Caracterizarea lui Gavrilescu Numele personajului este sugestiv pentru existenta si caracteristicile acestuia.

Numele provine de la Arhanghelul Gavril, sugerand aspiratia spre o existentaspirituala inalta. Personajul visa “arta pura”, probabil sa atinga perfectiunea inmuzica sau in arta interpretarii la pian. Nu a reusit acest lucru si a devenit unmodest professor de pian si a ramas toata viata un om comun, un anonim, lucrureflectat de terminatia numelui sau “-escu”. Gavrilescu este un personaj call (esteatras de lumea sacrului dar nu intelege ce i se intampla).Este un orfeu ratat care incearca sa-si compenseze esecurile prin refugiul inreverie.. Este genul anonimului dominat de teama si care nu s-a implinit niciprofesional si nici existential.Eroul a urmat studii universitare in Germania si si-a dorit sa ajunga in domeniulmuzicii, fie un mare compozitor , fie un pianist celebru. Declara mereu ca a visat“arta pura” , insa s-a complacut in statutul de profesor de pian care pregatea inparticular copii din familiile bogate.Daca personajul ar fi activat intr-o institutie ( scaoala, facultate) s-ar fi implinitprofessional pentru ca ar fi pregatit copii care puteau sa devina oameni celebri.Statutul sau este acela al omului comun care castiga modest de la oamenii bogati.Gavrilescu nu s-a realizat nici material, el a trait aproape de saracie.banii castigati din lectiile de pian nu i-au permis o existenta deosebita. A locuit toataviata intr-o casa extreme de modesta, nu si-a permis nici un excess au vreo palcere.Nu a frecventat nici cafenelele, nu a fost nici macar la carciuma. Sigurul lucru deprêt pe care l-a avut el si Elsa a fost un pian.Exista doua femei in viata protagonistului Hildegard, iubirea adevarata, , pe carea considerat-o “femeia vietii sale”,si banala Elsa, femeia rutinei cotidiene intalnitaprin hazard cu repercursiuni nefaste asupra existentei artistice a eroului, care ilhranise de cateva ori pentru ca era student sarac. Casnicia lui nu este fericita, areun aspect formal. In plan afectiv, Gavrilescu a avut deceptii. Totul s-a datorat friciisale si sentimentului de datorie gresit inteles. A iubit-o pe Hildegard In modinexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa.Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptatreciproc. Elsa e o femeie simpla, fara pretentii intelectuale. Atasamentul ei fata deGavrilescu a fost de suprafata, dovada in acest sens este faptul ca ea pleaca rapidin Germania la rude, dup ace Gavrilescu dispare.Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici in plan social sau uman. El nu aavut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. Nu a avut prieteni,iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. Ne facand nicim deosebit, nu aintrat in memoria colectiva. Vecinii nu isi amintesc de el, iar ceilalti cu care a venitin contact l-au uitat foarte repede. ersonajul a fost dominat de teama, el nu a intreprins nici o actiune care sa-Ipuna in valoare calitatile de professor sau umane. Este genul de om timid, incapabilde gesture marete pentru sine sau pentru cei din jur. Se defineste ca un om cult,politicos si comunicativ, insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru calipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifiantiEste un personaj mediocru, un veritabil anti-erou ce nu poate sa ajunga initiat, Inschimb isi regaseste trecutul. Fiind un om correct si familist pentru el saptiultigancilor este tabu. Eugen Simion calsifica personajele eliadesti in functie deatitudinea lor in fata misterului:1 . C e i c a r e s t i u d a r n u s p u n ; 2. Ei care nu cred (agentii istoriei profane, reprezentantii spirit ului ingust), din adoua categorie facand parte si Gavrilescu. Este un “artist” camuflat in urmavicisitudinilor vietii intr-un rutinier professor de pian. Existenta sa estedominate de logica dublului, bovarismul existentei artistice pure fiind dublatde tribulatiile cotidiene accumulate sub zodiac pacatului umilitor.Motivul esecului de a trece in moarte e usor de decriptat:”ratacind in trecutprotagonistul ramane captive formelor vietii intr-un perimetru al mortii in careintruparile nu mai au nicio relevant” (este un ratat in viata si in moarte).In mod simbolic eroul devine pentru o clipa artist la tiganci, pierzandusipartiturile, “cantecele ii veneau unul dupa altul, se apleca asupra pianului, parca arfi vrut sa rascoleasca clapele, sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile in panteculpianului.