You are on page 1of 6

Muntii Bucegi: descriere, asezare, limite, vecini, relief

Muntii Bucegi se intind de-a lungul portiunii superioare a Vaii Prahovei, in estul Carpatilor Meridionali si privesc maiestuos spre orasele presarate ca niste perle pe aceasta vale: Predeal, Azuga, Busteni, Poiana Tapului, Sinaia. In cadrul Muntilor Bucegi, pe teritoriul Judetului Brasov se gasesc cateva obiective puse sub ocrotire, care au statut de rezervatie naturala: abruptul Bucsoiului, Valea Malaiesti si Valea Gaura, unde s-au retras cele mai multe capre negre. In regim de ocrotire intra si zona superioara a padurilor de molid, unde caprele se retrag in timpul iernii. In aceste areale mai sunt protejate si alte animale: rasul, cocosul de munte si multe specii floristice rare. Asezare. Limite.Vecini Complexitatea teritoriala a Carpatilor Meridionali, marcata atat de trasaturi comune de peisaj cat si de o serie de particularitati locale, evidentiaza prezenta unor subunitati distincte si anume: Complexul montan Bucegi, Masivele centrale inalte Fagaras, Parang si Retezat si Complexul montan Valcan-Cerna. Complexul montan Bucegi cuprinde masivele Bucegi, Leaota, Piatra Craiului si culoarele depresionare Bran – Rucar – Dragoslavele si Prahova. Prin complexitatea si maretia formelor lui orografice, Masivul Bucegi alcatuieste una dintre cele mai remarcabile individualitati geografice si turistice din lantul Carpatilor romanesti si cea mai reprezentativa dintre ele, prin multiplele posibilitati ce le ofera pe plan tehnic-alpin vastele lui zone de stanca. Trasatura esentiala a peisajului sau geografic rezida in tranzitia brusca de la formele impunatoare ale abrupturilor stancoase – care alcatuiesc, in general, versanii sai exteriori – la intinderile, pe alocuri monotone, ale marilor poduri din crestetul culmii principale, iar de aici, spre vest, la cuprinsurile linistite din bazinul superior al Ialomitei, cu plaiuri prelungi ce se revarsa spre sud, invesmantate in imense pajisti alpine, cu ape care-si croiesc drum prin ganguri inguste sau traverseaza la mici rastimpuri padinile largi si luminoase ce se succed de-a lungul acestei vai; in sfarsit, cu vechi si intinse molidisuri din umbra carora se inalta pereti salbatici si sculpturale coloane de calcar. Acestea sunt, intr-o scurta privire de ansamblu, elementele care determina specificul Bucegilor, asa dupa cum Retezatul, de pilda, se singularizeaza prin vastitatea topografiei lui glaciare; Masivul Fagaras prin arhitectura monumentala a culmii lui principale si prin simetria inaltelor custuri ce trimite catre nord; Piatra Craiului, prin linia eleganta unica a imensului sau arc de calcare; in sfarsit, Bihorul, prin fascinantul tezaur carstic ce-l ascunde, aproape nebanuit, sub culmile lui domoale si bogat impadurite.

Masivul Bucegi ocupa o suprafata de cca. 300 km si se delimiteaza: la est, cu valea superioara a Prahovei si cu portiunea inferoara a Vaii Cerbului, pana la confluenta cu Valea Morarului; apoi, pe un scurt parcurs cu acesta vale si cu valcelul sipotului pana la obarsie, iar dincolo de cumpana de ape a Muntelui Diham, cu Valea Glajariei; la nord si nord-vest , cu Depresiunea Barsei si Culoarul Bran;la vest, cu Valea Moeciului (denumita in zona superioara Valea Bangaleasa) si cu principalul sau izvor de obarsie, Valea Grohotisului, iar din saua Bucsa-Strungulita cu vaile Dudele, Brateiul si Ialomita, dincolo de care se inalta, spre vest, varful singuratic al Leaotei; in sfarsit la sud, hotarul este determinat de Valea

071 m). iar axul acestuia se urmareste spre sud numai pana la Muntele Batrana” (Patrulius D. Jepii Mici (2. in alcatuirea carora intra spinarile masive ale Obarsiei.284 m).072 m). situat deasupra obarsiei V. abruptul branean marcat de varfurile Doamnele (2.480 m). acest masiv inscrie forma unui semicerc dispus in amfiteatru.969 – “Geologia Masivului Bucegi si a culoarului Dambovicioara”). intre Prahova si Ialomita.Nordul orografic principal il constituie Vf. de la obarsie la confluenta sa cu Valea Ialomitei. c) din culmile interioare. despletindu-se spre sud. fiind intersectate de Valea Izvorul Dorului. Sugarilor. Reflexul structurii este evident in suprafetele structurale dezvoltate de o parte si de alta a Vaii Ialomitei. masivul este constituit: a) dintr-un ansamblu de spinari inalte. care apartin.143 m). Suprafetele structurale au dezvoltarea maxima in partea de est. Ialomita.189 m). Lucacila (1. cu deschidere sudica.103 m). ce se desprind radiar din punctul culminant si principalul sau nod alpin. catre Valea Ialomitei. si de portiunea inferioara a Vaii Izvorul Dorului. In limitele aratate mai sus. Varful cu Dor (2. Spinarile nordice si arcul culmilor sudice sunt legate intre ele printr-o creasta inalta si scurta. ceea ce face ca invelisul nival sa fie partial inlaturat. Gavanele (S). printre firele principalelor vai din bazinul superior al Ialomitei (V.507 m). intre acesta vale si vaile Cerbului si Prahovei. de-a lungul Vaii Ialomita. iar inghetul si . Doamnele si Batrana). Doamnelor si Batranei. Obarsia Ialomitei. Piatra Arsa (2. Tatarul (1.998 m). Caraiman (2. Pentru partea sudica a Bucegilor sunt caracteristice cutele care complica structura.Ialomicioarei. b) dintr-un arc de culmi in forma de U – culmile sudice – care coboara paralel si de ambele parti ale Vaii Ialomita. Culmea Strunga. aproximativ central. in cea mai mare parte. abruptul prahovean al Bucegilor dominat de Costila (2. Furnica (2. Culmea Bucura. versantului transilvanean al Bucegilor. care se ramifica din partea superioara a arcului culmilor sudice catre interiorul sau. Omu din care liniile de relief cvasigeometrizate inscriu doua aliniamente de varfuri: a) in E. purtand in peisajul sau amprenta structurii si a litologiei. Gaurei (V) – care se inalta intre Vf. c Numai “conglomeratele din partea de nord a masivului se inscriu intr-un sinclinal. formand la est. Zona inalta. d) cumpana de ape intre V. Omu (N) si Vf. b) in V. Vanturisu (1. Varful Omu (2. la peste 1.851 m).800 m este supusa actiunii de deflatie.030 m). – 1. Relieful Delimitat de abrupturi. alcatuind culmile nordice. Culmea principala a Bucegilor. Jepii Mari (2. iar la vest. Cerbului (E) si V.895 m).

un areal foarte restrans dominat de martori de eroziune corespunde suprafetei Borascu. Cocora. Exemplul cel mai caracteristic il constituie Valea Jepilor. Nucet. instalata perpendicular pe suprafata structurala a Bucegilor. apare suprafata Gornovita (sau nivelul Predeal).600 m (Plaiul Mircii) sunt echivalente suprafetei Rau-Ses. Jepi si Caraiman. . o inregistreaza Vaile Urlatoarei si Pelesului. dezvoltate acolo unde inclinarea stratelor prezinta valori mult mai mari (peste 20 %). ele inscriu un aspect ruiniform – de exemplu.coraziunea sa fie foarte active. pe de o parte actiunea de eroziune a primei generatii de vai. in bazinul Jepilor si in bazinul vaii Babei. Cuestele de la bordura estica si vestica sunt dezvoltate pe seama capetelor de strat ale celor doua flancuri ale sinclinalului. Dupa cum arata insasi denumirea. Varful cu Dor. Intercalarea gresiilor in cadrul conglomeratelor a generat aparitia cuestelor etajate. detasand o serie de martori din frontul initial de cueste. pe cand cele de la bordura nordica sunt legate si de caderea spre sud a intregului edificiu muntos. sub forma unor pinteni.450 m. In flancul estic aspectul initial al cuestelor a fost complet modificat prin eroziunea exercitata de afuentii Prahovei. la altitudinea de ± 2. Procesul de degradare a cuestelor este pus pe seama diaclazelor. Geneza lor este legata de cursul subsecvent al vaii Izvorul Dorului. local sunt degradate datorita prezentei formatiunilor marnoase si argiloase. care estompeaza contactul dintre conglomeratele de Bucegi si stratele de Sinaia. in lungul Ialomitei nivelele litologice si de eroziune. care a captat reteaua hidrografica din spatele cuestelor si anume. geneza lor este mixta. Oboarele si Dichiul. Bordura vestica a Bucegilor este formata dintr-o linie neintrerupta de cueste. in masiv. Nucet etc. Blana. de la exondare si pana la holocen. iar la bordura sudica. Laptici. vaile au inaintat. Datorita conglomeratului putin rezistent. Strapungerea cuestelor si patrunderea in interiorul masivului constituie trasatura caracteristica pentru bordura estica a masivului. Cuestele din Masivul Bucegi pot fi impartite in doua mari categorii: cueste tectono-erozive si cueste erozive. Seile din Laptici. Primele descriu sub forma unui semicerc edificiul Bucegilor. O patrundere similara. putand fi astfel sincronizate cu cele din restul Carpatilor. Blana. In jurul Vf. rezultata din apele acumulate de grohotis. Gravitatia are un efect covarsitor in acesta regiune in modelarea reliefului de cuesta. Omu. sub varful Pietrei Arse. Baza lor este imbracata intr-o imensa aglomerare de grohotisuri. valea subsecventa Izvorul Dorului de sub Caraiman. care separa cele doua serii de vai: una superioara cu caracter temporar si slab dezvoltata ( nu se poate urmari nici o patrundere in interiorul masivului) si alta inferioara. largite ulterior de acumularea zapezilor.continua ridicare pe care au suferit-o Bucegii. Un alt front intern de cueste se poate urmari de-a lungul unei linii ce trece prin varfurile: Babele. Suprafetele sructurale apar local si cu caracter tipic eroziv. In cadrul reliefului de cuesta apar si hogbackuri. iar pe de alta parte tectonica . astfel incat bordura frontului de cueste estice este formata dintr-o aglomerare proluviala. Piatra Arsa. estica si nordica a Bucegilor. Suprafetele structurale de pe stanga Ialomitei. taiate in formatiuni eterogene la altitudinea de ±1. eroziunea fiind impiedicata in desfasurarea ei de rama calcaroasa si de nivelul de baza mult mai stabil pe care-l ofera cristalinul de tip Leaota. ca cele de sub Vanturis.

Pe conglomeratele si gresiile eterogene din Bucegi. Zanoaga Mare. Initial siroirea a detasat placa mai dura.660 m. in Grota Mare se intalnesc doua cruste de concretionare. fapt dovedit de nivelele de umeri. iar orizontul de pietris fazei tinterglaciare. resturile de Ursus spelaeus si blocurile haotice au permis stabilirea a doua oscilatii climatice mari. prin continua adancire. vaile glaciare adaptate la structura sunt asimetrice (Valea Ialomitei. surplombe. in decursul careia vaile s-au individualizat si. putin rezistente la eroziunea postglaciara. In masivul Bucegi. in nisip. Tatarul Mare. a Sugarilor. in consecinta. Zanoagei si pe Valea Rateiului. care le-a accentuat. Corelarea umerilor din sectorul glaciar este dificila. Orzei si Dobresti. astfel incat ele nu au mai pastrat tiparul general al actiunii modelatoare. varsta formelor glaciare si raportul dintre morfologia glaciara si structurala.indica directia vechilor linii de drenaj catre Ialomita. cu extensiune maxima . din sudarea carora. Geneza cheilor este rezultatul asocierii treptate a drenajului de suprafata cu cel de adanc. Pestera Ialomitei este amplasata la circa 100 m fata de morena Ialomitei si la altitudinea de 1. Tatarul Mic.Tiganesti constituie un punct de reper. pe fondul inghetului si dezghetului diferentiat. cu rupturi de panta mari. echivalenta unei baze interglaciare. nivelele de tuburi de presiune si dizolvare. bazinete. care complica mult problemele. au aparut o serie de afluenti subsecventi. tot ca efect al oscilatiilor climatice. Caracteristice sunt si pesterile. iar in perioada de calm le-a ingropat. circurile secundare in trepte din complexul glaciar al Vaii Morarului etc. rupturile de panta pe vaile obsecvente se confunda cu cele modelate de ghetari (Vaile Malaiesti si Tiganesti). . litologia are o influenta deosebita in peisaj. Valea Doamnei). structura. el a conservat mai bine urmele acestei actiuni prin racordarea umerilor de pe aceste vai. a luat nastere custura Padina Crucii. Zanoaga Mica. iar actiunea eoliana a exercitat. cand apa inmagazineaza o cantitate mai mare de CO2 si un orizont de pietrisuri provenit dintr-o circulatie puternica. fiindca alaturi de litologie intervine si un alt element. in care ambele vai au functionat ca un tot si o alta faza glaciara. formate ca rezultat al unei faze climatice reci. Exista si tipuri de vai “Horoabe”. iar intre ele formatiuni marnoase si argiloase.cea mai veche. care corespund fazelor glaciare. Astfel. Cercetarea minutioasa a pesterii Ialomitei a permis precizarile unor noi corelatii. tuburi de presiune si dizolvare. suprafetele structurale slab inclinate au constituit si zone de alimentare a ghetarilor (cazul vaii glaciare Doamnele unde zona de obarsie o forma firul acumulat pe un astfel de nivel structural). In Pestera Ialomitei crustele de concretionare. ele sunt amplasate in cheile Pesterii Tatarului. prin fenomenul de captare. S-au stabilit doua faze glaciare: una. echivalente cuaternarului. surplombe si marmite conditionate de un drenaj subteran. Acesta evolutie poate fi urmarita pe suprafata structurala din Muntele Babele si Costila unde canalele de scurgere au fost preluate de vant. Glaciatiunea cuaternala s-a grefat pe conglomeratele de Bucegi. ceea ce i-a permis sa inregistreze fidel oscilatiile climatice. Complexul glaciar Malaiesti . Pesterii. Cel mai reprezentativ este relieful carstic din lungul Ialomitei unde se desfasoara in calcare cheile: Ursilor. in buna parte.Tiganesti sunt cele doua cruste de concretionare din pestera Ialomitei. s-au format “Babele” si “Ciupercile”. Astfel. a rezultat cursul subsecvent al vaii Izvorul Dorului. o puternica coroziune. Ulterior. Morfologia glaciara a Bucegilor ridica urmatoarele probleme cu caracter special: pastrarea urmelor glaciare. In stransa legatura cu cele stabilite in complexul Malaiesti . concomitent.

Batrana etc. Omu temperatura medie anuala fiind de -25°C. Situat in apropierea unei axe mari de circulatie. masivul si-a conturat din ce in ce mai pregnant functia turistica. ceea ce activeaza coroziunea. iar la Sinaia (Cota 1.Resursele de apa ale Masivului Bucegi sunt foarte mari daca avem in vedere faptul ca precipitatiile inscriu intre 1. Pe culoarele vailor. ulterior au fost extinse exploatarile de la Valea Ialomitei si a Brateiului. care brazdeaza abrupturile. Valorificarea resurselor naturale. se canalizeaza vanturile in cascada care au efecte negative mai ales asupra vegetatiei. Astfel. Reteaua hidrografica poarta amprenta etajarii altitudinale si a calcarelor care complica liniile de drenaj.7°C. Pe fondul creat de relief in bazinele de la Scropoasa si Drobesti apare un climat de adapost – temperatura medie anuala depasind 5°C. Ialomita si Izvorul Dorului alcatuiesc principalele artere carora li se adauga vaile repezi colectate de Prahova. In 1. Expozitia diferita a plantelor se reflecta in gradul de insolatie si implicit in repartitia vegetatiei.500) de 3. cea a Prahovei.800 m.143 m.900 m altitudine temperaturile negative patrund pana la 1.87 m³/s).100 mm. de teposica (Nardus stricta) si de parusca (Festuca supina).550 este mentionata arendarea pasunilor din Bucegi si in 1. La toate acestea se adauga exploatarea calcarelor din Muntele Batrana si din Muntele Lespezi. In aceste conditii se formeaza cruste de degradare eluviodeluviale.elemente carpatice sau carpatobalcanice ca . Prezenta numeroaselor obiective naturale de interes deosebit pentru protectia mediului a condus la delimitarea unor perimetre de interes stiintific cum sunt: rezervatiile forestiere din abruptul prahovean. iar zapezile sunt abundente (5-6 luni pe an). De asemenea.20 m adancime. ci dupa dezvoltarea pe care o au jnepenii). Pentru Masivul Bucegi trebuie subliniata intensitatea transformarilor suferite de peisaj. Inghetul este posibil in tot timpul anului la peste 1. breciilor calcaroase si a stratelor de Sinaia). pe seama lor dezvoltandu-se solurile scheletice ale pajistilor de paius rosu (Festuca rubra). Piatra Arsa. iar la ±1.071 m – este data nu dupa criteriul altimetric. pentru fabrica de hartie de la Busteni. vegetatia pipernicita adaptandu-se la aceste conditii. cu o putere instalata de peste 12 MW.obarsia Ialomitei. asa cum sunt molidisurile de pe abruptul nordic al Bucegilor sau penetratia lor pe vaile cu inversiuni termice. initial au fost defrisate padurile de pe versantul estic al Bucegilor. unde predomina padurile de brad si fag (Fagetum dacicum abietosum) si de ierburi . la Vf. in care scop a fost construit si primul teleferic. S-au construit barajul de la Bolboci (19 milioane m³ apa) si hidrocentrala de la Scropoasa. In zonele adapostite zapada este tasata. Factorii edafici favorizeaza dezvoltarea jnepenisurilor (Pinus mugo) pe suprafetele structurale din Jepii Mari (insasi denumirea de Jepii Mari – 2.592 vanzarea unor teritorii din Valea Cerbului. la cele mai mari altitudini si 900 mm la periferie. cu precadere lemnul si hidroenergia. in timp ce cheile Ialomitei sau in circurile glaciare cu expozitie nordica inversiunile sunt caracteristice. producand o intensa decreptare a rocilor etc. au creat modificari in peisaj. Astfel.Morfologia Masivului Bucegi explica particularitatile climatice si implicit reflexul lor in peisaj. apele Ialomitei au fost barate pentru captarea hidroenergiei. constituind pana in iunie surse de alimentare pentru reteaua hidrografica . este evidenta etejarea climatica. fiind construite hidrocentralele de la Moroeni si Drobesti. unde ating viteze de peste 60 m/s. unde se afla si cea mai lunga banda de transport automat din zona montana. Jepii Mici avand 2. Acest fapt explica un aliniament de izvoare in abruptul prahovean al Bucegilor (pe linia de contact a conglomeratelor. Vanturile au o intensitate foarte mare la altitudine. Regimul de torentialitate este pregnant datorita infiltratiilor in masa de conglomerate sau drenajului din calcare (Ialomita inregistreaza la Moroieni un debit de 2.

vulturica (Hieracium transilvanicum). Muntele Jepii Mici se ntalnesc unele endemisme ca zambru si laricele. palcuri de tisa (Taxus baccata). exemplare de brad inalt de peste 20m. . salcii pitice (Salix phylicifolia) etc. La toate acestea se adauga speciile ocrotite de la Poiana Crucii unde se afla un perimetru de faneata cu vegetatie subalpina si Turbaria Laptici situata la 1.. cu asociatii de Elynetum.470 m. rezervatiile Vf. iar pe barne.). Valea Jepilor. in zona stiintifica de protectie absoluta din Muntele Craiman.de exemplu: cresta cocosului (Deantaria glandulosa). firuta (Poa violacea). bumbacarita (Eriophorum sp. Salix herbaceae. mierea ursului (Pulmonaria rubra) etc. pajisti alpine cu coada iepurelui (Sesleria haynaldiana). caracterizata prin muschi (Sphagum). Omu. Pestera Ialomitei si Zanoaga prezinta un interes stiintific deosebit. rogoz (Carex rostrata). floare de colt (Leontopodium alpinum) etc.