizantin şi. bizantin. în general. inclusiv italienii şi populaţiile romanizate. adevăratul popor roman. IV la populaţia de limbă latină din statul roman şi preluat de autorii bizantini. iar după crearea titlului de despot coboară o treaptă. thema. pe care rămîne pînă la sfîrşitul imperiuluiTitlul a fost acordat. celelalte ethnii stăpînite de bizantini fiind desemnate cu numele lor (vlahi. care defineşte realitatea teritorială a statului reman şi. X. avînd în circumscripţia sa deplină putei» militară şi civilă. Imperiul îatin de Constantinopot. apărut in sec. mai ales. pe greci. începîud cu sec. strateg (arpar^?) — conducător militar. culturală şi religioasă şi nu -etnică. rk&maios denumeşte pe toţi locuitorii imperiului şi ai comunităţii lui Christ. cînd imperiul. Schimbarea decisivă ÎR evoluţia conţinutului noţiunii se petrece în sec. rudelor apropiate ale împăratului. locuitorii de bază ai imperiului. format din unirea calificativelor de sebastos şi autocrator şi introdus de Alexios I Comnenul pentu fratele său Isaac. De la această noţiune îşi trage numele şi unele provincii stăpînite cîndva de bizantini. termenul înlocuieşte pe cel latin de magi ster militum. din punct de vedere etnic. O schinabare importaată în evoluţia sensului acestui termen se produce odată cu creştinarea imperiului. iar în*" pînd cu veacul următor denumeşte pe conducătorul noii unitaj1 administrative. al sultanatului selgiucid de Rum. chiar dacă. Din acest moment şi pînă la căderea statului bizantin termenul de rJi-S-ma-ios desemnează. România (Pco. sîrbi etc). între 1204 — 126J. bulgari. sebastocrator — titlu aulic. pierde populaţiile negreceşti. cu capitala la Ravenna. demnitatea se afla îndată după cea supremă şi înaintea celei de cezar.cii.j. cucerite de la imperiu. denumirea comandantului militar al themei este înlocuită cu cea de du% ţ* # 230 . mai ales fraţilor acestuia. Grecii se numesc pe ei înşişi rhStnaioi. XI. în urma marilor amputări teritoriale. sistemul tlieraelor începe ** decadă. ori al provinciei Rwmclia. de regulă. iar termenul de eleni este iolosit pentru faza păgînă din istoria lor. organizată de otomani în teritoriile balcanice. VII—IX. în sens larg. în secolul VI. iar puterea civilă se separă de cea militară. toţi locuitorii statului erau consideraţi cetăţeni romani.

i!4 000 de sol- 231 . Prăbuşirea instituţiei în sec. mai ales. datorită ofensivei victorioase a marii proprietăţi funciare şi a rolului crescînd jucat de mercenari în armata bizantină. de catepan. în sec. Ea era formată în sec. XI pune în primejdie existenţa însăşi a statului bizantini reorganizarea militară a Comnenilor. Această accepţiune este pâstrată de termen de-a lungul întregii istorii bizantine. care devine un mic nobil. lot pe care-1 lucra cu membrii familiei şi pe care-I jutea transmite ereditar dacă fiul moştenea condiţia tatălui. prin reformele lui Nikephor II Phocas. r . Venitul anual al unui stratiot în primii ard ai veacului IX era de cea. stratiot (gr. aflată sub ow dinele împăratului şi formată din patru corpuri (tagma) : ScJwli. fimd recrutată dir •îdurile ţărănimii libere. a avut rezultate modeste. Ioan III Vatadar fără rezultate notabile. tiotul era obligat să se echipeze pe cont propriu şi să vină la clie-| rnarea strategului tliemei ori de cîte ori era nevoie. denumirea de strateg este fo â pentru a desemna pe comandanţii armatei centrale. VaIţparea unui lot era de 4 livre ( — 288 nomisme) pentru soldaţi şi le 2 livre pentru marinari. date fiind schimbările profunde substanţa societăţii bizantine petrecute între timp. Membru al unei armate teritoriale. Ţăranul-stratiot primea de la stat un lot de pămînt în schimbul îndeplinirii obligaţiilor sale militare. X. ii şef al armatei din Orient este denumit „strategul Anatoliei" sau „strategul Orientului" în timp ce comandantul armatei din Europa poartă numele de „strategul Occidentului" sau „strategul Europei". împăratului — denumit monostrateg sau strateg-autocrator. ieşit din marile reforme sociale. Paralel. militare şi administrative • liţiate de Heraclizi şi de împăraţii isaurieni. fapt ce produce o schimbare profundă şi în condiţia .5 nomisme. ^k Vigili şi Hicanaţi. valoarea unui iot stratiotic creşte de trei ori. ) — armata centrală a imperiului. arpa-rici-rr)?) — soldat. stra» .socială a poses -orului lui. în sec. comand . Resturi ale stratioţilor-ţărani se menţin în veacurile următoare. intrată do altminteri în declin. instituţia stratioţilor are un caracter profund original. Măsura venea să modifice substanţial natura instituţiei. în lupta pentru suavieţuire în faţa ameninţării arabe. 18.adesea. local. instituţia este revitalizată de unii împăraţi (Ioan II Comnenul. îu împrejurări excepţionale este numit un conducător unic al armatei — deşi comanda supremă îi este rezervată. X din cea. în principiu. armata bizantină dobîn* ■ şte un tot mai pronunţat caracter popular. fiecare avînd în frunte un comandant. domestic. VII — — X. pe o cu totul altă bază socială.

la mijlocul aceluiaşi veac ierna Strymon. clar şi a divizării themelor man în unităţi mai mici. IX. termenul desemnează o unitate miliă pentru ca începînd cu secolul VII să definească circumscripadministrativă în care staţiona unitatea militară denumită . VII. în scopul apărării Constantinoftolului în faţa tinărului stat :i!gar. avînd însă ca model exarhatele Ra-: nnei şi Africii. în veacul următor. Anatolikon thenia maritimă Karabisiani). VIII este creată thema Helladei. Armeniakon. i unităţi mai mici de teama unor revolte ale strategilor care ar putut pune în primejdie autoritatea basileului. iar î a doua jumătate a sec.:i de elită. organizate de Mauriciu. în mîna strategului. dispariţia în masă a ţărănimii li* »32 . [I —IX. cei mai mulţi speilişti înclină să creadă că embrioanele noii organizări apar sub unuia lui Herakleios (610--641). la cumpăna tacurilor VIII —IX thema Macedoniei. îmăraţii isanrieni au divizat marile tlieme organizate în sec. imă (Os. urmîud îndeaproape recucerirea reelenizarca treptată a teritoriului inundat de valul slav. X este marcat de ecăderea si. î n" spatul declinului sistemului themelor în sec. între cele a. fondat de Asparuch.le Macedoniei şi Thessalonicului. primele eme apar în Asia Mică (Opsikion. în Asia Mică. bulgare etc). La sflr-tul sec. La sfîrşitul domniei lui Diistautin IV Fogonatul este organizată thenia Tracici. Numărul theîelor creşte în sec. către anul 623. în mod sigur.mă.xx) — la origine. al căror nume provine de la :ela al trupelor staţionate în regiune. care punea în primejdie existenţa însăşi a statului bi-ntin. în Thessalia. Noul sistem administrativ s-a dovedit un ? puns eficace al organismului bizantin la asaltul extern din sec. thema Thessalonieului. Marea originalitate pe care o aducea noua formulă de ornizare faţă de sistemul administrativ diocleţiauo-constantinian :e unirea la nivelul themei a puterii civile şi a celei militare. în lipul conflictului cu perşii. procesul de creare a noilor aităţi administrative este lent. aflaţi la dispoziţia basileului pentru a interveni acolo ie primejdia era mai mare. Mai stăruie şi astăzi în literatura de specialitate controverse upra momentului apariţiei primelor thcme. Dar marea vitalitate a instituţiei s-a datorat reazimului u social: existenţa unei ţărănimi litere puternice din raidurile reia statul recruta armata (vezi slratiot). la în•putul sec. în Asia Mică. în stare astfel să mobilizeze toate resursele materiale şi lane ale circumscripţiei în luptă contra ameninţării imediate "abe. IX thema Dalmaţiei. prima din uropa. comandantul militar al îmei. în Tracia vestică. în Europa. X—XI graţie marii ofensive bizantine în Asia i Europa. pînă jnci net distincte.

Ea era recrutată din rîndurila ţărănimii stratiotice din fiecare tliemă. 70 000 de soldaţi. . £1. imperiul continuă să fie împărţit în circumscripţii administrative denumite theme. e re stratiotice. 40 000-45 000. înainte de intervenţia împăratului. iar cea din Europa cea. şi de revenirea la divizarea puterii la nivelul themei. pentru a face faţă pericolului imediat. aflată sub comanda ne-* mijlocită a strategilor. în sec. armata themeloi asiatice număra cea. fapt co compromitea baza socială a instituţiei^ ca.j. dar acestea nu mai au nimic din originali* tatea şi forţa sistemului de odinioară. tiieniata (Osi-j-aTa) — armata din theme. După seo. X.

. uşor abordabile. Histoire gine'rale des auteurs sacrds ei eccUsiasliques". L.. Freiburg. Napoli. 19 voi. Initiation aux Studes d'histoire du moyen âge3.U. cu deosebire. * Literatura consacrată istoriei şi civilizaţiei bizantine ests foarte întinsă. L'Histoire el ses mSthodes. 1956. în care aninclus şi studiile relative la istoria romanităţii balcanice medieval^ cît şi autorilor bizantini editaţi în limba română. Ch. Pentru a uş«r. 234 . care să constituie la rîndul lor un punct de plecare în aprofundarea unei anu mite probleme de istorie sau civilizaţie bizantină... Einfuhrung in die Byzantinologie. 1905. Irmscher. Samaran. 1971. bibliografii şi atlase istorice.. Paris. Paris. Colonna. Capitole speciale au fost consacrate raporturilor roinâno-bizantine.. 1907. Paris.. Cifrele ce însoţesc adesea titlu' rile lucrărilor din bibliografie reprezintă numărul ediţiei. (coli. J. Budapest..E. G. marile sinteze şi studiile apărute în ultimele decenii. 2 voi. 1952. Repertoire des sources historiques] du moysn âge2.J. Storici profani. Am avut în vedere.a orientarea cititorului au fost indicate unele enciclopedii de specialitate. Enciclopedie de la Pleiade). Numărul relativ redus de lucrări şi studii asupra acestui domeniu publicate în limba română a impus includerea în bibliografia de faţă a unor lucrări apărute în limbi de circulaţimondială. M. şi colab. I. Dicţionare şi bibliografii Altaner. C. 1958. Pari.BIBLIOGRAFIE* Introducere în istoria Bizanţului Halphen. Einfîihrung in die Byzantinologie. Gli stotici bizantini dai IV al V secolo. 1961. B. 1858 —1870.. Berlin. R. Patrologie5. Ch-ovalier... Ceillier. 1976. Moravcsik..

. Wissowa. Byzanz. (Publ. Paris-Bruxclles^ 1947-1949. A Classical Map of Asia Minor.S. Lcyda. Dictionary of the Christian Church. Cange. Gruudy). T.. 1957. Evo Moderna.1948 (o nouă ediţie în curs de apariţie). Dictionnaire d'histoire universette. Re-pe-zloriiiai Fontium Historiae Medii Aevi. M.G.. ed. Berna. F.A. 740 to A. Paris. Pottaasl.C.. ikon fur Tkeologie und Kirche2. J. Oxford.E.L. Paris. ed. 1961 (apariţia continuă). Klausner. Lon» *m. Lampe.. F. ed. 2 voi. lonnaire d' archSolagie chrâticnne et de litiirgie.M. 1912 (apariţia pix continuă).. 3 voi. Bean. 1962. Ilofer şi K. . C.G.M* Calder şi G. G. Wegweiser durch die Geschichtswerke des e-uropăischen Mitfelalte-rs bis 1500\ 2 voi. "nte storico. rscli. dopcdia of Islam. 1870.. Bibliotheca histarica medii aevi. Stuttgart. Vogt şi alţii. Freiburg. riod (B. de. annSes d'itudcs byzantincs. Glossarium ad scriptores mediac et infimae Graccitatis. Paris. Doi*. The Oxford. Paris. G. Patristique et moyen âge. A. Map of Asia Minor (Murray's Handy Classical Maps. istorice An A dersots.. 1688. 1903. J. Real-Ency dop adie der classischen Alferthumswissenschaft. 110). ed..H. 1818-1890. Allgemeine Encyklopădie der Wissenschaften und Kilnste. şi supl. Viena. Rahner. Greek Lexicon of the Roman and Byzantine Pâ~. 1913 . Pauiy. Cabriol şi H.. I. 1968. istic Greek Lexicon.. F. red. 1893 (apariţia continuă). Mediocvo. Boston. Berlin.D.C. 1958. Bvo antico. A. Gruber. 235 . A. re. von. 1950 (în curs de apariţie). ger şi alţii. E. Leclercq.. Realîexikon fur Antike und CJirîstentwn. A. Berlin. J. Motta^ Novară. A. Lyon.s. 1837 — 52. 1952. 1896. Wi Kroll şi alţii. ed. G. . revizuit de W. Series Collectionumt Roma. nouă G. 1977. Oxford.B. Schneider.W. 4 voi. F. llinck. 1907 — 1953. Baudrillart. 'ionnaire d'histoire et de gâographie eccUsiastiques. de Asociaţia internaţională de studii bizantine). 1949. 1957 (apariţia continuă). du Fresne. F.. London. ed.. 2 voi. ed. J. Bibliografiile Internationale 1939—1948. J. Stuttgart.

Atlas of Islamic History3 . şi Hermann. Paris. Tfibij:. Shepherd. 1972- Lucrări generale The Catnbridge Medieval History2. C. G«i!" lemain. Fischer Weltgeschichte. 1952 — 1961. Le Moyen Âge. 1953.A. Ge. Atlas istorii srednîh vekov1 Moscova. VI. 1971. L'Europe orientale de 1081 â 1453. Maplewood. Berna. 1919. 1961. III. ed. Ch. Frankfurt/Main.. de Fr. 236 . A. Perroy şi colab.. 1968 — 1969. III. F. 12 voi. Ganshof. Brauschwcig. 1969. Ellul.Atlas istoric. Atlas ofthe Early Chrisîian Work) London.. consacrate Bizanţului: voi. E. Mcer.W. Paris. 1965. J. voi. consacrat Bizanţului: XIII. K. sub red. Historical Atlas9. Diehl şi colab. B. 2. 1945. Paris.. voi. Fruhes Mittelalter. Histoire g&nârale du Moyen Âge. Paris. lui G. Putzger F. I. 35 voi. II Teii. du XIe siecle). V. voi. M. 10 voi. Historischer Weltatlas. Hazard. Atlas zur Kirchengeschichte*. sub auspiciile UNESCO. I-VI. reă. Hohes und spăieS MiUelalter. voi. Leipzig şi Berlin diferite ediţii. Cooke. de E.. Histoire des institutions de l'epoque franque â la Revo-lution. van der.P. consacrat Evului Mediu: III. L.. 1958. iâ.L. H.. Cambridge. New York. Paris. consacrate Evului Mediu. Mohrmami. W. Grosser Historischer Weltallas. voi. 1959. Paris. voi. Ştefan Pascu. Levandovski. 1968' Historia Mundi. IX. Bielefekl. consacrate Evului Mediu: Pierre Riche. ed.. L'tveil de l'Europe (An mii â 1250). Histoire des relations internationales. 1944. voi. Histoire gânerale des civilisations. Diehl. Le motide oriental de 395 â 1081*.. Westermans Grosser Atlas zur Weltgeschichte3. 1972. Paris. J.. Le Moyen Âge. 1962. H. Marşais. Glotz. 1956. Kosminski. 1958. gen. Bucureşti. voi.R. consacrat Bizanţului: IV 1.Fa " vier. De Marco Polo ă Christophe Colomh 1250—1492..W. Hîstoire du dâveloppemenl cultural et scientifique de l'Humaniti. Grandes invasions et etnpires (fin du IV& — dib. 1969. Hatnmond Historical Atlas. 1966. Byzanz. 1968. Princeton 1954. 1969. voi.. Ch. 1969-1970) voi.. Histoire universclle Larousse. Heussi..

. sub red. Jukov. Helene. Jahrhttnăcrl). H. 1944. Kirche und thco'ogische Lifcrafur im byzantiiiisclicn lîeîch. Ah: . consacrat Evului Mediu: III. „Siidosteuropăisclie Arbeiten" 34. M. ed. 1963. Byzantiiie Studies and other Essays. Belgrad^ 1953. Briinn-Miinchon-Wien. Oxford. 1971. La Mer Koirc ă la fin du Moye-n Âge. L'ideologie poli/iqne de l'Empire byzav. Babinger. 1894. Formatioti des grands Etats 1270—1192. 1976. 1952. 1C6J. Rambaud. Paris.. Etiides sur les striictures administra!ives et sociales de Byzance.vciler. E. 1972. Aîfred Hcuss.-G. Occrhi po huituri. Frankfurt/Main-Berfin. M. Bciirăge zur Fruhgcschiclite der Tili/tenhcrrschaft in Rumclien ( 11 — 15. de Golo Mânu. Iui E. Miinchen. Ahrweiler. ă nos jours.. 1893. Oţetea. 1. Mehiucd der EroLerer und seine Zcit. voi. Reprints. A Bysantivx Governement in Exiîe. 1960. L'Europe fiodale. sub red.. B aynes. 22 voi.-G. Gcvjrnement and Socicly unde/ tlw Laskarids of Nicaea (1204—1261)..H. H. 1966. 1941. I.yia generală a ştiinţei. Lucrări speciale Alit'weiler.. Idecn und Rcalitacten iu Bvzanz. Istoria universală. Bucureşti. F. Bucureşti. 1927. Paris. IV. Be cfc. Helerie. 1975. Cuda Dimitrija Solunshog kao istoriski iivcri. "Cck. Variorum. Histoire generale du IV" si&cle. Ştiinţa antică şi medievală 1970. Miinchen. Paris. Les Origines 395—1095. Istoria lumii în dale.. Bucureşti. II. 1969... „Balcania". London. voi. Recherches sur Ies donancs ă Bvzance. I—IV. voi. Heîene. Borza. Lavisse. F. Byzance el la mer. 1975. Bansic. 237 . Michael. lui A.-G..vizantijskogo dvora v XIII v.lin.. lui Rene Taton.. Les Croisades 1095—1270. Paris. Antoiîiadis-Bibicou. 1896. ■opylăen Weltgcschichte. 1970 — 1976. voi. Androeva.. Paris. eck-. London. August 'Nitschke. 1959. A. Variorum Reprints. III. F. voî. snb red. H. Angoid. Paris. Theodoros MetocJiiles. II. Miinchen. 1963. M.. voi.jsic. Praga. K. London.. Babinger.

London. „Revue historique du sud-est europen". L. 1899.. Das Zweikaiserproblem in der ersien Hălfte des 13. London.R.. Gh.H..B. Le rnonde byzantin. A History of the Eastern Roman Empire from the Fall of Irene to the Acoession of Basile I (802 — 867). La Mer Noire plaque tournante du trafic internaţional â la fin du Moyen Âge. 1948. I. III: La civilisation byzantine. The Imperial Administrative System in the Ninth Century. Brătianu. Bury. 1950. 1911. „Studi Veneziani . II: Les institutions de VEmpire byzantin. L'Eglise et l'Orient au moyen âge. A. Pre-Ottoman Turkey. C. Cambridge Mass. Brand. Paris. Paris.. 2. 1928. L. 1071 — 1330. Les assembMes d'£tats en Europe orientale avi moyen âge et l'influence du rSgime politique byzantin. „Translatio imperii" und das lateinische Kaiserreich von Konstantinopol. 238 . London. I. Paris. Gh. Gh. 1951.. 2 voi-. Le Schisme oriental du XI siecle. Partitio terarum Imperii Rovnaniae. Bucureşti. Gh.B. Brătianu. I. 1929. Byzantium confronts the West (1180—1204). J. 1912. Privileges et franchises municipales dans VEmpire byzantin... I. Paris. Brehier.. Jahrhunderts (1204-1261). I. Cil. A General Survey of the Matern* 1 and Spiritual Culture and History c.)..".. Paris. Bury. J. 1944.. „Actes du VI« Congres internaţional d'etudes byzantines". 1947 — 1950. XVII (1978). XIV.. London. I: Vie et mort de Byzance.. 1975..R. XXI. S. A. Paris-Bucarest.. 1968. Brehier. Brătianu. Brehier. A History of the Later Roman Empire from the Death of Teodosius I to the Death of fustinian (395 — 565). Carile. Paris. S. Htudes byzantines d'histoirs âcononiique et sociale. 1936. London. Cahen.. 1899.Bon.. „R. Le Piloponnlse byzantin jusqu'en 1204. Brătiam. Paris.B. Recherches sur le commerce gSnois dans la Met Noire aux XIII** siecle. VII. Bury. Paris. Gh. 1938. 2 voi. „Revue roumaine d'liistoire" (= R..H. 1965. nr. J. L. I. 1968. 1923.. J. Les croisades 5. Brezeanu. Brătianu. A History of the Later Roman Empire from Arcadius to Irene (395—802).B. Bury. Brezeann.

F. Diiicev. Diehl. Venise. 239 . Paris. Diehl. Economic and Politicul Life in the Byzantine Enipire. 1926. Dolger. Ettal. Histoire de l'Empire byzantin. 1944—46. Ch. Bucureşti. Histoire de la domination byzantine en Afrique.. London.. 1973.(568—75. 2 voi. 1930. 1912. 1927. London. Dieliî. 3 voi...bysantines. 1969. Prânz.. Roma. IX. P. Ettal.. „Byzantinisches Archiv". Les Slaves. Chapman.. Figuri bizantine2. Ch.. Ch. Social. P. Paris. 1900. Prânz. Vario runi Reprints. Diehl. Diehl. Variorum Reprints. R. Chalandon. 1956. Paris. 'Ilapiicwopa. und 17.. Paris.. Ch. Chalandon. . Ch.. Essai sur le regne d'Alexis I Comnâiie (1081 — 77/8). London. J. Paris. Une . em-opăische Staatemvelt. Stuttgart. 30 Aufsătze zur Geschichte.. Classen. vestaurateur de VEmpire byzantin. Byzanz tind die. Beitrăge zur Geschichte der byzantinischen Finanzverwalliing besonders des 70. 1907. Paris. Franz şi Karayannopulos. Storia detta Republica di Venszia.. Charanis. versiune românească: Arta bizantină.. ittudes bysantines. 1896. 1961. Ddlger. Figures . 2 serii. Les Comnenes II: Jean Comnene (7778 — 7143) et Manuel Comnhie (7743—11S0). 1916. 1968. Medioevo bizantino-slavo. 1971. Franz. 1926. Byzance et Rome au IX sitele. Franz. Bysantinische Diplomatik. 1972. 2 voi. Milan. Variorum Reprints.. 1906-1908. 1888. Beîvoye. 2 voi. DiehJ.en Sicilie.Cessi. 1953. Paris. 1954. Bichl. Rom itnd Byzanz von DioMciimi bis zu Karl dem Gros' sen.. Meridiane. 533—709. F. Bysanlinischo Vrhundenlehret Mtinchen. Jakrhunderts.. 2 voi. -P-.1). Ch. Ed. I. Siudies in the Demography of tlie Byzantine Enipire. Ch. Michsl Palâologue.65 — 1968! Uv ornik. L'Afrique byzantine. 1967. Ch. Chalandon. 19. F. Ettal. Histoire de la dominalion normande en Italie et .ripublique patricienne. L'Art byzantm. Kultur und Sprache des byzantinischen Reichcs.. C. 1905. 1910. Paris.. Paris. Bucureşti. F.. Manuel d'ari byzantin. . jShtdes sur Vadministraiion byzantine dans l'exaickat de Ravenne . Paris. Trad* românească. 197G. Charanis. ©aFrouzes. Paris. Paris.. J.. Paris. Dolger. Litlâratiire et histoire des textes hyzantins.

L'iconoclastiie byzantin.. Gay. F. P. Ferjaneic. 1966. 1912. 2 vo •» Lcipzig. La Chronologie (Tvaiti d'lîludcs byzantines). 2 voi.. II (1. VIII. Coinage and Monsy in the Byzantine Empire 10S1 — 1261. Hcisenberg. F. Geanakoplos. V. London. Guilland. A. Paris. Garzya. Early Christian and Byzantine Political Philosophy > Origins and Backgroung. 1923. XII (1952—53). Belgrad.. Berlin-Amsterdam. Die hoheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter. "40 . The Story of an Empire in Exile..hen Kaisevreiches von Konstantinopol. Eiudes byzantines. 1936. Paris. The Lascarids of Nicaea. Recherches sur les institiitions byzantines. 1969. 1905. „Byzantinisches Arcliiv". Washington. A. Variorum Reprints. Dvornik. Grabar. I: Geschichte der Ka'sev Baldnin I und Heinrich 1204-1216. Qnellen und Studien zur spătbyzantinischen Goschichte. 1957. 1933. Vizantinska uprava u Dalmaciji. La valeur littiraire des oeuvres historiques byzantines. Moscova. B.F. 1904.. Homburg v. Paris. Variorum Reprints.. Storia e interpretazione di testi bizantini. 2).. L'Italie meridionale et l'Empire byzantin (867— 1071). 1959. 1972. Pa" ris. A.T. Paris. Goubert. Guillou.C..J. E. Histoire du commerce du Levant au Moyen Âge%. 1960. A. Belgrad. I. zance... 1959... Heyd. Gardner. Gorianov. M. Grumel. Dvornik. The Photian Schism. Geschichte des latcinisc. 1957.Dvornik. Gerland.. A. Paris. B.. F. 1951 — 1965. A.. Variorum Reprints.. Fucbs. Studies on Byzantine Italy. 1926. Dossier archâologique. 1974. V. Pozdne-vizantijskij feodalism. 1967. R. Grabar. Hohe. I. Cambridge Mass.. Praga.. 2 voi. Washington D.. History and Legend. F.. J. Despoti u Vizantiji i juînoslovenskim zemljama. Guilland. 1962. Grecu. Emperor Michael Palaeologus and the West. 1958. „Byzantinoslavica". Byzance avânt VIslam. London. London..d. Cambridge 1948. Feiluga. D.. W. L'empereur dans Varl byzantin. Hendy... R. J... London. 1970. Les legendes de Constantin et de Mâthode vues de By.

v. Bucarest. Jacoby. Jirecek. J. C. Iorga.. 1968. J. Moscova. Prooimion.M.. 2 voi. Geschichte der byzantinischen Litleratur (527 — 1453). „Travaux et Memoires". Paris. Soţialjnîi sostav gospodastvuiuşcevo hlassa Vizantii XI-XII v. Les arehontes grecs et la fSodaliti franque. 1959.P. London. Kajdan. 1967 (lucrare colectivă). von. Moscova. Praga. 1911-191S. D.. Istorija Vizaniii. Bucarest. Bucarcst. 1952. N. 1974. The Byzantine Empire. Die abendlăndische Politik Kaiser Manuels mit besonderer Rilcksicht auf Dentschland. Ivanka..P. Hunger. Kajdan.. Geschichte der Sei-ben.. Rrumbacher. J. fitudes byzantines.. N. 1&64. London. 1881. Variorum Re-prints. C. Graz-Wien-Koln. von. Kajdan... Sources.. Iorga.J. Les „Assises de Românie". Dereunja i gorod v Vizaniii IX—X v. 1897.M. 1935. Karayannopulos. 1960. Wien-Graz-Koln. Agrantîe olnoşenija v Vizaniii XIII — XIV v.. Jirecek. 1934. Iorga. 3 voi. Hunger. N. N... 1974. Moscova. 2 voi. 1965.. 2 voi. K.. 1876. London. Die Entslehung der byzantinischen Theinenordnung... 1961. France de Constantinopole et de Mor Se. A. Karayannopulos. D. Rhomărreich und Goltesvolk. N. Istoria vieţii bizantine. 1958. La fiodalitS en Grece tnediSvale. Gotha. J. Iorga. •**. 1973. Das Finanzwesen des fruhbyzantinischen Staates. Elemente der byzantinischen Kaiseridee in der Aregen der Urkunden. Jacoby. Byzance apres Byzance. application et diffusion. Gotha. Der christiliche Geist der byzantinischen Kultur. The Byzantine World-. 19081909. Iorga. 1971. Bucarest.v. 1937. H. Miinchen.. Hussey.P. Kapp-Herr.. II (1967). versiunea românească.J. Geschichte des osmanischen Reiches. Geschichte der Bulgaren. Iorga. Bucureşti.. Miinchen. Hussey. 1939 — 1940.. H. H. E.v.. Strasburg. Histoire de la vie byzanline... Moscova.. 241 .Hunger. 1935 (ediţie noră: Bucarest. 1971.. H.. A. Das Glaubens-Staats und Volksbeivusstssein der Bysantiner und die Auswirkung auf die ostkitche-ostenropăische Geisteshaltung. Reich der neuen Mitte. A. London. Church and Learning in the Byzantine Empire 8671185. 3 voi. FreiburgMunchen. Byzantinische Grundlagenforschung. 1907.. N. Miincheu..

. Byxcsnce des origines â 1453.. 1967. M.. Oboîensky. Tanaşoca. Ricerche sui rappovli fra Bisanzio f l'Qcddente net secolo XII.el. Die Tremnmg der beiden Măckte itnd ekis Problem ihrer ■Wiederverciningung bis zum Untergange des byzantinischen Rcichcs (1. Paris. Paris. Milic-r. London. 242 .. Byzantinotkrcica7-. Berlin.. p..1945. Nicol. 1971. The Byzmttine Gommonwealth. Esquisse pour une histoire agvaive de Byzance: Ies sources et Ies problhnes. Studia Byzantina.. 1971. 1960.. D. Metcalff. J.. Philippes et la Macidoine orientale ă l'âpaque chr&~ tienne et byzantinc. Literatura Bizanţului. Fovtschritt tind Reaktion in Byzanz ini 14. Jahrhundert. Darmstadt. Leipzig.. P. Ixwtcenko. W. 254— 284 şi 220 (1958).G..^ Die Weltstcllung des bysantinischcn liciches vor den Kreuzzugcn. 1894. Byzance et l'Qctidcnt. Lemerie. Litavrin. Lemcrle. 1965. Norden. Cambridgt-. p. ♦**... 1972.. Londpn. K. Rechcrches sur „la gcste d'Umur Pacha". C. Moscova. P. Konstantinopel in der Bmgerkriegspeviode von '■'1341 'bis 1354.. London.-Ş..V. de N.M. The Bogomih. The Latins ituthe Levant. Oxford.Lamina.. Lemerie. D. Paris. 194S. Bucureşti. M. 1971.453). red.t Comneni e Stuufer. M. 1949. Obolensky. L'Empire latin de Constanlinopole et la principautâ de Morie. Notes et rcmarques sur V'enseignetnent et la culture ă Byzance des origines au X silele. G. 2 voi. Berlin. Byzaiifium: its Ecdesiasticdl Tlistory and Relatioiis with the Western World. Matsche. Die Kaiserrnacht in der OslMrche (843— 1204). G.v. . Moravcsik. 1908. P. 1958 Moravcsik. 1957. A. 'Roma.. 1957.rk. 'Berlin» 1903. Neumanri. 1959. 219 (1958). 820 — 1355. Bolgarija i Vizantija v XI—XII v. L'Emirat d'Aydin.M. Nicol. 1957. Longncm. 1949. Le premier humanisme byzantin. T. D. W. Bas Papsttum tind Byzanz. 4S-&4. Tkessalonic.. G.P. „Revne historique".. 1955. Paris.cb. Lome.. 1971. Paris. The Despoiate of Epiros. Eastern 500-1453. Coinage in ihe Balkans. B. Variorum Rcprints. A History of'-Fvankish Greece (120i— 1566). Budapesta... 2 voi. A Study in Ballian NeomanicJtaeisni. P.

Schlumberger. 1453. Variorum Reprints. Căderea Constantina polului. italiană şi sîrbo-croată).. Darmstadt. Versiune rom. The Eastern Schism. Der Monotheissmus ah politisches Problem..P. London. 1958. 1955. Ostrogorski. S. Runciman.. La vie rurale dans l'Empire byzantin.. Schlumberger.. 3 voi. Catalan Dominaiion at Athens (1311 — 1388). Cambridge. Leyda. 1968. Leipzig. W. Potir l'histoire de la feodaliti byzantine. Pqur l'histoire de l'immuniti â Byzance. Paris.Obolensky. Philippson. G. G. Darrnstadt.. G. S. Das byzantinische Reich als geographische Erscheinung. 1927. A History of the Crusades. L'epopee byzantine â la fin du Xe silele..... 1968. Bruxelles. Runciman.. Ohnsorge. N... 1958. 1976... Ostrogorski. Cambridge. Runciman. G. G. Ohnsorge. 1971. 3 voi.. 1958. Konstantinopel und der Okzident. 1963 (cu traduceri în franceză. 1905. Reprints. W. Ostrogorski. Ceschichte des byzantinischen Staates3. Abendland und Byzanz. K. Quelqites problhnes d'histoire de la peysannerie byzantine. Ohnsorge. 1939. Le gouvernement et l'administration centrale de l'Empire byzantin sous Ies pretniers Paleologues (1258 — 1354). The Fall of Constantinople 1453. S. S. G. Sigillographie byzantine. D. London. RouiJlard. Cambridge. „Seminarium Kondakovianum". Das Zweihaiserproblem ini friiheren Mittelaiter. 1896. Oikonomides. Hildesheim. 1933. 1900.. Documents et itudes sur Ies institutions de Byzance (VIIe~XV e s . W. The Sicilian Vespers. Byzance ei Ies croisades. 1951-1954. Bruxelles. Setton. Variorum. 1956. Paris. 28. Ostrogorski. 1954. 1953. G. Peterson.. 1884. 1965. A History of the Mediterranean World in the Late Thirtccnth Century. G. Paris. A Study of the Papacy and the Eastern-Churches during the Xl-th and Xll-th Centuries. S. A.. Bysantium and the Slavs.). 243 ... Riinciman. L. Raybaud. Ostrogorski. engleză. 1971.. 1935. VIII (1936). London. G.. „Byzantion". Paris. E. 1947. Die byzantinischen Staatenhierarchie.M. Oxford. Cambridge Mass. Miinchen. Bucureşti. Paris. Byzantine Civilisation.. spaniolă.. 1948.. Schlumbcrger. Runciman.

. Troitinger. 284—476.A. Udalţova... 1948. A. I. 2 voi. Z. Die ostrămische Kaiserund Reichsiăee nach ilirer Gestaltung im liofisdien Zeremoniell. 1927.Sevcenko.. La conception de Jean Cantacuzbne sur l'Etat byzantin.. Sverdlovsk. 1962. Moscova. L. Vasiliev. Pctersburg. Istorija vizantijshoj imperii. Paris-Bruxelles.. Histoire de VEmpire byzantin.. Vryonis.E. Paris.v. 1959. 1928. Istanbul.I. E. F.. 1950. M. 1913.E. 1—2. La vie inlcllectuelle et politiqne â Byzance sous Ies premiers Paleologues. Vizanlijshaia Kniga Eparcha. Les râformes d'Isaac Comnene. Vacalopoulos. London. Vasracr. A. A.J.. 470—565. „îlevue des etudes sud-est europeennes" ţ= R. Wien. 1941. III. Bucarest. Idejno-potiticc&kaia borjba v rannej Vizantii (po dannîm istorikov IV— VII v. Tliiriet.. Paris. Jr. Die Slaven im Griechenlaiid. Stanescu. Italiia i VAxantija v VI vehe. II1. Geschiclite des spătromischen Rciches.E. Teoteoi. E.". Bruxelles. 1938.E. Recherches sur le cadastre byzantin et la fiscalitâ aux XIe et XIIB siedes: le cadastre de Thebes. Justin the First. Svoronos.. Stein.E. Paris. T. 1971. I: Vom romischen zum byzantihischen Staat. nr. XVII (1959).E. M. Moscova. Stein. A. C. Byzance et Ies Arabes. Moscova. Vasiliev.).V. Tafrali. 1962.A. Leningrad. 1913. II: De la disparition de l'Emt>ire d'Occident ă la mort de Justinien. I. P. Siuziumov. Z...E. M. S. Le dfoeloppe. 1932. 1950. Histoire du Bas-Etnpire. 1959... O.. Byzantium: its Internai History and Reiations with the Mustim World. Variorum Repriuts.I. 244 . Bruxelles. N. Spulber. 1949..' rnent et l'exploitation du domaine colonial vSnitien (XIIe — XV). Thessaloniqtie au qitatovzihne siecle. 1974. XIII (1975). O.. Jena. „R.A.. Le concept byzanlin de la loi juridique.V. E. nr. vue principalement ă la lumiere de son Histoire. zur GeschicMe Westkleinasiens im 13 — 15. IV (1966). Siuziumov. Paris..). 2. 1204-1461. New Brunswick. 1970. Udalţova. Moscova.S.I. 1948. Les origines du Despoiat d'Epire". 1934. F. Problemî ikonoborccskogo dvizenija v Vizantii. Jahrlmndert. Uspcnski. „Revue des litudes Byzantines"...S. 1938. N. Stiemon.A.G.. 1959... Origins of the Greek Nation: The Byzantine Period. Wittek. Vasiliev. Berlin. II: La dynastie niacedonienne (867 — 959). La Românie venitienne au Moyen Âge. Cambridge Mass. Das Fiivstcntum Mcsitcsche: Studie.

Quelques considSrations sur les inscriptions chritiennes de la Scythie Mineure.. „Dacia". 1960. L. Bucureşti. Atena. 1938. 2. D. 1946. seria IlI-a.. B. Vechiul stat bulgar şi ţările române. The Rise of the Ottoman Empire. „Anal. „Studii" VI (1953). XXXIII (1980). Bucureşti. L'oeuvre de Constantin-Cyrille et son frere Mâthode en Roumanie. Crise monâtaire et crise dconomique â Byzanoe du XIIF au XV silele. nr. Mem. Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti... Rom."). în jurul genezei şi semnificaţiei termenului „Vlachia" din titulatura lui loniţă Asan.. 1971. Bucureşti. 1955. London. III. London. Contributions to Dobroudja History under Anastasius I. „Nouvelles etudes d'histoire" (=„N. 1. Brezeanu.. N. W.S. Secţ. 1948. Zakythinos.. Wroth. L.. 29. 1932— 1953. II. Bucarest. 1935. D. Zakythinos.. Relaţiile româno bizantine Bănescu. Bogdan. Ştefănescu. 2 voi.H. 1968.. D. I. S.Wittek. N. I. 2. Bucureşti. 1943. 1945. Byzance. Gh. Bucarest. N. „Revista de istorie". Catalogue of the Imperial Byzaniine Coins in the British Muzeums.. nr.... De la populaţia romanizată la vlahii balcanici „Revista de istorie". Variorum Reprints.A. Din istoria Dobrogei. 245 . „Dacia".S. 1947. R. 1938. Şt. I. Barnea. Thessalonic.. 1957. Despre rolul genovezilor la Gurile Dunării în sec.A. Kiev et l'Orient sur le Bas-Danube du X au XIII siecle... Byzance: Etat-Sociâtâ-Economie.. Bizanţul şi romanitatea la Dunărea de jos (extras).. nr. Câmpina. I. XXIX (1976). Recherches sur Vicina et Cetatea Albă. S. 3. London. Bucarest.. Barnea. Bucureşti. Un probleme d'histoire midievale: crdation et caractere de second empire bulgare (1185). D.. P. Le Despoiat grec de Morie. Barnea. Bănescu. N. Brătianu. ist. XIII—XV. Les duchâs byzantines de Parislrion (Paradounavon) et de Bulgarie. N. I.T. Brezeanu.. Bănescu.A. 2 voi. Paris. IV. Barnea. Vulpe. I.E.. Brătianu. I. „Imperator Bulgariae et Vlachiae". 1971. Zakythinos. Bânescu. Acad. 1908. Din istoria Dobrogei.P. Barnea. N. 1968. Gh...

III (1965). Zur Datierung des Steinwalles iv. Georgescu. 1966. XIX (195S). 1960.E. II. Conduracki. „Revue roumaine d'histoirc".. 1966. Cronţ.. L'irifluence byzantine sur le Bas-Damtbe ă la lumiere des reckerches recenies effectuâes en liountanie.E. I. II (1964). E.. Comşa. 1965. VI. „XIII'f* Internaţional Congress of Byzantine Studies".. Byzantine Juri di cal Iiifhienccs in Ihe Rumanian Feudal Socieiy.". Vlahii şi Morlaciî.S.c. Bucureşti.es de la Hceptior. Bucureşti..". ei ensitite proto-roumaine.S. aux VI e ~ X e «i&cles sur le terrUoire de la Roumanie.. Elian. V. voi. Gh. Cotară.. „Byzantinoslavica". 1964. „Dacia".E.E. Cetatea bizantină..S. Croat. 1962. P.. 1972... Les rapports byzantino-roumains. Dxagomir. Gli. Meylan". „R. I. în: Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare.. 1968. Diaconu. Al. Lausanne.. Riccption des Basiliques dans Ies Pays Roumains. NouvcUcs recherches sur le Limes byzantin du Bas-Danube aux Xe — XIC siecles.E.C&mpina. Diaconu. Al. B. N.S. III. D. Cluj. XII. Vîîceanu. N. Bucarest. Diaconu. 1970..". Vlahii din Serbia'in sec. Histria.E. der Dobrudscha.. . istoria românismului balcanic. Elian. V... Ionaşcu. Bucureşti. Moldova şi Bizanţul în secolul al XV-lca. Byzantine Sources of the Rumanian Feudal Lazo. II. Al. P. Histria. Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu. Barnea. „Milanges Fa. „N. 1962. Oxford. P.E. Conduraclii. Bucureşti.. Dragomir. 1959. M. P.E. Tr. Studiu dir. S. Sur la romanisation des territoires tioril-ăanubiens aux IIle-VI c siecles de n. Sttv Vorigine et Vivolw&ion de la civili sation de la populaticn romane.. Diaconu. Georgescu. I. Condarachi. 1963.H. „Dacia".T.. Les Pelchânegms an Bas-Danvbe. E. du droit romain en Occident et du droit i en Orient. Dragomir.. E. Unite' et diversiU des fonr. „N.. 1922. M. 1964.. S. 1924. „R.. 3-4.. Le râie de la tliiorie romano-bymntine de la cotttume dans la ddveloppement du droit feodal rotimain.. Cluj. S. Bucureşti.H. Păcuiul lui Soare. Al. nr. XII—XV (extras). Pliases principales ei traits caractSrist-iqties. II.".

1(1963).E. XXI (1960).. „R. H. III. Al.S. Bizanţul şi instituţiile româneşti pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea. 1966.' Mihăescu. Pali. P.Ş.".H. Năsturel. „R. III (1965). Nasture]. 1980.. condotta da Giovanni di Hunedoara „R. „Revue historiqtie du S-E fîiro peen" XXII (1945).. Le condizioni e gli echi internazionali della lotta antiottomana del 1442—1443.S. V. nr.. „Studii". Bucureşti. La ceramique roumaine iniaiUe du tnoyen-ăge. Bucureşti. 247 . Nicolescu. I. Al.N. Iliescu. C. Pali. „Bu^av-rîvx" I (1969). Bucureşti. nr. V. 1971. jîts^u'â la fin du XV e siecle. Moştenirea artei bizantine în arta românească.. Nicoles'cu.". L'hypârpere byzantin au Bas-Danube du XP au XV* sitele. Georgescu. Byzance et les institutions ro-umaines. Stăpîuirea lui lancu de Hunedoara asupra Chiliei şi problema ajutorării Bizanţului. Georgescu. Bucarest.. La penetration des Slaves dans la Peninsule Balkaniqus et la Grhce continentale. P.Ş. I. XVIII (1965). „11. Fr. La domination byzantine aux bouches du Danube soit» Michel VIII Paliologue. V. Bucureşti. Năsturel..". 1971". V (1962). V. 1965. â la lurniere des derniâres recherches. O. nr. „Actes du XIVe Congres International des etudes byzantines. Elementele traco-getice în Imperiul roman şi in Byzantium (veacurile III—VII). Bucarest. „Byzantinisch-Neugriechische Jahrbucher".E. „Byzautina'% III (1971). Coumans et Byzaniins sous Ie rlgne de Manuel Comnene.S.. Russu.S. Apevţu critique des rapports de la Valachie et iM Mont Athos des origines au debut du XVIe sibclt. Iliescu. „Byzantinoslavica". XXI (1971). Influenţa grecească asupra limbii române ■pînă f* secolul al XV-lea.E. „Studii şi materiale de istoria medie". Ş.E...Georgescu. 3-4. I. Thessalonic. Nestor. Valaques.. 1974. Fr.E.E. . Al. P.E. VII (1969)..E. I. C.33. 1976. Les fastes ipiscopaux de la Metropole de Vicina.E. Nicolescu.E. Notes sur l'apport roumain au ravitailîement de Byzance d'apres une source inidite du XIVs siede. C.E. L'idde imperiale byzantine et Ies fâactions am rialiUs roumaines (XIV^—XVIII e sticle). II (1964)..*. O.E.". 1-2. Laurent. Aspecte ale relaţiilor culturale cu Bizanţul la Dunărea de Jos în secolele X—XIV. 3.. ConsidSrations sur les recherches hisloriques et arcUologiques. Contribuţii la istoria si romanizarea tracilor.

„Actes du XIVe Congres internaţional des etudes byzantines. 2 voi. E. 3. Contribuţie la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român. Stănescu. Paris. Sacerdoţeaim. Les „mixobarbares" du Bas-Danube au XIe siede (Quelques problhnes de la terminologie des textes). Bysantinovlachia. XII (1973). „R. 1965.. Bucarest. 1968.S. A. Un milefiiu de artă la Dunărea de Jos (400— 7100). E. „Revue roumaine d'histoire". 1974. Sur la contlnuiU artistique balkano-danubienne au Moyen Ige. Bucureşti. 1930. Bucureşti.E. I. Comnena. Sacerdoţeanu. Theodorescu. Alexiada. Stănescu.Ş. Bucureşti. A. E. Bucureşti. Consideraţii asupra istoriei românilor în Evul Mediu. do V..S... Tanaşoca. R. Ils Origins and History to 1204. 1. N. Stăacscu. Expuneri istorice. Bucureşti.. XV (1971).. „Dacia". Săpăturile de la Dridu. « 248 J . Grecu. 1974. Marinescu. Marea invazie tătară ţi swl-cshtl european.". III. N... R.. Bucarest. Guillaume de. de M. VI (1968). septembre 1971". „R. Zaharia. Laonic. 2. trad. nr. Denumirile bizantine ale regiunii de la Dunărea do Ţos — în secolele X—XII — şi sensul lor istoric. Ediţii critice şi traduceri în română din autorii bizantin! Chalcocoiulil. 1933. E. E. Bucureşti» 1977.. Theodorescu. nr. XXIV (1949). E. R.E. „Speculum". R. X—XIV). Les Vlaques a la fin du X° siecle-debut (tu XIe et la restaura/ion de la dotnination by&antine dans la Peninsule Balkanique. 1967. Occident la începuturile culturii medievale româneşti (sec.Sacerdoţeaim.E.E.. Donnes sur l'archâologie des IVe—IXe siicles sur le territoire de la Roumanie. A.E.E. Zaliaria. La culture Bratei "..-L. trad. Bucureşti. VI (1968).. Les mixobarbares et les formalions politiqucs parisiriennes du XI e silele. Stănescu.. nr.E. 1936.". „N.S. 1976-Wolff. Bizanţ. 3. Ruhrouck et les Rouniains au milieu du XIII e sitele.. Theodorescu. Byzance et les Pays rouniains aux IX e —XV s siecles. Ana.". Balcani. 1968. nr. I. „Studii şi cercetări de istorie veche".. The „Second 'Bulgarian Empire".H. nr. 2.t la cnlfure Dridu.

Grecu. Bucureşti. publicate de H. Din domnia lui Mahomed al II-lea. Gaidagis. ed.-Ş. 1963. publicate de AI. de V. culese şi traduse de Em. Mihăescu. trad. jProcopiu din Caesarea. ed. Tanaşoca. 1974. 1971. Elian şi N. 1958. Memorii 1401 — 1477. Arta militară. ■* Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV—XIII descoperite in România. Mihăescu. 1972. Popescu. BucuI reşti. trad. L I . ed. Mihăescu. VI. •** Izvoarele istoriei României (Fonles Historiae Dacoromanae} voi. 1976. »•* Izvoarele istoriei României (Fontes Historiae Dacoromanac) voi. ed. de V.I. de V. '** Digenis Akritas. I Bucureşti. Mihăescu. de N. Procopiu din Caesarea. Ştefan. iuriciu. Bucureşti. 1970. 1975. Grecu. Bucureşti. de II. de V. Anii 1451 — 1476.Constantin Profirogenetuî. ed. Bucureşti. critică şi trad. Pintilie şi N. Bucureşti. 1970. Istoria secretă. trad. III: Scriitori bizantini (sec. Istoria turco-bizantină (1347 — 1462). Bucureşti. critică şi trad. Iliescu şi alţii. Grecu. 1963. de H. Bucureşti. de H. critică şi trad. Gh. ucas. Războiul cu goţii. critică şi trad. II. XI — XIV). Grecu. Sphrantzes. Carte de învăţătură pentru fiul său Romanos. critică şi trad. Critobul din Imbros. Georgios. Bucureşti. 1966. Bucureşti.

1 Phocas 969-976 Ioan 1 ' A* ■misl.____ Ana. 912-913 Alexandru 913-959 Constant:'.stas.TABELE CRONOLOGICE ÎMPĂRAŢII BIZANTINI 330-337 337-361 361-363 363-364 364-378 379-395 395 -408 408-450 450-457 457-474 474 Constantin I Constanţii! II Iulian Iovian Valens Theodosios I Arcadiu Theodosios II Marc ian Leon I Leon II Zeuon Basiliscus Zenon (a doua oară) . .cs 976-1025 Vasile II 474-475 475-476 476-491 491-518 518-527 527-565 565-578 578-582 582-602 602-610 610-641 641 641 641-668 668-685 685-695 695-698 .ios I Justin I Justinian I Justin II Tiberius II Mauriciu Phocas_____ Heracleios Constantin III şi Herao Ion as Heraclonas Constans II Constantin IV Justinian II Lcoutios 698-705 705-711 Tiberius III Justiniaii II (a doua oară) 711-713 Philipkos 713-715 Anastasios II 715-717 Theodosios III 717-741 Leon 111 741_775 Constantin V 775-780 Leon IV 780-797 Constantin VI 797-802 Irena 802-811 Njkcphor I 811 Stamakios 811-813 Mihail I Ran* gabe 813-820 Leon V 820-829 Mihail II 829-840 Theophil 842-867 Mihail III 867-886 Vasile I ' 886-912 Leon VI.! Ml 920-944 Roman I Lcca» penos 959-963 Roman II 963-969 Nikephor 1.

1 1376 .1 261 1259.1 443 1428.... 1071 Constau tin VIII Roman III Argyros Mihail IV Mihail V Zoe şi Theodora Constantin 123 Monomahul Theodora (din noii) 1204 -..11S5 Andronic I Comnenos 1185 3195 Isaac II An— gelos Alexios Hl95 1 203 III -1203 1204 An gel os Isaac ÎI..1 tacuzino 407 Theodor I P*.1 379 1390 1391..1 328 1328.1 1258.1391 1347.1 1383 Mihail VI Isaac I Comnenos Constantin 28 Ducas Roman IV Diogenes 107J..1 449 Tlieodor II Par leologos Consta.1 282 1282... 1 Mihail VII Du-" cas 1 0 7 8 1081 Nikephor III Botaneiates 10S1 1118 Alexios I Comnenos 111 8 1 Ioan II Corn143 ncnos 111 Manuel I Com18180 nenos 118'i 1 Alexios II Comnenos 11S3.1 Despoiatul 1348 1 .'itin şl Thomas Palei ologos 25Î .1025 1 1028 1034 1041 — 1042 1 034 1041 1 042 1042 1 055 1055 1 056 1056.1 1222. 380 1380.1 254 1254.1 425 1425. Angelos (a doua oară) şi Alexios IV Aiigelos 1204 Ale xios V Mur» tzupblos The o d oîTXăs^' caris Ioan III Vatatzes Theodof II Lascaris Ioan IV Lascaris Minai! VIII Paleologos Andronic II Paleologos Andronic III Paleologos Ioan V Paleologos Ioan VI Cantacuzîno Andronic IV Paleologos Ioan VIII Paleologos Manuel 11 Paleologos Ioan VIII Par leologos Constantin XI Palcologos Moreei (Mtstrel) Manuel Cantacuzino Matei Cantacuzino De metri us Caa1383....1 1057 1 059 1059 1 067 1068. leologos 1407...1341 1341...1 448 1448.

1232/34-1271 Mihail II 1271-1296 Nikephor I 1296-1318 Thomas 13181323 Nicolae Orsini 1323-1335 loan Orsini 1335-1337 Nikephor II Henric I Păsărarul (rege) 936-973 Otto I. 1237 Manuel I (despot) c. împărat (800) 814-840 Ludovic Piosul 840-855 Lothar 1 855-875 Ludovic II 875-877 Carol 11 Pleşuvul 877-879 Ludovic III 881-888 Carol III cel Gros împăraţii ronianogermani c.1449—1460 Thomas şi Demetrios Paieologos Imperiul latin de Constantinopol (1337 — cucerit de Andronic III Palcologul) Thessalia 1204-1205 Balduin I 1206-1216 Heuric I 1217 Pierre de Courtenay 1217-1219 lolanda 12211228 Robert I de Courtenay 1228-1261 Balduin îl 1231-1237 Jean de Brienne Principatul Epirulul 1271 — 1296 Sebastocratorul loan I 1296-1303 Constantin 1303-1318 loan II (stingerea dinastiei) ÎMPĂRAŢII DIN OCCIDENT Carolingienii 751—768 Pepin cel (rage) Scurt 1204-1215 Mihail I Angelos 1215-1227/28 Theodor I Angelos Imperiul de Thessalonic. 1227/1228-1230 Theodor I Angelos • 1230-c. 1237—1244 loan Angelos 1244-1246 Demetrios Angelos (despot) (1246—cucerit de loan 111 Vatatzes) Despotatul de Epir 768-814 Caroi cel Mare. cel Mare (rege între 936-962) 973-983 Otto II 983-1002 Otto III 1002-1024 Henric II 1024-1039 Conrad II 1039-1056 Henric 111 cel Negru 919-936 252 . rege (768).

ii 25 Henric V 1125-1137 Lotbar III 1138-1152 Con rad III 1152-1190 Frerkric I Barbarossa 1190-1197 Henric VI 1198-l208 Filip do Suabia (rege) 1198-1215 Otto IV (împărat din 1209) 1212-1250 Frederic II de Hohenstaufen 1250-1254 Con rad IV 1254 — 1273 Marele Ititerr regnum (Restul împăraţilor fără importanţă pentru istoria bi« zantină) ITALIA DE SUD ŞI SICILIA Dinastia normandă 1059 — 1085 Robcrt Guiscard. conte de Sicilia (1101). duce de Apulia si Calabria O. condus de Angevini-Şi regatul Siciliei. guver* nat de o dinastie arage* neză. duce de Apulia şi Calabria H01 -1054 Roger II. regatul Siciliei sa divide în regatul N eapo . duce de Apu-lia si Calabria 1111-1127 Williclm. 1062-1101 Roger I conte de Sicir lia 1085-1111 Bobemtmd.1056-1106 Henric IV 1106. duce de Calabria şi Apulia (1127). lului. parat Henric VI) 1197-1250 Frederic I (î m parat Frederio 1250-1254 Conrad I (împarat Conrad IV) 1254-1266 Manfred (rego din 1258} Dinastia de Anjou 1266-1285 Caroi I După Vecerniile siciliena (1282). BULGARIA Primul {arat 681-702 702-718 718-725 725-739 739-756 756-762 762-765 765-767 Asparuh Ter/el necunoscut Sevar KormisoE Vineh Teleta Sabia 253 . rege al Siciliei (1130) H54-1166 Wilhelm I 1166-1189 Wilhelm II 1189-H94 Tancred da Lecce 1194 Wilhelm IU Dinastia Stauîenilor 1194-1197 Henric I (î m .

1360-1396 Ioan Sraţi-mir. 1083-c. 803 Kardani c. 1052-1081 Mihail (din 1077 rege) 1081— c. Dieevg 814-831 Omurtag 831— 836 Malomir 836-852 Presiaa C§S2^S89 Boris I Mihall 889-893 Vladimir 893-927 Simeon 927-969 Petru 969-971 Boris II Imperiul macedonean 976-1014 Samuel ^ 1014-1015 Gabriel Ra* do mir 10151018 Ioan Vladislav Al doilea tarat 1186-1196 Asan I 11961197 Petru 1197-1207 Ioniţă Caloian 1207-1218 Borilă 1218—1241 Ioan Asan II 1241-1246 Căliman I Asan 1246-1256 Mihail Asan 1256 Căliman . 803814 Krum 814 Dokum. sec. Cei mal 254 . X—1016 Ioan Vla< dimir o. IX Vlastimir pîuă la 891 Mutimir 891-892 Prvoslav 892—917 Petru Gojniko* vid 917 — 920 Paul Branovi6 920—c. 772-777 Telerig 777-c. 1052 Ştefan Voislav o. ţar la Vi-din SERBIA (întocmită de Ge. Oslro* gorsky) miji.924 Zaharia Pr/oslavjevic 927— după 950 CaslaY Klonimirovic Zeta sf. 1040-c.11 Asan 1257 — 1277 Constantin Tich 1277-1279 Ivailo 12791280 Ioan Asan III 12801292 Gheorghe I Terter 1292-1298 Smileţ 1299 Ciaka 1300-1322 Theodor SvJa* toslav 13221323 Gheorghe II Terter 1323—1330 Mihail Şişman 1330-1331 Ioan Ştefan 1331 — 1371 Ioan Alexandru 1371 — 1393 Ioan Şişman o.767 Umăr 1767-772 Toktu 771 Pagan c. 1114 Vukan Cronologia guvernării celorlalţi mari jupani n u poate fi stabilită. 1101 Constantin Bodin Rascia c. sec.

din 1402 despot 14271456 Gheorghe Brantovid.. 1234 Ştefan Iiadoslav c. din 1217 rege c.-1331 ştefan UrOŞ IU Decianslii 1331 -1355 ştefan Dusan... . stătu! kmvean se fărîmiţează în mai multe principate. 1093 Vsevolod I 1093-H.Ar 1429 despot 1456 Î458 Lazăr Branko-VJC. 1018-1019 Sviatopolk I -aî-Malik) 715 Walid I 705-717 715 Suleiman I -717 -720 Omar II 720"24 Jezid II 724 743Hişam 743744Walid II 744 Jezid III 744 750 Mervran li Jbrahim --6S0 Muawija I 661 -683 Jezid I 68 -684 (?) Muawija 0 II 6830-685 Mervan I 684 ( 685. CALIFII ARABI Succesorii imediali al felului 632-634 Abu Bekt 634--64 3 Omar J 644-656 Otoman (Uthman! 656-661 Aii Omcaizii "'■'-■■ 978 laropolt " >0 1015 V] a <ji mir 1015 1016. 1078.fără importanţă pentru istoria hizantină.. Sviatopolk II U13-H25 Vladimir Monomahul In continuare. din 1345 tar 1*5 -3371 Ştefan Uro?'. DeSa> Tichomir' c JI«6-1196 Ştefan Nemania U96-C.„ . 1*34-1243 Ştefan Vla„. 1073-1075 Sviatosîav II 10/5-1076.■705 Abdalmalik (Abd ..:. 1228 Ştefan Pri mal încoronat. despot Rt-'SIA & 79..12 OIc" ^2--945 Igor ^jo 957 O]ga> re ^J »72 Sviatoslav 1017. 1019-1054 Iaros cel înţelept '054-1068.. dislav ■J^o-1276 Ştefan Uros I 12/6-3282 Ştefan Dragutin " 12S2-1321 Ştefan Uroş II » Milutia (^1321. din .9.. 1427 Ştefan revic.... 1228-c. ţar 1365-1371 Vucaşin 1371-1389 Lazăr 1389... 1069-1073 1077-1078 Iziaslav I ' 1068-1069 Vsesla-.importanţi sîntr Uros I L '™? H.

SULTANII SELGIUC1ZI DIN RUM (IKONION) 1077-1086 Suleiman I 1092—1107 Kilidj Arslan I 1107-1116 Malik-Şah 1116-1156 Masud I 1156-1192 Kilidj Arslan II 1192-1196 Kaikosru I 1196 1 Suleiman II 1204 204 Kilidj Arslan III 1204 1211 Kaikosru I (a doua oară) 1211 1 Kaikaus I 1220 220 Kaikubad I 1 1237 237 Kaikosru 11 1 1246 245 Kaikaus 11 1 257 1248-1265 Kilidj Arslan 1249 1257 Kaikubad II 1265 1 Kaikosru III 1282 282 Masud II 1 1284 304 Kaikubad III 1 1307 307 Masud III 1 308 Sultanil otomani pfnă la 1481 ni 1288 1326 1359 1389 1326 Osman. în Rumclia Murad II ^ Mehmed II Mehmed II (a doua oară) 256 . emir de Adrianopol (Edirne) Meii med Celebi. emir de Adrianbpol Mehmed I Mustafa Celebi. emir ■1359 ■1389 1402 •141 3 •141 1402-1413 1411-1413 1413 1419 ■142 1 ■142 1421 ■1451 •144 1444 6 ■1481 - Orchan Murad I Baiazid I Interregn Suleiman. emir de Anatolia Musa Celebi. Califatul abbasid cade la 1258.Abbasizil 750-754 Abu-1-Abbas al Saffah 754 — 775 al-Mausur 772785 al-Mahdi 785-786 al-Hadi 786-809 Harun al-Raşid 809-813 al-Amin 813833 al-Mamun 833-842 al-Mutasim 842-847 alWathik 847-861 alMutawakkil 861-862 alMuntasir 862-866 alMutazz 866-869 alMuchtadi 869-892 alMutamid 892-902 alMutadid 902-908 alMuktafi 908-932 alMuktadiF 932-934 alKahir 934-940 al-Radi 940-943 al-Muttaki 943946 al-Mustakfi 946-974 al-Muti 974-991 al-Tai 991-1031 al-Kadir 1031 — 1075 al-Kaim Ceilalţi califi nu mai an importanţă pentru istoria bizantină.

XXVII>ţt»XXXCI) Iliirfi .. | ' pag. Desenator — Cezar Mclamahnan... XXI) Activităţi cotidiene (pi. XVI—XVII) Arte minore (pi. XIV—XV) Basorelief (pi. I—II) Arhitectură religioasă (pi.. VII—XII) Pictură morală (pi. XII—XIII) Sculptură (pi. XXV—XXVI) r# Bizanţul şi arta europeană (pi. — O istorie a imperiului bizantin 257 .LISTA ILUSTRAŢIILOR Ilustraţii Arhitectură civilă (pi. XIV—XV) 194 Selectarea mâini aiului ilustrativ aparţine autorului. III—VI) Pictură — Mozaic (pi. XX) Portrete imperiale (pi.stantinopol Imperiul bizantin în secolul VI 28 12 Organizarea themelor în Asia Mică (sec. VII—IX)62 2 8 Imperiul bizantin la moartea lui Vasile II (Î025) 62 110 Imperiul bizantin snb Comncni (1081—1185) 146 Imperiul bizantin în prima jumătate a secolului al XHI-lea (1204—1261) 168 Prăbuşirea statului bizantin (sec. Ora ştii Con. XXII) Arta militară (pi. XXIII) Fortificaţii (pi. XVIII—XIX) Viaţa politică (pi. XXIV) '•*■ Monede bizantine (pi.

105. 148. 140. Marea~: 38. papă (1154-1159)! 147. localitate în Palestina. Abu Bekr. 38. general roman: 19. Abd al-Malik. 29. 253 . rege vizigot (391 — 410): 17. Adrian IV. fiica lui Ludovic VII. oraş pe coasta vestică a Asiei Mici: 134. 74. 190. rîu în Italia. Abd er-Rahman III. 203. 29. 184. unul dintre conducătorii răscoalei antibizantine din Macedonia din 976: 104. 160. Acera (antica Plolemais). A. papă (867 -872): 83. AX os:. afluent al Padului. 177. 92. Agnellus Pariicipatus. 134. Abydos. 64. 169. 166. 123. emir mu-svilrnan: 84. Alaric I. Africa: 20. 41. fiu al comitelui Nicola. cetate în Cilicia: 88. Agila. soţia lui Alexios II Conanenul şi Aniiromc I: 154. . 25. 30. Albania:' 1W. port la Mediterana: 104. 19Î>.INDICE JJ. oraş în Trăda (astăzi Edirns): 14. Agilulf. Adana. 195. Acaţiu. Akroinon. calif omeiad (685—705): 54. patriarh de Constautinopol (472-48S): 21. Aistulf. Adriatică. Aetios. rege vizigot (549 — 554): 33. regiune din Grecia septentrională: 165. 173. fief vizigot: 14. rege longobard: 66. rege vizigot (485 — 507): 33. 193. emir selgiucid: 134. rege longobard (590 615): 37. Aaroti. 68. calif musulman (632--634): 47. 61. călii de Cordoba (912—945-): 96. V. 177. 192. 72. . 36. Agapet. Agatliias de Myrina.'rege longobard (749 — 756): 63. principat latin în Pe-loponcz creat la 1204: 164. Âbtil Kasini. eunuc: 67. oraş pe ţărmul niicrasiatic al Dardanelclor: 68. Adalgis. 100. Aaehen. 51. 35-37. Alaviv. Abd erRahman. Agnes-Anna. 157. 21. Adrian II. 197. Abdallahibn-Raşid. emir de Cor-'doba: 75. 89. localitate în Phrygfa: 61. Alaric II. Adrianopoi. 132-134. 70. 109. Adramyttion. 74. 165. 70. 55. istoric şi poet: 3S. Aetilts. doge ve-> iieţi-an (810-827): 70. Adda. 186. Adiata. Aearnania. 109. 138. 158. papă (535 — 536). capitala Imperiului carolingian: 69 — 71.

143. 153. A mir. 14if. 57. metropolă egipteană: 8. 18. conte de Savoia . Afexios Apocaiicos. ASexîos IV Angelos. 107. 105. . themă în Asia Mică: 45. Alexandru din Tralles. Anir. regele Ierusalimul ui i 152. 149. Alexios Cotnnenul. Alexandru III. Alpi. 123. aristocrat bizantin: 151. 155.Aîboîn. Auastasios II. 16. împărat (491 — 518): «40--24. conte de Savoia (1285--1323): 187 Atnedeo VI (Contele Verde). împărat . 140. 176. Alep. Anastasios I. Munţii ~: 111. fiica regelui os-trogot Theoderic: 30. Alexios Cotnnenuî. 61. Alexandria. Amaseia. 107. ginerele lui . Alexios Kalergls. 162. 184. Atnalfi. Altnos. antipapă (1130— 1138): 141. Aîexios Strategopulos. 90. Alexios III Mare Cotnnen. Amorîon. "Aii. patriarh de Con» s+antinopol (730-754): 60. Alexandru II. sultan selgincid (1063-1072): 122. rege longc'ard Ic. 132---l 37. 73/75. cetate în Phrvgia (Asia Mică): 49. 144. îm-. Amniianus Marcellinus. 174. fratele Iiii Tîicodox I Lasc&tis: 169. medici 22. 167. I Aîexios II Cosnnenul. 104. împărat de Trapczunt (1204 — 1222): 162. conducător âî răscoalei antivcuetieiie în Creta: l78. AlpArslan. fratele lui Ştefan II. 21. calif fatimid: 106. 53. Atnaury. 59. 95. 197. 91. Aîexios Comnenul. Âlexios I Mare Comnen.|= (1180-1183): 154. 89. 138. 64. cetate în Mcsopotamia Superioară: 23. 49. elAmiz. localitate în vestul . papă (1159 — 1181): 151. doimi moldovean (1400-1432): iSl.Asiei Mici: 153. 47. împărat de Trapezuut: (1349 --Î39O): 193. istoric romaji (330-400): 15. 137. port italian la Adria: tica: 148. Anazarb. Anchialos. protosebastos: 155. cetate în Ciliciai 100. general arab: 48. Alexios I Comnenul. 119. împărat (912 — 913): 89. Alexandru I. Amedeo V. 112. emir seJimicid: 189. ca'iî (656-661): 51. 114. n Alexios III Angeios. 13. 157. 1S9. împărat (1081-1118): Î24-126. Alexios Lăstăriş. 61. port în Campania (Italia): 106. 14. 91 98. 154. 61. Anastasios I. Amalasuntba. generali 174. Ancona. Analect II. 139. 71. Alexios Brauaî. cetate lombardăi 151. 147. împărat (1203-1204): 161. 153. 27. 72. 101. 49. 59. oraş pe coasta tra cică a Pontului: 65. strateg: 68. 19. parakirnomenos: 191. 175. emirat musulman: 87. papă (10611073): 122. regele Ungariei: 141. general: 148. Anatolikon.'1343—1383): 197199. împărat (713 -715): 56. general: 156. Alep. Amida (Diarbekia). Alexandru cel Bun. împărat " (1195-1203): 159-102. 188. cetate în Siria: 48.Manomed. 130. 560-572): 34. Aiessandria. Alexîos II Mare Comnen. 142. Aiexios Philanthropenos. ge-Jojeral: 182. 74. 40. 134. j»ărat de Trapezant: 184. 106.' ^7 AJejtios Mosel.

M ir* 259 .

73. preot din Alexandria.86. 260 . 74. cetate în Siria de Ko 101. împărat (395—408)1 15. 182-188. patriarji de Constantinopol (803-901)1 87. 48. 142. 119-121i 123. Arcadiopolis. 117. Arduin. 139. împărat (1328-1341)1 186-190. 156. Andronic IV Paleologul. 148. Arqa. 56. soţia despotului epirot Ioan Ducas Ow Binii 190. 149. 68. 114. 157. knna. ge-i Ecial: 152. prefect al pretor riului: 17. 117. 101. regat! 136. 139-141. munţii 83. Arabia. Antiochia.ţ i s î a . 44. 95. 156. 125. 89. împărat (1376—1379)1 198—200. Anna Paleologos. 100. Anna. 101. Antonios II Kauleas (Antonie). fiul ţaruîol bulgar Ioan Asan III j 185. Peninsula ~t 44. themă în Asia Mică: 45. Andronic Asan. oraş în Trac ia I 73. 158. regat. 144. Ariadna. Armenia Mare (Ani). marele cneaz de Kiev! 106. 85. 18. Arlstotel. 31. fondatorul statului ghiar (890-907): 86. sora lui Vasile II şi Eoţia lui Vladimir. părintele arianismului i 12. Andronic Contostcphanos. Antiochia pe Maiandros. 54. Andronic Nestongos. 191 — 193. localitate în vestul Asiei Micij 167. 143. fiica lui Alexios Ii 135. 44_46. 14. Andronic I Comnenul. regat în N-E Asiei Mici! 85. tect: 27. aristocrat aiceean: 169. Anthemlos. Armenia Mică. 141. Anna Paleologos. filozof atenian (384 — 322 î. . oraş în Siria! 8. Arpad. generali 88. oraş în Asia Mică /ezi Angora.105. 162.e. 48. 19. 95. Ariulf. 145.)! 131. 9. Armenia. 130. 104— 107. 198. Anglia. Arcadius. Armeniakon. oraş la Asia Mică (Ankara)! 201. Andronic Ducas. 138. Antitaurus. fortăreaţă îa TraciaS 184. împărat (11831185)! 130. Anthemîus. 56. 57. 17. soţia lui Zenon şl a lui Anastasiosi 22. provincie bizantină. 177. 27. 16. duce longobardi 37. insulă în Cidade (M. 133. regele Ungariei (1046-1060)! 121. 142. Antiochia (Antioîiia). apoi regat în Ciliciai 138.U hail Vilii 176. istoric. 90. împărat în Impe-s riul roraan de Apus! 20. 138. mai tîrziu arabă în N-E Asiei Mici! 14. Egee)i 140. 35-37. 122. 47. 156. Apulîa (Puglia). 102. fiica regelui sîrb Ştelan Decianski! 188. Atidros. Anna Comnena. Angeli. . 73. 147. Ani. 189. 137. fiica Iui M. vezi Armenia Mare. fiica contelui Aniedeo V şi soţia lui Andror nic Iii! 187. 87. Apros. 109. Andronic II Paleologul. regiune din Italia sudică i 64. Ankara)! 75. 142. 143. S Antliemius din Traîles. principat latin în Siria de Noidi 137 — 139. 57» 68. provincie în Spa= niaî 74. 147. 116. 155. principat. Anna fie Savoîa. 167. Angora (antica Atikyra). 149. 31. împărat (1282-1328)1 176. Ankyra. Andronic III Paleologul. Aritis. dinastie bizantină! 128. 111. Andrei I. 200.n. gel normand! 113. 112. 150. 91.

118. partizanul ortodrodeij AHianasîos. 90. port pe coasta daimată: 139. 99. rege al Armeniei Mari (953-977):. 39. "Artabasdos. 107. 200. 166. Âihanagild. 91. 87. 134. 108. 83. soţia Iul 1'heodosios II: 17. 186. B. 78. Athanaric. strateg de Arm» uiakou. As£oH. £Mk)d III. 41. regele ostrogoţilor: 30.^i 7S. 169. 171. rege vkigot (554 -567): 33. Asjsaruch (Ispericli). Muştele . Baitoglu. rege al Armeniei Mari (8S5—890): 85. Avlona. 21. 181-184. 69. Atena. 144. patilarîi de Constaniinbpol (1254 — 1259. 54. Arta. 156-700. 175. 111. 106. Mustii ~s 8. Babylon (astăzi Cairo). Bsian. 17. 21. 70-72. Augusttiî. 176. localitate în Italia meridională:: 102. 137. ASod II. 1261-1265): 174. sultan otoman (1389 -1402): 200. 79. 58-64. 132. 175.): 107. 104.lui abbasid: 84. 104. Î40. 86. 185.e. 124. 171-173.90. 202. Baiiluin (Baudouin) III. 29. 155. Attila. principat aragonez: 185. nepotul lui Theoderîc I. 32. 14. rege vizigot: 14. Aspar: mercenar alan: 20. fondato ful Marii LavTe: 90. 105. Bagdad. 130-132. 172. 201. ASod I. 162. sultan al Egiptului (1260-1277): 174. Baibars. 128. 95.n. 15. Bardancs. rege al Armeniei Mari (914-929):. Arov. 61. vezi TotUa. 203. 131. (679 — 701): 50. 122. 24. cetate în Siria: 104. Badvilax. 164. regiunea dintre Don şi Nipru: 86. 120. 86. 43-46. 104. 200. metropola Greciei: 8. Aikoid. fondatorul clianatului bulgar. Asan. 121. 8jU 261 .n. 64. 186-188. 201. 56. golf: 133. împărat roman (31 î. 202. emirat selgiucid !■ Asia Mică: 181. şef vareg: 80. 33. 101. oraş în Asia Mic* port la Mediterana: 88. 61. Aydin. Balcani. 198.Arsenios Autoreianos. 34.-14 e. Marea de ~: 193. 41. rego al Ierusalimului (1147-1163)1 149. 1320-1348): 1§6. 18. Avignon. călugăr. 130. 190. 104. 181. Balduin (Battdottin) de FSandra. împărat de Constantinopol (1228-1261): 169. 143. Balazid. 68. strateg: 57. 18. Baaihek (anticul Heliopolisf-. Arta. 156— 158. (1187 — 1196): 13]. 99. 95. 181. 26. Balduin II. 165. cetate siriană: 145. J25. Aieîkuz. 53. 179. Askaîon. Calica. 38. sediu pontifical (1309— 1378): 189. Athanaric. 128. 36. 89. rege hun (434-453)* 17-20. capitala despoiatului ICpiruîui: 170. oraş în sudul Franţei. peninsulă: 7 — 9. Athenais-Eudocla. 191. Athanasios. conducător politic do» brogean (c. unul dintre fondatorii taratului vlaho-bulgar. Atena (Athena). episcop de Alexandria. împărat latin de Constau* tinopol. 38. 23. capitala califatv. chagan avar: 33. 49-51. 91. 165. 102. «thos. 65. •' V'1' '• Alialia. atniral otoman: 204. 51. Balduin I (1204 — 1205): 160. 200. 150. 73-75. ora» în Egipt: 49. Asia Mică.

general. Bosfor. Bitolia. oraş în Bulgaria: 134. 117. 84. 109. Boris I Mihail. localitate în Calabria (Italia de Sud): 175. 165. Branicevo. Bencdict XII. 145. cetate în Macedonia! 109. 155. 177. 86. strîmtoarc prin care Marea Neagră comunică. 29 — 31. Bessarion. general. 103. 111. fortăreaţă în Macedonia: 108. Bari. 195. 51. Berrola. 123. 1050-1111). 66. mareşal de Franţa (1366— 1421)': 200. fruntaş al primei cruciade şi fondator al principatului latin al Antiocliiei: 133. Bithiaia. 131. Bardas Skleros. teolog si predicator francez (1091 — il53): 144. prima dinastie munteană: 181. 185. Bonus. 34. 170. 132. Bela-Âlexios. Beia III. 105. Imperiul bizantin: passim. Basiliscus. _ Brescia. oraş lombardi l'1 262 . a doua soţie a lui Constantin VII Porphy ro ge ne t ui: 95. 44. Basarabi. 78-82. Bernard de Clairvaux. fiul lui Robert Guiscard. prinţ maghiar: 141. 145. 166. Beoţia. • Basarab I.Bardanes Turkos. 122. 202. Bardas Phocas. papă (13341342): 189. 182. 165. Boris II. Beirut. 138. 104-106. Bonifaciu de Montîerrat. ' Belizarie. marchiz. 73. fondatorul Ţării Româneşti (c. Bavaria. localitate în Palestina: 9. Benedetto Zaccaria. Bohemund (c. prima soţie a lui Mauucl I Comnenuli 144. 83. vezi Bcla III. cu M. 1310-1352): 188. 148. principat sud-slav: 111. 184. general:95 —97. 8. general: 69. 174. oraş pe Dunărea mijlocie! 115'. principe latin de Antiochiâ (1127-1130): 141. Baudouin de Boulogne. BeSa. 27. 185. 31. Boiogna. 162. 59. oraş pe coasta siriană: 104. 165.. ţar bulgar (969-971)1 101. 183. cardinal roman. Bethleem. cetate pe Dunărea mijlocie: 141. palat imperial: 143. Beneveut. localitate sud-italiana! 102.. Boucicault (Jean le Mahigre). Bizanţ. unul dintre conducătorii celei de a IV-a cruciade. capitala Apnlici (Italia de Sud): 84. 155. nepot de frate al lui Nikephor II Piiocas: 102. cezar: 75. ţar bulgar (852-889): 81. Bovino. 11. 106. născut la Trapczunt (1395-1472) 1 180. ducat german: 138. 193. regiune istorică în Grecia: 78. Bosnia. Berenguer de Rocartorte. Berthe de Provence. 41. 203. fondatorul regatului latin de Thessalonic: 161. 46. general: 102. 96. Blacherne. Bardas. Belgrad (anticul Singidunum). Berroe (astăzi Sîara Zagorq). regiune istorică în N —V Asiei Mici: 66. Marmara: 7. uzurpatorul tronului imperial sub Zenon: 20. Bardas Phocas. Bohemund II (fiul precedentului). 197. general: 26. 122. şef al companiei catalane: 184. regele Ungariei 1172-1196): 151-153. 112. nobil geneve/. oraş în Italia: 151. 106. patriciu: 45. şef cruciat: 137. 137. 181. Bertha de Sulzbach. 136-139.

162. 121. Cattaneo. localitate în Sicilia: 183. ('asia. fratele lui Philip IV cel Frumos: 181. IX) j 42. 55. Castoria. ţpi. Cassandrcia (antica Potidca)§ colonie a Corintului. 148. Carol de Valois. Callabelîota. ce corespunde anticului Lattum: 44. Bulgaria. Carol I de Anjoti. 124. 114. 108. 99. 85. Caramania. 184. 119. 84.'oiistantinopol: 99. 115. 103. oraş în Campania: 32. 148. c. CalHnicos. 182. familie do nobili genovezi: 188. împărat franc (768-814): 65. rc^'e al Siciliei (1266-1285): 174-178. exarh de Kavcnna: ■S8. Cappadocia. 192. fiul lui Balduin I I : 190. 101. principat sud-italiani 118. CaHlnicos. Caria. nepoata lui Balduin II: 181. regiune în Italia de Sud: 64. 120-122. Bulgaria. cetate siriană: 104. localitate în Sicilia» nu departe de Palcrmo: 131. ducat: 205. 181.e. regiune centralestică a Asiei Mici: 26. Capua. 177. 78. port în Apulia la ■Adriatica: 116. 68-71. • Cairo. tean al Pătimirilor: 87. palat imperial din C.iei Mici: 176. 90. 60. 39. m. 102. Calabria. 70. 156. regiune istorică '. cea mai mare insulă din Marca Ionicăi 54j 140. Burgundia. vezi Karaman. numele vechii co• loiiii megariene. apoi tarat: 71. 180. 81. 142. 98. chanat.fost fondai Constau tino. localitate pe cursul • superior al Eufratului: 27. Munţii ~i 46. Carol II de Anjou. 97. Carol cel Mare. poctă (sec. Cefalâ. fratele lui Ludovic XI. oraş în Macedoniai 133. 192. polul: 10. Byblos. 187. Caslav. Calist. 149. soţia lui Philip de Tarent. 141. Carfagina. regele Neapolului (1285-1309): 183. patriarh de Constauti■nf pol (1350-1353): 196. pe locul căreia a. patriarh al Con-■ ■srantinopolului (693-705): 55.n. Catherine de Courtenay. 4 0. Candia.150. Byzantion. themă bizantină. 105. 192. Canne. 87. oraş în Bitliinia: 155.Brindisf. 195. 93. 66. Cephalonia. Bukoleon. capitala caîifatuîui egip. oraş în Angliai . Britania. 72. 156. 119. fondat de cartaginezi (223 î. Cartagena (antica Carihago Nova). 193. 94. Caucaz. Capua. Byzacena. capitala provinciei bizantine din Africa de Nordi 29. 123. italiană la sud de Tibru. 69. regiune în Africa romană: 29. 88. 87. 121. 117. 112. 148. oraş în S-E Spaniei. 50. cetate în Si» cilia: 75. Campania. Catherine de Valois. regiune istorică pe ţărmul egeic al A. 593. 49. Calllnicum. inventatorul focului grecesc: 52. Cahhiicus. localitate în sudul Macedoniei: 184. 92. 92. 49. 263 . principe sîrb. 35. Brussa.): 33. 78. 45. capitala Cretei: 98. Castrogiovanni. localitate în Apuliai Canterbury. . 118. 122. 88. teritoriul vechii proviucii romane: 24. 188. organizată de Vasilc II în regiunile muntoase ccntral-vcstice ale peninsulei: 111.

pictor modern (1839-1906)! 27. 143. 193. Christophoros. 143. 61. insulă: 25. Constantin II. 157. 189. Canon de B&hune (c.Cephalonia. 95. 39. Andros. discipol al apoatoîlr lor slavii i 81. 54. coîmpărat(921— 831). Chorasan. eunucr 17. Cilicia. . 39. rege ffano (481-511)! 33. Chrysocheîr. 205. 37. 89. 65. 156. Cîmpia Mierlei. 55. Clovis (Clodovech). 103. 199. C£zanne (Paul). Cirenaica. localitate în. peninsula Crimeea (Cliersones-ul tauricU 50. 148. vezi Kossow. mer• cenar. trubadur! 160. : Chosroes I. 35. Cipru. 90.)! 115. nepotul lui Frederic II de Ho-* i henstanfen (1252-1268)1 176. 158. Chersoncs. 188. peninsulă între golfurile Salonic şi Orfanii 201. 192. 13S. localitate în sudul Italiei: 119. 192. regmnşr istorică îa. theraă în centrul Asiei Micii 98. 27. 185. Comentiolus. 54. 147. 105. 36. Cezareea. 32. aflată pe o insulă din lagună: 199. 170. 99. 127. 18. 32. 177. 74. insulă în Marea Egeei 102. rege persan. regat latin. oraş în Bithiniaţ 105. Clement VI. 158. •. 106. papă (13421352): 192. Chora (Kahrii Djami). ConradlH. topărat (337-350) 12. 85. . Chrîstophoros. Constantin I (Constantin cei Mare). Comnent. 128. Cîmpiilc Catalaunice (Campus Mauriacus). 144. Cirmen. Consîaiiîin III. dinastie bizantină (1057-1059. 107. împărat (641660): 49-51. 9â-* 100. împărat 49. comandant militar: 30. insule "în Arhipelag (Delos. în' Munţii Taurns{ 46. 197. oraş în Bithiniaţ 19. fratele lui Renier şi Bonifaciu de Montferrati 157. 152. mănăstire consiantinopolitanăi 131. 140. 37. nepcH tul lui Chosroes I (589-627)4 18. 1081-1185): 41. 31.SantQisi eţ'c. Cczareea. CJclade (Cycîade). Chalcidica. 135. 21. regiune în centrul Franţei: 19. 56. 49. . rege german (1130—< 1152)'. Chios. Chosroes II. Ş-B Asiei Mici. ChrysopoHs. 143-145. localitate la nord de Balcani! 161. Chrysaphîos. 264 . Conrad de Montferrat. comitat francezi 160. tîiemăî 69. Conradin (Conrad V). Clement. Clocotniţa. insulă: 49. 52. regiune în Asia Centrală: 155. localitate pe fluviul Mariţa: i69. 137.— 340)! 11. 1150— 1224). 134. Constanteia. guveraat de dinastia de Lusignani. Ceylon.69. China: 25.' 155'. Cipru. 184. Chioggia. împărat (337. 34. Constant I. Champagne. general bizantini 34. fiul lui Roman t* le-* capenosi 91. mare dornestJoS 84. Naxos. Pales--tiiia: 104. 47. 135. Civitate. oraş în Cappadaciaţ 13. Constant II. localitate pe fluviul Mariţa: 198. regiune în Africa âe Nord: 49. 83. Împărat (306-337)1 7-13. cotate în estuarul veneţian. 25. Charsian. rege persan (531 — 679)! 21. ChiibutHos. Chalkedon. conducătorul pav> licienilorî 84. 46. 32.

156. Constantin. 48. 116. Constantina. Constantin Paîeologul. Constantin Paîeofogtri. împărat (780 -797): 65-68. ciu: 39. Cyzik. fiul lui Andronic II: 186. oraş sud-italian:. 165. coîmpărat (924—945): 91. 111. 175. IX): 89. 74. 64. Crum. Î5$f' Crotcna.262 . Ganstantin XI Dragases. istm: 91. '" Corint.'I19. 14Q. Constantin Bodin. 133. Constantin. . localitate în nordul Franţei: 160. Constantin. 144. Constantifliana Daphae. Conuri de Aur. insulă în Adriaticai 132. apoi califat arab în Spaniai 96. 98. Constantin Gongyles. insulă:. ■ Curtea de Argeş. 78. apostolul slavilor (827869). ca scaldă promontoriul pe care se ridică Constantinopolul: 11. Constantin X Ducas. vezi Ametfeo VT. 135. Constantin Lascarîs. Constantin II. unchiul lui MiIiail V: 116. soţia împăratului Henric VI: 156. Constantinopol. 195. 96. peuiusulă: Si*. Cordoba. 135. Constantin VII PorjrfiyrogeneM. oraşul: passim.. Constanţa-Anna. Constantin V (741-775)i 6065. Contele Vertfe. împărat (10421055): 116— 120. Constantin Dalassenos. oraş în Spania* 33. Corfo. 144. Constantin Phocas. Creta.Constantin IV. general. fiul lai Vasile IÎ 83-85. cronicar? 205. fiul lui Mihail VII: 125. 125. 69. oraş în Grecia.. 81. colonie miletianăi 183. Corint. 81.9 2 . 162. Croaţia. 123. fratele lui Theodor I Lascaris: 165. 145. soţia lui Ioan III Vatatzes: 171. 9§.9 9 . oraş în K-V Asiei Mici. 144. oraş lombard: 101. Constantin Ducas. Corbie. 75. Constantin VIII. strîmtoare îu prelungirea Bosforului. 107. 71.' 151.204. 71. 114. strategi 96. sediul unul emirat. Cteslprhon. Constantin Ducas. Crîmeea. general bizantin (sec. împărat (1059-1067): 120. 122. han b'uîgar (803-S14)ţ 70-72. 68. fratele lui Miiiail VII> 125. 89. 8 8 . 197. Constanţa. 13. împărat (1025-1028): 98. •: Cordoba. principesă de Antiochia: 141. cetate ridicată de Constantin cel Mare Ia nord de Dunăre: 11. fiul lui Roman I. Constantin Ducas. 176. 140. Constantin IX Monomahal. principele Eetei (1081 -1101) i 124. 36. soţia lui Mauri-. 145.80. 9 5 . ţar bulgar 41237-1277)! 174. 132. 95. patriarh de Constantiuopol (754—766): 65. 47. papă (708—715) i 56. Constanţa de Sicîlîa. 177. împărat (668 — 685): 51-53." capitala Imperiului persan: 35. împărat (1449 -1453): 202 . 123. Constanţii» II. 34. împărat (913-950): 81. 50. Cremona. fratele lui Mihail VIII: 175. mare drongari 135. principat sud-slav. • Constantin I.-' CritobtJ din Iaţ&ros. Constantin. 144. fiica lui Fre» deric II de Hohenstaufen. Constantin Ticfr. capitală a Ţării Româneştii 196. Constantin VI. împărat (337 — 361): 12. prefectul Constantinopolului: 18-ConsianiiiiKyril. general: 97.

Dobrotici. 1348-1386): 186. 108. 156. Drobeta. 23. 266 . Dir. Di'mitriţa. 111. 132. 114. dinasţ grec. astăzi Demotika* oraş în Tracia: 106. port în Bulgaria: 70 — 72. 10. 173. 26. Diocleea (Zeta). 111. umanist bizantin (c. patriarh de Alexandria (445-454): 19.155. 25. 104. 186. fiul lui Thcodor I. 17.D Dalmaţia. 154. nepotul lui Aiidronic I: 167. 156. 39. Dorylaion. Dvin (Tivion). vezi Amida. 32. Dardaneie (anticul Helieşpont). David. cîmpie în Phrygia: 140. 191. corsar: 89. emirat musulman: 104. despot. 198. 134. strîmtoarc: 196. 132. boier vlah. 116. 141. renegat grec. Dldier(Desiderlus). 119. 186. 124. Damian. despot de Mistra: 203 — 205. 44. 30. Oanielis. cetate egipteană pe iXil: 79. 107. Dion (Aione). Dastagerd. împărat roman (284--'305): 8. conducătorul unui principat" în Khodopi: 160. conducător al principatului dobrogean (c. principat slavi în Muntenegru: 107. oraş în Armenia: 45. cronicar bizantin (sec. Demetrios Kydones. 157. 37. 78. regiune istorică în trestiil Peninsulei Balcanice: 30. 1324-c. 167. 53. themă bizantină: 82. 107. 101. Dalmaţia. 103. biserică de lingă Atena: 131. 90. 91. Don. şef vareg din Kiev: 80. 90. 108. Daphni. Damian Datassenos. themă bizantină? 69. 161. fluviu: 86. 1400): 180. despot. 152. 103. 109. Demetrios Paleologut. rege croat: 125. localitate pe'coasta dalmată: 139. David Comnenul. Dlgenis Akritas. 140. 14. 139. Dessa. aristocrată din Pa(ras: 82. astăzi Drobeta-Turnu Se veri u: 11. 11. Oamietta. reşedinţă a regilor Sassanizi: 47. ' Dyrrachion (Dyrrachium). împărat de Thessalonic: 171. oraş în Siria: 4S. 193. Dlarbekia. . vezi Ştefan Nemanla. vent: 86. nu departe do Carlagina: 29. 65. 35. Dobromir Chrysos. dnce: 107. XV): 205. ridicată de Anasta-sios: 23. 95. 145. fluviu: 11. Dldymotika. 27. . oraş pe coasta Dalmaţiei (astăzi Durres): 21. Damasc. Dara. 48. 37-39. Diocleţian. eroul poe mei populare bizantine cu ace laşi nume: 87. 144. 147. 69. Deabolls. Ducas. unul dintre fiii comitelui Nicola: 104. localitate în Africa romană. 151 — 153. Develtos. Dobrogea (Scythia Minor): 38. 107. 15. Dîoscor. Demetrios Ducas Angelos. 104. Damasc. Dorylaion. 72. Decimum. 187^ 191'. ultimul rege lorigobard (-756-774): 66. astăzi Bursas. 93. în antichitate DU dymoteiehos. localitate în Tra-ţ cia: 156. 197. cetate în Phrygia (astăzi Eskişcir): 137. cetate în Mesopotatnia. 162. . i l l „ 115. Dunăre. 133. 163. oraş în Dacia romană. Demetrius ZvoniirJr. 159. duce de Bene-. Dyrrachion. 87. 134.

54. vezi Theodosiopolîs. regiune istorică pe faţada vestică a Asiei Mici. Flandra. 114. oraş în N-E ItalieÎF 202. 165. 14. Eustathios. 94. 103. 48. rege ostrogot: 14. Eubeea (Negroponte). Egipt. 152. Emesa (Homs). 260-340): 13. emirat. Epir. 93. 13. oraş din lonia. Erzerutn. Eleutherios. fiica lui Roman I. rege al Ungariei (1196 -1204): 161. 8. Egee. 32. 160. fiica lui Robert Guiscard: 125. prima soţie a lui Constantin VII: 91. eunuc: 17. 195. 169. Edessa. Eudoxia. 53. 98. 166. ?•* Eutyehes. 58. fiica profetului căsă torită cu Aii. 74. Eusebius de Nicomedia. 176. 30. 175.eon VI: 88. cetate siriană: 101. 184. localitate în Italia nordică: 31. epis cop arian: 12. 143. condus de Fatimizi (descendenţi ai Fatimei. fiica lui Ioan Asan II şi soţia lui Tlieodor II Lascari. principat. ■■■/ Felix III. 154. 29. Elena. tatăl lui Osman. \ Ferrara. 33. 39. fratele lui Balduin de Fîandra: 160. 190. soţia lui Arcadius. 160.s:' 170. Eudocia. provincie bizantină: 7. fondatorul principatului otoman: 181. Eplies. viitorul califî 87. 130.: 83. Eutropius. 177. papă (483-492)jf Fernand Ximenes de Arenas. ' Eustache. patriarh de Constautinopol (446-449): 19. Eriiianarie (Hermanarich). Eusebius de Cezareea. 59. Europa: 8. apoi despoiat bizantin dizident: 164. Fatima. 181. 137. exarh de Ravenna: 44. fiică a lui Mihail VIII: 178. comitat francez: 135. Eolida (Eolia). 192. 174. 87. mai tîrziu califat arab. 47. 156. 145. Eudocia. regiune istorică în Grecia de Nord: 165. mare drongar: 87. comitat latin: 137. catalane: 184. 137. 162. 197. istorio (c. 118. 172. monofizit: 19. 170. cetate în Mesopotamia superioară: 19. 138. 90. Faeuza. 45.' 17. 179. 19. 73. 91. fluviu: 14. fiul emirului de Cairo ibrahim-ibn-A'hmed: 88. soţia lui Constantin X Dncas şi Roman IV: 123. Euthymios. Marea~: 115.. 114. Elena. : Eugeniu IV. 63. 83. soţie a lui I. 203. fiica lui Mâhomed): 74. 107. Ebdulali. între Troada si lonia: 181. Emeric. Epir. 190.E. Euîrosina.'ia. Elena. fiică a lui Mihail VIII: 177. 41. Flavian. Ertogrul. 45. 134. 107. patriarh de Constantinopol (907 — 912): 89. Etienne de Bloîs. Edessa. unul dintre şefii companiei. 95. Egee: 144. 27.' Elena. pe faţada vestică a Asiei Mici: 18'. 195. insulă în M. 32. 118. 152. Egipt. unul dintre şefii primei cruciade: 136. 177. 207 . soţia lui Ştefan Dusan: 189. 125. papă (1431-1447): 202. provincie istorică în N-V Greciei. Eto. Eudocia Baiana. i Eufrat. 104.

.Fiavhis g. 24. 15. 128. împărat german (1152-1190): 145. 6! 75.. oraş italian în Ligtiria: 127. 200. oraş ta Azerbaidjan. Geargia. şef alT „cruciadei săracilor": 135: Gaza. 193. €angrai. Oennadios. <3ernsafiîjs I. GaHia. 200. 196. oraş toscan: 180. rege vandal (530 — : 533):'. as tari Tabriz. Geoîîroi de Vi!IehRrâţ>«3in. Friinigern. rege vandal (427— ■ 477): 20. Geofşias Hazalen. 202.' Lesbos: 196. Geînsixnos. stăpînă peste insula. Fou!q«es de Anjou. 157. 189. 200.: 42. 152.• Franţa. 1042): 114-117. 115§-c. 181. exaTcli de Africai" 35. " "' Genesi»3. duce <fe. 144. 138.' Geliracr. . fluviu îa ItaJia centraia: 142. 1«9. 0. împărat german ( 1 2 1 2 . G<nova. Î9Ş. Galata. Giibn'şi. 1!!-)." Ge-tiserJc. familie de nobili gcnovczi. marf. Feulques de Neuiliy. rudă a lui Mauri-« i o s . 147-154. Frederic de Lor«na. UBRI duit-re frun taşii celei de a IV-a* cruciade (<. Gatiilusîo. 176 ' ■' Georgios Cortazzi. 202. I21i)-c. predi cator (m. regat: 109. 193. Vil. 1SS. Geefftos Âkropoîite. prefectură romană: 11. " . 1 SI. 47. • ■ ' ■ ■ ■ : 2S3 . oraş în Armenia! 5S. 137. 195. 96. Frederic I BaAarossa. 201. 202. Galatiiî. reşedinţă a Sasaniztlor: 45. 19. 183. pntriarh de Coost«ntinopol (715—730): 60. 144. Oermania. Gabricî Radomlr. GatigMMio. oraş în -GaUitia: 141. 200. nobil genovez: 196. 173. 1360-1452): 180. 185. '95. regiune istorică în Asia Mică: 141. 90. 199. Georf'Jos fisîâes. res*e al Ierusalimului (1131-1147): 141. genetaî (m. istoric niceeau (1217-1282): 172.29. Lstorio (c. Georgios Maniakes. 46.1 2 5 0 ) şi rege al Siciliei (1197-1250)! 171. cetatea în Siria de Nord: 101. :13. Georgios Pachytireres. regat: 136. regal: 112. sfetnic al lui Thcodor II Lascaris (m. 198. Frederic II de Aragan. CalUpsii (KsUipoH). istoric {sec. Gainas. 153.-şrf de Champagne. 3$. 145. 184. ■ "■•• ■ <îa«th!«r 6e Brieune. cancelar al bisericii romane: 119. regele Siciliei (129S—1337): 183. 150. colonie gcnovcză pe ţărmul micrasiatic al Bosforului: 182. '. 176. 1258): 172. 176. ' '■ Geihistlî-os Pletîian. fiermaniteea. şef vizigot: li. Frafîcesco Gattîîwsîo. savaat wîianist (c. conducătorul imei mişcări ant^/ctieţiene în Creta: 175. şef vizigot: 17. 200. 1310): 185. Ganzak.. '• " GautWer sans-Avolr. cro nicar francez. oraş în Palestina: 8. p al tronului imperial (392 — ■■394): Florenţa. port pe ţărmul tracic al Dardanelelori 170. XV): 205. 25. Georgios Sphrantzcs. 156-169. 199. Frederic II de Hehenstaaîen. 1212): îfW. kstoric (sec. 174. Atena (1308-1311): 185. 154. ţar bulgar (1014-1015): 1(». 19$/. 148. 1201): 169. cronicar: 87.

Împărat romanofferman (1056-1106)1 122. 33. general otomanii 198. împărat romanogerman (1002-1024): 109. papă (1271-1276)1 177. Henric II. Guy ide Lusignan. tatăl împăratului) 40. 400) j 13. Marmarai 158. Hearlc II. conducător al primei cruciade. 204. GuilJaume II de VJKehartîouîn. ÎBipârat (610. localitate în Paphlagonia: 120. 15. Henric V. 199. 167. esarh de Africa (sec. Grigore VII. împărat romanogerman (1106-1125): 139. părinte al bisericii orientale (c. XI): 117. 203. 132. 147. Grigore IX. 177. fefldeîroy de Botiillon. l<5l. 58. 24. părintele hesychasmului (1296—1359) i 190. 150. Oiotto. Henric VI. Egee şi M. 53. duce de Aquitania (1087-1137): 138. 69. împărat romanogcrman (1039-1056): 118. Geza II. ţar bulgar (12801290): 178. HenricIV. papă (1227-1241). papă (715—7âBţ 60.Gemianos. 49. \ Habsburgî. Heracleea Po«tica. împărat romanogerman (1190-1197): 156. regele Angliei (1154— 1189): 150. Grigore III. 138. tiiemă în Thessaliaf 52. Oheorghe I Terter. 68. 175. 330 — c. 58. 132.641): 7. Hassan. (590604): 37. 158. rege de Ierusalim (1099-1100). general genovez: 203. 66. Grigore de Nazianz. Herakîoios (Heracliu). 160.. general arab (seo. mercenar vareg în serviciul imperiului^ viitor rege al Norvegiei (1047 -1066): 115. Henrîco Dandolo. XI): 134. calif abbasid (786-809): 66. Guiamar de Saferno. drîgore Paîamas. Hellespont. Grigore. exarch al Afiitiî. 125. Hadji Ulbeg. 111. 108. 91. Hellada. ţar bulgar (13221323): 186. principe italian (sec. 195. Guillaume IX. 107. Henrîe I (Henr! d'Arrgre). 148. părinte al bisericii orientale (c. 390) i 13. regele Ungariei(1141 — 1161): 147. Herakleios. 209 . 34. 200. 165-167. Grecia. doge veneţian (1192-1205): 160. general (sec. VII): 49. . regiune în Imperiul bizantin: 17. 136. 35. 118. 169-170. dinastie imperiali germană: 199. Harun al-Raşhi. Henric IV. rege de tos rusalim (1186-1194). 38. principe de Acliaia (1245 ~i 1278). papă (1073 — 1085): 124. strîmtoare între M. VII): . regele Angliei (1885 -1413): 200. 161. papă (731—741>i 61. 55.159. Grigore Pacurianos.: 182. 133. Harald Haardraada. Giovaniii Giusfiniani. Gheorgiie II Terter.173. 133. astăzi Dardanele. Grigore II. general al lui JUS -Î tiniaa: 31.51. 4147./ H. împarat latin de Constantinopol (1205-1216): 160. pictor italian (1266-133G): 180. Grigore de Nyssa. 63. Hrigore I (cel Mare). 42.. Grigore X. 79. Goinaria. 60. Henric III. cetate pi ţărmul micrasiatic al Pontului (Bithinia). 340 — c.

Iberia (Iviria). ibraliim-ibn-Ahtned. 48. 867 -877): 79-84. Igor. 89. laroslav cel înţelept. 152. 17. lachint de Vlcjna. Heraklonas. Honorius. voievod al Transilvaniei (1441 — 1446. mare drongar (sec. mare cneaz de Kiev (1017. papă (625—638) t 47. fratele lui Roberfc Guiscard: 120. Hutagu. 156. 189193.Hugo. Honorius I. 186. împărat (13411391): 190-193. Imperiul bizantin: passim. patriarh de Constantinopol (847—858. 167. oraş: 14. Innocenţiu IV. 201. India: 25.Heraklelos. 161.. 149. 203. emir de Cairo: 88. 31. rege de Provoace şi de Italia (926-947): 91. rege sasanid (579 —5S9): 35. Oceanul ~: 7. Humbertopulos. fondatorul dinastiei 11-khan în Persia: 173. împărat (1347-1354): 185. loan II Comnenul. fiul lui Constantin III. 137 140. împărat (969-976): 77. Ibâs. Iancu de Hunedoara. 17. insulă în M. Ignatios (Ignaţiii). papă (1130 — -1143): 142. 44. 158. 2vl): 134. 1019 — 1054): 117. 144. han tătar (1251 — 1265). Humphroi. loan VI Cantacuzino. Innocenţiu III. 169. Hortnizd IV. . conducător cruciat: 136. Ialomiţa. Huinbert. loan I Tzimîskes. cardinal roman (sec. Hypathia. 157. 87. papă (1124 — 1130): 122. Ierusalim. Ulyricuffl (lllyria). 102-105. rîu îu Muntenia: 202. 115. cetate siriană: 123. nepotul lui Aiiastasios I: 27. capitala sultanatuln selgiucid de Rum: 136. regiune îu Cane az: 27. fratele lui Togrulbeg: 118. mercenar normand (sec. ultimul rege sasanid: 48. 150. 16. 154. împărat (1258-1261): 173. Hugo de Vermandois. Ieaiia. Hiereia. Honorius II. vezi Constant II. 107! 114. Hypathios. X): 88. 54. martiră a persecuţiilor creştine (370-415): 18. Hierapolis. 169— 172. 193. împărat (1222-1254): 163. 47. 64. 143. 80. 177. împărat (395 — 423): 15. 138. 195-197. Ibrahim. loan IV Lascaris. 1448) şi guvernator al Ungariei (1446-1453): 202. episcop de Edcssa: 19. 206. lezdegerd (632 — 651). 3(j. împărat (641): 49. Ierusalim. 155. 167. themă: 118. Himerlos. 141. Indian. 270 . palat imperial: 63. împărat (1118-1143): 135. 153. Egeei 169. papă (1243 — 1254): 172. Pvf): 119. 53. prefectură în perioada dominatului: 11. loan III Vatatzes. împărat (1390): 200. primul mitropolit al Ţării Româneşti (1359-1372): 196. 195-200. regat latin (1099 — 1187): 138. marc cneaz de Kiev (912-945): 95. Innocenţiu II. Iheria. Ifconion. şef sclgiucid. papă (1198 — 1216): 160. loan V Paleologul. loan VII Paleologul. 12. i Ijlyricum. 97. 74. 141. regiune istorică îu vestul Peninsulei Balcanice: 23. 158. 139-143.

strateg (sec. ' loan Vladimir. loan Paleologul. patriarh de Consranthiopoî (837—843) 74. 189.' loan Uglieşa. 175. lonia. despot. 670754): 63. 200. loan Curcuas. loan IV Mare Comnen. teolog (c. guvernator al Thcssalonicului (sec. coîiduciltoriil Vlahiei Mari (1-303-1318): 184. loan Vladislav. împărat de Thcssalonic: 171. filozof: 131. ili-atele lui Isaae II şi Alexios III: 157. loan Paieologul. loan Italos. loan Malalas. general sub Roman I: 93 — 95. patriarh de Constanţi no pol (1275 . loan Duca?. loan Radinos. XI): 115. 205. loan XXII." 189. principe de Diocleea: 107.'185. \ loan Ducas Angelos. 135. fratele lui Constantin X: 120.. 75. patriarh de Constantinopoi (1334— 1347): 191. 1140-c. loan Damaschiiiiif. papă (1316-1334) j 189.:. rege armeaq (1020-1042): 112. 187. sora primilor doi împăraţi latini. loan Stratimir.: 271 . 111. loan Asan II. prefect al pretoriului sub Jiistiuian. loan VIII. 192. eunuc (sec. loan Orpfîanotrophul. . 149. 181. fratele lui Mihail VIII: 173. loan Alexandru. loan Ducas. împărat (1425-1448): 202.loan VIII Paleologul. loan I Chrysostomul (Gură de Aur). savant. loan de Cappadocia. cumnatul lui Alcxios I Comnenul: 137. 55. XII): 157. loan Ştefan. tar bulgar (1330 -1331): 188. 1360-1396): 197. ţar bulgar (1279 — 1280): 177. VI): 22. patriarh de Ccnstantinopol (398-404). 197. loan Senipad. împărat de Trapezunt (1420 — 1458): 202. fiul lui Theodor I Ducas Angelos. loan XIV Caîecas. împărat al Trapezuntului (1280— 1297): 178. 123. unul dintre părinţii bisericii orientale (317-407): 13. . ' X): 92. 15. despot sîrb diii Serrhcs: 198. XIV). general sub Ma-auel I Conuienul: 147. 1200): 155. loan Ducas Angelos. 176. loan lantacuziiio. loan Asan III. patiiarli de Constautinopol (HK5J-1O75) loan X Veecos. sebastotrator. cezar (sec. foan Monomachos. loan VII GrammaUcuI. 117. ţar bulgar (1218 -1241): 169/170. loan Ducas Ors/nî. loan I Anghcîos. 26.1282) : 181. 124. loan. 109. patriciu. far bulgar (10151018): 109. 116. regiune istorică pe litoralul occidental al Asiei Mici. loan Kinnamos. loan IX. lolanda de Hainaut. conducătorul Vlahiei Mari (1271-1296): 176-178. loan Ducas. sebasţocratoj". . regentă a Imperiului latin de Constau tinopol (1217-1219): 167. cezar. cronicar (sec. 126. despotul Epirului (1323-1335): 190. guvernator ai-'? Tlicssalonicului (sec. . loan VIII Xiphflinos. • XIV): 189. istoric (c. loan II Angelos. sebastocrafer. papă (872-882): 85'. papă (898-900): 87. 204. loan II Mare Comnen. conducătorul \ridinu3ui (o. . ţar bulgar (1331-1371): 188.

Irena de Braiinschweîg. 102. monofiziţi. Isabelle. 24-30. 59. 106. arhitect (sec.. Irena Paleoîogos. 130. 170. VI) t 34. 161. Joseph Bringas. 205. împărat la* tio de Constantinopof (1230— s 1237)1 169. împărat (11851195)1 156-159. Justinian I. 131. 111. 157. KV)j 205. Irena. emir de Shiope (seo». 126. brogean Ivancu. Justinian. Jean de Brfenne. paraldmome* nos (sec. X): 97—99. mănăstire athonităj ' 272 Jacob Baradaî. sebastocra-. 63. Iosif I. fratele lui Alesios I«. Iuri Dolgorukl. sebastocrator. Ivanco. Istip. 161. 200. fiica Iul Isaao II Angelos: 159. Ivaiîo. Isaac Lascaris. 132-133. 705-711): 52-56. tiranul Cipruluifc. \i. VI) I 35. Iovianus. dimir-Suzdal (1125-1157) şl cneaz de Kiev (1155—1157)i 147. 31. s Justinian II. despot. conducătorul răscoalei populare din Bulgaria din 1277-1280! 177. 64. fiica lui Mfc hail VIII: 177. 83. 99. 165. tar vlalio-bulgar (1197 -1207). . arhiepiscop de Thessa^ Ionic: 69. 160. Irena Lascaris.' (1386—1388) i 186. ii. Jacopo Tiepolo. 50. 12821283): 181. 85. 35. Isaac I Comnenul. regiune Istorică în sudiil Asiei Mici. 78. 141. Irena Paleologos. ^ Isonzo. principe do. j Istria. rîu în N-E Italiei' 21. Irena Angelos. soţia Iui Alexios I Comnenul: 140. 59. . fiica lui Guillaume II de Villehardotrint 177. 154. sebastocrator. 143. Iosiî. doge veneţia» (1229-1249)1 169. Justin II. lui Germanos (sec. patriarh de Constant tinopol (1416-1439): 202. Italia. 44. VI). împărat (10571059) i 120-122. \L Isaac Comnenul. ginerele lui Alesios III t 159. regiune istorică în N-B Italicii 68. Iosiî II. fiica nelegitimă a lui Andronic II i 184. fiica împăratului franc Ludovic II! 83. 64. cetate macedoneană: 109.! 145. 86. în faţa Ciprului: 20. 116-119. Iviron. 51. Justin.Ioniţă. împărat (527— i 565): 11. . Isnraff. general. 69. 166. 150. Italia. patriarh de Constanţi-! nopol (1266-1275. Isaac II Angelos. 82. Împărat (361-363) ( 13-15. împărat (565-578) r 34. 149. fratele lui Theodor It 169. 32-34. 112. Jiîstin I. Irmengard. 158. episcop da Edessa (sec. prima soţie a lui Andronio III 187. nepot al Iuf Manuel I. regiune I 21. fiica lui Theo-> dor II: 176. 90. 162. 122. boier vlahi 159—161. " Irena Ducas. 32. împărăteasă (797—802) i 65-69. general. 30. 161. 124. 66. . Isauria. prefectură imperială I io. fiul generala* . Isidflr din Milet. cneaz de Vla-i. VI)': 27. împărat (518-527) f 24. 143. 94. împărat (363-364) i 14. ' Iulian. tor. 58.. ^m Isaac Comnenul. 83. Isaac Comnenul. fiul gene-i ralului Germanos (sec. împărat (685 — * 695. 123. 33-37.

73. general bizantin (sec. r e g e p e r s a n ■ f ( 6 2 8 ) : 4 7 . mănăstire atho-i nită: 99. 153. Kastamimit u. 61. Kepliissos. pas în Balcani: 109. Kos. 135. . Kesta Stypîoles. c e t a t e a l b a n e z ă : 1 7 2 . sultan d» Rum (1156-1192): 134. 106. han bulgar (777 — c. Kastamuni. Kaikosru I. 150. rege persan (488 — 531): 23. c o n d u c ă t o r u l b a n a t u l u i b u l g a r d e p e V o l g a . Karaman (Carămania ). XI): 116. XI)j 125. Kekîg II. Kîmbalongos (Chnpuhing). 205. KII): 137. sultan selglucld de Rum (1192 — 1196. 12041211): 166. Kerboga. Kekaumeflo s. 101. c e t a t e 1! . Kobad. Karabisiani . localitate în Becn ţia: 185. K u t a h i a . ş e f m a g h i a r : 8 7 . Kilidj-Arslan II. 135. 59. K u r a s a n e s . emk rat selgiucid (sec. scriitor (sec. Kibyraloto n. Kardam. pe ţărmul pontic: 141.K . 147. 120. 54. K o v r a d Ş î r o e . sultan sclgitw cid de Rum (12371245)1 171. Kegenes. 803): 67. insulă în M. ' K r o i a . localitate în Paplilagoni a. 118. 137. K t l b r a t . themă pe litoralul vestic al Asiei Micii 59. Marele Cnezat de ~i 89. şef peceneg (sec. localitate în Tra* cia: 91. 115. t a t ă l l u i A s p a r u c l i : 5 0 . 154. rege armean (1042 — 1045): 117. 137. 200. Katasyrtal. themâi 45. Kaikosru II. localitate îa Macedonia: 124. 167.-55. Katakalon Kekaumcno s. Egce: 50. XI) i 117-119. iXIII — XV) t 177. Kossovo (Cîmpta Mierlei). strateg! 85. emir musulman (seo. 169. Kiev.

X)! 106.în Phirigiai 22. 1 8 L u d o v i c I I . 201. 83. general (sec. cezar. 104. 86-92. palat în Roma. 83. Kl): 111. localitate în Sicilia! 75. general. IV): 15. Lacaic Cliakocond vl. 199. Lsrissa. (11991219): 167. Lateran. XIII): 170. patrician (sec. 1 5 0 . împărat (695-698)! 54. 101. Leon I. localitate în Traciai 135. insulă în M. 164. fratele lui Zenon: 22. Liutprand. Leon Melissenos. Leon IV. 21. corsar arab: 88. 103. Leon I. oraş în Phrytriai 140. Laosiicee a. nepotul precedentulu i: 96. împărat (717-741)i 57-61. r e g e l e F r a n ţ e i ( 1 1 3 7 1 1 8 0 ) : 1 4 4 . general sub Leon VI: 90. . Liberius. Piosul. Leon IX. papă (440-461): 19. împărat (886-912): 82. port în Siria: 138. 91. regele Ungarie! (11611163): 150. 118. 1 9 9 . 140. împărat franc (814-840): 75. savant (sec. 144. apostolul slavilor. Lebunioft. Londra: 200. 71. împărat (813-820) i 71. L u d o v i c V I I . 174. cneazul Serbiei (1371 — 1389): 200. Lazăr. Lavra. Leon. rege vizigot (567 — 586): 34. Leon V. Egeei 92. Egee: 69. împărat (775-780) i 65r. 1 4 5 . L u d o v i c I X . Leon Diaconul. Louis.202. 135. episcop de Cre-raoiia: 101. 140. 169. împărat (457—474) I 20. Leon Phocas. î m p ă r a t f r a n c ( 8 7 7 8 7 9 ) : 8 2 8 4 . Lemnos. K): 105. conducătorul Ciprului (sec. Ladislau II. Ludovic I. L. regiune istorică pa litoralul orientali al Pontului I 27. 92. 72. 98. papă (10491054)! Leon II. 82. conte de Blois: 160. : Leon Phocas. r e g e l e F r a n ţ e i ( 1 2 2 6 1 2 7 0 ): 1 7 5 . insulă în M. Leon Gabalas. Leofl VI înţelesul. 102. r e g e l e U n g a ri e i ( 1 3 4 0 1 3 8 0 ): 1 9 7 . Leontin. Longobardia . 196. Leontios. protospătar: 84. Leon Matematicia nul. IX): 80. general (sec. Lardeea. VI): 33. 34. 153. episcop de Alexandria ' (412444): 18. dinastie bizantină (1204-1261): 127. Leon de Tripoli. amiral genovez: 199. Leon. vezt' i ConstantinKyril. Leon III. / Kyril. Longinus. Lascarizi. Luciano Doria. oraş în Thessaliai 105. L u d o v i c I. sediu pontifical: 81. 19. Lothar III. L y . Leovigild. principele Ciliciei (1129 — 1137):' 142. Marea ~! mănăstire athonită: 99. 1 7 6 . 55. 89. cronica» (sec. Kyril. XV): 205. Laodiceea. 66. Leon Tornikios. retor păqîn (sec. Lazicmn. Lombardia. 1 5 4 . împărat romanogerman: (1125-1137): 145. regiune în Italia de Nord: 151. localitate în Traciai 157. 31. Lesbos. regele Armeniei Mici. tliemă bizantină în sudul Italiei: 85. istoric (sec. Libanios din Antiochia. 133.

Măria. Măria uuel I: 151. 141.. V e z i ş i P r o p o n t i d a .. Manuel Kamytzes. despot de Moreea (1348— 1380): 193. 71. cetate în Mesopotaiiiia Superioară: 113. p a p ă ( 6 4 9 6 5 3 . cetate în C'ilicia: 32. soţia lui Mihail Vil: 135. 158. ' si Mahmud. 154. 88.. fortăreaţă în Tra-cia": 64. * MallkGhanzi. Macrolivad a. 123. Măria Paleologos. Mariţa. Mantzikert. 67. Maos. Iii. împărat de Trape/: unt (1241 — 1269): 171. 155. ' I Madytai. a dona soţie a lui Manuel I Comno miî: 150. Markellal. 141. în Tracia vesiică: 82. M a r s i l i a . î Macedonia. 166. Lyon. M a r t i n I V . 74. themă bizantină. Magnesia. rîu în Asia Mică: 79. Măria de Antiochia. ' 109. regele Sicilici (1254 — 1266): 173. nobil gcno/ez (sec. 191. 71. 50. tj^ Magnus Magnentius. 171. 143156. Mamistra (Mopsuestia) .: 39.. M a r t i n a . 134. Mani un. Măria Ducas.. Manuel Zaccarla. 155. 111. 80. regiune istorică în S-V Asiei Mici. Manuel II Paleologul. 153. Iii). 169. uzurpatori al titlului imperial (360 —353):»^ Io.cia:*jB 184: î 201. 187.. 140. profetul ic. Macedonia. 104. Malta. oraş în Spania: 33. 192. localitate în Tra. emir de Sivas: 138.. 147. Manuel I Cotnnenul. sultan de Rum (1107-1116): 139. între Caria şi ■Pampnjrlia: 181. M a r t i n I . amili. 171173. insulă în Mcditerana: 83. 78. s o ţ i a I u i I l c r a l d e i o s l 4 9 . 108. 86. 114. sultan de Bagdad :si*«. 38. Lydia. S« Malik-Sah. ' I* Maiandros (Meandros). 175. Manuel I Mare Cotnnen. regiune istorică pe faţada vestică a Asiei Mici: 192.-a lui Ma- M a r i n a r ă . 198. regiune istorică în regiunile centralvestice ale Peninsulei Balcanice: 17. 178. palat imperial îu*r Constantinop ol: 66. 142. M a r t i n » Z a c tr. ţ M . Marcian. soţia lui Constantin VI: G8. 59. localitate în Tra-jfcî cia: 72. 64. 92. împărat. calif abbasid (813 — 833): 73. .i flu-^4 viu în vestul Asiei Mici: 140. Comnena. oraş pe Maian>lros. 21. 138. 183. fluviu Iu Balcani: 169. XIV): 177.. 570--' 632): 47. 274 Manuel Cantacuzin o. 186. Malaga.cia.. J 69. 100. emir musulman (sec' XII): 142. Manuel Ducas Angelos. 125. împărţit (450—457) 19.. 42. *| Mahomed. 54. 133. 161. 195. M a r e a ~ : 2 2 . protostra-ior: 160. Malik-Sah. 192.. Magnaura. împărat (1143 . o r a ş î n F i a n ţ a : 1 6 1 . 171. 2 0 7 . 142. Mafia Paleologos. 1180): 130. 198. Manîred. ) : 5 0 . despot de Thessalonic (1230 — 1237): 170. 68. localitate în Mesopo-1 (1391 — 1425): 186. Mardin. 198 — 201. 189. p a p ă ( 1 2 8 1 — 1 2 S 5 ) i 1 7 8 . nepoata lui Mihail VIII: 176..k în Lydia: 182. oraş în Franţa: 177. sora lui Io an V: 196. 122. 176.

împărat (582-602): 24. Maxim Confesorul. Mauricios. oraş în Mesopotamia superioară: 35. 74. oraş în Apulia: 116. Mauricios (Mauriciu). VII): 59. 69. 195. cetatea sfîntă a Islamului: 120. 121. 34-39. Martyropoli s. 1255-1310): 180. 96. X-Xl): 109. general bizantin (sec. 92. 63. sultan otoman (14511481): 203205. Vll)i 45. VI1V1II): 56. 144. Meles. Maslama. Mediterana. XIV): 188. nobil gc-novez (sec. Maxim Planudes. 77. Mauropota mos. diplomat (sec. sultan otoman (14131421): 201. Mauros. principe loiigobard (sec. VII): 51. Mecca. savant (o. 196. 1 8 . fiul Iul lor. scriitor (sec. 8. teolog (sec. 95. 27. Maxiinianus . 115. 79. Mejitene. 152. general arab (sec. 98. 111. Mate! Cantacuzino . ■ Melfî. 49.caria. episcop de Ra-vcnna (sec.n VI Cantacuzin o: 193. 74. VI): 27. oraş în Mcsopotamia superioară: 23. 83. 24. Marea ~: 7. rîu în Asia Mică: 7S. Mehmed II. sultan selgiucid de Rum (11161156): 140. Maxiinus. 50. 63. " Masud. V) î 19. 145. Mehmed I. 132. 141.

199. 72. Egrei 134. \* Mihail Taronites. 48. împărat (820-829] i 72. Mihail Burtzes. 63-85. 125. 141. 176. 175. 175-177. Mihail 11. Mihail VI. Metisodios. despotat. împărat (10561057): 120. 106. port în N-E Siciîieii 1. 31. 160. port la M. Mihail Burtzes. principele Epirnlui (I204'--« 1215). domnoţ %iirii Româneşti (1386—1418)1 186. oraş în Pclpponcz. 181-183.15. Neagră s 71. 830— 006)1 80. 28. Mihail I Ducas Angelos.V330): 187'. 177. general (a-ec. Mistra. 172. Mihail Pale ologul. Kîihaiî IX Paîeologul. Mîrcea ce! Bătrîn. Morava. 116. M-elnie. < ^ pitala despotatului Morcci'. oraş în Pcloj» ponez: 175. împărat (1071-1078): 123-126. Mc-sopotamia. 172. 202. Mihall I Kerullarios. ^ Modrina. 173-179. Methodios (Metodiu). 174. 23^ 33. 87. 121. 193. 85. 81. 189. împărat (1041 -* 1042): 118. 135. Mihail I Asan. Mcssi'na-. Mihail fifabas. Mihail Cantacuzino. Mihail HI. patriarli de Constantinopol (1208 -1214): 166. 185. 39. strateg (sec. 105.167. 14% 151. KI): 116. 124. 1052-1081): 119. 186. Mihail Psellos. tarul Bulgariei (1246-1256): 171. 81. 120tfc 123. Mihail I. împărat (1034 — 1041): 114-116. strîmtoare: 30. cira-s lombard: 35.. 205.75. 182. Mcsembria. MiliaiJ IV Aiîîordanos. despotul Epiruiui (c. tatăl Iul loan VI: 185. 135. patriarh 3e Constamijiopol (843—846): 75. 188. catepan (sec. 184. tar bulgar (1323. 36. Milano. 200. Moravîa Mare. KII): 148. împărat {842-867) ţ 75. 206.» 114. 201. 115. cetate macedoneană i 109. coîrapărat (1295-1320). Moesia. proviucăe roiaaao*bJA zantină în Bafcaaiii. 76. Monembasfa. unul dintre fiii comite» lui Nicola! 104.. 79. 3S. împărat (811 -813) j 71. Mihsi! VIII Paleologuî. oraş în Ionia: 27. 19. Mistra. 14. Menleşe. 181-184. 182. general: 132. Messiaa. 94.98. 188. 53. 137. 131. 1078): 113. Mihail Şişman. Mihail. 117. 276 ilflsaH II Ducas Angelos. stat (s. MoJse. patriarh de Coustautinopol (104&— 1058): 119-122. mihail IV. . 1231— 1271) i 170. 81. ) l . localitate în ^sia Mică: 61. 73. alluent al DutiliUf 158. insulă în M. Aîihail VII Dttcas. iS): 101. regiune istorică j 12. * Milet. general (^rc. 95. apostol Iul slavilor: 80. JHHiail V. 100. împărat (1259-1282)-: 163-165. saTant (10184. tliemă bizantină pe cursul superior al Eufratului: 98. •KI): 120. 173. emirat selgiucicl în Asia Mică: 176. vezi Mamîsfra. 201. 80--S3. 82. '. 165. Mihail Dokeianos.. Mesepotamia. principele Zetei (c. general (sec. 118. 1. 132. Monsuestia. Mitylene. 79. 181. S/8. 58. despotat — vezi M reea. IS 199.

Narses. 155. conducătorii misrării bvvlgare antil>):•:. general (sec. Nfcceîo Pisani. 2 2. 49 . localitate tracă. duce de Aiena şi de Te ba: 208. Nieotnedia. umil dintre conducătorii mişcării oraşelor de la Dunăre (sec.963969): 77. 169. strateg Wzantiu (sec. patriarh de Constantinopol (428-431): 18. 912 -925): 88-92. KTeocesareea. stat (1204-1261): 164. 125. localitate în Italia de Nord: 31. 94. papă (858 -. 188. Nico'a.ritine (976): 104. calif (661 -. Msirsa. Mosynopoiis. Msstafa. Nik«ph«r. vezi EnAeea. Muaurija. 182. 67. împărat (1078-1081): 113. 79. sultan otoman (1362 -1389): 198. Ktmamzi. Nicotae Chalkutzes. 134. Rkees. 13S. 32. Moscova. 50. refjhme istorică în România: 11. Nazaretlî. Nctfao. 81. localitate în Macedonia: 151. 163. comite (sec. oraş în Fann«nia Inferior (astăzi Os ic li): 13. Narses. 39. general sub Jwtiniaii. 158. Alugsllo.1061)i 121. 96-102. 126. 185. XIV): 195. papa (1059. împărat (802 — S i l ) : 69-71. 54. Nîkcphor III BofaneJates. 202--205. 139. patriarh de Constc. Niceea. oraş în Italia: 30. N. 119.iitinopol (806—815): 71. fratele Iul Leon IV: 65. sultan otoman (3421-1451): 201-203.680): 18. Vezi si Pont. principat latin -• vezi Âchaia. M s r e a ~: 14 . 143. Vi . Murad I. domnul Ţârii Româneşti (1352-1364)1 196. 137. Afundus. 85. 27. amiral v«iîeţiai! (sec. lOo.52. despotat (1348 . prirna rtâţastie a statulni independent sîrb (1196-1371): 180. Nikephor I. mare cnezat: 180. regat condus de dinastia An gen" ni lor: 183. Nicolae Alexandru. 166. oraş în Bithinia: (2. Negroponte. lt>7. ltiB. oraş în ia: ÎS. 136. îocalii. 172-174. 76. localitate în Palestina: 104. «e a gr ă . Myrlokephalon.. Nerio ÎI Aedajuolî. Kikeţthor I. Nicolae Ii. împăra* (.iazid IJ •201. 120. 82". KS4. 193-. 67.Moreea. 195. patriarh de Conhtaidinopol (901-907. Nerezî. rhi ocide&tificat iu Pannonia: 20. oraş în Hithinia: 12. 162. Ncapole. Nicolae Misticul. 72. fiul lui B. XI): 124. Nestor. Jîicoîae I. 142. Ntsterios. localitate în Pluygia: 154. 166.' 155. X): 100. 104.8fi~): 80. Hikepkor. 120. 75. 137. VI) j 30.1460) 179-185. Moşul. 125. NHsepbor II Phoeas. 202. cezar. 170. calif (833 Si2). 155.. 182. Mutasim. 3 56. general sub Phocasi 39. vestarh. emirat musulman: 87. Imperiul de ~. 198. 190. Moreea. 277 .îfc în Asia Mică orientală: 142. 183. Muntenia. 83. Murad II. 182. XV tatăl celor patrii fraţi. Ne ap o le. (astăzi Nis). 118. fiul strategului Arfabasdos: 61.

190. fiul strategului Artabasdos: 61. fluviu: 86. Nikephor Blemmydes. Occident: passim. 107. duce de Antiochia sub Vasile II: 114. Ogba. 1250 — 1327). XII): 143. VII): 51. Ol ga. patriarh de Ierusalim (9861006): 107.emir (1288— 1326). cetate în Mesopotamia: 47. 73. localitate în Italia estică: 178. 278 . Oreste. Oltenia. 61. 104. themă în Asia Mică] 45. Oinurtag. general (sec. Olympios. general (sec. 195. Orhan. soţul Annei Comnena: 140. exarh de Ravenna: 50. oraş în Bayaria: 157. mare cneaz de Kiev (879-912): 89. ministrul lui Mihail VII: 123-125. 141. Opsikion. 49. mama lui Sviatoslav: 97. Nikephor Bryennios. Niketas Doryphas. vezi Naissus. eunuc: 85. Niketas Choniates. patriciu în Imperiul Roman de Apus: 20. general (sec. XII): 135. 12l'O-1360): 180. Oronte. Odoacru (430-493). 188. Novgorod. eunuc. istoric. Oreste. Niketas. regiune istorică în România: 11. general arab (sec. 180. fiul lui Bardas Phocas: 112. calif (634-644): 48. localitate în vestul Asiei Mici: 167. Nikephor Uranos. 111. passim. 54. ' Nikephor Chumnos (c. Nikephor Basilakes. NiS. despotul Epirului (1335— 1340): 190. nucleul viitorului imperiu otoman: 181. Nikephor Bryennios. Nymphaion. despotul Kpirului (1271 — 1296): 176.Nikephor Angelos. Nogal. Osman(Othman). emirat în Bithinia. han bulgar (814-r 831): 72. 0. Orient. 88. 56. Nisibe. NH. Nikiu. 187. fiul precedentului. Omar II. Niketas. Niirnberg. fluviu: 79. savant: 180. calif (717 -720) j 59. Ochrida. noion al Hoardei de Aur: 175-177. istoric (c. Nikephor Diogenes. Nikephor Gregors. 166. Orvieto. XI): 126. 95. 174. Omar I. 87. Nikephor Phocas. XI): 125. emir de Alep (sec. Norvegia. Nikephor Ducas Orsini. 64. 1155-1213): 156. mare drongar: 81. general (sec. 183. Oleg. 57. XJ): 125. Nikephor Xiphias. Noviodunum (astăzi Isaccea). regat: 115. localitate în Egipt: 49. strateg sub Vasile II: 112. 190. fluviu în Siria: 106. Osman. Nikephoriţă. regentă (945 — 957). fondatorul statului otoman: 181. 172. general bizantin sub Vasile I: 85. strateg. 192. savant (1197-1272): 170. Nipru. 182. 21. Nikephor Melissenos. cetate în Maccdpnia? 104. Ninive. 193. 196. i-ef german: 20. emir otoman (1326 — 13(12): 187. cetate îu Mesopotamia superioară: 23. Nikephor Phocas. Nur-ed-din. general sub Vasile II: 106. Niketas. 196. oraş în Scythia Minor: 14. vechi oraş rus: 117. 73. 149. istoric şi savant (o.

156. fondator al taratului vlaho-bulear (1196-1197)! 131. Petronas. Peloponez. oraş în Bithinia: 165. strateg.regele Aragonulul (1276—1285): 178. 200. Philadelphia. Patriclus.mul niicrasiatic al Ijosforuluiîî 182. 105. Otto I. Philip IV cel Frumos. 192. Petros Phocas. 63-66. 66. 129. 151. 179. 150. Petros Delianos. Pauiphylia. Pariştrlon. • 161. calif (644 — G56): 50. X): 101. 104. Pannonia. ţar bulgar (927 — 969): 93. Pesaro. Pera. Othman(Uthman). Petru. 118. 79. Petru. 131.. Pepin. 155. Otrante. Pervosiav Uro5. 17. Pedro HI. Philip I. Pelekanon. 114. 69. dinastie bizantinii (1259-1453): 128. 54. 48. unchiul lui Mihail III: 75. X)i 95. 141. 183. 81. 69.-'Iici: 74. 182-184. general bizantin (sec. 101. Paris: 200. rege. 133. Paul. -Fano. Pavia. 44. peninsulă: 17. 149. .Uimirii. 41. cras în Asia Alicăxt 167. port la Proponţida pe coasta tnicrasiatică: 165. fiul lui Aspar: 20. regiune istorică în S-V Asiei Mici: 52. Persla: 46. 160. Palestina: 7. Paphlagonla. episcop de Amalfi (sec. şef cruciat (1096): 136. împărat romano-gcrrnan (973 983): 103. denumire folosită pentru cinci oraşe din Italia de N-E (. cetate lombardă. 169. 34. patriarh de Constau-tiuppol (780-784): 66. 108. 172. 193. general sub Mauriciui 37. Pankalia. themă: 69. 159-161. Pascal II. curopalat (sec. 188. Paul IV. 44. localitate în Mace donia: 111. 100-103. regiune istorică. regele Franţei (10601108): 138. capitala regatului longobard: 35. regele Franţei (1180-1223): 157. localitate în Bithinta: 105. Pegai. conducătorul mişcării aiitibizaiiline din 1040-1041: 115. SinigagJia şi Ancona): 60. themă bizantina în N-E Peninsulei Balcanice." 157. oraş în nordul Peîoponczului: 69. 175. Palertno. Otto II. regiune istorică pe cnrsul mijlociu al Dunării! 13. 173. Petrii Eremitul. oraş lombard: 51. Padova. 120. amiral genovez («ce. 38. 148. 159. Philaret.. Pantherios. Peloponez. VI). strîmtoarc între Balcani şi Italia: 116. rege franc (741-768): 63-65. XII): 145. 38. 79. papă (1099-1118) s 139. Pentapolis. capitala regatului Sii. XI) i 125. regela ^ ■. XIV): 195. 156. Petru. strateg (sec. XI): 119. 103. P. colonie gc noveză pe ţăi>. Pelagonla. Pergam. Paîeologî. Pepin cel ' Scurt. 153. Petru I. 84. 39. apoi împărat romano german (936 —973): 98. localitate în Bitliiniu: 137. Philip II August. monofizit: 32. principele Serbiei (sec. fiul lui Carol cel Marei 70.Ospitalieri. 141. Patras. patriarh de Antiochia (sec. ordin religios: 189. apoi themă bizantină pe litoralul nordic al Asiei Micii 81. 185. 200. Paganino Doria.

. 190. \ Priscus. localitate în Italia i151. localitate în Bithinia: 165. rege german (1198-1208): 159. Polmanenon. vezi Serbia. ! Procopius. principe de Antiochia (1130 — 1152)! 141143. VI) n 26. 160. Pind. Raeggio.l 103. 61. unul dintre conducătorii companiei ca-». 179. patriarh de Constantinopol (858-867. 877-886)! 78 . * Prizren (Pristîna). 1037. 68..talane (sec. 69i i--1'' * « î »■ ■ ' '«'•■■■»•■ PHska. localitate în Bithinia: 177. ducele Bur-gundiei (1419-1467): 205. istoric (sec. împărat de Constantinopol (1216— 1217): 167. regiune istorică în centrul Asiei Mici: 22. 109. Phîfotheos. general bizantin (seci VI): 37. 193. şef cruciat (1096-1099) i 1036. 82 . călugăr studiţj 6(J. 159. iX): .'/ Raphnea. patriarh de Con-stantinopol (1350 — 1355. capitala hanatuîui bul gar: 71. R. rîu: 23. fiul lui Carol de Anjou: 177. Pisa." Placenza. uzurpator al tivlu-. regele Franţei (1328 — 1350): 189. localitate Hi Macedonia: 158. 38. Pîatcn. 72. Raimond de Saii:t-Gi!Us. împărat •*(Xll-< 713): 56. y Produs. : Phylippikos. Philip cel Bun. 205.. oraş lombard. 192. împărat latin titular: 178. 111.^654). principat^" 280 .151. Raguza (Dubrovnik). KIII-XÎV)! Jăt. abate (sec. Matele ~: capitala^ taratului bulgar (sec. Priîep. Phocida. filozof antic r 1*31. împărat (602-610): 38-40. 1364 -1376): 198. regele Cfe prului (1359-1369)i 197. Philip de Courtenay. Philip VI. Prut. K): 109. localitate în Beotiai 78. patriarh de Constantinopol (638-641. 158. Philip de Tarent. cetate macedoneană £ 109. ! Procopios. 135. 108. 186. 199. lui imperial (365—366): 14. fiul împăratului Balduin II: 190. mănăstire athonită: 99. port la Adriatica: 199. 182. 169. Ramon Muntaner.! Propontida: 170. ■ '1 Ponthion. Philotheou. oraş în Tracia (astăzi Plovdiv): 70. dogele Veneţiei (991-1008): im. Platon. cetate pe Vardar (Ma-' cedonia): 160. 202. filozof neoplatonician' (412-485): 21. Vezi si Maica Neagră. 38. oraş pe coasta dalmată: 81. 161'.Franţei (1285-1314): 'IOT. 188. Rametta. Prosek. patriarh de Con stantinopol (956-970): 99.'* l&t. Preslâv. 187. Pietro II Orseolo. 102. Phis II. Philip de Suabîa. 192.80 . munţi în Grecia de Nord ţ 203. oraş în Caîabria: 122. Raimond de Poitîers.87 . cetate toscană: 151. Philip de Anjou. Phiiothei. regiune istorică în Franţa: 63. 102 Pont: 141. 185. Pltotlos. cetate siriană: 107*'. Polyeuct. Phoceea. papă (1458-1464). Pyrrhos. 108. Phflcas. 183. 53. Rascia. Philippopolis. Plirygia. 32. localitate îa Sîcilîaî 115. Pierre de Lusîgnen. 145. Pola. Pierre de Courteuay. Pontida.

" Saif-ad-Daulafi. Robert Gulscard. Roger. 117. 30-32. KI) > 124. Rusia. 124. Roger de Saîerno. 135. Egees 89. 45. prelujată de latini: 165. principe normand: 139. Ricîîard.selgiucid în Asia Mică (1077-1308^1 125. 63. 27. astăzi Spjit. 158. principe de Antiochia (1152 — 1186): 145. general snev aflat în serviciile împăraţilor romani din Apus (456-472). 155. 125. localitate în Tracia: 189. 142. 58. Rîcîmer. Sakkoudion. Roger de Fîor. ultimul împărat roman din Apus (475 . emir de Moşul şi Alep (sec. 56. Rostisîav. Rfodopi. 110. 54. f thînia: r 66. "281 . fiul lui Robert Gute-cârd: 133.1221-1228): 169. localitate în Traciai 186. 69. oraş în Campania î }65. KI): 121. cneaz al Moravief Mari (846-872): 80.: 22. 100. Rhegion. munţi în Balcanii 101. 15. fiica lui Mămici I: 154. Roman II. 140. passim. 138. 201. 19. Xllh 147. Roimilus Augustuhis. S. 51. oraş. general roman (sec. împărat latin de Constantinopol (. 104. VI). insulă' în' M. fondatorul statului normand din Italia de Sud (c. regele Aii gliei (1189-1199): 157. cetate din Pentnpqllsui italian: 13. general: 119* 121. jalona (Spalato). 199. 22. 149. 68. 134. 36-38. 20. 135. Roman Argyros. Rossokasfrofi. 184. Roman I Lecapenos. Roman Melodul. . ' Roger. fratele lui Robert Guiscard: 122. conte normand sud-italian (sec. insula: 50. Roma. 18. Richard Inimă de teu. 119. 118. 44. fmpărat (920-944): 90-96. 101. Roger II. 125. 44. 69. 175. Ritnin!. cel mai mare poet bizantin (sec.Ravenna. 170. 202. Rotrud. K)j 94-98. XIV): 195. oraş în Tracia: 184. mănăstire în Bfc . 98. sultanat. . Renaud de Châtlfion. IV): 17. 147-149. 124. Robert de Kormandia|fef cruciat (1096-1099): 136. soţul. localitate sud-italianăi 169. România. cezar. conte de Aversa (sec.' Samos. 21. 60. 1015-1085)'. Saladlfl. 155. Rieti. împărat (959—963} f 97. 148. 192. Rjobert I de Ccurtenay.'Salerno. împărat (1028-1034): 1Î4. 144» 145. sultaniţl Egiptului '. Rhodos. 192. staţi 106. Robert de Anjou. Roman IV Dîogenes (1068 — 1071): 123. 120122. 136. 117.oraş pe coasta dâlmatăi 30. fiica lui Carol cel Mare: 66.476): 20. 134. Renfer de Moniferrat. . capitala exarcnatul ui biz ant i n di n It al i a: 9. 133. .(11691193)1 156. 131. 132. ■ • Roman HI Argvros. mercenar normand în serviciul Bizan-i ţulni (sec. 197-199.. Rum. 174. Robert LorlfteJo. 189. principe de Torent (sec. 157. J35. regele Siciliei (1127 — 1154): 141. denumirea populară a statului bizantin. Măriei Comnena. şeful compa niei catalane: 183. Rodosto. 181. Ruîinns. Rousseitl de Bailleuf. 148.

Skoplje. 144. 152. oraş! 70. Simon de Monîort. 38. 128. 47-50. şeful tribului O'guzilor (sec. 92. 119. oraş în Macedonia: 191. 30.7. 74. Saros. sirian: 104. 142. fondatorul imperiului macedonean: 104-109. 149. provincie romano-bizantină în teritoriul dintre Dunăre şi mare: l-l. 152. insulă în M. 8. Sava. 198. 180. emirat musulman în Cappadocia: 138\ 141. civ. 111. unul dintre fruntaşii celei de a IV a cruciade: 162. 124. patriciu (sec. insulă: 8. 100. Sempad I. fondatorul dinastiei scîgincido. port tracic pe coasta Propontidei: 170. Vezi ş. Simonida. 144. Egee: 193. 159. 131. 12. 81. I. 178. 13. 173. 98. Slracuza (Sjracuza). cetate în Cappadoeiu. Sergius magistrul 54. 124. insulă în M. localitate în Calabria: 122. papă (687-701)1 „Sergius III. 86-88. 112. Santa Panaghia. 2£2 . 143. 200. Sarukhati. patriarh de Constan-tinopol (610-638): 45-47. Selgiuk. 182. oraş în Sicîlia: 51. regat i 176. 74. 157. 88. 69. 44. emirat selgiucid po coasta micrasiatică a Pontului: 205. 118. oraş în Spania: 33. papă (904-911)! "88. Sestos. 53. Serbia. 200. Siponte. Sidon. 202. Scilla. 90-93. 32. Serrhes. 118. 123. Setnlin. 116. 79. 78. 75. 84. Şerglos. 155. Sergios. emirat sclgincid îa /Vsia Mică: 181. oraş. 142. Serbia (Rascia). 115. ducat german: 1. 158. Scythia Minor. 50. 145.i Sîvas. Samuel. 108'. 75. 94. 64. Sardes. rîu hi Cilicia: 46. 192. ă6. 192. 87.Samosata. . 83. 121. 105. 23. 90. oraş în Macedonia! 25. Sivas (Sebasteia). Sisibut. 53. 111. X): 115. 100. 131. Si n op e. Saxonia. cotate sîrbă pe Dunăre: 147. fiica lui Andronic II. Sîcilia. 142. 123. 158. fluviu: 36. 80. Siena. 179.: 35. ţar (976-1014). localitate în Italia de sud: 111. 54. cetate din Mcsopptamia superioară: 74. 75. 94. 101. Sidonia. pe faţada vosţipă a Asiei 'Mici: 61. 111. regină a Serbiei: 182. Singidununţ. 184. 93. 33. 104. VII)i Sergîos Nlketiates. 51. Servia. 175. Selymbrla. Silistra (anticul Durostorum). Slnai. 97. 115. astăzi Belgrad. 108.ş pe Dunăre: 103. Sicilia. | Samothrace. port pe coasta tracicii a Pontului: 195. oraş în Spania: 34. 75.47. 134. oraş în Pannonia Inferior (astăzi Sremska Mitrovica): 13. regat: 141. principat: 91. 178. Sebasteia. Simeon. oraş. astăzi Sofia. 18. rcee vizigot în Spania (612620): 44. ţar bulgar (893-927): 18. SIriaî 7. Sevilla. Scrdlca. Muntele ~: 9. 84. 148-151. oraş în Toscana: 180. 199. 183. 31. 41. Sirinluui. 32. 39. 142. Egee: 189. recele Armeniei Mari (890914'j: 86. oraş în Illyricum: 18. 151. 93. 118. cetate macedoneană: 108.

109. Strumitza. împărat (811). 153. 191. despot sîrb 0389— 1427): 201. 1081-1151). Stenimachos. 196. 182. 158. Ştefan cel Mare. apoi sultan seîgiucid (1077 -1086): 125. (1116-1131): 141. coîmpărat (924-945): 91. Soioinon. Siiblaion. fiul emirului Orlians 193. 137. 189. 132-134. Sophronios. Staurakos. fluviu în Macedo» nia: 52. Syrgiannes. Strymon. Suleiman. papă (1057-1058)! 121. fon* datorul statului sîrb independent (c. domn al Moldovei (1457-1503): 181. Stilo. 46. şŞahin. oraş pe coasta vestică a Asiei Mici: 52. papă (768-772)i 64. Sucidava. Ştefan III. Ştefan Gabrieloptilos Melisâe* nos. regele Ungariei (1163): 150. mare duce (sec. 155. sfetnicul lui Ludovic VI şi Ludovic VII. patriarh de Ierusalim (634-638): 48. 182. 119. Suger (c. mănăstire în Beotias 78. 152. 1166-1196): 150. 33. 87. Ştefan II. 189. rege ai Serbiei (1321-1331): 187. Smyrna. 9. Ştefan III. 157. 283 i . Sozopolis. oraş în S Daciei romane: 11.Skripu. 44. Ştefan Nemania (Dessa). fiul lui Roman I. Ştefan III Declanskî. Suleiman CelebJ. mare cneaz de Kiev (957-972): 97. localitate sud-italianăi 105. Spania: 24. 44. 189. 201. Ştefan V. emir. abate. Ştefan Duşan.103. Ştefan Maxentlos. regele Ungariei (1063 -1074): 122. 192. general vandal în serviciul Romei 17. regele Ungariei (1162-1172): 150-153. Ştefan Uros II Milutin. cetate în Macedonia: 190. Suzdal. 74. rege al Serbiei (1331-1355): 179. Synadenos. 116. 159. Şahrbaraz. despot: 189. Şulelman. Ştefan IV. general persan sub Kosroes II: 39. cetate în Tracia! 192. 190. 134. rege al Serbiei (1213-1273): 176. guvernator (sec. general persan sub Kosroes II: 39. regele Ungariei. regii Franţei! 145. cetate în Asia Micăi 154. fiul lui Nikephor I: 71. Ştefan IX. Sofia. Ştefan Uros I. cnezat rus: 180. rege al Serbiei (1282-1321): 178. Ştefan Voislav. 84. 34. 195. 1052) i 115. general turo (sec. localitate în Phrygia: 118. fiul lui Baiazidi 201. XIV): 200. 101 . Sviatoslav. regele Ungariei (1270 -1272): 176. Ştefan. 44-47. XIV): 190. Sulei nian. 1040c. 68. Spoleto. 135. Ştefan II. Suleiman. XIV): 186. Studios. eunuc: 66 — 68. papă (752 — 757)1 63. comandant militar arab (sec.5. 151. Staurakios. 140. 64. 192. mănăstire în Constantinopol: 66. Ştefan Lazarevici. veziSerdica. principe de Diocleea: (c. Stilicpn (365-408). strateg: 85. VII): 61. oraş în Italia: 37. 46.

capitala statului pavlician: 79. 169. soţia Ini Justinian I: 26. ordin religios şl militar (1118-1312):. 68. şef pecenerr.. 1260-1332): 180. Tatu. 71-73. rege ostrogot (552 — 553).. Apenini (astăzi Gualdo Tadino)) 32. fiica kti Ioan VI Canuicuziiio: 192. împărat (1254-1258): 170. 35. 176. Thccdor Metochites.' Tefledas. 94. haa tiulgar |702—718) i 55. 165-16?» 1«9 Theodor II Lasearîs. Tete (Thetoa>. Constailtmopol ("784 -806): 66. 1055-1056): 116.. Taurus. îssraîkonfflesa. 32. ' Telas. Theodora. Tbeodora. 83.22. han bulgfcr (762-3fe5)i 64. 47. Theodor Muzaion. 85.. 147. 203. oraş în Amdia: 85. 187. Theodor Sviatoslav. nepo. localitate în Italia de Sud: 176. 15. ■}. TagHacozzo. 393 — 458).1225a. Theodor Mangaphas. despot de Mareea (1384-1407): 199. "372 — 777): 65. împ&cat (1204. fratele iui Totila. Thoedor Decapoîites. T«pfirike» oraş în Cappodocia. . 138.: 32. adept al iicstorianisrmilui (m. 185. T«f¥el. Theodor de Mopsuestia.ţul lui Bohc-mraid de Tawrnt: 136. Theodor I Las*ar:s. Me*ios I Comnenul: 134. împărat de Tliessalonic (c. 158. 138. 188. 18. 97. astăzi Erzerarrij oraş în Mesopotamia superioară: 23. 65. 27.■■ 234 . 187. (sec. MwtsţU . 116. 88. general. 69. X): 96. Tadînae. T&ormina. The&dora. Thecderic Strabo. cetate în Cilicia: 74.~ : 22. han bulgar ic. . 142. general bizantin sub. dinast grec.. unul dintre conducătorii mişcării oraşelor de la Dunăre fsi'c. 188. Tarent. 1228— 1230): 167. oraş în Beoţiai 144. 122: Tars. 14.50): 17. 184. 428). 199. "Eisteodoret ie Cyr. patriarh de.. soţia lui Thcophil: 75. fiica lui JTihail IXi 184. vezi Zentjn. împărat (408— 4. 32. savant umanist (c. 98. ministrul lui Theodor II Lascaris: 183. . ţar bulgar (13001322): 184. TeJwig. împărat |?ÎS— 717): 56. 85. Theodor I Paleologtti. 200. 20. Egecî 196. 120.. 79. ! >3. rege ostrogot (534 — 535): 30. Theodor. 63. Tsncred de Lecc?. 183. despdt de Moreea (1407-1443): 201. împărăteasă. qaestor (sec. 100. Teietz. 84. 29. Tţ«odosiopolis.M'Z. căpetenie ©streigotâ: 21. Templieri. Theodosios II. 57. 87. adversar al iconoclasmului (c. rege ofctretgot (475— 526): 21. nestoriaa: 19. XI): '134. 198. T.96. Theoflora. rege normand (1189-1194}: 159. Theodosios I. Tiîieodor II Paîeologul. fratele lui Herakleios: 46. Theodor de Studios. Taiikios. 202. împărăteasă. 173. iosraîă în M. 139. 172. 90. Theoderic. 187. împărat (37&— 395): 10. Theodosios III.-. XII-XIII): 165. istoric eclesiastic (c. Taraslos. 118. Tancred. 137. 760— 826): 66. Theodat. Ttoeodor Ducas Angelos. 172. 83. * TJieodora. localitate în. împărăteasă (1042. 84. cetate în Siciliai 75.

oraş: 83.. Tiberiatfa. Thibaut. despot da Moreea (1430-1460)1 202 — 205. agentul Ini Carol de Valoisi 184. patrb arh de Constantinopol (815 -" Theoktistos. TftflTOS II. nepoata Iul fPzfc miskes.cS a Asiei Mici: 22. 102. conducătorul răscoalei din 821-823: 73. Ti mur Lente (Tamertoîi)» mare han turcoman (1369 — 1405) i 201. ■ '» TftOTOS (Theodor). 114: Thessalonlc. 53. Imperiul fie ~î stat (1204-1461): 162. got (541-552): 39-33. "141. Torcello. stra-i tegi 79. Tomis. fratele Iul Con* stant II: 51. Thermopile. 202. 161. rege vanda^: 2p!. Trebonlan. localitate lîngă Va-i neţia: 131. Tortosa. Trapezunt. 1-58. 185* 189. logothet al dro= mulul (sec. Thessalonlc.Arslan. 184. 105. regiune fc^ torică în Balcanii pasşim. fluviul 31. 171. 75. oraş în Balcani.. 79. principe armean (1145-1169)1 147. ' . conte de Champagna {m. oraş! passim. defileu în Thesa^ îiai 107. rîui 38. 148„ Thrakesîon. 27. 169-171. 108. Tîrnovo. 178. Thessalonic. . Theophano. rfu în Italia î f» Tigru. 99. rege bstro-. 192. 83. 178. fiul Iui Mauriclosf 37. Tol«do. Torino. oraş în Scythia Mirror. principe ar-» mean (1099-1120): 137. Theophylakt Simokattes. Tiberios. 70. Thessalonic. siiltan -setgludd (m. Trasamond. Thoma Magistru. 133. so» ia Iul Roman II şi Nikeplioi I Phocasi 98. themăi 69. arhiepiscop de Cantertrary (1117-1170)1 150. Tracia (Thracia). istof rfc (sec. împărăteasă. Theophano. 818)i 37. 197. theiiiă în Asia Mică: 59. împărat (S9B ~« 705): 55. Theoktistos Bryennios. fiul îul Hanricîos! 37. împărat (829-842) j 174. VII}: 50. savant (c. Tisa. ca* pitala taratului vlaîio-bnteari 137. '"V Î 51. 1062): 115. patriciu (sec. 78. regiune Istorică în Grecia: 52. prin* cipat greo dizident (1271--' 1318)1 176. TftecdosÎGS. 190. regat latin (1204 -1224)i 164-166.821): 72. Tralles. Thomas Beckef. Thoma Slavul. 185. Theodotos Malissenos. 193. 191. 164. imperiu grea {1228-1241)1 164. Togrul feeg. Traîan. oraş pe coasta v3Sfti. . 189. K)l 96. 205. Tomislav. 137. împărat roman (98-* 117): 45. 118-122. Togrul. emir musiilman i 141. 157. Thessalia (Vlahia Mare). 72. fiul lui Constant II i Tîbru.! 1 7 7 .' Tfoertos III. 1202)i 160. 46. oraş în Spania! 33. jurist l b ' ţ i l nian: 26. 79. Tiberîos H (Tiberiu>. Thessalia. 1325)i 180. Totfia (BadvHax). 204. ' Traptzunt. rege croaţi 93. Thibaut de Cliepoy. 188. 29.. cro^ nicar (m. Theopliiios. Thoma Paleologos. cetate în SMa da Nord: 101. Theophanes Confesorul. 162/ 184. soţia lui Otto II! 103. lao în Palestînai. Tneodcsies. 1270-o. 200. IX) i 75. împârat (578-582) î 34-36. Tîberios. oraş italian! 199. 205. 61. 195. astăzi Constanţa: 38. Theophil.

Vicina. 143. conducătorul mişcării din Balcani (513-518):'22 — 24. 104-114. 161. oraş neidentiiicat la Dunăroa de Jos (probabil Isaccea): 163. împărat (364-378) r 14. regat la sud de Caucaz: 112. Velbujd. Vartaam de Calabria. 190. localitate îii AM-oa romană: 29. 143. munte: 32. sultan turcoinan: 205. 38. oraş în Bulgaria:. comitat latin (1102 — 128S): 138. Vltninacium. parakimonenos sub Ni-. 118. Vezuviu. Vitale Michfel. emir de Ayd. 142. Ţ. . oraş. Verslnflrfa. oraş în Serbia. Valentinianus II. Vama. Ufban II. Troina. împărat (867-886)! 77. Vezi şi Ţara Românească. SI -86. Viterbo. 153. 93. 171. yngrovlahia: 196. 198. împărat (976-1025)1 64. Tzepaina. oraş în Tracia: 126. Tripoli. 15. rege ostrogot (536-" 541). regat: 141. Vldin. 198. 145. Tripoli. XlV): 199. themă: 118. astăzi Kiistendil: 188.v 72. Vngaria. astăzi Kostalac:' 18. marcă italiană: 199. localitate tracă: 71. Troada. Tzachas. 195. papă (1088-1099) i Urban V. Tricamarum. XII. Veneţia. 102-105.53. 119. oraş pe Dumăre: 108. Tvrach. Valentinianus I. kephor II. amiral venetian (sec. 98. savant (1395--1472): 180. Urog (Uroş). Vitiges. oraş italian: 175. cetate în Siciîia: 115. 150. Vitalian. Vasile. cetate îu Apulia: 111. 198. 5» 286 9. Vasiie Boioannes. 192.in: 191. 188. oraş pe coasta siriană: 88. 135. Tripolitania. mănăstire în Atliosi 99. 196. " Vasile cel Mare. oraş lombard: 21. papă (1362-1370)! 197. sultan de Damasc: 134.Treviso. împărat în Apus (364-375): 14. 89'. Valens. XI): 117. împărat îri Apus (375-392): 15. ' Vasile I. Vasile II. Troia. loan Tzimiskes si Vasiîe II: 99. 197. . 151. Uzxtn Hasan. 97. Tzympe. fortăreaţă în Macedonia: 172. Vardar. Vasile Argyros. ţar sîrb (1355 — 1371): 192. Trlbigild. căpetenie peccuegăt (sec. Ţara Românească: stat: 186. fortăreaţă pe coasta tracică a Dardanelelor: 196. 77. mai tîrziu republică urbană: passim. 196. rtu în Macedonia: 160. Tzurulon. Tusculutn. localitate în Tracia. general: 111. Vaspurakan. adversar al ltii Grigore Palamas: 180.70 . 197. general: 109. emir de Smvrna 134. u. doge venetian: 152. 136. got: 17. părinte al bisericii răsăritene (329-379): 13. 203. Umur. comitat italian: 121 Tuttiş. Verona. Vettore Pisani. ■ • V. regiune istorică în Asia Mică: 181. 116. Vîsarion de Niceea. regiune istorică în Africa de Nord: 49. Vatopedi. Vaspurakan.

Zengî. calif al Egiptului: 114. principat. principat. Vladimir. Zoe. 198. Zara. z. regele Siciliei (1166-1189): 151. împărăteasă. 190. Zagora. regiune istorică în Balcani: 81. 924): 91. Yaxl. ■ Zahir. XIV): 187. principele Serbiei (920-c. cel înţelept: 117. soţia lui Leon VI:_ 87. Zenon (Tarasicodissa). 75. fiul lui Iaroslav. Vlahia Mare. dinast bulgar (sec. soţia lui w. 192. Vladimîr. Zaldapa. general arab: 48. 159. V): 17. localitate în Moesia Inferior: 23. oraş dahnat: 161. Yazid. rege sîrb (1365 — 1371). . duce de Bavaria (1070-1101): 138. vezi Diocteea. Zeta. Lcon VI: 88-91. X. Zosimos. episcop got: 13. Xeropotamu. 156. Welf VI. fiul lui Iaroslav cel înţelept: 117. mare cneaz de Kiev' (980-1015): 106. soţia lui Roman III. emirat selgiucid în Asia Mică: 181. Wiilielm II. principat slav: 111. cetate macedoneană! 108. Zoe Zautzina. Zante. insulă în Adriaticaî 156. împărat (474-491): 20-22. iu gel e Siciliei (1154-1166): 147-151. Mihail IV şi Constantin IX: 114. mănăstire athonită: 99. 116. Zaclilumia. 49. Zoe Carbonopsina. . domn al Ţării Româneşti (1456-1462): 206.. cetate în Cilicia: 74. Voislav. 84. Zapetra. Zaharia. duce de Saxonia şi Spoleto (1152-1191): 147. emir dâ Moşul: 143. Wulfila. vezi Tliessalia Y. Vodena. Vsevolod.Vlad Ţepeş. Welf I. ultimul mare istoric păgîu (sec. WilheJm I. Vukaşin. 162.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful