You are on page 1of 2

Referat de: Mihai Roxana si Bunea Simona

Imperiul Austro-Ungar(1867-1918)
I. Formarea Austro-Ungaria sau Imperiul Austro-Ungar este o fostă monarhie dualistă din Europa Centrală. Din Austro-Ungaria făceau parte Austria, Ungaria, Boemia, Moravia, Bucovina, Transilvania, Carniola, Kustenland, Dalmaţia, Croaţia, Fiume şi Galiţia. Austro-Ungaria a fost întemeiată în urma unui compromis între burghezia maghiară și monarhia habsburgică, cu scopul de a menține vechiul Imperiu Austriac după înfrângerea suferită în Bătălia de la Königgrätz, în războiul din anul 1866 contra Prusiei. Termenul german Ausgleich se referă la "compromisul" din februarie 1867 prin care s-a fondat Dubla Monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph și o delegație maghiară condusă de Ferenc Deák. Compromisul urma unei serii de reforme constituționale eșuate ale Imperiului Habsburgic. Sub această nouă organizare guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două state separate, cu propriile constituții, parlamente, administrații și miliții. Aveau în comun același suveran, ministerele pentru politică externă, economică și militară. Cheltuielile comune erau acoperite inițial în proporție de 70% de către Austria. Compromisul s-a făcut în încercarea de a elimina disensiunile interne datorate războiului austroprusac, dar și pentru a aduce la tăcere agitațiile interne ale diverselor naționalități ale imperiului. Foștii revoluționari germani și maghiari au devenit politicieni, iar dieta ungară și-a recăpătat puterea. Statutul special al Transilvaniei și protestele celorlalte naționalități - majoritare de multe ori - a dus la apariția unei noi legi a minorităților în Ungaria, lege menită să apere drepturile românilor și sârbilor, dar care în practică a fost încălcată în mod repetat. II. Politica nationalitatilor Din punct de vedere etnic Austro-Ungaria era un imperiu multinațional, în care națiunile germană și ungară erau politic dominante în jumătățile lor (Cisleithania respectiv Transleithania). Celelalte douăsprezece naționalități erau: bosniacii, cehii, croații, evreii, italienii, polonezii, românii, sârbii, slovacii, slovenii, țiganii și ucrainenii), reprezentând două treimi din populația imperiului. Secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea fiind o epocă de construcție a identităților pe criteriu național, tensiunile existente între cele două națiuni dominante și celelalte națiuni (îndeosebi italiană, română, ucraineană și sârbă) au făcut din Austro-Ungaria un stat șubred și săpat de mișcări iredentiste. În ciuda acestor dificultăți inerente structurii sale, în cei cincizeci și unu de ani de existență ai imperiului (1867-1918) economia acestuia s-a dezvoltat (dar inegal între regiuni), iar infrastructura a fost modernizată. Imperiul s-a dezintegrat însă la sfârșitul Primului Război Mondial, ca urmare a incapacității celor două națiuni dominante, germană și maghiară, de a găsi o soluție la revendicările celorlalte naționalități din cadrul său, astfel încât acestea au preferat să formeze state naționale proprii, sau, în cazul românilor, să întregească deja existentul stat național, România. III. Situatia Transilvaniei si a Banatului in Austro-Ungaria

iar acestea împărțite în plăși. .reintegrat Ungariei. IV. Polonia. care era partea austriacă. de la 3 august 1919. urmând modelele statale și politicile naționale uzuale în acea vreme in Europa (Franța. a urmat o perioadă de ocupație sârbească. în urma înfrîngerii suferite în primul război mondial. Destramarea imperiului În 1918. datorita unei puternici politici de maghiarizare implementata de autoritățile maghiare. În această perioada. slovacilor. care s-a dorit a fi un stat multietnic si multi confesional.1919 . România. croaţilor şi slovenilor). șvabilor. s-au intensificat măsurile discriminatorii împotriva românilor. Germania). arată că modelul statului naționalist nu a fost aplicabil in regiunea multietnica Transilvaniei înainte de 1918. Din teritoriul fostului stat s-au înfiinţat statele independente Austria. după Republica Banat. În paralel și independent față de politicile naționale. Banatul a fost reorganizat pe comitate. nemulțumirile și opoziția vehementă a multor grupuri naționale față de politicile de maghiarizare. Ungaria şi Cehoslovacia. locuitorii Imperiului Austro-Ungar și a Transilvaniei participau la dezvoltarea economică intensă a acelei perioade si beneficiau de avantajele unei administrații publice relativ eficiente. Banat Intre 1860 . iar părţi ale Austro-Ungariei au fost unite cu alte state: Italia. a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar. Totuși. una de ocupație franceză și. competente și previzibile. Austro-Ungaria s-a destrămat. chiar a sașilor. După 1867. spre deosebire de Cisleithania. sârbilor. organizat după modelul elvețian. spre sfârșitul secolului XIX. Iugoslavia (pe atunci Regatul sîrbilor.Referat de: Mihai Roxana si Bunea Simona Transilvania Intre anii 1868 si 1918 Transilvania a fost încorporată părții maghiare a Imperiului Austro-Ungar (parte numită Transleithania. a fost instalată administrația românească în estul Banatului. croaților (în Banat) și.