CURS I NOŢIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA DREPTUL PROCESUAL CIVIL ŞI LA PROCESUL CIVIL

I. Noţiuni introductive 1. Consideraţii generale privind justiţia şi sarcinile acesteia 2. Conceptul de jurisdicţie. Activitatea de jurisdicţie. Actul jurisdicţional II. Procesul civil – mijloc de realizare a justiţiei în cauzele civile 1. Noţiune, definiţie 2. Sistemul procesului civil III. Consideraţii generale asupra dreptului procesual civil 1. Noţiune 2. Caracterele dreptului procesual civil 3. Obiectul dreptului procesual civil 4. Sistem dreptului procesual civil IV. Legătura dreptului procesual civil cu celelalte ramuri de drept 1. Dreptul procesual civil şi dreptul civil 2. Legătura cu dreptul constituţional 3. Legătura cu dreptul procesual penal 4. Dreptul procesual civil – drept administrativ. Drept financiar V. Izvoarele dreptului procesual civil VI. Normele de drept procesual civil 1. Clasificare 2. Acţiunea normelor de procedură în timp 3. Acţiunea normelor de procedură în spaţiu 4. Acţiunea normelor de procedură asupra persoanelor

1

Consideraţii generale privind justiţia şi sarcinile acesteia Legile de drept material civil recunosc persoanelor fizice şi juridice drepturi subiective civile cărora le corespund obligaţii corelative. Conceptul de jurisdicţional jurisdicţie. Pe de altă parte. drepturile subiective civile să nu fie satisfăcute. Noţiuni introductive 1. Prin urmare. Actul 2. specific. de obicei. el devine pretenţie” (E.21 din Constituţia României. în statul nostru de drept nimeni nu-şi poate face singur dreptate. a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. accesul la justiţie în statul nostru este liber. pe cale de consecinţă. Astfel. potrivit cu care orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor. Herovanu). necontencios al raporturilor juridice civile.I. Această pretenţie trebuie rezolvată şi. de a pretinde subiectelor pasive să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea unei acţiuni. ori obligaţiile să nu fie îndeplinite astfel încât „atunci când se produc asemenea incidente şi când voinţa titularului dreptului se manifestă pentru a lupta contra lor. şi consfinţit ca drept de sine stătător în art. se poate observa că atât în realitatea socială cât şi în concepţia doctrinei juridice are întâietate aspectul de conformare. ordinea circuitului civil va fi restabilită cu ajutorul organelor de stat competente care desfăşoară o activitate special reglementată în vederea realizării scopului pentru care dreptul subiectiv a fost recunoscut titularului său. Pornind de la definiţia dată dreptului subiectiv civil ca fiind: „puterea (prerogativa) recunoscută de dreptul obiectiv persoanelor fizice sau juridice de a săvârşi anumite acţiuni. Activitatea de jurisdicţie. regulile de drept sunt respectate iar obligaţiile îndeplinite fără necesitatea de a se recurge la constrângere. titularii drepturilor civile încălcate sau nerecunoscute având cuprinsă în chiar conţinutul acestor drepturi prerogativa de a se adresa în calitate de reclamanţi instanţei de judecată. dreptul capătă un caracter nou. nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept. apelând la nevoie la forţa de constrângere a statului”. cum este şi firesc. 2 . Se întâmplă însă de multe ori ca regulile dreptului obiectiv să nu fie respectate.

cel tehnic. auxiliarii justiţiei . prin urmare asupra a ceea ce s-a judecat într- 3 . ceea ce ne determină să punctăm cu claritate trăsăturile actului jurisdicţional: a) orice act jurisdicţional emană de la un judecător independent şi care se supune numai legii. existând numeroase cereri soluţionate de judecători în cadrul procedurii necontencioase sau în alte materii (de exemplu : procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei şi a morţii. ci şi posibilitatea efectivă de valorificare a acelor statuate de judecător prin hotărâre – imperium (executarea silită). Actul jurisdicţional Definiţie: Actele jurisdicţionale sunt considerate manifestări de voinţă prin care un organ cu independenţă funcţională soluţionează. funcţia de a judeca.2.2. cu putere de lucru judecat. întocmeşte sau pronunţă acte care exced definiţiei actului jurisdicţional.1. îmbrăcând o natură mixtă. Aşadar. conceptul de jurisdicţie implică. magistraţii. c) soluţiile pronunţate de judecători sunt date cu putere de lucru judecat (relativă sau absolută). echitate . b) activitatea de jurisdicţie se desfăşoară cu respectarea riguroasă a formelor şi regulilor procedurale prestabilite de lege. 2. Conceptul de jurisdicţie În literatura şi practica judiciară au fost consacrate în principal trei sensuri: . 2. creând. după o procedură bazată pe principiul contradictorialităţii.cel literar.în sens restrâns prin justiţie se înţelege ansamblul instituţiilor prin mijlocirea cărora funcţia judiciară se poate exercita: instanţele. Activitatea de jurisdicţie Definiţie Activitatea organelor judiciare. prin constrângere. litigii juridice. modificând sau desfiinţând drepturi şi obligaţii pentru părţi precum şi pentru organele de punere în executare. nu doar rostirea dreptului jurisdictio (activitatea de judecată). de virtute. potrivit cu care justiţia este o funcţie. adopţia. adică puterea de a judeca şi de a aplica legea printr-o hotărâre care va fi dusă la îndeplinire. Pornind de la acest înţeles dat actelor jurisdicţionale remarcăm fără dificultate că în sfera lui semantică se circumscrie specificul activităţii judecătorului. procedura punerii sub interdicţie etc). în activitatea sa. eventual. Judecătorul însă. desfăşurată în vederea rezolvării cauzelor civile este o activitate de jurisdicţie. Sunt însă numeroşi autori care atrag atenţia asupra faptului că instanţele de judecată au atribuţii care exced acestei funcţii.3.

precum şi raporturile dintre aceşti participanţi. După stabilirea împrejurărilor în care s-au săvârşit faptele. pentru a restabili situaţia de drept. aceasta se retrage pentru deliberare (chibzuire). Hotărârile definitive şi irevocabile pot fi puse în executare silită (dacă sunt susceptibile de executare) în cazul în care debitorul nu-şi îndeplineşte de bună voie obligaţia. declararea dispariţiei şi a morţii). pe de altă parte. Pentru a putea soluţiona litigiul este chemat în faţa instanţei şi pârâtul (cel despre care reclamanutl pretinde că i-a încălcat sau nesocotit dreptul). Această schemă sumară descrisă mai sus ascunde o activitate deosebit de complexă desfăşurată de organele de jurisdicţie. chiar dacă unele dintre ele nu se încadrează în definiţia clasică dată actului jurisdicţional. punere sub interdicţie. experţi. dar presupune cu necesitate şi prezenţa altor organe sau persoane (martori. procesului civil. fie contractuală. De asemenea.o cauză nu se mai poate reveni. odată ce hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă. fie administrativă. Prin urmare. trebuie să reţinem că toate actele care emană de la un judecător aflat în exerciţiul funţiunii îmbarcă un caracter jurisdicţional. Definiţie Persoana ale cărei drepturi civile nu sunt recunoscute ori a fost tulburată în exercitarea lor se poate adresa instanţei de judecată competentă. interpreţi. organe de executare) chemate să contribuie la rezolvarea conflictelor. Sesizarea organului de judecată competent se face prin cererea de chemare în judecată. în vederea realizării 4 . aceasta poate fi atacată prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Noţiune. În cadrul acestei activităţi. putem defini procesul civil ca fiind activitatea desfăşurată de instanţă. II. acestea dând naştere. între participanţii la proces se stabilesc anumite raporturi procesuale. părţi. pe bază de probe administrate direct şi nemijlocit în faţa instanţei. civile Procesul civil – mijloc de realizare a justiţiei în pricinile 1. Dacă una din părţi nu este mulţumită de soluţia dată prin hotărâre. de fapt. persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată şi pentru valorificarea unor drepturi sau interese legitime (cererea de adopţie. organe de executare şi alte organe sau persoane care participă la înfăptuirea justiţiei în cauzele civile. îmbăcând o natură mixtă. În concluzie. În urma analizei probelor şi a coroborării situaţiei de fapt cu normele legale aplicabile în speţă. judecătorul pronunţă o hotărâre.

în care părţile îşi comunică reciproc (prin cuprinsul cererii de chemare în judecată.sau stabilirii drepturilor ori intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. ordinar şi extraordinar. procesul civil parcurge două mari faze: a) faza judecăţii propriu-zise (cognito) – care se desfăşoară în faţa instanţelor de judecată. este posibil ca procesul să se termine fără o judecată propriu-zisă dacă participanţii renunţă la acţiune sau la drept. III. Urmează apoi etapa dezbaterilor în şedinţă de judecată. din ordinul şi sub controlul instanţei de judecată. mai multe etape. care urmează în linii mare aceleaşi etape. activitate în cadrul căreia hotărârea definitivă (definitivă şi irevocabilă) este adusă la îndeplinire de către organul de executare. procedura scrisă. Sistemul procesului civil În principiu. b) faza executării silite (executio) – etapă care include activitatea instanţei de executare şi a executorului judecătoresc (care îşi îndeplineşte atribuţiile sub controlul instanţei). Noţiune Dreptul procesual civil reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează modul de judecată de către instanţele judecătoreşti a pricinilor privitoare la drepturile civile ori la interesele legitime care se pot realiza numai pe calea justiţiei precum şi modul de executare silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. procesul civil începe întotdeauna cu o etapă prealabilă. Faza judecăţii se termină. întâmpinare şi reconvenţională) pretenţiile şi apărările. Faza judecăţii propriu-zise poate avea. în sfârşit. Dacă se exercită o cale de atac se trece în faza controlului judiciar. de fond. şi se finalizează prin deliberare şi pronunţarea hotărârii. 5 . 2. Spre exemplu. tranzacţionează ori lasă în mod copulativ pricina în nelucrare. conform procedurilor stabilite de lege. în cadrul căreia se administrează probele şi se pun cuncluzii pe fondul cauzei cu privire la pretenţiile şi apărările formulate. Consideraţii generale asupra dreptului procesual civil 1. Nu este obligatoriu însă ca fiecare proces civil să parcurgă toate aceste etape. cale extraordinară de atac) etapă după care hotărârea rămâne definitivă sau/şi irevobilă. la rândul său. Astfel. urmat de recurs. cu deliberarea şi pronunţarea hotărârii. Faza executării silite poate cuprinde şi ea mai multe etape. urmată de judecată în căile ordinare de atac (apel.

aşa cum se va vedea pe parcursul studiului nostru. ci şi acele situaţii prevăzute de lege.procedura civilă este cea de-a treia parte a dreptului procesual civil şi conţine regulile după care se desfăşoară judecata şi executarea silită. civ. . precum şi cele care derogă de la procedura de drept comun şi formează calificări procedurale speciale. Caracterele dreptului procesual civil a) Caracterul sancţionar b) Caracterul reglementar c) Caracterul formalist d) Caracterul de drept comun 3. raporturile dintre părţi şi instanţa de judecată sunt guvernate de cele mai numeroase reguli. 4. ci şi pe cele care intră în conţinutul raporturilor de drept comercial.Referindu-ne la drepturile subiective civile. punctul de trecere între jurisdicţie şi procedura civilă. dispoziţiile ce decurg din diverse titluri executorii. Desigur.cuprinde regulile ce guvernează organizarea judecătorească şi competenţa instanţelor de judecată. în cadrul procesului civil.). avem în vedere nu numai drepturile recunoscute de leagea civilă. . trebuie luate în considerare nu numai situaţiile în care se încearcă valorificarea unui drept subiectiv. al muncii etc. De exemplu. materia dreptului procesual civil a fost structurată în trei părţi: . 674-676 C. 6 . . Pornind de la asemenea considerente. proc. reprezentând.Jurisdicţia .teoria acţiunii civile – arată condiţiile în care o persoană poate obţine recunoaşterea sau stabilirea drepturilor şi intereselor sale. al familiei. posesia ca stare de fapt este apărată prin intermediul acţiunii posesorilor (art. Sistemul dreptului procesual civil poate fi. constituie principalul element de legătură dintre dreptul substanţial şi dreptul procesual. .partea a treia – „Executarea silită” – analizează instituţiile şi formele procesuale prin care se aduc la îndeplinire. de asemena. în care se urmăreşte pe calea justiţiei. dintre ele.partea a doua – „Judecata” – tratează aspecte concrete privind desfăşurarea ficcărei faze procedurale. Obiectul dreptului procesual civil Îl formează raporturile juridice ce se stabilesc între participanţii la proces. 2. împărţit în trei părţi: . Aceste raporturi procesuale sunt multiple şi variate.partea I – „Noţiuni şi instituţii generale” – tratează problemaitica principiilor şi instituţiilor comune tuturor fazelor procesului civil. în cadrul activităţii de examinare şi soluţionare a cauzelor civile. Acţiunea civilă. realizarea sau apărarea unui interes . în acelaşi timp. Pe de altă parte. în caz de nevoie.

dreptul procesual civil este tocmai „mijlocul tehnic” prin care se poate ajunge la protejarea drepturilor subiective recunoscute de ordinea juridică. Pe de altă parte. 3. de către instanţele de judecată competente. fără existenţa dreptului civil. al dreptului procesual civil. 2. dar şi deosebiri de esenţă. în principal. ea fiind necesară pentru ca dreptul substanţial să se poată realiza în integritatea sa. norma de drept procesual civil ar fi lipsită de obiect. procesele privind raporturile juridice administrative se soluţionează după regulile procedurii civile. art. publicitatea şedinţelor de judecată. Prin urmare. dreptul procesual civil nu constituie o ramură a siatemului juridc „izolată întrun turn de fildeş”.1 arată că: „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii”. Drept Procesual Civil – Drept administrativ. Pe de altă parte însă. dreptul la apărare. Legătura cu dreptul procesual penal Legătura celor două ramuri de drept este determinată. inamovibilitatea. 124 alin. Aceleaşi considerente pot fi reţinute şi în ceea ce priveşte dreptul financiar. Drept procesual civil – drept civil Corelaţia dintre cele două ramuri de drept dă expresie legăturii dintre formă şi conţinut. independent. existând o interdependenţă deosebit de accentuată între dreptul prcesual civil şi alte ramuri de drept. de obiectul lor de reglementare: modul în care se realizează activitatea judiciară. Norma procesuală este menită să ofere căile cele mai potrivite pentru realizarea drepturilor subiective consacrate de dreptul material. consacrând chiar un capitol distinct autorităţii judecătoreşti (cap. desfăşurarea şedinţei în limba română. Constituţia determină pricipiile fumndamentale ale activităţii judiciare: principiul independenţei judecătorilor.2 că: „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”. între cele două ramuri de drept există asemănări semnificative. iar alin. Drept Financiar În ţara noastră nu există o „justiţie administrativă”. IV). Legătura dreptului procesual civil cu celelalte ramuri de drept În ştiinţa dreptului contemporan nu se mai contestă caracterul de sine stătător. mai ales în lumina actualelor reglementări care au transferat în 7 . aşadar.IV. legalitatea. 1. În această parte. Astfel. 4. Legătura cu dreptul constituţional Dreptul Constituţional conţine norme cu valoare de principiu pentru toate celelalte ramuri de drept.

Jurisprudenţa. 26/1990 privind Registrul Comerţului. republicată pentru organizarea judecătorească. republicate. Lg. 1865 şi care. Lg. Lg. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesie de avocat. cu mici excepţii. 1/2000. Lg. de-a lungul timpului a suferit numeroase modificări. Lg. Alte legi care pot fi considerate izvor de Drept Procesual Civil sunt: Lg. Lg. Codul Comercial. 4. V. mijloace specifice. Lg. Legile Legea care formează dreptul comun în materie este Codul de Procedură Civilă.Lg. practicii judiciare nu i se recunoaşte caracterul de izvor de drept. în special: 1. anterior aflate în competenţa sistemului Curţii de Conturi. 554/2004 a Contenciosului Administrativ. iar în sens juridic (formal) tocmai aceste norme. republicată privind Consiliul Superior al Magistraturii etc. 8 . 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. intrat în vigoare la 1 dec. Codul Muncii. ultim Constituţie: „deciziile Curţii constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor”. În categoria derogărilor intră totuşi deciziile Curţii Constituţionale. 15/1991 privind brevetele de invenţii. Constituţia 2. Lg. 303/2004 privind statutul magistraţilor. Un izvor foarte important de drept procesal îl constituie totodată Lg. care să apere relaţiile economice şi sociale. Lg. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. prin izvor de drept se înţelege condiţiile socioeconomice ce impun crearea unui ansamblu de norme. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară etc. 3. În ceea ce priveşte materia Dreptului Procesual Civil aceste acte normative sunt. spre exemplu: Codul Familiei. Tratatele şi convenţiile internaţionale În literatura juridică din ţara noastră. ca. Astfel. puse la dispoziţia organelor specializate ale statului. Lg. 304/2004. Izvoarele dreptului procesual civil Noţiunea de izvor de drept poate fi analizată în două accepţiuni: În sens material. Lg. republicată. 18/1991 privind Fondul Funciar. 317/2004. 31/1990 privind Societăţile Comerciale. potrivit art. 145 alin. Actele normative subordonate legii În această categorie se includ decretele şi ordonanţele de guvern. Norme cu caracter procedural se întâlnesc chiar în alte legi. exprimate prin acte normative. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială. republicată.competenţa tribunalelor specializate litigiile financiare.

Acţiunea legilor de procedură civilă Normele de procedură civilă se aplică în timp. modul de judecare a cauzelor civile şi cel privind punerea în executare silită a hotărilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. 2. Clasificare Normele Dreptului procesual civil reglementează aşa cum am arătat. Acţiunea legilor de procedură civilă în timp 9 . (2) şi art.2.1.norme de organizare judecătorească . 11 alin. (1) din Constituţie. supletive) impun o conduită de la care părţile pot conveni să se abată - 2. derogând de la dreptul comun.Nu în ultima instanţă. normele procedurale se împart în: .3. 20 alin. cu excepţia acelora pentru care s-a instituit o procedură specială Norme speciale de procedură sunt acelea care prescriu reguli de urmat numai într-o anumită materie.Norme procesuale dispozitive (permisive.După caracterul conduitei pe care o prescriu: Norme procesuale imperative prescriu o conduită de la care părţile nu pot deroga. la rândul lor. VI. 1. Normele de drept procesual civil 1. 1. clasificate în: norme de procedură contencioasă norme de procedură necontencioasă norme de executare silită - 1.norme de competenţă . în conformitate cu art. spaţiu şi asupra persoanelor.1. .În funcţie de întinderea câmpului de aplicare: - - Normele generale (de procedură) reglementează raporturile aplicabile în orice materie. în categoria izvoarelor de Drept Procesual Civil trebuie să includem şi tratatele şi convenţiile internaţionale care conţin reguli de procedură şi sunt ratificate de Parlamentul României. După obiectul lor.norme de procedură propriu-zisă Aceste norme pot fi.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. cu excepţia legii penale mai favorabile”. p. 2. in sensul ca legile romane se aplica pe intreg teritoriul tarii. Editura All.5-10. 2004.ZILBERNSTEIN – Drept procesual civil. 7-30.RADU. Iaşi. E.1-23. fără privilegii şi fără discriminari” (art. Bucureşti.2.CIOBANU – Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.STOENESCU. ediţia a VII-a. 9. Editura All Beck. I.1) face ca acţiunea legilor de procedura civila asupra persoanelor să nu ridice probleme deosebite. p. 8.HEROVANU – Principiile procedurei judiciare. Bucureşti. S. 1999. Editura All Beck.BOROI.ROŞU – Drept procesual civil.Stroilă. vol.16 alin. MĂGUREANU . CL. Institutul de Arte Grafice “Lupta” N.I. p. D. Actiunea legilor de procedura civila asupra persoanelor Consacrarea în Constituţie a principiului egalităţii cetăţenilor „în faţa legii şi a autoritatilor publice. Editura Junimea. D. Editura Servo-Sat. Legea procedurală nu are putere retroactivă. 7-32. 21-86. I. 8-31. p.3. Bucureşti. G. 3-31. 1996.Drept procesual civil. 4. ediţia aII-a. 10. 3. 2.1-27.Judecata la prima instanţă. FL. fiind. actele şi faptele ce se produc între momentul intrării în vigoare şi abrogare vor fi supuse legii respective (tempus regit actum).123-195. Editura Global Lex.LEŞ – Tratat de drept procesual civil. 2. (2) Constituţie potrivt cu care: „Legea dispune numai pentru viitor. principiu înscris în art.M.Leagea procesuală civilă produce efectele pentru care a fost edictată în tot intervalul de timp de la intrarea şi vigoare şi până la abrogare. de competenţă şi de procedură propriu-zisă. GHE.Hotărârea – Editura Didactică şi Pedagogică.I – Teoria generală. Editura All Beck. Acţiunea normelor de procedură civilă în timp prezintă anumite particularităţi în privinţa normelor de organizare judecătorească. vol. vol. 2001. 2000.p. DELEANU – Tratat de procedură civilă. p. M. 11-31. Bucureşti. 2001. p. ediţia a IV-a. V. 2004. I.DĂNILĂ.I. p. 303-331.Teoria generală. L. 6. 10 .DURAC – Drept procesual civil. 15 alin. Aşa.RĂDESCU – Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. I. p.TĂBÂRCĂ –Drept procesual civil. 1932. Acţiunea normelor de procedura civila in spatiu Actiunea legilor de procedura civila in spatiu este guvernata de principiul teritorialitatii. p. Editura Naţional. 1983. Arad. 7. 5. vol. Bucureşti. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful