You are on page 1of 217

<

'

DUMITRU STÂNILOAE

IISUS

HRISTOS
SAU

RESTAURAREA OMULUI
EDITURA GMNISCOP

DUMITRU STANILOAE

IISUS

HRISTOS
SAU

RESTAURAREA OMULUI
Ediia a
II
-

a

EDITURA OMNISCOP CRAIOVA
1993

"

LOC DE CUVÎNT ÎNAINTE LA EDIIA
ÎN

AII-A

Aceast pagin urma
ie fati ale
Printelui

s poarte ^«"«".ff™^ Dumam
Profesor Academician
si

mni
'

Dumnezeu

l-a

chemai pe Printele

Profesorul nostru
în încer-

"
© Prima ediie
„lisus Hristos
Sibiu,

B

"ZlZuHumnezeu ne este cluz si îndemn

sau restaurarea omului 1943
prezenta ediie aparin

naionale carea de a reda culturii

una din capodoperele sale.
EDITORII

© Toate drepturile pentru
Toate drepturile de

Editurii OMNISCOP

difuzare, inclusiv în

strintate, aparin

Editurii OMNISCOP

I.S.B.N,

973

-

96109 -

-

PREFAA

în lisus Hristos, Fiul lui

Dumnezeu

cel.

întrupat, se cu-

din orice timp si, prind toate puterile de refacere ale omului Inel avem implicit, toate comorile de înelepciune ( Col. 2, 3 ). din rspunsul la toate problemele care se pun rînd pe rînd,
interes teoretic sau din

aprig lupt cu greutile vieii,
si

spiritului

omenesc. El este pururea actual
tualitatea.

anticipeaz continuu ac-

sase opreasc, dup cutri i experiene chinuitoare, omenirea de azi, i-au fost taina persoanei i a indicate de mult inform nedezvoltat în
Soluiile la care începe, de pild,
operei lui lisus Hiistos.

M-am strduit s evideniez,
cu deosebire, actulitatea de
azi.

atît cît mi-aufost

modestele

puteri,

lui lisus Hristos

pentru tim'

purile

.

Am
greutate.

avut de luptat în aceast

strduin

cu o îndoita
.

s depete i s împaci cît mai multe din aspectele sub care a fost privit i punctele de vedere îneles lisus Hristos, lrgind i împletind
într-o

întîi,

adîncimea subiectului. El împreuni orice putere omeneasc. Oricît ai cuta
cu amploarea

i

sintez

cît

mai cuprinztoare,

îi dai

seama

c nu poi

nici

pe departe reda bogia

i

profunzimea rspunsurilor,

Lui, ba mai riti sugestiilor, concluziilor ce rezult din persoana armonic a mulsacrifici închegarea strîns i pe deasupra

s

telor perspective sub care te-ai

din istoria

omeneasc.

spriveti acest munte în al doilea rînd, e enorm de greu s
încumetat

scoi în relief, scriind despre Iisus Hristos, aspectele actualitii Lui, corespondena Lui cwproblemele vii ale, timpului nostru, a lsa în umbr sau a utiliza în trsturi prea generale formulele dogmatice în care au cuprins Sinoadele ecumenice

INTRODUCERE
L

fr

doctrina despre

El

O

scriere care îi

propune

semnificaia
trebuie

lui Iisus Hristos

pentru lume
în strîns

s desfoare trebuie s fie
lui,

REVELAIUNEA CA ÎMPLINIRE A OMULUI
1.

Obiectul transsubiectiv

al

credinei

proaspt, actual, vorbind fiecrui timp

s se menin totodat

in limbajul

dar
în

legtur cu

tradiia

Bisericii, în

aa fel încît cititorii s identifice fr greutate
din nou, pe Iisus Hristos

Iisus Hristos, cel

înfiat pe care îl mrturisete Biserica de todeauna în învtura i cultul ei. Scriind aceast carte, am rugat tot timpul pe bunul Dumnezeu s-mi ajute înving cu bine greutile cele mai însemnate, ca

Credina e certitudinea despre existena lui Dumnezeu, ca de substan realitate personal suprem ce nu st în continuitate prin cu noi i cu natura i despre cele comunicate nou de El se afl fa de mcar uneori revelaie. Credinciosul e sigur dei e în raport asemntor ca fa de a doua persoan, Dumnezeu

c

s ias din strdania mea o carte i
fa

s

nevzut.

Cea dintîi i cea mai principal trstur a credinei este aceea

vie

i nou,

fidel doctrinei neschimbate a Bisericii. Trebuie precizez, îns, scrierea de nu e o carte de dogmatic propriu-zis. Pornind de la formulele dogmatice, ea a cutat rezolve în lumina lor probleme ale vieii omeneti, individuale i sociale, care nu formeaz propriu-zis obiectul unor definiii dogmatice. E o carte de gîndire, de meditaie cretin în sens larg.

c

s s

dar i

c ea nu e un simplu fenomen luntric
raportare

al sufletului

nostru, ci e

o

credinei sau cu la o realitate care nu se confund cu actul

ceva ce face parte din fiina omului. Credina nu se poate concepe i nu poate exista decît ca parte a întregului dual credin - obiectul
:

credinei dincolo de ea.

Dogmele

sînt

formule concise, cu obiect

restrîns

i tocmai în
dat
în

conciziunea

posibilitatea lor

s rmîn o ax neschimbtoare continua schimbare a pe care s-o îndrume generale fr s o stinghereasc Fr a avea pretenia ca s
vieii,

i

caracterul restrîns al cuprinsului lor e

Mai mult chiar decît cunoaterea, credina triete din sigurana realitii obiectului ei dincolo de ea. Inima credinei e certitudine. certitudinea. Nici o cunotin nu poate avea o asemenea transsubiectiv a Iar certitudinea se refer tocmai la realitatea
obiectului credinei.

Totui, întrucît, în general, i cunoaterea triete din sigurana
realitii obiectelor
ei,

în linii

analiza raportului dintre
indicaiile oferite

credin i

realitate

în variabilitatea

ei.

fi scris

o carte deplin satisfctoare despre Iisus Hristos, fi mulumit dac ea ar servi, pe de o parte, la întrirea convingerii despre dumnezeirea Lui i la justificarea vieii trit în. legtur cu El, pe de alta, ca un punct de plecare pentru întocmirea altor monografii cu acest subiect.
Sibiu, Botezul Domnului, 1943.

a

poate

s se foloseasc i de
în

de ordinea cunoaterii

naturale.

cunoatere avem de-a face cu acte „ prin care contiina afirm o realitate întrucît se transcede pe sine "\ trece peste sine la privete spre ceva de dincolo de ea, se uit pe sine, socotete pe aceast mrturie a altceva decît spre subiectul propriu.

C

c
1

1

JOHN CULLBERG, Das Du

und

die Wirklichkeit, Uppsala,

933, p.

1

76.

.

:

contiinei se poate pune un temei, o arat faptul

c nu

prin orice act

ului

porsoane, de unde
mi
i. •.

urmeaz

c aceast contiin a
persoane
1
.

realitii

contiina se transcede pe sine

i afirm o realitate transsubiectiv.
1
.

i/A

îi

i

contiina despre

alte

Subiectul nostru are facultatea de a deosebi între experienele

împreunate cu o realitate transsubiectiv i între vis sau fantezie
altfel,

De

contiina este ultima instan

la

care ne putem provoca în

chestiunea realitii obiective. Orice

alte mrturii tot

de contiin

se prind, tot împreunate cu ea se prezint. Negarea realitii obiective

e lipsit tocmai de acest
N.
2
,

ultim suport al mrturiei contiinei.

Hartmann voind

s dovedeasc

realitatea transsubiectiv

a obiectelor cunoaterii, a artat cît de mult este scldat actul cunoaterii în acte emoionale, care au i ele un caracter transcendent, lansîndu-se dincolo* de contiin. El deosebete trei grupe de asemenea acte emoionale transcendente ce însoesc

le simim în aceste acte de la acea realitate nu e simpl m.iiii.-itoa n| laron, fenomen produs de contiina noastr, ci o transcenden udovârat a subiectivitii noastre. Fcînd abstracie de particularitile concrete i psihologice 2 ceea ce gsete din analiza lui N. Hartmann, John Cullberg distinge structura actului de contiin prin care se afirm realitatea obiectelor transsubiective de structura actului prin care nu se afirm o asemenea realitate, este c, în primul caz, obiectele se impun

Presiunea

i

reaciunea pe care

transsubiectiv arat

c

c

contiinei ca entiti ce nu pot fi schimbate arbitrar sau socotite ca neexistînd, cum se întîmpl în al doilea caz. Un castel închipuit

cunoaterea
1

depinde de mine
în

s

mi-l închipui într-un fel

sau

altul,

o

cas real

m

Acte esenial receptive,
actele experienei,

care subiectul

pete, suport

silete

s o cunosc aa cum

este

3
.

ceva

:

tririi, suferirii,
ci

suportrii. în aceste acte

Multe din cele spuse în
credinei pentru a dovedi, în

legtur cu cunoaterea se

pot aplica

subiectul nu

stpînete sau observ,
Betroffenseins
).

e stpînit, cuprins, atins de

aceeai

msur, realitatea obiectului ei.

ceva

(

Modus des
2.

Acte prereceptive, care premerg experienei sau

tririi:

Credina este i ea un act prin care contiina, vizeaz ceva transsubiectiv, prin care se transcende pe sine. Sîmburele ei este un
act

ateptarea, presimirea, starea în care subiectul e gata pentru ceva,
temerea,
grija,

sperana. în aceste acte subiectul se afl în modul de
(

de cunoatere, convingerea despre ceva de dincolo de lumea Imanent. Deosebirea de cunoaterea obinuit st numai în obiect,

anticipare

a

presiunii

Modus des Vorbetroffenseins ).
".

Este în ele o
1

siguran
3.
viitorul,
îl

c ceva vine
îl

N.

HARTMANN

arat

c

în actele prin

care voim

s facem ceva persoanelor,

Acte prospectiv-active, prin care omul anticipeaz spontan
cere,

provoac

:

dorina, voina, aciunea.

în toate aceste acte experiem

o „ asprime a realului " ( die Hrte
la

morale ca independente de întoarce nostru. înc din primul moment al inteniei noastre cu privire la ap se subiectul dezacordul asupra noastr ca o ripost, meritul sau vina prin care experiem acordul sau
oxperiem, afar de realitatea
lor,

i

realitatea valorilor

des Realen
iniiativ

c preseaz asupra noastr mai înainte de orice proprie, c reacioneaz, rezist aciunea nostr.
),

fie

el

fie

Presiunea sau rezistena aceasta o simim mai ales

în întîlnirea

cu

p. 24 ) Dar aceste valori, dac nu depind de noi, ci sînt mai ( de toj oamenii la un loc, nu pot exista nici ca entiti de sine presus de fie întemeiate într-o voin suprem, suveran a întregii stttoare. Ele trebuie este i simire realiti. în concret, experiena emoional a valorilor morale, simirea lor,

nostru cu valorile morale
noi, nici

.

s

a

lui

Dumnezeu.
Op.
c. p.

2

186.

3
1

Prin orientarea aceasta spre ontologie, filosof ia

se aproprie din nou de cretinism,
al lui

JOHN CULLBERG,

,

I.

c.

2

Das Problem der Realittsgegebenheit,

Berlin, 1933.

cci trstura fundamental a cretinismului Dumnezeu.

este credina în realitate, ca produs

10

11

ceea ce este vzut i în msura în care se cunoate i înelege coninutul obiectului. Dar o importan defavorabil credinei n-ar putea avea aceast deosebire, odat ce faptul de a fi vzut un obiect e mrturisit de contiin, iar ea ne mrturisete tot atît de cert i despre realitatea obiectului ei de vizibilitatea unor obiecte este un credin. Prin aceasta nu gîndim
care e dincolo de
tot

no Impune, fqîndu-ne
1

so
c

îndurm

",

so

experiem

",

so

„trilm"

.

c

fapt produs de contiin, cci în asemenea caz nu s-ar impune atît numai prin ea de silnic i n-ar fi o caracteristic numai a unora, ci se poate constata, numai ea e instana de mrturisire.
i

de care e vorba „ nu spune „ experiena " gnoseologic. trubuie identificat cu empiria în înelesul tiinific i aceea i mai Exista o experien de alt chip, mai elementar decît i mai fundamental în acelai adînc înrdcinat în via, mai uman aceea a Cunoaterii timp, mai potrivit cu uzul de vorbire decît
El chiar

c

empirice

"2
.

Dar
nr fi

dac este

aa, n-avem

nici

un drept

s nu recunoatem
toate,

c

ultim analiz, se poate zice despre lumea cunoscut cred exist. exist, iar despre lumea credinei tiu Dar, mai mult decît actul de cunoatere propriu-zis, credinae
în
:

c experiena religioas, mai intens i mai statornic decît
este convins.
N.

nu

:

c

produs de o realitate transsubiectiv real, aa dup cum însi

îmbrcat

în acte
li

i

stri emoional-transcendente, crora, de

asemenea, Hartmann la

se potrivesc perfect caracteristicile gsite de N. analiza actelor ce însoesc cunoaterea.

Hartmann vorbete de experiena de-a fi apsat sau purtat nu-i corespund de o for transsubiectiv, creia nu se poate 3 cunoaterii Dar ceva real chiar dac acel ceva rmîne ascuns de vreunei pri din realitate st în raport direct cu gradul

s

.

,

experiena

Credina e experiat de credincios nu ca un produs personal, ca un rezultat al eforturilor proprii, ci ca o presiune care o exercit asupra contiinei o prezen sau semnele covîritoare ale unei
prezene, care e una cu
cucerit, cuprins, atins.

participare la ea.

realitatea în care crede. Subiectul

se simte

Numai dup producerea acestor stri, care cuprind în ele i cunoaterea proprie credinei, sau numai în cadrul lor, are loc i o activitate din partea credinciosului, o voin de-a crede

Cînd eti numai spectator nu poi experia anumite realiti care se desfoar alturea de tine de aplicarea la credin a celor Se poate obiecta obiecetele cunoaterii se impun tuturor constatate în cunoatere omeneti ca reale, pe cînd obiectul credinei numai
.

fa

c

subiectelor

unora.

Dar faptul
realitatea
lui.

c se impune multora este o dovad deplin despre
pe cale natural, îndeosebi

i mai

bine.
în sfîrit,
în în

Nici realitile cognoscibile

însuirea general pe care o gsete Cullberg structura actului prin care contiina se transcende pe sine

cele ale vieii spirituale
Filosofii

nu le cunosc i nu le mrturisesc toi oamenii. prea adeseori afirm experierea unor realiti spirituale, care

cunoatere,

i anume

fora cu care se impune obiectul ca
actul credinei.

real

cunotiinei, o

aflm întrutotul ca determinînd i

Credinciosul nu poate

s nu in pe Dumnezeu de
revelat

1

Op. cp.
L.c.

16.

real,

nu

s gîndeasc ceva din ce cunoate ca cum e convins c
poate
i-a revelat.

2 3 4

de

El, altfel

de

Op.

c. p.

17.
eigerrtlich «

Was

es

war

»,

was

mir geschah oder zustiess, kann mir verborgen

N.

Hartmann nu stabilete drept
vizibilitatea,

criteriu al

realitii

bleiben" (p. 18).

transsubiective

caracterul

fizic, ci „

asprimea

"

cu care

ni

5

L. c.

12

13

nu se impun

tuturor contiinelor,

cum se impune lumea

1

1

obiectelor.
,

E adevrat - dei i acest fapt e negat de muli filosofi toi ar putea ajunge la cunoaterea lor. Dar cine ne spune n-ar putea ajunge toi oamenii i la cunoaterea realitilor de credin ? în orice caz, majoritatea covîritoare a contiinelor sînt sigure de ele nu faptul poate fi explicat, inînd seama de analogia oferit de domeniul cunoaterii, decît prin incursiunea unor semne sau date ale obiectului de credin în acele contiine.

c

c

i.

,

.

.i

Mul sau fapt certitudinea credinei i acest fapt a produs i în el, .iin sîhj treptat, o renatere a credinei. Natura a putut avea un mixlllar, de consens la ceea ce auzea de la alii i se rentea în
<

ni
c

c

nate credina la un om care n-a primit-o în upiînrio prin contemplarea naturii. Un pgîn nu ajunge la credina in llrifiios dac nu intr într-o societate cretin sau dac nu se miilMote cu un misionar. în general, nimeni nu vine la o credin
n
iin

mai puin se

un.

ui.ii.i,

sigur, decît printr-un

om sau

printr-o societate care

o

marturistete.

2.

Proveniena credinei
este

^l
i

Natura indic pe Dumnezeu, dar graiul ei nu este at'ft de clar de sigur. Graiul ei de un caracter general i neprecis se limpezete

lumai pentru cel care a primit credina de la alt om. Natura indic un

O
în

a doua

trstur principal a credinei
decît

c ea se ivete

temei,

om

într-un chip minunat. Certitudinea
altfel

omului despre realitatea

cunoaterea lumii naturale. Vom continua analiza actului de credin din acest al doilea ne seama despre calea pe care punct de vedere, cutînd vine la credin un om. Ceea ce vom obine prin aceast analiz va contribui la evidenierea mai deplin a realitii obiectului credinei i a existenei reale a unei Revelaiuni divine. Dac vei întreba pe orice om care crede, pe ce cale s-a slluit credina în el, i va rspunde prin predica sau prin viaa altuia, dac a dobîndit credina la o vîrst înaintat sau prin prinii lui, dac vine cu ea din copilrie. Nu exist om care s-i fi cîtigat credina din natur, din lumea vzut impersonal. Mai întîi, practic, un asemenea caz este neefectuabil. Orice om, mai înainte de-a ajunge la putina contemplrii naturii, triete în raport direct cu ali oameni mai în vîrst, cu prinii, cu cei ce-l cresc. De obicei, în orice societate religioas, omul primete credina în acea faz a vieii sale în care nu s-a limpezit înc un raport aparte între el i natur. în caz

divin se nate

s

dm

o cauz dincolo de ea, la care parvenim prin intuiie fulgertoare sau prin logic strîns, dar nu descoper clar însuirile unii concep acest temei în chip panteist, acelui temei. Aa se face au nici cei .ilii înclin a-l considera ca persoan, dar. siguran nu consider ca persoan, ei au dintîi nici cei din urm. Chiar dac
un
izvor,

c

îl

ajuns cel mult

la

ideea

adevrat de Dumnezeu. Dar de

aici

i pîn

care la certitudine, care constituie fiina credinei, e o prpastie pe omul nu o poate trece prin iniiativ i silin proprii. îndoial, în om impulsul de a cuta dincolo de lume Exist,

fr
lor

c

temeiul

ei,

de-a transcende cele vzute,

fiind

mînat

i de

evidenta

Insuficien a

i a sa proprie.

i acest impuls, aceast necesitate

le numim o predispoziie putem funciar spre credin, ajutat de structura lumii i de structura existenial attt de amar experiat a propriei fiine, care nu-i poate

de-a transcende cele imediate,

s

gsi mulumirea în mrginirile, mizeriile i neputinele sale i nici în lumea. Aceast înclinaie spre credin e o parte din chipul ce umbrit al iui Dumnezeu rmas în om. Ea este comun tutror oamenilor i st la baza întregii strdanii de înlare a lor prin cugetare, art i
îi

d

i

c,

pierzînd mai tîrziu credina, ar cîtiga-o prin contemplarea naturii,
fi

aceasta nu ar
celei
dintîi.

propriu-zis
auzit

o credin cu
ca cineva

totul
fi

nou,

ci

o

retrezire

a

e inima aprioric a tot ce face fapt etic, încît am putea spune din om o fiin deosebit de animal. Ea nu poate fi smuls din om
decît

c

Dar nu s-a

s-i

reaprins credina prin

deodat cu
lui

ornenitatea
privi în

lui,

cu coborîrea

lui

în animalitate,

cu

contemplarea

pur a naturii.

Orice ins care a pierdut

i i-a recîtigat

încetarea

de-a mai

sus, spre largi orizonturi.

credina a

întîlnit

unul sau mai muli oameni care manifestau prin

14

15

i mai putem spune
a
afla temeiul

c

aceast trebuin de a cuta i de
care îi
""'•

'•|>-<|<
• iipiibil

gsete loc potrivit de ancorare puterea de sus pentru a produce în om credina,
al

suprem

lumii este terenul în

i de care sînîem mult mai legai. într-un chip sîntem copleii de sigurana persoana respectiv

fa

c

este organul natural care poate

nu-l
noi

la
i

fi

transformat prin coborîrea harului

din puterile proprii certitudinea credinei
•« '
i

,

ci

se afl

aci în
prin

dumnezeiesc în
Afirmaia

ochiul spiritual al credinei cu vederea

lui Karl Barth în om nu se afl nici un rest din chipul dumnezeiesc de care se încopcieze darul credinei i c, prin urmare, cel ce crede în om cuvîntului dumnezeiesc este exclusiv Dumnezeu însui - Duhul Sfînt aezat în om crede Cuvîntului, deci totul este o aciune intertrinitar - duce la negarea absurd a

c s

clar i cert.

'""'"

li ii

înine

c omul, de

Dumnezeu mai presus de a oricrui om. tim
la sine,

dflrul certitudinea.

nu poate iei din îndoial, nu-i poate Dacîntîlnim pe cineva care o are, avem sigurana
iui

ol privim umbra mîinii
' -"i"-i faptului
'"' •"'•
,

c tocmai
om

Dumnezeu în lucrare. Apostolul Pavel insist
pentru

c se

prezenta asculttorilor

în

Revelaiei

1
.

Dar aceast predispoziie spre credin nu se desvîrete în credin propriu-zis prin natur2 oricît ar avea i natura un însemnat
,

rol în reculegerea omului, în stimularea lui spre cutarea i spre cugetarea celor de dincolo de ea i chiar a lui Dumnezeu. Calea pe care vine credina în om este un alt om. vorbim nu

îrâ prestan, lucra prin el cu mai multa for cuvîntul lui Dumnezeu. Astfel, prin omul care crede avem sigurana vedem dincolo de el pe Dumnezeu i cel ce lucreaz din el asupra noastr, fcîndu-ne credem, este iari Dumnezeu. Credina altuia este mediul, este crarea, prin care transmite Dumnezeu credina în noi. Desigur,minunat este în aceasta nu numai

unui

fr putere,

c

s

i

faptul

numai de credina ca un cuprins, ceea ce-i de la sine îneles, ci i ca" act i ca putere. Cel mai minunat lucru este fora cu care se comunic
certitudinea

de credin de

se afl

în

preajma unui
altul

dar neclintit,
tainic din

omul care o are la cel care îl vede. Cine care îi mrturisete încordat sau calm, credina, greu poate rezista nu devin i el credincios.
la

om

s

pe care îl Jaspers pentru a arta calitatea lucrului concret de-a ne descoperi, cînd sîntem în stare, transcendena, se potrivete cîî se poate de bine în special pentru omul a crui credin e ocazia care face se aprind în noi sigurana despre
întrebuineaz
filosoful Karl

c

c Dumnezeu lucreaz,
se

ci

i acela c lucreaz tocmai prin om,

ni

adreseaz

dintr-un om. Cuvîntul cifru,

s

Dumnezeu.

Certitudinea din

nate

certitudinea în noi. Provine acest lucru

încrederea pe care o
este, în alte referine,

avem în

ce crede
în

un

alt om ? Nu, cci uneori cel om care deine un loc mai modest

consideraia noastr i-a societii, în comparaie cu persoane mult A

i-a putut da singur aceast certitudine, pe care o simim ca un element mai presus de lume, omul, prin mijlocirea cruia se produce credina în noi, nu a putut ajunge la ea decît ca i noi, prin certitudinea altuia sau a altora
trimite, pe de-o parte, la alt om, care a pe de alta, la Dumnezeu, care se înfieaz în chip negrit dar sigur ca lucrînd în credina aceluia de la care a primit-o i în a sa. Credina nu e un bun explicabil în cadrul individualist. Ea e produsul raportului între om i om i al lucrrii lui Dumnezeu, care e activ în acest raport. De laiîm i de la Dumnezeu
Astfel, fiecare

Dar tocmai fiindc e

om

ca noi

i nu

om

care crede
iar

crezut înaintea

lui,

1

se vedea

între
in

altele

referitor

Offenbarungsproblem
Christliche

dialektischer
p. 46.

(Schweiz), Leipzig, 1939,

FEHR
I

d i urmtorul

la aceast chestiune J. FEHR, Das und thomistischer Theologie, Freiburg
:

citat
:

din cartea

lui

BARTH,

Bând ( Munchen, 1927 ) „ Dac Dumnezeu se reveleaz, aceasta înseamn Dumnezeu însui pete în aren ca cel cunoscut i cel ce cunoate, ca cel tiut i cel ce tie, ca cel ce vorbete i cel ce aude " ( p. 39 ).
Dogmatik im Entwurf

c

2

Nu e vorba

aici

de revelaia natural, care e descoperirea lui Dumnezeu
prin natur,
«ci

în

afar
din

de

Hristos

nu numai

i

prin

om, deci

i

printr-o tradijie

ce-a

rmas

starea primordial a omului.

prin om se nate ea. Credina fiecruia indic spre trecut i spre cer. Dar trimiterea aceasta de la om la om, în trecut, pîn unde se continu ? Pîn la acel om care se înfia celor ce-l ascultau
i-l

deodat sau de ia Dumnezeu

vedeau, at» de deosebit de
2

ei,

prin certitudinea credinei sale, încît

~

Restaurarea omului

ci. 263

17

aceia erau siguri

c lucrarea

care covîrete lucrarea

Dumnezeu e activ în el într-un mod dumnezeiasc din orice om care crede.
lui

1.
1

ii.

i.Hiil.n

de oameni,

prin istorie,

îns nu numai

prin ea, ci

i

prin

i

>

no/ou.

Credina aceluia are o copleitoare masivitate, o imperial impetuozitate, se înal transparent ca vîrfurile de stînc ale unor muni uriai în omul i peste omul care rmîne, privit în sine, o frîm neînsemnat. Omul acela griete cu uimitoare claritate i eviden despre Dumnezeu i voia Lui. E ce\(a la el ce nu s-a mai întîlnit la nici aici s-a un om, aa încît cei ce ajung în raport cu el îi dau seama

Comunicarea Revelaiunii se face prin „ trimiterea " omului la în lucrarea „ trimisului ", a „ apostolului ", însui Dumnezeu «sto cu el. lisus, trimiînd pe ucenici la propovduire, în preajma înfllrii de pe pmînt, le promite va cu ei în toate timpurile pîn
om, dar

c

fi

la sfîritul

veacului.

c

Rezultatele obinute în cursul expunerii
preciza,

de pîn

aci

se vor

produs o intervenie direct a
sufletul într-o

lui

Dumnezeu, umpîînd,

strîmtorînd

dac vom
fi

încerca
al

acum

s scoatem

în relief capacitatea

msur i intensitate cum nu sînt posibile cînd credina
altui altui

omului de-a
l-o

propagator

Revelaiunii

se produce prin credina
trezit

nu prin credina Dumnezeu.

om. El om, ci prin experiena direct a

însui mrturisete

ca

fost
lui

d acest

i valoarea i împlinirea ce

rol.

Aceasta ne va ajuta
lui

s înelegem i mai mult motivele

inomenirii Fiului

Dumnezeu.

Omul

la

care întîlnim certitudinea absolut a credinei,
la alt

fr ca
3.

so

fi

primit

de

om,

întrucît
la

singur

iari nu i-a

putut-o da, nu

Omul ca propagator al Revelaiunii
:

Dumnezeu de-a dreptul. Acesta este a proorocul i el este unul din organele prin care coboar Revelaiunea dumnezeiasc în societatea omeneasc. Dar, întrucît orice prooroc din cursul istoriei omeneti nu
putut-o dobîndi decît

de

Problema aceasta se formuleaz în urmtoarele întrebri Ce este omul ca fie ales de Dumnezeu ca propagator al Revelaiunii

s

Sale ? Ce-I face pe

el

apt

s împlineas aceast misiune ? De ce nu

aduce, propriu-zis, prima dat credina pe pmînt,

o energie neobinuit
cuprinsul
Prin el
ei,

i

îi

o învioreaz cu accentueaz anumite elemente din
ci

primete fiecare

om direct

în principal, prin alte

Revelaiunea ? Sau de ce nu o primete, medii i nu prin om ?

cel mai însemnat prooroc, este primul

om care a crezut.

Cu alte cuvinte, cum se face
bine din
alt

credin nu e om,

a coborit prima dat Revelaiunea în lume. i, cum omul fr primul om care a crezut, primul om care a primit Revelaiunea coincide cu primul om în general. Dar noi nu vom strui aci asupra modului cum se introduce Revelaiunea dumnezeiasc în lume. Reinem numai faptul
propagarea
diferitelor
ei

om

sau
alt

c Dumnezeu ne poate agri mai c noi simim mai ptrunztor pe Dumnezeu

agrindu-ne din
Trebuie

om decît dintr-un obiect ?

c

se face prin oameni, în cursul

istoriei.

Nu îns aa încît

în primul rînd, prin ce se deosebete semenul nostru de lumea obiectelor, fixe sau mictoare ? Ce ne reine, ne sesizeaz, ne izbete la semenul nostru, deosebit de ceea ce ne ofer obiectele ? Nu e cazul de a ne analiza pe noi înine, pentru

s vedem,

oamenii ar fi ei de ei în transmisiunea Revelaiunii, ca în transmisiunea
bunuri culturale.

a vedea ce
atribui

Ca

omul trebuie
el

s

s poat

fi

fie

cucerit

de lucrarea lui

transmitor al Revelaiunii, Dumnezeu care produce în

gsim în noi apoi i celorlali

deosebit de obiecte, plante

i

animale

ia

oameni. E vorba de experiena cu
întîlnirea

totul

special pe care o facem în
altuia,

cu

alt

credina,

îns cucerirea aceasta

are loc prin intermediul unui
altfel,

om

experien pe care nu o putem face cînd ne
dar pe care o putem provoca i noi
Iar

om, ca provocat de el, privim pe noi cu uitarea

care a crezut înainte

i aa

mai departe, cci,
al

omul respectiv

altuia,

îns nou înine nu
în

nu ar mai fi nou pe pmînt. Propagarea Revelaiunii se realizeaz prin înlnuirea

simplu propagator

Revelaiunii, c[ coborîtor al ei din

ne-o putem produce.

exeperiena

altui

om, nu a mea,

ceea ce

are ca om, deosebit de tot ce e dat în planul obiectiv,

o facem în primul

18

rînd

i în mod accentuat atunci cînd neîntîmpin ca a doua persoan,
nou.
direct,
la el

adresîndu-se direct

Ne intereseaz apoi omul în chipul persoanei a doua, în chipul
celui

ce ne agriete

credina. E drept
unei mulimi în

pentru c de am c ne întrete credina i vederea unui om sau a rugciune fr s comunicare direct cu Dar
primit fiecare
fie în

de agresiune, nu numai de rezisten. Dar nu noastr. Ne simim vi k lom la nici tma intenia de a fi ridicate deasupra ili-.isupra tuturor, dac nu prin putere fizic numaidecît, prin
iiiioln ;iu

o

lor

chiar

întiina de subiect. Acest lucru din urm îl experiem în contactul cu alt om ce ne întîlnete în calitatea de a doua persoan. Am întîlnit
.

noi.

nici

un

subiect.

nimeni n-a ajuns

la

credin fr s-i

fi

mrturisit cineva

vreodat în

nostru.
stnpîni

Experiena acestui subiect e alta decît a subiectului sîntem Subiectul altuia nu ne mai produce experiena

c

grire direct credina sa i nimeni nu poate simi creterea credinei

asupra

lui,

ci

se opune contiinei noastre

c sîntem singurul
anume chip
.

un grup de oameni în rugciune, nu actualizeaz, avînd i ajutorul amintirii, o stare personal asemenea aceleia în care se afl cînd este în raport direct de eu-tu cu alt persoan. Dac nu simte pe cel sau pe cei ce se roag ca pe unii care cer i lui direct se roage - chiar dac aceia nici nu observ prezena lui - rugciunea lor nu va avea un efect atît de puternic în
proprii

dac,

privind la

centru al lucrurilor, simim de ast dat

c sîntem

într-un

îi

s

redui din starea de stpînitori, de centru, simim deasupra noastr, 1 Experiena llmltîndu-ne, puterea tainic a unui subiect strin faa noastr un om la aceasta n-o facem îns ori de cîte ori avem în vorbeasc, ci numai îi persoana a doua De multe ori nu îl poruncim sau, chiar dac ne vorbete, ne complcem în a-l privi de

lsm s

înviorarea credinei

lui.

sus, bagatelizîndu-l

sau contemplînd putinele ce se cuprind

în el

Pe
ordinea
fapte,

om

îl

lucrurilor

descoperim în ceea ce are deosebit de tot ce e dat în prezente masiv, ca materie, ca via, ca legi, ca

pentru satisfacerea preteniilor, planurilor noastre
puterii sau a poftelor noastre. Atunci

de extindere a

mai cu seam în ipostasul de a doua persoan, de tu sau numai
Prin

întrucît l-am experiat

pe unul sau pe altul ca atare. ce ni se prezint omul deosebit de orice realitate din lumea
îl

nu vedem în acel om nimid esenial care s-l deosebeasc de lumea obiectelor. Nu-I experiem st în faa noastr înc nu e o ca tu, ca persoana a doua. Faptul

c

dovad c am intrat cu
nu stau
subiect.
în

el în raport de eu-tu,

ca pe a doua persoan ? Trupul lui cunoatem ca fcînd parte dintre entitile ce iau loc în ordinea lumii vzute i cînd vedem ca a treia persoan. Faptele lui, manifestrile lui afective, de asemenea le vedem i la persoanele cu care nu sîntem în raport direct i le putem înirui în întîmplrile lumii.
înconjurtoare, cînd
întîlnim
îl

faa noastr

fr s

ias

din

cci cîte lucruri i animale categoria celor lipsite de
în raport

Cînd nu experiem caracterul de subiect al unui om,

îl

1

LOUIS LAVELLE, De
l'idee,
...

l'Acte, p.

407

:

Mais, ni la resistance

de

l'objet, ni celle

Experiena cu totul deosebit pe care o facem în faa unui om ca persoana a doua este nu mai st ca obiect înaintea noastr, ci ca ceva ce ne pretinde, ne revendic, nu ca entitate fizic, ci

de

n'epuisent la notion de resistance.

Aucune

d'elles n'est

une resistance

c

impossible â surmorrter
c'est celle qui

Par contre,

ii

y a une res'rtance que je ne surmorrterai jamais,

m'oppose une

autre liberte, c'est â dire un etre qui n'est pas moi et qui
activitâ

fonde son independance sur une
d'ailleurs

dont

lui

meme

dispose

...

II

rie sert

de

rien

ne înconjoar ni se prezint ca stînd întins la dispoziia noastr, e o lume de obiecte în care nu vedem o intenie îndreptat direct asupra voinei noastre, ci stînd sau micîndu-se indiferente existm, puse parc anume fie folosite, fie
spiritual. Tot ce

de pretendre que cette volonte, je puis agir sur elle, la plier et la flechir de quelque maniere. Nous savons bien que nous n'agissons alors que sur Ies sentiments au moment et sur le corps, c'est-â-dire sur toute la passivite qui lui est asociee. Mais
oii elle

c

s

s

donne son adhesion,
puisque

c'est elle qui la donne, par

un acte qui ne peut venir que

d'elle,

c'est lubqui lafait etre. Et,

en ce sens, quand une autre volonte
sien
".

înglobate în domeniile eului. Nimic nu se ridic deasupra noastr în
chipul în care este eul nostru ridicat deasupra
lor.

elle
a'll

me rasiste autant qu'elle me cede,
pas un simulacre, est encore

puisque cet acte
le

me cede, meme par lequel elle me cede,

Sînt, desigur,

n'est

muni,

rîuri,

fiare

care au o for superioar nou, de parc ne domin.

20

21

:

cu noi, chiar dac st în faa noastr, parc st cu spatele, nu cu faa, aa cum ne pare st toat lumea obiectelor.

Numai acea voin a
ii «xperiem
intens, clar

altuia,

manifestat
subiectul

în cuvînt,
lui,

c

i
ci

durabil

Pentru
noi, trebuie

s ne înfrînm
Nu

cas experiem caracterul de subiect al altui om fa de
fluxul

«Imlmcâ nu urmrete un scop

egoist,

pe a subiectului o reducere

ne ajut care o

masiv

al pornirilor

egoiste

i s fim

aceasta n-ajunge. Ea ne pune în situaia de a contempla o lume pe care o încadrm în domeniul eului. Cînd
la el.

ateni

prin privire;

comuniunea, înelegerea, dragostea nostru la starea de obiect, Numai cuvîntul altuia, care ne cere i nou un cuvînt, .„...•.IM
un

rspuns

la

întrebare, cuvîntul

ce se

mic
1
.

între doi

nate

o persoan, dac o privim numai, o facem pentru noi, pentru a constata ne place sau nu ne place. Trebuie fim ateni prin ascultare la ceea ce ne spune. Cuvîntul este arttorul principal al
privim

c

s

tu i al meu, dar nu cuvîntul monolog Numai atunci o din persoan omeneasc ne devine cu adevrat un tu, cînd face i
miIhoi tul noi

un adevrat eu
Eul

2
,

încrcat plenar de caracterul subiectului,
în izolare, în afirmarea

al

subiectului semenului nostru.

Nu un

cuvînt prin care

se exprim un

raportului eu-tu.

sens logic impersonal, asemntor aceluia prin care profesorul dezvolt o teorie sau descrie prile constitutive ale unei insecte.
Cuvîntul acela poate
fi

adevrat nu triete
3
.

ptima

a

ogocentricitii, dar nici în scoborîrea la obiect

sub stpînirea

urmrit

în

detaarea

lui

de persoana

somnului ca unic subiect

concret i atunci sensul lui devine un obiect al gîndirii, al subiectului nostru. Numai cuvîntul care exprim voina conlocuitorului ne

descoper direct subiectul lui. Dar noi putem lsa rsune i treac pe la urechile noastre i acest cuvînt, dac nu sîntem dispui punem frîn egoismului nostru, dac e covîritor în noi gîndul

s

s

persoana a doua ni se o distingem prin faptul c, spre deosebire de tot ce e în lume, pe aduga ca subiect ce ne limiteaz. Acum putem

Am

spus mai înainte

c experiena omului

în

înfieaz
om,
în

c

s

la propriile

noastre planuri, pofte

i

interese. Iar pericolul

acesta ne

existena cea mai deplin posibil, în rolul de tu, îl experiem de subiect. ca subiect ce ne las sau ne ridic i pe noi la nivelul subiecte, mai mine i tine, stabilit astfel, e un raport de
Raportul între

pîndete cu deosebire atunci cînd în cuvîntul altuia nu adulmecm decît o voin egoist, o intenie de-a ne stpîni, de-a ne întrebuina. Atunci se produce în noi reaciunea egoismului propriu, care ne face impermeabili la experiena subiectului altuia
1
.

semenului, bine zis,o comuniune de subiecte. Descoperind subiectul nu-mi atinge, nu am devenit i eu un subiect, nu prin faptul îmi cere cere iubirea, cere, nu-mi pretinde nimic, ci prin faptul C-mi

c

m

c

anderes sein

und Du, Berlin, 1936 „ Die Beziehung zum Du ist unmtttelbar. Zwischeh Ich und Du steht keine Begrifflichkeit, kein Vorwisen und keine Phantasie; zwischen ich und Du steht kein Zweck, keine Gier und keine Vorwegnahme", p.18. Pe ideea aceasta îi bazeaz EBERHARD GRISEBACH ( Gegenwart, 1 928 ) radicala lui critic â oricrei etici i pedagogii preocupate de vreun sistem sau de vreo ideologie, care, dup el, nu poate scoate pe om din închisoarea eului i nu-l poate duce la adevrata întîlnire cu semenul. Despre aceeai problem se exprim F. EBNER, Das Wort und die geistigen Realitten, Regensburg, 1921, astfel „ Im Verhâltnis des Ichs zum Du in seiner Veiwirklichung hat der Mensch sein wahres geistiges Leben nicht aber darin, worin man es am liebsten sieht dass er in der Poesie und Kunst, Philosophie und mythischen Religionen - und sei noch so genial 1

MARTIN BUBER,

•elner Existenz,
Ich
:

1

FERDINAND EBNER,

Traum vom Geist, den der Mensch in der Icheinsamkeit 20. abseKsvon den geistigen Realitten des Lebens trumt", p. Weil das Ich und Das Wort und die geistigen Relitâten „
als ein
:

ebenso wenig ein absolut nicht Du zu denken wre. Das Wort ist desjenige wodurch duloses Ich, als ein ichloses gesetzt » konstituiert die Existenz, sondern vor aliem das Verhâltnis beider nur

Du immer nur im

Verhâltnis zueinander existieren, gibt es

«<

wird

",

p. 19.

2

MARTIN BUBER,

Op. c,

p.

36

:


",

Der Mensch wird
p. 18.

am Du zum

Ich", „ Ich

werde

am

Du; Ich werdend, spreche ich

Du

;

:

Das Ich vermag sich 3 F. EBNER, Wort und Liebe, Regensburg, 1935, p. 124 „ suchen ". „ Das falsche sich selbst zu finden und muss sich daher im Du niemals in
:

vom

Ich will

das Du

als

selbst Object Object der Macht. Das falsche Ich wird sich leicht

..."

Geiste trumt. Alle Kultur war bisher nichts anderes und wird niemals etwas

22

apropierea liber. Ceea ce experiez e limit i e obligativitate în faa altuia, datorie de

libertate în

acelai timp

Harul,

dei ne

solicit,

nu

ni

se

împrtete fr un efort personal.
.

ascultare i, totui, bucurie
1
.

de-a împlini acea

voie,

impuls

liber

i fericit de slujire

E putere de

la altul

i

totui sentiment de putere proprie. La

lumina acestui raport înelegem cum între har i libertate nu e nici un antagonism, ci libertatea crete prin har. Harul nu e predestinaie, nu e desfiinare a persoanei mele, iar libertatea nu este mîndriacu 2 „ dreptatea " proprie
.

la subiectul altuia ajungem prin credin John Cullberg spune cuvîntului celui cu care vorbim, cuvînt prin care litihuiu credem ,.ic lospre voina iui de comuniune cu noi, cci numai aa, im i|i. nun ,.n prin cuvînt putem lua cunotin de existena acestei voine. aceast credin e împreunat sau pregtit Noi putem aduga

c

s

(

c

du inlrînarea egocentrismului, de domolirea zgomotului
pornirile noastre egoiste care ne împiedic
altuia,

ce-l fac

s fim'ateni
i

la

cuvintele

manifest voina de comuniune i nu o voin egoist, tot putem rmîne surzi la apelul lui. EWulger o clip în faa contiinei noastre, ca pe urm nu mai auzim decît sunet de cuvinte. Omul a czut pentru noi atunci din calitatea de om, adic de tu, de subiect ce caut comuniunea, ca rmîn un obiect cu loc precis i modest în rîndul celorlalte 3 Subiectul altuia, voina lui de comuniune, ceea ce numim tu, nu se impune aadar în acelai chip silnic cunoaterii noastre ca' lumea obiectelor, ca sunetul cuvîntului, ca sensurile logice 4 Se cere din partea noastr un efort pentru a face experiena subiectului altuia.

Dar, chiar cînd în cuvîntul altuia se

ca

prin ele

s auzim subiectul
fel

lui.

s

Odat
Iul,

ce prin acest

de

înfrînare

ateniune sau

printr-o

tmnmenea credin ne-am gsit înaintea subiectului

altuia, realitatea

dei

dincolo

s
.

Impune cu
furnizare

i de alt categorie decît realitatea obiectelor, ni se o for mai mare decît a acestora. Cu o for îns a crei

e continu în funcie de libertatea noastr, de voina de a

.

contiina trezit la datoriile ei fa de chemarea covîrete toat lumea obiectelor. Oubiectul altuia experiem ca limit, ca putere ce ne oblig, ce ne mvmidic, cît vreme !umea obiectelor ni se prezint, cu toat
crede. Pentru
aproapelui, realitatea acestuia
îl

est

1 l'Acte Je n'aime qu'au point mame ou j'obtiens „ le contact avec cette liberte qui n'est pas la mienne et qui delivre la mienne au Meu de asserw... La hberte demeure une simple possibilit<Mant que l'amour n'est pas ne Ma IS agir par amour Cest, pour chacun de nous, agir comme de soi-meme L'amour
:

LOUIS LAVELLE, De

ca un domeniu peste care «tâpînirea eului se poate întinde nelimitat. Iar, întructt gradul de roulitate cu care se înfieaz contiinei noastre lumea obiectelor e
rozlstena

oarb a unora

dintre ele,

I

tn

funcie de rezistena

lor la arbitrariul nostru, realitatea

subiectului

dqnc

l'actualite

de

la liberte

",

p.

532

-

533.

Iflu,

dei accesibil

prin

credin, se

înfieaz

contiinei mele cu

Ewigkeit, 1927, p. 384.

2 „ Die Antinomie von Freiheit und Gnade losen wir nicht durch einen logishen Gedanken, sondern durch den Hinweis auf das irrationale Geheimnis, das mit der personl.chen Beziehung eines Ich zu'einem Du gegeben ist ", W. Schmidt Zeit und

o intensitate superioar realitii

lumii obiectelor.

M. BUBER, Op. c. 3 Das einzelne Du muss, nach Ablauf des „ Beziehungsvorgang, zu einem Es werden. Das einzelne Es kann, durch Eintritt in den Beziehungsvorgang, zu einem Du werden ", p. 42.
:

adugîndu-l la cele spuse la începutul studiului despre realitatea pe care o revendic în faa contiinei obiectele credinei, mai mult chiar decît obiectele sînt cunoaterii, pentru care, de asemenea, n-avem alt criteriu drept nu sîntem în roale decît mrturia contiinei. E o nou dovad
rezultatul acesta,

S reinem

c

c

4

M. BUBER, Op.

c.
:

Den Menschen, zu dem

ich

Du sage,

erfahre ich nicht

der Beziehung zu ihm. Erst wenn ich daraus trete, erfahre ich ihn wieder Erfahrung ist Du - Ferne ", p. 16. - Was erfhrt man also vom „ ? "

ich stehe in

Aber
Op.
c. p.

Denn man erfhrt es

Du

-

,

nicht

". - „

Was weiss man also vom Du
",

?

"

Nur

alles

weiss von ihm nichts Einzelnes mehr

Eben nichts Denn man

1

204. Vezi

i Louis Lavelle,

op.

c. p.

408.

Mais, seule la resistance d'une
activite
".

•utro volonte, precisement parce qu'elle

met en jeu une

que

je n'exerse

pas

p. 17.

mol-

mdme,

n'est

pas

l'objet

d'une experience, mais d'une fois

24

25

s atribuim obiectelor cunoaterii mai mult
credinei.

realitate, decît

obiectelor

prin care

m

afirm

eu însumi ca libertate
atîta

i care, într-un anume sens,
de
libertate,

chiar

îl

depete, întrind
încît

uzul ce-l fac eu

care nu-mi

Realitatea altuia, ca subiect,
realitatea obiectelor
dat, ci

numai prin faptul
celui

c ea nu se impune ca un lucru c
existenta credinei
tu

nu se deosebete îns de

inspir totdeauna

încredere cît
sînt

am în

altul,

lsîndu-mi adesea

se descoper numai

mult îndoial.
ceea ce

ce o crede, dar putem spune c,

într-un

anume mod, ea-i datoreaz însi

sînt, ci

i a ceea ce pot i trebuie s fac "

eu

susinut de

altul în

afirmarea nu numai a
.

nu este un lucru dat, ci o misiune, o datorie, ceva de înfptuit prin credina mea 1 Semenul,' ca fiin liber, se realizeaz abia prin credina i iubirea mea. Iubirea continu creaiunea lui Dumnezeu sau colaboreaz la creaiunea
.

semenului. Din acest motiv Cullberg spune

Se poate spune susinut în existen prin judecata

c

eu simt totdeauna necesitatea de a
altuia

fi

i

m

scufund în disperare

Lui

dispreui, a ignora pe sau nebunie cînd nu mai am asistena lui... A numai iubirea altuia, cineva înseamn a voi s-l arunci în neant. Dar ce art fcîndu-m obiect al ei, poate atinge în mine nu numai ceea

.

înelegem aceasta dac avem în vedere c, uneori, cînd chemarea noastr dup comuniune rmîne fr ecou, ne scufundm în întunericul vieii egoiste. Sau, dac nu chemm noi pe cineva la comuniune, nu se trezete în el adevratul eu; sau, în sfîrit, dac ne
moartea singurtii. sprijin interior ca poat exista ca eu. cînd nu-i rspund nici eu nici altul chemrii la comuniune. în egoism, în patimi, în singurtatea necomunicrii însui eul tînjete, se scoboar într-o existen bolnav, de umbr chinuit. Precum subiectul altuia îl descoperim i-l " „ crem prin credin, la fel
îl

sau ceea ce fac,

ci

ceea ce sînt,

intimitatea

mea pur i existena mea

etern
ca

"2
.

Iubirea altuia

fa de mine este îns inseparabil de credin,
parte, iubirea altuia

baz a ei.

Pe de alt

m întrete
ei,

numai cînd

cheam

el

fr

rezultat,

Trebuie

s aib cineva un mare

condamnm

la

s

subiectele. cred i eu în el. Prin legtura credinei cresc ce o admirabil întocmirea aceea care face ca credina

Este
în

am

existena altora
care

s
.

fie

condiia mrturiei ce mi-o dau
prin

mrturie de

am lips
Cît

"3

de mult trim

ateniunea

altora

i

prin

ateniunea
chiar

subiectul din noi se

nate i se întrete

prin

Intimitatea fiinei

mele poate, de asemenea,

fi

credina semenului. afirmat prin altul,
care vizeaz actul

graie unui act de credin împlinit

fa de mine,
lui,

1

Cînd
tu,

sînt

pus

în

neg pe

deci caut
(

sau s consider activitatea ce m întîmpin numai ca un proces

faa

lui tu,

a

activitii

nu exist decît

dou posibiliti

cadrul lumii

în

als einen
lui

ascult apelul

i

p.

voina de-a servi, voina personal de comuniune ". „ Aceasta înseamn voina strin care întîmpin voina mea nu e « data » în lume nicht in der Welt « gegeben » ). Dar dac tu nu e « dat în orice caz îmi e încredinat ca o misiune " (das Du wenn nicht gegeben, immerhin aufgegeben) B
lui

aa poate

Weltvorgang ), care poate fi utilizat... Sau recunosc pe tu adic caut mi-l însuesc, ca s-i servesc în calitatea lui de tu De

s

noastr la ei, dac nu e realizat deplin, ne-o arat faptul c, oricît de egoist ne-ar absorbit de grija satisfacerii pasiunilor egoiste fi viaa, oricît de mult prin persoanele altora - totui prin tot ce ne st la dispoziie chiar i noastre e preocuparea de nervul de via dttor al strduinelor lauda lor, la respectul lor, opinia altora, e gîndul permanent la alii, la ne urmresc, chiar dac nu ne urmresc la ochii lor care credem de ce vor zice de fapt. Trim ca nite actori preocupai continuu ar fi de felul cum ne oglindim în sufletul lor. Dac un om

prin tensiunea, prin strigtul

dup comuniune,

c

spectatorii,

abia

f.

realizat raportul eu-tu;

purttorul

este

sigur

c

nu-l

urmrete nimeni cu ateniunea sa,

n-ar putea tri, i-ar

c

(

,.,

1

LOUIS LAVELLE, De
LOUIS LAVELLE,
L.OUIS LAVELLE,
op.

L'Acte, p.
c.

1

00.

201-202.

"

2
2

p. 99.

LOUIS LAVELLE,

op.

c. p.

522-3.

3

op.c.

26

27

lipsi

oxigenul. Chiar cînd

nu trim
1
.

tiparul ei desfigurat

ajuta

s ieim desvîrit din ea.
cu
alii,

i

chinuitor

comuniune, nu putem iei din Numai o animalitate deplin ne-ar
în

trebuie

Toat societatea omeneasc ne
comuniune nedeplin cu
încercate,
prin faptul
unii

este o

estur de relaii

c s-au încercat dar au
una.

semeni

prin faptul

c
ratat

de

n-au fost

va s cread tare ca s m pe mine, eu, credincios i s devin un s cred ca s pot sm meu pe adînc dac vreau s salvez nu i-o creia m trezete aceasta cu Dar credina mine i s se aeze Ca s cread poate lua acela de
învie
iar

la fel,

trebui

silesc

în el

învia

la rîndul

alii.

ajutorul

altul

la sine.

în

in

sau n-au

ipostasul

de îndatorat

fa de mine,
fost dat

cci numai

aa

m

poate

trezi,

putut dura.

Numai puine
sau poate

relaii de-ale
nici

noastre sînt înfptuiri depline

trebuie

ale comuniunii;

Dac

realizarea subiectului

semenului, asupra fiecruia Pot eu spune trebuie

c

comuniune,
vinovat de

la servire, la

adevrat în om se datoreaz o grea rspundere pentru altul atept totdeauna chemarea altuia la dragoste i numai dac nu rspund sînt

apas

s

servi trezi servindu-mi i de a-mi ca o misiune de a i acestea este i un îndatoritor în continuare. Unde este o îndatorire 1 indic pe mine drept o Cel care dou se deosebesc între ele simit decît ca stpinul datorie pentru semenul meu nu poate fi Credina cu care al amîndorura. Acela e Dumnezeu.

s cread c i-am

ca o

datorie,

m

de

cineva care-mi este superior

.

m

suprem

m
in

recderea acelui subiect în întuneric ? Trebuie atept totdeauna un tu ca devin eu ? Dar acel tu cum s-a putut nate ?

s

s

trezete

altul

este

credin în

mine, fiindc e,

la temelie,

credin

altul decît mine. Atunci i eu dac am fost odat chemarea unui tu, trebuie, la rîndul meu, trezesc în altul subiectul care s-mi fie un tu 2 Omul rspunde astfel de semenul su. Am
lui,

Pnntr-un tu

al

trezit prin

s

.

vzut îns

de eu-tu se realizeaz prin credin. Cel ce cheam la comuniune o face prin credin, fiindc, dei nu vede crede poate trezi în mine un subiect capabil de comuniune Dac voi crede i eu în el, am fost înviat i comuniunea s-a stabilit. Putina ca eu cred depinde i de silina mea, dar i de tria credinei aceluia în mine, de dragostea lui din credin. Cu cît mai puternic mai rezistent va fi credina lui, cu atît e mai sigur voi crede i eu i crezînd voi învia ca eu al comuniunii, ca adevrat eu. Semenul meu
stabilirea relaiei

m

c

c

trezete, care se Dumnezeu. Iar credina în subiectul celui ce credina in nate în mine din credina lui, are i ea la temelie prin stabilirea Dumnezeu. Naterea spiritual a unui om din altul, de credin, comuniunii între ei îi datoreaz realizarea transmisiunii rînd a lui Dumnezeu. care e nu numai o oper a oamenilor, ci în primul de comuniunii cu altul este în funcie Iar meninerea eului în om i a din om in credin si aceasta de Dumnezeu. Propagarea Revelaiunii continua om este deci una cu naterea eurilor omeneti, cu stabilirea

m

s

de noi

relaii
Astfel,

de comuniune.
transmisiunea credinei e
potrivit

i necesar s se fac
actul transmisiunii

c

pe calea aceasta de la credinei sau prin el
comuniunii în fiecare

om

la

om, ca

deodat cu

s

se

nasc i

subiectul deplin, subiectul

ins.

W. SCHMIDT zice „ Liebe und Hass sind ja 1 uberhaupt die tiefsten Triebfedern der Geschichte. Althaus und Hirsch haben nur eine sekundre
:

sie

den

Sphre

beruhrt

wenn

Entscheidungscharakter »
Zeit

macnen
J.

zum Wesensausdruck des

pentru se arat ca cea mai potrivit absoluta ce o producerea credinei în semenii si, întrucît rezistena seama ca ne ea însi întîlnim la om, ca subiect, ne face prin gmdul ci ne mîna nu ne putem identifica pe noi cu realitatea absolut,

De

altfel,

fiina

uman

s dm
.

".

und

Geschichtlichen

Ewigkeit, Gutersloh, 1927, p. 386.
:

spre un principiu comun, superior

i nou i

lui

Printr-o structura

op. c. „ Meine Ichheit ist aus der 2 Gemeinschaft mit einem Du geboren, dadurch wird es mir moglioh, das Du eines anderen ins Leben zu rufen ",

CULLBERG,

1

J.

CULLBERG,

I.

c.

2

LOUIS LAVELLE,

op.

c. p.

407-8.

Or votre volonte

est pour

moi beaucoup plus

28

29

:

)

esenial, care nu poate

fi

redat

decît din multe

contiin

uman

laturi,

fiecare

dintr-o societate spiritual este pentru toate
1
.

revendic cu o putere absolut. Orînduind Dumnezeu astfel procesul de propagare a Revelaiunii, a voit s-l fac pe om s-i dea seama cît este de îndatorat semenului de care depinde credina sa i de obligat, la nndul su, fa de ali semeni, a cror mîntuire depinde în anumit msur de el. Prin acelai act de slluire a credinei în mine Dumnezeu a voit lege i de Sine i de semeni, cci pcatul este izolare i într-o privin i în alta. Dac fiecare ar obine Revelaiunea pe o cale ocolitoare a semenului, n-ar lega în contiina sa cel mai imprtant act al existenei sale i condiia permanent a spiritualitii sale de altul i, astfel, tendina de mîndrie din om nepnmind o atît de vdit dezavuare, i-ar gsi i mai multe temeiuri de afirmare.

s face s experiem mai adecvat caracterul Su de subiect suprem, care ne

cea mai adecvat a legturii cu Dumnezeu Pe lîng aceasta, Dumnezeu, revelîndu-ni-Se totdeauna printr-un subiect, care în aceast calitate are puterea ne revendice, ne

celelalte intermediara

Dar credina deplinîn valoarea semenului, cred în Dumnezeu. Numai de a-l mîntui, eu nu pot avea decît dac trezi sau pot Dumnezeu îmi este un Tu, supremul Tu, pot

în datoria

mea de a-l trezi,

dac

recunoate în

orice

semen
nu

al

Dac credina

s-ar

meu un tu nate în om
.

prin alt

om, ar

lipsi

dintre

sm

oameni cea mai profund i mai intim legtur. i numai prin Aceasta e tot una cu a spune c, prin credin coeziune i frietate între credin, se poate produce adevrata prin ajutorul reciproc, în oameni Numai prin ea oamenii se nasc, trup. Iar naterea în spirit înseamn spirit, depind viaa cea dup 2 rolul de transmiator înlarea la rangul de personalitate Numai în rspundere al omului urc la suprema al credinei, sentimentul de cea de el depinde nu numai viaa de aici, ci i intensitate, tiind rspundere este venic a semenului su. Dar sentimentul de elementul esenial a personalitii i, în acelai timp,
.

c

condiia

principal care

leag pe om de om.

în general,

adevrata natere spiritual a omului se realizeaz
unuli

4. Istoria

ca mediu de propagare a Revelaiunii

prin stabilirea comuniunii, dar aceasta

credina pe care, aducînd-o

nu se poate stabili decît prin o face se aprind i în cellalt 2

s

meu

Revelaiunea în raportul de eu-tu cu semenul la necazurile i trebuinele i, în servirea lui, o fac prin rspunsul

Dac transmit

qu'une chose...

Elle est

mo.-meme avec
Idem, op.

l'activite absolue... et

nous participons tous
1

ce qui precisement m'oblige a ne point m'identifier a remonter jusq'â un principe comun auquel
consciences puissent entrer en communion

1

F

EBNER

Ies

deux

".

Menschen

c. p.

402

verbindet den
Ies differentes

dans une societe
entre
I

spirituelle

ou chacune
".

cîtigînd în relaia sa cu

d'elles est

pourtoutes

acte pur et son etre propre

Ies autres mediatrice

2
stan.

Du, die Liebe macht dieses Verhltnis wirksam ", Wort und Liebe P Wort... ist das Verhltnis des Ichs zum Du " ( Das Wort und die ge.st.gen Realitten, p. 21 ). Dar Zum Wort gehort der Glaube aus Wort. Ihn „ braucht n.cht nur der Horende, sondern auch der Sprechende " ( Wort und Liebe p 178
174.

Verhaltms

Adevrata credin se prelungete în iubire. De aceea se atribuie i iubirii crearea de comuniune. F. Ebner spune „ Der Glaube setzt das Ich im Menschen in ein
:

zum

Menschen are în sine o valoare venica, vede Dumnezeu convingerea Der Umbruch des Denkens, aceeai valoare i în semenul su. T. SteinbCiche. ( amintit i înc una de la p. 146 a lui Regensburg, 1936, p. 122 ) comentînd maxima weil das des anderen ein « Ewiges sechen. Eben F Ebner zice „ Sie lsst ihn im Du darum auch das Du des « geistige Grundlage » hat, Ich im Gottes ewigen Du seine ". anderen, der Mensch ist wie das Ich

des Die Duhâftigkeit des im Bewusstsein Wissens um Gott gewordenen von sich und seiner Existenz lebendig den Menschen .Omul, nicht nur mit Gott, sondern auch mit

Wort und Liebe,

p.

163

:

c

»»

.

Durch das

2

THEODER STEINBUCHEL,
er wirklich
ist ".

vollzogenen Beziehung zu

der lebendig Der Umbruch des Denkens, p. 97 „ In Personalitt und also das, seinem Du ist der Mensch erst
i

was

30

31

Baca* moment
e Cac ,dac nu

ale semenului. Aceasta

înseamn

c trebuie s
credin si
'n

problemele
care-i are

lui

sînt

provocate

i

ea

în fiecare

i susinute de aceast societate, clip coninutul de preocupri concrete,
lui

a,ut

Z££T, a
se^e
c'

r,S ?
accentuat

n

" "^ a •^

cu fapta semenului, nu art trie de AC6aS,a
°" Pel
'

înelegerea omului, ajutorarea

trebuie
ei

s vizeze,
calitatea

"" * ™ I» * «* ™P
i al
IOCUIUi Sî
'

întreaga societate, cu rînduielile
situaia

din acel timp.

M vd

indirect

mcar,

astfel în

™ «**-•

s pledez pentru
oblig

stabilirea anumitor condiii

colectivitii dintr-un timp dat.

lat cum

de organizare a de propagator a!

Revelaiunii te

s

fii

un factor de
ci

istorie.

Proorocii s-au adresat
întregi, cerîndu-i

nu numai persoanelor

individuale,

societii

s

prseasc anumite moravuri i forme care sufocau sufletul adevrat

Am
raportu

c nu

în exploatarea

de adevrat comuniune, de adevrat va.fdTare a
ajutor.

mea de ctre semen st

al

omului, putina

lui

de a se

ridica' la

lumin
un

prin

credin i

comuniune.
S-a remarcat
post de

c

iisus Hristos n-a jucat

rol

public dintr-un

concrete de
d-n

numa, o alegere o parte si din aita împrtirea

pot pretinde ca semenui meu piatonic, o comuniune din care

Nu

s

s-mi cear Npseâsc 2
cererea
ci

conductor al societii. Asemenea rol, scoîndu-te din pui între tine i ei iegea comuniunea direct cu semenii i sîlindu-îe

s

ajutor.

Omul nu se afl undeva
,n

greutilor concrete

si

Z

generalizatoare

i

indiferent la strile

i

necesitile deosebite

i

dincolo

Trezesc
e

om pe întregitorul fiiniei mele, dac nu
,

de toate acestea

m

feresc

s

net
i

spl

preumblu cu ei cînd e hulit de tot. a ° mU,Ui P e Care c zsi n!cTr aJUt ° rri Uate " S!ne nU S?nt Cele Care *«*« sub ectu! Iu, Trn, subîec u, u de comun.une, ci credita i iubirea pus în ele. Dar

in lipsa, sa-l v.z,tez

L

Sînî

^

sa

m
'

nu e propriu pentru scoaterea la lumin a naterea spiritual a oamenilor. Cu toate acestea, Iisus Hristos s-a adresat nu numai cîte unei persoane, ci i mulimii, ba i celor care nu erau de fa i nu
intime ale fiecruia,
subiectului altuia în raportul eu-tu, pentru

intim,taîe

«^R

numai

în cuvinte ale raportului

mrginit

la eu-tu, ci

i

în

formulri

preîensive de ordin general, struind pentru o schimbare a moravurilor i a raporturilor sociale. Dar ridicarea la un limbaj generai

cu

alt^V" El face
alî„.

83 ""
"

^

Se PreZint Ca

ins

parte dintr-o societate

desfcut de ° ri <* legturi

i

greutile, bucuriile,

o preocupare ce se lrgete peste toat societatea, nu este nici fie la nici un om care la prooroci, nici la Iisus Hristos i nu trebuie fie o verig în propagarea Revelaiunii, o ridicare în sfera vrea abstractului, unde faa concret a omului se estompeaz pentru a

i

la

s

s

deveni un
indiferent.

numr
Nu cu

în

mulimea creia

i

se aplic iegea
raporturile
vii

aspr i

legile în sine,

desfcute de

i

intime

as w,rKliche ich nur

,n

der w,rkl,chen geschichtliehen Situation und diese

ist

îlZ

între oameni se ocup omul propagator al credinei, ci el are în vedere continuu aceste raporturi. Vorbirea lui general nu e decît o lrgire a
vorbirii

;

J

â

P u

zt:z a ;::zTr

G

bezage

ist

der konkrete Mensch

«*»£ 2

vad ctre semenul iui concret, neurmrind altceva decît raport între oameni. Raporturile intime, peste tot stabilit un asemenea nsctoare de suflete, intereseaz pe omuî în funcia de propagator al credinei, nu expresia juridic a acestor raporturi, care rmîne uneori form goal.
Restaurarea omului
--

s

cd. 263

32 33

în teologia protestant mai

nou

întîlnim

judeci

asupra
vie

variate

istoriei,

îns toate au un
1

Fr.

a

istoriei

Gogarten susine i a creafiunii
în

c numai
în

caracter unilateral.
în raportul eu-tu

tînr-btrîn, copil-printe, conductor-condus

st realitatea

fundamentale ale

vieii

economice. Statul este
creaionale
este

i anumite legi i el o orînduire
se exprim

semenului, experiat

totodat,creaiunea.

acelai timp. Rspunzînd la apelul persoana a doua, continum istoria i
în

creaional, dar e afectat în oarecare

msur de pcat. Ceea ce este
"

comun tuturor „
istorice

orînduirilor

c
"

prin ele

Istoria, în miezul ei viu, este o continuare nealterata a creaiunii. în pretenia altuia, în limitarea prin el

legtura cu semenul, obligaia

fa de

el.

în adîncurile vieuirii noastre

exist anumite

orînduiri

creaionale

curate, dar, mai la

prezena lui, experiez lumea nu e produs propriu, ci creaiune a Iu. Dumnezeu, dar în aceast întîlnire i în lucrarea sub porunca ei sta i istoria. Cînd ridic din raportul eu-tu i lucrez sub imboldul unu. principiu produs de mintea mea, nu mai sînt în istorie i nici în

c

m

suprafa, aciunea pcatului ridic construcii mai puin pure, cum e Statul, de pild. Brunner se apropie de Gogarten i Grisebach prin faptul
direcia vieuirii
istoriei

c

nepctoase i

realitatea ordinii creaionale

i a

realitatea

nealterat a creaiunii,

ci sînt într-o

lume

iluzorie,

de mine. Revelaiunea se propag aadar numai prin raportul intim dintre mine i tine, cci acesta reprezint istoria i creaiunea neatinse de pcat, aa cum a ieit din mîna lui Dumnezeu E Gnsebach susine aceeai idee pe plan filosofic. Dup el, realitatea nu o avem decrt în întîlnirea dintre mine i tine, numit de Grisebach
prezent Toate construciile
gîndirii, studiului, faptei, în

construit

nemtilnire, sînt lumi individualiste,

i d.n nevoile lui, încuindu-l într-o
asupra
trecutului.

situaia de pe om din prezent meditaie asupra a ceea ce a fost

de vis;

ele scot

Emil Brunner3 crede

c

în cuprinsul vieii

anumite raporturi i

omeneti exist

rînduieli care, fiind
ci

nu

absolut necesare acestei viei

sînt

produse ale pcatului,
- (

orinduin creaionale

înclina
istorie,

i

in esenial de creaiune sM Schopfungsordnungen ). Ca toi reformaii Brunner spre o judecat pesimist asupra vieii omeneti în

adevrate o vede în comuniunea dintre om i om, în spirit de iubire i de servire reciproc. Dar se deosebete de aceia, întrucît el în raporturile de comuniune eu-i tu nu ne întîlnim ca realiti crede dezbrcate de orice calificativ, de orice determinaie social, ca eu i ca tu în sine. Un tat rmîne în raportul su cu copilul pururea determinat prin contiina de tat i, la rîndul su, fiul nu poate iei în întîlnirea sa cu tatl, oricît de intim ar fi ea, din calificativul de fiu. Spre deosebire de judecata pesimist a lui Gogarten i Grisebach, Brunner susine c, fiind determinate prin creaiune, aceste calificative i aceste raporturi sociale nu sînt pctoase în sine, dei aproape niciodat omul nu le actualizeaz în chip nepctos, cci nici unul nu realizeaz în forma pur pe tat sau pe fiu. în orice caz, nu numai în regiunea unor eventuale întîlniri între mine i tine, ca realiti ce stau dincolo de orice calificativ social, absenteaz pcatul, ci i în regiunea întîlnirilor dintre mine i tine ca realiti calificate i

c

dar crede totui

c sistemul

istoric

se savirete fptuirea omeneasc, are anumite pri neutre sub raportul moral. Caracterul acesta îl au, de pild, raporturile

de orînduiri în cadrul cruia

structurale prin creaiune.

O

opinie cu totul

opus

atît lui

Gogarten

cft

i

lui

Brunner,

reprezint H. Thielicke. Acesta

exprim
nici

în chipul cel

mai riguros

concepia reformat, reînviat de Karl
poate distinge în
istorie

Barth, potrivit

creia nu se mai

1

Ich

glaube an den dreieinigen

Gott, Jena,

1

926.

2

Gegenwart, 1928.

3

Das Gebot und

die

Ordnungen,

1

932.

un rest din ordinea creaiunii, din structura lumii cum a ieit din mîna lui Dumnezeu. Toat istoria este purtat de voina de afirmare egoist ( Selbstseinwollen ). Nici un tu nu-mi poate cere în cadrul ei ceva ce contrazice voina mea de afirmare, precum nu poate cere ceva dezinteresat, netulburat de
nimic bun,

voina lui egoist. Eu i tu nu ne putem întîlni

nemijlocit, ci

numai

prin

34 35

ramîne numai mediul
istoriei

organizat în

orînduirile

creaionale

",

i nu permit o necondiionat uitare de sine a eului în faa semenului,
ci
.

care nu pretind

ca „ tu ". „ O vedere a rmîne acel aproapelui nu e posibil în spaiul istoriei. Continuu oprete spaiu între noi i în faa credinei, ca zid nevzut care ne
în

s credem

existena

lui

numai o consideraie condiionat, avînd doar un rol de frîne i de regulatoare ale voinei egoiste de afirmare ce altfel ar duce la haos 1 Dar Thielicke cunoate, spre deosebire de aceast istorie czut pe toat linia, pe care el o numete orizontal, i o
istorie

vederea aproapelui în ceea ce este el în credin â nu deci, ne

propriu...

micm

în vedere, în istorie

iîn aceast privin, i nu în
un concept i
" ( p.

luat, nemijlocirea aproapelui. « Aproapele » este, strict

un scop eshatologic,
Istoria

aa cum i preteniunea necondiionat poart
pricina necondiionalitii ei

const în auzirea de ctre om a preteniunilor lui Dumnezeu de iubire necondiionat a semenului, de uitare desvîrit de sine, Dar aceste porunci necondiionate omul nu
poate împlini. Ele nu au
condiiei sale
întregii structuri istorice
alt

vertical. Aceasta

un caracter eshatologic din
o ieire din

140

).

este în întregime

pctoas i, precum nu e posibil nici

efect decît

c

le

ea

aa nu e posibil nici o ridicare spre fptuirea curat

îi

descoper omului mizeria
a
la

istorice, identitatea

sa cu

i-lface

s atepte mîntuirea exclusiv de
.

pctoenia iremediabil

dar credina, de pcat. Prin credin tim de un alt plan de realiti, sîntem intuii de ne apropiem de el, ne arat ne ajute în loc

s

s

c

zidul

neputinelor morale, contopii
*

în structura istoriei,

adic a

trîm de existen2 înîrucît pretenia divin ne cere intrarea în legtur necondiionat cu semenul, cu depirea structurii istorice întemeiate pe voina proprie de afirmare, iar acest lucru nu-l putem împlini, semenul ne rmîne ca „ semen " continuu o realitate inaccesibil. Pe el nu-l putem întîlni de fapt,
mila
lui

Dumnezeu

într-un alt

pcatului.
nici ce privete pe Gogarten i Brunner, nu ne mai rmîne care se poate propaga ei socotesc istoria ca un cadru în o îndoial oricît de pesimist ni s-ar Revelaiunea. Dar nici teza lui Thielicke,

în

c

prea, nu
1

rpete

istoriei

acest caracter.

E drept

c

el

înregistreaz

man dem
«
in

Geschichte und Existenz, 1935, p. 124-125. Wie kann „ also davon sprechen dass es in der reaien, d.h. unmitteibaren Begegnung

HELMUT THÎELÎCKE,
Du

mit

semnalizrile divine ce coboarîn suflete sub titlul de oamenii ce triesc în dar aceste certitudini luminoase se aprind în
istorie vertical,

und seinem unbedingten Anspruoh die Erkennfnis der Sohopfungsordnungen » mogiich sei, wo jene Begegnung selber schon getrubt und
^

cadrul
nici

istoriei

i-

i

întovresc în viaa lor istoric,

chiar

dac nu au

ihrer

Unmitteibarkeit

deren
«

Rahmen

jene

gehemmt ist durch die Begegnung sich doch
..

«

Sohopfungsordnungen
berete
voiizog ?
".

»,

in

„Die

Sohopfungsordnungen
".

immer

Strukturelemente

unserer

gefaflenen

se resimte o eficacitate asupra fptuirii lor în istorie. Chiar dac nu Revelaiunii în ea, de coborîrea permanent sau de perpetuarea se face totui mediul necesar în care, în actualele condiii,
istoria

este

Geschichtswirklichkeit sind

cunoscut Revelaiunea
istoria

oamenilor.

Nu

orice

om

care particip

la

2 „ Das Du des Anderen - wie es mir Im profanen Soli gezeit ist - aiso immer nur das Du, das im Rahmen der Eigengesetzlichkefen erscheint und durch sie bedingt ist... loh bin ihm nur so weit verpflichtet, ais es die Gesetzmssigkeit des geschichtlichen Lebens zulâsst. Das bedingte Mass aber, in dem ich ihm verpflichtet bin, ist nun zugleich das Mass dafur, inwieweit es fii' mich

orizontal se

împrtete
Thielicke,

de

Revelaiune, dar, în
la

afar de

aceast participare,
Dar opinia
sînt,
lui

nu e cu putin

s ajung cineva

Revelaiune.

dup

care toate raporturile din istorie

«Du»

ist", p.

136-7.

Sein unbedingter Anspruch, den er im Namen des jeofenbarten Gottes, des Schopfers, stellt, fordert von mir das Heraustreten aus meiner Gschichtlichkeit zur unbedingten Liebe und Hingabe. Gleichzeitig aber zwingt er mich - um der Unerfullbarkeit dieser Forderung willen - mich mit der Geschichte iu Idanîifizîeren, die zu mir jene unbedingte Hingabe verwehrt und mich immer bai sich, d. h. bei meiner

manifest, sub aspectul religios-moral, egale i în toate se susine din organizat i înfrînat, pornirea egoist, nu se poate ne provocm la lisus punctul de vedere cretin. Ar fi de ajuns trind viaa istoric. Dac Hristos, care este Fiul lui Dumnezeu

s

Geschichtiichkeit, festhâlt
'

".

p. 139.
~ '
.

înseamn pctoenie, Fiul lui Dumnezeu ar o existen pmînteasc pctoas.
istoricitatea

fi

avut

i El

-

'•'.
37

36

ubrezenia tezei poate fi îns descoperit i prin ilustrri mai concrete. în cadrul diferitelor orînduiri care reguleaz viaa

prea absurd. Dar nu se poate spune nici
acea orînduire

c

prin

asemenea înlri

omeneasc, cum
elasticitate în

sînt familia, statul,

coala, raporturile economice,
opinia public, exist

peste ceea ce impune legea într-o orînduire social s-ar desfiina

chiar în marginile fixate

de

legi

i de

o mare

i

deci ar

fi

periculoase.

modul cum îi îndeplinesc i îi pot îndeplini oamenii îndatoririle lor. Dac singurul factor ce se mic în cadrul permis de ele ar fi voina de afirmare egoist, n-am înîîlni marea varietate de ordin moral în felul de fptuire al oamenilor în sînul acestor orînduiri

i

nici

permanent.

i dac s-ar

Nu toi oamenii se pot înla putea înla toi peste minimul cerut

de aceste

orînduiri, n-ar

Istoria

mai fi necesare pentru viaa istoric. nu e o entitate uniform sub aspectul moral, ca

s

fie în

toate sectoarele

i

manifestrile

ei la fel ei

i sisteme. Iar varietatea aceasta rezult din scrupulozitatea mai mult
sau mai puin accentuat cu care membrii acestor orînduiri îneleg, sub presiunea credinei în Dumnezeu de cele mai multe ori, se

permanente i fundamentale ale meninerea oamenilor în raporturi
egoismului, forme
fi

de pctoas. Orînduirile sînt un cadru minim pentru
prin

i

condiionri reciproce i,

s

urmare, ele sînt superioare haosului. Dar ele nu sînt numai frîne ale

comporte în cadrul !or, o scrupulozitate care nu e linitit de multe ori cu minimul pe care cere legea. De unde aceast scrupulozitate,
îl

de

raporturi tranzacioniste ale egoismelor, ci pot

i

sînt, în

majoritatea cazurilor, mai mult sau mai
din

puin

i

scri pe

dac singurul lucru de care e preocupat în chip structural omul istoric
este voina egoist
prin iegi

care se

înal omul

egoism spre cutarea

sufletului aproapelui.

s

de afirmare ? Comercianii tiu sînt îndreptii concureze pe alii i concureana lor poate s-i distrug
printre ei

c

dup comuniunea cu
fixate în

Exist în adîncurile omului, adormit, un dor dup sufletul aproapelui, el. Dar acest dor nu poate fi trezit i nu se poate

pe

aceia.

Dar

se

gsesc

unii

care se abin de-a face uz de

satisface decît trecînd
orînduirile

omul

prin formele raporturilor
".

fundamentale
raportul

toat concurena ce Ie-o permite legea. Dincolo de interesele lor i dincolo de lege, ei vd sufletul altuia, caut sufletul altuia, caut comuniunea. Un judector sau un funcionar al statului pot
priveasc
impasibili

creaionale

Nu poate ajunge omul în

cum un cetean

e

lovit

aplic. Dar pot s,i arate
fulgere în acest cadru
altul sufletul

i înelegere, pot s lcrmeze cu el, oficial lumina eului care caut i trezete

de legea pe care

s o pot s
ei

în

cu care intr în comuniune. Astfel se poate pune, ca o concluzie, întrebarea de ce unii oameni se silesc i reuesc s-i îndeplineasc corect aceste îndatoriri i chiar depesc
:

de comuniune desvîrit cu aproapele decît parcurgînd cadrele „ orînduirilor creaionale ", spre a se ridica pe treptele cele mai înalte sau chiar a iei din ele. Acestea nu sînt numai pentru a ne ine pe loc, pentru a ne reine de la haosul pornirilor egoiste, ci i pentru a ne educa i îndruma spre inta adevratei comuniuni. Prin faptul e tat cineva, nu e reinut numai de la egoism fa de semenii care

c

îi

sînt
ei.

fii,

ci

e educat pentru a deveni

real cel

mai

iubitor suflet

fa de

Cine nu ajunge îns pîn acolo,

corectitudinea,
istorie

dac corectitudinea este egal cu incorectitudinea în
legea care reguleaz egoismul
-

i dac
poate

singurul factor al

istoriei -

fi

înelat

uneori ?

Cum se explic putina de variere

a fptuirii sub presiunea contiinei ? De unde tendina omului de a depi minimul cerut de legile orînduirilor sociale i de-a cuta sufletul semenului ? Nu se poate

nu se prbueasc în permanent în comuniunea pur cu fiecare semen. Sînt aceste orînduiri pctoase sau sînt ele produse din grija lui Dumnezeu dup cderea omului în pcat, pentru reinerea lui de la haos ? Dac ele sînt pctoase i produse de cderea în pcat,
ca
istoria,

s

rmîne susinut de aceste orînduiri haos. i nu e om care poat tri

s

care se constituie din

ele,

este

i ea opus creaiunii i,

deci,

spune

aceast cutare i întîlnire stau pe acelai plan, sub aspectul moral, cu îndeplinirea legal a îndatoririlor de el.

c

structural

pctoas.
stat într-o

fa

Evidenele

sînt

prea puternice. Silina omului

în

aceast direcie

faptul

ar

califiativ social,

c Adam i Eva n-au comuniune dezbrcat de orice deducem c nu erau pui captul desvîririi,
la
ci în

Dac comuniunea pur între mine i tine este desvîrirea, din

39

drum spre ea. Adam era brbat, iar Eva femeie i raportul între ei era unui de so i soie. Dar ei nu erau nici pctoi. Erau buni, dar nu
consolidai în bine. Orînduirea aceasta e deci cu adevrat creaional

istorice Raporturile între oameni în cadrul orînduirilor

nu fac

s

so propage prin ele însele credina de

la

om

la om. Dar cînd în miezul

i

în

ea

sînt

daîe

implicit

i

celelalte orînduiri

permanente

ale vieii

omeneti
avem,

prelungite în

istorie.

Ele nu sînt ocazionate de

pcat i nu

deci, nici

un motiv de-a separa

radical între ordinea creaiunii

credin, ele decad i istoria acestor raporturi nu e i o comunicare de e strbtut i de arcul devine haos. Un tat, al crui raport cu fiul nu un comerciant care, chiar credinei, nu mai poate fi tat la înlime; stpînit i de lui comerciale, nu se las
în exerciiul funciunii

i ordinea

istoriei.

Ele n-au fost date
ajutoare spredesvîrire.

la început ca stavile ale pcatului, ci ca Numai pe urm au primit i aceast funcie.

Sigurc în istorie se întîmpl în unele locuri i timpuri ca aceste
orînduiri

s nu mai

contiina unei responsabiliti pentru sufletul devine un factor dizolvant al societii. momentele Momentele de transmisiune a credinei coincid cu ce au aceste subiecte de culminantîntîlnireîntre mine i tine, în ceea
lui

i

al

semenilor,

fie

socotite
la

ca urcuuri spre întîlnirea între

eu-tu,

spre înlarea omului

uitarea

aproapelui; se poate ca unii

de sine, la servirea dezinteresat a oameni i unele grupri sociale s-i
mai mult sau mai puin corect a

spre primirea mai propriu. De aceea, pentru a te ridica descoperirea eului spre credinei, trebuie sate ridici spre comuniune, credina nu o poi produce singur, oncit i a sufletului aproapelui. Dar

mai

intim,

rezume toat

istoria la împlinirea

îndatoririlor legale ale

acestor orînduiri, nemaivzînd dincolo
istoriei

de

ele

nimic ca inînd de fiina

i de rostul lor.

precum nici ajungi la comuniunea desvîrit, de mult te-ai sili aci i Dumnezeu comuniunea deplin nu o poi produce singur. Este culmea credinei este una cu cea a în lucrare. în orice caz, îns,
comuniunii.
Iar la

s

îndeobte, nu poate dura mrginit numai la activarea acestor orînduiri luate în sine sau ca simple frîne ale patimilor egoiste. Istoria ca întreg are lips neaprat de strduina spre cutarea aproapelui prin credina în Dumnezeu, spre
istoria,

Dar

ea nu ajungi
fie

decît în cadrul raporturilor din

orînduirile sociale,

c te
i

sileti

i tu însui
sufletul

legal al acestor raporturi

s caui

s depeti minimul c semenului,
fie
afli

te

smulge de
raport.

comuniunea dezinteresat. Aceasta e sarea
stric, se

istoriei,

prbuete
de temelie

în

haos.

Fr

raportul

fr de care se de comuniune între
unul
la altul,

început credina semenului cu care te condiionat, cel Puterea de transmisiune a credinei este
la

în astfel

de

oameni, activat prin propagarea credinei de
orînduirile

la

chiar

ale istoriei devin imposibile. Pentru aceste

înpri în

oameni se agit istoria. Sistemul de ca i toat viaa ei, este ca o vîn de munte în care se prelungete filonul de aur al stabilirilor de comuniune între
sfera comuniunii între
orînduiri ale istoriei,

propagarea credinei. El este fluviul care poart continuu lanul de corbii încrcate cu povara de aur a Revelaiunii
prin
divine.

om i om

de înlarea moral puin pentru cel de la care se face transmisiunea, sociale. Un tat nu va putea peste minimul cerut de legea calitii lui în ochii fiului un tat bun. transmite credina sa fiului dac nu a ajuns dac nu a ajuns un Un comerciant nu o va putea transmite clienilor cinstea comerciantului comerciant cinstit. Nu buntatea tatlui i nici sau al clientului, ci se iveasc credina în sufletul fiului fac simit ca o realitate unde nu certitudinea lor. Dar certitudinea nu e în cadrul raportunlor e împreunat cu o mare înlime moral

s

Rostul
Revelaiunea.

istoriei

este

s

fie

mediul

în

care se

propag
nici

Nu

istoria

însi produce Revelaiunea i

nu o

propag ea prin sine.

i

Dar ea formeaz substratul în care se prin care se prelungete focul de sus.

coboar

cum aceste orînduiri susinute de orînduirile creaionale. lat, deci, transmisiunii credine.. auxiliar al sînt nu numai un cadru, ci i un intr-un între aceste raporturi, care calific Departe de-a fi o opoziie raportul de comuniune, cînd acestea fel sau altul subiectele i între
se întîlnesc
în intimitatea lor
la

pur i

îi transmit credina, primele

colaboreaz

producerea

celui din

urm.

40

41

lumin fr a o idolatriza ca pe o realitate suficient siei. Ea are pozitiv
unui sin
in

In felul

acesta

istoria

ne apare

aezat într-o

ca orînduiri ale celor mai intime raporturi între oameni,
.isigur existena

ci

i statul care
care

misiunea

panic

a

familiei

i

raporturile comerciale

care

coboar i

prin care

este o incompatibilitate între
Istoria rx mîntuie,

se transmite Revelaiunea Nu

uureaz greutile alimentrii

omului.

ea i

Revelatjune, dar nici
ei.

o

identitate

Cine ajunge la o credin statornic i tare ca stînca, poate iei
din anumite orînduiri istorice, dar
ele.

dar ne putem mîntui în cadrul

contiincios îndatoririle legale, fiind un un comerciant cinstit, un funcionar vrednic, se m.ntuiasc prin însui acest fapt, nu svîrete rul, dimpotriv, e un bun instrument de propovduire a lui Dumnezeu. în istorie putem împlini legea, chiar legea superioar a iubirii a sufletului aproapelui, ca însi aceasta ne mmtu.asc Singur Hristos mîtuiete, dar împlinirea legii nu e
tata bun,

cadrul

ei

s-i împlineasc

Cine se silete în

pîn

acolo trebuie

s treac prin

Gritor în acest sens este faptul
:

c

lisus spune

dup ce-i începe

fr

s

misiunea

Cine este
".

urmeaz mie
în ace!

mama mea i cine sînt fraii mei ? " „ Cei ce-mi Dar pîn atunci a avut i El o mam pe lîng care a
de asemenea,
prini.
ci

crescut. Apostolilor le cere,

s lase pe prini. Dar pîn s ajung i

cutm

moment au

avut

i

ei

Nu

pot iei îns, în general, din

fr

s

raporturile istorice
altora.

cu oamenii,

au datoria de a transmite credina
la

.

folos, c.

pregtete sufletul

fr

pentru primirea

Lui.

nu sînt socotite ca un sistem închis, ultim, ci ca deschise intru ateptarea Celui ce le adevratul rost. Iar cînd credina s-a slluit in om, acesta trebuie fie ridicat la o
istoria

i

Aceasta, cînd legea

Astfel, în

afar de inta final,

care e destinat

d

despre care se va vorbi în alt parte,

istoria

îi îndeplinete în fiecare
el

clip

rostul

ei,

cci, în orice timp ar tri un om,

se poate împrti

s

cadrul orînduirii sale
in el

istorice, altfel

e semn

i nu se mîntuiete. Reformele i progresele

c

înlime moral în nu lucreaz Dumnezeu
urmare, rostul

istoriei au, prin

raporturileîntre

cobori in ele

i transmite prin ele Revelaiunea.

oameni tot mai drepte, mai potrivite pentru a se putea

c fac

de credina care se propag în ea i, murind, se poate mîntui. în afar de aceasta, în ea se îndeplinete i un rost unitar, întrucît, în cadrul ei, se realizeaz, prin propagarea credinei, solidaritatea între o oameni, ale crei adîncime i seriozitate stau în faptul recunotina fiecruia fa de înaintai i solidaritate întemeiat pe

ce

este necesar, ci i mediul, înveliufmai gros al trupului îndeobte. Nu numai familia i prietenia sînt necesare

lucreaz

dar i celelalte orînduiri necesare pentru ordinea social care face posibile orînduiri i raporturi mai intime. Nu numai substana creierului, prin care
sînt

toate orînduirile istorice sînt de calitate egal. Orînduirea familie, permite raporturile cele mai intime,

Nu

direct cugetarea,

pe rspunderea fa de urmai în ce privete soarta venic. Istoria ne face responsabili pe unii fa de alii pentru eternitate i aceasta grijim de urmai transmiîndu-le credina. Un rost mai ne silete serios i un îneles mai grav nu s-ar putea atribui istoriei ca întreg, decît acesta de-a solidariza pe temei de rspundere i de recunotin omenirea întreag pentru vecii vecilor. Cei de la sfîritul lumii, întrucît nu se tie clipa din urm, îi manifest i ei o anume

s

atitudine

fa

de urmai,

dac

sînt

contieni. Dar, mai ales.îi

manifest solidaritatea sau nepsarea fa de înaintai prin pstrarea
omul poate face binele din fire, a spus-o „ acopent Domnul, z.cnd i pgînii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. De aici urmeaz i aceea ca este imposibil ca orice bine pe care-l face omul fie pcat Binele este cu neput.nla fie ru. Fapta îndeplinit numai cu puterile naturaie i care nu face pe om decrt pshh.c nu , spiritual, nu contribuie la mîntuire, lipsind credina,
:

1

V«.

Martur,s,rea

lui

Dosoftei

c

C

credinei.

s
".

s

Din acestea reiese limpede rostul tradiiei. Nimeni nu primete

credina pe cale izolat de
ar zice Thielicke, ci
istoria

la

Dumnezeu,
istoria

prin istoria vertical,

cum

condamnare

Kimmel,

*

dar

Dumnezeu sau

vertical

îl

întîmpin prin

nici la

I.

447.

orizontal. Orice

comunitii din

cpetenie de sect îi datoreaz credina care a ieit, în ultim analiz, Bisericii apostolice.

42

43

Importana aceasta a istoriei ca întreg, în loc micoreze importana fiecrui moment i fiecrei fee omeneti din cuprinsul ei, o amplific în chip covîritor. Nu numai fiecare om, indiferent cînd a trit, se poate mîntui, se poate realiza ca eu deplin prin comuniune i credin, ci el are i o influen asupra mîntuirii sau pierderii generaiilor urmtoare. Toate acestea arat din ce adîncuri de înelepciune s-a produs

s

c

coborîrea Fiului

lui

Dumnezeu în

istorie

pentru a lucra din ea
în

i

prin
lui,

ea

la

mîntuirea

neamului omenesc

solidaritatea

nemulumindu-se a lucra din cer, neîntrupat, asupra fiecrui ins luat izolat. Dumnezeu nu vrea individualism de monade, în sens protestant, ci solidaritate istoric. Altfel, istoria nu ar avea nici un rost. Ea ar fi complet devalorizat. Biserica, de asemenea, ar fi imposibil, nemaiexistînd decrt un raport particular între ins i Dumnezeu. Ce sens mai au îns în acest caz chiar scînteile aprinse de Dumnezeu pe rînd în fiecare suflet, dac ele nu au nici un efect asupra vieii
s-i arate tocmai imposibilitatea oricrui efect ? Revelaia aceasta s-ar putea împrti omului de-abiaîn viaa
istorice

PARTEA
I

a omului,

PERSOANA
LUI
IISUS HRISTOS

decît

viitoare,

cînd are

loc, în

concepia protestant, mîntuirea efectiv.

II.

REVELAIA DEPLIN A LUI DUMNEZEU
ÎN IISUS HRISTOS
1.

Apostolii

oameni care au experiat Revelaiunea deplin a lui Dumnezeu
-

primii

Cutînd originea credinei noastre în una din coordonatele ei, pe drumul uniform ajungem i anume în cea orizontal, am vzut

c

la profei,

adic
la

la

acei oameni care tiu

c n-au

primit certitudinea

credinei de
indubitabile,
lor vin direct

antecesori i.totui, o au. Experiene pozitive, clare

i

se

adaug spre a le confirma sigurana
la

c

certitudinile

de

Dumnezeu.

ea Analizîndu-ne, îns, credina noastr, constatm pentru a cror explicare originea profetic este cuprinde elemente
insuficient.

c

Credina
ei

profeilor

const numai în

certitudinea despre
El Ie-a

existena

lui

Dumnezeu i a anumitor porunci pe care

comunicat prin

oamenilor spre împlinire. Ei mrturisesc despre un

Dumnezeu care rmîne la distan de oameni, fcîndu-i Gunoscut voia prin intermediari i punînd legea ca un semn al unei legturi cu
de la distan. Profeii se tiu pe ei intermediari ai legii, cer împlinirea raport ei, pun pe om în raport cu Dumnezeu prin lege, adic susin un în acelai timp, e o distan. care,
ei

mai important element deosebit în credina noastr de ceea ce ne-au predat profeii este convingerea

Dar noi constatm

c

cel

Dumnezeu de noi în persoana lui e Dumnezeu însui. Iar lisus Hristos, de care avem aceast certitudine au avut-o cei mergînd, pe firul istoriei, vedem ne-au transmis-o nou, prin generaiile ce ne-au precedat, dintîi i
despre apropierea deplin a
lui

certitudinea

c

c

apostolii.

Apostolii

au fost

au o însemntate identic cu a profeilor, întrucîf ei oameni care nu prin mijlocirea unor semeni anteriori au aflat

47

;

despre Dumnezeu,

ci

au

stat direct în

faa

Lui

i au

primit nemijlocit

de

la Ei

aceast

certitudine

i

comunicrile ce aveau

s

ni le

transmit.

Spre deosebire de profei îns,

ei

au experiat pe Dumnezeu

nu ar fi experiat-o apostolii ca una cu acea persoan, ci ca prilejuit doar de ea, cum se întîmpî totdeauna în celelalte cazuri. iisus nu e numai om ca toi Prin ce-au simit apostolii ? Prin ce s-a deosebit experiena ceilaii,ci,în aceiai timp, Dumnezeu

c

nu în transcedena supraistoric, ci într-un om istoric în care ei L-au cunoscut pe Dumnezeu coborit în apropiere desvîrit de lume,
dînd o Revelaie mult mai deplin.

ce-o

fceau

în

faa

Sui

lisus

de experiena ce au fcut-o

în relaie

cu

ceilali

oameni ?
Cine poate reda în cuvinte aceste
caracteristici ale experienei
lui lisus,

oameni care, în prezena unui om pe care L-au întîlnit, au fcut experiena El e Dumnezeu cel întrupat. Ei au întîlnit un om cum nu s-a mai întîlnit în toat istoria, care a creat în ei e Dumnezeu. Acest om nu se mai înfia ca orice ins certitudinea care îi primete credina de la altul, asemenea oamenilor de rînd sau de la Dumnezeu direct, asemenea profeilor, ci a fost El însui izvorul credinei i a manifestat certitudinea neclintit El e Dumnezeu. Mai mult, nu avea numai El certitudinea aceasta, ci ea s-a nscut i în cei ce au stat în preajma Lui. Apostolii au întîlnit aci realitatea de temelie/ realitatea ultim, de la care nu simeau trebuin mearg mai departe pentru a-i rezema fiina i credina lor.
Apostolii sînt acei

lor în

faa

temeiul certitudinii

c

totui,

au fost în stare s-i

lor despre divinitatea Lui ? Ei, experiena lor în Evanghelii.în aa expun

fel încît

lisus din Evanghelii,

c

cu siguran
în

c au

fost în

de fapt, se desprinde ca Dumnezeu. i redea aceast experien a lor i stare

s

propovduire oral. Fr. Gogarten a accentuat mult

cuvîntui rostit personal

de

lisus

c

s

ca factor revelator al o persoan istoric, ce vorbea din extern, îi dovedea realitatea nesubiectiv, neprodus de om. Dar, dac El s-ar fi înfiat ca oricare alt om, nu ar fi putut întemeia credina în El ca în Dumnezeu, Contingena aceasta istoric n-ar fi fost.în acelai timp, Absolutul în
Hristos

dumnezeirii Lui Prin faptul

c

Iisus era

în general, credina,
divine,
fi

adic experiena i

certitudinea realitii

care cei din jurul Lui

s simt c se pot rezema ca pe ultima
i
nou.

realitate.

ca ceva dincolo de eul propriu i de lumea imanent, nu poate produs nici de subiectul propriu, nici de lumea imanent a naturii

sau a persoanelor istorice. Acest fapt negativ îl experiem toi. Credina nu poate fi provocat decît de realitatea divin însi.
Persoanele
istorice o

Dumnezeu este o realitate transsubiectiv înfiarea Lui ca Tu exterior i-a pus în afar de orice îndoial transsubiectivitatea, realitatea Lui deosebit de eu i, în acelai timp,
a ieit din abisul
ontologic accesibil
infinit

absolut. Prin

în planul accesibil

Trebuia

s-i
pianul

pot prilejui numai.
ele,

credina, cei ce-o primesc prin
divine,

De aceea, cînd ele prilejuiesc dei au o experien a realitii

arate.îns.i absolutitatea

Lui. Prin întrupare, prin
a!

pirea în

nou, ca un Tu

comuniunii,

Dumnezeu

n-a

îi dau

prilejuitoare.

seama acea realitate e dincolo de persoanele Experiena credinei distinge totdeauna între
o
prijeluiete

c

renunat

la infinitatea

i

absolutitatea Sa. Acest Tu, care a întîmpinat

pe

apostoli din iisus Hristos,

a fost experiat de

ei,

instrumentul care
ei ultim

i Dumnezeu, ca obiectul sau izvorul

prin cuvîntui, dar

i

prin vieuirea

i

actele

Lui.

de fapt, ca absolut, Cci, între cuvîntui i

i adevrat. Ea simte cînd a întîlnit pe Dumnezeu.
îns, n-a fost pentru apostoli numai o persoan
în

actele cuiva exist
apostolii cuvîntui

o strîns coresponden. Prin ce-au experiat Lui ca absolut, ca al unei persoane absolute ?

lisus Hristos,

prilejuitoare

a credinei

Dumnezeu,

ci

însui Dumnezeu.
realitatea
lui

Dac

Cuvîntui semenului are
a.

dou rosturi
ia iubire, Ia

Dumnezeu, fiind produs numai de întîlnirea, într-un oarecare fel, cu acea realitate, realitatea lui Dumnezeu nu se descoper într- un chip îneltor. Dac ea nu ar fi fost realitatea proprie a persoanei lui iisus,
credina este sigurana contiinei despre

s ne adreseze o chemare
lui

ieirea din egoism

i

Ia recunoaterea comuniune i

ca

realitate

egal cu

noi,

pentru intrarea în

Revela

urarea ormilii) -- od.

26-^

48

49

b.

s ne rspund

la

o asemenea chemare a noastr,

s

în lisus

îndeplineasc chemarea noastr.

Gogarten

1
.

ne întîmpin „ cuvîntul împlinit ", cum zice Fr. El nu rostete numai cuvîntul, ci este identificat cu el, este

om nu împlinete decît în chip relativ aceste dou funcii. El nu e în stare s ne fac s ne decidem la un rspuns categoric, total, s ieim cu hotrîre i deplin din noi înine, s prsim toate ale noastre i s fim la dispoziia lui; sau, dac nu, s ne declarm vrjmai categorici lui. Cuvîntul oricrui om nu are decît
Cuvîntul oricrui

Cuvîntul însui, fiind

una cu caracterul comunionist al cuvîntuîui. Fiina Lui nu e czut de la înlimea cuvîntuîui la starea de egoism. El e cuvîntul deplin omenesc i cuvîntul absolut dumnezeiesc. între ele este o strîns legtur. Cuvînt deplin omenesc nu poate exista
decît în

un rsunet relativ în noi. Cuvîntul lui lisus a avut pentru contemporani aceast putere absolut într-un sens pozitiv sau negativ. i, anume,
acest cuvînt nu se adresa numai ca pretenia unuia care nu cere decît

legtur cu cuvîntul absolut, dumnezeiesc. în faa lui lisus Hristos oamenii experiau îns nu numai
Propriu-zis, aceste

dumnezeirea Lui, ci i pcatul" lor.
sînt strîns

dou experiene

împreunate.

preuirea datorat egalului, decît iubirea cuvenit semenului,
El

ci,

din

pe lîng smerenia de om - pretenia absolut a Stpînului suprem de-a fi urmat, de-a fi lsate toate pentru El. i, în privina aceasta, îisus se revela ca omul deplin i ca Dumnezeu deplin, ca smerenia i suveranitatea întrunite se

rsuna pe lîng aceasta

-

Dumnezeu pe care o primete un om de la semenul lui - în ultim instan de la profei - nu
Dar, precum, în general,

credina

în

o primete
credina în

exclusiv

de

la

acel semen,

ci

i

de

la

Dumnezeu,

tot

aa

fr s

neutralizeze.

Nu

subiect

i

smerit

întru smerenie,

smerit ca om i Stpîn ca Dumnezeu, ci acelai i suveran sau smerit întru suveranitate i suveran Dumnezeu plecat la înlimea omului i om ridicat la
,

înlimea

lui

Dumnezeu.

lisus se înfia ca încorporarea absolutului. Din cuvîntul Lui iradia dragostea desvîrit i, tocmai prin aceasta, chemarea Lui rsuna cu autoritate

Dar,

i prin a doua funciune a cuvîntuîui Su,

categoric.
Prin

viaa

i actele Lui, de asemenea, a împlinit toat pretenia

noastr, toat trebuina noastr
împlinit-o
jertf,

dup

pe care noi o primim de la antecesori i, în o primim în acelai timp i de la lisus prezen direct a Lui. Dumnezeu-Omul, Hristos printr-o oarecare care a fost persoana istoric a lui lisus Hristos, e viu în vecii vecilor prin înlarea Sa la cer. Puterea lui lisus de-a ne ridica prin cuvînt i fapt îi arat intensitatea ei absolut, dumnezeiasc, i prin faptul orice cuvînt sau act rostit sau svîrit de cineva în numele Lui cu credin ne trezete cu aceeai for ca i cuvîntul sau fapta lui lisus însui. în cuvîntul rostit de un tu omenesc, ca o mrturisire în Hristos, 2 Dup ni se reveleaz, agrindu-ne ca Tu cel suveran, însui lisus fgduit, lisus este cu cei ce-L propovduiesc pîn la sfîritul cum a
lisus Hristos,

ultim analiz de

la apostoli,

c

.

dragostea semenului. El a
Iar prin

veacurilor.

pîn la capt,

primind pentru noi moartea pe cruce.

Apostolii

au

fost

pui

în starea

de propovduitori
Lui,

ai lui lisus

care e deplina împlinire a preteniei noastre, se manifest în

Hristos numai

dup înlarea Lui la cer, adic numai dup împlinirea
dumnezeirea
producînd în suflete

chipul cel mai copleitor puterea

de revendicare a

lui

lisus

asupra

tuturor actelor care revelau

noastr. în patimile

i în

rstignirea Lui se împlinete cuvîntul Lui de

aceast

certitudine.

Aveau

i

ei

personal lips de

dragoste, se satisface desvîriî trebuina noastr
altuia,

dup dragostea

manifestare a dumnezeirii

Sale, dar

ea forma

i

aceast ultim o condiie pentru

ceea ce mrturisete
în învierea Lui
Lui.

seam

i cuvîntul Lui. în minunile i mai cu se dezvluie iari puterea suveran,
Faptele Lui sînt absolute în manifestarea
1

manifestat în cuvîntul
dragostei i a puterii,

leh

Glaube an den dreieinigen

Gott, p.

152-3

:

das

erfullte

Wort

".

precum rezonana cuvîntuîui Su este absolut.

2

FR.

GOGARTEN,

op.

c. p. 1

67.

50

51

"

naterea credinei în asculttori. Numai dup ea omul lisus, care a petrecut pe pmînt între oameni, în smerenie i a sfîrtt pe cruce, se înal la cer, la conducerea lumii, dumnezeirea Lui se impune ca faptul supremei certitudini. De aceea, Duhul Sfînt e trimis pe pmînt i lucreaz la naterea credinei numai dup înlarea Domnului la cer. între evidena produs de lisus prin revelarea obiectiv, complet a dumnezeirii Sale i între lucrarea subiectiv a Duhului Sfînt este o strîns legtur, fiind o dovad lucrarea Duhului în

supratemporal, nu se desfiineaz reciproc,
dîndu-ne Revelaia deplin a
lui

ci

se armonizeaz

Dumnezeu.
în infinitatea
fi

Dac

ar

fi

rmas numai

i

absolutitatea
fi

Sa

supraistoric,

Dumnezeu nu s-ar revelat deplin. Am rmas într-un dac nu cumva ideile ce ni le facem despre Dumnezeu nu sînt simple produse ale subiectivitii noastre. Aprînd
permanent echivoc
ca Tu exterior fiecruia dintre
fost
noi,

în istorie

putem s-Lîntîlnim

într-o

c

fa

concret, care ne ferete de orice subiectivism.
fi

Dac îns

vederea efectelor
Astfel, prin

ei

merge
ia

paralel

fptui

c Dumnezeu s-a coborit
auzul
lor cuvintele

cu evidenele, nu împotriva
în istorie în

lor.

l

a

trit
lor

între

oameni, rostind

i svîrind

vzul

numai temporal i-finit i n-ar fi cuprins în ea infinitul dumnezeiesc i n-ar dura în veci, deasupra timpului, Dumnezeu nu ne-ar fi venit aproape i nu ne-ar fi devenit accesibil,
ca unul ce nu i-ar fi desvîrit Revelaiunea Sa.

aceast fa istoric ar

faptele

dumnezeieti

testate

nou de oameni prin propovduire i în
de-a
privi

scris, noi

avem

posibilitatea

i înine i

de-a ne convinge

Dumnezeu a fcut

posibil raportul viu

cu

El,

ce const

într-o

i

nemijlocit

omeneasc
realitate

despre dumnezeirea Sa. Persoana dumnezeiesca lui lisus se desprinde din relatrile apostolilor ca o
în

de sine stttoare

toat majestatea i puterea

ei

cuceritoare.
Iar prin înlarea la cer lisus Hristos nu înceteaz de-a fi aproape de noi, contemporan cu noi, de-a exercita o eficien direct asupra noastr. Fiind Dumnezeu, fapt despre care înlarea ne o

d

ultim asigurare,
Astfel

El

i

noi,

mcar c trim
în

e pretutindeni de
la

fa,

deci

i

aproape de

noi.

timp îndelungat
Lui,

dup petrecerea Lui

pe pmînt, ne aflm
realitate,

preajma

i

chipul Lui, care se desprinde

continu transcendere a noastr spre El i într-o intim comunicare a Lui cu noi, numai întrucît S-a fcut om. Structura fundamental a omului const, dup filosoful Martin Heidegger, în „ transcenden îneleas ca act, ca lucrare continu a noastr prin care trecem de la noi la lume i, prin aceasta, de la noi din acest moment la noi din momentul viitor, ridicîndu-ne de la o stare de trire în clieele Contiina transcenderii generale ia contiina intimitii noastre primete îns alt intensitate cînd, se efectueaz în direcia lui Dumnezeu i în raport viu i reciproc cu El. Iar Dumnezeu este experiat ca o realitate concret i apropiat, spre care stm cu toat
1
.

din mrturisirile apostolilor

tim

noastr trece continuu de la amintirea lui lisus din istorie la prezena actual a Lui din cer. Numai pentru a fost în istorie, ca om real, putem s-L vedem cu credina în cer i numai pentru este în cer, întru siava dumnezeiasc, chipul lui din istorie îi confirm reliefurile abisale ale
Privirea

urmrit

s o realizeze fcîndu-Se om.

ce

i

ale tuturor înaintailor notri

viu

i menine i

ca o cu noi comuniunea pe care a

c

Jahrbuch fur Philosophie und Vom Wesen des Grundes " în 1 „ Phânomenologisohe Forschurtg, Husserl-Festschrift, Halle, 1929 „ Transzendenz bedeuîet Uberstieg. Transzendent (transzendierend ) ist, was den Uberstieg voiizieht,
:

im Ubersteigen verweiii..

c

das

«

Transzendente

»

gennant

Zum Uberstieg gehort dann solohes, was unzutreffend meist ist... Die Transzendenz... rneint solohes, was dem
geschehende Grundverfassung dieses
solohes Seindes zu, das es
Seinden... Im

meschiichen Dasein gehort, und zwar nicht a!s eine unter anderen mogliche, zuweilen
in

Vollzug gesetzte Verhaitung

dumnezeirii.

Uberstieg

kommt das Dasein

aiîererst aut

ist,

auf es ais es

contingena istoric-uman i absolutitatea dumnezeiasc, înfiarea sub forma finit a unei persoane omeneti în timp i spaiu i infinitatea supraspaiaiâ i

Istoricitatea

i supraistoricitatea,

« se!bst

».

Die Traszendenz konstituiert die Selbstheit... Wir nennen das, woraufhin
a!s solches transzendiert, die
",

das Dasein

Weit und bestimmen

jetzt

die Transzendenz

ais In-der-Wett-seln

pg. 80-82.

52

53

'

.

fiina

noastr în

tensiune, în lisus Hristos, în care a coborft în planul

accesibil

nou.

Cînd se raporteaz numai cu raiunea la acea transcenden,
într-o fiinare

rmîne
.

2. lisus Hristos

- adevrata transcenden
ideii

amorit, învîrtoat, lipsit de rezonan interioar 1 O realitate de grani, o transcenden adevrat pentru om este numai aceea care nu poate fi absorbit în cuprinsul lui sau

dominat de
strîmîorare,

el, ci

rmîne cu adevrat în afar de el, ca un factor de

Dar

s struim ceva mai mult asupra
lumin practic de
filosofia

pus

de transcenden,

ca o opoziie

fa de propria sa fiin2

.

într-o

existenial, realizat

îns

O astfel de realitate, este pentru Heidegger, nimicul în care ne
trece moartea. Cînd fiina

deplin de-abia în trirea cretin.

Marea i definitiva însemntate a întruprii Fiului iui
pentru destinul omenesc se va
reliefa

e destinat morii, vine

la

Dumnezeu

noastr îi seama de faptul întreag înelegerea a ceea ce este ea propriu-zis3
.

d

c

Am vzut
transcendene
ei

c

i mai mult.
reprezint o întoarcere spre ei este cutarea unei
ci

filosofia

mai

nou
fi

realitatea obiectiv.
ultime,

A doua trstur a
nu pentru a

Grisebach susine moartea nu este o adevrat transcenden, fiindc nu se poate produce între fiina noastr i ea o întîlnire ca între dou realiti opuse. Omul se gîndete numai !a
KARL JASPERS,
i

c

cunoscut,

i în raport viu cu ea omul s se realizeze în plintatea sa.

pentru ca în faa
1

Philosophie,

I.

Bd.

:

Philosophische Weltorientierung, Berlin

Dup ce veacuri de-a rîndul filosofia a încercat s rspund

întrebrilor raiunii, crezînd
tainelor

c de rezolvarea

lor

aîîrn limpezirea

Das eigerrtliche Sein, in einem wissbaren Sinn nicht zu finden, ist in seiner Transzendenz zu suchen, zu der kein Bewusstsein uberhaupt, sondern nur jeweils Existenz in Bezug tritt ".
1932, p. 23

i problemelor lumii i dup ce crtva timp a exaltat împotriva

2

vreme vrea asculte nu o parte sau alta din fiina omeneasc, ci omul în unitatea sa integral, ca existen. Heidegger, Jaspers, Grisebach, corifeii
vor

raiunii, impulsul vital, iraionalul, în ultima

s

Asupra importane! graniei, a transcendenei, pentru ordinea

struie mult
Kulturkrise
",

i Hermann
Berlin,
1

Herrigei
:

în „

vieii omeneti, Zwischen Frage und Antwort, Gedanken zur

930

Die Grenze bezeichnet also nicht die wandeibare, sondern
Letzte, Sicherste, Selbstverstndlichste
".

die unwandelbare Form,

das

s descifreze
Ei

acestei

Comunitate
e

filosofii,"

adevrat

fiina omului în temeliile

fr

o grani
ist

comun

a celor ce fac parte din ea

nu

posibil

:

iui;

filosofia lor

e o reflexiune

omeneti. ceea ce este el propriu, intim ( zu seiner Eigentiichkeit adic ), la starea de existen, care e i de cunoatere a ceea ce este, numai cînd îi seama de grania sa ca întreg, de ceea ce-i dincolo de sine, de transcendena sa Numai cînd omul se raporteaz în totalitatea sa fa de acea transcenden, vine la existena sa, la trirea proprie i intim a sa.

asupra

categoriilor ontologice

spun

c omul,

fundamentale

ale fiinei
la

wo Menschen in einer gemeinsamen Grenze zusammengeschiossen sind, wo sie eine gemeinsame Wirkliehkert und einen
Gemeinschaft
da,

ca

întreg,

se trezete

d

gemeinsamen Horizont haben ". Dar grania aceasta nu e pus de oameni, de dinuntrul comunitii, ci de dinafar, dintr-un transcendent. „ Die selbstgssetzte Grenze, die von innen her gesetzte Grenze ist streng genommen ein Widerspmch in
sich selber...

Wo das gemeinsame

nur gesetzt

ist,

wo es

auf Cibereinkunfi, auf einem

Soziaikontrakt beruht, istauch nurfiktiveGemeinschafî, Interessengemeinschaft... Die
hier von innen her bestimmt, aus dem Willen der Einzeinen... Sie gehort Gruppe sefber an und begrenzt sie nacb aussen. Wirkiiche Gemeinschaft ist dagegen vorzustellen als eine Gruppe, die von aussen her, aus dem Jenseits der
ist

.

Grenze

also der

Grenze, aus
nicht der
1

dem Âbsoluten

her bestimmt

Gruppe selber

an,

ist und sondern wird von
",

ihre Gestalt erhâlt. Die
ihr

Grenze gehort

verstanden als Offenbarung, als

EWALD BUHGER,
aller
! .

^Hî!S^T. t Kennzeiohen Existenzphilosophie
î:

Der lebendige Christus, Stuttgarî 1933, n h âttdi0 raSe naCh der T «™»ndenz. Das

Verteibiichung des Absoîuters
p,
ist

p.

27-31
)

219

:

Die Frage

das gemeinsame

3 EWALD BURGER Der lebendige Christus, p. 219 interpreteaz gîndul iui HEIDEGGER astfel „ Die Ganzheit und die Eigentiichkeit des Daseins wird erst
(
:

offembar an seinem « Sein

zum Tode

»".

54

55

moarte cu anticipaie. Moartea este punctul uitim al evoluiei fiinei noastre, iar gîndul ia ea e o meditaie dinuntrul nostru asupra 1 acestui sfîrit natural De aceea moartea nu ne ridic la starea de adevrat existen; nu ne scoate din cercul închis al eului, nu ne
.

Apropierea filosofiei existeniale de cretinism se arat în
genera!

faptul

ci

cretinismul revendic

totalitatea omului. El nu se
ci întregii

adreseaz numai

minii sau sentimentului,

fiine

omeneti.

face

s trim

Cina, credina, viaa cea nou sînt stri i
Ba putem spune

atitudini totale ale omului.

în realitate

i ca ceea ce sîntem

propriu- zis.

întîlnirea

Experiena transcendenei are loc, dup Grisebach, numai în ochi în ochi cu altul, cu un tu; numai în aceast întîinire eul

e

strîmtorat

i s ias din cuprinsurile iluzorii i nemrginiîeale construciilor sale.

cu adevrat de o transcenden, e obligat

s se decid

tensiunea manifestat de cugetarea o transcenden, e omeneasc în filosofia existenial satisfcut de-abia în cretinism. Numai cretinismul realizeaz deplina existen, pentru

c

dup

c

numai

el

pune

totalitatea fiinei omeneti într-un raport cu

adevrata
fel

Jaspers vede întîlnirea cu transcendena în orice nemulumire a eului cu obiectivrile experienelor sale. Transcendena e experiat
în

transcenden.

Aceast transcenden,

care nu poate
lui

fi

în nici

un

fcut

comuniune cu

altul,

se realizeaz cînd eu!

depete obiectivarea
i
lucrare, cînd eul

parte a contiinei eului, este persoana

lisus Hristos.

semenului. Dar e întîlnit în orice contemplare

simte naufragiul tuturor rezultatelor obiectivate a ceea ce a reuit

s

gseasc Heidegger, Grisebach, Jaspers se strduiesc ca atare nu este transcendena omului, dar nimic din ceea ce ofer ei
adevrat transcenden.
neant a
fiinei noastre,

s

surprind din realitate2

.

Filosofia

lui

Jaspers are un suflu

religios,

dei

Moartea,

dac e considerat ca trecere în

teama de obiectivare i de precizare a ceea ce consider el transcenden, face evite orice fixare a experienei sale într-o
îl

s

doctrin religioas3

.

1

Gegenwart, 1928,

Begegnung
DieserTod
Punkt,

in Wirkiichkett,

ist in

556-8 „ Die Begegnung mit dem Tode ist daher keine sondern eine stândig voreîiende, gedaohte Begegnung.:. der Gesamteniwicklung der Wesen ein gleichgiiltiger, vershwindener
p.
:

denn er giit ja fur alle als Gesetz. Der Tod gehort zum Wesen, er ist eine Bestimmung des Wesens, aber er ist niemals ein Transzendenz, ein Anderes, das dem Wesen des Menschen von aussen eine wirkiiohe Grenze seîzt... Niemate kann man den eigenen Tod in Wirklichkeit efahren. Er gibt uns keine Existenz "
2
bei
£.

nu e o transcenden; persoana semenului sau o putem nu e o transcenden statornic odat ce ea moare nu experiem în ea reduce la un obiect al voinei noastre. în general, încleca, o adevrat nu o putem un dat ultim, o grani pe care ca strîmtoreaz în mod absolut. Preuirea semenului for care ne proporional cu grani de respectat, ca transcenden, st în raport care ne aeaz credina noastr în Dumnezeu, cu obligaia în nu aducem nici un Dumnezeu fa de semeni. Grisebach cere nici o atitudine aprioric în întîlnirea noastr cu semenul,

s

s

element

principial mai dinainte formulat, ca

s putem aciona exclusiv dup

8URGER
».

(

Der iebendige Christus,

p.

219-220
ist,

)

zice despre Jaspers

:

Wie

Heidegger das

ietzte

Wort das
ist

«

Sein

zum Tode »

so bei Jaspers das « Sein im
».

Scheitern

Das Scheitern

die entschiedende « Chiffre der Transzendenz

Mit der

de întîinire. Dar pe ce autoritate întemeiaz prezint ca un temei acest îndemn ? Experiena semenului nu ni se comportri. Numai dac aducem ultim, suficient, al unei asemenea aceast întîinire cu elementul aprioric al credinei în Dumnezeu în
necesitatea momentului

verhaltenen Leidenschaft des Existierenden

drngt Jaspers immerwieder die

Existenz

an die Grenze der Transzendenz und wâhrt zugleioh jeder Vergegenstndlichung der Transzendenz durch die Metaphysik ". 3
E.

semenul,

îl

vom

experia

i pe el ca pe o granp.

8URGER,
«

op.

c. p.

221
»,

:

Jaspers Ausfuhrungen sind, vor aliem im

dritten

Bând

seiner

Philosophie
".

erfuilt

von

religioser

Kraft,

die

aber bewusst

transcenden Acesta e motivul pentru care Jaspers caut o pe Dumnezeu. îns propriu-zis, ca un temei ultim al tuturor, adic deveni o simpl transcendena, cum o caut Jaspers, uor poate
stare luntric, o

zuruokgehalten wird

anumit simire subiectiv.

56

57

Numai
'

în

împreunarea celor

trei

•".«"** au af,at transcendena nrnH i productoare de existen, se cuprinde ea cu adevrat Ad,c numai cînd întîlnim absolutul într-o persoan concret facem experiena transcedenei. Iar pentru noi murim, acea persoan istoric trebuie s-i arate caracterul absolut i prin aceea n. se reveleaz ca stpîn i peste regiunea de dincolo de moarte mv.ng.nd moartea ca una ce st pe tronul suveranitii supreme în cazul acesta moartea nu ne mai apare ca un sfîrit natural în neant c, ca o poart prin care strbatem la o i mai evident întîlnire cu persoana Iu. I,sus Hristos, transcendena noastr. Moartea nu este prin sine o transcenden, ci prin faptul în dosul ei' ne ateapt judectorul «sus Hristos. Dac lisus nu ar fi înviat i nu s-ar fîîn^at te cer. El raj ne-ar fi nici în viaa de aici transcenden i nu l-am atepta sa ne fie nici în cea de dincolo. Cînd tim pe lisus viu, viaa noastr de a,c s ,mte în El adevrat grania, pe adevratul judector m°artea nU ne mai e un sfîrS rt indiferef ci * momentul k-, de inevrtabHa confruntare cu judectorul care ne ateapt.

T^*'

C

realiti în care Heidegger

c

c

und Nichtgegenstândlichkeit ) o apr filosofii existenialiti cu atîta pasiune, e dat în persoana lui lisus Hristos, adic în cuvîntul Scripturii. în aceast persoan contingen, în acest " Jaspers socotete cuvînt concret are se afle transcendena transcendena nu se poate cuprinde într-o persoan i de aceea nu e posibil comuniunea cu ea. Nu se poate afla transcendena într-o
(

Unerfassichkeit

s

1

.

c
:

persoana e ceva ce se refer la altceva persoan pentru persoan sau lucru. Ca persoan, Dumnezeu ar avea lips de

c

oameni pentru comuniunea cu
entitate

ei.

Transcendena sE.

ar restrînge la o

concret

2
.

Pe drept

îi

rspunde
.

Burger

c sensul
c

lui

c

îl

11 f ^

fora care s-l pun în stare de -nfncosat seriozitate i responsabilitate, din nici una nu rsare pentru el adevrata cunoatere de sine, ca existen. Cu toate creaiile sale se comport omul în spirit de joc.
m, •« mult
Rap0rtUrile vitale cu semenii a ?eaz
seriozitate.

din s.stemele sale intelectuale sau creaiile sale din n«i una nu se desprinde

Transcendena adevrat nu o experiaz omul

în nici

unul

artistice.

De aceea

în el transcendena ni 3 * concret de pasiunea filosofiei existeniale de a surprinde prin cele aceast întîinite, ca printr-un cifru, infinitatea, E. Burger susine stea la marginea filosofie nu reuete altceva decît ajung la o comuniune cu ea. De aceea, transcendenei, dar nu prin ea nu se poate dobîndi o existen real, ci se rmîne la simpla posibilitate. Numai în relaie cu persoana concret a lui lisus Hristos se trece de la marginea transcedenei la comuniunea cu transcendena, de la tragica frmîniare în posibilitatea existenei, la realitatea existenei, de la o bnuial a realitii divine la experierea 4 ei i, prin aceasta, la starea de mîntuire Filosofia susine aceast raportare la un Tu, la lisus Hristos, nu este o raportare la adevrata transcenden, deoarece nu poate fi o scufundare în infinitatea lui Dumnezeu. Infinitatea lui Dumnezeu

Hristos e tocmai aceia

c

s-a fcut accesibil

de

experiat într-o unitate

Fa

s

s

.

c

Dar

uor
ei

le
-

pe om într-o stare de mai poate coborî i pe acestea prin

SSSLT^ îaî de
adevrat
in

rspunderii.

Acetia nu pot constw ° calea egoismului i un temei nezdruncinat

«
al

1

EWALD BURGER,
Philosophie, Bd.
fii,

op.
p.

c, p.

222.

2

166

:

Personlichkeît

ist

die ihrem

Wesen nach
:

nicht allein sein kann; sie

ist

doch die Weise des Selbstseins, ein Bezogenes, muss anderes,

ausser sich haben

Plinirea omului într-o

via

de adevrat

zur

Kommunikation.

Personen und Natur. Die Gottheii bedurfte unser, der Menschen, Sn der Vorstellung der Personlichkeît Gottes wurde die
".

TZ2TS credma
din
decft

de tr

seriozitate si
-

ire

in lisus

u Hnstos,

dep,in în ceea ce este propriu vine
singurul în

™'

Transzendenz verringert zu einem Dasein
3 4 Op. Op.
c. p.

transcendena real.

c transcendena, a crei

legtur cu care experiaz Propovduirea cretin afirm nu mai puin
necuprinsibilitate

225.
226.

c. p.

i

neobiectivl*ate

58

59

trebuie

cutat

în adîncimile eului

sau

în direcia deduciilor
tu, fie

fr

capt

ale raiunii.

A cuta pe Dumnezeu într-un
infinitatea
lui

adevrat e în acelai timp suprema grani
noi

chiar în lîsus
E.

cci pe msur

i izvorul nesfîrit pentru ne e i izvor. ce o realitate ne e mai deplin grani,

Hristos, pare

rspunde
personal,
fapt,
ai

c


a mrgini

nu

infinitatea

este

Dumnezeu ". mai adînc decît

Burger
"1
.

caracterul

ci

caracterul personal este mai adînc decît infinitatea

De
ci

aa zisa infinitate la care ajunge omul prin sine este un produs
Iar „

persoanei sale.

în raportul

cu tu

". „

omul este om deplin nu în luntricitatea sa, Persoana este adevrata adîncime a fiinei " 2
filosofiei

.

de grani ce rez.st oricare. Dar numai persoana are i calitatea putere i de izvor care ne voine a noastre de-a o cuprinde, dar da persoana cu ea. Singur cînd ne aflm în comuniune etan dar ne i scoate afara experiena realitii din afar de noi, îmbogirea prin contactul cu ea Cta subiectivism i ne prilejuiete ea factor noi sîntem activi, persoana e .

d

m

Obieciunile amintite ale

se explic din motivul
izvor
infinit

c ea

consider transcendena, pe drept cuvînt, i ca un
i

pentru

întruni

îmbogirea spiritual a omului i se pare o persoan nu poate o asemenea condiie. De fapt, transcendena adevrat are nu numai rolul de-a ne face ne ptrundem de intimitatea noastr prin calitatea ei de grani ce ne un fior sfînt, ci ea este i un izvor,

c

s

d

vreme fa de obiect numai care ne comunic puterile ei. pasiv a mea. Iar cind ei im. Obiectul este doar o reprezentare sau dar una pe care o pot învinge rezist, îmi descoper o limit, crete. Singurtatea mea nu deprta indefinit pe msur ce fora îmi faa obiectelor, nici în altul. Astfel, în e destrmat nici într-un caz pot afirm, înuntrul meu, ma eu care
_

ideilor, legilor, nefiind

decît

m

de cretere a noastr. Dar calitatea aceasta pozitiv numai o persoan o poate avea. Singur persoana, prin faptul ne revendic, ne face ieim din noi, ne depim, intrm în comuniune cu ea i, prin aceasta, încercm o îmbogire adevrat. De la ea la noi se stabilete o comunicare de existen, ca se topeasc individualitatea noastr. Obiectele i principiile nu au puterea ne fac ieim din închisoarea egoist. Persoanele omeneti au oarecare putere3 dar nu aiîta cit are persoana divin. Iar neieind din noi, neintrînd în comunicare cu valul mare al realitii, nu ne putem îmbogi. Astfel, cu cît revendicarea ce ne vine din afar e mai categoric, cu cît ne aflm prin urmare în faa unei realiti personale mai intensive, cu atft ne putem depi pe noi înine mai mult, intrînd într-un contact adevrat cu marea realitate. Transcendena
singurul izvor

s

s s

s

c

afirmri ? Eu simt nevoia unei întreba care este valoarea acestei mele pot avea sigurana existene, confirmri prin altcineva, ca ca sa p.arda din obiectivat,

s

reale Subiectivitatea

mea trebuie

fr

caracterul ei

Eu

simt trebuina

fr

s

afirm eu, prin libertatea

i spontaneitatea iui, s fiu cugetat,

s

fiu afirmat

de

cineva,

aa cum

m

vort, iubit,

s

s

ca

s nu
sînt

c

,

din caracterul

pnn faptul remarcat un simplu vis subiectiv. i e de i mine voin liber, nu pierd afirmat de o fiin, care are ca in experiena ci abia atunci sporesc
fiu

c

meu de

subiect,

intimitii mele. Astfel,

prin afirmarea

cugetarea, voina

i iubirea lor,

cîtig

mea de ctre al.i, pnn de o densitate i o profunzime

experiena unei persoane existen, cum nu pot avea altfel. Numai provoac în mine desfurarea care ine la mine i la care in i eu, de perfecionare' pentru a f. vrednic tuturor strdaniilor de înlare,

de încrederea i de

1

iubirea ei

.

1

Nicht das Unendliche

ist tiefer

als

das Personliche, sondern das Personliche
i

tiefer als

das Unendliche

",

op.

c. p.

215.

Am redat în acest pasaj aproape literal c'rteva înduri
que
j'ai
:

2
3

Le.
:

De l'Acte p 523- 30 „ On peut prttend» su/leje. e m'appuie pourme confer

LOUiS LAVELLE, De l'Acte, p. 51 9 autres consciences... un moyen qui nous

L'amour...

invite

nous oblige a trouver dans a nous depasser nous mame ".

Ies

n'est d'abord pour

moi q'une representation... Quand cat mfon» indefiniment rocuier â mesure que action, mate que j* puis une imrte de n'est rompue. Pourtant, « ma solitude sWrolt Ni dans Pun cas ni dans l'autre «as,
objet
1)

^^^^ ^^^*^^^
besoin de
1'objet

qu me

res

me

res.ste

w#*

In

60

61

persoana simplu omeneasc întrunete mai muit decît orice for a naturii sau decît orice principiu calitatea de

Dar

dac

transcenden ca grani i ca izvor spiritual pentru mine, Dumnezeu,
fcîndu-mi-Sfc accesibil ca transcenden, nu poate lua o form mai
potrivit ca cea de persoan omeneasc. Tot ce are persoana

dar, mine i pe care o simt ca pe limita i autoritatea absolut a mea, izvorul totodat, i, tocmai de aceea, ca pe sprijinul absolut i ca pe cretere r adîncime continu intimitii mele. care

d

uman

ca putere tainic de confirmare i de stimulare a existenei mele folosete Dumnezeu revelîndu-mi-Se, dar, pe deasupra, adaug la

ea însi, oricît de mult are cretem, însuirea de-a ne confirma în existen, de-a ne face e limitat în ceea ce ne poate da. De multe ori ne simim totui
Persoana unui

om

simplu, prin

s

c

întoarcem
mult cu

dezamgii

din încrederea ce i-am acordat-o, cu

atrt

mai

aceast putere a persoanei umane infinitul de autoritate r de realitate divin, îns în forma aceasta a persoanei umane creatoare
de personalitate
în mine.

Dumnezeu, revelîndu-Se

într-o

persoan

uman,

îmi face posibil intrarea
El,

i

persistarea într-un raport viu

i

o experien veridic a unei realiti din afar de mine, cu care comunic printr-o continu transcendere de la mine i peste
concret cu

e inferioar sub raportul moral. preajma creia se experiaz prezena sfineniei, atrage pe oameni mreiile cu o for cu care nu poate atrage nimic din splendorile sau adevrat unui naturii sau ale ideilor i ea prilejuiete simirea în faa puritii i neclintirii morale, mystehum tremendum.
cît

O persoan

uman în

amestecat cu o prezen divin, cu care se înfieaz sfîntul, omul, contient de pctoenia lui, încearc un continuu fior de fric
se depeasc. putere totui legtura cu el îi mreii ale Pentru omul care a fcut experienele tuturor felurilor de aceasta a contactului naturii, ale artei, ale culturii, dar afcut-o i pe sfîntului de-a reprezenta o cu un sfînt, e atît de evident însuirea transcenden mult superioar tuturor celorlalte obiecte i principii, privin, decît prin încît nu-i poate explica îndoielile altora în aceast
metafizic

i

d

s

c'est par le

termes,

ii

n'y

dedans que je sui capable de m'affirmer moi-mSme ou si, en d'autres a que moi qui puisse me poser, je puis me demander quelle est la valeur

de cet acte mame par lequelle je m'affirme et je me pose moi-meme. Suffit-il â m'inscrire dans le monde, â elever jusq'â l'objectivite ma propre subjectivite ?... je possede en effet une existence qui, si elle n'est pas un reve subjectif, doit pouvoir #tre affirmee,
c'est-â-dire pensee, voulue,

aimee par autre conscience qui
d'une
part,

soit elle

meme
dans

un foyer

original

de vie personelle
propre par
partir

afin

de

franchir

moi-meme
elle

Ies

bornes de
l'âtre

propre intimite subjective...
subjectivite
la

et afin d'autre part,

de pouvoir
dont

affirmer

ma ma

faptul

c

ei

n-au trecut prin toat

gama experienelor.

reconnaissence

meme
j'ai

est l'objet...

Chose
propre
le

admirable, c'est â

du moment ou

s'etablissent

des

relations entre
le droit

ma

conscience

et la

conscience d'un autre que

seulement

de pronnoncer

avec autrui. Si on peut considerer l'acte constitutif de notre vie spiritualle par lequel, nous detournant du spectacle du monde, nous decouvrons notre subjectivrt6 propre, on peut dire que son acte le plus emouvant et qui aussitot lui donne une profondeur et un horizon sans limites, c'est l'acte par lequel nous reconaissons
intimite
l'acte

mot une

intimite,

comme si je ne pouvais decouvrir et prouver ma propre intimite que dans

Dar ceea ce se experiaz în faa unui sfînt e palid analogie în lisus Hristos raport cu experiena ce a prilejuit-o persoana lui apostolilor i de atunci tuturor celor ce cred. Cine a fcut odat o astfel de experien acela nu va mai putea
afirma

c nu se afl

nici

o

realitate

divin în faa

lui,

ci totul

e un

mit,

que

cette subjectivite elle-meme retient l'atention et l'interet d'une autre conscience et acquiert ainsi tout â coup une signification universelle et ontologique qui ia depasse et â laquelle elle n'osait pas pretendre... Se sentir aime, c'est sentir que l'on est voulu

o creaie subiectiv. Caracterul acesta de transcenden absolut al lui lisus nu s-a intensiv. Pe experiat mai puin dup înlarea Lui la cer, ci chiar mai dumnezeirea Sa în de alt parte, prin înlarea Sa la cer, lisus pune

comme existant par
restee

un autre, c'est s'attribuer â soi-meme une densite d'etre qui etait en doute jusque-lâ, ou que l'on avait pu se refuser â soi- mame par humilite,

c'est vouloir. se montrer digne de cet amour dont on est l'objet, c'est craindre de n'etre jamais â son niveau, c'est decouvrir Ies puissances mSmes qui sont en soi et mettre

tout

son zale â

Ies exercer

".

comuniune cu oamenii de pretutindeni. Toi pot sta în comuniune cu Dumnezeu, altfel de cum ar fi putut dac nu s-ar fi Sa, dar e întrupat, lisus e aproape de oameni prin omenitatea aproape de toi prin dumnezeirea care este unit cu omenitatea Sa.
starea de

62

63

i

nu e aproape numai ca persoan exterioar,
.

ci

i ca

luntrica prin infinitatea dumnezeirii 1 Sale

realitate

III.

Dar

i

ca

realitate

luntric

El este altceva decit

putenlor noastre sufleteti. El iradiaz acolo din obiectivitatea persoanei Sale. Realitatea aceasta în noi, dar deosebit de noi datorit creia puterile noastre sufleteti cresc la o via mai ampl i ma. pur, se numete realitate pneumatic sau duhovniceasc spre deosebire de realitatea spiritual, care e produs ai eforturilor noastre subiective2 Viaa duhovniceasc este o via interioar dar nu exclusiv subiectiv, ci de intim relaie între
eul propriu

produsul

TEMEIURILE ETERNE ALE MÎNTUIRII
1

treimic Mîntuirea indicat de comuniunea
Angajarea Sa
oamenilor, prin întrupare întru mîntuirea
din eternitate,

hotrît-o
omului.

Dumnezeu

cci

în veci

a drama prevzuse

Hnstos
.

i

lisus

Detaliul acesta,

pe care

ni-l

prin

Duhul

Sflht.
îa

supremul Tu al nostru, la transcendena real, care ne împlinete ca existen. Astfel, întruparea Fiului Sui Dumnezeu se vdete ca descoperirea deplin a iui Dumnezeu, ca împlinirea i ca mînîuirea noastr. Raportul de eu-Tu, în care a intrat Dumnezeu cu noi prin faptul s-a fcut ca unu! din noi, arîîndu-ne totui e Dumnezeu ! dîndu-ne toate darurile prieteniei Sale dumnezeieti, este acela de

E o via raportat

c

c

maxim apropiere i dragoste.

un mare mister. El trimite, predestinm. Dac din problema libertii lui Dumnezeu i la aceea a hotrîre, mai este ea o hotrîre eternitate a luat Dumnezeu aceast în exeperiena noastr, a propriu-zis ? A fi luat o hotrîre înseamn, dac n-ar iei alt hotrîre. Dar, în care puteai fi stat într-un moment Dumnezeu n-a hotrîrea aceasta, ar însemna fi luat din veci S-a angajat într-o ac.une de prevzut cderea omului i cotitur a existene, sale. importana uria a întruprii i jertfei, la o cderea Iu. de greu de lmurit, este aceea mai e

fr

vestete limpede Sf. Scriptura, e posibiliti de lmurire raional, la

s

c
:

c

O întrebare tot atit
Adam un
act

liber,

dac

din veci

exist, fcut gata planul pentru

mîntuirea oamenilor ? Dar cugetarea religioas, care se

micîn interiorul

credinei,

hi 1 betrachtend

T
f

GER ° P * P Der Glauben soli ,ich nicht nur objektiv " sondern subjektiv ex.stierend zu Christus verhalten. Christua soîfnTch
''

'

'

'

^
9

*

2S2S2 * f ^
Ebl

experiena Revelaiunii, a desfurînd coninutul ei i se nutrete din epuizeze misterele pretenia unui raport viu cu Dumnezeu, nu are vad pnn ce el e mîntuitor i

s

acestui raport,

ci

s constate c

s

dafin V0 "

** ^^nd.icnen

Gegebenheit

anume e mîntuitor. Raportul între sine i Dumnezeu,

fiind certitudinea

™'

™ N!° CHEL

(

°er UmbrUCh d68 Denfens
'

P' 1

37 )

*$ «o™ ntînd pe F
und se«

experiena Revelat^™, detemelieacredinciosului, acelui ce-a fcut Dumnezeu .n afar de prin cugetare nu poate gîndi pe acesta tie

MM

und Du ieben und ausser de r

se.nem gegenserbgen Verbundensein durch den mitteiienden und veiJhender Uon dem wir wissen, dass er die Sebendige Bezlehung Ist

£2*

»

£35

konnon. Sie treffen sioh im der Beziehuns 2wischen ihnen " N B diai
-

ale nlcht sein

£

Tone

-

-'

-

^

1 ,2

derth

in unilateralitatea transcendenta sau acest raport i, prin urmare, în Revela.un... nu are experiena contopire cu imanena. Raiunea, care neexistenial de-a ti, poate plasa ci

c

e purtat numai de curiozitatea sau în cea imanent pe Dumnezeu sau în alternativa transcendent Dumnezeu e neschimbabil, sau numai Ea poate spune sau numai experiaz pe Dumnezeu ca e schimbabil. Dar omul religios, care ca Dumnezeu Dumnezeu adevrat, dar i ca Dumnezeu Mîntuitor,

c

c

Restaurarea omului
iy'.

cd. 263

65

declt in formula paradoxului

dezvluirea unei valori neînchipuite a lumii. Nimeni,
:

pîn la întruparea

frZlî

SSW*;
aogma
a
lui
,

despre Ei Dumnezeu, dar Dumnezeu interesat de lume. Adevrul nu e în nici un caz în formulele
' :

exSun adevar 9eneral ™ Un
' ,

r^ 1
P 6
"

lumii
-

t CUm

neschimbabil dar cu o activitate ce tine ^nscendent dar prezent în ordinea

6

sj 9"r valabil

^
-

DumneZ6U dar Parado-'
'

aîe l09icii formaie

(

vezi art nostru
-

Gmdirea, Apr. 1941 ). Acest adevr larg îl exprim i

SS
^
a

Dumnezeu cu

dogma despre hotrîrea etern

privire la întrupare

nescnimbabi^

i

mîntuire

Ea salvp^
recunoa

Suja eT

*** Prin
Lumea

'

ibertatea

Ce

'-°

*£ %*1^^ ^ , i
d IV,ne
cft

Dumnezeu dar nu un produs arbitrar, accidental. Ea e legat de ven.c.afu.Dumnezeu.darcuolegturpecareDumnezeuo^e "U e 9 ndit de Dumneze J ^Potriva voinjei Lui. Dumnezeu Umea raP°rt dS Hber i tOÎUi Ve 5 nic 9^d'^ i hotrîre. în ShZL acestei T antinomii, ale In schema

=

Dar aceast
ni ei

dogm mai exprim ceva
este

:

pentru Dumnezeu.

»X*ESft
nu

importanta lumii

si

dea atîta însemntate lumii Dumnezeu, n-a fost în stare i în special omului. Revelaiunea deplin a lui Dumnezeu în întrupare este înacelai timp descoperirea deplin a celei mai uluitoare valori a omului. întruparea Fiului lui Dumnezeu, din iubire fa de om, st în legtur cu felul de fiinare însi a lui Dumnezeu. Ceea ce vrea liber din eternitate, e ceva conform cu forma de via a Sa. Nu potrivnic voii Sale se face întruparea, dar nici ca o invenie arbitrar Acest temei al întruprii, plasat în însi existena divin, nu poate fi decît forma de comuniune trinitar a ei. Creaiunea nu este o prelungire a Treimii i nici mîntuirea. Deci nu au caracter de necesitate. Treimea nu are lips pentru completarea i fericirea Sa de lume sau de mîntuirea ei, adic de lrgirea comuniunii. în cazul fi egali cu persoanele divine. Creaiunea acesta oamenii ar trebui se realizeaz printr-un salt în afar de desfurarea fireasc a vieii
Fiului lui

s

s

divine. Mîntuirea

st în legtur
lui

cu acest

salt.

Prin urmare, ele sînt

S?

produse ale voinei, exclusiv

ale voinei divine.

Dar nu e mai puin

'

«

Dumnezeu au temeiul care le indic. adevrat, în viaa intern a Nu le cere viaa intern a lui Dumnezeu, dar le arat ca posibiliti
ne oprim originea creaiunii i a conforme cu ea Aci trebuie mîntuirii se afl la punctul unde se întîlnesc indicaia fiinei i hotrîrea voinei divine. Acesta e adevrul general pe care îl cuprinde misterul hotrîrii eterne cu privire la ele, mister pe care mintea noastr
:

c

crei adîncimi
,iberîîii

vii

le

demn "atea
importata

putem

s

i

^schimbabilitlii
!e

demnitatea

credina

i despre amîndou îi

triete d seama cugetarea teologic
ra P ortul
,ui

lumii.

Pe amîndou

mîntnfrtf

5 rf^ ** * SpUS despre
^
c ^

D «™ezeu cu-

v veci

Z " "^^ ^ 2^^ ^^ ^™ ™^
mai maî mult deT crea.unea, angajarea decîî din veci

V6niCia ,UL Mîntulr ^are ca o lucrare profund Llrf™; nu ° serioas, numai prin aceea Dumnezeu

îngroat, cu noiunile ei înepenite, nu-l poate exprima decît în combinarea unor formule unilaterale, extreme, care apar ca stînd în
contrazicere.

însui s-a angajat în ea,

f

*

** a

lui

** Dumnezeu
al

în

^ ascuns , ?a de
,
atît

3

V?
»

cu Dionisie Areopagitul deduc creaiunea lumii din însuirea binelui în Dumnezeu. Binele se vrea gustat de cft mai mult fiine. Dar cum nu poate fi cineva bun decît în

Toi

teologii, în frunte

1

,

"*

?i

dra90Ste a Lui faî de

îngeri

netiut

st

în

ea Mri ™* «** „ din mrimea dragostei lui

1


fi,

i precum soarele nostru, nu socotindu-se i decizîndu-se,
lumineaz
lor, la fel

ci

prin

însui
lui,

faptul

de-a

toate ctte sînt în stare

s se împrteasc de lumina
cum
)

dup
i

puterea

i

Binele

(

care e mai presus de soare,

e arhetipul în existena
întregii

sinunle

o

Iu, Dumnezeu se ascunde din veci, împreunat cu flinta Lui de mare dragoste fa de lume. Artarea ei este în acelai timp

lui

real mai presus de o icoan tears

emite tuturor celor ce sînt razele

bunti dup msura fiecruia.

Prin ele s-au constituit toate existenele inteligibile

66

67

^
comuniune, se poate spune
lumii este

c temeiul indicator spre creaiunea
1
,

cretine, trecînd în panteism

1
.

De aceea se recomand fa de

ele

comuniunea treimic a lui Dumnezeu

e o

fericit

fericire, iar

care, tocmai fiindc comuniune, vrea se bucure i alte fiine de aceast fiindc împrtie cderea lor din ea, vrea

mult

rezerv.

s

Revelaiunea ne spune

i

restabilirea

prin întruparea Sa.

Dumnezeu, iar mîntuirea asemenea chipului Fiului

urmrete

c omul este creat dup chipul ca s ne omului
lui

restabilirea
8,
.

Su

"

(

Rom.

29

),

fiu al

Tatlui,

dup

merg în aceast direcie pîn la a afirma un fel de omenitate etern a Fiului lui Dumnezeu, sau un fel de teandrie fiinial a omului. Bulgakov, de pild, susine eul sau subiectul din om este necreat, numai natura
N. Berdiaiev,

Unii teologi rui,

ca

S.

Bulgakov

i

asemnarea Fiului cel Unul-nscut. Dar Sf Scriptur nu cuprinde nici
o speculaie asupra substanei/înfierea o întemeiaz pe dragostea ce se stabilete între Dumnezeu i om. Dragostea, care întemeiaz
acest raport filial, o

c

coboar în om Duhul lui Dumnezeu. E o dragoste

constatatoare din suflet raional i trup - este creat. Dar i natura este o copie exact a naturii divine, este fiina divin pus în stare de devenire, este Sofia creat ce corespunde Sofiei necreate. Eul omenesc, fiind necreat, e de esen divin, încît între el i Logosul divin nu e o deosebire calitativ, iarîntre natura lui i natura Logosului
lui -

ce vine de
sînt
fii

la

Dumnezeu.

Cîi sînt mînai de Duhul

lui

Dumnezeu,
2
.

uman

Dumnezeu ". Ei au luat „ Duhul înfierii " (Rom. 8, 14-15) ne aeze Fiul lui Dumnezeu cel venic i Unul-nscut avenit i pe noi în raportul în care se afl El cu Tatl - dei sîntem creai -i
ai lui

s

perfect. Luînd în lisus Hristos locul omenesc, Logosul divin, nu s-a produs un eveniment prea nou i neadecvat naturii omeneti, ci unul destul firesc. Un eu omenesc de esen divin a fost înlocuit prin supremul eu de esen divin. Purttorul Sofiei necreate i- a luat în conducere i Sofia creat, care dealtfel e purtat tot de euri de esen divin.
subiectului, al eului

exist

X>

coresponden

3 de frate i frate cu Sine Aceasta a voit-o i prin creaiune Dumnezeu. Numai în sensul acesta, întrucrt omul este el are sau e capabil de o capabil de acest raport, se poate spune Dumnezeu. anumit conformitate cu aib ceva care s-i apropie, Comuniunea cere ca partenerii se îneleag. Deoarece puterea care-l face pe om care s-i ajute
prin urmare, în raport
.

c

s

s

capabil

Speculaiile acestea, care îi au în parte originea în doctrina despre Sofia a lui lakob Bdhme2 au pierdut suportul religios al experienei Revelaiunii prin credin. Ele
,

de comuniune e de la Dumnezeu, nefiind decît însi dragostea Lui, se poate spune despre el c, întrucît a creat, este o deosebire prpstioas între el i Dumnezeu, dei e dup chipul Lui, dar dragostea copleete acesat deosebire, fcîndu-l, cum spune
Maxim
Mrturisitorul,

sînt fructul fanteziei

Dumnezeu
Dumnezeu
a
ca pe

prin har

4
.

Dar

dac e posibil s se

gratuite. Teoria

lui

Bulgakov iese, pe lîng aceea, din schema dogmei
1

Agne Bojii
„ Iar

(

Mielul

lui

),

Paris, 1933.

spirituale, puterile
1

i

2
lucrrile
"...

cînd a

venit plinirea vremii

P. G. 3.

693-696.

femeie, care s-a fcut
înfierea. Iar pentru

sub

lege,
fii,

cei

Unul în sens simplist nu poate fi bun. ALEXANDER KOYRE, comentînd pe lakob Bohme zice „ Das ewige Eins ist nicht wirklich eins, so wenig wie es das Gute ist w.el es das Eins bleibend, weder lieben, noch erkennen, weder sîch selbst lieben, noch s.ch selbst erkennen kann ". „ Die Gotteslehre lakob Bohmes » in „ Jahrbuch fur Ph.losoph.e und Phnomenologishe Forschung,
:

c sîntei
",

a trimis

Dumnezeu pe Fiul Su cel nscut din primim de sub lege s-i rscumpere, ca Dumnezeu pe Duhul Fiului în inimile voastre,
trimis

s

care strig

:

Awa, Printe
al

Gal. 4, 4-6.
la
:

3

Sf.

Grigore

Niei, P. G. 46, 628 A. Vezi
p.

J.

Aufhauser, Die Heilslehre des hi

Gregor von Nyssa, Munchen 1910,

116.

Saale,

Husserl-Festschrisft», Halle

ad

1

929,

p.

250.
op.
c.

4

Dac sîntem dup chipul lui Dumnezeu, s devenim ai notri i ai lui Dumnezeu,
zis

2

A„

KOYRE,

ne Dumnezeu, nemaipurtînd nimic pmîntesc în noi, ca dumnezei ( &eot yev<ofie0a ), primind de la devenim apropiem de Dumnezeu i
mai bine

numai

ai lui

s

s

68

omul Dumnezeu, dar capac/flea de a deveni subiect ai dragostei ce coboar de sus, trebuie o aib el. . trebu.e înelegem aceast capacitate de a deveni subiect al dragoste, divine nu ca o capacitate de recepie pasiv, ci ca o capacitate de a i-o însui i de a creteîn ea i prin eforturi proprii cci omul trebuie colaboreze la mîntuirea
numai cind primeteîn sine dragostea
lui

om puterea dragostei divine, el trebuie aib prin creaiunea, ceva de care se încopcieze. Este cu" alte cuvinte în om capacitatea de a primi dragostea, prin care rspund dragostei lui Dumnezeu. Mai determinat, omul are prin creaî.une capacitatea de a deveni subiect al dragostei divine capacitate ce nu se terge nici prin pcat. Obiectele nu au aceast capacitate, nici animalele. Subiect actual al dragostei devine
incopcieze în

însi

s

s

a manifesta ca o însuire proprie este
generai.

caracteristica subiectului în

Omul

este subiect

i

înainte

de a

fi

purttorul dragostei

s

divine,

dei

subiect deplin devine de-abia prin primirea
ei.

i

manifestarea

Subiectul este un centru ultim de spontaneitate i autodeterminare contient. E! este un focar contient de

s

s

s

sa

'

independen. Contiina i libertatea, care înseamn capacitatea de decis, formeaz laturile eseniale ale lui. Omul îi seama de sine ca de un centru ultim i suveran ai tuturor actelor sale. Contiina o are pentru a-i da seama de autodeterminarea sa suveran i pentru a face uz de ea, cci, dac nu s-ar determina contient, nu s-ar mai determina el, ci ar determinat de altceva decît de el însui: Dar contiina e i cunoatere, iar cunoaterea ofer
activitate liber

d

fi

deveni subiect al dragostei divine, adic Dumnezeu prin har, trebuie corespund cu chipul lui Dumnezeu m om, ,ar starea actual de subiect al acestei dragoste cu asemnarea Lui. In sine, capacitatea omului

Capacitatea de a

s

libertii

un tablou

real,

bogat

al

tuturor posibilitilor

ei.

Prin calitatea de subiect omul este într-o

anume msur causa
nu o

sui în sensul

c

el este ultimul for

i

izvor al actelor sale,

for

m

dragostei divine

înseamn capacitatea lui
eforturi proprii
primi,

sporit prin

de a deveni subiect al de-a o primi în msur tot

i de a o

Obiectul nu

o poate

manifesta ca ceva propriu

nu i-o poate însui

Trebuie o anumit activitate în acest scop, pe care faptul dragostea vine ca un dar nu o exclude 1 Putina de a primi ceva i de
.

i manifesta ca a lui'

c

extern sau intern care nu-l ascult, ci ei este cel care se creeaz, aiegînd din mai multe posibiliti de i autorealizare pe una. Nu e causa su/în mod absolut, cci nu-i existena ca punct de plecare i nici posibilitile de înfptuit. Dar dei nu e causa sui în mod absolut, omul întrece, prin calitatea lui de subiect, obiectele. Obiectul nu exist în el însui, nu

însui. Din acest motiv el

d

are o

existen interioar i o autodeterminare.
e materia
lui

Obiectul e victima

subiectului,

pasiv. El exist numai pentru subiect, are rezonan numai de acesta. El e unealt o existen înregistrat interioar, are numai o existen exterioar. Existena lui este mai puin-decît a subiectului. A-i da seama de existen e un mod de a

fr

exista în plus
1

i de-a avea o putere în plus.
în

Despre aceast împreunare a aotMtiJN

si

pasivitii în

toat

Dumnezeu numai
viata

direcia aceasta de subiect trebuie

noastr de
nous
'

cugetat. Dar El este subiectul absolut,
înîrucît nici

2 "
.» la

2SUTmT Z"""" d
"

™J "T W Sen for' ""Vî* TL- L*??
pmm* de
1'espri.

" aUtrUi qUe,qUef° iS Cette pure acti0 "

temPS

68t

€pr0wâ dans
'

cette

Pa "enUe 8 a admirablement sensibie du
reel

^^

* P*»nee qui est de* en
**"* ™* -Îde
l'activite et

P arti «

P—«v ou

existena nu o are de

la

causa sui în sensul eminent, o for mai presus de Ei, ci El

la correlation

qui recort

de

â proportion

mame que ."acte de

r*2,.

plus d'intensite et

de purete

",

p.

482.

70

71

ca bun de care se bucur El, nu ca bun pentru alii i nici avînd lips de alii pentru a fi confirmat în existen. Faptul noi experiem existena unu, om, in special la persoana a doua, cînd ne agriete direct ca mai intens decft a unui obiect, sau a unui om la persoana a treia cmd pentru noi face trecerea spre obiect, e înc un temei Dumnezeu numai ca subiect poate fi conceput. în raport cu obiectele sau cu un om la persoana a treia experiem o existen mai

s-l atribuim, nu toate modurile cele superioare, iar cel mai înalt mod de existent din lume este ce! de subiect. Dumnezeu este subiectul deplin, fiind Suveran absolut al actelor Sale, neatîrnînd de nimic i avmd ma, mult decft oricine existena pentru
ei.

însui este izvorul

Lui trebuie

dac

de existen, desigur

sensul

lui

de
îl

autoritate

suveran, e

cel

mai

potrivit

s actualizeze

în

om, cînd

rostete, experiena puterii stpînitoare a realitii
lui

Sine

i în Sine

c

Din toate acestea rezult c Dumnezeu este subiect i c omul înfieaz chipul Lui tocmai în acest titlu de noblee al fiinei Lui. -Deoarece am spus c mîntuirea const în ridicarea omului de
la

copleitoare a

Dumnezeu.

starea

simpl de
:

subiect

ia

aceea de subiect

al

dragostei divine,

se nate întrebarea constituie dragostea o desvîrire a caracterului

c

de subiect i o are deci i Dumnezeu ? Pentru a rspunde la aceast
întrebare sînt necesare cfteva cuvinte despre dragoste.

Dragostea are sigurana, are experiena

lui

tu

ca

realitate

ce

nu au putere suficient sanetrezeascîn faa unei realiti deosebitede noi. Gîndirea asupra lormjnepuneînraportdestulderealcuele,cinefaeesneînchidem
ele

pentru

c smtem prea

puin

plini

de noi înine i

se ridic peste lumea obiectelor, ca realitate ce nu exist pentru a-mi sta la discreia proprie, pentru a fi înghiit în masa celor ce-mi sînt
indiferente.

Toate

pornirile

i atitudinile

mele

prin care folosesc

sau

caut
al

s folosesc ceva, însingurîndu- m, nu

sînt dragoste, nici subiect

Dumnezeu,
realitate

care

ni

e experiat de fapt, trebuie fie experiat ca o se impune cu o existen de suprem
cftid

s

dragostei, nici subiect în sensul deplin. Pot

s devin

întreg, astfel,

ne smulge din cercul magic al egocentrismului, nu sîntem numai noi activ, prin g.ndire sau aciune, ci i el. De aceea i pe Dumnezeu îl experiem mai adecvat atunci cînd auzim El vorbete la persoana inti. iar noi tcem cu fric i cu cutremur. Cînd începem vorbim no, despre Dumnezeu, am ieit din nemijlocita experien a prezentei i a existenei Lui de suprem intensitate. Dar numele Lui cel mai adecvat . Eu sînt cel ce sînt ", nu-L poate rosti omul, cci ar fi o .mp.etate se substituie lui Dumnezeu i

mai adecvat Dintre toate reahtile din lume, cea pe care o experiem ca pe o existen ma. intens este omul la persoana a doua, cci atunci vorbete el ca persoana intîi, îi manifest voina, ne face tcem

nu ca obiect pasiv i neputincios al gîndirii noastre, ci ca subiect voluntar ce ne strîmtoreaz. în Vechiul Testament Dumnezeu îi zice. Eu sint cel ce sînt » ( lahve ). E numele
dec.
Lui cel

intensitate

de porniri i de aptitudini. Dragostea este acea vedere din mine care, experiena scoate din singurtate, îmi descoperind un tu, tu eti cu mine pîn tovriei, prieteniei adînci, totale, experiena de tine în adîncul meu, în cele mai intimie bucurii i dureri, uurez, chiar în exeperiena celei mîngîi, ajut, prind, cu tine

m

c

d

m

s

i s ascultm

mai grozave singurti a morii. Dar aceste bucurii i uurri le am gîndesc la mine. îndat ce am acest gînd prin tine nu întrucît
egoist nu mai e dragoste^, nici
prin tine, întrucît

c

s

:

s

s spun

aceste cuvinte. De aceea Evreii trec peste cuvîntul lahve la citirea Sf Scripturi, îl ascult numai, sau, punînd sub consonanele lui vocalele de la Adonai, îl citesc lehova. De fapt cuvîntul Adonai-Domnul cu

în locul Lui

ci sînt aintit numai spre mai de toate ale mele. Nimic nu privete pe mine, ci din ceea ce mai nelinitete doare, nu numai ale tale. Am lepdat toate poverile mele, luîndu-te exclusiv pe tine ca grij i povar a mea. Eu triesc prin tine. Cei ce se iubesc unul altuia îi iau poverile reciproc. ( lisus ia pcatele noastre i noi patimile Lui ). în dragoste eu îmi gsesc suprema fericire în tine. Dragostea este suprema rspundere pentru altul. Aa experimentm i dragostea semenului nostru ca subiect împovrat de suprema rspundere pentru noi, avîndu-i în aceasta i suprema fericire. Tot ce posed o persoan este pentru a-i servi ca instrument de

m m nu m

m

c

m

tovrie,

ci

singurtate. Toate

le

am

mai gîndesc la mine,
Uit atunci

tine,

spre experiena ta.

m

m

m

:

12.

73

comunicare a

iubirii.

Natura, ca proprietate,

nu are

alt rost.

omului, de asemenea. însuirile intime la fel. Tot altuia i pe sine însui. Dar i în predarea total, chiar a sa proprie, el rmîne subiectul predrii. Totul servete dragostei, comuniunii, raportului de eu-îu.

d

Trupui

ceeacee nobilîntine, ea face te gseti în intimitatea ta. încurajare i amîndorura sporete în aceast comunicare, în aceast slbind în caracterul afirmare reciproc. Omul devine robul patimilor, Egoismul, invidia, teama sînt fore care lui de subiect, cînd nu iubete.
îi

s

Libertatea

pe altul ca nu mai e sub noi, ci în faa i deasupra noastr în sensul ne oblig cu o seriozitate de o infinit âdîncime, ca ceva do rare nu putem dispune, chiar dac
realitate,

Prin dragoste

avem

descoperit,

ca

suprem

subiect, ca ceva care ne limiteaz, ca ceva care

c

fizic

am

putea.

i

în

acelai îfmp dragostea e asumarea acestei

mrginesc libertatea i suveranitatea. Subiectul e subiect este subiectul comuniune cu alte subiecte. Astfel, subiectul deplin intenionalitate purttor de dragoste, subiectul deplin este o i libertatea, departe de-a nereinut dup comuniune. Contiina ea. Din faptul exclude aceast intenionalitate, o servesc pe
subiect deplin

numai în

rspunderi

i deplin bucurie în servire.

Inmnunchind toate aceste manifestri i altele nenumrate, putem spune prin dragoste afirmm pe altul ca subiect liber, ca i noi i nu-l reducem la obiect, ca i el ne afirme pe noi. Ne facem

c

s

dependent fericirea noastr de el, dup ce recunoatem generos i ajutm se consolideze în demnitatea de centru ultim i liber ai
îl

s

îl

actelor sale. Prin dragoste

primim totul de la el. Pentru avem lips de confirmarea noastr în existen, prin aprecierea i consideraia liber a altuia, facem totul s-l ridicm la aceast stare 1
.

ca apoi

s

dm

e omul numai cînd e purttor al fr raportul nu e posibil omul deplin fr dragostea de la Dumnezeu, ipso într-o stare cu El. O natur omeneasc de sine existent este eo 1 dragostea permanent a lui Dumnezeu, duce o subnatural existen bolnav. a fi subiect Dar totui, aa tirbit i nedeplin, capacitatea de
.

c dragostei, urmeaz c

Fr

tot

ce avem

altuia, rea!izîndu-i

c

pe

el,

urmare însui caracterul de subiect, se poate lui Dumnezeu, în constata i în omul care nu are în sine dragostea altuia, se simte omul czut. El simte asupra sa fora privirii i a opiniei acela oarecum ca de el în tot ce face, îl simte pe
al

dragostei

i

prin

obligat

s in cont
"

Dragostea este aplecarea spre altul pentru a da i pentru a primi ( nu pentru a rpi, ca de ia obiect, voia aceluia, ci pentru a

subiect

ce

nu-i

st

în

simpl subordine i indiferen ca

orice

fr

obiect.

atîrna

de voia lui ).
Cît

se împac atunci dragostea cu caracterul de suveranitate

al

subiectului ?

i

deasupra Se simte fa de acela într-o referin special pe lui. Precum e ateptrile obiectelor, într-o obligaie de a rspunde la se subiect, întrucît e capabil de a rspunde i acela subiect, e i el
simte obligat la
2 rspundere Pe altul simte ca subiect întrucît se lui, la ateptrile simte pe sine obligat de a referi tot ce face la prerea aciunea i viaa sa aceluia. Toate simte lui, de a rspunde prin toat fim noi, ceea ce ne face le face pentru altul. Avocatul altuia în obligativitii de a simirii lui, este contiina. Pe msura
.

cît

îl

împlinete ?
liberi
.

îl

S-a remarcat

c abia dragostea ne face

deplin.

Numai ce

svîrim din dragoste, svîrim cu totul liberi2 Suveranitatea nu înseamn egoism, ci lips de sil, spontaneitate. Dînd totul altuia,

dm

c

s

liber, iar

primind totul de

iubete, care,
Iubirea altuia,

la altul, primim numai de la cel ce ne nu ne foreaz, ci ne sporete libertatea. manifestrile ei i moaie învîrtorile i te adîncete în

responsabili

aa

dar,

1

Catolicismul susine

c omul ieit din legtura cu Dumnezeu

prin

cdere, a rmas
ceva ce nu

cu
1

natura

pur ".
".

Natura aceaasta este îns, în orice caz,

ceva

chinuit,

LOUIS LAVELLE, LOUIS LAVELLE,

vrea
op.
op.
c. c.

Dumnezeu
E.

528-30.

2

BRUNNER vede în

responsabilitate fiina omului
Berlin,

i chipul dumnezeiesc în el.

2

532-33.
(

Der Mensch im Widerspruch,

1937 ).

74

75

w

caSlf
rSir

Pe
'

capacitatea h dragoste,

impotnva aceste,

mSUra tri6i V°Cii COn ei e cresc în noi , subiectul. De cele mai multe ori omul lupt obligativiti. Dei involuntar, lucreaz pentru
'

»

^

Desigur,

Dumnezeu întrunete deplin
e existena

caracterul personal, nu
ci

numai

întrucît

i

suveranitatea absolut,

i

întrucît

e

for nu poate capa împreunînd n ea o rgo ui , grija de a P e si ea o mrturie a responsabilitii omului m a ca racterului su de subject
,

Zdltr

dar pe

"ertete

aceast

,ucrare
-

Sent,mentul vanit i«- Dar vanitatea, de a crei n,c, un om din cei lipsii de dragoste,

«™-**ss*

dragoste.

Dar pe cît vreme dragostea
lui,

la

om, legîndu-se de insuficiena
insuficien.

datorit caracterului creat, este experiat ca o necesitate, ca o

împlinire,

Dumnezeu nu o experiaz ca acoperind o

lntenJjona|rtatea

care e caractenstica strii de dragoste, se manifest,

J

T0£ M ST,
cJritle
1

§i

" ^^ *"* U

oricft

^

Ga °
' rt

-«^ ^damentS
P^
s
fie

ar încerca

3

Stabi

aC6St ,ucru cu de

Persoanele divine triesc, desigur, într-o referin absolut una fa de alta i fiecare druiete tot ce are i pe Sine însi celeilalte, rmînînd i în cea mai desvîrit druire sau tocmai de aceea subiect. Dar ele nu simt decît dragostea de a da. Dei fiecare dînd totul primete totul, ele nu au ca omul
sentimentul unei lipse ce va
fi

Dac destinaia fundamental a o,„ului este
dragoste,
si fiind

împlinit prin dragostea celeilalte
(

subiect al

Dumnezeu, fcîndu-l i pe el fiu, iar aceasta dra9 °Stei diVine adiC a Duhu,ui de «u ^ ei, atunc modelul dumnezeiesc care st la baza creaiunii
lui

dumne2e(esCj dac asemnarea cu Fiul

creat spre aceasta a prim* pecetea chTpulu mîntuirea nu urmrete decît
ridicarea

persoane. Plenitudinea de existen

fiina divin

)

este

atît

de nu

omli ia

neseparat de
Intenionalitatea

fiecare, încît simultan

darea este

i

o

luare.

dup

comuniune

la

persoanele

Sfintei Treimi

X^Z^JT™
altceva aTceva decft

d^ t
lar

,n

^

'

comune,

i a mîntuirii nU avea sâ staa caracterul de subiect desvîrit al dragostei în

trebuie îneleas ca pornit dintr-o lips ca la om, ci la ele dragostea trebuie îneleas ca pornirea cea mai curat, ca manifestarea celei

"" °™> **»
"

"

'

aceasta este

Dumnezeu

întrucft

e o trinitat de

mai depline existene posedat în unitate. exprime faptul Unitatea de fiin nu face decît persoan posed continuu întreaga existen. Pe culmile

s

c fiecare
iubirii

nu

se mai observ druirea

i

primirea, ci bucuria unei posesiuni

i mîntuirii ar fi deci modul de Dumnezeu în Sfînta Treime. Darnu P ut emaplicaîntrutotulcelespuse,despreraportulîntre sub,ectul omenesc i dragoste, la Dumnezeu.
fiinare

Temeiul

i

modelul creaiunii

a

lui

comune. Totui în doctrina despre Dumnezeu se accentueaz nu chiar la Dumnezeu numai unitatea, ci i trinitatea, artîndu-se comuniunii. bucuria este o expresie a

c

nu

Dei fiecare persoan este plenitudinea existenei, fericirea st în posesiunea singuratic a ei, ci în posesiunea comun. Dei Dumnezeu are în infinitatea existenei Sale izvorul i temeiul unei
nermurite,
prin

fericiri
1

învtura cretin se îndeprteaz de
egoist. Bucuria

la

De pildM. HEIDEGGER spune

:

„Ate Miteein., ist»daherdas Dasein

6sen h-«

aceast

fen'cire orice

trstur

i

fericirea

nu pot

cu generozitatea, cu afirmarea altuia. Toate doctrinele despre Dumnezeu care vreau argumenteze El, spre deosebire de oameni, poate avea în Sine fericirea unei autocontemplaii infinite, neavînd lips de nimic altceva, sînt depite de cretinism, singurul care a înlturat din aceast
exista decît împreunate

s

c

fericire

egoismul, singurul care nu o lipsete de elementul esenial

al

76 77

«

generozitii,

fr ca s

fie

a

lumii.

,

necesar pentru aceasta o creare din veci
1

la

existenei, ci

Dumnezeu fericirea e legat nu numai de posesiunea de comuniunea subiectelor
.

modelul

vieii intertrinitare, ridicînd
la

pe

om de

la

chipul tirbit

al lui

Dumnezeu

asemnarea cu

El.

Caracterul
plunpersonalitatea,

personal

al

lui

Dumnezeu
l-a

cci persoana
Iar

fr

implic

bucuria comuniunii
putut

dragoste, nu e deplin.

i

a

2. Fiul lui

cum

lui

Dumnezeu nu

n.c«odat

fericirea

i

lipsi

împlinitorul
Prin creaiune,

Dumnezeu, operei de mîntuire

dragostea, nu

l-a lipsit nici

. dec. treimic. Teoria lui lakob B6hme i a misticilor germani anteriori

caracterul personal

dup care personalitatea, respective tripersonalitatea
eo

Tatl vrea
fericirea

s mreasc numrul subiectelor
El.

totdeauna dintr-o tendin filosofic

Dumnezeu, izvorît dintr-o deitas' care are i ea la baz un abis nedeterminat2 nu corespunde duhului cretin. In Rsrit, spre deosebire de Apus unde s-a încercat
lui
,

etap ulterioar în evoluia

lui

Dumnezeu

care
Sa,

s se bucure de
s

comuniunii cu

Nu

pentru fericirea

i panteizant
lui

deduce
tr.n.tii

unificatoare

a se

caracterul personal

i

treimic al

substan
lui

Dumnezeu
lui

dintr-o

impersonal, s-a afirmat coexistena etern a unitii
Lui, ci

cci comuniunea cu celelalte subiecte divine nu las nici o Vrea subiecte mai aib mai muli scdere fericirii Sale. Vrea le fie Tat. Dar divinitatea nu se înmulete i nu multe crora scade. Alte subiecte nu pot veni la existen dedt prin creaiune. Subiectele create îns nu pot rmîne sau nu se ridic la înlimea

s

fii.

Dumnezeu. Caracterul personal i treimic al nu e ma. puin esenial, nu e un derivat din fiina

i

a

Dumnezeu
totdeauna

cerut de aceast comuniune. Dar ceea ce e prin creaiune inferior, se poat e ridicat prin dragoste la înlime de fiu, la nivel egal, ca

s

din eternitatea

fr
3

stabili intimitatea

de

i înelegerea.

Prin

început, realitatea

personal
îneles

i treimic, fiind totodat o unitate de fiin în
.

suprem

are caracter

capacitatea de-a primi dragostea. Aceasta se

creaiune se înfiineaz numai coboar apoi cu

cel

a! cuvîntului

mai deplin H
al 'ui

Astfel, omul în calitatea lui de subiect este un chip Dumnezeu. Creaiunea este o oper divin liber, dar

dup indicaia

v.e..d.v.ne.larmîntuirearestabileteidesvîretecreaiuneadup

prisosin asupra omului, ridicîndu-l la rangul de fiu, de partener apt de Dumnezeu. Dragostea e dumnezeiasc, e necreat. Ea poate îmbrca i face, prin dar, ca pe un dumnezeu pe om. Putem spune în om e ceva creat i necreat, dar i noi, ca Serghei Bulgakov, numai în omul ce st în raport cu Dumnezeu. Dragostea, fiind dumnezeiasc, face pe om nemuritor, îmbrac o natur creat în

c

1

St Maxim

Mrturisitorul, P. G. 90, 892,

spune

:

prmc.piul ce unic la o persoan si aceasta subsistînd Cultul si 1 face mgust , nedesavîrit si aproape.nesubsistent, ca pe unul ce e lipsit de cuvîrti de v,ata. Astfe, ei cad din motive contrare pgînilor în acelai ru al ateismului

Concept* iudaic mrginind

însuiri divine,

cum spune Maxim Mrturisitorul
Fiului
îi

1
.

fr

DuhufS

De ce tocmai
Fiul

revine misiunea

de a mîntui pe oameni ?

2

ALEXANDER KOYRE,

Mrturisitoru c -Treimea în unimesi unimea în treime. !' Nu una în cealalt. Cac. Treimea nu e .n unime ca un accident în fiinj. Nici unimea în Treime alitate ( S } "" 6 ni0i Una din cealalt Pentru ° •"« P^vine Treimea !r° un.me ca un produs al ei, din cci

celS'

^
'

op.
'•

c. p.
:

225-281

triete numai cu privirea spre Tatl, nevrînd altceva decft fie cît mai multe serveasc Lui. i vfea împlineasc voia Lui, triasc pentru El, cu privirea iubeasc pe Tatl, subiecte care aintit spre El, împlinind voia Lui. Astfel, Fiul vrea un numr cît mai

s

s

s

s

s

ÎSL1
n,c,

mP!

-

^

-

c

mare de

fii

ai

Tatlui,

de

frai ai

Si.

El

împlinete voia Tatlui

la

unimea nu e o sintez a celor trei

nu e devenit i se autoreveleaz persoane sau ceva privit numai cu mintea

»

Dar

în cele

1

Iubirea dumnezeiasc i fericit
",

leag pe om de Dumnezeu i arat pe iubitorul
îl

~de Dumnezeu dumnezeu

P. G. 90, 1192.

re

79

)

creaiune. Dar,

întrucît

oamenii creai nu se in
ale dragostei divine, ci

i nu

se ridic

la

înlimea de subiecte

împrtie singurtatea i ne
atitudine.

silete

s

o constatm

i

s

lum

chinuit, Fiul intervine din nou
restaurîndu-i în raportul
fii.

aceasta

i

prin

împlinitor al voii
cei care trebuie

s împlineasc voia Tatlui de se cade s împlineasc opera creaiune i cci este de Tatlui i trebuie s se apropie chip special de
Fiului

cad

într-o

existen

De fapt, înelesul primordial al cuvîntului e acela de manifestare realitate fizic, identic a unei persoane ctre alta, în ceea ce nu este
cu lumea
lucrurilor, ci

prin mîntuire,

El

în rolul

subiect

spiritual.

Cuvîntul e mijlocul principal

El

în

s-i semene. De
în

fapt, subiectele

fiina

i

omeneti poart în

l

i

nelipsit al

totdeauna

dou

presupune oricrei comunicri între persoane. Cuvîntul persoane. El e dialog chiar cînd o persoan tace,
ce

rostul

lor,

mod

special, chipul Fiului

i

al relaiei Lui

asculttor

i cinstitor al Tatlui.'
acestea, Fiul este numit

de

Pe lîng

Cuvfntul. Dar, prin faptul

c a dat acest nume unei persoane i anume
ci în

de Evanghelistul

loan,

unei persoane ce nu triete în singurtatea cotemplrii,

comunicrii, a indicat

c nu a îneles
îl

raportul

prin Cuvîntul

numai sensul,

cuget

ideea impersonal, care poate fi descoperit de oricine în lucruri a se comunica, nu a îneles exclusiv un concept general pe care-l
i

fr

celeilalte. Cel cci i prin tcere antreneaz, susine cuvîntul ia atitudine cellalt. rspunde luntric, seama vorbete îi cine tie ce insect la Chiar un profesor care vorbete despre seama catedr, dac n-ar avea un auditoriu de care îi omului urmrete în ce spune, n-ar avea poft vorbeasc. Vorbirea de quasi-comunrtate: într-o stare în singurtate este o plasare iluzorie spune, ce- ar fi spus, ce va spune cînd va avea în ce-ar

d

c

c

d

c

îl

s

îi închipuie

etern
le

Dumnezeu i pe care

fa pe cutare sau cutare.
Cuvîntul, în înelesul
lui plin,

încorporeaz

în toate lucrurile

nu e expunere de sensuri pentru

creeaz, avînd noi s-l descoperim. Cuvîntul ( sensul descoperit astfel prin mintea noastr n-ar mai fi Revelaiune
propriu-zis,
ci

pe care

actualizare

a ceva ce se afl

în

mintea noastr.

Intelectul nostru, capabil prin eforturile proprii, evoluie, afle singur ce gîndete Dumnezeu

s

dup

s-ar mai deosebi esenial de al la identificarea intelectului uman cu cel
El,

ca

nu

i cuprind exact Dumnezeu. De aici oîn divin nu mai e decît un pas,
lui

s

un timp de

Revelaiunea propriu-zis devine inutil. în realitate e vorba de un Cuvînt personal pe care ni-l descoper Fiul lui Dumnezeu prin Revelaiune. E un cuvînt pe care nu-l putem scoate sau afla cu mintea omeneasc. El e dincolo de orice înlime la care se poate ridica intelectul omenesc. Dare dincolo / nu în înelesul de sens, cci în cazul acesta ni s-ar da pentru a-l încorpora memoriei noastre i apoi a împlini singuri ce se cuprinde m el. Am fi mai departe sub regimul legii. E dincolo, în
iar

lumea impersonal, ci împrtirea unei atitudini pregti, dac nu a persoane, e afirmarea omului ca subiect spre a nevoia ca cellalt s-l ia în realizat imediat, comuniunea Omul simte nu e simplu obiect i deci s-l observe seam ca subiect, predispun pe cellalt a-l lua într-o mai atent consideraie. folosesc de Aceste chemri ale omului ctre alt om se pe sensul în sine expunere de sensuri, tocmai spre scopul artat. Nu pe ateniunea celuilalt. pune accentul, ci pe subiectul su i

fa

de

alte

s

c

se

Sensurile au un

subordonat, de servire a scopurilor comuniunii. personal Gîndirea greac a detaat sensul de dualitatea eu-tu, de rostul lui de concret în care se afl totdeauna, de dialogul mai muli istoric concret comuniunea între doi sau
rol

a

servi în clipa

înelesul

ne e însui Dumnezeu aproape, aproape nu ca sens, cci am fi tot noi singuri atunci, ci aproape ca persoan, ca subiect ce ne limiteaz, ca suprem realitate deosebit de noi, ce ne

prin acest Cuvînt

c

impersonal, oameni, luîndu-l ca o realitate atemporal i a legat termenul cuvînt nu se întîlnete sensul niciodat.
i

i

ca ceea ce - Logos

-

de

sensul astfel îneles.
Cuvîntul îns,

cum

îl

arat

vine

de

la

Aey<w,

spun,

i numele grecesc de Logos, care înseamn direct totdeauna grire,

alta. Cuvîntul e manifestare intenionat a unei persoane ctre ca subiecte. Cuvîntul vehiculul comuniunii, puntea.între persoane

Restaurarea omului

cd. 263

80

81

cealalt. S te ,, mtrucîî persoana este în spre comuniune, iar cuvîntui expresia
'

S

ZTaL7nTrT a§
Ef
^rSncfsfl
far

ea contient spre comuniune -

mP §i miJ 0CUl Prin Care e îr9ziî
'

e
-

at

* ^s

mod
ei,

cunoti altceva se cunoate Tatl pe Sine, dar propriu revelrii e tot este între aceste dou revelri Probabil îns decît persoana ta.

s

c

principal intenionalitate

Persoana e cuvînt, pnn atragerea ei în

Sr
interior, r
,

interbr

ac acesta nu poate

lfPnma
IUJ

n tenSiUne 'Â

'

CUVÎntUl eXîeri0r

nu se prelungeasc în exterior cuvînt provocator, detepttor de alt persoana pe^nâ comuniune

s

^ P^^e
altele, ci

putem spune nU Se

SSSS «^
din cuvîntui
ci
'

o legtur, chiar dac e greu de vzut. Pe de o parte Fiul, care o reveleze i oamenilor, manifest pe Tatl, slava strlucirii Lui, are prin artarea Sa. Tatl e Ascunsul, e Nerevelatul, numai la Fiul exist acces, dar Fiu! tie i mrturisete i oglindete pe Tatl. Ontologic,

s

fpturii» este cu
Ultimei

neputin sesizarea Ascunsului,

Indeterminabilului,

~
ZT
es2
c
speaal

se arata ca El nu este o persoan între ta E 6 r8a,i2at în grad ^
'

JttJ^iT 2
?

DUmn6Z6U

nun *

m CwM
'

C ^întul,

^P-m

T^TT:r:° * ** 6 atr9 toare
SUPrem
Prin

mUn !Unei
'

'

Persoana orin Persoana adic

cuvînt spre ea. Fiul este astfel Cauze a tuturor. Numai Fiul Cuvîntui Treimii. Pe de alt parte, Tatl nu se privete numai pe Sine în Fiul, ci i persoana Fiului. Dar intenionalitatea spre comuniune în cadrul St. Treimi de ce
ar reveni

d

PrinaCeaSta

numai

P^atrezLare

h restnngindu-ne egoismul mistificator
eulu», cuvîntui fiind prin

de comuniune. Cuvîntui ° are P@rSOan ni se im ca prezent °
în raport

întrucît fiecare

Nu revine fiecrei Persoane trinitare i deci, e Persoan în gradul plenar, de ce nu este numit
Fiului ?
trinitar

P^

al

oricrei alte realiti decfta

urmare
astfel,

Ruî dumnezeiesc e num*

SEassr
al revelrii lui

,ui

Dumnezeu

degrab degrabÎcTpSn F.ul Iu. Dumnezeu
numirea aceasta ar

^

^

eV,denîieri s ' a artat mal e numit Cuvîntui, fiindc a primit rolul
-

~ ^^ ^
se arat

mijlocu.

suprem

2

2

fiecare Cuvîntui ?

a

celei

este o intenionalitate desvîritspre comuniune i deci o Persoan în gradul suprem, dar intenionaliatea Fiului poart un caracter deosebit. Persoanele Desigur, fiecare ipostas
trinitare,

c

adic
ci

El are, dint re ei

pe soanete

uniforme,

intenionalitile divine spre comuniune, nu sînt fiecare are un caracter propriu. Fiul reprezint în mod

special reverena, ascultarea, servirea, obligativitatea, în raport cu Persoana Tatlui. Tatl este generozitatea, druirea, primul cuvînt.

^ertnn*are,,privfte în ele însele. Dar, în olunle speciale ce i le

Dumnezeu i al mîntuirii oamen lior deci desemna o situat proprie îTrap

c

Dar dac înelesul cuvîntului i puterea lui stau în dialog, ceea ce face fie simplu sens, monolog, cuvîntui cuvînt propriu-zis i nu-l las

s

este partea a

doua a dialogului, rspunsul.

Plinirea cuvîntului,

ceea

c

exphca.e, o supoziie, în existena

asum persoanele trinitare în
lor
-

LT^ia^S afS
0rtu Vfe

etern, e greu
întrucît

zsss.

lumineaz. Nu ne-am încumeta

rz

c va deosebit
~

în El pe Acela prin pnvete PeS,ne,peAceiacareref,ecteazs P lendoareaT^ 1.3), de, aceasta e altfel de revelare dec* cea propriu- zis pr n ea
:

dumneze.asc Fiul reprezint în mod comuniune. Misiunea revelrii -o putem bisericeasc încearc vad
I

s afirmm

intern special intenjionaSea spre
atribui, întrucît

^ss^z c
i
în viata

s matounem

au o

ce se ateapt încordat, este rspunsul. Prin el se înfptuiete odihna nu e numai un comuniunii, el manifest desvîrirea ei, dovada eu, ci o dualitate de persoane. Fiul, ca a doua Persoan îreimic e

c

cel dintîi

semn al caracterului personal, comunionist al lui Dumnezeu.

D-mi un cuvînt ", „ spune-mi un cuvînt ", auzim adesea cerind un om altuia. întrebarea lui înc nu cuprinde sigurana existenei unei
comuniuni, Sigurana îndreptirii, a posibilitii cuvîntului real. întrebarea înc nu este cuvîntui împlinit, dei este covîritoare
intenionalitatea

s

toaîtradfe cana Ta fse

dup comuniune.
cuvîntului Fiului.

Tat!
se arat

are cuvîntui prim, dar plenitudinea comuniunii treimice

prin

importana de împlinitor a

82 83

asemnr. .ntre Persoana Lui i persoanele
are

Probabil acesta este motivul pentru care Fiul este numit chiar pentru locul Lui în Sf. Treime, Cuvîntul. în caracterul de obhgat.v rtate al Persoanei Sale am gsi atunci i motivul deosebitei

c

Dar înelesul

direct, primordial al Cuvîntului divin, în

intenionalitatea Lui benevol obligat spre comuniune,

nu înseamn
ei,

c

El

nu are

i funcia de descoperitor al realitii,
comuniune, ne descoper

al

sensului

prin

poSl bilitatea

propr.u-z.s.

omeneti. Nici un om nu o intenionalitate primordial i generoas Ce poate da el semenilor ? Situaia lui fireasc este cea

s

urmare

i

înelesul

de Logos. Cînd o persoan ne

cheam
ei,

prin

fie

cuvîntul ei în

i

realitatea

^f™*^
tar Fiul este,

sub acest

aobligativitii, aservirii,
raport,

modelul

lui

Ob

ceresc, este

gat IVrt atea etern, în acelai timp liber
'

Omul necreat

i

aCeaSta 6Ste mare3 dar * cretintii, care st la temelia tainei

iubitoare, în sînu.

cZS-

i

mîn 9Îietoarea tain a

Precizm i

aci

c

mîntuirii omului.

intenionalitatea spre

oW.gat|vrtatea Fiului în interiorul Sf. Treimi trebuie concepute

comuniune

merit într-adevr acest nume, nefiind a minii noastre. Comuniunea ne aeaz 1 într-adevr în sînul realitii i ne descopr prin aceasta sensul ei Cu atît mai mult ne descoper realitatea, ne plaseaz în miezul ei, rsunarea în auzul nostru a Cuvîntului ceresc, suprema Persoan, care e i suprema Realitate, în experiena creia experiem tot ce cuprinde realitatea. Comuniunea în care ne aflm cu relitatea ne face
realitile care-i

una din numai o

construcie

iluzorie

.

si

comun tuturor celortrei persoane ca o
nu e împreunat cu sentimentul
existentei Sale,

deosebit de caracteristicile corespunztoare ale omului. Conform celor spuse ,n legtur cu dragostea reciproc dintre persoanele divine, intenionalitatea spre comuniune a Fiu,ui - care

cu totul

s i gîndim asupra
cu
cît

ei

i gîndirea

aceasta este cu
realitatea

atît

mai

adevrat
adic

se

detaeaz

maj puin de

pe care o experiem sau

am

experiat-o în comuniune. Dar gîndirea asupra realitii,

e de

aS
-

asupra unei persoane,
rezultat

pîn nu sîntem în comuniune, dac nu are ca

caracteristic a persoanei

o

iluzie

sau o

insuficientei

cum e împreunat
la

niciodat
la

la nivelul ei

umbr numai a realitii, nu se poate ridica de complexitate i de bogie. Nu sensul de
ci

sine stttor, individualist, monologic corespunde adevrului,

pe care o primete continuu de
Fiul
1
.

manifestare a dragostei Lui pentru

Tatl ca

sensul care tlmcete comuniunea, contactul cu realitatea, realizat
prin cuvîntul realizator

de comuniune. Cuvîntul-sens e în dependen
i, trebuie

de cuvîntul-comuniune
nid

s
,,

rmîn

continuu în

acast

unT,^Z ?*" °

°!

iP

CS DUmneZeU

° dinCO, ° de orice ide *

meneasc i
Dumnezeu, e pentru

c

în timpurile noi s-a luminat în

mod deosebit acest profund i st în legtur
persoan
care-l

i
°P

nobil aspect al realitii
1

umane.

Vezi

i M. i

Heidegger, care arat just

î ^ weiTdTEntestehungsprinzip, das '
-

weil

Z

°-

P

'

"

m

:

»

Ja es so "

cu înelegerea, dar nu
alles

c exist sens care s nu
alteia.

graiul

cuprinde un sens

fie

descoperit de înelegerea unei

aus

dom

die letzte Quelle, aus der die Welt
ic

Nichte eLehen ent^Tn^!,!

persoane

comunicat

Unde

e cuVînt e deci numaidecît o

T^pT^zt

eb en
:,

* ieres Prinzip und Que,ie •*

523E i

stabileasc o legtur, un acord, o numai rostul înelegere între persoane. De aceea el are o funcie subordonat comuniunii, el e o parte din întregul persoan sau relaie interpersonal. „ Rede ist die Artikulation der Verstndlichkeit ( iar die Verstindliehkelt este o structur existenial a persoanei umane )... AIs konstitutive Momente gehoren zu ihr das Woruber der Rede ( das Beredete ), das Geredete als soiches, die MrtrJeitlung und die Bekundung... Das Horen ist fur das Reden konstitutiv... das Horen auf... ist das existeniale Offensein des
rostete. Sensul din cuvînt are
:

s

Daseins als Mitseins

",

op.

c. p.

161-163.

84

85

dependen. Realitatea sau adevrul profund, mult cuprinztor, este ceva care se descoper pe pmînt prin intrarea lui Dumnezeu în raport cu omul. Numai în cer exist din veci. iar acolo exist venic i neîntrerupt, tocmai fiindc Dumnezeu este o venic, o neîntrerupt i desvîrit comuniune. Numai ca un dar din comuniunea cereasc se înfiinîeaz. i pe pmînt realitatea i adevrul. Adevrul pe pmînt este Fiul lui Dumnezeu i prin El se înfiineaz orice adevr ( Io. 1 4,6 „Eu sîni Caiea, 1
:

Revelaia deplin a Logosului, El vine întreg, ca subiect, aproape i cei ce se împrtesc de experiena acestei apropieri se lumineaz

pe

rînd

de bogia

sensurilor ce izvorsc din

El.

Din toate acestea rezult

c

Fiul lui

Dumnezeu

s-a întrupat în

In

comuniunea cu

El

avem

posibilitatea

Adâvrul i Viaa") venic neapuizat a
.

baza unei conformiti între El i persoana omului. Intenionalitatea spre comuniune în care se afl în raport cu Tatl o întoarce i spre oameni, observînd proporiile de valoare ale obiectului într-urvtaz i Sale într-altul. Dar, mai ales în orientarea spre oameni a iubirii
benevole, intenionalitatea

Transpunerea acestei experiene în idei, ce se pot înmuli continuu i se pot orîndui în viziuni i lumini tot mai clare i mai adînc ptrunztoare, este explicabil prin
infinite.

experienei realitii

de-a da, nu de-a primi,

Sa spre comuniune are exclusiv pornirea nefîsnd un semn al insuficienei, ci al dragostei

faptul

realitatea

de obte i

c

supreme. Oamenii au putut
orice insuficien, o

i

pot simi

uor

c din

lisus Hristos

îi

realitatea divin,

izvor al întregii realiti în special,

suprem i ca cuprinde structuri, clariti i norme
realitatea

ca

caut o alt intenie a comuniunii decîî din semenii

lor,

una lipsit de

suprem

iubire,

care ca atare are o eficien

ontologice, etice, estetice i nu e o entitate amorf în care distinge sensuri 2 Din acest motiv, Logosul divin
.

nu se pot
realitate

maxim de a se revela, de a se face luat ia cunotin.
Cuvîntul
-

,

suprem ce

ca

se reveleaz, este i izvorul tuturor ideilor i sensurilor minii noastre. Toate ideile juste din cultura omeneasc sînt
raze din
realitatea Lui

ce-au strbtut cu greu prin negura distanei

- fiind una cu persoana, vrea a crei comunine o caut. i numai se adreseze direct persoanei atunci îi poate ajunge scopul. Cci numai atunci persona gritoare se aeaz în raport direct cu cea grit, and trimit unei persoane un

cînd nu e vorbrie

s

i morale, revelaii vagi ale Logosului. „ Lumina lumineaz în întuneric l întunericul nu a cuprins-o " ( Io. 1,5 Ideile false sau aspectele false în ideile omeneti sînt i ele raze din realitatea Lui, darstrîmbaîe
).

ontologice

cuvînt prin altcineva, intermediarul nu

m

m

mai cuprinde pe mine i nu
vizate.

mai poate transmite deodat cu cuvîntul meu, persoanei

Cuvîntul

meu a

devenit

oarecum

cuvînt ai intermediarului.

Eu

sînt

de mediul

spiritului

deprtat de Dumnezeu. Cînd se produce

numai

indirect prezent, într-o
Astfel, cuvintele

ce

ni le trimitea Fiul lui

legtur slbit. Dumnezeu prin proroci,

,

1

E BRUNNER, Der

Mittier,

înainte
ai Iu,

de toate cunoatere a lui Dumnezeu, în aceiai timp Logos

Tubingen, 1930 p, 187 „ Credina cretin este Dumnezeu, de aceea venicul Revelator este ca Fiu
:

personal, nu poate avea loc decit prin

revela.unea în care ne împrtete ceea ce noi din noi înine n-am putea ti niciodat prin nici o cercetare temeinic, prin nici o meditaie profund ".

», p. 185 „ Cunoaterea lui Dumnezeu cel real împrtire real personal a lui Dumnezeu, prin
:

erau Cuvîntul propriu-zis, Persoana lui însi, ci nu numai cuvintele desfcute de El. Prorocii nu ie aveau, desigur, de la ei, dar ele totui nu erau identice cu Persoana lui Durrinezeu. Mrturia lor Fiul lui Dumnezeu se intereseaz de soarta credem ne fcea noastr, dar de comuniunea deplin cu El nu ne fcea parte. ne griasc Cuvîntul direct, Unde era piedica de nu venea

c

s

c

s

conscience de soi, Paris 1 933 „ L'inteiligence ne peut pas sans que râme soit touchee ». P. 29, M. Heidegger consider sensul ca un schelet formal al realitii personale ce se autoreveleaz muss Sinn als das formal-existentiale Gertist der dem Verstehen zugehorigen Erschlossenhert begrîffen werden. Sinn ist eine Existenial des Daseins ". Op. c. p. 151.
:

2 LOU SS LAVEUE,

U

intrînd în

comuniune cu

noi ? La El nu,

cci

El

totdeauna este
fi

vo.r la veriîe

intenionalitate

dup comuniune. Piedica nu putea

decîtîn noi.

Nu
Lui

:

eram înc pregtii
la

s primim

Cuvîntul,

s ascultm de chemarea
Iar Cuvîntul

comuniune. Chiar i
sila.

azi cu greu îl primim.

nu se impune

cu

87

Sb

IV.

ISTORIA ÎN ATEPTAREA REVELAIUNH DEPLINE
1

nu îl poate dar nu îi poate preciza mulumitor insuficiena, pentru compara cu lumina. Numai cunoscînd bunurile Revelaiunii depline,
inta final spre care

c

Dumnezeu a

voit

s-i

duc

pe om, putem

Ce ne-au adus

Vifleemul

i Golgota ?
în

înelege de ce prin lege ea nu putea fi ajuns. i, tot numai cunoscînd aceast int, ne putem da seama cam ce mijloace se cer pentru ajungerea ei sau, dac cunoatem i acele mijloace din experien,
le

putem aprecia minunata
De-abia

lor

potriveal pentru inta

urmrit
totul
fie

i ea nu s-a putut face numai prin oameni. De aceea, a existat i, pîn nu s-a produs raportul de maxim apropiere, o legtur între Dumnezeu
i oameni, cu roiul de-a pregti apropierea suprem.

Pregtirea oamenilor pentru prrmirea Fiului lui Dumnezeu chip de om, în maxim apropiere de ei, a cerut un anumit timp.

dup

ce

întunericul

Fr o

astfel

legtur pregtitoare, oamenii arfifost cu totul incapabili îneleag coborîrea lui Dumnezeu între ei i s-i deschid inima pentru
acceptarea
ei.

s

de

seama de lumin, ne inta noastr era i este lumina, de-abia atunci permanent, sîntem ptruni de tot rul întunericului. Din starea în care ne-a aezat Revelaiunea deplin, însuit prin credin, putem vedea clar ce bun de pre este raportul de
parte

dm

c

împrtiat cu întunericul nu avea
a
fost

sau

în

s

o stare

c

intermedieze i susin aceast legtur i pregteasc pe oameni pentru intimitatea viitoare dintre Dumnezeu i ei. Legtura promulgat prin profei a fost legea

Rostul profeilor a fost

s

s

s

comuniune al omului cu Dumnezeu i ce anormal era starea omului înainte de a avea Revelaiunea deplin. De-abia dup ce credem, ne vedem pcatul dinainte de-a crede sau cel care a mai rmas dup credin. înainte este numai o nemulumire vag, o ateptare a ceva
care

s ne scape.
Ce
ne-a dat Revelaiunea deplin,

numai de pregtirea pozitiv neechivoc, urmrit de Dumnezeu prin legtura revelat în chip supranatural, nu i de pregtirea în sens mai larg, prin legea natural, care se observ ia popoarele pgîne ). Dac scrutm fiina legii!
(

Vechiului Testament.

Vorbim

aci

aa

cum o avem

în lisus

Hristos ? Mîntuirea omului

de

blestem,

omorîrea omului vechi

al

pcatului, înfierea

naterea omului nou i lui prin Dumnezeu, ne
pe care

vedem

c

spune

Sf.

Scriptur.

E vorba peste tot de

realizarea omului,

ea,

nu numai

avea destinaia

s pregteasc raportul de comuniune deplin
dm seama nu numai
noi,
ei, ci

prin sensul ei pozitiv, ci

i prin insuficiena ei,
între

anumite

Dumnezeu i oameni. De insuficiena legii ne
sîntem sub regimul
în faptul

care nu mai

o fceau imposibil prin puteri imanente. Analizele anterioare ne-au artat sumar în ce direcie st aceast realizare deplin a omului i care sînt strile opuse ei. Prin credin se nate i se dezvolt în om subiectul comuniunii cu Dumnezeu i cu semenii,
piedici

c regimul

îi

legii ei

îl

se cere

dup o desvîrire. De aceea, o parte important a activitii

ddeau seama i profeii. Dovada e dat înfieaz câ tranzitoriu, ca unul care

credina cretin se ridic adic omul de la starea de natur la aceea de subiect, la aceast culme spre care e destinat. Numai prin credina în Dumnezeu cel personal i deplin, prin credina întemeiat
prin

este anunarea venirii lui lisus Hristos. Dar cei ce stteau sub regimul legii nu puteau preciza mulumitor insuficiena ei, pentru nu gustaser fericirea raportului
lor profetice

de Revelaiunea
restaurare

în lisus Hristos

se restaureaz omul,

iar

aceast

c

însemneaz o

angajare

a fiecruia

restaurare a semenilor prin comuniune i servire.
în

strdania de Numai prin credina
în

Dumnezeu i om. Omul ce st în întuneric i nu s-a împrtit de lumin îi seama despre insuficiena întunericului;
deplin între

d

Dumnezeu cel personal i, mai ales în Dumnezeu care se face real

i pentru eternitate om, prin raportul creat de ea între noi i El, primim i noi o valoare, care în acelai timp se i realizeaz în noi i tot numai

88

89

prin
in

ea

sîntern obligai de-a

vedea aceeai valoare
Hristos
fiu a? iui

i de-a

fiecare

semen al nostru. Omui devine prin lisus

o

reaiiza

Dumnezeu i semen al

preocuprilor ieirea din comuniunea 'cu Ei aduce scufundarea saîn obscuritatea minii, în slbirea voinei, în singurtatea egoist i chinuitoare, într-o stare de amorire a subiectului su, într-o vraj rea
care-i

Hnstos-Dumnezeu. E cea mai înalt demnitate i stare la care e ridicat. Dar ce altceva înseamn aceasta dac nu ridicarea la cea ma. intim comuniune de eu-Tu cu
iu.

I.sus

paralizeaz ca în

basm

puterile

sau îl degradeaz de

la

starea

Dumnezeu

comuniune cu Dumnezeu este venic, cci pe cine iubete Dumnezeu atît de mult încît primete în comuniune cu Sine nu-i poate lsa piar, aa cum nici noi n-am lsa

? Iar cine

st

în

de om la o stare animalic. Pedeapsa i blestemul se cuprind organic în pcat. Exist o rînduial suprem, pus nu numai de voina, ci întemeiat în însi fiina tripersonal a lui Dumnezeu, dup care
fericirea

s

ÎI

noi,

dac ne-ar sta în putere.
Dar demnitatea

s piar

st

în

comuniune,

iar

egoismul singuratic este potrivnic

cei iubii

de

legilor ultime ale realitii, este chin pentru existen. Copilul care

de suprem realitate l de suprem fericire în acelai timp nu sînt ceva care se adaug artificial
funie,

i

starea aceasta

omului
,

omului pe

linia

cci e socotit ca o renatere a iui. Ea e destinului su, ridicat pîn la culmea lui.
îi

casa printeasc, din atmosfera de iubire a ei, dus de nescultare, decade sufletete prin consecina fireasc a lucrurilor, fr a mai fi lips de blestemul formal al prinilor. Dac totui se

pleac

din

restabilirea

vorbete de un blestem printesc, drept cauz a decderii
nenorocirilor fiului

i
se

Nu numai
contiina

subiectul comuniunii nu e în starea biologiei automate a animalelor stare de perversiune i de rutate. El împiedic contient naterea subiectului în semenul i egoismul nu are margini
c. intr-o

Omul se afl deci într-o stare anormal înainte de renaterea prin credea cretin. spunem stare de natur, numai întrucft nu s-a nscut în el subiectul. Dar starea aceasta de natur este nefireasc, este nenatural, dac avem în vedere inta spre care a fost destinat omul. De altfel, se constat omulîn care nu s-a nscut

ieit din legturile cu casa

printeasc,

prin ei

exprim pe de o
comunicrii

parte starea de necdmunicare, de imposibilitate a

c

durerea prinilor pentru acest lucru i pentru le suporte fiul, pe de fatalitatea urmrilor triste pe care va avea starea de necomuniune a fiului cu prinii înseamn alta, faptul privaiune de puterile sufleteti ce ie primea înainte pentru ei o

i

s

c

continuu de

la ei

i, mai mult decît o privaiune, o

cauz de insucces

neîntrerupt i de treptat slbire

c

su

su

Iui

nu tie de comuniune, dar e potrivnic ei. Voina l - care înc nu sînî subiectul adevrat, subiectul

dac

tulburare a fiinei

comuniunii

- stau împotriva realizrii sale i a semenilor împotriva intelor urmrite de Dumnezeu cu omul

si

stau

ea e vieuirea dup i o sleire treptat de puteri. Cu atît mai accentuate sînt urmrile acestea la ieirea omului din comuniunea cu subiectul dumnezeiesc, izvorul absolut de putere i de via.
legile spiritului,

puteri, moral. Dac comuniunea ieirea din ea aduce o

d

o opoziie contient împotriva lui Dumnezeu, are caracterul de pcat, nu de simpl natur nedesvîrit. El nu iubete pe Dumnezeu, nu iubete pe semeni, st în calea intelor urmrite de Dumnezeu cu omul i toate acestea pentru se iubete pe sine cu o iubire egoist, fals. Mintea i voina lui, stîhd sub impulsul unei prea mari iubiri de sine, sînt slbite i fals orientate.
fiind

aceasta

Potrivnicia

c

comuniunea cu Dumnezeu i, prin urmare, în starea de echilibru i de putere a fiinei umane nu se poate realiza îns prin ea însi. Nsciîn comuniune cu semenul nu putem intra dac nu voiete i el, cu aîft mai puin cu Dumnezeu. Pe de alt parte, nu
Restabilirea în

mai

sînt în

om

nici puterile

morale care s-!

fac

apt

s se

ridice la

starea de comuniune. Dorina lui e

Sub

toate

raporturile el

împotriva

Iu.

împotriva Iui Dumnezeu, iar pcatul Dumnezeu e spre stricciunea sa i a semenilor.
în

pctuiete

automat întoarcerea de ctre Dumnezeu' spre

mod
al

sine,

ca centru

o slab de for, de continuitate i de profunzime. Tocmai din cauza lipsei iui de putere spiritual, care s-I fac apt pentru starea de comuniune, este necesar nu numai ca iniiativa porneasc de Ia Dumnezeu, venind EI întîi restabilirii comuniunii
pîlpîire

intermitent, lipsit

s

90

III

in maxima apropiere de om, ci i ca omul fie zguduit, printr-o dezvluire a întregii lui ticloii, a vinei lui profunde. El trebuie îneleag crt este de condamnabil pcatul lui, cît de

s

s

Fiul lui

Dumnezeu S-a fcut om numai pentru a împlini forma juridic

vinovat s-a fcut

de reprezentare legal a oamenilor în satisfacia adus în numele lor.

se dezbare de ineria unei viei în dezordinea etic. E necesar, aadar, pentru refacerea reala a omului, o restabilire a prestigiului ordinii morale în faa constanei lui. Autoritatea ei trebuie creascîn el ca s-i devin iar un sprijin de care se poat prinde cu toat puterea. Obinuit o bagatelizeze - spre rul lui - trebuie fie trezit printr-un act
relaxarea

contiina lui importana acelei comuniune i capt putere

crt de grav a batjocorit legea de temelie a existenei spirituale, legea comuniunii. Numai se ridic în

înaintea ordinii morale,

De o

apropiere

de oameni, ca bun

în sine,
ci

aa

legi

s

i se intensific serios dorul dup

deoarece natura omului prin pcat, nu s-a stricat, doar relaia normal între Dumnezeu i oameni asupra lor osînda morii.

nu era lips, s-a suspendat
s-a proclamat

i

i

Lsînd
,

la

o parte înfiarea nepotrivit

în

care apare

s

s

s

s

zguduire, ca s-i

vad toat însemntatea i, în

raport

cu

ea,

de mare toat

Dumnezeu în aceast teorie, ca preocupat atîl de mult de onoarea Sa 1 e de observat nu e necesar ca iubirea i dreptatea lui Dumnezeu fie considerate ca stînd într-o opoziie atît de accentuat pentru a explica moartea Fiului lui Dumnezeu pentru

s

c

oameni. Dreptatea nu trebuie privit ca stînd în opoziie cu iubirea,
opunîndu-i acesteia cu

m stare s dea satisfacia necesar ordinii morale i s
suferine proprii din decderea comuniunii cu Dumnezeu.
Aci ajunge
efectuat
lui

msura transgresiunii lui.

ticloia de care s-a fcut vinovat nesocotind-o. Dar aceasta nu înseamn altceva decft legea, care a fost batjocorit prin pcatul lui, trebuie capete o satisfacie, pctosul suferind o pedeaps

încpînare un
sacrificiu.

veto
este,

i

lsîndu-se

împcat

s

c

numai cu preul unui greu
în iubire,
ci,

Ea

mai degrab, cuprins
naturii

pe

dac aceasta este îneleas nu ca sentimentalism cldu,
ca

La

locul

su se va lmuri de ce omul nu era
se salte prin
pentru a reintra în ordinea
Fiului lui

în sensul larg,
fi

voin de

refacere
fie

real a

umane. Omul

nu putea

refcut

real

fr s

zguduit printr-o suferin proprie

s reliefm c întruparea

maxim

nu numai cu scopul ca Dumnezeu vin în apropierea a omului, ci i pentru ca dea, prin. suferin

s

s

Dumnezeu S-a

substitutiv,acea satisfacie ordinii morale care produc în sufletul oamenilor repercusiunile necesare pentru refacerea lor real. Deci, nu ajungea apropierea lui Dumnezeu de om pentru stabilirea comuniunii, ci era necesar în acest scop i jertfa pentru ei.
teoria lui Anselm de Canterbury, atotputernic în teologia catolic, pcatul omului fiind o ofens a onoarei lui
Fiului a fost o satisfacie adus onoarei Lui, avind ca urmare înlturarea morii ce plana ca ameninare asupra tuturor oamenilor. Jertfa lui lisus a avut rostul

s

Dup

suferin substflutiv pentru el. Aceasta este structura de temelie a fiinei lui, în care se oglindete însemntatea legii morale emanate din fiina i voina divin. Iertarea simpl, fr aceast scuturare stihial a lui, nu-i poate folosi la nimic, nu-l poate smulge din neputina lui moral. Astfel, iubirea lui Dumnezeu însi, ca iubire pîn la capt, trebuie aprobe suferina omului ca o condiie a naterii din nou a lui sau, întrucît el nu o poate presta, treac însui prin ea întruparea Fiului lui Dumnezeu, ca manifestare a voinei Lui de-a intra în comuniune cu omul, trebuia fie continuat de rstignirea pe cruce. întruparea Fiului lui Dumnezeu n-afost menit numai s-l dea

sau, întrucît n-o putea presta însui, printr-o

s

s

s

Dumnezeu,

jertfa

Su

s concilieze iubirea
I

lui

dreptatea

Dumezeu, care voia scparea oamenilor de pedeapsa morii i Lui, care nu putea lsa nepedepsit ofensa ce s-a adus.

urmrete Dumnezeu prin de calvini. De aceea, un teolog ca E. Brunner laud teoria lui Anselm „ Ceea ce este atins prin pcat este onoarea lui Dumnezeu... Dumnezeu ar înceta s fie Dumnezeu, dac ar lsa fie atins onoarea Sa ". Der Mittler, 1939, Tubingen, Mohr p. 397.
1

Elementul acesta

al

onoarei,

a crei

satisfacere o

întruparea

i rstignirea

Fiului

Su,

este accentuat mai aies
:

s

92

93

calitatea

legal de-a reprezenta pe oameni în înlturarea unui conflict

contiinele neîmpietrite
pentru
altul

i

juridic dintre ei

i Dumnezeu, ci a fost ea însi începutul comuniunii
de subiect
zguduirea

transformîndu-le din temelii. Suferina

este cea mai accentuat lansare a puterilor din eul
el.

cu oamenii, Ea n-a fost numai un mijloc trector în slujba iubirii lui Dumnezeu, ci însi artarea suprem a iubirii. Prin ea, Dumnezeu
S-a plasat în
rolul
al

propriu spre

Ea, prin definiia

ei,

sparge marginile

eului celui

ce

sufer, ptrunzînd cu putere

s se
pcat,

i ei în stare s se
produc

comuniunii cu oamenii. Dar, ca
la

s

moral

cuceritoare în cel pentru care
în insul

fie

sufer. Suferina pentru
suferitor numai, ci între el

altul

e o putere care se afl nu

plaseze în acest raport,
lor

chemarea
lor.

Lui,

trebuia

stihial prin jertfa care

avea

s

i cel

pentru care sufer, încopciindu-i pe

restabileasc prestigiul

ordinii

morale în contiina

Dup concepia
ci

catolic, natura
ei

uman,

nefiind

slbit

prin

unitate. Ea e cea mai însemnat verig a comuniunii. Ea este oriunde o explozie de putere de la insul care sufer, cu scopul de a atrage în sfera unei noi viei, a unei viei în comuniune, pe cel
vizat.

amîndoi înîr- o

avînd doar deasupra

ameninarea

morii, prin satisfacia

Dar moartea Dumnezeu-Omului a
dogorind cu

juridic substitutiv

adus de

lisus Hristos, înlturîndu-se

moartea Dar
prin

de deasupra

ei,

s-a realizat tot ce trebuia

experiena ne spune

pcat i printr-un act juridic svîrit de lisus Hristos cu faa ctre Tatl înc nu e scoas din mizeria ei. Trebuie o lucrare continu asupra ei, cci moartea nu e ceva extern, ci e în ea, ca o slbiciune
o nruiete treptat, lisus S-a fcut om pentru a sta permanent cu faa ctre oameni, comunicîndu-le prin iubire puterile Sale de refacere, iar aceste puteri copleesc cu suprema intensitate
spiritual care
îi

c

s se c natura omeneasc este prea tirbit
realizeze.

abisal al existenei, care

fost o explozie din centrul a revrsat puterea Lui spiritual iubitoare pe

raza

întregii omeniri,

suprem

intensitate

i

eficacitate.

Sîngele Mielului dumnezeiesc, care nu sfîrete niciodat de-a curge

i de-a se împrti, are o putere de curire real a tuturor celor ce se împrtesc din el.
Cutremurul recreator, provocat de moartea Lui jertfelnic, se

propag ca o permanent actualitate pentru i în
la

orice

om care vine

abia cînd

îl

tiu

c s-a

jertfit

pentru

ei.

Pentru restabilirea

naturii în starea ei

normal, adic în starea

de comuniune, a fost necesar o moarte care zguduie cerul pmîntul pînâ în temelii, ca printr-un cutremur spiritual universal
se

s

5:

s

fac începutul unei noi forme de existen a creaturii ieite din fgaul ei. în loc de-a distruge creaiunea desfigurat ( sau de-a o
lsa se dezorganizeze i epuizeze cu totul ), Dumnezeu a preferat aceast moarte care a supraechivalat prin cutremurul produs de ea rsunetul de hu al morii universale. Moartea creaiunii a fost substituit de moartea Celui ce cuprindea în rezumat întreaga lume
creat, dînd

s

a trebuit s se aduc pentru el i sub puterea lui se frînge forma cea deczut a fpturii sale i prinde consisten cea nou. într-un geamt neîntrerupt pentru pcatul propriu, pe care ni-l susine vederea continu a sîngelui Su care ni se împrtete, geamt care cuprinde totodat i bucuria mîntuirii, precum i mulumirea adus lui Dumnezeu pentru jertfa prin care ne scap, se efectueaz
1

contiina acestei jertfe, inînd în el întreaga lume pîn la sfîritul ei. în fiecare zi i, cu deosebire în momentul Sfintei Euharistii, cretinul triete actualizarea acestui cutremur, înfiorat de mrimea jertfei ce

îns acestei mori un ecou

mai zguduitor decft

îl

putea

de oameni ce vine pe lume. pcatele noastre, fr plînsul cinei nu ne mîntuim, "dar plînsul acesta e amestecat cu certitudinea mîntuirii i el a devenit o posibilitate pentru noi prin moartea Dumnezeu-Omului.
lacrimi pentru

mîntuirea fiecrei noi generaii

Fr

da moartea lumii.
eficacitatea înnoitoare pentru
lui

acelai timp, singur aceast moarte a putut aib i creaiunea nedistrus. Moartea Fiului Dumnezeu cel întrupat a fost explozia unui nemrginit focar de
în

s

1

Die Seinsart der Verfallenheit,

cum

îi

zice

HEIDEGGER.

iubire

i de

putere spiritual,

nvlind ca

lava

arztoare

în toate

m

95

se recreeaz printr-o continu suferin, care e o neîncetat omorîre a formei ei celei vechi, mai bine zis, o continu forare asupra structurii ei superficializate i învîrtoate, pentru a se înnoi. Nu degeaba botezul e considerat ca moarte i înviere tainic iar cina ca un botez ce se repet de cîte ori omul cade în pcat Cretinul moare în fiecare clip a lumii i învie din comuniunea cu Hnstos. In acelai act face exeperiena morii omului vechi i a învierii ca om nou. „ Noi totdeauna purtm în trup moartea lui lisus, ca i vraa lui lisus se arate în trupurile

Lumea

viaa,

aa cum ni se pare nou, ci ieind afar din ea, pierzînd ceea ce ni se pare nou c e via. Viaa în forma actual a creaiunii e o
desfigurare

s

a vieii, e o via ce progreseaz implacabil spre moarte. Numai ieind din aceast stare de boal, p!asîndu-ne la marginea fiinei, în faa lui Dumnezeu, ne recîîigm viaa. Dar cel ce a fcut pasul decisiv în aceast direcie, învoindu-Se piard aceast via pentru a reînvia la cea nou i, prin aceasta,atrgîndu-ne pe toi cu o for suprem spre „ mormîntul " vieii celei noi, este lisus Hristos 1

s

.

noastre

",

spunea

Sfîntul Pavel

(II

Cor. 4, 10, 16).
Fiul lui

Astfel,

dac,

prin întrupare,

Dumnezeu ne-a

venit în

maxim

Dumnezeu a
zis,

apropiere pentru vecii vecilor, prin moartea pe cruce
creat sau a recreat prin moartea Sa din a pus bazele acestei recreri la a crei
noi.

urmat de
aflam, ne-a

nou lumea mai bine
împlinire sîntem

înviere ne-a

smuls din raza morii

spirituale în care

ne

chemai

s colaborm i s

ridicat la capacitatea

comuniunii, a crei

De astdat, crearea

s-a înfptuit prin suferin, în care a pulsat aceeai for nesfîrit prin care a creat-o i prima dat. Adaptînd un cuvînt al Sf. loan de Aur, putem spune recrearea e, într-un sens, mai grea chiar

Sa. Jertfa Sa are atîta putere

baz a pus-o prin întruparea de revendicare asupra noastr, încît ne

c

Gur

decît

crearea prim,

cci e mai greu

fie

apucat pe panta stricciunii

decît

for creatoare este în general suferina, care frîhge

s

îndreptat o natur spiritual
fie

creat una

nou

1
.

Singura

nu pentru a o stîrpi, ci pentru a o înnoi. Precum lisus prin moarte S-a transpus ca omîn afara
create,

structura veche,

existenei

slbit prin pcat, pentru a o primi în form înnoit, ca printr o nou creare, din mîna lui Dumnezeu, la fel i noi trebuie repetm, prin intensitatea de cin a spiritului, aceast moarte, ieind afar din tabra lumii, a formei actuale a creaiunii, la lisus

s

13, 13 ), ca deodat cu experiena ne aflm pe buza nefiinei, experiem primirea existenei celei noi din puterea i din mila

c

Hristos

(

Evr.

s
lui

Dumnezeu.

Propriu-zis

nu în tabra lumii unde ne aflm, ne

pstrm

de amorire spiritual, ne duce cu ea în afara acestei existene învîrtoate, unde ne întîlnim ochi în ochi, cu El ca Dumnezeu. Iar aceasta înseamn viaa cea nou. Golgota este prin urmare consecina fireasc, ultimul pas al micrii iubitoare a Lui Dumnezeu ctre oameni. Prin ea se desvîrete comuniunea lui Dumnezeu cu noi. îneleas astfel, rstignirea Domnului are în acelai timp rostul de-a da satisfacie ordinii morale izvorit din voina divin i de-a reface, chiar prin aceasta, în adînc fiina uman. Iubirea fa de om, pe care voia s-l refac cu adevrat, nu s-i dea numai o iertare extern, neefectiv, a fcut pe Fiul lui Dumnezeu nu numai se întrupeze, ci i primeasc moartea pe cruce. Dac se vdete aci i dreptatea divin, ea nu st separat de iubire, ci se cuprinde în iubire, îneleas în sens larg, ca voie de-a restabili în mod efectiv fiina omului. Prinii rsriteni, care explic moartea Domnului pe cruce,
din starea

rpete

s

s

„Conservarea lumii, zice Sf. loan Gur de Aur, nu este o fapt inferioar crerii daca trebuie spunem ceva minunat, este chiar superioar. înseamn murt a produce ceva din nimic; dar a conserva lucrurile, care tind spre inexistent si a ie tine laolalt crnd vor se împrtie, este o fapt mare i minunat i un semn de mult putere ». Om.l. la Ebr. 1 3 Cf. H. Andrutsos, Dogmatica în trad. rom. p. 126-7
1

«,

ci,

s

s

II

1 „ Pentru noi, care prin prostie am alterat existena, a primit se fac asemenea nou, ca ceea ce czuse afar de existent, readuc în existen ". ( tva xo xovBvxo yevofievov el xo av nâkiv Ijiavaydtyrj ) Sf. Grigore de Nisa, De Vita

s

s

em

.

,

Mosis, P. G. 44, 381 B., Of.

i.

Aufhauser, op.

c. p.

113.

Restaurarea omului

cd. 263

96

în

mod

principal,din iubire,

au ptruns mai adînc

în taina fiinei

lui

Dumnezeu i a omului.

comuniune, dar aceasta coboar însui îa acela. se realizeaz

însi nu se poate realiza pîn nu se Cu atît mai mult nu se poate realiza comuniunea cu Dumnezeu pîn nu se coboar El ia om. Comuniunea
prin coborîrea celui superior
la ce! inferior,

ca

spirit,

ca putere de
Celui
ei,

2.

Legea

-

pedagog spre

Hristos

iubire,

de înelegere,

nu

prin suirea celui infeffâr la cel

superior. Prin faptul

c

cel superior

d totui anumite porunci

Dup ce ne-am lmurit succint din cuprinsul credinei noastre
cretine ce ne-a dat sau ce ne va mai da Dumnezeu,
prin lisus Hristos,

ca surogat al nu vrea acela arat
inferior,

comuniunii, ca substituire insuficient â

c

s rup

total orice

ce inte urmrete cu omul Dumnezeu, putem
la

profei

i la legea lor i s vedem de ce nu au ajuns ei i activitatea

s ne întoarcem o clip

pentru realizarea acestor inte, de ce nu a fost suficient Revelaiunea mijlocit de ei ?
lor

Profetul

ddea

omului credina drept certitudine despre
voia
Lui.

o restabilire a ei. ine nedeplin locul comuniunii, pîn la realizarea ei. Este umbra, este vin. Ea creeaz un regim de prefiguraia a ceea ce va avea ateptare, de tensiune dup întregire, ea e o fgduin în acelai greeli grave i-l timp. Printele e aspru cu copilul dup ce a svîrit

Acele porunci sînt înc un

legtur cu el, ci urmrete har, o bunvoin. Legea

s

existena

lui

Dumnezeu i comunica
la destinul al

Omul simea pe

ine

Dumnezeu interesat
de susinere

credinei sale în

Dar faptul îi trimitea poruncile împlineasc nu ddea, îi arta i distana la care se ine Dumnezeu. Profetul, prin faptul era om ce gria despre Dumnezeu ca de ceva deosebit de el i prin faptul transmitea
îi

i întrucft

su i aproape în actul de natere i El, simea interesat la destinul su
îl

trimitea poruncile Lui.

Sale,

îns putere

s
lui

c

le

îi

tatl su îl distan. E atît de aspru, încît copilului se pare raportului între trateaz ca pe o slug. Raportul are ceva din duritatea stpîn i slug Comuniunea dinainte nu mai este. Dar asprimea prezent e provizorie, copilul o simte ca stadiu de trecere spre noua comuniune filial i, de aceea, o suport în ateptarea aceleia Prin
la
i
.

c

c

lege,

simplu poruncile
îndeplinirea
lor,

contribuia,

Dumnezeu, fr a fi în stare ajute omului la de asemenea, la confirmarea contiinei
îi

s

c

Egiptului,

Canaanul cu comuniunii fgduite. Dînd legea, Dumnezeu a fcut un legmînt lege poporul dinainte de Hristos, legmîntul fgduinei. Cei de sub
prin asprimile pustietii spre

Dumnezeu nu ci-l poart

las pe om

s decad

total,

prsit

în robia

cDumnezeu e departe. Dumnezeu aprea omului
inîndu-se
la

ca unul

care,

umbl în ndejdea celor viitoare.
ale comuniunii reale, viitoare.

Poruncile sînt chipurile exterioare

distan, I

trimite porunci, spunîndu-i

:

împlinete-le.

Omul se simea singur i lsat
preteniile lui

la puterile proprii, insuficiente

pentru

Legea
obligaiile

nu-l

las pe om
precum
altora.

s

uite

de

tot

de Dumnezeu, de

Dumnezeu. Chiar dac ar fi putut împlini poruncile, înc tot n-ar fi avut pe Dumnezeu aproape. în realitate.el putea împlini anumite porunci de ordin civil, juridic, moral, dar porunca cea mai însemnat, a intrrii în comuniune cu Dumnezeu i, prin aceasta, cu
semenii prin
la el. Legile

fa de

El,

legile civile nu-l

las

s desconsidere i

s

Ea pune prin fric, prin for, frîu Legile egocentrismului, ea menine un minimum de comuniune. egoismelor. Ele dintre oameni sînt un complex de frîne reciproce ale
anuleze realitatea
Dumnezeu iar îi descoperfaa de Printe ctre oameni. Omul
.

i

iubire, nu o putea împlini fr coborîrea lui Domnezeu pe care le poate împlini omul sînt frîmete, cojile exterioare
legii celei

1

Prin lisus Hristos,
iar fiu al lui

surogatul

mari a comuniunii. Prin ele se

schieaz

necesitatea comuniunii, se

realizeaz.

exprim dorina dup ea, dar nu se Un om poate cere altuia, cînd nu se afl cu el în

lui Dumnezeu, Omul, lipsit de tatl su bun, este acum iar copilul Sf Grigorie de Nyssa, P. G. 45, Dumnezeu, iar Dumnezeu este iari Tatl su, spune 889 A-C, Gf. J. Auîhauser, op. c. p. 116.

devine

comuniune,

s împlineasc

anumite acte ca

i

cînd ar

fi

în

98

sîhî

cu

atit

mai aspre

i cer cu atît mai puin cu

cît

starea

de eqoism

este mai dezvoltat.
Legile sînt bune, dar insuficiente. Ele

jertfit

pentru

ei

i la învierea Lui. Prin acest act din Vechiul Testament
în planul intim spiritual,

se preînchipuia comuniunea cu Hristos care se jertfete, comuniune
care se cuprind toate unitar i iubirea nu poate fi reaiizaî de om coborîrea legile nu pot fi împlinite decîî de sil, trebuind
iubirii,

a

în

indic spre marea iege desvîrit. Dar întrucrt
lui

care,

ca repercusiune

înseamn

cin

zguduitoare,

nsctoare de fiin nou

i, prin aceasta, victorie

fr

Dumnezeu

s

nici

asupra zidurilor egoismului
Hristos,

i intrare în comuniune experiat cu lisus

fie tot

mai multe

adic înviere.

o tot mai iarg sfer egoismelor. Numai cine triete în iubire împlinete toate legile. Iubirea, comuniunea sînt desvîrirea legii.
lasind

sub

mai ales, de-a realiza inta spre care indic ele, prsirea total a egoismului i intrarea în comuniune. Legile, prin ele, mresc contiina neputinei etice Prin aceasta omul triete în tensiunea ateptrii dup ajutorul divin. De
lege, omul, în
fi

Pîn nu vine realitatea spre care indic legile, în chipul lor exetriori fragmentar, omul de sub regimul lor îi simte pctoenia neputina de-a ieîmplini deplin, din contiini,

s

depit

legea.

desfiinare prin

privete spre o epoc viitoare, care Legea se pretinde dup o depire, dup o umplerea schemei, a gestului schiat de ele.

mod necesar,

Precum legea este o apropiere nedeplin a lui Dumnezeu o schiare a voinei Lui de-a se întrupa, o prevestire a Vifleemului

Precum prin jertfa lui lisus Hristos se desvîrete comuniunea i Dumnezeu, iniiat prin întrupare, aa sacrificiile Vechiului Testament completau în felul lor legea, stînd pe o linie cu ea. Vederea insuficienei legii i a sacrificiilor, nemulumirea cu ele, nu din rzvrtire, ci din neputina moral pe care o evideniau i o profeii au transmis întreineau, mergea crescînd. Cînd am spus tot profeii artau i isuficiena ei, proorocind legea, am adugat pe Mesia ca pregtire pozitiv a oamenilor pentru primirea lui lisus Hristos. i, pe msur ce trecea timpul, iar legile se înmuleau i îi dovedeau insuficiena, profeii se artau tot mai nemulumii de regimul ei i prevesteau tot mai struitor pe împlinitorul. Prin aceasta îi dezvluiau i insuficiena lor întru revelarea lui Dumnezeu i a
între noi

c

c

mîntuirii

oamenilor.
legii

aa

sacrificiile

Vechiului Testament sînt o prevestire a

pe de o parte necesitatea unei Jertfe expiatoare pentru pcatul omului faa de Dumnezeu, iar pe de alta, insuficiena lor de-a realiza ceea ce se schieaz în ele ca intenie. Fiind instituite la porunca lui Dumnezeu, dar ffirid insuficiente, ele manifest voina lui Dumnezeu de-a ajuta se produc odat jertfa cu adevrat ispitoare fiind prin urmare i ele semne obiective ale fgdiunei divine, temeiuri de ndejde i de ateptare. Ele erau anticiparea

Golgotei, exprimînd

nu e uniform. Ci are o dezvoltare. Cci timpul nu e o schem goal în care se orînduiesc faptele i strile sufleteti ale omului ca obiectele în spaiu, ci este însi înlnuirea acestor stri i fapte. Iar
Propriu-zis

Timpul de sub domnia

nu timpul,

ci

omenirea.

întrucît totalul vieii

unui

om

e determinat

i determin pe

ai altora,

s

complexitatea strilor
fiecare

i

faptelor

omeneti, adic timpul, devine

la

pas

altfel,

concurgînd nenumrate Influene imanente

i

misterioase cauze transcendente.

permanent, care avea

s pun stpînire pe generaiile de oameni
vrsat
al

cutremurului

prin jertfa Golgotei. Sîngele

Complexitatea aceasta are sub lege dezvoltarea general de
care

Testament simboliza necesitatea unei
actual, pentru a putea
fi

animalelor din Vechiul

am vorbit.

distrugeri

a creaiunii în forma
fac

el cei întinai pentru a fi „ sfinii " ( Evr. 9, 13 ), se preînchipuia necesitatea ca oamenii se împrteasc de sîngele adevrat curitor, ca participare cu fiina proprie la distrugerea celui ce S-a

cu

refcut într-o form nou. Stropindu-Se

Ea progreseaz astfel pîn se umple de toate condiiile, care îneleas i necesar coborîrea Fiului Sui Dumnezeu pe pmînt.

s

Aceasta este

plinirea vremii

".

100
101

Expresia aceasta nu înseamn „

la termenul fixat "

pe linia unui

timp formal,

necalificat.

Ea înseamn

starea sufleteasc general,

umplut de condiiile primirii Revelaiuniî integrale; numai ca urmare a acestui fapt, acel moment e i un „ termen fixat ". Dac aceast
expresie ar însemna un termen
întrebarea
:

simim. Acum simea un anumit gol în timp Acum nu-l mai acesta e sensul i aceasta e srbtoare perpetu pentru de prezen divin experiena ce-o facem în srbtoare plintatea 2 De-abia acum timpul e plin de sensul fericire i strlucire
1

e

.

c

:

i, deci,
i'

.

fixat

pur

i

simplu, ar

fi

legitim

de ce l-a fixat aiît de tîrziu Dumnezeu ? Pe cînd în sensul de „ timp umplut ", înelegem se cere o anumit dezvoltare, o anumit acumulare de exeperien din partea

c

pîn ajunge sufere de starea de necomuniune în care se afl în raport cu Dumnezeu, doreasc arztor acea stare i fi
omenirii,

s

s

s

constatat definitiv insuficiena
realizarea ei. Omul,

legii,

adic a

puterilor proprii pentru

capt viaa în timp numai prin cci întruparea lui Dumnezeu în el. al plinim Ca mai inem o clip sub privire aspectul omenesc omul n-ar fi putut arta exact cum spunem vremii e necesar i dorurile. ateapt ca Dumnezeu s-i împlineasc insuficienele fie mai pentru aceasta e necesar ca Dumnezeu Simea vag nu al fie un Dumnezeu al comuniunii, aproape decît prin profei i
de valoarea
lui,

valoare

s

s

c

c

s

s

ca mdular al societii, ajunge la anumite vederi i înelegeri pe baza experienelor care se cîtig treptat. Aceasta e
legea creterii i împlinirii omului sufletesc. Dumnezeu nu o anuleaz, cci atunci omul n-ar mai fi om i Dumnezeu i-ar desfiina creaiunea.

poruncilor. Dumnezeu îns tia
bine,

c acest lucru nu se poateîmplini mai
i jertfa Sa.

mai desvîrit decît prin întruparea

Plinirea vremii

"

înseamn
El
".

negativ

constatarea insuficienei sale,
ajutorului
lui „

iar pozitiv

omul s-a umplut de de sentimentul necesitii
celui

c

Dumnezeu.

se afl în starea

ce ateapt i cere

încordat

:

vino,

Doamne

Sensul acesta se completeaz cu acela

de moment, care putea fie umplut cu prezena lui Dumnezeu. Plinirea vremii ", ca punct exact al timpului, nu e un moment anterior „
conceperii Fiului
lui

s

Dumnezeu

din Fecioara Mria,

ci

coincide cu
1

acest

fapt.

Exact în clipa
" prin

împlinirii vremii

s-a cobori lisus în vreme.

CU

orich agitaie

i

pretentiozitate

omeneasc ar

fi

plin timpul,

sim.

ctt

de

gol,

Ea s-a

umplut

dezvoltarea istoric din partea

omeneasc i

cîtde monoton este, cînd

nueîn el

dectta«a.Totceface omul numaicaomegaunos
e pleav ce arde farâ
ros! te

de sus din partea lui Dumnezeu. „ Timpul umplut " este momentul tensiunii supreme în ateptare, dar i ai satisfacerii acestei ateptri, al depirii ei în realizarea fgduinei. Dac clipa aceea de suprem ateptare n-ar fi fost satisfcut de coborîrea lui Dumnezeu, n-ar fi avut caracterul de plinire a vremii. Astfel, „ plinirea vremii " înseamn i clipa de la care începlnd avem un timp plin de Dumnezeu, întrucît Fiul Su a devenit om i rmîne aa pururea, trind cu noi timpul, umpîînd de realitatea suprem, de puterea înnobilatoare suprem, timpul sau complexitatea curgtoare a vieii omeneti. Timpul dinainte de Hristos n-a fost piin de aceast prezen. Numai de la distan împlinea i ajuta Dumnezeu. Se
prin coborîrea

e numai
priviri

aparen si fotografie vanitoas. Totul

foculune,

serioase, realiste. Istoria

întreag pare o zvîrco.ire fara sens. Pîna

num*

în

cmara

deertciune.

nimic decisiv... istoria ca atare nu

comuniunii cu semenul, cruia s-i acorzi o ne spun ne spun atft de multe ca istona, dar nu are sa „ Nimic nu are nzuina spre ea împlinire, ci numai

realrtate netrecatoare, totul

eo

s

cunoate

dup fiina sa, aceea.:e nu poate ajunge de dincoace de acel ant care desparte pe om mereu ia elul ei. Cci ea se umplut ( Brunner, acest anj..., acolo timpul e originea i telul su. Unde este trecut aceast umplere a istoriei înseamn i desfiinarea ). Ideea iui Brunner op c. p. 272 ei nu ne-o însuim. comuniunii timpului de suprem bucurie, nunii
este, (Brunner, DerMittler, p. 270-1). „ Istoria

mic

c

2

Hochzeit, Vollzeit, zice

neamul

:

desvîrite.

102

obiect

al

revelaiei.
El

Dumnezeu e

subiect

i

obiect al Revelaiei

V.

totodat.

se arat pe Sine, se

d,

se

comunic oamenitor, se face

ÎNTRUPAREA
1.

FIULUI LUI

DUMNEZEU
dou
firi

coninut al
al

relaiei eu-tu

cu oamenii, rmînînd în acelai timp i subiect
relaii

Uniunea iposfatic sau un subiect în

Omul are lips pentru mîntuirea sa ca Dumnezeu
aproape de
el,

poat împlini,

ci

s s

nu-i

intre în

restabileasc comuniunea cu oamenii

s vie mai mai trimit numai porunci pe care s nu comuniune cu enar Treime vrea s
cît

le

Sf.

i între oameni,

misiune care

revine în chip deosebit Fiului prin locul ce-l are în intenionalitate ipostatic comuniune,

dup

Sf. Treime ca purtat de bucuria

obligativitii,

a servirii,

fa de Tati

pe care o înfiineaz. Nu exist un Iisus în sine ca om, care apoi primeasc i atributul de revelator, ci acest Iisus este Dumnezeu însui ca subiect al Revelaiei i ca obiect al ei Nu este o apropiere nici prezena pur a lui Dumnezeu în preajma omului. Majestatea impune distan. Un rege, dac va descinde în toat strlucirea Sa printre oamenii necjii, nu va putea stabili o comuniune între El i ei. Temerea le ine sufletele sub lact. O coborîre a lui Dumnezeu în toat strlucirea Lui ar coplei, ar orbi pe oameni, i-ar strîmtora în micrile lor libere. Iar Dumnezeu vrea
acestei

comunicri

i al acestei

s

1

.

întîi

i,

i fa de oameni, pentru a-i aduce iar în starea de ai Lui. Cum putea veni mai aproape Fiul lui Dumnezeu de om ? Realitatea cea mai apropiat de om este semenul cu care st în
pe Tatl
fii

de aceea, spre a mulumi

s-i cîtige prin libertatea

lor,

prin deciziune

benevol. Aceasta e
prin violena

credina. El nu vrea s-i sileasc

s-L admit

atotputernic cu care se impune. în chipul acesta nu se realizeaz

natur omul se simte strin dac n-are un semen. Natura e mut, nu eîn stare s-i comunice intimitile ei. Propriu-zis
în
nici

comuniune.

comuniunea. La comuniune omul trebuie
aceasta
fiind

s creasc dinuntrul su,
vine numai ajutorul

adevrata cretere a
îndemn, prin

lui.

De afar

n-are intimiti. Prin intermediul

prin apel, prin

iubire, ajutorul potrivit

cu

libertatea

naturii

Dumnezeu nu poate vorbi
ca el.

clar omului; i nici intim. Mai aproape de om este fiina, care e ca el i care-i poate comunica în grai general omenesc ceea ce are

omului.

Nu e
acesta, se
tu,

preajma omului,

Pe lîng aceea, o prezen dezvluit a lui Dumnezeu în în caz nu e o for care s-l copleeasc, este o

suficient pentru
Fiului

simpla siluire a
nu-i zic Fiului
la

mic nemijlocit între oameni este un om. Cei ce-i zic
lui

aceast apropiere maxim numai lui Dumnezeu într-un om. Cel care, în cazul
lui

c

realitate insesizabil, inaccesibil,

inconceptibil pentru puterile

Dumnezeu însui.

omeneti. E un Dumnezeu departe, oricft de aproape ar fi. Cci nu prin distana spaial e departe Dumnezeu de om, ci prin petrecerea
cu puterea de sesizare a omului. experien direct omul nu poate avea decft despre subiectul propriu i subiectele semenilor. Numai subiectele semenilor reprezint, dincolo de el, un plan ontologic sesizabil,
Lui în planuri ontologice neconforme

Fiul lui

Dumnezeu rmîne

oarecum

spatele acestui om, ca o a treia persoan. El nu-i spune

ctre oameni, ci cuvîntul lui i-l repet acela în care e slluit, ajungînd la urechile lor cuvîntul unui om, chiar dac
coninutul

direct cuvîntul

Din realitile nonfizice,

i certitudinea sînt de la Dumnezeu.

concretizat, pentru

el.

Nestorianismul, care susine o

Pîn

aci trebuia

omeneasc în iisus Hristbs, nu corespunde astfel voinei spre comuniune manifestat i din partea lui Dumnezeu i din partea omului. El oprete pe Dumnezeu la jumtatea drumului pe care a pornit mînat de dragostea Sa. Cretinismul nu reprezint numai un mesaj trimis de Dumnezeu, ci pe Dumnezeu însui intrat în lume,
ca

persoan dumnezeiasc i una
1

s
:

se coboare

Fiul lui

KARL BARTH,

Die kirchliche Dogmatik,
p.

I.

Halbband, Munchen, 1932,

433

:

Es

gibt keinen

Bând Die Lehre vom Wort Gottes, Jesu an sten, der dann vielleicht
I.

auch das Prâdikat eines Trgers jener Offenbarung... bekommen konnte

".

104

105

fie cu adevrat aproape i totui Dumnezeu ca desfurarea liber a vieii omului.

s

s nu strîmtoreze

cumuleaz

maximei pregtiri a oamenilor pentru comuniunea cu Ei i, prin aceasta, cu Dumnezeu, cu satisfacerea legii
în

ea

efectul

Aceste
partea
lui

dou condiii nu pot
la

fi

împlinite nici prin recurgerea din

obligativitii

de

cinstire

a Tatlui

din partea omului.

o camuflare sub aparene de om, în sensul monofizit. Aceasta nu e o coborîre real a lui Dumnezeu în planul ontologic concretizat al subiectului omenesc. înfiarea omeneasc a Fiului lui Dumnezeu nu eîn acest caz un om real, partener egal de

Dumnezeu

Dumnezeu nu s-a fcut om în sensul întreg ai Dac cuvîntului, omul n-a putut fi împcat cu Dumnezeu, cci drumul
Fiul lui

satisfacerii îegii,

care e în aceiai timp un drum pornit de
înfierii,

la

starea de

o înving, comuniune al omului. Distana rmîne. Dumnezeu vrea ei iluzorie mcar. Omul, de altfel, nu ar recurge la depirea asemenea, o dorete înlturat, dar ea nu poate fi cu adevrat înghiit. Problema apropierii maxime între Dumnezeu i om nu-i primete o rezolvare, ci numai o aparent rezolvare, o astupare a distanei printr-o iluzie. în afar de aceea, nestorianismul mai

s

fi nici comuniune spre realizarea comuniunii i a 1 iniiat, cu atrt mai puin dus la capt Fiul lui Dumnezeu n-a venit numai în Toate acestea arat om, ca un cuprins ai lui, cî s-a fcut ceea ce ne înîîmpin direct din orice semen, subiect omenesc de comuniune, ceea ce ne agriete

n-a putut

.

c

din om,

persoan,
al

intenionalitate

dup

comuniune, avînd

tot

suportul real

înseamn credina în
o asemenea

imposibilitatea unei

depiri
iar

reale

a prpastie!

care desparte pe Dumnezeu de creaiune,

monofizitismul
mistuirii

accept

depire numai

cu condiia

creaiunii în

Dumnezeu.
a doua latur din întregul aciunii de mîntuire nu poate fi înfptuit prin zdrnicirea nestorian sau monofizit a întruprii. aduc de Tatl, Fiul vrea Purtat de obligativitatea Sa etern i pe oameni la aceast stare, care '«este în acelai timp cea a
Nici

în înfiarea sa concret. în lisus Hristos cel cruia oamenii din preajma lui ziceau tu nu era ce zicea eu i un subiect omenesc, deosebit de cei dumnezeiesc, ci subiectul dumnezeiesc coborîî i concretizat în stare i funcie de subiect omenesc. Dumnezeu ni s-a fcut tu la nivelul eului nostru, tu cu care umblm precum cu orice om. Acest tu din semenul îndrznim

omului

cel

îi

s

s

fa

s

nostru e tot ce poate

fi

mai aproape de

noi,

singura realitate cu care

comuniunii cu

Sf.

Treime. Oamenii nu se mai pot ridica singuri

Sa

aceast stare odat ce au ieit din comuniunea cu Dumnezeu, odat ce au devenit inapi pentru ea. Ei nu mai pot împlini adic legea etern, care e i a fiinei lor, legea obligativitii fa de Tatl. Prin tot
se ridice în comuniune, prin urmare ce fac nu sînt în stare de Tatl. Nici de Dumnezeu nu legea obligativitii îndeplineasc pot fi ajutai, decît prin apropierea maxim a Lui de ei prin comuniune. Satisfacerea acestei legi, a adevratei cinstiri i slujiri în dragoste a

s

s

fa

putem intra în comuniune iubitoare. Din cei mai îndeprtat, Dumnezeu n-i s-a fcut cel mai apropiat. Numai fcîndu-ni-se tu omenesc, ne-a putut gri direct, am intrat în relaie direct cu Persoana Lui. Numai aa cuvîntul omenesc, care ajungea ia urechile celor din preajma Lui, era Cuvîntul dumnezeiesc însui, era intenionalitatea lui direct dup comuniunea oamenilor. Numai aa persoana omeneasc a iui lisus era persoana dumnezeiasc a Fiului. în acelai timp, numai fiind una i aceeai persoan i Dumnezeu i

nu o poate împlini pentru oameni decît un om care n-a teit prin pcat din comuniunea cu Dumnezeu. ho face aceasta, ducînd obligativitatea, renunarea la sine, jertfirea de Sine pîn la ultima limit, pîn la moartea berievol,cea mai crîncen. Maxima trezire a
Tatlui,

1

Nici coborîrea

Logosului ca alt

realitate decît
in

Dumnezeu.

Als Verwandlung des Wortes

eine

cea divin n-ar fi fost revelarea lui von Gott verschiedene Wirklichkeit

ebensowenig wie wenn an
1938,

kennte die Fleischwerdung des Wortes offenbar nicht Gottes Offenbarung sein, ihre Stelle eine unmittelbare Erscheinung der unsichtbaren
Herrlichkeft Gottes Ereignis
1.

geworden
p. 43.

wre

",

K.

BARTH,

Die kirchliche Dogmatik,

subiectului

pentru

ei.

de comuniune în om nu poate fi realizat decît prin jertfa Aa încît, moartea lui lisus Hristos pentru oameni

Bând,

II.

Haibband,

106

107

a putut aduce viaa sa ca jertf substitutiv pentru oameni, dar jertfa aceea n-a fost numai a unui om cu efect relativ.
om,
lisus

Aceasta e teoria enipostasiei, precizat de Leonie din Bizan
este Logosul, care s-a încarnat,

1
.

învtur general devine astfel ideea c „ unicul subiect în Hristos
adic i-a impropriat trupul omenesc
.

Biserica

a

fixat

Dumnezeu fa de

aceast uluitoare fapt de iubire a Fiului lui noi într-o formul dogmatic pe cît de concis i
la
fi

i tot ce se refer la omenitatea Sa " 2

de rigid ( elasticitatea i prolixitatea sînt primejdioase cînd sînt îndemîna unei mari mulimi; dealtfel dogma nu e pentru a
just, de

Dou
subiectul nu

concluzii pot rezulta din

aceast învtur.

întîîa,

c

numai

c nu e o parte din natur,

dar, în general,

nu e

propovduit în formula ei; formula e numai un îndreptar ), pe atît de supraomeneasc de just i de atotcuprinztoare. Formula Sinodului ecumenic de la Calcedon spune „ Mrturisim pe unul i acelai fiu, domn, lisus Hristos, Dumnezeu deplin i om deplin,
:

recunoscut
neamestecat

în

dou

firi

unite în chip neîmprit,

nedesprit,
ei

i

neschimbat, deosebirea firilor nefiind desfiinat din

cauza

uniunii, ci fiecare dintre cele

dou

firi

pstrîndu-i însuirile
".

de sine a naturii. Natura omeneasc, nestînd de sine, ci în Logos, îi are aceast form împreun cu El, împreun cu natura Lui, formînd la un loc un ipostas, dei înainte de întrupare Logosul exista ca un ipostas exclusiv divin. "" salveaz într^adevr Interpretarea aceasta are avantajul nu pare a putea fi întreg omul în lisus Hristos. Greutatea este aplicabil Sf. Treimi, unde fiina dumnezeiasc st o singur dat i
nimic altceva decît forma strii

c c

i

concurgînd

într-o

persoan i

într-un ipostas

Potrivit acestei

totui

sînt trei ipostasuri.

formule subiectul este unul

în lisus Hristos iar naturile

dou.

I

s-a

i

O alt concluzie,

care s-a mai dedus, este

c subiectul are o
i

spus comuniunii celor dou firi în lisus Hristos uniune ipostaîic, avaxn vjiooxan%rj, înelegîndu-se prin ipostas, în primul rînd,
întregimea unei realiti
întreg
Sf.
-

în cazul nostru cele

dou

firi

formînd un

realitate proprie, fiind deosebit de natur, altceva decît simpla existen de sine a naturii. Concluzia aceasta a dedus-o S. Bulgakov. Dup el, subiectul e acel misterios duh, care nu poate fi în nici un fel

i apoi principiul personal,
sînt

deoarece i cele trei persoane din

determinat, decît ca proprietar

i

manipulator

al

tuturor însuirilor

Treime

numite ipostasuri.

prilor determinabile care constituie natura omeneasc. Cugetarea

Se pune îns întrebarea în ce const mai precis persoana spre deosebire de naturi ? Ea nu e o parte din natur, cci dogma spune

c nimic din natura omeneasc nu lipsete
nici

în lisus Hristos, nici suflet,

e i ea natur, voina la fel, cci cînd zic „ eu cuget ", „ eu " e dincolo r*e cugetare, e subiectul,, proprietarul ei, a ceea ce cînd vorbesc la persoana întîi nu pot pune la acuzativ. E ultimul agent nevzut, din e necreat, pe cînd natura e creat. Locul lui în fa de natura divin are aceeai ca i eu! nostru de natura uman, iar de eul omenesc nu situaie e deosebit decît gradual, deoarece eul omenesc e frîm divin, pe
culise, al naturii. El

voin. Condui de aceste indicaii generale, Leonie din Bizan i loan Damaschin au vzut subiectul, persoana, în Cuvîntul dumnezeiesc, în Logos. Acesta, avînd ca natur a Sa din veci natura dumnezeiasc, i-a însuit i natura omeneasc,
raiune,
nici

lisus Hristos l-a luat Logosul, care,

fa

fcîndu-Se i subiect al ei. Natura omeneasc din lisus Hristos nu st de sine, ca un întreg suficient siei i rotunjit în sine, în care caz ar fi format un ipostas, ci, din momentul în care a început se formeze,

cînd Logosul e ipostas divin. Natura

uman nu îndur nici o catastrof

s

st în Logos,
dar
nici

are pe El ca suport. Nu are starea de avBvnoaxato, nu e awndaTaro,, ci e ewTtocrtaxdt,.
îl

1

GSKAR BENSOW,
în expresiile
:

Die Lehre von der Kenose, Leipzig,

1

903, p.
lui

1

2-1 3.

2

acestea rezum,

de piid.K, Jussen doctrina

Hesychius din

ierusalim

Die dogmatischen

Ansehauungen des Hesychius von

Ierusalim,

Munster in

Westf., 1931, p. 127.

108

109

prin substituirea euiui propriu
sînt

i unul i aituî. E în

cu Logosul, cci tot de esen divin 1 fie purtat de subiect divin destinul ei

s

Ipostasul este acel ceva din care

const o

realitate, rotunjit

ca

.

Buigakov a fost influenat
anumite

în

aceast
2
.

marele teolog protestant G. Thomasius
limite,
ci

învtur întrudtva de Dar dac acela s-a inut în
principiul
ei,

neîndrznind

s declare însui
la

ce-i are suportul în sine însui. Ipostasul nu e decît felul de-a fi ca întreg de sine stttor, rotunjit în sine, cu suport propriu El nu e un adaos de ( vnoaraoi, ), al substanei sau naturii.

un

întreg

personal din

coninut,

de material,

la

om divin,

numai o anumit putere de

temelia

Buigakov a dus

lemnoas
material
individual,

rotunjit în

ceea ce este natura sau substana. O materie întregul mas a devenit ipostas, substana
rotunjit într-un întreg
Astfel privim
cît
îrt

teoria ia extrem,

czînd
este,

înîr-un

panteism
atlt

direct.

i

Problema

fr îndoial,

a gsit nimeni
miezul
ei

s dea un rspuns care s
s

de plin de tain, încît nu so lumineze. Ea poate fi doar
anumite avansri spre

const omul, asemenea ipostas. a devenit de
spiritual din care

omul

concret

atît

natura -

piele, sînge, spiritualitate

-

i

ipostasul. Acesta

circumscris mal de aproape; se pot

realiza

de tain neptruns, dar de luminat ea însi este cu neputin. Omul nu tie înc ce este factorul persoan în sine. Cu attî mai greu este se pronune asupra modalitii de substituire a
acestui factor.

din urm nu e ceva în plus alturi de natur, ci natura însi în form individual, de sine stttoare. Natura singur înc nu e ipostas, dar, dei ipostasul nu e identic cu natura sau cu o parte din ea, nici nu e un adaos la natur, de acelai fel cu ea, ci o form de-a fi a naturii. Dar, odat ce natura are forma de întreg, ea nu mai e simplu

Ne mulumim, de aceea, cu urmtoarele rmînînd pe lîng explicaiile lui Leonie
Mrturisitorul

indicaiuni generale,

din Bizan,

Maxim

i

loan Damaschin.
sînt materialul,

mediu de propagare a unor micri pornite din alte puncte ale întregului mai vast în care se cuprinde, ci îi are micrile proprii, soarta ei deosebit. Orice întreg îi are centrul în sine. Scoaterea unei

Natura sau substana

coninutul din care

const o

Ea e, de pild, lemnul din care const o mas, sîngele din care const trupul viu, spiritualitatea din care const omul interior. Din aceast pricin ea însemn i ceea ce-i comun tuturor 3 indivizilor sau lucrurilor de aceeai specie
realitate.
.

substane din ansamblul mai vast, rotunjirea ei într-un întreg individual, are ca urmare ivirea unui centru în acest întreg. Centrul prii de substan rotunjite într-un întreg nu mai e în ansamblul mai
vast din care

fcea parte,

ci în

acest nou întreg.

Fenomenul acesta de centru al micrilor în natura
într-un

mod

deplin

i

a unei instane supreme, a unui rotunjit ca un întreg, se observ îns categoric la om, care const din natur
ivire

1

AgneJ

Bojii,

Ymca

Press.Paris, 1933.
:

2 G. THOMASIUS spune „ Omui poart în sine un duh de via emanat din Dumnezeu, care este temelia imanent a personaîitii sale. Nu aceasta însi cci personalitatea se afl cu totul pe partea vieii sale create i e posibil-numai prin aceea e slluit în ea acel jtveîj*a dumnezeiesc ". „ Ein Beitrag zur kirchiichen Christologie", în Zertschrift fur Protestantism us und Kirche, B. IX, 1845, p. 229. Citat
:

c

I_a om, constatm în mod limpede nu înseamn numai rotunjirea naturii într-un întreg, ci i capacitatea acestui întreg de micri spontane. întregul ipostatic primete virtui de subiect, de activitate pus la cale de el însui din

contient i voluntar.
ipostasul

c

centrul

su

1
.

dup Oskar B«nsow, Die Lehre von der Kenose, p. 43.
st,

Caracteristica naturii
divin
(

omeneti
ai

cum

s-a observat, în
in.
(

aceea
).

c are un temei
",

de viap

einen gottliehen

Lebensgrund
temei de

sich trgt

Dar acelai lucru e valabil
)

i

pentru Mîntuitorul,

crui
46.
1

Auseinandersetzungen,
Aceste

Fr.

i.

Br.,

1939,

p.

32-33.

via

Lebensgrund

este Logosul

op.

c. p.

238, la Bensow, op.

c. p.

dou

caracteristici ale ipostasului le distinge

i

H. Urs

von

Balthasar,

3

Dr.

FRAMZ ERDIN, Des
in

Wort Hyposîasis, Seine Bedeutungsgeschichtiiche
Lteratur
bis

expunînd, pe marginea

christologiei Sfîntului

Maxim

Mrturisitorul, raportul între

fiin
uii,

EntMfieMung

der

aitchristlichen

zum Abschluss

trinitarischen

i ipostas.

Ipostasul este, mai ales în domeniul creatural, starea

de sine a unei

110

111

"

S-ar putea spune virtuile acestea de micri i activiti spontane le are natura omeneasc prin libertatea i contiina ei, deci
:

numai o

voin i o

lucrare,

susinînd
ei proprie.

fa de

ei

c fiecare
în

fire

îi

pstreaz voina i
lucrrii naturii

lucrarea

Dar manifestarea voinei se pune

i

nu

prin rotunjirea ei într-un ipostas.

Dar

dac

ne-am

închipui

c

e dirijat de centrul

ipostatic,

micare
"1
.

din

natura dintr-un ipostas
vast, dintr-un

omenesc

ar face parte dintr-un întreg mai

centrul naturii rotunjite

ca întreg.

în orice lucrare actul

fundamental

om uria, spontaneitatea i autodeterminarea n-ar mai
om obinuit, ci din centrul întregului.
cum
Deci,

aparine

naturii,

numai împlinirea

actului

aparine persoanei

porni din regiunea restrîns cît ar cuprinde-o în cadrul acelei entiti

Desigur, natura

uman nu se poate rotunji în mod
obinuii omeneti. Ea

natural în

uriae natura unui

numai
în

alte întreguri declt în indivizii

tinde,

cu

alte

pe

msur

ce marea natur dintr-un întreg uria s-ar repartiza
mici, s-ar constata

cuvinte, spre

o stare ipostatic determinat. în natura omeneasc se

întreguri

mai

aceste întreguri îi

formeaz

afl, ca potenialitate, ipostasul

omenesc

în

modul

în

care

îl

înluntrul lor centrul

de spontaneitate, dobîndind virtui de subiecte. libertatea i contiina în întregul rotunjit al unei naturi umane. Biserica a vzut just cînd a condamnat pe Monotelii, care spuneau în lisus, fiind numai un ipostas, e

E adevrat

c nu ipostasul aduce
c

i virtuile de spontaneitate, de subiect. Natura omeneasc parvine ea însi în baza unei legi interioare la starea dedublat de iposas-natur, subiect-obiect. în fiecare om exist i ipostasul i natura, primul ca subiect, a doua ca obiect i instrument,
cunoatem
i, deci,

fr ca ipostasul s fie un adaos din afar,
exprim
atrt

ci

forma necesar

ajunge natura, îndat ce exist în fapt. în propoziia „eu
adic acel ceva prin care se distinge o fiin concret de altele de aceeai specie", Liturgie, Maximus der Bekenner Hohe und Krise des griechischen Weltbildes, Fr. Br., 1941, p. 211. „ Dar el cuprinde în adevr peste aceasta acea
Kosmische
:

m

la

care

înclzesc"
atîl

calitatea

mea de

subiect

crt

i pe

cea de
al

obiect,
îl

i.

ipostasul

cît

i natura mea. Acelai
",

aspect dublu

meu
le

exprim în

împropriere activ

al

crei

rezultat

este individualul

"

(

p.

213

).

Dac ne-am închipui
fi

expresia
din mine

eu cuget

întrucît fac

o distincie între subiectul cugetrii
ideile

o natur general, repetîndu-se în multe înfiri
caracteristicile

particulare

comune

ale speciei

i
fi

trsturi

particulare, ele

i acestea avînd pe lîng înc n-ar ipostasuri,
ce fac parte din

i

actul cugetrii

împreunat cu

ce

cuget.

Prile

cci

ipostas este ceva ce nu poate
fiinei. „
»,

trupului, strile

de contiin,

sentimentele, tot ce pot determina

i

caracterizat

prin

însuiri

ordinea
fiiniale

Desigur, se pot distinge între însuirile individualizatoare « însuiri

care deosebesc speciile

i « însuiri ipostatice »,

care se refer la individ ca

numi din mine este natur. Subiectul este agentul pe care nu-l pot determina, pe care nu pot pune degetul, care se afl în dosul culiselor

de pild, forma nasului sau culoarea prului. Dar acestea din urm rmîn numai un semn i un indiciu pentru acel ceva de sine stttor ce st la spatele întregului i aparin înc ordinii naturii " ( p. 213 ). „ Ipostasul, de aceea, poate fi descris numai
atare
:

aproximativ din

dou
).

laturi,

care se întregesc reciproc
strîns

:

din "latura naturii

i

a

proprietilor
naturi "
(

ei

ce delimiteaz tot mai

i din
fiinei

latura actului,

a împroprierii acestei
concrete
" (

p.

214

Structura

coordonat a

i

a purttorului concret deschide
die

privirea

asupra neidentitii dintre ordinea fiinei

i ordinea existenei
.

op. c, interpretînd pe Sf. Maxim Mrturisitorul, 292 D-293 A; 91 48 A-B, Sf. Maxim Mrturisitorul însui zice „ Nu este acelai lucru putina de a voi i a voi ( ov xavxov ie xo nz<pv%evai 6eXeiv,x<M OeXeiv), Precum nu este acelai lucru putina de a vorbi i a vorbi. Capacitatea de-a vorbi o are cineva permanent. Dar nu vorbete permanent. Aa încît aparine naturii putina
1

H.

URS VON BALTHASAR,
G„
91
, ,

Migne,

P.

:

Wesensordnung und Daseinsordnung, p. 21 5 ) „ Ipostasul rspunde la întrebarea cine xov xiva tf| ovota fyupatvei, este indiciul unui eu ". Maxim Mrturisitorul zice " Precum lucrarea se refer la cel ce lucreaz, aa se refer natura la ipostas ". „ Acest raport implic, desigur, pe de o parte o restrîngere a ceva general în ceva particular; este o concentrare ". Dar este o „ concentrare legat de o posedare, de un mod de a fi proprietar al fiinei. Acest raport este cauza pentru care pe de o parte este imposibil a cugeta un ipostas fr natur, pe de alt parte nici o natur nu coincide cu ipostasul ei; aceste dou noiuni se exclud pînîn interiorul divinitii " ( p. 212).
Nichtidentitât von
:

vorbirii

permanente,

îns

ipostasului

cum

vorbete... Putina de-a vorbi a avut-o

xvjtovfievov

lvovnevov %ai ( x dumnezeiasc " ( P. G. 91 48 A-B ). „ Nu este acelai lucru a voi i a voi într-un anume fel ( ov xavxov xo delmv,xai xo nco dsXsiv ) ". „ Precum nici a privi i a privi într-un anume fel... A voi i a privi aparin naturii... A voi i a privi într-un te plimbi au a privi la dreapta sau la anume fel, adic a voi te plimbi i a nu voi

Cuvîntul întrupat ca om, dar
)

ea a

fost

micat i a primit o form
,

prin voia Lui

s

s

stînga,

sau sus sau jos, e un
îl

mod

al

întrebuinrii voinei

i privirii,
B.

propriu

numai

celui

ce

le

întrebuineaz, care

distinge

de

alii

",

P. G.

292 D-293

RestJaurareia

omului

112

113

;

mic, singurele pe care le vd. Tocmai fiindc nu-l putem determina i nu-i putem da un nume, folosim pentru el un cuvînt ce
ce
le

In lisus Hristos, îns, prin intervenie supranatural s-a realizat o rotunjite a naturii omeneti nu în sine, ci în unitatea mai vast a unui

ine

loc

de nume, un pronume, spune
pe cînd
S.

S.

Bulgakov

(

Tragddie der

întreg ce exista
rotunjit

mai

înainte,

a ipostasului

divin al Logosului.
fi

Philosophie, Darmstadt, 1927).
Dar,

mai

mult natur omeneasc decît atîta crt ar

fost

Nu s-a necesar

Bulgakov consider acest agent sau eu, ca pe
1
.

pentru un

om

obinuit, dar rotunjirea aceasta nu s-a înfptuit ca un

o entitate deosebit de natur, noi îl socotim doar un aspect nou, un

întreg independent, ci

i

:

a

luat locul în întregul ipostasului

mod nou de a
Natura

fi

provenit din virtulitile naturii

dumnezeiesc.

uman, aadar, nu

poate exista concret niciodat

De-o spontaneitate proprie a
mai vaste a întregului în care a
Lui

naturii

omeneti în

cadrul unitii

numai ca natur, ca
revelaie.
Dar, în

obiect, instrument, ci

subiect- obiect în acelai timp,

ea totdeauna exist ca ca agent revelator i ca mediu de

intrat

i care îi

avea spontaneitatea

nu mai poate

fi

vorba. în acest caz s-ar afirma ca un ipostas

deosebit. De-o inere

mod

natural, aspectul

de subiect
.

îl

are prin rotunjirea

obiect
deplin.

i

ei "aparte în insul

omenesc obinuit. 2

a ei sub apsare, în stare de pasivitate, de iari nu, cci atunci lisus Hristos n-ar fi i om Trebuinele de subiect ale naturii umane în lisus nu se mai
instrument,

satisfac
ci
1

pe contul

ei propriu,

ca pornind

dintr-un centru al ei parial,

S.

BULGAKOV, considerînd subiectul ca o realitate misterioas aparte de natur,

se satisfac de întreg, ca pornind dintr-un centru dh/ino-omenesc.

se apropie de Monotelii, pentru care,

dup H.
al

Urs von Balthasar, op.

c. p.

254-255

Virtuile

de spontaneitate ce rsar din natura omeneasc nu mai sînt

persoana era o mrime iraional dincolo-de orice e natur ".

Dealtfel, „ monotelitismul

activate

de ea

însi
le

în izolare, ci sînt

acum

ale întregului

este, într-o

anumit privin, un premergtor
".

nominalismului personalist din Evul

divino-omenesc care
spontaneitate activ.

manifest

prin virtuile Lui

de subiect

i

de

mediu i dîn timpul modern

Oac persoana este altceva decit centrul naturii rotunjite
aceast
lucrare nemaifiind doar

în sine, atunci ea, fiind factorul care lucreaz, iar
centralizare

o

a lucrrii naturii ", ci venind de dincolo de natur, nu se mai poate admite în lisus Hristos - o singur persoan i dou naturi - sînt dou lucrri, ci numai una. Dar natura omeneasc, vduvit de lucrarea i voina ei, devine o marionet, o fantom. Monotelitismul ducp consecvent la dochetism i se caracterizeaz, în general, printr-o dispreuire a naturii umane, ajungînd la zdrnicirea întruprii.

O analogie am avea în raportul trupului cu subiectul omenesc.

c

Dac trupul
rolul

ar sta

de

sine, el i-ar

fi

centrul

i
1
.

purttorul micrilor.

Dar, în împreunare

cu sufletul, a preluat funcia de subiect a acestuia,
tuturor

de purttor

a!

micrilor trupului

2

în

termeni uimitor de apropiai descrie acest raport între natur
al sufletului

i

eu, cel mai

viaa i spiritul din om sînt natura, iar eul este subiectul, dar nu ca o entitate aparte fa de natur, ci numai ca un centru ce se ivete din împreunarea amîndorura. „ în eu nu trebuie cutat altceva, zice el, decît centrul de rotaie strict indivizibil al amîndorura ", al vieii i al spiritului. es muss davor bewahrt, im Ich etwas anderes zu suchen als den streng unteilbaren ( Drehpunkt beider " ). „ Ca ne folosim de o comparaie palpabil :eul se raporteaz fa de purttorul su ca axa de rotaie a globului pmîntesc fa de globul pmîntesc însui, dar nu ca un drug pe care l-am introduce prin mijlocul unei sfere ca s-i o ax, drug ce poate fi desprit de sfer. Eul nu e nici spirit, nici via, dar nu-i totui nici o esenialitate nou alturi de ele, ci punctul de corelaie al colaborrii lor, lipsit de orice extesiune ". ( „ Mit einem handfesten Gleichnis gesagt das Ich verhlt sich zu seinem Trger wie die Drehungsachse des Erdballs zum Erdball selber, nicht aber etwa

modern cercettor

omenesc, Ludwig Klages. Pentru

el

wie zu einer Kugel die abtrennbare Stânge, die wir durch sie hindurchgesteckt
haben,

um

ihr

eine korperliche Achse zu geben. Es

ebensowenig

neue ausdehnungslose Beziehungspunkt
jedoch
eine

Wesenhert
ihres

ist weder Geist noch Leben, neben ihnen, sondern der Zusammenwirkens " ). Der Geist als

Widersacher der Seele,
1

II.

Bând, Leipzig, 1939,

p.

516.
:

s

Protoiereul P.

SVETLOV lmurete

astfel taina uniunii ipostatice

Fiecare

om

dm

:

poart în sine rezolvarea tainei întruprii sau a unirii în Hristos a celor dou firi într-o singur persoan neîmprit, nedesprit, neamestecat i neschimbat, ceea ce în om este « eul » lui, acea personalitate determinat sau individual ce se compune din însuirile firii lui spirituale i materiale, din suflet î trup. de trup, i înc fr de trup propriu, la fiecare deosebit, omul nu poate fi om deplin, o personalitate determinat fiecare « eu » omenesc nu numai gîndete, dorete ete. ci i vede,

Fr

:

c

c

114

115

Am vzut c o parte de substan desfcut dintr-un întreg mai
vast îi

Prin analogie

cu cele constatate

în

lumea imanent, putem

dobîndete un centru

propriu
:

constata

i

fenomenul invers

de micri. Dar se poate o parte de substan rotunjit în
ci

spune i despre natura omeneasc primit în unitatea ipostasului al prin faptul c, centrul ei a coincis cu centrul doilea al dumnezeirii

c

ipostas aparte,

dac e reaezat în continuitatea unui întreg mai vast,

întregului, lui iisus

nu

i-a lipsit

nimic ca

s

fie

i om deplin. Centrul cel
nu numai
al naturii

oarecum acesta s- a deplasat în centrul unitii mai largi, fr ca partea de substan respectiv fi pierdut ceva din caracterul ei. Trebuina ei de micare, felurile ei de lucrare, nu sînt anihilate, dar nu se mai diriguiesc dintr-un centru propriu, ci din centrul întregului. Acest centru al întregului a asumat i funciunea de centru i de diriguitor al prii. Iar centrul acesta al unitii mai mari nu trebuinele de manifestare a prii, ci primete i caracteristicile de centru al ei. Legile fizice crora le-ar fi supus materia trupului nostru, cînd ar sta de sine, sînt simite de subiectul întreg al fiinei noastre odat ce materia este luat în fiina noastr. Actele de mîncare i de schimbare a materiei trupului nostru sînt acte ale aceluiai unic centru din noi, odat ce trupul face parte din aceast unitate. Dei subiectul din noi e de origine spiritual, s-a fcut aidoma unui centru material în ce privete materia din noi, a luat chipul lui, dei la baza sa este de caracter spiritual. Desigur trupul încearc, prin faptul are un centru comun cu natura spiritual din noi, o spiritualizare, o acordare a lui cu o ordine mai înalt. Dar natura lui nu sufer nici o schimbare.

nu mai are centrul micrilor în sine,

unic din El

a

primit toate însuirile unui centru
ci

s

dumnezeieti,
în El

i

al naturii

omeneti. Natura

omeneasc i-a

avut

toat dezvoltarea pe care o are de cîte ori ajunge la starea de Dar virtuile ei de ipostas nu se validau dintr-un centru deosebit al ei, ci din centrul comun. Acela era centru dumnezeiesc
ipostas.

înbu

i centru omenesc în acelai timp. Toat deosebirea lui Iisus ca om de ceilali oameni st în faptul

c

El este

om nu ca centru deosebit, separat, ci, ca centru omenesc
el

este

i

centru dumnezeiesc în acelai timp. La

avem minunea

c

un centru al naturii i al activitii omeneti existenei i al întregii puteri. Omenitatea nu se rotunjete în El ca realitate de sine stttoare, ci în cadrele divinitii. Pcatul omenesc
este în acelai timp centru

c

c

a slbit la extrem stau în faptul ca izvor de via al ei, din prea marea tendin dupâ autonomie, i-a accentuat tendina spre starea de ipostas propriu pîn la ieirea din ascultarea de Dumnezeu. Pentru restabilirea din nou a legturii ei cu Dumnezeu a fost potrivit ca una din rotunjirile ei s-i aib centrul înluntrul lui Dumnezeu, identificat cu un centru ipostatic al dumnezeirii. Toat natura omeneasc a încercat prin aceasta o deplasare a centrului ei din afar de
nefericirea naturii

i

umane

c

legturile cu divinitatea,

simte, se

mic etc;
i

de aceea,

însuirile trupeti, ca

i

cele sufleteti
ei.

compun

proprietatea neatins a fiecrei persoane, intra în determinarea

i totui, cu toat
fiecare îi

unirea strîns, indivizibil a celor

dou

firi

într-o personalitate

omeneasc,
fiine aparte,

se Dumnezeu înluntrul lui Dumnezeu. Ea n-a mai putut continua rostogoleasc pe panta nefiinei, a înstrinrii de Dumnezeu, odat

s

pstreaz
contopi

integritatea ei

independenta relativ, ca

dou

fr

a se

ce centrul unei individualizri a
ipostatice ale dumnezeirii.

ei

este identic cu unul din centrele

i a se amesteca una cu alta. Ce-i trupesc în om rmîne trupesc sau material rmîne spiritual i numai omul, « eul » lui este unirea unuia i a altuia, fr a se gsi pe deplin în unul sau în altul, rmînînd mai presus de unui i de altul, îns servind ca punct sau centru al unirii i al celor trupeti i al celor spirituale. Punei
i
ce-i spiritual în locul « eului »
sufletului,

omenesc

« Eul »

dumnezeiesc sau persoana Cuvîntului,
omenirea,

în locui

Dumnezeirea,

în locul trupului,

i analogia aceasta

taina întruprii în
totul

aa msur,

c ea, aproape, îi va pierde înfiarea unei
".

v va lumina
taine,
voi,

cu
II,

neptruns

pentru raiune

învtura cretin în expunere
1936, 586-7.

apologetic,

trad.

de erghie Bejan

i Const. Tomescu, Chiinu,

Intre oameni a pit un om al crui centru nu mai este afar de Dumenzeu, ci în Dumnezeu sau însui Dumnezeu. Relaiile celorlali oameni cu acest semen nu mai înseamn relaii trite în afar de Dumnezeu, ci relaii cu Dumnezeu însui. Dintr-un centru ipostatic omenesc se revars toat puterea de înlare a omenirii spre Dumnezeu. întrucrt acest centru ipostatic are o putere de atracie spre bine prin care depete toate centrele pur omeneti, el este

117 116

oarecum
centru

centrul omenirii. în mijlocul omenirii s-a plasat
cîtigat, în regiunea ei

dumnezeiesc. Omenirea i-a
în nici

un centru ontologic, un

omeneasc
virtuile ei
divin.

poate deveni un transparent al naturii divine i, prin de-a forma ipostas, poate deveni revelatoarea ipostasului

i acest centru este Dumnezeu-Cuvîntul.
un caz
teoria
lui

Serghei Bulgakov, care distinge

subiectul

de natur, ca o alt
fi

parte substanial,
luat

nu poate fi admis,
Iar

cci,
teza

în

acest caz, lisus Hristos n-ar fi

omenitatea în întregime.

se poate revela ca ipostas omenesc în acelai timp sau, manifestîndu-se ca ipostas omenesc, se poate manifesta totodat ca ipostas divin. Ipostasul omenesc se arat astfel
în general, ipostasul divin
în lumina întruprii Logosului
creat, al ipostasului divin
1
.

c subiectul din om ar

o frîm necreat din fiina divin este

ca o paralel din

alt

plan, din planul

o fantezie care face de neîneles cderea omului în pcat i trebuina
lui

dup mîntuire.
în

Am subliniat c ipostasul divin, ca i ipostasul omenesc, stau,
mod
principal, în intenionalitate

Pe aceast teorie el i-a înlat viziunea despre o restabilire i o desvîrire a legturii intime între Logos ca purttor al Sofiei

spre comuniune i, din

aceast

pricin, ele dispun

de

cuvînt,

ba

chiar sînt

ca atare

cuvînt, ipostasul

i lume ca Sofia creat, întrucît purttorul Sofiei necreate a devenit i purttorul Sofiei create. De la început lumea a fost creat
necreate

1

Desigur, prin aceasta

nu voim

s transformm misterul

unirii naturii

divine

i

dup chipul Sofiei necreate, iar omul,
i
al

ca subiect
al

al naturii

omeneti

cosmosului este chipul Logosului,
modelul necreat

subiectului naturii divine.

umane în ippsasul Logosului, într-un fenomen natural. Pentru S. Bulgakov întruparea celorlali ini Fiului lui Dumnezeu aprpape nu reprezint nimic deosebit de naterea
umani. E aceeai împreunare a unui ipostas divin cu o natur uman, care se întîmpl naturii. în plus, la naterea fiecrui om. întruparea se încadreaz în seria evenimentelor ea este un moment necesar în procesul de apropiere între Sofia necreat i Sofia creat.

Prin întrupare, Logosul vine întru ale Sale
Sofii,

sau unete intim cele

dou

i

copia creat.

Dar viziunea unei intime
întrupare între

i

universale legturi restabilite prin
respectiv

Dumnezeu i omenitate,

cosmosul creat, nu

are lips de teoria caracterului necreat al ipostasurilor omeneti. între

Bulgakov aduce aminte de Leonjie de Bizan, care a stabilit o paralel exact între împreunarea sufletului cu trupul omenesc într-un ipostas i între sufletul împreunarea divinitjii i umanitii în ipostasul lui lisus Hristos. El spunea i trupul sînt dou substane perfecte, ce pot preexista independent, nu se cer una
Prin aceasta S.

c

i Logosul divin i între natura lor i natura divin poate afirmat o conformitate originar i poate avea loc o apropiere maxim i numai pe baza faptului c omenirea a fost fcut astfel ca s aib
ele
fi

dup alta, nu sînt fcute una pentru alta, deci avem i în eu dou naturi care în cele dou substane, împreunare dau un ipostas. Maxim Mrturisitorul a reliefat suficiente lorînselor, sufletul i corpul, din care se constituie omul, nu sînt complete i urmare, o natur, o natur compus. E o ci sînt fcute pentru a se întregi, dînd.prin

c

drept centru pe Dumnezeu, lucru ce s-a realizat deplin sau s-a
restabilit prin rolul

necesitate interioar care le

aduce

la

împreunare. La om, sufletul
el

i corpul formeaz o
ca
atare, toate

de centru

ipostatic al naturii

omeneti ce i

l-a luat

singur natur i,

prin faptul

c

în

aceast împreunare

este un exemplar dintr-o

Logosul .divin
posibil

divin.

specie, prin urmare, face parte din ordinea existenelor naturale, care,

Fr o conformitate originar a
i

naturii omeneti cu natura a ipostasului omenesc cu ipostasul Logosului n-ar fi fost ca cele dou naturi se împreune atîî de mult încît aib

reprezint o natur a

lor.

Divinitatea

îns dou naturi pentru faptul
întreg

c

umanitatea împreunate în lisus Hristos rmîn nu e în ele o necesitate intrinsec de-a se uni într-un

i

s

un centru comun,
elementari a

iar centrul ipostatic

dumnezeiesc

s s poat ine i
printr-o

i

lisus Hristos

nu este un exemplar

Hristos, ca ipostas constatator din

dintr-o specie. O mare diferen între lisus dou naturi i oameni, este c împreunarea naturilor
:

locul unui centru

omenesc.

Printr-un obiect

sau

for

se produce în urma unui act de libertate deplin, nu în virtutea unei legi. V. Grumel L'union hypostatique et la comparaison de l'âme et du corp chez Leonce du Byzance etsaint Maxime le Confesseur, în Echos d'Orient, 1926, p. 392-406. Deci conformitatea
omenirii cu dumnezeirea, capacitatea ei de-a se face
divin,

naturii

Dumnezeu nu

s-ar putea revela

Obiectul sau fora naturii nu au o conformitate cu
ochiul, cuvîntul

ca ipostas. Dumnezeu. Sufletul,
ochi, cuvît ale
lui

natur

revelatoare

nu trebuie îneleas

în sensul exagerat

c

ar exista chiar

a ipostasului o necesitate pentru

omenesc

pot deveni

suflet,

aceast împreunare.

Dumnezeu-Cuvîntul, prin care

s se

reveleze direct. Natura

118

119

"

al

doilea divin fiind Cuvîntul prin

excelen,

iar ipostasurile

umane,
în

cuvinte

dup
i

manifestîndu-Se prin toate elementele
în

ei,

artîndu-Se astfel qa

om i

chipul Logosului divin. Ipostasul al doilea divin,

devenind

ipostas

uman, n-a fcut altceva

decft

s

acelai timp chiar prin ele ca Dumnezeu.
Cuvîntul

aduc

omenesc, ca expresie a

centrului naturii

umane, ca
acelai

regiunea accesibil oamenilor intenionalitatea spre comuniune care

esena Sa, intenionalitate uman. i
constituie

îmbrace intenionalitatea Sa în a fcut aceasta întrucît a luat ca mijloace

s

destinuire prin

excelen a ipostasului uman,

este

la îisus în divin.

timp Cuvîntul dumnezeiesc, ca artare a ipostasului
Desigur,

de manifestare
ci

ale Sale elementele

Prin natura

omeneti. omeneasc,'lisus Hristos nu se arat numai ca om,

exterioar,
Lui

ci

nu e vorba de sonoritate, care e numai îmbrcminte de intenionalitatea ultim care este în fiecare cuvînt al
în

divin

i ca Dumnezeu. Identitatea ipostasului celor dou naturi nu const numai în aceea unul i acelai subiect se arat ca Dumnezeu prin natura dumnezeiasc i ca om prin cea' omeneasc, ci deodat ipostasul cel unic se arat i ca Dumnezeu i ca om prin fiecare din

i uman
lui

acelai timp. Dintr-un centru ultim comun

c

pornete

cuvîntul

Din centrul acela

i dumnezeiesc i omenesc. comun pornesc toate manifestrile dumnezeieti i
lisus Hristos, fiind
naturii

se pun în micare toate ale
instrumente

omeneti, cele dumnezeieti

prin

naturile Saîe.

creia

ipostasului considerat

Acesta este înelesul comunicrii însuirilor în baza ca Dumnezeu se atribuie însuiri i
i

activiti omeneti i viceversa. Iar aceasta se bazeaz, propriu-zis, pe

nedesprirea

firilor

în unitatea

aceluiai ipostas. Ipostasul ce se

arat

prin elementele naturii
(

omeneti se "arat deodat cu
)

omeneti i cele omeneti încrcate de elementul dumnezeiesc. „ Ptimea dumnezeiete, zicea Sf. Maxim Mrturisitorul, cci suferea de bunvoie, deoarece nu era om simplu i svîrea minuni omenete, cci le svîrea prin trup, deoarece nu era Dumnezeu dezvluit " ( yvfivo, Beai, Migne, P.G. 91 1 05 B ). Hans Urs von Balthasar are dreptate cînd vede în formula
;
,

caracteristicile

deci cu natura

Aceasta
adecvat

înseamn îns
al lui

c natura omeneasc este un transparent
dup
chipul dumnezeirii
1
.

Sale dumnezeieti

i

viceversa.

ehristologic, stabilit la Sinodul din Calcedon, prima apariie a
factorului

persoan în contiina
chip

filosofic a omenirii

ia

raportului

Dumnezeu, este

Centrul

se poate face i centrul naturii umane, ca o anuleze pe aceasta i ca se ascund pe Sine. Natura uman îi poate avea un centru comun cu natura divin. o deplasare
naturii divine

fr

s

fr

s

su

cu

fiina, rezolvat în

just,

îns mai

mult printr-o intuiie

i

afirmare global decft printr-o precizare detaliat. Fiîosofia greac nu

Fr

cunoscuse

decft

acestei dimensiuni

nici o coborîre din caracterul dumnezeiesc al Su, un centru al naturii dumnezeieti devine i centru ai naturii omeneti, primind toate atributele ei,

din mijlocul naturii Sale divine,

fr

dimensiunea naturii, a fiinei. Numai în cadrui nu se putea gsi îns o satisfctoare explicare
lisus Hristos,

a

uniunii celor

dou naturi în

o explicare a

faptului

c

El este

i Dumnezeu i om în acelai timp.

Unirea între

Dumnezeu

i lume în Hristos nu se putea exprima printr-o filosofie pur a «fiinei»
(

dureri eine reine «
« fizic
»,

Wesens » - philosophie ). Se afirma aceast unire

Sofronie, patriarhul Ierusalimului, spune „ Is, qui hominem ab initio piasmav'rt 1 ipsumque ad propriam suam imaginem condidit, non alia ratione hominem salvandum propriamque imaginem redimendam ssse iudicat quam si ipse natura fiat homo, propriamque imaginem proprium suum efficiat indumentum " „ îi face chipul propriu
:

ontic » ( evaxn ovaiwdtj,, bvoxnt, 'pvm%rj), urmarea era amestecarea celor doi poli într-o fiin nou; se cuta o evitare a acestei amestecri, se ajungea doar la o unitate accidental,
ca ca
«

exterioar,
(

moral

prjntr-o relaie spiritual între cele

dou naturi

(

vemînt

propriu

"

).

Or.

II.

in S.S.

Deiparae Ann, P. G. 87,
"

col.

Georgius^Cosma, De „ Oeconomia Hierosolymitanum, Roma, 1*940, p. 86.

incarnationis

secundum

3233 C- 3236 A. a. S. Sophronium

Op. c.

p. 199). Monofizitismui

i nestorianismul au greit tocmai prin
naturi,
ie

faptul

c n-au vzut altceva afar de

afar de dimensiunea

filosoftei

greceti i, deci, sau au trebuit

s in desprite sau s

le

contopeasc. La Calcedon s-a afirmat o dimesiune deosebit, un

120

121

al treilea

factor

pe de alt parte, nu a fost vzut ca ceva venit din afar de naturi, ca o noutate esenial, care întregeasc natura, ci ca o cretere din natur, ca o realizare a ei, ca o nou treapt a realitii dezvoltate din fiin. Calcedonul a anticipat dezvoltarea filosofic ulterioar care a
al treilea factor,

lorfr

s se contopeasc. Dar acest

fa de cele dou naturi, în care s se realizeze unirea

De
subiectul,

fapt,

actele

de voin

i

lucrrile, al

cror agent este

nu ar avea

rost

dac subiectul
cu

nu ar avea tendina

s se
i

s

manifeste altora
prin lucrrile
lui.

i

s

intre în raport

alii prin

actele voluntare
:

Din cele

dou caracteristici

ale subiectului a avea

o natur i a lucra prin ea,
decrt în scopul celei

adic a se manifesta, prima nu are un rost de-a doua, cci altfel natura ar conceput ca
fi

contiina neidentitii dintre ordinea fiinialului i existenialului. „ Cu un fel de siguran vizionar e fixat o formul
ajuns
la

ceva

static,

nu ar exista putina de-a se
nu poate
fi

voi

i

lucra prin ea. Scopul

subiectului

nici

numai acela de a-i exercita voina

i

care abia ulterior îi va descoperi toate sensurile
Balthasar, p.
adîncit

"

(

H.U. von

198 ). Leonie de Bizan i Maxim Mrturisitorul au mai mult albia sensului just al acestei noi dimensiuni j a raportului ei cu dimensiunea fiinei. Filosofia ulterioar, dei n-a mat putut ocoleasc problema persoanei ca realitate deosebit de fiin, ca form concret necesar a fiinei spirituale, s-a zbtut

lucrarea asupra naturii sale, cci în acest caz ar trebui ca voina i lucrarea s-i aib originea în ubjct i nuîiinatur ca atare. Ea ar
trebui

i

s
în

fie

obiect pasiv, cu totul la dispoziia subiectului.

s

s

caute alte determinri ale
l-a

ei.

A identificat subiectul cu contiina sau

o voin i o lucrare de autoperfecionare, arat c, principial, voina i lucrarea, care in de definiia oricrei naturi, au un scop tranzitiv, de susinere a raportului
lucrare, iar
i

afar de aceasta, faptul lui Dumnezeu nu se pot

ci

în

Dumnezeu

este

voin i

atribui

timpul mai

un factor misterios cobortt din afar în natur. Dar nou pare a fi lichidat toate aceste peregrinri pe drumuri strine. Ludwig Klages, filosofia existenial, filosofia francez
considerat
realitate
ei

între diferitele

existene. Naturile nespirituale sînt inute în acest
Subiectul,

raport prin
libertatea în

legi.

ca ipostas

al naturilor spirituale,

aduce

determinarea raportului

su cu alte realiti, îns, în fond

contemporan se întorc atrt la accentuarea persoanei ca ontologic deosebit de fiin, cit i la considerarea
concretizare

ca o

i realizare a fiinei.
alt

Am

struit în

capitol

asupra

faptului

c subiectul este o
Nu
este oare o

intenionalitate orientat spre alte subiecte.
contrazicere între

definiie i cele spuse în capitolul acesta despre persoan ? Contrazicerea nu se vdete nicieri, cci în capitolul acesta nu s-a spus ce este subiectul, ci numai s-a artat

aceast

de subiect al ipostasului, dup ce s-a evideniat acest grad de existen crete din natur însi prin rotunjirea ei într-un întreg de sine stttor. S-a artat ipostasul e subiect, adic
caracterul

c

c

regizorul puterilor naturii, dar

nus-a

determinat mai de aproape

pe însui caracterul fiinei. Aceste consideraii ne ajut ne i mai mult seama despre adevrul caracterului pluriipostatic al lui Dumnezeu. Fiina lui Dumnezeu nu poate fi fr voin i lucrare. Ar fi o realitate static i neputincioas. Voina i lucrarea ei îns nu pot implica pentru Dumnezeu o sil de-a se raporta la ceva din afar de El, pci aceasta ar însemn creeze din El trebuie veci. Pe de alt parte, voina i lucrarea fiinei Sale nu pot exista nici degeaba, nici câ mijloace de autoperfecionare. Voina i lucrarea, ca manifestri eterne, nu pot concepute în chip demn de Dumnezeu decît cu rostul de manifestri interipostatice. Lucrarea cea venic a lui Dumnezeu este iubirea
acest raport e întemeiat

s

dm

c

s
fi

sensul, rostul subiectului.

între cele trei

persoane.
al lucrrii fiinei

Sensul acesta

ni

se pare a

fi,

în

mod

principal,

tocmai
al

Rostul acesta etern

divine este rostul eminent

intenionalitatea spre comuniune, încît aceasta este o determinare mai de aproape a subiectului sau a ipostasului.

aa

lucrrilor tuturor subiectelor :activarea intenionalitii spre

comuniune. Intenionalitatea spre comuniune cu semenii este, prin

122

123

.

urmare, tendina fundamental a subiectului

i trirea în comuniune

înseamn plinirea lui

1
.

prin ipostasui divina-

omenesc. Ca ipostas divino-omenesc,

lisus

Structura aceasta a întregii naturi, repartizat în genuri, specii

i

realizat prin ipostasuri arat

c Dumnezeu a creat-o pentru a
iubirii
.

forma un întreg armonic, prezidat de omenire, ca împrie a manifestat între membrii ei i între ei i Dumnezeu2
dezordine

Pcatul, care const în egoism ptima, a produs între oameni

i anarhie în loc de

Sa ca om, libertatea naturii omeneti pe care o reprezint. Dar aceast libertate a Sa ca om se orienteaz întru totul dup voia Sa ca Dumnezeu i abia aceasta este condiia deplinei liberti omeneti, lisus Hristos este îns zaua prin care întreaga omenire e repus într-o legtur virtual cu Dumnezeu, contribuie la activarea rmînînd pe seama fiecrui ins datoria
experiaz
la tot

pasul

i

libertatea

s

unificare în dragoste.

acestei legturi, pentru

a

restabili ipostasui

su

în rostul firesc al

dumnezeiesc a început opera de adunare a omenirii într-o împrie a dragostei. Fcînd ca un centru
Prin întruparea Sa, Cuvîntui
ipostatic al ei

intenionalitii depline

dup

comuniune cu Dumnezeu i

prin

s coincid cu

un centru

ipostatic al dumnezeirii,

lucrarea naturii omeneti e repus în cadrul persoanei Sale pe linia de manifestare a celei mai depline intimiti cu Dumnezeu i intenionaliti dup comuniunea cu semenii. Ipostasui divino-omenesc nu dirijeaz lucrarea naturii omeneti decît aa cum ar trebui i-o dirijeze orice ipostas în comuniune desvîrit cu Dumnezeu i cu semenii. Libertatea naturii omeneti din lisus Hrîstos nu e strîmtorat cîtui de puin, ci consimte cu toat conducerea ei

Dumnezeu cu semenii. Legtura aceasta cu Dumnezeu, în care întreaga omenire este

aezat prin lisus Hristos,
ci

este o realitate

nu are numai un caracter „ fizic "," organic, produs i susinut prin fora spiritual a

Dumnezeu-Omului. Intenionalitatea
Subiectul

dup

comuniune e dragoste.
natura tinde

s

const în manifestarea dragostei, dar însi spre aceast manifestare a dragostei.
Logosul divin este subiectul cel mai deplin

i

aceasta

înseamn

M. HEIDEGGER, determinînd structura fundamental a persoanei, a subiectului 1 ca Exfstenz spre deosebire de Vorhandenheit, vede caracteristica existentei în neputina de-a fi o entitate închis în sine, ci de-a se afla într-o continu lansare înaintea
sa si spre cele din lumea în care triete. Subiectul îl exprimm în propoziia „ eu cuget", " sau „ eu lucrez ", dar totdeauna „ eu cuget la ceva „ eu lucrez ceva ". Prin acestea se recunoate.în fond, aceeai
subiectului.

El e cea mai intensiv i mai ptrunztoare dragoste. Fcîndu- Se om, coborîndu-i intensitatea dragostei Sale între nu se subiectele omeneti, nu au putut mcar unele dintre ele resimt de eficacitatea acesteia. în acelai timp,s-a ivit un ipostas

c

s

omenesc
centru

care intenionalitatea dup comuniune a atins intensitatea suprem, fcînd pe oameni s-l simt ca pe adevratul
în

tendin spre comuniune, care constituie inima Kant vermied zwar die Abschnurung des Ichs vom Denken, ohne jedech

de atracie

al lor.

das

« Ich denke » selbst in seinem vollen Wesensbestande als « ich denke etwas » anzusetzen und vor aliem ohne die ontologîsche « Voraussetzung »fur das « Ich denke etwas » als Grundbestimmtheit des Selbstes zu sehen... Wird darunter (das « Etwas »
)

O nou privire în adîncul de adevr al dogmei despre uniunea
ipostatic ne-o prilejuiesc luminile ce
le

arunc asupra

realitii, în
el,

genere, gîndirea filosofului francez Louis Lavelle. i,
( actul,
îi

dup

lucrarea

verstanden ein innerweltliches Seiendes, dann

liegt darin

unausgesprochen die

Voraussetzung von WeK; und gerade dieses Phariomen bestimmt die Seinsverfassung des Ichs mit... Das Ich-sagen meint das Seiende, das je ich bin als « Ich bin in einer
Welt »
",

op.

c.

p/321
lui

Cum spune el ) nu e adus de subiect, ci subiectul o gsete disponibil pentru a face uz de ea cum voiete. Ea e a Totului din care insul face parte. „ Indivizii, zice el, dei pstreaz într-o msur
oarecare
care
îi

2

Din concepia monotelit sau din cea a
concluzie,

S.

Bulgakov nu poate rezulta o
în

iniiativa, sînt

totui depozitarii

i

instrumnetele unei puteri
actul
(

asemenea
realitii.

dac

subiectul e venit din

afar

natur

i

nu-i primete
în

depete. Se

va spune atunci

c

lucrarea

)

este

lucrarea din ea. Lucrarea, ca tensiune tranzitiv, nu e

înrdcinat

însi

natura

proprietatea ianlienabil a contiinei individuale

i

c,în loc de-a

confunda totul, trebuie

s considerm c

actul constitutiv al fiecrei

contiine este separat de toate

celelalte ?

Dar

i

aci trebuie

s ne

124

125

pzim de o

iluzie.

Fiecare ins

ia în

posesiune actul
" (

i

dispune de

ei

i în mod limitat aceeai lucrare potenial disponibil în el,
indivizii.

ca în toi

printr-o iniiativ care-i este proprie

De l'Acte,

p.

82 ).

Actul,

dac

Fiecare

pune

în lucrare fondul

comun

aflat la

dispoziia

se poate spune aa, e capabil de
noastre particulare s-l

toate,

dar este propriu contiinei
(p. 83).

tuturor.

fac capabil de vreun lucru anumit " Parc auzim pe Maxim Mrturisitorul declarînd „ Nu este lucru a voi i a voi într-un anume fel ". Sau mai spune Lavelîe
:

acelai
:

Actul
i-l

c

De aceea, exist la fiecare ins sentimentul de responsabilitate nu numai pentru soarta sa, ci pentru a lumii întregi, dîndu-i seama prin lucrarea lui produce sau poate produce modificri în întregul
existenei create
Fiul lui
1
.

prin care cuget... este

independent de coninutul însui pe care
ins particular. Trebuie,

dau

i care face din mine un
eu
nu-i

s

fr îndoial, ca
îl

fiu

cel ce-l îndeplinesc,

dar aceast îndeplinire, care

face

al

meu,

schimb natura i nu-l epuizeaz " ( p. 86 ). „ Odat ce este

asumat prin iniiativa ta i a mea, actul produce atrt autonomia noastr proprie cft i deosebirile noastre ( care nu rezult numai din natura noastr individual, ci i din exerciiul însui al libertii
noastre)
" (p.

Dumnezeu, fcîndu-Se om, a devenit unul din agenii interni ai acestui fond comun de eficacitate uman. El a devenit chiar în agentul central de activare a fondului comun uman, prin faptul dumnezeiesc, nu e purtat de nici o tendin egoist El subiectul, fiind centrifugal. El a dirijat pe drumul cel drept vastul tezaur de energie

c

al naturii

86).

i dup Lavelle subiectul nu aduce o entitate nou, ci e numai modul de împropriere i de activare autonom a unei puteri generale, a naturii, cum spunem noi, conform cu formula
Deci,
îi

d impulsul mai de pe lume.se Toate subiectele omeneti, comun de energie uman impulsul i de îndrumarea ce-o d
omeneti i
i-a

dat i-i

cel

considerabil.

cîte vin

resimt

fondului

acest agent divino-omenesc
purtat

al ei.

Valul energiei spirituale cosmice,

dogmatic. Tocmai de aceea subiectul nu aduce nici lucrarea, ci aceasta este a naturii, respectiv a naturilor cînd vorbim de lisus
Hristos.

Dar,

abstrgînd de acestea, din concepia
alte concluzii

lui

Lavelle mai
eî,

de nenumrate subiecte create, e purtat cu o deosebit de Subiectul divin, strbtîndu-l de energia divin i transfigurîndu-l, înfptuind cea mai intim apropiere i întreptrundere între Dumnezeu i creaiunea Sa, care este scopul ultim al întruprii Fiului lui Dumnezeu.
eficacitate

rezult

i

de ordin mai

general.

Dup

reafitaîea

ultim este un Act etern
absolut, ci

i

indivizibil,

ce lucreaz nu numai pe plan
în toi indivizii,

st i

ca disponibilitate

actualizeze

dup posibilitile lor limitate.
rectifica

ca acetia s-l Este aceeai esen divin,
1 „

indivizibil, în toate subiectele.

On

peut dire que, dans

l'unite

vivante

de

ma

conscience, je fais deja

Noi

vom

acest caracter panteist
la

al

concepiei sale
-

l'experience d'un acte qui, â travers des operations particulieres susceptibles
repeter,

de se
",

adaptînd-o formulei de
natura

Sinoadele IV

i

VI

ecumenice. în toat

de se

mddifier,

de

s'enrichir,

tâmoigne de son
ii

identitâ toujours disponible et

uman

me nfontre qu'il est participante par moi comme
c. p.

est

donc

participable partous

op.

exist aceeai indivizibil potenialitate de lucrare

89.

Notre responsabilii â l'âgarde de
ii

l'âtre total

est

un temoignage en faveur
l'univers

-

devenit activ în diferite moduri prin subiectele concrete omeneti susinut permanent prin voina i lucrarea divin. De la Actul

de son
la

unite;

n'y

a point

d'âtre particulier qui
le

ne se sente comptable de
ii

entier, qui n'ait

en reserve une idee qui
sent
qu'il doit

represente, un ideal auquel
la

entreprend de
tous

nu sînt una. Lucrarea divin nu e una cu lucrarea naturii umane, dar ea o constituie i o susine i pe aceasta din urm, care e una i aceeai
divinitii la Actul naturii
trecere. Ele
în toi indivizii. Fiecare subiect

umane exist o

conformer;

ii

prendre en main

charge

mame de

la creation...

Ies

gestes que nous faisons modelent tour â tour toutes Ies formes du

reel, Ies

multiplient, Ies transforment et

prennent leur part de responsabilite dans

l'acte

meme

qui Ies

a creees

"
(

p.

90-91

).

omenesc actualizeaz în forme proprii

126

127

2.

Problema chenozei
taine

tuturor

e doctrina

lui

Luther despre putina ca natura

omeneasc s primeasc

însuirile dumnezeieti. Dar toi

in

la

neschimbabilitatea naturii dumnezeieti. Teoriile

Un aspect
a
fost

chenotice propriu-zise, acele care vorbesc de o retsrîngere a naturii dumnezeieti
al marii

a întruprii este acela

al

modului

cum
Este

însi

primit natura

omeneasc

în subiectul divin al Logosului. Al

doilea aspect este acela al

potrivirii

Logosului pentru acest

rol.

marea problem a chenozei, a umilirii, a smeririi, a dezbrcrii de putere i de mrire a Fiului lui Dumnezeu pentru a fi subiect pe msura naturii omeneti. S-a artat Logosul, ca purttor al posibilitilor omeneti i ca lucrtor prin ele, apare mai smerit. în acelai timp, El poart îns i puterile dumnezeieti, activînd prin ele. Cum e posibil ca unu! i acelai subiect fie în fiecare clip smerit i plin de slav, manifestîndu-Se în lucrri mrginite i în puteri

c

Dup el, nu mai are una cu natura dumnezeiasc, neschimbat i una cu natura omeneasc smerit, ci numai o form de via. Natura dumnezeiasc a renunat la unele însuiri fie de tot, fie numai la uzul lor, pentru ca Logosui se transpun total în form de via omeneasc. Dup G. Thomasius, chenoza este o benevol automrginire a Logosului, renunînd la actualizarea
prin întrupare,

încep din veacul 19, cu Qottfried Thorriasius.

Logosul

dou

forme de

via dup

întrupare,

s

însuirilor Sale în care se

manifest drept Creator

i Domn

al lumii

:

atotputernicia,

s

Nu renun îns la fiina dumnezeiasc. în Logos nu mai exist de la întrupare dou contiine, ci numai una divin-omeneasc, în dezvoltare. „ Precum crete treptat contiina naturii Sale interne, se dezvluie deodat contiina
atotprezena, atoîtiina.
îi
I

filiaiunii

sale divine,

a

raportului

Su cu Tatl i a chemrii Sale ca Mîntuitor al lumii,
înrudirii

aa

cum

în decursul dezvoltrii noastre naturale, spirituale,

nemrginite ? Cum este în una i aceeai clip

de pild, ca unul i acelai subiect în cunoatere i nemrginit ? Nemrginirea cunoaterii nu topete în lumina ei orbitoare cercul de
posibil,
fie

contiina de noi înine, contiina
noastre

noastre cu

ne rsare, deodat cu Dumnezeu i a destinaiei
" în

s

mrginit

pmînteti "(„

Ein

Bertrag
",

zur
IX,

kirchlichen Christologie
p. 263, la

„Zeitschriftfur

Protestantismus und Kirche

Bând

1845,

Bensow,

p. 49). Teorii înrudite

reprezint Liebner, von Hofmann, Ebhard, Hahn, Gess, Delitzsch, Martensen,
:

etc.

O

întuneric din jurul cunoaterii mrginite ? 1

protestant
19-lea
2
.

Pentru rezolvarea acestei greuti s-au formulat în teologia teoriile chenotice pe care le întîlnim în tot veacul al
Azi în

)

Germania au
Dogmatica

fost

prsite. Se

gsesc îns
traci,

la

muli

1

H.

ANDRUTSOS,
luat

Bisericii

Ortodoxe rsritene,

rom., p. 19S-7.

meniune special merit doctrina lui Bensow Cel devenit om n-a renunat la nici o însuire dumnezeiasc, ci numai la forma de activare ( Bettigungsform a însuirilor ( p. 229 ) „ Chenoza const în aceea forma etern a activrii însuirilor e schimbat cu forma temporal, ceea ce implic, pentru posibilitatea dezvoltrii, o coborîre la starea de potenialitate " ( p. 282 ). Bensow vede fiina lui Dumnezeu în iubire. în sensul unei iubiri neschimbate trebuie îneleas neschimbabilitatea lui Dumnezeu, nu ca o rigiditate fizic. Atotputernicia înseamn puterea lui Dumnezeu
.

c

2

Termenul e
.

dup grecescul B%mmit>; s-a deertat, întrebuinat de Ap.
al

de-a face tot ce vrea. Cînd iubirea
Pavel
restrângere

gsete

c poate realiza un scop mai bine
Fiul iui

printr-o

a manifestrii de putere, ea o poate face
întrucît mîntuirea

în Filip, 2, 5-1 1

i aceasta înc este o manifestare
Dumnezeu

Primul reprezentant
lui

de însuirile naturii dumnezeieti, dar chenoza st în faptul natura omeneasc „ nu reveleaz mrirea dumnezeiasc pe care o ar, ci face numai un uz ascuns de ea " ( Bensow, Die Lehre von der Kenose, Leipzig, 1903, p. 19 ). în formula de Concordie aci se spune natura omeneasc a fcut numai un uz ascuns de însuirile divine de care s-a împrtit, aci „ Domnu! s-a dezbrcat i de uzul ascuns al în suirilor dumnezeieti druite naturii omeneti " ( Bensow, p. 23 ). Teologii din Giesen i Tubingen susineau în comun o dobîrsdire a însuirilor dumnezeieti de ctre natura omeneasc (xtna& ) §i în starea de umilire. Se deosebeau îns în ce privete prerea despre uzul fcut de ele. Cei din Giesen susineau o deertare de uz ( x^voxn Xptfoeoj ). Natura omeneasc are însuirile dumnezeieti, dar a renunat la activarea lor. Dar, dup natura dumnezeiasc,
lisus

susjinea

c

chenozei a se

fost

I.

Brenz

în

veacul

a' 16-lea. El

a

puterii

dumnezeieti.

omenitatea

Hristos

împrtete

omului cerea ca

s se fac

c

c

c

precum el, supratemporalitatea i supraspaialitatea Lui s-au schimbat cu forma de existen temporal i spaial. De altfel, supratemporalitatea lui Dumnezeu înseamn independena Lui de timp, nu neputina Lui de-a intra, dac vrea, în timp. Aceasta ar fi deism. La fel st i cu supraspaialitatea. Ea e numai posibilitatea independenei de spaiu, nu necesitatea. La atottiin, în fond, n-a renunat, numai s-a aezat într-o stare de ajungere la ea treptat ( p. 278-279 ). Ca temei general al acestei schimbri a formei de activare a însuirilor lui Dumnezeu sub conducerea i în slujba iubirii - care e fiina creat ca împrie a puterii, cu de împrie a slavei ( regnum potentiae - regnum gloriae ); numai la acest nivel oglindete adevrata fiin a iui Dumnezeu iubirea. Dar lumea nu s-a putut ridica la aceast stare din pricina pcatului. Pentru înlturare acestei piedici a venit Fiu! lui Dumnezeu. O împrie a puterii a rmas
lui

Dumnezeu

-

Bensow gsete
la

c lumea a
înalt, la

fost

destinaia de-a se ridica

ceva mai

starea

Logosul fcea uz de ele. Cei din Tubingen recunoteau un uz Xpfjoii, ( ) perpetuu de însuirile dumnezeieti în chip ascuns ( Bensow, p.27 ). Caracteristic

Restaurarea omului

128

129

teologi anglicani. La ortodoci, cel
teorii,

dintîi

care a împrumutat aceste
1
.

naturii

dumnezeieti. Ea este Sofia necreat. Dar afar de ea exist

care în fond se

aseamn foarte mult, este S. Bulgakov
al teoriei

Dm

i
ai

Sofia creat, care e universul creat, copie
interne. Fiul
iui

i

efect al lumii

un rezumat

acestuia,

mulumindu-ne cu

dumnezeeti

Dumnezeu,

prin întrupare,

a coborît

informaiunile plasate în note despre ceilali reprezentani
chenotismului.

Ea se refer atît

la

natura dumnezeiasc,

cft

i

la ipostasul al

doilea din Sfînta Treime.

Sofia necreat, viaa Sa dumnezeiasc, din starea ei de plenitudine integral manifestat din veci, în stadiul de devenire, de dezvoltare. A redus-o, prin urmare, în clipa naterii ca om, la momentul iniial al dezvoltrii, la o stare pur potenial, la starea de Prunc i dup viaa
Lui

Natura Cuvîntului, zice Bulgakov, ca

baz

a existenei

ipostatice

i

Hristos

". „

rmîne neschimbat i nemicorat i în Micorarea se refer nu la natur ( usia ), ci la norma de
izvor al vieii,
2,

dumnezeiasc, nu numai dup cea omeneasc. în viaa intern a Sfintei Treimi nu s-a schimbat
trei

prin

aceasta

nimic. Cele trei centre ipostatice continuînd

via potrivit naturii dumnezeieti (fiop<ptj, cum se spune în Filip.
5-11
),

cele

persoane continuînd

s existe i fiecare din s-i menin venica Ei relaie

de care s-a dezbrcat Hristos prin chipul, dei se afl într-o legtur reciproc, ca baza i consecina ei, totui pot fi desprite între ele " ( p. 262 ). „ Chipul " e slava, mrirea de care Fiul s-a dezbrcat, luînd „ chipul de rob ", norma de existen a fpturii, urmînd ca dup înviere s-i recapete iari slava ce-a avut-o mai înainte de-a fi lumea ( Io. 17, 5 ). Slava este Sofia, adic natura dumnezeiasc manifestat, descoperit Sie-i. Ea e bucuria i
la

chipul dumnezeiesc

întrupare.

De

aci

urmeaz

c natura i

personal cu celelalte dou, fericirea ce iradiaz din aceste relaii, de existe; Tatl se bucur de Fiul i de Duhul asemenea, continu existe ca Duhul Sfînt de Tatl i de Fiul, iar Fiul, continuînd Sfînt, persoan dumnezeiasc, iradiaz în mod obiectiv viaa i fericirea

s

s

dumnezeiasc. în sine viaa i fericirea dumnezeiasc a Fiului continu existe, dar El ca subiect n-o mai gust, pentru Sine ea a încetat. „ Slava i dumnezeirea în Sofia strlucesc dinaine de veci
cer pentru Sfînta Treime, totui,
cer,
al

s
în

De aceast bucurie i fericire s-a golit pe Sine Fiul. „ Fiul lui Dumnezeu se coboar din cer prsind viaa dumnezeiasc. Natura Sa dumnezeiasc pstreaz numai potena slavei, care va din nou actualizat la
dragostea dumnezeietilor persoane întreolalt.
fi

doilea ipostas, coborîndu-Se din

prsete aceast
«

strlucire. El pentru Sine n-o

mai

are, ci

primete înfiarea
îneles

robului, în libera
-

ascez a

chenozei. în acest

pmînteti ". în teologia ruseasc s-a dezvoltat în ultima vreme mult doctrina despre Sofia. Aceasta la Pr. Bulgakov însemneaz viaa dumnezeiasc, mrirea, slava Lui, ca manifestare intertreimic a
sfâritul vieii

lumea totdeauna. Dar

în acest imperiu al puterii, în

care se arat puterea

lui

Dumnezeu - care înseamn îns i o limitare a libertii omului - se întemeiaz acum o împrjie a harului; împria puterii trebuie purificat de iubire. De aceea, nu mai vine Dumnezeu în înfiarea puterii, ci a iubirii, care implic îns puterea, fiind ceva
superior
1

(

p.

282-283 ).

Op.c.

de veac » încetez de a mai avea pentru Sine dumnezeirea Sa: rmîne numai cu natura dumnezeirii, dar Slava ei " ( p. 253 ). Micorarea se refer îns i la ipostasul Cuvîntului. i lucrul acesta se poate înelege de la sine. Dac natura s-a micorat, ipostasul, care reprezint i poart natura, n-a putut rmîne în se întîmple aa. strlucirea lui deplin. Dar i din alt motiv a trebuit Natura omeneasc n-a putut crete ca natur omeneasc în cadrele unui ipostas atît de deosebit de ea cum e cel dumnezeiesc. De aceea, ipostasul sau eul divin, substituind în lisus Hristos ipostasul sau eul uman, S-a împuinat pîn la nivelul unui ipostas sau se fac în modul cel mai deplin i eu omenesc, ca substituirea
Pruncul tînr

Dumnezeu

dinainte

fr

s

s

firesc.

130

131

îpostasul se

manifest

în

contiina

euiui
el

La

om eul e
îl

despre sine însui.

cufundat în curentul devenirii;
el

apare

i

crete. Dar, în

Golgota

-

sacrificiul

zguduitor

-

s-a svîriî în cer,

cea de pe pmînt

i caracter supratemporai. Timpul nu-l produce, ci numai desfoar, actualizeaz. Eul exist i înainte de apariie ca subcontient i din subcontientul acesta mereu crete contiina, se precizeaz eul. Ca principiu entelechial, care conduce
are
îl

acelai timp,

e numai o

consecin fireasc a aceleia.
dumnezeiesc
posibil

dezvoltarea fiinei omeneti, e de
în

ia

început.

de ca din sîngele Fecioarei se formeze exact o natur omeneasc cu limitrile ei; pentru natura omeneasc El a însemnat un ipostas omenesc.
la

îpostasul

-a redus pîn

acel grad minim

eficien care face

s

noi sesizm aceast supratemporalitate a eului sau, mai bine zis, aceast supra- i subtemporalitate a lui. Noi îl sesizm ca spirit i

actul nostru

de contiin

Interesante consideraii se afl în cartea
privire la

Pr.

S.

Bulgakov cu

creterea,

{

la

dezvoltarea aurjrontiinei de
Lui

Dumnezeu

în

supus

devenirii

i

lisus HristOs.

Autocontiina
p.

se actualizeaz prin contiina

deasupra

ei.

omeneasc

"

247

}.

Aci

avem cea mai neîneleas i mai
al

La Dumnezeu, îns, ipostâsurile nu

sînt

supuse

devenirii.

Dar

zguduitoare auîomicorare a ipostasului venic dumnezeiesc
Logosului, care se

unul din ipostâsurile divine se face i îpostas tocmai în sensul renun la actualitatea

c

omenesc i anume permanent a contiinei
Eul Cuvîntului

scufund în vremelnicie i succesiune,
apele Letei

pentru ca

dup ce s- stins în subcontient, prin «petrecerea în sîngele Maicii»
-

sale, intrînd

i în aceast privin în curentul devenirii.
în fiina Lui acelai,

s

se

ridice din

rmîne, se înelege,

contiina, primind ca ea

s se dezvolte întocmai ca o contiin

dar îi potenializeaz

somnoroase a

copilului care

va

«

la suprafa, în faza contiinei crete » ( Le. 2, 40 ), ajungînd « la
Ef. 4,

msura creterii depline a lui
îi

Hrisîos » "(

13

), (

p.

260 ).

omeneasc.
» îpostasul al doilea se dezbrac pe Sine de dumnezeirea Sa, prsind-o, nu ca izvor al vieii inîeripostatice, ci caform de existen

Omul îi vede, luntric, eul su, ca fiind deasupra timpului, dei

desfoar
mai

coninutul în timp.
clar eul

luntric, tot

Su

de asemenea, îi vedea, dumnezeiesc. Dar nu printr-o contiin
lisus,
ci

înceteaz de a mai fi Dumnezeu El nu se mai refer acum ctre Tatl numai ca un ipostas de egal dumnezeire ( « Eu i Tatl una sînîem ), ci i ca unul care îî consider pe Tatl, Dumnezeul Su. Contiina paternitii Tatlui face ioc, e astupat de referina trimiterii de ctre Tatl " ( p. 257 ). Obiectv, în Sine, Fiul rmîne tot ipostas treimic i în aceeai relaie etern de nscut din Tatl, dar subiectiv, pentru Sine, El se dedic relaiei de asculttor Tatlui, de ipostas omenesc. In momentul eind se începe procesul întruprii, Fiu! deja e în stare de ipostas cu contiina i cu puterea scufundate în pur potent. De aceea, nu ef face conceperea, ci alt ipostas dumnezeiesc, Duhul Sfînt; nu El vine, ci e trimis. El numai începe a fi ( a fi actual, se înelege ). Actul de umilire, de împuinare, de deertare -* puterii i mririi s-a svîriî înainte de întrupare, în transcendent.
:

dumnezeiasc personal

Fiul

paralel cu cea

omeneasc,

tocmai prin aceasta.

îpostasul

pentru Sine i, de aceea,

omenesc
în

al lui lisus, « fiul teslarului »,

avînd rudenii pmînteti, este

ipostasul Logosului

»»

i acestea sînt taina i adîncui ce se descoper omeneasc treptat i fr încetare, odat cu creterea contiinei Lui omeneti, drept contiina i filiaiunea Lui dumnezeiasc. Dar aceast vedere a tainei filiaiunii Sale
contiina
Lui

dumnezeieti, aceast contiin de Dumnezeu nu suprimîn Hrisîos

contiina

Lui
în

lumineaz

temporal i omeneasc prin care i în care ea timp, ca un soare luntric ce. lumineaz geamul
".

contiinei empirice

„ Autocontiina ipostasului Pumnezeu-Omufui, rsrind din starea precontient i dezvoltîndu-se i precizîndu-se treptat, se deosebete, sigur, esenial de contiina omului obinuit. Totui,

dup tipul dezvoltrii, iposîasul divino-omenesc nu se deosebete de cel omenesc i Durnnezeu-Omul-esîe întradevr om în realitate, i
duhul fpostaîic

uman e prta de venicie i se vede pe Sine nu în

132 133

:

form de devenire, ci ca existen supratemporal... în acelai fel, i persoana omeneasc a lui lisus are contiina dumnezeirii Sale ipostatice, a ipostasului Su nedesprit de Tatl i de Duhul Sfînt,
dar contiina aceasta i-o cîtig nu numai printr-o vedere netemporal, ci i omenete, discursiv... Aceast contiin, prin care se tie pe Sine ca Logos prin prisma omeneasc i prin viaa omeneasc, nu în afar de ea i pe deasupra ei, nu e numai o

omeneti în ipostasul Logosului: dar dup ieirea lui lisus Hristos din stare de chenoz i trecerea în starea de slav prin înviere i înlare, cum e posibil continuarea însuirilor Lui omeneti ? Cci natura omeneasc nu se topete nici atunci în natura dumnezeiasc. Iar dac poate exista dup înlare natura omeneasc în Logos fr
chenoz, nu vedem
motivul pentru care n-ar putea

i

mai

înainte.

Bulgakov îns gîndete, în sens monofizit,

c

la înlarea la

cer lisus

autocontiin omeneasc sau numai una dumnezeiasc, ci e divino-omeneasc. Cu un cuvînt, Hristos e Dumnezeu-Om nu numai
în înelesul

c

în El sînt unite într-un ipostas

dou

naturi,

dumnezeiasc i omeneasc, ci i însui acest ipostas este, în urma unei astfel de uniri, de asemenea divino-omenesc unirea celor dou naturi strbate pînîn miezul Lui propriu " p.261-2 ). ( aceast automicorare, fr chenoz, prpastia dintre Dumnezeu i om n-ar fost învins nici în lisus Hristos. Numai prin
:

Fr

fi

aa gîndesc, se pare, toi chenoticii. Iar aceasta a lepdat trupul. e o învtur greit care face aprope de prisos întruparea Fiului lui Dumnezeu. ascultm mai bine Pentru a circumscrie problema e necesar graiul Sf Scripturi i al dogmei bisericeti. Ce ne spune Sf. Scriptur? Dei vorbete impresionant despre omenitatea real a lui lisus Hristos, atribuindu-l toate oboselile i durerile ei, nu mai puin clar testeaz despre dumnezeirea Lui, nu numai prin simpl afirmare, ca

i

s

.

chenoz dumnezeirea chenoz
natura

s-a putut coborî chiar în sînul omenitii, ca
ci

despre o

realitate dincolo

de

orice constatare, ci
ei.

i

prin certificarea

s-o înnobileze nu din exterior, ca pe un obiect,

dinuntru.

Fr

omenesc

n-ar

fi

putut suporta în strîns intimitate
i

despre o chenoz în sensul ce l-a dat teologia protestant în veacul 1 9, ca renunare din
manifestrii multora din însuirile
i

Aa

încît,

cu ea natura dumnezeiasc; ar fi ars, s-arf topit de prea marea putere a naturii dumnezeieti. Cum ar mai fi putut persista tiina mrginit

partea Fiului
divine,

lui

Dumnezeu
fi

la activarea

vreunora din însuirile Sale

nu poate
firi

vorba.

omeneasc în

acelai cap cu tiina

fr margini a

lui

Dumnezeu

?

dou
nu

sînt unite în Hristos

cele Dogma bisericeasc declar apoi ". Dei de aceast „ neschimbat

c

Sau neputinele omeneti în acelai

subiect cu atotputernicia Lui ?

dificultate

Dumnezeirea în lisus inspira persoana Lui divino - omeneasc i se

firea

scape cei mai muli chenotici, prin afirmarea caut dumnezeiasc s-a schimbat prin întruparea Logosolui,

s

c
ci

manifesta în msura în care natura omeneasc o putea primi i încpea, dar nu forînd asupra ei i nu în afar de ea i în aceasta se arat chenoz neîntrerupt, actual a dumnezeirii, care se msoar pe Sine dup cele omeneti " ( p. 265 ).
*
înainte

e bine implic o

s

de a purcede ia o examinare critic a acestei probleme remarcm pentru S. Bulgakov chenoz radical nu

forma de activare a însuirilor ei, totui.sensul acestei neschimbri e i „lucrarea" precizat de Sinodul al Vl-lea ecumenic prin adaosul fiecrei firi a rmas neschimbat Sf. Scriptur ne vorbete de fapt despre o umilire, despre o chenoz a Logosului, lsînd chiar la o parte mrturiile deplinei lui nu tie ziua judecii din omeniti. La Matei 13, 32 lisus declar

c

c

c

urm. La

Io.

17,

5

lisus

se

roag Tatlui:

i acum preamrete-m

dificultate

prea mare, dat

fiind

c,

dup

el,

ipostasul

omenesc înc e de
lisus Hristos.

esen divin ca i Logosul care l-a substituit în

putem pune întrebarea celor ce postuleaz o chenoz radical pentru a face posibil continuarea însuirilor
parte,

Pe de alt

pe mine Tat cu mrirea (<5o£a ) pe care am avut-o la Tine mai înainte de-a fi lumea ". Aadar, cere restituirea unei mriri pe care un timp n-a mai avut-o. Ap. Pavel spune la Cor. 8, 9 Hristos „ a srcit îmbogii cu srcia Lui *. Dar pentru voi bogat fiind, ca voi
II
:

sv

locul clasic al umilirii, al

împuinrii

Fiului

este la

Filip. 2,

5-1

1

134

135

Aceasta

s o cugetai
(

în voi ia fel

ca

i în

Hristos iisus care

fund în chipul

lui

Dumnezeu nu rpire a

socotit

Dumnezeu,
facindu-se

ci

»-a golit

k%imqev

)

pe

sine, chip

asemenea oamenilor. i aflîndu-se s-a smerit pe sine fcîndu-se asculttor pîn Sa moarte i înc moarte de cruce. De aceea, i Dumnezeu l-a preaînlat
el

întocmai ca de rob iuînd la înfiare ca un om"
fi

a

Dumnezeu se vedea în Iisus Hristos tocmai în criza complet omeneti. Nu în ceva pozitiv se arat în Iisus s-a apropiat de lume i îi vorbete Dumnezeu, ci în scoborîrea omenescului pîn la un gol care ne arat toat
Hristos,

susinînd

c

a oricrei

puteri

c

nimicnicia noastr. Dar
în timp. El

Dumnezeu e un X

dincolo de tot acest gol, deci nu e în
tot

istorie,

produce

i evideniaz

oamenilor criza a

ce exist omenesc

în iisus

i i-a druit lui nume mai presus de orice nume. Pentru caîn
iisus tot

lui

genunchiul
a!

s

{vjiepvxpmaev ) pe numele

Ceea ce E! ne arat în timp i în spaiu numai prin deznnejdea în care ne aeaz, ne deschide drum spre Dumnezeu, ni-l „ reveleaz " pe El. Pe de o parte.deci.o
Hristos.

se plece,

al

celor cereti

c Domn este

pmînteti i

i

al celor

radical chenoz, pe de alta,o alungare a
„ în Iisus

lui

Dumnezeu

dincolo de orice plan
fixitate,

istoric.

celor

de dedesubt.

i toat limba s mrturiseasc
iui

cunoatem
cu o

fragmentarul, golul, lipsa interioar' de

chiar

i

a

lumii

religioase,

eviden de neocolit. Toat realitatea este supus crizei, nu exist nici
care

Iisus Hristos întru

mrirea

Dumnezeu Tatl

".

un punct în
Iisus

jurul nostru

Dar, paralel cu aceste locuri i cu toate cele care arat Hristos a obosit, a însetat, a flmînzit, s-a tulburat cu sufletul moarte, vrsînd sudori de sînge, sînt acelea care arat
deplin,
puterile

c

s nu

fie

marcet de ea, subminat, frîmiat.

i de aceast

problematic absolut a tot ce e

real

nu e scpat

nici eui

propriu a! privitorului; noi nu

ca toi oamenii,

pîn la c, dei om

El

avea

i

stm pe o înlime ridicat, neutr, ca spectatori pe o culme de munte, ale crui temelii le izbete înfricoatul haos; toi sîntem cuprini adînc prin destin i vin în vîrtej... Existena lui Iisus cel rstignit ce se sfrîm pîn în adînc are puterea s ne rpeasc
,

omeneti i aceste manifestri El le declara ca
mori,

manifestri care nu se explic din

din toate

iluziile,

s ne arunce

în

cunoaterea

întregii

noastre problematici

".

Dar

producîndu-le

„haosul acestor
decît

pustiiri adînci

nu e caracterizat evident

prin

aceea

c

în ei

nu se vede

de

la

El vindec bolnavi printr-un cuvînt sau gest, învie

Sine, nefiind simplu instrument al unei fore superioare strine

o

realitate

accidental,

fr sens, a lumii; un sens ascuns, adînc se vestete mai

degrab prin

el...

ce se petrec la distan ( cînd trimite pe ucenici
pascal
).

s pregteasc mielul

cunoate cele

Un sens

neintuitiv,

c Dumnezeu însui e prezent
« disperare

aci,

c disperarea
în

autentic, deplin, e totdeauna

i

o

mîngîiat
",

»". „

Die christologischen

Anschauungen der dialektischen Theologie
Apologetisches Jahrbuch, 1925, Gutersloh,

von

J.

W. Schmidt-Japing,

Din gura Lui pornesc apoi o

mrturisete nu numai petrecerea Sa pe pmînt însuirile
puterea
iertrii
El,

c

mulime de declaraii prin care e Dumnezeu, dar activeaz în

p. 95-6.
:

Mai departe, Schmidt-Japing
Sensul
intuitiv al vieii lui Iisus,

c

citeaz din

K. Barth, reprezentantul colii dialectice

divine.

pcatelor,

c ceea ce face Tatl i

Afirm,

astfel,

ES face,

vede pe Tatl ( loan 14, 9 ) cci cuvintele i lucrurile pe spune i face nu le-ar putea spune i face ca om, ci le spune s face Tatl în EL Dac spune odat nu tie de ziua judecii altdat declar nimeni nu cunoate pe Tatl decft El, Fiul Aadar, dei om smerit, la toi paii se vede e
care
Ie

vede-pe

c exercit c cine
îl

care se poate descrie ca desfiinare a tuturor posibilitilor omeneti, presupune îns,
evident, un punct central neintuitiv,

care sînt

msurate
"
(

toate posibilitile sale

concentric
la

Romerbrief, p.

de unde pornete aceast criz, un imposibil la intuitive, un dttor de direcie i un punct 185). i continu Schmidt-Japing „ Acest X care rsare
:

grania

intuitivului

este neintuitiv, neistoric, atemporal, nedat.

De aceea, acest punct
(

c

c

centra!, neintuitiv al întregii istorii,

nu ©sie un eveniment istoric

"

p.

97-98 ) Ali teologi
.

c

i Dumnezeu

Protestanii, eliminînd din Evanghelii ca neadevrate toate elementele miraculoase, toate faptele minunate, e firesc fi ajuns la teoria chenozei în sensul unei renunri a Logosului la tot ce e manifestare a puterii supraomeneti a

s

pmînteti 1

dumnezeirii în timpul vieii
*

Dumnezeu, ci consider pe Iisus Hristos ca organ ai Revelaiei i ca Fiu al lui Dumnezeu numai în sensul c, fiind om, Dumnezeu L-a fcut organ al Revelaiei Sale, a fcut din cuvîntul Lui cuvînt al lui Dumnezeu. De pild, H.W.Schmidt zice „ Was bei der Fleischwerdung des goîtiichen Wortes geschieht, ist dies, das ein Mensch Wori Gottes sein darf, ein Mensch darf in die Einheit mit Gottes personlichen Leben eintreten; Gott wohnt ihm ein und der Mensch wird so als Mensch - Mensch bleibend - zum Ebenbild und zur Offenbarung Gottes gemacht ", „ Die Menschwerdung Gottes ", in „ Zeitschrift fur
protestani moderni nu recunosc, pur
simplu, întruparea Fiului
lui
:

i

.

systematische Theologie

",

1942, 19. Jahrgang
totul lui
fii

-

I.

Vierteijahresheft, p. 124.

La

fel

cuget P. Althaus, urmînd întru Dumnezeu numai cum devin
Azi, teologia dialectic

Schleiermacher

i

A. Ritschl. Iisus

e

Fiul lui

ai

lui

vorbete mai mult de o chenoz a omenescului

în

Deosebirea între

El

i

noi

st numai în faptu! c el

Dumnezeu membrii comunitii cretine. e „ primul nscut " dintre oameni ca

136

137

Dac Sf.
unei
goliri

Scriptur, pe lîng
lui

toat afirmarea unei

coborîri,

a

a Fiului

Dumnezeu

prin întrupare, struie

asupra multor

omeneasc separat de cea dumnezeiasc.
teandrice, divino-omeneti.

Toate actele Lui

sînt

manifestri ale unor însuiri dumnezeieti ale Lui i, în general,

asupra prezenei active a dumnezeirii Lui ca

atare,

cum avem

s

S lum, de
pleoapa lui
dintr-o lucrare

înelegem chenoza ?
Desigur, în general,

pild, actul vindecrii unui orb prin tin lipit de de ctre lisus Hristos. Actul acesta e un întreg constatator

a

primit

s

chenoza st în faptul

c

Fiul lui

Dumnezeu

svîrit

prin firea

omeneasc i

dintr-una

svîrit

fie

subiect

al

modestelor însuiri

i manifestri omeneti.
sînt

prin

Dar,

pe lîng aceast determinare general,

necesare unele

precizri.

Sinoadele IV din Calcedon i VI din Constantinopol formuleaz

pe ochi cea dumnezeiasc. Micarea mîinii dup tin, a este lucrare a naturii omeneti, dar fluxul de putere care prin mîn dumnezeieti. Nu este o inundat ochiul orbului este lucrare a naturii amestecare de lucrri aci; nici lucrarea omeneasc nu-i pierde
lipirea ei

nu numai
ci

i

c

c

firile

se pstreaz cu

lucrarea

"

proprie în lisus Hristos,

caracterul

sînt unite „

nedesprit

".

Aceasta ne va ajuta

s precizm

întrucîtva sensul drept al chenozei.

1 cea dumnezeiasc Amestecul sau contopirea are ceva nou sau loc cînd cele dou pri îi pierd caracterul lor dînd cu pierzîndu-se cel puin una, ca de pild în împreunarea oxigenului

ei, nici

.

pe de o parte, Fiul, meninînd i în starea de întrupare însuirile dumnezeieti i activitatea lor, nu a lucrat prin ele separat. Nedesprirea de care vorbete dogma se extinde i la lucrrile exercitate prin firi de persoana cea unic a lor. Firile nu sînt entiti statice, a cror nedesprire însemne doar o persistare a lor în alipire sau în întreptrundere, ca dou lucruri fizice. Ele sînt posibiliti în continu lucrare. Deci, orice lucrare pe care o svîrete persoana Cuvîntului întrupat întrunete în ea o micare svîrit prin
rezult,

De aici

c

chenoza în sensul de renunare pe toat linia la ar fi activarea însuirilor dumnezeieti iar nu are loc, cci atunci nu minunat pe orb. S. Bulgakov, pentru a putut vindeca lisus în chip
hidrogenul.

O

s

scpa de aceast dificultate, afirm c toate minunile le fcea lisus nu întrucît era i Dumnezeu, deci cu de la sine putere, ci ca unul ce
primea, subiect

asemenea unui 2 strin E drept
.

profet, putere

de

la

c

tot

ce face

Fiul,

Dumnezeu ca de la un face în legtur cu Tatl,

firea

dumnezeiasc i una

prin firea

omeneasc.

nu mai are via dumnezeiasc separat de cea omeneasc. Aceasta arfi nestorianism. Dar nici viaa
întrupare, Logosul

Dup

Damaschin spune „ Activitatea Lui omeneasc n-a fost lipsit de fost lipsit de activitatea activitatea dumnezeiasc, iar activitatea Lui dumnezeiasc n-a cealalt ", Dogmatica, trad. Lui omeneasc, ci fiecare este considerat împreun cu Dumnezeirea svîrea rom. de Dr. D. Fecioru, Bucureti, 1928, cap. XIX, p. 216. „ de trup; trupul, îns, pe cele smerite, dar nu svîrea dar nu le
1

Sf.

loan

:

minunile,

fr

fr

dumnezeire

",

Cap.

XVI, p. 199. „

Totui, cu

s-au desvîritîn

mod nedesprit, ci

un chip nu amestecm pe acelea care cunoatem din calitatea faptelor ale crei din cele
nici
:

Menschwerdung » Gottes in Christo schliesst sich uns auf durch die Analogie der « Menschwerdung Gottes in den Wiedergeborenen durch den Heiligen Geist. So wird Geistchristologie die
»»

Fiu al

lui

Dumnezeu

prin puterea divin. „ Die «

dou
«

firi

este fiecare

activitatea

fapt ", Cap. XVI, p. 200. „ Puterea facerii de minuni a fost vreau », dumnezeirii Lui; dar lucrarea cu mîinile, a voi, a spune «
»,

Losung",

critic doctrina
lui

in Festschrift Jhmels, p. 290. H. W. Schmidt calcedonean a enipostasiei pe motiv prin ea s-ar ciunti omenitatea lisus în sens monofizit, odat ce Logosul a luat o natur uman fr ipostas propriu.

Christologie des Glaubens

",

c

a fost activitatea omenirii ci au întreptrunderea una în alta i nu tgduim deosebirea acestora, sînt unite i numrm i cunoatem sînt nedesprite, tot astfel cunoatem i unirea voinelor le i a activitilor, dar nu introducem desprire ", Cap. XV, p. 193.

curete-te

lui ".

„ Cci dup cum

cunoatem

c

firile

c

c

în mijlocul teologiei protestante

corifeii colii dialectice - este au reafirmat moderne, pornit pe panta negrii întruprii reale a Logosului, doctrina enipostatic, cu toate deosebirile de detalii pe care le afieaz.

Meritul

lui

Karl Barth

i al lui E.

Brunner -

c

2

Caracterul

i cuprinsul minunilor profeilor e acelai ca i al minunilor lui Hristos,

dei

rugciunii i a grad mai redus. Profeii au svîrît minuni prin puterea propovduirea lor, exercitat nu Duhului Sfînt, ce se odihnea asupra lor. Aceasta era lor... în minunile lui Hristos prin cuvînt, ci prinfapt, dovada puterii dumnezeieti asupra
într-un

138
139

)

ca primind de ia Taîi. Acesta e caracterul lui i in cer. Dar lisus spune puterile acestea

c

ipostatic.
le

Aa lucreaz
om

separat,
în nici

ci într-un

întreg

cu firea omeneasc
dumnezeieti.

1
.

Nu se poate înelege
ce-i

are nu întrucît e

un caz chenoza în sensul c, pe lîng ceea

omenesc, nu

c. inirucft

e una cu Tatl

( Io.

1

0, 1 1
"
(

),

ca Dumnezeu.

face Tatl,

i

Fiul

face

asemenea

Foarte explicit afirm Fiul puterea de-a ierta pcatele 1

c are
.

Io. 5,

întru

„ Tot ceea ce 19 ), tocmai fiindc e Fiu El, ca Fiu al iui Dumnezeu
"
'

s-a manifstat

lum diferitele însuiri dumnezeieti pe rînd, ca vedem a devenit activitatea lor prin întrupare. La atotputernicie n-a renunat Dumnezeu, cci am vzut lisus svîrea acte care
ce-

S

i prezena

firii

s

c

Dar numai

întreceau puterile
în faptele

naturii. în principiu, atotputernicia

este însuirea

omeneasc, fr a o modifica, ci în tot ce toat petrecerea între oameni a lui lisus Hristos era ceva care, fr s-l-modif ice omenitatea, arta e mai mult decîi omenitatea în El. Noroadele rârrtîneau copleite de cuvînîriîe Lui „ Nimenea n-a mai vorbit aa în Israil ", opteau oamenii. Cuvîntuf Lui era omenesc, dar atrt în coninut cit l în atmosferaîn
dumnezeirii prin natura
în

minunate se arta prezenta activ a
Maxim
alta,

fcea i spunea,

c

1

Mrturisitorul zice

:

Nici

o

fire

din cele

crora

le

era ipostas nu o activa

în

chip separat de cealalt. Prin fiecare

i una i
cci cci

ca Dumnezeu era
proprie.

ce!

fcea evident pe cealalt. Fiind cu adevrat ce mica omenitatea iar ca om cel ce descoperea

dumnezeirea

Ptimea dumnezeiete, ca

s

zic

aa (BeixmC, m xâc%eiv ^an>
i svîrea
Celui ce ptimea,

),

suferea de bunvoie, deoarece nu era
le

om

simplu

minuni omenete,
încît patimile sînt
iar

care eraînvluit

omenesc. Purtarea Lui era omeneasc i totui.era o purtare cum n-a avut-o i nu poate o aib nici un om.
deeft
Astfel,

era ceva mai

mut

svîrea

prin trup,

deoarece nu era Dumnezeu dezvluit.

minunate i înnoite
P. G. 91

prin puterea

dumnezeiasc a naturii
(.

minunile

împletire

a

s prin chenoz credem c trebuie s înelegem aceast
dumnezeieti
în

firii

existena

i

activitatea ei
altfel

omeneasc, artîndu-se oamenilor dumnezeirea nu

cu

firea

", Migne 05 B. „ Cum zice Grigoria Teologul cuv. 45 ) nu fcea cele dumnezeieti dumnezeiete, ci prin trupul însufleit mintal i unit Siei dup ipostas. Nu prin dumnezeire dezvluit, ca mai înainte (^yopn^deoxiitiixc&ajipoxzpov). Nici cele
,

ptimite, fiind împlinite prin puterea ptimitoare a trupului Celui ce le svîrea
1
:

omeneti omenete. Cci

le

fcea
".

dup voia Sa cea nemrginit în putere,
la noi, ci
,

nu supus

decît prin

chipul smerit ai omului, iar celorlalte persoane ale Sf. Treimi

vreunei necesiti. Patima nu era împlinirea vreunei pedepse ca

chenoz a

nu

Logosului întrupat pentru noi

Maxim

Mrturisitorul,

Migne

P. G. 91

120

B. „ Printr-o

dorin
din zilele
slujirii

infinit

dup oameni a devenit însui în mod adevrat i fiinial obiectul dorit,
prin

neostirmriH ceva în fiina

Sate pâmînteti nu se manifest putere «
'

împrteasc » asupra
d "P5 fierea
.

din natura
Patimile

S deZbrCat inîrînd în ,Ume primi " d - e preamrirea Sa ( « datu-mi-s-a toat puterea în cer i pe prnînt i )

IZmfLTl?
minuna

numele Atotputemjcuu, Tocmai aceasta îipsefe la lisus, minunile Sale nu se aUZ ri USciu "«' «" c radte « « ****. ale fiinei proprii. Nu do la Taîaî, ci de la l porneteV i H lucrarea cu efectul ei « Vreau, fii

2

2

"**

Si

Sa proprie prin aceast negrit chenoz, nici pierzînd ceva aceast asumare negrit a ei ", Migne P. G. 91, 104. omeneti, deci manifestrile chenozei, nu sînt omeneti, spune Maxim

omeneasc

J 8U

n

!

^^ ^^
este aci
(p.

Op.

c. p.

363,

Mrturisitorul,

deoarece

sînt primite liber, din iubire

1933

!

"

Se

ra P 0rt8az

*

des P re

«*•

se supune

lor lisus le

d un

pentru oameni. Libertatea cu care

caracter dumnezeiesc. Chenoza, deci, nu e o

chenoz

c

T^ZmZlt
Nu mputemicire,
strina

'

astup prezenta dumnezeirii, ci ea este o„manifestare a libertii i dragostei divine. £ o alt form de artare a lui Dumnezeu, lat cum rezum foarte potrivit H. U. von Baithazar ( Die Kosmische Liturgie, p. 250 ) gîndul lui Maxim
propriu-zis, care
Mrturisitorul
:

:

curit » { Mc

„ în

identitatea umilirii divine

i a chipului supraomenesc în care sufer

ci atotputernicie

213). Acest lucru
:

Sil z*T!rma

,x

a Sî
-

c

2SJJu£2

1

41)

se realizeaz unirea contrastelor.
»,

irii

-

din Âlexandria

-

Daci

*5 S c 2
'

care e totodat libertate
infinit

Cci chenoza divin este acea « putere suprainfînit i iubire i care face eu putin lui Dumnezeu « ca printr-o
fiinial obiectul

dorin
aceasta

T ÎS?J2 T" H
!2iP
,

i

c de

dup om
.la

s devin cu adevrat i
libertatea Sa,

dorinei Sale

».

i

la Ei

a

luat

puterea

d^a

Sf. Orii al

Alexandriei

(

to °ameni m oWv anat9ma «* Român " tt Dr ° Rmp K CcM
§i
9>
:
'

lucra împotriva duhurilor celor nedurate 2lC6 dim P '" Duhul prin

fr renunare
indiciu
iui

si

care a lucrat

doar un
acela

i o i

revelaie a unei

cci aceast « golire svîrit pentru noi » este « majesti infinit de puternic ». Tocmai acest

loc al golirii

Anatematismele

Dumnezeu
iubirii

este totodat acela al celei mai dumnezeieti dumrsezeiri,
".

B,s. Ort,

pe

Martîe-Aprilie 1937,

p 238

al libertii

supreme

140

141

Dumnezeu face tot ce vrea, dar pentru noi evidena ei se arat mai ales în biruina asupra legilor firii, care ne par ultima putere. E adevrat nu în fiecare clip svîrea lisus Hristos minuni. El n-a
prin care

de-a

venit
în

s lupte continuu cu

c

legile naturii.

Puterea
lucru,

susinerea

legilor naturii.

Dar acest

Dumnezeu st i formînd obinuina
lui

independent de timp i spaiu, nu necesitatea de-a sta în afara lor. Timpul i spaiul nu pot fi socotite ca fiind în afar de prezena lui Dumnezeu. Aceasta ar fi o mrginire a Lui. Dumnezeu ca prin aceasta s-i piard poate intra, dac vrea, i în timp,
fi

fr

permanent i nedecurgînd cu întreruperi, nu se poate vedea intuitiv
ca avîndu- i cauza dincolo de ele. Cine îns are puterea suspende o lege, aezînd în acelai timp o fiinL sau un lucru în alt lege sau
readucînd puterea unei

situaia superioar

timpului. întrucît

S-a fcut subiect

al

naturii

s

omeneti, a

intrat în

timp

i

în spaiu,
atît

i-a

condiionat, benevol,

aciunea de
actele Lui

acestea, dar numai

din actele Sale erau temporale

i spaiale, cît putea

s transpun

prin natura omeneasc.

Dar încolo,

ea - cum demonstreaz
avea

asupra unei fiine care a scpat de sub e cazul readucerii unui mort în Via - evident
legi

c

c

prin puterea Lui

se in

legile naturii, lisus Hristos

i

exercita

i

dumnezeieti ajungeau în supratemporal i supraspaial sau porneau de-acolo, fiind determinate i omenete i 1 dumnezeiete Prin omenitatea Sa s-au revrsat în istorie energii
.

puterea susinerii

legilor naturale, dar, întrucît

acestea exist permanent, nu se vedea exerciiul acestei puteri din partea Lui. A artat-o doar de crteva ori, cît era suficient. Ar trebui
fie

plasat omul în planul spiritual dumnezeiesc al vieii ca

s vad cum

s

de lisus Hristos depindea existena continu a legilor naturii. Cei ce îl vedeau pe lisus nu vedeau reversul pur spiritual, interior al activitii
Dar din adîncurile Lui pornea puterea nesimit, linitit, ca tot ce e obinuin i continuitate, a susinerii lumii. Iar puterea aceasta nu era exercitat numai prin firea dumnezeiasc, dei toat eficiena se datora ei. Ea pornea din sfenicul naturii omeneti, a crei putere,
Lui.

nu în chip fizic, cum rstlmcesc protestanii o asemenea credin, ci prin intermediul spiritului omenesc care primete liber i cu credin cuvîntul i puterea cuvîntului din lisus Hristos. Forma instrumentul vizibil i constatabil, ca orice realitate
dumnezeieti, desigur,
din sînul lumii noastre, prin care provin aceste energii i în primul rînd

convingerea despre prezena

lui

Dumnezeu, este

omeneasc

dar

coninutul, în

alt fel

experiabil decît

pe cale natural, este

nu însi forma i contribuia constatabil sînt aceasta rmîne supraistoric, dar, dumnezeirea, se poate spune
dumnezeiesc.
întrucît în
întrucît

c

cît era, înc o inea lisus în permanent însoire cu cea dumnezeiasc, lisus îi simea i puterea omeneasc pe lîng cea dumnezeiasc, întrucît era un efort. Ea nu disprea în autoevidena Sa despre Sine.
atîta
In orice alt
Lui.

aceast form, prin acest mediu conductor de dumnezeire însi dumnezeirea e prezent i lucreaz ea s-a coborît
Un
cuvînt special trebuie

în istorie, s-a revelat, influenînd istoria.

s spunem despre cunoaterea

lui

privin exerciiul puterii divine depindea de voina
al atotputerniciei,

Acesta e sensul dogmatic
nici în

ca

s se salveze
aceasta se

caracterul

de persoan al lui Dumnezeu.
cele mai tragice
Lui,

Dac lisus Hristos n-a fcut
pentru
El,

despre autocontiina Lui, în care se afl, ca într-un dea natura omeneasc, dar i ceea ce întreg, i ceea ce poate aduce natura dumnezeiasc. E partea cea mai grea din problema
lisus Hristos

i

s

uz de ea
iubirea

momente

datoreaz voinei

pus în

1

KARL ADAM,

op. c.

:

Toate însuirile omeneti elevate cresc mai

degrab

serviciul scopului ce-l

Sa De altfel, putere e i în iubire.

urmrea prin La aceasta vom reveni ceva

cu supratemporalitatea i Aceste însuiri înseamn, pe de o parte, Dumnezeu nu e supus timpului i spaiului, pe de alta, timpul i spaiul sînt supuse Lui. Aadar, ele exprim puterea lui Dumnezeu
lucrul

mai încolo. Tot

aa st

207 ); . Viaa Sa nemijlocit din fiinialitatea i pmînteasc este numai reprezentarea, prelungirea sau.mai degrab, transparentul spaial-temporal al acestei realiti venice, ultime. Terenul Su propriu i adînc de
destinaia

Sa suprapmînteasc

"

( p.

supraspaialitatea

Sa

c

c

aciune este împria nevzutului, a suprapmîntescuiui, a dumnezeiescului, acolo unde se afl tronul Celui vechi de zile. în persoana Sa izbucnete eternitatea în timp, " supraistoricul în planul istoriei, dumnezeiescul în omenesc ( p. 197 ).

142

143

aceasta.
treptate

Se pare

c avem

aci
în

o chenoz

a cunoaterii divine

msura
caz, din

sensul unei revrsri sfenicul cunoaterii omeneti pe
în

înîîlnesc într-un întreg,

fr ca lumina cunoaterii dumnezeieti s

înlture organul

m acarui cas este locul Su.

creterii acesteia în ce privete autocontiina fraged copilrie El tia limpede este

c

Fiul lui

Sa în orice Dumnezeu
cretea
în

Pe

msur

ce

îisus Hristos

cu înelepciunea i cu vîrsta

de cunoatere omenesc i lucrarea lui. Dac numai formele cunoaterii omeneti cresc, dar o viziune divin persit de laînceput, autocontiina teandriei Sale o avea lisus într-o convingere sigur, dar neturnatîn forme precise de laînceput.
Cînd
formele nu tie, probabil spune despre ceva prind Sale omeneti nu au ajuns sau n-a vrut El cunoaterii în fdnd. omenete o cunoatere divin i adînc pe care o are Chenoza cunoaterii ar fi deci o suportare a slbiciunii minii
lisus

tot

mai capabil
altfel,

s prind i s transmit lumina cunoaterii divine
lucrurilor

",

vasul contiinf ei Sale

umane devenea

c

care,de

c s

omeneti, vedea tainele negrite ale tuturor
lisus
fa El

era scldat i, în împletire cu elevrile cugetrilor Sale

n"secltinacaoameniiîncunoatereaSa,nuseobserv un progres sau o rectificare în ce griete. Totul este

omeneti, care se dezvolt treptat.

adevr

ultim, Specie, certitudine

arena public. Este viziune i cunoatere dumnezeiasc, prins în formele cunoaterii i exprimrii omeneti. Formele acestea sînt deci cele care progreseaz cu vîrsta, capacitatea naturii umane de-a prinde i reda înelepciunea divin 1 Lucrrile ambelor
.

absolut, din prima clip a apariiei Sale pe

înelegem adîncurile cunoatem i Nu putem pretinde spre supratemporal din existena lui lisus Hristos. ductoare 1 Cunoatem îns ceea ce se arta oamenilor, cri se jB&a lor Ctre oameni ieea la vedere cu deosebire aspectul de chenoz, de
.

s

s

smerenie

al Fiului lui
lui

naturi

se

atotputernicia
între

Dumnezeu. Oamenilor nu se arta direct lisus, cci aceasta ar fi pus o prea mare distan
li

saben ige mer einen lrrtum oder ein te Chtirtus zu spune Dr. T" Johann Len Z ( Jesus Chrfetus nach der Lehr. des von Nyssa, Trier, 1925, p. 8! ). Dar despre Grigorie de Nisa Z ice acelai

£22

biS9riCeti dS °ei di " COala * resping .deea vreune, erori sau .gnoranje reale la lisus Hristos. Cu toate acestea,aproape toti adm rt u n progres „ ounoaterij dup . Qm
'

JJZZ

^

Dumnezeu i

7

^
er

^okemâ,

împletire

^ - nSSU
hi la formele

Ausnahme de

n

o apropie trebuia Dumnezeirea cu omenescul, cu ieirea acestuia pe primul plan, ca^s le poat arta dragostea. Oamenii nu puteau suporta vederea dezvluit a lui Dumnezeu. Pentru neputina lor i pentru a putea intra
comuniune cu
ei,

S

ei

i

nu

s-ar

fi

putut realiza scopul mîntuirii

lor.

s

lisus în înfiarea omului, într-o

Gregor
în

Z admZn
omenZ

S-a supus chenozei.
ei

Fiul lui

Dumnezeu i-a

Iu î,sus

se afia, cunoaterea divin, acei progres se refer numai

învluit atotputernicia în manifestarea

suportabile ale

ctre oameni, în mijloacele formelor umane, cum se învluie o lumin prea

ZL T

kann wesensform nach neues ss d6r 9 U " 9 : S° h0n "*!***»" Wetoheltanzunehmon " ( p. 83) Am.nt.nd de locurile evanghelice, în care iteus spune ci nu tie de ziua judecffi sau alearg la smochin nestiind nu are fructe, St Grigorie de

S222E ?
,
,

man m'cST

2 "rrz'îr TS^sr f
l
}
'

un Leben Jesu muss sich foden; denn

wenn

eim

vernurrftige

k6nnen: das

""^ FOrtSChritt eiflen »«***«*" Verstnde,
«

ssls
menschliche Seeie

puternic într-un material care îi tempereaz intensitatea, dei în sine e activat în deplintatea ei.
gehenden Worte und Gemutszustnde sind notwendig der

se 09t

ein der

w - »* *»

Niedriges

c

LSdX

menschliehen Natur zu zusprechen und es istzu zugeben, dass die Natur Gottes, in derVereinigung mit den menschliehen xaO%(taxa unvernderiich und leidenschaftslos
geblieben
1

ist ".

Adv. Apoll. 24, Migne, P. G. 45, 1173
cuvîntul Sf. Atanasie
iar

C,

Lenz, p. 83

).

Este un

adevr profund în

c noi cunoatem pe Dumnezeu

einen Fortechrtt im Wissen, om Nichtwissen lw aceasta se refera la natura omeneasc,

scdere.

(

,at cuvintele

lui

cum îi rezum Lenz gîndul, op. c. p. 88) cea dumnezeiasc e neschimbat si Grigorie de Nyssa . Diese auf LeidenschShes
-,
:

numai

într-atît întrucît ni

s-a revelat însui,

5

fr

Cheruvimilor.

Dup

:

D. Karl

de acolo mai departe îl acoper aripile Bornhausen, Das Wirken des Christus durch Taten und

Worte, Gutersloh, 1924, p. 223.

10

~

Restaurarea omului

cd. 263

144

145

Dac toat existena lui
lucrrii
firii

lisus Hristos
firii

const într-o împletire a
în noi

a atotputernciei
vrea

divine,

omeneti în întregul care aste lisus Hristos. A fost o bunvoin a lui Dumnezeu i-a împletit lucrarea dumnezeiasc cu firea omeneasc. în aceasta st latura obiectiv a chenozei. Dar chenoza obiectiv se proiecteaz în subiectivitatea noastr, care nu e în stare vad decît foarte puin
firii

cauza

c vedem mai mult partea

dumnezeieti cu lucrarea

omeneti, numai

st

cuceritoare este în ea.

nu poate sili, oricît for Dar e o restrîngere benevol, dac Dumnezeu

cci

iubirea

c

s

existe în faa Sa fiine libere i

nu simple obiecte. în orice iubire
la

este o autorestrîngere,
direct, care reduce
la
:

o chenoz, cci e o renunare obiect ceea ce este în faa ei.
sati atotputernicie direct,

puterea

Alternativa
la

s

pentru

Dumnezeu

este

cu reducerea

starea de obiect a tot ce e în afar de El sau o
prin iubirea care

trecere

a

puterii

Sale

dumnezeirea

lui

lisus Hrisjos, în

trsturi

Subiectivitatea

noastr are
Iar

i mai intensive. îns i o alt contribuie

e o restrîngere a afirmrii exclusiviste, o
alte fiine libere,

înfrînare

a

ia

accentuarea chenozei.

numai ceva
lui

iluzoriu, ci

adaosul acestei subiectiviti nu este o mrire real a chenozei, o suferin real a

o coborîre la nivelul lor pentru puterii, o admitere de facerea cu putin a comuniunii. O chenoz a Sa a admis Dumnezeu înc de la creaiunea omului. i, totui, dac manifestarea direct a
puterii

lisus Hristos. Dar, totui,

e o chenoz numai în faa noastr. în sine

pe toat

linia,

în cazul lui

Dumnezeu, manifestarea

în umilire

pcatul nostru îl afundm i mai mult pe Cuvîntul Cel întrupat. i totui aceast umilire, primit de El din partea noastr, e o suprem manifestare a iubirii dumnezeieti în raport cu omul. ne explicm: Toate însuirile dumnezeieti pornesc din
al dumnezeirii. Prin

e un triumf

S

i slujesc ei. în dragoste sînt concentrate i prin dragoste se explic. Atotputernicia lui Dumnezeu nu se manifest ca ceva
dragoste

omul care nu are alt scop decît arate e tare. Omul, cînd îi manifest puterea, o face de obicei ca o manifestare a orgoliului, a egoismului. A-i manifesta tria fa de un om, altfel
deosebit,
la

ca

s

c

toate sînt considerate ca nite lucruri un semn comport astfel se afl pe treapta inferioar a unei i.deci, cel ce se fiine egoiste, superioritatea lui Dumnezeu se arat tocmai în aceast chenoz. ( Propriu-zis, Dumnezeu nu cîtig aceast superioritate prin crearea lumii, ci i-o reveleaz numai, cci o are în comuniunea Sa tripersonal etern ). Dac Dumnezeu voia mîntuiasc pe om, s-l ridice la sttea
atotputerniciei, ejste

c

s

de comuniune cu Sine i în acest scop S-a fcut om,
directe, manifestîndu-i-o prin iubire.

El

nu se putea

manifesta în raporturile Sale cu oamenii decît prin restrîngerea puterii

i, fcînd aa, Dumnezeu i-a

decît prin iubire,

ca o emanaie fireasc a iubirii, este a nu fi în relaie

artat adevrata Sa superioritate. Toate însuirile Sale, prin care

de iubire cu el, a-l socoti obiect la discreia proprie. Numai fa de natur e la locul ei manifestarea de putere direct, necuprins în iubire. Se pare, îns.c adevtrata putere i fa de natur se manifest în i prin iubire i Dumnezeu e tare fa de ea pentru o iubete. Prin iubire a creat i susine toate.

depete
direct,

relativul,

cci
fi

atunci n-ar mai
fost

omenescul, condiionatul, nu Ie-a manifestat fi lsat loc de respirare liber omului, ci
la

c

acesta ar

redus
fi

starea de lucru; Ie-a manifestat prin

iubire.

Dac oamenii ar
lisus,

vzut îns în profunzimea iubirii dumnezeieti a lui
din

ar

fi

vzut cum

ea curg

efluviile tuturor însuirilor
:

în orice caz, atotputernicia

lui

Dumnezeu vrea
creat

s rmîn

Dumnezeu
cu

fa

de om,

dac

activitilor Sale dumnezeieti.

Dac ar obiecta cineva
chiar

i cum de nu

în conformitate

rostul crerii

lui - l-a

simeau oamenii aceste
spirituali,

efluvii,

de nu

ca fiin liber, pentru comuniune - i s-l mîntuîe, nu se poate manifesta decît prin iubire. Numai în Testamentul Vechi i-a mamfestat-o întrucîtva direct. Manifestarea puterii Sale prin iubire e
mai conform cu fiina
lui

am rspunde: nu

se simt

efluviile

vedeau cu ochi puterii lui Dumnezeu
le

Dumnezeu, care e comuniune tripersonal

i cu fiina liber a omului. Desigur c aceasta înseamn o restrîngere

Cauza st în insensibilitatea spiritual a omului. Cei ce s-au împrtit de darul cunoaterii lui lisus Hristos prin credin, au vzut i dumnezeirea Lui activ.
prezent pretutindeni.

146

147

Dragostea

lui lisus,

ca orice dragoste de

i înelegea din afar,
cu
El,

ci

numai

prin intrarea în raport

prin pasul credinei. Iubirea este prin
fiind

nu se experia de comuniune sine smerenie sau i
altfel,

i, totui, chiar

prin suportarea acestei situaii

de

umilire din

partea oamenilor, de mrire a chenozei Sale reale, Dumnezeu-

reducere a egoismului exclusiv, admiterea existenei altora la nivel egal cu propriul subiect i cutare a dragostei lor. Cine rspunde îns iubirii cuiva nu mai vede aspectul de smerenie, de umilire. Dar cînd nu se rspunde, comportarea omului care umbl cu
iubire
^

smerenie,

mai deplin adîncul dragostei Sale dumnezeieti. Chenoza este, cum vedem, un concept dialectic. Ea este manifestarea mririi lui Dumnezeu între oameni; pe msur ce
Cuvîntul îi manifesta

i

dup comuniunea altora apare de tot umilitoare.
ca
Lui

s îneleag, s vad profunzimea, mreia, strlucirea dragostei i s vad dumnezeiasc a i mai muli au fost dintre acetia. Pentru c oamenii refuzau dragostea, comportarea prea de onoare i absurd. gîndeau c dumnezeirea st manifestarea afirmarea
cu
El,

Aa a aprut lisus Hristos celor ce nu au intrat în comuniune
latura
Lui.

sporete chenoza, sporete manifestarea mreiei divine, care are ca însuire central dragostea. Cum am fi putut vedea tot adîncul dragostei lui Dumnezeu, dac n-ar fi suportat chenoza, care e, pe de

o parte, iniiativ dumnezeiasc, pe de alta, în mare msur, adaosul omului ? în starea de chenoz, ca suprem afirmare a dragostei
divine

cei

lui

lisus le

lipsjt

Ei

de oameni, focarul tuturor celorlalte însuiri i lucrri dumnezeieti, Logosul divin nu iese deci din comuniune cu Tatl, e plin cci aceea este întreinut tot prin dragoste. Numai pentru

fa

c

în

puterii directe, în

orgolioas peste toi i toate,
în

de dragoste

potrivit

cu pcatul lor care st în mîndrie,

reducerea tuturor la nivelul obiectelor. Judecata lor pctoas arunca un vl de i mai mare chenoz peste umilirea benevol a coborîrii Lui la starea de om, care, în fond, era manifestarea întregii mreii a dragostei divine. Dac oamenii ar fi vzut aceast

fa de Tatl, Fiul afirm în gradul suprem al chenozei în adîncurile Sale dragostea Sa fa de oameni. El nu e deci
lipsit

divino-omeneti de

fericirea

comuniunii cu Tatl, chiar

dac, pe de

alt parte, e îndurerat de refuzul dragostei Sale din partea oamenilor, în plenitudinea fericirii i în chenoz, în acelai timp, se afla lisus
Hristos. Din adîncurile

mrime

a dragostei divine i s-ar fi strîns în jurul Lui cu iubire i cu cinstire, aa cum au fcut-o dup înviere, chenoza Fiului lui Dumnezeu n-ar
fi

de fericit comuniune cu Tatl

ia

puterea

s

suporte

tristeile

chenozei în raport cu oamenii, a vidului pe care
chenozei
-

stat decît

doar
el.

acetia îl fac în

jurul Lui.
al
îl

comuniune cu

de-a se apropia de om, de-a intra în Dar, întrucît oamenii fceau vid în jurul Lui, iar El
în faptul

Caracterul dialectic

evideniaz

Sfînta Scriptur

suporta aceast situaie, mrirea chenozei nu avea numai un caracter subiectiv, ci însemna o sporire obiectiv a ei, dei prin atitudinea oamenilor 1
.

prin afirmrile contrazictoare
-

care în

alt

chip n-ar putea fi explicate

despre starea de umilire în care se afl Fiul lui Dumnezeu pe pmînt i, în acelai timp, despre puterile dumnezeieti pe care Ie-a pstrat

i despre unitatea cu Tatl în care se afl i pe pmînt.

1

Ideea aceasta a chenozei, ca avîndu-i originea în subiectivitatea
fidel interpret

este proprie mai ales colii alexandrine, creia

omeneasc, Maxim Mrturisitorul i-a fost în „Centurii"

frumusee

»

( Is.

53,

2

),

alta esoteric, slava Taborului

:

«

Mai frumos

la

chip ca

Hans Urs von BaKhazar, Die „ Gnostischen Centu'rien" ( des Maximi» Confessor, Fr. br., 1941, p. 39 .a. ). lat cîteva citate din Maxim Mrturisitorul in acest sens. „ Domnul nu apare tuturor egal. începtorilor, « în chip de rob », celor ce urc pe muntele Schimbrii la fa în chipul ce « l-a avut înainte de-a fi lumea Fiecruia dup msura credinjei lui ". ( Cent. gnost.
Of.
i.

un

toi fiii pmîntului ». Prima este pentru începtori, a doua pentru desvîrii. Prima este asemnarea primei parusii, a literei i a faptei, a doua preînchipuirea celei de-a doua parusii,-a duhului i a gnozei ", ( Cent. 1, cap. 97; Balth. Op. c. p. 41 ). „Logosul ca

soare

spiritual

se

înap i se coboar,
loc

dup gradul de virtute i de gnoz al fiecruia.
lui

...

2,

cap. 13, Balth. op.

c.

Fericit,
(

acel

cruia îi st în
;

pe cer ca
).

losua,

pîn ce a învins toi

dracii cei

ri

".

p.

42 ).

Logosul apare sub

dou forme

:

una este exoteric

:

«

nu avea

nici chip, nici

Cent. 2, 31

Balth. op. c. p.

37

148

149

:

"

în sensul acesta
5-1
1
,

se poate explica i
luat în sine,

locul celebru

de

la Filip, 2,

dei

s-ar

prea c,

fr referin la locuri cu sens
prsire

contrar,

vorbete despre o chenoz

nedialectic, despre o

de rob i aa a cîstigat de fapt cinstirea lor, ajungînd s-L socoteasc " al tuturor. înainte de întrupare nici o creatur nu tia de Fiul „ Domn se arate în majestate divin i nu-L cinstea, iar El n-a cutat

s

li

real a însuirilor sau lucrrilor dumnezeieti de ctre Fiul lui Dumnezeu. Textul vorbete despre lîsus Hristos, „ care fiind în chipul lui Dumnezeu ( Iv fiop<prj Oeov ), nu rpire, e socotit a fi întocmai ca Dumnezeu ( (A)% pnaywv rfyr\aaxo xo etvai Yaa dea) ), ci s-a golit pe sine, chip de rob luînd ( hUh eavxov exevcoaev fiop(prjv dovkov XafSwv )..., pentru aceea i Dumnezeu L-a preaînlat i l-a druit Lui nume care este mai presus de tot numele etc. ".
Expresia
:

pentru

a-i

obliga

s-L recunoasc.
3,

Potrivit

sensului

propoziia. s-ar înelege astfel
întrupare,

:

Fiul lui

Dumnezeu nu a socotit, înainte de

c trebuie s rpeasc

recunoaterea demnitii Sale dumnezeieti din partea oamenilor, ca ceva ce trebuie rpit de la ei ( res rapienda ), ci S-a umilit fcîndu-Se
om, ca
astfel,

benevol,

s

ajung

ei

s-l recunoasc aceast
probabil,

demnitate de întocmai cu Tatl.

Dup sensul
propoziia ar arta

5

al cuvîntului

Scpjiayfw, mai puin

Care

fiind în chipul lui

Dumnezeu

",

se refer

c

lisus în preexistenta

Sa

n-a voit

s rein cu

evident la Logosul dinainte de întrupare,

dup prea marii majoriti

a exegeilor, nu la Cel de dup întrupare, cci Acela a schimbat " cu „ chipul dumnezeiesc „ chipul de rob ". „Chipul dumnezeiesc pe care l-a schimbat e interpretat de cei mai muli comentatori nu ca fiina dumnezeiasc, ci ca înfiarea ei impuntoarea, ca slava ei. Aceasta a schimbat-o, Logosul cu chipul neimpuntor al omului, rob al lui Dumnezeu. „ A fi întocmai ca Dumnezeu " ar însemna, dup exegei, exact ceea ce înseamn i „ chipul lui Dumnezeu ". Mare discuie este îns în privina cuvîntului „ rpire "
(

orice pre starea de întocmai cu Tatl, ci a renunat la ea umilindu-Se. sensurile 4 i 6 nu se potrivesc Fiind de acord cu Bensow sensurile 2 i 3 de toc în legtura de idei a propoziiei, observm noi chenozei, cum se va vedea mai nu se opun înelesului ce-l

c

c

dm

încolo.

Bensow,îns,le-a încadrat

în

interpretri care

au anumite

apare prea preocupat de a insuficiene. Cu deosebire, se impune oamenilor ca fiind întocmai ca Dumnezeu. Dac Ansei de
din toate, Fiul

apnayxb, ).
1.

O.

Bensow

d ase înelesuri
rapiendi
);
(

posibile ale

lui,

fiecare

Canterbury reducea sensul întruprii prea mult la setea Tatlui dup repararea onoarei Sale, aceste interpretri pun un accent, nejusfrficat

întrunind sufragiile unora sau altora dintre exegei

act

de rpire (actus

2. mijloc prin
3. 4.
5.

care se face rpirea
(

Mittel
);

zum Rauben );

lucru ce trebuie rpit lucru rpit
(

res rapienda

de Scriptur, pe tendina apoteozrii Fiului în faa fpturii. Fiul s-ar fi aceasta era calea cea mai potrivit spre a întrupat numai pentru în urma întruprii i jertfei fi recunoscut de creaiune. E adevrat c, Sale, Fiul a cîstigat locul cel mai înalt în cinstea creaiunii, nume peste

c

res rapta

);

tot
(

numele, dar aceasta este recunotina, este încoronarea unei
lucru.

lucru ce trebuie reinut

res retinenda

);

opere care n-a urmrit direct acest

6. lucru aflat

( Fund-comoar gsit ). Bensow socotete ca probabile sensurile

2,

3

i

mai puin

5,

Smerenia lui lisus Hristos, a crei laud formeaz inima propoziiei, pentru a fi artat ca pild simpl cititorilor epistolei, devine, dup interpretrile lui Bensow,
camuflare

dar

1

,

Dumnezeu nu a socotit, înainte de-a se întrupa, egalitatea cu Dumnezeu ca „ un mijloc de rpire " a cinstirii oamenilor, încît vin în înfiarea dumnezeiasc spre a-i sili s-L preamreasc, ci a venit umilit în chip
2,

4 i 6, nicidecum. Conform sensului

metodic a

Fiului

pentru ajungerea la inta

atrt

de mult

propoziia ar suna

:

Fiul lui

dorit a recunoaterii

i

preamririi Sale din partea omului.
expresiei
aceia,

Sensul adevrat

al

s

ca Dumnezeu

"

ne pare a fi

nu rpire a socotita fi întocmai care e cu mult mai puin deprtat

de

ceea ce reiese direct, nemiestrit, din construcia gramatical

i

150

151

:

sintactic a textului.

aa
cum

cum

vrea Apostolul prin locul anterior

caracterul

de substantiv al construciei
original.

e în textul

S pronunm numai accentuat ce dis ca Dumnezeu", S zicem nu rpire a
cuvîntul „rpire",
i-l

Dumnezeu
Dar, prin

este în raport de atotputernicie cu
El

ei

i aa le apare

lor.

restituim

„a fi întocmai
:

deci

socotit starea

de Dumnezeu " i sensul adevrat va rsri de la sine. Nu a interpretat Fiul calitatea de Dumnezeu ca stînd în puterea rpitoare, constrîngtoare, în act de rpire. Dumnezeirea st în altceva, anume în dragoste. Interpretarea aceasta ne scap de presupunerea unor expresia e eliptic, afirme elipse în expresie. ( Bensow trebuie lipsindu-i xr^ xi^, xwv av6pd)7teov, nu a socotit egalitatea cu Dumnezeu ca mijloc de rpire a cinstirii oamenilor sau nu a socotit egalitatea cu Dumnezeu ca ceva ce trebuie rpit de ia oameni ). Rpire se poate interpreta astfel ca atribut substantival aa cum e intenionat în text. ( Paralel nu domnie a socotit starea de rege ). transformm cuvîntul rpire pentru a-l Astfel nu avem lips

aeza i fa de oameni în raport viaa lui intern. Deci a fost lips de de dragoste, potrivit cu „socotina" liber a Fiului, prin urmare etern i explicat prin fiina nu le mai apar lor în aspect de lui Dumnezeu însi, ca

bunvoin,

se poate

s

atotputernicie copleitoare.

întruparea fiind o urmare a felului de-a fi al Fiului în însi dumnezeirea Sa, ca intenionalitate dup comuniune, n-a fost de
Astfel,

s

c

lips

s lepede tb eîvai Yaa dea, starea Sa dumnezeiasc.
fa
de oameni
El

:

Totui, întrucît atotputernicie, aceasta
chipul apropiat
fiina

aprea

în chip

de

fiind „ înfiarea lui Dumnezeu cel atotputernic fa de fptur ", i-a întors i fa de ei dragostea, luînd

i familiar omului, dar nu în contrazice/e, ci potrivit cu
"

:

dumnezeiasc însi.

s

Chipul dumnezeiesc

este un aspect
lui

al

dumnezeirii

i

el

înelege.
Iar „ a ), de întrupare, are un caracter etern. Fiul nu vedea dumnezeirea, cum o vedem noi oamenii, în constrîngere, în atotputernicie direct ca fa de obiecte, ci în dragoste. Dac n-ar sta dumnezeirea în dragoste, nu s-ar fi întrupat. Ci ( fiindc st în dragoste, fiindc o socotea ca stînd în dragoste ) s-a golit pe Sine, chip de rob luînd. Numai aa interpretat propoziia, întruparea are un temei mai profund în dumnezeire ci nu o simpl dorin a Fiului dup recunoatere din partea oamenilor. Numai aa natura omeneasc pe care a luat-o nu a implicat o necesitate de schimbare a fiinei dumnezeieti sau cel puin a lucrrilor ei. Adversativul ci ( ) din propoziie exprim o rsturnare a prerilor noastre despre fiina dumnezeirii i.tocmai de aceea, nu s-a produs o schimbare a ei prin întrupare, ei o confirmare. dumnezeirea const în Fiul nu a confirmat prerea noastr atotputernicie direct, ci în dragoste i, de aceea, nu S-a manifestat între noi în forma acestei atotputernicii, ci s-a golit pe Sine, ceea ce a rmas în acord cu fiina dumnezeiasc. înseamn se Totui, 'fa de oameni, dumnezeirea nu e obligat

socotit

" (

r^yqoaxo

dac e o judecat a Fiului înainte

rmîne, dar, întrucît el e raportul de oameni ca fpturi, cînd se întoarce dragostea Lui ctre ei, ca s-i fac fii ai Si, „ chipul " dumnezeiesc se îmbrac, se întreptrunde, se desfiineze acela, se acoper cu „ chipul de rob ", de om, fr ca lucreze fa de om prin acesta. Este deci o deosebire ci urmînd

Dumnezeu fa de obiecte i fa

s

s

,

între

chipuri

"

i

particula adversativ

aXXa

" ( ci )

exprim i acest

de intim dar nu un raport de excludere a unuia prin împreunare, în baza unui temei profund, indicat de viaa intern a Sf. vad în adîncimea iubirii Treimi. Aceia dintre oameni care pot
raport,
altul, ci

s
",

divine manifestat în

chipul

de rob
".

pot

vedea

mcar în

parte

XX

dumnezeirea

Lui i, deci, atotputernicia

i

strlucirea Creatorului în

faa fpturii,

chipul

de Dumnezeu

c

de Dumnezeu " i raportului cu „ chipul de rob ", chiar dac s-ar lua sensul 2 al cuvîntului &paayfw ( mijloc de rpire ), el se poate încadra, subordona esului 1 De fapt, Dumnezeu cuprinde o complexitate de sensuri, nu se contrazic. Astfel, propoziia ar suna unul singur, fr ca ele
în înelesul ce-l
astfel

dm

chipului

.

s

c

cam aa, subsumînd
raport cu oamenii
")

sensul 2
1

(

referit la „

chipul

lui

Dumnezeu

în

s

sensului

(referit la viaa

intern dumnezeiasc)

manifeste prin dragoste. întrucît

ei sînt fpturi, prin firea lucrurilor,

Care

fiind

fa de

oameni

în raport

de Dumnezeu atotputernic cu

152

153

:

fptura, nu a socotit

c starea de Dumnezeu
ci,

constrîngtoare,

ci în

în sine const în fora dragoste i, de aceea, nu a manifestat

descoperit raportul
cinstirea oamenilor,

Su dumnezeiesc cu fptura,
voind

VI.

pentru a smulge

comuniune cu ei, i-a întors dragostea ctre ei, strbtîndu-i aceast înfiare în iubire, luînd ca urmare chip de om, pe care l-a împreunat intim i nedesprit cu cel de Dumnezeu, potrivit cu indicaia fiinei Sale.
intre în Fiul lui

s

Consecinele
1.

uniunii

ipostatice

Comunicarea însuirilor

Din unirea celor

dou

firi

în

persoana

iui

Dumnezeu-Cuvîntu!
detaliat

maxim

Dumnezeu, fcîndu-Se om ca ne poat veni în apropiere, a rmas în acelai timp Dumnezeu în cea mai

s

rezult anumite consecine care

exprim mai

aceiai

fapt.

Cea

dintîi

urmare a
la

uniunii ipostatice este

comunicarea

însuirilor,

deplin actualitate, pentru ca în comuniunea cu omul lisus putem experia comuniunea cu Dumnezeu însui ca transcenden uitim ce pune grani patimilor noastre i ne amplific puterile pozitive. Ghenoza protestant zdrnicete sensul întruprii, ca revrsare a
energiilor divine în

s

care are loc de

o

fire la alta privite în unitatea

persoanei. Prin faptul
firi

c

lisus Hristos este

o singur persoan în

dou

i persoana este

purttorul însuirilor i subiectul tuturor actelor i ptimirilor, aceast persoan poate fi numit uneori din latura dumnezeiasc
atribuindu-l-se însuirile

lume

i în

istorie.

slluîrii în acelai ipostas a însuirilor i lucrrilor dumnezeieti i omeneti, dei greu de îneles în amnunte, e dat în conformitatea omului cu Dumnezeu i, în genaral, în faptul
Posibilitatea

din latura

i actele omeneti i, omeneasc, atribuindu-l-se
:
:

invers,

poate fi numit

însuirile

i

actele

creat i susinut de El, are loc o continu uniune, purtat în fond de Subiectul divin, ca ultim izvor i susintor ai energiilor Sale necreate i al energiilor create ale lumii,
între El

c

i

lume, ca realitate

„ Fiul lui Dumnezeu i-a vrsat dumnezeieti. Se poate spune sîngele pe cruce " sau „ Omul lisus este dinainte de veci ". Nu are loc îns o comunicare direct de la natura dumnezeiasc la cea omeneasc. Nu se poate spune

dumnezeirea

în fond,

Dumnezeu

este ultimul Subiect

a! întregii

realiti divine
ei.

i

create,

fr ca vreuna s-i piard ceva din caracterul
lume.

Pe drept

cuvînt, Sf.

Prini au lrgit înelesul termenilor calcedoneni nedesprit " i „ neamestecat ", aplicîndu-l raportului general dintre
©analogie mai familiar a uniunii celor dou firi în
lisus Hristos,

a ptimit pe cruce sau a flmînzit, nici omenirea e pretutindeni de fa. Comunicarea însuirilor, astfel îneleas, e o alt expresie a se dogmei despre unirea celor dou naturi într-o persoan, fr
lui

lisus

c c

s

schimbe, dar

fr s

fie

desprite.

Dumnezeu i

Ea pune
dumnezeieti, ne ofer

limita

dFeapt chenozei

firii

dumnezeieti i

îndumnezeirii celei omeneti.

fr o chenoz real a
i trupului
ia

firii

nostru într-o

unic persoan.

i unirea sufletului Noi nu trebuie s renunm

sufletul ne este cu trupul. Adîncimile de dincolo de spaiu, de timp i de expresie ale sufletului, poî coexista cu mrginirile trupului purtate de acelai

activarea însuirilor noastre sufleteti prin faptul

c

Comunicarea însuirilor trebuie definit ca o mijlocire între doi numai o poli. Ea nu înseamn o modificare a naturilor, dar nu e nici însuri i lucrri. Nici una din naturi nu comunicare nominal de

unit

subiect.

dobîndete fiinial o însuire a celeilalte naturi. Natura dumnezeiasc nu devine ptimitoare, nici natura omeneasc fctoare de minuni. Cu toate acestea, se produce o legtur între ptimirea firii omeneti i firea dumnezeiasc, precum se produce o legtur real între puterea fctoare de minuni a naturii dumnezeieti i între firea omeneasc. întrucrt cele dou firi formeaz împreun un singur

154

155

centru

ipc-static, iar

acest centru

poart ptimirea
real

înlînd-o

i

purificînd-o, într-un

mod

omeneti se poate spune poart
naturii

într-o

legtur cu

ele,

purtîndu-le prin unitatea persoanei

i

c

imprimîndu-î în ele pecetea sa, precum

aceast

ptimire, ca pe ceva

fiinial

strin, dar, funcional, propriu

i

purttor

i

factor determinant al însuirilor

i invers, trupul fcîndu-se i actelor sufleteti.

natura dumnezeiasc. Elementele noi cu care penetreaz ipostasul cel unic ptimirea omeneasc provin din natura dumnezeiasc. Se simte în lisus Hristos suportul omenitii este de caracter

Cînd se vorbete de comunicarea însuirilor, ipostasul nu trebuie considerat ca ceva detaat de naturile din care e format, încît,
atribuindu-i-se ipostasului numit din latura
naturii

c

dumnezeiasc însuirile
lor

divin.

Dar

i

invers, întrucît subiectul

fctor de

minuni prin firea

umane,

s nu se îneleag altceva decît c purttorul
divin. Ipostasul e

aduce

dumnezeiasc e i o

expresie a naturii omeneti, prin El se simte
la

prezena acestei naturi în svîrirea minunilor, participînd i ea aceast svîrire, deci putîndu-i-se atribui pe drept cuvînt i ei.
Prin subiect,
între fiecare fire din subiect

aadar, se stabilete o legtur real, funcional,

i

însuirile

i

lucrrile celeilalte
aîrt

faa naturii, în lisus Hristos i titlul, dar numai titlul, a celor dou naturi, plin de toat prezena lor. Astfel, prin orice act omenesc al lui lisus Hristos, vedem faa Lui dumnezeiasc, ca ipostas divin purttor al acelui act i, deodat cu aceast fa, prezena lanseze natura divin a lui lisus din ea însi ca naturii divine.

firi.

Fr s

Datorit ipostasului
celor

comun se menine, aadar,

nemodificarea

însuirile i lucrrile omeneti - în aceasta const neschimbarea firilor
-

dou

Ipostasul
ipostasul

s

i comuniunea lor real, prin care se evit izolarea. salveaz atît uniunea cît i neamestecarea firilor, fr ca
firi,

cft

prin faptul

c

sînt ale centrului ipostatic,

ca

fa a

firii

omeneti,

iar

acest centru e
prin

i faa naturii dumnezeieti,

aceasta din

urm înc e,

fie

ceva fiinial deosebit de cele

dou

firi.

Pentru ilustrarea cea mai concludent a comunicrii însuirilor, real dar neanulatoare de firi, repetm un citat al Sf Maxim
.

Mrturisitorul, utilizat

i la problema chenozei
crora
le

faa cea comun, purttoarea însuirilor i actelor omeneti. In toate înfirile i manifestrile omeneti ale lui lisus vedem nu numai omul, ci i pe Dumnezeu cu natura Lui i în toate manifestrile Lui divine e nu numai Dumnezeu, ci i omul, i nu numai ca subiect
titular, ci

:

Nici

o

fire

din cele

era ipostas nu o activa în chip

separat de cealalt. Prin fiecare fcea evident pe cealalt. Fiind cu

cu întreaga Lui natur uman activ. Cînd, în baza comunicrii însuirilor, atribuim însuirile

i

adevrat

ca Dumnezeu mica omenitatea, iar ca descopereajdumnezeirea proprie. Ptimea dumnezeiete, ca
alta,

i

una i

om
zic

lucrrile

omeneti

naturii divine,

avem

în lisus, în special, aspectul

cci suferea de bunvoie, deoarece nu era om simplu i svîrea minuni omenete, cci le svîrea prin trup, deoarece nu era Dumnezeu dezvluit. încît patimile sînt minunate i înnoite prin puterea dumnezeiasc a naturii
(

aa

deXxoii,

W 7iao%£iv
iar

s

chenozei

naturii divine. Iar

cînd natura

omeneasc e,

prin ipostasul

e%o}v

considerat din latura
divine,

uman,
pe

purttoarea însuirilor
Fiul lui

i

lucrrilor

),

avem Chenoza ne

în special

aspectul îndumnezeirii
atotputernic. într-un

naturii

umane.
iar
larg,

înfieaz
Fiul

Dumnezeu ptimind,
sens mai

îndumnezeirea pe

Omului

Celui ce ptimea,

minunile ptimite,
le

fiind împlinite prin
"1
.

puterea

îns,

ptimitoare a trupului Celui ce

svîrea

Ceva analog gsim în constituia naturii umane, unde sufletul,

chenoza este o îndumnezeire a firii omeneti, cci manifestrile naturii omeneti purtate de Dumnezeu-Cuvîntul sînt ridicate, într-o anumit privin, peste nivelul celor omeneti.

i

dei nu dobîndete

însuirile

i

lucrrile materiale ale trupului,
'

st

Ptimirea Cuvîntului e o ptimire sfinit,
muritor.

cum

n-a suportat

nici

un

1

P.

G. 91, 105 B.

Despre chenoza s-a tratat mai în amnunt într-un capitol anterior, iar despre îndumnezeire se va trata în unul urmtor.

156

157

în
lui

baza comunicrii
întrucît,

lisus Hristos

ipostatice, nici o manifestare i lucrare aîe nu este numai dumnezeiasc sau numai omeneasc

ci

teandric,

dac

e svîrit

prin natura

omeneasc,
iar

subiectul este nu numai

omenesc ci i dumnezeiesc,

acest fapt

cum am accentuat, nu aduce numai un titlu divin unei lucrri umane ci o prezen divin efectiv, iar, dac e svîrit prin natura divin
subiectul

nu e mîntuire. Fiul a venit în lume de bun voie, deci ca subiect divin, nu forat de o putere din lume. cel ce Naterea supranatural nu e decît expresia faptului Logosul, care s-a a iniiat conceperea în Fecioara Mria este însui i conceput ca om. El e factor activ i pasiv totodat al conceperii i pasiv a naterii Sale. Transpunerea Lui în starea de .suportare
mîntuire forat de om

c

nu este numai divin,

ci

i uman, ceea ce implic o prezen
factorului divin

uman efectiv.
E un lucru minunat faptul
în lucrarea

zmislirii

i

naterii e tutelat

de o alt persoan dumnezeiasc, de

c aceast prezen a c

Duhul

Sfînt.

uman se las limitat de graniele ontologice ale naturii umane, precum minunat este i acela factorul uman e suportat în lucrarea divin. Dumnezeirea îi face efectiv prezena în patima omeneasc a-i însui aceast patim fiinial i fr a o desfiina, iar umanitatea este prezent în atotputernicie a deveni atotputernic i a pgubi atotputernicia. Taina aceasta

învtura despre naterea supranatural a lui doctrina cretin, cu lisus Hristos nu se vdete ca o pies forat în
Prin urmare,

scopul de a satisface doar o
articol

pioas sete de

miraculos,

ci

ea este un
empiric

fr

în

necesar în logica înfptuirii lume. Astfel, fecioria Mriei, care nu este decît

Revelaiei depline a lui Dumnezeu
latura

fr

fr

negativ a conceperii supranaturale a lui Mria L-a nscut pe christologic. Â nu admite

lisus Hristos, este

o dogm

c

lisus

ca Fecioar,

dovedete consideraia cu care cinstete Dumnezeu natura uman, pe care n-a creat-o ca s-o desfiineze, ci ca s-o desvîreasc prin
prezena Sa.

înseamn
imanenei.

a nu recunoate
Iar aceasta

c

subiectul Lui n-a fost produsul
.

înseamn negarea Revelaiei

1

E.

BRUNNER, Der

Mittler, p.

288-292, respinge naterea fecioreasc. El spune
întrupat.

c minunea cea mare e
2.

faptul

c Dumnezeu S-a
lui

Aceast minune nu

are lips

Naterea supranatural a

Iui

lisus Hristos

Pururea Fecioria Mriei

Apoi,

de o alt minune de caracter „ biologic ", dac lisus a luat omenitatea deplin, a trebuit
a conceperii naturale. Consideraiile

pentru explicarea modului

cum s-a petrecut

s o primeasc pe calea obinuit
c
s aib

O alt urmare a uniunii ipostatice este naterea supranatural
a
lui

Brunner nu rezist îns argumentelor din textul orice cum minunat al vieii nostru. Afar de aceea, Brunner, respingînd orice minune, lisus a fost Fiul lui faptul lisus, pe ce-i poate întemeia credina în lui

i

întruprii

lisus Hristos. Mîntuitorul

înainte

de aceea n-a

existat

nu a aprut pe lume ca o fiin care în nici un fel. Existena Lui n-a pornit a
mai

Dumnezeu ? Oricît ar fi credina un act de îndrzneal, de risc, ea totui trebuie
anumite temeiuri.
Karl Barth,
Altfel,

ar

fi

un act cu

totul arbitrar.
:

Un

alt

teolog calvin de renume,

se forma
dinainte

în totalitatea ei din cuprinsul acestei lumi. El exista

ca subiect, aadar ca iniiativ pentru o nou form de existen. Prin acest fapt i,îndeosebi prin acela subiectul mai dinainte existent e dumnezeiesc, El nu s-a putut supune unei iniiative

c

Brunner, combate aceast eroare a lui E. Brunner „ Atitudinea negativ a lui cum e cazul de negare a naterii fecioreti, nu este o întreprindere bun. Ea extinde, este i la Althaus, un echivoc asupra întregii sale christologii. Oftatul lui N. Berdiaev deoarece am « Am citit cartea lui Brunner cu un interes extraordinar, i oftatul meu
:

simit în ea încordarea
locul în care

i ascuimea cugetrii,

patosul religios. Dar oînd^am ajuns

la

omeneti în privina venirii Sale pe lume îmbrcat în natur omeneasc. în cazul acesta ar fi încetat de-a subiect înc în planul
fi

Brunner mrturisete
îi

c nu crede
am
ce e bun

în

naterea
trist

lui

lisus Hristos din

Fecioar

sau, cel puin,
plictiseasc.

este indiferent,

devenit

i

chestiunea a început

sm

Cci
un

mi-a

prut
(

c

tot

în carte
1,

a fost ters

i tot ce urmeaz nu

ceresc

al

existenei Sale

i ceea ce s-ar nscut din Mria ar
fi

fi

fost

subiect numai prin graia omului, deci nu subiect dumnezeiesc. Peste
tot iniiativa mînîuirii n-ar

1 929, p. 1 9 ). K. Barth vede rostul Dumnezeu iniiaz Fecioar în dovedirea faptului i necesitatea naterii din dass Gott Revelaia i mîntuirea, i nu omul „ Die Jungfrauengeburt bezeichnet dies

mai are

nici

rost »",

Orient und Occident, Heft

c

:

:

mai

fi

fost

a dumnezeirii,

ci

a omului,

iar

o

158

159

.

naterea supranatural a lui lisus nu implic direct fecioria Mriei pentru tot timpul, ci numai faptul pe lisus nu L-a conceput i nscut pe cale natural. Dar pururea fecioria ei rezult indirect din natera Lui supranatural. întruparea Cuvîntului, realizînd o iniiativ a lui Dumnezeu i nu a omului, exclude starea de poft
Desigur,

c

eo ipso împcat, este indisolubil împletit cu pofta pctoas, încît un om' nscut pe cale natural nu poate fi Mîntuitor.- Pentru mîntuire trebuia un om în care firea omeneasc s-i aib din nou un început
curat,
fi

aa cum i i-a avut prima dat. începutul curat,
cu adevrat normal
firii

departe de-a
în

omeneasc prin care se iniiaz orice ipostas uman nou. Conceperea
unui nou
ipostas

contrar, este cel

umane. începutul

poft

om

e o abatere de la norma ei dat prin creaiune. Numai restabifindu-se
începutul normal, curat,
al ei,

se face

în

pcat,

în

poft. Din primul moment, noul

uman se împovreaz cu pcatul ereditar. în conceperea supranatural a Fiului lui Dumnezeu se arat atît iniiativa cereasc
a întruprii Sale,
pcatului
cît

a putut fi înlturat i moartea ei i s-a
i

putut reda nemurirea original

1
.

i faptul

c Domnul, ca om, n-a rsrit din
al omenirii, prin

La naterea
vicios

lui

lisus

ca om s-a produs o
fi

tina

Dumnezeu. Numai

aa

putea

scoas

natura

nou intervenie a lui uman din cercul
îi

ereditar.

Misiunea Lui de Mîntuitor

jertf

substitutiv pentru pcatul altora, cerea într-adevr ca El

s

de pcat

1
.

îns iniiativa omeneasc

pentru un nou om,

fr fr a
fie
fi

i

tragic al

efectueaz o

d

pcatului i morii. Dac aceast intervenie nu nou creaiune din nimc a naturii umane a lui lisus, ci

originea într-o Fecioar, este pentru
fie

c omenitatea

lui

lisus Hristos

trebuia

am Anfang

steht,

wo

wirkliche Offenbarung stattfindet, Gott

und

nicht die

s o parte din omenitatea de obte, pe care avea misiunea umane s o mîntuiasc. Dumnezeu n-a urmrit distrugerea
naturii
ci

willkurliche Klugkeit, Tuchtigkeit

kirohliche Dogmatik, erster Bând, zweiter
1

oder Frommigkeit eines Menschen ". Kart Barth, Die Halbband, Zollikon, 1938, p. 199-201.

întemeiat în Adam,

refacerea

ei.

Sf.

Maxim Mrturisitorul arat cum prelungirea pcatului în lume se face prin pofta
la

care

st

pctoase,

începutul naterii. Durerea, în ultima analiz moartea, e plata vieii noastre care vine din acest început ptima. Omul.cutînd scpare de durere i de

o cauz. Nedeterminat de o cauz, ca neavînd o plcere ca anticipaie a
avamovfisv, a> ovdafioK, xpoXaoboccv tjâovrjv eoxtjxoxa %axa xrv yeveaiv ) ( Nedreapt, ca nefiind urmarea unei viei ptimae ( adixov Se, a> ovâafiw eftkcSov xo nap&iav mtj, ovxa oiabo%cv ). Prins la mijloc între plcerea nedreapt i suferina desfiineze total i moartea dreapt, suferina i moartea cea mai nedreapt aveau devin iari liber originea nedreapt din plcere i sfîritul just prin moarte al firii i de voluptate i de suferin neamul omenesc, reprimind natura limpezit de la început, nemurdrit de atributele imprimate in cei ce se afl sub semnui începutului i al stricciunii ". Aceast oper a îndeplinit-o lisus Hristos care, „ neavînd plcerea din neascultare cîtui de puin ca anticipaie a naterii Sale din femeie în timp, i-a asumat
existenei

teama morii, se refugiaz în plcere, inclusiv plcerea din care-i ia începutul o nou via. Dar, în loc scape de durere i de moarte, voluptatea la care a alergat, fiind un pcat, aduce o nou durere i ofer morii o nou victim ( P. G. 90, 629 D ) ( Desigur ,Sf. Maxim tie vad i rostul pozitiv al iubirii între sexe ). lisus îi are începutul într-o natere fr voluptate pctoas, deci i viaa Lui este curat. Dar a luat asupra Sa,

s

s

.

s s

totu-îi.durerea

cu originea într-o plcere
fecioar, ca

i moartea. Numai astfel moartea Lui, nefiind sfîritul unei viei ptimae, pctoas, este mîntuitoare. Trebuia s se nasc deci dintr-o moartea Lui s fie mîntuitoare. în felul acesta numai a putut scpa i pe
vicios al plcerii
-

oameni din cercul
(xtfvrf&ovrfv

morii
în

-

plcerii
natural

-

morii

etc. „

Dup

durerea care, pricinuit de aceea, este

sfîritul

firii,

prin

voin,

din iubirea

fa
i

de
se

clcarea"
lor

poruncii, toi oamenii

au avut plcerea

mod

ca anticipaie a începutului

oameni, ca ptimind pe nedrept
datora ca
al
firii

s desfiineze

îiginea începutului ce tiraniza firea din
i-a

eixovxqîââipvoix^xporixaOrryovpevrivyeveoecot;)

i nici unul nu era liber

plcerea nedreapt, deoarece moartea Domnului nu
la ceilali

venit Lui ca o

plat ce

ptima prin plcere. Astfel.toi erau datori prin fire s suporte suferinele i moartea care vine prin ele. Nu era posibil nici un chip de eliberare a celor tiranizai de voluptatea nedreapt, de suferinele drepte i de moartea de tot just care vine dup
de începutul
ele.

produs
".
(

prin

a venit împotriva pcatului. Astfel.a desfiinat sfîritul just moarte, nemaifiind la El plcerea din pricina creia a ptruns aceea
oameni,
ci

în fire

Quaestiones ad Thalasium 61, Migne,

P. G., 90,
:

628 D- 629 B

).

H.U. von

mai drepte, sub care era sfîiat
stricciunea plcerii

Pentru desfiinarea plcerii celei mai nedrepte i, din pricina ei, a suferinelor celor în chip jalnic omul, avînd originea existenei sale în

Balthasar

rezum

astfel

ideea

Sf.

Maxim
c. p.

Mrturisitorul

Pentru a frînge dialectica

picatului se cereau

dou condiii: o moarte, care nu era pedeaps pentru patim, i,de
189.
63; P. G. 90,

i

sfîritul vieii în

stricciunea morii

aceea, o natere din Fecioar", op.
1

-

pentru îndreptarea naturii

ptimitoare

-

trebuia o

suferin

i

o moarte nedreapt i, totodat, nedeterminat de

Maxim

Mrturisitorul, Qauest.

ad Thalas.

632

D. C.

11

Restaura reia omului

160

161

Dumnezeu, neputînd fi produsul iniiativei un act de iniiativ cereasc, implicit a trebuit lipseasc din contribuia omeneasc tot elementul de poft prin care se exprim, în actuala stare czut a naturii umane, aceast tensiune omeneasc dup producerea unui nou ins omenesc.
Fiului lui

Naterea

omeneti, trebuind

s

fie

s

Numai în femeie s-a mai pstrat aceast structur a creaiunii de-a fi instrument la dispoziia lui Dumnezeu.
Dar Mria a fcut posibil realizarea întruprii, ca iniiativ deplin a lui Dumnezeu, mai ales prin fecioria ei deplin, prin lipsa

Fiina
cereti

omeneasc, chemat

i

s mîntuiasc lumea, a
Mria
fi

s

de poft

pctoas.

fie

instrument

al iniiativei

trebuit

s nu cunoasc starea de
absolut.
Fiul lui

poft legat de tendina

dup procreaie. Iar de o astfel de stare nu
în fecioria

Se înelege c, atribuind lui Dumnezeu întreaga iniiativ în actul întruprii, nu reducem rolul Mriei la o pasivitate inert. în limitele receptivitii, ale ascultrii, înc e posibil o intens
participare. Fecioara
lui

putea fi liber decît în puritatea,

Dac
pofta

n-ar

fi

fost

Fecioar cînd a conceput pe

Mria se

aeaz cu toat fiina ei la dispoziia
numai
puritate,

Dumnezeu, n-ar
Dar i
trebuit

putut

s nu amestece, prin memorie,
de

în starea ei

Dumnezeu,
Cel

fiind

numai

ascultare,

numai

slujire.

omeneasc,

trezit mai înainte.

ulterior raportul ei

mam cu Pruncul nscut în puritate
ei

nscut autonome umane, n-a
Omenitatea lui
propriu, ci

din Fecioara Mria, nefiind produsul unei iniiative

fost

un ipostas autonom omenesc.
divin.

fecioreasc a

trebuit
în

s rmîn

s rmîn curat de orice stare de poft; ea«a
toat existena
între

lisus Hristos,

dei individual, n-a constituit un ipostas
printr-un

de

Maic a
atît

lui

îisus Hristos

a început

s se formeze sub oblduirea ipostasului
prin impulsul ipostasului divin.

de intim, încît i dup natere are loc o continu transmisiune sufleteasc de la ea la
Fecioar, cci legtura
1

mam i copil e

De aceea, nu s-a desprins din natura omeneasc general
act din cuprinsul
ei, ci

el

.

Datorit acestui fapt ea a fost o omenitate concret,
S-a spus

c feminitatea reprezint
încredere

prin sine partea

pasiv,

individual, dar

nu în

individ.

receptiv a omenitii, spre deosebire de elementul brbtesc, care
este iniiativ

Dup loan Damaschin:
înîrupîndu-Se,

omenitatea pe care a luat-o Cuvîntul,
nici

i

semea în

puterile'proprii. Prin
fi

urmare,

nu este omenitatea abstract,
nu
e,

omenitatea

prin simplu! fapt al feminitii sale,

Mria ar corespuns hotrîrii divine
prin iniiativ

concret

aa cum exist în toi oamenii luai colectiv, ci o omenitate
totui, prin

de înfptuire a întruprii Logosului
Dealtfel,

divin

2
.

individual, care
nefiind individ

ea însi un
Cuvîntul

individ,

o persoan,
"
.

acesta ar trebui

s

fie

raportul cosmosului, în genera!

i persoan decît în

i prin Cuvîntul

fa de Dumnezeu, Creatorul su. îns, brbatul a deturnat existena
de
la

structura

ei.

art. Acesta este rezumatul pe care-l face Dict. de theol. catholique, tome VII, Union ), col. 503, urmtorului text „ Firea se înelege sau abstract Hypostatique (
1
:

cci nu exist
1

S-ar putea recunoate
ei,
îi

i

faptul invers

:

lisus, fiind

nu numai copilul Mriei,

Dumnezeul
feciorie.

transmitea, la rîndul

Su,

puterea sfinitoare care o

ci i pzea continuu în

însi - sau comun în toate ipostasele de aceeai specie, unîndu-lei se numete fire considerat în specie, sau integra! prin adugirea în individ; accidentelor, aa cum exist într-o ipostaz i se numete fire considerat
prin sine

2

Dr.
:

RUDOLF GRABER, Mria
Mria
ist

im Gotigeheimnis der Schopfung, Regensburg,

das AII in seine seinsmâssige Stellung des Empfangenden und damit des Weiblichen zuruckgekehrt ", ( p. 21,).
1940
„ In

ea este aceeai cu cea considerat în specie. Dumnezeu - Cuvîntul întrupat nu a luat întrupare, ci înelciune nici o fire care se înelege în chip abstract cci aceasta nu este - i nici pe- cea considerat în specie - cci n-a luat toate i aparen de întrupare considerat în ipostasele - ci a luat pe cea considerat în individ, care este aceeai
specie
-

cci a

luat pîrga

f

rmîntturii noastre

".

Dogmatica, Cartea

HI,

cap.

1 1

,

p. 1 72.

162

163

.

Fiu! lui

Dumnezeu
ar
fi

n-a luat firea existînd într-un individ propriu,

acela

c ea nu s-a produs
1
.

prin iniiativ
-

uman,

ci

divin -

i aceste

cci aceasta
om,
ar
fi

însemnat, pe de o parte,

c

El

însui nu s-a fcut
individ

dou lucruri stau în strîns legtur
cuAdam

se afl într-o special paralel

ci

s-a unit cu un om,

pe de alt

parte, luînd

un

omenesc,
persoane

fost

mai aproape de
individ

el decît

de toate

celelalte
indivizi

omeneti. Un
aîrt

omenesc nu e de toi ceilali de aproape cum e firea cea pe care o au toi.
Ipostasul

omeneti
3.
lisus

Fecioara

Mria - Nsctoare de Dumnezeu

pune o stpînire proprie pe ceea ce e comun,

a

luat firea

omeneasc, de care toi putem spune
firii

c e a noastr, nu

un

individ
iui.

omenesc, care face din natura pe care o are ceva în primul
Ipostasul

omeneti este Dumnezeu-Cuvîntul i, întrucît Dumnezeu e la fel de aproape de toi oamenii i are o umanitate care nu e a unuia mai mult decît a altuia, lisus Hristos e mai aproape de
rînd al

i-a format în Fecioara Mria fire Dumnezeu, ea poate fi numit, pe drept omeneasc este Fiul lui cuvînt, Nsctoare de Dumnezeu. Aceasta e o alt urmare a uniunii ipostatice, un alt aspect al unul i acelai subiect divin al Logosului S-a fcut subiect faptului
Dar

dac

subiectul care

c

i

al naturii

omeneti.

fiecare din noi decît orice
Astfel,

om.

se poate spune

c

lisus,

fr

a

fi

întrutotul

omul

„natural", este

omul

central, din

cauz
ci

c

omenitatea Lui nu e

confiscat de un

individ

omenesc,
al lui
ci

rmîne la fel de aproape de toi
al tuturor.

ca

fiind

mediul de apropiere

Dumnezeu, care nu are tendina

de Nsctoare i de Maic a lui Dumnezeu exprim i raportul de profund intimitate ce s-a stabilit între Fecioara Mria se indic Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. Dac prin cuvîntul Fecioar întruparea Fiului, cuvintele de Nsctoare mai mult iniiativa divin în i Maic a lui Dumnezeu redau rolul i raportul ei pozitiv cu Cel ce
Atributul

egocentric a inilor umani,
omenitatea
Prin
lui

e purttorul de grij
egoist.

De

S-a întrupat.

lisus

nu se poate face uz

decît

ea lisus îmbrieaz omenirea. Omenitatea Lui, mai mult a oricrui ins uman, e a tuturor. Desigur atributul de Fiu al

c

comunicrii însuirilor, atributul exprime acest Fecioareî de Nsctoare de Dumnezeu nu e menit subiectul naturii unane, care a în sensul adevr dogmatic numai
Potrivit

cu înelesul

real al

s

c

omului, are, între alte multe sensuri profunde,

i pe

acesta. întrucît

fost

nu S-a fcut Fiu

al

unui om, lisus e

Fiul omenirii, al

Omului

prin

excelen.
de
slujire,

Prin omenitatea Sa

activeaz în ultima intensitate atributul Omului n-a venit ca

propriu
" (

Fiului. „ Fiul

s serveasc
individ

s

fie servit, ci

ca

fiina Dumnezeu. Ar fi insuficient ideea naturii omeneti ei total se afla în rstimpul procesului deformare a doar cu aceast natur i, numai întrucît a lui lisus în raport direct subiectul care conducea acest proces era însui Fiul lui Dumnezeu,

luat din

ea,

e

Fiul lui

c

Mt. 20,

28 ).
reprezint, mai mult decît oricare individ
ei.

ea poate fi numit Nsctoare de Dumnezeu. Ipostasul
devenind

divin însui,

i

ipostas

al naturii

unane, se întregea prin acest proces,

Astfel, lisus Hristos

faa

lui

divin penetrîndu-Se

i de faa uman.

Iar, întrucît

faa este

omenesc, omenitatea

în totalitatea

El

a

ridicat

pe cruce nu un
1

omenesc,

ci

omenitatea.
S.

Pe Golgota avem omenitatea suferitoare i ispitoare. N-a fost un individ omenesc, care se mîndreasc de ceea ce a realizat
el prin firea

BULGAKOV spune

:

„Hristos a primit natura

omeneasc nu cum o are

orice

omeneasc i

lisus Hristos, atît

s s încerce s confite, ca prin faptul c omenitatea
oarecum, a

sau atomic, om, limitat, prescurtat, particular-personal, într-un cuvînt individual mîna Domnului, adic întreag i o astfel ci cum a avut-o primul om, Adam, ieit din

aleJui, rezultatele.

de natur, de

« trup » l-a

dat Preacurata

Maic ",

op. c. p. 231

Lui n-a fost

omenitatea unui

individ, ci,

întregii omeniri, crt

i

prin

164

165

expresia real

i

concentrat a

naturii, prin

faa divin însi natura
în acest

dat-o pe

ea ca i mai mult

s îndrznim a ne apropia de
umanitii
în raporturile Lui

El,

ca

s aib

divin sttea

într-un raport real

cu Fecioara Mria
naturii

rstimp,

i

mai

mult putere
!

criteriile

cu

noi.

atrgînd

în cuprinsurile ei

elementele

Fecioarei. s-i primeasc ea însi existena din Fecioara Mria, divinitatea Logosului s-a aezat, însi prin ipostâs, într-un

Fr

umane

din fiina

raport de primitoare

fa de ea, fr ca divinitatea s se schimbe întru

Cît umanitate nu aduce prezena Fecioarei în viaa cretinismului Cretinismul înceteaz de-a fi o doctrin rigid, de introduce o femeie i o Maic la mijloc teorii i speculaii, prin fptui se umanizeaz, se sensibilizeaz, el nu între noi i Dumnezeu. Cerul

c

ceva, se înelege.

mai e

distant,

înspimîntîor
alturi

i deprtat de
avînd,

noi,

Dumnezeu-Cuvîntul se aeaz într-un raport real de Fiu fa de Mria, primind din fiina ei o parte i un nou mod al existenei Lui. Chiar dac numai o parte a Lui îi ia existena din ea, El se aeaz întreg fa de ea în aceast relaie de primitor de existen.
Unul din meritele cretinismului este
femeii, ridicînd-o

Maic ce st

de Dumnezeu

cci în cer este o pe de o parte, prin

bunvoina Lui, autoritate de Maic asupra Lui atunci cînd se roag pentru noi, iar pe de afta, duioie de Maic pentru greutile noastre.

ca

restabilit

demnitatea

pîn laîntimea brbatului, dei
potrivit

rolurile lor în

via
Natura
întru totul

4.

Lipsa de

pcat

a Mîntuitorului
Fiul lui

rmîn
face

deosebite,

cu

aptitudinile ior naturale.

demniti st în

uimitorul fapt

Fiul femeii. Prin faptul

c

c
i

Temeiul acestei

Fiul lui

Dumnezeu binevoiete a se
fi

omeneasc pe

care a luat-o

Dumnezeu a fost

El vine

rmîne pe al doilea plan, cci ei se marele rol de a-l Maic, cît vreme de brbat S-a dispensat în actul întruprii Sale ca om. Fa de femeie S-a aezat în relaia supremei intimiti i duioii. Singura i
de care se comport cu ginga reveren în veci Dumnezeu-Cuvîntul este autoritatea de Maic a unei femei. Echilibrul între brbat i femeie este atrt de perfect
restabilit, încît

d

pe lume ca brbat, femeia nu

ca a noastr,

afar de pcat ". Pcatul strmoesc nu ine

de natura omeneasc, ci s-a adugat ulterior ca o tirbire a ei. Dumnezeu-Omul n-a avut nici pcate personale, nu numai pentru svîreasc nici nu putea pctuiasc, ci pentru n-a voit

c

cea mai înalt

autoritate

omenesc

fa

s

c

s

vreun pcat.

Andrutsos

(

Dogmatica,

trad. rom., p.

200

)

deduce

lipsa

de

pcat a lui lisus Hristos din uniunea
nu putea pctui. Afirmarea unor

ipostatic, în sensul
El,

c subiectul
lui

nimeni n-ar putea
lui

rspunde

la

întrebarea

:

cine e mai

unic al Lui, fiind Dumnezeu-Cuvîntul i

mînuind voina omeneasc,

de pre în

Dumnezeu, brbatul sau femeia ? Prin faptul naterii lui Dumnezeu-Cuvîntul din femeie,
ochii

Sf.

Prini

c

lipsa

de pcat a

lisus

se

umanizeaz deplin cerul. El este umanizat i prin faptul pe tronul suprem al existenei st Fiul lui Dumnezeu cei fcut om. Dar poate aceasta tot ar mai lsa vibraii de team în sufletul muritorului, cci Omul de la cîrma destinelor universale e i
cretinismul

c

datoreaz conceperii Lui supranaturale o interpreteaz Andrutsos supranatural tot în sensul tezei saie, întrudt, spune el, conceperea
nu e decît un efect al uniunii ipostaîice. „ Fiindc naterea supranatural presupune uniunea ipostatic, al crei efect este, în mod evident conceperea din Duhul Sfînt nu constituie cauza principal a lipsei de pcat, ci este numai o indicaie mai special a
ei".

Dumnezeu,
Cînd

iar

brbatul reprezint oricum principiile rigide,

îns, tie acel Om are o Maic, el capt curaj, cci Maica e quintesena afeciunii iubitoare. Iar Maica aceasta e cu totul
muritorul,

c

inflexibile.

dintre noi.

Dumnezeu recunoate benevol
cu
noi.

autoritatea
Fiul lui

sensibilitii feminine în raportul Lui

matern a Dumnezeu ne-a
"

S-ar prea, din propoziia aceasta,

c Andrutsos recunoate
de pcat

mcar

ca o

cauz secundar

a

lipsei

i conceperea

166

167

supranatural. Dar.din continuarea expunerii, se constat

explic numai din faptu!

c eui

voitor în lisus

o e Dumnezeu-Cuvîntui.

c

Dar

lisus

nu avea o natur rigid, strin de cele omeneti.

Lipsa de pcat, îns, trebuie adus într-o legtur i cu conceperea supranatural, chiar dac aceasta nu e decît un efect
ai

Dup Sf. Prini, patimile ce împovreaz natura omeneasc sînt de dou feluri: unele reproabile, pctoase, necinstite i altele
ireproabile, care sînt simple
luat lisus decît

uniunii iposîatice.

Din faptul

poate deduce direct
întrebarea

c eui voitor e Dumnezeu-Cuvîntui nu se decît c nu comitea pcate personale. Dar
în iisus
la

din iubire,

fr s

pedepse ale pcatului. Pcatul nu l-a baza creia participm îa faptele altora prin relaie, în le fi svîrit noi înine; pedepsele pcatului i Ie-a
fiinial,

însuit organic,

ontologic

.

cum a putut primi o natur omeneasc lipsit de pcatul strmoesc, nu ne poate da un rspuns decît conceperea
supranatural. Desigur, conceperea supranatural se reduce tot uniunea ipostatic, la fptui nu prin iniiativ

Acestea

sînt:

trebuina de somn, flmînzirea, însetoarea,
plînsul,

oboseala, întristarea cu
2 chinuri, mortabilitatea
lisus Hristos
.

temerea de moarte,

sensibilitatea la
lui

c

la

Impasibilitatea

i

imortal'itatea trupului

omeneasc

s-a

umane a lui lisus, ci prin iniiativa persoanei Sale preexistente. Dar abia prin conceperea supranatural a putut deveni real lipsa de pcat strmoesc.
Naterea cu pcatul strmoesc se datoreaz faptului ea este produsul iniiativei omului. i în aceast iniiativ nu se manifest omul ca individ, ci ca spe. Orice natere este o prelungire a speei

format realitatea individual a naturii

Biseric.

E drept

au susinut-o Aftartodocheii, dar au fost condamnai de prezena intim a naturii dumnezeieti, întrind

c

c

werden ? - aber das alles, den ganzen Fluch der Sunde, den die heilige Schrift eben damit meint, wenn sie den Menschen Fleisch nennt, hat der Sohn Gottes auf sich genommen und getragen, indem er Mensch wurde. Und gerade insofern ist er wirklicher, echter, wahrer Mensch, vor Gott stehender Mensch geworden ", op. c. p.
45.
1

umane i se atribuie ei. De aceea, chiar dac inii care concep sînt curii de pcatul strmoesc, cum sînt cretinii, cel care se nate,
fiind

Aino; yap o nepi ucSav loyo, o fiev xrj

ejinifiia,

o Se

xtj,

axifua, %ca

o fiev

o prelungire a naturii umane, printr-o iniiativ a ei, se nate 'n pcat. Prima apariie a omului în existen e anterioar oricrei

o Se SASXojv xapaxapaxtmi. \YL%eivov fiev ow avOpcono SAqftâ 0e%ov ovouoSto xaxeSeaio, o'fiov xe xrjv <pvaiv moxovfievo, x<& xo %a& tjfiiav Xviov xaxaxpifta xovxov Se jcodiv, <o£ <piXavdp<on.o, oixovofux<o, toxeuooaxo",
4waiv
ri/v fifiexepav xapayxrfptc,<tn>,

w

iniiative proprii, dar nu iniiativei naturii umane în generai. Dac ar putea sri înaintea oricrei iniiative umane în general, dar totui

Maxim Mrturisitorul

P. G. 91

,237 B.

olxeitooxvSem>wapa<paoi;x}jvovoi^ti,xa$>rjv

pus în existen direct prin alt iniiativ decît cea uman, n-ar veni pe lume cu pcatul motenit. Tocmai aceasta s-a petrecut cu lisus Hristos prin conceperea Sa de la Duhul Sfînt
fi
1

existe, deci

dac ar

s

xa jipoamka <pvaix<oC, exaxnov exovxa oixeiovtcu ota xrjv ipvaiv rj xrjv axexvxrjv,xo>f3Vy xa idXnXcav tpvaivm, atepyouev xe %m olxeiovfieOa, fttjSev xovxwv a&xot naoxovxE r)

evEpyowxe; oiov xo vjtvow, xo

neivecv, xo Srveiv, xo
",

xomav, xo oaxpveiv, xo aywvav,
,

xo vnoSveodm, xov oxavpov, xov dccvaxov

Idem, P. G.^91 220 C.
lui lisus, fiind

1

Kari Barth

deduce

faptul

c subiectul era Dumnezeu.
ais

imposibilitatea

de pcat ai lui iisus exact ca Andruîsos din Gewîss, ais sein Menschsein- wurde es sofort ein

Menschsein; mit seiner naturlichen Problematik nicht nur, sondern mit der Schuld, die auf ihm iiegt und die es zu biissen hat, mit dam Gericht Gottes, das uber ihm steht, mit dem Tode dern er
verfailen
ist.

das unsrige, soîern die Sunde, das heisst der Streit des Menschen gegen in ihm nicht weitergehen konnte. Von dieser einen einzigen Bestimmung abgesehen ist es doch ganz und gar dieses unser bekanntes

anderes

Got

fr pcatul strmoesc, nu mergea în chip firesc spre moarte, totui, întrucît putina de-a muri o avea i Adam dinainte de pcat, Domnul n-afos* cu totul în afar de putina morii, dar de-a unei mori silnice, nu naturale. Inevitabil a devenit moartea pentru lisus numai dup ce în Getsimani i-a asumat deplin pcatul omenesc. Nestînd moartea în natura Sa, lisus nu aceast concepie a lui putea muri decît de moarte silnic. Op. c. p. 396-7. Se pare S. Bulgakov nu corespunde cu a Sf. Maxim Mrturisitorul, întrucît el pare a pune i moartea împreun cu pcatul în rîndul celor luate de lisus prin asumare relaional, pe
2
S.

Bulgakov spune

c natura omeneasc a

c

cînd

dup Sf

.

Maxim moartea este asumat deodat cu firea. Desigur în sens mai
sînt

larg

i

neputinele ireproabile ale firii
aposterioric.

asumate voluntar, dar deodat cu firea,

aprioric,

DerSohn Gottes konnte nicht sundigen - wie konnte Gottsich selbst

nu

untreu

168

169

trupul,

îl

face

s se

ridice din starea

de

paslbifîtate

i

coruptibilitate.

la

un

loc

cu pcatul, totui s-au înrdcinat
par

atît
.

de adînc

în fiina

De
la

aceea, spune Hesychius din Ierusalim,
1

dac

Domnul a

suferit

naturii, încît

s

fi

intrat în

constituia

"1

ei

Acesta îns nu e un

toate ale noastre, afcut-o printr-o reinere a puterii dumnezeieti de

rspuns satisfctor.
lui,

Dac in la un loc cu pcatul, provenind în urma
totul din

aceast influen Aceast reinere, putem îns aduga, nu e ceva numai negativ,
.

oare faptul

c au devenit aproape parte integrant din constituia
scoate cu

naturii noastre, le

ci,

întrucît

Logosul, ca unic subiect
iar prin

ambelor firi, persista printr-una
la

însui Balthasar se întreab:
ireproabil,
trecere
atît

legtura organic cu pcatul ? Oare nu este patima, chiar cea
încît

în

suferin,

cealalt se reinea de

influena anulatoare de
lui

suferin, avem o benevol acceptare a suferinei din partea Fiului

de împletit cu pcatul,
"2

se face de

la

ea

la el

o

Dumnezeu, deci o manifestare
divino-uman prin
este în fond o
firea

în

aceast form a
la

continu ?

iubirii

divine, în

care se cuprind toate însuirile dumnezeieti. Reinerea subiectului

Sa dumnezeiasc de
Lui

anularea suferinei

voin a

de-a

suferi,

o

intensificare

a

iubirii

Lui în

spune despre patimile ireproabile ele „ caracterizeaz natura noastr ", celelalte îns „ o desfigureaz cu totul ". Oriunde vorbete de ele, le consider ca elemente
Sf.

Maxim

Mrturisitorul

c

aceast reinere nu înseamn o desprire a lucrrii celor dou firi, ci în suferina lui lisus prin trupul Su avem din
raport cu omul. Astfel,

constitutive ale naturii noastre,

dei adeseori
cînd pe cele

nou o colaborare a lor, dînd fiecare ce era potrivit cu caracterul ei. Natura omeneasc a lui lisus întrunea deci atît starea anterioar cderii, cil i cea de dup cdere, dar nu era deplin identic nici cu aceea, nici cu aceasta2 Dou întrebri se pun în legtur cu asumarea acestor patimi: 1 Care este, privit mai de aproape, legtura lor cu patimile
.

{7iadr}Tî]emn[u'a), pe ". Sf. Maxim „ potrivnice firii
remarcabil cu privire
la

le numete „pedepse" pctoase le consider

manifest un optimism natura omeneasc chiar dup cdere, odat
Mrturisitorul

ce

consider aceste patimi, ivite în
constituia
ei

urma pcatului, ca elemente ce-au

intrat în

chiar cu aceste patimi,

.

dup Maxim Mrturisitorul. încît, aproape c nu tim de care natur vorbete Sfîntul: de cea de dup cdere sau

fr s o altereze. Natura omeneasc e bun

2.

Care este

rostul

asumrii
atît

lor

?

întrebrile acestea sînî

de strîns împletite, încît aproape nu

de cea dinainte. De-o legtur necesar a lor cu pcatul nu este deci vorba la Maxim Mrturisitorul. Dar problema nu este atît de simpl. Natura omeneasc nu o
întîlnim în

se poate rspnde
Privitor la

la ele

separat.

concret decît ipostasiat, în

form

personal.

Iar patimile

prima întrebare, Hans Urs von Balthasar, comentînd
Mrturisitorul, zice
:

ireproabile din natura

omeneasc,

considerat în abstract,

primesc

ideile lui

Maxim

Aceste patimi naturale, dei in

un

relief

pctos în starea ei ipostasiat. Vom atribui deci ipostasului
de-a introduce
în patimile

rolul ingrat
1

ireproabile caracterul

Op.

c. p.

140, loan
iui

Damaschin spune
unirii

;

.,

Trupul Domnului

îns unit dup ipostas
ci

cu însui Cuvîntui

Dumnezeu nu s-a desprit de mortabilitatea fireasc,

a devenit

fctor de via din cauza

dup ipostas cu Cuvîntui

",

op.

c. p.

219.

Dar iposîasui nu este decît natura realizat, existînd concret prin sine însi, spre deosebire de natura ce nu exist concret, deci e simplu gîndit. întrucît existena ei concret este

pctos?

2 „ ... 8% ftsv xrj %axa xrp> yevsoiv xov ISASaft npamfe mxnom, ^{5an> si%e Sixa xtj caf&apoia xo ava/iapxrixov exSe xtj vorepov Stic xfjv afcapxuxv i3ietaa^siar)^t^<pvasi
yewrjoew, fiovov
ultjipe d'%a nfi afuxpxla,

xo xc&ttov

".

Quaest. ad Thalas.,

P.

G. 90,

1

Op. cp. 258.
Op.
o. p.

313 C.

2

259.

170

171

legat

în

mod

ordinar

de condiia de-a

fi

prin sine

însi

",

faptul

naturii.

acesta implic

relieful

pctos

al

patimilor

ireproabile.Dac e
decît
prin sine

aceast prim treapt a ei voina este nzuina general a firii de-a se menine
Voina, în fundamentul
ei ultim,

aparine

naturii. în

posibil o alt existen concret a

naturii

omeneti

însi

",

nu mai e necesar ca

patimile ei ireproabile

s primeasc

în

existen, de-a fi, de-a tri i de-a se mica, Ea ine în mîna ei toate însuirile fiinei. Ca atare, voina natural omeneasc nu este numai

un caracter pctos. în lisus Hristos avem o asemenea existen cocret a naturii omeneti prin altcineva decît prin sine însi, prin
Dumnezeu-Cuvîntul. 1

o

nzuin biologic,
1
.

ci

i spiritual, întrucît

natura

omeneasc este
precizat

i spiritual
în
nici

aceast prim treapt, ca Oelrjoi, voina nu i-a
e numai nzuina de-a
fi.

Maxim
adevrat

Mrturisitorul, vorbind
privit în

de natur în

sine ca avînd aceste

un

obiect, ci

în treapta

a doua, ca

patimi ireproabile, a

concret

c modul de-a

la lisus Hristos.

Nu e mai puin

exista al naturii

un ipostas propriu, L-a justificat
privit în sine,

s

omeneti în lisus Hristos, fr vorbeasc despre natura noastr

fr ipostas.

fiovXrjm, s-a fixat asupra unui obiect, indiferent de putina de-a fi 2 fim sau nu obinut. E o nzuin deocamdat fantezist Am vrea cugetm serios dac putem bogai, sntoi, nemuritori, fr
.

s

s

în noi, prin urmare, este

manifeste o

aproape cu neputin nu se legtur vie, intern între cele dou feluri de patimi. au putut

s

realiza aceste dorine.

Ea are în vedere scopul final, nu

mijloacele.

Pe o
posibilitii

nou
a-l

treapt,

nzuina

spre scop chibzuiete asupra

La

lisus

s rmîn patimile ireproabile

de

ajunge, deci asupra mijloacelor.
scopurile posibile, nu

Ea se oprete.prin

în

aceast

urmare, numai

la

i

la

cele imposibile.

Nu st

form.

c

i patimile pctoase ale noastre, trebuie s ne explicm aceasta i prin faptul
lisus n-a

Dealtfel, cînd

spunem

c

o clip

s cugete ce s mnînce, pîine sau piatr, dar se chibzuiete
fructe.

asumat

ce

s aleag, pîine sau
3
.

Aceasta e numit de Sf. Maxim fiovkrj

sau fiovXevoi

patimile ireproabile nu se

îmbib la El de calitatea pcatului.
lui

Iar,

întrucît

aceasta se datoreaz faptului

nu-i are ipostasul propriu
lumin.
Sf.

C natura omeneasc a omenesc, teza c de pcat
lipsa

Ca a
cazul dat

patra

faz urmeaz
4

decizia sau

opiunea sau alegerea

lisus

între obiectele oferite

de chibzuial ca

posibile

i

potrivite

pentru

a

{npoaipeai, ).

Mîntuitorului rezult din subiectul divin din Ei,

e

pus

într-o

nou
Qehjfia ipaatv etvm ipvmxov, r/yow dehjotv, dwa/uv rov %axa <pvmv ovto opeXWxfa ••• Tovtco yap owetpnei>r\ tpvmxtfc, tj ovaia, tov re etvai %ai xov ,rp>xal %iveu>6cu
1
.

Maxim Mrturisitorul lmurete ideea

c

relieful

pctos i-l

primete natura omeneasc

legtur cu

prin realizarea ei ca ipostas propriu, în gradele voinei, prin care se dirijeaz toate tendinele

XfMcââdrimv re xoivwv dpsyexai, rr/ oixeta;
...

e<piefievri

tpvoixrjx"1 xX^potâ, bvtcnrpat,

&ikt;ftâ<pamv emu, opeivk>ylXnv **$?»£*>*«#» "• Opuscula theologica et polemica,

P.
1

G. 12

D- 13 A.
Bavktfai ftev yap eativ opei <pcnna<mxn
B.
ren> eipStjfiiv

în cei

renscuji

în lisus Hristos, care

se orienteaz cu întreaga

lor

existen

2
P. G.

xai ov%

e<f&i]fiiv",

op.

c.

concret, ipostatic,
naturii

dup voia lui Dumnezeu,
prin altul, prin

condiia existenei

prin sine

însi

"

a

91,13
P.

e copleit de trirea

Dumnezeu. Deci

existen
întrucît

fr de pcat,

i

la el

poate avea loc o

3 4
aii
sari

G. 91,16-17.
îr/t ffovtâiK xpidev.
t] Ss xpoaipsai,,

dei nu absolut i ca

imposibilitate, ci relativ

i

voluntar,
ci prin

i ei triesc prin Dumnezeu, desigur nu ca Omul lisus prin

Wpoatpetov Se to ex

tS&ov ouv tvrevOsv <o
6
B.

rffisv

fkwlevoi,

modul de-a fi,

voin.

xofc,

m

ijxovfievoi laiiv

sm r/ot} jipoxexpifisvoi^
1

...

xpompetov yap

xo exepov xpo ezepov aipsxov

"

P.

G. 91

,

172

173

eviden absolut de prezena dumnezeirii
în

1
.

Rul

ar proveni,

dup

aceasta intr, deci, toate fazele anterioare ale voinei 1

.

îns opiunea nu decurge în mod automat
multe
ori

din chibzuial.

De

aceea ne ofer dou obiecte sau direcii, tot atît de bine susinute. Dac alegem unul din ele i, poate, chiar pe cel mai puin întemeiat, cînd chibzuiala nu le prezint ca egale, aceasta se datoreaz dispoziiei noastre interne. Dispoziia aceasta o numete 2 Sf. Maxim yvmfiij Ea are un caracter subiectiv; e „ prerea "
.

Maxim Mrturisitorul, din necunoatere. Cînd adevrul e evident, voina nu e decît lansarea în linie dreapt a dorinei firii dup ceea ce este potrivit pentru ea, iar aceasta e binele, cci ce se potrivete fiinei fie i bun. Ceea ce spune ca o creatur a lui Dumnezeu trebuie
Sf.

s

Sf.

Maxim

Mrturisitorul despre caracterul inferior al alegerii între

dou obiecte posibile, confirm Luis Lavelle cînd susine c libertatea
deplin, spre deosebire de
Actului pur,
liberul arbitru,

e proprie doar Divinitii,

proprie,

e bunul

plac,

e ceva discreionar.

cum

îi

zice el

2
.

Buna plcere aceasta, împreun cu opiunea provocat de ea,
ca manifestare a
ipostasului,

Dar oare aceast dispoziie, prere, care intervine ca un factor
subiectiv în tabloul stabilit

nu o admite Maxim
divin, iar

în lisus Hristos
al

ca

de judecat, nu rezult din
firii

adîncurile

firii?

om

3
.

în El decizia

e luat de ipostasul

bunul plac

omului

E just ideea
ei

c voina de temelie a

e

bun i abia în
poftelor,

precizrile

nu se valideaz
celei

în El, voia

omeneasc

subordonîndu-se

întrutotul

ipostatice

apare rul ? Pe lîng aceasta, oare micrile subterane,

dumnezeieti.
Tvcojurj

neobservate imediat, ale pasiunilor
în general, caracterul

i

nu griesc mai
firii

poart,

Maxim Mrturisitorul. Atît ea crt i datoreaz posibilitatea dubiului în care se afl omul,
clar

de pcat în doctrina Sf. opiunea provenit din ea îi
nefiind deplin în

degrab despre o

rdcin a lor tocmai în substratul

?

cu ce e mai bine. Unde adevrul e pus în afar de orice îndoial, ele nu sînt posibile. De aceea, în lisus Hristos ele nu pot exista. Voina

1

Apa nat, <pvoei apoaipstixo, xw avxvxeifisviav emdsxxivo, xe xal XPiTlX°- E< <5s
xpt™x°< Xal npoaipexixot,
rj

x(t>v

omeneasc a
1

avxixEifi£va>v

uia\ rxo£, ei

Se xpoaipexixo,

<u£

vx&avxio

Lui

e numai o micare dreapt spre binele pus

în

reiftevn «?£ eii&aKfxo xivtjoea)^, ovx axpeTtxo, ipvaei xaOeoxrjxev.
a/ÂipipoMov eoriv, rii e<pyfjfm>,
xe

Ovxow

ejieiot] xfifv

pavAt xai

r\

xpioiC,

xai

t}

npoaipeaiL,, oxav ovx Eori

xa

Ibidem

aftipipoXa. rht

avBvnooxaxov naaiv

efttpavov, aXjjOeux deixOeioifâ, npoKf'peoiiC,
firjoe

ovx &ni

opeiv evdia6trtov xm> l<p^uv, JjC, t} TcpoaJpeot, tj oiaffeaiv em toii, sip^im opexxixw PovXev&mm. daieBuoa yâp tj opei %o£, ^pSSaiv EX r*?£ P°vy„ ytjcofiti yeyovs ". P. G. 91 1 7 C. Pentru toate aceste noiuni vezi i P. G.
yvafttjv slvai <paaiv
,

2

Ttv

e

âia

%<m> ueaiov

xal etphnuiv ovxarv xtvov/teitj npayiaxiov. Ort

XP ial >

a<popiofiov

Moiovfievti xayv avxixsifisvcov, cav xoxpeixxov noibjieda Jipo xov%eipovo<, aipexov eioe xoxs

%axa xov vwxpaxowxa voftav x% <pvaeu^, npoaipeot, ovx eaxl
%

3r«<"7C azioyevofievtjQ

xatv
".

ovtan>
P.
ijv,

aHpifSoha,
,

opei evepyrj soxai fiori voepa, xoi, ovxaj xaxa <pvoiv opsyxvxoi,
a
luat firea

91

,

21 D-24 A.

G. 91 24 D. iisus

noastr „ nXrjvuovri xij aiapxiat,, oxiutjâe rrf t/mosco
voftov

3 „ Iov ipvaixcw xo yvwfuxov âiaoreiÂa dsX^fiaxo^ ... xo fiev yap, Svvafi; vxapxsi tovxcaa ipvoiv ovtot, opex^XI- nS>> yap eYxi xwv ovxatvxaiftahma koyixâxv, ipvoixcot, xov

aAÂa

yvmfirjQ,
" P.

napa xov Xoyov xai xov

xMlvrUievrl

xVh yx'oeaX,, exxpojtt] xat

olioBwa
2

G. 91, 192 A.
l'interieur

Xara (rvaiv ovtot, opeymai,xai tovtov napa 0eovXafiovxaI^ova' av eXsl rVv &vvafuv, Jtpo
ovojaaiv
xr/v

Notre liberte dispose de certaines puissances qu'elle trouve â

de
de

eavxov

...

To âe avdaipsxo

opfirj xaffsox^xs,

ta

eipexaxepa aoiovfievtj

nous, de certains objets qu'elle trouve devant nous. Aussi se manifeste-t-elle toujours

napsxipotta, %ai ov <pvaea£, vnapxov oupopiatixov, aXka. jcpommov

xvp^t

X««

oomme une
telle sorte

option

:

nous ne

la

reconnaissons que sous

la

forme du

libre arbitre,

qu'au sens

strict, îa liberte c'est-â-

dire la parfaite

independance,

serait la

yvmfiij xivi

xai avOaipexm jwf^ow

xt]

npbt, xov Oeov Aoyov, <w£ avxo\
D.; Disputatio

<pt/ai, xtjv

mxaaiv

Jtoitjaafisvo^".

Op. c,

P. G. 91,

192 B

cum

Pyrrho, P. G. 91,

308 D-309

marque de l'Acte pur, au iieu que le libre arbitre serait la rnarqua d'un Stre particulier engage dans le monde de la pluralite, qui se trouve toujours en presence de differents partis dont l'un deviendra le siers ". „ Elle nous oblige â composer toujours avec la
necessite". (Op. c. p. 193).

A. 91
;

,

56

B.

174

175

Fr a rspunde direct

remarcm centrul ipostatic al are rolul hotrîtor în ce privete starea moral a ei. Dac centrul ipostatic se strduiete serios o îmbunteasc, nu se poate nu aib efecte bune. Cînd în fire se mic pofte i pasiuni, totdeauna vom observa o relaxare în veghea
firii

c

la

aceast întrebare, e

bine, poate,

s

prin centrul

ei,

care de

ast dat, nu

era un centru autonom,

ci

un

s

s

centru

divin.

S-ar putea interpreta, îns,
Mrturisitorul. El

i

altfel ideiîe Sf.

Maxim
fi

spune

c

firea,

nevrînd deeH cele potrivite cu ea,

vrea în
decft

mod implicit binele, cci ea fiind de la Dumnezeu, nu poate
ca

centrului ipostatic. El este cel
în
fire.

ce poate susine sau reîntrona puritatea
el

Iar

dac

bun

l ceea

ce se potrivete cu ea.

ei

este cel ce poate face aceasta,

este

i

responsabilul cînd firea e

npdit

concret se poate înîîrnpla
fiin. Dar

de ru.

Poftele

mic în adîncurile

i

s aleag i ce nu e
privire la

Dac

prin

opiunea
pentru
:

potrivit

cu ea, aceasta
potrivit

pasiunile se

se datoreaz lipsei de eviden cu

ceea ce e

firii.

Dar ele s-au nscut acolo din negrija centrului ipostatic. în orice caz, unde subiectul e atent, e strdalnic în direcia binelui, firea e pur. De subiect depinde ca în ea domneasc puritatea. Acesta e sensul ce se desprinde din asceza Rsritului, care pune atîta pre

de unde vine aceast
firii

neclaritate ? S-ar

putea rspunde

din mrginirea

noastre. Deci firea vrea binele în general. Dar în

s

existena

ei

concret, ipostatic, cînd trebuie
ei,

s-i

precizeze

obiectele voinei, tot din pricina structurii

poate alege rul.

pe trezvie, pe
în

efortul voit.
lisus Hristos, Sf.

legtur cu

puritatea fireasc a naturii Lui

Maxim a voit accentueze omeneti s-a meninut prin faptul a
în direcia

s

c c

avut un ipostas divin 1

.

Pcatul st în aplecarea omului Dumnezeu, manifestat prin yv(Ofxr\ z
.

opus

voii lui

El

devine posibil prin rotunjirea

Maxim ar prea aib un revers pesimist. în orice caz, i de aici rezult posibilitatea pcatului începe din momentul rotunjirii ipostatice a firii, adic din momentul existenei ei concrete dup legea obinuit, din momentul în care voina, ca tensiune virtual a naturii, îi precizeaz obiectul. Dar o existen concret a ei sub lumina adevrului, deci cum se afl în ipostasul Logosului sau chiar în oamenii îmbrcai în Hristos, pcatul nu mai e
Optimismul
Sf.

s

c

firii

omeneti
exista

în entitate

ipostatic

proprie. Iar în

mod
ci

posibil.

ordinar,

aceasta este condiia obinuit a

existenei

ei

concrete. Cînd

a putut

odat

concret, dar

nu

rotunjit în sine,
posibilitatea spre

sub regizoratul

c

centrului ipostatic divin,

pcat afost desfiinat. Ea îi actualizeaz micrile

Oricum s-ar interpreta doctrina Sf. Maxim Mrturisitorul, rezult puritatea e un bun pe care amenitatea nu-l poate avea decrt umbrit de prezena lui Dumnezeu, dar atunci o are în mod necesar.
Firea e

bun prin sine, dar aceasta e o stare virtual i, numai

^enadEx<urva>privX4'oin:eemXpim<w...ipdovo^ov6oypaziovmv!^p#tov,

^oy^^aswi.i^ideTac^p<omvovro1iKvpi^,^d^ Xan^v7io<n^o^}Ma Osim; Beo yhp â&Vfia ^aapfi «(«tfwg, yv£pv Xeyeo&cu oi S&axcu. j&xo
yap (avzm xm )xb eivai, \fom> xo dzqâiC, tmoaajvm, <pvm^ #a< xrjv xpo xbxaUov
olxew)mv,xai
xtjv

&

efaev

prezena lui Dumnezeu, voia ei nu se dezvolt în yva)/u,tj productoare de pcat, în arbitrar. Firea se actualizeaz nepctos numai prin acordarea volei Sate cu voia lui. Dumnezeu. Numai atunci rmîne în fgaul ei firesc. nu simplul fapt al existenei ipostatice face pe om pctos, arat Sf. Maxim în alte locuri unde vorbete de o yvmfttj readusa în fgaul naturii i consolidat în birie prin împcarea noastr cu Dumnezeu, realizat de lisus Hristos 1
prin

C

.

jipb xo%axov cMaxpfaxnv

".

P. G. 91

,

308

D.

-

309 A. 30S
'

2

Sia<popa xovxcaa yvmftrjv fcsxepov

Ev ovâen yap c&hp xa&eimjxe xo x<%an>, elpt) fim'ov ev xîj zipo xo OeX^cao^ ", P. G. 91 56 C.
,

Oeîov Qutjfta
1

Ne-a împcat

prin Sine

cu Tatl
fire,

i între noi,

nemaiavînd opinia

opus sensului
".

naturii, ci fiind

întocmai ca prin

aa i

prin opinie,

neschimbtori

Expositio

12

Restaura rea omului

cr!.

2S3

176

177

Deci,

numai pentru

a luat un caracter opus naturii, lui produs pcatul Concretizarea ei în iposîasul Logosului n-a putut produce pcatul. Propriu-zis, în lisus Hristos a existat o yvctifitj omeneasc, dar nu ca realitate independent, ci unificat cu yvoair\
ipostasul unic.

c concretizarea ipostas a omeneti pentru c opus Dumnezeu, s-a
în
firii

Mortalitatea era,
lui.

nu ca necesitate,

ci

ca

posibilitate

i atunci în firea

Pe de alt parte, slbiciunile acestea au un caracter eminamente pasiv, spre deosebire de pcat, care dei potrivit cu numirea lui de patim, doboar de asemenea pe om la starea de pasivitate, totui
îl

pctoase i
deplin.

înelegem acum de ce Dumnezeu-Omul n-a luat patimile cum, cu toate acestea, a avut o natur omeneasc

e svîrit cu participarea activa a omului, fiind în sîrîns legtur cu aceayvatfif] de care vorbeam, care este un atribut al strii ipostatice. Pcatul, fiind astfel idisolubil legat de autonomismul ipostatic, se deosebete de patima ireproabil la care nu particip omul
nicidecum cu voia, suportînd-o exclusiv
acestea patice
durabil, dar
sînt slbiciunile în

natura sa. Trsturile
fire

Dar cum a putut lua atunci patimile pedepsitoare, ireproabile, care au totui o legtur intern cu pcatul ? în ce chip se poate face

care se produc în

i

ca o accentuare a unor posibiliti din ea,

ca un ecou în urma

evident apartenena

lor la firea

omeneasc, spre deosebire de

pcat

?

pcatului svjrit pe baza condiiei ipostatice a omului. Patima pctoas, de asemenea, filtreaz i în fire, ca for ce duce natura

e

La aceast întrebare vom încerca Urmtoare.
firea

s

rspundem

în cele

în

Pcatul, dupSf. Maxim Mrturisitorul, nu devine o

realitate în

omeneasc decît prin rotunjirea ei în ipostas propriu, deci numai cînd e dat aceast condiie a activrii personale, a precizrii voinei naturale în voin calificat. Iar,întrucît firea omeneasc, în mod
pcatul apare în ordinea natural cu regularitate absolut. Totui, nu pe firea omeneasc s-a grefat pcatul, ci pe forma ei obinuit de existen concret în ipostas autonomist. Cine poate o realizeze concret cu
natural,

ea pstreaz continuu i o latur activ ipostatic i nu se poate actualiza decît prin consimmîntul acesteia din urm. Patima pctoas e ceea ce variaz de la om la om i ceea ce putem se micoreze pîn aproape de dispariie. Cele ce in de face natur, inclusiv ptimirile ireproabile, nu pot fi desfiinate. Ele rmîn,

mod

pasiv, dar

s

oricît
(

s-ar

îmbunti
lisus Hristos

omul,

ca

elemente

neschimbate

nu exist

decît în chipul acesta autonomist, deviat,

avaÂXoîwto, cum spune Sf. Maxim Mrturisitorul ) i generale ale
omeneti,

firii

a

cu

slbiciunile ei aflate virtual

luat firea omeneasc de dup cdere, înc înainte de pcatul strmoesc, dar
ei

s

n-a luat-o în autonomismul
pcatului.

ipostatic,

care constituie condiia

ocolirea existenei ei obinuite ipostatice,

o înfieaz fr de pcat.

Acesta a fost cazul

lui

lisus Hristos.

Trsturile patice ireproabile le poart îns natura omeneasc chiar i în forma aceasta, întîi din cauz ele nu lipsesc

c

cu totul
le

nici

din starea primordial,
actualiza.

accentua sau
înainte

Adam i

dei pcatul a avut puterea de-a Trebuina de hran, de odihn a avut-o de cdere, dei nu în msura de dup aceea.
G.

umane nu se poate separa strict între patimile pedepsitoare i cele pctoase. La oricare din slbiciunile noastre se alipete pcatul, datorit laturii noastre ipostatice. Foamea natural se transform, de pid, repede în foame pctoas, asociindu-se la ea pofta dup un anume aliment, cayvmiî] a strii
în ipostasurile
ipstatice. lisus Hristos

putea

suferi chinul

foamei

fr a o însoi de
subiectului

pofta dezordonat,

autonom,

chinul în
orationis dominicae,
P.

frîu

prin voia

dup un anume Sa ce atepta hotrîrea

aliment, ci inîndu-i

90,
:

880 A-B.
„tj

în

alt

loc caracterizeaz

Maxim

Mrturisitorul, yva>firj tot ca opus naturii

divino-omenesc.

jcapa <rvoiv xrf, faerepa yvmixij, diadcmv",

Ambiguorum

liber, P.

G. 91

,

1044 A.

La lisus Hristos pot fi privite în toat limpezimea aceste trsturi patice ireproabile, care la noi sînt infectate de pcat i se pot purifica

178

179

"

numai treptat.
naturii

Exist o fric conform haturi i exist o fric contrar
.

pentru

1 ", spune Sf, Maxim Mrturisitorul La noi am putea spune frica naturii nu o mai avem decliîn forma fricii contrare naturii. La îisus

c

c voina precizat
ci

ipostaîic

nu e un grad mai accentuat de

voin,

unul precizat în sens autonomist-pctos. Al doilea, pentru

c

în firea

nu exist decft prima. Frica conform naturii este micarea de aprare a fiinei prin contracîune sau retragere. Frica contrar naturii
este

trstur

noastr e amestecat i pcatul i el se filtreaz prin orice patic nepctoas dup sensul ei. Noi sîntem robi

aceeai micare fr dreapt judecat i cu pierderea stpînirli

trstur patic, sîntem înlnuii, „ aruncai într-o existen pctoas, înîrucît chiar liberul arbitru ipostatic prin
pcatului prin orice
care ar trebui

de

sine.

s ne ajutm e pctos. La noi s

patima

"

e

patim

Dei integral pasiv, aceast fric conform naturii sau tocmai de aceea, e mai deplin inut în Mul voinei, nu al unei voine gnomice,
ci al

în sensul etimologic deplin

a! cuvîntului, întrucft

nu putem
iar

so

stpînim

voinei generale a naturii umane, subordonat deciziunii
Astfel, în lisus Hristos

prin voin. La lisus patima pctoas nu exist, ireproabil e dominat de voina Lui.Hn primul rînd, tocmai pentru
Ei

patima

ipostasufui cel unic din lisus Hristos.

se realizeaz o sintez minunat între aceste dou lucruri atît de contrare în experiena noastr: teama de moarte i voina care o ine în Mu i care ateapt supus hotrîrea
Logosului, primindu-i chiar din uniunea ipostatic cu El putere. De aceea, Sf. Maxim Mrturisitorul poate spune
„cele naturale
.

c nu eîn c voina

dea patimii putere i, în ai doilea, pentru pcatul care lui cea precizat ipostaîic e voina Logosului divin, lisus nu cade doborî! definitiv sub fora foamei sau a temerii de moarte, cedînd ca urmare ispitei de-a îe înltura cu orice chip. Oricft

îi

aceast
la lisus

chinuiesc

c

i pe El, rmîne cu voina Sa nedoborit. Din aceasta se lmurete i sensul ispitelor crora a fost supus

trecute prin
ai

nu anticipeaz voina" 2 Dei patimile Lui nu sînt voia precizat ipostatic, ci au numai caracterul general

Mîntutorui. Ele

c natura însi e i voin i se mic numai spre ceea ce e cu adevrat adic spre i pentru c
atît

unor patimi ale naturii, ele sînt în chip mai deplin stpînite de voin,
pentru
potrivit ei,

bine, cft

hotrîrile,

nu au fost numai o înscenare pentru ochii notri, ci exprim suferina real a Domnului sub presiunea acestor slbiciuni i încordarea voinei Lui de-a nu se lsa covîriî de ea. Se spune Sisus n-a putut pctui. Dar aceasta nu exciude încordarea voinei a avut o voin în stare Lui, ci o implic. N-a putut pctui, pentru

c

în lisus Hristos sînt ale ipostasuîui divin care are
în

alt putere de-a ine

Mu toate micrile naturii umane pe care a luat-o.
Pe
noi, orice

patim care pornete din

natura noastr

dup sensul ei, este ireproabil ne rpete i ne face pctoi. întîi

i care,

fie nu putea admite covîriî de suferin. în concret, în experiena Lui, lisus a triî o încordare a voinei de-a domina suferina. Neputina de-a pctui nu

s domine suferina i pentru c voina

c

Lui

s

trebuie asociat, în închipuirea noastr, cu o inerie a naturii,

ci

cu o

însuire spiritual a
1 „ Eon yapxaia ptmv%m xapa tjmaiv Seihaxaixcaa tpwnviev âedia lati,twaiii£, ^ Xja ovmoltjv tot Svto ht^p^ xaph <pvoiv S?, xapZXayo avmoXy ...Tqvow> tcaph imoiv b Kvpto, axe â,%iX xpooo/a owav Xofto/Zv, oi xpoofaoao np> 3s ata

ei.
fi

lui,

lisus n-a putut

inert, ci

N-a putut pctui, pentru c, prin amenitatea a reprezentat suprema culme a unei

spiritualizri

<pvoiv,u tq evvjzapxovmfc r? <{>voei ayimoiip:ixnX, rw eîveu Swauv,

%%

i a unei Încordri de voin subordonata fui Dumnezeu.

X

evden^v &m>

$Anfta,maya8o,e3s§<no
^

".

Dip.

cum

Pyrrho, p. G. 91, 297 D.

2^

Ov

ya/j

xpomf&m

Iv

t>

Kfjpicu

aUwmep xuvaoatal^, Xm infioc, ot xp%MO> xm Xa^,^ Inmvaa^xmlSi^a^,
eâeiXiaoe
".

X a9anep 8?

$fuv,

"tfc

SeXJoew

m <wxXa

Dar suferinele provenite din slbiciunile crora era supus au urcat uneori Sa un grad care a întrecut orice suferin omeneasc, fe ocoleasc prin acceptarea El n-a cutat tocmai pentru ispitelor. Suferinele Lui au fost în raport direct proporional cu

c

s

încordarea Lui voluntar, de-a nu
Ibidem.

cuta scpare de

ele prin

pcat

lisus

a

fost, în

situaie

aceste momente culminante aie suferinelor, într-o anafoag cu omul care, dup ce i-a asumat o mare misiune

180

181

:

i întîmpin osteneli uriae în îndeplinirea ei, merge înainte, suferind, dar neisînd o ciip s se furieze în cugetul lui ispita i regretul.
S-a pus întrebarea
:

deplina victorie asupra temerii de moarte,
la

fr ca s devin impasibil

chinul acestui gînd.

Pîn în acea
ci

noapte nu s-au încletat serios

poate

fi

lisus

putea

pctui

? Noi

avem de

luptat

i

pild pentru noi, dac nu cu pcatul în suferine i uor

temerea de moarte i voina Lui,

fr

putem aluneca din suferin în pcat. Chestiunea se pune îns astfel: poate fi pild pentru noi nu întrucrt noi putem pctui, iar El nu putea, ci întrucît putem i noi nu pctuim. Putina noastr de-a nu pctui i neputina Lui de-a pctui se experiaz intern în aceeai încordare a voinei. Noi trebuie luptm cu suferina stpînfi de gîndul putem nu cdem în ispit i, dac vom cdea, sîntem
lisus

s

aceea se manifesta vag i general fie prins cu amîndou braele de voin i dominat. în Getsimani, sub ameninarea imediat a morii, temerea a izbucnit cu o înîîmpine cu aceeai o intensitate suprem, dar i voina trebuia putere. Astfel, în acea noapte lisus S-a cununat în duh cu moartea

s

s

c

s

s

a acceptat-o cu voina Sa. Aceast biruin a voinei asupra temerii de moarte a naturii omeneti a însemnat spiritualizarea suprem a naturii, transfigurarea

vom lupta astfel nu vom cdea. Iar suferina nu cu nepsarea celui ce tie nu poate
vinovai.
ci

Dac

lisus lupta

cu contiina

c de c aceast imunitate i-o datoreaz tocmai încordrii
fi

cu

atins

ispit,

Temerea de moarte, fr însemne o stare de contradicie fa de Dumnezeu, e totui una de Pentru acordarea deplin a naturii contrast, de sens deosebit

i

eliberarea din ineria

i

neputina
1

ei.

s

.

de voin, ba chiar coincide cu ea nu poate cdea în ispit, pentru voina Lui nu poate nu lupte încordat, dar biruitor,cu suferina. Pe lîng aceasta, lisus este pild nu pentru oamenii care lupt numai prin puterea lor, ci pentru cei ce primesc ajutorul
Lui
:

c

s

se produc umane cu voia lui Dumnezeu, trebuia ca înuntrul ei aceast victorie a voinei asupra temerii de moarte, mai ales pentru

s

c

lisus

moartea pe

cruce era o misiune.

lisus trebuia

s

ia

o natur

omeneasc împovrat de
lor,

dumnezeiesc. Harul
omenitatea
omenitate
1
.

Sfîntului

Duh

le

di

lor

lor,

precum

a avut

i

lisus

o putere mai presus de o putere mai presus de

capacitatea ptimirilor ireproabile, pentru ca, în victoria asupra o spiritualizeze dinuntru în afar. o întreasc,

s

s

Dar, prin patimile acestea purtate biruitor, El a biruit

i asupra

fost lupta Mîntuitorului cu teama de grdina Getsimani. Teama de moarte aparine, în mod firesc, trupului nostru. în acesta nu e nimic pctos2 Dar dac, în acelai timp, teama de moarte n-ar fi fost inut în Mu de voina Lui, ea ar ti devenit prilej de cdere în ispit, de strduin de ocolire a morii cu orice pre. în Getsimani voia omeneasc a lui lisus a cîîîgat

Cu

deosebire grea

pcatului. Pcatul e uurat în
materia în care se aprinde
Hristos

fiecare

om de aceste

ptimiri. Ele sînt

moarte

în

el.

Ele sînt

ua

prin care intr. în lisus

.

pcatul n-a mai putut ptrunde prin mijlocirea lor. Natura omeneasc din El a putut sta împotriv pîn la sfîrit asaltului
pcatului. Ptimirile
Lui, în loc

s

fie

vadurile prin care
la

s

intre

pcatul, au fost zonele de foc care au inut

distan

orice

pcat,

Nu mai vorbim de piida ce ne-o 1 lisus prin fptui a acceptat coborîrea cea mai uluitoare din slava cereasc i pîn în praful existenei noastre create, cu totul
ceea ce nu putem realiza noi nici pe departe, cci orice coborîre a noastr se faee de la o tnrjime foarte relativ i, fn general, suferinele omeneti i moartea nu le
voluntar,

d

c

1

Sf.

Maxim

Mrturisitorul, op. c, P. Q. 91

,

212 C.

D. S.

Bulgakov spune
natural.

:

Hristos

a

fost ispitit real.

pe care
victorie

Cu alte cuvinte, El a încercat, cu adevrat, a simtjt-o. Aceast greutate a fost, mai întîi de toate,

greutatea drumului

Su,

O

neîntrerupt

asupra trupului neasculttor

i neputincios...
327.

El

a

luat în

natura Sa

omeneasc

primim voluntar,

ei sint destinul

nostru necesar.
tevosto;
-

neiluminarea

i autoriomismul
Dumnezeu
",

acestei lumi, care trebuia,prin
c. p.

biruin liber,

adus la

2

Ou yap fit/ Qekuv aszt&avuv trpf oapx, xamywm;.
theol. et pol., Sf.

yap

sari

tmrw

".

închinarea
textul lui S.

lui

op.

Cu excepia

celor
în

dou cuvinte

substrase,

Opuse,

Maxim

Mrturisitorul, P. G. 91

,

164 C.

165 B; 224 D.

Bulgakov se potrivete cu ceea ce se cuprinde

expunerea noastr.

182

183

arzîndu-i în

fa

i

fSdhdu-l

s îngenuncheze înaintea
s-a dovedit slab

naturii Lui

ptimitor,' n-ar fi avut prilejul

omeneti 1

.

asupra pcatului. E

uor

incontestabil s dobîndeasc o s nu pctuietî pîn ce nu îndeamn
victorie

te

Pentru prima

dat pctui
ispitelor

omeneasc. Momentele

de natura coincid cu momentele în care

fa

elementul ptimîtor a produs suferinele culminante în natura omeneasc a iui lisus, oferind pcatului maxima posibilitate de

ptrundre în fiina Lui. Dac în acele momente pcatul n-a putut ptrunde în natura Lui omeneasc, n-a mai putut ptrunde niciodat,
Domnului natura omeneasc a cîtigat o victorie real asupra pcatului, feîndu~i, pentru prima dat, neputincios. Cpeteniile nevzute ale rului au încercat strecoare în El .ispita ocolirii suferinelor, fiind înelate de prezena elementului ptimîtor în
în ispitele

s

Domnul a simit aceste cpetenii dînd tîrcoale. Dar ispita n-a ptruns în El nici o -clip. i, însui faptul Mînîuiîorul s-a aflat de cîteva ori pe muchia de pe care orice om a czut în prpastia
El.

c

pcatului,

fr ca s cad rob

ispitei,

omeneti i. o slbire a pcatului în
ireproabile ale
•Mînîuiîorul
ajutorul
Iui

Aa se. lumineaz rostul asumrii de ctre Hristos a patimilor
naturii. omeneti. Asumîhdu-le i suportîndu-le, a redat voinei naturii noastre supremaia asupra lor cu

înseamn o biruin a raport cu ea

naturii

Dumnezeu i a

n-arfî trecut

topit la flacra ior fora pcatului. Dac natura omeneasc prin suferinele produse de elementul

1

A dezbrcat Domnul Cpeteniile i Stpînirife te prima «perîenf a ispitelor

în

patima picsriî pentru întreaga natur. Le-a dezbrcat iari în timpul morJU, dairideinînd, d© asemenea, din natura noastr patima durerii... Luînd de pcatcaraoterul ptimitor al firii, prin care lucra ale sate toat puterea reai vtmtoare

pustie, vsnetecînd

fr

«

maiMt

m £ fiami «%«-, »&o$ M^m ipspyem *â Jm^fe aSoa xon,^ Xcâ Mtout
),

a dezbrcat în timpul

morfii

{

Cpeteniile

.

Slpînîrite

)

venite sâupre-LuI

pentru probare, trîumflnd

s

unele ce n-au aflat nimic al
afle

axpunîndu-le pe cruce în timpul ior în elementul ptimirilor si naturii.

i

ieirii sufletului*

ca pe
El,

CM vreme eie ateptau
Su,
toat
"

ceva omenesc în

o evii. Dar pcatul rmîne posibil pentru cazul supreme prin care nu ai trecut. Natura omeneasc a lui lisus s-a aezat în cele mai precare situaii, în cele mai favorabile pentru izbînda pcatului. i a biruit chiar în aceste situaii. în suferina Sa, Domnul a mistuit pcatul firii noastre „cum mistuie focul ceara 1 sau soarele umezeala pmîntului" Biruina aceasta a atins cu adevrat pcatul naturii omeneti, nu numai întrucît n-a lsat firea Sa îngenuncheze sub pcat i a ridicat în ea voina deasupra suferinei, ci i întrucît lisus s-a identificat, într-un anume sens, cu pcatul tuturor oamenilor. Am artat mai înainte c, în afar de elementul ptimitor ireproabil pe care l-a asumat fîînia! {ovaMoâm,), lisus a luat asupra Sa i patimile necinstei, adic pcatul, dar prin relaie, aa cum ne facem prtai de faptele i suferinele altora fr ca noi înine le svîrim sau suportm. Precum mama sufer de ruinea i de durerea faptelor rele ale fiului ( poate mai mult chiar ca ei ), de parc ea le-ar fi svîrît, subsîituindu-se într-un anume sens lui, tot astfel, lisus s-a substituit tuturor oamenilor în calitatea ior de pctoi i suferina Lui n-a fost numai din pricina slbiciunilor omeneti ireproabile pe care le- a luat, cî din pricina durerii pe care o simea pentru pcatele tuturor. Astfel, El a asumai elementul ptimitor al firii noastre nu numai pentru a rezista în situaia cea mai precar ispitei, biruind pcatul, ci i pentru a avea un instrument prin care sufere toat ruinea i durerea pentru pcatul omenesc, asumat în chip relaional-comunionist de El. Precum capul sufer de durerea trupului sau medicul iubitor i milos de durerile bolnavului, aa a suferit lisus de pcatele noastre i în aceast suferin ie-a topit cum topete focul ceara2
unei suferine
.

suferina suprem

s

s

s

s

.

prin puterea Lui,

a

El din pricina trsturilor patice naturale ale trupului eliberat prin trupul cei sfînt, care a fost primit din noi,

Su

natura oamenilor

de pcatul «neeteeat cu etemenfu!
firii,

ptimîtor, supunînd, chiar prin
în acel

elementul ptimitorai

dinastia

cea viclean ce domnea" chiar

element

1

Maxim Maxim

Mrturisitorul, P. Q. 90, 31 6 B; 91 Mrturisrtorui,

,

1

044 A.
,

Qaaest. ad Thalas., P. G. 90, 318 C, D.

2

Op.

theol. et pol., P. G. 91

237.

184

185

ne-a reprezentat în lupta Sa cu pcatul prin suferin, nu numai întrucît a biruit prin natura Sa individual, iar aceast biruin ne-o comunic i nou, ci i întrucît El ne substituia prin
El

Suferina e descoperit astfel, graie cretinismului, în ceea ce poate fi ea de fapt, în forma ei înnobilat, ca centru dinamic de
unificare

dragoste,

pe toi. Tot pcatul omenirii, toat omenirea vinovat, o adunase în suferina lui pentru ea. El stabilise o legtur intern, vie cu toat omenirea i în actele i suferinele Lui nu era numai El, ci înlnuit de El, întreaga omenire. Lupta din Getsimani cu teama de moarte i biruina asupra acestei temeri a fost lupta i
Niciodat nu a reprezentat pe vreo scen o persoan în chip atît de real toat omenirea, ca lisus în Getsimani. Pe scena aceea universal, pe care fiecare din noi a fost oarecum prezent prin voia lui lisus Hristos, s-a decis în bine soarta
întregii

prin solidaritate,

a

omenirii,

de adunare a

ei

din

împrtierea .demonic

în

împria Tatlui ceresc.

5.

îndumnezeirea

firii

omeneti
sugerat-o, cu observarea

biruina

omeniri

1

.

Chenoza firii dumnezeieti, cum am
firea

neschimbabilitii divine, ca împletire a existenei

i

activitii ei

cu

omeneasc,
firii

are ca revers îndumnezeirea

firii

omeneti.

Am

consecine pozitive pentru ei, toi au supremaia asupra pcatului i a morii. Din toate analizele acestea de detaliu rezult rostul general al trsturilor patice ireproabile asumate de lisus, e acela de punte între El i oameni. Am spus înainte persoana divin a Logosului înseamn, în primul rînd, intenionalitate eminent spre comuniune.
dobîndit

tuturor celor

ce vreau

s trag

vzut

c baza chenozei, temeiul care face posibil i explicabil omeneasc, fr s se dumnezeieti manifestarea
prin firea

c

c

schimbe, este iubirea. Tot iubirea este temelia i puterea îndumnezeitoare a firii omeneti. Precum în manifestarea iubirii divine prin însuirile i posibilitile omeneti e prezent i activ însi se se coboare i fr dumnezeirea, care s-a coborît fr

s

s

Aceasta se arat
deloc pentru

i

prin faptul
alii.

asumrii unor suferine care nu

sînt

El, ci

pentru

Ca i

activitatea

i cuvîntul omenesc,

schimbe, la fel o natur omeneasc, devenit vehicul i focar al iubirii natur omeneasc. înceteze a divine, este îndumnezeit, fr

s

fi

ptimirea omeneasc ireproabil a lui lisus a fost o ancor pe care a aruncat-o de la Sine în fiina semenilor. Fiul lui Dumnezeu a venit aproape de oameni în toate, privinele. N-a venit numai într-o aparen de apropiere, ci real, intern, aruncînd de la Sine la oameni toate
punile de unire mîntuitoare. Prin toate ne vine Dumnezeu aproape, nu pentru a sje împlini pe Sine, ci pentru a ni se face accesibil
mîntuitor, pentru

Astfel,

ceea ce-i smerenie, ca form necesar de manifestare a iubirii, pentru vederea îngroat de pcat a oamenilor, este în realitate

înlare
naturii

i îndumnezeire. st
într-o dilatare fizic,
ci într-o purificare

îndumnezeirea nu

omeneti,

i

intensificare spiritual.

substanial a Aceasta

i

e direcia spre care

îndrum toat
Prini. Idealul

antropologia

i

a ne arta dragostea Sa în forme

ascetic-mistic a

Sf.

lor

e purificarea

pedagogia de patimi ca
iubirii

sesizabile.

expresii ale egoismului, pentru a face posibil

slluirea

de

1

ayamawaxm xavxr, ^S^eXevOep^n, "JDp.
XVJUUV xo tifitjspov iva vn<m>
SpflTfV Tfv

f

•.^™xovpevy<wya}

^^
lx

SveawZToi},imPov,SiaT%<rfoewjz/^pixpZw
o. P.

G. 91, 196 D.

x% mSv <ploea> Taaav davâiov avatotip îmeXâon, di xp% o x avSptZ xrp xmialxov ptfjâ xovdco'âxov, mo/icSar; xs m Sir/efpt; ". Op. c,
X
P.

Kcuftixpi xolxov

G. 91,84 0.

Dumnezeu i de oameni. în amîndou deodat, dar nu numai prin om, ci i prin Dumnezeu. Numai Dumnezeu prin harul i dragostea Sa ne ajut încurajarea ce ne-o cretem în lepdarea patimilor egoiste i în iubirea dezinteresat. îndumnezeirea, în general, înseamn o trezire i o amplificare a puterilor spirituale ce stau amorite în firea noastr din cauza pcatului, sub pecetea unei vrji rele. Noi nu putem ti pîn la ce grad pot crete forele naturii umane. Uriaele variaii intelectuale i

privinele progresul se face

d

s

186

187

spirituale
rigide, ci

de

ia

om ia om ne arat c ea nu este încremenit în limite
elasticitate.

raporturile dintre

oameni, artîndu-ne

c

lipsa dragostei cuiva

fa

are o mare

Noi nu putem ti
parte,

urcat plafonul ei

de

sus.

Pe de alt

din

numai o dezvoltare dinluntru în afar, ci afar de fa Dumnezeu. Propriu-zis, puterile

pîn unde poate aceast cretere nu este este i un adaos de putere
fi

naturi! actualizate

i

ce vine de acolo nu stau alturi ca dou entiti deosebite, ci se sintetizeaz într-o singur mare for spiritual. Harul este mai
harul

de noi i a noastr fa de cineva ne slbete puterile, ne ajut înelegem cum lipsa harului, ca iubire a lui Dumnezeu fa de noi i pcatul egoismului in natura noastr adormit ca sub o vraj rea sau deturnat din fgaul ei normal, animalizat, întocmai ca în basme. Astfel, aceast stare de mare dezvoltare spiritual a naturii umane, nefiind decît ©întreptrundere a ei cu harul divin, încît nu mai
putem distinge în iradierea ei de for ce este uman pe drept cuvînt poate fi numit îndumnezeire.

s

degrab trezitorul i amplificatorul puterilor naturii. Avem aici un caz analog cu acela pe care observm cînd puterile noastre cresc în privirea de dragoste i de încredere a unui semen al nostru. Nu tim ce e de la noi i ce e de la el. Dar amîndou sînt necesare Tot
îl

i ce este divin,

1

.

crei subiect a devenit dumnezeiasc. Omul ajunge asfel izvorul
Iubirea, al

cel

îndumnezeit, e
iubiri

unei

nesfîrite
prin prin

dumnezeieti, un
Analogia între creterea puterilor omului prin dragostea ce-l îndumnezeire e foarte la locul ei, odat ce ultima se datoreaz
1

leag de altul i între
raportului nostru

alt Dumnezeu, dar nu de la sine, ci prin har i comuniune cu Dumnezeu; nu printr-no fiinare autonom, ci

de

paricipare neîntrerupt la izvorul dumnezeirii. Din

el

iradiaz iumina
parte,

dragoste cu Dumnezeu. De aceea, multe din trsturile iubirii ne pot servi ca trepte pentru ridicarea la înelegerea darurilor îndumnezeirii. Ludwig

ca dintr-un

alt

soare, dar numai întrucît reflecteaz sau transmite, ca
al

Binswanger constat
într-un

omul ce fiineaz ca dragoste îi simte existenta ca avîndu-i temeiul

c

mediu, lumina unicului soare central

existenei.

Pe de alt

dar i fiind

înconjurat de dar, de graie, spre deosebire de omul-grij ai lui Heidegger, cafre se simte strjuit de neant !a amîndou capetele fiinrii sale. La întrebarea cu ee se simte druit omul în starea de iubire, Binswanger rspunde cu plintatea de fiinare (Daseinsfulle), care e o sporire a dragostei prin ea însi, în relaia eu-tu ( Grundformari
:

omul nu se confund cu Dumnezeu, nu se sale, cci nu din sine iradiaz aceasta puterile divine, ci ea transmite doar prin formele i organele ei puterea divin ce îi are izvorul ultim
pierd caracterele naturii
în natura divin.

und

Erkenntrsis menschlichen Daseins, Zurich, 1942, p.
(

154

).

Aceast

plintate o

socotim ca o debordare a fiinei

Ubersehwang des Daseins ).
ei vitale
),

Dar
trepte

dac natura oricrui om

poate atinge prin îndumnezeire

în

i
(

opoziie cu umflarea

revrsarea rufuî

îneleas ca o
Uberzeitigung
),

debordam fiinei în iubire trebuie superepaiaiizare ( Uberrâumlichung i supertemporalizare ca infinrtivare ( Verunendlîchung ) i învenicire (supraistoricitate)
vieii
(
)

a energiei

lui Haldegger acelai timp i o renunare la arte posibiliti, deci un plus i un minus, omul, ca iubire, se afl continuu într-o cretere pur, el crete cy toate posibilitile, cu toate virtijaSftfiSe sale. ( „ Diese Transzedenz zeigt nicht mehr den Doppelcharacter des Griinderts der Sorge, nâmîich «uberschwmgend-enziebend zumal » zu sein, sondam sie ist reia ubersehwingend... Infolgedessen werden dem Dasein ais Liebe durch den Entwurf « teine bestimmten anderen Moglichkeiten » ertzogen ". Op. c. p. 155 ). Astfel înelegem mai uor ce înseamn punerea în valoare a tuturor posibilitilor omului prin iubirea îndumnezeîtcare. Dar, cu toat starea -de supraabunden, de debordare, mereu crescîndâ, produs de iubire, firea nu iese din caracterele ei finite, dei triete în
(

[

Verewigung

Ubergeschichtliehkeît)

]

".

Pe cînd pentru omui-grij a
dar, în

orice lansare spre oiipa viitoare

implic o îmbogire,

sfinilor, natura de înlime uluitoare, cum ni uman a iui lisus Hristos a atins prin îndumnezeirea de care s-a împrtit, fiind purtat de «potaul divin, uftirna treapt posibil de amplificare a puterilor ei, pe care noi nici nu ne-o putem închipui unde se afl. întrucft subiectul în EI este Cuvîntul dumnezeiesc i, întrucf natura Lui dumnezeiasc i lucrarea ei sînt împreunate nedesprit

se arat în pilda

omeneasc i cu lucrarea acesteia, prin toate gîndurile, omeneti se manifesta însuirile i direciile de lucrare ale desvîrit i iubirea divin. Natura uman nu era anulat, puritatea
cu natura
firii

Dasein nicht Ober das Sein
ais unendliches ein

"ninaua...

Aber im Gegensate zum entziehenden

infinitate

i

transmite

infinitatea,

spune Binswanger, fcîndu-ne
:

s înelegem cum e
« fliegt »

Uberstîeg der Sorge biidet sich der reine Uberschwung der Liebe das ©ndliche Sein
",

posibil

acelai lucru

în cazul îridumnezeirii

(

Sichuberachwîngend

p.

156

).

das

188

189

i sforarea ei întru purificare i dragoste. Dar prin subiectul comun ajutorul i lucrarea dragostei ei, care prelungea i mrea pîn dincolo de orice limit rezultatele eforturilor de purificare i puterea dragostei manifestat prin firea omeneasc
ci

ea da forma, canalul natura divin ddea

1

.

dogma bisericeasc omeneti a Domnului înc din timpul vieii despre îndumnezeirea asemenea, ni se de pe pmînt devine mai uor de îneles. De i în cer, cu toat îndumnezeirea dus la lmurete învtura ei i, deci, maximum, firea omeneasc i-a pstrat caracterele
Precizat astfel, sensul îndumnezeirii,
firii

c

1

Sf.

loan Damaschin expune astfel îndumnezeirea trupului, care nu-i
:

schimb

însuirile naturale

Trupul Domnului, Ins, s-a îmbogit cu activitile dumnezeieti

în virtutea unirii preacurate

cu Cuvîntul,

adic

dup

ipostas,

fr

s sufere vreo

ubiquitatea trupului n-avem lips de teorii ca cea a lui Luther despre dogmei din Domnului dup înare, care depete cadrele încercrile de Calcedon despre neschimbarea firilor. Toate încrcate de imaginare i înelegere a îndumnezeirii sînt prea

pierdere însuirile cele
lui, ci

fireti.

Cci nu lucreaz cele dumnezeieti
cu
el,

complexul conceptelor

:

spaiu,

substan, putere

fizic direct,

în virtutea energiei

în virtutea Cuvîntului unit

Cuvîntul artîndu-i prin

el

propria Lui energie.

îndumnezeirea ar trebui

s

fie,

dup

aceste

închipuiri,

o

dilatare

Cci fierul

înroit în foc arde, nu pentru
ci

c posed,

în virtutea unui principiu firesc,
unirii

spaialo-energetic la infinit, ceea ce ar duce la o spargere
la

a limitelor,

energia de-a arde,

pentru

c posed aceast energie din pricina
nu înceteaz de-a
fi

cu focul

".

o anulare a firii omeneti.
Dar, esenial omului este

Op. c, Cartea III, Cap. XVII, p. 208. ( Citatul se potrivete i pentru cele spuse la „comunicare însuirilor" ). Dar, întrucît natura omeneasc, atunci cînd se manifest
prin

s

fie

subiect

de

intenionalitate,

ea

energiile dumnezeieti,

i ea activ, într-un anume fel,
umane devin
tot

se

susinut de un efort spiritual limitat. Cînd la efectele efortului

propriu

poate spune

c^

subiectul purttor simte energiile ambelor naturi,

cele divine

prelungind pe cele umane. Organele
pentru rolul de

i

energiile naturii

mai apte

alt centru se adaug efectele cu mult mai mari datorit unui sinim întrucît ne anulat, subiect de putere spiritual, firea noastr nu s-a

c

i

canal

i de

prilej al

manifestrii energiilor divine, în proporie cu

desvîrirea lor. Sf. Maxim Mrturisitorul poate vorbi astfel de o posibilitate fr limit a naturii omeneti de-a iradia energiile divine. E adevrat el afirm natura uman este pasiv în starea de îndumnezeire i pasivitatea aceasta este caracteristica vieii viitoare.spre deosebire de activitatea din viaa aceasta. Dar pasivitatea nu are un îneles de inerie dac e posibil un progres sfîrit al naturii umane în aceasî stere, pentru a fi mediul unei tot mai bogate iradieri a energiilor divine „ Cit ne aflm aici sîntem activi pîn ajungem la captul veacurilor, cînd va lua sfîrit puterea i lucrarea noastr întru a activa. în veacurile ce vor urma îns, suportînd prefacerea cea spre îndumnezeire prin har, nu vom activa, ci vom fi pasivi (nacnovxenrvjtpotoOEovodm Xapniiercmoirioiv,av xoiofiEv,cMa naa%ope»}. l din aceasta pricina nu vom ajunge niciodat la captul îndumnezeirii ( ov Xtjyofisv OeovpyoviEvoi ). Cci aceea va fi o ptimire suprafireasc, neexistînd nici un cuvînt care defineasc acea îndumnezeire sfîrit a celor ce o vor ptimi ". P. G. 90, 320 D. ( „... nao^ov tâ> yeveadai n)x°P deo, cm xcm au xovxo yivsadca xepa ov Xtfipexca ". P. G. 90, 321 B. ). îndumnezeirea e o sporire continu a dragostei din ea însi, sporind împreun artarea dragostei divine

c

c

întrupare,

dm continuu seama de ceea ce d ea Cuvîntul dumnezeiesc dup pe
afft

în timpul cît s-

a micat cu

pmînt,

cît

i dup aceea,
fcute

în vecii vecilor,

Sa omeneasc rmîne contient despre
firea

limita eforturilor

prin natura

Sa omeneasc

Dar, întrucît
El

cu

fr

lucrarea

omeneasc e asociat cea dumnezeiasc,
nelimitate.

e purttorul

:

unor puteri

Sale Totui, este o deosebire între îndumnezeirea firii
cît

omeneti

s

fr

m

mai pe pmînt i între îndumnezeirea de vorbete struitor despre o ales, de la înlare încoace. Sf Scriptur lisus dup înlare. Desigur, mrire, o slav deosebit în care a intrat omeneti, care aceasta const i într-o cdere a solzilor de pe ochii

a

purtat-o

la înviere i,

.

au vzut

i capacitatea de-a o primi, deci capacitatea de dragoste a omului. Dac progresul fr
sfîrit al

omului va consta

într-o tot

mai sporit capacitate a

firii

umane de-a fi
Hristos

canalul

energiilor divine, poate

îndumnezeirea

suprem

a omenitii

lui

înseamn o
Dar aceasta

perfect capacitate a

ei

de-a transmite toat

infinitatea puterilor divine.

numai

dup înlare.

a înlrii, în smerenia lui lisus Hristos vzut artat în întrupare i jertf, adîncimea iubirii dumnezeieti; au neînchipuitei faa de om pe care i-a luat-o nu e decît manifestarea aceasta, oamenii s-au legat cu iubiri a Fiului lui Dumnezeu i, vzînd mai apropiat de ei. sufletul de Ei, în chip deosebit, ca de cel modificare Dar învierea i înlarea nu înseamn totui numai o a omenitii lui a subiectivitii omeneti, ci i o amplificare obiectiv
în

urma

învierii

i

c

190

191

Iisus Hrisîos,

lisus

cu

firea

slbiciunilor

i ptimirilor ireproabile ale trupului omenesc îndeobte. Toate acestea se repercutau ca suferin în suflet El

fr ca s ias din caracterele generale ale Cft a fosî omeneasc pe pmînî, îrupu! Su era supus
ei.

Curajul apropierii e ajutat

de

faptul

c
i
lui

strlucirea Celui

înviat,

constînd din iubirea manifestat

fr piedicile unui trup pmîntesc,
apostolii,

e totui strlucirea unei fee omeneti
înviere,

vzîndu-l
ei

dup

tiau

c e chiar faa
fi

celui care

a

suferit

ca

toate cele
trup întru

suferea de oboseli, de foame
fost rstignit.

Dup

înviere

i sete, de durerile cuielor cu care a i înlare trupul s-a spiritualizat

omeneti.
totul

Dac n-ar

avut cîndva Fiul

Dumnezeu un

ca

al

nostru, oamenii n-ar avea curajul
strlucit. *

s

se apropie de

nemaifiind

supus

condiiilor

Partea spiritual a firii
«n

faa

de existen material de pe pmînt' omeneti i cu ea i dumnezeirea nu mai avea
ci

înfiarea Sa în trup
S-a spus

ei

rezistena

i opacitatea materiei,
lui

manifestau

fr piedic. în aceasta const aspectul de strlucire
Su,

inundau

la

vedere

i se
al

trupului îndumnezeit. Fiul

s

Dumnezeu arfi putut iînainte de moarte
artîndu-l strlucit. Dar s-a reinut prin a-l scoate din legea pmînteasc

ca i în religie, valoreaz numai cuvîntul 1 devenit carne, numai carnea devenit cuvînt" Acest adevr i-a aflat împlinirea suprem, din ambele laturi.în chenoza firii dumnezeieti i
„în poezie,
.

c

spiritualizeze trupul

îndumnezeirea celei omeneti în
s-a coborît
atras

lisus Hristos. Cuvîntul dumnezeiesc

natura

Sa dumnezeiasc de

general a încercrilor i suferinelor omeneti. A voit urmeze calea fireasc a trupului omenesc, care numai dup moarte iese din

s

pîn la cel omenesc, dar prin aceasta cel omenesc a fost întru întîmpinarea Sa pîn la a deveni cuvînt revelator de
Ele s-au
întîlnit la
lui

dumnezeire.

condiiile materiale ale existenei istorice. Atotputernicia era în lisus Hristos i cît a fost pe pmînt i se manifesta în susinerea Universului i uneori în fapte minunate. Dar atotputernicia este în mîna voinei lui Dumnezeu i e folosit cu un scop, unde i cînd voiete.

un punct

la

care au putut înfptui o lucrare

comun. Omenitatea
spiritualizrii

lisus Hristos s-a ridicat la nivelul

suprem

al
lui

datorit
îl

coborîrii dumnezeirii în ea.

întruparea

Nu e putere
Fiind

intre

m

natural elementar ce se revars oriunde oameni, ea se manifesta ca iubire i prin
care
le

fr rînduial.
iubire,

om

Dumnezeu atîta face pe om Dumnezeu, cît sa fcut El pe Sine om", 2 spune Maxim Mrturisitorul
.

singura

form

putea face maximum de

bine, ridicîndu-i ia rangul c!?

subiecte iubitoare de
intre lisus
fizica,

Dumnezeu i de semeni.
de

impasibilitatea, strlucirea

dup înviere

i oameni, dei nici aceasta nu e, în raport cu ei, o strlucire
ci

pune o distan

constrîngtoare,

una

spiritual,

de piedica trupeasc, e
mizeriile

cald; e iubirea neumbriî

iubirea unei fiine care s-a ridicat peste

omeneti. Dartocmai întrucft nu mai e strecurat prin aceste

piedici

omeneti comune

constat mai evident e iubirea lui Dumnezeu i nu a unui simplu om, tot se creeaz o distan. întrucît e iubire evident apropie, dar întrucît e vizibil iubire a lui Dumnezeu, impune respect i chiar temere,
încît

c

tuturor oamenilor, tocmai întrucft se

1

FR.

GUNDOLF,

Dichter

und Helden,

la

Grigore Popa, Itinerar

spiritual, Sibiu,

1943, p. 91.

dragostea

sfial sfînî, de
frica lui

i temerea se împreun antinomic, dorin sfielnic, cum se spune în Sf. Dumnezeu, cu credin i cu dragoste

dînd un

fel

de

2

Quaest. ad Thalas.,

P.

G. 90, 321 D.

:

>J

iov Oeov evovOfxoJtrioi; xooovtov 0eov
'.

Liturghie:

s v apropiai

Cu
",

noiovoctv xov avOpionov, ooov

avxo yeyovev av8pe>jio"

1

3

— Restaurarea omului

cd. 263

192

PARTEA A

II-A

OPERA
LUI
IISUS HRISTOS

VII.

întreita demnitate a Mîntuitorului
1.

Raportul între persoana
Hristos

i opera lui lisus
Incepînd cu acest capitol ne
Ifsus Hristos

pentru mîntuirea noastr.

vom ocupa cu Opera realizat de Pîn acum ne-a preocupat

persoana

Lui.

Cretinismul
lisus Hristos în

acord o importan covîritoare persoanei lui cadrul dogmaticii Sale, cum nu acord nici o religie
ei.

întemeietorului

Dogmatica cretin nu e un sistem de
ci,

idei,

o

doctrin oarecare înjghebat de mintea unui om,

în centrul ei

troneaz persoana vie a lui lisus cretin e tot ce poate mai viu.
fi

Hristos.

De aceea,dogmatica
filosofic

ea e incomparabil mai vie. Orice sistem filosofic cuprinde o serie de reflexiuni, mai mult sau mai puin aride, lipsite de puterea vivificatoare a relaiei personale. Ce poate oferi un sistem de idei care îl las pe

Fa de orice sistem

om
s-l

avizat la el însui, pentru mîntuirea omului ? Absolut nimic.
nici

Sistemul acela nu aduce
ajute,

un

ajutor din

afar

eului propriu, care
în strdaniile
lui

s-i poteneze

puterile,

s-l încurajeze

pentru mîntuirea proprie i, mai ales, s-i dea o
posibilitatea
ei.

Sistemul de

idei

nu pune pe

om

siguran despre în legtur cu o

realitate exterioar,

cum face cretinismul.

cea mai categoric i singur în stare ea însi, nu prin ceea ce sînt în stare scot eu însumi tot, numai prin puterile mele, din ea, aadar.în stare s-mi dea ceva în plus peste ceea ce pot s-mi dau eu, este realitatea unei persoane deosebite de eul propriu. Iar dac aceast persoan deosebit cu care sînt pus în contact intim este lisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, eu, ca un cretin, aflu în contact cu suprema realitate
Realitatea exterioar
ajutor prin

s-mi dea un

s

m

i cu supremul ajutor.

197

Cretinul are experiena
real,

c

lisus Hristos

e

tot

ce poate
în

fi

c fr a sta legtur permanent cu Hristos n-ar putea nicidecum s se mîntuiasc. Hristos n-a de lume numai s ne ofere o metod oarecare care s ne cutm mîntuirea. rmîne
mai viu

mai
fi

i

mai

în stare

s-l

ajute. El

tie

considerat drept ceva care îndeprteaz de la persoan, cînd l-am

lisus

lisus

privi

ca o idee de sine stttoare.

venit,

fapt, în

prin

De

fapt,

atunci cînd
lui,

i

vorbete un om, atenia
lui

ta se

singuri

El

legtur cu noi ca unicul izvor de la care ne vine înseamn relaie, comuniune intim cu lisus Hristos, nu o conformare individualist cu o anumit doctrin. Mîntuirea nu e o gnoz sau o etic. Ea nu realizeaz prin a ti sau
în

de-a pururi

mîntuirea. Mînturea

se impune concentreaz asupra distaneaz, spiritului tu. Nu simi cuvintele lui ca pe ceva care ci,dimpotriv,ca pe ceva care deschide pe acela cu care stai de vorb
imaginea
te

domin i

e

a face ceva,

ci prin

trirea cu lisus Hristos. Din

aduc aproape de tine, ca pe ceva care te deschide i pe tine i te duce aproape de el. Cuvîntul face legtura de apropiere dintre tine
i-l

aceast

Hristos rezult

om simplu, ca ceilali întemeietori de religii, ci Dumnezeu însui
în

i a ti i a face. Aceasta pentru c lisus Hristos nu e
venit

trire cu

i el.
în
Hristos.

mod

special este valabil acest

adevr cu

privire la lisus

maxima apropiere de
prin puterile

noi cu iubirea Sa.

Dac nici scopuri cu mult mai modeste nu poate înfptui omul
omeneti, cu atît mai sigur e mîntuirea nu o poate obine decît de la Dumnezeu. lisus e Mîntuitor prin persoana Sa. Nici un om nu poate gsi mîntuirea undeva în afar de persoana Lui, unde ar fi plasat-o ca pe un ajutor de sine stttor, dup ce l-a creat. A cuta mîntuirea înseamn a cuta pe lisus Hristos, comuniunea cu El. Starea de mîntuire e starea de comuniune cu lisus Hristos ca Dumnezeu i, prin El sau datorit Lui, i cu semenii. Mîntuirea o avem numai

Orice

persoan omeneasc actualizeaz

între

oameni o

numai

c

intenionalitate

dup comuniune.
spirituai

împiedicat de egoismul
realizat

Dar o actualizeaz desfigurat i i material. Dumnezeu, ca om, a

îns în forma

netirbit, netulburat, persoana

omeneasc,

intenionalitatea

dup comuniune în cercul omenesc, cu atît mai mult

dac Omul

manifest duhul de servire, de obligativitate, în comuniunea divin. De aceea, însi întruparea Fiului lui Dumnezeu constituie o apropiere a Lui de oameni, fiind o fapt mîntuitoare. însi persoana Lui teandric e o realitate ce
cu
cît

i

în planul divin Fiul

lisus

ni

s-a descoperit ca

Dumnezeu
plin

mîntuie.
Astfel,
Lui,

de autoritate i totui de iubire care trezete subiectul nostru din moartea singurtii egoiste i-l pune în legtur neanulabil cu Sine, iar prin Sine i cu semenii. Dar, atunci, care e rolul operei lui lisus Hristos, odat Ce accentum atît de mult importana persoanei Lui ?

suprem i totui apropiat, acel Tu

care ne-a devenit acel Tu

opera

lui

lisus Hristos

nu se poate separa de persoana
structurii

nefiind decît

manifestarea necesar a însi

Sale

personale. Fiind

persoan omeneasc deplin,
cea mai netulburat
actualizare

lisus Hristos

nu

putea

s nu

fie

comuniune.

Iar

persoan omeneasc
al

a tendinei dup deplin nu putea fi decît
persoanei necreate divine,

Rspunzînd la aceast întrebare, trebuie

s spunem c opera

fiindc e în acelai timp reversul creat

lui lisus Hristos este inseparabil de persoana Lui. Opera e, în genere.manifestarea extern a unei persoane. Prin opera cuiva

în lisus Hristos duhul de comuniune nu este întreinut de un centru din afar, ci îi are ultima reedin în El însui. El n-are lips

s

intrm
ca

în

legtur cu persoana
în relaie, în

cereasc dragostea, pe care
ca de
Lui, la cineva strin, ci

s o arate oamenilor, de

la

Dumnezeu

lui.

Cuvîntul rostit

oper a lui, e o manifestare a persoanei lui,

s ne cheme
ia

de cineva, fiind o o punte pe care ne-o

d

o are în

Sine, în chip neîmpuinat.

Astfel,

persoana

lui

lisus Hristos este

nedesprit de opera

întotdeauna

comuniune cu el. Prin persoana care l-a rostit. Numai atunci,

cuvînt trecem
cuvîntul poate

de manifestarea dragostei Sale. Numai printr-o abstraciune se poate vorbi deosebit de persoana Lui. în mod firesc persoana Lui se

198

199

manifest

nedesprite de persoana
trateaz ca
in

în fapte mîntuitoare, iar faptele mîntuitoare sînt
Lui.

Desigur, lucrul acesta pare

Anselm de Canterbury era cldit pe apartenena logic a existenei lui Dumnezeu la ideea Lui ca fiina cea mai
ontologic
al lui

oper în sensul

exist o inseparabilitate între persoana
cuvint forma

oarecum de la sine îneles cînd se unei aciuni prezente. Atunci.la orice om

cuvînt de învtur acest un întreg cu persoana Lui i ceea ce ddea viat asculttorilor nu era sensul cuvîntului luat în sine, ci atîrnarea fiinei lor de persoana Mîntuitorului. Cuvintele i faptele unei persoane în momentul în care se rostesc i sesvîresc, nu pot fi separate 'de persoan, pentru sînt însi manifestarea ei, o reveleaz i o transmit pe ea, în chip existenial, persoanelor pe care Ie-a putut atrage in cercul unitar al dialogului. Dar cum mai poate fi valabil acest fapt pentru cuvintele ce au zburat odat de pe buzele Mîntuitorului i s-au fixat într-o carte sau pentru faptele odat svîrite i

momentulîn care lisusHristos rostea un

i lucrarea lui. înelegem cum

De o eviden existenial incontestabil este, îns, pentru nu se poate gndi la Dumnezeu fr fie stpînit credincios faptul de certitudinea prezenei Lui, deci, la nici un cuvînt sau la nici o fapt a Lui, fr ca s-L „ vad " pe El ca subiect, aparinînd prezentului,
perfect.

c

s

nu numai trecutului. Pe de alt parte, expresia

viu este

Dumnezeu

"

îi are în

c

aceast legtur de idei i un alt îneles. Orice om, cît triete, tresare cînd îi aude repetate cuvintele sau pomenite faptele, chiar dac nu
e
amintit

cu numele. Cuvintele sau faptele acestea
trecut al existenei sale. Ele

sînt el

însui

într-un
el, ci

moment
el,

nu

sînt

numai afar de
acolo unde se

i în

stratificate în

existena

lui.

El este atras

in

amintirea oamenilor ?

rmase

credinei nu se poate elibera, citind cuvintele

Aceast inseparabilitate se menine în czui lui lisus Hristos pentru El e Dumnezeu i viu este Dumnezeu. Aceasta înseamn' pe de o parte, orice om în care s-a nscut starea de tain a

c

Cu o prezen repet cuvintele i pomenete faptele, îndat ce ia cunotiin de acest lucru. i aceasta, mai ales cînd i-ar afla pomenit i numele în legtur cu
repet
cuvintele

i

se pomenesc
ei

faptele sale.

intenional cel puin

este lîng acela care -i

c

cuvintele

i

faptele sale! lisus Hristos, fiind

i Dumnezeu

care

lui

sau rememorîndu-i faptele i patimile

lisus din

Evanghelie

de

certitudinea
a!

c

Lui,

Ei,

continuînd

s
s

de impresia dominatoare
e prezent nevzut, câ
credincios

existe,

sub«ect

acelor cuvinte

i fapte. Nu s-a putut vedea un

cu adevrat citind Evanghelia, care nu fie stpîhit de sigurana nu e numai el cu o carte în acele clipe, nu<mai smî fixate în carte ci sînt rostite de lisus Hristos care
in locui

c

ci.încet-îhcet, cuvintele

parc

la o fapt fcînd abstracie de persoana Lui. Cînd se gîndeste la rstignirea lui lisus vede pe El rstignit. i nu ca pe unul crei fost cum ne g.ndim la afi oameni care au svîrit anumite fapte, ci ca pe unul care este acum, purtîhd urmele cuielor. De gîndul

crii.

Cu atft mai puin se poate gîndi credinciosul
II

s-a aezat

a

lui

Hsus,

continu existe i tie tot ce se face în orice loc, luînd cunotin de repetarea cuvintelor i de pomenirea faptelor i a numelui Su, este prezent într-un mod mai mult decît inteninal lîng cel care citete sau ascult cu credin cuvintele rostite sau faptele svîrite de Ef. Astfel, credinciosul, citind sau ascultînd cuvintele i faptele Mîntuitorului, îi vede pe El actual ca pe subiectul lor, iar El, cînd vede repetndu-l-se cuvintele i pomenindu-l-se faptele, repet oarecum însui rostirea i svîrirea lor, prin identificarea Sa cu ele, prin 1 recunoaterea lor ca ale Sale
.

s

s

1

Mai nou, filosoful Martin Heidegger a evideniat

c

trecutul

i viitorul nu sînt dou
existent,

realiti desfcute

la

Dumnezeu
Lui.

credinciosului

de

prezent.

Dac trecutul
îl

ar

fi

ceva de sine
prin

ca un obiect

este legat, în

mod

oarecare, ar

fi

inexplicabil amintirea Amintirea prin care se constituie trecutul e

o

prezenei

fr

s

te

Te poi gîndi la orice disprut ca la o simpl domine sentimentul prezenei. Dar pe

copleitor, simirea, sigurana
amintire,

întindere a fiinei noastre înapoi. Trecutul

avem

ceva actual din

noi,

printr-o

credinciosul nu-L poate gîndi

fr

lisus Hristos acest sentiment. Argumentul

" a fiinei noastre în urma noastr. Viitorul, de asemenea, e trit în prezent, ca „ extaz o întindere, ca o „ extaz " a noastr înainte. Viitorul, prin sine însui, nu ar putea exista. Trecutul, prezentul i viitorul nu sînt trei buci ale unui fir, dintre care una a rmas în

200
201

Fapta, în special, este, ca i cuvîntul, o manifestare a inteniilor

accentul de pe persoana

lui,

pentru

c însi aceasta se manifest,
brae

o revrsare a dragostei cuiva asupra noastr, o punte ce ne-o întinde o persoan pentru comuniune, o
unei persoane, o deschidere,
1

prelungire a

ei

.

Vorbind despre opera cuiva nu putem

s deplasm
însi
exstatic înainte,
care constituie
viitor,

se lumineaz, intr în regiunea noastr prin fapte i cuvinte. în mod special, opera lui lisus Hristos, atît cea de învtur crt i cea de fptuire, e o oper cu o continuare mistic, nu a rmas

numai
asupra
urm,
fiina
iar alta

în amintirea oamenilor. Faptele

lui

lisus sînt

întinse

noastr.

Dac

lisus este

prezent atunci cînd se rostesc

înc nu a ajuns în faa noastr. La temelia f iinjei
temporaoititate
(

noastre sau

cuvintele Lui,

noastr este o

Zeitlichkeit

)

ca tensiune

întreit-

înapoi

i spre cele din fa. Temporicitatea este o alt expresie a grijii,
existenei umane. Dar.întrucît grija este prin
viitorului

esena
extaza

excelen tensiunea spre
(„

pe care oarecum El însui le optete, fapta rstignirii Lui de asemenea se continu. în chip tainic, El se jertfete pe altar fapt ori de cîte ori se svîrete Sf. Liturghie. Un om care a svîrit o

are o întîietate în actualizarea temporicitii.

Das Sein des Daseins

în care

bestimmen wir als Sorge. Deren ontologischer Sinn ist die Zeitlichkeit... Zeitlichkeit ist das ursprCingliche « Ausser-sich » an und fur sich selbst... Die Einheit der horizontaien Schemata von Zukunft, Gewesenheit und Gegenwart griindet in der ekstatischen
Einheit der Zeitlichkeit

urspriinglichen

spre viitor,

". Sein und Zeit, p. 364, 329, 365. „ Das primare Phnomen der und eigentlichen Zeitlichkeit ist die Zukunft ", p. 329 ). Dar tensiunea cînd vizeaz cea mai proprie posibilitate a noastr, moartea, ne face ne

a pus totul din dragoste, în care i-a angajat întreaga fiin, rmîne permanent legat de fapta lui. De cite ori se gîndete la ea are aceeai cutremurare, se transpune în aceeai situaie. E aceeai stare în el i aceeai revrsare de dragoste ca i în momentul cînd a svîrit fapta. Cîl de mult e legat lisus Hristos de fapta rstignirii, cu greu putem înelege. E o transpunere a Lui în aceeai stare ca i atunci cînd a fost rstignit, în aceeai angajare total, dureroas, ca i pe Golgota, dar tot atît de benevol i plin de dragoste ca i atunci.
opera cuiva, atunci cînd acel cineva a dat totul în ele, aduc la orice pomenire persoana lui de fa. lisus Hristos rmîne legat de cuvintele i faptele Lui, de opera Lui. Opera Lui e puntea pe care o arunc fpturii permanent pentru a o lega de persoana Lui, e
Cuvintele

s

întoarcem

la intimitatea

noastr, pe care o

gsim

ca pe ceva

dat,

ca pe ceva ce vine

de mai înainte. Revenind ia noi înine, ne constatm atunci ca foti. Trecutul este o prezen. In extaza viitorului trim deci i trecutul i prezentul i, în general, în fiecare
din cele
trei

se cuprind

i

celelalte

în fiecare din cele trei extaze ale ei

dou. Temporicitatea este o unitate trit întreag de fiecare dat. în tensiunea spre viitor fiina uman

triete preluarea existenei sale, transmiîndu-i ea însi siei posibilitile ei primite din trecut. [„ Nur Seindes, das wesenhaft in seinem Sein zukunftig ist, so dass es frei fur seinem Tod an ihm zerschellend auf sein faktisches Da sich zuruckwerfen lassen
kann, d.
h.

i

nur Seindes, das als zukunftiges gleichursprunglich

gewesend

ist,

kann

sich seibst die ererbte Moglichkeit uberliefernd, die eigene Geworfenheit

ubernehmen
care ca

und augenblickiich
pentru

sein fur « seine Zeit »",
atît

(

p.

385

)].

Dac îns trecutul este actual
lisus Hristos

manifestarea, e deschiderea persoanei

Lui.

om

crt

triete, cu

mai mult este actual pentru

Dumnezeu, ce rmîne îns i om, îi retriete venic trecutul pe care îl are ca om. Mai bine zis El, ca fiina cea mai iubitoare din crte exist, triete mai presus de- timp, neseparînd de trirea prezentului trecutul i viitorul ( Ci. Biswanger, op. c. ).

lor.

Se face cu dreptate o deosebire între faptele cuiva i rezultatul Rezultatul este considerat ca stînd în afar de persoana care l-a
La
lisus în nici

înfiinat prin faptele sale.

un caz nu se poate vorbi de
rezultatul lucrrii

un

rezultat în sensul acesta.

Nu se poate concepe

Lrgind acest sens al faptelor, Eberhard Grisebach vede sensul general al muncii în stabilirea relaiilor de comuniune. Criza muncii i a muncitorului de azi vine din faptul nu se mai tie care este sensul ei. „ Arbeit wurde zeitweiiîg um ihrer selbst willen, ohne Beziehung zu einem Boden der Gemeinschaft betrieben... 1 Sinnlos ist jede Arbeit, welche den Boden der Gemeinschaft verloren hat und keiner Nachfrage mehr entspricht. 2. Sinnlos ist die Arbeit, die nur des Arbeitenden willen geschieht, die dem Erfolg und der Befriedigung des Subjekts dient. 3. Sinnlos istdie Arbert welche Totes
1

c

Sale, de pild,ca o descuiere a cerului pentru oameni, urmînd ca a mai fi lips de El sau ca un depozit de har din intre acetia

s

fr

.

care oamenii se împrtesc dup ce El se
tot timpul

d

la

o parte,

lisus

rmîne

ua mîntuirii, calea i viaa.
314, 316).

wiederholt, eine Wiederherstellung

von Formen und Normen versucht, die lngst ihre
".
(

Beziehung zum Leben verloren hat

Die Schicksalsfrage des Abendlandes,

Bem-Leipzig, 1942,

p.

202

De
fost

rezultatul lucrrii

lips

s griasc oamenilor cuvintele
a-i

Sale se poate vorbi numai
vieii

i

ca s svîreasc
în

sensul

Dumnezeu-Tatl i

avînd,

ca urmare, asupra Lui, ca primul dintre noi

anumite fapte pentru

i pentru noi,

dragostea Tatlui.

mîntui, dar rezultatul acesta
indisolubil legat

împrtesc oamenii este
care s-a plasat
Ie-a vorbit
într-o

de care se
Lui.

de persoana

Este El

însui ca unul care a svîrit o anume

lucrare, este El

anumit atitudine fa

însui ca unul de oameni prin faptul

descoperit
in

i s-a jertfit pentru ei, este El însui ca unul care s-a i s-a fixat fa de oameni, prin cuvintele i faptele Sale înfiarea i atitudinea de maxim iubire. întruparea a fost
al

c

2.

Cele

trei

demniti

aie Mîntuitorului, în general
lisus Hristos,

Lucrarea mîntuitoare a

iui

dei

indisolubil

de persoana Sa,

atît
fi

în efectuarea cît

i

în rezultatul ei

legat de care ne

premisa, a fost primul mare act

dragostei divine întoars

Ea a pus baza desfurrii întregii descoperiri a uluitoarei

ctre om.
iubiri,

împrtim, poate necesar pentru
fundamental.
reparare a

contemplat

în

ea însi, dat

fiind

c

era

mîntuirea oamenilor, avînd o însemntate

Sale

care a mers pîn ia ultimul capt, cel al morii. Descoperirea dragostei este pentru cel în favorul cruia se face una cu înfiinarea dragostei Pentru el, pur i simplu, n-a fost, înainte de-a se arta, dragostea. De aceea,descoperirea dragostei divine e condiia creatoare a mîntuîrii omului. Dar întoarcerea dragostei Fiului ctre om i desfurarea artrii ei pîn la suportarea morii-pentru el, e în acelai timp o restabilire a omului în raportul de comuniune cu Tatl, o satisfacere

prin

Mîntuitorului de de îndreptare a ei. în direcia refacerii legturii cu Dumnezeu, legtur stricat pcat, lisus trebuia împace pe Dumnezeu cu 6mul. Aceasta
în trei direcii trebuia
firii

s se îndrepte lucrarea

noastre,

s

a legii de comuniune între om i Dumnezeu, în conformitate cu care a creat Dumnezeu pe om, o omagiere a Tatlui din partea omului i, ca urmare, o revrsare peste om a întregii fericiri
care-i

nu se putea face decît prin slujba preoiei. Preotul este cel ce st între om i Dumnezeu i realizeaz împcarea prin rugciune i jertf. Prin alt lucrare, lisus Hristos trebuia s-i lumineze mintea omului cît a stat pe pmînt i continue aceast lucrare prin

s

poate proveni

în situaia

omagiu de om de Tatl, este Subiectul care descuie inima învîrtoat a oamenilor prin iubirea ce Ie-o arat, dar este i omul pestecare este
Tatlui

al comuniunii cu Tatl, lisus Hrisîos, în atitudinea în care s-a descoperit prin manifestarea întregii Sale iubiri divine de om i a întregului

de partener

fa

Su

fa

fa

de oameni

i

în

revrsat toat bunvoina legtur cu care ne împrtim de
care ne mîntuim,

Si i dup înlarea la cer. Pe de alt parte, trebuia s-l întreasc i s-l susin pe om pentru a putea merge pe drumul cel drept. Omul este slab, nu se poate conduce singur, lisus a venit s-i sprijine voina prin conducerea Sa personal i printr-o conducere mijlocit de organele Sale. Aceasta este lucrarea de conductor, de împrat, lat necesitatea celor trei feluri de lucrri pentru restabilirea omenirii în
încredinaii
starea primordial
sînt trei slujbe, trei

dragostea Tatlui.
Astfel, rezultatul lucrrii lui lisus Hristos, prin

i

pentru mîntuirea

ei.

Aceste
slujitor,

trei feluri

de

lucrri

chemri.
altuia

nu este decît starea Sa personal de la captul a dragostei divine fa de oameni i a
Dumnezeu-Tatî. Ne mîntuim
prin

deplinei manifestri

omagiului

uman

fa

de

i un om care i o demnitate. Prin urmare, nu greim cînd numim aceste trei slujiri i demniti. Unii
Unul care slujete
este un
este

dar

merit toat

cinstea. Serviciul

lui

i

o

slujire

dar

legtura cu

lisus Hristos

grit i îi repet cuyintele Sale de Dumnezeu prin gur de om i care ne-a artat prin moartea Sa nesfârita Sa iubire

care ne-a

spun slujire arhiereasc, dar demnitate împrteasc. Se poate spune îns i arhieriei lui lisus Hristos demnitate, dar i lucrrii de
conducere,
servire,

dumnezeiasc

manifestînd prin aceasta

i

pentru

întregul

omagiu

al

omului

fa

c

lisus

nu stpînete pentru a

umili

i

de

204

205

pentru a-i satisface dorina de stpînire,
mîntui,

ci

stpîneîe pentru a
se sacrific.

stpînete ca

toate

trei

concentrate

i fiecare din aceste trei se afl în

El în

gradul

mielul blînd,

ca

mieiul care

Aceste trei demniti sau slujiri nu sînt simple închipuiri de- ale noastre, simple cuvinte sau nume goale. De faptjisus a exercitat în
sensul cel mai propriu misiunea arhiereasc, a realizat cu adevrat

suprem.
Din ceea ce
manifestrile
aminti, reiese

am spus

despre indisolubila legtur

între

i

persoana Sa, dar

i

din alte consideraii ce

le

vom

împcarea între omenire i Dumnezeu, aducînd
jertfa

jertf
altul.

cea mai grea,

i

rugîndu-Se ca nimeni

i rugciune, A svîrit i

c

la lisus nu avem numai fapte disparate i accidentale

de învtor, de arhiereu

svîrete cea mai înalt lucrare de învtor, de profet. Toat opera Lui este sau slujb arhiereasc sau slujb învtoreasc sau împrteasc. Nu exist act, cuvînt din viaa Lui, care nu poarte

cum afirm unii teologi protestani, ci el însui este, prin fiina i misiunea Sa de Fiu al lui Dumnezeu întrupat, profet, arhiereu i împrat. Dumnezeu în sine, în
împrat,
raporturile Sale interne,

i de

s

nu este

nici profet, nici

împrat, cu

atît

mai

caracterul uneia din aceste

puin

arhiereu.

Dar îndat ce creeaz o lume inferioar, îns totui

slujiri.

Toate manifestrile

Lui,

toat

respiraia Lui se încadreaz în

una din aceste slujiri,

aa încît cele trei
personalitii
Sale, El

demniti nu sînt decît felul de manifestare i activitate al
Lui în

vederea

mîntuirii

oamenilor.
trei slujiri

Pînîn adîncimea fiinei

este absorbit în aceste

i

lucrri. Nici unul dintre oamenii,

care sînt preoi

i învtori, nu este atrt de identificat cu aceste slujiri
E
cu

în raport, El este învtorul i nu fie Dumnezeu nu poate împratul ei. în raport cu omul, învtorul i conductorul prin excelen al lui. Chiar dac omul n-ar fost învtorul fi pctuit i Dumnezeu nu s-ar fi întrupat, El tot ar i împratul lui. Arhiereu, îns, e Fiul lui Dumnezeu numai în urma

spiritual,

cu care voiete

s stea

s

fi

ca

lisus Hristos.
lui

i

greu omului

s

cderii omului, ca cel ce se întrupeaz

i

mijlocete ca

om

la
fi

se

identifice prin

toat

personalitatea

Dumnezeu.
Puterea

Dar,

dei e

arhiereu ca om, totui,
lui

dac acest om n-ar
n-ar putea
fi

slujirea

învtor

s se

identifice

caracterul slujbei sale.
identificat

preoeasc, precum e greu pentru deplin, încît toat personalitatea lui aib Persoana lui lisus Hristos, fiind deplin

s

constituit prin întruparea Fiului
arhieriei
la

Dumnezeu,

arhiereu.

o d omului

tot

Dumnezeu, cci cine poate avea

cu cele

ascultare
Iar

Dumnezeu,

decît cel care se

bucur de har înaintea Lui?
la

trei slujiri,

acestea nu mai sînt simple lucrri
profet, deplin

accidentale ale

cea mai deplin ascultare
e,în

ca om o are

Dumnezeu,

firete, cel

Lui, ci EI

însui e deplin arhiereu, deplin
trei

împrat. Prin urmare, cele
divino-emeneti.

ce

acelai timp.Fiul

Lui.

Dac

demnitatea de

învtor i de

demniti nu

sînt

titluri

goale, ci

caracterizarea cea mai just a întregii Lui misiuni

i

personaliti

însi

pentru care s-a întrupat

misiunea pe care a îndeplinit-o El, rostul i pentru care lucreaz, este exprimat în

aceste

trei

slujbe sau demniti.

Am început s artm c aceste trei chemri reprezint culmile
misiunilor

de împrat a lui Dumnezeu, demnitatea de arhiereu, prin excelen, o are prin calitatea Lui de cel mai deplin Mijlocitor între om i Dumnezeu, întrunind în persoana Lui, ontologic, i pe unul i pe altul, aflîndu-Se i în tabra lui Dumnezeu, care trebuie împcat, i a oamenilor, care
lisus Hristos îi are ultimul izvor în calitatea Lui

ce pot

ceresc împcare.
Dar, spunînd

fi

îndeplinite

de oameni pe pmînt.

Sînt cele mai

frumoase

i

încoroneaz
oameni,

cele mai necesare. Ele înnobileaz viaa omenirii toate celelalte activiti ale ei. Dar, pe cînd la
la lisus alii

i
le

îi are baza ultim în dumnezeirea Sa, nu

c demnitatea de învtor i deîmprat a întrupare uitm c
lui

lisus
Fiul

prin

oameni

gsim acestea împrite,
unii sînt

Hristos le

gsim

concentrate. între

învtori,

preoi

i alii împrai,

dar în lisus

sînt

lui Dumnezeu devine altfel învtor i împrat decît înainte. Iar aceast nou form a demnitii Lui de profet i împrat st în legtur cu omenitatea Lui, ca i arhieria. Desigur, Fiul lui Dumnezeu este învtor i împrat al omenirii i înainte de întrupare, dar, în

206

207

sensul precs cerut

i

legat

de

lucrarea

mîntuirii,

demnrt,
«n

toate cele

trei

i

prin bolile

sau necazurile ce

le

încearc

iar,

cu

privire la

le

are numai de

la întrupare.

în dumne2e,rea Sa, nu le primete din afar. Dar ele exprim misiunea

Demnele îi
ca o

au temeiul

contemporani,

i

prin glasul istoriei. Dar, auzind cuvîntul

Domnului

prin Evanghelie, îi

lmurete deplin ce vrea Dumnezeu cu el sau cu

slujba

cre.a S-a

«wn
Tatlui

întrupat. Le-a primit

îndatorire

de

la

Tatl

ele,

.nfptuiete opera

mîntuirii. lisus

este unsul

i

trimisul

lumea contemporan. Revelaia natural este o propedeutic la cea prin profei i, în ultim instan, la cea prin însi cuvintele rostite cu
gura
Fiului lui

în toate cele trei

demniti.
decît

^ .^
Iar servirea

Chemarea profetic a lui " sus Hristos e altceva calrtatea de invaîtor a Fiului înainte de întrupare, dei
aceea^ Lafel, demnitatea împrteasc în planul
decît demnitatea
mîntuirii

Dumnezeu denumit om, adic profet. Tot aa, ca împrat, în ordinea creaional, Fiul

lui

Dumnezeu

se explic prin
este altceva

împrteasc în ordinea creaional pur i
cel etern al
lui

simplu

arhiereasc este inima misiunii pe care i-a întrupare, av,ndu-i indicaia divin în sfatul
sau, ch.ar, în hotrîrea dinainte
în

luat-o prin

Dumnezeu
spirituale

i destinul omenirii în mod atotputernic înainte i dup întrupare, influenînd istorîa i intervenind în ea, conducînd pe ci neprevzute de om destinul lui, conservînd ordinea naturii i guvernînd tot Universul cu observarea cadrelor elastice ale legilor i puterilor naturale i ale voinelor omeneti. El activeaz în planul
conduce Universul
acesta oarecum din ascuns,

nriZ?" T* pnv,nd lucrunle dintr-un
exTsT"'

ceea ce îns ^mn, anumit punct de vedere, o umilire a lui Creja Calit3tea arhier6U 9 RUlUi aocer
'

n Un râPOrt de C°muniune

de veci a Lui de-a crea fiine

fr

s

intre într-un raport

personal

lmurit cu omul.

Ca

atare, El

nu e

într-o

funcie de
mîntuirii.

trimis,

nu are

^

"

demnitatea de împrat ca un oficiu în slujba

Dar demnitatea
la

^^

de împrat
care silete,

în lucrarea mîntuirii

o primete de
altfel,

Tatl ca o

al

ei în raport personal ci comu.nic.nd în chip tainic numai unora voia Sa divin sau oferindu-le pnn natur, prin împrejurrile în care îi poart sau prin profet! de-a cunoate pe Dumnezeu. Ca profetfns, ia El însui chipul real

Caînvtor,înexistenaSapreomeneasc,FiulluiDumnezeu ^ «nvaa pe oameni de departe, neintrînd cu

încredinare, ca o slujb i ea se exercit
ci

nu

prin atotputernicia

prin

cucerete

sufletele,

adevrul care lumineaz, prin iubirea care prin jertfa de miel care înduioeaz. în lucrarea
lisus cuvinte

mîntuirii, Ei

realizeaz paradoxul Mielului care împrtete. Desigur,
lui

Mt®

distingem în activitatea

i

gesturi poruncitoare,

unu.

prin cuvinte ca ale Dumnezeu, pe de o parte se um.lete, dar, pe de alta, realizeaz comuniunea i poate înva pe oamen. ,n modul cel mai clar i mai desvîrsit. Profetul esie tlmcitorul voinei lui Dumnezeu ctre oamen Fcîndu-Se profet, Fiul lui Dumnezeu S-a fcui El însui tlmaciul inei i al voinei Sale sau, mai bine zis, i-a exprimat-o fr intermed... iari,

.nvtor omenesc, grind cu gur i
Fcndu-se
profet, Fiul lui

orînduftoare i întemeietoare. Dar poruncete iubirea, care nu silete,
ci

oamen.lor.

îndeamn.

Sînt în

viaa

Lui

de

Mîntuitor

i fapte de putere asupra

naturii,

asupra morii. Dar e o putere manifestat prin organele naturii

i.

fii

expnmare omenesc. Dumnezeu vorbete i Logosulu. pnn sugestiile neprecizate, dar

dar prin

felul

de

dup

întruparea

. ale experienelor omeneti. Dar, alturi de Revelaiunea aceasta natural insuficient, ne griete i cu gura omeneasc
Evanghei,a Sa. Omul
prin

impresionante, ale naturii

omeneti i pornit din duhul iubirii mîntuitoare. într-un anumit sens, aceast demnitate împrteasc este o demnitate chenotic. E un împrat ciudat în ochii gloatei care l-ar vrea suindu-se pe tronul puterii lumeti. Dar un împrat care are asupra sufletelor ce-i ader mai mult putere decît orice împrat pmîntesc. Ca lucrtor al mîntuirii, este împrat al Bisericii, al împriei cerurilor. Numai ca împrat al ordinii creaionale îna i zdrobete împriile. Dar între aceste

dou chipuri ale demnitii Sale împrteti este o strîns legtur,
nu numai pentru c,
creaional, susine,
prin puterea

împrteasc manifestat pe planul
necesar în care

adulmec voia lui Dumnezeu cu
208

privire la

sine

de pild,

prin Stat, ordinea, cadrul

Restaurarea omului

cd. 263

209

L
putera Sale
t

2*T

m ™ mea
,n
,1

°amenil ° r
'

Ci

i ?entru
Sa ca

f

tmmmtmle istoriei iîn experienele
ridica

c

-

infestarea
1

individuale,

pe

om

dureroase ale vieii
Mîntuitor

ne duce spre intele ultime ale vieii, cci are sufletelor cum n-are nici un conductor pe lume.
N-a
existat

autoritate

asupra
peste

spre primirea

demnei împrteti
mmtme, e purtat mai

Chipu

conductor pe lume care

s-i menin

slujba mimmm mîntuitoare. Fr ca acel chip însui s contribuie
în
la

pe planul creaiona. se las pus

veacuri aceeai autoritate asupra sufletelor, aa cum i-o menine El.

Pentru lisus au murit, mor
Lui lisus

i vor muri,
fi

veacuri de-a rîndul, oamenii.

mult

de îndelung rbdare

decît

de severitate
ia

zzzz
prin ele

caracter

v r~
de

eps

ult.ma

pedeaps,
îi

?

,9hiar aie
ci

° ameni, ° r nec° nve

urmresc

^ *~ ~
contiina

trezirea la

Dumnezeu

Am spus c demnitatea împrteasc e

caut ca

c

Mîntuitor.

cea mai mare parte din oameni.s se supun cu toat fiina lor. Nu e supunere pentru vreun interes realizabil în lumea aceasta sau o supunere de suprafa, ci o supunere deplin pîn în cele mai intime fibre ale fiinei omeneti. Calitatea aceasta de împrat o exprim numirea Sa de Domn.
au
I

fost, sînt

i

vor

în stare,

conductor. Oamenii nu

sa conduc pe lconduc^! oamen. ! intele cele mai la bune i drepte ale vieii Nurnat cel ce vrea binele celor pe care 1 conduce e cu adevtt

£2E7!Z? ^ ^ m P@^ ^ ^ *££ E2L* PTCOnductorde ^t.Defunciunealuitine ateaSad
î

^

i ea una din cele trei Cft dG Sînt ^nitatiîe d6 înaft e * demnitate *

^

Cretinul se adreseaz
i

Domnul i stpînul vieii mele ". în veacurile primare ale cretinismului numirea de Domn dat lui lisus însemna Suveran absolut, cruia omul se supune ca un sclav, Stpîn absolut pe adîncurile fiinei, Stpîn pe viaa i pe moartea oamenilor. Aa au
:

i

experia* credincioii

pe

lisus,

mai ales

comunitile primare cretine.

dup înlare, aa numeau i pîn azi noi înelegem sub numele
îl

Peasc s.nguri la inta vieii

posed
lor.

destule resurse de
Ei pot, totui,

s ajung

voin

ca

s

a aceste

srnî ,n

Preotul este mijlocitor. Are

s se supun de buna vo.e i s-i îndrume. învtorul s urmeze poporul. Dar nu toi învtorii inspir are misiunea autoritate dei primul rînd indicai s împrteasc convingeri i certitS
ei

de Domn, atriubuit lui lisus, un sens cu totul altul decît acela de împrat lumesc, lisus Hristos nu este un Domn care-i inspir fric, ci un Domn a crui autoritate este o bucurie pentru tine, un Domn cruia te supui cu cea mai deplin convingere. Credincioii îl simt pe lisus Hristos ca pe un Domn în care se pot rezema cu toat încrederea,
ca pe un

Domn

care nu mai atîrn,

la rîndul lui.de altcineva. Ei la

simt

i

el autoritate

asupra

LeteS di nu'

c

la El

este ultimul izvor de putere, ultimul zid
fericitoare pentru cel care

care se pot adposti.

e cu adevrat conductor.
teus sa posede
in El ,, afla

i aceast demnitate.

Pentru mîntuirea sufletelor era necesaTca

E o experien Ce fericit e copilul
Cînd
el

o face.

cînd simte puterea, autoritatea tatlui

su

!

ar simi

c tatl su se clatin, ar înceta s mai
la

fie fericit.

, aceast slujb de conductor suprema ei realizare.

El

Adevratul conductor e experiat precum cel ce are puterea înluntrul lui, nu putere fizic, ci spiritual, precum cel ce tie ce vrea

i

e

în stare

sSSS^^ms:
210

sigurana deplin. în lisus Hristos simim nu avem seama îns o siguran definitiv. Noi simim conductorii pmînteti posed o autoritate limitat, lisus Hristos este experiat îns ca unul care are putere i, deci, autoritate absolut, care ne acord un
în noi

c

s conduc

inta tiut de

El.

Noi, oamenii,

ne

dm

c

reazem nelimitat. Cel ce crede în limite, ce nu poate fi întrerupt de

lisus Hristos
nici

are

o încredere

fr

o îndoial. Aceasta înseamn

211

El lisus e Împrat-Miel, Apocalips Nou domnete nu prin violen, ci prin blîndee i prin sacrificiul Su. mielul este umil, este ni se pare acest lucru un paradox, cci tim împrat în cretinism. nebgat în seam; i, totui, Mielul este

De aceea se spune

în

c

c

c

*

Atunci se simte

el

cu

adeXT^

""***
HnS,0S

Mm a

Astfel,
lui -

dac

dumnezeirea,
îl

fiind izvorul ultim al luminii, al

puritii

i

al puterii,

arat pe

lisus

ca avînd

în fiina

Sa

cele

trei

dedemS^^^r
ca ele nu se
le

oameni

toate

acaWa^S"^ ""
e, ,a

^mSS^^Z Nu exisaT
Sf
«u,

J**î "" Se alS*in

- "»» *» ?" "
nU înseam "a

demniti,

prin faptul

c întrunete

în ipostasul

Su

i

omenitatea,

devenind cel mai propriu apare i în noua
purttor

Mijlocitor între

Dumnezeu i oameni i

° aces,e demniti Sa cu P rir,d în l^ana sa

singurul Mîntuitor, prin manifestarea
calitate

al puterii

deplin a dragostei divine, El de Dumnezeu întrupat drept cel mai propriu profetice, arhiereti i împrteti, lisus Hristos

oare nu

XC5S ££££Z2
ntn
? P

'"^'^

este, în bazateandriei Sale, fiinial Profetul, Arhiereul

i împratul, prin

excelen. Cele trei demniti
mîntuitoare.

nu sînt altceva decît expresia fiinei Sale
om, ca fiin

sufleteasc a enoriitor 2'
ale relaiilor dintre

**

V aa pentru mîntuirea
'

Peste

tot,

ridicarea unui

face decît printr-o activitate i, deci,

nu se poate de acest întreit printr-o dragoste
spiritual,

justeea cretinismului oameni.
El n-a venit

popoarelor

cum spune El însuti "
nu

oon^T^at^ ^^^^^ ^^^Z^Tm We ^^Z^ktT*^^ aSea ^ iTT*
carerL
9 A°'
Se Vede din nou
in
'

caracter. Ele sînt manifestarea fireasc
fiine spirituale superioare
ridice la egalitatea
tot
lor

i inevitabil a dragostei unei
inferioar,
la fericire.

2VOr de

1

le

supun pe

2X5

P

'

itra

Jeî

'

De C nd SUS P "
'

Conduct0 "' Hr,stos a ve ^. dup
"•

^
'"

fa

de una

pe care vrea s-o

comuniunii i, deci,

De aceea,

ele sînt

Pentru

ce este mai nobil pe pmînt

în relaiile dintre

oameni. Dar forma

sublim

n-a fost realizat decît în lisus Hristos.

pentru oameni

,isus HriSt °S

oiubirecare ar

noastr a venit

s

^ per^J^S^ T"n * m P
s ™ff
212
'

iubire * ° artB Pentm E ,isus necucTre^sî ne .nduioeze cucereasc, prin puterea iubirii Lui
'

^

La rîndUl nostru

'•-"'

învtorul e cel ce-i apropie mai
VIII.
altuia,

intim sufletul
al

su de sufletul
dezvoltrii
ei în

misiunea

lui

e slujba în favoarea omenitii,

Demnitatea profetic
1

fiecare ins.

Dei în

superioar, ultimul

are o poziie raportul învtor- învcel, primul observa se simte la fel de fericit; nici cel dimii nu

lisus Hristos

-

cel

mai mare profet

în trirea

sa intim

inferioritatea sa.

atîrnîndu-i tot
dezavantajat.

continu superioritatea sa, nici cel din urma cellalt, Fiecare uit de sine i vede numai pe nici unul nu se simte rostul existenei de el;

i

E o ierarhie fr distan,

fr mîndrie i umilire.

Dac
superior o

pentru cel este o inegalitate funcional, ea constituie revendicri, iar la cel obligaie de servire, nu un titlu de
egalitate prin dragoste.

comata

nuCn e«S° f * ?*T
P

"' ****

inferior

ea e transformat în

»

Respectul seîmpreun cu dragostea. Astfel,

raportul învtorspirituale

învcel e modelul desvîrit al oricrei relaii între fiinele
de grad
cuvîntul
Qjoofj/^jî

deosebit.

Cri

de departe de adevr sînt teologii protestani propovduirea de dragoste, fie la lisus Hristos, fie în

cînd despart

întrucît Fiul lui

Dumnezeu S-a întrupat i cu scopul de-a se face

învtor al oamenilor, El a trebuit
cele

s duc

la

ultim desvîrire chipul

a unei
cele

p^ £%%£ w,JTr dou
dou persoane
,

,

/

persoane

J,

comunlne

^ ^
1'
'

^ ??""**"' Spre COnsWuire * § *""** mîntuirii u™a din
»
"

învtorului, adic

adînC,re a raportuf ui **»

legat de
dragoste

împreunrii cuvîntului cu dragostea. Dac slujba de învtor e tot ce e mai nobil pe pmînt, fiind spiritual în lumin i avînd ca scop creterea omului
al

**

de subiect ca P^< de

continu comuniune, ea e de la Dumnezeu. învtorul de El. La omului creat pe Dumnezeu în opera de modelare a i El singur are de la Sine învturii

i

Dumnezeu

este izvorul

capacitatea de-a
înfiinînd între El

Se

face însui
ei în

învcel.

învcei

fa de mai înainte de orice dragoste a învceilor grad suprem, Dumnezeu ca învtor întrunete aceast însuire în
el,
1

Dac propriu învtorului este s aib dragoste fa de

i

învtorul desvîrit a! oamenilor, form perfect raportul de învtor i

P.

L7i*CMe *** •*
'

L"

a™»».

,„

TO „ UTOnWa sa oper citat,

Vezi de P

care dilueaz reveria divin în Hristos, vzînd a aduce cu sine o apropiere mai inaccesibile omului,

ild,E.Brunnerîncr}ile:DerMittleriWortMndMysîîksauK.Barth, deprtri în El numai un cuvînt venit din simit a Iu. Dumnezeu.

fr

214

215

neprimind

i

nefcîndu-i atîrntoare dragostea Sa de a nimnui,
la

cum e cazul

oameni.

Am

putea spune

c funcia de învtor este general

omului nu oprete pe Dumnezeu s-l destineze la o viitoare uniune deplin cu Sine. Este pcatul ca piedic de origine voluntar uman,
care

între

om a fost sau este învtor al unuia sau mai multor semeni i nici unul nu este învtor al tuturor, ci e i învcel. Astfel, fiecare experiaz rspunderea creterii unor semeni, dar i relativitatea capacitii i autoritii sale de învtor. Prin amîndou se susine înlnuirea oamenilor i, peste tot,slujba de învtor relativ, cu dublul ei aspect de rspundere i dependen, e una din
oameni. Fiecare
legile

îns a infectat i îngroat
pe care ar avea omul
întrucrt

puterea de înelegere a omului.

realitatea

s o cunoasc, chiar dac n-ar sta
în

Cci
în

nimic altceva decît în comuniunea iubitoare cu Dumnezeu, nu o

element existenial

generale prin care se realizeaz intimitatea între oameni, un al structurii omului, indicînd spre o origine divin

ea din pricina voinei lui Dumnezeu de a-l face pe om o cunoasc nu ajunge. Trebuie se sileasc i omul se purifice de pcat, adic de egoismul spiritual al mîndriei i de egoismul senzual al
sale egoiste.

poate cunoate

nu se poate plasa

Voina

s

s

s

plcerilor

i
fie

cerînd o împlinire printr-un

om, nu poate

s nu

învtor desvîrit,
în

care, trebuind

s

i patimilor. Cum pot totui

unii

oameni,

adic

profeii,

fie

Dumnezeu

acelai timp. împlinirea
ali

învtorul absolut al oameni în aceast privin, îns,tocmai de aceea, i-a asumat în gradul suprem responsabilitatea fa de ei, ceea ce l-a legat de oameni mai mult ca
în lisus Hristos. El, fiind

aceasta a avut loc

oamenilor, n-a experiat

dependena de

s

comunice voia Lui oamenilor? Faptul se explic întrucîtva din caracterul moral excepional ai celor chemai fie profei. Dat fiind voina tor întru totul înclinat spre Dumnezeu,
ca, la rîndul
lor,

Dumnezeu,

s

s-L cunoasc pe

chiar

dac Dumnezeu ar opera în ei-o purificare printr-un act deosebit

pe oricare

altul.

de rapid în eficacitatea lui, faptul acesta n-ar fi decît o excepie care confirm atît pctoenia marii mase de oameni, cft i voina Lui de-a

aezat i într-o stare de dependen, dar nu fa de oameni, ci fa de Dumnezeu, îns din pricina oamenilor. Cci lisus nu este un învtor pur i simplu, ci un profet. Iar profetul este mai mult decît un învtor, este transmitorul unei învturi dumnezeieti, ca trimis al lui Dumnezeu. El nu-î ia învtura din mintea omeneasc proprie sau a altora; nici din experimentul tiinific, ci o primete de la Dumnezeu direct, avînd.prin urmare.un caracter deosebit de tot ce se poate cunoate prin raionament sau experien omeneasc. învtura aceasta este superioar prin
Totui.lisus s-a
faptul
la fiina i la voia lui Dumnezeu i contribuie la mîntuirea omului. Dar.asupra acestor însuiri, care deosebesc

lsa fr nici o comunicare de la Sine. Profetul,fiind un mijlocitor al lui Dumnezeu ctre oameni.e o demonstraie a pctoeniei lor, a separaiei între Dumnezeu i
nu-i

trebuie

s poarte caracterul credinei. cread, nu s tie; sau transmit o
le

oameni. Acesta este un fapt care trebuie subliniat. Dar tocmai pentru oamenii nu pot cunoate pe Dumnezeu direct, cunoaterea lor

c

pe oameni cunoatere întemeiat pe
Profeii fac
al

s

credin.
fapt.

Ei nasc,

produc în oameni credina. Acesta este
lui

doilea

c se refer

învîyra profetului de toat învtura omeneasc, vom strui
încolo.

Dumnezeu întoarce lucrurile astfel încît, dinîr-o situaie dezavantajoas a oamenilor, creeaz putina ca s-L cunoasc prin credin, adic în chipul în care face vieze. Fie deci L-ar cunoate pe Dumnezeu direct, fie cunosc prin

i iat cum înelepciunea

c

îi

c

s

îl

mai

credin,
Lui

mijlocind profeii, rezultatul este
fi

acelai

:

viaa

în cei ce-L

Aci remarcm profetul, fiind un trimis ai lui Dumnezeu, fiina e un semn exist o anumit împrejurare care împiedic o cunoatere direct a lui Dumnezeu de ctre fiecare om. Aceast piedic nu poate fi decît pcatul, odat ce simpla creaturitate a
lui

c

c

cunosc. Dumnezeu nu pate

s nu

cunoscut

fr ca însi

cunoaterea

fie

via.

profetului are mai mult un caracter de de experien, de vedere direct. El se prezint oamenilor cu o certitudine în care pipim brbia voluntar a

Chiar

i cunoaterea

credin,

decît

216

217

credinei. Din certitudinea

lui

ascult. E drept

c

se aprinde certitudinea celor
diferite

ce-l

certitudini,

nscîndu-i

Sf.

Scriptur descrie

experiene tainice

i

sine

i între ei cu
Despre

vederi ce le-au avut profeii. Dar acestea nu exclud credina, ci o implic. Dumnezeu tot nu se arta descoperit El însui. Trebuia

la rangul de adevrai oameni i legîndu-i cu o dragoste adînc, sincer i netrectoare.

lisus, Sf.

Scriptur ne spune

credina ca admit sub toate aceste figuri e Dumnezeu. Epistola ctre Evrei cap. 1 1 vorbete apriat despre credina proorocilor ( în special vers. 32 urm. ). Aceasta ne confirm
profetului

s

c

Trebuie
care
îi

s aflm
locul

c este supremul
profetului, crt

profet.

la El, deci, atît

smerenia

i însuirile

teza

c, dat fiind pctoenia oamenilor, nu exist nici unul care s-L vad pe Dumnezeu descoperit. Profeii nu fac excepie. Desigur,

nu putem reduce experiena dialogului cu Dumnezeu, pe care o au profeii, la o simpl credin asemntoare cu a celorlali oameni. Ei au un fel de experien a realitii, a prezenei divine, o „ vedere ",
dar totui nu
fiecrui
în suflet

suprem între profei. De fapt, lisus, ca profet, ca tlmcitor omenesc ai voii dumnezeieti, dei este însui Fiul lui Dumnezeu, e totui „ trimis " de Tatl i, deci, împlinete aceast chemare în necontenit legtur cu Tatl. El se aeaz în situaie smerit fa de Tatl, cere
încuviinare Tatlui

dau

aa încît credina s nu fie necesar. De altfel, credina,
realitatea

descopere tainele divine i asigur pe oameni de dragostea mîntuitoare a Tatlui, încreztor în consimmîntul Lui. Astfel, rugciunea lui lisus ctre Tatl e nu numai manifestarea
sale arhiereti,
ci

s

servirii

om este un fel de experien tainic ce s-a produs i persist
despre
El.

i

intersecie a acestor

dou
lui

lui Dumnezeu i despre comunicarea celor Credina are un caracter dialectic, fiind, pe de o parte, credin în sensul precis al cuvîntului, pe de alta, experien, „vedere" tainic a celor ce nu se pot vedea. Dat fiind omul crete cu adevrat la rangul de subiect responsabil fa de Dumnezeu i de semeni prin credin i tot ea este puntea care Ifeag în chipul cel mai tainic i mai intim sufletul celui ce o transmite i pe al celui ce o primete, profetul care o produce se prezint ca cel mai înalt dintre învtori. Spre deosebire

arhiereasc se prezint

crezute prin

a celei profetice. Rugciunea este o demniti ale Sale. Dac prin servirea Dumnezeu în numele oamenilor, iar prin
trimis al
lui

chemarea profetic se prezint oamenilor ca un

c

Dumnezeu, în fond se trateaz în ambele cazuri tot despre un om, despre omul care a fost cu adevrat consimit de Dumnezeu mijloceasc împcarea, apropierea între Dumnezeu i oameni.
lisus

s

nu este un

învtor

care
Prin

s nu mai trimit
aceasta se

la

nimeni.în

de vedere, credina avizeaz pe om la semenul lui. Prin vedere, prin tiin, cei pctoi nu pot iei din pcatul lor, care const în mîndrie,
în

micoreaz în faa oamenilor, se prezint în numele Tatlui, fcîndu-Se învtor i, întru smerenie, i întru necesitatea ca fiecare om se reazeme pe Dumnezeu i nu pe sine în problemele de care atîrn destinul lui
El,

afar de

ateniunea oamenilor.

s

venic.
Dar, caracterul
lisus.ca profet,

egoism,
îi

în primirea

i gustarea izolat a unui bun spiritual. Numai
îi

aduce în comuniune, numai ea scoate din pcat. Profetul este, astfel, pe de o parte, un om smerit. El nu „ tie ", ci „ crede ". El nu se bizuie pe descoperirile i raionamentele sale, ci pe ceea ce-i comunic Dumnezeu. Dar, pe de alt parte.este omul celor mai depline certitudini. La fel, pe de o parte, el nu demonstreaz prin raionamente sau intuiii învturile sale, ci afirm certitudinile sale, dar pe alt parte, sau tocmai de aceea, este învtorul care întrece pe orice învtor omenesc, creînd în semeni aceleai

credina

de mijlocitor const, mai ales,

între

Dumnezeu i oameni

al lui

în faptul

c

El

tlmcete
n-ar
fi

prin

mijloacele fiinei Sale

Dac
nostru ca

Fiul lui

omeneti tainele voinei divine. Dumnezeu S-ar artat descoperit,
fi

fost

profet. Dar, El s-a coborît la nivelul

s

aduc

la

omenesc, S-a fcut semen al putina noastr de înelegere tainele
al

dumnezeieti. Profetul e tlmcitorul omenesc
dumnezeieti, e
mijlocitorul lor

tainelor

ctre oameni, punîndu-le în vasele omeneti, lisus a implinit slujba de profet, însuindu-i, prin smerenie, mijloacele omeneti de comunicare a lor. El se prezenta oamenilor

218

219

în chip smerit de

om,

El

a fcut pentru ei slujba de profet. Cînd filosoful
ideile în graiul

tlmcitor

al

dumnezeirii Sale

i

al întregii

Sfinte Treimi. El este

las pe
altul

altul
fel

s-i

tlmceasc
lui.

oamenilor simpli, acel

e un

de

profet al

Dar.cînd vine însui între cei mai simpli,
el

Dumnezeu i profet în acelai timp, descoperitor i acoperitor al dumnezeirii, Dumnezeu ce se îndeletnicete singur cu descoperirea
Sa, dar.totui prin tlmcire, prin mijlocire, fiindu-i singur tlmcitor

adoptînd vocabularul

lor,

se face

singur profetul

su.

Pentru un

om, funcia de profet a lui Dumnezeu e o înlare, pentru Fiul lui Dumnezeu e o coborîre, e o funcie chenotic. Fiul lui Dumnezeu, coborîndu-Se însui griasc oamenilor în graiul priceput de ei, a

i mijlocitor.
la

Prin tot ce spune i arat oamenilor.le îndreapt atenia ceea ce e dincolo de cuvînt, de artare vzut. Dumnezeirea e

s

venit în apropierea
prin intermediar,

maxim de ei.

Cît

timp cineva trimite cuiva cuvînt

e numai mijlocire. Slujba Sa de învtor al celor dumnezeieti e una de mijlocire, de caracter profetic, nu de artare
dincolo. Cuvîntul

Su

înseamn vrea pstreze o distan. Cînd vine singur vorbeasc direct, înseamn nu mai pstreaz distana. Comunicarea prin cuvînt direct, din iubire, este apropierea suprem

s

c

s

neacoperit.
Expresia
tot

c

El are continuu contiina acestei misiuni i lucrri. i artarea omeneasc nu sînt prin ele însele dumnezeirea;

omeneti. Dumnezeu, prin misiunea profetic, S-a fcut tlmaciul Su pe un plan inferior, a coborît pe o treapt ontologic inferioar. A transpus cele dumnezeieti în formele modeste omeneti. S-a fcut
în
vieii
Fiul lui

ordinea

altfel, nu are drept de ultim instan în slujba de învare a celor dumnezeieti, ci indic la ceea ce e deasupra sa.

ce e omenesc, de

lisus,

ca învtor-profet, nu vrea

s se opreasc atenia oamenilor

înaintemergtorul
1
.

Su
la

",

cum spune Maxim

Mrturisitorul, S-a
ridice la cele

la Sine, în înfiarea i cuvîntul omenesc, ci o trimite mai sus, la ceea ce nu se poate vedea i exprima, la Dumnezeu, adic i la Sine considerat ca mai mult decît e vzut i auzit, mai mult decît „ Hristos

Su

pogorit ca un

pedagog

înelegearea omului, ca s-l
celor

dup trup"

(II

Cor.

5,

16).

dumnezeieti

El însui,

ca subiect unic
ci

al

c e nu numai Dumnezeu,
manifest

dou

firi,

este astfel contient

i mijlocitor al lui Dumnezeu, întrucît nu dezvluie dumnezeirea aa cum este în sine oamenilor, ci o
prin posibilitile naturii

oamenilor e Dumnezeu, dar e Dumnezeu

omeneti. Cel ce vorbete în rol de profet, de

Se vede din cele spuse atît ceea ce are comun lisus cu profeii, cît i ceea ce îl arat ca profetul suprem. El e tlmcitor, mijlocitor, trimis al lui Dumnezeu învee pe oameni, nu se prezint ca Dumnezeu descoperit, ci trimite la dumnezeire ca la o realitate dincolo de cuvîntul i înfiarea Sa dup trup. E o coborîre la nivelul

s

omului. Dar, în acelai timp, profetul acesta e însui
trimite

Dumnezeu.

El

atenia mai sus de cuvîntul
(

dar nu dincolo de Sine ca subiect
Dasclul purttor de Dumnezeu ( Sf. Grigorie de Nazianz ) L-a numit al Su, ca unul ce S-a descoperit pe Sine, potrivit cu cele primite din Testamentul Vechi i Nou, mergînd însui înaintea Sa prin ghicituri i expresii i tipuri
1

i de înfiarea Sa omeneasc, nu numai uman, ci i divin ) i nu
La baza
.

pe o cale strin de
lor

cuvîntul

i înfiarea Sa.
dar tot prin Sine
1

lor, la

izvorul

înaintemergtor

este

El.

Trimite

i la Tatl,

de dincolo de ele ". Maxim Mrturisitorul, Migne P.G. 253 D. Vezi i Hans Urs von Balthasar, op. c. p. 1 96. „ El a primit fie creat fr schimbare în specia noastr, din iubirea nemsurat de oameni i devin tip i
91
,

i, prin ele, ducînd spre adevrul
1

al i se arate pe Sine din Sine simbolic. Astfel, prin Sine precum cel artat a condus spre Sine precum cel cu totul ascuns cu toat creaiunea, iar prin

simbol

Su

s

s s

înfieaz descoperit pe Dumnezeu ci prin tlmcire, El trebuie crezut ca i profeii. întocmai ca aceia, nici Ei nu demonstreaz prin raionamente i intuiii, ci
întrucît

e

profet, întrucît,

aadar, nu

lucrrile

a dat oamenilor, cu iubire, indicii despre infinitatea neartat i ascuns dincolo de toate, pe care nici una din existene nu o poate în nici un chip înelege i exprima ". P.G. 91 1 265 D; H.U. von Balthasar, c.
ale trupului
,

dumnezeieti artate

1

Ev.

Io.

14, 8-9
îi

:

„ Filip

îi

zice atunci
:

:

Doamne, arat-ne
".

nou

de

ajuns. Ci lisus

rspunde

Sînt cu voi de-atîta vreme, Filipe,

pe Tatl i ne este i tu nu M-ai cunoscut?

Cel ce M-a

vzut pe Mine, a vzut pe Tatl

I.

220

221

s se nasc i
ce se

afirma certitudinile Sale.

puterea tainic a acestor certitudini în sufletele auzitorilor certitudini identice,

i

face

lips de demonstraii.
vederi.
"

cheam experien, vedere, ceva chiar superior „experienei"
raionale sau tiinifice,
lisus,

Cci certitudinea însi are i

d ceva

fr s fie
din

aceea, Dumnezeu nu trebuie cutat într-o direcie strin de subiectul

care

ceea

l-a rostit, ci e însui cel care l-a rostit. Cuvîntul nu mai e gol de Dumnezeu, ca simpl sgeat spre El, ci are ca suport pe Dumnezeu.

„vedere",

nu i credin în sensul precis, ca ceilali

se înelege.are numai
profei. Dar, întrucît
ci Ie-o

Cuvîntul, în acest caz,nu
cel

mai are valoarea pe care o
ce-l

are,

detaat de
rostit,

ce

l-a rostit, întrucît
lui

e una cu subiectul
în el realitatea

rostete. Cînd e

tlmcete

însueasc decît prin credin. Este îns o deosebire între credina ce-o acord auzitorii profeilor i lui lisus ca

nu poate deplasa „ vederea Sa, aa " cum e în sine, auzitorilor, învluit în certitudinea Sa, acetia nu
pot

cuvîntul

lisus

cuprinde

dumnezeiasc.

Cuvîntul

i

s

Dumnezeu sînt una. Auzitorii profeilor credeau în cuvîntul lor ca într-o
indicaie spre Dumnezeu. Auzitorii
manifestînd pe
lui

i-o

lisus
îi

cred în cuvîntul Lui ca

st nu numai în aceea certitudinea care eman din e de alt intensitate i „ vederile " dumnezeieti ce le tlmcete au o amploare, o limpezime i adîncime neasemnat mai
Deosebirea
lisus
li

c

Profet-Dumnezeu

Dumnezeu însui. Cuvîntul leag de Cuvînttor, nu-i de la El. Cuvîntul profetului nu te poate elibera de contiina ceva omenesc se aeaz între tine i Dumnezeu. Cuvîntul lui lisus te pune nemijlocit înaintea lui Dumnezeu. E o indisolubil uniune între
trimite

c

mai ales, în faptul profetul nu pretinde credina în persoana T, ci numai „ în comunicarea sa " ( de altfel, aceste deosebiri au un temei comun ).
mari,
ci,

c

cuvînt

i

cuvîntul

realitate, între cuvînt i Dumnezeu. De unde, îndeobte, e al omului, îndrumînd.ca la ceva strin, la Dumnezeu, în lisus

spre

Tlmcirea profetului nu se refer la persoana sa. Dumnezeu pe o cale exterioar profetului i la un
lui.

Firul ei

duce
altul

subiect

Dumnezeu,

încreztor în cuvîntul profetului, auzitorul uit de profet i se duce cu credina în direcia în care îl îndreapt acest cuvînt M.jlocirea profetului ine doar o clip. ce-a indicat pe
el

decît al

se

d

Dup

la

o

parte.

lisus, îns, pretinde credina nu numai în cuvîntul, ci i în persoana Sa. El cheam pe auzitori prin cuvînt, de fapt, mai sus de cuvînt, dar totui spre Sine ca Dumnezeu, întrucît El însui i în El însui e Dumnezeu i nu afar de El. El e trimis al Tatlui, vrea

unul i acelai. La profet, cuvîntul e al omului,

pe Tatl, dar Tatl e în Sine. Cuvîntul rostit de El nu servete ca indicaie spre o realitate desfcut de El. Cuvîntul nu arat o int în afar de El, nu tlmcete o realitate strin, ci pe El însui. Cel ce vorbete i cel despre care se vorbete nu sînt
doi
ci
iar

arate lumii

s

cuvîntul omului, fr înceteze de a fi al omului, e i al lui Dumnezeu, cci omul care vorbete în acest caz e totodat i Dumnezeu. Dialectica revelaiei lui Dumnezeu prin lisus Hristos ca supremul Profet se prezint deci astfel Dumnezeu se descoper aci direct, nu e la spatele unui subiect omenesc. Dumnezeu e însui ce! ce vorbete oamenilor. Aceasta e experiena tainic ce se dobîndete prin credin în faa lui lisus Cuvîntul, îns, e omenesc. Taina st în faptul c, dei cuvîntul nu cuprinde artarea descoperit a lui Dumnezeu, deci apeleaz la credin, totui produce certitudinea i experiena cel ce-l rostete e Dumnezeu. Ceea ce se vede i se aude e mediu i instrument omenesc, dar acest instrument omenesc produce, ca o certitudine, ca o experien, credina e mînuit de subiectul dumnezeiesc. Dumnezeu „ se descoper ", cu alte cuvinte, în lisus Hristos ca subiect dar nu ca realitate vzut. De prezena lui Dumnezeu ca subiect e sigur
: .

s

c

c

strin de om.
e o dualitate; cuvîntul e al lui Dumnezeu, nu care e totodat Dumnezeu i în el e
)

Dumnezeu e realitate
nu mai
al

credinciosul, pe El ca subiect vede dumnezeirea.

îl

cunoate,

îl

experiaz, chiar dac nu

La lisus, ca Profet-Dumnezeu între cuvînt i Dumnezeu,
al

Desigur, descoperirea subiectului

nu

st

în

vederea

"

lui.

om

omului

Subiectul nu se
subiectului are
îl

(

sau

împrtete

simurilor. Constatarea prezenei

unui

Dumnezeu, nu omul de

un caracter spiriîual-etic. în general, subiectul altora constatm pe msur ce devenim noi înine subiect, contribuind

223

la

aceasta

în

mare

msur

credina, lsînd

s rsune

ca revendicare, ca porunc, nu ca lucru ce ne st la discreie. Subiectul lui Dumnezeu ni se descoper în lisus ca o revendicare copleitor de puternic, ca un Stpîn absolut ai
nostru.

nostru etic realitatea altuia

în adîncul

i de

autoritate a

fui

Dumnezeu,
de

aa

cum, de

altfel,

experiem o

anumit

infinitate în raportul

iubire

cu un semen
în scrierea

ai nostru.

Soeren Kierkegaard a
Christentum
i, ca urmare,

vorbit de. un incognito
(
:

desvîrit

al lui

Dumnezeu sub înfiarea de om
)

Einiibung im

Dumnezeu se descoper ca subiect în
celui

el

a socotit credina ca un act de

pur i

Dumnezeu,

proprie ( Observm iari cum demnitile lui lisus se întîlnesc sînt ca un poliedru; lisus ca profet e i împrat ). întrucît lisus se prezenta ca un om . gria prin cuvinte omeneti, Dumnezeu nu se vedea Dar intrucît uni. oameni s-au simit înaintea acestui om ca înaintea Iul
.

ce se simte copleit de uvoiul de stpînire, de autoritate poruncitoare, dar i de iubire ce eman de la El revrsîndu-seîn inima

lisus, prin cuvîntui Lui

eroic deciziune a credinciosului, ca o sritur în gol, cu încrederea

c va gsi soul
Lui, nici

tare. lisus

aprea exclusiv ca om.

Nici contemporanii

nu ne putem sprijini pe nimic din manifestrile Lui în hotrîrea de-a crede. Ea se alimenteaz exclusiv din îndrzneala, din
noi

capacitatea

noastr de

risc.

Dar atunci
Oricît ar

am

putea
ar
fi

s credem oricrui
act

alt

om

smerit

ce

El s-a descoperit. Pentru cei

Dumnezeu. Credina
fi

un

cu

totul subiectiv, arbitrar.

crora

s-a descoperit

ci dumnezeieti. Ei nu mai puteau distinge între cuvintele ca sunete omeneti i subiectul Lui ca Dumnezeu. Autoritatea Lui dumnezeiasc sta în cuvinte. Ea nu se putea manifesta decît în ele Cuvmtul omenesc al lui lisus, fiind mijlocul necesar al artrii lui Dumnezeu între oameni ca profet, al descoperirii Sale ca subiect în starea de pcat în care se afl oamenii, este însui subiectul divin în manrfestarea Lui între oameni. El a fost impropriat de Dumnezeu fcut chip de artare al între oameni.

omenet.

sub.ectul dumnezeiesc în omul lisus, cuvintele prin care experiau autoritatea dumnezeiasc a acestui subiect, nu mai erau cuvinte

vrut

îns

Kierkegaard, sau
sprijin

dup

el

teologii

protestani dialecticieni,
în lisus
nici

ca Dumnezeu,

tot

obiectiv credinei s înlture orice au s admit unele. Aa, de pild,
al

trebuit

Lu.

Su

Cuvîntui

lui lisus,

dei omenesc, avea
",

un alt om pe lume, care s-a comportat cu seriozitate i noblee este Dumnezeu, afar de lisus. Dac nu altul, moral, n-a afirmat cel puin acest element admî! toi teologii amintii ca motiv obiectiv cread chiar pe lisus ca Dumnezeu i pentru care „ îndrznesc " " nu pe oricare alt om. Kierkegaard îi mai sprijin „ îndrzneala credinei i pe unicitatea moral a lui lisus El a fcut în teologia protestant cel mai mare caz de lisus ca „ modei " de via. Dar acesta este unul din criteriile obiective clasice ale veracitii, ale demnitii

c

îl

s

.

în el

ceva ce întrecea
lui,

Mulimile stteau uimite de învtura ca unul care are putere i nu ca învaii lor

omenescul.

de crezare a unui
Deci.i
care-l ridica

mijlocitor a! Revelaiei.

cci înva
îi

dup aceti teologi, a fost ceva în manifestrile lui lisus

7,

29). Prin

el,

spune Evanghelia ( Mi, oamenii experiau însi infinitatea de iubire, de putere

peste orice om. Admit i ei

c

auzitorii

au fcut experiena
lui

aceasta. Atunci

Dumnezeu
fi

n-a mai fost într-un incognito absolut.

la

Jî lume,
in

I T* la al,,,
.ar

sinucdere,
altul,

. coplert de dezndejdea lipsei de rost a existenei transcenderea cea mai deplin se realizeaz

T T
' '

ma
'

e

'"

Stare

S faC aCtul de *«***«* de
i

Tot teologii dialecticieni acord, pe de alt parte, cuvîntului
la

sine
ia

lisus virtutea

de-a

creat în auzitori

i

de-a crea

pîn azi în oameni

ajunge

certitudinea

SreXr^
intmitaaex.stenlei.

care se concentreaz pentru eul propriu plintatea existenei ( Vezi L B.nswanger, op.c.p. 596 .a. ), în lisus credinciosul are supremul izvor de viat' ?l re aîie U El eXPeriaZ °

în întîinirea iubitoare

ou

c

El

e Dumnezeu, deci

vd în

acest cuvînt o putere

deosebit

decît

cea din

cuvintele oamenilor.

x

Cuvîntui

omenesc
revelare
ci

^

'

«—d-eacareîidospol

Dumnezeu, de simpl afirmare,

de revelare ai lui nu de artare, dar, totui, nu de de creare a unei experiene, a unei „ vederi " în
s-a fcut, deci, mijloc
subiect,

ca

sufletele auzitorilor.

ia

Restaturarea omul ui

c.

263

224

225

ompn^îfnu omeneasc

r aUÎOreve!area ,ui Dumnezeu prin

Hnstos e numa, o descoperire sub vlul fiinei manifestare omeneti.
!«sus

£2?
in

egal cu rmîne
e

cuvînt i manifestare

Cuvintele Evangheliei reprezint

^

autorevelarea

iui

"

"^ D9SC0perirea ^ 8«J u
al
lui

Dumnezeu

în

mod
în

i mijloacelor de «j-udoeiorae

o uniune ipostatic a omenescului i dumnezeiescului, fiind o manifestare a ei. Desigur, credina, în sensul precis a! cuvîntului, e necesar. Oricît de copleitor s-ar fi manifestat prin cuvînt i fapt lisus Hristos,
ele

i

Dar, totui, cuvîntul
certitudinea

c

omenesc
ci

lisus

d

nu numai

El este

Dumnezeu,

scufun da

e un mijloc prin care
în infinitatea"

mediu, dumnezeiesc,
în general,

LmZe
fi

o rea-voin putea luneca de sub puterea graiului i manifestrii Sale de subiect dumnezeiesc. lisus e constate nu toi au fost obligai în faptul

c

s

c

Cuvmtul omenesc,

realii divne

are caracterul tainic

c nu poate

mX«fJir - f'

C6

numa, o revelaie a

n sST^ fPe aC9,a de ° m#m s^Hn fmdividualitatea. Revelat°omului cont '"f
riCe aîî

^

r0Ste§te fHnd ' ° emanare a aUZtorU,UL Ce! Ce aude cwîntul
'

^^ **
«-

s

o
e

s.mt

sp,r,tual

prin cuvînt

Dumnezeu, st cauza pentru care amintiii teologi protestani ar vrea socoteasc pe Dumnezeu ca prezent cu totul incognito în lisus i credina ca fiind exclusiv un act de îndrzneal subiectiv. Fenomenul acesta se explic îns suficient dac lum în considerare i factorul pcat din om. Revelaiunea se prezint, de fapt, cu criterii

? * s-i nu e

i

gîndurilor

lui,

ci

i a fiinei lui
i

1

o disting de tot ce e simpl manifestare omeneasc, îns experiena de ctre om a acestor criterii i însuiri obiective e în funcie de voina omului de a clca peste orgoliul egoist
însuiri obiective, care

atcuvintZ

aC,naUZiî ° riexP erien

i

autonomist.

Dac vrea cineva s asculte cu seriozitate cuvîntul lui
uurtatea prejudecilor pctoase, nu se poate
îl

ad ^nezeirii Sate.
-

satisfac

CuVintele îui abstra9'nd de coeficientul tainic ce IM va fi dat persoana luMisus ,n momentul în care ie rostea, sînt de natur, încît, dei lua e d,n cuprinsul vocabularului omenesc i inteligibile pentru om au m ele yirtualitile unor sensuri nelimitate. Le îneleqe i omul <2 ma, simplu, pentru sînt cuvinte din raza ,ui intelectual. Dart

E^anZtJZT^T 2*'
,

aC6aSt 6XPerienî

Dar chiar i

«*

lisus,

biruindu-i

s nu fac experiena c aci s
-

întîmpin o
tot

realitate

supraomeneasc.

aa

ce spune i face lisus poate Credina e i chestiune de voin, cci lunece peste epiderma auzului i vzului sau poate fi fi lsat

rstlmcit,
decizie

volatilizîndu-se tot

ce are deosebit - i,

astfel,

ea e act de

c

dar nu e mai puin adevrat

c.

chiar prin faptul

ce
i

, pe cel mai subire intelectual.
lor, ci

a e puizat glasul
în •n

simt

c i-au însuit numai o m ic paledin
'

i nici unul nu consider c
mar9'nea mrii, dei e o cunoate în întregime

necesar aceast uurtate pentru deosebit de tot ce e omenesc lisus,

fofilarea

a ceea ce prezint
ci

acest ceva deosebit exist
îi

rZZ

eXPeri6nîa C6lUÎ Ce COb0rîl în

dac

omul nu se silete s-l bagatelizeze,
Este,

acord

atenia

contact cu ea, nu poate spune

c

cuvenit, face experiena care îi întemeiaz credina.

cuprinde

tot

esteco
un

jS2E«2£
de

** adînculindTJrintfhT» Une PerS ° ane CNar
' '
'

'

ntf" Un

COntur preois
Unei
iubiri
-

,imitat

infin,tui

aadar, înîîi, ceva obiectiv în manifestarea spiritual a lui lisus care ciocnete Sa ua inimii, a voinei noastre i ne surprinde. Acesta e primul moment al raportului omului cu lisus. Al doilea moment este atitudinea pozitiv sau negativ fa de acest ceva obiectiv. Fireasc este micarea pozitiv a fiinei noastre, care e o

Tra ^"'

astfel

s.mbol. Dar acela e orb în f aîa realitii.

(

Cf. L.

Binswanger, o P c

de surpriz, o recunoatere a elementului de noutate absolut care ne întîmpin din lisus Hristos. Atitudinea negativ este o retezare, o stvilire a primului flux al fiinei noastre i o acoperire a elementului de supraomeniîate care ne surprinde în
prelungire a momentului

226

227

:

^ "^ rsSeZr^
SEZ?

o pornire nefireasc, dar potrivit cu noastr de amorire în pcat, de opacitate fa ce ° ri2 ° ntUl egoist c •< ** noa t a a onomf^

lisus Hristos, deci, este

s accepte

un

st

—«^
Tot
*
e

tocmai ceea ce aflm

i

prin lisus.

Dar prin profei experiem pe

care se întemeiaz cu . care e una credina, se unu. ob,ectiv aKul
i

J222? 5

*** Hn St°S C* Dumnezeu sau exP e ^nîa pe
nate din doi factori-

'

ob.ect lv

Aa se explic aparenta
*"*"' "*

subiectiv. Prin factorul
lui

subLv
factor

^
'

ut ce.

valoare

ch.arun.c.Aceastaîns nu înseamn

seToduce

**

^*
lisus

c

de

dedsTsau

Dumnezeu ca pe unul care a vorbit adineauri cu un semen al nostru, îns acum a plecat întorcînd spatele. în lisus avem pe Dumnezeu permanent cu faa ctre noi, vorbindu-ne fiecruia, avem în maxim apropiere i nu la distan de noi. 3. Profetul ne leag de sine prin certitudinea ce ne-o transmite i o avem în comun cu el despre Dumnezeu ca Stpîn al tuturor. în ultima analiz privim îns toi dincolo de profet, spre Dumnezeu care e în afar i pe deasupra comuniunii noastre omeneti, lisus ne leag
îl îl

factoru,

subiecivsârpu^ea

Sileasc

^ ce

«

*

Rezumînd cele spuse despre
profet,,

comun cu

ca profet în raport cu
lui

ceilali
*

ei

are urmtoarele
§i PreOÎ,i
'

tlmci m
tlmcire
.o/esc voiesc

°fer Ca
',

° cunoa§tere a

Dumnezeu

graiul

constrtu,^

omenesc,

prin

prin mijlocire, nu prin

artL

oricine Dar ch.ar pnn aceasta primirea celor dumnezeieti e un pas

s crea nu vederea pe carecertitudine o admit care Tn " "•** trebuie s oamenii cread,
a. în

T

dSe
j

stare

s

vad

***** P6ntrU -atereaS: s ZTl° ^ **** fHnd SUpremul ? " profeUntrucft

Pm

C

T^ ^
MiJ ,oce te
2.

cele dumneze.eti, deci, trebuie

s

i

le

apropie cineva

*

£? «S

ptura i tlmcete voia § namo î nu ca pe a oamen,, unui subiect strin, ci ca

Revelaia divin pe care o realizeaz El este de aceea nu numa, cea mai deplin posibil, prin amploarea i oamenii fac e eu tu cu Dumnezeu, and

^ezti^S Z2£!%£%!?o persoan ne vorbete «Sfi- *
b
direct si

~

Dumnezeu ctre pe a Sa
lui

nu

orin

i, pnn

profet.,

dob,nd.m certitudinea

c Dumnezeu e subiect, deci

de Sine ca de centrul ultim. El nu ne numai certitudinea despre Dumnezeu, ci, întrucît ne aeaz în comuniune cu Sine, ne aeaz în comuniune cu Dumnezeu. 4. Astfel, Revelaia în lisus e totodat mîntuire, cci.pe cînd profetul e un om pe care Dumnezeu îl pune vorbeasc pentru Sine.aici vorbete El însui. Cuvintele aici formeaz puntea de comuniune i,deci;de putere de la El la oameni. Cuvintele omeneti nu mai sînt ceea ce desparte pe Dumnezeu de oameni, ci ceea ce-l pune în legtur direct cu ei. Profetul, artînd pe Dumnezeu ca pe Cel ce caut s-i fac cunoscut voia Sa oamenilor i ca pe Cel ce prin credin vrea s-i scoat din egoismul pcatului, în comuniunea dragostei i a încrederii, dar nerealizînd însui aceast comuniune cu Dumnezeu, e un început care îi cere continuarea, o fgduin care îi cere împlinirea. Profetul e premergtorul intrrii lui Dumnezeu însui în comuniune cu oamenii, în singurul mod posibil, prin întrupare. Dac admitem profetul, dac recunoatem Dumnezeu a cutat vorbeasc oamenilor prin gur de om, nefiind alt posibilitate, în mod necesar trebuie admitem i coborîrea Sa între oameni în rol de profet. Dac admitem peste tot o Revelaie divin prin om, trebuie admitem întruparea lui Dumnezeu ca împlinire a ei, a sensului ei; dac negm întruparea lui Dumnezeu, negm implicit orice Revelaie prin mijlocirea subiectului omenesc. Dar prin aceasta negm cel mai profund temei al încrederii omului în om, al referirii unuia la altul. Raportul între eu-tu nu mai e zidit pe faptul fundamental numai prin el se comunic certitudinea de credin de la unul la altul.

d

s

îl

c

s

s

s

c

Fr

228

229

!

Revelaia pr,n om,

5;
ca

96nerai
>

âr profet, se destram comunitatea omeneasc
de P e

dis P are

Dumnezeu ca putere sugtoare a
posibila, rac. întruparea. Ac,
1

«™

în

învtura

Sa, lisus spune cine este, cine L-a trimis între

certrtudinea în

existena

societii omeneti.

Dac neqâm

st

2SSCT
1
'

unul dintre cele mai puternice "

"

descoper taina Sf. Treimi, dragostea Ei fa de omul czut, scopul pentru care s-a întrupat Fiul, adic mîntuirea oamenilor, calea pe care va realiza aceast mîntuire, cuvîntul tlmceasc fapta de dragoste i premearg i nefcînd decît
oameni i,
prin aceasta,

s

s

divinrtatea Vechiu,ui

Testament pe ca e uni
-

jertfa Sa. Mai departe, ea cuprinde îndemnuri
«

ctre

om

s

nu

Numai Revelat ,unea prin om sfinete

resping dragostea

lui

Dumnezeu,

apeluri la intrarea în

comuniune

NU "1ai Pri faptUl " nstrul^T nstrumentul descoperiri, Sale altui om, dînd cea mai înalt acoperire aceste, monede circulatorii care e faa omului, acord
fiecrui

C

i întemeiaz raportrurile ° Umne face pe om

^

cu

Eî prin

credin i

dragoste.

Toat învtura Sa poate suprem - în limitele permise de
lui

ca descoperire capacitatea omului pmîntean - a
fi

considerat,

fie

ca desvîrire a ide "de profit °Pri 3CUm §i ia «****«• §« aprinsul învîturii pe rar a dat-o care oamenilor ca profet suprem lisus Hristos. Desigur ea

Dumnezeu insu, ca tu omenesc, întrunind într-o unrtaie^ubiectui omenesc cu subiectul dumnezeiesc,
Iu,

Î2£Z S££
!

,n och,i

om o

nUiU

f

menului

'

aceasî vom de vaWca nU Se rea!,2ea2 de lln decft P P^ ^area
-

,ar

ca mijloc spre mîntuirea omului, întrucît descoperirea nu are alt scop decît mîntuirea. Revelaia e prezentarea

Dumnezeu,

fie

iui

Dumnezeu

în lucrarea mîntuirii

omului

i

explîcitarea acestei

lucrri. înelegerea învturii, ca înelegere a lucrrii mîntuitoare a lui

JlV

0m

Dumnezeu,
stau în fiina

i, cu aceasta,a tuturor temeiurilor acestei lucrri, care

c

i voia Lui, o are într-un grad suficient numai cel ce se afl sub însi lucrarea divin, adic în dialogul mîntuitor, în raportul
cu Dumnezeu care
ni

ca o manifestare mereu actual a Fiului lui Dumnezeu devenrt om Nu e ma, puin adevrat,,nsâ,câ-nu putem fi indifereni la ce a sous » >a ce spune lisus Hnstos. Importata covoare o Dumnezeu a binevoit intre în comuniunea dialogului dlrS omul. Dar comuniunea aceasta nu poate fi considerat ca un cadru PU Ut UmplS CU ind f Srent Ce îm «ire de cuvinte kre P Zî, TI !
c.

faptic

revelîndun-ni-se.

Cine rmîne simplu

se reveleaz mîntuindu-ne i ne mîntuie spectator, angajîndu-i numai
i

s

« UtSZ "
eTo

raiunea întru înelegerea învturii, nu pricepe esenialul, multe se 1 par absurde, iar cele potrivite raiunii sale, îi rmîn teorii moarte
.

'

°" PfînSUi IW ^ " SL:lT f str,ns legtur; um putea spune

Mc ^
"

cu Dumnezeu pricepe. Numai cine se las De aceea spune Evanghelia „ Cci de la puni nu pricepuser nimic, deoarece inima lor era învtrtoat " ( Mc. 6, 52 ). i.de aceea,
rpit întreg în raportul viu
:

Comuni
uitirna

'"

*-«

iui

nu e decît o explicare a

deplin abia c învtura Sa o vor pricepe n-a venit s dea doar 26 cînd se va pogorî Duhul de întrebri ale s rspund î minii o nou doctrin,

prevestete

lisus

ucenicii

Sfînt

(

Io. 1 4,

)

.

lisus

nici

la fel

fel

1

Poetul Paul Valery a spus
atîeint "
(

? r lnt0tdeauna ln rnare 'mportanî preocuparea cu î™* J f* *"<*e * -muniunea f expnmoiumin eazâ iourmfe îe,f,]r,doînvîtur pe

36 a

2EÎ
astfel

^

de C6a mai

«

pas

Varîete
:

II,

cuvînt,

continu

Prin

nous acousons ou jugeons, le fond n'est 135 ), lat L Binswanger ( op. c. p. 1 1 1 ), de la care lum acest spun exist o instan a crei înelegere aceasta, el vrea

odat

:

Si

s

c

care servete

v.eji,,

raportului viu între aseuftâtor

e mai adînc decît a judecii i a osîndirii. Aceast instan nu poate fi decît iubirea, cci numai ea poate atinge fondul ". „ and lumea judec asupra iubirii i a celui ce
iubete,

i cei ce o împrteTe

judec fals".

230

231

permanent din adîncui ornuîu, ce fac ca
:

SS^
s
Iui,

SZ!2 dar cefei mai mamt. 'T'S^ mari,

«- *i nu de sm
mîntuiesc ?
ci ia

Unei Sfn9ure întrebri * venit EI mai fundamentale, mai chinui
ci

m

dea

care II distinge de cuvîntui oricrui

a!t

om i arat ca avînd i în sine,
îl

oare

nu numai

în criteriile adiacente,

o putere obiectiv revelatoare.
s

Iar

omui

total,

rtSSSS
sus

Ia periferia
iar

cînd zicem putere revelatoare, zicem în acelai timp, putere

mintal. Este întrebarea

rspunsul
fost

IZ

productoare de credin, cci efectuarea deplin a Revelaiei se realizeaz prin naterea credinei în om. De asemenea, cînd vorbim

Dum^eu,

»Stt^J£Ett M
*
u.ic.

uuoînne,

intrarea

m

raportul

,e

aezarea omuiui

un îndemn !a de drpnn«sto «.

în re<a.ie vie

cu lucraTea

mSa«

de puterea productoare de credin, vorbim de puterea modelatoare de suflet, cunoscute fiind transformrile necontenite i profunde pe care le produce credina în oameni. a) Cuvîntui omenesc are într-adevr o mare, o misterioas
putere. El

micoreaz sau

face

crea altele. Uneori, lumile pe care ie face

s dispar reaiiti masive i poate s dispar
îi

sînî reale, iar "cele

c^^T^Î^ DumnE f ^
Dumnezeu u
.

„ iar

Mteto ^ nu exclude wa^rea adevrat a LT- venic aceasta vma este ca s le cunoasc Z
inSeamn
c
lui
;

°U Dumnezeu

creeaz sînt imaginare, dar.de multe ori, realitatea e în ce! el. Un cuvînt bun adresat cuiva în fa sau prin altul creeaz în ei stri i virtui reale care prelungesc viaa sau chiar i-o mîntuie în veci. Cuvîntui adun sau dezbin pe oameni, influenînd decisiv soarta colectivitii sociale. Dac avem în
pe care
le

mai propriu îneles ceea ce creeaz

2.

Puterea rewelaîoare a cuvîntului omenesc

Chemarea profetic a Iui iisus

r:r m^t^ rZ^f™ ?f
S

înseamn slujba de da***™*,
roiul

apropM

s :**»secundar

confirmare aie cuvîntului au

in

profeie

rolul principal

îl

are cuvîntui

crea cuvîntui pus în slujba de dragul lor, ci, în ultim analiz, pentru a Ie oferi altora ca o concepie, ca o norm mai just de comportare, ne seama funcia cuvîntului nu st în revelare gratuit i teoretic de mistere ci el exprim o pretenie, un îndemn, o voin de-a obliga i are o uria putere de-a trezi obligativitatea attuia, de a~I determina într-o direcie sau alta. Cuvîntui reveleaz astfel un subiect, pretinzînd i, aproape regulat, realizînd o anume determinare a altui subiect. Funcia lui revelatoare este strîns împletit cu funcia etic, revefînd o atitudine i obligînd ia o atitudine. Uneori descoper i oblig Ia o atitudine într-o chestiune mrunt, alteori într-una care angajeaz pe om fundamental, fa de însei temeiurile existenei. De Sa aceast funcie nu face excepie cuvîntui care absolv pe semen de o îndatorire sau alta sau de toate. Este i în acesta un îndemn, reveîînd un subiect i o atitudine i pretinzînd

vedere

c,

chiar lumile
sînt

pe care pare a

le

fanteziei,

nu

create dezinteresat,

dm

c
,

1

1

st ia baza întregii filosofii a lui Lucian Blaga,
etic.

care e lipsit de orice

obiigament

232
233
i

sau chiar

realizînd

una similar

în ait subiect.

zugrvesc sau se alung cu magic putere de incantaie

Lumile care se

cîrma corbiilor, care,
frîna calului

dei mic, duce

strduiete i, de multe ori, reuete conving pe altul de a-i însui o cugetare i o atitudine asemntoare. Numai faptul
intervine cuvîntul
(

argumentele de o impuntoare stringen logic, servesc scopului de-a convinge pe altul, adic reveleaz un subiect care se

sau cu o

scînteie

dup ea aîftea poveri sau cu de foc care aprinde codri ( Ep. cap. 3,

3-9).

s

c

cugetarea

cea mai mare putere de pe lume, nu întrucît zugrvete realiti statice, ci întrucît determin voinele omeneti, modific temeiurile spirituale ale lumii. Prin cuvînt se arat omul
Cuvîntul e
subiect plin de putere asupra altor oameni. Cuvîntul zidete i
în

)

unui

al

doilea subiect, face ca

determinarea

se modrf.ee.

mai concis,
sale i nu

s urmreasc simpla revelare dezinteresat a
dac
n-ar
fi

produs de cuvîntul celui dinii se atenueze sau Nu exist om care, vorbind sau scriind, mai amplu

s

drîm

s c

ordinea spiritual, deci în cea mai important.
atare putere de creaie, ne

Dac

cuvîntul

sau

omenesc are o

putem

gîndi în ce îneles

gîndurilor

o cîtigare a semenului pentru ceea ce vede el i cum vede pe bazd unei atitudini dinamice fa de lume. E de sine îneles
nimeni n-ar vorbi

fie de aprobare nu de o simpl aprobare teoretic, ci de una care devin fbrta determinat a vieii aceluia. Cuvîntul nu are caracter monologic ci dialogic i nu are rostui pictrii unor lumi statice,

i

cine s-l asculte; nimeni n-ar folosi cuvîntul ca simplu penel al zugrvirii lumii sale, indiferent o vede cineva. Dar ascultarea pe care o ateapt i o presupune, ca un impute aprioric al cuvîntului su, este nu o ascultare pasiv ci un rspuns, fie el i tcut. Iar dorina este ca rspunsul

oesvîrit e creator Cuvîntul dumnezeiesc. Cuvîntul e cea mai mare for spiritual a celei mai înalte fiine create. Prin cuvînt, fiecare din oameni dispune asupra semenilor,
putînd face un bine sau un

c

ru enorm.

Avînd fiecare

om cuvîntul i,

aat fiind funcia etic a acestuia,

este evident responsabilitatea ce

s

s

e legat de aceast putere. El trebuie folosit numai pentru zidire, nu i pentru drîmare. Adic, numai pentru trezirea i susinerea în om de semeni, a ceea ce constituie fiina lui etic, a responsabilitii elementul caracteristic al omului, însuire pe care o exprim chiar se ridice cuvîntul împotriva sa însui sau a cuvîntul. E absurd

fa

ci

e

dinamismului aruncat în sufletele oamenilor i în raporturile sociale e aluatul spiritual al necontenitei micri istorice. Funcia lui revelatoare nu poate fi separat de

smîna

s

temeliei sale.

puterea

i

de- misiunea

determinatoare a semenilor, de tendina de-a spori sau modifica realitatea prin spiritul altora. Dac este aa, cuvîntul implic o mare rspundere pentru fiecare om de a-l folosi potrivit cu
rostul
lui

de care dispune omul, st i putina de-a face uz periculos de el. Omui poate crea prin cuvînt realiti noi, dar realiti normale, sntoase sînt numai cele conforme cu realitatea i cu voia divin, adic realitile dragostei între oameni
In

fora creatoare a

cuvîntului,

cu adevrat creator i nu dizolvant, de-a îndemna prin el pe altul de a-i ajuta creasc, vad i porneasc pe calea cea dreapt. Chiar cuvîntul simplu, afirmarea

pozitiv

s

s

s

atrgtoare, are o uria putere de dettrm,nare asupra oamenilor. Printr-un cuvînt poi pune piatr de hotar pentru renaterea sau salvarea unui om sau poi împinge la
îl

neimpodobîi

neargumentat i

în descripii

pîeire. Prin

cuvîntpot
îl

fi

trezite

neamuri

întregi la

cuvîntul

pe care

rosteti nici

nu

tii soarta cîtor

ce nâsui* Apostolul lacob a asemnat, cu drept

o nou via De oameni atîrn i în
cuvînt, limba

i ale tuturor virtuilor de care e întovrit i condiionat. Realiti sntoase sînt numai cele pe care cuvîntul ie creeaz zidind sufletele, ohemîndu-le la obligativitate i rspundere, adic numai realitile pe care le creeaz rmînînd în cadrele destinului i funciei sale etice. Cuvîntul poate crea îns i realiti anormale, potrivnice realitilor numim însi realitile adevrate i neconforme cu voia divin. Fie anormale, mincinoase, fie c numim astfel descripiile i acestea argumentele prin care se produc, cuvîntul, aci,nu mai st în slujba

c

cu

de a se impune vine din de-a crea orice fel de realiti. Cuvîntul poate crea puterea cuvîntului într-un om o stare de dumnie. Ea e real, dar nu e realitatea
adevrului,
ci

a

minciunii. Puterea minciunii

234

235

normal, conform cu voia lui Dumnezeu, de anumite lipsuri, o fals, putem zice.
chinuitoare, suferind

ci

o

realitate

bolnav,

obligativitate. Cuvîntul

realitate

schimonosit,

Cuvîntul omului a

deczut aproape pe toat

linia la

funcie de

slujitor al minciunii, în loc

s slujeasc adevrului cu care

aceast

ne reveleaz mai deplin doar subiectul celui descoperit, ci ce griete, îns nici pe acesta cu desvîrire direct i i ne reveleaz mai prlntr-o experien care nu exclude credina. el e factorul care ne cheam la deplin doar subiectul, pentru

su. Numai deoarece cuvîntul are funcia de revelare a subiectului propriu i de obligare a semenului, înelegem de ce s-a druit fiecrui
om, dat
El
fiind

este legat prin sensul

inspundere

c, prin el, fiecare e învtor ai altora. nu s-a putut da pentru simpla revelare a unor lumi care
în

i în raport cu care e necesar s ne comportm ca fiine t:o trim prin credin i rspundere. mai departe a Dar, în loc s slujeasc toi adevrului i zidirii la asemnarea cu lumii create prin credin i rspundere, ducînd-o
realitatea divin, toi
în altceva decît în

c

s-ar

descoperi unuia sau unora mai bogat sau,

au devenit mincinoi, întrucrt au lepdat credina diavolul, tatl ei i rspunderea, luîndu-se dup
fi

mod deosebit, în raport

cu alii. ce ar fi

cazul acesta, de ce s-ar bate aceste lumi cap în cap ? De atîtea contraziceri între ele ? Sau de ce at avea toi oamenii
în

mîndriei
întrucît

i al minciunii. Dac toi ar sluji adevrului, ar armonie, dar, unitate în slujesc minciunii, e haos. Cci adevrul e unul, e
armonic, pe cîhd contrafacerea are nenumrate
fi

însuirea

s reveleze lumi de mistere ?
Nu
Oamenii i-au descoperit,

cuvînîului,

pe cît vreme numai

unii sînt în stare

s vad i

multiplicitate

posibiliti.

pentru o funcie precumpnitor revelatoare e dat cuvîntul.
în fond, atît

Cuvîntul are putere, oricum ar

el.

Dar putere ziditoare are

de puine lucruri noi, esenial noi, de cînd e lumea. i, totui, fiecare om aduce prin cuvînt o revelaie nou pe lume, revelaia cea mai esenial i mai determinant în cercul semenilor si, aceea a unui subiect nou.
Fiecare

pornete din numai cînd servete adevratei realiti, numai cînd nu în cuvîntul luat adevr i urmrete adevrul. Am putea spune fie determinat. rmîne în sine st puterea ziditoare, ci în ceva care

c

s

chemat semenului

are cuvîotul, pentru la revelarea subiectului i

om

c fiecare

pornind din îns,întrucît funcia cuvîntului are un caracter, etic, semenului, urmrind trezeasc obligativitatea rspundere i voind

s

e îndrepti!

i

su

ia trezirea

fa

responsabilitii
datorii ale

de

comuniunea i de însi fiina

nu anarhia egoismelor, mai
cuvîntuiui

degrab putem spune

datoriile

lui,

care

sînt

totdeauna

comuniunii
cuvîntul are

i ale locului i ale momentului concret. Numai deoarece

ca ultim misiune pe cea etic, dei toi oamenii îi sînt reciproc învtori, nu se produce o de mini, ci pot crete toi ca personaliti etice, împlinindu-i datoriile concrete unii de

slujeasc zidirii ine e aceast misiune nu e deosebit de cuvînt. Cuvîntul-minciun propriu-zis. degenerare, schimonosire a cuvîntului, nu mai e cuvînt
Astfel, acel

s

c i adevrului, c

zpceal

alii.

cel

Numai aa înelegem putina împreunrii rolului de învtor cu de ucenic în destinul fiecruia, al suveranitii asupra semenilor

fa

ceva care distinge cuvîntul propriu-zis, cuvîntul realitate nedegeneraî, de cuvîntul-mlnciun, de cuvîntul drîmtor de sntoas, st chiar în el i aceasta nu e altceva decît vibraiunea fermitate subiectului. Cuvîntul adevrat rspunderii, ca atribut ce

d

prin cuvîntul propriu i al dependenei de ei prin cuvîntul lor. Fiecare om e chemat s îndemne pe semenul laîmplinirea datoriei lui, impus de clipa concret i s asculte îndemnul aceluia pentru împlinirea
datoriei sale.

avîndu-i care e cuvîntul-adevr i subiectul ca realitate ferm, solid,

Dat

fiind caracterul

mai puin revelator

i

aceast fermitate din rspundere i, fiind purtate numai de ea, sînt a un întreg. Cuvîntul-adevr nu e decît respiraia inevitabil degenerat e subiectului responsabil. Unde cuvîntul e degenerat, nutrindu-se cu substana vital a rspunderii. însui subiectul, ne mai

mai mult

etic ai

cuvîntului, noi îrim.cît sîntem

De fapt,
sune el cft

pe pmînt.prin credin

i

cînd stric un cuvînt sau cînd nu are putere ziditoare, de etic, cft de frumos ? Cînd nu simte auztorul în el vibraia

236

237

adînc a

unei rspunderi statornice, a unei

griji

sincere

i

serioase

omenesc

pentru sine sau cînd nu
fixat întreg în cuvîntuî
îl

adulmec acoperirea printr-un subiect ferm,
îl

însntoind subiectul deodat cu cuvîntui, restabilind fermitatea aceluia i puterea i adevrul acestuia.
cuvînttor,

pe care spune i, deci, în grija pentru cel cruia

spune.

i, pe cî, de striccios e cuvîntui în care nu vibreaz rspunderea subiectului pentru semenul su, ci' voina nepstoare sau diabolic de a-l utilizaca unealt pentru scopuri egoiste sau de a-l duce la pierzanie, tot pe atîta e i cuvîntui- flecreal în care nu se simte nici o fermitate a subiectului i, deci, nu poate exterioriza nici o chemare serioas, rscolitoare, care dea natere personalitii

decadena cuvînîului în gura oamenilor îndeobte, se puterea, în fapt, a cuvîntului omenesc i mijlocul prin care dobîndete aceast putere ni se arat în toat evidena doar la
b) Datfiind
profei. Cuvîntui profetului are

o

gravitate

i o putere de penetraie i

determinare în bine,

cum nu are cuvîntui nici unui alt om. E un cuvînt

s

comoditate care arde ca focul, care taie ca sabia, care te scoate din deciziunea de a-l i amorire aruncîndu-te în team i nelinite, în

semenului.

Degenerarea

cuvîntului,

ca slbire a

puterii lui

creatoare de

urma sau în vrjmie neînduplecat împotriva celui ce-l rostete. Cei mai muli profei au sfîriî ucii. Cuvîntui lor îi are puterea în fermitatea subiectului, în relieful i fixitatea lui pe lîng ceea ce mrturisete.
Cuvîntui lor e adevr,
înfiinrii

adevrat realitate, ca o pervertire în minciun i miasm dizolvant,
este semnul degenerrii anticipate a subiectului ce-l rostete,
ai

decderii

lui la

o stare de umbr inconsistent.

Iar ferm

e omul numai

Cuvîntui

precum adevr e i subiectul profetic i slujete ei. realitii adevrate în oameni .i în raporturile dintre profetului e flacr de rspundere fa de semeni.

cînd triete în obligativitatea comuniunii, cînd semenii au sigurana

vedere numai nu se angajeaz cu viitorul su fa de alii. Egoismul, nestatornicia i lipsa de valoare a cuvînîului se gsesc împreunate. In acest îneles, diavolul e cea mai inconsistent fptur. Cuvîntui iui nu mai are nici un pre. Oricum ar sta lucrurile faptic, cuvîntui omenesc ce vdete ca cea mai mare putere revelatoare i, deci, creatoare de realitate
în el în tot viitorul. Egoistul, avînd în

c se pot încrede

Dar.în ultima analiz, puterea cuvînîului i fermitatea cu subiectului profetic vin nu de Ia voina proprie de-a se raporta

interesul propriu,

de la voina proprie de- a se aceast raporta continuu în ceea ce spune la Dumnezeu, dei i voin e un factor important, ci de la certitudinea ce-o are despre Dumnezeu. Nu exist certitudine a omului, deci fermitate a care nu •subiectului su, fr certitudinea despre Dumnezeu, pe
rspundere

fa de semeni,

nici chiar

lumea creat. Fiecare om e, oarecum, dus ia realizare deplin sau la ruin prin cuvîntui semenului, ceea ce ne ajut înelegem afirmarea Scripturii primul om a trebuit se împrteasc de Cuvîntui subiectului divin pentru a fi nu numai dus Ia adevrata realizare, dar chiar întemeiat ca posibilitate i început de realitate spiritual. Dac cea mai mare putere revelatoare i formatoare pe pmînt
spiritual în

c

s

s

singur i-o druiete. Fermitatea subiectului însi a subiectului - este un dar, care vine
certitudinea despre

-

i

aceasta a inima
sus,

de

deodat cu

Dumnezeu.
.

Cuvîntui exterior nu e decît expresia fragmentat a permanentului cuvînt interior, care e însi fiina subiectului

omenesc, ca intenionalitate dup comuniune. Subiectul omenesc e i El un cuvînt creat dup chipul Cuvîntului dumnezeiesc, care e
subiect sau
treimice.

este cuvîntui omenesc, e firesc

c

de el Dumnezeu în revelarea Sa i în refacerea omului. De asemenea, dat fiind indisolubiiitatea între cuvîntui i sufletul omenesc, e de ia sine îneles Fiu! lui Dumnezeu, fcîndu-se subiect omenesc, s-a fcut subiect
fi

s se

o

intenionalitate

dup comuniune în sînul Dumnezeirii

folosit

Acest cuvînt creat,

de un

influx

de putere

i pervertit prin pcat, are lips dumnezeiasc pentru a-i recîtiga
debilitat

consistena

i fermitatea.

i simpla experten a certitudinii despre

Dumnezeu, ca dar de sus, este suficient pentru a produce o întrire a subiectului i cuvîntului omenesc.

238

nemijlocit
rostit

ce face aceast experien prin raport cu Dumnezeu. Cuvînîul ce-! rostete profetu! nu e cuvînt direct de ctre Dumnezeu, dar are în el coborîî influxul divin,

Profetui este cel

comunic

deosebit de artarea subiectului
Lui absolut

Su, cci

acest subiect

t strveziu în fermitatea
în cuvîntui

demn de crezare.
e strveziu oarecum Cuvîntui

care

l-a restabilit în

toat puterea

lui.

Am

putea spune
lui

c subiectul
o

omenesc

af Sui Iisus

dumnezeiesc, manifestarea chemrii Sale divine
$i la

profetului,

drept cuvînt interior

i

expresia

exterioar, au primit

realizare

la rspundere etic ca subiect. Cuvîntui dumnezeiesc s-a îmbrcat în cuvînt

întrire din Cuvînîul

dumnezeiesc creator al

cuvîntului
plin

omenesc.

omenesc, subiectul divin a luat mijloacele de manifestare ale omului.

Profetul reveleaz, prin cuvîntui

lui

de putere, de

rspundere i de penetraie etic în auzitori, ca o realitate deosebit de impuntoare i de sigur, subiectul su. Dar,odat cu el i în ei i pe Dumnezeu, prezent ca putere în el. Aci st fora miraculoas cu
care se transmite credina de
certitudinea din certitudine.
la

om

Su este acoperi de realitatea deplin a Subiectului suprema realitate i pretinde i ridic pe om, de nsemeneaja adevrata sa realitate. Cuvîntui omului, cînd st în logâtur cu Dumnezeu.cuprinde In sfne o parte de adevr i
Cuvîntui

Sau, care e

la

om, cu care se aprinde

realizeaz în lumea
Iisus

lui

restrîns adevrul. în cuvînîul

omenesc al

lui

Dat fiind
cuvîntului
lor,

degenerarea subiectelor omeneti i.deci.slbirea era necesar aceast intervenie a cuvîntului

numai o parte din adevr, ci se afl Adevrul însui, care e una cu Cuvînîul dumnezeiesc. Cuvîntui lui Iisus
restabilit

nu e

dumnezeiesc
revelare

prin profei, pentru restabilirea omului.

Dar, prin intermediul altor subiecte,

nu se putea efectua o
restabilire

s trezeasc i s susin ateptrile deplinei descoperiri. Subiectul trebuia s vorbeasc însui, ca s-i reveleze existena. trebuia s vorbeasc cuvinte omeneti, pe de o ca s accesibil oamenilor, pe de alt parte fcîndu-cs subiect omenesc i înîrebuinînd cuvînîul omenesc, s restabileasc
decft
divin
El
direct,

desvîrit a subiectului omenesc i a puterii cuvîntuîui acestuia Profetul nu fcea

deplin a

subiectului divin

i

o

toat omenirea în adevrul total, în realitatea deplin. reliefat în expunerea aceasta, rezult adevrul în lumea creat nu e ceva dat pe care noi n-am avea decît s-l contemplm. Adevrul, ca realitate deplin, normal în lumea spiritual creat, e într-o mare msur o misiune a noastr,
restabilete

Din înelesul cuvîntului,

c

în

parte,

fie

ca,

fermitatea i prestigiul aceluia i puterea acestuia Ei a artat modelul

adevratului subiect omenesc,

iar, prin

puterea graiului

su

de
ei

adînc

rscolire a obligativitii oamenilor, a fcut

s se nasc în

de rspundere. Dumnezeu, e viaa intertriniîarâ a persoanelor dumnezeieti. Lumea noastr spiritual e creat de Dumnezeu numai ca temeiuri i posibiliti. Ducerea ei la realitate deplin, la adevrul întreg, a lsaî-o Dumnezeu în seama noastr. Dar, în Ioc continum în aceast lume crearea adevrului dup chipul Adevrului venic, am schimonosit-o întreag în
Adevrul, ca
realitate

avînd s-! înfptuim prin cuvîntui purtat de credin i

dat

din veci, e

numai

la

s

contrariul adevrului, în
în Iisus Hristos,

minciun.

subiectul ca realitate

ferm i solid.

Cuvînîul

subiectului. Cuvîntui

adevrat are o deosebit putere de revelare a lui iisus reveleaz covîritor prezena
El. Iar,

subiectului divino-omenesc din

prin încrederea

absolut pe
despre
tot

Adevrul sau Cuvîntui divin a intervenit în lumea noastr pentru a o restabili i pune pe drumul drept al realizrii. Dar a lsat totui i Sa voia noastr, a cuvîntului nostru, colaborm la desvîrirea realitii spirituale create.

s

care o

creeaz în
EI.

auzitori,

acetia dobîndesc

certitudine

e oarecum strveziu prin cuvintele Sale. Dar, pe fîng aceasta, într-o alt form, cuvînîul Lui are puterea de-a face pe auzitori cread tot cele mai
al fui Iisus

ce

comunic

Subiectul divino-omenesc

s

R.9S ta ura rea

omuî ui

Cd.

263

240

Imi
i i •

i

loate
i| ii < >|

micrile i temeiurile sale. Incapacitatea oamenilor >ia de Dumnezeu, o arat i faptul preotul, om fiind,

c

Demnitatea arhiereasc
1.

mi

i

mi

<

i< <(

licâ

singur slujbei mijlocitoare,

nici
(

apia bh,
i

ci

e ales de Dumnezeu însui
ulii

nu e destinat de oameni Evr. 5,4 ). Deci, opoziia pe
lui

Jertfa

desvîrit

m e.

i

un

stal

o

între el

i profet,

primul fiind trimisul

Dumnezeu

care dizoîv pcatul din oameni

Pe cri de înalt este chemarea de învtor-profet, ca una care-i lumineaz pe oameni în vederea mîntuirii, în vederea asigurrii fericite a destinului lor venic, tot pe aîît de înalt este misiunea de
preot care slujete aceluiai scop.

ctre Dumnezeu, se alnniion/â mult, întrucrt i preotul e ales i învrednicit de Dumnezeu inii .1 im. Totui, slujba lui rmîne aceea de-a reprezenta pe im im. m. iiin bunvoina lui Dumnezeu. Preotul e un semn al
i

mm

(».ii

in iu,

iar al

doilea trimisul oamenilor

preoeti st în faptul ea e mijlocire între oameni i Dumnezeu. Dac profetul e trimisul lui Dumnezeu ctre oameni, pentru a le revela voia Sa i, prin aceasta, a nate în ei credina, preotul se îndreapt de jos în sus, de la oameni la Dumnezeu, cu rugciuni i cu jertfe pentru obinerea iertrii i
slujirii

Mreia

neîntrecut a

c

dumnezeieti, ca i profetul. rsare imediat întrebarea cum e posibil ca Dumnezeu " a pe unii oameni api se apropie de El, iar pe cei mai muli nu? ai "im o poate, dar aceasta nu ? Rspunsul la aceast întrebare e
hiiii/lvoinei

Aci

:

i

s

s

dublu.

întîi,

ni oamenii, singura modalitate ca aceast legtur
dintana, principiul imposibilitii ca pcatul
puritatea, este
El.

dac e firesc ca Dumnezeu s nu renune la orice legtur s menin totui
aceea ca ea

sfinirii lor. Iar

d

arhiereu! este cel
la

dintîi

dintre preoi

1
.

Prin preot,
profet.

lui

Dumnezeu rspunsul

apelul

ce

i

l-a

fcut prin

omul Numai

s se efectueze
mijlocitori în

s aib comuniune cu
prin mijlocitori alei
sînt

de

prin amîndou se împlinete raportul religios între Dumnezeu i oameni. Prin preot, în special, se manifest i se susine înclinarea omului ctre Dumnezeu.
altfel, i din cea de profet, împiedic pe oameni de-a se apropia de Dumnezeu cum se apropie preotul. Acel ceva nu e decît pcatul, necuria gîndului i a sufletului. Pcatul e o piedic de ordin subiectiv, fcînd incapabil pe om se înale spre Dumnezeu, care este puritatea spiritual desvîrit. Dumnezeu n-ar putea purifica forat pe om, deoarece nu e vorba de o impuritate fizic, ci de o înclinare murdar a sufletului, de-o micime în tot ce gîndete i simte. Dar aceast incapacitate subiectiv reflecteaz o rînduial

In al doilea rînd,

aceti

Testamentul Vechi nu

flnii

în înelesul obinerii unei

puriti morale personale,

iar

mijlocirile lor

Din fiina slujbei preoeti, ca, de

rezult

c e ceva

Iul

i jertfele ce le aduc, nu dobîndesc cu adevrat iertarea Dumnezeu pe seama oamenilor i împcarea Lui cu ei. Instituia

care-i

s

pus de Dumnezeu, care nu admite apropierea de Sine a sufletului
1
,,

obiectiv

ale

lui

Dumnezeu, ca

Orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, în cele ce sînt aduc daruri i jertfe pentru pcate " ( Evr. 5,1 ).

s

de lisus Hristos, este numai un mijloc de întreinere oameni a contiinei pcatului i a ateptrii unui mijlocitor efectiv tntre ei i Dumnezeu, precum jertfele ce se aduc înainte de El, fiind mrturii ale pcatului lor, nu au puterea de-a realiza împcarea cu Dumnezeu, nefiind jertfe adevrate, ci o Ocolire a lor, o înlocuire cu surogate de jertfe. Totui, întrucrt preoia Testamentului Vechi este Instituit de Dumnezeu, i preoii sînt alei de El, ea nu rmîne, în existena i lucrarea ei, o simpl închipuire a legturii cu Dumnezeu. Aa ar fi cazul cînd preoia i jertfele dinainte de Hristos ar fi instituite de dorul i de fantezia oamenilor. Deoarece Dumnezeu este Cel ce a instituit pe preot i jertfa Testamentului Vechi, dar nu ca mijloace reale de împcare, ci numai ca preînchipuiri ale ei, ateptarea lui
preoiei, înainte
mi

Mesia exprimat prin acelea, se întemeiaz pe fgduina raal a lui

242

legate

Dumnezeu i cei ce priveau cu seriozitate i practicau îndatoririle de aceast instituie, dovedeau încredere în fgduina

m ni
l

>|ii

>i

Dumnezeu, avînd
rsplata credinei

s primeasc,

Iui

ii

ii

i mia
.

i

jortfelor
Iul

Testamentului Vechi. Nici
Dar.prin faptul

el

nu reprezenta decît

lor,

cum spune

s

i jertfele Testamentului Vechi au fost preînchipuiri ale
vie,

venirea adevratului Mijlocitor Ep. ctre Evrei ( cap. 1 ). Preoia
la
1

Dumnezeu.

c aducea o singur dat

hi joi ti A
in

l atunci intra în Sfînta Sfintelor, iar aceasta era o rînduil

iiiuiiA

realitii

ce va

dar preînchipuiri
Sale,

bunvoinei

instituite de Dumnezeu, ca o arvun a ca un mijloc de-a pregti pe oameni prin

imuni,

cfl

de Dumnezeu, se arta nu numrul sporete valoarea o singur jertf face mai mult decît toate, dar aceea trebuie
alt

c

||
ii
i

ateptarea ce-o întreineau

în

inima

lor

acele simboluri

de animale, întrucît nici cea adus de liornu nu realiza împcarea. Jertfa efectiv va fi una singur pentru
fi»

do

soi decît cele

-

pentru

primirea adevratului Mijlocitor. Oamenii, avînd acele simboluri prin instituirea de sus, tiau Dumnezeu nu i-a prsit, ci are un pian cu ei i îi pregtete pentru mîntuire. Ele erau semnele obiective

in -iin

omenirea.
lisus Hristos este arhiereul

c

c

adevrat, realizînd.de

fapt,

mii «floarea între

om i Dumnezeu a crei fgduin i

ateptare se

bunvoinei

ale

lui

Dumnezeu i

ale

fgduinelor

Lui

fa de oameni
în

»*|)iima prin
l

preoia Vechiului Testament. Prin arhiereul

Preotul Testamentului Vechi avea asupra lui bunvoina lui Dumnezeu, iar jertfele ce le aducea, de asemenea Dumnezeu privea

o-iiamentului Vechi se exprima

i

se mijlocea legâmîntul

lui

Dumnezeu cu
ni

privire la viitoarele împliniri, la viitoarea

comuniune.

cu un

interes la existena

lui

i

la jertfele

ce

le

aducea

Hbus Hristos este mijlocitorul uniunii actuale între

numele

oamenilor.

Bunvoina

coboare
Ei,

iertarea

aceasta nu mergea pîn acolo încît asupra celor care aduceau.prin preot, jertfele lor.
mîntuirii viitoare

s

logmîntului imediat înfptuit. Legâmîntul acela
singur,

Dumnezeu i om, lsa pe om

ins, primeau personal fgduina
lucru, tiut fiind

mare
se

c Dumnezeu nu-i calc promisiunea. Dac
legii

i aceasta era

raportul deplinei comuniuni

aseamn

cu Dumnezeu, realizat prin lisus Hrisîos, cu nunta, Testamentul Vechi exprim legtura unei
se
afla în starea

logodne. Sufletul celor de sub regimul
logodnicei, care

a

primit

fgduina cstoriei.

El primea
ci

ceva de

Ia

Dumnezeu, dâr acest ceva nu era o realitate prezent,
darurilor viitoare. Preotul dinainte

certitudinea

general, dar

i

de lisus Hristos era semnul obiectiv

mijlocitorul acestei legturi distante

acestei promisiuni date

de

de logodn a de Dumnezeu omului, a crui jertf o aducea

la

caz

la

caz.

Testamentului Vechi, cel mai înalt era arhiereul. Pe cîhd preoii aduceau jertfe de animale în fiecare zi, dar numai în Sfînta,
arhiereul aducea o singur dat pe an o asemenea jertf i cu sîngeie animalului intra în Sfînta Sfintelor, stropind acopermîntul chivotului pentru ispirea pcatelorîntregii obti a poporului. Era jertfa din ziua

între preoii

sub domnia unei legi pe care trebuia o împlineasc pentru a se face vrednic de comuniunea cu Dumnezeu; logflmîntul cel nou e imediata coborîre a dragostei lui Dumnezeu pote el. Legâmîntul fiind o convenie între Dumnezeu i oameni, e luidoauna i o legtur. Legâmîntul vechi exprima o legtur de la distan, ca între stpînul i sluga dirijat prin porunci; legâmîntul nou o logtura cea mai intim, e raportul de dragoste desvîrit între Dumnezeu i om. Am spus în capitolul anterior cine nu admite posibilitatea «oetului i realitatea lui în Vechiul Testament, nu poate admite nici pa lisus Hristos ca profet suprem. Acelai lucru e valabil în legtur preoia. Cine nu admite a fost necesar o preoie i ea îi are instituirea de la Dumnezeu, pentru acela nu rezult ca o necesitate desvîrirea preoiei prin lisus Hristos. lisus Hristos.ca profet suprem i ca arhiereu adevrat,st i oade cu profeia i preoia Vechiului Testament. E un nou aspect sub

doocamdat

s

c

i

1

1

1

c

c

care

ni

se

înfieaz divinitatea Vechiului Testament i

legtura

lui

împcrii, simbolizîhd împcarea

întregului

împcare universal.

popor cu Dumnezeu, o
nici el

Indisolubil cu Noul.

Arhiereul

nu

depea, îns,

Preoia, jertfa

i

legâmîntul între

Dumnezeu i oameni,
instituie prin

semnificaia

formeaz un

întreg. Legâmîntul,

dei se

voina

lui

244
245

.

Dumnezeu, trebuie inaugurat prin sînge adus din partea omului de ctre preotul ales de Dumnezeu. „ Nici întîiul legmînt n-a fost
srbtorit
sînge ". într-adevr, Moise, ce a rostit, cu tot poporul, toate poruncile din lege, luînd sîngele de viei i de api, cu
:

Hi

1

1| ii

i

ii j i,

coa a lui Cain i Abel, nu se spune nimic de pcat, dar nici
îndurarea

«xclude. Din limbajul textului se constat, îns, ca un rezultat
lui

fr

dup

fa

.i

jwtful,

Dumnezeu, deci preexistenta unei suprri
Prin legea
lui

i" 'unu greeala
.

omeneasc
jertfei.

Moise iese puternic

în

ap i cu lîn roie i cu isop, a stropit i cartea i pe tot poporul i a
„ Acesta este sîngele legmîntului pe care l-a poruncit vou Dumnezeu " ( Evr. 9, 18-20 ). Legea cea nou, de asemenea, i-a cerut sîngele ei, cci.la Cina cea de tain, lisus spune „ Bei dintru acesta toi, acesta este sîngele meu, al legii celei noi, care pentru muli se vars spre iertarea pcatelor " ( Mt. 26, 27-28 ). Se vede de

.

.unt fontul

expiator al

Omul

care aducea un animal de jertf,

zis

ii

Mducoa pentru curirea sa de pcate, pentru cîtigarea îndurrii Iul Dumnezeu. El îi punea mîinile asupra lui pentru a-i transmite
|i
i<

itolo sale.

Mielul pascal s-a jertfit

prima dat pentru ca Dumnezeu

:

1

aci

fr vrsare de sînge nu se d iertare
Epistola

c legtura cu Dumnezeu nu se poate întemeia fr
" (

jertf, „

cci

li

nu ucid pe întîiul nscut al fiecrei case i ca s-i scape pe Evrei cea mai autentic 1<> )t)ia iiptului. Epistola cîre Evrei, care ne ele se iimpretare a jertfelor Testamentului Vechi, repet struitor
i

i

<

I

(

d

c

Evr. 9,

22 ).

KIuomu
cel nou, prin

pentru

pcate

" ( 5,

1,3;

9, 7; 10,

4

etc.

),

pentru curire,

ctre Evrei, considerînd
cele

cele

dou feluri de jertf prin

imiitru iertarea din

care s-au

instituit

dou

legminte, declar

urmare
preoiei

i

c

Arhiereul care

l-a mijlocit,

acestuia este a unui om, respectiv Dumnezeu-om, pe cînd a aceluia este de animale. Apoi, pentru aici legtura între preot i jertf este atît de strîns încît jertfa este însui jertfitorul. Arhiereul aici se aduce pe sine însui jertf. Faptul Sf. Scriptur atribuie legmîntului nou o superioritate tocmai din cauz el e inaugurat prin sînge omenesc i este o deplin
jertfa

lui,

din motivul

c

este superior celui

vechi

i

li

Dumnezeu, pentru împcarea cu El, ptiniru obinerea îndurrii Lui, aadar, în locul unei jertfiri a omului scopul jertfei este expierea pcatelor omeneti, ne mui. Faptul
partea
lui

muta

c c Dumnezeu vrea propriu-zis
fi

jertfa

omului,

nu a
lui

animalului.

c

Daca
>luce

s-ar fi

rmas permanent la jertfele de animale pentru obinerea
putut acredita,totui, ideea

indurrii Lui, s-ar
I

c

Dumnezeu

îi

c

pur i simplu mirosul de sînge, ca o anumit hran favorit,

aa

c

num cugetau pgînii despre idoli. Dar nu s-a rmas la ele. Astfel, dei pretind jertfe de animale h ar prea e mai potrivit ca Dumnezeu

c

s

identitate între arhiereu
jertfa în raport

i jertf, ne

d cheia

înelesului înalt ce-l are

ciocît

jertf

omeneasc, abia

jertfa

omeneasca arat

înelesul

cu Dumnezeu.

în parte, acest îneles îl
ni

arat i Testamentul Vechi, dar deplin
lisus Hristos.

se decoper el
Unii teologi

prin jertfa

lui

i a mirosit Dumnezeu mirosul cu bun mireasm i a zis în cugetul su De acum înainte nu voi mai blestema pmfntul din
Noe.

:

au afirmat c, dup mrturia Sfintei Scripturi, la început, jertfa nu era legat de ideea de pcat i nu pornea din dorina de-a obine îndurarea lui Dumnezeu, ci era un simplu omagiu adus Dttorului a toate, o simbolizare a ideii toate rodurile pmîntului aparin lui Dumnezeu. Dar, oricft s-ar fi împreunat i aceast idee cu practica jertfei, ideea de pcat i de expiere o vedem însoind înc a doua jertf de care vorbete Sf. Scriptur jertfa

c

:

lui

de animale i realizeaz ceea ce se manifesta prin acelea ca ateptare. Nu jertfa de animale e potrivit cu noiunea just de Dumnezeu i cu motivul pentru care se aduce, ci jertfa de oameni. Cci jertfa omeneasc, dei îi ajunge punctul nu gîndim culminant prin vrsarea sîngelui, totui ne face BÎngele în sine e ceea ce pretinde Dumnezeu, ci suferina i autoanularea complet a omului ca fiin spiritual, manifestat prin moarte. Dac sîngele în sine ar cîtiga bunvoina lui Dumnezeu, nu de îneles de ce ar prefera sîngele omenesc celui de animal. Dac aîngele în sine ar deschide calea spre Dumnezeu, ar fi neîntemeiat ideea de jertf i-a ajuns realizarea abia în afirmarea Scripturii unei fiine spirituale, adic a lui lisus Hristos. jertfa
superior al instituiei jertfelor

s

c

c

pricina omului

"

(

Fac.

8,

21

).

în

prima jertf de care vorbete

246

247

ertfeasca i^a anfmaluSltf 2 ' ansmalufuieraunsurogaf.eraosubsaure.darunamînimalsideci
*
-

2"

DUîme2eU

S Se

iin

li

opus

pcatului. Prin nimic altceva nu poate

fi

învins

mu
n
'

i

in

iAui iiru. Iar el

numai dinuntru poate fi învins,
Alte

întruclt

este

complet cafiin ruinat pr»n

pcat, ce nu mai poate fi restabilit decît

Jertf,

arata

2

*

25
'

SiinfJrfT

3
'

? ™ tMm Saduc ***** V
?n

^
a

dat° r

"*"*•
'

^ ^ escLa

se

cu

PCafe AStfei Jerîfa lui feus e de tot o jertf aa cum o vrea fapt Dumnezeu, ca jertf de om îhtn «* . fcut de prisos toate iertfeie de
-

*

animale, îi

pentru toi oamenii.

2K£2E£
«««cacirasea tapticâ

^

S struim, îns,
i

Dumnezeu Jertf de om i nu de animal ? Am spus

mai mult asupra întrebrii
ci

:z:T:^r
dpowhiroa Ho o«î^«i

«

pentru

-^sns
asemenea mori, cci

c nu oentru 11

de ce vrea

pS2 vZSî
ca

! voluntar a suferinei a

^T
ÎS

x-

wea Dumnezeu ^ ertf de om -• Wea Dumnez I"* omului ca asumare pîn h gradul ultim, care echivaleaz
S

al libertii i, ca atare, tot numai prin metode nu pot învinge pcatul, decft rtlmii irul po pctos. Pcatul este un ft al libertii, dar a produs o iaio libert ii, o gravitaie inert a omului spre pcat, o u pctoas a întregii fui viei spirituale. Suferina, ca metod n»( ii.jhî a pcatului, are.pe de o parte, un caracter spiritual i unul im,, ...-..:, iar pe de alta, un rost negativ i unu! pozitiv. Trupui sufer von ia caut s-i limiteze ineria i hipertrofierea In pote i Mtehinl, iar spiritul.de asemenea,cînd voina ia lupta cu orgoliul, cu vitinitttea, cu ura, cu egocentrismul. aceast auto-înfrînare iniprniinat cu suferin, omul nu poate convieui cu semenul su în »ii de îngduin, necum de comuniune, nici nu recunoate pe Dumnezeu. E atît de neplcut fiinei omeneti se despart de patimi i • uirt de greu pentru lenea ei spiritual stea încordat într-un luiof nic efort de trire dup voia tui Dumnezeu i spre binele altora, voina însi se obosete sub povara ineriei i. a patimilor egoiste
'"•
ItlNtiiiiiii

pmtualâ, un produs

irobuie

depit.

i

•i

•(

Fr

-

s s

?

^

alo omului.

-

De aci se vede
ei

cu

tntrînare

o suferin cu rostul pur negativ de limitare a poftelor trupeti i spirituale nu ajunge. Trebuie o

c

Srn^T "S *
:

IhJ^
Lraîfnu

legtur cu el, iegtcu el pretinde suferina legat de autoanularea capt Este aci un element spiritual pe care animal. Dumnezeu vrea pe om întreg predat Siei UrmrSte înlrurarea Platului, o
~'

ottT? 2

**** PCa *« *** astfel, pînm! "* S erte *** s *
«

iilurin pozitiv,
vi/ibil

uria

în corpul

i

sufletul omului,

fr

legtur
de nu

^

imediat cu acele

pofte,

dar interpretat ca un mijloc de

(«pire i de refacere a

fiinei proprii.

Cunoatem

efectul

n^C^wf
refacere spiritual
'

lui

oîn i» «S
si

unâtire produs asupra omului de o boal grea, chiar dac o poate aduce într-o legtur imediat cu anumite pcate i înclinri
iuIo ale sale.

Muli se resimt profund de o primejdie de moarte

prin

uure au trecut. Fiecare poate

s

ilustreze prin cazuri

asemntoare

TSL T 1^: ™ T TceirrJ
-

PCatUl ** ol?r? Pft deClt W f *"**° raa!ftate m ° reaKate * °^- Animalul " aceSt domen - Cerina, ca regret pîn la
1

S

puterea de înnobilare pe care au exercitat-o asupra sa suferine
grele.

duce

lupta efectiv cu ,

Z6U e SlnSUfa C3!e Spirtef P pcatul ca hipertrofiere a eufuf,
'

c

singura

^ for

se

De unde puterea i rostul acesta ai unei suferine a crei legtur imediat cu pcatul nu e vizibil ? Dac observm în urma •I o mai mare îmbuntire a noastr, trebuie tot are o legtur

c

cu pcatul. Exist

în fiecare din noi

un fond- egoist, un reziduu de

248

249

"
pcat, mai mult sau mai puin înfrînaî în manifestrile lui. Suferina îi comunic puterea de topire în acest fond. Peste tot, efctul suferinei îl simim ca o mai larg deschidere a subiectului nostru ctre durerile i greutile altora, ca o mai mare înelegere a semenilor, ca o mai sensibil adulmecare a atotputerniciei lui Dumnezeu în raport cu puintatea noastr. Suferina se arat, astfel, ca o for ce topete ghearii din jurul eului, ce subiaz zidurile egoismului. Suferina e
calea spre comuniune, spre Dumnezeu ca Tu suprem spre semen ca tu egal. Cui îi trimite Dumnezeu suferina,
îi

Niilerin pur.
«uf erina sa,

s depeasc pcatul este ca jertf a propriei persoane, din motivul c fiina
Omul obinuit nu putea
prin
lui

suferin pe care ar fi atît de total cangrenat de pcat, încît nici o suportat-o nu putea fi lipsit de un element pctos, de o impuritate putea i, prin nici o suferin, nici chiar a chinurilor morii, nu o mai
spla. Pentru natura lui nu încpea alt ieire decît sau sau

s

fie

nimicit

al

îi

d puterea
omeneti.

nostru

i

s se prelungeasc etern
nu e
Chiar

într-o

iadul care

decît cercul vicios

existen pctoas, adic în fcut din amestecul de pcat i
lisus Hristos

care deschide drum spre Sine. Suferina este.în general, mijlocui de reducie a egoismului, de deschidere a orizontului moral al insului; ea face loc în faa mea lui Dumnezeu i altor subiecte
„Jertfa este ieirea eului din egoitatea
1
.

suferin.

dac ar

fi

fost înainte

de

un

om

sau

altul

sa izolat, deschiderea mea în

faa ta", spune F. Ebner Dar aceast ieire din sine înseamn recunoaterea lui Dumnezeu, autolimitarea eului, punerea iui
la

suferin în stare, prin puritatea i fiina lui dincolo de pcat, n-ar fi putut avea efectul acesta decît duc pentru persoana proprie. Oricît de mult ar suferi un om, maximul
capabil de-o
intensitatea,
ei,

s

Iar aceasta e suferina. în moarte se exprim ducerea acestei dispoziii de limitare a eului, de supunere sub Dumnezeu, pîn la capt. Unde omul nu vrea fac acest act de intrare, prin suferin i moarte, în legtur cu Dumnezeu, moare fr vrea, cci.fr Dumnezeu, fiina creat nu poate tri. Acolo moartea e pedeaps. Unde, îns, suferina i moartea sînt acceptate ca jertf, dei e o urmare a pcatului, scap de pcat. Dar o jertf pur i de valoare universal nu poate aduce nici un om.

dispoziia lui Dumnezeu.

nu întrece limitele capacitii personale, manifestat i echivalentul în pcat. Nici un om n-ar putea suferi mai mult decît forma, într-adevr, o faz pcatului su, în cazul cînd suferina lui ar
suferinei
lui

s

pur a existenei saie.
Nu ne gîndim aci la o cerin juridic stabilit exterior de Dumnezeu ca un cîntar impersonal care ar pretinde atîta suferinîn spunem cumpna aceasta cît pcat în cealalt. Ci vrem omul pur e o for moral prea suferina de care ar fi capabil chiar poat topi uriaa îngrmdire de pcat puin puternic pentru ca ce umple de la temelie pîn peste cap genul omenesc în toate persoanele lui i în toate manifestrile acestora. E vorba, deci, de

s

s

c

s

Cu cît fondul egoist este mai puternic i mai adînc înfipt în om, cu atît i suferina necesar pentru topirea lui este mai mare. Pe de alt parte, în suferina aceasta trebuie respire numai regretul pentru pcat. Alt legtur nu trebuie aib cu el. Trebuie fie o

s

s

s

Das Wort und die geîstigen Realitten ", p. 180. „ Ce jertfete 1 omul ? Tot ce socotete în egoitatea sa izolat i în închiderea sa în faa lui tu ca al su... Eul trebuie predea tot ce e al su, tot ce a apucat i vrea apuce cînd spune ai meu, mie pe mine. Numai atunci va tri. Dac, îns, vrea salveze însi viaa sa, dac vrea s-i afirme existena sa prin cuvintele ai meu, mie, pe mine. fie sensul lor cît de spiritualizat
,,

se exercite sub biruitor asupra pcatului ce copleete natura omeneasc, de egoism. Numai pentru form de inerie moral, de meschinrie, topeasc e necesar o suferin în stare, prin intensitatea ei, acest raport fondul ru al omului, se poate spune în chip spiritual

suferin ca putere, ca

intensitate spiritual care

s

c

c

s

s

s

:

s

i ca o echivalen juridic. Dumnezeu, care cere pentru pcatele oamenilor o suferin egai cu ele mcar
se poate exprima
la exterior
-

:

e pierdut

spiritual

".

numai într-o asemenea de la altcineva în locul lor - o cere pentru topeasc tot pcatul, pentru suferin este o putere capabil exist un raport intern i direct între ea i el.

c

s

c

'

250
251

Desigur, ordinea aceasta a lucrurilor

pe

pfanul spiritual

etic,

Dumnezeu a
între

stabHit-o.

i, IntrucU
Ei

El

a

stabilit amintitul

raport intern

a stabilit i echivalena între ele ca expresie juridic. Dar aceast echivalen nu exist fr acel raport. Dar pîn acum am vorbit mai mult despre efectui suferinei unui
asupra propriului pcat. Are oare i suferina strin un efect asupra pcatului propriu ? Suferina unei persoane din iubire pentru

suferin i pcat,

om

o influen binefctoare. E chiar binefctoare ce se exercit de la om la om, cci iubirea aci îi manifest cea mal deplin intensitate. Influena aceasta se explic prlntr-o anumit impropriere nesuferitoare a suferinei
fapt,

aita are

asupra acelefa,de

suprema

for

de ctre cel pentru care s-a suferit. Cea mai puternic influen asupra fiului o are mama, care sufer pentru abaterile iui, iar asupra
altuia

toat durerea omului pentru pcat, ca fie sufere omenete i într-o legtur de natur cu oamenii spre a ie comunica întreaga for dizolvant de pcat. Dar omul acela trebuie fie pur l fie mai mult declî un om, fie cit toi oamenii, pentru ca durerea omeneasc pe care o suport aib o intensitate i adîncime pe care le-ar avea toi oamenii la un loc dac n-ar fi pctoi. Numai Dumnezeu poate împlini condiia din urm. Se va vedea aceasta i din alte consideraii. Subiectul capabil de-o suferin universal substîtutiv trebuie fie, acelai timp, om i Dumnezeu. în iat cum se explic de ce jertfa lui lisus a fost în stare întemeieze raportul ( legmînîui ) cei nou al comuniunii între Dumnezeu i oameni, ceea ce prin jertfele de animale nu s-a putut înfptui. în legtur cu Dumnezeu omul nu putea intra decît prirrtr-un

s

s

s s

s

s

s

s

brbatului, sofia care sufer.
împletirii destinelor

Avem aci o sgeat spre una din tainele omeneti, a interdependenei i comunicrii

reflux al

egoismului

su,

printr-o jertf.

Dar o jertf total, o

depire

total a egoismului, o creare a capacitii omului pentru comuniunea

dintre ele. Desprirea trupeasc de la suprafa între ipostasurite omeneti ne-a obinuit nu vedem intimitatea lor în adînc, bazat pe unitatea naturii omeneti i pe dragoste. însi structura etic a omului se întemeiaz pe aceast putin de substituire a unui eu prin

s

Pe cft de nedeplin este jertfa din Vechiul Testament, fa de cea din Noul, pe attît de nedesvîrit a trebuit fie legtura între Dumnezeu i oameni întemeiat pe jertfele de animale, în raport cu cea înfiinat prin jertfa
prin lisus Hrlstos.

deplin s-a realizat numai

s

altul în

dragoste.

Dac nu
la
ei

pot ajuta altuia prin suferina mea,

dac
al

lui

lisus Hristos.

nu~l pot face

mai bun,
?

ce e

dat în fiina noastr aceast
rmînea

pornire

Prin lisus Hristos, realizlndu-se seriei s-a realizat

cu adevrat ideea preoiei

ia

de-a suferi pentru
omului,

i

ce-ar mai

din caracterul etic

i

legtura cea desvîrit a comuniunii

între

dac

n-ar simi impulsul de-a suferi în locul altuia,

dac

ar

Dumnezeu i oameni.
în cele anterioare

simi

unei suferine substitutive ? Dar influena de la om Ia om, chiar cînd e exercitat de fora suprem a iubirii suferitoare, este
inutilitatea

avem i

explicaia de ce n-a pretins

Dumnezeu i
nici

înainte

de

lisus Hristos jertf

omeneasc

:

n-ar

fi

avut

extrem de relativ. Am spus
ultima intensitate

c suferina unul om, chiar dac ar atinge

o

eficacitate.

fondul de

i puritate, nu poate topi In adîncime i în totalitate pcat i de înclinare pctoas din altul. Dar dac suferina unui om pentru altul se dovedete
a-4 lecui

Tot timpul avem, îns, datoria

s privim

jertfa lui lisus Hristos,

orientat

nu numai ca putere în legtur direct cu omul, ci i sub aspectul ctre Dumnezeu, adic sub aspectul de jertf ispitoare.
lui

de cangrena pcatului, influena binefctoare pe care totui ea o exercit ne arat, în principiu, posibilitatea purificrii printr-o suferin substîtutiv. Din cele spuse decurg i condiiile ce trebuie le îndeplineasc un subiect pentru ca suferina lui aib o putere
radical

neputincioas întru

Jertfa

lisus Hristos

e plenitudinea jertfei nu numai pentru
la

în stare

pentru
toi

s

s

s topeasc fondul de pcat din natura omeneasc, i c ea e cppabiS s obin iertarea de Dumnezeu pentru oamenii, fr ca acesta s mai cear fiecruia o suferin
tot
ci

c ea e

echivalent pentru pcatul din ei

universal substîtutiv. Subiectul acela trebuie

s

fie

om

ca

s simt
253

252

Dar aceste
îmbinate.

dou aspecte ale jetfei

lui

lisus Hristos sînt strîns

Am

spus

c

prin suferina pentru

pcat

subiectul îi

deschide drum spre Dumnezeu, tind obezitile egoismului care îl închid în sine. De Dumnezeu nu se poate apropia egoismul.

nu s-a produs prbuirea fptuirii vechi, ca printr-o suferin deplin personal, dac nu s-a produs în el un cutremur recreator printr-o vedere i asumare nesuferitoare a întregii suferine a lui lisus Hristos pentru lume i pentru ei, rmîne cum a

Dac într-un om

Dumnezeu nu

are împreunare cu pcatul.
egoist tocmai

aezat-o, privînd pe

E o rînduiai pe care El a de gustarea adevratelor bucurii
e, în

fost,

cu fondul

lui

de pcat.
în capitolul anterior

Remarcam
profet,

c

lisus,

înc în

calitatea

de

ale existenei. Suferina, timp,

ca reprimare a egocentrismului,

aceiai

produce în

om

credina,

adic înlimea de subiect,

iar prin

ispire pentru el în faa lui Dumnezeu. Potrivit unei rînduieli fundamentale a existenei, orice pcat sufer, suport pedeapsa dumnezeiasc. Pedeaps dumnezeiasc e i suferina ca drum spre Dumnezeu. Dar e o pedeaps prin care ne trage Dumnezeu spre
Sine.

aceasta i, mai ales, prin comuniunea eu-Tu ce-o stabilete între

oameni

i Sine ca Dumnezeu, prin cuvintele Sale, le transmite nu numai o învtur, ci i ceva din puterea dumnezeiasc mîntuitoare.
Prin aceasta

Cum face Dumnezeu ca s se poat apropia oamenii de Sine prin suferina lui lisus Hristos ? Fiecare om trebuie s fie purificat cînd se apropie de El. Dac nu se produce în om depirea pcatului pe
nu se poate apropia de Dumnezeu. Nu putem înelege suferina lui lisus Hristos ca o echivalen, care, stînd ca continuu în faa lui Dumnezeu, las acces oamenilor spre El,

a lui

lisus

între demnitatea de profet se vede doar attta de arhiereu nu e un hiatus, ci o trecere dintr- o zon i cea

c

mai puin intensiv într-una mai intensiv. Mîntuirea,în înelesul deplin, ne-o obine de la Tatl i ne-o împrtete nou lisus de abia prin demnitatea arhiereasc.
Privim aci
lisus,

o cale

spiritual,

numai

latura

împrtirii

mîntuirii,

a trezirii

noastre.

întrupîndu-Se, s-a apropiat

de

noi, ajutîndu-ne

s facem

fr

s se produc

în

acetia,dinuntru

în afar,

depirea
:

pcatului.

Lucrul acesta tainic credem
tot timpul înaintea

reînfieaz înaintea

se produce astfel lisus Hristos, stînd Tatlui pentru oameni, rememoreaz, Lui o suferin pe care a suportat -o pentru si
acelai d d umanitatea, face ca aceast
divinitatea, dar, în

c

comuniune direct experiena lui cu noi. Experiena unui subiect la persoana a doua înseamn,în general, revendicarea noastr, ridicarea noastr pe planul etic, în starea de subiect i de credin. în faa lui lisus ne simim revendicai

Dumnezeu ca pe a unei persoane în

cu eficacitatea ce i-o apropierea de om ce i-o

timp, prin

reactualizare

s produc
spre Tatl.

de supremul Tu, de Dumnezeu. Dar fora prin care ne ptrundem în chip covîritor, cutremurtor de revendicarea unui subiect la persoana a doua, e nu
cuvîntul acestuia, ci jertfa

în fiecare

Dumnezeu, o

O

cineva care-l

ceas în' care un om sau altul se întoarce spre a fondului pctos din el, deschizîndu-i drum suferin rememorat de ce! ce-a suportat-o sau de privete e ca i o suferin repetat. Reprezentarea
topire
atft

ridic la suprema altitudine etic, îmi impune zguduitor al tu. Ea scoate în modul cel mai deplin i cea mai intensiv obligativitate,

m

lui.

Jertfa ta

e pentru mine cuvîntul

cel

mai

m

mai radical din individualismul contemplator i egoist în care

acestei suferine a Fiului

în

faa Tatlui în

cer, cît

i între oameni,

prin Euharistie, purific în
spiritual,

nu

fizic,

dar,

pcatul printr-o influen de ordin totodat, e ispitoare în faa Tatlui, întruert

om

fa de lucruri i pune în relaie de servire fa de altul. Simim puterea revendicrii, situaia noastr etic în faa unui
soldat cu braele amputate din pricina rnilor primite într-un rzboi de aprare a noastr. Unul care-i manifest revendicarea prin

m

m

aflu

produce puterea care drîm din calea omului respectiv drumul spre Dumnezeu. Oarecum, suferina lui lisus Hristos sa coborît în omul sufere, dar fcîndu-i în el efectele urîei ca el însui respectiv

fr

s

simpl pretenie asupra noastr nu ne atinge. Facem experiena lui ne ca subiect, dar nu ne atrage în comuniune, ci cutm

s

suferine efective.

254

255

susîragam,

s ne cltigm poziia de
chiar asupra
fui,

libertate,

i,

dac

putem,' de

supremaie
încît

deci s-l reducem
fi

Ia obiect.

Numai cine face pentru noi, fr s-i fost impus, atrt de mult, ne zguduie, reuete ne atrag în comuniune. i scopui

s

înfptuiasc în acelai timp trei comuniunea cu Sine, omorînd omul egoist ne atrag în lucruri împrtîim soarta Lui de fericire i de ne fac astfel din noi; împlineasc comuniune cu Tatl, odat ce formm un întreg cu El;
Jertfa
:

lui

Hristos

reuete

s

s s

s

s

revendicrii acesta este.

Dumnezeu, pind însui în aren ca ne atrag în comuniune cu Sine, adic ne mîrrtuie, nu se putea restrînge numai

s

s

dreptatea divin suferind pentru întregul de euri ce-

I

formeaz

omenirea cu

împreun cu

El,

în

aa fel încît duhul

lui

de

jertf devine

Gogarten, ich glaube an den dreieînlgen Gott ). Cuvînîu! nu are puterea de-a produce o stare nou definitiv, de-a întemeia o credin necltinat de înîîmpîri
{

Sa cuvînt,

cum cred unii teologi protestani

comun tuturor.
cel dintîi.

Ordinea, îns,este alta Punctul ultim îi schimb locul

ulterioare. Apoi, ei

interes i de intimitate, nu poate totui dovedi o deplin i, de aceea, nici nu o poate trezi. Numai jertfa vorbitorului confirm deplin iubirea ce-o arat în cuvînt, numai jertfa fl arat fr echivoc renunîhd la sine pentru a crea comuniunea i, deci, numai ea poate trezi iubirea adevratîn ceilali i îi poate atrage

dac vibreaz
iubire

poate produce mai mult respect sau fric i.chiar

putem înelege mai bine ceea ce spuneam mai înainte despre incapacitatea unui om, fie el cu desvîrire pur, de-a presta o suferin substitutiv i ispitoare. Nu
în lumina acestei taine

de

era suficient numai o suferin în

istorie.

Chiar lisus,

dac ar

fi

suferit

numai în
suflet de

istorie,

n-am înelege cum s-ar comunica puterea ei în orice

om din toate timpurile. El îi rememoreaz aceast suferin i în cer, suferina Sa devenind contemporan cu fiecare om ce st
de cumpn al destinului su venic. Suferina din istorie are o mare însemntate, dar nu explic totul. Ea a avut rostul
ceasul

în

în

comuniune,
Fiul
iar

Iubirea, jertfa,

comuniunea in

la

un

toc.

Una e în

alta

ca Tatl, a reuit

i Duhul Sfînt.

s

semnul

ne desfac de alipirea la lume, de atitudinea contemplativ-exploatatoare a realitii, ba chiar i de noi înine. Ne pe no! înine celui ce s-a dat pentru noi. Ns fcflgto» în subordinea etic suprem a jertfei. i nu numai pe noi, ci toat iumea pe care am supus-o 1h .atitudinea cotemplativ- exploatatoare. Aa scpm de pcat prin jertfa lui îisus, care face moar în noi omui

s

c ne-a

atras,

de fapt, în comuniune st în fapîu!

c

dm

plaseze în ultima intensitate suferina iui lisus Hristos, repercutîndu-se cu aceast intensitate ulterior în fiina Sa El poart venic semnele crucii, nu numai în trupul ci i în spiritul Su. El tie, El resimte, El repet spiritual suferina de pe Golgota, pentru fiecare om în clipa decisiv a lui, cci nu-l pare ru de ea i nu renun la
voina de
a-l

mîntui

pe fiecare
fie

s

Dac un

om,

25 ). chiar cu desvîrire
(

Evr. 7,

pur, ar

fi

ptimit pentru

egoiîp, lhtruplhdu-se în toi duhul de Jertf. Murind pentru noi, a înceta totui existm, dar existînd acum Iui Hristos, în comuniunea cu El, în întregul dual care îl are ca centru pe El, situaia Lui în faa Tatlui o împrtim noi. Forma ! cea mai înalt de existen, dttoare de fericire, este nu aceea a egoltii
vechi
al

fr

s

semeni, suferina lui n-ar fi avut în istorie intensitatea suferinei lui lisus Hristos, iar deficiena aceasta s-ar fi agravat i mai mult prin faptul

c

eficiente nici în cer. Nici
fi

aceea de contopire a euriior într-un mare tot divin, ci un eu nu triete pentru sine, ci, fiind mort siei, vieuiete pentru altul i în altul. Acesta e înelesul cuvintelor Sf. Scripturi despre necesitatea
izolate, nici

s pun temelia reprezentrii unei suferine cer o fiin pur omeneasc pe pmînt, stare s topeasc pcatul din capabil de o suferin n-ar Dumnezeu. oameni i s ispeasc faa
nu ar
fi

fost în stare

nici în

fost

în

în

lui

unitatea dualâ, în care nici

morii noastre ca

s putem vieui

în Hristos

i lui Hristos.
\

i

Restaurarea omului

cd. 263-

,"/

2. Jertfa lui lisus

Hristos

-

plinirea

dreptii divine

s aruncm
suferin

expunerea de pîn acum ne-am silit artm de ce nu mîntuiete Dumnezeu pe oameni fr jertf, fr suferin i anume fr o suferin echivalent cu tot fondul de pcat din ei. Dar.dei am indicat jertfa aceasta s-a adus conform unei orînduiri pus de Dumnezeu ca temelie a ordinii morale, totui, întrucît ne-am strduit
In

s

moarea lui lisus Anselm de Canterbury a formulat teoria Hristos a satisfcut onoarea lui Dumnezeu jignit de oameni prin o satisfac, au trebuit pcatul ereditar, pe care ei, nefiind în stare ptimeasc murind, lisus, fiind om, a reprezentat legal pe oameni Lui a în satisfacerea onoarei divine, dar, fiind i Dumnezeu, moartea

c

s

s

c

i

mai mult lumin asupra legturii organice dintre pcat, a putut rmîne impresia nu am scos în relief

nu o putea avea nici o moarte de om simplu, înelepciunea lui Dumnezeu a gsit aceast modalitate de-a spla onoarea Sa jignit de oameni, dar i de a împlini iubirea Lui prin care
avut eficacitatea pe care
voia mîntuirea oamenilor.

c

cu dreptatea lui Dumnezeu, ci numai cu iubirea Lui. De aceea, e necesar ne oprim în chip mai special asupra acestui punct 1

suficient raportul jertfei

s

Teoria aceasta exprim, în fond, un adevr cînd privete moartea lui lisus Hristos nu numai ca o manifestare a iubirii divine, ci

i ca un

Tendina unilateral de a considera mîntuirea 1 oamenilor realizîndu-se ca un proces exclusiv subiectiv, sub influena suferinzi iubitoare a lui Hristos, o reprezint la ortodoci Mitropolitul Antonie Hrapovichi, care, de altfel, merit deosebit consideraie pentru faptul de-a fi evideniat marea realitate i forj mîntuitoare a suferinei substitutive. Antonie explic puterea curitoare a suferinei substitutive pnntr-o prea mare exagerare a unitii între oameni, care, dup el, au un fel de temelie comuna, un eu unitar. G. Florovschi îi reproeaz tendina spre psichologism i pietism. „ Nu atinge obiectivitatea, nu atinge perspectiva metafizic. în aceast privin Mitropolitul Antonie se abate de la tradiia i msura
plan.

impus de dreptatea lui Dumnezeu. Greeala ei st în colorarea acestui fond cu nuanele mentalitii medievale. Dumnezeu e înfiat ca un cavaler medieval a crui strdanie neodihnit nu
act

urmrete altceva decît obinerea satisfaciei pentru onoarea jignit.
avea linite de cînd i-a fost atins onoarea a primi satisfacie pentru de ctre oameni fie ca neputîndu- ierta jignirea adus. Onoarea lui Dumnezeu e fcut dependent de oameni. în lucrarea mîntuirii, Dumnezeu e preocupat dac nu
El e cugetat fie ca neputînd
i

fr

Problema nu

principiul iubirii,

patristic. El rmîne pe un al doilea a înlocui simplu « concepia juridic » a satisfaciei prin mai potrivit cu Dumnezeu. Trebuie îneles i lmurit locul operei de

exclusiv de repararea onoarei Sale, în orice caz într-un grad principal. Vederea aceasta a lui Anselm a dus, în teologia protestant, la teoria

st

în

unui

Dumnezeu rzbuntor.
Tocmai pentru

mîntuire în planul iconomiei divine, bogoslovia, Paris, 1937, 434). Antonie
p.

aa cum

se

rzbun

moartea lui lisus Hristos Dumnezeu cu sete împotriva pcatului omenesc.
în

a

fost realizat obiectiv "

(

Pui ruskago

atît de departe, încît a lsat în umbr aproape numai pe chinurile sufleteti din Getsimani. trupeasca a lui Hristos, zice Antonie, au fost

a mers în aversiunea lui fa de teoria juridic importana jertfei pe cruce, punînd accentul

Chinurile trupeti

i

moartea ca

aprecieze puterea suferinelor Lui sufleteti, ca" incomparabil mai lui trupeti " ( cit. la Florovschi l.c. ). Natura noastr grosier nu poate înelege durerile sufleteti. Se impresioneaz mai mult de cele trupeti. De aceea a primit lisus i moartea pe cruce. Aceasta s-a fcut numai pentru a ne
putern.ce decît chinurile

credincioii

s

necesare.înainte

de

toate, pentru

urmrete, în mod principal, dobîndirea satisfaciei pentru onoarea Sa jignit sau o rzbunare deplin - precum omul de rînd nu o poate suporta - sau pentru aceasta e condiia exclusiv de care depinde mîntuirea oamenilor,
moartea
juridic
lui

c Dumnezeu

c
i

lisus Hristos

pe cruce e

pus într-un

raport exterior

ne mîntuiete prin obligarea noastr la efortul moral. Antonie moral. Toat concepia lui e un moralism, dei, pe de alta parte, vorbete d e o unitate adînc a eurilor i.deci, de o trecere a suferinei purificatoare a lui Hristos în fiecare om. El ajunge la negarea pcatului strmoesc sila un fel de pelagianisrri. Voia omului nu e rea ci numai mîndr. Prin coal i prin efort
înlocuiete jertfa

impresiona. Hristos

i cu mîntuirea acestora. Fie se socotete ca în romano-catolicism c transgresiunea lui Adam n-a produs o stricare
cu pcatul

c

i

harul prin

a naturii omeneti, ci numai oîncordare a raportului dintre Dumnezeu

moral, prin

exemplu

-

cum e i

pilda

lui

lisus

-

poate

fi

îndreptat.

258

i om, în baza creia moartea plutea amenintor, ca expresie a mîniei
divine,

îns,

deasupra tuturor oamenilor,

fie

protestantism

c moartea

c

se declar ca
ci

în

o mulumire i nici o bucurie pentru aceast svîrire, deosebete cel cruia prin ce-l mai deosebeti de ru i prin ce-l mai svîreti cu gîndul de-a deveni i în el un asemenea impuls ?
n-ai nici
i-l

lui

lisus Hristos pentru noi

modificare a vieii noastre

crt

sîntem pe pmînt,

noastr, cu toate

c rmînem pctoi, s

nu aduce o numai o iertare a
e conceput ca

Contiina moral,
svîrirea
binelui

în toate funciunile ei

-

ca porunc spre

i

evitarea rului,
cel

jertfa lui lisus
:

mîntuind printr-un efect pur juridic

al ei

Dumnezeu socotete

ce

ca mustrare pentru
s-ar

ca mulumire pentru cel dintîi i de-al doilea - închipuirea despre haosul ce
aceste
reliefuri

satisfcut onoarea sau setea Sa de rzbunare, deci oamenii sînt scoi de sub vin fr ca se produc o modificare în starea naturii lor. E modificat doar gîndul Lui fa de ei ( protestantism ) sau e înlturat moartea conceput ca ameninare i factor ce vine din

nate

dac s-ar toci

morale

în raporturile dintre

oameni, ne arat

c ordinea moral e susinut de aceast lege
binelui prin bine

fundamental a rsplii

i a rului prin ru. Ea este
la

moral st, cea care distinge propriu-zis binele de ru. Ordinea
urma
urmelor, în

i nu ca o desvîrire a ravagiilor interioare ale pcatului. într-o asemenea concepie Logosul s-a fcut om numai pentru a putea
extern

aceast

distincie

Tocirea acestei distincii ar
spiritual a vieii,
fizic.

suprem. produce aceeai prbuire în sfera

i

în seriozitatea ei

reprezenta legal pe oameni în moartea Sa, nu pentru a veni.ca

pe care ar produce-o oprirea legii gravitaiei în sfera
la

Dumnezeu, aproape de oameni. De asemenea, pstrarea omenitii dup înviere nu mai apare necesar.
Dreptatea, care a trebuit satisfcut prin jertfa
lui

Oamenii toi tind

aceast tocire. Trebuie

s

fie

cineva care
prestigiul

s aib i puterea i voina s restabileasc distincia, adic
binelui în

lisus Hristos,
lui

credem

c nu implic îns
ci grija

faa

rului.
iubire nesfîrit,

în

noiunea

ei

o ambiie personal a
la

Dumnezeu e
lui

spun
ierte

cei

ce nu

vd în moartea

Dumnezeu,
spirituale.

pentru o rînduial

moral ce st

temelia lumii

lisus Hristos

i

o împlinire a dreptii. Fiina Lui îi impune
:

s

ierte

Legea moral fundamental cere ca svîrirea binelui aib o urmare corespunztoare pentru subiectul respectiv, iar svîrirea rului.de asemenea. S-ar putea obiecta fapta bun nu

s
i

la infinit. „

Aceasta e treaba Lui

s

".

c

ordinea moral.

svîrete pentru rsplat, ci îi are mulumirea ceva analog s-ar putea spune despre fapta rea. Dar
se
vorbi
ele chiar

în

ea însi.

Dac misiunea omului e s pctuiasc la infinit, iar piciorul în a lui Dumnezeu s ierte la infinit, dac nu se pune nicieri
prag
în

Felul acesta

de a

gîndi introduce

un

relativism primejdios în

i aa se

poate
prin

faa pcatului omenesc, ce

autoritate

mai are Dumnezeu

i

de o rsplat a binelui i de o pedeaps a rului, înelegînd

mulumirea cuprins înuntrul binelui i nemulumirea cuprins în ru. Dac nu ar exista nici aceast mulumire sau nemulumire, binele i rul însele ar deveni indiferente, pentru

c

ce for mai st în sprijinul binelui i încotro decîts nu Dumnezeu e Suveranul, ci omul. Dumnezeu n-are murdria lui. în acest caz, nu tot mearg pe urmele omului curind o simt omul deasupra lui i în jurul exist o ordine moral pe care
al ordinii morale ? în cazul acesta,

s

rsplata i pedeapsa,nevenind ca juxtapuneri

artificiale la

binele sau

lui, ci

el

este legea sa,

dac mai poate

fi

vorba de o lege.

ca urmri organice, ca o prelungire a binelui sau rului svîrit, dac ele nu s-ar mai simi în subiectul svîritor, nu s-ar mai simi ca realiti precis deosebite nici binele i rul care ar avea le
ci

rul svîrit,

Se spune
ierte
nici

c

omul superior

iart,

cu

atît

mai mult trebuie
altuia,

s

Dumnezeu. Dar oamenii trebuie s-i cu adevrat unul nu e fr de pcat, nici unul nu se poate face
ierte

unul

pentru

s c

produc. Cel cruia
el între

i

s-ar face binele

sau rul nu ar mai distinge nu const
lui.

nici

acestea ca realiti bine
static a subiectului

distincte. Binele

într-o

calitate

ci într-un

impuls de svîrire a

Dac,

260

judector

al altuia

1
.

Ei

pot

ierta,

apoi, pentru

c nu au rspunderea

comuniunea cu

tine,

trebuie s-l sileti

s

intre în cuptorul aceste,

De fapt, vedem i între oameni c, îndat ce e vorba de cei ce reprezint i poart grija de instituii, de aezminte întemeiate pe o anumit ordine, nu mai pot ierta orice i oriclt, ca inii particulari, oricît ar dori aceasta în calitatea lor personal. De stat, spune^Ap. Pavel poart sabie spre pedeapsa celor ri, iar statul e, în felul lui, de la Dumnezeu. Dar inilor fr roluri publice le cere lisus ierte de aptezeci de ori cîte apte.
pzirii ordinii morale.

care sînt urmarea fireasc purificri dureroase. Suferinele, constituia moral-ontologic pcatului în virtutea primei legi din
lumii spirituale, prin

a a

a doua legi,

bunvoina lui Dumnezeu pot servi, in baza unei Pentru aceasta ca mijloace de depire a strii de pcat.

c

se cere numai ca ele

s

fie

purtate

de bunvoie

i interpretate de cel
cazul prim.sufenna
mijloc

s

ce

suport ca binevenite spre acest scop. în i pedeaps i e numai pedeaps, în al doîlea,e
le

de

purificare.

Dumnezeu, îns, este supremul conservator
morale.
Dar,

al întregii ordini

Suferina din
chin

urm se numete ispitoare. în primul caz, suferina e

vedem chiar i inii particulari între ei nu i-o dau fr o anumit cin. Ca ieri pe un om, acela trebuie simt lipsa ei, vad a greit, regrete
struind pe lîng înelesul
iertrii,

s

s

c

c s

de pcat

s

greeala. Poi s-l

ieri

i înainte,

dar iertarea nu-i va
prin acele

folosi la

nimic

dac

nu-l faci cîrjdva

s treac

autodepire

a greelii,

micri sufleteti de care constau din remucare, din

nemulumire cu fapta svîrit, din observarea gravitii ei i a importanei datoriei clcate sau neîmplinite. El nu apreciaz însemntatea iertrii, nu i-o însuete intim, nu o cunoate cu adevrat decît cînd îi seama de greeala sa. Experiena intern a iertrii nu o poate face înainte de a experîa gravitatea vinei sale i a durerii pentru ea. Experiena iertrii nu se poate produce fr suferin pentru greeal. în legtura acestor dou momente sufleteti se exprim o alt lege a ordinii morale, ce servete la susinerea prestigiului binelui, a poruncii de a-l svîri. Nu poi s-l ridici pe om din starea în care l-a aruncat pcatul lui, dac nu-l faci, dac nu-l ajui intre i strbat o faz de suferine expiatoare2 Tocmai cînd vrei s-l ieri, s-l rechemi la

d

e chin întins spre lumina iertrii i a dureaz o raz pe întunericul lu..^ de la care cade înc în timpul crt ispitoare in Am privit pcatul i suferina pedepsitoare sau datorîndu-se ei aceast legtur. Prin raport cu o ordine moral, ca oamenilor prin în lucrarea de mîntuire a aceasta se evideniaz ispitoare substitutiv, Dumnezeu nu jertfa lui lisus, ca suferin c. numai urmrete o satisfacie sau o rzbunare personal, închipuim o ne trebuie conservarea ordinii morale. Totui, nu existena personal a lui separaie între ordinea moral i aprea ca un servitor al Dumnezeu. în cazul acesta, Dumnezeu ar
în al doilea,

fr ieire, chin ce se mic la nesfîrit în cercul vicios al stri, împcrii,

c

s

unei

legi.

i fericirea. Este o dragoste plintatea JeH fiaputerii, bucuria neajunsul acolo unde creatoare d'e valori. bafht

i

relaii originare,

care

domnesc între Creator i creatur i

din care

izvorte
de valon

sfînta, plina

i

Wnete

i

P-^««nul
fi

s

s

milostiv, ierttoare, ea nu czut, unde se reveleaz ca dragoste c. totdeauna vederea i o nesocotire a vinei noastre, o simpl trecere cu
infinrt,

*»£"££* o
.

Iertare

.

negarea contienta a nonvaloarea creare, adic o iertare care desfineaz (Jesus idolatrizarea apostaticaunu, buncreat Dumnezeu, valorii fundamentalealui ca daca un om a Noi tim zice:
Christus, p. 321
).

Teologul anglican R.C.Moberly

1

PAUL ALTHAUS

:

Das Kreuz

Christi, în

Mysterum

Christi,

Furche-Verlag,

pctuit nu e

destul, chiar

dac

ar

fi

posibil,

ca

el

s devin nou «Mptal

Berlin, 1931, p. 245.

luitto,
scrie:
,,

Trebuie
fi,

s se fac
în

2

Teologul catolic Karl Adam
fi

iubirea

lui

Dumnezeu strbate spre esenialul

ascultarea n-ar

din oameni

din lucruri, spre conservarea, asigurarea

i

restaurarea acelor referine

exprimat

numai în termenii ascultrii

sensul adevrat, prezente

fara de care ceva în direcia desfiinri, trecutului, nu poate f. real posibil i care, desigur,
"

(Atonement and Personalrty, London,

1932, p.116).

262

263

Pentru a ne lmuri în

aceast privin
rului svîrîte

trebuie

s ducem mai
lor.

persoane. Dar, în starea de

departe analiza binelui

ia

ia

urmrilor
el,

Binele

nu e
sîare

realizat

ca

pcat în care se afl oamenii, nici unul adevrat persoan, prin urmare, nici unui nu e în

este o realitate interpersonal i mulumirea pentru

de asemenea.
conforma,
a-|i

La

fel,

rul

i

urmarea

lui.

A face

binele nu

însemn a te

într-o

existen

izolat, unei legi care-l impune, ci a-l face cuiva,

a cuta comuniunea unui semen mulumirea de pe urma lui înseamn întoarcerea în sufletul tu a mulumirii ce-ai produs-o în sufletul semenului, e ecoul rezonanei ce-ai trezit-o în el, e bucuria disponibilitii spre comuniunea cu tine,ce-ai produs-o în acela. Prin
manifesta iubirea

fa de cineva,

vrea ceea ce se potrivete cu el, nici unul nu poate fi norm precis a binelui. Binele se orienteaz dup legea comuniunii, care, dei e ceea ce convine adevratei fericiri a persoanelor, e mai presus de arbitrariul lor. Comuniunea nu se poate realiza conform
arbitrariului

s

sau a rmîne

în ea. Iar

a

dou persoane, ci conform urtei legi. Astfel, înelegem

caracterul

vestea a aflat-o, e rspunsul semenului. Prin bine vreai trezirea subiectului aproapelui, rsplata e mulumirea produs în tine de semnele producerii acestei
treziri.

bine omul

caut comuniunea, rsplata e

c

cum Dumnezeu, cel fr de pcat, care întrunete în mod deplin de persoan în desvîrit comuniune, este norma binelui pentru toi cei ce vor s-l svîreasc. Mulumirea Lui, e criteriul
binelui pe care l-am svîrit, porunca Lui, criteriul binelui ce avem s-l svîrim. Binele i, cu el, legea moral, nu sînt deci altceva decît voia lui Dumnezeu, iar aceasta e expresia voluntar a fiinei tripersonale a
Lui. în

Facerea binelui e chemarea ce-o adresezi altuia la comuniune,
al aceluia.

rsplata e rspunsul afirmativ
favorabil din partea

Dac

simi o mulumire
nici

bine se întîlnete voina
binelui are

lui

Dumnezeu cu

indicaia fiinei

Lui.

pentru binele fcut cuiva, chiar cînd nu se produce
lui,

un rspuns

aceasta se datoreaz ndejdi

c fapta ta e

semnalat,

dac nu de om, mcar de Dumnezeu i aprobarea Lui e
ai
fi

un caracter personal, dar nearbitrar i, astfel, e totui o lege. Cînd svîrim binele nu împlinim o lege impersonal, ci " procurm mulumire lui Dumnezeu, îi producem „ o satisfacie
personal, artîndu-ne capabili de comuniunea cu el. Dumnezeu are

Norma

mulumirea ta. o contiin personal în care trezeasc mulumire fapta ta, mulumire care se îndrepte spre tine, binele n-ar mai avea nici o putere de atracie i nici un sens. Astfel, legea creia corespunde fapta bun nu e decît legea comuniunii, legea relaiei dintre mine i tine. Bine e ceea ce faci din dragoste pentru mine, nu în conformitate cu o lege extrapersonaf. Aceasta nu însemn norma binelui eîn funcie de arbitrariul persoanei a doua. Ci de ceea ce o ridic Sa adevrata
nici

Dac

dominat de certitudinea

s

c nu e

s

o satisfacie de binele

ce-l

facem, dar nu o satisfacie ce provine

îi

c

comuniune,

s

nu-i

la ieirea din egoism. Pot svîresc fapte bune, care plac semenului meu acum sau niciodat, întrudt nu le

s

înelege valoarea

lui interes. Din acest punct de vedere se poate spune legea binelui e mai presus de persoane. Dar.întrucît binele este manifestarea normal a persoanei

i folosul

pentru adevratul

c

una de ordin superior, întrudt devenim vrednici de comuniunea pe care o vrea. E o bucurie asemntoare cu cea pe care ne-o produce copilul nostru cînd vedem ne înelege i, prin aceasta, crete la capacitatea comuniunii cu noi. A fi ru i a face ru sînt iari o stare de relaie interpersonal. Este neconformarea nu cu o lege impersonal, ci cu ceea ce convine altor persoane, în ultim analiz, cu ceea ce convine lui Dumnezeu, nu în chip arbitrar, ci potrivit indicaiei fiinei Lui. A fi ru i a face ru înseamn a nu avea dragoste de altul, a nu vedea pe altul, a nu promova prin dragostea ta creterea subiectului lui, înseamn a te vedea i a te preocupa numai de tine, a nu cuta adevrata
dintr-o ambiie, dintr-o vanitate, ci
îl

c

persoana adevrat e dat numai ca un pol al comuniunii, se poate spune norma binelui coincide cu legea comuniunii, cu ceea ce-|i convine fie ca adevratei
realizarea ei în aproapele, iar

i intete

c

comuniune.

Dac înelegem

mai

uor

legtura dintre binele cel facem
în

i

creterea noastr spiritual ca rsplt,

urma mulumirii ce ne vine

264

265

de

la altul,

e foarte greu

s înelegem enormele urmri de învîrtoare

egoist, de micorare spiritual ce se produc în noi în urma faptelor

ne apar disproporionat de mari cu faptele. Dar totul se îrvtîmpl în baza unei legi constante, de fier. Dac în cazul binelui simim creterea noastr ca un efect al mulumirii ce se
noastre
rele.

Efectele

la altul, cînd am svîrit rul nu simim micorarea ca un efect al nemulumirii altuia, ci parc aceasta se produce de la sine. Este, în cazul rului svîrit, mai mult lipsa de dragoste din partea altora ceea ce produce chinul i denaturarea spiritual în noi, decît reflexul de nemulumire de la acela. în urmrile rului, ca intensificare a lui, ca pedeaps a lui, experiem anormalitatea strii de necomuniune, chinul existenei lipsite de dragostea semenilor. E tot o stare relaional, dar negativ. Ne vine chinul din referirea noastr la alii i din constatarea nu gsim la ei dragostea de care avem lips. Nu ne pedepsete o lege, ci semenul, dar nu atft pozitiv, cît mai mult negativ, prin faptul nu mai are mulumire de noi, nu ne mi gsete vrednici de comuniune. Creterea proprie pe care o simim cînd ne bucurm de dragostea altuia i descreterea cînd nu ne mai bucurm de atenia lui, e un prin altul ne vine un plus de fiin, iubirea înseamn o indiciu 1 plasare a noastr mai aproape de miezul existenei, de centrul ei iar egoismul este o ieire a noastr la periferia existenei. Aa se explic de ce jertfa, ca depire a egoismului, în loc fie simit ca experiat ca un drum spre o slbire a existenei noastre, este îmbogire. Astfel, eticul se afl într-o indisolubil unitate cu onticul. Mai mult fiin înseamn mai mult iubire, mai mult bine. De aceea, nu trebuie ca cineva te urasc pentru a te simi nu-i mai acorde atenie. De lipsa de cu fiina sczut, ajunge dragoste a semenului ne mai putem consola, pentru el se poate înela în privina faptelor noastre. Dar absena ei la Dumnezeu, lipsa ecoului aprobator la el pentru faptele noastre, e un chin îngrozitor, o

proiecteaz asupra noastr de

Fie aceast pedeaps se datoreaz de atenie a persoanei divine fa de noi în urma faptului nu svîrim ceea ce-i convine ei, fie se datoreaz unui influx pozitiv de nemulumire a ei, pe care nu-l simm clar, legtura dintre rul ce-l facem i chinurile urmtoare se produce cu putere de lege i legea aceasta st în atitudinea pozitiv sau negativ personal a lui Dumnezeu. în pedepsirea rului hu e vorba de o lege extradivin, ci de Dumnezeu însui, dar nu într-o atitudine arbitrar, ci într-una în care, asemenea ca în cazul binelui ce-l svîrim, se întîinete voina

pedeaps înspimînttoare.
numai
lipsei

c

c

c

cu indicaia fiinei

lui.

c

c

Legea naterii pedepselor din rul svîrit e voit de Dumnezeu, dar ea nu e decît expresia singurului mod posibil de existen a fiinelor create, care refuz comuniunea cu Dumnezeu pentru care au fost întemeiate. Dac omul a fost creat pentru comuniune i a fost creat aa pentru Dumnezeu însui vieuiete
în

comuniune, se înelege refuzul comuniunii produce în fiina lui o stare de anormalitate, de nemulumire, de chin. Iar în comuniune nu-l poate ine Dumnezeu cu sila. Comuniunea se realizeaz numai

c

c

c

c

,

s

s

s

persoan vede voluntar pe cealalt i triete pentru ea. Dumnezeu s-ar putea impune vederii omului în chip silnic, copleitor. Dar aceasta n-ar o comuniune, cci omul s-ar simi anulat în raportul cu El. Dumnezeu ni se prezint în chip discret cît sîntem pe pmînl, ca mai mult s-L aflm noi deodat cu întreaga importan a persoanei Sale. înainte de a ajunge la raportul de fa ctre fa cu Dumnezeu, trebuie cretem în condiii care nu ne anuleze de ia început orice îndrzneal. Dac nu ne silim i noi s-l aflm pe
cînd fiecare
fi

s

s

c

Dumnezeu, lum act de prezena Lui, nu ne putem ridica la starea de comuniune cu El, nu simim nici mulumirea lui care ne face

s

s

cretem
trebuie

spiritual.

1

LBINSWANOER,

op.

c. p.

197, 198, 200.

de comuniune cu Dumnezeu, Dar capacitatea noastr de a ne însui iertarea Lui nu se arat decît deodat cu capacitatea de- a suporta pedeapsa ca ispire. Vom vedea propriu-zis lisus este cel ce ispete pentru noi. Noi numai participm, în mod secundar, la ispirea lui. Dar tot am rmas capabili mcar de o ispire
reintra în raportul

Ca

s putem s dobîndim îns

iertarea Lui.

c

266

267

sine stttoare,

mediat, participat. Nu ispim, îns, conformîndu-ne cu o iege de ci ispim cu fafa ctre Dumnezeu, cutînd faa Lui. seama de importana persoanei Suferim în acest caz ca ne divine pe care am bagatelizat-o pctuind. Numai aa mai putem

Cînd spunem

s dm

satisfacem onoarea, nu

c Dumnezeu nu ne poate mîntui dac avem s ne închipuim c Dumnezeu e
decît

îi

purtat

face

faa noastr.Numai aa ne retezm egoismul o care ne-a închis orizontul ctre Dumnezeu. Trebuie satisfacie persoanei divine; aceasta e tot una cu creterea ei în faa noastr i cu creterea noastr la capacitatea de comuniune cu ea.
în

s creasc ea

s dm

Nu

pentru Dumnezeu,

ci

pentru noi e nevoie s-l

dm

aceast

satisfacie iui Dumnezeu. De aceasta depinde viaa noastr spiritual. Pentru El e o satisfacie de care nu are neaprat lips ca fie fericit. E o satisfacie în sensul unei bucurii ce i-o producem devenim iar în stare gustm fericirea comuniunii cu Ei. Autoritatea nu divin a fost jignit prin mîndria i egoismul nostru. E o lege în ochii notri putem intra în comuniune cu ea pîn nu restabilim de prestigiul ei. i aceasta nu se poate realiza numai prin aceea

de sentimentul inferior al acelor oameni care nu mai pot dormi pîn nu s-a restabilit onoarea sau pîn nu s-au rzbunat. Onoarea iui Dumnezeu depinde prea puin de atitudinea noastr fa de Ei. i e incompatibil cu El s-l atribuim o „ sete " de rzbunare. E necesar pentru noi ne seama de importana Lui, de autoritatea Lui; fiina noastr, în baza unei legi de temeîie - care nu e decît legea comuniunii - nu poate fi restabilit fr a da aceast satisfacie lui Dumnezeu, fr a-L vedea pe Dumnezeu rzbunat de
li

s dm

s

c

jignirea

ce i-am adus-o. Desigur

c Dumnezeu nu st impasibil fa
I

s

c c

unde înainte nu-i ddeam respectul cuvenit, acum I-! dm. în afar de faptul n-am fi în stare de-o astfel de schimbare a noastr fr suferin, prestigiul lui Dumnezeu în ochii notri n-ar refcut dac n-am plti cu suferin nepsarea i rzvrtirea de care ne-am fcut vinovai. regret nu ne-am da seama de marea greal ce-am svîriî-o i, deci, de importana persoanei lui Dumnezeu. Dar regretul nu poate un plpînd sentiment teatral, ci o durere ontologic radical, o ardere a întregii noastre fiine de pîn acum care s-a fcut vinovat i poart în mruntaiele ei pecetea simim pe rzvrtirii împotriva autoritii lui Dumnezeu. Trebuie Dumnezeu rzbunat în frîngerea din temelii a fpturii noastre pctoase. Numai aa mai sîntem în stare s-i simim restabilit toat

c

bucur dac se din partea noastr dorete acest lucru, pe de alt parte, se întristeaz dac nu se d. Dar bucuria i întristarea sînt pentru noi, nu pentru El. Fericit pentru El i întristat pentru noi, e înc una din tainele vieii divine, pe care noi sîntem silii o exprimm în form de antinomie. Deci nu e un simplu proces subiectiv satisfacia ce se aduce
de
atitudinea noastr. El se

d

satisfacie i
I

s

fi

Fr

Dumnezeu pentru pcate în opera mîntuirii, Cînd Dumnezeu ne vede intrai în faza suferinei benevole de caracter ispitor are o bucurie, cci tie ea ne duce spre Eî. Pe
lui

c

cînd, suferina

tm HW
egoist,

fi

sub care gemem revoltai, înmulindu-ne pcatul, nu o bucurie, de suferina ispitoare are o satisfacie, nu una
ci

satisfacia printelui care-i
ia

vede

fiul

sub încercrile de
tie Dumnezeu

care tie c-l vor duce

s

c absena acestor suferine un timp îndelungat, eventual chiar toat
viaa pmînteasc, va face pe un om incapabil de-a mai putea fi mîntuit, are i Eî un rol pozitiv în aducerea lor. în teoria lui Anselm, iubirea lui Dumnezeu, prin care voia ne scape de moarte i de dreptatea Lui, care se opunea unei iertri

calea cea dreapt.

întrucît

autoritatea divin.

s

decît cu o simim, astfel, ca o lege concret în intimitatea noastr, nu ca o formul abstract. Astfel.chiar i termenii de onoare i satisfacie ai teoriei iui Anselm pot fi folosii, dar trebuie precizat înelesul lor într-un mod adecvat cu fiina divin.
satisfacerea onoarei divine,

Legea imposibilitii scprii de pcat.aitfel

gratuite,

se

înfieaz
divin ca

ca opuse
fi

i

inventivitate

s poat

e necesar o mare putere de

conciliate.

Dar

dac zguduirea

sau a

altuia

prin suferina proprie e necesar tocmai pentru ca, restabilindu-se în ochii lui

luntric a omului

prestigiul autoritii divine,

s se poat reface

el

însui din temelie,
altceva decît

Dumnezeu

cerînd

ispirea pentru pcat, nu face

s

269

urmreasc adevrata
iubirea Lui.

refacere
lui

i

mîntuire a omului
fl

pe care o vrea

se putea efectua

fr o zguduire
lui

intern a omului

în

urma

jertfei

Tocmai

iubirea

Dumnezeu, care
lui

vrea pe

om

ridicat

ispitoare a

lui

lisus Hristos.

impune suferina dreptatea nu mai apar atît de opuse. i jertfa. Astfel, iubirea i Dreptatea nu e decît o modalitate de lucru a iubirii divine. !ubirea,îneleasîn sensul mai larg, de voire a binelui real pentru alii,
real din starea

de

relaxare

a

resorturilor

morale,

Suferina ispitoare am spus

fr duh de cîrteal împotriva
adus
Lui.
(

e pedeapsa purtat benevol, Dumnezeu, ca un omagiu desvîrit Adic, suferina suportat în deplin curenie. Ea e jertfa
14
);

c

curat

Evr. 9,

singura jertf pe care o vrea Dumnezeu.

cuprinde i dreptatea ca metod de refacere adevrat a lor. în acest
sens.opinia unor Sfini Prini rsriteni, care deduc întruparea
din iubirea
lui

Oamenii.îns, nu puteau
Orice suferin a
lor
la

s se aduc pe

ei

asemenea jertf curat.
lor,

i

purta pecetea pcatului din fiina

sporindu-l.

se Dumnezeu, jertfa Mîntuitorului numai 1 vorbeasc de dreptatea Lui, e profund adevrat. De asemenea, i scape Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat i s-a jertfit ca ideea altora scparea aceasta nu pe om de puterea morii i a celui ru, întrucît

fr

s

Suferina lor pîn

moarte, inclusiv moartea, era o satispmitire, nu

o satisfacere, era o pedeaps prelungit în venicie, nu o pedeaps

c

s

rscumprtoare
Trebuia un

1
.

s
Iar

om care s nu mai fie pctos,

pentru ca jertfa

lui

fie

curat.

Un astfel de om, îns,
fi

dac s-ar

fi

nscut din înlnuirea
la

natural a generaiilor, ar
1

trebuit

L BINSWANGNER, op.

c. p.

592-3, struie asupra faptului

c ordinea

s ajung

starea

de

puritate

iubirii

nu

înltur ordinea dreptjii, ci fi- o integreaz siei ca pe un element subordonat, aa cum sufletul nu înltur trupul, ci îl înal în ordinea sa, subordonîndu- H. El exemplul atitudinii ce o putem lua fa de conflictul dintre un proprietar i houl prins i de idei, în grdina lui, pe care îl ia la btaie. Este aci o întîînire de tendine, de fore pedeaps. Nu putem lua o atitudine negativ fa de ea, cci fenomenul care ne ordinea social nu s-ar putea menine altfel. Dar, în acelai timp, noi putem simim iubire i fa de unul i apropiem mai intim de cei doi semeni în conflict i

printr-o jertf

curat, pe care el îns nu o putea aduce,
fost creat

fiind

pctos.
lui

d

dac

ar

fi

de Dumnezeu

în puritate, jertfa

n-ar

fi

rscumprat decrt,poate,
Trebuia un
satisfacie
lui

om

om. neatins de pcat, a crui jertf curat
pentru

jignirea unui singur

d

s dea

s

Dumnezeu

frdelegea

tuturor oamenilor,

s

fa de altul, fr ca s încetm a justifica pe proprietarul care-i apr bunul pedepsind Ofrtd » plivim pe cei pe ho i fr ca s încetm a dezaproba pe ho pentr furtul
iui.

1
(

Ispire i
(

Teologul anglican R. C. Moberly, în vestita lui carte „Atonement and Personality" Personalitate ) jscrie: „ Ideea ispirii efective pentru pcat cere deopotriv
,

doi semeni

prisma dreptii, sîntem mai departe de ei, avem în vedere nu prisma intimitatea lor, ci ordinea general i fapta lor în raport cu ea. Cînd îi privim prin participm la tot iubirii, am devenit atît de aproape de intimitatea lor, încît simim

numai

prin

c

pocin perfect i o putere de sfinenie perfect. Omul a pctuit. Omul nu mai e drept unrighteous Dac nu sînt drept, ce m-ar puteaface iari absolut drept ? Dac,
o
)
.

într-adevr,

cina

mea, cu

referire la trecut, ar

fi

cu

totul

perfect, ea ar însemna

c

ceea ce-l doare pe fiecare. ( „ Dann bin ich in liebender Imagination sowohi der Bauer daruberals der Knabe, tue, leide.uberlege, urteile ich mit nicht als aussen - oder stehendes Subjekt, sondern als von der betreffenden Handlung an diesem bestimmîen Spiel des Daseins mftergriffenen Glied liebender Wirheit ", p. 577 ). Dumnezeu, în pe calitatea Lui de întemeietor i coservator al ordinii morale, trebuie s-i priveasc
prin prisma dreptii. Dar, venindu-le aproape prin întrupare ca om, se solidarizeaz cu mizeria lor, boltind peste atitudinea de pzitor al dreptii, iubirea Sa.

persoana

mea ar fi înc

absolut una cu Dreptatea în condamnarea pcatului în mine

pe contul meu. astfel de reidentificare cu Dreptatea, dac ar fi posibil, ar fi o contradicie real cu trecutul meu... în raport cu trecutul, cu prezentul i viitorul, eu ar fi trebuit devin perfect i continuu i dumnezeiesc de drept "( p. 1 10 ). în om, îns,

i

O

s

oameni

Prin faptul
fire
(

c se face om, devenind unul din
prin raportul

eurile în

Sein

),

de

iubire în care intr

cu oamenii fcînd
cel

carese concretizeaz aceeai treac de ia El la

nu se pot gsi aceste dou stri contrazictoare: cina pentru pcat i puritatea. Numai în lisus s-au împreunat, fiind i Judector al pcatului ca Dumnezeu l ca cel ce n-a pctuit, dar i ispitor al lui ca om ce l-a luat asupra Sa, condamnîndu-l în Sine. El a condamnat pcatul, dar s-a fcut pe sine pcat „ El, Dreptatea etern, judecând
pcatul, l-a judecat nu în altul, ci l-a judecat cum îl judec un penitent, în Sine; El s-a adus pe Sine înaintea judecii pe care El a pronunat-o; El a stat în rolul nu al unui judector simplu, nici âl unei victime simple, ci a! unui pentinent voluntar, identificat cu dreptatea lui Dumnezeu în sacrificarea Sa proprie * p 110).
(

s

ei

i de

la ei la El fluxul existenei, El

îi

asum voluntar vina lor i

te

transmite

dup

înviere dreptatea Sa. El e

ca Dumnezeu drept,

ce pedepsete, dar ca Dumnezeu

pedeapsa. iubitor, cel ce se aeaz în focul oamenilor, fcîndu-se om i suportînd

270

271

înmulire efectiv a fondului de

pcat din

umanitate, deci nu mai au

pentru neglijarea Lui din partea tuturor. Solidaritatea i comunitatea

de natur

între

oameni face ca

fiecare ins

s poarte pctoenia
om

un

rol

hotrîtor ca

al

primului

om.

întregii omeniri.

Aa

încît,

chiar pentru mîntuirea unui singur

trebuia o suferin care

s ispeasc întreaga întindere a pcatului

Oceanul rului circul acum în voie în cuprinsul naturii omeneti, graie sprturii produse de cedarea primului om. Relevant pentru fiecare persoan omeneasc e nu suma de pcate ale
înaintailor, ci fondul

ce împovreaz umanitatea. Nu se putea satisface cu o jertf sau cu o suferin mai mic autoritatea lui Dumnezeu, cft ar fi fost nesocotit

de pcat ce s-a slluit

în natura

general-uman
prin actele

prin transgresiunea primului

om i care se manifest

de un singur om sau de vreo cîiva. Rscumprarea sau trbuia adus pentru toat omenirea sau nu era adus pentru nici un om. Alt posibilitate nu exista. A suferi echivalent cu pcatul dintr-un singur om, a satisface pentru pcatul dintr-un singur om, este a suferi i a satisface pentru pcatu! întregii omeniri. Cine nu simte în fora înbuitoare i copleitoare cu care se actualizeaz uneori stpînirea rului asupra sa sau în prihnirea aproape permanent în care se desfoar viaa sa de gînduri, e aici un ru mai mare decît poate porni din cuvinte i acte,
iposîasu!

pctoase personale ale tuturor. Fora aceea extrauman, care a presat ispititor asupra voinei primului om i care, prin cea dintîi cedare, s-a slluit i se mic în toat natura omeneasc, fiind mai
tare decît voinele tuturor oamenilor la

un

loc,

trebuie

s

fie

purtat

de un ipostas pe msura intensitii supraomeneti a rului pe care-l

rspîndete. Ni se întîmpl adesea

s ne simim elanurile generoase

su individual sau c acest ipostas e instrumentul i mediul
cu toi oamenii. Fapta proprie

c

de manifestare al unei puteri a rului mai mare decît puterea sa spiritual ? E aici pcatul ce rezid într- o natur pe care fiecare o are
în solidaritate

i încreztoare ale sufletului frînte de o influen nevzut, identificat ulterior într-o persoan ce ne urmrete din umbr cu dumnie, cu ur, cu invidie. Influena în bine i în ru se transmite de la distan, nu numai prin ochi i prin grai, ci i prin gîndul concentrat, prin simpla prezen mai mult sau mai puin acoperit vederii trupeti. De fapt,
fora rului o simim fiecare
analiz, din
izvor strin
în noi

ca neputînd proveni,

în ultima

pctoas adaug un
pcatul comun, numit

natura uman,

care vrea

aa de mult binele,

ci

dintr-un

indice personal, dar fondul covîritor este
ereditar. Prin fiecare

i

avînd o intensitate mai puternic decît
Iraionalul voinei

i-o

poate da
tuturor

om jignete astfel pe Dumnezeu nu numai insul omenire. Aceasta s-a întîmplat i prfn picatul fui respectiv, ci întraga Adam. Rzvrtirea lui a fost un act de voin personal, dar prima ei zmislire a produs o for pctoas ce depea o voin personal,
infectînd în

natura

omeneasc.

pctoase, opus

argumentelor

i

evidenelor care pledeaz în noi pentru bine, nu se
decît

poate explica

altfel

care ne sînt strine, pe care nu

toat

întinderea natura

uman,

care nu este a unei
al

singure persoane. Efectul acesta universal-omenesc
creat propriu-zis fora general-uman a pcatului,

unui act de

voin personal nu se poate înelege altfel decît c nu
ci

acest act a

ea sttea la
i-a

u,

ca o

for extrauman creia actul de voin personal
naturii

deschis

npdeasc înuntru. Voina omeneti ca primului om a jucat un rol decisiv, dar nu îrrtrucît ar fi avut puterea creeze pctoenia întregii omeniri, ci întrucft, stînd sub presiunea unei fore rele supraumane, putînd îns ceda sau rezista, a cedat i, prin aceasta, a dat drumul puhoiului în cuprinsul naturii omeneti. Actele voluntare pctoase- ale celorlali oameni nu mai aduc o
doar porile

s

s

Astfel, simim de pcat al întregii omeniri, ci o for mai puternic decît toat omenirea la un loc. Pcatul ereditar ce se agit în fiecare om e nu numai un pcat comun tuturor oamenilor, ci el trebuie conceput ca o intersecie a Duhului ru i a naturii omeneti. El este expresia unei " cu Duhul ru, cu un ipostas personal opus lui „ comuniuni Dumnezeu i mult mai puternic decît toi oamenii. Prin pcatul fiecrui om e jignit astfel Dumnezeu nu numai de toat umanitatea, ci i de Duhul cel ru supraomenesc. Fiecare om cumuleaz în fapta sa

c

ca provenind dintr-un abis strin, din raiuni le înelegem, care nu sînt ale noastre. prin fiecare om se manifest nu numai un fond

pctoas tot
18

ce se rzvrtete împotriva
cd. 263

lui

Dumnezeu. Desigur,

Restaurarea omului

273

272

pentru o mare parte din acest ru, omul nu e vinovat, producîndu-se prin voina iui, dar cu o forj mai presus de voina lui.
posibilitatea

cei

ca el fie mîntuiî. Ceea ce nu poate fi cazul cu Duhul ru, care este însui izvorul voluntar al întregului ru. Dar nu e mai puin adevrat c,obiectiv,jignirea adus
lui

s

De

aci

1 0, 1 8 ). Alt dat aduce în legtur strîns patima Sa, preamrirea Tatlui i birjuina asupra Satanei: „ Acum sufletul meu e turburat, dar

ce voi zice? printe, mîntuete-m de ceasul acesta
aceasta am venit, ca

!

Ci pentru

s ajung

la

ceasul acesta. Printe,

preamrete
îl

Dumnezeu prin pcatul fiecrui om înseamn Jignirea adus

numele Tu. Atunci glas din cer a venit: L-am preamrit i iari

voi

de ctre
jignire

întreaga omenire, inclusiv a Duhului ru. Deci, satisfacia ce trebuie dat iui Dumnezeu trebuie fie echivalent cu aceast

preamri... lisus a rspuns i a zis: Acum esîe judecata lumii acesteia;

s

acum stpînitorul acestei lumi va fi gonit afar.
de pe pmînt,
avea
îi

Iar eu,
".

cînd voi fi înlat

.

panomeneasc i mai
satisfacie

mult decît

adus lui Dumnezeu
fi

omeneasc. Nu e vorba de o

voi trage

pe toi
27-33
).

la

mine

i

pentru rzvrtirea direct a Duhului

comentariul Evangheliei.

Cu

aceste cuvinte

el

îndat urmeaz arat de ce moarte

refcut i.deci, rscumprat. Ci de o satisfacie pentru lucrarea Duhului ru trecut, asumat prin voina

ru. Acesta nu mai poate

s moar
i

" (

Ev.

Io,

12,

lisus, fiind

om

curat, dar, în

acelai timp, mai mult decît toi
al

anumit privin, împotriva voinei pentru pcatul de care omul e responsabil
omului, într-o

sale.

Eo

oamenii

chiar decît ipostasu!

supraomenesc purttor
în

rului,

a

satisfacie

i

care

urmrete
alta,

fost în stare
divine.

scoaterea

lui

Duhului cel

de su6 vin. Prin voina lui s-a manifestat i lucrarea ru, dar, pe de o parte, nu în întregime, iar pe de

majestii s aduc o jertf ispitoare pentru stare s ispeasc pentru Fiindc un om nu este
restabilirea
nici

acest ru obiectiv, dar omul, totui,poate fi mîntuiî, întrucît acest ru uria, dei însuit i svîrit prin voina lui, nu se datoreaz numai lui.

voina omului a acionat cedînd sub presiunea unei fore uriae. Rul manifestat prin voina omului e mai intens decît cel pe care ar fi fost omul prin sine capabil s-l vîreasc i restabilirea majestii divine trebuie fie echivalent cu întreg

pcatul su, mîntuirea nu se putea obine decît printr-o jertf subsîituîiv a unui om curat i capabil de o suferin echivalent cu pcatul întregii omeniri, care este, în acelai timp, supraomenesc de
mare. lisus împlinea condiiile unei astfel de fiine.
eiucidat mai
:

Rmîne, totui, de
suferi

s

cu dinadinsul urmtoarea întrebare cum a putut
mai ales,

Ei în tocul altora i,

cum s-a putut stabili o legtur mai intim

vad autoritatea lui Dumnezeu restabilit în raport cu întreaga jignire ce s-a adus, chiar dac aceasta nu e produsul exclusiv al voiei sale i natura sa trebuie purificat;a fost printr-o suferin
I

Omul trebuie

s

între

suferina Sa i pcatul universal-omenesc, cci, fr o astfel de legtur, e greu de îneles caracterul ispitor i subsîiîutiv al suferinei Lui ? Cum a putut, adic, simi, tri lisus ca o ispire, ca o

corespunztoare rului din ea, care e rul din toat natura omeneasc i de dincolo de ea. Trebuie o suferin care poat scoate din întreaga natur omeneasc un ru supraomenesctrebuie o suferin care biruie rul satanic, alungîndu-l din

pedeaps, suferina Sa ?

Dac suferina Sa a fost antidotul, rsplata

s

pcatului general-omenesc, a trebuit

s se
s
;

produc o

astfel

de

s

ea binele. Mîntuirea oamenilor nu se putea realiza fie zdrobit puterea Duhului cel ru. „ Pentru aceasta s-a artat Fiul iui Dumnezeu ca strice lucrurile Diavolului " Io. 3,8
instaurînd în

omeneasc i

natura

o astfel de legtur, nici Tatl n-ar fi socotit suferina Sui ca o satisfacie pentru pcatul oamenilor. Rspunsul Ia aceast întrebare ne va ajuta înelegem cum a putut

legtur între ele.

Dac n-ar

fi

fost

fr s
li

substitui suferina Lui suferina

noastr.
,4

s

<

•>

l,

'

.

-r
*

.

(

I

).

lisus

aptezeci de învcei, cînd îi vestesc i demonii numele Lui: „ Am vzut pe Satana ca un fulger din

c

rspunde
czînd

celor

.,

„-'

jf.&f

,.

-

..vj»t<*i

-:•

9-

se supun întru
I

cer

"

(

Le.

274

3. lisus

Hristos

-

Mielul care
altul

poart pcatele

lumii

la

oameni

la El

?

i c) cum s-a declarat Tatl de acord ca s sufere
nedrepi, ca

cel drept pentru cei

s

fie

scutii

de pedeaps cei ce-au

Suferina unuia pentru
dintre oameni,

ne-o arat adeseori raporturile
posibilitatea unei

pctuit i
a face
aci

s

fie

pedepsit în locul
artificiu juridic

lor

un nevinovat ? Nu

cumva avem

precum

tot ele

ne indic

asumri a

cu un

?
scrie: „ lisus

pcatului aproapelui împreun cu suferina pentru el.

s

de faptele mîrave ale fiului ei, de parc ea le-ar fi

O mam sufer svîrit i e în stare
crt

Prot.

Serghei Bulgakov
lumii,

nu numai ptimete din
ci i-Ie

partea pcatelor

rsculat

împotriva Lui,

i însuete
Antonie
)

primeasc

orice

pedeaps
între doi

în locul

lui.

Cu

e mai mare
1

dinuntru

« prin

dragostea comptimitoare

» ( mitr.

i,

atît e mai deplin de ctre cellalt lisus, luînd asupra Sa pcatul omenesc, arat s-a aezat fa de oameni în apropierea maxim, ne-a venit mai aproape ca cel mai bun frate, ca cea mai iubitoare mam. Ca ni se fac arhiereu ctre Dumnezeu n-a fost suficient o asumare juridic a formei om, ci a trebuit ni se apropie în suprema intimitate. Profetul, ca cel ce ne vine în apropierea persoanei a doua i ne griete direct din dragoste, i arhiereul, drept cel ce, din aceiai dragoste, sufer pentru pcatele

apropierea iubitoare

oameni, cu

fcîndu-le ca ale Sale proprii, identific natura

Sa omeneasc

fr
al

capacitatea de asumare a pcatului unuia

,

c

pcat cu natura pctoas a vechiului Adam. El, lumina lumii, se scufund în întunericul pcatului, în noaptea getsiman a suferinei
pentru
el.

Aceast

identificare

este

un

act voluntar

s

s

Dumnezeu-Omului, în virtutea cruia El i devine Mielul lui Dumnezeu, ce poart pcatul lumii. Cum se produce acest fapt de

noastre

pîn i

moartea, se întregesc

i

sub acest

asumare a pcatului, aceasta e taina Dumnezeu-Omului, singurul pcatul de pcat, care s-a fcut pe Sine vinovat i rspunztor pentru lumii " ( Agne Bojii, p. 384 ). o E aci, într-adevr, o tain pe care nu putem pretinde

fr

s

raport, primul

cutînd împlinirea în ultimul, iar acesta presupunînd pe primul. Trei probleme se cuprind în aceast tainic asumare a pcatului omenesc de ctre lisus Hristos a) cum purta El, nepctos fiind, pcatul omenirii ? b) de ce natur a fost trecerea pcatului de
:

slab ce-o înelegem deplin, în sine, ci ne vom mulumi cu lumina mai dintre oameni. arunc asupra ei palidele analogii oferite de relaiile cu „ Domnul l-a împovrat Sf Scriptur spune despre lisus nu svîrise cu toate „ frdeligile noastre, ale tuturor " ( Is. 53, 6 )
.

c

,

c

Legea suferinei sau a energiei substitutive, ca un principiu ce circul peste tot în viaa omeneasc, nu e suspendat cînd pim în regiunea contiinei pcatului. Alii sufer i se întristeaz de fapt în favoarea osîndiilor apropiai i nu numai cu ei, ci mai adînc i mai ascuit dectt fac sau pot face aceia. Nu numai suferina este în viaa lor, ci i ruinea în inimile
1

R. C.

MOBERLY, Atonement and

Personalrty, p. 118: „

o înelciune n-a fost în gura lui " ( v. 9 ). i frdelegile lor le „ va îndrepta pe muli Proorocul prevestete preamrit pentru „ a purtat va lua asupra-i " ( v. 1 1 ) i la urm va fi " ( v. 12 ). frdelegile multora i pentru cei pctoi i-a dat viaa
nici

o frdelege

i

nici

c

c

lor,

în proporie, poate,

cu neruinarea acelora
lor,

i cu

iubirea

lor.

Ba, mai mult.

Aceast

ruine, produs al apropierii i al dragostei
noastre pentru cei care au pctuit.

de profet, descoper caracterul i loan Boteztorul, cu darul Dumnezeu, cel misiunea lui lisus în definiia scurt „ lat Mielul lui declar " ( Io. 1, 29 ). Iar Apostolul Pavel ridic pcatul lumii

su

:

ce

:

este cel mai puternic element al speranei

Dac sînt fiine apropiate i dragi, care cu puritatea

„Hristos ne-a

rscumprat din

blestemul
:

legii,

fcîndu-se pentru noi

i cu dragostea nedescurajat nu obosesc a se aeza sub povara slav Domnului, voi simii c, în atmosfera acestei penitene substitutive ce-i învluie pe cei ce au pctuit i se furieaz, aproape imperceptibil, ca o respirare a dragostei în viaa i sufletul lor, e ceva care face s îndrznii s
imaculat a inimii
lor

blestem"( pentru

ruinii celor ce au pctuit,

v

" Gal. 3, 13 ). Iar în alt loc rostete i mai spînzurat pe lemn ) ( pentru noi l-a fcut categoric: „ Pe el, care n-a cunoscut pcatul,

c

scris este

Blestemat este oricine care este

garantai certitudinea salvrii

lor viitoare

".

pcat "
marea

(

II

Cor.

5,

21

).

Nepctos i totui purtînd pcatele întregii lumi, aceasta este noi. El n-a antinomie, marea tain a solidaritii lui lisus cu

276

277

).

svîrit pcate personale

nici

cu gîndul,

nici

cu cuvînîu!,

nici

i nu era imprimat în natura Lui acel fond de pcat motenit. Pcatu! nu era o calitate a naturii lui, nu rsrea din ea, nu era o împreunare organic între ea i pcat. . purta dar nu-i „svîrea". Era un
îl

cu fapta

semenii notri,
1

ni

se descoper

i

solidaritatea

noastr cu pcatele

lor

.

",

pcat

strin,

printr-o

pe care Er nu-l sporea prin nici un adaos, nici mcar aprobare a celor ce l-au svîrit Pcatul altora n-a fost

i în voia Sa, ca devin o excrescen activ a un impuls spre manifestarea lui. Nu e mai putjn adevrat lisus nu s-a comportat totui faf de el caiaf de un pcat strin. Nu era în El voia de a-l face, dar era starea de spirit a celui ce t-a svîrit i regret faptul svîririi. Se comporta fa de pcatul omenirii ca unuî care Ei i-a svîrit i El e responsabil, El e vinovat. S-a constituit pe Sine subiect rspunztor al pcatului, ca fapt ce s-a realizat i se realizeaz prin alii, nu subiect doritor de a-l swi. „ Nu ei au pcruit, ci eu am pctuit; nu ei pctuiesc i vor pctui, a eu ". Aceti termeni exprim starea de spirit a lui lisus fa de pcatul
asimilat în natura
lor,

s

c

De aceea, pe crt vreme avem o deosebit sensibilitate fa de rspunderea noastr pentru pcatele celor apropiai, rmînem la exterior i nepstori fa de pcatele ceior ce ne sînt mai strini. Puterea prin care sesizm sau sporim aceast apropiere este ne simim responsabili pentru dragostea. Ea ne ajut, prin urmare, pcatul semenului, s-l socotim ca al nostru. Ea ne descoper solidaritatea noastr cu semenii i produce o anumit identificare a

s

euSui nostru

cu eul

altuia,

responsabil pentru svîrirea pcatului.

Dragostea sesizeaz,

dup ce în parte o produce i mrete, unde este ea, apropierea este atît de mare încît exist intimitatea, încît
1

oamenilor luat asupra Sa.
lisus simea de fapî durerea, regretul, rspunderea pentru pcatele altora. Nu era numai o a autoiluzie ce i-o fcea. O analogie am indicat în ruinea în durerea, în vina ce-o simte mama pentru fapta reproabil a fiului. De cfte ori nu simim îns o anumit vin pentru pcatele ceior apropiai, dei nu am putea pune degetul pe o participare sau pe un îndemn propriu la acele pcate. Simim exist o inerie general ce trage oamenii spre pcat i la ea avem i noi o parte, înîrucft în configuraia total a împrejurrilor istorice sau omeneti avem i noi un loc. Ne simim vinovai pentru pcatele altora dac nu prin ce-am fcut, mcar prin ce n-am fcut pentru îndreptarea conîigenelor totale ale vieii omeneti. i oricît am fi fcut, tot nu sîniem mulumii, linitii am fi fcut de ajuns. Simpla noastr prezen ca om între oameni o simim ca o participare la vina pcatelor ce le svîresc alii.

constituie o unitate fiinjial a tuturor oamenilor, din care crete numai ca nite mldie, cum afirm Mitr. Antonie Hrapoviichi, inii „ Trebuie Zencowschi i, în generai, gîndirea teologic rus. Antonie spune fiecare persoan e un întreg rotunjit, închis în sine ( microcosm respingem ideea

Aceast apropiere nu
ar

:

s

c

i s ne întrebm

c

nu cumva este în toi oamenii o rdcin comun, în care s-a pstrat i în raport cu care fiecare suflet deosebit apare ca o ramur, dei posedînd stare de sine i libertate ? Eul omenesc, în desprirea lui deplin, în de « non eu » este, într-o însemnat msur, o iluzie. Iluzia opunerea deplin aceasta e întrit de autosensibil'rtatea noastr, dezvoltat pe temelia autoiubirii pctoase, proprie omenirii czute " ( citat dup G. Florovschi, Pui ruskago
:

unitatea naturii noastre

fa

). Exist o voin comun a întregii omeniri. Unitatea nu numai sufleteasc, ci i esenial, real, s«t reveleaz în Biseric i manifest mai puternic dectt în viaa viitoare. „ în viaa viitoare unitatea aceasta se ". „ Prin aceea ne-a mîntuit i Hristos c, fiind în multiplicitatea persoanelor omeneti adînc o unitate cu noi, suferina Lui din iubire ni s-a fcut izvor de biruin asupra

Bogoslovia, Paris, 1937, p. 429
aceasta, care e

pcatului

".

De ce

chinurile sufleteti ale

lui

Hristos pentru

pctoenia omeneasc
(

ne-au fost spre mîntuire ? Pentru

c

iubirea Lui

împreun suferitoare

sostradateinaia

c

Duhul iui liubov.) a unit duhul lui cu sufletele noastre i noi am sorbit pentru ele din Hristos ca dintr-un izvor al sfineniei i, prin aceasta, am învins pcatul " ( op. cp. 430) Noi nu afirmm o unitate a persoanelor în sensul reducerii lor la un singur eu adînc, la umanitatea este o regiune a o singur temelie de substan. Dar.fr îndoial

c

Explicaia nu poate
împletire,

fi

alta decft

c

o comunicare ascuns i o
inii în

intimitate

exist o apropiere, o mai profund decft'ne

existenei, în felul ei

un

întreg.

Persoanele singulare îi sînt aproape, se îneleg,
încît „ eul "

intercomunic. Aceasta atrî de mult,

nu poate tri

fr

tu

".

Eo

unitate între

putem da seama între

msur ce devenim mai capabili s sesizm apropierea între noi i

care se actualizeaz natura

oameni

în sensul unui întreg

uman. Pe

constituie

o

„Wirheit",

de euri ce-i pstreaz totui individualitatea. Omenirea cum spune L. Binswanger, op. cDar numai iubirea o creeaz.

278

279

^
o tainic
identificare i substituire a eurilor în rspundere. Condiia prealabil pentru sesizarea sau producerea acestei apropieri pîn la

Dei nu i-a primit firea omeneasc prin generaie natural i
Duhul
Sfînt 1-a ferit la

zmislire de pcatul

ereditar,

totui natura

Lui,

identificare prin

dragoste este,

în orice caz, participarea la

natura

omeneasc. Simpla prezen ca om sensibilitate subiat prin dragoste,
propriei

primit din natura Fecioarei Mria, e întru totul natur omeneasc, în

între

oameni

este, pentru
al

o
existenial al omenitii. Pentru un Fiu

temeiul suficient

simirii

vinovii pentru pcatele

altora.

desvîrit ca
fi

El,

dorina Tatlui de-a se

Fiul lui

Dumnezeu,

prin însui faptul

c s-a fcut om, a acceptat c
o
fie ci

întrupa e mai puternic decît orice

foi

care L-ar
(

aruncat în starea de om.
).

Cu

toate

rspunderea pentru pcatele lor, s-a angajat într-o solidaritate împovrtoare. nu a devenit om prin voia altora, ci prin a Sa i

acestea a

împlinit

voluntar voia Tatlui

Evr.

1

0,

5

înomenirea Sa e un act

liber

i

C

totui obligat, iar

aceast obligaie o
potrivit

resimte mai puternic decît simt ceilali
rigid

oameni

n-a motenit printr-o generaie natural fondul pcatului ereditar,

aruncarea

".

Dar poate e mâi

de-a nu numi cu termenul prea

i obligatoriu

aceasta nu

înseamn

c nu a

intrat în solidaritatea

omeneasc a
luat

rspunderii pentru pcat. într-o anumit privin i-a rspundere mai mare decît cei ce se nasc ca oameni
întrebai, prin faptul
ferit

de rspundere raportul ce rezult între lisus i oameni din modul cum a devenit El om, „aruncrii", ci cu termenul de iubire sau de comuniune. Spre deosebire de sentimentul a fi pe care-l produce grija, de sentimentul de-a te vedea aici într-o lume strin,

fr

a

primit

fr s c nu s-a de comuniunea cu pctoi, cu hotrîre s ca unul Orginea voluntar i nu
cei
fie

fost întrebat, iubirea

d sentimentul de-a
fr

fi

fost

totdeauna

aa ca acum,

sentimentul

dintre

ei.

lax legtur i

involuntar a existenei Sale omeneti nu e un temei pentru o mai solidaritate cu omenirea, ci pentru caracterul
.

sentimentul unui nimic la începutul sfîrit. Ea nu prezene fr început i i a aftui nimic la sfîrit, ci al unei odihniri în plintatea netemporal a fiinei, der Welt der în comuniune actual din totdeauna. ( „ Das Schon des Schon seins in Schon als das jeninge des Schon - immer - gewesen-seins Sorge ist ein ganz anderes Schon - Geworfen in der Helmat der Liebe. Dort bedeutet es das « ohnmchtige» sein des Daseins in die « fremde » Nichtigkeit seines Grundes, das Schon uberfallen
unei existenei
-

d

voluntar, moral, iubitor al acestei solidariti 1

sein

als
als
1

von und Gefallen-sein-in seine « Schwere », hier das Vertrautsein mit dem Dasein Geschenk, das « ewige » Ruhen in der Geborgenheit des Daseins als Begegnung,
liebende Wirheit".
L.

N-a fost obligat
solidaritate.
fie

s

fie solidar
fie

aceast

Fr s

ou destinul nenorocit al omenirii
acceptat
ele, a pe Dumnezeu

pctos, a

acceptat sa

fcut responsabil pentru
jignit

societatea ticloilor care au
Filosoful
structurii

s poarte pcatele omenirii- a acceptat s se întovreasc cu

i totui a acceptat

cum
o

s-a ajuns la relaia dintre tine

Binswanger, op. cp. 95, 96). Iubirea nuîntreab, nemulumit, i cei pe care îi iubeti. Iubirea e afirmarea acestei
iubii, lisus

reiaii,

e afirmarea celor

parte,

venind pe pmînt, a fost i

aici „

nu s-a simit aruncat într-un loc strin, cci, pe de acas " la sînul Tatlui, pe de alt parte.a venit

german Heidegger ( Sein und ZeK ) omului contiina aruncrii lui în lume fie întrebat ( Geworfenheit ) a aruncri, m structura sa uman de care ine toat situaia complex a ceea ce se cheam lume. Prin urmare, omul se simte aruncat i în starea de rspundere de semen. . pentru pcatele lor. Acest fapt atenueaz întrucrtva responsabilitatea iui. Dar lisus nu-. are originea ca om într-o „ aruncare " în aceast situaie, ci într- un act deplin voluntar. Rspunderea pentru solidarizarea cu destinul omenesc nu e umbrit de nici o circumstan. Pe de alt parte, cu cît e mai mare aceast rspundere pentru tot ce e omenesc, cu afrt e mai sublim actul întemeierii ei. Ca s-i poat fi îns cuiva posibil o asumare a rspunderii pentru oameni în gradul suprem, prin act voluntar, trebuie nu fie silit prin pcatul din propria persoan la o solidarizare cu oamenii. Suprema rspundere pentru oameni nu o poate avea deci decît cineva care devine voluntar om i ram.ne voluntar în aceast stare, adic nu se infecteaz de pcat. Desigur, faptul ca lisus nu devine om prin „ aruncare " în aceast stare, nu îl priveaz de un element

fr s

asupra crora plutete mînia Lui consider ca un element esenial al

i

benevol în relaia de iubire cu fraii si. Faptul
în iubire

c din
:

iubire

a venit pe pmînt i a rmas
:

fa

explic puterea cu care a La M. Heidegger omul-grij se întreab „ Hat je Dasein ais es selbst frei daruber entschieden und wird es je daruber entscheiden konnen, ob es ins Dasein pentru iubire o asemenea kommen wili oder nicht " ? L. Binswanger declar întrebare nu exist. „ Hat Liebe je darnach gefragt und wird sie ja darnach fragen
iubirea.

lucrat El la mîntuirea

oamenilor aceasta nu e decît

c

konnen, ob Dasein ins Dasein

kommen
-

will

oder nicht ?

Ist

Liebe nicht die *

aber nicht gestellten - Frage «selbstverstândliche » Bejahung dieser - ? Anders ausgedruckt ist sie nicht die Selbstverstândlichkeit der « Geworfenheit» ob des Daseins ins Sein, in ihrer eigenen Sprache Gunst oder Gnade? Bedeutet Gunst

von

ihr selbst

:

:

s

oder Gnade doch gerade das fraglose Einssein und Einigsein des Daseins mit seinem Sein, den Frieden des Daseins mit seinem Sein... Infolgedessen ist die Geworfenheit des Daseins und seine Jemeinigkeit kein Problem fur die Liebe... Das bildet dafur aber

den

alleinigen

rechtmssigen Zugang zur Eînheit von

Ich

und Du, zur liebenden Wirheit"

(p. 609-610).

280

281

intim ca natura din toi inii omeneti, legat prin toate firele de ea, vibrînd dureros de povara pcatului care o apas, simindu-se în solidaritate cu ea. Dac într-o cldire uria toate crmizile sînt umede, numai una e uscat, îndoial i ea se va resimi de
împletire

Aceast

neamul omenesc, care st înelegem literal i nu la baza dogmei rscumprrii, ne silete de la Judecata din urm „ ceea ce ai fcut cuvîntul metaforic
autoidentificare

a

Sui

Hristos cu

s

Su

:

fr

c

unuia din

fraii

mei, mie ai

aspectul

i atmosfera general a cldirii;

sau,

dac într-o comunitate
a
lui

Aceast

identificare, în

fcut " ( Mt. 25, 40 ). baza creia natura omeneasc a

lui

oarecare.toi membri se simt

împovrai de o anumit dispoziie în urma unor antecedene reproabiîe i pe baza unor presimiri, chiar

Hristos e legat cu natura tuturor oamenilor, extinde viaa omeneasc
istoria omeneasc... Cum trebuie îneleas ca exterioar, empiric sau intern, metaempiric? aceast legtur Hristos a trit o via Primul fel este, evident, exclus prin faptul

Hristos în

toat
:

dac se afl unul care personal nu-i poate reproa nimic, va simi i
ei

apsarea general.

Oricine se simte vinovat în raport cu neajunsul

c

semenilor si, chiar
simplul motiv

c n-a fcut
las

dac

n-a fost
totul

copita

la
.

producerea

lui,

din

ca s-i scape 1

i pîn reuete s-i
caracterul lor

scape, lucreaz din

aceast contiin a vinei.
înelegerea acestei profunde solidariti

Putem
exagerat

folosi pentru

cîteva expresiuni ale

Pr. Serghei Bulgakov, dei
impresia
lui „

omeneasc individual, determinat i, totodat, limitat în spaiu i timp. Prin" urmare, e o legtur intern i ea e înfptuit prin faptul general viaa înomenit a iui Hristos, în toate momentele i actele temporale, are i o însemntate supratemporaî, persistent. „ Legtura lui Hristos cu lumea i omenirea nu se suprim prin

c

i

nefiresc

c ar cuprinde chiar ideea unei
la

deprtarea

Lui din

lume

la

înlare,

ci

se pstreaz, extinzîndu- se asupra
întregii

participri reale a naturii

respingem cu desvîrire.
îl

pcatul omenesc, ceea ce noi Hristos primete asupra Sa pcatul lumii
lisus

asupra trecutului
supratemporal"
1

i
.

viitorului, în general

lumi

-

în chip

i triete ca al Su pîn la capt... în adîncul înomenirii,

care, prin

Dar
unei

dac legtura adînc dintre oameni ne araî posibilitatea

improprierea naturii omeneti, este identificarea Fiului cu tot neamul omenesc, st i improprierea pcatului i a pcatelor, primindu-le ca
ale Sale.
bine, ci

Omenitaîea e legat nu numai prin solidaritatea ciclic în i în pcat; toi sînt vinovai nu numai pentru ei, ci pentru toi
îi

i în toi l cu toi. Dei vederii noastre scap aceast contiin în concret, ea îns s-a putut cuprinde în contiina noului Adam..."

1

Heidegger definete contiinja de vin tot ca rspundere pentru neajunsul altora.
[„

Ne simim vinovai
acest minus.

pentru minusul din existena semenilor, pentru n-am acoperit Der Begriff des Schuldigseins Grundsein fur einen Mangel im Dasein
:

c

Ungenugen gegertuber einer Forderung, die an das existierende Anderen ergeht ", ( Sein u. Zeft, p. 282 )]. Dar, pe cînd omul obinuit nu poate scpa de aceast vin, întrucft nu poate depi incapacitatea lui de-a scoate pe
eines Anderen... das
Mitsein mit
lor, lisus Hristos a putut o fac. Dar pîn ce a fcut totul i-a putut simi vinovia mai mult chiar ca orice om, odat ce, spre deosebire de oricare, tia poate s-i scape. Desigur benevol i-a asumat

alii

din insuficiena fiinrii
lor, El

s

asumri a rspunderii pentru pcatul altora, cum a luat lisus fie eliberai asupra Sa toat rspunderea pentru ele, încît oamenii temeiul jertfei Lui ? între oameni întîlnim adesea cazul unei de vin pe participri la vina altora, dar întîlnim oare asumarea întregii vini i eliberarea acelora de sub ea ? Analizînd starea de spirit a celui ce, mînat de o mare iubire, se simte rspunztor pentru pcatul altuia, surprindem frâ greutate în ea tendina dominant de a scpa pe acela total de sub vin i de sub pedeapsa care-l ateapt. Voina de asumare a pcatului altuia are un caracter radical i total; ea nu se poate împca cu gîndul de-a lsa i aceluia o parte de vin i de suferin. Cu cît e mai mare iubirea fa de cei apropiai, cu afrt se manifest mai hotrî! voina de asumare a vinei totale a lor. lisus Hristos, legat de toi oamenii prin iubirea nemrginit a dumnezeirii

s

pentru mîntuirea

c

c

aceast contiin a rspunderii,

prin întrupare liber.

1

Op. cp. 377.

282

283

X

r

,

Sale,

i-a putut asuma rspunderea pentru întreaga vin a tuturor. Ceea ce se manifest ca o tendin în dragostea nedesvîrit a
oamenilor

fa de cei apropiai nedeplin de

ei,

trebuie

s

momentele de întîlnire a celor dou intimiti se recuieag din pcat. întîlnirea celor dou fac i pe semenul tu ea face i pe semenul intimiti tocmai prin aceasta se realizeaz,
Ba, mai mult,
îl

s

c

fie

un fapt

pentru dragostea

desvîrit a iui Dumnezeu

devenit

de toi oamenii în chip suprem. Fcîndu-Se om, odat aceeai natur omeneasc ce este purtat de toate subiectele omeneti, prin mijlocirea naturii Sale a purtat oarecum toat omenirea, ca un subiect al ei. Fiecare eu uman poart într-un anume
îneles natura

om i apropiat ipostasiind înc

s se desprind din confuzia pcatului. Oarecum, intimitatea omului,
centrul

rmîne în afar de pcat, dar pcatul arunc uitarea asupra ei, o acoper sub cea Chiar dac n-ar aa, în orice caz, intimitatea regsit a omului înltur pcatul de pe ea i nu mai simte
lui,
1
.

fi

asupra

ei

impulsurile spre pcat.

omeneasc, actualizat în
îi

toate ipostazele omeneti,

dar în chip pasiv.

lipsete dragostea care
naturii

s cheme i

activ

asupra

apropierea în care s-a aezat lisus se poate spune tocmai apropierea de aceast intimitate a lor, fa de oameni a fost care nu are sau nu mai are în ea impulsul spre pcat, dar simte
Astfel,

c

omeneti actualizate în nenumratele ipostaze. Fiecare om poart rspunderea pentru întreg fondul de pcat din natura omeneasc, dar nu o rspundere pe care i-o asum voluntar, ci una fa de care cîrtete, împingînd-o
tot

Sa

ce e împovrtor asupra

asupra

celorlali.

rspunderea i durerea pentru el. Ceea ce prin iubirea Lui a absorbit de la ei a fost, deci, aceast rspundere îndurerat, lisus a luat asupra Sa pentru toat omenirea rolul intimitii din fiecare om, rolul de centru interior, de sensibilitate moral neprihnit, vibrînd de rspunderea pentru pcatul tuturor.
Omenitatea
lui

Iubirea

e un element care întrete unitatea o

în cadrul naturii

lisus n-a fost substanial alta decît

a

celorlali

omeneti

ipostasiateîn numeroasele euri. Iar lipsa

ei

cel puin,. îi ia caracterul moral-spiritual, lsînd-

cel

o slbete sau, mult ca un fapt

de substan, lisus, avînd o iubire nelimitat fa de orice om, creeaz o apropiere maxim între natura omeneasc ipostasiat în Sine i între cea ipostasiat în toate subiectele omeneti. Iubirea Lui e magnetul care atrage asupra Sa tot ce a rezultat ca vin din pcatul manifestat prin toate subiectele omeneti. Dar, dac-i aa, oare n-a trebuit aceast iubire s-i atrag i
gîndul

oameni. Dar ea a stat pe cea mai înalt treapt de sensibilitate moral, responsabil i iubitoare. Ea a înfiat în gradul suprem aceste

trsturi nobile

i

eseniale ale

structurii

omului.

Dac cine posed

feluri

de asumri
(

ale strilor

i faptelor altuia una reîaional i una natural,
:

ontologic

i

impulsul

pctos

ce se

mic

în

natura ipostasiat în

omeneti ? Iubirea fa de semen nu i pretinde pctuieti cu el. Dimpotrîv, îi pretinde, ca, pe lîng toat apropierea de el, te pstrezi curat spre a-l putea ajuta i pe ei
subiectele

s

) Prima ® e realizeaz prin acte asumare relaional însuesc i nu le ptimesc. Neajunsurile nepctoase ale acte i stri pe care nu le svîresc însele naturii omeneti, acelea care reprezint pedeapsa pcatului, dar nu sînt ele pctoase, ca trebuina de somn, de hran, oboseala, durerea pîn la lacrimi, teama
oixe'mait, c%exixn

-i oi%euoa£,

W^XV

intenionale, a

doua

prin transmisiune organic.

Prin

s

s

se

ridice.

Intimitatea intimitatea ta,

semenului o poi

afla,

fr s te faci pctos

o poi întîlni i 1 ca el
.

privi în

fa prin

f? Se S&oÂov mxpayajiaixwv. \"B%uvov fiev om> <o avOpaxic, Sfoqfta Qekvw c&auodw %axsSe,cao, Ofiov te xrjv <pvaaa mmovfievo, %at to %<Mr\imv ". P.G. 91 Xvan> %axâipm xovxav âe xahv, a> <piXav67Z(ojco, oi%ovoy.i%a£, ai%etmaato

de moarte le-a.asumat lisus ontologic. Tendinele i strile pctoase, numai relaional. m °f ev xnv 1v „ ixxo yap o Jiep) TtaOarv Xaya fiev zt/ emxiiîa, ide xr/ attftiat
<?

foexepav xapa%xripfcfm>;

237
1

B. Vezi P.G. 91

,

220 C; 32

A.
religie, în

B. D.

VÎESLAVEV, însemntatea inimii în
în Revista

Pui, Paris,

1

925,

p. 79, trad.

de
1

Stniloae

Teologic,

Sibiu, 1934, Nr. 1-2

i 3-4; V.

Zencovski,

Rul în

Acesta este sensul formulrilor generale

i

concise ale

Sf.

Maxim

Mrturisitorul

om, Pui, 1938, Mai-lunie.

cu

privire la

asumarea pcatelor omenirii de ctre

lisus Hristos.

Dup

el,

exist

dou

285

284

sau elibereaz
la

în sine într-o

oarecare

msur,

aceste, trsturi,

lisus centru! omenirii, ci prin adîncirea la ultima intensitate

a

iubirii,

coboar în intimitatea semenilor i face posibil acea comunicare de
eu
fa

rspunderii

i

neprihnirii.

Acestea formeaz condiiile care fac
lui lisus,

eu, luînd,

pe de o parte,de
iar

la

aproapele tot
alta,

ce-i

împovreaz
tot ce are nu ne putem

i, prin aceasta, uurîndu-l,

pe de

transmpndu-i

bun i nobil-

lisus,

posedîndu-le

într-o

msur cum

închipui, s-a coborît,

de

fapt,
lor.

mai adine decît oricine

în intimitatea

oamenilor, luînd povara

Cine nu simte, cînd a coborît cu intimitatea sa în faa intimitii
semenului

c

împovrat de rspunderea pentru pcat,

c vrea s

ia

i

de fapt, aceast rspundere mcar în parte asupra sa ? i cine, din cei împovrai cu rspunderea, nu se simte mai uurat de ea, cînd
ia,

a avut norocul s-l întîlneasc cineva în intimitatea sa, s-i asculte mrturisirea i vrea s-i uureze soarta ? Dar aceast coborîre în intimitatea omenitii altora o realizeaz omul obinuit numai în parte.

s

i uurarea altora de vin, prin luarea ei asupra sa, tot numai în parte i de la un cerc exterm de restrîns de oameni. îns are toc o trecere real a poverii pctoase de la unul la altul, mcar în parte,
Deci

cci altfel ne-ar înela sentimentul generos putem, prin participare la rspundere, uura^pe altul, ca i sentimentul de uurare ce-î triete altul cînd cineva se face rspunztor pentru el. Cum am mai
spus înainte,
iluzii.

c

pornirile etice ale fiinei noastre s-ar

dovedi

altfel

nite

Dar ceea ce se realizeaz numai

în parte prin participarea

benevol a unui om la rspunderea altuia, se realizeaz integral prin Omul care e i Dumnezeu. Iubirea nermurit a lui lisus fa de
semeni
îl

face,

de

fapt, centrul intim

ontologic
îl

al naturii

omeneti
a!

actualizat în nenumratele ipostasuri,
fiecrui om, în stare

de pe umerii tuturor povara pcatului. Problema iui lisus i a raporturilor lui cu oamenii e problema celor mai mari posibiliti tainice ce se ascund în viaa spiritual a omenitii. lisus ne descoper, ne indic adevrata fiin a omenitii,
ia

s

face intimul profund

asumarea vinei întregii omeniri alt parte, aceste trsturi ale omenitii lui lisus nu stau într-o contrazicere cu esenialitateaSa etern, ci este o coresponden între ele. Omenitatea desvîrit a lui lisus, ca maxim iubire i rspundere în ciclul naturii umane, nu e decît corespondena creat a esenialitii Sale divine; nu e decît orientarea acestei esenialiti spre oameni, punerea ei în raport cu acetia, lisus Hristos nu e decît transpunerea în obraz omenesc a persoanei divine a Fiului lui Dumnezeu, iar obrazul omenesc în fiina sa adevrat e cea mai adecvat manifestare vzut i apropiat a divinitii Fiului. Fiul lui Dumnezeu, ca model i centru adînc i dinamic al omenitii adevrate, întrupîndu-Se, a trezit în om contiina despre apropierea Sa, a demonstrat rudenia Sa cu omul. De unde înainte era un centru insesizabil, abstract, netiut de om, prin întrupare s-a concretizat i l-a fcut pe acesta s-i dea seama despre aceast apropiere, ca poat trage toate foloasele din ea înainte, omul îi ddea numai vag seama despre fiina sa. Modelul, dei se afla în centrul omenitii, era ascuns. Lumina era ascuns în întuneric. Era între ai Si, dar ai Si nu-L cunote ( Io. 1, 10 ). i întrucîr omul nu-L cunotea pe El, modelul adevratei sale fiine, nu se cunotea nici pe sine. în form i apropiere intim omeneasc, lisus a coborît nermurita iubire i autoobltgaiune divin, singur în stare ia asupra ei rspunderea supraomeneasc pentru tot pcatul din omenire, mai mare în vina lui decît puterile ei de suportare.
posibil opera mîntuitoare a
suferina pentru ea.

i

Cum am vzut în

s

s

Gutersloh, 1913

:

Dio Christologie und die Anthropoiogie sind einarfder

direcia în are trebuie

s se realizeze
în
„'

1
.

Nu

spaial,

nu material este

Weg nioht, es sei denrt, wir verstehen uns selbst und verstehen uns nioht, es sei denn wir verstehen ihn. Eirts beleuchtet hier das andere. Das Menschsein heisst, gibt uns den Schiusse! zu dem, was Jesus war; was an ihm
unentbehrlioh. Wir verstehen Jesus
sichtba'r wird, bringt in

unser eigenes Bewusstsein das Licht und

lost

uns das Râtsel

1

D.A.

SCHLATTER spune

Das Dogma und das Kreuz

des Mensehseins auf
",

".

Zweite Aufiage,

286

Propriu-zis, identificarea

mai
avut

ales, prin iubire
la

lui lisus, prin unitatea de natur, dar, personal, cu intimitatea profund a omenirii, a

în raport
fiind

început numai un caracter obiectiv.

Fr s

cu rspunderea pentru pcate în cea
:

dintîi,

intimitatea
nici

Sui,

se

fi

trezit

cu

totu!

înecat a doua,

în întunericul

pcatelor, nu simte

o vin

s

personal a oamenilor, El s-a aezat în situaia celui ce se afl în raport cu ea, în starea de spirit a celui ce experiaz iubirea, rspunderea, comunicarea cu intimitatea tuturor. El era la gata
intimitatea
intre,

pentru

ele; în

intimitatea

lui,

trezindu-se din starea aceasta

gata

s îmbrieze pe oricine se trezea s

u

i-l

deschidea.

se simea împovrat de toat rspunderea pentru pcatele oamenilor. Iubirea Lui îi arat nermurita intensitate i în faptul c, fr se produs din amîndou prile starea de comuniune între El i oameni, care sporete elanul asumrii rspunderii strine, a gsit în ea puterea triasc asumarea acestei vini, care e o experien de negrit duioie i apropiere de altul.
fi

Obiectiv, apropierea era realizat. Obiectiv, El

de insensibilitate spiritual, experiaz contiina vinei; în sfîrit, în cea de a treia, intimitatea sa, aflîndu-se fa în fa cu iubirea Iui lisus, care-l asigur de asumarea vinei sale, experiaz eliberarea de ea. Faza a doua, care s-a produs în om prin faptul Dumnezeu i-a

c

manifestat într-un chip oarecare prezena la o
efect al harului pregtitor.
realizate între lisus

anumit distan, e un

Faza a

treia

este rezultatul comuniunii

s

i intimitatea omului. Acum omul simte c vina nu
cci
i-a

mai

st

asupra
lui

sa,

ridicat-o lisus.

nesfîrit a

Dumnezeu, coborft

prin

Astfel, El

a putut

s se înfieze Tatlui ca purttor
dac

fiecrui om, poate

s-i asume

real

numai iubirea faa intimitii vina pentru pcatele lor, tot
înomenire
în

Dac

al întregii

acetia nu-i ddeau seama de apropierea intim a Dumnezeu-Omului de ei i de asumarea vinei lor de ctre El. Iar, întructt nu-i ddeau seama, nu fceau apropierea lui lisus de ei i subiectiv, vina rmînea i asupra lor, dei era toat
vini

a oamenilor,

chiar

aa, numai rspunsul omului la aceast iubire, prin încredere, poate fac liber de ea. Prin faptul lisus simte întreaga apropiere de fiecare om, poate ia real rspunderea pentru toate pcatele lor. Dar trebuie simt i omul apropierea fa de lisus, ca ajung la contiina rspunderii pentru pcat i apoi s-o lase încreztor pe
s-l

s

s

c

s

asupra Lui i suferea pentru ea. Obiectiv, vina le era asumat de lisus

umerii Lui.

Dumnezeu, dar, subiectiv, ei nu cunoteau i nu recunoteau acest fapt, nu voiau sa lepede de rspundere, o ineau i asupra lor i rspunderea are acest caracter c, dac i-o asum mai muli, asupra tuturor se întinde. Pîn nu se trezete intimitatea omului la chemarea intim a lui lisus, el nu-i seama de suprafireasca, de copleitoarea iubire a Lui i, deci, nu experiaz încrederea în asigurarea ce io i-a asumat
lui

i, pentru ea, El pornise a da satisfacie

s

numai o stare subiectiv,
Tatl.

Rspunderea pentru pcat, ce i-a luat-o lisus Hristos, n-afost ci El a fost privit ca rspunztor i de ctre Am vzut rspunderea pentru un pcat poate fi înmulit i

c

d

asumat de mai multe persoane, chiar dac numai una a pctuit. Prin simpla voin personal de-a deveni rspunztor pentru pcatul
rspunderea. Participarea la rspundere sau nu se obine numai prin participarea la pcat, ci i prin hotrîrea de-a participa sau de-a o asuma. Nu i-o poate arunca pe umeri voina altuia, dac n-ai pctuit, dar i-o poi atrage prin voina proprie. Originea asumrii unei rspunderi pentru pcatul strin e de caracter etic, e cea mai înalt expresie a fiinei noastre etice, a dorinei de-a ajuta pe altul, de-a ne sacrifica pentru el. Pornirea aceasta suprem a fiinei noastre etice are,aa-zicînd,o for creatoare înfiineaz nu numai subiectiv, ci obiectiv, ontologic, ca relaie cu Dumnezeu, rspunderea noastr pentru pcatul altuia
cuiva, i-ai atras
ei

dc

asumarea

E! deplina

rspundere pentru pcatele
ai
lui

sale.

Numai cînd

ai

experiat

deplin iubirea unui semen,
asigurarea
iubirea

c i-a asumat rspunderea pentru pcatele s

experiat

i uurarea

ce i-o

d

tale. Iar

lui lisus, care i-a asumat rspunderea pentru vina oamenilor s-a manifestat deplin în moarte. De aceea, a fost rînduit ca

deschiderea intimitii omului la chemarea iubirii Lui se fac abia dup moartea Lui, adic atunci cînd ea se putea prezenta cu dovada

:

suprem a mrimii sale.

Sînî trei faze spirituale prin care trece

omul

19

Restaura r<

;i

omului

ed.

263

288
289

se explic acest lucru ? întîi, din motivul Dumnezeu însui a creat, ca posibilitate, acest caracter al relaiilor între oameni, fcînd atîrntoare soartea unuia de fapta ^tic a altuia, împletind i ca într-un întreg, ipostazele omeneti. Al doilea, pentru hotrîrea de asumare a rspunderii pentru pcatul altuia este nu numai cea mai înalt fapt etic, ci,în acelai timp.i o hotrîre de-a
interobligînd,

Cum

c

reaciunii majestii divine

i

a

ordinii

morale.

Dumnezeu nu putea
naturii'

desface artificial firele ce legau natura unui ipostas de întregul

omeneti,
întregul

lisus, prin

înomenire, s-a plasat voluntar ca o prticic în

c s

asupra cruia plana

mînia

"

dumnezeiasc.
lisus pentru

Dar

dac aceste consideraii pot ajuta întrucîtva la explicarea
lui

caracterului obiectiv al rspunderii

sta

lîng
atragi

el,

de-a

împrti

soarta

lui.

Cînd

îi

asumi rspunderea

pentru pcatul

altuia, te-ai

hotrît

s

te asociezi,

s te
lui.

identifici

cu

el,

i

asupra ta oprobriul ce

apas asupra

Din iubire

fa

de el, te aezi într-o societate urît de cel fa de care s-a greit. fie o solidarizare cu pcatul, e o solidarizare cu pctosul, e o trecere pe partea lui. Am vzut mîntuirea omului, iertarea lui din partea lui Dumnezeu nu se poate realiza fr satisfacerea rînduielii morale de la temelia vieii spirituale. Rînduiala aceasta, care la suprafa se exprim cu o precizie i o constan juridic, cere ca cel ce-a fcut bine fie rspltit. Dar tot acea rînduiala cere ca cel ce se solidarizeaz, nu numai în fapta rea, dar chiar în rspunderea pentru ea, cu fptaul, de asemenea, suporte pedeapsa, lisus, luînd nu numai o parte din rspunderea oamenilor pentru pcat, ci întreag, a devenit.de fapt, responsabil în faa expresiei juridice a ordinii morale a existenei, atrgînd asupra Sa reaciunea ei. Astfel, cea mai înalt fapt etic de asumare a rspunderii pentru pcatul altuia este în acelai timp pasibil de pedeaps. Dar tocmai prin aceasta îi cîtig mreia ei moral. Altfel, ar fi un act uor. Asumarea rspunderii n-ar mai de fapt, o asumare de rspundere în toat gravitatea de îneles a cuvîntului i ar lipsi aceast punte real de la om la om, de substituire adevrat a unui semen în necazul lui. Oamenii ar rmîne, cu toat apropierea fizic, la o distan de netrecut, suportîndu-i fiecare destinul în izolare. în aceast asociere a înaltelor fapte etice cu pedeapsa st ascuns i sensul marilor figuri de tragedie. în sfîrit, puterea creatoare de rspundere obiectiv a hotrîrii de asumare a rspunderii se mai explic, în cazul lui lisus i al

s

Fr

rmîne încercm în continuare rspunderea omeneasc pentru pcat i cum s-a putut concentra asupra Lui toat suferina ca urmare a acestei rspunderi. însi trirea dureroas a rspunderii pentru pcat este i o

s

s

pcatul omenesc, înelegem cum a trit lisus toat

pedeaps
obiectiv.

divin, neavînd numai un caracter subiectiv,

ci

i

unul

c

s

Ea este produs i de voina liber a lui lisus, dar i de fapta lui Dumnezeu, care, orînduind lucrurile astfel, a dat actului de asumare a rspunderii o profund gravitate i semnificaie etic, lisus a simit rspunderea pentru întreg pcatul omenirii, ca o durere înspimînttoare, trimis în acelai timp de Dumnezeu. Asumarea i
purtarea rspunderii pentru pcatul omenirii

na fost pentru El numai

s

un gest i un joc teatral, ci un geamt continuu dar tcut sub aceast povar. El a trebuit simt uriaa jignire adus lui Dumnezeu de

s

fi,

pcatului

ereditar, prin unitatea naturii

omeneti. Natura omeneasc
obieGtul

întreag i-a atras

mînia

"

dumnezeiasc, a devenit

toat omenirea, ca pe o fapt a Sa, precum ca pe o stare a Sa a simit starea de pierzanie în care a czut omenirea. Numai sensibilitatea Lui care, pe de o parte, avea vibraia uman, pe de alta, resursele de intensitate ce le da dumnezeirea, a putut experia durerea aceasta într-o msur echivalent cu tot pcatul omenesc. Fcîndu-Se rspunztor pentru jignirea adus lui Dumnezeu de toat omenirea, simt i socotirea Lui ca rspunztor de ctre Tatl. a trebuit Hotrît fie considerat ca responsabil pentru toat jignirea adus suporte a vedea pe Tatl privindu-L ca lui Dumnezeu, a trebuit atare i aezîndu-se în consecin între ei o distan de ordin spiritual. fie pctos, prin faptul S-a fcut om i a luat asupra Sa întreaga rspundere a omenirii, toate pcatele omeneti stteau îngrmdite asupra Lui, nu ca svîrite de El, dar atîrnînd de rspunderea ce i-a asumat-o. Rspunderea aduce aminte de pcat. Cînd cineva ni se prezint ca rspunztor pentru o greeal, chiar dac n-a svîrit-o
I

s s

s

Fr s

c

290

291


el,

vedem în spatele lui, atras prin firul rspunderii, i pcatul. Condamnarea obiectiv a pcatului, compromiterea lui în faa
se face
în

întocmirea aceasta a lucrurilor nu are
artificial, ci

îns numai un
destinelor

caracter

e întemeiat pe împletirea etic a

omeneti.

tuturor,

acest caz prin suportarea unor suferine de ctre

Cele ce le-am spus mai înainte despre seriozitatea etic a actului de asumare a rspunderii pentru pcatul altuia i despre suferina real

persoana care i-a luat rspunderea i.prin aceasta,e reprezentanta s-i fi svîrit. sau purttoarea pcatului, chiar

fr

suferinele ispitoare pe

Pcatul e zdrobit oarecum în sine, se ia puterea, întrucît vin urma lui. Totui, ei nu e un îposîas de sine
i

ce aduce cu sine aceast solidarizare, se împreun într-un îneles mai amplu cu cele spuse acum despre aceast întocmire divin. Astfel, fiind îmbrcat în chip real cu pcatul omenesc, care este
atît

stttor, deci nu poate

condamnat decît printr-o persoan condamn printr-o Dumnezeu omeneasc. Dar prin fapuî nu toate persoanele svîrit, arat totui persoan care nu l-a
fi

de

urît

lui

Dumnezeu i

trebuind

s
:

suporte moartea, este

c

îl

pctoase le urte El, propriu-zis, i nu pe ele vrea s ie desfiineze,
ci

c

pcatul. Oamenii, privind

la

osîndirea pcatului prin persoana

lui

lisus

cea

nepctoas,
ei

îi pot

da seama

c

ceea ce vrea
lor

s
s-l

Cor. 5, 21 „ Cci pe cel ce n-a cunoscut vieuim dreptii "; de pcate, ne facem drepji întru El"; Rom. El L-a fcut pentru noi pcat, pentru ca noi ce era cu neputinj legii - fiind slab prin trup - Dumnezeu, trimiînd „Pentru 8, 3 pcatul în pe Fiul Su întru asemnarea trupului pcatului i pentru pcat, a osîndit ceilali oameni ". Sf. Maxim Mrturisitorul dezvolt ideea c, pe cît vreme la
II.

s

pcat,
:

s

c

trup

stigmatizeze

Dumnezeu e pcatul, nu persoana
pcatul
lor

pctoas.
cci

Detaeaz de
lege
altfel

ca s-i osîndeasc, dar

tot trebuie

de o persoan mcar printr-o legtur oarecum exterioar, nu l-ar putea lovi. îl leag îns de o persoan nepctoas, ca Dumnezeu urte pe pctos, nu pcatul. nu se poat spune în cazul suferinei lui lisus pentru pcatul omenesc, avem în acelai timp detaarea acestui pcat pe planul contingent i variat i înlarea lui într-un plan general, ca o calitate ce e urît prin sine de Dumnezeu. Dar, în acelai timp, realitatea general a pcatului e el totdeauna are atîrnat de fiina concret a lui lisus, artîndu-se Majestatea divin o existen concret, fiind manifestarea unui om. i ordinea moral îi primesc astfel satisfacia osîndind pcatul printr-o suferin echivalent, îns într-o persoan care, pe de o

ataarea ei la pcat, la lisus, care n-a moartea nu mai are rostul de-a avut pcat, fiindc nu a prezidat la naterea elibereaz de ci de a dizolva din ea pcatul. Prin moartea Lui firea se destrma firea, întreaga patima pcatului. „ Moartea, provenit în urma neascultrii, stpînea peste
moartea are
rostul

s osîndeasc

firea pentru

Lui pofta,

s

c

fire,

avînd ca temei voluptatea ce

st la începutul oricrei existene, voluptatea care îi
Din pricina
ei
al

are începutul în neascultarea

dintîi.

natura a fost

predat

morii.

îns, fcîndu-Se
primind de

om i neasumînd
natura
(

ca izvor

naterii Sale
firii

dup

trup

Domnul plcerea

nedreapt, din pricina creia s-a adus împotriva

bun voie în

Sa

patimitoare moartea, potrivit firii,
),

osînda just prin moarte, dar adic ptimind-o,
nemaifiind o

a schimbat rostul morii
firii,

rijv

«w Oavcaov xp^mv âvsaipefev
putin

osînd a

ci

c

a pcatului.

Cci nu

era cu

s

fie

moartea,

la cel

ce nu are existena din

osînd a firii; acum ea a devenit desfiinare a pcatului strmoesc, din pricina osînd a cruia stpînea teama morii peste toat firea. Dac în Adam moartea a fost
poft,
firii,

moartea în care-i avea ca origine a venirii la existen voluptatea, pe drept cuvînt natura reprimind în El iari un început al Hristos a devenit osînd a pcatului,
existenei curat

de

orice voluptate. Astfel,precum

pcatul a osîndit

în

Adam

firea ia

parte, nefiind

pctoas, demonstreaz

c Dumnezeu

nu permite

suferina din

ur fa

de persoan,

iar

pe de alt

parte, avînd

ca

temelie a omenitii Sale dumnezeirea, poate suporta o asemenea a rmîne pentru totdeauna strivit sub apsarea suferin uria ei. Sfînta Scriptur spune cum prin lisus, care S-a suit pe cruce,

în Hristos, din pricina dreptii, stricciune prin moarte, din pricina voluptii..., tot dezbrcat în Hristos, cu totul, proveniena din firea a osîndit pcatul, ca una ce-a osîndirea firii din voluptate.... Aadar, aceeai moarte în Adam exist pentru

aa

fr

Dumnezeu a

rstignit

pcatul pe lemn, desfiinîndu-i

1
.

pricina drepti. pricina pcatului, iar în Hristos pentru osîndirea pcatului din suport pe drept moartea; cel Cel dintîi, suferind din pricina pcatului spre osînda firii, bunvoie moartea, care © de-a! doilea, nesuferind din pricina pcatului, primete de a ". în omul vechi moartea este o din pricina pcatului, spre desfiinarea iui a firii moartea esta o pcatului spre distrugerea firii; în cel ce triete în Hristos,

spre distrugerea pcatului. Quaest. ad Thalasium 61
1
I.

,

arm arm P.G., 90, 633 D - 636 A B, 637 A.

Petru

2,

24

:

El

a urcat pcatele noastre în trupul

Su pe lemn, ca noi, desfcui

293 292

!

explicabil distana pe care o simte lisus
El.

c s-a aezat

între

Tatl

i

Aci îi face apariia marea i înfricoata tain a
Fericirea Lui

prsirii

" lui

lisus

de sînge a strigat ctre Tatl de la mine

:

De este cu putin, treac acest pahar

de ctre Tatl.

etern fiind
El,

intimitatea iubitoare
l-o

cu Tatl,
de noi, Romano Guardinl vede pe de o parte.ca provenind din tiina durerea lui pierzanie a omenitii; b) pe de alta, din ce-o avea El despre profunda decdere i orbi; numai " divine, în care s-a aezat, a) „Toi ceilali sînt situaia de obiect al „ mîniei aceasta radical a omului... cu spiritul Su omenesc poseda El vede El vede pierzania smulge pe Dumnezeu nu-L poate cunoatere. Cu inima Sa simte pierzania i ea, dei Ea se sufletul lui Hristos o suferin neînchipuit. cel venic din fericirea Sa, devine în aceast pricin este Hristos atît de singur ". b) „ Cine manifest în tot ce face... Din Getsimani ) ? El continua, cum s-a artat Dumnezeu - Tatl, atunci ( în
1

dragostea Tatlui

fa de.

cea mai mare durere

pricinuiete

aceast distan spiritual pe care, precum Cel împovrat cu pcatul omenesc, trebuie o simt. Suferina pentru pcatul ce-L poart îl

Fr a se deosebi prea mult de cele dezvoltate
lisus din noaptea Getsimanilor
:a)

s

doare numai întrucît ea este expresia distanei ce-a pus-o Tatl între Sine i El. Pentru Fiul cel iubit al Tatlui aceast distan e negrit

om care simte pe Dumnezeu l-a prsit. Acestea sînt înspimînttoarele chinuri pe care Ie-a suportat lisus în noaptea din grdina Getsimani i pe care unii teologi le
mai dureroas decîî pentru un
socotesc cu mult mai grozave decît chinurile morii
fizice
(

c

poate ti
desigur,

I

i

le

consider o
op.c.
).

anticipare în spirit a morii

de pe Golgota
în

Bulgakov,

Sale infinite, Tatl Su i continua purcederea spre Piui a dragostei moment, pe care-l exprim cuvîntul « Dumnezeule, o DuhuISfînt- totui,s-a ivit odat un Dac nu vrem mai bine tcem Dumnezeule, pentru ce m-ai lsat ? » ( Mat. 47, 46 ). Fiului în acel moment Tatl s-a prezentat spunem acestui cuvînt, trebuie

s

care

fie

s

Cine s-ar putea încumeta

s analizeze

înaintea

ce-a constat, ca stare

de

spirit în lisus

Tatlui,

i în obiectivitatea ei, aceast prsire din partea pe care a simit-o ca pe o durere ce întrece întreaga durere

a tuturor oamenilor ? în ce privete aspectul ei obiectiv, credem putem preciza el are un caracter dialectic. „Prsirea" lui lisus de ctre Tatl este o prsire care se rapoarteaz, propriu-zis, la pcatul ce-l poart, nu

c

c

la El personal, dei pedepsirea pcatului prin prsire trebuie o simt persoana E o prsire i o iubire în acelai timp, atît pentru motivul artat,

s

de asumare a pcatului strin este un act de suprem valoare etic i împlinirea lui este în acelai timp o împlinire a voii Tatlui, o ascultare a Lui. Tat! prsete pe lisus dar îl prsete îndurerat i durerea
cft

i

pentru

c

actul

lui

lisus

,

aceasta este expresia

iubirii Lui.

El

îl

las

s sufere pentru pcatul
i lsat s i în

care nu e al Lui, dar suferina aceasta îl doare i pe El. Cu dreptate spune Bulgakov trista noapte a Getsimanilor este a întregii Sf.

c

Treimi

(

p.

383

).

Omenitâtea Sa,

prsit

de Dumnezeu

sufere sudori

pentru pcat, s-a simit sfîrit în noaptea Getsimanilor

îns, nu a început acel ceas unitatea Sa cu noi înainte. De mai înainte a aprut Tatl ultim moment de pe cruce, ci mai numai în acel pctosul a crui soart i-a însuit-o lisus ca Acela ce este în raport cu pctosul, cu în ceasul Getsimanilor acea tiina spunem ne e permis ca pe a Sa Poate care a început sa-l pierderea omului s-a ridicat spre faa Tatlui, despre vina i despre tiin i suferin au luat un ceas, acea « prseasc », cu ultima ei intensitate. în acel vzut i spaima lui lisus, rugciunea caracter atît de înfricotor, încît f rmîntarea mari de sînge picura pe pamint » ( Le. «mai cu struin » i sudoarea, care « ca picturi noi, aa cum furtuna de la suprafaa 22 44 ) n-au fost decît ultimul semn ce-a ajuns la catastrofe care s-a produs pe fundul ei . a mrii e 'semnul cel mai din afar al unei închipuire. In aceasta a stat ceasul din crei proporie depete puterea noastr de al lui lisus au pit în aria experiene, Getsimani inima omeneasc i spiritul omenesc feei judectoare i rzbuntoare a Iu. extreme a ceea ce înseamn pcatul înaintea pe al Sau propriu, cerea acum de la El s-î asume acest pcat ca Dumnezeu; Tatl de pcat, îndreptata a experiat mînia Tatlui iar El dac ne putem exprima astfel, pcat i, deodat cu aceasta, deprtarea Iu. împotriva Sa, deoarece i-a asumat acest prsit " ( Der Herr, Werkbund Verlag, Wurzburg, 1941, p. Dumnezeu cel sfînt, care l-a din frica lui lisus de moarte 483484 ) D Iterejcovachl explic chinurile din Getsimani fantom necorporal sau un automat i din experierea mîniei divine. „ lisus arfi fost o i de moarte... lisus este pin de virtui, dac n-ar fi avut spaim de durerea trupeasc i de moarte ca nimeni altui altui i, de aceea, se teme de dureri de via ca nimeni moarte în agonia din Getsimani, spaima Dar oricît de mare ar fi spaima de dureri i de din Calvin ". i Merejcovschi citeaz în continuare metafizic este infinit mai mare dac Hristos ar fi suportat numai moartea trupeasca Ei a

astfel încît

acesta

s fac experiena c este omul aruncat i repudiat,
pîn în
adîncurile negrite. Aceasta,

s

c

lisus

a gustat

in

c

s

c

:

Su

fa

.

:

Nu

s-ar

fi

realizat nimic,

:

294

295

Sentimentul de
în lisus Hristos,
puterii

c dumnezeirea

prsire i de spaim numai aa a fost posibil
Lui s-a reinut

forma aceasta iubirea îi arat puterea. Iubirea

în

smerenie

i

de

ia

manifestarea

Sale întritoare.

De
sufletul

cîte ori

nu simim o sfîreai grozav în
durerii, fie

fiina

noastr fizic

i spiritual,

datorit fie

prsirii noastre de ctre toi,
puteri ale
iui,

dei

e prezent în noi cu aceleai îns dintr-o pricin sau a!îa ?
Aceasta nu însemneaz îns
prin

fr s le manifeste
activ

suferin a Dumnezeu-Omului a splat pcatul omenesc, a desfundat drumul de la Dumnezeu la om i viceversa. Persoana lui lisus Hristos a trebuit concentreze în cuprinsul gînduiui Su toat iubirea divin de om pentru a în acele groaznice încercri, spre împlinirea marii fapte mîntuitoare de

s

pi

c Dumnezeu-Omul nu era
îui

oameni.

Suferina

lui

lisus din

grdina Getsimani a
la

echivalat suferina
lor,

dumnezeirea Sa în
iubirea

nici

un fel.

Prin

dumnezeire susinea în natura

ce ar fi trebuit
l-a

fa de om, în virtutea creia suporta chinurile. Tocmai în acele ceasuri i-a ajuns iubirea Dumnezeu fa de om cea mai adînc intensitate. Am vzul în loc ai lucrrii de fa c
omeneasc
alt

s o simt toi oamenii pentru pcatul
i-a

întrucît

pe

Ei

durut

cum nu

durut pe toi

un

ioc

prsirea de ctre Tatl,

centrul dumnezeirii este iubirea
ei.

i c atotputernicia este o iradiere a

pe care, ca purttor al pcatului, a experiat-o în acele ceasuri. Pstrînd asupra Sa pcatul, a trebuit vin un ceas în care cunoasc nu ca subiect divin, ci ca subiect uman sau, mai bine zis,nu

s

s

urmrete.

Dar iubirea are multe forme de-a se manifesta, dup intele ce ie Uneori, se manifest în smerenie i suferin. Dar i prin
în

ca subiect, pcat. Din
oamenilor.

ci

ca obiect, profunda neplcere a
pentru

iui

Dumnezeu fa de

dou motive a suferit lisus o durere mai mare ca a tuturor
întîi,

forma aceasta iubirea îi arat puterea, iubirea

smerenie

i

c ipostasul
Cit

Lui îi are drept caracteristic

comuniunea etern cu Tatl.
trebuit

de grozav trebuie

s

fi

fost pentru

s simt intern i asprimea judecii dumnezeieti pentru a pi pentru
i
pentru a satisface judecii cetei drepte".
p.
(

El suportarea, fie

i

prin natura

omeneasc, a

unei întunecri a

noi în

fa]a mîniei divine

Tod und

acestei comuniuni ?

Auferstehung, Leipzig, 1935,
participarea intern a
iui

196, 198

).

Cele ce

ie

spune îns Merejcovschi despre

Cea mai
în

lisus la încît

pcat
ni le

cuprind un echivoc periculos, ca

i

multe
:

sentimentul de izolare,

expresiuni ale

lui

Bulgatev,

nu

Tot pcatul,

tot

rul, tot blestemul lumii

ca

s

putem însui, lat ce scrie el mai departe „ a trebuit nu numai s-l ia asupra Sa, ci în Sine,

învîrîoat în

suferin spiritual st, în ultima analiz, de prsire din partea tuturor. Omul pcat nu simte atît de dureros prsirea iui de ctre
chinuitoare

le

depeasc nu

numai

exterior, ci

i

luntric, întrucît s-a

anumit fel, de pcatul iumii ". Kari Âdam se exprim cam în de Dumnezeu a naturii omeneti czute afost aezat asupra Lui i El a simit spaimele ei tot atît de nemijlocit i de viu, unic de nemijlocit i de viu, pe cît a experiat ca Fiul cel
:

fcut prta, într-un acelai fel „ Deprtarea

Dumnezeu,

nici lipsa

adevratei comuniuni cu semenii.

El

se împac
le are,

cu surogatul unor

relaii

de suprafa cu acetia. Cînd nu

îns, nici pe acestea,"cu toat insensibilitate lui spiritual, îl npdete

o copleitoare suferin.
lisus, îns, avînd o sensibilitate neînvîrtoat prin pcat i experiena comuniunii depline cu Tatl, a simit amrciunea infinit a paharului necomuniunii cu Dumnezeu. Plasat în rolul omului de

iubita! Tatlui apropierea fiiniaJ
lisus

st în aceea
I

afar

se refuz,

c e redus sine însui, c c e predat pedepselor pcatului
ia

de Dumnezeu

"

(p.

327

).

Specificul

jertfirii lui

ajutorul

lui

Dumnezeu înuntru i
cît

din

ereditar,

înspimînttorului

exciusiv-naturai

i exclusiv-omenesc,
el

atît în

strîmtorrile Sale interioare,
în

exterioar a patimilor Sale. Dat fiind
voia

s

c vina omenirii culmineaz
Mîntuitorui, care
îl

i în

istoria

aceea

c omul czut
neînfrînt

fie

numai

însui numai natur, pe
vina
omenirii,

vrea

s se dea ca pre de
a

care s-a înstrinat

rscumprare

pentru

lovete

acum toat fora

insuficiena acestei stri

Dumnezeu în urma pcatului, a simit neajunsul i cum n-a simiî-o toat omenirea.
lui

orrwnescufui-exclusiv.

Ca nite fiare slbatice sfîie puterile pmîntului trupu Su, frica
a
sufletului

Al doilea motiv pentru care chinurile
întrec

lisus din

Getsimani

i spaima ptrund i
voina

în sfera interioar

Su i încearc s descompun
i dezndejde "
(op. c. p. 329).

Lui natural, orientat spre sensibil, în tulburare

pe ale întregii omeniri st în faptul El a luat asupra Sâ tot pcatul omenesc. Fiecare om poart fonduf întreg al pcatului
omenesc. Dar e o stare de care nu-i

c

d seama

deplin. Nici

un

om

296

297

nu vede în toat adîncimea i întinderea lui. pcatul ce-l poart. Pe a fost de alt parte, rspunderea lui e atenuat întrucîtva de faptul de pcat, lisus, îns, îi „ aruncat " în aceast existen încrcat seama de toat întinderea pcatului ce-l poart pe temeiul rspunderii Sale exclusive. Grozvia pcatului ce apas pe El îl

c

d

cutremur.
Dar, întrucît iubirea Lui, prin apropierea

maxim în
tot

care L-a

aezat

fa

de

intimitatea naturii

omeneti, a absorbit

pcatul

asupra Sa,

atrag omenitii trebuie divine fa de pcat. Dac lisus asupra Sa toat reaciunea opoziiei
identificarea

Sa cu

centrul

s

pcatul omenesc asupra Sa, dac s-a substituit real se simt în purtarea pcatului tuturor eurilor omeneti, a trebuit e expresia substituindu-le pe toate i în faa reaciunii divine. Dac unei orînduiri divine putina asumrii reale a rspunderii altora,

a simit

real tot

s

anumit comunicare etic ascuns între euri, atunci orînduirea aceasta nu se poate susine în toat gravitatea i
indicînd o
seriozitatea
ei

decît

dac e întregit de concluzia corespunztoare

coboare suferina asupra celui pe care o trage Dumnezeu, lsînd ce i-a asumat rspunderea. Toat suferina ispitoare pentru se concentreze asupra lui lisus Hristos. pcatul omenirii trebuie Prin aceeai sensibilitate a iubirii maxime, prin care simte rspunderea pentru întreg pcatul omenesc, El simte i „pedeapsa"

s

s

ispitoare pentru

el.

în sensibilitatea iubirii

nemrginite, prin care

atrage asupra Sa întregul pcat omenesc, se cuprinde grozav care topete acest pcat.

i

suferina

împreunînd motivul al doilea cu cel dintîi, putem spune

c

lisus,

pe de o parte, prin puritatea Sa i prin obinuina comuniunii eterne cu Tatl, pe de alta, prin identificarea Sa în dragoste cu rspunderea pentru pcat a întregii omeniri, a posedat o sensibilitate care a fost simt toat durerea pe care ar fi trebuit o simt omenirea în stare sub „ mînia " i înstrinarea Tatlui. Fiind Dumnezeu, s-a plasat atrt de desvîrit în linia omeneasc, s-a identificat atît de deplin cu

s

s

o a putut simi toat durerea pe care ar fi trebuit a jignit pe Dumnezeu. Numai El a putut simt o omenire care reprezenta cum trebuie omenirea în aceast privin, consumînd în
omenirea,
încît

s

a experienei Fiina Lui a fost cuptorul în care a ars, în focul durerii, tot pcatul omenesc. i numai în fiina Lui plin de iubire fa de Tatl i fa de oameni putea se aprind un asemenea cuptor. El a concentrat în acele ceasuri toat sensibilitatea omenirii, purtînd suferina ispitoare pentru pcat, toat sensibilitatea care trebuia. A fost omenirea aa cum trebuia fie, omenirea suferind de distana la care pcatul a aezat-o fa de Dumnezeu i de adînca suferin i neputin provocat în aceast stare. Cu toat grozvia acestor ceasuri, în care spaima morii, strîngerea de inim a pustiului, sfîreala neputinei, se împleteau într-o totalitate chinuitoare, starea aceasta a lui lisus nu avea un caracter reproabil, ci era, pe de alt parte, ceea ce trebuia pentru victoria asupra pcatului, era ceea ce plcea lui Dumnezeu pentru restabilirea autoritii Sale nesocotite prin pcat. Ea era provocat i dominat de regretul pentru pcatul întregii omeniri, de durerea deprtrii Sale i a omenirii de Dumnezeu, ceea ce nu excludea ca lisus fie, în acelai timp, în rugciune ctre Tatl. Chiar dorina de-a trece acest pahar nu a încercat o înfptuiasc în chip autonom, ci a adresat o rugciune Tatlui ca fie dup voia Lui. Iar Tatl avea plcere de aceast stare a lui lisus, ca topitoare a pcatului, ca Umilire i strivire a lui. Era o suferin ca omagiu adus lui Dumnezeu, nu ca pcat împotriva Lui. Suferind chinurile, lisus împlinea voia Tatlui; patima Lui avea cea mai înalt valoare etic, fiind o suferin în locul tuturor oamenilor i pentru desfiinarea pcatului, lisus era, deci, pe de o parte, „ prsit " de Tatl, supus tratamentului ce-l merita omenirea pctoas, dar, pe de alta, era în acord cu voia Tatlui, în comuniune cu ea. Era, în acelai timp, departe i aproape de Tatl. Tocmai pentru era aproape de inima Lui, îi simea atrt de mult deprtarea. Tocami pentru îl iubea atît de mult, îl durea prsirea, lisus simea pe Tatl cum simea pe meterul Manole soia lui, în vreme ce o zidea în mînstire. Împcîndu-Se guste, astfel, pîn la fund paharul suferinei pentru pcat, fr dea îndrt, Incercînd prsirea de ctre Tatl, dar
chinurile unui infinit regret, în durerea nesfîrit

suprrii Tatlui

i

a deprtrii

Lui,

pcatul

întregii lumi.

s

s

s

s

s

c

c

s

s

298

299

hotrîndu-Se

s o suporte cu

ajutorul

apropiat cu fiecare ceas de moartea

rugciunii ctre El, iisus s-a de pe Golgota, ca o desvîrire
1
.

mbiîhI
ni
i

de

identificare

personal cu Dreptatea,

dac ar

fi

posibil, ar

fi

Diiiradicie

cu

trecutul

meu

"

i completare a durerilor sale interioare

mine pcatul trecutului, trebuie
puiltHtea
ei,

s

condamna în p. 111 ). Ca ( fiu identificat cu Dreptatea în toat
pot

s

adic liber de pcatul trecutului. Aceste dou însuiri nu
Ele s-au aflat
calificat ai
:

Noî. Teologul anglican R.C. Moberly, în cartea „ Atonement and Personality ", { socotit de J.K. Moziey drept cartea cea mai

mo pot
1 1

bogat

în

influene asupra angîicanismului veacului 19

i

n tost osînditorul

ca o
tiu
",

întoarcere la Prinii Greci,

Christologie

und

numai în Iisus Hristos. condamnat în Sine. pune îns întrebarea este posibil penitena unei persoane care

gsi la un loc în nici un om.

pcatului, dar

l-a

Soteriologie

în
ii

a

pctuit

? Moberly

rspunde

Mysterium

Christi, Berlin,

Furche-Verlag, 1930, p, 226-7), susine o
intuiii juste,

c suferina substitUtiv pentru

teorie în care

se cuprind multe
clar

vorbete destul de

de o

satisfacie

dei ni se pare c nu adus lui Dumnezeu. Dar

cina pîn ia moarte, pe care a prestat-o Iisus pentru toat omenirea, în care se rezum teoria lui Moberly, dac a fost necesar pentru
refacerea naturii umane,
divine,

oameni nu exist numii o exclusivitate, cum ni se pare la exterior, ci i o unitate de nul ur sporit prin dragoste. „ Noi nu ne putem bucura i suferi, nu putorn cîtigai pierde, nu putem pctui i nu ne putem ci, cu totul
pneate strine e un
fapt cotidian între oameni. între

înseamn

c a corespuns unei
realiza,

»lnguri"(p. 119).

orînduiri
fie

odat ce aceast refacere nu s-a putut lips o suferin penitenial pîn la moarte.
de
!a

fr s

Dar poate s-ar spune c,
definitiv,

oricît

de real

i de

puternic ar fi

de

cina

din simpatie, în
atrt

cina

prietenului

comptimitor nu

lat teoria lui Moberly, care în schema ei general nu se abate explicrile clasice ale morii lui Iisus: „ ideea unei ispiri a
în

pcatului cere,

acelai timp, o putere de
".

putere de sfinenie perfect
calitatea

.Cine

s o fac. s aib ca persoana mea s s perfect, ar

peniten perfect i o condamn pcatul în sine trebuie Pentru ca pocina mea pentru trecut

fie

trebui

Dreptatea în condamnarea pcatului în mine

i

una cu în contul meu. Dar o
fie absolut

de real i de persoanl precum cea a vinovatului însui. Acest lucru e adevrat, dac e peste tot adevrat, numai din pricina mrginirii puterii sau voinei noastre de comptimire. E adevrat în proporie cu incapacitatea noastr de abnegaie ( in proportion of our incapacity of unselfishness ). Acolo unde puterea de abnegaie se apropie de idealul ei, noi putem afla, în experiena tncepe penitena omului bun în favoarea aproapelui osîndit nu noastr,
poate fi

s

c

numai anticipeaz
penitena
lui

i

îndrum

posibilitatea aceluia spre

cin,

ci

e mai ascuit, mai adînc

i mai real

decît tot ce-ar

1

Dei

Iisus

a atins în chinurile Saie spirituale un nive! neatins de
-

nici

un om,
nivelul

suferind pentru toi

i în aceasta sîntem de acord cu Mitropolitul Antonie i cu Serghei
ei

putea face în
în

aceast

direcie osîndîtul, personal. Prezena pcatului

Bulgakov - totui nu socotim ca
suferinelor spirituale, pe care

c moartea trupeasc a stat ca chin mult sub
consider ca adevrata moarte. Chinurile
atrt

ei le

sufleteti
cît

persoana acestuia tocete ascuiul puterii de-a detesta pcatul. Eu doresc s-l ursc i ursc, într-o oarecare msur, pcatul care

cresc

pîn în momentul
Pe

expirrii.

Moartea e culminaia
culminant
iisus

a

chinurilor sufleteti,

i

tiranizeaz voina mea. Dar tocmai fiindc e

a
în

celor trupeti.

msur ce
oricît

cresc durerile trupeti, cresc
al

i

cele spirituale.

Nu se

poate face o separaie

între ele. Punctul

chinurilor

nu a fost

atins înainte,

grdina Getsimani,
în

s-a

împcat

cu

paharul." Propriu- zis, paharul n-a fost

acea noapte deplin. în acea noapte numai a început împrtirea de el. i moar, li lsa Prsirea de ctre Tatl o simea Iisus mai puternic în faptul „Dumnezeule, Dumnezeule, de ce m-ai deci, pe cruce. Atunci a rostit cuvintele

but

meu, fiindc îi are locul i puterea în contiina mea proprie despre pcat, nu pot s-l ursc cu toat intensitatea inimii, cu care poate urî cei ce n-a fost vrea s-l ursc, dac toat puterea lui ce atins de el, cu care
al
îl

a

m

c

s

:

prsit?".

iari în acord cu dreptatea slbete ar topit i eu personal Iul Dumnezeu '( p. 121 ). ilustreze aceasta, Moberly se provoac la cazai mamei. Ca
fi
fi

a

s

300

301

„Cina

copilului

poate

fi

mai crud, mai violent; dar,
în

uniunea

celei

mai perfecte

mame cu copilul ei nu e fa de ea decît
S-a fcut una cu omul, pe Sine om,

comparativ, ea este superficial, confuz, neputincioas, ireal.

o

umbr întunecat i distant.

Durerea mamei nu e mai mic,

ci

mai jnare, fiindc ea e
cel

afar de

acea
mai

prezen tulburtoare a pcatului. E

mai puin disperat dar e

mai profund... Inima fiului nu se poate frînge,
tîrziu

puin acum. Numai
ei

fr

poate, cînd penitena i-a fcut lucrarea
linititoare,

treptat,
fi

pe Sine umanitate. i-a însuit, adic, acea contiin a omului, acea contiin a pcatului, pe care pcatul e face imposibil omului, dar de care omul nu poate realiza penitena lui mîntuitoare pentru pcat; contiina deplin a pcatului în deplina lumin a sfineniei,
aceasta e contiina Lui personal.
Astfel,

ptrunztoare,

va

fi

simit pcatul ca

pcat i va

vzut

condamnarea pcatului
fi

-

cum

este" (p. 122).

nu numai din afar, desvîrit în
El

ci

dinuntru

-

prin

puterea autoidentificrii cu
realizat

Mama se simte responsabil de pcatul fiului ei. Capacitatea ei de peniten substitutiv st în raport cu gradul ei de puritate. Cu
de peniten adevrat se evapor mai mult. „ Puterea ei de peniten, adic penitena cu adevrat, depinde nu de gradul în care frdelegea este a ei proprie, ci de gradul în care nu este a ei proprie " ( p. 123 ). primul este gradul propriei sale „ Depinde de dou lucruri autoidentificri nu cu pcatul, ci cu sfinenia Aceasta nu înseamn, desigur, trebuie ating identitatea absolut ca sfinenia... Iar al doilea este deplintatea capacitii ei de a-i identifica eul propriu cu fiina copilului. Cea mai mic urm de egoism tocete ascuiul acesteia. Perfeciunea ei trebuie fie un adevrat triumf, al iubirii ". Desigur, nici o pmîntean n-a atins gradul unei iubiri absolute. E o unitate de natur între oameni, care se descoper i se adîncete prin dragoste. „ Unul particip la natura altuia ". „ Dac sub puterea ispitei unul a czut, cellalt nu privete ispita sau cderea, ca un spectator din afar... Ce s-aîntîmplat nu eîneles din afar. E simit, cu o anumit spaim, dinuntru " ( p. 129 ). „ Dac iubirea ar fi mai mare i mai perfect, unitatea ar fi mai mare'decft
cît
ei*

sfinenia, în actul autoprezentrii Sale
".

ca penitent, poate

pcatul

este mai greu, cu

atît

capacitatea

ei

cu contiina pcatului în plintatea lui nemsurat, cum numai Dumnezeu o poate Vedea. Pe de alt parte, El înfieaz identitatea personal cu dreptatea

Pe de o

parte, lisus s-a identificat

:

c

s

absolut a lui Dumnezeu. în al treilea rînd, fiind identificat deplin cu suporte tot ce pcatul i cu Dreptatea absolut, a avut i puterea rezulte din condamnarea pcatului deplin prin Dreptatea trebuia absolut, pentru restabilirea identitii personale absolute cu

s

s

dreptatea.

s

mam

li

Pe cruce El a oferit, astfel, lui Dumnezeu, ca om, nu numai un sacrificiu de ultraobedien, ci i sacrificiul penitenei supreme, adic a perfectei identiti cu Dumnezeu în condamnarea pcatului, poat El însui fiind atît de identificat cu pctoii, încît aceasta pentru pcat " (p. constitui condiia pentru a se oferi pe Sine

s

127-128).

Sacrificiul penitenial perfect al lui Hristos cel

fr de pcat

este.

Dac limita ei învederat este limita iubirii, care ar
ale cuiva, a
altuia

fi

capacitile
limit,

de uniune

crui
...

iubire ar

fi

absolut

fr

cu

experiena vie a

?

Mama

ilustreaz aceasta, prin ceea ce

este ea, numai ca un fel de preliminar spre a sugera ceea ce nu atinge

ea"

(p. 126).

întrupat

Perfeciunea în aceast direcie a realizat-o Dumnezeu ca om. „ El s-a' fcut, în chip voluntar, una cu omul, una în
:

Numai El, care a Dumnezeu, a putut cunoate în natura uman, pe care a fcut-o a Sa proprie, abisul deplin al înstrinrii pcatului de la Dumnezeu, caracterul real al întoarcerii pedepsitoare a feei lui Dumnezeu. Numai El, care a sondat abisul contiinei umane în raportul cu pcatul, a putut, în baza dreptii Sale inerente, condamna i zdrobi pcatul în trup " ( p. 130 ). Totui, suferina i moartea lui lisus nu sînt pedeaps a lui Dumnezeu. Aici e trstura caracteristic a teoriei lui Moberly. „ The
este adevratul sacrificiu mîntuitor pentru pcat.

cunoscut

în

Sine

msura sfineniei

lui

natur, una în dragoste

una

în absolutitatea unitii,

aa

încît

302

:

sufîering involved în this

is

noî, in

Him, punishmenî, or the terror of

o suferin care
expresia

punishmenî"

(p. 130).

Pedeapsa o Dumnezeu pentru a duce pe pctos spre peniten. Pe msur ce starea de peniten a devenit mai perfect, pedeapsa îi pierde caracterul exterior, devenind o autochinuire, „ Tot ce e pedeaps pîn ce s-a produs penitena devine, în
contriiunea perfect, numai

d

fr o suferin care s
voii lui

s

fie atît

de curat i atît de mare încît s-l evapore, sfîreasc în moarte. Iar legea moral este

Dumnezeu. Dreptatea, care a condamnat pcatul prin suferina lui lisus, chiar dac a fost i în lisus ca om, a fost numai întrucît acest om s-a conformat cu voia divin. Iar voia divin a fost reprezentat nu numai de lisus ca Dumne?eu, ci i de Tatl i de
Duhul
Sfînt.

implicat

în

peniten ". „ Orice suferin este peniten, e parte din condamnarea benevol a
".

Nu poate

fi

considerat însui
Iar

Dumnezeu
ci

în rol

de

penitent în
fi

pcatului, oferit din toat inima de penitent

jertfa lui lisus Hristos.

ca

osînditor al pcatului
Fiul,

nu poate

i misteriosul sacrificiu al Calvarului, nu e vorba de o revan real Impus din afar de altul. Nu e o echivalare
Astfel, în

marele

considerat numai
ipostasurile.

Dumnezeu -

Dumnezeu

în toate trei

Acest lucru nu reiese destul de clar din teoria lui Moberiy,

extern a pcatului cu pedeapsa... ( p. 131 ). Nu e aici vreun element de lovire, pe de o parte, sau de suportare a rzbunrii, pe de alta. Moartea aceasta sub puterea chinurilor fizice i spirituale este aciunea spontan a dreptii inerente, strlucirea i trimful dreptii
inerente în condiiile în care dreptatea poate triumfa în acest caz

".

simim
Dar,

nu a s îndure rzbunarea dumnezeiasc Noi c aceasta e ceva prea ocant i blasfemie pentru cugetare".
El

trebuit

".

mai mult

deeft

atîî,

aceasta

înseamn o „ negare a caracterului
".

lisus a suferit ca om, Dumnezeu, iar, pe de alta, subliniaz, ceea ce-i just, împreunat prezen i lucrare a Tatlui i a Duhului Sfînt în Fiul, îns nu atît pentru osîndirea pcatului, cft pentru o peniten substitutfv. lisus a împlinit rolul de penitent ca om, dar atunci în faa lui Dumnezeu. Iar penitena înseamn, în fond, suportarea efectelor aspre ale legii morale în urma pcatului. Cînd aceste efecte pot fi suportate întru buntate i deplintate, subiectul se salveaz. Cînd

care.pe de o parte, nu accentueaz suficient

c

nu

i ca

divin al Tatlui etern

i a fiinei divine a Fiului întrupat Ea „ contrazice
".

nu, ele se prelungesc venic,
iertarea oamenilor

întreaga concepie despre mînîuire

Rzbunarea

lui

Dumnezeu

este consumarea final a pcatului necit, nemînluiî, neiertat,
neiertabil
„ " (

înseamn

c

cft se prelungete pcatul. Dac nu se putea obine de la Tatl moarte, Dumnezeu a rînduit pentru pcat moartea. îns,nu

fr

p.

132).

fa

nu a trebuit îndure osîndirea pcatului. Dar, în amara umilire a unei contiine autoadaptate la ceea ce este pcatul real - i deci i osîndirea pcatului - El i-a plecat capul sub tot ce poate însemna suferina pîn unde duce experiena morii, aceast suferin fiind contraponderea pmlrrteasc a osîndirii, ca posibilitate extrem a negrii i distrugerii eului ". Moartea aceasta, omorînd tot ce a fost muritor în El, a ucis i pcatul ( p. 133 ). Pe lîngâ ceea ce am spus introducînd aceast not, se mai poate face, pe marginea teoriei lui Moberiy, urmtoarea observaie explicaia iui Moberiy prea pare a ine pe Dumnezeu înîr-o pasivitate de lucrarea mîntuitoare a iui iisus Hrisîos. Jertfa lui lisus a stat în
El

s

putem cugeta
permanente,

ca

rînduit-o din capriciu, ci în
divine.

baza unei

Ordini

adic a dreptii

4.

Moartea pe cruce

un rspuns un asemenea rspuns ar trebui o experieze nu numai de dinafar ca fenomen suportat de alii, ci i de dinuntrul ei. Aa stînd lucrurile, trebuie ne mulumim cu ceea ce experiem în moartea altora, iar încolo ne
este moartea ? Nimeni nu poate
la

Ce

s dea

satisfctor

aceast grozav

întrebare. Pentru

s

s

s

raport cu legea moral, întrucît nu putea fi

scpat omul de pcat fr

întemeiem pe

certitudinile

produse

în noi

de

intuiiile

profunde ale

20

Restaurarea omului

cri.

2S3

304

305

fiinei noastre,

ca i pe consideraiuni

derivate logic din anumite date

argumente foarte plauzibile despre continuarea
din noi

principiului spiritual

reale.

i dup destrmarea trupului

1
.

Ceea ce experiem cu
este încetarea unui
El

simurile externe în moartea semenilor

Credina în nemurirea sufletului are temeiuri
covîritor

logice

i tiinifice

om de-a mai exista ca subiect în
obiect material, în

lumea noastr.
legilor

rmîne un simplu

destrmare rapid.

Subiectul, îns, nu se produce
naturii.

i

nu exist conform

Dei

legile

care cîrmuiesc viaa fizic a omului sînt aceleai
fizic,

de puternice. Totui, credina e necesar. Suprema încercare a credinei noastre se face mai cu seam cînd simim suflarea morii asupra fiinei proprii. Atunci se verific de este credina noastr atft de puternic încît, în ciuda evidenei sfîritului fiinei
noastre materiale, care ni se proiecteaz ca un sfîrît
total,

care exist în tot universul

nicieri ele nu mai produc subiecte.
legilor naturii,

Dei

are lips de un trup care
el,

s funcioneze conform

pstrm prin ea sigurana c Dumnezeu nu ne va lsa în nonexistena
care ne cuprinde treptat,
ci

s ne

pentru a se manifesta prin
existenei numai acestor

subiectul nu-i poate datora începutul

ne va drui o continuare.

legi ale trupului

i viaa lui se desfoar pe i
o

Moartea este suprema

prob

prin care

se aleg oamenii care

un plan superior

lor.

De aceea, o încetare a vieii biologice a trupului,
legi naturale,

cred de- cei ce nu cred. Moartea suportat cu

credin este astfel un

produs

potrivit

unor

nu poate însemna eo ipso
lui

încetare a existenei subiectului. El nu se mai poate manifesta prin

mediul trupesc, obinuit în lumea noastr, dar desfiinarea

nu

poate

fi

în nici

un caz produsul

direct, organic, al
la alii

ordin natural. Moartea experiat

unui fenomen de nu ne poate demonstra

desfiinarea subiectelor respective. Ea ne spune numai
aîncetat de-a mai exista în lumea accesibil nou.
în genere,

Ca

un

subiect, ar trebui

s se produc dincolo de fenomenul
a
altora,

c s desfiinat,
fie
alt

un subiect

Dumnezeu. Acest caracter are în grad desvîrit moartea ca jertf. Propria moarte ca jertf, înseamn renunarea la viaa de aici, la viaa întemeiat pe speranele naturale i vizibile, de dragul lui Dumnezeu. Facem din viaa de aici un dar lui Dumnezeu, întrucât Dumnezeu ne-o cere, vrînd ne artm în aceast renunare de cît credin în El sîntem capabili. Nu ne cere Dumnezeu viaa de aici pentru a i-o aduga la a Sa, ca i-o Lui propriu - zis, ci ne cere prin aceasta actul suprem al
omagiu, cel mai deplin omagiu, adus
lui
îl

s

s

dm

natural, experimental, al morii fizice

un act de

caracter

credinei în El

2
.

decît cel datorat legilor naturale.

în general,

dou concluzii se desprind din realitatea morii i
ei. întîi,

Continuarea sau necontinuarea existenei subiectului omenesc dup moartea fizic atîrn nu de legile naturale, ci de o putere care i ea trebuie aib un caracter superior acestor legi, un caracter de subiect, dar superior subiectului omenesc. Experiena morii altuia ne trimite, în ce privete continuarea sau necontinuarea existenei subiectului omenesc, la credin cred subiectul superior, care l-a adus în existen, va menine i de aci îjainte sau cred nu va menine. Necredina e i ea tot o credin, dar într-o negaie. Necredina nu se bazeaz mai mult decît credina pe experien. Dimpotriv, aplicînd cugetarea logic anumitor date ale experienei, ele ne pot furniza, indirect, deductiv, o serie de

a atitudinii generale în faa
fiina noastr,

c ea e ceva înspimînttor pentru
c

s

un eveniment care nu convine fpturii omeneti, de care ar vrea scape. Aceasta înseamn moartea e experiat ca o pedeaps; ca o pedeaps universal-uman de la orînduitorul suprem a! lumii. Deci.purtm cu toii o vin în faa Lui, i drept rsplat

s

:

pentru

aceast vin,

trebuie
în

c

îl

aproape toi oamenii,

preajma

c

s suportm moartea. doilea cred c nu vor înceta
în al

rînd,

sfîritului,

îl

1

O mulime de argumente noi, scoase din rezultatele moderne ale pshilogogiei i
român
Ion Petrovici în studiul

tiinei, îniruie filosoful
rev. „

Dincolo de zare

",

publicat în

Gândirea

",

Sept. 1939.

2

Paul Althaus,

Die letzten Dinge

",

Gutersloh, 1933, p. 83.

306

307

Refuzul comuniunii cu semenul e un chin. Refuzul comuniunii cu

totui de-a mai exista,
în faptul intuit

iar

aceast credin îi are, între altele, temeiul

i argumentabil experimental, c realitatea subiectului

nu e produs de factorii fizico-chimici ai organismului material. Credina adînc a fiinei noastre, precum i intuiia i logica ne fac admitem nici un om nu înceteaz total de-a mai fiina sau exist o posibilitate de-a fi resuscitai la o nou via într-un alt plan de existen. Revelaia care produce în noi certitudinea deplin ne confirm atît credina nici un om nu înceteaz total de-a exista prin

c

c

s

Dumnezeu e chinul dus la ultima concluzie moartea. Dumnezeu a aezat rînduiala aceasta nu arbitrar, ci potrivit cu fiina Lui. El pedepsete cu desfiinarea în acest plan vzut i cu reducerea la un minimum chinuit i contorsionat în planul etern pe cel ce a ieit din
:

comuniune cu

Sine.

c

de aici, cît i c, pe lîng unii care vor continua o existen ce e numai un chin, un amestec de fiin i de nefiin,
dispariia din planul
sînt

Pedeapsa este o reaciune împotriva hipertofierii egocentrice limitare forat din afar a ei. De aceea, e împreunat cu durere. Sub lovitura ei se experiaz temerea unei pgubiri, unei micorri, ciuntiri, eventual dispariii. Dar pedeapsa
manifestat prin pcat. Este o
pentru

i unii care, prin intervenia divin, întrucît au folosit viaa de aici ca s-i micoreze vina, vor avea parte dup moarte de o existen
mai fericit decît cea de
Astfel,
aici.

pcat trebuie

s

fie,

de fapt, o anulare complet a pctosului

din forma vieii cunoscute, în care s-a comis pcatul.

moartea
Lui.

Revelaiunea, o

pedeaps a

exclude mila
posibil
într-o

ca

la unii

ne spun atît contiina cît i Dumnezeu, dar de aa fel nu Ea exist în urma unui pcat universal uman, dar e nu mai aib rostul de pedeaps, ci de trecere
este,
lui

dup cum

Fptura, care a pctuit împotriva lui Dumnezeu, trebuie desfiinat din forma existenei în care s-a comis pcatul.
Dar distrugerea nu poate fi ultimul cuvînt ai lui Dumnezeu,
privim moartea ca o orînduire lsat de El pentru fiina

c

dac

pctoas sau
lui

s

pcatul nu poate avea
moartea.

ultimul cuvînt

dac

prezena
Iar

produce

via mai deplin.
Moartea concentreaz în tensiune bipolar atît distrugerea, ca

semn

c omenitaiea

De aceea, moartea e o distrugere numai fie mîntuit. Dumnezeu vrea, în principiu, ca omul

în planul vzut.

s

mîntuirea se

în întregul ei

i-a atras aceast urmare,

cît

i
se

realizeaz prin Hristos pentru cei ce

ader

la El. în

acest caz,

posibilitatea mîntuirii,

cu toat consumarea

distrugerii. Mîntuirea

existena omului,

realizeaz prin lisus Hristos. Dar chiar cînd mîntuirea nu se realizeaz distrugerea prin moarte nu e un act final, ci urmeaz o

poart îns, într-un anume fel, prezena morii, fiind redus la un minimum i în aceasta st chinul ei. Mcar în form chinuit, existena continu dup moarte, ca un semn Dumnezeu, dei distruge viaa omului din planul de aici, nu vrea
în alt plan,

existen

care

de a se împuina pe planul etern, ajunge la plenitudinea ei. Dar pe planul de aici, chiar dac unii oameni sînt eliberai de pcat i de vin, fiina lor nu se mai poate bucura de plenitudine, oricît se înnoiete prin lisus Hristos. Ea trebuie, la fel cu
în loc

c

a celorlali,

s treac
cu

prin moarte.

Pcatul, introdus

în

natura

pieirea

lui

total,

ci,

dac ar

fi

fost

puin silin i din partea omului,
lui.

omeneasc, a produs în ea anumite modificri, anumite debiliti, care rmîn chiar cînd pcatul a fost alungat din ea. Moartea rmîne

ar

fi

putut întoarce moartea în folosul

i
în planul

la cei mîntuii,

rostul

de-a face fiina

omeneasc

s treac s
tot

Moartea
plata pcatului,

are,

aadar, o legtur strîns cu pcatul. Ea este
desfiinarea
lui

i în acelai timp,

vzut. Ea

printr-o schimbare de structur radical, produs prin scufundarea ei total în eclipsa oricrei fiinri, încît existena de dup aceea

i înseamn dispariia din lumea de aici a celui ce e împovrat cu el. Lumea trebuie s vad c pcatul aduce moartea. înc din aceast via omul trebuie s învee c
este ultima concluzie a pcatului

aib o form cu
total,

totul alta decît

cea de

aici

i din ea

s

fi

disprut

ce amintete de pcat. Momentul morii, ca o pauz, ca o întrerupere

pcatul primete pedeapsa morii cu o

regularitate

neexcepional.

ca o încetare deplin a actualitii subiectului, ca o scufundare a lui în adîncul virtualitii, e un moment de tainic elaborare a fpturii

309

308

noi

de pe

pianul etern. în acel

moment de scufundare se petrece cu

istoriei

este o trire în pcat, dar nu este

exclus intrarea în

istorie

pe

subiectul

uman, ca

într-o

tainic

i

creatoare retort, acea lucrare

divin de transformare, de
lui

Dumnezeu,
Moartea,

din care a purces în prima
la

nou structurare. E o scufundare în mîna lui existen. Dup pauza

transformatoare se trezete
fie

c

noua existen, fericit i plenar. e urmat de p existen chinuit, fie fericit în
iertat

o cale ce vine de sus i nici trirea în prin la Dumnezeu, lisus Hristos, fiind Fiul lui Dumnezeu nscut ca om lucrarea Duhului Sfînt, este o dovad. Iar existena sfinilor este o alta. Protestanii neag posibilitatea sfineniei, iar de lisus Hristos, cînd
nu-L fac exclusiv om,
îl

ea prin ajutorul unor puteri de

aeaz în supraistorie. Catolicul Bauhofer

îl

alt

plan,

dup

cum e omul
aici,

sau nu de Dumnezeu,

fiind

o

distrugere din planul de

are, în orice caz,

o legtur cu pcatul

pcat plaseaz, de asemenea, în supraistorie, pe motiv moar, dei, cel puin cît privete pctui, i nu a trebuit
n-a avut

c

s

universal-omenesc
lume.

i e soarta fiecrui om dup ce a intrat pcatul în

recunoate

realitatea sfineniei în istorie.

Ea e un element al structurii istorice, în care se desfoar viaa

omeneasc dup pcat. Prin aceasta nu vrem s spunem c istoria însi a început prin pcat i c, prin urmare, de definiia ei in, în mod necesar, pcatul i moartea. Aceast tez o susine teologia
dialectic protestant*,
iar dintre catolici,

Dar o semnificaie a întruprii Fiului lui Dumnezeu este aceea de de-a fi sfinit istoria, de-a o fi fcut cadru posibil al unei viei

fr

pcat. Pentru aceasta a trebuit
prin putere

s

intre deplin în istorie. Dar.în

acelai

timp, prin asistena ce-a promis-o urmailor

Si, a artat

c numai
El

Fapt e îns

c

de pild, Oskar Bauhofer2
aceleia

.

istoria, în
5,

structura ei actual, are

ca element necesar

moartea
oricine

(

Rom.

12

).

Aceast axiom se datoreaz

c

pe cale fireasc motenete pcatul ereditar. Nu se nate nimeni fr de pcat i nu scap nimeni de moarte din cei ce se ivesc în istorie prin concursul natural a! factorilor
în istorie
ei.

se nate

a spart de sus se poate tri în istorie graniele istoriei, ca rîu ce curge în tubul naturalului. Istoria se poate tri în comuniune cu cerul. Moartea, îns, rmîne în fiin chiar i a luat-o pentru cei ce triesc în istorie astfel. Ca dovad e faptul

fr

de pcat.

c

i

lisus

asupra Sa. Dar,

în

acest caz, ea nu mai este împreunat cu

Orice

om

este,

îndat ce se nate, un candidat

la

moarte

(

Sein

zum Tode ),
intr în

prin fptui

c e un

rezultat ai pcatului. Orice

om natural

pe poarta pcatului i iese pe poarta morii. Credina ortodox se deosebete îns de cea protestant de aci încolo, întrucît ea nu trage din aceste elemente concluzia nici nu se poate
istorie

un pcat personal. Rmîne ca o solidarizare în suferin cu istoria ca întreg, cu pcatul ei, ca gestul suprem al asumrii rspunderii pentru încît, moartea rmîne, de fapt, ca un element al structurii alii. suprema dovad a identificrii sale actuale a istoriei i cine moare

Aa

d

cu

ea,

a caracterului
în cazul
lui

su de fiin istoric.
e drept

tri în istorie

fr de

pcat,

adevrat

c

c via istoric i pcat e
istorie

c

lisus Hristos

c moartea a

fost

benevol,

tot

una E

intrarea

natural în

se face prin poarta pcatului
prin puterile exciusive ale

i
1

e,

de asemenea, adevrat
E.Brunner, Der
Mitller, p.

c trirea

la ceilali oameni pcat. S-ar putea spune c, întrucît moartea nu era necesar pentru persoana Lui, aceasta nu fcea parte din structura istoriei. Dar la lisus toat identificarea cu istoria are un caracter benevol. El i-a

pe cînd.

e inevitabil, chiar

dac au fost eliberai de

516

:

„Die Geschichte beginnt erst vor don Toren des

însuit toate actele

i

patimile care

in necesar de trirea în
murit,

istorie.

Paradieses, als das unter
Vezi

dem

Fiuoh des Todes und des Gesetzes stehende Leben".

i W.

Dar a fost o

identificare

benevol, de suprem noblee etic. E drept
fi

Kuneth, Die Lehre von der Siinde, Qutersioh, Berteismann, 1927.
Zeiten",

2

Das Geheimnis der
",

c

lisus

putea

s nu moar, dar dac nu ar
Lui,

cum

s-ar mai

fi

Munchen, 1935

:

Todverfallenhert heisst

Geschichtlichkeit

p. 70.

îndeplinit

misiunea
fi

cum ar mai
matca

fi

jucat rolul ce l-a jucat în istorie,
identificîndu-Se

cum

ar mai
fi

coborit în

istoriei,

cu ea ?

lisus

nu poate

cugetat decrt-ca unul care a trebuit

s moar. Fiina

Lui

310

311

nu implica necesar moartea, dar o implica misiunea Lui. Dac ar fi mplicat-o fiina Lui ca necesitate, n-ar mai fi fost benevol identificarea Sa cu istoria i nu s-ar mai fi putut realiza misiunea Lui.
iîsus trebuia moar, nu prin fiin, ci prin misiune. Necesitatea morii Lui a decurs nu din fatalitatea involuntar a naturii, ci din

pcatul
altora
suferit

altora,

aa

ia

i

moartea

altora. Nici
fi

pcatul,

nici

moartea

nu

le-ar

fi

putut lua,

dac ar
ar
fi

avut

de

purtat

pcatul Su
ar
fi

i de

s

moartea Sa.

Dac
istoriei

fost
fi

numai om,
fost

dac

venit din
în

înlnuirea de jos a
timp, n-ar
fi

i

n-ar

Dumnezeu i om

acelai

în identificarea

suprema Sa înlime spiritual-etic. La lisus iese pe primul plan voina Sa cu istoria, dar identificarea e deplin prin 1

dou poveri ale omului astfel asupra Sa încîts-l scape de ele. Viaa istoric e scpat de pcat ca un stigmat
putut
ia

s

cele

voin

.

Astfel, El

a împlinit

i

necesar, întrucît vine lisus în
pierde legtura cu pcatul în

istorie

din

afar de

ea. Iar

moartea îi

s aib un caracter de plenitudine etic. i, dup cum e necesar, putem s subliniem deplina a
i
cerina ca acest act
fie

condiia cerut de structura

istoriei:

dar

istorie din

acelai motiv,

lisus venind

de

deasupra

istoriei,

ia

cele rele ale istoriei

ca s-o scape de

ele.

identificare

lui

lisus

cu

Posibiitatea împlinirii destinului
prin coborîrea Fiului
lui

su adevrat o cîtig istoria de-abia
ea.
ia lisus

istoria, fie

deplintatea etic a

faptei Sale. lisus n-a fost

fantom a istoriei, întrucît a putut muri i a murit de fapt, dar n-a fost nici o pies creat i rostogolit în chip natural de istorie,
ci

o

Dumnezeu în

Moartea altora a trebuit

so

asupra Sa pentru

ca

luat luat

singura

fiin care s-a identificat cu ea exclusiv prin voin. Singur numai subiect în istorie, chiar în suferin i deloc
obiect.
Astfel, El

pcatul pcatul

lor.

Pcatul atrage

dup

sine moartea.

i

fiindc a

El

a

fost

tuturor,

a trebuit

s

ia

i moartea tuturor.

e deplin

în istorie,

dar deplin

stpînit de ea, dar numai pentru stpîneasc.

c

i deasupra ei. Se las vrea El i numai ca s-o

Revenind

în special la

moarte, lisus nu moare moartea Sa. El
în Sine.

nu poart moartea ca o osînd

Aa cum a luat asupra Sa
om
",

1 „ Moartea pentru lisus n-a pcatul strmoesc, lisus a fost

fost inevitabil
liber

ca pentru orice

Ca

liber

de

lui lisus în grdina Getsimani pentru Suferin deplin e numai aceea care sfîrete în moarte. Durerea profund pentru pcatele tuturor i sentimentul prsirii de ctre Tatl, cu alte cuvinte suferina ca satisfacie obiectiv a dreptii dumnezeieti, ca s-i ating gradul suprem, a trebuit mearg pîn la moarte. Omul lisus, care s-a identificat cii toat omenirea, asupra cruia s-a concentrat tot pcatul omenesc, trebuia dispar de pe planul vieii de aici, trebuia

Am

vorbit

de suferina

pcatele

tuturor oamenilor.

s

s

s
i

i de

omenrtatea Lui n-a avut puterea pozitiv a nemuririi,

moartea ca osînd dumnezeiasc Dar

suporte urmarea deplinei distrugeri pcatul. în
el

cderea ta. pcat.
acestei

Astfel.moartea

lui

lisus

slab IC .nea altora în putere

nu susinem impasibilitatea omenitii Sale. Aceasta este capabil de moarte Atanasie cel Mare, dar, totui, nu purta microbul morii în ea, ca oamenii care au venit pe lume cu pcatul strmoesc. „• Pentru a plti morii tributul nu a luat d.n Sine, ci de la alii ocazia aducerii jertfei; nu puteafi bolnav Domnul care vindeca boMe altora, nici nu putea veni o slbire a puterii peste trupul Su, în care El schimba
lisus,

lumi de El. Dar aceast moarte silnic i.în acest sens nen* ,ral patrunzînd de-a dreptul în plintatea vieii Lui, a fost cu atît mai chinuitoare decît orice moarte natural ". Bulgakov, op. cp. 403. Vorbind de caracterul benevol al morii lui

fa

Adam pînâ la e urmarea inevitabil a dumniei cape' niei
n-a avut-o nici

cum

vzute pentru a

fi

distrus

trebuia

s moar toat omenirea, pentru a dispare
istorice

tot

pcatul. întrupat în ordinea vieii

i solidarizat cu ea,
istorie

trebuia

s suporte moartea pentru a se arta c viaa din a omului trebuie distrus, c trupul pcatului tebuie desfiinat, pentru a se
exprima fatalitatea distrugtoare adus de pcat. în El a murit istoria, scpînd în acelai timp ea însi de moarte i de puterea pcatului 1
.

cum spune

Su

».

Die

Menschwerdung

Gottes,

von

Ausgewhlt und Ubertragen
în

1

S-ar

prea

c moartea fiecrui om,
larg,

fiind

o pedeaps,
lui

iar lisus

reprezentîndu-ne
socotit, îns, ca

L.

A. Winterwyl, Leipzig 1937. o. 71, 74.

moarte pe toi, El o suport ca pedeaps. Moartea

lisus

poate

fi

pedeaps numai în sensul mai

de urmare a pcatului i aceasta numai întrucît El

312

313

In legtur cu moartea lui lisus se înfieaz spre analiz urmtoarele probleme 1) Cum a luat El asupra Sa moartea, nefiind
:

ce a constat moartea Sa, subiectiv
lisus?

i

obiectiv ? 3)

Cum

a învins-o

pctos,

i, îndeosebi,

cum a luat moartea tuturor oamenilor ? 2)

în

Asumarea
posibil, întrucît

morii, în

spe

a morii universal-omeneti, e

implicat în asumarea pcatelor tuturor oamenilor. Moartea Lui a fost

a fost posibil asumarea pcatelor strine. i a putut

st în locul tuturor oamenilor. întrucît ea este un act personal,
ca
atare,

iar El

nu era vinovat
pentru

ea este un

act benevol

de omagiere curat a

lui

Dumnezeu
totul lui

s primeasc moartea deoarece natura Sa omeneasc, dei nu purta
în

contrabalansarea egoismului
inclusiv

pctos al tuturor oamenilor, lisus

viaa Sa, pentru oamenii refuzau dea ceva. Ea e o jertf deplin, un culi desvîrit al lui Dumnezeu. Caracterul de pedeaps al morii lui lisus rmîne numai ca

c

s

d

Dumnezeu,

ea germenele morii, a fost capabil de suferin
lisus s-a

i de moarte.

fcut

om

pentru a putea intra în solidaritate cu

omenirea, cu scopul de a o mîntui. Deci, a luat o natur

uman

Un ecou, ca o amintire, ca o trstur tears, copleit de suflul pozitiv al caracterului ei de jertf benevol, de voluntar. E pedeaps nu întrucît Dumnezeu Tatl însui

cin

capabil de-a

muri, chiar

fr a pctui

personal, dar prin putina

ar

aduce moartea asupra

Lui, ci întrucît
lui

pcatului, rînduite, desigur, prin voia
în

las ia benevol urmrile dureroase ale Dumnezeu Numai întrucît moartea amintete
îl

s

de-a asuma pcatul universal-omenesc. Luînd acest pcat, s-a

produs obiectiv deprtarea de Dumnezeu
de-a se apropia de
El.

i

îndrzneala Satanei

generai de pcatul omenesc, fiind urmarea

lui, iar

moartea iui
trebuit

lisus

a fost o condiie

sine qua rson de scpare a oamenilor,

întrucît

adic a

necondiionat

suportat pentru ca Dumnezeu ierte pe oameni, poate fi privit i ca o plat pentru pcat. Dac ea ar fi fost pedeaps pentru pcat i în sens propriu, n-ar fi realizat mîntuirea. Moartea lui lisus întrunete moartea omenirii, a istoriei i moartea Sa personal pentru ea. Cea dintîi înseamn pedeaps, a doua nu poate fi pedeaps, cci

s

s

Cine poate descifra taina asumrii pcatului

fie

universal-omenesc, cu efectele pe care Ie-a produs în contiina i în

omenitii lui lisus ? Dar anumite efecte s-au produs. i ele au deschis în omenitatea Lui poarta morii. Am spus înainte gestul
structura

c

etic al

asumrii unei rspunderi pentru
Eul
lui lisus,

alii

îi are nobleea eroic
relaie.

i

A doua înseamn omagiu, jertf, dragoste fa de Tatl. Moartea, ca pedeaps, la lisus e propriu-zis o pedeaps în abstract, o pedeaps a ideii de pcat,
El

e numai

puritate.

grav în faptul

în concret,
ci

îns, Cel ce moare,

fiind Fiul lui

Dumnezeu
dragostei

cel întrupat, El

nu e pedepsii,

c modific realiti de structur i de plasîndu-Se acolo unde e menit s ajung
prin urmare.în centrul
sensibilitate

fiecare

aduce un omagiu Tatlui ca rscumprare dreapt pentru oameni.

Privind la moartea

om cînd se coboar în intimitatea sa,
a!

adevrat
bine
zis,

lui lisus,

vedem pedeapsa noastr i
al

noastr,

Lui
ait

e omagiul adus
aspect. Intrucft

i sub
moarte

un

aceasta

s
în

Pedeapsa e a Dumnezeu. Desigur, moartea lui lisus tebuie privit coborîrea Lui în moarte a fost o condiie necesar ca
jertfa

i

a puritii

Lui.

tuturor subiectelor, în punctul

de

a

tuturor, nefiina
ele, mai

lui

care avansa spre ele i în ele sau spre care avansau
plasat între omenire

fie

învins dinuntru

în

afar, pentru ca natura Lui

omeneasc, trecut prin

ca urmare organic a pcatului, a concentrat-o spre Sine.

lisus s-a

mod biruitor, s iradieze întregii omeniri puterea învingtoare de moarte, se cuprinde un adevr i în teoria unor Sfini Prini c lisus s-a predat morii ca s-o înving
în

i

moarte sau

între miezul tuturor fiinelor

casa ei. Ceie dou aspecte nu stau în contrazicere, ci pot fi privite într-o sintez, ceea ce s-a mai artatîn cursul acestei lucrri, lisus, murind, pe deoparte aîmplinit dreptatea
iar

dumnezeiasc,

Dumnezeu

n-a trebuit

s

ierte

pcatul

fr
la

ca acesta

s

fie,

în

principiu, pecetluit prin moarte,

pe de

alta,

suferina

pîn

moarte este o putere
loan

spiritual prin care se sparge învîrtoarea

d

moral a sufletelor cuprinse de pcat i se
Damaschin scrie:

naturii

omeneti o rezisten ontic în faa morii spirituale. Sf.

Moartea, înghiind corpul Domnului, s-a strpuns de dumnezeire ca de un bold, ca de o undp i, gustînd Corpul cel de moarte i de via fctor, însi a pierit i a

omeneti i moartea, care le înconjoar i le ptrunde ca un întuneric a! nefiinei. Prin pcat, neantul iniial capt iari putere asupra creaiunii, în urma stricciunii de care aceasta s-a infectat, mai bine zis, creaiunea a pornit iar spre neant. Iar Satana, care se bucur de zdrnicia operei lui Dumnezeu, se afl în plin lucrare, împingînd fpturile într-acolo. Moartea e o stingere, rînd pe rînd, a celor ce vin
la

fr

existen.
Dar stingerea complet are loc numai
în planul istoric. în alt

întors

pe toi cei ce-i înghiise mai înainte, cci, dup cum cu apariia luminii se nimicete întunericul, tot aa i prin atingerea de via s-a alungat stricciunea i pentru
a aprut viaa,
iar

toi

pentru pierztor pieirea

".

Dogmatica, Cartea

iii,

cap. 27.

pstreaz o epav din fiecare fiin spiritual care a fost, aceasta convenind lui Dumnezeu pentru a se pstra urma creaiuni
pian se

ca venic

ilustrare

tragic a consecinelor deprtrii de Sine, dar i

314

315

.

ca dovad El nu vrea, în principiu, dispariia a ceea ce a creat. Sensul morii este acela de-a fi o osînd a omului pctos. Dar, dac
moartea ar fi dispariia total a omului, ea i-ar pierde sensul de osînd, cci prin ea omul ar scpa de osînda divin. Iar, tiind

c

Numai
încordare a

dac

victoria

lui

lisus

asupra morii a fost suprema
biruina Lui
i-a

firii

omeneti de-a

birui definitiv neantul,

c

scap prin moarte, n-ar mai suferi nici pe pmînt de teama pedepsei
eterne
1
.

lisus,

Logosul care a învins neantul

la

creaiune, S-a plasat din

faa lui. Dar, de astdat, nu ca subiect poruncitor, ce-l împrtie de departe cu cuvîntul Su, adic nu ca Dumnezeu care nu e nici o clip rob al lui, ci ca om care, dei n-a pctuit personal, poart totui vina pcatelor omeneti, deci ca victim, ca obiect menit
în

nou

aceleia pentru totdeauna puterea, adic a produs în aceast o for categoric superioar neantului, pe care o poate comunica oricrui om ce Intr în legtur cu El. Puterea întreag a neantului, reînviorat prin pcat, s-a îngrmdit, aadar, asupra lui lisus, pe de o parte, printr-o micare obiectiv, îngduit de Dumnezeu i învîlvorat de Satana, pe de alta,
fire

rpus

printr-o

s se lase învluit, ptruns de

el.

Tatl las

s

fie

npdit de întregul

pe care a avut-o omeneti.
Dar
lisus

micare subiectiv, prin sensibilitatea omniuman fa de el, lisus în urma asumrii prin iubire a tuturor pcatelor
a
intrat

neant, întrucît, vzîndu-L identificat cu tot pcatul omenesc, simbolizeaz, prin aceast aplicare excepie a dreptii divine,

acum

în raport în

cu neantul nu ca Logos

fr

poruncitor, ci

ca

om

ce-l

primete

sinea

Sa

prin faptul

c poart

osîndirea pcatului tuturor. Satana împinge întreg neantul spre suflînd în pînzele iui cu toat adversitatea cît o are împotriva

El,
lui

pcatele tuturor, ca om hotrît s-i lase fiina s-l primeasc în toat plintatea lui, pentru ca s-l poat birui în întregime. Micarea Lui

Dumnezeu,
Arhiereilor

prin concentrarea ei în inimile

înbuite de

ur

ale

spontan spre moarte nu mai înseamn
în calea neantului,

c

lisus

a ieit ca poruncitor

i Fariseilor evrei.
lui lisus,

ca la începutul

creaiunii, ci

c s-a aezat benevol

Sensibilitatea

se adînceasc cu înfiorare moartea tuturor. Moartea sau neantul

mare cît a tuturor oamenilor, a putut în toat profunzimea nefiinei. El a trit
fiind

s
lui

ca victim

în

calea morii, pentru ca
ci

acum

s o înving nu din extern

ca Dumnezeu,

înuntrul

Su ca om.

i

deplina

absen a
nici

Dumnezeu i maxima apropiere a celui ru,

lisus

a gustat ca

un
în

om grozvia

acestei perspective în treptata

ei realizare

pîn

momentul îndeplinirii în moarte. nu uitm toate ale morii Ie-a ptimit cu omenitatea Lui, nu cu dumnezeirea. Iar aceasta a fost posibil în urma faptului

S

c

El n-a purtat în Sine germenele morii, precum pcatul n-a rsrit din Sine, deci nu trebuia moar în baza unei fataliti organice. Moartea l-a venit din afar, i deci, putea s- o evite, dac nu i-ar fi asumat pcatul omenesc. Ea a venit pentru El a voit

s

c

s

vin.

c
era
Im

i tocmai în faptul c moartea nu a crescut din El,
nici

înfrîna

dumnezeirea de a-i exercita puterea2

.

o slbiciune

i nici o boal, st una din circumstanele c El

c

în El

nu

1

P.

AKhaus, Die

letzten Dinge, Gutersloh, Bertelsmann, 1933, p.

104-105

:

Tode

Das Gericht Gottes abertrgt in sich Unendlichkeit, Ewigkeit. Wre der leibliche Tod das endgultige Ende, dann konnten wir dem Gerichte Gottes entflichen in den Tod hinein. Das Erioschen des Ichs wre ein Ausweg aus der
grenzenlosen Tiefe der Not aus der unbedingten Verzwerflung... Der Tod Ende des Gerichtes, sondern ein Moment desselben ".
ist

e,i"ah,«n wir Gottes Gericht.

a gustat durerea morii mai mult decrt toi oamenii. Dei n-a murit moartea Sa, ci moartea altora sau tocmai de aceea, ea a fost mai înfricoat decît a tuturor. Faptul moartea a venit la El din afar i
El

a mers spre ea spontan,

do

c

intensitate

neajuns amarei

ei

nicht

das
la acest punct, urmtorul citat „ Crucea i moartea Ie-a suportat ca om neajutorat, nepermiînd îngerului s-L slujeasc. El înfrîna puterea dumnezeirii proprii, ca se împlineasc taina profeit a iconomiei cu privire la El ".
:

2

K.

lOSSEN, în

op.

c. p. 1

38,

d

din doctrina lui Hesychie din Ierusalim, referitoare

s

316
317

experiene.

Cum

Zeiten), la ceilali
fiind liber

a observat Oskar Bauhofer (Das Geheimnis der oameni moartea este o ptimire, la lisus este o fapt,

Dar
ca
cel

s nu uitm
rol

nici

o clip

c
ci

lisus

nu

st în aceast trezvie
ea.

ce lupt cu moartea, încercînd

s o alunge, s scape de
subiect ce

aleas. Sau ptimirea Lui este fapta Lui. în starea de victim

Nu e

subiect ce lupt cu moartea,

suport moartea,
fi

peste care înainteaz moartea, El e totui subiect. Jertfa e totodat
jertfitor.

E cea mai înalt brbie
ci

s nu

subiect în

de obiect, de victim, de jertf.

Dac ar

vrut

s înving s

cazi,

cînd eti jertf, în stare

de obiect,
întruni

s-i pstrezi caracterul de subiect atît de deplin încît
propriei
jertfiri.

s

neantul prin activism, ar fi lucrat ca Logos, dar n-ar fi putut mîntui pe

om

dinuntru. Aezîndu-Se în raport cu moatea ca om, a trebuit

svîreti singur toat operaia
aceste

Numai

lisus

a putut

se comporte ca

om

ce poart asupra

lui

pcatul, dar nu vrea s-l

Dm

dou caliti în chip desvîrit.
lui

cuvînt

Oskar Bauhofer, care scoate,

în

aceast

înmuleasc refuzînd sanciunea, ci s-l ispeasc primind-o benevol. Dei n-a svîrit nici un pcat personal, moartea Lui a fost
singura suportat în cel mai benevol chip.
luptînd

privin, bine în

relief
lui

deosebirea morii
Hristos

Moartea

lui lisus de a celorlali oameni: nu e mai puin real, nu e mai puin

Dac L-ar

fi

cucerit

moartea
se cu ea i
gustat

îngrozitoare

i înspimînttoare,

din motivul

c a fost aleas
-

cu ea, ar fi

fost

mai

uor de suportat.
El. Iar

în toiul activismului
fi

liber

i

mai tocete sensibilitatea Pe de alt parte,
totui ar
fi

a

fost fapta Lui. Dimpotriv.

Poate numai Hristos a putut suporta
putut-o tri, experta

murit, ar fi fost

mai tare ca

dac ar dac ar

luptat

fi

învins-o, n-ar fi
fj

moartea în toat
substanei

mrimea ei pur i a

folosim

murit, deci n-ar fi suportat toat

osînda pentru

pcate i n-ar
fi

acest cuvînt paradoxal pentru suportarea morii -în

toat goliciunea

ei. Trebuie admitem, din motive interne (o dovad nu se poate aduce), oamenii nu suport moartea deplin, cu atît mai

c

s

pîn

la

capt

suferina

i

victoria

aceasta n-ar

fost

o

victorie

propriu-zis, pentru

c nu se poate vorbi de o

victorie

asupra morii

pîn ce moartea n-a devenit o realitate.

puin o experiaz real. Cu
chinul unui muribund, cu

crt

atît

e mai mare agonia, lupta cu moartea i mai mult se copleete i se stinge

durerea prin sine. Aceasta este o orînduire milostiv a lui Dumnezeu... Cci noi nu sîntem capabili suportm grozvia morii. Ea ne este pus pe umeri, dar propriu-zis nu oîntîlnim... 6toi, oameni?, cdem sub povara morii, ea ne doboar la pmînt. Hristos,

s

om a cptat neantul din nou putere asupra Universului om trebuia învins. Prin om i în om a devenit creaiunea extrem de slab i de vulnerabil fa de neant sau a cptat o aplecare nereinut spre el. Prin om i în om trebuia reconfirmat firea î" t^stsnfS, trebuia fcut ferm i rezistent în faa neantului* vindecat de slbiciune i de aplecarea spre nefiin. Dar aceast
Prin
creat, prin

îns,pete înaintea ei, o întîlnete în sens propriu. El nu e doborît i întins la pmînt de ctre moarte. El moare ridicat în sus. Aceasta e
crucea... Simurile

trie trebuia

s i-o cîtige
simplu, îns,
fi

înfruntîndu-l în

toat fora pe care o

are.

Omul

nu ar

fi

fost în stare

s-l înving. în faa
în

i

sufletul
ci,

lui

Hristos nu sînt,în
1
.

aceast

ptimire,

neantului trebuie

întunecate i tulburate,

dac ne putem exprima aa, sînt inute în

s stea Logosul ca om, ca s-l salveze pe acesta
de
în

Ca om, spre a

în atitudinea
la

primire

a morii

toat puterea

ei,

maxim trezvie i capacitate de suferin"

nu de înlturare de

distan
în

dar ca

om purtat de Logos,
:

pentru ca

1

Op.
în

c. p.

106-7. Moberfy zice
lui

:

c

S ne

amintim, în lumina experienei familiare,
vieii trupeti era

persoana

lisus din Nazaret,

precum armonia

unic

în

s aib puterea s o suporte aa ca s o înving Pare c stm aci faa mai mare paradox a s îndure moartea, pentru ca, pe de o parte, s guste pîn capt suferina pentru pcat i s Se druiasc întreg Dumnezeu pentru
fel

celui

lisus

trebuit

la

lui

perfeciunea ei,

la fel sensibilitatea în raport

cu suferina i umilina sub neputine erau

contrabalansarea egoismului omenesc
dreptii
divine,
iar,

i

pentru satisfacerea

unice" (p. 114).

dinuntru

în raport

pe de aKa, ca întreasc natura cu moartea prin suportarea deplin a

s

uman
ei.

Prin

318

319

urmare.se pare
Lui,

ca

s repurteze o biruin a Sa asupra morii. Este moartea

c

El

a trebuit

s primeasc o biruin a morii asupra
Lui

ipostas ceresc, primind lupta cu nefiina. Iar cînd neantul

a

atins

maximum de eficien asupra
s-au despicat.

lui lisus,

cînd acesta i-a dat duhul,
stîncile

o victorie a morii Am spus

i o victorie asupra morii în acelai timp ? c moartea este, pe de o parte, o maxim învluire

pmîntul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a rupt i

de cel ru, iar, pe de alta, o prsire din partea lui Dumnezeu, o tiere a legturii vieii create cu Dumnezeu. Sînt dou aspecte ale aceleiai realiti. Dar nici un om, murind, nu privete din plin în fa acest grozav eveniment. „ Esehialitatea morii, ca suma i împlinirea existenial a înstrinrii de Dumnezeu i a prsirii de ctre El, nu poate fi experiat de om în puritatea ei ". Hristos, îns, a trit pîn la capt aceast grozvie a morii. Strigtul Lui „Dumnezeule, Dumnezeule, de ce m-ai prsit ?", nu e numai o reaciune fizic, ci expresia vederii depline a acestui abis al morii, cum numai de Hristos a putut fi experiat i suportat. Numai El a suportat moartea pîn la ultima limit, moartea prin excelen (Bauhofer, p. 108-109). A suportat-o pîn la captul ei, pîn la expirare. Numai aa i-a artat toat puterea de-a o suporta.
prin neantul minat
:

fi

E artat în acest eveniment atît solidaritatea cosmosului cu care s-a fcut prin iubire i ca om inima lumii, dup ce era ca Lrfgos creator, cît i suprema încordare a neantului de-a prvli prin lisus întreg cosmosul în haosul dinainte de creaie. De fapt, dac ar putut s-l înving i pe El, dac nici El, ca om, n-ar fi putut rezista, n-ar mai fi fost nici o ndejde pentru creaiune. în numele omenirii lisus a înfruntat toat apsarea neantului i a suportat toat durerea prezenei lui, cîtigînd victoria, adic o putere care se întinde din El
1

lisus

,

în

toat natura omeneasc Fiind vorba de lupta
ea se decide în

2

.

între

neant

i

omenirea

ca

entitate

spiritual,

spirit.

stingerea vieii trupeti,

Dei opereaz i biruina o cîtig neantul
cumplitelor dureri

prin presiunea

i

atunci cînd

îngenunche

spiritul în vîrtejul

i

sentimente ale

Dar în ce-a constat puterea Lui asupra morii,
expirarea mortal ? în sigurana

dac a sfîrtt în
1

absolut neantul i prsirea de a Dumnezeu, adic moartea nu are cuvîntul ultim. Cu toate ctre privit cu o luciditate ca nimeni altul în abisul înfricoat al neantului i al prsirii de ctre Dumnezeu, nu s-a îndoit o clip. A trit moartea în toat vastitatea i adîncimea ei, dar nu a fost copleit spiritual o clip de ea. A privit-6 în ochi i a spus-o. Ea nu l-a putut atinge spiritul. Puterea neantului i realitatea prsirii de ctre Dumnezeu n-au fost numai obiect de contemplaie din partea lui lisus, ci i-au desfurat toat eficiena lor grozav. Aceasta e semnificaia morii reale, a opririi funciunilor trupului i a despririi sufletului de trup. Lucrarea de distrugere a vieii istorice a lui lisus prin puterea neantului era aîit de intens, încît s-a resimit i cosmosul. „ De la ceasul al aselea s-a fcut întuneric peste tot pmîntul, pîn la ceasul al noulea " ( Mt. 27, 45 ). Natura recade în întunericul de la începutul lumii; se afl pe punctul de-a fi înghp din nou de nefiin. Neantul a fost lsat în se decid victoria în lupt lupte cu fiina, ca toat puterea lui în numele fiinei a pit pe aren omul cu dreapt. Norocul a fost

c

Soarele s-a întunecat, nesuferind

s vad batjocorit pe Dumnezeu

",

Antifonut

c

de Joi seara. Cîntrile bisericeti dau cele mai adeseori acestei cutremurri a fpturii în momentul rstignirii Domnului, frica ce Ie-a ca motiv al cuprins vzînd pe Stpînul pironit pe cruce. Dar, întrucît ele nu pot avea o fric e vorba de o solidaritate oarecum organic între creaiune i personal, credem cutremur El de chinul morii, se cutremur toate, prin toate trece fiorul lisus. Cînd se rece al morii. „ Toat fptura s-a schimbat de fric, vzîndu-Te pe Tine, Hristoase, pe
10, glas VI, din slujba Sf. Patimi

c

cruce rstignit. Soarele s-a întunecat

i temeliile pmîntului s-au cutremurat. Toate au
".

ptimit împreun

cu Tine, Cel ce ai zidit toate

Triod,

stihiri

glas

I,

Vineri seara.

2

semnificaie.

Dar criza aceasta, în care e aruncat un moment creaiunea, are i o art Precum moartea lui lisus reprezint necesitatea tuturor oamenilor de-a

muri în urma pcatului,

aa întunecarea i cutremurarea lumii din momentul rstignirii
lui

Domnului arat

c voia

pcat i odat va

trecut cu adevrat prin catastrofa

Dumnezeu nu e cu forma aceasta a cosmosului tulburat de sfîritului. Pe de alt parte,
definitiv,

precum moartea lui

lisus

nu e o moarte

o moarte ca scop

ultim, ci

o trecere

spre înviere, un mijloc de ieire din sfera morii în care se afl viaa în trup, la fel se repete îh viaa fiecrui om, ca cutremurului din momentul rstignirii, care trebuie

s

s

s

o participare viaa de aici.

la

moartea

lui lisus,

îi

urmeaz un

surplus de

via, o renatere înc în

c

21

Restaurai,

cd. 263

320

a avut parte de cele mai mari dureri ce se pot închipui a experiat sfîrirea Sa treptat i totala prsire de ctre Dumnezeu. Dar pîn în momentul cînd s-a stins în El contiina, n-a
sfîritului. lisus

i

Moartea

lui

lisus

a însemnat,

astfel, victoria

asupra morii

1

ovit în certitudinea

c moartea
în rai
".

Lui

nu va dura i

El

va trece
în

la

Tatl.
1

Printe, în mîinile Tale îmi dau duhul
cînd se sfîrete viaa Lui de
vei
fi

meu

Filosoful Martin Heidegger, în vestita
la grij. Prin grij,

sa analiz a

fiinei

omeneti, a redus

",

rostete

preajma

sîmburele acesteia

omul e mereu înaintea sa

la posibilitile viitoare.

clipei,

aici. Iar

înainte

spusese tîlharului:

Dar posibilitatea cea mai proprie, posibilitatea absolut inevitabil, este moartea. Qîndu!
fie într-o om se adune în intimitatea sa ultim. Acest gînd îl face de continu împcare hotrît cu moartea (die vorlaufende Entschlossenheit). Prin aceast stare de împcare hotrît omul se desprinde din contopirea în mas, cîtigîndu-i intimitatea sa proprie de aspr singularizare. Dar din toate acestea, cum starea aceasta de intimitate e determinat de bine observ Binswanger, rezult perspectiva cea mai clar asupra licrirea neantului i, la rîndul ei,e punctul care nimicului de la sfîrit. Omul, ca grij, e înconjurat din toate prile de neant ( „ Die Sorge
la

Astzi

cu mine

Aceast certitudine e în acelai timp o
I .

ea face pe

s

s

încredere în Tatl i,ca atare.supremul omagiu, supremul cult ce l-a adus. Moartea Lui a fost jertfa deplin ca un cult adus lui Dumnezeu 1
Astfel,

stare

moartea
cît

Lui

decît o clip,

a fost

nu se realizeaz ca stingere a contiinei necesar pentru gustarea ei pîn în momentul
Sale

c

d

culminant

i pentru artarea puterii
ei.

pîn la capt. Culminaia ei
spiritul,

coincide cu biruina asupra

Neatingîndu-I

ist in

ihren

Wegen durch und durch von
c. p.

Nichtigkeit durchsetzt
ersichtlich,
:

neslbindu-l-l,
Iar

nu dureaz sincopa contiinei în moarte i nu se duce cu el slbit, continue o existen chinuit ca ceilali oameni. „ Sufletul Lui n-a fost lsat în iad " ( Fapte 2, 27 ).
ca

Binswanger, op.

139, zice

:

ist

". Sein und Zeit, p. 285. von wo aus Heidegger das Sein

s

se ridic imediat din clipa de stingere a vieii istorice în viaa celuilalt plan de existen. Moartea e învins în momentul cînd s-a prut ei a învins, „ cci nu era cu putin ca El fie inut de moarte " ( Fapt. Ap. 2, 24 ).
lisus
i

c

s

und den Sein der Nichtigkeit bestimmt vom eigentlichen Selbstseln aus. das Positive, von dem aus das ihm Entgegengesetzte slch als Nichtigkeit omul-grij, care în cel mai bun caz ajunge pe linia erweist." ). Binswanger arat îns consecvent la omul ce triete în centrul intimitii sale, nu e întîlnjt decît ca un caz aproape bolnav, de egoism. Mai mult sau mai puin, omul e i iubire. Iar iubirea procur i ea intimitatea ei. în iubire, îns.ornul nu mai e obsedat de moarte, nu-i mai pas de nu mai e singur. în aceste constatri se cuprinde, credem, germenele ea, pentru
negiert

Dieses

ist

c

c

unei înelegeri

a morii

substitutive

a

lui

lisus Hristos,

ca

i a

victoriei Lui

personale

slbit pîn la moarte de gîndul morii din pricina frîmirii ei egoiste. El S-a vzut între oamenii afltori în astfel de stare, de asemenea singur. Singurtatea Lui, desigur, a fost benevol, cci de bun voie S-a
asupra ei.
lisus s-a plasat în mijlocul unei omeniri

und das Kreuz, p. 61 urm. „ A muri crezînd înseamn a afirma pe Dumnezeu ca Dumnezeu în momentul încetrii de a fi; înseamn
1

A. D.

SCHLATTER, Jesu

fcut om, coborînd
Gottheit
:

în pustiul dintre

oamenii învîrtoai în

monade egoiste i îngrijorate.
constatat

Singurtatea aceasta s-a

intensificat în jurul Lui în

grdina Getsimani, cînd a

a

luda

iubirea

i

darul Lui, cînd ni se ia totul, chiar

i fiinja noastr. Aceast credinj

deosebit mrime i strlucire, deoarece nu mai are o vedere ca sprijin, nu o mai ajut o experien, nu mai e posibil o întemeiere din viaa proprie, deoarece privete exclusiv la Dumnezeu, exclusiv în El îi are temeiul,.. Prin faptul ne prbuim în neant fr cdem de la Dumnezeu, îi sfinim numele Lui. Moartea, ca prilej al unei incomparabile credine,ne procur posibilitatea unui serviciu divin ( Gottesdienst), cu
are o

ce puin se poate rezema pe vreun om. Singurtatea produce tristeea în suflet i deschide morii poarta în natura omeneasc. Singurtatea Sa, ca antemergtoare a
morii, n-a simit-o lisus din pricina pcatului, a egoismului

Su, ci din pricina pcatului

s

c

oamenilor. Singurtatea, ca punct de
El

întîlnire

ochi în ochi cu moartea, L-a fcut

i

pe

s vad moartea, s se cutemure de ea, dar nu permanent, pentru c nu cretea s

fi comparat nimic din ceea ce facem cît trim ". îns numai la lisus moartea este o autodruire cu totul voluntar i nu numai pasiv. „ Asupra acestei druiri a lui lisus se poate aplica.fr diminuare, noiunea de « cult », de « jertf ». De-abia în autodruirea Lui ctre Tatl, ideea de jertf atinge deplina realitate. în

care nu poate

Su, ci numai în grdina Getsimani, pîn a învins luntric, prin iubirea Sa de oameni nedoborît, descurajarea singurtii. El a învins singurtatea îngroat în treac pentru ei totui prin moarte, jurul Lui de toi, prin iubirea care a fost în stare scoîndu-i i pe ei din singurtate. El n-a simit nimicul înviuindu-L decît o clip, pentru nu era în El pcatul ca pricin a izolrii i a temerii de moarte. El era plin de iubire
dinluntrul

c
i

pasivitatea resignrii

înc nu exist

învluit

de

iubirea Tatlui, care-L trimisese

nici

un

cult.

Aceasta e fapt... Jertfa e darul dat de

Dumnezeu

"
(

pmînteti.
moartea.

Iar iubirea,

ca

siguran a

fiinrii, învinge

pe lume i-L atepta la sfîrrtu! vieii temerea de moarte i învinge

p.

67

).

O^jC

323

Suferina

lui lisus,

provenind din stingerea treptat a vieii Lui

omeneti istorice, trebuia mearg pîn la capt ca topeasc în ea pcatul omenesc. Dreptatea divin a lsat fie distrus viaa lui istoric prin moarte, întrucrt ea reprezenta viaa istoric a omenitii. Numai aa se putea arta osîndirea i desfiinarea pcatului, întrucît se distrugea persoana care l-a acumulat asupra Sa. Dar orice alt om, care poart pcatul asupra sa, poart ca fpta, e pctos ca subiect, ca izvor de ultim autodeterminare al

s

s

s

Ea a învins la vedere, experimental. Dar victoria ei n-a fost adevrat, întrucît El nu s-a dat nici o clip btut. Moartea a fcut tot ce-a putut, ca sfîreasc epuizat i învins.

s

fugit

El a învins atfel moartea ca om. A putut-o învinge întrucît n-a de ea nici o clip i a primit-o fr de pcat personal, cu deplin

încredere în Tatl. Primirea deplin voluntar a morii

îl

urmarea pcatului, crete la orice alt om din însui subiectul omenesc, care se slbete treptat i sucomb mcinat de ea, neavînd puterea o înfrunte, reziste, lisus îns,
lui.

Deci, moartea, nefiind decît

i lipsa de pcat de acestea,a trebuit aib ipostas divin. Puterea Lui de-a învinge ca om toat nvala neantului l-a venit în ultima analiz din ipostasul divin.
se in împreun. Dar, ca

s

s

fie

omul

lisus în stare

Su

Capacitatea Lui de-a primi
capacitatea Lui de iubire

i

suporta moartea tuturor e una cu
divine,

s

s

de form uman, dar de proporii

dei identificat cu pcatul tuturor oamenilor, nu era totui fptaul lui. Pcatul venea asupra Sa de dinafar, nu izvora dinuntru. Altceva e
cînd pori ceva

fa de oameni, cu care s-a identificat i fa de Tatl, de care nu s-a
îndoit nici cînd

a fost prsit total.

i

altceva cînd

izvorte

din tine. în cazul prim se

Iubirea L-a fcut

s moar, iubirea
îl

l-a dat

biruina asupra morii.

pstreaz totui o anumit distincie între subiectul tu, ca ultim izvor
al fiinrii proprii

Iubirea e singura putere prin care sufletul învinge moartea.

Ea susine
e
iubire în

i între

subiectului

lui lisus,

ceea ce pori. Pcatul neizvorît din adîncul nu rodea acolo slbirea treptat ductoare spre

viaa

nesczut în suflet, întrucrt menine în legtur cu Dumnezeu
în

i
el,

cu semenii, menine încrederea

Dumnezeu.
iubirii lui

Crt timp

moarte. Moartea a venit asupra Lui din afar ca i pcatul. se explic de ce subiectul Lui i-a pstrat vigoarea de-a înfrunta

Aa

moartea, de-a nu

cdea slbit sub ea, ceea ce ar
1
.

moral în primul rînd, o ovire a încrederii pcat personal moartea nu are putere de înghiire definitiv,
total s-ar

însemnat o slbire Asupra celui de
fi

fr

oricrt
lui

de

lisus puterea de-a fi nu contrazicem afirmaia de mai sus, a învins moartea prin lipsa de pcat, întrucît lipsa de pcat nu e posibil de iubire desvîrit. Dar iubirea desvîrit avînd-o ca om între oameni, ea trebuie însemne în acelai timp asumarea pcatelor

nu ovie, nu slbete. Atribuind

învins moartea,

c

fr

concentra asupra
lisus n-a

lui.

Aceasta a

tuturor

fost situaia

lisus.

Moartea L-a învluit a trecerii ei peste El,

i cucerit ca pe

un

obiect.

Dar

i în

ultima clip

czut luntric din starea de subiect, nu

a renunat de-a fi subiect, nu a devenit obiect, oricît L-a tratat moartea ca atare. Moartea i-a pus în desfurare toate puterile, a fcut obiectiv cu El tot ce-a fcut cu orice om i El a lsat-o fac obiectiv cu Sine totul. Dar a rmas subiect pîn la samavolnica ei aezare asupra Lui.

aceeai for divin a de pcat i împovrat de pcatele tuturor, primete voluntar moartea i o învinge. Struind în iubire neovitoare fa de Tatl, dei moartea
la

i

s duc
este

s

moarte pentru

ei.

Prin

iubirii.lisus

lipsit

poate trece peste El
deplin

silnic, El

rmîne pîn

în ultima

clip subiect
fi

s

i nesczut. O biruin adevrat a morii asupra Lui ar avut loc numai dac El ar sczut ca subiect sub presiunea ei, dac ar
fi
fi

cedat

i s-ar

fi

lsat covîrit

spiritual.

B. STEFFEN, Das Dogma vom Kreuz, 1 Giitersloh, 1920, p. 117 nichtdieVerdammnisderSunder, sondern die Verdammnis der Siinde blieb seine geistige Personlichkeit mitten in Gericht doch selig ".

:

lesus hat

erfahren.

So

El, L-a adus în de încetare a funciunilor trupului i de încetare a contiinei. Dar, pe nedrept. Nu era o biruin legitim a morii. De aceea „Dumnezeu L-a înviat, dezlegînd durerile morii, întrucît nu era cu

Totui, trecerea samavolnic a morii peste

starea

putin ca El

s

fie

inut în moarte

"

(

Fapte

2,

24 ).

324

325

în

ce sens trebuie

s înelegem c

definitiv
prin biruina
lui

a ei în apropierea de Dumnezeu i în deprtarea de cel ru,

lisus

asupra

prin înlturarea pcatului.

morii, aceasta a fost zdrobit pentru toi oamenii ? Oskar Bauhofer vorbete de-o putere metafizic a morii, pe care lisus a sfrîmat-o, înîrucît a trit-o în Sine pîn la capt. „ Din suportarea morii în întregimea ei urmeaz nemijlocit c, prin aceasta, puterea ei a fost frînt... Moartea trit în plenitudinea ei de Hristos e una cu biruina asupra puterii metafizice a morii " ( p. 1 09 ). Oarecum toat moartea

în

urma victoriei
raza puterii
lui

lui

Hristos asupra morii, omul, care intr prin

credin în
prin jertfa

Hristos

omenitatea Lui
pentru

nu mai moare, deoarece, pe de o parte, mortal pcatul îndeobte i a dobîndit supremaia asupra morii, pe de alta,
Lui,

a

primit lovitura

c, pe

temeiul unei legturi noi, mai strînse, între Sine
iubirii

i
în

omenire, pe baza
înviere în

izbucnite

de

la El

i

a credinei

trezite prin

s-a
Lui

sleit în

încordarea
ei.

ei

de-a pune stpînire pe Hristos
Sf.

i în

biruina

oameni, starea de supremaie asupra morii, realizat
lui

asupra

Ideea aceasta e proprie mai ales

Prini

greci.

Dar moartea nu trebuie îneleas ca o

realitate

de sine

stttoare, care poate fi înf rînt într-o încletare uria, încît

s nu mai
unei

i oamenilor. Nu printr-o simpl schimbare de raport juridic între Dumnezeu i om nu mar moare omul,
omenitatea
Hristos,

se transmite

ci

prin crearea unei puteri noi în omenitate în

baza

victoriei

lui

lisus

poat veni asupra oamenilor. Ea e expresia unei relaii în
omul

asupra morii. Dar nu trebuie
care intr
trei factori
:

s uitm c aceast situaie nou s-a
împlinirea
legii

Dumnezeu,
final al

realizat

cu voia

iui

Dumnezeu, deodat cu

morale.

i fora satanic a

rului

1
.

Ea înseamn captul

Puterea cea

nou în omenitate st, în fond, în apropierea intim de

slbiciuni progresive a omului în fiina sa spiritual în primul rînd

i

apoi trupeasc. Dar aceast slbiciune este legat organic de pcat,
iar pcatul e deprtarea de Dumnezeu, izvorul vieii. în acelai timp aceast deprtare e apropiere de izvorul personal i satanic al rului

asupra „puterii metafizice" a o victorie a spiritului în om, prin Duhul lui Hristos, o întrire metafizic- spiritual a naturii omeneti, cîtigarea unei indestructibifiti prin comuniunea spiritual cu omenitatea lui
prin lisus Hristos. Victoria

Dumnezeu
morii
e, în

fond,

sau ea se produce
victorie

i printr-o atracie a aceluia.
naturii

Hristos.

Scparea de moarte a
întrire

omeneti nu se obine printr-o asupra morii luat ca un balaur de sine stttor, nici printr-o a acestei naturi considerat în sine, ci prin consolidarea
op.
c. p.

De ce nu s-a putut face aceast apropiere biruitoare de pcat

1

8.

STEFFEN,

114

:

Mari

ist

heute so sehr bemuht die « dingliche »

i de moarte între oameni i Hristos mai înainte de moartea Lui ? Pentru c, dup cum am mai evideniat, era necesar o suferin care produc o zguduire din temelii a naturii umane învîrtoate, zguduire impus de legile ontologice ale existenei, de

s
i

Versohnungslehre zu uberwinden. Da soli
Feind Jesu beim rechten
reduzieren...
ist,

man auch den Mut haben den personlichen Namen zu nennen, ansttat ihn auf das Dingliche zu

ordinea divin

repercutat

în fiina fiecrui

om

atunci cînd se

When unsre Zeit «den Bosen » durch « das Bose » zu ersetzen bestrebt dann wird sie der Realitât des Bosen einfach nicht gerecht. Mit dem unpersonlichen Bosen lsst sich spielen, mit dem personlichen nicht Das Unpersonliche karin beiseite geschoben oder idealistisch in ein Nichts aufgelost werden, das Personliche dagegen
besrtzt irrationale Tatschlickeit. Mit

dem

Unpersonlichen wird

man

schnell

fertig,

sobald

man

sich auf die eigene Personlichkeit und ihre Oberlegenheit uber alles

Unpersonliche
Personlichkeit

besonnen hat; das personliche Bose dagegen tritt unserer bestimmend gegenuber.und kann sie in eine Knechtschaftzwingen, an

el. Trebuia o moarte care trit i de ei înii în tot potenialul ei, fr ca s-i desfiineze totui. îns, prin aceeai moarte, prin care a fost „satisfcut" o necesitate ontologic indicat de fiina divin i întemeiat de voia divin la creaiune, s-a produs în omenitatea lui lisus Hristos acei factor nou care creeze între El i oameni apropierea biruitoare de moarte sau, în cadru! acestei apropieri

apropie de Hristos care a murit pentru
lor,

s

echivaleze cu moartea

s

die unsre Personlichkeit einfach zugrunde

gehen kann

".

existente
lisus

a

fost, prin

înc prin întruparea Lui, puterea acestei biruine. Jertfa lui însi satisfacerea unei rînduieli ontologice, de

326

327

a creaiunii iubirii divine, care a dezmorit contiinele sub dogoarea lui. Iar învierea a creat în oameni temeiul credinei pentru iubirea lor trezit fa de lisus Hristos-Dumnezeu prin jertfa Lui. Precum suferina pîn la moarte a fost necesar pentru

cutremurare „ mortal ", dar totui deczute, suprema revelare a focului

recreatoare

"

viziunea integral
aducerilor aminte
".

a

vieii

lor,

caleidoscopul complet

al tuturor

Un

alt

domeniu, care arat

c trupul

este o limit, un

omenitatea
zguduirea

lui

lisus

ca
"

s

impediment pentru deplina manfestare a spiritului nostru, este cel al organizeze îmbrieze i raiunii. Formele raiunii reuesc

s

s

cîtige biruina asupra morii,
prilejuit

la fel

întrucîtva cîmpul lumii sensibile, dar în chip foarte incomplet.

Potriviri

mortal

a omului,

de

jertfa lui Hristos,

e

necesar pentru a putea primi în el puterea
Hristos cel înviat.

biruitoare

de moarte

din

i lumea sensibil hotrît exist, dar nu. Spiritul nostru nu-i poate perfect desigur suprapunere realiza exigenele lui fundamentale în lumea înconjurtoare, iar
pariale între spiritul nostru

c

de cugettori contemporani, observînd anumite au tras concluzia trupul nu este un mediu deplin adecvat prin care se manifeste viaa noastr spiritual, ci „ o limit i o barier ". Din concluzia aceasta ei au scos un puternic argument pentru nemurirea sufletului. Prezentm, dup dl. Ion Petrovici, o expunere a acestor fenomene i a concluziei deduse din ele „ Pe planul adînc al memoriei noastre exist totalitatea

O seam

formele
Hotrît,

lui

par cadre heterogene, ce se aplic stîngaci
fireasc,
ci

i

imperfect.

fenomene

sufleteti,

s

c

nu lumea aceasta este arena lui se realizeze deplin i fericit ". atepte alt lume, în care sentimentului, cel puin iubirea nu se poate realiza în domeniul complet din pricina separaiei corporale. Uniunea complet este

are dreptul

s

s

împiedicat de pereii corpului.

.

suvenirelor noastre,

îns

ele

nu se actualizeaz

în

contiin

toate

Wagner, Tristan i Isolda, din nu mai prea mare iubire sfrîm înveliurile lor trupeti, pentru ca fie împiedicai de la uniunea desvîrit.
Eroii lui

s

îngduie mecanismul nostru cerebral, care întotdeauna - i atunci cînd funcioneaz perfect - triaz ca o strung, una crte una, amintirile noastre, lsînd treac în contiin numai
ci

deodat,

atîta cît

s

Dar corpul este un obstacol chiar pentru reintrarea în tine trupul ne atrage spre lumea dinafar i ne fixeaz însui. Din cauz la fereastra feeriei exterioare, noi avem numai indicii nedesluite

c

acele care sînt
individuale.
(

aceast

utile momentului respectiv i conservrii noastre îi închipuie oricine ce primejdie ar reprezenta pentru conservare, nvala simultan în contiin a tuturor
!

despre adîncimile luntrului nostru, pe care nu
decît

le

putem percepe

vag

i superficial

".

Dup expresia lui J. Chevalier, exist în problema aceasta un
echilibru compensatoriu.
în estura vieii

amintirilor noastre ). Cînd problema conservrii - care intereseaz cu deosebire mecanismul nostru cerebral - eventual nu se mai pune,

Toate virtualitile

spirituale, neactualizate

de aici, vor avea

s se manifeste

în viaa viitoare, cînd

atunci aparatul acesta

de seleciune nu mai funcioneaz, zgazul

va disprea cadrul de îngustare
manifestarea
lui

al trupului. „ Spiritului

îngustat în

se rupe, revrsîndu-se în contiin întreg depozitul suvenirelor noastre. Bergson aduce, în privina aceasta, un exemplu
impresionant
:

poate

s nu

i

nu i înbuit în numeroase se destine i o alt existen, în care s-i gseasc un
virtualiti importante,

oameni care au
în clipa în

povestesc

c,

pe punctul de-a se îneca care i-au pierdut cunotina, au avut
fost

instrument mai adecvat pentru a se realiza în întregime, scoînd din de virtualiti care nu pot fi captate cu mijloacele umbra lor o

seam

vieii

1

Dincolo de zaro, în

Gîndirea

",

Septembrie,

1

939.

pmînteti ". Fenomenele acestea i argumentele scoase din ele pentru nemurirea sufletului ne dau, îns, privite mai de aproape, un rspuns lisus cel înviat tuturor i la întrebarea despre puterea pe care o

d

oamenilor ce cred în El pentru biruina asupra morii, putere care

328

329

T
înseamn,în fond,
spirituale
victoria Mîntuitorului

morii. în primul rînd.trebuie

s

asupra rdcinii metafizice a

observm

c îngustarea

vieii

i taine spirituale, pentru c sînt dominai de o încpînat ptima. Pentru alii sînt evidente. Iubirea i îngduina fa de alii
realiti

nu se datorete numai trupului, ci i cauzelor de ordin moral. Sînt oameni în capul crora nu poate intra admiterea anumitor

aici cu realitile conforme spiritului. Cel dintîi care a plecat de de pcat i singurul care n-a avut nici urm de pcat a fost lisus nu i de Hristos. Viaa Lui de aici n-a fost îngustat decît de trup,
pcat. De aceea,îndat ce-a scpat de trup, puterile spiritului vorbim de cel omenesc - au în'it în adîncime i vastitate într-o msur cum nici nu ne putem închipui. Astfel, moartea Lui a fost în acelai

fr

Su

sporesc
c.chiar

în

msur covîritoare cunoaterea
sufletului

lor.

Aceasta înseamn

timp

dac

dispare trupul, ca unui- din impedimentele deplinei

actualizri a spiritului nostru,

dac nu dispare i carapacea de natur
moarte nu ajunge
la

suprema suferin pentru pcatul omenesc, dar i singura poart prin care a intrat la viaa de mrire deplin, de via în sensul ioaneic al cuvîntului. Momentul morii coincide cu momentul izbucnirii
Sale depline.

moral, viaa
amplitudine,

dup

întreaga

vieii

dat în virtualitile sale. iar înlturarea acestei carapace

Acum
lisus prin

se profileaz

clar

rspunsul

la

întrebarea
alte

cum a

biruit

morale nu se poate produce printr-un act silnic exterior, ci prin voina omului, care în momentul morii nu se mai poate manifesta i, deci

moartea Sa puterea metafizic a morii, cu

cuvinte.cum

a transmis în urma

morii Sale putere tuturor oamenilor

ce cred în

El

dac n-a scpat omul de ea înainte de moarte,
desfacerea de
.

îl

va strîmtora i

dup

pentru a birui moartea. Indestructibilitatea naturii

omeneti nu se

trup. Oricît de vast ar fi raza de cunotine, de judeci, de amintiri i de sentimente, pe care, neputînd-o actualiza omul în viaa de aici, o va desfura în cea viitoare, ea va purta ia

poate explica decît printr-o
s-a ridicat deasupra
izvorului

comunicare a

istoriei,

cu o natur uman care neatins de moarte i se afl în preajma
ei

transcendent

al vieii divine,

eterne

i nevestejite.

o alt pecete, asemntoare cu cea pe care a purtat-o sufleteasc din trup. La unul toat aceast via se ia suprafa, e vast, dar lipsit de profunzime. Pentru anumite domenii
fiecare ins

Dar rspunsul acesta st în legtur i cu învierea lui lisus, care
e precedat

viaa

lui

mic

de coborîrea

la iad.

ordin spiritual, acela manifest o incapacitate categoric. Altui gust, incomplet, dar deocamdat satisfctor, înc de aici bucuria unor cunoateri, intuiii, înelegeri ce se refer la realiti mai presus de categoria materiei, spaiului i raiunii geometrizante. Diferena se

de

datoreaz unor cauze de ordin
aici

moral. Astfei.cine pleac din viaa de cu povara pcatului, cu toat ieirea din pereii trupului, nu va avea parte decît de o lrgire extensiv a vieii sale sufleteti esenial

identic cu cea de

aici,

superior, spiritual. Sufletul

trupeasc nu-l va elibera parte, o va definitiva, iar,

nu îns i de-o ptrundere într-un plan lui a murit înc din viaa de aici i moartea de aceast moarte spiritual, ci, pe de o pe de alta, nemaiexistînd trupul, care

s

gseasc în pcat i anumite bucurii, o va face i mai chinuitoare. De izbucnirea spiritului într-o via incomparabil mai ampl i
mai fericit nu poate avea parte decît cel ce a plecat de pcat de aici, care, prin urmare, a comunicat înc în trup într-un anumit mod

fr

330

persistena în pcat. Ele

sînt eternitatea cercului vicios al

pedepsei

X.

pentru

Demnitatea

împrteasc
t.

pcat i

al revoltei

pentru

a

lui

IisusHristos

de

aici purificat prin eforturile

voinei

pedeaps. Numai cine nu s-a dus i a pit astfel în eternitate, a

Coborîrea
lui

ia iad

eo ipso în Steffen spune „
intrat
:

iad. Iisus

îns

n-a murit în pcat. Protestantul B.

Iadului

i

se supune numai cine se supune pcatului
:

ca
Demnitatea împrteasc a
iisus s-a manifestat
El,

pctos

"1
.

iar

Dorner declar

Hristos

nu a putut
lui

s suporte
asupra

i cît a trit
pcatelor

chinurile iadului,

cci de

ele

ine

viaa pmînteasc,
svîrite

prin autoritatea

ce emana din

prin minunile

neschimbabilitii, nefericirea disperrii

eternitatea lor i, din pricina "2
.

Biruina

Iisus

i

prin actele

de putere

prin care

druia

iertarea

sau

prin care

a

stabilit viitoarea

organizare a

Bisericii Sale. Dar, în

morii e real numai în cazul cînd aceasta nu L-a putut ine nici o clip sufere chinurile de acolo sub stpînirea ei. Coborîrea Lui la iad ca

s

aceast demnitate se manifest în victoria asupra morii, prin coborîre la iad i înviere, în aezarea Sa de-a dreapta Tatlui de unde conduce opera mîntuitoare i în judecata din urm. Jnvierea Domnului este precedat de coborîrea la iad. Dup
principal,

mod

ca asupra c moartea a pus stpînire asupra oricrui om pctos. Cînd spunem c asupra Lui moartea n-a pus de trup n-a însemnat stpînire, înelegem c desfacerea
ar însemna îns
lui

Iisus

spiritului

la

ine de demnitatea împrteasc 1 Protestantismul vechi a considerat-o ca aparinînd tot slujirii 2 arhiereti Iisus s-ar fi coborît la iad ca continuie suferina Sa i pentru cei de acolo. întrucît ultima treapt a chinurilor este cea din iad, Iisus le-ar fi suportat i pe acelea pe temeiul voinei Sale de-a se 3 identifica cu toat durerea omeneasc Dar voina Bisericii ortodoxe de-a lega coborîrea la iad de
doctrina Bisericii ortodoxe, ea
. .

s

o continuare a suferinei, a existenei diminuate, ci o izbucnire a toat plenitudinea puterilor sale. în momentul în care „ a Petru 3, 1 8 ) i aa fost omorît cu trupul, a fost înviat cu duhul " ( s-a coborît în iad, cum spun i cîntrile bisericeti.
El
spiritului în
I.

Nu cunoatem în
coborît Iisus în iad,
acolo. întrucît biruina

chip limpede toate motivele pentru care s-a

dac nu a fcut-o pentru a suporta chinurile de

.

demnitatea

împrteasc

are profunde semnificaii.

Cum observ

asupra morii a coincis cu primirea morii, întrucît, aadar, învierea ca fapt în adîncime i în spirit s-a petrecut exact în momentul morii i moartea e premisa învierii trupului,

chiar unii protestani, Iisus

suferina cci chinurile

nu s-a putut duce în iad ca continuie iadului constau din suferin împreunat cu

s

aceast

înviere

cu trupul s-ar

fi

putut înfptui

îndat

dup

moarte.

Dar, probabil, pentru

lsat trupul

Su s

a nu par ca moartea Lui zac în mormînt trei zile i în acest timp s-a coborît
iluzorie oamenilor,

s

cu
1

sufletul la iad.

H.

ANORUTSOS,

Dogmatica, Sibiu, 1930,

p.

23Q.

Prsind trupul în
Iisus

mormînt

i trind trei zile numai
parte,

prin suflet,

2 La ortodoci teoria aceasta e susinut de Serghei Bulgakov, op. c. p. 406, dei nu explic i nu întemeiaz aceast afirmaie decrt prin observarea general „ jertfa

a

voit

s învee,
i

pe de alt
fericit,

c

spiritual, biruitoare

i

fr

de trup

c este 3
.

posibil o

via

Pîn

la El oricine

lui

Hristos îi

dezvluie

prin aceasta puterea

nu numai

în

via,

ci

i

în

moarte, în

mormînf.

STEFFEN, op. c. p. 1 1 6 „ Die ( protestantische Orthodoxie behauptet, unser Heil sei davon abhngig dass Jesus die Hollenstrafen, also das genue quivalentfiir die Sunde der Menschen, erlitten habe ".
3
B.
:

1

)

Op. cp. 116.
La
B. Steffen,
l.c.

2
3

Argumentele pentru nemurirea

sufletului din studiul amintit al dlui. Ion Petrovici

sugereaz toate

posibilitatea unei viei spirituale

fr trup, cu mult

mai bogat

i mai

332 333

murea, oricine ieea din trup, se ducea
întrucît toi

la

viaa chinuit din
desfigurat

iad,

Aceste expresii despre

rai,

probabil, trebuie

s

le

înelegem

de pcat. desprit de trup formeaz începutul existenei fericite a sufletelor celor drepi în rstimpul de la moartea trupeasc i pîn la învierea lor cu trupurile. însui faptul lisus a fost cel dintîi care, murind cu trupul, nu a fost cuprins de chinurile iadului, constituie o biruin asupra
treceau pragul eternitii cu
spiritul

aa

c

în

rstimpul

cît

trupul l-a

rmas

în mormînt, lisus n-a biruit

Aceste

trei zile

de

via a lui i condiia

lisus

cu

sufletul

numai

iadul, ci

a

i

inaugurat viaa fericit a drepilor

dup moartea

cu trupul. Aceste dou fapte stau în strîns legtur. Pe de alt parte,
întemeierea acestei viei fericite a oamenilor în planul de dincolo e tot

c

una cu scparea

lor

de moarte.
lui

Cîntrile din Triod prezint biruina

lisus

asupra

iadului

ca

iadului

1
.

i cîntrile bisericeti par a ne spune c lisus n-a stat în rstimpul de la moarte pîn la înviere numai în iad, ci i în
Sfînta Scriptur
rai. „

pe o neputin a acestuia de a-L ine.
înluntrul

Iadul L-a primit în cuprinsul

su,
ei

netiind ce putere se ascunde în Cel pe care-L primete. Dar,
aflat
lui,

odat

puterea
iadului.

lui

lisus

a izbucnit

în

toat strlucirea

Astzi

vei

fi

cu mine în

rai ",

asigur

lisus petîlharul

pocit

(

Le.

sprgînd porile
spiritual,
ziduri

Evenimentul acesta are o semnificaie
pori materiale
fi

23,

43 ). Iar la Sf. Liturghie, dup intrarea cu darurile, preotul rostete: „ în mormînt cu trupul i în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu

nu material,

lisus n-a spart

i

n-a surpat

care înconjurau un spaiu.
lui

Dac ar
i

fost
fi

aa, ar fi putut iei din
o
realitate nici

tîlharul

i pe scaun ai fost Hristoase cu Tatl i cu Duhul Sfînt, toate
".

iad orice suflet din cuprinsul

n-ar mai

pentru

umplîndu-le Cela ce eti necuprins

Tot din aceste locuri ar rezulta

c

oamenii ce mor în
lisus

pcat de

atunci încoace

i în viitor.

a

fost

i

în rai

nu ca

Iadul este existena chinuit

pe planul eternitii. Este
disperarea,

Dumnezeu, cci ca atare â
Locul
loc

fost oricînd pretutindeni, ci

ca

om
rai.

deficiena
sufleteti.

spiritului,

deformarea,

fr speran de îndreptare, a vieii
produs

deoarece cînd e pe cruce anun ca pe ceva viitor prezena Sa în

E neputina spiritual împreunat cu

Su ca Dumnezeu, dei e pretutindeni, e deasupra tuturor, e
".

de contiina venicei perpeturi a acestei stri. E neputina iubirii, a
comuniunii.
lisus n-a intrat în iad

de Stpînitor, e pe „ Scaun
va fi
lisus,

Raiul e locul fericirii

de dup moarte
al

i în el ajung numai cei drepi,
în rai

dar în orice caz e un loc
tîlharul

oamenilor,
2
.

ca

s guste aceast
Primul
lui

stare. Nici

o clip n-a
fost

ca

cel

ce are comun cu

omenitatea

aparinut iadului
biruitor. El

în

aceast

calitate.

pas

în iad

ca

n-a experiat înluntrul

Su iadul, n-a coborît cu spiritul Su
rmas oarecum
a

fericit deeft
1

cea din

trup.

în spiritul iadului.

Pind în
neafirmînd

iad

a

deasupra

iadului.

Teologii protestani contemporani nu mai admit

o existen a

sufletelor

dup
6
H.

moarte.
drepi.

Omul întreg, trup i

suflet,

se distruge, avînd

s învie în ziua de apoi numai cei
dintîi

Aa susine C. Stânge, Das Ende aller Dinge, 1930 i Paul Althaus, Die letzten
dei
ultimul e

ANDRUTSOS,

c

lisus
(

stat tot timpul celor trei zile în iad,
c. p.

las

Dinge, 1933,

mai rezervat ca cel cu
sufletul

i

admite

i

o

înviere

a

deschis posibilitatea de-a fi fost i în
exista cînd a murit lisus,
ci

rai

op.

230 ). Desigur,
rai în

întrucît raiul

înc nu
a

necredincioilor spre
Bisericii

pedeaps
lui

etern, nu numai a drepilor spre

fericire. în

dogma

abia El

l-a

inaugurat prin eliberarea celor din iad, se explic
explicit

despre pogbrîrea
în

lisus

omenesc
-

la iad -

cu trupul nu se putea,

de ce învtura
stat lisus

Bisericii

nu pomenete

de

legtur cu
lui

cele

trei zile crt

cci era
acestei

mormînt,

iar

cu dumnezeirea pretutindeni
1
.

este implicat

o respingere a
trei zile

cu trupul în mormînt. Ba,

întrucît toat

aciunea

lisus în cursul celor trei zile

teorii, într-un

îndoit chip.

Ce-ar fi cutat

lisus la iad,

dac n-ar exista iadul ca
2.

pare a se concentra în înlarea din iad a sufletelor celor drepi
acesteia începe viaa
raiului,

i

numai ca

rezultat al

un

mod

sau loc de vieuire nefericit a sufletelor

dup

moarte ?

Stînd

cu

ca un

final al acestei

lucrri

de trei

zile,

e foarte justificat
al

sufletul

fr trup,

a artat posibilitatea

i

realitatea

une existene

fericite

a

sufletelor

s se vorbeasc
plan,

în

mod

accentuat de coborîrea Lui
raiului.

la iad

i

s se lase pe

doilea

credincioase

dup desprirea de trup.

pe un plan subîneles, ideea

334

335

Dac se poate spune a intrat în iad, aceasta numai întrucrt, momentul morii Sale constînd în trecerea sufletului omenesc în
planul eternitii,
El
iar

c

de-a dreptul în aceast eternitate,
învins, în principiu, iadul

gtit de

lisus Hristos

1
.

lisus

a

i

a gtit

raiul pentru' toi cei

ce cred în
rai

El.

eternitatea sufletelor

omeneti neavînd pîn

la

sufletul Su a trebuit s ia atitudine fa de ea ca s inaugureze o nou form a eternitii, lisus a murit

Dac e

pus un moment fiecare
rai

suflet

alt form decrt cea chinuit,

dup moarte între
o
victorie

i

iad,
ci

deciziunea pentru

nu

e,

propriu-zis,
zis,

a omului,
lui

a

Domnului prin
Hristos.

el

sau, mai bine

o constatare a credinei

în lisus

moartea oamenilor împovrai cu pcatul strmoesc. De legea acestei mori ine ca sufletul, dup scurtul moment al expirrii, se trezeasc în iad, ca în prima clip a existenei separate de trup se

s s

vad în iad, în lumea spiritelor chinuite.
lisus,

la iad i din motivul El a scos din iad sufletele celor ce au murit cu credina în El, dar erau inute totui în solidaritatea sufletelor condamnate, în virtutea faptului

Dar

lui

lisus

I

se atribuie coborîrea

c

supunîndu-Se acestei mori pîn

la

capt, s-a vzut

în

c legea morii, ca trecere spre
scos
printr-o

prima clip a existenei Sale necorporale în
puterea sufletului

iad. Dar, în

aceeai clip,

iad, nu fusese sfrîmat. lisus nu îe-a aciune pur exterioar, pentru credina în care au

Su, neînlnuit de pcatul acumulat în timpul existenei trupeti i intensificat de uniunea cu dumnezeirea, a izbucnit într-o plenitudine de via i, prin acest fapt, nu s-a numrat nici o clip ca cetean supus al iadului, coborit în deficiena i
abnormitatea spiritual în care vieuiesc cei
ce-i

murit le

ddea certitudinea mîngîietoare c vor scpa i o putere de

c

înlare spiritual, care singur s-a pus în lucrare cînd a aprut lisus în faa lor. Totui, scparea lor nu se putea realiza pîn nu se arta
Mîntuitoru! în strlucirea Lui biruitoare, vestind prin aceasta

c legea

Cred
Sale

c se poate spune c,
fericite

aparin.

pedepsei universale a fost înlturat,

lisus,
El,

ca

Mîntuitorul tuturor

prin acelai act de izbucnire

a vieii

oamenilor care au crezut sau vor crede în

dup desprirea de trup prin care a învins iadul, a întemeiat i
a
sufletului,
biruit iadul,

vesteasc i

celor din iad care

au murit întru

ordinea eternitii
El

a

dar a întemeiat

adic raiul. Prin aceeai fapt i raiul, dei logic premerge rfuiala

s

s se duc s credin c mîntuii,
trebuia
sînt

le

duc rodul mîntusrii Sale.
în general,

cu

iadul
iad.

sau detaarea Sa i,

prin aceasta,

i a sufletelor celor drepi,
oare nu trebuie

de

dar ca împrat, nu ca arhiereu, deci rmînînd totui deasupra chinurilor spirituale ale iadului, poate trebuie îneleas ca o apropiere special a Sa de
lisus s-a coborit la iad,

învtura

c

c

Dar,

dac aa

stau lucrurile cu

lisus,

s se

spun de orice suflet care merge în rai c, mai întîî, ia contact cu iadul,
pentru a-i verifica puterea din puritate? în parte, Biserica afirm acest lucru în doctrina despre judecata ce se face cu fiecare suflet

ca acelea care au pus în viaa de aici prin crdin o temelie a mîntuirii tor poat, prin aceast apropiere a lui lisus de ele, se înale la mîntuire. Dei fericirea lui lisus a început
sufletele de-acolo, pentru

s

s

îndat
a putut

dup expirarea pe cruce,

spre deosebire de credincioii de

dup

dup El, în fericirea Sa nu a putut uita de suferinele celor din iad, nu

desprirea de

trup,

care i-a gsit o expresie intuitiv în

s nu se apropie de
face, pentru

ei

credina despre cele douzeci
pentru
pentru

i

patru de vmi. Totui,

de

sufletele

Sa se putea

ca

omeneti nu se poate spune în sens propriu
a-l birui,

c iau contactul cu iadul
pedeaps

i s nu fac pentru ei tot ce din partea s fie mîntuii i ei, dac au îndeplinit

deoarece, pe de o parte, legea morii, ca
deci,

ca purttoare a sufletelor la iad, a fost înlturat pentru cei credincioi prin moartea lui lisus Hristos, pe de alta, numai lisus a învins cu de la Sine putere fora iadului i a întemeiat ordinea
eternitii
fericite.

pcat i,

m duc s
i

1

„în casa Tatlui

Meu mute locauri sînt

vi gtesc

v

vou loc. i dac

m

Iar

voi

de duce

nu,

v-a fi spus,

pentru

voi (ua

pe voi

la

Mine, ca unde sînt eu

i "voi s

i vou ioc
liji

v

c tocmai
iari
vin,

voi gti,
-

" (

loan 14, 2

3 ).

Omul

credincios merge, în virtutea unei noi

legi,

22

~

Restynirarea omuiui

cd. 263

336

337

condiiile

pe care

ei,

ca oameni,

le-au putut îndeplini în

viaa

Suferina
palpabil,

Sa trebuia

s se
De

prezinte,

mcar ca fapt trecut,
în

dar

cit

mai
în

pmînteasc.
Apropierea Sa de sufletele chinuite din iad n-a fost numai un
act

i

în

faa

lor.

rodul jerfei Lui trebuiau

s se bucure,

primul rînd, sufletele celor

rposai

ateptarea cu credin a
în
rai,

Lui.

de o clip,

ci

a struit

printre ele pentru stabilirea unei depline

De asemenea,
cei

întrucît

acele suflete

rmîn

spre deosebire de
El trebuie

comuniuni
scoatere a

între El

i

sufletele capabile

de
rai.

ea,

adic

pentru deplina

lor din iad

i

consolidare în

Trebuia

s dea i acelor

ce cred în Hristos dar sînt pe pmînt, comuniunea lor cu
fi

s continuie a
Chiar
plecare a Lui

mai deplin decît a celor de pe pmînt.
lisus

suflete bucuria
privirea Lui.
ani,

de a sta mai mult în preajma Lui i de a se îndulci cu Dac printre oamenii de pe pmînt a stat 30, respectiv 3

dac învierea i înlarea lui
i
o

înseamn

o anumit

lsînd o

urm însemnat în memoria lor istoric, trebuia s stea
ce nu au apucat

ridicare peste toi oamenii, pentru

a putea veni a

doua oar - dat fiind

c

raiul

este o regiune spiritual mai înalt - lisus

i

printre cei

s-L cunoasc în

istorie

mcar 3 zile,
la

pentru ca din amintirea acestei bucurii,

s se alimenteze pîn

e mai aproape de cei de acolo decît de cei din viaa pmînteasc.

Judecata din urm. Desigur, lisus, ca Dumnezeu i, prin aceasta, chiar ca om, a rmas i dup aceea fa de sufletele din rai într-o
apropriere mai mare decît
din faptul
la Judecata din urm, va fi i o a doua venire, o întoarcere dup un rstimp îndelungat în care într-un anumit fel El a fost plecat, rezult c, într-un anume fel El nu e deplin prezent nici sufletelor din rai pîn atunci. Toatea acestea sînt conforme cu doctrina Bisericii ortodoxe, potrivit creia fericirea sufletelor dup desprirea de trup i înainte de învierea cu trupul i de Judecata din urm nu e deplin. Numai Biserica romano-catolic susine sufletele vor primi îndat dup moarte fericirea deplin i Judecata din urm nu va aduce nimic nou

2. învierea

c a doua venire a Sa, de
rai,

fa de oamenii de pe pmînt. Dar, totui,
înainte

Domnului
Hristos

de toate,

învierea

lui

ne întemeiaz,

în general,

pentru cei din

într-adevr,

credina
înviat,

într-o

continuare a vieii

dup

moarte.

Dac

Hristos n-a
I.

zadarnic este credina noastr ", spune ap. Pavel ( Cor. 15, acest eveniment noi n-am avea constatat de oameni ce au 17). trit în istorie un fapt doveditor al vieii de dup moarte. S-ar fi putut spune lisus, murind, a încetat definitiv de a mai fi i orice om prin

Fr

c

c

moarte piere
între cei

în chip integral.

Dac

credin prin învierea Lui,
ce cred
a fost

n-ar mai

n-ar fi fost întemeiat aceast avea nici o importan deosebirea
fi

în

aceast privin.

i cei ce nu cred i n-ar mai nici o dovad c lisus Dumnezeu, iar opera Lui, oper mîntuitoare.
Dar, presupunînd evident acest rost

Vom vedea cum în lumina învturii ortodoxe învierea lui lisus i înlarea Lui la cer primesc un îneles, ca i a doua venire a Sa, pe
cînd din punct de vedere catolic toate acestea îi pierd
cît
atrt

de temelie a
ei:

învierii

Domnului, noi

vom

dezvolta alte semnificaii ale

înelesul

i rostul.

întrucît raiul este comuniunea sufletelor cu Dumnezeu, iar aceasta s-a realizat deplin i pentru cei mori mai înainte, de abia prin

venirea

Dumnezeu în planul ontic omenesc prin întrupare i în mod desvîrit prin jertfa Sa pe cruce - ca poat scoate din iad i mute la rai sufletele acelea - lisus trebuia se duc în înfiarea
lui

s

s

s

celui

ce s-a rstignit pe cruce

s

pîn unde se aflau i,

prin

prezena Sa,
raiul.

le

aeze

în

aceast comuniune, adic

s

întemeieze

aduc în favoarea nemuririi sufletului, vd în desprirea sufletului de trup o eliberare a puterilor lui înctuate, o izbucnire într-o via mai plin. Cretinul, bazat pe învtura revelat i sprijinit de indicaia anumitor experiene, crede de o astfel de amplificare a vieii au parte numai sufletele care nu se duc de aici încercuite de pcat. Cel dintîi care a trecut prin moarte la o via mai deplin a fost lisus Hristos. Pcatul, aadar, este o piedic mai durabil în calea vieii spirituale decît trupul. Pcatul rmîne permanent legat de suflet, ca
Consideraiile moderne, care se

c

338

339

o desfigurare a fiinei lui. Trupul poate
în fiina
lor,

ci

numai

s

s nu afecteze

puterile spiritului

Astfel,

moartea împlinete un

îndoit rost în raport

cu o lume
în

le fie

o barier

în manifestare.

Pcatul

le

afectat de pcat, întîi, arat prin cele
sufletelor

dou forme de existen ale
spiritului, ci

deformeaz i le slbete pîn în inima lor. Adevrul acesta este ilustrat de cele dou forme ale existenei sufletelor dup moarte, întrucît, dei toate sufletele au plecat din trupuri, nu toate se duc într-o existen chinuit cum ar trebui fie dac trupul le-ar alterat fiina sau într-o existen fericit, cum ar avea fie cazul dac, afar de

dup despriea

de

trup

c nu trupului se datoreaz

ultim analiz stingherirea i deformarea vieii
Al doilea,

pcatului.

moartea dizolv un trup

care, chiar cînd

nu mai este mediu

s

fi

s

trup ca barier trectoare a sufletului, n-ar mai

fi

i

altceva care

îl

tirbete în chip mai durabil. Dar, o separaie real între trup i pcat, ca se poat constata ce se poate pune propriu-zis în seama unuia i a altuia, nu se produce decît prin separaia sufletului de trup. în viaa pmînteasc trupul i pcatul se afl ca un întreg nedesprit, încît e mai greu de evideniat real piedica vieii sufleteti st nu în

s

de manifestare a pcatului, nu poate fi transformat în aa msur nu mai îngusteze viaa spiritului, oricît s-ar micora aceast încît deficien a lui în cursul existenei pmînteti a unor sfini, de pild. Trupul istoric, dac nu e mediul de manifestare al unui pcat actual, poart în structura lui îngroriie produse de pcatul trecut sau de

s

continuitatea
naturi

lui

cosmice adaptate

c

care arat

c

cu corporalitatea unei omeniri pctoase i a unei la o astfel de corporalitate. El e lava rcit prin el a trecut focul pcatului. El nu poate fi modificat

cretin, omul, înc din primul moment al apariiei sale în trup, în viaa pmînteasc, se împovreaz cu pcatul ereditar.

trup, ci în

pcat.

Dup învtura

în cadrul acestei lumi, ci trebuie distrus

pîn în temelie i scos cu totul
lumii.

din continuitatea în
Dar,

care se afl cu forma aceasta a

Nu trupul care se zmislete e pcatul; între ele se poate face,
în lumina existenei sufletelor din

mediul firesc de manifestare a spiritului omenesc i,

dac trupul este o creaiune a lui Dumnezeu, constituind dac nu el este

lumea

viitoare,

o distincie

cauza pcatului i a îngustrii vieii spirituale, distrugerea lui nu poate
fi

conceptual. Dar pcatul se ivete deodat cu apariia omului în trup,

aadar. Existena pmînteasc a omului, prima form a existenei lui, se nate cu pecetea pcatului i acest fapt se recunoate în toat desfurarea ei. Dar trupul este forma vzut a acestei existene. Chiar dac prin botezul în lisus Hristos e scos de sub robia pcatului, omul rmîne, cft se afî pe pmînt, într-un trup al crui raport fa de suflet e determinat de legea general a existenei pmînteti a oamenilor dup ivirea pcatului în
lui,

din primul

moment al existenei

o condiie pentru reînnoirea lui, pentru ridicarea lui într-o form omul e creat numai poarte stigmatul pcatului. Cine crede care de Dumnezeu i anume ca un întreg format din trup i suflet i mai
decît

s

c

crede

s cread

c pcatul n-a distrus
ca într-o concluzie
om.
înviere

definitiv

aceast fptur, acela trebuie necesar în învierea trupurilor, adic în

restabilirea întregului

lume. Trupul,

dup pcatul strmoesc,
întrucît
ci

pcatului, nu numai

a devenit un instrument al pcatul, ca act al subiectului, se

svîrete prin el,
în

i întrucît prin el încercuiete sufletul i mai mult
îl

desfurarea puterilor sale. Serviciul acesta ingrat împlinete trupul în urma unei învîrtori, în urma unei structurri a lui în sensul
acesta. Chiar cînd dintr-un

nu se poate produce îns înainte de transformarea întregului chip al lumii acesteia, afectat de pcat i îngroat pe msura convieuirii oamenilor purtai de patimi. nu fie moarte, In forma actual a lumii nu se poate, de pild, învierii în relaii depline deci nu e posibil o via fr sfîrit, o via a cu oamenii ce triesc dup legile ei. Numai aa pot gsi generaiile tinere hran, dac mor cele btrîne. Pe de o parte, este o porunc

Aceast

s

om a disprut pcatul, aceast îngroare

divin ca oamenii

structural a trupului rmîne, fiind i o condiie de angrenare a omului
în

de
i-ar

alta,

dac oamenii s-ar tot înmuli fr s fie moarte,

s întrebuineze

instinctul

sexual spre nateri, pe

pmîntul nu

forma

lumii acesteia,

determinat de pcat.

putea hrni.

340

341

Dar sînt i alte trsturi ale lumii acesteia care îi arat
ei

potriveala
între

cu o omenire

pctoas. E de

indivizei popoare. Cel ce vrea

mai bun, trebuie

s

s se menin, s ajung
Dar

exemplu concurena aprig
la

o situaie

pcatul e pedepsit prin moartea pcatului s-a fcut în sensul reaciuni regulate, tuturor i prin anumite suferine sau e limitat prin arat înelepciunea i mrirea dumnezeiasc ce o conduce.

c

lupte.

în chipul acesta, vrînd-nevrînd,

înltur pe
Thielicke,

alii

de

la

anumite bunuri.
aici concluzia extrem protestant a iui H. forma actual a lumii, nu se poate tri

fr
fr

Noi nu tragem de

Totui, de-o potriveal deplin a lumii pentru o via fericit, de- moarte, nu se poate vorbi i aceasta e cauza de pcat i venic, nici nu pentru care cei mîntuii nu pot tri în trupurile actuale

fr

de pild, c,

în

pcat. Dar, fapt e
lumii acesteia
1
.

Exist o anumit neconformitate între viaa de puritate
Chipul acestei lumi se

c cine vrea s triasc fr pcat trebuie s
se afl înc o

pot învia în altele
al lumii.

pîn nu

se sfîrete în întregimea sa chipul actual

sufere.

a cuiva i legile

Numai

în

acord cu acest adevr trebuie conceput

i

nu triete dup voia
triesc pe arena
manifestînd
ei.

rzbun oarecum cu gelozie pe cel ce

ei.

lisus. Dar, în general, legile

cauz a morii silnice a lui acestei lumi macin pe toi oamenii care E un ru care se consum pe sine însui,
Aici

Sfînt. E o transfigurarea cosmosului acesta prin harul Duhului ci sub vl de smerenie. La transfigurare nu întru strlucire afectate de întru strlucire vzut, domnesc tot formele

fi,

suprafa, pcat.

Am

amintit
lor

de suferina

inilor

fr

de pcat

din pricina

i în aceasta mrirea lui Dumnezeu. Desigur, chiar aa cum e lumea acum, ea reflect înelepciunea i mrirea lui Dumnezeu. în ea domnete o potriveal fizic i o ordine social care face posibil viaa, chair viaa fr de
pcat cu anumite strîmtorri. însui faptul

suferina notm îns cu lumea. Trebuie Aceasta aceasta nu e un chin pentru ei, ci, în acelai timp, e fericire. transfigurare ascuns în e transfigurarea ce se realizeaz în lume. O puterea smerenie i suferin, dar o transfigurare real. Iar, întrucrt

neconformitii

s

c

c acomodarea

ei în

urma

din ei se
îi

comunic i cosmosului i multor fiine înconjurtoare, care poate spune c, cinstesc ca pe cîrmacii lor puternici dar tainici, se

prin
1

KARL HEIM în
),

neîneles de un fel
rea

„ Jesus der Herr", Furche-Verlag, Berlin, 1 935, vorbete în chip de aspect bipolar al lumii ( lumea ar fi, în acelai timp,

pe care îl reduce

bun i totui

la

urm, iari,

la

aspectul unic

ea poate fi savîritfrâ de pcat, numai rmîn autorul în comuniune cu Dumnezeu Poate i omorî. ( „ Wie der Zeugungsakt heilig ist, wenn wir dabei in der Gemeinschaft mit Gott bleiben, so muss es darum auch moglich sein, mit seinem Herzen zu toten immer vorausgesetet, dass wir uberhaupt imstande sind, bei Gott zu bleiben und ihn uber alle Dinge zu lieben ", p. 147 ). întrebarea este îns poate omul rmîn în comuniune cu Dumnezeu svîrind anumite acte? Nu se ascunde aici un indiferentism in ce privete viaa omului în raport cu lumea, luîndu-i-se orice
:

s

al binelui.

Orice act obinuit în

aciunea nevzut a Duhului Sfînt, exist o continu stare i se în produce o continu lucrare de transfigurare a lumii întru ascuns, Ba, mai suprafa. pofida domniei orgolioase a legilor pcatului de la pcatului nu au o domnie neciuruit nici la mult, aceste categorii ale

suprafa.
s-ar putea

Prin ele mijesc

i

se

amestec
la

puterile ordinii

transfiguratoare din ascuns.

Fr aceast contrabalansare
de

s

menine

relativa rînduial

suprafa,

ci

nu ar deveni un
nici

haos.

destinului su pmîntesc? Noi credem exist o anumit incompatibilitate între anumite acte generale de existent ale acestei lumi i între viata de pcat Omul drept trebuie se înfrîneze de la anumite tipare ale vieuirii pmînteti. Aici e sensul ascezei. De aceea, cel ce militeaz pentru un bine absolut în deplin puritate trebuie sa sufere, dac nu chiar cad zdrobit de aceast lume. în general, cel ce se decide sa urmeze lui Dumnezeu în aceast lume trebuie s-i ia inevitabil crucea

c

rost serios

i responsabil

s

fr

s

Forma acestei lumi, dei, în general, nu e compatibil cu viaa considerat unilateral fericit a celor fr de pcat, totui nu trebuie - sau ca universal bun, ceea ca universal rea - în sens protestant toat în ce - fcînd de prisos o via responsabil i scufundînd-o pe - amintete iari fie de teza protestant, fie de cea indiferen
naturalist.

342

343

)

Transfigurarea

ascuns a

lumii

rmîne

nedephna nesatisfcâtoare. Domnie absoluta asupra nu poate cîtiga. Aa ceva ar însemna sffriîui ei.
Acesta e motivul pentru care învierea produce înainte de terminarea sorocului
acestei lumi

deci, în genera!
lumii acesTeîa

I

Deci,

pîn nu s-a înlat din nou

la

Tatl, lisus n-ar fi terminat slujirea

Sa arhiereasc.
Teza aceasta i-o întemeiaz Bulgakov pe consideraia c, precum în cursul vieii pmînteti, aa i dup moarte, natura omeneasc a lui lisus a evoluat treptat pîn la starea de îndumnezeire deplin, pîn la înlarea ei pe tronul dumnezeiesc, adic la putina perfect a iradierii divinitii prin ea. iisus afcut, dup ce s-a întrupat, drumul ce ar fi trebuit s-l fac Adam de n-ar fi czut. i-a ridicat
amenitatea Sa de
la posse

trupurilor

nu se ooate

timPU C?nd Se Va Pr0duce înviere a truDuriforVîfi trupuntor, c. faptul ca se va produce odat. Semnificaia acestui fapt este existen fericit a

c

l^JT**
de a
fi

'

sufletului

trup Trupul, departe

dup moarte nu e deplin fr
vieii spirituale

cauza nedeplintii

a

non mori la imortaliîatea de fapt, a fcut-o
al

pm nîesti acruistructur Poarturmrilepâcatului
i

mediu perfect
!

al

I

manifestrii dumnezeirii. învierea nu a fost un act
Lui,

Z^LT SUPen0ar i
înviat

care nu mai poart aceste urme. Astfel, viaa spinal a omului dup
Cei6i

citrupuiînviat

va fi superioar
8St

*

tmpUl de

deoarece, în acel moment, nu era înc în starea deplinei manifestri a dumnezeirii.

lui lisus, ci al

Tatlui asupra

aici
'

dar cea din trupul

aceleia.
,ui
-

«r
m
nu

pentru El o

? ! numa mseamn
nu
U
8îare 3

« nou miare ca om. Ea este Hristos care «sie deci i 'T arat înVierea deplina Lui biruin
nl "'

° dovad P«ru oamenii de pe pmînt

sfîritul total a. fiinei.

Ea este

bZltl 5! f al
bucurat

°

fericire

dup

desprîlrea

Iu» lisus,

starea lor
Prin

°mUM

FericlT la care se duc unele Fenarea, suflete

de separaie m °me în Urma

antW^S de ™M arat o
tru P'

c moartea
c

asupra

dat în starea de i ea un act al Tatlui, e ridicat deplin din starea de chenoz, de slujire i aezat actual în demnitatea de Dumnezeu i ca om. Desigur, îns, învierea este i
Prin înviere,

iari, n-a

fost

aezat

dintr-o

mrire deplin. De abia

prin înlare, care

e

c

Tatl L-a putut învia datorit silinelor Sale din viaa pmînteasc de ai face omenitatea capabil primeasc
ai lui lisus, întrucft

un act

s

îndumnezeirea

1

totui

tirbire

o

pentru lisus coborîrea Sa întru strlucire în regiunea sufletelor de dup moarte. Serghei Bulgakov, remarcînd linia gradat pe care se îniruie

alnvlt cum a a invten,,

"^ "

T^
fost

dup moarte,

P^lui'eredL

*** daC§ 3Cea Stare

i

n-ar

fi

posibil

«»

tipare

arhiereti, nu se arat ca siujire împrteasc. Dumnezeu asupra Dumnezeu-Omului i nu autopreamrirea Lui... Fiui iui Dumnezeu, în starea de umilire, nu S-a înviat pe Sine însui, pentru El s-a dezbrcat pe sine în chip chenotic de puterea dumnezeiasc... Totui, Hristos a fost nu numai înviat, ci S-ai înviat. Natura creat a omului - i anume
slujirii

1 „ Preamrirea aparine Preamrirea este lucrarea

iui

c

nu numai
n-ar
fi

întrucri

a devenit

pctoas,

ci

fost în stare prin sine

s suporte
Pîn&

în

i întrucrt a fost astfel fcut de Dumnezeu ea puterea care s-o învie. Aceasta, pur i
o

simplu, ar fi distrus-o, fiind în fapt pentru ea

nou creajune, care ar
viaa cea

anterioar

i

i-ar

fi

luat locul.

ia învierea în

ca om, spune

nc d«n demnitatea împrteasc, deoarece în situaia
el,

omeneasc a trebuit
pcat,
ci

s

fr

fi nimicit pe cea de moarte, natura

fie

înr|aî i, nu numai
îndumnezeirea

în
ei

sensul negativ, prin eliberarea de

lisus

nu e decft din momentul

în

scaunul mririi, de-a dreapta Tatlui. Argumentul biblic cel ma însemnat pentru afirmaia sa îl gsete în Epistola ctre Evrei unde se spune lisus a intrat cu sîngeîe în Sfinta Sfintelor 9 ( 12

de împâra" care e aezat pe
|

i

în cel pozitiv, prin

îndumnezeirea luntric, ce avea
libertatea

s

luntric. Pe drumul acesta spre

fie

parcurs de lucrarea
iui

dumnezeiasc

prin

omeneasc, a fost aezat Adam

prin încercarea voii

în ascultarea poruncii

c

Su

nestatornic. în urma acestui fapt, mîntuirea de pcat i omeneti la îndumnezeire s-a realizat prin împreunarea naturii omeneti cu cea dumnezeiasc în unitatea ipostasuiui lui Hristos. « Moartea n-a putut »-L in pe El », nu numai pentru s-a atins de natura Dreptului fr de pcat, care

divine,

dar s-a artat

participarea voinfei

e

344

Teza aceasta crete
prin

din ansambiul concepiei

iui

Serghei

aceasta, o înlesnire a influenei Sale asupra oamenilor în
are,

urma învierii
rstignirii

Bulgakov despre opera lui lisus
prin transformarea

Hristos, care n-ar fi mîntuit

pe oameni

de

fapt, loc,
lui,

dar aceasta se petrece nu printr-o treptat
ci prin actul învierii,

aducerea jertfei ca împlinire a unei orînduiri a dreptii divine, ci luntric a naturii Sale omeneti i apoi prin

înduhovnicire a
Sale. Accentul

careiîns e rsplata

iradierea puterii ei în afar, în toi oamenii. Dar

se pare

c

greete
c,
la

cînd susine
naturii

-

i înc

concepia aceasta ni atît de exclusiv - o
lui

perfecionare treptat a
rezulta

omeneti a

Hristos.

Ar putea

de

aici

început, natura aceasta a avut

scderi morale.
Hristos asupra

de pe rstignire nu trebuie subiat, pentru a se împri pe toate momentele vieii Lui. Rstignirea, în special, nu trebuie transformat într-un act de autoeducaie a naturii Sale omeneti în vederea îndumnezeirii. Ea urmrete, în primul r.înd, împcarea lumii cu Dumnezeu. Numai întrucît a suportat moartea, care e pedeapsa
tuturor celor

înelegerea cauzei, pentru care eficiena
oamenilor crete

lui

ce vieuiesc în trup pmîntesc,

iar

moartea nu L-a putut

dup înviere i dobîndete ultima intensitate dup
nu numai
în teza
lui

ine, trupul cel
Dar, în
la

nou

al

Su a primit

alt

caracter.

înlare, poate

fi

gsit

Serghei Bulgakov,

ci,

de o

parte, în faptul

c

pe

prin suferina

pîn

la

moarte

lisus

a rzbit

i

rzbete

prin

gheaa omeneasc,
alta, în faptul

1-a

fcut pe

om s-L simt

mai

numai prin înviere i nu treptat, în cursul vieii pmînteti, s-a produs de fapt o modificare a trupului Su, care, între alte puteri, a primit-o i pe aceea de-a nu mai putea fi atins de moarte i de a uura comuniunea spiritului i,
prin înviere, dar

aproape, pe de

c

prin aceasta,

de-a transmite

i

oamenilor care cred în El germenele
lui

indestructibilitii.

O nou

îndumnezeire a trupului

lisus i, prin

nu-i

aparinea,

ci

i

pentru

c omenitatea

Lui, sfin{indu-se în

toat
la

fiina, s-a
i-a fost

îndumnezeit

i

a cîtigat o potent a nemuririi
lui

nemurire

dat apoi prin

puterea învierii din partea

toat viaa ei i în aceast Dumnezeu ". „ Adam, pîn
actuale. Iar

cdere, a avut nemurirea potenial, posse non mori, i slava potenial, dar dezbrcat de ele prin cdere împreun cu toi urmaii... Nemurirea, ca i slava, nu
putut datora unui act efectuat asupra omului,

s-a s-a

fr s se datoreze, în

acelai timp,

i

unui act în omul însui, punînd prin libertate în chip duhovnicesc stpînire pe fiina sa
sufletesc-corporal.

Aceast stpînire a
de Tatl.

pîn

la

capt i

în

via i în

realizat-o Hristos în omenitatea Sa. El a învins moartea Sa, neputina creatural a naturii Sale omeneti,
în chipul acesta, prin slujirea

socotete de demnitatea împrteasc. Chiar dac învierea ar fi un act exclusiv al Tatlui i nu i al lui lisus Hristos, ceea ce nici Bulgakov nu afirm, ea nu mai e un act de umilire a Lui, ci de preamrire din partea Tatlui. Slujirea arhiereasc înseamn suferin, micare spre umilire, spre anulare în moarte, învierea e îns act de înlare. Desigur, precum starea de dup înviere e superioar celei din timpul petrecerii la iad, tot aa, cea de dup înlare le întrece pe toate. Dar toate trei sînt acte de preamrire treptat, nu de umilire i de jertf. Moartea, ca sfîrire a vieii, a fost punctul cel mai jos Ia care s-a coborîtîn renunare i jertf lisus Hristos. Cu ea s-a „ svîrit " lucrarea Sa mîntuitoare prin durere i renunare. E drept c, dup Epistola ctre Evrei, slujirea arhiereasc a lui lisus ar avea dureze pîn se prezint cu sîngele Su în faa Talui dup înlare. îns, tot dup acea Epistol, arhieria Lui ine în veac ( 7, 24 ), deci i dup aezarea
tradiia bisericeasc

afar de aceasta,

coborîrea

iad

i

învierea ca inînd

s

pe

tronul

dumnezeiesc, ceea ce nu încape

în teoria lui

Serghei

aducînd-o

la jertfa ascultrii

arhiereasc, prin

a dobîndit, a meritat nemurirea... Dumnezeu omului viaa nemuritoare cînd omul devine apt i vrednic o primeasc, dar aa devine omul numai în Dumnezeu-Omul ". „ Dumnezeu a putut crea pe om fr om pentru viaa
jettfelnicia vieii Sale, Hristos

s

d

Bulgakov.

De fapt, nu se pot separa cu totul cele trei demniti ale lui
pentru a se identifica fiecare din ele cu un stadiu
face Serghei Bulgakov, care,
al vieii

lisus

Sale,

cum

nemuritoare, dar s-l învieze,

fr

el,

adic

fr biruina

lui

dup ce-a czut, la viaa cea fr de moarte, nu poate luntric asupra morii, ca baz a nemuririi " ( op. c. p.

410-413).

vede pe Mîntuitorul numai ca profet, de la începutul patimilor pîn la înlare inclusiv, numai ca arhiereu, iar dup aceea numai ca împrat. Ele coexist în împreunare totdeauna, dei, în fiecare stadiu, iese în relief
în

pîn

preajma

patimilor,

346

347

mai mult una. Cînd

înva ca profet,
exercita o

iisus

fcea i
ia

minuni ca împrat

i

prin

învtur
dei

anumit
Iar

putere imperial asupra

sufletelor. Prin patimi

a

i

învat.

de

moarte

pîn

la

a doua

venire,

iese mai mult în

strlucind în slava cereasc i
sufletelor, El

în

continu i învee prin Duhul Sfînt i se jertfeasc Euharistie sau intervin la Tati ca preot în veac.

s

s

demnitatea Sa de împrat, exercitînd o mai mare sîpînire asupra
relief

s

de însi fiina lui. Dac, îns, în alte privine, trupul se prezint ca un mediu fericit de manifestare a spiritului, dac funcia trupului ca barier e înfruntat de o funcie a trupului ca mijloc de revelare a trupul e menit afirmm sufletului, atunci sîntem îndreptii o împiedice. uureze artarea sufletului, nu Asemenea aspecte ale rolului trupului avem atît de multe, încît

s

c

s

s

Prezentarea cu sîngele

Su în faa Tatlui, în Sfînta Sfintelor,
momentul
morii, 'cci prin

muli cugettori
cuvîntului

poate

fi

îneleas ca
El

rea!izîndu-se în

i artiti consider vizibilitatea trupului i sonoritatea i a glasului ca forme necesare de artare a spiritului i a
Ion Petrovici

a ajuns mai departe decît orice muritor, dar i ca o permanent prezen a Sa, ca cel ce S-a rstignit, în faa Tatlui,
intervenind prin

moarte

frumosului.

rememorarea

-

iar

rememorarea

e o

nou

suferin - acestui

fapt pentru oameni.

Dar, dei evenimentul i starea învierii nu in de slujirea arhiereasc în chip principal, totui, pe de o parte, ele nu stau la acelai nivel cu înlarea i cu starea de dup ea iar, pe de alîa, sînt superioare petrecerii iui Iisus în forma necorporai din cursul celor trei zile, cît timp trupul Lui a stat în mormînt.

amintete în eseul „ Dincolo de zare " de morii ne devin mai prezeni în suflet observaia iui Louis Lavelie, împiedic înveliul corpului. Lucrul este nu-i mai în urma faptului adevrat într-o privin. Dar în alta, prezena aceasta e pentru noi

Domnul

c

c

extrem de

vag i, prin urmare, de nesigur. Dac n-am crede în nemurirea sufletului,
fi

simpla

experien a

vreunei legturi cu cei mori ar

ceva cu

totul

nesatisfctor.

Cum

Deocamdat
superioritatea
fiind
învierii

ne intereseaz tim în ce const fa de existena necorporal. tim omul,

s

acolo unde lipsete credina, nu se produce presiunea se face admit toi nemurirea? acestei prezene a celor mori, pentru ca

c

s

c

Singura prezen, cert pentru experiena noastr, a altora
este cea în trup. Trupul acelora nu este numai o piedic

creat ca o fiin spirîiual-trupeasc, poate tri deplintatea vieii sale numai în aceast întregime i, anume, cînd aîît spiritul cît i trupul
iui

pentru
fapt,
lor, ni

cunoaterea
existena
lor,

lor, ci

i

singurul

mod

prin care

putem

ti,

de

de
se

sînt

neîngroate de pcat, deci

dup înviere. Dar rspunsul care

prin care ni

se apropie gnoseologic
ei într-o

realitatea

la aceast învtur general pare prea hermetîc, prea descoperirea vreunei evidene. în existena noastr corporal nu prea pare gsim indicaii pentru confirmarea i evidenierea acestei învturi. Tocmai din fenomenele care prezint

se limiteaz

zgîrcit în

s

comuniune de care nu precizeaz fiina lor i putem intra cu ne îndoim. Oricît de intensiv ar fi influena spiritual a altuia de la distan sau, în genere, dintr-un plan nevzut, dac nu se prezint
corporal înaintea noastr, influena aceea nu are caracterul înalt
al

trupul

ca o barier pentru deplina desfurare a vieii spirituale se scot argumente pentru continuarea sufletului într-o via necorporal mai deplin dup moarte.

de aîoîprezent e Dumnezeu - aproape de noi ca dat cert, ca factor de comuniune - ne devine numai prin întrupare. Funcia trupului, chiar în actuala lui stare de pcat, nu poate fi
comuniunii. Oricît

E locul, îns,
suflet

i trup în fel încît suflet, nu i ca un mediu care uureaz comuniunea spiritual dintre
oameni?

s ne punem întrebarea se prezint raportul aa îrupuî s apar numai ca o barier pentru
:

între

determinat numai negativ, ci i pozitiv, adic în termeni antinomici, numai prin pcat s-a amestecat funcia artîndu-se prin aceasta lui pozitiv cu una negativ, iar pcatul n-a putut distruge destinaia

c

Dac trupul

ni s-ar

prezenta

în toate privinele

numai câ o

lui

originar,

ci

numai întuneca.

piedic a vieii

spirituale,

am

putea conchide

c aceast funcie ine

în orice caz, prin cele anterioare

n-am evideniat

decît faptul
certe,

c,

noi fiind în trup, subiectele altora

ne

sînt

mai dezvluite, mai

348 349

c, de fapt, eie nu se pot manifesta atît de uor cînd sînt fr de trup sau numai noi, fiind îmbrcai în trup, nu putem
constata
manifestarea lor? Pe lîng aceasta, ne putem întreba
ie
:

mai apropiate cînd sînt îmbrcate în trup. Dar putem conchide de aici

nu întîmpina
luat

atîta

greutate în a se revela prin

el.

Dar, întrucît lisus a

dac noi

cunoatem satisfctor dezbrcate de trup,
fie

oare

nici ele

nu nu ne pot

de bun voie un trup supus legilor de inerie, de opcitate, de spaiu i de întreinere material, nu se manifesta prin el în chip atît de firesc i de plenar sufletul Su omenesc i dumnezeirea, ca prin
trupul înviat. Trupul acesta cuprindea posibilitatea morii, deci

cunoate,

despre felul cunoaterii raporturilor sale de comuniune, nu putem ti nimic concret. Putem bnui, îns, c, pe de o parte, ea e mai liber, mai plin, mai înlat în cugetri, în urma înlturrii
trupului actual

pe noi, cei îmbrcai în trup, fie sufletele fr trup ? Despre viaa spiritului omenesc dezbrcat de trup,

anumite scderi. Nu avea desvîrirea de via, nu se
unui trup ce a
biruit

afla în starea

moartea. Toate acestea constituiau greuti
lui lisus.

i

pentru revelarea realitii spirituale a

Ele explic putina unei

înlri a

Lui prin înviere

i înlare. i îngustat
la

în trupul

pmîntesc, apropierea Sa era slbit

ea nu se poate împrti de bucuriile comuniunii depline pe care le ocazioneaz raporturile precise, care intre subiectele umane pot avea loc numai cînd se afl în trupuri. Probabil gradul de comuniune, posibil de realizat prin trupurile pmînteti îngroate în urma pcatului, ating i
alta,

îngroat, dar, pe de

cercul oamenilor între care se
atît

mica.

Dup înviere, apropierea crete

în intensitate cît
fi

i în lrgime,
i
o

nemaiîmpiedicîndu-L spaiul nostru

c

de-a

în

acelai timp aproape de fiecare om.
e mai aproape de om,
revelrii

Dup înviere,
fiind ridicat El

e mai

aproape de umanitate
ca umanitate
întrucît

însui

îl

sufletele

dup moarte.

chiar

îl

întrec

i om

la

maxim comunicativitate
al
lui

spiritual, tocmai

Dar deplintatea comuniunii nu o pot ajunge

decît în trupurile înviate.

învierea înfiineaz
i, desigur, într-un
fel în

Dumnezeu,
mai plin,

o nou apropiere între subiectele umane care nu ne putem imagina, i între ele i
spiritului
i

cit

i

Dumnezeu. învierea cu trupul a însemnat atît o înlare a propriei Sale stri, o apropiere mai mare de oameni, o mai mare eficacitate asupra
e mediu mai deplin

spiritului lor. Sînt

dou

aspecte ale aceluiai

efect.

Dar ridicarea

întrucîî

peste tot viaa

omenesc în
se

trupul pur e
certe,

propriei Sale stri

înseamn i o

mai mare apropiere de Dumnezeu,

iar

realitile spirituale ale lumii

înfieaz mai

ca om.
Apropierea Sa de Dumnezeu n-ar însemna

mai concrete.
învierea L-a

i o intensificare a

adus

i

oameni. Desigur,
trupul

întrucît

mai mare apropiere de trupurile acestora nu sînt i ele înviate,

pe

lisus într-o

eficienei Sale asupra spiritelor
fi

omeneti,

dac aceast ridicare n-ar

apropierea deplin se va realiza numai

Tocmai aceasta înseamn o mai mare apropiere a Lui de noi, ca spirit omenesc i ca dumnezeire. Apropierea aceasta se înelege e de alt natur decît cea din trupul pmîntesc. Un om în trupul pmîntesc ne este aproape întrucît
a!

i

Su a devenit un mediu desvîrit al manifestrii sufletului Su,
i
dumnezeirii.

dup învierea tuturor.

Dar

prin aceasta,

c

a unui om, a unei fiine, care, pe lîng toat ridicarea Sa mai presus de starea actual a oamenilor, rmîne în legturi ontice cu acetia. real de om, a simit i Numai prin faptul a trit în istorie cu o a suferit ca ei i pentru ei prin toate atributele omeneti, ridicarea Sa nu-l scoate din legturile cu umanitatea, iar oamenii simt prin

c

fa

amintirea feei

i a vieii
lor.

lui istorice,

dar

i

prin alte fire

mai actuale,

influena Lui asupra

lui are ineria i legile obinuite ale trupului nostru, cu care sînt conforme simurile noastre de aici. Dar spiritul lui ne este mai puin descoperit, lisus se afla în trupul pmîntesc, într-un anumit îneles, mai aproape ca dup înviere. Cu atît mai mult, cu cît trupul

trupul

Prin înviere, lisus, ridicîndu-Se

ca

Dumnezeu, S-a ridicat
a omenitii, care e o
relaiile

prin

însui acest fapt

mai aproape de la treapta cea mai înalt

om

maxim

comunicativitate a spiritului

Su în
lui

Lui era 'i

cu oamenii. învierea e
spirit,

spiritualizarea trupului,

copleirea

în

acest timp îndumnezeit, deoarece nu stimula spre pcat,

iar spiritul

total prin

actualizarea cea mai

deplin a potentelor spiritului.

350

351


Deoarece
spirituale,

spiritul

e sesizat de noi în
lui

msura înlrii

noastre

Exist oare o

spaialitate,

o

vizibilitate

i

chiar

o

materialitate

apropierea

lisus

dup înviere e experiaî mai puternic
lui

transcedente spaialitii

i

materialitii chipului actual al lumii

i

de

cei

ce triesc mai mult prin puterile spiritului. Despre fiina i atributele trupului înviat al

capacitii noastre de percepere, dar proprii chipului
Hristos

viitor al lumii,

nu poate

omul din trup pmîntesc spun ceva determinat i inteligibil. Evangheliile, pe de o parte, ne relateaz trupul lui lisus a putuî fi pipit cu mîinile, a primit hran iar, pe de alt parte,

s

cruia vom aparine
forma de

dup înviere toi? Spaialitatea i corporalitatea
a
spiritului

c

din acel plan realizeaz oare într-un chip satisfctor sinteza între

prezen

c

suprâlocalizare, între spaialitate

i a trupului, între localizare i i supraspaialitate? Sînt probleme

i, în general,

ptrundea prin uile încuiate, aprea i disprea din ochii ucenicilor atingerea fizic obinuit de mai înainte nu mai era posibil, cum se vede din cazul Mriei Magdalena în dimineaa

c

ce vor rmîne deschise
lumii.

pîn la descoperirea acelui chip desvîrit a!

Merejcovschi spune
trei

c

trupul

lui

lisus trecea cînd voia din cele

învierii.

dimensiuni ale lumii noastre într-a patra (Tod und Auferstehung,
Karl

Prot.

Serghei Bulgakov spune
Trupul înviat

c, într-un anume fel,

trupul

lui

p.

377 ).

Heim

gsete aceast sugestie minunat
în

(

Jesus der
de-a patra

Hristos cel înviat era spaial, dar de-o alt spaialitate decît cea a lumii

Weltvollender, p. 193).

cu excepia « apariiilor », rmîne inaccesibil ucenicilor i dincolo de perceptibilitatea omeneasc. Domnul se conforma pe Sine acestei perceptibiliti, întorcîndu-Se, oarecum, în aceast lume senzorial, fcîndu-Se
materiale.

al lui Hristos,

Dar cine poate ti
dimensiuni?
Prot.

ce const acea ordine a

celei

Serghei Bulgakov observ nimerit

c

petrecerea lui lisus
între starea

cel înviat în

lume pîn

la

înlare stabilete legtura

accesibil simurilor, vederii
are,

i chiar pipirii
Luca 24, 39 )],

*'

[ „
(

duhul trup
p.

i oase nu
314 ).

cum vedei îa mine
lisus

" (

Agne Bojii,

trupul înviat

i-a ridicat trupul, desigur, din mormînî. Dar nu tim dac nu aparine unei ordini i unei structuri la care nu se pot
lui

actual a lumii cu trupul sufletesc al omului i între starea preamrit a lumii de dup schimbarea universal i transfigurarea fpturii cu trupul duhovnicesc al omului " ( p. 417 ).
cer, chiar

ridica simurile actuale ale trupului nostru. în acest caz, trupul

lisus

Dac trupul lui Hristos s-ar înlat din mormînt dintr-odat la dac s-ar fcut aceasta în vzul ucenicilor, nu s-ar
fi fi

fi

nu era vizibil datorit unei naturi compacte asemenea celei a noastre,
ci

produs o suficient
aceasta,

dovad

despre învierea

Lui. Dar, în

afar de

se

fcea

prin

voin

vizibil

în planul nostru,

conformîndu-se
ei

capacitii de percepie a ucenicilor,
în

îns în

aa fel ca, totodat,
El

rmînerea lui pe pmînt timp de patruzeci de zilie, într-un anumit contact cu oameni din aceast lume, confirm legtura ce se

s-i dea seama despre caracterul deosebit al acestui trup.
chip real un trup a crui continuitate cu trupul
i, în acest trup real, dar

avea

pstreaz între
mai arat
n-a
vizibil.

Hristos cel înviat
între trupul
lui

i lumea aceasta i dup ce nu

se

pmîntesc e sigur

Hristos cel înviat

i lumea aceasta nu

de structur totui înoit i aparinînd unui plan transcendent, era întemeiat putina ca lisus se fac vizibil cînd i unde voia, nu ca artare inconsistent, asemenea îeofaniiîor

exist o imposibilitate de

relaie.

s

prsit trupul

cel înviat,

cu lumea aceasta
înviere, lisus

s nu poat continua, odat
c

Deoarece prin înlarea la cer lisus nu exist un motiv serios ca legtura Lui
ce, în general, prin

i

angelofaniilor din Vechiul Testament, ci cu trup

adevrat i

înainte de înviere trupul lui lisus se putea face nevzut, dar pe cînd atunci vizibilitatea în pianul nostru era starea lui obinuit,
statornic.

i

a restabilit legtura Sa cu lumea, iar prin petrecerea mai îndelungat în contact cu ea, i-a manifestat voina de-a o menine.
Pentru Serghei Bulgakov, care susine
lisus, prin

înlare, a

dup înviere invizibilitatea este starea obinuit.

prsit trupul, semnificaia aceasta a petrecerii Domnului pe pmînt

dup înviere
23

nu se mai poate întemeia.

Dac

lisus,

înlîndu-Se, a

Restaurarea omului

ed.

263

352

353

:

lepdat trupul, a încercat o schimbare
Lui

atît

de radical,

încît

legtura

cu lumea, restabilit

prin trupul înviat,

a putut fi

supus i ea la o

Dac a fost lips învie cu trupul pentru a restabili apropierea Sa cu lumea, oare prin noua prsire a trupului nu a pus
modificare total.

s

C

dumnezeiasc, din care triete întreaga creaiune i de la care ne-am exclus tot mai mult prin vina noastr, strbate deplin fiina Lui. Fiul a luat asupra Sa neputina i umilirea, aceasta sttea în
contrazicere cu fiina

Sa adevrat... Odat ce misiunea Sa a
rîului
"1
.

fost

iari o distan între El i lume? i atunci mai poate avea petrecerea lui lisus pe pmînt timp de patruzeci de zile înelesul de-a arta legtura continu ce va exista i dup aceea între El l lume? In afar de aceea, ce rost a mai avut învierea lui lisus cu trupul, dac dup patruzeci de zile l-a prsit din nou? însemntatea acestui fapt e redus la o simpl demonstraie a continurii existenei lui lisus

împlinit,

a trebuit

s se petreac ceva asemntor cu
unde s-a

ridicarea unui

stvilar
albia

cu revrsarea apelor adunate ale lor... Aici nu mai era posibil amînarea

i

cu o

nou for în
omenitatea

Lîng

intimitatea dumnezeirii,
trei

sluit

uneia din acele

persoane

treimice, s-au

produs condiiile

necesare pentru existena trupului înviat

al lui lisus

dup moarte.
Serghei Bulgakov
slujirea
îi

i aceste condiii

mai

gsete

semnificaia de-a prelungi

formeaz temelia ce st gata primeasc noul chip al lumii sau strbat prin întreaga ei realitate, impunîndu-i legile atunci cînd va
veni sorocul. Astfel, prin învierea
viitoare,
lui

s

s

arhiereasc a lui iisus între oameni. Dar rostul acestei prelungiri nu prea poate fi pus în eviden. Dou întrebri se mai pun în legtur cu învierea Domnului
1.

lui lisus,

s-a

fcut începutul
noastre.

lumii

care

st deocamdat ascuns

privirilor

învierea

Dac oamenii sînt sortii s învie numai toi odat,
cum de a fcut
lisus
2.

chipului acestei lumi,

la schimbarea excepie de la aceast

lege?

De ce n-a continuat lisus dup înviere
lumii?

s se arate oamenilor

e ca trezirea primverii. Ea este începutul noii creaiuni a lumii, care numai prin pauza creatoare, în care înc ne aflm, e oprit "2 pentru un anumit timp, înainte de-a fi dus la capt
Hristos
.

pîn la sfîritul

s s s se
Lui

Punînd întrebarea, cum de a înviat Ijsus singur, nu înelegem ne întrebm cum a avut El puterea învie, ci cum a fost posibil se desfac din solidaritatea cu umanitatea în aceast privin i

s

dispenseze de condiia cosmosului transfigurat, pentru a
învierea
lui

petrece într-un corp înviat?
lisus trebuia

s se produc curînd dup moartea
i învierea tuturor oamenilor, i pentru c nu se
înviat,

i înainte de sfîritul
El

lumii acesteia

s nu înlture îndat orice morii. Putina ca s învie i s existe singur ca fr continuitatea cu cosmos transformat, îi are dumnezeirea Sa Acest trebuie s stea legtur cu avantajul are Hristos raport cu noi singur nu trebuie s
putea ca
efect al

pentru întemeierea credinei în învierea viitoare

de lisus în persoana Sa prin înviere, st în legtur cu lumea aceasta i o influeneaz, pregtind-o pentru transformarea ei întreag dup chipul Lui. Cealalt lume aparine prezentului în lisus Hristos, în ascunsul actual, dar e i o realitate a viitorului. Realitatea eshatologic e i prezent, ca o paralel a istoriei i ca o for ascuns a ei, dar e i viitoare, avînd înceap în forma ei descoperit i deplin, de la captul final al istoriei. Eshatologia prezent, dar ascu/is, nu st desprit de chipul lumii acesteia, ci exercit asupra lui o atracie. Aceast atracie are dou aspecte printr-unul ne face ne simim aproape de ea în tot cursul vieii istorice. E ca o lumin care ne însoete, pentru unii
Temeiul lumii
viitoare, înfiinat

s

:

s

mai puternic, mai intuit, pentru
al atraciei,

alii

mai puin. Prin cellalt aspect

întregul

izvorul în

eshatologia

ni

se

vdete

ca

zon în

care putem

intra

fapt

în

infinit ce-l

în

ceilali... El

se întoarc din deprtarea de Dumnezeu ca un fiu pierdut în casa printeasc. Cci El nu a czut niciodat din starea de Fiu... Contactul cu izvorul vieii nu s-a întrerupt la El nicicînd. Puterea

1

Karl

Heim, Jesus der Weltvollender, Furche-Verlag, Berlin, 1937,

p.

178

-

9.

2

Karl Heim, op. c. p. 186.

354

355

aproape numai spre ne pregtim a o gsi cu adevrat la captul drumului istoric, care ne duce la ea nu scurtîndu-l cu orice chip, ci concepîndu-l ca împlinire a unei datorii de semeni i de
a ne determina

deplin abia la captul vieii istorice. Propriu-zis, eshatologia contemporan vieii noastre istorice ni se arat

considerat de
Eschatologie

critici

ca o opoziie

fa de eshatologia final-temporal

:

„ In

der

s

Eschatologie die Aktualitât der Enderwartung wieder zur Geltung zu bringen, die
in diesem Sinne aus der Theorie wieder zur Theologie zu machen, ihr den theologischen Emst zuruckzugeben, war mein eingentliches Ziel von der ersten Auflage dieses Buches an, der eigentliche Sinn meines Kampfes gegen die
", p. 267. Mai accentuat scoate în relief realitatea întemeiat prin înviere - i, în acelai timp, caracterul ei de int actual a eshatologiei final spre care e atras lumea, Walter Kuneth în opera sa „ Theologie der Auferstehung ", Munchen, 1935. „ în Somnul înviat e pus începutul eonului învierii i,

fa

ansamblul

istoric în
ni

care

am fost
la

plasai. Eshatologia

un prieten care

prezent e ca
ca s-l putem

endgesohichtliche Eschatologie
-

se face simit pe
el

mergem paralel cu acolo îmbria.
Numai

dup un zid, îndemnîndu-ne s
zidului pentru

pîh

captul

se poate rezolva disputa în jurul întrebrii dac eshatologia e realitatea paralel i opus timpului sau final-istoric 1
.

aa

ultim i venic îi ia începutul. în Hristos cel înviat e cuprins existen a noului eon, învierea lui lisus este o anticipare a noii lumi a lui Dumnezeu. Prin aceasta, învierea lui lisus cîtig caracterul unei rspîntii a vechiul eon este înc de fa cînd începe cel nou... Din acest timpurilor, îns astfel
prin aceasta, realitatea

anticipat întreaga

c

început
1

al

noului

eon

în învierea lui lisus,

nu rezult desfiinarea celui vechi,

ci

o relaie

care

comunicare din istorie cu anumrte valori supratemporale i între o tendin stil Luther, dup care omul în viaa de aici nu primete nici un har dumnezeiesc, ci triete exclusiv prin credinaîn primirea Iu. v.rtoare. Dei extrem luthericâ, teologia dialectic s-a declarat i ea pentru o eshato og.e paralel i atît. R. Bultmann, un reprezentant de frunte al acestei eshato togii, spune „ Tot mitologiei îi aparine ateptarea unui
:

dup lumea aceasta nu mai ateapt nimic, tiind doar de o

Disputa aceasta e proprie protestantismului, care oscileaz între un raionalism

de opoziie
der beiden
atît

i

luntricitate

a

lor

(

das Verhltnis eines Gegeneinander und ineinander

Aeonen ", p. 242-245 ). Eonul învierii - ca anticipaie - este, dup Kuneth, de ascuns, încît nu exist nici o continuitate între el i cel vechi de la suprafa. Nu nici nu tim de el, dar dincolo de tirea despre el prin credin, e ascuns în sensul

c

nu se mai prelinge din

el

peste noi, peste eonul vechi, din care se constituie fiina

noastr pmînteasc, nimic. ( „ Beide Aeonen stehen in dem Verhltnis der Gegenwrtigkeit und Gleichzeitigkeit in zeitlicher Beziehung, sachlich gesehen aber

gffcylt viitor al

supratemporalâ i nu final temporal. Dar în ediia 4 din 1933 Althaus explic critica sa împotriva eshatologiei final-temporale nu în sensul nu ar admite ca viaa viitoare urmeaz aceasta, ci numai pentru a dezmori cugetele care s-au obinuit considere sfîrrtul nu va'veni pîn nu se vor împlini toate semnele din Apocalips, pîn nu se va realiza istoria ca un organism. El a voit arate ca in tot momentul poate veni sfîrrtul istoriei, cum în tot momentul poate veni sfîrrtul omulu., chiar dac nu aîmbtrînit. Precum comunitile Noului Testament triau cu gîndul ca Domnul vine curînd, i noi trim cu acest gînd. ( „ Die Erwartung der Parusie hat die gleiche Aktualitât wie die Erwartung des Todes. Auch in diesem konkreten S.nne, derstndigen Moglichkeit des Endes istjedeZeitfur uns, diewirsie erleben, letzte Zert », op. c. ed. 4, p. 265 ). „ Semnele pe care <e cîntrete teologia pentru a se l.niti înc nu e apropiat sfîrltul, le explic Althaus ca determinate de evenimentele contemporane cu scriitorul Apocalipsei, dei ele pot avea o aplicare permanent-istonc. lat cum îi interpreteaz Althaus poziia din primele ediii ale crii
P.

teologie.

VeZi mai d9taliat des re ideea aceasta a 'ui Bultmann la P c. Iar pentru ideile asemntoare ale lui K. Barth, vezi Fritz Buri Die Bedeutung der neutestamentlicher Eschatologie fur die protestantische Teologie 1 935, poziie mai just la protestani, în aceast privin, p. 42 - 45. reprezint Paul d Se PS Prime, 3 6dm ale 0perei Die letzten Di "9 e "- a P rute *> 1 922° " n 1SK4, 1926, Fr. Buri, op. c. p. 47, declar eshatologia lui P. Althaus analoag cu a

o, Au*' Paul Althaus, op.

1926 P 53
' '

lumii în

}

-

dem Verhltnis des Widerstreites. Der alte Aeon ist die sichtbare und gegenstndliche Existenzweise, derAuferstehungsaeondagegen die unsichtbare und nichtgegenstndliche Wirklichkeit", p. 245-246 ) Dar aceast tire despre eonul ascuns
in
.

O

nu o putem avea decît printr-un har ce ne vine din el. Prin urmare, o anumit comunicare între el i lumea noastr tot exist. Comunicarea aceasta are, desigur,
al învierii

iTHoofî

anumite

limite.

d la lectice, adic

catastrofa sfîr'rtului el

Eonul acesta nu poate trece prin evoluie treptat în cellalt Pîn la rmîne inapt de a _se transforma în eonul cellalt. Puterea ce

s

c

dup

c

coboar

din eonul învierii nu

schimb lumea aceasta

pieritoare

i trupul

striccios, în

s

s

netrectoare. Stricciunea trupeasc e cadrul în care trebuie lucreze puterea ce ne vine din acea ordine. Dar în acest cadru se pot realiza uriae progrese spirituai-etice pe acest pmînt. Istoria ar fi deposedat de orice tensiune dac

mod treptat, într-o ordine

aa

s

posibilitate de progres spiritual individual i colectiv în cadrul ei. pmîntesc al fiecrui ins s-ar putea socoti împlinit din momentul ce a avut posibilitatea de a se decide pentru credin sau necredin. Istoria se transform într-o figuraie static, în concepia aceasta protestant, în pofida tensiunii ei nereinute spre

nu ar exista aceast
Destinul

inte tot mai

înalte.

desvîrit, deci
tinde.

la

Dar în raza acestui eon nicicînd nu se poate ajunge la o int absolut tensiune nu se poate cugeta. Iar o linite. Lumea aceasta

fr

c

aceasta înseamn o

permanent relativitate. înseamn
fi

c prin ea nu poate ajunge unde
lui

Trecerea

în

eonul desvîrit nu poate

decît opera

Dumnezeu, nu a unei

evoluii strdalnice,

ceea ce nu înseamn, îns,

c aceasta nu-i are i ea însemntatea

356

357

.

c Jl scoat din

enIa eshatol °9 iei rezer*e asupra P noastr nu vrea
.stone,
'

chemîndu-ne
'

s ne retragem, ca

s ne
Ea,'

suporte cu noi acea judecat, a înviat singur, înainte de
lisus,

toi.

Numai

dlS a

V

a

printr-un reflux

St0ri

S

a SÎnU
'

6i
'

într -° Stare

de ^ntemplaîie.

cpetenia

mîntuirii

noastre

i

pregtitorul

fericirii

venice,

Sa

putut ridica ca trupul mai înainte. Noi, ca oameni, trebuie

s reflectm
iar

i în aceast solidaritate pctoenia noastr.
E o greeal ne retragem din mijlocul vieii istorice Dar e una i mai mare ne grbim în svîrirea

s

lisus,

ca Dumnezeu, se ridic peste aceast solidaritate,

pe

Zadar™ am cuta
întreg,.

depl.nâ eshaloiogic tot nu ajungem,

s terminm mai repede viaa de
vin toi.

s

drumului

aici.

La viata
sorocul

pîn nu se termin

'um.F,ecarea ateapt învierea pîn

personale

p,n

Amînarea învierii
universa,

la sfîritu. întregii

,umi

nseamna o confirmare a valorii istoriei,

i pîn la judecata

a complexului colectiv în care

CS
fanto, faptele

JUd6Cata Universa, nu înseamn numai o l judecat a f,ecru,a atunci cînd se face a tuturor, ci i o judecat de a U 3SUPra ° menitIii 8SUpra ° perei ei comune * «torie. Din de ansamblu se va desprinde i judecata
' .

^ZIT T roT
°^

miSÎUna

de alt parte, fiind i om, rmîne totui într-o legtur cu noi. E ridicat peste noi numai ca ne pregteasc i de acolo pentru ridicarea noastr la acea form desvîrit a existenei. El este