You are on page 1of 29

2

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE 2.1. Rezistivitatea sistemului rocă - fluid
2.1.1. DefiniŃii Propagarea curentului electric printr-un mediu oarecare este condiŃionată de rezistivitatea electrică a acestuia, adică de capacitatea pe care o are mediul respectiv de a lăsa să treacă un curent electric prin el. Legea lui Ohm stabilită experimental pentru conductoare filiforme este:
U = V A − VB = I ⋅ R

(2.1)

unde: U este diferenŃa de potenŃial la capetele conductorului, I intensitatea totală a curentului Constanta de proporŃionalitate R din relaŃia (2.1) este numită rezistenŃă electrică a conductorului între punctele A şi B. Pentru aceeaşi porŃiune de conductor A-B menŃinută la aceeaşi temperatură, rezistenŃa R nu depinde de intensitatea curentului ce trece prin el. RezistenŃa depinde, în mod evident, de lungimea şi secŃiunea conductorului, fiind proporŃională cu lungimea l şi invers proporŃională cu aria secŃiunii transversale S. Ea depinde de asemenea, de materialul din care este confecŃionat conductorul şi poate fi exprimată sub forma:
R = ρ l . S

(2.2)

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Factorul ρ se numeşte rezistenŃă electrică specifică sau rezistivitatea substanŃei. Unitatea de măsură corespunzătoare rezistivităŃii este ohm·m [ m]. Legea lui Ohm poate fi scrisă sub o formă tensorială utilizabilă în distribuŃiile de curent tridimensionale (conductoare masive):
r r r r E = ρJ sau J = σ E

(2.3)

unde:

r E este intensitatea câmpului electric, r J - densitatea de curent; se numeşte densitate de curent într-un punct

dat un vector având direcŃia şi sensul curentului în acel punct şi o mărime egală cu intensitatea care trece pe unitatea de suprafaŃă, aşezată perpendicular pe direcŃia curentului; σ - se numeşte conductivitate electrică şi reprezintă inversul rezistivităŃii:
σ = 1 . ρ (2.4)

Unitatea de măsură pentru conductivitate este ( ⋅m)-1 sau S/m (S = -1 - Siemens). În marea lor majoritate rocile se prezintă din punct de vedere electric ca nişte medii eterogene cu un comportament diferenŃiat. Rocile sedimentare, în care sunt cantonate marea majoritate a zăcămintelor de hidrocarburi, sunt sisteme complexe poliminerale (cu sau fără porozitate) şi prezintă o plajă foarte largă de valori de rezistivitate de la aproximativ 1 m şi până la valori de peste 1014 m. În cazul rocilor cu porozitate, rezistivitatea acestora depinde atât de rezistivitatea scheletului mineral cât şi de rezistivitatea fluidelor conŃinute în spaŃiul poros. Rezistivitatea scheletului mineral ca de altfel şi a rocilor fără porozitate depinde atât de rezistivitatea mineralelor componente cât şi de rezistivitatea cimentului. Rezistivitatea fluidelor este specifică fiecărui fluid conŃinut în spaŃiul poros apă de zăcământ sau apă de zăcământ şi hidrocarburi. O analiză a rezistivităŃii rocilor necesită o analiză a fiecărui component dar şi a sistemului rocă - fluid în ansamblu. Conductibilitatea rocilor, respectiv capacitatea acestora de a conduce curentul electric, poate fi de două tipuri:

17

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

- conductibilitatea electronică, caracteristică pentru metale, care se realizează prin deplasarea purtătorilor de sarcină constituiŃi din electronii liberi, sub acŃiunea unui câmp electric; - conductibilitatea ionică sau electrolitică, caracteristică pentru electroliŃi, care se realizează prin deplasarea în soluŃie a ionilor formaŃi în urma disocierii sărurilor, sub acŃiunea câmpului electric. Majoritatea rocilor sedimentare, posedă o conductibilitate electrolitică, conducŃia se face în mod preponderent prin soluŃiile conŃinute de roci. În cele ce urmează se va prezenta rezistivitatea mineralelor, a apelor de zăcământ şi a sistemului rocă - fluid.

2.1.2. Rezistivitatea mineralelor şi a rocilor
În marea lor majoritate mineralele se caracterizează printr-o rezistivitate foarte mare. Dahnov clasifică rezistivitatea mineralelor astfel: - minerale cu rezistivitate extrem de mică, cu rezistivitatea mai mică de 10-6 m, din care fac parte metalele native (aur, platină, argint etc.) şi soluŃiile solide naturale ale metalelor; - minerale cu rezistivitate foarte mică , cu rezistivitatea cuprinsă între 10-6 m şi 10-2 m, de exemplu: bornit, cobaltină, covelină, nichelină etc.; - minerale cu rezistivitate mică, având rezistivitatea cuprinsă între -2 10 m şi 102 m: braunit, ilmenit, marcasit etc.; - minerale cu rezistivitate medie, cu rezistivitatea cuprinsă între 102 m şi 106 m: bauxit, hematit, galaxit etc.; - minerale cu rezistivitate mare, de la 106 m la 1010 m, unde sunt incluse: anhidrit, cinabru, goelit etc.; - minerale cu rezistivitate foarte mare, de la 1010 m la 1014 m: calcit, cuarŃit, feldspat, sulf; - minerale cu rezistivitate extrem de mare (peste 1014 m): sare gemă, silvină, mică etc. Rezistivitatea mineralelor prezintă însă un domeniu larg de variaŃie legat de impurităŃile chimice, structura cristalină, defecte structurale etc. În tabelul 2.1. sunt date valorile de rezistivitate ale principalelor minerale componente ale rocilor. 18

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Rocile eruptive, metamorfice şi sedimentare se caracterizează printro gamă foarte largă de variaŃie a rezistivităŃii, care poate lua valori într-un domeniu ρ є [ 10-3, 1016] m (tabelul 2.1.). Rocile tipice zăcămintelor de hidrocarburi sunt rocile sedimentare. Mineralele preponderente ale acestor roci sunt cuarŃul, calcitul, dolomitul, care prezintă valori de rezistivitate mai mari de 107 m. Din această cauză, în general, conductibilitatea electrică a scheletului mineral este neglijabilă, aceste minerale făcând parte din clasa izolatorilor. În general, în rocile sedimentare pirita, magnetita şi alte minerale cu conducŃie electronică apar sub formă dispersată în masa rocii, în granule izolate între ele, astfel încât influenŃa lor asupra rezistivităŃii rocii în ansamblu este mică. Rezistivitatea rocilor depinde de rezistivitatea şi cantitatea mineralelor componente. Dacă o rocă conŃine minerale ca conducŃie electronică, rezistivitatea acesteia depinde de cantitatea şi de distribuŃia în rocă a acestor minerale. Când aceste minerale se află în contact, constituind un sistem de canale conductoare, rezistivitatea rocii poate fi exprimată prin relaŃia empirică:
ρM = FM ρM 1 , unde : ρ M este rezistivitatea rocii condiŃionată de compoziŃia mineralogică; ρ M 1 - rezistivitatea mineralelor conductoare; FM - factor mineralogic, a cărui valoare este o funcŃie de cantitatea de minerale conducătoare din rocă – KM. Dacă se Ńine seama şi de mineralele de mare rezistivitate conŃinute în rocă, se poate scrie o relaŃie analogă: (2.5)

19

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Rezistivitatea rocilor şi mineralelor ( după Dahnov, NeguŃ, Meier ş.a.), [34] Tabelul 2.1.
Roci, minerale Roci eruptive Granite Granodiorite şi diorite cuarŃifere Porfire cuarŃifere Bazalte Diabaze Gabbro Piroxenite, peridotite Dunite, olivinite, norite 2. Roci metamorfice Gnaise CuarŃite Skarn Şisturi cuarŃito-clorito-sericitoase Şisturi grafitoase 3. Roci sedimentare Argile Aleurite Marne Nisipuri Nisipuri şi gresii petrolifere şi gazeifere Gresii slab cimentate Gresii compacte ρ ( m) 5⋅10 - 10 103 -2⋅105
2 5

Roci, minerale Conglomerate Calcare friabile, cochilifere Calcare compacte Dolomite, calcare dolomitizate Şisturi argiloase Şisturi cărbunoase-argiloase Şisturi grezoase-argiloase Petrol 4. Depozite de precipitaŃie chimică Sare gemă Silvină Anhidrit. Gips 5. Cărbuni Antracite Cărbuni slabi Cărbuni graşi Cărbuni bruni 6. Minereuri Minereuri magnetitice şi titanomagnetitice Minereuri de oxizi şi carbonaŃi de mangan Minereuri de pirite şi calcopirite cuprifere Minereuri de sulfuri polimetalice masive Minereuri de sulfuri diseminate

ρ ( m) 10 - 103 2 - 200 5⋅10 5⋅103 102 - 2⋅105 2⋅10 - 103 1 - 2⋅103 102 - 103 109 – 1016 104 – 1015 1013 – 1015 104 – 106 10-3 - 1 10-5 - 5⋅102 102 – 104 10 - 2⋅102 10-1 - 2⋅103 1 - 103 10-1 – 102 10-1 - 10 1 – 104

3⋅102 - 2⋅104 5⋅102 - 105 5⋅102 - 105 5⋅102 - 105 103 -4⋅105 103 -6⋅104 10 - 10 103 -2⋅104 102 – 103 2⋅102 - 5⋅103 10-1–1,5⋅103 8⋅10-1 - 2⋅10 5 - 5⋅10 2 - 5⋅102 2⋅10-1 - 103 2 - 103 5⋅10-1 - 5⋅10 10 - 2⋅103
3 5

' ρM = FM ρM 2 ,

(2.6)

unde:
' FM este parametrul conductivităŃii create de incluziunile de minerale de rezistivitate mică din rocă; ρM 2 - rezistivitatea mineralelor neconductoare.

20

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

KM Fig.2.1. DependenŃa parametrului F′M de conŃinutul în minerale conducătoare ( după A. NeguŃ ), [31].

Dacă cantitatea de minerale din rocă KM → 0, rezistivitatea rocii tinde către rezistivitatea mineralelor neconductoare, iar dacă KM → 1, rezistivitatea rocii tinde spre rezistivitatea mineralelor conductoare. În figura 2.1. este reprezentată dependenŃa parametrului conductivităŃii F’M în funcŃie de conŃinutul de minerale conductoare. În rocile sedimentare, se poate găsi în multe cazuri glauconitul, format dintr-o varietate de illit bogată în fier cu adaosuri montmorillonitice, a cărui prezenŃă, chiar în cantităŃi mici, conferă rocii o conductibilitate suplimentară. În geofizica de sondă prin schelet mineral sau matrice se înŃelege atât granulele minerale componente, cât şi cimentul de legătură. În cazul în care acest ciment este de natură silicioasă, el nu duce la micşorarea rezistivităŃii. Dacă cimentul este argilos, rezistivitatea rocii scade datorită 21

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

conductivităŃii date de argila conŃinută, fie sub formă de ciment, fie că se găseşte sub o altă formă în rocă.

2.1.3. Rezistivitatea apei de zăcământ şi a hidrocarburilor
Apa de zăcământ reprezintă o soluŃie electrolitică de săruri, predominând în general NaCl. PrezenŃa lor în apele de zăcământ este rezultatul acŃiunii de dizolvare pe care apa o realizează în circuitul său prin natură. Apele de zăcământ conŃin o mare cantitate de anioni şi cationi rezultaŃi în urma proceselor de disociere a sărurilor. Dintre aceştia enumerăm: Cl -, SO4- -, HCO3-, CO2- -, NO3- -, Br -, I -, Na+, K+, Ca++, Mg++, Ba++, Li+, Te++. Cei mai comuni ioni prezenŃi în apele de zăcământ sunt următorii anioni şi cationi: Cl -, SO4- -, HCO3-, CO2- - , Na+, K+, Ca++, Mg++. Sărurile din apa de zăcământ disociate total sau parŃial în ioni pozitivi (cationi) şi negativi (anioni), transportă sarcinile electrice între electrodul de la intrare şi cel de la ieşire a curentului din electrolit. Curentul electric are drept cauză deplasarea purtătorilor de sarcină. Intensitatea curentului electric dintr-un conductor măsoară sarcina ce trece printr-o secŃiune oarecare a conductorului în unitatea de timp. În cazul cel mai general, curentul sau transportul de sarcină este legat de mişcarea purtătorilor de sarcină într-un spaŃiu tridimensional. Purtătorii de sarcină sunt particule discrete, şi pentru determinarea conductivităŃii respectiv rezistivităŃii se lucrează cu valori medii, ca în exemplul de mai jos. Să considerăm că numărul de ioni dintr-un cm3 este în medie n, toŃi mişcându-se cu aceeaşi viteză u şi având aceeaşi sarcină q. Printr-o suprafaŃă dreptunghiulară de arie A vor trece în intervalul de timp ∆t un număr de particule ce este cuprins într-o prismă oblică având aria bazei egală cu A şi lungimea muchiei egală cu u⋅∆t - distanŃa parcursă de fiecare particulă în timpul ∆t, (fig. 2.2.) Volumul prismei este egal cu produsul dintre suprafaŃa bazei şi înălŃime V = Au∆t cos θ care poate fi scris sub formă vectorială ca produsul scalar Au∆t . Numărul de particule cuprins în acest volum va fi N = nAu∆t . Rezultă că prin elementul de suprafaŃă intensitatea curentului pe care o notăm cu I(a) este egală cu:
22

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

I (a ) =

q (nA ⋅ u∆t ) = n q A ⋅ ua ∆t

(2.7)

Dacă în electrolit sunt diferite specii ionice care diferă atât prin sarcină cât şi prin viteză, fiecare ion contribuie în mod diferit la intensitatea curentului. Să notăm prin indicele k specia ionului. Atunci fiecare ion k are sarcina qk şi se mişcă cu viteza uk, iar concentraŃia medie a acestor

Fig. 2.2.Deplasarea sarcinilor electrice într-un electrolit.

particule este nk particule pe centimetru cub. În acest caz intensitatea curentului va fi:
I (a ) = n1q1 Au1 + n2 q 2 Au 2 + ... + nn qn Au n = A ∑ nk qk u k .
k =1 n

(2.8)

Densitatea de curent este definită de relaŃia:

23

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

J =

Intensitate Arie

(2.9)

deci densitatea de curent va fi, Ńinând seama de (2.8):
J = ∑ nk q k u k .
k =1 n

(2.10)

Pentru un ion de valenŃă z sarcina electrică q va fi egală cu:
qk = e z k

(2.11)

unde e este sarcina electrică a electronului. Atunci relaŃia (2.10) se poate scrie sub forma:
J = ∑ nk e z k u k .
k =1 n

(2.12)

Mobilitatea ionică υ este definită ca viteza de migrare sub o forŃă exercitată de unitatea de intensitate a câmpului electric asupra sarcinii ionului, fiind exprimată de relaŃia:

uk cm ⋅ s −1 cm 2 = υk = , în , E V ⋅ cm −1 V ⋅ s
deci uk = υ kE; rezultă că relaŃia (2.38) devine:

(2.13)

J = ∑ nk z k e υ k E
k =1

n

(2.14)

Se obişnuieşte să se exprime concentraŃia ionică nk în termeni de concentraŃie molară „Ck” [mol/cm3] egală cu:
nk = C k F e

(2.15)

unde F este constanta lui Faraday = 96500 C/mol. Densitatea de curent devine:

J = ∑ Ck Fz k υk E
k =1

n

(2.16)

24

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

dar densitatea de curent este egală cu: J =σ·E, unde σ este conductivitatea electrolitică. Rezultă că:
σ = ∑ C k Fz k υk
k =1 n

(2.17)

Pentru o sare simplă, de exemplu NaCl, ecuaŃia (2.17) poate fi scrisă astfel:
σ = F (C + z + υ+ + C − z − υ− )

(2.18)

Această mărime este acceptată ca limită superioară a conductivităŃii deoarece sarea existentă în soluŃie nu este complet disociată. Datorită mobilităŃii lor diferite anionii şi cationii nu participă egal la transportul curentului electric în soluŃiile de electrolit. Astfel, ionii cu viteza cea mai mare vor transporta o cantitate mai mare de curent decât cei cu viteza mai mică. Mobilitatea υ k este o mărime caracteristică pentru o specie ionică şi depinde de condiŃiile externe, ca: presiune, temperatură, concentraŃie şi solvent. Participarea ionilor la transportul electricităŃii în soluŃiile de electrolit se caracterizează prin numerele de transport. Numărul de transport al cationului şi, respectiv al anionului (t+ şi t), într-un electrolit dat, este fracŃia din cantitatea de electricitate transportată de cationi şi respectiv de anioni. Prin urmare raportul dintre numerele de transport este egal cu raportul dintre mobilităŃile ionilor:

t+ υ = + t− υ-

(2.19)

Este de asemenea evident că în cazul unui electrolit, suma numerelor de transport trebuie să fie egală cu unitatea. Astfel, pentru un electrolit binar, vom avea: t + + t - = 1 Din relaŃia (2.19) şi Ńinând seama că suma numerelor de transport este unitară, rezultă că pentru electroliŃi binari se va putea scrie că numărul de transport al anionului va fi: 25

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

t− =
iar cel al cationului:

υ− υ- + υ+

(2.20)

t+ = t − t− =

υ+ υ- + υ+

(2.21)

Aşa cum s-a arătat mai sus rezistivitatea respectiv conductivitatea unei soluŃii electrolitice depinde de o serie de factori şi anume: concentraŃie, temperatură, viscozitate de care la rândul lor depind factorii din relaŃia (2.17). Rezistivitatea unui electrolit depinde de concentraŃia în săruri a acestuia, cu cât concentraŃia este mai mare, cu atât rezistivitatea este mai mică la temperatură constantă. ConcentraŃia se exprimă în următoarele unităŃi: - grame/litru [g/l]; - kilograme/vagon [1kg/vag = 10 g/l]; - grame/litru solvent; - părŃi pe milion [ppm = µg/g soluŃie]. Pentru a ilustra aceasta, exemplul de mai jos este semnificativ: apa pură are o rezistivitate egală cu 25⋅104 ⋅m la aproximativ 18°C, iar la o concentraŃie în NaCl de 100 g/l rezistivitatea este egală cu 8,6 ⋅m la aceeaşi temperatură. Întrucât sarea predominantă în apele de zăcământ este NaCl, în general rezistivitatea apei de zăcământ se determină în funcŃie de concentraŃia echivalentă de NaCl exprimată în ppm. ConcentraŃia echivalentă se poate determina cu ajutorul graficului din figura 2.3. care permite obŃinerea factorului de multiplicare în funcŃie de concentraŃiile în ppm a sărurilor respective:
C S (NaCl) = ∑ Ck µ k
k =1

(2.22)

unde µk este factorul de multiplicare.
Exemplu: în urma analizei chimice a unei probe de apă s-a obŃinut: 460 ppm Ca++ ,1400 ppm SO4--, 19000 ppm Na+ plus Cl-. ConcentraŃia ionică totală a elementelor solide este: 26

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

CS = 460 + 1400 + 19 000 = 20 860 ppm. Pentru această valoare se obŃin din grafic următorii factori de multiplicare: µk(Ca) = 0,81, µ(S04) = 0,45, pentru Na şi Cl factorii de multiplicare sunt egali cu unu. ConcentraŃia echivalentă în NaCl va fi: CS(NaCl) = 450⋅0,81 + 1400⋅0,45 + 19000⋅1,0 = 20000 ppm = 20 g/l. Intrând cu această valoare în abaca din figura 2.4. se obŃine la temperatura formaŃiunii de 50°C, valoarea rezistivităŃii egală cu: ρai ≅ 0,18 ohm ⋅ m . VariaŃia rezistivităŃii unui electrolit de concentraŃie constantă cu temperatura este dată de relaŃia:
ρ
T oC ai 20 ρai C = 1 + α (T − 20 o C )
o

(2.23)

27

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Fig. 2.3. Determinarea concentraŃiei echivalente de NaCl ( Schlumerger Doc ) [47]

unde:

T ρai C este rezistivitatea electrolitului, respectiv a apei de zăcământ la
o

o

20 temperatura T (°C), ρai C - rezistivitatea apei de zăcământ la 20 °C, α – coeficientul de variaŃie a rezistivităŃii electrolitului cu temperatura, cu o valoare medie de 0,025 °C-1. O altă relaŃie empirică de calcul a rezistivităŃii apei de zăcământ în functie de temperatură este:
T T ρai = ρai0

T0 + 21,5 . T + 21,5

(2.24)

VariaŃia rezistivităŃii electrolitului cu temperatura se explică prin modificarea mobilităŃii ionilor din soluŃie, astfel că, la creşterea temperaturii

28

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Fig. 2.4. Abacă pentru determinarea rezistivităŃii în funcŃie de concentraŃia în sare a apei de zăcământ cât şi în funcŃie de temperatură ( Schlumberger Doc. ) [47]

creşte mobilitatea ionilor din electrolit ceea ce conduce la scăderea rezistivităŃii. Pentru determinări practice s-a construit o abacă care dă posibilitatea obŃinerii valorilor de rezistivitate atât în funcŃie de concentraŃia în sare a apei de zăcământ, cât şi în funcŃie de temperatură (figura 2.4.). În general rezistivitatea apelor de zăcământ poate varia de la circa 10 ohm⋅m, la 25°C, pentru ape de zăcământ dintr-o formaŃiune de mică adâncime, până la circa 0,008 ohm⋅m pentru ape de zăcământ din formaŃiuni de adâncime care corespunde unei soluŃii saturate de NaCl la 140°C. Hidrocarburile sunt din punct de vedere electric, mediii cu rezistivitate foarte mare, rezistivitatea lor variind de la 109 până la 1014 ohm⋅m. 29

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

2.2. Factorul de rezistivitate al formaŃiei
2.2.1. - RelaŃia de definiŃie. DependenŃa factor de rezistivitate a formaŃiei - porozitate
Considerând scheletul mineral izolant, rezistivitatea rocii saturate cu apă interstiŃială, ρRi este dată de relaŃia: ρ Ri = Fρai , (2.25)

unde: ρai este rezistivitatea apei de saturaŃie; F - factorul de rezistivitate al formaŃiei denumit în continuare factor de formaŃie. Rezistivitatea rocii saturate cu apă de o anumită mineralizaŃie depinde de cantitatea de apă conŃinută în spaŃiul poros, respectiv de porozitate. Porozitatea condiŃionează volumul de fluid prin care circulă curentul electric, iar gradul de cimentare şi distribuŃia dimensiunilor granulelor de rocă determină dimensiunile porilor şi tortuozitatea canalelor capilare. Din relaŃia (2.25), factorul de formaŃie poate fi definit ca raportul dintre rezistivitatea rocii saturată cu apă de zăcământ şi rezistivitatea apei de zăcământ. F= ρ Ri ρai (2.26)
ρRi rămâne aproximativ constant ρai

Pentru o porozitate dată, raportul

pentru toate valorile rezistivităŃii apei de zăcământ, ρai ≤ 1 m, astfel că acest parametru caracterizează roca, atât din punctul de vedere al volumului spaŃiului poros, cât şi al rezistivităŃii fluidului. O serie de experimentări au pus în evidenŃă faptul că în cazul unor ape interstiŃiale mai puŃin conductive (ape dulci), valoarea lui F scade cu creşterea valorii ρai , precum şi cu micşorarea dimensiunilor granulelor rocii, mai ales în cazul nisipurilor. Analitic, legătura dintre ρRi, F şi porozitatea P poate fi studiată doar pentru roci cu structura omogenă alcătuită din particule cu forma regulată. 30

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

În cazul real, al rocilor neomogene şi cu particule neconductoare, rezistivitatea depinde pe lângă porozitate şi de un factor de sortare. Aşa cum s-a văzut mai sus, din punctul de vedere al conducŃiei curentului electric, scheletul mineral al rocii (matricea) este izolant, având în general rezistivitatea mai mare de 106 Ωm, rezistivitatea rocii fiind condiŃionată de cantitatea şi rezistivitatea fluidului conducător conŃinut în spaŃiul poros al rocii, respectiv apa de zăcământ. Pentru deducerea relaŃiei de dependenŃă dintre factorul de formaŃie şi rezistivitate, se consideră un mediu (o rocă fictivă) sub forma unui cub cu volumul V = 1m 3 , respectiv cu latura l = 1 m (figura 2.5.). Se presupune că spaŃiul poros este sub forma unor canale capilare saturate cu apă de zăcământ ce străbat cubul de la faŃa a la faŃa b. Lungimea unui capilar este lc egală cu unitatea, iar aria transversală medie statistică a unui capilar este Ac. Volumul spaŃiului poros, Vp, constituit din n capilare va fi: Vp = nAc l c (2.27) Porozitatea P este definită ca fiind raportul dintre volumul spaŃiului poros Vp si volumul total al rocii, Vt:

P=

Vp Vt

=

n ⋅ Ac ⋅ l c = nAc l c = V p l3

(2.28)

unde l este latura cubului egală cu unitatea. RezistenŃa electrică între feŃele "a" şi "b" poate fi scrisă sub forma:

R0 = ρ Ri

l = ρ Ri A

(2.29)

unde ρ Ri este rezistivitatea rocii saturate cu apă de zăcământ, iar l şi A reprezintă lungimea, respectiv aria transversală totală a cubului, egale cu unitatea. RezistenŃa electrică a cubului R0 este echivalentă cu rezistenŃa scheletului mineral legat în paralel cu rezistenŃa dată de apa de zăcământ ce se află în spaŃiul poros, se poate exprima sub forma:

31

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Fig.2.5. Model de rocă poros permeabilă saturată cu apă de zăcământ.

1 1−Vp Vp = + R0 Rma Rc

(2.30)

unde: Rma este rezistenŃa electrică a matricei rocii, iar Rc - rezistenŃa electrică a tuturor capilarelor saturate cu apă de zăcământ. Deoarece rezistenŃa matricei este foarte mare, se poate considera că Rma → ∞ , iar valoarea raportului: 1−Vp Rma forma: R 1 Vp = sau R0 = c Vp R0 Rc
32

→ 0.

(2.31)

Rezultă că relaŃia (2.30) Ńinând seama de (2.31), se poată scrie sub (2.32)

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Aşa cum s-a considerat modelul (mult simplificat), canalele capilare reprezintă conductori electrici cu o rezistivitate conferită de rezistivitatea apei de zăcământ legaŃi în paralel. RezistenŃa electrică a tuturor capilarelor Rc se poate exprima sub forma: 1 1 1 1 1 = + + + ... + , Rc R1 R2 R3 Rn (2.33)

unde R1, R2,..., Rn sunt rezistenŃele electrice ale capilarelor. Dar, lungimea capilarelor, aria lor şi rezistivitatea apei de zăcământ fiind aceeaşi, rezultă că: R1 = R2 = R3 = ... = Rn = Rc1 În acest caz, relaŃia (2.33) poate fi scrisă: R 1 n = sau Rc = c1 . Rc Rc1 n RezistenŃa electrică a unui capilar este: Rci = ρai iar numărul de capilare n este egal cu: n= Vp Vp volumul porilor = = . volumul unui capilar Vc Ac ⋅ lc (2.37) lc , Ac (2.36) (2.35) (2.34)

Înlocuind în relaŃia (2.35) relaŃiile (2.36) şi (2.37) şi Ńinând seama că l c = 1 rezultă:
ρai ⋅ Rc = Vp Ac ⋅ lc RezistenŃa electrică totală dată de relaŃia (2.32) va fi egală cu: lc Ac lc2 1 = ρai = ρai . Vp Vp

(2.38)

33

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

R0 = ρ ai

1 , V p2

(2.39)

dar pentru un cub unitar volumul porilor Vp= P (relaŃia (2.28)), relaŃia (2.29) se transcrie sub forma: R0 = ρai

1 P2

(2.40)

łinând seama de ecuaŃia (2.29) rezultă pentru ρRi expresia de forma:
ρ Ri = ρai ρ 1 1 sau Ri = 2 . 2 P ρai P

(2.67)

Având în vedere relaŃia de definiŃie a factorului de formaŃie (2.27), rezultă relaŃia de dependenŃă factor de formaŃie – porozitate pentru modelul de rocă idealizat:
F=

1 P2

(2.42)

Factorul de formaŃie determinat conform relaŃiei (2.42) este independent de rezistivitatea electrolitului din spaŃiul poros pentru o anumită rocă considerată, de porozitate P, pentru orice valoare, cu excepŃia situaŃiilor arătate mai înainte. În cazul rocilor componente ale formaŃiunilor geologice, acestea au o distribuŃie a porilor cu totul diferită de cea a unor capilare rectilinii, sub forma unor spaŃii poroase interconectate de canale subŃiri, şi prezentând o anumită tortuozitate. Pe lângă porozitate, factorul de formaŃie depinde şi de structura şi textura rocilor. RelaŃia generală de dependenŃă factor de formaŃie - porozitate, obŃinută experimental are forma:
F= a Pυ 34

(2.43)

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

în care: a este o constantă determinată în mod empiric care depinde de litologie, iar ν – exponentul de cimentare sau indicele structural. În practica interpretării diagrafiei geofizice se acceptă în general ca relaŃie de dependenŃă, în formaŃiuni consolidate, o variantă a relaŃiei generale, cunoscută sub numele de formula lui Archie:
F=

1 Pυ

(2.44)

unde

υ ia valori conform tabelului 2.2.
Valorile exponentului de cimentare ”ν” din formula Archie ( după Desbrandes din Schlumberger Doc. ) [17]

Tabelul 2.2.
Roca Nisipuri slab consolidate Gresii Calcar cu porozitate intergranulară, calcar cretos Calcar compact, calcar cretos Dolomit

υ
1,3 – 1,6 1,8 – 2,0 2,0 2,2 – 2,5 2,2 – 2,8

Pentru roci neconsolidate (nisipuri, nisipuri argiloase şi gresii neconsolidate), se acceptă ca dependenŃă generală formula Humble:
F=

0 ,62 P 2 ,15

(2.45)

Pe baza formulelor (2.44) şi (2.45) s-au realizat abacele de interpretare pentru dependenŃa F – P, iar una dintre acestea este redată în figura 2.6. În colectoarele cu hidrocarburi fluidele din spaŃiul poros sunt hidrocarburile (ŃiŃei şi/sau gaze) şi apa. Cum ŃiŃeiul şi gazele sunt izolatori electrici aproape perfecŃi, rezistivitatea rocii va creşte astfel, cu cât este mai mare fracŃiunea din spaŃiul poros ocupată de hidrocarburi, deci cu cât este mai mică fracŃiunea ocupată de apă, cu atât este mai mare rezistivitatea rocii. Rocile cu hidrocarburi conŃin intr-o anumită proporŃie şi apă. Aceasta apă face ca roca să aibă o anumită conductivitate chiar şi în cazul unor saturaŃii mari în hidrocarburi. 35

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

În cazul colectoarelor cu hidrocarburi, în spaŃiul poros se găseşte pe lângă apa de zăcământ şi un fluid neconductor – petrol sau gaze. Se poate considera acelaşi cub unitar (figura 2.5), numai că fluidele din capilare pot fi dispuse conform schemei din figura 2.7, în care apa de zăcământ ocupă volumul Va dat de relaŃia:
' Va = nAc l c ,

(2.46)

' unde Ac este aria ocupată numai de apa de zăcământ.

2.2.2. RelaŃia de dependenŃă factor de formaŃie - saturaŃie
RezistenŃa electrică totală a cubului unitar, în acest caz, se poate scrie sub forma: 1 1 − V p Vh Va = + + , R Rma Rh Ra (2.47)

unde Vh este volumul ocupat de hidrocarburi, iar Rh – rezistenŃa electrică a hidrocarburilor, Ra – rezistenŃa electrică dată de apa interstiŃială. Atât rezistenŃa electrică a matricei rocii, Rma cât şi a hidrocarburilor, Rh, fiind foarte mare se poate considera că Rma → ∞ şi Rh → ∞ aşa încât valoarea rapoartelor este: 1−Vp V = 0 şi h = 0 (2.48) Rma Rh ceea ce ne permite să scriem că rezistenŃa electrică totală R a cubului unitar este:
Ra Va Pentru un capilar, rezistenŃa electrică Rci este: R= Rci = ρ ai lc . Ac'

(2.49)

(2.50)

36

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Fig.2.6. Abacă pentru dependenŃa factor de formaŃie – porozitate ( Schlumberger Doc. ) [47]

Pentru n capilare ale volumului unitar, rezultă că rezistenŃa electrică, Ra va fi egală cu:
Ra = Rci . n

(2.51)

Numărul de capilare se poate determina din relaŃia (2.46):
n= Va . Ac' ⋅ lc

(2.52)

37

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Fig.2.7. Model de rocă poroasă- permeabilă saturată cu apă de zăcământ şi hidrocarburi

Înlocuind relaŃia (2.52) în (2.51) şi Ńinând seama de (2.50) rezultă că :

ρ ai
Ra =

lc Ac'

Va Ac' lc

lc2 1 = ρ ai = ρ ai . Va Va

(2.53)

RezistenŃa electrică totală R dată de relaŃia (2.49) va fi egală cu: R = ρR l = ρR . A (2.54)

Dar volumul de apă, Va poate fi exprimat în funcŃie de coeficientul de saturaŃie în apă conform relaŃiei: Va = PS a (2.55)

38

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

deci, relaŃia (2.54) devine: R= 1 ρai ⋅ . P 2 S a2 (2.56)

RelaŃiile (2.55) şi (2.56) exprimă valoarea aceleiaşi mărimi, astfel că se poate scrie:
ρR =

1 ρai . P 2 S a2

(2.57)

1 reprezintă chiar factorul de formaŃie F dat de P2 relaŃia (2.42), rezultă că: Dar raportul
ρR =

F ρai S a2

(2.58)

de unde rezultă relaŃia generală de dependenŃă dintre saturaŃie şi factorul de formaŃie este: S a2 = F ρai sau S a = ρR F ρai ρR (2.59)

RelaŃia (2.59) constituie relaŃia generală a interpretării cantitative, utilizată pentru determinarea saturaŃiei în apă a colectoarelor şi implicit a conŃinutului acestora în hidrocarburi.Se defineşte indicele de rezistivitate ca raportul dintre rezistivitatea unei roci cu hidrocarburi şi rezistivitatea aceleiaşi roci saturată cu apă de zăcământ şi este dat de relaŃia: Iρ =
ρR ρ Ri

(2.60)

unde: I ρ este indicele de rezistivitate sau factor de umiditate;
ρR - este rezistivitatea "reală" a rocii saturată cu petrol şi apă interstiŃială; ρ Ri - este rezistivitatea rocii saturate cu apă de zăcământ. Dacă se Ńine seama de indicele de rezistivitate ecuaŃia (2.59) devine: 39

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

S a2 =

1 1 sau S a = Iρ Iρ

(2.61)

În sens mai larg pentru rocile reale ecuaŃiile (2.59) şi (2.61) pot fi scrise sub forma: S an = F ρai F ρai 1 sau S a = n = n I ρR ρR ρ (2.62)

unde n este exponentul de saturaŃie, care poate lua valori cuprinse între 1,8...2,2. Cunoscând saturaŃia în apă Sa , saturaŃia în hidrocarburi va fi: Sh = 1 – Sa (2.63) Indicele de rezistivitate constituie un indicator estimativ al conŃinutului colectorului, presupunând că formaŃiunea poros-permeabilă are acelaşi factor de formaŃie, F, în intervalul inundat al stratului (în care sa calculat ρ Ri ) şi intervalul productiv (cu hidrocarburi), căruia îi corespunde ρ R . Cu cât valoarea Iρ este mai mare, cu atât probabilitatea ca stratul colector să conŃină hidrocarburi este mai mare. Valoarea saturaŃiei în apă caracterizează conŃinutul colectorului, în funcŃie de "saturaŃia critică" Sc, de la care capacitatea zăcământului de a permite circulaŃia fazei hidrocarburi scade brusc în favoarea fazei apă. În general, Ńinând seama de dependenŃa dintre permeabilităŃile relative pentru apă, respectiv hidrocarburi, în funcŃie de saturaŃii, saturaŃia critică corespunde unei valori Sc = 50%. În acest sens, considerând două zone cu acelaşi factor de formaŃie, una cu saturaŃie în apă 100 % şi alta cu hidrocarburi, pentru un exponent de saturaŃie n=2, saturaŃiei critice îi corespunde conform relaŃiei (2.61) un "indice de rezistivitate critic": I ρc = 1 = 4 , (pentru Sc= 0,5) S c2 (2.64)

Deci se pot stabili criteriile de caracterizare a conŃinutului unui colector pe baza determinării saturaŃiei în apă şi hidrocarburi şi a indicelui de rezistivitate, conform tabelului 2.6. 40

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Caracterizarea colectoarelor

SaturaŃia în apă Caracterizarea colectorului rocă cu hidrocarburi rocă cu hidrocarburi şi apă rocă cu apă
Sa %

SaturaŃia în hidrocarburi Sh % 50 %
≅ 50 %

Tabelul 2.3. Indicele de rezistivitate Iρ >4
≅4

< 50 %
≅ 50 %

> 50 %

< 50 %

<4

2.2.3. InfluenŃa anizotropiei asupra rezistivităŃii rocilor
Depozitele de roci sedimentare ce conŃin intercalaŃii de roci diferite sau chiar roci de aceeaşi natură stratificate au proprietatea de a fi anizotrope din punct de vedere electric, respectiv rezistivitatea lor depinde de direcŃia în care se măsoară în raport cu stratificaŃia, cum sunt şisturile argiloase, argilele şistoase, nisipurile marnoase etc. Considerând un model de mediu anizotrop (figura 2.8) alcătuit dintr-un nisip saturat cu apă de rezistivitate ρni cu intercalaŃii subŃiri argiloase de rezistivitate ρarg , iar grosimea totală a nisipului este de u ori mai mare decât cea a argilelor (la unitatea de volum), se pot determina rezistivităŃile pe cele două direcŃii: - pe direcŃie longitudinală (de-a lungul stratificaŃiei): În conformitate cu figura 2.8, rezistenŃa echivalentă a cubului de-a lungul stratificaŃiei corespunde cu două rezistenŃe legate în paralel. Cele două rezistenŃe sunt: - rezistenŃa nisipului, dată de ecuaŃia:

Rnis = ρ nis

l u +1 = ρ nis u u l u +1

(2.65)

- rezistenŃa argilei, egală cu:

41

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

Rarg = ρ arg

l = ρ arg (u + 1) 1 l u +1
Rsd Rsh

(2.66)

Rsd

Rsh

1

Rt

1

Rt

1

1

Rl
1

Rl
u u +1 u +1

1

Fig. 2.8. Model de mediu anizotrop [15].

RezistenŃa echivalentă, R, a cubului este: 1 1 1 = + R Rnis Rarg unde: R = ρl l = ρl A (2.68) (2.67)

în care l si A sunt latura cubului şi respectiv aria feŃei cubului egale cu unitatea. Efectuând calculele rezultă: uρarg + ρni 1 u 1 = + = ρl ρni (u + 1) ρarg (u + 1) ρni ρarg (u + 1) de unde rezultă: (2.69)

42

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

ρl =

ρnis ρarg (u + 1)

uρarg + ρni

(2.70)

- pe direcŃie transversală (perpendicular pe stratificaŃie): RezistenŃa cubului perpendiculară pe stratificaŃie este echivalentă cu două rezistenŃe legate în serie. Cele două rezistenŃe au expresiile: u l u u +1 = ρ nis l u +1
1 l 1 u +1 = ρ arg l u +1

Rnis = ρ nis

(2.71)

Rarg = ρ arg RezistenŃa cubului este:

(2.72)

R = Rnis + Rarg în care: R = ρt l = ρt A

(2.73)

(2.74)

Rezultă că rezistivitatea perpendiculară pe stratificaŃie este egală cu:

ρt =

u ρnis + ρarg u +1

(2.75)

Coeficientul de anizotropie λ al unei roci, este dat de relaŃia:
λ=

(ρni − ρarg ) ρt u = 1+ ⋅ ρl (u + 1)2 ρni ρarg

2

(2.76)

din care se constată că λ > l, adică rezistivitatea rocii măsurată perpendicular pe stratificaŃie este mai mare decât rezistivitatea aceleiaşi roci măsurată de-a lungul stratificaŃiei. Se defineşte rezistivitatea medie a rocii anizotrope:

43

PROPRIETĂłILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE

ρ m = ρt ρ l =

ρt = λρl λ

(2.77)

Câteva valori sunt date în tabelul 2.4.
CoeficienŃi de anizotropie a rocilor ( după A. NeguŃ ) [31] Tabelul 2.4.
Roca Argile cu intercalaŃii nisipoase Gresii stratificate Argile şistoase Şisturi argiloase Şisturi cărbunoase-grafitoase Coeficientul de anizotropie, λ 1,05…1,25 1,10…1,59 1,10…1,59 1,41…2,25 2,00…2,75

2.2.4. InfluenŃa conŃinutului de argilă asupra rezistivităŃii rocilor
Rocile sedimentare cu conŃinut de argilă au o rezistivitate mai mică decât rocile "curate", respectiv fără conŃinut de argilă, datorită aşa numitei conductivităŃi de suprafaŃă condiŃionată de hidroliza mineralelor argiloase şi disocierea în ioni a produselor hidrolizei. Conductibilitatea rocilor creşte, respectiv rezistivitatea scade cu creşterea conŃinutului în argilă, deoarece argila acŃionează ca un element conductor suplimentar faŃă de cel dat, apa de zăcământ mineralizată din spaŃiul poros. Evident că rezistivitatea rocii depinde şi de rezistivitatea argilei conŃinute, care prezintă o conductibilitate proprie datorită moleculelor de apă adsorbită la suprafaŃa mineralului argilos. Din cele prezentate mai sus rezultă că rezistivitatea reprezintă un parametru deosebit de important, a cărui studiere poate furniza un complex important de informaŃii privind caracteristicile fizice ale rocilor.

44