Managementul riscului • Definirea riscului în activitatea organizaţiei; • Procesul de management al riscului; – Identificarea riscului; – Analiza riscului; – Reacţia la risc

. DEFINIREA RISCULUI ÎN ACTIVITATEA ORGANIZAŢIEI Realizarea obiectivelor organizaţiei presupune cunoaşterea şi asumarea unor riscuri multiple: • schimbările de mediu; • schimbările interne; • conceperea unor strategii nerealiste; • erori şi omisiuni în proiectare şi execuţie, etc Risc ð nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Riscul apare atunci când: • un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur; • efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului este nesigură; • atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt incerte. Riscul în activitatea unei firme se referă la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele stabilite în termeni de: • performanţa ð nerealizarea standardelor de calitate; • program ð nerespectarea termenului de execuţie; • cost ð depăşirea bugetului. CLASIFICAREA RISCURILOR

• • •

După mărime: minore, medii şi majore. După producere: - accidentale sau previzibile; - imitente, latente şi manifeste. După loc: interne, externe. După mediu: naturale (catastrofe), artificiale (produse). După destinaţie: de intimidare, de înfricoşare, de terorizare, de dezorganizare, de nimicire.
-1-

modificări ale obiectivelor. Riscurile externe nu se află sub controlul echipei manageriale. • • •  analiza documentelor disponibile în arhiva firmei. ameninţări. Identificarea riscurilor trebuie realizată în mod regulat. cu mai multe faze distincte: • identificarea riscului. erorile şi omisiunile de proiectare şi execuţie. IDENTIFICAREA RISCULUI În faza de identificare a riscului se evaluează pericolele potenţiale.  identificarea riscurilor impuse din exterior (prin legislaţie. Metodele de identificare a riscului:  întocmirea unor liste de control care cuprind surse potenţiale de risc. • • • cum ar fi: condiţii de mediu. vulnerabilităţi. efectele şi probabilităţile de apariţie ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. • analiza riscului. rezultatele aşteptate. personalul. Riscurile interne sunt riscuri pe care echipa managerială le poate controla sau influenţa. dar sunt mai mari atunci când au loc pe fond de disfuncţii.  utilizarea experienţei personalului direct productiv (şefi de secţii şi de echipe). tehnologie. Aceasta trebuie să ia în considerare atât riscurile interne cât şi pe cele externe. pentru identificarea problemelor care au apărut în situaţii similare celor curente. pericole. -2- . estimările costurilor şi a termenelor de execuţie etc.Riscurile există pretutindeni. relaţii cu sindicatele). • reacţia la risc. schimbări în economie. PROCESUL DE MANAGEMENT AL RISCULUI Managementul riscului este un proces ciclic.

REACŢIA LA RISC Reacţia la risc este faza de acţiune din cadrul ciclului managementului riscului. Eliminarea riscurilor are scopul de a îndepărta riscurile. Echipa managerială sau întreprinzătorul poate să: • nu iniţieze o anumită tranzacţie sau afacere. Prin programe de instruire şi conştientizare în domeniul securităţii muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor şi efectul acestora. care să acopere riscurile. • instruirea. P(a) = probabilitatea de apariţie a evenimentului (a). etc. • să se reducă riscurile. Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt: • programarea. Riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasă a echipelor de muncă. folosirii echipamentelor şi a forţei de muncă. în care se încearcă: • să se elimine riscurile. O organizaţie cu aversiune prea mare faţă de risc nu va supravieţui mult timp şi ar trebui să-şi investească capitalul în altă parte. care se calculează ca produs între probabilităţile de apariţie ale anumitor evenimente şi efectele acestora: VA(a) = P(a) x E(a) (3) unde: VA(a) = valoarea aşteptată a evenimentului (a). Simularea utilizează un model al unui sistem pentru a analiza performanţele sau comportamentul sistemului. • condiţioneze oferta. E(a) = efectul apariţiei evenimentului asupra obiectivelor(a). Cea mai simplă metodă de cuantificare a riscurilor este aceea a valorii aşteptate (VA).ANALIZA RISCULUI Faza de analiză a riscului ia în considerare riscurile identificate în prima fază şi realizează o cuantificare aprofundată a acestora. fluxurilor de materiale. • să se repartizeze riscurile. • reproiectarea. • stabilească un preţ foarte mare. Simulările constituie o metodă avansată de cuantificare a riscurilor. -3- . Programarea ştiinţifică a activităţilor cu ajutorul graficelor reţea poate diminua riscurile în limite rezonabile. Cele mai multe dintre opţiunile care elimină riscul tind să scoată organizaţia din afaceri.

mediul înconjurător. stabilitatea politică. – criza de securitate . iar pentru revenirea la starea de normalitate este necesară adoptarea de măsuri specifice. ce poate fi exploatată de cineva din afara sistemului. • Riscurile legate de resursele umane sunt acoperite. stabilesc şi pun în aplicare în mod unitar măsurile necesare pentru prevenirea şi controlul crizelor. economică sau socială. Aceasta se referă la structurile care vor accepta o parte sau întreaga responsabilitate pentru consecinţele riscului. • Pericolul – primejdie. complexitate. o slăbiciune a sistemului. situaţii sau condiţii interne sau externe care. abilitaţi prin lege.ansamblul mecanismelor. la nivel naţional sau internaţional. în care sunt ameninţate sau perturbate condiţiile de viaţă. valorile materiale şi culturale. ordinea şi valorile constituţionale sau îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului. sănătate şi mediu. ameninţare la adresa cuiva sau ceva Noul proiect de Lege privind Sistemul Naţional de Management Integrat al Crizelor(SNMIC) • defineşte criza ca fiind o situaţie de anormalitate. pot determina sau influenţa apariţia şi manifestarea unei crize. Crizele din domeniul ordinii publice pot deveni crize de securitate. • Vulnerabilitatea – un punct slab. prin garanţiile pe care aceştia le oferă. • Disfuncţia – un dezechilibru apărut în sistem. prin acţiune ori inacţiune. prin acţiunea unitară a sistemelor naţionale cu competenţe în domeniu. economică sau socială. • Crizele sunt considerate a fi: – criza de urgenţă civilă . procese. • Riscurile legate de materiale şi echipamente pot fi transferate furnizorilor acestora. ordinea şi valorile constituţionale sau îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului.criză de natura calamităţilor naturale. amploare şi intensitate afectează stabilitatea politică. proprietatea.este criza teroristă sau din domeniul apărării care prin natură. Fazele anterioare crizei • Riscul – reprezintă posibilitatea sau probabilitatea ca o valoare să fie afectată. Alte definiţii • Managementul integrat al crizelor . prin încheierea contractelor colective şi individuale de muncă. cel puţin parţial. procedurilor şi activităţilor prin care factorii de decizie.Repartizarea riscurilor este un instrument performant de management al riscului. -4- . accidentelor tehnologice sau biologice ale căror efecte ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei. în scopul revenirii la starea de normalitate. • Riscurile legate de alţi factori pot fi îndepărtate prin încheierea unor contracte de asigurare. precum şi pentru înlăturarea efectelor acestora.

pârghii şi metode de intervenţie şi de exercitare a controlului. care presupune existenţa unor procedee. alertează sistemul şi se intră în "stare critică". • Măsuri de contracarare a surprinderii – măsuri de natură civilă şi militară aplicate oportun pentru a asigura securitatea forţelor. • Măsurile de răspuns la criză – măsuri predefinite. tehnici.Starea de alertă – situaţie declarată de organele abilitate de lege. Depăşirea segmentului de risc calculat. prin acţiune ori inacţiune. în cazul iminenţei producerii unei crize cu scopul aplicării măsurilor speciale de creştere a nivelului capacităţii de răspuns şi pregătirii populaţiei pentru prevenirea. Identificarea riscului este acţiunea prioritară în acest sens. Provocări şi riscuri la adresa securităţii  incertitudinea şi instabilitatea din interiorul şi din jurul zonei euroatlantice. planificate din timp sau adoptate în urma unei decizii superioare. în stadiile incipiente de evoluţie. • Măsuri preventive – opţiuni generale de acţiune în cadrul managementului integrat al crizelor.  rivalităţi etnice şi religioase. -5- • . pentru revenirea la starea de normalitate. ca membru NATO Există o limită a riscului. un fenomen în care acţiunile aleatoare ce afectează relaţiile din sistem sunt ascendente faţă de capacitatea de manifestare şi de control a legităţilor din sistem. a căror aplicare se decide la nivel politic de către autoritatea naţională de decizie de regulă. • Factori de risc – procese. Dinamica dezvoltării riscului până la starea critică poartă denumirea de "ameninţare". mai ales când este vizată securitatea naţională. identificat ca "risc calculat". alertarea condiţiilor peste această limită ducând la "pericol" sau la "starea de criză". şi implicit. în condiţiile absenţei avertizării privind declanşarea Identificarea riscului pe fond de criză. a Alianţei care are ca obiectiv strategic pace justă şi durabilă în Europa.  post-stabilitatea crizelor regionale de la periferia Alianţei. pot determina sau influenţa apariţia şi manifestarea unei crize. populaţiei şi obiectivelor strategice. cuprinzând proceduri de implementare detaliate ce se aplică imediat de către structurile abilitate.  dificultăţi economice. prin intervenţia unor factori aleatori. limitarea sau înlăturarea efectelor crizei. sociale şi politice. în noile condiţii. situaţii sau condiţii interne sau externe care.

nesiguranţa.     Alte riscuri care merită a fi monitorizate • • răspândirea globală a tehnologiei folosită la producerea armelor. preluat şi dezvoltat la specificul naţional de statele membre. . destrămarea statelor. • mişcarea necontrolată a unor mase mari de oameni – în special ca urmare a conflictelor armate. ca primă etapă în evoluţie. .presiunea timpului. ca durată în evoluţie. • întreruperea fluxului de resurse vitale. inclusiv gestionarea crizei prin folosirea forţei de către NATO. în funcţie de creşterea sau descreşterea crizei. la suferinţă umană şi conflicte armate care ar putea afecta securitatea Alianţei prin crearea de instabilitate în ţările învecinate.intensitatea variabilă. eforturi neadecvate sau eşuate ale reformei. operaţiuni informatice destinate să distrugă sistemele informatice ale NATO. Acestea duc la instabilitate locală şi chiar regională.persistenţa. conform Manualului NATO. partenere şi alte state.ameninţarea. ca urgenţă. Alianţa contribuie la prevenirea crizelor şi la dezamorsarea lor într-o fază incipientă. ca manifestare. chiar dacă nici membrii Alianţei nu ajuns la un punct de vedere comun cu privire la definirea riscurilor sau a crizelor şi nici a procesului de gestionare a acestora. • NATO a dezvoltat un întreg mecanism structural şi procedural de gestionarea crizelor. sabotaj şi crimă organizată. Fundamentele managementului riscului în situaţii de criză în unele ţări din Alianţa Nord-Atlantică. -6- . inclusiv în alte ţări NATO. • Experienţa NATO nu poate fi eludată. • Obiectivul important pentru Alianţă îl constituie identificarea principalelor caracteristici ale crizei şi implicaţiile acestora pentru procesul de gestionare. Sunt luate în consideraţie. Consultările şi coordonarea eforturilor ţărilor NATO includ reacţia acestora faţă de riscuri.dispute teritoriale. • acte de terorism. următoarele caracteristici: . rezultată din informaţiile insuficiente şi nesigure.surprinderea. . încălcarea drepturilor omului. . .

