Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal

Găgeanu Paul
INMA Bucureşti

PREGĂTIREA PRIMARĂ A SEMINŢELOR PENTRU EXTRAGEREA ULEIULUI VEGETAL

Bucureşti 2012

1

Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal

Cuprins
Pag. 1. Oleaginoasele, materia primă pentru uleiurile vegetale

3 3 5 7 7 8 12 14 16 17 17 17 17 18 19 20 21 28 29 32 34

1.1 1.2

Generalităţi Caracterizarea fizico-chimică a principalelor materii prime oleaginoase

1.3 Descrierea seminţelor oleaginoase 1.3.1 1.3.2 1.3.3 1.3.4 1.3.5 1.3.6 Floarea-soarelui Rapiţa Soia Inul Ricinul Camelina

2. Recepţia calitativă şi cantitativă a seminţelor 2.1 Recepţia. 2.1.1 Recepţia cantitativă 2.1.2 Recepţia calitativă 2. 2 Descărcarea materiilor prime oleaginoase 3. Pregătirea seminţelor pentru procesare 3.1 3.2 3.3 4. Curăţirea Instalaţii de captare a prafului Uscarea

Depozitarea seminţelor Bibliografie

2

Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal

Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal 1. Oleaginoasele, materia primă pentru uleiurile vegetale
1.1 Generalităţi Uleiurile şi grăsimile vegetale se găsesc în natură în ţesutul plantelor, fiind concentrate în seminţe, pulpă, respectiv în sâmburele fructelor, în tubercule sau în germeni. Seminţele separate de planta – mamă reprezintă germenul unei viitoare plante. În timpul formării şi maturizării seminţelor oleaginoase, în celule are loc o acumulare de substanţe hrănitoare (grăsimi, albumine, hidraţi de carbon, compuşi cu fosfor şi alte substanţe), care au rolul de a asigura germenul funcţiei vitale, până când acesta devine capabil să-şi asigure singur hrana minerală din sol şi din aer. Prezenţa acestor substanţe hrănitoare într-o măsură mai mare sau mai mică determină valoarea seminţelor oleaginoase ca materii prime pentru obţinerea uleiului vegetal şi a celorlalte componente. În general, termenul de sămânţă este folosit într-un sens mai larg în agricultură. În practica industrială, se numesc seminţe şi unele categorii de fructe compuse. Seminţele şi fructele plantelor se pot deosebi pe baza caracterelor morfologice şi a însuşirilor lor diferite ca: modificarea culorii cotiledoanelor sub influenţa unor reactivi, fluorescenţa sub lumină de cuarţ etc. Din punct de vedere morfologic, seminţele propriu-zise sunt organe de reproducere ale diferitelor specii de plante care la maturitate se desprind de fruct, acesta având un rol protector temporar. Seminţele propriu-zise (fig. 1) sunt alcătuite dintr-un înveliş protector mai mult sau mai puţin tare numit tegument sau coajă (pericarp) (care le apără de acţiunile mecanice şi biochimice), endospermul (miezul sau albumenul) şi embrionul viitoarei plante.

Fig.1 Structura morfologică a seminţei de floarea-soarelui 1-coajă; 2- tegument; 3- miez. Tegumentul, ca parte protectoare a seminţei, este format din mai multe straturi de celule lignificate. El poate fi de diferite culori, gros sau subţire, neted sau zbârcit, reticulat, costat etc. La unele seminţe tegumentul prezintă diferite formaţiuni pe baza cărora se poate identifica cu uşurinţă specia respectivă.

3

3-0.3μm. pe când la seminţele exalbuminate embrionul este mare. mai dure. Rosaceae. Structura microscopică a celulelor (fig. Se cunosc şi seminţe intermediare sau parţial albuminate care au o cantitate mai mică de endosperm în vecinătatea tegumentului. ca de exemplu floarea soarelui. variind între 340 μm2 la in. sunt mai fragile. Învelişul celular este format în principal din celuloză şi hemiceluloză şi la majoritatea seminţelor este de grosime mică. aparţinând plantelor din familiile Cruciferae. 4. 4 . Fig. Excepţie fac celulele de soia. Învelişul celular are de cele mai multe ori contur ondulat. fiind cuprinsă între 0. 1075 μm2 la floarea soarelui şi 1873 μm2 la ricin. cotiledoanele şi muguraşul. 3. nucleul celular şi alte elemente de bază ale celulelor. endospermul există un timp foarte scurt după formarea seminţei şi apoi se resoarbe. Solanaceae. 2). ceea ce face ca acestea să fie tari. iar seminţele se caracterizează printro duritate mai mică. Seminţele care conţin endosperm se numesc albuminate şi aparţin plantelor din familiile: Euphorbiaceae. tulpiniţa.granule aleuronice. a căror grosime este de 1. La seminţele albuminate. Seminţele oleaginoase sunt formate dintr-un număr foarte mare de celule de dimensiuni mici. Grosimea pereţilor celulari la majoritatea seminţelor este mică. care rămân în stare latentă până când sămânţa germinează. Seminţele lipsite de endosperm se numesc exalbuminate şi aparţin plantelor din familiile Curcubitaceae. granulele aleuronice. la seminţele de soia şi în spaţiile intercelulare sunt de dimensiuni mici. Linaceae.nucleul Învelişul celular. în colţurile de unire a celulelor găsindu-se aşa numitul „spaţiu intercelular”. Papaveraceae. Gramineae. în timp ce la floarea soarelui sau la ricin ele sunt mai mari. La acestea endospermul este asimilat de embrion în momentul formării seminţei. Embrionul conţine organele vegetative ale viitoarei plante: rădăciniţa. Fagaceae şi Leguminoase. Celula tipică a ţesutului nutritiv al seminţelor este compusă din învelişul celulei şi substanţa conţinută în interior (oleoplasma îmbibată cu ulei). embrionul este în general mic în raport cu mărimea seminţei. La unele seminţe. Acestea se numesc seminţe cu albumen-femeraid. 2.5μm. 2 Structura morfologică a celulelor seminţelor oleaginoase 1-membrană.oleoplasmă.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Endospermul sau albumenul constituie rezerva de substanţe nutritive ale seminţei şi formează miezul acesteia.

aproape toate grupele de proteine. grupa globulinelor ocupă locul de bază variind între 8. Granulele aleuronice sunt corpuri solide de origine proteică şi formate din cristaloizi şi globoizi acoperite de un înveliş deosebit de subţire. sub forma unor incluziuni ultramicroscopice. De o mare importanţă asupra compoziţiei chimice sunt de asemenea factorii legaţi de păstrarea seminţelor.2 Caracterizarea fizico-chimică a principalelor materii prime oleaginoase Datele generale privind raportul miez-coajă precum şi principalele componente sunt următoarele (tabelul 1): Tabelul 1. neregulată. fiind de 75-82% din totalul intracelular la ricin. formate în special din fitină şi acid fitinic. În ce priveşte prezenţa aminoacizilor esenţiali. descoperindu-şi astfel originea lor gelică. în timp ce la seminţele mai sărace în ulei au o formă colţuroasă.9 μm2 la inul pentru ulei. 1. în timp ce albumina se găseşte în cantităţi foarte mici. cât şi de tratarea ulterioară recoltării. Globoizii sunt corpuri rotunjite. Forma şi dimensiunile granulelor aleuronice diferă foarte mult de la o sămânţă la alta. 5 . Suprafaţa secţiunii lor transversale variază între 20. Substanţele proteice din compoziţia seminţelor oleaginoase cuprind. majoritatea proteinelor au o compoziţie echilibrată. se îmbibă. care conţine suportul pentru uleiul dispersat uniform în citoplasmă. Astfel. la seminţele cu conţinut ridicat de ulei. extractive neazotate Celuloză Cenuşă 14-28 9-11 44-52 18-20 10-15 14-18 2-3 7-12 11-13 17-19 33-36 20-23 3-6 3-5 4-6 6-8 23-42 25-28 17-20 4-6 3-5 22-25 6-9 44-52 14-18 15-17 15-18 2-4 10-11 20-30 25-28 28-30 4-6 3-4 4-6 9-11 35-38 25-27 20-23 4-5 3-4 Natura lipidelor şi substanţelor de însoţire care compun uleiul brut este caracteristică fiecărei materii prime. Motivele variaţiilor în compoziţia diferitelor materii prime oleaginoase rezidă în măsurile luate pentru ameliorarea diferitelor soiuri în agrotehnica aplicată şi în condiţiile de sol şi climă. granulele au o formă mai rotunjită.3μm 2 la floarea soarelui şi 87. până la momentul prelucrării industriale. 75-76% la floarea soarelui. Volumul oleoplasmei diferă de la un soi de seminţe la altul. Astfel.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Oleoplasma este formată din protoplasma propriu-zisă sau citoplasma. legate de proteine. Se deosebesc de globoizi prin faptul că în apă se umflă. fapt ce justifică folosirea seminţelor şi a şroturilor oleaginoase ca sursă de proteină vegetală. se constată că în comparaţie cu necesarul pentru consumul uman. 74% la in şi 66-69% la soia. Compoziţia chimică a materiilor prime oleaginoase indigene Tipul Componentul Floarea Germeni de In pentru % Soia Rapiţă Ricin soarelui porumb ulei Conţinut de coajă Umiditate Ulei brut Proteină Subst. Cristaloizii sunt proteine gelificate care se găsesc sub formă de cristale.5% la soia şi aproape 100% la floarea soarelui şi la in. în diverse proporţii.

Polonia.  floarea soarelui (Helianthus annuus) – Rusia. în funcţie de grupa din care fac parte. concentrate în coaja seminţelor.  seminţe de dovleac de ulei. în funcţie de volumul cojilor. mărime. a prospeţimii acestora. destinaţia uleiului ş.3. amidonului şi spirtului. Cele mai răspândite plante oleaginoase sunt:  soia (Glycine hispida) – China. rapiţa. pentru identificarea speciei se utilizează metoda prin care se colorează tegumentul sau formaţiunile de pe acesta. Culoarea seminţelor este o caracteristică pe baza căreia se identifică speciile şi uneori soiurile. SUA. lăţime. se folosesc şi următoarele caractere de diferenţiere: contur.3 Descrierea seminţelor oleaginoase 1. Canada. în funcţie de grosimea pereţilor celulari.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Glucidele care se găsesc în seminţele oleaginoase sunt mai uşor sau greu asimilabile. iar la unele seminţe. lăţime şi grosime. Pentru identificarea şi categorisirea speciilor de seminţe. se pot prezenta în două sau mai multe forme diferite. ca urmare a creşterii conţinutului de proteine şi glucide. Examinarea caracteristicilor tegumentului şi identificarea unor formaţiuni de pe suprafaţa acestuia se face cu ochiul liber. În ţara noastră principalele culturi oleaginoase sunt reprezentate de floarea soarelui. Mărimea se exprimă în milimetri. Prin descojirea seminţelor se îmbunătăţeşte calitatea şroturilor. al căror sistem digestiv conţin celulază care hidrolizează celuloza până la glucoză. şrotul constituind astfel o sursă de substanţe nutritive pentru acestea. Argentina. cuneiformă. precum şi unele formaţiuni caracteristice speciei. culoare.  rapiţa (Brasica napus) – India.  seminţe de tomate obţinute ca deşeuri în industria conservelor.  arahide (Arachis hypogaea) – India. Suprafaţa tegumentului seminţelor variază de la o specie la alta. Excepţie fac rumegătoarele. formă. China. hemiceluloza şi substanţele pectice. Rusia. oval alungită. în timp ce celuloza. oligozaharidele şi amidonul care sunt concentrate în miezul seminţelor sunt uşor asimilabile. Conturul seminţelor este dat de proiecţia acestora pe o suprafaţă plană atunci când sunt lăsate libere. Nigeria.1Floarea-soarelui 6 . sunt greu asimilabile sau neasimilabile de organismul animal. Unele specii de seminţe prezintă fenomenul de heterocarpie respectiv. soia şi inul pentru ulei. dând indicaţii asupra stării de maturizare a seminţelor. reniformă. pe lângă structura anatomică. grosime şi poate fi sferică. suprafaţa tegumentului. Apa se găseşte în seminţele oleaginoase în proporţie variabilă. de mărimea granulelor aleuronice. 1.  sâmburi de struguri obţinuţi ca deşeuri în vinificaţie. în funcţie de felul seminţelor şi de calitatea lor. Însuşirile fizice ale seminţelor oleaginoase. de conţinutul în ulei. Astfel. utilizarea şroturilor în scopuri alimentare sau pentru furajare. ovală. În industria uleiurilor mai pot constitui materii prime economice şi următoarele subproduse:  germeni de porumb recuperaţi din industria morăritului. caracterele morfologice şi însuşirile lor. regimul tehnologic.a. fenomen ce se datorează modului de aşezare a florilor în inflorescenţe. Forma seminţelor este dată de raportul dintre cele trei dimensiuni: lungime. România. China. a condiţiilor de coacere şi de condiţionare. Din analiza structurii anatomice şi chimice a diferitelor materii prime oleaginoase se pot trage însemnate concluzii practice pentru desfăşurarea procesului de producţie privind: fluxul tehnologic. cele rotunde având o singură dimensiune – diametrul – iar celelalte forme trei dimensiuni – lungime. iar la unele seminţe suprafaţa este diferenţiată în funcţie de soi. piriformă. cu lupa sau cu microscopul. monozaharidele.

in principal. În tabelul II este prezentată dinamica culturii de floarea-soarelui din perioada 1995-2007. a maselor plastice. tulpinile sunt utilizate drept material combustibil sau in industria materialelor de construcţii. se utilizează in alimentaţia umana (rafinat) si in industria alimentara ( margarine. Uleiul natural de floarea-soarelui este de o culoare ceva mai inchisa. Până în 2006. 30-130 kg miere/ha. punctul de rupere = . 7 .16 grade. conserve. regenerative etc. În producţia mondială de seminţe oleaginoase ocupă locul al doilea după soia. creat în România la SC ITC SRL (2006). săpun. avand in plus o aroma distincta. stimulatoare ale activităţii hormonale. Caracteristicile calitative ale seminţelor de floarea-soarelui destinate industrializării sunt. utilizate ca sursa de proteina in hrana animalelor si materie prima pentru concentrate de proteine in industria mezelurilor. de plantă.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Floarea soarelui (Helianthus annuus). În prezent floarea soarelui constituie una din principalele culturi oleaginoase. Floarea –soarelui se afla pe locul al treilea intre plantele oleifere ierboase. in acizi grasi nesaturati (extrem de sanatosi pentru inima si vasele de sânge). următoarele: ► conţinutul in umiditate ► conţinutul de corpuri străine ► seminţe cu defecte ► masa hectolitrica a seminţelor de floarea-soarelui variază intre 40 si 42 kh/hl Caracteristicile fizice ale uleiului din floarea soarelui: densitatea la 20 grade = 0. floarea soarelui asigură. în procent de ~50%. Este foarte bogat in vitaminele E si F. este originară din America centrală şi a fost adusă în Europa în secolul al XVI –lea . Amplitudinea autoinflamării = 30. de către firma Monsanto. punctul de fuziune = . fosfatide. Fiind o apreciata plantă meliferă. şi hibridul oleic Vera. Fructele (achenele) de floarea soarelui conţin.92. vâscozitate (CST) la 20 grade = 55 .61. au mai fost înregistraţi hibridul oleic Aurasol (2004).Din cojile seminţelor se fabrica furfurolul folosit in industria fibrelor artificiale. precum şi în substanţe cu efecte antiinfecţioase. Capitulele se utilizează in hrana animalelor.5 grade. În prezent se foloseşte denumirea de hibrizi oleici. în perioada înfloririi. circa 150 kg /tona produs. etc. rămân şroturile.). face parte din familia compozitelor. cojile se folosesc la fabricarea drojdiei furajere. . pe care variantele prelucrate nu o mai păstrează. Măcinate. după extragerea uleiului. Prin industrializare. lecitina. PCI (Kcal/kg) = 9032. ulei cu calităţi alimentare de exceptie si grad ridicat de conservabilitate.

3.1 1662 1895. atât ca suprafaţă cultivată cu astfel de hibrzi. nu are risc foarte mare de inflamare şi are un indice de evaporare aproape de zero. Franţa cultivă cu hibrizi oleici jumătate din suprafaţă totală destinată florii-soarelui care este de aproximativ 6000 ha. 1.7 962.9 1095.8 1087 1139 1184 (mii ha) Producţie medie 1304 1193 1095 1115 1243 821 1029 1105 1306 1753 1529 1664 1496 (kg/ha) Producţie totală 932. fiind atestat de analize efectuate în Italia. Conţinutul în acid oleic la aceşti hibrizi este de 81.3 1300.2 1153 1007. ramân şroturile.8 780. între plantele oleaginoase uleiul de rapiţă are largi utilizări industriale şi alimentare .5 916. sub aspectul producţiei de ulei comestibil.8 800.547 kg/ha.3 (mii tone) Suprafeţele cultivate cu hibrizi oleici s-au extins spectaculos în Franţa. martorul Splendor.14%.5%. Conţinutul în acid oleic este de 90.9 720. cât şi ca performanţe de producţie.4 1767.6 858. depăşind martorul Alex cu 12% şi cu 14%. utilizate ca sursă de proteina in hrana animalelor şi materie primă pentru concentrate de proteine in industria mezelurilor.1 1073.6 1002.2 1043 876.9 823. de la Institutul de Cercetări din Krasnodar. Hibrizii oleici sunt rezultatul progresului genetic. fiind bogate în proteine (38-42%). de exemplu. 8 .5% la cei tradiţionali. utilizat ca şi carburant are avantajul că este uşor de păstrat. este stabil. Soldatov.2 Rapiţa Rapiţa (fig. dupa extragerea uleiului. paiele de rapiţă se folosesc in industria materialelor de construcţii. care a devenit deja lider mondial. este puţin poluant. Hibridul autohton Vera. în zece centre din ţară.8 1506. care aparţine amelioratorului rus K. 3) (Brassica napus L) se situează pe locul cinci. în cei trei ani de testare. motiv pentru care constituie o bună premergătoare pentru grâu şi orzul de toamnă. Dinamica producţiei de floarea-soarelui în perioada: 1995-2007 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Suprafaţa 714. Sunt recomandaţi hibrizii oleici creaţi în România care posedă adaptabilitate la condiţiile pedoclimatice din ţara noastră. Hibrizii oleici se vor extinde cu succes deoarece uleiul este preferat atât în alimentaţie cât şi ca sursă de biodiesel. Acesta a indus. turtele de rapiţă obţinute din procesare au o bună valoare furajeră.3 906. comparativ cu 21. În ultima perioadă se discută tot mai mult de folosirea uleiurilor vegetale ca biocarburanţi. Uleiul din floarea soarelui.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Tabelul II. glucide şi săruri minerale.3 1771. Prin industrializare. Rapiţa se recoltează timpuriu. prin mutageneză chimică în 1976 o mutaţie la care conţinutul în acid oleic a fost de 80%. nu este periculos. a înregistrat o producţie medie de 3. Rapiţa este o excelentă planta meliferă timpurie (asigură circa 50 kg miere/ha).

tăierea plantelor în faza de coacere în pârgă – lăsarea până la uscare completă . ea a ocupat 80.pentru rapiţa de primăvară semănatul se face timpuriu.perioada recoltării – se recoltează în două moduri: a) recoltarea în două faze.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Perioada de vegetaţie şi de campanie . În anul 1935 anuarul statistic al României menţionează 5. trecând puţin peste 20 mii ha doar în anii 1953.treierare cu combina. 1-10 septembrie. 1955.perioada de semănare: 5-15 septembrie. pentru sudul ţării . suprafeţele au variat de la un an la altul. . iar în anul 1930 cca 77. Astfel.perioada de vegetaţie – 270 – 300 zile. 1956. c) rapiţă fructificată 9 . După 1948. la o umiditate de 12-14% .32 mii ha. În România rapiţa s-a cultivat pe suprafeţe mai mari înainte de primul război mondial şi între cele două războaie mondiale.4 Lan cu rapiţă: a) lan în floare. pentru rest . detaliu. . b) lan în floare. în anul 1913. a) b) c) Fig. vedere de ansamblu.9 mii ha.38 mii ha. în prima urgenţă.

Florile sunt destul de mari cu petale de culoare galbenă. cu puţine ramificaţii laterale. În fiecare fruct se formează între 10 şi 25 seminţe.9 365. În condiţii favorabile.1 49. lungă de 5-10 cm.3 Producţie Kg/ha 1235 481 473 1984 1681 1590 991 1843.5 673. Frunzele din mijloc sunt sesile şi lanceolate. Silicva se termină cu un rostru subţire şi scurt. cele de la bază sunt peţiolate. printre care şi România. acest potenţial ar putea fi folosit pentru producerea de culturi cu un real potenţial energetic.9 581. În condiţiile unor producţii medii agricole comparabile cu cele din Comunitatea Europeană.8 110.3-1.alungite.4 74.6 175. Rădăcinile laterale sunt raspândite pe un diametru de 20-40 cm. în afară de lobul principal care este mult mai mare. producţia medie şi producţia totală realizată în perioada 2001 – 2010 este dată în tabelul III. Polenizarea la rapiţă este încrucişată deşi de multe ori are loc autopolenizarea. Dinamica producţiei la cultura rapiţei UM 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Specificare Suprafaţa mii ha 82.0 419.1 98.6 938. netedă.9 8. În condiţiile unor producţii medii agricole comparabile cu cele din Comunitatea Europeană. Ea pătrunde până la 60-80 cm adâncime. penat sectate. Numărul de silicve pe o plantă de rapiţă poate ajunge până la 800. datorită unui perete fals. rădăcina poate ajunge la adâncimi mult mai mari uneori până la 300 cm. În fiecare lojă se găsesc 10-40 ovule prinse de pereţii ovarului. cu nuanţe diferite arcuite pe tipul 4:4 sepale eliptic. Tabelul III.1 361.5 m rareori 2 m si bine ramificată. patru petale rotunjite la partea superioară.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Ţările din Europa de Est. uneori chiar în proporţie de 30%. Numărul de ramuri variază între 5 şi 10. înaltă de 1. de aceea se recomandă aşezarea stupilor în apropierea lanurilor de rapiţă. lirate. Tulpina este erectă. Ovarul este prelungit printr-un stil scurt cu un stigmat capitat.8 35.8 1357 1614 medie Producţie mii to 101. dispun de suprafeţe cu potenţial agricol ridicat. Frunzele rapiţei au diferite forme. Fructul (vezi fig. uneori chiar 30. Insectele polenizatoare sunt mai ales albinele.0 569. printre care şi România. iar cele de la vârf au forma oblonglanceolată cu baza cordat ampexicaule fiind de asemenea sesile.1 364. Cea mai mare parte din masa de rădăcini este raspândită la adâncimea de 25-45cm. un ovar inferior cu două loji false. Frunzele bazale sunt formate din 2-4 perechi de lobi mărunţi ovali sau triunghiulari. acest potenţial ar putea fi folosit pentru producerea de culturi cu un real potenţial energetic. despărţită longitudinal în două compartimente printr-un perete median. Ţările din Europa de Est.4) este o silicvă subţire. fertilitatea şi umiditatea în sol precum şi de tehnica de cultivare.7 147. Dinamica privind suprafaţa cultivată. Inflorescenţa rapiţei este un racem alungit. 6 stamine şi un pistil format din două carpele unite.7 87. 10 .3 totală Proprietăţi biologice şi chimice: Rapiţa colza este planta anuală sau bianuală cu rădăcină pivotantă bine dezvoltată. Pătrunderea rădăcinilor în adâncime este influenţată de numeroşi factori ca: textura. dispun de suprafeţe cu potenţial agricol ridicat.6 17. despărţitor.

toleranţă la secetă. Distribuţia seminţelor de rapiţă Seminţele sunt neregulat sferice. . 5 Ciclul biologic simplificat al rapiţei 11 . atât pe plan mondial. . În ultimul timp o atenţie deosebită a reprezentat-o obţinerea de soiuri şi hibrizi de rapiţă de o genetică de cea mai înaltă performanţă şi garantarea accesului fermierilor la achiziţionarea acestora. 4. cât şi în România.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Fig.adaptabilitate la toate zonele de cultură a rapiţei în România. trebuie avut în vedere faptul că în ultimii ani.toleranţă ridicată la complexul de boli.coacere uniformă. Tegumentul lor este reticular având mici alveole pe suprafaţa lui.capacitate de ramificare foarte bună.6 Referitor la perspectivele culturii rapiţei pentru ulei.rezistenţă crescută la scuturare. MMB este de 3-4. din cauza condiţiilor meteorologice din timpul semănatului şi recoltării. care pot provoca compromiterea totală a recoltei. .creştere viguroasă. . ca sursă principală de biocarburant. .rezistenţă la ger.potenţial de producţie ridicat şi constant. . .conţinut foarte bun de ulei.5 g iar MH de 64-68 kg. ceea ce permite recoltarea direct cu combina din lan. Hibrizii rezultaţi în urma unor programe de cercetare şi ameliorare se caracterizează prin:. Fig. cenuşie închis sau neagră. Ciclul biologic simplificat al rapiţei este dat în schema din fig.toleranţă foarte bună la frângere. de culoare cafenie închis. . . culturile de rapiţă pentru ulei devin riscante. .

săruri minerale (fosfor. potasiu) şi vitamine (complex B. în general. C. metionina. unde era cunoscuta încă din anul 2838 î. ca formă.n. origine.0 28. galben aurii. Seminţe Istoric.0 4 5 15. 1963) este prezentată în tabelul IV.0 17. care permite obţinerea unor cantităţi sporite de produse animale. care poate atinge până la un metru înălţime. D. F). 6 Soia.3. Pe lângă proteină. cum sunt: lizina. în America şi Europa este cultivata mult mai târziu în anii 1829 şi respectiv 1840. Partea vegetală Fig.0 3. verde sau roşie.0 32 6 Produsul Seminţe Pin Apă 12 16 12 .e. Tabelul IV: Compoziţia chimică a soiei (după Villas). soia se cunoaşte din anul 1876.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal 1. Soia este o plantă leguminoasă. Proteina din seminţele de soia este mult superioară proteinei din cereale datorită unor amino-acizi de o importanţă deosebită în alimentaţia animalelor. Compozitia chimică a soiei în % (dupa Villax. originară din China. În ţara noastră. Substanţe Substanţe Grăsimi extractive Celuloză Cenuşă azotate neazotate 39. dar există şi varietăţi de culoare neagră. Diferitele părţi ale plantelor de soia se caracterizează printr-un conţinut ridicat în proteină (tabelul de mai jos). originară din Asia. Din 1913 este cultivată în câmpurile experimentale ale Şcolii superioare de agricultură din Bucureşti şi abia din 1930 este inclusă în temele de cercetare ale Institutului de Cercetări Agronomice. cu cele de fasole şi sunt.0 23. în Transilvania. importanţă.3 Soia Fig. Creşterea considerabilă a producţiei şi perfecţionarea metodelor de prelucrare a seminţelor de soia au dus la obţinerea unor cantităţi mari de ulei cu o valoare nutritivă ridicată şi la furnizarea de proteină. seminţele de soia conţin şi cantităţi însemnate de substanţe grase. Soia este una dintre cele mai vechi plante de cultură. triptofanul etc.7 Soia. Boabele de soia seamănă.

Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Paie Masă verde Turte 14 75 11 7. mai multe subspecii. Astfel. se pot realiza producţii cu mult mai mari. Dupa E n k e n (1959).anul record de cultivare cu soia. în ultimii ani. mai ales în unităţile agricole de stat. Soia.U. are rădăcina principală pivotantă care pătrunde în sol până la 1 m. la Fundulea s-au obţinut 22 . China şi Japonia erau cele mai mari cultivatoare de soia.15 q/ha (tabelul de mai jos). Glycine hispida (Mnch.0 29. immaculata.0 2. ucrainca.A.0 27 6 5 10 2 6 Alături de lucernă şi trifoi. cât şi producţiile ce se obţin pe unitatea de suprafaţă sunt în creştere. flavida. când dezvoltarea sectorului zootehnic a cerut cantităţi sporite de proteină.21 q/ha.1939.000 ha. ocupând în total peste 21. care o folosesc în furajarea animalelor atât sub formă de seminţe. soia are o importanţă din ce în ce mai mare.A. dar în prezent suprafaţa s-a redus la 50.8 43.6 milioane ha.000 ha. În prezent. Producţiile mici ce s-au obţinut datorită necunoaşterii particularităţilor de cultură au făcut ca ulterior această suprafaţă să scadă pănă aproape de lichidare. de peste 7 ori producţia anului 1953. datorită conţinutului ridicat în proteină şi grăsimi din toate părţile componente ale plantei (vezi tabelul II).000-70. Producţia de seminţe de soia care s-a obţinut în anul 1966 . această plantă se cultivă în diferite părţi ale lumii. ajungând în 1937 la 100.000 ha). şi Podu Iloaie s-au obţinut 18 . are cea mai mare răspândire. Soia se foloseşte în ultimul timp într-o proporţie destul de mare şi sub formă de masă verde (păşunată sau însilozată). în S.18 q/ha.3 milioane tone.7 milioane ha în anul 1961. Răspândire:Dintre leguminoasele anuale. uneori chiar până la 2 m. 13 . cu o producţie totală de 18. soia cultivată atât pentru seminţe cât şi pentru nutreţ verde. Seminţele sunt folosite în hrana animalelor sub formă de uruială sau faină. soia se cultiva în S. Manciuria. fiind considerată şi din punct de vedere furajer ca o plantă foarte valoroasă.2 6. respectiv 16 . În condiţiile perfecţionării tehnicii de cultură. în condiţii de irigare. suprafeţele cultivate cu soia au început să crească. Până în 1938 . În Romănia s-au cultivat până în 1989 suprafeţe mari (300. pe o suprafaţă de 10.0 4. a cunoaşterii în amănunt a particularităţilor biologice ale plantei. Atât suprafeţele cultivate cu soia. în condiţiile ţării noastre a fost cuprinsă între 10 . fapt ce atestă interesul faţă de aceasta cultură. de asemenea. Din 1955 .0 40. cultura soiei s-a extins pe suprafeţe din ce în ce mai mari. Caractere morfologice şi biologice Soia aparţine genului Glycine L. În ţara noastră. cât şi ca nutreţ verde. de la 900 ha cultivate cu soia în anul 1964. Această specie cuprinde. în 1961.0 0. cea mai importantă şi mai răspândită fiind subspecia manshurica Enk. viridis etc. subspecia manshurica cuprinde mai multe varietăţi: communis. cel mai adesea după extragerea uleiului. unităţile agricole de stat au ajuns ca în 1970 sa cultive soia pe o suprafaţă de peste 110000 ha. se înregistrează cea mai mare creştere a suprafeţelor ocupate cu soia şi cele mai mari producţii obţinute. în staţiunile experimentale agricole Livada.1956.34 q/ha seminţe.000 – 400.) Maxim. Aşa. în special în zonele cu clima temperată. Astfel. de exemplu. care are un număr de 25 specii. dintre care la noi în ţară se cultivă Glycine hispida (Mnch.) Maxim .U.0 12.

Frunzele cad când planta se apropie de maturitate. lungi de 2-3 cm. uneori volubilă. verde.8 Inul a) Fructe. cu 3 nervuri paralele. Stipele sunt mici. albă-gălbuie.4 Inul Inul (fig. lungi de 1.230 g. Fructul este o păstaie uşor curbată şi acoperită cu perişori.27 zile. cu 10 seminţe ovoidale. de asemenea. Pe tulpină şi ramuri se găsesc perişori de culoare gălbuie. cafenie. lungă aproape cât înălţimea plantei. neagră etc. cu foliolele şi peţiolul păros. măslinie. Durata înfloririi este de 18 . cu ramificaţii dese dar scurte. gălbuie. tulpina este cilindrică. brune. este de 120 . fructele sunt capsule globuloase cu diametrul de 6-8 mm. Culoarea păstăii este galbenă sau galbenă-brună. înaltă de 30-80 (100) cm ramificată numai la partea superioară (la inul de fuior) sau chiar de la bază (la inul de ulei). rădăcina este pivotantă. florile sunt grupate în dichazii terminale cu puţine flori (de obicei 10-15).9 (uneori mai multe) în raceme scurte. Frunzele sunt trifoliate.8) este o planta din specia ierboasă de cultură. în funcţie de soi şi de condiţiile de vegetaţie. brună.3. pe tipul 5 cu elemente neunite. pentagonală sau cilindrică. manshurica Enk. înaltă de 50 . lanceolate. 1.40 cm. Polenizarea este autogamă. corola albastră-azurie. Răsărirea este epigeică. albicioasă etc. albă-liliachie. deşi florile se deschid. Florile sunt. a Fig. Păstaia este dehiscentă şi conţine 2-5 seminţe de culoare albă. Tulpina. Au culoare liliachie. Masa a 1000 seminţe la plantele din var. lung pedicelate.2-1. este dreaptă.200 cm. groasă de 1-2 mm.5 cm. late doar de 2-4 mm.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Ramificaţiile laterale ale rădăcinii principale pătrund şi ele în sol până la 30 . frunzele sunt alterne. b) Frunzele şi florile b 14 . turtite. mici şi grupate câte 3 . Pe ele se formează marea majoritate a nodozităţilor.

mai rustică de origine asiatică. Planta a pătruns foarte devreme în India şi Egipt. palmitici (6. Producţiile medii mondiale au fost în ultimii ani de 838 – 862 kg seminţe/ha. folosite pentru ţesături grosiere. plantă anuală. Federaţia Rusă fiind în 2008 pe primul loc cu 85 mii ha. cu 580 kg/ha producţie medie şi 3 mii ha în 2001. ceea ce îi conferă însuşirile de ulei sicativ. linoleici (21.537 tone. cu 1.000 kg/ha. producţiile medii oscilând între 500 şi 700 kg/ha. În România. Extinderea sa spre Europa a fost asigurată în mare parte de către fenicieni. circa 25% din suprafaţa cultivată se află în America de Nord (Canada a cultivat în anul 2008 – 625. iar producţia totală din anul 2008 a fost de 2. inul pentru ulei se situează printre plantele bune premergătoare pentru celelalte culturi. precum şi concurenţa puternică a importurilor de seminţe din Canada.5%).2 mii ha). ceea ce reflectă o tendinţă de restrângere a suprafeţelor comparativ cu perioadele anterioare.6%).6%). a muşamalelor. specie de origine mediteraneană. Turtele rezultate după extragerea uleiului sunt dintre cele mai valoroase (34-37% substanţe proteice. Sub aspect agronomic. Compoziţia chimică: calitatea recoltei de seminţe este data de conţinutul de ulei şi îndeosebi de calitatea acestuia. Ca urmare s-a ajuns la numai 25 mii ha în 1992.436. Uleiul de in are în compoziţia sa acizii oleici (2. Cauzele care frânează extinderea culturii în ţările europene sunt producţiile scăzute şi inconstanţa acestora. 8% lipide. În Europa se cultivă cu in pentru ulei aproximativ 305 mii ha. 15 .3 – 17. Seminţele mai conţin 22 – 25 % substanţe proteice. în tipografie (fabricarea cernelurilor speciale. cu un indice de sicativitate de 175-190 unităţi iod. exprimată prin indicele de iod. Pânză de in a fost găsită în mormintele antice anterioare Babilonului.6 – 69. STAT s-a recoltat în România numai 313 ha. mai scurte. Suprafaţa mondială cu in se situează în anul 2008 (conform FAOSTAT) la 2. Culturile de in pentru ulei care au format tulpini mai lungi (vreme umedă şi răcoroasă) pot furniza şi o recoltă de fibre. şi foarte bune premergătoare pentru orzul şi grâul de toamnă. Utilizarea sa in vechea Caldee se pierde in negura timpurilor. Tulpinile rămase după treierat sunt balotate şi folosite ca materie primă pentru fabricarea celulozei şi hârtiei.0%). fiind întrebuinţate mai ales la furajarea vacilor de lapte şi a cailor.657 ha. linolenici (18. În 2008 conform F. prima specie cultivată a fost inul bienal (linum angustifolium). Răspândire: cultura inului este foarte veche.199. urmată de Belarus cu 79 mii ha şi Franţa cu 68 mii ha.5 – 40.A. În ultimii anii.O. a linoleumului. 30% glucide.7%) şi stearici (3.39% la inul pentru fibră). În prezent. Există mărturii care atestă faptul că inul a fost cultivat de către greci şi celţi. urmată de China – 469 mii ha).Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Inul pentru ulei este cultivat pentru seminţele sale care furnizează un ulei sicativ cu multiple utilizări industriale: fabricarea vopselurilor şi lacurilor (80% din producţia totală). suprafaţa cu in pentru ulei s-a menţinut timp îndelungat în jur de 80 mii de ha. Circa 50% din suprafaţa cultivată cu in pentru ulei se afla în Asia (India fiind cel mai mare cultivator – 550 mii ha. sau pentru extragerea câlţilor. specia bienală a fost înlocuită în cultură de Linum usitatissimum. O serie de factori ar putea contribui la extinderea suprafeţelor cultivate cu in pentru ulei: -deficitul mondial de ulei şi turte de in şi cererea crescândă de seminţe de in şi ulei de in din Europa Occidentală. interesul agricultorilor pentru această cultură s-a diminuat foarte mult din cauza lipsei de cerere de ulei de in pe piaţa românească. Conţinutul de ulei variază între 39% şi 44% (faţă de 35% .

nisipoase.. precum şi la cele timpurii de toamnă. Alte denumiri după forma frunzei „Christuspalme” (Palma lui Cristos). sudul Dobrogei. ca şi săraturile. reci. Fără miros. cât mai ales cele grele. Sânt contraindicate atât solurile prea uşoare. 16 . Numele botanic al plantei de ricinus provine din latină care însemnă căpuşă. uşor aplatizate. permeabile. Faţă de cerinţele ecologice ale plantei. posedând o caracteristică unică.5 Ricinul Fig.-3°. În Brazilia. Este sensibil la îngheţuri târzii de primăvară. astfel încît nu ajunge să se matureze. Bărăgan şi vestul Banatului.9 Ricinul Ricinul (Ricinus communis) este o plantă perenă ce aparține de familia „Euphorbiaceae” specia „Ricinus”. În plină perioadă de vegetaţie necesită temperaturi ridicate (cu medii în iulie-august de 23-24°). de 8-12 (18) mm lungime şi 4-9 (12) mm lăţime. plantulele fiind distruse chiar la +0. Seminţele sunt de formă ovală. Pe lângă utilizarea lui în medicină. cu o proeminenţă cărnoasă la extremitatea superioară (caruncula). Din seminţele de ricin se extrage „uleiul de ricin” care conţine ricină o substanţă cu efect purgativ.3. care trebuie să fie ridicată pe tot timpul vegetaţiei. „Kreuzbaum” (Arborele crucii). Este una dintre cele mai pretenţioase specii faţă de sol. Faţă de umiditate are cerinţe moderate datorită sistemului radicular bine dezvoltat. Temperatura de germinare este de 12-13°.. Durata de vegetaţie în condiţiile de climă de la noi este de 115-140 zile.. lucioase.. principala cerinţă ecologică este faţă de temperatură. iar uleiul de ricin este deja folosit ca şi "biocarburant" în regiunile sărace ale ţării. ea este zonată în Cîmpia Dunării. + 1°. uleiul de ricin este extins folosit în industria chimică. fiind distruse la -2°.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal 1. avînd nevoie de multe substanţe nutritive. ce constă în existenţa unei grupe hidroxil "-OH". ricinul este o plantă care se dezvoltă în abundenţă. optima fiind de 20-25°. cu gust caracteristic oleaginos şi acru. Se dezvoltă bine pe cernoziomuri nisipoargiloase. de acea probabil mai este şi numit „Wunderbaum” (Arborele minune). iar suma temperaturilor zilnice de peste 2500°. marmorat mozaicate cu pete de la alb la brun-închis. cu apă stagnantă. Excesul de umiditate duce la dezvoltarea luxuriantă a plantei şi prelungirea perioadei de vegetaţie. avînd culoarea fondului de la cenuşiu-albastru la brun-roşcat-închis. Datorită originii sale sudice.5. legată de lanţul de carbon. Aceasta îi conferă vâscozitatea ridicată şi solubilitatea în alcool la temperaturi relativ mici.

1. înfiinţarea culturii are loc în luna martie. datorită căreia poate fi cultivată cu succes în nordul şi estul Europei". fără nici o problemă. 2. cu baza uşor sagitată. În prezent. iar recolta se poate strânge în miezul verii. primele semne legate de acest lucru datând încă din antichitate. o hrană de foarte bună calitate pentru animale sub formă se şrot. denumită popular lubit. culturile de camelină pot fi însămânţate. fiind cultivată pe terenuri cu fertilitate scăzută. Fructele sunt silicule piriforme.1 Recepţia. lungi de 7-9 mm.3. camelina are în general o perioadă scurtă de vegetaţie (70-95 zile).6 Camelina Fig. se preiau din port cu vagoane CFR sau autocamioane pentru transportul la beneficiar.1 Recepţia cantitativă constă în măsurarea gravimetrică (cântar pod-basculă) sau volumetrică (nerecomandată din cauza erorilor pe care le introduce) a lotului de cereale sosit la furnizor. Tulpina este dreaptă. Florile lung-pedicelate sunt dispuse în raceme simple. Cultivarea camelinei are şi în România o tradiţie îndelungată. primăvara cât mai devreme. autocamioane special amenajate şi prin preluare directă din silozul furnizorului în silozul morii. Endospermul conţine ulei (30-35%) cu întrebuinţări tehnice şi alimentare. în egală măsură. chiar dacă seminţele au fost transportate pe apă. Aprovizionarea fabricilor de ulei cu seminţe se face de obicei cu vagoane CFR. Aprovizionarea pe cale maritimă este mai rară. după extracţia uleiului (asemănător şrotului de soia). De aceea. Recepţia calitativă şi cantitativă a seminţelor 2. În cazul transportului cu autocamioane. este o plantă cu potenţial şi datorită faptului că tufele de camelină suportă îngheţurile târzii de primăvară (de până la -5°C). 10 Camelina Camelina. sesile. este o plantă anuală spontană şi cultivată. În plus. De regulă. De asemenea. Camelina nu este pretenţioasă faţă de sol. respectiv în a doua jumătate a lunii iulie.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal 1. Frunzele sunt întregi. însă la noi în ţară. uneori ramificată spre vârf. Poate fi cultivată cu uşurinţă de fermieri şi constituie. Au petalele albe-gălbui. 2. cerealele se cântăresc atât la furnizor în prezenţa unui delegat al beneficiarului cât şi la beneficiar în vederea înlăturării oricăror erori şi a 17 . din perioada dacilor. se derulează cercetări pentru a optimiza tehnologia de cultură.

În situaţii limită (când unul din cântare lipseşte). 11) Fig. greutate hectolitrică. Pentru analizele care necesită cantităţi mici se constituie proba de analiză prin metoda şah. cât şi în silozul morii.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal conferirii unei siguranţe mai mari gestionarilor că produsul introdus în siloz corespunde cantitativ cu documentele care l-au însoţit. conţinut de umiditate. redlere. aceste probe brute se omogenizează (probe omogenizate) şi. . transportoare cu bandă. Seminţele se cântăresc automat atât în silozul furnizorului. elevatoare. Transportor cu raclete (fig. . culoare. s-au construit mori moderne în aceeaşi incintă cu silozurile mari de cereale ale furnizorului.11% . transportoare elicoidale. şnecuri.umiditate: max. Pentru evitarea cheltuielilor de transport.1. gust) şi fizico-chimice (conţinut de impurităţi. numite sonde. această probă omogenizată se împarte în 2 sau mai multe probe de laborator prin metoda sferturilor sau metoda divizorului.seminţe cu defecte: 10% 2. lopaţi mecanice etc. Se efectuează de regulă cu ajutorul unor instrumente speciale. În laborator.corpuri străine: 4% .). recoltând mici cantităţi de produse din fiecare pătrat. miros. Probele recoltate cu sonda se introduc în cutii metalice închise. în ultimul timp. Transportor cu raclete 18 .2 Recepţia calitativă a seminţelor de plante oleaginoase cuprinde două faze: -faza de recoltare şi pregătire a probelor – în care este necesar să se folosească o tehnică specială care să includă în proba respectivă toate componentele masei şi în proporţia cantitativă şi calitativă existentă în lot. 11. 2. gradul de infestare etc.faza de efectuare a analizelor şi calculul indicilor de calitate – în care se determină calităţile senzoriale (aspect. după prelevarea probei de umiditate. 2 Descărcarea materiilor prime oleaginoase Se realizează cu ajutorul transportoarelor pneumatice. benzi şi conducte. Preluarea seminţelor de la silozul furnizorului se face printr-o legătură directă cu ajutorul unor instalaţii de transport intern formate din elevatoare. se acceptă cântărirea numai la un singur cântar prin convenţie scrisă. transportoare Redler (cu raclete).

Este utilizat în fabricile de ulei pentru transportul interfazic al seminţelor de plante oleaginoase.Aspiraţie picior Sub această formă.jgheab. banda cu cupe este antrenată într-o mişcare continuă. Pâlnie de alimentare. este preluat de cupe peste tamburul superior şi descărcat prin pâlnia de evacuare în alte utilaje componente ale liniei tehnologice. 12) Elevatorul cu bandă cu cupe este destinat transportului pe verticală a produselor granulare şi pulverulente. 2.Tronson cu uşă si vizor.Dispozitiv de funcţionare unisens. 2. Banda cu cupe fiind petrecută peste cele două tambure şi întinsă. transportând cupele încărcate către tamburul superior şi cele descărcate către tamburul inferior.Cap elevator. 8. 5. mişcarea se transmite la arborele tamburului superior. Tronson de capăt. b) lanţ cu raclete profilate Lanţul cu raclete se deplasează într-un jgheab cu înălţimea egală cu lăţimea lanţului. De la axul de ieşire al motoreductorului. 3. a) lanţ cu raclete orizontale. între 2 roţi (de antrenare şi de ghidare) cu o viteză de 30 m/min. 12 Elevator cu cupe 1. 10. 12. 11. 19 . şi cuplaj elastic cu bolţuri.Grup acţionare. 9. Fig.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal 1 – lanţ. Produsul de transportat este adus la nivelul piciorului elevatorului introdus prin pâlnia de alimentare. Mişcarea benzii cu cupe este asigurată de grupul de acţionare prevăzut cu motoreductor.Aspiraţie cap. Elevator cu bandă cu cupe (fig.Bandă cu cupe.Apărătoare de protecţie. prin intermediul cuplajului cu bolţuri. preia mişcarea prin frecarea ce apare între obada tamburului superior antrenat şi banda ce îl înfăşoară. 4.Picior elevator.Tronson simplu. 7.

între pastile şi roata de clichet ia naştere câte o forţă de frecare care. 3. sub greutatea produsului din cupe. În cazul opririi acţionării tamburului superior al elevatorului (cu ramura ascendentă a benzii cu cupe încărcată). seminţele oleaginoase sunt supuse unor tratamente tehnologice care le asigură calităţi optime în vederea obţinerii uleiului cu randamente maxime şi cheltuieli minime Schema tehnologică de obţinere a uleiului vegetal este prezentată în figura 13. Amestec seminţe Recepţie cantitativă şi calitativă Precurăţire Curăţire Impurităţi grosiere Depozitare Presare Ulei brut de presă Decantaresedimentare Filtrare Ulei crud pur Turte (peleţi) Impurităţi uşoare Şlam Fig. În timpul funcţionării normale. Forţa de frecare dintre pastile şi roata de clichet îşi va schimba sensul şi va introduce clichetul în angrenare şi banda cu clichet va fi blocată. Astfel se evită descărcarea cupelor în piciorul elevatorului. În procesul de obţinere a uleiurilor vegetale. Asemănător va fi şi la celelalte seminţe oleaginoase. Pregătirea seminţelor pentru procesare Vom analiza în general procesul de pregătire a seminţelor de floarea-soarelui. banda se va deplasa în sens invers. 13 Schema tehnologică de obţinere a uleiului 20 .Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Când elevatorul se opreşte accidental în sarcină cu ramura ascendentă a benzii cu cupele încărcate cu produs. mişcarea în sens invers a acesteia sub influenţa gravitaţiei este blocată de dispozitivul de unisens. însumate dau naştere unei forţe mai mari decât forţa necesară scoaterii clichetului din angrenare. înfundarea elevatorului şi în unele situaţii chiar desprinderea cupelor de pe bandă sau ruperea benzii.

buratul. Există mai multe modalităţi de separare.0.1.bucăţi de pământ. 4.Separarea impurităţilor feroase (fig. postcurăţitorul şi tararul cu aspiraţie ce funcţionează atât pe principiul diferenţei de mărime.pleavă. cu grad ridicat de impurităţi şi pericol de degradare. 50% din impurităţile iniţiale din loturile de seminţe neomogene. în fabricile de ulei din ţară. Tremie colectare. separatori magnetici.seminţe seci. 5. 2. alte bucăţi de metal .când se elimină cea.se bazează pe proprietăţile magnetice ale acestora şi se realizează cu ajutorul magneţilor naturali sau a electromagneţilor Această separare se execută înaintea tuturor operaţiilor din cadrul procesului tehnologic în vederea evitării defectării utilajelor.Conductă evacuare produs curat. * Ca utilaje principale. seminţe din alte sorturi decât cel recepţionat Îndepărtarea acestor impurităţi se realizează în două etape :  înainte de depozitare – precurăţirea seminţelor . pietre. 14) Fig. Pentru separarea impurităţilor metalice de natură feroasă existente în amestecul de seminţe oleaginoase se folosesc magneţi permanenţi şi mai rar electromagneţi.1. paie . Amestecul de separat 21 .1 Curăţirea. Principiul eliminării impurităţilor prin diferite operaţii tehnologice se bazează pe diferenţa dintre proprietăţile fizice ale seminţelor din cultura de bază şi a impurităţilor. 14 Separator magnetic pe conductă 1. în funcţie de felul impurităţilor. * impurităţi minerale . Conductă de alimentare . folosit pentru curăţirea seminţelor de in şi rapiţă şi precurăţirea seminţelor de soia. Prin curăţire se înţelege eliminarea impurităţilor din masa de seminţe. seminţe carbonizate. spărturi.după care conţinutul remanent de impurităţi este de 0. * impurităţi organice neoleaginoase . Separatorul magnetic pe conductă (fig.postcurăţire . Seminţele oleaginoase conţin impurităţi care trebuiesc separate. se folosesc: vibroaspiratorul şi precurăţitorul pentru precurăţirea seminţelor.  la trecerea în fabricaţie . cât şi a diferenţei vitezelor de plutire. * impurităţi oleaginoase . Placa cu magneţi permanenţi. şuruburi.cuie.4%. astfel: 3. 14) . 3. Aceste impurităţi pot fi grupate în: * impurităţi metalice .Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal 3. praf.3 .

3.2. Utilajele folosite sunt asemănătoare celor din industria morăritului: site cu mişcare rectilinie. – scăderea puterii de atracţie şi reţinere a magnetului.se bazează pe mişcarea (rectilinie-circulară sau vibratorie) unui strat sau mai multor straturi de particule la suprafaţa unor site orizontale sau înclinate.1. 15) Fig. Separatorul electromagnetic (fig.Separarea pe baza diferenţei de mărime .15 Separator electromagnetic 1-tambur. Se consideră încărcătura specifică maximă de 100 kg seminţe pentru potcoava cu lăţimea de 40 mm. folosit curent în fluxul unei instalaţii de obţinere a uleiurilor vegetale. 10-pâlnie de evacuare Funcţionare: aparatul se alimentează cu grâu prin pâlnia de alimentare.prevăzute cu perforaţii (site) prin care cad unele componente ale amestecului.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Separatorul cu magneţi permanenţi. debitul fiind reglat cu ajutorul unui şuber. Seminţele ajung în drumul lor în zona de atracţie magnetică. 3-pâlnie de alimentare. este plasat în cel puţin două puncte din fluxul de pregătire al seminţelor: înainte de a începe curăţirea şi după terminarea acesteia (înainte de a intra seminţele la presare). Funcţionarea nesatisfăcătoare a separatorului cu magneţi permanenţi se poate datora următoarelor cauze: – distribuirea neuniformă a produsului (seminţelor) pe suprafaţa magneţilor. 2-bandă de cauciuc. Corpurile feroase cad într-o pâlnie.4-şuber 5-pereţi limitatori. Seminţele cad pe o bandă de cauciuc pusă în mişcare de un motor. 8-cap de evacuare. – neîndepărtarea la timp a impurităţilor feroase reţinute. iar praful dezvoltat este îndepărtat datorită gurii de aspiraţie.operaţie asemănătoare celei din industria morăritului . 22 . 9-clapetă de dirijare. circulară sau vibratorie. Numărul potcoavelor ce alcătuiesc magnetul se stabileşte în funcţie de cantitatea de seminţe supusă curăţirii. 6-tambur electromagnetic. – o viteză de trecere a seminţelor peste poli prea mare. unde corpurile feroase sunt reţinute şi menţinute până ce ies din zona de atracţie a tamburului electromagnetic. 7-racord aspiraţie.

3. 16) este o construcţie metalică alcătuită din subansambluri sudate. Suspendarea batiului cu site de cadru se face în patru puncte cu câte 4 bare de susţinere din lemn de fag. sistemul de acţionare şi sistemul de suspendare. 5 Vizoare de alimentare. vizoarele de alimentare. canalele de aspiraţie. Este compus dintr-o carcasă şi organele de curăţire a materialului de prelucrat. 2. cu jgheaburi pentru evacuarea impurităţilor grosiere şi a impurităţilor mici. care se deplasează datorită mişcării de oscilaţie a batiului. Batiul cu site mai este prevăzut cu dispozitivele de reglare a înclinării sitelor. 6. carcasa este prevăzută cu plane înclinate în trepte. praful şi o parte din impurităţile uşoare. Pentru distribuirea cât mai uniformă a materialului de prelucrat pe suprafaţa sitei superioare. mecanismul cu excentric şi sistemul de acţionare. lovind suprafaţa activă a sitelor. Fig. 4. Carcasa este concepută în construcţie din tablă sudată. Principalele părţi componente ale utilajului sunt: cadrul. cu suportul pentru 23 .Elemente (bare) de susţinere Batiul cu site este principalul subansamblu al utilajului.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Separatorul aspirator oscilant SAO 1000 (fig. Legătura dintre subansamblurile între care există mişcare relativă se realizează prin intermediul unor burdufuri din pânză cauciucată.Batiu cu site. Pe cadru se montează batiul cu site. Ramele se montează în ghidaje speciale specifice acestor tipuri de rame. Prinderea de batiu a barelor de susţinere se face prin intermediul a două legături speciale fixate prin şuruburi pe toată lungimea batiului. îmbinate între ele prin şuruburi şi prin intermediul unor elemente elastice de susţinere. 16 Separatorul aspirator oscilant SAO 1000 1. batiul cu site. prin care sunt aspirate din produsul de curăţit. astfel încât bilele sar în diferite direcţii. Fixarea ramelor în plan longitudinal se face prin intermediul unor capace speciale de blocare ce pot fi uşor manevrate cu ajutorul unor roţi de manevră.Canal aspiraţie. Tot în această zonă carcasa este prevăzută cu un racord de aspiraţie. pe o ţesătură de sârmă. Pereţii laterali sunt prevăzuţi cu ştifturi speciale de fixare a ghidajelor în care se află ramele de cernere şi sistemul de reglare a înclinării sitelor. Cadrul este o construcţie metalică rigidă din tablă groasă de 6 mm.Mecanism cu excentric. Curăţirea sitelor se face cu ajutorul unor bile de cauciuc. îndepărtând seminţele şi impurităţile blocate în orificiile sitelor.Cadru. canalul de aspiraţie.

Caracteristici funcţionale UM .numărul de site pe etaj 2 .lungime mm 2150 .precurăţire t/h 40-44 .capacitate de lucru (pentru grâu cu 3% impurităţi şi max. Tot pe batiul cu site se montează şi motorul electric de acţionare.modul de curăţire a sitelor cu bile de cauciuc . praful şi o parte 24 . .putere kW 2.curăţire % min.gradul de separare (pentru grâu cu 3% impurităţi şi max.înălţime mm 685 Modul de funcţionare Amestecul de seminţe şi impurităţi intră în utilaj prin tuburile cu vizor. 14% umiditate) . 14% umiditate) . 30% .tipul mişcării batiului cu site mişcare oscilatorie circulară în plan orizontal .turaţie rot/min 1500 . Mecanismul cu excentric – este format dintr-o roată de curea montată pe un ax prin intermediul a doi rulmenţi radial-oscilanţi.2 . cu două capace cu vizor care permit urmărirea procesului de stratificare a produsului de prelucrat pe suprafaţa sitei superioare.numărul etajelor cu site 2 . 75% .protecţie -IP 54 . Pentru a preântâmpina apariţia unor accidente prin ruperea tijelor de suspendare.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal fixarea superioară.unghiul de înclinare al sitelor: .dimensiunile de lucru ale sitelor.sita inferioară α 8-12 .lăţime mm 1450 . Canalul de aspiraţie: este o construcţie din tablă sudată având la aspiraţie o secţiune corespunzătoare unei aspiraţii intensive. Roata de curea prin forma constructivă permite montarea pe ea a unor contragreutăţi necesare reglării razei cercului de oscilaţie a batiului cu site. În această zonă prin intermediul prizei de aer existente.diametrul cercului de oscilaţie mm 14 .dimensiuni de gabarit: . de unde prin cădere liberă ajung pe planele înclinate şi se asigură o distribuţie uniformă a produsului pe toată lăţimea sitei superioare.sita superioară α0 6-10 0 .lungime mm 750 .curăţire t/h 12-15 . Este prevăzut cu o clapetă pentru reglarea vitezei aerului din zona de aspiraţie şi a vitezei de transport în canal a impurităţilor aspirante. Suportul este fixat pe peretele inferior al batiului cu site prin intermediul unor prezoane şi piuliţe. legătura între batiu şi cadru se face prin intermediul a patru cabluri de siguranţă.motorul electric de acţionare: . Axul mecanismului cu excentric este montat presat într-o bucşă sudată într-un suport din tablă.cu bare din lemn de fag cu Φ=16 mm .debit de aer necesar la aspiraţie m3/min 90-100 Caracteristici constructive .tip AT 100 L 24 – 4 .lăţime mm 1000 .frecvenţa de oscilaţie osc/min 450 .tipul suspendării batiului cu site pe cadru .precurăţire % min.

unde debitul de material este reglat uniform pe toată lăţimea cu ajutorul unor clapete cu contragreutăţi. Orificiile sitelor sunt desfundate cu ajutorul unor bile de cauciuc. Seminţele cu impurităţi de mărime egală ajung pe sub 2 canale de aspiraţie unde circulă un curent de aer ascendent. 4-sita principală. Cernutul (seminţe bune. împreună cu impurităţile de mărime egală şi mai mici. 18) 25 .17 Tarar aspirator 1-batiu. unde se separă impurităţile mari. pierzând viteză şi trecând prin nişte şicane.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal din impurităţile uşoare conţinute în materialul de bază sunt aspirate de reţeaua principală de aspiraţie a instalaţiei din care face parte utilajul. De aici seminţele.17) Fig. se depune praful şi impurităţile mai uşoare. mecanismul cu excentric. Separatorul pneumatic (fig. pietre. Impurităţile mici sunt cernute pe sita inferioară trecând prin orificiile acesteia. unde se separă impurităţile mari ca bulgări de pământ. 5-ventilator. 3-sita preliminară. 7-canale de aspiraţie. impurităţi mici şi impurităţile cu dimensiuni apropiate de cele ale seminţelor) ajunge pe sita inferioară unde este supus procesului de separare. 6-contragreutăţi. Seminţele trecute prin sita preliminară ajung pe sita principală cu ochiuri de 10-15 mm. Diametrul dorit al cercului de oscilaţie al batiului cu site se obţine prin adăugarea sau scoaterea de contragreutăţi care se montează pe roata mecanismului cu excentric. 8 – mecanism bielă – manivelă Funcţionare: seminţele intră în batiul maşinii prin conducta de alimentare. ca refuz rămânând seminţele bune. Impurităţile mici sunt evacuate pe la partea inferioară iar seminţele bune sunt evacuate pe la capătul sitei inferioare şi ajung în faţa canalului de aspiraţie. Tararul aspirator (fig. Aici stratul de produs este supus acţiunii unui curent de aer care aspiră din masa de produs impurităţile uşoare care au ajuns în acest loc. şi de aici în camerele de sedimentare unde aerul. ca urmare a mişcării imprimate de un mecanism cu excentric. Impurităţile grosiere (refuzul) sunt deplasate până la capătul sitei de unde sunt evacuate prin jgheabul de refuzuri. coceni. Prin cădere seminţele ajung pe sita preliminară cu ochiuri de 15-20 mm. care cad de pe sită în lada maşinii. Acţionarea utilajului se face cu ajutorul motorului electric ce acţionează prin intermediul unei transmisii cu curele trapezoidale. 2-conducta de alimentare. Produsul ajuns pe sita superioară este supus procesului de cernere. ajung pe a doua sită cu ochiuri de 3 mm unde sunt reţinute seminţele şi impurităţile de aceeaşi mărime. şi trec impurităţile mai mici.

1. 11-ecluză. respectiv ecluză.se efectuează cu ajutorul unui curent de aer care trece peste amestecul de seminţe şi impurităţi antrenând impurităţile mai uşoare decât seminţele. praf. Separatorul gravitator (fig. alte impurităţi organice şi pietrele cu dimensiuni mai mari sau mai mici decât sămânţa culturii de bază. scăzând presiunea aerului stratul de seminţe se subţiază. 7-gură de evacuare. Corpurile străine se depun şi se evacuează prin ecluză.3.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Fig. iar seminţele se scurg pe pereţii decantorului spre gura de evacuare şi ecluză. 10-tub. spice. Curentul de aer poate fi ascendent (cel mai des întâlnit) sau orizontal. Aerul care a transportat seminţele împreună cu aerul din exterior primit prin orificii formează curenţi datorită ventilatorului la partea superioară a aparatului. 8-ecluză. 12-ciclon de decantare. 3. 13-conductă Funcţionare: fluxul de seminţe intră prin conductă. deoarece separă pe lângă pleavă. 5-conductă. 2-cameră de decantare. 9-ecluză. unde după ce depăşeşte conul deflector. 26 . Eficienţa îndepărtării pietrelor trebuie să fie de 90-100%. 19) este un utilaj destinat separării impurităţilor grele şi a miejilor desprinşi din coajă în timpul operaţiilor anterioare.6-orificii. Aceşti curenţi întâlnesc pânza de seminţe şi antrenează praful şi ce este mai uşor decât seminţele printr-un canal spre camera de sedimentare. separatorul îndepărtând în acest caz doar pietrele asemănătoare ca dimensiuni seminţei din cultura de bază. Acest utilaj se plasează după tarar. 3-canal circular. iar praful este antrenat mai departe de curentul de aer prin conductă şi trecut la ciclonul de decantare. Separarea are loc la o viteză a curentului de aer mai mare decât viteza de plutire.4-con cu deflector. aceasta obţinându-se prin reglarea înclinaţiei optime a cadrului cu sită ce intră în alcătuirea separatorului. 18 Separator pneumatic 1-corp cilindric.Separarea pe baza diferenţei de masă volumică .

Filtre cu saci (fig. Sită. în care se îndepărtează cel puţin 4% din conţinutul de umiditate al seminţelor (de la 12-14% iniţial se ajunge la 8-10% umiditate în final).Scopul uscării este de a evita fenomenele de autoîncălzire şi autoaprindere.Recipient colectare pietre. Mecanism de reglare. prin încetinirea proceselor chimice şi biochimice. Hotă. 10. 3. fiind absorbite de praf care se depune. cu ajutorul apei sub formă de picături mici. 20) 27 . 4. în cazul unor temperaturi mai ridicate. 9.Sistem de acţionare. Cadru. uscătoare în strat fluidizat. coloane verticale sau cu fascicole tubulare. seminţelor şi şrotului datorită forţei centrifuge imprimată de către aer. 3. 7. denaturarea termică a proteinelor şi degradarea calităţii uleiului din seminţe. Conductă aspiraţie. fiind de tip rotativ cu tambur orizontal. terminat cu o gură de descărcare. Temperatura de uscare este limitată în masa seminţelor la 60°C pentru a evita. 6.Amestec de aer cu praf. Cicloanele uscate asigură separarea particulelor de praf. Cicloanele umede sunt montate după cele uscate şi reţin ce nu s-a reţinut la cele uscate. Pâlnie de alimentare. 8. 5. Cicloanele pot fi umede sau uscate. care pot lucra la presiune atmosferică sau sub vid. şi burlan pe unde iese aerul axial. Jgheab evacuare seminţe După curăţire. 2. conductă pe unde intră aerul tangenţial.2 Instalaţii de captare a prafului Praful şi impurităţile uşoare absorbite de ventilatoare sunt dirijate spre cicloane şi filtre cu saci.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Fig. Amestec de seminţe.19 Separator de pietre din cereale 1. 11. a cojilor. Cicloanele au corp tronconic. 12. Pâlnie evacuare pietre. Uscătoarele folosite la noi în ţară se bazează pe principiul uscării prin contact şi convecţie. seminţele oleaginoase sunt supuse unui proces de uscare.uscătoare pneumatice.

Funcţionare filtru cu saci închis: aerul încărcat cu praf intră în filtru prin conductă şi se filtrează prin filtre prin rândul de saci din stânga. Umiditatea poate avea asupra seminţelor următoarele acţiuni: . . în cazul lopătării.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Fig. 3. 3. sau artificială în instalaţia de uscare. 6-tuburi de injecţie.cilindru metallic conic. 3-ecluză. iar la prelucrare provoacă dificultăţi. praful este reţinut pe partea exterioară a sacilor. Productivitatea variază între 5 . din interiorul sacilor. Uscarea seminţelor oleaginoase: Procesul de uscare decurge în trei faze: 28 .3.3 Uscarea 3. iese în cameră. iar aerul purificat. Se introduce un curent de aer de joasă presiune prin tub în sacii din dreapta.melc Funcţionare filtru deschis: Praful se scutură de pe suprafaţa sacilor cu ajutorul unei rame cu grătar acţionată de o transmisie cu lanţ cu o mişcare în lungul sacilor.2. unde are loc îndepărtarea prafului depus. 8.acţiune indirectă: cu declanşarea unor procese ce duc la degradarea seminţeor depozitate Uscarea seminţelor se poate face pe cale mecanică sau termică. Aceste filtre se folosesc în secţiile de decojire pentru reţinerea prafului uleios antrenat de aer. 2.1 Scopul uscării: Se impune uscarea materiilor prime oleaginoase deoarece o umiditate prea mare poate duce la degradarea lor în timpul depozitării. Spre deosebire de filtrele cu saci deschise. Pentru uscarea seminţelor se foloseşte uscarea termică prin evaporare naturală folosind ca agent termic gazele de ardere. aerul cald sau aburul de joasă presiune. 7-camera evacuare aer curat.9 m3 aer/m2 suprafaţă de filtrare timp de 1 minut. 4-conductă. Praful se adună în camera inferioară de unde este încărcat de nişte greble într-un transportor elicoidal care îl evacuează din filtru. 20 Filtrul cu saci 1-sac. Repetarea acestei operaţii se face automat la intervale de 40-120 s.3. 5-supape.acţiune directă: cu privire la creşterea acidităţii libere datorată creşterii temperaturii seminţelor.

Amestecul de gaze-apă este aspirat de ventilator şi refulat printr-o conductă într-un ciclon umed unde se elimină impurităţile.role: 5. cu atât procesul decurge mai repede. 8-ventilator 29 . 21) Uscătorul rotativ se compune din trei părţi: focar. umiditatea finală mai apropiată de gradul de saturaţie a aerului.viteza de mişcare a agentului termic: cu cât viteza este mai mare. curăţite şi transportate spre evacuare (gazele antrenează impurităţile uşoare).bandaje din oţel. . a dispozitivului de antrenare şi a curentului de gaze. După verificarea motoarelor electrice.realizarea umidităţii de echilibru (umiditatea seminţelor este egală cu cea de echilibru. 2-conductă de alimentare gaze.uscătorul cu fascicul tubular Uscătorul rotativ (fig. viteza de uscare scade până la zero) Viteza de uscare depinde de o serie de factori: .3. se porneşte tamburul în gol.uscător rotativ .conţinutul iniţial (10-15%) şi final de umiditate (6-9%): cu cât conţinutul iniţial de umiditate este mai mare şi cel final mai mic. evaporarea apei de pe suprafaţa seminţelor 2.3. a dispozitivului de acţionare şi a lagărelor.motor electric. 6-cameră de evacuare. 4. viteza de uscare va fi mai mare.umiditatea iniţială şi finală a agentului termic a aerului: cu cât umiditatea iniţială este mai mică. Utilaje pentru uscare . cu atât procesul de uscare decurge mai repede.temperatura în instalaţia de uscare: cu cât temperatura este mai ridicată.coloana de uscare . 3. Debitul de seminţe se reglează în funcţie de umiditatea seminţelor. seminţele ajung în tambur. cu atât viteza de uscare este mai mică. uscate. sunt amestecate. 3-ecluză. Din dozator. 7. Fig. . unde datorită mişcării de rotaţie a tamburului.tambur. 21 Uscător rotativ 1. tambur şi ventilator. . evaporarea apei din interiorul seminţelor (viteza de uscare scade) 3.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal 1.

canale de aer Uscător cu fascicul tubular (fig. ventilatoare pentru aspiraţia aerului cald şi rece.cutie de alimentare.colector de aer. 2. 23) 30 . 4. 22 Coloana de uscare 1. 3. Fig.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Seminţele uscate sunt trecute la instalaţia de răcire. după care sunt evacuate de un şnec dozator pe la partea inferioară. 22) Coloana de uscare se compune din: dispozitiv de alimentare cu preîncălzitor. 6. seminţele cad pe elementele de răcire prin care circulă aer din mediul ambiant. Debitul de aer se poate regla manual cu ajutorul unei clapete de reglare acţionată printr-o roată cu cremalieră. Debitul curentului de aer este reglat manual cu o clapetă. Pentru a nu exista riscul degradării la depozitare. secţiune de uscare. 5. astfel că la ieşire vor avea t= 60-70o C.şnec dozator canale de aer.conductă. Temperatura seminţelor ajunge la 600 C. debitul fiind reglat cu un grătar mobil. şi repartizate în cutiile de alimentare. unde sunt încălzite şi uscate cu aer cald. cicloane pentru separarea prafului şi aparate de măsură şi control. Seminţele răcite se evacuează pe la partea inferioară cu un şnec-dozator. unde se răcesc cu ajutorul aerului. Seminţele intră prin pâlnia de alimentare în compartimentul de preîncălzire unde are loc uscarea până la 35-400 C. dispozitiv de evacuare. Apoi seminţele se scurg pe elementele din zona de uscare. aeroterme pentru încălzirea aerului. Coloana de uscare (fig. Mai departe seminţele sunt evacuate cu ajutorul unui dispozitiv.clapetă de reglare orificii de ventilaţie. Din cutiile de alimentare ale coloanei. Aici cad pe elementele de răcire. seminţele trec prin coloane de răcire. secţiune de răcire.elemente de răcire. 7. De la uscător seminţele sunt transportate deasupra coloanei de răcire. Seminţele trec în compartimentul de răcire.

carcasă metalică. de unde se deplasează cu ajutorul unor palete în jurul fasciculului de ţevi.palete.asigurarea securităţii seminţelor depozitate împotriva incendiilor. 12-pâlnie de evacuare Seminţele trec din pâlnia de alimentare în carcasă. însemnate deprecieri calitative şi cantitative. În silozurile celulare se pot depozita majoritatea sorturilor de seminţe prelucrate în fabricile de ulei din ţara noastră. Se poate folosi şi aer artificial realizat de un ventilator care aspiră printr-o conductă montată în locul coşului de tiraj. Condiţii de depozitare ale materiilor prime oleaginoase: . varietăţi şi calitate. . În cadrul fabricilor de ulei. cu excepţia celor de ricin. în condiţii improprii. materiile prime sunt depozitate pe perioade variind între 5 şi 12 zile. depozitarea lor se face pe perioade lungi de timp. 11-pâlnie de alimentare .posibilitatea depozitării seminţelor pe sorturi. înlăturarea acţiunii dăunătorilor. 10-palier.asigurarea mecanizării lucrărilor de descărcare.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Fig. în care pot apare. Modificările biochimice şi chimice suferite de seminţe sunt datorate: . 2. manipulare. dăunătorii.factorilor interni: enzime. 4-fascicul tubular. durată ce asigură rezervele necesare continuităţii producţiei.spaţiul ocupat de depozit să fie cât mai mic faţă de capacitatea de depozitare După construcţia lor. Silozurile sunt: 31 . varietăţi sau după alte criterii. mecanizarea completă. 3. 8-placă frontală. depozitele pot fi clasificate în silozuri celulare şi magazii etajate. .factori externi: umiditatea seminţelor şi aerului. Aerul încărcat cu vapori de apă rezultat în timpul uscării este evacuat printr-un coş în atmosferă. 7 ax. micşorarea pierderilor de fabricaţie şi îmbunătăţirea randamentelor de fabricaţie. . 23 Uscător cu fascicul tubular 1-coş evacuare. Scopul depozitării este de a asigura calitatea corespunzătoare a produselor şi subproduselor. .asigurarea calităţii seminţelor şi îmbunătăţirea lor în timpul depozitării. Admisia şi evacuarea agentului termic se face prin axe tubulare. oxigenul din aer. microorganismele. şi depozitarea seminţelor pe sorturi. micşorarea pericolului de incendiu.suport palete. 4. Repartizarea aburului în fascicul se realizează din spaţiul liber între axul tubul şi placă. germinarea seminţelor. din cauza rezistenţei slabe a cojii acestora. Urmărirea modului de funcţionare se realizează prin vizoare montate în capac pe carcasă. Depozitarea seminţelor Deoarece materiile prime oleaginoase au cu precădere un caracter sezonier (excepţie făcând doar germenii de porumb care se produc permanent în morile de porumb cu degerminare). 9-ax. temperatura mediului ambiant. 5. . depozitare şi condiţionare. respiraţia seminţelor. 6-curăţitor. Silozurile celulare: folosirea raţională a spaţiului.

.8-pereţi de scurgere. Golirea celulelor se face pe la partea inferioară cu ajutorul unui transportor mecanic. şi pentru omogenizarea umidităţii. datorită conţinutului mare de substanţe nesaturate care promovează oxidarea nebiologică. pentru uscare şi răcire. umidităţii. 10-perete despărţitor. în funcţie de umiditatea lor.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal . Seminţele ajung apoi în canalul de aspiraţie. 5-şicane.de tip vechi (formă paralelipipedică cu terminaţie în formă de trunchi de piramidă). întinse în straturi cu înălţimea de 1. 24): seminţele se introduc prin gura de alimentare.5m. după care sunt transportate în sala de fabricaţie. 12-cilindru rifluit Aspiratorul în cascadă (fig. Seminţele sunt în contact cu aerul şi lumina. În magaziile etajate seminţele se depozitează pe planşee. 6-perete despărţitor. 11-clapetă de reglare debit aer. Particulele de praf şi alte impurităţi antrenate de curentul de aer. conţinutului de ulei. debitul fiind reglat cu un cilindru rifluit şi o clapetă de dozare cu contragreutăţi. 7. fiind supuse unui curent de aer.controlul materiilor prime din depozite cu determinarea procentului de seminţe alterate. acidităţii libere a uleiului din seminţe.cot de absorbţie. 3-clapetă de dozare. Principalele procese care au loc în timpul depozitării sunt aceleaşi ca şi în cazul păstrării cerealelor. şi trecute prin aspiratorul cascadă. sunt reţinute de pereţii şicană şi evacuate cu ajutorul a două clapete. Fig. care depozitează seminţele în celule fiind transportate cu elevatorul şi curăţite. Controlul materiilor prime oleaginoase în timpul depozitării: .prefirarea constă în recircularea seminţelor în interiorul magaziilor/silozurilor pentru a accelera procesele de postmaturizare. 2-carcasă metalică. 4-sistem reglare clapetă dozare. după care cu ajutorul unor transportoare cu raclete şi al unei dispozitiv automat declanşează clapeta care alimentează celulele. 9. Încălzirea seminţelor oleaginoase are loc mult mai uşor decât încălzirea la cereale.de tip nou (celule de formă cilindrică sau prismă hexagonală) în care seminţele sunt transportate cu ajutorul elevatoarelor. circulaţia făcându-se pe verticală prin tuburi comunicante sau prin deschideri în planşeu. 32 . . 24 Separator în cascadă 1-gură de alimentare.5-3. Magaziile etajate sunt neeconomicoase în comparaţie cu silozurile celulare. precum şi verificarea temperaturii la 3 zile şi a umidităţii relative a aerului.

Găgeanu Paul. . 3. Studiu tehnologic privind extragerea uleiurilor vegetale în vederea obţinerii combustibilului tip “biodiesel”. Manualul inginerului de industrie alimentară.pdf 1. 5. O. 2004.75-82. 7. 2. http://extractive. pag. Bargale P.Development of a small capacity double stage compression screw press for oil expression. Claudiu Negrea şi Constantze Strahle. no.wikipedia. decembrie 2007.. Ed.12/2008. Păun Anişoara.http://ro.org/wiki/Rapi%C8%9B%C4%83 10.221-227 Singh J. .org/wiki/Ricin 33 .wikipedia. Bucureşti.org/wiki/Soia 9. Tehnică.com/file/view/Fabricarea+uleiului+de+floarea-soarelui. 6. http://ro. C. no. 2000.wikispaces.wikipedia.wikipedia. INMA Bucureşti.. Uleiurile vegetale crude ca sursă energetică care utilizate în fermele agricole reduc emisiile de gaze.http://ro.Development of a laboratory model screw press for peanut oil expression. p.Pregătirea primară a seminţelor pentru extragerea uleiului vegetal Bibliografie Constantin Banu (1998). în Journal of Food Engineering. p.org/wiki/In 11. 4. http://ro. în Journal of Food Engineering.org/wiki/Floarea_soarelui 8.64.wikipedia. Ojo A. Mecanizarea Agriculturii nr. Vol II. Găgeanu Paul şi colectiv. Oyinlola A. http://ro. 1216-1222.43. Adekoya L.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful