You are on page 1of 7

Capitolul 3: Geometria constructivă a sculelor aşchietoare CAPITOLUL 3: GEOMETRIA CONSTRUCTIVĂ A SCULELOR AŞCHIETOARE

3.1 Părţile componente ale sculelor şi elementele părţii aşchietoare
Scula aşchietoare este destinată să genereze forma diferitelor organe de maşini prin îndepărtarea sub formă de aşchii a adaosului de material dintr-un semifabricat. Necesităţile tehnologice de prelucrare prin aşchiere au determinat concepţia şi execuţia unei varietăţi mari de forme constructive ale sculelor. Cu toate acestea ele au comune următoarele părţi componente, fig. 3.1:
4

c e

3 c

a

b

1 2

f b 2 d a 1 e c 1 a a f f 4 3

Fig. 3.1 1. dintele sculei, care prezintă proprietăţi aşchietoare şi participă direct la detaşarea aşchiilor; 2. canalul pentru aşchii, cu rolul de cuprindere şi evacuare a aşchiilor; 3. corpul sculei, uneşte într-o structură proprie şi rezistentă, dinţii şi canalele pentru aşchii; 4. partea de poziţionare-fixare, serveşte la prinderea în dispozitiv pe maşina-unealtă. Pe dintele sculei este materializată partea aşchietoare, prevăzută cu următoarele elemente (Fig. 3.1): faţa de aşezare principală; faţa de aşezare secundară; faţa de degajare; tăişul principal, constituit din intersecţia feţei de aşezare principale cu cea de degajare; tăişul secundar, aflat la intersecţia feţei de aşezare secundare cu cea de degajare; vârful dintelui, constituit din intersecţia a două tăişuri.

11

3. raza de bontire a tăişului. partea aşchietoare este prevăzută. din tăişul principal. unghiul de atac. la operaţiile de ascuţire – rectificare. de obicei. Prin tăiş auxiliar se înţelege o porţiune scurtă. precum şi calculul şi aprecierea Fig. λ. unghiul la vârf. γ. Geometria constructivă a părţii aşchietoare defineşte scula aşchietoare ca un corp geometric independent de procesul de aşchiere. Pentru definirea unghiurilor constructive se apelează la un sistem de referinţă. δ. pe lângă tăişurile principal şi secundar.2). forma feţei de degajare. α.Capitolul 3: Geometria constructivă a sculelor aşchietoare Pentru îmbunătăţirea comportării în aşchiere a sculelor. forma feţei de aşezare. secţiunea rezistentă a dintelui. 3. ε. faţetele. raza de racordare a vârfului. canalele de fragmentare longitudinală şi pragurile. respectiv:unghiul de aşezare. canalele de fragmentare laterală. unghiul de degajare. unghiul de ascuţire. pe care unghiul l1 de atac este micşorat.3 valorilor funcţionale ale parametrilor geometrici. În acelaşi timp. este utilizat un sistem de referinţă 12 . K' l0 K v Parametrii geometrici constructivi ai părţii aşchietoare Fig. unghiul de înclinare. l0. forma tăişurilor. şi cu tăişurile auxiliar şi de trecere (Fig. Obişnuit. cunoaşterea mărimii parametrilor dintelui aşchietor permite reglarea dispozitivelor pentru poziţionarea sculei. K. care are K' unghiul de atac nul. iar prin tăiş de trecere se înţelege tăişul de lungime l1. β. legat de scula aşchietoare. 3.2 Parametrii geometrici ai părţii aşchietoare se referă la următoarele elemente: unghiurile părţii aşchietoare. unghiul de aşchiere.

B. la burghiu. numit planul tăişului. Axa MZ coincide cu direcţia mişcării principale. perpendicular pe planul de bază şi tangent în punctul M la tăiş. În Fig. pe lângă planul de bază. aceasta este paralelă cu axa lui geometrică.4. 3. la o poziţionare normală a sculei în raport cu suprafaţa prelucrată. în timp ce la sculele care au la bază un corp de revoluţie. XYZ. sau în plane secante. Planul determinat de axele MX şi MY se numeşte plan de bază. Axa MY completează triedrul de referinţă. este poziţia normală a vitezei principale de aşchiere la acesta. planul de bază va fi paralel cu planul de aşezare în dispozitivul de lucru. Caracteristic planului de bază. 13 . În consecinţă. notat cu B. Unghiurile părţii aşchietoare se definesc într-un plan care are o poziţie perpendiculară la tăiş (plan normal). z γx αx βx δx αN T γN N x K T M K' N αy δy βy ε γy λ y Fig.4 este prezentată geometria constructivă a unui dinte aşchietor al unei scule. Pentru definirea unghiurilor constructive. v. iar la freză cilindro-frontală are o direcţie radială. Axa MX se alege pe direcţia avansului de generare (de lucru):de exemplu. legat de puncul M de pe tăiş în care se defineşte geometria (Fig. este necesar să se apeleze.3). 3. B. 3. la sculele avâd corpul prismatic. respectiv planul longitudinal (ZMY) şi transversal (ZMX).Capitolul 3: Geometria constructivă a sculelor aşchietoare rectangular. acesta va fi un plan axial. la un plan T.

1. se alege un plan S-S care intersectează tăişul sculei într-un punct M şi face cu axa MX unghiul η. precum şi la cele de ascuţire-reascuţire a acestora este necesară determinarea parametrilor geometrici în planele longitudinal şi transversal în raport cu cei adoptaţi din planul normal la tăiş. 3. iar în cazul frezelor profilate-detalonate. dintre S N αN z γN x K η S N _ N αS z αy γy γS y N' _ S _ N1 γN1 λ N' z αN1 z _ T Fig. pe tăişul principal aparent.5 planul S-S cu faţa de degajare şi tangent la tăişul principal. De asemenea.2 Dependenţa parametrilor geometrici constructivi.3. 3. Fig. se consideră vectorii N . pentru poziţionarea dinţilor la operaţiile tehnologice de execuţie a feţelor de aşezare şi degajare a părţii aşchietoare. S şi T Dar: . în raport cu valorile cunoscute din alte plane secante. Pentru determinarea dependenţelor unghiurilor părţii aşchietoare din planul normal şi unul oarecare.5. Din condiţia de coplanaritate a acestora rezultă: (T × N ) ⋅ S = 0 14 . 3. Astfel geometria tăişurilor auxiliar şi secundar depind de geometria tăişului principal. pornindu-se de la valorile parametrilor geometrici adoptaţi în plan longitudinal. măsuraţi în diferite plane secante În practica proiectării şi fabricării sculelor aşchietoare apare deseori necesară determinarea parametrilor geometrici într-un plan secant. Pe intersecţiile dintre planul normal N-N.Capitolul 3: Geometria constructivă a sculelor aşchietoare 3. este necesară determinarea valorilor acestora în plane normale la profil.

3) şi (3.5) şi (3.8). unghiul de înclinare λ şi cel de atac principal K. ctg αS = ctg αN ⋅ sin(η-K) + tg λ ⋅ cos(η-K) (3.2. Pentru stabilirea unei dependenţe similare între unghiurile de aşezare se presupune că faţa de aşezare este rotită spre faţa de degajare până se suprapun.7) şi (3. respectiv relaţiile (3. sub forma relaţiilor (3. cos λ cos κ − cos γ N sin κ cos γ S cosη cos λ sin κ cos γ N cos κ cos γ S sinη − sin λ − sin γ N = 0 − sin γ S (3.4) 3.3) (3.Capitolul 3: Geometria constructivă a sculelor aşchietoare T = i ⋅ cos λ cos K + j ⋅ cos λ sin K − k ⋅ sin λ N = −i ⋅ cos γ N sin K + j ⋅ cos γ N cos K − k ⋅ sin γ N S = i ⋅ cos γ S cosη + j ⋅ cos γ S sinη − k ⋅ sin γ S Anulând determinantul şi rezolvând se obţine relaţia (3.5) (3.5) se obţin direct dependenţele dintre unghiul de înclinare.3.3.3) şi (3. normal la planul de bază şi unghiul γ N din planul normal. 2 − γ . sub forma relaţiilor (3.4.2). γN. în funcţie de geometria din planele longitudinal şi transversal.3. tg γX = tg γN ⋅ sinK – tg λ ⋅ cosK ctg αX = ctg αN ⋅ sinK – tg λ ⋅ cosK (3.6). λ şi unghiul de degajare normal constructiv.1) capătă forma (3.1) tgγ S = tgγ N sin(η − κ ) + tgλ cos(η − κ ) Această relaţie exprimă dependenţa unghiului de degajare dintr-un plan S-S oarecare. 15 . relaţia (3. aşa încât unghiul de aşezare devine α= π αN. tg γY = tg γN ⋅ cosK + tg λ ⋅ sinK ctg αY = ctg αN ⋅ cosK + tg λ ⋅ sinK (3. Dacă η = π/ 2.1).4). Pentru cazul η = π/ 2.3. se obţine geometria în planul longitudinal MY.2) 3. rezultă geometria din planul transversal MX. Pe baza relaţiilor (3.6) 3. iar tg γS = ctg αS şi tg γN = ctg Având în vedere aceste transformări.

astfel încât are loc ecuaţia (3. Asfel. λ′.10). 0 No N' z αNo Ko K η0 No N' η' K' αN' γNo γN' Fig 3.9) În ceea ce priveşte unghiul de înclinare al tăişului auxiliar. Astfel. Ca urmare. ştiind că unghiul de înclinare al tăişului secundar reperezintă o valoare particulară a unghiului de degajare. tg λ0 = − tg γN ⋅ sin(K-K0) + tg λ ⋅ cos(K-K0) (3. în care se consideră γ S = γ N şi η = π 2 + K 0 . în ecuaţia (3.9). al tăişului secundar se obţine considerând. al tăişului secundar se stabileşte pornind de la ecuaţia (3.6 tg γN0 = tg γN ⋅ cos(K-K0) + tg λ ⋅ sin(K-K0) (3. că γS = γN′ şi η = π/2 − K′. dacă în ecuaţia (3.1) γS = λ0 şi η = K0.6. λ0. care face unghiul K0 cu axa MX.12) tg λ′ = tg γN ⋅ sin(K+K′) – tg λ ⋅ cos(K+K′) 16 .1). în planul N-N0. astfel:unghiul de degajare normal.7) (3. acesta reperezintă.Capitolul 3: Geometria constructivă a sculelor aşchietoare tg λ = tg γY ⋅ sinK – tg γX ⋅ cosK tg γN = tg γY ⋅ cosK + tg γX ⋅ sinK (3.12) . se determină pe baza relaţiei (3. 3. de fapt.11) Expresia unghiului de înclinare. Fig.1). (3. γN′. respectiv cea măsurată în planul tăişului secundar. unghiul de degajare măsurat într-un plan secant. se obţine relaţia (3.10) Dependenţa unghiului de degajare. pentru cazul η = π−K′. rezultă că are loc relaţia (3. tg γN′ = tg γN ⋅ cos(K+K′) + tg λ ⋅ sin(K+K′) (3.1).1). rezultă relaţia (3.11).8) Dependenţa parametrilor geometrici ai tăişului auxiliar de cei ai tăişului principal se deduce din particularitatea relaţiei (3.

măsurate în planul normal la Legătura dintre unghiurile de aşezare αN 1 tăişul real N1 şi αN măsurate în planul normal la tăişul aparent N. în condiţiile în care sistemul de referinţă a fost stabilit corect.13) tgγ N = tgγ N ⋅ cos λ 1 (3. κ cosγ N ⋅ cos − sinγ N sinκ sinλ − sinγ N ⋅ cosλ 1 1 ) 1 care prin transformare ajunge la obţinerea relaţiei (3. 3.5 şi prin urmare se poate scrie.14) ctgα N = ctgα N ⋅ cos λ sau tgα N = tgα N (3. planul tangent la faţa de degajare se suprapune cu planul tangent la faţa de aşezare.14) cos λ Relaţiile (3. relaţia (3. măsurat în planul normal N la tăişul aparent. (Tăişul aparent reprezintă proiecţia tăişului real în planul de bază.13) . rezultă: ( ) ( ) κ cosλcos −cosγ N sinκ κ − cosγ N sinκ + sinγ N cos sinλ ( 1 1 )( cosλ sinκ − sinλ κ cosγ N cos − sinγ N = 0 . şi γN. 17 .) N al planului N şi N 1 al planului N1 cu faţa de degajare sunt coplanari cu versorul T . iar α N = π 2 − γ N . (3. Scriind condiţia de coplanaritate.Capitolul 3: Geometria constructivă a sculelor aşchietoare Relaţiile determinate mai sus sunt valabile pentru partea aşchietoare a oricărei scule. Versorii de intersecţie Dar: N1 = − cos γ N1 sin κ + sin γ N1 ⋅ cos κ sin λ i + cos γ N1 cos κ − sin γ N1 ⋅ sin κ sin λ j − sin γ N1 ⋅ cos λ ⋅ k . măsurat în planul normal N1 la tăişul real. Legătura dintre unghiurile de degajare γN1. care au la bază corpuri de rotaţie. (T × N )⋅ N 1 = 0 . Micşorând până la zero unghiul de ascuţire.14) sunt utile în cazul trecerii valorilor parametrilor geometrici din plan normal la cel frontal.13) devine relaţia 1 1 αN = π 2 −γ N 1 1 şi (3. pentru diferite tipuri de scule cu dinţi elicoidali.13). fig.