You are on page 1of 11

Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare

CAPITOLUL 4: GEOMETRIA FUNCŢIONALĂ A SCULELOR AŞCHIETOARE Spre deosebire de unghiurile constructive, care definesc scula aşchietoare ca un corp geometric independent, servind pentru reprezentarea acesteia pe desenul de execuţie, pentru reglarea dispozitivelor tehnologice, maşinilor-unelte şi a sculelor de ordine II, la prelucrarea suprafeţelor active, unghiurile funcţionale definesc scula aşchietoare în interacţiunea acesteia cu piesa prelucrată, luând în consideraţie viteza instantanee a mişcării relative, precum şi unghiul de înclinare. Prezenţa unor valori mari a componentelor viteză de avans longitudinal vx şi transversal vy, determină o abatere considerabilă a direcţiei vitezei rezultante instantanee în raport cu cea a direcţiei principale vz. În cazul strunjirii filetului cu pas mare (Fig. 4.1), al detalonării (Fig. 4.2), a strunjirii cu vârful mult supraînălţat (Fig. 4.3) ş.a. apar diferenţieri care pot deveni periculoase în special în ce priveşte unghiurile de aşezare.

Fig. 4.1

Fig. 4.2

Fig. 4.3

În exemplele de mai sus unghiurile de aşezare funcţionale αxf rezultă mai mici decât cele constructive, pot căpăta valori exagerat de mici, se pot anula sau pot deveni negative, cazuri în care procesul de aşchiere devine imposibil, ca urmare a interferenţei dintre suprafaţa de aşezare a sculei şi suprafaţa de aşchiere. De asemenea în cazul unor unghiuri de înclinare foarte mari (burghie, freze elicoidale), ca urmare a schimbării substanţiale a direcţiei de degajare D a aşchiei în raport cu normala la tăiş N , din planul feţei de degajare (dată de unghiul η, Fig. 4.4), apar diferenţieri mari între unghiurile de degajare funcţionale şi cele constructive. În astfel de cazuri, dintre cele mai frecvente în tehnologiile moderne de prelucrare prin aşchiere, pot rezulta două probleme de bază:

18

vx. Fig.Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare Verificarea unghiurilor funcţionale pentru o geometrie constructivă prestabilită şi pentru anumiţi parametri ai mişcării şi poziţiei relative dintre sculă şi piesă. γf = γf (γN. este necesară cunoaşterea relaţiilor explicite ale unghiurilor funcţionale în funcţie de cele constructive şi de parametrii mişcării relative. La definirea unghiurilor funcţionale s-au considerat următoarele plane şi direcţii de referinţă. este format între direcţia vitezei mişcării relative dintre sculă şi piesă V şi planul (A) tangent la faţa de aşezare. vy. • T. 19 . 4. măsurat în planul (VD) de degajare a aşchiei. λf – unghiul de înclinare funcţional. γf – unghiul de degajare funcţional.4 în planul feţei de degajare. normala în planul feţei de degajare pe tăiş. este unghiul dintre planul de presiune (P) şi planul tangent la faţa de degajare (D). Pentru rezolvarea celei de a doua probleme. direcţia de degajare a aşchiei Fig. vz). planul de presiune normal la direcţia vitezei relative v. specifice proiectării operative de rutină. Kf – unghiul de atac funcţional. planul tangent la faţa de degajare în acelaşi punct. Pentru rezolvarea primei probleme. K. λ. vy. În conformitate cu schema generală din Fig. αf = αf (αN. planul tangent la faţa de aşezare în punctul M considerat de pe tăiş. mişcărilor de avans. specifice sintezei inginereşti a parametrilor geometrici. D). impuşi. Kf = Kf (K. planul în care se degajă aşchia. vx. K. vz). • (P). • (V. λ. este unghiul dintre tangenta T în punctul (M) de pe tăiş şi planul de presiune (P). Determinarea parametrilor geometrici constructivi astfel încât cei funcţionali să capete valori optime necesare. • (D). este unghiul dintre direcţia ( V xy ) rezultantă a mişcărilor de avans şi tangenta ( T ) la tăiş.4. pe baza principiilor optimizării parametrilor geometrici ai sculelor aşchietoare. vy). • D. • (A). tangenta la tăiş. K. vx. direcţia rezultantă a • Vxy. λ. 4. • N. 4. vy. vx.4 unghiurile funcţionale ale părţii aşchietoare se definesc în felul următor: αf – unghiul de aşezare funcţional. este necesară cunoaşterea relaţiilor explicite ale unghiurilor constructive în raport cu cele funcţionale. λf = λf (λ. vz).

vectorul normal N a la faţa de aşezare poate fi exprimat prin una din următoarele relaţii: i N a = T × N = cos λ cos K − sin α N sin K j cos λ sin K sin α N cos K k − sin λ − cos α N N a = cos α N cos λ (tgα N tgλ ⋅ cos K − sin K )i + (tgα N ⋅ tgλ ⋅ sin K + cos K ) j + tgα N k În mod similar: [ ] N a = N y × N x = cos α x cos α y tgα y i + tgα x j + tgα y k . ca în Fig. iar planul de presiune (P) prin vectorul normal pe el. este pus în evidenţă într-o secţiune a părţii aşchietoare. Prin urmare V ⋅ Na ⎞ ⎛π cos⎜ − α f ⎟ = sin α f = VN a ⎠ ⎝2 După modul în care se defineşte vectorul N a . Vectorii de secţionare a feţei de aşezare sunt: Fig.1 Expresia unghiului de aşezare funcţional Unghiul de aşezare funcţional αf. Planul tangent la fşţa de aşezare (A) este definit prin vectorul normal N a la faţa de aşezare. N y şi T sau N x şi N y ) se pot obţine N = − sin α N ⋅ sin K ⋅ i + sin α N ⋅ cos K ⋅ j − cos α N ⋅ K T = cos λ cos K ⋅ i + cos λ sin K ⋅ j − sin λ ⋅ K N y = sin α y ⋅ j − cos α y ⋅ k N x = − sin α x ⋅ i − cos α x ⋅ k Ca urmare.5 T . 4. măsurat între direcţia vitezei mişcării relative dintre sculă şi piesă V = V xi + V yj + V zk şi planul tangent la faţa de aşezare în punctul (M) considerat pe tăiş.5.Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare 4. 20 ( ) . funcţie de cei constructivi. 4. ca produs a doi vectori conţinuţi în planul feţei de aşezare ( N şi o serie de expresii ale unghiului de aşezare funcţional. adică vectorul V .

care conţine direcţia vitezei mişcării relative V = v x i + v z j + v z k şi direcţia. motiv pentru care relaţia (4. 4. respectiv λ. αf = αN. în standarde. γN1. ale unghiurilor de înclinare şi atac (αN.1) cos2 λ ⎠ x y z ⎝ ( ) În majoritatea cazurilor. care reprezintă o vedere în planul feţei de degajare. direcţia normalei la tăiş. pe desenele de execuţie. D.6.1) este cel mai des utilizată. deviată cu un unghi η în raport cu normala N la tăiş. η. precum şi 21 . care să exprime dependenţa unghiului de degajare funcţional. cât şi vectorul tangent la tăiş. se foloseşte schematizarea din Fig. T . normative. o secţiune în planul de degajare a aşchiei.4. funcţie de diverse unghiuri constructive.4. Din expresia unghiului de aşezare funcţional rezultă că în cazul particular când vitezele de avans au valori mici şi neglijabile (vx ≅ vy ≅ 0). 4. iar unghiul de înclinare constructiv al tăişului este nul (λ = 0) atunci unghiul de aşezare funcţional coincide cu cel constructiv. λ. şi planul tangent la faţa de degajare. D. P. de degajare a aşchiei în planul feţei de degajare.Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare N a = T × N x = cos α x cos λ − sin K ⋅ i + (tgα x ⋅ tgλ + cos K ) j + tgα x cos K ⋅ k Corespunzător celor patru expresii ale vectorului N a rezultă patru expresii ale unghiului de aşezare funcţional. K). sunt prezentate valori ale parametrilor geometrici din plan normal. γN. γf de parametrii geometrici constructivi. Pentru deducerea relaţiei generale. îndrumare de proiectare. şi de unghiul de deviere. unghiul de degajare funcţional este unghiul dintre planul de presiune. Una din expresii este de forma: [ ] sinα f = V Na (tgα N tgλ cosK − sin K )vx + (tgα N tgλ sin K + cosK )vy + tgα N ⋅ vz = V Na ( ⎛1 + tgα N ⎞ v2 + v2 + v 2 ⎜ ⎟ (4. N . în care apare atât direcţia de degajare a aşchiei.2 Expresia unghiului de degajare funcţional În conformitate cu schema generală din Fig. unghi măsurat în planul de degajare al aşchiei.

se obţin vectorii T şi N .Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare Prin descompunerea vectorului D după direcţia tangentă la tăiş şi după Fig. respectiv cos η. versorul D se va exprima sub forma: D = N + T = − cos η cos γ N sin K − cos η sin γ N sin λ cos K + sin η cos λ cos K i + (cos η cos γ N cos K − cos η sin γ N (cos η sin γ N cos λ + sin η sin λ )k 1 1 ( 1 1 1 sin λ sin K + sin η cos λ sin K j − ) ) 22 . Având în vedere că N de modul cos η se scrie astfel: ( + (− cosη sin γ iar vectorul N = − cosη cos γ N1 sin K − cosη sin γ N1 cos K i + cos λ k ( + cosη cos γ N1 cos K − cosη sin γ N1 N1 ) ) sin λ sin K ) j + T de modul sin η are forma: T = sin η cos λ cos K ⋅ i + sin η cos λ sin K ⋅ j − sin η sin λ ⋅ k . Găsind proiecţiile acestor vectori pe axele rectangulare XYZ ale sculei şi sumându-le.6 direcţia normalei la acesta. de modul sin η. 4. rezultă proiecţiile rectangulare ale versorului D .

relaţia (4. măsurat în planul normal la tăişul sculei şi calculabil în funcţie de unghiul de degajare normal constructiv. vy.4) să fie exprimate în funcţie de acest unghi. pentru marea majoritate a sculelor. vx. sin γf = cos η ⋅ sin γN1 ⋅ cos λ + sin η ⋅ sin λ (4.4) Întrucât. sau: sin γf = cos δf = . prin unghiul de înclinare constructiv. vz. γf. precum şi de la parametrii constructivi ai sculei.3). λ − unghiul de înclinare şi η − unghiul de deviere a aşchiei. 23 .Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare Unghiul de degajare funcţional. γN.4. este complementul unghiul de aşchiere funcţional. măsurat între direcţia vitezei v şi direcţia D de degajare a aşchiei (Fig.5). În cazurile în care componentele vx şi vy ale vitezei de aşchiere sunt neglijabile. respectiv γN1 – unghiul de degajare constructiv.3) Dacă se aproximează unghiul de deviere. rezultă pentru γf relaţia simplificată (4.3) şi (4. unghiul de degajare constructiv principal este unghiul γN. sin γf = sin γN1 ⋅ cos2 λ + sin2 λ (4.6). respectiv γf = 90° . η.4).6).cos (180°−δf) = − VD sin γ f = − (D Dx v x + D y v y + Dz v z 2 x 2 2 2 2 + D y + Dz v x + v 2 + v z y )( ) (4. Având în vedere că au loc relaţiiile (4.7). este raţional ca şi relaţiile simplificate (4. din planul normal la tăişul aparent.6) Introducând în relaţia (4. rezultă pentru unghiul γN1 relaţia (4. K – unghiul de atac constructiv. tg γN1 = tg γN ⋅ cos λ şi sin γ N1 = sin γ N = 1 tg 2 γ N 2 1 1 + tg γ N (4. măsurat în planul normal la tăişul aparent.2) Relaţia (4.2) capătă o structură simplă (4.5) 1 1 1 = sin γ N ⋅ 1 1+ cos 2 γ N sin 2 γ N + tg 2 γ N ⋅ cos λ cos 2 λ (4. VD .δf. permiţând calculul acestuia pentru orice schemă de prelucrare prin aşchiere.4) se obţine relaţia (4. δf. pornind de la parametrii mişcării relative. λ.2) reprezintă expresia generală a unghiului de degajare funcţional.

unghiul de degajare funcţional variază în limite foarte largi (γf = -50°. din care rezultă următoarele concluzii importante pentru sinteza optimală a unghiurilor de degajare: Fig. când γf = γN. se pot obţine valori pozitive ale unghiului funcţional de degajare. 4. 4. 4.57°10′). se folosesc unghiuri de înclinare foarte mari. cu cât unghiul de înclinare este mai mic în valoare absolută. 4. Influenţa unghiului de degajare normal constructiv γN. când din motive de rezistenţă şi rigiditate a tăişului.7 Fig.7 şi Fig. fără a slăbi prin aceasta tăişul. O aplicaţie cunoscută în acest sens o reprezintă construcţia de freze cilindrice elicoidale cu dinţi rari. de ordinul 40 ÷ 60 grade. în acest sens. dacă pentru γN = 50° şi o variaţie a unghiului λ în limitele ± 50°. Se pot obţine valori apropiate de cele optime ale unghiului de degajare funcţional chiar şi în cazurile. variaţia cea mai pronunţată obţinându-se pentru λ = 0.8. cu condiţia utilizării unor unghiuri de înclinare mari în valoare absolută. asupra unghiului funcţional de degajare γf este cu atât mai pronunţată.8 Valoarea unghiului de degajare funcţional γf nu depinde de semnul unghiului de înclinare.Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare Reprezentând variaţia unghiului de degajare funcţional γf în raport cu γN şi λ se obţin diagramele din Fig. 24 . aşa cum rezultă din reprezentările grafice chiar şi pentru valori de -30°÷ -50° ale unghiului de degajare normal constructiv. la care în scopul realizării unor unghiuri de degajare funcţionale suficient de mari. unghiul de degajare normal constructiv capătă valori foarte mici. ⎢λ ⎢> 30° ÷ 40°. pentru γN = -50°.+20°). unghiul funcţional de degajare γf variază în limite înguste (γf = 50° . Influenţa valorii absolute a unghiului de înclinare asupra unghiului funcţional de degajare γf este cu atât mai pronunţată cu cât unghiul de degajare normal constructiv γN este mai mic.

Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare 4. la tăişul sculei în punctul M considerat.10) sin λ f = − cos λ cos K ⋅ V x − cos λ sin K ⋅ V y + sin λ ⋅ V z 2 V x2 + V y + V z2 (4.4 şi 4. Având în vedere că V T1 ⎞ ⎛π cos⎜ − λ f ⎟ = sin λ f = şi întrucât VT1 ⎠ ⎝2 Fig. 4.3 Expresia unghiului de atac funcţional Kf Unghiul de atac funcţional Kf este unghiul dintre direcţia rezultantă de avans V xy = V x i + V y j . măsurat într-un plan care conţine direcţiile V şi T1 . 4.10 T1 = − cos λ cos K ⋅ i − cos λ sin K ⋅ j + sin λK . 4.4 Expresia unghiului de înclinare funcţional λf Unghiul de înclinare funcţional este determinat între planul de presiune (P) normal la V şi tangenta T1 la tăiş în punctul dat. devine relaţia (4.9. pentru cazul particular Vy = 0.8).9 cos K f = V xy T V xy T = V x cos λ cos K + V y cos λ sin K 2 V x2 + V y (4. Fig.9) În cazul când şi unghiul de înclinare este nul. rezultă relaţia (4. 4. fig. a mişcării de aşchiere în planul xy şi tangenta T = cos λ cos K ⋅ i + cos λ sin K ⋅ j − sin λ ⋅ K . fig.8) Relaţia (4.9) cos K f = cos λ ⋅ cos K (4.10) 25 . se obţine egalitatea între unghiul de atac funcţional şi cel constructiv. 4.10.

cu punctul M de pe tăiş la nivelul axei piesei.11 f (1 + tg sin γ N αN ) sin γ f = ( π ⋅ D )⋅ cos γ N )2 1 + (s π ⋅D + s π ⋅D ⎡ ⋅ ⎢1 + s π ⋅D ⎣ ( )2 ⎤⎥⎦ (4. pe direcţia axei Mz va acţiona componenta 2 πDn V z = V z′ cos θ = 1 − 4h .4). (4. când punctul M de pe tăiş este supraînălţat în raport cu axa piesei. 4. iar pe direcţia 1000 D2 My două componente: ′ Componenta V y = − s ⋅ n . Pentru diferitele cazuri concrete de prelucrare aceste relaţii capătă diferite forme particulare. Componenta Fig.Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare Care pentru cazul particular Vx = Vy = 0.4. V y = − s ⋅ n Fig.1 În cazul strunjirii transversale cu cuţit de retezat. Expresiile unghiurilor funcţionale αf.5. Vy = sn/1000. dă evident λf = λ.7).5 Particularizările relaţiilor generale pentru câteva exemple cunoscute de prelucrare 4. pentru orice tip de sculă.12 26 . (4. γf.10). 4.5. Înlocuind în relaţiile 1000 (4. funcţie de cele constructive şi de parametrii mişcării relative au caracterul cel mai general şi se pot folosi la analiza geometriei constructive.11.4. Fig.8). 4. Vz = πDn/1000 şi η = λ = 0 se găsesc relaţiile (4. Fig. pe lângă componenta Vz = π ⋅ D ⋅ n principală a vitezei de aşchiere.12. mărimile Vx = 0. Kf.2 În cazul strunjirii transversale.11) particulare pentru analiza unghiurilor funcţionale: sin α = tg α N − s 2 transversal s. 1000 apare şi o componentă V y pe direcţia avansului . λf. (4. datorită 1000 mişcării de avans.11) cos K f =0 sin λ f = 0 4.

Vz = πDn/1000. componentele vitezei mişcării relative sunt: V x = 0. Fig. vor apare două componente Vx şi Vz ale mişcării de aşchiere. pe cele două axe de coordonate Mx şi Mz ale sistemului de 1000 referinţă constructiv. pentru materializarea curbei generatoare (dreapta ∆ înclinată cu un unghi ε în raport cu axa piesei).3 La strunjirea conică. 4.13.15. Fig. D Viteza V z′ se află cuprinsă în planul yMz şi determină următoarele componente ortogonale: Fig. D Prin urmare. de cealaltă: V y = V x ⋅ tgε = 1000 4. un punct M al tăişului sculei execută pe lîngă mişcarea principală V z′ = πDn şi o mişcare de 1000 avans. formând cu aceasta un unghi θ = arcsin 2h .Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare ′ V y′ = −V z′ sin θ = . direcţia vitezei mişcării principale V z′ nu coincide cu direcţia Vz.5 În cazul frezării plane cu freze cilindrice. apare viteza de avans longitudinal V x = s ⋅ n . mai sunt necesare mişcări pe direcţiile Vx şi Vy aflate într-un anumit raport faţă s⋅n ⋅ tgε . când punctul M se află la înălţimea axei piesei.5. 4. 4.4 La strunjirea longitudinală cu punctul M de pe tăiş subînălţat în raport cu axa piesei. 4. Fig. iar pe direcţia Mx.13 π ⋅D⋅n 1000 1− 4h 2 D2 .14 V z = V z′ cos θ = Fig. 4. 4.V y = V z′ sin θ = π ⋅ D ⋅ n 2h 1000 ⋅ D 1000 . 4.5.14. Înlocuind în relaţiile generale se obţin expresiile particulare ale unghiurilor funcţionale.V z = πDn 1000 1 − 4h 2 D2 . pentru acest caz. datorită supraînălţării cuţitului în raport cu piesa.V y = − sn − πDn ( 1000 )2h ( 1000 )− ( πDn 1000 )2h D .5. 27 . Va = sn . pe lîngă mişcarea principală după direcţia Mz.

unde ϕ este unghiul de poziţie variabil al punctului M. V x = Va sin ϕ = 28 . viteza Vz este variabilă ca urmare a modificării în timp a diametrului suprafeţei prelucrate. Vz sunt variabile. în care intră ca parametru unghiul de atac K. unul din punctele tăişului se află la înălţimea axei piesei. atât componenta Vx cât şi Vz sunt variabile în timp. Unghiurile funcţionale sunt variabile în lungul tăişului unei scule din următoarele considerente mai importante: Unghiul de înclinare λ fiind diferit de zero. Vy. pe un singur punct de pe tăiş viteza mişcării principale Vz. ci şi faptul că unghiurile funcţionale sunt variabile uneori în lungul tăişului şi în timp. iar 1000 sn πDn V z = V z′ + V z′′ = + ⋅ cos ϕ . Componentele vitezei de aşchiere Vx. unghiurile funcţionale vor fi de asemenea variabile. direcţia mişcării principale fiind înclinată în raport cu această axă. ca urmare a variaţiei în timp a unghiului de poziţie a punctelor de pe tăiş. de exemplu în cazul strunjirii transversale. pentru punctele Fig. vor apare componente suplimentare. în conformitate cu relaţiile generale. este paralelă cu axa Mz. în cazul frezării cilindrice-plane. de exemplu. punctele învecinate vor fi subînălţate sau supraînălţate. 1000 1000 Din cazurile prezentate rezultă nu numai că unghiurile funcţionale nu coincid cu cele constructive. dacă la strunjire. 4. Unghiul de atac K fiind variabil în lungul tăişului sculelor profilate.15 învecinate.Capitolul 4: Geometria funcţională a sculelor aşchietoare sn sin ϕ .