You are on page 1of 196

Universitatea Bucureşti Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială Programe de master: Administraţie publică Antropologie, dezvoltare comunitară şi regională

Dumitru Sandu

DEZVOLTARE COMUNITARĂ SI REGIONALĂ

Bucureşti , 2010

Dezvoltare comunitară şi regională

În 2004 am publicat , la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Universitatea Bucureşti, o primă formă a cursului Dezvoltare comunitară. Concepte, principii, experienţe. Un an mai târziu, cu mici modificări, cursul a apărut la POLIROM sub titlul Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică ideologie. Prezentul volum reprezintă , în esenţă, o extindere a lucrării puse în circulaţie în 2004. Principala completare adusă o reprezintă includerea unor capitole referitoare la dezvoltarea regională. Este o completare firescă legată şi de logica domeniului şi de rolul meu didactic. Dezvoltarea comunitară, în epoca globalizării, este din ce în ce mai mult, afectată de procese care se desfăşoară în spaţii regionale sau transnaţionale. Fenomenle de de-localizare a unor activităţi sociale fac şi ele tot mai necesara integrarea perspectivelor comunitare şi regionale ale dezvoltării. În plan didactic, cursul pe care îl predau la facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială începând din anul 2000 - când a fost statuat programul de master „Dezvoltare comunitară şi regională‖ (redenumit ulterior „Antropologie şi dezvoltare comunitară‖) - a fost structurat cumulativ pe tema dezvoltarii comunitare şi regionale. În legătură cu dezvoltarea comunitară, principala noutate o constituie formularea unei ipoteze asupra modelelor de bază din domeniu care au circulat în România, pe termen lung, începând de la Spiru Haret, „comitetele şcolare‖ din perioada ministeriatului lui Constantin Angelescu, continuând cu retorsiunea dezvoltarii participative în perioada comunistă şi până la programele LEADER asociate cu integrarea ţării în UE. În plus este pus în evidenţă faptul că, în afară de domeniile distincte dezvoltare comunitară şi dezvoltare regională, începe să se constituie tot mai clar un domeniu de sinteză centrat pe dezvoltarea de tip comunitar-regional. Sunt formulate detalieri în legatură cu rolurile şi tipurile de agenţi implicaţi în dezvoltarea comunitară, funcţiile facilitării, ideologia participativă etc. Partea întâi a lucrării tratează dezvoltarea comunitară atât ca domeniu de cercetare cît şi ca tehnică de inginerie socială. Partea a doua este o introducere în cercetarea regionalizărilor din România, considerate sub aspectul relevanţei lor pentru dezvoltare, cultură şi sociabilitate. În calitate de co-autor la proiectarea regiunilor de dezvoltare instituite în 1998 formulez cateva opinii asupra temei. Am renunţat la unele dintre anexele care făceau lectura mai dificilă. Volumul este un prim draft pentru o a doua ediţie a lucrării editate de POLIROM în 2005.

1

........................................................ 140 2 ............................. 77 Ideologii implicate în dezvoltarea comunitară ...............................................................................Dumitru Sandu Cuprins PARTEA ÎNTÂI: DEZVOLTARE COMUNITARĂ ............. 117 Tipologia culturală a satelor ........................................................... 70 Un model comprehensiv al DEVCOM ........... 67 Educaţia populară în spirală .... 11 „Familia‖ DEVCOM ..................................................................................................... „prin‖ şi „pentru‖ comunitate ....................................................................................................................................................................................................... 9 „În‖.......................................................... 42 Ideologia participativă .............................................................................................................................................................................. 87 Democraţi...... 10 „Comunitatea‖ din DEVCOM ............................. autoritarişti şi rebeli în România socială ..................................................................................................................................................................................... 9 Schimbare voluntară „prin‖ comunitate ...................... 14 Modele şi agenţi de dezvoltare comunitară în România ................................... 132 Unde sunt satele de maximă dezvoltare/sărăcie .................................... 33 Asociaţiile pentru aducţiunea apei potabile........................................................................................................................................................................ 55 Anexă......................................... 50 În loc de concluzii .............. 64 Analogia cu sistemele dinamice adaptative (Modelul Kauffman ) .. 4 Întrebări ..................................................................................................... 24 Tipuri ideala de dezvoltare comunitară ........................... 4 Dileme ale dezvoltării comunitare în România ........................................................................................................................................................................................................................................................ 136 Sărăcia comunitară ca izolare (grila FRDS) ......................................................................................................................................................................................... 22 Raportarea la beneficiari în dezvoltarea locală .. 116 Sate funcţie de experienţa de migraţie internaţională ........................................... 22 Roluri în dezvoltarea comunitară ................. 71 Cazul „promotorului local‖ ca tip de agent comunitar ................................ 7 Ce este „dezvoltarea comunitară” (DEVCOM)? ............................................................ 83 Ideologii sistematice ....................... 61 Construirea spaţiilor de participare comunitară ............................................... 46 Credinţa în proiecte în spaţiul comunitar-regional ................................................................................... 64 Codificarea bunelor practici în DEVCOM ..............................................................................un caz de participare comunitară ......................................................................... 33 Acţiune comună în interesul grupului de apartenenţă ... comunitarişti........................................................................................................................................................................................................................................... 25 Participare comunitară. Un sondaj asupra participării comunitare în 14 sate ... 123 Satele pe scala sărăcie-dezvoltare comunitară .................................... 35 Cultura participativă .................................................................................................................................................................................................................... 83 Ideologii sociale ............................................................................................................................................................. 105 Cunoaşterea diversităţii – condiţie a DEVCOM ... 131 Indicele dezvoltării satului .................................................................................................................................................................. 87 Ideologii difuze în domeniul identitar-etnic ............................... 4 O inovaţie socială .................................................... 6 Opţiuni...........................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................................................................................................................. 153 Distribuirea regională a capitalului uman ..............Dezvoltare comunitară şi regională PARTEA A DOUA : DEZVOLTARE REGIONALĂ .................................................................................... 162 Ariile culturale ca matrice de sociabilitate ...................................................................................................................................................................................................... 166 Profil de sociabilitate .......... 179 Dicţionar de termeni folosiţi în analiza dezvoltării comunitar-regionale .................................................................................................... 144 Carta Verde –fundament şi provocare în noua dezvoltare regională din România 144 Capitalul uman în dezvoltarea regională........................................................ 182 3 ............................. 161 Diferenţieri rural-urban ............. 154 Investiţii pentru producerea capitalului uman .................. 167 Regionalizari identitare ............................................... 164 Profil de toleranţă ......... 176 Tradiţionalism identitar ............................................................................. 152 Măsurarea capitalului uman regional ........................................... 176 Regionalizarea problemelor sociale ........................................................................................................................

1995-1999). Ionescu 2004. asociaţii1. actorii schimbării. din practica şi cu sprijinul unor instituţii internaţionale de tipul Uniunii Europene. iniţiatorul intervenţiei. cursuri şi materiale universitar-academice (Zamfir. Care este statutul schimbărilor de acest gen în România de după 1989? La prima vedere. 2 Legea 129/1998 privind înfiinţarea. CAR Centrul de Asistenţă Rurală de la Timişoara etc. rolul fundamental în relansarea DEVCOM în România anilor 1996-2000 l-au avut: • Banca Mondială prin instituţionalizarea unui fond de dezvoltare socială (Fondul Român de Dezvoltare Socială FRDS2) în acţiune conjugată cu • USAID (prin programul World Learning Democracy Network Program in Romania. dar şi • DFID (Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională al Marii Britanii). voi spune că „dezvoltarea comunitară‖ se referă la schimbări voluntare în. funcţie de capacitatea comunităţilor locale de a se auto-organiza sau mobiliza pentru participare. Deocamdată reţinem că este vorba de o inovaţie socială. Voicu şi Voicu. coord. mobilizare a capitalului social etc. Individualizările în această familie vin din multiple direcţii: domeniul „mai binelui‖.Dumitru Sandu PARTEA ÎNTÂI: DEZVOLTARE COMUNITARĂ Dileme ale dezvoltării comunitare în România O inovaţie socială „Dezvoltarea comunitară‖ (DEVCOM) este o etichetă tolerantă pentru o familie. Canalele pe care vin astfel de modele instituţionale sunt. Fermentul care susţine dezbaterea este dat în bună măsură de oportunităţile de rezolvare a unor probleme sociale locale prin programe de combatere a sărăciei sau de dezvoltare care deschid drumul spre resurse.în contextul românesc de după 1989. Acţiunile de dezvoltare comunitară sunt reluate în anii 90 în baza unui transfer masiv de experienţă internaţională codificată în modele de facilitare şi în instituţii de gestionare a practicilor comunitare. DFID etc. care trece dincolo de zidul comunist al secolului trecut. participare locală. 2000. Se dezvoltă controverse la modul explicit sau implicit în legătură cu rolul posibil al dezvoltării comunitare. Băncii Mondiale. modul de a da viaţă gândului de dezvoltare. Scheme de intervenţie socială comunitară sau regională bazate pe idei de parteneriat. Abia după 1998 în România se vorbeşte tot mai frecvent de „dezvoltare comunitară‖. DEVCOM este. În seria acestora. Acestea au fost preluate . În formulare sintetică. Vom vedea pe parcursul lucrării cât de nouă este abordarea pe context românesc şi pe timp lung. 2006) sau acte guvernamentale care operează cu sintagma respectivă. al noilor actori ai dezvoltării. detaliată în capitolul următor. tipul de comunitate etc. relativ dezorganizată. în principal cele ale unor actori foarte activi în câmpul dezvoltării internaţionale ca donatori. sunt tot mai mult experimentate în context românesc. majoritar. UNDP. fundaţii sau agenţii. Sintagma şi algoritmii de acţiune pe care îi desemnează reprezintă noutăţi relative la timp şi loc. şi 1 Cazul ARDC Asociaţia Română de Dezvoltare Comunitară. Apar proiecte ale unor ONGuri. de practici sau modele de intervenţie locală care au sau tind să aibă ca rezultat „mai binele comunităţii‖. prin şi pentru comunitate. o inovaţie socială . organizarea şi funcţionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială 4 .

Cultura şi problematica socială locală contează foarte mult în dezvoltarea comunitară. fundamentarea schimbărilor prin proiecte. regional şi comunitar pe care îl cunosc şi de care sunt interesaţi.facilitare. mai mult la nivel academic decât practic apare şi recursul la tradiţiile fondatoare de genul celor instituite prin concepţia şi practica echipelor regale în perioada anilor ‗30. 5 . de noutate şi dezbatere atât în plan practic. parteneriat. prin trăire directă. Şi nu este rău pentru că procesul de învăţare socială a dezvoltării prin proiecte şi prin participare directă a beneficiarilor schimbării nu se poate lansa şi realiza decât prin încercări şi erori. nu poate fi vorba să ţintim spre elaborarea unui model standard. Fundaţia Charles Stuart Mott. În consecinţă. membrii în ONGuri sau agenţii focalizate pe dezvoltare comunitară sau în structurile de conducere ale acestora • învăţare şi difuzare la nivel comunitar.Dezvoltare comunitară şi regională • Fundaţia Soros (mai ales prin Centrul de Asistenţă Rurală CAR şi prin Centrul pentru Dezvoltare Economică CDE). ceea ce propun în continuare este o primă formă de manual-de-explorare a domeniului DEVCOM din perspectiva problematicii sociale actuale din România. în contextul dat. – au acţionat ca mecanisme esenţiale pentru instituţionalizarea dezvoltării comunitare. Este necesar însă ca odată lansate procesele de dezvoltare participativă să fie susţinute la nivel social prin formarea unor actori specializaţi sau calificaţi care să poată susţine procesul din interior dar cu avantajele cunoaşterii principiilor şi practicilor bune din domeniu. Utilitatea lui formativă îmi pare a fi însă discutabilă. Nu este în intenţia mea să fac o istorie de detaliu ci să pun în evidenţă tipuri de mecanisme care au dus la structurarea principalelor modele de practică în domeniul dezvoltării comunitare. din ţară şi din străinătate. Centrul de Asistenţă Rurală. Pe un astfel de fundal. Au fost activi şi alţi actori precum donatorii bilaterali (guvernele Olandei. metodelor de cunoaştere din domeniu. evaluare etc. pe baza cunoaşterii unei astfel de experienţe se poate ajunge la codificări de tipul manualelor standard. • asimilare a expertizei la nivel de facilitatori. experţi şi comunităţi. Cum un manual este o codificare de experienţă. Delegaţia Comisiei Europene etc. Formarea unor specialişti în DEVCOM sau socializarea unor noi actori care să favorizeze procese de dezvoltare locală bazate pe iniţiativă şi participare locală ar putea fi ajutată de contactul cu o prezentare bazată pe ideea de coerenţă şi diversitate. prin raportare la practici şi analize asupra DEVCOM din situaţi sociale diferite. abilitare comunitară. în cadrul mişcării sociale patronată de Dimitrie Gusti. Principalele linii de structurare a practicilor DEVCOM au fost de tip • organizaţional prin proiectarea şi înfiinţarea unor instituţii specializate de tip FRDS. cu toate componentele ei . la nivel de practică socială. în interacţiunea dintre organizaţiile orientate comunitar. tehnicilor de intervenţie. intervenţiile comunitare de tip DEVCOM au fost preluate în spaţiul românesc mai mult prin conţinutul lor tehnic. cât şi de cercetare socială.). Cercetarea socială aplicativă este din ce în ce mai mult implicată fie în fundamentarea unor programe sociale care au în designul lor componenta participativă a dezvoltării locale fie în estimarea impactului social al unor astfel de programe sau proiecte. Danemarcei. In timp. Voi încerca să propun un cadru conceptual de integrare a teoriilor. Ar fi posibilă adaptarea unui manual elaborat în alt context cultural pe tematică DEVCOM. In tot acest context.Germaniei. Reţele de instituţii şi procese de difuziune a inovaţiei sociale numită dezvoltare comunitară. mobilizare de resurse. Deocamdată. ca agregare de reguli care prin aplicare este de aşteptat să ducă la „mai binele comunitar‖. elaborarea unui manual de dezvoltare comunitară acum şi aici poate părea imposibilă sau hazardată. O adaptare de coduri tehnice sau culturale pentru a fonda intervenţii eficiente social şi economic nu se poate face însă decât prin experimentare. Lor le revine rolul de a adapta efectiv practicile DEVCOM la contextul naţional. Japoniei etc. de intervenţie socială.

majoritatea programelor de dezvoltare locală îmbrăţişează ideologia participării comunitare. Specialistul sau comunitatea? Cine stabileşte agenda de dezvoltare locală. opţiunea favorabilă administraţiei susţine că ONGurile nu au competenţă. sunt principalul agent de DEVCOM în majoritatea localităţilor ţării. din exemple şi date. sunt supradeterminate de către donatori externi sau elite locale şi nu de interesul grupurilor marginale pe care ar trebui să le servească . polaritatea menţionată face parte dintr-o serie mai largă de opoziţii ai cărei termeni esenţiali sunt statul. capacitatea sporită de a mobiliza resursele locale de cooperare. nu este suficient să spui că ambele categorii de actori contează . viziunea cui contează? Specialistul sau comunitatea ? Specialistul poate fi facilitator local sau din partea unui ONG extralocal.Rămâne de răspuns la întrebările „cum‖. de ce natură sunt obstacolele de interacţiune eficientă între administraţie şi ONG. Asupra semnificaţie acestor cadre de referinţă voi reveni . Dezvoltarea locală se produce însă tot mai mult prin proiecte cu finanţare locală sau extralocală. Întrebări Primăria sau ONGul?3 In prezent.Dumitru Sandu Desigur.instituţiile de caritate – ONGurile – piaţa. La rândul ei. „unde‖ şi „de ce‖? Cum pot coopera. Desigur. primăriile şi. DEVCOM operează diferit funcţie de fiecare dintre aceste cadre de referinţă (Kenny. cine dă cele mai bune soluţii la probleme. In principiu. comunităţilor sau instituţiilor pe care le voi invoca sunt afectate de propria scară de valori. sursele de 3 In fapt. distanţarea de jocurile politice. implicării săracilor sau altor grupuri comunitare în identificarea problemelor şi în luarea deciziei. Ceea ce este mai puţin vizibil dar foarte important voi încerca să fac explicit însă încă dintru început. în genere. de obicei. consultant sau reprezentant al instituţiei care asigură resursele pentru acţiunea comunitară. Ipoteza de acţiune pe care o susţin este cea a interacţiunii celor două categorii de actori în activităţile DEVCOM. Pot ONGurile concura primăriile în mobilizarea comunităţii pentru împlinirea propriei dezvoltări? Ce relaţii pot şi trebuie să existe între administraţia locală şi ONGuri în procesul de dezvoltare locală? În ce variantă este descurajată în mai mare măsură tentaţia corupţiei? Care este rolul liderilor informali şi al structurilor tradiţionale de asociere în promovarea şi susţinerea unor proiecte de dezvoltare locală? La toate aceste întrebări se răspunde prin opţiuni pentru administraţia publică locală sau pentru sectorul ONG. în termeni de putere şi competenţă. se va vedea cu uşurinţă din cuprins. Cât întemeiat prin fapte este un astfel de discurs? În ce măsură puterea finanţatorului şi orgoliul de expert/consultant nu alimentează practici elitiste sub paravanul unor mecanisme formale de consultare locală sau de evaluare? Atâta vreme cât există încă o cultură democratică slab structurată. Astfel îşi pot spori şansele de reuşită în condiţii de resurse limitate şi pot reduce tentaţiile de corupţie prin provocarea permanentă a partenerului sau competitorului pentru transparenţă sporită. în sprijinul celei de-a doua variante este invocată flexibilitatea. de experienţele personale din domenii conexe DEVCOM. Este vorba de orientările valorice care îmi subsumează demersul şi de ipotezele pe care le susţin în înţelegerea dinamicii de dezvoltare a comunităţilor locale din România anilor 2000. 6 . folosesc banii din proiecte pentru îmbogăţirea celor care le coordonează şi nu pentru binele public. în ce contexte interacţiunea este mai bună sau mai proastă. administraţiile locale. transparenţa sporită. Argumentul standard pentru prima variantă este dat. selecţiile pe care le voi face din literatura de specialitate şi din lumea exemplelor. Participarea populaţiei locale la luarea deciziilor de dezvoltare şi la implementarea proiectelor este foarte diferită de la o situaţie la alta. 2001). Pot interacţiona la modul cooperare sau competiţie sau control reciproc. Care anume sunt experienţele de viaţă sau de cercetare care m-au apropiat de tematica tratată în volum.

Dezvoltarea comunitară în condiţiile actuale de globalizare şi delocalizare devine tot mai mult o „dezvoltare comunitar-regională‖.în acelaşi timp. Învăţarea diversităţii. ele vor fi incomplete . DEfinirea situaţiei sociale (ce cred oamenii locului despre problemele pe care le au şi despre posibilele soluţii) şi informaţia asupra Oportunităţilor (ANDEO). cei care aduc schimbarea prin DEVCOM. DEVCOM ca reţetă poate fi eficientă în unul . iar evaluările de programe de dezvoltare sunt realizate majoritar sub umbrela celui care finanţează sau gestionează proiectul. două sau câteva cazuri dar nu ca ghid pentru un proces de durată care să ducă la o dezvoltare durabilă. Este de importanţă majoră identificarea unui set limitat de principii fundamentale pentru acţiunea eficientă în DEVCOM. Acestea sunt foarte necesare în foarte multe cazuri. expertiză sau consultanţă. şansa de simulare a democraţiei în programele DEVCOM este foarte mare. în sfera DEVCOM din România. oricum? Schimbările de tip DEVCOM sunt. Pentru cazul societăţii româneşti actuale cred ca variabilele cheie fără de care nu se poate face intervenţie DEVCOM eficientă sunt ANtreprenoriatul social. bazată pe sinteza documentară şi de experienţă locală. reguli de acţiune eficientă. ci şi cultura locului unde vor să intervină şi plaja de oportunităţi cu care să „in-formeze‖ comunitatea locală. Este o întrebare însă dacă în fapt lucrurile stau totdeauna conform definiţiei. Antreprenoriatul social este înţeles ca antreprenoriat în care misiunea socială este mai importantă decât profitul. Oricât de lungi ar fi listele cu principiile pentru practicile de succes în DEVCOM . la societăţi cu tradiţie în promovarea DEVCOM. Nu se reduce nici la operaţii de genul facilitării. indiferent cine propune respectiva listă. Opţiuni În concluzie la acest capitol de deschidere a lucrării menţionez principalele premise ale abordării pe care o propun: diversitatea este cel mai bun mediu pentru a găsi soluţii la dezvoltarea comunităţilor locale. Dezvoltare comunitară. Care este raportul între bunăstarea comunitară ţintită prin proiectele DEVCOM şi beneficiile elitelor locale. la perioada comunistă. Respectul diversităţii socio-culturale în ajustarea strategiilor DEVCOM este fundamental pentru succesul acestor practici de dezvoltare. DEVCOM nu se reduce la o listă de reguli de bune practici. 7 . prin definiţie destinate „mai binelui‖ comunitar. la instituţii. Raportările le voi face la perioada interbelică. să lucreze cu multiple specificări. a tipurilor sociale care domină aria de intervenţie este primul pas în DEVCOM de performanţă. de scurtă durată pentru populaţia locală sunt foarte mari.riscurile de a obţine efecte minime. DEVCOM trebuie integrată în strategii de dezvoltare locală comprehensivă şi durabilă. trebuie să ştie nu numai legi. donatorilor sau ONGurilor operaţionale ? Cât de durabile sau sustenabile sunt schimbările induse prin proiectele DEVCOM? În absenţa unor mecanisme de raportare transparenta a rezultatelor acţiunii comunitare şi a unor evaluări competente şi obiective. Important este însă ca şi mecanismele respective să fie evaluate sub aspectul eficienţei şi al concordanţei cu ideologia participativă. greoaie.Dezvoltare comunitară şi regională informare publică lucrează cu mult zgomot şi cu puţină obiectivitate. Modelul ANDEO pe care îl propun este o ipoteză de lucru în domeniu. comunităţi şi autori din zone foarte diferite. Pentru a fi eficientă. Pentru situaţii sociale diferite vor trebui elaborate coduri specifice de acţiune eficientă care să menţină câteva reguli generale dar . În consecinţă. agenţii comunitari. Cele de mai sus nu reprezintă o pledoarie pentru renunţarea la facilitare.

2002 iar pentru relaţiile de vecinătate la nivelul Munţiolor Apuseni vezi Totelecan. în seria precizărilor de mod de lucru. dat fiind noutatea domeniului. referitor la participarea locală. 4 Pentru abordări antropologice ale vecinătăţilor de tip săsesc din Transilvania în anii 2000 vezi Mihailescu. Le-am revăzut din perspectiva intereselor acestei lucrări şi am selectat ceea ce am crezut a fi de folos. istoria pe care o relatez acolo este mult mai mult decât un episod întâmplător. de interacţiune.Şoala de lângă Copşa Mică reprezintă o formă exemplară de difuzare a unei inovaţii sociale pe suportul unor forme tradiţionale de organizare socială – vecinătăţile de tip săsesc4. Am reintrodus în circuit . cred. nepublicate în volum propriu.Agârbiciu. cu rezumare si prezentare simplă a unor analize anterioare din domeniul de referinţă dar şi pagini de cercetare.Axente Sever. menţionez că lucrarea mi-a prilejuit revenirea la texte mai vechi sau mai noi . Între cercetarea şi practica din domeniul comunitar-regional relaţia este una de „dialog continuu‖. un text publicat cu peste 30 de ani în urmă. 2003. „Participare locală‖ în comunism? Cititorul va putea judeca el însuşi. În fapt. fiecare domeniu formulând date de intrare pentru celălat şi reacţionând prin adaptări reciproce. 8 . spre exemplu. Acestea din urmă sunt necesare. Lucrarea include pagini de manual standard. Asociaţiile de aducţiune apei potabile din zona Şeica Mare . Ideea că se poate face inginerie socială de tip dezvoltare comunitară sau regională fără cercetare este una care nu poate duce decât la rezultate lipsite de viabilitate.Dumitru Sandu Înţelegerea modelelor care structurează practica dezvoltării comunitare în diferite etape de viaţă socială este o premisă utilă pentru alegere şi evaluare în domeniul dezvoltării comunitare. Dezvoltarea comunitară nu este nimic altceva decât varianta participativă a dezvoltării locale. În fine.

de la Fond. Toate cele patru elemente – motivaţia. autorităţi ale administraţiei locale. Dan. din cele 12730 sate din mediul rural. ar mai fi fost vorba de acţiune comunitară? Sau. adunare generală sătească. aprobare proiect. supraveghetori. cu reluarea procesului de difuzare în zonă a respectivelor inovaţii socio-tehnice în întreaga zonă Copşa Mică – Mediaş în anii 1960-1970? Şi exemplele pot fi continuate. transmisă primarului care. Este ceea ce voi încerca să fac în continuare. 1998). apărute prin „roire” sau colonizare iar „poienile” sunt locuri privilegiate de aşezare umană prin acelaşi proces de desprindere din satele „matcă” (Stahl. într-o decizie a Consiliului Judeţean. sunt multe în ţară5. în anii 1900 ( vezi descrierea cazului in subcapitolul din „participare comunitară‖). mulţi sau toţi membrii. ONGuri etc. iar comunităţi care aplică la Fond. Exemplul este fictiv dar rezumă o situaţie tipică pentru practica de intervenţie locală de dezvoltare (Voicu. Voicu. 2002). indiferent că se cheamă Satu Nou sau Poiana. In registru de toponimie aş menţiona că acestea au frecventa maxima de apariţie în lista numelor de sate din mediul rural românesc. Nu este musai să fie şef primarul dar trebuie să îşi aleagă dintre ei un preşedinte. Răspunsul la întrebarea anterioară nu poate fi dat. 9 . selectarea firmei care realizează proiectul în baza unei licitaţii. cu participarea unora sau a tuturor membrilor ei. Transformarea se poate produce pentru toată sau numai pentru o parte din comunitate. de la acest prim pas pot urma alţii. Altfel spus. se unesc . dacă grupul de iniţiativă este susţinut şi de alţi săteni şi au printre ei pe cineva care ştie să scrie un proiect: vizita locală a unui reprezentant al Fondului pentru a verifica în ce măsură cele scrise în proiect sunt corecte. 42 purtau numele de Satul Nou iar 35 se numeau Poiana. dacă începutul procesului se afla la judeţ. evident. 5 Cele doua nume au fost alese pentru a trimite la ideea de nume comune de sat în România. „Fondul‖ ar putea fi Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS). prin şi pentru comunitate. comitet de coordonare a proiectului etc. Elemente de gradualitate intervin însă în legătură cu fiecare dintre ele. la rândul lui ar fi organizat „ca la carte‖ lucrurile la nivel local cu grup de iniţiativă. Satele „noi” sunt. un contabil şi un casier‖. Este acţiunea de la Satu Nou un posibil exemplu de dezvoltare comunitară? Dar dacă procesul ar fi fost pornit nu de la un grup de iniţiativă locală ci de la un facilitator al FRDS. decât prin lămurirea sensului curent al noţiunii de DEVCOM. ? Ar mai fi fost cazul să calificăm acţiunea drept DEVCOM? Dar dacă în loc de drumul de la Satu Nou ar fi fost vorba de „apaductul de pe Uliţa Lungă‖ construit de o vecinătate în Şeica Mare. participarea populaţiei locale la construcţia drumului etc. Nu întâmplător. spaţiul. cele mai multe „sate noi” sunt în regiunea cu cel mai ridicat nivel al fertilităţii.oamenii din sat vor . O posibilă sinteză a diferitelor sensuri atribuite „dezvoltării comunitare‖ trimite spre definirea sa ca schimbare voluntară în. respectiv în Moldova (18 din cele 42) iar cele mai multe „poiene” apar tot în Moldova (20 din 35). obţinerea banilor necesari. La recensământul din 2002.Dezvoltare comunitară şi regională Ce este „dezvoltarea comunitară” (DEVCOM)? „În”. că „de la Bucureşti se dau bani pentru drumuri dacă satul este sărac. lângă Mediaş. din satul vecin Poiana. „prin” şi „pentru” comunitate Un grup de persoane din Satu Nou află. este vorba de o familie de schimbări în plan social (nu individual) pentru care se specifică locul. foarte probabil .Şi. Şerban. modul de realizare şi finalitatea sunt necesare pentru ca schimbarea să îndeplinească cerinţa de a fi de tip comunitar. cu impact pentru puţini. modul de realizare şi finalitatea. Intervin in proces evaluatori. pun şi ei măcar muncă şi completează hârtiile cerute de cei de acolo.

Este evidentă în special în cazul donaţiilor necompensate de avantaje materiale directe. altruist nu pune probleme de încadrare. grupală şi forţată (Eroare! Fără sursă de referință. prin cointeresare. În grupurile sociale cu grad redus de tradiţionalism şi în situaţii normale de viaţă. lipsită de constrângeri implică . ideologiile şi campaniile . doi. tipuri diferite. asociată cu un interes particular? Discuţia poate părea speculativă. Esenţială cred că este dimensiunea participativă legată de mobilizarea membrilor comunităţii. crize. persoana care participă să intre în angrenajul acţiunii cu finalitate de grup strict voluntar şi fără orice motivaţie personală. identitate comunitară etc. „Voluntar‖. majoritatea sau toţi . Raportul conştientizat între interesul personal şi cel de grup Participare…. O participare voluntară. Important este ca ei să lucreze în folosul comunităţii şi la modul voluntar sau cointeresat. de implicare în acţiune sau în schimbare pentru satisfacerea unor nevoi interne ale majorităţii membrilor grupului sau ale unor dintre aceştia care sunt percepuţi ca fiind realmente în situaţie dificilă. participare grupală semi-voluntară B. „forţat‖. Acestea sunt tipuri ideale de motivaţie pentru că în practica de participare pot fi combinate. de tipul „câţi îngeri încap pe un vârf de ac?‖ 10 . Conformarea morală sau câştigurile simbolice de prestigiu sunt motivaţiile pentru participarea altruistă. ataşament comunitar. discordant concordant voluntară A.Dumitru Sandu Schimbare voluntară „prin” comunitate In principiu nu poate exista dezvoltare comunitară fără satisfacerea celor patru criterii anterior menţionate de intervenţie la nivelul unui grup social („în comunitate‖) în folosul membrilor săi („pentru comunitate‖) şi cu ajutorul lor („prin comunitate‖) voluntar sau semivoluntar. pentru acelaşi individ. „cointeresat‖ sau „altruist‖ semnifică tot atâtea variante de motivare pentru implicare în acţiunile DEVCOM. Pentru ca acţiunea să fie de tip comunitar este necesar ca implicarea să fie strict voluntară şi altruistă. problema care se pune este cea a implicării unei părţi a membrilor grupului. din seria celor de tip „angelogie‖ 6. apăreau întrebări strict speculative. Nu este însă aşa pentru că tipul de motivaţie care trebuie stimulat pentru participarea comunitară este determinant pentru modul în care sunt structurate politicile DEVCOM. în bună măsură. facilitarea şi campaniile DEVCOM se centrează pe ideea mobilizării la nivelul proceselor de înţelegere. asociat mai degrabă cu situaţiile de viaţă socială de tip tradiţional sau cu calamităţi. Pe cale de consecinţă. Câţi anume nu contează. şi dimensiunea de finalitate. în evul mediu. pentru organizarea acţiunilor comunitare. în sfera DEVCOM nu intră participarea forţată. O simplă clasificare a motivaţiilor de implicare în acţiunile de interes comun în funcţie de cointeresare şi voluntariat indică patru tipuri de situaţii – participare dezinteresată /altruistă.). 6 In dogmatica preocupată de caracteristicile îngerilor. Participarea integrală a grupului sau a majorităţii membrilor săi este un fenomen relativ rar. trei. participare prin cointeresare (ca membru al unui grup) sub constrângere D. participare forţată (funcţională sau disfuncţională pentru cel forţat să participe) Evident. În variantele utopic-romantice de DEVCOM. implicarea se reduce numai la acest gen de motivaţie şi la implicarea ca membru al unui grup social considerat a fi comunitatea. prin constrângere. Se pune firesc întrebarea legată de câţi membri din grup trebuie să participe la acţiunea pentru ca aceasta să fie calificată ca fiind de tip comunitar. de ordin terminologic . Tipuri de motivaţie pentru participare comunitară Condiţii de libertate . Cea de tip voluntar. dezinteresat. participare dezinteresată C.

paradoxal. afectuale sau tradiţionale este pe deplin aplicabilă şi tipurilor de participare comunitară. mai ales in Statele Unite. legal authority). în acest sens. e greu să nu împărtăşeşti criticile care i-au fost aduse : ideea de solidaritate. fiind o noţiune de ordin specific sociologic. cel puţin într-un anume sens. tipurile de autoritate identificate de Weber – legal-rational. util în contexte teoretice şi practice foarte diferite tocmai prin plasticitatea sa ridicată: „Ce rămâne astăzi din conceptul de comunitate? Pe plan general. inclusiv în variantă public-privat. Singura problemă pe care o pot aduce formele de participare comunitară prin cointeresare este cea legată de posibilele forme de corupţie care îi pot fi asociate.‖ (Amerio.Dezvoltare comunitară şi regională Este controversat statutul participării prin cointeresare. 31) 11 .. chiar dacă în baza unei motivaţii de tip interes personal. a rămas. pentru că a fost utilizat în moduri atât de diferite (Hillery numărase deja vreo nouăzeci de definiţii diferite ale termenului) încât a ajuns să nu mai indice mare lucru. raţionale prin valori. traditional authority).e. Antreprenorul local care contribuie cu bani sau utilaje la realizarea unei şcoli din localitate nu pentru că doreşte ci pentru că are nevoie de aprobări.1999. legat de viziunea lui Tonnies . În accepţiunea adoptată aici. faptul că poziţiile care reiterează într-o oarecare măsură un punct de vedere nu neapărat utilitarist şi „de piaţă‖ în privinţa convieţuirii umane pot fi exprimate mai corect cu ajutorul altor noţiuni. sentimentele sau raţionalitatea raporturilor dintre scopuri şi mijloace7. charismatic authority). 2003: 38). participarea prin cointeresare este o formă de participare şi implicit dezvoltare comunitară prin simplu fapt că cel care o realizează este membru al comunităţi şi participă la o acţiune de folos public. Proceduri de transparenţă şi formalizare a relaţiilor de interes care pot duce la DEVCOM sunt esenţiale pentru a reduce riscurile de corupţie în promovarea stimulării prin cointeresare. Precum în cazul oricărei acţiuni umane. Includerea sau neincluderea participării prin cointeresare în sfera DEVCOM depinde de definiţia care se adoptă. aşa cum ne este oferită de modelele sale americane. heroism or otherwise impressive character of an individual and to the dispositions openly enacted by that person (i. cu sensuri multiple. The basis for their claim to legitimacy may be primarily one of: (1) Rational character—resting on the common belief in the legality of rules and the right of those empowered to exercise authority (i. pornit în bună măsură din sfera gândirii romantice (Amerio. problemele de identitate. O acţiune este de tip „comunitar‖ în sensul că se leagă în mod specific cu o comunitate. tradiţional şi carismatic. Chiar şi în psihologia comunităţii. conceptul originar de comunitate pare să fi pierdut multe dintre conotaţiile sale. Diferitele forme de parteneriat implicate în DEVCOM acţiuni cu funcţie de realizare a unor bunuri publice prin conjugarea unor interese de ordin diferit. (Weber. or (2) Traditional character—resting on the common belief in the sanctity of existing traditions and the legitimacy of that authority thereby empowered (i. 2003) dar . Sensurile în care este folosit cuvântul sunt derutant de multe. astfel de reţele de interese sunt frecvent puse în funcţiune de autorităţile locale atunci când au de realizat acţiuni de infrastructură locală de interes public. sunt identificabile în desfăşurarea acţiunilor comunitare: „There are three pure types of legitimate authority.. valorile.e.e. motivaţiile pentru implicarea în DEVCOM pot fi asociate cu tradiţia. or finally (3) Charismatic character—resting on an uncommon devotion to the sanctity. Similar. Conceptul de comunitate este din seria celor cu graniţă imprecisă. 7 Tipologia weberiană a acţiunilor umane ca fiind raţionale prin scop. nu foarte mult. facilităţi sau pur şi simplu de credit de încredere de la primărie poate fi considerat ca actor cu participare comunitară? Mai mult la modul informal decât formal. În Europa. „Comunitatea” din DEVCOM Referentul de bază al acţiunilor de tip DEVCOM este „comunitatea‖.

de asemenea. 2004: 172-173). În context apare şi întrebarea relevantă dacă nu cumva „comunitatea” nu este decât „un sat imaginat” (Powell.Mai mult. Comunităţile de unitate multiplă sunt bazate pe similitudini de status. Comunităţile acţionale sau pragmatice îşi au fundamentul în acţiuni sau interacţiuni comune. 9 “După Pike. familia. similitudini de status sau opţiuni personale. o vecinătate sunt calificate drept „comunitate‖. Noţiunea de comunitate este folosită atât pentru grupuri care au efectiv coerenţă sau unitate în planul valorilor cât şi pentru cele care au potenţial de a evolua spre o astfel de stare. (NB: Termenii englezeşti etic şi emic au fost creaţi pornind de la Phonetics *= Fonetică+ şi Phonemics (= Fonologie+. Similarităţile de status ocupaţional. 1996:45). de localizare. toate comunităţile care nu sunt „de intercunoaştere” dar au componentă identitară. Una. Ce au în comun toate aceste forme de grupare a oamenilor pentru a beneficia de calificativul de „comunitate‖? Singura trăsătură comună pentru o atât de largă varietate de entităţi sociale este unitatea valorică sau. în consecinţă. şcoala. cu puternică interacţiune între membrii lor . pe interacţiune şi pe orientări valorice efective. mai exact. 2000). distribuţionalismul este exemplul unui punct de vedere etic. sunt una dintre categoriile de factori care sporesc probabilitatea de similaritate de orientare valorică între membrii grupului. denumită etică. 12 . o condiţie favorabilă constituirii comunităţilor. Geoghegan. etnie etc. vârstă. Cu acest titlu. „comunităţile mici‖ despre care vorbeşte Redfield (1955) . „comunitate‖ desemnează o grupare umană caracterizată prin probabilitate sporită de unitate valorică a membrilor ei. Dacă probabilitatea de unitate valorică este dată de similitudinile de status (rezidenţă. Comunităţile de tip „emic‖ sunt cele în care unitatea valorică nu mai este de tip potenţial ci actual şi pot fi comunităţi de credinţă. Interacţiunile intense. pe durate mai de timp .” (Ducrot. funcţie de interese sau alte criterii sunt. pentru a alege printre multiplele reguli şi clasificări care sînt de asemenea admisibile din punct de vedere distribuţionalist. se vorbeşte şi despre „comunităţi virtuale‖ în care membrii sunt legaţi prin „firele‖ internetului sau despre „comunitatea oamenilor de afaceri‖ sau despre „comunitate politică‖. ocupaţie. cu experienţe comune şi. probabilitatea de a avea membrii cu orientări valorice similare. 8 O investigaţie asupra sensului trăit al „comunităţii” la nivelul unor activişi comunitari din Irlanda duce la concluzia că sensurile majore atribuite conceptului sunt cele de „comunitate geografică” şi de „comunitate de interes”. de prietenie. status. pot fi distinse comunităţi actuale.) se cheamă că avem de-a face cu comunităţi de tip „etic‖9. care caracterizează. Schaeffer. denumită emică. el nu poate oferi descrierii decît un punct de plecare. au caracter de „comunităţi imaginate” (Anderson. O a patra categorie este formată din comunităţile cumulative (Eroare! Fără sursă de referință. dimpotrivă. care le caracterizează numai cu ajutorul criteriilor spaţio-temporale.) . În fapt. Sursele orientării comunitare pot fi asociate în principal cu interacţiunea. ideologice etc.. Satul tradiţional8 şi familia sunt cazuri exemplare. În concluzie. După Pike . cu valori comune. un sat. Noţiunea de comunitate se aplică în special grupurilor care au sau tind să aibă o cultură specifică. Sunt grupuri de dimensiuni reduse. exterior. trebuie să i se suprapună o analiză emică. pe de altă parte. asupra limbajului. constă în a interzice orice ipoteză asupra funcţiei evenimentelor relatate. când avem de descris un eveniment uman.Dumitru Sandu In limbajul curent dar şi în analizele sociale de specialitate. de vârstă etc. enoriaşii unei biserici. funcţie de criterii multiple – valori. Cealaltă. unităţile prin funcţia pe care le-o dă subiectul vorbitor. de status şi de interacţiune. rezidenţial. interacţiune. constă în a interpreta evenimentele după funcţia lor particulară în lumea culturală particulară din care fac parte. In consecinţă. există două atitudini posibile.

2003). ceea nu este cazul pentru oraşul-capitală. O conştiinţă identitară specifică şi o cultură de locuire specifică există însă pentru fiecare dintre cele două comunităţi. o conştiinţă identitară. implicit. ce dimensiuni poate avea o comunitate. cu ce fel de comunităţi avem de a face in cazul DEVCOM? „Unitatea valorică‖ despre care discut vizează nu numai similaritatea de opţiuni valorice pentru membrii grupului ci şi conştiinţa similarităţii. În privinţa dimensiunii pe care o poate avea un grup uman pentru a putea fi considerat drept comunitate este greu de formulat o regulă. Cele două aşezări sunt comunităţi locale în sensul că sunt grupări de gospodării cu localizare diferită. În practica DEVCOM sunt avute în vedere în special comunităţile locale de tipul satelor. sensul noţiunii de comunitate rămâne încă vag chiar în varianta de definire anterior propusă. o conştiinţă de „noi‖. de asemenea incomparabil mai mare în capitală faţă de sat. şi Bucureştiul este o comunitate cu cei aproape două milioane de locuitori pe care îi are ca şi un sat de 30-100 de persoane. oraşelor. vecinătăţilor etc. comunitatea este recunoscută prin cel puţin unul dintre următoarele trei atribute: 10 Profesorul Mihai Pascaru propune un indice de măsurare a gradului de manifestare a fanomenelor comunitare prin combinarea unor indicatori referitori la intercunoaştere. Operaţional vorbind. de rezidenţial vecinătate C oamenilor de ocupaţional afaceri C vârstnicilor. prin referire la „grupuri cu probabilitate sporită de unitate valorică‖. comunicare interpersonală şi întrajutorare sau interacţiune (Pascaru. vârstă tinerilor. şi. În situaţiile practice de cercetare socială sau de planificare a acţiunilor este util să fie adoptat un concept de gradualitate în înţelegerea comunităţii. cartierelor.Dezvoltare comunitară şi regională Tipuri de comunităţi în spaţiului de atribute al conceptului de comunitate Unitate valorică actuală (comunităţi C "emice") C de credinţă C ideologice Similitudine de status (C "etice") C urbane. de şanse de manifestare a caracterului de comunitate10. reprezintă . etnie. Locuitorii satului se ştiu însă între ei. acelaşi grup uman are grade diferite de comunitarism. Diversitatea ocupaţională şi socială este .rurale. Formal vorbind. copiilor C francofona. Ce înseamnă „unitate valorică‖. 13 . limbă macedoneană Unitate de interacţiune (C de acţiune) C de intercunoaştere C virtuale C de interese C de cooperare Comunităţi cumulative C mici (Redfield) C de tip devălmaş (Stahl) Desigur. prin aplicarea strictă a definiţiei adoptate. o comunitate de intercunoaştere. foarte probabil. Din perspective diferite.

cu atât este mai probabil ca ele să se manifeste în mai multe situaţii prin comportamente de unitate valorică. 1982}. trad. el propune măsuri corective. mărimea comunităţii este funcţie de obiectivul de acţiune. susţine că doar o „justiţie neutră poate să protejeze cu adevărat o societate democratică pluralistă . it. este rară în spaţiu si discontinuă în timp. este bine să începem schiţarea diferenţierilor interne ale practicilor DEVCOM. cum această neutralitate riscă. actuală. interacţiune intensă între membrii grupului. noţiunea de „comunitate‖ implicată în sintagma de „dezvoltare comunitară‖ se referă nu numai la unitatea valorică potenţială a membrilor grupului ci şi la capacitatea lor potenţială de a coopera pentru binele comun: „…. În plus. 2003: 38). Rawls.. vârstă. să favorizeze nedreptăţile sociale în numele libertăţii de iniţiativă şi al pieţei. cu majoritatea membrilor orientaţi similar .it. Operele lui Aldstair MacIntyre (1981 . „Familia” DEVCOM Odată definită noţiunea de dezvoltare comunitară este util să vedem la care procese se aplică şi la care nu. prin alegeri similare şi prin conştiinţă identitară. Similar. constituie caz de DEVCOM? În acest caz există o dimensiune de implicare a comunităţii dar 14 . spre exemplu. în planul reflecţiei de ordin etic şi politic care se concentrează azi asupra problemelor justiţiei şi ale binelui. construirea unei magistrale care traversează localitatea sau trece prin apropierea ei poate avea multiple consecinţe pozitive pentru nivelul de viaţă al populaţiei din localitate. nu se subsumează DEVCOM. În fapt. 1988) şi Charles Taylor (1989 . în consecinţă.. educaţie.. după cum se ştie.‖ (Amerio. Este foarte puţin probabil ca persoane foarte diferite ca status şi credinţe şi cu slabe interacţiuni între ele să ajungă să formeze o comunitate . O primă distincţie care se impune este cea dintre „dezvoltarea comunitară‖ şi „dezvoltare a comunităţii‖. O comunitate potenţială devine comunitate activă numai în circumstanţe particulare. Toate aceste pot fi identificate drept comunităţi funcţie de ţinta de acţiune. Se poate opera fie la nivelul unui întreg oraş sau al unui cartier sau al unei vecinătăţi sau al unei grupări de blocuri din oraş. Raportarea la situaţiile limită nu poate fi decât utilă pentru înţelegerea conceptului. ajutoarele oferite de vecini pentru cel care a avut un necaz în familie. Starea socioculturală de comunitate activă.). trad. conceptul de comunitate a redobândit un sens propriu semnificând necesitatea unui bine comun ca platformă a oricărei democraţii care nu vrea să despartă certitudinea dreptului de o reală egalitate între cetăţeni. Aceasta din urmă se realizează nu numai prin DEVCOM ci şi prin schimbări care au funcţie de dezvoltare dar se produc fără participare comunitară Creşterea veniturilor populaţiei din localitate ca urmare a sporirii ofertei de locuri de muncă în regiune duce la creşterea nivelului de dezvoltare a localităţii dar nu are o dimensiune de participare sau organizare comunitară şi. Acţiunile DEVCOM sunt menite să ducă la astfel de situaţii de creare a binelui comun prin participare locală sau comunitară. Cu cât un grup este format în mai mare măsură din persoane care se aseamănă între ele prin status şi orientări valorice şi interacţionează mai mult între ele. La nivelul acţiunilor DEVCOM. similaritate de status între membrii grupului (ocupaţie. poate induce schimbări importante dar este vorba de o schimbare în care decizia comunitară nu a fost de loc implicată. în interacţiune de tip cooperare. după apariţia bine cunoscutei Teorii a justiţiei a lui John Rawls (1971 . să aibă alegeri similare şi conştiinţă identitară. trad.Dumitru Sandu similaritatea culturală a membrilor ei. it. 1993) au reluat dezbatere care. localizare etc. aşa cum stăteau lucrurile deja in gândirea liberală clasică a lui Locke. Dar. părea aproape stinsă. Contează scara la care se doreşte promovarea „binelui comun‖ prin proiecte sau acţiuni de grup.

pe generarea unor instituţii prin mişcări sociale iar cea de-a doua focalizată pe organizarea grupurilor comunitare pentru folosirea eficienta a unor resurse prin intermediul unui program. In consecinţă se poate vorbi de ajutor comunitar dar nu de dezvoltare comunitară. Abordarea centrată pe programe accentuează asupra cooperării dintre comunităţile sărace şi cei care deţin resurse . Statele Unite. În fapt. cel în care animatorul. Sunt ambele abordări necesare pentru o dezvoltare comunitară de succes? Nu cumva guvernele Canadei. Australia şi Aotearoa/Noua Zeelandă – Statele Unite înregistrează o istorie puternic accentuă a dezvoltării comunitare cu abordare orientată spre putere. pentru promovarea unor programe de ajutorare a persoanelor din comunităţile sărace. Cu alte cuvinte satisface toate condiţiile definiţiei în afară de aceea de a fi „schimbare‖. „acţiune comunitară‖ şi „acţiune cu funcţie DEVCOM‖. Australiei şi Noii Zeelande au ajuns să 15 . este de factură voluntară şi are şi o componentă explicită de cooperare. de capital social . Abordarea focalizată pe putere consideră societatea ca fiind segmentată între înstăriţi şi săraci şi cere celor săraci să se organizeze pentru sa contracara puterea politică sporită a celor avuţi. prin şi pentru comunitate . sau facilitatorul sau agentul comunitar face legătura între un donator cu resursele aferente şi comunitatea care are anumite nevoi. activitatea satisface toate condiţiile incluse în definirea DEVCOM.Dezvoltare comunitară şi regională ţinta este una individuală . considerând ca atât organizatorii cât şi beneficiarii sunt membrii aceleiaşi comunităţi. primul tip de acţiune este desemnat prin „organizare comunitară‖ iar cel de-al doilea prin „DEVCOM‖. precum guvernele sau corporaţiile. În special în spaţiul american. Exemplu trimite la marcarea distincţiei dintre „DEVCOM‖. Dar pentru prezent şi viitor distincţia între cele două abordări poate fi chestionată. Este o activitate recurentă (la fiecare zi de hram). Sau . Şi totuşi ea face parte din altă familie . Abordarea orientată spre programe pune în evidenţă interesele comune tuturor. numită organizare comunitară (community organizing). răspunsul este pozitiv. În acest caz acţiunea se desfăşoară în. Abordarea centrată pe putere (power approach) accentuează asupra comunităţilor sărace care se autoorganizează şi folosesc strategii de confruntare pentru depăşirea obstacolelor pentru a avea acces la aceleaşi oportunităţi ca şi comunităţile bogate. Australia şi Canada au avut în istoria lor guverne mult mai puternice şi dezvoltare comunitară centrată pe abordarea prin programe. a abilităţii sociale locale de auto-organizare. Aceste două abordări au fundamente în două teorii asupra societăţii. pe gestionarea conflictului. Aotearoa /Noua Zeelendă. tot în zona exemplelor care pot aduce precizări pentru definirea fenomenului analizat: organizarea unui hram la biserica din localitate poate fi calificată drept acţiune DEVCOM. Caseta: Putere şi program în DEVCOM Există două abordări ale dezvoltării comunitare. Organizarea mişcării sociale este net diferită de un alt tip DEVCOM. ambele tipuri de acţiuni sunt forme ale DEVCOM prima cu accent pe organizare. Abordarea centrată pe putere vede societatea ca fiind divizată între înstăriţi şi săraci. Similar. dacă ocazia respectivă este folosită pentru demararea unui proiect comunitar. Prin contrast. atunci hramul poate avea o funcţie DEVCOM. de sporire a capitalului social local. În anumite cazuri poate avea funcţie DEVCOM dacă este organizată pentru prima data în comunitate şi constituie o probă de autocontrol. Dar organizarea unei mişcări sociale pentru oprirea unei investiţii poluante sau pentru obţinerea unor drepturi civice în cadrul comunităţii se subsumează DEVCOM? Atâta timp cât se lucrează cu definiţia propusă. La prima vedere. În seria fostelor colonii britanice – Canada. reglementată tradiţional şi nu duce la o schimbare în comunitate.

In termeni actuali din DEVCOM. Datele disponibile vorbesc de o adevărată mişcare socială în care preoţi. În patru ani. iar 889 au suferit reparaţii capitale. 660 se aflau încă în construcţie în 1926. cred. rezultă de aici că membrii acelor naţiuni vor trebui să se orienteze mai mult spre modelul unei dezvoltări comunitare centrate pe putere?‖ (Stoecker.majore nu pot fi menţionate.de către Asociaţia Română pentru Dezvoltare Comunitară ARDC sau de către Centrul pentru Dezvoltare Economică din Soros Open Network? Diferenţe . . Împreună. toate acestea reprezentau impresionanta cifră de 7 335 clădiri noi în slujba învăţământului elementar27. În plus. prefecţi. datorate în parte distrugerilor războiului 26 Ofensiva culturală a căutat să cuprindă mai mulţi copii printr-o viguroasă campanie de construcţie şi renovare a clădirilor. P. şi între noile şi vechile acţiuni DEVCOM. şi mai clar. din 1922 până în 1926. Poate ecoul mult mai mare al ideii de participare comunitară în anii 20 decât în prezent. primari au acţionat ca animatori comunitari şi au reuşi să implice populaţia rurală într-un amplu efort de construcţie a şcolilor necesare. la nivelul mişcării sociale declanşate de ministrul liberal Constantin Angelescu11 pentru construire de şcoli la sate. Subşcolarizarea acestor copii era în mare măsură urmarea numărului insuficient şi a condiţiilor inadecvate din şcoli şi clase. Angelescu a început prin a observa că. A fost vorba de acţiuni tipice de DEVCOM? Evident că da. Aproape 4 000 de şcoli primare s-au construit în timpul celui de-al doilea 11 Semnificaţia mişcări sociale susţinută în anii 1930 prin acţiunile culturale ale Fundaţiei Culturale regale sub conducerea lui Gusti este de pus în relaţie cu acelaşi vechi curent harestist Stahl (1981:279282). învăţători. s-au construit 4 007 şcoli primare noi. În al doilea rând ar fi poate de menţionat faptul că DEVCOM în varianta sa modernă implică în mult mai mare măsură actori specializaţi (facilitatori. în ciuda „obligativităţii" învăţământului primar.Dumitru Sandu semene mai mult sau mai puţin cu guvernul Statelor Unite ? Şi dacă este aşa. În afara distincţiei dintre DEVCOM orientat spre mobilizare pentru mişcări sociale şi DEVCOM pentru realizarea unor programe sociale sau economice ar mai fi de menţionat distincţia dintre fenomenele de participare comunitară sau locală şi cele de parteneriat în interesul comunităţii. agenţi comunitari) şi codificări mai structurate ale regulilor de intervenţie comunitară. s-au cumpărat alte 268. În forma actuală DEVCOM implică deja o mare varietate de forme şi specializări. În România DEVCOM are o tradiţie care poate fi localizată în special la începutul secolului trecut în spaţiul mişcării haretiste de ridicare a şcolilor rurale sau. după 1918. 2001. Caseta: Un caz de dezvoltare comunitară în România anilor 1920 „Prin „răspândirea şi democratizarea instrucţiei publice" Constantin Angelescu „îl continuă cu putere şi conştiinţă pe Haret"25 Ca şi Haret. analfabetismul era extrem de ridicat şi un mare număr de copii nu mergeau a şcoală. s-au construit 1 511 case noi pentru directorii de şcoală. atât în vechile teritorii cât şi în cele noi (tabelul 4). 1) Ar mai fi de distins. 16 . semnificaţia esenţială a acţiunilor culturale ale echipelor Fundaţiei ar putea fi redată prin „empowerment” (vezi dicţionarul de la sfârşitul lucrării). Au fost în vreun fel diferite de cele promovate acum de către Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS) sau de către Centrul de Asistenţă Rurală de la Timişoara . Până în 1928 se construiseră aproximativ 7 800 de şcoli noi.

49). p. Codul general al României: Legi uzuale. Biblioteca învăţătorului. ajungând la 17 385 în 1937-1938……. 12. 8. 16. 1919/411. 1933-1937. Angelescu a declarat că ideea comitetelor şcolare îşi are originea în misiunea îndeplinită în 1917 în Statele Unite. Comitetele şcolare. 1937). Deşi comitetele şcolare sînt în genere asociate cu numele lui Constantin Angelescu.‖ (Livezeanu. Evolulia. Beneş (Editura revistei Satul şi şcoala. 32. vol. Numărul şcolilor primare a crescut de la 7 915 înainte de unire. 9-10 (Alcalay. 36-37. p. Activite. p. p. 16. 127-144. Ideea europeană. Pedagogi români contemporani.. Bucureşti. Evoluţia. Bucuteşti. 27 Ibid.4. 37 Vezi Simion Mehedinţi „Numerus clausus". 1922-1926 (Editura Cartea românească. din germană de V. În Regat. 10. 24. nr. 16. pp. ele au fost precedate de eforiile. la 8 081 în 1918-1919. 203. a căror reţea a fost înfiinţată prin Decretul în iulie 191936 . 1919. 36 Constantin Hamangiu. trad. Fond Casa Şcoalelor (în continuare CS).idid p. Casa şcoalelor a îndeplinit în chip limitat funcţiile acestor comitete încă din 189638. 1922). 1928). Activite du Ministere de !'instruction. 1919-1922). La Roumanie nouvelle (Alcan. 38 Vezi Arhivele statului. Marcel Gillard. 33. Întrucât bugetul de stat al României din perioada interbelică nu putea susţine singur o asemenea extindere rapidă a sistemului şcolar. p. 1996: 47. 17.. Cluj . ss Angelescu. care au avut o viaţă scurtă. I5. înfiinţate de Simion Mehedinţi în 1918 ca ministru al educaţie în guvernul Marghiloman37 . pp. august 17.Dezvoltare comunitară şi regională ministeriat de durată al lui Constantin Angelescu. p. Bucureşti. 33 Ibid. Paris. 25-27. p. mare parte din costurile în bani şi forţă de muncă implicate au fost acoperite cu sume adunate prin intermediul comitetelor colare35. --------------25 Heinz Brandsch. 34. 26 Un observator francez punea nivelul scăzut al instrucţiei primare din România pe seama deficitului de clădiri. pp. Angelesco. 17 . şi Angelescu. Vezi şi Constantin Angelesco. ….

Dumitru Sandu Schimbare (S) în afara comunităţii în comunitate S. m o d d e v i a ţ ă e t c . S.culturală. ajutor comunitar dezvoltare comunitară dezvoltare a comunităţii Dezvoltarea comunitară în familia schimbărilor care afectează comunitatea 18 .extracomunitară cu participare grupuri comunitare cu funcţie de impusă/ forţată voluntară d e z v o l t a r e fără participare g r u p u r i c o m u n i t a r e fără funcţie de d e z v o l t a r e fără funcţie de d e z v o l t a r e cu funcţie de d e z v o l t a r e producere de bunuri private la unul sau la puţini membrii producere de bunuri private pentru producere de bunuri majoritatea publice membrilor S.

tot în seria localizărilor conceptuale aş menţiona distincţia dintre DEVCOM şi „intervenţie socială‖. intervenţia socială se bazează pe relaţii de tip client-agent. Resursele aflate la dispoziţia intervenţiei sunt limitate. sunt cele care dau o primă direcţie intervenţiei agentului. dincolo de procesul intervenţiei. Noţiunea de intervenţie socială/comunitară rămâne însă una extrem de utilă în vocabularul cu care se face DEVCOM. Pentru agenţi nu este vorba despre nevoile lor personale. Chiar dacă în principiu capitalul intervenţiei este folosit „în interesul‖ populaţiei ţintă. ci mai degrabă de interesele secundare create de „jocul‖ intervenţiei. Conflictul de interese specific intervenţiei sociale. unor tipuri de consum în defavoarea altor tipuri de consum etc. Sunt însă şi intervenţii care nu au o dimensiune participativă ci reprezintă simplă desfăşurare a acţiunii unui „medic social‖ care tratează un pacient dar pacientul este simplu beneficiar al tratamentului. servicii etc. Nu mai este vorba despre competiţia pentru împărţirea resurselor (bani. Acest conflict de interese este uşor de înţeles şi de anticipat. avocat-acuzat (Rughiniş. după ce nivelul acestora a fost stabilit. iar agenţii se află în competiţie cu potenţialii beneficiari pentru împărţirea acestora. participare comunitară şi subordonare la interese ale unor grupuri din comunitate. unui asistent social. Există intervenţii sociale sau comunitare care au caracter de DEVCOM pentru că satisfac toate condiţiile de voluntariat. care ţin de nevoile lor cotidiene. care reflectă nevoile personale ale actorilor sociali. redau în extenso câteva dintre concluziile Cosimei Rughiniş (2004) care a folosit conceptul pentru analiza problemelor şi schimbărilor din comunităţile defavorizate din România anilor 2000: „Ideal-tipic. de mizele specifice ale 19 . iar populaţia ţintă ocupă poziţia de clienţi.Dezvoltare comunitară şi regională În fine. deci să acţioneze în interesul acestora. dar mult mai slab reglementat. evaluare etc.create de procesul însuşi al intervenţiei . Este motivul pentru care . Cele două concepte au o relaţie d suprapunere parţială. miza ţine în principal de interesele lor personale. în al doilea rând. diversitatea existenţială a celor două categorii de participanţi în interacţiune generează interese divergente. în cele din urmă. 2004:137). Pe scurt. din afara procesului de intervenţie.) ci despre competiţia pentru controlul utilizării resurselor. cu modele care pot fi luate din interacţiunile de tip medic-pacient. de nevoile lor aşa cum sunt ele trăite zi de zi – deci de sfera intereselor primare. specificul relaţiei client-agent constă în opoziţia dintre interesele primare ale clienţilor şi interesele secundare ale agenţilor. din acelaşi buget. Despre ce fel de interese este vorba? Putem distinge două tipuri de interese: cele primare. există un spaţiu considerabil de variaţie în definirea acestui interes: priorităţile pot fi acordate unor categorii de persoane în defavoarea altora. Prima opoziţie este scoasă în evidenţă de ipoteza homo economicus. Într-o intervenţie socială atât funcţionarii publici cât şi voluntarii din organizaţii neguvernamentale ocupă poziţia de agenţi. şi cele secundare. fără o implicare activă în diagnostic. care sunt create pe parcursul intervenţiei şi se desfăşoară în limitele sale. fiind reglementat de altfel prin procedurile de alocare a fondurilor şi de justificare a cheltuielilor. Într-o intervenţie socială apar două tipuri de conflicte de interese: în primul rând. Ceea ce pare valoros unui locatar dintr-un cartier marginal poate părea neimportant. apare între interesele primare ale populaţiei ţintă şi interesele secundare . în continuare. tratament. părintecopil. definite prin faptul că agentul (iniţiatorul intervenţiei) îşi propune să răspundă unor nevoi cu care se confruntă clienţii (populaţia ţintă). unor beneficii pe termen lung în defavoarea celor pe termen scurt. Interesele primare ale clienţilor. echipamente. Cine stabileşte ce anume este „în interesul‖ clientului? Pentru potenţialii beneficiari ai intervenţiei. Acest ultim concept desemnează schimbări realizate în baza unei relaţii de tip „agent-client‖. avocat-acuzat dar şi părinte-copil. remuneraţia agenţilor şi beneficiile sociale ale intervenţiei provin. Modelele tipice ale relaţiei agent-client sunt cele medic-pacient.ale agenţilor. există opoziţia firească între interesele primare ale agenţilor şi interesele primare ale clienţilor. sau chiar dăunător. Totuşi.

care poate fi folosită pentru acomodarea perspectivelor. intervenţia simpatetică nu poate trece de anumite limite în ceea ce priveşte acomodarea intereselor şi perspectivelor participanţilor. pe de altă parte prin încurajarea participării beneficiarilor. Din acest motiv. este vorba despre un conflict între interesele secundare ale acestora şi interesele primare ale clienţilor. Din acest punct de vedere. Participarea clienţilor este reflectarea în oglindă a simpatiei: ea înseamnă delegarea controlului. pentru a balansa puterea pe care agenţii o au asupra clienţilor. diferenţele de control creează şi asimetrii de informaţie. direcţionarea către copii în locul adulţilor sau mutarea în altă comunitate). asimetria poziţiilor agenţilor şi populaţiei în cadrul intervenţiei creează acest tip specific de conflicte de interese. Desigur. de a lua parte la viaţa sa. Clienţii trebuie să capete o oarecare putere asupra agenţilor. devenind astfel un prilej de învăţare. Modul de a înţelege lumea şi oamenii. Diferenţele de poziţii între actorii sociali generează opoziţii. profesionalizarea utilizării informaţiilor are un rol important: instrumentarul ştiinţelor socio-umane şi „imaginaţia sociologică‖ pot completa orientarea simpatetică şi deschiderea participativă. nu este o soluţie simplă. Agenţii au la dispoziţie două tipuri de strategii pentru echilibrarea interacţiunilor: pe de o parte printr-o orientare simpatetică. În concluzie. de „cunoaştere punctuală‖ a detaliilor procesului. dreptul de a judeca . Asimetriile de control creează divergenţe de interese. Pe de o parte „cunoaşterea încorporată‖ în actorii sociali este diferită. datorită distanţei sociale ce îi desparte (iniţial) pe agenţi de clienţi. putem observa că există trei tipuri de consecinţe ale diversităţii existenţiale ale participanţilor la o intervenţie socială. 20 . Această asimetrie informaţională (caracteristică de altfel tuturor relaţiilor agent-client) este un prilej de suspiciune şi confruntare. orientările valorice principale diferă ca urmare a acestei divergenţe. Confruntările din intervenţia socială pot fi prelucrate cognitiv. Capacitatea clienţilor (a potenţialilor beneficiari) de a monitoriza intervenţia agenţilor este intrinsec limitată. participarea presupune faptul că agenţii renunţă la o parte din puterea lor de decizie în favoarea clienţilor. ea conduce şi la un dezechilibru informaţional. renunţare care nu este facilă şi care poate fi garantată numai printr-un sistem de pârghii de sancţionare reciprocă. fiind influenţată de parcursul acestora în viaţă. În cazul (tipic) în care controlul revine predominant agenţilor. Agenţii au acces la informaţii mai detaliate cu privire la cursul acţiunii. Este vorba însă despre o cunoaştere incomodă. Confruntările şi situaţiile de impas creează riscul de abandon al intervenţiei. În lipsa unui astfel de mecanism. Comprehensiunea alterităţii este însă intrinsec limitată de diversitatea existenţială: în cele din urmă singura metodă de a-l înţelege pe celălalt este de a deveni celălalt. transformarea clienţilor în agenţi. În plus. ea defineşte intervenţia socială ca vocaţie.Dumitru Sandu acestei interacţiuni: dreptul de a stabili priorităţi. Aceste trei tipuri de dezechilibre sunt prilejuri de confruntare între agenţi şi populaţia ţintă. Posibilitatea convertirii conflictelor în feed-back depinde de structura interacţiunii. dar care poate fi în egală măsură evitată. Simpatia este un exerciţiu de „punere în pielea‖ celor marginalizaţi sau stigmatizaţi.în înţelesul pragmatic dar şi moral al termenului. participarea este iluzorie. care poate apărea ca urmare a stigmatizării clienţilor („nu merită ajutorul‖) sau ca urmare a reevaluării şanselor de reuşită („intervenţia nu va schimba nimic‖). la criteriile de luare a deciziilor etc. Abandonul poate însemna pur şi simplu non-intervenţie. intervenţia propriu-zisă îi situează pe actorii sociali de o parte şi de alta a baricadei. Ambele strategii de echilibrare necesită o cunoaştere prealabilă pentru a fi eficace şi generează cunoaştere prin practică. Abordarea simpatetică este o încercare unilaterală de a creşte convergenţa intereselor şi omogenitatea imaginilor cognitive prin interiorizarea perspectivei beneficiarilor. Prin urmare. Mai mult. În al treilea rând. Pe de altă parte. în funcţie de controlul pe care îl au asupra procesului. sau poate însemna reorientarea acţiunilor către o altă categorie de beneficiari (de exemplu.

la nivel local poate fi trăit ca o situaţie de competiţie sau conflicte. de cele mai multe orie. şi cazurile în care imprecizia conceptelor respective foloseşte din plin intereselor actorilor care controlează resurse destinate dezvoltării participative dar care le distribuie fie în interes propriu. Dar dacă participarea este numai implicită.la foarte prost. Confruntările apar în special datorită interpretărilor diferite pe care voluntarii (agenţi) şi locatarii (clienţi) le dau intervenţiei: agenţii o consideră un „ajutor‖. ‖ (Rughiniş. în timp ce clienţii o consideră un „drept‖. Sunt. o acţiune de colaborare între mai multe persoane poate părea firească pentru agenţi dar absurdă pentru clienţi. nu puţine. cu partciparea membrilor acesteia. formă mascată de apărare a intereselor instituţiilor care gestionează defectus bani pentru acest tip de dezvoltare. decizii de tip DEVCOM? În condiţiile în care în implementare sunt implicate şi segmente comunitare. prin faptul că se folosesc bani din taxele locale iar decidenţii sunt reprezentanţi aleşi ai comunităţii? Acesta este un caz limită. 21 . Deciziile luate de reprezentanţii aleşi ai comunităţii au şanse de a fi de tip DEVCOM cu atât mai mult cu cât: descentralizarea administraţiei publice este mai avansată. fi îndoielnic aplicate nu este o întâmplare ci. de multe ori . Şi. spre exemplu. Alte situaţii de impas sunt generate de valorizarea foarte diferită a unor trăsături ale sociabilităţii – precum „comunitatea‖ sau „cooperarea‖ la nivel de vecinătate. Probabil că o modalitate de a uşura evaluarea unei astfel de acţiuni este să fie luate în seamă aspectele legate de transparenţa deciziei şi de deschiderea autorităţii publice la eventualele reacţii comunitare. reguli de acţiune ci şi cu imaginighid. Sunt însă . oricât am încerca să îl definim sau să îl specificăm. aceste concepte lucrează nu numai cu principii. comunitarism. unităţile de administraţie publică locală şi centrală operează în mai mare măsură transparent . susţinută prin concepte precum capital social. Faptul ca instrumentele de evaluare a eficienţei sociale a proiectelor DEVCOM sunt fie de calitate îndoielnică. partcipare comunitară. Este la limita pentru că agentul de decizie poate reprezenta interesele comunităţii pe o scală de la foarte bine. sunt eficiente pentru că duc la mobilizarea energiilor locale. Sunt însă o mulţime de situaţii în care este greu să identifici precis în ce măsură fenomenul de participare locală este realmente prezent în desfăşurarea procesului. mecanismele de feed-back de la beneficiari la decidenţi funcţionează mai eficient.141) „Dezvoltare comunitară‖ rămâne un concept cu bună încărcătură normativă. la graniţa a ceea ce se cheamă dezvoltare comunitară. majoritar. El trimte clar la schimbări care se produc nu numai în folosul comunităţii dar şi la modul dezirabil. atunci răspunsul este afirmativ. competenţa civică şi adminstrativă a populaţiei locale se manifestă mai intens. fie neparticipativ. din pacate. credinţe prin care încearcă să fundamenteze acţiuni publice. toate deciziile consiliilor locale referitoare la dezvoltarea unei localităţi. dezvoltare orientată comunitar etc. Dezvoltarea comunitară are o puternică încărcătură ideologică. 2004:138. Ceea ce pentru voluntari pare o comunitate.Dezvoltare comunitară şi regională În studiile de caz referitoare la organizaţiile neguvernamentale putem observa situaţii tipice de impas al intervenţiei datorat diversităţii existenţiale.

ai altor organizaţii instit. Voi considera tipologia actorilor de dezvoltare comunitară în varianta de maximă diferenţiere înregistrată la începutul anilor 2000. în conştientizarea nevoilor. spre exemplu . Townsley. proiectare.. instituţie de inspiraţie Banca Mondială. foloseste metode din familia ―evaluare rurală rapidă‖ 12 „evaluare rurală participativă‖ etc. pe fazele de iniţiere. Oamenii locului . în mai mare sau mai mică măsură. Roluri în dezvoltarea comunitară În variantele de practică a dezvoltării comunitare cu înalt grad de instituţionalizare. Voi căuta liniile de structurare a modelelor actuale de dezvoltare comunitară pe linie istorică şi pe filiaţie externă. din seria fondurile de devoltare socială sau de investiţii sociale (Bigio 1998). Exisă o diversitate de grad şi una de mod. director de scoala etc. în negocierea soluţiilor. Principiile şi algoritmul de implicare a resurselor locale umane în procesele de dezvoltare structurează modelul de dezvoltare participativă. Ulterior. Tipologia actorilor dezvoltării comunitare în varianta practicată de Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS) FAZE ROLURI ACTIVITĂŢI subsumate rolurilor ACTORI AI DEZVOLTARII COMUNITARE instituţionalizaţi locali extralocali neinstituţionalizaţi locali grup de iniţiativă extralo cali initiatori construiesc consensul asupra nevoilor/aspiraţiilor prioritare identifică resurse pentru proiect organizare pre-implementare ajuta initiatorii/initierea. comună. ai altor organiz. 1996. componentele acesti tipologii vor fi folosite pentru a recunoaşte în istorie diferite modele de dezvoltare comunitară. ai agentiei de implementare. Este ceea ce voi încerca să fac în continuare pentru cazul societăţii româneşti de după aderarea la Uniunea Europeană. implementare sau evaluare ex-post. în cazul României anilor 2000. microregiune sau macroregiune – pot fi implicaţi mai mulţi sau mai puţini. diversitatea actorilor este considerabilă. Toate aceste aspecte dau varietatea de grad. finantare indirecta prin lideri formali primar. Ele pot fi exercitate de actori de tip instituţional sau neinstituţional din spaţiul comunităţii implicate în schimbare sau din afara acesteia.Dumitru Sandu Modele şi agenţi de dezvoltare comunitară în România Dezvoltarea de tip participativ la nivelul unei societăţi de tip democratic poate fi rezumată destul de greu datorită diversităţii precticilor în domeniu. oraş . în proiectarea au în implementarea lor. Rolul tipic în faza de inţiere este cel de facilitator. 2007). este dată de raportarea la modul de lucru al Fondului Român de Dezvoltare Socială (vezi schema de mai jos). O idee asupra acestei diversităţi.sat. 22 . vesnite din afara societăţii româneşti. Punctul de pornire este unul analitic.locale donatori inţiere facilitatori nespeciali zaţi evaluatori ex-ante i m p l e m e n t a r e finanţatori "fii ai localităţii" 12 Vezi. Gradul de participare la dezvoltare pote fi distins la nivel de iniţiere. ai agenţiei. Rolurile în acest caz sunt clar diferenţiate pe etape ale acţiunii comunitare. coord. Implementarea presupune obligatoriu un coordonator şi executanţi iar etapa de post-implementare evaluatori ex-post (Sandu. Reconstituirea modelelor este cea care poate da seamă de diversitate. implementare şi post-implementare. pentru documentarea initiala estimeaza concordanta proiectului cu standerdele agentiei de implementarefinantatorului ajuta la perfectionare proiect finantare directa.

În esenţă se poate nota că: 13 www.caledonia. Toate cele trei concepte trimit la roluri sociale de participare în acţiuni care au ca finalitate dezvoltarea comunităţilor prin acţiuni care solicită în grad variabil resurse materiale sau umane sau sociale ale grupului ţintă. ―agent de dezvoltare comunitară‖ şi ―promotor local‖ este una greu de trasat. optimizarea practicilor in domeniu. de orientare spre identificarea unor soluţii. produce date pentru evaluare de proces participă la realizarea proiectului comitete de coordonare proiecte superviz. organizatii platite pentru implementare agenti de intretinere evaluatori ai agentiei de implementare sau ai donatorilor Distincţia dintre ―facilitator‖. la identificarea resurselor locale sau extralocale până la implicarea în folosirea efectivă a resurselor pentru a rezolva problemele. cu contract sau nu. control conformare norme. eventual.nat. Caledonia Centre for Social Development 13. agentiei lideri informali supervizori ai agentiei de implementare/ donatorului. o cerinţă comunitară. „Animatorul comunitar‖ este un agent de dezvoltare comunitară cu funcţie limitată la „trezirea conştiinţelor‖ locale. notând însă că termenii se suprapun adesea sub aspectul înţelesului. Suprapunerile de înţeles sunt frecvente. de la identificare nevoi comunitare .locali numiti de catre superviz. supervizori ai supervizorilor beneficari locali post-implementare coordonatori . funcţie de interesele şi resursele pe care le au pun accente diferite pe anumite roluri cerute de împlinirea acţiunilor de dezvoltare comunitară. propune un set de distincţii între ‗agent comunitar‘. raporteaza respectarea procedurilor si a etapelor la agentiaa de implementare instruire de preimplementare a supervizatilor.htm.Dezvoltare comunitară şi regională FAZE ROLURI ACTIVITĂŢI subsumate rolurilor ACTORI AI DEZVOLTARII COMUNITARE instituţionalizaţi locali extralocali internationali guvernul alte instit.‖Un animator poate fi folosit sau contractat de către o organizaţie sau o comunitate locală pentru a stimula dezbaterea sau acţiunea pe o temă relevantă pentru comunitate‖. asistenta tehnica.Acesta poate juca un rol complet. avizeaza etape. organizeaza achiziţii.uk/communit. consultat mai 2004 23 . ‗animator cultural‘ şi ‗facilitator comunitar‘. facilitatorul „asistă comunitatea în realizarea scopurilor sale. extralocale agenţie de implementare neinstituţionalizaţi locali "binefăcători" extralo cali agentii coordonatori supervizori executanti realizează plan de implementare. faciliteaza intercatiuni intracomunitare sau intre comunitate si mediul extern. În fine. executanţi evaluatori ex-post pentru asigurare funcţionare. Instituţii diferite.org. aduce deprinderi şi cunoştinţe pentru orice proces în care este implicată comunitatea pentru a duce la realizarea scopurilor acesteia‖. În diferite contexte se acordă sensuri diferite. în scopuri academice institutiipartener. Conceptul de maxima generalitate este cel de „agent comunitar‖ . ―Agentul comunitar‖ este o persoană care preia spre îndeplinire. spre exemplu. la mobilizarea populaţiei locale pentru a deveni activă în procesul de recunoaştere a unor probleme şi.

In astfel de condiţii este mai uşor să ajungi la un consens în legătură cu ce trebuie întreprins pentru binele comun şi asocierile necesare pentru acţiune pun mai puţine probleme în constituire. în valori reduse ale bugetelor locale ale primăriei. Înainte de trece la detalieri asupra structurii fenomenelor de dezvoltare participativă este utilă formularea unei ipoteze despre principale modele de dezvoltare comunitară (rurală) care au circulat în spaţiul românesc de la Spiru Haret încoace. moblizează parte din comunitate şi rezolvă problema. inspiră dar. acestea sunt mai slabe. În realitate. În abordările de tip atomist tendinţa este de a nega existenţa unor modele şi de a considera că toate schimbările comunitare de tip participativ sunt de structură unică. specifică pentru comunităţile mici14. animatorul comunitar este cel care lansează. este mai greu de realizat. promotorul local poate avea şi rol de facilitator sau animator dar el este. Specificitatea sa rezidă în faptul că preia conştient un rol a cărui exercitare duce la realizarea unei cerinţe comunitare. 14 Pentru o sinteză asupra conceptului de „comunitate mică” în antropologie vezi Geană.Dumitru Sandu „facilitatorul‖ are un rol secundar în sensul că ajută dar nu dă soluţii. o putere economică scăzută. tinde să aibă. În consecinţă satisfacerea nevoilor locale pe cale standard. firesc. Desigur. El nu este presupus a fi creator. Mă refer la calitatea instituţiilor locale. Raportarea la beneficiari în dezvoltarea locală Dezvoltarea comunitară în Romania a fost şi este încă. agentul de dezvoltare comunitară poate exercita oricare dintre rolurile menţionate. în proiectele FRDS. 2005:56-65. omul sfinţeşte locul dar schimbarea comunitară participativă mai vine şi pe alte căi decât cea individuală . ca şi facilitatorul. agenţii de dezvoltare comunitară şi modul în care aceştia se raportează la comunitatea beneficiarilor. Desigur. spre exemplu. cu grad ridicat de structurare instituţională şi cu resurse materiale şi relaţionale sporite. sunt şi comunităţi mici în care „fiecare este în conflict cu fiecare‖ şi „nimeni nu ajută pe nimeni‖. O comună mică . pe intervale mari de timp şi pe spaţii naţionale sau regionale pot fi distinse modele de dezvoltare comunitară. în astfel de medii mai acţionează un factor important pentru favorizarea acţiunilor de dezvoltare comunitară (DEVCOM). instituţionalformală. Satele şi oraşele mici sunt în proporţie ridicată comunităţi de intercunoaştere – fiecare se cunoaşte cu fiecare. în care trăiesc puţini oameni. adecvate cazului. nu îşi asumă roluri esenţiale. reflectată . Fenomenul este explicabil prin faptul ca la nivelul unor astfel de comunităţi comunicarea interpersonală funcţionează mai uşor. mai ales. Acesta este sensul în care facilitatorul apare. cu mai puţine resurse pentru rezolvarea problemelor locale. omul care implementează. 24 . pare să fie un fapt că intervenţiile de tip dezvoltare comunitară s-au produs şi se produc mai ales în comunităţile mici. cred. să fie depăşite atât abordările reducţioniste cât şi cele de tip atomist din domeniu. Şi totuşi. lansează dar nu duce procese până la capăt. care aduce resurse. spre exemplu. Dezvoltarea locală de tip participativ este resimţită în astfel de condiţii ca fiind necesara în mai mare măsură decât în comunităţile mari. În afara intercunoaşterii şi solidarităţii potenţial sporite. Primeşte un model la a cărui realizare contribuie hotărâtor. pe un model de acţiune dat. În variantă reducţionistă se poate susţine că toate acţiunile de tip DEVCOM sunt la fel pentru că pot fi circumscrise modelului „omul sfinţeşte locul‖ – un lider formal sau informal conştientizează o problemă. În identificare a unor asfel de modele elementul esenţial sunt actorii. Este necesar. în bună măsură. De cele mai multe ori.

iniţierea şi implementarea aparţin în întregime grupului local este extrem de rar şi tine mi ales de societăţile tradiţionale relativ izolate. dacă nu se specifică altfel. după un model care nu este predeterminat de o autoritate centrală şi se înfăptuieşte cu resurse locale. Situaţia opusă.şi autoritarism cu reglementare a autorităţilor locale. pot fi identificate mai multe modele sau tipuri ideale de dezvoltare comunitară în spaţiul dat de polaritatea autoritarism-participare: 15 Termenul de comunitarism este folosit. figurată grafic mai jos. regionale sau centrale. fără un model central predeterminat iniţiere şi execuţie comunitară. pune în evidenţă două idei majore: în primul rând apare clar faptul că dezvoltarea comunitară este. autoritaristă. O acţiune de dezvoltare locală poate avea un grad maxim de comunitarism în măsura în care este inţiată local. 25 .Tipul extrem de dezvoltare comunitară în care modelul. cu resurse extralocale iniţiere comunitară cu resurse obţinute de autorităţi prin (semi)constrângere model autoritarist de dezvoltare locală iniţiere de către autorităţi cu resurse mobilizate prin constrângere Între tipul ideal de comunitarism15 maximal şi cel de autoritarism în dezvoltarea locală se află o mulţime de situaţii intermediare. execuţie şi exploatare .cu componentă participativă pentru inţiere. considerând istoria schimbărilor comunitare din România. regionale sau centrale şi pentru inţiere şi pentru execuţie. Sub aspectul gradului de democratizare. dezvoltarea comunitară ca model participativ de dezvoltare locală iniţiere şi execuţie comunitară. o varianta participativă a dezvoltării locale. specifică pentru dezvoltarea locală neparticipativă.Nu este avut în vedere sensul ideologic asociat cu comunitarismul de tip Amitai Etzioni. descendent. de jos în sus şi cea în care acţiunea este de sens invers. este cea în care iniţiativa. Opusul este dat de situaţiile în care autoritatea locală sau centrală decide asupra a ceea ce trebuie realizat în comunitate şi în legatură cu mijloacele de realizare iar implicarea comunităţii se face numai la nivel de execuţie. în al doilea rând este pusă în evidenţă gradualitatea dezvoltării comunitare. Ordonarea figurată grafic anterior este parţială. modelul şi resursele aparţin autorităţilor locale. în sensul de grad de manifestare a caracterului participativ al acţiunilor de dezvoltare locală. execuţie cu resurse extralocale obţiunte de către autorităţi iniţiere de către autorităţi pe o tema de interes comunitar. Formarea unui consens local în legătură cu ceea ce ar trebui realizat pentru binele comun prin interacţiune între facilitator şi comunitate este un exemplu de acţiune structurată democratic. Poziţia lor pe scala respectivă trebuie luată cu titlul de ipoteză. Polaritatea menţionată.Dezvoltare comunitară şi regională Sub aspectul modului de raportare la beneficiarii potenţiali ai acţiunii comunitare este fundamentală distincţia dintre abordarea de tip democratic. în cadrul acestei lucrări. Tipuri ideala de dezvoltare comunitară Prin combinarea categoriilor de actori şi a principiilor de structurare . modelele de dezvoltare comunitară pot fi plasate pe un continuum între polul „democraţie comprehensivă‖ . Dominant este fenomenul social al aplicării unui model central de tip participativ în stimularea dezvoltării locale. pornind de la un model central predeterminat iniţiere comunitară. în fapt.

comitetul de conducere a proiectului din formula de lucru a FRDS aparţin aceluiaşi model în care scheme extralocale predetermină asocierea pentru dezvoltare în comunitate . se ocupă organizaţia „Ambasadorii Zizinului“. în care urneşti lucrurile dintr-un sentiment de iritare a inadecvării lor: aşa a făcut Andra cu telefoanele locale. CIVITAS. mai curînd.Dumitru Sandu Categorii de agenţi comunitari agenţi individuali de tip „antreprenor social‖ Tipuri de actori de dezvoltare comunitară apostolul Exemple Preoţii şi învăţătorii ca misionari „apostoli culturali‖ în „luminarea satelor‖.. tradiţionale . nici nu neau luat în seamă. locale pe proiect .. deoarece spaţiul e privat! Partea frumoasă e că sătenii nu intră... animator de mişcări sociale şi de asociaţii intrasăteşti16 primarul orientat democratic facilitatorul. 1995:49-50). in perioada comunista Inovatorul localnicul fostul localnic imigrantul asocieri. care lipseau cu desăvîrşire. ei au probleme şi nu-i interesează comunitatea în care locuiesc. 2007: „La Zizin. că deh. dar nici autorităţile locale nu s-au implicat. lăsaţi de izbelişte. cu gunoaiele pe care nu le strîngea nimeni. În aceeaşi serie de fapte comunitare este şi muzeul local. „Căsuţa amintirilor ”. Ordine nu în sensul negativ. în mişcarea haretistă de la începutul secolului al XXlea (Stahl:1981: 279-283) „fii satului‖ implicaţi în proiecte de dezvoltare comunitară din localităţile de origine pensionara venită de la Braşov la Zizin. grupul de iniţiativă. s-a hotărît să „facă ordine“ în localitate. Centrul de Asistenţă Rurală (CAR) din Timişoara. cu copiii de romi.. Ci. nu am fi putut reuşi finalizarea acestui proiect. autoritar. cu adevărat civic. Fundaţia Parteneriat pentru Acţiune Comunitară şi Transformare PACT. care-ţi vine cel dintîi în minte. o doamnă singură. acum. dar de care. legea 20/1971 referitoare la contributia in muncă.. normal – de mai multe ori: în zadar. dar care au fost adunate.. Andra Dumitrescu.. în cel firesc. stabilită acolo nu de mult. Fără ajutorul cîtorva săteni mai destupaţi la cap şi inimoşi. Asociaţia Română de Dezvoltare Comunitară (ARDC). Dilema veche. dar care. Nu am fost sprijiniţi de cei «chivernisiţi». acum. cu balastiera care zguduia satul. 178. dar pe care a reuşit să le pună. dar vin din Braşov special să vadă Căsuţa!“ 17 Exemplele pot fi asociate cu ONGuri precum Fundaţia Soros Romania (FSR). prezentat de către cea care l-a iniţiat ca fiind unul privat : „De ce e privat? Pentru că am solicitat ajutorul specialiştilor de la Muzeul de Etnografie Braşov – în scris. 17 asocierile stimulate de ONGuri pentru dezvoltare locală participativă cazul echipelor regale ale Fundaţiei Culturale „Principele Carol‖ organizate de Dimitrie Gusti în perioada 1934-1939 Grupurile de acţiune locală (GALurile) promovate prin abordările de tip LEADER din Uniunea Europeană reglementarea autoritară. Agenti de dezvoltare comunitara instituţionalizaţi . pe lîngă Braşov. nu mai deranjează pe nimeni. 26 .. agentul de dezvoltare locală vecinătăţile de tip săsesc ca societăţi pentru aducţiunea apei potabile (vezi capitolul din volum) comitetele şcolare din perioada perioada interbelică construite pe modelul Constantin Angelescu (Livezeanu.condiţionate extralocal instituţii …formate extralocal pentru acţiune comunitară parteneriatul primăria 16 Vezi fragmente de prezentare în Iaromira Popovici.

precum comitetele parohiale. organizate de Gusti în cadrul Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol‖. se pare. Căminul cultural era considerat ca principala instituţie de „empowerment‖. evident. Ideea de facilitare pentru a stimula participarea locală era . modelul echipelor regale trimise de Fundatia Principele Carol pare să fii fost acela al unei dezvoltări locale integrate. era însa destul de reţinut în a evalua impactul echipelor regale ca agent de schimbare socială (vezi caseta de mai jos). ci pe toate cele patru problematici esenţiale . suflet‖ era menit să transmită cunoştinţele necesare sătenilor pentru a rezolva problemele comunitare în întregime. Integrarea o percep în dublu sens. 1999: 200). minte . Intervenţia echipelor regale pare să fii fost una de tip dezvoltare comunitară integrată. Primele două decenii din secolul al XX-lea au fost marcate din plin de modelul Spiru Haret de „ridicare a satului‖ prin apostolatul preoţilor şi al învăţătorilor. Rolul acestora în „cercurile culturale duminicale‖. 1995:50). Nu ştim exact care a fost impactul acestui imens şi generos efort al Fundaţiei Principele Carol sub conducerea lui Gusti. Programul cultural gustian „ sănătate. cu ecouri în răscoala din 1907. liberal ca şi Haret (Livezeanu 1995:47-51). Evident. economie. Mai exact. Angelescu a fost influenţat în propria întreprindere de organizare comunitară nu numai de Spiru Haret şi de „eforiile‖ din perioada ministeriatului lui Simion Mehedinţi ci. venit pe linie guvernamentală.stare de sănătate. cu notabilităţi locale şi cu ţărani de frunte (Livezeanu. Pe de o parte specialiştii Fundaţiei Regale nu mergeau la sate pentru intervenţie pe un domeniu. După modelul apostolatului a urmat cel al „comitetelor şcolare‖ (înfiinţate în 1919). schimbarea urmărită era de tip participativ. 1995: 49). au jucat probabil. Participarea şi resursele erau locale dar modelul de organizare era unul extralocal. odată cu plecarea saşilor în Germania dar şi cu procesele de modernizare inevitabilă. Profesorul Henri Stahl. spre exemplu. Modelul comitetelor şcolare era unul prestabilit . Chiar şi în perioada comunistă au continuat să fie suport pentru producerea de bunuri publice precum sistemele de aducţiune a apei potabile din vârf de deal în matcă de sat. implicită în model. însă. În al doilea rând. cu tentative de conjugare sistematică a expertizei extralocale cu participarea locală. la intervenţia complexă a echipelor de specialişti . de consolidare a forţelor locale în rezolvarea propriilor probleme. şi de experienţele de cunoaştere pe care le avusese în Statele Unite (Livezeanu. în mişcarea cooperatistă şi de înfiinţare de bănci populare indică elemente ale unei mişcări sociale ample. mută accentul de la misionarismul cultural de tip Haret şi de la focalizarea pe şcoală. funcţii similare de dezvoltare comunitară. în principal sub influenţa acţiunilor medicului-ministru Constantin Angelescu. în alfabetizare. 27 . al aducătorilor de cultură care să schimbe viaţa ţăranilor. în tot acest proces se urmărea nu numai implicarea populaţiei locale dar şi cea a autorităţilor locale.muncă. Asocieri tradiţionale mai puţin cercetate sociologic. Unitatea locală centrală era căminul cultural ca structură în care voluntariatul trebuia să ocupe un loc central. În perioada 1934-1939 echipele regale. Din păcate nu dispunem de cercetări evaluative sistematice pe problemă. educaţie şi viaţă spirituală . unul dintre principalii promotori ai mişcării gustiene. Această funcţie a fost şi este . Se urmărea clar mobilizarea sătenilor în rezolvarea propriilor probleme. Accentul în acest caz a fost pus pe construirea de noi şcoli cu resurse locale. Oamenii din echipele regale erau însă nu numai facilitatori ci şi actori efectivi: Victor Ion Popa organizează o „obşte de producţie‖ la Dudeşti în Moldova iar Stahl construieşte camine culturale la Stăneşti (Rostas.Dezvoltare comunitară şi regională Fiecare dintre modelele menţionate are particularităţi de circulaţie în timp istoric. Asociaţiile tradiţionale de tipul vecinătăţilor săseşti din Transilvania au funcţionat tot timpul ca matrice de generare a unor acţiunii comunitare de dezvoltare (vezi capitolul următor). în declin.

ulterior. (Extras din Rostas Zoltan.. întrerup extrem de promiţătoare a mişcărilor de rezolvare a problemelor sociale prin dezvoltare comunitară. inclusiv Legea Serviciului Social.Un rezultat practic a fost. cât a durat această acţiune? Din '34. evident. care sunt marile probleme care le ridică satul respectiv? Care este cea mai importantă din ele? Care din ele poate să fie urnită din loc. spaţiul de iniţiativă şi de auto-organiyare era . Până când. Ar fi trebuit să continue. nu mai mult cât se poate. Cultura este un anumit fel de a răspunde împrejurărilor de viaţă. Şi în acest domeniu creaserăm o serie întreagă de tehnici de lucru. practic. să se pornească această dezvoltare a satului. noi le puseserăm destul de bine la punct. de dezvoltare locală. 1999: 201) Războiul şi. de chestia aia. etnia şi puterea economică a gospodăriei acţionau ca factori semnificativi în condiţionarea comportamentelor de participare la lucrările de interes obştesc (Sandu. până în '39. când a început. am vrut să vad dacă. (Extras din Rostas Zoltan. Foarte bune. Sunt probleme de ordin sanitar. prevedea ridicarea satului nu prin apostoli. de muncă. un CAP. de ordin economic. Prea puţin.Începuse să dea rezultate. în cadrul unei cercetări de teren la Târnava. . în pofida reglementărilor stricte. adaptare la mediul înconjurător. Gata. comunismul. O cooperativă de producţie. Evident. Dar.. dispare. dacă lucrul ăsta nu-l duci mai departe.. Ca să te agăţi de aia. 1975). foarte la curent cu problemele acestea. A fost formare de oameni. Nu înseamnă însă că în perioada respectivă acţiunile de tip comunitar au fost absente. misionari culturali.Dumitru Sandu Casetă: Stahl despre echipele regale – „formare de oameni‖. de ordin cultural. Reglementare participării comunitare prin constrângere este. Ilustrativă în acest sens este legea 20/1971 prin care se reglementa contribuţia în muncă şi în bani la nivelul fiecărei familii pentru realizarea unor acţiuni obşteşti. E foarte interesant când reuşeşti într-adevăr să faci ca un sat întreg să se mişte subt imboldul pe care ai reuşit să i-l dai. încât nivelul cultural al masei să se ridice. cu conferenţiar. învăţătură de carte etc. am construit cămine culturale la Stăneşti.. foarte interesante. Totalitatea satului trebuia să fie antrenată. Cu puţin. evident.. Trebuia antrenată obştia. factorii sociali mai au vreun rol în comportamentul comunitar. Lideri locali informali şi asociaţii tradiţionale au acţionat ca principali catalizatori ai unor acţiuni de dezvoltare locală participativă (vezi modelul de la Axente Sever... În 1974 . în sensul că ridicarea unui sat nu poate veni de sus. Mişcată din loc. Ca satul să se ridice prin sine însuşi. reuşeşti să o mişti. un model anti-dezvoltare comunitară pe care comunisul l-a practicat. Aşa am construit şi eu. în Moldova. întradevăr. în judeţul Sibiu. ci prin el însuşi. Deşi datele cu care am putut lucra au fost fragmentare. activiştii. la. Nu plătiţi. adaptarea la viaţa socială. slabe.. De ce? Pentru că noi aveam încă o credinţă democratică. Dar. descris în capitolul următor). Foarte interesant! Noi trimiteam o echipă de studenţi ca să vadă care sunt problemele grave ale satului. ce-a lucrat Victor Ion Popa la Dodeşti. Căminul cultural trebuia să fie o acţiune a ţăranilor. Cu puţin. prea puţin. unele dintre ele interesante. cinci ani. 1999: 200)……. Foarte democratic. Ce trebuie să faci e să ridici acest standard cu puţin. Dar. Ci trebuie să faci în aşa fel. cu programe. Ideea era justă dar nu-i potrivită cu vremurile de astăzi. şi anume formarea unui grup de tehnicieni tineri. moare. ci din acţiune patriotică să fie aşa. ca rezultat efectiv practic. Modelul tipic pentru perioada comunistă a fost cel autoritarist. Reuşise să organizeze acolo o obşte de producţie. la relaţiile sociale şi care sunt de un anumit standard. 28 . cu funcţionari culturali. ce anume poate fi considerat util şi ce nu? Din punct de vedere practic şi nu formal. în echipele de muncă voluntară pe care le trimit americanii în diverse misiuni extracontinentale de-ale lor. Pentru că. De fapt. Deci. suprimat. Le-am regăsit. Dar. Nu trebuiau să fie directorul de cămin. dar să fie declanşată o stare de progres continuu. Dar. A reuşit să-i organizeze pe ţărani să ia în arendă moşia şi s-o organizeze în mod raţional……. să faci ca satul să participe efectiv la treaba aceasta.Dacă ar fi să faceţi un bilanţ al muncii acestor echipe regale între 1934-1939. mulţi ani după aceea. reinventate. „dar prea puţin…‖ . De pildă.

În perioada interbelică şi „comitetele şcolare‖ şi „echipele regale‖ acţionau pentru dezvoltarea participativă la sat în strânsă legătură cu structuri statale centrale sau regionallocale. Principiul de bază al modelului este acela de reducere a sărăciei locale prin mobilizarea capitalului social local. practicile şi rezultatele activităţii acestei instituţii emblematice pentru dezvoltarea comunitară din România postdecembristă (Sandu. de la Banca Mondială) în sitem de alocare ci concurenţial a fost cheia succesului acestei instituţii. proiecte ce vor fi sprijinite financiar din fonduri publice la care se va adăuga cofinanţarea privată. că este sărac. a granturilor care se dau dacă…. 29 . In contextul postdecembrist structurile statale continuă să joace un rol important dar în altă formulă. în al doilea rând. Ca şi în perioada interbelică. structura centrală pentru promovarea DEVCOM devine „comitetul de conducere a proiectului‖ (CCP). să fie în stare să scrie un proiect competitiv în raport cu alte comunităţi care solicită fonduri. Modelul este unul extrem de ambiţios pentru că vede în capitalul social şi mijloc dar şi scop: granturile sunt acordate nu numai pentru a combate sărăcia prin solidaritate socială dar şi pentru a consolida practicile de asociere. abordarea LEADER presupune consolidarea coerenţei teritoriale şi implementarea de acţiuni integrate. Parteneriatul public-privat-ONG devine însă mecanismul esenţial. prin acţiunile sale specifice va duce la îmbunătăţirea guvernanţei locale şi la promovarea potenţialului endogen al teritoriilor.2006 dominată a fost formula „fondurilor sociale‖. Legea Fondului Român de Dezvoltare Socială FRDS (129/1998) instituie un model de dezvoltare comunitară de tip Banca Mondială. dezvoltarea comunitară este tot mai mult una de tip „comunitar-regional‖ (vezi caseta de mai jos). Acest comitet are însă similitudini structurale cu predecesoarele sale interbelice. a capacităţii oamenilor de a se ajuta reciproc pentru rezolvarea problemelor de interes comun. Modelul care pare a se impune în dezvoltarea comunitară din România de după aderarea la Uniunea Europeană este unul care diferă considerabil de cel Bancă Mondială-FRDS. ce pot conduce la diversificarea şi dezvoltarea economiei rurale. coord. CCPul din modelul FRDS este înlocuit de GAL. ce presupune accesarea mai multor măsuri din cadrul axelor FEADR. să conlucreze şi să interacţioneze în folosul comunităţilor rurale. agentul de schimbare vine de la oraş.. Un întreg volum realizat împreună cu experţi ai FRDS prezintă algoritmul. Casetă: Abordarea LEADER Abordarea LEADER. 2007). Obiectivul rămâne acelaşi de dezvoltare a localităţilor la modul endogen. Grupurile de acţiune locală (GALurile) devin principalii actori. Strategiile elaborate şi selectate se vor materializa în proiecte ce vor fi implementate în aria de acoperire a GAL. El apare tot în baza unei acţiuni exterioare satului. Facilitatorul este un gen de apostol cultural care aduce „vestea‖ FRDS. Un alt deziderat îl constituie construcţia instituţională în vederea elaborării şi implementării de strategii integrate ce vor da posibilitatea actorilor din spaţiul rural. impactul acţiunilor implementate prin această abordare este foarte ridicat şi acoperă o arie largă de acţiuni şi beneficiari. Nu voi intra aici în detalieri. Cadrul de referinţă nu mai este unul strict comunitar ci microregional. Cred ca ideea de a nu distribui banii statului român (împrumutaţi. „Dacă ce?‖ Fondul pune numai două condiţii : satul să dovedească. Datorită caracterului orizontal al axei 4. cu un grad sporit de specializare a rolurilor. Cu acest model. de întrajutorare. pe o grilă dată. Competiţia reglementată atent prin normele Fondului a fost foarte aproape de a declanşa o adevarată mişcare socială de dezvoltare comunitară în România. în folosul comunităţilor. reprezentanţi ai diferitelor domenii de activitate. În locul „comitetului şcolar‖ sau al „căminului cultural‖ din perioada interbelică. instituţii inspirate şi susţinute activ de Banca Mondială. în esenţă. Din păcate baza financiară a funcţionarii modelului nu mai este actuală în prezent. De asemenea. Noua abordare este cea specifică programelor LEADER (acronim de la „liaisons entre actions de developpement rural‖). şi.Dezvoltare comunitară şi regională Perioada postdecembristă aduce cu ea o re-instituţionalizare a dezvoltării comunitare. În anii 1998.

Dumitru Sandu
LEADER poate juca un rol important în stimularea unor abordări noi şi inovative pentru dezvoltarea zonelor rurale. Inovaţia va fi încurajată prin flexibilitate şi libertate în luarea deciziei privind acţiunile ce se doresc a fi puse în practică. Inovaţia în zonele rurale poate implica transferul şi adaptarea inovaţiei generată în altă parte, modernizarea formelor tradiţionale de know-how sau descoperirea de noi soluţii la problemele rurale persistente pe care alte instrumente politice nu au reuşit să le rezolve într-un mod durabil şi satisfăcător. Acestea pot furniza răspunsuri noi la problemele zonelor rurale. Cooperarea cu alte teritorii incluse în strategiile de dezvoltare locală va facilita transferul şi adaptarea inovaţiilor dezvoltate în altă parte. Axa LEADER constituie o noutate în România şi reprezintă o provocare pentru toţi actorii ce vor fi implicaţi în implementarea acesteia, prin prisma obiectivelor ambiţioase. Aceasta urmează a fi implementată „pas cu pas‖, orientându-se la început pe activităţi de instruire a actorilor locali şi de sprijinire a teritoriilor în vederea realizării strategiilor de dezvoltare. O primă selecţie de Grupuri de Acţiune Locală este prevăzută pentru anul 2009, acestea reprezentând prin „puterea exemplului‖ un stimulent şi un sprijin real pentru alte teritorii, precum şi pentru parteneriate ce nu au ajuns la maturitate urmând ca acestea să participe la ultima selecţie a GAL. Obiectivele specifice urmăresc: - participarea membrilor comunităţilor rurale la procesul de dezvoltare locală şi încurajarea acţiunilor inovative (spre exemplu, soluţii noi la probleme vechi, introducerea şi dezvoltarea unor produse noi, noi sisteme de piaţă, modernizarea activităţilor tradiţionale prin aplicarea de noi tehnologii, etc.). (măsura 41) - încurajarea actorilor de la nivel local de a lucra împreună cu reprezentanţii altor comunităţi din interiorul sau exteriorul ţării (măsura 421), - stimularea formării de parteneriate, pregătirea şi asigurarea implementării strategiilor de dezvoltare locală (măsura 431) (Extras din Guvernul României, 2008, PNDR Programul Naţional Pentru Dezvoltare Rurală 20072013, p. 319)

Instituirea noului model se face gradual, nu prin sistemul „learning by doing‖ ci printr-un întreg sistem de trening şi de construcţie instituţională. Procesul, coordonat de Ministerul Agriculturii şi al Dezvoltării Rurale (MADR), a început în 2006 prin selectare a 80 de GALuri potenţiale în 37 de judeţe ale ţării. Criteriile anuţate pentru selecţia GALurilor (PNDR, 2008: 323-324)spun foarte mult despre ţintele urmărite prin partenriatele de tip LEADER. Aceste criterii se referă la : cine compune parteneriatul, pe ce teritoriu va acţiona GALul şi cu ce strategie vor fi generate proicetele local-regionale. Reprezentanţii sectorului privat şi cei ai societăţii civile trebuie să fie majoritari în GAL, de cel puţin 51%. În criterile de selecţie a GAlurilor se precizează însă că se va acorda prioritate „grupurilor în care partenerii privaţi şi reprezentanţii societăţii civile reprezintă mai mult de 65% din totalul partenerilor” (PNDR, 2008: 324). În plus, este menţionată explicit importanţa includerii unor reprezentanţi ai grupurilor etnice minoritare, femeilor, tinerilor, agricultorilor, setorului forestier,organizaţiilor de mediu. Este o orientare care timite la evitarea neimplicării unor grupuri potenţial marginale - femei, tineri, minoritari sub aspect etnic, agricultori. Grupurile efectiv vulnerabile precum vârstnicii, spre exemplu, nu sunt menţionate explicit. Sub aspect teritorial este recomandată formarea unor microregiuni omogene sub aspect geografic şi economic, cu populaţie de cel puţin 10 mii de locuitori şi de maxim 150 mii locuitori. Intervalul demografic optim cerut prin criteriile de selecţie este cel între 30 de mii- 70 de mii de locuitori. Vor fi puncate suplimentar GALurile formate din teritorii relativ sărace, cu

30

Dezvoltare comunitară şi regională

densitate de populatie redusă (sub 75 locuitori-km2), valoare naturală ridicată18 si situare în judeţe diferite, învecinate. Microregiunile de tip LEADER sunt formate majoritar din localitţi rurale. Pot intra în componenţa lor şi oraşe mici , de până la 20 de mii de locuitori. Populaţia urbană dintr-un GAL este limitată la maxim 25% din total microregiune. Strategia de dezvoltare microregională va trebui să fie axată pe proiecte care se subsumează la cel puţin una dintre axele Fondului European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR) şi să detalieze resursele umane, instituţionale şi financiare pe care le poate mobiliza pentru realizarea strategiei. La evaluarea GALurilor, sunt favorizate strategiile care: “- includ acţiuni inovative - includ acţiuni de cooperare - combină obiectivele mai multor axe din PNDR - se adresează fermierilor de semi-subzistenţă (diversificare sau dezvoltare) - se adresează tinerilor - integrează probleme de mediu - care urmăresc facilitarea implementării acelor măsuri din PNDR ce vor avea ca beneficiari grupuri de producători, asociaţii, parteneriate, etc.)” (PNDR, 2008: 324). În siinteză, prezint mai jos o tipologie a principiilor care cred ca au structurat acţiunea principalelor categorii de actori ai dezvoltarii comunitare din România, pe lunga durată.

18

Vezi detalii asupra constituirii Reţelei Ecologice Europene în România (http://www.anpm.ro/content.aspx?id=47 ), asupra ariilor protejate în cadrul Reţelei Europene Natura 2000. Siturile de importanţă comunitară in România, asociate cu Directiva Habitate (92/43 din 1992) şi Directiva Pasari ( 79/409 din 1979), sunt specificate prin Ordinului
Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007

31

Dumitru Sandu

Tipologia agenţilor şi a principiilor de acţiune în dezvoltarea comunitară
Agenţi de dezvoltare comunitară Sursa modelului Principii de acţiune comunitară II. Asociatii locale pentru proiect III. Expertiza extralocala pentru mibilizarea actorilor locali I. Parteneriat local sau regional IV. Asociatii endogene cu funcţii multiple xxx Spiru Haret, 1900s xxx xxx V. Capital socio-uman personal xx xxx xxx xxx

1.Grupuri de acţiune locală (GALuri), în cadrul programului LEADER 2.Comitete de conducere a proiectului CCP 3.Comitete scolare 4. Echipele Fundatiei Culturale Regale 5.ONGuri care formaza actori pentru dezvoltarea comunitara

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale, 2006FRDS, Banca Mondiala, 1998Constantin Angelescu, 1920s Dimitrie Gusti(1934-1939) Centrul de Asistenta Rurala CAR, Fundatia pentru Parteneriat pentru Actiune Comunitara si Transformare PACT,Fundatia Soros Romania FSR,Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi CRCR etc. 1998-

xxx

x

xx

x x

xxx xxx

xx

6. Vecinatatile de tip sasesc 7.Cercurile culturale duminicale 8.Modele de rol asociate unor institutii: primar, preot, invatator, medic etc. 9. Modele de rol neasociate unor institutii

Diversitatea practicilor de dezvoltare comunitara poate fi redusa la cinci principia de actiune sau de actanta in domeniul dezvoltarii comunitare si la noua categorii de agenti. Numarul de marcari prin x indica gradul de relevant a a principiului pentru agentul de referinta (xxx maxim …. x minim).

32

. fie prin constrângeri mai mult sau mai puţin intense. in care scopurile reprezintă interese ale acestor rezidenţi. In acest caz „provocarea" la participare se face pe baza unei relaţii de putere.In al treilea rând. In astfel de cazuri. Esenţiale pentru caracterul participării sunt raportul dintre cel care participa si cel care beneficiază de rezultatele acţiunii şi gradul de conştientizare de către participant a intereselor sale. atunci sunt şanse maxime ca participarea să fie preponderent involuntară. acţiunile comunitare au in acelaşi timp un caracter extracomunitar sau extralocal. iar acţiunea este mai degrabă publică decât privata" (Kaufman. adică la acţiuni in care „principalii actori şi beneficiari sunt rezidenţi locali. „Participarea suscitata" sau „provocata" caracterizează comportamentul în asociaţiile care sunt de creaţie „exterioară". obiectivele acţiunii. 1967. participarea are aspecte specifice in funcţie de prezenta sau absenţa unor stimulente compensatorii pentru participate. participarea locală este participare în acţiuni comunitare. este de delimitat situaţia in care agentul participării nu a conştientizat sau a conştientizat fals cui servesc rezultatele acţiunii sale. preponderent local şi public sau grupal. consecinţele (de menţinere sau schimbare a unor componente sau structuri ale comunităţii) etc. este. III) . mai ales. 1977) pe care o consider utilă în continuare. in care membrii sunt recrutaţi fie pe bază de voluntariat. beneficiar al ei. In ultimele doua tipuri de situaţii. mai mult sau mai puţin instituţionalizate. Wilkinson. atunci participarea are şanse maxime de a fi voluntară. „noutatea". 20 In legătură cu „participarea socială asociaţională". . stimularea participării se face pe baza unor mecanisme compensatorii: membrii comunităţii participa la acţiune nu numai pentru ca îşi satisfac in acest fel cerinţe proprii dar şi pentru ca (sau mai ales pentru ca) realizarea altor obiective de interes propriu este condiţionata de aceasta participate. Acţiunea comunitarăpoate fi analizata in funcţie de criterii precum: natura agentului de participare. asociaţii20 sau organizaţii………. stimularea producerii unor comportamente considerate ca dezirabile in respectivul mediu social.. conştientizează aceasta posibilitate. s-ar putea dovedi utila. 19 Prezentul subcapitol este construit prin extrase dintr-o conceptualizare mai veche (Sandu. cap.Daca cel pus in situaţia de a participa la realizarea unei activităţi. Gruparea agenţilor unei acţiuni comunitare poate fi mai mult sau mai puţin structurata in cadrul unor grupuri informale. Funcţia socială a acestui tip de asociaţie este de a duce 33 . in funcţie de obiectivele cercetării.Daca cel pus in situaţia de participare nu este beneficiar al acţiunii şi a conştientizat faptul. Albert Meister (1972) construieşte o tipologie trihotomică pe care o menţionam întrucât. pe de o parte. De la caz la caz. „Participarea de fapt". Cu alte cuvinte. se pot construi diferite tipologii ale acţiunii şi participării comunitare. .Participarea locală" sau comunitară se referă la procesul angajării membrilor unei comunităţi locale in acţiuni care urmăresc satisfacerea unor cerinţe cu caracter local. modul spontan sau planificat de desfăşurare. in cercetările care se fac asupra unor forme de participare asociaţională. iar pe de altă parte.Dezvoltare comunitară şi regională Participare comunitară Acţiune comună în interesul grupului de apartenenţă19 „. corespunde unei asociaţii de tip tradiţional care are ca funcţie controlul social. Frecvent.

efectele sunt. şi creatorii asociaţiei. în majoritatea cazuri lor. reţinem navetismul. Evaluările sociale ale proiectului de acţiune comunitară sunt. influenţate de: . În report cu un proiect dat de acţiune comunitară. Asupra resurselor financiare ale populaţiei. a navetiştilor în speţă. Beneficiarii potenţiali ai unui proiect de acţiune comunitară devin actori ai respectivei acţiuni în măsura în care dispun de resursele materiale necesare participării.caracteristici ale participanţilor.raportul dintre interesele generale . Evident.caracteristici ale proiectului de acţiune comunitară. Deplasările pentru muncă in afara localităţii de rezidenta reduc timpul şi resursele de muncă potenţial disponibile pentru acţiunile comunitare.şi interesele particulare ale unora dintre participanţi.Dumitru Sandu Variabile implicate in procesul participării locale . de a achita in bani contravaloarea obligaţiilor de muncă pe care le aveau faţă de comună. de munca si timp constituie o principală condiţionare de natură obiectivă. Decizia de participare la o acţiune comunitară este rezultat direct al interpretării pe care subiectul o face asupra caracteristicilor proiectului comunitar si asupra posibilităţilor sale materiale de participare. 34 . pe de altă parte. Resurse financiare. cu cât naveta se face la distanta mai mare. sau la intervale de timp mai mari. pozitive („în majoritate" si nu „totdeauna" pentru că navetismul se poate face şi din alte motive decât diferenţa între veniturile oferite in întreprinderi din localităţi diferite). membrii comunităţi se află. asupra cărora vom insista în continuare. „Participarea voluntară" apare în asociaţiile constituite voluntar. cu atât aceasta reducere este mai substanţială. In cele ce urmează ne vom referi la variabilele pe care. de munca si de timp. mai uşor determinabile cu ajutorul mijloacelor de care sociologia dispune in prezent. . de cele mai multe ori. Participarea comunitarăeste de presupus ca variază. . Sibiu) am putut remarca unul dintre efectele de această natură ale navetismului: preferinţa angajaţilor în genere. .gradul de informare in legătură cu caracteristicile proiectului. cei care doresc difuzarea unor noi modele comportamentale fiind. raportul dintre aceasta şi alte comunităţi (grupări sociale) care constituie cadrul ei de referinţa. asociaţiile îşi pot modifica funcţia lor socială. În timp. Influenţa navetismului asupra participării comunitare se exercită însă şi prin intermediul mecanismelor valorice. in funcţie de: . Dintre multiplele procese social-economice care condiţionează dimensiunile acestor resurse.caracteristici ale comunităţii locale. la rândul lor. in poziţii diferite din punct de vedere obiectiv şi / sau subiectiv. de la început. Într-o comunitate rurală puternic urbanizată precum Târnava (jud.obiectiv al acţiunii comunitare . însă. Evaluarea socială a proiectului de acţiune comunitară. pe de o parte. le consideram ca fiind de o mai mare relevanţa pentru participate iar. la realizarea şi difuzarea socială a unor noi modele de comportament apreciate ca dezirabile de către agentul care a provocat constituirea asociaţiei. Resursele financiare.

în mai mare măsură. Pornind de la această premisă vom prezenta un caz de acţiune comunitară desfăşurată prin intermediul unor asociaţii voluntare. Cu cât un proiect de dezvoltare locală poate asigura. în care lucrările de foraj pentru captarea apei şi celelalte lucrări de amenajare sunt foarte costisitoare).decizii colective de adoptare a inovaţiei‖. Participarea locuitorilor unei comune la realizarea unor dotări social-culturale.caracterul local / extralocal şi noutatea percepută a proiectului. unul dintre principalele avantaje ale acţiunilor comunitare realizate prin intermediul unor asociaţii voluntare. . de cele mai multe ori. În aceasta rezida.. Diferenţaîn raport cu organizaţiile formale derivă. Cazul asociaţiilor pentru aducţiunea apei potabile.în astfel de situaţii. de câmpie. într-o poziţie care permite realizarea unei astfel de soluţionări.un caz de participare comunitară Acţiunile comunitare organizateîn baza unor reglementari formale.participare asociaţională provocată‖ (A. de factură extralocală. beneficii egale unei grupări date a populaţiei cu atât este mai probabil ca participarea membrilor respective grupări să fie mai puţin diferenţiată. cel puţin temporar. este vorba nu numai de a face apel la argumente de natura afectivă („ataşament comunitar" etc. pentru un cadru social dat. prin reunirea eforturilor tuturor membrilor comunităţii.. ………. Meister). fără a putea însă. de mai mică amploare. se realizează de cele mai multe ori prin intermediul unor comportamente de . este pe de o parte mai uşor de organizat.particularităţi culturale. să asigure avantaje egale tuturor participanţilor (este cazul construirii reţelelor de alimentare cu apă potabilaîn anumite sate. Asociaţiile pentru aducţiunea apei potabile. existenta unor unităţi (structuri) cu grad de diferenţiere funcţională mai redus decât cele din organizaţiile formale etc. beneficii egale". Cunoaşterea regularităţilor de iniţiere şi funcţionare a asociaţiilor voluntare al căror obiectiv îl constituie satisfacerea unor cerinţe de dezvoltare comunitară este deosebit de importantă pentru crearea posibilităţii construirii unor tehnici eficace de stimulare a participării locale. autorităţile locale sunt. Desigur.) cât mai ales de a oferi participanţilor dezavantajaţiîn privinţa beneficiilor directe.în principal din specificitatea cadrului comunitar de viaţă caracterizat prin intercunoaştere generalizată sau zonală (structurată numai la nivelul anumitor arii din localitate). Atunci când obiectivele promovate de o astfel de asociaţie sunt percepute ca noi. O astfel de organizare a acţiunii comunitare asigura satisfacerea unei nevoi fireşti de raţionalitate economică (echilibrarea costurilor cu beneficiile participării). însă numai în funcţie de variabila „interes‖ ci şi de particularităţile culturale ale participanţilor. pe care diferiţii membri ai comunei o au în report cu obiectivele respective. Definirea socială a unui proiect de acţiune comunitară nu este. de noile obiective vor fi mai puţin interesaţi să participe. presupunem. Studiile de până acum privind difuziunea inovaţiilor s-au centrat mai ales asupra situaţiilor în care individul este 35 . Proiectul acestora. cei care vor beneficia direct. iar pe de alta asigura în mai mare măsură satisfacerea cerinţei „la costuri egale. în mai mica măsură. presupun.Dezvoltare comunitară şi regională . convingerea devine un instrument esenţial al stimulării participării. Aceste comportamente diferă se pare atât de cele strict organizaţionale (manifeste în organizaţii formale) cit şi de cele strict asociaţionale (manifesteîn asociaţiile voluntare). avem de-a face cu . mai ales.. stimulente compensatorii. echipamente tehnico-edilitare. orientări valorice ale participanţilor. anumite proiecte nu pot fi realizate decât centralizat. este influenţată şi de situarea in teritoriu.

Şeica Mica). iniţiere ş organizare acţiunilor de realizare a apeductului. 21 ‗Asupra importantei acestui tip de inovaţie atrag atenţia E. în cadrul cercetărilor de putere si luare a deciziei comunitare (direcţii dezvoltare pornind de la studiile lui Floyd Hunter şi Robert Dahl). In astfel de cazuri. prin aceea că aceasta se bazează în mare măsură pe relaţiile sociale şi structura sistemului social‖ (G. cum le spun localnicii. p. Cadrul de faţă nu permite prezentarea amănunţită a observaţiilor făcute cu acest prilej. vom insista asupra aspectelor semnificative pentru problemele dezbătute în acest volum. nu mai poate fi făcută. Am analizat procesul de formare şi difuzare a acestor asociaţii în aria de convergenţă a oraşului Copşa Mica (in satele Axente Sever. Pe drept cuvânt se remarcă faptul că. Aspectul formal al asocierii este puternic estompat în cazul asociaţiilor cu număr mic de membri si constituite sau pe criterii de rudenie (două la Axente şi una la Şeica Mare) sau de vecinătate (una la Şeica Mica şi una la Agârbiciu). aceştia pot să coincidă sau nu cu liderii din prima etapă. în cea de-a doua perioadă apar liderii cu funcţia de organizare a menţinerii sistemului tehnic şi social creat. Asociaţiile pentru aducţiunea apei potabile au. p. de care ne vom ocupa în continuare. . organizare. Acestea se referă nu atât la asigurarea apei potabile cât mai ales la asigurarea ei în vederea obţinerii unui confort menajer comparabil. London.Dumitru Sandu atât unitate de decizie cât şi de adoptare a inovaţiei. Collier-Mac Millan Ltd. „Diffusion of Innovation‖).Societăţile‖ pentru aducţiunea apei potabile. în majoritate. In capitolele scrise în colaborare cu N. ale cărei reglementări statutare nu revendică validitate decât pentru cei care aderă voluntar‖ (Max Weber — „Economie et Societe‖. 1971 (reeditare mult îmbunătăţită a lucrării din 1962. În prima perioadă se poate distinge între lideri ai asociaţiei cu funcţii de iniţiere. 36 . executanţi etc. 271). din zonă. Rogers şi F. 1971.. The Free Press. C. 22 Acestea sunt tipice şi pentru ceea ce se înţelege în sociologie prin asociaţie : . Paris. ulterior 56. dintre toate tipurile. A Cross Cultural Approach‖. 55). New York. aşa se justifică folosirea unor formulări care. în raport cu această definiţie.asociaţiile provocate‖ de care vorbeşte A. Studii asupra deciziilor colective de inovare au fost făcute de Rahim (asupra cooperativelor de credit şi mecanizare din 80 sate din Pakistan) şi. par a fi sau pleonastice ( „asociaţie voluntară‖) sau contradictorii (precum . Trebuie menţionată o anume variabilitate a gradului de activism al asociaţiei între perioada în care se execută lucrările de aducţiune şi perioada când asociaţia se menţine doar pentru îngrijirea şi exploatarea echilibrată de către toţi membrii a sistemului de aducţiune analizat. . reprezintă un mod pe care membrii comunităţilor amintite l-au inventat / adoptat pentru a pune în mişcare o serie de mijloace tehnice în vederea rezolvării unui complex de probleme comune. un grad accentuat de structurare: statute scrise. Asociaţiile pentru aducţiunea apei potabile. Meister).decizia colectivă este cel mai sociologic‖ tip de decizie de inovare. Evident. Plon. Pentru a da o imagine asupra ratei de adoptare a inovaţiei prezentăm acest tabel cronologic. Aspectul cronologic. organizatori. In perioada 1965 —1966 în satul Axente Sever este iniţiată prima societate de acest tip. din acest punct de vedere. cu cel urban. op.O grupare formată prin înţelegere.. Shoemaker în „Communication of Innovations. la început are 15 membri. casier pentru încasarea taxelor stabilite de comun acord. Şoala. indirect.. .. Şeica Mare. conducător. Agârbiciu.decizii colective‖ şi .. constituie un caz pe care îl considerăm tipic pentru inovaţiile adoptate prin decizie colectivă22.. şi mai puţin asupra situaţiilor în care o colectivitate este unitatea de decizie şi adoptare a inovaţiei‖21.decizii de inovare bazate pe autoritate‖ (autority innovation decisions). distincţia dintre iniţiatori. Structura asociaţiilor. Kerr. Jain şi G.. cit.Kerr ei deosebesc între „decizii optionale‖. se poate adera mai mult sau mai puţin voluntar..

De remarcat că atunci când numărul de asociaţii devine mare. ca atare. şi în acest caz. Instalaţia nu era prevăzută cu nici un dispozitiv de filtrare a apei. trebuie luată cu toată rezerva întrucât a fost spusă „din aducere aminte‖. In 1906 —1907.Dezvoltare comunitară şi regională (Data începerii lucrărilor.. în 1957 cele cinci familii îşi aduc apa curentă în locuinţe fără vreun sprijin din afară.saturaţie când se revine iarăşi la un număr redus de asociaţii (fig.. Agârbiciu. Numărul societăţi este cel pe care i l-au atribuit societarii înşişi. . de pe dealul apropiat. cu discontinuităţi marcate (1966 —1971).evidenţa colectivă‖ nu mai este chiar exactă — cazul societăţilor 8. mai ales. Societăţile care apar şi se difuzează în zonă după 1966 au avut o serie de precedente. numeroase societăţi au avut perioade de abandonare totală sau parţială a lucrărilor sau chiar a proiectului de asociere. 9 de la Axente). în scopuri similare la Şeica Mare) un sistem interfamilial de aducţiune a apei potabile în curţi. 37 . Şoala). de . etapa medie cu adoptări făcute în ritm rapid. se pare. 18). În plus. folosit. existenţa unor etape similare cu cele manifeste în difuziunea inovaţiei adoptate prin decizie individuală: etapa iniţiala a adoptărilor făcute în ritm lent. grupate în funcţie de anul în care îşi termină lucrările sugerează. Reprezentarea grafică a numărului complet de asociaţii din comuna Axente Sever (formată din satele Axente Sever. şi etapa finală. cinci gospodării din Axente Sever adoptă (cu ajutorul unui inginer italian. simultane chiar (manifestă în 1972 —1974).

Dumitru Sandu Atitudinal şi comportamental iniţiativa o are unul dintre membrii tineri ai asociaţiei.apaductului‖.. Principalele categorii de factori care prin prezenţă şi intensitate sau prin absenta duc la adoptarea şi difuziunea acestei inovaţii colective sunt: prezenta unor aspiraţii de confort menajer pentru satisfacerea cărora apa curentă este o modalitate. funcţiile de conducere din societate (preşedintele. în 1900 —1901. instalator de meserie.bărbaţi de încredere‖. cam până prin 1912 societatea a organizat anual un ..statute‖ care cuprind norme privind utilizarea apei la fântânile publice de către membri ai societăţii şi nemembri. 38 . Menţionăm ca detalii de organizare.Valea Mare‖ (nume al unei străzi şi zone din localitate). reglementarea succesiunii în cazul proprietarilor apeductului... pe ..aldămaş cu ..vinars şi zahăr‖.. 1901‖: societatea are încă de la înfiinţare . societatea avea un organism de control asupra modului de utilizare a fondurilor de către conducere.Uliţa Lungă‖. prezenţa unor indivizi sau organizaţii care să îndeplinească funcţii de iniţiere şi organizare a acţiunilor de realizare a apeductului. organism care apare cu numele de .. taxele de întreţinere a . In 1965 se constituie o a doua asociaţie cu caracter informal.comitet de supraveghere‖. cea de-a doua. prezenţa unor condiţii naturale favorabile.. între patru familii vecine şi rude între ele. În anii 1895-1901 s-au format la Şeica Mare două societăţi pentru aducţiunea apei la fântânile publice: prima dintre ele în 1895 —1897 pe .. contabilu1 şi . alteori In locul acestuia semnează .protocolul apaductului de pe Uliţa Lungă din Şeica Mare. Condiţionări ale adoptării şi difuziunii asociaţiilor.cassariul‖). adică a unor surse de apă aflate la un nivel superior în raport cu viitoarele gospodării consumatoare şi la o distanţă nu prea mare de acestea. culese din .

ţevi) necesare realizării instalaţiei. Rolul esenţial al primăriei. în condiţiile de poluare de acolo.redefiniri a situaţiei‖: percepând decalajul pe o anume componentă dintre condiţiile rurale şi cele urbane de viată. această modalitate (.inovaţie concurentă‖) a fost abandonată de cei care au avut posibilitatea adoptării sistemului societar de aducţiune. al primarului în special. societatea nr. 4 din Agârbiciu. Deşi proiectul nu reuşeşte rămâne totuşi semnificativ pentru gradul de activism al primăriei. un . prin aceasta. prezenţa sa (în cazul unor membri din două societăţi din Axente. 1 din Şoala) este stimulată direct iniţiativa de constituire a societăţii. anumiţi membri ai comunităţii iau o atitudine activă (ceea ce Mac Iver denumeşte ... în cadrul statutului. în majoritatea cazurilor. de indivizi din comunitate. 1 şi 8) prevăd explicit. Aspiraţii de confort.efect de contagiune‖. de asemenea. realizat. De reţinut însă că acest factor nu joacă un rol în înfiinţarea primelor societăţi. Această aspiraţie apare ca rezultat al unei . 39 .evaluare dinamică‖). posibilitatea amenajării unor băi moderne a constituit o nevoie compensatorie firească. o modalitate de rezolvare a unor probleme de igienă. Pentru cei care lucrau la Copşa. Pentru rezolvarea problemei apei potabile curente există însă şi alternativa individuală de soluţionare (folosirea hidrofoarelor). în principal. introducerea apei potabile în locuinţe şi.. iar pe de altă parte. locuiri temporare în oraş mijloace de comunica de masă. prezenta unui loc de muncă central (oraşul Copşa Mică) ce favorizează intercunoaşterea populaţiei din satele ariei de convergenţă respective şi prin aceasta şi difuziunea inovaţiei colective. Adoptată în unele cazuri. în special. In unele cazuri aspiraţia de confort se cumulează cu cerinţe de ordin mai stringent precum obţinerea apei potabile în cantităţi suficiente şi de bună calitate deoarece în unele fântâni începuse să scadă nivelul apei sau apa nu era de o calitate corespunzătoare. intensitatea aspiraţiei în acest domeniu. un anume rol a revenit şi primăriei şi vecinătăţilor. datorită informaţiilor pe care populaţia rurală le obţine despre condiţiile de viaţă din oraş prin contacte de munca. şi pentru satul Agârbiciu la unii membri din toate cele patru societăţi) influenţează. din motive de eficienţă: realizarea unui apeduct comun implică cheltuieli mai reduse decât realizarea unui sistem individual de aducţiune a apei şi. (Amintim în acest sens că în perioada 1970 —1972 se creează din iniţiativa primăriei un comitet menit să organizeze acţiunea de aducţiune a apei potabile pentru toate gospodăriile din sat care până atunci nu aveau apa curentă. câteva societăţi (nr. a funcţiei de control pe care o exercită asupra membrilor asociaţiei.Dezvoltare comunitară şi regională prezenţa unei populaţii cu grad de calificare tehnică relativ ridicat. (Menţionăm că iniţiatorii primelor societăţi se referă explicit la această condiţionare.în toate cele trei comune (Axente Sever. pe de o parte. Şeica Mica) a constatat în facilitarea procurării la preţ de stat a unor materiale (ciment. necesitatea colaborării cu primăria în rezolvarea unor eventuale probleme de asociaţie. La Axente Sever — comuna în care primăria a jucat cel mai activ rol — implicarea acestei instituţii în desfăşurarea procesului este mult mai mare: în cazul câtorva grupări care ezitau să se angajeze In acţiune (societatea nr. Crearea unor astfel de aspiraţii este. accelerarea difuziunii societăţilor. în această acţiune. posibilitatea angajării grupului familial în realizarea unui atare proiect.. desigur. declanşând prin aceasta procesul de schimbare a situaţiei. Pentru întărirea autorităţii lor. în cadrul acestei acţiuni comunitare). Funcţiile de iniţiere şi organizare a asociaţiilor pentru aducţiunea apei potabile au fost exercitate. costul de utilizare al primei instalaţii este mai scăzut decât al celei de doua. Şeica Mare.) Iniţiere şi organizare. accentuate de condiţiile specifice de igienă de la locul de muncă. In realizarea acestor funcţii. Aceste calcule de eficienţă au constituit un factor în funcţie de care s-a făcut opţiunea pentru alternativa societară de aducţiune a apei. Puterea economică a gospodăriei condiţionează.

vecinătăţii revenindu-i integral rolul de agent de reglementare şi control pentru funcţionarea societăţii. oameni cu prestigiu local şi calificare tehnică ridicate. Informaţiile şi deprinderile tehnice prezente.Dumitru Sandu Relaţiile dintre societăţile pentru aducţiunea apei potabile şi vecinătăţi sunt semnificative în privinţa posibilităţilor acestora din urmă. 6.1% în sectorul serviciilor. roluri de: iniţiator al acţiunii. nr. societatea nu dispune de un statut (de o expresie formalizată a modului ei de funcţionare. în principal.. unul dintre aceştia a avut o situaţie particulară în sensul că neintegrarea în comunitate a compensat-o printr-o înaltă calificare tehnică (inginer de puţină vreme stabilit în localitate. preşedinte şi casier al societăţii este unul şi acelaşi cu casierul vecinătăţii. unul în agricultură şi 5 pensionari. cu experienţă anterioară.9% casnice. ca asociaţii de tip tradiţional.. în acest caz. însă. Dintre cei 30 de iniţiatori care au declanşat acţiunea în cele 10 societăţi din satul Axente Sever.lideri‖ sunt incluşi cei care au contribuit la organizarea muncii şi ulterior la menţinerea asociaţiei. 10 în sectorul serviciilor. 3 în sectorul serviciilor. Această distribuţie reproduce. costurile de realizare a instalaţiei au fost mult reduse datorită faptului că o serie întreagă de operaţiuni au fost executate de către înşişi membrii asociaţiilor. Sensul suprapunerii este acela de a obţine o mai mare eficienţă în acţiunea de realizare a apeductului. Doar intr-un singur caz (excepţional prin aceasta. ele constituind doar cadrele peste care se suprapun cele şapte echipe de lucru din cadrul societăţii (şeful de echipă nu coincide. 1 din Agârbiciu. 23 lucrează în industrie. 42 sunt angajaţi în industrie. rolul acestora este minim.4% sunt pensionari. în organizarea lucrărilor . însă. în raport cu acţiunea voluntară la care ne referim. 70. dar semnificativ totuşi pentru posibilitatea practică de relaţionare a unei structuri comunitare tradiţionale cu o structură acţională modernă ) vecinătatea îndeplineşte toate cele trei roluri (societatea nr. de a juca un rol în soluţionarea problemelor actuale de dezvoltare a comunităţii rurale.cârnilegi‖. Gradul de calificare tehnica. Dacă în categoria .tatăl de vecinătate‖ şi casierul vecinătăţii joacă rolul esenţial. în mare. distribuţia socioocupaţională a capilor de familie ai gospodăriilor înscrise în asociaţii în satul Axente Sever: din totalul de 362. 1 din Şeica Mica): iniţierea acţiunii se face cu ocazia tradiţionalei întâlniri a membrilor vecinătăţii la . unul în agricultură iar 3 sunt pensionari. pe baza unor relaţii de coeziune grupală. La cea de a doua societate din Şeica Mica participă membrii a şapte vecinătăţi. agent de control social asupra modului de funcţionare a societăţii de aducţiune a apei. iar 1. în lucrări de amenajare hidrotehnică. distribuţia apare ca fiind similară: din totalul de 58. cadru de organizare a acţiunii. 9. tradiţional sancţionate. 2 din Şeica Mica) relevă faptul ca vecinătăţile pot avea. Analiza situaţiei în patru dintre societăţile care prezintă o relaţie mai strânsă cu vecinătăţile (este vorba de societăţile nr. 40 . cu tatăl de vecinătate).9% lucrează în industrie. la o bună parte din membrii societăţilor de aducţiune a apei au favorizat adoptarea acestei inovaţii din două puncte de vedere: înţelegerea posibilităţii de realizare a unui apeduct colectiv în condiţiile locale este de presupus a fi fost mai uşor atinsă de cei în posesia unor informaţii şi experienţe tehnice anterioare. 10. după cum reiese din cifrele de mai sus. deci).. 1 şi nr. 6 din Axente Sever. In grupul de iniţiere a primei societăţi din Axente Sever au acţionat. nr.6% în agricultură.

Dezvoltare comunitară şi regională

Vom raporta, în continuare, schema explicativă propusă, la perioada de adoptare a câtorva societăţi. Adoptarea târzie a sistemului de apeduct este explicabilă în cazul societăţii nr. 4 din Agârbiciu prin cristalizarea insuficientă a aspiraţiilor de confort satisfăcute prin introducerea apei curente în locuinţe şi, de asemenea, prezenta unei slabe capacitaţi de autoorganizare (trădând lipsa unor experienţe anterioare în domeniul vieţii de asociaţie); am amintit deja că intervenţia primăriei, în acest caz, a constituit un factor compensatoriu important. Adoptarea târzie a acestei inovaţii în cadrul societăţii nr. 10 din Axente Sever este de pus în legătură, în principal, cu provenienţa extralocală şi localizarea recentă (în jurul anului 1970) a cinci dintre cele şapte familii care compun societatea. Fiind vorba de familii reintegrate sau în curs de integrare în comunitate, efectele de ,,contagiune‖ în difuzarea inovaţiei se realizează mai greu. Capacitatea de acceptare a riscului este de asemenea redusă în aceste familii: iniţial 6 din 7 familii au fost înscrise în cadrul societăţii nr. 9; eşecurile temporare ale membrilor acestei societăţi în depistarea unor surse de apă potabilă pe dealurile din împrejurimi determină cele şase familii să se retragă din asociaţie; ele justifică acest comportament prin existenta unor nevoi gospodăreşti care nu permit blocarea unor fonduri pentru acţiuni cu reuşită incertă. Având în vedere consolidarea economică redusă a acestor gospodării, justificarea pare întemeiată. La Şeica Mare eşuează un proiect de construire a unei societăţi datorită, printre altele, ,,heterofiliei‖23 dintre cei care urmau să devină membrii al acelei asociaţii.

23 Heterofilia este „gradul în care perechi de indivizi care interacţionează sunt diferiţi în privinţa anumitor atribute‖ (Rogers, 1972, 65)

41

Dumitru Sandu

Cultura participativă Am menţionat deja că implicarea populaţiei în acţiuni de dezvoltare comunitară poate fi motivată prin cointeresare sau prin interesul dat de apartenenţa la grupul beneficiar. cazul participării total dezinteresate, altruiste, este unul limită asupra căruia nu voi stărui în continuare. Fiecare dintre cele trei tipuri de participare comunitară – dezinteresată, cointeresată şi grupală- implică o cultură specifică. Voi discuta în continuare cazul culturii implicate în participarea comunitară în baza apartenenţei la comunitatea beneficiară a acţiunii de dezvoltare. Care sunt valorile şi, în genere, elementele culturale care susţin participarea voluntară la acţiunile DEVCOM? Probabil că în contexte diferite acţionează configuraţii culturale diferite. La un nivel de maximă generalitate se poate presupune că valorile identitare, propensiunea spre cooperare , competenţa civic-administrativă24 şi abilităţile profesionale şi/sau manageriale utile în raport cu natura proiectului comunitar au un rol esenţial în susţinerea culturală a participării comunitare. Cultura participativă pare să fie o formă combinată de capital simbolic, social şi uman (Caseta). Reducerea ei la numai una dintre cele trei forme de capital cred ca poate avea consecinţe negative pentru proiectele practice de mobilizare a participării locale. Caseta: Tipuri de capital25 Operaţional, socialul poate fi abordat ca ―spaţiu‖, structurat prin poziţii, relaţii de forţă care decurg din ponderea relativă a diferitelor forme de capital (Bourdieu, 1989, Bourdieu, Wacquant, 1992)26. O matrice posibilă a spaţiului social, relevantă pentru demersul acestei lucrări, poate fi definită în funcţie de tipurile de capital, nivelul de acumulare a resurselor şi perspectivele de abordare27:

24 Competenţa civică presupune capacitate de lua sau a influenţa decizii în spaţiul public iar cea administrativă vizează aşteptările persoanei în raport cu modul de funcţionare a administratiei (Almond, Verba, 1996: 191-194). 25 Extras din Sandu, 1999: 28-29 26 Spaţiul social este conceptualizat de Bourdieu (1989) ca sistem de relaţii între poziţii sociale. Distribuirea agenţilor în spaţiul social este dată de volumul capitalului pe care îl deţin şi de structura acestuia ca pondere relativă în raporturile dintre capitalurile economic, cultural, social si simbolic. Fundamentale sunt primele trei. Capitalul simbolic este conceput ca manifestare a celorlalte trei în calitate de sursă de legitimare, este “puterea acordată acelora care au obţinut suficientă recunoaştere pentru a fi in poziţia de a de a impune recunoastere” (Bourdieu, 1989:23). Capitalul cultural este , în esenţă, capital informaţional existent în formă instituţionalizată, obiectificata şi încorporată. Capitalul social este “suma resurselor actuale sau virtuale care se acumuleaza la nivel individual sau de grup în virtute implicarii într-o reţea durabilă de de relaţii de cunoaştere şi recunoaştere reciprocă. Capitalul politic este considerat ca formă particulară de capital social . In genere, capitalul este definit ca “acumulare de muncă (in formă materializata sau încorporată) care, atunci când este realizată pe bază privată, exclusivă, de către agenţi sau grupuri de agenţi, le permite să deţină energie socială în formă de muncă reificată sau vie .(Bourdieu, Wacquant, 1992:118-119). 27 Pentru o definire a accepţiei pe care o dau celor patru concepte analitice de proces, structura , acţiune şi fenomen, vezi Sandu 1987:30-33 iar pentru definirea formelor de capital, vezi Sandu, 1996.

42

Dezvoltare comunitară şi regională

Forme de capital unitate de acumulare uman informaţii tip de acţiune pentru investiţie a şti (educaţie, cunoaştere, învăţare) a crede (socializare, reflexivitate,experie nţă de viaţă etc.) a avea a fi (interacţiune pentru relaţii utile durabile)

Nivel de acumulare şi accesare a resurselor individual/ familial comunitar/ regional societal organizaţi onal

simbolic material social

valori bunuri relaţii

Perspective de abordare date de orientare spontane -instituţionale, subiective-obiective, de preponderentă spre aspecte tip proces-acţiune-fenomen-structură

Capitalul şi resursele nu sunt două tipuri de entităţi diferite ci două perspective asupra unei zone de realitate. Atât capitalul cât şi resursele sunt acumulări pentru realizarea unor acţiuni. Referentul în cazul capitalului este agentul şi tipul de efort necesar pentru acumulare. Capitalul uman , spre exemplu, presupune efort de cunoaştere şi învăţare. Pentru resurse referentul este procesul de formare a lor şi, eventual, tipul de acţiune care le poate folosi. Capitalul este controlabil de către agent iar resursele pot fi accesibile sau ne-accesibile agentului. Resursele controlate de către agent, apropriate în baza unui efort de investiţie, constituie capital. Criteriul de diferenţiere a tipurilor de capital socio-uman o constituie suportul stocurilor cu funcţie de capital şi natura investiţiilor realizate pentru constituirea acestor stocuri. Din acest punct de vedere, opţiunea conceptuală este, pentru ―capitalul uman‖, în linia Gery Beker dar are şi o anume particularitate. Există, în linia Becker (1997) de interpretare a capitalului uman, trei componente ale acestuia, cea informaţională data de acumularea de cunoştinţe , cea psiho-biologică manifestă în starea de sănătate şi cea axiologică asociată cu valorile28. Includerea valorilor în seria componentelor capitalului uman creează anumite probleme de ordin operaţional şi conceptual. Tipul de investiţie pentru educaţie şi stare de sănătate este diferit faţă de cel care duce la adoptarea unor valori. Adeziunea de credinţă, convingere este specifică valorilor. Valorile sunt entităţi culturale care se pot converti în bunuri materiale, productivitate, putere etc. Ceea ce se cheamă ―spirit antreprenorial‖ , spre exemplu, reprezintă o configuraţie de valori – asumarea riscului calculat, deschidere la nou, valorizare a muncii etc. - favorabile productivităţii sporite. Tipul de capital nu

28 Folosesc noţiunea de capital uman în sensul dat de Gary Becker (1997). Capitalul în genere este definit ca stoc prin intermediul căruia se produc “venituri sau alte rezultate asemănătoare, folositoare în cursul unei perioade lungi de timp”(Beker, 1997,17). capitalul uman este stoc de informaţie, stare de sănătate şi valori cu funcţie de capital: “Şcolarizarea, un curs de practică în computere, cifre asupra îngrijirii medicale şi cursuri asupra virtuţilor punctualităţii şi cinstei reprezintă de asemenea un capital în sensul că ele îmbunătăţesc sănătatea, măresc câştigurile sau cresc mult aprecierea unei persoane..” (Beker, 1997,17). ”Caracteristica principală care diferenţiază capitalul uman de alte tipuri de capital este aceea că prin definiţie, primul se materializează în persoana care investeşte” (Beker, 1997,124).

43

1996: 194. iar punctului lor de vedere i se va da atenţie dar nu din pricina faptului că ei încearcă exercitarea unei influenţe politice. Interpretarea orientării participative numai funcţie de una dintre cele patru dimensiuni dă naştere la erori specifice pe care le denumesc prin raportare la dimensiunea care se supra-estimează. în mod clar. Caseta :Competenţă cetăţenească şi dependentă/administrativă (Almond şi Verba) 29 „… indivizii se pot crede competenţi în calitate de cetăţeni sau de supuşi. 44 . înţelegerea necesităţii de a coopera pentru realizarea unor bunuri publice. mexicanii n-o fac. Prin natura experienţei lor profesionale ei deţin capacităţi de mobilizare şi coordonare oamenilor. relaţional sau material din exercitarea rolurilor respective. ci din pricina faptului că oficialul guvernamental este controlat de un set de reguli care pun stavilă puterii sale arbitrare De pildă. Ingredientele respective au. ajung frecvent în poziţie de lideri ai acţiunilor DEVCOM. In fine. fie prin abilităţi ocupaţionale. date de reducerea explicaţiei la valori sau la capital simbolic. dozaj diferit de la caz la caz. Capitalul de care ei dispun şi pe care îl mobilizează în DEVCOM nu este nici social şi nici uman ci socio-uman. Cineva s-ar putea aşteaptă să există o anumită revărsare de competenţă politică în competenţa administativă. britanicii se autopercep ca fiind capabili să se bazeze pe un astfel de tratament. desigur. obişnuinţa de a coopera . Centrarea excesivă pe ideea că participarea rezultă din sentimente identitare poate fi încadrata în seria „erorilor capitalului simbolic‖. În baza acestei forme de capital ei reuşesc să joace rolul de antreprenori sociali. Si mai simplu spus. Cu cât este o populaţie mai competentă politic cu atât este mai inhibată birocraţia în abilitatea 29 Almond. primari. exagerarea rolului pe care îl poate avea competenţa civic-administrativă va fi desemnată ca „eroare a capitalului politic‖. Verba. Competenţa cetăţenească şi competenţa dependentă diferă. de persoane care îşi asumă riscuri în domeniul social şi obţin profituri. preoţi. În calitate de supuşi competenţei ei se autopercep ca fiind capabili să apeleze la un set de legi obişnuite şi sistematice în contactele pe care le au cu oficialii guvernamentali Ei vor beneficia de un tratament corect din partea administraţiei.Dumitru Sandu este dat însă de funcţia sa. învăţători etc. Eroarea „capitalului uman‖ rezidă în reducerea explicaţiei participării la factori ai capitalului uman (competenţe profesională sau managerială sau de antreprenor social). ei se autopercep ca fiind capabili să afecteze deciziile guvernamentale prin influenţa politică: prin formarea grupurilor prin ameninţarea retragerii votului sau alte represalii. înţelegerea drepturilor şi datoriilor de cetăţean şi de membru al grupului local . În calitate de cetăţeni competenţi. Eroarea „capitalului social‖ pare să fie cea mai răspândită şi constă în reducerea fenomenului participativ la capitalul social. Ceea ce poate oferi identitate capitalurilor este mai ales suportul şi forma lor de producere. Orice formă de capital – material. uman. capacitatea de a aduce contribuţii specifice în efortul de grup. de ordin simbolic. fie în plan managerial. de la comunitate la comunitate. de la un participant la altul. însă ele nu sunt complet independente una de cealaltă Şi nici nu este probabil că existenţa unui tip de competenţă n-o va lăsa pe cealaltă neafectată. Ancorarea capitalului simbolic în valori este mai mult în linia conceptuală Bourdieu pentru care cuvântul este suportul capitalului simbolic. identitatea comunitară. la propensiunea spre cooperare. Nu este întâmplător faptul că medici. social sau simbolic – se poate converti în aproape orice altă formă. este probabil că implicarea voluntară în acţiunile DEVCOM este rezultat al unor combinaţii subtile între ataşamentul comunitar.

La segmentele sociale pentru care sentimentele identitare sunt mai slabe este de aşteptat o mai slabă participare comunitară pe baze strict culturale. Formulele de cointeresare. Pe de o parte. de raportul de interese dintre persoana în cauză şi primărie. Însă revărsarea de competenţă politică în cea administrativă poate fi de două tipuri. comportament colectiv. indică faptul că la nivelul populaţie din România sunt clar identificabile patru tipuri de atitudini faţă de modul de rezolvare a problemelor publice. de resursele materiale de care dispune persoana etc. implicarea în activităţile publice organizate de primărie. În acest mod un grad înalt al competenţei cetăţeneşti ridică nivelul competenţei dependente. este favorizată nu numai de o orientare culturală de tip tradiţionalist (religiozitate) ci şi de modul în care este perceputa primăria şi primarul. feminină şi cu nivel de educaţie relativ redus . Aşa cum era de aşteptat. protestul cetăţenilor va acţiona prin intermediul agenţiilor politice. În genere. de la cel regional . ca formă particulară de participare comunitară. prezentat selectiv în anexă. Înţelegerea diferitelor forme de comportament identitar. la cel comunitar şi profesional (vezi anexa referitoare la „regionalizările identitare‖) poate fi utilă pentru formarea unor aşteptări realiste asupra condiţiilor în care mecanismele identitare pot fi activate pentru susţinerea participării locale. Alternativa pe care adepţii acestui punct de vedere o susţin este cea în termeni de forţă. (vezi detalii în anexă). o a patra orientare este cea care susţine că nici liderul naţional.Dezvoltare comunitară şi regională de a acţiona arbitrar şi fără a-l lua în seamă pe individ. însă nu schimbă relaţia individului cu administraţia . Desigur. stocul de educaţie este mai ridicat în gospodărie starea materială a gospodăriei este mai bună. rebeliune. cele patru orientări de ideologie socială nu sunt explicit formulate .el încă vine ca un supus deşi unul competent al cărui apel este către regulile democraţiei. În fine. sentimentul de identitate locală este mai slab decât cel de identitate regională. nici instituţiile democratice nici participarea comunitară nu pot duce la rezolvarea dorită. simboluri susţinute. cu un lider-mână forte. încrederea în ceilalţi oameni are un nivel mai ridicat. fragmente de opinii exprimate în sondaje.orientările identitar-comunitare sunt mai accentuate în rural decât în urban. Ele apar mai mult din metafore. Ponderea cea mai mare revine persoanelor care vad soluţionarea problemelor sociale ale ţării prin măsuri de tip autoritarist. Orientarea de tip participativ pare să fie cel mai puţin susţinută. O pondere însemnată revine şi orientării de tip democraţie-reprezentativă. pentru populaţia vârstnică. satul este de tip central în cadrul comunei şi nu periferic etc. religiozitatea este mai accentuată. Un studiu realizat la nivelul a 14 sate (vezi anexa la capitol) indică faptul că participarea la acţiunile comunitare organizate de primării este mai ridicată în cazul în care : încrederea în primar este mai mare. Orientarea de tip participativ este mai probabilă în 45 . în principal nu prin propria lor internalizare a acestor reguli sau prin controlalele exercitate asupta lor de funcţionarii administrativi superiori ci prin ameninţarea represaliilor politice: dacă oficialii nu se vor supune acestor reguli. Un alt studiu. o cetăţenie competentă înalt politizată poate exercita presiuni asupra birocraţilor pentru a respecta legile administrative Aderenţa lor la regulile producerii administrative va fi impusă. de asociere a motivaţiei personale cu cea pentru producerea unor bunuri publice pot fi mai eficiente în astfel de cazuri pentru mobilizarea lor. Din analiza menţionată rezultă ca factorii materiali şi relaţionali au un rol foarte important în participarea comunitară. cu accent pe ceea ce ar trebui să facă instituţiile statului.

Sau. Funcţie de natura datelor disponibile accentul va fi pus pe ideologiile participării şi mai puţin pe comportamentele efective. Desigur. să fiu dezavantajat de rezultatele ei. comună sau oraş. la limită. În realitate pot avea de a face cu situaţii indistincte. 2006. Tentativele mele de răspuns sunt serios limitate de puţinele date comparative existente . a constelaţiei de principii din care cresc opţiunile participative? Acesta este spaţiul de interogaţie căruia i se subsumează studiul de faţă. de apartenenţă la un grup local. este vorba de cei care vor participa voluntar. dacă drumul nu este în faţa casei. cunoştinţele sau valorile cele care contează mai mult? Ecourile lor sunt la fel pentru comportamente şi pentru ideologii participative? Care sunt valorile cele mai „apropiate‖ de participarea comunitară sub aspectul impactului lor favorabil sau defavorabil? Pe care dintre ele este util să le includem în sfera culturii participative. Poate fi vorba de implicare în iniţierea. Dar nu numai. Acestea din urmă sunt mai uşor de identificat prin studii de caz. Agenţi comunitari care vor să actualizeze potenţialul de participare comunitară de la nivelul unei unităţi teritoriale trebuie să pornească de la înţelegerea mecanismelor care susţin în cadrul local respectiv orientările participative ale populaţiei. Pot ieşi la muncă pentru drumul care se face în faţa casei mele şi pentru că am un interes direct – scap de praf şi noroi. analiza unor evenimente comunitare anterioare. organizarea sau înfăptuirea propriu-zisă a unei acţiuni pentru binele comunităţii. particip prin cointeresare dacă motivaţia nu este nici altruistă nici identitară ci de tip interes personal – obţin în schimb un avantaj precis. de combinare sau asociere a motivaţiilor. prin abordări calitative. şi pentru că vreau ca satul meu să arate mai bine dar şi pentru că eu cred că legea credinţei mele religioase îmi spune să este bine să acţionez astfel. Date de sondaj. Ei pot fi motivaţi prin simplul fapt al apartenenţei la sat. 23 30 Capitolul preia ca atare studiul Sandu . idei sau efort în acţiunea colectivă pentru grup fără să am nici un avantaj sau. interviuri în profunzime. o prelungire a sentimentului identitar. Ideologia participativă30 Întrebările. Care sunt condiţionările pentru adoptarea ideologiilor sau comportamentelor de participare comunitară? Sunt resursele. Cele câteva constatări pe care le-am menţionat au menirea de a atrage atenţia asupra faptului că participarea comunitară nu se face la întâmplare ci are puternice determinări economice. pot merge cu tractorul meu la cărat pietriş pentru că am un interes la primărie pe care sper să îl pot rezolva mai uşor prin „muncăvoluntară‖ dar şi pentru că îmi este ruşine de oamenii din sat. cele trei tipuri de participare sunt „ideale‖. Desigur. Altfel spus. În primul caz mă implic în acţiunea colectivă pentru mai binele comunităţii pentru că am sentimentul de „noi‖. poate fi vorba de participare identitară. simpla observare a interacţiunilor sociale din comunitate – toate sunt mijloace care pot duce spre realizarea obiectivului de cunoaştere menţionat. În fine. fie că am sau nu avantaje directe din rezultatele acţiunii colective.Dumitru Sandu cazul persoanelor care locuiesc în localităţi relativ sărace din judeţe dezvoltate şi au un nivel de viaţă mai ridicat decât ar fi de aşteptat în baza educaţiei de care dispun. Situaţia este de tip altruist dacă îmi pun resurse. Poate fi o forţă de motivare şi altruismul dar şi interesul de a obţine în schimb anumite avantaje personale. 46 . altruistă sau cointeresată. sociale şi culturale. Dezvoltarea comunitară are ca element esenţial participarea celor care vor beneficia de rezultatele acţiunii comune.

La limita negativă sunt situaţiile în care în sat nu au existat niciodată sau de foarte multăvreme acţiuni voluntare ale sătenilor pentru sat. şi în perioada comunistă şi după aceea.l. El pune în mişcare. În această definire intră conştientizarea problemelor şi credinţa sau ideologia că se poate. oamenii nu cunosc prin interacţiune directă cazuri de succes şi au convingerea că numai primarul dacă este „bun‖. Captarea surselor de apă existente pe dealurile din apropierea satului s-a făcut din iniţiativa inginerului Gheorghe Pălăduţă care şi-a adus o contribuţie deosebită la îndrumarea lucrărilor şi dimensionarea reţelei de aducţiune.000 litri. Societăţile de aducţiune a apei potabile au făcut ca apa de la izvoarele de pe dealurile apropiate să ajungă în sat cu ajutorul vecinătăţilor de tip săsesc. Cred că este util. tatăl de vecinătate. Fântânile şi bazinele au fost construite la înălţime suficient de mare pentru ca prin cădere liberă să asigure un debit constant şi o presiune suficientă. poate rezolva lucrurile. cum dovedesc tuburile de argilă descoperite în 1985. Ulterior se deschide o întreagă dezbatere comunitară legată de locul de amplasare a şcolii. acesta a fost un învăţător „priceput‖. Consiliul comunal devine partener în realizarea proiectului: 31 Ioan Gabor. posibil prin resurse dar mai ales prin mobilizare şi participare comunitară. primarul etc. culturăşi legende. „Grădinarii‖ au fost diferiţi – inginer italian venit prin partea locului. Captarea surselor de apăşi construirea de apeducte i-a preocupat mai de mult pe localnici. Sibiu. în tradiţia Spiru Haret şi Constantin Anghelescu.‖31 În alte cazuri începutul este punctual. când s-au cheltuit 8639 lei în acest scop.200-2001 47 . La polul opus sunt cazurile în care. lângă Copşa Mică. Un astfel proiect poate prinde viaţă numai dacă oamenii identifică probleme. În 1968 s-a construit prima asociaţie de 90 de familii care au construit 5 fântâni şi un bazin colector de 50. La Moşna. Oamenii pornesc de la o problemăşi o rezolvă prin acţiuni comunitare dacă ajung la o „definire socială‖ a situaţiei favorabilă intervenţiei prin proiect de grup. iar între anii 1973 . 32 familii iar în 1987 au fost racordate şi cele 90 Pentru evitarea unor consecinţe negative ale inundaţiilor. de unde luau apă toţi locuitorii uliţei Teches. „cassariul‖. datând din secolele al XV-lea cu ajutorul cărora era adusă apa la biserica evanghelicăşi la cetatea ţărănească. Exemplul a fost urmat şi de alţi locuitori care au constituit 13 asociaţii obşteşti în decurs de 6 . viaţa comunitară a existat şi înainte de 1944. Unii dintre aceştia apar numai în povestea sociologului . alţii în cea a unui monografist local: 24 „…. prin lider. încă din 1929 s-au înregistrat şi preocupări pentru aducţiunile de apă. ……La începutul secolului al XX-lea trei familii au amenajat o fântână pe un deal în spatele grădinilor şi au adus apa pe conducte pânăla cişmelele situate în faţa caselor lor. Carte deschisăde istorie. reuşindu-se introducerea apei curente în 496 gospodarii (72% din totalul gospodăriilor satului). Suseni care au costat 120 mii lei. Sunt legate direct la reţeaua de apă din Copşa Mica. de trotuare.Dezvoltare comunitară şi regională Două cazuri exemplare.7 ani. În astfel de cazuri experienţele de dezvoltare comunitară au crescut unele din altele precum lăstarii din aceeaşi tulpină. 2001. în 1941 s-au efectuat lucrări la diguri prin prestaţii ale locuitorilor şi tot în acest mod în 1969 s-au construit două poduri din beton pe str. muncitorii localnici angajaţi la Copşa. resurse şi lideri şi cred în posibilitatea împlinirii sale. un comitet şcolar. pp. Axente Sever. cu relaţii şi eventual cu credinţe sau interese corespunzătoare. în anii 30. precum la Axente Sever.1977 s-au construit 7950 m.

Bogdan. Moşna. Întreaga acţiune este puternic structurată prin plan de construcţie. arată pe bună dreptate că situaţia materială a localităţii este bună.. nu constituie o piedică în realizarea cat mai rapidă a şcolii. cheltuindu-se peste un milion de lei …. Un alt proces-verbal din anul 1932 remarca faptul că acest învăţător este foarte priceput şi arată o înaltă conştiinţă în îndeplinirea sarcinilor faţă de şcoa1ă. p. Se mai arată că acest spaţiu. Mălina. de tip comunitar.. Assessing the causes of country disparities înRSDF projects proposals. dovadă că în anul 1930 s-a introdus curentul electric pentru care comunitatea plăteşte o sumă fabuloasăşi poate deci să activeze şi pentru construirea unei şcoli româneşti. Ele sunt . 48 . caiet de sarcini. această impulsionare venind odată cu revenirea la Moşna a învăţătorului Ilie Nicolaescu în anul şcolar 1931-1932. Monografie. S-a pornit de la alegerea unul comitet şcolar de construcţie din rândul populaţiei române. Bucharest. de necontestat. Cu un asemenea învăţător nu este de mirare căşi comunitatea locală românească se mobilizează pentru a determina conducerea Moşnei să înceapă construcţia şcolii. Consiliul comunal local va examina planul de construcţie şi locul amplasării. pp. chiar dacăeste mlăştinos şi construcţia ar fi mai greoaie. Locul amplasării a fost mult discutat până s-a găsit soluţia finală. Sibiu 2001. prin şi pentru comunitate. Faţă de cele care apar în prim plan-ul mediatic sau de analiză socială din prezent le lipsesc numai facilitatorii34 din afara comunităţii (Caseta 1). ortodoxăşi greco-catolică. iar secretar Ilie Nicolaescu. 2002. În culise se pare că s-a dus chiar o anumită luptă din partea comunităţii săseşti pentru amplasarea şco1ii române lângă cele două biserici. 10 January. …. ….. Maria Şotropa. Odată cu anul şco1ar 1930-1931 începe să se vorbească tot mai mult despre construcţia unei noi şco1i.229 34 Vezi. Monica. De la învăţătorul Petre Suciu întâlnit în documente în anul 1899 şi până în anul 1929 când erau învăţători Făgărăşanu Maria şi Langa Grigore se menţionează în permanenţă în procesele verbale şco1are că spaţiile rezervate învăţământu1ui sunt mici şi necorespunzătoare. Comitetul Şcolar Rural din Moşna a hotărât în unanimitate ca şcoa1a română să se numească . Preşedintele comitetului şcolar devine primar în perioada de construire a şcolii. Alături de comitetul şcolar de construcţie. Iniţial. Dan. deşi sunt plasate în perioade depărtate de prezent.Dumitru Sandu „Construcţia şcolii de la Moşna are istoria ei… . „schimbarea impozitului la drumuri‖ etc. Adrian. preşedinte fiind Terente Diacu. raportul asupra dezvoltării comunitare în varianta Fondului Român de Dezvoltare Socială semnat de Voicu. spre exemplu. „fixarea prestaţiunilor în natură‖. Voicu. în ace1aşi timp.158-159 33 Ionel Şotropa. A Report to Romanian Social Development Fund. „condiţiuni de procurare a terenului‖. dupăcum arată documentele şi chiar planurile. Cei care 32 Ionel Şotropa. Second draft. pe un teren expropriat prin reforma agrară din 1921. în condiţiile stabilite în dreptul fiecăruia.33 Cele două acţiuni comunitare de la Moşna şi de la Axente Sever.S-a muncit foarte bine. se intenţiona a se cumpăra şi transforma fostele clădiri în care funcţionaserăşcolile confesionale. După respectiva şedinţă s-au încheiat mai multe contracte între comitetul de construcţie al şcolii primare de stat şi unii locuitori ai localităţii care se obligau săproducă cărămida necesară. Acesta semnalează autorităţilor locale condiţiile grele de desfăşurare a instruirii elevilor români şi. Maria Şotropa.În şedinţa din 15 decembrie 1935. Şerban.Şcoala Primară de Stat Spiru Haret‖32. deoarece terenul din faţa bisericilor este imposibil de achiziţionat. op. au toată complexitatea unei acţiuni în. În cele din urmă se hotărăşte ridicarea edificiului şcolar în partea centrală a comunei. cit.

În formulă minimală este vorba: un lider. În faza de început a acţiunilor Fondului Român de Dezvoltare Socială (FRDS) facilitatea unui sat mergea. pentru îndeplinirea unui alt rol necesar în dezvoltarea comunitară. de idei. specializaţi. un grup de executanţi ai acţiunii şi • de beneficiari care pot să nu participe la acţiune dar care pot fi semnificativi pentru mediul de desfăşurare a întregii acţiuni. De obicei facilitatorul extern are nevoie de mult timp pentru a cunoaşte comunitatea. Participanţii fără rol de conducere permanent pot facilita legitimarea acţiunii la nivelul neparticipanţilor etc. forme de organizare solicitate/sugerate de finanţator etc. grup de execuţie. Caseta: Funcţia de facilitare în dezvoltarea comunitară Dezvoltarea comunitară presupune o acţiune colectivă de găsire a unei soluţii la o problemă comună prin acţiuni comune. de legitimare sau delegitimare acţiunii comunitare în ansamblu. intracomunitar este importantă. interfaţă între comunitate şi donatori sau comunitate şi ONG-uri cu funcţie comunitară. odată cu accentuarea proceselor de integrare regională. de informaţie. 49 . de relaţii.) se face prin intermediul a patru tipuri de funcţii: • conştientizare a problemei.Dezvoltare comunitară şi regională trezesc conştiinţa localăşi. Aceştia din urmă conteazăca grup de suport sau de opoziţie. de informaţii etc. grup de conducere sau executanţi – pot exercita funcţii specifice sau secundare. Liderul local poate fi facilitator la nivelul beneficiarilor potenţiali pentru a contribui la conştientizarea problemei. • legitimare a acţiunii comunitare în toate fazele ei de la iniţiere la execuţie. un grup de conducere/coordonare. Facilitatorii externi. Ulterior durata s-a redus. sunt cei care compensează deficitul de performanţă la nivelul actorilor locali. nevoia de facilitare specializată din afara comunităţii se manifestă în special pentru comunităţile izolate şi cu proastă funcţionare a instituţiilor locale. grup de coordonare. Legătura între probleme şi resurse (materiale. nespecifice rolului lor. Ei pot aduce un plus de conştientizare. de organizare sau de resurse materiale. Funcţia de facilitare poate fi exercitată însăşi de către actori specializaţi din afara comunităţii. Agentul de facilitare care vine din afară are un potenţial redus de adoptare a unor roluri diferite şi chiar de impact. Distincţia între facilitatorul extern şi cel intern. Oricare dintre actori – lider. proiectare/planificare a modului de soluţionare şi executarea proiectului. Funcţiile sau acţiunile menţionate sunt realizate de actori grupali sau individuali. până la aproximativ trei luni de zile. control. Oricare dintre actorii majori ai unei acţiuni comunitare – lider. eventual. Pe măsură ce legăturile intra-comunitare slăbesc. aduc informaţia necesară pentru pornire – resurse posibile. grup de legitimare – poate juca în afara rolului propriu şi un rol de facilitare. asigurare a durabilităţii. cu intermitenţe. de manifestare a globalizării. de ajutor de ordin secundar.

se poate soluţiona problema sau nu cu resursele disponibile. cum ar fi repararea unui drum. este acţiunea în interesul comunităţii numai o formă mascată de satisfacere a unor interese private etc. Construcţia ideologică a proiectului comunitar implică răspunsuri social acceptate la întrebări de genul – care este problema cea mai importantă. care este cel mai bun mijloc. . Mobilitatea opiniilor este între cei care nu au o părere şi cei optimişti care cred în reuşita noului drum de dezvoltare a satelor. ―În satul/cartierul dvs. Voi urmări în continuare ideologiile participării comunitare în mediul rural românesc în legătură cu: credinţa în posibilitatea locală a unor astfel de acţiuni motivele pentru care sătenii cred ca un proiect comunitar nu ar reuşi în satul lor. Optimiştii în dezvoltare comunitară au sporit considerabil în intervalul dintre cele douăsondaje. centrale comparativ cu cele din satele periferice de deal-munte comparativ cu cele de câmpie cu bună infrastructură rutieră din zona de sud şi sud-est a Transilvaniei prin contrast cu populaţia din satele din 50 . identificarea socială a agenţilor comunitari semnificativi informarea asupra programelor de dezvoltare comunitară Credinţa în proiecte în spaţiul comunitar-regional În ambele valuri ale EuroBarometrului Rural. sătenii au fost întrebaţi despre credinţa lor în posibilitatea de a duce la bun sfârşit un proiect comunitar în satul de domiciliu. constituirea ideologiilor de susţinere acţiunii în toate componentele ei. ar putea fi dus cu bine la capăt?‖ Ponderea celor care consideră că un astfel de proiect nu ar reuşi se menţine constantă. cele din 2002 şi din 2005. Este un spor de peste zece puncte procentuale care nu poate fi pus pe seama fluctuaţiilor de eşantionare . credeţi că un proiect comunitar.Dumitru Sandu Funcţia de legitimare a acţiunii comunitare implică nu numai conştientizarea problemei ci şi justificarea mijloacelor. la aproximativ o cincime. a şcolii sau construirea unui pod/podeţ. sunt credibili liderii pentru executanţi. .. . Dezvoltarea locală prin proiecte este susţinută prin credinţe comunitare mai mult de persoanele din satele : .

spre exemplu. interesului comun şi resurselor de organizare. Un sat periferic a fost considerat ca fiind în condiţii de sărăcie. pe tipuri de sate (%) sat sat periferic sat central apropiat periferic depărtat total Oamenii ar munci 28 29 35 31 Pentru că ar fi în interesul tuturor 14 24 14 17 Datorită unei organizări bune a proiectului 14 11 14 13 Pentru că au mai finalizat şi alte proiecte 12 11 10 11 Datorită competenţei oamenilor de la primărie 6 6 8 6 Pentru că există bunăvoinţă. Credinţa în proiecte comunitare este puternic diferenţiată în teritoriu Cred că pot realiza proiecte . Nemulţumirea majoră faţă de „autorităţi‖ se manifestă în satele periferice izolate. Motivele pentru care sătenii cred că în satul lor ar reuşi proiectele comunitare. CV. „oamenii ar muncii‖. să oferi în scopuri comunitare în special muncăşi nu bani. pentru că „este în interesul lor‖. HG 80% nord şi Crişana – Maramureş 60% din sate centrale 72% din sate periferice 68% din sate de deal – munte 79% din sate de câmpie 69% din sate tradiţionale neizolate 75% sate tradiţionale izolate 67% care stau la drum asfaltat 74% care stau la drum de pământ 68% Optimismul comunitar al celor aproape 70% dintre intervievaţi este susţinut în principal prin ideologiile resurselor de muncă. Aproape o treime dintre respondenţii optimişti menţionează ca principal motiv al opiniei lor faptul că în comunitate existăresurse de muncă. 51 . susţin intervievaţii. interes din partea autorităţilor 8 6 2 6 Alte 16 10 14 14 NŞ/NR 2 2 3 2 100 100 100 100 35 Nivelul de dezvoltare a satelor este maxim dacă acestea sunt centrale (pe teritoriul lor se află primăria) şi minim dacăsunt periferice şi depărtate de centrul de comună. De reţinut că ideologia „noi am vrea să muncim‖ pentru sat este de maximă intensitate în comunităţile periferice depărtate de centrul de comună. este de 17% pe total eşantion EuroBarometru. Ponderea absolvenţilor de liceu. În satele centru de comună ponderea respectivă este de 21%. şi cred mai puţin în şansele de realizare mai mult cei cei din Transilvania şi Oltenia 77% din Crişana – Maramureş 51% peste din Moldova de est. sărăcia comunitară urmează aceiaşi tendinţă.. SB. Şi cum educaţia este principala resursă. Muntenia de sub din BV.Dezvoltare comunitară şi regională Moldova de est. Motivaţia interesului este proprie celor din satele periferice de distanţă redusă faţă de centru. în cele periferice apropiate de centrul de comună coboară la 15% pentru ca în satele periferice depărtate de centru să ajungă la numai 12%. Acestea sunt şi cele mai sărace şi cele mai depărtate de centrul comunal de putere35 Cel de-al doilea motiv pe total eşantion este de tip identitar – sătenii ar muncii. Muntenia de nord şi Crişana – Maramureş.

În ierarhie descrescândă urmează consilierii locali şi preotul.Dumitru Sandu Dacă optimismul comunitar (în sens de referitor la proiectele de dezvoltare comunitară) este bazat pe ideologia muncii voluntare. Ei sunt menţionaţi de aproape trei sferturi dintre intervievaţi ca exemple de oameni care „au făcut ceva pentru sat‖ (Figura 2). nu sunt harnici Dezinteres şi incompetenţă din partea autorit. Motivele pentru care sătenii cred că în satul lor nu ar reuşi proiectele comunitare. pesimismul este susţinut cu argumente referitoare la proasta organizare. pe tipuri de sate (%) sat central Din cauza unei organizări. Principalii actori ai dezvoltării comunitare la sate sunt primarii şi vice-primarii. „Cine sunt oamenii cu iniţiativă care au făcut ceva pentru satul dumneavoastră?‖ 52 . consilierii primăriei şi preotul . Este oare efect al faptului că oamenii de la centrul de comunăştiu mai bine cum lucrează primăria? Nu este clar pentru că nemulţumirea faţă de primar este maximă în satele periferice depărtate de centru. locale NR/ NS 26 15 14 7 10 5 5 6 8 4 100 sat periferic apropiat 16 7 16 12 15 8 8 2 11 3 100 sat periferic depărtat 18 16 10 21 4 7 5 7 8 3 100 Total sate 20 13 13 13 10 7 6 5 9 3 100 Locuitorii satelor periferice izolate sunt sceptici în materie de dezvoltare prin proiecte comunitare pentru că nu au încredere în primari şi pentru că se consideră a fi mai săraci şi chiar sunt. la biserică. Fii satului şi asociaţiile agricole apar cu contribuţie minimă. unităţi sanitare şi agenţi economici locali. Primarii. şcoală. Constatarea pare să trimită la faptul că reprezentarea electorală a comunităţilor periferice la nivel de primărie este deficitară comparativ cu cea a populaţiei din satele centru de comună. Cei care reclamă cel mai mult acest lucru sunt cei din satele centrale (26% faţă de 18% în satele periferice izolate). coordonări proaste Pentru că au lăsat nefinalizate şi alte proiecte Nu ar reuşi datorită neseriozităţii autorităţilor implicate Primarul nu este bun Lipsa resurselor financiare Banii alocaţi vor fi folosiţi în alte scopuri Din cauza corupţiei existente la nivel local Din cauza sătenilor. nu le pasă de sat. Instituţional ierarhia este de la primărie.

pentru suflet şi alta de respect pentru putere şi acţiune comunitară. pe tipuri de sate 53 . Diferenţele sunt marcate şi în legătură cu percepţia micilor întreprinzători. altfel spus intelectualilor satului. au prestigiu maxim în satele de salariaţi. una pe valori de respect pentru ştiinţăsolicitudine în interacţiune directă. Primarul şi consilierii au scoruri inferioare de încredere faţă de intelectuali. Intelectualii – preotul. Ponderea persoanelor care au încredere multă sau foarte multă în diferiţi actori sociali ai vieţii comunitare. Polaritatea sat de salariaţi – sat de agricultură cerealieră este bine conturată. de la primărie şi poliţie. consilierii şi funcţionarii primăriei controlează resurse materiale şi pot ajuta la nevoi comunitare şi personale din acest registru. Primarul. Ierarhia de eficienţă comunitară percepută nu coincide însă cu cea de încredere în actorii instituţionali. Preoţii. Pare să fi fost însă accentuat activismul comunitar al reprezentanţilor primăriei şi bisericii. Oamenii de afaceri au un prestigiu constant redus.Dezvoltare comunitară şi regională Ierarhia este stabilă în intervalul 2002-2005. Ponderea persoanelor care au încredere multă sau foarte multă în… Principala sursă de venit în sat contează pentru modul în care sunt percepute instituţiile locale şi actorii lor. Este ca şi cum ar exista două scale de prestigiu local. mai bună în satele de agricultori decât în cele de salariaţi. la un nivel de aproximativ 20%. În satele de agricultură cerealieră cel mai bun scor de prestigiu îl au nu intelectualii ci persoanele din administraţia locală. medicilor şi profesorilor. profesorii şi medicii merită respect pentru că serviciile lor satisfac nevoi de suflet şi de îngrijire a sănătăţii. Scorul maxim de încredere revine preoţilor. profesorul şi medicul.

Populaţia foarte săracă este foarte puţin informată asupra unor astfel de programe precum cele de tip SAPARD. distanţa până la satul centru de comună.Dumitru Sandu preot medic profesori primar poliţişti consilieri mici intreprinz. dar cu restrângere la alte cheltuieli total 30 56 68 85 58 35 50 56 38 32 40 40 33 Comentariile din acest paragraf se bazeazăpe rezultate ale unor analize cu regresie ordinală. Informarea asupra proiectelor comunitare este dependentă de starea materială a gospodăriei Satisfacţia faţă de veniturile din Ponderea celor care au auzit de programele gospodărie SAPARD PDR* FRDS Nu ne ajung nici pentru strictul necesar 48 29 28 Ne ajung numai pentru strictul necesar Ne ajung pentru un trai decent. bine informate asupra activităţilor primăriei. oameni de afaceri sat de sat de salariaţi şi salariaţi agricultori 84 82 89 80 50 40 46 29 13 21 78 66 65 52 45 26 23 18 sat de agricultură cerealieră 86 82 78 71 60 53 35 31 23 sat de crescători de vite sau pomicult. Configuraţia factorilor care favorizează încrederea este aceeaşi şi în raport cu consilierii de la primărie. faţă de o medie de 33% pe total eşantion. bogate în capital relaţional şi localizate în sate centrale . Programele FRDS sunt cel mai cunoscute în satele de imigrare. asociaţii agric. Existăşi o considerabilă variaţie a informării asupra programelor cu componente comunitare funcţie de tipul de sat. dar nu ne permitem cumpărare Reuşim să cumpărăm şi unele bunuri mai scumpe. PDR – Programul de dezvoltare rurală finanţat de Banca Mondială. de orientare tradiţionalistă. care valorizează puţin obişnuinţa 30 Cunoaşterea proiectelor . Încrederea faţă de medic şi faţă de profesor este mai mică la persoanele de orientare modernă. distanţa până la cel mai apropiat oraş. de către 43% dintre intervievaţi. cluster din STATA). Încrederea în preot este mai mare la vârstnicii din satele depărtate de centrul de comună. Orientarea tradiţionalistăa fost măsurată prin întrebarea G4b din chestionar referitoare la susţinerea ideii că este bine ca omul săse călăuzească în viaţă după obişnuinţă. orientaţi tradiţionalist. Exemplu de mod de citire a datelor 48% dintre cei care sunt foarte nemulţumiţi de veniturile lor au auzit de SAPARD. 82 78 72 68 56 49 31 21 21 sat cu total alt sate profil 86 84 68 72 66 53 54 36 25 19 79 73 67 55 49 31 25 21 Încrederea în primar tinde să fie mai mare pentru persoanele cu nivel redus de educaţie. genul. starea materială. Am folosit ca variabile de control vârsta. controlând pentru efectul de grupare la nivel de comună (comanda ologit…. Programul SAPARD este şi cel mai mediatizat şi cel mai cunoscut în mediul rural . FRDS sau PDR. Astfel de sate sunt 54 .

Este semnificativ diferită de zero probabilitatea de asociere a faptelor cu ideologiile de participare comunitară? Încerc în continuare să identific evidenţe empirice pentru relaţia dintre comportamentele de participare comunitarăşi ideologiile participării. .Dezvoltare comunitară şi regională caracterizate prin faptul că dispun de o populaţie relativ modernă. Diferenţele întrei cei care cred şi cei care nu cred în şansele de înfăptuire a proiectelor comunitare sunt considerabile în planul acţiunii. Braşov. Cu datele disponibile în cadrul sondajului pe care îl folosesc am procedat la operaţionalizarea conceptului prin numărare pentru fiecare dintre persoanele intervievate în câte cazuri dă un răspuns relevant pentru participarea comunitară. pentru un anume actor. Distincţia dintre participare comunitară difuzăşi focalizată este uşor de stabilit în principiu. este membru în cel puţin o organizaţie voluntară (15%) . formată în bună măsură din imigranţi. În realizarea acestui obiectiv pornesc de la premisa că există nu numai ideologii difuze ci şi acţiuni comunitare difuze. se include în lista celor care au făcut ceva pentru satul în care trăieşte (1. Este în special cazul satelor din apropierea unor oraşe precum Arad. ca orice relaţie atitudine-comportament. de tip probabilist.4%) . Mai dificil de operaţionalizat. relaţia ideologie-participare este. de maxim activism 55 . Hunedoara sau Constanţa. este bazată pe un proiect colectiv cu grad mare de specificitate. La polul opus este participarea comunitară focalizată. Cât de departe sunt comportamentele de participare comunitară de ideologiile declarate prin sondaj? Dacă cineva declară că proiectele comunitare pot reuşi în propria localitate rezultă de aici că persoana în cauză se va angaja cu prima ocazie în acţiuni comunitare efective? Încrederea în primar. Credinţa se converteşte în faptă comunitară cu o anume probabilitate. a participat la cel puţin o acţiune voluntară în organizaţia neguvernamentală din care face parte (21%). Informarea despre programe de dezvoltare pe tipuri de sate Tip cultural de sat tradiţional SPARD 56 FRDS 30 PDR 32 izolat 56 30 33 minoritar religios 55 33 38 minoritar etnic 38 22 23 modern 64 32 41 de imigrare 61 43 46 total 58 33 37 Exemplu de mod de citire a datelor: 56% dintre persoanele care locuiesc în sate tradiţionale au auzit de SAPARD În loc de concluzii Nu numai ideologie dar şi participare difuză . Persoanele active. preot sau profesor implică automat participare la acţiunile pe care aceştia le iniţiază sau le coordonează în folosul grupului local? Desigur. a participat la o întâlnire publică în ultimii doi ani el/ea/altcineva din gospodărie (25%) . În consecinţă am considerat că cineva are o astfel de participare dacă : . Acestea din urmă apar atunci când perspectiva nu mai este focalizată pe acţiune cu actori multiplii ci pe actorul cu multiple acţiuni. Participarea comunitară este cu atât mai difuză. a protestat verbal sau în scris la primărie faţă de proasta realizare a unei lucrări publice (20%). Timişoara. cu cât acesta este implicat în mai multe acţiuni comunitare şi cu cât acţiunile respective au în mai mare măsură natură recurentă. persoane venite din alte zone ale ţării. Pentru toate cele trei programe cea mai redusă rată de informare se înregistrează în satele cu pondere mare de maghiari. concentrată pe o singură acţiune care de cele mai multe ori are caracter nerutinier.

În acest caz se mai poate vorbi de un efect al credinţei asupra actului comunitar? Participarea comunitară difuză este.01 cu reziduuri standardizate ajustate. la faptul că experienţa străinătăţii condiţionează atât pentru ideologiile cât şi pentru actele de participare comunitară. Ideologie şi participare comunitară Crede că proiecte comunitare pot Indice participare comunitară difuză reuşi în propriul sat la nici o la o la cel puţin acţiune acţiune două acţiuni ―nu‖ sau ―nu ştie‖ 57* 25 18 ―da‖ 47 28 25* 50 27 23 Total 100 100 100 Chi-patrat 14. Altfel spus. cu aproximativ şapte puncte procentuale de la „necredincioşi‖ la „credincioşi‖. „A controla‖ în acest caz înseamnă „a aduce la acelaşi nivel‖. Este legitim să ne aşteptăm. Deşi mai mici. semnificativ diferit de zero pentru p=0. Care migraţie condiţionează participarea? Cu datele anterior menţionate identificăm o susţinere slabă a ipotezei că ideologia condiţionează semnificativ participarea. probabilitatea de a fi foarte activ în plan comunitar creşte semnificativ. spre exemplu.01. În schimb. Activismul comunitar accentuat este mai mare cu 13 puncte procentuale la „credincioşi‖ decât la „necredincioşi‖ în materie de „religie comunitară‖. probabilitatea de a fi inactiv în plan comunitar se reduce cu zece puncte procentuale prin trecerea de la prima la cea de-a doua categorie de populaţie. În acest caz ponderea celor foarte activi în plan comunitar este mai mare cu cinci puncte procentuale în gruparea celor care cred decât a celor care nu cred în proiectele comunitare. diferenţele se menţin în acelaşi sens în cadrul categoriei de persoane care nu au călătorit în străinătate. mai mare la cei care au călătorit decât la cei care nu au călătorit în afara ţării . În momentul în care controlăm efectul deplasărilor în străinătate vom continua însăînregistrarea unui efect semnificativ al ideologiei asupra participării comunitare.* Asociere statistic semnificativăşi pozitivă pentru p=0. vizite la rude nu şi cele pentru lucru. educaţie.Dumitru Sandu comunitar au o pondere de 25% în totalul celor care cred în proiecte. Ponderea celor care manifestă acelaşi grad de activism dar nu cred în filozofia comunitară a proiectelor este de numai 18%. 56 . Ideologie şi participare comunitară funcţie de experienţa de călătorie în străinătate Activism Nu a călătorit în străinătate A călătorit* în străinătate comunitar Crede că proiectele Crede că proiectele comunitare pot reuşi în sat nu minim mediu accentuat 59 23 18 100 da 49 28 23 100 comunitare pot reuşi în sat nu 38 38 24 100 da 37 27 37 100 50 27 23 100 Total *Se au în vedere numai călătoriile pentru turism. aşa cum era de aşteptat. datorată unei cauze comune pentru variaţia ambelor variabile.1. afaceri. Constatarea poate fi însă înşelătoare pentru că relaţia înregistrată statistic este posibil să fie una falsă. În cadrul categoriei de populaţie formată numai din persoane care au călătorit în străinătate efectele credinţelor comunitare continuă să producă la fel ca pe total eşantion.

Da. Ipoteza că ideologia influenţează semnificativ comportamentele de participare comunitară poate fi testată însă cu mai mare precizie dacă se iau în consideraţie mai mulţi factori care condiţionează comportamentul respectiv. prin familie călătorie ―crede‖ în proiectele comunitare Activism comunitar minim nu nu da nu da da nu nu da da 61 46 52 60 45 48 49 29 35 29 50 mediu 24 35 26 17 32 26 22 43 33 27 27 accentuat 15 19 21 23 23 26 28 29 32 44 23 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 Total La polul opus este situaţia celor care nu au nici un fel de experienţă de migraţie în străinătate şi nici nu cred în proiecte. ideologia contează. genului.Dezvoltare comunitară şi regională Dacă analiza se extinde şi ia în consideraţie multiplicitatea experienţelor de migraţie. Este singurul tip de experienţă de migraţie care favorizează un astfel de raport în care „necredincioşii‖ sunt mai activi decât „credincioşii‖. pentru cei care au trăit străinătatea prin turism. cu stil de viaţă care combină cultura de origine şi cea de destinaţie temporară ei par să fie persoane frustrate de constrângerea de a lucra în afara ţării şi foarte interesate de lumea în care au fost dar în care nu sunt. capitalului relaţional. prin familie prin munca proprie indirect. Este important să vedem ce se întâmplă dacăurmărim nu numai efectul ideologiei de participare ci şi pe cel al educaţiei. localizării centrale sau periferice a satului sau al formei de relief specifică pentru sat. turism sau educaţie. Cei care au lucrat în străinătate şi cred în proiecte sunt foarte activi comunitar în proporţie de 26% iar cei care au lucrat dar nu cred în proiecte au un activism de nivel 29%. de cele mai multe ori. de valori şi de localizare. atunci tabloul devine şi mai convingător. persoanele cele mai active sunt cele care cred în proiecte comparativ cu cele care nu cred în ele. orientării tradiţionaliste sau moderniste. realizat cu instrumente curente ale statisticii. experienţei de migraţie. prin rude sau prin intenţie de migraţie. 57 . încrederii în primar. În rest. Este ca şi cum am construi o situaţie ideală în care comparăm oameni care cred şi oameni care nu cred în proiectele comunitare în acelaşi context social definit prin similitudine de status. Cu cât credinţa că proiecte de dezvoltare comunitară pot avea succes şi în satul propriu este mai bine structurată. Este ceea ce am întreprins în Tabelul 22. Probabilitatea ca o persoană să fie foarte activă în dezvoltarea comunitară dacă a călătorit în străinătate şi crede în proiecte este de 44% . În cazul acestei categorii de migranţi ar putea fi vorba de o deplasare a centrului de interes de la propria comunitate la ţara de destinaţie. nu numai călătoriile pentru afaceri. Înainte de a fi migranţi transnaţionali. Rezultatul experimentului mintal. Ideologie şi participare comunitară funcţie de experienţa străinătăţii Experienţa de migraţie fără experienţă de migraţie călătorie fără experienţă de migraţie intenţie de migraţie intenţie de migraţie prin munca proprie indirect. acceptaţi. de numai 15%. capitalului material. Şansa lor de a fi activi în dezvoltarea comunitară este extrem de redusă. Interesant de notat că experienţa străinătăţii prin lucru temporar acolo are un efect neaşteptat. indică faptul că ideologia de participare conteazăpentru participarea efectivă. Lumea lor începe să fie din ce în ce mai mult nu numai „aici‖ ci „aici şi acolo‖. cea în care au lucrat.

30 0. De ce capitalul relaţional. În plus. nici pur altruiste ci marcate de cointeresare combinată indistinct cu motivaţiile identitare.40 0.00 0.26 *Model de regresie logistică ordinală cu controlarea efectului de grupare la nivel de comună.64 -0..55 0.10 0. Oricum. Lucrurile se petrec ca şi cum dacă am un consilier pe care îl cunosc şi îl apreciez la primărie nu mă mai simt obligat să particip. Factori care favorizează participarea comunitară Coeficienţi de regresie Bărbat (1 da 0 nu) Educaţie Indice bunuri materiale Capital relaţional A călătorit în străinătate (1 da 0 nu) Valorizează obişnuinţa Crede că proiectele comunitare pot reuşi în sat Încredere în primar Încredere în consilierii locali Încredere în preot Sat periferic (1 da 0 nu) Relief (1 campie. relaţia la primărie îmi apare ca un gen de protecţie pentru neparticipare.Dumitru Sandu cu atât este mai mare probabilitatea ca implicarea personală în acţiuni de folos obştesc să fie mai ridicată .02 0. capitalul relaţional de care dispun este mai important decât cel material.5 munte) 0. Dimpotrivă. Cu informaţia actuală poate fi avansată ipoteza că încrederea în consilieri este mai degrabă un fenomen de reţea de interese defavorabilă participării comunitare.07 -0.11 0.13 Nivel de semnificaţie 0. în toate cele nouă tipuri de situaţii.01 0. Relaţia trebuie retestatăşi cu alte date. Aceasta este principala constatare. În schimb relaţionarea pozitivă cu consilierii locali pare să fie mai mult un factor de defavorizare a participării. De ce dacă am încredere în consilierii locali sunt mai puţin prezent în practica de dezvoltare comunitară? Greu de spus.15 0. Fără excepţie. la munte sau la câmpie.31 0.15 0. Situaţia comunitară cu localizare centrală sau periferică. modelul complet de analiză indică faptul că participarea comunitară este mai intensăpentru bărbaţii cu nivel sporit de educaţie.35 0. Susţin că proiectele pentru binele satului se pot realiza pentru că îi ştiu pe cei din instituţiile locale şi pe de o parte îi apreciez ca valoare iar pe de alta îi pot folosi pentru a condiţiona participarea mea în acţiuni obşteşti pentru a obţine şi avantaje personale. relaţiile utile sunt mai intense pentru cei cu activism comunitar ridicat decât pentru cei cu activism mediu sau minim. cu capital relaţional bogat şi cu călătorii în străinătate. Poate fi aşa pentru că ai interese săconverteşti relaţiile în prestigiu sau în avantaje condiţionate de decizii instituţionale sau pentru 58 .00 0. se impune drept condiţie favorabilă participării? Ar putea fi vorba de un gen de semnal pe care datele îl transmit sugerând că o bună parte din acţiunile comunitare nu sunt determinate nici de simpla apartenenţă la grup (identitare). numărul de cunoştinţe utile pe care le am în diferite instituţii. Dacă ai relaţii eşti activ şi în plan comunitar.01 0.15 0.00 0. Este o ipoteză care nu poate fi respinsă prin datele actuale. nu pare să fie semnificativă pentru participarea comunitară. Nu averea pe care o am mădetermină să fiu activ comunitar ci relaţiile.19 0. Încrederea în primar nu apare ca predictor semnificativ pentru gradul de participare comunitară.22 0. Important este faptul că o astfel de concluzie rezultă în condiţiile în care sunt luaţi în consideraţie toţi ceilalţi factori anterior menţionaţi.02 0. Structura socială a satului este cea care mediazăefectele localizării asupra participării.11 0.

Activismul comunitar însă este mai puternic în lumea oraşelor mici decât în cea a satelor.8 relaţional Au călătorit în străinătate % 23 13 12 Au încredere în preot % 76 84 85 Au încredere în primar 50 72 62 Cred că proiectele comunitare pot fi realizate şi în satul lor % 69 72 69 Grad de activism comunitar (%) redus 47 51 48 mediu 26 26 27 accentuat 27 22 25 sat periferic depărtat de centrul de comună 13 Total 19 52 0. de sub 20 mii locuitori.9 15 82 63 67 70 51 27 22 50 26 24 59 .1 0. Probabil că mediul ONG este mult mai activ în oraşele mici. Poate fi vorba de participare motivată prin cointeresare sau prin identitate grupală. Participarea între resurse şi ideologie .8 0. credinţa că proiectele comunitare pot fi înfăptuite şi în oraşe este la nivelul celei din sate.Dezvoltare comunitară şi regională căeşti mai legat de comunitate şi te identifici cu ea.6 14 84 65 41 1 0.6 1. ideologii şi participare comunitară pe sate şi oraşe mici Tip de localitate sat periferic apropiat de oraş sat centrul de mic central comună Pondere absolvenţi de liceu 25 21 15 Pondere persoane care au absolvit şcoala primară sau gimnaziul 29 38 48 Medie indice bunuri materiale în gospodărie 1.8 Medie indice capital 1. Participare comunitară şi relaţii utile (%) Activism comunitar minim mediu accentuat la medic 15 24 35 la primărie 13 19 33 la poliţie 9 14 20 în străinătate 5 10 16 la justiţie 5 9 10 la bănci 3 6 10 în găsire unui loc de muncă 3 7 8 la judeţ 2 5 10 în afaceri 2 3 6 total 22 19 13 9 7 5 5 4 3 Exemplu de mod de citire: 35% dintre persoanele cu activism comunitar accentuat au relaţii utile la medic.9 0. Resurse. decât în sate : încrederea în primar este mult mai mică în oraşele mici decât în sate. Ideologiile comunitare par să fie mai puţin susţinute în oraşele mici.0 0.

Altfel. capital uman şi capital relaţional comparativ cu satul. oraşul mic este mai bogat în capital material. 60 . Constatările anterioare permit formularea ipotezei că participarea comunitară efectivă este dependentă de resurse în mai mare măsură decât ideologiile. În oraşele mici activismul comunitar este mai mare decât la sate datorită nivelului superior al resurselor în pofida ideologiilor comunitare mai puţin structurate) cu neîncredere în primari dar cu credinţă în dezvoltarea prin proiecte).Dumitru Sandu Exemplu de mod de citire: 27% din totalul persoanelor intervievate în oraşele mici manifestă un nivel ridicat de activism comunitar.

. Un sondaj asupra participării comunitare în 14 sate36 Un studiu realizat în cadrul a două proiecte pentru Banca Mondială la nivelul a 14 sate din România în anul 1999 a permis o primă identificare sistematică a factorilor care influenţează participarea comunitară rurală.3 100 120 Nu central 63.7 28.5 100 198 59. (coord. Participarea comunitară este mai mare în satele centrale cu populaţie modern orientată. Desigur.2 100 138 Da periferic 62.Fiecare eşantion de sat a cuprins cel puţin 30 de persoane alese probabilist. cu capital social de încredere de nivel redus şi cu religiozitate de nivel relativ scăzut (comparativ cu situaţia din satele periferice).2 37. of second phase Manuela Stanculescu) şi grantul de cercetare pe teme de capital social şi antreprenoriat PREM – World Bank. Atitudinea populaţiei din satele 36 Extras din raportul de cercetarea Sandu. Dumitru Sandu). în principiu poate fi aşteptat şi un voluntariat fără susţinere prin încrederea în primar. Datele disponibile indică însă o participare sporită la activităţile comunitare în condiţii de încredere în primar. 2000. 1999. Pe de altă parte. Pe de o parte. Situaţia opusă de participare redusă se înregistra mai ales la persoane care declarau că nu au încredere în primar şi locuiau. De ce contează tipul de sat. Participare la activităţile primăriei funcţie de încrederea în primar şi de localizarea satului Participă la întâlnirile sau activităţile organizate de primărie Total Încredere în primar Tip de sat nu da % N Nu periferic 71. Participarea la activităţile primăriei. participarea la activităţile comunitare organizate de primărie este mai intensă în cazul celor orientaţi tradiţional. Participarea democratică se face prin implicare voluntară şi încrederea în primar este o premisă care favorizează un astfel de voluntariat. este prezentă în cazul lor în mai mare măsură decât în cazul celor care locuiesc în satele centrale. Prahova şi Dâmboviţa.8 100 156 Da central 45.0 100 612 Sursa de date:: WB social assessment study in Saxon villages for cultural heritage project (coord. o astfel de orientare este specifică celor din satele periferice sau oricum. Este normal să fie înregistrată o relaţie pozitivă directă între participarea la activităţile organizate de primărie şi încrederea în primar. de aproape 40% (tabelul 3). În realitate lucrurile stau invers faţă de ceea ce ne aşteptam. la momentul sondajului. preponderent în sate periferice (cele pe teritoriul cărora nu se află primăria).0 41. coord. Respectiva rată era considerabil mai mare în cazul persoanelor care aveau încredere în primar şi locuiau în satele centru de comună.Dezvoltare comunitară şi regională Anexă.5 54. este asociată cu variabile de localizare a satului şi de încredere. cu profil accentual de religiozitate şi cu înclinaţie de a avea încredere în ceilalţi.8 36. însă? Una dintre constatările empirice surprinzătoare indică faptul că participarea la activităţile coordonate de primărie este mai intensă pentru persoanele din satele centrale comparativ cu participarea din satele periferice. Faptul poate fi explicat nu prin tradiţionalism şi capital social ci prin tendinţa primarilor şi a primăriilor de a favoriza acţiunile de dezvoltare a infrastructurii mai ales pentru satele centrale. 61 . Şase sate au fost selectate din judeţele Sibiu şi Braşov iar opt sate din judeţele Argeş. În astfel de condiţii ar fi de aşteptat o mai mare participare comunitară în satele periferice cu populaţie de orientare tradiţionalistă. de la simple întâlniri publice până la implicare cu efectivă prin muncă sau furnizare de resurse. Rata totală de participare în cele 14 sate era.

Participarea comunitară instituţionalizată este mai mare pentru gospodăriile înstărite. şi pe seama modului în care funcţionează primăria. stocul de educaţie. Tendinţa semnalată este înregistrată la nivelul celor 14 sate incluse în cele două sondaje ale Băncii Mondiale. cu stoc de educaţie sporit şi cu tineri adulţi în componenţă. Primăria ca instituţie de guvernare locală este un gen de interfaţă între birocraţia locală şi ce extralocală. O altă ipoteză iniţială a cercetării referitoare le conexiunea dintre participarea comunitară şi reţelele de interese este susţinută de faptul că există o relaţie pozitivă şi semnificativă între participarea comunitară instituţionalizată şi existenţa unui membru al familiei care înainte de 1989 a avut o funcţie de conducere. de asemenea . Desigur raportarea o facem aici la o relaţie statistică pentru ca altfel sunt cazuri în care acţiunile primăriei au efecte benefice atât pentru satele centrale cât ţi pentru cele periferice. Populaţia din satele periferice este arareori beneficiara activităţilor de dezvoltare promovate de primării. Pot de asemenea exista legături de interes între oamenii primăriei şi cei de afaceri. întemeiat sau nu.Dumitru Sandu periferice de relativă neîncredere faţă de primar decurge din situaţii de genul celor anterior menţionate. în anumite împrejurări. Participarea locală la acţiunile de dezvoltare este dependentă în grad ridicat nu numai de resurse şi aranjamente instituţionale ci şi de percepţia sătenilor în legătură cu definirea problemelor locale şi a actorilor pe care ei îi consideră responsabili pentru rezolvarea problemelor locale . Aceasta ar putea fi una dintre explicaţiile participării comunitare reduse pentru gospodăriile în care s-au înregistrat eşecuri ale afacerilor. Primăria este foarte importantă pentru antreprenor sau patron din perspectiva taxelor şi a modului de aplicare a diferitelor reglementări publice. asociat cu experienţa de conducere. Implicarea gospodăriei în activităţi antreprenoriale este. 62 . Dacă cineva în gospodărie a avut un eşec în dezvoltarea unor afaceri private atunci există o mai mare probabilitate ca participarea comunitară instituţională (organizată de primărie) să fie mai redusă. Participarea la activităţile organizate de primărie este determinată de mult mai mulţi factori decât încrederea în primar şi centralitatea satului în cadrul comunei. Faptul ar putea fi explicat prin relaţia între activităţile antreprenoriale la nivel de gospodărie şi activităţile comunitare organizate de primărie. La nivel de gospodărie contează şi starea materială. Eşecul afacerii proprii poate fi pus. Ca ipoteză putem presupune însă că relaţia menţionată participare comunitară redusă la acţiunile primăriei în satele periferice .este una manifestă şi la nivel de întreg mediu rural. Participarea la activităţile primăriei pare să fie de nivel mai ridicat pentru familiile cu capital relaţional superior. semnificativă pentru participarea la lucrările comunitare organizate de primărie. Există şi alţi factori relevanţi de natură individuală şi familială. compoziţia pe vârste.

0 nu) + 0 0 0 0 Bărbat (da 1 .. 0 nu) * 0 * * * Intensitatea sentimentelor religioase – 0 + 0 – Frecvenţa practicilor religioase + + + 0 0 Sursa de date:: WB social assessment study in Saxon villages for cultural heritage project (coord. pentru p=0. Semnele 0. 0 nu) + * 0 * * Are încredere în preot (da 1 . 0 nu Sat central în cadrul comunei (da 1 . Şase sate au fost selectate din judeţele Sibiu şi Braşov iar opt sate din judeţele Argeş. (coord.05 sunt nesemnificative. 0 nu religioase?‖ localitate?‖ 1 da. Prahova şi Dâmboviţa. 0 nu) + + 0 + + Are încredere în primar (da 1 . 0 nu 1 da. 0 nu) – 0 0 0 0 Cineva din familie a avut o funcţie de conducere înainte de 1989 (da 1 . Dumitru Sandu). 1999. 0 nu) + 0 + 0 0 Dotare modernă a gospodăriei + 0 0 + – Vârsta medie a adulţilor în gospodărie – 0 0 0 0 Vârsta intervievatului 0 0 0 – 0 Stocul de educaţie în gospodărie + 0 + 0 – Nivelul de educaţie al intervievatului – 0 0 + 0 Frecvenţa cu care citeşte ziare + 0 0 + 0 Vinde produse agricole la piaţă + 0 0 + – Cineva din gospodărie a eşuat într-o afacere privată (da 1 . participaţi participaţi la plătiţi la timp Participă la numai primăria la acţiunile activităţi taxele către nunţi şi la trebuie să aibă primăriei? organizate de primărie?‖ ceremonii grijă de ‖ biserică?‖ 1 da.Dezvoltare comunitară şi regională Predictori ai participării comunitare Predictori Variabile dependente „Credeţi că „Dumneavoastră. 63 . Tabelul prezintă în formă simplificată cinci modele de regresie logistică. 0 nu) + 0 0 0 0 Are încredere în alte persoane (da 1 .Fiecare eşantion de sat a cuprins cel puţin 30 de persoane alese probabilist. + şi – se referă la valori b exponenţial care.semnificativ mai mari de 1 şi semnificativ mai mici decât 1 * Predictor neinclus în ecuaţie. de obicei…. 0 nu 1 da. of second phase Manuela Stanculescu) şi grantul de cercetare pe teme de capital social şi antreprenoriat PREM – World Bank. 0 nu 1 da.

legături slabe între aceştia şi „tranziţie de fază‖ între stări de haos-ordine sau ordine-haos. similar . p. respectiv sisteme care evoluează pentru a 37 Apud Randell.mai ales. Analogia cu sistemele dinamice adaptative (Modelul Kauffman ) Mark Randell (2004). de creativitate socială. deşi asemănători. deschidere pentru competiţie între agenţi autonomi (coevoluţie). 2004. Acesta din urmă susţine că sistemele complexe . actori şi cazuri de participare comunitară. durabile. Aşa cum practica inginerească în genere se află între ştiinţă. calea spre performanţă dezvoltării comunităţilor umane prin implicarea membrilor lor. Suntem in principal în căutarea unor principii şi a unor condiţii care ar putea favoriza succesul în DEVCOM. Este o largă familie de practici în care arta de a găsi soluţii sociale. Modelul pe care îl adoptă analogic este luat din biologie. constuiesc diferit în domeniul DEVCOM. Stimularea participării locale şi a DEVCOM în genere este departe de a fi o ştiinţă. sau în cuvintele sale ‚comunităţi de agenţi autonomi care se autoorganizează‘ (Kauffman 1995).Dumitru Sandu Construirea spaţiilor de participare comunitară Cum se poate stimula participarea comunitar? Anterior am descris determinanţi. capabili să găsească. Este câmpul ingineriei sociale. în condiţiile date. este una sortită eşecului. de la Kauffman. Numai o astfel de confruntare cu diversitatea ordonată poate duce la formarea unor practicieni creativi. Acesta este motivul pentru care am optat pentru o astfel de abordare. al practicilor de dezvoltare. ideologiile şi puterea sunt principalele forţe structurante. tehnică şi arta de a găsi soluţii. Asupra acestora vom insista în continuare. 2004) sunt mulţimi de condiţii şi reguli de promovare a participării comunitare. Descifrarea regulilor de conduită eficientă este esenţială pentru fundamentarea unor procese DEVCOM performante. practician australian al DEVCOM. 199537) Kauffman este interesat în conexiunile şi regulile care produc ‚comportamente similare cu viaţa‘. Premisa de la care pleacă Randell este că ţinta proceselor de organizare sau dezvoltare comunitară este aceea de a contribui la formarea şi consolidarea unor sisteme sociale care să se autosusţină. vizitarea unor modele de înţelegere şi acţiune foarte diferite ca generalitate şi situaţie de aplicare. complexă (Kauffman. a încercat să pună ordine în domeniu prin apelare la un model din biologie elaborat de S. să fie autonome. Caseta:Condiţiile pentru auto-organizare adaptativă.146 64 . practicile eficiente DEVCOM sunt rezultat de cunoaştere ştiinţifică şi . Ideea existenţei unor reţete pentru a stimula dezvoltarea capitalului social sau pentru a aduce cetăţeanul în mai mare măsură în spaţiul public pentru a-si rezolva problemele .Kauffman. cu capacitate de auto-organizare şi de autosusţinere satisfac un set de cinci condiţii: mediu bogat în substanţe nutritive. Actori foarte diferiţi ajung să acţioneze la fel sau . diversitate a agenţilor care îl compun. Spaţiile de participare comunitară (Randell. Pentru cei care lucrează sau tind să lucreze în domeniul dezvoltării comunitare este esenţial să înţeleagă cum poate fi iniţiată şi susţinută participarea comunitară. In structurarea acestui capitol din lucrare pornesc de la premisa ca pentru DEVCOM în România este esenţială raportarea la diversitatea practicilor din domeniu.

. bogat în substanţe nutritive: comportamentele complexe sunt încurajate prin prezenta substanţelor nutritive care susţin viaţa. Tranziţia de fază: sistemul trece de la o stare particulară (de ordine sau haos) spre o starea complexă printr-o fază de tranziţie. …. o schimbare în dinamica procesului. competiţia sau „co-evoluţia lor‖. efortul de includere procesuală a tuturor actorilor comunităţii . Dacă lucrarea lui Kauffman este un ghid rezonabil atunci se poate spune că „echitatea de informare‖ pentru toţi actorii nu este un cadru optim pentru ca participarea să aibă loc. Caseta : Reguli ale spaţiilor de participare (Randell.Realizarea acestui deziderat este suficientă pentru a duce la discuţii utile în cadrul proiectului. 2004:147-148) Condiţiile specificate de Kauffman (1995) pentru co-evoluţie la limita haosului pot fi examinate din perspectiva semnificaţiei lor pentru cei care fac dezvoltare comunitară urmărind să dezvolte programe de participare. nu împărtăşesc toate informaţiile) între ei în cadrul procesului sau al spaţiului. în genere.. amestec. Această constatare contraintuitivă capătă mai mult sens dacă luăm în seamă faptul că dacă fiecare are aceeaşi informaţie înainte de a începe. politici. În fapt. nevoia de programe solide de participare este oarecum diminuată…. Mai degrabă inegalitatea de informare este o precondiţie pentru implementarea unor bune programe de participare. Diversitatea în cadrul unui program de participare comunitară este.Tranziţia de fază poate fi ilustrată prin modelul Tuckman de schimbare a dinamicii grupurilor pe măsură ce acestea se formează şi se maturizează – formare. Conexiuni slabe: agenţii sau indivizii nu sunt conectaţi (nu se cunosc.Dezvoltare comunitară şi regională produce dinamici complexe. Interacţiune a agentului (individului) cu alţi agenţi autonomi în competiţie pentru hrană… Diversitate: agenţii sau indivizii participanţi la proces trebuie să fie suficient de diverşi prin caracteristicile lor pentru a induce noutate în proces. Co-evoluţia. Substanţele nutritive pentru indivizii implicaţi în programe participative pot fi concepute ca informaţii referitoare la planuri. normare şi acţiune (forming. ceea ce hrăneşte acţiunile agenţilor diversitatea actorilor starea generală a sistemului – stabil sau în deplasare spre o nouă stare („tranziţie de fază‖) legături slabe – nu toţi actorii sunt conectaţi între ei interacţiunea între actori. Randell adaptează acest model abstract la dinamica participării comunitare (Caseta ).. După mulţi ani de muncă el formulează câteva dintre condiţiile care duc la complexitate: Un mediu sigur. modelul Kauffman are specificări referitoare la condiţii structurale ale emergenţei complexităţii : in-puturi în sistemul dinamic . direcţii sau idei etc. simplu. 65 . accesibile agenţilor (indivizilor) din cadrul sistemelor complexe. „substanţe nutritive‖ sau. Coevoluţia este tradiţional văzută în literatura sociologică în termeni de „structură de putere‖… Competiţia pentru resurse poate fi un ingredient esenţial într-un program puternic de participare….

populaţia din zona de referinţă este mai diversă sub aspect economic. Cea de-a cincia condiţie sugerează că participarea optimă într-un program în desfăşurare se va realiza atunci când exist…o bună proporţie de participanţi cu experienţă în raport cu „noi talente‖ astfel încât noutatea să fie injectată în program. Diversitatea membrilor grupului şi legăturile slabe dintre aceştia sunt condiţii de relevanţă nemijlocită pentru creativitatea necesară participării comunitare. ci după o anume etapă de experimentare sau maturizare. performing . în domeniul participării comunitare. Este probabil că inegalitatea informării este stimulativă în special în fazele iniţiale ale procesului . cred ca este util să fie menţionate câteva ipoteze. pare să sugereze contrar – inegalitatea de informaţii este cea care provoacă reacţii de tip participativ. ordonare normativă şi obţinerea performanţei („forming. In această dezbatere asupra rolului pe care îl are modul de distribuire a informaţiei despre sursele de finanţare a unor proiecte. importanţa ei se reduce în declanşarea procesului. voi spune că. pentru lansarea proceselor DEVCOM şi. competiţia pentru acces la informaţie este considerată de către Randell. pentru captarea inovatorilor. Analogia biologică de la care porneşte Randell poate fi utilă pentru a sugera câteva ipoteze pentru abordarea participării comunitare în contextul rural al României anilor 2000: 66 . storming. modelul Kauffman. în conformitate cu analogia dată prin modelul sistemelor complexe. norming. ceea ce ajunge să conteze mai mult sunt resursele şi motivaţia. afirmă Randell. norming and performing‖). Pentru operaţionalizarea ideii de „tranziţie de fază‖.Dumitru Sandu storming. pentru competiţia dintre ei. ca fiind o condiţie favorabilă participării comunitare. participarea comunitară este de aşteptat să apară mai uşor şi să se dezvolte în mai mare măsură în condiţiile în care informaţia circulă mai bine în mediul comunitar-regional. condiţia de oportunităţi bogate este specificată . în bună măsură. şi au fost depăşite fazele iniţiale de formare a grupului de participare şi de acomodare reciprocă a membrilor săi. Deşi manualele de dezvoltare comunitară susţin că este importantă egalitatea şanselor de informare pentru participarea comunitară. tot mai neselectivă. este de aşteptat ca structurile participative să nu fie eficiente imediat după formare . Pe măsură ce informaţia ajunge să fie tot mai egal distribuită. social şi cultural si este legată prin interacţiuni parţiale. experimentare. reglementată. Sintetizând. 2004): formare. în esenţă. El susţine că. prin distanţare de modelul comunităţilor mici în care fiecare se cunoaşte cu fiecare. apud Randell. există condiţii instituţionale şi culturale pentru competiţie deschisă. Oricum.Tuckman. prin oportunităţi de informare în legătură cu resursele sau canalele posibile pentru a ajunge la informaţia necesară acţiuni sau organizării comunitare. Altfel spus. Randell face apel la modelul dinamicii de grup sugerat de Tuckman (1965. La egalitate de informare. 1965). pe linia modelului lui Kauffman. spre exemplu.

Incorporează diferitele interese şi culturi ale comunităţii în procesul de dezvoltare comunitară şi retrage suportul oricărei acţiuni care este probabil că va produce efecte adverse asupra membrilor dezavantajaţi ai comunităţii. izolate. Codificarea bunelor practici în DEVCOM Modul adecvat de acţiune pentru promovarea proiectelor de dezvoltare comunitară decurge nu numai din înţelegerea condiţiilor ci şi. eventuala absenţă a condiţiilor de creativitate şi competiţie socială pot reduce considerabil şansele de adoptare a unor proiecte comunitare. de identificare a unor surse extralocale pentru dezvoltare. sociale. după Societatea de Dezvoltare Comunitară (CDSColumbus. implicarea membrilor comunităţii în procese de învăţare a problemelor şi de descoperire a alternativelor de soluţionare. resursele de solidaritate locală pot duce la o implementare rapidă a proiectului. din raportare la experienţe similare. probabil. Ohio) Promovează participarea activă şi reprezentativă a tuturor membrilor comunităţii pentru a influenţa cu sens deciziile care le afectează viaţa. din considerarea diferitelor codificări de experienţă DEVCOM. mai necesare în cazul unor astfel de comunităţi mici. sau mai ales. întărirea capacităţii de mangement comunitar. politice. O astfel de codificare este prezentă în recomandările Societăţii pentru Dezvoltare Comunitară: extinderea bazei DEVCOM prin participare largă la luarea deciziei.Dezvoltare comunitară şi regională satele mici. psihologice. omogenitatea socială accentuată. 38 Pentru distincţia dintre capitalul social „de mare densitate” (bonding social capital) şi cel de slabă conexiune (bridging social capital) vezi Grootaert şi van Bastelaer. Lucrează activ pentru a întări capacitatea de conducere a membrilor . nu constituie premise suficiente pentru dezvoltarea participativă. pentru declanşarea DEVCOM. 67 . dacă procesul este bine coordonat. deschidere la strategii multiple pentru a asigura durabilitatea dezvoltării urmărite. de mare omogenitate socio-culturală şi cu nivel ridicat al capitalului social intracomunitar (bonding social capital38) pot manifesta o rata mai redusă de adoptare a unor inovaţii sociale de tipul proiectelor de dezvoltare . Odată pornit procesul este de aşteptat ca dinamica sa să fie marcată într-o primă fază de controverse comunitare cu rol important în socializarea membrilor comunităţii în noua practică de dezvoltare. încorporarea diversităţii comunitare în proiect şi evitarea accentuării defavorizării anumitor grupuri. de mediu sau de altă natură asociate cu diferitele alternative de acţiune. Ulterior. Caseta: Cum să fii de succes în DEVCOM. liderilor şi grupurilor din comunitate. Angajează membri comunităţii în învăţarea şi înţelegerea problemelor comunităţii şi a consecinţelor economice. intervenţiile de facilitare comunitară sunt. tradiţionale. intercunoaşterea specifică pentru o comunitate mică. 2002:6.

În varianta propusă de Centrul Scoţian pentru Dezvoltare Comunitară reapar cerinţe de acţiune eficientă formulate în Societatea pentru Dezvoltare Comunitară – participare la luarea deciziei. agenţii finanţatori şi cei care proiectează politicile. circumstanţe. a fost adesea lăsată pentru alţii. de a nu accentua situaţia lor de dezavantajare. Toţi agenţii trebuie să fie implicaţi în practica de planificare şi evaluare şi abilităţi pentru a acţiona astfel trebuie să fie dezvoltate… Actorii principali sunt organizaţiile comunitare şi cetăţeni activi. consolidarea capacităţii de conducere şi . eventual de competiţie-cooperare pentru atingerea obiectivelor. Altfel spus. ABCD este mai degrabă indicativ decât prescriptiv…… 4.org/ consultat 25 septembrie 2004 De reţinut că în această listă de recomandări apar corespondenţe explicite cu cerinţele derivate din modelul Kauffman: folosirea diversităţii ca resursă pentru acţiune. Recomandările Societăţi pentru Dezvoltare Comunitară adaugă însă explicit specificări de directă relevanţă pentru empowerment. a unui mediu dinamic. 68 . Deşi dezvoltarea comunitară trebuie să răspundă la nevoile şi experienţe comunităţii ea trebuie să fie făcută atât de jos în sus cât şi de sus în jos. Planificarea şi evaluarea dezvoltării comunitare trebuie să fie integrate la nivel de politici. Şi acest lucru nu este adecvat. învăţarea problemelor şi a alternativelor. Modele de planificare şi evaluare în dezvoltarea comunitară trebuie să fie compatibile cu principiile şi metodele invocate.Dumitru Sandu Fii deschis la folosirea tuturor strategiilor de acţiune pentru a lucra pe termen lung la viabilitatea şi bunăstarea comunităţii. O bună parte din rezistenţa la evaluare în 39 Marcările prin bold în textul casetei imi aparţin. D. nevoi şi cerinţe locale particulare ale diferitelor discipline şi sectoare. Specific este accentul pus pe importanta evaluării rezultatelor proiectelor sau acţiunilor de DEVCOM şi pe ideea că regulile menţionate au un caracter indicativ şi nu imperativ. Planificarea şi evaluarea participativă trebuie să fie integrate pe durata întregii practici de dezvoltare comunitară…. 6. managerii şi personalul agenţiei de dezvoltare. minimal. consolidarea capacităţii instituţiilor implicate etc. Caseta: Principiile Centrului Scoţian pentru Dezvoltare Comunitară39 ABCD – Realizarea unei mai bune dezvoltări comunitare (Achieving better community development) 1. Evaluarea trebuie să fie intricată în dezvoltarea comunitară la modul eficient şi astfel contribuie la eficacitatea acesteia. În fine codificarea menţionează explicit necesitatea de a proteja grupurile dezavantajate. Consolidarea capacităţii este necesară la nivelul tuturor acestor agenţi. 2. 3. evaluarea. pentru abilitatea socială a comunităţii în asi rezolva problemele: extinderea accesului la luarea deciziilor.S. programe şi proiecte ale intervenţiei. promovarea alternativelor multiple.comm-dev. implicit a capacităţilor instituţionale. Lecţii derivate din experimentarea acestora din urmă trebuie să informeze dezvoltarea politicii.În timp ce planificarea este de obicei privită ca o sarcină integrală a practicii. consistenţa abordărilor la toate nivelurile este esenţială pentru practica eficientă. Cadrul ABCD este adaptabil la nevoile diferitelor tipuri de intervenţii. 5. dacă ajunge să mai fie făcută. Politicile trebuie să faciliteze programele şi proiectele. Integrarea lor într-o agendă comună de planificare şi evaluare este de importanţă critică pentru succes…. http://www.

majoritatea membrilor comunităţii să înţeleagă raţiunile care stau în spatele oferirii de servicii.‖ (Schuftan 1996: 261). Furnizarea de servicii este de cele mai multe ori sectorială. 1996: 260). 69 . bazat pe competenţă. managementul şi evaluarea acelor servicii. elaborarea unui cadru conceptual împărtăşit de comunitate pentru a înţelege cauzele problemelor pe care membrii ei le au. folosirea resurselor umane locale ori de cate ori este posibil.. empowerment-ul se realizează în esenţă prin: informare. principiilor şi metodelor de dezvoltare comunitară. oamenii să înceteze să mai fie primitori pasivi ai serviciilor livrate de guvern sau de alţi agenţi şi să solicite un rol de responsabilitate pentru ei înşişi. sporirea conştiinţei publice asupra a ceea ce este şi asupra a ceea ce nu este permisibil în acţiunile lor comunitare. Caseta: Claudio Schuftan despre DEVCOM prin furnizare de servicii şi consolidare de potenţial de acţiune „Furnizarea de servicii (service delivery) poate fi caracterizată ca abordare a dezvoltării comunitare care promovează acţiuni direct legate de cauzele imediate ale slabei dezvoltări (maldevelopment) şi duce la asigurarea unui set structurat de servicii pentru beneficiari specifici. Un alt model de relativ lagă circulaţie în legătură cu criteriile de performanţă în acţiunile DEVCOM este cel semnal de Claudio Schuftan (1996). locului şi orientării pentru fiecare serviciu. ei trebuie să ia parte atât la procesul de luarea deciziilor cât şi la cel de implementare. calităţii. 8. 7. Oportunităţi suplimentare trebuie să fie create pentru trainig în ABCD în organizaţiile comunitare şi pentru a spori potenţialul de acţiune implicat în model…. 10. trening şi organizare pentru a ajuta actorii să cunoască propria lor situaţie. permiţând acestora din urmă să fie parteneri egali în planificarea. In furnizarea de servicii consolidarea capacităţilor (empowering) semnifică acţiuni care sunt orientate spre: asigurarea de servicii într -un mod sensibil la particularităţile de gen şi cultură ale benficiarilor. agricultură etc. Formulările normative ale modelului sunt considerate de către cel care lepropune ca fiind adevcate în special pentru ţările lumii a treia (Schuftan. ABCD aduce o astfel de claritate. prevenirea oamenilor asupra informaţiilor false şi expunerea lor la fluxuri de informaţie validă. promovarea trainingului pentru schimbare comportamentală.. cantităţii. Domeniile de specificare a criteriilor în acest caz sunt furnizarea de servicii (service delivery). să asigure un flux continuu de informaţie între furnizorii de servicii şi utilizatorii finali. în esenţă. reprezentanţi ai comunităţii să participe la luarea deciziilor referitoare la serviciile care urmează a fi livrate. Este de maxima importanţă să fie examinate nu numai efectele scontate (outputs) ci şi rezultatele.Dezvoltare comunitară şi regională dezvoltarea comunitară decurge din credinţa că este o abatere consumatoare de timp de la munca „reală‖…. în special în determinarea tipului. livrarea. formare atitudinală (advocacy) şi mobilizare socială (social mobilisation). trainingul stafului să fie . consolidarea potenţialului de acţiune (capacity building). Pentru consolidarea potenţialului de acţiune . centrată pe sănătate. Trainingul adecvat pentru planificare şi evaluare este cerut şi înainte de atestarea practicienilor în dezvoltarea comunitară şi după atestare. orientat spre schimbări comportamentale şi urmat de supervizare regulată pentru suport. aşteptate sau nu (outcomes) şi să fie luate în consideraţie nu numai aspectele cantitative ci şi cele calitative…. în cadrul serviciului. şi tinde să nu fie foarte sustenabilă. De obicei există o lipsă de claritate asupra scopurilor. 9. educaţie.

Modelul stipulează cinci secvenţe de acţiune (vezi Eroare! Fără sursă de referință. p. 2004.. include nu mai putin de 18 recomandări. anexa referitoare la promovarea principiilor CDF în Valea Jiului.. aplică în acţiune 4. 1991. 70 . Educaţia populară în spirală Semnificativ prin eficienţa potenţială pentru stimularea participării locale şi. 266. Lista de recomandări pentru sporirea potenţialului de acţiune (empowerment by capacity building) . practică noile deprinderi şi planifică 2. pp. 1991. Acelaşi model de elaborare a proiectelor DEVCOM pornind de la experienţa locală. nu este nici o ordine de importanţă în prezentarea lor etc. modele de acţiune. cu 40 Posibile ilustrări ale aplicării acestui model în Castelloe şi Gamble (2005. 2005. Ulterior.. apud Castelloe şi Gamble. porneşte cu experienţa participanţilor 3. Acestea pot oferi sugestii de acţiune dar cu greu ar putea funcţiona ca grilă de evaluare a adecvării unor acţiuni DEVCOM în domeniu – sunt prea multe criterii implicate. 2004. 2005. implicit. din experienţă proprie şi ordonează informaţia în baza tiparelor teoretice de care dispune. coord. training pentru lobby în interes comunitar. sporirea capacităţii oamenilor de a obţine venituri . 5.Dumitru Sandu asigurarea unor acţiuni de educare în special pentru femei. Împreună cu membrii comunităţii. spre exemplu. îmi pare a fi modelul „educaţiei populare în spirală‖ (spiral model of popular education. pp. pp. Arnold et al. Secvenţa 4 este una de elaborare a planului de lucru pentru ca în final (5) să se ajungă la acţiune40. apud Castelloe şi Gamble. adaugă informaţie nouă şi teorie Modelul de educaţie populară în spirală Sursa: Arnold et al.). Se porneşte (1) cu o explorare a experienţei participanţilor de către facilitator sau de către agentul comunitar. 263-266). caută pattern-urile 1. educare pentru protecţia mediului. educarea unor actori locali pentru a fi animatori sau promotori ai strategiilor de dezvoltare locală. 266-267) şi în Toward Country-led Development…. a DEVCOM. acesta (2) identifică regularităţi. facilitatorul (3) adaugă informaţii noi din cazuri de succes. 96-103. „construirea infrastructuri mentale pentru mobilizarea socială‖. pornind de la modelul „educaţiei prin dialog‖ promovat de Paulo Freire în Brazilia. şi Arabela Negulescu.

Diferitele acţiunii premergătoare proiectelor sau mişcărilor sociale de tip DEVCOM duc la participare în măsura în care afectează cel puţin una dintre variabilele intermediare menţionate. aplicativ. implementare şi evaluare. să fie răbdător pentru a înţelege cultura şi problemele locului (Castelloe şi Gamble. favorii de influenţă directă joacă rolul de variabile intermediare între participarea locală . luare a deciziei.Dezvoltare comunitară şi regională membrii comunităţi ca profesori şi cu facilitator ca elev. mediu rezidenţial şi perspectiva de sinteză. modelul va fi desemnat cu sigla ANDEO. 2005. Punctul de pornire îl constituie un model ipotetic asupra factorilor care influenţează direct participarea comunitară . gospodărie şi individ. execuţie şi evaluare. facilitatori etc. 267-271). localnicii să fie cei care produc datele prin istorii orale. Funcţie de iniţialele implicate în desemnarea celor trei variabile intermediare. inclusiv pentru practica agenţilor comunitari de tip animatori. pentru ca o acţiune să fie de tip DEVCOM este strict necesar ca trei condiţii să fie satisfăcute: unii membrii ai comunităţi să aibă acces la informaţia despre oportunităţile de 71 . de influenţă directă. luare decizie.(informaţii despre) oportunităţi ANDEO – este conceput cu dublu rol. facilitatorul să nu se poarte ca un profesor ci să asculte.(informaţii despre)oportunităţi. Modelul încearcă să fie simultan. variabila dependentă. metode vizuale etc. 2005. Modelul este multidimensional şi multinivel. Altfel spus. Regulile de eficienţă vor fi cu atât mai relevante cu cât prin aplicarea lor se reuşeşte în mai mare măsură maximizarea performanţelor pe cele patru dimensiuni ale DEVCOM iniţiere/planificare.definire socială. Este multidimensional pentru că analizează participarea comunitară funcţie de mai multe dimensiuni – iniţiere.. şi ia informaţii de la categorii sociale diverse. ca facilitator. dezvoltată de Robert Chambers. Deocamdată. fii cuprinzător. pe măsură ce procesele de experimentare a DEVCOM se vor extinde este de aşteptat să apară astfel de integrări. apud Castelloe şi Gamble. propun un model ipotetic de principii de acţiune eficientă în domeniul DEVCOM. teoretic şi practic. funcţie de datele disponibile din literatura de specialitate şi de experienţa românească atât cât am reuşit să o cunosc .comprehensiv – să includă principalele categorii de factori – şi economic – să permită identificare celor mai importanţi. PRA. 279-271). pp. este prezent şi în cazul a ceea ce se cheamă „evaluare rurală participativă‖ (participatory rural appraisal. Modelul presupune că toţi factorii care ifluenţează participarea comunitară sunt mediaţi de acţiunea unui set de variabile intermediare: resurse umane pentru ANtreprenoriat social DEfinirea socială a acţiunii comunitare ca necesară/dezirabilă informaţii despre Oportunităţi/şanse. de inventariere a factorilor fără de care nu este posibil să fie desfăşurate acţiuni DEVCOM. Modelul antreprenoriat social-definire a situaţiei sociale. abreviere de la antreprenoriat. şi factorii cu influenţă indirectă. Caracterul multinivel decurge din faptul că variabilele luate în consideraţie se referă la comunitate. Sub aspect teoretic poate funcţiona ca instrument de cumulare a informaţiei din domeniu iar sub aspect practic apare ca un instrument mnemotehnic. Principiile esenţiale în PRA sunt: localnicii sunt experţii. Un model comprehensiv al DEVCOM Listele de recomandări pentru DEVCOM eficient sunt relative la ţară. În cazul României nu dispunem încă de sinteze pragmatice de principii de acţiune eficientă în DEVCOM.

planificare. fie de către un antreprenor social local41 . În anumite situaţii procesul este declanşat prin apariţia informaţiei despre oportunităţi. fie la mişcări contestatare. fie de un simplu membru al comunităţii este menită să ducă în special la satisfacerea condiţiilor strict necesare pentru declanşarea procesului DEVCOM. formal sau informal. să fie dezvoltată conştiinţa locală a dezirabilităţii acţiunii şi să existe un actor care să poată integra diferitele resurse şi definiţii sociale pentru a genera acţiunea. relaţional sau simbolic precum şi caracteristici ale comunităţii – diversitate. una sau alta dintre formele de capital influenţează asupra variabilelor intermediare şi. evaluare). de sinteză care se cere a fi testată. In susţinerea DEVCOM este esenţial un anume tip de management . modelul prezentat are caracter ipotetic.Dumitru Sandu realizare a proiectului. Este probabil că funcţie de situaţia socială. în luarea deciziei (de iniţiere. în altele se manifestă acut conştiinţa asupra necesităţii de rezolvare a unor probleme locale iar în altele există un lider local. În cazul acesta antreprenorul social nu va mai fi coordonator de proiect ci lider de mişcare socială. Modelul. oportunităţilor de informare şi ale definirii sociale a situaţiei asociată schimbarea comunitară. Diferitele forme de capital – social. de convertor între resurse-diversitate socială-modele de interacţiune-funcţionalitate instituţională. Antreprenorii sociali sunt persoane creative care îşi asumă riscuri pentru realizarea unor misiuni sociale. Chiar dacă DEVCOM nu este de tip proiect /program ci de tip putere/organizare socială (Stoecker) . singur sau împreună cu alţi mebrii ai comunităţii. în ansamblu. modele de interacţiune socială. subordonând obiectivele de realizare a unui profit personal celor de satisfacere a unor cerinţe sociale. se manifestă prin implicarea în iniţiere. va fi de asemenea necesară o conştiinţă publică a necesităţii schimbării şi informaţiile despre şansele de reuşită sau despre obstacole vor fi iarăşi importante în cristalizarea mişcării sociale. Funcţia de facilitare socială . Variabilele intermediare măsoară caracteristici ale antreprenoriatului social. Desigur. execuţie. fie la proiecte de dezvoltare. în realizarea şi în evaluarea proiectului/acţiunii contestatare. diferitele forme de capital individual-familial şi caracteristicile comunităţii locale pot influenţa participarea numai prin intermediul unui set de variabile intermediare cu rol de „filtru‖. cele trei variabile par să îşi menţină relevanta . Nu se poate vorbi de o anume secvenţialitate în acţiunea celor trei componente. Deocamdată el face clare câteva ipoteze care por servi ca element de ordonare a informaţiilor empirice rezultate în special din studii de caz asupra diferitelor manifestări DEVCOM sau din evaluări ale acestora. exercitată fie de către o persoană specializată . asupra propensiunii de participare. Pentru a opera mai uşor în acest sens. 72 . 41 Pentru definire vezi anexa cu specificările terminologice. anume cel asociat cu stilul de antreprenoriat social (vezi anexa la capitol). material. implicit. susţine ipoteza că nu există o formă de capital dominantă în determinarea participării. Centrarea excesivă pe capitalul social ca determinant al participării comunitare intră în contradicţie cu modelul ANDEO. reiau sau explicitez principalele ipoteze ale modelului ANDEO: partciparea comunitară. care contribuie la definirea socială a problemei şi la identificarea soluţiei . funcţionalitatea instituţiilor publice – influenţează asupra participării comunitare prin intermediul celor trei variabile intermediare menţionate.

demersurilor de îmbunătăţire. Funcţie de situaţie pot fi adoptate adecvări. valid ca instrument de cunoaştere? Răspunsul este unul de tip indicativ nu prescriptiv. Cum ar trebui să se desfăşoare acţiunile DEVCOM dacă modelul ANDEO are fi pe deplin întemeiat. operează cu sugestii şi nu cu formulări imperative. în cazul Romaniei anilor 2000. experienţe). încrederea şi relaţiile sunt faţete ale capitalului social dar este probabil că variază relativ independent42. sinteză parţială a ceea ce spune literatura de specialitate şi practica emergentă din România. prima asociată cu o cultură a participării .Dezvoltare comunitară şi regională filtrul sau ecranul care ghidează nemijlocit se află sub influenţa directă a unor forme cumulative de capital care se combină diferit de la o situaţie la alta. Fără îndoială. Un punct de pornire. 1999). identităţi grupale şi interese de participare. 42 Cel puţin pentru cazul antreprenorilor din rural am constata că lor le este specifică. In continuare prezint câteva dintre implicaţiile pe care cred ca le are ANDEO pentru practica DEVCOM. acţiunea de tip „fără încredere dar cu relaţii” (Sandu. Din motive metodologice am preferat să plasăm separat încrederea şi capitalul relaţional. Nu pare să existe (sau nu îmi este cunoscută) o probă empirică aptă să susţină ca în general o formă sau alta de capital este mai importanta pentru felul în care sunt structurate liniile de forţă ale ecranului de influenţă imediată asupra participării. tot setul de ipoteze şi inferenţe asociate cu modelul în discuţie este supus verificărilor practice şi de cunoaştere. Capitalul simbolic contează în desfăşurarea DEVCOM prin cultura participării (valori. Desigur. ajustări. 73 .

Dumitru Sandu

Modelul comprehensiv al participării comunitare ANDEO
Mediul de acţiune comunitară nivel comunitar diversitate socio-umană verticală (stratificare) orizontală interacţiuni sociale competiţie/cooperare structura de putere interacţiuni slabe funcţionarea sistemului comunitar funcţionalitatea instituţiilor gravitatea problemelor locale capital uman abilităţi de management abilităţi de execuţie capital material capital relaţional capital simbolic cultură a participării identitate grupala interese de participare informaţii despre oportunităţi în luarea deciziilor definirea socială a acţiunii ca necesară/dezirabilă posibilă antreprenoriat social în realizare proiect în evaluare proiect Resurse individual/familiale de realizare proiect nivel individual-familial Variabile intermediare nivel individual inţiere proiect Participare comunitară

74

Dezvoltare comunitară şi regională

În măsura în care ANDEO este valid din punct de vedere ştiinţific atunci ar putea fi formulate următoarele ipoteze de acţiune în domeniul DEVCOM: Procesele de facilitare comunitară trebuie orientate în primul rând către factorii cu influenţă directă asupra participării comunitare - leadreship-ul, conştiinţa comunitară a problemelor sociale şi a posibilului acţional şi informaţiile despre oportunităţi. Seria de întrebări aferente acestei opţiuni ar putea fi: ce probleme are comunitatea şi ce crede despre ele, cum crede că le poate soluţiona, ce ştie despre posibilele oportunităţi de soluţionare a lor, care sunt liderii care îşi pot asuma rolul de antreprenori sociali, de oameni care ştiu să organizeze, sunt respectaţi şi pun misiunea socială a eventualului proiect mai presus de interesele lor materiale imediate. Imaginaţia socială a facilitatorului, în cazul în care un astfel de agent comunitar este necesar/disponibil în contextul dat, este bine să fie orientată spre identificarea obstacolelor interne şi externe comunităţii, oportunităţilor asociate proiectului, după schema SWOT. Toate aceste pot fi identificate prin examinarea atenta a tuturor factorilor ordonaţi în modelul ANDEO, la nivel de caracteristici comunitare dar şi de resurse materiale, umane , sociale şi simbolice ale diferitelor segmente de populaţie. Înţelegerea structurii de putere din comunitate este utilă pentru ca sugestiile de organizare comunitară să fie realiste, eficiente. In setul de variabile intermediare, esenţială în ordine acţională este conştiinţa necesităţii şi posibilităţii de a rezolva o anume problemă. Pentru a putea juca eficient rolul său, facilitatorul trebuie să aibă o bună cunoaştere nu numai a posibilelor resurse mobilizabile pentru proiect dar şi a fenomenelor locale legate de identitatea grupală, cultura participării şi posibilele interese de participare. Este probabil că diferitele deficienţe de stoc de capital se pot compensa între ele. Atitudini de tipul „satul nu are capital social‖ sau „aici nu sunt oameni calificaţi pentru acest proiect‖ sunt riscante pentru că ignoră faptul că o comunitate este un organism viu, totdeauna capabil să găsească anticorpi la bolile pe care le are, să facă active potenţialităţi pe care ea însăşi le neagă în vorbe dare le are în fapt („la noi oamenii nu se mai ajută între ei ca altă dată‖ versus istorii de cooperare efectivă atunci când a fost cazul ). In aceeaşi serie a fenomenelor compensatorii ar mai fi de menţionat şi faptul că „a avea încredere‖ fără „a şti‖ nu este totdeauna productiv sau că „ a şti‖ nu este suficient fără cultura participării, cu încredere, relaţii, experienţe etc. Intre funcţionalitatea instituţiilor publice ale unei localităţi şi propensiunea spre cooperare/participare relaţiile pot fi pozitive sau negative, de directă sau de inversă proporţionalitate. Uneori instituţiile locale bune, eficiente, reduc propensiunea spre autoorganizare, alteori o stimulează. Se pare că şi în viaţa comunitară lucrurile stau ca şi în medicină unde nu totdeauna exista boli ci mai ales bolnavi şi, în acest ultim caz abordarea cazuistică, de tip homeopat, pare să fie mai eficientă decât cea care lucrează cu generalizări şi reţete de masă. Absenţa experienţelor DEVCOM la nivel local şi a unei culturi a participării complică declanşarea proceselor de dezvoltare locală. Absenţa liderilor şi a experienţelor anterioare în domeniu reduc mult şansele de angajare uşoară, eficientă a comunităţii pe calea schimbării, a auto-organizării. Este o chestiune de imaginaţie socială identificarea posibilelor substitute pentru absenţele menţionate. Stimularea tuturor celor trei tipuri de participare – dezinteresată, cointeresată şi prin identitate grupală (Eroare! Fără sursă de referință.)- este de luat în consideraţie în optimizarea procesului DEVCOM.

75

Dumitru Sandu

Relevanţa cadrelor de „dezvoltare comprehensivă” pentru DEVCOM . Tipul de abordare pe care îl sugerează ANDEO la nivel comunitar este în bună măsură consistent cu ideologia implicată în altă schemă de dezvoltare elaborată în special pentru niveluri naţionale/guvernamentale, pentru relaţiile dintre donatori internaţionali şi state naţionale. Este vorba de schema Băncii Mondiale cunoscută sub numele de „cadru comprehensiv de dezvoltare‖ (comprehensive development framework CDF) (

Caseta:). Schema nu este altceva decât un set de principii considerate dezirabile pentru reglementarea relaţiilor dintre guverne şi donatorii internaţionali, pentru modul în care trebuie folosite împrumuturile/donaţiile internaţionale, pentru definirea şi implementarea strategiilor de dezvoltare la nivel naţional. Pe scurt, CDF susţine că este de dorit ca strategiile de dezvoltare să fie : globale şi orientate spre dezvoltare durabilă; susţinute prin consens şi participare voluntară de actorii naţionali ai dezvoltării ( să fie „asumate‖, owned by the country); realizate prin parteneriate cu toţi actorii dezvoltării, sub coordonarea guvernului ţării beneficiare; corectate prin luarea în consideraţie a efectelor produse prin aplicări anterioare, parţiale ale strategiilor de dezvoltare. Principiile CDF au fost experimentate în România după 1999 , cu tentative la nivel naţional (Eriksson, Salinger, Sandu, 2003) şi regional (Negulescu, 2004).Cred ca o eventuală adaptare a principiilor CDF la nivel comunitar poate fi utilă. Recomandările care decurg din modelul de gândire CDF şi din schema de abordare ANDEO sunt consistente şi ar putea fi formulate astfel: DEVCOM este cu atât mai eficientă cu cât este integrată în mai mare măsură într-o strategie de dezvoltare holistică şi durabilă a comunităţii, alături de alte moduri de realizare a dezvoltării locale; participarea şi parteneriatul sunt dimensiuni esenţiale de promovare a DEVCOM; modul esenţial de participare, cu efecte sociale de durată, este cel legat de luarea deciziilor pe toată durata desfăşurării proiectului sau acţiunii comunitare. O acţiune de dezvoltare are caracter de DEVCOM cu atât mai mult cu cât participarea membrilor comunităţii /a reprezentanţilor lor este mai intensă; reprezentarea optimă în luarea deciziilor DEVCOM se asigură nu prin administraţie locală şi nici prin ONGuri ci prin co-prezenţa lor în procesul respectiv; corectarea modului de desfăşurare a practicilor DEVCOM prin raportare la cazuri de succes şi la eşecuri care au avut loc în aceeaşi sau în altă comunitate. Incorporarea modalităţilor de evaluare a proiectelor DEVCOM în designul acestora este importanta. Evaluările trebuie să fie făcute neutral, profesionist, continuu, participativ şi cu feedback asupra acţiunii propriu-zise. Practica foarte răspândită , la instituţii naţionale şi internaţionale , de a face numai evaluări „din interior‖ cu experţi controlaţi într-un fel sau în altul de cel care trebuie evaluat este contraproductivă.

Caseta:Principiile cadrului comprehensiv de dezvoltare CDF „Nucleul Cadrului comprehensiv de dezvoltare (CDF) susţine că modul în care se acordă ajutorul, nu numai conţinutul său, are o influenţă importantă asupra eficacităţii sale iar reducerea sărăciei este scopul fundamental al ajutorului internaţional. CDF consistă în patru principii – un cadru de dezvoltare holistică pe termen lung, orientarea spre rezultate, componenta participativă (country ownership) şi parteneriatul coordonat de ţara beneficiară a ajutorului. …. Strategiile de dezvoltare trebuie să fie holistice şi modelate după o viziune pe

76

Oricum. spre exemplu ). … Atunci când ţările au în mai mare măsură un cuvânt de spus în îndeplinirea reformelor. codificări fundamentate ştiinţific. la mijlocul anilor 1990. 77 . . de la un model german. …Parteneriatul bazat pe transparenţă. XII-XIII) Toate cele de mai sus sunt „ipoteze de lucru‖ care se cer a fi testate. comunitate şi instituţii extralocală. 2003. Procesul de difuzare a inovaţiei a pornit. practica de dezvoltare nu poate aştepta până se fac cercetări. îngrijirea infrastructurii şi trainingul pentru o nouă generaţie de funcţionari publici. Strategiile şi scopurile dezvoltării trebuie să fie „asumate‖ (owned) de către ţară. Synthesis. „Introducere la sociologia unei inovaţii comunitare” în Promotorul local… 2004. dezbatere. Desigur. relativ redus. în varianta timişoreană a experimentului. ca interfaţă între administraţia publică locală. evaluare. identificate în teren. ele fac referire la aspecte importante ale DEVCOM. un agent de dezvoltare care acţionează specializat. Tranşarea lor numai în sfera relaţiilor de putere sau a ideologiilor nu este cel mai bun lucru.‖ (Toward Country-led Development…. Operaţionalizarea modului în care pot fi făcute testările anterior menţionate poate fi însă un pas înainte în optimizarea proceselor DEVCOM. Performanţele dezvoltării trebuie să fie evaluate prin rezultate măsurabile. pp. prin ADETIM şi ulterior prin CAR-ADETIM. în context românesc. de la abordarea economistă la cea social-economică. Cum să treci de la dezvoltarea de sus în jos la cea cu fundament comunitar şi voluntar.‖Promotorul local‖ (PL) este. In societăţile sărace sau în cele postcomuniste deficitul de instituţionalizare a unor astfel de procese este deosebit de accentuat. Si este firesc să fie aşa pentru că „promotorul local‖ reprezintă o inovaţie socio-administrativă aflată încă în faza incipientă de difuzare. evaluări. bazate pe participarea cetăţenilor în modelarea lor. 43 Extras din Dumitru Sandu. De ce „inovaţie‖ şi cu ce conţinut? Promotorii „promotorului local‖. Cazul „promotorului local” ca tip de agent comunitar43 Descentralizarea şi reorientarea „de la creştere economică spre împlinire socio-umană‖ reprezintă procese majore ale dezvoltării comunitare şi regionale. afirmarea unor relaţii de putere asimetrice şi tensiunile asociate cu iniţiativele coordonate de către donatori.Dezvoltare comunitară şi regională termen lung. guvernele şi cetăţenii se vor implica mai puternic pentru a le duce la îndeplinire. Ceea ce realmente contează este impactul asupra populaţiei şi asupra nevoilor sale. verificate prin aplicare. Accentele puse anterior pe stabilizare macro-economică pe termen scurt şi pe presiuni ale balanţei de preţuri au blocat consideraţiile sociale şi pe termen lung (extinderea şi îmbunătăţirea facilităţilor pentru educaţie şi sănătate. încredere mutuală şi consultare pot îmbunătăţii coordonarea ajutorului şi pot reduce manifestările de ineficienţă. orientat în special spre gândirea strategică şi identificarea oportunităţilor de dezvoltare . Accentul tradiţional pe proiect şi nivelurile de eliberare a fondurilor au măsura alocarea resurselor şi consumul. însă. Gradul de codificare a experienţei este. de la hegemonia instituţiilor administraţiei locale la flexibilitatea şi eficienţa parteneriatelor instituţionale pentru promovarea dezvoltării locale? La întrebări din această familie încercă să răspundă experimentul susţinut de câţiva ani de către Centrul de Asistenţă Rurală (CAR) din Timişoara în colaborare cu Agenţia de Dezvoltare Economică Timişoara (ADETIM) şi Fundaţia Civitas de la Cluj.

Sunt şi alte primării în ţară care angajează personal pentru a face acţiuni similare de identificare a resurselor şi elaborare a unor proiecte cu care localităţile respective să intre în competiţii pentru obţinerea unor fonduri. Difuzarea inovaţiei. Decrete. Anul X-Nr. Hotărâri si alte Acte. Legi. Familia instituţională CAR-ADETIM acţionează în principal la nivelul judeţului Timiş pentru implementarea conceptului de PL. fundamentare a unor strategii de acţiune şi atragere de resurse. La o extremă sunt agenţii efectiv integraţi în structurile administraţiei publice locale. agenţii respectivi sunt de tip individual sau colectiv. Conţinutul inovaţiei. Publicata in Monitorul Oficial al României. Partea I. fundaţii locale. 30 iunie 1998. Agenţii de dezvoltare locală care apar în cadrul procesului de promovare a dezvoltării comunitare din România acoperă o plajă de mare diversitate. 45 Legea 129 privind înfiinţarea. Unele primării apelează la consultanţi independenţi44. În fine. Proiectele sunt elaborate de consultanţi independenţi iar fondurile de demarare au fost obţinute de la FSD. ca persoană capabilă să inducă schimbări dezirabile la nivel local prin : identificare nevoi sociale locale. Poziţia intermediară este cea a agenţilor care deşi în afara sistemului administraţiei locale .cu finanţare de la UE. iar la cealaltă extremă sunt agenţii care acţionează complet independent de administraţie . Banca Mondială. Filiala timişoreană a acestei fundaţii şi. Odată apărute oportunităţile de dezvoltare locală prin proiecte . în cadrul sau în afara administraţiei locale. PL timişorean nu reprezintă o noutate absolută în context românesc. Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS)45 este un exemplu de maximă relevanţă pentru promovarea dezvoltării comunitare prin facilitatori independenţi de administraţia locală. promovează parteneriatul cu instituţiile locale de stat. 78 . Acestea nu lucrează însă izolat ci în parteneriat cu instituţii judeţene şi locale ale administraţiei publice.238 . Desigur . desprins din Fundaţie ca centru independent. sub coordonarea Fundaţiei Civitas. Instituţiile implicate în susţinerea inovaţiei au urmărit impunerea unui nou rol în administraţia publică locală. În varianta nord-transilvană. organizarea şi funcţionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială . Din descrierea rezultatelor obţinute până în prezent se constată că elaborarea de proiecte şi obţinerea unor finanţări pentru implementarea lor la nivel local este marca succesului PL. donatori internaţionali bilaterali etc. este diferit. – modalităţile locale de răspuns se multiplică. Serialitatea fenomenului. ulterior CAR. gradul de instituţionalizare a agenţilor de dezvoltare comunitară care operează individual sau colectiv. joacă un rol major în instituire noului model de dezvoltare locală. proiectul similar al facilitatorului comunitar se difuzează la nivelul a 10 comune din Cluj – Bistriţa-Năsăud. membru în Soros Open Network (SON). Experimentul se extinde la nivelul judeţelor Cluj şi BistriţaNăsăud prin Fundaţia Civitas intrată în reţea cu gruparea instituţională timişoreană şi cu Universitatea Babeş-Boliay din Cluj. Elaborarea unor proiecte în baza cărora să fie obţinute fonduri pentru dezvoltarea comunitară apare ca dimensiune majoră a profilul de rol al PL.PL a fost definit instituţional pentru a lucra la nivelul primăriilor ca agent de dezvoltare. precum în cazul PL. Proiectul PL se extinde în valuri. de la un nucleu de 10 comune (în anul 2000) la încă 30 comunităţi (2001-2003) pentru ca la nivelul anului 2004 să fie aşteptate încă 24 alte comunităţi timişorene care adopte modelul. Pe o altă dimensiune. 44 Acesta este cazul experienţelor din sudul ţării din zona consorţiului comunei Dracşănei din Teleorman .Dumitru Sandu Consolidarea experimentului s-a făcut prin sprijinul masiv al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (FSD). cel al „promotorului local‖. marţi.

Altfel lucrurile rămân la nivelul credinţelor sau intereselor diferitelor actori implicaţi în dezvoltarea locală. După cum se poate uşor constata din tabelul de mai jos: comunele cu PL şi proiecte de dezvoltare câştigate în diferite competiţii sunt cele mai dezvoltate din judeţ. Situaţia lor demografică este . 2002). Rata de succes în elaborarea şi câştigarea unor proiecte de dezvoltare ar putea fi mai mare în comunele mai dezvoltate. În 79 . Nu ştim. probabil. cu metodologie modernă standard din domeniu.Dezvoltare comunitară şi regională Evaluare de impact. Performanţele promotorilor par să fie dependente direct de vechimea funcţionarii lor în cadrul primăriilor: din totalul celor 15 localităţi care au început să lucreze cu un PL din perioada 20002003. Acest procedeu nu înlocuieşte însă acţiunile de evaluare specializată. sistematică şi independentă. În principiu. mai bună46. Este probabil însă că acceptarea noului rol profesional s-a făcut mai uşor în comunele dezvoltate decât în cele sărace. câţi dintre aceştia au fost sau sunt navetişti de la oraş la sat. Rezultă că asigurarea unei anume stabilităţi a funcţiei de PL poate contribui nemijlocit la sporirea eficienţei sale. o mentalitate administrativă cu grad de modernitate sporit. spaţiul de intervenţie adecvat pentru cercetările de factură academic-universitară sau pentru centre specializate în evaluarea impactului social al adoptării diferitelor proiecte de dezvoltare. pentru cele 21 de cazuri de angajare recentă a promotorului. Au o rată mare de ocupare a forţei de muncă. este de aşteptat ca între localităţile care au adoptat şi cele care nu au adoptat inovaţia promotorului să existe diferenţe de nivel de dezvoltare. Mai mult. Întreaga dezbatere asupra formei optime de organizare a intervenţiei comunitare prin agenţi de dezvoltare locală este încă în fază incipientă. O examinare simplă a profilului comunelor din judeţul Timiş funcţie de stadiul în care se află cu adoptarea inovaţiei PL confirmă ipotezele anterior formulate. din 2004. al. spre exemplu. Presupun ca ceea ce fac este bun prin noutate şi alternativă la ceea ce există. par să fie mai mari în cazul oraşelor mici ( probabilitate de 4/5) comparativ cu comunele (cu şanse de a înregistra activităţi specifice pentru PL de 10/31). de asemenea. Numai pe baza lor se poate obţine feed-backul necesar pentru perfecţionare . pentru orientarea spre formele de maximă eficienţă. Evaluări sistematice ale eficienţei sociale a noilor modele de dezvoltare comunitară sunt extrem de rare şi cu o circulaţie restrânsă (Voicu et. Şansele ca promotorul să fie mai eficient. nevoia de PL este mai mare pentru localităţile sărace decât pentru cele dezvoltate. cu manifestarea unei componente de spontaneitate . Dat fiind faptul că PL a fost adoptat în „valuri‖. 46 Datele incluse în “ghid” nu permit o identificare a rezidenţei PL în raport cu comuna pe care o deservesc. In primele există resurse suplimentare de spaţiu dar mai ales o mai mare deschidere la schimbare. Este clar însă că simpla raportare a unor acţiuni comunitare susţinute prin proiecte care au obţinut finanţare de la diferiţi donatori nu este suficientă pentru o reală evaluare de impact. diferenţierea între comunele cu promotor şi proiecte şi cele cu promotor dar fără proiecte ar putea fi efect al aceloraşi diferenţe de dezvoltare. 12 raportează realizări specifice ale acestuia. sunt mai apropiate de oraş şi înregistrează ponderi mari ale navetiştilor de la sat la oraş. să fie adoptate. Desigur. este legitim şi necesar ca fundaţiile sau agenţiile care promovează modele alternative de dezvoltare locală să îşi prezinte realizările şi problemele. să atragă resurse în comunitate. În schimb. Este . Deocamdată diferitele ONGuri sau fundaţii care susţin formulele alternative la modelul dominant (cu spaţiu redus de intervenţie pentru actorii netradiţionali ai dezvoltării locale) acţionează la modul intutivoptimist. Este necesar ca evaluări independente şi specializate. numai două localităţi raportează performanţe specifice ale promotorului. să susţină extinderea soluţiilor pe care le consideră eficiente.

secretarul de primărie sau consiliul local. ar putea fi formulată şi ipoteza unei cauzalităţi de la prezenţa PL în localitate la nivelul de dezvoltare a comunei. disponibile. 2002* 186.9 indicele de dezvoltare a satelor.9 9. Acestea au o rata redusa de ocupare salarială a forţei de muncă. atunci este de aşteptat ca instituţia PL să contribuie la accentuarea decalajelor de dezvoltare dintre comunele judeţului. Cum poate fi prevenită rutinizarea muncii PL integraţi în primării? Ei pot fi uşor transformaţi în funcţionari obişnuiţi.9 19. Deşi nu dispunem de evaluări standard asupra impactului pe care l-au înregistrat experimentele comunitare din Timiş.1 număr de navetişti la 1000 locuitori. Nu rezultă de aici o evaluare negativă a modului în care s-a făcut promovarea PL ci semnalarea unei probleme care ar putea fi corectată prin facilitarea mai intensă a noului rol instituţional la nivelul comunelor sărace din judeţ. cu rata de adoptare mai mare la nivelul comunelor bogate.3 18.Dumitru Sandu nivelul cel mai redus de dezvoltare revine comunelor care nu au adoptat formula PL.7 206. înainte de apariţia PL. Conectarea PL la agenţii de dezvoltare regională (de tipul ADE. Indicele dezvoltării satelor la nivelul anului 1998.) total cu PL dar fără proiecte 3881 5.6 75 Desigur. 2002 * 95.1 salariaţi la 1000 locuitori. puţini navetişti şi distanţă mare faţă de oraş. vice-primarul . din datele parţiale disponibile rezultă ca acestea au avut. consecinţe pozitive asupra dezvoltării locale. Finanţări de aproape 3 milioane şi jumătate de euro înregistrate pentru cele 35 de proiecte asociate cu acţiunile PL constituie o premisă serioasă pentru aşteptarea unor efecte pozitive la nivelul vieţii comunitare. Revederea fundamentelor.S. cu performanţe determinate nu atât de rolul şi capacităţile lor cât de factori conjuncturali asociaţi cu primarul. ADETIM) sau comunitară.6 distanta la cel mai apropiat oraş (Km)* 21.8 7. Pentru a preveni însă aşteptări false şi pentru a maximiza impactul noilor mecanisme de dezvoltare locală sunt utile interogaţiile critice pe baza evidenţelor empirice limitate. Dacă selectivitatea adoptării inovaţiei care se cheamă PL se menţine în acelaşi sens.5 190. Calcule proprii (D.4 98. Durata de timp relativ redusă de la începerea funcţionării noii instituţii nu a permis însă o structurare consistentă a efectului respectiv. Tip de comună neinclusa în programul PL 3278 populaţia comunei.8 20. 80 . comune 42 * valori medii la nivel de comună. indică aceeaşi ierarhie de dezvoltare între cele trei categorii de comune. la structuri de expertiză în domeniile administraţiei publice locale şi combaterii sărăciei (de tip măsura în care un astfel de navetism este de pondere semnificativă atunci el apare ca semnificativ pentru o constrângere suplimentară în identificarea resurselor umane necesare extinderii rolului de PL. foarte probabil.9 98. 2002* 5. 1998* 7. Cluj şi Bistriţa-Năsăud. situaţia intermediară sub aspectul nivelului de dezvoltare revine comunelor care au în schemă un PL dar care nu au înregistrat încă succese în atragerea unor resurse în temeiul proiectelor de dezvoltare aduse cu sprijinul promotorilor.7 11 3602 6.7 22 cu PL si proiecte specifice 4285 8.3 7.3 nr.9 110. 2002* indicele de dezvoltare a satelor.6 190.

Tema corupţiei în legătură cu modul de utilizare a diferitelor resurse comunitare este una frecvent prezentă în dezbaterea publică. Apariţia unor reţele de agenţi sau agenţii cu rol în dezvoltarea comunitară (precum RuralNet) nu poate fi decât benefică pentru optimizarea procesului. operaţiile de evaluare de impact pot fi preluate de unităţi academice sau de cercetare aplicativă cu localizare în cele mai diferite medii instituţionale. PL este un tip de antreprenor social (vezi anexa la „spaţiile de participare comunitară‖). indiferent ca sunt integraţi sau nu în structuri ale administraţiei publice locale.Dezvoltare comunitară şi regională FRDS sau CASPIS) sau de asigurare a unor resurse pentru dezvoltare (donatori locali sau internaţionali) sunt mecanisme esenţiale pentru consolidarea noii instituţii a PL. Ei vor putea face acest lucru cu atât mai bine cu cât noul rol profesional pe care îl promovează este mai clar definit. ca promotor complet dezinteresat. Desigur PL sau facilitatorul poate fi conceput şi ca „apostol‖. Nu în ultimul rând este nevoie de cercetări de evaluare a impactului socio-economic al activităţii noilor agenţi de dezvoltare. Domeniul intervenţiilor comunitare este dominat în bună măsură de preconcepţii dintre cele mai diferite de la „ONG-urile sunt singura soluţie pentru mobilizarea resurselor locale‖ până la „primarul şi consilierii locali sunt actorii adevăraţi ai dezvoltării locale‖. şanse mai mari de reuşită dacă porneşte de la premisa anterior amintită a antreprenoriatului social. Plasarea sa în ecuaţia dintre contribuţia la binele comun şi profitul personal este una care poate contribui la găsirea unor soluţii realiste de instituţionalizare a activităţii agenţilor de dezvoltare comunitară. „Sociologizarea‖ la care mă refer vizează: înţelegerea contextelor de succes sau eşec pentru diferitele experimente locale în adoptarea PL. Agenţii de dezvoltare locală . In context vor trebui identificate modalităţi specifice de mobilizare a capitalului social sau socio-uman pentru a produce schimbările dezirabile la nivel social local. Nu este de negat posibilitatea existenţei unor astfel de cazuri. Şansele de a asigura o viabilitate de durată pentru schimbările pozitive induse prin PL ar putea fi sporite prin sociologizarea şi instituţionalizarea suplimentară a demersului de acţiune. pot contribui semnificativ la sporirea capacităţilor locale de absorbţie eficientă a unor fonduri de dezvoltare social-economică disponibile în contextul integrării europene. Construcţia instituţională de durată are . Durabilitatea sau sustenabilitatea este punctul critic al multora dintre proiectele de dezvoltare care par să fie de succes pe moment (Cernea. Partizanatul în favoarea actorilor care vin dinspre societatea civilă sau a celor asociaţi cu administraţia publică este în aceeaşi linie a dezbaterilor care pornesc mai mult de la preconcepţii decât de la evidenţe empirice. 1993: 11-13). foarte probabil. Cu satisfacerea acestor două condiţii. definirea rolului de PL sau agent de dezvoltare astfel încât să îi fie asigurate atât accesul la decidenţii locali dar şi independenţa necesară în raport cu aceştia. Pe baza cercetărilor evaluative pot fi identificate mai exact situaţiile în care un tip sau altul de facilitare comunitară este mai eficient. Independenţa şi profesionalismul evaluatorilor sunt singurele cerinţe majore în acest sens. Formarea agenţilor de dezvoltare locală astfel încât ei să atragă resurse în spaţiul local-regional dar să şi contribuie la consolidarea orientărilor spre cooperare socială locală este o cerinţă pe cât de dificil de implementat pe atât de importantă. motivat numai de aducerea binelui public. El îşi asumă riscuri pentru realizarea unor bunuri colective de tipul serviciilor comunitare şi obţine un profit personal în baza performanţelor sale profesionale. Instituţionalizarea agenţilor de dezvoltare comunitară este util să fie făcută pe măsură ce sunt acumulate evaluări valide şi fidele ale experimentelor în curs de desfăşurare de promovare a noilor modele de dezvoltare locală. 81 .

47 Urmarea unor principii de acest tip în practica de dezvoltare comunitară este excelent susţinută prin evaluări complexe ale acţiunii pe scară largă a fondurilor de dezvoltare socială (Social Funds.Bistriţa-Năsăud. Continuarea sa precum şi înregistrarea de detaliu a problemelor şi consecinţelor care îi sunt asociate este de natură să ducă spre instituţionalizarea unei dezvoltări comunitare durabile. parteneriat. participare şi control reciproc al diferiţilor actori ai dezvoltării47. Experimentul de la Timiş – Cluj .Dumitru Sandu Fără a avea o soluţie la toate problemele amintite. furnizează puncte de reper importante pentru găsirea unor răspunsuri adecvate la interogaţiile asupra dezvoltării comunitare în România. 2004). 82 . 2002). Importanţa acordată aceloraşi principii de către actori majori ai dezvoltării prin proiecte în context românesc este pe deplin evidenţiată de sondajul OED-GALLUP raportat în John Eriksson (coord. adus în discuţie prin prezenta lucrare. menţionez convingerea că rezolvarea lor rezidă în edificarea unor mecanisme instituţionale de dezvoltare bazate pe transparenţă .

În cea de-a doua secţiune voi detalia unele dintre ideologiile sistematice. iar în cea de-a treia voi introduce rezultate de cercetare care pun în evidenţe particularităţi ale ideologiilor sociale difuze din România anilor 1990-2000. ideologiile sunt ignorate în practica DEVCOM sau sunt preluate ca şi cum ar fi un dat cultural. acestea au la bază sisteme de credinţe sau valori care le fundamentează. Ideologii sistematice Succesiuni istorice Producerea de bunuri publice la nivel comunitar prin mobilizarea resurselor materiale şi umane locale a fost. Trecerea de la profilul ideologic al comunităţii la proiectarea modului de acţiune în intervenţia comunitară nu are reguli precise de tip ştiinţific. ideologiile ţin de ţesutul sociocultural care există la nivelul comunităţii şi care poate facilita sau obstrucţiona schimbările de tip DEVCOM. atât în variantă difuză. la 83 . sunt determinate de „filtre‖ (Kim. Cel puţin pentru cercetarea în DEVCOM.Dezvoltare comunitară şi regională Ideologii implicate în dezvoltarea comunitară Schimbările realizate prin DEVCOM implică ideologii în dublu sens. activiştii comunitari şi comunităţile de implementare a proiectelor. Practicile de DEVCOM ajung să aibă conexiuni cu ideologiile modernizării. Sintagma „dezvoltare comunitară‖ se impune în spaţiul internaţional în special în anii ‘50. ca schimbări orientate sau proiectate. Toate acestea au avut caracter de mişcări sociale care se bucurau de sprijinul unor elite intelectuale la nivel central şi local. cred. voi face o scurtă rezumare a secvenţelor istorice ale ideologiilor DEVCOM. promovată de organizaţii religioase sau caritabile şi de structuri de asociere locale de tip tradiţional (bazate pe vecinătate. la rândul lor. ca urmare a ignorării tramei ideologice a intervenţiilor comunitare. autoritar sau identitar-naţionalist sunt exemple de ideologii sociale difuze care pot conta foarte mult în proiectarea şi implementarea unor programe sau proiecte de dezvoltare comunitară. ci şi necesară. tradiţionalismului. Cei care proiectează intervenţiile comunitare nu acţionează mai mult în temeiul unor forme incomplete. Ambiguitatea termenului de DEVCOM. p. Frecvent. nechestionabil. ne. iniţial. explicitarea ideologiilor sistematice şi difuze este nu numai utilă. 159). 2004) date de către organizaţiile de finanţare. Schimbările radicale apar din momentul în care acţiunile DEVCOM sunt promovate prin mişcări sociale sau prin sprijinul mai puternic sau mai slab al statului. iar în cea de-a doua despre ideologii sociale difuze. În societatea românească din prima jumătate a secolului trecut. Înainte de a prezenta ilustrări de ideologii sistematice sau difuze. dar şi de sprijinul instituţional al statului. 2005. decurge tocmai din aceste filtre sau contexte asociate cu actorii DEVCOM. Există o variantă intermediară cu ideologii sistematice implicite. O serie de efecte perverse pot apărea în timp. Am eliminat din textele respective aparatul standardizat de argumentare. Livermore. premisa că practica DEVCOM este condiţionată semnificativ de ideologii care. cât şi în cea sistematică. instituţionalismului. etnie. Este corectă. Orientările de tip comunitarist. Pe de o parte. ci ţine mai mult de arta agentului comunitar. reformelor religioase sau marxismului (Midgley. pentru a facilita lectura. rudenie etc. Diversitatea de situaţii nu se reduce însă numai la ideologii sistematice şi difuze. continuând cu acţiunile coordonate de Constantin Angelescu în anii ‘20 şi cu mişcarea gustiană a monografiilor de sate şi a echipelor de cercetare-acţiune socială. formele exemplare de DEVCOM sunt asociate cu mişcarea haretistă din lumea rurală la începutul secolului. susţine Kim.sau parţial exprimate de ideologii sistematice.). Pe de altă parte. Donatorii sau iniţiatorii extracomunitari ai acţiunilor de dezvoltare comunitară adoptă ideologii sistematice în mai mare măsură decât facilitatorii sau populaţia locală. democratic. Diferitele variante de populism sau comunitarism sunt frecvent trama unor astfel de ideologii implicite în proiectele DEVCOM. În prima variantă este vorba despre ideologii sistematice.

dezvoltarea micilor întreprinderi industriale şi artizanale. DEVCOM. cu accentul lor pe schimbările globale. vezi Midgley şi Livermore. de la tentativele de a integra comunităţile locale din colonii în ordinea colonială (Quinney. 157-163). infrastructură. mişcările naţionaliste. precum şi pe introducerea serviciilor medicale şi a apei potabile‖ (Midgley şi Livermore. p. înspre neoliberalism orientat spre capitalismul comunitar. termenul de dezvoltare comunitară a fost inventat de britanici în anii ‘50 pentru a desemna micile programe rurale de dezvoltare care combinau munca locală şi resursele guvernamentale. 163). Batten este considerat unul dintre pionierii DEVCOM în Marea Britanie. Accentul nu se mai pune pe cooperare locală. Aspectul problematic esenţial în cazul postmodernismului a fost acela de a duce la diminuarea activităţilor economice necesare pentru DEVCOM. Mişcările sociale postmoderniste susţin curente precum feminismul şi ecologismul şi se opun abordărilor de tip modernizare. construirea şcolilor. bunăstare materială. 162). În societăţile dezvoltate. pieţei şi ale comunităţii în cadrul a ceea ce a fost descris ca pluralism coordonat. Atât neoliberalismul. pp. după cum am spus deja. modernizare. s-a conştientizat faptul că resursele care pot fi mobilizate prin DEVCOM sunt reduse şi ajung mai mult în oraşe decât la sate. pornind de la experienţe din interiorul Imperiului Britanic. Midgley şi Livermore. 2005. 49 Această secţiune rezumă în esenţă schiţa de istorie a ideologiilor DEVCOM inclusă în Midgley şi Livermore (2005.Dumitru Sandu nivelul Imperiului Britanic48 în curs de decolonizare49: „În fapt. În funcţie de condiţiile locale au fost activate. abordarea neoliberală a DEVCOM ajunge să fie contestată. Treptat. tradiţionalismului. unele dintre fostele colonii care au asociat tradiţiile locale şi DEVCOM. populismul radical şi postmodernism. Guvernul. Ideologia care încearcă să depăşească limitele etatismului. Postmodernismul a susţinut mai mult acţiunile de reorganizare comunitară decât pe cele de dezvoltare economică locală. Lansarea mişcărilor sociale de tip DEVCOM a fost asociată la nivelul ţărilor sudice sărace în special cu teoriile şi ideologiile modernizării. 2004) ideologice care să ducă la mobilizarea populaţiei. în special în varianta economică. religioase. raţionalitate. În fapt. în începuturile mişcărilor DEVCOM sunt implicate ideologii multiple – de la cele comunitariene care elogiază virtuţile micii comunităţi şi ale tradiţiei. În anii ‘50 şi ‘60. ambele contestate de către mişcările postmoderniste. participare. 158). 162). Mişcarea esenţială a ideilor pare să fi pornit dinspre DEVCOM tradiţionalistă. de reorganizare comunitară. la cele instituţionaliste care trimit la rolul statului. („managed pluralism‖. de către comunitarism. Interesul major este orientat spre dezvoltarea capitalistă locală ca mijloc de ieşire din sărăcie. efectele acţiunilor comunitare fiind reduse. promotorii pentru DEVCOM sau pentru „animare rurală‖ (sintagma folosită în spaţiul francofon) au fost statele occidentale. p. p. de activism social. La rândul ei. Developmentalismul ca formă de neoinstituţionalism cere „coordonarea eforturilor statului. susţin Midgley şi Livermore (2005. Erau programe care de obicei se centrau pe îmbunătăţiri agricole. marxiste şi de tip modernizare. activităţi economice. neoliberalismului şi postmodernismului este „developmentalismul‖ (asociat în special cu numele lui Midgley şi al lui Sherraden. diferite „filtre‖ (Kim. Contrareacţii de critică socială au dus la înlocuirea parţială a mişcărilor DEVCOM cu mişcări de contestare a ordinii sociale. 2002). DEVCOM ia în special forma „dezvoltării economice locale‖ şi este asociată cu combaterea sărăciei. ci pe antreprenoriat. cu accent pe cooperare. în anii ‘80 şi ‘90.R. modernizării. pe reducerea intervenţiei statului în producerea bunurilor publice. cât şi postmodernismul au slăbit. 2005. 2005. ONU. stat. De la soluţiile de tip cooperare comunitară se trece tot mai mult la cele de tip antreprenoriat. naţionaliste. clinicilor şi a centrelor comunitare. piaţa reglementată şi societatea 48 T. p. În anii ‘80 DEVCOM intră sub influenţa afirmării neoliberalismului. 84 .

1996. Simpla lor prezenţă este considerată. valori universaliste liberalismul. Ideile de dezvoltare economică durabilă. Acesta este. 2002). persuasiune. experienţă prealabilă în domeniu. în viziune liberală standard. pe echilibrul între libertatea individuală şi ordinea moral asumată. echivalente funcţional. socializare Valori ordine moral asumată. Profiluri ale unor ideologii implicate în DEVCOM Ideologii comunitarismul Actori privilegiaţi comunitatea Mijloace educaţie.). antreprenoriat. codificat în bună măsură în ştiinţele sociale de Putnam (2000). discursul dominant se desfăşoară în termeni de cooperare. fundamentată pe moralitate. În schimb. suficientă pentru a umple spaţiul social dintre stat. stat minimal sau stat al bunăstării mecanisme guvernamentale. promovare a capitalului socio-uman local şi de integrare a DEVCOM cu strategiile de dezvoltare naţionale sunt încorporate în developmentalism. ideologiile de tip „capital social‖ lucrează în special prin evidenţierea potenţialului de acţiune pe care îl are cooperarea (Eroare! Fără sursă de referință. În perspectiva liberalistă a societăţii civile. ocupării şi antreprenoriatului. a încrederii. mijloacele. diagnoză socială reciprocitatea. programe sociale de stat folosirea capitalului uman. societate civilă. naţiunea ca agenţi favoriţi pentru susţinerea ordinii instituţiile de stat ordinea Ideologii complexe modernizarea difuziune. Investiţiile în capital social în viziune developmentalistă se referă la acţiuni pentru consolidarea reţelelor sociale. antreprenorul mecanisme de piaţă. Ideologiile comunitariste (Etzioni. autoritarismului sau etatismului în care 85 . neoliberaismul individul. material şi social cooperare.Dezvoltare comunitară şi regională civilă sunt principalii actori ai DEVCOM în viziunea developmentalistă. în România postdecembristă şi în lumea locală care promovează societatea civilă. valori particulariste. Deocamdată. Nuclee ideologice Diferitele ideologii care susţin acţiunile comunitare au profiluri specifice în funcţie de actorii. tradiţia conservatorism ul social statul. Un stat minimal care să asigure manifestarea libertăţii individului şi corectitudinea în funcţionarea regulilor pieţei se adaugă ca opţiuni majore în aceeaşi viziune liberală. spre exemplu. asociaţiile sunt bune prin definiţie. orientează acţiunile sociale în funcţie de modelul „societăţii bune‖. inovaţie. echilibru între ordine şi libertate. discursul liberal. o astfel de viziune se opune totalitarismului. în esenţă. încredere raţionalitate. ştiinţă developmentalis m capital social stat. agenţii specializate pragmatismul Ideologii secvenţiale capital uman expertiză. asociere. „societatea bună‖ libertatea individuală. microcreditării. obiectivele şi valorile pe care le promovează. încredere. subestimare a rolului instituţiilor guvernamentale în dezvoltare cunoaşterea specializată Evident. antreprenori asociaţii. familie şi întreprindere. lideri informali experţi.

nu toate asociaţiile sunt la fel de bune. p. indiferent de ceea ce cred sau vor elitele. cel care dictează răspunsul. stat şi întreprinderea economică a fost extrem de mare ca urmare a distorsiunilor sociale pe care le-a indus comunismul. pe responsabilitate socială. De obicei sunt ignorate. O societate este bună în sensul fundamentării ei pe „voce morală‖. dependenţa de punctul de pornire. Atributele societăţii bune sunt date de răspunsurile generale de satisfacere a unor nevoi sociale fundamentale. pentru un proiect comunitar anume. a valorilor morale ca bază a organismului social cu protejarea autonomiei individuale. nu pe liberalism. nu un loc concret‖ (Etzioni. pp. presupun.Dumitru Sandu actorul privilegiat este statul. Care sunt ideologiile „bune‖ de maximă eficienţă pentru DEVCOM? Contextul este. Cunoaşterea lor face parte din cunoaşterea de context. ci pe developmentalism. În democraţiile consolidate. Între opţiunea pentru stat şi cea pentru asociaţie şi individ mai există şi un gen de „a treia cale‖. alternative şi dau multiplicitatea contextelor socioculturale. 4). donatorii sau agenţiile de dezvoltare. De la acest tablou sumar al ideologiilor structurate implicate în DEVCOM voi trece. Modalităţile concrete de satisfacere a nevoilor societale sunt diferite. „Comunitatea‖ implicită în comunitarismul despre varianta Etzioni nu se reduce la sat sau la grupări locale similare ci poate cuprinde „orice entitate socială de la sat la grupul de naţiuni‖ şi este „un set de atribute. Dar nu numai şi. Este o tentativă de reconciliere a tradiţiei cu modernitatea. pare să fie tendinţa dominantă în contextul proceselor de globalizare. În varianta dezvoltată de Etzioni (2002). la nivelul ideologiilor sociale difuze. conservatorism sau comunitarism. Dominantă a fost. cea a comunitarismului. Acestea sunt omniprezente. Nu o comunitate tradiţională. 1996. Descifrarea lor poate fi de folos în proiectarea politicilor DEVCOM la nivel naţional sau regional. ideologiile de tip liberal. xviii. desigur. apud Marangudakis. abordările punctuale de tip „provocarerăspuns‖ fără ideologii structurate acoperă însă şi ele o foarte bună parte din ideologiile care stau în spatele practicilor DEVCOM. În societăţile postcomuniste. 4). şi Milbrath 1984. p. şi tipurilor de susţineri pe care acestea le-au avut din partea unor instituţii internaţionale de tipul Băncii Mondiale sau Uniunii Europene. pe comunitate. 2002) orientată spre „o societate ideală de comunităţi spirituale mici. Cele mai bune sunt cele care susţin nucleul valoric asupra căruia există consens la nivelul societăţii de referinţă. structurate în principal în termeni de societate civilă şi capital social. ci comunitatea. poate. Centrarea nu pe capital social sau pe capital uman. nici individul. Din perspectiva comunitarismului. nu în primul rând. Actorul principal nu mai este nici statul. 43). Nevoia de reconstruire a ţesutului social asociativ. ci „societatea bună‖. cred. nici statul. egalitare şi tolerante‖ (Marangudakis. 86 . Comunitarismul face parte dintre noile mişcări sociale care tind spre o „noua paradigmă socială‖ (Cotgrove. au avut prioritate de afirmare. Pragmatismul. 1982. 1996. adusă de modernizare (Etzioni. ci pe capital sociouman. dat fiind gradul lor de latenţă accentuat. Faptul s-a datorat. a spaţiului dintre familie. opresivă. Acesta susţine că ţinta aranjamentului social optim nu este nici asociaţia. pe consens asupra unui nucleu de valori şi toleranţă în raport cu diversitatea secundară. ci una în care există un consens puternic pe un nucleu restrâns de valori şi toleranţă asupra opţiunilor de viaţă care nu cad sub incidenţa opţiunilor din nucleul central. utilă nu atât la modul punctual. aceasta este mai cuprinzătoare decât societatea civilă pe care o promovează liberalii. 2002. mişcări sociale de tipul comunitarismului sau orientări apropiate de developmentalism constituie vectori esenţiali de promovare a DEVCOM.

Pentru a reduce complicaţiile tehnice ale lecturii am eliminat din text tabelele 4. 1954) este semnificativă pentru diferitele atitudini faţă de acţiunea publică în România. Abordăm această ipoteză în contextul teoriei după care „în perioadele de schimbare rapidă apar inconsistenţe de status la un mare număr de persoane‖ (Coleman. 439). precum şi asupra motivelor din care diferitele categorii de populaţie se află în puncte diferite pe axa reformism – conservatorism. fiind în acelaşi timp încărcat de simboluri. comunitarişti. 2000. semnificaţia socială a democraţiei. 1990. definiţiile situaţiilor sociale (din perspectiva mulţumirii faţă de viaţă. 2004a. la societăţile cu economii de piaţă funcţionale şi instituţii democratice. Dezbaterile s-au concentrat în primul rând asupra identităţii reformatorilor (McIntosh et al. imagini şi metafore. Primul scop al acestui studiu este acela de a contribui la înţelegerea modalităţilor în care diferitele segmente ale unei societăţi în tranziţie încearcă să scape de starea negativă de tranziţie.Dezvoltare comunitară şi regională Ideologii sociale Democraţi. Oamenii nu sunt doar evaluatori ai macro-proceselor din societate sau consumatori de bunuri şi valori. vom putea trage cel puţin două concluzii: (1) fenomenele de IS sunt probabil larg răspândite în societăţile 50 Extras din Sandu. 87 . McIntosh et al. 5 şi A2. Dacă ipoteza pe care am formulat-o cu privire la IS se dovedeşte a fi corectă. economia de piaţă şi democraţia. toleranţa sau percepţia instituţiilor de la nivel local şi internaţional (Smeltz et al. Este vorba despre o încercare de a răspunde la întrebarea dacă inconsistenţa de status (IS) ca „dimensiune nonverticală‖ a stratificării (Lenski. caracterizată de incertitudine şi sărăcie. 477). p. p. Strategiile privind tranziţia nu constituie un subiect de dezbatere doar în rândul politicienilor. precum şi al afirmaţiei că „perioadele de schimbări rapide merg cu siguranţă mână în mână cu o proliferare a inconsistenţei lor de status‖ (Forse şi Lemel. Această abordare poate fi foarte bine aplicată în studiile transculturale (Linz şi Stepan. Autorul îşi asumă deplina răspundere faţă de forma finală a studiului. Limbajul utilizat de aceste grupuri este însă mai degrabă implicit decât explicit. 1996. Identificarea grupurilor din societate care sunt implicate în studierea modalităţilor optime de a efectua schimbările necesare pentru obţinerea unui nivel de trai mai ridicat este un subiect ce a fost abordat prea puţin de sociologii care studiază procesul tranziţiei. 1998. până la ideea că procesul de democratizare ar trebui să preceadă reforma economică (Linz şi Stepan. Literatura privind tranziţia postcomunistă nu ţine seama de gândirea strategică a populaţiei în ceea ce priveşte modalităţile optime de rezolvare a problemelor tranziţiei. optimism/pesimism). 1998).. specialiştilor sau al universitarilor. p. 1996). Întrebarea centrală a procesului de tranziţie sau transformare care are loc în perioada postcomunistă este: cum se poate realiza acest dublu obiectiv. 2004). Al doilea scop este acela de a analiza în ce măsură poziţiile inegale în diferite ierarhii sociale determină adoptarea unor puncte de vedere diferite cu privire la modalitatea de rezolvare a problemelor tranziţiei. precum şi faţă de redactorul revistei Current Sociology pentru critica lor constructivă şi pentru îndrumările extrem de utile. Autorul doreşte să-şi exprime gratitudinea faţă de cele trei persoane anonime care au revizuit articolul. Se poartă discuţii şi între diferite categorii de public sau categorii sociale. de la regimurile centralizate fără economie de piaţă şi democraţie.. care au mers de la sugestia că procesele ar trebui să se desfăşoare simultan. cu un nivel minim de costuri sociale? S-au propus numeroase soluţii la această problemă. Numeroasele sondaje desfăşurate în Europa Centrală şi de Est după 1989 au încercat să determine care este poziţia populaţiei în primul rând în legătură cu nivelul de satisfacţie cu privire la economia de piaţă şi democraţie. percepţia schimbării. 1994). A3 din varianta iniţială. 1). Ei sunt şi actori care intervin pe scena publică şi care studiază strategiile pe care ar trebui să le adopte. 1994. Firebaugh şi Sandu.. autoritarişti şi rebeli în România socială50 Întrebări şi scop Societăţile Europei Centrale şi de Est se confruntă cu provocarea unei „duble tranziţii‖ (Centeno.

p. 410). 168–70). Coleman (1990. în cazul existenţei IS. pp. 1996) a concluzionat că inconsistenţa pozitivă. este mult mai probabil să apară atitudini diferite faţă de strategiile publice decât în cazul inconsistenţelor negative. veniturile sunt mai mari faţă de cele care ar corespunde nivelului de educaţie). Kerschke-Risch (1990. Termenul îşi găseşte bine locul în familia conceptuală iniţiată de Sorokin (Sørensen. adică existenţa unui status economic mai ridicat decât nivelul de educaţie. Lenski a descoperit unele dovezi empirice în acest sens. care a anticipat noţiunea de „cristalizare de status” a lui Lenski prin noţiunea de „echilibru de status”. (2) atitudinile privind strategiile de rezolvare a problemelor publice îşi au foarte probabil rădăcina în frustrările sau satisfacţiile asociate cu diferite tipuri de IS. 2001. 1954. 412). 1972) care indică un impact semnificativ al IS asupra setului selectat de variabile dependente. sociologii au început să analizeze importanţa localizării simultane într-o poziţie inferioară şi una superioară în diferite dimensiuni de status. de exemplu. Dezbaterea privind inconsistenţa de status Chestiunea „cristalizării de status‖ (status crystallization) (Lenski. 1990. 1954) sau a „inconsistenţei de status‖ (status inconsistency) este o provocare de ordin metodologic şi teoretic. Ipoteza propusă de Lenski în lucrarea sa de importanţă cardinală s-a dovedit însă a fi extrem de atrăgătoare. Abordarea a fost descrisă cu claritate într-un articol deosebit de important de Benoit-Smullyan ([1944] 1996. El consideră că „opinia publică percepe de obicei partidele liberale sau de stânga ca partide care susţin schimbarea. Benoit-Smullyan consideră că principalele trei ierarhii de status sunt: economică. sociologii care lucrau cu noţiunea de IS52 s-au confruntat cu problema măsurării şi evaluării relevanţei acestei dimensiuni nonverticale a statusului pentru diferite comportamente şi fenomene sociale. Coleman a definit la nivel teoretic mecanismul de tranzit de la IS la agresiune şi schimbare trecând prin frustrare (Coleman. conform cărora „exista o asociere clară între cristalizarea inferioară şi liberalismul politic51 în rândul respondenţilor în cadrul […] unui eşantion din oraşul Detroit‖ (Lenski. 1954. p. Începând din acest moment. citat în Smith. referindu-se la diferenţele dintre avere şi puterea politică. p. iar partidele conservatoare ca partide care sprijină ordinea actuală (sau vechea ordine)” (Lenski. 1996). 288–291). 411). 88 . situaţie în care se obţin beneficii mai mici de pe urma statusului decât investiţiile făcute. pp. În cazul IS pozitive (Kerschke-Risch. probabilitatea ca populaţia să „sprijine programele de schimbare socială‖ creşte (Lenski. Odată cu Lenski. p. Dovezile empirice care 51 În studiul lui Lenski. Zurcher şi Wilson (1979) au afirmat că IS constituie un factor de stres psihologic. al reprezentanţilor Bisericii sau al persoanelor marginale. situaţie în care beneficiile de pe urma statusului sunt mai mari decât investiţiile (de exemplu. ci se plasează mai degrabă în linia noţiunii de status social-economic. 478). Ne putem aştepta la unele variaţii în opiniile populaţiei cu privire la strategiile de acţiune publică optime în funcţie de frustrările şi satisfacţiile care sunt generate de IS pozitive sau negative. este rezultatul unui comportament electoral conservator. El a afirmat că. Termenul de status din noţiunea de IS nu se referă la prestigiu sau la respect în sensul lui Weber. În 1992. În general. 477) oferă o descriere asemănătoare a inconsistenţei de status. deoarece aceste societăţi sunt caracterizate prin schimbări rapide şi niveluri ridicate de frustrare.Dumitru Sandu aflate în tranziţie. 1990. însă nu au găsit suficiente dovezi empirice în susţinerea acestei ipoteze. În articolul său. La începutul anilor ‘50. Aceştia au găsit „un corpus de dovezi negative‖ (Jackson şi Curtis. politică şi de prestigiu. liberalismul politic a fost înţeles ca orientare de stânga. De asemenea. p. Jackson şi Curtis au testat efectele IS asupra unui set de 43 de variabile dependente privind venitul şi mobilitatea socială. Relevanţa IS ca factor de stres a apărut în exemplele furnizate de Lenski care se referă la comportamentul politic al profesorilor. 52 Termenul de status care intră în compunerea noţiunii de IS se referă la poziţiile pe care le deţin diferite persoane în ierarhiile de bunuri sau valori. destul de limitate. citat în Smith. 1954. dovezile empirice aduse în sprijinul ipotezei după care IS ar fi semnificativă sunt destul de slabe.

ca o expresie a speranţei populare că o schimbare politică de la stânga la dreapta ar fi putut duce la o viaţă mai bună. mart. se impune retestarea conceptului în contextul tranziţiei. eşantion naţional reprezentativ. ajungând la 30% în anul 200153. Fenomenele de frustrare sunt legate nu doar de sărăcire şi polarizare.Dezvoltare comunitară şi regională vin în susţinerea acestor ipoteze nu au putut fi identificate pe parcursul cercetărilor efectuate în timp cu privire la această noţiune. Rata sărăciei a înregistrat o creştere acută în perioada 1996-2000. Nivelul de vârf al optimismului a fost atins în toamna anului 1996.1996 iun.1998 nov. Ciclurile optimismului social sunt legate de ciclurile electorale şi economice. cum este şi România.1996 Optimismul românilor cu privire la îmbunătăţirea nivelului de trai.1991 oct. 1991-2000 Notă: Cifrele indică procentul persoanelor care au răspuns „mai bun‖ şi „mult mai bun‖ la 53 Vezi CASPIS (2003). Poate că această situaţie a fost provocată de cauze metodologice (Smith. 1996) sau ea poate fi pusă în legătură cu alte domenii ale vieţii sociale în care s-au studiat efectele noţiunii.1995 dec. ci şi de mobilitatea descendentă: aproximativ 52% dintre cei întrebaţi au declarat că atât ei.1994 dec. Contexte ale frustrării sociale şi mobilizării Unele tipuri de inconsistenţă de status generează frustrare. mai 2000. sunt prin definiţie spaţii în care există multiple inconsistenţe. a polarizării şi a mobilităţii descendente. în timp ce altele generează mobilizare. De fapt. 54 Sursă: Barometrul Opiniei Publice al FSD. cât şi toţi membrii gospodăriei trăiesc în prezent mult mai prost decât înainte de 198954. Punctul cel mai scăzut pe curba optimismului s-a înregistrat în 1999 (vezi figura 11). Datorită situaţiei nou create. Societăţile aflate în tranziţie. frustrarea socială poate fi identificată în legătură cu creşterea sărăciei. În cazul procesului de tranziţie din România. 50 alegeri generale 40 38 37 35 31 28 32 28 40 36 % optimişti 31 30 23 20 alegeri generale 26 24 23 14 10 nov. probabil ambele motive amintite contribuie într-o oarecare măsură la explicarea itinerarului pe care l-a urmat noţiunea de IS pe parcursul existenţei sale de peste o jumătate de secol. prin urmare există şi mai multe posibilităţi de aplicare a conceptului de IS.1997 mai 1993 mart.1998 mai1999 mai2000 alegeri generale 25 43 . Un alt motiv care face necesară această retestare este faptul că acum se pot utiliza indici de măsurare ai IS mai noi şi mai puternici. înainte şi după alegerile generale.1995 mart.1999 dec.2000 oct.1992 89 nov.1994 mart. Fenomenul de creştere a optimismului social din perioada 1994-1995 a corespuns cu perioada de început a redresării economice.1997 sept.

Analizele anterioare ale ideologiilor de masă din România (Sandu. Din analiză a reieşit că dezbaterea s-a desfăşurat nu doar în presă. dezbaterea despre modul în care ar trebui să se meargă mai departe şi să se acţioneze pentru rezolvarea problemei sărăciei şi a problemelor instituţionale ale societăţii româneşti s-a activat extrem de mult. În acest climat. Ideologiile caracterizate de inerţie din perioada comunistă fac şi ele parte probabil dintre viziunile de masă care determină acţiunile publice. precum şi din Barometrul Opiniei Publice publicat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD). precum şi prin respingerea foarte puternică a experienţei comuniste.osf. 55 Tipologia este o adaptare la contextul postcomunist din România a clasificării ideologiilor sociale elaborate de Lilie şi Maddox (1981). 2001) au identificat două dimensiuni în structurarea opiniilor publice: atitudinea faţă de schimbare (pro şi contra. Orientările pragmatice ale structurării ideologice de nivel redus cad între aceste dimensiuni. Setul de date utilizat în acest material a fost înregistrat în mai 1999 în contextul unei puternice scăderi a nivelului de optimism în rândurile populaţiei. conservator-individualistă. Ideologiile sociale rezultante (adică ideologia liberal-individualistă. liberal-comunitariană. orientarea spre individ. iar convingerile generale conservator-individualiste s-ar formula probabil în mod asemănător în ceea ce priveşte ideologiile acţiunii publice cu ideologiile rebelconservatoare.ro. conform modelului propus de autorul acestui studiu. p.Dumitru Sandu întrebarea „Cât de bun credeţi că va fi nivelul dumneavoastră de trai peste un an?‖ Sursă: Sandu (1999. 34) – compilaţie de date de la USIA Research Office culese de SOCIOBIT. liberalmodern şi conservator) şi orientarea spre comunitate vs. pragmatic-individualistă şi pragmaticcomunitariană55) diferă foarte mult din punctul de vedere al resurselor de capital şi al localizării susţinătorilor respectivelor ideologii. Ideologia liberal-individualistă ar putea fi formulată ca o orientare democratică. subliniind rolul-cheie al instituţiilor publice. Difuzarea acestora este sprijinită de presă şi de noile instituţii politice. ci şi la nivelul majorităţii tăcute. Datele FSD şi USIA-SOCIOBIT sunt comparabile deoarece s-a folosit un model de eşantionare asemănător. cunoştinţele tehnice sau utilizarea puterii/normelor juridice). conservatorcomunitariană. Setul de date pus la dispoziţie de FSD se poate consulta pe internet la adresa www. Pe baza rezultatelor prezentului studiu. ideologiile sociale conservator-comunitariene formează cel mai probabil baza opiniilor autoritare. Ipoteze Ideologiile sociale privind modalitatea de rezolvare a problemelor publice au fost foarte probabil contaminate în perioada tranziţiei postcomuniste de ideologiile larg răspândite ale elitelor. 90 . Cu trei luni înainte de realizarea studiului avuseseră loc mari demonstraţii ale minerilor şi ale unor comunităţi rurale. Toate aceste aşteptări cu privire la structura ideologiilor pe care se bazează acţiunea publică pot fi cuprinse într-o tipologie bazată pe două dimensiuni: tipul de soluţie (negociată sau ne-negociată) şi resursele existente pentru acţiunea publică (mobilizarea grupului. Democraţia liberală şi ideologia participativă sunt cele mai importante inovaţii din Europa Centrală şi de Est. putem identifica diferite formulări ale acestor convingeri în rândul maselor ca ideologii care stau la baza atitudinilor faţă de acţiunea publică (AAP). după cum indică şi datele studiului. ideologia liberalcomunitariană ar putea avea o orientare participativă ca echivalent al acţiunii. în linie cu fosta experienţă comunistă.

care în mod normal susţin sistemele totalitare şi autoritare. Cel de-al patrulea grup nu abordează problemele tranziţiei în termenii politici ai democraţiei. participarea la viaţa publică şi informarea la zi cu privire la ceea ce se întâmplă dincolo de planul local. Atitudinile sociale de bază care urmăresc rezolvarea problemelor publice. ci mai degrabă în termenii implicării directe prin participare. motivarea realizărilor. Acţiunile experţilor şi tehnicienilor sunt structurate predominant în cadrul orientărilor raţionale pentru atingerea scopurilor. Autoritarii. democraţia şi libertatea. raţională faţă de valorile absolute. Clasificarea resurselor propuse în figură se referă la mijloace. Soluţiile negociate de participare şi acţiune democratică se bazează într-o mare măsură pe o cultură a deschiderii57. planificarea orientării în viaţa de zi cu zi. DEMOCRAT. independenţă faţă de autoritatea figurilor tradiţionale. în timp ce opţiunile de autoritarism şi rebeliune se bazează în primul 56 Acţiunea colectivă rebelă este definită ca o acţiune orientată în primul rând politic cu scopul de a realiza schimbarea prin acţiuni colective violente şi ilegale (Salert. vor fi etichetate în analiză prin AUTHORIT. generate la intersecţia dintre cele două dimensiuni. Primele două se referă la soluţiile politice legate atât de organizarea puterii politice. libertatea şi toleranţa fiind noţiunile-cheie pe care le au în vedere în definirea soluţiilor la problemele tranziţiei. Puterea şi normele juridice sunt utilizate ca resurse pentru toate tipurile de acţiune propuse de Weber. văd în conducătorul şi partidul unic sistemul salvator care poate rezolva problemele curente ale societăţii. autoritarismului sau rebeliunii. eficace şi raţională faţă de valorile absolute. REBELL şi PARTICIP. tradiţională şi eficace – sunt definite în funcţie de relaţia dintre scopuri şi mijloace (Weber. pp. Atitudinea rebelă este o negare atât a acţiunii democratice. Acţiunile de mobilizare se regăsesc mai ales în cadrul orientărilor tradiţională.Dezvoltare comunitară şi regională Mecanisme pentru utilizarea resurselor Soluţii negociate Soluţii nenegociate Tipuri de acţiune în funcţie de resursele lor de bază a Acţiunea socială care Experienţă / Acţiune care se utilizează mobilizarea acţiune tehnică bazează pe putere şi grupurilor bazată pe norme juridice cunoaştere Participare socială mişcări sociale Conducere tehnocrată cu stil democratic Acţiuni democratice ale organelor politice Acţiuni autoritare Conducere tehnocrată cu stil autoritar Spaţiul de acţiune publică pentru rezolvarea problemelor sociale Comportament colectiv/rebel Notă: Categoriile-cheie de atitudini faţă de acţiune la care se face referire în acest studiu (pe baza datelor disponibile) sunt marcate cu litere îngroşate. Muller şi Opp. a Tipurile de acţiune socială definite de Weber – raţională pentru atingerea scopurilor. încrederea în ştiinţă. cât şi de asigurarea dezvoltării. 57 Cultura deschiderii în contextul unei foste ţări comuniste cu o rată medie de urbanizare cum este cea a României (53% populaţie urbană în 2002) se suprapune într-o mare măsură cu sindromul modernităţii descris de Alexander Inkeles (1969) care presupune deschiderea spre noi experienţe. Ei resping negocierile. 1976. Cei care susţin strategia opusă adoptă atitudini democratice şi sisteme politice pluripartite. Acţiunile bazate pe utilizarea cunoaşterii şi experienţei nu au fost analizate aici. 1986). cât şi a celei autoritare. Susţinătorii săi consideră că problemele sunt atât de grave încât doar acţiunile violente desfăşurate pe scară largă pot contribui la reducerea sărăciei şi la reinstalarea ordinii în societate56. 91 . 115-18). 1964. desfăşoară polemici publice şi respectă regulile democratice ale negocierii.

Ele s-ar putea însă aplica şi unor contexte similare. liderii/partidele politice care 92 . fiecare dintre ele fiind profilul definitoriu al unui tip social de orientare – democratică. faţă de rezolvarea problemelor publice. inconsistenţa negativă.Dumitru Sandu rând pe o cultură tradiţională a închiderii şi a respingerii a tot ceea ce vine din partea altor actori sociali. 1999. ci pe baza unor expresii simbolice şi ascunse. Eşantionul utilizat este un eşantion reprezentativ la nivel naţional. am formulat patru ipoteze de sine stătătoare care surprind relaţia dintre sistemul de stratificare şi atitudinile faţă de acţiunile publice (AAP): 1) Ipoteza grupului latent: În principala ipoteză a acestui articol se afirmă că AAP din societatea românească în tranziţie sunt structuri a căror construcţie se bazează pe patru dimensiuni. care promovează acţiunea publică prin soluţii participative şi democratice. Date şi metodă 1) Datele Setul de date utilizat în analiză este preluat dintr-un studiu finanţat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD) desfăşurat în mai 1999. O mare parte dintre acţiunile colective nu apar pe baza unor proiecte bine structurate. mai degrabă decât a unora făţişe. Orientările de valoare. Mai exact. 2) Variabilele Conform ipotezelor de bază. mai puţin participative sau democratice. Studiul a făcut parte dintr-un program denumit Barometrul Opiniei Publice (BOP). desfăşurat de FSD în România începând din anul 1994. b) acumularea unor niveluri mai ridicate de toleranţă etnică şi capital de relaţii ca forme specifice de capital social. 3) Ipoteza inconsistenţei pozitive: Statusul economic superior în comparaţie cu nivelul de educaţie al persoanei sau gospodăriei este mai favorabil pentru: a) atitudinile deschise. reprezintă alte variabile intermediare importante care influenţează relaţia dintre status şi variabilele care compun atitudinile faţă de acţiune. 171-179). 4) Ipoteza variabilelor intermediare: Nu numai sentimentele de frustrare şi mobilizare sunt cele care acţionează ca variabile intermediare între IS şi AAP. în societatea românească din perioada de tranziţie postcomunistă există cel puţin trei nuclee de reprezentare publică a soluţiilor la problemele publice: mişcările sociale sau comportamentele colective. 2) Ipoteza inconsistenţei negative: Dacă vom controla toţi ceilalţi factori structurali şi cognitivi care ar putea avea un oarecare impact. b) tipurile rebele de AAP ca un caz specific de atitudine de închidere socială. determinată de o situaţie economică mai proastă a gospodăriei în comparaţie cu nivelul de educaţie al membrilor gospodăriei sau de veniturile personale mai mici în comparaţie cu educaţia persoanei. pp. Categoriile mari de public care nu iau parte la producţia de mass-media (adică majoritatea consumatorilor) îşi exprimă opiniile cu privire la acţiunile care ar fi necesare pentru rezolvarea problemelor sociale printr-un fel de „scenarii ascunse‖. tocmai segmentele mai slabe ale societăţii sunt cele care utilizează scenariile ascunse pentru a-şi justifica acţiunile (Scott. Cele patru ipoteze sunt dependente de context. este mai favorabilă pentru: a) atitudinile închise. vezi Sandu. Toate studiile realizate în cadrul seriei au utilizat acelaşi eşantion de tip probabilist în trei stadii (pentru populaţia adultă) cu stratificare în primul stadiu (pentru o descriere a eşantionului. caracterizate de trăsături structurale comparabile. 1990). fiind relevante pentru perioada de tranziţie postcomunistă din România. Pornind de la premisele menţionate mai sus. comunitariană. cum ar fi modernitatea sau tradiţionalismul individual. autoritară sau rebelă.

Dezvoltare comunitară şi regională acţionează într-un mod democratic sau autoritar şi individul în relaţie cu comunitatea mai largă. Competenţa civică subiectivă. Convingerea după care stă în puterea persoanei să schimbe unele situaţii la nivel local sau naţional se bazează şi pe un nivel ridicat de încredere în autorităţile centrale. mai ales. în cadrul unui studiu sociologic. Ne aşteptăm de asemenea să existe diferenţe destul de mari în rândurile populaţiei în funcţie de preferinţele pe care le au oamenii pentru diferite stiluri politice. ca şi în cazul altor tulburări asemănătoare din timpul marşurilor organizate de mineri în anii 1990 şi 1991. atât la nivel formal. Conform ipotezei metodologice. cât şi. Variabilele-cheie ale studiului au fost astfel concepute încât să poată măsura orientarea publicului către soluţiile comunitariene. este o măsură posibilă a orientării comunitariene. se interesează de religie. Mişcarea în sine a fost un amestec de comportament colectiv spontan şi acţiune colectivă organizată. Principala cauză a tulburărilor a fost hotărârea guvernului de a închide două mine fără a asigura un program adecvat de recalificare pentru minerii care urmau să fie disponibilizaţi. Mişcarea a luat forma unui marş al minerilor către Capitală. rebele sau autoritare în viaţa publică. atitudinea persoanelor care au sprijinit acţiunile minerilor a fost o proiecţie a atitudinii după care. 1989). care a furnizat şi una dintre seriile de date utilizate în prezentul studiu. Patru luni mai târziu. Dovezile empirice58 care rezultă dintr-una dintre seriile de date pe care se bazează acest studiu întăresc convingerea potrivit căreia competenţa civică subiectivă tinde să aibă un nivel mai ridicat la bărbaţi decât la femei. Preferinţa pentru stilul democratic a fost testată pe baza a două variabile: susţinerea ideii că soluţiile politice negociate sunt cele mai bune (MIDDLE) şi susţinerea punctului de vedere după care este mai bine să fie tolerate opiniile politice diferite de cele personale (TOLER). larg răspândite în dezbaterea publică. Acţiunile marilor grupuri din societate. Această măsură poate funcţiona ca o variabilă de măsurare indirectă pentru o potenţială participare civică (Almond şi Verba. Potenţialul de participare publică măsurat cu ajutorul competenţei civice subiective este mai ridicat la persoanele care sunt mai expuse la consumul de presă. Din cauza acţiunilor violente şi ilegale ale minerilor. se identifică mai mult cu regiunea în care locuiesc şi se consideră active şi realizate prin eforturi proprii. Sunt favorizate nivelurile mai ridicate de competenţă civică şi la persoanele care trăiesc în ţări mai dezvoltate. a unor acţiuni de solidaritate spontană din partea populaţiei din satele prin care au trecut minerii în drum spre Bucureşti. comportamentul de protest colectiv este o metodă legitimă de rezolvare a problemelor publice şi sociale. Preferinţa pentru o soluţie politică autoritară a fost testată cu ajutorul unui set de două întrebări care se interesau despre preferinţa privind existenţa la conducerea ţării a unei persoane hotărâte sau a mai multor persoane cu idei diferite (variabila DECIDED din tabelul A1) şi despre preferinţa pentru un sistem politic cu un partid unic sau pluripartit (variabila ONEP din tabelul A1). a unor confruntări cu poliţia şi. Problemele publice nu sunt abordate doar de partidele politice şi de liderii acestora sau de diferite categorii de public agregate în comportament colectiv ori mişcări sociale. şi anume ideea că „cineva ca mine‖ poate influenţa deciziile publice la nivel local sau central. precum şi lucrurile pe care le gândesc oamenii despre sine în relaţia cu comunităţile locale şi statul formează nucleele unor teme diverse. democratice. 58 Afirmaţiile empirice din acest paragraf se bazează pe rezultatele (neprezentate aici) a două modele de regresie multiplă în care CIVICL şi CIVICT au apărut ca variabile dependente. mişcarea a fost condamnată de întreaga presă. la nivel informal. s-a solicitat unui eşantion naţional să-şi exprime opiniile cu privire la mineri şi la sătenii care s-au asociat cu aceştia (vezi descrierea variabilelor MINERS şi VILLAG din tabelul A1). activităţile diferiţilor lideri politici şi ale partidelor pe care le reprezintă. 93 . Ele sunt abordate şi de acţiunile participative ale indivizilor faţă de viaţa publică a comunităţii sau ţării. Unul dintre evenimentele la care au participat un număr mare de oameni şi care a generat o îndelungată dezbatere publică în România a fost mişcarea minerilor din Valea Jiului din ianuarie 1999. date fiind condiţiile. în unele cazuri. Liderii şi partidele politice îşi pot juca rolul în viaţa publică acţionând într-un mod democratic sau autoritar.

ca diferenţe între perechile de variabile de status. un status economic mai scăzut decât cel aşteptat indică o inconsistenţă negativă cu beneficii mai mici decât cele scontate (Kerschke-Risch. Pornindu-se de la cele patru scoruri factoriale. Atitudinile comunitariene şi democratice sunt slab corelate r = 0. ca diferenţe între corelaţiile observate şi cele reproduse. Resturile. două pentru acţiunea autoritară. Conform acestei abordări. dacă se permit corelaţii între factori. s-a experimentat cu mai multe praguri pentru datele privind România.52 indică un nivel relativ ridicat al corelaţiilor parţiale. cu cât este mai ridicată valoarea reziduală absolută a statusului economic al unei gospodării faţă de statusul său educaţional.036)*Hhd0–6 + 0.0% resturi neredundante cu valori absolute > 0. Modelul explică 40% din variaţia totală a statusului economic al gospodăriilor. s-a pornit de la ipoteza după care cazurile de consistenţă reprezintă aproximativ 40% din numărul total de cazuri. putem vorbi despre o inconsistenţă pozitivă în care beneficiile de pe urma educaţiei sunt mai mari decât cele preconizate din punct de vedere statistic.05). vom ajunge la o definiţie identică a factorilor şi la un model adecvat datelor (testul chi-pătrat de concordanţă cu p = 0. Coeficienţii dintre paranteze nu sunt semnificativi pentru p < 0. ci având în vedere şi efectele vârstei.5 în cazul nostru)61. Indicele KMO = 0.014*DEVJUD98+0.8% din variaţia matricei. Măsurile pentru inconsistenţă pe care le-am adoptat sunt în linie cu modelele de inconsistenţă ale lui Hope (1975) şi Zurcher şi Wilson (1979). Dacă vârsta medie a membrilor adulţi ai gospodăriei este un predictor semnificativ al statusului economic.001*QLIFEUR + 0.001) *HhdAGE + 0. Dacă pentru extragere utilizăm metoda celor mai mici pătrate generalizată.05. sunt relativ mici (nu există decât 7 sau 25. AUTHORIT.5 este desemnat prin convenţie. 60 Ne putem pune în mod legitim întrebarea dacă este mai bine sau nu să calculăm valorile reziduale ca măsură a inconsistenţei de status. 1990. Pragurile de 0. Este interesant de notat faptul că.302 – (0. Regresia multiplă a statusului ECONOMIC al gospodăriei la variabilele de status arată că vârsta medie nu constituie un predictor semnificativ: ECONOMIC = –1. Înainte de a se lua această decizie. cazurile de inconsistenţă negativă reprezintă 30%. Pragul pentru societăţile aflate în perioada de post-tranziţie ar putea fi mai ridicat în valori absolute. Cele opt variabile definesc patru componente principale care explică 78. În secţiunea dedicată rezultatelor studiului.5 şi –0.21.189*EDUCH –0166*HhdAD – 0. 61 Pragul de 0. s-au identificat patru tipuri de grupări. două pentru orientarea spre negociere şi două pentru potenţialul participativ – au fost utilizate într-o analiză factorială de confirmare şi pentru generarea a patru scoruri factoriale prin care s-au cuantificat orientările de tip REBELL. Măsura fundamentală pentru inconsistenţa pozitivă este 59 Reducerea datelor s-a realizat cu ajutorul metodei componentelor principale. Pe de altă parte.06. vezi tabelul A1).59). cele patru scoruri factoriale care măsoară AAP sunt analizate ca input pentru generarea unei tipologii a grupărilor sociale în funcţie de opiniile oamenilor cu privire la modul în care se pot rezolva problemele tranziţiei. referindu-ne nu doar la educaţie ca predictor. Dimensiunile de status avute în vedere sunt educaţia şi veniturile. iar cazurile de inconsistenţă pozitivă restul de 30%. 1996). se obţine cea mai înaltă corelaţie pozitivă.Dumitru Sandu Cele opt variabile descrise – două pentru orientarea spre comportamentul colectiv. Dacă aplicăm secvenţa de rotire cu ajutorul metodei OBLIMIN. Pragul de 0.046*Hhd7–18 – (0. între atitudinile autoritare şi rebele. cu atât este mai mare inconsistenţa economie – educaţie60. Dacă statusul economic existent este mai ridicat decât statusul educaţional aşteptat.5 şi pătratul variabilelor rezultante au o mai mare forţă explicativă pentru indicatorul IS. Situaţia de consistenţă pentru valorile reziduale standardizate situate în jurul valorii de +/–0 are o anumită valoare convenţională (0.067*LnPOP. r = 0. În stabilirea sa. obţinem aceeaşi configuraţie de saturaţii în factori. DEMOCRAT şi PARTICIP ale populaţiei59. citat în Smith. în conformitate cu ipotezele formulate în secţiunea precedentă. am putea considera că aceasta este opţiunea adecvată. Cele opt variabile sunt grupate după factorii care concordă cu ipotezele teoretice formulate privind dimensiunile pe care trebuie să le măsoare (pentru descrierea acestor factori.5 sunt 94 .

Ipoteza noastră metodologică este în concordanţă cu modul în care s-au efectuat măsurătorile în importanta lucrare a lui Gerhard Lenski. Rezultate Cele patru categorii.3% dintre cazuri. 62 Majoritatea studiilor empirice privind inconsistenţa de status se referă la date la nivel individual. inconsistenţa negativă la nivelul gospodăriei este pătratul valorilor reziduale mai mici de –0. c) Ipoteza inconsistenţelor multinivel: Atitudinile din sfera publică (Habermas. cultură şi domiciliu. 407). Conform aşteptărilor. Variabila continuă care măsoară inconsistenţa a fost recodificată ca variabilă categorială. Y‘ este valoarea aşteptată a lui Y funcţie de X într-un model de regresie. Ipoteza este susţinută într-o mare măsură de date. Ele marchează golurile mai mari în secvenţa de valori. Centrele cluster iniţiale sunt definite în aşa fel încât fiecare dimensiune să constituie un nucleu de structurare pentru grup. b) Valorile reziduale ca măsuri ale inconsistenţei: Poziţia socială la o variabilă Y pentru unitatea i se consideră că este inconsistentă cu poziţia pentru aceeaşi unitate la o variabilă X dacă se înregistrează un anumit număr de abateri standard de la media reziduală (Yi – Y‘). Se calculează inconsistenţele pozitive şi negative. Factorii rezultanţi au fost folosiţi ca input pentru o analiză cluster63 care a generat cele patru grupuri de persoane (vezi variabila PUBLIC în tabelul A1). AUTHORIT. trei din patru clustere sunt definite de valori mai ridicate la o anumită dimensiune. simple şi la pătrat. de asemenea praguri „naturale” în seriile de valori reziduale. Din analiza factorială a celor opt variabile definitorii pentru AAP au rezultat patru factori independenţi cu configuraţia aşteptată (tabelul A2). sunt construcţii conceptuale pe deplin susţinute de analiza empirică. Inconsistenţele personal – familial se asociază de asemenea cu inconsistenţele dintre statusul în comunitate şi în regiune. ocupaţia. care sunt în concordanţă în mare măsură cu tipologia prezentată la figura 11. DEMOCRAT şi PARTICIP. venitul şi apartenenţa etnică. situaţie în care fiecare categorie cuprinde 33. Tipurilor sociale empirice li s-au alocat denumirile prevăzute în tipologia conceptuală. 95 . Inconsistenţa comunitate – regiune se măsoară (în variabila ECOLOG) ca diferenţă între doi indici (scoruri factoriale). pentru a releva multiplele faţete ale fenomenului de inconsistenţă. p.Dezvoltare comunitară şi regională dată de pătratul valorilor reziduale mai mari de 0. măsurătorile le-a făcut de fapt într-o mare măsură la nivel de gospodărie (Lenski. Semnificaţia lor socială este dată mai ales de modul în care se relaţionează faţă de status. 2000) cad sub influenţa unui sistem de inconsistenţe multinivel legate de statusul personal şi familial. Un status este consistent din punctul de vedere al variabilelor Y şi X dacă valorile reziduale (Yi – Y‘) sunt suficient de mici. În ciuda faptului că el a declarat individul ca element de referinţă de bază pentru evaluarea inconsistenţei de status. În mod asemănător.5. Parametrii măsuraţi de Lenski au fost educaţia. ea se va confrunta cu o astfel de inconsistenţă comunitate – regiune care îi va influenţa atitudinile şi comportamentele publice. 1954.5 (vezi descrierea IS. caracterizate fiecare din punctul de vedere al atitudinii faţă de acţiunea publică. tabelul A1). Teoriile au fost elaborate şi pentru inconsistenţa la nivel individual. Dacă o persoană trăieşte într-o comunitate dezvoltată dintr-o regiune săracă sau într-o comunitate săracă dintr-o regiune dezvoltată. nivelul de dezvoltare al judeţului (DEVJUD98) şi nivelul de dezvoltare al localităţii (QLIFEUR). Există trei ipoteze metodologice care însoţesc ipotezele de bază prezentate în secţiunea precedentă: a) Ipoteza IS la nivelul gospodăriei: Inconsistenţa de status la nivelul gospodăriei afectează AAP în măsura în care controlăm dimensiunile verticale ale statusului la nivelul individului şi al gospodăriei62. 63 Grupurile de orientare spre acţiune sunt rezultatul unei analize cluster în care cele patru scoruri factoriale măsoară orientarea spre acţiunile de tip REBELL.

03 0.01 0. la valorile parohial-participative. Orientarea autoritarilor şi rebelilor este într-o mare măsură antidemocratică şi îndreptată împotriva puterii (tabelul 17). este caracteristică persoanelor tradiţionaliste. Grupul cu orientare democratică pare să preţuiască mult mai mult starea de libertate din prezent faţă de situaţia din perioada comunistă.04 0.09 –0.06 0. dacă se controlează parametrii educaţie.07 0. vezi variabila PUBLIC în tabelul A1.10 –0. cât şi cele participative stau mai bine decât grupurile autoritare şi rebele din punctul de vedere al statusului economic. Acest aspect nu pare să fie relevant pentru grupul participativ.01 0. orientarea rebelă se situează mai aproape de cultura parohială (cu înţeles de local.01 0.03 0.11 0. domiciliu în mediu urban sau rural.02 Sursă: Barometrul Opiniei Publice al FSD. mai 1999. provincial) sau parohialpasivă. în unele dintre formele sale mai slabe. a Pentru definiţia grupurilor AAP. orientarea participativă identificată în rândurile populaţiei din România se aliniază la cultura participativă sau. Cifrele îngroşate indică existenţa unor corelaţii semnificative pentru p < 0. Profilul cultural al persoanelor orientate spre atitudinea comunitariană (participativă) şi democratică se află într-un puternic contrast cu profilul celor cu atitudine autoritară şi rebelă.05. atunci când este comparată cu cea democratică. vârstă. Datele de care dispunem nu ne permit să stabilim exact dacă în cazul atitudinilor rebele sunt dominante motivaţiile private sau bunurile publice (Muller şi Opp. Pe de altă parte.11 0.00 –0. sex.06 –0.02 0. Aici sunt utilizate ca variabile fictive. grupurile autoritar şi rebel sunt de părere că înainte de 1989 era mai multă libertate decât în prezent. Resursele şi cultura celor patru grupuri de atitudini diferă într-o măsură foarte mare.08 0. Atât grupurile democratice.09 0. Primele două categorii sunt caracterizate printr-un consum ridicat de presă.10 0. Există.07 0. în timp ce ultimele două consumă puţină presă.02 0.18 0.14 0. Cifrele sunt măsuri de corelaţii parţiale.04 0.05 –0. de asemenea. al capitalului relaţional şi uman .08 Atitudinea faţă de religie RELIGION 0. Orientarea participativă.06 0. orientarea democrată se leagă de cultura pasiv-participativă. puternic ataşate de propria localitate şi religie.11 0.Dumitru Sandu Profilul grupurilor de atitudine faţă de acţiunile publice Cele patru grupuri de atitudini pot fi interpretate pe baza taxonomiei culturii politice elaborate de Almond şi Verba (1989). Autoritarii sunt purtători ai culturii pasive. Corelaţiile între apartenenţa la grupurile AAP şi variabilele culturale Grupuri de atitudine faţă de acţiunile publicea PARTICIP DEMOCRA AUTHORIT REBELL g Tg g g Consumul de presă MEDIA 0. diferenţe între orientările participativă şi democratică.02 –0.06 –0.04 –0. Profilul cultural al celor patru grupuri este puternic diferenţiat.01 0. 96 .01 Frecvenţa mersului la biserică CHURCH Încredere în instituţiile puterii POWER Încredere în organele de ordine ORDER Orientare pro-vest PROWEST Era mai multă libertate înainte de 1989 LIBERTY Munca este principala cale spre succes WORK Ataşament faţă de localitate LOCALITY 0.14 0.19 –0. 1986).02 0.

01 43.7 23. a Scorul factorial calculat pentru toate localităţile ţării.7 23.3 24.09 Inconsistenţă ecologică –2.00 5. Cifrele din tabel.39 6.30 0.84 46.13 1.89 0. mai 1999.11 5.11 Educaţia persoanei EDUCP 8.50 –3.92 8.93 10.38 0.97 6.0+ 100 97 .4 Total 0.04 7.41 Vârsta 48.3 25.69 6.3 15.09 46.26 Capitalul de relaţii NETWORK 0.76 11. sunt valori medii ale indicatorilor pentru grupul de referinţă.23 0.4 15. care este cel mai bine reprezentată în eşantion.00 1.30 Nivelul de educaţie al gospodăriei EDUCH 5. consistenţa merge împreună cu orientarea autoritară.37 –0. înmulţit cu 10.24 Dezvoltarea localităţii QLIFEURa 5.29 0.24 0.9+ 22.56 Dezvoltarea judeţului DEVJUD98b 2.8– 16.36 Procentul din grup (%) 35.Dezvoltare comunitară şi regională Profilul de status al grupurilor de atitudine faţă de acţiunile publice Grupul de atitudine faţă de acţiunile publice PARTICIP DEMOCRA AUTHORIT REBELL g Tg g g Statusul ECONOMIC al gospodăriei –0.2– 100 34.5 29.1 + Consistenţă 39.61 8.15 0.38 –2. Grupuri de atitudine faţă de acţiunile publice după inconsistenţa de status la nivelul gospodăriilor (%) Grupuri AAPa Situaţia statusului gospodărieib Inconsistenţă negativă 37.59 Inconsistenţă negativă INCONSn 0.25 0.57 –5.3 – Total 35.07 100 Sursă: Barometrul Opiniei Publice al FSD. înmulţit cu 10.94 1.93 0.6 25. b Scorul factorial calculat pentru toate judeţele ţării.2 14.6 100 19.57 9.0– 100 Autoritari Rebeli Democraţi Comunitarieni Total Inconsistenţă pozitivă 26.6+ 23. Între IS şi grupurile de AAP există o legătură semnificativă inconsistenţa pozitivă este specifică persoanelor cu orientare participativă şi democratică.75 0.34 3.25 –0.98 5.39 0.20 Consumul de presă MEDIA (scor factorial) –0.44 ECOLOG Inconsistenţă pozitivă INCONSp 0. cu excepţia ultimului rând.1 13. în cazul orientării rebele există o mai mare probabilitate de inconsistenţă negativă.42 0.28 0. se întâmplă foarte rar să găsim persoane cu orientare participativă în rândul gospodăriilor cu status consistent sau cu inconsistenţă negativă.43 5.30 0.98 46.71 1.19 –0.05 5.

orientarea rebelă va apărea mai probabil în situaţiile de consistenţă ecologică.032). deoarece eroarea standard asimptotică este egală cu zero. orientarea autoritară nu este legată în mod semnificativ de inconsistenţa ecologică exprimată în forma categorială. culturii şi domiciliului.3. la p = 0. este mult diferit de 0 pentru p = 0.05. nu îşi au rădăcina în spaţiul sociocultural. Trei dintre cele 15 variabile sunt categoriale. Un astfel de model de regresie logistică multinomială64 este prezentat în tabelul 5 din Sandu. Traiul într-o comunitate mai săracă în cadrul unei regiuni dezvoltate poate funcţiona ca stimul pentru un nivel mai ridicat de participare locală.05. semnificativ diferit de la 0 la 6 d. 98 .f. Pentru cele patru categorii de variabile dependente – rebeli. Semnele + şi – indică rezultatele analizei independente a datelor iniţiale brute din tabel prin intermediul valorilor reziduale standardizate ajustate. Testele de semnificaţie se asociază cu fiecare variabilă predictor. b a Există o puternică diferenţiere ecologică între grupurile AAP: persoanele cu orientare democratică şi participativă trăiesc în regiuni mai dezvoltate decât persoanele cu orientare autoritară sau rebelă. Participarea comunitară pare să fie favorizată în localităţile cu nivel mediu şi scăzut de dezvoltare din cadrul regiunilor dezvoltate Această constatare vine în susţinerea ipotezei iniţiale a relevanţei inconsistenţelor ecologice pentru atitudinea faţă de acţiunea publică. Coeficienţii Exp(B) indică o variaţie a probabilităţii pentru categoria de variabilă dependentă faţă de categoria de referinţă la creşterea cu o unitate a variabilei predictor. 2 = 84. Orientarea participativă apare mai probabil în situaţia ecologică a localităţilor care sunt mai puţin dezvoltate decât regiunea în care se află. aşa cum este cazul orientării faţă de acţiunea publică. 1997) permit utilizarea unor variabile dependente politomice. Semnul + marchează căsuţele din tabel cu asocieri pozitive. în cazul comunităţilor şi regiunilor cu un nivel destul de asemănător de dezvoltare. în consecinţă. fiecare categorie de variabile predictor categoriale cu fiecare categorie explicită de variabile dependente. cultură şi domiciliu.Dumitru Sandu Valorile variabilei PUBLIC. Modelele permit şi utilizarea unor variabile predictor politomice. Coeficientul lambda. Lambda cu IS ca variabilă dependentă nu se poate calcula. autoritari. Pentru a face o predicţie privind atitudinea faţă de acţiune se utilizează un set de 15 variabile. şi în utilizarea unui set de predictori care măsoară caracteristicile respondenţilor din punctul de vedere al statusului. caracterizat de dimensiunile de status. atunci când considerăm gruparea AAP ca variabilă dependentă (= 0. iar semnul – marchează căsuţele cu asocieri negative pentru p = 0. democraţi şi comunitarişti – categoria de referinţă este orientarea autoritară. Valorile variabile INCONScateg. orientarea democratică este specifică situaţiei complementare a localităţilor care au un nivel mai ridicat de dezvoltare decât regiunea.01. Modelul concordă cu datele existente. Toate valorile coeficienţilor predictori devin semnificative în relaţie cu categoria de referinţă a variabilei dependente (categoria care nu este inclusă în mod expres în modele). în conformitate cu rezultatele testelor de concordanţă statistică? 64 Modelele logistice multinomiale ca generalizări ale modelelor logit dihotomice (Fox. Inconsistenţa la nivel de gospodărie: predictori structurali şi cognitivi ai grupurilor de acţiune Ipoteza nulă ar putea fi că aceste categorii de orientare faţă de acţiune sunt artificiale şi. 2004a. Una dintre modalităţile prin care se poate demonstra că această ipoteză calitativă nulă este falsă constă în construirea unui model cu o variabilă dependentă nominală.

O creştere de o unitate a inconsistenţei pozitive va fi însoţită de o creştere a probabilităţii unei atitudini participative faţă de cea autoritară cu un factor de 1. vom descrie relaţiile de predicţie care implică predictori subiectivi. Dacă luăm ca element de referinţă grupul cel mai numeros. Şansa unei orientări democratice faţă de cea a unei orientări autoritare este mai mare pentru persoanele cu un nivel mai înalt de educaţie din gospodăriile al căror nivel general de educaţie este mai scăzut. creşte cu un factor de 1. Persoanele cu orientare democratică şi participativă au un nivel mai ridicat de educaţie decât persoanele autoritare. Schimbarea categoriei de referinţă în MODELUL I şi înlocuirea categoriei AUTHORIT cu categoria PARTICIP generează o relaţie semnificativă negativă între INCONSp şi toate celelalte atitudini faţă de acţiunea publică ale diferitelor categorii de populaţie. Rebelii şi comunitariştii nu diferă semnificativ faţă de autoritari din punctul de vedere al nivelului de educaţie al gospodăriei căreia îi aparţin. Puterea predictivă a IS dispare dacă nu se face distincţia între inconsistenţa pozitivă şi inconsistenţa negativă. 99 . Percepţia opusă. şi aceasta nu doar în ceea ce priveşte percepţia condiţiilor de trai din prezent şi din trecut. Nivelul de educaţie al gospodăriei are semnificaţie şi pentru structurarea atitudinilor. favorizează orientarea participativă: şansa de a avea o atitudine participativă mai degrabă decât una autoritară este mai mare la persoanele care sunt de părere că lucrurile stau mai bine acum decât înainte de 1989. fie cele simple65. înainte de a releva efectul variabilelor cognitive privind schimbarea imaginii rolului factorilor structurali. de exemplu. un nivel ridicat de inconsistenţă pozitivă în cazul gospodăriilor care sunt mai bine situate din punct de vedere economic decât nivelul de educaţie favorizează orientarea comunitariană (participativă). Contrastul dintre nivelul de educaţie ridicat al unei persoane şi nivelul de educaţie în general scăzut al întregii familii pare să favorizeze cristalizarea unei atitudini democratice dacă se controlează celelalte variabile de status. adică o mai înaltă competenţă civică subiectivă.Dezvoltare comunitară şi regională 1) Predictori structurali Educaţia are un efect semnificativ asupra orientării faţă de acţiunea publică. Şi R rămâne stabil pe tot parcursul schimbării. fie că se utilizează variantele la pătrat ale măsurii. Inconsistenţele negative dintre un status economic mai scăzut decât cel educaţional la nivel de gospodărie favorizează orientarea rebelă în detrimentul celei autoritare. Frustrările din gospodărie care sunt generate de un nivel de trai mai scăzut în comparaţie cu nivelul de educaţie conduc la o orientare spre comportament colectiv ca o soluţie latentă la problemele publice. Totuşi. Dacă aceştia sunt introduşi în model efectele unora dintre factorii structurali devin nesemnificative. Statusul economic scăzut al gospodăriei este mai favorabil unei orientări autoritare decât unei orientări rebele: probabilitatea unei atitudini rebele în comparaţie cu una autoritară este mai scăzută în gospodăriile cu un status economic inferior faţă de cele cu un status economic mediu. 65 Modelul de influenţă al variabilei inconsistenţă este acelaşi în cadrul modelului. cel de orientare autoritară. chiar şi în cazul în care pătratul său este înlocuit cu valoarea simplă (INCONSp1 în loc de INCONSp şi INCONSn1 în loc de 2 INCONSn).30 . La cealaltă extremă. putem observa uşor că există o opoziţie clară între grupurile de rebeli şi comunitarişti. (Probabilitatea unei orientări democratice în detrimentul unei orientări autoritare.Efectele IS continuă să fie semnificative.15 pentru fiecare unitate cu care creşte nivelul de educaţie). 2) Efecte cognitive Se pot constata efecte considerabile ale factorilor cognitivi cum ar fi cultura sau satisfacţia. Percepţia unui nivel de trai mai bun în ţară înainte de 1989 se asociază cu o atitudine prorebelă mai degrabă decât cu una autoritară. după care lucrurile stau acum mai bine decât în timpul comunismului din punctul de vedere al nivelului de trai.

11* Inconsistenţă pozitivă INCONSn 0. Cele mai importante variabile intermediare par să fie seturile ideologice care se referă la rolul statului în dezvoltare şi la percepţia schimbărilor privind nivelul de trai al societăţii în general şi al celui propriu (Eroare! Fără sursă de referință.08* 0. În regiunile afectate de mult timp de sărăcie.Dumitru Sandu 3) Predictori structurali şi cognitivi Prin controlarea predictorilor cognitivi se accentuează rolul educaţiei. ea fiind importantă şi pentru inconsistenţa de status. principala sursă de venituri în bani nu influenţează doar nivelul de trai.03 0.11* Sprijin pentru statul MAXIMAL Nivel de trai mai bun înainte de 1989 Încredere în instituţiile puterii POWER Mulţumire faţă de măsurile anticorupţie Trai mai bun decât cu un an în urmă LIVE BETTER Sursă: Barometrul Opiniei Publice al FSD. vom constata o mai mare diferenţiere în ceea ce priveşte nivelul de educaţie în Modelul II decât în Modelul I. Cele mai importante inconsistenţe pozitive sau negative se manifestă în cadrul familiilor mari.21** 0. 100 . Rolul inconsistenţei ca variabilă predictor se modifică într-o oarecare măsură prin înlocuirea modelului redus cu modelul complet.04 0. În modelul complet se subliniază faptul că grupul rebel este format din persoane cu un nivel mai scăzut de educaţie decât grupul de autoritari. Dacă vom compara Modelul I cu Modelul II. Efectul variabilelor IS asupra atitudinilor faţă de acţiunea publică şi a grupărilor este mediat de un set de variabile intermediare. se manifestă mai multe condiţii care pot favoriza IS negative sau pozitive decât în alte regiuni ale ţării. iar inconsistenţa negativă are acelaşi efect în cazul orientărilor rebele. * Corelaţia este semnificativă la valoarea p = 0.12** –0. cum ar fi Moldova. Yannick Lemel de la Laboratoire de Sociologie Quantitative – CREST. În modelul pur structural nu constatăm nici o diferenţiere între grupurile de autoritari şi rebeli în funcţie de nivelul de educaţie personal. 66 Completarea abordării inconsistenţei de status ca variabilă independentă cu abordarea sa ca variabilă dependentă s-a realizat pe baza sugestiei făcute de dr.02 0. Inconsistenţa pozitivă ridicată continuă să favorizeze orientările participative. Inconsistenţa de status ca variabilă dependentă66 Rolul IS în formularea unor predicţii cu privire la fenomenele de frustrare sau mobilizare poate fi mai bine explicat prin examinarea condiţiilor care favorizează rupturile din ierarhiile de status. Riscul de inconsistenţă negativă este mai scăzut în familiile pentru care salariile reprezintă principala sursă de venituri. Corelaţii între inconsistenţă şi variabilele cognitive Inconsistenţă negativă INCONSp –0. mai 1999. din localităţile sărace cu un nivel mai scăzut de dezvoltare decât nivelul de dezvoltare al regiunii Datele indică o legătură clară între inconsistenţele ecologice (indicate de diferenţa între nivelul ridicat de dezvoltare regională şi slaba dezvoltare a localităţii de domiciliu) şi IS a gospodăriei.04 –0.). La nivelul gospodăriei. tinere.13* –0.01.

Este mai probabil ca IS să apară în situaţiile ecologice ale localităţilor sărace din regiunile dezvoltate ale ţării. IS îşi are rădăcinile în anumite structuri ecologice şi ale gospodăriei specifice României. există segmente sociale care acceptă soluţiile negociate în contextul democraţiei politice sau al acţiunii participative a societăţii civile. ai căror membri sunt tineri. În opinia acestora. Percepţia situaţiei economice din trecut este diferită pentru cele două grupuri: autoritarii consideră că lucrurile au stat mai bine înainte de 1989. sunt într-o mare măsură societăţi de IS în care există multiple inconsistenţe la nivelul gospodăriilor şi comunităţilor. care sunt prea mici sau prea mari. în timp ce atitudinile comunitariene sunt asociate cu localităţile sărace din cadrul unor regiuni dezvoltate . Măsurarea IS prin valorile reziduale specificate de natură pozitivă sau negativă (în relaţia dintre educaţie ca variabilă independentă şi situaţia economică văzută ca variabilă dependentă) a avut ca rezultat o abordare care a reuşit să stabilească o legătură corespunzătoare între modelul teoretic al AAP şi datele empirice privind IS şi alţi predictori. la cealaltă extremă. Aşa se întâmplă în mod deosebit în ceea ce priveşte tipul de inconsistenţă pozitivă care indică o importantă putere predictivă a dimensiunilor orizontală şi verticală a statusului. există grupuri care consideră că la aceste soluţii trebuie să se ajungă prin intermediul unei organizări politice autoritare sau prin acţiune colectivă mai mult sau mai puţin violentă. determină o înclinaţie mai mare faţă de atitudinile rebele şi autoritare . Inconsistenţa negativă. Este de asemenea mai frecventă în gospodăriile mari. Societăţile aflate în tranziţie. ci şi inconsistenţa între nivelul de dezvoltare al comunităţii şi al regiunii. 101 . Inconsistenţa pozitivă stimulează niveluri mai ridicate de participare socială. Dar. Pe de altă parte. Aceasta este o dovadă clară a faptului că frustrările legate de definirea situaţiei şi de orientarea spre anumite valori acţionează ca variabile intermediare între inconsistenţele dintre avere/educaţie şi AAP.Dezvoltare comunitară şi regională Concluzii Segmentarea clară a societăţii în grupuri de atitudine faţă de acţiunile publice (AAP) reflectă de fapt rezultatul dezbaterilor publice cu privire la modul în care ar trebui rezolvate problemele sociale. Nu doar IS la nivelul gospodăriei funcţionează ca un predictor eficient al IS. chiar dacă se controlează variabilele subiective. dar şi cu un an în urmă. Factorii care favorizează IS sunt şi factorii care influenţează indirect AAP şi segmentarea societăţii în funcţie de aceste atitudini. Adăugarea unor predictori de inconsistenţă la cei verticali are ca rezultat creşterea semnificativă a puterii predictive a modelului. Pe de o parte. cum este şi România. caracterizată de un status economic mai scăzut decât nivelul de educaţie din cadrul gospodăriei. Atitudinile rebele sunt asociate cu situaţia specifică a localităţilor dezvoltate din cadrul regiunilor sărace. Atitudinile comunitariene (participative) şi democratice merg mână în mână şi se opun orientărilor rebele şi autoritare. O posibilă explicaţie a faptului că valorile reziduale sunt măsuri adecvate pentru IS este aceea că ele par să funcţioneze ca variabile de măsurare indirectă pentru beneficiile pe care le pot avea oamenii după unele investiţii în status. O dată incluse în modelele de regresie orientarea spre anumite valori şi modalitatea de definire a variabilelor privind situaţia suprimă efectele inconsistenţelor de status. comunitariştii definesc pozitiv situaţia actuală şi consideră că lucrurile merg mai bine acum decât înainte de 1989. între situaţia de acum un an şi situaţia actuală nu există diferenţe. atitudinile participative şi rebele continuă să poată fi explicate prin inconsistenţa de status (IS). Educaţia este o investiţie de la care se aşteaptă beneficii viitoare privind bunăstarea.

AUTHORITg. Variabile sintetice pentru măsurarea AAP AUTHORIT Scor factorial definit de variabilele DECIDED. MIDDLE. Avantajul utilizării unei astfel de scale rezidă în faptul că ea permite calcularea nivelului de educaţie din cadrul gospodăriei. de la 1 „dezacord total‖ la 4 „acord total‖). ceea ce a avut ca urmare o confruntare între mineri şi autorităţi la Costeşti şi acordul de la Cozia. de la 1 „într-o măsură foarte mică‖ la 4 „într-o măsură foarte mare‖). 8 gimnaziu. DEMOCRATg şi PARTICIPg. CIVICL. PARTICIP Scor factorial definit de variabilele CIVICL şi CIVICT într-o analiză factorială PCAVARIMAX cu variabilele TOLER. aşa cum apare în scorurile din chestionar (codurile pentru educaţie de la 1 la 7). MINERS. de la 1 „dezacord total‖ la 4 „acord total‖). într-o variabilă care estimează o scală de proporţii. Prin recodificare. existenţa în proprietatea gospodăriei a următoarelor: televizor color. AUTHORIT. PUBLIC Variabilă categorială generată printr-o analiză cluster rapidă în funcţie de variabilele REBELL. Variabilele de proprietate sunt variabile fictive. DECIDED şi ONEP. MIDDLE. CIVICL. Scor factorial definit de variabilele MIDDLE şi TOLER într-o analiză factorială PCAVARIMAX cu variabilele TOLER. CIVICT. MINERS. în luna ianuarie. cum aţi evalua modul în care au acţionat locuitorii din satele judeţului Vâlcea care s-au asociat cu minerii protestatari în timpul acestor evenimente?‖ ONEP Acord cu afirmaţia „E bine să existe un singur partid politic în ţară‖ (scală formată din patru trepte. VILLAG. CIVICT „Credeţi că cineva ca dumneavoastră poate influenţa deciziile importante care se iau la nivelul ţării?‖ (scală formată din patru trepte. MIDDLE. DECIDED şi ONEP. MIDDLE. INCOMEp Venituri personale în luna precedentă. DEMOCRAT şi PARTICIP. CIVICT. congelator şi autoturism. ceea ce a avut ca urmare o confruntare între mineri şi autorităţi la Costeşti şi acordul de la Cozia. în luna ianuarie. DECIDED şi ONEP. VILLAG. CIVICL. CIVICT. EDUCH Media nivelului de educaţie pe persoană adultă utilizând valorile variabilei EDUCP pentru fiecare dintre adulţii din gospodărie. DEMOCRAT 102 . VILLAG. În jurul fiecăreia dintre variabilele definitorii se generează patru grupuri. 14 şcoală postliceală. de la 1 „dezacord total‖ la 4 „acord total‖). de la 1 „într-o măsură foarte mică‖ la 4 „într-o măsură foarte mare‖). EDUCP 0 analfabet. ONEP într-o analiză factorială PCAVARIMAX cu variabilele TOLER. maşină de spălat automată.Dumitru Sandu Descrierea variabilelor utilizate în analiză Denumirea variabilei Descrierea variabilei Variabile originale pentru măsurarea AAP MINERS „La începutul acestui an. 10 şcoală profesională. MINERS. REBELL Scor factorial definit de variabilele MINERS şi VILLAG într-o analiză factorială PCAVARIMAX cu variabilele TOLER. Scorurile pentru variabile sunt calculate în aşa fel încât să se transforme o măsură ordinală. minerii din Valea Jiului au pornit în marş spre Bucureşti. minerii din Valea Jiului au pornit în marş spre Bucureşti. Prin recodificare. 16 învăţământ superior. VILLAG. DECIDED şi ONEP. Măsurile privind statusul şi inconsistenţa de status ECONOMIC Scor factorial cu cinci variabile: veniturile pe membru al gospodăriei. DECIDED Acord cu afirmaţia „E mai bine ca în conducerea ţării să existe un singur lider hotărât sau mai multe persoane cu idei diferite‖ (scală formată din patru trepte. MINERS. Pe o scală de la 1 (foarte prost) la 10 (foarte bine). pentru a se obţine o pondere de 33% dintre cazuri în fiecare categorie. 12 liceu. pentru a se obţine o pondere de 33% dintre cazuri în fiecare categorie. cum aţi evalua modul în care au acţionat minerii pe parcursul acestor evenimente?‖ VILLAG „La începutul acestui an. MIDDLE Acord cu afirmaţia „Cea mai bună cale politică este calea negociată (de mijloc)‖ (scală formată din patru trepte. de la 1 „dezacord total‖ la 4 „acord total‖). fiecare dintre aceste grupuri păstrând denumirea variabilelor definitorii la care se adaugă litera g pentru particularizare: REBELLg. 4 şcoală primară. Pe o scală de la 1 (foarte prost) la 10 (foarte bine). CIVICL „Credeţi că cineva ca dumneavoastră poate influenţa deciziile importante care se iau la nivelul localităţii?‖ (scală formată din patru trepte. TOLER Acord cu afirmaţia „Este bine să se ajungă la un acord cu persoanele cu opinii politice diferite‖ (scală formată din patru trepte. Fiecare valoare indică numărul maxim de ani posibili de şcolarizare absolviţi într-un ciclu educaţional dat. CIVICT. se ajunge la o formă categorială a variabilei. CIVICL. se ajunge la o formă categorială a variabilei.

5 „puţin‖.5. care numără răspunsurile „da‖ date de NETWORK respondenţi la un set de şase întrebări privind relaţiile de care dispune respondentul 103 . ELECTIONS „În ce măsură sunteţi interesat de viitoarele alegeri din noiembrie 2000?‖ (4 „foarte interesat‖. 3 „interesat‖. ascultă radio şi se uită la televizor. Treptele pe această scală sunt 1 („foarte ridicat‖).5.5).5. –0. TRUSTG „În ce măsură aveţi încredere în guvern?‖ cu răspunsuri pe o scală cu patru trepte (de la 1 „foarte puţin‖ la 4 „foarte mult‖). –1 („foarte scăzut‖). nivelul de trai din ţară înainte de 1989 era: „mult mai bun‖ (5). Valoare minimă 0. Scor înmulţit cu 100. –0.5 („scăzut‖). Capitalul de relaţii Indice de numărare pentru capitalul de relaţii. care se referă la frecvenţa cu care respondenţii citesc ziarul. 1 „foarte puţin sau deloc interesat‖). cu valori între 0 şi 3.5 şi 0. „mult mai proastă‖ (1). unguri. LEADER „În ce măsură aveţi încredere în Corneliu Vadim Tudor?‖ (de la 1 „foarte puţin‖ la 4 „foarte mult‖).5 „mult‖. INCONSIST = ECONOMIC – ECONED ECONED = –0. „mai bună‖ (4). valoare maximă 2. pe o scală formată din patru trepte (de la 4 „în fiecare zi‖ la 1 „o dată pe lună‖). 3 „de mai multe ori pe an‖. 1 „niciodată‖). rai şi judecata de apoi. MAXIMAL Media a două scale de acord cu afirmaţiile după care statul ar trebui să intervină pentru a ţine sub control preţurile şi a reduce şomajul. –1 („foarte scăzut‖). 2 „o dată pe an sau mai rar‖. Frecvenţa de distribuţie care rezultă de aici este INCONcateg3 = 26%. R2 ECONOMIC EDUCG = 0. MEDIA Scor factorial obţinut pe baza a trei variabile. 0 (nu răspunde). INCONSp1 Calculată ca variabilă cenzurată la vârf din valorile absolute ale INCONSIST mai mici decât 0. 0.5 („ridicat‖). 4 „o dată pe lună‖. 1 „foarte mult‖. 3 pentru inconsistenţa negativă (INCONSIST >0. 0. 2 „nu prea interesat‖. „mai proastă‖ (2).24 INCONSn Calculată ca variabilă cenzurată la bază din valorile la pătrat ale INCONSIST mai mici decât –0. 0. „mult mai prost‖ (1). RELIGION Indice de numărare pentru intensitatea atitudinilor religioase. WORK „Cum credeţi că şi-au dobândit averea majoritatea oamenilor bogaţi din România?‖ (1 „prin muncă‖. –0. INCONcateg2 = 44%. Pentru a fi mai expresivă. faţă de prezent.5. IDENTITYco „În ce măsură vă simţiţi ataşat de ţara în care trăiţi?‖ cu răspunsuri pe o scală cu patru trepte (de la 1 „foarte puţin‖ la 4 „foarte mult‖). ORDER Scor mediu privind nivelul de încredere în justiţie şi poliţie. faţă de prezent.5 („scăzut‖).) LIBERTY Acord cu afirmaţia după care.5 („ridicat‖). Valoare minimă 1 şi valoare maximă 4. ţigani. 0 (nu răspunde). INCONSIST Determinată ca diferenţa dintre statusul economic observat al gospodăriei (ECONOMIC) şi statusul economic aşteptat (ECONED) în funcţie de nivelul de educaţie al membrilor gospodăriei. în funcţie de răspunsurile da (1) sau nu (0) date la întrebările care se referă la credinţa în viaţa de după moarte. (Tudor este preşedintele partidului România Mare.5) şi 2 pentru consistenţă (INCONS între –0. „mai bun‖ (4). „mai prost‖ (2). Variabile de opinie care nu se utilizează pentru măsurarea AAP ACHIEVED „Vă simţiţi mulţumit faţă de ce aţi făcut pe parcursul ultimei săptămâni?‖ (1 da.99 + 0. INCONSn1 Calculată ca variabilă cenzurată la bază din valorile absolute ale INCONSIST mai mici decât –0. parlamentul şi preşedinţia ţări. 0 „nu ştiu‖.Dezvoltare comunitară şi regională Denumirea variabilei INCONScateg Descrierea variabilei Prin recodificarea INCONSIST se generează inconsistenţa ca variabilă categorială: 1 ca inconsistenţă negativă pentru INCONSIST <–0. de la 1 „foarte nemulţumit‖ la 4 „foarte mulţumit‖). INCONSp Calculată ca variabilă cenzurată la vârf din valorile la pătrat ale INCONSIST mai mici decât 0. media a fost înmulţită cu 100. LOCALITY „În ce măsură vă simţiţi ataşat de localitatea unde trăiţi?‖ cu răspunsuri de la „foarte mult‖ (4) la „foarte puţin‖ (1). INCONcateg1 = 31%. 0 nu). români). LIVING89 Acord cu afirmaţia după care. Fiecare factor este evaluat pe o scală unde – 1 înseamnă „foarte puţin‖. ANTICOR „În ce măsură sunteţi mulţumit de măsurile anticorupţie luate de guvern?‖ (scală cu patru trepte.5. Măsuri privind comportamentul CHURCH „Cât de des mergeţi la biserică? (5 „o dată pe săptămână‖. libertatea în ţară înainte de 1989 era: „mult mai bună‖ (5). Treptele pe această scală sunt 1 („foarte ridicat‖). ETHNIC Indice de numărare pentru numărul de etnii ai căror membri respondentul i-ar accepta ca vecini (evrei. POWER Scor factorial privind nivelul de încredere în guvernul. PROWEST Indice de numărare pentru numărul de răspunsuri „da‖ date la două întrebări care se referă la opinia respondentului cu privire la utilitatea integrării României în NATO şi UE. „la fel‖ (3).18*EDUCH. 0 „prin alte mijloace‖). „la fel‖ (3).

„Cât de frecvent discutaţi despre politică?‖ (5 „zilnic‖. 2003. HhdAD Numărul adulţilor în gospodărie. capitalul material şi rata generală de fertilitate la nivel de judeţ (Sandu. Variabilele componente ale indicelui sunt indicatori privind capitalul uman. vezi Sandu (1999. Variabile la nivelul comunităţii şi regiunii DEVJUD98 Indice privind dezvoltarea judeţului ca scor factorial (înmulţit cu 10) într-un fişier diferit cu date pentru cele 40 de judeţe ale ţării. şomajul. banca. Tuturor respondenţilor care locuiesc în acelaşi judeţ li s-a alocat aceeaşi valoare a indicelui DEVJUD98.3% dintre cazurile din fiecare clasă. 1 „deloc‖). 0 „nu‖). Forma categorială a variabilei este o recodificare a valorilor sale ordonate. HhdNO Numărul total de membri în gospodărie. Calculată ca diferenţa dintre două scoruri factoriale: DEVJUD98 – QLIFEUR. ECOLOG LnPOP MOLDOVA QLIFEUR 104 . cu justiţia. Nivelul de dezvoltare al localităţii de domiciliu (persoanele din aceeaşi localitate primesc acelaşi scor). POLITICS Date demografice Hhd0–6 Numărul copiilor cu vârsta de 0-6 ani din gospodărie. 2 „o dată pe lună sau chiar mai rar‖. Domiciliu în regiunea Moldova (1 „da‖. Hhd7–18 Numărul copiilor cu vârsta de 7-18 ani din gospodărie. pentru a se ajunge la 33. Măsura inconsistenţei ecologice între nivelurile de dezvoltare ale comunităţii şi regiunii. HhdSAL Salariile ca principală sursă de venituri în gospodărie. Indicele este un scor factorial înmulţit cu 10. poliţia. 187). p. 4 „de mai multe ori pe săptămână‖. Transformare Ln a populaţiei localităţii pentru locul de domiciliu al respondentului. HhdAGE Vârsta medie a adulţilor în gospodărie. cu administraţia publică.Dumitru Sandu Denumirea variabilei Descrierea variabilei pentru a-şi putea rezolva problemele de sănătate. p. Pentru detalii privind construcţia. 32). „de mai multe ori pe lună‖. la locul de muncă.

cum poate fi organizată interacţiunea socială astfel încât organismul social să lucreze în condiţii de diversitate socială şi culturală în creştere? Care sunt. 68 Sondajul a fost realizat în perioada 1-15 septembrie 2003 pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional. Naţionalismul identitar are intensităţi şi accente diferite în funcţie de situaţia economică percepută şi de nivelul de dezvoltare al zonei de rezidenţă. De aici nu decurge însă că o simplă inventariere a opiniilor prin sondaj poate fi sursă de etichetare a unui grup sau a unui segment social ca intolerant discriminator sau extremist. „sunt mândru că sunt român‖. cred. Desigur. Prezenta variantă dezvoltă tema caracterului contradictoriu al ideologiilor difuze şi nuanţează unele dintre interpretările iniţiale. cu grad redus de structurare. Starea de opinie a populaţiei indică patru tipuri de orientare naţională: – naţionalism identitar moderat. Persoanele care manifestă un naţionalism de tip identitar pot fi recunoscute prin faptul că îşi afirmă identitatea naţională prin aderenţa la anumite valori sau entităţi asociate cu grupul naţional propriu fără a nega altor naţiuni sau grupuri etnice drepturile lor. naţionalismul identitar accentuat este specific zonelor sărace şi persoanelor care au o percepţie negativă a situaţiei economice actuale 67 O primă formă a acestei secţiuni a fost redactată pentru Institutul de Politici Publice în cadrul caietului Intoleranţă. nestructurat. discriminării şi extremismului din societate. în ultimă instanţă. majoritarii în viziunea minoritarilor. în cadrul comentariului „Ideologii difuze în domeniul (in)toleranţei sociale”. „simt că România este ţara mea‖. – naţionalism identitar accentuat. – naţionalism de segregare. În schimb. Nivelul moderat al naţionalismului identitar se manifestă în regiunile în care nivelul mediu de dezvoltare este mai ridicat şi pentru persoanele care au o percepţie pozitivă a situaţiei lor economice actuale în comparaţie cu cea anterioară. manifest în special în zonele sărace ale ţării. Naţionalismul între universalism şi particularism Există un singur tip de naţionalism şi acela se traduce prin respingerea celorlalte grupuri etnice sau naţionale? Voi încerca să dau un răspuns la această întrebare din perspectiva unui set de date de sondaj68. manifest în special în zonele mai dezvoltate ale ţării. a mass-media sau a specialiştilor. În condiţiile în care ideologiile populaţiei sunt frecvent invocate în spaţiul public ca argument pentru diferite opţiuni sau acţiuni politice sau de politică socială este util. ecourile clasicei triade a principiilor de „egalitate – libertate – fraternitate‖? Datele de sondaj de opinie permit nu atât o măsurare a intoleranţei. Aceasta nu anulează însă caracterul lor difuz. să fie încercată o descifrare sistematică a unora dintre ideologiile sociale din aria tematică a toleranţei/intoleranţei sociale.500 persoane de peste 17 ani din gospodăriile neinstituţionalizate ale populaţiei. existente la nivelul populaţiei. la nivel de conştiinţă socială difuză. discriminare şi autoritarism în opinia publică. format din 1. Este adevărat că multe dintre opiniile susţinute sau respinse de către populaţie vin din lumea politicienilor. dar cu un foarte accentuat dezacord faţă de orientările de segregare etnică (Eroare! Fără sursă de referință. cât evidenţierea circuitului pe care îl au ideologiile sociale difuze asociate (in)toleranţei. Ce drepturi au minoritarii în concepţia majoritarilor. – ideologii ale afinităţii naţionale reduse.Dezvoltare comunitară şi regională Ideologii difuze în domeniul identitar-etnic67 Tema majoră implicată în acest subcapitol este cea a concepţiilor sociale despre egalitate şi libertate. 105 . Datele respective vorbesc despre ideologii difuze.). de promovare a ideologiilor apropiate de ideile de separare etnică. „îmi place România‖. iar GALLUP a cules datele prin sondaj. Persoanele respective exprimă un acord puternic cu afirmaţii de genul „îmi place limba română‖. ideologiile sunt o „materie primă‖ extrem de importantă în construirea şi menţinerea unui edificiu social. Institutul de Politici Publice (IPP) a asigurat finanţarea şi coordonarea proiectului.

favorizând ideile de segregare etnică este de aproximativ 17%.2 9. Cei 14 indicatori de orientare naţională s-au grupat.4 7.4 100 2.9 2. se poate estima că ponderea persoanelor cu orientare naţionalistă neagresivă. k şi B1 m. prin analiza factorială.6 83.0 0. 3a. o din chestionarul Gallup-IPP. Cu o pondere egală apar şi cei care au o foarte slabă aderenţă la ideologiile naţionaliste.5 1.9 89.5 100 4. cu eliminarea întrebării B1_i).4 1.3 5. identitară.3 5.3 24.8 3b.4 1. indiferent de tipul lor identitar sau exclusivist. 2. Caseta : Despre măsurarea naţionalismului prin sondaje de opinie 106 .6 100 3.2 9.8 4. în trei factori sau dimensiuni latente care grupează întrebările B1 a-h.3 50.7 20.8 100 1.7 100 33.384 de persoane. l B1 j. existând totdeauna zone de incertitudine.384 cazuri *3 variabile generate factorial.7 acord deplin 91.5 0.Dumitru Sandu Segregare şi „mândrie‖ în definirea orientării naţionale (%) „În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele afirmaţii?‖ Tipuri de orientare naţională* 1.2 78. Deşi delimitarea între diferitele grupări de orientare naţională este dificil de făcut.0 5.3 2. este de aproximativ două treimi din populaţia adultă a ţării.0 67. naţionalism identitar accentuat (de zonă săracă) 9. Segmentul de populaţie care pare să fie mai apropiat de polul naţionalismului de excludere. n. 1.1 62.0 87.0 24.9 92.2 20.1 Total „Oamenii de altă naţionalitate decât cea română ar trebui să părăsească România‖ „Sunt mândru că sunt român‖ nonrăspuns dezacord mai degrabă de acord acord deplin total eşantion nonrăspuns dezacord mai degrabă de acord 7. Analiza cluster a fost aplicată pe setul de 1. *Cele patru tipuri de orientare naţională au fost generate în baza unei analize cluster pornind de la un set de 14 indicatori (vezi chestionarul B1_a la B1_o.1 9.6 64.2 10. de graniţă difuză între diferitele segmente sociale.9 total eşantion 100 100 100 100 100 Ponderea tipului de orientare naţională în totalul eşantionului 17 17 25 41 100 Calculele sunt efectuate numai pe subeşantionul de români. naţionalism persoane naţionalism de segregare cu afinitate identitar naţională moderat (de redusă zonă bogată) 4.

funcţie de natura datelor disponibile (opinii pentru care contextul este puţin specificat) naţionalismul va fi înţeles ca specie a fenomenelor identitare. cu puţină experienţă de 69 Ponderea celor care susţin puternic opinia că „oamenii de altă naţionalitate decât cea română ar trebui să părăsească România” este. de starea materială percepută a gospodăriei. capitalul uman disponibil. sunt legate de compoziţia etnică a localităţilor de rezidenţă. Orientări identitare şi diversitate etnică locală (%) În localitate există Tip de orientare naţională persoane de altă 2. Comunităţile omogene sub aspect etnic sunt expuse în mai mare măsură riscurilor de intoleranţă etnică.0 Calculele sunt efectuate numai pe subeşantionul de români. în Miller. comparabile. Prin răspunsuri la întrebările din chestionar se înregistrează percepţii.3 21. gradul de izolare a localităţii. Vecinătatea în sine este un factor de producere a toleranţei sau intoleranţei etnice. Primul este raportarea afirmativă de apartenenţă şi loialitate la propriul grup iar cel de-al doilea reprezintă simultan o raportare de loialitate la propriul grup şi o raportare negativă la cele diferite. ca egoismul cu individualismul – egoismul fiind urmărirea propriilor interese fără a ţine seama de interesele altora. Naţionalismul identitar de intensitate ridicată este specific persoanelor cu nivel redus de educaţie.6 26.6* 26.9* 16. În contextul acestei analize.Dezvoltare comunitară şi regională Extinderea fenomenelor naţionaliste evidenţiate prin cercetări calitative sau cantitative este în funcţie de definirea conceptului. Numai în celulele respective se înregistrează asocieri semnificative între valorile de pe linie şi cele de pe coloană (conform rezultatelor prin reziduuri standardizate ajustate). 107 . Principala distincţie adoptată în interpretarea datelor asupra naţionalismului. este cea dintre naţionalismul identitar şi cel exclusivist/ de segregare. 3b. în cadrul acestei analize.6 100. Locuiesc preponderent în localităţi cu diversitate etnică redusă din judeţe dezvoltate . Naţionalismul identitar moderat este specific persoanelor mulţumite de evoluţia situaţiei lor economice.4%.0 11. p.0 100.3 17. 526). naţionalism persoane cu naţionalism identitar naţionalism dumneavoastră? de segregare afinitate moderat identitar accentuat naţională redusă (de zonă bogată) (de zonă săracă) Da 13. Diferitele orientări în domeniul identităţii naţionale au puternice rădăcini în spaţiile de viaţă ale oamenilor.9 41. Total etnie decât a 1. 1999. de 9. Orientările ideologice radicale din sfera naţionalismului69 au o pondere apropiată de 9% şi se concentrează covârşitor în categoria celor cu naţionalism exclusivist.0 38. p. iar individualismul fiind doctrina conform căreia este legitim să-ţi urmăreşti propriile interese în aceleaşi condiţii în care alţii sunt liberi să şi le urmărească pe ale lor‖ (Barry.2 40. Prea mulţi observatori s-au mulţumit să teoretizeze asupra naţionalismului fără a căuta suficiente evidenţe empirice‖ (Dogan. 245).4 18. relativ religioase şi cu grad sporit de încredere în oameni. Este adevărat că „diversele definiţii ale naţionalismului sunt contradictorii tocmai datorită diversităţii fenomenului însuşi.0 Nu 28. definiri personale ale unei identităţi sociale. Distincţia dintre naţionalismul identitar şi cel de segregare este consistentă cu cea dintre „naţionalismul universalist‖ şi „naţionalismul particularist‖: „Acest naţionalism particularist se află în aceeaşi relaţie cu naţionalismul universalist. pe totalul eşantionului. 3a.1 100. 2000.

Varianta identitar accentuată a naţionalismului apare în aceeaşi familie cu ideologiile de tip autoritarist şi fundamentalist. cu toleranţa. Naţionalismul de segregare sau de excludere este asociat cu ideologiile care favorizează violenţa ca soluţie şi cu percepţia de tip anomic a mediului social. Fiecăruia dintre cele trei tipuri de naţionalism le sunt asociate ideologii diferite. Forma accentuată a naţionalismului identitar este de întâlnit mai ales în Bistriţa-Năsăud – Sălaj. Ecoul politic al orientărilor naţionale este relativ redus. Nu există nici un partid politic care să aibă susţinători în principal din categoria persoanelor orientate spre naţionalismul exclusivist. 108 . Banat şi Botoşani-Vaslui. nu par să fie sensibili la nici una dintre variantele de naţionalism. au o probabilitate mai mare de manifestare în nordul Olteniei. iar naţionalismul de excludere este în bună măsură reflex al unei stări de anomie socială şi este asociat ideologiilor violenţe. Toate cele trei forme de naţionalism – identitar moderat. sudul Olteniei. Constatările anterioare indică o puternică structurare a celor trei tipuri de naţionalism în viaţa socială românească. Rezultă că naţionalismul identitar moderat este o ideologie apropiată unei culturi a deschiderii. sudul Munteniei şi în vestul Moldovei. PNL are susţinători în principal în zona naţionalismului identitar moderat. Naţionalismul identitar moderat este asociat cu o cultură a deschiderii. Profilul persoanelor care susţin diferite tipuri de naţionalism Tip de naţionalism orientat identitar moderat (de zonă identitar accentuat (de zonă orientat spre segregare bogată) săracă) (naţiunea proprie ca excludere a altora) adulţi bărbaţi femei educaţie redusă nesalariaţi nu citeşte frecvent cărţi nu citeşte frecvent cărţi are multe relaţii are experienţă redusă de migraţie în străinătate consideră că în prezent trăieşte mai bine decât cu cinci ani în urmă autoritar autoritar autoritar religios cu încredere în alţi oameni locuieşte izolat (la margine de judeţ) locuieşte într-o localitate mică locuieşte în judeţ dezvoltat locuieşte în judeţ sărac locuieşte în mediu de diversitate locuieşte în mediu de etnică redusă diversitate etnică redusă Tabelul prezintă în formă simplificată rezultatele a trei modele de regresie multiplă în care predictorii sunt identici. Naţionalismul identitar moderat este maxim în zona formată de judeţele Buzău-Brăila. iar variabilele dependente sunt scoruri factoriale care măsoară intensitatea orientării pentru cele trei tipuri de naţionalism. izolate. din judeţe relativ sărace. Indecişii. Alba-Hunedoara. Dobrogea. de segregare. Formele de naţionalism de tip exclusivist. o semnificativă asociere a lor cu ideologii de tip diferit.Dumitru Sandu viaţă în afara localităţii de rezidenţă (nu au călătorit în străinătate). identitar accentuat şi exclusivist – sunt psihologic susţinute prin aderenţă la autoritarism. rezidente în localităţi mici. ClujMureş şi în Bucureşti. segmentul electoral cel mai numeros.

3 9.2 22.6– 38.4 2. Orientare naţională şi opţiune electorală la populaţia românească (%) Opţiune Tip de orientare naţională electorală 1. PD şi PSD.4 100 Calculele sunt efectuate numai pe subeşantionul de români.8 10.6 2.8 12.5 14.3+ 100 15.9– 10.6 26.0 1. Sentimentul de anomie socială şi opţiunea politică (%) Opţiune Intensitatea sentimentului de anomie socială* electorală (corupţie. neaplicare a legilor) 0. 2.6 43.3– 15.8 35.6 43.7 7.0– 3. 4. Susţinătorii PSD apreciază că fenomenele anomice din societatea românească actuală au un nivel relativ redus.8– PNL 10.8 5. îngrijorarea faţă de corupţie şi nerespectarea legilor este de nivel mediu.0 1.0 100 100 100 100 100 Total 25. medie 3.2+ 36.2 5.6 33. dezordine.4– 100 3b.2 5.3 12.4 100 Calculele sunt efectuate numai pe subeşantionul de români pentru a putea asigura comparabilitatea cu datele din tabelul 24.8 46.1 4.1– 100 Total 25. Ideea că societatea românească actuală este una de maximă anomie este respinsă de simpatizanţii PNL.3 non– 48. foarte redusă redusă 2. + /–: numai în celulele respective se înregistrează asocieri semnificative pozitive/negative între valorile de pe linie şi cele de pe coloană (conform rezultatelor obţinute prin reziduuri standardizate ajustate).2 15.4 8.7 4. Susţinătorii PRM nu sunt în principal naţionalişti ci persoane care manifestă un înalt nivel de îngrijorare în legătură cu fenomenele de anomie socială .0– PRM 5.6 12.5+ PD 7.6 12.7 2.3 2.6+ 31. Sentimentul de anomie socială.8 4.8 40.8 14.9 2. mare mare PSD 25.0– ALTE 1. 3a. *Indicele percepţiei anomiei sociale a fost construit prin numărarea cazurilor în care persoana a exprimat acord în legătură cu patru formulări relevante pentru domeniu: „Nu contează că există legi.5– 13.5 100 56.4 2.2 3. 109 .4 6.7 2.6 6.4 9. foarte 1. Pentru simpatizanţii PNL.8 10.6 4.3 27.9+ 13. de îngrijorare în legătură cu gradul de corupţie şi cu neaplicarea legilor pare să fie un factor mai important în registrul ideologiilor sociale difuze cu influenţe asupra comportamentului electoral. naţionalism identitar accentuat (de zonă săracă) 28.Dezvoltare comunitară şi regională Datele arată că nu naţionalismul de o formă sau alta este principala axă de structurare a opţiunilor electorale. naţionalism persoane cu naţionalism de afinitate identitar moderat segregare naţională (de zonă bogată) redusă PSD PNL PRM PD ALTE Indecis/ răspuns 27.2 5.6+ 12. + /–: numai în celulele respective se înregistrează asocieri semnificative pozitive/negative între valorile de pe linie şi cele de pe coloană (conform rezultatelor obţinute prin reziduuri standardizate ajustate).6 43.7 Indecis/ non– răspuns 49.0 8.

prieteni sau colegi de etnie maghiară. iar 4 pentru cei care sunt de acord cu toate. de contradicţii între diferitele lor componente.Dumitru Sandu oricum cei de la putere fac ce vor ei‖. Contradictorie este şi opinia celor care nu acceptă punctul de vedere al expulzării celor de altă etnie din ţară. Inconsistenţă la nivel de ideologie etnică (%) Ar accepta ca „Oamenii de altă naţionalitate decât cea română ar trebui să maghiarii să fie părăsească România‖? nu prea mai deloc de sunt de degrabă de total de Nonrăspun acord acord acord acord s rude. Cu alte cuvinte. Altfel spus. unii dintre subiecţi nu au reflectat niciodată anterior. preponderent. În plus. Total 41 13 31 8 7 100 1384 De remarcat faptul că inconsistenţe de opinie de genul celei semnalate anterior apar nu la modul strict aleatoriu. Este adevărat că acest gen de inconsistenţă este mult mai redus (5% dintre cei care susţin că nu sunt deloc de acord cu afirmaţia că „oamenii de altă naţionalitate decât cea română ar trebui să părăsească România‖). ci condiţionat social. * Tipul A de inconsistenţă. ** Tipul B de inconsistenţă. deşi sunt român‖ (tipul A de inconsistenţă). aş accepta să am rude. Ilustrativ pentru fenomenul de inconsistenţă a opiniilor pe teme ideologice este faptul că 35% dintre românii care consideră că „oamenii de altă naţionalitate decât cea română ar trebui să părăsească România‖ susţin. Caracterul contradictoriu al ideologiilor difuze Ideologiile sociale înregistrate la nivelul populaţiei sunt puternic marcate de inconsistenţă. se cer opinii despre teme pentru care nu există încă atitudini structurate social. Persoanele care declară că ar accepta maghiari în imediata apropiere sau în localitate . că ar accepta să aibă maghiari ca rude. Scorul 0 este pentru cei care nu acceptă nici una dintre formulări. dar în ceea ce mă priveşte. prieteni sau colegi de muncă. „În zilele noastre cei mai mulţi care încalcă legea scapă nepedepsiţi‖. Această fragmentare a articulaţiilor logice ale ideologiilor difuze este normală. dar pe de altă parte ar prefera ca maghiarii să nu trăiască în ţară (tipul B de inconsistenţă). în acelaşi timp. Ele nu au „autor unic‖ şi nu se supun procedeelor standard de elaborare şi verificare asociate cu ideologiile sistematice. colegi 51 37 30* 35* 12 în aceeaşi localitate 12 15 13* 13* 14 în ţară 30 35 30 24 30 în afara ţării 5** 8** 13 22 3 Nonrăspuns 2 4 15 7 41 % 100 100 100 100 100 Total N 661 422 71 130 100 Calculele sunt efectuate numai pe subeşantionul de români. „În România te poţi îmbogăţi doar pe căi necinstite‖. „În prezent nici tribunalele nu mai fac dreptate oamenilor‖. se înregistrează o opinie inconsistentă de tipul „cred că cei care nu sunt români ar trebui să părăsească ţara. din 110 . inconsistenţele apar şi deoarece. dar în acelaşi timp susţin opinii extreme (de tipul „Oamenii de altă naţionalitate decât cea română ar trebui să părăsească România‖) sunt. prieteni. pentru unele dintre întrebările formulate în chestionarele de opinie.

precum libertatea şi egalitatea. dar şi o conducere de tip militar. În registrul opiniilor. din judeţele extracarpatice relativ dezvoltate. în legătură cu atribuiri negative precum „fascist‖. Şi de mişcare socială. „toleranţă‖ şi „democraţie‖. prin cercetări repetate. Prezenţa autoritarismului în seria factorilor care favorizează inconsistenţa ideologiilor politice ar putea fi indicativă pentru faptul că o parte dintre inconsistenţele ideologice observate provin şi din acţiunea unor efecte de „dezirabilitate socială‖: o persoană de tip autoritar va fi tentată să susţină soluţiile politice de forţă de genul regimurilor militare. o desemnare de act. va fi tentată să răspundă la modul corect din punct de vedere politic susţinând opţiunea pentru democraţie. Acesta din urmă este mai greu de operaţionalizat la nivelul cercetării prin ancheta de opinie. bărbaţi în special. în Transilvania decât în Vechiul Regat. În plan comportamental se pot face relativ sigur identificările care să ducă la un diagnostic corect. dar. Caseta : Ce este extremismul? Calificativul de extremist apare. Cu titlu de ipoteză se poate susţine că fenomenele de inconsistenţă în ideologiile etnice au o probabilitate mai mare de apariţie în mediile sociale de dezbatere intensă pe teme etnice. 0 – în localitate nu sunt persoane de altă etnie şi nu are nici rude sau prieteni de altă etnie). dar şi de acţiune instituţionalizată. 0 – nu). cel mai adesea. dar şi cu ceea ce afirmă sau susţin unii oameni. diagnosticarea este mai greu de făcut. Diferenţierile de nivel de educaţie şi de expunere la massmedia nu par să fie de impact semnificativ asupra consistenţei opiniilor. dar şi de ideologie şi atitudine. cu pondere redusă a minorităţilor etnice. segregarea. În acest sens este de presupus că intensitatea controversei pe teme etnice este mai puternică în mediul rural decât în mediul urban. „rasist‖.Dezvoltare comunitară şi regională mediul rural. în consecinţă. 1 – în localitate sunt persoane de altă etnie dar nu vecine sau prieteni. „xenofob‖. voi limita analiza la inventarierea situaţiilor în care apar opinii de susţinere a unor acţiuni publice care implică explicit violenţa sau segregarea extremă a grupurilor etnice. mai ales când este vorba despre fireasca scoatere din context pe care o operează sondajele. 70 Afirmaţiile sunt bazate pe rezultate ale interpretării unui model de regresie logistică în care variabila dependentă este „situaţia de inconsistenţă în ideologia etnică” iar predictorii sunt mediul rezidenţial. dacă nu trăieşte în medii de izolare. 111 . bazate pe forţă. O ilustrare şi mai clară a aceluiaşi mod contradictoriu de afirmare a ideologiilor sociale o constituie înregistrarea unei ponderi de 17% persoane din totalul eşantionului care susţin în acelaşi timp că pentru România este bun un sistem democratic. Apare şi în legătură cu ceea ce fac. locuirea în regiunile intracarpatice (1 – da. „fundamentalist‖. în acelaşi timp. Radicalismul în ideologiile sociale Invocarea soluţiilor radicale în interacţiunea dintre grupurile sociale la nivelul ideologiilor difuze este simptomatică pentru probleme sociale actuale sau potenţiale. de obicei. prin cunoaştere socială. Este. „terorist‖ etc. în timp. din comunităţi din Transilvania. Extremismul este negarea unor drepturi umane fundamentale. la formularea unor fundamente pentru politici sociale adecvate domeniului. Sensul unei astfel de întreprinderi rezidă în tentativa de a ajunge. Voi încerca în continuare să identific câteva dintre zonele ideologiilor sociale difuze în care apar semne de acceptare a unor mijloace de tip radical precum violenţa. prin adoptarea unor mijloace radicale. Situaţia se întâlneşte mai ales în cazul persoanelor autoritare. În desfăşurarea unei astfel de întreprinderi voi prefera conceptul de radicalism celui de extremism. „totalitarist‖. Termenii majori de contrast de natură pozitivă sunt. pentru persoanele înstărite decât pentru cele sărace şi în comunităţile omogene comparativ cu cele eterogene etnic. 2 – are numai vecini de altă etnie. privarea de libertate sau fundamentalismul. şi au un nivel relativ ridicat al veniturilor70. Cu datele disponibile este dificil să fie găsită o explicaţie a constatărilor anterior menţionate. „antisemit‖. nivelul mediu pe persoană al veniturilor din gospodărie şi un indice al locuirii în condiţii de diversitate etnică (3 – are rude/prieteni de altă etnie. În consecinţă.

fanatism. organizaţii/instituţii. reductibile în esenţă la configuraţia culturală statuată prin Revoluţia Franceză de la 1789. frecvent. supercontrolul. segregare. în mod special în context european.) – prin mijloace radicale (violenţă. 250). 1998. mijloace radicale c) care duc la apariţia unor situaţii discriminatorii sau distructive sau care sporesc probabilitatea de apariţie a unor astfel de situaţii. în sine. Diferitele tipuri de extremism sunt identificate în funcţie de medii sau domenii (politic.). două mari abordări pot fi distinse în studiul extremismului de dreapta. voi spune că extremismul este: a) acţiune de negare. Pe scurt. „prevenire a conflictului‖ etc. privare de libertate etc. comportamente explicite. distincţia este clar rezumată de Pia Knigge: „În general. în funcţie de context. impune o foarte bună specificare. ideologie difuză.Dumitru Sandu Sintetizând opţiunile majore din literatura de specialitate şi orientând definiţia spre o abordare operaţională. extremiştii de dreapta susţin naţionalismul puternic agresiv şi.) – valorilor democratice (libertate. poate fi considerată „legitimă apărare‖. Dificultatea majoră asociată cu «abordarea-centrată-pe-partide» (party-approach) este cea de specificare a criteriilor de identificare a respectivelor partide” (Knigge. al datelor de opinie în mod special. O a doua mare categorie de abordări în studiul extremismului de dreapta.). egalitate. mişcări sociale etc. explicită sau implicită. egalitate şi viaţă/supravieţuire/demnitate umană. parlamentarismul şi egalitarismul. De remarcat că apelul la mijloace radicale. În variantă clară. de actorii specifici (extremism al partidelor politice „de dreapta‖ sau „de stânga‖. segregare rezidenţială etc. Drepturile umane a căror negare constituie obiectul acţiunii extremiste sunt cele referitoare la libertate. Separarea. un act este de tip extremist dacă: – are ca funcţie negarea (=atacul. atitudini-sentimente. forţa şi absolutizarea valorilor proprii sunt principalele mijloace de tip radical prin care se impun soluţiile extremiste de discriminare. Corespunzător. o persoană cu sistem de credinţe de tip extremism de dreapta respinge pluralismul. dispreţul. se focalizează pe partidele politice care. la modul voluntar. Lipset şi Rokan. a unor drepturi umane fundamentale b) folosind. 112 . 1978 etc. nu este etichetat ca extremism. terorism de stat) sau de mijloacele folosite pentru a-l impune (terorism. p. social) şi medii diferite – ideologie sistematică. în context de sondaj sociologic. 1992. rasial) de manifestare. 71 Pentru domeniul extremismului politic de dreapta. Mijloacele radicale pot fi adoptate în domenii diferite (politic. manifestă prejudecăţi faţă de diferite minorităţi existente în societate (Ignazi. distrugere sau umilire a oamenilor. economic. segregare rasială. În plus.). Altfel. în cadrul unui sistem politic. demnitate umană etc. pot fi caracterizate ca orientate spre extrema dreaptă. etnic. Numai folosirea violenţei împotriva libertăţii şi a egalităţii este considerată act de extremism. religios. blocarea mecanismelor de realizare etc. religios. Există două paliere sau niveluri majore de măsurare a extremismului – cel atitudinal şi cel comportamental71. O primă categorie se focalizează asupra sistemelor de credinţe sau dispoziţii individuale şi merge în tradiţia cercetărilor lui Adorno (1950) asupra personalităţii autoritariste. Folosirea conceptului în planul analizelor ştiinţifice empirice. se poate spune că extremismul se referă la negarea radicală a valorilor democraţiei.

modul de formulare a întrebărilor etc. ci în cadrul unor polarităţi atitudinale de tipul „toleranţă/discriminare‖. în aceste condiţii.05 0.15 0. organizaţie. Graniţa dintre extremism şi moderaţie sau antiextremism nu poate fi trasată decât imprecis. civice afirmări de personalitate autoritaristă. ideologii totalitare etc. informaţii decât despre extremismul potenţial şi nu pot duce decât la evaluări relative. Sondajele de opinie nu pot da. la ceea ce declară oamenii în cazul unor sondaje la baterii de întrebări proiectate de specialişti pe scale de „autoritarism‖ sau de natură similară. evaluarea extremismului este mult mai dificilă. Extremismul de opinii sau credinţe nu există ca atare.) comportame nte de tip rasist. crima ca mijloc de acţiune politică mecanisme cumulate ideologii difuze sau structurate ale discriminării ideologii totalitare comportame ntal (la nivel de individ. antisemit etc. programe politice.05 0.15 -0.25 factori de defavorizare a intoleranţei factori de favorizare a intoleranţei intensitate influenţă asupra intoleranţei extreme 113 . discriminare autoritarism totalitarism În măsura în care actul de negare radicală a democraţiei se produce deschis. acte de dogmatism politic fundamentalis m religiospolitic fanatism supercontrol suprimare drepturi individuale. autoritar sentiment de anomie socială este necasatorit nivel dezvoltare localitate este femeie locuieste la sat are relatii tolerant religios are incredere in ceilalţi educaţie diversitate etnică locala lectura carti -0.10 0. autoritarism totalitarism pogromu ri genocid holocaust terorism politic terorism fascism stalinism etc. excludere supercentrare pe propria cultură fanatism dogmatism ideologii de tip etnocentrism naţionalism agresiv etc. legate de context. formulări legislative. mişcare socială etc.10 -0. În cazul în care analiza este limitată la date de opinie. identificarea fenomenului extremist nu pune probleme.20 0. „democratic/antidemocratic‖ etc.Dezvoltare comunitară şi regională Nivel de măsurare a discriminări sau excluderii atitudinal Mecanisme de discriminare/excludere separare. prin violenţe.00 0.

Opţiunile electorale ale populaţiei par să fie mai puţin sub semnul dezbaterilor în termeni de ideologii naţionaliste şi mai mult legate de percepţiile de stări anomice anterior menţionate. Segregarea extremă. diversitatea etnică etc. caracterizate prin diversitate etnică redusă. Potenţialul electoral al temelor corupţiei. – ceea ce ei percep în legătură cu drumul economic al vieţii lor. Indicele de toleranţă religioasă este construit ca scor factorial din trei variabile cadre măsoară acordul faţă de formulările :‖fiecare religie sau credinţă are dreptate în felul său‖. bancă. îngrijorări mai ales la cei cu resurse reduse de capital uman. de asemenea. Sub aspect teritorial. În schimb. Autoritarismul este. sunt realităţi de spaţiu public asupra cărora trebuie să fie focalizată atenţia în analizele sociale destinate fundamentării de politici publice. ci de nivelul redus al educaţiei şi de percepţia difuză a unor stări anomice în societate. măsurat ca scor factorial din şase variabile referitoare la ordinele autorităţilor. cărţi interzise. La nivel de individ.‖ şi „este mai important să fii un om bun decât să crezi în dumnezeu‖.Dumitru Sandu Factorii care favorizează sau defavorizează atitudinile de intoleranţă etnică extremă Figura prezintă în mod simplificat un model de regresie multiplă cu coeficienţii beta. – starea de anomie pe care o identifică în societate. puternic marcate de sentimente de anomie socială (de convingerea că ţara este coruptă. este favorizată de niveluri reduse ale educaţiei şi ale consumului cultural de literatură scrisă.). migraţie. al proastei funcţionări a instituţiilor. poliţie. mediile cele mai favorabile segregării etnice extreme sunt satele relativ dezvoltate. conducător puternic. spital sau pentru obţinerea unui loc de muncă. Formele agresive ale naţionalismului. toleranţa morală etc. Indicele capitalului relaţional („are relaţii‖) este dat de numărarea răspunsurilor afirmative la întrebările despre relaţii utile la primărie. Persoanele care au atitudini favorabile segregării extreme a grupurilor etnice aderă la opinii de tipul „romii ar trebui să fie forţaţi să trăiască separat de restul societăţii pentru că nu se pot integra‖ sau „oamenii de alte naţionalităţi decât cea română ar trebui să părăsească România‖. în genere. Concluzii Ideologiile sociale difuze ale naţionalismului şi ale (in)toleranţei etnice sunt puternic legate de: – ceea ce ştiu oamenii. – orientarea personală în lumea valorilor asociate cu religia. b) „ar fi mai bine ca maghiarii din România să plece să trăiască în Ungaria‖. acestea sunt asociate cu un nivel redus al capitalului uman. dar cu stocuri ridicate de capital relaţional. precum şi intoleranţa etnică extremă sunt alimentate nu de sărăcia materială. capitalul lor uman (dat de educaţie. Spaţiile sociale propice intoleranţei etnice sunt în special localităţile rurale relativ dezvoltate. extrem de ridicat. pare să fie. Intoleranţa maximă la alte grupuri etnice o manifestă persoanele autoritare. pedeapsă pentru nerespectare simboluri. tribunal.16. din perspectiva datelor analizate. calificare etc.). libertate individ. a celor juridice în special. „religia ar trebui să se adapteze la viaţa modernă. socializare pentru supunere. Desigur. 114 . stocul personal de educaţie şi socializarea de tip autoritarist sunt greu de modificat. capitalul uman de nivel ridicat contribuie la reducerea intoleranţei etnice. Educaţia şi. pe criterii etnice. c) „romii ar trebui să fie forţaţi să trăiască separat de restul societăţii pentru că nu se pot integra‖ şi d) un indice de numărare a grupurilor etnice pentru care subiectul consideră că este validă afirmaţia „în România nu ar trebui să trăiască asemenea persoane‖. omogene din punct de vedere etnic. stările anomice care alimentează nelinişti. Variabila dependentă este un indice al discriminării etnice extreme (EXTREM) construit ca scor factorial din patru măsuri referitoare la acordul că a) „oamenii de alte naţionalităţi decât cea română ar trebui să părăsească România‖. Coeficientul de determinaţie multiplă pentru ecuaţie este 0. – locul în care trăiesc (starea de dezvoltare a regiunii şi a localităţii.. legile nu lucrează şi îmbogăţirea se face numai pe căi necinstite). autoritarismul.

România şi Ungaria sunt ţările din zonă cu cel mai ridicat indice de manifestare a relativismului valoric în calitate de componentă a toleranţei sociale. atitudinile discriminatorii cele mai intense apar în cazurile Slovaciei. Tipul de date cu care am lucrat nu permite o bună estimare a nivelului fenomenelor din domeniul ideologiilor sociale. cu similaritate maximă faţă de Polonia şi Ungaria. identitar moderat şi de segregare sau de excludere. 115 . relevarea rolului pe care diferiţi factori sociali îl au în stimularea fenomenelor de toleranţă/intoleranţă socială. 72 Afirmaţiile conţinute în paragraf sunt preluate din analiza pe care am efectuat-o cu date din World Value Survey asupra a 25 de ţări (Sandu. apoi. există puternic structurate trei variante de naţionalism: identitar accentuat. prieteni ori colegi. În fine. trecerea de la ideea unui singur tip de naţionalism la evidenţierea unei tipologii a naţionalismului. 2003). O caracteristică esenţială a ideologiilor sociale difuze este dată de natura lor contradictorie. Se întâlnesc relativ frecvent (17% din totalul eşantionului) situaţii în care aceleaşi persoane se declară în favoarea democraţiei. Lituaniei şi Cehiei. declară că ar accepta să aibă maghiari în aceeaşi localitate sau ca rude. ţările foste comuniste din Europa Centrală şi de Est (cu excepţia Sloveniei) înregistrează niveluri de intoleranţă mult mai ridicate decât restul ţărilor europene. în acelaşi timp. la nivelul populaţiei României. că profilul de toleranţă/intoleranţă al populaţiei româneşti se încadrează pe deplin în unul dintre pattern-urile majore identificate72 pentru Europa Centrală şi de Est. în baza unei analize comparative pe care am dezvoltat-o în altă lucrare. În genere. dar şi a unui regim militar.Dezvoltare comunitară şi regională În legătură cu naţionalismul a rezultat că. din sensurile diferite pe care oamenii le dau unor termeni etc. În cadrul grupului de ţări foste comuniste. dar. disciplină‖ etc. menţionez. Conducerea prin „regim militar‖ a putut să fie uneori interpretată de cei intervievaţi în sens propriu de „regim politic coordonat de militari‖ sau în sens larg de „aranjament social bazat pe ordine. O a patra stare de mentalitate se regăseşte la nivelul celor care au un grad minim de aderenţă sau de interes pentru temele dezbaterii naţionaliste. În limita datelor de opinie disponibile au fost posibile numai dezagregări ale fenomenelor. României. Nu se poate răspunde la întrebări de tipul: „câţi extremişti sunt în România‖ sau „cât de mare este intoleranţa etnică‖. pentru a contextualiza informaţia pusă în circuit prin acest material. aproximativ 7% dintre românii intervievaţi susţin că „oamenii de altă naţionalitate decât cea română ar trebui să părăsească România‖. Contradicţiile provin din combinaţia inerentă de autoritarism şi efecte de dezirabilitate socială.

Principalele categorii de sate relevante pentru problematica DEVCOM criteriul de tip de sat subtip/ specificare tipologizare cultural sate tradiţionale prin izolare prin stoc de educaţie redus sate moderne prin stoc de educaţie ridicat prin pondere mare a populaţie locale imigrante sate de diversitate culturală cu pondere mare de minorităţi etnice cu minorităţi religioase experienţa de fără experienţă de migraţie migraţie temporară în faza incipientă de integrare în în străinătate spaţii sociale transnaţionale cu grad mediu de integrare în spaţii transnaţionale integrate în sistemul de migraţie aproximativ un sfert din satele ţării transnaţională concentrau peste trei sferturi din persoanele cu experienţă de migraţie din mediul rural în decembrie 2001 nivel de dezvoltare/ sate foarte sărace…. facilitatori sau . Agenţii comunitari – animatori. nivelul de dezvoltare şi localizarea regională îmi par a fi de maximă relevanţă pentru diferenţierea socioculturală care are/ar trebui să aibă influenţă asupra practicilor DEVCOM. sate foarte dezvoltate localizare regional73 în cadrul comunei centrale periferice (mult mai sărace decât cele centrale) funcţie de drumurile europene aproape departe (mai sărace. de reţete . ci de principii. satul în genere. antreprenori sociali – pot fi cu atât mai eficienţi cu cat au o mai bună cultură a tipului de situaţie socială asupra căreia urmează să lucreze.Dumitru Sandu Cunoaşterea diversităţii – condiţie a DEVCOM Corpul principiilor şi regulilor DEVCOM suportă variaţii considerabile de la o situaţie socială la alta. decât cele „de la drum‖) funcţie de graniţa de judeţ la margine de judeţ 73 Pentru detalii vezi Sandu. reguli adaptate cultural la mediul în care se aplică. 2003 116 . este un astfel de mediu. Pornind de la această premisă voi introduce în continuare câteva din datele sociologice de bază care pot contribui la o mai bună pregătire a agenţilor comunitari care lucrează/ urmează să lucreze în satele României. sărăcie comunitară .. cel românesc în speţă. Realitatea nu ascultă . Tipurile de sate din România funcţie de cultura lor dominantă.. şi mai general. de cele mai multe ori. reţete în context. Ideea că este suficient să cunoşti un set de x reguli care rezumă cele mai bune practici din domeniu şi poţi aduce schimbările dorite este utopică. Diferenţierile rural-urban şi cele in interiorul mulţimii oraşelor sau al mulţimii satelor sunt premise importante ale practicilor DEVCOM. experienţa de migraţie internaţională.

5‰. 74 Extras din Dumitru Sandu 2004b. ar fi putut fi mai mare. Prin raportare la mia de locuitori rezultă rata prevalenţei. în apropierea sărbătorilor. indica o cifră a plecărilor din sate mai mare cu aproximativ 40 de mii. 75 Recensământul comunitar al migraţiei efectuat cu câteva luni înaintea . Este posibil ca diferenţele dintre cele două înregistrări să fie datorate şi momentelor diferite de culegere a datelor. Dacă la plecările temporare se adaugă numărul de persoane revenite din străinătate (determinate conform recensământului comunitar al migraţiei RCM. Sandu 2003:191-221) rezultă un indicator mult mai puternic al experienţei locale de migraţie cunoscut în literatura de specialitate sub numele de prevalenţă a migraţiei. estimată pentru începutul anului 2002 la 26. de mai puţin de un an de zile. Este posibil ca diferenţa între cele două estimări – recensământul comunitar al migraţiei RCM şi recensământul populaţie şi al locuinţelor RPL – să derive din faptul că o parte din persoanele plecate definitiv din localitate în străinătate să fi fost raportate de către experţii locali care au completat formularele la nivel de sat ca migraţie temporară. RPL indica o cifră de 36480 plecaţi temporar în străinătate faţă de 40 635 în varianta de estimare dată de RCM. Aproximativ 2200 de sate concentrau aproape 70% din totalul migraţiei circulatorii din rural în străinătate.Dezvoltare comunitară şi regională criteriul de tipologizare tip de sat funcţie de forma de relief subtip/ specificare în interiorul judeţului de câmpie de câmpie-deal deal deal-munte munte cu experienţă fără experienţă da funcţie de experienţa DEVCOM funcţie de regiunea istorică funcţie de aria culturală proiecte de dezvoltare cu antreprenori sociali implicaţi în DEVCOM în ultimii 30 de ani nu Sate funcţie de experienţa de migraţie internaţională74 La momentul recensământului populaţiei şi locuinţelor (RPL) din 2002. In cazul oraşelor mici.6‰. de sub 20 mii de locuitori. 59% dintre plecările temporare înregistrate prin RPL erau de dată relativ recentă. aproximativ 149 mii persoane erau plecate temporar din mediul rural în străinătate75. Experienţa de migraţie comunitară este puternic diferenţiată între sate (Tabelul 1). 117 . in noiembrie-decembrie 2001. Este posibil însă ca RPL să fi fost afectat de un anume efect de subânregistrare dat de evitarea membrilor gospodăriei de a menţiona plecările ilegale din ţară. Circulaţia migratorie la sfârşit de an. Este probabil că supraestimarea asociată cu RCM a apărut mai ales în legătură cu plecările definitive ale saşilor asimilate la plecări temporare (în pofida faptului ca procedeul de calcul adoptat pe datele RCM a încercat să adopte o corecţie în acest sens). Prin raportare la numărul de locuitori din rural rezultă o rată a emigrării temporare de 14.

1 6. 18. Rata de prevalenţă a migraţiei din sate in străinătate. Calcule proprii.7 100 266000 Sursa de date: RPL.2002 pondere plecaţi temporar in străinătate +reveniţi din străinătate 0.4 100 147256 0.8 18. DS.8 22. 2002 pondere persoane plecate temporar în străinătate . * măsurată prin rata de prevalenţă a migraţiei temporare externe. INS si estimări bazate pe RCM .03. Tipuri de sate funcţie de experienţa de migraţie temporară în străinătate Tipul de sat funcţie de experienţa migratorie* fără în fază în fază în fază experienţă de incipientă intermediar avansată migraţie (1‰-10‰) ă (10‰(peste (sub 1‰) 30‰) 30‰) 22. pe judeţe de domiciliu. In toate tabele am adoptat sistemul anglo-saxon de a marca zecimalele prin (.6 29.) şi nu prin (. OIM 2001.Dumitru Sandu Tabelul 1. ‰ under 10 10-20‰ 20-30‰ 30-40‰ 40‰ SATU_MARE MARAMURES SUCEAVA SALAJ BIHOR CLUJ MURES ARAD ALBA TIMIS HUNEDOARA SIBIU HARGHITA HARGHITA BISTRITA-NASAUD BOTOSANI IASI NEAMT BACAU VASLUI COVASNA BRASOV VRANCEA GALATI BUZAU CARAS-SEVERIN GORJ MEHEDINTI ILFOV DOLJ OLT GIURGIU TELEORMAN CALARASI CONSTANTA VILCEA ARGES IALOMITA PRAHOVA BRAILA TULCEA Figura 1.9 21.3 71. ** sunt considerate numai satele de peste 19 locuitori din mediul rural.8 69.1 7.7 Total % 100 N 12091** pondere sate.). 2002.2001/ 2002 118 .8 28.

în special în Moldova de vest şi în Transilvania de nord-est (Figura 1. Rata emigrării temporare din sate în străinătate. 2002 Concentrarea maximă a experienţei de migraţie din rural în localităţi din străinătate se înregistra. Iaşi şi Tulcea (Figura 1). Tabelul 2). în genere. stoc ridicat de educaţie la începutul anilor 1990 şi localizare în zone cu probabilitate sporită de comunicare cu oraşul sau. Olt. în anii 2000. Întrebarea ar putea primi un prim răspuns prin examinarea profilului satelor funcţie de experienţa lor migratorie. De ce vestul Moldovei şi nord-estul Transilvaniei constituie zone de maximă concentrare a experienţei de migrare în străinătate a populaţiei rurale? Acestea nu sunt cele mai sărace zone rurale ale ţării. Insule de emigrare intensă apăreau în special în satele din Sălaj. Figura 2). Ele sunt caracterizate în esenţă prin pondere mare a minorităţilor etnice şi religioase. Ialomiţa şi Călăraşi. bine conturat. 119 . cu societatea globală (Figura 3. In ordine descrescândă a intensităţii experienţei de migraţie urmează satele din sud-vestul Transilvaniei şi din Banat plus Arad. pe judeţe de domiciliu.Dezvoltare comunitară şi regională ‰ under 10 10-20‰ 20-30‰ 30+ sub 10‰ SATU_MARE MARAMURES SUCEAVA SALAJ BIHOR CLUJ MURES ARAD ALBA TIMIS HUNEDOARA SIBIU HARGHITA BISTRITA-NASAUD BOTOSANI IASI NEAMT BACAU VASLUI COVASNA BRASOV VRANCEA GALATI BUZAU CARAS-SEVERIN GORJ MEHEDINTI ILFOV DOLJ OLT GIURGIU TELEORMAN CALARASI CONSTANTA VILCEA ARGES DIMBOVITA IALOMITA PRAHOVA BRAILA TULCEA Figura 2. în special în satele din Argeş. Cea mai redusă experienţă de migraţie apare în sudul ţării. Satele cu rate ridicate ale emigrării temporare în străinătate au un profil distinct.

2002. Experienţa diversităţii culturale este una care pregăteşte migrantul potenţial pentru asumarea riscurilor de a trăi în străinătate într-o lume care diferă mult de cea de „acasă‖.2002 % absolv. . scoli profes. Altfel spus. Baza de date COMREG .15 0. Satele cu pondere sporită de populaţie minoritară etnic sau religios sunt. pe cel mai bun drum.05 -0. 2001. % minorităţi religioase în 1992 este calculată ca rădăcina pătrată din (100-pondere populaţie ortodoxă în 1992). „mărime oraş apropiat‖ este valoarea logaritmată a populaţiei oraşului de peste 30 mii locuitori care se află Surse de date: Recensământul populaţiei şi locuinţelor. 1992 absolventi gimnaziu . fond locativ.06 0. pe măsură ce procesul de difuziune a inovaţiei sociale de 76 Constarea este bazată pe analize de corelaţie Bravais-Pearson pe 8226 persoane din mediul rural intervievate în sondajele Fundaţiei pentru o Societate Deschisă în perioada 1998-2002.20 0. 2002 (Sandu. 2003: 259.07 0. RCM. O pondere mare de minorităţi etnice şi/sau religioase este nu numai o premisă favorabilă pentru experienţa alterităţii ci şi pentru existenţa unui stoc ridicat de capital relaţional şi uman la nivel comunitar. în acelaşi timp.02 -0. Recensământul comunitar al migraţiei. RPL. INS. Graficul prezintă coeficienţii beta dintr-un model de regresie multiplă cu rata de emigrare temporară din sate ca variabilă dependentă. dezvoltarea fondului locativ prin QBUILDING.09 -0. Calcule proprii DS.06 -0. conform specificărilor descrise în Sandu. de liceu. Predictori ai ratei de emigrare temporară din sate.08 0.03 -0.1999-2002. izolarea satului prin ISOLATE.01 -0. caracterizate prin stoc ridicat de relaţii utile în instituţii . există o tendinţă de autorecrutare a migranţilor pentru lucrul temporar în străinătate în special din satele cu nivel sporit de capital sociu-uman.Dumitru Sandu % minorit. % adulţi este ponderea populaţiei de 18-59 ani în populaţia totală a satului în 2002. OIM. 2002 -0.05 0. Faptul că stocul de educaţie la nivel de sat contează mai puţin prin valorile sale din anii 2000 decât prin valorile de la începutul anilor 1990 sugerează ca diferenţierea educaţională a satelor a fost un factor semnificativ pentru migraţie mai ales la începutul procesului de structurare a fluxurilor de migraţie temporară în străinătate.10 0. Ulterior. relig.02 0. 2002 localizare la campie dezvoltare judet izolare sat 0.05 0.1992 stoc educatie .25 0.05 0. „Localizarea la câmpie‖ este măsurată prin ponderea de teren arabil în total teren agricol în cadrul comunei de care aparţine satul.30 factori care reduc emigrarea temporară marime sat dezvolt. prin toleranţă etnică sporită şi prin consum ridicat de cultură mediatică76. 2003: 32).09 -0. 2002 absolv.15 Figura 3. proiect de cercetare CNCSIS C8. 120 factori care stimulează emigrarea temporară .10 -0. Socul de educaţie este măsurat prin EDSTOCK.35 -0. „mărime sat‖ este logaritmarea populaţiei satului în 2002.30 0.00 0. % tineri este ponderea populaţiei de 0-17 ani în populaţia totală a satului în 2002. Pentru „dezvoltarea judeţului‖ vezi DEVJUD98 la cea mai mică distanţă de satul de referinţă. 1992 marime oras apropiat navetisti.12 % tineri % adulti 0.

Numai trei factori favorizanţi migraţiei se află în profilul tuturor regiunilor rurale cu procent mare de plecaţi temporar în străinătate. tendenţial. deci ocuparea salarială a forţei de muncă este de diminuată. 1992 de nivel ridicat în 1992 nivelul actual al educaţiei contează puţin pondere mare de populaţie adultă de 30-60 ani. protestanţilor sau neo-protestanţilor . Desigur. factori asociaţi cu capitalul relaţional. Satele care au o pondere mai mare decât media la nivel naţional sub aspectul prezenţei maghiarilor. furnizează. Profilul satelor cu pondere mare de persoane plecate temporar în străinătate are variaţii considerabile funcţie de regiunea istorică (Tabelul 3) . în genere. au o pondere mare de populaţie de 30-59 ani.Dezvoltare comunitară şi regională a găsi de lucru în străinătate avansează. 2002 in zonă de comunicare intensa nu la câmpie Tabelul reprezintă o prezentare simplificată a modelului de regresie multiplă din Figura 3. catolicilor. Profilul satelor cu număr mare de persoane plecate temporar în străinătate ETNIE SI RELIGIE EDUCAŢIE VÂRSTĂ NAVETISM AMPLASARE SAT cu nivel ridicat de diversitate locală. intră în funcţiune tot mai mult mecanisme de contagiune socială. Este vorba de ponderile ridicate de populaţie în intervalul de vârstă 30-59 ani şi de minoritari sub aspect etnic sau religios şi de localizarea satului în contexte local-regionale favorabile comunicării cu oraşul şi . independent de experienţa locală a alterităţii. sunt de tip centru de comună şi se află aproape de oraşe sau de drumuri de circuit european. 121 . în seria factorilor comunitari care au favorizat emigrarea temporară în străinătate apar si cei legaţi de structura demografică a localităţii şi de ocuparea locală a forţei de muncă: o pondere mare de populaţie activă în condiţiile în care navetismul de la sat la oraş este redus. 2002 de nivel redus. favorizează propensiunea spre emigrarea în străinătate . Tabelul 2. cu alte localităţi. un număr mai mare de plecări temporare în străinătate.

2002 Pondere mare adulţi 30-59 ani. Dobrogea şi Oltenia Sate din Transilvania. 2002 EDUCAŢIE Dincolo de această regularitate generală pot fi înregistrate conjuncturi regionale specifice care favorizează sau frânează propensiunea spre emigrarea temporară în străinătate: în sudul ţării. Banat. 1992 Sat cu oportunităţi de comunicare Sate de deal-munte Sat în judeţ sărac Sat în judeţ sărac Pondere mare adulţi 3059 ani. deficitul de ocupare salarială prin navetism rural-urban a favorizat emigrarea temporară maia ales în satele din Moldova şi din Transilvania. Profilul satelor cu pondere mare de emigranţi temporar în străinătate. Crişana-Maramureş Nivel relative ridicat de educaţie in 1992 Pondere redusa absolvenţi de liceu. 2002 Pondere mare minorităţi religioase 1992 Rata redusa a navetismului din sat. 2002 Pondere mare minorităţi religioase 1992 Pondere mare tineri 18-29 ani. pe regiuni istorice.Dumitru Sandu Tabelul 3. 2002 Categorii de indicatori Sate din Moldova Nivel relative ridicat de educaţie in 1992 Pondere redusa absolvenţi de liceu. Muntenia şi Oltenia. 1992 Sat cu oportunităţi de comunicare Sate de câmpie Sat în judeţ dezvoltat Oraşul cel mai apropiat este mic Fond locative dezvoltat . 2002 Pondere mare adulţi 3059 ani. 2002 Sat cu număr mare de locuitori Oraşul cel mai apropiat este mare Sat cu oportunităţi de comunicare Sate din Muntenia. 2002 Pondere mare de absolvenţi de scoli profesionale si de ucenici Pondere mare de absolvenţi de gimnaziu. la nivelul Moldovei. 2002 VÂRSTĂ RELIGIE ŞI ETNIE NAVETIŞTI MARIME SAT ORAŞ APROPIAT FOND LOCATIV COMUNICARE RELIEF DEZVOLTARE JUDEŢ Fond locative dezvoltat . 2002 Pondere mare minorităţi religioase 1992 Rata redusa a navetismului din sat. în Dobrogea. plecarea accentuată a tineretului din rural este specifică satelor ardeleneşti . mărimea oraşului cel mai apropiat a contat ca factor de diferenţiere a propensiunii de migraţie mai ales pentru satele din sudul ţării şi din Transilvania. emigrarea temporară cea mai intensă nu s-a făcut din satele cu stoc mare de educaţie precum în celelalte regiuni ale ţării. A contat însă diferit 122 . propensiunea spre emigrare a fost potenţată în satele cu pondere mare de absolvenţi ai şcolilor profesionale şi de ucenici.

ca set de cunoştinţe. belief . moral. cu accent pe raţionalitate şi deschidere la schimbare. 1999:682). Evident. în sudul ţării. simbolic şi relaţional existent la nivel comunitar. Satele cu nivel ridicat de stoc educaţional sunt mai bogate nu numai în capital uman ci şi în capital relaţional şi în orientări valorice de tip modern. Pornind de la aceste criterii se poate avansa ipoteza metodologică a unor tipuri culturale de sate pentru România anilor 1990-2000 structurate funcţie de: diversitatea etnico-religioasă. 123 .Dezvoltare comunitară şi regională pentru ca în sudul ţării emigrările rurale temporare în străinătate au fost făcute în special din satele apropiate de oraşe mici. law. spre exemplu). gradul de izolare a comunităţii şi experienţa de migraţie internă. de cele mai multe ori . valori şi obiceiuri transmise prin socializare (Bonte şi Izard. Constatările evidenţiate cu ocazia analizei comportamentelor de migraţie temporară în străinătate trimit la ipoteza condiţionării alegerilor sociale funcţie de valorile conjugate ale capitalului uman. ratele similare s-au înregistrat pentru satele apropiate de oraşe mari. statuat de Edward Tylor: „that complex whole which includes knowlege. probabil. prin profil monoindustrial (cazul oraşului Roşiori de Vede. Tipologia culturală a satelor Constatările anterior amintite sugerează criterii ale unei tipologii a satelor din punct de vedere cultural. cultura este înţeleasă în acest context în sensul larg al conceptului antropologic. custom and any other capabilities and habits aquired by man as a member of society‖. Deficitul de ofertă de forţă de muncă pentru populaţia rurală pare să fi fost maxim în regiunile sudice în special în apropierea oraşelor mici caracterizate . Aici plecările au fost mai intense din judeţele relativ dezvoltate. în Transilvania. relevantă pentru comportamente de alegere de tipul migraţiei. In regiunile sudice şi central-vestice plecările temporare în străinătate s-au făcut în special din judeţe relativ slab dezvoltate. In schimb. stocul de educaţie sau de capital uman. valorile pe care le susţin şi relaţiile pe care le au determină. Pentru Moldova regularitatea este de sens invers. comportamentele sociale de alegere ale populaţiei la nivel comunitar (Tabelul 4). credinţe. art. Este probabil că prezenţa oraşului-capitală Bucureşti. Informaţia de care dispun oamenii. joacă un rol important în această diferenţiere a sensului relaţiilor de favorizare a comportamentului migratoriu. importanta variaţie regională se înregistrează şi în legătură cu rolul pe care îl are nivelul mediu de dezvoltare a judeţului în care se află satul de emigrare.

cu reţeaua rutieră. semnificativă la nivelul p=0. izolate. cu pondere mare de minorităţi etnice. de context de comunicare. Opţiunea pentru a opera cu valori din 1992 si nu din 2002 este dată de ideea ca fenomenul analizat. disponibilitate de comunicare. Concentrarea cea mai mare de populaţie rurală cu nivel redus de educaţie 77 Stocul de educaţie şi ponderea grupurilor minoritare sunt măsurate cu ajutorul unor valori date de recensământul anului 1992. Acelaşi sat poate fi. cu pondere mare de imigranţi sau. 124 . cu pondere mare de minorităţi religioase. printr-o cultură a deschiderii. pentru satele de peste 19 locuitori. El va fi considerat însă ca aparţinând tipului izolat în măsura în care caracteristicile de izolare se abat mai puternic de la media naţională decât cele de educaţie. Criterii pentru tipologia culturală a satelor Variabile latente ale tipologiei Variabile manifeste (efectiv folosite pentru tipologie)77 stoc de ponderea pondere pondere grad de educaţie imigranţilor grupuri maghiari în izolare 1992 interni în minoritare de sat (MAGH) localitate (EDSTOCK) localitate tip religios 1992 (ISOLATE) 2002 (IMIG) 1992 (MINREG) +++ ++ ++ -- capital uman capital simbolic de modernitate capital relaţional + ++ + +++ +/++ +/+++ --- + relaţie de semnificare de directă proporţionalitate. 259). Cultura comunitară a deschiderii este de aşteptat să fie mai bine structurată în comunităţile rurale cu grad redus de izolare în raport cu oraşul.pondere populaţie de religie ortodoxă). Simplul fapt de a avea în acelaşi sat persoane care au fost născute în alte localităţi.50. altfel spus. Corelaţia Bravais-Pearson între MINREG si ponderea de populaţie maghiară în sat. Cele şase tipuri trebui înţelese nu în sensul de „clase‖ ci de „tipuri ideale‖ fundamentate teoretic şi empiric. Ponderea minorităţilor etnice şi religioase din sat MINREG este estimată ca rădăcină pătrată din (100. .relaţie negativă de semnificare inversă proporţionalitate Funcţie de ipoteza anterior formulată şi cu ajutorul unei analize cluster a rezultat o tipologie culturală a satelor României (Tabelul 5) . Primele cinci tipuri sunt date de compoziţia socioculturală a populaţiei iar ultimul poartă marca situaţiei ecologice. spre exemplu. migraţia circulatorie în străinătate în anii 1990-2002. nivel ridicat de empatie şi de acceptare a riscului sau . sunt de religii sau etnii diferite sau au un nivel de educaţie mai ridicat contribuie la sporirea probabilităţii de structurare a unei mentalităţi comunitare caracterizată prin toleranţă. Tipul tradiţional de sat cu stoc redus de educaţie se întâlneşte în special în judeţele sărace din estul şi sudul ţării (Figura 4). era de 0. este determinat de valori anterioare ale structurilor culturale.Dumitru Sandu Tabelul 4. Variabilele EDSTOCK si ISOLATE sunt construite conform procedurii descrise in ( Sandu.01. şi izolat şi cu stoc redus de educaţie. în alt registru. 2003. Ele pot fi interpretate şi ca măsurători indirecte pentru propensiunea comunitară spre adoptarea atitudinilor de acceptare a alterităţii sociale. Funcţie de caracteristica definitorie. Ponderea populaţiei maghiare în sat este considerată la nivelul anului 1992. Cele patru măsuri empirice propuse sunt relevante nu numai pentru cele trei tipuri de capital menţionate. moderne. acestea pot fi tradiţionale. la nivelul anului 1992.

Desigur. Este vorba de măsurarea compoziţiei religioase a populaţiei prin referire la ponderea minorităţilor de rit neortodox . depărtate de oraş şi de drumuri europene cu minorităţi. Harghita. Rezultă că suprapunerile puternice între tipul cultural de judeţ şi tipul cultural de sat au un fundament de realitate socioculturală şi nu unul de mod de calcul. în Alba-Hunedoara şi în Dobrogea (prin Tulcea).1 20. Aceasta apare. Tabelul 5. Pe ansamblu se constată o puternică diferenţiere a tipurilor culturale de sat funcţie nu atât de judeţul de domiciliu cât. nivelul dezvoltării urbane.286 741 2456 1492 6. In satele care au minorităţi religioase in proporţie semnificativ mai mare decât la nivel naţional. Constatarea este susţinută de date indiferent dacă analiza se face în raport cu ponderea de sate de un anume tip din judeţ (Figura 4) sau cu ponderea de populaţie rurală funcţie de tipologia satelor )78. atât în tipologizarea satelor cât şi în cea a judeţelor pe arii culturale.4 12. Călăraşi şi Ialomiţa . Cifra anterioară se referă însă numai la populaţia care are domiciliul în sate de tip tradiţional. Mureş şi Satu Mare. Vrancea şi Botoşani.7 13. populaţie cu nivel redus de educaţie există în mult mai mare măsură în lumea rurală românească. mai ales. Satele de tip tradiţional cu nivel redus de educaţie şcolară sunt specifice Moldovei de est Munteniei de sud.7 18. cu indicatori referitori la nivelul dezvoltării rurale. cele două tipologii se susţin reciproc sub aspectul validităţii. ponderea de teren arabil din total teren agricol şi localizare pe regiuni istorice (Sandu 1999: 146-148). Munteniei de vest si Olteniei de sud. Braşov. Moldova de vest şi Transilvania de nord-vest concentrează satele cu cea mai multă populaţie de acest tip. Satele cu concentrare maximă de populaţie maghiară se află în Covasna. În fapt. In satele de tip tradiţional locuieşte aproximativ 14% din populaţia rurală a ţării.9 Populaţie rurală % 14. In tipologia judeţelor pe arii culturale am operat. judeţelor Tulcea.6 947 770 1117 78 Asocierea puternică dintre tipul cultural de sat si aria culturală ca tip regional nu este un artefact statistic ci reflectă o relaţie stabilă în planul realităţii.4 7. In satele de tip izolat trăieşte aproximativ 14% din populaţia rurală.0 18.religioase cu pondere de minorităţi religioase mai mare decât pe total mediu rural minoritar-etnice cu pondere mare de maghiari moderne de imigrare cu stoc sporit de educaţie cu pondere mare de imigranţi veniţi din alte localităţi ale ţării N 2592 2492 2284 Sate % 21. 125 . este asociată în special satelor din nordul Munteniei şi din nordul Olteniei.Dezvoltare comunitară şi regională este specifică judeţelor Vaslui. cu nivel ridicat de educaţie. Locuirea în astfel de sate este specifică Olteniei dar şi Brăilei.2 Mărimea medie a satului 571 554 1. in expresii de calcul diferite. Un singur idicator este comun în cele două clasificări . Hunedoara şi Arad. locuiesc aproximativ 30% dintre săteni. Populaţia rurală de tip modern. Distribuţia satelor pe tipuri culturale Tipuri culturale de sate Caracteristică definitorie tradiţionale asociate cu izolarea stoc de educaţie redus sate periferice.5 20. Satele de imigranţi sunt specifice Banatului şi judeţelor cu tradiţie industrială precum Constanţa. Satele izolate apar cu pondere mare în special în cele doua arii culturale ale Olteniei. diferit de tipologia satelor.7 29.8 16. în legătură cu aria culturală.

Arad-Bihor. cu stoc mare de educaţie TIMIS HUNEDOARA SIBIU BRASOV VRANCEA GALATI BUZAU CARAS-SEVERIN GORJ MEHEDINTI ILFOV DOLJ OLT GIURGIU TELEORMAN CALARASI CONSTANTA VILCEA ARGES DIMBOVITA IALOMITA PRAHOVA BRAILA TULCEA Figura 4. In fine. Satele al căror specific cultural decurge în principal din stocul sporit de educaţie – în condiţii de omogenitate etnic-religioasă de populaţie românească-ortodoxă . a fost determinat un profil cultural funcţie indicatorii din Tabelul 4.Dumitru Sandu Tipuri culturale de sate Caracteristică definitorie Sate N 12057 % 100 Populaţie rurală % 100.S. Calcule proprii. Surse de date pentru tipologizarea satelor: Baza COMREG. cu peste 19 locuitori . Alba-Hunedoara şi Braşov-Sibiu79 . Sunt clasificate numai satele din rural care au peste 19 locuitori. ariile culturale rurale cu profil marcat în special prin ponderea mare a imigranţilor din alte localităţi ale ţării sunt Banatul. 2002).sunt cele din nordul Munteniei şi din Oltenia.0 Mărimea medie a satului 834 Ultimul recensământ din martie 2002 indică un număr de 13623 sate cu cel puţin o persoană ca număr de locuitori.. Judeţele în funcţie de tipul cultural dominant de sat Cultura rurala dominantă a judeţului este aproximată prin tipul dominant de sat din judeţ (pondere tip de sat specific în totalul satelor din judeţ la recensământul din 2002). 345 sate pentru care nu am dispus de date complete au fost eliminate din analiză. Pentru fiecare dintre satele României din mediul rural. Harghita şi Maramureş. Dintre acestea. cu minorităţi religioase SATU_MARE MARAMURES SUCEAVA BISTRITA-NASAUD NEAMT MURES HARGHITA IASI comunităţi tradiţionale. recensământul populaţie şi locuinţelor INS (1992. 12638 sunt sate in rural . Facultatea de Sociologie si Asistenţă Socială (2001). Au fost avute în vedere numai satele din rural cu mai mult de 19 locuitori. com. iar la nivelul ruralului satele cu peste 19 locuitori erau in număr de 12402. D. cu stoc redus de educaţie SALAJ BIHOR CLUJ ARAD ALBA COVASNA BACAU VASLUI comunităţi izolate comunităţi de imigranţi comunităţi moderne. prin analiză cluster. folosind satul ca unitate de analiză. Profilurile respective au fost clasificate automat. Satele de specific maghiar sunt localizate mai ales în Covasna. cu pondere mare maghiari BOTOSANI comunit. Tipul de sat cu populaţie consistent marcata prin diversitate religioasă este specific Moldovei de vest şi Transilvaniei. 126 . în şase tipuri culturale de sate .Satu Mare. exceptând aria Covasna-Harghita. Exemplu de lectură: tipul cultural dominat de 79 Constatările din paragraful respectiv se bazează pe analiza reziduurilor standardizate ajustate pentru un tabel de contingenţă dat de intersectarea tipului cultural de sat cu aria culturală.

8 1811. În primul caz însă sărăcia este asociată mai mult cu compoziţia populaţiei – stoc redus de educaţie. asociaţi însă cu diversitatea religioasă? Menţionez întrebarea ca temei pentru cercetări viitoare. pentru satele tradiţionale şi minime în cele de imigrare. 127 . D. Brăila şi sudul Olteniei.1 navetişti la 100 salariaţi indicele dezvoltării satului DEVSAT* -3.8 251.S.2 Indicatorii sunt calculaţi pe total sate.1 109.8 32. 1992 1905.9 194. La acest nivel de analiză rezultă cu claritate o susţinere a ipotezei iniţiale de clasificare a satelor funcţie de configuraţia formelor de capital (Tabelul 1.9 1692. 1771. educaţional şi de experienţă de migraţie.8 38. Similar pentru Tulcea.Dezvoltare comunitară şi regională sat la nivelul judeţului Alba este cel „izolat‖. aşa cum era de aşteptat. Mediile pe sat au fost ponderate cu populaţia satului. – iar în cel de-al doilea cu izolarea satului (Tabelul 6). Atât satele tradiţionale cât şi cele izolate sunt sărace. Indicatorul agregat cel mai relevant pentru tipul de cultură locală este cel care estimează rata de fertilitate.1 1621. *Pentru modul de calcul vezi Sandu 2003:139.5 5.4 7.0 10. Profilul sociodemografic al fiecăruia dintre cele şase tipuri culturale de sate Caracteristici ale tipului de sat Tipul cultural de sat tradiţional asociat cu izolarea cu minorităţi religioase minoritaretnic (cu maghiari) modern de imigrare Total 48.1 34. acestea au şi nivelul general de dezvoltare cel mai ridicat. cu mulţi tineri şi cu stoc ridicat de educaţie şcolară. Datele disponibile sugerează ipoteza unui profil specific asociat cu diversităţi sociale cumulative. 2002 50.4 49.0 7.1 stoc mediu de educaţie.8 7.1 52. Tabelul 6. Firesc.2 48.2 40. D.6 47.2 46.7 49. Cu cât aceasta este mai ridicată cu atât este mai probabilă prezenta unor mentalităţi tradiţionale în legătură cu reproducerea populaţiei. In ordinea descrescândă a nivelului mediu de dezvoltare urmează satele cu maghiari şi cele „moderne‖.5 1651.2 4. Calcule proprii.1 vârsta medie a populaţiei adulte (ani). Tabelul 7). cu date ale recensământului populaţiei şi locuinţelor din 1992 sau din 2002. Satele de imigrare au compoziţia de populaţie de maxima favorabilitate pentru dezvoltare.8 49.8 Specificitatea culturală a celor şase tipuri de sate este pe deplin argumentată şi cu ajutorul datelor de sondaj (Tabelul 7).3 44.1 8.1 25.8 44.5 14.7 8.3 160. Calcule proprii.2 8. 2002 100. Scorul factorial a fost înmulţit cu 10.3 47.7 38. Nu este încă suficient de clar din ce anume derivă profilul specific al satelor cu pondere ridicată de minorităţi religioase.1 208.7 -4. cultura sanitară sau cultura de tip religios. 2002 7. pondere scăzută a salariaţilor etc.5 salariaţi la 1000 locuitori.9 absolvit scoli postgimnaziale copii născuţi vii la 1000 femei de 15-49 ani.8 59. Vrancea.4 pondere populaţiei care a 23.1 7.S. Este vorba de implicaţii ale diversităţii religioase sau ale altor factori încă neidentificaţi . de tip religios.3 30.5 1894. Indicele respectiv are valori maxime.7 169.

primărie. Deşi datele disponibile sunt de tip sincronic. semn al capitalului uman este mult mai mare în satele de imigranţi.88 0. Tradiţionalismul religios (încredere mare în biserică) este specific satelor tradiţionale şi cu minorităţi religioase.Dumitru Sandu Tabelul 7.66 0. aşa cum era de aşteptat. izolate şi cu minorităţi religioase. D. comunităţile cu maximă experienţă de migraţie temporară în străinătate sunt caracteristice satelor cu pondere mare de maghiari. la începutul anilor 1990.10 0. ele sugerează o ipoteză interpretativă asupra valurilor de emigrare temporară din rural în străinătate. * Indice de numărare a instituţiilor/situaţiilor la nivelul cărora persoana intervievată are relaţii utile (spital. Consumul mediatic. Între tipul cultural de sat şi tipul de experienţă de migraţie temporară în străinătate există o puternică asociere (Tabelul 8): lipsa de experienţă de migraţie este specifică . Calcule proprii. pentru afaceri. comunităţile în fază incipientă a procesului de migraţie circulatorie externă sunt prezente în special în satele moderne. Cultura critică. definirile sociale ale situaţiei personale diferă puternic de la un tip de sat la altul. Ponderea celor care merg cel puţin odată pe săptămână la oraş pentru cumpărături este de aproape trei ori mai mare în satele de imigrare şi în cele moderne. Profilul sociocultural al fiecăruia dintre cele şase tipuri culturale de sate Tipul cultural de sat tradiţional asociat cu izolarea Total cu minorităţi religioase 10 minoritaretnic (cu maghiari) 13 modern de imigrare Caracteristici ale tipului de sat % merg la oraş cel puţin 6 4 17 17 odată pe săptămână pentru cumpărături capital relaţional RELATII* 0. În fine. 12 1. Izolarea aduce cu ea optimism. bancă. măsurate la un moment dat.15 2. tribunal. A urmat valul din satele în care experienţa alterităţii şi capitalul social necesar au fost asigurate prin diversitate religioasă şi prin experienţă de migraţie în interiorul ţării. Aici neîncrederea în guvern este maximă. pare să fi fost cel al emigranţilor din satele cu pondere mare de minorităţi etnice. cu maghiari şi de tip modern.92 1. comparativ cu situaţia din satele tradiţionale sau izolate ( Tabelul 7). Primul val. pentru obţinere loc de muncă. la conducerea judeţului.03 23 27 80 90 31 33 24 Capitalul relaţional maxim este înregistrat în satele cu minorităţi etnice sau religioase.95 % cu autoturism 15 17 21 33 25 26 % citesc ziare cel puţin odată pe săptămână 19 21 26 45 26 31 % vizionează TV cel puţin odată pe săptămână 76 79 79 85 82 83 %au încredere în biserică 95 85 92 85 90 90 % cu încredere în guvern 40 44 28 27 33 21 % cu încredere generalizată în oameni 29 25 33 43 34 33 % optimişti (cred că vor trăi mai bine peste un an) 19 32 26 11 25 26 Indicatorii au valori estimate pe baza datelor de sondaj BOP-FSD.S. Cel de-al treilea val pare să fie 128 . este prezentă în special în satele de imigranţi şi de maghiari. Satele cu nivel de dezvoltare peste medie şi cu orientare valorică accentuată spre modernitate sunt mult mai active sub aspectul interacţiunii cu oraşul. Întreaga dinamică de tip cultural poartă amprenta compoziţiei sociale a populaţie şi intensităţii interacţiunii cu oraşul. cu stoc mare de educaţie. comparativ cu cele tradiţionale. politie. satelor de tip tradiţional şi izolat. 2003 – date cumulate (numai mediul rural – 1857 persoane). comunităţile cu nivel mediu de experienţă migratorie sunt specifice satelor de imigrare (cu populaţie sosită din alte localităţi ale ţării). în străinătate). parte a capitalului simbolic.

Dezvoltare comunitară şi regională

cel a plecărilor din satele omogene din punct de vedere religios şi etnic, fără experienţă de migraţie internă dar cu stoc mare de educaţie. Tabelul 8. Tipuri de sate funcţie de profilul cultural dominant şi experienţa de migraţie circulatorie internaţională
sate de cultură ** Tipul de sat funcţie de experienţa migratorie* fără experienţă de migraţie în fază incipientă în fază intermediară în fază avansată (sub 1‰) (1‰-10‰) (10‰-30‰) (peste 30‰) 36.5 29.5 22.8 11.1 33.6 8.9 6.7 19.3 13.6 29.2 27.5 16.2 38.1 28.6 25.3 34.7 31.8 28.1 36.0 11.9 28.9 45.2 14.6 21.8 Total

tradiţională asociate cu izolarea minoritar- religioasă minoritar etnică modernă de imigrare

100 100 100 100 100 100

total sate 22.5 29.9 28.8 18.8 100 * măsurată prin rata de prevalenţă a migraţiei temporare externe. Sunt considerate numai satele de peste 19 locuitori. ** Tipologia culturală a satelor a fost generata prin analiza cluster funcţie de variabilele referitoare la izolarea satului, ponderea imigranţilor, ponderea minorităţilor religioase şi ponderea maghiarilor .

Concluzii la „tipologia culturală‖ Înţelegerea migraţiei circulatorii româneşti ( şi în genere a oricărui fenomen de alegere socială) nu se poate face decât specificat şi in sistem. „Specificat‖ se opune lui „global‖ pe total fenomen iar „în sistem‖ se opune abordării atomare, punctuale, care rupe migraţia externă de cea internă. Specificarea este necesară pe etape , modalităţi de realizare a migraţiei si tipuri de comunităţi de origine iar, pentru mediul rural, pe tipuri culturale de sate. La momentul actual se disting patru tipuri de comunităţi rurale din punct de vedere al intensităţii migraţiei externe: fără migraţie, cu migraţie de nivel redus , mediu si ridicat. Ultimele trei tipuri corespund la trei faze ale procesului de constituire a experienţei comunitare de migraţie, incipient, intermediar şi avansat. Există şase tipuri culturale de sat, identificate în funcţie de configuraţia capitalurilor de tip uman, simbolic şi relaţional: tradiţional, izolat, cu minorităţi religioase, cu minorităţi etnice (maghiară în special), moderne, de imigrare. Tipurile trebuie să fie înţelese nu în sensul de „clase‖ ci de „tipuri ideale‖, de clasificări în care se pune accent diferenţiat pe caracteristici diferite ale clasei, funcţie de opţiuni teoretice sau de argumente empirice. Acelaşi sat poate fi, spre exemplu, şi izolat şi cu stoc redus de educaţie dar el va fi considera de tip izolat dacă abaterea sa de la media de izolare este mai mare decât abaterea de la media de educaţie pe sat. Cele şase tipuri culturale de sat se prezintă în bună măsură ca blocuri regionale (Figura 4). Ele nu sunt distribuite aleatoriu pe teritoriul ţării. Principalul bloc al satelor de imigranţi este localizat în vestul ţării în zona Timiş, Arad şi Hunedoara. Blocul satelor cu pondere semnificativă de maghiari este în vestul Transilvaniei. Satele tradiţionale cu stoc redus de educaţie sunt distribuite în două blocuri , în estul Moldovei şi în sudul Munteniei. Aria continuă cea mai extinsă de sate izolate este

129

Dumitru Sandu

identificabilă în vestul Olteniei şi în sudul Banatului. Nordul Munteniei şi nordul Olteniei constituie regiunea dominată de satele aşa-zis moderne, cu capital educaţional ridicat. Satele cu pondere sporită de minorităţi religioase sunt specifice nordului ţării şi vestului Moldovei. Exceptând tipul de sat cu pondere mare de maghiari, toate celelalte sunt distribuite pe configuraţii spaţiale care transgresează graniţele de regiune istorică. Harta satelor pe faze de migraţie se suprapune in buna măsură cu harta satelor pe tipuri culturale. Perechile de „faze- tip cultural de sat‖ sunt: experienţă avansată de migraţie – cultură de tip minoritar etnică ; experienţă de migraţie de nivel intermediar – cultură de tip minoritar-religioasă şi de imigrare; fază incipientă de emigrare temporară în străinătate – cultură rurală de tip modern. Pentru începutul procesului, tipul cultural de sat a contat, se pare, mai mult decât nivelul de dezvoltare a acestuia. Migraţia rurala externă a fost în grad semnificativ şi răspuns la modificările din cea interna, la declinul navetismului rural-urban adus de declinul industrial-urban si la migraţia de revenire de la oraş la sat. Cele şase tipuri de sate - tradiţional, izolat, cu minorităţi religioase, cu minorităţi etnice, moderne, şi de imigrare - definesc o tipologie posibilă a satelor ţării. Pot fi şi altele. Ideea centrală de structurare a tipologiei este cea de „cultură a deschiderii‖ (Sandu 2003:111-119). O astfel de cultură este cu atât mai puternic structurată cu cât potenţialul de acceptare a diversităţii şi riscului calculat este mai mare. Valori ridicate ale toleranţei, capitalului relaţional şi comunicării cu lumea exterioară sunt indicatori ai unei astfel de culturi. Satele de tip modern, de imigrare şi cu minorităţi etnice au o mai mare probabilitate de a practica modelele asociate unei culturi a deschiderii şi, implicit. Aceeaşi probabilitate are valori reduse pentru satele tradiţionale şi pentru cele izolate. La nivelul acestora există o probabilitate sporită de adoptare a unor relaţii sociale de tip „închis‖ (Weber, 1964: 139143), cu capital relaţional redus , cu slabă participare la dinamica de vieţii urban-regionale.. Cazul satelor cu minorităţi religioase pare să fie unul de mijloc, cu nivel mediu de cultură a deschiderii. Intre harta culturală a mediului rural românesc aşa cum rezultă ea din analizele propuse prin acest studiu şi harta tipurilor de sociabilitate în mediul rural poate fi notată o puternică suprapunere (Sandu, 2003: 239-240). Tipologia culturală avansată în legătură cu experienţa de migraţie a satelor pune accent pe rolul „străinului‖ în dinamica socioculturală rurală. Tipul cultural de comunitate pare să fie structurat prin raportare la tipul social al străinului în varianta apropiată de cea schiţată de Simmel (1971:143-149) . Este vorba de ‖străin‖ ca actor social diferit fie prin opţiune de credinţă (altă religie), fie prin experienţă rezidenţială (imigrant), fie prin istorie şi apartenenţă etnică (altă etnie). Cele trei tipuri de străin dau trei tipuri culturale de sate. Lor li se opun satele definite prin absenţa străinului, „închise‖ prin tradiţie şi sărăcie sau prin izolare. Satul aşa-zis modern, nu este definit nici prin prezenţa, nici prin absenţa străinului ci prin potenţialul ridicat de comunicare cu lumi diferite, potenţial dat în esenţă de educaţie. Deşi datele disponibile sunt de tip sincronic, măsurate la un moment dat, ele sugerează o ipoteză interpretativă asupra valurilor de emigrare temporară din rural în străinătate. Primul val, la începutul anilor 1990, pare să fi fost cel al emigranţilor din satele cu pondere mare de minorităţi etnice. A urmat valul din satele în care experienţa alterităţii şi capitalul social necesar au fost asigurate prin diversitate religioasă şi prin experienţă de migraţie în interiorul ţării. Cel de-al treilea val pare să fie cel a plecărilor din satele omogene din punct de vedere religios şi etnic, fără experienţă de migraţie internă dar cu stoc mare de educaţie.

130

Dezvoltare comunitară şi regională

Cele şase tipuri de sate determinate în funcţie de criterii socioculturale au un potenţial sporit de utilizare în cercetările sociale de tip fundamental sau aplicativ. Profilurilor culturale specifice le corespund diferenţieri consistente de nivel mediu de viaţă sau de dezvoltare. Satele de imigrare, cu minorităţi etnice şi cu stoc sporit de educaţie tind să aibă un nivel de dezvoltare superior celor tradiţionale sau izolate. Poziţia medie sub aspectul nivelului de dezvoltare revine celor care au în componenţă şi minorităţi religioase (Tabelul 6). In condiţiile în care diferenţierilor culturale le sunt asociate profiluri specifice de relaţii sociale şi de nivel de dezvoltare poate fi formulată ipoteza unei mai mari stabilităţi în timp a tipologiei culturale propuse , comparativ cu cele care operează numai pe criterii de nivel de dezvoltare. Este probabil ca o tipologie culturală a satelor, de genul celei propuse prin acest studiu, să servească cercetării sociologice şi antropologice în mai mare măsură decât tipologiile centrate pe ideea de dezvoltare sau sărăcie comunitară. Pe linie de consecinţe ale migraţiei este de aşteptat ca circulaţia migratorie din rural in străinătate să contribuie: in primul rând la reducerea sărăciei din zonele ne-sărace; accentuarea decalajelor de dezvoltare dintre ruralul sărac in capital socio-uman si ruralul bogat in capital socio-uman Din perspectiva politicilor de dezvoltare rurală ar fi de menţionat necesitatea de : a lua in seamă particularităţi si consecinţe ale migraţiei in proiectarea politicilor respective; dezvoltare microregională pe zone rural-urbane centrate pe oraşe mici; facilitare a antreprenoriatului bazat pe resurse de migratie.

Satele pe scala sărăcie-dezvoltare comunitară Identificarea satelor sărace de pe teritoriul ţării constituie o problemă de interes practic major. Diferite programe sau proiecte de dezvoltare rurală ţintesc tocmai astfel de comunităţi. Ce înseamnă un sat sărac? Si după ce am adoptat o definiţie sau un set de criterii, cum identificam , cu eforturi minime, satele sărace? Unde sunt situate acestea pe teritoriul ţării? Dar satele bogate? In afară de multitudinea de factori istorici, greu de captat in abordări cantitative, ce explică nivelul de dezvoltare al unui sat? Toate acestea sunt întrebări de „atlas social rural‖. Lor le este consacrat capitolul de faţă. Mai exact, ceea ce avem in vedere nu este însă un atlas social al României rurale. Întreprinderea ar fi una de anvergură si ar necesita un alt gen de context decât cel de faţă. Ceea ce vizăm aici este prezentarea caracteristicilor esenţiale ale unui atlas social al dezvoltării comunităţilor săteşti ale ţării. Dezvoltarea ca set de oportunităţi pentru satisfacerea nevoilor socioumane (Sen, 1999) va fi urmărită la nivel comunitar, de sat. Interesul major va fi de a identifica nivelul relativ de dezvoltare a satelor, în raport cu media naţională. Măsuri de tip absolut, de genul celor încercate prin indici ai sărăciei absolute, sunt greu ,dacă nu imposibil, de realizat pe o realitate multidimensională, în

Extras din Dumitru Sandu, Raportul dezvoltarii umane, UNDP, 2004

131

din perspectiva socială. Altfel spus. Dar când ai de a face cu o realitate care „trăieşte‖ prin aproximativ 13 mii de „fiinţe sociale‖. Noua varianta a indicelui este menita sa asigure comparabilitatea estimărilor pentru 1992 si 2002.Dumitru Sandu condiţiile unui fond redus de date relevante de cuprindere naţională. Capitalul uman al unei comunităţi este estimat atât prin stocul de educaţie cât şi prin caracteristici ale ocupării (agricolă-neagricolă. Izolarea in sine este o estimare indirectă a capitalului relaţional intercomunitar. capitalul vital. îţi poţi da seama (cu riscurile de rigoare asociate conceptualizării explicite sau implicite pe care o adopţi). Gradul de izolare a satului este presupus a fi cu atât mai mare cu cât distanţa faţă de cel mai apropiat oraş este mai mare iar satul este de tip periferic (pe teritoriul său nu se află sediul primăriei).2003) au fost folosite in plus si variabile referitoare la capitalul simbolic (rata generala a fertilitatii) şi caracteristici demografice a comunei din care face parte satul. Pornind de la aceste premise si de la interesul explicit pentru aspectele sociale ale dezvoltării vom opta pentru un indice al dezvoltării satului (DEVSAT) construit prin agregarea a patru indici componenţi80 referitori la capitalul uman. să existe date disponibile pentru măsurarea lor la nivel naţional. 81 Măsurile directe ale bunăstării de tipul ratelor de sărăcie sunt construite prin estimarea nemijlocită a veniturilor sau a cheltuielilor de consum. ‖Perspectiva socială‖ în măsurarea nivelului de dezvoltare a comunităţilor locale se defineşte. 132 . dacă mergi şi vezi direct. cu atât este mai probabil ca locuitorii săi să dispună de mai puţine relaţii în afară. Cu cât satul este mai izolat. prin interesul pentru capitalul uman . Pe de o parte să aibă un grad sporit de relevanţă pentru dezvoltare iar. Centrarea pe dezvoltarea comunitară relativă şi pe disparităţile de dezvoltare dintre sate. sat de sat. DEVSAT realizează o măsurare indirectă a bunăstării comunitare prin raportare la condiţiile de capital uman. Ca funcţiuonalitate şi mod de calcul. definesc abordarea pe care ne-o propunem in continuare. condiţiile de locuire (capitalul material) şi gradul de izolare a comunităţii (Figura 5). Indicele dezvoltării satului Desigur. la nivelul altor comunităţi. în al doilea rând. dacă satul este bogat sau sărac. în cazul de faţă. decizia este mai greu de luat. 2000.DETR. DEVSAT este similar cu „indicele deprivarii multiple” IMD2000 calculat pentru arii micii (wards) în Marea Britanie. 80 In varianta anterioară de construire a indicelui pentru anul 1998 (Sandu. izolarea este o variabilă de estimare indirectă pentru nivelul pe care îl au toate stocurile de capital comunitar. material şi social care fac posibil un consum sporit de bunuri publice şi private81. salarială-nesalarială). Punctul de pornire trebuie să îl constituie un set redus de indicatori care să satisfacă doua condiţii. capitalul social şi locuirea. Aceeaşi izolare semnifică însă si şansele de accesibilitate la servicii sociale extracomunitare sau la oportunităţi de loc de muncă. cum pot fi considerate satele.

in calculul pentru factorială au rămas 12092 cazuri.39 salariaţi la 1000 locuitori -0. Factorul generat prin PCA-VARIMAX explica 58% din variaţia din matricea de date.32 Indice dezvoltare fond locativ QBUILD 0.21 -0.30 QBUILD şi. In graphic sunt prezentati coeficientii beta. In analiză au fost reţinute numai satele din mediu rural de peste 19 locuitori (12402). 133 . D.016. După eliminarea cazurilor pentru care nu am dispus de masuri ale distantei fata de cel mai apropiat oraş.34 IZOLAT.21 capital uman UMANVIL 0.3 Indicele dezvoltării s a t u l u i D E V S A T 2 0 0 2 ponderea populaţie în vârstă de muncă 0. 2002. respectiv -0.33 indice capital biologic DEMPOT 0.35 DEMPOT.35 pentru UMANVIL şi.31 Modelul a fost testat in AMOS5 si are o buna adecvare la date: P=0.37 pondere poplaţie ocupată în agricutură 0.35 0. 0.24 -0. in continuare 0. 0.Dezvoltare comunitară şi regională 0. AGFI=0.998. Indicii pentru UMANVIL.36 stoc educaţie 0.04. Coefieicntii scorurilor factoriale pentru indicele DEVSAT92 sunt .45 p o p u l a ţ i e c o m u n ă 0.43 pondere locuinţe cu canalizare 0. RMSEA=0. capital material QBUILD 0.43 pondere locuinţe cu apă curentă 0.67 -0. DEMPOT şi QBUILD au fost generaţi pe baza datelor de recensământ RPL-INS. Gradul de izolare pare să fie condiţionarea fundamentală pentru stocurile de capital uman si biologic ( vital ) existente la nivelul comunităţii83.S. Responsabilitatea calculelor revine în întregime autorului .67 distanţa pană la cel mai apropiat oraş 0. Satele periferice în cadrul comunei şi relativ depărtate de oraşe sunt cele mai sărace. de inversa proporţionalitate asupra capitalului uman si asupra celui vital. Cifrele indică valorile coeficienţilor scorului factorial pentru fiecare dintre cele 5 factoriale rulate independent. 0 nu) 0.3 grad de izolare a satului IZOLAT Figura 5.47 populaţia satului (ln) ponderea populaţiei satului în total 0. P este dat in ipoteza ca datele ar reprezenta un eşantion temporal.34 indice dezvoltare umană UMANVIL 0.27 suprafată locuibilă pe locuinţă sat periferic în cadrul comunei (1 da.28 0.55 izolare IZOLAT capital vital DEMPOT 0. La nivelul lor populaţia are o compoziţie foarte puţin 82 DEVSAT92 calculat dupa acelasi algoritm ca si pentru 2002 dar folosind date din 1992 are la baza configuratii factoriale foarte asemanatoare cu cele din 2002. Gradul de izolare a satului are influenţe directe negative.Indicatorii componenţi ai indicelui de dezvoltare a satului DEVSAT200282 Graficul prezintă în mod simplificat o factorială de factoriale.48 0. 83 Un posibil model path cu cele patru variabile componente ale indicelui DEVSAT indică o variaţie direct proporţională a capitalului material de locuire (QBUILD) funcţie de capitalul uman si de cel vital.

nivelul mediu de educaţie şi de ocupare salarială. Ceea ce contează pentru calitatea fondului locativ este în special stocul comunitar de capital uman. Indicele DEVSAT84 construit după metodologia anterior descrisă se dovedeşte a fi valid inclusiv în modele de explicare a unor comportamente economice şi culturale ale populaţiei rurale . a populaţiei locale.Dumitru Sandu favorabilă dezvoltării – cu nivel redus de educaţie. pondere redusă a persoanelor în vârstă de muncă şi localizare în comunităţi de dimensiune redusă. neagricolă. pondere mare a ocupării în agricultură. spre exemplu Tabelul 9). puţini salariaţi. 84 O variantă redusă a indicelui DEVSAT a fost construită prin eliminarea variabilei IZOLAT atunci când am avut de operat analize care să pună în evidenţă numai conditionările de captal uman şi material ale rărăciei comunitare (vezi. Dotarea gospodăriilor şi calitatea fondului locativ nu depind direct de gradul de izolare. 134 .

135 . Gradul de similitudine a judeţelor funcţie de nivelul şi profilul de dezvoltare socială rurală Scorul factorial DEVSAT a fost transformat prin scoruri Hull cu media 50 si abaterea standard 14. metoda celui mai depărtat vecin).Valorile judeţene au fost calculate ca medii ale valorilor DEVSAT ponderate cu populaţia satului in 2002. Gruparea judeţelor a fost realizată prin analiza cluster (distanţe euclidiene.67 Caras-Severin63 Satu Mare 65 Constanta Maramures Covasna Arges Gorj Valcea Bihor Cluj Mures Alba Salaj Dambovita Prahova Hunedoara Arad Sibiu Harghita Timis Brasov Ilfov 65 70 70 63 60 57 63 64 63 60 60 65 68 59 65 69 70 62 71 75                                                                                Figura 6.Dezvoltare comunitară şi regională Nivel dezv. rurala Bacau 52 Vrancea 51 Mehedinti 57 Buzau 62 Iasi 49 Botosani Vaslui Giurgiu Suceava Neamt Tulcea Calarasi Ialomita Olt Teleorman Braila Dolj Galati 47 45 63 57 54 59 65 66 60 62 60 62 54 maxima SIMILITUDINE minima 0 5 10 15 20 25 ---------+---------+---------+---------+---------+                                                                                                                                          Bistrita-Nas.

In decursul celor zece ani intercensitari. la nivelul anului 2002.2002 s-au desfăşurat procese care au dus la: concentrarea sărăciei comunitare rurale severe în judeţele din Moldova. cel mai puternic declin de nivel relativ de dezvoltare socială se înregistrează pentru judeţele Galaţi şi Neamţ. - - 136 .judeţele care au realizat cea mai spectaculoasă ieşire din starea de sărăcie severă se află în Oltenia (Mehedinţi şi Vâlcea) şi. indică acţiunea unor procese de puternică reconfigurare a dezvoltării sociale rurale la nivel judeţean. cel mai ridicat nivel in estul Moldovei pe banda Botoşani-Iaşi-Vaslui (Figura 6. Maramureş şi Satu Mare. Sărăcia comunitară rurală atinge. În intervalul 1992. Cea de-a doua arie de concentrare a satelor sărace (la un nivel de sărăcie mai redus decât în Moldova)se află în Oltenia (cu excepţia Doljului) şi în sud-vestul Transilvaniei (Alba şi Hunedoara) . diminuarea decalajelor de dezvoltare:pe ansamblu pare să fi acţionat un proces de reducere a disparităţilor sociale de dezvoltare rurală: numărul judeţelor care se aglomerează spre centrul scalei de dezvoltare creşte de la 11 în 1992 la 15 în 2002. Nucleul estic de sărăcie Botoşani-Iaşi-Vaslui se continuă pe axa nord-sud prin judeţele sudice ale Moldovei Bacău-Vrancea şi. disparat. în nordul Munteniei. Braşov. Harghita şi Ilfov – înregistrează. la nivel de Buzău. o mai mică distanţare faţă de media naţională. Iaşi şi Vaslui – au devenit şi mai sărace la nivel de mediu rural . s-a diminuat considerabil în anii 2000 . Teleorman şi Giurgiu au înregistrat creşteri ale indicelui mediu de dezvoltare a satelor de peste 8%.Dumitru Sandu Unde sunt satele de maximă dezvoltare/sărăcie Nivel regional.cele patru judeţe care în 1992 aveau gradul maxim de dezvoltare rurală – Sibiu. declin de dezvoltare:judeţele foarte sărace ale Moldovei – Botoşani. Figura 7). Compararea celor două hărţi din Figura 7 realizate cu date de la ultimele două recensăminte. puternic manifestă în anii 1990. la nivelul anilor 2000. în Ialomiţa. acestea trec din categoria judeţelor sărace în cea imediat inferioară de „foarte sărac‖. reducere a sărăciei:sărăcia din satele din sudul Munteniei. amplitudinea de „dezvoltare-sărăcie comunitară rural‖ s-a menţinut la un nivel foarte apropiat la cele două momente de referinţă. Judeţele Ialomiţa.

în restul ţării sărăcia rurală se manifestă pe arii subjudeţene (Figura 8). Nivelul mediu de dezvoltare socială a satelor pe judeţe : 1992 (a).Dezvoltare comunitară şi regională Jude te me diu de zv oltate SATU_MARE MARAMURES BOTOSANI SUCEAVA IASI NEAMT MURES HARGHITA HARGHITA ALBA HUNEDOARA Jude te foarte sarace SALAJ BISTRITA-NASAUD BIHOR CLUJ ARAD Jude te de zv oltate TIMIS BACAU VASLUI SIBIU BRASOV Jude te foarte COVASNA de zv oltate ARGES BUZAU PRAHOVA DIMBOVITA ILFOV OLT GIURGIU TELEORMAN GALATI CARAS-SEVERIN GORJ MEHEDINTI DOLJ Jude te sarace VILCEA BRAILA TULCEA IALOMITA CALARASI CONSTANTA (a) Jude te de zv oltate SATU_MARE MARAMURES BOTOSANI SUCEAVA IASI NEAMT MURES HARGHITA ARAD ALBA TIMIS HUNEDOARA SIBIU BACAU COVASNA BRASOV Jude te foarte de zv oltate BUZAU PRAHOVA DIMBOVITA ILFOV Jude te sarace DOLJ OLT GIURGIU TELEORMAN BRAILA TULCEA GALATI Jude te foarte sarace SALAJ BISTRITA-NASAUD BIHOR CLUJ Jude te me diu de zv oltate VASLUI ARGES CARAS-SEVERIN GORJ MEHEDINTI VILCEA IALOMITA CALARASI CONSTANTA (b) Figura 7. marcată de sărăcie compactă la nivel de judeţ. departe de marile axe de circulaţie rutieră. Comunele sărace din insulele de sărăcie se află situate. majoritar. 2002 (b) Nivel comunal . la marginea judeţelor. exceptând Moldova estică. Constatarea este în linie cu ideea geografilor şi sociologilor care susţin că „drumul face viaţa 137 . Reprezentarea cartografică a sărăciei la nivel de comună evidenţiază faptul că.

drumul şi accesibilitatea instituţională. sunt satele de deal/munte. Satul central median era de 3. Şansele sporite de comunicare cu oraşul şi de accesibilitate instituţională acţionează ca principală forţe de atracţie a migranţilor dinspre satele periferice spre cel central în spaţiul aceleiaşi comune.Dumitru Sandu socială‖. cu statut de centru la nivel de comună. de regulă. Populaţia mediană a unui sat periferic de peste 19 locuitori era de 392 persoane. 138 . la rândul lor se află situate. Cum inerţialitatea statului centru de comună este foarte mare. Funcţionează şi relaţia de sens invers: anumite sate au fost desemnate centru de comună dat fiind nivelul lor sporit de dezvoltare. departe de drumuri modernizate şi de oraşe mari şi cu statut periferic în cadrul comunei de care aparţin. principalele centre de furnizare a serviciilor comunitare de tip sanitar. In consecinţă. se înregistrau 12401 sate de peste 19 locuitori. Viaţa socială a satelor este puternic dependentă de localizarea lor. aduce beneficii în special sub aspectul şanselor de modernizare a infrastructurii fizice şi sociale. satele de la margine de judeţ ajung frecvent să fie departe şi de drumurile modernizate şi de marile oraşe. spaţiale. în centrul judeţului. în timp. Figura 8 Comunele funcţie de nivelul de dezvoltare DEVCOM .6 ori mai mare decât cel periferic iar satul mediu central avea de 3. rezultă că o serie de bunuri comunitare ajung să fie asigurate preponderent pentru satul „cu primăria‖ tocmai în virtutea centralităţii sale administrative şi. faţă de 1415. Satele „centrale‖86 în cadrul comunei sunt cele pe teritoriul cărora se află primăria şi. cu şanse sporite de bunăstare. Prezenţa sediului de primărie pe teritoriul satului este un fapt administrativ care. La celălalt pol. Din total populaţie rurală. Migraţia intracomunală ajunge astfel să contribuie la accentuarea decalajelor 85 Harta la nivel de comună a fost prezentată iniţial în cadrul dezbaterilor CASPIS asupra harţilor sărăcieia. Satele cele mai sărace sunt cele izolate în câmpie. Aplicaţia pentru realizarea hărţii a fost rulată de Amalia Virdol. 200285 Nivel de sat . apropiate de drumuri europene şi de oraşe mari . la nivelul mediului rural. 86 La recensamântul din anul 2002. de oportunităţile pe care le oferă oraşul. cifra corespunzătoare pentru satul de tip central. preponderent. de multe ori. educaţional şi economic.4 ori mai mulţi locuitori decât cel periferic. Drumurile de rang european trec de obicei prin centrele judeţene iar acestea. 52% locuia în sate periferice.

2 aproape peste 100 mii loc 69. din apropierea drumurilor modernizate şi marilor oraşe.8 38. Diferenţierile asociate cu zona geografică nu sunt însă numai de tip agricol-neagricol.6 38. Oportunităţile de comunicare asociate cu plasarea satului în apropierea unui drum modernizat sporesc considerabil şansele de dezvoltare socială (Tabelul 9). un nivel de viaţă mai scăzut decât în cazul satelor de deal-munte. cu şanse maxime de dezvoltare socială se află satele centrale .Dezvoltare comunitară şi regională de dezvoltare dintre satele centrale şi cele periferice. din apropierea oraşelor mari.9 55.5 41. Tabelul 10. Nivelul mediu de dezvoltare a satelor* funcţie de localizare. Satele de deal-munte au în mai mare măsură condiţii favorabile pentru creşterea animalelor. normalizat cu scorul Hull. Factorii ecologici menţionaţi acţionează cumulativ.9 de câmpie 35. fără variabila grad de izolare.4 37.1 39. departe de drumuri modernizate şi de oraşe mari. situate la câmpie (Tabelul 14).3 36. spre exemplu.9 46.9 total sate 65. pe tipuri de sate .9 de câmpie 37.3 48.3 59.9 40. prin cumularea mai multor indicatori de dezvoltare socială. 2002 Localizare sat fata de drum european departe departe aproape aproape total sate Oraşul cel mai apropiat are sat central de deal/ munte 40. Tot în seria condiţionărilor de dezvoltare de factură ecologică este de menţionat şi mărimea oraşului vecin: satele apropiate de oraşele mari tind să fie mai dezvoltate decât cele aflate în preajma unor oraşe mici.0 36.1 61. influenţează şansele de dezvoltare prin intermediul structurii ocupaţionale a populaţiei.8 59.2 38. în 2002. situarea satului în zone de deal/munte sau de câmpie. Mediul natural.1 aproape sub 100 mii loc.6 50.4 sat periferic de deal/ munte 37.3 total sate sub 100 mii loc.0 39. Datele asupra celui mai apropiat oraş se referă la momentul 1998 . specifică zonelor de câmpie. Tabelul 9.4 62. cu statut periferic în cadrul comunei şi localizate la câmpie.5 43. independent de statutul central sau periferic al satului de referinţă.1 total sate sub 100 mii loc. ci şi pe indicatori specifici.3 41. folosind scorul factorial rezultat din indicii UMANVIL.9 51. activitate căreia îi sunt asociate venituri mai mari decât culturii plantelor cerealiere.4 sat periferic de deal/ munte 48.9 38.6 39. La polul opus. Urmare a acţiunii tuturor mecanismelor menţionate.6 52.1 39. implicit. Regularitatea respectivă este vizibilă nu numai la modul agregat. depărtate de drumurile modernizate. Suprafaţa locuibilă maximă este specifică satelor de câmpie. N=12092.4 44. Suprafaţa locuibilă pe locuinţă. satele centrale înregistrau. peste 100 mii loc 139 .5 37.3 ori mai mare decât cele de tip periferic. peste 100 mii loc 49.8 39. 70.1 Pentru calcule a fost utilizata varianta DEVSAT2002 redusă.8 de câmpie 55.5 51.4 36.4 37.7 70. Contează şi natura ocupării agricole. Suprafaţa locuibilă pe locuinţă. DEMPOT şi QBUILD.5 53.0 36. 2002 Localizare sat fata de drum european departe departe Oraşul cel mai apropiat are sat central de deal/ munte 65. Satele cele mai sărace sunt cele izolate.8 de câmpie 42. este minimă în cazul satelor periferice.5 47. peste 100 mii loc sub 100 mii loc. Ocuparea agricolă specifică zonelor de câmpie are asociate venituri mai reduse şi.9 44.2 49.5 37. un nivel mediu de dezvoltare socială de 1.

aproape de centrul de judeţ. apropierea faţă de marginea de judeţ favorizează sărăcia în special pentru satele din Banat şi Moldova. în Banat şi în Moldova. Apropierea faţă de drumurile modernizate favorizează dezvoltarea în cel mai înalt grad în Transilvania. şi în reducere în Muntenia şi Transilvania. pondere 87 Extras din Dumitru Sandu. Grila care operează cu numai opt criterii a fost realizată prin renunţarea la patru itemi de sărăcie comunitară (mortalitate infantilă. 140 . ca sociologi. operând ulterior cu o grilă mai suplă. are un impact din ce în ce mai mare . cu datele statistice disponibile. O comparaţie între condiţionările ecologice ale dezvoltării satelor la momentele 1992 şi 2002 indică o sporire considerabilă a rolului pe care drumul îl are în viaţa rurală.Dumitru Sandu Mediile pe tip de sat au fost calculate prin ponderarea mărimii medii a locuinţei pe sat cu populaţia care locuieşte pe teritoriul acestuia. In aceste regiuni satele mai dezvoltate sunt situate în apropierea drumurilor europene. program din partea Băncii Mondiale) (Despina Pascal. cu o grilă considerând . Mariana Moarcăş şi. satele sărace apar ca fiind departe de drumurile modernizate şi cu localizare la marginea de judeţ. în primele runde de selectare a proiectelor. Sărăcia comunitară ca izolare (grila FRDS)87 Iniţial. de rang european. FRDS a lucrat . începând din 1998-1999. Practic. de obicei. în Transilvania. Condiţionarea naturală legată de zona geografică s-a menţinut relativ constanta in intervalul de timp menţionat. Cristina Vladu. 2003:141-146 88 Fundamentarea iniţială a metodologiei de identificare a unui sat sărac printr-un set de criterii a fost făcută de către o echipă complexă. In schimb. pentru a măsura sărăcia/dezvoltarea la nivel de judeţ şi comună (a rezultat un indice al dezvoltării comunei COMDEV. de 3 din 8 criterii (vezi Caseta 10). A locui la margine de judeţ implică. Maria Sandor. Crişana-Maramureş şi Banat. în speţă. că un sat este sărac dacă satisface cel puţin patru din 10 criterii88. în cazul Transilvaniei şi al regiunii Crişana-Maramureş . coordonata de Ana-Maria Sandi (coord. 1998). Apropierea faţă de drumurile modernizate. Apropierea faţă de drumurile modernizate şi faţă de centrul judeţului sunt singurele criterii care condiţionează în acelaşi mod dezvoltarea satelor la nivelul tuturor regiunilor istorice ale ţării. Marginea de judeţ contează cel mai puţin pentru dezvoltarea satelor la nivelul regiunilor istorice cu grad ridicat de modernizare. Dobrogea este o regiune de excepţie din perspectiva criteriului respectiv. Condiţionarea ecologică naturală – localizarea geografică – este mai puţin importantă în regiunile de peste munţi. Regularităţile menţionate anterior cunosc o puternică variaţie regională. care a lucrat destul de bine în relaţie cu alţi indicatori. în zone de deal-munte. Pentru comparabilitate voi introduce în continuare o scurtă descriere a unui alt procedeu de măsurare a sărăciei comunitare dat de grila folosită de către Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS) pentru identificarea unui sat sărac.) (Sandu. Modelul schiţat prin descrierile anterioare este valabil în special pentru satele din Muntenia şi din Moldova . Numai aici satele mai dezvoltate sunt situate în zonele de joasa altitudine. accesibilitate redusă la serviciile sociale care au maximă concentrare în oraşul capitală de judeţ. la grila de sărăcie a satului s-a ajuns după ce au fost efectuate multiple analize. Dependenţa dezvoltării comunitare de apropierea faţă de centrul de judeţ pare să fi fost în creştere pentru satele din Moldova şi Oltenia. Alfred Bulai şi subsemnatul). regiuni predominant sărace. la modul convenţional (dar şi în funcţie de resursele financiare de care dispunea). Peste tot.

Rata mortalităţii infantile în sat a fost de peste 50 la mie în perioada 1995-1998. Singurii agenţi economici din sat activează în domeniul comerţului sau alimentaţiei publice. Rezultă că sărăcia estimată prin grila FRDS este una asociată preponderent cu accesibilitatea la bunuri şi servicii publice (electricitate. număr de aparate TV şi număr de autoturisme proprietate personală). Nu există nici un mijloc de transport în comun (privat sau de stat) care să treacă cel puţin o dată pe zi prin sat sau care are staţie la o distanţă mai mică de 2 km de sat. Mai mult de 50% din copiii din clasele I-IV şi/sau V-VIII fac mai mult de o oră până la şcoală folosind mijlocul de transport obişnuit. este foarte probabil că în spatele valorilor pe care le au aceşti indicatori se află încă alte doua tipuri de distanţe: de la majoritatea gospodăriilor din sat la locul unde funcţionează instituţia sau serviciul de referinţă şi distanţa de la satul în cauză la cel care este centru de comună. la nivel de sat. servicii de sănătate. de către membri ai grupului de iniţiativă care propune proiectul la FRDS. a adăugat doi (referitori la sectorul economic privat şi la transportul public) şi a adus specificări pentru unii dintre indicatorii menţinuţi din vechea grilă. de care nu este legat nici prin cale ferată.000 locuitori este mai mare de 25 km. nici printr-o cursă rutieră. În mod particular contează distanţa faţă de cel mai apropiat oraş de cel puţin 50 mii locuitori (criteriile 4. Pentru a ajunge la un doctor cu mijloacele de transport obişnuite. sociologii care au fundamentat-o au propus eliminarea criteriilor care erau asociate frecvent cu erori de raportare de către comunităţi dar şi cu ambiguităţi marcate de interpretare. Mai puţin de 5% din gospodării au telefon funcţional. servicii şcolare. servicii comerciale). Din cele opt criterii ale grilei .Deşi nu se înregistrează decât distanţa până la cel mai apropiat oraş. iar pentru mai mult de 50 % din locuitori accesul la apa potabilă se face cu dificultate). Pentru a ajunge la un doctor majoritatea locuitorilor au nevoie de mai mult de două ore.‖ 141 . Mai mult de 30 % din populaţia sa depăşeşte vârsta de 60 ani. Distanţa faţă de cel mai apropiat oraş cu mai mult de 50. Mai mult de 60% din gospodării nu sunt conectate la reţeaua de electricitate. completarea datelor pentru aplicarea grilei se face de către localnici. Peste 60 % din case nu au electricitate. Deoarece valorile pentru indicatorii de sărăcie nu există. în varianta II a grilei.Dezvoltare comunitară şi regională vârstnici. în statistici oficiale. Satul se găseşte la o distantă de peste 30 km de oraş.6). majoritatea locuitorilor au nevoie de mai bine de două ore. Peste 50 % dintre copiii de vârsta şcolară au nevoie de mai bine de o oră pentru a ajunge la şcoală cu mijloacele de transport obişnuite. cinci sunt explicit corelate cu distanţa ca factor de accesibilitate la diferite servicii comunitare. Nu există telefon în sat.5. Sub 2 % din gospodării posedă automobil proprietate personală. În consecinţă.‖ Varianta II 89 Un sat este sărac dacă satisface cel puţin trei dintre următoarele 8 criterii: „Mai puţin de 50% din gospodării au acces la apă potabilă în curte sau la poartă. Caseta : Grila FRDS pentru identificarea satelor sărace Varianta I Un sat este sărac dacă satisface cel puţin patru din următoarele 10 criterii: „Nu există acces normal la o sursă de apă sigură (nu există apă în sat. servicii de transport şi comunicare. Numărul aparatelor TV la suta de locuitori este mai mic de 4.

faţă de drumurile moderne. Infrastructura satelor identificate ca sărace prin grilă FRDS este mai săracă decât în restul comunităţilor – au mai puţin locuinţe cu apă curentă. posibile reţele de firme interesate în accesarea fondurilor pentru accesarea proiectelor FRDS etc. nu şi pe cele care au statut de sate componente ale unor oraşe. o influenţă semnificativă pare să aibă însă şi modul în care a fost proiectată grila de identificare a satelor sărace. vezi Voicu et al. Regăsim în datele analizate ideea anterior formulată a sărăciei comunitare ca expresie a combinării mai multor distanţe – faţă de centrul comunei. Izolarea satelor sărace este dată nu numai de distanţa lor sporită faţă de oraşe ci şi prin faptul că tind să fie mai depărtate şi în raport cu drumurile europene şi cu centrul de judeţ. Accesul la aceste date mi-a fost facilitat prin amabilitatea doamnei directoare Liliana Vasilescu şi a domnului Alexandru Trică. vezi lucrarea din care provin extrasele acestui subcapitol. capacitatea comunitară de autoorganizare. Evaluările cuprinse în subcapitol sunt strict personale şi nu vizează Fondul sau calitatea mea de fost membru (1998-2002) în Consiliul Director al acestei instituţii. în special cele din Câmpia Română. au o prezenţă relativ redusă sub aspectul cererilor formulate pentru granturi FRDS. diferite variante. intracomunală şi intraregională. sărăcia satului apare . 91 Fişierul de bază pe care desfăşurăm analiza în continuare cuprinde 1281 de sate care au depus la FRDS 1604 proiecte de grant. în mod convingător. 2003 :141-149 142 . Cererile care sosesc la Fond vin . 2002. şeful compartimentului de sistem informaţional din Fond. efecte de difuziune spontană a informaţiei despre oportunităţile FRDS. 2002). mai multe locuinţe construite din chirpici sau paiantă. de asemenea. criteriile cu care operează Fondul au o receptare predominant bună (Voicu et al.Dumitru Sandu Sursa: Manualele de operare ale FRDS. că grila FRDS „lucrează‖. Particularităţile de localizare a satelor care au formulat cereri la Fond ne pot permite o evaluare corectă a funcţionalităţii efective a acestui instrument de diagnoză socială91. Cu toate acestea. după cum îmi revine şi responsabilitatea asociată cu modul de interpretare a datelor. plus inegalitatea foarte mare între judeţe sub aspectul numărului de sate care ajung să formuleze cereri de grant? În astfel de diferenţieri „joacă‖ o multitudine de factori: numărul de sate din judeţ. duce la identificarea unor sate care sunt realmente mai puţin dezvoltate sau mai sărace decât restul satelor ţării . Sandu. intervenţia facilitatorilor de la Fond sau a celor care vin din partea altor instituţii. faţă de centrul judeţului. ca fiind predominant un fenomen de slabă dezvoltare instituţională locală şi de relativă izolare (intrasătească. localizate mai departe de oraşe93. din comune. faţă de oraşele mari. Modul de prelucrare. La nivel local. 93 Pentru argumentările cantitative. în cadrul proiectului menţionat al Universităţii Bucureşti. faţă de oraşul cel mai apropiat.90. îmi aparţine. 90 Pentru o excelentă analiza a acestor factori. din sate cu populaţie mai redusă decât media naţională. în raport cu oraşul). integrarea fişierului respectiv în baza de date COMREG pe care am elaborat-o la nivel de sat. clar. 92 Analiza are în vedere numai satele din mediul rural. în comunităţile care au formulat cereri la FRDS. de circulaţie europeană şi . gradul de implicare a instituţiilor locale şi judeţene în desfăşurarea procesului. majoritar. deci. Pentru autorii grilei. Datele disponibile pentru comparaţia între satele care sunt considerate ca sărace prin aplicarea grilei FRDS şi restul satelor României92 indică . Dincolo de aceştia. De unde derivă această situaţie. o serie întreagă de judeţe cunoscute ca sărace. numărul de sate sărace.

de transmitere a informaţiei pe cale multiplă. După cum a rezultă din analizele anterioare. Dacă satul este la distanţă mare faţă de un oraş mare şi nu este centru de comună atunci probabilitatea ca sărăcia comunitară să fie mare este semnificativ mai ridicată decât pentru satele apropiate de oraşe care sunt centru de comună. 143 . Acestea au intrat într-un proces de contagiune socială. Satele identificate ca sărace. un număr mai mic de criterii de sărăcie. între numărul de criterii de sărăcie pe care le satisface în medie un sat cu grant FRDS şi dezvoltarea judeţului nu apare o legătură semnificativă. De ce? Factorii care oferă o posibilă explicaţie sunt . Prin grilă nu se măsoară sărăcia tuturor satelor României ci numai cea a satelor care au depus cereri de grant la FRDS. Fie pentru că grila cu care se măsoară sărăcia are anumite deficienţe. fie pentru că facilitatrea promovată de Fond şi de alţi agenţi a fost slab asociată cu sărăcia judeţeană. sărăcia comunitară mai puţin prezentă la câmpie comparativ cu zonele de munte sau de deal? Sau imaginea rezultă pur şi simplu din limitele pe care le are GRILA în a măsura sărăcia comunitară funcţie de relief? Este foarte probabil că tipul de relaţie statistică înregistrată indică o deficienţă serioasă a GRILEI şi nu o realitate socială. numărul de sate sărace identificate prin grila FRDS nu pare să fie semnificativ asociat cu nivelul de dezvoltare a judeţului. sate cu număr de locuitori relativ redus. In pofida faptului că nivelul de sărăcie a judeţului în care se află satul a fost considerat drept criteriu important pentru orientarea facilitării. fie din cauza puternicelor mecanisme de contagiune socială. prin regularităţi de vecinătate şi de istorie. indiferent de regiunea istorică. într-adevăr. cu mai multe criterii de sărăcie satisfăcute. sat periferic. mai mulţi. grila de măsurare a sărăciei de sat operează în mod consistent. Satele din zona de câmpie (cu pondere mare de teren arabil în total teren agricol) satisfac .Dezvoltare comunitară şi regională Dintre toate distanţele menţionate. cu infrastructură proastă etc. după cum am menţionat deja. cele mai importante sunt cele de la sat la oraş şi de la sat la centrul comunei . Surprinzătoare este relaţie dintre GRILĂ şi tipul de relief unde este localizată comunitatea. tendenţial. Este . sunt prezente în contexte regionale care favorizează sărăcia – distanţă mare faţă de oraş.

pentru ca e bine sa fie reamintit. pentru cazul Romăniei. banală: care sunt. generic. Ele sunt altceva. Politica de dezvoltare regională în România. în clipa de faţă. care pleacă de la raportul menit să fundamenteze politica regionala a ţării95 poate merge in două sensuri: politica de dezvoltare regională . Acest lucru trebuie reamintit. s-a 94 Transcriere a intervenţiei pe care am prezentat-o la dezbaterea „Decupaje teritoriale şi politică de dezvoltare regională în România”. in principal. 95 Guvernul României. dl. Răspunsul îl ştiţi. unităţile teritoriale relevante pentru analiza regionala judeţ. prof. de fapt. care se cheamă ―politica regionala in Romania‖. pas cu pas şi este de văzut cum ne orientam in spaţiul lor problematic. Daca vrei sa realizezi înţelegere de regionalisme culturale. Sunt regiuni pragmatice. Comisia Europeană. este o excelenta baza pentru o astfel de discuţie. ştiu că. - Cele opt macroregiuni de dezvoltare propuse prin Carta verde. organizată la Centrul de Cercetări Demografice al Institutului Naţional de Cercetări Economice. prof. 7. 1998.Dumitru Sandu PARTEA A DOUA : DEZVOLTARE REGIONALĂ Carta Verde –fundament şi provocare în noua dezvoltare regională din România 94 Evident ca o discuţie. Materialul pe care am avut şansa de a-l avea înainte. nu poți renunța Ia regiunea istorica. avem a ne centra pe două categorii mari de probleme: măsurarea în domeniul dezvoltării regionale şi pe interpretarea diferitelor rezultate de măsurătoare. 1998. am să pun accentul pe aspectele de cercetare (de cercetare regionala). ne tot ducem pe aceasta opoziţie dintre estul şi vestul tarii. Poate să pară şocant ceea ce spun eu acum. 1997 96 Intervenţiile la dezbatere au fost publicate în Decupaje teritoriale şi politică de dezvoltare regională în România. Centrul de Cercetări Demografice. dintre Vechiul Regat şi Transilvania? Ce implicaţii politice are aceasta chestiune? Întrebările sunt grele dar trebuie luate aşa. Biblioteca Demographica No.la fel de bine ca şi mine: nu exista o unitate de analiză regionala valabilă pentru tot şi toate. E limpede ca raportări de acest gen pot fi produse numai în măsura in care păstrăm clar linia de demarcaţie dintre ştiinţă şi politica socială. sau poate merge in sensul celalalt ce e de făcut in domeniul cercetării regionale. coordonată de regretatul profesor Vladimir Trebici.cum sa fad dezvoltarea regionala a ţării . pentru ca regiunile istorice. este intitulată « Decupaje teritoriale şi analiză demografică » 144 . agroregiune. e o problema simplă. nu au omogenitate socialeconomica în interior. N-ai cum. Dat fiind faptul ca ne aflam la un centru de cercetare ştiinţifică. în mare. Putem fi eficienţi în domeniul politicii publice. Deja ne confruntam cu o avalanşă de unităţi. Comunicarea profesorului Trebici . Trebici intervine cu o întrebare retorică. regiune istorica. menite să ajute la rezolvarea unor probleme social-economice. Cei care ştiu istoria acestei „poveşti ştiinţifico-aplicative‖.Carta verde. au. - La nivel de măsurare. ―Decupaje teritoriale şi analiza regională‖96. Academia Română. Vladimir Trebici. sunt regiuni proiect. in domeniul politicii sociale. regiune de dezvoltare. Regiunile de dezvoltare pe care le propunem in Carta verde nu au realitate socialeconomică. comună. în clipa de faţă. dar de mare profunzime: ce facem. Care sunt cele mai bune? Şi. Revenind la câteva dintre problemele pe care le cred esenţiale pentru cercetarea regională în România. inclusă în caietul dezbaterii. semnat de dl. ca sa ne complice viaţa. daca ştim să ne facem meseria ca cercetători. realitate culturala. As zice ca.

Covasna. pe un consistent temei metodologic . Prahova. Teleorman. Bistriţa-Nasaud. cooperare sau parteneriat etc. Olt. precum alocarea de fonduri. puteau fi considerate ca arii prioritare sub aspectul sărăciei. Neamţ. Hunedoara NORD-VEST Cluj.Dezvoltare comunitară şi regională început cu o foarte atenta analiză a similarității judeţelor sub aspectul dezvoltării lor. ………. Acestea din urmă sunt cele mai omogene regiuni ale ţării în prezent. să fie realizată prin interacţiune între specialişti în dezvoltare regională. decidenţi şi populaţii la nivelul regiunilor. să fie astfel făcută. pot fi considerate ca elemente componente ale unui proces pe termen lung de specificare şi testare. de mediu etc. caracterizate prin profiluri asemănătoare de probleme. Calaraşi* SUD-VEST Dolj. regruparea regiunilor de similaritate în regiuni de dezvoltare. 97 Cele 15 subregiuni de dezvoltare propuse prin Carta verde: Regiuni de dezvoltare Subregiuni NORD –EST Botoşani. harta 2). Prin asterisc sunt marcate subregiunile care. pornind de la principiile care stipulează ca definirea regiunilor: să fie orientată în sensul identificării problemelor teritoriale. Mureş. Sălaj* CENTRU Braşov. la momentul 1997.). Bihor. SUD-EST Braila. Funcţie de aria de cuprindere şi de criteriul de structurare. Mehedinţi. Iaşi* . Harta subregiunilor de dezvoltare are o configuraţie foarte apropiată de cea a ariilor culturale (vezi capitolul „ariile culturale ca matrice de sociabilitate‖ şi graficul din acest capitol cu gradul de urbanizare a ariilor culturale.). Bacau. Satu-Mare. Dâmbovita. de tipul infrastructurii de comunicare sau al sistemelor de interacţiune umană (8 regiuni de dezvoltare.. respectiv regiunile de dezvoltare şi ariile prioritare. Maramure-Sălaj-Bistriţa-Năsăud din Regiunea de Nord-Vest). Vaslui. încât să permită identificarea unor spaţii adecvate pentru anumite tipuri de acţiuni. industriale. O arie prioritară este o grupare de oraşe. Diversitatea problemelor regionale impune o diversitate corespunzătoare a unităţilor de politică regională (UPR).Vrancea. Suceava. UPR ar putea fi : subregiuni de dezvoltare97 ca judeţe sau grupări de judeţe din cadrul aceleiaşi regiuni caracterizate prin probleme severe cu caracter global sau specific (exemplu: TeleormanGiurgiu-Călăraşi-Ialomiţa din Regiunea de Sud. Sibiu. 145 . Harghita. Buzau* SUD Argeş.) sunt definite ca tipuri de arii problemă. Alba BUCURESTI. sub aspect social şi cultural. Giurgiu. Maramureş. indicator pentru nivelul lor de dezvoltare. aplicarea diferenţiată a taxelor. Caseta : Unităţi de bază pentru politica regională – extrase din Carta verde Unităţile de bază pentru politica regională (UPR). Şi au fost determinate grupe. Caras-Severin. Gorj. clustere de similaritate. Galaţi. Subregiunile cu probleme specifice de dezvoltare (agricole. Determinarea lor .Procesul de definire a regiunilor de dezvoltare implică următoarele stadii: identificarea judeţelor vecine cu profiluri economice şi sociale similare (15 grupări de judeţe …. rezolvabile prin politici regionale. Constanţa. Tulcea . Vâlcea VEST Timiş. continue sub aspect teritorial. precede şi fundamentează delimitarea subregiunilor de dezvoltare. comune sau judeţe. definite prin relaţii funcţionale. Ialomiţa. Arad. subgrupe.

în acelaşi timp. în bună măsură este cel de a identifica in cadrul acestor macroregiuni de dezvoltare. Fiecare dintre acestea ar putea avea o funcţie regională distinctă: regiunile de dezvoltare pentru a orienta politica regională a guvernului. definite ca subregiuni sau grupări de localităţi. regiunile relevante.coordonatorul grupului. geografi. Intre nordul Munteniei şi sudul Munteniei. precum cele metalurgice (Hunedoara. arii cu probleme complexe (Munţii Apuseni. 98 Delimitarea regiunilor de dezvoltare a implicat nu numai o fundamentare ştiinţifică (vezi pentru detalii Carta verde. agricultură. un cadru de cooperare între judeţele implicate in situaţia respectivă.). Ele sunt un cadru. Sălaj şi Bistriţa-Năsăud etc. ci şi autorităţile la nivel de judeţ. cu grad ridicat de poluare etc. în sensul reducerii dezechilibrelor teritoriale majore de dezvoltare între ariile cele mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate. şi de grupări omogene de judeţe. cu declin industrial. In Carta verde exista undeva un tabel cu subregiuni de dezvoltare 15 subregiuni de dezvoltare. Deci nici vorba să susținem ca acestea sunt regiuni omogene. economistul Victor Platon şi Dumitru Sandu ca sociolog) a desfăşurat ample consultări în ţară cu urbanişti. în bună măsură. . arii miniere (Valea Jiului. Subcarpaţii Olteniei). Denumirile de unităţi pentru politica regională. să contribuie la rezolvarea unor probleme pe termen lung. urbaniști din echipa care a lucrat la acest proiect). Să luăm exemplul regiunii Sud. sponsorizat de Guvernul României şi Uniunea Eropeană în cadrul programului Phare care a gestionat întregul proiect.) ci şi un amplu proces de consultare publică. Asupra lor trebuie să ne focalizăm. Delta Dunării). Buzău). grupări de comune sau oraşe învecinate cu probleme similare complexe din cadrul aceleiaşi regiuni sau din judeţe învecinate. 12-13 mai 1997. Pasul pe care trebuie să-l facem.Dumitru Sandu grupări de comune sau oraşe învecinate. pentru că noi avem simultan nevoie de decupaje pragmatice. Mac rore giun ile98 sunt o combinare de regiuni de similaritate cu criteriul de funcționalitate (bine susţinut de colegii mei economiști.). ruptura este imensa. ar putea fi menţionate (harta 3): arii de sărăcie (podişul Moldovei. ariile prioritare pentru a permite structurarea unor programe specifice de dezvoltare în domeniile industrie.. John Bachtler de la Universitatea din Strathclyde. de amploarea consultărilor implicate în dezbaterea publică a noii politici regionale a României este volumul Documentele Conferinţei.. In schimb. şomaj. comună sau oraş. 146 . economişti dar şi cu reprezentanţi ai ministerelor. în legătură cu statistica. regiunile de dezvoltare sunt cel mai bun cadru de implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională. Câmpia Română. precum macroregiunile. ca să putem acţiona. anterior menţionate specifică aceste unităţi-ţintă. având ca actori nu numai guvernul. dar nu sunt regiuni omogene. Banat) sau cu industrie chimică şi petrolieră (Ploieşti. Reducerea disparităţilor în rezolvarea problemelor regionale implică o politică regională cu multiple acţiuni şi unităţi teritoriale ţintă. Ca exemple de arii prioritare identificate prin regruparea comunelor şi oraşelor cu probleme similare. Documentul care dă seamă. aşa cum sunt conturate în clipa de fata. Piteşti). sunt în mod deosebit utile pentru reducerea disparităţilor intraregionale……. cu sol degradat. Ariile prioritare. susținem că ele pot. cu probleme similare specifice din cadrul aceluiaşi judeţ sau din judeţe învecinate (exemplu: arii miniere. statisticieni. arii cu soluri degradate (Vrancea. arii de declin industrial. societăţii civile dar şi în străinătate cu experţi precum prof. mediu înconjurător etc. geograful Ioan Ianoş. urbanistul Gabriel Pascariu. Echipa Ramboll din cadrul programului Phare care a realizat Carta Verde (Torben Nørkær Hansen .

3 38. Este nevoie. In paranteză fie spus. elaborate în Romania. Pentru ca ştim foarte bine ca există atâţia indici de dezvoltare câte echipe de cercetare există.0 date: INS. ultimul este de departe mult mai bun decât ceea ce s-a făcut anterior. ştim foarte bine de la Becker încoace. 147 . Oltenia sud.7 40. ―le declarăm defavorizate‖.2 52.5 43. E nevoie sa evitam orice tendinţă de dogmatizare a cunoştinţelor deja achiziționate.5 44. între altele. parlamentar) ‗Cum identificăm zonele defavorizate?‖ Soluția venită de-acolo: ―Ați făcut un indice foarte bun. dar echipa care a lucrat la Carta verde a propus un altul.U.0 100. Nu se poate lucra aşa. Fondul greu al diferenţelor de dezvoltare social-economică este capitalul uman care.7 54.6 41. de ce n-ar merge bine şi la nivel 99 Preluare după Guvernul României.1 Sursa de 43..9 36.0 20.3 60.6 51. înseamnă şi informație profesională.Dezvoltare comunitară şi regională Regiunile de dezvoltare ale României 99 Pasul următor va fi acela de elaborare a unor regionalizări specifice.D. exista I.8 48.2008.0 baza de date - Mai departe. e copilărească. Politica de dezvoltare regională în România.1 92.U. am urmărit seria celor trei rapoarte ale dezvoltării umane. Comisia Europeană. Si acest lucru se poate face. de o regionalizare a ţării pe capital uman. în continuarea liniei Golopenţia.6 46. in profit teritorial.D. 80. vedem care sunt judeţele care se afla 20% sub media naţionala la acest indice‖ şi gata. % Total România Bucuresti-Ilfov Banat Maramures MM SM Crisana AD BH Transilvania de sud BV SB Transilvania de vest CJ HD Transilvania de centru AB MS Transivania de sud-est CV HG Transilvania de nord SJ BN Dobrogea Muntenia de nord-est BR OT Oltenia de sud MH DJ BZ… Muntenia de nord.6 60.. L-au calculat pentru ca au zis aşa: ―Daca acest indice merge bine la nivel naţional.4 64.3 68. Asta e o soluţie utopica.9 51. In anii anteriori cercetătorii l-au calculat (istoria este teribil de instructive). Urbanizare pe arii culturale 1. Trebuie nişte masuri foarte bine gândite. săracă Muntenia dede nord VL GJ Moldova de est cu oraseBT VS… Moldova de est SV NT mari Moldova de vest saraca BC VR 0. nu înseamnă numai educație.0 60.0 55.01. (indicele dezvoltării umane).5 71. ci înseamnă şi stare de sănătate. 1997.Carta verde. Exemplu: (discuţie undeva in spaţiul guvernamental . pentru ca s-a renunțat la I. înseamnă mult mai multe lucruri.

să facem şi abordări în profunzime. au o valoare de cunoaştere deosebită. ierarhie in care Gorjul se afla pe primul loc. din structura de vârstă.m. sociala. Cred ca n-avem de ales. atâta tot.com/bazededate şi caseta pe tema atlasului social din cadrul acestui capitol.. a avansat considerabil un alt gen de abordare spaţială.mediu rezidenţial‘. de Bucureşti ş. regional. Constanţa rural. Lucrând în acest domeniu.d.sandu. Regionalizările pornind de la microunităţi teritoriale de maximă omogenitate. Dacă te uiţi din perspectiva rurala e una. după ce spui foarte clar: sunt folositoare pentru asta. - Revenind puţin la regiune istorică. Au renunţat la această idee şi bine au făcut. De foarte multe ori generează artefacte statistice: adunăm mere cu pere şi facem ierarhie. de exemplu (câtă vreme analiza o faci la nivel de judeţ). Ideea veche a atlasului social al României. precum satele. nu sunt diferenţe culturale. ţară africană? Toate aceste chestiuni trebuie făcute clare. 148 . sa lămurim faptul că multe dintre diferenţele care sunt in clipa de faţa intre Moldova şiTransilvania.googlepages.m. Variantele posibile sunt câteva: sa te faci ca nu vezi că sunt diferenţe şi să mergi în continuare pe ţara ca întreg. dar sunt greoaie astfel de masuri. şi o revistă de dezvoltare regională nu avem. dar nu le dai drumul pe piaţă decât după ce ai experimentat foarte atent. totdeauna îţi apare in top. pe alte diferenţieri care sa ignore ruptura dintre Vechiul Regat şi Transilvania. foarte aproape de Timiş. fără îndoială.d. dar nu în totalitate. In momentul in care intri pe aceasta diferenţiere. Statistica nu este la fel de bogată la nivel de comună şi de oraş cum este la nivel de judeţ100. Ceea ce cred ca în clipa de faţă este extrem de util şi se poate face cu costuri relativ reduse este analiza pe o unitate care să se numească ―judeţ.d. Ce e asta? Sigur că trebuie păstrate astfel de măsuri. Dacă urmăreşti ce se întâmplă cu viaţa urbana în regiunile istorice. Unde? La nivel de comună.m. Important este nu să ignori diferenţele. Ideea de a transpune o metodologie valabila la nivel naţional pentru măsurări la nivel judeţean. clasificare in care Gorjul se afla foarte aproape de Timiş. 101 Din pacate. Ce e asta. am început sa deplasam analiza in aceasta zonă a capitalului uman la nivel de judeţ-mediu rezidenţial. asta. 2008. Pentru aceasta revistă a grupului Phare. este foarte important sa ne definim clar tipul de atitudini. spre exemplu. la relevanţa ei ca unitate de analiza.a. nu merge. Putem intra foarte bine in dialog cu Huntington şi cu oricine pe aceste probleme. in perioada ‗91 ‘95. a avut o rata a mortalităţii infantile de 42%o. „nu au mers”. spre exemplu. ci sa spui ce 100 Din 1998 şi până în momentul în care fac aceste actualizări. daca lucrurile vor merge bine101. Depinde din ce perspectivă te uiţi la aceste diferenţe. pana la sfârşitul anului va exista o revista de dezvoltare regionala in România.Dumitru Sandu judeţean?‘ Drept care a rezultat o clasificare a judeţelor pe criterii de dezvoltare umana. Mai mult. dar in special pentru mediul rural. pornind de la micro-unităţi teritoriale câştigă tot mai mult teren în condiţiile în care bazele mari de date nu mai sunt o problemă : vezi bazele de date subsumate altasului social al României la adresa http://dumitru.a. cea la nivel de sat. vezi ca ruptura dintre Constanţa urbană şi Constanta rurală este imensă. Regăseşti nişte chestiuni pe care demografii sigur le cunosc de mult vreme. Pentru o analiză regionala este nevoie. Sibiu ş. Exista în societatea româneasca o tradiţie a indicilor.. din efecte cumulate cu migraţia ş. Regiunile istorice continuă sa fie relevante. Am făcut o astfel de analiză şi. Mai departe. daca te uiţi din perspectiva urbana este altceva. poți lucra foarte bine cu 82 de unităţi care sunt judeţe-medii rezidenţiale. altă variantă este sa continui să urmîreşti ceea ce exista de-adevăratelea. super-agregaţi. la nivel de oraş? Nu. Pur şi simplu trebuie sa ducem analizele în profunzime. Braşov. În loc să lucrezi cu 41 de județe. constaţi ca diferenţele se reduc din ce în ce mai tare.a. cu care lucrez. începe sa apară prudenţa metodologica necesară. Trebuie renunţat la ea. îmi face plăcere sa anunţ că. Rezultatele sunt fascinante. Judeţul Constanţa. considerând informaţia la nivel de comuna. Sunt diferenţe care provin din structura. e nevoie sa trecem de obsesia judeţului ca unitate de analiza.

arii culturale etc.sandu. în Italia de sud şi vezi că. Este necesară intervenţia cu anumite corective. competiţia se duce pe proiecte. N-aveţi nevoie de o politica regională. 2002). regiuni istorice. te uiţi ce s-a întâmplat in Irlanda.prin abordări: .―e posibil ca locomotiva sa o ia mult înaintea vagoanelor‖. ii dai bani pentru că este sărac şi a ştiut sa-şi facă un proiect de dezvoltare care . Aş mai adăuga o specificare la cele formulate deja de către colegul meu profesorul Ion Ianoş.folosind măsuri constructiviste precum indicii sau tipologiile sau prin identificarea indicatorilor de mare relevanţă. - Este adevărat că a existat. Herseni şi Ionică.. daca nu. iau bani. atlasul social al ţării este construit în bazele de date pe care le pun în circulaţie şi prin pagina personală http://dumitru.convinge şi intră in competiţie cu alte proiecte. Unde dai bani. nişte probleme. la săraci sau la bogai? A fost deja exprimat un punct de vedere. de centru de creştere pentru zona de acolo. Caraş-Severin. Politica regionala este un corectiv. Casetă: Atlasul social al României rurale ATSRsate 102 Un atlas social este o descriere a vieţii sociale folosind unităţi comunitare sau regionale de analiză şi indicatori sau tipologii de mare relevanţă. parţial.googlepages. cu capacitate de măsurare a unor aspecte de durată şi profunzime ale vieţii sociale în profil teritorial. nu dai bani pentru ca este sărac. regiuni (judeţe. pentru ca. spun foarte clar.sav) aduce detalii au fost deja probate sub aspectul relevanţei în 102 Caseta preia extrase din subpagina personală care prezintă baza de date Atlasul social al României rurale http://dumitru. Dar aici se discută pe experienţe istorice: te uiţi ce s-a întâmplat în Portugalia. regiuni de dezvoltare. Hunedoara. care a colaborat cu noi la Carta verde.. Deci sunt centre şi centre. Schimbând registrul de la cercetare la politica de dezvoltare. într-adevăr se întâmplă ceea ce spunea unul dintre participanţii la această discuţie . Extrem de importante in acest proces sunt centrele de dezvoltare din regiunile sărace: banii nu ar trebuie. până când nivelul general mediu al ţării nu se ridică. Hărţile sunt expresia grafică a a unor baze de date şi analize care promovează abordarea de tip atlas social. Arad. regiunea in ansamblu. deşi ţări sau regiuni sărace. n-au dat la o parte aceasta uşă in plus.care vizează completitudinea unităţilor descrise prin analiză. o disputa de genul: are rost politica regionala într-o tara săracă? Am primit din partea unui expert german. chiar în istoria scrierii acestei cărţi.Dezvoltare comunitară şi regională rădăcini au. banii se dau pe proiecte de dezvoltare. pentru a contribui la rezolvarea lor. un răspuns tranşant: ―Domnilor. care încearcă sa repare ceea ce economia de piaţă nu face foarte bine.com/bazededate 149 . De fapt. Deja economia de piaţă lucrează mult mai bine în Transilvania decât în restul tarii. Dacă cei din regiunile sărace sunt capabili să facă proiecte de dezvoltare. comună/oraş.sandu.2002. Ţara e săracă. terminaţi cu prostiile astea. Mai mult. suntem datori să accentuam diferenţele. Majoritatea indicilor sau a tiplogiilor pentru care fişierul „Atlasul social al României –sate‖ (ATSRsate. .com/bazededate . nu. Iaşul poate lucra foarte bine in calitate de pol. Problema este sa dai fonduri suplimentare din fondul naţional de dezvoltare regională în centrele situate în zonele sărace. să primească regiunea Vest cu Timiş. ce sens au şi ce poţi să faci pentru rezolvarea problemelor. microregiuni.de tip multinivel – sat. Trebuie adăugat că banii nu se dau la săraci sau la bogaţi.). Sa dai bani la Iaşi pentru zona Vaslui şi Botoşani.googlepages. Când eşti foarte sărac nu-ti permiţi să mergi pe o singură cale. dacă eu voi continua sa pompez bani in vest. Acesta este un punct de vedere. Proiect de lungă durată în cercetarea socială românească (Golopenţia. pentru că se pot rezolva. după părerea mea. . n-aveţi ce face‖. In special centrele din zonele sărace ne interesează. Legea aşa este făcută şi aşa lucrează în toată Uniunea Europeană.

nume sat si cod comuna) rezultă că fiecare sat este identificat printr-un profil de 29 de variabile. este echivalent cu o "monografie sumară". cu valori pentru toate satele ţării care în 2002 aveau peste 19 locuitori şi erau localizate în comune. este mult mai uşor in dialogul cu EUROSTATUL ş. pe macroregiuni şi pe subregiunii.zip. Datele folosite sunt preponderent cele furnizate de recensământul populaţiei şi locuinţelor (RPL) realizat de Institutul Naţional de Statistică (INS).d. Îmbinarea dintre sociologie.S103 au fost nişte oameni deosebiţi. comună şi regiune. nivelul de dezvoltare a satelor (DEVSAT). Este cazul abordărilor referitoare la tipologia culturală a satelor. argumente şi compromis. cu 12092 sate (am eliminat satele pentru care nu am avut dateele necesare in calcularea indicelui de dezvoltare a satului) ATSRsate.S. s-a ajuns la ideea ca regiunile de dezvoltare sunt şi regiuni statistice. Funcţie de tipul de unitate de analiză folosit preponderent este util sa distingem între atlasul social al satelor. Un astfel de profil estimat pentru fiecare dintre cele 12400 sate.N. Predominante sunt însă măsurile la nivel de sat. cu care ne-am înţeles extrem de bine şi. Pentru cei care nu lucreaza in spss am inclus si o varianta a fisierului in excell.Dumitru Sandu analize sociale proprii sau ale unora dintre colegi.N. E foarte bine.. avem nevoie simultan de informaţii pe judeţe. respectiv sate. pentru statistica românească.nivel de dezvoltare. Dar încep. Dacă nu se iau in calcul cele trei variabile de identificare (cod sat. Baza de date ATSRsate este un fisier sav cu 32 de variabile pe 12402 cazuri. pe cat posibil. Definirea variabilelor este dată într-un tabel iar valorile variabilelor sunt precizate prin etichetare în interiorul fisierului. după câte ştiu.a. distanţa între sat şi cel mai apropiat oraş etc. de tipul celei preconizate de Golopenţia (2002). nivelul de dezvoltare a judeţului de care aparţine satul. cu variabile referitoare la sat. cel al oraşelor şi cel al regiunilor Fisierul ATSRsate prezent pe site este unul de tip multinivel. pe care se va lucra la EUROSTAT ş. actualmente Institutul Naţional de Statistică. sunt 8. experienţă de migraţie. poziţie a satului în cadrul regiunii. Dar. partenerii noştri de la C. experienţa de migraţie a comunităţilor locale. Cu mijloace moderne ale sociologiei cantitative şi ale informaticii se realizeaz un atlas social în care profilurile sunt pe deplin comparabile. şi cu validare prin interpretabilitate sociologică în materialele cuprinse în paginile acestui site referitoare la analiza regională şi la analiza comunitară. cele 8 regiuni de dezvoltare vor figura foarte clar şi ca regiuni de raportare statistica. Indicii şi tipologiile care rezumă viaţa socială extrem de bogată a satelor ţării se regăsesc cu detalieri tehnice . sa fac presiuni şi propagandă la nivelul C.a. poziţie a satului în cadrul comunei. de mod de construcţie. demografie.. Chestiunea cu statistica. nu sunt 41. Din fericire. sau subregiunile de dezvoltare.m.d. Fisierul este arhivat. internă. pe baza de discuţii. folosind cel mai adesea indici cu mare putere de discriminare. dispunem până în prezent pe cazul României. 150 .m. In următorul sens: în proiectul de lege care urmeaza sa apara. statistică şi informatică a permis realizarea celei mai cuprinzătoare abordări de tip atlas social rural de care. ariile culturale. în termeni de : tip cultural de sat . din acest moment. Rămâne ca printr-un dialog ulterior sa definim clar care sunt subregiunile de 103 Comisia Naţională de Statistică.

Apar din ce în ce mai frecvent raportări statistice. Si C. În domeniul cercetării sociale consecinţele negative ale ignorării subregiunilor de dezvoltare sau al unor grupări de judeţe similare (precum ariile culturale) sunt evidente. care lucrează numai cu regiunile de dezvoltare ca unuităţi de perezentare şi de analiză a datelor.Dezvoltare comunitară şi regională raportare statistică104. ar fi vorba de 16 subregiuni de raportare statistica. ultile pentru dezvoltare. Ca să fac politică regională eficientă. nici la peste 10 ani de la instituirea noului sistem de dezvoltare regională din ţară. In varianta pe care aş propune-o. pe date oficiale sau de sondaj. pornind de la cei mai tari indici de dezvoltare regională.S. nici subregiune de dezvoltare nici subregiune de raportare statistică nu au câştigat teren în spaţiul instituţional românesc .-ul ne poate ajuta foarte mult pe aceasta direcţie. 151 .N. in permanenţă trebuie să ştii care este ruptura dintre nordul Munteniei şi sudul Munteniei. în dauna celor de tip „regiune de similaritate” adecvate pentru analiyele cantitative. Valorile medii pe regiunile Sud . Vest şi Centru sunt în mod deosebit afectate prin decupările de tip „regiune proiect”. 104 Din păcate.

pentru a realiza obiectivul lor major de reducerea disparităţilor de dezvoltare. fertilităţii sau mobilitaţii sociale. Indiferent de unde pleacă şi prin ce mijloace vor acţiona. constituie elemente centrale pentru înţelegerea performanţelor naţionale sau regionale. Variaţiile indicelui de dezvoltare regională au constituit temeiul pentru delimitarea acestor subregiuni.38. 1997. În Romania. O semnalare corectă a disparităţilor educaţionale.judeţe sau localităţi - 105 Carta Verde. cu ţinte precise. Bucureţti. aflată în faza de lansare a unei politici regionale. 1997). p. Grupările de unităţi teritoriale . regiunile de dezvoltare ca unităţi ale politicii regionale au fost definite în funcţie de criterii de funcţionalitate şi de potenţial de cooperare între grupări de judeţe . capitalul uman este o variabilă centrală nu numai pentru analizele sectoriale asupra veniturilor. gradul de centralitate. înţelegerea disparităţilor de capital uman poate fi extrem de utilă în direcţionarea politicii regionale. Un rol explicativ şi pragmatic deosebit revine acestei variabile şi în cadrul analizelor regionale. însă. Cât de mult produce o societate şi în ce masură îşi foloseşte forţa de muncă disponibilă. Cu cât investiţiile pentru educaţie sunt mai mari. avantajele şi dezavantajele care decurg din profilul educaţional pentru diferitele unităţi regionale. Acesta este cazul produsului intern brut pe locuitor sau pe persoană ocupată sau al şomajului. Un astfel de indice. Guvernu României şi Comisia Europeană. Funcţionalitata sa pentru a fundamenta acţiuni de dezvoltare regionale specifice este relativ redusă tocmai datorită gradului mare de agregare care îl caracterizează. În sistemul de clasificări specific Uniunii Europene. Carta Verde prin care sunt specificate principiile politici de dezvoltare regională menţionează 14 subregiuni. Există. omogene prin caracteristici sau probleme de dezvoltare. Indiferent de modul în care este măsurat. Indiferent de modalităţile de definire. au nevoie de delimitarea unor subregiuni în raport cu indici care au o mai mare precizie. este puternic dependent de efecte de compensare şi de algoritmul de agregare. Asupra subunităţilor care pot fi relevante pentru actiunile de dezvoltare au fost formulate tentative de definire a unor subregiuni de dezvoltare. aşa-zisele ―regiuni-obiectiv 1‖ sunt identificate prin valoarea PIB pe locuitor mai mică de 25% din media UE. Subregiunile pot fi grupări de judeţe sau localităţi din cadrul aceleiaşi regiuni. nivelul capitalului uman etc. dotarea cu infrastructură. regiunile înapoiate sau defavorizate. 152 . structura industrială. Analizele teoretice recunosc însă faptul că dezvoltarea capitalului uman se face nu numai prin educaţie şcolară ci şi prin pregatire profesională la locul de muncă şi prin investiţii în starea de sănatate (Becker. Pentru o societate precum cea românescă a anilor 1990. în plan economic şi social. vor trebui să ia în consideraţie configuraţiile teritoriale de capital uman. economică şi socială. Pentru explicarea performanţeor economice ale regiunii sunt folosite variabile precum gradul de urbanizare. Politica de Dezvoltare Regională în Romania. indici sintetici. o mai mare transparenţă sub aspectul semnificaţiei. un grad mai redus de agregare. Programe regionale specifice. o presiune a datelor disponibile asupra eforturilor analitice: oferta superioară de măsurători ale capitalului uman prin educaţie se reflectă nemijlocit în orientarea preponderentă a analizelor care operaţionalizează capitalul uman mai ales prin investiţiile scolare. politicile regionale. capitalul uman.Dumitru Sandu Capitalul uman în dezvoltarea regională Pentru măsurarea gradului de dezvoltare regională sunt folosiţi. cel care constituie principalul centru de interes în acest cadru. de obicei. cate două pentru 7 din cele 8 regiuni de dezvoltare105. a cauzelor şi consecinţelor lor poate fi relevantă pentru construcţiile de politică regională. cu atât capitalul uman este de nivel mai ridicat. este masurat în principal prin educaţia şcolară. cu arie largă de semnificaţie. Stocurile regionale de cunoştinţe şi abilităţi vor funcţiona ca principală resursă a dezvoltării regionale. construit prin agregarea a 12 indicatori.

o trimitere la noţiunea de capital uman în sens larg apare şi la G. Măsurarea capitalului uman regional Stocul regional de cunoştinţe şi abilităţi. deci.Dezvoltare comunitară şi regională omogene sub aspectul capitalului uman . prin valori ale educaţiei şi stării de sănatate. în funcţie de datele disponibile. şi investiţiile pentru consolidarea unor structuri atitudinale favorabile performanţei umane. spre exemplu. starea de sănătate a populaţiei şi intensitatea fenomenelor de comunicare indirectă (mass-media şi PTTR). aistenţa medicală şi sprijinul moral” 153 . poate fi masurat direct.cit. Din acest motiv. condiţii sine qua non ale acumularilor de capital educaţional şi profesional şi ale utilizării eficiente a lor. 66): “Termenul general de activitate este preferat celui de ocupaţie sau altui termen mai concret pentru a indica faptul că este permis orice tip de investiţie din capitalul uman: nu numai pregătirea la locul de muncă. cu atât şansele de sporire a stocurilor de capital uman sunt mai mari. Săracia sau bogăţia de capital uman are o mare inerţie in profil teritorial. Încrederea. Fără a fi operaţionalizată. din cunoţtinţe medicale ale individualui şi din abilitaţi psiho-fizice care permit acumularea şi aplicarea de capital uman educaţional-profesional. acestea pot oferi o bază de orientare pentru diferite programe social-economice. este îmbogăţită cultura sa generală ţi profesională. Stocul de învăţământ este măsurat prin ponderea pe care o au absolvenţii de liceu . cred că este preferabil ca încrederea să fie considerată drept capital social cu funcţie de căpital uman. Pentru a caracteriza mediul regional de comunicare poate fi relevantă înzestrarea populaţiei cu televizoare şi telefoane şi intensitatea fenomenului de comunicare prin sistemul poştal. componentă esenţială a capitalului social. Toate cele trei componente ale capitalului uman . Investiţiile pentru realizarea capitalului social au o natură complet diferită de cea a investiţiilor pentru capitalul uman propriu-zis.funcţionează în strânsă interdependenţă cu mediul regional de comunicare. Capitalul sanitar este format. Odată delimitate. Prin prezentul material începem o explorare orientată în sensul satisfacerii unor astfel de cerinţe. Din acest motiv. Investiţiile sanitare pot avea ca efect îmbogăţirea stocului de cunoţtinţe medicale ţi menţinerea sau refacerea starii de sănătate.106 Cu cât acest mediu este mai deschis spre exteriorul regiunii. O măsurare a stocului de cunoştinte profesionale la nivel regional rămâne un deziderat. Pornind de la aceste premise. Becker (op.cea educaţională. cu consecinţe directe sau indirecte asupra veniturilor şi productivităţii. p. funcţionează şi în calitate de capital uman. ci şi şcolarizarea. pot constitui astfel de subregiuni. destinat menţinerii şi funcţionalităţii ţesutului social. în afara celor asimilate în spaţiul şcolar şi profesional . asigurarea informaţiilor. profesională şi sanitară . indicele de dezvoltare a capitalului uman regional (UMAN) este construit ( Tabel 1 ) prin agregarea unor indicatori referitori la stocul de învăţământ. facultate sau învăţământ postliceal în totalul populaţiei din judeţul de referinţă. 106 Prin pregătirea şcolară ţi profesională este sporit stocul de cunoţtinţe ţi deprinderi al individului. Un sens mai larg al noţiunii de capital uman ar putea include şi investiţiile pentru informaţii de cultură generală. identificarea modului de regionalizare a capitalului uman poate funcţiona pentru identificarea unor subregiuni de dezvoltare de mare relevanţă şi stabilitate în timp.

stocul educaţional fiind considerat constant.variaţia indicelui 1995 faţă de indicele 1991 semnifică modificările în capitalul uman datorate mortalităţii infantile şi mediului de comunicare.(Toti indicatorii sunt relativizaţi prin raportare la 1000 locuitori) COMUNIC *Indicele dezvoltarii capitalului UMAN regional este construit ca scor factorial din indicatorii EDUCAT. date recensământ 1993-1995 pondere absolvenţi de liceu sau facultate sau şcoală postliceală în totalul populaţiei de peste 12 ani EDUCAT rata mortalităţii infantile INFANT capital sanitar mediu de comuncare scor factorial cu indicatorii abonamente TV . Harta educaţiei şi cea a capitalului uman (Figura 9 . Ialomiţa şi Călăraşi. Stocul de educaţie este minim în exact aceleaşi arii în care capitalul uman în anasamblu are valorile cele mai reduse: în est în Vaslui şi Botoşani iar în sud la nivelul subregiunii Teleorman. INFANT şi COMUNIC. rezultate dintr-o analiză a componentelor principale pe valorile corespunzătoare celor 40 de judeţe (cu Bucureţtiul exclus datorită valorilor sale extreme) sunt EDUCAT =0.Dumitru Sandu Tabel 1: Indicatori ai capitaluluui uman regional UMAN* Forma de capital uman capital educaţional Indicator folosit pentru măsurare Perioada de referinţă Indice 1991 1992. Mortalitatea infantilă este o măsură negativă a capitalului sanitar. Cele trei variabile folosite pentru măsurarea capitalului uman regional sunt puternic intercorelate empiric ca urmare a relaţiilor cauzale dintre ele şi a faptului că se referă la aceeaşi dimensiune neobservabilă direct (capitalul uman)107. INFANT=-0. Această sărăcie de resurse educaţionale se 107 Saturaţiile corespunzătoare celor trei variabile. 1991 şi 1995 se construiesc indici specifici. de convertire a capitalului educaţional şi profesional în acţiuni performante. sub media pe ţară. Distribuirea regională a capitalului uman Distribuirea educaţiei în teritoriu este esenţială pentru configuraţia regională a întregului capital uman. date recensământ 1989-1991 Indice 1995 1992. Pentru fiecare din cei doi ani de referinţă. 154 . Giurgiu. Figura 10) se suprapun în bună măsură. Măsurarea capitalului educaţional nu a putut fi făcută decât cu date de recensământ. de asemenea. Bucureştiul a fost exclus diin analiză datorită valorilor extreme pe care le are pentru unii dintre indicatori. caracterizată prin stoc redus de educaţie.1993-1995). 1991 1995 abonamente la posturi telefonice . cu atât este mai mare probabilitatea ca stocurile de cunoştinţe medicale şi de potenţial psiho-fizic de acţiune să fie mai reduse. Sănătatea în sine semnifică un potenţial ridicat de acţiune psiho-fizică. In consecinţă. Cu cât valorile indicatorului respectiv sunt mai mari pentru un teritoriu dat.92. În analiză sunt considerate valorile mortalităţii infantile pe o perioade de trei ani (1989-1991. Moldova subcarpatică este. datorită valorilor extreme care îl caracterizează. Stocul de capital uman dintr-un judeţ este cu atât mai mare cu cât nivelul mediu de educaţie şi de comunicare mediată prin canale de infrastructură au valori mai ridixate şi cu cât sunt mai reduse valorile mortalităţii infantile. Toate calculele de standardizare sau de corelaţii sunt efectuate fără municipiul Bucuresti . Fluxurile cumulate ale fenomenului respectiv pot fi o masură mai fiabilă a stocurilor de capital sanitar decât cele anuale. COMUNIC=0.87. scrisori expediate din judeţ. Factorul format din cele trei variabile explică 68% din variaţia matricei de date. Respectivul scor este înmulţit cu 100.68.

Dezvoltare comunitară şi regională continuă la nord. 155 . cu judeţele Bistriţa-Năsăud şi Sălaj. iar la sud cu judeţul Buzău. în Transilvania.

Dumitru Sandu Figura 9:Capitalul de educaţie la nivel de judeţ. 1995 156 . 1992 Figura 10: Capitalul uman la nivel de judeţ.

La nord şi la sud sunt situate două alte benzi de teritorii cu capital uman peste medie. Gradul de urbanizare a judeţului (populaţie urbană la 1000 locuitori în 1995) influenţează asupra capitalului material la nivel de gospodărie prin intermediul capitalului de educaţie. Cluj şi Braşov au. 108 Capitalul uman este maxim în judeţele Timiş.28 LOCALIZARE LA CÂMPIE -. . Modelul statistic empiric nu diferă semnificativ de cel teoretic (pentru testul 2. Cluj şi Sibiu (Figura 10). urbanizării (. Modelul cauzal construit indică faptul că variabila capital sanitar este afectată de efecte indirecte semnificative ale educaţiei (. Gorj. pe linia judeţelor Timiş. capital educaţional maxim.24 CAPITAL DE EDUCAŢIE . Banda sudică este formată din judeţele Caraş-Severin. 108 Capitalul de educaţie EDUCAT influenţează asupra capitalului de sănătate (măsurat prin inversul valorilor variabilei mortalitate infantilă INFANT) ţi asupra mediului de comunicare COMUNIC prin intermediul capitalului material (estimat prin numărul de autoturisme proprietate personală la 100 locuitori în anul 1994).093). Toţi aceţti predictori au efecte indirecte semnificative ţi asupra dezvoltării mediului de comunicare.48 -.41 LOCALIZARE ÎN MOLDOVA -. în bună măsură. Sibiu şi Braşov.73 . Banda transilvană este formată din Alba.Judeţele sărace sub aspect educaţional sunt localizate preponderent în zone de câmpie şi au un grad redus de urbanizare.43 CAPITAL DE SĂNĂTATE Capitalul de sănătate este cu atât mai mare cu cât nivelul capitalului material familial este mai ridicat ţi cu cât ponderea teritoriului judeţean situat la câmpie (măsurată prin procentul de suprafaţă arabilă din total suprafaţă agricolă) este mai mare.29). Vâlcea şi Dâmboviţa.21).14) ţi localizării la câmpie (-. localizării în Moldova (-.07). Prahova şi Bucureşti (Figura 9). p=0.58 DEZVOLTARE MEDIU DE COMUNICARE . Această axă are o consistentă prelungire în Muntenia prin judeţele Argeş. Axa majoră de dezvoltare a capitalului uman este plasată median. Clujul apare ca fiind singura insulă de capital uman puternic dezvoltat. în acelaşi timp.Din cele cinci judeţe menţionate. În jurul său se află judeţe cu valori inferioare ale indicelui folosit pentru măsurarea capitalului uman. Valorile extreme de capital uman maxim şi minim sunt distribuite axial. numai Timiş. Hunedoara. In diagrama de mai jos sunt notaţi coeficienţii path corespunzători relaţiilor dintre diferitele forme de capital regional ţi predictorii lor. Evident nu teritoriul în sine este un determinat al stării de sănătate ci compoziţia populaţiei ţi tipul de cultură asociate cu localizarea la câmpie. Arad. în contiguitate.Braşov. pe teritorii care se află. Harghita şi Covasna. Mureş.93.78 CAPITAL MATERIAL . Modelul path descris prin diagramă are un indice de concordanţă GFI=0. URBANIZARE .

Consistenţa este mare şi la cealaltă extremă a judeţelor cu stoc redus de capital uman . Tabelul 2 prezintă valorile capitalului uman pe judeţe şi macroregiuni de dezvoltare. p. profesionale şi sanitare tind să înregistreze valori apropiate la nivelul aceluiaşi judeţ. Comisia Europeană. cooperativizarea agriculturii şi prin urbanizare. 1997. toate celelalte judeţe au un indice de capital uman sub media naţională. Capitalul lor uman este caracterizat. Ariile problemă din perspectiva capitalului uman nu se reduc numai la Botoşanio-Vaslui în est şi Călăraşi-Ialomiţa-Giurgiu-Teleorman în sud. 13% Centru.15% Nord-Est. Giurgiu. 8% Sud-Est. Bistriţa-Năsăud. 111 Analiza făcută de A. deci. 19%Nord-Vest. pe de o parte. Problema consistenţei capitalului uman se pune în special în legatură cu relaţia dintre componentele sale educaţională şi sanitară. Înainte de restructurarea socială produsă în perioada comunistă prin industrializare. 2. 1997. Sibiu şi Cluj sunt judeţe în care atât stocul educaţional cât şi starea de sănătate înregistrează valori înalt pozitive. Politica de Dezvoltare Regională în Romania. Vezi studiul publicat de cei doi autori în Probleme Economice. In ansamblu. Vrancea. pe de altă parte. Transilvania apare clar ca o regiune extrem de eterogenă sub aspectul capitalului uman. cu deficitul maxim. Guvernul Romaniei şi Comisia Europeană. spre exemplu. 32 % Sud.Golopenţia şi D. O situaţie proastă înregisrează. Sondaj în gospodării. Acestea sunt cele mai pregnante. Georgescu asupra datelor recensământului din 1948 asupra distribuţiei regionale a ţtiinţei de carete susţine ideea semnificaţiei provinciilor istorice pentru diferenţierea teritorială a capitalului uma la momentul respectiv. Braşov şi Cluj. 109 Carta Verde. Singura regiune istorică relativ omogenă este Moldova. Braşov. Rezultatele provizorii ale recensăntului”. Coeficienţii sunt calculaţi ca pondere a abaterii standard din medie. ca urmare a desfăşurării proceselor menţionate şi extinderii sferei de cuprindere a învăţământului de masă. şi judeţele Neamţ. prin consistenţă de nivel ridicat. 14% Sud-Vest. Atât media cât ţi abaterea standard pe regiune au fost calculate prin ponderare cu populaţia judeţului în 1995. martie 1948.C. 112 Coeficienţii de variaţie interjudeţeană a capitalului uman pentru cele şapte macroregiuni de dezvoltare sunt: 4% Vest. Lucrurile stau la fel în Muntenia cu un nord dezvoltat şi un sud subdezvoltat şi în Oltenia ci judeţele nordice aflate într-o situaţie mai bună decât cele sudice. Regiunea Vest este cea mai omogenă iar regiunea Sud cea mai eterogenă112. şi Sălaj. aşa cum au fost ele definite în Carta Verde. Suceava. Cu excepţia Galaţiului. Bucureţti. regiunile istorice erau încă o matrice semnificativă pentru disparităţile regionale de capital uman111. Olt şi Mehedinţi. Decalajul între Sibiu. este extrem de mare. Bucureşti.38. nivelul ridicat de concentrare a capitalului uman pe perioade mari de timp. Ulterior. 110 Agricultura Privată în România. Banca Mondială. Nuclee puternic structurate precum Braşov-Sibiu îşi menţin . însă. are capitalul educaţional cel mai mic din ţară şi o valoare extrem de mare a mortalităţii infantile. capitalul uman regional este relativ consistent: componentele sale educaţionale. sub titlul “Populaţia Republicii Populare Romane la 25 ianiarie 1948. Ministerul Agriculturii ţi Indistriei Alimentare. configuraţia teritorială a distribuirii capitalului uman este mai apropiată de cea a subregiunilor de dezvoltare. Politica de Dezvoltare în Romania109 şi de conturul agroregiunilor110 decât de configuraţia regiunilor istorice.Dumitru Sandu În ansamblu. graniţele de regiune istorică devin tot mai puţin semnificative pentru regionalizarea capitalului uman. semn al unui capital sanitar de nivel redus. 158 . însă.

efectul altor variabile precum gradul de urbanizare. desigur . Capitalul material este estimat prin numarul de autoturisme la 1000 locuitori în 1994. sănatatea nu urmează educaţia. în plan social. regiunea istorică etc. Constanţa. Cazurile de abatere de la tendinţa de asociere dintre capitalul educaţional şi cel material sunt. spre exemplu. mai ridicat (Figura 11). 159 . vorba de efecte cumulative ale stilului de viaţă. Cele doua extreme indică faptul că unităţile teritoriale au capacitate diferită de a converti capitalul educaţional în capital material. Este posibil ca ritmurile şi performanţele diferite ale dezvoltării sectorului privat să fie unul dintre factorii esenţieli de explicare a diferenţelor de capacitate regională de convertire a capitalului educational în capital material. Este. în aceste cazuri. Rămâne să fie analizate mecanismele prin care se realizează. de asemenea. Capacitatea unui judeţ de a produce sau atrage capital educaţional se traduce. vârsta medie în judeţ. şcoală postliceală şi facultate din total populaţie de peste 12 ani. Deocamdată faptul în sine merită să fie menţionat ca relevant. În schimb. de marcat. prin procedee statistice. în nivelul capitalului material al gospodăriilor: cu cât stocul de educaţie al unui judeţ este mai mare. de asemenea. corelaţiei dintre distribuirea resurselor rare în societate şi educaţie etc. Este o întrebare de ce. modului de realizare a dezvoltării sectorului privat . Legătura respectivă se menţine semnificativă chiar dacă se controlează sau se înlătură. Situaţia de inconsistenţă maximă caracterizează judeţele Constanţa.are rangul 39 pe scala stocului de învăţământ şi numai 2 pe cea a stării de sănătate. la recensământul din 1992. cu atât numărul de autoturisme la mia de locuitori este . Iaşul este tipic pentru cazul judeţelor care au un capital material mult sub cel aşteptat prin raportare la nivelul stocului judeţean de învăţământ.Figura 11: Capitalul de educaţie şi capitalul material pe judeţe Capitalul de educaţie este măsurat prin ponderea absolvenţiolor de liceu. în judeţul Mureş. între altele. înzestrarea cu autoturisme a populaţiei este mult peste nivelul aşteptat prin raportare la acelaşi stoc de educaţie şcolară. Iaşi şi Hunedoara cu un capital educaţional mult mai dezvoltat decât capitalul sanitar. o astfel de legătură.

Valorile negative indică abateri sub medie iar cele pozitive abateri peste medie. Cu cât valoarea lor absolută este mai mare.* UMAN95 este calculat ca scor factorial din EDUCAT.Dumitru Sandu Tabel 2: Capitalul uman pe judeţe Judeţele pe regiuni şi Capital subregiuni de UMAN dezvoltare 1995 Botoşani Vaslui Iaşi Suceava Neamţ Bacau SUDGalaţi EST Brăila Constanţa Tulcea Vrancea Buzău SUD Dâmboviţa Arges Prahova Ialomiţa Giurgiu Călăraşi Teleorman SUDOlt VEST Mehed Dolj Gorj Vâlcea VEST Arad Timiş CaraşSeverin Hunedoara NORD. 160 .Bihor VEST Cluj BistriţaNăsăud Salaj Satu Mare Maramureş CENTRU Sibiu Braşov Harghita Alba Covasna Mureş NORDEST -183 -136 -16 -99 -79 -61 -16 42 100 -59 -77 -17 -32 66 66 -134 -163 -146 -118 -90 -60 37 7 26 106 157 16 57 27 229 -34 -31 -9 -7 187 223 37 45 50 90 Capital UMAN 1991 -189 -125 3 -69 -71 -43 -37 15 65 -46 -77 -21 -42 56 77 -164 -186 -132 -114 -84 -11 40 -3 26 81 159 -21 80 68 211 -74 -25 17 -4 219 209 40 49 24 102 Pondere absolvenţi de liceu. abonamente posturi telefonice şi corespondenţă expediată prin poştă (valori raportate la 1000 locuitori). Scorurile factoriale au fost înmulţite cu 100. COMUNIC şi INFANT. cu atât judeţul de referinţă se abate mai mult de la media naţională. COMUNIC este scorul factorial detreminat din indicatorii abonamente TV. şcoli postliceale şi facultate EDUCAT 1992 17 18 26 19 19 21 23 22 29 21 19 20 22 27 26 17 15 17 18 20 23 26 26 24 23 29 23 28 24 32 19 21 22 23 28 32 23 25 23 24 Indice dezvoltare Rata mortalităţii mediu de INFANTile COMUNICare 1993-1995 1995 -137 -118 14 -115 -43 -5 -43 58 225 -46 -59 -18 -93 -23 76 -25 -90 -95 -94 -143 -77 3 -104 -89 142 183 -9 57 68 208 -38 -12 10 -51 203 184 0 -23 32 87 32 26 31 24 26 27 24 20 30 26 24 18 20 17 24 33 29 28 26 24 29 25 23 16 15 22 20 27 25 15 21 18 23 20 16 17 17 17 19 17 ..

pe măsura dezvoltării economiei de piaţă. Localizarea în Moldova este specificată în model printr-o variabilă dihotomică în care 1 semnifică localizare în Moldova iar 0 localizare în altă regiune istorică. Atracţia migratorie este măsurată prin rata imigrării pe durata vieţii (persoane născute în alt judeţ la 1000 locuitori din judeţul de referrinţă.4 -0. în principiu.Investiţii pentru producerea capitalului uman Capitalul uman al unui judeţ este cu atât mai dezvoltat cu cât judeţul respectiv a atras mai mulţi migranţi din afara graniţelor sale şi cu cât dispune de mai mulţi specialişti în domeniile învăţământ şi sănătate (Figura 12) . astfel de investiţii aveau caracter de stat. In aceeaşi serie se înscriu şi judeţele Mureş. In principiu este de aşteptat să existe situaţii de capital uman regional de nivel ridicat în baza unor mecanisme de producere internă. Timiş şi Hunedoara şi Constanţa. 161 . cei patru factori specificaţi în model explică 75% din variaţia interjudeţeană a capitalului uman. Analiza este întreprinsă pe numai 40 de judeţe. Nu numai dezvoltare infrastructurii pentru sănătate şi educaţie are semnificaţie de investiţie pentru capitalul uman ci şi atracţia migratorie. Sosirea unui număr sporit de persoane într-un judeţ implică. intrajudeţeană.2 -0. spre exemplu. Semnul (-) al coeficientului indică o relaţie de inversă proporţionalitate între factor şi capital imigrare din alt judeţ 0.30 -0. la recensământul din 1992). asigurarea suplimentară a unor noi locuri de muncă şi a unor spaţii de locuit. Figura 12: Factori capitalului uman la nivel de judeţ113 FACTORI DE DEFAVORIZARE de favorizare/defavorizare a dezvoltării FACTORI DE FAVORIZARE ocupare în învăţământ şi sănătate 0. Atracţia sau respingerea migratorie a unui judeţ este semnificativă pentru capacitatea sa de a menţine sau dezvolta capitalul uman. imigrarea este reductibilă la o serie de investiţii pentru locuri de muncă şi locuinţe. o mai bună infrastructură pentru educaţie şi sănătate.39 vechimea urbanizării 0. Clujul.2 0. ele trec tot mai mult în sfera privată.4 0. în acelaşi timp. judeţele 113 Împreună. Altfel spus. In acest context.3 -0. cu excluderea valorilor pentru Bucureţti datorită situaţiei sale aberante sub aspect statistic.5 influenţă negativă (-) sau pozitivă (+) asupra capirtalului uman (coeficienţi beta) Un număr mai mare de persoane ocupate în aceste domeniii denotă o investiţie mai mare pentru realizarea de capital educaţional şi sanitar şi.42 Cu cât coeficientul corespunzător unui factor este mai mare în valoare absolută.1 0 0. După 1989. din alte judeţe a persoanelor cu valori ridicate de capital educaţional.44 judeţ localizat în Moldova -0.3 0. Dezvoltarea preponderent exogenă a capitalului uman pare să fie specifică judeţelor Braşov.1 0. Prahova şi Argeş.cu atât este mai mare influenţa sa asupra capitalului uman judeţean. Acestea sunt caracterizate prin niveluri relativ mai ridicate pentru imigrare decât pentru infrastructura sanitar-educatională (Figura 13) . sau de atracţie din exterior.5 -0. reprezintă categoria judeţelor capabile să dezvolte endogen stocuri ridicate de capital uman: infrastructura sa educaţional-sanitară este printre cele mai bune din ţară în condiţiile în care atracţia sa migratorie este relativ redusă. In sistemul centralizat al economiei socialiste. sanitar şi profesional.

prin procedee statistice. Figura 14: Capitalul uman pe medii rezidenţiale şi judeţe. Diferenţieri rural-urban Capitalul uman din urban este clar superior celui din rural. vechimea urbanizării unui judeţ acţionează ca factor specific de favorizare a dezvoltării capitalului uman. Răspunsul standard în termeni de cultură regională este departe de a fi sartisfăcător dat fiind sfera de cuprindere foarte largă a culturii. sub aspectul educaţiei. 1992-1995 162 .vechimea urbanizării a fost estimată prin ponderea de populaţie urbană pe care judeţul o avea în 1930. ale vechimii urbanizării şi ale infrastructurii pentru educaţie şi sănătate. Prin ce anume se exercită o astfel de influenţă este o întrebare asupra căreia este de necesar să fie concentrate analize specifice. Cu cât populaţia din teritoriul de referinţă a fost expusă pe o durată mai mare de timp efectelor urbanizării. In modelul folosit pentru analiza prezentată în Figura 12 . stări de sănătate şi al stocului general de informaţii transmise prin canale mass media sau de tip poştaltelefonic (Figura 14). efectele migraţiei. Independet de atracţia migratorie şi de infrastructura pentru sănătate şi educaţie. imigrarea pe durata vieţii şi dezvoltarea infrastructurii pentru sănatate şi învăţământ Moldova rămâne o zonă de defavorizare a dezvoltării capitalului uman chiar şi în condiţiile în care se controlează sau se înlătură.Dumitru Sandu de imigrare intensă apar ca medii favorabile investiţiilor care favorizează dezvoltarea capitalului uman. Figura 13:Judeţele în funcţie de rangul capitalului uman. cu atât este mai mare probabilitatea ca stocul ei de capital uman să fie mai dezvoltat.

în special la nivel de mediu rural. se înregistrează o serie de surprize.200 urban intracarpatic 150 urban extracarpatic 100 indice capital uman 50 0 -50 -100 -150 -200 Constanta Botosani Bihor Caras-Severin Satu Mare Bistrita Cluj Maramures Timis Salaj Covasna Alba Hunedoara Mures Harghita Brasov Arad Sibiu Iasi Bacau Galati Ialomita Vaslui Giurgiu Mehedinti Calarasi Vrancea Neamt Teleorman Suceava Braila Tulcea Dolj Olt Prahova Dambovita Arges Buzau Valcea Gorj rural extracarpatic rural intracarpatic Ceea ce diferă între regiuni istorice este în special capitalul uman din mediul rural: judeţele din alara arcului carpatic. Dobrogea şi Oltenia. Satele din Constanţa au. difera de cele din interiorul arcului carpatic . apare cu o situaţie foarte bună dacă este evaluat ca judeţ. o sitiuaţie foarte proastă sub aspectul stocului de capital uman. de nivel apropiat celei de la Botoşani şi mai proastă decât în satele din Tulcea sau în cele din Călăraşi şi Ialomiţa. din Moldova. 163 .Transilvania. Banat. Muntenia. Socul de capital uman est superior în primul faţă de cel de-al doilea caz. însă. Trecând dincolo de imaginea superagregată pe care o dau datele la niveld e total judeţ. Crişana-Maramureş . spre exemplu. în totalitate (rangul 35 pe o scală de la capital uman minim la capital uman maxim). Constanţa.

la Brăila-Buzău. La peste 10 mii cazuri. Sunt ariile culturale şi „regiuni de sociabilitate‖? Se pot distinge la nivelul lor structuri specifice de relaţii sociale. capital relaţional şi încredere instituţională. Gradul de informaţie pe care îl poartă indicatorii din categoriile menţionate este deosebit de ridicat. Le-am denumit arii culturale pentru că în procesul de argumentare a identităţii lor am apelat la variabile de ordin strict cultural precum compoziţia confesională a populaţiei sau regiunea istorică. unităţile regionale denumite „arii culturale‖ au fost testate multiplu pentru relevanţa lor socială în fundamentarea eşantioanelor pentru sondaje de opinie şi în interpretarea diferitelor fenomene sociale. încredere generalizată. Ponderea de teren arabil din total teren agricol trimite la modul de ocupare agricolă sau neagricolă a populaţiei.Dumitru Sandu Ariile culturale ca matrice de sociabilitate114 Cele 18 arii culturale ale României au fost identificate ca subdiviziuni „naturale‖ ale regiunilor istorice. Marele lor avantaj este volumul. spre exemplu. 114 Subcapitol preluat din Dumitru Sandu. Nivelul minim de încredere instituţională apărea la Bucureşti şi la Covasna-Harghita. folosind date dintr-un sondaj al Universităţii Bucureşti din 1995. 1999). estimările sunt mult mai stabile şi se poate ţinti spre o imagine mult mai clară a fenomenelor de sociabilitate – toleranţă. economic şi cultural. Desigur perioada pe care o acoperă setul de date produs de Barometrul de Opinie FSD şi cumulate pentru această analiză este diferită (1999-2002).122-123. Analiza cluster care a dus la generarea grupărilor respective a operat însă şi cu indicatori de dezvoltare rurală şi cu indicatori de dezvoltare urbană la nivel judeţean şi cu măsuri de ordin geografic (ponderea de teren arabil din agricol). este şi măsură de aproximare pentru compoziţia etnică a populaţiei. Încrederea minimă faţă de alte grupuri etnice era localizată tot în sudul Olteniei dar şi în vestul Munteniei. de forme de capital social? O primă tentativă de răspuns am încercat să dau în „Spaţiul social al tranziţiei (1999:84-88). ca grupări de judeţe învecinate cu grad de similaritate maximă din punct de vedere social . interetnică şi instituţională. Ponderea de populaţie ortodoxă din judeţ. 1990) şi fundamentare de detaliu (Sandu. sursele şi nivelul veniturilor. 2003:108-119. 164 . Populaţia cea mai tolerantă etnic era identificată în Cluj-Mureş dar şi la Arad-Bihor. la niveluri mai ridicate sau mai joase ale mortalităţii infantile etc. În fine. Am construit acolo un profil de încredere al ariei cu indicatori referitori la încrederea interpersonală. încrederea instituţională maximă era localizată în sudul sărac al Munteniei dar şi în vestul dezvoltat prin judeţele Arad-Bihor. Polii de neîncredere interpersonală apăreau în sudul Olteniei şi în estul Moldovei iar polul de încredere interpersonală în gruparea Cluj-Mureş. După prima lor formulare în 1990 (Sandu.

01. 2000. la 1.Ariile culturale ale României cu judeţele componente şi regiunile istorice care le includ Cifrele indică ponderea de populaţie urbană la nivelul ariei . (Pentru detalii asupra modului de generare a grupărilor de judeţe ca arii . vezi Sandu. 1999: ) .

166 .72 0.87 Sursa de date: BOP-FSD.68 0.1 28.8+ 52.6 1.Dumitru Sandu Profil de toleranţă Diferenţierile de toleranţă-intoleranţă în cadrul regiunilor istorice sunt considerabile (Eroare! Fără sursă de referință.3+ 14.4 55. În Muntenia.dezvoltat şi intolerant versus slab dezvoltat şi tolerant .3 49.84 1.6 45.8 5.2 42.6+ 12.9 38.5 33.2+ 40.77 0. rromi 2.7+ 16.1 16.5 Arie culturală (grupări de judeţe cu profil sociocultural asemănător) 1.3 50. rromi sau evrei 14.5+ 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 OLTE MUNTENIA NIA 2. maghiari Total % MOLDOVA BC NT SV VR GL IS BT VS AG DB PH BZ BR G TL IL CL DJ MH OT GJ VL 40.4 100 0.8 8.71 0. Prahova şi Dâmboviţa iar cea minimă în judeţele din estul provinciei – Buzău şi Brăila.2 2.2 9.6+ 3.58 0.9 DOBROGEA AB HD BV SB CJ MS CV HG BN SJ CRIŞ.3+ 56.9+ 6.3 6.1 6. * Indicele are valoarea 0 dacă respondentul nu indică nici un grup etnic ai cărui membrii i-ar respinge ca vecini.95 0.9 50. 2 respingerea pentru membri din două grupuri etnice şi 3 respingerea pentru trei categorii etnice.5+ 16.1+ 13.maghiari. N=10473 Celulele fără cifre indică situaţii în care procentele ar fi instabile datorită numărului foarte mic de cazuri (sub 20).6+ 33.1+ 51.nu se regăseşte în Crişana-Maramureş şi nici în Oltenia. de decalaj de toleranţă.80 0.9 5.5 10.8 13.maghiari şi rromi 2.3 10.5 42.9 4.93 0.98 0. MM MM SM AD BH 3. Cele două constatări anterioare localizează mai precis regularitatea anterior înregistrată a intoleranţei sporite în judeţele relativ dezvoltate.5 38.1 29. zonele mai dezvoltate sunt mai tolerante. dimpotrivă.2 BANAT BUCURESTI Total ţară 45. Singura regiune istorică în care toleranţa este relativ omogenă. În rest.2+ 30.3 2.4 43.1 30.3 37.09 0. 1 respingerea unui singur grup etnic.7 44.5 3.8 3.1+ 9.0 6.0 7. Tipuri de intoleranţă etnică pe arii culturale 4. În aceste provincii.5 32.0 7. apar cu claritate linii de opoziţie.63 0. 2000-2002. concentrarea maximă a intoleranţei apare în judeţele nordice – Argeş.4 26.4 26.1 9. Polaritatea .2 8.6 28.95 0.4 33.7 2.9+ 8. + asocieri semnificative determinate prin coeficienţii de reziduuri standardizate ajustate.7 27.1 43.7 50.0+ 11.ar accepta vecini de orice etnie Ar fi „deranjat‖ dacă ar avea vecini 5.6 11.09 0.1 49. şi de nivel ridicat.).alte combinaţii de grupuri minoritare Regiune istorică Indice mediu de intoleranţă* 1.84 6.5 10. Subeşantionul de români.02 1.6+ 34. Studii de caz aprofundate vor putea aduce clarificări asupra cauzelor particulare ale nivelului sporit de intoleranţă în nordul dezvoltat al Munteniei şi în estul mai dezvoltat al Moldovei. este Transilvania.78 0. Moldova mai dezvoltată a judeţelor Iaşi-Galaţi este mai intolerantă decât Moldova săracă a judeţelor Vaslui şi Botoşani.6 26.65 0.6 31.7 42.4+ 8.

din analizele anterioare .Dezvoltare comunitară şi regională Pe arii culturale. Viscri sau Cincu susţin ideea că fondul de redefinire a relaţiilor de vecinătate în zonă este cel dat de emigrarea saşilor dar şi de tendinţa unei reintegrări relativ rapide între segmentele etnice existente în zonă. Tipul „închis‖ este .5%) şi Bistriţa-Năsăud-Sălaj (4.Giurgiu. prin Gorj şi Vâlcea reprezintă un astfel de nucleu urmat de concentrarea din judeţele Iaşi şi Galaţi din Moldova. cu o extensie în interiorul Transilvaniei prin Cluj şi Mureş. Ştiam de altfel . dimpotrivă marcat de neîncredere şi sărăcie de relaţii de utilitate instituţională. Cele şase tipuri de sociabilitate regională rezultă din intersectări între calificativele de „închisdeschis‖. 16 dintre cele 18 arii culturale ale ţării pot fi grupate pe şase categorii mari de tip sau structură de sociabilitate. Procesele de restructurare a noilor relaţii de vecinătate şi de resocializare între vecini de etnii diferite sunt firesc însoţite de astfel de dezbateri.3%). Gruparea de judeţe Sălaj. Numai pentru aria Cluj-Mureş ponderii sporite de rromi îi corespunde o rată ridicată de intoleranţă. ponderile cele mai mari de rromi se înregistrau în 2002 în sud. Profil de sociabilitate Ariile culturale diferă între ele nu numai prin tipul de toleranţă ci şi prin modelul general de sociabilitate care le caracterizează. Persoanelor din Braşov-Sibiu-Alba-Hunedoara le este specifică 167 . Sociabilitate de tip deschis este cea care mizează pe toleranţă interetnică . toleranţă şi reţele dense de relaţii sociale. 2000). capital relaţional şi încredere în instituţii (reprezentative. Sibiu-Braşov şi Bucureşti-Ilfov .Năsăud au profiluri cu înalt grad de specificitate .Bistriţa-Năsăud gravitează undeva spre periferia acestui nucleu de sociabilitate puternic-pozitivă ). Pentru gruparea Bistriţa-Năsăud-Sălaj nivelul de intoleranţă este apropiat de media naţională. Alba-Hunedoara (4. cu încredere în celălalt. Aria Sibiu-Braşov pare să fie una de controversă socială intensă pe teme etnice. Este posibil ca nivelul ridicat al controversei să fi fost alimentat de mişcările rezidenţiale produse după plecarea masivă a saşilor după 1989. Tufiş.1% din total populaţie arie) iar în Transilvania în cadrul grupărilor Cluj-Mureş (4. Aceasta pare să fie regiunea cu cea mai bogată sociabilitate pozitivă din ţară.7%). (Asupra particularităţilor de reconstrucţie a sociabilităţii în condiţii post-exod vezi anexa despre satele Moşna şi Viscri). Călăraşi şi Ialomiţa (4. Respingerea rezidenţială a rromilor este de nivel foarte ridicat în zonele Maramureş – Satu Mare. Intoleranţa nespecifică. Alba-Hunedoara şi aria din sudul Munteniei au rate de respingere a rromilor sub media pe total eşantion. 1999) . Covasna-Harghita şi Sălaj-Bistriţa. Studiile de caz întreprinse asupra unor sate precum Moşna (Stănculescu. Intoleranţa maximă faţă de rromi se suprapune însă în mică măsură cu ariile de concentrare maximă a acestora. Biertan (Sandu. tradiţionale şi centrate pe ordinea internă şi legalitate). Sociabilitatea de tip critic este dată de raportarea critică la instituţii iar cea conformistă de încrederea în instituţii. în judeţele Teleorman. Două arii. „critic-conformist‖. Berevoescu. dat de raportul între toleranţă. încredere interpersonală şi capital relaţional ridicat. că între intoleranţa românilor faţă de rromi şi ponderea de rromi în localitatea de rezidenţă a respondentului nu există o asociere semnificativă. Modelul sociabilităţii de deschidere generalizată este dat de gruparea judeţelor vestice ale ţării din Banat şi Crişana. În sudul şi vestul Transilvaniei este identificabil un model de sociabilitate puternic marcat prin criticism instituţional. Nordul Olteniei. încredere generalizată. Regularitatea se confirmă şi în cazul în care folosim aria culturală ca unitate de analiză în sensul că ratele maxime de intoleranţă nu apar în ariile culturale cu pondere maximă de rromi. generalizată în raport cu mai multe grupări etnice pare să aibă nuclee de structurare maximă în afara arcului carpatic. Pe de o parte aici se înregistrează o concentrare puternică de populaţie cu indice ridicat de toleranţă iar pe de altă parte tot aici apare o grupare largă de persoane care nu ar dori să aibă vecini rromi.

toată această reducere a varietăţilor de sociabilitate la numai şase modele regionale este dependentă de calitatea premiselor care o fundamentează. încredere şi capital relaţional bogat. este însoţit de o anume deschidere dată de valorile peste medie ale încrederii generalizate. 2003. Reamintesc faptul că pentru a ajunge la simplificarea respectivă am calculat medii ale indicilor de sociabilitate nu la nivel de judeţ ci 168 . Conformismul instituţional maxim este specific judeţelor din sudul ţării. la care se adaugă şi vestul Munteniei cu Brăila şi Buzău. interjudeţene. sub media naţională. Banatul şi MM SM Crişana sunt exemplare pentru grupă AD BH BAN CV HG grupare cu specificitate ridicată BN SJ grupare cu specificitate ridicată Sursa de date: BOP-FSD.Dumitru Sandu neîncrederea ridicată în instituţiile reprezentative şi în cele consacrate ordinii şi legalităţii. Desigur. Desigur. BT VS secundar prin nivel ridicat de încredere în biserică şi armată de „închidere‖ interetnică GL IS cu intoleranţă etnică relativ ridicată şi criticism instituţional moderat AG DB PH GJ VL conformist-instituţională BZ BR cu nivel ridicat de încredere în toate tipurile de instituţii şi intoleranţă G TL IL CL etnică uşor peste medie DJ MH OT de deschidere critică DOBR cu neîncredere în instituţii dar încredere moderată în „celalalt‖ BUCUREŞTI de criticism instituţional AB HD cu neîncredere marcată în instituţiile reprezentative şi de menţinere a BV SB ordinii CJ MS de deschidere generalizată bazată pe toleranţă.8 din Sandu. cu valori ridicate ale intoleranţei interetnice. Acest gen de închidere prin raportare negativă la anumite grupuri etnice este însoţit şi de un capital relaţional relativ redus. În plus. Este o grupare în care neîncrederea instituţională vizează toate tipurile de instituţii . Tulcea şi Constanţa. Gruparea reprezentativă pentru închiderea interpersonală este formată din judeţele Moldovei. Trei dintre cele patru judeţe menţionate au o puternică tradiţie industrial-urbană şi orientarea lor instituţional-critică ar putea fi pusă în legătură cu această tradiţie. nordul Olteniei plus Galaţi-Iaşi din Moldova reprezintă modelul închiderii interetnice. 1999-2002. Forma ethnică a tabelului este dată în tabelul A3. Am evitat însă calcularea unor pofile de toleranţă la nivel de judeţ pentru că eşantioanele cu care s-a lucrat la nivelul fiecăruia dintre valurile de sondaj cumulate nu au fost proiectate să fie reprezentative judeţean. Nordul Munteniei. din zona de câmpie. sociabilitate asemănătoare de „închidere‖ interpersonală BC NT SV VR marcată prin neîncredere în celălalt. capital relaţional redus şi. sunt foarte probabile variaţii interne. Gruparea ariilor culturale funcţie de tipul de sociabilitate dominant Arii culturale cu profiluri de Sociabilitate …. cu excepţia celor menţionate deja – Iaşi şi Galaţi. Criticismul instituţional cel mai puternic apare în cazul Bucureştiului (inclusiv Ilfovul) şi al judeţelor dobrogene .

din Sandu 2003) Dat fiind faptul că identificarea corectă a profilului de sociabilitate al ariilor culturale este o întreprindere nu numai nouă dar şi de multiple consecinţe teoretice şi practice. care să considere ca date de intrare. 1999a). pot apărea tentative de adecvare a acţiunilor de intervenţie socială. experimente comunitare etc. Implicit am presupus că judeţele care aparţin aceleiaşi arii sunt realmente omogene. de dezvoltare comunitar-regională. tipul de sociabilitate regională. nu pentru 42 de judeţe ci pentru 18 arii culturale. În al doilea rând am considerat ca fiind încurajator modul în care ariile culturale au lucrat ca bază de stratificare în foarte multe sondaje la nivel naţional. asemănătoare între ele. Investiţii. încredere în instituţii 169 . în timp. Dendrograma similarităţii ariilor culturale sub aspectul profilelor de sociabilitate (Metoda de grupare „cel mai depărtat vecin‖ iar distanţele calculate ca distanţe euclidiene.Dezvoltare comunitară şi regională de arie culturală. din 1995 şi până în prezent. Ipoteza a fost acceptată în baza a două argumente. voi insista asupra ei. În primul rând am avut în vedere fundamentarea teoretică şi empirică a conceptului de arie culturală probabilă aşa cum a fost făcută anterior (Sandu. Este foarte probabil că. Figura 15. intoleranţă. Datele de intrare pentru aplicarea algoritmului sunt prezentate în Eroare! Fără sursă de referință. ca premise de implementare. granturi. încredere generalizată. În paragrafele anterioare am comentat o posibilă tipologie a sociabilităţii regionale construită pornind de la mediile a şase indici de sociabilitate (relaţii. pot fi influenţate de o astfel de informaţie.

pondere în rural reţele sociale critică instituţională deschidere interpersonală Sociabilitate centrată pe închidere grupală "media naţională" conformism instituţional 20.5 criticism instituţiona l -0.01 -0. Ulterior am grupat ariile funcţie de similitudinea pofilelor lor (cu ajutorul analizei cluster).27 -0. preşedinte Pondere cazuri în cadrul clasei conformism instituţional -0.4 100 Figura 16. nuanţe artificiale. metoda poate induce neclarităţi.24 19.03 12.82 -1.68 0.37 -0.6 „media‖ naţională -0.3 pondere pe total 12.34 1.13 1. Deşi este corect aplicată.42 17. parlament.7 23.0 0.37 0.62 1.16 -0.). încredere în instituţii de ordine şi legalitate) pe fiecare dintre ariile culturale.48 -0. capital relaţional.9 16.41 -0. 1999-2002.43 -1. de la o tipologie a persoanelor sub aspectul profilului lor de sociabilitate în funcţie de aceiaşi şase indicatori de încredere interpersonală. 170 .20 -0.06 0.24 -0.11 -0. derivate prin analiză cluster.6 9. funcţie de cei şase indicatori de pe rândurile tabelului: Sociabilitate centrată pe deschidere interpers.07 1.4 100 8.4 Stoc de RELATII Intoleranţă INTOLGEN Încredere TGENERAL Încredere în armată şi biserică Încredere în justiţie şi poliţie Încredere în guvern.0 13.2 20.06 0. Tabelul prezintă „centrele‖ celor şase clustere generate prin K-means cluters. relaţii (încredere ) 2.6 21.3 16.5 13.4 închidere grupală -0.4 17.6 21.17 -0.42 0.71 0.28 -0.Dumitru Sandu tradiţionale. Variabilele de clusterizare au fost standardizate în prealabil cu scoruri z.8 17.1 100 16.65 -0.17 21. 1999-2002 115 Tabelul de mai jos prezintă argumentarea tehnică a identificării a şase tipuri de sociabilitate la nivelul populaţiei României.03 -0.12 -0. N=13137.09 -0. Rezultă şase tipuri de sociabilitate individuală. toleranţă şi încredere instituţională (3 indicatori). Pentru a evita astfel de inconveniente voi relua analiza115 pornind de la individ. dat fiind faptul că operează pe bază de medii calculate la nivel de grupări de judeţe. încredere în instituţii reprezentative.12 -0.4 17.51 0.7 pondere în urban 14.99 13. destul de apropiate de cele construite prin agregări succesive la nivel de arie culturală.43 16.33 -0. Tipuri de sociabilitate şi ponderea lor pe medii rezidenţiale Sursa de date BOP-FSD. Sunt tot combinaţii de „închideri-deschideri‖ şi „criticism-conformism‖ instituţional (Eroare! Fără sursă de referință.1 19.1 Sursa de date: BOP-FSD.

28 61.20 -0. ne rezolvăm problemele cu relaţii la nivelul lor. în relaţii cu grupuri diferite.45 „media‖ naţională -0. guvern. datele de sondaj relevă şi o categorie de persoane marcate în special de neîncredere în raport cu grupuri etnice diferite.64 2. situaţia lor materială şi sub aspectul capitalului uman este mai modestă decât în cazul persoanelor cu stoc bogat de relaţii.04 -0.80 0. sunt oameni care critică instituţiile dar îşi fac relaţii la nivelul lor.54 0.16 -0. nici închis nici deschis. Am considerat că acesta este tipul caracterizat prin „deschidere interpersonală‖ în sensul de deschidere în relaţiile interpersonale.44 49.63 42. Persoanele cu profil slab conturat de sociabilitate.Dezvoltare comunitară şi regională Centrarea pe reţele sociale descrie un tip social în care stocul de relaţii utile personal-familiale este foarte ridicat iar restul indicatorilor de sociabilitate este apropiat de media naţională. iar cel care poartă amprenta închiderii. justiţie.00 Sursa de date: BOP-FSD.07 0. Prin contrast.52 88.68 Sociabilitate centrată pe deschidere închidere interpersonală grupală 0. cele două medii rezidenţiale înregistrează profile de sociabilitate specifice.45 medie capital uman medie capital material pondere populaţie urbană în grupă nivel mediu de dezvoltare a localităţii QLIFEUR nivel mediu de dezvoltare a judeţului DEVJUD98 85.18 0. Am apreciat în cazul lor este vorba de sociabilitate caracterizată prin închidere grupală. de sporire a siguranţei dar şi a eficienţei (Kadushin.55 conformism instituţional -0. poliţie. În afara tipului mediu care ocupă ponderi apropiate de o cincime. cum acestea sunt destul de slab structurate . aşa cum rezultă de altfel şi din analizele anterioare şi din tabelul de mai jos.68 3.63 0. neîncrederii faţă de alte grupuri este localizat preponderent la sate. Centrarea pe relaţii sociale utile în raporturile cu instituţiile este mult mai mare în urban decât în rural. omul de oraş are de a face mai mult cu instituţiile publice . Firesc.15 -0. Deşi peste media naţională. segmentul de deschidere interpersonală este prezent mai ales în oraşe.24 2. nici critic nici conformist.06 -0. parlament şi preşedintele ţării. biserică.91 5. oameni cu situaţie materială şi educaţională mult mai bună decât restul populaţiei şi provin majoritar din oraşe relativ dezvoltate : Cine sunt cei care adoptă un anume tip de sociabilitate relaţii 0. 1999-2002.43 62. Datele disponibile par să spună despre o bună parte dintre orăşeni că sunt oameni cu atitudini de tipul „nu ne plac instituţiile publice pe care le avem. N=13137. Orăşenii.03 1. cu funcţionalitate deficitară. 2002). Acest gen de conformism instituţional este mai frecvent în localităţile rurale din judeţele relativ sărace. relaţiile apar ca o contrareacţie firească. Oamenii cu relaţii sunt.17 4. Instituţiile merg prost dar tocmai din acest motiv ne facem relaţii pentru a ne descurca‖.68 critică instituţională 0. Opusul lor ca orientare sunt cei care manifestă încredere ridicată în instituţiile reprezentative şi în cele referitoare la ordine şi legalitate. Iarăşi în concordanţă cu constatări anterioare. 171 .16 0.28 0.este dependent de ele în mai mare măsură şi. sunt cele care reprezintă omul cu sociabilitate de profil mediu. mult mai mult decât sătenii. Sociabilitatea centrată pe critică instituţională este specifică persoanelor care manifestă niveluri ridicate de neîncredere în armată. O a treia categorie de persoane este formată de cele cu încredere interpersonală de nivel ridicat şi restul parametrilor de sociabilitate la media naţională.23 0. nu avem încredere în ele dar cum altfel nu se poate.

O dată descrisă tipologia modurilor de sociabilitate. Desigur. stocul lor de relaţii sociale se structurează între cei doi poli – instituţii şi persoane. etnice în special. Deşi analizele anterioare indicau o intensitate mai mare a atitudinii de încredere generalizată în rural faţă de urban. 172 . Tipologia anterior prezentată operează cu două categorii de indicatori referitori la sociabilitate interpersonală (încredere generalizată. toleranţă tratează foarte rar simultan şi aspecte referitoare la încrederea în instituţii. N=13137 cazuri. reţele. cu cele şase categorii menţionate. toleranţă şi capital relaţional) şi la sociabilitate instituţională ca mod de raportare la instituţii prin încredere-neîncredere. încrederea în instituţii în condiţiile unui capital relaţional mult mai mic decât în rural şi a unei puternice atitudini de închidere.Dumitru Sandu Pentru mediul rural. diviziune a muncii la nivelul specialiştilor.12. Frecvent. Studiile despre încredere interpersonală. dominant este conformismul instituţional. în acelaşi timp. 116 O analiza factorială de tip PCA-OBLIMIN grupează cele şase variabile de sociabilitate cu care am construit tipologia exact pe doi factori care reprezintă sociabilitatea interpersonală şi cea instituţională. Factorii respectivi sunt corelaţi pozitiv între ei la nivelul p=0. cele două genuri de sociabilitate sunt asociate pozitiv între ele: persoanele cu niveluri ridicate de sociabilitate interpersonală tind să fie. Faptul se explică prin relativa autonomie a domeniilor respective dar şi prin particularităţi de specializare. persoane cu mod predominant pozitiv de raportare la instituţii116. se poate trece la identificarea prezenţei lor diferenţiate pe arii culturale şi medii rezidenţiale. cele două tipuri de raportări sunt diferite. tipologia acum introdusă relevă faptul că genul de sociabilitate caracterizat prin preponderenţa încrederii în celălalt are o pondere relativ egală în cele două medii rezidenţiale. de intoleranţă faţă de alte grupuri. vizează parteneri de relaţii sociale complet diferiţi. analizele de sociabilitate. Cert este că viaţa oamenilor. Conceptual şi empiric însă. separă cele două domenii.

Capitalul relaţional este maxim în judeţele de peste munţi. Ponderea cea mai mare de populaţie cu profil de sociabilitate apropiat de cel mediu naţional este identificabilă în Moldova la Botoşani-Vaslui dar şi în Transilvania la SibiuBraşov. pentru p=0. lucrurile nu stau aşa. marcat pe de o parte. Exemplu de mod de lectură: numărul de cazuri din tipul centrat pe sociabilitate relaţională în judeţele Cluj şi Mureş este semnificativ mai mare decât ar fi de aşteptat dacă în tabel cazurile ar fi distribuite aleatoriu.Dezvoltare comunitară şi regională Ariile culturale în care tipurile de sociabilitate au prezenţă redusă (-) sau accentuată (+) Tip de sociabilitate centrat pe deschidere relaţii interpersonală + + + + + + + + + + + + + + + + modelul critică conformism închidere mediu instituţională instituţional grupală naţional + + + + + BC NT SV VR GL IS BT VS AG DB PH BZ BR G TL IL CL DJ MH OT GJ VL DOBR AB HD BV SB CJ MS CV HG BN SJ MM SM AD BH BANAT BUCUREŞTI + - - Sursa de date: BOP-FSD 1999-2002. Ariile culturale din Moldova şi Muntenia par să fie dominate de o sociabilitate marcată prin sărăcie de relaţii . Conformismul instituţional este maxim în sudul Olteniei şi în nordul Transilvaniei. în Banat şi la Bucureşti. iar pe de alta. Tabelul prezintă simplificat rezultatele analizei prin reziduuri standardizate ajustate. În conformitate cu regularităţile deja menţionate. închidere la nivel de interacţiune interpersonală şi grupală şi conformism instituţional. În fapt. prin încredere interpersonală. Aşa văzute lucrurile ar putea să rezulte că în interiorul ariilor culturale pofilele sunt omogene şi diferenţele dintre rural şi urban nu contează.05. O excepţie notabilă este dată de gruparea Vâlcea-Gorj cu un profil contradictoriu. 173 . Deschidere interpersonală dată de încrederea generalizată este semnificativ mai mare decât ar fi de aşteptat prin distribuţie aleatorie în nordul Olteniei. …. ariile culturale care nu sunt strict omogene etnic înregistrează indici mai buni de toleranţă etnică. prin nivel relativ ridicat de intoleranţă etnică. Cu + asocierile pozitive (mai multe cazuri decât ar fi de aşteptat aleatoriu) iar cu – pe cele negative (mai puţine cazuri decât ar fi de aşteptat aleatoriu).

prin lupa structurilor de sociabilitate. În gruparea judeţelor vestice ale regiunii – Suceava. prin comparaţie cu alte arii sau regiuni. semnificativ diferit de sociabilitate faţă de media naţională. Intoleranţa etnică este mai puţin extinsă. Oraşele din Muntenia au un profil relativ şters de sociabilitate. ori promite şi face cum ştie. ca fiind o caracteristică semnificativă a profilului de sociabilitate al grupării sudice TeleormanGiurgiu-Ialomiţa-Călăraşi. Să contăm cu posibilitatea unei oarecari mlădieri a lui (512)…. Singura arie culturală în care mai regăsim un astfel de model este cea vecină de la nord. apropiaţi de profilul naţional. cu excepţia celor din nordul regiunii. Surprinde în mod deosebit contradicţia dintre nivelul ridicat al încrederii generalizate din satele judeţelor Vâlcea şi Gorj şi tendinţa de închidere spre alte grupuri etnice. tipul mediu de sociabilitate. Oltenia apare ca fiind mult mai eterogenă decât ar fi fost de aşteptat din considerente geografice (arie de dimensiuni medii) şi istorice. Desigur. oraşele Moldovei sunt semnificativ diferenţiate sub aspectul sociabilităţii. nu sunt imuabile. cea mai omogenă regiune istorică. Să fie o expresie a comunicării între cele două regiunii mai ales prin „ungurenii‖ care au trecut munţii în Vâlcea şi Gorj şi au dezvoltat modele culturale bine diferenţiate de cele ale „pământenilor‖ (Mihăilescu.‖ (513). Bacău. să întregim analiza tipului mediu românesc prin cercetări diferenţiale. Neamţ. Când i se cere votul. Aici este de remarcat o populaţie cu consistente stocuri de relaţii în instituţii de utilitate publică. Pentru persoanele din oraşele judeţelor Botoşani şi Vaslui este de remarcat numai un nivel al neîncrederii interpersonale ceva mai ridicat decât ar fi de aşteptat în ipoteza unei distribuţii aleatorii a intoleranţei etnice.. conformism instituţional şi tendinţă de închidere grupală (intoleranţă etnică). Populaţia din oraşele Iaşi şi Galaţi nu are un profil marcat. 1999 ) În plan mai general. formată de satele judeţelor Sibiu şi Braşov. La nivel de încredere generalizată. Restul de 32 unităţi cultural-teritoriale sunt caracterizate prin profile specifice de sociabilitate . puternic orientată spre critica instituţiilor şi cu nivel relativ ridicat de toleranţă etnică. Ea nu apare . remarca faptul că „Mefienţa ţăranului nostru e proverbială. Propaganda electorală prinde puţin fiindcă el bănuieşte de minciună toate promisiunile candidaţilor. orientată spre închiderea în sine a persoanei. Moldova este evident. susţin ideea (ipoteza) că reprezentările asupra sociabilităţii şi sociabilitatea ca atare . mai mult decât în alte arii. Ariile culturale ale Moldovei sunt foarte asemănătoare între ele pe spaţii rurale. Aceeaşi sărăcie a relaţiilor la nivel de instituţii dublată de conformismul instituţional dat de încrederea în instituţii. La nivel de mediu rural. la rândul său. moldovenii sunt nespecifici. Văzută mai de aproape. ori răspunde 174 . Ralea. la nivel naţional şi pe regiuni istorice sau tipuri de comunităţi.Dumitru Sandu Numai patru dintre cele 36 de unităţi de analiză regională nu au un profil de sociabilitate specific. Tot la nivelul lor este de regăsit. Vrancea – populaţia oraşelor este caracterizată prin stocuri de capital relaţional relativ ridicate. spre exemplu. ceva mai departe de datele empirice şi analizele statistice. afirmaţia trebuie luată în sensul ei relativ . Ideea vine pe linia Anton Golopenţia (2002: 512-513). Nu se poate spune însă că întreaga gamă de sociabilitate din Moldova rurală este săracă. În schimb. nivel redus de conformism instituţional dar şi de intoleranţă etnică relativ pronunţată. Satele din cele trei arii culturale ale Munteniei seamănă destul de mult cu cele din Moldova. care să precizeze structura românilor din deosebitele ţinuturi ale ţării şi din diferitele pături ale poporului. Sociabilitatea din satele Moldovei este caracterizată prin capital relaţional redus. spre intoleranţă. în replică la genul de abordare promovat de Motru în „Psihologia poporului român‖ (1937):‖Ipoteza de lucru nu trebuie să fie cea a imuabilităţii caracterului naţional.

Acest aspect al caracterului său e foarte explicabil prin viaţa de suferinţe şi de exploatări seculare pe care a dus-o. în mod corect. răspuns de la sondaje atent construite . actuale. cred. este că problemele de specific regional117. Funcţie de un set de şase indicatori de capital social am putut identifica şase tipuri de sociabilitate cu centrare predominantă pe relaţii sociale. spre exemplu. Afirmaţia că populaţia rurală este mai puţin tolerantă dar mai încrezătoare decât cea rurală în România anilor 2000. mereu minţit.Creditul ilimitat în cinstea şi bunătatea oamenilor nu e în caracterul românesc. rezidenţial sau naţional în planul mentalităţilor se pot aborda astăzi cu teorii falsificabile prin procedee moderne de culegere şi prelucrare a datelor. „contestare-conformare instituţională‖ şi „bogăţie-sărăcie‖ de relaţii sociale utile. 1997: 90). apreciază că o astfel de caracterizare a românilor „în funcţie de provincia istorică este excesivă. în spiritul abordării promovate în volum. adevărate „lumi sociale‖ ale ţării. Pentru ceea ce este acum. Tot el remarca. Modelele de sociabilitate sunt diferenţiate nu numai pe arii culturale dar şi pe medii rezidenţiale în cadrul ariilor. cu chestionare şi eşantioane adecvate. suferind prea mult de influenţa doctrinelor occidentale” (Ralea. Nu este în intenţia lucrării de faţă să intre în tematica largă a psihologiei poporului român . în linie cu abordările constructiviste. Editorul lucrării lui Ralea. cea a anilor 1920-1930. lucrurile par să fie ceva mai clare constatativ. valori şi relaţii sociale. Ceea ce cred că este util să subliniez. Dezbateri de acest gen pot primi. pe critica instituţiilor publice. 117 Este pe deplin posibil. pe închiderea grupală şi pe modelul naţional. Nu ştim dacă în perioada la care se referea Ralea.‖ (Ralea. spre exemplu să testăm ipoteza lui Ralea care susţine că moldoveanul şi basarabeanul sunt mai aproape de tipul oriental al adaptabilităţii pasive iar ardeleanul şi olteanul ar fi mai mult expresie a genului de adaptabilitate activă. sunt în poziţie intermediară între cele două categorii. cu profiluri specifice de capitaluri. Raportarea critică la instituţii este specifică oraşelor. Diferite variabile care măsoară sociabilitatea se combină în modele de sociabilitate cu un profil foarte accentuat şi cu distribuţie specifică pe arii culturale. însă. 1997: 349). Desigur.‖ (Ralea1997:86). sondajele pot vorbi despre ceea ce este acum dar nu despre reflexele de spiritualitate care apar numai pe termen lung sau în situaţii de excepţie. Muntenii . că „determinarea sufletului naţional nu poate fi decât limitată în timp. mereu deziluzionat.Dezvoltare comunitară şi regională totdeauna la fel: <câţi ca D-stră ne-au vorbit la fel şi pe urmă nu s-au ţinut de cuvânt!>. ţăranul era mai „mefient‖ decât orăşeanul. profesorul Constantin Schifirneţ. pe deschiderea în relaţiile interpersonale.susţine acelaşi autor. Structurile şi fenomenele de sociabilitate sunt puternic diferenţiate nu numai pe arii culturale şi regiuni istorice ci şi pe configuraţii de categorii de vârstă şi medii rezidenţiale. pe tematică identitară. mediu. nu-i poate încolţi în suflet umanitarismul sentimental sau idilic: încrederea în oameni şi în bunătatea lor. Unui popor mereu asuprit. E probabil că adaptabilitatea noastră să fie un reflex al tinereţii noastre şi că peste câtva timp să dispară lăsând locul altor aspecte de caracter. Tipul bogat în relaţii utile este mai prezent în oraşele din Transilvania şi Crişana-Maramureş. Interpretarea necesită însă analize în continuare. este una pe deplin testabilă cu date de tipul celor pe care le-am folosit. cred. pe conformism faţă de acestea . Toleranţa interetnică este mai mare în zonele în care minorităţile etnice sunt prezente în mai mare măsură. Principalele tipuri de sociabilitate din România sunt combinaţii de „închidere-deschidere‖. Modelele marcate prin sărăcie de relaţii şi închidere sau neîncredere sunt mai prezenta în Moldova şi Muntenia decât în celelalte regiuni istorice. cu serioase temelii teoretice . 175 . Ea e o problemă a prezentului.

investigaţia ştiinţifică şi mediatizarea sunt mult mai sărace. sursele de divertisment etc. Deşi legate in ordine cauzală. Interacţiunea socială difuză în cadrul grupului care îşi caută sau îşi afirmă identitatea şi între acesta şi alte grupuri. însă. grupurile etnice. cu o sintagmă deja supralicitată. în prezentul românesc. construite în bună măsură de elite. O perspectiva grupal-difuză poate completa foarte bine pe cea elitară. religia.folosind ca baza informaţii empirice de sondaj . tranziţie postcomunistă. în bună măsură. Distincţia dintre ceea ce este realitate sau aspiraţie identitară şi ceea ce constituie fals şi artefact în acest domeniu implică. In seria variabilelor care le structurează. Tradiţionalism identitar Specificul regional pentru multe fenome socialculturale apare prin observarea satului. generatoare de fenomene identitare dar neimplicate in recunoaşterea lor sociala. fenomenele de afirmare a identităţii de grup şi spaţiile ecologice sau sociale cale le generează? Sunt oamenii mai ataşaţi de comunitatea locala sau de regiunea în care trăiesc? In ce raporturi se află loialitatile localiste fata de cele ocupaţionale? Sunt regionalizările efective din viata social-culturala a tarii centrate mai mult pe identităţi sau pe probleme locale. cu cea mai încărcată şi mediatizată istorie evenimenţială. perspectiva grupală poate viza forme verbale sau comportamentale de acţiune identitară. discursul identitar a devenit.care au nu numai funcţia de generare a fenomenelor identitare ci şi de recunoaştere şi etichetare a lor . 118 Dumitru Sandu. Golul este umplut. La astfel de întrebări încerc să răspund în continuare. în primul rând. în al doilea rând. profesionale . fară îndoială. este. familia. de elite. Regiunile istorice. Nu pot fi reduse . relativ durabile. Dat fiind complexitatea domeniului. Spaţiile identitare sunt configuraţii de variabile. care determină fenomenele de identitate grupală. pot funcţiona ca spaţiu identitar. luarea în consideraţie a discursului identitar difuz şi. de speculaţii ale celor care se consideră a fi depozitari de ştiinţă /legitimitate identitară. după trauma comunistă. constituie un al doilea tip fundamental de proces constitutiv pentru discursul şi realităţile identitare. cel mai dramatic invocat. distincţia dintre fenomenele şi spaţiile identitare. adesea. deci. în genere. La rândul ei. spaţiu privilegiat al ideologiilor. Regularităţile care îl structurează sunt mai evidente. Toate reprezintă căutări de replasare a propriului grup de apartenenţă pe coordonatele unui spaţiu sociocultural care se reconstituie în articulaţiile sale naturale. Care sunt. Aici efectele nivelatoare ale modernizării sunt mai reduse decât la oraş. numai la atât. multitudinea de interese. Nu trebuie uitate însă nici cele care au ca nucleu de structurare regiunea. de vârsta etc. centrată pe discursul identitar difuz sau pe structuri comportamentale relevante. fenomenele şi spaţiile identitare au totuşi dinamici diferite. Identităţile grupale sunt. religioase. Sfera Politicii 36/1995 176 . cu grad mare de structurare. Relaţia dintre ele este complicată în bună măsură prin tendinţa discursului public de a eticheta fenomene sociale noi ca fiind de natura identitara prin simplul fapt ca se produc la nivelul unor spatii care anterior au avut funcţie de conferire de identitate.şi cele cu rol strict cauzal. profesia. in bună măsură. Asupra acestei ultime componente. şi căutare de definiţii sociale cu caracter identitar. Tematica identitară a postcomunismului a fost monopolizată în bună măsură de politicieni sau. Exemplul etnic este cel mai vizibil. vom distinge între cele constitutive .Dumitru Sandu Regionalizari identitare 118 Ceea ce se cheamă. Poate fi.

‖ satul/oraşu regiunea profesia sau l în care sau partea meseria pe trăiţi de ţara care o aveţi unde traiţi 88 93 73 87 85 79 83 89 70 94 92 67 89 95 79 96 94 88 89 95 91 83 90 82 76 81 77 Moldova Muntenia Oltenia Dobrogea Transilvania CrisanaMaramureş Banat Bucureşti Total Sursa de date: sondaj COMALP finanţat de CNCSU . 177 . sub 30 de persoane. La polul opus. Transilvania şi Muntenia. se situează populaţia urbană din Bucureşti.sunt : mai puternice în termeni de regiune decât de comunitate locala (localitate). nucleul de maximă concentrare urbana a ţării . Loialităţile regionale sunt de maxima intensitate în Transilvania.. o loialitate comunitară superioară celei regionale se manifesta şi la populaţia urbana din Banat.. Bucureştiul.comunitarăsau regionala . oraşul este spaţiul privilegiat pentru analiza identificărilor ocupaţionale. Cu mai mica intensitate. Ponderea persoanelor cu grad mare de identificare locala şi ocupaţională. pe regiuni istorice şi medii rezidenţiale Rural ―In ce măsură sunteţi legat sufleteşte de .. mai intense dacât cele ocupaţionale. Daca satul este locul cel mai potrivit pentru analiza fenomenelor de identificare locala.. Oltenia şi Dobrogea manifesta cea mai redusă aderenţă la spaţiul vieţii profesionale. fenomenele de identificare locală . Orăşenii din Moldova.. spre exemplu. cu maximă identificare ocupaţionala.. Am notat cu (-) subesantioane foarte mici. In fiecare celula a tabelului este notat procentul de persoane care se declara a fi legate sufleteşte mult sau foarte mult de localitate/regiune/ocupaţie din total persoane din regiunea respectiva. realizat de Catedra de Sociologie a Universitatii Bucureşti în septembrie 1995 pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional. cota lor este considerabil mai mare decât pentru loialităţile comunitare.Dezvoltare comunitară şi regională La nivelul conştiinţei rurale difuze .‖ satul/oraşu regiunea profesia sau l în care sau partea meseria pe trăiţi de ţara care o aveţi unde traiţi 94 92 82 86 95 77 94 97 88 87 99 67 93 90 98 96 83 78 Urban ―In ce masură sunteţi legat sufleteşte de . pentru care instabilitatea procentelor este foarte mare. Fenomenele de modernizare şi urbanizare aduc cu ele o restrângere a spaţiilor identitare. este locul in care se înregistrează o maxima preeminenţă a loialitaţilor comunitare fata de cele regionale. Aici.

ipoteza caracterului predominant social al variaţiilor identitare interregionale. Persoanele din Crisana-Maramures manifesta nivelul maxim de tradiţionalism comunitar.Dumitru Sandu Daca este evidentă existenţa unor diferenţieri regionale ale legăturilor identitare. reprezentat de loialităţi faţă de grupurile naturale care funcţionează ca agenţi tradiţionali de socializare: familia. Oltenia si în Bucureşti . Răspunsul este dificil de dat în condiţiile în care măsura localismului identitar pe care ne-o permit datele disponibile este destul de slaba ( bazată numai pe doi indicatori). 178 . O forma identitara complexa este cea a tradiţionalismului comunitar (identitar). Singura exceptie se referă la relaţia dintre LOCALISM şi faptul de a locui în Bucureşti. politic sau ştiinţific . structura sociodemografica pare să fie mai importanta decât cultura regionala in determinarea loialităţilor regionale. Pot fi considerate ca manifestare a unor culturi locale.loialităţi comunitare si regionale. Nu este vorba de a exclude efecte de tip strict cultural. însă. In acest caz corelaţia partiala este semnificativ diferita de zero şi negativa. Constatare anterioara susţine numai ipoteza rolului prioritar al factorilor asociaţi cu vârsta si starea materiala in determinarea fenomenelor identitare locale . populaţia din Transilvania este mai legata sufleteşte de zona în care trăieste nu atât pentru ca există o cultura locala specifică acestei zone cât mai ales datorita ponderii mai mari de populaţie vârstnică şi nivelului mediu ridicat al satisfacţiei materiale. manifestata explict sau implicit . constituite prin acumulări istorice? Sau este vorba de fenomene care numai aparent sunt regionale dar in fapt provin din alte surse decât cele ale culturilor respective? Tendinţa frecvent întâlnită în discursul public . sunt nesemnificativ diferite de zero. Poate fi formulata. este. regiunile istorice încetează de a mai fi context relevant pentru diferenţierea localismului identitar119 . nu la fel de clara este sursa lor.jurnalistic. 1996. Acesta din urmă este el însuşi reflex al unei situaţii personale şi zonale mai bune decât in alte regiuni. comunităţile locale si biserica. Vârsta şi satisfacţia materială par să fie mai relevante decât apartenenţa regională pentru nivelul de autoidentificare cu localitatea sau zona în care trăiesc oamenii: dacă printr-un procedeu analitic obişnuit în prelucrarea datelor se înlătură efectul vârstei şi al satisfacţiei materiale. compus cu informatii despre satisfactia fata de locuinta. Altfel spus.este de a considera fenomene de genul celor menţionate anterior ca fiind marcă a unor culturi regionale specifice. Nivelul mediu al tradiţionalismului identitar pe regiuni istorice si medii rezidenţiale Regiune istorica MOLDOVA MUNTENIA OLTENIA DOBROGEA TRANSILV CRISANArural 59 59 59 63 67 urban 52 47 45 50 53 65 total 55 54 53 51 57 66 119 Pentru detalii tehnice asupra modului de construire a indicilor folositi in acest material vezi Sandu.practic. bunurile din locuinta. tinând sub control varsta şi satisfacţia materială. a unor structuri valorice de mare profunzime. Minimul se înregistrează la populaţia din oraşele sudice localizate în Muntenia. alimentatie si nivelul veniturilor. construit cu valorile de raspuns la intrebarile referitoare la gradul de legare sufleteasca in raport cu localitatea si regiunea. Altfel spus. Localismul identitar LOCALISM a fost masurat printr-un indice cu variatie intre -100 şi 100. Nivelul satisfactiei fata de bunurile materiale de care dispune persoana sau la care are acces SATMAT a fost determinat in baza unui indice cu valori intre -100 si 100. Corelatiile partiale dintre LOCALISM şi fiecare regiune istorica. nevalidată. O astfel de atitudine. indicând un nivel deosebit de redus al localismului identitar pentru populaţia din orasul capitala.

publice locuinţe curăţenie -24 8 -4 41 -15 47 -1 67 -40 14 -10 43 17 24 -29 * 27 17 * * -10 * * 15 * * -53 9 7 8 -44 41 -12 43 107 42 Sursa: Sondaj COMALP. mediu rezidenţial ).I2 si I3 sunt scoruri factoriale înmulţite cu 100. Chiar şi în condiţiile în care se controlează .subesantion sub 30 persoane Regionalizarea problemelor sociale Slaba diferenţiere regionala a fenomenelor identitare contrastează puternic cu diferenţierea problemelor sociale.preturi si locuri de munca. creşe. scoli.servicii medicale. diferenţierile regionale in percepţia problemelor sociale se menţin . Gravitatea problemelor sociale locale estimată de populaţie . educaţie. avere.curatenie localitate. I1 . corupţia si infracţionalitatea sunt resimţite ca deosebit de grave în oraşele din Dobrogea si în Bucureşti. grădiniţe.infracţiuni. Situaţia cel mai puţin problematica din acest punct de vedere pare să fie în oraşele Transilvaniei si în satele din Crisana -Maramures.transport in comun.servicii publice I3. I3 . cu atât problemele din categoria respectiva sunt considerate mai grave.infractiuni. rolul variabilelor de status (vârstă.servic I3. pe regiuni istorice si medii rezidenţiale in tabel sunt notate valorile medii ale indicelui I1.preturi si locuri de munca 10 13 -6 25 3 7 Urban I2.Dezvoltare comunitară şi regională Regiune istorica rural urban total MARAMUREŞ BANAT 58 57 BUCUREŞTI 47 47 total 60 51 55 Sursa de date: sondaj COMALP . aprovizionare cu alimente. bucureştenii acuza cea mai proasta stare a serviciilor publice. Exista o acută segmentare regionala a conştiinţei asupra problemelor sociale locale : teama de preturi si şomaj este maxima în oraşele din Muntenia şi Dobrogea şi în întreaga Moldovă.preturi si locuri de munca MOLDOVA MUNTENIA OLTENIA DOBROGEA TRANSILV CRISANAMARAMURE S BANAT BUCURESTI Total 6 -6 -23 * -26 -33 Rural I2.locui nţe curăţenie -58 -57 -8 * -82 -110 I1. septembrie 1995 * număr mic de cazuri în subesantion. 179 .prin procedee analitice. Cu cat valoarea indicelui este mai mare. sex. locuinţe. corupţie.corupţie.infractiuni. I2. . insuficiente pentru ca media sa fie relevanta I1. ii corupţie.

prin procedee analitice. de directa proporţionalitate . corupţie. Tradiţionalismul identitar tinde să-şi piardă dependenţa de regiunea istorica în măsura în care se controlează efectele vârstei. capitalului uman120.121 O excepţie de la aceasta regula este populaţia din vestul ţarii .pentru care tradiţionalismul identitar se menţine ridicat chiar şi în condiţiile în care se controlează efectul variabilelor de status personal. mediului de rezidenţă şi gravităţii obiective a problemelor sociale. Populaţia din subeşantionul Dobrogea funcţionează ca termen de referinţa implicit.capitalului material (averii) . Prin 0 au fost figuraţi coeficienţii nesemnificativi. respectiv.relaţie semnificativa. 121Gravitatea obiectiva a problemelor sociale a fost masurata printr-un indice de tip scor factorial in functie de rata mortalitatii infantile. de inversa proporţionalitate 0 relaţie nesemnificativa intre variabila de pe linie si cea de pe coloana Variabile explicate Tradiţiona Gravitatea lism problemelor asociate identitar cu infracţiuni. densitatea de locuire. Conştiinţa problemelor sociale rămâne puternic diferenţiata în funcţie de regiunea istorică chiar şi atunci când. 180 . se înlătură efectul variabilelor de status: populaţia din 120Capitalul cultural al unei persoane a fost masurat printr-un indice care include informatie despre nivelul de educatiei al persoanei intervievate si al parintilor respectivei persoane. emigrarea la mare distanta si rata somajului la nivelul judetului in care locuieste persoana intervievata.locuinţe curatenie a localităţii 0 0 + + 0 0 0 0 0 + 0 0 0 - Variabile explicative avere locuieşte in oraş vârsta capital uman bărbat Oltenia Muntenia Banat+CrisanaMaramures Moldova Transilvania Gravitatea obiectiva a problemelor sociale locale Gravitatea problemelor asociate cu serviciile publice 0 0 0 0 + + 0 0 + Gravitatea problemelor asociate cu preturile si locurile de munca + 0 0 0 0 Fiecărei coloane îi corespunde un model de regresie multiplă. pozitiv. semnificativ diferiţi de zero.si + au fost simbolizaţi coeficienţii de regresie parţiala de semn negativ si. Modele cauzale ale tradiţionalismului identitar si gravitaţii percepute a problemelor sociale +relaţie semnificativa. Calculele au fost făcute fără subesantionul reprezentând populaţia Bucureştilor. Cu .Dumitru Sandu Contrastul dintre fenomenele identitare şi cele de conştientizare a problemelor sociale sugerează ipoteza unei regionalizări a României mai mult pe probleme sociale decât pe orientări culturale (vezi tabel 4).Banat şi Crişana-Maramureş .

fie la eşecuri de marketing politic sau comercial. religie etc.Sandu.Dezvoltare comunitară şi regională Muntenia şi Oltenia este în mod special nemulţumită de calitatea serviciilor publice şi este mai puţin îngrijorată de preţuri şi şomaj decât cea din Dobrogea. cap. în care se poate distinge cu uşurinţă o arie periferică. Pentru detalii asupra ariilor culturale ale Romaniei vezi D. Reexaminarea problemelor sociale şi a fenomenelor identitare din perspectiva ariilor culturale este o abordare care cred ca trebuie asumata in procesul de cautare a unor noi unitati regionale relevante pentru intelegerea diferitelor tipuri de schimbare. Sau. Ceea ce am schiţat în paginile anterioare a vrut să fie numai o ―invitaţie‖ la considerarea problemelor identitare nu numai pasional. Cluj-Mureş şi Covasna-Harghita). Analize pe care le-am întreprins în alt context susţin imaginea regiunilor istorice ca ―straturi socio-culturale de profunzime peste care s-au suprapus straturi mai noi de mare consistenţă şi vizibilitate‖.6. gravitatea obiectivă a problemelor sociale locale. arii periferice puternic marcate de probleme sociale acute (Bistriţa-Năsăud şi Sălaj) şi arii semiperiferice sub aspectul gravităţii problemelor sociale (Alba Hunedoara). In seria încălcărilor de frontiere regionale aş menţiona cazul exemplar al ariei formate din judetul banaţean Timiş şi din Arad. 122Replica cea mai simpla care ar putea fi data unei astfel de abordări ar putea fi de tipul “identitatile nu pot fi cunoscute decât prin demers calitativ”. prin procedee analitice. Ignorarea unor astfel de segmentari intra. cel al Moldovei. O complementaritate calitativ-cantitativ în cunoaştere cred însă ca poate fi acceptată ca normă firească în prezent . 181 . marcată de grave probleme sociale (Botoşani-Vaslui) şi doua arii semi-periferice (Galaţi-Iaşi. Opţiunea exclusivistă pentru una sau alta dintre cele doua perspective se leagă mai mult de copilăria ştiinţelor sociale. NeamţVrancea-Bacău-Suceava). este diferenţiata în arii centrale.122 Chiar si din succinta analiza a fenomenelor identitare rezulta necesitatea de a determina spatii de referinţa mai relevante decât regiunile istorice. De remarcat că această legare a conştiinţei problemelor sociale de regiunea istorică se realizează chiar în condiţiile în care am egalizat. Pentru fenomene identitare structurate în funcţie de etnie. spre exemplu.sau interregionale este de natură să ducă fie la eşecuri în planul cunoaşterii sociologice (vezi cazul sondajelor bizare care merg pâna acolo încât procedeaza la selecţii strict aleatorii sau strict pragmatice de judete in cadrul regiunilor istorice sau la nivel national). un alt exemplu. 123Transilvania. vor trebui întreprinse analize specifice . aparţinător de Crisana-Maramureş. cu nivel redus al problemelor sociale( Braşov-Sibiu. experienţă de migraţie. 1996. ideologic şi calitativ ci şi pornind de la ce spun oamenii. manifeste ca arii culturale care fie ―sparg‖ regiunile istorice fie încalcă graniţele lor123.

Dumitru Sandu Dicţionar de termeni folosiţi în analiza dezvoltării comunitar-regionale Agent comunitar –persoană. similitudini de status sau opţiuni personale. comuniunea este prototipul comunităţii. de orientare spre identificarea unor soluţii. de iubire etc.) se cheamă că avem de-a face cu comunităţi de tip „etic‖.susţinute prin consens şi participare voluntară de actorii naţionali ai dezvoltării ( să fie „asumate‖. comuniunea poate fi religioasă. Comunităţile de unitate multiplă sunt bazate pe similitudini de status. pe interacţiune şi pe orientări valorice efective. o cerinţă comunitară . de prietenie. Animator comunitar . 182 . ocupaţie. prioritizează şi monitorizează deciziile asupra cheltuielilor şi investiţiilor publice‖ (Narayan. familială. vârstă. owned by the country). Consolidare a potenţialului de acţiune (capacity building) – acţiuni pentru sporirea stocului de capital uman la nivelul actorilor implicaţi în vederea creşterii şanselor lor de contribuţie eficientă la realizarea proiectelor de dezvoltare (adaptare după Schuftan. de credinţă. la mobilizarea populaţiei locale pentru a deveni activă în procesul de recunoaştere a unor probleme şi.„procesul prin care o mare diversitate de actori dezbat. grup sau organizaţie care preia spre îndeplinire. Funcţie de domeniul de manifestare. eventual. analizată. Comunitate – grupare umană caracterizată prin probabilitate sporită de unitate valorică a membrilor ei. Comuniune – relaţie socială şi formă de grupare umană caracterizate prin unitate valorică şi identificare afectivă a celor în interacţiune actuală sau potenţială. facilitatorul sau promotorul comunitar sunt exemple de ac. de valorile care o fundamentează . Comunităţile acţionale sau pragmatice îşi au fundamentul în acţiuni sau interacţiuni comune. 2001) Bugetare participativă . Comunităţile de tip „emic‖ sunt cele în care unitatea valorică nu mai este de tip potenţial ci actual şi pot fi comunităţi de credinţă. fraternă. Antreprenor social – actor care îşi asumă riscuri de iniţiere sau coordonare a producerii şi/sau susţinerii unui bun public sau a unor valori sociale. pentru definirea şi implementarea strategiilor de dezvoltare la nivel naţional. sub coordonarea guvernului ţării beneficiare. Cadru Comprehensiv de Dezvoltare (Comprehensive Development Framework CDF) –set de principii considerate dezirabile pentru reglementarea relaţiilor dintre guverne şi donatorii internaţionali. Corporaţie de dezvoltare comunitară (community development corporation CDC) – organizaţie non-profit cu bază comunitară. Din multe puncte de vedere. 2002: 169). cu contract sau nu. CDF susţine că este de dorit ca strategiile de dezvoltare să fie : globale şi orientate spre dezvoltare durabilă. Este un antreprenor pentru care misiunea socială este mai importantă decât profitul personal (Dees. Animatorul. 2001). Dacă probabilitatea de unitate valorică este dată de similitudinile de status (rezidenţă. etnie etc. pentru modul în care trebuie folosite împrumuturile/donaţiile internaţionale. Principalele tipuri de comunităţi umane sunt cele de status. specializată în dezvoltarea infrastructurii fizice în comunităţile sărace (în special în SUA) ( Stoecker. Sursele orientării comunitare pot fi asociate în principal cu interacţiunea. ideologice etc.agent de dezvoltare comunitară cu funcţie limitată la „trezirea conştiinţelor‖ locale.realizate prin parteneriate cu toţi actorii dezvoltării. parţiale ale strategiilor de dezvoltare.corectate prin luarea în consideraţie a efectelor produse prin aplicări anterioare. de orientare valorică şi de interacţiune.

incluziunea şi participarea. Vizează atât starea de a avea putere şi conştiinţă a puterii cât şi procesul de câştigare a stării respective.UK.g. 2003:69). protecţia mediului şi echitate socială‖ (Rainey et al. procesul de abilitare (empowerment) implică. Capital social – concept evaluativ referitor la capacitatea unei relaţii sociale de a reduce costurile de tranzacţie sau de convertire a unui stoc de valori (materiale . Sub aspect ecologic. individual) cât şi la comunităţi sau organizaţii (e. umane. 18 noiembrie 2004). Dezvoltare comunitară durabilă –„set de politici şi activităţi care lucrează împreună pentru a crea viabilitate economică. 125 Pentru detalii asupra conceptelor evaluative asociate cu schimbarea socială poate fi utilă raportarea la Sandu. descurajarea tendinţelor de accentuare a disparităţilor sociale. Prin „dezvoltare‖ sunt identificate sau evaluate aspectele funcţionale ale schimărilor din perspectiva gradului în care satisfac neoile socialumane . http://www.html.Dezvoltare comunitară şi regională 1996). În contextul politicilor de combatere a sărăciei. Ininţial sintagma a fost folosită pentru a desemna activităţile de traning destinate ONGurilor. prin şi pentru membrii unei comunităţi. psihologic. Conceptul este multinivel şi multidimensional (Zani. Dezvoltare comunitară – schimbare voluntară realizată în. Core original meaning was mainly training but is now expanding to include other forms of development.org. Capital public – infrastructură fizică a unui spaţiu de locuire. Dezvoltare orientată comunitar (community-driven development CDD) – proces de participare la luarea deciziilor privind dezvoltarea propriei comunităţi. social). 2002:1318). 2003:709). comunitatea să nu devină mai puţin atractivă sau productivă sau favorabilă sănătăţii oamenilor. Dezvoltare – extinderea spaţiului de oportunităţi pentru satisfacerea nevoilor socio-umane. consultat. 47-50.. sociale) în alt stoc de valori. procesul prin care actorul respectiv este sprijinit pentru a se autosusţinere/ a câştiga mai multă putere. e. în esenţă: accesul la informaţie. Used in the recent Treasury Cross Cutting review in 4 ways: ―There are broadly l capacity to deliver specific Foundation. „Vitalitatea economică‖ implică nu numai asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru moment ci şi competitivitate economică a comunităţii în viitor.uk/html/whatis. Empowerment – capacitate a unui actor social de a se autosusţine. hence overlapping a good deal with community development. empowerment se confundă aproape cu un anume gen de dezvoltare: „Empowerment este îmbogăţirea cu bunuri şi 124 „Capacity building: usually used to mean building up the capacity of community and voluntary organisations to achieve their own or greater objectives. Prin extensie. 183 . sometimes in particular to take part in local development partnerships and schemes. sunt denumite capital social relaţiile care satisfac proprietăţile menţionate de reducere a costurilor de tranzacţie sau de convertire a diferitelor forme de capital care pot fi asociate unui agent uman. Echitatea socială vizează asigurarea unor beneficii ale dezvoltării pentru toţi membrii ei. pentru calitatea vieţii. Can also be used for other sectors. responsabilizarea organismelor publice (accountability) şi capacitatea de auto-organizare locală ( Narayan. building up the capacity of local authority officers to engage with local communities. actorilor instituţionali implicaţi în DEVCOM124. ceea ce există în realitate sunt schibări care au funcţii multiple.cdf. de a controla mediul său de viaţă . Se referă atât la individ (e. În fapt.Cu referire la persoanele sărace. 1987. Întărirea capacităţii unui actor social pentru a-şi soluţiona singur problemele se face prin sporirea spaţiului de oportunităţi şi prin orientare psihologică spre controlarea mediului de viaţă în mai mare măsură. „Dezvoltarea‖125 abstractizează consecinţele evaluate ca fiind pozitive pentru satisfacerea nevoilor umane. este necesar ca în timp.

rasism. Pe de o parte se referă la raportul între modelele de interacţiune umană şi normele democraţiei iar pe de altă parte vizează natura radicală sau normală a mijloacelor de acţiune . discriminare sau toleranţă redusă. Diferiţi judecători. divorţul – divorţialitate. grupale sau comunitare. Funcţie de scara de manifestare. Ele circulă în formă de credinţe. antreprenoriale etc. lansează dar nu duce până la capăt procese de dezvoltare sau organizare comunitară. Astfel se poate vorbi despre ideologii ale migraţiei. fată de cele sistematice ale elitelor. similar. sistematice sau difuze. Acest conţinut evaluativ face ca graniţele conceptului să fie fluctuante. în anii 2000 au putut fi identificate mai multe tipuri de ideologii sociale . bazate pe forţă. naţionale sau regionale. „Nu există „fenomene sociale‖ ca entităţi ontologice ci perspectivă de tip fenomen social care priveşte comportamentele şi acţiunile umane la modul abstract. setul de indicatori folosit pentru a identifica orientările ideologice poate influenţa foarte mult rezultatele măsurătorii. prin agregare devine migraţie. 2003: 16). schimbarea rezidenţei ca eveniment. ca mulţime de evenimente de acelaşi tip‖ (Sandu. Construcţiile ideologice sunt prezenta însă şi la nivelul unor strategii de viaţă individuale sau familiale. liberal-individualist. Pregnanţa ideologiilor este maximă în luptele politice pentru putere. discursul vizează de cele mai multe ori o problemă . la nivelul populaţiei. El descrie în esenţă modul în care oamenii se raportează unii la alţii.Dumitru Sandu capacităţi a oamenilor săraci pentru a participa la.Conceptul de „extremism‖este unul de tip descriptiv-evaluativ. eseistic până la ştiinţific sau pretins ştiinţific. cu cauze multiple si efecte diferenţiate funcţie de context. Evaluarea implicată în conceptul de extremism este dublă. a influenta. Greu de găsit în ştiinţele sociale un domeniu în care să fie mai pregnantă relaţia de incertitudine în procesul de măsurare comparativ cu dificultăţile de măsurare a ideologiilor sociale. pogrom etc. ideologiile pot fi individuale sau sociale. Elaborarea lor poate fi sistematică atunci când sunt produse de un actor specializat sau difuză . opinii mai mult sau mai puţin structurate. liberal- 184 . În cea restrânsă se reduce la terorism politic. Extensia minimă este dată de limitarea noţiunii la cazurile de negare explicită a valorilor democratice prin mijloace violente sau prin acţiuni/ideologii de segregare. sunt contradictorii. un obiectiv şi o cale de a ajunge la rezolvarea problemei. Aici. În varianta extinsă. „intoleranţa‖ şi „prejudecata‖. căsătoria – nupţialitate etc. În astfel de cazuri ideologiile sunt efectiv instrumente de acaparare sau menţinere a puterii . Exemplu. Ideologie – credinţe şi sisteme de formulări aferente lor care pot fundamenta acţiuni sau pot justifica aranjamente instituţionale. Facilitator comunitar – agent comunitar cu rol secundar în sensul că ajută dar nu dă soluţii. antisemitism. precum libertatea si egalitatea. Limbajul este divers. funcţie de diferite scări de valori sau interese politice operează cu extensii diferite ale conceptului. Şansa de a reduce distorsiunile date de o astfel de relaţie este cu atât mai mare cu cât definiţiile sunt mai clare.schimbare caracterizată numai prin raportarea unui stări finale la o stare iniţială. a controla şi a face responsabile instituţiile care le afectează viaţa lor‖ (Narayan. „extremismul‖ se confundă cu „discriminarea‖. Ideologiile analizate in material sunt „sociale‖ în sensul că nu au o elaborare sistematică. prin adoptarea unor mijloace radicale. indiferent de intensitatea ei sau de mijloacele folosite pentru a susţine. În construcţiile ideologice. Eveniment. imprecise. în condiţiile în care nu sunt formulate prin concepte specializate şi cu argumentaţia care se pretinde a fi ştiinţifică. La nivelul populaţiei Romaniei. cu plajă de variaţie largă. de la metaforic. cu componente multiple sub haina aceloraşi opinii etc. XVIII). în condiţii de diversitate socio-culturală şi de diferenţiere a resurselor de putere. Ideologiile sociale. Fenomen social – agregare de evenimente sociale de acelaşi tip. datele de intrare mai bine culese şi algoritmul de prelucrare a lor mai adecvat datelor. Este ceea ce voi încerca sa am in vedere in aceasta succinta analiza. Greu de făcut separarea între ideologia pe care o măsori şi cea proprie autorului. Extensia maximă a conceptului este cea în care se asimilează la extremism orice formă de prejudecată. Preconcepţii care susţin ca ideologiile sistematice şi cele sociale trebuie citite la fel pentru simplul fapt ca poartă nume identice sau asemănătoare trebuie să fie considerate critic. Extremism -negare a unor drepturi umane fundamentale. instituţională sau de autor.

(locuinţă. Mediu construit . condiţionate de caracteristici ale cadrului construit sau amenajat dintr-un teritoriu dat. Sociologia analizează l. Pentru fiecare dintre secvenţele majore ale procesului de reproducţie economică . explicarea şi prognozarea cerinţelor.mod de locuire. conservator-individualist.fie mai generale . (stare de sănătate. ansamblu de locuit. condiţionare socială şi arhitectural-constructivă a consumului de timp. conservator-comunitar (Sandu. satisfacţie de locuire.Ia nivelul unor unităţi de l. Modurile de l. caracterizată prin interes pentru cunoaşterea dependenţei dintre diferitele ordonări ale componentelor vieţii oamenilor şi mediului lor de locuire. se face în principal prin analiza condiţiilor .). problemelor şi modurilor de l. Calitatea l. calităţii şi modului de l. desemnează gradul de satisfacere a cerinţelor de l. Locuire – „ansamblul activităţilor de refacere şi dezvoltare a capacităţii de muncă şi a relaţiilor sociale. sunt fie specifice .sunt realizate structuri construite specifice (clădiri industriale. relativ recurente. sociologia m. Funcţionalitatea socială a acestora este cercetată de sociologia m. sunt ordonări specifice. adaptabilitatea locuinţei vecinătate. Cunoaşterea şi evaluarea l. Condiţiile de cadru construit ale l. democrat. Intervenţie comunitară – influenţă realizată de către sau cu ajutorul unui agent social asupra unui client social din cadrul comunităţii.Dezvoltare comunitară şi regională comunitar.).c. Prin mod de l.) fie indirect prin indicatori ai unor condiţii ale confortului de l. administrative şi de locuit. calitatea şi confortul de locuire. se face fie direct prin măsurarea unor efecte ale condiţiilor de l. consumul de timp pentru procurare de bunuri şi servicii etc. satisfacţie şi integrare în muncă etc. comunitarist. la dezvoltarea unor structuri administrative şi culturale care să permită utilizarea obiectelor construite cât mai eficient din punct de vedere social şi uman .din perspectiva utilizatorilor cadrului construit pentru l. funcţiuni ale locuinţei. vecinătate.‖ (Sandu în Zamfir şi Vlasceanu. resurselor disponibile pentru accesul la diferite condiţii sau servicii şi de orientările valorice ale agenţilor de l. a fenomenelor demografice etc. autoritarist şi rebel (Sandu 2004a). calitatea relaţiilor de vecinătate. explicarea şi prognoza interacţiunilor complexe dintre om şi mediul său construit. mobilitate locativă. ptrragmatic-comunitar. disponibile.c. agricole. cartier. (densitatea de l. urmărind identificarea. Cercetarea sociologică a l.c. 1999:59-61). . La acestea se adaugă clădirile de locuit şi amenajările socialculturale. cu sau fără partciparea acestuia din urmă la infăptuirea proiectului de intervenţie. Obiectivul practic al acestei ramuri a sociologiei este de a contribui la realizarea unor construcţii cu funcţionalitate socială şi economică optimă. mobilitate locativă. 1993:333). Dintre multiplele caracteristici ale obiectelor construite . tinde să se constituie într-o ramură specifică a sociologiei – sociologia l:nucleul ei îl constituie sociologia locuinţei dar îi este subsumata şi o serie de alte probleme precum cele referitoare la calitatea dotărilor social-culturale şi a serviciilor pentru populaţie. reţine în 185 . cerinţe şi nevoi de locuire.). pragmatic individualist. clădire de locuit.sunt analizate în special de către urbanism. satisfacţie de l. consum de timp condiţionat de calitatea cadrului construit şi a serviciilor sociale. intensitatea unor fenomene demografice etc. dotări socialculturale infrastructură pentru transporturi etc..„totalitatea construcţiilor şi amenajărilor create de om pentru satisfacerea necesităţilor sale de producţie şi de locuire.. specifice diferitelor grupuri sociale. ale comportamentelor umane în funcţie de constrângerile şi oportunităţile specifice mediului de l.. calitatea relaţiilor de vecinătate. repartiţie şi consum . eficientă socială a utilizării obiectelor construite etc. Conceptele cheie cu care operează sociologia m. ciclu de viaţă familială. prin condiţiile de l.integrare socială.producţie circulaţie. Estimarea calităţii sociale a l. Inconsistenţă de status (status inconsistency) – inegalitate a rangurilor pe care acelaşi subiect le deţine pe dimensiuni diferite ale poziţiei sale în spaţiul social. se desemnează nu atât o sferă distinctă a modului de viaţă cât mai ales o perspectivă specifică asupra acestuia. a comportamentelor deviante. localitate etc.

mărimea obiectelor construite ( suprafaţă număr subunităţi. dezvoltarea sistemelor economice. volum). supusă nemijlocit unui proces de raţionalizare‖ (Sandu. omul de interfaţă între comunitate şi o instituţie care promovează un anume model în dezvoltarea locală. de creştere şi îngrijire a copiilor. mod de grupare în teritoriu a obiectelor cu funcţiuni identice.‖(Reish. la ceea ce este în curs de constituire‖. în colaborare cu urbanismul. coeziune familială. calitatea serviciilor sociale. migraţie. valori şi practici care sunt focalizate pe realizarea justiţiei sociale şi pe schimbări fundamentale de ordin structural şi instituţional în comunitate şi în societate. Mişcare socială – acţiune colectivă orientată spre rezolvarea unor probleme sociale sau de grup prin instituţionalizarea unor noi practici în domeniu. iniţiale.Dumitru Sandu special pe cele cu influenţă directă asupra confortului şi modului de utilizare a spaţiului. nupţialitate divorţialitate morbiditate. cu „caracteristici ale zonelor centrale versus tradţionalismul zonelor periferice‖ (Sandu. Principalele efecte ale m. 1987: 48). mai ales. amplasare în raport cu alte obiecte construite. intermediare şi finale ale schimbării. 1993:351-352).c. sănătate. ulterior la cel postindustrial sau postmodern‖ . arhitectura. politice şi sociale alternative şi prin folosirea strategiilor şi tacticilor netradiţionale. ONG operaţional (operaţional NGO) – ONG cu funcţii de proiectare. 1999: 30). la ceea ce este constituit. demografia şi economia‖ (Sandu în Zamfir şi Vlasceanu. de utilizare a timpului. fără membrii la nivelul comunităţii ţintă . cu structurile organizaţionale şi normative care reglementează accesul Ia anumite obiecte construite şi modul de utilizare a acestora.) şi al activităţilor (de producţie. mobilare şi decorare. satisfacţie. ideologii. Date fiind natura şi complexitatea relaţiilor pe care le studiază. El nu este presupus a fi creator. sunt urmărite Ia nivelul stărilor fiziologice psihologice. deviantă etc. microclimat interior. Acţionează în special la nivelul comunităţilor sărace şi au caracter de „organizaţie cu bază comunitară‖ (CBO) fără membri în comunitate (Kamat. Organizare comunitară radicală – „set dinamic de teorii. El poate avea şi rol de facilitator sau animator dar el este. generării unor mişcări sociale comunitare. mod de echipare. 2005: 287-288) Organizaţie cu bază comunitară (community based organization CBO) – ONG ai cărui membrii sunt localizaţi preponderent la nivelul unei comunităţi locale. facilitare şi implementare a sub-proiectelor. sunt asociate cu caracteristici sociale ale utilizatorilor. de către utilizatori etc. Organizare comunitară (community organizing) – formă de dezvoltare comunitară orientată în special asupra mecanismelor de putere.). Primeşte din partea unui actor comunitar un model la a cărui realizare contribuie hotărâtor. partiu şi mod de dimensionare a spaţiilor funcţionale . de transformare a m. versus aderenţa la noutate. cu „opoziţia dintre aderenţa la rutină.c. Promotor local – agent de dezvoltare comunitară care contribuie la mobilizarea resurselor pe un proiect de acţiune comunitară. Principalele variabile de control în analiza efectelor sociale ale m.Sintagma este folosită în special în limbajul Băncii Mondiale. scopuri. cu mediul natural şi cu mediul social în care funcţionează. Modernizarea poate fi asociată cu: „trecerea societăţilor de la stadiul agricol la cel industrial şi. mobilitate locativă. medicina socială.c. Sintagma este folosită cu acest sens în special în SUA.c. Organizerea comunitară radicală se realizează printr-o combinare de analiza a cauzelor condiţiilor sociale existente. sociale şi demografice. complementare sau divergente. îşi desfăşoară propriul demers de cercetare în context interdisciplinar. 2003:66). stări de oboseală. relaţii de vecinătate. (Stoecker). reuşită şi eşec. 186 . fără sau cu slabă specificare a actorilor implicaţi. Modernizarea „este o schimbarede raţionalizare a unui domeniu sau de adaptare a unei actvităţi la o altă activitate. asigurarea obiectelor construite cu energia necesară funcţionării lor. sociologia m. Proces social – schimbare socială caracterizată în esenţă prin precizarea stărilor .

în baza unor mecanisme de persuasiune. Poate fi măsurată prin agregarea (sumativă sau multiplicativă) a stărilor de satisfacţie faţă de viaţă în prezent. relaţiile de solidaritate pot fi comunale sau comunitare dacă sunt asociate cu sentimentul de apartenenţă comună sau de tip asociativ (distincţie echivalentă cu cea a lui Tonnies dintre „comunitate‖ şi „societate‖). Satisfacţie de durată – fenomen de agregare a stărilor particulare de mulţumire în legătură cu trecutul. 1999:50).contagiune sau constrângere‖ (Sandu. Gradul de u. Caracterul formal al sociabilităţii este subliniat de Simmel prin analogia pe care o face între conţinuturile concrete de viaţă şi formele de sociabilitate.acţiuni orientate în funcţie de aşteptări reciproce ale unui set de actori. poate fi estimat sub aspect demografic prin ponderea populaţiei urbane în totalul de populaţie din teritoriul de referinţă. 1999: 48). Există şi un alt sens al sociabilităţii. 2003. Strategie de viaţă – structură de acţiune raţională relativ durabilă la nivelul agentului care o adoptă. şi raportul realitate-artă. din perspectiva carcateristicilor urbane cât şi gradul de manifestare a acestor caracteristici. La rândul lor. Probabilitatea de condiţionare subiectivă reciprocă este cea care dă fundamentul relaţiilor sociale. pe de o parte. Acest sens al conceptului este mai aproape de concepţia weberiană decât de cea a „sociabilităţii‖ lui Simmel (1964:40-57).„ mod de interacţiune socială bazat pe valorizarea egalităţii drepturilor de afirmare umană şi a relativităţii contextuale a valorilor‖ (Sandu. autonomă în raport cu realitatea. Locuirea urbană este caracterizată în principal prin: 187 .mulţimi de condiţii şi reguli de promovare a participării comunitare. în sens larg. şi anume acela de capacitate de a intra uşor în relaţii cu ceilalţi sau ca „aptitudine generală a unei populaţii de a trăi intens relaţiile publice‖ (Maurice Agulon. naţional sau regional. Referentul principal al noţiunii de toleranţă/intoleranţă este cel atitudinal iar pentru „discriminare‖ acesta este de natură comportamentală. Una dintre tipologiile derivate din abordarea centrată pe satisfacţia de durată face distincţia între pesimism cronic (este rău şi va fi şi mai rău). Altfel spus. 2003: 16).Dezvoltare comunitară şi regională Reformă – „clasă de schimbări de tipsocietal declanşate de proiecte ale elitelor şi implementate prin interacţiunea elite-mase. discriminarea este o formă acţională de intoleranţă manifestată prin tratarea inegală a unor persoane în baza identităţii lor sociale. mai apropiat de cel din limbajul comun. pesimism recent (e bine dar va fi rău). cu relaţiile sociale de tip solidar. Selectivitate a unui fenomen social – probabilitate inegală de producere a evenimentelor constitutive ale fenomenului funcţie de caracteristici ale celor care pot cădea sub incidenţa sa. prezentul şi viitorul‖ (Sandu. stabil temporal (ve fi la fel). caracterizată prin ordonare algoritmică. Relaţie socială . sociabilitatea este forma pură . Ceea ce se cheamă sociabilitate poate fi identificat. Acestea sunt de tip pozitiv sau negativ. „Discriminare‖ se referă la adoptarea unor comportamente de tratare inechitabilă a unor persoane în baza apartenenţei lor de grup. în prezent în raport cu trecutul şi prin considerarea viitorului faţă de prezent (optimismpesimism).24). de solidaritate sau de conflict. Toleranţa .Conceptul desemnează atât procesul de restructurare a raporturilor dintre sat şi oraş . de joc . efort pentru acumulare şi distribuire de resurse pentru realizarea scopului în situaţii de conflict sau cooperare care impun alegeri majore ca mod de rezolvare. Urbanizare – manifestare a caracteristicilor de tip urban într-un teritoriu dat. 1999:9). apud Boudon 1995: 207). aducătoare de beneficii reciproce. (Sandu. optimism de reacţie (e rau dar va fi bine) şi optimism de continutate ( e bine şi va fi şi mai bine) (Sandu. Sociabilitatea este formă artistică. a „sociaţiei‖ (formării de unităţi sociale). Pentru Simmel. Sărăcie comunitară – probabilitate sporită de consum redus de bunuri publice sau private la nivel de comunitate locală. Spaţiu de participare comunitară (community participation space) .

şi valori ridicate de b) densitate de locuire . structurat in baza unor puternice relaţii de întrajutorare şi intercunoaştere. pot câştiga în intensitatea şi încărcătură afectivă odată cu creşterea vechimii de locuire. tip sătesc. în spaţiu urban sau rural. Creşterea gradului de urbanizare în sens social se poate referi la accentuarea oricăreia dintre caracteristicile menţionate. ) . evitare etc. bazate pe raporturi de anonimat Chiar în astfel de condiţii relaţiile de v. a unor proiecte comune de acţiune şi a unor roluri specializate (precum "tatăl de vecinătate". curajul. 188 . Astfel de orientări sau strategii sunt valorizate pozitiv pe spaţii sociale largi . Modelul tradiţional al relaţiei de v. (Clarance Perry. 1928-1930) este considerată în teoria şi în practica de sistematizare drept unitate urbanistică de bază a zonei urbane de locuit. caracterizat prin interacţiune intensă. Valoare – strategie de acţiune generalizată. 2. c) densitate instituţională . Grup social constituit .Dumitru Sandu a) ocupare preponderent neagricolă. amenajările şi reţeaua stradală. hărnicia sunt exemple de moduri de orientare a acţiunilor umane în situaţii foarte diverse. 4..„relaţie socială constituită între persoane care locuiesc sau lucrează în apropiere.‖ (Sandu în Zamfir şi Vlăsceanu. în funcţie de compoziţia socială a populaţiei învecinata şi de modul în care este realizat cadrul construit pentru locuire. sunt. în unele comunităţi săseşti din Transilvania). Persoanele aflate în situaţia de vecinătate adoptă unele faţă de altele comportamente condiţionate de şansele sporite de intercunoaştere şi interacţiune pe care le au (cooperare sau conflict.în special în mediile cu puternică orientare comunitară (sate tradiţionale . dezirabile. în consecinţă.1. Sunt urmărite în acest fel atât creşterea confortului de locuire cât şi favorizarea unor relaţii de tip comunitar în cadrul unităţii de v. d) eterogenitate socială şi e) interacţiuni sociale bazate pe anonimat / reguli formale. comunităţi etnice). tinde să fie înlocuit în noile ansambluri urbane prin relaţii de v. Cinstea. Unitatea de v. Vecinătate . dezirabilă. încrederea. coord. cu intensitate minimă. 1993: 668). casierul etc. dotările de folosinţă zilnică. Realizarea unei astfel de unităţi implică asigurarea unui raport optim între locuinţele.

. Toronto. (1967) „Status Inconsistency and Interaction: Some Alternative Models‖. pp. nr. Bigio. Gamble. Augusta Palmonari (coord. pp. Thomas. Ducrot. Martin. http://www. Gregory J. nr. Reflecţii asupra originii şi răspândirii naţionalismului. Bucureşti. 31.). Dogan. Benedict (2000). Regeneration Research Summary.ro/english/press. Dees. Oswald. Washington: The World Bank Blalock. (1991). Etzioni. „Between Rocky Democracies and Hard Markets: Dilemmas of the Double Transitions‖. (1993). Eriksson. 159-174. 303-315.. Amerio. Iaşi. traducere de Roxana Oltean şi Ioana Potrache.edu/centers/case/documents/dees_SE. Dorothy N. Community and Morality in a Democratic 189 . Boudon.World Bank. ediţie îngrijită de Cristian Bădiliţă. Iaşi. traducere şi studiu introductiv de Dan Pavel. R. Editura Polirom. James S. Editura Polirom. Working Paper Series. DETR (2000). New York. 1972.. apud Marangudakis (2002).pdf.fuqua. Marina Păunescu. Massachusetts. Sage Publications. december.duke. (prima dată publicată în 1944. Experiences and Future Directions. Lynn. The Handbook of Community Practice. Status Types. B. Barry. B. Cotgrove. Ion (1972). Amitai (1996). John (coord. The Belknap Press of Harvard University. Bucureşti. and Status Interrelations‖. Dicţionar de etnologie şi antropologie. Pierre. Coleman.Bernard-Pierre (1995).) (2005). Cucu. Dictionnaire de la Sociologie. Benoit-Smullyan. 73. Besnard.. Michel (1999). Catastrophe or Cornucopia: The Environment. Editura Humanitas. Philippe. London.) (2003). Iaşi. Manualul de psihologia comunităţii. (1998) Social Funds and Reaching the Poor. vol. „Evoluţia conceptului de comunitate în cultura occidentală‖. Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. Politics and the Future. Piero (2003). Poverty and Living Standard Dynamics during the 1998-2001 Period. Cherkaoui et Lacuyer. (2001). Finance and Development. în John Scott (ed. 2005. consultat 14 noiembrie 2004. Editura Integral. Anthony G. „Naţionalismul‖ in Miller. Critical Concepts. Hubert M. 125–147.).htm Castelloe. A Case Study of Romanian Experience. „The Sociologist‘s Approach to Sustainable Development‖. 20. John Wiley and Sons. Larousse. Atitudini politice şi democraţie în cinci naţiuni. introducere de Lorenzo Perrone. Băcănaru. Educating for a change. traducere de George Bogdan Ţâra. Cambridge. I. David (coord. OED. Prima cateheză. The New Golden Rule. Sidney (1996). Editura Du Style. Editura Babel. Vasile. „Geografia satului românesc‖. Implementation of CDF Principles in a Transition Economy. Class. (2000). The Meaning of Social Entrepreneurship. (1990). Dumitru (2003). „Indices of Deprivation 2000‖. „Participatory Methods în Community Practice. Bucureşti. Editura Polirom. Viorel Vişan. Arnold. Michael M. American Journal of Sociology. Schaeffer. traducere de Hanibal Stănciulescu. London. Foundations of Social Theory. D. (2005). Sandu. în Marie Weil (ed. Verba.Dezvoltare comunitară şi regională Bibliografie Almond. Raymond. Augustin (2002). pp. Jean-Marie (1996). Editura Alternative. Popular Education and Participatory Rural Appraisal‖. Ontario: Between the Lines/Doris Marshall Institute for Education and Action. Anderson. Sociologie politică. Annual Review of Sociology nr. Routledge. Bucureşti. in Bruna Zani. Sociologia militans. Matei (1999). prefaţă de Adrian Neculau. C. Miguel (1994). Centeno. december.caspis. Salinger. Cultura civică. Stephan (1982). traducere de Anca Magureanu. Brian (2000). Emile (1996) „Status. CASPIS (Comisia Anti-sărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale). Opere alese. Gabriel. Paul.). Izard. Burke. Comunităţi imaginate. at: www. Cernea. apud Castelloe şi Gamble. Bucureşti.) Bonte. Enciclopedia Blackwell a gândirii politice. Iniţiere în viaţa creştină. James.

Rotorua. document de Travail.Dumitru Sandu Society. pp.). Community Structure and Leadership Bulletin. 37. Basic Books. traducere din limba engleză şi note de Mona Antohi. Politica de dezvoltare regională în România. Applied Regression Analysis. „Statuskonsistenz: ein neuer Ansatz fur eine alte Theorie‖.iacdglobal. în Opere complete. Thierry (eds) (2002). Bucuresti: Editura Enciclopedică Guvernul României. Iaşi: Institutul European Jackson. postfaţă de Sorin Antohi. Vol. 13(3). Traian şi Ionică Ion . 40 (iunie). 65-69. pp. CREST. Kaner. pp. nr. Dumitru (1998). London. Westview Press. „Effects of Vertical Social Mobility and Status Inconsistency: A Body of Negative Evidence‖. 701-713. Fox. 195-202. Carta verde. Kenneth Wilkinson (1967). Understanding and Measuring Social Capital.org/documents/research/kenny. Forse.F. Amitai (2002).. Duane. 2002. Sandu. „Plan pentru Atlasul sociologic al României‖. Community Work Skills Manual. Etzioni. Glenn. R. E. Germany and USA. Antropologia culturală. INSEE. „NGOs and the New Democracy. New York. Oxford. Iasi Firebaugh. Lenny . Toldi.Herseni. M. Facilitator’s Guide to Participatory Decision-Making. The World Bank. Sangeeta (2003). 521-541. nr. in Kate Nash (ed. Harris. Readings in Contemporary Political Sociology. Jürgen (2000). van Bastelaer. Kamat. American Sociological Review. 13. în D. Sarah and Berger. Inkeles. MADR (2008). David B. (1988). „The Public Sphere‖. Sociologia dezvoltării comunitare. Sam with Lind. San Francisco: John Wiley & Sons Kaufman. American Journal of Sociology. D. Gheorghiţă (2005). Habermas. 208-225. Catherine. 75(2). (ed. Kenny. The False Saviors of International Development‖. Newcastle : Association of Community Workers Herseni. New Zealand. Oxford. Missisipi State University..[1996] 2007. pp. Jill K. Linear Models and Related Models. nr. Christiaan. 381-403. Paris. Social Science Research Center. Blackwell. pp. Ionescu. Ion. „Models of Status Inconsistency and Social Mobility Effects‖. Guvernul României. „Who Supports Marketization and Democratization in Post-Communist Romania?‖. Curtis. American Sociological Review. 2002.Gusti. Sage. foreward by Michael Doyele. Sociological Forum nr. Geană. Tensions and dillemas in community development: New discourses. Annual Review of Sociology. Comisia Europeană (1997). Keynote speech at International Community Development Conference. Bucureşti: Criterion Golopenţia. 25 septembrie 2004. T.. pp. 190 . Social Stratification in Sociological Perspective. 19(3). Alexander (1969) „Making Men Modern: On the Causes and Consequences of Individual Change in Six Developing Countries‖. Grusky. Pamela (1990). Fisk. Harold. Kerschke-Risch. Second Edition. Un profil epistemologic. primăvara. Zeitschrift für Soziologie. Îndrumări pentru monografiile sociologice. John (1997). (1972). Sociologie. Y. PNDR Programul Naţional Pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013 Grootaert.) (2001). Washington. „Recent Developments in Attitude and Social Structure‖. http://www. Educational and Economic Position Status Consistency Trends in France.F. 15 p. Kiekolt. Keith (1975). (1998). Editura Polirom.pdf. nr. nr.C. nr.Biblioteca Institutului Social Român. Lemel. Editura Universităţii Bucureşti Hope. pp. Anton (2002) „Monografia sumară a satului‖. Societatea monocromă. Val (2001). Sue (2001). Harvard International Review. 322-343. new Trojans?. 288-294. Occupational. 2004.I.

nr. Edward. martie. Juan J. The Handbook of Community Practice. „Continuities in Transnational Migration: An Analysis of Nineteen Mexican Communities‖. pp. Fred.) (2002). „Development Theory and Community Practice‖.org/printerfriendly/ Meister. Lilie. Oxford. „Status Crystallization: A Non-Vertical Dimension of Social Status‖.avj. Midgley. 483-512. Maddox. Cunoaştere. Sociological Spectrum. London. (2005). McIntosh. Luin. nr. Dicţionar de politici sociale. in European Journal of Political Research. Empowerment and Poverty Reduction. Bucureşti. Albany. Durand. Goldring. Narayan. Hudson (2004).) (2002). 471-487... Development and Change. Michelle (2005). Susan (2004).org/pubs/pas/pa003. 1991-1993‖. „The ecological correlates of right-wing extremism in Western Europe‖. Negulescu. Mary. Editura Humanitas. Johns Hopkins University Press. Paris. Dina. 8/1. Martha Abele. consultat 16 noiembrie 2004 Pascaru. vol.. Vintilă (1926). nr. Albert (1972). Lester (1984). aprilie. Geoghegan (2004).Vers une Sociologie des Associations. Environmentalists – Vanguard for a New Society. Massey. American Sociological Review.) (2000). nr. Ioan (1977). Anne. 80(2). Mac Iver. 6 (mai). Muller. Vecini şi Vecinătăţi în Transilvania. Ferenc.cipe. Washington. Douglas S. 19 (august). Mihăilescu.cato. Bucureşti. 99. The Jiu Valley Region:Multi-dimensional AssessmentRomania. Alfred (1996). Nash. Şoflău. Livezeanu. Deepa (ed. nr. comunicare şi acţiune comună în satul contemporan. at: www. Schiltz. White. (1954). Pop. Mioara. Jorge (1994). Mihăilescu.). David (coord. and Post-Communist Europe. Mary E. Miller.ro/node/195193/comfile/download/ JiuValleyWBReport2004. Carel-Diter (1986). 22. Bucureşti. Cluj-Napoca. Luana Miruna (coord. Mac Iver. D. James. MD. Sociologie şi sistematizare în procesele de dezvoltare. Gabriela.) (2000). Cultură şi naţionalism în Romania Mare. „An Alternative Analysis of Mass Belief Systems: Liberal. Australian Journal of Social Issues. Vol. „Trebuie cunoscute trei tipuri de sat: satul adunat (concentrat). Problems of Negotiated Transition and Consolidation: South Europe. pp. (1981).pdf? version_id=245578. The World Bank. Stepan. satul răsfirat şi satul risipit‖. 931-959. Opp. Editura Humanitas. Enciclopedia Blackwell a gândirii politice.) (2004). 1918-1930. South America. Cees (2000) „Reconceptualizing Participation for Sustenable Rural Development: Towards a Negociation Aproach‖. Lenski. McIntosh. Stuart A. nr. Sage Publications.William S. 34 (250).html Linz. Pozsony.. NewYork apud Marangudakis 2002. „Rational Choice and Rebellious Collective Action‖. Bucureşti. Editura Paideia. Readings in Contemporary Political Sociology.. Daniel G. American Political Science Review. Manussos (2002). Pia (1998). Blackwell. Irina (1998). Vintilă (coord. Matei. „Publics Meet Market and Democracy in Central and East Europe. in Marie Weil (ed. Conservative. Slavic Review. B. Milbrath. Smeltz. pp. 53(2). Arabela (coord. Coman. Buletinul societăţii române de geografie. Knigge. VLV. Policy Analyisis. Baltimore. 3. Mihai (2003). Editura Expert. Presa Universitară Clujeană. at: www. pp. Marangudakis. Prospects for Market Democracy in Central and Eastern Europe: The Public Perspective. 31. Abele. Powell. Populist and Libertarian‖. Matei. Livermore. nr. „Behind the rhetoric of community development: how is it perceived and practiced?‖. Leeuwis. nr.C. „New Social Movments: Between Civil Society and Communitarianism‖. Gerhard E. Editura Tehnică. Martha Abele. http://www. Dina (1994). Draft. State University of New York Press. pp. The Politics of Community Development.Dezvoltare comunitară şi regională Kim. Kate (ed. vol.). 405-413. Reclaiming Civil 191 . Vasile (2002). Main Report. Les Editions Ouvrieres. Matricea comunitară. Smeltz. Bucureşti. AJS. 41-70.

(2006). Intervenţii sociale în comunităţi defavorizate în România anilor 2000. pp.Voicu. aprilie. Oxford University Press. Editura Tehnică. Robinson.138-150. Sandu. nr. Mihaela. 708-715. Domination and the Arts of Resistance: Hidden Transcripts. Bucureşti. London. Everett. Iaşi. 144-155. Elsevier. The IAF Handbook of Group Facilitation. 989-1020. vol. Manuela. Best Practices from the Leading Organization in Facilitation. 1975. pp. Vasile. Allen. Interviuri cu Henri H. (2007). Dumitru. Sen. Dumitru (2005). Robert. vol. Social Change In Rural Societies. Sandu. Dezvoltarea socioteritorială în România. New York. Stanculescu. Zoltan (1999).Comşa. Editura Academiei. (2005). Rogers. John (ed. Bucuresti. Cunoaştere incomodă. Stahl. Dumitru (2004a). Connecticut.Sandu (coord. Community Development Journal. Banca Mondială. Chicago University Press. în G. Scott. Sociologie şi sistematizare în procesele de dezvoltare. Simon&Schuster.) (1996). Printech. nr. James (1990). Sociabilitatea în spaţiul dezvoltării. Redfield. Iaşi. Marina. Daniel. nr. Ralph D. The handbook of community practice. Boling Alone. San Francisco: Jossey-Bass Scott.) (2005). Sandu. 31 (3).Dumitru Sandu Society or Governance?. New Haven. (2005). Sandu. Social needs and actions in Romanian villages. pp. „The Community Development Dillema: what is really empowering?‖. Viitorul Social . Spaţiul social al tranziţiei. Sandu. Mark (2004). Anne (2002). Iaşi: Polirom Sandu. in Marie Weil (ed.3. Iulie (raport de cercetare) Sandu. nr. Încredere. Lucian. Christy. Câmpean. 85 (3) august. 260-64. Yale University Press. M. „Cultură şi experienţă de migraţie în satele României‖. Meredith Corporation. B. Sandu. Sandu. World Bank.. 52 (6). Social Assessment for Rural Development Project. Sandu. Rainey. Rostas. Barbara (1976). Dumitru. Appleton-CenturyCrofts. I. Class. „Radical Community Organizing‖. Sociologia tranziţiei. Peter. (1955). 192 .‖ Journal of Community Development Society. „Participare locală‖ in Mioara Matei. Quinney. D. The Collaps and Revival of American Community. Putnam. Rabel Burdge (1972). Schuman. toleranţă şi reţele sociale. Editura Polirom. Dumitru (1977).Bădescu. Dumitru (2004b). M. Dumitru (1987). Sociologie Românească. Bucureşti. Amartya (1999). „Constructing participation spaces‖. Bucureşti. pp. Dumitru (coord. Dumitru (coord.). Michael. Cosmin. Revolutions and Revolutionaries: Four Theories. New York. Community Development Journal. American Journal of Agricultural Economics. Dumitru (2003). Monica (2000). „Theory and practice of community development: a case study from the Onited Kingdom. Little Community. Farmar. Routledge. pp. Bucureşti. Reisch. Valori şi tipuri sociale în România.Editura Polirom.). Eurobarometrul rural: valori europene în satele româneşti. Dumitru (1996). Sandu. Şoflău. 2. „Ideologia participativă la sat‖. Fundamentarea intervenţiilor sociale printr-un sondaj asupra sărăciei comunitare PROROMI. Randell. 3. O tehnică pentru masurarea perceptiei situatiilor sociale ierarhice . New York. (2003). Claudio (1996). Development as Freedom. Dublin. Sandu.). Vol. Current Sociology. A. Salert. nr. Practica dezvoltării comunitare. Kenneth. O hartă socială a comunităţilor de romi. Monografia ca utopie. Dumitru (1999). Ioan Matei (1977). Sandy (editor). 1/1. Serban.Voicu. Robert (2000). „Essential Forms of Capital for Sustainable Community Development‖. Ivye. London. Sage Publications. Fundaţia pentru o Societate Deschisă Schuftan. Bucureşti: Paideia Rughiniş.&A. Critical Concepts. Cosima (2004). Editura Staff. Bucureşti. 39. „Status Inconsistency as predictor of Public Action Attitude in Romania‖.

prefaţă de Adrian Neculau. Aage B. London. Status. The Handbook of Community Practice. Public Opinion in Central and Eastern European Countries in Transition. Sweeney. 1(3).). (1996) „The Career of Status Crystallization: A Sociological Odyssey”. (1979) „Status Inconsistency and the Hope Technique. Mark (2000). edited with an Introduction by Donald N. Bucharest. London. Rotorua. Elena. Sociological Writings. Social Stratification in Sociological Perspective.org. Malina. The Handbook of Community Practice. Serban. (1983) „Status Inconsistency: A Body of Negative Evidence or a Statistical Artefact?‖. 201-233. Malina. Dina. 62(1). Rapid rural appraisal. 19 p. Garamond. and Power‖. 287-302.) (2006).) (2005). Diagnoza problemelor sociale comunitare. Washington. credinţe populare şi nume proprii. Georg (1971). Weil. (1992).html Sørensen. Amintiri şi gînduri din vechea şcoală a „monografiilor sociologice”. A. studiu introductiv şi ediţie îngrijită de Paul H. Napoca Star&Argonaut. trans. Gamble Dorothy (2005). Editura Polirom.) (2000).uk/socresonline/1/3/3. Henri H. (1981). Stahl. Power or Programs? Two Paths to Community Development Keynote speech at International Community Development Conference. Bucureşti. Rome: FOOD AND AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS Voicu. Oxford. Preda. Henderson and Talcott Parsons. Stahl. Monica (2002). pp. On Individuality and Social Forms. Ion M. Editura Expert. nr. Manual de psihologia comunităţii. The University of Chicago Press. Bucureşti. Iaşi. Studii de caz. Bucureşti. Zani.Editura Expert.).. at: www.Dezvoltare comunitară şi regională Simmel.iacdglobal. Bucureşti. A Report to Romanian Social Development Fund. 1996. Marian (coord. Randy (2001). edited by Wolf Heydebrand. Zamfir. 25 septembrie 2004. Stoecker. Stoian. ClujNapoca. Grusky (ed. Whitt. Adrian.org/documents/research/kenny. „Dezvoltare comunitară‖ in Luana Miruna Pop (coord. Editura Polirom. Continuum. The Theory of Social and Economic Organisation.) (2005). Bell. Kenneth L. (2002). Bruna. Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti. Weber. in David B. http://www. Marie. Department of State. DC. Bogdan. Elena (2002). Sage Publications. Zurcher. Zani.socresonline. Zamfir. „Evolution. Bruna (2003). New York. Termeni religioşi. Elena (coord. Silviu G. (2001) „The Basic Concepts of Stratification Research: Class. (2003). Augusto Palmonari (coord. Townsley. Dicţionar de politici sociale. în Zani Bruna. Iaşi. Sage Publications. Max (1964). Janice. New York. Hugh P. Editura Expert. 193 . David R. Henri H (1998). Office of Research. Philip. Wilson. Bucureşti. The Free Press.. Dan. ediţia a II-a. Max (1999). 10 January. Dicţionar religios. Anna. Zamfir. New Zealand. Social Forces. Voicu. Levine. „Instrumente conceptuale şi metode de cercetare‖. Assessing the causes of country disparities in RSDF projects proposals. Smeltz. Louis A. Weil. Iaşi: Polirom Weber. Voicu. Nancy. Vecinătatea în Munţii Apuseni. Teare. Augusto (coord. Manual de psihologia comunităţii. Bucureşti. Minerva. Satul romînesc pe drumul către Europa.pdf. Models. Palmonari. revăzută. Mendrala. Chicago. Cartea Românească. Marie (ed. Bogdan (coord. Sociological Research Online. Stahl. traducere de Hanibal Stanciulescu. Voicu. Totelecan. pp. 1989–1999: 10 Years after the Fall of the Wall.). Westview Press. Smith. and the Changing Context of Community Practice‖ in Marie Weil (ed.) (2003).) (2000). participatory rural appraisal and aquaculture. Strategii antisărăcie şi de dezvoltare comunitară. second draft. nr.

World Bank. *** (2004). CJ Timiş. 194 . Synthesis Report. Status Detraction. agent de dezvoltare locală.Dumitru Sandu II: A Linear Hypothesis about Status Enhancement. Social Forces. Timişoara. and Satisfaction with Membership‖. *** (2002). February 12. Washington. A multi-Partner Evaluation of the Comprehensive Development Framework. 1248–1267. Report No. A Review of World Bank Experience. Artpres. 57(4). Toward Country-led Development. World Bank. ADETIM. CIVITAS. Operations Evaluation Department. Social Funds. pp. Promotorul Local. 23668. CAR. *** (2003). DC.