You are on page 1of 15

Verificarea de stabilitate a unui siloz încărcat simetric cu materiale granulare

Calculul de stabilitate pentru un siloz încărcat simetric cu materiale granulare (exemplul urmăreşte verificarea la stabilitate a unui siloz încărcat cu cereale, realizat din oţel, cu o grosime de perete constantă pe înălţimea silozului, clasa de calitate a execuţie fiind B. Încărcările se vor considera conform SR EN 1991-4). Geometria si sistemul structural pot fi observate din figura alăturata:

Fig. 11. a,c SREN 1991-4; Fig. 1.1. SREN 1993-4-1

Date tehnice ale silozului Material depozitat: (cereale) Aplicarea încărcării Capacitatea aproximativa de depozitare: Clasa de evaluare a încărcării Clasa calităţii de execuţie

porumb simetric 1600 t AAC2 B (EN 1090)

Dimensiuni geometrice generale Diametrul silozului dc = 10000 mm Înălţimea turnului hc = 25000 mm Înălţimea fustei hh = 5000 mm Panta acoperişului α = 18o Grosimea peretelui turnului tm = 10 mm Grosimea peretelui fustei tf = 12 mm Ca o simplificare, in exemplu se considera o grosime constanta a mantalei ceea ce va conduce la obţinerea secţiunii critice la baza turnului cilindric, la secţiunea de racordare intre peretele vertical si pâlnia silozului Caracteristicile mecanice si de execuţie a mantalei Otel structural Modulul Young Limita de curgere caracteristica Clasa de calitate a execuţiei Suprafaţa neteda otel carbon neted moale S235 E=210 GPa fyk=235 N/mm2 clasa B (EN 1090) D2

Tab.2(3) si (4)). in relaţie cu nivelul de fiabilitate (EN 1990.3 EN1991-4). conform SREN 1990. (3.2. acţiuni asupra structurilor: silozuri si rezervoare. . in cazul silozurilor circulare) a interiorului secţiunii transversale a silozului hh înălţimea pâlniei de la vârf la secţiunea de racordare I Determinarea încărcărilor Ipoteze de încărcare Pentru determinarea acţiunilor necesare verificării structurale a silozului se foloseşte SR EN 1991-4. limitări dimensionale. date in Tabelul A.1 SREN 1990 Situaţii de proiectare Trebuie luate in considerare situaţiile semnificative de proiectare si sunt identificate ipotezele de încărcare critice. j "+ " 1. 1. ce satisfac următoarele cerinţe legate de geometrie.1 (SREN1991-4) Gruparea de încărcări Încărcarea datorată materialelor granulare depozitate in silozuri trebuie clasificate ca încărcări variabile (1(P) 2. Pentru silozuri cu capacitatea de depozitare (1600 t) încărcarea totală intre 100 si 10 000 t.35 Gk . Situaţii de proiectare si grupări de acţiuni care trebuie considerate. se determina in conformitate cu anexa C din SR EN 1991-4.golirea materialelor granulare. se considera clasa de evaluare a încărcării AAC 2. Tab.1(3)P).Explicarea termenilor si a notaţilor hc înălţimea porţiunii de perete vertical al silozului de la secţiunea de racordare pana la nivelul suprafeţei echivalente dc dimensiunea caracteristica (diametrul. Domeniul de aplicare a standardului EN 1991-4. 2.5 Qk .1 (SREN1991-4) Acţiuni care se pot grupa: . . Proiectarea silozurilor se realizează in conformitate cu cerinţele a trei clase de evaluare a încărcărilor utilizate. cu golire centrică. A.1. si anume: hb = hc + hh = 25 + 5 = 30m < 100 m dc = 10m < 60 m hb 30 = = 3 < 10 dc 10 SREN 1991-4 Caracteristicile de curgere ale materialului granulat depozitat. Încărcările simetrice vor fi considerate ca acţiuni variabile cu poziţie fixă.umplerea si depozitarea materialelor granulare.

24 = 0.1 (SREN1991-4) La proiectarea structurilor de depozitare a materialelor granulare.presiunea verticală maximă pe baza silozului.1 (SREN 1991-4) Factorul de referinţa al încărcării locale In vederea calculării încărcărilor maxime se determina.1 (SREN1991-4) Proprietăţile materialului granular – porumb In continuare se prezintă valorile medii ale factorilor de conversie.4649 .14 = 0.24 = 0.4464 μl = μm aμ = 0.14 = 0. . 5.36 ⋅1.36 aμ = 1.14 μ = 0. folosind metoda simplificata.14 3 K m = 0.53 aK = 1.ale raportului presiunilor laterale Ku = K m ⋅ aK = 0.9 Tab. Tab.4) (SREN1991-4) Înălţimea taluzului natural al materialului depozitat d 10000 ⋅ tg 35 = 3501mm htp = c ⋅ tg φr = 2 2 .53 ⋅1.Fig. respectiv inferioară: .efort maxim de întindere datorat frecării cu peretele vertical al silozului. Tab. .1 (SREN1991-4) Greutatea specifica valoare mai mare Unghiul de stare in repaus Unghiul de frecare interioara Factor Raportul presiunilor laterale Factor Coeficientul frecării cu peretele (D2) Factor γ = 8. E.2903 (4. .presiune maximă perpendiculară pe peretele vertical al silozului.36 /1.6042 Kl = K m aK = 0.24 Cop = 0.încărcarea maximă pe pâlnia silozului. valorile caracteristice superioară. 0 kN / m φr = 35 φi = 31 aφ = 1.1-4. 3. pentru umplere si golire se iau in considerare ipotezele principale de încărcare care conduc la diferite stări limita pentru structura: . Învelişul este realizat din otel carbon neted moale Categoria D2: frecare moderata clasificata ca “netedă”.ale coeficientul de frecare μu = μm ⋅ aμ = 0. 4.53 /1.

1 (SREN1991-4) Pentru silozuri zvelte cu pereţi subţiri.Înălţimea totala a vârfului suprafeţei libere a materialului d 2 2 10000 ⋅ tg 18 = 709mm h0 = htp − c ⋅ tg α = 3501 − 3 2 3 2 Cota de la baza peretelui pana sub suprafaţa echivalenta a materialului z = hc − h0 = 25000 − 709 = 24291mm Încărcarea axială maximă – pentru calculul efortului maxim de întindere datorita frecării pe peretele vertical se vor adopta valorile caracteristice superioare ale coeficientului de frecare cu peretele μ si ale raportului presiunilor K.întinderea datorita frecării cu peretele .604 ⋅ 0. se calculează valorile: hc 25000 d 10000 = = 2.8kPa (5.9272 (5.5 > 2 . c = = 1000 > 200 10 dc 10000 tm Se calculează valorile: . Tab.5) (SREN1991-4) A – este aria in plan a secţiunii transversale a silozului U – este perimetrul interior in plan al secţiunii transversale a silozului A π d 2 4 d 10000 = = = = 2500mm U πd 4 4 Funcţia lui Janssen pentru variaţia presiunii cu înălţimea YJ ( z ) = 1 − e− z / zo = 1 − e−24291/9269 = 0. 3.6) (SREN1991-4) Presiunea orizontala asimptotica (Janssen) la adâncime mare datorita materialului granular depozitat pho = γ Ku zo = 8 ⋅ 0.269 = 44.604 ⋅ 9.presiune verticala pho = γ Kzo p ( z) = p Y ( z) hf ho J phf pwf pvf pwf ( z ) = μ phoYJ ( z ) zo = p pvf ( z ) = ho YJ ( z ) YJ ( z ) = 1 − e− z / zo K γ valoarea caracteristica a greutăţii specifice μ valoarea caracteristica a coeficientului de frecare cu peretele pentru un material care aluneca pe peretele vertical K valoarea caracteristica a raportului presiunilor laterale Z cota de sub suprafaţa echivalenta a materialului A este aria in plan a secţiunii transversale a silozului U este perimetrul interior in plan al secţiunii transversale a silozului 1 A Kμ U Înălţimea echivalenta a lui Janssen 1 A 1 zo = = ⋅ 2500 = 9269mm Ku μu U 0.446 (5.4) (SREN1991-4) Presiune orizontala după umplere .presiunii orizontale .

5 > 2.29 − 9.phf ( z ) = phoYJ ( z ) = 44.factorul presiunii orizontale la golire Ch = Co = 1.569kPa Fig.80 (1 − e −9269/9269 ) = 32. 446 ⋅ 44.factorul întinderii datorita frecării cu peretele in timpul golirii Cw = 1.27) (SREN1991-4) .927 ] = 313.92 = 345.54kPa (5. 5.21) (SREN1991-4) .3382 ⋅ 32.18) (SREN1991-4) nxe = pwe = Cw ⋅ pwf = 1.569 = 11.15 ⋅ 44.31kPa La silozurile sudate din clasa a 2 de evaluare a încărcărilor.269 ⋅ 0.22) (SREN1991-4) Presiunile simetrice la golire asupra pereţilor verticali sunt determinate astfel: phe = Ch ⋅ phf (5.92kPa (5.2 – 5.16) a (5.2.19) (SREN1991-4) phe = Ch ⋅ phf = Ch ⋅ po 1 − e ( − z p / zo ) = 1.7) (SREN1991-4) nxf = pwf Factori de majorare a încărcării pentru golire pentru silozurile zvelte. se poate considera că încărcarea locală a presiunii la golire acţionează la o cotă zp sub suprafaţa echivalentă aleasă ca minimul intre zo = 9269mm si 0.10 (5.): n = ∫ pwf ( z ) dz = μu pho ⎡ z − zoYJ ( z ) ⎤ = ⎣ ⎦ 0 z = 0.8 ⋅ [ 24.5hc = 12500mm (5.8 ⋅ 0.3. pentru unitatea de lungime a perimetrului la baza peretelui cilindric (similar SREN 1993-1-6 A.37 (SREN1991-4) .5.0 clasa a 2a de evaluare a încărcărilor (ACC2): 1.4a (SREN1991-4) Mărimea de referinţa a presiunii îndreptată spre exterior p pe = C pe ⋅ phe = 0.15 (5.10 ⋅ 313.9272 = 41.1) (SREN1991-4) Valoarea caracteristica rezultata după umplere a forţei verticale (de compresiune) in perete nzSk . hc / dc = 25 /10 = 2.013kPa (5.

3382 (5.2. presiunea locala la golire se considera ca acţionează pe o înălţime s: π ⋅ dc s= = 0. E raportul intre excentricitatea canalului de curgere si raza silozului E = 2 e dc .circ = π R 2 3.42 ⋅ 0.34) (SREN1991-4) Cop = 0.14 ⋅ 52 Anexa A.15 = 61.circ ) / tm = (345.base.5 ⋅ 41.2.5( hc / d c −1) = 0.5( 2.1 (SREN1991-4) (5. Ed = γ F ⋅ σ x.12) (SREN1991-4) La silozuri circulare pentru pereţi subţiri din clasa 2 de evaluare a încărcărilor.31 + 66.9 factorul de referinţă al încărcării pentru material.17) / 0.5 −1) ) = 0. pentru ( −1.18kPa nx.15MPa rc 41.2 ⋅10 = 2 16 Momentul la baza M pe = Fpe ⋅ ( z − z0 ) = 346 ⋅15.01 = 41.base.54kPa σθ .Factorul încărcării locale la golire (factor hc / dc = 25 /10 = 2.54 5000 = ⋅ = 20. Ek = 1. e = 0 Forţa orizontală totala Fpe datorita încărcării locale de golire asupra unui siloz circular cu pereţi subţiri trebuie determinata astfel: π 3.5 > 1.5 σ x. (EN 1993-1-6) Efortul unitar caracteristic axial de compresiune la baza silozului σ x.14 Fpe = s ⋅ dc ⋅ p pe = ⋅ 2 ⋅10 ⋅11.021 = 5197kNm Încărcarea axială din încovoiere globală la bază mantalei silozului cilindric nerigidizată: M pe 5197 = = 66.28) (SREN1991-4) Anexa E.77 MPa tm 1000 10 Efortul unitar de calcul se stabileşte prin înmulţirea cu coeficientul parţial pentru acţiuni γ F = 1.42 Cop ⎡1 + 2 E 2 ⎤ 1 − e ⎣ ⎦ de majorare al încărcării).013 = 346kN 2 2 (5.9 ⎡1 + 2 ⋅ 02 ⎤ 1 − e ⎣ ⎦ ( ) −1.2 se calculează conform: C pe = 0.72 MPa Însoţit de presiunea interioară phf = 41.2 ⋅ dc = 0. Ek = phf In mantaua inferioară (fustă) . Ek = (nxe + nx.

Ek = 1. Ek ⋅ tm 10 = 1.5 ⋅ 41.1. Ed = γ F ⋅ σ x. se bazează pe determinarea numerică cu ajutorul programelor de calcul a tuturor parametrilor ce intervin in dimensionarea si verificarea elementului si anume: determinarea încărcării critice de bifurcare printr-o analiză de stabilitate. la care tabla de otel constituie elementul principal.15 ⋅ = 51. a capacităţii plastice limita precum si a interacţiunii intre tensiunii cu ajutorul programelor de calcul cu element finit si utilizarea formulelor analitice doar pentru stabilirea sensibilităţii la imperfecţiuni si a interacţiunii elasto-plastică. o sensibilitatea la imperfecţiunii. SREN1993-1-6 Metodele de calcul simplificate se bazează pe formulele analitice pentru determinarea: o încărcării critice de bifurcare. Funcţie de pregătirea proiectantului si de capacitatea de calcul a programelor avute la dispoziţie sa poate opta pentru una din cele trei alternative prezentate mai jos . trebuie dimensionate si verificate in conformitate cu prevederile normei SR EN 1993-1-6: Rezistenta si stabilitatea plăcilor curbe subţiri. O etapa superioara o constituie determinarea forţei critice de bifurcare. aceste tipuri de structuri ce servesc la depozitarea materialelor granulare. Abordarea cea mai complexă.σ x 0. La dimensionarea si verificarea mantalei cilindrice a silozului (peretele vertical al turnului silozului) se pot folosi de la metodele de calcul simplificate pana la metode de calcul avansate. Fig. si tot odată ceea mai completă. printr-o analiză neliniar geometrică si/sau cu neliniaritate de material ţinând sau nu seama de imperfecţiuni.5 ⋅ 20. o capacităţii plastice limita. Ed = γ F ⋅ σθ .77 = 31.1. o interacţiunea elasto-plastică si o interacţiunea si modul de combinare a diverselor eforturi unitare. determinarea capacităţii plastice a elementului perfect sau imperfect.16 MPa II Verificarea la pierderea stabilităţii secţiunii de la baza mantalei – voalare meridiană Datorita naturii solicitărilor si a elementelor componente.436MPa tf 12 σθ .

si a verificării condiţiilor impuse pentru LS1 starea limită plastica. respectiv LS3 starea limita de stabilitate. Ed + nθ2.2 SREN 1993-1-6 Tipurile de analize Norma oferă următoarele variante de verificare si a plăcilor curbe subţiri: o fie folosirea tensiunilor si compararea acestor cu tensiunile echivalente von Misses in cel mai solicitat punct. Rd = f yd = f yk / γ M 0 t (6. Ed nθ .Calcul manual Calcul automat simplu Calcul automat complet Formule pentru: Incarcarea elastica de bifurcare Limita plastica Sensibilitatea la imperfectiuni Interactiunea elasto-plastica Interactiunea intre diversele tensiunii Evaluarea numerica a: Incarcarea elastica de bifurcare Limita plastica Interactiunea intre diversele tensiunii Formule pentru Sensibilitatea la imperfectiuni Interactiunea elasto-plastica Evaluarea numerica a: Incarcarea elastica de bifurcare Limita plastica Capacitatea structurii perfecte Capacitatea structurii imperfecte Alternativele pentru proiectarea plăcilor curbe subţiri Exemplu de fata se axează pe prezentarea principilor de calcul exemplificate pe silozul ales. o fie printr-o proiectare directa utilizând relaţiile analitice din standarde. Ed = nx . Calculul manual la starea limita plastica (LS1) Se bazează pe calculul tensiunilor de calcul folosind o analiza in teoria de membrana . Tipul de analiza Analiza pe baza teoriei de membrana Analiza linear elastica a plăcilor curbe subţirii (LA) Analiza de bifurcare linear elastica (LBA) Analiza elastica neliniar geometrica (GNA) Analiza cu neliniaritate de material (MNA) Analiza neliniar geometrica si cu neliniaritate de material (GMNA) Analiza elastica neliniar geometrica ţinând seama de imperfecţiuni (GNIA) Analiza neliniar geometrica si cu neliniaritate de material ţinând seama de imperfecţiuni (GMNIA) Teoria plăcilor Echilibru membranei Încovoiere liniara si întindere Încovoiere liniara si întindere Neliniara Liniara Neliniara Neliniara Neliniara Legea de material Liniara Liniara Liniara Neliniara Neliniara Liniara Neliniara Geometria plăcilor Perfecta Perfecta Perfecta Perfecta Perfecta Perfecta Imperfecta Imperfecta Tab. iar câmpul bidimensional de eforturi nx. Ed − nx . Ed ≤ f eq . Pentru efectuare verificărilor la diversele LS sunt necesare sa avem la dispoziţie următoarele tipuri de analize.Ed: 1 2 2 σ eq .Ed se poate reprezenta prin tensiunea echivalenta de calcul σeq.1) SREN 1993-1-6 . Ed + 3nxθ .Ed si nxθ. o fie o proiectare printr-o analiză numerică globală prin intermediul programelor de calcul bazate pe element finit.Ed. 5. nθ.

1. SREN1993-1-6 . D.Fig.1 SREN1993-1-6 Calculul la voalare meridională Condiţiile de margine Tab. 5.

SREN1993-1-6 Δwk. 605 ⋅ E ⋅ cx ⋅ m = 0.2.Fig. In cazul condiţiilor de margine BC1 sau BC2 la ambele capete se pot folosi următoarele expresii (D. D.4. amplitudinea caracteristica a imperfecţiunii. factorul Cx se consideră t Cx = 1 (D. Calculul tensiunilor apărute in pereţii turnului se face in teoria de membrana cu ajutorul formulelor din anexa A2 SREN1993-1-6: Placi curbe subţiri cilindrice nerigidizate. Rcr = 0. SREN1993-1-6 A Fără considerarea efectului de consolidare al presiunii interne Determinarea tensiunilor critice.1).1 5000 rc mm 2 execuţie (in cazul de fata clasa B – înalta).01 tm 2 2 (D. 5.1. atât cea meridiană cât şi cea circumferenţială. SREN1993-1-6 r Pentru cilindri de lungime medie.1⋅105 ⋅1⋅ = 254.1.5 = 250 .) SREN1993-1-6 Tensiunea critica elastica de voalare meridiană se obţine: t 10 N σ x . D1 Placi curbe subţiri cilindrice nerigidizate cu grosimea constanta a peretelui. 8. si anume prin intermediul parametrului calităţii execuţiei Q = 25 Tab.2.7 < ω = 112 < 0.2.1 SREN 1993-4-1.1(1) SREN1993-1-6): Lungimea segmentului de placa curba subţire se caracterizează prin parametrul adimensional de lungime: hc 25 l r ω= = = = 112 r t 10 dc ⋅ 0. se face folosind anexa D SREN1993-1-6: Expresii pentru calculul tensiunilor de voalare. Tab. adică 1. 605 ⋅ 2. se calculează funcţie de clasa de calitate a (D.) SREN1993-1-6 .

91⎜ ⎟ ⎝ tm ⎠ Zvelteţea redusa corespunzătoare limitei de strivire meridiană λx0.Δwk 1 rc 1 5000 = = = 0.12) SREN1993-1-6 Tensiune de calcul la pierderea stabilităţii se calculează: σ 59.98 mm 2 (8. Rd = x . γ M 1 = 1.91⋅ 0.2552 2 λx 0.53 .1.7682 λp = 1− β 1 − 0. Rk = χ x ⋅ f yk = 0.16) SREN1993-1-6 (D. astfel ca elementul nu respecta cerinţele. 0 ⎩ Valoarea zvelteţii reduse a limitei plastice se determina: αx 0.5) SREN1993-1-6 .18) SREN1993-1-6 Inegalitatea nu este respectata. 62 αx = = = 0.2552 ⋅ 235 = 59.2361 χ= x = = 0.1 σ x .17) SREN1993-1-6 Factorul de reducere la pierderea stabilităţii: α 0. s.a: σ x .98 N σ x .9622 (8.44 1 + 1. calculul decurge in felul următor (D. factorul domeniului plastic β si exponentul de interacţiune η se considera: ⎧λ x 0 = 0.6 (8.44 ⎛ Δwk ⎞ 1 + 1.) SREN1993-1-6 (D.2 SREN 1993-4-1 Verificarea se face prin limitarea tensiunilor.53MPa (8.894 tm Q tm 25 10 (D.15.2361 = = 0.11) SREN1993-1-6.14. 62 0.16) SREN1993-1-6 Parametru de zvelteţe redusa a plăcii curbe subţiri: f yk 235 λx = = = 0.768 245. 2.cr (8. Ed = 61. B.8441.962 > 0. Rk = = 54. 2361 1.1 mm 2 γ M1 1. Tab.1 (8. Cu considerarea efectului de consolidare al presiunii interne Daca se tine seama de efectul stabilizator al presiunii interne data de materialul granular depozitat.) SREN1993-1-6 Factorul de reducere al imperfecţiunii elastice meridionale se obţine: 0.72MPa ≤ σ x . 60 ⎪η = 1. Rd = 54. 20 ⎪ ⎨ β = 0.15) SREN1993-1-6 Rezistenta caracteristica la pierderea stabilităţii: N σ x .

Ed = 61.381 = = 0.2 ⎠ ⎝ λ p − λ0 ⎠ (8.14) SREN1993-1-6 Rezistenţa caracteristică la pierderea stabilităţii: N σ x . Rk = = 87.21λx ⎤ g α xpp = ⎨1 − ⎜ 2 ⎟ ⎬ ⎢1 − ⎥ si descrie efectul negativ al presiunii interne 3/2 ⎥ ⎢ ⎜ ⎟ ⎪ ⎝ λx ⎠ ⎪ ⎣ 1.6 ⎜ ⎟ = 0.43) SREN1993-1-6 Valoarea zvelteţii reduse a limitei plastice se determina: λp = α xpe 0. s = ⎟⎝ t ⎠ 400 t ⎠ (D.1 (8.49 mm 2 (8.54 ⋅10−3 ⎞ ⎛ 5 ⎞ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = 0.11) SREN1993-1-6 Verificarea se face prin limitarea tensiunilor. Rd = 87.381 0.42) SREN1993-1-6 Pentru cilindrii de lungime medie: ⎡ ⎤ ps = α xpe = α x + (1 + α x ) ⎢ 0.72MPa ≤ σ x .2361 + (1 + 0. αxpp – un factor ce acoperă destabilizarea plastică a presiunii induse.44 D.0817 ⎟ t ⎝ m ⎠ ⎝ 254.2361 ⎦ ⎣ Factorul αxpp este obţinut conform relaţiei: ⎧ ⎛ p ⎞2 ⎫ 2 2 1 ⎪ ⎪⎡ ⎤ ⎡ s + 1.962 1− β 1 − 0.Factorul de reducere al imperfecţiunilor elastice sub presiune αxp este ales ca fiind cea mai mică valoare dintre următoarele două valori: αxpe – un factor ce acoperă stabilizarea elastică a presiunii induse.1 ⎠ ⎝ 0.18) SREN1993-1-6 .0817 = 0.5 ⎥ 0.a: σ x .16) SREN1993-1-6 η Factorul de reducere la pierderea stabilităţii: 1 ⎛ λx − λ0 ⎞ ⎛ 0.962 − 0.411 ⋅ 235 = 96.6 (8. s.12 + s ⎦ ⎣ s ( s + 1) ⎦ ⎩ ⎭ ridicate ce poate cauza instabilitatea plastica (picior de elefant).5 ⎥ ⎣ ps + 0. Rcr ⎞⎛ r ⎞ 1 r ⎟⎜ ⎟.975 > λx = 0. Rcr ⎞ ⎛ rc ⎞ ⎛ 41. Rk = χ x ⋅ f yk = 0.01 ⎠ ⎠ (D.2 ⎞ χ = 1− β ⎜ ⎟ = 1 − 0.3 / 0.2361) ⎢ = 0.49 N σ x . Rd = x . ⎛ p pg = ⎜ g ⎜σ ⎝ x .0817 + 0. Ceea mai mică valoare de calcul a presiunii interioare in poziţia punctului considerat ps = phf ⎛ p ps = ⎜ s ⎜ ⎝ σ x .72MPa (8.3 / α x ⎦ ⎡ ⎤ 0.12) SREN1993-1-6 Tensiune de calcul la pierderea stabilităţii se calculează: σ 96.72 γ M1 mm 2 1.411 ⎜ ⎟ ⎝ 0.41) SREN1993-1-6 (D.45) SREN1993-1-6 (D.975 − 0.

00956 ⋅ 235 = 2. Rk = = 2. 65 N χ = θ2 = = 0.63 = 815 > ω = = c = 111 > 20 10 tm Cθ r t rc tm (D.26) SREN1993-1-6 Valoarea zvelteţii reduse a limitei plastice se determina: αθ 0. Rd = θ .246 λp = 1− β 1 − 0.0 Tab D. factorul de voalare Cθ se aleg din tabelul D.16) SREN1993-1-6 Parametru de zvelteţe redusa a plăcii curbe subţiri: f yk 235 λθ = = = 8.65 = = 1.Inegalitatea este îndeplinită.6 (8.456 (8. 0 ⎩ (D. Rcr = 0.1 ⋅105 ⋅ ⋅ = 3. 246 N σ θ .16 MPa şi nu este necesara verificarea .17) SREN1993-1-6 Factorul de reducere la pierderea stabilităţii: α 0. 40 ⎪ ⎨ β = 0. si anume clasa B αθ = 0.3 SREN1993-1-6 Tensiunea elastica critica de voalare circumferenţială este obţinută prin: c t 1 10 N σ θ . 246 2 8.042 γ M1 mm 2 1.92 ⋅ E ⋅ θ ⋅ = 0.20) SREN1993-1-6 Pentru cilindri de lungime medie. BC2 ⇒ cθ = 1. Ed = 31. 00956 ⇒ σ θ .3 funcţie de condiţiile de margine: Ambele capete (1 si 2).cr 3.275 < λθ = 8. Rk = 0.92 ⋅ 2.246 σ θ .63 ⋅ c = 1.456 ω r 111 5000 mm 2 Valoarea factorului de reducere a imperfecţiunii elastice circumferenţială funcţie de clasa de calitate.246 mm 2 λθ (8.1 Efortul este de întindere σθ . 60 ⎪η = 1. elementul este corect dimensionat III Verificarea la pierderea stabilităţii secţiunii de la baza mantalei – voalare circumferenţială În calculul tensiunii circumferenţiale rezultate din încărcarea data de materialul granular depozitat trebuie determinaţi parametri de voalare circumferenţială: Lungimea infinitezimala a parametrului ω: r 1 h 5000 l r 1. 65 Tab D.5 SREN1993-1-6 ⎧λ θ 0 = 0.15) SREN1993-1-6 Tensiune de calcul la pierderea stabilităţii se calculează: σ 2.

Rezistenta de calcul se obţine prin împărţirea la coeficientul parţial γm1. ca fiind definit de momentul atingerii intrun punct a valori de curgere a unei tensiunii echivalente si e definit ca: t f y . pentru aflarea încărcării limita plastica. Ed − nx . Raportul rezistentei plastica de referinţa Rpl se determina ca fiind raportul intre încărcarea limita plastica determinata in urma unei analize cu neliniaritate de material si încărcările de calcul. β (factorul domeniului plastic). Când nu este posibila efectuarea unei analize MNA.Factorul de reducere la pierderea stabilităţii χov se determina conform specificaţilor paragrafului 8. Ed nθ . Ed ating valorile maxime.Analizele numerice Analiza numerica globala simpla Rezistenta de calcul la pierderea stabilităţii Rd se obţine cu ajutorul raportului rezistentei plastice de referinţa Rpl si cu ajutorul raportului rezistentei critice elastice la pierderea stabilităţii Rcr. λ0 (zvelteţea redusa a limitei de zdrobire). Rezistenta caracteristica la pierderea stabilităţii Rk se calculează prin reducerea rezistentei plastice de referinţa cu factorul de reducere la pierderea stabilităţii χov: Rk = χ ov R pl . in urma unei analize LA. Ed + 3nxθ . se poate considera conservativ. definiţi in anexa D a SREN1993-1-6: α (factorul de reducere a imperfecţiunilor elastice). Figura 1 Definirea raportului plastic de referinţa si a raportului de rezistenta critic la pierderea stabilităţii Raportul rezistentei critice elastice la pierderea stabilităţii Rcr se obţine in urma unei analize LBA pe structura perfectă sub acţiunea încărcărilor de calcul. . η (exponentul de interacţiune).2 din SREN1993-1-6. Ed + nθ2. Relaţia se verifica in cele trei puncte in care tensiunile R pl = 2 2 nx .k .5. in funcţie de următori parametrii. luându-se ca valoare proprie ceea mai mică.

ni – multiplicatorul pentru a atinge un nivel al tolerantei corespunzător. lgx = 4 rt Δw0.3 ( l 2 rt ) 0. neomogenităţi. Tab 8. ∆w0.2 = ni tU n 2 lg .1 = lg U n1 Δw0.2). U1 si U2 sunt parametrii amplitudinii imperfecţiunilor de ondulare.7) SREN1993-1-6 Unde lg – reprezintă toate lungimile relevante. De obicei forma cea mai defavorabilă se obţine prin scalara geometrica a primei formei de pierdere a stabilităţii.eff =max (∆w0.eff .eff. nesimetria pe reazăme) si imperfecţiuni de material (tensiuni reziduale.1.θ = 2. neregularităţi ale sudurii.010 Normala 0.eff .25 ≤r (8. Imperfecţiunile sunt introduse in modelul numeric sub forma unor abateri iniţiale perpendiculare pe suprafaţa mediana a plăcii perfecte. Amplitudinea maximă se alege ca fiind ∆w0.6) (8.006 Mare 0.016 . t – reprezintă grosimea locala a plăcii curbe subţiri.4 SREN1993-1-6Valori recomandate pentru parametrii de amplitudine ai imperfecţiunilor de ondulare Clasa de calitate a execuţiei Clasa A Clasa B Clasa C Descriere Valori recomandate pentru Un1 Un2 Excelenta 0. anizotropia). Scalarea se face in limitele amplitudinii maxime a abaterilor. respectând tolerantele corespunzătoare clasei de calitate a execuţiei prevăzute pentru obiectivul studiat.Schema de calcul simplificata Analiza numerica globala completa Orice analiză ce foloseşte geometria imperfectă trebuie sa includă toate imperfecţiunile care nu pot fi evitate in practică.eff. Forma imperfecţiunilor trebuie aleasă după mai multe încercări astfel încât să aibă efectul cel mai defavorabil asupra raportului R. Acestea pot fi imperfecţiuni geometrice (abaterea de la circularitate. abateri de la grosimea nominală.