.stabilirea Consiliului Nord Atlantic (NAC) ca autoritatea cea mai înaltă în gestionarea crizei.  prevenirea escaladării. în următorul algoritm: . .Centrul de Criză al NATO O consultare între ţările membre NATO capătă o importanţă cu totul deosebită în situaţiile de criză.Atlantic (NACC). şi este inclusă în programele individuale de parteneriat pentru ţările candidate. sintetic. • Gestionarea crizelor este unul din domeniile de activitate convenite că figurează. Materializarea metodelor şi procedurilor de gestionare a crizelor se regăseşte în Centrul de Criză al NATO.  retragerea din teritoriul ocupat. . • Astfel.managementul crizelor – Ne propunem să detaliem coordonatele de funcţionare a mecanismului de gestionare a crizelor în cadrul NATO pentru a înţelege mai bine ce avem de făcut în noua calitate de membru cu drepturi depline pentru România. în programul de lucru al Consiliului de Cooperare Nord .  revenirea la normal. primele şase articole din Tratatul de la Washinton se referă la managementul crizelor.  sprijinul operativ. deciziile privind planificarea forţelor militare se iau numai cu autorizarea politicului.controlul politic permanent asupra militarilor. militar şi civil cu amplificare pe diferite faze ale crizei. luarea rapidă a unor hotărâri pe bază de consens în domeniul politic.  asigurarea încetării acţiunilor.  gestionarea în faza de preconflict. În asemenea circumstanţe. depinde esenţial de consultare şi de colaborare între guvernele statelor membre. urmărind:  atenuarea tensiunilor şi prevenirea crizei. atât în cadrul Consiliului şi al Comitetului pentru planificarea apărării. Dacă ostilităţile s-au declanşat:  iniţierea controlului soluţiilor de răspuns. ca problemă legată de planificarea apărării şi de chestiuni militare. în principiu.stabilirea rolului ambasadorilor statelor membre. promovarea destinderii. • Priorităţile se înscriu. care are regim de funcţionare permanent.coordonarea acţiunilor tuturor forţelor participante. Această colaborare se desfăşoară. . • NATO . cât şi în Comitetul militar ori în cel politic. militar ori de urgenţă civilă.luarea în comun şi prin consens a deciziilor. -7- .

Comisia Naţională pentru Probleme de Apărare. subordonat locţiitorului şefului Statului Major General şi condus de un general cu două stele. bazele sale democratice. sistemul administraţiei de stat. Ministerul Afacerilor Externe şi alte ministere. logistică. Ministerul Apărării (Centrul Operaţional pentru Crize). În procesul de management al crizelor mai pot fi implicate: Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC). sub preşedinţia cancelarului federal şi Comitetul de criză ad-hoc. Iordania. Consiliul Întrunit Permanent (PJC). astfel: operaţii.  Germania activează la criză Consiliul Federal de Securitate. Comitetul Politic (PC). administraţiei teritoriale sau a persoanelor fizice/juridice.  Olanda are constituit Centrul Militar pentru Gestionarea Crizelor. Comisia NATO – Ucraina (NUC). mari pagube materiale.  Republica Cehă are un Centru operativ pentru gestionarea crizelor în subordinea Ministerului Apărării. sinteze. compus din aproximativ 40 de persoane şi condus de un general cu o stea.  Belgia organizează sistemul naţional privind managementul crizelor compus din: primul ministru. economie şi apărare. planificare şi ofiţeri de legătură. alcătuit din miniştrii de externe.• Pentru îndeplinirea misiunilor rezultate din managementul crizelor. Comitetul Ministerial pentru Apărare. culturale şi în mediul înconjurător ale căror urmări nu pot fi înlăturate prin acţiunea obişnuită a organelor puterii de stat. iar compunerea şi modul de funcţionare al acestei structuri sunt stabilite printr-o lege specială nepublicabilă. exerciţii/aplicaţii.  -8- . compus din 133 de specialişti. comunicaţii şi informatică. Maroc şi Tunisia). cursul economiei naţionale. În concepţia Republicii Cehe o situaţie de criză este aceea în care sunt ameninţate iminent suveranitatea şi integritatea teritorială a statului. Consiliul Nord – Atlantic este ajutat de: Grupul de Coordonare Politică (PCG). subordonat locţiitorului şefului Statului major General şi este organizat pe secţii. Comitetul Militar (MC). Parteneriatul Strategic NATO – Rusia şi Dialogul Mediteranean (Egipt. Israel. finanţe. Consiliul de Miniştrii.  Grecia gestionează situaţiile de criză prin Consiliul Guvernamental al Afacerilor Externe şi al Apărării (KYSEA). Mauritania. Statele Partenere pentru Pace (PfP). viaţa şi sănătatea unei mari părţi din populaţie. Comitetul pentru Planificarea de Urgenţă Civilă (SCEPC). Managementul crizelor în unele state membre NATO Franţa are constituit Centrul Operaţional Interarme. La aceştia se adaugă personalul angrenat temporar pe timpul gestionării crizei. interne. care este compus din reprezentanţi ai principalelor ministere. sub conducerea şefului Direcţiei de Spaţiu din Ministerul Afacerilor Externe.

Structurile active. destinat prevenirii epidemiilor.Serviciul Român de Informaţii. a riscurilor medicale. . instituţia responsabilă cu securitatea naţională. cu rol de coordonare a celorlalte servicii de informaţii.Agenţia Naţională pentru Controlul Exporturilor Strategice. de tranzitul de produse şi reziduuri radioactive şi cu autorizarea agenţilor economici ce folosesc asemenea produse. -9- .Serviciul de Protecţie şi Pază. în domenii aferente prevenirii conflictelor şi avertizării timpurii: . .  Sistemul românesc de management al riscului. . . . .Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. . specializat pe reacţii în cazul dezastrelor. .Direcţia Sanitar . direct sau prin Comunitatea Naţională de Informaţii. specializată în prevenirea poluării.structuri departamentale de informaţii ale MApN (DGIA) şi MAI (DGIPI).Serviciul de Informaţii Externe. cu roluri capitale în informarea şi sfătuirea decidenţilor politici şi executivi: .Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. contrainformaţii şi securitate. . contrainformaţii şi de protecţie. condus de un general cu două stele şi compus din aproximativ 60 de persoane. destinată controlului armelor şi produselor strategice speciale.Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor (OPC). .Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. care include şi Protecţia Civilă. specializată în stabilirea calităţii produselor animale şi în profilaxia bolilor animalelor. specializat în protecţia consumului de produse de proastă calitate.Regia Autonomă Apele Române. responsabilă cu alimentarea cu apă a comunităţilor umane. responsabilă cu securitatea produselor radioactive şi ramurile industriale ce folosesc aceste produse.Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă. . dar şi de calitatea apei.Ungaria dispune de un Centru operaţional pentru situaţii de criză care este subordonat şefului Statului Major General. B.Veterinară. . . de prevenire a conflictelor şi de avertizare timpurie Trei tipuri diferite de instituţii: A. Serviciile de informaţii.Agenţia pentru Protecţia Mediului.structuri guvernamentale cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale.SANEPID.

tot mai greu de anticipat. • Pentru a acţiona eficient pe întreg spectrul de crize. diplomatice.  Departamentul Analiză Strategică şi Coordonare. printr-o postură activă în domeniul prevenirii conflictelor şi gestionarea crizelor. în aşa fel încât contracararea eficientă a riscurilor şi ameninţărilor să fie cu adevărat posibilă. lucrează şi oferă baze de date pentru AVERTIM. pericolul transformării unor riscuri. cu rolul de a strânge informaţii de la toate serviciile şi agenţiile. cutremure.  Agenţia Naţională de Avertizare Timpurie – AVERTIM. specializate în managementul crizelor în timp de pace. de a le prelucra şi interpreta. MApN. SANEPID. un departament al Statului Major General al Armatei Române. graniţa dintre riscurile interne şi cele externe. iar efectele posibile ale unor ameninţări catastrofale . subordonat MAE. apărut la 11 septembrie 2001 pe baza rezoluţiei 1373 a Consiliului de Securitate. precum tendinţele separatiste. MAI. utilizând întreaga gamă de instrumente politice. Ministerul Economiei şi Comerţului. în subordinea MAE.) în ameninţări majore la adresa securităţii naţionale este posibil şi trebuie abordat într-o manieră sistematică şi anticipativă. se subliniază în Strategie. Ministerul Sănătăţii. comunităţilor sau statului devine tot mai puţin relevantă. SIE şi STS. OPC. SRI. • Dinamica stărilor de tensiune şi crizelor recente au scos în evidenţă necesitatea unei abordări mai cuprinzătoare.  Comitetul Interministerial pentru Situaţii de Criză – CINTERSIC. până la decretarea stării de asediu. În CINTERSIC sunt reprezentate.  Comitetul Operaţional de Conducere Militară – COCMIL. forţa de supraveghere şi avertizare timpurie şi forţa de acţiune. după criza antraxului. Ministerul Finanţelor. la care s-au adăugat. emiţând concluzii şi soluţii pentru decidenţi. Perfecţionarea mecanismelor de gestionare a crizelor -SSN • În epoca globalizării. într-o reţea modernă şi funcţională. la nivel de miniştrii şi directori de agenţii: MAE.C. care are în subordine două forţe active. cu efecte asupra securităţii cetăţenilor. accidente nucleare etc. • „Reducerea influenţei riscurilor la adresa securităţii.10 - . Ministerul Transporturilor. România trebuie să implementeze un sistem naţional integrat de management al crizelor ce va articula. din administraţia centrală şi locală . Poşta Română. • Pe plan intern. vor constitui coordonate permanente ale politicii de securitate a României”. militare şi civile de gestionare a acestora. toate structurile naţionale cu atribuţii în acest domeniu .civile şi militare. mişcările anarhice şi alte acţiuni violente sau a riscurilor de mediu (inundaţii catastrofale. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi Agenţia de protecţie a Mediului. Noile instituţii apărute după 11 septembrie sau în procesul de integrare euro atlantică.

controlul manifestărilor. de comunicaţii etc. şi implicit. forţelor şi mijloacelor destinate pentru managementul crizelor va viza cu prioritate:  soluţionarea crizelor şi gestiunea consecinţelor în caz de criză provocate de acţiuni teroriste.  limitarea efectelor.  restabilirea activităţii normale în caz de întrerupere a fluxurilor vitale: energetice.11 - . financiare şi de altă natură folosite pentru prevenirea pericolelor. Perfecţionarea mecanismelor de gestionare a crizelor Dezvoltarea mecanismelor. în noile condiţii. asigurând autonomia subsistemelor componente. chimice sau biologice. normelor. de prevenire a conflictelor şi de avertizare timpurie există. sistemul va putea să răspundă oportun şi adecvat diferitelor situaţii de criză. prin orientarea spre misiuni. pentru gestionarea întregului spectru al crizelor. dar nu este coordonat şi. lichidarea consecinţelor şi restabilirea stării de normalitate. astfel încât acestea să poată deveni operaţionale şi să reacţioneze în funcţie de natura şi amploarea crizei.  prevenirea.  .  prevenirea şi contracararea efectelor pandemiilor. • În acelaşi timp. alimentare. În concluzie Identificarea riscului pe fond de criză. a Alianţei. medicale. ca atare. Există provocări şi riscuri care se impun a fi neutralizate din faze incipiente.  înlăturarea urmărilor accidentelor industriale. înlăturarea efectelor şi restabilirea funcţionării sistemelor economico-sociale în caz de cutremur major. structurilor. procedurilor.  Sistemul românesc de management al riscului. reprezintă o acţiune prioritară a României.şi va asigura coordonarea eficientă a resurselor umane. înlăturarea consecinţelor şi restabilirea activităţii normale în caz de atac cu arme de distrugere în masă sau de accidente implicând substanţe radioactive. evitându-se criza. • Acest sistem va urmări asigurarea unui nivel optim de pregătire şi planificare operaţională şi de funcţionalitate a tuturor structurilor de decizie şi execuţie cu responsabilităţi în domeniu.  Fundamentele managementului riscului în situaţii de criză în unele ţări din Alianţa Nord-Atlantică vin să exemplifice şi să dea soluţii pentru mai noii membri. nu poate fi eficace. înţelegând că este vizată securitatea naţională. prevenirea şi înlăturarea efectelor inundaţiilor şi a altor consecinţe provocate de schimbările climatice majore. materiale. ca membru NATO.

bazată pe valori. Apropierea de oameni. Controlul eficient şi strict. Pregătirea şi motivarea personalului. presupune armonizarea legislativă şi procedurală cu sistemul de gestiune a crizelor de securitate. activitate prevăzută în Strategia de Securitate Naţională. a stărilor de tensiune din domeniul securităţii publice şi a urgenţelor civile din NATO şi Uniunea Europeană. Un nou portal informaţional! Dacă deţii informaţie interesantă si doreşti să te imparţi cu noi atunci scrie la adresa de e-mail : support@sursa. Realizarea scopului propus.md .Perfecţionarea mecanismelor de gestionare a crizelor.  FACTORII DE SUCCES ÎN EVALUAREA RISCURILOR • • • • • • • Acţiune continuă. Autonomia şi descentralizarea decizională.12 - . Conducerea suplă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful