EXAMINAREA COMPLEXĂ Examinarea şi diagnosticarea tulburărilor de limbaj se integrează tabloului dezvoltării psihice generale a copilului, precum şi interdependenţei cu mediul

social în care acesta trăieşte. Examinarea complexă trebuie să urmărească: aprecierea posibilităţilor de comunicare de care dispune logopatul şi stabilirea diagnosticului, precum şi a prognosticului; elaborarea proiectului de terapie; cunoaşterea dezvoltării intelectuale şi a trăsăturilor de personalitate. Examinarea se face din punct de vedere pedagogic prin aplicarea metodei convorbirii cu logopatul, cu familia şi cu factorii educativi implicaţi, prin aplicarea de probe şi teste specializate, prin folosirea observaţiei permanente în activitatea şcolară, prin consemnarea rezultatelor şcolare . Momentul de examinare trebuie să ţină se ama de o serie de principii : crearea unei atmosfere destinse, stenice, încurajatoare; folosirea unor probe care să evidenţieze clar deficitul de limbaj şi deficienţele asociate; legătura logopedului cu familia copilului pentru încadrarea clară a elementelor de anamneză; legătura logopedului cu defectologul (profesorul de educaţie specială) şi educatorul(educatoarea) pentru cunoaşterea clară a relaţiilor logopat-activitate şcolară; evidenţierea diagnosticului, a etiologiei deficienţei şi stabilirea unei prognoze de început, precum şi a unei colaborări permanente cu copilul, cu familia şi cu şcoala. 1. Înregistrarea cazului este realizată în urma perioadei de depistare a tulburărilor de limabaj. Depistarea se face în urma unui examen sumar prin care se evidenţiază deficienţele grave, dar şi prin semnalarea de către familie şi de cadrele didactice a cazurilor problemă. Momentul depistării este foarte important, iar problemele aplicate variază în funcţie de logoped şi de experienţa pe care acesta o posedă. În general munca logopedică impune ca depistarea să se realizeze la fiecare început de an şcolar de la 15 septembrie la 15 octombrie. 2. Anamneza. Anamneza se consemnează în urma convorbirii cu unul din părinţi (de preferinţă mama) şi făcând apel la fişa medicală a copilului. Este important, la acest nivel, să se evidenţieze : bolile ereditare, malformaţiile, naşterea, bolile infecţioase care au lăsat urmări, dezvoltarea afectivităţii, dezvoltarea relaţiilor intrafamiliale, integrarea copilului în familie, momentele de progres psiho-fizic, traume sau accidente, tot ceea ce este legat de apariţia şi evoluţia limbajului (când şi cum a început să vorbească, primele cuvinte, primele propoziţii etc.). 3. Examinarea limbajului rostit a. Examinarea nivelului de înţelegere a vorbirii se realizează în funcţie de vârsta cronologică, nivel şcolar şi prezenţa tulburărilor psihice. La copiii peste clasa a III-a se poate folosi chiar manualul clasei anterioare. Se cere copilului să indice lecţia care i-a plăcut cel mai mult, i-o citim cu voce tare şi îl rugăm să explice sensul unor cuvinte din vocabularul acesteia. La copiii din grupa mare, şcolari mici şi copii cu probleme speciale în educaţie, se pot aplica o serie de probe ca : proba de înţelegere verbală şi de de completare a unor lacune după Alice Descoeudres. Până la vârsta de 6 ani şi la copiii cu nevoi speciale în educaţie, ce

1

Coordonatele funcţiei auditive examinate sunt : acuitatea auditivă (distanţa perceperii vocii în şoaptă. t-d.probele de înţelegere a vorbirii (propuse deja). logopedul trebuie să observe în examinare: forma.autocontrolul auditiv în corectarea defectelor de articulare (de exemplu : înregistrarea pe bandă de magnetofon a rotacismului) c. . în genere. ta-da. redarea unor structuri ritmice percepute auditiv.observaţii asupra conduitei : copilul repetă întrebările în timp ce-i dăm îndrumări. caracterul întrebărilor puse de copil. fixarea ei. trebuie stabilit dacă nu aude sau nu înţelege (exemplu : îi dăm o jucărie cu vocea în şoaptă. Examinarea aparatului articulator cuprinde următoarele aspecte : . Palatul dur este examinat ca formă. . forma arcurilor maxilarelor. iar sarcinile i se dau cu glas când tare. cuvinte).) Etapa 3 Dacă reacţionează la zgomote şi poate repeta cuvintele spuse de noi. . Copilul care nu vorbeşte de loc este examinat prin probe de înţelegere. . hipoacuzia este gravă. s-z. Este bine ca în cazul evidenţierii clare a acuităţii auditive indicăm examenul audiometric efectuat la medicul de specialitate. forma. pe obiecte concrete. Apoi se evidenţiază aparatul dental (integritatea. se poate apela şi la proteza auditivă. la cerere).La maxilare se pune în evidenţă forma mandibulei. este o hipoacuzie de gravitate medie. frenul. la o sonerie etc. până la 1-4 m. Examinarea articulării verbale se referă la aparatul articulator. mărimea. are valoarea unei uşoare hipoacuzii (sau apraxie auditivă). Nivelul dezvoltării auzului se evidenţiază prin : . În ceea ce priveşte limba. discriminarea şi localizarea analitică a surselor sonore. Aici se are în vedere în primul rând sistemul labio-comisural (simetria. integritatea. Etapa 2 Dacă copilul nu reacţionează. iar când copilul nu aude la 1 m. la articularea (pronunţia) propriu-zisă. După clasificarea GLEITZ neînţelegerea vorbirii în şoaptă până la 4-6 m. Procedeul este următorul (pe etape): Etapa 1. .prezintă întârzieri în dezvoltarea mintală sau deficit mintal. controlul auditiv al vorbirii.Integritatea funcţională în ansamblu. Examinarea auzului.înţelegerea vorbirii în ansamblu. când încet. . b.autocontrolul în circuitul fonator normal (vorbeşte gradat de la şoaptă la strigăt.(sunete izolate. îl aşezăm într-o poziţie în care să nu vadă buzele examinatorului şi acoperim pe rând câte o ureche (examen monoauricular). mobilitatea pe plan transversal şi longitudinal. pot-pod. mobilitatea şi forţa). Palatul 2 . când audiograma nu reuşeşte prea bine sau în cazurile în care copilul nu înţelege vorbirea la nivelul elaborării unor răspunsuri. înţelegerea vorbirii se testează. În cazurile de alalie. muşcătură. Cuvintele le şoptim şi copilul trebuie să la repete. silabe. lăsăm să cadă o legătură de chei şi observăm reacţia la zgomot. amplitudinea bolţii. existenţa prognatismului inferior sau superior.recunoaşterea şi reproducerea sunetelor perechi opuse. forma dentală individuală).

Examenul vocii. Se vor urmări următoarele aspecte: Capacitatea de redare prin imitaţie (vorbirea reflectată) La acest nivel examinatorul pronunţă sunetele alfabetului în ordinea dificultăţilor. Se cere logopatului să repete şi el. mijloc. povestirea liberă. astenia vocală . recitarea. nuanţa . dacă poate povesti. cântecul. să poată fi înţelese şi de copiii care dispun de un vocabular sărac. Vocea se observă de la primul contact. examinatorul notează sunetele care întâmpină greutăţi. Vorbirea independentă Pentru examinarea capacităţii de pronunţie în vorbirea independentă se pot folosi : alfabetul ilustrat. Logopedul trebuie să observe şi omuşorul (mobilitate. aşezare) şi sistemul nazal (inflamări acute sau cronice. intensitatea vocii . fiind de obicei în concordanţă cu dezvoltarea fizică şi cu conformaţia fiziologică a copilului. surprinderea esenţialului. rinolalia . sunetul să apară în diferite combinaţii. sfârşit). Se pronunţă apoi cuvinte în care sunetele la care se observă deformări se găsesc în poziţie iniţială. melodicitatea vorbirii. la început. examinăm capacitatea articulatorie. la pubertate (rareori înainte) . La sfârşit se pronunţă propoziţiicare conţin sunete deficitare (de 2-3 ori) pentru a se evidenţia clar tulburarea. integritate. solicitând pronunţia copilului. melodicitatea vorbirii . formă şi mărime. d. rezonanţa . Se examinează şi combinaţii de consoane sau de vocale în diferite cuvinte. Se vor folosi ca procedee : “citirea” de ilustraţii. disfonia. respiraţia în timpul recitării şi cântecului. răguşeala . să poată fi uşor ilustrate cu imagini. Examinarea structurii gramaticale 3 . Important în această etapă este ca obrazul copiluluisă fie luminat şi să fie la aceeaşi înălţime cu obrazul examinatorului.moale interesează ca mobilitate. Se urmăreşte : sonoritatea . tabele cu imagini a căror denumire prezintă sunetele în poziţii diferite (început. modul de recitare. După acestea. tipul tulburărilor intervenite. de mijloc şi finală. dureri de sept. La baza alcătuirii unui astfel de instrument trebuie să fie următoarele principii : cuvintele să fie uzuale. articulare uşoară şi dificilă. valoarea . Examinarea articulării propriu-zise După ce s-a sesizat starea aparatului articulator. malformaţii). respectarea structurii logice a povestirii. ritmul. mărime. vorbirea sacadată. tonalitatea . la mijloc şi la sfârşit. Apoi se pronunţă silabe directe şi inverse cu sunetele respective.

dislexie la nivelul clasei a II-a şi a III-a de studiu. RAVEN (6-12 ani). Se pot folosi : probe pentru determinarea orientării spaţiale. proba LIEBMANN etc. dislalii polimorfe sau fiziologice prelungite. Examinarea vocabularului activ Se realizează prin observarea volumului de cuvinte folosite în povestire şi vorbirea independeentă a substantivelor. 6. Pentru o examinare corectă a tulburărilor intervenite în scris şi citit. citirea de pe carte şi de pe caiet şi se aplică o fişă de evaluare a greşelilor tipice pentru fiecare copil. silabele. exersarea scris-cititului acasă. a motricităţii fine. verbalizarea corectă a unor relaţii temporale simple. întreruperi de şcolaritate. g. Examinarea lexiei şi grafiei trebuie să cuprindă imaginea schemei corporale. sarcini concrete. proba pentru determinarea lateralităţii. matricile progresive: J. proba pentru determinarea sincineziilor digitale. număr-gen. este necesar ca în anamneză să se stabilească anumite elemente precum : întârzieri în apariţia vorbirii.C. Începem examenul cu o categorie de vârstă sub vârsta cronologică şi pentru a stimula copilul prin performanţe proprii. propoziţiile şi micile texte. 5. Examenul lexic şi grafic Dacă examenul vorbirii se face de la 5 ani în sus. testul OSERETSKI. Examinarea motricităţii testul OSERETSKI motricitatea organelor fonatorii examenul de praxie examenul lateralităţii examenul de ritm Conform indicaţiilor lui Oseretski începem exerciţiile la nivelul vârstei cronologice şi coborâm sau urcăm până unde ne permite capacitatea copilului . f. Examinarea formelor de limbaj verbal poate evidenţia : Dialogul de scurtă durată – telegrafic axat pe obiecte şi pe evenimente de tip situativ. folosirea corectă a pronumelui personal şi a celui demonstrativ. 4.Se realizează observând formarea propoziţiilor simple (2-4 cuvinte) corecte în vorbirea spontană sau reprodusă . în funcţie de anumite împrejurări. analiza şi sinteza lexico-grafică. În cazul copiilor cu deficienţe de vorbire. exigenţele familiei asupra copilului. evenimente. care se efectuează de la vârstele mici şi terapia va cuprinde antrenarea capacităţilor psiho-motrice specifice pentru scris şi citit. se realizează în cazurile de disgrafie. pomului şi al casei. Examinarea dezvoltării mintale • • desenul omuleţului. bilingvismul. la substantive cunoscute şi noi). După rezolvarea acestor probe este examinată direct lexia şi grafia logopatului prin intermediul unor probe specifice în care se verifică : literele. verbelor şi adjectivelor. cuvintele. a lateralităţii. experienţa indicând în toate deficienţele de vorbire o rămânere în urmă a dezvoltării motorii. Se pot folosi : 4 . Este folosită copierea şi dictarea. e bine să începem aplicarea testului cu un an minus faţă de vârsta cronologică.Există şi o diagnosticare precoce a tulburărilor limbajului scris. examenul limbajului scris. folosirea timpurilor verbelor. folosirea corectă a singularului şi plurarulului (acord.

proba comparării de noţiuni. proba definirii de noţiuni.. Examenul medical Se recomandă unele examene medicale de tipul : ORL.A. 9. Examenul personalităţii Probele pentru determinarea trăsăturilor de personalitate pot releva tulburările comportamentale asociate celor de limbaj. în timpul şi la sfârşitul acesteia. neuro-psihiatric general. T. Examinarea rezultatelor activităţii şcolare este de o mare importanţă în alcătuirea unui tablou corect simptomatologic. tabloul familiei. convorbiri cu educatoarea (învăţătorul) şi chiar cu ceilalţi copiii.• • • 7. mai ales cu privire la dezvoltarea somatică şi hormonală. Gradul de integrare şcolară a copilului sau integrare în viaţa grupului şcolar se poate examina nu numai prin înregistarea principalelor rezultate în activitatea de învăţare dar şi cu asistenţe ale logopedului la lecţii. 8.T. audiologic. Consemnarea rezultatelor examinării se face în mod detaliat în Fişa Logopedică . microtraume şcolare sau familiale. proba de completare a lacunelor. 10. Indicate sunt testele : RORSCACH. 5 . urmărindu-se evaluarea tulburărilor la începutul terapiei. stomatologic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful