You are on page 1of 76

MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE

ACADEMIA DE POLIŢIE “Al. I. Cuza” FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific Lector univ. MARA IOAN

Absolvent NICOARĂ MARIUS

BUCUREŞTI 2007
1

MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE
ACADEMIA DE POLIŢIE “Al. I. Cuza” FACULTATEA DE DREPT

Disciplina: DREPTUL FAMILIEI Tema: SITUAŢIA JURIDICĂ A COPILULUI

Coordonator ştiinţific Lector univ. MARA IOAN

Absolvent NICOARĂ MARIUS

BUCUREŞTI 2007
2

CAPITOLUL I ASPECTE INTRODUCTIVE
1. Noţiune
Situaţia legală a copilului desemnează ansamblul normelor juridice privind drepturile personale nepatrimoniale şi patrimoniale ale copilului a cărui filiaţie a fost legal stabilită.1

2. Sediul materiei
Codul familiei reglementează situaţia legală a copilului în art. 62-65. Aceste dispoziţii se completează şi cu alte prevederi care aparţin dreptului familiei, ca, de exemplu, cele ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,2 precum şi cu dispoziţii aparţinând altor ramuri de drept, cum sunt cele privitoare la succesiune (din Codul civil), cele vizând pensia de urmaş (din legislaţia muncii) sau cele privind cetăţenia (din dreptul constituţional).

3. Principii aplicabile în materia drepturilor copilului
Principiile sunt reguli generale, de maximă aplicabilitate, care reprezintă fundamentul unei ramuri de drept sau a unei instituţii juridice.3 Articolul 6 din Legea nr. 272/2004 afirmă expres principiile care stau la baza protecţiei copilului. Acestea se aplică nu numai în raport cu dispoziţiile actului normativ care reprezintă legea-cadru în materie, ci şi cu reglementările speciale privind protecţia copilului (de exemplu Codul familiei, Legea învăţământului, Codul muncii etc.) Legea nr. 272/2004 arată că respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: -principiul protectiei interesului superior al copilului; Protecţia interesului superior al copilului reprezintă fundamentul oricărei măsuri în legatură cu minorul. Aplicarea principiului nu trebuie
1

Pentru o definiţie asemănătoare, a se vedea, spre exemplu: E. Florian – Dreptul familiei,Editura Limes,Cluj Napoca ,2003, pag. 262. În sensul că situaţia legală a copilului vizează „ansamblul de efecte juridice privind numele copilului, domiciliul şi locuinţa sa, ocrotirea părintească, dreptul la pensia de urmaş, vocaţia succesorală, cetăţenia, etc." 2 Publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004 . 3 I.P.Filipescu , A.I. Filipescu–Adopţia.Protecţia şi promovarea drepturilor copilului ,Ed.Universul Juridic ,Bucuresti ,2005, pag. 275

3

211 Tribunalul Suprem. de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale 4 . copilul a fost a abandonat imediat după naştere de ambii părinţi şi a fost crescut de bunicii paterni.4 Acest principiu trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc pe copil. interesul superior al copilului justifică încuviinţarea adopţiei. drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului. Editura All Beck. de gradul şi tipul unei deficienţe. iar adoptatorul a fost condamnat penal pentru distrugerea unor bunuri şi ulterior graţiat. astfel cum sunt acestea consacrate în Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi în Convenţia O. demersurile şi deciziile referitoare la copii. Acest principiu . întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate. culoare. sex. precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.are un câmp de aplicare extins. jurisprudenţa5 a stabilit că într-un anumit caz concret. -egalitatea şanselor şi nediscriminarea6. dacă comisia pentru protecţia copilului a dat aviz favorabil pentru adopţie. ci mai ales efectele pe termen lung. indiferent de rasă. Astfel. încheiat în acest domeniu.respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului . ci şi de către subiectele de drept privat. 4 5 M. 2. orice reglementări în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului. Principiul interesului superior al copilului nu trebuie înţeles în mod abstract şi teoretic. 2005. Deşi din certificatul medical depus la dosar rezultă anumite probleme de sănătate ale adoptatoarei (ea totuşi. In speţă. după caz. în special în raporturile cu părinţii. pag. 3. de naţionalitate. religie. cu privire la drepturile copilului.N. altor reprezentanţi legali ai săi.U. precum şi cauzele soluţionate de instantele judecătoreşti. Bucuresti.Tomescu– Dreptul familiei. Principiul interesului superior al copilului produce şi „efecte orizontale". Protectia copilului. de situaţia materială. prin încuviinţarea adopţiei de către bunicii paterni interesul minorului este evident mai bine protejat decât dacă ar fi instituţionalizat într-un cămin. ci pornindu-se de la particularităţile situaţiei fiecărui copil şi ale materiei în care se aplică.675/1978 6 Potrivit art.realizată astfel încât să se anuleze alte drepturi ale copilului. opinie politică sau altă opinie. orice act juridic emis ori. 272/2004: „Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare. poate îngriji pe minor). apartenenţă etnică sau origine socială. chiar dacă în alte situaţii o asemenea măsură nu putea fi admisă. care vizează şi: 1. 4. respectiv statul trebuie să ia măsurile necesare pentru garantarea lui nu numai în ce priveşte relaţiile cu autorităţile. de statutul la naştere sau de statutul dobândit. 7 din Legea nr. decizia civilă nr. În aplicarea acestui principiu trebuie avute în vedere nu numai efectele pe termen scurt ale unei măsuri.

11 9 Ibidem pag. de origine etnică. Codul civil şi în alte acte normative cu aplicabilitate în protecţia drepturilor copilului. fără deosebire de rasă.10 8 Ibidem pag. de avere sau de origine socială. M.în articolul referitor la stabilirea vârstei minime la care partenerii isi pot asuma responsabilitatea constituirii unei familii: fetele se pot căsători de la 16 ani. în art. de opinie. 2006.O încălcare a acestui principiu se regăseşte chiar în Codul familiei .4 garantează egalitatea între cetăţenii săi.Balica.de asemenea. intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate . Autoritatea Naţională pentru Protecţia drepturilor Copilului a obligat prin ordin pe toţi cei care pleacă la muncă în străinătate să notifice in grija cui lasă copiii.Bucuresti. precum şi protecţia specială a copilului lipsit. de îngrijirea părinţilor săi. ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie " 7 A.272/2004 răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în principal părinţilor. temporar sau definitiv. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi de soluţionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.Legislaţia naţională. de sex. B.pag.9 -primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului .36 5 . Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să garanteze şi să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unităţile administrativteritoriale.Bălăn. asigurând prevenirea separării copilului de părinţii săi.7 Totuşi sunt cazuri de incălcare a acestui principiu. de limbă. Potrivit Legii nr. -descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului.Barbu–Situaţia respectării drepturilor copilului în România:raport realizat în cadrul Grupului de monitorizare privind drepturile copilului.în Codul de procedură penală. de religie.Principiul este menţionat.Un studiu sociologic de la sfârşitul anului 2005 arată că bunicii sau alte rude nu pot suplini afecţiunea si grija părinţilor. copilului. iar cu aviz medical şi de la 15 ani. iar băieţii se pot căsători de la 18 ani.8 -responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti . de naţionalitate.iar după anul 1990 au fost înfiinţate mai multe instituţii care monitorizează respectarea acestui principiu şi reacţionează la cazurile de încălcare a acestui principiu.in primul rând Constituţia României.Cresc astfel şansele apariţiei de tulburări de comportament la copii care se traduc în abandon şcolar şi infracţionalitate juvenilă .

autorităţile trebuie să acţioneze prompt în scopul evitării oricăror întârzieri inutile care sunt contrare interesului superior al copilului. Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă. 272/2004 12 Milena Tomescu –Dreptul familiei. ţinând cont de originea sa etnică. religioasă. creşterea şi educarea copilului. în cazul luării unei măsuri de protecţie.210 6 . opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită. ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate .Organismele private care pot desfăşura activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al protecţiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat. Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante. Potrivit Legii nr. în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului. Bucuresti. culturală şi lingvistică. pag. Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului. constituite şi acreditate în condiţiile legii. organismele private acreditate se supun regimului de drept public prevăzut de Legea nr. fără scop patrimonial. În desfăşurarea activităţilor de mai sus.272/2004 fiecare copil beneficiază de o protecţie individualizată prin planul individualizat de protecţie. de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa. 272/2004 Potrivit art. 2005. Protectia copilului. mentală. Potrivit principiului celerităţii. -asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea. spirituală. 44 din Legea nr. morală şi socială. -respectarea demnităţii copilului .10 -ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia. 10 11 Potrivit art.12 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat că într-o cauză care implică relaţiile de familie între părinţi şi copii.11 -celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil. În aceste cazuri. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permită dezvoltarea sa fizică. precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. de a fi consultat. -asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil . 28 din Legea nr. Editura All Beck. Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte. dacă este respectată. 272/2004.

abuz. -asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului . necesită urgenţă. rele tratamente. 7 . rele tratamente sau neglijenţă. inclusiv executarea acestora. 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (care garantează şi dreptul la relaţii de familie) se apreciază şi în funcţie de celeritatea acesteia. Acest ultim principiu expus reprezintă de fapt suma celorlalte principii prezentate mai sus . deoarece trecerea timpului poate provoca consecinţe ireparabile asupra relaţiilor de familie. abandon sau neglijenţă. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricăror forme de violentă.conformitatea măsurilor autorităţilor naţionale cu dispoziţiile art. abuz. -interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie . Orice persoana fizică sau juridică precum si copilul pot sesiza autorităţile să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricărei forme de violenţă. Procedurile legate de exercitarea autorităţii părinteşti.

Legea cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului nr. -în mod complementar . (3) din Constituţia României. copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă. dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate. Prin familie în sensul Legii nr. determinată de vârsta sa fragedă. copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită are aceeaşi situaţie legală ca şi copilul din căsătorie. De asemenea. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau. Partea I. 48 alin. după caz. care asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică 13 14 Publicată în Monitorul Oficial al României . nr. alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil. după cum s-a arătat mai sus unul dintre principiile care cârmuiesc drepturile copilului este "egalitatea şanselor şi nediscriminarea". 3. republicată prevede: "Copii din afara căsătorie sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie". Răspunderi privind drepturile copilului Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine: -în principal . Principii referitoare la egalitatea în faţa legii a copiiilor din căsătorie cu cei din afara căsătoriei Art.colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia 14 sa. întelegem părinţii şi copiii acestora. Copilul. este titularul drepturilor fundamentale garantate de Constituţia României şi de actele internaţionale la care statul român este parte.272/200413 consacră numai aspectele particulare rezultate din situaţia specială a copilului.părinţilor. accesibile şi de calitate. Prin urmare. corespunzătoare nevoilor copilului.CAPITOLUL II DREPTURILE COPILULUI 1.272/2004. 8 . 557 din 23 iunie 2004. Garanţia realizării şi exercitării drepturilor copilului Pentru realizarea şi exercitarea drepturilor lor. în calitatea sa de fiinţă umană.statului. 2. -în subsidiar .

cetăţenia şi relaţiile de familie şi arată că statele părţi se obligă să respecte dreptul copilului de a-şi pastra identitatea. nu poate fi titular de drepturi . inclusiv cetăţenia. interesând toate raporturile juridice în care persoana apare ca titulară de drepturi şi obligaţii. Prin identitatea persoanei fizice se înţelege individualizarea acesteia în raporturile juridice. astfel cum sunt recunoscute de lege. activităţile recreative şi culturale. A. 272/2004 prevăd expres dreptul copilului de a fi înregistrat imediat după naşterea sa. şi anume: numele.U. Dreptul la identitate Conţinut Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale. (1) din Convenţia O. -drepturi referitoare la sănătatea şi bunăstarea copilului. 272/204. Articolul 8 şi urmatoarele din Legea nr. -drepturi privind mediul familial şi îngrijirea alternativă. cu privire la drepturile copilului pune un accent deosebit pe trei elemente ale identităţii copilului. art. 9 . 4. Rezultă că este greu de realizat o definiţie a identităţii. numele şi relaţiile familiale. În cazul în care un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identităţii sale. Identificarea persoanei este o instituţie complexă. De aceea. Din acest moment autorităţile iau cunoştinţă de existenţa lui. fără nici o imixtiune ilegală. drepturile copilului se împart în următoarele categorii: -drepturi şi libertăţi civile. este recunoscut de către stat şi i se creează un statut legal. -drepturi vizând educaţia.N. Drepturi şi libertăţi civile 1. Drepturile copilului În raport de dispoziţiile Legii nr.realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu. statele părţi vor asigura asistenţa şi protecţia corespunzătoare pentru ca identitatea acestuia să fie restabilită cât mai repede posibil. Înregistrarea imediat după naştere prezintă o importanţă deosebită pentru copil deoarece reprezintă prima recunoaştere de către societate a existenţei sale. deci determinarea poziţiei sale în viaţa juridică. Pâna la înregistrare el nu există. 8 alin.

prin înregistrare copilul are acces la asistenţă medicală. medicul de familie având cabinetul înregistrat în raza teritorială unde a avut loc naşterea este obligat ca. unităţile de protectie socială etc. unitatea medicală are obligaţia să sesizeze telefonic şi în scris direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi organele de poliţie. Practic. în termen de 24 de ore. direcţia generală de 15 Publicată în Monitorul Oficial al României . în termen de 24 de ore de la constatarea dispariţiei mamei. atât pentru copilul născut viu. Înregistrarea naşterii copilului Regula Naşterea a avut loc într-o unitate sanitară Când naşterea a avut loc într-o unitate sanitară. educaţie şi alte drepturi. când starea de sănătate a copilului permite externarea. Aceste dispoziţii modifică implicit Legea nr. nr. Situaţia copilului părăsit de mamă în maternitate În situaţia în care copilul este părăsit de mamă în maternitate. după care să întocmească şi să elibereze certificatul medical constatator al naşterii copilului. Analiza elementelor constitutive ale identităţii copilului 1. la cererea oricărei persoane. Actul menţionat mai sus se întocmeşte. în termen de 24 de ore de la naştere. cât şi pentru copilul născut mort. medicul care a asistat sau a constatat naşterea şi medicul şef de secţie răspund de îndeplinirea obligaţiei întocmirii certificatului medical constatator al naşterii. 10 . direcţia generala de asistenţa socială şi protecţia copilului. în baza procesului-verbal. chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista cabinetului său. reprezentantul poliţiei şi al maternităţii.) care trebuie sa ia măsurile necesare pentru înregistrarea copilului cât mai curând posibil.Lipsa înregistrării este un motiv de discriminare. 282 din 11 noiembrie 1996. organele de poliţie. Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevede obligaţii speciale în sarcina anumitor subiecte de drept (unităţile sanitare. semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. În termen de 5 zile de la această sesizare se întocmeşte un proces-verbal de constatare a părăsirii copilului. 119/I996 privind actele de stare civilă15. cu modificările ulterioare. Excepţii Naşterea a avut loc în afara unităţilor sanitare Când naşterea a avut loc în afara unităţilor sanitare. Partea I. să constate naşterea copilului.

precum şi a celui părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare decât maternităţi. cu modificările ulterioare. Particularităţi referitoare la numele copilului 11 . Legea prevede că în aceste situaţii expertiza medico-legală pentru înregistrarea naşterii copilului este gratuită. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. În situaţia în care mama este identificată. poliţia este obligată să întreprindă verificările specifice privind identitatea mamei şi să comunice rezultatul acestor verificări direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. nu este posibilă identificarea mamei. dispoziţia de plasament în regim de urgenţă şi răspunsul poliţiei cu rezultatul verificărilor. fără nici o ingerinţă. în urma verificărilor efectuate de poliţie. Situaţia copilului găsit şi a celui părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare. şi de a face declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul de stare civilă competent. Dreptul la nume Părinţii aleg numele şi prenumele copilului. Dacă. serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a obţine dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui copilului. în condiţiile legii. a cărui naştere nu a fost înregistrată În cazul copilului găsit. În termen de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal menţionat mai sus. în condiţiile prevăzute de lege. obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul. serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a transmite direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului actul de înregistrare a naşterii copilului.asistenţă socială şi protecţia copilului va stabili măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru copil. După înregistrarea naşterii copilului. În termen de 5 zile de la primirea acestei documentaţii. Copilul are dreptul de a-şi păstra numele. direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului transmite serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs naşterea dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al naşterii. procesul-verbal menţionat mai sus. în conformitate cu prevederile Legii nr. direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va asigura consilierea şi sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naştere. 2.

o dată cu naşterea copilului.În ceea ce priveşte numele de familie al copilului. precum şi în situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital. în condiţiile legii. indicate în cele ce urmează. cu modificari prin Legea nr. municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti. aprobată. 8 din 30 ianuarie 1954 Vezi art. după ascultarea părinţilor. 41/2003. fie numele lor reunite. Potrivit art. cu modificările şi completările ulterioare. oraşului. 18 16 17 Publicat în Buletinul Oficial al României. în condiţiile Legii nr." Numele cuprinde numele de familie şi prenumele. Numele de familie stabileşte legătura unei persoane cu o anumită familie. Partea I. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice16: "Orice persoană are drept la numele stabilit sau dobândit potrivit legii. A. 62 din Codul familiei 18 Vezi art. -când părinţii nu au numele de familie comun. -numele de familie (şi prenumele) copilului găsit. se stabilesc prin dispoziţia primarului comunei. Numele de familie se dobândeşte ca efect al filiaţiei. 2 alin. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. (1) din Decretul nr. în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori s-a constatat abandonul acestuia. după cum se învoiesc părinţii. există anumite particularităţi. copilul ia numele comun al acestora. Numele astfel stabilit se declară. copilul poate să ia fi numele de familie al unuia dintre părinţi. nr. 323/2003 12 . pe baza declaratiei de naştere făcute de către declarantul naşterii. în caz de neînţelegere între părinţi va decide autoritatea tutelară de la domiciliul copilului. la serviciul de stare civilă. el se schimbă de drept prin modificarea statului civil al persoanei respective. iar identitatea acesteia nu a fost stabilită în termen de 30 de zile de la constatarea abandonului. Autoritatea tutelară poate decide ca acel copil să ia numele unuia dintre părinţi sau numele lor reunite . 12 alin. Numele de familie al copilului din căsătorie Pot să existe următoarele variante17: -când părinţii au nume de familie comun. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. Prenumele copilului se stabileşte la data înregistrării naşterii. născut din părinţi necunoscuţi.

2005. de părinţi sau. 323/2003. cu încuviinţarea autorităţii tutelare. în condiţiile legii. de tutore.Desfacerea sau. este necesar acordul celuilalt părinte. de regulă reunite. 19 De asemenea. -când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străina şi solicită să poarte un nume românesc. ori când se contesta o asemenea recunoaştere. în exercitarea profesiei.Potrivit art. Spre pildă. -când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este sub 19 Dan Lupaşcu – Dreptul familiei. În alte cazuri.Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri: -când numele este format din expresii indecente. după caz. -când. Cererea de schimbare a numelui minorului se face. şi doreşte schimbarea acestuia. Când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi. ori când se contestă recunoaşterea prin care părintele copilului şi-a stabilit filiaţia faţă de propriul părinte. au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate. De exemplu. ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod. când copilul îşi stabileşte filiaţia. 198 13 . după caz. din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie. efecte cu privire la numele copilului. 4 din acest act normativ cetăţenii români pot obţine pentru motive temeinice. în baza cărora au fost eliberate alte acte. aprobată. Bucuresti. 41/2003. pag. cu modificările apărute prin Legea nr. faţă de un părinte sau faţă de ambii părinţi. schimbarea stării civile a copilului poate avea efecte asupra numelui acestuia. -când persoana în cauză a folosit. numele copilului se modifică atunci când se admite acţiunea în tăgada paternităţii sau când copilul îşi stabileşte filiaţia pe calea recunoaşterii. numele pe care doreşte să îl obţină făcând dovada cu privire la aceasta. Editura Rosetti. faţă de o femeie căsătorită. în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului. precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume. Numele de familie al minorului poate fi schimbat şi pe cale administrativă. va hotărî autoritatea tutelară. constatarea nulităţii ori anularea căsătoriei nu produce efecte asupra numelui de familie al copilului. schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea. dat în formă autentică. schimbarea stării civile a părinţilor poate produce.

64 alin. încuviinţarea priveşte numai numele părintelui. iar alin.2 prevede că schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând. Bacaci. V. necunoscuti. 41/2003)prevede că schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere o dată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat. 22 A. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. declarati judecatoreste morti ori disparuti sau decazuti din drepturile parintesti şi nu a fost instituita tutela.1999. cererea de schimbare a numelui se face de către tutore. îl avea copilul. pusi sub interdictie. (4) din Legea nr. Cererea copilului poate fi făcută în cadrul acţiunii de stabilire a filiaţiei sau separat.21 B.Editura All Beck. dacă părintele îşi 20 Legea nr. nu adăugarea acestuia la cel pe care. 323/2003. 14 . pag. 21 Ordonanţa nr." Art. 23 -când copilul îşi stabileşte filiaţia şi faţă de celălalt părinte. Partea I. al sectorului municipiului Bucuresti. nr. Bucuresti. 23 Vezi: art. pentru motive temeinice. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii (publicată în Monitorul Oficial. instanţa judecătorească va putea da încuviinţare copilului să poarte numele de familie al părintelui faţă de care filiaţia s-a stabilit ulterior. Numele de familie al copilului din afara căsătoriei 22 Se deosebesc următoarele situaţii: -când copilul îşi stabileşte filiaţia faţă de un singur părinte. 75 alin. 188. anterior cererii. În cazul în care parintii copilului sunt decedati. după caz a consiliului local. cererea de schimbare a numelui minorului se face de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judetean ori. De asemenea. Pentru persoana pusa sub interdictie. semnează şi el cererea . 8 din acelaşi act normativ(Ordonanţa Guvernului nr. în condiţiile legii. primeşte numele de familie al acestuia (indiferent dacă este mama sau tatăl său). Dumitrache –Dreptul familiei. în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva 20 precum şi în cazul în care instanta judecatoreasca nu a hotarât încredintarea copilului unei familii sau unei persoane. C. Hageanu. Instanţa poate acorda încuviinţarea fără acordul autorităţii tutelare şi chiar împotriva opoziţiei părintelui. 153 din 8 iulie 1993) a fost abrogată prin art. imprescriptibilă.interdicţie ori este declarat judecătoreste dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti. Acţiunea pentru încuviinţarea purtării numelui este o acţiune cu caracter personal nepatrimonial. cu încuviintarea autorităţii tutelare.41 din 30 ianuarie 2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice modificata prin Legea nr. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani. (1) din Codul familiei.

acordare la cerere. va decide autoritatea tutelară de la domiciliul copilului. adopţie. copilul nu are dreptul să poarte numele astfel dobândit. -când copilul şi-a stabilit filiaţia în acelaşi timp faţă de ambii părinţi. de altfel. până la o eventuală stabilire a filiaţiei faţă de unul sau ambii părinţi. iar identitatea acesteia nu a fost stabilită în termen de 30 de zile de la constatarea abandonului. cetăţenia română se dobândeşte dacă cel puţin unul dintre soţii care adoptă este cetăţean român. -numai unul dinte părinţi este de cetăţenie român. repatriere. 15 . 41/ 2003. conform Ordonanţei Guvernului nr. a) Cetăţenia copilului din căsătorie. 3. Prin naştere cetăţenia se dobândeşte în următoarele condiţii: -ambii părinţi sunt cetăţeni români. oraşului. Copilul minor al repatriatului dobândeşte cetăţenia română pe data redobândirii acesteia de către părintele său repatriat.schimbă numele prin căsătorie. prin Legea nr. Numele de familie al copilului din afara căsătoriei se poate modifica. va purta. Prin repatriere. şi prenumele) poate fi schimbat pe cale administrativă. după ce va asculta pe părinţi. în condiţiile stabilite de lege. dacă acel copil va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. În situaţia dezacordului sotilor. aprobată cu modificări. de comun acord. -copilul născut din părinţi necunoscuţi. în condiţiile legi. numele de familie (ca. numele pentru care se poate solicita încuviinţarea purtării este cel pe care îl avea părintele respectiv la data naşterii copilului. dacă el va lua numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. dacă se schimbă starea civilă a acestuia. De asemenea. aceştia vor decide. Dreptul la cetăţenie Copilul are dreptul la dobândirea cetăţeniei şi la păstrarea acesteia. Prin adopţie. municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori s-a constatat abandonul acestuia. numele stabilit prin dispoziţia primarului comunei. 323/2003. precum şi cel abandonat de către mamă în spital. în toate cazurile. prin recunoaştere. fără ingerinţe. Conform legii cetăţenia română se dobândeşte prin naştere. -părinţii copilului sunt necunoscuţi.

27 Copilul minor cetăţean român adoptat de un cetăţean străin. Dumitrache –Dreptul familiei. art 25 şi 26.4 ( publicată in Monitorul Oficial al României. art. 98 din 6 martie 2000 ) Ibidem. potrivit legii străine. Şt.24. V.2006. nr. Hageanu. art.206. Bacaci. păstrează cetăţenia română dacă cel care adoptă solicită aceasta în mod expres şi dacă adoptatul este considerat.30. cetăţenia română se poate dobândi în condiţiile legii24.26 -copilul găsit pe teritoriul statului român pierde cetăţenia română dacă. b) Cetăţenia copilului din afara căsătoriei Aceasta se dobândeşte şi se pierde în mod corespunzător. că a dobândit cetăţenia străină.29 Domiciliul copilului minor este potrivit art. art.Cocoş–Dreptul familiei. pe această cale nu se produce nici un efect asupra celuilalt soţ sau a copiilor minori. crescut şi educat de aceştia. copilul are dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit.Pro Universitaria.Editura All Beck.28 4. şi-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi. 16 . Bucuresti.pag 169. C. Pierderea cetăţeniei: -cetăţenia română se pierde prin retragere25 -cetăţenia română se pierde prin aprobarea renunţării la aceasta. O situaţie aparte intâlnim in cazul domiciliului si locuinţei copilului minor .Prin acordare la cerere.Bucuresti. Dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit. pag. crescut şi educat de aceştia Dacă este posibil.1999.În cazul în care 24 25 26 27 28 29 Legea nr 21/1991.31/1954 la părinţii săi sau la părintele la care locuieşte statornic. Ibidem.Ed. iar aceştia sunt de cetăţenie străină şi dacă potrivit legii naţionale a părinţilor copilul este considerat că are aceeaşi cetăţenie cu ei sau cel puţin cu unul dintre părinţi. Legea nr 21/1991. A. mai înainte de a împlini vârsta de 18 ani. ca şi pentru copilul din căsătorie.14 din Decretul nr.

Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului rezultă că aceasta cuprinde şi dreptul unui părinte şi al copilului său de a menţine şi dezvolta relaţii personale. Restabilirea identităţii copilului Instituţiile şi autorităţile publice au obligaţia să ia de urgenţă măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului ori de câte ori constată că un copil este lipsit. 14 din Legea nr. Locuinţa minorului nu coincide intotdeauna cu domiciliul său. în mod ilegal. 2. în total sau în parte de elementele constitutive ale identităţii sale. În cazul în care copilul a implinit vârsta de 14 ani potrivit art. 272/2004.fam autoritatea tutelara poate incuviinţa acestuia să aibă o locuinţă corespunzătoare necesităţilor impuse de desăvârşirea invăţăturii sau a pregătirii sale profesionale.102 C. În primul rând. copilul are dreptul de a menţine relaţii personale cu următoarele categorii de persoane: -părinţii. copilul minor locuieşte la părinţii săi .Potrivit art. In egală măsură. Se poate considera că dreptul la relaţii de familie este cel mai important drept al copilului. familia este un element esenţial al identităţii copilului. Convenţia europeană a drepturilor omului garantează în art.În caz de divergenţă va hotări instanţa după luarea concluziilor autorităţii tutelare.Dacă minorul este reprezentat numai de unul dintre părinţii săi el are domiciliul la acesta . dacă aceasta restrângere este necesară pentru protecţia interesului superior al copilului (de exemplu când este necesară ca măsură de protecţie a dezvoltării morale sau a sănătăţii copilului).iar în ipoteza că aceştia nu locuiesc împreună ei vor hotări de comun acord unde va locui copilul.copilul a fost incredinţat unei terţe persoane domiciliul său rămâne la părinţi iar dacă părinţii au domicilii separate şi nu se inţeleg va decide instanţa de judecată. copilul are dreptul la relaţii personale cu părinţii săi.100 C.fam. 17 . aceştia au dreptul la relaţii personale cu descendenţii lor. 8 dreptul la viaţă privata şi de familie. Acest drept nu poate fi restrâns decât pentru motive serioase. locuinţă separată de a părinţilor. De asemenea. Dreptul la relaţii personale cu familia sa Datorită dependenţei şi nevoii de afecţiune. Titularii dreptului la relaţii personale Potrivit art. copilul are fundamental nevoie de relaţii personale cu familia sa.

-relaţii personale care se pot realiza prin comunicare (corespondenţa ori altă formă de comunicare cu minorul. Deoarece noţiunea de relaţii personale este abstractă. creând condiţiile pentru exercitarea lor. (2) şi (3) din Legea nr. 272/2004 nu vin în contradicţie cu reglementările legale în vigoare (din Codul familiei). care se exercită în condiţiile art. -familia de fapt. respectiv cele alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie. decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens. Dispoziţiile Legii nr. Aceste relaţii se pot dezvolta în completarea celor directe sau în locul acestora. aducând elemente noi. Copilul are dreptul la relaţii personale cu membrii familiei sale de drept: fraţi. psihică. de exemplu telefon sau poşta electronică). Potrivit Legii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Parinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii. contactul direct). în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. intelectuală sau morală a copilului”. bunici. fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie. apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică. pe perioada determinată. acestea se realizează prin: întâlniri ale copilului cu părintele ori cu altă persoană care are potrivit prezentei legi. susceptibile să contribuie la prevenirea şi reducerea conflictelor care pot să apară în legatură cu relaţiile de familie. persoanele care fac parte din familia de fapt. găzduirea copilului. surori. Relaţiile cu ceilalţi membrii ai familiei nu se bucură de aceeaşi protecţie ca relaţiile cu parinţii. Relaţiile personale se pot clasifică în: -relaţii personale directe (care presupun prezenţa personală. unchi. au dreptul la relaţii personale cu acesta. precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie. care dispune: „copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea. Legea nr. mătuşi etc. 18 . 272/2004 concretizează realizarea acestora. ci dezvoltă şi explică noţiunile folosite. 14 alin. dreptul la relaţii personale cu copilul: vizitarea copilului la domiciliul acestuia. 272/2004. Datorită relaţiilor de afecţiune pe care le-au dezvoltat. Acestea se concretizează în dreptul la relaţii personale. dacă ele nu sunt posibile. de către părintele sau de către altă persoana la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit.-rudele care alcătuiesc familia de drept.

682/29. în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe. nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate. Copiii neînsotiti de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura. copilul păstrează dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia.30 cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. 31 Legea 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate. 3. dar enumerarea este numai exemplificativă. Dreptul la circulaţie internă şi internaţională Situaţia copiilor cetăţeni români Copiii au dreptul de a se deplasa în ţară şi în străinătate cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi. Textul legii nr. dreptul de a menţine relaţii personale cu el şi transmiterea de informaţii cu privire la copil.-relaţii personale care presupun transmiterea de informaţii copilului cu privire la persoanele care au. altă persoană responsabilă de supravegherea. potrivit legii.07. după caz. În cazul părinţilor care locuiesc în state diferite. reîntoarcerea alături de reprezentanţii lor legali. în termen de 48 de ore. decide instanţa judecătorească. are obligaţia de a-l întreţine şi. 4. de a anunţa autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul. creşterea şi îngrijirea copilului sunt obligaţi să anunţe la poliţie dispariţia acestuia de la domiciliu. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la acest aspect. Of. Dreptul la întreţinere al copilului lipsit temporar de îngrijire sau protecţie Cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar. 272/2004 face referire expres la fotografii şi evaluări medicale sau şcolare. din orice motive. în cel mult 24 de ore de la constatarea dispariţiei.31 30 Exercitarea acestui drept este facilitată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. potrivit procedurii aprobate prin ordin comun. Părinţii sau. publicata in M. partea I nr. până la stabilirea unei măsuri de protecţie în condiţiile legii. în cel mai scurt timp posibil. Misiunile diplomatice şi consulare ale României au obligaţia de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului cu privire la copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate care.2005 19 .

În cazul nereturnării copilului. 33 Consiliul Naţional al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale. publicată în Monitorul Oficial. competente să asigure protecţia în regim de urgenţă a copiilor aflaţi în situaţia prevăzută mai sus sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 32 Procedura de întoarcere a copiilor în ţară. care. În situaţia copiilor prevăzuţi mai sus. nr. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. va dispune plasamentul copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. 1443/2004.Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului va lua măsurile necesare pentru întoarcerea copilului la părinţi sau la un alt reprezentant legal. 20 . publice sau private. la cererea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. private şi familiale. Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul. private şi familiale 33 Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime. Partea I. tribunalul de la domiciliul copilului sau Tribunalul Bucureşti. acestea vor înştiinţa de urgenţă misiunea străină competentă cu privire la copiii în cauză. de identificare a părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai copiilor. nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane. astfel încât să se asigure protecţia şi garantarea dreptului copilului la protejarea imaginii publice şi a vieţii sale intime. din orice motive. private şi familiale. În cazul în care autorităţile române se autosesizează. va solicita Tribunalului Bucureşti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. imediat după identificarea acestora. până la definitivarea demersurilor legale ce cad în competenţa Autorităţii pentru Străini. Dreptul la protejarea imaginii publice şi a vieţii sale intime. în situaţia în care acest domiciliu nu este cunoscut. modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora. precum şi serviciile de protecţie specială. legea interzicând expres orice acţiune de natură să afecteze aceste componente. 5. 873 din 24 septembrie 2004. acesta beneficiază de protecţia specială prevăzută de legea analizată. Situaţia copiilor cetăţeni străini Misiunile diplomatice şi consulare străine au obligaţia de a sesiza Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Autoritatea pentru Străini despre toate situaţiile în care au cunoştinţă de copii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României.32 În cazul în care persoanele identificate nu pot sau refuză să preia copilul.

În aceste cazuri. după caz. ideile şi opiniile. 6. de a primi şi de a difuza informaţii de orice natură. În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte copilul are dreptul de a fi ascultat. explicaţii şi sfaturi.189. precum şi de a le permite să-şi exprime punctul de vedere. al altui reprezentant legal.2005. Părinţii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege. Dreptul la libertatea de exprimare34 Copilul are dreptul la libertate de exprimare. prin natura funcţiei.În acest sens. care vizează promovarea bunăstării sale sociale. poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani. Totodată. Libertatea copilului de a căuta. este inviolabilă. Părinţii sau. dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei. copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi. sănătatea sa fizică şi mentală. participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimţământul scris al acestuia şi al părinţilor sau. Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă. la alegerea sa.pag. în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului. 7. de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa. în scopul de a obţine avantaje personale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice. reprezentanţi legali sau alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor. sub orice formă şi prin orice mijloace.Bucuresti. 34 Dan Lupaşcu – Dreptul familiei. spirituale şi morale. după caz. Dreptul de a-şi exprima liber opinia şi de a fi ascultat Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte. promovează şi asigură respectarea drepturilor copiilor au obligaţia de a le asigura informaţii. Cu toate acestea. precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.Editura Rosetti. în funcţie de vârsta şi de gradul de înţelegere al acestora. 21 . dacă este respectată. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. de a fi consultat. precum şi persoanele care. persoanele care au în plasament copii. opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită. alţi reprezentanţi legali ai copilului.

autoritatea competentă se va pronunţa printr-o decizie motivată. 15 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului: „statele părţi recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere şi la libertatea de întrunire paşnică".Orice copil poate cere să fie ascultat conform celor menţionate mai sus. 22 . Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi îngrădită decât de restricţiile prevăzute în mod expres de lege şi care sunt necesare într-o societate democratică. potrivit propriilor convingeri. Dreptul la libertate de gândire. în condiţiile legii. imposibilitatea supunerii copilului la pedepse fizice sau alte tratamente umilitoare ori degradante Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante. în alegerea unei religii. În caz de refuz. Atunci când copilul beneficiază de protecţie specială. persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice acţiuni menite să influenţeze convingerile religioase ale copilului. în limitele prevăzute de lege. de conştiinţă şi de religie. sunt şi rămân aplicabile. copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia. Dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii copilului. fără a-l putea obliga să adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios. 8. Dreptul la liberă asociere şi libertatea de întrunire paşnică Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale şi informale. al siguranţei sau ordinii publice ori pentru a proteja sănătatea publică sau bunele moravuri ori pentru a proteja drepturile şi libertăţile altora. 10. precum şi libertatea de întrunire paşnică. de conştiinţă şi de religie Copilul are dreptul la libertate de gândire. Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenta copilului în procedurile care îl privesc. precum şi prevederile referitoare la desemnarea unui curator. în caz de conflict de interese. Potrivit art. 9. Părinţii îndrumă copilul. vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia.în interesul securităţii naţionale. ţinând seama de opinia.

asistate ori autorizate în chipul arătat în legile ori statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor. 222 alin. va putea numi un curator special. 44 din Codul de procedură civilă. psihică sau care afectează starea emoţională a copilului. Astfel. instanţa. la cererea părţii interesate. precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. 272/2004 este supusă unei duble limitări: -excepţia se referă numai la plângerile referitoare la drepturile fundamentale ale copilului. care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal. persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât daca sunt reprezentate. în caz de urgenţă. 44 din Codul de procedură civilă. ultim din Codul de procedură penală. instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. Dar. Dreptul de petiţionare Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale. reprezentarea sau asistarea sunt guvernate de regulile generale în materia dreptului procesual. Potrivit art. Aceste dispoziţii se aplică şi în ceea ce priveşte persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă. -excepţia se referă numai la depunerea acestor plângeri. iar minorul între 14 şi 18 ani are capacitate procesuală restrânsă. Iar. În continuare. excepţia prevăzută de Legea nr. nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică. dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal. potrivit art. 12. pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu.Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului. Potrivit regulilor generale. 29 din Legea nr. 11. 23 . 272/2004 care consacră expres acest drept reprezintă o inovaţie în materia exerciţiului drepturilor minorului. Dreptul de informare Copilul este informat asupra drepturilor sale. potrivit art. potrivit legii. De asemenea. minorul care nu a împlinit 14 ani nu are capacitate procesuală. plângerea se face de reprezentantul său legal. Dispoziţiile art.

Drepturile copilului aparţinând unei minorităţi35 Copilul aparţinând unei minorităţi naţionale. la declararea apartenenţei sale etnice. la practicarea propriei sale religii. Drepturi privind mediul familial şi îngrjirea alternativă 1. spirituală. religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie. hotărăşte potrivit interesului superior al copilului. Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului. în special prin îngrijirea acestuia. prin asigurarea creşterii. copilul trebuie informat asupra drepturilor sale şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. 24 . 2. Dreptul de a fi crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică. Dreptul de a creşte alături de părinţi Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi. morală şi socială 35 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării asigură şi urmăreşte exercitarea acestor drepturi. precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din care face parte. de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului. Părinţii copilului au dreptul să primească informaţiile şi asistenţa de specialitate necesare în vederea îngrijirii. 13. instanţa judecătorească. 272/2004. etnice. 29 alin. (2) din Legea nr. prin menţinerea relaţiilor personale cu el. 272/2004. mentală. precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său. Părinţii au obligaţia să asigure copilului. după ascultarea ambilor părinţi. 3. religioase. creşterii şi educării acestuia. Dreptul de a fi crescut de ambii părinţi. exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. B. În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti. educării şi întreţinerii sale.Potrivit art. orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în Legea nr.

C. 273/2004. spirituală. cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege. 5. nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecţie alternativă. -măsuri de protecţie specială prevăzute de Legea nr. culturală şi lingvistică. 25 . a se vedea art. împotriva voinţei acestora. lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care. 37 În legătură cu protecţia specială a copilului. sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului. 38 Instituţia adopţiei este reglementată de Legea nr. temporar sau definitiv. 272/2004. în mod corespunzător. -să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă. 272/2004 37 -adopţia 38 În alegerea uneia dintre aceste soluţii autoritatea competentă va ţine seama. mentală. religioasă. 4. Protecţia alternativă include: -instituirea tutelei. -să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii. Dreptul de a nu fi separat de părinţi 36 Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei. în vederea protejării intereselor sale. privată şi demnitatea. Dreptul la protecţie alternativă Orice copil care este. -să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia. educării şi formării profesionale a copilului. precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie. de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului.99 din Legea nr. 50 . morală şi socială.Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică. -să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor. precum şi de originea sa etnică. în acest scop părinţii sunt obligaţi: -să supravegheze copilul. Drepturi referitoare la sănătatea şi bunăstarea copilului Dreptul la sănătate 36 Legea prevede că serviciul public de asistenţă socială este obligat să ia măsurile necesare pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi.

precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat. indiferent dacă acestea au sau nu au calitatea de persoană asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. de asistenţă a părinţilor şi de educaţie. precum şi de servicii în materie de planificare familială. -asigurarea confidenţialităţii consultanţei medicale acordate la solicitarea copilului. Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale. autorităţile administraţiei publice locale. -derularea sistematică în unităţile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă. -informarea părinţilor şi a copiilor cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului. -dezvoltarea de acţiuni şi programe pentru ocrotirea sănătăţii şi de prevenire a bolilor. creşterea şi dezvoltarea copilului. în condiţiile legii. Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare. 26 . inclusiv cu privire la avantajele alăptării. -asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada pre. inclusiv educaţie sexuală pentru copii. costurile aferente fiind suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi de la bugetul de stat.Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept. -verificarea periodică a tratamentului copiilor care au fost plasaţi pentru a primi îngrijire. în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor. igienei şi salubrităţii mediului înconjurător. În situaţia excepţională în care viaţa copilului se află în pericol iminent ori există riscul producerii unor consecinţe grave cu privire la sănătatea sau integritatea acestuia. Părinţii sunt obligaţi să solicite asistenţă medicală pentru a asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi pentru a preveni situaţiile care pun în pericol viaţa. protecţie sau tratament. -prevenirea malnutriţiei şi a îmbolnăvirilor.şi postnatală. -asigurarea şi dezvoltarea serviciilor medicale primare şi comunitare. precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii sunt obligate să adopte. toate măsurile necesare pentru: -reducerea mortalităţii infantile. medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de strictă necesitate pentru a salva viaţa copilului. chiar fără a avea acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al acestuia.

după caz. În cazul în care părinţii sau persoanele care au. Dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa. prestaţii în natură. morală şi socială. cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării copiilor. îmbrăcăminte şi educaţie ale copilului. prestaţiilor în bani sau în natură şi a altor facilităţi prevăzute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii. spirituală. în limita posibilităţilor. Părinţii au obligaţia să solicite autorităţilor competente acordarea alocaţiilor. statul. indemnizaţiilor. este obligat să asigure acestora sprijin corespunzător. Dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale Copilul are dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale. 4. 3. din motive independente de voinţa lor. potrivit legii. hrană. obligaţia de a întreţine copilul nu pot asigura.Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor şi al copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt obligatorii în vederea ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului. altor reprezentanţi legali le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura. prevenirii abandonului. sub toate aspectele Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică. 2. în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în întreţinerea cărora se găseşte. 27 . Părinţilor sau. sub formă de prestaţii financiare. învăţătură şi pregătirea profesională. satisfacerea nevoilor minime de locuinţă. educare. Dreptul la îngrijire specială în cazul copilului cu handicap Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială. mentală. educaţiei pentru sănătate. precum şi asupra modalităţilor de acordare a drepturilor de asistenţă socială şi de asigurări sociale. prin autorităţile publice competente. precum şi sub formă de servicii. adaptată nevoilor sale. în condiţiile legii. părinţii sunt obligaţi să le asigure copiilor locuinţă. abuzului sau neglijării copilului. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a informa părinţii şi copiii în legătură cu drepturile pe care le au. precum şi condiţiile necesare pentru creştere.

recuperare. Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică. e) respectarea dreptului copilului la timp de odihnă şi timp liber. să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii. în vederea reintegrării lor în sistemul naţional de învăţământ. în condiţii nediscriminatorii. recuperare. la activităţi recreative. f) prevenirea abandonului şcolar din motive economice. în vederea ocupării unui loc de muncă. luând măsuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul şcolar. mentală. rechizite si altele asemenea. sunt obligate să întreprindă masuri necesare pentru: a) facilitarea accesului la educaţia preşcolară şi asigurarea învăţământului general obligatoriu şi gratuit pentru toţi copiii.Copilul cu handicap are dreptul la educaţie. 28 . Dreptul la educaţie 39 Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea. cum sunt: hrană. situaţiei celor cărora le este încredinţat copilul şi se acordă gratuit. reabilitare şi integrare. ori de câte ori acest lucru este posibil. a aptitudinilor şi personalităţii sale. inclusiv în vederea Prevenirii violenţei în familie. pentru facilitarea accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor cu handicap la educaţie. Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să inscrie copilul la scoala şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare . activităţile recreative şi culturale 1. ca instituţii ale administraţiei publice locale cu atribuţii in domeniul educaţiei. Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să iniţieze programe şi să asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap şi ale familiilor acestora în condiţii care să le garanteze demnitatea. precum şi inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ. servicii medicale. morală sau socială a copiilor cu handicap. pregătire. D. precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor. adaptate posibilităţilor proprii. după caz. Drepturi vizând educaţia. b) dezvoltarea de programe de educaţie pentru părinţii tineri. pentru a nu intra prematur pe piaţa muncii. formare profesională. ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale. în vederea dezvoltării personalităţii sale. d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat şcoala. c) Organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la cerintele programei şcolare naţionale. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situaţiei copilului şi părinţilor săi ori. spirituală. 39 Ministerul Educaţiei şi Cercetării. precum şi a dreptului acestuia de a participa liber la viaţa culturală şi artistică. compensare.

. Situaţia legală a copilului poate fi privită şi din alte puncte de vedere astfel: 40 40 -dreptul reciproc la moştenire dintre părinţi şi copiii lor.op. Copilul.Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviinţarea instantei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale. de a fi informat asupra drepturile sale. cit. E. Pedepsele corporale în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise. 272/2004 nu face expres referire la acestea copilul. artistice şi sportive ale comunităţii. precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. în condiţiile legii. În cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice. are dreptul de a contesta modalităţile şi rezultatele evaluării şi de a se adresa în acest sens conducerii unităţii de învăţământ. este titularul drepturilor fundamentale prevăzute de Constituţia României şi de actele internaţionale la care statul român este parte. pag. după caz. în mod special în situaţia zonelor intens populate. în calitatea sa de fiinţă umană. locuri de joacă suficiente şi adecvate pentru copii. personal şi. Autorităţile publice au obligaţia să contribuie. să participe în mod liber la activităţi recreative proprii vârstei sale şi la activităţile culturale. potrivit atribuţiilor ce le revin. Alte drepturi ale copilului Deşi Legea nr. reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal. potrivit atribuţiilor care le revin. la asigurarea condiţiilor exercitării în condiţii de egalitate a acestui drept. direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului cazurile de rele tratamente. abuzuri sau de neglijare a copiilor. Florian .187 29 . Dreptul la odihnă şi vacanţă Copilul trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă şi vacanţă. Cadrele didactice au obligaţia de a semnala serviciului public de asistentă socială sau. Autorităţile publice au obligaţia să asigure. după caz. dreptul la un mediu sănătos. 2. de exemplu.

30 .-dreptul la pensie de urmaş. -obligaţia de intreţinere dintre părinţi şi copii. -ocrotirea minorului.

De aceea legea43 a detaliat conţinutul ocrotirii printr-un capitol consacrat ocrotirii minorului.P. (1) şi art. art 86. Deoarece nu se face vreo precizare. Obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copii este reglementată de art. Filipescu. în sensul că vizează doar obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copiii minori. Reglementare Codul familiei41 reglementează obligaţia legată de întreţinere dintre părinţi şi copii prin două texte astfel42: -obligaţia de întreţinere există între părinţi şi copii. (1) din Codul familiei are o sferă mai restrânsă. în condiţiile dreptului comun.fam. alin 1 I. Această obligaţie legală prezintă unele particularităţi atunci când copiii. ei poate fi obligat la întreţinerea părintelui său aflat în starea de nevoie şi incapabil de muncă. op cit. atât părintele cât şi descendentului său putând fi obligat la cerere. Cât priveşte sfera pe care o acoperă cele două reglementări. art. au nevoie de ocrotire specială. (1) din Codul familiei. nu şi obligaţia acestora din urmă faţă de părinţi. prin copii înţelegem atât descendenţii minori cât şi cei majori. 107 alin. Odată cu împlinirea vârstei majoratului. reciprocitatea obligaţiei de întreţinere dintre părinţi şi copii se conturează mai bine. dacă admitem că în timpul minorităţii copilului dreptul său are ca temei legătura de filiaţie. 86 alin. 107 alin. -copilul minor este întreţinut de părinţii săi. alin 1 şi art 107. În situaţii excepţionale în care minorul dispune de venituri însemnate sau realizează venituri din muncă înainte de majorat. Titlul III 31 . Considerăm că o interpretare realistă a acestor texte este cea a existenţei unei singure obligaţii de întreţinere a părinţilor. la împlinirea vârstei majoratului această legătură nu dispare şi nici nu se transformă într-o relaţie oarecare de familie. I. căci. p 464 43 Cod. 41 42 Codul Familiei. copilul având capacitatea de muncă şi realizând venituri. cap. Totuşi fundamentul obligaţiei de întreţinere dintre părinţi şi copii este unic.CAPITOLUL III Obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copii 1. fiind minori.

nevoi spirituale. pag.op. 232-237. îmbrăcăminte. Fundament Obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copii îşi are temeiul în regulile care guvernează instituţia juridică a filiaţiei. Filipescu.Spre deosebire de aceasta. Bacaci.P. Potrivit art. în măsura în care acestea nu au fost preluate de stat. Creditor Are calitatea de creditor al obligaţiei de întreţinere. I. Hageanu. învăţătura şi pregătirea profesională a copilului. 476-477 32 . Ea include atât mijloacele necesare traiului (alimente. op cit. 110 din Codul familiei. (1) din Codul familiei reglementează obligaţia de întreţinere reciprocă dintre părinţi şi copii (minori sau majori). V. fără deosebire dacă sunt din căsătorie. op cit. cit. din afara căsătoriei sau din adopţie. Debitor Calitatea de debitor o au părinţii. 471. 44 45 A. etc). 44 2.. Dumitrache . 86 alin. Obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copiii minori A. cât şi mijloacele necesare pentru creşterea. Filipescu. Nu se află în această stare minorul care are venituri îndestulătoare. D. chiar dacă are bunuri care ar putea fi înstrăinate în acest scop. pag. C. 3. pag. I. medicamente. locuinţă. se apreciază că este în stare de nevoie dacă nu are venituri din care să se întreţină. art. părintele pus sub interdicţie nu este scutit de îndatorirea de a acorda întreţinere copilului minor. Condiţii 45 Starea de nevoie Când minorul cere întreţinerea de la părinţi. decăderea din drepturile părinteşti nu scuteşte pe părinte de îndatorirea de a acorda întreţinere copilului. din afara căsătoriei sau din adopţie. C.P. educarea. copilul minor. B. Tot astfel. Obiect Obligaţia de întreţinere dintre părinte şi copilul minor are un conţinut mai complex decât obligaţia de întreţinere în general. fără a deosebi după cum este din căsătorie.

chiar dacă nu au venituri sau alte mijloace materiale. în practică se are în vedere venitul minim pe economia naţională. etc. cu excepţia cazului în care debitorul este de acord să plătească o pensie de întreţinere peste plafonul 33 . E. precum: continuarea studiilor. (3) din Codul familiei. Existenţa mijloacelor materiale Părinţii obligaţi la întreţinere îndeplinesc această cerinţă inclusiv în situaţia în care sunt capabili de muncă. Într-o atare ipoteză. cât timp este minor. Data de la care aceasta se acordă este data înregistrării cererii de chemare în judecată. când întreţinerea se datorează pentru trei sau mai mulţi copii. F. pe cale judecătorească. art. Prin urmare. pensia de întreţinere se acordă în măsura în care este cerută. În caz de divorţ sau de stabilire. chiar dacă nu a fost cerută. în cazul în care introducerea cererii a fost întârziată dintr-o cauză imputabilă pârâtului. când întreţinerea se datorează pentru doi copii. -până la 1/2 din câştigul din muncă. -până la 1/3 din câştigul din muncă. prevede că: „Descendentul. când întreţinerea se datorează pentru un copil. a paternităţii din afara căsătoriei. Nu vor putea fi însă obligaţi la întreţinere părinţii care nu realizează venituri şi nu au alte mijloace materiale şi care se află în situaţii speciale. 86 alin.Irelevanţa pricinii nevoii în care se află minorul Art. pensia de întreţinere se acordă. şi anume: -până la 1/4 din câştigul din muncă. (3) din Codul familiei stabileşte un plafon maxim până la care poate fi acordată. de la data introducerii cererii. Aceste limite maxime nu pot fi depăşite. Data de la care se acordă întreţinerea Ca regulă. Ea poate fi acordată şi pentru trecut. satisfacerea stagiului militar. 94 alin. în cazul descendentului minor nu se cere condiţia incapacităţii de muncă. Cuantum Întreţinerea se stabileşte în raport cu nevoia solicitantului şi cu mijloacele celui ce urmează să o plătească. Când întreţinerea este datorată de părinţi sau de adoptatori. are dreptul la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află".

47 ţinându-se seama de numărul tuturor copiilor îndreptăţiţi (din căsătorie. pag. etc). Această înţelegere produce efecte juridice fără a fi nevoie de încuviinţare din partea vreunui organ al statului.48nu şi cele întâmplătoare (cum ar fi: plata orelor suplimentare. cit. La stabilirea întreţinerii se au în vedere mijloacele ambilor părinţi. felul şi modalităţile executării. H. Al. În această ipoteză. educare.op. sporul de vechime. Filipescu . părintele care realizează un venit mai mare poate fi obligat să contribuie la întreţinerea celuilalt copil.. 51 În cazul în care un minor este încredinţat unui părinte.. cit. dacă veniturile părinţilor sunt inegale. pensia de întreţinere se poate stabili într-o sumă globală. 94 alin.P. de transfer sau de concediere. iar altul celuilalt părinte este însă admisibilă compensaţia judiciară.. părinţii se pot înţelege cu privire la întinderea întreţinerii datorate minorului.legal şi prin aceasta nu sunt lezate alte persoane îndrituite la întreţinere. creanţa de întreţinere este exceptată de la regula compensaţiei legale. părinţii se pot învoi cu privire la contribuţia fiecăruia la cheltuielile de creştere. întrucât ambii copii trebuie să beneficieze de mijloacele materiale ale ambilor părinţi. Învoiala părinţilor cu privire la întreţinere În timpul căsătoriei. pag. indiferent de faptul că numai o parte dintre ei au solicitat întreţinerea. I. (3) din Codul familiei are în vedere exclusiv câştigul din muncă. 1143-1153 34 . decizia civilă nr. Limita maximă stabilită de art. Filipescu . Pricopi -op. Dacă nevoile copiilor sunt aceleaşi sau asemănătoare. ş.46 Când părintele este obligat să presteze întreţinere mai multor copii. 49 Tribunalul Suprem. Întreţinerea poate fi acordată şi din alte venituri ale debitorului. 51 Codul civil reglementează compensaţia în art. instanţa judecătorească va trebui să stabilească în concret pensia de întreţinere pentru fiecare copil în parte.op. 2047/ 1979 50 I. 321. peste plafonul maxim prevăzut mai sus. debitori ai obligaţiei de întreţinere. învăţătură şi 46 47 Tribunalul Suprem. Compensarea creanţei de întreţinere Datorită caracterului personal al obligaţiei de întreţinere. 48 A.a. 481.Filipescu. 640/1959. din afara căsătoriei ori din adopţie). Filipescu. 49 indemnizaţiile de deplasare. ca de exemplu: salariu. În cazul desfacerii căsătoriei. indemnizaţia de conducere. cit. decizia civilă nr.l.50 G. A. precum şi la contribuţia fiecăruia la întreţinere. pag. adică venitul net al debitorului. Venitul net se stabileşte numai în raport de veniturile permanente.P. 480.

cit. Părintele care îndeplineşte integral obligaţia are acţiune în regres împotriva celuilalt părinte. Cu toate că. Filipescu. copilul va fi întreţinut de părintele în viaţă. 483. Obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copiii majori A. Cât priveşte raporturile dintre părinţi şi copiii minori.. pentru partea ce-i revine la întreţinere.op.pregătire profesională.l. putând fi urmărit pentru întreaga întreţinere. după cum se va arăta în cele ce urmează: 52 53 Referitor la acest aspect. între părinţii codebitori ai obligaţiei de întreţinere nu există reprezentare reciprocă. cel care adoptă şi adoptat". fiind calificată drept obligaţie in solidum. întrucât nu este stipulată expres de lege ca atare. 4. ca la solidaritate. Filipescu . 53 Ea produce însă unele efecte asemănătoare solidarităţii. fiecare contribuind proporţional cu mijloacele sale. Drept urmare: -dacă unul dintre părinţi nu are mijloace materiale pentru a acorda întreţinere minorului. Schimbarea situaţiei materiale a părinţilor sau a nevoilor minorului poate justifica modificarea înţelegerii referitoare la cuantumul întreţinerii. Caracterul in solidum al obligaţiei de întreţinere52 Obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori nu este solidară. fără nici o precizare cu privire la vârsta creditorului întreţinerii. Cum legea nu distinge. 86 alin. 1041 din Codul civil: „Obligaţia solidară nu se prezumă. fiecare părinte este ţinut pentru tot. În virtutea acestui caracter. în comun. vezi. Majorul aflat în „continuarea studiilor are o „poziţie privilegiată" în cadrul acestei categorii. pag. concluzia este că oricare copil (inclusiv cel major) are dreptul la întreţinere. trebuie să fie stipulată expres. I. Creditor Art. în virtutea legii".P. Această contribuţie interesează doar raporturile dintre părinţi. 35 . la întreţinere. Potrivit art. această regulă nu încetează decât numai când obligaţia solidară are loc de drept. celălalt părinte este obligat să asigure în întregime întreţinerea. -dacă unul dintre părinţi moare sau este declarat judecătoreşte mort. O atare întreţinere va produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţa judecătorească. părinţii sunt obligaţi. A. spre exemplu: I. fiecare debitor este ţinut pentru tot faţă de creditor. (1) din Codul familiei prevede că obligaţia de întreţinere există între „părinţi şi copii. în vederea asigurării egalităţii dintre ei.

nevoi spirituale. 10. Astfel. Obiect În privinţa obiectului. Totusi daca datorita studiilor pe care le frecventeaza copilul are posibilitatea sa obtina profituri nu e indreptatit la pensie :e cazul copilului major care urmeaza cursuri fara frecventa şi care nu e obligat sa mearga în fiecare zi la facultate. 7/1973. spre deosebire de perioada minorităţii copilului. în acelaşi sens. Copilul major aflat în continuarea studiilor are dreptul la intretinere din partea parintilor pana la implinirea varstei de 25 de ani. prin analogie. prin decizia de îndrumare nr. Plenul Tribunalului Suprem 55 a statuat că „prin incapacitate de muncă trebuie să se înţeleagă nu 54 55 Tribunalul Suprem. Deşi nu cunoaşte o reglementare legală expresă. şcoală profesională. locuinţă. Plenul instanţei supreme s-a pronunţat şi prin decizia de îndrumare nr.fireşti sau adoptivi -chiar dacă sunt separaţi în fapt. cât şi faptul că această stare este determinată de incapacitatea sa de a munci. medicamente. în sensul că trebuie să dovedească atât starea de nevoie. C. Pentru majorul care nu-şi continuă studiile. pag. decizia nr. pag. pag. Debitor Datoria de întreţinere revine ambilor părinţi54 . 2/1971. Starea de nevoie Ca regulă. asemănătoare celei a minorului. secţia civilă. conturată de interpretarea extensivă a noţiunii „incapacitatea de a munci" şi aplicarea.) D. 351/1980. 120. Publicată în Culegerea de decizii pe anul 1971. divorţaţi ori.Sintagma „copil aflat în continuarea studiilor" vizează deopotrivă pregătirea profesională teoretică şi cea practică. publicată în Culegerea de decizii pe anul 1973. după caz. în Culegere de decizii pe anul 1980. categoria descendenţilor majori aflaţi în continuarea studiilor are în practică o situaţie juridică aparte. îmbrăcăminte. obiectul obligaţiei de întreţinere include numai mijloacele necesare traiului (alimente. B. 13. etc. 36 . indiferent dacă unitatea de învăţământ (superioară. s-a constatat nulitatea căsătoriei ori aceasta a fost anulată.) este de stat sau particulară. etc. când starea sa de nevoie era prezumată. pentru copilul major aflat în continuarea studiilor sunt aplicabile cele menţionate în cazul minorului. a unor dispoziţii legale. după îndeplinirea vârstei de 18 ani el urmează regimul de drept comun.

numai o incapacitate absolută, datorată unor cauze de ordin fiziologic, medical, ci şi o incapacitate care derivă din satisfacerea unor cerinţe de ordin social". 56 Aşadar, este vorba mai degrabă de o „imposibilitate de a munci". La vremea respectivă se aplicau, prin analogie, dispoziţiile vizând pensia de urmaş a copilului din Legea nr. 27/1966 privind dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum şi cele ale Legii nr. 3/1970 referitoare la dreptul minorului faţă de care s-au luat măsuri de ocrotire de a primi alocaţia de întreţinere şi după majorat, până la terminarea studiilor sau, după caz, a uceniciei. În prezent, se aplică, prin analogie, dispoziţiile art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale 57, potrivit cărora, copiii au dreptul la pensie de urmaş după împlinirea vârstei de 16 ani „dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani". De asemenea, prezintă relevanţă art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care are următorul conţinut: „La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani". În măsura în care copilul major care îşi continuă studiile desfăşoară şi o altă activitate din care obţine venituri, la soluţionarea cererii sale de obligare la întreţinere a părinţilor trebuie să se ţină seama de această situaţie. Tot astfel, se va avea în vedere bursa ori bunurile obţinute cu orice alt titlu. Aşa fiind, când copilul major obţine venituri suficiente pentru întreţinerea sa, părinţii nu vor putea fi obligaţi la întreţinere; când aceste venituri sunt insuficiente, părinţii vor putea fi obligaţi la întreţinere în completare. E. Cuantum Referitor la cuantumul întreţinerii, se aplică, prin asemănare, dispoziţiile art. 94 alin. (3) din Codul familiei. Astfel, întreţinerea se stabileşte până la: -1/4 din câştigul din muncă al debitorului pentru un copil;
56 57

E. Florian -op. cit. pag. 342. Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările ulterioare.

37

-1/3 din câştigul din câştigul din muncă al debitorului pentru doi copii; -1/2 din câştigul din câştigul din muncă al debitorului pentru trei sau mai mulţi copii. Copii ce beneficiaza de un regim similar aceluia al descendentilor minori: 1) Obligaţia de întreţinere a soţului care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ, faţă de acel copil Reglementare Această obligaţie îşi are sediul în art. 87 alin. (1) din Codul familiei, potrivit căruia: „Soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să continue a da întreţinere copilului, cât timp acesta este minor, însă numai dacă părinţii săi fireşti au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie". Fundament Această obligaţie se întemeiază pe regulile de convieţuire socială, care impun persoanelor apropiate să-şi acorde, la nevoie, sprijin material. Caractere juridice Obligaţia analizată are următoarele caractere juridice: 58 1) este imperativă, în sensul că instanţa de judecată are obligaţia (şi nu facultatea) de a pronunţa o hotărâre de obligare, dacă sunt îndeplinite cerinţele statornicite de lege; 2) constituie o continuare a contribuţiei prestate benevol de către soţ copilului celuilalt soţ; 3) este subsidiară, în sensul că debitorul este obligat să continue întreţinerea numai în cazul în care părinţii fireşti ai copilului au murit, sunt dispăruţi ori se află în stare de nevoie; dăinuieşte doar pe perioada minorităţii creditorului. 2) Obligaţia de întreţinere a copilului întreţinut de către soţul părintelui său, faţă de cel care 1-a întreţinut Reglementare Art. 87 alin. (2) din Codul familiei prevede: „Copilul va putea fi obligat să dea întreţinere celui care l-a întreţinut timp de 10 ani, astfel cum se arată în alineatul precedent". Fundament Şi această obligaţie îşi are temeiul în regulile de convieţuire socială, care
58

I.P. Filipescu. A.l. Filipescu - op. cit., pag. 486.

38

impun persoanelor între care există relaţii speciale să-şi acorde, la nevoie, sprijinul necesar. 3) Obligaţia de întreţinere a celui care a luat un copil pentru a-l îngrijii sau proteja temporar Reglementare Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 272/2004: „cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la stabilirea unei măsuri de protecţie în condiţiile legii, are obligaţia de a-l întreţine...". Obligaţia de întreţinere, are şi de această dată un caracter subsidiar, valorificarea de către creditor a dreptului său presupune ca cei obligaţi în primul rând, respectiv părinţii fireşti sau adoptatori să nu fie în măsură să presteze întreţinerea, fiind decedaţi, dispăruţi sau în stare de necesitate. Obligaţia are caracter unilateral, fiind instituită doar în favoarea copilului numai pe timpul minorităţii acestuia, chiar dacă ulterior împlinirii vârstei de 18 ani, el s-ar afla în stare de nevoie datorită capacităţii sale de a munci. Fundament Această obligaţie îşi are temeiul în regulile de convieţuire socială, care impun acordarea de sprijin persoanei aflate în stare de nevoie. 4) Obligaţia de întreţinere a moştenitorului persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care, fără a avea obligaţia legală, i-a dat acestuia întreţinere, faţă de acel minor Reglementare Potrivit art. 96 din Codul familiei „Moştenitorul persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinerea fără a avea obligaţia legală, este ţinut, în măsura valorii bunurilor moştenite, să continue întreţinerea, dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întreţinut este minor. In cazul în care sunt mai mulţi moştenitori, obligaţia este solidară, fiecare dintre ei contribuind proporţional cu valoarea bunurilor moştenite." Fundament Temeiul acestei obligaţii îl constituie regulile de convieţuire socială, care impun acordarea de sprijin material persoanei aflate în stare de nevoie. EXECUTAREA ÎNTREŢINERII 1. Obiectul întreţinerii

39

se aplică regulile de plafonare prevăzute de art. mijloacele cu caracter de continuitate asimilate veniturilor din muncă (cum ar fi pensiile). mărirea. Când întreţinerea este datorată de către părinţi sau de către adoptatori. Stabilirea „mijloacelor materiale ale debitorului" presupune să se ţină seama. Cuantumul întreţinerii În conformitate cu dispoziţiile art. precum şi alte mijloace (cum sunt: economiile şi bunurile care prisosesc şi pot fi valorificate în vederea prestării întreţinerii). întreţinerea se determină potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează să o plătească. medicamente. ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil. în raport de fluctuaţiile reperelor după care se stabileşte întreţinerea va putea dispune. (3) din Codul familiei. 59 60 Tribunalul judeţean Timiş. numai de mijloacele proprii ale acestuia. ascendenţii ori alte rude care locuiesc cu acesta). alte obligaţii de întreţinere în rang prioritar. pag. prin „mijloace ale debitorului întreţinerii" se înţeleg toate posibilităţile materiale ale acestuia. 273/2004). nefiind suficientă fixarea unei cote din câştigul de muncă. Când instanţa de judecată dispune plata întreţinerii în bani. adică atât mijloacele sale cu caracter periodic. 94 alin. Drept urmare. o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii. trebuie să stabilească valoric suma datorată cu acest titlu. învăţătura şi pregătirea profesională a acestora. incluzând şi cheltuielile privind educarea.59 2. Dovada mijloacelor debitorului se poate face cu orice mijloc de probă. 159. pe de altă parte. cum sunt veniturile din muncă (salariu şi orice alte sume care se plătesc în temeiul raportului de muncă şi care au caracter de continuitate). nu şi ale altor persoane (cum ar fi soţul.În absenţa unei reglementări în lege." în prezent se utilizează termenul „adopţie" (vezi: Legea nr. După cum s-a arătat mai sus. iar. 202/ 1971. Instanţa judecătorească. îmbrăcăminte. literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că întreţinerea are ca obiect tot ceea ce este necesar traiului. pe de o parte. cuantumul obligaţiei diferă de la caz la caz. etc. obiectul obligaţiei de întreţinere a părinţilor faţă de copiii minori este mai complex. 8/1971. în Revista Română de Drept nr. după caz. 94 alin. (3) din Codul familiei: „Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază. elemente de ordin spiritual. micşorarea sau suprimarea obligaţiei de întreţinere. respectiv: alimente. 94 alin. Potrivit art. de sarcinile la care este ţinut să facă faţă (obligaţii familiale. (1) din Codul familiei. etc). locuinţă. 60 În lipsa unor precizări în lege. decizia civilă nr. 40 .

-obligaţia nu mai poate fi îndeplinită datorită mijloacelor debitorului. 2. Alineatul (2) al aceluiaşi articol stabileşte obligaţia instanţei judecătoreşti de a se pronunţa asupra felului şi modalităţilor executării. respectiv data înregistrării cererii de chemare în judecată. adică parte în natura şi parte în bani. Filipescu -op. (1) din Codul familiei prevede că „obligaţia de întreţinere se execută în natură sau prin plata unei pensii în bani". Filipescu. dacă s-au schimbat împrejurările care au determinat această măsură. Întreţinerea se poate acorda pentru trecut. Prevederile de mai sus nu exclud un sistem mixt de executare a obligaţiei de întreţinere. ÎNCETAREA OBLIGAŢIEI DE ÎNTREŢINERE 61 Cazuri Obligaţia de întreţinere încetează atunci când nu mai sunt îndeplinite condiţiile (generale şi/sau speciale) prevăzute de lege pentru existenţa ei.P. Încetarea unei condiţii generale În această ipoteză. 93 alin. Felul şi modalităţile de executare a obligaţiei de întreţinere Art. putându-se reveni asupra ei.l. ţinând seama de împrejurări. pag. obligaţia de întreţinere încetează dacă: -a încetat starea de nevoie a creditorului. Data de la care se datorează întreţinerea Ca regulă. Executarea în natură se face prin furnizarea celor necesare traiului (fie în locuinţa debitorului. 41 . în cazul în care introducerea acţiunii în justiţie a fost întârziată dintr-o cauză imputabilă pârâtului. fie în altă locuinţă pusă la dispoziţie de către acesta). întreţinerea se datorează de la data când a fost cerută. la termenele stabilite de instanţă. încetarea întreţinerii nu are caracter definitiv. cit. obligaţia nu încetează. Încetarea unei condiţii speciale 61 I.3. 1. 498-500. ci se poate schimba doar cuantumul întreţinerii. Executarea prin echivalent constă în plata periodică a unei sume de bani. Când incapacitatea totală de a munci se transformă în incapacitate parţială. -a încetat incapacitatea de muncă a creditorului. 4. A.

după caz. obligaţia încetează prin epuizarea valorii moştenirii pentru acordarea întreţinerii. -obligaţia de întreţinere a copilului major aflat în continuarea studiilor încetează la terminarea studiilor. minora se căsătoreşte. când părinţii fireşti dispăruţi reapar ori nu mai sunt în nevoie. Tot astfel. 62 -obligaţia de întreţinere a soţului care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ. dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani. Moartea debitorului şi/sau a creditorului obligaţiei de întreţinere Această împrejurare duce la încetarea obligaţiei de întreţinere datorită caracterului personal al acesteia. cu excepţia cazului în care copilul îşi continuă studiile.Din analiza condiţiilor speciale pentru existenţa obligaţiei de întreţinere rezultă următoarele: -obligaţia de întreţinere acordată de către părinte sau adoptator unui minor încetează prin ajungerea acestuia din urmă la majorat. încetează în momentul luării unei măsuri de protecţie. 42 . faţă de acel copil. încetează prin ajungerea acestuia la majorat ori. sau. încetează când acesta devine major sau. faţă de copilul minor. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. când părinţii fireşti au reapărut sau nu mai sunt în nevoie. 62 Vezi: Legea nr. înainte de această dată. 3. în condiţiile legii. -obligaţia de întreţinere a celui care a luat un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar. -obligaţia moştenitorului debitorului obligaţiei de întreţinere. înainte de această dată.

pag. regimul legal al minorităţii avea ca fundament concepţia potrivii căreia copiii trebuie „supuşi"' protecţiei exercitate de reprezentanţii lor legali. pag. precum şi cu prevederile cuprinse în convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte. care să permită 63 I. A. Dar aceasta nu înseamnă excluderea lui. In mod tradiţional. În epoca modernă. în Revista „Dreptul" nr. ci sprijinirea şi asistarea lui pentru exercitarea drepturilor fundamentale care îi aparţin. Bacaci Precizări privind instituţia ocrotirii părinteşti. Copilul este titular al drepturilor fundamentale ale omului în aceeaşi măsură ca şi adultul. copilul trebuie să se bucure de o protecţie specială. Aceste prevederi se completează cu alte reglementări interne care se referă la minori. determinată de vulnerabilitatea şi nevoia sa de ocrotire.Filipescu -Tratat de dreptul familiei. 58-61 43 . Această nouă concepţie cu privire la protecţia copilului a fost exprimată la nivel internaţional prin adoptarea Convenţiei O..U. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Bineînţeles că acesta nu are încă gradul de maturitate necesar pentru a participa la viata juridică pe poziţie de egalitate cu majorii. De aceea. Principiul nediscriminării nu exclude discriminarea pozitivă. inclusiv cea juridica. iar în dreptul intern a fost transpusă prin adoptarea legii nr. 10/2000. Editura Academiei. respectarea. Reglementările juridice au ţinut întotdeauna seama de situaţia specială a copilului.N. În trecut.CAPITOLUL IV OCROTIREA MINORULUI 63 1. în dreptul privat. această protecţie a fost reglementată. sub două aspecte principale: incapacitatea minorului şi ocrotirea părintească. cu privire la drepturile copilului. Bucureşti. Reglementare Cadrul legal privind ocrotirea minorului. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. 1993. promovarea şi garantarea drepturilor copilului este stabilit de Codul familiei şi de Legea nr. 2. ca efect al schimbării concepţiei cu privire la drepturile omului. 496 si urm. copilul încetează de a mai fi obiect de protecţie şi devine participant la viaţa socială. în principal. Noţiune Ocrotirea minorului desemnează ansamblul normelor juridice de apărare a persoanei care se află într-o situaţie specială datorită vârstei sale.

în condiţiile legii.garantarea interesului său superior. protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de conflict armat. 4 lit. aceste situaţii urmează a fi soluţionate potrivit principiilor dreptului şi a reglementărilor generale. Legea nr. 44 . educaţia. In fiecare din aceste materii. nu există încă dispoziţii speciale având ca scop protejarea copilului înainte de naştere. de dreptul de a realiza investigaţii medicale asupra fetusului sau de răspunderea părinţilor sau a terţilor pentru prejudicii cauzate copilului înainte de naştere. în România. Potrivit art. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului Actul normativ analizat protejează copilul. în principiu. care devine normă generală în materia protecţiei copilului. legea generală urmează a se completa cu dispoziţiile cuprinse în legile speciale (de exemplu Codul muncii. activităţi recreative şi culturale. asigurând aplicarea principiilor acestei materii tuturor domeniilor în care produce efecte. 272/2004. el beneficiază de protecţie de la naştere. Rezultă că. Legea nr. protecţia copilului exploatat etc. Beneficiarii dispoziţiilor Legii nr.copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor”. de exemplu. prin copil se înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu. De lege lata. protecţia speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi.a) din Legea nr.care garantează drepturile acestuia nu numai în cadrul familiei. Deci. ci şi în ceea ce priveşte alte drepturi şi libertăţi civile. 3. Neexistând dispoziţii legale speciale în acest sens. adică persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu. Legea cu privire la drepturile copilului nu arată. 272/2004 reprezintă o lege-cadru.. Legea învăţământului etc). Codul familiei. însă. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului reprezintă un adevărat „Cod al protecţiei copilului. sănătatea şi bunăstarea copilului. răspunderea civilă delictuală sau răspunderea penală.din ce moment beneficiază copilul de protecţie. în condiţiile legii. Articolul 46 din Constituţia României dispune: . ca şi în alte sisteme de drept. deşi în practica şi doctrina de drept comparat s-au ridicat probleme legate de dreptul la avort. proiecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal.

în situaţii de urgenţă constatate. cu modificările ulterioare. 45 . -copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României. în condiţiile Legii nr. -copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate. minorul este ocrotit prin adopţie. nu intră sub incidenţa acestei legi.64 Apărarea drepturilor şi libertăţilor copilului în raporturile acestuia cu autorităţile publice cu scopul de a promova şi de a îmbunătăţi condiţia copilului se realizează şi prin instituţia Avocatul Poporului. Aşa fiind. prin tutelă. cu personalitate juridică. 18/1990. aflat în subordinea Ministerului Muncii. 5. nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Partea I. precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului se realizează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. prin curatelă sau prin celelalte mijloace prevăzute de Legea nr. ratificată prin Legea nr. Cu titlu de excepţie. 272/2004. republicată în Monitorul Oficial. ocrotirea minorului se realizează prin părinţi. republicată. -copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. 4. Beneficiarii reglementării examinate sunt: -copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României. de către autorităţile publice române competente. femeia minoră căsătorită. Solidarităţii Sociale si Familiei 65 Legea nr. dobândind capacitate deplină de exerciţiu. Instituţii şi servicii cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului Instituţii la nivel central Monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de Legea nr.Cele două condiţii sunt prevăzute cumulativ. 272/2004 şi de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului. Mijloace de ocrotire Ca regulă. 844 din 15 septembrie 2004. -copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României. 65 B. Instituţii şi servicii la nivel local 64 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale.

de îngrijirea părinţilor săi. Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor. medici. respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. înfiinţată în subordinea consiliului judeţean. Rolul acestor structuri este atât de soluţionare a unor cazuri concrete. În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând. Serviciul public specializat pentru protecţia copilului. cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecţie specială a copilului. precum şi protecţia specială a copilului lipsit. poliţişti. existent în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. preoţi. temporar sau definitiv. atribuţiile serviciului public de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti. cadre didactice. ca organ de specialitate al acestora. fără personalitate juridică. -alte atribuţii prevăzute de lege. a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează comisia pentru protecţia copilului. În subordinea consiliului judeţean şi.Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să garanteze şi să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unităţile administrativteritoriale. care preia. Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este instituţie publică cu personalitate juridică. în condiţiile prezentei legi. respectiv. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi de soluţionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii. având următoarele atribuţii principale: -stabilirea încadrării în grad de handicap şi orientarea şcolară a copilului. funcţiile serviciului public de asistenţă socială de la nivelul judeţului şi. cât şi de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivităţi. asigurând prevenirea separării copilului de părinţii săi. precum şi persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protecţiei copilului următoarele atribuţii: 46 . respectiv. -soluţionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal. consilieri locali. oameni de afaceri locali. -pronunţarea. în mod corespunzător. dar fără a se limita. precum şi serviciul public de asistenţă socială de la nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se reorganizează ca direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

asupra drepturilor copilului şi asupra serviciilor disponibile pe plan local. în condiţiile legii. precum şi a comportamentului delincvent. -servicii de tip rezidenţial. -colaborează cu direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în domeniul protecţiei copilului şi transmit acesteia toate datele şi informaţiile solicitate din acest domeniu. -vizitează periodic la domiciliu familiile şi copiii care beneficiază de servicii şi prestaţii. atribuţiile prevăzute mai sus sunt exercitate de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. precum şi modul de respectare a drepturilor copiilor. precum şi pentru realizarea protecţiei speciale a copilului separat. în condiţiile legii. de prevenire şi combatere a violenţei în familie. refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi ale părinţilor săi. -asigură consilierea şi informarea familiilor cu copii în întreţinere asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora. -urmăresc evoluţia dezvoltării copilului şi modul în care părinţii acestuia îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copilul care a beneficiat de o măsură de protecţie specială şi a fost reintegrat în familia sa.-monitorizează şi analizează situaţia copiilor din unitatea administrativ-teritorială. asigurând centralizarea şi sintetizarea datelor şi informaţiilor relevante. Pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi. temporar sau definitiv. Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigură menţinerea. 47 . pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa. -înaintează propuneri primarului. -elaborează documentaţia necesară pentru acordarea serviciilor şi/ sau prestaţiilor şi acordă aceste servicii şi/sau prestaţii. de părinţii săi. -servicii de tip familial. se organizează şi funcţionează următoarele tipuri de servicii: -servicii de zi. -asigură şi urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a consumului de alcool şi droguri. -identifică şi evaluează situaţiile care impun acordarea de servicii şi/ sau prestaţii pentru prevenirea separării copilului de familia sa. în cazul în care este necesară luarea unei măsuri de protecţie specială. -realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa. La nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti.

fără personalitate juridică. 272/2004 a măsurii plasamentului. Serviciile de tip rezidenţial se organizează pe model familial şi pot avea caracter specializat în funcţie de nevoile copiilor plasaţi. Pentru asigurarea protecţiei speciale a copilului lipsit. 272/2004 a măsurii plasamentului. în mod autonom sau prin asociere. temporar sau definitiv. pe baza evaluării psihosociale a copilului şi a familiei. Serviciile de tip rezidenţial care aparţin autorităţilor administraţiei publice se organizează numai în structura direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. în vederea prevenirii separării copilului de familia sa. temporar sau definitiv. după caz. a planului individualizat de protecţie. creşterea şi îngrijirea copilului separat. cota-parte şi cuantumul total al acestor cheltuieli fiind stabilite anual prin hotărâre a consiliului judeţean. comunelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia să organizeze. de părinţii săi. 48 . Pentru asigurarea prevenirii separării copilului de părinţii lui. ca urmare a stabilirii în condiţiile Legii nr. consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti au obligaţia să organizeze. În 66 Planul de serviciu este documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor şi a prestaţiilor. în mod autonom sau prin asociere. În situaţia în care consiliul local nu identifică resurse financiare şi umane suficiente pentru a organiza serviciile menţionate mai sus. consiliul judeţean şi. Fac parte din categoria serviciilor de tip rezidenţial centrele de plasament şi centrele de primire a copilului în regim de urgenţă. Sunt considerate servicii de tip rezidenţial şi centrele maternale. consiliul judeţean va asigura finanţarea necesară înfiinţării acestor servicii. potrivit nevoilor identificate în comunitatea respectivă. ca urmare a stabilirii în condiţiile Legii nr.Accesul la aceste servicii se realizează în baza planului de servicii66 sau. de ocrotirea părinţilor săi. potrivit nevoilor identificate la nivelul unităţii lor administrativ-teritoriale. consiliile locale ale municipiilor. Serviciile de tip rezidenţial sunt acele servicii prin care se asigură protecţia. în regim de componente funcţionale ale acestora. în condiţiile Legii nr. Consiliul local asigură finanţarea cu până la 50% a cheltuielilor de funcţionare a acestor servicii. 272/2004. oraşelor. temporar sau definitiv. la domiciliul unei persoane fizice sau familii. la cererea acestuia. servicii de zi. creşterea şi îngrijirea copilului separat. respectiv. servicii de tip familial şi de tip rezidenţial. Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură. de părinţii săi.

nr. să promoveze şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege. orăşeneşti. În desfăşurarea activităţilor de mai sus. Obligaţiile celor responsabili de protecţia copilului Toţi cei responsabili de protecţia copilului (autorităţi publice.îşi continuă activitatea autoritatea tutelară. prevăzute de legea analizată.prevăzute de Legea nr. atribuţiile de autoritate tutelară aparţin organelor executive şi de dispoziţie ale consiliilor locale comunale. Organismele private legal constituite şi acreditate pot înfiinţa. la care România este parte. Partea I. republicată în Monitorul Oficial. municipale sau de sector al Municipiului Bucureşti. persoane fizice şi persoane juridice) sunt obligaţi să respecte. organismele private acreditate se supun regimului de drept public prevăzut de Legea nr. au prioritate reglementările internaţionale. cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. numai pe baza licenţei eliberate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. precum şi de protecţie specială a copilului. 67 Ratificată prin Legea nr. modificată. precum şi de reglementările prin care aceasta este pusă în executare. C. organisme private autorizate. Potrivit art. 158 din Codul familiei. (2) din Constituţie. 314 din 13 iunie 2001. 272/2004 . şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte. În afara instituţiilor şi serviciilor menţionate mai sus . republicată. în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului 67. organiza şi dezvolta serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa. 18/1990. fără scop patrimonial. 20 alin. dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului. consiliul judeţean poate organiza şi dezvolta şi servicii de zi. Prioritatea reglementărilor internaţionale Faţă de dispoziţiile ari. Organisme private Organismele private care pot desfăşura activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al protecţiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat.funcţie de nevoile evaluate ale copiilor plasaţi. 272/2004. constituite şi acreditate în condiţiile legii. şi legile interne. 49 .

se îndeplinesc de către părinţii săi. (2) din Codul familiei). după caz. în Legea nr. 2. de sânge). în sensul că părinţii nu are nici un drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părinţilor cu excepţia dreptului la întreţinere şi la moştenire (art. Principii Aceste principii sunt prevăzute în Codul familiei şi. precum şi a condiţiei juridice a copilului adoptat cu aceea a copilului firesc (art. în raporturile cu copiii lor. Principii consacrate de Codul familiei -principiul exercitării drepturilor părinteşti numai în interesul copiilor (art. 50 . Deci. -principiul asimilării depline a condiţiei juridice a copilului din afara căsătoriei cu aceea a copilului din căsătorie. drepturile şi obligaţiile părinteşti. 97 alin. 272/2004. Ocrotirea părintească reprezintă mijlocul juridic de protecţie al minorului în cadrul căruia drepturile şi îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile acestuia se exercită şi. părinţii au.Codul familiei nu mai foloseşte noţiunea de putere părintească. 63 din Codul familiei). Drepturile părinteşti constituie o categorie specială de drepturi deoarece conferă titularilor lor o îndatorire şi nu o putere subiectivă. ocrotirea minorului prin părinţi era numită putere părintească şi era definită ca fiind totalitatea drepturilor acordate de lege părinţilor asupra persoanei şi bunurilor copilului.Ocrotirea minorului prin părinţi 1. Termenul „părinţi" desemnează atât părinţii naturali (fireşti. A. în capitolul dedicat ocrotirii minorului. -principiul independenţei patrimoniale dintre părinţi şi copil. ci reglementează. (1) teza întâi din Codul familiei). (1) teza a ll-a şi art. mai degrabă obligaţii. cât şi părinţii adoptivi. Noţiune Sub imperiul Codului civil. deşi legiuitorul foloseşte noţiunea de drepturi şi obligaţii. -principiul egalităţii părinţilor în privinţa drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori (art 97 alin. ci în interesul superior al copilului. respectiv. cât timp acesta este minor. 106 din Codul familiei). 97 alin. Noţiunea de drepturi este mai adecvată relaţiilor dintre părinţi şi terţi în ceea ce priveşte pe copilul lor. reprezintă o sumă de prerogative care trebuie exercitate nu în interesul titularilor lor. în cea mai mare măsură.

creşte şi educa minorul Pentru părinţi. 272/2004. îngrijirea. crescut şi educat de către părinţii săi este prevăzut expres de art. Dreptul şi îndatorirea de a îngriji. 51 . creşterea şi educarea copilului reprezintă un drept şi. 68 I. în acelaşi timp. nu numai în raport de părinţii săi.Ele au fost tratate în capitolul I privind drepturile copilului. 354 şi urm.. (2) din Legea nr. 3. C. care priveşte: a) administrarea bunurilor şi reprezentarea minorului sub 14 ani în actele juridice.op. 272/2004 Aceste principii privesc respectarea şi garantarea drepturilor copilului în general.-principiul realizării ocrotirii părinteşti sub îndrumarea şi controlul efectiv şi permanent al autorităţii tutelare (art. 8 alin. Drepturile şi îndatoririle părinteşti 68 Ocrotirea părintească are laturi. Bacaci. Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la şcoală şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare. Pentru copil. Filipescu -op. de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului.l. B.. Hageanu. cit. 108 din Codul familiei). 283 şi urm. Filipescu. pag. Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale. Astfel: a)Dreptul de a creşte alături de părinţi Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.P. o îndatorire fundamentală. cit. Dumitrache. A. Principii consacrate de Legea nr.. A. sunt îndatoriri privind creşterea copilului. Părinţii au obligaţia să asigure copilului. Florian -op. -latura patrimonială. . pentru părinţi. care vizează ocrotirea persoanei copilului. orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în Legea nr. V. b) încuviinţarea actelor juridice ale minorului ce are capacitate de exerciţiu restrânsă. E. 529 şi urm.. Drepturi şi îndatoriri părinteşti referitoare la persoana minorului 1. pag. În legătură cu mediul familial. 272/2004.. şi anume: -latura personală. cit. dreptul de a fi îngrijit. actul normativ menţionat mai sus prevede o serie de drepturi ale copilului care. A. pag. constituind o componentă a identităţii acestuia.

2) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă. Dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl ţine fără drept 52 . creşterii şi educării acestuia. mentală. 5) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii. b)Dreptul de a fi crescut de ambii părinţi Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.Dreptul de a stabili locuinţa minorului Potrivit art. La luarea hotărârii instanţa va ţine seama de interesul superior al copilului. va decide instanţa judecătorească. (1) din Codul familiei: „Copilul minor locuieşte la părinţii săi". c)Dreptul de a fi crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică. educării şi formării profesionale a copilului. 4) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor. 100 alin. Dacă părinţii nu se înţeleg în privinţa locuinţei copilului. împotriva voinţei acestora. privată şi demnitatea. 2. impusă de desăvârşirea învăţăturii ori pregătirii profesionale. d)Dreptul de a nu fi separat de părinţi Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei. ei vor decide. 3) să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia. sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.Părinţii copilului au dreptul să primească informaţiile şi asistenţa de specialitate necesare în vederea îngrijirii. spirituală. Poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani. Cu încuviinţarea autorităţii tutelare. morală şi socială. după ascultarea autorităţii tutelare şi a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. morală şi socială Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică. În situaţia în care părinţii nu locuiesc împreună. de comun acord. la care dintre ei va locui copilul. 3. minorul care a împlinit vârsta de 14 ani poate avea o locuinţă separată de cea a părinţilor săi.Î în acest scop părinţii sunt obligaţi: 1) să supravegheze copilul. mentală. cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege. dacă instanţa apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei. spirituală.

În conformitate cu dispoziţiile art. Transmiterea informaţiilor menţionate mai sus se va face cu respectarea interesului superior al copilului. inclusiv pe cale judecătorească. învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia Problema exercitării acestui drept se pune în cazul părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul. instanţa de judecată va administra probele propuse de părţi şi va asculta copilul. care va stabili. 2) în cazul constatării nulităţii sau anulării căsătoriei. 103 alin. dacă instanţa apreciază că este necesar pentru rezolvarea cauzei. 5. 4) în cazul decăderii din drepturile părinteşti. În mod excepţional. consimţământul părinţilor fireşti este o condiţie de fond pentru încuviinţarea adopţiei. către părinte. instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia. 11 alin. (1) din Codul familiei. înapoierea copilului de la orice persoană care îl ţine fără drept. -transmiterea de informaţii referitoare la copil. -transmiterea de informaţii copilului cu privire la părinte. modalităţile concrete de exercitare a dreptului menţionat mai sus. -găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte. Cererea se va respinge dacă instanţa apreciază că înapoierea este contrară intereselor copilului. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. dacă a împlinit vârsta de 10 ani. 3) în cazul stabilirii filiaţiei din afara căsătoriei. dacă această măsură este în interesul superior al copilului. Atunci când părintele este împiedicat să-şi exercite acest drept. dacă părinţii fireşti refuză în mod abuziv să consimtă la adopţia copilului. Astfel de situaţii apar. -corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul. Dreptul de a consimţi la adopţia copilului său Potrivit art. 4. Este posibilă şi audierea copilului sub vârsta 10 ani. inclusiv fotografii recente. -vizitarea copilului la domiciliul acestuia. 6. el se poate adresa instanţei de judecată. ţinând seama de interesul superior al copilului. evaluări medicale sau şcolare. părinţii au dreptul să ceară. a) teza întâi din Legea nr. Legăturile personale cu minorul se pot realiza prin: -întâlniri ale părintelui cu minorul. educarea. de exemplu: 1) la divorţ. precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal. prin hotărâre. Pentru soluţionarea cererii. Dreptul de a avea legături personale cu copilul şi de a veghea la creşterea. etc. Dreptul şi îndatorirea de a întreţine copilul 53 . (1) lit.

Drepturi şi îndatoriri părinteşti referitoare la bunurile minorului 1. plata creanţelor pe care le au faţă de minor. la fel ca şi la tutelă. Când apar interese contrare între părinţi şi minor. 105 alin. această îndatorire) se referă atât la latura personală. iar după această vârstă. după caz. soţul. În cazul minorului mai mic de 14 ani. incluzând actele de administrare propriu-zise. etc. În cazul actelor de dispoziţie este necesară şi încuviinţarea autorităţii tutelare. hrană. Termenul de „administrare" este utilizat de legiuitor în sens larg. rudele în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui. renunţarea la drepturile patrimoniale ale acestuia. a)Astfel. pentru unele acte. următoarele categorii de acte: -acte de conservare (ca. actele care depăşesc dreptul de administrare. deosebim două subcategorii. care să-l reprezinte ori. cât şi la cea patrimonială. actele de conservare şi -uneori . (1) teza întâi din Codul familiei. Dreptul şi îndatorirea de a-l reprezenta pe minor ori. să-l asiste pe minor la încheierea actelor juridice. ori fraţii şi surorile lor . în numele acestuia. Dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile minorului Potrivit art. referindu-se nu numai la cheltuielile de locuinţă. Până la vârsta de 14 ani minorul va fi reprezentat în actele juridice de părinţii săi. În cadrul acestei categorii. este necesară doar încuviinţarea prealabilă a părinţilor. medicamente. de ai încuviinţa actele juridice Acest drept (şi. de exemplu cele necesare pentru dobândirea unui drept sau pentru evitarea stingerii lui şi care comportă cheltuieli reduse. respectiv. 7. îmbrăcăminte. după caz. părinţii pot încheia. -acte de administrare propriu-zise (cum sunt cele destinate să permită folosirea unui bun sau întrebuinţarea veniturilor pe care le produce bunul sau a sumelor la care are dreptul minorul). ca de exemplu: înstrăinarea sau gajul bunurilor minorului.Obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copiii minori are un caracter complex.este necesară încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului minor. tutorele. se va numi un curator. ori a creanţelor pe care le au faţă de minor părinţii săi. B. -acte de dispoziţie.chiar acte de dispoziţie. până la majorat. raportate la valoarea dreptului astfel conservat). ci şi la cele privind creşterea. educarea şi pregătirea profesională a copilului. 54 .

55 . Părinţilor le este interzis să încheie acte juridice de natură să pericliteze interesele minorului ori acte considerate de lege ca deosebit de păgubitoare sau de grave pentru minor. Dreptul şi îndatorirea de a-l reprezenta pe minor ori. 98 alin. Dacă există interese contrare între minor şi părinţi. menţinându-se cele expuse mai sus. încuviinţarea actelor priveşte atât latura personală. a tutorelui. ocrotirea părintească se exercită de către un singur părinte 69 art. Exercitarea ocrotirii părinteşti A. de a-i încuviinţa actele juridice După cum s-a arătat mai sus. ocrotirea părintească se exercită de către ambii părinţi. după caz.este nulitatea relativă. precum şi a celor nefolositoare. Forme Ca regulă. întrucât acesta are capacitate restrânsă de exerciţiu. În cazul minorului între 14 şi 18 ani. Scop Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului. 4.69 Cu titlu de excepţie. cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau după caz.b)Pentru alte acte (cum ar fi: înstrăinarea bunurilor supuse pieirii sau stricăciunii. reprezentarea sau.atunci când această condiţie trebuie îndeplinită . până la o anumită valoare) nu este necesară încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. în special prin îngrijirea acestuia. Când este vorba de acte pentru care inclusiv părinţii aveau nevoie de încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. pentru a-l asista pe minor la încheierea actului juridic. Această încuviinţare nu este necesară în cazul actelor de conservare. precum şi a celor de administrare a patrimoniului care nu-i sunt lezionare. prin asigurarea creşterii. îşi exercită singur drepturile şi îşi îndeplineşte tot astfel obligaţiile civile. Sancţiunea care intervine în cazul încheierii unui act juridic fără încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare . (1) din Codul familiei. se va desemna un curator. precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său. B. şi minorul de peste 14 ani trebuie să se supună acestei cerinţe. prin menţinerea relaţiilor personale cu el. 2. cât şi cea patrimonială a ocrotirii părinteşti. după caz. educării şi întreţinerii sale.

Exercitarea ocrotirii părinteşti de către ambii părinţi Ca expresie a egalităţii în drepturi între bărbat şi femeie. în mod firesc nu mai poate exercita ocrotirea părintească. după caz. după ascultarea părinţilor. 3. art. decăzut din drepturi părinteşti. fiind prezumatâ a nu avea discernământ. mentală. C.Punerea sub interdicţie judecătorească a unuia dintre părinţi Întrucât punerea sub interdicţie a unei persoane are ca efect lipsirea sa de capacitatea de exerciţiu şi instituirea tutelei. de pildă. D. instanţa judecătorească. În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti. celălalt părinte va exercita singur ocrotirea părintească. Exercitarea ocrotirii părinteşti de către un singur părinte 1.Moartea unuia dintre părinţi În mod obiectiv. cu caracter de a continuitate. mentală sau socială a copilului este primejduită.când celălalt este mort. Dacă părintele declarat mort prin hotărâre judecătorească reapare şi obţine anularea hotărârii declarative de moarte. De asemenea. astfel că obligaţiile părinteşti corelative acestor drepturi subzistă. pus sub interdicţie ori se află în neputinţa de a-şi manifesta voinţa. în cazul morţii fizic constatate sau. declarată prin hotărâre judecătorească a unui părinte ocrotirea părintească se va exercita de către părintele supravieţuitor. Decăderea din drepturile părinteşti nu stinge drepturile copilului faţă de părintele respectiv. în anumite situaţii există particularităţi în privinţa exercitării ocrotirii părinteşti. hotărăşte potrivit interesului superior al copilului. 110 din Codul familiei prevede că decăderea din drepturile părinteşti nu-l scuteşte pe părintele respectiv de a-şi întreţine copilul. Aceasta din urmă poate sesiza instanţa judecătorească pentru a dispune decăderea. spirituală. În acest sens. 2. măsurile de ocrotire a copilului se iau de comun acord de către ambii părinţi. a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor părinteşti.Decăderea unui părinte din drepturile părinteşti Dacă dezvoltarea fizică. Dacă instanţa de judecată a dispus decăderea totală a unuia dintre părinţi din exerciţiul drepturilor părinteşti. serviciul public de asistenţă socială va sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. dacă respectiva persoană are calitatea de părinte. el îşi recapătă drepturile şi îndatoririle părinteşti. totală sau parţială. 56 .

In ce ne priveşte. sub condiţia ca mijloacele sale materiale să depăşească nevoile normale ale îngrijirii şi vindecării proprii. ocrotirea părintească va fi exercitată de către celălalt părinte. ne raliem opiniei că părintele pus sub interdicţie poate fi obligat la plata pensiei de întreţinere în favoarea copilului său.Drept urmare. b) Contrarietatea de interese dintre minor şi unul dintre părinţi Această împrejurare nu este de natură să-l înlăture pe părinte de la exercitarea tuturor drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti. celălalt părinte va exercita singur această sarcină. 98 alin. stabilindu-şi domiciliul în străinătate) atrage exercitarea ocrotirii părinteşti doar de către celălalt părinte. e) Abandonarea definitivă a familiei de către unul dintre părinţi (ca.. închisoare). c) Împiedicarea unui părinte de a îndeplini un anumit act în interesul minorului O asemenea situaţie poate să apară. Filipescu -op. cit. E. Situaţii speciale privind exercitarea ocrotirii părinteşti 70 I. 110 din Codul familiei. de exemplu. caz în care celălalt părinte exercită singur ocrotirea părintească. ocrotirea părintească va fi exercitată de celălalt părinte. 70 4. 57 . (2) din Codul familiei nu precizează împrejurările care îl pun pe unul dintre părinţi în neputinţă de a-şi manifesta voinţa.Filipescu. de exemplu. din orice împrejurare.P.l. fie cu titlu de măsură preventivă (reţinere sau arestare preventivă).Neputinţa. ci numai de la acelea care privesc actul care a prilejuit contrarietatea de interese. Aşa fiind. părintele aflat într-o atare situaţie se află în imposibilitatea de a exercita ocrotirea părintească. este controversată chestiunea obligaţiei părintelui pus sub interdicţie de a-şi întreţine copilul minor. d) Privarea de libertate a unuia dintre părinţi În cazul privării de libertate a unuia dintre părinţi. fie cu titlu de sancţiune penală (detenţiune pe viaţă. a unuia dintre părinţi de a-şi manifesta voinţa Art. Din doctrina şi practica judiciară reţinem cazurile care urmează: a) Dispariţia unui părinte Indiferent dacă dispariţia a fost declarată prin hotărâre judecătorească ori constituie doar o stare de fapt. 515. asemănătoare celei din art. în cazul bolii grave şi de lungă durată a unuia dintre părinţi. În absenţa unei prevederi legale. Şi în acest caz celălalt părinte va exercita singur drepturile părinteşti. A. când unul dintre ei părăseşte ţara. pag.

42 alin. V. se va numi un curator. Costin ... A. Corhan . iar celălalt are vârsta între 14-18 ani. potrivit art. după caz. pus sub interdicţie. Codul familiei reglementează încredinţarea minorului unuia dintre părinţi.op. cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: să fie vorba de cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege.în cazul desfacerii căsătoriei acestora Legea nr. în anumite situaţii. familia sau instituţia căreia copilul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare. Astfel. dacă nu este căsătorit.-dacă unul dintre părinţi este mort sau.(1) C. nu şi cele referitoare la bunurile acestuia. C. Aceeaşi situaţie există în cazul în care ambii părinţi au sub 18 ani.. sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este în interesul superior al copilului. având vârsta sub 18 ani. 295. instanţa judecătorească va 71 72 A. cit. poate exercita numai drepturile şi îndatoririle referitoare la persoana copilului. pag.op. Dumitrache -op. pag. 272/2004 nu reglementează expres această situaţie. decăzut din drepturile părinteşti ori se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa. Hageanu. Scindarea ocrotirii părinteşti Ocrotirea părintească poate fi exercitată în mod inegal de către părinţi. 58 . -dacă unul dintre părinţi are capacitate restrânsă de exerciţiu.. iar celălalt are vârsta sub 14 ani se va institui tutela. decăzut din drepturile părinteşti ori se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa. numai că.Încredinţarea minorului unuia dintre părinţi. acestuia din urmă îi revine sarcina ocrotirii părinteşti. iar celălalt nu are capacitate de exerciţiu. cit. fam. dacă el nu este căsătorit poate exercita numai drepturile şi îndatoririle părinteşti privitoare la persoana copilului.N. iar celălalt. Pe de altă parte. 190-191. ocrotirea poate fi exercitată în parte de către părinţi şi în parte de către persoana. 33 rezultă posibilitatea separării copilului de unul dintre părinţi împotriva voinţei acestuia. Bacaci. dar din redactarea art. în condiţiile legii. În ce priveşte bunurile copilului. 71 -dacă unul dintre părinţi este mort sau. 483. părintele care nu a împlinit 14 ani poate exercita ocrotirea părintească. pag. 1. 73 M. Sunt considerate situaţii de divizare a ocrotirii părinteşti cele analizate în cele ce urmează. pus sub interdicţie. 73 F. 72 Pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti privitoare la bunurile copilului se va institui curatela. după caz. cit.

24 alin. căruia dintre părinţi îi vor fi încredinţaţi copiii minori. admisă numai în situaţia în care aceasta este în interesul copilului. dacă au împlinit vârsta de 10 ani. învăţătura şi pregătirea lui profesională [art.). chiar dacă părinţii trăiesc separat. Părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul. nu au fost niciodată căsătoriţi). De asemenea. părinţii continuă să exercite împreună drepturile şi îndatoririle părinteşti. fam. (2) C. Părintele căruia i s-a încredinţat copilul. 59 . 31 alin. Legea nr. reprezintă şi în dreptul comparat regula în această materie. le modifică implicit. 272/2004 nu abrogă dispoziţiile din Codul familiei cu privire la încredinţarea minorului.). (1) din Legea nr. Dar. 272/2004). (1) C. Totodată. fam. 33 din Legea cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului). 43 alin. el are dreptul să ceară reîncredinţarea minorului. de asemenea îi va asculta. fam. dacă soţii nu locuiesc împreună. exercită cu privire la acesta drepturile părinteşti (art.) şi al copilului din afara căsătoriei a cărei filiaţie a fost stabilită faţă de ambii părinţi (art. în sensul că încredinţarea se va dispune numai în situaţia în care unul dintre părinţi o solicită şi măsura este în interesul minorului (potrivit dispoziţiilor art. (4) C. educarea. Părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul şi îndatorirea de a-l creşte pe acesta. ţinând seama de interesele copiilor pe care. obligaţia de întreţinere rămâne în sarcina ambilor părinţi. 43 alin. precum şi dreptul de a sesiza organele competente în cazul în care celălalt nu exercită în mod corespunzător ocrotirea părintească. pentru fiecare dintre copii. De fiecare dată când există neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. precum şi de a veghea la creşterea. fam. va hotărî. prin asemănare. are dreptul să consimtă la adopţia acestuia.hotăra. De altfel.]. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite. 65 C. indiferent de relaţiile dintre ei (sunt divorţaţi. dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei. exercitarea în mod egal a drepturilor părinteşti. instanţa judecătorească. după ascultarea ambilor părinţi. despărţiţi în fapt. Aceste dispoziţii se aplică. Exercitarea în mod inegal a drepturilor părinteşti reprezintă o excepţie. o dată cu pronunţarea divorţului. căsătoria dintre ci a fosi desfiinţată. şi în cazul desfiinţării căsătoriei (art. păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta. instanţa. jurisprudenţa a admis posibilitatea încredinţării minorului şi a stabilirii locuinţei acestuia la unul dintre părinţi şi în timpul căsătoriei acestora. De asemenea. În acest scop. va asculta pe părinţi şi autoritatea tutelară şi. hotărăşte potrivit interesului superior al copilului (art.

497 Vezi: art. din orice motive. întrucât în caz de constatare a nulităţii sau de anulare a căsătoriei se aplică. afară de cazul în care interesul superior al copilului se opune revenirii sale la acest părinte. părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul redobândeşte exerciţiul deplin al ocrotirii părinteşti. părinţii din afara căsătoriei sunt asimilaţi părinţilor divorţaţi în privinţa ocrotirii minorului. 76 Şt. să-şi exprime voinţa. Cocoş -op. ambii părinţi vor avea drepturile şi obligaţiile analizate mai sus. 65 din Codul familiei. 289.75 Prin urmare. încredinţarea copilului şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere. consideraţiile ce preced îşi menţin valabilitatea şi în acest caz. V. pag. aflându-se în situaţia celui căruia nu i s-a încredinţat copilul. educare.. pag. Persoana. Cele referitoare la bunurile copilului vor fi exercitate de către părintele desemnat de instanţa judecătorească. Când copilul a fost încredinţat unor rude sau alte persoane ori unei instituţii de ocrotire.op. -părintele căruia i s-a încredinţat copilul nu poate. 3. Bacaci. Constatarea nulităţii sau anularea căsătoriei părinţilor În raport de dispoziţiile art. Hageanu. cit. Încredinţarea copilului din afara căsătoriei Dacă filiaţia copilului din afara căsătoriei a fost stabilită faţă de ambii părinţi. învăţătură şi pregătire profesională sunt guvernate de dispoziţiile legale aplicabile copilului din căsătorie ai cărui părinţi sunt divorţaţi. prin asemănare. Într-o atare ipoteză. (2) din Codul familiei. -decăderea din drepturile părinteşti a părintelui căruia i-a fost încredinţat copilul. C. 24 alin. 60 .Scindarea ocrotirii părinteşti ca urmare a divorţului şi încredinţării copilului unuia dintre părinţi încetează în situaţiile care urmează: 74 -moartea părintelui căruia i-a fost încredinţat copilul. 76 74 75 A. 2. dispoziţiile legale din materia divorţului. familia sau instituţia de ocrotire dobândeşte faţă de copilul încredinţat numai drepturile şi îndatoririle părinteşti referitoare la persoana copilului. cit. instanţa judecătorească va putea hotărî încredinţarea minorului unei alte persoane ori unei instituţii de ocrotire. conform legii. Dumitrache . În situaţiile de mai sus. -punerea sub interdicţie a acelui părinte..

se împart în: -sancţiuni de drept penal -sancţiuni de drept administrativ. Sancţiunile aplicabile în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a ocrotirii părinteşti A. la constatarea nulităţii sau anularea căsătoriei. precum: -încredinţarea copilului (la divorţ. 2. -decăderea din drepturile părinteşti. Clasificare în raport de ramura de drept care le prevede. având ca efect pierderea drepturilor părinteşti. -sancţiuni care intervin pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor cu privire la bunurile copilului. Ca efect al adoptării acestui din urmă act normativ socotim că au fost modificate în mod corespunzător unele dintre dispoziţiile vizate din Codul familiei.5. plasament în regim de urgenţă. 272/2004 consacră decăderii din drepturile părinteşti art. 61 . Legea nr. 36-38. Sancţiunile de dreptul familiei 1. Decăderea din drepturile părinteşti a)Noţiune Decăderea din drepturile părinteşti reprezintă cea mai severă măsură de dreptul familiei ce poate fi dispusă împotriva părintelui care nu exercită ori exercită necorespunzător ocrotirea părintească. -instituirea unor măsuri de protecţie specială (plasament. etc. -sancţiuni de drept al familiei după criteriul laturii vizate (personală sau patrimonială) se clasifică în: -sancţiuni care intervin pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor cu privire la persoana copilului. 109-112. Categorii Dreptul familiei sancţionează neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a ocrotirii prin mijloace diferite. b)Reglementare Codul familiei reglementează decăderea din drepturile părinteşti prin dispoziţiile art. De asemenea. B.) altcuiva decât părinţii săi. -sancţiuni de drept civil. supraveghere specializată).

chiar când nu a împlinit vârsta de 10 ani. Decăderea din drepturile părinteşti poate fi solicitată dacă este primejduită dezvoltarea fizică. instanţa judecătorească are obligaţia să stabilească. pot fi administrate orice dovezi legale. conform art. 272/2004 62 . competenţa pentru judecata în fond va reveni acestora. 272/2004. care va cuprinde date privind: -personalitatea. drepturile care 77 După înfiinţarea tribunalelor pentru minori şi familie. 304/2004 privind organizarea judiciară. Având în vedere interesul superior al copilului în cazul în care apreciază că este întemeiată cererea formulată. Este obligatorie citarea părinţilor şi a autorităţii tutelare (inclusiv când aceasta nu are calitatea de reclamant). -orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului care pot servi soluţionării cauzei. direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va întocmi şi prezenta instanţei un raport referitor la copil.78 de autoritatea tutelară ori. Faţă de dispoziţiile art. În conformitate cu dispoziţiile art. Sub aspect material. -antecedentele sociomedicale şi educaţionale ale copilului. (1) din Legea nr. mentală. 24 alin. 5 din Codul de procedură civilă. prin hotărârea de admitere a acţiunii. 272/2004. Sub aspect probator.77 Sub aspect teritorial. 272/2004. familia sau serviciul de tip rezidenţial în care ar putea fi plasat copilul. în cazul decăderii parţiale. Sesizarea instanţei se face de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. starea fizică şi mentală a copilului. conform Legii nr. 130 alin. instanţa dispune decăderea din drepturile părinteşti. (3) din Legea nr. 36 alin. copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.c)Competenţa şi procedura decăderii din drepturile părinteşti Singura autoritate competentă să se pronunţe în această materie este instanţa judecătorească. 78 În temeiul art. (3) din Legea nr. Drept urmare. -condiţiile în care copilul a fost crescut şi în care a trăit. Potrivit art. -propuneri privind persoana. este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului. dacă instanţa de judecată apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei. morală sau socială a copilului prin purtarea abuzivă ori prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor părinteşti. spirituală. în prezent competenţa aparţine judecătoriei. 36 alin. după caz. de procuror. decăderea poate fi totală sau parţială. el are dreptul de a fi ascultat. Considerăm că . (1) din legea nr.

Pe cale de consecinţă. 117 alin. C. 38 din Legea nr. ocrotirea părintească se va exercita de către celălalt părinte. (1) lit. ar fi primejduite creşterea..81 De asemenea. 110 din Codul familiei. pag. părintele decăzut din drepturile părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului său. în hotărârea judecătorească. V. 301.. în vederea redobândirii exerciţiului drepturilor părinteşti.cu încuviinţarea instanţei judecătoreşti .84 Dacă decăderea se dispune numai faţă de unul dintre părinţi. de pildă. 80 În acelaşi sens. respectiv. cu excepţia cazului în care. 86 Art.din drepturile părinteşti. Hageanu. 79 Drept urmare . Ca efect al admiterii acţiunii. 380. educarea.se menţin obligaţiile corelative drepturilor copilului.80 cum ar fi. în condiţiile legii) pentru creşterea capacităţii acestora de a se ocupa de copii. 83 Art. faţă de aceştia păstrează plenitudinea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. 113 din Codul familiei. 112 din Codul familiei. (2) din Legea nr. 37 din Legea nr. îndatorirea părintelui respectiv de a da întreţinere copilului.op.formează d)Efectele admiterii acţiunii obiectul decăderii.totală sau parţială . vezi: E. b) din Codul familiei nu poate fi tutore cel decăzut din drepturile părinteşti. (2) din Codul familiei. 86 Potrivit art. 272/2004. instanţa judecătorească va reda 79 De exemplu. precum şi art.98 alin. conform art. Florian -op.în măsura compatibilităţii cu situaţia nou creată . dacă respectivul părinte are şi alţi copii. potrivit art. menţionaţi în cererea de chemare în judecată şi. Dumitrache . 81 Această obligaţie este prevăzută expres de art. 85 Art.83 Sancţiunea decăderii se pronunţă doar în raport de un anumit copil (anumiţi copii).85 Când sancţiunea decăderii se referă la ambii părinţi. 111 din Codul familiei. 272/2004.păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul. se va institui tutela. părintele decăzut din drepturile părinteşti . 82 Art.82 Tot astfel. cit. pag. Bacaci. învăţătura sau pregătirea profesională a acestuia. 273/2004. e) Redarea exerciţiului drepturilor părinteşti Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să ia măsurile necesare pentru ca părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti să beneficieze de asistenţă specializată (inclusiv asistenţă juridică gratuită. cit. prin asemenea legături. 84 A. operează decăderea . 12 alin. 63 .

sub aspect procedural. Preluată după modelul dreptului roman. sunt aplicabile-în virtutea principiului simetriei juridice . 272/2004. Codul familiei consacră tutelei minorului art. nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecţie alternativă. lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care. 39 din Legea nr. Potrivit Codului civil aceasta devine o instituţie de drept privat având ca scop protecţia minorilor şi a interzisilor. şi vechilet de Codul Caragca. 39-42. Pentru minorul respectiv tutela reprezintă un mijloc de ocrotire. orice copil care este. 272/2004 conţine o serie de dispoziţii în această materie cuprinse în art. 39 din Legea nr. Legea nr. 87 Vezi: art. De asemenea. temporar sau definitiv. Cu titlu subsidiar şi temporar. Protecţia alternativă include: -instituirea tutelei -adopţia -măsuri de protecţie specială În alegerea uneia dintre aceste soluţii autoritatea competentă adică instanţa judecătorească. se poate institui curatela minorului. 64 . culturală şi lingvistică. ea era numită epitropic de Codul Calimach. Faţă de absenţa unor prevederi exprese în lege. Protecţia alternativă 87 Potrivit art. apreciem că. în mod corespunzător. va ţine seama. 272/2004. Tutela a fost menţinută de Codul familiei. în vederea protejării intereselor sale. Instituţia tutelei este tradiţională în dreptul românesc. în condiţiile Codului familiei. religioasă. 1) Tutela Tutela este un mijloc juridic de ocrotire a minorului care poate interveni atunci când minorul este lipsit de ocrotire părintească. precum şi de originea sa etnică. 272/2004.părintelui decăzut din drepturile părinteşti exerciţiul acestor drepturi. dacă au încetat împrejurările care au dus la decădere. 113-141. instituţia suferind modificări în ceea ce priveşte tutela minorului. de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului. în vreme ce pentru tutore ea constituie o sarcină.regulile privind luarea măsurii decăderii din drepturile părinteşti. prin adoptarea Legii nr.

care au domiciliul în România şi nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege. instanţa judecătorească hotărăşte că este în interesul copilului instituirea unei tutele. Propunerea se va face ţinându-se seama de relaţiile personale. declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi. 272/2004. Persoana fizică. sunt implicit abrogate dispoziţiile art. nu ar putea îndeplini această sarcină. cel lipsit. Condiţii cerute pentru tutore Pot fi tutori persoanele fizice. în stare să îndeplinească această sarcină. Sarcina tutelei poate fi refuzată doar de către persoanele enumerate limitativ de art. 116 C.cgii nr. -cel decăzut din drepturile părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore. din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului. fam. puşi sub interdicţie. inclusiv soţul şi soţia împreună. potrivit legii speciale. (1) din Codul familiei. dacă motive întemeiate nu se opun. respectiv soţii care urmează a fi tutori sunt numiţi pe baza prezentării de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului a raportului de evaluare a acestora. nu poate fi tutore: -minorul sau cel pus sub interdicţie. 65 . fie prin hotărâre judecătorească. -cel care. Potrivit I. precum şi de opinia copilului. Conform art. exercitând o altă tutelă. acordându-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului. Instanţa judecătorească numeşte cu prioritate ca tutore. Evaluarea se realizează de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei. Persoana fizică sau familia care urmează a fi tutore trebuie să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în îngrijire. şi anume: -cel care a împlinit vârsta de 60 de ani. decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti. de apropierea domiciliilor. precum şi cel cu rele purtări. potrivit cărora numirea tutorelui se făcea de către autoritatea tutelară. de dreptul de a alege şi de a fi ales. 117 alin. a fost îndepărtat de aceasta. 118 alin. -cel căruia i s-a respins exerciţiul unor drepturi politice sau civile. (2) din Codul familiei. necunoscuţi. o rudă sau un afin ori un prieten al familiei copilului. Astfel.Tutela se instituie în situaţia în care ambii părinţi sunt decedaţi. la încetarea adopţiei. precum şi în cazul în care. -cel care. instituirea tutelei este de competenţa instanţei judecătoreşti. fie în temeiul legii.

-dreptul de a stabili locuinţa minorului. 122 teza întâi din Codul familiei prevede că: „Minorul pus sub tutelă locuieşte la tutore".90 în raport de consecintele patrimoniale previzibile. Astfel. 88 -dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl ţine fără drept. 66 . necunoscuţi. a) teza a ll-a din Legea nr. (1) lit.89 b) Drepturile şi îndatoririle tutorelui referitoare la bunurile minorului Sub aspect patrimonial. Florian . declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdictie în condiţiile legii. nu ar putea să îndeplinească această sarcină. cit. drepturile şi îndatoririle tutorelui difera în raport de vârsta minorului. -dreptul de a consimţi la adopţia copilului ai cărui părinţi firesti sunt decedaţi. -acte care pot fi încheiate numai cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare (actele de dispoziţie şi alte acte asimilate acestora) -acte interzise tutorelui (ca. a felului îndeletnicirii. de a-i încuviinţa actele juridice. actele juridice de gestiune a patrimoniului copilului se împart în trei categorii. -dreptul şi îndatorirea de a-l reprezenta pe minor ori. Drepturile şi îndatoririle tutorelui Asemeni ocrotirii părinteşti. Drepturile şi îndatoririle tutorelui referitoare la persoana minorului În principiu. La fel ca şi în cazul ocrotirii părinteşti. respectiv: -acte care ar putea fi încheiate liber de către tutore. tutorele are de a administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta în actele juridice. de exemplu: acte de conservare şi acte de administrare a patrimoniului). de exemplu: contractele de donatie şi cele prin care se garantează obligaţia altuia. actele juridice intre tutore. a infirmităţii. după caz. creşte şi educa minorul. 273/2004. 11 alin. conţinutul tutelei în privinţa laturii personale este identic cu cel al ocrotirii părinteşti.-femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani. -cel care din cauza bolii. -cel care exercită o altă tutelă sau curatelă. a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate. pag. în numele şi pe seama minorului (ca. 90 E. tutorele are: -dreptul şi îndatorirea de a îngriji. -cel care creşte şi educă 2 sau mai mulţi copii. În cazul minorului lipsit de capacitate de exerciţiu.. o 88 89 Art.soţul. Art. 389. ocrotirea prin tutelă are în conţinutul său două laturi: personală şi patrimonială.op.

în cazul punerii sub interdicţie a minorului. 2)minorul moare sau este declarat judecătoreşte mort. În prima situaţie.Bucuresti.2001. 4)numirea altui tutore. 3)a încetat situaţia care a impus instituirea tutelei. -nu îşi îndeplineşte mulţumitor sarcina. se face vorbire despre „încetarea funcţiei tutorelui". pe de altă parte). 2)îndepărtarea de la tutelă. Beleiu-Drept civil roman. Funcţia tutorelui încetează în următoarele situaţii: 1)moartea tutorelui.). Ediţia a VII a.Subiectele dreptului civil.Editura Universul juridic. În cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani. iar în cea de a doua despre „încetarea tutelei". Actele de dispoziţie nu pot fi încheiate fără încuviinţarea tutorelui iar pentru actele care l-ar putea prejudicia este nevoie şi de încuviintarea prealabilă a autorităţii tutelare.Introducere în dreptul civil. -se iveşte una din situaţiile de excludere de la tutelă. fie datorită unor cauze care privesc persoana minorului.pag. Această sancţiune intervine dacă tutorele: -săvârşeşte un abuz: -se face vinovat de neglijenţă gravă sau de săvârşirea unor fapte care îl fac nevrednic de a fi tutore. fie prin căsătorie -în condiţiile legii). care îi va încuviinţa actele. Încetarea tutelei Tutela minorului poate înceta fie datorită unor cauze care privesc persoana tutorelui. Răspunderea tutorelui Pentru modul în care îndeplineşte sarcina tutelei. precum şi la încetarea acesteia (ca. Tutela încetează în următoarele cazuri: 1)minorul aflat sub tutelă a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu (fie prin ajungerea la majorat. prezentarea unor dări de seama privind modul în care a îngrijit persoana minorului şi i-a administrat bunurile. Administrarea bunurilor minorului implică pentru tutore o serie de obligaţii.91 atât la instituirea tutelei. la cererea sa. cât şi pe parcursul tutelei.364. de exemplu. La fel ca şi în cazul părinţilor. sub supravegherea tutorelui.rudă în linie dreaptă ori fraţii şi surorile tutorelui. pe de o parte şi minor. 67 . el îşi va exercita singur drepturile şi îşi va executa tot astfel obligaţiile. tutorele este raspunzător din punct de vedere juridic. se pot 91 Ghe. 3)înlocuirea tutorelui.

152 lit. Curatela minorului Codul familiei reglementează curatela în art. 94 Răspunderea civilă a tutorelui intervine atunci când acesta a cauzat prejudicii minorului aflat sub tutela sa. Suntem de părere că „îndepărtarea de la tutelă" trebuie să se dispună de către acelaşi organ care a instituit tutela. 139 din Codul familiei). în esenţă.. 152-157. precum şi dacă nu îşi îndeplineşte multumitor sarcina". precum: gestiune frauduloasă. 93 Dacă fapta tutorelui constituie contravenţie. părintele sau tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează (art. c) din Codul familiei). -până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie a minorului (art. instanţa judecătorească. respectiv. pag. etc. rele tratamente aplicate minorului. fiind calificată drept o tutelă ad-hoc. În consecinţă. (2) din Codul familiei. de ocrotire a acestuia. o neglijenţă gravă sau fapte care-1 fac nevrednic de a fi tutore. până la numirea sau înlocuirea tutorelui unui minor este nevoie de o perioadă mai îndelungată şi se impune luarea unor măsuri provizorii (art. 105 din Codul familiei). curatelei minorului îi sunt aplicabile.95 Sancţiunea de dreptul familiei este „îndepărtarea de la tutelă" care intervine când tutorele „săvârşeşte un abuz. c) sancţiuni de drept civil 94. 68 . 95 Art. Curatela minorului este mijlocul juridic. 92 Răspunderea penală intervine în cazul săvârşirii unor infracţiuni. b) sancţiuni de drept administrativ 93. după caz: a) sancţiuni de drept penal 92. 132 şi art. -când. se aplică sancţiunea contravenţionala. temporar şi subsidiar.aplica. 146 din Codul familiei). 138 alin. 96 Ghe. din cauza bolii ori din alte motive. cit. -când. 96 Curatela este o varietate a tutelei. 367. Instituirea curatelei minorului Cazuri Codul familiei stabileşte că se instituie curatela în următoarele cazuri: -când există contrarietate de interese între părinte ori tutore şi minor (art. Beleiu -op. d) sancţiuni de drept al familiei. regulile tutelei minorului.

Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială. 2) Adopţia Încheierea. Durata Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de Legea nr. curatela minorului se instituie de autoritatea tutelară de la domiciliul minorului. 3) Protecţia specială a copilului lipsit. protecţia specială se acordă. dar care nu îşi continuă studiile şi nu are 69 . La cererea tânărului. din oficiu sau la cererea oricăreia dintre persoanele menţionate la art. în condiţiile legii. temporar sau definitiv. 2. temporar sau definitiv. dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi. Noţiune Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor. dacă are capacitatea de exerciţiu restrânsă. dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani. nu poate fi lăsat în grija acestora. 156 din Codul familiei).Faţă de dispoziţiile art. Curatorul poate cere înlocuirea sa numai după împlinirea unui termen de 3 ani de la numire (art. exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu. 115 din Codul familiei. prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit. 272/ 2004 până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu. Aspecte generale 1. efectele. pe toată durata continuării studiilor. de ocrotirea părinţilor săi A. de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care. 154 din Codul familiei. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. Încetarea curatelei minorului Curatela minorului încetează dacă au încetat cauzele care au determinat instituirea ei sau o dată cu încetarea incapacităţii ori a restrângerii capacităţii de exerciţiu. Drepturile şi îndatoririle curatorului Ocrotirea minorului prin curatela se realizează prin reprezentarea acestuia dacă nu a împlinit vârsta de 14 ani şi prin încuviinţarea actelor sale juridice. în vederea protejării intereselor sale. precum şi încetarea adopţiei sunt guvernate de Legea nr.

272/2004. la: -o persoană sau familie. -plasamentul în regim de urgenţă. declaraţi judccătoreste morţi sau dispăruţi. pe o perioadă de până la 2 ani. -copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare: -copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. la cerere. 4. Categoriile de măsuri de protecţie specială. licenţiat în condiţiile legii . 272/2004. categoriile de măsuri speciale sunt: -plasamentul. în condiţiile Legii nr.posibilitatea revenirii în propria familie. cele menţionate de mai sus nu mai sunt aplicabile. Situaţiile în care pot fi dispuse măsurile de protecţie specială. nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora. care poate fi dispusă. necunoscuţi. 70 . Plasamentul Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială. -un serviciu de tip rezidenţial. Potrivit Legii nr. B. -copilul abuzat sau neglijat. prevăzut Legea nr. în vederea protejării intereselor sale. în scopul facilitării integrării sale sociale. după caz. În cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau locuinţă. puşi sub interdicţie. iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui. pot fi dispuse măsuri de protecţie specială faţă de următoarele categorii de copii: -copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi. Potrivit Legii nr. -copilul care. când nu a putut fi instituită tutela. beneficiind de asistenţă juridică gratuită în condiţiile legii. având caracter temporar. -supravegherea specializată. decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti. în mod succesiv. 3. precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsurile de protecţie specială instituite de prezenta lege. -un asistent maternal. 272/2004. de protecţie specială. fiind confruntat cu riscul excluderii sociale. 272/2004. beneficiază. Părinţii.Analiza măsurilor de protecţie specială 1.

declaraţi judecătoreste morţi sau dispăruţi. când nu a putut fi instituită tutela. pentru următoarele categorii de copii: -copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi. Cu titlu de excepţie. la „familia extinsă" sau la „familia substitutivă". asigură creşterea şi îngrijirea copilului. se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de 2 ani. necunoscuţi.Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament. părinţii şi rudele acestuia până la gradul IV inclusiv. plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis. Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului. în situaţia în care există acordul părinţilor. pentru următoarele categorii de copii: -copilul care. dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. 97 98 „Familia extinsă" include copilul. La stabilirea măsurii de plasament se va urmări: -plasarea copilului. -menţinerea fraţilor împreună. în vederea protejării intereselor sale. cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate. Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă 97 sau substitutivă 98. nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora: -copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. Prin familie substitutiva înţelegem persoanele. decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti. 71 . puşi sub interdicţie. la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. altele decât cele care aparţin „familiei extinse". Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească. cu prioritate. care. -facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta. în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave. în condiţiile legii. -copilul abuzat sau neglijat şi copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare.

până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau la înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt 72 . cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializat. Ca excepţie. Drepturile şi obligaţiile părinteşti în situaţia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela şi pentru care instanţa a dispus măsura plasamentului sunt exercitate/îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean. respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşii. la persoana. care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat. domiciliul copilului se află. precum şi cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului lor. Drepturile şi obligaţiile părinteşti fată de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului. dacă nu există acordul părinţilor sau. Plasamentul în regim de urgenţă al copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă. Pe perioada suspendării. după caz. Plasamentul în regim de urgenţă se poale dispune la: -o persoană sau familie. Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă. familia. precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare. -un asistent maternal. se poate dispune plasamentul de urgenţă într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de 2 ani. Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială. Părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti. -un serviciu de tip rezidenţial. al unuia dintre părinţi.-copilul care. Plasamentul în regim de urgenţă. Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament de urgenţă trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi atunci când primeşte un copil în plasament. în vederea protejării intereselor sale. 2. plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis. în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave. pentru instituirea acestei măsuri. după caz. Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti. asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire. nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora şi copilul care a săvarsit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. cu caracter temporar.

în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice. familia. iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate/îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean. Supravegherea specializată Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa.exercitate/îndeplinite de către persoana. cum ar fi: -frecventarea cursurilor şcolare. Instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii. în situaţia în care persoanele fizice sau reprezentanţii persoanelor juridice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil refuză sau împiedica în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. În situaţia în care plasamentul în regim de urgenţa este dispus de către instanţa judecătorească. aceasta se va pronunţa cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului. cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului. Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească. În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. 73 . respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat. datorată abuzului şi neglijării. precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. pe calea ordonanţei preşedintiale. instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil. după caz. 3. Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi se va pronunţa. decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti. aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură. asistentul maternal sau de către şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă. precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

Măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protecţia copilului în cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal. Bibliografie Acte normative Constituţia României Codul familiei Codul Civil Codul de Procedură Civilă Legea 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei Legea 26/1991 prin care România a aderat la Convenţia de la New York 74 . În lipsa acestui acord. 272/2004 faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal. -urmarea unor tratamente medicale. consiliere sau psihoterapie. -interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.-utilizarea unor servicii de îngrijire de zi. competenţa revine instanţei judecătoreşti. Supravegherea specializată se dispune în condiţiile Legii nr.

Filipescu. Bucureşti. Bucureşti. 2005 I.H. Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii. Editura Universul Juridic. C. 1996 Adrian Pricopie. Fălcuşan. Filipescu “Adopţia.P.Editura Limes. Editura All. Bucureşti 2006 I.2003 I.P.Filipescu. Filipescu. “Culegere de speţe”. Editura Rosetti. “Tratat de Dreptul familiei”. Editura C. 1997 T. Beck.Cluj Napoca . Gabriela Lupşan. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.Universul Juridic . Laura Maierean. “Adopţia si protecţia copilului aflat în dificultate”. 1995 E. Ed. Alice Crăciun.I. Laura Maierean.Protecţia şi promovarea drepturilor copilului” . A. Editura Universul Juridic. Filipescu. Decretul 32/1954 privind punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privind persoanele fizice si juridice.Bucureşti . Florian “ Dreptul familiei” . 2006 Ştefan Cocoş. Bucureşti. 2005. 2003 Ştefan Cocoş. Bucureşti. Bucureşti. Editura Pro Universitaria.Filipescu. “Dreptul familiei”. “Culegere de acte normative si spete”. 2002 Ion P. Bucureşti. Decretul 31/1954 privind persoanele fizice si persoanele juridice. Bucureşti. Bodoaşcă.2005 Milena Tomescu “Dreptul familiei. Literatură juridică de specialitate Ştefan Cocoş. drept si obligaţie legală”. Editura Scrisul românesc. 1995 Ion Dogaru.”Tratat de dreptul familiei”. Protecţia copilului”. Craiova 1978 75 . “Întreţinerea. Editura All Beck. Editura All. Filipescu. Bucureşti 2006 Ion P. Editia a VIII-a. Legea nr. “Dreptul familiei(note de curs)”. Bucureşti. “Dreptul familiei” Editura Fundaţiei Romania de mâine. Editura Fundaţiei Chemarea. I.P. 2005 Dan Lupaşcu. Editura All Beck. Gabi Ungureanu. “Dreptul familiei”. Bucureşti. “Dreptul familiei”.Legea 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.revazută si completată. „Tratat de dreptul familiei”. A. Editura Universul Juridic. Iaşi.

Nestor. Editura Didactica si Pedagogica.Balica. Editura Stiinţifică. “Obligatia legală de întreţinere”. Florian. familie”.Bălăn.Alexandru Lesviodax. 1963 M. 1971 R. Editura Stiinţifică. T. 2000 A. Bucureşti.Barbu“Situaţia respectării drepturilor copilului în România:raport realizat în cadrul Grupului de monitorizare privind drepturile copilului“. Bucureşti. “Dreptul familiei”. I. Bucureşti. “Omul si familia în cetăţean. Diaconu. Editura Lumina Lex. Bucureşti. Popescu. C. S.Rusu. Editura Allbeck. 1997 A. 1960 Adrian Pricopi. Bucureşti. Bacaci. M. “Rudenia în Dreptul Român”. 1999 Ionel Achim. Bucureşti. Zilberstein”Ocrotirea părintească”. Editura Stiinţifică. Hageanu. Editura Didactică si Pedagogică. Editura Stiinţifică. Dumitrache. Bucureşti. Bucureşti. ”Dreptul familiei”. Editura Lumina Lex. “Repertoriu de practică judiciară”. 1975 E. Bucureşti. 1970 N. Bucureşti. A.I. “Protectia juridică a copilului” Editura Rosetti. „Dreptul familiei”. Bucureşti. 2006 Practică judiciară Revista Română de Drept Justiţia Nouă Dreptul Legalitatea Populară Studii Juridice Pandectele Române 76 . 2005 A. 1966 Ion Albu. Editura Lumina Lex. “Drept Internaţional Privat Român”. Bucureşti. „Obligatia legală de întreţinere în dreptul românesc”. Barasch. V. Editura Politică. Bucureşti. societate. 1957 E. Ionaşcu. B. 2002 Camil Gall si Nicolae Hogaş. “Tratat de Dreptul familiei”.