TERAPIA LOGOPEDICA A SIGMATISMULUI

Sigmatismul este tulburarea in pronuntia lui “s”, “z”, “ţ”, “ş”, “j”, “ĉ”, “ĝ”, datorata locului gresit de articulare; iar inlocuirea lor cu alte sunete j cu z, ş cu s se numeste parasigmatism. Simptomele caracteristice sigmatismului sunt: inlocuirile, distorsiunile si mai rar, datorita dificultatilor de coarticulare cu alte consoane, omisiunile de sunete in cuvinte.

Cauzele sigmatismului
Formele variate de stigmatism, ce se intalnesc in practica logopedica, sunt produse de un intreg complex de factori cauzali, care de cele mai multe ori nu actioneaza in mod izolat, ci intr-o anumita interdependenta. Froschels considera functionarea gresita a limbii, datorita slabirii muschilor retractori, ca o cauza directa si principala a sigmatismului.

Luchsinger si Arnold constata ca anomaliile de pozitie a dintilor si ale maxilarelor predispun la sigmatisme, dar ca nu sunt singura lor cauza.

In literatura de specialitate se mentioneaza printre cauzele sigmatismului si personalitatea infantila. Inainte de a se maturiza vorbirea, copilul inlocuieste pe “s” cu un ţ, ceea ce constituie un fenomen normal. Substituirea sa in vorbirea unui adult poate constitui un indiciu de infantilism.

Formele sigmatismului Sigmatismul se imparte dupa forma sa in 2 categorii distincte:
• •

sigmatismul oral, determinat de o pozitie defectuoasa a limbii si

sigmatismul nazal, determinat de pozitia incorecta a valului palatin. Sigmatismul oral se prezinta sub mai multe forme:

sorbit. Prin frictiunea aerului intre varful limbii si incisivii superiori se formeaza un . a siflantelor. spre dreapta (sigmatism lateral dexter). 3. sau bilateral. ce provoaca lateralizarea miscarilor limbii in pronuntie. 2. 4. intre limba si incisivii inferiori un sunet slab. constituie o cauza frecventa a pronuntiei adentale. La aceasta pronuntare interdentala apare o lipsa de contact a maxilarelor. incat aerul iese in cursul pronuntiei lateral. impiedincand iesirea libera a aerului la pronuntia siflantelor prin spatiul interdental. Sigmatismul lateral: reprezinta cea mai evidenta forma de denaturare a siflantelor. pin lovirea si presarea dintilor la articulatia siflantelor. In locul sunetelui puternic siflant se obtine. Maxilarul inferior este de cele mai multe ori coborat si limba atarna intre dinti. Rezonanta lor stridenta. Sigmatismul adental poate sa apara si la cei cu maxilare normale. Sigmatismul adental: rezulta din sprijinirea varfului limbii pe dinti. Sigmatismul palatal: rezulta din retragerea varfului limbii mai inapoi de la locul de articulatie normala. Limba hipertonica. Adeseori este provocat de o hipoacuzie. dauneaza mai ales vorbirii la microfon. Rezonanta stridenta a siflantelor rezulta din adancirea exagerata a jgheabului median al limbii.1. spre stanga (sigmatism lateral sinister). incat poate fi utilizat si ca indice de diagnostic al acesteia. Sigmatismul lateral este determinat adeseori de pareze unilaterale ale nivelului hipoglos. rezulta din pronuntarea suntelor siflante cu limba intre dinti. Sigmatismul strident: consta dintr-o articulare prea puternica. Cealalta parte a limbii si varful ei se ridica si acopera partea opusa a cavitatii bucale. Curentul de aer expirator se departeaza in timpul pronuntiei de la linia de mijloc. spre bolta palatina. prea sonora. atenuandu-se sonoritatea sunetelor siflante. necondensat peste partea anterioara a limbii. sisiit. 5. fluierata. in majoritatea cazurilor de la sine. Partea cea mai mare a limbii se abate intr-o parte sau alta. Printre cauzele acestei tulburari se mentioneaza limba hiperkinetica si deficiente de auz ale urechii interne. unde sunetul apare denaturant. asemanator cu sunetul ţ. Dupa cresterea dintilor sigmatismul interdental dispare. Regiunea prin care aerul se indreapta se largeste considerabil. Sigmatismul interdental: care reprezinta pelticia propriu-zisa. La copiii mici aceasta forma de sigmatism este foarte frecventa. ca si la sunetul “l” (sigmatism bilateral). Copilul nu poate realiza jgheabul de scurgere concentrata a aerului si acesta trece sub forma de evantai. dar este mai frecvent la cei cu prognatism.

nefiind oprit de catre incisivii inferiori. obtinandu-se un fel de “f” sau “s” in loc de “s”. La sigmatismul partial prin astuparea nasului dispare rezonanta nazala a sunetului. prin dificultatile de apropiere a varfului limbii la incisivii inferiori si hipoacuzia constituie cauzele cela mai frecvente ale sigmatismului palatal. cand aerul se scurge numai pe nas (sigmatismul nazal partial). Ca mijloc de intuire a buzelor se poate folosi un elastic. ilustrand intinderea buzelor. Sigmatismul de sonorizare: se caracterizeaza prin desonorizarea consoanelor sonore. fiind caracteristica unor copii cu deficiente de auz. trece deasupra buzei. intermediara intre cea a sunetelor labio-dentale “f” si “v” si a siflantelor “s” si “z”. Miscarile limbii sunt hipokinetice. Sigmatismul labio-dental: se caracterizeaza printr-o sonoritate defectuoasa. Pronuntia labiala se corecteaza prin exercitii de dezvoltare a motricitatii buzelor. ca la zambet. 6. In locul sunetelor siflante apare un sunet nazal ce se termina cu un “ng”. 8. Sonorizarea unor consoane surde apare mult mai rar. formata din frecarea intre cea a sunetelor si buza inferioara. obisnuit postoperatorie. Pronuntarea sunetelor siflante este denaturata ca urmare a inexactitatii inchiderii orificiului faringo-nazal. Prognatismul. alungita peste dintii de jos. care au tendinta de a-si auzi vocea in timpul pronuntiei. In practica logopedica aceasta forma de sigmatism se intalneste mai rar. 2. suierator. sau cu o mobilitate redusa. Denaturarea este totala. Sigmatismul nazal total este cauzat de despicaturi palatine. Acest sunet apare obisnuit intre coardele vocale la cei cu despicaturi palatine. Sigmatismul nazal prezinta 2 forme distincte: Sigmatismul nazal determinat de functia anormala a palatului moale. celelalte componente ale aparatului fonoarticulator fiind normale. la pronuntia sunetului “s” si “z”. Sigmatismul laringal: consta dintr-un sunet gutural ce se realizeaza in locul sunetelor siflante. de un palat moale prea scurt. Sigmatismul labial: la care curentul de aer nu intalneste dintii ca la sigmatismul labio-dental. 7. CORECTAREA SIGMATISMULUI . ci se strecoara printre buzele proeminente. 1.zgomot fricativ. Sigmatismul labial apare uneori la cei cu prognatism accentuat: aerul la pronuntia siflantelor. care se intinde in fata gurii. mai frecvent de catre copiii cu tulburari spastice.

evocari onomopatopeice (zumzet. spatula) se folosesc numai in cazuri extreme. Siflanta “s”. sopotul apei. ci se elaboreaza prin exercitii de suflat. Rezectia frenului lingual se recomanda numai daca nu se poate realiza prin aplicarea exercitiilor logopedice. suieratul locomotivei. apare in evolutia ontogenetica cu intarziere fata de semiocluziva “ţ”. nu constituie calea cea mai naturala de corectare a sigmatismelor. sasaitul sarpelui) si prin diferentierea lor auditiva cu sunetul nou.  Persoanele cu pronuntia defectuoasa a siflantelor sa fie indepartate din anturajul copilului sau cel putin sa le fie neutralizata influenta asupra pronuntiei. ca sunet de baza. spatula). Indicatii generale: Sunetul defectuos nu se corecteaza.I. l. Mijloacele mecanice (sonde.  In cadrul lectiilor logopedice pentru consolidarea si automatizarea noului sunet in vorbire se va acorda un rol fundamental exercitiilor de diferentiere auditiva a sunetului elaborat de celelalte sunete din grupa africatelor si a siflantelor. incluzand si mijloacele mecanice (sonde. Exercitii de emitere si de pronuntie a noului sunet: Metoda Derivarii: din sunetele apropiate ca structura acusticoarticulatorie.  II.  Se recurge la exercitii premergatoare pentru elaborarea miscarilor prin derivare din alte sunete. ridicarea varfului limbii spre alveole la pronuntia mai multor sunete: s.  Exercitiile logopedice vor fi precedate la cei cu anomalii maxilo-faciale sau cu vegetatii adenoide de un tratament medical corespunzator.  Varsta cea mai indicata pentru inceperea tratamentului logopedic este cea de 4-5 ani. considerata ca sunet cu care trebuie sa inceapa munca logopedica de corectare a sunetelor din grupa sigmatismului. si r. desi ofera in practica unele rezultate. • Metoda clasica de derivare a celorlalte siflante si africate pornind de la sunetul “s”. j. Exercitiile logopedice trebuie evitate in perioada schimbarii dintilor de lapte. suierat. stranut. zbarnaitul soneriei. .

. Exercitiile pregatitoare si de articulatie se utilizeaza numai daca metoda derivarii nu ofera rezultate satisfacatoare. Dupa ce se obtine pozitia corecta a limbii se exerseaza pronuntia unui „s” prelungit ce se introduce apoi in cuvinte. porneste intotdeauna de la ceea ce copilul poate realiza mai usor. Acestea se realizeaza initial cu gura inchisa pentru a-l obisnui pe dislalic sa nu scoata limba intre dinti. Tendinta de ridicare a buzei inferioare poate fi inhibata prin retinerea ei cu degetul. In cazul sigmatismului labio-dental se aplica in faza initiala a tratamentului exercitii de gimnastica a limbii (de extensie. • Pentru corectarea sigmatismului interdental. Ulterior se trece la pronuntia normala. Apoi se demonstreaza articulatia siflantelor si suieratoarelor in fata oglinzii. Pozitia corecta a limbii se demonstreaza cu ajutorul desenelor schematice. sa treaca la insusirea celorlalte. Sunetul format se consolideaza prin exercitii silabice si in cuvinte. Sunetul obtinut se corecteaza prin exercitii silabice.Munca logopedica de corectare a sigmatismului. sprijinindu-se pe sunetele ajutatoare. apoi se demonstreaza pozitia corecta a limbii la pronuntia siflantelor si se controleaza miscarile ei articulatorii in oglinda. urmand ca intr-o anumita ordine. Daca acest procedeu nu da rezultate se poate trece temporar la realizarea unui „s” interdental (cu limba scoasa intre dinti) iar in continuare se fac exercitii pentru corectarea sigmatismului interdental. sub control vizual al pozitiei limbii in oglinda. indicandu-se pozitia corecta a limbii (in cazul lui „s” varful limbii este coborat la incisivii inferiori iar in cazul lui „s” este ridicat la alveolele incisivilor superiori). se recomanda exersarea pronuntiei sunetelor din seria „s” cu dintii strans uniti. rictus). Daca aceasta metoda nu este suficienta se aplica exercitii de articulatie in fata oglinzii. proeminare. Pentru corectarea sigmatismului palatal se fac exercitii de diferentiere auditiva a sunetelor „s” si „s” care se confunda si se inlocuiesc in vorbire. tinand seama de legaturile fiziologice dintre sunetele vorbirii si de succesiunea ontogenetica in insusirea lor. In corectarea sigmatismului adental rezultate pozitive se pot obtine prin aplecarea capului pe spate in timpul pronuntiei prelungite a sunetului „s”.

Apoi. t si h”. concomitent cu inchiderea dintilor si rotunjirea buzelor. Daca dislalicul pronunta corect sunetele „f. sunetele siflante se pot obtine prin derivare. In timpul suflarii se formeaza pe mijlocul ei jgheabul in care se concentreaza unda expiratorie iar directia aerului se controleaza cu ajutorul unei hartii plasate deasupra limbii. Daca limba nu se ridica singura aceasta este ajutata prin apasarea cu o spatula. Dislalicul isi insuseste relativ rapid pronuntia corecta a unor sunete isolate. dar le este dificila introducerea lor in vorbire. Dupa ce se obtine siflarea corecta cu gura deschisa limba se retrage la dinti si se obtine un suierat difuz. Pe mijlocul limbii trebuie sa se realizeze jgheabul longitudinal. Uneori se fac exercitii de inversare a lateralitatii prin plasarea varfului limbii la pronuntia siflantelor pe partea opusa. Curentul de aer siflant se palpeaza pe dosul palmei. Automatizarea sunetelor siflante in vorbire este un proces de . Rotunjirea buzelor este facilitata prin presarea usoara a obrajilor cu degetele. In continuare varful limbii se plaseaza la palat. Pentru corectarea sigmatismului nazal se aplica exercitii de dirijare si diferentiere a undei de aer pe nas si pe gura. se sesizeaza pozitia dintilor si a buzelor si blocarea orificiilor laterale ale dintilor de catre marginile limbii. Pentru emiterea sunetelor din seria „s” se fac exercitii de suflare pe limba scoasa (lopata) ridicata peste buza superioara. Apoi limba se retrage treptat in cavitatea bucala. mentinandu-se suflarea puternica. precizandu-se directia corecta. inchizand cu degetele orificiile cavitatii nazale. Sigmatismul lateral se transforma in sigmatism interdental. In cazul realizarii sunetului „s” se observa unda de aer cald pe dosul palmei. Limba in caz de necesitate poate fi mentinuta la nivelul incisivilor inferiori cu ajutorul spatulei. la cealalta comisura bucala. pentru ca aceasta sa acopere cu marginile sale laterale arcadele dintilor superiori si prin exercitii de realizare a jgheabului longitudinal. Exercitii de fixare si de automatizare a noului sunet in vorbire • Pentru includerea unui sunet nou in vorbire trebuie elaborate noi legaturi intre sunete. Pozitia corecta a limbii se demonstreaza in oglinda. In cazuri grave se recomanda scoaterea limbii si suflarea unui curent puternic de aer.Sigmatismul lateral se corecteaza prin exercitii de latire a limbii. Astfel se obtine sunetul „s”. dupa ce se inhiba pronuntia laterala gresita se trece la realizarea sunetelor siflante in pozitie corecta.

riguros selectionat. spa. ese. as… se exerseaza in continuare folosind discul rotativ si indicand directia de la vocala la sunet. sas. slo. es. ses. la mijloc iar seria vocalelor in jurul sau. sus. isi. sunetul „s” fiind scos in evidenta. sas. isa. iso… Exersarea sunetului „s” in combinatii consonantice: sfa. stro. sto. Sunetele „s” si „s” se combina mai greu cu vocala „a”. Sunetele din seria „s” se combina cel mai usor cu vocala „i” iar cele din seria „s” cu „u” motiv pentru care exercitiile silabice pornesc de la combinatii cu aceste vocale. Sirurile de combinatii consonantice se citesc prima data pe verticala si apoi pe orizontala. Silabele indirecte: is. La inceput sunetul se prezinta prelungit si cu o separare a pronuntiei (sss-i sss-e sss-a sss-a sss-o sss-u) trecandu-se treptat la pronuntia lor cursiva (sisisi sesese sasasa sisisi sasasa sususu). • In cadrul acestor exercitii se utilizeaza planse pe care sunt scrise combinatiile sonore ce se exerseaza.lunga durata. care are o pozitie diferita a limbii si a buzelor si un unghi mai mare a maxilarelor. Ca material didactic se folosesc cartonase pe care sunt scrise combinatiile sonore ce se exerseaza. isa. esalonat pe anumite etape in care se foloseste un material verbal adecvat. asa…. sfo. In continuare se trece la folosirea discului rotativ in care sunetul „s” apare o singura data. Intre vocale diferite: ise. sla. sta. • • Combinatiile intervocalice: Cu vocala intercalata: sis. etc. spo. stra. sis. sos… Intre aceiasi vocala: isi.  • Exercitii de diferentiere a sunetului „s” Sunete mai indepartate fonetic: .  Exercitii de consolidare a sunetului „s” in silabe Pronuntia sunetului „s” in silabe directe se realizeaza pe baza perceptiei auditive si vizuale.

sora. suta. afa-asa. urs.cuvinte cu mai multe silabe: sandale. su-fu . strugure… . taifas… . socotitoare. ofo-oso • Sunete asemanatoare: se subliniaza opozitia lor fonetica dupa: .cuvinte monosilabice: sac.in silabe amestecate: fa-sa. so-fo. stema. usu-ufu . ananas. stima. in diferite combinatii silabice. asa-aza . fereastra..cuvinte bisilabice: soba.intervocalic: asa-afa. musca.modul de articulatie (fricativa – africativa): sa-ţa . stropitoare. semn… . oso-ofo.cuvinte cu „s” in pozitie mediana: casa. suc. soc. castron. fes. sus. locul pe care il ocupa in silaba si in cuvant. fus. prosop.sa aleaga dintr-o serie de imagini pe acelea in a caror denumire se include sunetul „s” si sa le denumeasca . indicand silaba care il contine. sera… . Cuvintele cu „s” in pozitie initiala: .sa desparta cuvinte in silabe iar silabe in sunete . Exercitii de analiza sonora si diferentiere auditiva a cuvintelor cu sunetul „s”  .participarea coardelor vocale ( surda – sonora): sa-za. In cazul utilizarii materialului grafic silabele ce se includ in cuvant vor fi scoase in evidenta.cuvinte cu „s” in pozitie finala: vas.cu „s” urmat de consoane: scaun.. nas.sa alcatuiasca cuvinte dupa planse folosind alfabetul decupat . soseşte. acesta se include in cuvinte. sec. Concomitent cu exercitiile de pronuntie se fac si exercitii de analiza sonora. pas. scara.in silabe directe: se-fa. scriere si citire a cuvintelor exersate. jos. semanatoare… .sa ridice mana ori de cate ori aude printre cuvintele rostite sunetul „s” si sa ii precizeze locul. .locul de articulatie (dentala-palatala): sa-şa  Exercitii de automatizare a sunetului „s” in cuvinte Dupa ce sunetul „s” a fost pronuntat corect. şosea. os. Initial silabele prelucrate si automatizate se includ in cuvinte rostindu-se cu o mica pauza de restul cuvantului. popas. fo-so.

Musu. 1997. jocuri. pe baza unei anumite scheme gramaticale: . Caisele sunt gustoase. C. logoped Oana Ilaș . Caisele scrie o scrisoare.. planşe. Prof.Sa reproduca si apoi sa alcatuiasca singur propozitii cu cuvinte care contin sunetul „s”. compuneri si povestiri. planşe. Ed. a silabelor cu „s” in cuvinte si a cuvintelor cu „s” in propozitii . Sanda scrie o scrisoare. Bucuresti.sa completeze omisiunile sunetului „s” in cuvinte. Ecaterina Vrasmas.diferentierea auditiva a cuvintelor paronime sau asemanatoare fonetic  Automatizarea sunetului „s” in vorbirea cursiva Exercitii de pronuntie a sunetului „s” in propozitii: • . Didactica si Pedagogica. Paunescu – “Introducere in logopedie”.sa alcatuiasca cuvinte din litere date . Ed. Ed. ghicitori. Bucuresti. Exercitiul se va aplica sub forma de joc: Sanda sunt gustoase. Pisica este frumoasa. I. C.sa alcatuiasca cuvinte din silabe amestecate . CD-uri.Sa reconstruiasca propozitii dislocate/deformate. • Proverbe. filme. BIBLIOGRAFIE Emil Verza – “Dislalia si terapia ei”. Acest material poate fi modificat si adaptat dupa necesitatile desfasurarii lectiilor cu copii de diferite varste si diferite forme de sigmatism. Bucuresti. ghicitori. Didactica si Pedagogica. jucării. zicatori. poveşti. 1976. Materiale şi instrumente utilizate în timpul terapiei: oglinda. albume. instrumente de suflat. cărţi. Pisica scrie frumoasa. poezii. Didactica si Pedagogica. Stanica – “Terapia tulburarilor de limbaj”. 1977.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful