UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE NOTE DE CURS* - 2011 INVENŢIA TITLUL I IZVOARE JURIDICE

1. Precizări prealabile. Ansamblul materiei invenţiei este reglementat atât prin izvoare interne, cât şi prin izvoare internaţionale. În ceea ce priveşte izvoarele internaţionale, reamintim că, potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţia României, "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern." 2. Izvoare interne. În prezent1, următoarele acte normative interne sunt aplicabile în materia invenţiei: 1) Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie (republicată în Monitorul Oficial2 nr. 541 din 8 august 2007, ca urmare a modificării prin Legea nr. 28 din 15 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 44 din 19 ianuarie 2007); rectificare în Monitorul Oficial nr. 638 din 18 septembrie 2007); 2) Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale (Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991) (modificată prin: Legea concurenţei nr. 21 din 10 aprilie 1996 – Monitorul Oficial nr. 88 din 30 aprilie 1996; Legea nr. 298 din 7 iunie 2001 - Monitorul Oficial nr. 313 din 12 iunie 2001); 3) Articolul 150 pct. (4) din Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat (Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992); 4) Articolul 5 din Legea nr. 146 din 26 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru (Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1999)3; 5) Legea nr. 93 din 13 mai 1998 privind protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie (Monitorul Oficial nr. 186 din 20 mai 1998); 6) Legea nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 1093 din 5 decembrie 2005);

Copyright © Lucian MIHAI (Bucureşti, 1 februarie 2003; 1 martie 2004; 1 martie 2005; 1 martie 2006; 28 februarie 2007; 27 februarie 2008; 10.10.2011). Reproducerea ori utilizarea, sub orice formă, fără acordul expres al autorului, sunt interzise. Studenţii Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti beneficiază de dreptul de multiplicare, prin orice mijloace, în vederea pregătirii pentru disciplina Dreptul proprietăţii intelectuale. Prezentele "Note de curs" sunt destinate exclusiv beneficiarilor menţionaţi. Ele nu constituie o lucrare ştiinţifică ori didactică definitivată.

N.B. Unele părţi din conţinutul "Notelor de curs" publicate în noiembrie 1991 (părţi care se regăsesc în conţinutul prezentelor "Note de curs") au fost preluate fără acordul autorului într-o lucrare publicată în anul 1997, a cărei comercializare a fost sistată prin sentinţa civilă nr. 522 din 20 august 1997 pronunţată la cererea autorului acestor "Note de curs" de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, toate exemplarele tipărite fiind ulterior distruse. Data de referinţă este 10.10.2011. Aici şi în cele ce urmează, este vorba despre Monitorul Oficial al României, Partea I. 3 Pentru actualizarea cuantumurilor, pct. II din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 797 din 14 iulie 2005 (Monitorul Oficial nr. 725 din 10 august 2005).
2 1

2 7) Articolele 2624 si 2625 din Legea nr. 287 din 3.06.2009 privind Codul civil (republicată în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011 8) Ordonanţa Guvernului nr. 41 din 30 ianuarie 1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora (republicată în Monitorul Oficial nr. 959 din 29 iunie 2006), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 28 din 15 ianuarie 2077 (Monitorul Oficial nr. 44 din 19 ianuarie 2006); rectificare în Monitorul Oficial nr. 351 din 23 mai 2007; 9) Articolul I pct. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 30 din 29 ianuarie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (Monitorul Oficial nr. 43 din 29 ianuarie 1999) (aprobată prin Legea nr. 169 din 9 aprilie 2001 - Monitorul Oficial nr. 184 din 11 aprilie 2001); 10) Ordonanţa Guvernului nr. 66 din 17 august 2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (republicată în Monitorul Oficial nr. 1019 din 21 decembrie 2006); 11) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 643 din 20 iulie 2005), aprobată cu modificări prin Legea nr. 280 din 5 octombrie 2005 (Monitorul Oficial nr. 897 din 7 octombrie 2005) şi completată prin Legea nr. 214 din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial nr. 729 din 28.10.2008); 12) Codul penal: art. 299 (“contrafacerea obiectului unei invenţii”), art. 300 (“punerea în circulaţie a produselor contrafăcute”) şi art. 301 (“concurenţa neloială”); 13) Hotărârea Guvernului nr. 547 din 21 mai 2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 (Monitorul Oficial nr. 456 din 18 iunie 2008)4; 14) Hotărârea Guvernului nr. 573 din 7 septembrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci5 (Monitorul Oficial nr. 345 din 11 septembrie 1998), modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1396 din 18 noiembrie 2009 )Monitorul Oficial nr. 813 din 27 noiembrie 2009); 15) Hotărârea Guvernului nr. 1585 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obţinut de titularul unui brevet, prevăzute de art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată (Monitorul Oficial nr. 32 din 22 ianuarie 2003); 16) Hotărârea Guvernului nr. 1424 din 4 decembrie 2003 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale (Monitorul Oficial nr. 905 din 18 decembrie 2003), completată şi modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1174 din 29 septembrie 2005 (Monitorul Oficial nr. 927 din 18 octombrie 2005); 17) Hotărârea Guvernului nr. 88 din 19 ianuarie 2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 95 din 1 februarie 2006), modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 946 din 22 august 2007 (Monitorul Oficial nr. 627 din 12 septembrie 2007); 18) Normele O.S.I.M. nr. 211 din 7 septembrie 1998 de aplicare a Legii nr. 93/1998 privind protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie (Monitorul Oficial nr. 358 din 22 septembrie 1998) ;

În continuare, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991, aprobat prin Hotărâre de Guvern, va fi citat: Regulamentul. 5 În continuare, "Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci" se va abrevia "O.S.I.M.", inclusiv în cadrul textelor legale citate.

4

3 19) Normele O.S.I.M. nr. 242 din 15 ianuarie 1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti (Monitorul Oficial nr. 67 din 18 februarie 1999) (modificate şi completate prin Normele O.S.I.M. nr. 318 din 4 ianuarie 2000, publicate în Monitorul Oficial nr. 115 din 16 martie 2000); 20) Instrucţiunile O.S.I.M. nr. 108 din 17 octombrie 2002 de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 826 din 15 noiembrie 2002), modificate prin Ordinul O.S.I.M. nr. 113 din 17 septembrie 2009 (Monitorul Oficial nr. 633 din 24 septembrie 2009); 21) Instrucţiunile O.S.I.M. nr. 112 din 21 noiembrie 2008 privind depunerea cererilor de brevet de invenţie prin mijloace electronice (Monitorul Oficial nr. 864 din 22 decembrie 2008); 22) Articolul 8.10 din Anexa I la Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, pus în aplicare prin Ordinul nr. 385 din 5 august 2010 al preşedintelui Consiliului Concurenţei (Monitorul Oficial nr. 553 din 5 august 2010); 23) Decretul nr. 93/1976 pentru aprobarea normelor privind calcularea recompenselor băneşti cuvenite autorilor invenţiilor aplicate în economia naţională (Buletinul Oficial nr. 38 din 27 aprilie 1976), care a fost abrogat explicit prin art. 70 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, precum şi art. 20 din Decretul nr. 884/1967 privind invenţiile, inovaţiile, ca şi art. 33 - 48 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2250/1967 pentru aplicarea Decretului nr. 884/1967 (ambele publicate în Buletinul Oficial nr. 85 din 30 septembrie 1967), acte normative care au fost abrogate prin art. 83 din Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, au - totuşi - calitatea de izvor tranzitoriu. Aplicarea tranzitorie a acestor acte normative se face în vederea producerii efectelor prevăzute de art. 70 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, republicată, conform cu care: "Drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia de inventator şi unitatea care a aplicat invenţia. În aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet”. Iar această lege este Decretul nr. 93/1976 sau, după caz, Decretul nr. 884/1967 (acesta din urmă împreună şi cu Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2250/1967).6 3. Izvoare din dreptul Uniunii Europene 1) Regulamentul (CEE) nr. 1.768/92 al Consiliului din 18 iunie 1992 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente; 2) Regulamentul (CE) nr. 1.610/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 1006 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produse fitofarmaceutice. 4. Izvoare internaţionale. În prezent7, următoarele acte internaţionale sunt aplicabile în materia invenţiei: 1) Convenţia de la Paris pentru apărarea proprietăţii industriale din 1883 (revizuită de mai multe ori, ultima dată la Stockholm în 1967), ratificată de România pentru prima dată în 1920 şi ultima dată prin Decretul nr. 1177 din 28 decembrie 1968 (Monitorul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969);
Această concluzie rezultă şi din Anexele nr. 1 şi nr. 2 la Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 152 din 27 martie 1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 30 aprilie 1992, în prezent abrogată prin Regulament), anexe care fac referire expresă la Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2250/1967 (aceasta din urmă având ca bază legală Decretul nr. 884/1967) şi, respectiv, la Decretul nr. 93/1976. 7 Data de referinţă este 10.10.2010.
6

751. 7) Convenţia privind eliberarea brevetelor europene. din 26 martie 1971. 360 bis din 27 decembrie 1994. pentru care s-au făcut cereri de brevetare. 81 din 2 martie 1979. TITLUL AL II-LEA 8 Anexa 1C ("Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ" . ratificat prin Legea nr. ratificat prin Legea nr. 12 alin. 4) Tratatul de cooperare în materie de brevete de invenţie de la Washington din 19 iunie 1970 (ratificat prin Decretul nr. 506 din 15 iunie 2005). 537 din 25 noiembrie 2004 – Monitorul Oficial nr. 10) Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ. 360 din 27 decembrie 1994)8. 611 din 13 noiembrie 2002 – Monitorul Oficial nr. adoptat la Bruxelles la 19 octombrie 1970 (la care România a aderat prin Legea nr. 133 din 22 decembrie 1994 (Monitorul Oficial nr. semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1994.4 2) Acordul privind protecţia reciprocă a secretului invenţiilor din domeniul apărării. 844 din 22 noiembrie 2002). 3 din 8 ianuarie 1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţională în domeniul proprietăţii industriale . modificat la 28 septembrie 1979 (la care România a aderat prin Legea nr. Cracovia. adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000 (la care România a aderat prin Legea nr. Partea I.Monitorul Oficial nr. adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973. 50 din 27 mai 1992 (Monitorul Oficial nr. 5) Acordul privind comunicarea. 169 din 9 iunie 2005 – Monitorul Oficial nr. 43 din 14 martie 1997). 1175 din 28 decembrie 1968.Monitorul Oficial nr. adoptat la Geneva la 1 iunie 2000 (ratificat de România prin Legea nr. 13) Tratatul privind dreptul brevetelor. ratificat prin Legea nr. 22 din 8 martie 1979). 10 din 14 ianuarie 1998). 506 din 15 iunie 2005). nr. 717 . 9) Acordul din 3 aprilie 1992 privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii. 844 din 22 noiembrie 2002). ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 6) Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea internaţională a brevetelor de invenţie. p. 108 din 30 mai 1997). aprobată prin Legea nr. 32 din 12 martie 1997 (Monitorul Oficial nr. 32 din 15 august 1996 (Monitorul Oficial nr. publicat în Monitorul Oficial nr. a informaţiilor tehnice. (1) din Legea nr. în scopuri de apărare. 21 decembrie 1992. 195 din 21 august 1996). adoptat la Paris la 21 septembrie 1960 (la care România a aderat prin Legea nr. 3) Convenţia de la Stockholm pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale din 14 iulie 1967 (ratificată prin Decretul nr. 169 din 9 iunie 2005 – Monitorul Oficial nr. 1206 din 16 decembrie 2004). . Monitorul Oficial nr. semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1997. precum şi Actul de revizuire a acesteia. 1 din 6 ianuarie 1969) . din 15 aprilie 1994. 75 din 3 mai 1999 . 90 din 29 mai 1997 (Monitorul Oficial nr. 116 din 1 iunie 1992). 11) Acordul dintre Guvernul României şi Organizaţia Europeană de Brevete privind cooperarea în domeniul brevetelor.TRIPS = "Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights") a fost publicată în Monitorul Oficial. 611 din 13 noiembrie 2002 (Monitorul Oficial nr. 8) Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare. 210 din 13 mai 1999). semnat la 28 aprilie 1977 şi modificat la 26 septembrie 1980 (la care România a aderat prin Legea nr. 12) Acordul prin care s-a convenit aderarea României la Acordul central european de comerţ liber (CEFTA). modificat prin art.

“Produsul reprezintă un obiect cu caracteristici determinate. constitutive. Mihai. 64/1991 privind brevetele de invenţie nu mai recurge la o definiţie în cadrul căreia să fie cuprinse atât condiţiile cerute pentru existenţa unei invenţii. A. 12 alin. L.]. din Legea nr. p. se va înţelege că este vorba despre Legea nr. cât şi cele necesare în mod special pentru ca respectiva invenţie să fie brevetabilă . a se vedea A. apărarea naţională sau în orice alt domeniu al vieţii economice şi sociale. destinată îndeosebi juriştilor. 50-51. această lucrare va fi citată: A. Pentru brevetare. [În continuare. 5. 137 din 2 noiembrie 1974.Petrescu. (2) din Regulament.11 Este cunoscut că prin art. Astfel. Pollaud-Dulian. 15 Potrivit art.Petrescu. Invenţia. nu se vor face dezvoltări cu privire la condiţiile de formă. 1997.50. L.§2. după cum urmează: . 14 În continuare. [În continuare. Brevetarea invenţiei este o cerinţă principală pentru naşterea valabilă a celor mai multe dintre drepturile născute în legătură cu invenţia. Condiţii de fond ale subiectelor protecţiei: Acestea sunt condiţiile cerute de lege persoanelor fizice sau juridice pentru ca ele să poată dobândi de la stat brevetul de invenţie. inutil de a mai fi definită. Inovaţia de A. L. p. iar nu numai "invenţia brevetabilă".CONDIŢII DE FOND: Ele sunt de două feluri. 34 .Mihai. această lucrare va fi citată: A. în cadrul cursului de Drept al proprietăţii industriale predat la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti începând cu anul universitar 1979/1980. ocrotirea sănătăţii. ori de câte ori se va face referire la un text legal fără a se indica şi actul normativ din care face parte. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile. Editura Litec. reprezintă o soluţie tehnică şi poate fi aplicată pentru rezolvarea unor probleme din economie. Tehnica de definire a obiectului protecţiei. Introducere în dreptul de proprietate industrială.§1.CONDIŢII DE FORMĂ: Acestea sunt cerinţe legale care se referă la procedura pentru obţinerea brevetului. Paris. ci numai cu privire la condiţiile de fond pentru brevetarea invenţiei.13 Legea nr. Actuala reglementare utilizează o tehnică diferită de definire a obiectului protecţiei. după caz.Mihai.Petrescu. noţiunea generală de invenţie considerându-se a fi cunoscută şi. care nu a mai fost brevetată sau făcută public în ţară sau în străinătate. în raport cu aceea anterioară. ştiinţă. . L. . pentru ca în cadrul Titlului următor să fie analizate condiţiile de fond ale subiectelor protecţiei. în înţelesul prezentei legi. [sic !] care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale. în revista "Dreptul" nr.5 BREVETAREA INVENTIEI CAPITOLUL I CONDIŢIILE DE FOND ALE OBIECTULUI PROTECŢIEI 4. Invenţia. Legea. 11 Publicată în Buletinul Oficial nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Condiţii de fond ale obiectului protecţiei: Acestea sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească invenţia spre a putea fi protejată prin brevetare. Petrescu. 10 A se vedea A. Petrescu. Legea privind brevetele de invenţie.]. Petrescu. 9/1992. Universitatea din Bucureşti. prin urmare. în Drept de proprietate industrială. conform art.ci precizează numai condiţiile speciale de brevetabilitate.Mihai." 13 Cu privire la identificarea în dreptul comparat a două tehnici legislative diferite de definire a invenţiei brevetabile. creaţia ştiinţifică sau tehnică. Mihai. A se vedea. definite tehnic prin părţile sale constructive şi.14 "Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs15 sau un procedeu16. Astfel. în secţiunea de faţă vor fi analizate condiţiile de fond ale obiectului protecţiei10. În cadrul prezentei lucrări. şi anume: . Invenţia. 10 din Legea nr. (1). Conceptul de condiţii de brevetabilitate a invenţiei. 7 alin. 12 "Constituie invenţie. L. de asemenea. 62/197412 era definită "invenţia" în general. La brevetabilité des inventions. Étude comparative de jurisprudence France OEB. este necesară îndeplinirea unor condiţii9. în toate Aceste concepte au fost utilizate pentru prima dată în doctrina juridică română de Prof. prin elementele de 9 . 1987. F.

I. 1/1992. (2) din Regulament. aşa cum vom arăta (a se vedea infra). Conform art. dintre care unele sunt pozitive (în înţelesul că trebuie să existe). Din art. reprezintă o succesiune logică de etape. “Procedeul. altul decât un soi de plante sau o rasă de animale. Despre noua lege. care au o dată de legătură dintre acestea. prin materialele din care este realizat. Comentariu". d) un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic. (3) Stadiul tehnicii cuprinde. invenţia trebuie să fie o soluţie a unei probleme (iar nu numai formularea acelei probleme). (2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori orală. dacă posibilitatea tehnică de realizare a invenţiei nu se limitează la un anumit soi de plante sau la o anumită rasă de animale.15). 5 . 10 . prin parametri. p. p. Enumerare. 1 din Legea franceză nr. în "Revista de drept comercial" nr. Nu mai puţin însă. inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene.” 16 Potrivit art. atunci când fie O. Eminescu. Editura Lumina Lex. fie organele jurisdicţionale vor respinge cereri de brevete întrucât obiectul nu reprezintă o "invenţie" (iar nu numai o "invenţie brevetabilă").S. 53. Noutatea. conform prevederilor alin.”17 Sub aspect practic. până la data depozitului cererii de brevet de invenţie.. s-a apreciat că "Noua lege pune capăt discuţiilor şi problemelor dificile pe care le ridica vechea lege din cauza definiţiei pe care o dădea invenţiei" (Y. [În continuare. 1993. 7. Condiţii pozitive şi condiţii negative. Eminescu. 7 alin. faze sau paşi. c) un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic ori un produs. a unei soluţii de respingere a cererii de brevet având un asemenea obiect. Eminescu (în Despre noua lege. Comentariu.1. Condiţiile pozitive. aplicabilitatea industrială şi caracterul (calitatea. conţinutul cererilor depuse la OSIM şi al cererilor internaţionale pentru care s-a deschis fază naţională în România sau europene desemnând România. chiar dacă structura acelui element este identică cu structura unui element natural. această nouă tehnică legislativă prezintă dezavantajul18 că. pentru invenţiile din domeniul biotehnologiei condiţiile pozitive sunt reglementate diferit prin art. prin relaţiile constructive. rezultă că pentru eliberarea brevetului este necesară îndeplinirea – cumulativă . aşa cum acestea au fost depuse. această condiţie nu este nicăieri reglementată în noua legislaţie. b) plante sau animale. definite prin ordinea de desfăşurare. „ 21 Y. există dificultăţi de motivare a deciziei prin imposibilitatea referirii la un text de lege anumit care să reglementeze necesitatea acelui anume element component al noţiunii generale de invenţie neregăsit în propunerea de invenţie respinsă.13. de poziţie şi funcţionare dintre părţile constitutive sau prin rolul funcţional al acestora. 6 alin. . prin condiţii iniţiale. iar o altă condiţie este negativă (în înţelesul că nu trebuie să existe). 18 Totuşi.21 7. 13 alin. [În continuare. 19 De exemplu. (2): “Invenţiile din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile dacă se referă la: a) un material biologic care este izolat din mediul natural sau este produs prin orice procedeu tehnic. "(1) O invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. Condiţiile pozitive20 sunt noutatea. prin condiţii tehnice de desfăşurare şi/sau mijloace tehnice utilizate. 78-742 din 13 iulie 1978) cu privire la brevetele de invenţie. 68-1 din 2 ianuarie 1968 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr.6 domeniile tehnologice. activitatea inventivă.a unor condiţii de fond ale obiectului protecţiei. cum ar fi materia primă aleasă. Eminescu. natura) de invenţie. această lucrare va fi citată: Y.” 17 Este o definiţie care îşi are modelul în art. chiar dacă înainte se producea în natură. cu condiţia ca aceasta să fie nouă. prin folosire sau în orice alt mod.]. de asemenea.M. (1). la fel ca şi în lucrarea Legea brevetelor de invenţie. Despre noua lege a brevetelor de invenţie. prin indicarea concretă a temeiului legal. ceea ce face dificilă motivarea în drept. 7) identifică existenţa numai a primelor trei condiţii. p. această din urmă lucrare va fi citată: Y. să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială. 7 . prin forma sa constructivă sau a părţilor constitutive.]. 20 Având în vedere specificul acestora.19 6. obţinut prin acest procedeu.

55 din Convenţia privind eliberarea brevetelor europene. nu în toate situaţiile brevetarea nu este publicare. (2) şi (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricărei substanţe sau compoziţii prevăzute la alin. Cu alte cuvinte. este detaliată (printr-o formulare nereuşită stilistic) în art.”25 7. ci se suprapun parţial: uneori. trebuie . 25 Situaţia reglementată prin alin. de fapt. b) faptului că solicitantul sau predecesorul în drepturi al acestuia a expus invenţia într-o expoziţie internaţională oficială sau oficial recunoscută. d). nu precizează expres că este vorba de stadiul tehnicii mondiale. totodată. cunoştinţe accesibile publicului înseamnă informaţiile la care publicul are acces. (1) lit. 26 A se vedea şi art. totuşi. b) şi alin.2. divulgarea invenţiei nu este luată în considerare dacă a intervenit în intervalul de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă rezultă direct sau indirect ca urmare a: a) unui abuz evident în privinţa solicitantului sau predecesorului în drepturi al acestuia. preluarea prevederilor art. în ţară sau în străinătate. 7 alin. 38 alin. ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii. brevetarea nu este urmată de publicare. după cum. 9 alin. (2) şi care au fost publicate la sau după această dată. 3 din Regulament.23 Nu există noutate dacă aceasta este viciată prin "anteriorităţi". 12: "O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă. (2) Prevederile alin. uneori. profesionistul domeniului respectiv. pentru utilizarea acesteia într-o metodă dintre cele prevăzute la art. cel mai adesea descrierea invenţiei brevetate se publică. 62/1974 era. pentru o persoană de specialitate în acel domeniu. deşi acestea sunt noţiuni care nu se exclud reciproc. fiindcă se referea la brevetare sau publicare. aşadar. nu va exista anterioritate dacă sunt întrunite condiţiile art. ”Persoana de În continuare. L. potrivit legii... dacă această utilizare nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. (1) lit. 11 (care reprezintă o noutate faţă de vechea reglementare.un personaj fictiv: omul de meserie.. art. dar nici nu face vreo restrângere (conform alin. toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului . Deşi noua reglementare nu mai reia această formulă24. 1." .7 depozit anterioară celei prevăzute la alin. (2) din lege. există un criteriu legal şi obiectiv de apreciere a noutăţii: stadiul tehnicii mondiale. în vedere . 2 din Regulament precizează că "În aplicarea prevederilor art. 10 alin. prin brevetare. la care România a aderat prin Legea nr. precum şi atunci când aceasta fusese brevetată fără ca descrierea să fie publicată. Astfel."26 Se are. depune un document în susţinerea declaraţiei sale. 47 din Regulament. art.decis că noutatea este viciată atunci când soluţia propusă pentru brevetare fusese.totuşi . în sensul Convenţiei privind expoziţiile internaţionale. Legea. oriunde în lume […]. (2) şi (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricărei substanţe sau compoziţii cuprinse în stadiul tehnicii. criticabilă. 22 . d). ". 47 alin. 9 alin. 10 din Legea nr. cu revizuirile ulterioare. în ţară sau străinătate. impusă in terminis de art. Activitatea inventivă.”22 Aşadar. (5) Prevederile alin. potrivit art." 24 Formularea art. semnată la Paris la 22 noiembrie 1928. dintr-un alt punct de vedere..M. Vechea reglementare le identifica în brevetarea sau publicarea anterioare. 10 dispune astfel: ”(4) Prevederile alin. (1) lit. b) sunt aplicabile numai dacă la înregistrarea cererii de brevet de invenţie solicitantul declară că invenţia a fost expusă efectiv şi dacă. (4). publicată (inclusiv prin brevetare). în termenul şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. publicarea se face. dacă utilizarea sa în oricare dintre aceste metode nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. pentru orice altă utilizare specifică în orice metodă dintre cele prevăzute la art.” 23 De altfel. (1) lit. 611/2002): „(1) În aplicarea art.) astfel că. logic.sublinierea noastră. Totuşi. rezultă că este vorba despre noutate mondială (sau noutate absolută în timp şi în spaţiu). Această condiţie. (2) constituie cazul denumit în mod tradiţional “prioritatea excepţională de expoziţie”. 2.drept criteriu . constituind. 10. spre deosebire de reglementarea anterioară.

uneori. op. Cameniţă. avem în vedere împrejurarea că o invenţie (brevetabilă sau nu) este. 30 Fără a fi reglementată in terminis. adică o creaţie a minţii omeneşti. Editura Junimea. Legea nu defineşte "invenţia". 10. înainte de toate." (sublinierea noastră. de exemplu. o invenţie. aşa cum arătam. de fapt. în continuare. Condiţia ca obiectul protecţiei "să fie o invenţie" nu este impusă..un înţeles convenţional. de altfel. Creaţii noi. ca invenţia să fie aplicată imediat. cerinţa ca invenţia să fie o "soluţie" face parte. p. iar nu o creaţie a naturii.. cuprinzând nu numai industria ca atare. p.conform tradiţiei dreptului proprietăţii industriale . Universitatea din Cluj. Nu mai puţin însă. Drept de proprietate industrială. în cuprinsul art. V.cit. fie ca atare ("noutatea mondială" şi "aplicabilitatea industrială"). 1987. 18. op. natura invenţiei de a fi o "soluţie" a unei probleme) care se regăsea ca o condiţie distinctă în cadrul definiţiei stabilite prin Legea nr. că trebuie decis. ci numai să fie posibilă. deoarece o invenţie brevetabilă trebuie să fie. nereluate în noua lege. în Drept de proprietate industrială. 13: "O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial.50. Aplicabilitatea nu însemnează. 1982. Ursa.” Observăm că în conţinutul acestei condiţii art. Bucureşti. Eminescu. Bucureşti.].3. alte elemente ale acelei definiţii nu mai sunt însă reluate de către noua reglementare. 42 . vol. formal. 1984. a se vedea: St. ci şi. p. 7. fie implicate într-un nou element (astfel. în scopul de a se desprinde aspecte care. 5 si 6 din Regulament "topeşte" un element (şi anume. 47 alin.uneori . existenţa acestei condiţii de fond a obiectului protecţiei este 28 27 . agricultura ori celelalte ramuri ale economiei. Există. două elemente ale acestei condiţii: aplicabilitatea şi.] reprezintă persoana considerată a avea acces la întregul stadiu al tehnicii. lăsând să se înţeleagă că apreciază această noţiune ca fiind cunoscută. Introducere în dreptul de proprietate industrială. în primul rând.4.41. Şi anume. Mihai. p. Petrescu. p. Dar. Macovei. I. completă a unei probleme."28 7. că şi în noua legislaţie a invenţiilor termenii "industrie". 62/1974. necesarmente. Y. art. Unele dintre elementele acelei definiţii se regăsesc şi în conţinutul definiţiei "invenţiei brevetabile" din noua lege. 7 alin. L. A. 66. op. s-ar exclude de la brevetare invenţiile de perspectivă. V. ce putea fi supusă brevetării. Dreptul de inventator. astăzi. 62/1974.). Natura de invenţie. caracterul industrial al acestei aplicabilităţi. o "creaţie" intelectuală29. chiar în viitor..]. Macovei. A. întotdeauna.8 specialitate în domeniu [.singura. p. 48 din Regulament. Petrescu. 29 Pentru analiza acestei condiţii (identificate . Iaşi. 1977. şi anume foarte larg. Vol. respectiv.M. a II-a. Introducere în dreptul proprietăţii industriale. Tratat de proprietate industrială. I. Aplicabilitatea industrială.."27 Rezultă. activităţii sale asupra naturii. în lumina reglementării din Legea nr. având aptitudini obişnuite şi cunoştinţe generale în domeniul tehnicii în care se pune problema tehnică rezolvată în invenţie la data relevantă. prin nici un text al legii. "industrial" au . Editura Academiei. inclusiv în agricultură. Cărpenaru. iar nu numai formularea acelei probleme (chiar dacă. 40 . p. I.doar implicit). Altfel. 62/1974 folosea o altă tehnică legislativă. 1-2. Cameniţă. 67. Caracterul industrial este definit prin art. Invenţia.. Ursa. acest din urmă proces necesită un efort intelectual de o valoare superioară soluţionării problemei). p. enunţând. Protecţia creaţiei industriale. diferit de cel uzual. realizate prin cercetarea fundamentală. dacă suntem în prezenţa unei invenţii. 41 [lucrare citată în continuare: “Tratat”. adică "tot ceea ce presupune şi este datorat muncii omului. p. deşi Legea nr. 39 . Mihai. Editura Academiei. Tratat. Aşa cum arătam. ed. 84. ea poate fi totuşi de folos..30 A se vedea şi art. L. invenţia brevetabilă reprezintă o soluţie finalizată. A se vedea şi I. 1 stabileşte că "Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie [. 62/1974 este abrogată. Protecţia invenţiilor prin brevete. I. de unde rezultă. o definiţie a invenţiei înseşi . 17. sunt relevante pentru conceptul general de "invenţie" (brevetabilă ori nebrevetabilă). 1976. Y. Invenţia.. I.43.41. Deci.cit. Bucureşti. L. din acest punct de vedere Legea nr. 48 . din conţinutul elementului "activitate inventivă"). p. aşadar. Petrescu. Eminescu. implicit.cit. p. o aplicare. Drept civil. Inovaţia de A.

precum şi procedeele esenţial biologice pentru obţinerea plantelor sau animalelor. c) invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi dezvoltării sale. Condiţia negativă este prevăzută de art. Prevederea nu se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee. 32 A se vedea şi Legea nr. care sunt cerinţe legale ce se referă la procedura pentru obţinerea brevetului. şi anume: condiţii de fond ale obiectului protecţiei (condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească invenţia spre a putea fi protejată prin brevetare) şi condiţii de fond ale subiectelor protecţiei (condiţiile cerute de lege persoanelor fizice sau juridice pentru ca ele să poată dobândi de la stat brevetul de invenţie). Reamintim că pentru brevetare este necesară îndeplinirea unor condiţii. conform căruia: ”(1) Nu se acordă brevet de invenţie. d) nu se aplică produselor. Droit de la propriété industrielle. precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale. 28/2007) conturează cu caracter negativ sfera conceptului legal de invenţie31. Chavanne. Condiţiile de brevetare a invenţiei. şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului. 31 Dintr-o altă perspectivă. Burst. c) planurile. în special: a) descoperirile. şi în dreptul francez (pentru argumente specifice. cu condiţia ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziţie legală. d) prezentările de informaţii. art. 8 din Legea nr. d) metodele de tratament al corpului uman sau animal.Condiţii de fond. . 1998. inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor. după cum urmează: . în special substanţe sau compoziţii pentru utilizare în oricare dintre aceste metode.” 8. 63 – 64. animalelor ori plantelor. (2) Dispoziţiile alin. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante (Monitorul Oficial nr. J. 64/1991 (în redactarea dată prin Legea nr.9 Pe de altă parte. precum şi programele de calculator. care – la rândul lor . identificată. 7. de asemenea. teoriile ştiinţifice şi metodele matematice. Editura Dalloz.” CAPITOLUL AL II-LEA CONDIŢIILE DE FOND ALE SUBIECTELOR PROTECŢIEI JURIDICE SECŢIUNEA I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONDIŢIILE DE FOND ALE SUBIECTELOR PROTECŢIEI 1. principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale. b) creaţiile estetice. (2) Prevederile alin. (1) nu exclud brevetabilitatea obiectelor sau activităţilor prevăzute în acest alineat decât în măsura în care cererea de brevet de invenţie ori brevetul de invenţie se referă la astfel de obiecte sau activităţi considerate în sine. pentru: a) invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri.sunt de două feluri. 525 din 31 decembrie 1998). . a se vedea A. diferite de cele enunţate în prezenta lucrare). 8 instituie o condiţie negativă distinctă. şi metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal. prin chirurgie ori prin terapie. inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene. 9. dispunând: ”(1) Nu sunt considerate invenţii. p. potrivit prezentei legi.Condiţii de formă. în materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice.-J. se poate considera că şi prevederile art. b) soiurile de plante32 şi rasele de animale. ediţia a 5-a. în sensul art. (1) lit.

Subiectele primare (originare) stricto sensu sunt cei dintâi titulari ai unui anumit brevet. obţinând acest drept (de dobândire a brevetului) prin transmisiune de la un alt subiect. brevetul existând deja la momentul în care ele îl dobândesc.îl dobândesc direct de la stat. în raport cu obiectul prezentei lucrări.de asemenea . Introducere în dreptul de proprietate industrială. Inventatorul. a se vedea infra. L. ci numai cu privire la subiectele primare (originare). Copyright. în subiecte primare (originare) stricto sensu şi subiecte primare (originare) lato sensu. A.când 33 Aceste concepte au fost utilizate pentru prima dată în doctrina juridică română de Prof.Petrescu. Conform art. nu a dorit sau nu a putut să şi-l exercite. vor fi analizate condiţiile de fond ale subiectelor protecţiei. în cadrul acesteia nu se vor face dezvoltări referitoare la subiectele derivate. Ele nu sunt implicate direct în procedura de brevetare. SECŢIUNEA A II-A SUBIECTELE PRIMARE (ORIGINARE) STRICTO SENSU 1. statistic. distinctă. în cadrul prezentului capitol. În consecinţă. Invenţia. 7. între subiectele primare (originare) ale protecţiei şi subiectele derivate ale protecţiei. Invenţia. subiecte derivate. Petrescu. 5. Subiectele primare (originare) sunt cele cărora statul le acordă brevetul de invenţie. condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste din urmă subiecte spre a putea căpăta protecţia prin brevet nu sunt cercetate la materia brevetării.62. 1989. 2.). "Dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi" (sublinierea noastră. cu toate acestea.-K.3. Introduction. în "German Industrial Property. Categorii de subiecte ale protecţiei. Acesta este şi motivul pentru care. L. 61 . care. p. în temeiul unei proceduri la care participă în mod direct. 1987.33 3.Mihai. celelalte situaţii prevăzute lege .10 În cadrul prezentului Titlu. Subiectele derivate sunt persoanele care devin titulari de brevet prin transmiterea acestuia de la un titular anterior (care poate fi un subiect primar sau un alt subiect derivat). pe care îl dobândesc direct de la stat. de fapt. pentru care acestea au o vocaţie legală care se naşte nemijlocit în persoana lor. ca natură juridică. Sediul materiei este reprezentat de prevederile art.6." ediţia a doua revizuită şi îmbogăţită. 6. diferenţa constă în aceea că ele nu au o vocaţie originară la dobândirea brevetului. 2.sunt cei dintâi titulari ai unui anumit brevet. la rândul lor. Copyright and Antitrust Laws. Articolul 3 stabileşte un principiu juridic (chiar dacă. din cuprinsul cărora rezultă existenţa categoriilor următoare de subiecte primare (originare) stricto sensu. cele mai multe brevete nu sunt dobândite de către inventator34).la fel ca şi subiectele primare (originare) stricto sensu . Trebuie distins. Max Planck Institute for Foreign and International Patent. and Competition Law. 4. Universitatea din Bucureşti. transmiterii drepturilor născute în legătură cu invenţia. Subiectele primare (originare) se împart. ele nu primesc de la un alt subiect de drept brevetul deja eliberat. Munchen. De aceea. p. Beier.M. . mai întâi. pe care . 3 . Subiectele primare (originare) lato sensu sunt. Inovaţia. în condiţiile legii. 7). ci . în temeiul unei vocaţii legale care se naşte nemijlocit în persoana lor şi printr-o procedură la care participă în mod direct. A se vedea şi A. ci la aceea. Cu privire la “invenţiile de serviciu”. Ele sunt cei dintâi titulari ai unui anumit brevet de invenţie. 34 Invenţiile de serviciu “constituie mai mult de 80% din totalul invenţiilor” (F. în cadrul cursului de Drept al proprietăţii industriale predat la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti începând cu anul universitar 1979/1980. în Drept de proprietate industrială.

La propriété industrielle. 136 – 137. această lucrare va fi citată: Y. 1).de obicei. 62/1974. prin declaraţia dată în momentul depozitului reglementar. Dar din art. Bucureşti. Eminescu. Commercial Exploitation of 35 . A.35 trebuie decis că beneficiul prevăzut de art. 1978. (b) coautorat forţat. J. nu defineşte noţiunea de "autor". pentru coautorat este nevoie de: . Vol. 6. Creaţii noi. Eminescu.64. Pearson. 4 alin. 4 alin.37 Invenţiile de serviciu sunt create în legătură Conform art. . dar în temeiul altui text legal. având domiciliul sau sediul în afara teritoriului României. p. în acest caz. beneficiază de dispoziţiile prezentei legi. ulterior. când stabilirea se face prin hotărâre judecătorească. "dreptul la brevet aparţine aceleia care a depus o cerere de brevet a carei data de depozit este cea mai veche" . autor nu poate fi decât o persoană fizică sau un grup de persoane fizice şi în nici un caz o persoană juridică. nu sunt coautori persoanele care au creat aceeaşi invenţie.A. Editura Helbing & Lichtenhahn Editions Bâle. indiferent de domiciliul acestora. Deci. Paris. conform art. 5 alin. C. Tratat de proprietate industrială. în condiţiile art. Editura Lamy S. Legea actuală. Aşadar.36 . Azéma. când stabilirea coautorilor se face pe baza înţelegerii între autori: . traducere în limba franceză de K. în Lamy. nu a contribuit creator la invenţie). în condiţiile tratatelor si convenţiilor internaţionale privind invenţiile. Eminescu. 1982. în formă autentificată." 36 “Uneori.cetăţenii străini sau apatrizii cu domiciliul în România.sunt de strictă interpretare.11 brevetul se dobândeşte fie de către inventator. Troller. iar dreptul aparţine în comun acestora" (art. 3 poate fi invocat de către: . 1989. ulterior depozitului reglementar. dar numai dacă aplicarea art. independent una de alta. fie de către un alt subiect de drept . Précis du droit de la propriété industrielle. 3 nu contravine tratatelor si convenţiilor internaţionale la care România este parte. Inventatorul salariat. pentru invenţiile de serviciu lato sensu. Miller. spre deosebire de Legea nr. cu invocarea aceleiaşi priorităţi. 6. 58). la cererea părţii interesate. dar emanând de la persoane diferite.caracterul creator al contribuţiei fiecărui coautor. la fel. Tratat. 2. H. Coautoratul poate fi de 2 feluri: a) coautorat voluntar. 3) sau "de serviciu". p. fiecare dintre aceştia are calitatea de coautor al invenţiei. 1 rezultă implicit că este autor acela care a creat invenţia. . [În continuare. p. Tratat. 60 . Este inventator autorul invenţiei. cei care au dat numai ajutor tehnic nu sunt consideraţi coautori. Soluţia nu poate fi decât recunoaşterea calităţii de coautor al aceleiaşi invenţii. 853 – 861. deşi se iveşte rar. Dintr-un anumit punct de vedere.cetăţenii străini sau apatrizii cu domiciliul în străinătate.. Vesely.mai rar. Troller şi V. la care România este parte. . Astfel. p. nici autorul descoperirii ştiinţifice pe care se bazează invenţia (dacă. Droit commercial. nu poate fi exclusă ipoteza a două cereri pentru aceeaşi invenţie.]. "Persoanele fizice sau juridice străine. invenţiile sunt "invenţii libere" (cazul prevăzut de art. datorită ubicuităţii sub aspectul folosinţei. I.o activitate comună care are drept rezultat invenţia. b). Editura Academiei. 37 A se vedea: Y.cetăţenii români. 4 alin. ambilor depunători" (Y. J. Coautoratul este posibil: "În cazul în care invenţia a fost creată împreună de mai mulţi inventatori. 1 lit. 3. Prin coroborare cu art. se vorbeşte de un coautorat legal.

p. p. Editura Sweet & Maxwell. câtă vreme în ambele cazuri titular devine inventatorul ? Diferenţa Intellectual Property. şi aici. Burst. b). J. A. ediţia a 5-a. 113 – 125. Londra. în cadrul prezentului capitol. 1997). de exemplu: membrii cooperatori (dacă nu cumulează şi calitatea de salariat. Cornish. Pvt. Sidney. 1996. este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru condiţii. 1999. În această lucrare. nu sunt salariaţi. Les inventions de salariés. primele două negative.-L. Întrucât art. Schmidt-Szalewski. Pierre. în care nu sunt cuprinse "invenţiile de comandă". 256 – 259. în lipsa unei prevederi contractuale contrare. J.39 Pentru ca inventatorul să primească brevetul. Intellectual Property: Patents. persoanele angajate cu contract civil de prestări de servicii ("colaboratorii").). J. Paris. c) Invenţia trebuie să fi fost realizată de către un "salariat". 1995. Martin.. prin contract de muncă). Londra. Trade Marks and Allied Rights. Copyright. Droit de la propriété industrielle. neavând aşadar importanţă dacă. Paris. Care este diferenţa dintre situaţia prevăzută de art. Editura Dalloz. se utilizează însă numai sensul restrâns al conceptului de invenţie de serviciu. ediţia a 3-a. Calitatea de salariat trebuie să coincidă cu momentul realizării invenţiei. Editura Blackstone Press Limited. P. iar nu neapărat cu cel al constituirii depozitului reglementar. Delhi. Groves. Mousseron. J. d) Trebuie ca invenţia să fi fost realizată în cel puţin una din următoarele ipoteze (care nu sunt cumulative): . în cadrul prezentului capitol.bazate pe art."în domeniul activităţii unităţii. Editura Litec. 5 alin. 5 alin. studenţii. . brevetul eliberându-se autorului "invenţiei libere"." Sunt valabile. iar celelalte texte sunt de strică interpretare. a)40. precizările anterioare . p. Chavanne. 1 lit. 1990 (second Indian reprint: Universal Law Publishing Co. Intellectual Property Law. iar celelalte pozitive: a) Trebuie să nu existe prevedere contractuală contrară (care să determine eliberarea brevetului către unitate sau către unitate şi inventator. . 230 – 236. 1996. b) Trebuie să nu fie vorba despre o invenţie de serviciu stricto sensu. 5 alin. p. brevetul se acordă "salariatului. pentru invenţiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcţiei sale. militarii în termen. Paris. 1998. invenţiile de serviciu cuprind şi "invenţiile de comandă". 7 – 8.relative la domeniul de aplicaţie cât priveşte cetăţenia şi/sau domiciliul inventatorului care poate beneficia de art. 1997. 39 A se vedea supra. 1995. 2. 5 alin. Cerinţa existenţei unui contract de muncă rezultă şi din ansamblul regulii 76 din Regulament. 3 şi situaţia reglementată de art. fie în domeniul activităţii unităţii prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau ale datelor existente în unitate. Droit de la propriété industrielle. b). 1 lit. împreună). p. prevăzută de art. prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau ale datelor existente in unitate". CEDAT.-J."cu ajutorul material al unităţii". 348. 1 lit. 4. 40 A se vedea infra. J. militarii activi. pensionare etc.12 cu serviciul prestat de inventator la o "unitate". 6 . Editura Cavendish Publishing Limited. 31 – 33.38 Conform art. Londra. 1 lit. 3 stabileşte un principiu. însemnează că pentru aceste situaţii se aplică principiul. ulterior realizării invenţiei. b). Paris. Editura Litec. fie cu ajutorul material al acesteia. Droit de la propriété industrielle. W. Deşi au raporturi de muncă."în exercitarea funcţiei salariatului". ceea ce însemnează că este necesar să existe un contract de muncă. calitatea de salariat a dispărut (prin demisie. Schmidt-Szalewski. Editura Dalloz. Les inventions des salariés. M. R.-P. 38 Într-un sens mai larg. J. Ltd. p. .

Conform acestui text. dar şi fizică . în revista "Dreptul" nr.43 Salariul se va plăti în orice caz. Unitatea la care inventatorul este salariat. iar nu inventatorul va primi brevetul inclusiv în ipoteza în care la momentul constituirii depozitului reglementar inventatorul nu mai era salariat al unităţii. e) misiunea inventivă trebuie să fi fost încredinţată în mod explicit. prima negativă iar celelalte pozitive: a) trebuie să nu existe o clauză contractuală mai avantajoasă inventatorului. f) misiunea trebuie să corespundă cu funcţiile inventatorului. 43 A se vedea O. Conform acestui text. 5 alin. acesta urmează să fie stabilit de instanţele judecătoreşti. 5. 5 alin.persoanele fizice străine (care angajează) cu domiciliul în România.persoanele juridice române (cu sediul în România) (inclusiv cele cu participare străină la capital). brevetul se acordă "unităţii. care corespunde cu funcţiile sale. pentru invenţiile realizate de salariat în exercitarea unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă încredinţată în mod explicit. dacă nu se prevede altfel în tratatele si convenţiile internaţionale la care este parte România. Popescu. de beneficiul art. Consideraţii privind drepturile patrimoniale ale inventatorului salariat. este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor şase condiţii. p. ce trebuie exercitat în termen de 3 luni de la oferta salariatului. 42 Unitatea. 5 alin. pentru identitate de raţiune (ubi eadem ratio eadem solutio esse debet) trebuie admis că prin "unitate" se înţelege orice persoană . Calmuschi. 6. p. Pentru ca unitatea să primească brevetul. pentru invenţia de serviciu stricto sensu. b) trebuie ca invenţia să fie realizată de un "salariat".76. în lipsa acordului privind preţul contractului. d) acest contract de muncă trebuie să prevadă o misiune inventivă.ce angajează cu contract de muncă. 1/1993. aşadar chiar şi atunci când salariatul-cercetător nu a reuşit să realizeze invenţia. 71 . Persoana care a solicitat realizarea invenţiei de comandă. 41 42 .persoanele juridice sau fizice străine (cu sediul ori cu domiciliul în afara teritoriului României)." Deşi legea foloseşte termenul "unitate". b) trebuie ca invenţia să fie realizată în exercitarea unui contract de muncă . în condiţiile art. 2. final. în condiţiile art. care conferă unităţii "un drept de preferinţă la încheierea unui contract privind invenţia salariatului său. în "Revista de drept comercial" nr.13 constă în aceea că în cazul invenţiei de serviciu stricto sensu se aplică prevederile art. În legătură cu dreptul de preferinţă al unităţii la încheierea unui contract privind invenţia salariatului său. în A se vedea R.38. a) profită: . 5 alin. 1 lit. a). deci orice angajator. "inventatorul beneficiază de o remuneraţie suplimentară stabilită prin contract" (teza finală a art. . a). In lumina dispoziţiilor art. . "Dacă invenţia rezultă dintr-un contract de cercetare. 5 alin.juridică. . 9/1995.persoanele fizice române (care angajează) cu domiciliul în ţară sau în străinătate. 1 lit. 1 lit. Dacă sunt îndeplinite cumulativ aceste condiţii. 35 . ca "salariat"."41 4. fiindcă ceea ce interesează este existenţa calităţii de "salariat" la momentul realizării invenţiei.

trebuie decis că textul are în vedere ambele ipoteze. dacă există o clauză contractuală în favoarea unităţii. mai întâi.cetăţenilor străini sau apatrizilor cu domiciliul în România. exclusiv. 5 alin. Dintr-un alt punct de vedere." O astfel de prevedere contrară nu poate însemna decât recunoaşterea dreptului la obţinerea brevetului în favoarea unităţii. Deşi regula 77 din Regulament face referire.) -. Pentru ca brevetul să se acorde celui care a comandat invenţia. b). . Distincţii. indiferent de domiciliul acestora. în cele ce urmează. 1 lit. 5 şi 6. situaţiile tranzitorii. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii cumulative. fiindcă face referire numai la ipoteza în care comanda a fost făcută de o "unitate" (persoană juridică). dar numai dacă aplicarea nu contravine tratatelor si convenţiilor internaţionale la care România este parte. 1. . vor fi analizate. ultima teză a art. nu excludem posibilitatea unui act adiţional la contractul de muncă. contractul de cercetare poate fi încheiat atât cu o unitate de cercetare (la care este angajat inventatorul). . situaţiile tipice şi.cetăţenilor străini sau apatrizilor cu domiciliul în străinătate ori persoanelor juridice străine (cu sediul în afara României). în privinţa categoriei subiectelor primare (originare) lato sensu..14 lipsa unei clauze contrare. aceste dispoziţii sunt aplicabile: . dreptul la brevet de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea[ .M. SUB-SECŢIUNEA I SUBIECTELE PRIMARE (ORIGINARE) LATO SENSU. Unitatea la care s-a realizat invenţia de serviciu lato sensu. "în lipsa unei prevederi contractuale contrare. 3 teza a doua şi art. cât şi direct cu inventatorul (sau grupul de inventatori). apoi. 6. 5 alin. Sediul materiei este reprezentat de prevederile art. 5 alin. 5 alin. Legislaţia pozitivă actuală cuprinde. 2 dispune că inventatorul are "dreptul la o remuneraţie suplimentară stabilită prin act adiţional la contract". De aceea. 5 alin. b) conferă dreptul la eliberarea brevetului în favoarea salariatului. împreună). 1 lit.]". faţă de generalitatea exprimării legii . din cuprinsul cărora rezultă existenţa categoriilor următoare de subiecte primare (originare) lato sensu.. iar nu şi de către o persoană fizică. pentru identitate de raţiune. 2 este deficitar. SITUAŢII TIPICE 2.cetăţenilor români. conform art. În lumina art. b) trebuie ca invenţia să constituie obiectul unui contract de cercetare (concept distinct de contractul de proiectare). Art. la actul adiţional la contractul de cercetare. 3. ."act adiţional la contract"(sublinierea noastră. şi unele dispoziţii tranzitorii. L. este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) trebuie să nu existe o clauză contractuală contrară (care să determine acordarea brevetului către inventator sau către unitatea la care acesta este încadrat ori către inventator şi acea unitate. 2. Dar. SECŢIUNEA A III-A SUBIECTELE PRIMARE (ORIGINARE) LATO SENSU 1.persoanelor juridice române (cu sediul în România). Textul art. în ceea ce ne priveşte.

1 (care conţine enumerarea ipotezelor invenţiei de serviciu) debutează astfel: "Dacă inventatorul este salariat. 5 alin. în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia. 2. Cea de-a doua situaţie este aceea pe care o avem aici în vedere. 3) cât priveşte câmpul de aplicare pentru cetăţenii români sau străini ori apatrizi.. de către un salariat.fie inventatorului (ipoteză deja analizată imediat anterior). în condiţiile existenţei unei clauze în acest sens. 5 alin. dacă. împreună. Cât priveşte sfera persoanelor juridice avute în vedere în lumina art. 5 alin. dreptul la acordarea brevetului de invenţie aparţine salariatului. în condiţiile art.15 Sunt valabile precizările anterioare. 5 alin. Rezultă că. în baza art.noţiunea de "unitate" (care include şi angajatorul persoană fizică). 5 alin. . atunci când ar exista o clauză contractuală în acest sens. a) şi la alin. în cazul exercitării dreptului de preferinţă prevăzut de art. 2. Unitatea căreia i s-a cerut realizarea invenţiei de comandă." Trebuie observat că textul se referă în mod eronat la "salariat". printre altele. 2 permite o "clauză contrară". 1 lit. Câmpul de aplicare cât priveşte sfera persoanelor prevăzute de art. în termen de 60 zile de la data când salariatul a informat în scris unitatea asupra redactării descrierii invenţiei. unitatea are un drept de preferinţă la încheierea unui contract . necesarmente. Unitatea. "În cazul prevăzut la alin. 1 teza întâi (atunci când există o "prevedere contractuală mai avantajoasă" acestuia). final. poate exista şi acord în sensul eliberării unui brevet comun pentru cele două unităţi. că brevetul se acordă inventatorului. Textul art. Pentru această categorie de subiect primar (originar) lato sensu. mai trebuie precizat că prin "clauză contractuală contrară" se poate înţelege şi situaţia eliberării brevetului pentru salariat şi unitate. 8. în lumina art. eliberat inventatorului şi unităţii. cererea de brevet nu a fost depusă la OSIM. ceea ce poate însemna. ci însuşi inventatorului. 5. dreptul la brevetul de invenţie aparţine: [. 5: Conform acestui text legal. 3) cât priveşte câmpul de aplicare pentru cetăţenii români sau străini ori apatrizi. "Prevederea contractuală mai avantajoasă" poate fi şi în sensul eliberării unui brevet comun pentru unitate şi inventator. . 1 lit. 5 alin. Conform art. 5 alin. 5 alin. în lipsa altei convenţii între părţi. sunt valabile precizările anterioare de la materia invenţie de serviciu stricto sensu. sunt valabile precizările de la "invenţia liberă" (art. b). b). Desigur. atunci când există o clauză contractuală contrară dispoziţiilor art. conform art. Inventatorul invenţiei de serviciu stricto sensu ori al celei de comandă. final pentru o invenţie de serviciu lato sensu. 6.. 2: Art.sfera persoanelor române sau străine beneficiare. Inventatorul invenţiei de serviciu. de la materia invenţiei de serviciu lato sensu cu privire la: . câtă vreme invenţia de comandă (art. în lumina art. Inventatorul invenţiei de comandă. 7.fie unităţii căreia i s-a emis comanda (şi la care este salariat inventatorul).]" (indicându-se apoi cele două ipoteze). "În cazurile prevăzute la alin. Sunt aplicabile precizările de la "invenţia liberă" (art. 6. 4. "Clauza contrară" la care se referă textul poate să determine conferirea brevetului: . 6. brevetul nu se va acorda unităţii. în cazul invenţiei de serviciu stricto sensu. în condiţiile prevăzute la alin. împreună (cotitulari de brevet). 1 lit. în condiţiile art. 2) nu este realizată. 6 se delimitează potrivit precizărilor de la materia "invenţiei libere". 5 alin. 6. Dar poate exista şi acord pentru brevet comun. ori în sensul eliberării unui brevet comun pentru toate cele trei subiecte: cele două unităţi şi inventatorul. 6. În sfârşit.

existau situaţii (referitoare la cele mai importante categorii de invenţii) când brevetul. c) calitatea de succesor trebuie să fi fost dobândită anterior eliberării brevetului către "autorul" transmisiunii. în lipsa acordului privind preţul contractului. În această din urmă situaţie. Textul aplicabil este art. iar nu asupra dreptului la un brevet eliberat anterior. astfel . 62/1974. art. deci transmisiunea trebuie să fi purtat asupra dreptului la eliberarea brevetului. După intrarea în vigoare a Legii nr.). în oricare dintre situaţiile în care.) de a desemna ca titular o altă "organizaţie socialistă de stat". prevederile art. nu era obligatoriu ca brevetul să fie acordat acelei unităţi la care sau în legătură cu care se realizase invenţia. devenea "titular desemnat" al brevetului unei invenţii pentru realizarea căreia nu contribuise în nici un fel şi cu al cărui autor nu avea nici o relaţie. Cât priveşte sfera persoanelor juridice avute în vedere în lumina art.pe calea unei "cesiuni legale". existând dreptul organelor administrative centrale (ministere etc. 9. 71 alin. 14 din Legea nr. exigenţele legale expuse mai sus în privinţa oricăruia dintre subiecte primare (originare) . SITUAŢII TRANZITORII 10. prin efectul legii. fie lato sensu. cum se exprimă art. 66 alin. de asemenea.” 44 . (4). brevetul s-ar elibera acestora. care.fie stricto sensu. după caz. prin mecanismul juridic al unei cesiuni legale. temeiul este reprezentat de reglementările de drept comun referitoare la "succesiune" în sens larg (incluzând legislaţia privind moştenirea şi legislaţia privind persoanele juridice). 3 din actuala lege -. 64/1991." 44 11. se soluţionează potrivit prevederilor prezentei legi. sunt valabile precizările anterioare de la materia invenţiei de serviciu stricto sensu.M. conform căruia: "Dreptul asupra brevetului de invenţie se transmite inventatorului. ne aflăm în prezenţa unui subiect derivat (propriu-zis). 3) sau de "succesor" al unităţii. universal. trebuie îndeplinite următoarele condiţii cumulative: a) inventatorul ori unitatea trebuie să îndeplinească. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile. pe baza căruia încasa premii sau recompense. L." Termenul de 3 luni este un termen de decădere. în încercarea de îndepărtare a efectelor unor asemenea nedreptăţi. Temeiul legal se regăseşte. Conţinutukl reglementării. după caz. Pentru celelalte cazuri de "succesor" al inventatorului (altele decât în situaţia "invenţiei libere". 62/1974 nu a aplicat invenţia sau nu a luat măsurile necesare în vederea aplicării ei. care primea doar un "certificat de inventator". Succesorul inventatorului ori al unităţii. 70: “Cererile de brevet de invenţie înregistrate la OSIM în condiţiile Legii nr. SUB-SECŢIUNEA A II-A SUBIECTELE PRIMARE (ORIGINARE) LATO SENSU. indiferent de condiţiile în care fusese realizată invenţia (inclusiv în ipoteza "invenţiei libere").16 privind invenţia salariatului său. 14 din Legea nr. se acorda obligatoriu unităţii (îndeosebi "organizaţiilor socialiste de stat"). acesta urmează să fie stabilit de instanţele judecătoreşti. iar nu inventatorului. Sediul materiei. cu titlu universal sau cu titlu particular. Mai mult decât atât. parţial. 71 alin. reglementate prin art. pentru care nu s-a luat o hotărâre de admitere sau de respingere. în cazurile în care la data intrării în vigoare a prezentei legi întreprinderea care a devenit titulară prin efectul cesiunii legale prevăzute la art. 3 teza a doua: "Dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi" (sublinierea noastră. În toate cazurile. 6. potrivit legii. ce trebuie exercitat în termen de 3 luni de la oferta salariatului. unitatea titulară de brevet (fosta "organizaţie socialistă de Semnalăm. în art. Potrivit art. (4) sancţionează. b) trebuie să ne aflăm în prezenţa unui succesor.

apreciem că inventatorul are la dispoziţie acţiunea în constatare.deşi. Fiecare dintre aceste faze cuprinde cateva etape. s-a susţinut că este posibilă "repararea acestei ilegalităţi […] fie prin anularea actului de transmitere a dreptului asupra brevetului de invenţie de către O." A.diverse sisteme complexe. a calităţii de titular al brevetului către inventator. p. a publicarii cererii si a publicarii raportului de documentare. Vucşan. se realizeaza o examinare atat a conditiilor de fond. Invenţia. A PUBLICARII CERERII SI A PUBLICARII RAPORTULUI DE DOCUMENTARE 45 Pentru ipoteza în care . Faza depunerii cererii de brevetare. 111 din Codul de procedură civilă. cererea de brevet de invenţie este publicată împreună cu menţiunea privind hotărârea de acordare.sistemul examinarii in mod exclusiv a conditiilor de forma. Invenţia. L. III. pe calea unei cesiuni legale.Petrescu. Inovaţia. în revista "Dreptul" nr. . (4). exista 3 mari faze ale procedurii de brevetare. dimpotriva.100. Pentru o asemenea situaţie. Cea de-a doua faza are particularitati diferite. 46 A se vedea A. I. cat si a conditiilor de fond (cu varianta examinarii amanate a conditiilor de fond). 23 alin. nu recurge la aceasta posibilitate. fie prin constatarea nulităţii sale de către instanţa de judecată" (I. Faza examinarii conditiilor de forma si de fond. 97 .17 stat". 1987. potrivit cu care: „(4) În cazul în care hotărârea de acordare a brevetului este luată înaintea datei de expirare a termenului prevăzut la alin. de acord cu aplicarea dispoziţiilor art.M.sistemul examinarii atat a conditiilor de forma.I.45 CAPITOLUL AL III-LEA CONDIŢIILE DE FORMĂ ALE BREVETĂRII INVENŢIEI DIFERITE SISTEME DE EXAMINARE IN VEDEREA BREVETARII46 . 64/1991 privind brevetele de inventie a optat pentru a se lasa petentului posibilitatea de a alege intre o procedura obisnuita. îndeosebi atunci când unitatea consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile textului (de exemplu. FAZA DEPUNERII CERERII DE BREVETARE. 3/1995. II. până la data intrării în vigoare a noii legi (21 ianuarie 1992) nu aplicase invenţia sau nu luase măsurile necesare în vederea aplicării ei. conform art. Transmiterea dreptului asupra brevetului de invenţie de la întreprindere către inventator. Faza acordarii brevetului sau a neacordarii brevetului. nu era întrunită condiţia ca invenţia să nu fi fost aplicată ori să nu fi fost luate măsurile necesare în vederea aplicării acesteia .unitatea a fost. . nereferindu-se la procedura realizării transferului dreptului asupra brevetului. susţine că luase măsurile necesare în vederea aplicării invenţiei).. (4). 14 din Legea nr. de drept comun si o procedura exceptionala accelerata. Aceasta posibilitate de optiune rezulta indirect din art. (1). p. Legea nr. 71 alin. care se efectueaza fara ca mai inainte sa fi fost publicata cererea de brevet) ori. I. dupa cum petentul opteaza de la bun inceput pentru examinare (ceea ce asigura accelerarea procedurii de examinare. PROCEDURA OBISNUITA (DE DREPT COMUN) Conform sistemului actual. . cat si a celor de forma. In ambele categorii de proceduri. 71 alin. 89). (4) sunt lacunare. a controlului prealabil al conditiilor de forma. Dispoziţiile art. devenită "titular desemnat" prin cesiunea legală prevăzută de art. 62/1974) care.Mihai. Universitatea din Bucureşti. totuşi. A CONTROLULUI PREALABIL AL CONDITIILOR DE FORMA.S. în fapt. Sancţiunea constă în transferarea. Introducere în dreptul de proprietate industrială. în Drept de proprietate industrială.

Depunerea cererii de brevetare si a documentatiei necesare. l): „solicitant . 14 dispune ca „In toate procedurile in fata OSIM. h): „mandatar autorizat .I. art.1. cesionarul sau titularul ori o altă persoană interesată poate fi reprezentată printr-un mandatar. 1019 din 21 decembrie 2006).1. cererea poate fi depusa. art. 33 („Examinarea depozitului national reglementar”).consilierul în proprietate industrială. ca urmare a folosirii acestei din urma expresii in cuprinsul Regulamentului. Controlul preliminar al conditiilor de forma. exista mai multe etape: 1.S.persoana fizică sau juridică care cere acordarea unui brevet de invenţie„. nu mai este reluata expresia „mandatar autorizat”. sustine ca cererea poate fi depusa de catre un mandatar.I. 15 (denumit „Formularul cererii de brevet”) se dispune: "8) În conţinutul formularului prevăzut la alin. I. cu o exceptie in plus: mandatarul (care nu este un astfel de subiect). Problemele sunt ridicate. Iar alin. Inregistrarea cererii si a documentatiei F. Efectele inregistrarii I. Documentatia necesara brevetarii E. nr. 4. Unde si cum se face depunerea cererii C. 826 din 15 noiembrie 2002). 2. exista unele probleme referitoare la notiunea de „mandatar”. care poate avea şi calitate de reprezentare în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci”. Instrucţiunile O. Observam insa ca nicaieri in legea insasi. "Depunerea cererii de brevet poate fi facuta de persoana indreptatita la eliberarea brevetului. eventual.M. (1) mai pot fi incluse. 113 din 17 septembrie 2009 (Monitorul Oficial nr. De exemplu. Publicarea raportului de documentare. nr. prin art. 4. 14 alin. Publicarea cererii de brevetare. în baza unei 47 In privinta “consilierului in proprietate industriala”. 2 lit. ." Asadar. adica de un „mandatar autorizat”.". Conditiile ce trebuie indeplinite de cererea de brevet D.S. Sau in mai multe randuri in art. numai daca acesta este si consilier in proprietate industriala.18 In principiu. ca urmare a definirii de catre lege a expresiei "mandatar autorizat". personal sau in orice mod prescris de regulamentul de aplicare a prezentei legi. a se vedea: Ordonanţa Guvernului nr. mai intai. 2 lit.M. in principiu. de catre oricare dintre subiectele primare (stricto ori lato sensu) enumerate supra. cu exceptia art. 108 din 17 octombrie 2002 de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.47 Apoi. PERSOANELE INDRITUITE A DEPUNE CEREREA Articolu 2 lit. In ceea ce priveste aceasta din urma exceptie. l). ci se foloseste exclusiv termenul „mandatar”. modificate prin Ordinul O. 5 al art. Astfel. S-ar putea. 66 din 17 august 2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (republicată în Monitorul Oficial nr. solicitantul este considerat a fi persoana indreptatita la acordarea brevetului. Persoanele indrituite a depune cererea B. ETAPA DEPUNERII CERERII SI A DOCUMENTATIEI NECESARE Vom examina mai multe probleme: A. după caz: a) datele de identificare a mandatarului autorizat.A.” Conform art. 1 dispune: „În procedurile în faţa OSIM solicitantul cererii. 3. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 633 din 24 septembrie 2009). 39 alin.

cand. propriu-zis. despre depunerea cererii de brevet. La fel si in cazul imputernicirii emise pentru consilierul juridic al „unitatii”. O particularitate exista in situatia in care solicitantul nu are domiciliul sau sediul pe teritoriul Romaniei. 5 alin. (2) va putea fi depus până la luarea unei hotărâri asupra cererii de brevet. In cazul avocatului. cu respectarea prevederilor art.” 48 Desigur. este act solemn si de dispozitie). depunerea se face la OSIM: „Cererea de brevet se depune la OSIM. revendicările şi desenele într-o limbă străină cu condiţia ca. redactată în limba română. Adaugam insa ca este necesar un mandat autentificat si cu caracter special (deoarece depunerea cererii. ceea ce .B. 5. direct la Registratura generală a OSIM. să depună descrierea. în condiţiile şi la termenele prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. 39. ca regula. 4 alin. în limba română. in baza si a principiilor dreptului comun. . „Persoanele fizice sau juridice pot.” In aceste conditii. Conditii speciale pentru inventiile considerate secrete potrivit legii – art. 1: „Cererea de brevet de invenţie. de la data deschiderii fazei naţionale.constituie o etapa anterioara si necesara depunerii cererii.asadar . rezulta ca cererea poate fi depusa. Desi nu este vorba. (3) Documentul prevăzut la alin. la alegerea solicitantului. 2 al art. in limba romana. CONDITIILE CE TREBUIE INDEPLINITE DE CEREREA DE BREVET Forma scrisa (formular tip – art. d) una sau mai multe revendicări. 5 are in vedere emiterea Instrucţiunilor O. 864 din 22 decembrie 2008). imputernicirea avocatiala indeplineste aceste conditii. 1.1. 7 din Regulament.48 (2) Dacă solicitantul nu este acelaşi cu inventatorul. in veferea constituirii depozitului national. în termen de 2 luni de la înregistrarea cererii sau. 5.” Iar art.I.” Art. Potrivit art. I.UNDE SI CUM SE FACE DEPUNEREA CERERII Conform art. „reprezentarea prin mandatar este obligatorie”. ori prin poştă. pentru motive justificate.” Art. a acestor documente şi să fie plătită taxa legală. b) datele de identificare a solicitantului. să depună la OSIM o traducere conformă.M. c) o descriere a invenţiei. care arata ca in cazul inventiei de serviciu stricto sensu si a inventiei de comanda inventatorul va informa in scris unitatea asupra redactarii descrierii inventiei. sau b) prin mijloace electronice. e) desenele la care se face referire în descriere sau revendicări. 112 din 21 noiembrie 2008 privind depunerea cererilor de brevet de invenţie prin mijloace electronice (Monitorul Oficial nr. trebuie să cuprindă: a) solicitarea acordării unui brevet. si semnatura. 15 din Regulament). 16 alin. pe hârtie sau sub o altă formă şi printr-un mijloc de transmitere acceptat de OSIM şi prevăzut de regulamentul de aplicare a prezentei legi. 1 din Regulament: „Depunerea unei cereri de brevet de invenţie se poate face de către orice persoană: a) pe suport hârtie. după caz. potrivit alin. nr. cu unele exceptii. I. 14 alin. de catre orice fel de mandatar. 6. 14 alin.C.S. cererea de brevet de invenţie va conţine şi indicaţii care să permită stabilirea identităţii inventatorului şi va fi însoţită de un document din care să reiasă modul în care solicitantul a dobândit dreptul la acordarea brevetului. amintim si dispozitiile art.1.19 procuri înregistrate la OSIM.

se depune in cel mult 2 luni. ") Invenţia trebuie să fie dezvăluită în cererea de brevet suficient de clar şi complet. „. în termenul acordat de OSIM.imputernicirea speciala a pers. din proprie intiativa sau la cerea OSIM . concise şi să fie susţinute de descrierea invenţiei. 19 alin. . DOCUMENTATIA NECESARA BREVETARII Art.pe tot parcursul procedurii. trebuie cereri diferite. unitara. 18 alin. Pentru mai multe inventii. 32 alin. Uneori. . 7 si 8. Vezi.20 Trebuie sa fie o singura inventie.l.documentul privind desemnarea inventatorilor. Conform art. 4 lit. unitara sau. daca este cazul. . descrierea şi desenele invenţiei servesc la interpretarea revendicărilor. cerute numai in anumite cazuri: . 3: „Revendicările definesc obiectul protecţiei solicitate şi trebuie să fie clare. 14 alin. a elementelor noi ale respectivei inventii.Sunt posibile modificari ulterioare ale descrierii sau desenelor.actul de prioritate exceptionala. cererea poate fi divizata. protectiei. materialul a facut obiectul unui depozit la o autoritate de depozit internationala (art. pe puncte distincte.p. astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza. i se pot adauga si alte elemente (art. Conform art. art. conform art. exista scutiri. dar nu si in revendicari. in alte conditii. I.dovada calitatii de succesor al inventatorului. . 1 din Regulament („Părţile componente ale cererii de brevet de invenţie”): „În aplicarea prevederilor art. b) Descrierea inventiei. 18 alin. f) Acestei documentatii.Monitorul Oficial nr. Daca inventia se refera la un material biologic reproductibil. nu face ob. Ce este in descriere. . 14 alin. "Revendicarile si desenele explicative privind inventia pot fi depuse in termen de 2 luni de la inregistrarea cererii de brevet. 7. 18 alin. 15 alin. 1. 19 alin. c) Revendicarile: precizarea.” d) Desenele explicative. "Sunt declarate ca fiind considerate retrase cererile de brevet de invenţie aflate în următoarele situaţii: […] b) solicitantul nu a dat curs notificărilor OSIM. Conform art. brevet. 2). Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare." Problema "opacitatii brevetului". 28 alin. c. ." e) Dovada de plata a taxelor.D. b). una sau mai multe revendicări şi. 1.. 75 din 3 mai 1999 . Totodată. 14 alin. 2. semnat la 28 aprilie 1977 şi modificat la 26 septembrie 1980 (la care România a aderat prin Legea nr. cererea de brevet de invenţie cuprinde un formular de solicitare a acordării unui brevet de invenţie însoţit de o descriere a invenţiei.” In aceste limite se asigura dreptul exclusiv de exploatare. Art. de catre inventator sau succesorul sau in drepturi. după caz. privind aducerea formei descrierii şi desenelor în concordanţă cu conţinutul revendicărilor admise. "un grup de inventii astfel legate incit sa formeze un singur concept inventiv general".1. ce il reprezinta pe solicitant. (1) din lege. dar nu mai tirziu de luarea unei hot. de specialitate iar acest material nu este accesibil publicului – document din care sa rezulte ca anterior depozitului. desenele la care se face referire în descriere şi/sau revendicări. .Conform art. care sa nu poata fi descrisa astfel incit inventia sa poata fi reprodusa de catre o pers. intotdeauna obligatorie.” Deci: a) Un rezumat („care serveste in mod exclusiv informarii tehnice”) – art. 3 teza a doua: „Întinderea protecţiei conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinată de conţinutul revendicărilor. Trebuie sa fie o singura inventie.autorizatia privind transmiterea drepturilor de prioritate. 14 alin. 2 din Regulament). totusi. 210 din 13 mai 1999).

4 alin. data inregistrarii cererii nu este data constituirii depozitului reglementar (vezi art.” Prin urmare. a acestor documente şi să fie plătită taxa legală.” Prin constituirea depozitului reglementar se naste dreptul de prioritate in persoana solicitantului brevetului (vezi art. (5) Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depozit care este suficient pentru stabilirea datei la care a fost depusă cererea. a solicitantului brevetului de a opune data depozitului sau reglementar oricarei persoane care. reglementar este: „Data de depozit a cererii de brevet de invenţie este data la care au fost înregistrate următoarele: a) o indicaţie explicită sau implicită că se solicită acordarea unui brevet de invenţie.actul de transmitere a dreptului la acordarea brevetului de invenţie. oricare ar fi fost soarta ulterioară a acesteia. în termen de 2 luni de la înregistrarea cererii sau.”) I. „Persoanele fizice sau juridice pot. o cerere anterioara de brevet de inventie.solicitantul sa fie o pers. să pară a fi o descriere a invenţiei. 11 lit. 1. 14 alin. . pentru motive justificate. EFECTELE INREGISTRARII Conform art. prioritatea se naste mai inainte de data depozitului national reglementar in cazul prioritatilor exceptionale: art. model de utilitate sau certificat de utilitate.” . 15 alin.l. 16 alin.E. in mod regulamentar. potrivit legii speciale.” Conform art. In functie de data prioritatii se apreciaza existenta sau inexistenta noutatii. fiz. ar face un depozit ulterior ori ar avea o data ulterioara de prioritate recunoscuta. a celui de comanda etc.copia contractului de munca. dreptul de prioritate este posib. 8: „În cazul cererii internaţionale de brevet sau a cererii de brevet european. luna si anul primirii ei la OSIM – art. art.1. 49 Potrivit art. 6: „Până la publicarea datelor din acest registru în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. (ori succesorul sau) care a depus.1. (1). (1) sau ale art.p. să depună la OSIM o traducere conformă. a) Prioritatea conventionala sau unionista (art. jur. in orice stat membru al Conventiei de la Paris sau al Organizatiei Mondiale a Comertului.F. c) o parte care. b) indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului sau care să permită contactarea acestuia de către OSIM. (1)49. Ubicuitatea. data de depozit este data care rezultă din tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte şi această dată se înscrie în Registrul naţional al cererilor de brevet depuse. pentru aceeasi inventie. 16 alin. . 17). de la data deschiderii fazei naţionale. data depozitului national. acestea nu sunt publice. Se face inscrierea in Registrul national al cererilor de brevet de inventie depuse. 15 alin. 21 si 22.intelegerea coautorilor inventiei c. 2 . la prima vedere. 2 din Regulament. revendicările şi desenele într-o limbă străină cu condiţia ca. Art. depozitul cererii produce efectele unui depozit naţional reglementar. I. b). care este confidential (art.21 . 15 alin. Prin exceptie. 16 alin. sau jur. In acest sens. imparteala drepturilor ce li se cuvin. 4 si 5: „(4) Dacă sunt îndeplinite prevederile art. în limba română.5). după caz. 20) Conditii cumulative: . uneori. 15 alin. INREGISTRAREA CERERII SI A DOCUMENTATIEI Se certifica pe cerere ziua. 20. să depună descrierea.

rezulta din art. b) Prioritatea de expozitie (art. Existenta ei rezulta indirect din art. OSIM procedeaza la o verificare a indeplinirii conditiilor generale de forma expuse pana in prezent. 1928).22 . Este o verificare "preliminara". b) – referitor la „divulgare”) Conditii cumulative: . 1 al Regulamentului. 16 alin. astfel cum -indirect .de la data introducerii inventiei in expozitie sa nu fi trecut mai mult de 6 luni. de exemplu. 26 (care se refera la examinarea propriu-zisa a cererii de brevet). In ipoteza in care se constata lipsuri. intrucat aceste conditii vor mai fi din nou verificate dupa publicarea cererii. pina la publicarea acesteia. anterior constituirii depozitului reglementar. aceste prioritati exceptionale trebuie sa fie invocate deodata cu depunerea cererii de brevet si justificate prin acte de prioritate. aceasta indeplineste conditiile art. se solicita completarea acestora. se procedeaza si la clasificarea cererii de brevet conform editiei in vigoare a clasificarii internationale a brevetelor stabilite prin Aranjamentul de la Strasbourg. atribuindu-se indici de clasificare care sa permita identificarea inventiei revendicate si a informatiei suplimentare continute in cererea de brevet (art. atunci în cererea ulterioară poate fi revendicat un drept de prioritate pentru aceeaşi invenţie. 34 din Regulament). . 1. 23 si 40. daca . Asadar. si are . dupa depunerea cererii. c) Prioritatea interna: art. 33 si 34) din capitolul II („Examinarea cererilor de brevet”). intre altele. (1) sau art. 11 lit.s-au depus actele doveditoare etc. I. exista un termen de pasuire de maximum 2 luni de la data inregistrarii. . 1 din Lege – asadar este necesara verificarea in prealabil a indeplinirii acestor conditii. 27 al Legii si art. 40 alin. care permite publicarea cererii nunai daca. daca cererea a fost depusa in suficiente exemplare si in limba romana. Daca nu se invoca la acel moment. Si anume.de la constituirea acelui prim depozit sa nu fi trecut mai mult de 12 luni.invocindu-se prioritati exceptionale . asa cum este denumita de Regulament in titlul Sectiunii 1 („Procedura de examinare preliminara” – art. dacă nu s-a luat o hotărâre. Publicarea cererii de brevetare Avem in vedere art. 14 alin. I. "Inventia care face obiectul cererii de brevet depusa la OSIM nu poate fi divulgata fara acordul solicitantului. Dacă a fost revendicat un drept de prioritate internă într-o cerere ulterioară. ci aceea a introducerii inventiei in expozitie. Iar daca nu se depun actele la acel moment. se pot depune in maximum 3 luni de la data depozitului reglementar Ambele termene sunt de decadere. data prioritatii va fi data primului depozit(in functie de care se va aprecia existenta ori inexistenta noutatii).” Pentru a fi recunoscute. daca revendicarile au forma ceruta de lege. 35 alin. cererea anterioară a cărei prioritate a fost revendicată este considerată ca fiind retrasă.2. Daca aceste conditii sint indeplinite. Conform art. 21: „(1) Dacă într-un termen de 12 luni de la data de depozit a unei cereri de brevet de invenţie acordată de OSIM este depusă o cerere de brevet de invenţie ulterioară. de către solicitantul cererii anterioare sau de către succesorul său în drepturi.cererea anterioara sa se refere la aceeasi inventie ca si aceea pentru care se depune ulterior o cerere de brevet de inventie in Romania.inventia sa fi fost.3. denumit drept de prioritate internă.Controlul preliminar al conditiilor de forma Este a doua etapa a fazei I. nu va fi cea a depozitului reglementar. la care se apreciaza noutatea. In acdrul acestei etape. Data prioritatii. expusa intr-o expozitie internationala oficiala sau oficial recunoscuta conform Conventiei privind expozitiile internationale (Paris..

24 alin. 3. de o opinie scrisă privind brevetabilitatea şi publică raportul de documentare. 40 alin. 50 51 Prescurtarea uzuala este “BOPI”.” (Sanctiunea este prevazuta in art. prestat de OSIM numai daca solicitantul de brevet depune o cerere si plateste o taxa speciala in acest scop) „[…] furnizează atât solicitantului cererii de brevet de invenţie. 35 alin. 40 alin. 2 (secrete). 23 alin. la sediul OSIM. 52 Potrivit art. (11) din Regulament. iar data publicării este data apariţiei BOPI în care a fost menţionată publicarea cererii. 1. solicitantul insusi sa auto-verifice daca solutia sa este realmente o inventie brevetabila. Publicarea raportului de documentare In cadrul procedurii obisnuite. cererea se publica in BOPI. “Publicarea cererii de brevet de invenţie în conformitate cu prevederile art. (1). nu s-a luat act de retragerea cererii sau aceasta nu a fost declarată ca fiind considerată retrasă.4. de drept comun (neaccelerate). Raportul de documentare (care constituie un serviciu facultativ pentru solicitant. (1). 62). 23 alin. Dar. 6 din Regulament) sau (ii) (chiar) ulterior (art. 23 alin. conform art.” Publicarea52 raportului de documentare se face (i) deodata cu publicarea cererii de brevetare (art. la data publicarii in BOPI a mentiunii intocmirii acestuia. Daca aceste conditii cumulative sunt indeplinite. 35 alin. I. c) cu o luna mai inainte de expirarea termenului de 18 luni „nu a fost luată o hotărâre de respingere. după caz. a cererii de la data de depozit. 24 alin. (2) (secrete). in acest interval. la sediul OSIM.” Aceasta publicare “[…] se face prin punerea la dispozitia publicului. daca exista anterioritati ori daca nu cumva brevetarea este pur si simplu nerentabila. 40 alin. Art. dacă este cazul. 2 din Lege). publicarea se realizeaza daca sunt indeplinite urmatoarele conditii cumulative: a) nu este vorba despre o inventie dintre cele reglementate de art. 35 alin. revendicărilor şi. 28 din lege” (art. publicarea cererii de brevet de invenţie se face prin punerea la dispoziţia publicului. desenelor. dacă o prioritate convenţională a fost recunoscută. 12 din Regulament: „În aplicarea prevederilor art. (3) din lege se face nu mai devreme de 4 luni de la data de depozit sau de la data deschiderii fazei naţionale ori. 43 alin. a descrierii. OSIM întocmeşte un raport de documentare însoţit. ceea ce degreveaza OSIM. conform art.” Art. b) a expirat un termen de 18 luni calculat de la data depozitului national reglementar sau a prioritatii invocate si recunoscute. termenul este prevazut pentru ca.23 caracterul stabilit de legea speciala pana la publicare.” Potrivit art. in favoarea concentrarii activitatii sale asupra inventiilor importante. 7: „Publicarea cererii se mentioneaza in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala50 si se face in conditiile prevazute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. „La cererea solicitantului. în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. aceasta operatiune nu se aplica inventiilor prevazute de art. prevederilor art. nu mai devreme de 4 luni de la data de depozit sau de 16 luni de la data priorităţii revendicate. 23 alin. el renunta. (7) din lege. în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi”51 (cu plata unei taxe suplimentare). „La cererea persoanei fizice sau juridice îndreptăţite publicarea se poate face într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la alin. uneori. 23 alin. 1 din Regulament). eventual.” . d) s-au platit taxele aplicabile. Conform art. (1) şi (2).

Examinarea conditiilor de fond (ale obiectului si subiectelor) . 2. 40 alin. (1) din lege ori nu respectă prevederile art. 9. In procedura obisnuita. 40 alin. de drept comun (neaccelerata). 31”. 1). Primind o asemenea cerere. examinarea de fond nu poate sa inceapa decat dupa achitarea taxei corespunzatoare (art. 53 . de drept comun . Asadar. (4) ca OSIM poate proceda la examinarea conditiilor de fond si de forma fara ca mai inainte sa fi fost publicata cererea de brevet (care va fi totusi publicata. cu ocazia intocmirii raportului de documentare. FAZA EXAMINARII CONDITIILOR DE FORMA SI DE FOND A II-a faza se declanseaza (in procedura obisnuita. 27 si 28. 9 sau ale art. 40 alin. g) (subiectele protectiei). 1 din Regulament). 7 alin.inauntrul unui termen mai scurt. 25 alin. (2) din lege. Tot astfel. (10) lit. in ordinea datei de depozit. si anume „[…] impreuna cu [publicarea] mentiunii privind hotararea de acordare”). 40 alin. 25 alin.1Examinarea conditiilor de forma Nerespectarea acestora poate sa conduca uneori la (i) purtarea unei corespondente cu solicitantul in vederea complinirii deficientelor (art. 28 alin. OSIM procedeaza deja la examinarea conditiilor de fond ale obiectului protectiei stabilite prin art. lit. 2 lit. sub conditia platii taxei de examinare. OSIM poate totusi sa notifice solicitantului ca raportul de documentare nu poate fi intocmit (returnand si taxa platita). Examinarea conditiilor de fond Nerespectarea acestora conduce la respingerea cererii de brevet: art. f) si lit. prevazuta la art. a). 28 alin. Publicare efectuata fie dupa expirarea termenului de 18 luni de la data depozitului. fie – la cererea expresa a solicitantului . II. c). 8 alin. 1 din Regulament). din fiecare domeniu de specialitate. e) si lit.” Faza a II-a cupride 2 aspecte: 1. Potrivit art. lit. după publicarea sa. 2 lit. 42 alin. Criticabil. care este de 20 ani). 28 alin. 1 teza a doua). ea se mai declanseaza si fara publicarea cererii in cazul inventiilor din domeniul apararii sau a sigurantei nationale (art. II. precum si lit. lit. Pentru inventiile secrete de stat (art. ele sunt reglementate „amestecat” in cadrul art. (1) si art. 2). (Se mai poate introduce ulterior o alta cerere. „OSIM efectueaza examinarea de fond a cererilor. II. 2). informaţii privitoare la stadiul tehnicii relevant faţă de invenţia din revendicările cererii” (art.2. h)). in ipoteza in care solicitantul opteaza explicit inca de la momentul constituirii depozitului reglementar pentru procedura exceptionala accelerata (conform tezei I a art. alteori la (ii) declararea cererilor de brevet „ca fiind considerate retrase” (art. care insa va avea o noua data de prioritate). 27). b) (obiectul protectiei).53 Prin exceptie. dar mai tarziu. h). Examinarea conditiilor de forma. In toate cazurile. de exemplu in situatia stabilita de art. (1) din Regulament. depunerea cererii pentru declansarea examinarii de fond a cererii de brevet trebuie sa se faca nu mai tarziu de 30 luni (doi ani si jumatate) calculate de la data depozitului national (art. 43 alin. 4) si alteori chiar la (iii) respingerea cererii de brevet (art.”. 28 alin. examinarea de fond poate fi solicitata inca de la data depozitului (sau in termen de 3 luni de la declasificare – „dar nu mai tarziu de 30 de luni inainte de expirarea duratei brevetului.24 cât şi terţilor. 18 sau ale art. rezulta in mod implicit (dar extrem de confuz) din cuprinsul art.neaccelerata) daca s-a realizat deja publicarea cererii de brevet. 8 alin. 2 lit. d). 23 alin. respingandu-se cu aceasta motivare (art. c) din Regulament: „invenţia care face obiectul cererii de brevet de invenţie se încadrează în prevederile art. Cererea pentru care nu s-a solicitat examinarea inauntrul acestor termene se considera abandonata.

(3) Stadiul tehnicii cuprinde. indiferent de denumire (de exemplu. anterioritatile se clasifica in 2 categorii: anterioritatile propriu-zise si anterioritatile in sens larg (publicitatea). 92-94. prin folosire sau în orice alt mod. certificatul de autor al inventiei. L. certificatul aditional. (2) din lege. (2) si (5)-(9): „(2) În aplicarea prevederilor art. 54 A se vedea A. 10 alin. (6) Prin public. (7) Descrierea orală.” Noutatea se cerceteaza in functie de data prioritatii de depozit (art. aceasta trebuie sa fie: certa in ceea ce priveste data ei. (2) înseamnă şi faptul că documentul cuprinzând informaţiile sau prezentarea publică a acestora pe cale orală se află într-o bibliotecă publică cu acces neîngrădit. . în înregistrări pe echipamente pentru redarea sunetului. prin: a) prezentarea pe diferite suporturi sau pe diferite canale informaţionale a unor documente de brevet ori a altor informaţii. b) descrierea orală de informaţii care nu au fost supuse niciunei restricţii de confidenţialitate privind utilizarea sau diseminarea acestor informaţii. cunoştinţe accesibile publicului înseamnă informaţiile la care publicul are acces. discuri sau altele asemenea. a) Anterioritatile propriu-zise: Brevetarea anterioara a aceleiasi inventii. 10 alin. Pentru ca o anterioritate sa existe. op.54 Potrivit art. Daca noutatea este viciata. aşa cum acestea au fost depuse. (2) şi care au fost publicate la sau după această dată. în sensul prevederilor art. poate consta într-o prezentare la o conferinţă. Se foloseste un sistem de clasificare internationala brevetelor (CIB). oriunde în lume. Petrescu. publicul poate fi orice persoană şi nu neapărat o persoană de specialitate. cum ar fi benzi. Brevet = include si orice alt titlu juridic cu functie echivalenta. p. In doctrina.25 Cea mai importanta (si dificila) operatiune in cadrul examinarii de fond este aceea a cercetarii noutatii absolute in timp si spatiu. 1). deci accesibila publicului. brevetul european etc. Depistarea acestor anterioritati este foarte dificila (deoarece exista sute de milioane de brevete in intreaga lume). se înţelege una sau mai multe persoane neconstrânse la confidenţialitate şi care ar putea difuza informaţii. Viciile noutatii inventiei sunt faptele sau actele juridice distructive de noutate. alcatuind anterioritatile „lato sensu”. 10 alin. stabilit prin Aranjamentul de la Strasbourg din 1971. Potrivit art. 10 alin. Mihai. (2) din lege. prin raportarea inventiei la „stadiul tehnicii” (art. „(2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori orală. de asemenea. conţinutul cererilor depuse la OSIM şi al cererilor internaţionale pentru care s-a deschis fază naţională în România sau europene desemnând România. […] (5) Accesibil publicului în sensul prevederilor alin. publica. (2) din lege. 10 alin. brevetul de importatiune. in intelesul de a putea duce la realizarea inventiei.). 10 alin. compacta si totala. 2) ori de data prioritatii exceptionale. suficienta. iar nu divizata in mai multe anterioritati. în emisiuni de radiodifuziune. b) Anterioritatile in sens larg (publicitatea): Cazurile de „publicitate” care viciaza noutatea unei inventii pot fi multiple. care au o dată de depozit anterioară celei prevăzute la alin. inventia este nebrevetabila. în sensul prevederilor art. potrivit legii.cit. 2 si 3. omogena. in tara sau in strainatate. 38 alin. ceea ce ar face necesar un efort creator de reunire. până la data depozitului cererii de brevet de invenţie.

III. 1. care se exclud reciproc: III.” 55 . (1). „OSIM poate proceda din oficiu la revocarea hotărârilor sale. 2). Potrivit art. conform art.26 (8) Informaţiile sunt considerate că au devenit accesibile publicului prin folosire. 29 alin. Acordarea brevetului. 1 lit. în înţelesul prevederilor alin. 1. pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. care este o „divulgare neopozabila a inventiei” (art. pe baza raportului de examinare a cererii de brevet de invenţie.55 Cea de-a doua forma de „divulgare neopozabila a inventiei” o constituie ipoteza prioritatii exceptionale de expozitie (art. 11 alin. 5). ci s-a produs în raport cu inventatorul care a cedat drepturile sale asupra invenţiei sau în raport cu primul solicitant care a cedat drepturile. prin folosire sau în orice alt mod. acordarea brevetului de invenţie sau respingerea cererii de brevet. mentiunea hotararii de acordare a cererii de brevet sau de respingere a acesteia se publica in BOPI in cel mult o luna (termen de recomandare) de la data la care a expirat termenul pentru depunerea contestatiei prevazute de art.” Nu constituie anterioritate "divulgarea” produsa in conditiile art.”. 11 alin. (2). a): „În aplicarea art. 11 alin. (1) lit. FAZA ACORDARII BREVETULUI SAU A NEACORDARII BREVETULUI Este ultima faza a procedurii de brevetare. sunt considerate ca făcând parte din stadiul tehnicii numai dacă sunt confirmate printr-un document care să le conţină şi care să demonstreze data la care au devenit accesibile publicului şi care reprezintă data relevantă a documentului. 11 alin. (2) Abuzul. constituie abuz evident împotriva persoanelor prevăzute la art. a) din lege. Nu se publica mentiunea acordarii brevetului pentru inventiile prevazute de art.1. conform art. (2) din lege. b) si alin. In aceasta faza. 10. 1. “(1) În aplicarea prevederilor art. Potrivit art. divulgarea invenţiei nu este luată în considerare dacă a intervenit în intervalul de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă rezultă direct sau indirect ca urmare a: a) unui abuz evident în privinţa solicitantului sau predecesorului în drepturi al acestuia. 28 alin. III. Neacordarea brevetului. Oricare dintre aceste decizii se ia. atunci obiectul este considerat că a fost făcut accesibil publicului. de catre OSIM prin „[…] Comisia de examinare de specialitate. 46 alin. sunt posibile 2 categorii de decizii. 10 alin. a) din lege divulgarea invenţiei de către un terţ: a) care a sustras invenţia de la oricare dintre aceste persoane. 6. dacă la data relevantă orice persoană putea intra în posesia acestora prin expunere sau folosire. O prima forma o constituie divulgarea care constituie un abuz. (1) lit.2. (9) Cunoştinţele care au devenit accesibile publicului pe cale orală. până la comunicarea acestora. trebuie să fie cu intenţie şi poate fi invocat de solicitant.” Conform art. în sensul prevederilor art. 46 din Regulament). 11 alin. 29 alin. 51 alin. (1) si (2) din Regulament. restricţii sau obligaţii privind confidenţialitatea. sau b) căruia inventatorul i-a comunicat-o sub condiţia ca acesta să nu o facă publică. chiar dacă abuzul nu s-a produs cu privire la acesta. Dacă o persoană vinde unui terţ un obiect fără niciun fel de îngrădiri.” Aceste hotarari se motiveaza. (1) lit. se inscriu in Registrul national al cererilor de brevet depuse si se comunica solicitantului (29 alin.

lit. dupa expirarea diverselor termene acordate de OSIM pentru eventuala complinire a lipsurilor in lumina prevederilor art. c). (2) lit. „termenul de deschidere a fazei nationale pentru cererile inregistrate international a fost depasit. 18 pentru dezvaluirea inventiei in cererea de brevet. h)) pentru neindeplinirea unora dintre conditiile de forma. 58 Situatie prevazuta de art. 29 alin. 1) pentru constituirea depozitului reglementar. pana cand hotararea judecatoreasca devine definitiva si irevocabila. 28 alin.58 . (4) (acesta din urma cu trimitere la art.in cadrul activitatilor desfasurate de OSIM conform Tratatului de cooperare in materie de brevete de inventie (PCT) din anul 1970 pentru acordarea protectiei juridice pe cale internationala. directorul general al OSIM elibereaza brevetul de inventie (art. Potrivit art. (2) lit.”61 56 Situatie prevazuta de art. 29 alin. a). 14 alin.nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet de inventie in vederea acordarii brevetului in termenele prevazute la art. 60 Situatie prevazuta de art. ACORDAREA BREVETULUI Hotararea de acordare a brevetului se ia de comisia de examinare pe baza unui "raport de examinare" intocmit de catre examinatorul care instrumenteaza dosarul cererii (art. Conform art. Pe baza hotararii de acordare. privind aducerea formei descrieii si desenelor in concordanta cu continutul revendicarilor admise”. care va purta data publicarii in BOPI a mentiunii hotararii de acordare. 29). 2. 1). (2) lit. h).60 .expirarea unui termen de 12 luni de la data la care cererea de brevet fost declarata potrivit art. . 4 lit. e) si lit. III. 2 (decat in cazul declasificarii ulterioare a acestora din statutul de secret de stat – alin. d). 11 si 12. NEACORDAREA BREVETULUI Se poate produce prin respingerea sau prin retragerea cererii. pan la comunicarea la OSIM a succesorului in drepturi. art. 2 intr-o ordine ale carei criterii sunt confuze. (2) lit. procedura de examinare poate fi suspendata: . 16 alin.neindeplinirea conditiilor prevazute de art. "In cazul in care titularul este altul decit inventatorul. 29 alin.in cazul in care se instituie proceduri judiciare in privinta dreptului la brevet sau a dreptului la acordarea brevetului. 30 alin. 1 din Regulament). (1) si alin. 59 Situatie prevazuta de art. 28 alin. 61 Situatie prevazuta de art. 29 alin. (2) lit. a) RESPINGEREA CERERII Hotararea de respingere se ia pe baza aceluiasi "raport de examinare"." III. 27: .57 . in termenul acordat de OSIM.59 . h). acestuia din urma i se elibereaza un duplicat al brevetului de inventie. 50 alin. (2) lit. c). d). 38 alin. 29 alin. 2 lit. Situatie prevazuta de art. 25.2.neindeplinirea conditiilor prevazute de art. Hotararea „are efect” incepand cu data publicarii mentiunii sale in BOPI.27 40 alin. 2 pentru reprezentarea obligatorie prin mandatar a persoanelor care nu au domiciliul sau sediul pe teritoriul Romaniei. a.1. Brevetele se inscriu in Registrul national al brevetelor de inventie. 57 . 10 al art. lit.in cazul decesului solicitantului persoana fizica sau a dizolvarii persanei solicitante. 28 alin. 39 alin. a). b) – „ca fiind considerata retrasa” deoarece „solicitantul nu a dat curs notificarilor OSIM.56 .neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 29 alin. lit. in situatiile enumerate de art. a).i) Respingerea cererii (conform art. 29 alin.

(2). “Dacă. 19. (2). (1) şi cererea de brevet se respinge. 40 alin. 28 alin. în cazul în care în acest termen solicitantul nu poate dovedi că are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea brevetului. potrivit art. Conform art. 2 lit. 29 alin.62 a. „OSIM ia act de retragerea cererii de brevet de inventie daca solicitantul cere retragerea in scris. irevocabil (decat pentru vicii de vointa). 2 lit.64 . b. (2). 29 alin. 64 65 Potrivit art. 28 alin. 713. persoana căreia i-a fost recunoscut acest drept poate.” Situatie prevazuta de art. Pentru elementele care nu extind conţinutul cererii iniţiale depuse cu respectarea prevederilor art. .s-a solicitat respingerea cererii de brevet de invenţie.66 b) RETRAGEREA CERERII Constituie un act unilateral de vointa. 29 alin.63 că este îndreptăţit la acordarea brevetului.2.1. 66 alin. 5 alin. g).iii) Respingerea cererii (conform art. deoarece art. 66 Conform art. se poate proceda la amânarea comunicării hotărârii luate.” Probleme: b. “Dacă OSIM constată pe baza unor dovezi temeinice că solicitantul.ii) Respingerea cererii (conform art. în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi: a) să continue în locul solicitantului procedura privind cererea de brevet depusă ca pentru o cerere proprie. fără a depăşi un termen de 6 luni de la data acesteia. b) pentru neindeplinirea conditiilor de fond ale obiectului protectiei. 66 alin.” Situatie prevazuta de art. In ce conditii se poate retrage o cerere in cazul inventiilor prevazute de art. (2) lit. 29 alin. trebuie sa se considere ca si incalcarea acestor prevederi conduce la o asemenea solutie. b) ca premiza pentru respingerea cererii de brevet. SE VA DISCUTA LA SEMINAR. Cu toate acestea. nu a făcut dovada. înainte de acordarea de către OSIM a brevetului de invenţie. In cazul inventiei de serviciu stricto sensu ori al inventiei de comanda. 11 (referitoare la divulgarea inventiei) nu sunt enumerate de art. 1 lit. in mod criticabil. in mod expres. printr-o hotărâre judecătorească se constată că dreptul la brevet aparţine unei alte persoane decât solicitantul. 28 alin. In cazul inventiei de serviciu lato sensu (art.28 a. ca si art. (2) (secrete)? SE VA DISCUTA LA SEMINAR.solicitantul. astfel cum acestea sunt reglementate prin art. B. 10. în cadrul termenului prevăzut la art. f) si g) pentru neindeplinirea conditiilor de fond ale subiectelor protectiei . 11 reglementeaza. b). este „solicitantul” indreptatit sa retraga cererea de brevet? Este nevoie de acordul inventatorului in acest sens ? Legea tace. b. PROCEDURA EXCEPTIONALA ACCELERATA 62 63 Observam ca. f).3. 29 alin. este „solicitantul” indreptatit sa retraga cererea? Este nevoie de acordul unitatii in cazul retragerii cererii de catre inventator ? SE VA DISCUTA LA SEMINAR. (2) lit. c)65. hotărârea de acordare se revocă potrivit alin. cererea iniţială este declarată de OSIM ca fiind considerată retrasă începând cu data de depozit a noii cereri. nerespectarea prevederilor art. (2) lit. continutul conceptului de “noutate”. altul decât inventatorul. b) să depună o nouă cerere de brevet pentru aceeaşi invenţie. (2) lit. nu este îndreptăţit la acordarea brevetului de invenţie. altul decât inventatorul. c) să solicite respingerea cererii. 3.

23 alin. intemeindu-se pe art. […].29 Existenta acestei proceduri (care este alternativa la procedura obisnuita.” 70 Conform art. si in cadrul acestei proceduri exceptionale exista aceleasi trei mari faze. (1). (1). 1)67. cu exceptia celor ce urmeaza. (3). dar exista unele deosebiri in cadrul unora dintre etape. sunt aplicabile toate celelalte reguli expuse cu privire la procedura obisnuita. de drept comun – neaccelerata) este reglementata prin texte neclare. neexistand riscuri de aparitie a unor opozitii ale tertilor dupa publicarea cererii si nici riscul nerentabilitatii inventiei. cererea de brevet de invenţie este publicată împreună cu menţiunea privind hotărârea de acordare. (4) ca OSIM poate proceda la aceasta examinare a conditiilor de fond si de forma fara ca mai inainte sa fi fost publicata cererea de brevet (care va fi totusi publicata. 23 alin. rezulta in mod implicit (dar extrem de confuz) din cuprinsul68 art. (2) Taxa de examinare a cererii de brevet de invenţie poate fi plătită în cuantumul legal. (3) Dacă taxa prevăzută la alin. (1) – (3) din Regulament: “(1) Procedura de examinare de fond a cererilor de brevet începe numai după achitarea taxei corespunzătoare.69 Aceasta procedura accelerata va fi folosita de catre solicitantii care considera ca detin o pozitie foarte solida. In principiu.” 69 Conform art. în cuantumul şi la termenele stabilite de lege. de drept comun. dar mai tarziu. în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi. desi desigur ca asigura premiza unei scurtari a intervalului pana la care OSIM va lua o hotarare de acordare sau de neacordare a brevetului. 23 alin. 25 alin.70 sa se realizezepublicarea cererii de brevet mai inainte de expirarea unui termen de 18 luni calculat de la data depozitului reglementar (sau de la data prioritatii recunoscute). Intr-adevar. 42 alin. după caz. la deschiderea fazei naţionale ori în termen de 30 de luni de la una dintre aceste date. Asadar. Subliniem ca recurgerea la procedura exceptionala accelerata nu trebuie confundata cu situatia in care solicitantul decide. ceea ce este specific acestei din urma varietati de procedura este realizarea examinarii (de forma si de fond) mai inainte de publicarea cererii de brevetare. (3). aceasta decizie. (1) şi (2). In rest. 25 alin. si anume „[…] impreuna cu [publicarea] mentiunii privind hotararea de acordare”). „În cazul în care hotărârea de acordare a brevetului este luată înaintea datei de expirare a termenului prevăzut la alin.(4). “La cererea persoanei fizice sau juridice îndreptăţite publicarea se poate face într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la alin. (2) a fost plătită. „Examinarea cererii de brevet de invenţie poate fi cerută la data de depozit a cererii de brevet sau. In ipoteza in care solicitantul opteaza explicit inca de la momentul constituirii depozitului reglementar pentru a se trece la examinarea cererii de brevet prin raportare la toate conditiile de brevetare (conform tezei I a art. nu transforma totusi procedura de brevetare intr-o procedura accelerata. 23 alin.” 68 Potrivit art. REGLEMENTARI INTERNE PRIVIND BREVETAREA IN STRAINATATE 67 Potrivit art.” . solicitare care poate fi făcută până în luna a 30-a de la data de depozit. se aplica in intregime regulile anterioare de la procedura de drept comun.. examinarea de fond a cererii de brevet de invenţie va fi efectuată numai dacă a fost plătită şi taxa de publicare a cererii. fără a se depăşi un termen de 3 luni de la solicitarea în scris a examinării.

atunci cand inventia a fost creata in straintate. (2) În cazul invenţiilor care conţin informaţii secrete de stat. brevetul s-ar cuveni unei persoane juridice – in ambele cazuri daca este indeplinita conditia ca inventia sa fi fost creata de persoane fizice romane pe teritoriul Romaniei. nr. trebuie sa se tina seama nu numai de legea nationala a statului in care se doreste sa fie realizata brevetarea ori de conventiile internationale la care Romania este parte. (4) Brevetarea în străinătate a invenţiilor prevăzute la alin. (1) se aduce la cunoştinţa OSIM de către persoanele fizice române care le-au creat sau de către succesorul lor în drepturi. chiar pe teritoriul Romaniei. 67 din 18 februarie 1999) (modificate şi completate prin Normele O. Pe de alta parte. eliberat conform Legii nr. (1) solicitanţii sau titularii de brevet români pot beneficia de sprijin financiar. brevetul este principalul titlu de protectie juridica a inventiei pe teritoriul Romaniei. publicat în Monitorul Oficial nr. 32/1998 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Organizatia Europeana de Brevete privind cooperarea in domeniul brevetelor.S. 318 din 4 ianuarie 2000. au fost emise Normele O.I. Potrivit acestui act normativ.S. protectia juridica se poate intemeia si pe: a) certificatul de protectie provizorie.G. brevetarea în străinătate se poate face numai dacă informaţiile au fost declasificate potrivit art. potrivit legii. TITLUL DE PROTECTIE In dreptul nostru. 81 din 2 martie 1979. (10 – (4): "(1) Brevetarea în străinătate a invenţiilor create de persoane fizice române pe teritoriul României se face numai după înregistrarea cererii de brevet de invenţie la OSIM.71 Pentru anumite situatii speciale.M. 40 alin. prin aplicarea prevederilor Tratatului de cooperare în materie de brevete de invenţie de la Washington din 19 iunie 1970 (ratificat prin Decretul nr. ci si atunci cand. pentru o inventie creata de un cetatean roman pe teritoriul Romaniei. ci si de unele reglementari speciale interne.30 Pentru brevetarea in strainatate. OSIM poate aloca in acest scop o parte din veniturile incasate din taxa de extindere perceputa in conformitate cu prevederile O. (3) În vederea brevetării în străinătate a invenţiilor prevăzute la alin. nr. textul se aplica nu numai in situatia in care solicitantul este persoana fizica romana. 22 din 8 martie 1979). nr. . Astfel. 72 A se vedea si Normele O.M. 242 din 15 ianuarie 1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti (Monitorul Oficial nr. potrivit art.I. 93/1998 privind protectia provizorie a brevetelor de inventie. 45. publicate în Monitorul Oficial nr.72 71 Este inclusa aici si situatia in care protectia juridical pe teritoriul Romaniei este obtinuta pe cale internationala.atunci cand inventia a fost creata in strainatate de un strain sau un apatrid.” Subliniem ca subiectii acestei obligatii sunt numai aceia (persoane fizice sau juridice romane ori straine) care ar avea drepturi cu privire la "inventii create de persoane fizice romane pe teritoriul Romaniei". . nr. .M. 358 din 22 septembrie 1998). de o persoana fizica straina sau de un apatrid. chiar de catre un cetatean roman. (3) al art. 115 din 16 martie 2000). in conformitate cu BREVETAREA INVENTIEI. 211 din 7 septembrie 1998 de aplicare a Legii nr. textul nu se aplica: . in esenta. 93/1998 privind protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie (Monitorul Oficial nr. In aplicarea alin.atunci cand inventia a fost creata.I. 41 alin.S. (3). De exemplu.

Titularului brevetului. 611 din 13 noiembrie 2002 – Monitorul Oficial nr. Perioada de valabilitate a brevetului de inventie.in temeiul contractului. in dreptul american se vorbeste (vezi A. II. drepturile personalnepatrimoniale tin nu de calitatea de titular de brevet. adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973. reglementand transmiterea drepturilor.ca urmare a incalacarii dreptul de exploatare exclusiva. (1). eliberat de catre stat73 prin organul sau de specialitate. 1. de exemplu. Editura Academiei. adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000 (la care România a aderat prin Legea nr. pentru ca. In legatura cu brevetul. eliberat in baza Convenţiei privind eliberarea brevetelor europene. De exemplu. NATURA JURIDICA A BREVETULUI DE INVENTIE Controverse. vorbeste despre "drepturile ce decurg din brevetul de inventie". text care trimite la Regulamentul (CEE) nr. exprima Aceasta este regula. exista unanimitate in dreptul nostru asupra faptului ca brevetul este un act juridic administrativ unilateral. p.75 Brevetul. in doctrina straina continua sa existe si alte teorii. Bucureşti. Dreptul la calitatea de inventator exista mai inainte si independent de brevetare. dreptul de prioritate . Natura juridica a brevetului de inventie. Cărpenaru. Drept civil. al inventiei. St. ed. art. I. Celelalte drepturi ale titularului de brevet (de prioritate. 54 alin. c) brevetul european. Astazi. Prin exceptie. e) indrituieste persoana sa ceara anularea unui brevet (al carui titular nu este) in virtutea calitatii sale de inventator. Davis. respectiv. "teoria drepturilor naturale". 178. 74 A se vedea:I. 45 alin. urmatoarele probleme vor fi analizate: I. in conditiile art. II. iar atunci cand este chiar inventatorul. (3).E. Dreptul de inventator.). ci de aceea de autor. 178. St. Intellectual Property: Patents. Trademarks and Copyright. atunci cand este unitate. 31 alin. 75 Totusi. III.768/92 al Consiliului din 18 iunie 1992 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente şi la Regulamentul (CE) nr.B.31 b) certificatul suplimentar de protectie. 1990.610/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 1996 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produse fitofarmaceutice. pentru medicamentele sau produsele fitofarmaceutice brevetate. 14-18) despre "teoria contractului" si. NOTIUNEA DE BREVET DE INVENTIE Brevetul de inventie este acel titlu juridic. Este adevarat ca art. (1) lit. 1976. 844 din 22 noiembrie 2002). West Publishing Company. 73 . Notiunea de brevet de inventie. legea nu ii recunoaste asemenea drepturi. in aceasta singura caliate. Miller. astfel cum rezulta din art. Cameniţă.Paul.-nepatrimonial. p. totusi. brevetul european se elibereaza de catre Oficiul European de Brevetare O.ca urmare a constituirii depozitului reglementar sau a indeplinirii faptelor prevazute de lege pentru recunoasterea prioritatilor exceptionale). Bucureşti. in aceasta singura calitate. preexistenta brevetului. M. precum şi a Actului de revizuire a acesteia. 1. dreptul la asistenta tehnica . Protecţia invenţiilor prin brevete. unele conventii internationale prevad eliberarea brevetului de catre un organism international (bunaoara.) se nasc ca urmare a unor alte fapte juridice (de exemplu: dreptul la despagubiri . 1977. a II-a. prin care se asigura titularului sau dreptul de exploatare exclusiva a inventiei. incheiat pe baza dreptului unitatii de a cere aceasta asistenta. Brevetul da nastere dreptului de proprietate industriala asupra inventiei Credem ca acesta este singurul drept ce constituie un efect juridic direct si specific al brevetului. 1. dar apreciem ca aceasta exprimare se refera la prerogativele ce compun dreptul de proprietate industriala asupra inventiei. de despagubiri etc. Nu ne alaturam parerii74 ca brevetul are si efecte cu caracter personal. p. fiind emis de catre OSIM.

Gh. Apreciem ca brevetul este un act constitutiv. ii lipseste exclusivitatea). prin art. conform art. "Dreptul. 32. "Încălcarea drepturilor prevăzute la art. nu exista dreptul de exploatare exclusiva si tocmai de aceea a fost necesar sa se intervina prin art. Longhin. Roubier) ori constitutiv de drepturi (I. care . Asadar. cata vreme este anterioara brevetarii. Y. 59 alin (4). în mod provizoriu. (1)-(3). apare mai degraba ca o situatie de fapt decat ca un drept. 62/1974 privind inventiile si inovatiile.” 77 Conceptul juridic de “inventie de perfectionare”.chiar daca am accepta existenta unui drept pentru aceasta perioada anterioara. cu incepere de la data de depozit. Sub legea astazi invigoare.mentionata folosinta. 31 alin. ci ca din brevet se naste acest drept. Teodorescu. exista doua noi argumente pentru caracterul constitutiv de dreptului al brevetului. 34 alin. A. Astfel.eventual . a folosit-o independent si cu buna-credinta. mai inainte de brevetarea inventiei de catre o alta persoana. Carpenaru. Imprejurarea ca legiuitorul a decis sa reglementeze. mai inaintea eliberarii brevetului. iar nu declarativ. mai inainte de eliberarea brevetului. Caracterul temporar al brevetului constituie un factor de asigurare a progresului. pentru ca: . 32 alin. pe baza unei fictiuni a acesteia retroactiveaza pana la momentul constituirii depozitului reglementar. Pentru opinia pe care nu o impartasim. vol. (1) de către terţi după publicarea cererii de brevet de invenţie atrage pentru persoanele vinovate obligaţia de despăgubire potrivit dreptului comun. se recunoaste un drept provizoriu asupra inventiei. Numai intr-un sens foarte restrans si specific. acest drept demonstreaza tocmai ca. 33. cererea asigură solicitantului. in concluzie. . prin exceptie.despre caracterul declarativ al brevetului. Eminescu. sub Legea nr. Mai mult decat atat. vointa solicitantului brevetului neavand rolul de a declansa procedura prescrisa de lege. intrucat efectele sale retroactiveaza de la data acordarii si pana la aceea a constituirii depozitului reglementar.. (1): “Brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată. protecţia conferită potrivit dispoziţiilor art. imprejurarea (reluata in dispozitiile actuale ale art. (1)”. conform art. I. I. brevetul de inventie este un act juridic unilateral administrativ. Camenita. s-a folosit ca argument. Durata brevetului de inventie este de 20 ani. P. acesta nu este insa dreptul de proprietate industriala ce se naste din brevet. titlul pentru plata despăgubirilor fiind executoriu după eliberarea brevetului. (1) lit. St. III. ci un drept care nu are toate prerogativele acestuia (bunaoara.”76 Rezulta de aici ca. Nu credem ca brevetul doar recunoaste un drept de exploatare exclusiva preexistent emiterii brevetului. pentru care se acorda un “brevet de perfectionare” 76 . constitutiv de drepturi. daca sint indeplinite anumite conditii speciale. 23 alin. Potrivit art.” Amanarea executarii titlului pentru dupa momentul acordarii brevetului demonstreaza ca numai la acest moment se naste dreptul de proprietate industriala.”77 Conform art.Iliescu). 32 alin. PERIOADA DE VALABILITATE A BREVETULUI Brevetul este temporar.32 manifestarea de vointaa acestui organ al administratiei publice si produce efectele pe care legea le stabileste. 33.prin vointa legii.". 33: „Cu începere de la data publicării cererii de brevet.. Eminescu. b) ca legea instituie un drept de folosire personala anterioara pentru acela care. Tataru. în conformitate cu prevederile art. Doctrina ramane insa divergenta in calificarea brevetului ca act declarativ (Scondacescu. Y. Macovei. s-ar putea vorbi . P. Argumentul nu este convingator.

de autor al invenţiei. indiferent de cauza (expirarea termenului. altele apar ca urmare a exploatării invenţiei brevetate etc. 64/1991. durata de valabilitate a brevetului este limitata la aceea a brevetului acotrdat pentru inventia pe care o perfectionaeaza. De aceea. Mihai. titularul de brevet poate opune. Crearea şi utilizarea invenţiei determină naşterea. există drepturi şi obligaţii aparţinând persoanelor implicate. exclusivitatea de exploatare a inventiei sale chiar si acelor persoane ce au folosit inventia respectiva in intervalul scurs intre data depozitului si aceea a acordarii brevetului. p. dar sub conditia acestei eliberari. intrucat brevetul este socotit ca exista valabil de la momentul depozitului. 2. decadere). drepturile unităţii care nu este titular de brevet. unele sunt generate de însăşi crearea invenţiei. 80 Idem. 203/2002. 64/1991 cu ocazia modificarii acesteia prin Legea nr. a se vedea A. La incetarea valabilitatii brevetului. între diverse persoane (fizice sau juridice). a căror reglementare juridică le transformă în raporturi juridice. rezultă că drepturile care se nasc în legătură cu invenţia se pot clasifica în trei categorii: drepturile titularului de brevet. TITLUL AL III-LEA DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU INVENŢIA PARTEA I DREPTURILE NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU INVENŢIA TITLUL AL III-LEA DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU INVENŢIA PARTEA I DREPTURILE NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU INVENŢIA CAPITOLUL I CONCEPT ŞI ENUMERARE 1.” 78 Pentru utilizarea acestei expresii. Din analiza Legii nr. L. 33 din forma initiala a Legii nr. in cazul reglementat prin art. Concept.distinctă . 79 A se vedea A. am renunţat80 la a considera existenţa . Bineinteles.33 Data de la care curge termenul de valabilitate este data depozitului reglementar. . Enumerarea categoriilor. altele presupun brevetarea acesteia. De aceea. inventia cade in domeniul public.titlul pentru plata despagubirilor va fi executoriu numai dupa eliberarea brevetului. În cadrul acestor raporturi juridice. Mihai.conform art.79 După o analiză mai adâncă. Dintre aceste drepturi.prin decaderea sa din drept pentru neplata taxelor anuale de mentinere in vigoare (anuitatil). Petrescu. invocarea se poate face si mai inaintea acordarii brevetului. “Pentru inventia care perfectioneaza o alta inventie protejata printr-un brevet si care nu poate fi aplicata fara cea brevetata anterior. din clipa acordarii brevetului. 113 şi urm. Durata legala de valabilitate a brevetul poate fi insa scurtata in urmatoarele imprejurari: . drepturile inventatorului care nu este titular al brevetului. renuntare. . 33. fara a putea fi mai scurta de 10 ani. 40. p.a categoriei drepturilor inventatorului în această singură calitate. indiferent de data eliberarii sale. pe care am enunţat-o (“complementar”) a fost inlaturat din Legea nr. dar . considerăm că formula "drepturi născute în legătură cu invenţia"78 este cea mai potrivită spre a acoperi această întreagă diversitate de situaţii. chiar daca s-au invocat prioritati exceptionale (anterioare). Petrescu.prin renuntarea titularului la brevet. a unor relaţii. aşadar apariţia unor relaţii sociale. L. Legea. (4) . 64/1991 privind brevetele de invenţie. Conform art. Invenţia. 59 alin.

consecvent. p. iar nu inventatorului. de a pretinde unităţii să fie informat asupra stadiului realizării invenţiei şi de a se abţine de la orice divulgare. Alte drepturi recunoscute inventatorului care nu este şi titular al brevetului sunt: dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului de invenţie. acest titular are unele drepturi specifice: dreptul la asistenţă tehnică din partea inventatorului şi dreptul de a fi informată asupra creării şi a stadiului realizării invenţiei. De asemenea. 82 Sub acest aspect.M. 5. Atunci când titular al brevetului este o unitate. Categorii de drepturi ale titularului de brevet. autorul invenţiei are şi dreptul nepatrimonial la calitatea de autor. dreptul de a fi informat de către unitatea îndreptăţită la eliberarea brevetului asupra stadiului examinării cererii de brevet în cadrul O. el are drepturile patrimoniale stabilite prin contractul încheiat cu solicitantul sau cu titularul de brevet. publicată în Curtea de Apel Bucureşti. Enumerare. Titularul de brevet .fie că este vorba despre autorul invenţiei. prin organele sale de specialitate. 1999. Enumerare. Situaţia unităţii care nu este titular al brevetului. 81 . dreptul de prioritate. În ipoteza în care brevetul este acordat unităţii. sau. Culegere de practică judiciară civilă. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile. şi asupra stadiului şi a rezultatelor aplicării invenţiei. pentru invenţia de serviciu lato sensu. Mihai. de autor al invenţiei: dreptul la calitatea de autor al invenţiei. unitatea beneficiază de un drept de prioritate referitor la acea invenţie. fie că este vorba despre o unitate (astfel cum Legea nr. dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie . Editura All Beck. potrivit contractului. Pe lângă aceste drepturi patrimoniale. dreptul la nume al inventatorului. dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie juridică. 64/1991 privind brevetele de invenţie” (Curtea de Apel Bucureşti. L.brevetul de invenţie). 115-116 şi 160-172. s-a decis că “Pentru ca o persoană să beneficieze de protecţia conferită de brevetul de invenţie. Petrescu.81 Raţiunea majoră a acestei din urmă poziţii are în vedere împrejurarea că nu se poate vorbi despre drepturi ale inventatorului mai înainte de brevetarea invenţiei. dreptul de a da publicităţii invenţia. sub imperiul Legii nr.82 3. 4. 123 din 9 decembrie 1996. p. acesta din urmă beneficiază de alte categorii de drepturi. dreptul la o compensaţie materială în cazul instituirii caracterului secret pentru invenţia brevetată. precum şi de a pretinde inventatorului abţinerea de la divulgare.I. adică mai înainte de recunoaşterea de către stat. drepturi derivând din această calitate (adică dreptul de prioritate al autorului invenţiei. DREPTUL SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI SECŢIUNEA I NOŢIUNEA ŞI NATURA JURIDICĂ A DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI A se vedea A. dreptul de a da publicităţii invenţia.S. pentru asistenţa tehnică acordată titularului de brevet. dreptul inventatorului la nume. CAPITOLUL AL II-LEA DREPTURILE TITULARULUI DE BREVET. în cazul încălcării dreptului de proprietate industrială. În ipoteza în care. 1993 – 1998. Secţia a IV-a Civilă. autorul invenţiei beneficiază şi de unele drepturi stabilite prin norme juridice tranzitorii. unde. a caracterului brevetabil al unei creaţii tehnologice. dreptul la despăgubiri materiale. nici despre drepturile acestuia) mai înainte de a se stabili natura de "invenţie" a creaţiei. erau analizate următoarele drepturi ale autorului invenţiei în această singură calitate. Astfel. Invenţia. potrivit prevederilor Legii nr. decizia nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie denumeşte persoanele juridice) se bucură de următoarele drepturi subiective: dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. precum şi drepturi derivând din această calitate: dreptul de prioritate al inventatorului. aşadar la calitatea de inventator. În sfârşit. că nu se poate vorbi despre "inventator" (şi. brevetul se cuvine inventatorului.34 într-o lucrare anterioară. el are dreptul de a fi recompensat. 3 – 4). este necesar să parcurgă procedura de obţinere a brevetului de invenţie. cu alte cuvinte. dreptul. atunci când este autor al unei invenţii de serviciu ori de comandă. Drepturile inventatorului care nu este titular al brevetului.

. 3.”86 Faţă de tema prezentei lucrări. prin drept subiectiv de proprietate industrială lato sensu se înţelege “acea sumă de drepturi care se nasc în legătură cu un obiect al proprietăţii industriale. Mineola. recunoscută de lege titularului acestui drept – persoană fizică sau persoană juridică – de a folosi. Inc.Prin acordarea protecţiei. precum şi la semnele distinctive ale unei asemenea activităţi.aceasta este “acea posibilitate. printre acestea se găseşte şi dreptul de folosinţă exclusivă a acelui bun. în cele ce urmează se va avea în vedere înţelesul de drept subiectiv de proprietate industrială.. 33). utilizării. Mihai. 1986.Sistemul brevetelor de invenţie promovează schimbul benefic de produse. NOŢIUNEA DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI 1. transmiterii sau dobândirii unor creaţii ştiinţifice sau tehnice. Universitatea din Bucureşti. p. s-a arătat că: "Prin drept de proprietate industrială. Distincţii. 2. s-a arătat că prin instituţia juridică a dreptului de proprietate industrială se înţelege “ansamblul de norme juridice care reglementează raporturile privitoare la creaţiile intelectuale aplicabile în industrie. Astfel. Copyright. vol. 22. p. sistemul brevetelor de invenţie încurajează dezvăluirea cât mai rapidă a informaţiilor tehnologice. 1981. ediţia a doua. în P. Petrescu. 11 – 12. p. se înţelege ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile sociale ce se nasc ca urmare a realizării. altfel unele dintre acestea putând fi păstrate secrete. o asemenea distincţie s-a realizat cu privire la dreptul de proprietate industrială în general (iar nu numai cu privire la dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei). în Drept de proprietate industrială. titularul brevetului de invenţie dobândeşte. şi – mai precis – dreptul subiectiv stricto sensu de proprietate industrială. Importanţa reglementării juridice a proprietăţii industriale asupra invenţiei.cit. pentru o perioadă limitată de timp.Sistemul brevetelor de invenţie stimulează realizarea de invenţii oferind posibilitatea de recompensare a inventatorului şi a acelora care îl sprijină. A. Importanţa. incontestabil. 86 Idem. New York. Ursa. p. De asemenea. Petrescu. o creaţie intelectuală aplicabilă în industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale. deci şi dreptul de proprietate industrială stricto sensu. În literatura juridică de specialitate. a protecţiei juridice prin intermediul sistemului brevetelor de invenţie a fost astfel sintetizată83: . în sens obiectiv. necesară pentru etapa ulterioară a marketingului şi a aplicării invenţiei. . în mod exclusiv. servicii şi informaţii tehnologice peste graniţele naţionale prin acordarea protecţiei pentru proprietatea industrială a persoanelor străine.”84 Cât priveşte proprietatea industrială ca drept subiectiv. Prin dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei se înţelege posibilitatea juridică A se vedea Raportul Preşedintelui Comisiei pentru Sistemul de Brevete de Invenţie a Statelor Unite ale Americii (1966). a unor semne sau a altor elemente distinctive ale produselor." (V. pe de altă parte. Este necesar a se distinge între cele două înţelesuri ale noţiunii de “drept de proprietate industrială”: proprietatea industrială ca instituţie juridică şi proprietatea industrială ca drept subiectiv. Editura The Foundation Press. 84 83 . Universitatea din Cluj-Napoca. ca drept care dă nota specifică acestui complex de drepturi” (A. Introducere în dreptul de proprietate industrială.35 §1. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Trademark and Related State Doctrines. 4). Petrescu. s-a considerat că – stricto sensu 85 . 15-16. mărfurilor ori serviciilor. p. 85 În comparaţie. Invenţia.Sistemul brevetelor de invenţie stimulează investiţia de capital adiţional. Cases and Materials on the Law of Intellectual Property. Patent. Facultatea de Drept. I. în cadrul unei economii a pieţei libere. L. dreptul de a exclude orice altă persoană de la a fabrica. . 1987. Drept de proprietate industrială. Inovaţia de A. Definiţia dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei.. folosi ori comercializa invenţia brevetată. op. această perspectivă încurajează alocarea de eforturi şi de capital privat în domeniul cercetării şi al dezvoltării tehnologice. Goldstein.

cit. 94 A se vedea şi J. Editura Dalloz. p. Această definiţie a fost preluată ţi în V. Transmiterea se poate face prin acte inter vivos sau mortis causa. Protecţia creaţiei intelectuale. Scondăcescu. a se vedea vedea A. p. “dreptul de exploatare a invenţiei” era denumit “drept de folosire a invenţiei”). Caractere juridice.-M. L. (1). Ed. I. (1). 1984. 167 şi urm. Introducere în dreptul de proprietate industrială. această lucrare va fi citată: A. Chavanne. drept temporar. Caracterul absolut al dreptului de exploatare exclusivă asupra invenţiei92 permite titularului brevetului ca . Editura Librairies Techniques. Dreptul proprietăţii intelectuale. Mihai. Petrescu." (V. deci pe aceea de drept de exploatare exclusivă asupra invenţiei. Identificarea dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei cu dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei brevetate este larg împărtăşită în doctrină – chiar şi dacă numai implicit. în mod exclusiv. considerat în sens obiectiv. p.. p. 33 alin.3.Petrescu. p. 1998. a se vedea B. Mihai. p. iar conform art. 88 A se vedea. 1986.în principiu .4. Drept temporar. Mousseron. 87 . Longhin. de exemplu: I.2. L’obtention des brevets. ediţia a 5-a. Invenţia. 31 alin. 1984. limite ale exclusivităţii dreptului subiectiv de proprietate industrială (a se vedea infra.94 Dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei are ca obiect un bun şi. opozabil erga omnes. Invenţia. acestui drept îi corespunde un subiect pasiv general. L. totuşi. Bucureşti.114. 5).89 Adăugăm că aceeaşi precizare trebuie făcută şi în ceea ce priveşte expresiile “dreptul de monopol asupra invenţiei” şi “monopol de exploatare” sau alte variante ale acestora. 119 – 120. folosinţa şi dispoziţia asupra oricărora dintre valorile ocrotite de către normele juridice care alcătuiesc dreptul de proprietate industrială. „Durata brevetului de invenţie este de 20 de ani […]. Dreptul de exploatare exclusivă poate fi transmis. Richter. Ursa. p. invenţia brevetată. Macovei. op. Traité des brevets.36 recunoscută titularului de brevet de invenţie de a exploata. drept patrimonial. Comentar teoretic şi practic al Legii asupra brevetelor de invenţiune. brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare “pe întreaga sa durată”. 92 În sensul existenţei acestui caracter juridic. 2001. 118 – 119.în principiu93 .1. L. se înţelege posibilitatea legală (prerogativa sau suma de prerogative) a unei persoane fizice sau juridice de a-şi exercita şi de a-şi apăra. Editura Junimea. Mihai. în anumite condiţii şi în anumite scopuri determinate. în Drept de proprietate industrială. Analiza regimului juridic al dreptului de exploatare exclusivă asupra invenţiei relevă existenţa următoarelor caractere juridice esenţiale ale dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei91: drept absolut. Invenţia. Editura Academiei. I. Menţionăm şi definiţia conform căreia "Prin drept de proprietate industrială. cu alte cuvinte. Bucureşti. p. 15. V. p. 91 Idem. Global Lex. deopotrivă. Potrivit art. 93 Există. potrivit cu care titularului brevetului de invenţie i se conferă “un drept exclusiv de exploatare”.teritorial. 112 . [În continuare. Drept alienabil. J. 286. în ansamblul său ori numai cât priveşte anumite prerogative componente. 43. de aceea. Inovaţia de A. (1) din Legea nr. 4. cu jurisprudenţa română şi străină şi îndrumări tehnice. 118 (cu diferenţa – neesenţială – că. Cameniţă. L. 174 şi 235. 32 alin. astfel cum s-a subliniat.-J. drept . Invenţia. Roş. Iaşi. în raport cu conţinutul reglementării în vigoare la acea dată. Petrescu. 89 A se vedea A. opozabil erga omnes.. Titlul al IV-lea). în sens subiectiv. Drept absolut. Drept patrimonial.să opună prerogativele sale oricărui subiect de drept.88 Sub aspect terminologic. 4. Paris. Droit de la propriété industrielle. drept alienabil. 64/1991 privind brevetele de invenţie. expresiile de “drept la brevet” ori “drept de brevet” acoperă. are valoare economică. 1977. p. posesia. Brevetele de invenţiune. Burst. noţiunea de drept subiectiv de proprietate industrială. a se vedea A. Petrescu. 4. 90 Pentru critica utilizării acestor expresii. Astfel cum s-a arătat în literatura În acest sens.90 4.87 Conţinutul acestei definiţii rezultă din prevederile art.”. Universitatea din Bucureşti. 1936.]. Protecţia invenţiilor prin brevete. Mihai. 4.

Cele dintâi privilegii acordate pentru descoperirile tehnice nu făceau distincţia între inventator. foarte variate. Dinescu. Legea stabilea principiile pe care. 97 Sub acest aspect. Privilegiile au constituit instrumente prin care suveranul putea oferi un drept special unei persoane. Privilegiile confereau categorii de drepturi foarte diferite pentru beneficiarii acestora. care pot stabili eliberarea unui singur brevet. care a început în anul 1883 şi continuă şi în prezent. Editura Rosetti. Scurt istoric. scutirea de taxe. în sensul modern al termenului şi persoana care doar introducea în ţară o descoperire făcută în străinătate.. NATURA JURIDICĂ A DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI 5. sancţionarea încălcării acestor drepturi. în cursul căreia suveranul acorda monopolul de exploatare doar dacă i se părea oportun. cunoscut fiind că după încetarea dreptului exclusiv. Mihai. Raţiunile avute în vedere pentru acordarea acestor privilegii erau. pentru progresul economic şi tehnico-ştiinţific. acordarea cetăţeniei sau a unor titluri nobiliare. L. 96 95 . Cameniţă.M."95 4. dar care conferă protecţie juridică pe teritoriul mai multor state ori care pot reglementa o procedură unică sau simplificată care să conducă la eliberarea de brevete pentru aceeaşi invenţie în mai multe state. conform art. sub protecţia juridică a statelor străine unde asemenea acte au fost săvârşite. traducere de R.5. 168 .. Invenţia. dacă acea invenţie a fost brevetată şi în acele alte state. A se vedea A. Mănăstireanu. p. protecţia invenţiilor naţionale nu era asigurată în străinătate. p. în 1474.cit.1. astfel încât conceptul de utilitate şi acela de favoritism deţineau un rol important. Întrucât. ulterior. 2001.3.96 §1. ediţia a II-a. perioada brevetelor naţionale (1790 . Petrescu. p. astfel: 1. op. perioada privilegiilor. Geneva. "Limitarea în timp a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei de către titular prezintă o mare importanţă şi a fost determinată de motive sociale. recunoaşterea unor drepturi exclusive ale primului inventator pentru o perioadă limitată de timp. privilegiile acordate pentru lucrările referitoare la explorările miniere sunt considerate predecesoare ale privilegiilor industriale.5. Drept – în principiu – teritorial. eventual. şi anume: importanţa invenţiilor pentru stat. M. de asemenea.1883). M. perioada internaţionalizării brevetelor de invenţie. 2. ca şi pentru aspectele expuse în cadrul paragrafelor 5. 5. fenomen la care au contribuit convenţiile internaţionale sau regionale. Astfel cum s-a arătat97. în cursul căreia fiecare inventator avea dreptul să solicite obţinerea unui brevet. “Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României […]” (sublinierea noastră. acordarea de pământ. dar în special eliberarea de sub regulile breslei. Oprea. acordarea de împrumuturi fără dobândă. Efectele teritoriale ale brevetelor de invenţie pot fi însă înlăturate ori limitate prin intermediul convenţiilor internaţionale încheiate în domeniul invenţiilor. rezultă că şi dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei brevetate funcţionează numai pentru teritoriul României. Republica Veneţiană a fost cel dintâi stat care. 120 (şi bibliografia acolo citată). Perioada privilegiilor. perioadă în cursul căreia protecţia invenţiilor în afara ţării de origine s-a dezvoltat în paralel cu comerţul internaţional. în această perioadă însă. deoarece interesul suveranului era ca inovaţia să înlocuiască importurile cu o ramură nouă a industriei autohtone.1.). Pârvu. L. a se vedea Introducere în proprietatea intelectuală. §2. 1998).37 juridică de specialitate. 3. situată între secolul al XV-lea şi secolul al XVIII-lea. adică pentru teritoriul statului care a acordat brevetul de invenţie. Actele de exploatare a invenţiei săvârşite în afara teritoriului statului care a acordat brevetul pot cădea.169. s-a dezvoltat sistemul brevetelor de invenţie. lucrare editată de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (Intellectual Property Reading Material. 1. a adoptat o lege prin care se reglementa această formă de privilegiu. 29 şi urm. în istoria evoluţiei brevetelor de invenţie se remarcă existenţa a trei perioade importante. L. Scurt istoric. I. . folosirea invenţiei este liberă şi gratuită. Astfel. a cărui acordare depindea exclusiv de factori obiectivi.

în practică dreptul la 98 "Letter Patent". Scurt istoric. în condiţiile şi pentru durata prevăzute de lege. în beneficiul celui ce a introdus o nouă tehnologie. când a fost adoptată legea intitulată "Statute of Monopolies". a dreptului exclusiv de a o folosi pentru o perioadă de timp suficient de îndelungată spre a o implementa şi spre a-i instrui şi pe alţii să o folosească. ca urmare a revoluţiei industriale. cerut în 1711. brevetele se puteau acorda numai cetăţenilor Statelor Unite ale Americii. persoana care introducea procedee provenite dintr-o altă ţară beneficia de un tratament echivalent cu acela de care se bucura inventatorul efectiv. doar acea persoană poate să practice acel negoţ ori comerţ. Extrem de semnificativ este art. legea îi garantează autorului întreaga şi totala posesiune asupra invenţiei sale. .38 Practica transferului de tehnologie şi a înfiinţării de noi ramuri industriale a început să capete amploare începând cu secolul al XII-lea în Anglia." Abuzurile în acordarea drepturilor speciale au continuat (îndeosebi sub domnia Elisabetei I şi a lui Iacob I) până în anul 1628. Asemenea drepturi temporare erau adeseori acordate prin scrisori deschise ("Letters Patent")." Totuşi. neîncrederea generală. anterior.judecătorul a decis în felul următor: "Dacă o persoană creează o invenţie şi dezvoltă un nou comerţ în interiorul Regatului. Perioada brevetelor naţionale. dispoziţiile şi concedările de drepturi sunt invalide. sistemul privilegiilor s-a dezvoltat în această ţară către un sistem de acordare bazat exclusiv pe condiţii procedurale. dintre care unele. numărul brevetelor de invenţie a rămas modest. Aproape în mod simultan. cu timpul s-a abuzat de acordarea acestor drepturi. aceste reglementări au conţinut şi norme naţionaliste.. Statele Unite ale Americii (în 1790) şi Franţa (în 1791) au adoptat legi privind brevetele de invenţii ce se bazau pe ideea acordării acestora oricărui inventator. Deşi iniţial sistemul a fost conceput pentru încurajarea noilor industrii. Deşi monarhiile au continuat principiul privilegiilor. de fapt. poate să îi acorde. precum depunerea unui "deviz" detaliat. Coroana a promis că acordarea de brevete va face obiectul hotărârilor judecătoreşti emise în baza legii. prin graţia şi bunăvoinţa sa. în momentul când privilegiul expiră.acela al croitorilor din Ipswich din anul 1615 . Astfel. pe care alţii. numărul brevetelor acordate în Anglia a crescut rapid. sau dacă o persoană face o nouă descoperire. pe de altă parte. un privilegiu prin care. consumând din averea sau din lucrurile sale etc. au făcut din acest sistem un precursor al brevetelor de invenţie moderne. în acele ţări în care revoluţia industrială a început mai târziu. în consecinţă. numite astfel pentru că aveau sigiliul aşezat în partea de jos. un inventator care obţinea un brevet pentru invenţia sa în afara statului francez după ce. întrucât la început locuitorii regatului sunt neştiutori şi nu au cunoştinţele şi îndemânarea spre a-l practica. ca recompensă pentru muncă şi cheltuielile depuse. în cadrul unuia dintre cele mai faimoase procese . adică exact invers faţă poziţia acestuia în cazul închiderii scrisorilor prin sigilare. nu le vor folosi. dacă erau îndeplinite anumite condiţii obiective. Ca urmare a aplicării legii în ţările cucerite de Napoleon. unde Coroana a acordat privilegii speciale pentru protejarea indivizilor care înfiinţau noi ramuri industriale ce se bazau pe importul de tehnologie. Cu toate acestea. 5. ca şi rezultatele slabe obţinute în general de către deţinătorii "scrisorilor deschise". simultan cu scrisorile deschise acordate şi a drepturilor. în orice domeniu industrial. conform unui amendament din 1793 la legea nord-americană. noul sistem s-a extins la începutul secolului al XIX-lea. În urma protestelor Parlamentului. Protecţia a luat forma acordării. pierdea dreptul de a beneficia de brevetul obţinut în străinătate. este proprietatea autorului ei. care prevedea că toate monopolurile. Începând cu 1760. punându-şi astfel în pericol viaţa. Regele nu va putea acorda un alt privilegiu pentru aceeaşi invenţie. 1 al menţionatei legi franceze: "Orice descoperire sau invenţie nouă. În Franţa. Însă. obţinuse brevetul francez." Prin jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti din Anglia. Ele erau. o anumită perioadă de timp.2. în vederea creşterii veniturilor regale. Astfel. Iar în Franţa. exprimată prin piedicile puse în calea libertăţii producţiei şi a comerţului. cu excepţia "oricărei scrisori deschise98 şi a oricărei acordări de privilegii pe termen de cel mult 14 ani ce se vor da de acum înainte primilor şi realilor inventatori pentru unica folosire sau producere în regat a produselor noi. Regele. l-au determinat pe monarh să decidă (prin "Proclamaţia" din 1762) ca beneficiarii privilegiilor să îşi piardă toate drepturile dacă nu îşi pun invenţia în practică în decurs de un an şi să respingă un mare număr de cereri de privilegii. o înştiinţare oficială a publicului cu privire la drepturile acordate.

Deşi. Problema naturii juridice a dreptului inventatorului99. analizată împreună cu problema naturii juridice a drepturilor de autor (drepturile autorilor de opere literare. În cadrul următoarei Expoziţii internaţionale. 51 . 17. 27 . Cărpenaru. I. Comşa. 81 .28. 2004. a convenţiei ce a înfiinţat Uniunii pentru Protecţia Proprietăţii Industriale. op. Richter. a început perioada internaţionalizării proprietăţii industriale şi. anterior constituirii imperiului unit din secolul al XIX-lea. în 1973. Calmuschi. şi în cadrul prezentei lucrări se fac referiri la natura juridică a dreptului de autor. criza economică a dus la retragerea încrederii în eficienţa comerţului liber. St. Dreptul proprietăţii intelectual. desfăşurate la Paris. p. Cu toate acestea. 24 – 29. Bruxelles. sistemul brevetelor părea că va fi abandonat odată cu renunţarea la barierele vamale. prin revizuirea periodică a convenţiei transmiţându-se mai uşor şi mai eficient protecţia invenţiilor provenite dintr-o ţară membră a Uniunii în alte ţări. p. mai ales prin încheierea în 1970 a Tratatului de cooperare în materia brevetelor (PCT). A. Ca urmare a succesului comerţului liber. a sistemului de brevetare. A. posibilitatea ca statele membre să încheie "acorduri speciale" între ele cu privire la proprietatea industrială. Universităţii „Titu Maiorescu”. Scurt istoric. În cadrul expoziţiei Internaţionale de la Viena din 1873. A. Drept civil.62. Totuşi. Sistemul înregistrărilor predomina.100 Concepţia conform căreia dreptul inventatorului este un drept de proprietate. în general. Établissements Émile Bruylant. Paris. congresul pentru brevete de invenţie a avansat diverse idei cu privire la acest subiect. 1969. O. Bucureşti. unde examinarea individuală s-a introdus în 1836. 128 . p. inventatorii şi asociaţii acestora. Uniunea de la Paris a stabilit cadrul în care s-a realizat progresul ulterior. iar acest concept nou a fost dezvoltat şi a condus la re-definirea şi. Convenţia de la Paris a prevăzut. p. Astfel. au apărut şi îmbunătăţiri calitative. Y. Eminescu.-J. Universitatea din Bucureşti. Odată cu semnarea Convenţiei de la Paris. brevetarea unei invenţii în mai multe ţări era destul de rară. Această posibilitate a fost folosită pe larg. Odată născute. p. Perioada internaţionalizării. Divergences et convergences. V.. drepturile 99 Pentru prezentări de ansamblu ale celor mai importante concepţii cu privire la natura juridică a drepturilor inventatorului. Dreptul de autor. Petrescu. Scondăcescu. în mod inevitabil.54. Introducere. pe de o parte deoarece o asemenea necesitate nu apăruse.3. adeseori. iar pe de altă parte din cauza complexităţii procedurilor care făceau protecţia multiplă foarte complicată şi cu o eficacitate îndoielnică. 6. p. p. un congres internaţional a început să schiţeze o soluţie pentru protecţia internaţională a proprietăţii industriale. Strowel. 19 . Editura Academiei. 5. precum şi. 1969. Traité de la propriété litéraire et artistique. Lucas. Dreptul de inventator. ştiinţifice sau artistice). problema naturii juridice a drepturilor inventatorului a fost. Droit d'auteur et copyright. a Convenţiei europene pentru brevetele de invenţie. 1971. În ţările membre ale Uniunii Vamale a Statelor Germane ("Zollverein").141.17 şi 61 . adică industriaşii din cele mai dezvoltate ţări din punct de vedere tehnic. în special.39 brevet era recunoscut în toate aceste ţări. Longhin. titularul unui brevet de invenţie îşi pierdea dreptul de a se opune importului bunurilor protejate prin brevet în locul unde au fost produse în alte state ale Uniunii. În paralel. De aceea.129. administrat de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale. Mureşan. administrate de Oficiul European al Brevetelor de Invenţie (EPO).cit. Bucureşti. În cadrul Conferinţei Diplomatice de la Stockholm din 1967. . 12 . Librairie générale de droit et de jurisprudence. 2000. cu excepţia Statelor Unite ale Americii. M. 1993. a se vedea: B. Drepturile de creaţie intelectuală. fiind prevăzute uniunile pentru proprietate industrială şi pentru drept de autor ca structuri permanente. Litec. străinii puteau să obţină brevete autohtone. Ionaşcu. astfel încât tentativele de abolire a brevetelor au fost respinse. Bucureşti. Revoluţia industrială extinzându-se în lume. s-a încheiat acordul pentru înfiinţarea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Industriale (care a devenit o organizaţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite). Organizarea unei conferinţe diplomatice a condus la semnarea. ediţia a II-a. 100 Avându-se în vedere numeroasele aspecte complementare. la 20 martie 1883. p. H. Ed. simplii importatori de tehnică nu au mai fost trataţi la fel ca inventatorii. Editura Academiei. A. Lucas. numărul brevetelor de invenţie a cunoscut o adevărată explozie. Paris. au reacţionat şi au lansat ideea protecţiei internaţionale a invenţiilor. de la bun început. la simplificarea formalităţilor. N. uneori. În acelaşi timp. Étude de droit comparé. existenţa brevetelor a fost resimţită ca o piedică pentru comerţul internaţional.22.

prin urmare.drepturile inventatorului (ca şi. fructul gândirii scriitorului"101. drepturile de autor nu dau titularilor lor decât privilegiul exclusiv al unei exploatări temporare. acestora le-a fost conferită calificarea de drepturi de proprietate. În condiţiile în care primele legi care au reglementat aceste drepturi sunt categorice în a le califica drepturi de proprietate. vânzând-o şi transmiţând-o prin toate mijloacele de drept civil. spre deosebire de dreptul de proprietate. Editura LVS Crepuscul. civ. op. Ciutacu. recunoscându-se pentru prima oară . Astfel. op. 103 Aceeaşi concepţie rezultă şi din următoarele considerente ale deciziei din 17 martie 1887 a Tribunalului Ilfov. Bucureşti. dar căutarea acestor idei. de F. s-ar putea spune. de fapt. nu poate fi produsul tuturor. 104 Idem. acest drept există şi este prevăzut într-un mod implicit în art.cit.civ. Asimilarea lor cu dreptul de proprietate nu dezvăluie conţinutul acestor drepturi. legislaţia de mai târziu evită calificarea expresă ca drept de proprietate. Drepturile intelectuale nu se pot dobândi prin prescripţie. cedândo. Dreptul de autor şi dreptul de proprietate industrială. rezultă că dreptul de proprietate al unui autor este complet şi absolut. 15.în forma lor modernă . Cu toate că această proprietate este compusă cu idei care rătăcesc în caietul trecutului. În condiţiile în care caracterul exclusiv şi opozabil tuturor este elementul comun principal. în folosul autorului ei. Secţia a II-a: "Şi cum proprietatea literară este aceea care se recunoaşte mai facil decât toate proprietăţile şi care este cea mai bine imprimată de personalitatea autorului (titularul dreptului). încât se pare că nimeni nu le-a cunoscut până azi. putând a-şi corija şi modifica opera sa. într-un monopol de exploatare sustras (spre deosebire de cel pe care îl conferă proprietatea corporală) legii concurenţei. 26 .. Cărpenaru.”102. folosindu-se de dânsa după dorinţa sa. În felul acesta. pe cele ale autorului operelor literare. s-a arătat că. caracter esenţial al dreptului de proprietate. cea mai inatacabilă şi. Legislaţie". Astfel. munca aceasta. Aceeaşi atitudine caracterizează şi jurisprudenţa. p. nu numai că a fost consacrată expresia "proprietate industrială. o proprietate al cărei fundament se află în dreptul natural şi dreptul ginţilor. dreptul autorului şi inventatorului este un drept temporar. totodată. p. şi foloasele nu le poate pierde nici el şi nici descendenţii săi. art. Apud St. p. dar. Chapelier arăta: "Cea mai sacră. În anul 1791.. ceea ce presupunea stabilirea naturii lor juridice. 2001. având astfel jus utendi et abutendi.. sondând adâncimile viitorului sau plimbându-şi cugetarea sa în infinitele drumuri ale imaginaţiei. care reglementează în general dreptul de proprietate. Culegere de speţe. aceasta fiind înlocuită cu reglementarea propriu-zisă a conţinutului dreptului. artistice şi ştiinţifice). totuşi analogia nu mai poate fi continuată. muncă ce profită splendorii unei ţări. [ …]" (publicată în Drept civil român. Curtea de Casaţie statuează că „Departe de a constitui o proprietate ca aceea definită şi organizată de Codul civil pentru mobile şi imobile.40 inventatorului trebuia să fie încadrate în clasificarea drepturilor subiective.. de multe ori foarte nouă. 129. nu sunt supuse aceleiaşi reglementări cu dreptul de proprietate. Eminescu. Astfel fiind. 480 C. lungă şi răbdătoare ce omul îndeplineşte cu atâta greutate. după inspiraţiile conştiinţei sale. exercitând-o după voinţa sa. în care un autor sau scriitor şi-a uzat viaţa şi de multe ori şi-a absorbit şi averea sa. în raportul prezentat Adunării Constituante a Franţei. fondul comun din care se adapă inteligenţele. după interesele averii sale. sau fixând-o neîncetat asupra tabloului aşa de mişcător al societăţilor. conforme dreptului natural. nu sunt sancţionate de acţiunea în revendicare. concepţia conform căreia drepturile inventatorului constituie un drept de proprietate a fost criticată pentru mai multe motive. după grijile. care leagă drepturile intelectuale de dreptul de proprietate. cea mai legitimă. 480 C. literară şi artistică". fiind confirmate şi de jurisprudenţă.103 Ulterior. însă ea întrunind condiţiile unei adevărate proprietăţi.27).. care consistă. cea mai personală dintre toate proprietăţile este opera intelectuală. 102 101 . prin legislaţia adoptată în timpul Revoluţiei franceze. la 25 iulie 1887. de altfel. deşi nu avem o lege specială care să reglementeze dreptul de proprietate literară. Autorul unei opere. o decizie a Curţii de Apel din Paris din 8 decembrie 1853 cuprinde următorul considerent: „Creaţia unei opere literare sau artistice constituie. 1969. combinarea lor.cit. putând a o suprima în tot sau în parte. Apud Y.”104 În decursul timpului. tot el reglementează şi dreptul de proprietate literară.

248 . într-o asemenea concepţie. întrucât. De asemenea. Mannheim. 109 Sub acest din urmă aspect. Eminescu. Troller şi V. care a pornit de la utilitatea economică a drepturilor numite până atunci intelectuale. 116 şi urm. P. Paris. Le droit de la propriété industrielle. Bâle.cit. a se vedea Y. cu unele deosebiri. întrucât porneşte de la o confuzie între drept şi obiectul asupra căruia acesta poartă (bunul imaterial). deşi implică atât prerogative patrimoniale. 1888. conţinutul acestui drept este monopolul de exploatare. p.cit. 1991. pentru a arăta de ce titularii lor sunt singurii judecători ai oportunităţii publicării acesteia. (apud Y. op. Troller. de asemenea. Forschungen aus dem Patentrecht.111 Teoria drepturilor de clientelă a fost supusă unor variate critici. Roubier. precum şi de ce.847. dacă eticheta „drepturi intelectuale” este potrivită pentru a desemna drepturile inventatorului.109 Teoria lui J. Le droit subjectif. aspectul moral al dreptului este lăsat în umbră. Mannheim. 1969. Debois. sub diferite forme. Paris. Traité de droit civil. 1953.47. 105 . P. Teoria existenţei unei categorii distincte de drepturi. Marty. operă de artă). ar fi de neconceput ca „acest drept absolut să fie perpetuu. 131. Droit civil.. G. în realitate. Paris. 103 . în momentul în care creatorul lor a decis să le livreze publicului. Concepţia bunurilor imateriale ca o categorie distinctă de drepturi patrimoniale. 110 H. 133). arătându-se că. 268 şi urm. Dalloz. 58 şi urm. Eminescu. Paris. Sirey. a se vedea A. Paris. 107 De pildă. Capiant. Handbuch des deutschen Patentrechts. pe de altă parte. Dabin. emblemă). în anul 1877105. Librairie du Journal de Notaires et des Avocats. Sirey."110 Şi această concepţie a fost criticată. E. A. Mathely. 94. 1952. 296. o a patra categorie de drepturi patrimoniale: drepturile intelectuale. Şi teoria drepturilor intelectuale a fost criticată. I. consideră că este vorba despre un „jus in re incorporali”. Legea dreptului de autor adoptată în Belgia în 1886. Picard a adăugat. 1920. vol. Kohler accentuează asupra naturii diferite a obiectului asupra căruia poartă drepturile „intelectuale”. Teoria a fost dezvoltată pentru prima dată de către autorul său în studiul Droits intellectuels au droits de clientéle. op. 108 A se vedea J. o forţă de propagare care nu poate fi la infinit contrariată de voinţa suverană a unuia singur. creaţiile de formă au. Colin şi H. p. Noţiunea de drepturi de clientelă a fost introdusă în dreptul modern de P. cât şi prerogative personale. Kohler. fiecare în parte. asemenea ideilor. Flammarion. are totuşi un caracter unitar). drepturi obligaţionale (iura in persona aliena) şi drepturi reale (iura in re materiali). p. 106 A se vedea. 1935. dar fără a se arăta care este natura lor. p. Pentru această precizare. care se aseamănă cu proprietatea pentru că implică stăpânirea asupra unui bun. a se vedea şi J.A. 1900. de exemplu. p. Helbing & Lichtenhalhn Editions S. 1950. constatând că acestea tind. p. p. Roubier. 46 . Précis du droit de la propriété immatérielle. 36 şi 846 . publicat în „Revue trimestrielle de droit civil”. idem. 104. 1976). volumul I. dar un bun incorporal. p. p. 111 A se vedea P.. Raynaud. denumite „drepturi asupra bunurilor imateriale”. Pornind de la clasificarea romană a drepturilor în drepturi personale (iura in persona ipsa). Paris.105 (care. Dalloz. Concepţia conform căreia drepturile intelectuale constituie o categorie distinctă de drepturi. p. fiind întemeiată pe afirmaţia că drepturile intelectuale nu sunt nici drepturi reale şi nici drepturi de creanţă. Această idee a fost adoptată ulterior de numeroşi jurişti106 şi.41 7. drept subiectiv care. Ulterior. Le droit d'auteur. p. 8. Le nouveau droit francais des brevets des inventions. p. ea apare cu totul necorespunzătoare atunci când este aplicată mărcilor de fabrică sau numelui comercial. 1952. în condiţiile în care. a fost elaborată de juristul german J. Construcţia are un caracter negativ. fie cu ajutorul unui bun imaterial (marcă. 9. a fost consacrată în unele acte normative107. nume. dintre care cea mai importantă este aceea că. volumul I. Kohler108 şi domină încă dreptul german şi pe cel elveţian. p. 1978 (traducere de K. teoria a fost dezvoltată de către autorul său în Le droit pur. Dalloz.250 şi 482. pentru că. la cucerirea clientelei fie pentru un bun imaterial (invenţie. 286. Vessely din limba germană a Kurzlehrbuch des Immaterialguterrechts. 1956. Concepţia drepturilor de clientelă. în esenţă.

întrucât au un caracter absolut. Franceschelli.42 10.. Totuşi. Această concepţie a fost susţinută mai ales în Germania. 135). în sensul că. Roubier. vol.. 116 A se vedea M. 1969. Potrivit acestei teorii )care. 445 (apud Y.1. Dalloz. care se referă în mod expres la drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale ale autorului. prin referirea la „dreptul personal nepatrimonial” al autorului şi inventatorului. Nature juridique des droits de l'auteur et de l'inventeur.90 115 Reamintim faptul că analiza naturii juridice a drepturilor inventatorului este. p. cea de-a a doua facultate menţionată mai sus este recunoscută autorilor şi inventatorilor în temeiul legii speciale care „adaugă situaţiei rezultate din aplicarea dreptului comun. op. spre deosebire de cele expuse anterior. Cea dintâi dintre aceste facultăţi aparţine însă inventatorului şi autorului în temeiul dreptului comun. dreptul de monopol constituie cel mai potrivit concept în care să fie încadrate. în „Mélanges en l'honneur de Paul Roubier”. prevăzut de art. în revista „Studii şi cercetări juridice”. 179 – 203. identică în raport cu analiza naturii juridice a dreptului de autor. Teoria drepturilor de monopol a fost criticată. ca fiind artificială şi forţată. Concepţii elaborate în doctrina juridică română postbelică. p. 12. Eminescu. acest jus prohibendi. b) interpretarea art. Concepţia drepturilor de monopol.466. drept real purtând asupra unui bun incorporal care este destinat utilizării în industrie. pentru că ignoră aspectul moral al dreptului subiectiv analizat.. 54 din Decretul nr. autorul acestei teorii arată că drepturile analizate nu pot fi încadrate în categoria drepturilor obligaţionale. Concepţia personalităţii dreptului autorului sau inventatorului.cit. textul lasă în afara reglementării sale aspectul patrimonial al acestui drept. p. Analizând conţinutul drepturilor al căror loc îl caută în clasificarea generală.-I. Eminescu. op. Dimpotrivă. 1961. cit. c) complexul de drepturi al autorului. Dreptul inovatorului. 89 . Franceschelli112. op. I. şi anume: dreptul de a trage foloase patrimoniale din reproducerea. op.”113 Pe baza identificării trăsăturilor caracteristice ale drepturilor autorilor şi inventatorilor. 113 R. 453 . printre altele. p. 321/1956. iar nu relativ şi.cit. 112 . difuzarea. 1969.-I. Franceschelli relevă ca fiind de esenţa lor dreptul de a realiza şi exploata economic obiectul invenţiei sau operei. are un caracter monist). Franceschelli. volumul II. 2. 11. Susţinută de R. R. cit. denumite drepturi de monopol. dreptul moral şi dreptul privativ de exploatare sunt două aspecte ale aceluiaşi drept. care ar avea un caracter personal. multiplica şi vinde.114 12. drept personal-nepatrimonial. cuprinde două drepturi de natură necontestat patrimonială. 117 A se vedea Y. 1957. 138. 114 A se vedea P. Eremia. pentru a se sublinia caracterul lor structural fundamental şi. în doctrină şi jurisprudenţă este respinsă tendinţa de a reduce dreptul privativ de exploatare la un simplu aspect al dreptului moral. 321/1956 privind dreptul de autor. totodată. A se vedea R. Paris. elementul lor funcţional (funcţia de concurenţă pe care o exercită). p. Concepţia conform căreia dreptul subiectiv de inventator constituie un complex de drepturi patrimoniale şi personal-nepatrimoniale. reprezentarea sau executarea operei şi dreptul la reparaţie patrimonială în caz de folosire fără drept a operei. precum şi dreptul de a împiedica pe terţii care au cumpărat obiectul de a-l reproduce. acest jus excludendi alios. 3 din menţionatul Decret nr. Teoria naturii complexe a dreptului subiectiv de inventator a fost susţinută pentru prima dată în doctrina juridică română de M. această concepţie face din drepturile autorilor şi inventatorilor o categorie distinctă de drepturi. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Următoarele concepţii au fost elaborate în doctrina juridică română postbelică în privinţa naturii juridice a dreptului subiectiv al inventatorului:115 complex de drepturi patrimoniale şi personalnepatrimoniale. nr.. de aceea. p. sub numeroase aspecte. care atribuie celui care a creat un bun rezultatul creaţiei sale şi dreptul de a trage din el foloasele pe care le comportă. Eremia116 pe baza următoarelor categorii de argumente:117 a) existenţa dispoziţiilor Decretului nr.

cit. modificat prin Legea nr. 1969.. în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice. 54 din Decretul nr. Dacă. autorul va trebui să facă dovada pagubei patrimoniale suferite prin încălcarea dreptului său. arătând că "dreptul de autor. şi în cazul aplicării art. potrivit regulilor privitoare la responsabilitatea civilă. argumentul este neconcludent. Parhon”. Cărpenaru. Bucureşti. p. însă. Cărpenaru s-a raliat acestei teorii. Contractul de transport. la denumire. 31/1954 nu este concludent. 119 St. pentru simplul motiv că şi în cazul încălcării acestui drept se face aplicarea principiului general al răspunderii civile. fără ca unele dintre ele să aibă primatul asupra celorlalte..” Teza caracterului complex al drepturilor autorilor a fost expusă pe larg şi de C. nu se poate ignora clasificarea atributelor autorului în drepturi personal. Stătescu. întrucât din faptul că legiuitorul foloseşte exprimarea „dreptul personal nepatrimonial” al autorului şi inventatorului se poate deduce tot atât de bine că formula califică dreptul subiectiv al autorilor şi inventatorilor în ansamblul prerogativelor sale.] vreo pagubă patrimonială. 216. Ionaşcu. potrivit art. cel mai adesea pe calea despăgubirilor băneşti. 54 din Decretul nr. 321/1956 privitor la dreptul de autor. artistice ori literare. există şi în cazul dreptului la nume. dreptul la reparaţie rămânând şi în acest caz legat numai în mod mediat de faptul creaţiei. înlăturând astfel concluzia că ele ar izvorî „dintr-o concesiune mai mult sau mai puţin arbitrară a legii. Editura Didactică şi Pedagogică. a cauzat această pagubă să i-o repare integral. Stătescu. Eminescu."119 Această concepţie a fost însă criticată120 pentru următoarele raţiuni: a) În ceea ce priveşte argumentul dedus din existenţa în complexul de drepturi ale autorului a unor facultăţi al căror caracter patrimonial nu poate fi contestat. dreptul la reparaţie. Întradevăr. acesta trebuie înlăturat pentru următoarele motive: . p. 3 pct.. în cadrul dreptului român. p. ca şi dreptul de inovator este un drept subiectiv complex în al cărui conţinut intră deopotrivă drepturi personale nepatrimoniale şi drepturi patrimoniale. Succesiunile. şi anume pentru primul din cele două drepturi patrimoniale enumerate. de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus-arătate.. c) Cât priveşte argumentul dedus din necesitatea de a lega dreptul la recompensă şi celelalte drepturi patrimoniale de faptul creaţiei. Este evident că nu s-ar putea susţine că dreptul la nume sau la onoare nu ar fi un drept personal-nepatrimonial. instanţa ar fi în imposibilitate să aprecieze cuantumul daunelor ce ar avea de acordat. A se vedea C. Numele şi domiciliul persoanei fizice în lumina recentei legislaţii. 120 A se vedea Y. legea civilă obligă pe cel care prin fapta sa ilicită.” Aceasta este reparaţia morală şi socială a încălcării drepturilor personal-nepatrimoniale recunoscute de lege. nr. 46 . la reputaţie. St. 6/1956. 121 Tr. în „Analele Universităţii C.I. 6 din Decretul nr. b) Argumentul dedus din interpretarea art. şi anume prin delictul civil de încălcare a dreptului autorului. 62. 321/1956. a căror natură de drepturi personal-nepatrimoniale nu a fost niciodată contestată.118 De asemenea.. în mod direct iar nu mediat. Drept civil. încălcarea unui drept personal-nepatrimonial „pricinuieşte titularului [. 138 .140. altfel. cel puţin referitor la dreptul la reparaţia prejudiciilor cauzate prin încălcarea dreptului personalnepatrimonial (în cazul prevăzut de art.51. 1967. arătându-se că. „Persoana care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim. care poate fi şi patrimonial. Ştiinţe juridice. op. pentru că.cit. Este indiscutabil că. 4/1956.nepatrimoniale şi drepturi patrimoniale. Drepturile de creaţie intelectuală.soluţia propusă nu satisface această necesitate decât în parte. 31/1954. op. întrucât o asemenea împărţire este adoptată în chiar actele normative care reglementează dreptul de autor. la onoare. p.”121 Prin urmare. s-a arătat că. onoare etc. 118 . prin încălcarea dreptului de a consimţi la folosirea operei de către alţii). 6 din Decretul nr.43 d) necesitatea de a lega dreptul la recompensă şi celelalte drepturi patrimoniale ale autorului de faptul juridic al creaţiei. 3 pct. Seria ştiinţe sociale.

cel dintâi fiind identificat cu dreptul de exploatare exclusivă care poartă asupra unei creaţii industriale (de exemplu. op. nr. Petrescu. fiind ulterior împărtăşită şi de către Y. printre acestea se găseşte şi dreptul de folosinţă exclusivă a acelui bun. Eminescu a arătat că. 33). 29 .dreptul la recompensă. respectiv. Ionaşscu122. dreptul la calitatea de autor al invenţiei se naşte în chiar momentul creării acesteia.. p.pe care o împărtăşim . Ionaşcu învederează dependenţa elementelor patrimoniale care alcătuiesc acest conţinut de drepturile personalnepatrimoniale. adică calitatea lui de a fi subiect de drepturi. pentru a se determina natura unui drept. 6/1961. Dreptul de autor în legislaţie... din faptul că ele nu se nasc în acelaşi moment.cit. în legătură cu creaţiile intelectuale. 126 A se vedea A. de 122 A se vedea A. definit de art. fiindcă. izvorul în lege. Introducere. Eminescu. invenţia) sau a unui semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale. în ultimă analiză. Ionaşcu.”124 Acelaşi autor subliniază caracterul precumpănitor al dreptului nepatrimonial de autor atât prin raportul de întâietate al elementelor nepatrimoniale faţă de cele patrimoniale. ca şi în diferitele sale manifestări. dar existenţa lor în afara prerogativelor nepatrimoniale este de neconceput. 12. în existenţa şi integritatea sa corporală. ca şi acela de inventator. se nasc atât drepturi personal-nepatrimoniale. 140 .a fost elaborată de A. fiind împletite organic cu cele de ordin personal-nepatrimonial. 1969.2. ceea ce este de esenţa dreptului de autor şi de inventator este conţinutul său personalnepatrimonial. deci şi dreptul de proprietate industrială stricto sensu. mai departe. trebuie să se ţină seama de ceea ce. 127 Reamintim că prin drept subiectiv de proprietate industrială lato sensu se înţelege “acea sumă de drepturi care se nasc în legătură cu un obiect al proprietăţii industriale. 12. A.141. 125 Prin drepturi personal-nepatrimoniale se înţeleg drepturile ”de natură morală. Aşa se explică faptul că dreptul de autor. Această concepţie a fost pentru prima dată elaborată de către A. Concepţia conform căreia dreptul subiectiv al inventatorului este un drept personal-nepatrimonial. pot exista fără a comporta vreo prerogativă patrimonială. se arată că este evident că. 40.. A.. op. 35 şi urm. Ionaşcu. în revista "Justiţia nouă". 215). în conţinutul acelui drept. Or. ajunge la concluzia că problema naturii juridice a dreptului subiectiv de proprietate industrială stricto sensu se soluţionează prin stabilirea naturii juridice a dreptului exclusiv de exploatare. formează un tot unitar. fiind o formă de retribuţie pentru muncă. intim legate de persoana omului [.] şi prin care se garantează şi ocroteşte personalitatea omului. Y.33. nici adoptând soluţia propusă nu am fi la adăpostul criticii legate de caracterul arbitrar al concesiunii legii. incontestabil. Această concepţie . p. este vorba despre o sumă de drepturi distincte. dar de aici nu se poate trage.. op. cit. 128 Caracterul distinct al acestor drepturi subiective rezultă. 321/1956. p. chiar în ipoteza că dreptul autorului sau inventatorului ar fi privit ca un complex de drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale.44 . ajungând la concluzia că „dreptul de autor este un drept personal nepatrimonial ce dă naştere. pornind de la distincţia dintre conceptul de drept subiectiv de proprietate industrială stricto sensu şi. analizând conţinutul dreptului de autor. concluzia că ne aflăm în prezenţa unui drept complex. ca drept care dă nota specifică acestui complex de drepturi” (A. morale sau intelectuale [. Eminescu. Concepţia conform căreia dreptul subiectiv al inventatorului este un drept real purtând asupra unui bun incorporal şi care este destinat utilizării în industrie. 3 din Decretul nr. .]” (Tr. cât şi prin caracterul drepturilor patrimoniale de a fi consecinţa celor personal-nepatrimoniale şi.128 Se remarcă. a conţinutului unor drepturi personal-nepatrimoniale.. este în modul cel mai strâns legat de munca creatoare. nelimitată în timp. încă şi atunci ele îşi au. Ionaşcu. în sfârşit. pe cale de consecinţă. este de esenţa sa. Petrescu126. care.3. în realitate. Introducere.în sfârşit. şi la drepturi de ordin patrimonial care. Petrescu. pe când dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei se naşte din momentul depozitului 124 123 . p. A se vedea Y. care recunoaşte aceste drepturi şi. p. conceptul de drept subiectiv de proprietate industrială lato sensu127.125 Împărtăşind aceeaşi concepţie. de exemplu. Sub acest din urmă aspect.123 Astfel. prin ocrotirea. cât şi drepturi patrimoniale. p. printre altele.cit. şi ar fi greu să se imagineze o legătură mai strânsă. prin urmare.

se mai observă că există unanimitate în sensul că în legătură cu marca nu se nasc drepturi personal-nepatrimoniale. se concluzionează că dreptul subiectiv de proprietate industrială stricto sensu este un drept real ce poartă asupra unui bun incorporal care este destinat utilizării în industrie. De aceea. Dreptul de exploatare a invenţiei brevetate. .din nou în mod necontestat . lucrul). pentru identificarea acestora. fără să fie necesar concursul altor persoane. mutatis mutandis. nici Legea nr. Secţiunea a II-a din cadrul Capitolului I al prezentului titlu. şi anume: sub aspectul obiectului (obiect incorporal. Generalităţi. este firesc să se considere că dreptul de proprietate industrială asupra mărcii (sau asupra unui alt semn distinctiv utilizat în industrie). 64/1991 nu conţine un text general privitor la prerogativele ce alcătuiesc latura pozitivă a dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei. 129 Pentru caracterele juridice ale dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. deosebit de semnificative asemănările dintre cele două drepturi subiective. astfel. 2. este necesară analizarea şi a dreptului provizoriu de exploatare exclusivă a invenţiei. Aşa fiind. acest drept subiectiv se apropie de dreptul (clasic) de proprietate. al căror ansamblu determină specificul acestui drept: a) conţinutul exploatării pe care este îndrituit să o exercite titularul asupra invenţiei (dreptul de exploatare a invenţiei) . totuşi. Pe de altă parte. jus fruendi şi jus abutendi (evident. că drepturile născute în legătură cu o creaţie industrială nu întotdeauna au ca obiect însăşi acea creaţie industrială.45 asemenea. Sunt. nu poate fi considerat un drept de creanţă. cu nuanţele impuse de specificul reglementar. Este însă cert că dreptul de exploatare exclusivă. spre a constata existenţa prerogativelor jus possidendi. Sub un alt aspect. dacă este adevărat că obiectul direct al dreptului de exploatare a invenţiei este invenţia însăşi. a se vedea supra. astfel: ambele se exercită direct asupra obiectului lor (creaţia industrială sau semnul distinctiv. separată. iar nu ocrotire indiferent de teritoriul în care obiectul este plasat). Analiza caracterelor juridice ale dreptului de exploatare exclusivă129 duce la concluzia că acesta nu poate fi încadrat tale quale într-una sau alta dintre categoriile clasice de drepturi patrimoniale civile: drepturi de creanţă şi. Planul expunerii. Conţinutul dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei trebuie examinat sub două aspecte. identice. de exemplu. patrimonial. iar nu un lucru). drepturi reale. respectiv. Aşa fiind. trăsăturile de drept absolut. precum şi cel asupra unei creaţii industriale (de exemplu. sub aspectul ocrotirii în spaţiu (caracter teritorial. În plus. 130 A se vedea supra. cu condiţia eliberării brevetului. ci numai dreptul de exploatare exclusivă a mărcii. nu mai puţin adevărat este şi că drepturile personal-nepatrimoniale ale inventatorului au ca obiect respectul personalităţii autorului. Prerogativele componente. DREPTUL DE EXPLOATARE A INVENŢIEI 1. a acestor două laturi. transmisibil le sunt comune. este necesară raportarea la natura juridică a acestui drept . De aceea. invenţia) să aibă aceeaşi natură juridică. care are caracter relativ. respectiv.drept real purtând asupra unui bun incorporal utilizat în industrie130 -. analiza conţinutului dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei presupune analiza. prerogativele componente sunt. deşi între cele două drepturi există diferenţe certe. jus utendi.care este latura “pozitivă” a dreptului. care .are natura unui drept patrimonial. Secţiunea I a prezentului capitol. b) conţinutul exclusivităţii recunoscute titularului (dreptul la exclusivitatea exploatării invenţiei) – care este latura “negativă” a dreptului. sub aspectul duratei în timp (caracter temporar. iar nu perpetuu). Asemănător reglementării anterioare. SECŢIUNEA A II-A CONŢINUTUL DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI §1.

are prioritate în aplicare faţă de legea generală. dispoziţiile art. de V. a se vedea I. a dispoziţiilor art. 1şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 10.Mihai. de asemenea. 2 efectuate de un terţ anterior datei la care s-a publicat cererea de brevet sau datei la care solicitantul i-a făcut o somaţie. considerat în sens obiectiv. 131 . 134 Pentru analiza. Schmidt-Szalewski. 1999.44. în acelaşi scop poate fi continuată raportarea la conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrafacere (prevăzută de art. dacă nu există autorizarea în acest sens a titularului de brevet. potrivit Legii nr. a se vedea: A. nu mai puţin. op." 138 În acest sens. 1984. 1 din Legea nr. Conform altei opinii (a se vedea A. L. p. definiţia conform căreia "Prin drept de proprietate industrială. 64/1991 este o lege specială şi. Ursa. 69. V. Aşa fiind. op. 4/1997.-L. 299 şi 300 din Codul penal133)134. dacă ar fi utilizate fără consimţământul său de către o altă persoană. 64/1991). comentarii la dispoziţiile art. Lazăr. p.Cameniţă. în cazul în care obiectul brevetului este un produs.a. 135 Fabricarea. 29 . partea specială.136 Cu toate acestea. op. această lucrare va fi citată: A. L’obtention des brevets. 59 alin. a se vedea: J. deci. oferirii spre vânzare ori vânzării. în “Revista de drept comercial” nr.” Iar alin. Invenţia. p. 33 alin. (2). folosinţa şi dispoziţia asupra oricărora dintre valorile ocrotite de către normele juridice care alcătuiesc dreptul de proprietate industrială. Este vorba despre împrejurarea că în art.-M. de prerogativele usus. op. 32 alin. 32 alin. totuşi. 1. Mihai. posesia. Petrescu. determinând răspunderea penală a acesteia din urmă. se înţelege posibilitatea legală (prerogativa sau suma de prerogative) a unei persoane fizice sau juridice de a-şi exercita şi de a-şi apăra. 299 şi 300 din Codul penal au fost abrogate implicit şi integral la 21 ianuarie 1992. Legea privind brevetele de invenţie. 41. 5) (sublinierea noastră.. 58 alin. la fel ca şi în cazul dreptului de proprietate.000 lei la 30.). se reglementează prerogativele ce compun dreptul de exploatare a invenţiei. "Este interzisă efectuarea. Mihai.M. p.cit. p. 64/1991. Ungureanu. […] în practica judiciară normele acesteia [fiind] aplicate cu prioritate […]. Editura Librairies Techniques. 33 alin. Editura Litec. folosirea sau punerea în circulaţie a obiectului unui brevet de invenţie. Paris. Ungureanu. L.. actele prevăzute la art. 122-123. 32 alin. sub imperiul legii anterioare. 64/1991 (text devenit art. Petrescu. se va înţelege că. Traité des brevets. Mousseron. J. 132 Potrivit art. oferirea spre vânzare.]." (V. Lazăr. a se vedea. vânzarea sau importul în vederea folosirii. fără consimţământul titularului. 1972.Petrescu. Petrescu. Pierre. L. în revista “Dreptul” nr. în sens subiectiv. 47. p.000 lei. nu sunt considerate a aduce atingere drepturilor conferite de brevet. p. 137 Conform art. Droit de la propriété industrielle.cit. Infracţiuni contra drepturilor de proprietate intelectuală. 226 – 230 (şi bibliografia acolo indicată). odată cu intrarea în vigoare a prevederilor art. folosirea. în sensul de a se socoti că titularul brevetului deţine anumite prerogative135 care. (1) după republicarea Legii nr. însoţită de o copie autentificată a cererii de brevet de invenţie. [În continuare.139 A se vedea A. 62/1974) activităţile ce sunt interzise terţilor. Editura Academiei. b) utilizarea procedeului. 58. Protecţia penală a invenţiilor. după republicarea în anul 2002 a Legii nr. L. 3 al textului adaugă: „Prin excepţie de la dispoziţiile art. p. ea permite a se adăuga încă un procedeu de identificare indirectă a prerogativelor. din punctul de vedere al dreptului penal. deşi noua reglementare (la fel ca şi cea anterioară) nu conţine un text general care să stabilească direct conţinutul dreptului de exploatare exclusivă.. Invenţia. 64&1991). “Constituie contrafacere faptele săvârşite cu încălcarea dispoziţiilor art. în Explicaţii teoretice ale Codului penal român. p. Legea. 97 – 102. 34). J. Mihai. p. Dongoroz ş. 64/1991132. Editura All Beck. Reamintim. care reia dispoziţiile art. 299 şi 300 din Codul penal. Contrafacerea obiectului unei invenţii şi punerea în circulaţie a produselor contrafăcute. 64/1991137 sunt enumerate (ca o noutate faţă de Legea nr. de exemplu: I. practic. p. în cazul în care obiectul brevetului este un produs. ar fi socotite ilicite. Bucureşti. vol.cit.. 136 Pentru recurgerea la un asemenea procedeu de identificare a prerogativelor dreptului de exploatare a invenţiei. vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat. 59 alin. 516 – 526. Pentru analiza dispoziţiilor art. IV.46 materiei)." 133 S-a arătat că “[…] Legea nr. indirect. Paris.cit. Fodor. 59 (devenit art.” (V. p. precum şi folosirea. 59 alin. 91). a următoarelor acte: a) fabricarea.. 1. în anumite condiţii şi în anumite scopuri determinate. fiindcă ceea ce este interzis terţilor este permis titularului de brevet138. L. 9/1992. 1996. fructus şi abusus. 170-171.131 De asemenea. 299 şi 300 din Codul penal. (2) din Legea nr. În sensul că titularul brevetului dispune. a se vedea A. A. 1 din Legea nr. oferirea spre vânzare.

Petrescu. 144 A se vedea L. care – printre altele – a abrogat147 art. stocarea în vederea comercializării. în al doilea rând. 2. 122. Jus fruendi. oferirea spre vânzare. durata de valabilitate a brevetului este limitată la aceea a brevetului acordat pentru invenţia pe care o perfecţionează. 36).144 Anterior modificării Legii nr.” 146 Ceea ce. 203/2002. Jus abutendi. 147 Prin art.unele referiri rămân utile din perspectiva aplicării în timp a legii. 64/1991 permit exploatarea atât a brevetului anterior. nici în temeiul acelui text legal eliberarea însăşi a brevetului nu era condiţionată de existenţa acordului titularului brevetului anterior. prin art. op. aşa cum este şi invenţia.4. 28/2007. A se vedea A. are posibilitatea de a le folosi sau poate folosi procedeele ori metodele ce constituie obiectul brevetului. în tot sau în parte. prin încheierea de contracte de licenţă prin care se transmit una sau mai multe dintre componentele de mai sus ale acestei prerogative sau se transmite folosirea. Pe de altă parte. cu consecinţa că un asemenea acord nu era necesar pentru brevetarea invenţiei de perfecţionare (complementare). (A se vedea A. ci numai pentru exploatarea acesteia. dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei brevetate. Prerogativa posesiei acelui bun incorporal care este creaţia intelectuală a invenţiei are semnificaţia că titularul brevetului are posibilitatea de a cunoaşte acea creaţie intelectuală şi de a decide dacă şi în ce modalitate să o utilizeze. p. 64/1991. “Pentru invenţia care perfecţionează o altă invenţie protejată printr-un brevet şi care nu poate fi aplicată fără cea brevetată anterior. 2. 3. J. L. 203/2002 (care a abrogat prevederile menţionate ale art. art. „Invenţia. 36 din Legea nr.141 Prerogativa dreptului de a folosi invenţia pentru sine are semnificaţia că titularul brevetului poate fabrica produsele. 64/1991. după obţinerea brevetului.1. cât şi solicitantul brevetului invenţiei de perfecţionare să se afle în deplină cunoştinţă de cauză asupra relaţiei dintre cele două invenţii. 33 şi 36 era reglementat şi conceptul de „invenţie de perfecţionare” (denumită şi invenţie complementară)145.140 2. apoi. Chavanne. p. importul sau exportul. Drepturi”. Editura Universul Juridic.chiar dacă în prezent acest concept nu mai este reglementat . fără a putea fi mai scurtă de 10 ani.” Aşadar. republicată în anul 2002. Jus possidendi.47 2. Mihai. 174). cât şi a celui ulterior numai pe baza unor 139 Aceeaşi este situaţia şi în dreptul francez. prevederile art. 32).. Jus utendi.3. 49 alin. ar fi putut avea ca efect renunţarea la solicitarea de a se obţine brevetul ulterior.146 În plus (ceea ce – de altfel . Astfel. 32 din Legea nr. prin comercializarea. Invenţia.2. 2002. 28/2007. 36 stabilea că "Titularul brevetului unei invenţii de perfecţionare poate exploata invenţia sa numai cu acordul titularului invenţiei la care se referă perfecţionarea". Petrescu. categorie de invenţie la situaţia căreia . I pct. Precizări privind dreptul de exploatare a invenţiei de perfecţionare (complementare). OSIM va lua o hotărâre de acordare numai după notificarea tuturor părţilor interesate cu privire la relaţia dintre invenţii. 33 în redactarea anterioară republicării Legii nr.cit. Condiţii de fond ale brevetării. Mihai. art.142 Prerogativa dreptului de a culege “fructele” invenţiei se realizează. 143 Ibidem.a rămas valabil şi în prezent. în primul rând. după modificările operate prin Legea nr. 142 Idem. prerogativa dispoziţiei juridice are semnificaţia că titularul brevetului poate cesiona.-J. Conform art. pe care. 145 . uneori. oferirii spre vânzare sau folosirii a produselor ce constituie obiectul invenţiei şi. 23. Ulterior modificării efectuate prin Legea nr. 140 141 A se vedea A. p. ci era obligatorie doar efectuarea de către OSIM a comunicărilor necesare pentru ca atât titularul brevetului anterior. dispunea că „Pentru o invenţie dintr-o cerere de brevet care nu poate fi aplicată fără a aduce atingere unei invenţii dintr-o cerere de brevet anterioară şi brevetată. Burst. Bucureşti. Introducere. p.143 Prerogativa dispoziţiei din punct de vedere material este inaplicabilă în privinţa bunurilor incorporale. 103. în totalitate ori parţial. a procedeului ori metodei ce constituie obiectul brevetului. 64/1991 prin Legea nr. (7) din Legea nr.

la exploatarea invenţiei brevetate. Davis. “Sunt drepturi exclusive acelea care atribuie titularului lor puterea de a interzice utilizarea unui bun imaterial conform destinaţiei acestuia. Intellectual Property: Patents.”149 4. traducere în limba franceză de K. vânzarea sau importul în vederea folosirii."152 Iar conform alin. p. un procedeu. (A se vedea A. de asemenea. Schmidt-Szalewski. conform art. 151 “Exclusivitatea. Potrivit art. (2). precum şi folosirea. Vesely. acestuia îi revine şi obligaţia – juridică – de a proceda.. Troller şi V. 48-52)150. 7 alin. prin îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: „a) invenţia revendicată în brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important. Latura negativă a dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei este reglementată prin art. Definiţie. de conţinutul . în cadrul anumitor termene limită. 148 . 69). St. în principiu. dar. respectiv. 149 Anterior modificării dispuse prin art. 153 A. I pct. Totodată. cu excepţia cazului în care este transmis şi brevetul ulterior.32 alin. a se vedea infra. 32 alin. 1990. p. c) utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă. cu anumite circumstanţieri. fără consimţământul titularului. a următoarelor acte: a) fabricarea. 6. de asemenea. care ca obiect instituirea exclusivităţii exploatării invenţiei. “Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu […]. 43. 129). 52 din Legea nr. West Publishing Co. J.. a se vedea regulile 11 şi 12 din Regulament. ediţia a II-a.”153 Sau. cu excepţia cazului în care o licenţă este. Titlul al IVlea. R. "Întinderea protecţiei conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinată de conţinutul revendicărilor. nu mai puţin. vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul brevetat.cit.al dreptului de exploatare.151 7. recunoscută titularului brevetului. 32. în alţi termeni: “Dreptul titularului brevetului se numeşte exclusiv pentru că permite excluderea altor persoane de la Pentru dezvoltări asupra acestei categorii de licenţe obligatorii.48 licenţe obligatorii reciproce148. Capitolul al III-lea. Editura Helbing & Lichtenhahn Editions Bâle. J. oferirea spre vânzare.” Pentru o enumerare a categoriilor de invenţii care au ca obiect un produs şi. folosirea. oferirii spre vânzare ori vânzării. 48 aveau o redactare neinteligibilă: „ utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă. b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licenţă reciprocă. Précis du droit de la propriété industrielle. de interes economic substanţial în raport cu invenţia revendicată în brevetul anterior. Exclusivitatea exploatării constituie specificul esenţial al acestui drept subiectiv. în măsura în care legea nu limitează prin excepţii această prerogativă. descrierea şi desenele invenţiei servesc la interpretarea revendicărilor. b) utilizarea procedeului. sub sancţiunea instituirii unei licenţe obligatorii. (2). Pierre. M. În Statele Unite ale Americii. care caracterizează dreptul titularului de brevet. de a opune tuturor celorlalte persoane prerogativa sa de a exploata invenţia brevetată. 8 al art. infra. DREPTUL LA EXCLUSIVITATEA EXPLOATĂRII INVENŢIEI 5. Trademarks and Copyright in a Nutshell. Troller." Conţinutul exclusivităţii este dat. Această latură constituie posibilitatea juridică. transmisă. (1). Titlul al IV-lea. Titularul brevetului de invenţie are nu numai dreptul de exploatare a invenţiei.răsturnat .” 150 A se vedea. o asemenea neexploatare poate determina implicaţii pe planul legislaţiei anti-trust. Paul. Capitolul al III-lea. Exploatarea invenţiei brevetate – obligaţie a titularului de brevet. se traduce prin opozabilitatea absolută a prerogativelor sale” (J. 1978. în caz contrar fiind aplicabile sancţiuni (aşa-numitele licenţe obligatorii. p. §2. în cazul în care obiectul brevetului este un produs. 28/2007. c) din alin. nu există obligaţia titularului de brevet de a exploata invenţia. "Este interzisă efectuarea. prevederile lit. Conţinut. L. oferirea spre vânzare. Miller. Astfel cum s-a precizat. în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu. aşadar de conţinutul laturii pozitive a dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei. (3) al art. op. în condiţii rezonabile pentru utilizarea invenţiei revendicate în brevetul ulterior. 152 Conform art.

p. Bucureşti. încălcarea obligaţiei negative generale157 a subiecţilor pasivi dă dreptul la utilizarea acţiunilor de drept comun. p.159 În jurisprudenţa franceză160. Burst. În acelaşi sens. Fundaţia Proinvent. 126 – 127 [lucrare citată în continuare: Y. Richter. Protecţia proprietăţii industriale în România şi prevenirea contrafacerii. 1996. Y. Bucureşti.Petrescu. 154 . A. 199 . dacă fabricarea a fost întreruptă de acţiunea formulată de către titularul brevetului. V. Bucureşti.161 Sub un alt aspect. 161 A se vedea W.. Mihai. Pierre A. p. în principiu. Editura Lumina Lex. chiar dacă acesta nu a fost utilizat ori pus în vânzare.. cât priveşte porţiunile fabricate ori aflate în curs de execuţie. fabricarea trebuie să fi fost finalizată. ediţia a 2-a. Invenţia. Cornish. vor fi analizate – succint . p. 158 A se vedea: B. 307. op.L. 157 Caracterul general exprimă împrejurarea că nu sunt precizate. Trebuie însă subliniat că enumerarea cuprinsă în art. de această dată. Editura Academiei. World Intellectual Property Organization.-J. J. atrage posibilitatea recurgerii la o acţiune – de asemenea specifică – denumită “acţiune în contrafacere” şi care.cit. însă. Chavanne. Scondăcescu. se consideră că fabricarea chiar şi a unui singur obiect şi chiar dacă această fabricare nu s-a realizat în scopul comercializării cade sub *** Intellectual Property Reading Material. În toate cazurile. p.M. Bucureşti. op. Trade Marks and Allied Rights. 33 alin. op. Richter. în Proprietate intelectual – industrială şi inventică.cit.cit. op.-J.cit. J. Bucureşti.. Tratat de proprietate industrială. ediţia a 3-a. 129. p.201 [lucrare citată în continuare: Y.activităţile enumerate limitativ în cuprinsul art. L. (2) este limitativă. I. 122 – 129. Longhin.. 213 – 216. J. astfel încât numai pentru săvârşirea acestor activităţi – nominalizate – este admisibilă acţiunea în contrafacere. Fabricarea produselor. Y. 1974. Ştrenc. o asemenea obligaţie există însă dacă este vorba despre reparaţii care sunt echivalente cu reconstrucţia sau înlocuirea obiectului supus reparaţiilor..-J.. A.prin care să stânjenească existenţa acestui drept subiectiv. Bucşă. p. op. Eminescu.C. 156 – 158. Infracţiuni economice prevăzute în Codul penal. Tratat]. se poate considera că s-a produs o contrafacere parţială. 156 A se vedea A. p. p. 213. De aceea. 155 În acest sens. cu consecinţa că titularul său poate pretinde tuturor celorlalte persoane să nu întreprindă nici o activitate – oricare ar fi natura acesteia . I. 1998. 227 – 230. Burst. este rezervată titularului brevetului de invenţie. (2). 2 şi a căror efectuare de către terţi constituie contrafacere..49 exploatarea invenţiei şi pentru că titularul brevetului este singurul căruia i se îngăduie această exploatare atâta timp cât altora nu le este acordată o autorizare în acest sens.158 7. p. nu mai sunt condiţionate de dovedirea calităţii de titular al brevetului de invenţie. precum acţiunea în răspundere civilă delictuală sau acţiunea pentru îmbogăţire fără justă cauză – acţiuni care. Bulgăr. Editura O. Legea brevetelor de invenţie.R.Mihai. 1982. 1994. op. R. L. s-a decis că dobânditorul produsului la care se pune problema pieselor de schimb sau aceea a reparaţiilor nu are obligaţia de a se adresa titularului brevetului spre a obţine acele piese de schimb ori spre a efectua reparaţia. J. a se vedea: B. astfel cum s-a subliniat156. p. Eminescu.155 Pe de altă parte. Copyright. p. de exemplu pe calea unei licenţe.. 24. Intellectual Property: Patents. Editura Ştiinţifică. 125 (şi bibliografia acolo indicată). Comentariu]. 253 – 261. Longhin.cit. Este suficientă fabricarea produsului. Burst. prin oricare dintre activităţile enumerate în art.cit. cu toate acestea. Eminescu. 72 – 74. p. în mod concret. I. Editura Sweet & Maxwell. ce anume activităţi sunt interzise.I. Cornish. nu numai începută.1. L. Richter. I. Schmidt-Szalewski. 33 alin.”154 Încălcarea prerogativei exclusivităţii. Coca-Cozma.. J. W. Petrescu. Eminescu. 131. Creaţii noi. V. p. Comentariu. p. 1993. Popescu. 160 A se vedea jurisprudenţa indicată de A. Londra. opozabil erga omnes. Drepturile conferite de brevetul de invenţie. op. 1999. conţinutul dreptului la exclusivitatea exploatării derivă şi din natura dreptului de proprietate industrială de a fi un drept absolut.. 252 – 253. Scondăcescu. 159 A se vedea B. p. Scondăcescu. Chavanne.cit. 247 – 251.cit. Invenţia. Geneva. Vol. 33 alin. Gh. 254. M. În cele ce urmează. p. T. Chavanne.S. A. op. Fabricarea produselor constă în realizarea materială a unui obiect identic ori similar cu cel ce formează obiectul-produs al invenţiei brevetate. Longhin. V.

aceasta constituind întotdeauna încălcarea exclusivităţii recunoscute titularului brevetului. op.cit. persoana care fabrică produsele le şi foloseşte. c) În al treilea rând. de cele mai multe ori. V. 165 Denumirea este datorată considerării reproducerilor ne-servile ca fiind simple variante de execuţie a obiectului invenţiei brevetate.cit. o completare a lui şi amândouă formează un tot indivizibil. b) În al doilea rând. 169 În acest sens. 167 A se vedea A.. nu prezintă importanţă dacă obiectul reprodus conţine. Chavanne.cit.. în cazul reproducerii servile nu se ridică probleme. 199 . op. . Longhin. 164 A se vedea A. contrafacerea se apreciază în raport cu asemănările. rezultă existenţa asemănărilor sub aspectul elementelor esenţiale şi caracteristice ale invenţiei. op. p.. A. p. d) În al patrulea rând. p..169 În toate cazurile.-J. 308. p. reaua-credinţă a celui care foloseşte produsele trebuie dovedită.cit. Richter. Eminescu. când e vorba de un brevet de perfecţionare. care îndeplineşte aceeaşi funcţie şi determină un rezultat identic sau chiar asemănător. deşi. Y. A.162 Reproducerea în dimensiuni reduse a unui obiect brevetat.-J. J.50 incidenţa legii. regula inadmisibilităţii asocierii mai multor brevete arată că persoana care este titular al mai multor titluri de protecţie nu are dreptul de a le invoca în mod concomitent în privinţa obiectului fabricat de către terţ. Eminescu. Eminescu. a se vedea: B. Cu alte cuvinte. a se vedea A. CocaCozma. Comentariu. 163 A se vedea B.cit. realizarea cumulativă a acestor două activităţi constituie o agravantă. p. Comentariu. deoarece este posibil ca produsele folosite să fi fost puse în circulaţie cu acordul titularului de brevet. constituind contrafacere. 241 – 245. M. dar care a fost obţinut printr-un procedeu sau o metodă brevetate. Astfel. p. Ungureanu.. 124. p. J. Această formă de încălcare a exclusivităţii recunoscute titularului de brevet de invenţie este distinctă de “fabricarea” produselor. conform teoriei echivalentelor. 228. op. op. p. Brevetul de perfecţionare este o dezvoltare a celui principal..cit. mai întâi.163 Jurisprudenţa şi doctrina au elaborat. care aparţine ca şi brevetul principal aceleiaşi persoane. o maşinărie redusă în dimensiuni spre a servi drept model) nu constituie contrafacere. Richter. I. Petrescu. Mihai. 200. se consideră că există încălcarea exclusivităţii atunci când un element din structura produsului este înlocuit cu un element diferit. I. L. Coca-Cozma. spre a se stabili dacă a fost încălcată ori nu exclusivitatea recunoscută titularului de brevet. V. Burst. op. 170 A se vedea Y.. Richter. dar numai folosirea în scop comercial – nu şi aceea în scop personal – constituie încălcare a exclusivităţii. I. în ipoteza în care. cât şi în acela al folosirii procedeului ori a metodei brevetate. a se vedea: M. a dimensiunilor fără a se aduce un rezultat industrial nou nu constituie decât variante de execuţie a produsului protejat prin brevet. a dispunerii. unele reguli generale referitoare la compararea obiectului protejat prin brevetul de invenţie cu obiectul contrafăcut prin fabricare. p.164 a) Astfel. Regula se explică prin aceea că brevetul constituie un titlu separat şi distinct de orice alt brevet.32..168 Existenţa ori absenţa calităţii de comerciant este nerelevantă. precum şi în cazul folosirii unui produs nebrevetat. Scondăcescu. 124 (şi bibliografia acolo indicată). Scondăcescu. conform “teoriei variantelor de execuţie”165. p.cit. 255. aplicabilă în cazul în care reproducerea nu este servilă. Tratat. aşadar dacă a existat sau nu contrafacere. op. 289. Burst.” (B. V. a formei. Invenţia.170 162 În acest sens. în acelaşi timp. iar nu cu deosebirile. De asemenea. Y.200. 31 . în decursul timpului. simpla schimbare a materialului. Longhin.2.166 7. p. şi unele diferenţe faţă de produsul brevetat.167 Există contrafacere atât în cazul folosirii produsului brevetat. la comparaţie. Folosirea produselor. 32. ceea ce face imposibilă întrebuinţarea acestuia în industrie (de exemplu. susţinând că acesta a luat câte un element din fiecare brevet. Ungureanu. 123). 166 “O excepţie trebuie totuşi făcută. 168 În acest sens. În sens contrar. Scondăcescu.. p.cit. se consideră că a fost încălcată exclusivitatea dacă la obiectul reprodus se regăsesc elementele constitutive esenţiale ale invenţiei. în aşa fel că împrumutarea de elemente din fiecare brevet constituie o contrafacere. 124 – 126. Longhin. p. op.cit. op. Chavanne. e) În sfârşit.

32 alin.177 Suntem de acord cu precizarea conform căreia "[…] este indiferent dacă produsele puse în circulaţie au fost sau nu contrafăcute în prealabil. 32 alin. care constituie Anexa 1C a Acordului de la Marrakech din 1994 privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ. alături de „oferirea spre vânzare”. 360 bis din 27 decembrie 1994. 174 A se vedea B.cit. a înlocuit termenul „comercializare” prin acela de „vânzare” – ceea ce. art. op. aşadar exclusiv ca şi „contract de vânzarecumpărare”. care însă în contextul de origine are înţelesul larg de „comercializare”.3. Spre această concluzie ne conduce bănuiala că. 200). Scondăcescu. 172 171 .. a) din Legea nr. nu se putea face abstracţie. I. Oferirea spre vânzare a produselor şi vânzarea acestora. (2) lit.mai ales . adică art. pe când. 143 (şi bibliografia acolo indicată). 1 prin art. totuşi. trebuie arătat că exclusivitatea titularului de brevet este încălcată atât atunci când comercializarea s-a făcut de către un comerciant. iar nu în sens strict juridic. p.173 Aceste precizări terminologice fiind făcute. opinia înfăţişată era discutabilă chiar şi sub imperiul textului de lege atunci în vigoare. V. 58 alin."Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights")171. iar nu numai „vânzare”. Ungureanu. astfel cum arătat. Scondăcescu. art. 2 de faptul că art. a) din Legea nr. sub acest din urmă aspect. printre altele. aşadar ca activitate de comercializare. Mihai. 203/2002) că infracţiunea de contrafacere se realizează. 1 prevedea (atât anterior. (2) constituie traducerea art.51 7. op. a). 142. Ratificat prin Legea nr. 1 lit. 203/2002.. p. 175 A se vedea L. V.cit. Invenţia. important fiind numai dacă încheierea Publicat în Monitorul Oficial nr. este criticabil. op.. 64/1991. În prezent. 58 alin. Richter. care încrimina “punerea în vânzare” (sublinierea noastră. 2002. 28/2007. fiind – de asemenea – indiferent dacă s-a săvârşit doar un act izolat ori dacă nu s-a obţinut nici un beneficiu. 177 De altfel. argumentul principal era acela că. 360 din 27 decembrie 1994). p. I pct. desigur. apreciem că şi în prezent termenul „vânzare” trebuie înţeles în sens larg. 133 din 22 decembrie 1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. în opinia noastră. ci şi atunci când se realizează prin export. cât şi când punerea în circulaţie aparţine unui necomerciant. textul corespunzător. termenul „vânzare” a fost preluat ca atare din cuvântul englez „sale”. în prezent. Anterior modificării prin Legea nr. 28 din TRIPS ("Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ" . schimbul produselor contrafăcute nu ar constitui contrafacere176. înseamnă „comercializare”."178 Exclusivitatea este încălcată nu numai atunci când comercializarea are ca destinaţie piaţa internă.).751. 28 din Legea asupra brevetelor de invenţiune din 17 februarie 1906 (cu modificările din 21 februarie 1907 şi 6 august 1927). (2) din Legea nr. în vederea aplicării prevederilor art. 176 Pentru această opinie. Chiar şi în condiţiile actualei redactări a art.cit. 33. p. 32 alin. având în vedere caracterul restrictiv al dispoziţiilor legale penale. (2) lit. 34 alin. I. economic. Longhin. 32 alin. câtă vreme contractul de schimb poate fi analizat şi ca o dublă vânzare şi . p. 178 A. 173 Anterior modificării redactării art.dacă se are în vedere principiul potrivit căruia este interzisă utilizarea căii ocolite spre a se ajunge la aceleaşi rezultate cu acelea ce s-ar obţine utilizându-se calea directă. 63 din Legea nr. p. cât şi după modificarea prin Legea nr. care combate opinia potrivit căreia "cea de-a treia formă sub care se poate înfăţişa contrafacerea este aceea a punerii în circulaţie de obiecte contrafăcute" (Y.172. Nu mai puţin însă. 64/1991 trebuie înţeles că are în vedere “comercializarea”. Eminescu. Richter. ne menţinem părerea175 că nu mai este actuală opinia potrivit căreia. deoarece art. 33 alin. într-adevăr. a se vedea B. 717 . L. prin „punerea în circulaţie a obiectului unui brevet de invenţie” – ceea ce. Comentariu. recurgând la metoda interpretării sistematice. 64/1991 interzicea „comercializarea”. la această concluzie se ajunsese sub imperiul redactării textului art. 113. se consideră174 că donaţia produselor contrafăcute ori închirierea acestora nu cade sub incidenţa legii. Longhin.M. deoarece „comercializarea” se poate realiza şi prin alte operaţiuni decât vânzarea. esenţială fiind punerea în circulaţie a produselor fără acordul titularului dreptului de protecţie a invenţiei.

Burst. crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. op. întrucât. de asemenea. ci şi importul acestora (în vederea folosirii.). 64/1991 a avut acelaşi înţeles şi anterior intrării în vigoare a TRIPS. 256. p. 178 . Stoica. de produsele astfel comercializate. vânzarea sau importul în acest scopuri184 – sub toate aceste A se vedea jurisprudenţa franceză citată de A. ne aflăm în prezenţa contrafacerii. 184 Anterior modificării din anul 2002 a Legii nr. 1 lit. loc. Stoica. acele prevederi legale trebuia să fie interpretate (ne-restrictiv) şi aplicate în lumina prevederilor art. întrucât şi această activitate are ca finalitate “comercializarea” (sau “folosirea”) produselor brevetate. Schmidt-Szalewski. I. b) trebuia interpretat restrictiv. nr..cit. 1 lit. vânzarea sau importul în aceste scopuri.-J.-I. Dincă. Constituie încălcare a exclusivităţii nu numai exportul produselor (pe cale „comercializării”). b) din TRIPS. b) ("Brevetul de invenţie conferă titularului dreptul de a interzice terţilor să efectueze fără autorizaţia sa următoarele acte: […] b) pentru procedee sau metode.5. În plus. 183 În sensul existenţei contrafacerii.”182 Este controversată problema dacă simplul tranzit al obiectelor contrafăcute. precum şi pentru că ceea ce este interzis direct este interzis şi atunci când se săvârşeşte pe cale ocolită.. Schmidt-Szalewski. J. cu referire la prevederile de atunci ale art. p. (2) lit. protecţia concurenţei loiale. dar şi a principiului protecţiei – doar . art.. constituie sau nu contrafacere. op. de aceea. 261. conform cărora: "Un brevet va conferi titularului său următoarele drepturi exclusive: […] b) în cazurile în care obiectul brevetului este un procedeu." În opinia noastră. folosirea acestora"). 135 alin. J. a) din Constituţie: "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului. op. 144. a se vedea jurisprudenţa franceză indicată de J. în alt scop decât cel personal. 1 lit. 1 lit.-L. Richter. este inclusă aici. vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul brevetat. în toate formele sale. Idem. Pierre. Utilizarea procedeelor. În sens contrar. R. oferirea spre vânzare. să împiedice terţii care acţionează fără consimţământul său să desfăşoare actul constând în utilizarea procedeului. după caz. ca 180 179 . precum şi următoarele acte: folosirea. brevetată. Chavanne... p. 34 alin. J. pur şi simplu pentru că "ubi eadem ratio eadem solutio esse debet". îi este opozabil raţionamentul întemeiat pe aplicabilitatea în acest domeniu (în baza art. 181 Publicitatea comercială. Dincă (în Consideraţii teoretice şi practice referitoare la efectele Acordului TRIPS asupra sistemului de drept românesc. la aceeaşi soluţie s-au oprit şi C. ca încălcând dispoziţiile art. Burst.183 7. 7. ne aflăm în prezenţa contrafacerii chiar şi atunci când. în sensul că sunt interzise folosirea lor. 78/2001. cel puţin în ce priveşte produsul obţinut direct prin acel procedeu.-I.cit. ei înşişi. Chavanne.52 contractului s-a făcut pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de invenţie invocat179. "Revista de drept comercial". La fel ca şi în cazul folosirii produselor. Longhin. op. de această dată. Pierre. anterior intrării în vigoare a TRIPS. patronilor acestora sau acelora care se servesc de ei în realizarea comerţului. 73. 64/1991.cit. destinate unei alte ţări. p. oferirea spre vânzare. Numai comercializarea produselor constituie contrafacere.") nu numai a principiului libertăţii comerţului. Regimul juridic al “comercializării” este aplicabil şi “oferirii spre vânzare”181. oferirii spre vânzare ori vânzării) în ţara pe al cărei teritoriu îşi are aplicabilitatea brevetul de invenţie invocat – şi aceasta indiferent dacă importul provine sau nu dintr-o ţară pe teritoriul căreia invenţia este. Scondăcescu. iar nu şi achiziţionarea acestora. oferirii spre vânzare ori vânzării produselor..cit. p. este ilicită introducerea [. precum şi folosirea. argumentului conform căruia. dar utilizând argumentul că. (2).179). 182 J. J.-J. 34 alin. Protecţia conferită procedeului prin brevetare se întinde şi asupra produselor obţinute direct prin acest procedeu.4. exclusivitatea recunoscută titularului de brevet poate fi încălcată prin utilizarea procedeelor brevetate.] produsului obţinut în mod direct prin acest procedeu. contractul fiind încheiat pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de invenţie. op.a concurenţei loiale. 32 alin. textul art.-L. oferirea spre vânzare. p. 73 şi de A. 34 alin. acestea urmând a se aplica însă. 28 alin. b) din Legea nr.cit. a se vedea B. R. doar dacă persoanele care au achiziţionat se folosesc.cit. după intrarea "deplină" în vigoare a TRIPS pe teritoriul României (la 1 ianuarie 2000). “Dacă brevetul poartă asupra unui procedeu. marfa este expediată dintr-o ţară străină către o altă ţară străină. Importul în vederea folosirii. fiindcă "această interdicţie reglementează o excepţie în raport cu principiul libertăţii comerţului" (C. este vorba despre modalitatea “folosirii” produselor.180 Salariaţii-vânzători sau intermediarii de comerţ (comisionarii) nu pot fi consideraţi. V.

Richter. în condiţiile actualei reglementări. răspunsul negativ . 128.. socială ori care ţin de echitate. devenit . pentru verificarea existenţei condiţiilor de brevetabilitate a unei invenţii. se argumentează că această folosire "este. 64/1991 a fost reprezentată de prevederile art. 32. (4). considerăm că.M. Comentariu.. nu îşi mai păstrează actualitatea jurisprudenţa care deosebea între. prin lege sunt statuate mai multe categorii de limite ale dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. Eminescu. există controversă cu privire la faptul dacă trebuie sau nu prezumată existenţa relei-credinţe a celui care foloseşte procedeul. publicată în “Pandectele române”. a cărui redactare actuală este următoarea: "Cu începere de la data publicării cererii de brevet. pentru răspunsul afirmativ.cit. a valorificării factorilor de producţie care se întemeiază pe exploatarea invenţiilor brevetate). acţiunea penală în contrafacere. nu se poate considera că s-a produs o contrafacere. cu condiţia ca terţilor să le fi fost făcută accesibilă (prin publicare189)190 cererea de brevet. el nu poate fi făcut răspunzător. socotită inadmisibilă şi. 196). de exemplu. socotită admisibilă. Dar “[. să aibă în vedere şi alte interese de natură economică. 23 alin. acţiunea în daune. în plus. 203/2002 şi Legea nr. op. 33. "Încălcarea drepturilor prevăzute la art. după ce şi-au asigurat prioritatea prin constituirea depozitului reglementar naţional şi. 35. op.cit. Conţinutul reglementării. 281 . 32. (1) de către terţi după publicarea cererii de brevet de invenţie atrage pentru persoanele vinovate obligaţia de despăgubire potrivit dreptului comun. dar nu a fost încă publicată." 10. Tot astfel. Aceste dispoziţii (care constituie o noutate în raport cu reglementarea din cuprinsul Legii nr. 25 alin. 200 (şi bibliografia acolo indicată). Conferind titularului brevetului dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei.după modificările efectuate prin Legea nr. “Examinarea cererii de brevet de invenţie poate fi cerută la data de depozit a cererii de brevet sau."187 8. (1).). Comentariu. pe de altă parte. p. Scondăcescu. secţia a II-a. în ipoteza exploatării acelei invenţii de către un terţ anterior publicării cererii. L. aşadar. 62/1974) permit solicitanţilor de brevete ca. V. 188 A se vedea infra. În toate cazurile. în mod provizoriu.188 SECŢIUNEA A III-A DREPTUL PROVIZORIU DE EXPLOATARE EXCLUSIVĂ A INVENŢIEI 9." Iar potrivit art. această cunoaştere trebuind a fi stabilită şi dovedită pentru ca fapta să constituie infracţiune. să poată testa valoarea şi a principiului valorificării tuturor factorilor de producţie (inclusiv. în sine. 28/2007– art. 32 alin. Longhin. Limitele exclusivităţii exploatării invenţiei.”185 În sfârşit. 59 alin.la care ne alăturăm . Ungureanu. 1510 din 10 iunie 1924. Prerogativa exclusivităţii nu este absolută. oferirea utilizării unui procedeu brevetat încalcă exclusivitatea titularului brevetului. fiindcă nu realizează nici un beneficiu din acest fapt. în conformitate cu prevederile art. De aceea. în mod obiectiv. decizia nr. Reglementarea dreptului provizoriu de exploatare exclusivă a fost determinată de realitatea existenţei unei perioade îndelungate de timp necesare. o activitate prin care se urmăreşte obţinerea unui rezultat aflat în legătură de cauză la efect cu procedeul utilizat"186. pe de altă parte. p. dacă aceste acte au fost . a căror importanţă impune analizarea lor separată. titlul pentru plata despăgubirilor fiind executoriu după eliberarea brevetului. p. De aceea. legiuitorul trebuie ca. protecţia conferită potrivit dispoziţiilor art. 190 Inadmisibilitatea sancţionării actelor de exploatare a invenţiei. În plus. este nerelevantă existenţa ori inexistenţa calităţii de comerciant a terţului.apud Y. 185 B. Eminescu. p. O noutate importantă adusă prin Legea nr. 187 A.. la deschiderea fazei naţionale ori în termen de 30 de luni de la una dintre aceste date” (sublinierea noastră. 1924.se întemeiază pe ideea că "simpla existenţă a raportului de cauzalitate între utilizarea unei metode sau a unui procedeu şi rezultatul urmărit nu relevă şi poziţia subiectivă a făptuitorului. cererea a fost înregistrată. 186 Y. I. potrivit art.53 patru aspecte rămânând valabile consideraţiile anterioare referitoare la astfel de forme de contrafacere în cazul produselor brevetate. pe de o parte. capitolul al VI-lea. Raţiunea reglementării. 189 Dacă. I. (A se vedea Curtea de Casaţie. de cunoaştere a caracterului protejat al metodei sau procedeului folosit.] când este vorba de un lucrător salariat care întrebuinţează un instrument brevetat sau o maşină pentru industria patronului său. (1)-(3). cererea asigură solicitantului. după caz. p.

J. Capitolul IV. 10. (1). (5) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 142 – 143. Burst. 17. potrivit dreptului comun. ci. 8. Enumerare. a distrugerii produselor contrafăcute. 42 alin. (4) Încălcarea drepturilor prevăzute la art.cit. ci oricărei persoane (chiar netitulară de brevet) care aplică invenţia. (1) de către terţi după publicarea cererii de brevet de invenţie atrage pentru persoanele vinovate obligaţia de despăgubire potrivit dreptului comun. Aceste dispoziţii se aplică şi materialelor şi echipamentelor care au servit nemijlocit la săvârşirea faptelor de contrafacere. 1349 şi urm. 46 alin. în cazul încălcării dreptului de proprietate industrială. Deşi nu este vorba despre un drept care aparţine exclusiv titularului de brevet. (2) şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 10.fie că este vorba despre autorul invenţiei. 32 alin. Drepturile – specifice . după caz. 59. având o dată ulterioară. Dreptul de prioritate al titularului de brevet. 16 alin. 1993. Potrivit art. art. titularul ori beneficiarul unei licenţe are dreptul la despăgubiri. 68 din redactarea iniţială a Legii nr. din Codul civil. este aplicabilă şi în dreptul francez. (1) şi art. cel mai adesea.191 CAPITOLUL AL III-LEA ALTE DREPTURI ALE TITULARULUI DE BREVET §1. Bucureşti. la cererea titularului de brevet. 64/1991.” Desigur că titularul brevetului poate decide să nu recurgă la calea procesului penal. fie că este vorba despre o unitate 7. Dreptul unităţii titulare de brevet la asistenţă tehnică din partea inventatorului. Astfel cum arătam cu alt prilej. Aşadar.ale unităţii care este titular de brevet 9. titlul pentru plata despăgubirilor fiind executoriu după eliberarea brevetului. 42 alin.000 lei. ci o unitate. precum şi de a pretinde inventatorului abţinerea de la divulgare. 191 A se vedea Y. "Inventatorul are obligaţia să acorde." 193 săvârşite anterior publicării cererii de brevet de invenţie. nu sunt considerate a aduce atingere drepturilor conferite de brevet. 2] precizează expres că asistenţa tehnică se acordă "pe bază de contract". (1).54 efectivă a invenţiilor şi să decidă continuarea procedurii de brevetare numai pentru acelea care trec cu succes acest test.-J. cu începere de la data depozitului cererii faţă de orice alt depozit.000 lei la 30. art. Chavanne. Conform art. în această categorie şi problema dreptului de a fi scutit temporar de impozitul pe profit. 14 alin. "(1) Constituie contrafacere faptele săvârşite cu încălcarea dispoziţiilor art. întrucât. Dreptul la despăgubiri materiale. Editura Lumina Lex. să pretindă despăgubiri printr-o acţiune în răspundere civilă delictuală. Potrivit art. 32 alin. Drepturile titularului de brevet . asistenţă tehnică pe bază de contract. includem. conform art. totuşi. p. 32 alin. pentru punerea în aplicare a invenţiei. Comentariu. actele prevăzute la art. (A se vedea A. " Orice persoană care a depus. Eminescu. 192 A se vedea infra. (2) Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. (3) Pentru prejudiciile cauzate. 32 alin. o cerere de brevet la OSIM sau succesorul său în drepturi beneficiază de un drept de prioritate. şi poate solicita instanţei judecătoreşti competente să dispună măsura confiscării sau. Atunci când titular de brevet nu este inventatorul. op. titularul brevetului este o unitate. şi anume de (i) dreptul la asistenţă tehnică din partea inventatorului şi de (ii) dreptul de a fi informată asupra creării şi a stadiului realizării invenţiei. privind aceeaşi invenţie.192 §2. obiectul dreptului unităţii titulare de brevet nu este însăşi 193 .. întemeindu-se pe dispoziţiile art. 2 [în prezent. p. "În raport cu reglementarea anterioară.” Acest drept de prioritate al titularului de brevet nu trebuie confundat cu dreptul de prioritate al autorului invenţiei. în conformitate cu art. 237). însoţită de o copie autentificată a cererii de brevet de invenţie. (2) efectuate de un terţ anterior datei la care s-a publicat cererea de brevet sau datei la care solicitantul i-a făcut o somaţie. 2. aceasta mai beneficiază de încă două drepturi.

se poate întâmpla ca părţile să nu se înţeleagă în privinţa preţului. L. în oricare dintre aceste posibile situaţii. (4). 64/1991. deşi invenţia poate fi aplicată chiar şi de către o persoană fizică (titulară ori nu a brevetului) iar raţiunile scutirii de impozit se regăsesc. neputând refuza încheierea contractului. A se vedea infra. "(1) Profitul sau venitul obţinut prin aplicarea efectivă în ţară de către titular sau. a datelor cuprinse în cererile de brevet până la publicarea lor [ . 3). Aceasta se acordă numai după încheierea unui contract între unitate şi inventator. Până la publicarea datelor din acest registru în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Mihai. adică a constituirii depozitului reglementar). de către licenţiaţii acestuia a unei invenţii brevetate în România. Mai întâi. "Cererea de brevet de invenţie se înscrie în Registrul naţional al cererilor de brevet depuse. L. după caz.potrivit art. 68 din forma iniţială a Legii nr. 2). p.". 5 alin. precum şi abţinerea de la orice divulgare. acestea nu sunt publice." Iar art. constituie infracţiune "Divulgarea.55 11. respectiv titularul brevetului aplicat. (1) al aceluiaşi text legal. 61. (1) lit. Petrescu. ca atare.S.potrivit art. A se vedea şi art. b) ori în cel al invenţiei de comandă (art. până la publicarea acesteia. 40 alin. 196 Conform art. 73 din Legea nr.asupra creării şi a stadiului invenţiei. informaţii . (1) beneficiază persoanele juridice sau persoanele fizice care exploatează invenţia."196 12. 5 alin. aplicarea procedeului. sau lato sensu . "Invenţia care face obiectul cererii de brevet depusă la OSIM nu poate fi divulgată fără acordul solicitantului. pe de o parte. Ex lege se naşte numai dreptul unităţii de a pretinde încheierea unui contract cu asemenea obiect iar inventatorul are o obligaţie juridică corelativă. redactarea este deficitară şi în ceea ce priveşte neclaritatea determinării datei de la care începe şi curge termenul de 5 ani. de către personalul O. (1). dreptul la asistenţă tehnică nu se naşte ex lege. Apoi. calculaţi de la data începerii aplicării şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului..”197 acordarea asistenţei tehnice. după caz. potrivit alin. "Redactarea textului este deficitară sub două aspecte. caz în care. Dreptul unităţii titulare de brevet de a fi informată asupra creării şi a stadiului realizării invenţiei.M.]. conform art.I. (6). Potrivit art. Petrescu. fără acordul celuilalt (art. fiindcă. precum şi de a pretinde inventatorului abţinerea de la divulgare. se utilizează cuvântul "calculat" (iar nu "calculată").în scris . după cum. iar. (2) De prevederile alin. incluzând fabricarea produsului sau. litigiul cu un asemenea obiect va fi de competenta instanţelor judecătoreşti" (A. (2) prevede posibilitatea declarării caracterului de secret de stat al informaţiilor conţinute într-o invenţie din domeniul apărării sau siguranţei naţionale195. Legea. şi are caracterul stabilit de legea specială până la publicare. pe de altă parte. scutirea de impozit se face <<în primii 5 ani de aplicare>> (începerea aplicării necoincizând. ci din contract. În cazul invenţiilor de serviciu (stricto sensu . 64/1991 republicată în anul 2002 (care corespunde art. 5 alin. 43). a. 197 . 62 alin. conform art. precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile. deopotrivă. este scutit de impozit în primii 5 ani de la prima aplicare. Deci. prin aceea că are în vedere numai <<unitatea care aplică>> invenţia. la iniţiativa unităţii şi fără posibilitate pentru inventator de a refuza încheierea contractului. necesarmente. De bună seamă. 7 din Regulament. (1) lit. potrivit legii speciale. Iar "Încălcarea obligaţiei de a informa atrage răspunderea persoanei vinovate" precizează art. Capitolul al IV-lea.. 15 alin. 5 alin. 5 alin. 68 din redactarea iniţială a legii). după caz. Problema dreptului titularului de brevet de a fi scutit temporar de impozitul pe profit. cu momentul constituirii depozitului reglementar)" (A. 195 194 Astfel cum observam cu alt prilej. cât şi inventatorul194 au dreptul de a-şi pretinde reciproc. ce se acordă gramatical cu "profitul" (de unde concluzia că urmează a se calcula profitul cu începere "de la data valabilităţii brevetului". Sub un alt aspect. atât unitatea. (3) Venitul obţinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia este scutit de impozit. făcând referire la conţinutul art.

CAPITOLUL AL IV-LEA DREPTURILE INVENTATORULUI CARE NU ESTE TITULAR DE BREVET 13. "Potrivit art. abrogarea art. 41 al Ordonanţei Guvernului nr. stimularea eforturilor pentru dezvoltarea tehnologiei şi comerţului). 200 Potrivit art. A se vedea Capitolul al II-lea din cadrul Titlului al II-lea. "Dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi. urmărind să asigure scopul fundamental al legislaţiei din domeniul dreptului de proprietate industrială (şi anume. Iar avantajele pe care inventatorul le ia în considerare sunt cele la care ne vom referi în continuare. 1) din Codul fiscal (Legea nr. 14. în vigoare198. 91 din Regulament. acest solicitant sau titular este altcineva decât inventatorul. Drepturile patrimoniale stabilite prin contractul încheiat cu solicitantul sau titularul de brevet. 2). 5 alin. (2) Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcţie de efectele economice şi/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al invenţiei. Ipoteza analizată. 73 in noua numerotare dată prin republicarea din anul 2003. după ce. (2) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau. 59 din Legea nr. fie opţiunii inventatorului de a renunţa la dreptul său de a deveni titular al brevetului. 70/1994. 65 alin. art. pentru invenţia de serviciu stricto sensu (art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43). brevetul de invenţie . Deşi principiul juridic este în sensul că brevetul de invenţie se acordă inventatorului200. tocmai în situaţiile în care. (c) atunci când cel care a solicitat invenţia de comandă este o unitate (art. demonstrează că unitatea devine titular de brevet în cele mai numeroase cazuri. 202 203 201 A se vedea si art. 64/1991. respectiv.în temeiul acestei calităţi . determinată de factori economici. iar prin art. 68 din Legea nr. devenit art. final. în cazul exercitării dreptului de preferinţă prevăzut de art. prin art. s-a procedat la modificarea textului. ulterior. Ulterior însă. 73/1996 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. Se pare că aceste critici au fost avute în vedere atunci când. 5 alin. "menţinute" prin Legea nr. conform legii ori a unei convenţii. p.56 Textul legal reprodus nu mai este. 68 al Legii nr. b). Legea. mai fusese abrogat şi apoi repus în vigoare199 (ceea ce. (f) unitatea stabilită prin aplicarea dispoziţiilor tranzitorii ale art.203 Mihai. în prezent. 5 alin. 1 lit. I pct. 2." 199 198 In prezent. conform art. brevetul să se acorde unităţii în legătură cu care s-a realizat invenţia201. ale art. 203/2002. care . 5 alin. realitatea statistică. 298 alin. Conform art. 5 alin. prevederile iniţiale ale art. 36 se acordă inventatorului. în consecinţă. 34 din Legea nr. 70/1994 privind impozitul pe profit. 217/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. aceste situaţii sunt următoarele: (a) unitatea la care inventatorul este salariat. (d) unitatea căreia i s-a cerut realizarea invenţiei de comandă. întrucât împrejurările concrete îl determină să considere că această situaţie i-ar fi mai avantajoasă. 3. iar nu pe bază de contract) dreptul de exploatare exclusivă asupra invenţiei (dreptul de proprietate industrială). 68 a fost "eliminată". după caz. prin contract încheiat cu solicitantul sau cu titularul de brevet. 5 alin. Fiind abrogat prin art. 571/2003). Astfel. impun ca. 1 lit. a). cu titularul brevetului. 70/1994 a abrogat din nou dispoziţiile art. 64/1991. (e) unitatea. 22/1995 a bugetului de stat pe anul 1995. (1) pct. în anumite ipoteze. (b) unitatea la care s-a realizat invenţia de serviciu lato sensu.ar fi dobândit (ex lege. "Drepturile patrimoniale" avute în vedere de art. pentru o invenţie de serviciu lato sensu. 2 din forma initiala a Legii nr. 5 alin. nu exclude reintrarea sa în vigoare în viitor). I pct. 68 au fost abrogate prin art. dar aceste prevederi au fost. 64/1991 privind brevetele de invenţie. "(1) Pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile art. 36. Această situaţie se datorează fie dispoziţiilor legale care. în decursul timpului. (1) cu clauză contrară şi. atunci când există o clauză contractuală contrară dispoziţiilor art."202 Aceste dispoziţii legale nu îl au in vedere pe inventatorul devenit titular de brevet. dacă există o clauză contractuală în favoarea unităţii.

35 alin. inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului din contractele de cesiune şi licenţă. 206 207 A se vedea supra. Dreptul de a fi recompensat. "În cazul invenţiei pentru care o unitate este îndreptăţită la eliberarea brevetului. Buletinul Jurisprudenţei. p. (2) al art. (1). aceasta are obligaţia de a informa inventatorul asupra stadiului examinării cererii de brevet în cadrul O. "Inventatorul are obligaţia să acorde. ci şi cu privire la autorul (sau coautorii) invenţiei. Consideraţii privind drepturile patrimoniale ale inventatorului salariat. pentru alte perioade. în "Revista de drept comercial" nr. (2) din art. "Dacă invenţia rezultă dintr-un contract de cercetare.204 atunci când brevetul pentru invenţia de serviciu stricto sensu sau. fiindcă nu este titular al brevetului. 61 din acelaşi act normativ se prevede că litigiile privind calitatea de inventator. respectiv. potrivit contractului. 39 din legea menţionată prevede că drepturile patrimoniale cuvenite inventatorului se stabilesc pe bază de contract. Dreptul de a fi informat de către unitatea îndreptăţită la eliberarea brevetului asupra stadiului examinării cererii de brevet în cadrul O.M." 16. din care rezultă că pârâta foloseşte invenţia ce face obiectul brevetului în litigiu. urma să stabilească pe bază de probă dacă invenţia este aplicată de pârâtă. pentru invenţiile realizate de salariat în exercitarea unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă încredinţată în mod explicit. 2). 17. 204 Conform art. (2). 42 alin. în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia. inventatorul-salariat (care. "Dacă inventatorul este salariat.57 Astfel." 205 "Izvorul acestui drept patrimonial recunoscut inventatorului salariat este deopotrivă legal şi convenţional. 39 şi 46 sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.307). pentru invenţia de comandă se eliberează unităţii. 1997. instanţa de recurs a considerat că respingerea drepturilor băneşti cuvenite inventatorilor pe motiv că acestea trebuie stabilite numai de părţile interesate este contrară dispoziţiilor art. Faţă de dispoziţiile menţionate. 61 din Legea nr. acestuia din urmă i se eliberează un duplicat al brevetului de invenţie. (3) şi (4). comercializarea. Reamintim206 că. Calmuschi." (Curtea Supremă de Justiţie. 133 din 8 februarie 1996. a). 8/1996. 42 alin. cuprinsă în art. p. Conform art. inventatorul având dreptul la o remuneraţie suplimentară stabilită prin act adiţional la contract. de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenţie. inventatorul beneficiază de o remuneraţie suplimentară stabilită prin contract". prevăzut de art. (1) lit.S.I. a se vedea şi Curtea Supremă de Justiţie. publicată în revista "Dreptul" nr. precum şi asupra stadiului şi rezultatelor aplicării sau comercializarii invenţiei. la cererea titularului de brevet. Precizarea este importantă întrucât în aceste condiţii inventatorul poate pretinde şi obţine remuneraţia suplimentară chiar în lipsa unei clauze contractuale expres inserată în contractul său de muncă. Culegere de decizii pe anul 1996. potrivit alin.. nu deţine un drept de exploatare exclusivă a invenţiei) are dreptul . potrivit art. Dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului de invenţie. care corespunde cu funcţiile sale. conferă titularului dreptul de a interzice terţilor să efectueze fără autorizaţia sa fabricarea. 42 alin.S. Reglementarea acestui drept. Prin art. în lipsa unei clauze contrare. (2).I. stabilită "prin contract" (alin." (O. şi asupra stadiului şi a rezultatelor aplicării invenţiei. 1. secţia comercială. Potrivit art. Editura Proema.M.la o remuneraţie suplimentară. în apel s-a depus raportul de expertiză efectuat într-un alt dosar aflat pe rolul aceleiaşi instanţe. a). 64/1991 şi a casat decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare. rezultă că orice neînţelegeri intervenite între inventatori şi beneficiarul invenţiei sunt de competenţa instanţei. Instanţa. sau cele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. dreptul la brevet de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea. 72). Capitolul III. 5 alin. 5. 1 lit. p. pentru asistenţa tehnică acordată titularului de brevet. 1/1993. decizia nr. 130. a) sau "prin act adiţional la contract" (alin. "În cazul în care titularul este altul decât inventatorul." . În speţă. 5 alin. în cazul refuzului pârâtei de a încheia contractul privind drepturile patrimoniale ale inventatorului. întrucât în cuprinsul brevetului se fac menţiuni nu numai cu privire la titularul acestuia.205 15.pe lângă salariul său ." Duplicatul va putea fi utilizat spre a face dovada calităţii de inventator. În această situaţie. asistenţă tehnică pe bază de contract. Art. 306 . pentru punerea în aplicare a invenţiei. oferirea spre vânzare a produselor. dreptul la brevetul de invenţie aparţine: a) unităţii. precum şi a alin. Iar potrivit alin. 5.207 trebuie analizată prin corelare cu aceea a dreptului ce este supus analizei imediat următoare. Baia Mare. 1 lit.

cuantumul compensaţiei se va stabili fie prin acordul părţilor. 5 alin. 5 alin. 19. în orice caz. sau cele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor prevazute la art.58 18.. 36 si art. (3). evident.I. art. 5 alin. 42 alin. (1). fie ca urmare a unor evoluţii prevăzute de lege (art. constatăm că. Interpretarea restrictivă nu include dreptul la o compensaţie materială prevăzut de art. (6). din contractele de cesiune şi licenţă. respectiv. 5 alin. Conform art. prin textul art. (3) şi (4). chiar dacă – într-o interpretare restrictivă a art. deopotrivă.potrivit art. Secţiunea a II-a din cadrul prezentului capitol. (3) şi (4) şi. 40 alin. 2). Accesul în justiţie în această ipoteză rezultă. este recunoscut nu numai pentru inventator. "Informaţiile din domeniul apărării sau siguranţei naţionale conţinute într-o invenţie creată pe teritoriul României. În măsura în care termenul "realizarea invenţiei". întrucât ar fi vorba numai despre acele “drepturi patrimoniale ale inventatorului” care sunt “născute din brevetul de invenţie” – ceea ce. a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) în categoria “drepturilor patrimoniale ale inventatorului”. 5 alin. prin hotărâre judecătorească. “(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor. 1 sau 2). constatăm o întrepătrundere a sferelor de reglementare stabilite prin textul art. la fel ca şi în cazul reglementat prin art. cele două sfere de reglementare diferă şi prin referirea expresă la obligaţia abţinerii de la divulgare în cuprinsul textului art. (1) lit. (1) se referă la orice situaţie în care o unitate este îndreptăţită la eliberarea invenţiei. b)] sau asupra aceleia de comandă (art. nu este cazul compensaţiei materiale reglementate prin art. obligaţie care nu mai este reluată în art. 210 Potrivit art. nu poate fi vorba decât despre invenţii de serviciu (stricto sensu sau lato sensu) ori de comandă. Astfel. 40 alin. Dreptul autorului invenţiei de serviciu ori de comandă de a pretinde unităţii să fie informat asupra stadiului realizării invenţiei şi de a se abţine de la orice divulgare. 40 alin. rezultă necesitatea individualizării distincte a drepturilor prevăzute de art. 63 alin.M. sub un alt aspect. Din cele de mai sus. pot fi clasificate de instituţiile în drept ca informaţii secrete de stat. (11) din Regulament precizează că trebuie acordată o compensaţie materială “echitabilă”. (3) şi (4). respectiv. (2). 5 alin. indiferent de nivelul ofertei instituţiei interesate. ori lato sensu . în realitate. la etapa "aplicării invenţiei". 42 alin. din cuprinsul art. (1) şi. deopotrivă. (1) (pe care nu o împărtăşim) – un asemenea litigiu nu ar intra în enumerarea litigiilor de competenţa instanţelor judecătoreşti (potrivit competenţei de drept comun). (2). fie. Dreptul la o compensaţie materială în cazul instituirii caracterului secret pentru invenţia brevetată. (3) şi (4). sfera de reglementare stabilită prin art.). (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. deşi la prima vedere art. când vocaţia originară la obţinerea brevetului aparţinea unui alt subiect de drept. “Litigiile cu privire la calitatea de inventator. 21 din Constituţie210. în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. 63 alin. precum şi etapa "aplicării sau comercilaizarii" invenţiei209). Continuând comparaţia. 5 şi 6).S. în plus. pentru care unitatea devine titulară de brevet fie în temeiul unei vocaţii ("îndreptăţiri") originare (art. de art. pentru unitatea care devine titulară de brevet asupra invenţiei de serviciu [stricto sensu . 42 alin. nu se referă. a). 5 alin.M. condiţia sine qua non este aceea a existenţei unei asemenea invenţii. inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului. De asemenea. 5 alin. examinarea cererii de brevet în cadrul O. pe bază de contract. 42 alin. 42 sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti […]” (sublinierea noastră. în acest caz. În comparaţie cu dreptul subiectiv analizat imediat anterior. L. solicitantul este înştiinţat de instituţia care a clasificat informaţiile şi poate beneficia. (1) este mai întinsă (fiindcă se are în vedere. ci şi. (1). de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenţie. 5 alin. care este reglementat prin art. Oricum ar fi. dar şi mai restrânsă (fiindcă nu se are în vedere obligaţia de informare asupra creării propriu-zise a invenţiei). 5 alin. 3.” 211 Conform art. totuşi. într-adevăr. Reamintim208 că acest drept. (1) lit. 5 alin.potrivit art. utilizat de art. enumerare stabilită de acest text legal. 42 alin. obiect al unei cereri de brevet de invenţie. 5 alin. 21 din Constituţie. în oricare dintre situaţiile în care o unitate devine titulară de brevet. (1). în caz de neînţelegere. de acordarea unei compensaţii din partea acestei instituţii.211 A se vedea supra. care 209 208 .” Regula 7 alin.

212 A se vedea A. 5 alin. Secţiunea a II-a din cadrul prezentului capitol. 213 A se vedea A. L. 217 Aceste texte reglementează invenţiile de serviciu (stricto sensu sau lato sensu) şi invenţiile de comandă.invenţia).I. (1). a datelor cuprinse în cererile de brevet. Petrescu. pot fi clasificate de instituţiile în drept ca informaţii secrete de stat. Invenţia. în domeniul obiectelor proprietăţii industriale. Petrescu. Invenţia. Acest drept are atât un aspect pozitiv (dreptul de a face publică . 63 alin. răspunde faţă de inventator pentru prejudiciile aduse ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. 166.59 20. 214 Mai există şi ubicuitatea sub aspectul folosinţei (al exploatării). 1 lit. 215 A. opozabil erga omnes) să fie condiţionată şi de cerinţa suplimentară de a fi primul care a creat respectiva invenţie. până la publicarea acesteia. Dreptul de a da publicităţii invenţia. de către personalul O. precum şi posibilitatea de a folosi această calitate şi de a cere tuturor să nu aducă vreo atingere acesteia. care face parte din categoria drepturilor personal-nepatrimoniale. Mihai. Dreptul de prioritate al inventatorului. (3). Enumerare. art. art.S. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.bis. în acest caz. a creat o anumită invenţie brevetabilă. “Informaţiile din domeniul apărării sau siguranţei naţionale conţinute într-o invenţie creată pe teritoriul României. Invenţia. 21.” 21. (1) dispune că "Invenţia care face obiectul cererii de brevet nu poate fi divulgată fără acordul solicitantului. “Posibilitatea ca mai multe persoane să ajungă quasi-simultan sau la diferenţe notabile de timp. Petrescu. 2. b) Potrivit art. L.212 În acest sens. 62. 40 alin.213 Necesitatea existenţei acestui drept subiectiv este o consecinţă a fenomenului ubicuităţii – sub aspectul apariţiei214 . “În cazurile prevăzute la alin.217 inventatorul şi unitatea au obligaţia reciprocă să se informeze în scris asupra creării şi stadiului realizării invenţiei şi să se abţină de la orice divulgare”. desemnează posibilitatea unei persoane fizice de a pretinde să fie recunoscută ca fiind aceea care. în carnetul de muncă.I. Petrescu. Cu privire la caracteristica juridică a ubicuităţii. Drepturi derivând din calitatea de autor al invenţiei.în domeniul creaţiilor intelectuale industriale. cât şi un aspect negativ (dreptul de a se opune publicării invenţiei). Din calitatea de autor al invenţiei. pentru prima dată în lume. Astfel cum am mai arătat. a se vedea A.. are un alt izvor decât brevetul de invenţie. în acelaşi loc sau în locuri diferite. “Divulgarea.1. p.2. Mihai.prin orice mijloace . Interpretarea ne-restrictivă – pe care o împărtăşim – consideră că termenul “inclusiv” din cadrul locuţiunii “inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului” constituie o inadvertenţă de redactare a art. Acest drept desemnează posibilitatea juridică a inventatorului de a pretinde să fie recunoscut ca fiind primul dintre toţi aceia care au creat o invenţie brevetabilă identică sau similară. dar independent una de alta. (2). 40 alin.M. dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie." 21. L. cărei nu i se subsumează.cit. astfel: a) Potrivit art. Dreptul la calitatea de autor al invenţiei. O. (1) dispune că "Inventatorul are dreptul să i se menţioneze numele. conform art. Dreptul de a da publicităţii invenţia are un contur special în două situaţii. reglementat prin art. 35 alin. a se vedea supra. a)." În plus.. op. precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile.”215 Reamintim că dreptul de prioritate al inventatorului trebuie să fie distins de dreptul de prioritate al titularului de brevet. p. astfel încât această locuţiune este distinctă de locuţiunea imediat anterioară (“alte drepturi născute din brevetul de invenţie”). Sub acest din urmă aspect.216 21. b) şi alin. Acest drept.S. precum şi în orice acte sau publicaţii privind invenţia sa. mai derivă şi următoarele alte drepturi subiective: dreptul de prioritate al inventatorului. Mihai. prenumele şi calitatea în brevetul eliberat. obiect al unei cereri de brevet de invenţie. 166. si are caracterul stabilit de legea speciala pana la publicare. 17. 216 Cu privire la dreptul de prioritate al titularului de brevet. până la publicarea lor.M. 165.2. p. (1). la aceeaşi soluţie-invenţie impune ca recunoaşterea dreptului la calitatea de inventator (drept absolut. 15 16. dreptul de a da publicităţii invenţia: dreptul la nume al inventatorului. . p.

35 alin. 40 alin.”220 S-a decis că dispoziţiile art. (2). devin aplicabile dispoziţiile art. prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet. îngăduindu-se inventatorului să îl exercite chiar dacă nu a intervenit brevetarea invenţiei .4. inovaţiile şi raţionalizările. Dacă se pune problema brevetării în străinătate. prenumele şi calitatea în brevetul eliberat. precum şi în orice acte sau publicaţii privind invenţia sa. Drepturile băneşti în cazul aplicării dispoziţiilor tranzitorii ale art. cu referire la calitatea de izvor tranzitoriu a dispoziţiilor art. (5) Pentru înregistrarea cererilor internaţionale în vederea brevetării invenţiilor în alte state.. (1). inventatorul invenţiei de serviciu stricto sensu ori cel al invenţiei de comandă nu beneficiază de acest drept.218 În acest sens. 66 alin. 5 alin. OSIM acţionează în calitate de oficiu receptor. în condiţiile legii. 71 alin.cit. bunăoară. 884/1967 privind invenţiile.” 21. respectiv. op. Acest drept desemnează posibilitatea juridică recunoscută inventatorului de a pretinde să se facă menţiune despre numele său şi despre calitatea sa de inventator.3. 884/1967 şi a celor ale Decretului nr. O garanţie a recunoaşterii acestui drept este statuată prin art. 63. Acest drept desemnează posibilitatea juridică recunoscută inventatorului unei invenţii brevetabile de a pretinde. negocierea va începe de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului. Dreptul la nume al inventatorului. 14 alin. precum şi de a folosi el însuşi o astfel de menţiune în împrejurările în care se face referire la autorul invenţiei pe care a creat-o. Potrivit acestui text de lege. Petrescu. conform cărora: “(1) Brevetarea în străinătate a invenţiilor create de persoane fizice române pe teritoriul României se face numai după înregistrarea cererii de brevet de invenţie la OSIM.” 22. 2250/1967 pentru aplicarea Decretului nr. întrucât. trebuie. 64/1991. 168 . brevetarea în străinătate se poate face numai dacă informaţiile au fost declasificate potrivit art. (3). acest drept subiectiv nu este recunoscut oricărui inventator. p. 2 din forma iniţială a Legii nr. p. potrivit art. de altfel. În cazul neînţelegerii între părţi.în legătură cu orice publicaţie (aşa cum. 71 alin. în conformitate cu prevederile Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor. reamintim că. Invenţia. 33 . Mihai.” Deşi acest text legal se referă numai la situaţia în care invenţia a fost brevetată. pentru aceste categorii de invenţii brevetul se acordă unităţii la care este încadrat ca salariat inventatorul sau. Titlul I. dispune in terminis art. 1) sau documente care se referă la invenţia creată. Mihai. unităţii care a comandat cercetarea. în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. Petrescu. ci despre o 218 219 A se vedea A. cererea de brevet de invenţie va conţine şi indicaţii care să permită stabilirea identităţii inventatorului şi va fi însoţită de un document din care să reiasă modul în care solicitantul a dobândit dreptul la acordarea brevetului. 64/1991) nu sunt aplicabile: atunci când nu este vorba despre o invenţie brevetată. precizat că dreptul la nume se naşte independent de eliberarea brevetului. pe bază de contract. În aceste cazuri. 93/1976 pentru aprobarea normelor privind calcularea recompenselor băneşti cuvenite autorilor invenţiilor aplicate în economia naţională. să i se elibereze un brevet de invenţie (sau un alt titlu corespunzător de protecţie juridică).” 21. totuşi. Dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie juridică. 170. care a fost abrogat explicit prin art. 70 din Legea nr. (3). (1) lit. L. A se vedea A. parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia. conform căruia “Dacă solicitantul nu este acelaşi cu inventatorul. (1) solicitanţii sau titularii de brevet români pot beneficia de sprijin financiar. (2) În cazul invenţiilor care conţin informaţii secrete de stat. în carnetul de muncă. 35 alin. drepturile băneşti se vor stabili potrivit prevederilor art. 5 alin. de acordarea unei compensaţii din partea acestei instituţii. . potrivit legii. al art. a celor ale art. (3) În vederea brevetării în străinătate a invenţiilor prevăzute la alin. 41. L. după caz. “Drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate. 20 din Decretul nr. a) şi. potrivit art. 220 A se vedea supra. (3) (art.219Aşadar. (1) se aduce la cunoştinţa OSIM de către persoanele fizice române care le-au creat sau de către succesorul lor în drepturi. (4) Brevetarea în străinătate a invenţiilor prevăzute la alin.60 solicitantul este înştiinţat de instituţia care a clasificat informaţiile şi poate beneficia. (2). aplicate.167. “Inventatorul are dreptul să i se menţioneze numele.48 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.

1/1998 a Secţiilor Unite.226 Tot astfel. (1) lit.40. 1/1998 a Secţiilor Unite.” A se vedea Judecătoria Oradea. . 71 alin. indiferent de conditiile in care au fost realizate.49 şi 49 . 64/1991 privind brevetele de invenţie). autorii de invenţii au fost repuşi în termenul [de prescripţie de 3 ani – sublinierea noastră. decizia nr. secţia civilă. secţia civilă. sau atunci când invenţia brevetată nu a fost niciodată aplicată223. publicate în Curtea Supremă de Justiţie. prevederile art. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile. decizia nr. 14 din Legea nr.] de a exercita dreptul la acţiune pentru pretenţiile băneşti ce li se cuvin în această calitate” (Curtea de 226 225 . Curtea de Argeş.47. 1/1998 a Secţiilor Unite. Culegere de decizii pe anul 1997 şi hotărârea nr. Culegere de decizii pe anul 1997 şi hotărârea nr. Editura Argessis. 1998. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Editura Argessis. secţia civilă. 14 lit. decizia nr. Curtea de Argeş. Curtea de Argeş. p. 1440 din 8 octombrie 1996. 1738 din 21 mai 1997.225 invenţia intrând sub regimul juridic prevăzut de art. „Brevetul de inventie se acorda dupa cum urmeaza: a) organizatiilor socialiste din Republica Socialista Romania pentru: . 7/1997. 1998. iar nu şi transferarea calităţii de titular de brevet de la unitate la inventator. 67)222. Buletinul Jurisprudenţei.M. 42 . s-a considerat că dispoziţiile art. Culegere de decizii pe anul 1995. 62/1974. 1996.inventiile realizate de persoane incadrate intr-o organizatie socialista in timpul contractului de munca si in legatura cu munca lor. 1998. respectiv a unităţii care aplică invenţia. a se vedea Curtea Supremă de Justiţie. c) autorilor individuali sau in colectiv in cazul altor inventii decât cele prevazute la lit. L. tulpini de bacterii si ciuperci."224 De asemenea. (3) sunt constituţionale. 227 În acest sens. 2346/1993. fiindcă aceste dispoziţii legale au avut ca efect însăşi naşterea dreptului la acţiune (fiind aplicabile. 790 din 28 februarie 1997 şi decizia nr. (3) au exclusiva finalitate de a conferi inventatorului drepturile băneşti al căror cuantum va fi negociat cu unitatea. sub cuvânt că. 45 . secţia civilă. ar fi încetat efectele cesiunii legale prevăzute de art. 224 223 Potrivit art. 66 din Legea nr. a) si b). precum si soiuri noi de plante. Buletinul Jurisprudenţei. Editura Argessis. 3405 din 20 octombrie 1997 şi decizia nr. neavând caracter retroactiv. 221 A se vedea Curtea Supremă de Justiţie. dezinfectante.58. 358). Buletinul Jurisprudenţei. metode de diagnosticare si tratament medical. s-a decis că dispoziţiile art.61 "realizare tehnică. 1997. 19 din Decretul nr. 39 . împrejurare care exclude orice pretenţii ale sale împotriva titularului de brevet. Curtea Supremă de Justiţie. 106. Buletinul Jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 1996. 71 alin. p. noi rase de animale si viermi de matase. b) organizatiilor socialiste de stat pentru inventiile care au ca obiect substante obtinute prin metode nucleare. 64/1991. publicată în revista "Dreptul" nr. a se vedea Curtea Supremă de Justiţie. aşadar. Anterior. p. Editura Proema. 7 din Decretul nr. se decisese că “Prin dispoziţiile art. Baia Mare. a) din Legea nr.227 În sfârşit. b) din Legea nr. 48 . 5/1993. decizia nr. 4329 din 18 decembrie 1997. 167/1958. sentinţa civilă nr. secţia comercială. 71 alin. 64/1991. produse alimentare si condimente. p. 686 din 24 februarie . p. p. decizia nr.55 şi 55 . produse medicamentoase. 99 (a se vedea şi în Curtea Supremă de Justiţie. publicate în Curtea Supremă de Justiţie. din momentul intrării în vigoare a Legii nr. s-a decis că prin dispoziţiile art. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă). Buletinul Jurisprudenţei. 2181 din 19 iunie 1997.inventiile rezultate din lucrari efectuate la cererea sau cu ajutorul material al unor organizatii socialiste. care este nouă la nivelul unei unităţi şi utilă acesteia"221 (art. p. chimice. 53 . citată în "Revista de drept comercial" nr. 5 alin.228 „Inovaţie” (conform terminologiei utilizate în legislaţia anterioară adoptării Legii nr. În acelaşi sens. publicată în Curtea Supremă de Justiţie. (3) nu s-a reglementat repunerea inventatorilor în termenul de prescripţie extinctivă (art. adică i s-au acordat toate sumele care i se cuveneau potrivit legislaţiei în vigoare la data punerii în aplicare a invenţiilor. Culegere de decizii pe anul 1997 şi hotărârea nr. ori atunci când inventatorul "a fost recompensat integral. Editura Proema. 685 din 24 februarie 1997 şi decizia nr.53.45 şi p. publicate în Curtea Supremă de Justiţie. Baia Mare. 222 A se vedea Curtea Supremă de Justiţie.

decizia nr. dimpotrivă. în lipsa unei prevederi contractuale contrare. 229 Pentru această interpretare. b). astfel încât. rămasă definitivă prin decizia nr. prin efectul legii. 1 lit. Conform art. 70 din 8 aprilie 1996). întrucât astfel nu se modifică şi nici nu se sting efectele produse anterior. Baia Mare.62 Apreciind că toate soluţiile înfăţişate mai sus sunt corecte. Conform art. Este vorba despre ipoteza în care titularul brevetului de invenţie este inventatorul. decizia nr. p.232 unitatea are un drept de preferinţă la Apel Bucureşti. 21 din 29 ianuarie 1997. 25. 304 .de la orice unitate care a aplicat invenţia. utilizând formula generală "unitate care a aplicat invenţia". L. b) recompensele (care . aşadar. în cazul invenţiei de serviciu lato sensu. îndoieli cu privire la interpretarea conceptului de "unitate care a aplicat invenţia" din cuprinsul art. la dobândirea dreptului asupra brevetului. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile. "Dreptul asupra brevetului de invenţie se transmite inventatorului. fie că fuseseră plătite parţial) erau datorate. inventatorul are dreptul ca. proporţional cu avantajele economice de care a beneficiat fiecare în parte230.negociate . 14 lit. contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Editura Proema. soluţia instanţei supreme este eronată şi pentru motivul că unitatea pârâtă devenise titulară a brevetului de invenţie ca urmare a reorganizării reglementate prin Legea nr. b). 71 alin.155. secţia a III-a civilă. 1997. 1 lit.prin intermediul acesteia . 14 din Legea nr. în temeiul art.231 23. 93/1976 pentru aprobarea normelor privind calcularea recompenselor băneşti cuvenite autorilor invenţiilor aplicate în economia naţională. cu caracter discriminatoriu faţă de inventatorii nerecompensaţi. dacă nu ar fi actualizată prin negociere.prin ipoteză . Posibilitatea negocierii recompensei neachitate se justifică atât prin faptul că priveşte o obligaţie neeexecutată de debitor şi care." Aceasta este situaţia invenţiei de serviciu lato sensu. 15/1990. stabilit potrivit prevederilor Legii nr. Culegere de practică judiciară civilă. În cadrul legislaţiei pozitive actuale. aşadar. Partea I. Domeniul de aplicaţie. întrucât: a) textul art. 16 alin. în condiţiile inflaţiei. avem. pe de altă parte. 71 alin. a se vedea A. secţia comercială. 71 alin. p. într-o asemenea ipoteză. 231 În speţă.305. legea referindu-se numai la efectele acestei situaţii ulterioare intrării sale în vigoare. 19 din 27 februarie 1996.şi de orice alte unităţi care au aplicat invenţia. cât şi de faptul că negocierea este unul dintre principiile de bază ale noii reglementări. Invenţia. “În cazul prevăzut la alin. Capitolul al II-lea din cadrul Titlului al II-lea. ar însemna ca debitorul. să profite de propria sa culpă. (6). Petrescu. ambele publicate în Monitorul Oficial al României. fie cu ajutorul material al acesteia. 230 Cu privire la acest regim juridic. 288 din 5 martie 1996. 14 lit. s-ar fi creat o diferenţă nejustificată între inventatori. dacă nu ar fi aplicabilă şi recompenselor anterior neplătite. (3) în sensul că acesta ar include numai unitatea care a beneficiat direct de cesiunea legală prevăzută de art. considerăm că. instituit de art. nr. (3). (1) din Constituţie. fiind excluse. 5 alin. 154 . 6 din 10 iulie 1995. Editura All Beck. 71 alin." CAPITOLUL AL V-LEA DREPTURILE SPECIFICE ALE UNITĂŢII CARE NU ESTE TITULAR DE BREVET 24. Culegere de decizii pe anul 1996. p. publicată în Curtea Supremă de Justiţie. (3) nu distinge. decizia nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile." (Curtea Constituţională. brevetul se acordă "salariatului. pentru invenţiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcţiei sale. Buletinul Jurisprudenţei. (4). ci . în legătură cu care a se vedea infra. a) din Legea nr. Mihai. 62/1974 nu a aplicat invenţia sau nu a luat măsurile necesare în vederea aplicării ei. 5 alin. 62/1974. să solicite plata unor drepturi băneşti . Drepturile titularului certificatului de inventator. nu numai de unitatea titulară de brevet. 60). având. orice alte unităţi care au aplicat acea invenţie229. se poate identifica existenţa unui singur drept al unităţii. în cazul aplicării dispoziţiilor tranzitorii ale art. fie în domeniul activităţii unităţii prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau ale datelor existente în unitate. 62/1974 şi prin Decretul nr. 1993 – 1998. 71 alin. 232 Reamintim că. calitatea de succesor al unităţii reorganizate şi care beneficiase de cesiunea legală prevăzută de art. publicată în Curtea de Apel Bucureşti. . în cazurile în care la data intrării în vigoare a prezentei legi întreprinderea care a devenit titulară prin efectul cesiunii legale prevăzute de art. 228 "Aplicarea legii noi situaţiilor juridice în curs nu are caracter retroactiv. potrivit art. 1999. a se vedea Curtea Supremă de Justiţie.fie că nu fuseseră plătite. în baza regimului stabilit prin 38 din Legea nr. (4). a) din Legea nr. Dreptul de preferinţă al unităţii.

cât şi după aceea. Secţiunea I a Capitolului al II-lea din Titlul al III-lea. un drept real. L. L.236 3. limite speciale. a se vedea Petrescu. 204 .a invenţiei. 3. Limitele generale sunt aplicabile oricărui titular de brevet. 235 Reamintim că latura "pozitivă" a dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei este constituită din dreptul de exploatare a invenţiei. respectiv. Editura All Beck. Inovaţia de A. Aceste limite sunt de două feluri. p. Bucureşti. aşadar numai o latură . Invenţia.233 CAPITOLUL AL VI-LEA LIMITELE DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI SECŢIUNEA I CONCEPTE ŞI CLASIFICARE 1. 44 (unde se remarcă. L. Raţiunea instituirii limitelor dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. Legea. Invenţia. p. aşa cum am arătat234. dacă sunt privite din perspectiva terţilor beneficiari. şi anume limite generale şi. Dreptul proprietăţii intelectuale.1. este motivul pentru care unele dintre aceste limite speciale sunt numite "licenţe". Invenţia. acest drept nu are caracter absolut. 2. constituie ştirbiri ale prerogativei sale de a opune terţilor acest brevet. Limitele instituite de legiuitor au ca obiect numai exclusivitatea exploatării invenţiei. Ansamblul acestor limitări contribuie la prevenirea transformării brevetului de invenţie într-un monopol absolut. Petrescu. Dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei este. a se vedea şi I. Mihai. fie că se referă numai la anumite categorii de invenţii. În continuare. a se vedea A. dacă sunt privite din perspectiva titularului brevetului.205. Mihai. Petrescu.a conţinutului dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. 130. în Drept de proprietate industrială. Cu privire la aspectul pozitiv şi cel negativ al dreptului de proprietate intelectuală în general. în sensul că prerogativele ce îl compun comportă anumite limitări stabilite de legiuitor ca urmare a necesităţii ocrotirii şi a altor interese (de natură economică. fie că au în vedere anumite condiţii în care invenţiile sunt utilizate. 3. p. p. Introducere în dreptul de proprietate industrială. iar nu de stimulare a progresului tehnico-ştiinţific. 1987.în condiţiile strict prevăzute de lege .. Petrescu. 7 – “semnalează numai ipoteza transmiterii <<dreptului la brevet>>. 2005. cu alte cuvinte. aceste limite speciale constituie permisiuni de utilizare .” Formularea textului este suficient de generală spre a decide că dreptul de preferinţă al unităţii există atât mai înainte de eliberarea brevetului. Limitele speciale. de asemenea. acesta urmează să fie stabilit de instanţele judecătoreşti. în sensul că este opozabil erga omnes. în lipsa acordului privind preţul contractului.Petrescu. Categorii de limite. 237 Pentru clasificarea "licenţelor" în licenţe legale. Pe de altă parte. această transmitere poate avea ca obiect atât dreptul la acordarea brevetului.Mihai.63 încheierea unui contract privind invenţia salariatului său.latura "negativă"235 . Secţiunea a II-a din Capitolul I al Titlului al III-lea. Mihai. 234 A se vedea supra. a se vedea A.237 În acest sens. 236 În acest sens. cât şi dreptul asupra brevetului acordat. 5. p. limitele speciale fie că privesc numai anumite categorii de titulari de brevet. Mihai. ceea ce ar constitui un factor de frânare. L. L. indiferent de obiectul invenţiei ori de modalitatea de folosire a acesteia. Dintr-o altă perspectivă însă. A se vedea supra. socială ori ţinând de echitate) decât cele aparţinând titularului brevetului de invenţie. voluntare sau mixte.2. Eminescu – în Despre noua lege. că Y. Pe de altă parte. Invenţia. ce trebuie exercitat în termen de 3 luni de la oferta salariatului. 233 . Macovei. această lucrare va fi citată: A. Universitatea din Bucureşti. adică a dreptului la acordarea brevetului”). aşadar un drept absolut.

Conform art. 46 alin. dreptul de folosire în scopuri experimentale. Reamintim că. în "Revista de drept comercial". p. dacă titularul renunţă la brevet ori dacă este decăzut din dreptul asupra brevetului ca urmare a neplăţii taxelor anuale de menţinere în vigoare a acestuia. Protecţia invenţiilor. 1977. în dreptul român sunt reglementate următoarele limite speciale: dreptul de folosire a unei invenţii brevetate în construcţia şi funcţionarea vehiculelor." Aşa fiind. astfel: "Pentru invenţia care perfecţionează o altă invenţie protejată printr-un brevet şi care nu poate fi aplicată fără cea brevetată anterior. (7)."241 A se vedea C. Protecţia invenţiilor prin brevete. conceptul de invenţie de perfecţionare nu mai este reglementat. Cameniţă. Dincă. 360 bis din 27 decembrie 1994. 717 . în prezent. durata maximă de valabilitate a unui brevet de perfecţionare putea fi de 20 ani mai puţin o zi. durata de valabilitate a brevetului este limitată la aceea a brevetului acordat pentru invenţia pe care o perfecţionează. acordat pentru o cerere de brevet a cărei dată de depozit naţional reglementar este anterioară” este făcută în cuprinsul art.181. Durata de valabilitate poate fi scurtată. 179 . 64/1991. Limitele generale constau în caracterul teritorial şi în caracterul temporar al exclusivităţii exploatării invenţiei. Singura referire la „un brevet care nu poate fi exploatat fără a aduce atingere drepturilor conferite de un alt brevet. Astfel cum în mod justificat s-a arătat238. fără a putea fi mai scurtă de 10 ani. Astfel cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate. cunoscut fiind că după încetarea dreptului exclusiv. această lucrare va fi citată: I. Cameniţă. dreptul de producere sau de folosire a invenţiei în scop experimental.751. 240 Anterior modificării din anul 2002 a Legii nr. brevetul este valabil timp de cel mult 20 ani de la data constituirii depozitului naţional reglementar. Bucureşti. Regulile de mai sus au în vedere durata maximă. În prezent. dreptul de folosire personală anterioară. nr.239 SECȚIUNEA A II-A LIMITELE GENERALE ALE DREPTULUI LA EXCLUSIVITATEA INVENŢIEI §1. 31 alin. Stoica. întrucât este posibil ca valabilitatea unui anumit brevet să fie mai scurtă.-I. R. Editura Academiei. 241 I. teoretic. Limitele speciale sunt mai numeroase. licenţele obligatorii. rezulta că. 7-8/2001. 360 din 27 decembrie 1994) iar TRIPS a fost publicat în Monitorul Oficial nr. CARACTERUL TEMPORAR AL EXCLUSIVITĂŢII EXPLOATĂRII INVENŢIEI 1. 30 şi 31 din TRIPS ("Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ" . Fundament. Exclusivitatea exploatării invenţiei nu poate fi opusă terţilor decât atâta timp cât brevetul se află în vigoare. 33 stabilea în cazul brevetului pentru invenţia de perfecţionare (denumită şi invenţie complementară) o durată maximă de valabilitate mai mică. "Limitarea în timp a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei de către titular prezintă o mare importanţă şi a fost determinată de motive sociale. 4. 84. p. p. [În continuare. (1) din Legea nr. Implicaţiile TRIPS asupra reglementării interne a unora dintre limitele speciale ale exclusivităţii exploatării invenţiei. 64/1991. Enumerare. Consideraţii teoretice şi practice referitoare la efectele Acordului TRIPS asupra sistemului de drept românesc.64 4.] 238 . pentru progresul economic şi tehnico-ştiinţific. dispoziţiile interne referitoare la unele dintre aceste limite speciale sunt completate cu prevederile art. folosirea invenţiei este liberă şi gratuită. cu privire una dintre formele licenţei obligatorii.240 3. 133 din 22 decembrie 1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. din 1994. 239 Acordul de la Marrakech a fost ratificat prin Legea nr. 5. care constituie Anexa 1C a Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ. art. dreptul de folosire a invenţiei asupra căreia dreptul de proprietate industrială s-a epuizat. dreptul de folosire personală ulterioară."Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights").

Întrucât. B. A. Ed. efectele priorităţii de expoziţie se regăsesc implicit în cuprinsul prevederilor referitoare la divulgarea invenţiei din art. Editura Lumina Lex. I. Conform acestui principiu. Gh. Bucureşti. adică la momentul constituirii celui dintâi depozit naţional reglementar. CARACTERUL TERITORIAL AL EXCLUSIVITĂŢII EXPLOATĂRII INVENŢIEI 5. Din cele de mai sus. Dreptul la acordarea brevetului de invenţie. Calmuschi. Dreptul proprietăţii intelectuale. 20 şi 22 ale Legii nr. p. art. rezultă că şi dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei brevetate funcţionează numai pentru teritoriul României.245 Neajunsurile ce rezultă din existenţa caracterului teritorial al ocrotirii prin brevet au impus instituirea. Ionescu. precum şi efectuarea unor cheltuieli însemnate (pentru traducere. Calmuschi. Bucureşti. 21 din Legea nr.65 §2. Eminescu. Bucureşti. Petrescu. art. 1990. 1982. de A. Creaţii noi. 28/2007. Mihai. p. prin art. este necesară formularea unei cereri separate de brevet de invenţie în fiecare dintre ţările în care se doreşte obţinerea protecţiei juridice. întrucât acea invenţie nu prezintă noutate absolută în timp şi spaţiu.totul într-un moment în care solicitantul nu ştie încă dacă va obţine brevetul pentru invenţia sa. 242 . Invenţia. vol. I pct. L. Tratat de proprietate industrială. adică pentru teritoriul statului care a acordat brevetul de invenţie. 23 din Legea nr. 28/2007. 1. 4 din Convenţia de la Paris instituie ceea ce doctrina a intitulat "prioritatea convenţională" (sau „unionistă”). prioritatea convenţională (sau unionistă) este reglementată prin art. “Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României […]” (sublinierea noastră. 243 În dreptul român. Actele de exploatare a invenţiei săvârşite în afara teritoriului statului care a acordat brevetul pot cădea. Editura Academiei. De aceea. Cooperarea internaţională în domeniul proprietăţii industriale. Procedura de obţinere a brevetului de invenţie. Principiul tratamentului naţional. p. conform art. 2 şi 3 ale Convenţiei de la Paris din 1883 privind protecţia proprietăţii industriale a aşa-numitului "principiu al tratamentului naţional". a se vedea: Y. rezultă că exclusivitatea exploatării invenţiei brevetate este limitată din punct de vedere teritorial. fiecare ţară semnatară a Convenţiei de la Paris trebuie să asigure cetăţenilor celorlalte ţări membre aceeaşi În sensul că examinarea existenţei noutăţii soluţiei tehnice a cărei brevetare se solicită se va realiza prin raportare la momentul acestei priorităţi. p. Tratat. invocând prioritatea242 obţinută prin cel dintâi depozit naţional reglementar pe care l-a constituit.43. Bucureşti. p. solicitantul de brevet care doreşte să fie protejat pentru invenţia sa şi într-o altă (alte) ţară (ţări) se află într-o situaţie dificilă. Ionescu.M. nu mai puţin însă. Între timp. Roş. şi anume prioritatea excepţională „de expoziţie”. Bucureşti. în Dreptul brevetului. 64/1991. Spre a facilita aceste demersuri.). Editura Academiei Române. 2004. 2001. Vol. în sensul că persoanei care a constituit depozit reglementar într-o ţară semnatară a convenţiei i se recunoaşte dreptul ca. 2005. V. 245 A se vedea O. I pct. 11 din Legea nr. L. Drept – în principiu – teritorial. Universităţii „Titu Maiorescu”. în decurs de cel mult 12 luni calculate de la momentul acestui depozit naţional reglementar să poată formula cerere de brevet de invenţie în oricare altă ţară semnatară a convenţiei. I. B. 345 – 350. 338-343. 10 din Legea nr. Gheorghiu. 87 – 88. Tratat). pentru consilieri în proprietate industrială din diferite ţări străine şi pentru plata taxelor către diferitele oficii de brevete din acele alte ţări) . 64/1991 în redactarea conferită prin art. dacă acea invenţie a fost brevetată şi în acele alte state. Eminescu.C.244 5. care reglementa cealaltă formă de prioritate excepţională. sub protecţia juridică a statelor străine unde asemenea acte au fost săvârşite. O. Cu privire la "priorităţile excepţionale" (incluzând "prioritatea convenţională"). Dreptul proprietăţii intelectuale. Editura Global Lex. a fost abrogat prin art. 69 – 70 (această din urmă lucrare va fi citată în continuare: Y. eventual. 42 . p. 22-23. care presupune un mare consum de timp.243 Chiar şi în aceste condiţii. 244 De exemplu. 64/199. Ştrenc. ceea ce va rezulta însă numai după efectuarea de către oficiul de brevete a examinării condiţiilor de fond ale obiectului. Direcţii şi perspective.

Geneva. semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1994.T. care pot stabili eliberarea unui singur brevet. Introducere în proprietatea intelectuală. O.66 protecţie ca şi aceea pe care o asigură propriilor săi cetăţeni.. op. Brevetarea invenţiilor în străinătate. traducere de R.. Introducere în proprietatea intelectuală. 142 . în condiţiile tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile. 2001. p. 348 din 22 mai 2003). Calmuschi.cit.38.356. op.cit. 844 din 22 noiembrie 2002). op. 433 . I. Introducere în proprietatea intelectuală.435.C. 348 . Constantin.cit. Introducere în proprietatea intelectuală. a se vedea: O. 13 decembrie 1994.P. Editura All.P. dacă aceştia sunt domiciliaţi într-o ţară membră sau dacă au sediul "real şi efectiv". Calmuschi. A.. M. aprobată prin Legea nr. p. dar care conferă protecţie juridică pe teritoriul mai multor state ori care pot reglementa o procedură unică sau simplificată care să conducă la eliberarea de brevete pentru aceeaşi invenţie în mai multe state. România a aderat şi la actul de revizuire a Convenţiei privind eliberarea brevetelor europene. p.. 1990. de exemplu.I. O. Pârvu.. Principiul tratamentului naţional se regăseşte în dispoziţiile art. a se vedea: O.. Protecţia internaţională a proprietăţii intelectuale. partea I. într-o asemenea ţară.T. p. op. Editura Litera. Cameniţă. 32 din 12 martie 1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 250 Pentru detalii..) de la Washington din 1970246. adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000. a fost ratificat Acordul dintre Guvernul României şi Organizaţia Europeană de Brevete privind cooperarea în domeniul brevetelor. Editura Rosetti. Constantin. 43 din 13 martie 1997).-J. Dinescu. 1990. p.75. p.P. Regulile 21 . lucrare editată de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (Intellectual Property Reading Material. industrial sau comercial... I. a se vedea: I. Calmuschi.133. a se vedea: O. 55 .438. Prin aceeaşi lege.cit. Burst. I.66. " 6. M. p. p. Totuşi.cit. 64/1991. amendată prin Actul de revizuire a art. 117 . op. de asemenea. 22 din 8 martie 1979). 1990. p. 499/2003.C. nici o condiţie cu privire la domiciliu sa sediul în ţara în care se cere protecţia nu poate fi impusă cetăţenilor ţărilor membre pentru a beneficia de dreptul de proprietate industrială.I.M. p.M.434. 5 decembrie 1996 şi 10 decembrie 1998. prin Ordonanţa Guvernului nr. 247 Pentru detalii. Substanţa acestor reglementări este preluată şi în cuprinsul art. 20 octombrie 1995. p. O. 41 . 64/1991 (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. J. op. 32 din 15 august 1996 (publicată în Monitorul Oficial nr.316. Bucureşti. Mănăstireanu. Calmuschi.]. acelaşi tratament naţional trebuie să fie asigurat şi cetăţenilor ţărilor care nu sunt semnatare ale Convenţiei de la Paris. op. [Această din urmă lucrare va fi citată în continuare: Introducere în proprietatea intelectuală.cit. 434 . Chavanne.144. publicată în „Monitorul oficial al României”. A se vedea. Anterior. Constantin. 1982. O. 1998). 248 Pentru detalii. 308 . 37. L..I. Bucureşti. Asemenea proceduri sunt instituite.]. I.M. 1990. O.I. 246 .142. 37. 37 . 437 . prin Legea nr.251 Această Ratificat prin Decretul nr. 6 din Legea nr. Oprea.23 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. De altfel. la care România este parte. Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor [P. 63 din Convenţia din 17 decembrie 1991 şi prin deciziile Consiliului de administraţie al Organizaţiei Europene a Brevetelor din 21 decembrie 1978. potrivit cu care: "Persoanele fizice sau juridice străine având domiciliul sau sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispoziţiile prezentei legi. 61/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr.cit. op. 138 ..cit.248 prin Convenţia pentru crearea Organizaţiei pentru Proprietate Industrială Africană (OAPI) din 1977249 şi prin Convenţia privind eliberarea brevetelor europene (Convenţia brevetului european)250 adoptată în anul 1973 la Munchen. nr. passim. 1993. p. Constantin. prin Tratatul de cooperare în materie de brevete de invenţie (P. Efectele teritoriale ale brevetelor de invenţie pot fi însă înlăturate ori limitate prin intermediul convenţiilor internaţionale încheiate în domeniul invenţiilor.247 prin Acordul pentru crearea unei Organizaţii Regionale pentru Proprietate Industrială din Africa (ARIPO) din 1976. 81 din 2 martie 1979 (publicat în Monitorul Oficial nr. 195 din 21 august 1996).M.P. ediţia a II-a. p. 251 România a aderat la Convenţia privind eliberarea brevetelor europene adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973. 3 din TRIPS. 249 Pentru detalii.

în raport cu titularul brevetului de invenţie. Droit de la propriété industrielle. J. la care România este parte.. 1996. p.252 SECȚIUNEA A III-A LIMITELE SPECIALE ALE DREPTULUI LA EXCLUSIVITATEA EXPLOATĂRII INVENŢIEI §1. 252 Cu privire la reglementările din cadrul Uniunii Europene referitoare la protecţia proprietăţii industriale asupra invenţiei. se ţine seama de realităţi. temporar sau accidental. ediţia a 5-a. deşi a fost semnată la Luxemburg în anul 1975. (1) lit. de exemplu. 256 Să fie înregistrate.trebuie să aparţină256 unui stat membru la o convenţie internaţională privind invenţiile. 3. instituţia mai este reglementată şi prin art.)255 . Introducere în legislaţia Uniunii Europene. Droit de la propriété industrielle. containere254 etc. Lucian Mihai] (I. 255 "Accesoriile acestor vehicule" sunt prevăzute in terminis de art. 1990. Cornish. 5 ter pct. op. 1998.-J.".cit. p. op. . 64/1991 în concordanţă cu dispoziţiile art. Pierre. 67. Editura Sweet & Maxwell. Burst. 1998. p. p. W. Schmidt-Szalewski. 329 – 339. Droit de la propriété industrielle. 5 ter (2)" [din Convenţia de la Paris din 1883 . Următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ pentru ca terţii să poată invoca. 133 . Cairns. dar care nu a intrat încă în vigoare. St. (1) lit. Roş. întrucât absenţa unei asemenea reglementări ar pune autorităţile statale în faţa unor probleme uneori insurmontabile (cum ar fi. Calmuschi. Bucureşti. această limită specială este identificată şi sub denumirea de "imunitatea vehiculelor". 188.137. Editura Litec.nota noastră. a se vedea: O. Editura Universal Dalsi. identificarea modalităţilor concrete prin care s-ar realiza controlul aeronavelor ori al navelor care tranzitează teritoriul ţării. DREPTUL DE FOLOSIRE A UNEI INVENŢII BREVETATE ÎN CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA VEHICULELOR ŞI A NAVELOR 1. 392. 4. cu condiţia ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor.253 În doctrină.. Intellectual Property: Patents. 32 şi 33: a) folosirea invenţiilor în construcţia şi în funcţionarea vehiculelor terestre. passim. J. J. Condiţii. ediţia a 3-a. p. 254 Astfel cum s-a observat. ediţia a IV-a. Oxford University Press. această licenţă legală: a) vehiculul terestru sau aerian ori nava [vehiculul] . Această limită specială a exclusivităţii exploatării invenţiei brevetate este reglementată prin art. Protecţia invenţiilor. 329 . cit. Dumitrescu a lucrării publicate de Editura Cavendish Publishing Limited în 1997). 2001 (traducere de T. Dalloz. 253 A se vedea în acest sens: I. 1999.350. EC Competition Law and Intellectual Property Law. p. 34 alin. 316 – 321. Editura Dalloz. 5 ter din Convenţia de la Paris din 1883 pentru apărarea proprietăţii industriale. numai conteinerul fiind exceptat de dispoziţiile art. 2 din Convenţia de la Paris din 1983 pentru apărarea proprietăţii industriale. Copyright. a) din Legea nr. când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul României. Schmidt-Szalewski. p. aeriene. Andersen. Trade Marks and Allied Rights. De altfel. Chavanne. Protecţia invenţiilor. "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. Sediul materiei. W. 189). Raţiune. Paris. R. V. 643 – 664. J. precum şi la bordul navelor sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestora. Totodată.fiind asimilate şi accesoriile acestora (remorci. 1996. la care România este parte257. 27 din Convenţia de la Paris privind aviaţia civilă internaţională din 1919 (revizuită la Chicago în 1944) (ratificată prin Decretul nr. vagoane.-D. 194/1965). A.-L. care este elaborată în cadrul Uniunii Europene.67 din urmă convenţie nu trebuie confundată cu Convenţia pentru Brevete Comunitare. Londra. a) din Legea nr. Cameniţă. 2. p. Potrivit art. "[…] produsele din conteiner ar putea genera contrafacerea. Cameniţă. aparţinând statelor membre ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile. sub aspectul neîncălcării drepturilor de proprietate industrială). p. Textul este menit să contribuie la asigurarea liberei circulaţii a vehiculelor terestre sau aeriene şi a navelor [vehicule]. 34 alin. 64/1991.

". în volumul existent la data de depozit sau a priorităţii recunoscute. cit. L. Editura Lumina Lex. 260 A se vedea: W. 220 . 258 "Deţinerea de produse brevetate la bordul vehiculelor care pătrund pe teritoriul României.M. 259 "Să presupunem că o navă comercială sau de pasageri străină pătrunde în portul Constanţa şi acostează la chei. ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credinţă pe teritoriul României. în caz de avarie.221. în acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană. (2) de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului de invenţie sau cel a cererii de brevet.221.. p.a creaţiilor intelectuale industriale. 75 . p. (1) lit. Cornish. J. aşa cum a fost publicată. R. instituţia este denumită "drept de posesiune şi folosire anterioară" (I.259 §2. Roş.68 b) invenţia utilizată în construcţia sau funcţionarea vehiculului sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestuia trebuie să fie brevetată în România. prevăzut de lege ca un act de restrângere a dreptului exclusiv al titularului în cazul dat. "Prin nave aparţinând unei ţări a Uniunii trebuie înţelese navele care poartă pavilionul unei asemenea ţări. Dar. Eminescu. Efecte. 5. Pierre.unică . 144 . 64/1991 în mod asemănător cu dispoziţiile legale referitoare la invenţii din alte ţări260. cât şi înainte de constituirea unui depozit naţional reglementar privind invenţia sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscută.lucrare citată în continuare: Comentariu). principiul imunităţii.77. 34 alin. p. DREPTUL DE FOLOSIRE PERSONALĂ ANTERIOARĂ 6. Roş. J. 220 . nefiind nevoie ca proprietarul să fie cetăţean al unei asemenea ţări" (I. pentru vânzare sau tranzit) constituie contrafacere258 d) vehiculul trebuie să fi pătruns temporar (inclusiv în cazul intrărilor periodice) sau accidental (de exemplu. op. 7. piesele detaşate şi echipamentele de schimb sunt asimilate. Pierre. titularul brevetului nu poate opune terţului exclusivitatea exploatării invenţiei pe care a brevetat-o în România. V. p. L. p. loc.. 392 . §6. într-o situaţie de manifestare a ubicuităţii . 75).. op. 75 . "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 32 şi 33 [.denumire şi "dreptul de folosire personală ulterioară". 187). Schmidt. fereşte proprietarul de orice consecinţe" (I. b) din Legea nr. Cameniţă. c) această invenţie trebuie să fie folosită exclusiv pentru nevoile vehiculului. care a precedat actuala Lege nr. p. de altfel. 62/1974. deţinerea de produse brevetate la bordul vehiculului în alte scopuri (de exemplu. 260 A se vedea: W.]: b) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. Schmidt.cit.cit..77. 1993. loc. a se vedea infra.).. fiind permisă montarea acestora. eroare de pilotaj etc. Protecţia invenţiilor. "drept de posesiune anterioară şi personală" (Y. în cadrul unei acţiuni civile sau penale. J. 257 .. că o variantă a acestei instituţii este "dreptul de posesiune ulterioară şi personală") sau "drept de posesiune personală anterioară" (J. R.sublinierea noastră. 47 lit. L. 261 În alte lucrări.. vânzarea lor sau tranzitul nu restrâng dreptul exclusiv.). Alteori. Conform acestui text legal. în cadrul prezentei Sec iuni). Pierre.].cit. a [din Legea nr. independent de titularul acesteia. Cameniţă. op. Sediul materiei. p. Protecţia invenţiilor. Pilotul român care a condus din larg nava la chei a observat că la sistemul de ghidare a navei s-a folosit o invenţie românească al cărei titular este chiar Navrom Constanţa. A se vedea şi V. L. Legea brevetelor de invenţie. Comentariu. Cornish. de instanţa judecătorească din Constanţa. p.cit. op. Această limită specială este reglementată prin art.cit. cit.acest din urmă autor arătând. şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatării invenţiei. 32 alin. Dacă n-ar exista prevederile art.cit.. Dreptul de folosire personală anterioară261 constituie recunoaşterea pe plan legislativ a unei consecinţe impuse de echitate262. de asemenea. loc. J. acest autor analizează sub această . Cameniţă.sub aspectul apariţiei263 . furtună. proprietarii făcându-se vinovaţi de contrafacere" (I. op. Raţiune şi ipoteză. Cameniţă. 195.) pe teritoriul României.cit. p. proprietarul s-ar face vinovat de contrafacere şi eventual judecat. inclusiv montarea pentru repararea altor vehicule. Dacă aceste patru condiţii cumulative sunt îndeplinite. 64/1991 . Schmidt. op. J.

262 "Deşi legea brevetelor de invenţii din 1906. 267 Trebuie subliniat că persoana care brevetează poate să fie un alt subiect de drept (de . Tratat. Petrescu. p. "Din punct de vedere al apariţiei lor [al apariţiei obiectelor proprietăţii industriale . L. Următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ pentru ca terţul să poată invoca. (Această din urmă lucrare va fi citataă în continuare: A. nu importă dacă celălalt creator independent (care nu constituise până în acel moment depozit reglementar şi nici nu poate invoca o prioritate excepţională cu dată anterioară depozitului ori priorităţii excepţionale eventual invocate de către creatorul independent devenit titular de brevet) a strigat ori nu a strigat cel dintâi "Evrika !". în raport cu titularul brevetului de invenţie. instituţia avută în vedere este analizată sub titulatura "drepturile secundare ale primului inventator" (Y.de pildă. 92 – 93). 15). op. posesiunea şi folosirea anterioară s-a aplicat. 8. un knowhow.Petrescu. se naşte dreptul provizoriu de exploatare exclusivă iar. 267). cu alte cuvinte. Condiţii. Eminescu. Pierre. în acelaşi timp şi în acelaşi loc sau în locuri diferite" (A. L.196).77). Burst. J."264 În aceste circumstanţe. Mihai. dacă se eliberează brevetul. o invenţie. în Franţa. un desen industrial etc.cit.69 Astfel cum s-a arătat. pentru raţiuni de echitate. "dreptul de posesiune personală anterioară" a fost recunoscut de jurisprudenţă. J. J. nu cuprindea o reglementare expresă a dreptului de posesiune şi folosire anterioară a unei invenţii.]. nu importă dacă această persoană (care constituie cea dintâi depozitul reglementar) este ori nu este cel dintâi creator (independent) al acelei soluţii. cu bună-credinţă. cât priveşte creaţiile industriale. chiar dacă având justificări şi intensităţi diferite. independent una de alta.M. în locuri diferite şi fără a avea cunoştinţă una de alta. L. Protecţia invenţiilor. se naşte însuşi dreptul de exploatare exclusivă. Petrescu. să aplice aceeaşi soluţie ("invenţia") sau luase măsuri efective şi serioase în vederea aplicării ei. 4 din Convenţia de la Paris" (I. 265 "Posesia trebuie să poarte asupra aceleiaşi tehnici care este acoperită şi prin brevet" (A. atunci când una şi aceeaşi "invenţie" este creată de către două persoane diferite. care "[…] constă în aptitudinea acestor bunuri obiect de proprietate industrială de a putea fi folosite. 264 A. L. Petrescu. p. în vigoare până la 30 decembrie 1967. Schmidt-Szalewska. în temeiul căruia titularul ar putea interzice terţului să îşi continue exploatarea. cealaltă persoană începuse deja. b) una dintre aceste persoane266 brevetează267 ca invenţie acea soluţie tehnică268 sau doar depune cerere de brevet. de mai multe persoane. prin eforturi independente. Introducere. p. în special. pe principiul drepturilor dobândite cu bună-credinţă şi pe prevederile art. Invenţia. b) din Legea nr. Universitatea din Bucureşti. op. în acelaşi loc sau în locuri diferite. După constituirea depozitului reglementar. p. însă coexistând în aceeaşi perioadă).cit. această licenţă legală: a) există una şi aceeaşi soluţie tehnică265 având caracter de noutate absolută în timp şi spaţiu.sublinierea noastră. Referitor la creaţiile industriale. care a fost creată în mod independent de cel puţin două persoane. p. p. dar el nu este exclus în cazul semnelor distinctive.. Introducere. Prin ipoteza avută în vedere de art. 266 Sub aspectul cercetat. fundamentată din punct de vedere juridic.. 263 Mai există şi ubicuitatea sub aspectul folosinţei (al exploatării). Introducere în dreptul de proprietate industrială. 75 . 1987. 64/1991.poate apărea la mai multe persoane. ubicuitatea se înfăţişează ca o aptitudine a acestora de a putea fi create de mai multe persoane în mod simultan (dar şi în timpuri diferite.613-6 al Codului proprietăţii intelectuale din Franţa (a se vedea J. 34 lit. Cameniţă. Introducere în dreptul de proprietate industrială. care este publicată. este uşor de sesizat că ideea care stă la baza unei soluţii noi . în Drept de proprietate industrială. anterior reglementării sale exprese prin art. Inovaţia de A. mai înainte de menţionata constituire a depozitului reglementar ori de menţionata prioritate recunoscută. Chavanne. De asemenea. aceea dintre ele care va constitui cea dintâi depozitul reglementar ori va beneficia de cea dintâi prioritate recunoscută va deveni titular de brevet. . 195 . Acest aspect al ubicuităţii îl întâlnim. 15. chiar în integralitatea lor. deşi creatorii au lucrat independent unii de alţii.

că experienţele privind efectele unui medicament nu sunt suficiente. J. L. 270 Asupra necesităţii ca folosinţa să se fi realizat în ţara în care a fost eliberat brevetul de invenţie. 275 Pentru expunerea detaliată a poziţiilor doctrinei şi jurisprudenţei franceze în această materie. 198 . ca soluţie tehnică brevetabilă însă nebrevetată din motive strategice care interesează întreprinderea posesoare" (I. deoarece acestea nu sunt o pregătire necesară în vederea aplicării invenţiei. Mihai. J. Protecţia invenţiilor. A. Protecţia invenţiilor. p.274 8 bis. dar şi suficientă. se apreciază că simpla deţinere intelectuală a invenţiei nu exemplu. "unitatea"). Petrescu.cunoaştere integrală a soluţiei tehnice este necesară.271 d) această aplicare sau. Numai în vederea facilitării exprimării formulările din text se referă la identitatea dinte creatorul independent şi titularul de brevet. în jurisprudenţa şi practica din alte ţări este controversată problema dacă simpla cunoaştere a soluţiei tehnice (a "invenţiei") .cit. şi anume condiţia ca titularul dreptului de folosinţă personală anterioară să fi aplicat aceeaşi soluţie ori să fi luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau a folosirii ei pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de invenţie sau unde a fost depusă cererea de brevet. 269 În mod asemănător situaţiei titularului de brevet. această persoană poate să fie însuşi celălalt creator independent sau poate să fie o altă persoană (de exemplu.. 272 "Este considerat ca fiind de bună-credinţă acela care a realizat în mod personal conţinutul soluţiei. fiind suficient ca invenţia să fi fost concepută şi să rezulte dintr-o descriere clară şi precisă care să permită realizarea ei de către un specialist. Chavanne. Burst. "[…] dreptul de posesiune şi folosire anterioară constituie un mijloc legal de protecţie a unui know-how. Chavanne.. L. p.. Cameniţă. 276 I. Chavanne. considerându-se că . Mihai. Cameniţă. Burst. op. S-a decis (a se vedea jurisprudenţa citată de J. 267). poate fi stabilită prin toate mijloacele de probă" (I. Y. 76.ar fi suficientă pentru recunoaşterea dreptului de folosinţă personală anterioară. p. Invenţia. op.cit. 92. p. Protecţia invenţiilor. p. Protecţia invenţiilor. op. Tratat."276 Pe de altă parte. 137. Schmidt-Szalewska.simpla .. J. Într-adevăr. p. 268 Cealaltă persoană fie că. neconstituind o anterioritate care să fi înlăturat existenţa condiţiei de fond a noutăţii cu prilejul brevetării soluţiei de către persoana devenită titular de brevet sau care a depus cererea publicată273. J. a se vedea: I. anterior depozitului reglementar sau datei priorităţii excepţionale recunoscute . după caz. p.cit. d) nu au fost publice. O instanţă judecătorească din Germania a decis însă. L. op. "unitatea") decât creatorul însuşi. Petrescu. Sub acest aspect.cit. luarea acestor măsuri efective şi serioase au fost efectuate anterior constituirii depozitului reglementar de către persoana care a devenit titular de brevet ori anterior datei priorităţii excepţionale eventual invocate de către acest titular de brevet. 196). a se vedea jurisprudenţa citată de A. J. a se vedea A. fie că nu intenţionează să breveteze. Schmidt-Szalewska. Pierre. op. 198 (şi bibliografia acolo indicată). Dimpotrivă.cit. precum şi acela care a dobândit-o în mod legitim. Pierre.199. d) s-au realizat cu bună-credinţă272 şi în mod independent în raport cu titularul brevetului de invenţie sau al cererii de brevet publicate. e) activităţile descrise la lit.cunoaştere existentă. 268. L. care a dobândit în mod legal (dar altfel decât prin transmisiune universală sau cu titlu universal) dreptul de exploatare a acelei soluţii tehnice. 267. Burst. 76) că nu este de bună-credinţă un fost salariat care exploatează un secret de fabrică al fostului său angajator. acela care a accedat în mod fraudulos la cunoaşterea invenţiei nu este admis a se prevala de posesiunea personală anterioară" (A. 271 "Posesiunea anterioară fiind un fapt. uneori răspunsul a fost afirmativ. p. loc. "nu este necesar să existe o exploatare de fapt.70 c) cealaltă persoană269 a aplicat obiectul aceluiaşi brevet de invenţie sau al aceleiaşi cereri de brevet ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau a folosirii lui pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de invenţie sau unde a fost depusă cererea de brevet270. p. p.. desigur. f) activităţile descrise la lit. O analiză mai detaliată necesită cea de treia condiţie dintre cele enumerate mai sus. întârzie constituirea depozitului reglementar ori a unei priorităţi excepţionale. 200).cit. J. Eminescu. Cameniţă.275 Astfel.. p. J. în 1963. a se vedea J. Cameniţă. A. J. deşi intenţionează să breveteze. (A se vedea . 274 Astfel cum s-a arătat. 273 Pentru relevarea existenţei acestei condiţii implicite.

219). K.284 10. Cherpillod.cit.cit. Dacă aceste condiţii cumulative sunt îndeplinite. a datei priorităţii excepţionale recunoscute. J. B). Brevets d'invention.). după caz. exerciţiul său este supus unor condiţii precise şi produce efecte limitate" (J.. L. Centre du droit de l'entreprise. o instanţă judecătorească elveţiană a decis în 1960 că "<Pregătirile speciale>278 efectuate în vederea executării invenţiei trebuie să aibă o <amploare particulară>. anterior datei depozitului reglementar sau. […] Până în acel moment. Dessemontet. 187 apud I. Lettre de la R. 268. la data priorităţii excepţionale recunoscute282. L. 35 alin. anterior datei depozitului reglementar sau datei priorităţii. în revista "La propriété industrielle". volumul producţiei sale a fost mai mare. neputând fi transmis decât deodată cu întreg patrimoniul acelei persoane ori cu o fracţiune a patrimoniului afectat exploatării acelei invenţii. 284 "Data de la care se naşte dreptul personal este data depozitului cererii de brevet a terţei persoane. un mijloc de apărare împotriva acţiunii în contrafacere în consecinţă. Tot astfel. indiferent din ce motive. foloseşte invenţia sau a făcut pregătiri efective şi serioase de folosire a invenţiei. dar numai în volumul existent la data depozitului reglementar sau. după ce traducerea corectată are efect. Nu demonstrează existenţa unor asemenea pregătiri planurile servind la dezvoltarea experimentală a produsului invenţie aflate în litigiu şi nici o demonstraţie efectuată în faţa unor specialişti. Gilliard şi colaboratorii. Cameniţă. nota 4). text potrivit căruia: „Orice persoană care. 64/1991 conferă280 terţului un drept281 de folosinţă asupra invenţiei chiar şi după eliberarea brevetului de invenţie.283 Acest drept permite numai folosinţa personală. op. pentru ca. Cameniţă. p. 34 alin. 7/1966. (1) lit. fără ca această folosire să constituie o încălcare a cererii de brevet sau a brevetului european în traducerea iniţială. 185. "Dreptul de posesiune şi folosire anterioară ia naştere numai din impactul cu un alt drept. fiind de bună-credinţă. 279 N. art. Protecţia invenţiilor. d'Allemagne. J. Ipoteză specială: dreptul de folosire personală anterioară în cazul corectării traducerii iniţiale a cererii de brevet european ori a brevetului european. Fr. 1 din Legea federală elveţiană asupra brevetelor de invenţie din 1954 (cu modificările ulterioare). Raţionamentul invers este deopotrivă valabil. poate. 34 alin. Burst. (2) din Legea nr. J. a utilizat invenţia în Elveţia în cadrul profesiei sau a făcut pregătiri speciale în acest scop" . loc. "Drepturile câştigate de terţi înainte de ziua primei cereri care serveşte ca bază a dreptului de prioritate sunt rezervate prin efectul legislaţiei interne a fiecărei ţări. p.sublinierea noastră. "Brevetul nu poate fi opus celui care. la această dată ulterioară să fi scăzut. . folosirea invenţiei este un fapt economic de aplicare" (Ibidem.M. Efecte. nr.. fiind necesar a se face dovada277 a ceva mai mult decât simpla cunoaştere intelectuală a soluţiei şi a ceva mai puţin decât exploatarea efectivă: pregătiri serioase în vederea exploatării efective sau dovada că s-a aflat pe punctul de a proceda în acest fel. Mai înainte de această dată. Schmidt-Szsalewski. în realitate." 281 "Aşa-zisul drept de posesiune personală anterioară este. F. 280 Conform art. afară de cazul când aceasta nu constituie o renunţare a posesorului la dreptul său. b) din Legea nr. teza finală din Convenţia de la Paris din 1883 pentru apărarea proprietăţii industriale. Ar fi putut fi determinante pregătirile care urmăreau fabricarea industrială a obiectului invenţiei. nu are nici o influenţă asupra posesiunii" (I. p. O ipoteză specială a acestei limite a exclusivităţii exploatării brevetului este reglementată prin art. Laussanne. p. după caz. op. atunci dreptul de folosire se recunoaşte numai pentru volumul (mai mic) existent la data depozitului sau a priorităţii excepţionale recunoscute. să continue folosirea invenţiei în întreprinderea sa ori F. 1996. 283 "Întreruperea aplicării anterioare a invenţiei. 4 lit. p. editată de I. şi anume cu dreptul exclusiv rezultat dintr-un brevet valabil. p. 198). Beier. cu bună credinţă. Pe aceeaşi linie de gândire. Pierre. Protecţia invenţiilor. 64/1991.cit. de exemplu. 76). p. 200). posesorul poate transfera invenţia altor persoane" (I. 278 Conform art. 277 Într-o speţă. Cameniţă. (A se vedea A. Qurante ans de jurisprudence federale. Chavanne. s-a decis că este suficient a se dovedi că un dosar conţinând documentaţia relativă la invenţie fusese predat unui consilier în proprietate industrială.)."279 9.71 este suficientă. 282 Dacă.

aşadar dreptul de a continua folosirea invenţiei în întreprinderea sa ori pentru necesităţile acesteia. de la acest moment devin aplicabile prevederile art. 7 alin. În baza reglementărilor interne menţionate. 34 alin. 12. respectiv. ca urmare a Acordului dintre Guvernul României şi Organizaţia Europeană de Brevete privind cooperarea în domeniul brevetelor. 34 alin. b) din Convenţie. sfera de protecţie a invenţiei fiind stabilită în raport cu conţinutul traducerii publicate. semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1994. 34 alin. mutatis mutandis. 286 Legea nr. o terţă persoană. De altfel. b). 7 alin.72 pentru necesităţile acestei. 6471991. 34 alin. Este însă posibil ca traducerea publicată iniţial să fie eronată.” Prin ipoteză. dar fără a depăşi volumul existent. 611/2002 dispune că „Solicitantul sau titularul brevetului european poate depune oricând o traducere corectată. 285 . art. spre deosebire de situaţia reglementată prin art. având ca sursă dispoziţiile art. (3) din Legea nr. în virtutea principiului „ubi eadem ratio eadem solutio esse debet”. foloseşte invenţia sau face pregătiri (ia măsuri) efective şi serioase de folosire a invenţiei la care se referă traducerea eronată. (1) lit. fără a încălca exclusivitatea stabilită prin raportare la conţinutul acestei traduceri. în cuprinsul art.vor produce efecte în România (la fel ca şi o cerere de brevet ori ca un brevet guvernate de Legea nr. faţă de redactarea întrucâtva diferită a celor două texte legale menţionate. 34 alin. a brevetului european însoţit de anexele sale. această condiţionare este aplicabilă în ambele ipoteze. 34 au fost introduse prin Legea nr. 32/1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. şi în această ipoteză specială. Prevederile alin. în intervalul cuprins între data publicării traducerii iniţiale (eronate) şi data publicării traducerii corectate. traducerea corectată produce efecte numai după ce a fost făcută publică de către oficiu. cererea de brevet european şi. (2) îi recunoaşte prerogative identice cu acelea de care beneficiază titularul dreptului de folosire personală anterioară. Este motivul pentru care trimitem la analiza efectuată anterior cu privire la art. care este valabilă.285 precum şi în vederea aplicării prevederilor Convenţiei privind eliberarea brevetelor europene. cu titlu gratuit. considerăm că. brevetul european eliberat de Oficiul European de Brevete – în măsura în care acea cerere sau acel brevet desemnează România ca stat în care se solicită protecţia juridică pentru acea invenţie . aprobată prin Legea nr. Prin urmare. întemeindu-se cu bunăcredinţă pe conţinutul traducerii iniţiale. 34 alin. adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973. (2) al art. 32/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. (1) lit. Raţiune şi domeniu. fără plată şi fără să depăşească volumul existent la data la care traducerea iniţială a avut efect. 195 din 21 august 1996).” 11. Efecte. b). (2) nu mai reia condiţionarea ca dreptul de folosinţă personală anterioară să nu poată fi transmis „decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatării invenţiei”. (2) din Legea nr. 64/1991 sunt reluate. 70 alin. b). unele precizări se impun: a) Observăm că. Cu toate acestea. Totuşi. după caz. astfel încât art. (2) din Legea nr. 203/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. prevederile art. 844 din 22 noiembrie 2002. în esenţă. 43 din 14 martie 1997). 32 şi 33 din Legea nr. 64/1991. textul art. (1) lit. 611/2002 pentru ratificarea acestei din urmă Convenţii 286. Ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 611/2002 şi Convenţia au fost publicate în Monitorul Oficial nr. (4) lit. 64/1991) de la data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială editat de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a traducerii în limba română a revendicărilor acelei cereri sau. În considerarea situaţiei speciale în care se află acest terţ. conform art.

62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile). 289 A se vedea I. aşadar până la data publicării traducerii corectate. 64/1991. prin expresia „volumul existent” legea are în vedere volumul cel mai înalt existent oricând pe parcursul perioadei cuprinse între cele două publicări de traduceri.” Prin aceasta nu trebuie să se înţeleagă data la care traducerea iniţială a fost publicată287. din economia legii române rezultă că dreptul exclusiv cuprinde ca element de bază al conţinutului său exploatarea industrială a invenţiei. 64/1991. De altfel. 1 lit. ci perioada de timp în decursul căreia traducerea iniţială îşi produce efectele. Mihai. de aceea. acestea având caracter de excepţie şi. există şi principiul că brevetul este destinat industriei. De altfel. 613-5 lit. Astfel.(2) exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial. un aparat de masaj. Dar. §3. ce utilizează două segmente succesive de reglementări. legislaţia română în materie de invenţii nu a reglementat niciodată în mod expres o asemenea limită specială. DREPTUL DE PRODUCERE SAU DE FOLOSIRE A INVENŢIEI EXCLUSIV ÎN CADRU PRIVAT ŞI ÎN SCOP NECOMERCIAL 13. Această limită specială a dreptului la exclusivitatea exploatării invenţiei brevetate este reglementată prin art. un stilou. 290 A se vedea A. folosirea invenţiei exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial". p. că – de lege lata . producerea sau. Cu toate acestea. 64/1991: "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. Editura Academiei.288 14. Datorită absenţei caracterului lor industrial. 35 alin. sub imperiul legii anterioare (Legea nr.73 b) Articolul 34 alin. Bucureşti. Sediul materiei. 288 Prin comparaţie. actele de folosire a unui brevet în scopuri personale.în lipsa unui text expres nu se putea ajunge la concluzia existenţei unor limite ale dreptului subiectiv de proprietate industrială. în esenţă. s-a susţinut în doctrină că: "[…] în mod implicit. dintre care cea dintâi este în mod parţial cuprinsă implicit în cea de-a doua. se pot enumera aparatele construite pentru nevoile persoanei: un aparat de bărbierit brevetat. p.290 Nu mai puţin însă. Anterior modificării din anul 2002 a Legii nr. o încuietoare de valiză sau casetă etc. pentru folosirea razelor solare ca sursă energetică de încălzire a locuinţei personale) nu aduce atingere dreptului exclusiv al titularului brevetului. redactarea art. Rămân inexplicabile imperfecţiunile de tehnică legislativă ale textului. 32 alin. şi nu ştiinţei. 201. 139. a) din Codul francez al proprietăţii intelectuale (care se pare că a constituit sursa de inspiraţie pentru legea română) este următoarea: „actele efectuate într-un cadru privat şi cu scopuri necomerciale”. se încalcă brevetul. 287 . 32 şi 33: […] c) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 1 lit. după caz. Protecţia invenţiilor prin brevete. (2) impune ca folosirea în continuare a invenţiei să nu depăşească volumul existent „la data la care traducerea iniţială a avut efect. L. 1977. L. asemenea acte nu pot fi interzise de către titularul brevetului şi nici incriminate drept contrafacere. Petrescu. Invenţia. c) din Legea nr. 34 alin. Or. Raţiune. pentru bucătărie. în momentul în care persoana construieşte exemplare de pe aparatele respective pentru alte persoane. c) din Legea nr. În consecinţă. Cameniţă. este posibil ca folosirea invenţiei ori pregătirile (luarea măsurilor) efective şi serioase nici să nu fi fost declanşate la data publicării traducerii iniţiale. indiferent de modul de transmitere către acestea. casnice sau experimentale nu pot avea un caracter industrial. persoana care construieşte un aparat pentru nevoile casnice (pentru aerisire condiţionată. arătându-se." 289 Această opinie a rămas izolată. În cadrul folosirii personale. argumentele atunci folosite şi-au păstrat întotdeauna valabilitatea sub aspectul relevării raţiunilor avute în vedere de conţinutul actual al art. fiind supuse interpretării restrictive.

dreptul de exploatare exclusivă este epuizat din momentul punerii în circulaţie a produsului protejat prin brevet. op. Chavanne. I pct. eventual. pentru ca ulterior să fie preluată şi de către legiuitorul german. p. op. 214. I din acest act normative au intrat în vigoare la data de 22 ianuarie 2007. (Sub acest aspect. şi ca o cesiune a dreptului exclusiv al titularului de brevet cu privire la acel produs concret. a se vedea B. În continuare. Paris. 1969. Burst.cel dintâi stat care a edictat o asemenea reglementare. Épuisement des droit conféré par les brevets et contrefaçon. a se vedea A. aşadar mai devreme decât celelalte prevederi. 28/2007293. produsele rezultate din astfel de activităţi (care întrunesc cele două condiţii cumulative) nu pot fi comercializate. 30 bis al Legii franceze asupra brevetelor de invenţie din 1968. 34 alin. text devenit actualul art. întemeindu-se nu pe dreptul proprietăţii industriale. în acest sens. J. acestea nu pot fi totuşi încadrate în domeniul art. op. le-a interzis expres prin contractul încheiat cu dobânditorul sau care sunt contrare dreptului concurenţei (aşadar. 1970. Burst.activităţile statale291 sau cele educaţionale pot să nu aibă scopuri comerciale. Interpretarea restrictivă a textului înlătură de la aplicarea sa orice acte care nu sunt realizate exclusiv (i) în cadru privat şi (ii) în scop necomercial.292 În orice caz.op. care au intrat în vigoare la 3 luni (19 aprilie 2007) de la publicarea legii. De asemenea. Sterling Drug (1974) (apud J. acum epuizat .folosirii.J. op. 451. 28/2007. d) din Legea nr.J.74 15. 293 În baza art. 278 . p. 295 A se vedea: Travaux de la première rencontre de propriété industrielle. 278. Sediul materiei. Este vorba despre două condiţii cumulative. obiect al invenţiei. Lépuisement du droit du breveté..cit. (2) al acesteia. cu toate acestea. deoarece această punere în circulaţie valorează. 64/1991. Paris. De exemplu. deopotrivă. passim. 39 (precum şi cele ale pct. a acelui bun.. care au fost vândute anterior de către titularul de brevet sau cu acordul său expres. Chavanne. p.613-6 din Codul proprietăţii intelectuale din Franţa . combătută de doctrina franceză295. II alin. Schatz. 1971. titularul brevetului nu se mai poate opune . p.283). 264). Conform art. Pierre. J. "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 1990.cit.81 şi p. 17. conform voinţei dobânditorului. 80 . p. Colecţia CEIPI. R. L'épuisement du droit intellectuel en droit allemand." Dispoziţiile legale reproduse sunt inspirate din art. c).cit.invocând dreptul exclusiv. (1) lit. p.cit. Cornish. astfel cum a fost modificat prin Legea din 1978. L. aceşti autori disting între problema epuizării în cadrul dreptului intern şi aceea a epuizării în cadrul dreptului comunitar . §4. ci pe dreptul contractelor sau pe dreptul concurenţei). în redactarea conferită prin art. în domeniul apărării naţionale. În mod paradoxal. DREPTUL DE FOLOSIRE A INVENŢIEI CA URMARE A EPUIZĂRII DREPTULUI ASUPRA OBIECTULUI INVENŢIEI BREVETATE 16. Castelli. dar însuşită de legiuitorul francez296. Schmidt-Szalewska. 34 alin.. passim. A. titularul brevetului se poate opune acelor modalităţi de folosire a produsului pe care. Raţiune şi conţinut. Domeniu.cit. Conform acestei teorii. 291 . 35. 1 şi 2) al art. teoria epuizării dreptului de proprietate industrială a fost elaborată de doctrina germană294. Nice. deşi – de exemplu . în "Revue trimestrielle de droir européen". 292 A se vedea. 1 lit. prevederile pct. (1) al Legii nr. W.. prin care a fost modificat art. inspirată din aşa-numita teorie a "epuizării dreptului de proprietate industrială". 39 din Legea nr. L. 296 Numai după ce jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg a preluat teoria epuizării dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei brevetate în cazul Centrafarm v. J. 294 A se vedea U. Librairies Techniques. PUF.. De aceea. deoarece nu se realizează „în cadru privat”. français et communautaire. 175. II alin. conform art. 31 alin. 32 şi 33: […] d) comercializarea sau oferirea spre vânzare pe teritoriul Uniunii Europene a acelor exemplare de produs.

75 Dimpotrivă, adversarii teoriei epuizării297 arată că dreptul de exploatare exclusivă nu se epuizează prin comercializarea produsului în care este încorporată invenţia, deoarece înstrăinarea acelui bun concret nu echivalează cu o cesiune, ci numai cu o licenţă implicită acordată dobânditorului. În consecinţă, titularul brevetului îşi păstrează prerogativa de a acţiona în contrafacere pe dobânditorului produsului care ar încălca limitările de utilizare ce ar fi fost impuse de către cel dintâi.298 Astfel cum s-a remarcat, "Dar şi în această concepţie, titularul de brevet nu se poate opune folosinţei cumpărătorului decât limitând-o prin contractul încheiat cu acesta. Soluţia este doar aparent identică aceleia propuse de teoria epuizării, întrucât în cadrul teoriei epuizării limitările folosinţei apar ca excepţionale, iar în cazul încălcării lor se aplică dreptul comun al contractelor, în timp ce în a doua ipoteză limitările apar ca ţinând de însăşi natura licenţei şi nerespectarea lor se plasează în contextul proprietăţii industriale, de vreme ce dreptul, rezultat din brevet, nu este epuizat."299 18. Efecte. În dreptul român, aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 64/1991 atrage consecinţa că, după înstrăinarea cu titlu oneros300, de către însuşi titularul brevetului, a produsului în care este încorporată invenţia brevetată, nu constituie contrafacere actele ulterioare de comercializare sau de oferire spre vânzare301 realizate pe teritoriul României sau al altor state componente ale României de către subdobânditorii produsului. §5. DREPTUL DE FOLOSIRE ÎN SCOPURI EXPERIMENTALE 19. Sediul materiei. Această limită specială a dreptului la exclusivitatea exploatării invenţiei brevetate este reglementată prin lit. e) din art. 34 alin. (1) al Legii nr. 64/1991 (textul fiind introdus302 prin art. I pct. 40 din Legea nr. 28/2007): "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 32 şi 33: […] e) folosirea în scopuri experimentale, exclusiv cu caracter necomercial, a obiectului invenţiei brevetate". 20. Raţiune. Anterior Legii nr. 64/1991, legislaţia română în materie de invenţii nu a reglementat niciodată în mod expres o asemenea limită specială. Cu toate acestea, astfel cum am arătat atunci când am analizat dreptul de producere sau de folosire a invenţiei exclusiv în cadru privat şi în scop comercial (art. 34 alin. (1) lit. c), sub imperiul legii anterioare (Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile), s-a susţinut
"În Marea Britanie, relaţia dintre drepturi şi distribuţia de bunuri nu a cunoscut în trecut nici un fel de concept general de epuizare a dreptului. Abordarea a variat în raport cu materia avută în vedere. În cazul dreptului invenţiilor (în contrast cu situaţia din alte sisteme majore de drept al invenţiilor), britanicii au adoptat în mod tradiţional poziţia contrară <epuizării>: în principiu, utilizările şi vânzările subsecvente au continuat să necesite licenţa acordată de către titularul brevetului" (W. R. Cornish, op.cit., p. 33). Cu toate acestea, acest autor subliniază şi analizează implicaţiile reglementărilor comunitare asupra acestei concepţii tradiţionale din dreptul englez (Ibidem, p. 216 - 218). 298 Spre a fundamenta această poziţie, în doctrina franceză se arată că teoria epuizării dreptului "[…] este explicabilă în dreptul german, fiindcă, în acest sistem juridic, dreptul titularului de brevet este definit ca un monopol de fabricare şi de primă punere în circulaţie a produsului protejat. În sistemul dreptului francez, structura dreptului titularului brevetului este […] diferită: acest drept nu este un drept de a face … ci de a interzice" (A.Chavanne, J.J. Burst, op.cit., p. 175). 299 A. Petrescu, L. Mihai, Invenţia, p. 127 - 128. 300 Textul legal se referă numai la "vânzare", dar este raţional ca, pentru identitate de raţiune, el să se aplice oricărei înstrăinări cu titlu oneros. 301 Precizarea din nota de subsol anterioară operează şi de această dată. 302 Este vorba, de fapt, despre o re-introducere a acestei limite a exclusivităţii, care – într-o redactare diferită – era cuprinsă în art. 37 lit. c) din forma iniţială a Legii nr. 64/1991: „producerea sau folosirea invenţiei exclusiv cu scop experimental”. (Pentru analiza acestei dispoziţii legale, a se vedea L. Mihai, Invenţia, 2002, p. 148-149). În mod inexplicabil, prevederile legale menţionate au fost abrogate prin Legea nr. 202/2003. Cu toate acestea, din nou inexplicabil, Regula 68 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 a continuat să facă referire la această limită a exclusivităţii.
297

76 în doctrină – şi în această privinţă – că „actele de folosire a unui brevet în scopuri [...] experimentale nu pot avea un caracter industrial.”303 Deşi această opinie a rămas pe bună dreptate izolată (fiind acceptată numai de lege ferenda)304, totuşi argumentele atunci folosite şi-au păstrat întotdeauna valabilitatea sub aspectul relevării raţiunilor avute în vedere de conţinutul actual al art. 34 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 64/1991. În plus, este necesar să se mai aibă în vedere că viitorul utilizator al unei invenţii brevetate ce urmează a face obiectul unei cesiuni ori al unei licenţe trebuie să fie pus în situaţia de a verifica, anterior încheierii contractului, exactitatea descrierii invenţiei şi rezultatul real pe care aplicarea acesteia îl asigură.305 21. Domeniu. Interpretarea restrictivă a textului exclude orice acte care nu sunt realizate cu un scop strict experimental Atunci însă când asemenea acte sunt efectuate de către o întreprindere este evident că scopul final este acela al unei exploatări efective ulterioare. În orice caz, produsele rezultate din experimentare nu pot fi comercializate. De efectele art. 34 alin. (1) lit. e) beneficiază însă persoana care experimentează în vederea perfecţionării unei invenţii şi, în consecinţă, spre a dobândi un brevet de perfecţionare306 deşi aceasta constituie o finalitate comercială. §6. DREPTUL DE FOLOSINŢĂ PERSONALĂ ULTERIOARĂ 22. Sediul materiei. Potrivit art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 32 şi 33: […] f) folosirea cu bunăcredinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului. În acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenţia ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei;". 23. Raţiune şi ipoteză. La fel ca şi dreptul de folosinţă personală anterioară307, această limită a exclusivităţii exploatării invenţiei constituie recunoaşterea pe plan legislativ a unei consecinţe impuse de echitate. De această dată însă, ipoteza avută în vedere de legiuitor nu este situată anterior brevetării invenţiei, ci după eliberarea brevetului, ba chiar după încetarea valabilităţii acestuia. Survenirea ipotezei reglementate prin art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 presupune luarea în consideraţie, mai întâi, a prevederilor art. 43 alin. (2) şi (3), potrivit cu care: „(2) Pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie titularul datorează anual taxe de menţinere în vigoare a brevetului. (3) Neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Taxele de menţinere în vigoare pot fi plătite şi anticipat, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, pentru o perioadă care nu poate depăşi 4 ani.”
A se vedea I. Cameniţă, Protecţia invenţiilor prin brevete, Editura Academiei, Bucureşti, 1977, p. 201. 304 A se vedea A. Petrescu, L. Mihai, Invenţia, p. 139, unde s-a arătat, în esenţă, că în lipsa unui text expres, nu se putea ajunge la concluzia existenţei unor limite ale dreptului subiectiv de proprietate industrială, acestea având caracter de excepţie şi, de aceea, fiind supuse interpretării restrictive. 305 A se vedea A. Chavanne, J. J. Burst, op.cit., p. 265. 306 Ibidem. 307 În alte lucrări, instituţia este analizată împreună cu "dreptul de posesiune şi folosire anterioară" (I. Cameniţă, Protecţia invenţiilor, p. 197) sau, deşi este analizată separat (sub denumirea "dreptul de posesiune ulterioară şi personală"), este considerată o variantă a dreptului de posesiune anterioară şi personală (V. Roş, op.cit., p. 393).
303

77 Aşa fiind, de la data publicării decăderii din brevet a titularului acestuia, invenţia va cădea în domeniul public. Totuşi, conform art. 37, brevetul poate fi revalidat de O.S.I.M. la cererea celui decăzut din drept, dacă acesta invocă "motive justificate"308 în termen de cel mult 6 luni309 de la publicării decăderii, iar hotărârea de revalidare se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. În aceste condiţii, este posibil ca un terţ, încrezându-se în efectele publicării hotărârii de decădere, să înceapă a exploata invenţia căzută în domeniul public sau să ia măsuri efective şi serioase în vederea exploatării acesteia. După revalidarea brevetului, continuarea activităţilor terţului ar constitui contrafacere, cu toate consecinţele prevăzute de lege. Nu mai puţin, din evidente motive de echitate, prevederile art. 34 alin. (1) lit. f) îi permit continuarea exploatării în acelaşi volum cu acela existent la momentul publicării revalidării. 24. Condiţii. Următoarele condiţii cumulative trebuie să fie îndeplinite în vederea funcţionării acestei limite speciale a exclusivităţii exploatării invenţiei brevetate: a) terţa persoană a folosit sau a luat măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei brevetate de către titular; pentru conturarea conceptelor de "folosire" şi, respectiv, de "luare de măsuri efective şi serioase" se poate recurge, în principiu, la precizările referitoare la conceptele de "aplicare" şi, respectiv, "luare de măsuri efective şi serioase" din domeniul dreptului de folosire personală anterioară reglementat prin art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1991310; b) aceste activităţi s-au desfăşurat între momentul publicării decăderii din drepturi a titularului de brevet şi momentul publicării revalidării brevetului311; considerăm că, dacă aceste activităţi au început anterior publicării decăderii din drepturi a titularului de brevet, aşadar la un moment în care invenţia nu se afla încă în domeniul public, continuarea acestor activităţi după momentul publicării decăderii nu poate transforma contrafacerea iniţială într-o activitate ocrotită de lege (prin dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991). c) observăm că, spre deosebire de situaţia existentă anterior modificării din anul 2002 a Legii nr. 64/1991, când art. 40 alin. 2 nu indica necesitatea existenţei buneicredinţe a terţului beneficiar, astăzi art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, introduce o diferenţiere nerezonabilă între ipoteza în care terţul „foloseşte” invenţia şi aceea în care este vorba despre „luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei”, în sensul că numai pentru prima ipoteză este prevăzută şi condiţia existenţei bunei-credinţe. Socotim însă că aceasta constituie doar o eroare de tehnică legislativă, deoarece „ubi eadem ratio eadem solutio esse debet”. 312 Aşa fiind, existenţa buneicredinţe a terţului la momentul în care „foloseşte” sau „ia măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei” constituie cea de-a treia condiţie cumulativă. 313
308 Este vorba, de fapt, despre motive "temeinice" (fiindcă pentru orice motive se pot găsi "justificări"). 309 Acesta este un termen de decădere (iar nu de prescripţie). În consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2545 – 2547 din noul Cod civil. 310 A se vedea supra, §6, din cadrul prezentei Sec iuni. 311 Din jocul reglementărilor aplicabile, rezultă că - teoretic - intervalul maxim de timp înăuntrul căruia se pot desfăşura aceste activităţi este de 6 luni. 312 Potrivit art. 56 din Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, "Aplicarea invenţiei sau luarea măsurilor în vedere aplicării ei, efectuată cu bună-credinţă înainte de repunerea în termen a titularului brevetului, dă dreptul la aplicarea în continuare a invenţiei şi nu poate fi transmisă decât împreună cu patrimoniul ori cu o fracţiune a acestui patrimoniu sau în cazul reorganizării persoanei juridice" (sublinierea noastră, L.M.). 313 Chiar şi sub imperiul reglementării anterioare modificării din anul 2002, am arătat că „În

78 25. Efecte. Dacă sunt întrunite cele trei condiţii cumulative expuse mai sus, terţul poate continua şi după publicarea revalidării activităţile începute anterior publicării decăderii, fără ca aceste activităţi să poată fi considerate contrafacere. Este însă necesar ca utilizarea invenţiei să nu depăşească „volumul existent" la data naşterii dreptului de folosire personală anterioară, care este data publicării menţiunii revalidării. Acest drept permite numai folosirea personală, neputând fi transmis decât deodată cu întreg patrimoniul acelei persoane ori cu o fracţiune a patrimoniului afectat exploatării acelei invenţii. §7. LICENŢELE OBLIGATORII 26. Categorii. După modificarea prin Legea nr. 203/2002 a Legii nr. 64/1991, aceasta din urmă reglementează trei categorii de licenţe obligatorii, astfel: (A) licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare - art. 46 alin. (1) – (3): (B) licenţa obligatorie pentru cazuri excepţionale – art. 48 alin. (4) – (6); (C) licenţa obligatorie de dependenţă – art. 46 alin. (7). În lumina prevederilor art. 30 şi 31 din TRIPS, noua reglementare nu a mai păstrat instituţia aşa-numitelor „licenţe din oficiu” (prevăzute de art. 50 – 52 din Legea nr. 64/1991, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 203/2002)314, instituţie care, parţial, a fost absorbită de instituţia licenţei obligatorii pentru cazuri excepţionale. §7.A. Licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare 27. Sediul materiei. Conform art. 46 alin. (1) – (3) din Legea nr. 64/1991: "(1) La cererea oricărei persoane interesate Tribunalul Bucureşti poate acorda o licenţă obligatorie la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu. (2) Prevederile alin. (1) se aplică numai dacă invenţia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul României, iar titularul brevetului nu poate să îşi justifice inacţiunea şi dacă nu s-a ajuns la o înţelegere cu acesta privind condiţiile şi modalităţile comerciale de aplicare a invenţiei. (3) Tribunalul Bucureşti va autoriza licenţa obligatorie dacă va aprecia, pe baza circumstanţelor date, că, deşi persoana interesată a depus toate eforturile, nu s-a ajuns la o înţelegere într-un termen rezonabil.” 28. Raţiune şi ipoteză. Scopul fundamental al oricărei legislaţii având ca obiect invenţiile îl constituie stimularea realizării de invenţii, în vederea aplicării acestora spre beneficiul omenirii. "Monopolul" de exploatare a invenţiei brevetate nu trebuie "pervertit", prin blocarea utilizării invenţiei, ci trebuie să fie folosit tocmai în vederea atingerii scopului fundamental menţionat. De aceea, titularul brevetului de invenţie are nu numai dreptul de exploatare a acesteia, ci şi, cu anumite circumstanţieri, inventatorului îi revine o obligaţie – juridică – de a proceda, în cadrul anumitor termene limită, la exploatarea invenţiei brevetate, în caz contrar fiind aplicabile sancţiuni, printre care licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare.315 Se poate chiar considera că această formă de licenţă obligatorie reprezintă o manifestare în forme specifice a instituţiei abuzului de drept, în sensul că dreptul subiectiv de exploatare exclusivă nu mai este ocrotit (în
orice caz însă, atunci când este vorba despre mai mult decât simpla absenţă a bunei-credinţe, ne aflăm în prezenţa fraudei, iar fraus omnia corrumpit” (L. Mihai, op.cit., 2002, p. 156). 314 A se vedea L. Mihai, op.cit., 2002, p. 170 – 182. 315 Reamintim că în Statele Unite ale Americii nu există obligaţia titularului de brevet de a exploata invenţia, sub sancţiunea instituirii unei licenţe obligatorii; nu mai puţin, o asemenea neexploatare poate determina implicaţii pe planul legislaţiei anti-trust. (A se vedea A. R. Miller, M. Davis, Intellectual Property: Patents, Trademarks and Copyright in a Nutshell, ediţia a II-a, West Publishing Co., St. Paul, 199l0, p. 129).

79 integralitate) atunci când se face dovada că este exercitat într-un mod excesiv şi nerezonabil.316 Licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare constituie o evoluţie legislativă, în raport cu dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea asupra brevetelor de invenţie din 17 ianuarie 1906, potrivit cu care: "Brevetul pierde validitatea sa: […] c) Când brevetatul n-a exploatat invenţia sa în ţară în interval de 4 ani, socotiţi de la data brevetului, sau când exploataţia a fost întreruptă pe timp de doi ani".317 Conferinţa de la Lisabona din 1958 pentru revizuirea Convenţiei de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale a constatat că decăderea reprezintă o sancţiune prea aspră, astfel încât, printre altele, a modificat dispoziţiile art. 5 lit. A) pct. 2) - 4) din Convenţie, care în prezent au următorul conţinut: "2) Fiecare ţară a uniunii va putea lua măsuri legislative care să prevadă concesiunea de licenţe obligatorii, pentru a preveni abuzurile care ar putea să rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, ca de exemplu în caz de neexploatare. 3) Decăderea din drepturile conferite de brevet nu va putea fi prevăzută decât pentru cazul în care concesiunea de licenţe obligatorii s-r fi dovedit insuficientă pentru a preveni aceste abuzuri. Nici o acţiune în decădere sau în anulare a unui brevet nu va putea fi introdusă înainte de expirarea a doi ani de la concesiunea primei licenţe obligatorii. 4) O licenţă obligatorie nu va putea fi cerută din cauză de neexploatare sau de insuficientă exploatare înainte de expirarea unui termen de patru ani de la depozitul cererii de brevet sau de trei ani de la acordarea brevetului, termenul care expiră cel mai târziu fiind cel care se aplică; ea va fi refuzată dacă brevetatul îşi justifică lipsa de acţiune cu motive valabile. O astfel de licenţă obligatorie va fi neexclusivă şi ea nu va putea fi transmisă, nici chiar sub forma de concesiune de sub-licenţă, decât împreună cu partea din întreprindere sau din fondul de comerţ care exploatează licenţa respectivă." În aplicarea acestor prevederi internaţionale, Decretul nr. 884/1967 privind invenţiile şi inovaţiile a reglementat pentru prima dată în România, prin art. 24, licenţa obligatorie, instituţie care a fost menţinută şi prin art. 46 din Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, precum şi, în prezent, prin art. 46 şi urm din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Reamintim că materia este reglementată şi prin art. 30 şi 31 din TRIPS.318 29. Condiţii. Următoarele condiţii cumulative trebuie să fie îndeplinite pentru acordarea unei licenţe din oficiu: a) invenţia este brevetată în România; nu importă dacă titularul este subiect de drept din România sau din străinătate; b) a expirat un termen de 4 ani calculat de la data depozitului reglementar naţional sau a expirat un termen de 3 ani calculat de la data acordării brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu319; deşi legea nu prevede în mod expres, socotim că licenţa obligatorie poate fi solicitată cu succes şi în ipoteza în care înăuntrul acestor termene iniţiale invenţia a fost aplicată, dar, după consumarea termenului care expiră cel mai târziu, această aplicare este abandonată pentru cel puţin
316 Potrivit art. 15 din noul Cod civil, “Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.” 317 Acest text şi-a păstrat redactarea iniţială chiar şi după modificarea Legii din 1906 prin Legea din 21 februarie 1907 şi prin Legea din 6 august 1927. 318 Prevederile art. 30 şi 31 din TRIPS sunt reproduse supra, în Sec iunea I a prezentului Capitol. 319 "În cazul în care invenţia a fost exploatată după împlinirea termenului de 3 ani [stabilit prin Decretul nr. 884/1967, dar echivalent termenelor de 4 ani sau de 3 ani reglementate prin art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 - sublinierea noastră, L.M.], dar mai înainte de introducerea cererii pentru acordarea licenţei obligatorii, aceasta nu se poate acorda" (I. Cameniţă, Protecţia invenţiilor, p. 192).

80 4 ani320; c) înăuntrul termenului stabilit conform regulii imediat anterioare, invenţia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul României; aplicarea (suficientă) a acelei invenţii în străinătate nu împiedică acordarea licenţei obligatorii321; exploatarea pe teritoriul României poate fi reprezentată fie de activitatea desfăşurată de către titularul brevetului, fie de aceea desfăşurată de către beneficiarul unei licenţe contractuale322; cu titlu de exemplu, următoarele activităţi au fost considerate insuficiente spre a împiedica sancţionarea neîndeplinirii obligaţiei de exploatare de către titularul brevetului: simplele încercări făcute în atelierele titularului; un act izolat de fabricaţie; o instalaţie impracticabilă, cu maşini defecte; anunţurile din presă conţinând oferte de acordare a licenţei; fabricarea aflată în disproporţie vădită cu importanţa exploatării aceleiaşi invenţii în străinătate, ce conduce la concluzia unui simulacru de exploatare323; de asemenea cu titlu de exemplu, următoarele activităţi au fost considerate ca aplicare suficientă pe teritoriul statului care a acordat brevetul: fabricarea însăşi a maşinii brevetate, nefiind neapărat necesar să se facă dovada şi a vânzării acesteia; aplicarea neîntreruptă a obiectului brevetat, chiar dacă aplicarea este de minimă importanţă; fabricarea în proporţii mici, dar reală; concesiunea unei licenţe de fabricare imediat utilizată; instalarea unui atelier de fabricare ce a necesitat investiţii mari, la care se adaugă oferte de licenţe şi depozitări de materiale anume construite pentru această investiţie324;325 d) titularul brevetului "nu poate să îşi justifice326 inacţiunea"; sub acest aspect, poate fi vorba, de exemplu, despre obstacole tehnice sau economice, dar nu şi bunăoară - existenţa unor negocieri pentru acordarea licenţei, sau existenţa exploatării reprezentate de contrafacerea comisă de un terţ etc.327; condiţia nu este îndeplinită atunci când invenţia principală nu este exploatată, dar se exploatează invenţia de
Nu selectăm celălalt termen ( i anume, termenul de 3 ani) reglementat prin art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, deoarece este natural ca în această materie interpretarea să se facă în favoarea titularului de brevet. 321 Se consideră (a se vedea B. Scondăcescu, V. Longhin, I. Richter, Brevetele de invenţiune. Comentar teoretic şi practic al Legii asupra brevetelor de invenţiune, cu jurisprudenţa română şi străină şi îndrumări tehnice, Bucureşti, 1936, p. 67) că importul din străinătate pe teritoriul statului care a eliberat brevetul nu constituie aplicare a invenţiei în acest din urmă stat. În acelaşi sens s-a pronunţat şi jurisprudenţa franceză (a se vedea A. Chavanne, J. J. Burst, op.cit., p. 228). 322 În acest sens, a se vedea I. Cameniţă, Protecţia invenţiilor, p. 192. 323 A se vedea B. Scondăcescu, V. Longhin, I. Richter, op.cit., p. 67 (şi bibliografia acolo indicată). 324 Ibidem. 325 Articolul L.613-11 din Codul proprietăţii intelectuale din Franţa, corespondent al art. 49 din Legea nr. 64/1991, stabileşte - la pct. 2 - condiţia conform căreia "produsul brevetat nu a fost comercializat într-o cantitate suficientă spre a satisface necesităţile pieţei franceze"; socotim că această formulare poate sugera un criteriu care să faciliteze conturarea conţinutului conceptului de "insuficientă aplicare" din legea română. Aceeaşi finalitate o poate avea şi cunoaşterea cazurilor socotite întemeiate pentru acordarea licenţelor obligatorii potrivit dreptului englez, astfel: 1) invenţia nu este exploatată la întreaga capacitate ce este rezonabil practicabilă; 2) cererea internă pentru produsul brevetat nu este satisfăcută în condiţii rezonabile sau este satisfăcută într-o măsură substanţială prin import; 3) exploatarea invenţiei în ţară este stânjenită sau împiedicată de importul din străinătate; 4) refuzul acordării de licenţe (în condiţii rezonabile) nu permite ca o piaţă potenţială de export să fie aprovizionată cu produse fabricate în ţara care a eliberat brevetul sau prejudiciază înfiinţarea sau dezvoltarea industriei interne. Pentru expunerea acestor cazuri (inclusiv cu indicarea unor precedente judiciare), a se vedea W. R. Cornish, op.cit., p. 256. 326 În sensul că nu îşi poate justifica în mod temeinic inacţiunea (deoarece „justificări” se pot găsi oricând). 327 A se vedea: I. Cameniţă, Protecţia invenţiilor, p. 192; A. Chavanne, J. J. Burst, op.cit., p. 229 (şi jurisprudenţa franceză acolo indicată).
320

conform alin. J. . pentru ca. este vorba despre faptul că în alte legislaţii (de exemplu. adică aptă să exploateze invenţia ce constituie obiectul cererii sale. În acest scop. V. Scondăcescu.1. nu sunt aplicabile dispoziţiile art. (7) al art. 46 alin. 331 Conform alin. mai este nevoie să fie făcute anumite dovezi cu privire la persoana însăşi a reclamantului. 1996. op. 47. Mai precis... în sensul că legiuitorul ar fi intenţionat să repete. Editura Naţional. Se pune. nr.cit. Teoria generală. J. În dreptul român. de drept privat sau de drept public331). M. 517 (apud B. „În cazul în care o licenţă obligatorie este autorizată pentru a remedia o practică anticoncurenţială. J. 328 În acest sens. 30. V. în cadrul unui proces civil. a se vedea. Burst. neexploatarea brevetului de perfecţionare nu este acoperită prin exploatarea brevetului principal328. Solicitantul. 270 .. Longhin. Chavanne. 46 alin. Volumul I. în afara condiţiilor expres prevăzute de art. printre altele a faptului că nu s-a ajuns la o înţelegere cu titularul brevetului. Bucureşti.330 30. (3) pretind ca acţiunea să fie formulată de o "persoană interesată" (sublinierea noastră. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. o asemenea exigenţă nu este prevăzută. Burst. Brevets d'invention. instanţa poate să ordone efectuarea unei expertize asupra acestei capacităţi de exploatare a invenţiei). privind condiţiile şi modalităţile comerciale de utilizare a invenţiei329 (de exemplu. Richter. p.81 perfecţionare acelei dintâi. Procedura de acordare. Bruxelles. însă. fiindcă nu poate avea "interesul" obţinerii unei licenţe obligatorii decât persoana care se află în poziţia de a putea să treacă la exploatarea efectivă a acesteia.M. or.cit.). să facă dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute expres de alin. 67). 46. 47 alin.” 332 A se vedea A. G. Socotim că această formulare nu poate să aibă o semnificaţie tautologică. încheierea unei licenţe contractuale sau a unui contract de cesiune). p. (1) şi alin. Ciobanu. 329 "Condiţiile excesive propuse de către titularul brevetului echivalează cu un refuz" (A. Vander Haeghen. (1) al art. în contradictoriu cu titularul brevetului de invenţie (care va avea calitatea procesuală de pârât). "orice persoană interesată" (alin.333 Aşa fiind. 333 Asupra "interesului". 228). 46 alin. 1928. J. că art. întrucât intenţia legiuitorului a avut o altă finalitate. Reclamantul ("orice persoană interesată") poate fi persoană fizică sau persoană juridică (aceasta din urmă. (1) – (3). pe de altă parte. p. în cuprinsul redactării acestei dispoziţii legale concrete. (1) – (3) din art.273 (şi bibliografia acolo indicată). Nu este. principiul că una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa "interesului". realizarea de astfel de negocieri de către un solicitant care nu deţine capacitatea efectivă de exploatare ulterioară a invenţiei îi poate permite titularului de brevet să îşi justifice inacţiunea de a nu fi aplicat invenţia prin intermediul licenţei acordate acestui solicitant necalificat. p. rezultă că. mai puţin adevărat. se poate lua în considerare posibilitatea ca instanţa judecătorească să cerceteze dacă solicitantul este o persoană "interesată". în dreptul francez332) se prevede că solicitantul trebuie să facă dovada că se află în situaţia de a exploata invenţia "într-o modalitate efectivă şi serioasă" (iar. L. dacă este cazul.cit. 48. 229 (şi jurisprudenţa acolo citată). totuşi. 46) poate sesiza Tribunalul Bucureşti. op. Acordarea licenţei obligatorii presupune desfăşurarea unei proceduri judiciare. de exemplu. problema dacă. (3) i (4) i art. (3)” – aşadar nici această condiţie analizată în text. 330 Totuşi. într-o modalitate sau alta. e) nu s-a ajuns la o înţelegere între titularul brevetului şi persoana interesată. Tot astfel. Chavanne. interpretarea pe care am întrevăzut-o se poate baza şi pe constatarea că solicitantul trebuie să facă dovada. „Beneficiarul licenţei obligatorii poate fi inclusiv Guvernul sau terţii autorizaţi de acesta. (4) al art. I. ca una dintre condiţiile generale de exerciţiu ale acţiunii civile. op.

J. J. la aceeaşi concluzie se poate ajunge şi prin invocarea alin. Rezultă că.S. Dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă expuse mai sus. 411. în sensul asigurării unui profit ca urmare a 334 Totuşi. A. 338 Condiţiile licenţei obligatorii stabilite iniţial de către instanţa judecătorească pot fi modificate ulterior tot de către instanţă. Chavanne. precum şi că este posibilă acordarea. licenţa obligatorie trebuie să fie înregistrată la O.). dar. potrivit căruia „Licenţele obligatorii vor fi autorizate în principal pentru aprovizionarea pieţei. iar potrivit dreptului comun (art. şi anume – astfel cum dispune art. (2). op.M. pentru invenţiile din domeniul tehnologiei de semiconductori. 4 pct. (1) . trebuie precizat că existenţa unei licenţe obligatorii va constitui un element de care nu poate să facă abstracţie instanţa judecătorească învestită de către un alt solicitant cu o altă cerere de licenţă obligatorie.].I.cit. Burst. op.”338 Aşadar. Roş.în condiţiile stabilite prin hotărârea judecătorească „în ceea ce priveşte întinderea şi durata acestora337 [ale licenţelor obligatorii – precizarea noastră.. faţă de care hotărârea judecătorească este opozabilă din momentul în care a rămas definitivă şi irevocabilă335. Burst. trebuie observat că Tribunalul Bucureşti are competenţă exclusivă ca primă instanţă. 230. Chavanne. desigur . în termen de o lună de la primirea comunicării hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă. aceasta este o licenţă neexclusivă. iar nu şi între părţi. după acordarea unei licenţe obligatorii. care pronunţă o hotărâre definitivă şi irevocabilă. 50. titularul brevetului îşi păstrează dreptul de a conferi licenţe contractuale altor beneficiari.82 În plus. prin grija persoanei interesate. Deşi nu există nici o prevedere expresă în acest sens.2. L.cit. 47 alin. (4) al art. Aceeaşi procedură este urmată şi în cazul retragerii licenţei obligatorii.” Totuşi. 47 alin. ca urmare a unei proceduri judiciare su administrative” (art. care procedează la publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii acordării licenţei obligatorii. trebuie decis că publicarea produce efecte numai faţă de terţi. precum şi jurisprudenţa acolo indicată). în termen de 15 zile de la comunicare. licenţa obligatorie „va fi acordată numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practică stabilită ca fiind anticoncurenţială.3. la cererea fie a beneficiarului licenţei obligatorii. licenţa obligatorie este limitată în timp şi cu titlu oneros. 1 din Codul de procedură civilă) recursul va fi soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În plus. Conform art. 47. terţul solicitant dobândeşte dreptul de exploatare a invenţiei. a se vedea V. (3) al art.cit. În ceea ce priveşte instanţa judecătorească sesizată.adăugăm noi . 30. loc. Toate actele efectuate de către beneficiarul licenţei anterior hotărârii judecătoreşti constituie contrafacere.M. 203/2002. p. Efecte. (A se vedea A. La aceeaşi concluzie conduce şi art. Înregistrarea licenţei obligatorii. după modificarea Legii 64/1991 prin Legea nr. care subliniază că „Licenţele obligatorii vor fi autorizate în principal pentru aprovizionarea pieţei. 336 335 .]” (fraza întâi din alin. în acest sens. hotărârea Tribunalului Bucureşti poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Bucureşti.336 31. şi a altor licenţe obligatorii (fiindcă exploatarea realizată de beneficiarul licenţei obligatorii acordate nu îl scuteşte pe titularul brevetului de a-şi îndeplini propria sa obligaţie de aplicare a invenţiei pe care a brevetat-o). Pentru exprimarea unei opinii care pare contrară. 47 alin (4) teza finală). astfel cum dispune în mod expres acelaşi text legal. stabilit în raport cu valoarea comercială a licenţelor acordate.”334 30. J. nivelul remuneraţiei cuvenite deţinătorului dreptului. 337 „Întinderea şi durata licenţelor obligatorii vor fi limitate la scopurile pentru care acestea au fost autorizate [... 47). fie a titularului de brevet (a se vedea. altfel opunându-se principiul autorităţii lucrului judecat. în condiţiile legii. pur şi simplu pentru că urmează să se ţină seama de necesităţile concrete ale pieţei. (după caz: în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse sau în Registrul naţional al brevetelor de invenţie). (3). J. Instanţa judecătorească. p.numai dacă au intervenit circumstanţe noi.. 49 alin. În baza art.

Oricum ar fi. care este. existenţa pe una şi aceeaşi piaţă a unui anumit număr de utilizatori ai invenţiei brevetate ar fi de natură să disipeze foarte mult monopolul temporar. "[…] în lipsa unei dispoziţii exprese (existente în alte legislaţii). 28/2007.deja . Cu alte cuvinte. 50.M. fac parte din dreptul intern. se ridica întrebarea: care dintre cele două alineate succesive prevalează ? Suspectăm faptul că alin. 52 din Legea nr. 11 alin. (Reamintim că art. (2) Prevederile alin. În cadrul unui asemenea demers. beneficiarul licenţei obligatorii nu va avea calitatea de a intenta o eventuală acţiune în contrafacere a brevetului (prevăzută de art. 4 teza finală din Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale: "O astfel de licenţă obligatorie va fi neexclusivă şi ea nu va putea fi transmisă. 1 . 48 constituia sediul materiei pentru toate cele trei categorii posibile de licenţă obligatorie. prin care era reglementată licenţa de dependenţă) ce erau exceptate de la aplicarea regulii stabilite prin alin. 5 lit. e) din TRIPS (conform textului: "[…] o astfel de utilizare va fi netransmisibilă. care în cuprinsul art. p. l-a pus în întârziere pe titularul brevetului iar acesta a rămas inactiv. nu ni se pare că. I. iar nu numai pentru licenţa obligatorie acordată în caz de neexploatare a invenţiei (alin. În sfârşit. din Codul de procedură civilă pentru participare terţilor în procesul civil. 64/1991. iar art. 181). 48 (cel mai probabil. 48)."339 În sfârşit. sub acest aspect. (2) din Constituţie ("Tratatele ratificate de Parlament. Tribunalul Bucureşti (ca primă instanţă) putea să fie sesizat. de asemenea. un act internaţional căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. L.cit.615-2 alin. 48 alin. 4 teza finală din Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale. cu o solicitare motivată. astfel cum . astfel că devenea necesar ca textul său să fie supus interpretării juridice. (1) al art. de către persoana interesată (în primul rând – desigur – de către titularul brevetului) spre a pronunţa o hotărâre prin care să fie retrasă licenţa obligatorie acordată anterior. A) pct. în sensul că în mod cu totul inexplicabil s-a omis indicarea acelor fragmente ale art. fiindcă nu vedem de ce efectul care este recunoscut acestui din urmă act internaţional în cadrul dreptului intern nu a putut să fie . (8). în condiţiile prevăzute de art.în prezent340 . până la modificarea lor prin art. 2 din Codul proprietăţii intelectuale din Franţa prevede că beneficiarul licenţei obligatorii poate introduce acţiunea în contrafacere. era natural să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 50 conţinea două alineate succesive total contradictorii: „(1) Licenţa obligatorie nu este transmisibilă decât împreună cu partea de întreprindere sau cu fondul de comerţ care beneficiază de această utilizare. 50 din Legea nr. 2 al art. Astfel cum s-a observat. cu excepţia părţii din întreprindere sau a fondului de comerţ care beneficiază de aceasta") ar fi fost determinantă (pentru această din urmă poziţie.jucat de către art. Supoziţia noastră se bazează pe faptul că lit. 203/2002 a Legii nr. anterior. De aceea. 5 – 7 reglementa licenţa obligatorie pentru cazuri excepţionale. Dincă. contribuţia art. I pct. c) a alin. „atunci când circumstanţele care au condus la acordarea acesteia au încetat să mai existe. 55 din Legea nr. nici chiar sub forma de concesiune de sub-licenţă. a alin. Licenţa nu va fi retrasă dacă circumstanţele care au determinat acordarea acesteia riscă să se producă din nou.. 5 lit. (8) conţinea reglementări proprii (de altfel. a se vedea C. cu condiţia ca interesele legitime ale persoanei care a dobândit-o să fie protejate într-o manieră corespunzătoare. 340 Anterior abrogării alin. nu excludem dreptul unui beneficiar de licenţă obligatorie de a participa în procesul purtat între un alt solicitant şi titularul brevetului de invenţie. p.” Contradicţia exista fiindcă art. 8 reglementa licenţa obligatorie de dependenţă. şi ele extrem de confuze. 187 (unde referirea la art. ceea ce poate echivala cu căderea invenţiei în domeniul public. ca având în vedere prevederile art. (2) al art. potrivit alin. I pct. licenţa obligatorie este personală.").rezultă în mod clar din cuprinsul art.” 339 . 31 lit. 51 (astăzi –art. 50 era acela că ansamblul dispoziţiilor sale era neclar. 1 nu se aplică în cazul în care o licenţă obligatorie a fost acordată conform art. Articolul L.83 exploatării acelei invenţii. 49 şi urm. 28/2007) cu privire la transmisibilitate.4 ale art. 1). 64/1991 prin art. 48. singurul lucru clar în legătură cu art. op. 64/1991. Stoica. 57 din lege). decât împreună cu partea din întreprindere sau din fondul de comerţ care exploatează licenţa respectiv" (sublinierea noastră. dacă. Comentariu. Eminescu. 59 trebuie înţeleasă astăzi. (1) al art. soluţia asupra problemei dacă licenţa obligatorie putea sau nu să fie transmisă terţilor întâmpina una dintre cele mai surprinzătoare dificultăţi după modificarea prin Legea nr.) În aceste condiţii. 48: „Licenţa obligatorie nu este transmisibilă decât Y.). potrivit legii. 50 conţinea o gravă eroare de tehnică legislativă. A) pct. după republicarea din anul 2003 a Legii nr. 48 alin. R. 59 alin. 49). Aşa fiind.

aşadar.nici alin. 35. când invenţia cade în domeniul public. De asemenea. 32. (1) al art. (4) şi nici alin. 46 stabilesc redundant că. deoarece „situaţiile de urgenţă naţională” sau „alte situaţii de extremă urgenţă” ori „situațiile de . (1). În fiecare dintre aceste trei ipoteze. (6) Acordarea licenţei obligatorii pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. 31 din TRIPS) instituie. cu o solicitare motivată. (5) ale art. Cum însă alin. trei ipoteze distincte a căror trăsătură comună constă în caracterul excepţional al împrejurărilor în care este permisă instituirea licenţei obligatorii. atât alin. Într-o tehnică legislativă criticabilă. (5) sau vreun alt text al Legii nu impun această soluţie în mod expres. (2). Licenţa obligatorie pentru caz de neexploatare încetează la data indicată în însăşi hotărârea judecătorească prin care a fost instituită. cu condiţia ca interesele legitime ale persoanei care a dobândit-o să fie protejate într-o manieră corespunzătoare. Licenţa nu va fi retrasă dacă circumstanţele care au determinat acordarea acesteia riscă să se producă din nou. (5) şi (6). rezultă că – în mod implicit – nici condiţia instituită prin aceste din urmă prevederi nu mai trebuie să fie îndeplinită. 34. 46 alin.84 împreună cu partea din întreprindere sau cu fondul de comerţ care beneficiază de această utilizare”. Tribunalul Bucureşti (ca primă instanţă) poate să fie sesizat. de altfel.” Textul legal reprodus (care este inspirat de art. nu este necesară cercetarea faptului dacă invenţia nu a fost aplicată sau a fost aplicată insuficient pe teritoriul României. (4) nu impune îndeplinirea condiţiilor menţionate la alin. 49. §7. (4). în măsura în care şi de această dată sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Sediul materiei şi categorii. ci în scopul apărării unor interese generale de natură excepţională. cât şi alin. în scopuri necomerciale.” Deşi din formularea textului nu rezultă în mod direct. Totuşi beneficiarul licenţei va înştiinţa solicitantul sau titularul brevetului despre autorizarea dată de instanţă. în primul rând în cazul) în care se constată că beneficiarul acesteia nu şi-a îndeplinit obligaţia de exploatare a invenţiei. (2) ale aceluiaşi articol.B. „(5) În afara situaţiilor prevăzute la alin. autorizarea licenţei obligatorii poate fi dispusă chiar şi mai înainte de expirarea unui termen de 4 sau de 3 ani (conform distincţiilor acolo operate). Licenţa obligatorie pentru cazuri excepţionale 33. este evident că licenţa obligatorie nu mai poate produce efecte juridice specifice la momentul încetării (indiferent de motiv) valabilităţii brevetului de invenţie. Condiţii. b) în alte situaţii de extremă urgenţă. Cu alte cuvinte. c) în situaţii de utilizare publică. aşadar nu este necesară îndeplinirea condiţiei prealabile prevăzute de alin. de către persoana interesată (în primul rând – desigur – de către titularul brevetului) spre a pronunţa o hotărâre prin care să fie retrasă licenţa obligatorie acordată anterior. Soluţia rezultă. Potrivit art. „atunci când circumstanţele care au condus la acordarea acesteia au încetat să mai existe. apreciem că este natural ca licenţa să fie retrasă inclusiv în cazul (de fapt. Încetarea licenţei obligatorii. În sfârşit.(2). Nu excludem ca aceeaşi persoană să poată re-edita procedura pentru dobândirea unei noi licenţe obligatorii. deşi – din nou printr-o criticabilă tehnică legislativă . Raţiune. (2) face referire expresă la prevederile alin. potrivit alin. pentru ca Tribunalul Bucureşti să admită cererea de autorizare a licenţei obligatorii pentru cazuri excepţionale. şi ca urmare a analizei naturii raţiunilor avute în vedere de legiuitor. licenţa obligatorie nu este dispusă cu titlu de sancţiune pentru neîndeplinirea de către titularul dreptului a obligaţiei sale de exploatare a invenţiei. o licenţă obligatorie poate fi autorizată de Tribunalul Bucureşti: a) în situaţii de urgenţă naţională.

343 în sensul că beneficiarul licenţei obligatorii are obligaţia să aducă la cunoştinţa solicitantului sau a titularului brevetului că instanţa judecătorească a autorizat licenţa obligatorie. încetare. Guvernul sau terţii autorizaţi de acesta. ca regulă generală. 36. Aşa încât suntem puşi în situaţia de a considera că textele legale menţionate îşi găsesc raţiunea (dar şi atunci doar parţial) exclusiv în ipoteza excepţională a autorizării licenţei obligatorii pe calea ordonanţei preşedinţiale pronunţate fără citarea pârâtului (art. totuşi. sub cenzura instanţelor judecătoreşti superioare.C. cumulativ. 64/1991. §7. A se vedea supra. §7.” În plus faţă de această condiţie generală. respectiv de terţi. în sensul că este necesar să se facă dovada faptului că. În privinţa acestor aspecte. va fi citat spre a participa la soluţionarea acţiunii prin care s-a cerut instituirea licenţei obligatorii şi. acordat pentru o cerere de brevet a cărei dată de depozit naţional reglementar este anterioară. din Legea nr. de interes economic substanţial în raport cu invenţia revendicată în brevetul anterior. cât şi mai înainte de expirarea. 3 din Codul de procedură civilă). o asemenea obligaţie instituită indistinct face în mod inexplicabil abstracţie de împrejurarea că. pentru fiecare dintre cele trei ipoteze distincte reglementate de alin. Licenţa obligatorie de dependenţă 37. 50 şi urm. (3) al art. rămân valabile precizările făcute anterior cu prilejul analizei materiei licenţei obligatorii pentru caz de neexploatare341. în vederea eventualei promovări a căilor de atac. a menţionatelor termene de 4 sau de 3 ani. atunci când cunosc sau au motive demonstrabile de a cunoaşte dacă un brevet de invenţie valid este sau va fi utilizat de Guvern. Procedura de acordare. efecte. „În cazurile în care un brevet nu poate fi exploatat fără să aducă atingere drepturilor conferite de un alt brevet. o licenţă obligatorie pentru exploatarea brevetului ulterior va putea fi autorizată numai dacă sunt îndeplinite. 31 al TRIPS (adresate în principal legiuitorilor naţionali. întrucât procedura de autorizare este judiciară. 203/2002). într-un timp rezonabil.A. 46 alin. Întradevăr. Potrivit art. vor anunţa titularul brevetului despre utilizarea acestuia. este vorba despre faptul că prevederi cu caracter de recomandare generală din art. i se va comunica hotărârea judecătorească de către instanţă. În acest context. tot astfel. pentru implementare adecvată în legislaţiile interne) au fost preluate ca atare în cuprinsul art.85 utilizare publică.” 343 „În situaţii de utilizare publică în scopuri necomerciale. (5) fraza a doua342 şi alin. 581 alin.” 342 341 . nu s-a ajuns la o înţelegere într-un termen rezonabil. „deşi persoana interesată a depus toate eforturile. în cel mai scurt timp. iar nu administrative (aşa cum era aceea stabilită pentru „licenţele din oficiu” de art. în scopuri necomerciale” pot apărea atât după. (7) din Legea nr. în redactarea anterioară modificării sale prin Legea nr. De această dată. 46. 64/1991. după caz. (6). următoarele condiţii suplimentare: a) invenţia revendicată în brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important. (4) al art. 64/1991. se vădeşte – din nou – criticabilă tehnica legislativă utilizată la elaborarea Legii nr. Este însă aplicabilă şi în această ipoteză condiţia stabilită prin alin. solicitantul sau titularul brevetului. 46 alin. asupra cărora apreciază în mod motivat instanţa judecătorească. să subliniem că ne aflăm în prezenţa unei proceduri judiciare. Este util. Sediul materiei. 46 este necesară îndeplinirea unor condiţii speciale proprii. „”[…] Totuşi beneficiarul licenţei va înştiinţa solicitantul sau titularul brevetului despre autorizarea dată de instanţă.

” 40. în realitate. se face dovada că nu s-a ajuns la o înţelegere amiabilă.613-15 din Codul proprietăţii intelectuale din Franţa (text modificat prin Legea nr. 39. (7) lit. Burst. nr. Chavanne. c) din art. De aceea.cit. op. ci şi cele ale lit. J. 346 Articolul 31 lit. pe cale de reciprocitate. 349 Considerăm că la aceeaşi soluţie trebuia să se ajungă şi anterior modificării prin art. în plus.231. 47 conţine prevederi speciale privind situaţia brevetului de soi nou de plantă (alin. Licenţa obligatorie de dependenţă . dar nu s-a ajuns la o înţelegere între cei doi titulari de brevet sub acest aspect. J. p. în condiţii rezonabile pentru utilizarea invenţiei revendicate în brevetul ulterior. p. dar unele particularităţi rezultă din prevederile lit. Condiţii. această formă de licenţă obligatorie este uzual denumită „licenţă de dependenţă. de asemenea. L. Astfel. În doctrină. 48 alin. 46 alin.118. în ultimele două situaţii este vorba despre efecte ale instituirii licenţei obligatorii în favoarea titularului brevetului ulterior. Schmidt-Szalewski. op.” Soluţia se impunea prin interpretarea textului în lumina sub-paragrafului (iii) al art.ca atare .345 Ea reprezintă o nouă abordare legislativă privind relaţia dintre invenţia aşa-numita „invenţie de perfecţionare” (complementară. I pct. a) a textului347 şi. cu excepţia cazului în care este transmis şi brevetul ulterior. Pierre. considerăm că.este personală (deci netransmisibilă). semnalăm faptul că art. Ipoteza este aceea în care exploatarea unei invenţii brevetate (invenţia ulterioară) presupune exploatarea inerentă a unei alte invenţii brevetate în baza unei cereri cu o dată de depozit anterioară (invenţia anterioară)346.C..349 În tăcerea legii (precum şi a prevederilor TRIPS). într-o oarecare măsură. transmisă. 344 . 203/2002 şi având ca sursă de inspiraţie art. efecte. 38. prevederile art. 347 Este evident eronată formularea textului în sensul că nu numai prevederile lit. De asemenea. 117 . 28/2007 a textului lit.precizările făcute anterior cu prilejul analizei materiei licenţei obligatorii pentru caz de neexploatare348. încetare. titularul brevetului ulterior poate solicita Tribunalului Bucureşti autorizarea unei licenţe obligatorii care să îi permită să îşi exploateze propria invenţie fără ca prin aceasta să se considere că sunt încălcate implicit drepturile titularului de brevet anterior. 345 A se vedea: J. şi titularul brevetului anterior are dreptul să solicite acordarea – „în condiţii rezonabile” – a unei licenţe asupra invenţiei ulterioare (conform art. rămân valabile – mutandis mutandis . J. a cărui redactare era extrem de neclară: „c) utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă. şi efectele sunt asemănătoare. De asemenea. 96-1106 din 18 decembrie 1996). în măsura în care este îndeplinită condiţia stabilită prin lit. Cât priveşte procedura de acordare. b) şi c) ale textului. a). Procedura de acordare. respectiv.cit. 6). 52 din Legea nr. b). pentru identitate de raţiune. fiind introdusă prin Legea nr. precum şi. §7. l) din TRIPS. cu excepţia cazului în care o licenţă obligatorie este. l) din TRIPS utilizează termenii de „al doilea brevet” şi.” Această limită specială a exclusivităţii exploatării invenţiei brevetate344 constituie o noutate în cadrul legislaţiei române. 348 A se vedea supra.. b) şi c) ar institui condiţii (cumulative). 5). „primul brevet”. fiind însă admisibilă transmiterea sa accesorie deodată cu transmiterea brevetului titularului „invenţiei ulterioare”. 1 lit.86 b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licenţă reciprocă. dependentă) şi „invenţia perfecţionată” (principală). precum şi încetarea. L. 230 . (8). dacă s-a acordat o asemenea "licenţă de dependenţă". A. c) utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă. 31 lit. l) din TRIPS (a sevedea supra. aceeaşi soluţie trebuie să fie dată şi cu privire la eventuala licenţă reciprocă obţinută de către titularul brevetului asupra „invenţiei anterioare”. 5) şi a invenţiei biotehnologice (alin.

Obligaţiile patrimoniale specifice ale unităţii Republicată în Monitorul Oficial nr. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. (2). Cuantumul a fost stabilit prin Decretul nr. b). (4) Taxele datorate de persoane fizice sau juridice străine se plătesc în valută. rezultă că obligaţiile care se nasc în legătură cu invenţia pot fi clasificate în: . 959 din 29 iunie 2006. în contul OSIM. (3) Dacă brevetul a făcut obiectul unui contract de licenţă. Obligaţia de plată a taxelor prevăzute de lege Conform art.obligaţii ale titularului de brevet. (6).indirect . la cererea inventatorului.art. […] (5) La un brevet acordat pentru invenţiile care conţin informaţii clasificate potrivit prevederilor art. 28 din 15 ianuarie 2077 (Monitorul Oficial nr. în cuantumurile şi la termenele stabilite de lege. Nu există obligaţii specifice ale unităţii care nu este titular al brevetului. §3. (2). 43 sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr.87 PARTEA A II-A OBLIGATIILE NASCUTE IN LEGATURA CU INVENTIA CAPITOLUL I CONCEPT SI ENUMERARE Din examinarea ansamblului dispoziţiilor Legii nr. Taxele la care se referă art. rectificare publicată în Monitorul Oficial nr. 5 alin. titularul brevetului este obligat să comunice inventatorului intenţia sa de renunţare. 5 alin. CAPITOLUL AL II-LEA OBLIGATIILE TITULARULUI DE BREVET §1. potrivit prevederilor art. 70). (3) Neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. §2. 38 alin. 44 din 19 ianuarie 2006).". Obligaţiile titularului care intenţionează să renunţe la brevet Potrivit art. titularul poate renunţa numai după declasificarea informaţiilor şi publicarea menţiunii hotărârii de acordare a brevetului de invenţie şi a descrierii. "(1) Procedurile efectuate de OSIM privind cererile de brevet de invenţie şi brevetele de invenţie prevăzute de prezenta lege şi de regulamentul de aplicare a acesteia sunt supuse taxelor. renunţarea este posibilă numai cu acordul beneficiarului licenţei. 40 alin. (2) Pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie titularul datorează anual taxe de menţinere în vigoare a brevetului.” §4. (1) lit. 64/1991 privind brevetele de invenţie. (1) – (3). (1) lit.obligaţii ale inventatorului care nu este titular al brevetului. titularul este obligat să-i transmită acestuia dreptul asupra brevetului.din existenta sancţiunilor licenţei obligatorii reglementate prin art. (2). Taxele de menţinere în vigoare pot fi plătite şi anticipat. 363/1976 (se abroga la intrarea in vigoare a noii legi . 46 alin. precum şi al invenţiilor care au făcut obiectul unei cesiuni potrivit art. Obligaţia de exploatare a invenţiei Rezultă . pentru o perioadă care nu poate depăşi 4 ani. 41 din 30 ianuarie 1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a 350 acestora. 28 alin. a) şi alin. 350 . (5) Contestaţiile având ca obiect numai îndreptarea unor erori materiale sau omisiuni nu sunt supuse plăţii taxelor. revendicărilor şi desenelor invenţiei brevetate. . (3) şi (5): „(2) În cazul invenţiilor prevăzute la art. 351 din 23 mai 2007. 43.

(2). Obligaţia inventatorului titular al brevetului corelativă dreptului de prioritate al unităţii Această obligaţie este stabilită prin art. (1). (3). Înregistrare la OSIM. 36). 351 . 5 alin. Hotărârea de admitere se publică. 5 alin. 42 alin. Obligaţia unităţii de abţinere de la divulgarea invenţiei fără acordul inventatorului . Expirarea produce efecte pentru viitor (încetare cu începere de la momentul expirării. efectele se produc de la data înregistrării la OSIM. 42 alin. (3). c) Obligaţia de plată a remuneraţiei suplimentare stabilite prin act adiţional la contract în cazul invenţiei de comandă (art. 38 alin. Prin expirare. 2). §6. SECŢIUNEA A II-A RENUNŢAREA LA BREVET Conform art. 2). . cât şi pentru aceea cu efect retroactiv. (6). 40 alin. (1). ÎNCETAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI SECŢIUNEA I EXPIRAREA TERMENULUI DE VALABILITATE A BREVETULUI Se aplică art. §7. Situaţii speciale: "Încetare" = termen cu înţeles convenţional larg. (6) în cazul invenţiei de serviciu lato sensu pentru inventatorul titular de brevet (sau îndreptăţit la un asemenea brevet) care trebuie să transmită invenţia cu prioritate către unitatea in care era salariat la dat realizării invenţiei. 42 alin. §5. Obligaţia unităţii de a informa inventatorul asupra stadiului şi a rezultatelor aplicării invenţiei Art.Art.88 titulare de brevet faţă de inventator a) Obligaţiile patrimoniale stabilite prin contract (art. 1 lit. d) Obligaţia de plată a preţului stabilit prin contract pentru asistenţa tehnică acordată de către inventator (art. TITLUL AL IV-LEA ÎNCETAREA DREPTURILOR NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU INVENŢIA351 CAPITOLUL I ÎNCETAREA DREPTURILOR TITULARULUI DE BREVET. 71 alin. Efecte pentru viitor: cădere parţială ori totală in domeniul public. §2. Poate fi parţială sau totală. deci irevocabil (anulabil doar daca se dovedeşte existenţa viciilor de vointa la momentul renuntarii). Obligaţia de a informa unitatea asupra creării şi stadiului realizării invenţiei de serviciu sau de comandă şi de a se abţine de la divulgare Art. (3) şi (4). se ajunge la aşa-numita "cădere în domeniul public" a invenţiei. Potrivit art. Renunţarea la brevet se realizează prin declaratie scrisa. b) Obligaţia de plată a remuneraţiei suplimentare stabilite prin contract încheiat cu autorul invenţiei de serviciu stricto sensu (art. iar nu şi pentru trecut).Art. 5 alin. e) Obligaţia de plată a drepturilor băneşti cuvenite inventatorului în cazul aplicării dispoziţiilor tranzitorii ale art. 5 alin. 31. Obligaţia de acordare a asistenţei tehnice Art. 38. a). CAPITOLUL AL III-LEA OBLIGATIILE INVENTATORULUI CARE NU ESTE TITULAR DE BREVET §1. utilizat în continuare atât pentru încetarea cu efect ne-retroactiv. care dă o hotărâre de admitere sau de respingere. 5 alin. Act unilateral de vointa.

. cât şi cele ale subiectelor). . efectele decăderii nu se produc dacă intervine revalidarea (restabilirea. 3: Situatia in care inventia a facut obiectul unui contract de licenta: este necesar acordul beneficiarului licentei. Aici. să se plângă etc. 30). SECŢIUNEA A IV-A REVOCAREA ADMINISTRATIVĂ A BREVETULUI Există 2 situaţii: 1. Nulitate relativa ori absoluta ? Fiind in joc interese generale. 37. 53 si 57). 5: Situatia renuntarii la brevetul pentru inventiile declarate secrete conform art. interesează numai situaţia în care se ia hotărârea de eliberare a brevetului (conform art. Este o operaţiune care se realizează din oficiu (art. nulitatea este absoluta. Revocarea prealabilă comunicării hotărârii de eliberare a brevetului (revocarea din oficiu) Se aplică art. trebuie să fie dat acordul ? Legea nu conţine nici o dispoziţie sub acest aspect. În mod excepţional. 2: Situaţia renunţării de către unitate la brevetul pentru invenţia de serviciu stricto sensu ori lato sensu sau pentru invenţia de comandă (art. Încetare prin efectul legii. însă. 2 este nulitatea relativă. cu efect retroactiv (dar fără opozabilitate faţă de cel ce are dreptul de folosinţă personală ulterioară. 54 din Regulament) (dar este îngăduit oricui să sesizeze. 54 alin. Revocarea prealabilă comunicării hotărârii de eliberare a brevetului (revocarea di oficiu) (art. Efectele revalidării: se redobândeşte dreptul de proprietate industrială.) de către comisia de examinare care a luat hotărârea (art. 52. Procedura revalidării: .Trebuie invocate "motive justificate". 3. pentru opozabilitate faţă de terţi. 1. adică a taxelor anuale de menţinere în vigoare a brevetului. restaurarea) brevetului prin repunerea în termen prevăzută de art. Consecinţa este "căderea în domeniul public" a invenţiei. mai înainte de comunicarea acesteia. 29. 5 alin. 36 lt.89 a) Art. Acesta este un text general. 2.Cerere la OSIM în maximum 6 luni de la publicarea decăderii. Deci. 29). 1 lit. 38 alin. OSIM o revocă. conform art. inventatorul are drept de preferinţă pentru un contract de cesiune. după caz.Hotărârea se publică in BOPI. Există o problemă comună pentru primele două situaţii speciale de mai sus: în ce termen trebuie exercitat dreptul de preferinţă ori. 40 alin.In 60 zile de la inregistrarea cererii. f). Sanctiunea: nulitatea relativa. a şi b şi alin. 41/1998. c) Art. Decăderea este reglementată prin art. . 43 alin. se emite o hotărâre motivată a OSIM (cu recurs la Tribunalul Bucureşti). Articolul 29 din lege circumstanţiază foarte general motivele revocării: "neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta lege". iar nu şi parţială. Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor art. b) Art. 2 (invenţiile din domeniul apararii si sigurantei nationale): Este necesar acordul institutiei care a impus regimul de secret. 2): Titularul brevetului comunică inventatorului intenţia de renunţare. Revocarea ulterioară publicării menţiunii acordării brevetului (art. Cuantumul şi termenele de plată ale acestor taxe sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. cu efecte pentru viitor. aplicabil pentru revocarea oricăror hotărâri ale OSIM (nu numai a celor referitoare la eliberarea brevetului sau la respingerea cererii de brevet). SECŢIUNEA A III-A DECĂDEREA DIN CALITATEA DE TITULAR DE BREVET Este o sancţiune pentru neplata anuităţilor. 38 alin. 38 alin. . Hotărârea se publică. 38 alin. (2) din Regulament). sunt avute în vedere condiţiile de fond (atât cele ale obiectului. Poate fi numai totală.

27 alin. (1) lit. 7-10. în special privind datele de identificare a inventatorului. (3) al art. 53). conform alin. Revocarea ulterioară publicării menţiunii de acordare a brevetului de invenţie Se aplică art. astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza” (deci pentru nerespectarea art. 52. nu se va proceda la revocare. b) „obiectul brevetului nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet. aşa cum a fost depusă”(prin nerespectarea art. . . 57 (la fel ca şi pentru contestaţia administrativă) (aşadar. „Un brevet nu poate fi revocat sau anulat. Din modul in care aceste prevederi sunt amplasate. hotărârea este supusă apelului la Tribunalul Bucureşti si recursului la Curtea de Apel). 56 alin. 352 Conform art. 12 şi 13”. a) – c) şi cel de-al patrulea de art.”353 Soluţiile ce se pot pronunţa de către Comisia de reexaminare (conform art. solicitantului sau titularului […]”. c) „obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii. (1) din Regulament).În scris si motivat. menţinerea brevetului de invenţie în forma modificată de titular în procedura de revocare şi transmiterea spre republicare a brevetului. fără ca titularul să aibă posibilitatea să prezinte observaţii asupra revocării sau anulării şi să aducă într-un termen rezonabil modificările sau rectificările admise de lege şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi.” 353 . . 2. Totuşi. (2). Dar. potrivit art. 54 alin. 59 din Regulament): „a) admiterea cererii în tot şi revocarea brevetului de invenţie.Se depune la "comisia de reexaminare din Departamentul de apeluri” al OSIM (art. 53 si 57. menţinerea brevetului în forma modificată în urma hotărârii comisiei de reexaminare şi transmiterea spre publicare a brevetului. 1: nerespectarea cu „intenţie frauduloasă” a condiţiilor de forma: „Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiţii de formă privind cererea de brevet de invenţie nu poate constitui motiv de revocare352 ori de anulare. 52 alin. întrucât încă nu s-a făcut comunicarea hotărârii). se poate trage concluzia ca ele nu se referă si la revocarea din oficiu prevăzută de art. . comisia de examinare va lua o nouă hotărâre privind cererea de brevet imediat după soluţionarea cauzelor care au determinat revocarea hotărârii. termenul "revocare" desemnează o încetare pentru viitor. Un motiv suplimentar este stabilit prin art. 57 alin. care poate depune în termenul acordat de comisie un răspuns şi eventuale documente pentru susţinere” (art. ci doar la o îndreptare a „erorilor materiale sau omisiunilor. aşadar pentru neregularităţi privind condiţiile de fond ale obiectului. „După revocarea hotărârii […]. în tot sau în parte.” 2. 29. De obicei. (2) si art. Legea nu arată care sunt efectele revocării. 56 alin. 53 alin.„Cererea de revocare se comunică […] titularului brevetului în cauză. 18).Se soluţionează în cel mult 3 luni cu procedura prevăzută de art. . 30 alin. decât în cazul în care aceasta este rezultatul unei intenţii frauduloase. Există patru motive de revocare ulterioară (dintre care trei sunt stabilite de art.În termen de cel mult 6 luni de la data publicării prevăzute la art. (6) din Regulament. a brevetului de invenţie. aici. Procedura: . b) admiterea cererii de revocare în parte şi a revendicărilor amendate de titular în cadrul procedurii de revocare. 5).90 precum şi condiţiile de formă. 54 din Regulament. este normal ca efectele să fie retroactive (ceea ce nu "incomodează" prea mult.56 alin. Conform art. în tot sau în parte.Sesizare din partea oricărei persoane interesate (iar nu din oficiu). c) admiterea în parte a cererii. 1): a) "obiectul brevetului nu este brevetabil.

Este o "încetare" lato sensu. In aplicarea acestui text. actiunea in nulitate fiind prematura dacă „La cererea instanţei judecătoreşti. 67 alin. 55 alin. 55 alin.în legătură cu termenul "revocare". recuperând aceste acte în final.de art. preambul). Citarea în instanţă se va face numai în acest scop” (art. 1. . OSIM este obligat să înainteze actele. pe lângă aceste două situaţii. 54 alin. din punctul de vedere al efectelor. ar mai putea să fie incluse şi cazurile de "revocare" prevăzute de art. e) respingerea cererii de revocare şi menţinerea brevetului de invenţie în forma acordată de comisia de examinare. De fapt. Nulitatea absolută pentru absenţa condiţiilor de fond privind obiectul protecţiei Conform art. 1 (analizate supra. 52 alin. . Efect retroactiv. Art. deşi acesta nu este un caz de nulitate relativa. 54 alin. 3. (2): reglementează o nulitate (absolută) parţială sau totală.354 . „începând cu data de depozit” (alin. aici. 12 şi 13” (la fel ca si la revocarea ulterioara art. De fapt. interesul este diminuat). 54 alin.de mai sus . 52 alin. "cădere în domeniul public" (totală sau parţială). Care este corelaţia cu art. 4) menţiunea pronunţării sale se publică in BOPI. ce prevede "revocarea" administrativă pentru inexistenţa condiţiilor de fond: sunt paralele aceste două căi sau una o exclude pe cealaltă ? Din redactarea art. a). fiindcă.mai ales . In toate cazurile. (1). 1.efecte retroactive Enumerarea cazurilor: 1. Nulitatea absolută pentru absenţa condiţiilor de fond privind obiectul protecţiei. 354 . aşadar cu efecte retroactive. In mod criticabil. jurisprudenţa majoritară este in sensul ca OSIM nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecata in cazul in care se admite acţiunea in anulare a brevetului. se foloseşte termenul "anulare". (1) rezulta ca aceasta acţiune in nulitate nu poate fi introdusa mai inainte de expirarea termenului de 6 luni in care ar fi putut sa fie introdusa cererea de revocare ulterioara. 2. se exclud reciproc. (3) al art. sunt aplicabile aceleaşi precizări . există identitate. (1) lit.Hotărârea (definitivă si irevocabilă) se înregistrează la OSIM şi (conform art. care produce .Cu participarea OSIM. documentele şi informaţiile necesare judecării cauzei cu care a fost învestită. 1). 54).Competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti (cu apel la Curtea de Apel Bucureşti si recurs la ICCJ). acţiunea se poate introduce in tot cursul duratei de valabilitate a brevetului (după expirare. Conform art.91 d) respingerea cererii de revocare şi menţinerea brevetului de invenţie în forma modificată de titular în procedura de revocare şi transmiterea spre republicare a brevetului. Presupune existenţa cererii unei persoane interesate (iar nu din oficiu): „la cerere” (art. 710.56. 1 lit a): „obiectul brevetului nu este brevetabil.întotdeauna . în Secţiunea a IV-a a prezentului capitol). 29 şi .” Întrucât nu se arată care sunt efectele revocării (numai pentru viitor sau şi retroactiv ?). Nulitatea absolută pentru încălcarea unor condiţii de formă. 1. Nulitatea relativă pentru absenţa condiţiilor de fond privind subiectele protecţiei. 52 alin. este o revocare cu efecte de nulitate. 55 alin. potrivit art. SECŢIUNEA A V-A NULITATEA BREVETULUI Articolele 54 . Asadar.

(2) Persoana interesată va comunica la OSIM hotărârea judecătorească în termen de 30 de zile de la data la care aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă. printr-o hotărâre judecătorească se constată că dreptul la brevet aparţine unei alte persoane decât solicitantul.art.” Interesează suprapunerea referitoare la „calitatea de inventator. de titular de brevet” (care constituie. de asemenea. acesta din urmă aplicându-se în general pentru orice alte litigii în care se pune problema calităţii de inventator sau a aceleia de titular de brevet. b) să depună o nouă cerere de brevet pentru aceeaşi invenţie. 1. 1). din contractele de cesiune şi licenţă. c) să solicite respingerea cererii. Pentru elementele care nu extind conţinutul cererii iniţiale depuse cu respectarea prevederilor art. 54 alin. 1).92 este introdusă înăuntrul termenului de 6 luni. 2. Care este corelatia cu prevederile art. 52 alin. de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenţie. Nulitatea relativă pentru neîndeplinirea condiţiilor de fond privind subiectele protecţiei Temeiul juridic este art. spre a fi înscrisă în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse sau în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. dar cu un regim juridic special (sub aspectul că actiunea se poate introduce si dupa expirarea termenului general de prescriptie. De aceasta data. 42 sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. persoana căreia i-a fost recunoscut acest drept poate. Articolul 54 este o reglementare specială fata de art. 2: “Dacă. Deoarece este o situatie in care sunt încălcate interesele unuia sau altuia dintre subiectele de drept implicate. 36 şi art. (6). pentru anularea in caz de nerespectare a conditiilor subiectelor. se aplica regimul juridic al nulitatii relative: sfera restransa a persoanelor care se pot prevala si posibilitatea ratificarii ori confirmarii. actiunea nu este prematura daca se introduce anterior expirarii termenului de 6 luni prevazut de art. în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi: a) să continue în locul solicitantului procedura privind cererea de brevet depusă ca pentru o cerere proprie. inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului. aici este vorba despre o nulitate relativa. o situaţie în care se pune problema nerespectării condiţiilor de fond ale subiectelor). iar cererea de revocare este tardivă dacă este introdusă după expirarea acestui termen de 6 luni. 55 alin. aceasta exclude competenta materiala. 66 alin. 63 ? „ (1) Litigiile cu privire la calitatea de inventator. 19. 5 alin. conform art. hotărârea nu este opozabilă terţilor. cererea iniţială este declarată de OSIM ca fiind considerată retrasă începând cu data de depozit a noii cereri. în situaţia art. sau cele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 63. ca prima instanta. si anume pe toata durata de valabilitate a brevetului . In rest insa. 1 lit.355 In consecinta.” 355 . 55 alin. În lipsa publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. înainte de acordarea de către OSIM a brevetului de invenţie. art. e): „titularul de brevet nu era îndreptăţit la acordarea brevetului”. prevaleaza competenta speciala a Tribunalului Bucuresti (art. 1 pentru revocare (in sfera careia nu intra si aceasta situatie). 55 alin. deci nu interese generale. a oricarui tribunal judetean sau a De exemplu.

93 Tribunalul Bucuresti356 prevazuta de art. 63 alin. 1, cu trimitere implicita la art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. Civ.: „procesele si cererile in materie de de creatie intelectuala si de proprietate industriala”. Sub un alt aspect, in ipoteza unei acţiuni intemeiate pe prevederile art. 63 alin. 1, nu se aplica derogarea referitoare la introducerea actiunii pe toata durata de valabilitate a brevetului, ci se aplică termenul general de prescriptie extinctiva de 3 ani (caracteristic nulitatii relative). In toate situatiile (fie ca este vorba despre o actiune intemeiata pe art. 54 alin. 1 lit. e), fie ca este vorba despre o actiune intemeiata pe art. 63 alin. 1), 66 alin. 1 dispune să se procedeze după cum urmează: „În cazul în care printr-o hotărâre judecătorească se constată357 că o altă persoană decât cea care figurează în brevetul de invenţie este îndreptăţită la acordarea brevetului, OSIM eliberează brevetul persoanei îndreptăţite şi publică schimbarea titularului.” Acest text reglementează o consecinţă a nulităţii analizate: "rectificarea" brevetului de către OSIM. Insa chiar şi fără acest text, OSIM ar fi fost obligat să execute hotărârea instanţei, care trebuie să prevadă în dispozitiv cui anume urmează să îi fie eliberat noul brevet. 3. Nulitatea absoluta pentru nerespectarea conditiilor de forma Articolul 54 alin. 1 lit. b) - d) si art. 56 alin. 1. Enumerarea motivelor prevăzute de art. 54 alin. (1): - lit. b): „obiectul brevetului nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza;”358 - lit. c): „obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii, aşa cum a fost depusă;”359 - lit. d): „protecţia conferită de brevet a fost extinsă”.360 Motivul prevăzut de art. 56 alin. (1) constă în nerespectarea cu „intenţie frauduloasă” a condiţiilor de formă („Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiţii de formă privind cererea de brevet de invenţie nu poate constitui motiv de revocare ori de anulare, în tot sau în parte, a brevetului de invenţie, decât în cazul în care aceasta este rezultatul unei intenţii frauduloase.”361) In toate aceste situatii, este incontestabil că sunt incalcate norme care ocrotesc interese generale, astfel incat sanctiunea este nulitatea absoluta. Cu toate acestea, actiunea nu poate fi introdusa decat in perioada de valabilitate a brevetului (art. 55 alin. 1). Sub aspectul motivelor prevazute de art. 54 alin. (1) lit. b) si c), aceasta actiune in nulitate nu poate fi introdusa decat dupa expirarea termenului de 6 luni prevazut pentru cererea de revocare de art. 52 alin. (1). Ea poate fi introdusa insa incă de la data
Aici Tribunalul Bucureşti nu constituie o instanţă cu competenţă generală, ci este o instanţă asimilată oricărui tribunal judeţean.
356

"Constatarea" pe care o indică textul trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii judecătoreşti ori, măcar, să se reflecte în acesta, nefiind suficient să existe numai în considerentele hotărârii.
Este vorba despre nerespectarea prevederilor art. 18. Este vorba despre nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (5). 360 Se pare că este vorba despre ipoteza în care, în cadrul procedurii de revocare, se ajunge la o extindere a întinderii protecţiei acordate prin brevet, de exemplu ca urmare a interpretării revendicărilor în lumina descrierii şi a desenelor invenţiei (art. 32 alin. 3).
359 358

357

Reamintim că, potrivit art. 56 alin. 2, „Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, în tot sau în parte, fără ca titularul să aibă posibilitatea să prezinte observaţii asupra revocării sau anulării şi să aducă într-un termen rezonabil modificările sau rectificările admise de lege şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi.”

361

94 eliberării brevetului in cazul actiunii in nulitate recunoscute de art. 54 alin. (1) lit. d) si, respectiv, de art. 56 alin. 1 (fiindca aceste doua motive nu se regasesc si printre motivele de revocare enumerate de art. 52 alin. 1). Desi este vorba despre nulitate absoluta, in cazul prevazut de art. 56 alin. (1) regimul juridic al acesteia este derogatoriu sub aspectul posibilităţii ce este acordată de alin. (2) al art.56 ca titularul brevetului „să aducă într-un termen rezonabil modificările sau rectificările admise de lege şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi.” CAPITOLUL AL II-LEA ÎNCETAREA CELORLALTE DREPTURI ALE TITULARULUI DE BREVET SECŢIUNEA I ÎNCETAREA DREPTULUI LA DESPĂGUBIRI MATERIALE Fiind un drept de creanţă, este prescriptibil prin natura sa. Aşadar, va urma dreptul comun cât priveşte stingerea sa. Încetarea brevetului nu îi afectează existenţa, cu condiţia de a se fi născut în timpul valabilităţii brevetului (chiar dacă a fost recunoscut ulterior). Dar declararea nulităţii în condiţiile art. 54 si 56 determină şi desfiinţarea retroactivă a dreptului la despăgubiri. SECŢIUNEA A II-A ÎNCETAREA DREPTULUI DE PRIORITATE Încetează deodată cu brevetul în legătură cu care respectiva prioritate a fost invocată. Totuşi, prin jocul regulilor privitoare la priorităţile excepţionale, dreptul de prioritate ar putea avea o viaţă mai lungă decât aceea a brevetului în legătură cu care a fost - pentru prima dată - invocat. SECŢIUNEA A III-A ÎNCETAREA DREPTULUI LA ASISTENŢĂ TEHNICĂ Drept de creanţă, prescriptibil. Declararea nulităţii, în condiţiile art. 54 alin. 1 lit. e), pentru neîndreptăţirea unitatii la calitatea de titular de brevet, cu acordarea ulterioară a acestuia către inventator antrenează şi desfiinţarea retroactivă a dreptului la asistenţă tehnică. SECŢIUNEA A IV-A ÎNCETAREA DREPTULUI UNITĂŢII TITULARE DE BREVET PENTRU INVENŢIA DE SERVICIU SAU DE COMANDA DE A FI INFORMATĂ ŞI DE A PRETINDE ABŢINEREA DE LA DIVULGARE A se vedea art. 5 alin. 2 şi 4. Sunt, de fapt, două drepturi. În principiu, încetează distinct de încetarea brevetului. Dar ambele drepturi încetează atunci când există nulitatea prevăzută de art. 54 alin. 1 lit. e) - pentru nerespectarea condiţiilor de fond ale subiectelor -, care înlătură unitatea de la obţinerea brevetului. a) Astfel, dreptul de a fi informată încetează la momentul constituirii depozitului reglementar, nemaiavând sens ulterior (a se vedea, totuşi, dispoziţiile art. 28 alin. 1); b) Dreptul de a pretinde abţinerea de la divulgare încetează la momentul în care, în funcţie de procedura aleasă, invenţia se publică. 5. Încetarea dreptului de scutire temporară de impozit pe profit Încetează prin expirarea termenului prevăzut de art. 68. CAPITOLUL AL III-LEA ÎNCETAREA DREPTURILOR INVENTATORULUI CARE NU ESTE TITULAR DE BREVET 1. Încetarea drepturilor patrimoniale Toate sunt drepturi de creanţă, deci prescriptibile. Nulitatea brevetului pentru absenţa condiţiilor de fond ale obiectului antrenează şi desfiinţarea retroactivă a acestor drepturi. Nulitatea pentru neîndeplinirea condiţiilor privind subiectele poate, de asemenea,

95 să antreneze această desfiinţare, dacă se va dovedi că inventatorul este cel care are dreptul asupra brevetului. 2. Încetarea dreptului la eliberarea unui duplicat Drept personal-nepatrimonial, imprescriptibil. Nulitatea brevetului se răsfrânge asupra acestui drept. 3. Încetarea dreptului de a fi informat asupra stadiului examinării invenţiei la OSIM Art. 42 alin. 1. Încetează în momentul publicării brevetului ori a respingerii cererii. 4. Încetarea dreptului de a fi informat şi de a pretinde nedivulgarea Art. 5 alin. 3 şi 4. a) Dreptul de a fi informat: încetează în momentul constituirii depozitului reglementar; b) Dreptul de a pretinde nedivulgarea: drept personal-nepatrimonial, imprescriptibil. (A se vedea şi art. 40 alin. 1 şi 3). 5. Încetarea dreptului asupra brevetului, conform art. 71 alin. 4 Întrucât acest drept se naşte "ex lege", constatarea existenţei sale este imprescriptibilă. 6. Încetarea dreptului la calitatea de autor şi a drepturilor derivate din această calitate Sunt drepturi personal-nepatrimoniale. Modurile de încetare propriu-zisă a brevetului nu au nici o influenţă asupra lor. Dar nulitatea brevetului, precum şi revocarea prevăzută de 52 alin. 1 antrenează desfiinţarea, cu efect retroactiv, a acestor drepturi în două cazuri: acela al absenţei condiţiilor de fond ale obiectului şi acela al uzurpării calităţii de inventator. CAPITOLUL AL IV-LEA ÎNCETAREA DREPTURILOR UNITĂŢII CARE NU ESTE TITULAR DE BREVET Unicul drept din această categorie (dreptul de preferinţă în cazul invenţiei de serviciu lato sensu, prevăzut de art. 5 alin. 1 lit. b) încetează la epuizarea termenului de 3 luni calculat de la data ofertei salariatului. Acesta este un termen de decădere, iar nu de prescripţie. TITLUL VI362 TRANSMITEREA DREPTURILOR NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU INVENŢIA CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE Va fi analizată numai transmisiunea drepturilor patrimoniale, celelalte drepturi fiind netransmisibile. Potrivit art. 45 din lege „(1) Dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte. (2) Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, sau prin succesiune legală ori testamentară. (3) Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai

362

Acest material constituie o actualizare a părţii corespunzătoare din lucrarea „Drept de proprietate industrială. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Invenţia. Inovaţia”, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Bucureşti, 1987, a autorilor A. Petrescu, L. Mihai.

45 alin. sunt ele. Celelalte drepturi ale titularului de brevet nu se nasc din brevet. ceea ce . Cu toate acestea. în temeiul formulării foarte generale a textului art.Dreptul la asistenţă tehnică din partea inventatorului se transmite deodată cu brevetul. este vorba despre „prerogativele" ce compun dreptul subiectiv de proprietate industrială. noul titular are dreptul de a pretinde încheierea unui nou contract de asistenţă tehnică. ca drept de creanţă de drept comun. 45 alin.Dreptul prevăzut de art. 2 (care se referă la orice titular de brevet). şi alte drepturi decât cele ale titularului de brevet sunt transmisibile. totuşi. 42 alin. care este un drept accesoriu al dreptului la brevet. Se constată. pe două căi: inter vivos şi. 45 alin. pe baza unor criterii diferite: a) În raport cu momentul producerii efectelor: transmisiune inter vivos şi . art. Rezultă că toate drepturile titularului de brevet sunt transmisibile. 45 alin. fiind pe deplin aplicabil dreptul comun al succesiunilor. . În cele ce urmează însă. Ele nu sunt enumerate în art. 64/1991 nu există reglementări exprese în acest sens. utilizând pluralul. 1. respectiv. singura ce prezintă importanţă practică şi la care face referire Legea nr. mortis causa.” Articolul 45 alin. 1 reglementează. 1 se referă şi la "drepturile ce decurg din brevet".de fapt . art. dintr-un anumit punct de vedere. CAPITOLUL AL II-LEA TRANSMITEREA DREPTURILOR TITULARULUI DE BREVET SECŢIUNEA I DOMENIUL DREPTURILOR TRANSMISIBILE ALE TITULARULUI DE BREVET Din cuprinsul art. Drepturile născute în legătură cu invenţia se pot transmite. De fapt.96 începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM. transmisibile? Astfel: . transmisiunea drepturilor titularului de brevet. rezultă că sunt transmisibile "dreptul la acordarea brevetului" şi "dreptul la brevet".Dreptul la despăgubiri materiale. . că toate drepturile astfel enumerate sunt drepturi ale titularului de brevet. se transmite deodată cu şi în acelaşi mod ca şi dreptul la eliberarea brevetului. Deci. 3 şi 4 se transmite deodată cu dreptul la eliberarea brevetului. Aşadar. însă. chiar dacă în cuprinsul Legii nr. deşi art. 5 alin.însemnează dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei (dreptul de exploatare exclusivă asupra invenţiei brevetate). 1 instituie regula transmisiunii dreptului de proprietate industrială fie în ansamblul său. în general. 45 alin.Dreptul de prioritate. va fi analizată numai transmisiunea dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei (dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei). se transmite prin cesiunea de creanţă: . 1 din Legea nr. În cadrul cursului de Dreptul proprietăţii intelectuale nu va fi analizată cea de-a doua cale. SECŢIUNEA A II-A CLASIFICAREA MODURILOR DE TRANSMITERE A DREPTULUI SUBIECTIV DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI Sunt posibile mai multe clasificări. Articolul 45 alin. 64/1991. cu toate acestea. 1. 64/1991 enumeră drepturile care sunt transmisibile. 1 nu le are în vedere pe toate. dar chiar dacă nu ar fi aşa. fie sub aspectul uneia ori alteia dintre prerogativele componente.

Se plăteşte o taxă. atunci când. 4: „Dreptul asupra brevetului de invenţie se transmite inventatorului. 45 alin. conform Ordonanţei Guvernului nr. „ Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM”. iar nu despre o transmisiune.5 alin.M. 45 alin. cât şi la cea testamentară). în primul rând. în cazurile în care la data intrării în vigoare a prezentei legi întreprinderea care a devenit titulară prin efectul cesiunii legale prevăzute la art. totuşi. 14 din Legea nr. A TRANSMITERII DREPTULUI DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ASUPRA INVENŢIEI Conform art. În raport cu obiectul său. Specificul ei constă în obiectul transmisiunii. dreptul de exploatare exclusivă asupra invenţiei de la titularul de brevet către o altă persoană.". 3. Deşi textul art. b) În raport cu izvorul transmisiunii: transmisiune legală. 2. c) În raport cu obiectul transmisiunii: cesiunea (are ca obiect însuşi dreptul de exploatare exclusivă) şi licenţa (are ca obiect dreptul de a exploata invenţia într-una sau alta dintre modalităţile pe care le implică această exploatare) (a se vedea art. §2. În raport cu criteriul izvorului transmisiunii. Cesiunea legală de brevet Transmisiunea se face. cesiunea poate purta asupra: A) dreptului asupra brevetului. Înregistrarea constituie o obligaţie a titularului de brevet. 2 teza întâi. 71 alin. SECŢIUNEA A III-A ÎNREGISTRAREA LA O. prin efectul legii. 1 lit. voluntară şi mixtă. acolo este vorba despre o naştere a dreptului direct în patrimoniul unităţii. 45 alin. care se referă atât la succesiunea legală. cererea de brevet nu a fost depusă la . Cesiunea legală a dreptului la eliberarea brevetului Trebuie precizat. 5 alin. în termen de 60 de zile de la data când salariatul a informat în scris unitatea asupra redactării descrierii invenţiei. Cesiunea legală a dreptului asupra brevetului A se vedea dispoziţiile art. dacă. cesiunile pot fi legale sau voluntare. de la titularul brevetului către o altă persoană. că nu ne aflăm în prezenţa unei astfel de cesiuni în situaţia reglementată prin art. el nu poate privi.I.B. 3 este general.A. iar acestea din urmă pot fi cesiuni voluntare speciale şi. Pe de altă parte. ne aflăm în prezenţa unei astfel de cesiuni în situaţia reglementată prin art. B) dreptului la eliberarea brevetului. în virtutea şi în condiţiile legii. în cazul unei invenţii de serviciu stricto sensu sau al unei invenţii de comandă. Absenţa înregistrării nu afectează valabilitatea transmisiunii însăşi. 41/1998 (în prezent această taxă este de 360 de lei). care este desemnată de lege.97 transmisiune mortis causa (a se vedea teza finală a art. a). care este însuşi dreptul de exploatare exclusivă asupra invenţiei. 62/1974 nu a aplicat invenţia sau nu a luat măsurile necesare în vederea aplicării ei. adică în situaţia invenţiei de serviciu stricto sensu. Noţiune şi clasificare Cesiunea este operaţiunea juridică prin care se transmite dreptul la brevetul de invenţie şi. respectiv. SECŢIUNEA A IV-A TRANSMITEREA PRIN CESIUNE §1.5. implicit. cesiuni voluntare generale (de drept comun). §2. 45 alin.S. transmisiunea succesorală.). §2.

Dar există unele norme în Legea nr. natură juridică şi clasificare În practică. ori de câte ori inventatorul titular de brevet ar dori să transmită invenţia. În ceea ce ne priveşte. În toate cazurile de . 64/1991. 5 alin. §3. Cesiunea voluntară de brevet Este actul juridic prin care cedentul. Acesta poate fi un act unilateral de voinţă sau. §3. Mai precis. după caz. prin art. final. 45 alin. respectiv. trebuie deosebit între situaţia în care actul bilateral este cu titlu gratuit (situaţie foarte rară.B. când cesiunea este un contract de vânzare sau. prin aceasta se transmite dreptul numai la o aplicaţie a invenţiei. în chiar momentul cesiunii. care are obligaţia de a plăti un preţ. În acest caz de cesiune.b). considerăm că. contractul poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. când cesiunea este o donaţie. cel mai adesea. dreptul la acordarea brevetului de invenţie aparţine salariatului. în calitate de cedent. prin aceasta.nr. mai rar. Cesiunea voluntară specială Este vorba despre cesiunea reglementată de art. Nu există o reglementare generală a cesiunii voluntare. 2. renunţării. iar atunci când este parţială din punctul de vedere al teritoriului. un contract de schimb. în tot sau în parte. a existenţei cesiunii).98 OSIM. 64/1991. Noţiune. dreptul la brevet şi. un act bilateral (contract). şi. ci şi după primirea brevetului. pentru raţiuni exclusiv pragmatice. expirării sau nulităţii brevetului). faţă de absenţa vreunor reglementări (altele decât simpla indicare. Conform unei definiţii. valabil. se aplică . desigur). atunci când cesiunea este parţială din punctul de vedere al obiectului. Se pune problema dacă se transmite doar dreptul la acordarea brevetului sau şi dreptul la brevetul deja eliberat? Formularea foarte generală a textului permite concluzia că dreptul de preferinţă există pentru ambele drepturi.1 lit. iar atunci când ea constituie un act juridic bilateral (contract). dreptul la exploatarea exclusivă asupra invenţiei brevetate către cesionar. Cesiunea poate fi totală sau parţială. este vorba despre un legat testamentar.A. există vechi şi numeroase controverse. pentru invenţia de serviciu lato sensu. situaţia în care actul bilateral este cu titlu oneros. în tot sau în parte. titular de brevet. prin aceasta.în completare . În ceea ce priveşte natura sa juridică. La rândul său. al obiectului său ori al teritoriului la care se aplică. B) Cesiune de drept comun. dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei. în lipsa altei convenţii între părţi.regulile de la cesiunea voluntară generală (de drept comun). va fi analizat numai contractul (actul bilateral) de cesiune cu titlu oneros sub forma contractului de vânzare. cesiunea are o frecvenţa mai redusă decât licenţa. dreptul la brevet şi. atunci când cesiunea voluntară de drept comun este un act unilateral. acesta este contractul prin care titularul de brevet. indiferent dacă inexistenţa dreptului de proprietate industrială se datorează decăderii. în condiţiile prevăzute la alin. din punctul de vedere. Aşadar. În raport cu această situaţie. transmite. iar ceea ce se transmite este însuşi dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei (care trebuie să existe. În cele ce urmează. cesiunea voluntară poate fi: A) Cesiune specială (pentru care există unele norme speciale în cuprinsul Legii speciale . altfel aceasta nefiind valabilă. §3. aşadar concluzia că unitatea trebuie înştiinţată nu doar mai înainte de eliberarea brevetului. transmite cesionarului. cesiunea îşi produce efectele numai pentru teritoriul stabilit prin clauzele sale. Cesiunea voluntară generală (de drept comun) 1. cedentul trebuie să fie titular de brevet (sau cotitular de brevet).

ca natură juridică. întrucât contractul de cesiune cu titlu oneros este. Deşi între părţi contractul de cesiune valabil încheiat produce efectul translativ de drepturi fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi. calitatea procesuală activă a cedentului nu se va transmite prin contractul de cesiune ca accesoriu al dreptului asupra brevetului. în lipsa unei prevederi exprese. obligaţiile cedentului şi obligaţiile cesionarului. părţile au convenit să supună transferul dreptului asupra brevetului unei modalităţi determinate – termen sau condiţie – efectul translativ de drepturi al contractului de cesiune de brevet se produce în chiar momentul încheierii acestui contract. b) Apoi. Transferul dreptului exclusiv asupra brevetului Potrivit regulilor de drept comun din materia contractului de vânzare (art. . un contract de vânzare. se pune problema de a şti cine este persoana care are calitate procesuală activă în acţiunea în contrafacere introdusă pentru reprimarea actelor săvârşite de terţi între momentul încheierii contractului de cesiune şi momentul înscrierii cesiunii la OSIM. iar nu şi prin alte modalităţi (cum ar fi cunoaşterea cesiunii de către aceştia). transferul dreptului asupra brevetului operează automat între părţi. cedentul ar putea pretinde despăgubiri din partea terţului pentru actele săvârşite de acesta după încheierea contractului de cesiune. În cazul în care. În schimb. compus din dreptul exclusiv asupra invenţiei (ca drept real asupra unui bun incorporal) şi dreptul la despăgubiri (ca drept de creanţă). cesionarul nu este titularul dreptului exclusiv asupra brevetului. respectiv art. în privinţa obligaţiilor părţilor sunt aplicabile regulile de la materia acelui contract. 1674 NCC. din punctul de vedere al terţului autor al delictului civil. cedentul păstrează dreptul de a introduce acţiunile corespunzătoare. care apare ca un accesoriu al dreptului exclusiv de exploatare. cesionarul nu va putea introduce cu succes acţiunea în contrafacere. În consecinţă. exceptând cazul în care. se pune problema cine are calitatea procesuală de a introduce acţiunea în contrafacere pentru actele de contrafacere săvârşite anterior cesiunii de brevet. la data încheierii contractului. În lipsa unei prevederi contractuale contrare. Transferul dreptului asupra brevetului implică şi transmiterea dreptului de a introduce acţiunea în contrafacere. Opozabilitatea cesiunii faţă de terţi se realizează numai prin îndeplinirea formalităţilor prescrise de lege. se consideră că. anterior). vom analiza efectul translativ de drepturi al contractului.1. faţă de terţi acest efect este inopozabil. 2. printr-o clauză expresă. Prin prevedere contractuală contrară înţelegem o clauză prin care părţile convin să transmită şi creanţa la despăgubiri izvorâtă din delictul civil de contrafacere. În legătură cu acest aspect se ridică următoarele probleme: a) Întâi. obligaţii care sunt reciproce şi interdependente. În cele ce urmează. dar înaintea înscrierii acestui contract. prin efectul încheierii valabile a contractului. indiferent dacă ei înţeleg (ori au interesul) să se prevaleze ori nu de lipsa înscrierii. În acest caz. În acest caz. în absenţa formalităţilor necesare pentru opozabilitatea cesiunii. 2. Efectele contractului de cesiune de brevet Contractul de cesiune de brevet cu titlu oneros este un contract sinalagmatic întrucât dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi. era pendinte un litigiu referitor la acte de contrafacere săvârşite anterior de către un terţ.1295 C. contractul de cesiune va avea un obiect juridic complex. întrucât. În general. împotriva acestor acte. civ. între părţile cesiunii operează regulile de drept comun referitoare la coproprietate.99 cesiune parţială.

Invenţia fiind o creaţie tehnică. Practic. cedentul ar păstra fără drept despăgubirile primite pentru această atingere.2. este valabil şi opozabil încă din momentul încheierii sale în condiţiile legii. 1686 alin. În această materie.1325 C. b1) Obligaţia de a garanta pentru fapta proprie reprezintă obligaţia cedentului (precum şi a succesorilor săi universali şi cu titlu universal) de a se abţine de la orice act sau fapt de natură a-l tulbura pe cesionar în liniştita folosinţă a dreptului asupra brevetului. obligaţia cedentului de garanţie cuprinde: garanţia pentru fapta proprie. în raporturile cu cesionarul. predarea se face sau prin remiterea titlului de protecţie sau prin actele de folosinţă pe care le săvârşeşte cesionarul cu consimţământul cedentului. cât şi garanţia contra viciilor lucrului.obligaţia de a garanta pentru bunul transmis. în primul rând. c) În fine.obligaţia de predare. a) Obligaţia de predare în materia cesiunii de brevet se concretizează în obligaţia de a remite brevetul de invenţie.1 NCC (similar cu art. Potrivit art.din perspectiva părţilor . cu prilejul încheierii contractului el este obligat să-l informeze pe cesionar în legătură cu această stare de fapt. cât şi pe tărâm delictual (pentru săvârşirea delictului civil de contrafacere). etc. la alegerea cesionarului. accesorii ar putea fi considerate.100 Dacă. în lipsa unei prevederi contractuale contrare. cedentul are obligaţia de a nu mai folosi invenţia cedată. în care s-a materializat această creaţie. în urma intentării acţiunii împotriva terţului culpabil de acte de contrafacere săvârşite după încheierea contractului de cesiune. Temeiul cererii de restituire astfel formulată îl reprezintă contractul de cesiune care. dar numai în măsura în care fără predarea lor nu s-ar putea realiza o folosire adecvată a invenţiei. pentru actele săvârşite de terţi ulterior înscrierii contractului de cesiune. atunci când cedentul exploatează invenţia ulterior încheierii contractului de cesiune. . 2. obligaţia de predare cuprinde şi obligaţia de a preda accesoriile bunului. la data încheierii contractului de cesiune. considerăm că. între părţi. astfel încât atingerile aduse de terţ dreptului la brevet reprezintă . schiţe. cesionarul este îndreptăţit să solicite de la cedent restituirea acestor despăgubiri. O situaţie specială de aplicare a obligaţiei de garanţie pentru fapta proprie este aceea în care. desene. Obligaţiile cedentului Cedentul are următoarele obligaţii: . răspunderea cedentului va putea fi angajată atât pe tărâm contractual. cum ar fi: preluarea şi . dar înainte de înscrierea acestuia la OSIM. brevetul s-a transmis din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului la momentul încheierii contractului de cesiune. În consecinţă. b) Obligaţia cedentului de garanţie priveşte atât garanţia contra evicţiunii. cedentul are în stoc o cantitate mare de produse realizate pe baza invenţiei ce formează obiectul cesiunii.how folosirea invenţiei ar putea fi socotită incompletă. Unii autori apreciază că reprezintă un accesoriu al invenţiei şi know-how-ul folosit de cedent în realizarea acesteia. Cu alte cuvinte. dar numai atunci când fără acest know. cedentul a obţinut despăgubiri. În ipoteza în care cedentul doreşte să valorifice ulterior produsele aflate în stoc. toate acele planuri. Întrucât invenţia este un bun incorporal. calitatea de a introduce acţiunea în contrafacere revine întotdeauna cesionarului. Chiar dacă această obligaţie este contractuală. o soluţie a unei probleme. anterior).civ. Părţile pot conveni o soluţie reciproc avantajoasă.o pierdere patrimonială a cesionarului. garanţia pentru fapta terţilor şi garanţia pentru viciile juridice ale brevetului.

cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de către cesionar. ce nu a fost comunicat cesionarului în momentul încheierii cesiunii. b2) Obligaţia de a garanţie contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ reprezintă obligaţia cedentului (precum şi a succesorilor săi universali şi cu titlu universal) de a-l garanta pe cesionar împotriva tulburării sale în exercitarea prerogativelor de titular al brevetului. nu este însă exclus ca preţul să fie stabilit ca procent din beneficiile obţinute din exploatarea brevetului cedat sau din produsele valorificate 363 364 A se vedea C. f). la care se pot adăuga şi dauneinterese364 2. După cum s-a arătat. la cererea cesionarului. răspunderea cedentului va depinde de alegerea la care are dreptul cesionarul între a cere desfiinţarea cesiunii sau numai reducerea preţului. adică împotriva acelor situaţii care duc la nulitatea brevetului. cit. Răspunderea cedentului va fi diferită. A se vedea A. întrucât opozabilitatea nu presupune cunoaşterea efectivă a cauzei evicţiunii la momentul încheierii contractului de înstrăinare. Astfel. la momentul încheierii contractului de cesiune. Editura All. a contractului de licenţă) nu înlătură garanţia pentru evicţiune a înstrăinătorului. Petrescu. În ipoteza în care. .. cesionarul nu a cunoscut existenţa licenţei. Obligaţiile cesionarului a) Cesionarul este obligat sa plătească preţul cesiunii. b3) Obligaţia de garanţie contra viciilor juridice ale brevetului. b) sau ulterioară (art. după cum nulitatea va fi totală sau parţială. le vom examina în continuare pe cele mai importante: i)Terţul poate invoca împotriva cesionarului beneficiul unui contract de licenţă consimţit de cedent anterior contractului de cesiune. Evicţiunea în contractele civile. el se va putea întoarce împotriva cedentului în temeiul obligaţiei acestuia din urmă de a-l garanta contra evicţiunii. p. cauza evicţiunii să fie anterioară cesiunii. Necesitatea unui comportament onest. dacă licenţa anterioară a fost înscrisă. Teoretic. loial. ea este opozabilă cesionarului care este obligat să o respecte. 68. ii)Aceleaşi soluţii sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ipoteza în care terţul invocă un drept de uzufruct sau un privilegiu asupra brevetului. Cedentul este pe deplin interesat să rezolve această problemă cu ocazia încheierii contractului de cesiune. în caz de nulitate totală. el nu va mai putea comercializa produsele aflate în stoc. L.3. Cedentul are obligaţia de a-l garanta pe cesionar împotriva viciilor juridice ale brevetului. care de obicei este stabilit printr-o sumă globală. op. chiar după data încheierii contractului ş. iv) Folosirea invenţiei de către cel care are un drept de folosire personală anterioară (art. iii) Acţiunea terţului în contrafacere împotriva cesionarului. deoarece în ipoteza în care situaţia stocurilor nu va fi reglementată. Toader. 34 lit. în caz de nulitate parţială.201.m. iar nu de fapt. Obligaţia de garanţie a cedentului subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative: să fie vorba de o tulburare de drept. p.a.credinţă. Bucureşti. Din multitudinea de tulburări care pot proveni din fapta terţului. la momentul încheierii contractului îi impune cedentului îndatorirea de a face cunoscute cesionarului contractele de licenţă asupra brevetului aflat în vigoare la acel moment. 1997. tulburări ce provin din partea unei terţe persoane. Mihai.363 îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a contractului anterior (în speţă. de bună . va putea fi obligat şi la plata de daune-interese.d. cedentul va restitui preţul integral şi. 34 lit. În acest caz.101 valorificarea produselor de către cesionar ori acordarea unui termen rezonabil cedentului pentru lichidarea stocului de produse.

cesionarul are şi obligaţia de a exploata invenţia cu diligenţa unui bun proprietar. potrivit convenţiei părţilor. în imensa majoritate a cazurilor. ci numai folosinţa invenţiei. În practică. limitări ale exclusivităţii dreptului de exclusivitate a exploatării invenţiei.50). 2) Licenţele mixte: Au ca izvor atât legea. dar nu mai puţin de o sumă globală minimă (de exemplu. . de asemenea. există licenţe legale. 46 . Contractul de licenţă Licenţa contractuală poate fi: Este de asemenea posibil ca preţul să fie stabilit sub forma unui procent din încasări.Dreptul de folosire în scopuri experimentale (art. Nu sunt niciodată exclusive. a). Este vorba despre licenţele obligatorii (art. de fapt. 34 alin. Sunt.f). limitări ale exclusivităţii dreptului de proprietate industrială. .102 sub acest brevet. 1 lit. beneficiarul ei nu devine . 1 lit. licenţa este. 1 lit. Ele constituie. 1) Licenţele legale: Ele operează în virtutea legii. de a nu renunţa la brevet şi de a se abţine de la orice acţiune de natură a atrage decăderea din dreptul la brevet.titular de brevet. dreptul de folosinţă asupra unei invenţii brevetate de la titularul de brevet către o altă persoană. §3. 34 alin. în raport cu diverse criterii. dar nu mai puţin de 200 de mii de lei anual). 2). 1 lit. c). 34 alin.365 În acest caz. în întregime sau (numai) în anumite limite.Dreptul de folosire a unei invenţii brevetate în construcţia şi funcţionarea vehiculelor şi a navelor (art.Dreptul de producere sau de folosire a invenţiei exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial (art.Dreptul de folosire personală anterioară (art. b) Cesionarul este. §2.Dreptul de folosire a invenţiei ca urmare a epuizării dreptului asupra obiectului invenţiei brevetate (art. . . d). Enumerare: . pentru raţiuni exclusiv pragmatice.Dreptul de folosire personală ulterioară (art.unilateral (caz în care au natura de legat testamentar) sau bilateral (contract). În acest caz. În raport cu izvorul lor. Ele constituie un act juridic civil . Operaţiunea juridică a licenţei este posibilă datorită caracteristicii ubicuităţii sub aspectul folosinţei. 34 alin. . SECŢIUNEA A V-A TRANSMITEREA PRIN LICENŢĂ §1. licenţe mixte şi licenţe voluntare. nu se transmite însuşi dreptul de proprietate industrială.ca în cazul cesiunii . Noţiune Licenţa (de brevet) este operaţiunea juridică prin care se transmite. 3) Licenţele voluntare: Au ca izvor voinţa părţilor. va fi analizat numai contractul (actul bilateral) de licenţă cu titlu oneros. cât şi voinţa părţilor. e). 1 lit. 34 alin. În cele ce urmează. Prin licenţă. b şi alin. de asemenea. dator să suporte cheltuielile necesitate de încheierea contractului de cesiune şi de îndeplinire a formalităţilor de înscriere a acestuia la OSIM. un contract cu titlu oneros (deşi poate îmbrăca şi forma unui contract cu titlu gratuit). 34 alin. 365 . Clasificări Sunt posibile mai multe clasificări. 1 lit. cedentul urmează să primească 10% din încasările cesionarului pentru o perioadă de 5 ani.

A) Licenţa voluntară generală (de drept comun). acesta permite nu numai cesiunea. În cazul în care un astfel de obiect necorporal este protejat printr-un drept exclusiv. folosinţa temporară. Ceea ce ţine. de asemenea. numită chirie. numită locator. de două sau mai multe persoane. de lege lata. instrumentul juridic prin intermediul căruia ubicuitatea sub aspectul folosinţei se poate manifesta în mod concret este contractul de licenţă. dar în mod independent. pentru că şi . apoi caracterele juridice. ci şi de către alte subiecte de drept. Ubicuitatea sub aspectul apariţiei (creării) relevă aptitudinea unui obiect al proprietăţii industriale de a fi creat concomitent. ci atribuie beneficiarului un simplu drept de folosinţă a invenţiei. efectele şi încetarea contractului de licenţă de brevet. iar această transmitere nu poate fi. Noţiune şi natură juridică Contractul de licenţă de brevet este convenţia prin care una dintre părţi (numită licenţiator sau transmiţătorul licenţei) conferă celeilalte părţi (numită licenţiat sau beneficiarul licenţei) dreptul de folosire temporară. de esenţa contractului de licenţă este că şi aici se transmite dreptul de folosinţă. dacă din voinţa părţilor nu rezultă altfel. În cele ce urmează. dar în mod independent. Spre deosebire de contractul de cesiune (fie şi parţială sub aspect temporal). de două sau mai multe persoane diferite. se obligă să asigure unei alte persoane. vom examina succesiv noţiunea şi natura juridică. final. §3.B. numită locatar. Datorită redactării foarte generale a textului legal. în schimbul unei sume de bani sau alte prestaţii. este reglementată o singură situaţie. contractul de licenţă nu transferă însuşi dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. totală sau parţială.A. ci şi licenţa. contractului de licenţă cu titlu oneros trebuie să i se aplice regulile prevăzute de Codul civil pentru locaţiune. maximum pentru durata de valabilitate a brevetului. condiţiile de validitate. 5 alin. în limitele stabilite prin contract. Consideraţii generale Toate obiectele dreptului de proprietate industrială – creaţiile intelectuale industriale şi semnele distinctive – au o trăsătură comună ce decurge din natura lor de bunuri necorporale: ubicuitatea. autorizate de către acest titular. şi anume situaţia prevăzută de art. Licenţa voluntară specială În legislaţia pozitivă actuală. Ubicuitatea se manifestă în două stadii deosebite: apariţia şi folosinţa. a unui lucru. 64/1991). Pentru a stabili natura juridică a contractului de licenţă de brevet trebuie să facem o distincţie după cum ne aflăm în prezenţa unei licenţe cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. a unui brevet de invenţie. obiectul dreptului de proprietate industrială poate fi exploatat nu numai de către titularul dreptului exclusiv. decât temporară. prin natura lucrurilor. Licenţa voluntară generală (de drept comun) 1. totală sau parţială. Ubicuitatea sub aspectul folosinţei relevă aptitudinea fiecărui obiect al proprietăţii industriale de a fi folosit concomitent. §3. Contractul de locaţiune este acel contract prin intermediul căruia o persoană. 2. clasificarea. Apreciem că.103 A) Licenţa voluntară specială (pentru care sunt edictate unele reguli speciale în Legea nr. Prin intermediul acestui contract.

Licenţa exclusivă. contractul de locaţiune şi cel de licenţă cu titlu oneros prezintă trăsături comune.De asemenea. este un contract consensual pentru că dispoziţiile art. pe perioada derulării contractului.104 dreptul de folosinţă exclusivă născut din brevet este temporar. . Cu alte cuvinte. Licenţa exclusivă absolută este o variantă a licenţei exclusive prin care licenţiatorul se angajează ca. transmiterea folosinţei poate fi totală sau parţială. bilateral. distingem: Licenţa simplă (neexclusivă). 45 alin. Cât priveşte contractul de licenţă cu titlu gratuit socotim că acesta este. Rezultă că licenţa se încheie în considerarea calităţilor personale ale beneficiarului.Clasificarea contractelor de licenţă Dintre multiplele posibile clasificări. existenţa lor datorându-se caracteristicilor proprii ale bunului ce constituie obiectul licenţei – în principal. 4. dar nu în ultimul rând. se prezumă licenţa simplă. prin care licenţiatorul păstrează dreptul de a folosi el însuşi invenţia şi de a autoriza şi alte licenţe. Aşa fiind. întruneşte toate elementele esenţiale ale acestuia 3. din punctul de vedere al întinderii folosinţei pe care şi-o rezervă licenţiatorul. cu executare succesivă. Este evident că. Deoarece renunţările la drepturi nu se prezumă. licenţa cu titlu oneros este forma de manifestare a contractului de locaţiune în materie de invenţie. această statuare nu trebuie să conducă la neglijarea deosebirilor dintre cele două contracte. Pe de altă parte.81 alin. ci pentru o perioadă de timp. În sfârşit. în ceea ce le este ambelor esenţial. deci până la un termen. de lege lata. întrucât transmiterea folosinţei se face nu numai pentru momentul încheierii contractului. forma scrisă va fi cerută – practic – întotdeauna ad probationem. Tot astfel. prin care licenţiatorul se angajează sa nu încheie şi alte licenţe asupra aceleiaşi invenţii. vom enunţa – ca având importante consecinţe juridice – numai câteva. pentru produsele şi pentru teritoriul pentru care s-a încheiat licenţa exclusivă. În lipsa unei prevederi exprese în contract. 3 privitoare la necesitatea înregistrării la OSIM a transmiterii drepturilor prin licenţă nu instituie o condiţie ad validitatem. un contract de comodat (împrumut de folosinţă) întrucât. să nu mai folosească nici măcar el însuşi invenţia pentru produsele şi pentru teritoriul la care se referă licenţa exclusivă. iar în schimbul ei – dacă părţile nu au prevăzut altfel – se plăteşte un preţ. de lege lata. . aplicându-se dreptul comun. caracterul absolut al licenţei exclusive trebuie prevăzut expres. potrivit art. ci numai o exigenţă de opozabilitate. rezultă că. mutatis mutandis. este un contract cu executare succesivă.Cât priveşte caracterul intuitu personae. Durata contractului nu poate fi perpetuă. . natura incorporală şi ubicuitatea. dreptul de folosinţă exclusivă este un drept real care poartă asupra unui bun incorporal şi caracterizat prin ubicuitate – invenţia. veşnică pentru că însăşi durata de valabilitate a brevetului este temporară.Astfel. 9 din Regulament „Licenţiatul poate acorda sublicenţe numai cu consimţământul licenţiatorului”.Unele precizări sunt necesare în legătură cu ultimele trei caractere juridice. . i) Astfel. consensual şi intuitu personae .Caractere juridice Contractul de licenţă cu titlu oneros este comutativ.

ii) Din punctul de vedere al întinderii folosinţei autorizate beneficiarului. într-o singură operaţiune complexă de transfer de tehnologie. efecte nelimitate în timp. potrivit art. uzufructuarul poate fi licenţiator. întocmai ca şi cedentul.). fără restricţii. în spaţiu (sub aspectul locului de utilizare sau de comercializare etc. legea nu cere respectarea vreunei condiţii de formă ad validitatem 5. licenţa neputând dăinui decât cel mult pe perioada de valabilitate a brevetului ). iii) Din punctul de vedere al scopului urmărit de părţi la încheierea contractului. sau cu titlu gratuit. Titularul brevetului nu poate avea calitatea de licenţiat în privinţa propriei invenţii decât dacă a dezmembrat în prealabil dreptul său constituind în favoarea unui alte persoane un drept de uzufruct sau dacă a conferit altuia o licenţă exclusivă absolută. referitor la modul de utilizare (fabricare. în limitele dreptului care i s-a conferit. licenţiatul exclusiv absolut pot acorda licenţe inclusiv titularului brevetului. export. 5. acţiunea în contrafacere pentru actele de încălcare a dreptului de folosire a invenţiei săvârşite de terţi după transferul acestui drept. contractul de licenţă se încheie. chiar şi exclusivă absolută. păstrează un caracter esenţialmente temporar. Totuşi. în calitate de licenţiator. beneficiarul licenţei exclusive (deci inclusiv a celei absolute) poate introduce acţiunea în contrafacere numai dacă. licenţa. uzufructuarul ori. cedentul poate introduce. de către titularul brevetului. De asemenea.105 Contractul de licenţă exclusivă absolută nu trebuie confundat cu contractul de cesiune. iar nu şi cedentul.). 5.2. caz în care îi va fi aplicabil regimul juridic al contractului de locaţiune.10 din Regulament. ultimele stabilind unele limitări folosinţei transmise. acesta poate încheia un contract de sublicenţă numai cu consimţământul licenţiatorului. iv) Dintr-un alt punct de vedere. cum ar fi: în timp (totuşi. între cesiune şi licenţa exclusivă absolută subzistă anumite diferenţe notabile. licenţa poate fi cu titlu oneros.). acesta nu a acţionat în termenul solicitat de licenţiat (Art.11 din Regulament). referitor la obiect (doar anumite elemente ale acestuia). pe când cesiunea produce. pe când licenţiatorul pierde acest drept.1. ipoteză supusă reglementării aplicabile contractului de comodat. Dacă nu i s-a interzis expres de către titular.Condiţii de validitate În această materie nu există particularităţi cât priveşte consimţământul şi cauza. desigur. De asemenea. import etc. etc. Dimpotrivă. aceasta din urmă reprezentând reunirea licenţei şi a altor contracte (furnizare. de regulă. după ce a notificat titularului brevetului actele de contrafacere de care a luat cunoştinţă. După cum am arătat. În fine. know-how. “Dacă în contractul de licenţă nu este stipulat altfel. În ceea ce priveşte licenţiatul. titularul dreptului de creanţă privind redevenţele licenţei exclusive absolute). Astfel. În aceste ultime cazuri.81 alin. după caz. Această distincţie pare mai greu de sesizat în cazul contractului de licenţă exclusivă absolută prin care singura persoană îndreptăţită să folosească invenţia este beneficiarul licenţei. contractul de cesiune transmite însuşi dreptul de proprietate industrială.Capacitatea În principiu.81 alin. păstrează prerogativa dispoziţiei juridice (jus abutendi) asupra dreptului de proprietate industrială (şi este. pe când contractul de licenţă conferă numai un drept de folosinţă asupra invenţiei. licenţa poate fi pură (când nu i se alătură elemente caracteristice altor operaţiuni juridice) sau complexă. numai licenţiatorul. Obiectul contractului . De asemenea. vânzare. licenţiatul nu poate introduce în justiţie o acţiune în contrafacere fără consimţământul titularului brevetului”. licenţele pot fi totale sau parţiale. cesiune.

De asemenea. Obligaţiile licenţiatorului. obiectul său este dublu: folosinţa invenţiei şi preţul licenţei. Aceasta se manifestă în cadrul contractului de licenţă.1787 NCC. Cât priveşte problema dacă există sau nu obligaţia transmiterii către beneficiar a perfecţionărilor aduse invenţiei de către transmiţător. anterior) pentru locaţiune.1420 pct. se pot încheia contracte de licenţă şi pentru invenţii ce se vor breveta în viitor. De aceea. apreciem că trebuie distins între perfecţionările aduse anterior încheierii contractului de licenţă şi cele aduse ulterior. cel mai adesea. dacă părţile sunt în cunoştinţă de cauză . conţinutul relativ „opac” al brevetului. «Transmiterea (inclusiv prin licenţă) produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM » 6. printre altele. Cu alte cuvinte. 5. civ. o redevenţă stabilită în funcţie de cifra de afaceri realizată de beneficiar sau de preţul produselor fabricate sub licenţă. contractul este perfect valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor. 1.1787 NCC ( art. precum şi orice alte activităţi necesare punerii beneficiarului în situaţia de a folosi invenţia. soluţiile se vor da în consecinţă. este insuficient). dacă în cuprinsul contractului există clauze exprese cu acest obiect. potrivit art. vor fi aplicabile regulile generale prevăzute de Codul civil în materia contractului de locaţiune. Obligaţia de a-l pune pe beneficiar în situaţia de a folosi invenţia în condiţiile convenite este forma de manifestare în cadrul licenţei a obligaţiei de remitere (predare) reglementată prin art. modelelor.art. pe lângă prevederile speciale referitoare la contractul de licenţă de brevet şi în măsura în care nu contravin acestor prevederi. Aceasta este o obligaţie de a face şi în conţinutul său specific (conturat de natura incorporală şi ubicuă a bunului) întâlnim activităţile de predare a schiţelor. 1786 lit.1. Există în schimb anumite formalităţi de publicitate care condiţionează opozabilitatea faţă de terţi a contractului de licenţă.3. Încheierea unui contract prin care se transmite folosinţa unei invenţii al cărei brevet expirase este posibilă. Astfel. 1 şi 1421 C. sub forma a două probleme pentru care soluţiile oferite de doctrină se constituie într-o panoramă deosebit de controversată: problema transmiterii perfecţionărilor aduse invenţiilor şi cea a acordării asistenţei tehnice. planurilor. 45 alin. Folosinţa invenţiei trebuie să se refere la o invenţie brevetată. 6. în cazul cel mai frecvent.a) şi art. dacă pentru eliberarea brevetului s-a depus deja cerere la OSIM. de obicei. iar brevetul să fie în vigoare la momentul încheierii contractului.106 Deoarece contractul de licenţă cu titlu oneros este bilateral. Preţul licenţei poate fi o sumă globală ori. fiind – de fapt – un contract nenumit. De bună seamă. eşantioanelor etc. dar operaţiunea nu poate fi calificată în niciun caz drept un contract de licenţă de brevet. Ad probationem manifestarea de voinţa a părţilor trebuie să îmbrace forma scrisă. Condiţii de formă Legea nu prevede condiţii speciale de forma cu privire la validitatea contractului de licenţă. 3. . Ceea ce este definitoriu pentru licenţa de brevet este faptul că acest contract conferă beneficiarului dreptul de a folosi invenţia în limite determinate prin contract. în care licenţa este cu titlu oneros. Efecte. Este de principiu că obligaţia de predare din materia locaţiunii implică şi predarea accesoriilor . cuprinzând descrierea completă a invenţiei (întrucât.

2. respectiv art. civ. c. anterior).107 Astfel. În al treilea rând. 2 C. Într-adevăr obligaţia de plată a anuităţilor este distinctă. din propria faptă. ceea ce. că această obligaţie revine beneficiarului. b. înseamnă interdicţia schimbării condiţiilor de folosire convenite). deci să asigure folosinţa liniştită şi utilă. 1420 pct. civ. de a nu ceda brevetul şi de a prelua la încetarea contractului stocul de produse fabricate pe bază de licenţă şi nevândute. în felul acesta nu se ajunge la desfiinţarea licenţei. Problema dacă există sau nu obligaţia informării asupra know-how-ului aferent invenţiei. în materie de licenţă. întrucât renunţările la drepturi nu se prezumă. art. 1420 pct. Se ştie. Obligaţia de plată a anuităţilor rezultă din dispoziţiile art. prin interpretarea contractului. deşi în literatura juridică de specialitate se dau răspunsuri diferite. care este opozabilă şi . Totuşi. pe când întrebuinţarea knowhow-ului conduce la o întrebuinţare optimă a invenţiei. anterior („Locatorul nu poate în cursul locaţiunii să schimbe forma lucrului închiriat. se referă la o „situaţie obişnuită”. din moment ce dispoziţiile legale prevăd că locatorul (deci şi transmiţătorul licenţei) trebuie să predea lucrul „în stare corespunzătoare utilizării acestuia” (art. nefiind nevoie să se apeleze pentru fundamentare. prin acordarea de asistenţă tehnică ar trebui să capete la prima vedere un răspuns afirmativ. iar nu cele ieşite din comun. că între părţi s-au convenit adevărate raporturi de colaborare. trebuie înţeles în sensul instituirii obligaţiei de plată a anuităţilor. În al doilea rând. în practică. însemnează că art. respectiv. 1424 C. suntem de acord cu argumentul că. anterior) de invenţie. cât timp nu există clauză expresă în acest sens. Aşa fiind. De asemenea. din cauza viciilor ascunse.1786 pct. că transmiţătorul are dreptul.3 NCC. în lipsă de clauză contrară. respectiv„în aşa stare încât să poată fi întrebuinţat” (1421 alin 1 C. aşa cum se face uneori. civ. nu suntem de acord cu susţinerile care includ în conţinutul acestei garanţii obligaţiile de plată a anuităţilor. Obligaţia de garanţie îi impune transmiţătorului să realizeze tot ceea ce este necesar pentru ca locatarul (adică beneficiarul licenţei) să se poată folosi neîmpiedicat în tot timpul locaţiunii (adică a licenţei) (art. civ. perfecţionările ulterioare vor trebui comunicate doar când se va stabili. diminua sau stânjeni o asemenea folosinţă). civ. noi optăm pentru soluţia netransmiterii lor în măsura în care sunt apărate prin brevete distincte. 1789 NCC (care corespund celor ale art.”. de a nu face concurenţă beneficiarului unei licenţe exclusive. în lipsa unei clauze exprese. în materie de licenţă. anterior.. 1421 alin 1 C. însă că dispoziţiile Codului civil au în vedere situaţiile medii. transmiterea presupunând însă.1787 NCC. fiind dator să se abţină de la orice fapt care ar împiedica. părţile stabilesc prin clauze exprese. în cazul licenţelor exclusive.. anterior). 3. a. aşa cum am arătat. Este motivul pentru care nu credem că. 3 C. respectiv art. însemnează că transmiţătorului unei licenţe exclusive nu i se interzice să exploateze el însuşi invenţia. există obligaţia de transmitere a know-how-ului. este incontestabil. să cedeze brevetul în timpul licenţei. Garanţia pentru propria faptă se întemeiază pe dispoziţiile art. În ceea ce priveşte perfecţionările anterioare. după părerea noastră. întrucât cel mai adesea.1787 NCC). ceea ce presupune garantarea împotriva tulburărilor provenite: a. 1789 NCC („Locatorul este obligat să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a asigura în mod constant locatarului folosinţa liniştită şi utilă a bunului. care statuează că locatorul (deci şi transmiţătorul licenţei) „este obligat să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a asigura în mod constant locatarului folosinţa liniştită şi utilă a bunului”. în acest caz. din fapta terţilor. la principiul bunei-credinţe în executarea contractului.formulă care. şi o modificare a preţului.

În doctrină. 1796 lit. să îi acorde beneficiarului un termen raţional.civ.civ.b) NCC. Suntem şi noi de acord că. uzanţele. dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi. 45). Cu totul altceva este.1818 NCC) şi pe care o vom analiza ca atare la materia încetării licenţei.108 noului titular de brevet atunci când ea a fost înregistrată la O. 2 C. brevetul este declarat nul (de exemplu.civ. printre altele. (art. indiferent dacă plata se face dintr-o dată (chiar şi anticipat) sau în rate .2. pentru lichidarea stocului. să fie rezolvată în lumina art. Garanţia contra viciilor ascunse se fundamentează pe dispoziţiile art. la expirarea licenţei (moment după care beneficiarul nu mai poate exploata în niciun fel invenţia. după încheierea licenţei. 1429 pct. În temeiul garanţiei. În ceea ce ne priveşte. anterior). adică dacă transmiţătorul va răspunde sau nu în cazul când. sub forma întrebării dacă există sau nu garanţie pentru validitatea brevetului. anterior).civ. respectiv art. potrivit cu care convenţiile „obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele.S. 1272 NCC („Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat. Principala obligaţie a licenţiatului este aceea de plată a redevenţelor. Obligaţia de plată a preţului este adusă la îndeplinire potrivit clauzelor cuprinse în contract (art. căci ar încălca dreptul de folosinţă exclusivă al celui dintâi). 1420 pct. Soluţia consacrată în teoria şi practica dreptului de proprietate industrială constă în antrenarea răspunderii transmiţătorului ori de câte ori există împrejurări (chiar necunoscute de transmiţător la momentul contractării) care împiedică din punct de vedere tehnic exploatarea. anterior). 1. părţile putând însă conveni şi în sens contrar (garanţie de fapt.3 şi 1422 C. care ar putea fi (în lipsa unei clauze exprese ) temeiul obligaţiei transmiţătorului ca la încetarea contractului să preia stocul de produse fabricate pe bază de licenţă şi nevândute. în realitate. legea sau echitatea le dau contractului după natura lui”). apreciem că. Iar în cazurile când. Garanţia pentru fapta terţului există numai atunci când aceasta se întemeiază pe un drept. O astfel de obligaţie se întemeiază pe art. anterior. ci una de încetare a contractului pentru imposibilitatea folosirii bunului din cauză că acesta a fost distrus sau nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei (art. nu şi în ipoteza unei tulburări de fapt. c. care o înlocuieşte pe cea de drept).1793 NCC. pentru nebrevetabilitatea invenţiei). deci.civ. Acestea sunt stabilite în funcţie de durata contractului de licenţă (la fel ca în cazul contractului de locaţiune). totuşi. aceasta se datorează ori convenţiei exprese în acest sens ori culpei beneficiarului care nu a luat menţionatele măsuri de publicitate faţă de terţi. transmiţătorul este obligat să acţioneze în contrafacere pe terţii care tulbură folosinţa beneficiarului sau să îl apere pe acesta în cadrul acţiunii în contrafacere introdusă de terţi. dar la toate urmările ce echitatea sau legea dă obligaţiei. se consideră că în materie de licenţă problema analizată se manifestă. Obligaţiile licenţiatului. respectiv art. 6.1420 pct. potrivit împrejurărilor. anterior). 1426 C. 1422 C. 970 alin. b.I. pe care însuşi beneficiarul are posibilitatea să o înlăture (art. însă. nu înţelegem. după natura sa ”. se ajunge la desfiinţarea licenţei.1720-1722 NCC.17201722 NCC (art. 3 şi art. pe de altă parte. 2 C. respectiv art. dacă vom vorbi de obligaţia transmiţătorului ca. În sfârşit. dacă suntem consecvenţi cu ideea că licenţei cu titlu oneros i se aplică regulile locaţiunii. în al patrulea rând.M. aceasta nu este o chestiune de garanţie (care. Dar o problemă reală de garanţie contra viciilor ascunse este aceea a răspunderii atunci când obiectul contractului nu este tehnic realizabil şi exploatabil. respectiv art. o astfel de răspundere nu va exista atunci când exploatarea nu este rentabilă din punct de vedere comercial (licenţa nu are valoare comercială).

109 periodice şi indiferent dacă a fost stabilită într-o sumă fixă sau proporţional cu veniturile rezultând pentru licenţiat din comercializarea produselor realizate pe baza invenţiei. 2. Obligaţia de sistare a exploatării invenţiei la încetarea contractului reprezintă manifestarea, în cazul licenţei, a obligaţiei de restituire a lucrului închiriat (art. 1796 lit. d) şi art.1821 NCC, respectiv art. 1431 C.civ. anterior). 3.Obligaţia de apărare a titularului de brevet împotriva tulburărilor cauzate prin fapta unui terţ (uzurpărilor) se întemeiază pe dispoziţiile art.1795 alin.2 NCC, respectiv art. 1433 C.civ. anterior. În temeiul acestei obligaţii, licenţiatul este ţinut să-l înştiinţeze pe licenţiator nu numai cu privire la tulburările de drept provenite de la terţi, ci şi despre actele de contrafacere săvârşite de aceştia, dacă acele acte au ajuns la cunoştinţa licenţiatului. 4. Obligaţia de exploatare a invenţiei este uneori semnalată în literatura de specialitate, cu titlu de generalitate, pentru toate categoriile de licenţe. În ceea ce ne priveşte, credem şi noi că o asemenea obligaţie nu ţine de natura contractului de licenţă şi că despre existenţa ei nu se poate vorbi decât atunci când realizarea unui drept al transmiţătorului o impune (de exemplu, când preţul licenţei este stabilit sub formă de redevenţe raportate la cifra de afaceri realizată de beneficiar prin exploatarea brevetului). La aceasta, adăugăm opinia că beneficiarului îi revine obligaţia de exploatare ori de câte ori licenţa este exclusivă absolută, atunci când transmiţătorului îi este interzisă folosinţa; astfel, neexploatarea nici direct de către titularul brevetului, nici de către beneficiarul licenţei ar putea atrage aplicarea, după caz, a dispoziţiilor art. 46-50 care consacră licenţa obligatorie. Când o astfel de obligaţie există , exploatarea trebuie să fie personală, serioasă, efectivă şi leală. Acest ultim aspect conduce, după unii autori, la obligaţia beneficiarului, de a comunica şi el, ca şi transmiţătorul, perfecţionările aduse invenţiei după încheierea contractului. Apreciem însă, şi noi că o astfel de obligaţie există numai dacă, prin interpretarea contractului, se constată voinţa părţilor de a stabili între ele adevărate raporturi de colaborare. 7. Încetarea contractului de licenţă Ca orice contract şi licenţa poate înceta: 1. prin convenţia părţilor (art. 1270 alin.2 NCC, respectiv art. 969 alin. 2 C.civ. anterior); 2. ca urmare a constatării nulităţii ori a dispunerii anulării contractului de licenţă, cu menţiunea că nulitatea nu poate opera retroactiv, date fiind imposibilitatea restituirii folosinţei invenţiei; 3. de asemenea, urmare a caracterului bilateral al convenţiei, este aplicabilă sancţiunea rezilierii, cu efecte pentru viitor. Codul civil stabileşte unele reguli speciale pentru încetarea contractului în chiar cuprinsul normelor din materia locaţiunii, reguli care – mutatis mutandis – sunt aplicabile şi licenţei. Astfel: 4. în principiu, licenţa poate înceta prin moartea uneia dintre părţi (art. 1820 NCC, respectiv art. 1440 C.civ. anterior). Dacă părţile nu au prevăzut altfel, decesul licenţiatului are ca efect încetarea contractului întrucât licenţa de brevet are un caracter intuitu personae. Deşi, în principiu, contractul de locaţiune (şi, pe cale de consecinţă, contractul de licenţă de brevet) nu încetează prin decesul locatorului, totuşi părţile pot să prevadă încetarea contractului de licenţă în cazul decesului (încetării existenţei) licenţiatorului. 5. expirarea termenului (cu posibilitatea tacitei relocaţiuni –art.1809 - 1810 NCC, respectiv art. 1437 şi 1452 C.civ. anterior);

110 6. denunţarea unilaterală (art.1816 NCC, respectiv art. 1436 alin. 2 C.civ. anterior); 7. intervenirea nulităţii brevetului. În această ultimă privinţă, socotim că sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la imposibilitatea folosirii bunului din cauză că acesta a fost distrus sau nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei (art.1818 NCC, respectiv art. 1423 şi 1439 alin. 1 C.civ. anterior, textele din C.civ. anterior referindu-se la „pieirea lucrului”). Aceasta înseamnă că, dacă nulitatea este totală, contractul este desfăcut de drept, neputându-se concepe o licenţă fără obiect. Pe de altă parte, când nulitatea brevetului este parţială, beneficiarul poate, după împrejurări, să ceară fie o scădere a preţului, fie desfacerea contractului. În toate cazurile, transmiţătorul nu va datora daune-interese, dacă intervenirea nulităţii nu îi este imputabilă (art. 1818 alin.4 NCC, respectiv art.1423 alin. 2 C.civ. anterior). Dimpotrivă, însă, dacă i se poate imputa o culpă, el va putea fi obligat să îl despăgubească pe beneficiar (de exemplu, prin restituirea redevenţelor pe care le-a primit). Art.87 din Regulament prevede că înscrierea unei cesiuni, licenţe, sublicenţe sau înscrierea constituirii unei garanţii reale poate fi anulată din Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie sau, după caz, din Registrul naţional al brevetelor de invenţie la solicitarea scrisă a uneia dintre persoanele interesate.

CAPITOLUL AL III-LEA TRANSMITEREA DREPTURILOR INVENTATORULUI CARE NU ESTE TITULAR DE BREVET SECŢIUNEA I DREPTURI NETRANSMISIBILE Sunt drepturi netransmisibile, datorită naturii lor de drepturi personal-nepatrimoniale. - dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului, prevăzut de art. 35 alin. 2; - dreptul de a fi informat, prevăzut de art. 42 alin. 1; - dreptul de a fi informat, prevăzut de art. 5 alin. 3 şi 4; - dreptul la calitatea de autor şi drepturile derivate din această calitate. SECŢIUNEA A II-A DREPTURI TRANSMISIBILE Fiind drepturi de creanţă, se transmit - potrivit dreptului comun în materie următoarele drepturi: - dreptul la o remuneraţie suplimentară, prevăzut de art. 5 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 şi de art. 36; - dreptul la recompensă pentru asistenţa tehnică acordată, conform art. 42 alin. 2; - dreptul (patrimonial) al autorului invenţiei la eliberarea unui titlu de protecţie, în condiţiile prevăzute de lege (acest drept, cu acest conţinut - întrucât nemo dat quod non habet - este transmisibil, ca drept la eliberarea brevetului). CAPITOLUL AL IV-LEA TRANSMITEREA DREPTURILOR UNITĂŢII CARE NU ESTE TITULAR DE BREVET

111 Unicul drept din această categorie este cel prevăzut în art. 5 alin. final. Acesta este un drept patrimonial, dar, întrucât este recunoscut de lege intuitu personae, nu poate fi transmis. APĂRAREA DREPTURILOR NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU INVENŢIA366 Dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei, ca orice alt drept subiectiv, comportă un drept material la acţiune, adică un drept al titularului de a apela la forţa de constrângere a statului atunci când dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei este încălcat. Statul asigură protecţia drepturilor subiective de proprietate industrială prin intermediul unor mijloace de drept administrativ, de drept penal şi de drept civil.

1. Mijloace de drept administrativ a) Contestaţia administrativă Potrivit art. 51 din Legea nr.64/1991, „(1) Orice hotărâre luată de Comisia de examinare poate fi contestată la OSIM în termen de 3 luni de la comunicare. (2) Contestaţia poate avea ca obiect şi o limitare a brevetului, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi ». Deşi exprimarea textului pare a fi foarte largă, calea de atac a contestaţiei este deschisă doar persoanelor cărora li s-a comunicat hotărârea contestată. Această restricţie rezultă din modul de reglementare al începutului termenului de trei luni, care curge de la comunicare. În consecinţă, o hotărâre de respingere a cererii de brevet poate fi contestată numai de către solicitant. O hotărâre de acordare a brevetului poate fi contestată tot de solicitant. În acest caz el nu este persoană interesată să conteste hotărârea decât atunci când întinderea brevetului acordat este mai restrânsă decât aceea care a fost solicitată prin revendicări întrucât revendicările au fost parţial respinse. Desigur, contestaţia nu priveşte numai hotărârile privind acordarea brevetului sau respingerea cererii de brevet, hotărâri care sunt luate în urma examinării condiţiilor de fond ale obiectului protecţiei, ci şi alte hotărâri, cum ar fi cele privind priorităţile revendicate, repuneri în termenele procedurale în faţa OSIM, revalidarea brevetelor, înscrieri de transmiteri de drepturi. Contestaţia se soluţionează de către o comisie de reexaminare din cadrul OSIM, în primă instanţă. Comisia de reexaminare reprezintă un organ administrativ-jurisdicţional

© Răzvan Dincă, 2011. Acest material nu este o lucrare ştiinţifică definitivată. El este destinat exclusiv studenţilor Facultăţii de drept a Universităţii din Bucureşti, în vederea pregătirii seminarelor şi examenelor.

366

stabileşte şi perioada de intervenţie. dispozitivul hotărârii de acordare a brevetului de invenţie. 57 alin. luată de Comisia de reexaminare. această procedură nu se aplică simplelor incidente contractuale constând în nerespectarea de către licenţiat a condiţiilor şi limitelor în care titularul a autorizat exploatarea brevetului. Procedura de blocare în vamă a mărfurilor contrafăcute începe printr-o cerere de intervenţie depusă de titularul de brevet la Autoritatea Naţională a Vămilor. În opinia noastră. se comunică părţilor în termen de 15 zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu apel la Tribunalul Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare. astfel încât titularul brevetului poate opri comercializarea lor încă de la intrarea pe teritoriul României. în lipsa unei prevederi speciale.112 care aplică o procedură contencioasă prevăzută în Lege şi în Regulament care se completează. Potrivit art. Potrivit art. Potrivit art. nerespectarea de către OSIM a obligaţiei de a efectua menţiunea în registru şi de a publica hotărârea în termen de 60 de zile de la înregistrare antrenează atât sancţiunea disciplinară pentru funcţionarul vinovat cât şi răspunderea patrimonială a OSIM faţă de partea prejudiciată prin întârziere. În toate cazurile. cu Codul de Procedură Civilă. OSIM înscrie în registrele naţionale modificările intervenite ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi le publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestora la OSIM de către persoana interesată. Această procedură este menită să prevină introducerea în circuitele comerciale naţionale a unor mărfuri contrafăcute. b) Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire Potrivit Legii 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire. de pana la un an. procedura prevăzută de această lege nu se aplică în cazul importului neautorizat al mărfurilor care sunt obiectul brevetului şi care totuşi au fost fabricate cu consimţământul titularului dreptului. OSIM este obligat să procedeze la menţiune şi publicare. 4. Legea prevede anumite cerinţe obligatorii privind conţinutul cererii şi documentele însoţitoare ale acesteia. În termen de 15 zile de la comunicare. 3 din lege. 2 din Legea nr. De asemenea. Hotărârea Comisiei de reexaminare. motivată. la . La expirarea acestei perioade şi cu condiţia achitării de către titularul dreptului a tuturor costurilor ce decurg aplicarea acestei măsuri. hotărârile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti . precum şi dispozitivul hotărârii pronunţate de instanţa judecătorească se înscriu în registrele naţionale şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestora la OSIM de către persoana interesată. 344/2005. În cazul în care Autoritatea Naţională a Vămilor acceptă cererea. titularul unui brevet de invenţie sau beneficiarul unei licenţe pentru exploatarea invenţiei poate cere în scris la autoritatea naţională a vămilor blocarea în vamă a mărfurilor care aduc atingere dreptului său privind invenţia. 57 alin. chiar dacă persoana interesată a înregistrat hotărârea după expirarea termenului de 60 de zile de la rămânerea sa definitivă şi irevocabilă.

Autoritatea Naţională a Vămilor poate prelungi termenul iniţial cu cel mult 10 zile lucrătoare. Pentru mărfurile perisabile. 2. autoritatea vamală retine mărfurile pana la data când hotărârea judecătorească rămâne definitiva şi irevocabilă. dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) titularul dreptului să fi depus la Autoritatea Naţională a Vămilor dovada formulării unei acţiuni civile în justiţie sau a unei plângeri penale. Dacă. cu constituirea unei garanţii. În situaţia în care titularul dreptului formulează o acţiune civilă în instanţă sau o plângere penală. după consultarea titularului. autoritatea vamală dispune eliberarea mărfurilor şi/sau acordarea liberului de vamă. autoritatea vamală comunică titularului dreptului informaţii privind aceste mărfuri. pen. în funcţie de natura bunurilor. 25 C. Autoritatea Naţională a Vămilor poate prelungi perioada de intervenţie cu cel mult un an. în schimbul eliberării mărfurilor. înainte de expirarea termenului prevăzut pentru introducerea acţiunii de către titularul dreptului. titularul dreptului nu face dovada formulării unei acţiuni civile în justiţie sau a unei plângeri penale. cu condiţia de a nu fi comercializate.. Pe perioada reţinerii în vamă a mărfurilor contrafăcute. notificând în scris această măsură atât titularului dreptului.113 solicitarea scrisă a acestuia. organizaţii sau asociaţii non-profit cu caracter umanitar. pr. garanţia pe care o constituie declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor trebuie să fie suficientă pentru a proteja interesele titularului dreptului. atunci mărfurile sunt fie distruse fie predate cu titlu gratuit. De asemenea. dacă există acordul scris al titularului dreptului şi dacă sunt mărfuri apte pentru consumul sau uzul persoanelor fizice. potrivit legii. în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării privind reţinerea mărfurilor şi/sau suspendarea operaţiunii de vămuire. către instituţii din domeniul ocrotirii sociale. În cazuri întemeiate. autoritatea vamală reţine mărfurile susceptibile a aduce atingere brevetului şi/sau suspendă operaţiunea de vămuire. instituţii de învăţământ sau persoane fizice care au avut de suferit de pe urma dezastrelor. îi permite să le viziteze şi să culeagă eşantioane care să fie folosite drept probe în acţiunea în contrafacere declanşată de titular. Pe baza cererii de intervenţie acceptate şi. asociaţii ori cluburi sportive. Mijloace de drept penal Potrivit art. să preia el însuşi acele bunuri. fără posibilitatea de a fi prelungit. cât şi declarantului/deţinătorului/destinatarului mărfurilor. termenul iniţial este de 3 zile lucrătoare. infracţiunile care nu au fost date prin lege în competenţa . c) toate formalităţile vamale sa fi fost îndeplinite. când este cazul. dacă celelalte condiţii legale sunt îndeplinite. Dacă în acţiunea în contrafacere s-a stabilit că mărfurile aduc atingere drepturilor titularului de brevet. la cererea scrisă a titularului dreptului. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite. b) să nu se fi dispus pe cale judiciară măsura sechestrării sau indisponibilizării mărfurilor. este posibil ca. Declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor are posibilitatea de a obţine eliberarea mărfurilor şi/sau acordarea liberului de vama. dacă este autorizat în acest sens printr-o hotărâre judecătorească.

în orice mod. » Însuşirea calităţii de inventator reprezintă fapta persoanei care afirmă în mod mincinos că este autorul unei anumite invenţii. a obiectului unei invenţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile. Nu este neapărat necesar ca acest efect juridic să conste în dreptul la eliberarea brevetului. (1) din Legea nr. 190/2005. infracţiunea de contrafacere presupune forma de vinovăţie a intenţiei. iar nu la plângerea prealabilă a titularului dreptului. Pen. experţi etc) precum şi persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţia adică orice persoană care.(2) şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 10. în exerciţiul atribuţiilor sale profesionale ia cunoştinţă de datele din cererile de brevet. acţiunea penală privind infracţiunea de contrafacere se pune în mişcare din oficiu. 58 din Legea nr. fără drept. art. c) Încălcarea confidenţialităţii Art. a calităţii de inventator constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 5.. 300 din acelaşi cod prevede infracţiunea de punerea în circulaţie a produselor contrafăcute: « Punerea în circulaţie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei invenţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani » Având în vedere că aceste texte au acelaşi obiect material şi juridic. 64/1991 prevede că ”Divulgarea. a datelor cuprinse în cererile de brevet. Potrivit art. 64/1991. » De asemenea. Această .000 lei. 62 alin.”Contrafacerea sau folosirea. constituie contrafacere faptele săvârşite cu încălcarea dispoziţiilor art.000 lei. fiind o infracţiune comisivă.000 lei la 30.000 lei la 10. precum şi acelaşi conţinut constitutiv cu infracţiunea de contrafacere prevăzută de art. suntem de părere că textele menţionate din Codul Penal au fost abrogate implicit prin intrarea în vigoare a acestei ultime legi. În lipsa oricărei prevederi speciale derogatorii.” Înainte de publicare. 59.114 altor instanţe sunt de competenţa de primă instanţă a judecătoriei a) Uzurparea calităţii de inventator Art. 299 C. Elementele infracţiunii sunt întrunite şi atunci când singurul efect urmărit este dreptul personal nepatrimonial la recunoaşterea calităţii de inventator. b) Contrafacerea Potrivit art. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. până la publicarea lor. invenţia supusă brevetării reprezintă şi un secret comercial iar această dispoziţie conferă protecţia legii penale acestui secret. de către personalul OSIM.32 alin. în scopul de a produce un anumit efect juridic. 59 din Legea nr. După intrarea în vigoare a OUG nr. Infracţiunea are un subiect calificat incluzând personalul OSIM (salariaţi dar şi colaboratori externi. aşa cum dispunea reglementarea anterioară. 64/1991 dispune „Însuşirea fără drept.

Pen. avocaţi. Repararea acestor pagube poate fi cerută pe calea acţiunilor civile. „OSIM răspunde faţă de inventator pentru prejudiciile aduse ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. importul. d) Concurenţa neloială Potrivit art. depozitarea. în scopul de a induce în eroare pe beneficiari. Mijloace de drept civil Fiecare dintre faptele prevăzute ca infracţiuni poate genera pagube în patrimoniul titularilor drepturilor asupra invenţiei. se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. acţiunea în concurenţă neloială sancţionează nerespectarea îndatoririi comerciantului de a nu aplica menţiuni false privind brevetele pe produsele şi serviciile sale. exportul. 1. Civ. Potrivit alin. acţiunea în contrafacere şi acţiunea în concurenţă neloială diferă atât sub aspectul funcţiei urmărite.. oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii. » Art. 3.… de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.(…) g) producerea în orice mod. 301 C. salariaţi ai unităţii care depune cerea de brevet etc. Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale şi judecată împreună cu aceasta. g) din Legea nr.000 lei: a) folosirea unei … invenţii. În materia brevetelor de invenţie. O asemenea extindere a răspunderii OSIM pentru fapta altuia este greu de justificat şi de aceea considerăm că textul ar trebui interpretat restrictiv ca aplicându-se doar în cazul în care divulgarea a fost săvârşită de personalul OSIM.” Art.500 lei la 5. dar poate fi introdusă şi pe cale separată. 301 C. menţiuni de natură să inducă în eroare publicul consumator şi să deturneze clientela comercianţilor care nu uzează de astfel de practici necinstite. Pen.. fiind o aplicaţiune specială a art. indiferent dacă acea persoană este un prepus al OSIM.. 11/1991 abrogă implicit art. sau o altă persoană care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile. cât şi sub aspectul actelor sancţionate. membru al personalului său. „. 11/1991 prevede „ Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 2. textul ar fi lipsit de sens şi de aplicare.” Opinăm că această exprimare este nepotrivită întrucât ea ar indica răspunderea civilă delictuală a OSIM pentru fapta altei persoane. .. … în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari. 62. 1373 C. urmărind să asigure titularului său exclusivitatea exploatării tehnice a acesteia. Noţiunea de cerere de brevet ar trebui înţeleasă în sens larg. valoarea tehnică şi economică a datelor din cererea stricto sensu fiind mult inferioară celei din descriere.115 definiţie include developperi.Aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii . Pe când acţiunea în contrafacere sancţionează încălcarea dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei. consilieri în proprietate industrială. 5 lit a) şi g) din Legea nr. 5 lit. cuprinzând şi descrierea şi desenele explicative întrucât în lipsa acestei accepţiuni extensive. (2) al art.

Potrivit art. civ. aprobată cu modificări prin Legea nr. în mod rezonabil satisfăcătoare în raport cu împrejurările cauzei. b) executarea măsurilor ce ar trebui ordonate ar cauza pentru acea persoană un prejudiciu disproporţionat în raport cu fapta săvârşită. în virtutea art. eventual sub sancţiunea amenzii civile pe zi de întârziere . publicarea în presă a hotărârii judecătoreşti pe cheltuiala pârâtului sau prin grija acestuia. dispoziţii cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.116 Potrivit art. 643 din 20 iulie 2005. retragerea sau scoaterea definitivă din circuitele comerciale şi/sau distrugerea produselor contrafăcute. Acţiunea civilă în contrafacere are un câmp de aplicare mai larg decât acţiunea penală. În orice caz. despăgubiri cu titlu de reparare a prejudiciului suferit de titularul de brevet datorită încălcării drepturilor sale E. eventual sub sancţiunea amenzii civile pe zi de întârziere C. eventual sub sancţiunea amenzii civile pe zi de întârziere D. încălcarea din culpă a unui drept de proprietate industrială este un delict civil şi. c) plata unei acestor despăgubiri este. Instanţa va proceda astfel dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) persoana care a încălcat dreptul a acţionat fără intenţie şi din imprudenţă. publicată în Monitorul Oficial Nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială. În aplicarea acestei condiţii instanţa va avea în vedere că această . eventual sub sancţiunea amenzii civile pe zi de întârziere B. instanţa judecătorească poate să substituie măsura ordonând acestei persoane plata către partea vătămată a unei despăgubiri în locul aplicării măsurii respective. la cererea persoanei care a încălcat dreptul de proprietate industrială. 100/2005. cererile în justiţie proprietate industrială sunt scutite de taxe judiciare. ii) Pe calea acţiunii civile introduse de titularul de brevet se poate solicita : A. Unele dintre dispoziţiile acestei ordonanţe sunt expres limitate la cazul săvârşirii cu intenţie a activităţii de contrafacere. C. (2) din lege. 280/2005. 67 alin. 64/1991 „Apărarea drepturilor privind invenţiile” urmează a se completa cu dispoziţiile dreptului comun privind apărarea drepturilor de proprietate industrială. Dispoziţiile speciale ale Capitolului VI al Legii nr. publicată în Monitorul Oficial nr. 998 şi urm. încetarea pentru viitor încălcării drepturilor titularului de brevet. a) Acţiunea în contrafacere din domeniul drepturilor de i) Domeniul de aplicare şi sediul materiei. 897 din 7 octombrie 2005. ea determină obligaţia autorului încălcării de a repara integral prejudiciul suferit de către titularul dreptului încălcat şi/sau de către aceia pe care i-a autorizat să folosească invenţia. întrucât pentru introducerea acţiunii civile nu este necesar să se demonstreze că actele de contrafacere s-au săvârşit cu forma de vinovăţie a intenţiei. culpa fiind suficientă. 13 din OUG nr. dacă s-a dispus una dintre măsurile menţionate la punctele A-C de mai sus. distrugerea materialelor si echipamentelor care au servit contrafacerii.

De aceea. atunci titularul dreptului încălcat va putea introduce şi o acţiune în răspundere civilă contractuală. 61 alin. El ar trebui în plus să demonstreze că. dacă este cazul. chiar cu titlu oneros. 100/2005. 64/1991 prevăd condiţii speciale. în cazul unui brevet de produs. potrivit art. la care se adaugă. de mai sus. 1 din lege stabileşte că. Dacă s-a dispus măsura prevăzută la punctul D. b) fie. instanţa va evita să acorde acestei transformări efectele unei licenţe obligatorii. Potrivit art. cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat. instanţa judecătorească poate aplica una din următoarele metode: a) fie să evalueze consecinţele economice negative suportate de reclamant în urma încălcării. În special. atunci. 46 şi urm. Art. 4 lit b) din OUG nr. 61 alin. titularului brevetului nu i-ar fi suficientă proba că pârâtul comercializează produse identice acelora care rezultă din aplicarea procedeului brevetat. în special pierderea câştigului suferită de partea vătămată şi beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat dreptul de proprietate industrială protejat. 14 din OUG nr. pârâtul foloseşte un procedeu identic cu cel brevetat. iii) Excepţie de la principiul non-cumulului între răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală. în litigiile privind încălcarea drepturilor care rezultă din brevetul asupra unei invenţii de procedeu. admiţându-se că. si beneficiarul unei licenţe poate utiliza mijloacele procedurale prevăzute de această ordonanţă. să fixeze o sumă forfetară pentru daunele-interese. 1 din lege. în cazul unui brevet de procedeu. dacă este posibil. Daca încălcarea drepturilor născute in legătură cu invenţia reprezintă în acelaşi timp neexecutarea unei obligaţii contractuale. iv) Sarcina probei în litigiile privind încălcarea brevetelor de procedeu. Procedeul folosit de către pârât în propria sa întreprindere nu poate fi însă cunoscut reclamantului întrucât acesta nu are nici un drept de a pătrunde în întreprinderea concurentă sau de a afla procedeele de fabricaţie folosite de aceasta.117 convertire a obligaţiilor de face sau de a nu face în obligaţia de a da o sumă de bani echivalentă cu despăgubirile nu trebuie să prejudicieze în nici un fel drepturile titularului de brevet. această materie derogă în mod excepţional de la principiul non-cumului celor două forme de răspundere. în măsura în care în care dovedeşte un interes personal. pentru a fabrica aceste produse. 100/2005. permiţând autorului contrafacerii să continue pe o perioadă lungă sau nelimitată exploatarea invenţiei fără autorizaţia titularului de brevet. legitim. Astfel. elemente extra. titularul unei brevet privind o invenţie de procedeu s-ar afla în . născut şi actual pentru exercitarea lor si poate solicita repararea daunelor pe care le-a suferit.economice. Pentru licenţele obligatorii. Dimpotrivă. este suficient ca titularul brevetului să demonstreze că un terţ comercializează produse identice. sumă care va fi cel puţin egală cu totalul redevenţelor care ar fi fost datorate. art. dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul de proprietate în cauză. sarcina probei se răstoarnă în anumite condiţii determinate. la stabilirea cuantumului despăgubirilor la care se referă acel punct. a căror îndeplinire trebuie verificată de instanţa judecătorească în conformitate cu acele texte. în lipsa dispoziţiilor art. din Legea nr. Ratiunea acestor dispoziţii rezultă din dificultatea specifică pe care o întâmpină în plan probatoriu titularul unui brevet de procedeu care introduce o acţiune în contrafacere.

acel produs este identic cu produsul obţinut prin procedeul brevetat al cărui titular e reclamantul E. brevetul are ca obiect o invenţie de procedeu . sarcina probei să treacă asupra pârâtului dacă următoarele condiţii sunt întrunite: A. folosit. revenindu-se la prezumţia de drept comun prevăzută de art. să stabilească ce procedeu a fost utilizat efectiv. 66 alin. dacă persoana îndreptăţită nu optează pentru nici una dintre variante în termenul de trei luni prevăzut de acest text. b) dacă s-a stabilit că suficientă probabilitate că produsul identic a fost obţinut prin procedeul brevetat şi titularul brevetului nu a putut. Pentru elementele care nu extind conţinutul cererii iniţiale depuse cu respectarea prevederilor art. 14 alin. înainte de acordarea de către OSIM a brevetului de invenţie. legiuitorul a dispus ca în litigiile privind brevetele de procedeu. D. b) Litigii cu privire la calitatea de titular de brevet Atunci când o persoană câştigă în mod definitiv şi irevocabil o acţiune introdusă împotriva solicitantului sau titularului de brevet pe motivul că acesta din urmă nu este sau nu era îndreptăţit la eliberarea brevetului. B. C. Pentru a preveni acest pericol. vândut sau importat un produs . atunci acest drept de opţiune se stinge prin decădere iar OSIM va continua procedura cu solicitantul iniţial. (5) din lege : « În toate procedurile în faţa OSIM solicitantul este considerat a fi persoana îndreptăţită la acordarea . 66 din lege tratează în mod diferit consecinţele unei asemenea hotărâri. ne aflăm în cel puţin una din următoarele situaţii : a) dacă produsul obţinut prin procedeul brevetat este nou. litigiul poartă asupra încălcării exclusivităţii titularului de brevet . persoana căreia i-a fost recunoscut acest drept poate. b) să depună o nouă cerere de brevet pentru aceeaşi invenţie. după cum litigiul a fost soluţionat înainte sau după hotărârea de acordare a brevetului.” În principiu. potrivit căruia „Dacă. printr-o hotărâre judecătorească se constată că dreptul la brevet aparţine unei alte persoane decât solicitantul. în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi: a) să continue în locul solicitantului procedura privind cererea de brevet depusă ca pentru o cerere proprie.118 imposibilitatea de a proba că acel brevet a fost încălcat. În aceste condiţii se naşte o prezumţie legală relativă în sensul că produsul fabricat. oferit spre vânzare. atunci se aplică art. Dacă hotărârea prin care s-a soluţionat litigiul devine definitivă si irevocabila înainte de acordarea brevetului. c) să solicite respingerea cererii. vândut sau importat de pârât a fost realizat prin procedeul brevetat de către reclamant. reclamantul trebuie să demonstreze că pârâtul a fabricat. (2) din lege. oferit spre vânzare. art. folosit. în ciuda unor eforturi rezonabile. 19 (principiul unităţii invenţiei). cererea iniţială este declarată de OSIM ca fiind considerată retrasă începând cu data de depozit a noii cereri.

1it. de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenţie. 63 alin. c) Dispoziţii procedurale speciale Potrivit art. OSIM nu poate fi citat decât pentru a prezenta documentele utilizate depuse şi produse în cursul procedurii de brevetare. OSIM eliberează brevetul persoanei îndreptăţite şi publică schimbarea titularului. art. 21) şi dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică (art. 5 alin.1. În legătură cu hotărârile pronunţate în litigiile menţionate la art. Dacă hotărârea devine definitivă şi irevocabilă după acordarea brevetului atunci este aplicabil art. 42 sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti » Acest text trebuie coroborat cu 2. 1 din lege. ”În cazul în care printr-o hotărâre judecătorească se constată că o altă persoană decât cea care figurează în brevetul de invenţie este îndreptăţită la acordarea brevetului. pentru ca acesta este regimul de drept comun aplicabil. specială. pentru ca exista câteva dispoziţii legale speciale care guvernează acest tip de răspundere. 36 şi art. OSIM este obligat să înainteze actele. 6. documentele şi informaţiile necesare judecării cauzei cu care a fost învestită. acţiunea civilă în concurenţă neloială este o acţiune în răspundere civilă delictuală specială. În lipsa publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială hotărârea nu este opozabilă terţilor » d) Acţiunea în concurenţă neloială Ca şi acţiunea civilă în contrafacere. 67 din lege: „La cererea instanţei judecătoreşti. competenţa materială de drept comun pentru a judeca litigiile privind invenţiile revine tribunalului. : « Tribunalele judecă în primă instanţă procesele si cererile în materie de creaţie intelectuală şi proprietate industrială » Aşadar. sau cele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 52). El va fi citat doar în scopul aducerii actelor numai dacă reclamantul nu are o pretenţie anume fata de OSIM. » Cu toate acestea brevetul eliberat la capătul unei asemenea proceduri poate fi revocat din oficiu în condiţiile art.119 brevetului.pr. 2 dispune că „Persoana interesată va comunica la OSIM hotărârea judecătorească în termen de 30 de zile de la data la care aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă. În principiu. spre a fi înscrisă în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse sau în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. . din punct de vedere administrativ. 63 alin. inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului. Potrivit art. 29 din lege. teza finala nu poate fi interpretata ca imunitate civilă a OSIM. art. din contractele de cesiune şi licenţă.civ. (1) din lege.” În litigiile privind calitatea de titular de brevet. Citarea în instanţă se va face numai în acest scop. litigiile de proprietate intelectuală sunt deferite secţiei civile. „Litigiile cu privire la calitatea de inventator. Răspunderea civilă delictuală. 63 alin. recuperând aceste acte în final. » Evident. dacă nu există secţii specializate de proprietate intelectuală. Orice interpretare mai largă a tezei finale ar contraveni principiilor constituţionale ale accesului liber la justiţie (art.e) C. 66 alin. Potrivit acestui text.

(4) Pentru ordonarea măsurilor asiguratorii sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun. Civ. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială şi ale art. 64. atunci când există un risc de încălcare a drepturilor decurgând dintr-un brevet şi dacă această încălcare riscă să cauzeze un prejudiciu ireparabil ori dacă există un risc de distrugere a elementelor de probă b) ordonarea după acordarea liberului de vamă a unor măsuri privind încetarea faptelor de încălcare a drepturilor decurgând din brevet. » e) Măsuri provizorii şi asigurătorii Nu abordăm în acest context regimul general al măsurilor asigurătorii aplicabile pentru apărarea drepturilor de proprietate intelectuală. Dimpotrivă. » După cum dispune alin. aceste dispoziţii se completează cu dreptul comun. Acţiunea civilă în contrafacere se prescrie în termenul general de prescripţie de trei ani de la data la care titularul brevetului a cunoscut sau trebuia sa cunoască săvârşirea actelor de contrafacere si persoana care răspunde de acele acte. deci cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4 citat mai sus. 581 –582 şi 591-596 C. pentru a dovedi că este titularul brevetului încălcat ori al unui brevet a cărui încălcare este inevitabilă. precum şi licenţiatul autorizat să utilizeze drepturile decurgând din brevetul de invenţie pot solicita instanţei judecătoreşti: a) ordonarea unor măsuri asigurătorii. potrivit art.120 Diferenţa dintre cele două tipuri de acţiuni menţionate este aceea că. pe când acţiunea în contrafacere sancţionează încălcarea unui drept (dreptul de proprietate intelectuală). dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei. Proc. (5) Instanţa va putea pretinde reclamantului să furnizeze orice elemente de probă de care acesta dispune. (2) Instanţa va putea dispune ca autorul încălcării drepturilor decurgând din brevet să informeze titularul de brevet asupra identităţii terţilor care au participat la producerea şi distribuirea mărfurilor în cauză. (3) Măsurile asiguratorii vor putea fi ordonate cu plata de către reclamant a unei cauţiuni stabilite de instanţă. f) Apărarea drepturilor decurgând din brevet împotriva actelor de exploatare a invenţiei brevetate anterioare eliberării brevetului . „(1)Titularul de brevet. Ne vom referi în acest paragraf numai la dispoziţiile speciale prevăzute de Legea nr. precum şi asupra circuitelor de distribuţie. care implică o atingere a acestor drepturi. acţiunea în concurenţă neloială sancţionează neîndeplinirea unei obligaţii legale (aceea de a desfăşura activitatea comercială în conformitate cu practicile de concurenţă oneste). Astfel. săvârşite de o terţă persoană cu ocazia introducerii în circuitul comercial a unor mărfuri importate. acţiunea civilă în concurenţă neloială „se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o. 64/1991 măsurile asigurătorii aplicabile drepturilor privind invenţiile.

60 din lege. În acest scop. 32 alin. (4) rezultă aşadar că judecata unei cereri de despăgubiri pentru încălcarea dreptului provizoriu de exploatare exclusivă se face conform dreptului comun cu menţiunea că dacă se va pronunţa o hotărâre judecătorească de condamnare. titlul pentru plata despăgubirilor fiind executoriu după eliberarea brevetului. (1). Într-o exprimare criticabilă. începând cu data naşterii depozitului naţional reglementar. 32 alin. ea nu va fi executorie decât sub condiţia suspensivă a eliberării brevetului. Totuşi. Or culpa lor nu poate fi stabilită decât dată la data actelor de exploatare a invenţiei de către terţi demersurile solicitantului de brevet le erau opozabile. (5) Prin excepţie de la dispoziţiile art. actele prevăzute la art. numai terţii care au încălcat în mod culpabil aceste drepturi pot răspunde pentru prejudiciile astfel cauzate. . (4) şi (5) din lege: „(4) Încălcarea drepturilor prevăzute la art. Această măsură va putea fi ordonată cu plata de către solicitant a unei cauţiuni stabilite de instanţă. în cazul în care aceste acte continuă să fie săvârşite şi după somare. De asemenea. la cerere.” Din alin. Potrivit art. poate ordona încetarea săvârşirii lor până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii OSIM privind acordarea brevetului sau respingerea cererii de brevet. însoţită de o copie legalizată a cererii de brevet. (2) efectuate de un terţ anterior datei la care s-a publicat cererea de brevet sau datei la care solicitantul i-a făcut o somaţie. drepturile decurgând din brevet operează retroactiv. (1) de către terţi după publicarea cererii de brevet de invenţie atrage pentru persoanele vinovate obligaţia de despăgubire potrivit dreptului comun. dar numai sub condiţia ca aceste acte să fie ulterioare primirii din partea solicitantului a unei somaţii de încetare a actelor de exploatare. solicitantul poate adresa terţilor care exploatează soluţia în legătură cu care el a cerut brevetarea o somaţiei prin care să solicite încetarea actelor de exploatare. instanţa. însoţită de o copie autentificată a cererii de brevet de invenţie. 32 alin. nu sunt considerate a aduce atingere drepturilor conferite de brevet. (5) permite concluzia că acelaşi regim se aplică despăgubirilor pentru acte de exploatare a invenţiei săvîrşite de către terţi între depozitul reglementar al cererii de brevet şi publicarea acesteia. potrivit art.121 După cum se ştie. legiuitorul a instituit dreptul provizoriu exclusiv de exploatare prevăzut de art. 59 alin. alin. Chiar şi anterior publicării. 33 din lege de la publicarea cererii de brevet.

aprobat prin H. în mod evident. b) creaţiile estetice. În realitate. 851 di 12. (2) Avantajul prevăzut la alin. (1) poate fi unul tehnic sau practic. în linii mari. (3) Prevederile alin.” 369 Reamintim că. caracterul industrial. 350/2007 privind modelele de utilitate: „(1) […] o invenţie depăşeşte nivelul simplei îndemnări profesionale. Regulamentul de aplicare a Legii nr. Notiune şi condiţii de fond ale obiectului protecţiei Constituie o varietate de creaţie intelectuală industrială. după cum se cunoaşte.2007). condiţiile pozitive de fond ale obiectului sunt următoarele: noutatea. ci . 814 din 4.G. nr. 1). (1).12. precum şi programele de calculator. "O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă. 350/2007.122 MODELELE DE UTILITATE - Sediul materiei Legea nr. 367 . principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale. (2) şi (3) (al cărui conţinut normativ este identic cu acela al art. în realizarea sau utilizarea unui produs.12. să depăşească nivelul 368 simplei îndemânări profesionale şi să fie susceptibilă de aplicare industrială. ea nu 370 rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii". Astfel.uneori – chiar constituie o invenţie brevetabilă. adesea. criticabilă. modelul de utilitate nu protejează o invenţie. cu condiţia ca aceasta să fie nouă. de jocuri sau în domeniul activităţilor economice. cum ar fi unul obţinut în domeniul educaţiei ori al divertismentului. orice invenţie367.2008).350/2007 privind modelele de utilitate (Monitoprul Oficial nr. în special: a) descoperirile. 64/1991. 370 Condiţia „activităţii inventive” în materie de invenţie este reglementată detaliat prin art. Conform definiţiei stabilite prin art. 3 din lege. c) planurile. aceasta prezintă un avantaj. în comparaţie cu stadiul tehnicii." Expresia “Modelul de utilitate protejează […] orice invenţie […]” este. 43 din Regulamentul pentru punerea în aplicare a Legii nr.64/1991. o formă de invenţie („mici invenţii”). nr. teoriile ştiinţifice şi metodele matematice.G. 1 alin. sau un avantaj pentru utilizator. decât în măsura în care cererea de model de utilitate sau modelul de utilitate se referă la astfel de obiecte sau activităţi considerate în sine. dacă. în materie de invenţie brevetabilă. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. d) prezentările de informaţii. 1 alin. potrivit art. 547/2008. potrivit prevederilor art. (1) din Lege. Aşadar. în condiţiile prezentei legi. pentru o persoană de specialitate.12 alin. Pe de altă parte.64/1991 în ceea ce priveşte invenţiile. 1 alin. condiţiile de fond pozitive reglementate de Legea 369 nr. ca rezultat al rezolvării problemei tehnice. a) Cea dintâi (şi cea mai importantă) deosebire faţă de invenţia brevetabilă din punctul de vedere al condiţiilor de fond ale obiectului protecţiei pentru modelul de utilitate constă în absenţa cerinţei privind „caracterul inventiv” al creaţiei industriale. constatăm că în cazul modelelor de utilitate este suficient ca invenţia „să depăşească nivelul simplei îndemânări profesionale” (art.prezintă patru deosebiri. 8 din Legea nr. (2) nu exclud protecţia prin model de utilitate a obiectelor sau activităţilor prevăzute.12 din Legea nr. natura de invenţie. activitatea inventivă. „Modelul de utilitate protejează. dar faţă de care – aşa cum va rezulta din cele ce urmează .” Recunoştem aici. 368 Potrivit art. în sensul alin. aprobat prin H. 64/1991 privind brevetele de invenţii): „ (2) Nu sunt considerate invenţii. 1457/2008 (Monitorul Oficial nr. Conform art. modelele de utilitate sunt.

c) a art. În ceea ce priveşte condiţiile negative de fond ale obiectului. c) O a treia deosebire dintre modelul de utilitate şi invenţia brevetabilă constă în aceea că substanţele chimice sau farmaceutice nu pot fi niciodată protejate ca model de utilitate (lit. prin chirurgie ori prin terapie. în lumina interdicţiei generalizate cu privire la „procedeu sau o metodă” stabilite de lit. inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene. precum şi procedeele esenţial biologice pentru obţinerea plantelor sau animalelor. prin art. (4) din Legea nr. d) În sfîrşit. „ Nu pot fi protejate prin înregistrare ca model de utilitate: a) invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri. să recurgă la protecţia ce poate fi obţinută mai rapid şi mai ieftin a modelelor de utilitate. chiar şi în cazul soluţiei care prezintă activitate inventivă şi. modelul de utilitate nu poate avea niciodată ca obiect „un procedeu sau o metodă” (lit. b) (cu referire la soiurile 373 374 de plante şi rasele de animale) din Legea nr. (2) Dispoziţiile alin. „(1) Nu se acordă brevet de invenţie. 64/1991). inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor. a) 372 şi b) se reia conţinutul normativ al prevederilor corespondente ale art. (4) al Legii nr. precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale. 1 alin. b) soiurile de plante şi rasele de animale. d) din art. Prevederea nu se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee. (4) lit. niciodată nu pot fi protejate ca model de utilitate creaţiile „având ca obiect un material biologic”. a) (cu referire la creaţiile contrare ordinii publice sau bunelor moravuri) şi lit. b) interzice în mod expres brevetarea ca invenţie). inclusiv cele dăunătoare sănătăţii ori vieţii persoanelor. ”. nu pot fi protejate juridic nici ca modele de utilitate. la cererea persoanei îndreptăţite. a) şi b) din Legea nr. (4) al Legii nr. 350/2007. “procedeele esenţial biologice pentru obţinerea plantelor sau animalelor” (în privinţa cărora art.fie orice alte creaţii având ca obiect un material biologic dacă însă nu este vorba despre „invenţii având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi dezvoltării sale. 9 din Legea nr. pentru: a) invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri. 350/2007). 350/2007. 350/2007). (4) al art. (1) din Legea nr. (2) lit. 1 lit. b) soiurile de plante şi rasele de animale. d) nu se aplică produselor. însă autorul preferă. cu condiţia ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziţie legală. (1) lit.123 Subliniem însă că regimul juridic al modelului de utilitate poate fi aplicat371. d) din Legea nr. chiar dacă structura acelui element este identică cu structura unui element natural” (art. şi metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal. 9 alin. e) din art. Potrivit alin. În Dacă sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de lege în acest scop. c) invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi dezvoltării sale. inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene. potrivit prezentei legi. 1 alin. . precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale. 9 alin. (1) lit. cu condiţia ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea lor este interzisă printr-o dispoziţie legală. 64/1991 privind brevetele de invenţie . ceea ce se constituie în următoarele trei deosebiri dintre modelul de utilitate şi invenţia brevetabilă. e) din cadrul alin. 1 alin. şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului. ar putea fi considerată o invenţie brevetabilă. inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene” (lit. animalelor sau plantelor ori care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului. 1 din Legea nr. animalelor ori plantelor. d) metodele de tratament al corpului uman sau animal. 9 alin. În comparaţie. b) Astfel cum rezultă din lit. deci. 373 Conform art. c) a art. 1 lit. 1 alin.fie „un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic. se poate elibera brevet de invenţie pentru asemenea creaţii (ce au ca obiect un material bilogic) dacă este vorba despre: . 372 371 . 64/1991 privind brevetele de invenţie.” 374 În materie de soiuri de plante şi rase de animale. pentru considerente comerciale. 7 alin. în al patrulea rând. în special substanţe sau compoziţii pentru utilizare în oricare dintre aceste metode. Există însă reglementări diferite cu privire la celelalte condiţii negative avute în vedere de către cele două legi. (4) al art. 350/2007. 64/1991).

o cerere pentru eliberarea unui brevet de invenţie să fie transformată într-o cerere de model de utilitate. constituindu-se astfel depozitul naţional reglementar (art. Transformarea poate fi decisă de titularul cererii: .64/1991. (4) lit. 375 376 Articolul 1 alin.64/1991 privind brevetele de invenţie. republicată. 350/2007. (ii) şi nici un produs constând: 378 . inclusiv la priorităţi şi la retragerea cererii.condiţiilor de fond ale subiectelor protecţiei. (1) şi art. pentru motive de oportunitate. reglementările din Legea nr. 14 alin. 14 din Legea nr.350/2007 reproduc reglementările referitoare la invenţiile brevetabile. b) dreptul la brevet." Aşadar. dispoziţiile Lgii nr. 2) constituie o invenţie brevetabilă. 7 alin. 379 Articolul 1 alin. protecţia juridică specifică pentru modelul de utilitate se poate acorda numai pentru creaţia intelectuală care: 1) îndeplineşte cel puţin condiţia de „depăşire a nivelului simplei îndemânări profesionale”375 (chiar şi dacă această creaţie nu „implică activitate 376 inventivă” ).apărării drepturilor. (4) lit. d) drepturile conferite de brevet şi obligaţiile corelative. sau 379 . astfel cum rezultă din art. păstrându-se data priorităţii aferente cererii de brevet de invenţie. f) apărarea drepturilor. 380 Dacă este îndeplinită şi condiţia de a fi implicat o activitate inventivă.încetării drepturilor. . c) înregistrarea şi examinarea cererii de brevet. (1) lit. 10 – 21 din Legea nr. 350/2007.uneori380 ca fiind o formă de invenţie care. 64/1991. 377 Articolul 1 alin.în orice fel de „material biologic” . (4) lit. se aplică prin analogie modelelor de utilitate şi în conformitate cu regulamentul de aplicare al prezentei legi. mutatis mutandis şi dacă nu se prevede altfel prin dispoziţii cuprinse ăn Legea nr. aşa cum confirmă art. art. dar care: 377 (i) nu este „un procedeu sau o metodă” . . 14 alin. . Condiţii de formă Procedura de obţinere a protecţiei juridice pentru modele de utiliatate se desfăşoară în faţa OSIM şi se declanşează prin depunerea unei cereri însoţite de anumite documente. Articolul 7 alin. a). e) transmiterea drepturilor. 64/1991 dispune că „Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu […]. 350 /2007. . În cursul procedurii este posibil ca. e) din Legea nr. b).transmiterii drepturilor. în privinţa: . 350 /2007. 350/2007. 28 din Legea nr.124 comparaţie. 64/1991 sunt aplicabile.condiţiilor de formă în vederea dobândirii protecţiei juridice. Consecinţa acestei concluzii este că modelul industrial poate fi considerat . este protejată în alte modalităţi decât acelea reglementate prin Legea nr. d) din Legea nr.într-o „substanţă chimică ori farmaceutică” . 350/2007.drepturilor şi obligaţiilor născute în legătură cu modelele de utilitate.în decurs de cel mult 3 luni de la data la care OSIM a publicat hotărârea de anulare a unui brevet de invenţie pentru motivul absenţei activităţii inventive (art. c) din Legea nr. (1) din Legea nr. sau . conform căruia: "Dispoziţiile Legii nr. 350/2007). (1) din Legea nr. . Reglementări aplicabile În cea mai mare parte. 378 Articolul 1 alin. 350 /2007. referitoare la: a) definiţii.” În concluzie. (1) lit. . 12 din Legea nr.pentru motive de oportunitate (art. precum şi drepturile de folosire anterioară.

-*Reglementarea în această modalitate ingenioasă a modelelor de utilitate constituie un stimul pentru punerea în circuitul tehnic a unei soluţii tehnice care prezintă un avantaj. condiţia privind necesitatea depunerii unei singure cereri pentru un singur model de utilitate. Potrivit art. perioadă care poate fi reînnoită pentru o perioadă de încă 2 ani şi încă o dată pentru 2 ani.125 În oricare dintre cele două situaţii. care are o valabilitate de 6 ani. depăşirea nivelului simplei îndemnări profesioanale. condiţiile privind depozitul.350/2007 stabileşte şi taxele care se plătesc (şi care sunt mult mai mici decât în cazul invenţiei). Dacă sunt îndeplinite condiţiile legale." OSIM realizează exclusiv examinarea condiţiilor de formă.(3) din Legea nr. procedură care se caracterizează prin celeritate şi prin costuri reduse. 2). 23 din Legea nr. de altfel.17. o examinare a îndeplinirii condiţiilor (inclusiv a acelora de fond) se poate realiza în cazul în care.art.350/2007. conform art. 350/2007 dispune că solicitantul unui model de utilitate poate să ceară transformarea sau conversia unei cereri de model de utilitate în cerere de brevet de invenţie. 15 din Legea nr. Conform art. dar numai dacă o asemenea cerere se face până la luarea unei hotărâri referitoare la cererea având ca obiect brevetul de invenţie. exclusiv sub următoarele aspecte: identitatea inventatorului. Modelul de utilitate este protejat prin certificatul de înregistrare. 14 alin. se păstrează data de prioritate aferentă cererii de model de utilitate.de exemplu. calculaţi de la data depozitului cererii de brevet de invenţie. (3). OSIM eliberează certificatul de înregistrare. pentru motivul că soluţia tehnică nu prezintă noutate absolută în timp şi spaţiu) (art.17 alin. cu începere de la data depozitului. care se eliberează după ce se realizează. Examinarea judiciară a îndeplinirii condiţiilor de acordare a protecţiei juridice Totuşi. Ca urmare a acestei conversii. o persoană interesată formulează o cerere de anulare a acestuia.14 alin. acea soluţie tehnică va putea fi protejată prin certificat de model de utilitate („benficiind de aceeaşi dată de depozit şi de dreptul de prioritate născut din cererea de brevet de invenţie” . arătând că nu sunt îndeplinite anumite condiţii legale (cum ar fi condiţiile de fond ale protecţiei . astfel încât durata totală a protecţiei juridice să nu depăşească 10 ani de la data depozitului. examinarea cererii de către OSIM. "OSIM nu examinează obiectul cererii de model de utilitate sub aspectul îndeplinirii condiţiilor privind noutatea. 350/2007). modul în care a fost completată cererea. Legea nr. . Pe de altă parte. art. dreptul la înregistrarea modelului de utilitate. condiţiile pentru recunoaşterea priorităţii. calea de atac împotriva deciziei fiind de competenţa Tribunalului Bucureşti (cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti). după eliberarea certificatului de model de utilitate. Soluţionarea acţiunii în anulare este de competenţa comisiei de examinare din cadrul OSIM. o asemenea transformare nu are însă efect după expirarea unei perioade de 10 ani. precum şi aplicabilitatea industrială.

(1) din Legea nr. este vorba despre Monitorul Oficial al României. 298/2001 . Partea I. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 64/1991 şi prin Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie (republicată în Monitorul Oficial nr. 573 din 7 septembrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci385 (Monitorul Oficial nr. 384 Rectificare publicată în Monitorul Oficial nr. 381 din 16 decembrie 2005 (Monitorul Oficial nr.". 9) Ordonanţa Guvernului nr. 541 din 8 august 2007). 11 alin. 350 din 3 decembrie 2007 privind modelele de utilitate. 4) Articolul 67 alin. fac parte din dreptul intern. 66 din 17 august 2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (republicată în Monitorul Oficial nr. "Tratatele ratificate de Parlament. 5) Articolul 150 pct. 313 din 12 iunie 2001). reamintim că. următoarele acte normative interne sunt aplicabile în materia DM382: 1) Legea nr. inclusiv în cadrul textelor legale reproduse. 3) Legea nr. 382 381 .“desene industriale”.11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale (Monitorul Oficial nr. 331 din 17 iulie 2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 383 din 13 iunie 2002. aprobată cu modificări prin Legea nr.“modele industriale”. 505 din 15 iulie 2011). 8) Ordonanţa Guvernului nr. potrivit art. 11) Hotărârea Guvernului nr. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat (Monitorul Oficial nr.10. 691 din 20 septembrie 2002. 6) Legea nr. 959 din 29 iunie 2006). 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor (republicată în Monitorul Oficial383 nr. 181 din 10 martie 2008). 897 din 7 octombrie 2005) şi completată prin Legea nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. Izvoare interne. 345 din 11 septembrie 1998). (2) din Constituţia României. 2) Articolul 301 din Codul penal (“concurenţa neloială”). 646 din 26 iulie 2006). (4) din Legea nr. prin Legea nr. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 876 din 20 decembrie 2007). 6 din 4 ianuarie 2006). DI .126 DESENE ŞI MODELE CAPITOLUL I: IZVOARE JURIDICE Ansamblul materiei desenelor şi modelelor industriale este reglementat atât prin izvoare interne.I. 41 din 30 ianuarie 1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora (republicată în Monitorul Oficial nr. 88 din 30 aprilie 1996. 1093din 5 decembrie 2005). 471 din 2 iulie 2002)384. 7) Articolele 2624 şi 2625 din Codul civil (Legea nr. 383 Aici şi în cele ce urmează.21 din 10 aprilie 1996 – Monitorul Oficial nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor (Monitorul Oficial nr. potrivit legii. 24 din 30 ianuarie 1991) (modificată prin: Legea concurenţei nr. Legea nr. În ceea ce priveşte izvoarele internaţionale.Monitorul Oficial nr. DM constituie abrevierea expresiei “desene si modele”. 643 din 20 iulie 2005). iar MI . 385 În continuare. prin Legea nr. 28 din 15 ianuarie 2007 de modificare a Legii nr. 12) Hotărârea Guvernului nr. 214 din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial nr. 10) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr." A. Data de referinţă este 28 noiembrie 2011. cât şi prin izvoare internaţionale. 211 din 27 februarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.2008). În prezent381. 729 din 28. 287 din 17 iulie 2009) (republicat în Monitorul Oficial nr.M. de aprobare a ordonanţei (Monitorul Oficial nr.S. 245 din 1 octombrie 1992). 280 din 5 octombrie 2005 (Monitorul Oficial nr. 1019 din 21 decembrie 2006). "Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci" se va abrevia "O. astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. In cele ce urmează.

de la Stockholm din 14 iulie 1967 (ratificată prin Decretul nr. 8) Regulamentul (CE) nr.I. 14) Instrucţiunile O. 633 din 24 septembrie 2009). 7) Regulamentul (CE) nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 2) Directiva nr. 813 din 27 noiembrie 2009). modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 2246/2002 al Comisiei din 16 decembrie 2002 privind taxele care trebuie plătite către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pietei Interne (mărci de comert si desene si modele industriale) pentru înregistrarea desenelor sau a modelelor comunitare. 88 din 19 ianuarie 2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 2004/48/CEE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuala.1 din 6 ianuarie 1969) . 1891/2004 al Comisiei din 21 octombrie 2004 de stabilire a dispozitiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. 3) Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 al Comisiei din 21 octombrie 2002 privind normele de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr.I.I.S. precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. ultima dată la Stockholm în 1967). 1172/2007 al Comisiei din 5 octombrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr.127 modificată prin Hotărârea Guvernului nr. desene si modele industriale). 44/1992 Monitorul Oficial nr. 6) Regulamentul (CE) nr. C. 95 din 1 februarie 2006). 216/96 al Comisiei din 5 februarie 1996 de stabilire a regulamentului de procedura al camerelor de recurs ale Oficiului de Armonizare in cadrul pietei interne (marci. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare. modificate prin Ordinul O. 946 din 22 august 2007 (Monitorul Oficial nr. 6/2002. Izvoare din dreptul Uniunii Europene. 103 din 28 februarie 2001). 5) Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internaţională a desenelor şi modelelor . 3) Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi modele industriale. 108 din 17 octombrie 2002 de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. următoarele acte internaţionale sunt aplicabile în materia desenelor şi modelelor industriale: 1) Convenţia de la Paris pentru apărarea proprietăţii industriale din 1883 (revizuită de mai multe ori. 627 din 12 septembrie 2007).1175 din 28 decembrie 1968. precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala.M.S. ratificată de România pentru prima dată în 1920. 1396 din 18 noiembrie 2009 (Monitorul Oficial nr. 4) Actul de la Geneva din 2 iulie 1999 al Aranjamentului de la Haga (ratificat prin Legea nr. 95 din 15 mai 1992). 1) Directiva nr. 1383/2003 al Consiliului privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. 826 din 15 noiembrie 2002). 4) Regulamentul (CE) nr. 98/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecţia juridică a desenelor şi modelelor industriale. iar cel mai recent prin Decretul nr. 113 din 17 septembrie 2009 (Monitorul Oficial nr.M. din 6 noiembrie 1925.Monitorul Oficial nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 9) Regulamentul (CE) nr. B. precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. 15 din 22 februarie 2001 . 1177 din 28 decembrie 1968 (Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr.P. cu modificările şi completările ulterioare (ratificat prin Legea nr. 13) Hotărârea Guvernului nr. 2) Convenţia pentru instituirea O.1 din 6 ianuarie 1969). Izvoare internaţionale. În prezent.M. 5) Regulamentul (CE) nr. nr. nr. 1891/2004 al Comisiei din 21 octombrie 2004 de stabilire a dispozitiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. completat.

care include însă şi conceptul de “modele de utilitate” (de exemplu. ori de câte ori se face referire la un text fără a se indica şi actul normativ din care acesta face parte. îndeosebi linii. îndeosebi linii. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale. 50 din 27 mai 1992 (Monitorul Oficial nr. 2 lit. rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici. Partea I. j) produs complex . 6/2002/CE.aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia. 3 din 5 ianuarie 2002. Exemple: Desene = modul in care sunt dispuse firele in cadrul ţesăturii. publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L nr.desenul sau modelul protejat în condiţiile Regulamentului nr. conţinând printre altele şi elemente concepute spre a fi asamblate într-un produs complex. culorile materialelor textile etc. conform art.” 389 Totodata.un produs compus din elemente multiple ce pot fi înlocuite de o manieră care să permită dezasamblarea şi reasamblarea produsului.TRIPS) a fost publicată în Monitorul Oficial. de către Oficiul pentru Armonizare în Piaţa Internă. 2 DI erau definite astfel: „d) desen industrial . semnat la 8 octombrie 1968 si revizuit la 28 septembrie 1979 (la care România a aderat prin Legea nr. i) si j): “i) produs . republicată. contururi. ratificat prin Legea nr. 360 bis din 27 decembrie 1994. formă. Modele = forma mobilierului. 6) Acordul din 3 aprilie 1992 privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii. rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici. d) din Legea nr. caractere tipografice. fiind prea larga. 7) Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ. a sticlăriei. ambalaje. ciocul ibricului. ci si pe aceea de “modele de utilitate”. e): „e) desen sau model comunitar . redat în trei dimensiuni. contururi. îndeosebi linii. formă. prin art.” 389 Articolul 8 al Legii nr. nr.Monitorul Oficial nr.” 386 . formă. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale387. redat în două sau trei dimensiuni. aranjamente. rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici. 2 lit. care reprezintă o altă categorie de creaţii industriale. redat în două dimensiuni. 3 din 8 ianuarie 1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţională în domeniul proprietăţii industriale . programele de calculator nu sunt considerate produs. simboluri grafice. 585/2002.”.386 CAPITOLUL II: CONCEPTUL JURIDIC DE DESENE ŞI MODELE Conform art. 10 din 14 ianuarie 1998). textură şi/sau materiale şi/sau ornamentaţia produsului în sine. 388 Conform art. iar potrivit art. 8 era criticabila. culori. se va înţelege că este vorba despre Legea nr.” Această redactare a art. a hainelor etc. cu efect pe întregul teritoriu al Comunităţilor Europene. culori. 360 din 27 decembrie 1994). 717 .”. prin MI se înţelegea „aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia. 387 În continuare. h). 116 din 1 iunie 1992). DM mai sunt desemnate şi prin termenul ”design”. p.orice articol obţinut printr-un proces industrial sau artizanal. prin DM se înţelege „d) desen sau model . culori. Anterior ultimei modificari a legii.128 industriale. la acea vreme încă nereglementată în România. Uneori. dispunea: “Poate fi înregistrat ca desen sau model industrial aspectul nou al unui produs având o funcţie utilitară.751. din 15 aprilie 1994 (ratificat prin Legea nr. 2 lit. contururi. 129/1992. 2 lit.aspectul exterior al unui produs388 sau al unei părţi a acestuia. textură şi/sau ornamentaţia produsului în sine. formele cheilor utilizate de Anexa 1 C ("Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ" . . 133 din 22 decembrie 1994 . forme de prezentare. în sensul că acoperea nu numai noţiunea de DMI. anterior modificării acesteia prin Legea nr. textură şi/sau materiale ale produsului în sine şi/sau ornamentaţia acestuia.Monitorul Oficial nr.

în mod rezonabil şi în cadrul activităţii obişnuite. cu condiţia să fie nouă. 1. Nu există noutate dacă aceasta este viciată prin anteriorităţi. 7 alin. la fel ca şi ca si la inventie.” Totuşi. (2) sunt aplicabile şi în situaţia în care desenul sau modelul a fost făcut public. în sensul art. De fapt. 2 lit. 6 alin. aşadar prin publicarea anterioară a DM. iar nu la fiecare element constitutiv in parte. dacă a fost invocată o prioritate. nu se va considera că desenul sau modelul a fost făcut public pentru simplul motiv că a fost dezvăluit unei terţe persoane în condiţii explicite sau implicite de confidenţialitate. b) în perioada de 12 luni precedând data de depozit a cererii de înregistrare sau. expus. dacă o prioritate este revendicată. d): Numai forma este nouă. conform art. este nou şi are un caracter individual. 391 390 .”390 CAPITOLUL III: CONDIŢIILE DE FOND ALE OBIECTULUI PROTECŢIEI JURIDICE 1) Creaţie intelectuală: A se vedea explicaţiile corespunzătoare de la materia invenţiei. 2) Soluţie de formă. “(1) Obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model. în special cu privire la forma construcţiei. „Se consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de Anterior modificarii prin Legea nr. 350/2007: „(1) Modelul de utilitate protejează. dacă a fost revendicată prioritatea. despre o invenţie (desigur. formelor etc. dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia). nu mai este vorba despre DM. 129/1992 definea modelul de utilitate drept „creaţia care rezolvă o problemă tehnică. noutatea se refera la combinarea culorilor. cu excepţia situaţiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut. 6. Conform alin. înaintea datei de prioritate. figuri zoomorfe etc.3. în condiţiile prezentei legi. Conform art. (3) Dispoziţiile alin. f). 1 . figuri geometrice. eventual. chiar şi doar în mică măsură. 2. Legea nr. 2 lit. (3) Se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative. asamblarea unui produs.” 4) Caracter individual: Condiţie impusă in terminis prin art. în materia DM. ca urmare a unui abuz în legătură cu autorul sau succesorul său. şi prezintă noutate pe plan mondial”. 2-3. prin „detalii nesemnificative” se înţelege „acele elemente grafice sau de formă. Conform art. ci. 280/2007. se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod. trebuie subliniat că aici noutatea (absoluta) se refera la ansamblu. înaintea datei de prioritate. 1 din Legea nr. în modul reglementat prin art. Cu toate acestea. daca se modifică şi conţinutul. 7. să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acţionează în cadrul Uniunii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau. 6 alin. iar nu de substanţă („aspect exterior”). utilizat în comerţ. Cu toate acestea.”391 Rezultă că. desenelor. (2) şi (4). 6. la data de prioritate. 4 al art. să depăşească nivelul simplei îndemânări profesionale şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.129 mecanici etc. potrivit cu care: „(1) În sensul aplicării art. fiindcă exista un numar limitat de culori. orice invenţie tehnică. divulgarea nu este luată în considerare dacă desenul sau modelul pentru care se solicită protecţie a fost făcut public: a) de către autor sau succesorul său în drepturi ori de către un terţ pe baza informaţiilor furnizate sau actelor îndeplinite de autor sau succesor. 3) Noutatea: Conform art. (2) Un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau. se va considera că există noutate în cazul „divulgării” DM în condiţiile art. care nu determină caracterul individual al desenului sau modelului”.). noutatea trebuie sa fie absoluta in timp si spatiu. 6 alin. potrivit cu care: „(2) În aplicarea art.

(3) Străinii cu domiciliul sau sediul în afara teritoriului României beneficiază de prevederile prezentei legi în condiţiile convenţiilor internaţionale privind desenele şi modelele. s-ar naste un drept de exploatare exclusiva asupra acestei forme (rotunde) a anvelopelor. pentru a permite ca produsul în care acesta este încorporat sau căruia îi este aplicat să fie conectat mecanic ori amplasat în. în materia subiectelor protecţiei juridice Legea nr. certificatul de înregistrare se acordă „persoanei care l-a comandat” (posibil. denumit în continuare O. 6 alin. cu consecinţa că nimeni nu ar mai putea sa fabrice anvelope rotunde. DM poate avea nu numai efecte estetice. în mod surprinzător. aplicabilitatea industriala reyulta din cuprinsul definiţiei enunţate de art. dacă a fost revendicată prioritatea. iar nu şi la cele “derivate”. notiunea de „persoana care l-a comandat” a fost folosita de legiuitor pentru a acoperi si relatiile de munca.. CAPITOLUL IV: CONDIŢIILE DE FOND ALE SUBIECTELOR PROTECŢIEI JURIDICE Potrivit art. înaintea datei de prioritate. 2 lit. în jurul sau pe un alt produs. uneori.M. „(1) Desenul sau modelul care este determinat exclusiv de o funcţie tehnică nu poate fi înregistrat.S.I.” Totodata. 5: “La evaluarea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului”. 64/1991 privind brevetele de invenţie.” 7) Să aibă aplicabilitate industrială: Deşi. dacă o persoană doreşte să înregistreze forma rotunda a anvelopelor. (2) Prezenta lege se aplică desenelor şi modelelor ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România ori care îşi produc efectele în România.130 înregistrare sau. Totuşi. “Sunt excluse de la protecţie desenele sau modelele contrare ordinii publice sau bunelor moravuri. in legislatiile in care exista o asemenea reglementare. la care România este parte. “ (1) Drepturile asupra desenelor şi modelelor sunt dobândite şi protejate în România prin înregistrare la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. ca urmare a unei protecţii comunitare sau internaţionale. 3 alin. 392 . 3. 3 alin. astfel încât fiecare produs să îşi poată îndeplini funcţia proprie. De exemplu. conform art. Pe de altă parte. 3 alin. 1. După ultima modificare. forma (aerodinamică) a caroseriei unui vehicul. 129/1992 reproducea. 3. Anterior modificării din anul 2002. în ipoteza în care s-ar admite această solicitare. art. 8. astfel că pe aceasta cale (mai ieftină şi mai rapidă) s-ar monopoliza categorii de produse si s-ar ocoli dispoziţiile legale cu privire la protectia inventiilor prin brevete. această condiţie nu este exprimată în conţinutul actual al Legii nr. 3 distinge trei situaţii: 1) DM care este „creat în mod independent”: Potrivit art. 9. 280/2007. (2) Nu poate fi înregistrat un desen sau model care trebuie reprodus în forma şi la dimensiunile exacte. 5) Să nu fie determinat exclusiv de o funcţie tehnică: Conform art. dispoziţiile Legii nr. 2) DM care „este rezultatul unor contract cu misiune creativă”: Potrivit art.392 existenţa sa se impune totuşi în mod evident din aplicarea şi în această materie a principiilor care guvernează dreptul proprietăţii industriale. (3) Poate fi înregistrat un desen sau model care permite asamblări sau conexiuni multiple între produsele interschimbabile în cadrul unui sistem modular.” Bunăoară. 6) Să nu contravină ordinii publice sau bunelor moravuri: Conform art.” Facem referire numai la subiectele «primare» (“originare”). dar si efecte tehnice. nu numai pe cele ce rezulta dintr-un Anterior modificarii prin Legea nr. 1 – certificatul de înregistrare se acordă autorului DM sau succesorului său în drepturi. certificatul de înregistrare se acordă „persoanei care l-a comandat” 3) DM care „este realizat de către un salariat în cadrul atribuţiilor sale de serviciu”: Potrivit art. 129/1992. f): “un desen sau model este considerat industrial dacă obiectul la care se referă desenul sau modelul poate fi reprodus pe cale industrială sau artizanală ori de câte ori este necesar”. practic. în condiţiile prezentei legi. se poate inregistra ca „model de utilitate” o forma noua care este absolut necesara pentru functia (utilitatea) acelui produs.

21). Se plătesc taxe. 32 şi art. 30 nu se exercită în privinţa: a) actelor efectuate exclusiv în scop personal şi necomercial. DM se inregistreaza intr-un registru special. regula generală este că „Până la proba contrară. cu condiţia ca aceste acte să nu prejudicieze exploatarea normală a desenelor sau modelelor şi să se menţioneze sursa. cei interesaţi pot face opoziţii scrise intr-un anumit termen (art. Sunt reglementate priorităţile excepţionale: convenţională (unionistă) (6 luni . 4.cel mult alte 3 perioade succesive de câte 5 ani). Totodata. de expoziţie (6 luni) . Dupa publicarea cererii. până la eliberarea certificatului de înregistrare. comercializarea ori oferirea spre vânzare. cel mai important este “dreptul de exploatare exclusivă” asupra DM. sectorul de specialitate al OSIM analizează cererea de înregistare şi ia o hotărâre motivata.” – art. cu excepţia cazurilor în care cererea de înregistrare a fost respinsă sau retrasă. în scopul citării ori predării. la solicitarea deponentului (de exemplu. punerea pe piaţă. Apoi se eliberează şi certificatul de DM. este preferabil ca modele pentru «colectia de iarna» sa fie înregistrare cu mai multe sezoane înainte. drepturile pot fi clasificate în drepturi ale titularului certificatului. Prin art. întemeiat pe un depozit de model de utilitate” – art. următoarele acte: reproducerea. 16 alin. Ulterior expirării acestui termen. incepând cu data publicării cererii persoana fizică sau persoana juridică îndreptăţită la eliberarea certificatului de înregistrare beneficiază provizoriu de aceleaşi drepturi conferite în conformitate cu prevederile art. Depunerea cererii constituie depozitul naţional reglementar. la fel ca şi la invenţie. deci dreptul de proprietate industrială stricto sensu asupra DM. 30 (potrivit cu care: „Pe întreaga durată de valabilitate a înregistrării desenelor sau modelelor. 20 alin.art 17. Acest drept este recunoscut ca urmare a eliberării certificatului de înregistrare. pentru . (art 35 alin. 2 al art. 1). CAPITOLUL V: CONDIŢIILE DE FORMĂ Este necesara înregistrarea unei cereri la OSIM. Totodata. fabricarea. spre « a nu i se da idei »). iar nu de la data eliberarii certificatului de înregistrare a DM. 3: prevede ca: „În cazul în care mai multe persoane au creat în mod independent un desen sau model. Există posibilitatea amânării publicării cererii. din materia invenţiei) – conform art 16. spre deosebire de 12 luni. durata maxima de valabilitate a protecţiei juridice a unui DM este de 25 ani.131 contract cu misiune inventiva). titularul are un drept exclusiv de a le utiliza şi de a împiedica utilizarea lor de o terţă parte care nu dispune de consimţământul său. Pe baza hotararii. experimental. b) activităţilor de reproducere în domeniul cercetării sau învăţământului. Cererea se publică (a se vedea art. pentru o perioada maximă de valabilitate de 10 ani (ce poate fi reînnoită. dar fără ca la aceste DM sa aiba acces concurenta. 32: “Drepturile conferite la art. În oricare dintre situaţiile de mai sus. 33. se recunoaste „un drept de prioritate de 6 luni. Si in aceasta materie este reglementat un drept provizoriu de exploatare exclusiva (art 34). pentru cel mult 30 luni. sunt reglementate limitele speciale ale exclusivităţii exploatării DM. la cerere. Titularul are dreptul de a interzice terţilor să efectueze. alin. Astfel. de cercetare sau învăţământ. in materie de modă. cu privire la posibilitatea crearii de catre mai multe persoane a aceluiasi desen sau model. dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparţine persoanei care a depus prima cererea de înregistrare”. solicitantul este prezumat a avea dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului. drepturi ale autorului care nu este titular al certificatului şi drepturi ale unităţii care nu este titular al certificatului. cu condiţia ca aceste activităţi să fie compatibile cu practica 393 . exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri”). reglementat prin art. importul. Termenul de valabilitate curge de la data depozitului naţional reglementar.393 Potrivit art. 2. Aşadar. Dintre acestea. fără consimţământul său. 1). 30. CAPITOLUL VI: DREPTURILE NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU DM Şi în această materie.

de exemplu.” Iar conform art. 43 (potrivit cu care: comercială loială. ci si prin drept de autor. TRANSMITEREA. se ridica problema eventualului cumul dintre cele doua sisteme juridice de protectie. e) folosirii desenului sau modelului cu bună-credinţă. • Apararea drepturilor se poate realiza prin contestatie administrativa inregistrata la OSIM (art 24 si 25). (2) Protecţia desenului sau modelului înregistrat în conformitate cu prezenta lege nu exclude şi nu prejudiciază protecţia prin drept de autor a acestuia. • Dispozitiile referitoare la transmiterea drepturilor (art. atunci când acestea intră temporar pe teritoriul României. 42).”). 2) Sistemul cumulului partial (restrictiv): DM pot fi protejate nu numai prin proprietate industriala. in Franta si in România (art. fie de protectia prin dreptul de autor (daca. 33. de exemplu. 3) Sistemul protectiei specifice: Autorul beneficiaza exclusiv fie de protectia pentru DM (daca acea creatie nu indeplineste conditiile spre a fi considerata opera). “Drepturile decurgând din înregistrarea desenului sau modelului nu se vor putea exercita în cazul introducerii pe piaţa comunitară a produselor în care sunt încorporate desene sau modele protejate ori la care acestea se aplică. topografiilor de produse semiconductoare. dimpotriva. APĂRAREA DREPTURILOR • Cazurile de incetare a drepturilor sunt asemanatoare celor din materia inventiei. acea creatie indeplineste conditiile spre a fi considerata opera). 5. cat si operele de arta sunt create cu destinatia de a fi se obtine efecte estetice si. iar pentru actiunile prevazute de art. respectiv litera “D” majusculă. insa numai daca respectiva creatie atinge un suficient nivel artistic (in caz de litigiu. ori importului de piese de schimb şi accesorii în scopul reparării acestor vehicule sau al executării de reparaţii pe aceste vehicule. in lume exista mai multe sisteme care solutioneaza legislativ aceasta problema: 1) Sistemul cumulului de protectie: Autorul are latitudinea fie de a solicita simultan atat protectie prin proprietate industriala (certificat de DM). cat si protectie prin dreptul de autor. caracterelor tipografice. prin actiune in nulitatea inregistrarii certificatului. hotaraste instanta judecatoreasca). potrivit cu care: „(1) Drepturile asupra unui desen sau model dobândite conform prezentei legi nu prejudiciază drepturile asupra desenelor sau modelelor neînregistrate. in Germania si Danemarca.” . introduse pe piaţă anterior de către titularul certificatului de înregistrare sau cu consimţământul acestuia. 37. Sistem existent. Sub acest aspect. de competenta exclusiva a Tribunalului Bucuresti (art. în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului şi revalidarea certificatului. “Titularii certificatelor de inregistrare a DM pot mentiona pe produse semnul D. potrivit art. fie de a opta numai pentru unul dintre aceste regimuri juridice. inscrisa intr-un cerc. d) folosirii sau luării măsurilor efective şi serioase de folosire a desenelor sau modelelor de către terţi.132 In sfârsit. Sistem existent. Problema specială a relatiei dintre protectia DM prin proprietate industriala (protectie mai energica) si/sau prin dreptul de autor: Atât DM. mărcilor şi altor semne distinctive. de aceea. în perioada cuprinsă între data publicării decăderii din drepturi a titularului şi data publicării dreptului restabilit. insotita de numele titularului sau numarul certificatului. 38) le reproduc pe cele din materia inventiei. c) echipamentelor aflate pe vehicule de transport maritim sau aerian înregistrate într-o altă ţară. CAPITOLUL VII: ÎNCETAREA. brevetelor de invenţie şi modelelor de utilitate. să nu aducă atingere în mod nedrept exploatării normale a desenului sau modelului şi ca sursa să fie menţionată.“ Acest semn este menit a atrage atenţia ca este vorba despre o forma protejata juridic.

51 si 52 din Legea nr. de Legea nr.tribunalului (judetean sau Bucuresti). potrivit dreptului comun”) competenta materiala generala apartine instantelor judecatoresti (de drept comun). cele cu privire la drepturile patrimoniale născute din contractele de cesiune sau licenţă sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. 301 din Codul penal (concurenta neloiala). • Articolul 53 reglementează măsurile asigurătorii şi de urgenţă. 50. (inclusiv în materie vamală). . calitatea de titular al certificatului de înregistrare. Sunt aplicabile si actiunile de drept comercial prevazute de Legea nr. in cazul savarsirii infractiunilor prevazute de art. cu caracter provizoriu. 11/1991 (modificata) privind combaterea concurentei neleale. 11/1991 (modificata) si de art.in prezent . deci . 129/1992. • Apararea drepturilor se poate face si prin mijloace de drept penal.133 „Litigiile cu privire la calitatea de autor al desenului sau modelului.

În prezent394. 3) Legea nr. 809 din 3 decembrie 2010). (4) din Legea nr. 7) Ordonanţa Guvernului nr.2008).I. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat (Monitorul Oficial nr. "Tratatele ratificate de Parlament. cât şi prin izvoare internaţionale.134 MĂRCILE I. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (republicată în Monitorul Oficial nr. Legea nr.06.2009 privind Codul civil (republicată în Monitorul Oficial nr. 395 394 . 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr.21 din 10 aprilie 1996 – Monitorul Oficial nr. 66 din 17 august 2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (republicată în Monitorul Oficial nr. Izvoare interne. 729 din 28. 41 din 30 ianuarie 1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora (republicată în Monitorul Oficial nr.". reamintim că. 44 din 19 ianuarie 2006). 28 din 15 ianuarie 2077 (Monitorul Oficial nr. 11 alin. inclusiv în cadrul textelor legale reproduse. 351 din 23 mai 2007. 11) Hotărârea Guvernului nr." A. următoarele acte normative interne sunt aplicabile în materia mărcilor: 1) Legea nr. 6) Articolele 2624 si 2625 din Legea nr. Sediul materiei Ansamblul materiei mărcilor este reglementat atât prin izvoare interne. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (Monitorul Oficial nr. 345 din 11 Data de referinţă este 25 noiembrie 2011. 313 din 12 iunie 2001). 287 din 3. 8) Ordonanţa Guvernului nr. aprobată cu modificări prin Legea nr. (2) din Constituţia României.11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale (Monitorul Oficial nr. 350 din 27 mai 2010). 1019 din 21 decembrie 2006).Monitorul Oficial nr. În continuare. 4) Articolul 150 pct. 897 din 7 octombrie 2005) şi completată prin Legea nr. În ceea ce priveşte izvoarele internaţionale. 2) Articolul 301 din Codul penal (“concurenţa neloială”). 959 din 29 iunie 2006). 10) Hotărârea Guvernului nr.M. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 505 din 15 iulie 2011. 1134 din 10 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.S. 573 din 7 septembrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci395 (Monitorul Oficial nr. 5) Legea nr. 9) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.10. 88 din 30 aprilie 1996. potrivit legii. rectificare în Monitorul Oficial nr. 643 din 20 iulie 2005). 214 din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992). "Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci" se va abrevia "O. 1093 din 5 decembrie 2005). 280 din 5 octombrie 2005 (Monitorul Oficial nr. fac parte din dreptul intern. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. potrivit art. 298/2001 . 24 din 30 ianuarie 1991) (modificată prin: Legea concurenţei nr.

633 din 24 septembrie 2009). nr. 4 Regulamentul (CE) nr. 12) Hotărârea Guvernului nr. desene si modele industriale). 2. 1383/2003 al Consiliului privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. 946 din 22 august 2007 (Monitorul Oficial nr.I. 88 din 19 ianuarie 2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 905 din 18 decembrie 2003). 2869/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 privind taxele care trebuie platite Oficiului pentru Armonizare in cadrul pietei interne (marci. 1396 din 18 noiembrie 2009 (Monitorul Oficial nr. 16) Articolul 8. 1891/2004 al Comisiei din 21 octombrie 2004 de stabilire a dispozitiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 927 din 18 octombrie 2005). 1172/2007 al Comisiei din 5 octombrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 826 din 15 noiembrie 2002). 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 7. 1174 din 29 septembrie 2005 (Monitorul Oficial nr. aprobată cu modificări prin Legea nr.135 septembrie 1998). 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 13) Hotărârea Guvernului nr. 113 din 17 septembrie 2009 (Monitorul Oficial nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 5. 1. 897 din 7 octombrie 2005). 627 din 12 septembrie 2007). 3. precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. nr. Izvoare de drept al Uniunii Europene. 2004/48/CEE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuala. modificată prin Hotărârea Guvernului nr. completată şi modificată prin Hotărârea Guvernului nr.M. Regulamentul (CE) nr. 1891/2004 al Comisiei din 21 octombrie 2004 de stabilire a dispozitiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 385 din 5 august 2010 al preşedintelui Consiliului Concurenţei (Monitorul Oficial nr. modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 95 din 1 februarie 2006). Regulamentul (CE) nr. modificate prin Ordinul O.S. 14) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15) Instrucţiunile O.10 din Anexa I la Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. 813 din 27 noiembrie 2009). 643 din 20 iulie 2005).S. 6. B. Directiva nr.M. precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. 108 din 17 octombrie 2002 de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. Regulamentul (CE) nr. pus în aplicare prin Ordinul nr. desene si modele industriale). 409/94 din 20 decembrie 1993al Consiliului privind marca comunitara. Regulamentul (CE) nr. 216/96 al Comisiei din 5 februarie 1996 de stabilire a regulamentului de procedura al camerelor de recurs ale Oficiului de Armonizare in cadrul pietei interne (marci.I. 553 din 5 august 2010). 1383/2003 al Consiliului privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere . 1424 din 4 decembrie 2003 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale (Monitorul Oficial nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. Regulamentul (CE) nr. 280 din 5 octombrie 2005 (Monitorul Oficial nr.

1 din 6 ianuarie 1969). la care România a aderat prin Legea nr. 5) Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor.1 din 6 ianuarie 1969). ratificat prin Legea nr. Anexa 1 C ("Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ" . de la Stockholm din 14 iulie 1967 (ratificată prin Decretul nr. 360 bis din 27 decembrie 1994. 8. adoptat la Madrid la 27 iunie 1969. 398 . in Monitorul Oficial nr. 4) Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor. 360 din 27 decembrie 1994). 717 . ultima dată la Stockholm în 1967). 49 din 25 ianuarie 2008). precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala. 3) Convenţia pentru instituirea O.3 din 8 ianuarie 1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 360 din 4 decembrie 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. Definiţie Data de referinţă este 25 noiembrie 2005. 2) Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor.397 8) Tratatul privind dreptul mărcilor.10 din 14 ianuarie 1998). ratificată de România pentru prima dată în 1920. următoarele acte internaţionale sunt aplicabile în materia mărcilor: 1) Convenţia de la Paris pentru apărarea proprietăţii industriale din 1883 (revizuită de mai multe ori.M. 9) Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor. la care România a aderat prin Legea nr. 49 bis. revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la 2 octombrie 1979. Monitorul Oficial nr.P.1 din 6 ianuarie 1969). 6) Aranjamentul de la Viena care instituie clasificarea internaţională a elementelor figurative ale mărcilor.751. la care România a aderat prin Legea nr. 4 din 8 ianuarie 1998 (publicată în Monitorul Oficial nr.10 din 14 ianuarie 1998).1175 din 28 decembrie 1968. Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislatiilor statelor membre cu privire la marci. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitara. p.5 din 8 ianuarie 1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. din 15 iunie 1957. nr.398 II. Regulamentul (CE) nr. 7) Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ. adoptat la 24 martie 2006. ratificat prin Decretul nr.Monitorul Oficial nr. iar cel mai recent prin Decretul nr.11 din 15 ianuarie 1998). 133 din 22 decembrie 1994 .3 din 8 ianuarie 1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 9. C. Izvoare internaţionale. 1176 din 28 decembrie 1968 (publicat în Monitorul Oficial nr. adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994. întocmit la Viena la 12 iunie 1973 şi modificat la 1 octombrie 1985. în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967. 397 396 Textul Tratatului de la Singapore privind dreptul marcilor a fost publicat separat.10 din 14 ianuarie 1998). 1177 din 28 decembrie 1968 (Monitorul Oficial nr. În prezent396.I. din 15 aprilie 1994 (ratificat prin Legea nr.TRIPS) a fost publicată în Monitorul Oficial.136 anumitor drepturi de proprietate intelectuala. Partea I. ratificat de România prin Legea nr.

Motivele relative isi au domeniul de aplicare in privinta conditiei ca marca sa fie noua (disponibila). că folosirea lui creează un risc permanent de confuzie. iar pe de altă parte. s-a observat. 6). „Sunt refuzate la inregistrare sau pot fi declarate nule daca sunt inregistrate. Neindeplinirea chair si a uneia dintre aceste conditii constituie motiv de refuz al inregistrarii sau. cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”. atunci cand marca a fost deja inregistrata. ori de câte ori se va face referire la un text legal fără a se indica şi actul normativ din care face parte. cifre. semnale sonore. […]: „a) semnele care nu pot constitui o marca in sensul art. „O marca nu este [totusi – sublinierea noastra] refuzata la inregistrare sau. (E) Marca să nu fie deceptivă. (C) Marca trebuie să fie nouă (disponibilă). Condiţiile de fond ale obiectului protecţiei Pentru a fi protejată prin eliberarea unui certificat de înregistrare din care se naste dreptul subiectiv de proprietate industriala. combinaţii de culori. 2. dupa caz. se va înţelege că este vorba despre Legea nr. 6). nume. desene. culori. 399 . marca trebuie să îndeplinească în mod cumulativ anumite condiţii.137 Marca (denumita uneori si „marca de fabrica. A. inclusiv nume de persoane. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice399 cuprinde o enumerare nelimitativă a semnelor care pot constitui mărci: „Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică. Legea distinge intre „motivele absolute” (reglementate prin art. de numele unui terţ. pe de o parte. de anulare a inregistrarii marcii. litere. elemente figurative. 5 alin. în special. precum şi orice combinaţie a acestora. de numele istorice sau de un nume imaginar. Numele – problemele sunt diferite după cum este vorba de numele propriu. cum ar fi: cuvinte. care se traduce prin În continuare.” Cuvintele – pot desemna. (B) Marca trebuie să fie un semn distinctiv. dupa caz. republicata in anul 2010. datorită omonimiilor posibile. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice. a). III. (D) Marca trebuie să fie licită. după caz. motiv de de constatare a nulitatii ori. pseudonime sau denumiri. (1) lit. 6 alin. forma produsului sau a ambalajului său. In cazul „motivelor relative”. nu este [totusi – sublinierea noastra] anulata atunci cand titularul marcii anterioare sau al dreptului anterior consimte la inregistrarea marcii ulterioare” (art. forme tridimensionale şi. Marca este un semn Potrivit art. 5) si „motivele relative” (reglementate prin art. pentru că numele patronimic se află „la limita între originalitate şi indicaţia generică”. Din anasamblul reglementarilor legale. de comert ori de servicii”) este un semn susceptibil de reprezentare grafică care serveste la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice ori juridice de cele aparţinând altor persoane. rezulta ca aceste conditii sunt urmatoarele: (A) Marca trebuie să fie un semn. că această folosire conduce la un monopol exorbitant. Articolul 2 din Legea nr. holograme. În ceea ce priveşte numele patronimic.

5 alin. în practica franceză au fost recunoscute ca mărci din această categorie „Allumettes Nilson” sau „Elixir Lamartine”. nu pot fi înregistrate mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri. se admite înregistrarea ca marcă a numelui unui terţ dacă acel nume este de o aşa manieră combinat cu alte cuvinte încât astfel se transformă într-o denumire de fantezie. omonimii săi. ceea ce înseamnă că ea nu trebuie să reprezinte insusi cuvântul care desemnează produsul sau serviciul pentru care este folosit ca marcă. Altfel spus. Denumirea adoptată ca marcă nu trebuie să fie necesară. iar nu necesare. vin „Aramis” sau „Ferdinand”. ar aduce atingere memoriei unei personalităţi istorice dispărute . „o denumire este necesară atunci când folosirea sa este cerută pentru desemnarea obiectului în cauză sau este impusă de natura . marca „Gerovital H3 Dr.138 dreptul recunoscut titularului mărcii de a-şi atribui exclusiv un nume care. este prezentată sub formă de semnătură în cazul anumitor produse). în acest mod. Pseudonime – presupun aceleaşi probleme ca şi la nume. De asemenea. cu condiţia de a fi arbitrare sau de fantezie. ceea ce este protejat ca marcă nu este numele în sine. „Hercule”-pentru un mecanism foarte puternic. vodcă „Gorbachov” sau „Rasputin”. De exemplu. în realitate. el trebuie să aibă o anumită înfăţişare (de plidă. Toate precizările făcute în cazul numelui sunt valabile şi în cazul prenumelui şi al pseudonimului. cognac „Napoleon”. doctrina şi jurisprudenţa au stabilit că dreptul exclusiv la care dă naştere marca alcătuită dintr-un nume patronimic nu poartă decât asupra formei speciale sub care se înfăţişează numele.j) prevede că sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate mărcile care conţin. De exemplu: Ionescu nu poate fi folosit ca atare ca marcă. În acest caz nu este vorba decât în aparenţă de un nume.j) pe care l-am enunţat anterior.5 alin. suntem în prezenţa unei mărci compuse dintr-o denumire (de fantezie). dacă există acordul titularului. poate aparţine şi altor persoane. „Dracula Park”-pentru servicii de turism etc. reamintim art. care.1 lit. ţigări „Churchill”. Aceasta înseamnă că înregistrarea unei mărci constituite dintr-un nume istoric va fi respinsă ori de câte ori se va considera că folosirea numelui. fără consimţământul titularului. De aceea. produse farmaceutice „Calipso”. Numele unui terţ –este controversată problema dacă numele unui terţ poate fi protejat ca marcă.1 lit. Opinia majoritară este în sensul că se admite protecţia unei astfel de mărci dacă există acordul celui în cauză. Numele istorice – adică numele unor personalităţi celebre sunt admise la înregistrare ca mărci. ci aranjamentul. uneori. Ana Aslan” – unde numele este scris într-un anume mod şi este însoţit de semnătură. Numele imaginare pot fi utilizate ca marcă.i). adică o combinare ce abstractizează numele terţului.1 lit.5 alin. De asemenea. se poate înregistra ca marcă imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România. Potrivit art. imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România. Per a contrario. culoarea sau forma caracterelor folosite pentru a scrie numele. Legat de acest aspect. dacă este al său. legea română (art. După cum s-a spus. sau marca „Gillette”. uzuale (generice) sau descriptive. De exemplu. Denumirile – pot constitui o marcă. dispoziţia specială.

următoarele metode: a) aplicarea alături de marcă a unui semn care atestă faptul că marca e protejată. „Într-o lume de copii. „Xerox”. b) folosirea mărcii care tinde să se identifice cu produsul ca atribut substantival. „Bretelle”. „Aspirină”. „Tomis” sau „Callatis” pentru anumite tipuri de băuturi alcoolice. Pierre. „Marcă înregistrată” etc. De exemplu. mai uşor pentru dumneavoastră”. „Mai greu pentru noi.139 ori de funcţia acestui obiect. iar nu ca şi complement. De exemplu: ® . editia a 4-a.212. Degenerarea unei mărci poate sa atraga după sine pierderea dreptului exclusiv de exploatare asupra acelei mărci. cu condiţia ca denumirile să nu fie necesare sau descriptive.46 din lege. maşina de gătit marca „Aragaz”. Paris. Pentru această din urmă situaţie se pune problema admisibilităţii sloganurilor. Droit de la propriete industielle. Pentru a se evita degenerarea mărcilor. Acest fenomen este caracteristic mărcilor celebre (de mare renume). fiind considerate ca având o semnificaţie simbolică. strălucitor – (în Germania). iar nu „cumpăraţi „Adidas”!”! c) aplicarea mărcii care tinde să se identifice cu produsul şi pe alte produse. „Seriozitatea face toţi banii” etc. Editura Litec. Frigidere etc. dar şi pentru parfumuri şi alte produse cosmetice. „Vopseşti uşor. daca sunt indeplinite condiţiile art. ™ . vopseşti cu Spor”. „First Bike” cu element figurativ. „O femeie cu picioarele pe pământ”. „Parbrizele noastre sunt mereu în faţă”. pentru biciclete. J-L. titularii lor folosesc. dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru înregistrarea unei mărci. Răspunsul este în sensul admiterii înregistrării ca marcă a sloganurilor. De exemplu: Aragaz. 400 J. . apropriindu-şi sub formă de marcă denumirea lor. . au fost admise la înregistrare mărcile „Leukos” – alb. Denumirile istorice de ţări sau oraşe care nu mai există au fost admise ca mărci.Schmidt-Syalewski. „Noaptea bună se cunoaşte de dimineaţă”. 2007. răcitorul electric marca „Frigidere”. „Adidas”.”400 Soluţia contrară ar însemna să se permită unei singure persoane să monopolizeze o întreagă categorie de produse sau servicii. Fenomenul degenerării mărcilor formate din denumiri. p. De această problemă ne vom ocupa în cadrul analizei fenomenului degenerării mărcilor formate din denumiri. pentru că s-ar ajunge pe cale ocolită la monopolizarea produsului. „Alain Delon”. nu se poate alege ca marcă denumirea „LAPTE” pentru produsul lapte. „Lada . Prin marcă uzuală înţelegem acea marcă ce a dobândit o întrebuinţare comună şi generalizată pentru desemnarea produselor respective. De exemplu. noi suntem originalul”. Marcă descriptivă – ne vom referi la această problemă în cadrul analizei condiţiei ca marca să fie un semn distinctiv. De exemplu: „cumpăraţi pantofi de tenis „Adidas”!”. În principiu. „Adidas” – pentru pantofi de tenis. De exemplu. De exemplu. Marca poate fi constituită dintr-un cuvânt sau chiar dintr-o combinaţie de cuvinte. este admisă folosirea ca marcă a denumirilor împrumutate dintr-o limbă străină. De exemplu: „Totul este mai ieftin la Bon Marché”. „Cellophane” (în Belgia şi Franţa).conduceţi-le fără mănuşi”. „Scotch”. în principal. În această categorie intră acele mărci care datorită succesului comercial deosebit au ajuns să se confunde cu însăşi denumirea produsului respectiv. De exemplu. „Prima” – cea mai bună – (în Belgia).

BMW. 6 ter din Convenţia de la Paris şi care aparţin organizaţiilor internaţionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe ţări ale Uniunii”. intereseaza si dispozitiile art. Sub acest aspect.j). FIAT. sigle. M.” In acest context. RAR (Registrul Auto Român). BP (pentru ulei de maşină). art. dupa caz. Cel mai adesea. aparţinând ţărilor Uniunii şi care intră sub incidenţa art. însemne.E. Desenele – sunt admise la înregistrare Exemple de desene: purceluş-puşculiţă. . in orice mod. Orice persoană poate folosi ca marcă propriul său portret sau pe acela al unui terţ. INMH. 75 din noul Cod civil: „(1) Nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in aceasta sectiune atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte. blazoane. sigilii oficiale de control şi garanţie. fără consimţământul titularului. înregistrarea ca marcă a acelui desen nu trebuie să aducă atingere drepturilor autorului. (2) Exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta si cu respecatrea pactelor si conventiilor internationale la care Romania este parte nu constituie o incalcare a drepturilor omului. înregistrate ca marcă. A. o vacă ce râde.” 401 .”401 Iar conform art. Jurisprudenţa occidentală a considerat că folosirea ca marcă a propriului portret se transformă într-un act de concurenţă neloială atunci când asemănarea de figură şi de atitudine cu aceea a unui portret adoptat anterior ca marcă este prea izbitoare. 73 din noul Cod civil dispune: „(1) Orice persoana are dreptul la propria imagine. „Memoria persoanei decedate este protejata in aceleasi conditii ca si imaginea si reputatia persoanei aflate in viata. MTV. utilizarea unei asemenea reproduceri. fotografiile pot fi. reproduceri sau imitaţii de steme. 5 alin. Dispozitiile art. embleme de stat. Potrivit art. Potrivit art. B&B. a infatisarii sale fizice ori a vocii sale sau. un crocodil. ea poate sa interzica ori sa impiedice reproducerea. LG. reproduceri sau imitaţii de steme.1 lit. drapele. vulpoiul economisirilor. Aşa s-a întâmplat cu mărcile „Xerox” sau „Bikini” (în Franţa). Chiar şi o literă a fost admisă la înregistrare: P. Potretele. OMV.G. în principiu. 5 alin. De exemplu: L&M. alte embleme. fără autorizaţia organelor competente. fără autorizaţia organelor competente. 79 din noul Cod civil. drapele. reprezintă iniţialele unui nume sau ale unei firme. „Sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate: mărcile care conţin. 6 ter din Convenţia de la Paris. imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România”. (2) In exercitarea dreptului la propria imagine. l) mărcile care cuprind. 75 raman aplicabile. ce asigură distinctivitate. H (Honda) – dar prezentate într-o formă stilizată.140 d) aducerea la cunoştinţa publicului prin mass-media a faptului că denumirea care tinde să se identifice cu produsul este o marcă. k) şi l). iniţiale sau denumiri care intră sub incidenţa art. potrivit cu care: „Sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate: […] k) mărcile care cuprind.1 lit. Literele – sunt admise la înregistrare ca mărci. XC 90. cu consimţământul acestuia. un şoricel etc.Dacă desenul este protejat prin dreptul de autor.

neînsoţite de alte elemente.„dă o valoare substanţială produsului” . cognac 53.scopul este acela de a nu aplica protecţia nelimitată prin marcă în cazul unui desen sau model industrial ori în cazul unei opere de artă protejate prin dreptul de autor. sunt de regulă folosite ca mărci combinate. Forma ambalajului – mult mai des întâlnită. Elemente figurative Figurile geometrice simple. forma artistică a unui serviciu de cristal nu poate fi înregistrată ca marcă în ceea ce priveşte cristalurile. Exemple de mărci formate din cifre: deodorantul 8×4. o linie. Tribunalul comercial de la Bruxelles (1991).„este necesară obţinerii unui rezultat tehnic” – scopul este acela de a nu aplica protecţia nelimitată prin marcă în cazul unui produs brevetat (brevetul fiind valabil doar 20 de ani).402 Elementele specifice ale acestei periuţe erau reprezentate de o 402 Clasa 21 Ustensile şi recipienţi pentru menaj sau bucătărie . pentru că marca n-ar mai avea un caracter distinctiv (de exemplu. prin natura sa. un creator de modă nu ar putea obţine protecţia unui model de rochie prin solicitarea înregistrării unei mărci. „Sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate: mărcile constituite exclusiv din forma produsului. De exemplu. nu pot fi adoptate ca mărci. în acest caz. Exemple: forma sticlelor de Coca-Cola. în ambele situaţii existând o limitare în timp a protecţiei. Câteva detalii sunt necesare: . Forma produsului şi a ambalajului său Forma produsului – foarte rar întâlnită. Diversele figuri geometrice.„impusă de natura produsului” –în sensul că.141 Cifrele – sunt admise la înregistrare.1 lit. . întrucât s-ar crea un monopol nelimitat în timp asupra acelei forme a rochiei. Pepsi-Cola. dar numai dacă îmbracă o anumită formă pentru ca marca să fie distinctivă. De exemplu. care este impusă de natura produsului sau este necesară obţinerii unui rezultat tehnic sau care dă o valoare substanţială produsului”. sticla de ½ l obişnuită) şi s-ar crea astfel un monopol. s-a pronunţat în sensul că forma ambalajului are caracter distinctiv şi că a devenit şi mai distinctivă prin utilizare. 5 alin.e). iar cifra „4” n-ar mai putea fi folosită în alte combinaţii. soluţia este aceea a protecţiei acelei forme a rochiei prin înregistrarea ca model industrial ori prin mecanismul dreptului de autor. . nu ar putea fi înregistrată ca marcă doar cifra „4”(scrisă ca atare). un cerc. un caz interesant a fost cel prin care se solicită înregistrarea ca marcă tridimensională (decembrie 1999) a unei periuţe de dinţi pentru clasa 21. mai mult sau mai puţin regulate. De plidă. într-un litigiu privitor la forma unor borcane cu pate de ficat. pentru că valoarea substanţială a acestui produs constă în frumuseţea formei sale. produsul respectiv nu poate avea decât acea formă. Este necesar ca forma ambalajului să nu fi devenit uzuală. nu poate fi înregistrată ca marcă forma rotundă a anvelopelor pentru anvelope sau forma sferică pentru mingi de fotbal. un romb. Tot astfel. un pătrat. În ceea ce priveşte mărcile tridimensionale. parfumul 4711. De exemplu. forma buteliei de apă minerală Dorna . pentru că în acest mod s-ar crea în favoarea titularului un drept de monopol. forma flacoanelor de produse cosmetice. Potrivit art. fiind considerate insuficient de distinctive.

două zone având trei rânduri de puncte. Semnale sonore – dar inregistrarea se face cu privire la reprezentarea grafica a sunetului (de obicei. iar pe partea inferioară a cozii. . (nici din materiale preţioase. Deşi s-ar putea susţine că legiuitorul a decis să renunţe la vechiul sistem. perii (cu excepţia pensulelor). dezinfectante. piepteni şi bureţi.403 Doctrina admite că şi o singură culoare poate deveni distinctivă prin modul în care este aplicată şi. s-a pus problema de a şti dacă nu cumva forma mărcii dă o valoare substanţială produsului. marca este un semn care serveste la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice ori juridice de cele aparţinând altor persoane. realizată pe coada periuţei. nu cumva forma periuţei are funcţii noi. Combinaţiile de culori – sunt admise ca mărci Dar o singură culoare poate fi înregistrată ca marcă? În România. legea anterioară prevedea posibilitatea alegerii ca marcă a „uneia sau mai multor culori”. 2003) că o culoare poate să aibă un caracter distinctiv. care să-i crească valoarea de întrebuinţare? Din spoturile publicitare furnizate în cauză rezulta că onduleurile au o funcţie tehnică. 403 Clasa 5 Produse farmaceutice şi veterinare. respectiv folosirea la scară largă şi obţinerea recunoaşterii de către un număr cât mai mare de consumatori. alimente pentru sugari. substante dietetice de uz medical. materiale pentru plombarea dinţilor şi pentru mulaje dentare. poate deveni o marcă valabilă. Holograme. saumon-orange (Trib Marsilia 1939) Mărcile compuse dintr-o singură culoare . culori etc. sticlărie. de desene.). bureţi metalici. nici placate). un cap uşor înclinat faţă de coada periuţei. sticlă brută sau semiprelucrată (cu excepţia sticlei de construcţie). zonă ce permitea o anumită flexibilitate a capului periuţei în raport cu coada acesteia. În speţă. solicitantul trebuie să facă dovada distinctivităţii dobândite pentru acea culoare. precis. material pentru curăţare. material pentru perii. Curtea Europeană de Justiţie a decis (cazul „Libertel”.142 zonă ondulată. ierbicide. cifre. durabil şi obiectiv. având în vedere caracterul exemplificativ al enumerării de la art.Marca trebuie să fie un semn distinctiv Prin functiile sale. porţelan şi faianţă. Orice combinaţie a acestor semne – printr-o asemenea combinaţie (de cuvinte. plasturi şi materiale pentru pansamente. B. susceptibil de a fi apropriat ca marcă. iar legea actuală prevede „combinaţii de culori”. produse pentru distrugerea animalelor dăunatoare. fungicide. În România au fost acceptate la înregistrare combinaţii de culori pentru clasa 05. 2 şi soluţiile împărtăşite de doctrina şi jurisprudenţa occidentală.pentru a putea fi considerată marcă. În avizul trimis solicitantului se preciza refuzul de a înregistra marca din cauza faptului că forma era impusă de funcţia suplimentară a periuţei. cu condiţia ca aceasta să poată fi reprezentată grafic într-un mod clar. necuprinse în alte clase. produse igienice pentru medicina. prin notele muzicale). litere. Lipsa de distinctivitate poate fi depăşită prin dovedirea dobândirii distinctivităţii prin folosire. un semn banal poate fi transformat într-un semn distinctiv. nu excludem posibilitatea înregistrării unei mărci alcătuite dintr-o singură culoare. Exemple din jurisprudenţa franceză mai veche: galbenul Kodak (Trib Paris 1977). cu condiţia ca aceasta să fie distinctivă. drept urmare.

„Aspirina”. vin la 1litru etc.. „Frigidaire”. detergent la 5 lei. hotel de lux. pantofi flexibili). ruj de buze). Cu alte cuvinte (intr-o tehnica legislativa preluata din cuprinsul Directivei 2008/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislatiilor statelor membre cu privire la marci). cantitatea (de exemplu: zahăr la 1kg. b) a art. acea marcă). c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante. b) – e). op.). „Thermos”. analiza efectuata in legatura cu denumirile necesare. legea romana (dupa modficarea sa in anul 2010) enunta in cuprinsul lit. 5 alin. În această categorie intră acele mărci care (fie datorită succesului comercial deosebit.”404 Potrivit art. care este impusă de natura produsului sau este necesară obţinerii unui rezultat tehnic sau care dă o valoare substanţială produsului. 5 alin. Semne descriptive: Potrivit art. In privinta semnelor uzuale (generice) (art. d) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii. originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora. termenul din limbajul curent care desemnează produsul sau serviciul dobândeşte un sinonim (si anume.d) din lege. ulei comestibil. Aşa s-a întâmplat cu fostele mărci „Apa de colonie”.cit. parfum la 50 de lei etc.[…]”. 5 alin. 5 alin. c). rezulta ca situatiile reglementate prin lit. 5 alin. (1) lit. ciocolată fină. necesitatea indeplinirii conditiei caracterului distinctiv. vin distilat etc. iar in cuprinsul lit. p. . printre altele. cu caracter general. adica „[…] sa permita identificarea originii indstriale sau comerciale a obiectelor pe care le desemneaza. se inacdreaz aici orice alta ipoteza in care functia marci de a deosebi intre diferite produse si servicii nu poate fi indeplinita. J-L. e) mărcile constituite exclusiv din forma produsului. b) a art. in doctrină se arată că prin marcă uzuală se înţelege marca ce a dobândit o întrebuinţare comună şi generalizată pentru desemnarea produselor respective. sau este o forma care da o valoare substantiala produsului). fie datorită faptului că în limba ţării respective nu există un substantiv comun care să desemneze produsul sau serviciul) determină publicul consumator să utilizeze marca pentru a desemna insusi produsul sau serviciul. „Aragaz”. unt Dorna. „Bretelle” etc. „Clacson”.) sau 404 J. Pentru a-si indeplini functia. o forma impusa de natura produsului ori de obtinerea unui rezultat tehnic.). Principiul stabilit prin lit. sticlă de Jena etc. 209. Pierre. destinaţia (de exemplu. iar – cu timpul – acest din urmă termen se substituie celui dintâi. destinaţia. calitatea (de exemplu. cantitatea. situatiile in care semnul este: uzual. calitatea. Într-un asemenea mod. putând servi în comerţ pentru a desemna specia. In plus.143 Asadar. d) si e) nu constituie altceva decat manifestari speciale ale absentei caracterului distinctiv. originea geografică (de exemplu. ea trebuie sa fie distinctiva. putând servi în comerţ pentru a desemna specia (de exemplu. La analiza. „Sunt refuzate la inregistrare sau pot fi declarate nule daca sunt inregistrate […]: b) mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv. pompă de irigare. (1) lit. spirt rafinat. valoarea. (1) are ca ipoteza de aplicare prin excelenta situatia semnelor necesare – a se vedea supra.c).Schmidt-Syalewski. sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii. descriptiv. (1). c). semnul trebuie deci sa aiba aptitudinea de a distinge obiectele la care se aplica in raport cu acelea oferite de concurenti.). valoarea (de exemplu.1 lit. d) si e) din acelasi text legal indica anumite criterii negative pentru conturarea sferei notiunii de caracter distinctiv (in sensul ca nu sunt distinctive.

ceea ce ar avea ca efect frânarea concurenţei (de exemplu. Cu alte cuvinte. 5 alin. poate fi refuzata – pentru lipsa de distinctivitate . în sensul de a nu aparţine altuia. o marcă este refuzată la înregistrare sau. ori ‚Silhouette” pentru produse dietetice. înainte de data de depozit a cererii de înregistrare. ori „Quick” pentru servicii rapide de alimentatie). sau „La Mer” pentru produse cosmetice ce contin substante extrase din organisme marine. trebuie să se dintinga între termeni. inregistrarea acestui semn nu trebuie sa intre in conflict cu drepturile unor terti. Astfel: termenii evocatori: nu sugerează decât calităţile produsului sau serviciului. in legatura cu distinctivitatea. termenii descriptivi: cei care indică trăsăturile unui produs. fără însă a fi singurii termeni care pot descrie acele caracteristici (de exemplu. „Dispoziţiile alin. 6 alin. marca ar putea deveni valabilă.) sau alte caracteristici ale acestora. 5 alin. (1). semnul respectiv are deja aptitudinea de a identifica produsele ori serviciile tiularului de cele ale concurentilor sai. potrivit art. emblema). potrivit art. „Baby-dry” pentru scutece de copii. desi in principiu este un semn admisibil la inregistrare ca marca. Mesajul nu trebuie să fie prea direct (de exemplu „Femme” pentru parfumuri sau pentru reviste destinate publiculu feminin. din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară şi din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe . s-ar crea un monopol asupra acestor semne în favoarea unor persoane. Pentru a constitui un motiv de refuz la înregistrare a mărcii.). Noutatea („disponibilitatea”) Pentru a putea fi înregistrat ca marcă. e). În cazul semnelor descriptive. model sau desen industrial) . de obicei. C.atunci cand este vorba despre una dintre situatiile enumerate de art. (1) lit. (1). Acestea au fost analizate supra. Forma produsului. „ În afara motivelor prevăzute la art. fără a-l descrie într-o manieră directă şi necesară. este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative: a) dacă este identică cu o marcă anterioară. marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii. (ii) asupra unui alte categorii de obiecte ale proprietatii industriale (de exemplu.” Aceasta este. 5 alin. In sfarsit. dreptul asupra propriei imagini). la data constituirii depozitului.144 timpul fabricării produsului ori prestării serviciului (de exemplu. care are ca rezultat faptul ca. firma. În acest sens. vin din 1990. Dacă un termen descriptiv este alăturat altor termeni descriptivi şi împreună formează un ansamblu. b) dacă. b)-d) nu se aplică în cazul în care. mai trebuie aratat ca. marca. şampanie din 1950 etc. iar produsele şi serviciile pentru care marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată. situatia in care inregistrarea unei marci este precedata de o intensa si eficienta campanie publicitara. Dacă s-ar admite la înregistrare astfel de mărci. (iii) asupra unei opere protejate prin drept de autor sau poate sa fie vorba despre (iv) un drept al personalitatii (de exemplu. (1) lit. de a nu fi făcut anterior obiectul unei aproprieri din partea altcuiva. un semn trebuie să fie disponibil. legea şi practica cer ca semnul să fie format exclusiv din termeni descriptivi. (2). Aceste drepturi ale tertilor pot sa poarte (i) asupra unui alt semn distinctiv (de exemplu. după caz. deoarece nu toţi termenii care evocă anumite calităţi ale produsului sau serviciului sunt descriptivi. nimeni nu ar mai putea comercializa vin la 1litru.

dispozitiile alin. dacă cererea a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant. 3 lit. a cărei valabilitate a încetat cu cel mult 10 ani înainte de data de depozit. la data priorităţii invocate. după caz. b) sau c). conform alin. b). potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară. a dreptului de prioritate invocat în susţinerea acesteia şi care fac parte din următoarele categorii: a) mărcile comunitare. sunt notorii în România. (2) din acelasi text. altul decât cele prevăzute la alin.” 405 Pentru a fi corect aplicate. un risc de confuzie. în mod valabil. în percepţia publicului. chiar dacă această din urmă marcă a încetat să mai existe sau a făcut obiectul unei renunţări. . (2) lit.”405 In plus. g) marca poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate la data depozitului cererii şi care continuă să fie utilizată acolo. d). a)-d). în sensul art. sunt mărci anterioare mărcile a căror dată de depozit este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau.” Mai precizam si ca. cu condiţia ca titularul mărcii anterioare să îşi fi dat acordul la înregistrarea mărcii ulterioare ori să nu fi utilizat marca. în sensul prevederilor alin. un drept de autor. (1) al art. 6.145 care cele două mărci le desemnează. precum si marca depusa pentru a fi inregistrata in Registrul marcilor. inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară. c) mărcile înregistrate în baza unor acorduri internaţionale şi având efect în România. (1). f) marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată pentru produse ori servicii identice sau similare. “marca anterioara – marca inregistrata. potrivit definitiei date de art. b) mărcile înregistrate în România.”. sub condiţia înregistrării ulterioare a mărcilor. se poate crea. un drept la imagine. în cazul în care a fost înregistrată. după caz. refuzată la înregistrare sau. f) mărcile care. la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau. conform caruia: „În accepţiunea alin. (2). 6 trebuie sa fie analizate impreuna cu cele ale alin. de asemenea. conferind un drept care a expirat din motiv de nereînnoire cu cel mult 2 ani înainte de data de depozit. şi dacă aceasta este destinată a fi înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată. după caz. 6 bis al Convenţiei de la Paris. faţă de o marcă la care se referă lit. când marca anterioară se bucură de un renume în România şi dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit necuvenit din caracterul distinctiv şi renumele mărcii anterioare ori dacă folosirea ar fi în detrimentul caracterului distinctiv sau al renumelui mărcii anterioare. un drept de proprietate industrială. d) mărcile comunitare în privinţa cărora este invocată. vechimea anterioară. conferind un drept care a expirat cu cel mult 3 ani înainte de data de depozit. în special un drept la nume. b) drepturile decurgând dintr-o marcă neînregistrată sau dintr-un alt semn utilizat în activitatea comercială au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii ulterioare ori. este susceptibilă a fi anulată dacă: a) marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România. e) cererile de înregistrare a mărcilor prevăzute la lit. „O marcă este. (4) al art. d) marca este identică sau similară cu o marcă colectivă anterioară. cu conditia ca ulterior sa fie inregistratata. înainte de data priorităţii invocate prin cererea de înregistrare a mărcii ulterioare şi dacă acea marcă neînregistrată sau acel semn utilizat conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea mărcii ulterioare. e) marca este identică sau similară cu o marcă de certificare anterioară. c) există un drept anterior.

refuzată la înregistrare când înregistrarea este solicitată de către mandatarul sau reprezentantul titularului mărcii. implicit. în cazul în care a fost înregistrată. (5) si (7) dispun dupa cum urmeaza: „(5) O marcă este. în nume propriu şi fără consimţământul titularului mărcii. înregistrarea pe propriul sau nume a marcii respective în una sau mai multe din aceste tari.” 406 Acestei situatii ii este asimilata si aceea reglementata prin alin. (1) al art. 2) Titularul marcii va avea dreptul. Astfel. Conform definitiei cuprinse in art. titularul va avea dreptul sa se opuna înregistrarii cerute sau sa reclame radierea ei sau. 6 cu cele ale alin. „O marcă nu este refuzată la înregistrare sau. nu pot fi înregistrate în România (astfel cum rezulta din combinarea prevederilor alin. Prin excepţie de la caracterul relativ în spaţiu al noutatii.146 Semnul nu este disponibil nici atunci cand inregistrarea sa ca marca se realizeaza prin realizarea de activitati care nu corespund practicilor comerciale corecte. fara autorizatia acestui titular. 3 lit. (2). să fie distinctiv (distinctivitatea putând fi dobândită chiar prin notorietate). d): „marca notorie – marca larg cunoscută în România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora aceasta se aplică.”406 In sfarsit. (3) al art. Sub acest aspect.” 407 . daca legea tarii îngaduie aceasta. sa se opuna folosirii marcii de catre agentul sau reprezentantul sau. fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă. şi. şi dacă a fost destinată să fie înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca comunitară anterioară este înregistrată. după caz. dacă mandatarul sau reprezentantul titularului nu face dovada că are dreptul de a solicita această înregistrare. daca el nu a autorizat aceasta folosire. 6 septies din Convenţia de la Paris. în sensul prevederilor alin. “1) Daca agentul sau reprezentantul celui care este titularul unei marci într-una dintre tarile uniunii va cere. din reglementarile reproduse mai sus rezulta ca in acest domeniu al proprietatii industriale noutatea este relativă în spaţiu. In materie de marca. […] (7) O marcă poate fi refuzată la înregistrare sau. reamintim ca.” Si in cazul marcii notorii semnul trebuie să îndeplineasca toate condiţiile pentru a fi marcă. este susceptibilă a fi anulată dacă este identică sau similară în raport cu o marcă comunitară anterioară. 6 alin. pentru că nu pot fi înregistrate şi protejate ca mărci semnele înregistrate anterior în România sau care sunt protejate pe teritoriul României în baza unor convenţii internaţionale la care România este parte. 6). sa ceara transferul înregistrarii în favoarea sa. atunci când marca comunitară anterioară se bucură de un renume în Uniunea Europeană şi dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare anterioare. 6: “O marcă este. cat si in timp. 6. de asemenea. susceptibilă a fi anulată în condiţiile prevăzute la art. înregistrarea nu este anulată atunci când titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior consimte la înregistrarea mărcii ulterioare” (art. 6 septies al Conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii industriale. in oricare dintre cazurile de indisponibilitate reglementate prin art. sub rezerva alineatului 1 de mai sus. de asemenea. f)407) nici mărcile care sunt identice sau similare cu o marcă notorie în România. refuzată la înregistrare sau. după caz. afara de cazul în care agentul sau reprezentantul va aduce o justificare faptelor sale. 3) Legislatiile nationale pot sa prevada un termen echitabil în care titularul unei marci va trebui sa valorifice drepturile prevazute de prezentul articol. alin. (2) lit. noutatea este relativa atat in spatiu. Conform art.

Tradiţional. Marca este considerată notorie ori de câte ori într-o anumită perioadă aproape totalitatea cumpărătorilor potenţiali ai produselor cărora le este destinată marca o recunosc. Conform art. marca nu trebuie să fie cunoscută pe întreg teritoriul ţării sau pentru majoritatea locuitorilor acesteia. având totuşi în vedere unele criterii. Exemple relevante pot fi marca ADIDAS pentru echipament sportiv sau marca POIANA asociată de consumatori cu ciocolata. ci în cadrul segmentul de public căruia i se adresează produselor sau serviciile cărora li se aplică acea marcă. aparţinând altei persoane decât aceea care pretinde că marca sa este notorie. f) existenţa unor mărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare. este posibilă înregistrarea unui semn ce a mai fost înregistrat. iniţială sau dobândită. Iar acest lucru este posibil deoarece datorită mijloacelor de comunicare moderne şi reclamei. e) gradul de cunoaştere a mărcii notorii pe piaţa românească de către segmentul de public căruia i se adresează. notorietatea apare a fi o problemă de fapt care se apreciază în raport cu condiţiile locale. pe baza criteriilor prevăzute la alin. OSIM poate cere de la autorităţi publice. ideea de calitate. instituţii publice.” Noutatea are caracter relativ si din punctul de vedere al timpului.147 Pentru a determina dacă o marcă este larg cunoscută. Din aceste caracteristici. Aceasta constituie o deosebire faţă de invenţie: în vreme ce la invenţie noutatea este absolută în timp şi spaţiu. Pentru a verifica dacă o marcă este larg cunoscută nu este necesar ca aceasta să fie înregistrată sau utilizată ca marcă în România. c) durata şi întinderea publicităţii mărcii notorii în România. precum şi de la persoane juridice de drept privat documente. se va avea în vedere notorietatea acesteia în segmentul de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora li se aplică. în vederea stabilirii notorietăţii mărcii în România. dar mai nou notorietatea mărcii se poate dobândi într-un timp foarte scurt şi fără a se justifica în mod obligatoriu prin calitatea produsului şi/ sau serviciului. „(1) Examinarea motivelor de refuz privind marca notorie se face potrivit unor criterii. dacă însă titularul său a renunţat pe parcurs la protecţie. (2) Pentru examinarea motivelor de refuz. b) durata şi întinderea utilizării în România a mărcii notorii în legătură cu produsele şi serviciile pentru care o marcă se solicită a fi înregistrată. Însă aşa cum rezultă din sondaje. cum ar fi: a) gradul de distinctivitate. singurul criteriu obiectiv care trebuie avut în vedere pentru apreciere caracterului notoriu este cunoaşterea mărcii de către public. intensitatea publicităţii. ci mai mult ca rezultat al tehnicii de lansare şi al modului de publicitate. (1). . . Pentru a fi considerată larg cunoscută în România. în cazul mărcii. 24. d) aria geografică de utilizare a mărcii notorii în România.importanţa bugetului consacrat promovării mărcii sau produsului. în scopul evitării unui posibil arbitrariu din partea celor chemaţi să se pronunţe asupra acestei trăsături a mărci. notorietatea mărcii putea fi stabilită de instanţă având în vedere următoarele elemente: . Iniţial notorietatea era considerata a fi rezultatul vechimii.importanţa vânzărilor realizate cu produsele privind marca vizată. cum ar fi: vechimea mărcii. identificarea cu întreprinderea. dacă s-a . marca poate deveni foarte cunoscută în regiuni în care nu este încă înregistrată sau utilizată sau nici una dintre acestea.vechimea depozitului. a mărcii notorii în România. caracteristică ce nu poate fi stabilită decât prin sondaje. Intr-adevar.

Publicitatea prin ea însăşi nu constituie o anterioritate. acelaşi semn poate fi folosit ca marcă în două industrii diferite de către titulari diferiţi. Se vorbeşte despre regula specialităţii mărcii care permite folosirea simultană a aceleiaşi mărci pentru produse diferite. iar nu neapărat noutatea în sine a semnului. Raţiunea constă în aceea că se doreşte să se admită înregistrarea unei mărci doar dacă titularul ei doreşte realmente să o folosească. însemne. iar nu doar să interzică altora să o folosească. (2) lit. anteriorităţile sunt numai scrise şi sunt reprezentate fie de o marcă înregistrată. De aceea. în spaţiu şi din punct de vedere profesional. Excepţie – dacă prin publicitate a devenit notorie. i) – n). 6 ter din Convenţia de la Paris. când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia. ”Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate. Dacă o persoană a făcut publicitate unei mărci. aparţinând ţărilor Uniunii şi care intră sub incidenţa art. fără consimţământul titularului. nu se înregistrează o marcă dacă mai înainte solicitantul n-a folosit-o şi nu i-a făcut publicitate. marca „Chesterfield” a fost înregistrată pentru ţigări şi ciorapi de damă. În spaţiu – nu este indisponibil un semn adoptat anterior ca marcă decât atâta timp cât această marcă est înregistrată pe teritoriul României (ori depusă spre a fi înregistrată şi sub condiţia ca ulterior să fie înregistrată) sau protejată în baza unei convenţii internaţionale cu aplicabilitate pe teritoriul României. marca CONTINENTAL pentru anvelope şi hoteluri. 6 ter din Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale: “1) a) Tarile uniunii convin sa refuze sau sa invalideze înregistrarea si sa interzica prin masuri corespunzatoare . nu dobândeşte drept exclusiv de exploatare şi nici nu se poate opune ca altcineva să o înregistreze. În timp – nu este indisponibil un semn adoptat anterior ca marcă decât atâta timp cât această marcă nu a fost abandonată sau titularul său n-a fost decăzut din drepturi. j) mărcile care conţin. În alte sisteme de drept (SUA) – publicitatea unei mărci este recunoscută ca anterioritate. fără consimţământul său: […] c) un semn identic sau asemănător cu marca. reproduceri sau imitaţii de steme. În acele sisteme de drept. sigilii oficiale de control şi garanţie. În materie de mărci. dar n-a înregistrat-o. (1) lit. semnul devine disponibil. În doctrină se arată că anteriorităţile sunt limitate în timp. prezintă caracter de noutate. fără autorizaţia organelor competente. drapele. pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată.148 pierdut dreptul exclusiv de exploatare. k) mărcile care cuprind. pentru următoarele motive absolute: […] i) mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri. Marca trebuie să fie licită Potrivit art. fie de o marcă depusă spre a fi înregistrată (cu condiţia ca ulterior să fie înregistrată). Excepţie – mărcile notorii Din punct de vedere profesional – ceea ce este esenţial în materia mărcilor este evitarea confuziei. în activitatea lor comercială. Într-o speţă. imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România. embleme de stat.” D. 408 408 Potrivit art. 36 alin. c) potrivit căruia „Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească. blazoane. Excepţie: mărcile notorii în condiţiile art. 5 alin.

a stemelor. b) Dispozitiile de sub litera a de mai sus se aplica de asemenea stemelor. Tarile uniunii nu sînt obligate sa aplice aceste dispozitii atunci cînd folosirea sau înregistrarea prevazuta sub litera a de mai sus nu este de natura sa sugereze publicului existenta unei legaturi între organizatia în cauza si stemele. drapelelor si altor embleme. prin aplicarea punctului 3 de la litera 13 a articolului 6 quinquies. sigle. 9) Tarile uniunii se obliga sa interzica folosirea neautorizata. 3) a) Pentru aplicarea acestor dispozitii. 6) Pentru emblemele de stat altele decît drapelele. fie ca elemente ale acestor marci. drapele. aceste dispozitii nu se vor putea aplica decît marcilor înregistrate dupa mai mult de 2 luni de la primirea notificarii prevazute la alineatul 3 de mai sus. sau daca aceasta folosire sau înregistrare nu este în mod vadit de natura a însela publicul cu privire la existenta unei legaturi între cel care le foloseste si organizatie. alte embleme. atunci cînd aceasta folosire ar fi de natura sa induca în eroare cu privire la originea produselor.” . drapelelor si altor embleme de stat ale tarilor uniunii. semnele si sigiliile tarii lor vor putea sa le foloseasca chiar atunci cînd exista o similitudine cu cele apartinînd altei tari. initiale sau denumiri care au format deja obiectul unor acorduri internationale în vigoare. semne si sigilii. initialele sau denumirile respective. reproduceri sau imitaţii de steme. folosirea. Totusi. prin intermediul biroului international. fie ca marci de fabrica sau de comert. precum si semne distinctive ale organizatiilor internationale interguvernamentale mentionate la alineatul 1 de mai sus. 6 ter din Convenţia de la Paris şi care aparţin organizaţiilor internaţionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe ţări ale Uniunii. drapelelor si altor embleme. Fiecare tara a uniunii va pune în timp util la dispozitia publicului listele care i-au fost notificate. sa transmita tarii sau organizatiei internationale interguvernamentale interesate eventualele sale obiectii. precum si orice modificari ulterioare ale acestei liste. masurile prevazute la alineatul 1 de mai sus se vor aplica numai marcilor înregistrate dupa 6 noiembrie 1925. tarile uniunii convin sa-si comunice reciproc. sub protectia prezentului articol. drapelele. prin intermediul biroului international. drapelelor si altor embleme. sau semne si sigilii oficiale adoptate de o tara a uniunii. iniţiale sau denumiri care intră sub incidenţa art. 7) În caz de rea-credinta. precum si a oricaror imitatii de blazoane. în termen de 12 luni de la primirea notificarii. a semnelor si sigiliilor oficiale de control si de garantie pe care doresc sau vor dori sa le puna. drapelele si alte embleme. aceasta notificare nu este obligatorie. a stemelor de stat ale celorlalte tari ale uniunii. cu exceptia stemelor. lista emblemelor de stat. drapele si alte embleme de stat. în comert. tarile vor putea sa radieze chiar si marcile înregistrate înainte de 6 noiembrie 1925 si care comporta embleme de stat. în tara respectiva. în masura absoluta sau în anumite limite. menite sa asigure protectia lor. fara autorizatia organelor competente. în ceea ce priveste drapelele statelor. a prezentei conventii. initialele sau denumirile organizatiilor internationale interguvernamentale. initialelor sau denumirilor organizatiilor internationale interguvernamentale pe care acestea le-au comunicat tarilor uniunii prin intermediul biroului international. steme. 8) Cetatenii fiecarei tari care vor fi autorizati sa foloseasca emblemele de stat. emblemele. c) Nici o tara a uniunii nu este obligata sa aplice dispozitiile de sub litera b de mai sus în dauna titularilor de drepturi cîstigate cu buna-credinta înainte de intrarea în vigoare. fără autorizaţia organelor competente. pentru semnele si sigiliile oficiale ale tarilor uniunii si pentru stemele. 4) Orice tara a uniunii va putea. 5) Pentru drapelele statelor. b) Dispozitiile de sub litera b a alineatului 1 al prezentului articol nu sînt aplicabile decît stemelor. initialelor sau denumirilor organizatiilor internationale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale uniunii.149 l) mărcile care cuprind. 2) Interzicerea semnelor si a sigiliilor oficiale de control si de garantie se va aplica numai în cazurile cînd marcile în care ele vor fi cuprinse vor fi destinate sa fie folosite pentru marfuri de acelasi fel sau de fel asemanator. 10) Dispozitiile precedente nu constituie un obstacol pentru exercitarea dreptului pe care îl au tarile de a refuza sau de a invalida. a semnelor si sigiliilor oficiale de control si de garantie adoptate de catre ele. marcile care contin. fara autorizatie.

” E. embleme. Condiţiile de formă În dreptul comparat există mai multe sisteme relative la condiţiile de formă în materie de mărci: a) Sistemul formalist – există o procedură fără de care nu se recunoaşte existenţa dreptului subiectiv de proprietate industrială. pentru naşterea dreptului subiectiv de proprietate industrială trebuie să se facă dovada că marca a fost folosită. Regula potrivit căreia marca nu trebuie să fie deceptivă izvorăşte dintr-o preocupare de protecţie a consumatorilor şi este consecinţa directă a funcţiei de garanţie a calităţii. „Havane” şi „Cubanitas” – pentru ţigări ce nu erau din Cuba. „Cobra” – pentru pantofi ce nu erau din piele de şarpe). n) mărcile care conţin.”. „Supermint” – pentru un produs ce nu conţinea mentă.h). f) . 3 lit. „American Cola” – pentru răcoritoare ce nu aveau nicio legătură cu America) sau asupra calităţilor produsului (de exemplu: „Menthol” – pentru ţigări care nu conţineau mentol. Condiţiile de fond ale subiectelor protecţiei Conform definitiei stabilite prin art. pe care marca este chemată s-a îndeplinească. prin „titular” al unei marci se intelege „persoana pe numele careia marca este inregistrata in Registrul marcilor si poate fi orice persoana fizica sau juridica de drept public sau de drept privat”. „Tricosuisse” – pentru produse ce nu proveneau din Elveţia. Acesta este un sistem constitutiv de drepturi. calitatea sau natura produsului sau a serviciului. g) mărcile care conţin o indicaţie geografică sau sunt constituite dintr-o astfel de indicaţie. „Brazil” – pentru cafea ce nu era din Brazilia. Jurisprudenţa a considerat deceptive mărcile de natură să inducă în eroare pe consumator asupra provenienţei geografice a produsului (de exemplu: „Yankee” – pentru produse ce nu erau din SUA. De exemplu. a). b) Sistemul realist – dreptul exclusiv de exploatare asupra mărcii se naşte ca urmare a folosirii ulterioare a acesteia. Scopul constă în aceea că se doreşte să se evite blocarea unor mărci de către anumite persoane doar în scopul stânjenirii concurenţei. altele decât cele avute în vedere de art. pentru următoarele motive absolute: […] f) mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică. V. pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat. 5 alin. blazoane. „Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate. Marca trebuie să nu fie deceptivă (de la „decepţie”) Conform art. în SUA. (1) lit. . h) mărcile care sunt constituite sau conţin o indicaţie geografică. ecusoane. 6 ter din Convenţia de la Paris. identificând vinuri sau produse spirtoase care nu sunt originare din locul indicat. în special un simbol religios. dacă utilizarea acestei indicaţii este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la locul adevărat de origine. IV. semne heraldice. fără autorizaţia organelor competente.150 m) mărcile care conţin semne cu înaltă valoare simbolică.

pot exista 5 etape. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci are următoarele atribuţii:[…] h) efectuează cercetări prealabile înregistrării unei mărci. 10 alin. sistem care conferă. etapă care rezultă doar din enumerarea atribuţiilor OSIM. suficient de clară. a mărcii a cărei înregistrare este cerută. dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea acestei durate” (art.a doua. b) conţine o transliterare sau o traducere a mărcii ori a unor elemente ale mărcii. anumite avantaje. e) dovada achitării taxei de depunere şi de publicare a cererii de înregistrare a mărcii. Etapa constituirii depozitului reglementar a) Articolul 8 dispune: „Dreptul la marcă aparţine solicitantului care a depus primul. B. dintre care două sunt facultative.” . 30 alin.409 ▪ 3 etape obligatorii: A. 97 lit. redactată în limba română şi conţinând elementele prevăzute la alin. b) datele de identificare a solicitantului şi. Etapa controlului condiţiilor de formă şi de fond 409 A se vedea si art. cererea de înregistrare a mărcii. în condiţiile legii.” b) Se pot invoca: (i) prioritatea convenţională (art. potrivit art. a mandatarului. România a adoptat sistemul formalist. (3) Cererea prezintă menţiuni exprese atunci când marca: a) conţine una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv al mărcii. Marea Britanie).30 alin. 12) si/sau prioritatea de expoziţie (art. înregistrarea mărcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani. 10 alin. (2) Cererea de înregistrare a mărcii conţine următoarele elemente: a) solicitarea explicită a înregistrării mărcii. „În domeniul mărcilor şi indicaţiilor geografice. 3 – 6 si art. 9 alin. depusă la OSIM. ulterioară–reînnoirea înregistrării mărcii: „(2) La cererea titularului. „Data depozitului reglementar este data la care a fost depusă la OSIM cererea de înregistrare a mărcii în condiţiile în care aceasta conţine toate elementele prevăzute la art. 2 etape facultative: . (2).151 c) Sistemul mixt – dreptul asupra mărcii se naşte din folosirea anterioară a acesteia.1. pentru că elimină incertitudinile care apar în legătură cu momentul naşterii dreptului exclusiv de exploatare.10 alin. dar se îngăduie şi un depozit reglementar din care se naşte un singur drept: dreptul la acţiunea în contrafacere (de exemplu.h) din lege.11 si 12).2 si art. constituie depozitul reglementar al mărcii. anterioară – efectuarea cercetării documentare prealabile. „(1) Cererea de înregistrare a mărcii.prima. 31 – 33. (3) Cererea de reînnoire a înregistrării mărcii poate fi făcută înainte de expirarea duratei de protecţie în curs. d) lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii.” Potrivit art.2 şi 3 din lege). c) o reprezentare grafică. iar trei sunt obligatorii. c) Cererea se depune de către solicitant direct sau prin mandatar cu domiciliul (sediul) în România. neîndoielnic. după caz. (1).” Iar conform art. 1. cu plata taxei prevăzute de lege. . În cadrul procedurii înregistrării mărcilor. b) este tridimensională sau de un alt tip decât cele verbale sau figurative.

„ b) Articolul 17: „Cererea de înregistrare a mărcii având dată de depozit se publică. până la soluţionarea definitivă a cauzei.” c) Articoul 18: „În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii. 17. (3) Soluţionarea opoziţiei poate fi suspendată în următoarele situaţii: a) când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii. dacă motivul de suspendare nu mai subzistă. în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele şi serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată.” . 5. pentru motive întemeiate. (2) Opoziţiile trebuie să fie formulate în scris. opoziţia formulată. 14. 6. b) există motive justificate pentru neutilizarea mărcii cu privire la care s-a făcut opoziţie. (2) Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 20: „(1) OSIM notifică solicitantului cererii de înregistrare a mărcii. (1). solicitantul poate prezenta punctul său de vedere. până la înregistrarea acesteia. orice persoană interesată poate formula opoziţie la înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la art. orice persoană interesată poate formula observaţii privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute la art. precum şi motivele opoziţiei privind înregistrarea mărcii.152 a) Articolul 16: „(1) În termen de o lună de la data primirii cererii de înregistrare a mărcii. (1). (3) Dacă taxa de înregistrare şi examinare a cererii nu este plătită în termenul prevăzut la art. data depozitului este aceea la care cererea de înregistrare a mărcii a fost completată conform art. atribuie dată de depozit cererii. 20 si 21: . 9 alin. motivat şi cu plata taxei prevăzute de lege. (4) În cazul neplăţii taxelor legale pentru opoziţie. se consideră că aceasta nu a fost făcută.Art. conform art. de îndată. în caz afirmativ.Art. (2) În termen de 30 zile de la data notificării opoziţiei. 19: „ (1) În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii. solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea soluţionării opoziţiei.” . (4) În cursul suspendării. acordând un termen de 3 luni pentru depunerea completărilor. în maximum 7 zile de la data depunerii. încă un termen de două luni. (1) şi. în format electronic.” d) Articolele 19. în orice moment. OSIM poate acorda solicitantului. indicând numele persoanei care a formulat-o. cererea se respinge. OSIM va notifica solicitantului lipsurile cererii. (4) În cazul neplăţii taxelor în termen se consideră că solicitantul a renunţat la înregistrarea mărcii şi cererea se respinge. OSIM examinează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. conform art. titularul mărcii care a formulat opoziţia prezintă OSIM dovada că: a) în cursul unei perioade de 5 ani care precedă data publicării mărcii asupra căreia s-a formulat opoziţia. 9 alin. b) marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare sau de decădere. În caz contrar. 17. (3) La cererea solicitantului. În cazul în care solicitantul completează în termen lipsurile notificate de OSIM. 9 alin.

OSIM decide înregistrarea mărcii.” h) Articolul 26 alin.” . denumit în continuare mandatar . respingerea cererii de înregistrare a mărcii ori va lua act de retragerea cererii. înregistrarea mărcii. se constată îndeplinirea condiţiilor legale. (1) şi (2). conform art. care poate avea şi calitatea de reprezentant în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci. echivalentă cu dublul taxelor de înregistrare şi de examinare prevăzute de lege. OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute. (1) cererea de înregistrare a mărcii se respinge. potrivit prevederilor art. (2) Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere a opoziţiei. 1: „Dacă în urma examinării cererii. (1) şi. OSIM notifică aceasta solicitantului. 3 lit. potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi. 3 lit. 5 alin.Art. Marca se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. h) si j): “h) solicitant . observaţiile formulate. (1) şi (2).153 . (3) OSIM examinează: a) calitatea solicitantului. 12 alin. (2) Sub condiţia achitării unei taxe suplimentare de urgentare. denumit în continuare OSIM. OSIM va decide. sub condiţia achitării taxelor de înregistrare şi de examinare a cererii prevăzute de lege. acordându-i un termen de 3 luni în care acesta să îşi poată prezenta punctul de vedere ori să îşi retragă cererea. c) motivele de refuz prevăzute la art. că nu invocă un drept exclusiv asupra acestui element. OSIM examinează şi hotărăşte asupra cererii de înregistrare a mărcii.” f) Articolul 23: „(1) Când un element neesenţial al mărcii este lipsit de caracter distinctiv şi dacă acest element este de natură să creeze îndoieli asupra întinderii protecţiei mărcii. 21: „(1) Opoziţia formulată cu privire la cererea de înregistrare a mărcii publicată se soluţionează de o comisie din cadrul Serviciului mărci al OSIM.410 b) condiţiile prevăzute la art. în termen de 3 luni de la publicarea acesteia. h) şi j).consilierul în proprietate industrială. în format electronic. (1) este obligatoriu la examinarea pe fond. dacă în cerere se invocă o prioritate. în termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia. 22 şi 24. 21 alin. în maximum două luni de la data deciziei de înregistrare. în tot sau în parte.persoana în numele căreia este depusă o cerere de înregistrare a mărcii. 2 si 3: „(2) Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile pentru înregistrarea mărcii. care este avut în vedere la examinarea pe fond. (4) În cazul în care au fost formulate opoziţii cu privire la cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele de refuz prevăzute la art. iar OSIM 410 Conform art. la cererea solicitantului şi cu plata taxei prevăzute de lege. (3) La expirarea termenului prevăzut la alin.(1) OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii şi hotărăşte admiterea înregistrării mărcii. (2) În lipsa declaraţiei prevăzute la alin. după caz. 6.” e) Articolul 22: „.” g) Articolul 26 alin. ori respingerea cererii de înregistrare a mărcii. OSIM cere solicitantului să declare. dacă este cazul. […] j) mandatar autorizat. Termenul poate fi prelungit cu o nouă perioadă de 3 luni. în termen de două luni de la data notificării. (2). Declaraţia se publică odată cu marca înregistrată. după caz. avizul comisiei prevăzute la art. (5) În cazul nerespectării termenelor prevăzute la alin.

(3) După înscrierea în Registrul mărcilor. 1 din lege. Aranjamentul de la Madrid din 1891) s-a ajuns ca prin folosirea unei anumite proceduri. drept teritorial. opozabil erga omnes. de îndată. in art. Principiul teritorialităţii mărcii înseamnă. fără consimţământul său: a) un semn identic mărcii. Drepturile născute în legătură cu mărcile 1. dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către terţi (latura negativa).” C. (4) Registrul mărcilor este public. înregistrarea internaţională a unei mărci să producă efecte şi pe alte teritorii. pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată. e.” Articolul 30 alin. În acest sens. b.154 eliberează certificatul de înregistrare a mărcii numai după plata taxei de publicare şi eliberare. dar cu vocaţie la universalitate.1: „Înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului naţional reglementar al mărcii. (2) Înscrierea înregistrării mărcii în Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege. a. sub aspect pozitiv. 36 alin. dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca marcă (latura pozitiva). . Etapa înregistrării mărcii Articolul 29 „(1) OSIM înscrie.” VI. iar sub aspect negativ. Conţinutul dreptului subiectiv de proprietate industrială Principalele prerogative care alcătuiesc dreptul la marcă sunt următoarele: a. drept absolut. b. d. datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare. incluzând riscul de asociere între semn şi marcă. Dreptul exclusiv de exploatare (dreptul subiectiv de proprietate industrială) Potrivit art. în activitatea lor comercială. b) un semn pentru care. c. că marca este apărată pe întregul teritoriu al ţării în care a fost înregistrată. OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii.” Caractere juridice. în Registrul mărcilor acele mărci pentru care s-a luat o decizie de înregistrare. Prin mecanismul convenţiilor internaţionale (în special. drept patrimonial.2 si 3 din lege se prevede: „(2) Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească. pentru o perioadă de 10 ani. există un risc de confuzie în percepţia publicului. dar cu vocaţie la perpetuitate. că actele de dobândire şi conservare a dreptului la marcă nu îşi produc efectele decât în ţara pe al cărei teritoriu sunt săvârşite. Acest caracter al dreptului la marcă rezultă din posibilitatea nelimitată de a reînnoi depozitul mărcii la expirarea fiecărei perioade de protecţie. drept transmisibil. drept temporar. „Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.36 alin.

precum în cazul drepturilor absolute.” . (2). cu nuanţările pe care le-am enunţat deja. dacă marca este înregistrată pentru detergenţi. adică acelor persoane care desfăşoară o activitate identică sau similară (de exemplu. b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau. titularul are şi obligaţia exercitării acestui drept. Potrivit art. epuizarea dreptului subiectiv de proprietate industrială. respectiv concurenţilor săi. precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale. ca şi în materia invenţiilor. Limite speciale: a. următoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje. oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn. „(1) Dreptul asupra mărcii se epuizează. Altfel spus. importul. ar fi un drept relativ. Limitele dreptului exclusiv de exploatare asupra mărcii. plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic. produselor sub acest semn. o prerogativă. dar. o putere conferită titularului. ca orice drept. Sancţiunea nerespectării acestei obligaţii constă în decăderea titularului din dreptul la marcă. spre deosebire de dreptul născut din brevetul de invenţie. Considerăm că existenţa „principiului specialităţii mărcii” nu este incompatibilă cu caracterul absolut al dreptului la marcă. Limite generale:temporalitatea şi teritorialitatea. c) punerea în liberă circulaţie. Mai precizăm şi faptul că dreptul exclusiv de exploatare a mărcii este. nu şi acelora care produc şi comercializează autoturisme). există un subiect pasiv nedeterminat. 38. iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse în comerţ în Uniunea Europeană şi în Spaţiul Economic European sub această marcă de titularul însuşi sau cu consimţământul său.46. pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată. când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia. titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor. Şi aceşti autori. după caz. d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. (2) Prevederile alin. o posibilitate. întrucât opozabilitatea acestui drept se extinde virtual şi abstract la oricine ar exercita la un moment dat o activitate identică sau similară titularului mărcii. (3) În aplicarea alin. Exista limite generale si limite speciale. în sensul că titularul său nu-l poate opune decât unui număr limitat de persoane. formulează anumite rezerve în ceea ce priveşte mărcile notorii. În literatura de specialitate s-a arătat că dreptul la marcă. în special atunci când starea produselor este modificată sau alterată după punerea lor în comerţ. (1) nu sunt aplicabile dacă există motive temeinice care justifică opoziţia titularului la comercializarea ulterioară a produselor. si anume aplicabil unui bun incorporal şi destinat utilizării în industrie. exportul.155 c) un semn identic sau asemănător cu marca. aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale. conform art. Natura juridică a dreptului exclusiv de exploatare. dreptul exclusiv de proprietate industrială este un drept real. însă. înseamnă că ea poate fi opusă doar acelora care produc şi comercializează detergenţi. în special. Aşa cum s-a arătat în partea introductivă a cursului.

000 lei la 150. (2) Pentru actele prevăzute la alin. (1) şi (2) nu constituie infracţiuni [de contrafacere] dacă au fost săvârşite înainte de data publicării mărcii. 37 din lege.” 3. „Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terţ să folosească în activitatea sa comercială: a) numele/denumirea sau adresa/sediul titularului. 1 sunt aplicabile. destinaţia. (1). alta decât locul adevărat de origine. b. „. c) marca. b) punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.000 lei săvârşirea. fără drept.(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50. . Dispoziţiile alin. precum şi la orice alte caracteristici ale acestora. potrivit dreptului comun. în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului. a următoarelor fapte: a) contrafacerea unei mărci. de a fi recunoscut ca titular al mărcii. (3) În cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost respinsă. confecţionat fără ştirea titularului mărcii. Dreptul de prioritate Potrivit art. în special pentru accesorii sau piese detaşabile.” Iar potrivit art. cererea de înregistrare a mărcii. solicitantul poate cere despăgubiri.156 Într-o speţă soluţionată în anul 1979.” Dreptul de prioritate este dreptul celui care cel dintâi a efectuat depozitul unei cereri de înregistrare a unui anumit semn ca marcă. b) indicaţii care se referă la specia. 36 alin. Potrivit art. în condiţiile legii. cu condiţia ca folosirea elementelor prevăzute la lit. 5 din lege. 90 alin. 90. „(1) Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii poate cere ca terţilor să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. exercitarea de către un terţ în cadrul activităţilor sale comerciale a unor acte menite să asigure protecţia consumatorilor. 8 din lege. „Faptele prevăzute la alin. Titlul pentru plata despăgubirilor este executoriu numai după data înregistrării mărcii. solicitantul nu are dreptul la despăgubiri.” 2.39 din lege. c) punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică. valoarea. „Dreptul la marcă aparţine solicitantului care a depus primul. săvârşite ulterior publicării cererii de înregistrare a mărcii. Dreptul la despăgubiri materiale în cazul încălcării dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii Potrivit art. Tribunalul Rotterdam a decis că procedează ilegal un cumpărător care aplica marca pe un ambalaj nou. a)-c) să fie conformă practicilor loiale. originea geografică. 4. dacă aceasta este necesară pentru a indica destinaţia produsului sau a serviciului. perioada de fabricaţie a produsului sau perioada prestării serviciului sub marcă. (2) numai după publicarea acesteia. calitatea. Dreptul provizoriu de exploatare exclusivă a mărcii Potrivit art.

85 dispune că „Pentru prejudicii cauzate prin săvârşirea faptelor prevăzute la art. marca . Transmisiunea drepturilor asupra mărcilor 1.1.Aspecte introductive 1. Spre deosebire de creaţiile intelectuale industriale (de exemplu. (4) Prin punerea în circulaţie se înţelege oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau. din noul C0d civil. precum şi importul. Cum drepturile patrimoniale sunt de regulă transmisibile. invenţiile. 8 din Legea nr. rezultă că. în activitatea comercială. (3) Prin contrafacerea unei mărci se înţelege realizarea sau utilizarea fără consimţământul titularului. se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.cel mai important semn distinctiv . persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri. dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. săvârşite de un grup infracţional organizat sau care sunt de natură să prezinte pericol pentru siguranţa ori sănătatea consumatorilor. de organizare a concurenţei pe piaţă. . 1357 şi urm. incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul. I. exportul sau tranzitul produselor sub acest semn. cererea de înregistrare a mărcii” 412 Art. (1).413 dreptul exclusiv de Art. 90. potrivit dreptului comun. vom identifica următoarele drepturi născute în legătură cu marca: dreptul de prioritate.Prin funcţia sa de identificare a originii comerciale şi a calităţii produselor. ci numai unor drepturi patrimoniale. În lipsa unei enumerări legale. ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie.411 dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare. ci. să pretindă despăgubiri printr-o acţiune civilă.” Titularul certificatului de înregistrare poate decide să nu recurgă la calea procesului penal (în cadrul căruia să se constituie parte civilă).412 dreptul provizoriu exclusiv de exploatare a mărcii. de plano. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice prevede că: ”Dreptul la marcă aparţine solicitantului care a dispus primul. după caz. marca a dobândit o valoare economică foarte importantă în economia contemporană. oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn. Consecutiv. b) care. de către terţi. când aceasta a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.157 (2) Faptele prevăzute la alin. 411 . 9-12 din Legea nr. toate drepturile asupra mărcii pot fi transmise. întemeiat pe dispoziţiile art. a unui semn: a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată.” Iar art. 84/1998. desenele/ modelele industriale. Obiectul studiului.nu dă naştere nici unui drept personal nepatrimonial. în condiţiile legii. c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată. topografiile circuitelor integrate). a crescut şi interesul pentru amenajarea unui cadru juridic adecvat pentru ca marca să poată fi transmisă de la un subiect de drept la altul.

Deşi se naşte la data constituirii depozitului naţional reglementar al mărcii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (în continuare.158 exploatare a mărcii414 şi dreptul de a obţine despăgubiri pentru încălcarea oricăruia dintre drepturile menţionate anterior. dreptul la despăgubiri nu este propriu-zis un “drept asupra mărcii”.418 Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare reprezintă o etapă în devenirea dreptului exclusiv asupra mărcii şi are un caracter esenţialmente temporar. Introducere în dreptul de proprietate industrială. În orice caz. Universitatea din Bucureşti. 84/1998. 417 Dreptul de prioritate al titularului mărcii este posibilitatea sa juridică de a se opune înregistrării ulterioare de către o altă persoană a unei mărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare. a dreptului exclusiv de exploatare a mărcii. Bucureşti. 92 coroborat cu art. transmiterea dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare reprezintă o transmitere sub condiţie suspensivă a dreptului exclusiv asupra mărcii. 84/1998. dreptul provizoriu exclusiv de exploatare a mărcii este accesoriu dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare şi. Dreptul de prioritate apare astfel ca un mijloc de apărare a dreptului exclusiv asupra mărcii în raport cu orice terţ care ar pretinde ulterior înregistrarea unei mărci identice sau similare. 140-141 şi 187-188. dat fiind caracterul său de drept accesoriu al dreptului exclusiv de exploatare a mărcii417. dreptul provizoriu de exploatare exclusivă are caracter esenţialmente temporar. 84/1998. mutatis mutandis. În cele ce urmează. Inovaţia. în tot sau în parte. OSIM). În fine. 415 Art. Certificatul de înregistrare conferă dreptul exclusiv de exploatare a mărcii pentru o perioadă de 10 ani.. dreptul provizoriu de exploatare are acelaşi conţinut cu dreptul de exploatare exclusivă a mărcii conferit de certificatul de înregistrare. p. 418 Pentru un raţionament similar în materia invenţiilor. Transmiterea dreptului la despăgubiri nu face obiectul prezentului studiu. L. dreptul de prioritate se consolidează numai prin eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii. efecte similare cu ale transmiterii dreptului exclusiv de exploatare a mărcii. Totuşi. ci este un drept de creanţă născut din încălcarea unui drept asupra mărcii. Ca şi dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare. Petrescu. Facultatea de Drept. ci la data publicării cererii de înregistrare a mărcii. spre deosebire de dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare. vom examina problemele care se pun în legătură cu transmiterea. deci nu poate fi transmis decât împreună cu acesta. cu începere de la aceeaşi dată a constituirii depozitului naţional reglementar. Art. 36 din Legea nr. 37 din Legea nr. a se vedea A. 414 413 . 416 Art. 1987. civ. Drept de proprietate industrială. astfel încât transmiterea sa va produce. dreptul provizoriu de exploatare exclusivă nu se naşte la data constituirii depozitului naţional reglementar. 90 din Legea nr. dreptul la despăgubiri se poate transmite potrivit regulilor de drept comun ce guvernează transmiterea creanţelor416. Art. 1566-1592 C. Mihai. fiind recunoscut doar până la data şi sub condiţia rezolutorie a eliberării certificatului de înregistrare. Invenţia. Cât priveşte dreptul de prioritate. Cum eliberarea certificatului de înregistrare conferă dreptul exclusiv asupra mărcii. se va transmite deodată şi în acelaşi mod ca şi acest drept exclusiv. Fiind un drept de creanţă.415 Dintre toate aceste drepturi.

1998. 45-46. p. Ineficientă. Scurt istoric cu privire la transmiterea mărcilor. licenţă sau pe cale succesorală» Din acest text rezultă că există două forme principale de transmitere a drepturilor asupra mărcii. Astfel. A. în mod tradiţional. Regimul juridic al mărcilor.419 Pentru a evita consecinţele negative ale acestor practici. Convenţiile diplomatice şi internaţionale. 5 alin. 84/1998. cu condiţiunea însă ca să nu cuprindă nici o indicaţiune care ar putea să inducă în eroare pe cumpărător asupra originii produsului. publicul va fi prejudiciat considerând în mod eronat că produsele cărora marca li se aplică au aceeaşi calitate. deoarece în intervalul de timp creat între renunţare şi noul depozit. Demetrescu. Bust. terţii de rea-credinţă ar putea înregistra marca pe numele lor fără a suporta nici un cost. Porescu. Restricţia a fost menţinută şi după ce a devenit dominantă funcţia mărcii de garanţie a calităţii. P.Deoarece din punct de vedere cronologic. mai multe legislaţii au adoptat. Dimpotrivă. 421 F. sub influenţa doctrinei. s-a considerat multă vreme că marca trebuie să fie inseparabilă de această origine comercială. 1. Comentar şi jurisprudenţă. 153-158. Legea mărcilor de fabrică şi de comerţ. art. Dalloz. În temeiul acestui text. Chavanne. prima funcţie ce i s-a atribuit mărcii de către reglementările moderne a fost aceea de identificare a originii comerciale a produsului. veritabil uzurpator al mărcii. 40 alin. respectiv contractul de cesiune şi contractul de licenţă.420 În România. Droit de la propriété industrielle. Eminescu. fără a putea fi urmăriţi de cesionar sau de cedent şi fără ca funcţia de identificare a originii produsului şi de garanţie a calităţii să fie îndeplinită. dacă s-ar admite transmisibilitatea mărcii. Paris. în urma creşterii valorii mărcii în cadrul fondului de comerţ şi pentru a răspunde necesităţii de ordin economic de a fluidiza circulaţia sa juridică. protecţia consumatorilor şi evitarea confuziei. V. . 1. «Drepturile asupra mărcii se pot transmite prin cesiune. Această concepţie restrictivă cu privire la transmisibilitatea dreptului la marcă s-a dovedit a fi ineficientă şi chiar nocivă în raport cu scopul său declarat. Bucureşti.”421 A se vedea A. Editura Lumina Lex. ori cel puţin cu o fracţiune a acestui patrimoniu (principiul conexităţii mărcii).-J. p. (1) din Legea nr. Se susţinea că. 420 Pentru detalii asupra evoluţiei concepţiilor în legătură cu transmisibilitatea mărcii. p. teza a doua din Legea asupra mărcilor de fabrică şi de comerţ din 15 aprilie 1879 prevedea că “Marca de fabrică este însă transmisibilă”. 1996. Longhin.652. întrucât putea fi eludată prin renunţarea expresă la marcă a titularului « cedent » (în schimbul unui preţ) urmata de un nou depozit al aceleiaşi mărci pe numele « cesionarului » (care a plătit respectivul preţ).159 Potrivit art. principiul liberei cesiuni a mărcii. Nocivă. astfel încât ea nu putea fi înstrăinată decât împreună cu fondul de comerţ sau cu întregul patrimoniu al comerciantului. creştea astfel riscul de inducere în eroare a consumatorului de către acest terţ. Editura Eminescu S. de vreme ce întreprinderea dobânditoare produce întotdeauna bunuri de o altă calitate decât întreprinderea transmiţătoare. în doctrină şi jurisprudenţă s-a decis în mod constant că “din moment ce nu există prohibiţiune din partea legiuitorului. 419 .. J. legislaţia din domeniul mărcilor a consacrat principiul transmisibilităţii mărcii independent de fondul de comerţ din care face parte. marca poate fi transmisă independent de întreprinderea care o foloseşte.2. a se vedea Y.

op. 28/1967 privind mărcile de fabrică. 423 Avem în vedere situaţia în care o marcă a fost 422 .2. 423 Astfel. 2.Este permisă. 202-204. coroborat cu art. Pentru amănunte. Marinescu.cedarea mărcii. a) Cesiunea parţială din punct de vedere teritorial. n. considerăm că reprezintă o cesiune parţială de marcă şi cesiunea unei cote părţi din dreptul asupra mărcii. teza I prevede că « Drepturile cu privire la marcă pot fi transmise prin cesiune.1. De asemenea.2.). precum şi de evitare a confuziei în rândul consumatorilor. Acţiunea în constatarea nulităţii absolute poate fi intentată de orice persoană interesată (părţile contractante. Teoretic. 1250 si art. dreptul exclusiv de exploatare a mărcii. Legea mărcilor de fabrică. Contractul de cesiune de marcă (cesiunea voluntară) 2. ar fi posibile cesiuni parţiale din punct de vedere teritorial şi cesiuni parţiale din punctul de vedere al claselor de produse sau servicii la care se referă. OSIM). independent de fondul de comerţ din care face parte. p. 40 alin. de comerţ şi de serviciu. nulitatea absolută poate fi invocată şi de instanţa de judecată din oficiu. Editura Ştiinţifică. transmite cesionarului. dat fiind că legiuitorul a urmărit să ocrotească un interes general. precum şi cesiunea dreptului asupra mărcii pentru o perioadă de timp determinată. actuala lege a mărcilor a consacrat în mod expres principiul transmisibilităţii mărcii. teza finală. consumatorii induşi în eroare. Astfel. de comerţ şi de serviciu consacra în mod implicit .dar neîndoielnic . legea a interzis cesiunea de marcă parţială din punct de vedere teritorial. nu poate limita teritorial folosirea mărcii pentru produsele sau serviciile la care se referă ». Noţiune. Temeiul de drept aplicabil este art. 41 alin. Y. cesiunea parţială din punct de vedere al claselor de produse sau servicii. separat de fondul de comerţ sau de întreprinderea ale cărei produse. în calitate de cedent. indiferent de transmiterea fondului de comerţ în care aceasta este încorporată » (s. Spre exemplu. Texte comentate. CESIUNEA DE MARCĂ 1. . în materia mărcilor.Din raţiuni de protecţie a concurenţei şi a liberei circulaţii a bunurilor. 1972. În cele ce urmează vom examina aceste varietăţi de cesiune parţială. 1253 C. 2. 1. S. potrivit art. După întinderea dreptului transmis.160 Legea nr. 2. cesiunea poate să fie totală (dacă dreptul este transmis în întregime) sau parţială (dacă dreptul este transmis numai în parte). care constă în însăşi transmiterea dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii. art. Clasificare 2. Astfel. precum şi de procuror. cit. A. b) Cesiunea parţială din punct de vedere profesional. Eminescu. Deşi literatura de specialitate nu s-a concentrat asupra acestor aspecte. 41 alin. Specific cesiunii de marcă este obiectul său. cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. civ.Contractul de cesiune de marcă este contractul prin care titularul mărcii. în schimb. . este interzisă cesiunea dreptului la marcă pentru teritoriul unui singur judeţ sau al unei singure regiuni istorice. art. Holban. Sancţiunea aplicabilă unui contract de cesiune parţială din punct de vedere teritorial este nulitatea absolută a unui astfel de contract.422 Urmând această linie tradiţională. p.. în tot sau în parte. a se vedea E. lucrări sau servicii le individualiza. chiar parţială.1. Bucureşti. . 154. « cesiunea.

Titularul mărcii înregistrate pentru cele două clase poate de asemenea să cedeze marca pentru clasa 32 unui cesionar. contractul se analizează ca o dublă cesiune parţială. 4. . pentru clasa 3 – detergenţi. « Mărcile identice sau similare. aparţinând aceluiaşi titular şi care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare. S-ar încălca astfel şi regula de interpretare potrivit cu care norma juridică trebuie interpretată în sensul în care să se aplice. 6 alin. 4 şi art. (6) . poate începe folosirea mărcii ulterior acestui moment. În toate aceste ipoteze însă. 424 O altă interpretare a art. Acţiunea în constatarea nulităţii absolute poate fi intentată de orice persoană interesată (părţile contractante. În aceste situaţii. iar nu în sensul înlăturării aplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat). nulitatea absolută poate fi invocată şi de instanţa de judecată din oficiu. civ. 10 C. 2 teza I prevede că « transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra mărcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrata sau numai pentru o parte dintre acestea » Funcţia distinctivă a mărcii şi necesitatea de a evita confuzia în rândul consumatorilor impun însă o limitare şi în privinţa cesiunilor parţiale din punctul de vedere al produselor sau serviciilor la care se referă. pe care cesionarul urmează. a fortiori. dar ar lipsi de orice aplicabilitate art. sunt de strictă interpretare (art. 41 alin. să o folosească. este valabil contractul prin care titularul a două mărci identice sau similare înregistrate pentru aceleaşi clase de produse. În acest caz. se creează condiţiile ca mărci identice sau similare să poată fi folosite concomitent. De asemenea. Reţinem însă că sub incidenţa acestei sancţiuni nu vor intra decât acele cesiuni parţiale privind mărci identice sau similare deja folosite pentru produse identice sau similare până la momentul încheierii contractului. potrivit art. Astfel. pe înregistrată pentru mai multe clase de produse sau servicii (de exemplu. dar care nu a fost folosită pentru produse identice sau similare. » Raţiunea sancţiunii instituite de acest text îndreptăţeşte calificarea sa drept nulitate absolută şi totală a contractului de cesiune pentru caracterul ilicit al obiectului. 4. sub sancţiunea nulităţii actului de transmitere. este valabil contractul de cesiune având drept obiect o marcă deja folosită la momentul încheierii contractului. nr. În fine. fără ca titularul mărcii identice sau similare să fie obligat să înceteze folosirea acesteia. 41 alin. nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate şi numai către o singură persoană. titularul mărcii înregistrate. Pentru corelaţia dintre art. dar care nu a fost folosită până la momentul încheierii contractului de cesiune. (6). 6 alin.2. care este similară cu o altă marcă înregistrată de acelaşi titular (cedentul). inclusiv acelea care instituie nulităţi.). OSIM). este valabil contractul de cesiune având drept obiect o marcă înregistrată care nu a fost folosită până la momentul încheierii contractului şi care este similară cu o altă marcă înregistrată de acelaşi titular (cedentul). respectiv pentru clasa 32 – sucuri de fructe) şi se cesionează numai dreptul de folosire exclusivă a mărcii cu privire la o parte din aceste clase de produse sau servicii (de exemplu. a se vedea infra. iar pentru clasa 3 unui alt cesionar. consumatorii induşi în eroare.161 41 alin. 41 alin. dar care nu au fost folosite cedează numai una dintre aceste mărci. ca urmare a încheierii contractului de cesiune. doar pentru clasa 3 – detergenţi). dar care a fost folosită pentru produse identice sau similare. 424 Per a contrario. Tot astfel. 4 ar contraveni nu numai principiului potrivit căruia normele sancţionatorii. evident.

de lege ferenda. Unul dintre aceşti cotitulari poate ceda unui cesionar cota-parte ideală şi abstractă pe care o deţine din dreptul asupra mărcii. c) Cesiunea unei cote-părţi din dreptul asupra mărcii. Or. este recomandabil ca obiectul contractului de cesiune să îl constituie toate mărcile identice sau similare pentru produse identice sau similare ale cedentului. cât şi acelea ale părţilor contractante înseşi. cesionarul ar trebui să insiste pentru introducerea în contract a unei clauze prin care cedentul să se oblige să nu folosească în viitor mărcile similare reţinute. respectiv devine cotitular al dreptului la marcă alături de cotitularul care nu a cedat cota sa. 41 alin. Dacă acest lucru nu este posibil. mai ales atunci când produsele celor doi titulari sunt de calitate diferită. Pe de altă parte. 2. se poate ridica o problemă specială în legătură cu validitatea unui contract de cesiune a unei cote părţi din dreptul asupra unei mărci folosite anterior de către un singur titular. În urma unei astfel de cesiuni. Spre exemplu. posibilitatea unei asemenea înregistrări este consacrată în mod expres prin . se impune ca art. În legătură cu cea de a doua situaţie. în urma cesiunii. posibilitatea ca. cedentul şi cesionarul devin cotitulari ai aceleiaşi mărci. – Considerăm că ne aflăm în ipoteza unei asemenea cesiuni în umătoarele cazuri: 1. acelaşi interes ar justifica şi nulitatea cesiunii separate a unor cote părţi din dreptul asupra aceleiaşi mărci.162 aceeaşi piaţă. De aceea. nivel calitativ mai ridicat etc). observăm că în actualul stadiu al legislaţiei. care urmăresc în primul rând protecţia consumatorilor. doi titulari diferiţi să folosească mărci identice sau similare pentru produse identice sau similare este prejudiciabilă chiar pentru interesele comerciale ale părţilor contractante. care devin astfel cotitulari ai acelei mărci. rezervând pentru sine o altă cotă parte ori înstrăinând-o unui alt cesionar. publicitate. s-ar putea considera că dacă titularul unor mărci identice sau similare pentru produse identice sau similare le poate ceda numai în totalitate către un singur cesionar. Titularul exclusiv al unei mărci cedează o cotă-parte din dreptul asupra mărcii. el suportă costuri care îi vor profita şi titularului celeilalte mărci similare. pentru produse identice sau similare de către doi titulari diferiţi. (4) să fie modificat prin înlocuirea termenului “folosite” cu termenul “înregistrate”. fizice şi/sau juridice. considerăm că. nu există o diferenţă esenţială între cotitularitatea care rezultă dintr-o cesiune a unei cote-părţi din dreptul la marcă şi cotitularitatea care decurge din înregistrarea concomitentă a mărcii pe numele mai multor titulari. 41 alin. chiar dacă acesta nu le-a folosit pe toate până la data încheierii contractului. În această ipoteză. De vreme ce interesul de a evita riscul de confuzie în rândul consumatorilor impune interzicerea cesiunii separate a unor mărci similare. De aceea. Această împrejurare este de natură să producă o confuzie gravă în rândurile consumatorilor. în ipoteza în care unul dintre titularii mărcilor similare promovează mai bine produsele sale (reclamă. pentru a respecta în totalitate spriritul reglementărilor moderne din materia mărcilor. Considerăm că din ansamblul prevederilor legale rezultă concluzia contrară. Marca a fost înregistrată pe numele mai multor persoane. Pe de o parte. a fortiori titularul unei singure mărci nu poate ceda o cotă parte din dreptul său asupra acelei mărci. Pornind de la art. În acest mod sunt protejate în mod corespunzător atât interesele consumatorilor. 4. Această prevedere ar trebui însoţită şi de introducerea unei clauze penale prin care să se evalueze anticipat despăgubirile care urmează a fi primite de cesionar în cazul încălcării de către cedent a acestei obligaţii. cesionarul dobândeşte exact poziţia juridică a cedentului.

introducerea unei acţiuni în contrafacere. acest temei este pe deplin valabil chiar dacă reclamantul deţine numai o cotă-parte din dreptul la marcă.425 În materia mărcilor. obligarea teţului pârât să înceteze actele de folosire a unei mărci identice sau similare.” Pe de altă parte. civ.. De aceea apreciem că acţiunea în contrafacere va putea fi introdusă de oricare dintre cotitulari singur. evitarea confuziei între producătorii care acţionează pe aceeaşi piaţă în rândurile consumatorilor se poate asigura nu numai prin normele care guvernează validitatea contractelor de cesiune parţială. dacă nici unul dintre cotitularii dreptului asupra mărcii nu exploatează marca în propria sa întreprindere. fără a fi necesară aplicarea regulii unanimităţii (art. cererea de reînnoire a înregistrării mărcii – conform 30 alin. a) şi b) . acţiunea contractuală pentru obligarea beneficiarului licenţei la • • Art. Prin intermediul acestei acţiuni. 47 . unei asemenea acţiuni. 13 alin. 634-645 C. chiar dacă pe calea acestei acţiuni el nu va putea cere despăgubiri civile decât pentru prejudiciul pe care l-a suferit personal. Actele de administrare (spre exemplu.etc) pot fi efectuate/încheiate de oricare dintre cotitulari.426 intentarea unei acţiuni în anularea înregistrării ulterioare a unei mărci identice sau similare427 – conform art. 427 Această acţiune poate fi introdusă de orice persoană interesată şi reprezintă un act de conservare a dreptului la marcă întrucât introducerea sa permite înlăturarea unui drept concurent şi întrerupe termenul de prescripţie de cinci ani aplicabil. după caz.cu excepţia situaţiei în care contractul se încheie pentru a evita decăderea din dreptul asupra mărcii -428. 640 C.. 428 Considerăm că un contract de licenţă poate fi un act de conservare. Spre exemplu. titularul dreptului asupra mărcii urmăreşte. a) Contractul de licenţă reprezintă un act de conservare atunci când prin încheierea sa se urmăreşte să se prevină pierderea dreptului asupra mărcii. în principal.. Civ. de administrare sau de dispoziţie. Or. 2 . oricare dintre ei poate încheia un contract de licenţă neexclusivă cu un 426 425 . ci şi prin aplicarea în mod adecvat a regimului juridic al coproprietăţii asupra mărcii. 46 lit. astfel cum vom arăta în continuare. folosirea mărcii în vederea evitării riscului de decădere din dreptul la marcă – conform art. de regulă. contractul de licenţă neexclusivă pe durata mai mica de trei ani . săvârşite fără consimţământul titularului. iar nu totalitatea acestui drept. temeiul acţiunii în contrafacere este că pârâtul nu poate folosi marca fără consimţământul reclamantului. iar nu pentru ansamblul prejudiciului decurgând din încălcarea dreptului exclusiv de exploatare pe care îl deţine împreună cu ceilalalţi cotitulari. În toate cazurile cotitularii îşi vor exercita drepturile asupra mărcii potrivit regimului de drept comun al coproprietăţii.. acest regim prezintă următoarele particularităţi: Actele de conservare (spre exemplu. Prin urmare.163 dispoziţiile art.). folosirea normală a mărcii în propria întreprindere. 1: “Înregistrarea unei mărci poate fi cerută individual sau în comun de orice persoană . Acţiunea în contrafacere este un mijloc specific de apărare a dreptului exclusiv asupra mărcii.

429 Avem în vedere cesiunea dreptului asupra mărcii. 1 lit. să poată înregistra marca pe numele său. apreciem că ceilalţi cotitulari vor avea un “drept de adăugire”. 45 din lege. constituirea unui drept real asupra • terţ pentru ca acesta să poată exploata marca. i-ar pune şi pe ceilalţi cotitulari în imposibilitatea de a încheia alte contracte de licenţă. întrucât în dreptul comun (art. în ansamblul său. în cel mai scurt timp după renunţare. produsele sau serviciile cărora urmează să le fie aplicată marca nu trebuie să fie de natură să antreneze decăderea din dreptul la marcă pe motivul că aceasta ar fi devenit deceptivă – art. Spre exemplu. În ipoteza în care unul dintre cotitulari renunţă la dreptul la marcă potrivit art. nu este necesar ca renunţarea la dreptul asupra mărcii de către unul dintre cotitulari să fie notificată beneficiarului licenţei. Actele de dispoziţie (spre exemplu. încheierea unui contract de licenţă exclusivă de către unul dintre cotitulari. el nu trebuie să împiedice exercitarea de către acesti cotitulari a dreptului exclusiv asupra marcii. a). Dimpotrivă. cota renunţătorului fiind distribuită între aceştia în proporţie cu cota pe care ei o deţineau anterior renunţării. după părerea noastră. conivenţa frauduloasă între cotitularul licenţiator şi beneficiarul licenţei va fi sancţionată prin inopozabilitatea contractului faţă de cotitularii vizaţi.164 plata redevenţelor datorate etc) pot fi realizate numai cu acordul cotitularilor care deţin majoritatea cotelor părţi (art. Este cazul licenţelor neexclusive. cotitularul poate înstrăina cota parte din drept pe care o deţine. contractul de cesiune. renunţarea la dreptul asupra mărcii. Prin urmare. ci numai ca act de dispoziţie. c). 46 lit. 641 C. aducând astfel atingere exercitării de către aceştia a drepturilor lor. Desigur că. după caz cotitularii) dreptului la marcă renunţă la dreptul de a încheia ulterior alte contracte de licenţă pentru perioada şi produsele în legătură cu care a fost concedată licenţa exclusivă. contractul de licenţă exclusivă nu poate fi analizat ca act de administrare. b) Contractul de licenţă reprezintă un act de administrare atunci când el este încheiat în vederea unei normale folosiri a dreptului la marcă. Civ. în condiţiile art. De aceea. 46 alin.429 contractul de licenţă exclusivă. nici una dintre aceste raţiuni nu se regăseşte în cazul . evitându-se astfel riscul de decădere din dreptul la marcă pentru lipsa folosirii efective a mărcii. Sub sancţiunea inopozabilităţii faţă de cotitularii care nu au consimţit la actul de administrare. întrucât asupra acestei cote el are un drept de proprietate exclusiv. 3) această notificare are rolul de a-l avertiza pe beneficiarul licenţei în legătură cu potenţiala stingere a dreptului exclusiv asupra mărcii şi să îi permită ca. c) Contractul de licenţă reprezintă un act de dispoziţie în cazul licenţelor exclusive În urma încheierii unui asemenea contract. Or.). În consecinţă. titularul (sau. 45 alin. fără consimţământul celorlalţi cotitulari. în cazul în care un astfel de contract de licenţă se încheie în frauda intereselor cotitularilor care nu au participat la încheierea lui.

dar fără posibilitatea pentru cesionar de a îndeplini procedura prevăzută de lege (art. în toate cazurile. 1683 alin. cesionarul va fi obligat să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a conserva dreptul la marcă până la expirarea duratei cesiunii (de exemplu. Civ. A doua cesiune totală este afectată de modalitatea termenului şi presupune transferul dreptului asupra mărcii în sens invers. certificatul de înregistrare mai este valabil pentru o perioadă de 7 ani iar dreptul asupra mărcii este transmis pentru o perioadă de 5 ani. De altfel. în temeiul contractului de cesiune de marcă. dreptul la reînnoirea înregistrării mărcii revine cedentului. În ipoteza în care unul dintre cotitulari înstrăinează în totalitate dreptul asupra mărcii. Aceasta pentru că cedentul nu este obligat la plata vreunui preţ pentru retransmiterea în patrimoniului său a dreptului asupra mărcii. În acest caz. In cazul în care obligația nu este executata de către cedent. orice act cu titlu gratuit cu privire la marcă etc) sunt supuse regulii unanimităţii (art. să împiedice decăderea. (5). De asemenea. În acest caz. Deşi are efectul unei cesiuni parţiale. întrucât aceasta nu are drept efect stingerea dreptului asupra mărcii.165 mărcii. de la cesionar la cedent. la momentul împlinirii termenului pentru care cesiunea a fost consimţită. atunci acest contract va fi inopozabil cotitularilor care nu au consimțit la act. această operaţiune juridică poate fi concepută ca o dublă cesiune totală a dreptului la marcă. Actul va fi însa valabil iar în temeiul sau cedentul va fi obligat sa transmită cesionarului întregul drept asupra mărcii (art. să plătească taxele necesare renunţării la dreptul asupra mărcii de către unul dintre cotitulari. – Se pune întrebarea dacă. ci numai stingerea dreptului asupra cotei-părţi deţinute de cotitularul în cauză. Prima cesiune totală.). . d) Cesiunea dreptului asupra mărcii pentru o perioadă de timp determinată. 641 alin. În opinia noastră. să introducă acţiunea în anularea înregistrării unei mărci identice sau similare ulterior înregistrate. cesionarul îl poate obliga la reducerea prețului și daune-interese. pentru o perioadă de 15 ani). De exemplu. este posibilă transmiterea dreptului asupra mărcii pentru o perioadă mai lungă decât durata iniţială de valabilitate a certificatului de înregistrare (de exemplu. principiul libertăţii convenţiilor impune un răspuns pozitiv la această întrebare. iar dacă demonstrează ca nu ar fi contractat dacă ar fi știut ca nu obține întregul drept exclusiv. el poate cere chiar rezoluțiunea contractului de cesiune. Operaţiunea pe care o analizăm nu poate fi considerată ca o vânzare cu pact de răscumpărare. Singurul preţ care se datorează în temeiul contractului de cesiune a dreptului la marcă pentru o perioadă determinată se plăteşte de către cesionar în schimbul dobândirii dreptului exclusiv de exploatare a mărcii pentru un termen determinat Pe baza acestui raţionament considerăm că este admisibilă şi cesiunea dreptului asupra mărcii până la expirarea certificatului de înregistrare. operează la momentul încheierii contractului şi are drept efect transferul dreptului asupra mărcii de la cedent către cesionar. la data la care expiră perioada pentru care cesiunea a fost consimţită. 30-33) pentru reînnoirea înregistrării mărcii. (4) C. pură şi simplă. cesionarul poate dobândi dreptul exclusiv asupra mărcii pentru o perioadă mai scurtă decât durata de validitate a certificatului de înregistrare. cesionarului îi revine obligaţia contractuală de a efectua formalităţile necesare pentru reînnoirea înregistrării mărcii.

prin ipoteză. În cazul cesiunii cu titlu oneros. de la cesionar la cedent. 2. Cesiunea de marcă este principală atunci când este independentă de transmiterea altui bun. transmiterea mărcii să opereze automat prin efectul cesiunii fondului de comerţ căruia îi este ataşată. 431 A se vedea supra. un alt bun. Cu toate acestea. În cazul în care cesionarul încalcă această obligaţie contractuală şi încheie un contract de licenţă.2. in funcţie de natura contraprestaţiei.166 reînnoirii să refuze autorizarea înregistrării ulterioare a unei mărci identice sau similare în condiţiile art. marca poate fi înregistrată şi folosită ca semn distinctiv şi de unele subiecte 430 .2. o sumă de bani sau. în urma acestei înscrieri. în temeiul înţelegerii iniţiale. 3. 2. textul nu înlătură posibilitatea ca. Daca nu a fost liberat de cedent potrivit regulilor preluării de datorie sau cesiunii de contract. 432 Avem în vedere ipoteza cea mai frecvent întâlnită în practică. În lipsa unei clauze contractuale contrare. După raportul cu transmiterea unui alt bun. Cesiunea cu titlu gratuit prin act unilateral poate fi făcută numai pentru cauză de moarte şi are natura juridică a unui legat testamentar. După cum am arătat. a cărei publicitate este. asigurată prin prima înscriere.431 legea permite transferul mărcii independent de fondul de comerţ din care face parte. De asemenea. 3 are în vedere transmiterea unor elemente de activ ale patrimoniului. respectiv. conform art. Contractului de cesiune cu titlu gratuit i se vor aplica regulile prevăzute de Codul civil pentru contractul de donaţie.430 cesionarul poate transmite la rândul său dreptul asupra mărcii pentru o perioadă cel mult egală cu aceea pentru care el însuşi a dobândit acest drept. în lipsa unei prevederi contrare. devine opozabilă terţilor atât cesiunea de la cedent la cesionar. cesiunea de marcă poate fi principală sau accesorie. cesionarul inițial rămâne obligat fata de cedent pentru decăderea din dreptul asupra mărcii sau pentru tolerarea folosirii unei mărci posterior înregistrate. contractul va fi supus regulilor generale prevăzute de Codul civil pentru contractul de vânzare-cumpărare sau de schimb. este suficientă o singură înscriere a contractului la OSIM.3. După scopul urmărit de părţi la încheierea contractului. Pentru opozabilitatea contractului de cesiune de marcă încheiată pentru o perioadă determinată de timp. punctul 1. această licenţă nu va putea fi opusă cedentului. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului la marcă ». adică atât transmiterea unor bunuri ut singuli. cedentul va putea interzice cesionarului concedarea unor licenţe.2. Astfel. în opinia nostră.2. ipoteză în care marca este folosită ca semn distinctiv al unei activităţi comerciale. Teza finală a art. Cu toate acestea. cât şi cesiunea inversă. care va opera la împlinirea termenului în mod automat. Cesiunea cu titlu gratuit se poate realiza prin act unilateral sau prin contract. 41 alin. dacă părţile nu au Prin contract. întrucât interdicţia de a licenţia a devenit opozabilă beneficiarului licenţei din momentul înscrierii contractului de cesiune la OSIM. 41 alin. 6(6) etc). « În cazul în care patrimoniul titularului mărcii este transmis în totalitatea sa. această transmitere are ca efect şi transferul drepturilor cu privire la marcă. cesiunea poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. cât şi transmiterea unui fond de comerţ (care este o universalitate de fapt şi nu se confundă cu patrimoniul titularului măcii) .432 Considerăm că.

fundaţii.. “O marcă exploatată numai în interesul unui fond de comerţ constituie un element al acestuia. p. 36 alin. p. Condiţii de formă. fără a preciza că se transmite fondul de comerţ în totalitatea lui. Holban. decizia din 1 iunie 1965. partide politice. Popovici. p. . concluzie justificată chiar dacă actul de donaţie nu cuprinde nici o menţiune cu privire la marcă. Chavanne. Donaţia fondului de comerţ cuprinde şi donaţia mărcii. ministere etc). 73. op.434 Voinţa contrară a părţilor poate fi expresă. în Annales de la propriété industrielle. fără consimţământul titularului . 61/octombrie 1965. apud B. 434 A se vedea.. spre exemplu. Burst. sau implicită. De aceea. 1936. cu excepţia cazului când părţile au stipulat contrariul. « Cesiunea trebuie făcută în scris şi semnată de părţile contractante sub de drept care nu desfăşoară activităţi comerciale (asociaţii. nu poate fi interpretat decât în sensul unei cesiuni totale. cit. Opozabilitatea cesiunii faţă de terţi 2.3. mai ales când în contract se prevede obligaţia pentru cedent de a nu face nici o concureţă cesionarilor. deşi acesta a făcut parte din fondul de comerţ al cedentului până la data transmisiunii. atunci când părţile au exclus în mod explicit marca din rândul elementelor fondului de comerţ transmise. p. care formează unul dintre elementele sale..3.435 2. decizia din 5 februarie 1935. 212. când din împrejurările cauzei rezultă că părţile nu au înţeles să separe marca de fabrică de întreprinderea de care este legată. p. cesiunea unui fond de comerţ atrage de la sine şi pe aceea a mărcilor care intră în compunerea lui. Bucureşti. cit.167 dispus altfel.433 Ne aflăm în cazul unei cesiuni de marcă accesorii. părţile au enumerat limitativ elementele fondului de comerţ transmise şi nu au inclus în enumerare şi dreptul la marcă. în activitatea lor comercială. astfel încât transmiterea fondului de comerţ va atrage după sine şi transmiterea dreptului la marcă. Faptul că în contractul de cesiune nu s-a spus nimic despre marca ce făcea parte din fondul de comerţ cedat. 1938. Scondăcescu.. Mărcile de fabrică şi de comerţ.. speţa nr. 435 Avem în vedere situaţia în care părţile au dispus “se transmite fondul de comerţ aparţinând cedentului.” (Curtea de Apel din Paris. în acelaşi sens. 291. Într-un asemenea caz. după care urmează o enumerare limitativă în care nu figurează şi dreptul la marcă. atunci când. în Révue internationale de propriété industrielle et artistique. Potrivit art.” (Curtea din Bourges. J. considerăm că este criticabilă formularea art. 41 alin. compus din următoarele elemente:. S. 11). 2. 653. A. dreptul la marcă va rămâne în patrimoniul cedentului. D.Contractul de cesiune a mărcii este un contract solemn. Marinescu. apud E. nr. marca va fi considerată un element intrinsec fondului de comerţ transmis. 201 şi urm. în orice loc s-ar afla.” 433 “În virtutea principiului că accesoriul urmează soarta principalului.. care pare a restrânge exclusivitatea de care beneficiază titularul dreptului asupra mărcii doar la domeniul activităţii comerciale: “ Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească. 1 teza finală. II). speţa nr. J..” .1. op.

pe baza căruia urmează să se îndeplinească formalităţile de înscriere a cesiunii pentru opozabilitate faţă de terţi. 42 alin. Tratat de drept civil. aplicată pe înscris. sunt aplicabile pe deplin regulile dreptului comun. 1011 C. ci și evaluat printr-un înscris. potrivit art. cesionarul va solicita să se constate existenţa în patrimoniul său a dreptului asupra mărcii. contractul de cesiune a fondului de comerţ). civ. Contracte speciale. el nu poate forma obiectul unei donaţii sub forma darului manual.şi unei obligaţii de a face. Bucureşti. p.este nulitatea absolută a contractului de cesiune. a patrimoniului sau unei fracţiuni din patrimoniu. Prin urmare. în ipoteza în care contractul s-a încheiat valabil prin simplul acord de voinţă (solo consensu). întrucât dreptul asupra mărcii este un bun mobil incorporal. p. întemeiată pe art. 140-148. în consecinţă.). Pentru amănunte. Dacă nu există reguli speciale se aplică principiul consensualismului şi regulile generale de probă prevăzute de Codul civil sau de Codul comercial. după caz. Aceste reguli sunt aplicabile doar în cazul în care marca este transferată ut singuli. 111 C. el trebuie nu numai menționat. În cadrul acestui Procura (sau mandatul.168 sancţiunea nulităţii. 437 A se vedea Fr. «La cererea persoanei interesate şi cu plata taxei prevăzute de lege. 7. cesiunea de marcă trebuie să îmbrace forma autentică ad validitatem (art.). Cât priveşte donaţiile indirecte sau deghizate. 2001. consimţământul trebuie să fie exprimat prin semnătura părţilor sau a reprezentanţilor lor. proc. Civ. Deoarece dreptul asupra mărcii este un bun mobil incorporal. Deak. a se vedea Fr. 1. dacă este cazul) formează un tot indivizibil cu actul în vederea încheierii căruia a fost dată. In ipoteza în care cesiunea cu titlu gratuit s-a realizat prin act juridic unilateral (adică prin legat testamentar). 436 . Cesiunea este opozabilă terţilor de la data publicării acesteia. OSIM înscrie cesiunea în Registrul mărcilor şi o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.3. e) C. 1011 alin. Editura Universul Juridic. Potrivit art. cu începere de de la data încheierii valabile a actului prin care s-a transmis marca (spre exemplu. cesionarul se va putea adresa instanţei judecătoreşti (respectiv Tribunalului. Absenta evaluării atrage nulitatea absoluta a donației. op.2. este supus regulilor de formă prevăzute de Codul Civil pentru acest contract.437 În toate cazurile. În acest caz. lit. În cazul în care transmiterea mărcii operează în cadrul transmiterii fondului de comerţ.). Deak. contractul astfel încheiat are natura juridică a unui contract de donaţie şi. cit. el va da naştere – printre altele . civ. 3. adică de a întocmi un înscris referitor la cesiunea de marcă. » Rezultă că legea impune ad validitatem condiţia formei scrise a contractului. (3) C.. cu acţiune în constatare. atunci procura trebuie dată de asemenea în formă scrisă şi semnată de mandant (art. » Această regulă de opozabilitate se aplică şi în cazul în care marca este transmisă în cadrul transmiterii fondului de comerţ. În cazul în care cesiunea mărcii este cu titlu gratuit.436 Sancţiunea nerespectării oricăreia dintre aceste două condiţii de formă – forma scrisă sau semnătura părţilor . 2 pct. Prin această acţiune. civ. proc. 2. În situaţia în care contractul de cesiune este încheiat prin mandatar. (2) C. conform art. 313. a patrimoniului sau unei fracţiuni din patrimoniu. precum şi autorii citaţi la nota de subsol nr. În cazul în care cedentul nu îşi îndeplineşte această obligaţie. vor fi aplicabile pe deplin condiţiile de formă ale testamentului. Civ. în acest caz. Tot ad validitatem. 2013 alin. care poate fi și sub semnătura privata. forma aplicabilă este aceea prevazută pentru categoriile de transmisiuni respective.

3. (3) „Înscrierea transmiterii de drepturi asupra mărcilor aflate în litigiu se suspendă până la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești cu privire la acestea. astfel încât interesul său de a nu răspunde fata de acest titular pentru exploatarea ilegală a semnului nu poate fi considerat legitim.” Consideram ca soluția legiuitorului este profund criticabila întrucât ea împiedică opozabilitatea fata de terți a unor acte care pot fi încheiate valabil de titularul mărcii pe perioada unui litigiu prin care dreptul sau este contestat netemeinic. În cele ce urmează. Avem în vedere. In schimb. Civ. situaţia în care cesionarul urmăreşte să se lanseze într-un nou domeniu de activitate prin achiziţionarea acţiunilor sau a părţilor sociale ale unei societăţi atractive care însă nu deţine şi un portofoliu de mărci de succes. Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile. ramas in vigoare pana la intrarea in vigoare a unui nou cod de procedura civila). terții care săvârșesc acte de contrafacere nu pot invoca lipsa opozabilității. ne vom referi la efectele contractului de cesiune de marcă cu titlu oneros. Or în măsura în care exploatează fără drept un semn ce trezește confuzia cu o marca înregistrată. De la data înscrierii. cesionarul va încerca sa păstreze caracterul confidenţial al contractului de cesiune a unei mărci de succes în domeniul vizat pentru a nu dezvălui intenţiile sale de extindere pe o nouă piaţă de produse sau servicii. inclusiv cele referitoare la efectele cesiunii bunurilor necorporale. în afară de situația în care beneficiarul transmiterii acceptă să limiteze transmiterea mărcii la produsele sau serviciile pentru care marca nu este înșelătoare. cesionarul să aibă interesul economic de a amâna înscrierea mărcii. Deoarece efectele acestui contract nu se bucură de o reglementare specială.3. care este mai frecvent întâlnit în practică şi ridică cele mai numeroase probleme.4. beneficiarii unei licențe asupra mărcii transmise. 2.4. cesionarul va putea proba încheierea valabilă a contractului cu orice mijloc de probă (art. Obligaţiile cedentului . calitatea sau originea geografică a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată. 2. ele urmează a fi guvernate de regulile prevăzute de Codul civil pentru efectele contractului de vânzarecumpărare.” Se are în vedere ipoteza în care. (1) si (2) din lege. Com. alin.4.3. cesiunea devine opozabilă terților care nu au cunoscut-o pe altă cale (art. 42.. 46 C. Contractul de cesiune de marcă cu titlu oneros este un contract sinalagmatic întrucât dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi. potrivit art. 22 C. 2. 2. În acest caz. deşi contractul de cesiune este valabil încheiat şi nu există nici un impediment pentru efectuarea înscrierii la OSIM. Sunt ipoteze în practică în care. 40 alin. Terți în această materie sunt cesionarii subsecvenți.1. Efectele contractului de cesiune de marcă În cele ce urmează. de exemplu. Potrivit art. aplicata la produsele cesionarului. și ai oricăror alte drepturi privind aceasta marca. care sunt reciproce şi interdependente. marca ar deveni deceptiva pentru public. De asemenea. OSIM refuză înscrierea transmiterii cesiunii dacă rezultă în mod evident faptul că prin aceasta publicul este indus în eroare cu privire la natura.169 litigiu. cesionarul va putea solicita îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate la OSIM. „ Cererea de înscriere a cesiunii va fi însoţită de actul doveditor al schimbării titularului mărcii. întrucât formalitățile de publicitate sunt menite sa protejeze numai interesele legitime ale terților fata de actul juridic. obligaţiile cedentului şi obligaţiile cesionarului.). terțul se afla în culpa chiar dacă nu cunoaște cine este titularul actual al mărcii.

considerăm că. contractul de cesiune va avea un obiect juridic complex. civ.obligaţia de a transfera dreptul asupra marcii. . În cazul în care. se pune problema de a şti cine este persoana care are calitate procesuală activă în acţiunea în contrafacere şi/sau concurenţă neloială introdusă pentru reprimarea actelor săvârşite de terţi între momentul încheierii contractului de cesiune şi momentul înscrierii cesiunii la OSIM.170 Cedentul are următoarele obligaţii: . În acest caz. transferul dreptului asupra mărcii operează automat între părti. dar înainte de înscrierea acestuia la OSIM. În consecinţă. care apare ca un accesoriu al dreptului exclusiv de exploatare. cesionarul va putea introduce actiunea in contrafacere intrucat interesul tertului nefiind legitim el nu poate invoca absenta formalitatilor de publicitate. Prin prevedere contractuală contrară înţelegem o clauză prin care părţile convin să transmită şi creanţa la despăgubiri izvorâtă din delictul civil de contrafacere sau de concurenţă neloială.1. în lipsa unei prevederi exprese. În acest caz. calitatea procesuală activă a cedentului nu se va transmite prin contractul de cesiune ca accesoriu al dreptului asupra mărcii. cesiunea creanţei la despăgubiri va deveni opozabilă autorului delictului civil prin notificare. 1674 C. sau.civ. se pune problema cine are calitatea procesuală de a introduce acţiunea în contrafacere şi/sau în concurenţă neloială pentru actele de contrafacere şi/sau de concurenţă neloială săvârşite anterior cesiunii de marcă. În lipsa unei prevederi contractuale contrare. prin acceptarea cesiunii făcută de debitorul cedat (autorul delictului civil) (art. cedentul păstrează dreptul de a introduce acţiunile corespunzătoare. era pendinte un litigiu referitor la acte de contrafacere săvârşite anterior de către un terţ.). dacă. În consecinţă. independent de înscrierea contractului de cesiune la OSIM. In orice caz. cel puţin teoretic.4. compus din dreptul exclusiv asupra mărcii (ca drept real asupra unui bun incorporal) şi dreptul la despăgubiri (ca drept de creanţă). cesionarul este îndreptăţit să solicite de la cedent restituirea acestor despăgubiri.obligaţia de garanţie pentru evicţiune. prin efectul încheierii valabile a contractului. . în urma intentării acţiunii împotriva terţului culpabil de acte de contrafacere şi/sau de concurenţă neloială săvârşite după încheierea contractului de cesiune. 1578 C. ]n lumina evolutiilor textelor privind opozabilitatea licentei precum si a jurisprudentei recente. opinam ca si în absenţa formalităţilor necesare pentru opozabilitatea cesiunii. cedentul a obţinut despăgubiri. împotriva acestor acte. părţile au convenit să supună transferul dreptului asupra mărcii unei modalităţi determinate – termen sau condiţie – efectul translativ de drepturi al contractului de cesiune de marcă se produce în chiar momentul încheierii acestui contract.obligatia de predare. se consideră că. b) Apoi. Obligatia de a transfera dreptul exclusiv asupra mărcii Potrivit regulilor de drept comun din materia contractului de vânzare-cumpărare (art. printr-o clauză expresă.). În legătură cu acest aspect se ridică următoarele probleme: a) Întâi. Transferul dreptului asupra mărcii implică şi transmiterea dreptului de a introduce acţiunea în contrafacere. 2. exceptând cazul în care. . la data încheierii contractului. Opozabilitatea faţă de debitorul cedat (autorul actelor de contrafacere şi/sau de concurenţă neloială) a cesiunii de creanţă este supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de dreptul comun al cesiunii de creanţă.1. în lipsa unei prevederi contractuale contrare.

c) În fine. 3).4. Obligaţia de garanţie pentru evicţiune. în această materie. O situaţie specială de aplicare a obligaţiei de garanţie pentru fapta proprie este aceea în care. astfel încât atingerile aduse de terţ dreptului la marcă reprezintă . însoţită eventual de un prototip (spre exemplu în cazul mărcilor tridimensionale. constând în forma produsului sau a ambalajului său). răspunderea cedentului va putea fi angajată atât pe tărâm contractual. cedentul ar păstra fără drept despăgubirile primite pentru această atingere. cât şi pe tărâm delictual (pentru săvârşirea delictului civil de contrafacere). 2.2. marca s-a transmis din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului la momentul încheierii contractului de cesiune. Cu alte cuvinte. este valabil şi opozabil încă din momentul încheierii sale în condiţiile legii.3. în temeiul principiului non-cumulului celor două forme de răspundere civilă. atunci când cedentul exploatează marca ulterior încheierii contractului de cesiune.171 Temeiul cererii de restituire astfel formulată îl reprezintă contractul de cesiune care.. 132. cuprinde: garanţia pentru fapta proprie. în acelaşi timp. calitatea de a introduce acţiunea în contrafacere şi/sau în concurenţă neloială. op. la alegerea cesionarului. precum şi orice alte elemente de natură de a-i permite cesionarului să reproducă în mod fidel marca dobândită.4. astfel încât opţiunea între cele două forme de răspundere este permisă.438 Or. şi o infracţiune. Bîrsan. 90 folosirea fără drept a unei mărci în prejudiciul titularului acelei mărci reprezintă infracţiunea de contrafacere. soluţia pe care o împărtăşim permite cesionarului care optează pentru răspunderea civilă delictuală să obţină repararea atât a prejudiciului previzibil. Stătescu. pentru actele săvârşite de terţi ulterior înscrierii contractului de cesiune.o pierdere patrimonială a cesionarului. O asemenea posibilitate nu ar fi existat dacă cesionarul ar fi fost obligat să intenteze o acţiune în garanţie pentru evicţiune. el nu ar fi putut obţine o reparaţie decât în limita prejudiciului previzibil. Obligaţia de predare în materia cesiunii de marcă se concretizează în obligaţia de a remite certificatul de înregistrare a mărcii. Chiar dacă această obligaţie este contractuală. 2. atunci când cesionarul a încheiat un contract de licenţă de marcă. În consecinţă. cit. cedentul are obligaţia de a nu mai folosi marca cedată. După cum se ştie. . cesionarul ar fi fost ţinut să introducă acţiunea în răspundere civilă contractuală. la data încheierii contractului de cesiune. Nu excludem posibilitatea ca în cadrul obiectului obligaţiei de predare să fie inclusă şi transmiterea unei descrieri detaliate a mărcii.1.1. potrivit art. C. oricare dintre licenţiaţi poate să intervină în procesul având ca obiect acţiunea în contrafacere intentată de către cesionar. cât şi a prejudiciului imprevizibil. care este de natură contractuală. Soluţia propusă prezintă un evident interes practic: Dacă. solicitând repararea de către cedent a prejudiciului cauzat prin contrafacerea mărcii (art. Practic. Dimpotrivă.din perspectiva părţilor . în raporturile cu cesionarul. p. revine întotdeauna cesionarului. cedentul are în stoc o cantitate 438 A se vedea C. a) Obligaţia de a garanta pentru fapta proprie reprezintă obligaţia cedentului (precum şi a succesorilor săi universali şi cu titlu universal) de a se abţine de la orice act sau fapt de natură a-l tulbura pe cesionar în liniştita folosinţă a dreptului asupra mărcii. În plus. cea mai importantă excepţie de la principiul nedmiterii opţiunii între cele două tipuri de răspundere este aceea că opţiunea este permisă în cazul în care neexecutarea contractului constituie. 44 alin. garanţia pentru fapta terţilor şi garanţia pentru viciile juridice ale certificatului de înregistrare. între părţi.

cedentul încheie cu un terţ un nou contract având ca obiect acelaşi drept asupra mărcii. cesionarul nu se mai poate opune folosirii mărcii posterioare de către terţ. 440 A se vedea C.d. Editura All. În cazul în care. cedentul va fi chemat să răspundă pentru evicţiune. În acest caz. chiar după data încheierii contractului ş. Acesta din urmă se va putea întoarce împotriva cedentului cu o acţiune în garanţie contra evicţiunii. la momentul încheierii contractului de cesiune. cesionarul nu a cunoscut existenţa licenţei. Dacă terţul înscrie primul contractul prin care a dobândit marca. dacă licenţa anterioară a fost înscrisă. 48).440 îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a contractului anterior (în speţă. distingând între tulburările care determină răspunderea cedentului pentru evicţiune şi cele care nu angajează răspunderea cedentului pentru evicţiune. În acest caz. După cum s-a arătat. Evicţiunea în contractele civile. el va fi preferat cesionarului care nu şi-a înscris cesiunea.m.172 mare de produse care poartă marca ce formează obiectul cesiunii. Obligaţia de garanţie a cedentului subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative: să fie vorba de o tulburare de drept. 439 . anterior înscrierii contractului de cesiune. Bucureşti. se poate presupune că cesionarul a cunoscut această situaţie. produsele aflate în stoc. cum ar fi: preluarea şi valorificarea produselor de către cesionar ori acordarea unei termen rezonabil cedentului pentru lichidarea stocului de produse. cesionarul nu a fost informat de către cedent sau nu a cunoscut. Un alt caz de garanţie pentru evicţiunea decurgând din fapta proprie este acela în care. dacă folosirea timp de cinci ani a mărcii similare înregistrate este notorie. b2) Obligaţia de a garanţie contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ reprezintă obligaţia cedentului (precum şi a succesorilor săi universali şi cu titlu universal) de a-l garanta pe cesionar împotriva tulburării sale în exercitarea prerogativelor de titular al dreptului asupra mărcii. În ipoteza în care.a. sub marca cedată. Părţile pot conveni o soluţie reciproc avantajoasă. cu excepţia situaţiei în care înregistrarea mărcii posterioare a fost cerută cu rea credinţă (art. la momentul încheierii contractului. În ipoteza în care cedentul doreşte să valorifice ulterior produsele aflate în stoc. astfel încât şi-a asumat riscul de a suporta concurenţa titularului mărcii similare. Tulburări care pot determina angajarea răspunderii cedentului pentru evicţiune: i)Terţul a înregistrat o marcă similară anterior contractului de cesiune şi a folosit această marcă timp de cinci ani (ori împlinirea termenului de cinci ani este iminentă). provenind din partea unei terţe persoane. cu prilejul încheierii contractului el este obligat să-l informeze pe cesionar în legătură cu această stare de fapt. pe orice altă cale. el nu va mai putea comercializa. Din multitudinea de tulburări care pot proveni din fapta terţului. 68. p. le vom examina în continuare pe cele mai importante. 1997. cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de către cesionar. ea este opozabilă cesionarului care este obligat să o respecte. a contractului de licenţă) Spre exemplu. A. cauza evicţiunii să fie anterioară cesiunii.439 situaţia mărcii similare. el se va putea întoarce împotriva cedentului în temeiul obligaţiei acestuia din urmă de a-l garanta pentru evicţiune. Toader. ii)Terţul poate invoca împotriva cesionarului beneficiul unui contract de licenţă consimţit de cedent anterior contractului de cesiune. iar nu de fapt. deoarece în ipoteza în care situaţia stocurilor nu va fi reglementată. Cedentul este pe deplin interesat să rezolve această problemă cu ocazia încheierii contractului de cesiune.

decât cesionarul.443 iii)În opinia noastră. poate intenta acţiunea în contrafacere şi/sau acţiunea în concurenţă neloială.441 precum şi atunci când terţul a obţinut acordul cedentului pentru înregistrarea unei mărci identice sau similare. conform art. oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă marca ce a format obiectul contractului de cesiune. nu reprezintă o evicţiune deţinerea. Dacă acţiunea în anulare este admisă. Calitatea procesuală activă în acţiunea în anulare nu o are. Prin urmare. la Tribunalul Bucureşti. nr. Dacă acţiunea este respinsă. 4. 443 În cazul în care. Necesitatea unui comportament onest. de ipotecă mobiliară sau un privilegiu asupra mărcii. cedentul nu răspunde.173 nu înlătură garanţia pentru evicţiune a înstrăinătorului. evicţiunea se produce prin exercitarea de către terţ a dreptului său. atunci înseamnă că mărcile nu sunt similare şi deci nu există nici un temei pentru a se angaja răspunderea pentru evicţiune a cedentului. pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular (în speţă. Avem în vedere ipoteza în care. după înscrierea cesiunii. evicţiunea se produce numai dacă debitorul principal (de regulă. cedentul a comercializat sau. loial. sau – dacă marca a fost deja înregistrată – să introducă acţiune în anularea înregistrării mărcii. cedentul) sau cu consimţământul acestuia. de bună credinţă. la momentul încheierii contractului îi impune cedentului îndatorirea de a face cunoscute cesionarului contractele de licenţă asupra mărcii aflate în vigoare la acel moment. 6(6). astfel încât răspunderea cedentului pentru o astfel de evicţiune nu mai intră în discuţie. a se vedea infra.442 B. a fost înregistrată o marcă similară cu marca transmisă considerăm că nu se ridică problema răspunderii pentru evicţiune a cedentului. În cazul ipotecii mobiliare şi a privilegiilor. a autorizat comercializarea către terţe persoane a unor produse pe care este aplicată marca ulterior În cazul dreptului de uzufruct. Cesionarul va putea să facă opoziţie la înregistrarea mărcii. Deoarece aceste acte ilicite nu reprezintă o tulburare de drept (în sensul că nu au un temei juridic). 47. ci o simplă tulburare de fapt. anterior contractului de cesiune. după caz. 6(6). în temeiul art. în calitate de titular al dreptului la marcă. Nici în această ipoteză cedentul nu va răspunde. 19-21. ii)Terţul înregistrează sau numai declanşează procedura de înregistrare a unei mărci identice sau similare cu cea dobândită de cesionar. Cesionarul însuşi. Similaritatea celor două mărci nu poate fi stabilită decât pe calea unei acţiuni în anulare. 441 . la OSIM. în temeiul art. terţul săvârşeşte acte de contrafacere sau de concurenţă neloială (prin utilizarea fără drept a mărcii). atunci marca terţului va radiată din Registrul Naţional al Mărcilor şi deci evicţiunea prin fapta terţului este înlăturată. iii)Aceleaşi soluţii sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ipoteza în care terţul invocă un drept de uzufruct. cedentul) nu-şi plăteşte datoria iar creditorul procedează la realizarea creanţei asupra dreptului la marcă.2. el va introduce o acţiune în anularea înregistrării mărcii. anterior încheierii contractului de cesiune. Tulburări care nu determină angajarea răspunderii pentru evicţiune a cedentului: i)Ulterior înscrierii cesiunii. întrucât opozabilitatea nu presupune cunoaşterea efectivă a cauzei evicţiunii la momentul încheierii contractului de înstrăinare. 442 Pentru amănunte privitoare la regimul juridic al acordului consacrat de art.

cu consecinţa lipsirii de efecte a certificatului de înregistrare prin radierea mărcii (art. civ. Deak. în principal. 38 alin. dreptul exclusiv asupra mărcii s-a “epuizat” (art. 1). ar fi avut mijloacele potrivite pentru a respinge pretenţiile terţului. “epuizarea” este inerentă dreptului exclusiv. Fr. Cedentul are obligaţia de a-l garanta pe cesionar împotriva viciilor juridice ale certificatului de înregistrare. indiferent în patrimoniul cui s-ar afla acesta. este recomandabil ca acesta să îl introducă în proces pe cedent. în acest caz.. dacă cesionarul va pierde procesul. Apreciem că este recomandabil ca. dacă ar fi fost chemat în garanţie. În cazul în care cesionarul este acţionat în judecată în vederea anulării înregistrării mărcii. inserând în contractul de cesiune şi sancţiunea aplicabilă în cazul în care această situaţie nu corespunde realităţii. 1659 C. eventuala acţiune în garanţie pentru evicţiune pe care o va introduce împotriva cedentului. ultim. pentru materia contractului de vânzarecumpărare. civ. Avem în vedere. 47 din Legea nr. atunci cesionarul poate solicita fie anularea contractului. cedentul a comercializat el însuşi sau a autorizat comercializarea unei mari cantităţi de produse pe care se aplică marca şi nu l-a informat pe cesionar în legătură cu aceasta.446 Totuşi.). În consecinţă. civ. printr-o cerere de chemare în garanţie. proc. se va angaja răspunderea cedentului în temeiul obligaţiei de a garanta pentru evicţiune. Dacă anularea a fost numai parţială. 445 A se vedea. cit. 7. 48. 1705 C. Fiind o limită specială a dreptului la marcă. pentru a-l apăra contra eventualei evicţiuni. 60-63 C. la momentul încheierii contractului. 47 alin. dispoziţiile art. ar fi putut invoca prescripţia extinctivă. dreptul transmis nu poartă asupra produselor puse în comerţ de către cedent sau cu acordul acestuia.445 Pentru invocarea cu succes a acestei excepţii. conform art. În caz contrar. 446 De exemplu. următoarele situaţii i) Anularea înregistrării mărcii. În acest caz. 84/1998). adică împotriva acelor situaţii care duc la desfiinţarea certificatului de înregistrare. art. ori ar fi putut demonstra că a obţinut acordul titularului mărcii anterioare. dacă dovedeşte întrunirea elementelor acestui viciu de consimţământ. De asemenea. întrucât în legătură cu aceste produse. Practic. cedentul va trebui să facă dovada că. în condiţiile art. fie menţinerea contractului cu o reducere proporţională din preţ (art. op. cesionarul nu se va putea opune comercializării produselor în legătură cu care dreptul la marcă a fost “epuizat” de către cedent. cesionarul să solicite cedentului prezentarea unei situaţii globale a comercializării produselor (ce poartă marca) în perioada imediat anterioară încheierii contractului. Precizăm că anularea nu atrage răspunderea cedentului pentru evicţiune decât dacă hotărârea prin care se constată anularea a rămas definitivă şi irevocabilă ulterior încheierii contractului de cesiune. În cazul în care hotărârea de anulare a rămas definitivă şi irevocabilă anterior încheierii contractului. acesta este lovit de nulitate absolută pentru lipsa obiectului. dacă anterior încheierii contractului. cedentul ar fi putut invoca în 444 .174 cedată. atunci cesionarul va putea solicita anularea contractului de cesiune de marcă pentru dol prin reticenţă. 79-80. va putea fi paralizată de acesta prin invocarea excepţiei procesului rău condus (exceptio mali processus) potrivit art. pe cale principală.444 c) Obligaţia de garanţie pentru viciile juridice ale certificatului de înregistrare. p.

deoarece reclamantul a avut la dispoziţie toate garanţiile dreptului de apărare în cadrul unor dezbateri contradictorii. În noţiunea de părţi. Cesionarul va suporta indirect efectele hotărârii de anulare. anterioare actului de transmisie a bunului. la cursul de schimb BNR. pe teritoriul României.000 USD. Prin această hotărâre. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. care este obligat să publice hotărârea judecătorească în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială . cedentul va răspunde pentru evicţiune numai dacă cesionarul nu a cunoscut cauza evicţiunii. trebuie incluse şi unele persoane care nu au figurat personal la judecată: (. cesionarului îi este interzis să mai folosească. sarcina probei cunoşterii cauzei evicţiunii de către cesionar incumbă cedentului. pe fiecare zi de întârziere. 447 A se vedea Tribunalul Braşov. evicţiunea intervine în urma unui proces la care cesionarul nu a fost parte. după cum s-a arătat în literatura de specialitate. Atragem însă atenţia că. marca ce a făcut obiectul cesiunii. ii) Ca urmare a admiterii unei acţiuni în contrafacere şi/sau în concurenţă neloială introdusă de către un terţ. Ciobanu. al sumei de 10.. În această situaţie. potrivit dreptului comun. chiar dacă el nu a fost introdus în procesul cu terţul evingător.” (a se vedea V. vol. dar aceştia numai în privinţa hotărârilor obţinute împotriva autorului lor. au fost obligate patru societăţi pârâte să înceteze definitiv producerea şi comercializarea – inclusiv activităţile de marketing. M. considerăm că hotărârea prin care se anulează înregistrarea mărcii devine opozabilă cesionarului. 954 şi 955). iar cedentul nu poate invoca excepţia procesului rău condus. pentru aceleaşi motive. 168-181. secţia comercială şi de contencios administrativ. sentinţa civilă nr. sub sancţiunea plăţii de către fiecare pârâtă.) dobânditorii cu titlu particular. Cunoaşterea cauzei evicţiunii presupune cunoaşterea faptului că s-a introdus o acţiune în anulare sau cel puţin a motivelor pe care se întemeiază această acţiune. certificatul de înregistrare este complet lipsit de eficienţă. În această ipoteză. întrucât aceasta a fost prin ipoteză pronunţată în contradictoriu cu OSIM. în executarea voluntară a sentinţei rămasă definitivă şi irevocabilă. 1997. rămasă irevocabilă prin decizia nr. Bucureşti. 2/2002.Secţiunea Mărci şi să facă menţiune despre aceasta în Registrul Naţional al Mărcilor . 925/2001. 273-274. reclamă. iar procesul cu terţul evingător autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin care s-a respins o acţiune în anulare introdusă anterior de acelaşi terţ. II. Oricum. “reclamantului din prima cerere i se poate opune cu succes puterea lucrului judecat de pârâtul din a doua cerere. Editura Naţional. p.447 Prin efectul admiterii unor asemenea acţiuni. promoţionale. 462/2001 a Curţii de Apel Braşov. altul decât cel din primul proces. . p. dacă are aceeaşi situaţie cu primul pârât. precum şi lucrările şi hotărârile judecătoreşti citate la notele nr.. Puterea de lucru judecat a acestei hotărâri profită şi cesionarului întrucât. cu atât mai mult cu cât este posibil ca înstrăinarea mărcii să intervină în cursul soluţionării apelului sau a recursului declarat împotriva hotărârii de anulare. publicată în Pandectele Române nr. în cuantumul echivalentului în lei. a unor daune cominatorii. distribuire – a produselor purtând marca SANTE.175 O problemă specială se ridică în ipoteza în care titularul pârât într-un litigiu referitor la anularea înregistrării mărcii înstrăinează marca în timpul procesului.

deceptivă. Dacă decăderea a fost numai parţială. pe lângă unele ipoteze în care evicţiunea provine exclusiv din fapta terţului. a se vedea Y. civ. • Ca urmare a folosirii mărcii de către ori cu consimţământul cedentului sau de către ori cu consimţământul autorilor acestuia. 47. În ceea ce priveşte excepţia procesului rău condus. viciul juridic al certificatului de înregistrare se poate datora exclusiv faptei personale a cedentului sau faptelor conjugate ale cedentului şi terţului. op. c). 450 Cedentul va putea dovedi că. urmare a admiterii acţiunii în contrafacere şi/sau acţiunii în concurenţă neloială pe motivul existenţei unei similarităţi între mărcile în litigiu. 44 alin.). 1659 C. b). ca şi în cazul anulării înregistrării mărcii. Dacă hotărârea prin care s-a pronunţat decăderea a rămas definitivă înainte de a se fi încheiat contractul de cesiune.176 cesionarul se vede pus în imposibilitatea de a mai exercita dreptul său exclusiv asupra mărcii.449 iii) Decăderea cesionarului din drepturile conferite de marcă dacă la data încheierii contractului de cesiune erau îndeplinite condiţiile pentru a se constata decăderea sau dacă îndeplinirea lor era iminentă. autoritatea de lucru judecat sau ar fi probat că nu exista risc de confuzie ori că mărcile nu sunt similare sau nu sunt de natură a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari. ca urmare a acţiunii sau inacţiunii cedentului sau autorilor săi.450 Din cele ce preced. fie atât faptei personale a cedentului cât şi faptei unui terţ. . atunci acest contract este nul absolut pentru lipsa obiectului. sunt aplicabile mutatis mutandis observaţiile făcute în legătură cu evicţiunea decurgând din anularea înregistrării mărcii. De asemenea. cedentul sau autorii săi nu au folosit efectiv marca pe teritoriul României o perioadă neîntreruptă de 5 ani (art. 3) Tribunalul Bucureşti va anula înregistrarea mărcii cesionarului. Avem în vedere următoarele ipoteze: • Fără motive justificate. 449 În acelaşi sens. atunci cesionarul poate solicita fie anularea contractului. fie menţinerea contractului cu o reducere proporţională din preţ (art. 46 lit. cit. pentru angajarea răspunderii cedentului pentru evicţiune este absolut necesar ca hotărârea prin care s-a pronunţat decăderea să fi rămas definitivă după încheierea contractului de cesiune. la cererea terţului care a introdus acea acţiune (şi/sau a celui ce a intervenit în litigiu în condiţiile art. 448 De exemplu. p. ar fi probat că marca a fost efectiv folosită sau că nu a devenit uzuală ori. dacă ar fi fost chemat în garanţie.448 De altfel. rezultă că. sunt aplicabile mutatis mutandis observaţiile făcute în legătură cu evicţiunea decurgând din anularea înregistrării mărcii. 46 lit. cedentul va putea dovedi că. Eminescu. potrivit art. uzuală în comerţul cu produsul sau serviciul pentru care a fost înregistrată (art. • Marca a devenit. marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare (art. există şi situaţii când ea se datorează fie numai faptei personale a cedentului. ar fi invocat cu succes prescripţia. după caz. În aceste trei ipoteze.. 46 lit. a). În ceea ce priveşte excepţia procesului rău condus. 187-188. dacă ar fi fost chemat în garanţie.

potrivit convenţiei părţilor. cit.177 În toate aceste situaţii. Noţiune Contractul de licenţă de marcă este convenţia prin care una dintre părţi (numită licenţiator sau transmiţătorul licenţei) conferă celeilalte părţi (numită licenţiat sau beneficiarul licenţei) dreptul de folosire temporară. cesionarul are şi obligaţia de a exploata marca cu diligenţa unui bun titular. Toader. p. totală sau parţială.. dat fiind faptul că evicţiunea se datorează faptei personale a cedentului (în mod exclusiv sau combinată cu cea a terţului). în limitele stabilite prin contract şi. Deak. 30-33. b) Cesionarul este. CONTRACTUL DE LICENŢĂ DE MARCĂ 1. de a nu renunţa la marcă şi de a se abţine de la orice acţiune de natură a atrage decăderea din dreptul la marcă. 452 Este de asemenea posibil ca preţul să fie stabilit sub forma unui procent din încasări. op. cedentul urmează să primească 10% din încasările cesionarului pentru o perioadă de 5 ani. dar nu mai puţin de o sumă globală minimă (de exemplu. 2. B.. dator să suporte cheltuielile necesitate de încheierea contractului de cesiune şi de îndeplinire a formalităţilor de înscriere a acestuia la OSIM. p. a unei mărci. Clasificări Pentru dezvoltări privind modificările convenţionale ale garanţiei contra evicţiunii în materia contractului de vânzarecumpărare. dar nu mai puţin de 20 de milioane lei anual). Teoretic. de asemenea. 1699 C. conform art. Obligaţiile cesionarului a) Cesionarul este obligat sa plătească preţul cesiunii. C. sub un anumit control din partea titularului mărcii. Spre deosebire de contractul de cesiune (fie şi parţială sub aspect temporal). 2339 alin. a) C. o eventuală clauză contractuală prin care obligaţia de garanţie a acestuia ar fi înlăturată sau micşorată este lovită de nulitate absolută (art.452 În acest caz. până la expirarea acestei perioade. Obligaţia de plată a preţului este garantată cu privilegiul cedentului (care este o aplicaţie a privilegiului vânzătorului de mobile consacrat de art. nu este însă exclus ca preţul să fie stabilit ca procent din beneficiile obţinute sub marca cedată sau din produsele valorificate sub această marcă. (1) lit. 451 .451 2. 40-42. aşa cum vom arăta în continuare. a se vedea Fr. civ). civ). contractul de licenţă nu transferă însuşi dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii. care de obicei este stabilit printr-o sumă globală. cit.4. op.3. Dacă procentul din încasări este stabilit pe o perioadă care depăşeşte durata de valabilitate a certificatului de înregistrare. 83-84. ci atribuie beneficiarului un simplu drept de folosinţă a mărcii. atunci cesionarul este obligat să reînnoiască înregistrarea mărcii.

Dreptul de a fabrica produsul se poate transmite eventual. 1996. după întinderea folosinţei autorizate. A. după gradul de complexitate al obiectului contractului. un contract de licenţă de know-how etc. în exercitarea libertăţii comerţului. în practică acestea sunt transmise deseori împreună în cadrul unor contracte complexe de transfer de tehnologie sau de franciză. Eminescu.). Regimul juridic al mărcilor. eod loc.” (Y. deosebim453 : Licenţa de exploatare. cu autorizaţiile prevăzute de lege. dar identice cât priveşte caracteristicile lor. Nu împărtăşim această opinie. şi anume: după tipul de folosinţă autorizată beneficiarului. nu şi însuşi dreptul de a fabrica becuri. un producător (A) poate fabrica becuri. Ţinând seama de nevoia unor producători de prestigiu de aşi proteja drepturile de proprietate industrială (brevete. A dobândeşte de la B numai dreptul de a aplica marca pe becurile sale. este de neconceput un A se vedea. Într-adevăr. Cele cinci clasificări pot fi combinate. prin care beneficiarul este autorizat sa aplice marca numai asupra produselor primite de la licenţiator455 . fără a fi nevoit să ceară autorizarea unui alt producător de becuri (B). prin care beneficiarul este autorizat să folosească marca numai în scop promoţional. p. Lumina Lex. design. deoarece prin licenţa de marcă nu se acordă dreptul de a fabrica un anumit produs ca atare. ci doar dreptul de a aplica o anumită marcă pe un anumit produs. Licenţa de folosire.178 Licenţele de marcă pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. care nu are în patrimoniul său vreun monopol asupra acestora. printr-un contract de licenţă de brevet de invenţie. 454 În doctrină. În opinia noastră. după scopul urmărit de părţi şi. Din punctul de vedere al tipului de folosinţă autorizată beneficiarului. dacă A doreşte să fabrice becuri sub o anumită marcă. iar distribuitorul-licenţiat este autorizat să ambaleze produsele sub marca producătorului. Dimpotrivă. în fine. dar şi de a fabrica produsul. aparţinând lui B. precum şi importanţa lor juridică. s-a apreciat că licenţa de exploatare este acea formă de licenţă “prin care titularul mărcii acordă unui terţ nu numai dreptul de a aplica marca transmisă. întrucât ele pornesc de la criterii diferite. Întrucât se încheie doar un contract de licenţă de marcă. Eminescu. Licenţa de reclamă. atunci va fi nevoit să încheie cu acesta din urmă un contract de licenţă de marcă. 453 . 455 Exemplul clasic este acela în care producătorullicenţiator livrează anumite produse în vrac. după importanţa conferită de contractanţi calităţilor personale ale beneficiarului licenţei. mărci. licenţa de reclamă nu poate fi decât accesorie unei licenţe din primele două tipuri mai sus-menţionate. De exemplu. după întinderea folosinţei rezervate de către titularul mărcii. Y. prin care beneficiarul este autorizat sa aplice marca pe propriile sale produse454 . în acest sens. Ed. know-how etc). 165-166. astfel încât acelaşi semn ajunge să individualizeze două producţii de origine diferită. În cele ce urmează vom analiza fiecare dintre aceste clasificări. Bucureşti.

«Titularul mărcii poate. Drept civil. 2003. În fine. Deak. 1 fraza I din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. În legătură cu criteriul acestei clasificări. James Bond etc.456 Apreciem că este lipsit de cauză contractul prin care “beneficiarul” ar primi doar dreptul de a face reclamă unei mărci. atunci când contractul priveşte folosirea unei denumiri ce formează obiectul unui drept personal al altuia. Universul Juridic. B. 43 alin.. p. în baza unui contract de licenţă.. Eminescu.458 Dacă. D. supus dreptului comun. 166). C. licenţa este parţială din punct de vedere teritorial. “Drepturile asupra mărcilor şi 456 . în scop comercial şi publicitar. ca Mickey Mouse.179 contract de licenţă de reclamă de sine stătătoare. Bucureşti. 1997. potrivit art. . şi contract de prestări de servicii). exemplele invocate ne par inadecvate. 2001. în modalitatea prevăzută în contract. este necesară o precizare: Atunci când art. Dimpotrivă. în practică.Ed. Ed. 457 Pentru analiza acestui contract (numit uneori. 291 şi urm. ci numai dacă beneficiarului i se conferă şi şi un drept de utilizare comercială – adică o licenţă de exploatare sau de folosire. se consideră că licenţa de reclamă constă în autorizarea folosirii. 195 şi urm. Contracte speciale. a se vedea Fr. iar societatea de publicitate este antreprenor. nu ne aflăm în prezenţa unei licenţe de marcă deoarece aceasta are ca obiect transmiterea dreptului patrimonial de folosinţă a mărcii. licenţele pot fi totale sau parţiale din punct de vedere teritorial. în condiţiile în care producţia şi comercializarea produselor ce poartă marca nu i-ar aduce nici un câştig (fiind. (Y. Chiar din exprimarea autoarei citate rezultă că folosinţa mărcii nu poate fi niciodată autorizată în scop pur publicitar. atunci când beneficiarului i se conferă dreptul de a folosi marca numai pentru o parte a acestui teritoriu. Ed. Bucureşti. Din punctul de vedere al întinderii folosinţei autorizate beneficiarului. p. profesional şi temporal. contractul prin care o societate de publicitate se angajează să desfăşoare o campanie publicitară promovând marca cocontractantului său nu este un contract de licenţă de marcă. 244 şi urm. 1 evocă licenţa totală ca fiind aceea “prin care terţii sunt autorizaţi să folosească marca pe întreg teritoriul României”. Chirică. pe întreg teritoriul pentru care este protejată marca. Contracte speciale. legiuitorul are în vedere regula caracterului teritorial al dreptului de proprietate industrială asupra mărcii. cit. Toader.457 în care titularul mărcii are calitatea de client. Astfel. pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistrată. p. p. Mai mult. op. să autorizeze terţii să folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia. prin excepţie de la această regulă. titularul mărcii a înregistrat-o În doctrină. » a) Licenţa totală din punct de vedere teritorial conferă beneficiarului dreptul de a folosi marca. Dimpotrivă. a unei denumiri care formează obiectul unui drept personal al altora şi se dă ca exemplu autorizarea de a folosi numele sau pseudonimul unor vedete sau al unor personaje fictive popularizate prin literatură sau desen. Lumina Lex. Bucureşti. Drept civil. obligat şi la plata unei remuneraţii în schimbul acestui drept). Drept civil. All Beck. Contracte speciale. 458 Potrivit art. 43 alin. având în vedere cele ce precedă. ci un contract de antrepriză. eventual. 1.

indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României. Definim ca licenţă totală din punct de vedere temporal contractul prin care dreptul de folosire a mărcii este conferit beneficiarului pe toată durata de validitate a mărcii. dacă prin contractul de licenţă beneficiarul a primit dreptul de a folosi licenţa numai în unele dintre ţările în care marca se bucură de protecţie.461 Prin urmare. va fi indus în eroare dacă.n. licenţiatorul menţine un control asupra calităţii produselor licenţiatului.” 460 Să presupunem că printr-o cesiune parţială din punct de vedere teritorial. Astfel. Crişanei şi Maramureşului. A nu are nici un mijloc de a controla calitatea produselor lui B. inclusiv România. cesiunile parţiale ar fi dăunătoare deoarece cedentul nu are nici un mijloc de a menţine controlul asupra calităţii produselor cesionarului. Licenţa parţială din punct de vedere profesional acordă beneficiarului dreptul de a folosi marca numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată. după cum vom arăta în continuare. rezervându-şi acest drept pentru teritoriul Ardealului. titularul mărcii este şi rămâne garantul calităţii produselor sau a serviciilor. purtând aceeaşi marcă.. Banatului. cedentul A transmite dreptul de folosire exclusivă a mărcii sale lui B pentru teritoriul Vechiului Regat. ulterior momentului încheierii contractului. Dimpotrivă. astfel încât va apărea pericolul ca acesta din urmă să aplice marca dobândită pe produse de o calitate inferioară. nu poate limita teritorial folosirea mărcii pentru produsele sau serviciile la care se referă. Consumatorul din Transilvania. dar mai ales pentru evitarea confuziei în rândurile consumatorilor. licenţa este parţială din punct de vedere teritorial.licenţa parţială de marcă este expres autorizată de legiuitor. Spre deosebire de cesiunea de marcă parţială din punct de vedere teritorial – care este interzisă de legea română459 . deşi acoperă întreg teritoriul României.) 459 Potrivit art. 2 teza finală “cesiunea. potrivit certificatului de înregistrare aflat în vigoare. 461 Principial. obişnuit ca mărcii să-i corespundă produsele calitativ superioare realizate de A. În acest caz. dreptul de folosire a mărcii se atribuie beneficiarului pentru a durată mai scurtă decât aceea a protecţiei conferite prin certificatul de înregistrare a mărcii aflat în vigoare. Dimpotrivă. c) După cum rezultă din definiţia pe care am formulat-o. caracterul total sau parţial din punct de vedere teritorial al licenţei se apreciază în funcţie de ansamblul teritoriului pentru care este înregistrată marca. În materia cesiunii. Sunt astfel diminuate consecinţele negative pe care contractul le-ar putea avea asupra consumatorilor. dar având o calitate inferioară. chiar parţială. interdicţia se justifică din raţiuni de protecţie a concurenţei şi a liberei circulaţii a bunurilor. în condiţiile prezentei legi. beneficiarul să fi fost autorizat să folosească marca pentru o perioadă mai lungă decât durata de valabilitate a . 41 alin. Faţă de aceştia.” (s.180 internaţional în mai multe ţări diferite ori în cazul unei marci comunitare. prin contractul de licenţă. printrun contract de licenţă parţială din punct de vedere temporal. va cumpăra produse realizate de către B. nu excludem posibilitatea ca. deplasându-se la Bucureşti.460 În această ultimă privinţă. b) Licenţa totală din punct de vedere profesional conferă beneficiarului dreptul de a folosi marca pentru toate produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. licenţa de marcă are caracter esenţialmente temporar.

O. p. dacă prin contractul de licenţă de marcă nu s-a prevăzut nici un termen. C. părţile menţionează produsele sau serviciile pentru care s-a conferit dreptul de a folosi marca. cât şi licenţa parţială din punct de vedere teritorial sunt contracte de licenţă pe durată determinată. deoarece limitările drepturilor conferite trebuie să fie prevăzute în mod expres. potrivit căruia convenţiile “obligă nu numai la ceea ce este expres stipulate. All Beck. pe perioada derulării contractului. să nu mai folosească nici măcar el însuşi marca pentru produsele şi pentru teritoriul la care se referă licenţa exclusivă. D. atunci contractul nu va fi considerat încheiat pe termen nedeterminat. dacă titularul nu depune în condiţiile legii cererea pentru reînnoirea înregistrării mărcii.181 atât licenţa totală din punct de vedere teritorial. pe când contractul de licenţă conferă numai un drept de folosinţă asupra mărcii. V. După cum am arătat. ci pe tot pe termen determinat. în acelaşi sens. legea…le [dă] contractului. presupus cunoscut şi luat în considerare de părţi la încheierea contractului de licenţă. civ. se prezumă licenţa simplă. În aplicarea acestei reguli. Această distincţie pare mai greu de sesizat în cazul certificatului de înregistrare. Spineanu – Matei. Mărcile şi indicaţiile geografice. Temeiul acestei obligaţii rezidă în art. În lipsa unei prevederi exprese în contract. 29-32) . se va angaja răspunderea sa contractuală. temporal sau.. folosinţa considerându-se acordată până la expirarea valabilităţii certificatului de înregistrare în vigoare. pentru produsele şi pentru teritoriul pentru care s-a încheiat licenţa exclusivă. Bucureşti. Licenţa exclusivă. caracterul absolut al licenţei exclusive trebuie prevăzut expres. distingem : Licenţa simplă (neexclusivă). Din punctul de vedere al întinderii folosinţei pe care şi-o rezervă licenţiatorul. Ed. după natura lui. Roş. precum şi limitele – temporale şi teritoriale – ale acelui drept . Desigur. prin care licenţiatorul păstrează dreptul de a folosi el însuşi marca şi de a autoriza şi alte licenţe. Bogdan. prin acelaşi contract se acordă o licenţă totală din punct de vedere temporal pentru certificatul de înregistrare aflat în vigoare şi o licenţă parţială din punct de vedere temporal pentru certificatul de înregistrare care va fi eliberat în urma reînnoirii înregistrării mărcii. 2003. teritorial. În ipoteza analizată.. Această excepţie de la dreptul comun se justifică prin caracterul temporar al obiectului derivat al contractului – dreptul de proprietate industrială asupra mărcii. Dacă nu există astfel de prevederi. contractul de cesiune transmite însuşi dreptul de proprietate industrială. dar şi la toate urmările pe care . contractul generează în sarcina titularului mărcii obligaţia de a depune cererea de reînnoire a înregistrării mărcii în termenii şi în condiţiile prevăzute de lege (art. De obicei. Deoarece renunţările la drepturi nu se prezumă. 1272C. În acest caz. 379). prin care licenţiatorul se angajează sa nu încheie şi alte licenţe asupra aceleiaşi mărci. atunci se consideră că licenţa este totală din punct de vedere profesional. Licenţa exclusivă absolută este o variantă a licenţei exclusive prin care licenţiatorul se angajează ca. la încheierea contractelor de licenţă. după caz. .” ( se vedea. considerăm că. Contractul de licenţă exclusivă absolută nu trebuie confundat cu contractul de cesiune.

chiar şi exclusivă absolută. Astfel. contractul de licenţă are de regulă caracter personal. de regulă. dacă un astfel de contract de licenţă se încheie în frauda intereselor cotitularilor care nu au participat la încheierea lui. În fine. 46 alin. după caz. în condiţiile art.. dacă nici unul dintre cotitularii dreptului asupra mărcii nu exploatează marca în propria sa întreprindere. păstrează un caracter esenţialmente temporar. Prin urmare.civ. Din punctul de vedere al scopului urmărit de părţi la încheierea contractului. Condiţii de validitate 3. Spre exemplu. sau cu titlu gratuit. în cazul unei mărci aflate în cotitularitate. licenţa poate avea sau nu caracter personal (intuitu personae). iar nu şi cedentul. E. b) Contractul de licenţă reprezintă un act de administrare atunci când el este încheiat în vederea unei normale folosiri a dreptului la marcă. beneficiarul licenţei exclusive absolute poate introduce acţiunea în contrafacere numai dacă. pe când cesiunea produce. Dimpotrivă. după ce a notificat titularului mărcii actele de contrafacere de care a luat cunoştinţă. evitându-se astfel riscul de decădere din dreptul la marcă pentru lipsa folosirii efective a mărcii. astfel încât sublicenţierea ori cesiunea contractului de licenţă nu este permisă decât cu acordul expres al licenţiatorului exprimat în formă scrisă. 3. De asemenea. considerăm că un contract de licenţă poate fi un act de conservare. D. după caz cotitularii) dreptului la marcă renunţă la dreptul de a încheia ulterior alte contracte de licenţă pentru perioada şi produsele în legătură cu care a fost concedată licenţa exclusivă. conivenţa frauduloasă între cotitularul licenţiator şi beneficiarul licenţei va fi sancţionată prin inopozabilitatea contractului faţă de cotitularii fraudaţi c) Contractul de licenţă reprezintă un act de dispoziţie în cazul licenţelor exclusive În urma încheierii unui asemenea contract. păstrează prerogativa dispoziţiei juridice (jus abutendi) asupra dreptului de proprietate industrială (şi este.182 contractului de cesiune exclusivă absolută prin care singura persoană îndreptăţită să folosească marca este beneficiarul licenţei pe când licenţiatorul pierde acest drept. întocmai ca şi cedentul. După importanţa conferită de contractanţi calităţilor personale ale beneficiarului. a). Capacitatea După cum am arătat mai sus. Totuşi. pe când cedentul nu exercită niciodată un astfel de control asupra produselor cesionarului. În aplicarea art. ipoteză supusă reglementării aplicabile contractului de comodat. 1805 teza finală C. licenţa. sinalagmatic. licenţiatorul păstrează un anumit control asupra calităţii produselor licenţiatului. în cazul cotitularităţii mărcii. Apoi. numai licenţiatorul. încheierea unui contract de licenţă exclusivă . efecte nelimitate în timp. acţiunea în contrafacere pentru actele de încălcare a dreptului de folosire exclusivă a mărcii săvârşite de terţi după transferul acestui drept. desigur. de administrare sau de dispoziţie. titularul dreptului de creanţă privind redevenţele licenţei exclusive absolute). licenţa poate fi cu titlu oneros. Este cazul licenţelor neexclusive. titularul (sau. Licenţa cu titlu oneros este un contract consensual. prin intermediul contractului de licenţă exclusivă absolută. comutativ şi cu executare succesivă. fără restricţii.1. între cesiune şi licenţa exclusivă absolută subzistă anumite diferenţe notabile. 1 lit. în cazul cotitularităţii. cedentul poate introduce. a) Contractul de licenţă reprezintă un act de conservare atunci când prin încheierea sa se urmăreşte să se prevină pierderea dreptului asupra mărcii. oricare dintre ei poate încheia un contract de licenţă neexclusivă cu un terţ pentru ca acesta să poată exploata marca. Desigur că. caz in care îi va fi aplicabil regimul juridic al contractului de locaţiune. acesta nu a acţionat în termenul solicitat de licenţiat.

Licenţa este opozabila terţilor de la data înscrierii acesteia. Ca si in cazul cesiunii. b) intervenţia într-o acţiune în contrafacere angajată de titular ori obţinerea. precum şi deţinătorii unei licenţe asupra mărcii transmise. potrivit art. Tot astfel. 462 . în cadrul procedurilor referitoare la dobândirea. aducând astfel atingere exercitării de către aceştia a drepturilor lor. în lipsa clauzei de exclusivitate. ci numai ca act de dispoziţie. licenţa devine opozabila terţilor. 43 alin. Ad probationem manifestarea de voinţa a parţilor trebuie sa îmbrace forma scrisa.183 de către unul dintre cotitulari. Astfel. în cadrul acestei proceduri. solicitantul se poate prevala de utilizarea mărcii autorizată unui terţ chiar dacă acordul său pentru această utilizare nu a făcut şi nici nu putea face obiectul vreunei înscrieri. » De la data înscrierii. menţinerea validităţii ori la apărarea drepturilor cu privire la acea marcă” Spre exemplu. i-ar pune şi pe ceilalţi cotitulari în imposibilitatea de a încheia alte contracte de licenţă. De aceea. contractul este perfect valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al parţilor. titularului nu i se vor putea opune prevederile art. Exista in schimb anumite formalităţi de publicitate care condiţionează opozabilitatea fata de terţi a contractului de licentă. în cazul în care marca sa a fost îndeajuns folosită de către un terâ pe baza unei licenţe neânscrise în BOPI. (4) din lege. atunci clauza de exclusivitate va deveni ineficientă în urma desfacerii titlului licenţiatorului. Potrivit art. (5) Înscrierea licenţei nu este o condiţie pentru ca folosirea unei mărci de beneficiarul licenţei să poată fi considerată echivalentul unui act de utilizare de către titular. contractul de licenţă exclusivă nu poate fi analizat ca act de administrare. de daune-interese. 44 alin. ca urmare a contrafacerii unei mărci care face obiect al licenţei. într-o acţiune în anularea unei mărci similare ulterioare. De asemenea folosirea mărcii autorizată de titular prin intermediul unui contract de licenţă neînscris va putea fi opusă reclamantului într-o acţiune în decădere în vedere respingerii acesteia. Cu alte cuvinte. Condiţii de formă Legea nu prevede condiţii speciale de formă cu privire la validitatea contractului de licenţă. În consecinţă. Licenţiatul va avea dreptul să solicite o reducere a redevenţei cuvenite licenţiatorului sau chiar desfiinţarea contractului de licenţă dacă va demonstra că.2. « Licenţele se înscriu in Registrul Naţional al Mărcilor si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. 4 din lege. terţii sunt cesionarii subsecvenţi. nu însă şi autorii oricăror acte de contrafacere. dobândirii mărcii pe baza distinctivităţii dobândite. 47 alin. în cazul în care licenţiator într-un contract de licenţă exclusivă a fost un titular aparent al mărcii.462 4. nu ar fi încheiat contractul. contractul de licenţă producând în continuare efectele unei licenţe neexclusive. (4) şi (5) din lege: „(4) Lipsa înscrierii unei licenţe la OSIM nu afectează: a) valabilitatea înregistrării mărcii care face obiect al licenţei ori cu privire la protecţia licenţei mărcii.

Principala obligaţie a licenţiatului este aceea de plata a redevenţelor.1. ultim din Lege) Desigur că. oricare dintre licenţiaţi poate sa intervină in proces. el poate pretinde despăgubiri de la titular daca a suferit prejudicii in urma actelor de contrafacere (tulburări de fapt) săvârşite de un terţ împotriva căruia titularul s-a abţinut sa acţioneze. atât in ipoteza anularii certificatului de înregistrare. contractul de licenţa de marca va înceta prin desfiinţarea titlului licenţiatorului. Garanţia împotriva evicţiunii decurgând din fapta proprie se manifesta in reglementarea speciala a renunţării la marca in cazul in care aceasta face obiectul unui contract de licenţa (art. Obligaţiile licenţiatului. alin.184 5. in cazul licenţei cu termen care depăşeşte durata de valabilitate a certificatului de înregistrare. » In toate cazurile. Aceeaşi soluţie se aplica si in cazul in care dreptul la marca încetează prin decădere (daca licenţa nu este exclusiva absolut) sau. contra tulburărilor provenind din fapta terţilor si contra viciilor juridice ale certificatului de înregistrare. 5. 44 alin. Acesta din urma va putea fi chemat in judecata de licenţiat spre a fi obligat sa răspundă pentru viciile juridice ale certificatului de înregistrare. daca după ce a notificat titularului mărcii actele de contrafacere de care a luat cunoştinţă. licenţiatul se poate întoarce împotriva licenţiatorului pe baza obligaţiei acestuia de a-l garanta împotriva evicţiunii decurgând din fapta proprie. Din aceasta obligaţie decurge îndatorirea licenţiatorului de a-l garanta pe licenţiat contra evicţiunii decurgând din fapta proprie. Efecte. indiferent daca plata se face dintr-o data (chiar si anticipat) sau in rate periodice si indiferent daca . . spre deosebire de dreptul comun. deoarece renunţarea la marca antrenează imposibilitatea pentru licenţiat de a folosi marca potrivit contractului. de regula. acesta nu a acţionat in termenul solicitat de licenţiat. « daca in contractul de licenţa nu este stipulat altfel. De aceea. pe lângă prevederile speciale referitoare la contractul de licenţa de marca si in măsura in care nu contravin acestor prevederi. solicitând repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea mărcii. » Prin excepţie.Dreptul conferit prin contractul de licenţa este dreptul de folosinţa temporara a mărcii. . ca drept real ce poarta asupra unui bun incorporal. 45. Acestea sunt stabilite in funcţie de durata contractului de licenţa (la fel ca in cazul contractului de locaţiune).2. De aceea. » (art. (1) – (3) din Lege) 5. licenţiatul nu poate introduce in justiţie o acţiune in contrafacere far consimţământul titularului mărcii. pentru ca licenţiatorul nu a efectuat formalităţile necesare pentru reînnoirea înregistrării mărcii. in cazul cel mai frecvent. cat si in aceea a decăderii titularului din drepturile conferite de marca. Cât priveşte evicţiunea provenind din fapta terţilor. Contractul de licenţă nu transfera însuşi dreptul de proprietate industriala. Obligaţiile licenţiatorului. in care licenţa este cu titlu oneros. Cat priveşte garanţia contra viciilor juridice ale certificatului de înregistrare. ca drept de creanţă corelativ obligaţiei licenţiatorului de a asigura folosinţa mărcii. deoarece acţiunile posesorii ar fi ineficiente iar beneficiarul unei licenţe neexclusive nu poate introduce acţiunea in contrafacere. « Când o acţiune in contrafacere a fost pornita de către titular. vor fi aplicabile regulile generale prevăzute de Codul civil in materia contractului de locaţiune. « Titularul unei licenţe exclusive poate introduce o acţiune in contrafacere. Ceea ce este definitoriu pentru licenţa de marca este faptul ca acest contract conferă beneficiarului dreptul de a folosi marca in limite determinate prin contract si sub controlul titularului mărcii.

sa nu determine. beneficiarul oricărui tip de licenţa are următoarele obligaţii: sa nu determine. numai marca ce face obiectul contractului de licenţă. beneficiarul unei licenţe exclusive absolute este obligat a folosească efectiv marca. in limitele teritoriului pentru care licenţa a fost acordata si cu obligaţia de a păstra nealterat aspectul mărcii. beneficiarul licenţei are obligaţia de a menţine calitatea produselor si serviciilor cărora le aplica marca la nivelul prevăzut in contract ori. prin acţiunea sau inacţiunea sa. la nivelul la care se situa aceasta calitate in momentul încheierii contractului de licenţa. licenţiatul este obligat: a) să folosească. 2 din Lege: "Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite de marca împotriva licenţiatului care a încălcat clauzele contractului de licenţa. b) să pună menţiunea sub licenţă alături de marca aplicată pe produsele ce fac obiectul acesteia. daca in contract nu exista dispoziţii exprese in aceasta privinţa.43 alin. transformarea mărcii intr-o marca deceptivă. "Pe durata contractului de licenţă de marcă. având totuşi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicând că el este fabricantul acestora. pentru produsele cărora li se aplică marca. Aceste ultime trei obligaţii sunt prevăzute implicit de art. beneficiarul nu poate folosi marca decât pentru produsele sau serviciile pentru care marca i-a fost licenţiata. in ceea ce priveşte durata folosirii. titularul mărcii are alegerea intre o acţiune contractuala fondata exclusiv pe încălcarea clauzelor contractului (sau dispoziţiilor legale supletive de voita) si o acţiune in contrafacere – care are natura juridica a unei acţiuni in răspundere civila delictuala speciala – întemeiata pe "drepturile conferite de marca". conform contractului. pentru produsele si serviciile pentru care i-a fost licenţiata.185 a fost stabilita intr-o suma fixa sau proporţional cu veniturile rezultând pentru licenţiat din comercializarea produselor sau serviciilor pe care se aplica marca Potrivit art. ca manifestare a obligaţiei de restituire a bunului din cadrul contractului de locaţiune. In exercitarea folosinţei mărcii potrivit destinaţiei date de către titularul mărcii. Aceasta obligaţie exista pentru beneficiarul oricărui tip de licenţa daca remuneraţia titularului mărcii a fost stabilita in funcţie de cantitatea de produse sau servicii cărora le este aplicata marca. degenerarea mărcii. • • . teritoriul pe care marca poate fi folosita." In opinia noastră. calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licenţiat sub marca pentru care s-a acordat licenţa. 3 din lege. In fine. beneficiarul licenţei este obligat sa înceteze exploatarea mărcii la momentul încetării contractului de licenţa. in cazul nerespectării obligaţiilor cuprinse in enumerarea limitativa a textului. 43 alin. ca manifestare a obligatei de a exploata marca uzând de diligenta unui bun proprietar.” Corespunzător obligaţiei de a exploata obiectul licenţei cu diligenta unui bun proprietar. Licenţiatorul este in drept sa controleze executarea acestei obligaţii pe parcursul derulării contractului. aspectul mărcii si natura produselor sau a serviciilor pentru care licenţa a fost acordata. Din formularea textului rezulta ca. De asemenea. acest text consacra o excepţie de la principiul non-cumulului intre răspunderea civila contractuala si răspunderea civila delictuala. Legat de aceasta ultima obligaţie. prin acţiunea ori inacţiunea sa.

beneficiarul poate cere fie o scădere a preţului. anulare sau renunţare) contractul poate înceta prin imposibilitatea folosirii bunului. decădere. Dacă lucrul a pierit parţial (spre exemplu. Expirarea termenului de valabilitate a certificatului de înregistrare B. contractul de licenţă încetează de drept în temeiul art. se vor aplica prevederile Codului civil referitoare la contractul de locaţiune (art. potrivit art. In ipoteza in . 2 C. 1819 .. În cazul stingerii drepturilor asupra mărcii (prin expirarea duratei de protecţie.=. 1270 alin. Prin urmare. De asemenea. a constatării ori declarării judiciare a nedemnităţii). ipoteză în care contractul continuă şi este opozabil pentru cel mult un an adevăratului titular care se substituie în drepturile şi obligaţiile licenţiatorului Contractul de licenţa încheiat pe termen nedeterminat înceteaza prin denunţare unilaterală. Renunţarea la marca C. prin anularea ori rezoluţiunea contractului prin care a dobândit marca ori prin desfiinţarea calităţii sale de moştenitor aparent al titularului ca urmare a admiterii unei petiţii de ereditate.civ. Dacă una din parţi este culpabilă pentru cauza de încetare. cu respectarea termenului de preaviz stabilit potrivit obiceiului locului în cazul unor contracte de licenţă de marcă. Tot astfel. Decăderea D. în cazul în care licenţiatul persoană fizică decedează în cursul contractului de licenţă. pentru o perioada de 10 ani”. 30. licenţa poate înceta şi ca urmare a constatării nulităţii ori a dispunerii anulării contractului. ca orice contract. VIII. cu excepţia cazului în care licenţiatul a ignorat fără culpă cauza desfiinţării. civ. În cazul desfiinţării titlului licenţiatorului (spre exemplu. contractul poate înceta prin reziliere. şi contractul de licenţă de marcă poate înceta prin convenţia părţilor. ÎNCETAREA DREPTURILOR ASUPRA MĂRCILOR Enumerare: A. în cazul unei neexecutări grave şi culpabile a uneia dintre obligaţiile asumate. prin desfiinţarea înregistrării pentru o parte din produsele pentru care marca fost dată în licenţă). “Inregistrarea marcii produce efecte cu incepere de la data depozitului reglementar al marcii. ea poate fi obligată să plătească despagubiri pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi. În lipsa prevederilor speciale. Încetarea contractului. alin. fie încetarea contractului. EXPIRAREA TERMENULUI DE VALABILITATE A CERTIFICATULUI DE INREGISTRARE Potrivit art. 1816-1820 C. Anularea înregistrării mărcii A. moştenitorii săi pot denunţa contractul în termen de 60 de zile de la data la care au luat cunoştinţă de moartea licenţiatului şi existenţa contractului de licenţă. În fine.186 6. Contractul de licenţa poate înceta prin expirarea termenului pentru care licenţa fost acordată şi poate fi prelungită prin tacita relocaţiune. dacă beneficiarul continuă folosirea mărcii şi titularul mărcii nu se opune.1. civ. aceasta din urmă numai dacă partea de folosinţă de care este lipsit beneficiarul era atât de însemnată încât se poate prezuma că fără aceasta parte nu ar fi consimţit la încheierea contractului.

B. 46. dreptul exclusiv de exploatare asupra marcii se stinge. OSIM ii poate acorda un termen de 3 luni pentru remedierea acestor lipsuri. b) Situatia in care marca face obiectul unui drept real (de exemplu dreptul de gaj. OSIM poate acorda titularului marcii un termen de 3 luni pentru obtinerea acordului. In ambele ipoteze. ultim si Regula 38 alin. OSIM decide respingerea inscrierii renuntarii la marca. OSIM decide respingerea inscrierii renuntarii la marca. 38 din Regulament Renuntarea poate fi totala (pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata) ori partiala (pentru o parte din aceste produse sau servicii). a2) Titularul prezinta la OSIM un document din care rezulta ca titularul l-a notificat pe licentiat despre intentia sa de renuntare. 53 si 30 alin. C. DECADEREA Art. astfel. drepturile asupra marcii se sting.3 si 4). Declaratia titularului de renuntare la marca va fi insotita de dovezi privind acordul titularului dreptului real cu privire la renuntarea la marca. RENUNTAREA LA MARCA Art. Hotararea de admiterea se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala – Sectiunea Marci. act autentic. In aceasta ipoteza renuntarea la marca va fi inscrisa in Registrul National al Marcilor numai daca titularul marcii probeaza ca a notificat licentiatului despre intentia sa de a renunta la marca. Conform art.dandu-se in fata OSIM .civ. in caz contrar. 49. evident.devine. Produce efecte doar pentru viitor. cu atat mai mult poate fi si act notarial). 2. titularul marcii depune la OSIM cerere de reinnoire a inregistrarii marcii. determinand incetarea totala sau partiala a dreptului exclusiv de exploatare. Regulamentul distinge doua ipoteze: a1) Titularul prezinta la OSIM dovezi privind acordul licentiatului. Regula 38 alin. 45 din lege si art. .In tot cursul duratei de protectie a marcii. 2 si 4). la data inscrierii renuntarii in Registrul National al Marcilor. Si in acest caz. caz in care renuntarea va fi de indata inregistrata. ultim din lege si Regula 32 din Regulament Precizari prealabile: .La cererea unei persoane interesate (nu din oficiu).1171 C.45 alin. Situatii speciale: a) Situatia in care marca a facut obiectul unui contract de licenta (art. OSIM va da o hotarare de admitere sau de respingere a inscrierii renuntarii la marca in Registrul National al Marcilor. ipoteza in care renuntarea va fi inscrisa numai dupa un termen de de 3 luni de la data prezentarii respectivului document. cu privire la produsele si serviciile la care marca se refera. deci irevocabil (poate fi anulata doar daca se dovedeste existenta viciilor de consimtamant la momentul renuntarii). Renuntarea este un act unilateral de vointa. iar nu si pentru trecut. De regula. daca lipsurile nu sunt remediate in termenul acordat. daca titularul nu face dovada informarii licentiatului. . Se realizeaza prin declaratie scrisa la OSIM (act sub semnatura privata. Expirarea produce efecte numai pentru viitor.187 care titularul marcii nu indeplineste procedura de reinnoire a inregistrarii marcii. cu plata taxei prevazute de lege. dar .45 alin. in sensul art.

adica a acelor marci care nu se inregistreaza cu scopul de a fi folosite.i din lege) . in special cu privire la natura. decaderea va produce efecte numai cu privire la acele produse sau servicii). 3. 5. cat si protectia consumatorilor. A se vedea “Problema degenerarii marcilor de mare renume formate din denumiri” . Constituie o sanctiune pentru incalcarea obligatiei de folosire a marcii si are menirea sa evite aparitia asa-numitelor “marci de blocaj”.3 lit. Legiuitorul a urmarit atat sanctionarea titularului marcii. c) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului. cum ar fi restricţiile la import sau ca urmare a altor dispoziţii ale autorităţilor publice vizând produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. cu majorarea legala.h din lege) si „titular” (art. 2. Conform art. Decaderea din drepturile conferite de marca – decisa de Tribunalul Bucuresti produce efecte de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti si numai pentru viitor (iar nu si pentru trecut). d) folosirea mărcii de către un terţ având consimţământul titularului sau de către orice persoană abilitată să utilizeze o marcă colectivă sau o marcă de certificare. desemnarea uzuala in comert a produsului sau a serviciului pentru care a fost inregistrata. - . calitatea sau provenienta geografica a produselor sau serviciilor pentru care a fost inregistrata. in termen de cel mult 6 luni de la expirarea duratei de protectie a inregistrarii anterioare (art. 4. ci pentru a impiedica pe potentialii concurenti sa-si aproprie marca respectiva. In acest caz. Marca uzuala – aceea care a dobandit o intrebuintare comuna si generalizata pentru desemnarea produselor respective. este asimilata folosirii efective a marcii: a) folosirea mărcii sub o formă care diferă de cea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv al acesteia. marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei intr-o perioada neintrerupta de 5 ani pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata sau dacă această folosire a fost suspendată pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani. b) imposibilitatea folosirii mărcii din circumstanţe independente de voinţa titularului.3 lit. marca a devenit susceptibila de a induce publicul in eroare. 5 si 6 din lege). . Dupa data inregistrarii. decaderea poate fi totala sau partiala (atunci cand un motiv de decadere exista numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost inregistrata. Fara motive justificate.Decaderea are natura juridica a unei sanctiuni aplicabile titularului marcii. Dupa data inregistrarii marcii si ca urmare a folosirii sale de catre titularsau cu consimtamantul acestuia. Daca titularul marcii nu a platit taxa pentru cererea de reinnoire a inregistrarii marcii. Marca a fost inregistrata pe numele unei persoane care nu avea calitatea de „solicitant” (in acceptiunea art. Situatii in care poate interveni decaderea: 1. decaderea este decisa de catre OSIM. adica nu era persoana fizica sau juridica in numele careia cererea a fost depusa. marca a devenit. 2.188 Competenta materiala speciala apartine Tribunalului Bucuresti (cu apel la Curtea de Apel Bucuresti si recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie). De asemenea. ca urmare a actiunii sau inactiunii titularului. 30 alin. 46 alin. fiind considerată ca folosire a mărcii de către însuşi titularul acesteia. iar nu de catre Tribunalul Bucuresti.

A.5 aln. 1 sau art. Speta privea coliziunea dintre o serie de marci ale firmei S.48 lit. nici titularul marcii posterior inregistrate nu poate sa se opuna folosirii marcii anterior inregistrate. nu poate sa ceara anularea si nici sa se opuna folosirii marcii posterioare pentru produsele si serviciile pentru care aceasta marca posterioara a fost folosita. titularul unei marci anterioare. totdeauna. 6 din lege). conform aart.Nulitatea poate fi totala sau partiala (in acest din urma caz. cele doua marci urmand sa fie folosite in paralel. Inregistrarea mărcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al unei persoane. nul depozitul unei marci („Safeway”) apartinand filialei din RFG a unei societati americane. 47 alin. ANULAREA INREGISTRARII MARCII Art. . Preval (depuse in anul 1975). in validitatea depozitului sau”. 4). care cu stiiinta a tolerat intr-o perioada neintrerupta de 5 ani folosirea unei marci posterior inregistrate.47-49 din lege si Regula 39 din Regulament Precizari prealabile: . Anularea inregistrarii marcii nu poate fi ceruta pentru motivul existentei unui conflict cu o marca anterioara daca aceasta marca anterioara se afla in vreuna dintre situatiile pentru care se poate solicita decaderea titularului din drepturile conferite de marca (art.Produce efecte retroactive. deci. Tot astfel.La cererea unei persoane interesate (nu din oficiu). nulitatea va produce efecte numai cu privire la acele produse sau servicii). marca anterior inregistrata in anul 1966 de catre o alta firma. Inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta In jurisprudenta s-a considerat ca fiind efectuat cu rea-credinta si. Situatii in care poate interveni anularea inregistrarii marcii: 1. . de catre un fost salariat al filialei canadiene a aceleiasi societati. care curge de la data inregistrarii marcii (exceptie face ipoteza de la art. 2. . atunci cand un motiv de nulitate xista numai pentru o parte a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost inregistrata.In termenul de prescriptie de 5 ani. Inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de fond ale obiectului (art. in mod rational. in a caror compunere intra denumirea “La Vache Bleu”. Curtea de Justitie a Beneluxului a anulat inregistrarea unei marci pentru ca depunatorul “nu putea crede. . in afara de cazul in care inregistrarea marcii posterioare a fost ceruta cu rea-credinta. in cunostinta de cauza.189 Hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care titularul a fost decazut din dreptul la marca se va comunica la OSIM de catre persoana interesata. 2. De asemenea. 48. fara autorizarea acesteia si. D. c “inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta”. In acelasi timp insa. iar OSIM va publica hotararea in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala si va face mentiune despre aceasta in Registrul National al Marcilor.Competenta materiala speciala apartine Tribunalului Bucuresti (cu apel la Curtea de Apel Bucuresti si recurs la Înalta Curte de Casatie si Justitie). . situatie in care actiunea poate fi introdusa oricand in perioada de protectie a marcii).

OSIM va publica hotararea in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala si va radia marca din Registrul National al Marcilor. Contestatiile se pot introduce in termen de 30 zile de la comunicare sau. APARAREA DREPTURILOR PRIVITOARE LA MARCI Enumerare: A. Apararea prin revocare administrativa Articolul 87: „Dacă înregistrarea unei mărci.54 din Regulament. reclamantul va trebui sa faca dovada ca este titularul dreptului pe care il invoca. reînnoirea înregistrării sau înscrierea unei modificări în Registrul mărcilor a fost efectuată în mod evident din eroare materială. transmiterea drepturilor asupra marcilor. OSIM poate. cu începere de la data înregistrării sau de la data înscrierii. Comisia de reexaminare este formata din presedinte si doi membri. Deciziile OSIM privind cererea de inregistrare a unei marci. In litigiile avand ca obiect anularea inregistrarii marcii vor figura ca parati atat titularul marcii a carei anulare se solicita. radierea sau modificarea inregistrarii licentelor sau a altor drepturi. revocarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. modificarea acesteia sau a inregistrarii marcii. hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care inregistrarea marcii a fost anulata se va comunica la OSIM de catre persoana interesata. reinnoirea inregistrarii. IX. în termen de maximum două luni. să revoce motivat înregistrarea. de catre titularul marcii ori de catre persoanele interesate. In toate cele patru situatii in care poate interveni anularea inregistrarii marcii. Presedintele comisiei de reexaminare va fi directorul general al OSIM sau imputernicitul acestuia (de obicei. membrii vor fi un examinator din cadrul Serviciului Marci. dupa caz. . un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat ori cu privire la un drept de autor. Apararea prin actiuni penale C.admiterea contestatiei.respingerea contestatiei si mentinerea deciziei OSIM.190 3. dupa caz. reînnoirea sau înscrierea modificării efectuate. Inregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior dobandite cu privire la o indicatie geografica portejata. cat si OSIM. dispunand desfiintarea sau modificarea deciziei OSIM. b. inscrierea renuntarii la o marca si orice decizii cu privire la cereri de inregistrare sau la marci inregistrate pot fi contestate la OSIM de catre solicitantul inregistrarii sau. A. Apararea prin actiuni civile A.2. si un consilier juridic. In aceste doua ultime ipoteze.” Se realizeaza din oficiu. Apararea prin mijloace administrative B. după caz. directorul Directiei apeluri). care nu a luat decizia contestata. Comisia va putea lua una din urmatoarele hotarari: a. Apararea prin contestatie administrativa Art. modificarea numelui sau a adresei titularului sau a mandatarului. APARAREA MIJLOACE ADMINISTRATIVE A. de la publicarea acestora si vor fi solutionate de catre o comisie de reexaminare din cadrul OSIM.1.86. 88 si 89 din lege si Regulile 48 .

(3) Prin contrafacerea unei mărci se înţelege realizarea sau utilizarea fără consimţământul titularului. c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată. incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 95 din 1 februarie 2006). b) punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate. 88 din 19 ianuarie 2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. alta decât locul adevărat de origine.191 Hotararea Comisiei de reexaminare. 1093 din 5 decembrie 2005).1.Hotărârea Guvernului nr. Respectarea drepturiloor de proprietate intelectuala in cadrul operatiunilor de vamuire . de către terţi.3. motivata. 90 si 92 din lege) a) Articolul 90: „(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei săvârşirea. (2) Faptele prevăzute la alin. B. săvârşite de un grup infracţional organizat sau care sunt de natură să prezinte pericol pentru siguranţa ori sănătatea consumatorilor. c) punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică. a următoarelor fapte: a) contrafacerea unei mărci. în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului. se comunica partilor in termen de 15 zile de la pronuntare si poate fi atacata cu apel la Tribunalul Bucuresti.Infractiunea de contrafacere (art. ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie.000 lei la 150. 946 din 22 august 2007 (Monitorul Oficial nr. A. Sunt aplicabile comentariile referitoare la aceste probleme din cadrul prelegerii dedicate Apararii drepturilor nascute in legatura cu inventia.Legea nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. a unui semn: a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată. 627 din 12 septembrie 2007). APARAREA PRIN ACTIUNI PENALE Titularul certificatului de inregistrare precum si alte persoane interesate in apararea dreptului de exploatare exclusiva au la indemana posibilitatea sesizarii organelor de urmarire penala in legatura cu urmatoarele infractiuni: B. în activitatea comercială. când aceasta a dobândit un renume în România şi dacă . dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. in termen de 30 de zile de la comunicare. (1). La cererea instantei judecatoresti OSIM este obligat sa inainteze acesteia actele. documentele si informatiile necesare judecarii cauzei cu care a fost investita. . deciziile Tribunalului Bucuresti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti. decizia Curtii fiind irevocabila. b) care. se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. fără drept. In termen de 15 zile de la comunicare.

Actiunea in anularea inregistrarii marcii. 90. g). Potrivit dreptului comun. într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat.11/1991. a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce în eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului. oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn. unui desen sau model industrial. art. alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei. 3.11/1991 dispune ca “Actiunea penala in cazurile prevazute la art.a.000. marcile.5 alin. Prin mentiuni false asupra originii marfurilor. indicatiile geografice. topografiile de circuite integrate. se întelege orice indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse într-o anumita localitate. exportul sau tranzitul produselor sub acest semn. după caz. 2. Actiunea in anularea inregistrarii marcii . 1 lit. în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.5 alin. (4) Prin punerea în circulaţie se înţelege oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau. […] g) producerea în orice mod.1. persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri. în afara de cazul în care denumirea este însotita de o mentiune care ar putea face sa se creada ca are acea origine De asemenea. (5) Faptele prevăzute la alin.000 lei la 50. precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului. Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii marfurilor denumirea unui produs al carui nume a devenit generic si indica în comert numai natura lui. oferirea spre vânzare sau vânzarea unor marfuri/servicii purtând mentiuni false privind brevetele de inventii. „Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 25. în sensul alin. depozitarea. modificata in 2001. Actiunea in concurenta neloiala.2. 1 lit. (1) şi (2) nu constituie infracţiuni dacă au fost săvârşite înainte de data publicării mărcii. largind astfel cercul persoanelor care pot introduce plangere penala prealabila. importul. unor topografii ale unui circuit integrat. modificata in 2001) Potrivit art. 2 din Legea nr.192 prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.” B. “Pentru prejudicii cauzate prin săvârşirea faptelor prevăzute la art.a. mijloacele publicitare si altele asemenea. APARAREA PRIN ACTIUNI CIVILE Enumerare: 1. designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului. inventii. marci.000 lei: a) folosirea unei firme. b si g si alin. indicatii geografice. 1 lit. exportul. C.” b) Articolul 92. b) punerea în circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat. desenele sau modelele industriale.11/1991 privind concurenta neloiala. unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. C. precum şi importul.8 din Legea nr. 2 din Legea nr. potrivit dreptului comun. Actiunea in contrafacere.5 se pune in miscare la plangerea partii vatamate ori la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriale sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Oficiul Concurentei”.000. originea si caracteristicile marfurilor. b si g si alin. Infractiunea de concurenta neloiala (art.

(1) – (3) nu au suferit nicio modificare cu acea ocazie463. procedurilor şi repararea daunelor următoarele persoane: […] b) orice persoană autorizată să utilizeze drepturile de proprietate industrială. (3) Când o acţiune în contrafacere a fost pornită de către titular. IX “Anularea inregistrarii marcii”. contrafacerea in inteles restrans. 100/2005. C. 66/2010. în special beneficiarii de licenţe. cantitatea de marfă fabricată.” Este adevarat ca Legea nr. b) din art. 4 lit. (3) si (4) ale actualului art. anterior republicarii Legii din anul 2010) actualele alin. 100/2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala: „Au calitatea de a cere aplicarea măsurilor. ca urmare a contrafacerii unei mărci care face obiect al licenţei. după ce a notificat titularului mărcii actele de contrafacere de care a luat cunoştinţă.” In legatura cu alin. în cadrul acestei proceduri.” c) Art. persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri. din anul 1998. potrivit legii. 44: „(1) Dacă în contractul de licenţă nu este stipulat altfel. b) intervenţia într-o acţiune în contrafacere angajată de titular ori obţinerea. (3) Instanţa poate dispune ca reclamantul să plătească toate daunele cauzate pârâtului ca urmare a exercitării abuzive a drepturilor procedurale cu privire la marca sau indicaţia geografică protejată.03. după caz. Rezulta ca prevaleza art. ele pastrandu-si redactarea initiala. 93: „(1) Instanţa va putea pretinde reclamantului să furnizeze orice elemente probatorii de care dispune. constatam ca acestea se afla in contradictie cu prevederile lit. 43. 66 din 31. instanţa va putea să ordone ca probele să fie produse de către pârât. 44 au fost adaugate prin Legea nr.” d) Art. autoritatea publică centrală de specialitate implicată poate solicita instanţei obligarea autorului încălcării dreptului la furnizarea de informaţii imediate privind provenienţa şi circuitele de distribuire a mărfurilor ilegal marcate. care constituie norme speciale ulterioare. solicitând repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea mărcii. (2) Titularul unei licenţe exclusive poate introduce o acţiune în contrafacere. ” b) Art. pentru a dovedi că este deţinătorul dreptului ce a fost încălcat ori a cărui încălcare a fost inevitabilă. 44 (reprodus mai sus). ca mod de incetare a drepturilor nascute in legatura cu marca. Doar alin. 84/1998 a fost modificata prin Legea nr. de daune-interese.2. oricare dintre licenţiaţi poate să intervină în proces. (4) Lipsa înscrierii unei licenţe la OSIM nu afectează: a) valabilitatea înregistrării mărcii care face obiect al licenţei ori cu privire la protecţia licenţei mărcii. dar in continutul art. (1) si (2) ale art.2010. acesta nu a acţionat în termenul solicitat de licenţiat.193 A se vedea supra. Actiunea in contrafacere a) Potrivit art. 44 (fostul art. b) din OUG nr. In doctrina se arata ca se deosebesc doua forme de contrafacere: 1. sub condiţia garantării confidenţialităţii informaţiilor. 92 “Pentru prejudicii cauzate prin săvârşirea faptelor prevăzute la art. 463 . 4 al OUG nr. precum şi informaţii despre identitatea fabricantului ori comerciantului. dacă. licenţiatul nu poate introduce în justiţie o acţiune în contrafacere fără consimţământul titularului mărcii. (2) În cazurile în care mijloacele de probă în susţinerea pretenţiilor reclamantului se află sub controlul pârâtului. 94: “Titularul mărcii sau. potrivit dreptului comun. livrată. 90. primită sau comandată.

a unui sufix sau prefix este irelevanta. Pe cale de consecinta. dar aceste produse sunt de uz general. marca si semnul trebuie comparate ca intreg.) nivelul de informare si atentie al consumatorului mediu va fi mai redus. branzeturi. decat daca ar fi asemanatoare la sfarsit. nu trebuie accentuate. b) O a doua regula : in aprecierea riscului de confuzie se tine seama de reactia consumatorului mediu. “Aux Galeries Lafayette” si “Aux Galeries Lafayette de Laval”. in general. s-a considerat ca adaugarea sau suprimarea unei litere. ci sensul de terminatie a cuvintelor alese ca marci. Sub acest aspect. Tot astfel. cu cat pretul produselor este mai redus si cu cat consumatorul este mai neavizat. cu conditia de a purta asupra elementelor esentiale sau caracteristice ale marcii. rechizite scolare). autoturisme. prefixele comune sunt mult mai importante decat sufixele comune pentru ca daca doua semne sunt foarte asemanatoare sau identice la inceput. persoanele in varsta. pentru a evita confuzia. atunci cand se abordeaza problema sufixelor.194 2. parfumuri). nefiind de natura a inlatura invinuirea de contrafacere. numai marca ce o imita pe cea originala pe care o compara cu amintirea avuta despre aceasta din urma. cele cu un nivel de instructie scazut etc. servetele. diferentele pe care un consumator obisnuit nu le-ar remarca. mezeluri. Dimpotriva. De asemenea. Astfel. produse cu un pret redus. in aprecierea riscului de confuzie. “La Tasse” si “La Tasse d’or”. de catre toate categoriile de consumatori (inclusiv copiii. aparatura electronica si electrocasnica. Tot astfel. o reproducere servila sau brutala a marcii altuia. atentie si perspicacitate. in practica judecatoreasca si administrativa se decide in mod constant ca atunci cand se solicita inregistrarea unei marci particularinzand produse din clasa respectiva. 1. De exemplu: “Lavor” si “Lavo”. in cazul produselor de valoare mare. Pe de alta parte. El are in fata. care se cumpara dupa o temeinica verificare (de exemplu. se are in vedere un consumator obisnuit. astfel incat confuzia este mai putin probabila. Spre exemplu. cuvintele lungi cu inceputuri asemanatoare sau comune sunt confundate mult mai usor decat cuvintele scurte cu initiale distincte. exista o mai mare posibilitate a unei confuzii. diferentele dintre marci trebuie sa fie mari. riscul de confuzie este mai ridicat. cu . Jurisprudenta din diferite tari a considerat adesea drept contrafacere si o reproducere incompleta (partiala) si neservila. nivelul de informare si atentie al consumatorului mediu este mai ridicat. persoanele cu venituri modeste. care se cumpara in mod curent si in graba (fara o verificare temeinica). de obicei. Analiza jurisprudentei din diferite tari ne permite sa degajam mai multe reguli pe care instantele le aplica pentru a conchide la existenta contrafacerii: a) O prima regula : trebuie sa se tina seama intr-o masura mai mare de elementele de asemanare intre marci decat de cele de diferentiere. iar solutia a fost mentinuta integral de instantele judecatoresti. Aplicandu-se aceste principii. a unei cifre. nu trebuie sa se aiba in vedere acceptiunea lor strict gramaticala. care este un consumator cu un nivel mediu de inteligenta. se tine cont de faptul ca un consumator nu compara de regula marcile ce se afla unele langa altele. in practica Serviciului Marci din cadrul OSIM au fost considerate similare marcile DREAMS si DREAMING. Asa cum se decide in mod constant. Contrafacerea (in inteles restrans) este. imitarea frauduloasa a marcii altuia. In privinta consumatorului mediu. acordandu-se o pondere mai mare elementelor comune ce ar putea duce la confuzie . in materia aprecierii similaritatii marcilor. in cazul produselor de consum uzual (iaurt.

452. Este suficient sa existe intre cele doua marci o asemanare urmarita de imitator in scopul de a face ca cea de-a doua marca sa beneficieze de usurinta de vanzare realizata de proprietarii marcii originale sau de autorii lor ».. c) O a treia regula : nu este necesar sa se fi produs in concret confuzia dintre cele doua marci. citata in lucrarea mentionata mai sus.existenta unui element de rea-credinta din partea paratului (in mod special. putin atent in general la diferentele de nume si de loc.gradul de asemanare a marcilor in cauza (asemanare de pronuntie. citat si de V. 2003. trebuie avut in vedere ca publicul nu e tinut de un anumit grad de diligenta si de control in ceea ce priveste produsul cumparat ». deoarece cumparatorul. Va exista risc de confuzie atunci cand acest tip de consumator va banui ca marca pe care o are in fata este cea pe care o cunoaste. . All Beck. . .Ros. in acest sens. prin cunoasterea marcii reclamantului anterior inregistrarii marcii sale).gradul de asemanare a produselor si serviciilor desemnate de aceste marci . in practica judecatoreasca. in op. 1995. . s-a decis (Curtea de Casatie italiana..503) s-a decis ca « pentru existenta delictului de imitatie frauduloasa nu interesează dacă numele ce constituie marca sunt diferite si daca vignetele cu ornamentele care le inconjoara nu sunt identice in toate detaliile.Bogdan. Bucuresti.la pag.Bogdan. in acest sens. ci una sintetica. De asemenea. d) O a patra regula : nu este nevoie ca titularul marcii sa dovedeasca faptul ca oponentul sau a fost de rea-credinta. intr-o decizie cu valoare de principiu (a se vedea. Tribunalul Marseille. Bertrand. pag.Spineanu-Matei. cercetare superficiala.specificul clientelei produselor sau serviciilor (o clientela profesionala este mai putin susceptibila de a fi indusa in eroare) . O. retinand elementele cele mai generale. in sensul ca pentru un consumator mediu este suficient sa se iveasca posibilitatea unei confuzii. ambalajul sau marca. Nu o comparatie analitica. O.496) ca « pentru o justa apreciere asupra posibilitatii de confuzie a doua marci trebuie tinut seama ca publicul consumator se margineste sa cerceteze.472). Tot astfel. dessins et models. D. decizia din 31 martie 1938. citata de V. In cele ce urmeaza vom prezenta pe scurt aceste elemente : . Delmas. A. Marques et brevets.195 memorie de nivel mediu. in mod sumar. preambulurile la Directiva comunitara si Regulamentul privitor la marca comunitara au valoare de principii generale.vechimea marcii reclamantului (cu cat marca este mai veche.Spineanu-Matei.gradul de distinctivitate a marcii (o marca slaba nu poate pretinde decat o protectie redusa) . de ortografie si/sau de concept exprimat) . D.Ros. ci este suficient ca o astfel de confuzie sa fie posibila. decizia din 25 iulie 1906. . Marcile si indicatiile gerografice. pag.nivelul de cunoastere a marcii reclamantului in randul consumatorilor . cu atat este mai puternica) . Astfel. pag. . Ed. Aceasta regula trebuie privita in stransa corelatie cu cea anterioara. detaliata intre cele doua marci este cea care poate duce la solutia corecta. iar pe baza acestora au fost formulate elementele ce trebuie avute in vedere pentru aprecierea riscului de confuzie in materie de imitare frauduloasa (a se vedea. . Pe plan european. cit. In acest sens. nu are aproape niciodata memoria detaliilor unei marci si cel mai adeseori nu se raporteaza decat la impresia de ansamblu ce o produce asupra lui aspectul general al etichetei. criteriile care sunt folosite pentru a decide daca exista sau nu o imitare frauduloasa a marcii altuia tind sa se uniformizeze. insuficienta pentru a releva detaliile marcii concurente.

ca “Exista imitatie frauduloasa a unei marci cand. “Gantiss” si “Gantex”.1972) se arata ca sunetul “sun” stabileste . sa induca in eroare pe consumatori. o asemanare intre cele doua marci. “Kalsol” a imitat “Clonzol”. “Libertinou”. incontestabil are prioritate .1965.03.“Le libertin”. . “Calormot” a imitat “Calor”. “Neteco” –“Tenneco”.Bucuresti.de-a lungul timpului au fost pronuntate si alte decizii care au retinut imitarea frauduloasa a marcilor. luata in ansamblul ei.201). aceasta marca poate fi confundata cu marca anterioara. ambele fiind inregistrate pentru ceasuri. de natura a crea confuzie in spiritul cumparatorilor de atentie mijlocie (A se vedea Y.Intr-o decizie a Tribunalului de comert al cantonului Berna (Elvetia) din 23.196 2. nu se deosebeste de o marca anterioara prin caracteristici importante si daca. Din acest punct de vedere marcile pot fi confundate.In decizia din 1961 a Tribunalului de prima instanta din Marrakech(Maroc). „Frutisima” a imitat „Fruttis”. b. “Fango”-“Fanta”. “Maxima “ si “Maxibas”.”Sunlake” a reprezentat o imitare a marcii “Sunsilk”.Fiecare dintre ele este compusa din 5 litere si 3 silabe. p. Astfel. Tot astfel si efectul auditiv . “Estinel” si “Listel”.Asemanarea ortografica si caligrafica a celor doua cuvinte adoptate ca marci .Exista riscul ca marca mai noua “Omava” sa fie confundata cu marca mai veche “Omega”. In timp ce contrafacerea stricto sensu este o uzurpare directa si fatisa. Din punct de vedere vizual . In consecinta marca “Sapol” constituie o contrafacere a marcii “Saptol” c. s-a retinut ca: ”O marca noua nu e valabila daca. Ed. Reproducem in continuare si cateva decizii judecatoresti extrem de reprezentative pentru materia pe care o analizam: a. s-a retinut ca exista imitare in cazul urmatoarelor marci:”Dideron” si “Dicton”. din cauza analogiilor si asemanarilor. avand aceeasi silaba initiala si aceeasi terminala.”Nutrilite” si “Nutrilight”. “Selectra “-“Selecto”. Regimul juridic al marcilor. “Montigny” si “Montana”. “Fixa” si “Fixette”. izbitoare. In practica administrativa si judecatoreasca din diverse tari au fost numeroase situatii in care organele abilitate au retinut ca ne aflam in prezenta unei imitari frauduloase a marcilor. “Vivian” si “Evian”. sperand. “Lais” si “Lois”. fie numai la unele dintre elementele ei constitutive. care. este de asemenea evidenta. este posibila o confuzie de natura sa insele pe cumparator cu privire la provenienta produselor similare. imitatorul reproduce numai trasaturile esentiale. incontestabil. cele doua marci se aseamana. De asemenea . “Suproe” si “Ducros”.1996 . iar cu ajutorul deosebirilor. imitarea este o contrafacere deghizata si spre deosebire de autorul celei dintai care urmareste sa reproduca exact marca altuia. prima fiind obtinuta numai prin suprimarea literei “t” din cea de-a doua .06.”Detensyl” a imitat “Eutensyl”.Intre cuvintele “Sapol” si “Saptol” asemanarea fonetica este foarte puternica . sa se sustraga represiunii.Imitarea frauduloasa a marcii altuia. “Sipramil”-Sipralem”. “Fluid” a imitat “Flit”. fiind destinata sa distinga produse similare . Intr-unul din considerentele acestei hotarari (pronuntata de Tribunalul de comert din Bruxelles la 30.”Valgorge” si “Valda”. “Kiss” si “Sunkist”. care mai cu seama ramane in memoria cumparatorului. “Dulmil”-“Duxil”. “Frutsi”-“Frucci”. De exemplu “Cocolive” a imitat “Palmolive”. Trebuie sa tina seama si de faptul ca cele doua marci asemanatoare nu sunt prezentate in acelasi timp cumparatorilor . Aceasta imitatie frauduloasa este caracterizata de lege prin aceea ca o confuzie este posibila si cand analogiile si asemanarile se refera fie la marca in intregime. cu ajutorul asemanarii de ansamblu. Everlax si “Relax”. sa aratat in mod convingator .Eminescu.Lumina Lex. mai ales ca se afla la inceputul cuvantului. “Elnett” si “Bel Net” .

cu toate diferentele constatate . si nu analitica a marcilor in prezenta. 1 din Legea nr. nu era in masura sa previna comiterea faptei Persoanele care au creat impreuna prejudiciul raspund solidar pentru actele sau faptele de concurenta neloiala savarsite. deoarece cumparatorii nu vad aceste detalii sau nu le pastreaza in memorie . a amanuntelor lor. instanta poate obliga la publicarea hotatarii.” Daca fapta prevazuta de aceasta lege a fost savarsita de un salariat in cursul exercitarii atributiilor sale de serviciu. cu buna-credinta in raporturile comerciale). Ca o concluzie. de unde regula ca instanta trebuie sa procedeze la o apreciere sintetica.civ.3. „Comerciantii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna-credinta. iar cea de-a doua presupune incalcarea unei obligatii (obligatia de comportare onesta. 11: „Odata cu condamnarea ori obligarea la incetarea faptei ilicite sau repararea daunei. sa restituie documentele confidentiale insusite in mod ilicit de la detinatorul lor legitim si. 9. potrivit uzantelor.582 din C. 4 sau art. C. dupa caz. Din suma obtinuta in urma vanzarii se vor acoperi mai intai despagubirile acordate. afara de cazul in care va putea dovedi ca. e) Articolul 10: „Prin hotararea data asupra fondului instanta poate dispune ca marfurile sechestrate sa fie vandute. in presa. sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite. Trebuie deci sa se porneasca de la elementele comune si sa se aprecieze daca. Conform art. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale.” f) Art. potrivit uzantelor cinstite. ceea ce este hotarator in aprecierea imitarii frauduloase este impresia de ansamblu. „Persoana care savarseste un act de concurenta neloiala va fi obligata sa inceteze sau sa inlature actul.” d) Articolul 12: „Dreptul la actiunea in concurenta neloiala se prescrie in termen de 1 an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebui sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o.581 si art.197 care. pe cheltuiala faptuitorului. „Daca vreuna dintre faptele prevazute de art. se pot descoperi particularitati. 280 din 5 octombrie 2005 (Monitorul Oficial .Nu are importanta faptul ca la o comparatie meticuloasa a marcilor. conform legislatiei in vigoare.” c) Conform art. ele sunt de natura sau nu sa induca in eroare pe cumparator”. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei competente cu actiunea in raspundere civila corespunzatoare. aprobată cu modificări prin Legea nr. apreciind o marca sunt condusi de impresia care le-a ramas in memorie. 6 (modificat in anul 2001). Actiunea in concurenta neloiala a) Distinctia dintre actiunea in contrafacere si actiunea in concurenta neloiala: prima implica incalcarea unui drept (dreptul de exploatare exclusiva).” b) Potrivit art. 643 din 20 iulie 2005). dupa distrugerea falselor mentiunui.” C4.proc. 11/1991. Alte acte normative care au incidenta asupra apararii drepturilor nascute in legatura cu marcile Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Pentru luarea unei masuri ce nu sufera amanare se pot aplica dispozitiile art. dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei. 5 cauzeaza daune patrimoniale sau morale. comerciantul va raspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite.

10. aprobata cu modificari prin Legea nr. 897 din 7 octombrie 2005) şi completată prin Legea nr.2008). 280/2005 [sfarsitul documentului] . 2004/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuala. OUG nr. 729 din 28.198 nr. 214 din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial nr. Constituie transpunerea in legislatia interna a Directivei nr. 100/2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala.