ALMANAH BISERICESC 2007

Tipãrit cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte

Dr. NIFON Mihãiþã
Arhiepiscopul Târgoviºtei

ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIªTEI

Coperta I-IV

Secvenþe din activitatea pastoral-misionarã în cadrul Arhiepiscopiei Târgoviºtei

Acest Almanah apare din iniþiativa ºi cu binecuvântarea Î.P.S. Arhiepiscop Dr. NIFON Mihãiþã Redactor responsabil: P.C. Pr. Prof. Ioan STAN Consilier Cultural - Învãþãmânt

PRECUVÂNTARE
Încã de la întronizarea Noastrã în Scaunul Vlãdicesc al Târgoviºtei, ne-am propus ca în fiecare an sã publicãm Almanahul Arhiepiscopiei, publicaþie ce reprezintã oglinda pastoral-misionarã a clerului ºi a credincioºilor din Eparhia noastrã. Cei care vor rãsfoi aceastã carte, vor descoperi înlãuntrul ei pagini de credinþã ortodoxã, istorie naþionalã, poezie religioasã, ecumenism ºi misiune creºtinã. Prezenta publicaþie, pe lângã principala ei menire de a fi un ghid al preotului dâmboviþean, este destinatã tuturor celor care au, între preocupãrile lor, interesul pentru valorile spirituale ºi mântuitoare ale Sfintei noastre Biserici strãmoºeºti. Se vor gãsi, între paginile acestei cãrþi, nume consacrate ale teologiei ºi culturii româneºti. Almanahul pe anul 2007 se doreºte a fi o binecuvântatã chemare la pãstrarea ºi înþelegerea credinþei noastre strãbune, la zidirea spiritual-moralã, prin cunoaºterea trecutului, dar ºi a prezentului. În acelaºi timp, Almanahul Bisericesc doreºte sã puncteze o serie de aspecte cu care Biserica Ortodoxã Românã participã la zestrea comunã a marii familii a Europei unite, familie din care ºi România face parte. Intrarea þãrii noastre în Uniunea Europeanã reprezintã o nãzuinþã pentru o viaþã materialã mai bunã ºi mai prosperã pentru cei mai mulþi dintre cetãþenii României. Totodatã, nu trebuie sã neglijãm provocãrile pe care Europa de astãzi, o Europã secularizatã ºi preocupatã mai mult de cele materiale, le aduce cu sine Bisericii Ortodoxe Române. Este o obligaþie pentru noi toþi – cler ºi credincioºi – de a ne pãstra fiinþa ºi identitatea noastrã creºtinã ortodoxã ºi româneascã. Tocmai de aceea am gãsit oportun a consacra un capitol intitulat: Ortodoxia ºi Uniunea Europeanã. Celelalte capitole, urmeazã, într-un fel, tradiþia deja conturatã a Almanahului: Teologie ºi Viaþã, Ca toþi sã fie una, Istoria ºi cultura cetãþii, Biserica ºi ªcoala, Poezie religioasã, Melos, Din viaþa Arhiepiscopiei. Locul teologiei române în gândirea, misiunea ºi cultura Bisericii, a fost întotdeauna recunoscut ºi privilegiat. Cultura

3

Bisericii pentru literatura teologicã a fost întotdeauna prezentã, concretizându-se într-o serie de catehisme, dicþionare, manuale, studii monografice, teze de doctorat, toate contribuind nu numai la îmbogãþirea teologiei ortodoxe româneºti, ci ºi la cea a Ortodoxiei universale. Am putea aminti acum, o parte dintre corifeii teologiei noastre: Patriarhul Justin Moisescu, T. M. Popescu, Dumitru Stãniloae, Ioan Coman, Petre Vintilescu, Liviu Stan, Dimitrie Belu, Teodor Bodogae, Isidor Todoran, Ion Bria, Mircea Pãcurariu, Dumitru Popescu, etc. Prin scrierile lor au contribuit în mod substanþial la patrimoniul cultural al Europei de astãzi. Continentul nostru are nevoie, în aceastã perioadã de globalizare ºi secularizare, nu numai de factorul economic ºi tehnologic, ci ºi de valorile moral-creºtine, care reprezintã adevãratele rãdãcini ale structurilor lui. Credem, cu tãrie, cã Europa de astãzi este rodul culturii ºi civilizaþiei creºtine. Sã nu uitãm nici dimensiunea ecumenicã a strãdaniilor Bisericii noastre, care înseamnã aspiraþia cãtre realizarea unitãþii creºtine, aºa cum era în primul mileniu. La fiecare Sfântã Liturghie, ne rugãm „pentru unirea tuturor“, ºi de aceea existã chiar o „sãptãmânã de rugãciune universalã pentru unitatea creºtinã“. Ca ierarh, în acesatã zonã plinã de istorie, doresc ca preoþii ºi credincioºii noºtri sã pãstreze ºi sã transmitã mai departe valorile perene ale Bisericii, dragostea de neam ºi Þarã, precum ºi dragostea ºi omenia pentru cei care mãrturisesc pe Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Binecuvintez pe toþi cei care au contribuit la apariþia acestui nou volum al Almanahului Bisericesc.

† NIFON
Arhiepiscopul Târgoviºtei

4

II. PASTORALELE CHIRIARHALE

a fost crezut în lume . preamãrind ºi lãudând pe Dumnezeu. aducându-i acesteia harul ºi adevãrul. intrând în istoria umanitãþii. întru cele înalte. lângã ieslea peºterii din Betleem. Dumnezeu S-a arãtat în trup. luminate de credinþã. S-a îndreptat în Duhul. Auzim parcã glasurile pãstorilor. bucuriei ºi pãcii ºi de aceea este mereu aºteptatã ºi doritã de toþi creºtinii de pretutindeni. unde S-a nãscut Domnul nostru Iisus Hristos. mare este taina creºtinãtãþii. împreunã cu îngerii din ceruri cântãm ºi noi acum colindele strãmoºeºti ºi cântarea mãririi lui Dumnezeu. Prin rugãciune ºi meditaþie duhovniceascã suntem ºi noi astãzi cu gândul ºi cu inima. Fiul lui *Cuvânt pastoral cu prilejul sãrbãtorii Naºterii Domnului din anul mântuirii 2005 6 . Ascultând cântãrile de Crãciun. sã ne plecãm cu toþii frunþile în faþa icoanei Naºterii Domnului. S-a propovãduit între neamuri. mulþumind lui Dumnezeu pentru aceste daruri mântuitoare pe care le-a revãrsat peste noi odatã cu pogorârea Fiului Sãu în lume. luminii cunoºtinþei ºi bunãvoirii dumnezeieºti în sufletele noastre. * * * „Cu adevãrat. Apostol Pavel. dornici sã se împãrtãºeascã din belºugul de daruri duhovniceºti pe care îl aduce an de an. mare este taina creºtinãtãþii: Dumnezeu S-a arãtat în trup.TAINA ÎNTRUPÃRII DOMNULUI – BUCURIA ªI PACEA LUMII* „Cu adevãrat. a fost vãzut de îngeri. a revãrsãrii pãcii ºi bucuriei... consemnând mãrturisirea de credinþã a primilor creºtini (I Timotei 3.. Naºterea Domnului nostru Iisus Hristos este sãrbãtoarea vieþii.. 16).” zice Sf. 16). S-a înãlþat întru slavã” (I Timotei 3.

Astãzi. stã chipul luminos înviat din morþi. prin Fiul Sãu. adicã om. prin Naºterea Domnului. devenind om. Mântuitorul Hristos a venit în umanitate în stare de smerenie pentru a constitui un exemplu de urmat pentru omul al cãrui chip l-a luat. Sfântul Ioan L-a botezat ca pe oricare altul. 7). Iar în faþa oamenilor de pretutindeni ºi de totdeauna. se cuprinde nu numai unirea omului cu Dumnezeu. Dupã cum Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu pe pãmânt a venit ºi omul la cer s-a suit ”. prin înfierea din har. ne va arãta „asemenea cu El” (I Ioan 3. adicã Dumnezeu”. la naºtere.Dumnezeu. Taina Întrupãrii Fiului lui Dumnezeu are consecinþe benefice ºi mântuitoare pentru noi ºi anume înfierea noastrã de cãtre Dumnezeu. În aceastã tainã dumnezeiascã a mântuirii. ºi glasul Tatãlui a zis: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei 3. Într-adevãr. rãsunã de veacuri cuvinte ca acestea: „Cerul ºi pãmântul s-au unit astãzi. învierea este dovada absolutã a dumnezeirii Sale. 7) fiindcã pe oameni avea sã-i mântuiascã. Despre Dumnezeirea Sa. Ioan 1. Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât din cer. ºi a rãmas ceea ce era. realizând o comuniune sfântã între oameni cu harul ºi iubirea lui Dumnezeu. S-a fãcut „asemenea cu oamenii” (Filipeni 2. în credinþa ºi iubirea Lui. Cãci. De aceea. dar în acelaºi timp El era ºi Dumnezeu. întrupându-se S-a fãcut „asemenea cu oamenii” tot astfel ºi noi. iar dupã ce a ieºit din apa Iordanului. El nu a pãrãsit cerul. vieþuind în Hristos. dar viaþa Lui pãmânteascã purta pecetea vieþii Sale cereºti. la slujba marelui praznic al Crãciunului. 32-34). 7 . Mântuitorul Însuºi a mãrturisit prin învãþãtura ºi faptele Sale care sunt dumnezeieºti ºi deci nemuritoare. Aceiaºi mãrturie a dat-o Dumnezeu despre Fiul Sãu ºi la Schimbarea la Faþã a Mântuitorului pe Muntele Taborului. cerurile s-au deschis ºi Duhul lui Dumnezeu S-a coborât din înãlþimi rãmânând peste El. adicã noi putem deveni fii ai lui Dumnezeu dupã har. Luca 3. De aceea. Dar. Din aceastã împãcare ºi unire a tuturor cu Dumnezeu trebuie sã izvorascã ºi pacea între noi împreunã cu dragostea frãþeascã. Printre oameni a trãit în adevãr ca om. ci ºi adunarea laolaltã în Hristos ºi împãcarea tuturor celor vãzute ºi nevãzute cu Dumnezeu. El S-a supus rânduielilor omeneºti. spun unii dintre Sfinþii Pãrinþi. neavând pãcat. nãscându-Se Hristos. „El s-a fãcut ceea ce nu era. 17. coborându-Se la noi. rãmânând în acelaºi timp Dumnezeu. 22. Naºterea Domnului genereazã totdeauna frumuseþea gândurilor ºi nobleþea sentimentelor. când va veni la noi în slavã.

sã vedem atâtea încãlcãri ale demnitãþii omului prin înºelãciune. 12-15). cum spune un gânditor creºtin contemporan. a devenit trupul preacinstit al lui Dumnezeu.. este un mare pãcat a nu vedea valoarea de om a semenului nostru ºi apoi a nu fi noi înºine oameni. faþa omului a devenit faþa lui Dumnezeu. Ce trist este sã constatãm atâta violenþã fizicã ºi moralã în societatea noastrã de astãzi. taina adâncimilor nemãsurate ale fiinþei umane. S-a fãcut Fiul lui Dumnezeu om. taina valorii nemãrginite a fiecãrui prunc care se naºte. trupul pe care oamenii îl tãvãlesc prin noroaiele morale sau îl dispreþuiesc pentru neputinþele lui. lipsã de caracter ºi bunãvoinþã. Prin Naºterea Domnului. Cu cât e mai mare cinstea de a fi oameni. Fiul lui Dumnezeu ne-a arãtat prin întruparea Sa valoarea omului nu numai pentru a ne da motiv de încântare. cã sentimentele omului faþã de semeni s-au încãlzit de cãldura dragostei lui Dumnezeu. sã ne facã sã vedem valoarea de oameni a semenilor noºtri ºi prin aceasta sã devenim noi înºine oameni autentici. * * * „Mare este taina creºtinãtãþii” pe care o prãznuim. îngãduindu-ne unii pe alþii ºi iertând unul altuia. cu îndelungã rãbdare. mesajul Naºterii Domnului de sfintele sãrbãtori este de a atenþiona oamenii sã trãiascã în Duhul iubirii. aºadar. unde Hristos se aflã ºezând de-a dreapta lui Dumnezeu”. El a venit sã ne facã sã devenim cu adevãrat oameni ºi sã vedem valoarea de oameni a semenilor noºtri. Pentru a ne ridica din aceste douã rele. cum ne îndeamnã Sfântul Apostol Pavel. De aceea. strâns unite. În lumina Întrupãrii Fiului lui Dumnezeu vedem taina valorii nepreþuite. utilizarea minciunii în relaþiile dintre oameni. ochii au devenit ochii prin care ne priveºte Dumnezeu. care este legãtura desãvârºirii. ªi pacea lui Hristos sã stãpâneascã în inimile noastre” (Coloseni 3. cu atât e mai mare ºi datoria de a ne osteni pentru ea. „Dumnezeu s-a arãtat în trup”. „cuvintele omului s-au lãrgit ca sã poatã cuprinde gândurile nesfârºite ale lui Dumnezeu”. Cãci a fi oameni depinde ºi de noi. De aceea. Remarcãm cu uimire meditând la Naºterea cea Sfântã.Purtându-L în suflete pe Pruncul cel Sfânt.. „Sã ne îmbrãþiºãm. Dumnezeu s-a fãcut om ca pe acesta sã-l înalþe la treapta lui Dumnezeu. dar ºi prin care noi putem realiza toate lucrurile mãreþe. taina însemnãtãþii fiecãrei naºteri. Dumnezeu S-a fãcut om ºi noi am aflat cu uimire ce însemnãtate are omul. cântând „cele de sus. Iar peste toate acestea sã ne îmbrãcãm cu dragoste. iertãrii ºi adevãrului adus în lume de Dumnezeu-Omul. Mântuitorul nostru al tuturor. sã ne înãlþãm cu duhul de pe pãmânt la cer. 8 . cu alte cuvinte dispreþul faþã de semeni. ci pentru a ne pune în faþã o mare datorie. sau invers.

. Naºterea Domnului Hristos este un dar al lui Dumnezeu pentru lume pentru ca aceasta sã se mântuiascã. De aceea. nu moartea ºi nici întristarea. ni se aratã în primul rând cã omul este chemat sã participe la viaþa veºnicã a lui Dumnezeu.* * * Lumina cunoºtinþei adevãrului lui Hristos este sensul ultim al existenþei lumii ºi al omului. în care domnesc „bucuria ºi pacea” (Romani 14. Rãsãritul cel de sus”. Prin Naºterea Fiului lui Dumnezeu ca Om. adicã prin unirea dumnezeirii cu umanitatea pentru veºnicie în Iisus Hristos. Bucuria adusã în lume prin darul venirii Fiului lui Dumnezeu printre noi este consecinþa iubirii lui Dumnezeu pentru noi. sunt þinta ultimã a vieþii în Hristos. un mod de întâlnire cu Hristos. Lumina iubirii smerite a lui Dumnezeu Care S-a fãcut Om. cã lumea a fost creatã cu înþelepciunea ºi iubirea lui Dumnezeu.” (Ioan 1. Fiul lui Dumnezeu S-a fãcut Om pentru ca omul sã se îndumnezeiascã dupã har. ci mai ales cã Fiul este Mijlocitorul între Dumnezeu Tatãl ºi lumea creatã. Pentru toate aceste motive. Faptul cã lumea vãzutã ºi nevãzutã a fost creatã prin Fiul înseamnã nu numai cã Fiul este Creator al lumii împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Cu adevãrat mare este taina creºtinãtãþii. mai iertãtori. Soarele dreptãþii ºi Rãsãritul de sus sunt Dumnezeu – Creatorul. mai darnici. 9 . 17). inclusiv a omului. aºa cum spun Sfinþii Pãrinþi.. sã renascã ºi sã se înnoiascã. Sã oferim daruri materiale sau spirituale. sãrbãtorile Crãciunului ne creeazã ambianþa manifestãrii iubirii faþã se semeni. ci înãlþarea în Împãrãþia lui Dumnezeu. pentru fiecare în parte ºi pentru toþi împreunã.12). a Naºterii Domnului Hristos care este izvorul luminii ºi al bucuriei. ne îndeamnã sã vedem în fiecare om oricât de simplu ºi sãrac ar fi el. Troparul Crãciunului ne învaþã deci sã cântãm lui Hristos zicând: „cei ce slujeau stelelor de la stea au învãþat sã se închine Þie. care aºteaptã sã rãspundem la iubirea Lui cu iubirea noastrã. adicã prin El lumea îºi împlineºte rostul ei de a fi luminã creatã ºi podoabã de frumuseþe din iubirea ºi lumina cea necreatã a lui Dumnezeu. Toate au fost create ºi prin Fiul pentru ca viaþa ºi iubirea Fiului Cel care S-a întrupat în universul creat. trebuie sã avem convingerea cã nu întunericul. pentru a fi mai buni. nu coborârea în mormânt. sã fie viaþa interioarã ºi sensul sau finalitatea cea mai adâncã a întregii lumi create. ci viaþa ºi bucuria veºnicã. ci lumina veºnicã. „ªi celor câþi L-au primit pe Hristos care cred în numele Lui. le-a dat putere sã se facã fii ai lui Dumnezeu. Naºterea Domnului aratã cã universul întreg are o speranþã. Soarelui dreptãþii ºi sã te cunoascã pe Tine.

dorindu-vã sã petreceþi sãrbãtorile Naºterii Domnului.un obiect sau cuvânt frumos. iubiþi preoþi ºi credincioºi. Anului Nou ºi Bobotezei. pe care vi le împãrtãºesc cu toatã dragostea de arhipãstor al vostru. cu sãnãtate ºi bucurii binecuvântate. bolnavilor ºi celor mai sãraci decât noi. Cu aceste gânduri. Domnul nostru. Cu alte cuvinte sã devenim instrumentele binefãcãtoare ale iubirii lui Hristos faþã de semenii din jurul nostru. vom simþi în inimile noastre lumina cunoºtinþei din marea tainã a Naºterii Domnului ºi ne vom înfrumuseþa ºi lumina viaþa noastrã prin dobândirea bucuriei ºi pãcii lui Hristos. Numai astfel. copiilor ºi vârstnicilor. vã îmbrãþiºez în aceste zile de Crãciun. 10 .

Dovada cea mai grãitoare cã nu a fost zadarnicã propovãduirea apostolilor. Imnul învierii lui Hristos este aºa de biruitor. în grai ºi salut pascal. Evenimentul a fost atât de copleºitor. 12) Biserica -poporul lui Dumnezeu-. cler ºi credincioºi. încât de la început a produs ºi va produce pânã la sfârºitul veacurilor. minunat ºi extraordinar pentru creºtinii de atunci ºi de totdeauna. pentru cã El a murit pentru noi ºi a triumfat pentru noi. bucurie ºi luminã pentru viaþa oamenilor. pentru El ºi pentru noi. ca fapt dumnezeiesc ºi tainã de nepãtruns. cel ce Îmi urmeazã Mie nu va umbla în întuneric. În fiecare an. Sãrbãtoarea Învierii. unde se mãrturiseºte necontenit întru adevãr. s-a transformat în bisericã permanentã ºi universalã. luminã ºi bucurie. Acesta este exprimat într-un mod simplu ºi indubitabil de marele apostol al neamurilor: „Dacã Hristos n-a înviat. Iar faptul Învierii. *Cuvânt pastoral cu prilejul sãrbãtorii Învierii Domnului din anul mântuirii 2006 11 . la mijloc de primãvarã. În moartea ºi Învierea Lui stau mântuirea ºi biruinþa noastrã. Învierea cea mântuitoare. este existenþa creºtinismului cu credinþa ºi cu Biserica sa. este astãzi într-o stare de dumnezeiascã sãrbãtoare. copleºiþi de bucurie ºi entuziasm. 14). El a înviat ºi a biruit. zadarnicã ºi credinþa voastrã“ (I Corinteni 15. LUMINII ªI A VIEÞII* „Eu sunt Lumina lumii. dreptate ºi iubire.SFINTELE PAªTI – BIRUINÞA IUBIRII. nici credinþa corintenilor. clãdite pe adevãrul istoric ºi moral al Învierii lui Hristos. zadarnicã este atunci propovãduirea noastrã. În perspectiva vieþii creºtine noi murim pentru a învia ºi înviem pentru a trãi ãîn veci cu Hristos. care ne ridicã pânã la cer. este numitã cu termeni expresivi ca „Sãrbãtoarea sãrbãtorilor“ ºi „Praznicul praznicelor“. creºtinii îºi vestesc. care genereazã o stare sufleteascã unicã ºi incomparabilã pentru noi creºtinii. pentru cã Fiul lui Dumnezeu ºi Mântuitorul nostru a înviat din morþi. datoritã unicitãþii ºi dumnezeirii lui. ci va avea lumina vieþii” (Ioan 8. încât a rãmas mereu nou. Imnul Învierii este un strigãt de triumf. iar realitatea evenimentului este actualizatã astãzi plinã de luminã ºi de bucurie. cã Hristos a înviat cu adevãrat.

Sau cum spune Sfântul Apostol Pavel. Cuvântul „paºte” se repetã de multe ori în noaptea ºi în toate zilele sãptãmânii luminate a Învierii. Creaþia umanã trece din treaptã în treaptã. tot într-o astfel de zi. trecându-ne progresiv prin niºte trepte. Aceasta înseamnã cã Învierea Sa nu mai reprezintã revenirea la viaþa de mai înainte. Mormântul lui Lazãr a rãmas gol doar pentru o vreme. între naºtere ºi obºtescul sfârºit. împlinindu-se cuvântul: „Moartea a fost înghiþitã de biruinþa învierii” (I Corinteni 15. Prea Sfânta Treime este icoana supremã a iubirii iar Învierea ne descoperã înnoirea ºi biruinþa definitivã a vieþii. trecerea la viaþa cea neîntinatã ºi nemuritoare. a spiritului: „Trebuie ca acest trup stricãcios sã se îmbrace în nestricãciune ºi acest trup muritor sã se îmbrace în nemurire”. 53-54). aºa cum sinaxarul din ziua a doua de Paºti precizeazã: „Aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus la început lumea dintru nefiinþã întru fiinþã. ridicând tot neamul omenesc din adâncul iadului l-a suit la cer ºi l-a adus iarãºi la vrednicia cea dintâi a nemuririi”. deplinã ºi veºnicã. „Paºtile care ne deschid uºile raiului”. Începe un alt mod de viaþã: modul de viaþã veºnicã. S-a pogorât din ceruri ºi a trecut în trupul Fecioarei din care S-a nãscut. Învierea reprezintã un nou început ºi cuprinde esenþa însãºi a credinþei noastre. „Paºtile izbãvitoare de întristare”. ci iese definitiv din ciclul natural care repetã mereu drumul nostru. prin „Paºtile cele curãþitoare”. În aceeaºi zi. sau învierea lui Lazãr sau a fiicei lui Iair. Dumnezeu a eliberat pe poporul ales din robia egipteanã. puterea ºi unitatea Duhului. sfãrâmarea iadului ºi începãtura vieþii veºnice” (Canonul Învierii. Dar mormântul gol al lui Hristos va rãmâne gol în veci. ªi Biserica îi închinã în acest înþeles imnul: „Prãznuim omorârea morþii. din slavã în slavã. „Paºtile cele veºnice”. Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”. Hristos nu revine la vechea condiþie. expresii înãlþãtoare încununate de aceastã 12 . Sfinþii Pãrinþi spun cã miezul învãþãturii creºtine se aflã în credinþa în Prea Sfânta Treime ºi în Înviere. între leagãn ºi mormânt. Cântarea a 7-a). vedem cum înþelesul cuvântului „paºte” se extinde la calea întregului suiº al trecerii fãpturii de la nefiinþã la fiinþã ºi înãlþarea continuã pânã la evenimentul minunat al Învierii. cuvânt care înseamnã în limba aramaicã „trecere”.* * * În creaþia lui Dumnezeu. popoare sã ne luminãm! Paºtile Domnului. Învierea Domnului se mai numeºte ºi „Paºte”. cãci el va reveni iarãºi pânã la învierea cea de obºte. cuprinsã total de lumina. paºtile. strãlucind din el lumina vieþii. la „firea cea veche”. cum a fost cazul cu învierea fiului vãduvei din Nain. l-a trecut prin Marea Roºie ºi. Cã din moarte la viaþã ºi de pe pãmânt la cer. Aici este vorba de o trecere de la starea naturalã la cea dumnezeiascã cu consecinþe binefãcãtoare asupra vieþii omului. 10). Cu el începe Canonul marii bucurii: „Ziua Învierii. pentru noi ºi a noastrã mântuire. Iar acum. la viaþa cea din belºug” (Ioan 10. Din textul de mai sus. „Paºtile mântuitoare”. la „tot mai multã viaþã. Acest Canon ne antreneazã mintea ºi inima.

aºa cum Întruparea ºi Jertfa Domnului s-au produs din iubire dumnezeiascã pentru oameni. un instrument de cunoaºtere a tainei Învierii. Iar un Sfânt Pãrinte se exprimã astfel: „Cel ce vieþuieºte cu dragoste câºtigã de la Dumnezeu viaþã ºi respirã în lumea aceasta aerul Învierii”. este sãrbãtoarea prin excelenþã a vieþii. a comuniunii asupra egoismului ºi a individualismului. ca viaþa însãºi. Când iubeºti pe Dumnezeu cu toatã inima ºi pe aproapele. începând cu Adam ºi Eva. se exprimã atât de frumos „Noi ºtim cã am trecut din moarte la viaþã. Viaþã ºi Mântuire. Icoana ortodoxã a Învierii înfãþiºeazã admirabil pe Iisus Cel înviat. nu singur. trãieºti în duhul Învierii ºi iubirii Mântuitorului Cel înviat. „ieri. mai adevãrat. În Înviere. de mironosiþe. pentru cã Învierea este ºi cauzã ºi consecinþã a iubirii. ca rod suprem al Crucii ºi al iubirii. Din Cruce rãsare bucuria. Învierea reprezintã o glorioasã biruinþã a vieþii asupra morþii. din jertfã ºi din iubire rãsare viaþa. reflectã strãlucirea slavei plinã de iubire pentru neamul omenesc. mai ales acum în Sfânta Noapte as Paºtilor. Aºadar. În Înviere Hristos este Acelaºi. a Luminii ºi a Vieþii. Cântarea a 9-a) * * * Învierea Domnului. El este înfãþiºat cu sfintele Sale mâni aplecate spre infern pentru a-i scoate din iadul suferinþei pe cei de pânã atunci. pentru cã iubim pe fraþi. Sfântul Apostol ºi Evanghelist Ioan. a valorilor durabile asupra non-valorii.supremã invocare: „O. ucenicul iubirii. acolo la mormântul gol. pentru cã aceºtia îl ºi înþeleg. Oamenii rãspund cu iubire la iubirea lui Dumnezeu.(Canonul Învierii. iar cel ce iubeºte se înþelege cã înviazã. biruinþa Învierii se naºte. 13 . ci înconjurat totdeauna de îngerii. Dar mai întâi a trecut prin Cruce ºi de aceea cântarea Bisericii proclamã: „Iatã prin Cruce a venit bucurie la toatã lumea”. „din izvorul nestricãciunii”. luminii ºi a bucuriei. reprezintã calea lui Hristos. asemenea lui Hristos. Învierea. din iubire. Înþelepciunea ºi Cuvântul ºi Puterea lui Dumnezeu. Paºtile cele mari ºi preasfinþite Hristoase! O. cu întreaga naturã înconjurãtoare. adicã expresia prin excelenþã a iubirii ºi slujirii. paznicii mormântului. Învierea este descoperitã celor ce-L iubesc. a luminii asupra întunericului. Iar viaþa noastrã în Hristos aratã înþelesul plin de luminã al puterii atotbiruitoare a Paºtilor. în ziua cea neînseratã a Împãrãþiei Tale”. Iisus Hristos Domnul rãmâne Acelaºi: iubire desãvârºitã care se împãrtãºeºte tuturor celor care participã la viaþa întru El ºi a Bisericii Sale. înveºmântat în luminã. În Hristos. Iubirea rãspunde totdeauna iubirii. 8). cine nu iubeºte pe fratele sãu rãmâne în moarte” (I Ioan 3. Dã-ne nouã sã ne împãrtãºim cu Tine. plinã de Luminã. azi ºi în veci” (Evrei 13. Noi ne împãrtãºim din bucuria supremã care este Hristos Cel înviat. iar consecinþa fireascã este ºi iubirea între semeni care genereazã comuniunea între ei. astfel. Paºtile. iar El. Bucurie. 14). iubirea devenind.

Sã prelungim aceastã stare de luminã în viaþa de zi cu zi ºi sã o facem lucrãtoare în familie ºi în societate. familii destrãmate. iar Fiul a dat toatã judecata. În urma biruinþei. 18). El a fost. al onestitãþii. Atunci. aºa cum ne inspirã cu forþa spiritului aceastã noapte de iubire ºi bucurie pascalã. puterea ºi harul Sãu mântuitor. deci. prin iubire ºi demnitate în orice împrejurare. adresându-vã tuturor vestea mântuitoare ºi biruitoare: HRISTOS A ÎNVIAT! 14 . bucurându-vã de prosperitate materialã ºi spiritualã. este ºi va fi mereu Lumina lumii prin învãþãtura. într-un spirit de întrajutorare. cãci adevãrata Luminã a lumii este Hristos Cel înviat. Taina Sfintelor Paºti este expresia iubirii Sfintei Treimi. aºa sã aducem pe Hristos în inimile ºi minþile noastre. Sã facem. vor fi mai puþini semeni violenþi cu vorba. Aºa cum purtãm lumânãrile aprinse. Dumnezeu-Tatãl L-a ridicat deasupra întregii fãpturi: „Datu-Mi-S-a toatã puterea în cer ºi pe pãmânt” (Matei 28. are nevoie de ambianþa de iubire sfântã. pentru ca prin ele sã ajungã la casele noastre lumina Învierii. pentru a înlãtura rãul din lume. prin îngãduinþa faþã de aproapele. lumina ºi dragostea Sa. apostolilor ºi urmaºilor lor. tineri debusolaþi sau copii abandonaþi. sã rodeascã în sufletele noastre al tuturor Învierea lui Hristos. prin ea. lumina. ar exista atunci mai puþini bãtrâni pãrãsiþi. Societatea noastrã are nevoie crescândã de comuniune frãþeascã în îngãduinþã ºi iertare. Vã îmbrãþiºez pe toþi cu pãrinteascã dragoste ºi binecuvântare. Atunci fiecare creºtin va simþi cã are mai puþini duºmani. prin viaþa curatã ºi echilibratã. 22-27). al slujirii neamului omenesc vor prevala în viaþa publicã ºi particularã. Mântuitorul Hristos Cel înviat sã reverse asupra noastrã a tuturor. Împãrãþia lui Dumnezeu. spune El. pentru ca ºi noi sã ne umplem de harul iubitor ºi luminos al Sfintei Învieri. spiritul dreptãþii. mai întâi în firea Lui umanã. „Toatã judecata a dat-o Fiului pentru cã Fiul al Omului este” (Ioan 5. harul ºi adevãrul. prin iertare faþã de greºeala lui. scrisul sau în mod fizic. a propovãdiu Evangheliaºi a zidi Trupul Sãu tainic – Biserica – ºi. Fiecare dintre noi poate contribui la zidirea acestui sfânt ºi dumnezeiesc edificiu. pacea ºi bucuria cu care i-a întâmpinat pe Apostoli ºi pe femeile mironosiþe în ziua Învierii Sale ºi sã vã ocroteascã pe toþi de încercãri ºi suferinþe. întru adevãr ºi dreptate. Aceastã iubire dumnezeiascã se cere continuatã prin credinþa în Dumnezeu ºi în Biserica Sa dreptmãritoare.* * * Marea minune a Învierii l-a fãcut pe Domnul Hristos BIRUITOR. El a biruit moartea. cu învãþãtura. iadul ºi întunericul. înnoitoare a vieþii. prin ducerea în lume a luminii lui Hristos. În aceastã sfântã ºi dumnezeiascã sãrbãtoare a Învierii Domnului.

III. TEOLOGIE ªI VIAÞÃ .

în pelerinajul ei istoric. e complexã ºi determinatã de o profundã tensiune între trecut ºi viitor. cuprins între învierea lui Hristos ºi Parusia Sa. Batiffol. care oscileazã între „anticipat“ ºi „realizat“. Dumitru POPESCU Eshatologie ºi istorie Problema raportului dintre istorie ºi eshatologie este interpretatã diferit de teologia catolicã ºi cea protestantã. O. dr. Aceastã poziþie este solidarã cu doctrina Reformei despre urmãrile pãcatului originar. Dupã cum observã un alt teolog catolic. Pentru protestantism problema eshaþologicã coincide substanþial cu esha-tologia universalã sau finalã. chipul ei actual apune“. chiar Moltmann spune cã „raportul dintre Dumnezeu ºi istorie este departe de optimismul secolelor trecute. Legãturã atât de strânsã dintre împãrãþie ºi Bisericã a determinat un cunoscut teolog catolic.PROBLEMATICA CONTEMPORANà CU PRIVIRE LA ESHATOLOGIA GENERALà Pr. cã: „Mântuitorul a propovãduit împãrãþia lui Dumnezeu. Importanþa acestei eshatologii atât pentru Bisericã. dupã cuvântul lui Culmann: „Cu toate cã lumea se gãseºte sub domnia lui Hristos. cu multã vreme în urmã. care considera istoria ca un proces unitar care merge inevitabil cãtre Dumnezeu“. cât ºi pentru cultura contemporanã. provine din faptul cã reprezintã o deschidere istoricã spre transcendenþa împãrãþiei lui Dumnezeu ºi reprezintã forþa revoluþionarã a Bisericii. Dar aceastã forþã revoluþionarã are mai mult caracter etic sau politic ºi nu schimbã destinul creaþiei. aºa cum a afirmat Jürgen Moltmann. Este adevãrat cã Biserica are de înfruntat. încât eshatologia este plasatã numai la sfârºitul istoriei. A Giudici. sã spunã. El aratã cã „situaþia istorico-salvificã a prezentului. un cunoscut teolog luteran din veacul trecut. ci din fidelitate faþã de lucrarea lui Dumnezeu în istorie. fiindcã. încât a distrus chipul lui Dumnezeu din om. prof. „eshatologia Vaticanului II este puternic eclesiocentricã“. De pe o poziþie diferitã. Cãutând sã depãºeascã aceastã polarizare eshatologicã radicalã. De altfel. între „deja realizat“ ºi „încã nerealizat“. care nu se naºte din simpla negare a prezentului. care a afectat atât de mult lumea. dar în locul ei a apãrut Biserica“. forþele 16 . Culmann. teologia protestantã separã atât de tranºant împãrãþia lui Dumnezeu de Biserica vãzutã. Teologia catolicã tinde sã identifice împãrãþia lui Dumnezeu cu Biserica vãzutã ºi sã plaseze eshatologia în cadrul istoriei. Aceastã eshatologie intermediarã constituie baza eshatologicã pentru o teologie a speranþei. a pus în circulaþie ideea de eshatologie intermediarã.

ca sã devinã actualã la Parusia Domnului. în chip potenþial. astfel cã Biserica poate sã înfrunte forþele întunericului ºi sã înainteze cu creaþia spre scopul ei final. De aceea. prezente ºi viitoare. Hristos este Pantocratorul care cautã din cer cãtre lumea pe care a zidit-o dreapta Sa ºi o cãlãuzeºte spre transfigurarea ei eshatologicã. dupã planul etern al Tatãlui. Forþele întunericului vor deveni mereu mai agresive în istorie ºi creaþie . mijlocul ºi sfârºitul veacurilor. mijlocul ºi sfârºitul tuturor veacurilor. în virtualitatea credinþei.întunericului tot mai ameninþãtoare. De aceea. creºtinismul rãsãritean depãºeºte dualismul radical dintre lumea naturalã ºi cea supranaturalã ºi face posibilã întâlnirea reciprocã dintre eshatologie ºi istorie în Hristos. pe drept cuvânt putem zice cã a ajuns la noi. rânduindu-le pe unele pentru lucrarea prin care S-a fãcut pe Sine om. dar care rãmâne suveran deasupra istoriei. care se aflã la baza omului ºi a cosmosului. Dacã ne întoarcem privirea spre Sfântul Maxim Mãrturisitorul. Hristos este Dumnezeu ºi Om Care pune în evidenþã relaþia dintre istorie ºi eshatologie sub douã aspecte. Pe de altã parte. în Hristos. dar afirmã cã rãul nu þine de fiinþa creaþiei. trecute. Cãci „dacã Domnul nostru Iisus Hristos este începutul. Pe de o parte. Sfântul Maxim aratã cã Dumnezeu. despre care vorbeºte Sfântul Pavel (Romani 8. Viitorul eshatologie al omului ºi creaþiei este deja prezent în istorie. pentru Sfântul Maxim. Concepþia eshatologicã a lui Culmann sau Moltmann nu poate sã depãºeascã dualismul ireductibil dintre lumea naturalã ºi cea supranaturalã. în virtualitatea credinþei. iar pe altele pentru lucrarea prin eare face pe om dumnezeu“.fapt pentru care creºtinii vor avea de înfruntat necazuri -. ca cer ºi pãmânt nou. Astfel. ci de voinþa omului. 20). în Iisus Hristos. El nu face abstracþie de forþele potrivnice lui Dumnezeu din istorie. Hristos este începutul. Apostolul spune cã: „întreaga creaþie tinde sã se elibereze de sub robia stricãciunii. descoperim o viziune mult mai profundã ºi mai optimistã despre raportul dintre eshatologie ºi istorie. fiindcã împãrãþia lui Dumnezeu este deja prezentã în istorie. dar ele nu vor putea anula aspiraþia creaþiei cãtre plinirea ei finalã. Prin ordinea raþionalã a creaþiei. prin puterea Sa dumnezeiascã. ca sã ajungã la mãrirea fiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8. fiindcã aceastã aspiraþie este înscrisã în constituþia ontologicã a creaþiei de Creatorul ei. sfârºitul veacurilor a ajuns la noi. în timp ce pentru Culmann Iisus Hristos este Omul care a introdus tensiunea eshatologicã dintre trecut ºi viitor în cadrul istoriei. dar aceasta nu înseamnã cã omul ºi creaþia ºi-au pierdut aspiraþia lor eshatologicã. sfârºitul veacurilor destinate îndumnezeirii celor vrednici. 20). fiindcã prin opera Sa mântuitoare a prefãcut chipul trecãtor al lumii actuale în chipul netrecãtor al împãrãþiei lui Dumnezeu. 17 . ce se va face arãtat dupã har în viitor“. prin lucrarea Sfântului Duh. „a împãrþit veacurile cu înþelepciune. potrivit planului Sãu veºnic.

Atât Sfinþii ºi îngerii din cer. sau cea dintre timp ºi veºnicie. atunci putem înþelege cã El îmbrãþiºeazã ºi cãlãuzeºte omul ºi creaþia spre scopul lor final nu numai ca factor ce lucreazã înlãuntrul creaþiei. Cunoºtinþa puterii depline a Duhului ºi deplina îndumnezeire a creaþiei se vor produce numai la sfârºit. N. în care va putea sã-ºi realizeze aspiraþia ei spre desãvârºire. Dacã avem în vedere însã ordinea raþionalã a întregii creaþii în Hristos ca Logos întrupat. deºi e concomitent cu istoria.preluat din filosofia anticã . dupã N. ci ºi prin Bisericã ºi creºtini.la care ne-am referit mai sus. ca Logos Creator. se întemeiazã pe acelaºi. Dupã contribuþia adusã. fãrã sã coboare în lumea realitãþilor fizice. la sfârºit. P. Afanasieff istoria este împãrþitã în doi eoni. Atunci oamenii se vor ridica peste timp. 18 . dar fãrã sã se influenþeze reciproc. fiecare va fi judecat la sfârºit în cercul mai restrâns al semenilor sãi. ºi altul aflat dincolo de istorie. ca sã aibã rãspuns la judecata din urmã. În fine. care face abstracþie de energiile necreate ºi de calitatea Mântuitorului deLogos Creator. Pânã atunci însã istoria nu poate tinde cãtre sfârºitul ei.Obsesia dualismului Existã o seamã de teologi ortodocºi care introduc o separaþie dualistã radicalã între om ºi creaþie. care ne ajutã ºi se roagã pentru noi ca sã ne sfârºim viaþa creºtineºte. pentru rezultatul la care a ajuns istoria ca întreg. Florensky. la sfârºitul vremii creaþia trebuie sã moarã definitiv în forma ei materialã actualã pentru a învia definitiv într-o altã existenþã. Nici pentru el istoria nu înainteazã spre sfârºit. care se identificã cu viaþa spiritualã în Hristos. cea dintre lumea eonului istoric ºi a celui spiritual. din responsabilitate pentru înaintaºii noºtri. ºi „pentru ei nu va mai fi timp“. Creaþia înainteazã în Hristos.Dacã Hristos rãmâne izolat în sfera realitãþilor spirituale. dar ºi în cel mai larg. ca Logos Creator. fiindcã Hristos Se aflã la începutul creaþiei. La o analizã mai atentã a celor de mai sus se descoperã cã aceastã rupturã dintre lumea subiectelor ºi cea a obiectelor. cãtre sfârºitul veacurilor. dualism ireductibil dintre lumea naturalã ºi cea supranaturalã . care coexistã permanent. într-un mod conºtient. unul care face parte din istorie. al omenirii. pentru cã teologii amintiþi sunt partizani ai „sofiologiei“. fãrã realitatea lui obiectivã sau materialã. ºtiind cã ºi ei vor fi judecaþi din nou. De aceea. Astfel. Un alt teolog. atunci este greu de înþeles modul în care Mântuitorul ar putea cãlãuzi întreaga zidire spre sfârºitul veacurilor. în veºnicie. Berdiaev separã creaþia obiectivã ºi materialã de cea subiectivã ºi spiritualã a omului ºi socoteºte cã numai realitatea subiectivã a omului poate fi transfiguratã de Dumnezeu. considerã cã în decursul actual al istoriei existã numai momente ºi clipe singulare în care omul este iluminat de Duhul Sfânt. în totalitatea ei. avem datoria sã contribuim la buna dezvoltare a istoriei. în mod necunoscut nouã. cât ºi noi cei de pe pãmânt.

Împotriva milenarismului se pot aduce câteva obiecþii care dovedesc cã întreaga lui concepþie se aflã în contradicþie cu Revelaþia divinã. Împãrãþia de o mie de ani nu poate fi luatã în sens literal. dupã cum n-a avut loc nici învierea ºi transfigurarea comunitãþilor creºtine. Auberlen). Ierusalimul fiind centrul împãrãþiei de o mie de ani. la Parusia Domnului. concepþia milenaristã înseamnã o reluare a speranþelor poporului iudeu.Milenarismul Milenarismul este o teorie religioasã care pretinde cã Dumnezeu va întemeia o împãrãþie de o mie de ani. Dupã reprezentanþii hiliasmului radical. Unii care aºteaptã venirea lui Hristos înainte de sfârºitul istoriei (Bengel. Hristos va exercita o stãpânire împãrãteascã pe pãmânt. iar Israel va exercita stãpânirea asupra lumii „sub regele mesianic fãgãduit lui“. În al doilea rând. una a celor puþini. cifra de o mie de ani indicând caracterul etern al împãrãþiei lui Dumnezeu dupã învierea tuturor din morþi. ºi alta a celor mulþi. ºi se va împlini desãvârºit ºi plenar în viaþa viitoare. când va veni un timp de mare misiune creºtinã. Dar sensul istoriei nu se poate descoperi în istorie ºi nici nu se poate 19 . înainte de învierea generalã ºi judecata universalã. spunând: „vine ceasul când toþi cei din morminte vor auzi glasul Lui ºi vor ieºi cei care au fãcute fapte bune. Dupã învãþãtura creºtinã. Sfânta Scripturã aratã însã cã la sfârºitul veacurilor va avea loc o singurã înviere a tuturor. hiliasmul sau milenarismul pretinde o împlinire a speranþei creºtine în planul imanent al istoriei. În al treilea rând. Frank. spre învierea vieþii. spunând cã numai astfel istoria va fi desãvârºitã. Mai întâi. milenariºtii vorbesc de o împãrãþie de o mie de ani înainte de învierea generalã a tuturor. încât ideile creºtine vor pãtrunde în viaþa ºi instituþiile umane. care aºteaptã pe Mesia ca Cel care va restabili împãrãþia lui Israel distrusã de Babilon. ca ºi cum ar fi vorba de douã învieri la sfârºitul veacurilor. ca efect al lui Hristos Cel înãlþat la cer ºi al domniei Lui. Sunt douã categorii de milenariºti. Toate acestea. pãºind în fruntea omenirii. care va coincide cu împãrãþia fãgãduitã lui Israel. din care vor face parte cei aleºi ai Sãi. ci simbolic. iar cei ce au fãcut fapte rele. pe care o va exercita în chip nevãzut din cer prin parusia Lui „spiritualã“. atât hiliasmul moderat. Delitzch. mileniul începe cu a doua venire a lui Hristos pe pãmânt. proorocia despre restabilirea împãrãþiei lui Israel s-a împlinit virtual prin întemeierea Bisericii. Venirea Lui personalã ºi vizibilã nu s-a produs însã. spre învierea osândirii“. Martensen) ºi alþii care socotesc cã Hristos va veni înainte de sfârºitul istoriei (Hofmann. care constituie Israelul cel duhovnicesc. Cu toatã diferenþa dintre ele. iar creºtinismul va dispune de o mare stãpânire asupra lumii. cât ºi cel radical pretind împreunã o împlinire a speranþei creºtine în planul imanent al istoriei. cu învierea credincioºilor ºi cu restabilirea comunitãþii transfigurate pe pãmânt. Cei dintâi sunt consideraþi ca moderaþi ºi ei cred cã poporul Israel se va converti la sfârºitul istoriei.

îndumnezeitã dupã har. în mod contradictoriu. Pentru teologia ortodoxã. la sfârºitul veacurilor. 20 . Milenarismul este rezultatul unei concepþii autonome. fiindcã aceasta ar însemna. istoria va înceta definitiv numai atunci când creaþia întreagã ºi alþi oameni vor continua sã existe pe planul superior al vieþii îndumnezeite din împãrãþia lui Dumnezeu. eshatologia depãºeºte istoria pentru cã porneºte de la prezenþa lui Dumnezeu în creaþie ºi de la raþionalitatea creaþiei. de Iisus Hristos Pantocrator. pentru a ridica lumea la existenþa ei supraistoricã. pentru cã numai astfel creaþia poate fi ridicatã la calitatea ei de cer ºi pãmânt nou ale împãrãþiei lui Dumnezeu. cã istoria a ajuns la capãt fãrã sã înceteze a continua. fãrã sã þinã seama de faptul cã împãrãþia veºnicã a oamenilor ºi a creaþiei cu Dumnezeu implicã o intervenþie radicalã a lui Dumnezeu în istorie.rosti o judecatã asupra ei în propriul ei cuprins. Se trece cu vederea diferenþa spiritualã dintre lumea acesta ºi împãrãþia cerurilor. dincolo de orice autonomie. care separã lumea de Dumnezeu ºi o închide în ea însãºi. unde drepþii vor strãluci ca soarele.

Mai întâi Dumnezeu a adus la existenþã lumea. adicã în crearea lumii ca dar pentru om. n-ar fi din nimic. Omul þine de lume dar în primul rând de Dumnezeu. Dacã n-ar avea un început. Iar dupã credinþa creºtinã. ºi tot ar fi un dar al lui Dumnezeu. sintetizând în sine creaþia (macrocosmosul) ºi dã un sens creaþiei.16-17). deci n-ar fi opera exclusivã a libertãþii ºi a iubirii lui Dumnezeu ºi n-ar fi destinate unei existenþe în plinãtate lui Dumnezeu. Dupã învãþãtura de credinþã ortodoxã. punând pe om sã dea nume tuturor fãpturilor (Fac. lumea a fost creatã de Dumnezeu ca un dar pentru oameni. cosmosul ºi apoi pe om. dezbinãrile ºi conflictele. 1. prof. lume. dr. nu existã un dualism ontologic. Numai dacã lumea este din nimic prin voia lui Dumnezeu ea poate fi ridicatã la un plan de perfecþiune în Dumnezeu tot prin voia Lui atotputernicã ºi prin iubirea Lui dupã o anumitã pregãtire a ei pentru aceasta. Preliminarii. lumea ºi omul au un început ºi vor avea un sfârºit. Bisericã ºi societate. 28-30). cãci omul este mãsura tuturor lucrurilor. Dumitru RADU 1. sau în cea în care pot evolua prin ei înºiºi.MISIUNEA BISERICII ASTÃZI ªI EXIGENÞELE EI Pr. cum spune Pãrintele prof. 2. “Dupã credinþa creºtinã. ci forma ei relativã imperfectã ar fi singura esenþã fatalã a realitãþii. a fost subliniatã ºi de gândirea greacã pentru care omul este un microcosmos. un cuvânt sau o cuvântare coerentã a lui Dumnezeu cãtre om. Între Bisericã ºi lume.“ Legãtura dintre om ºi creaþie. în forma lor actualã. „Chiar dacã lumea ar fi datã omului numai spre cunoaºtere. într-o 21 . se aratã însãºi dragostea lui Dumnezeu pentru om „Lumea este ºi din acest punct vedere.“ În aceasta. 19-2) aratându-le pe acestea ca fiind în slujba omului (Fac. Biserica ºi lumea întreagã se interfereazã reciproc. Lumea este creaþia întreagã pe care Dumnezeu a adus-o la existenþã. Dumitru Stãniloae. din nimic ºi în timp ºi pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult încât pentru slujirea ei spre mântuire Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Sãu (Ioan3. Insã ea e datã ºi pentru viaþa lui trupeascã ºi pentru forma lui spiritualã ºi în vederea vieþii de veci. ci numai unul etic dupã cum nu existã nici între sacru ºi profan. Prin slujire se aruncã punþi între cele douã realitãþi ºi domenii ºi astfel se eliminã separaþiile rigide dintre acestea. Acest început al lumii ºi al omului ºi acest sfârºit total dovedesc amândouã iubirea Dumnezeu faþã de ei ºi le dã un sens.

înaintare continuã. 22 . este necesarã omului ºi omul este legat de ea ºi nu se realizeazã ca om în afara ei. slavã ca a Unuia-Nãscut din Tatãl plin de har ºi de adevãr“ (Ioan 1. Aduse în existenþã prin Cuvântul care lumineazã viaþa. întrucât putând considera în lãcomia lui cã toate cele date lui de Dumnezeu îi sunt necesare. în sine înseºi. deci. la rândul lui. este însuºi darul vieþii sale. Dumnezeu se bucurã ca omul sã renunþe la unele din darurile primite întorcându-le. trebuie ca ºi noi sã întoarcem lui Dumnezeu un dar. indicaþii. Acesta se foloseºte de ea ºi prin faptul cã o dãruieºte la rândul lui. De Logosul Tatãlui þine creaþia în general ºi omul în special care este dupã chipul Fiului. ci ºi întrucât are trebuinþã de ea ca sã o dãruiascã. cosmosul întreg trebuie sã fie interpretat ºi înþeles din Cuvântul Tatãlui „fãrã de Care nimic nu s-a fãcut din ce s-a fãcut. 3-4). atunci acestea sunt mãrturii sau semne ale Cuvântului. Ea îºi vãdeºte. Aºa se ºi explicã însãºi întruparea Logosului: „ªi Cuvântul s-a fãcut trup ºi s-a sãlãºluit între noi ºi noi am vãzut slava Lui. Dacã lucrurile ºi tot ce existã a fost adus la existenþã prin Cuvânt. aºa zicând. Existã deci un dialog al darului între Dumnezeu ºi om. Cuvântul în el. ele sunt. 14). de asemenea. întrucât fiecare se dãruieºte celuilalt. Totuºi lumea ca dar al lui Dumnezeu nu este ultima ºi absoluta realitate pentru om. Întru El era viaþa ºi viaþa era lumina oamenilor“ (Ioan 1. cel mai mare dar pe care îl poate face cineva lui Dumnezeu. ªi viaþa ne cere. Dar omul nu are ce sã dea lui Dumnezeu de la sine. din nou caracterul ei educativ pentru om. renunþã totuºi la unele din ele. ci se îmbogãþeºte prin ea ºi mai mult prin faptul cã o dãruieºte. Desigur. prin aceasta. un dialog al darului între noi ºi semenii noºtri în cadrul societãþii. Ele poartã.„ Dar lucrurile date nouã în dar de Dumnezeu pot deveni darul nostru cãtre Dumnezeu.“ Lucrurile sunt. „Insã pentru aceasta. ci tocmai preþuirea lui de cãtre cel care l-a primit. Deci noi transformam lucrurile în daruri ale noastre prin libertatea de care dispunem ºi prin iubirea ce o arãtãm în felul acesta lui Dumnezeu. De aceea. îndreptãri spre Cuvânt ºi în Cuvânt“. Prin aceasta el aratã cã recunoaºte cã toate le are de la Dumnezeu ca dar ºi-I aparþin Lui“ Lumea. pentru creºterea lui spiritualã. Dar întoarcerea acestui dar nu înseamnã o dispreþuire a darului primit. „Ea este necesarã pentru om nu numai întrucât are trebuinþã sã-i fie datã. Ea îºi vãdeºte ºi în aceasta sensul ei. ªi el n-o pierde total prin actul dãruirii. Iar Dumnezeu aratã oamenilor iubirea Sa prin lumea ca dar pentru ca sã realizeze un dialog progresiv în iubire cu noi toþi. dar ºi darul nostru cãtre semenii noºtri. Acesta este sacrificiul omului ºi. Schier „darul Cuvântului lui Dumnezeu care lumineazã viaþa. tocmai prin faptul cã suntem liberi în întoarcerea lucrurilor cãtre Dumnezeu precum ºi cãtre semeni ºi cãtre societatea în care lucrãm ºi ne afirmãm. cum spune teologul H.

Aceastã trimitere este legatã de însãºi trimiterea Fiului. în numele. De pildã strugurii. În relaþia cu lumea ºi în societatea timpului. pâinea. adicã din lucrurile date nouã de Dumnezeu însuºi. untdelemnul date lui Dumnezeu ca prinoase. cu toþi inºii umani. Ea constã în realizarea unei adânci comuniuni interumane. în societatea concretã ºi în istorie nu-i micºoreazã responsabilitatea ei pentru mântuirea membrilor ei ºi nici implicaþiile acestei resposabilitãþi în lucrarea ei misionar-pastoralã ºi socialã.Dar nimeni nu întoarce lui Dumnezeu lucrurile primite ca dar fãrã sã fi adãugat la ele ºi munca sa. din porunca ºi din bogãþia Lui. fãrã sã le dea ºi o expresie a sa. ci ºi munca omului imprimate în ele. Desigur. ci sã aibã viaþã veºnicã. Bunurile lui Dumnezeu date oamenilor ca daruri servesc ca legãturã a iubirii între persoane. Ortodoxia are o atitudine pozitivã de angajare ºi de slujire autenticã. ºi munca o presteazã omul tot prin puterile date lui de Dumnezeu însuºi (I Cor. a lumii. Ele nu deþin paravane despãrþitoare între ele ºi între oameni. 2 Trimiterea Bisericii în lume. ca semne ale iubirii Lui pentru ca aceastã iubire sã se extindã ºi între noi. Cãci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sãu în lume ca sã judece lumea. iar pe orizontalã. deci. Iar în aceastã umanizare nu se poate înainta decât în comunitatea umanã. nici pe cea de negare a lumii. Dumnezeu vrea ca omul sã oboseascã ºi el pentru a pune o pecete valorificatoare a sa pe darurile primite prin ceea ce le face ºi daruri omeneºti. dar nici pe cea de rezervã sau de resemnare ºi. Biserica Ortodoxã nu adoptã nici atitudinea triumfalistã. 7). Biserica. Drumul spre Dumnezeu trece prin umanizarea noastrã. Bunurile ca daruri sunt menite sã serveascã comuniunea interpersonalã ºi sã fie depãºite pentru aceastã comuniune. spre desãvârºirea sau coruperea oamenilor. ci ca sã se mântuiascã lumea prin El“. are ca misiune umanizarea. pãstrarea ºi sfinþirea creaþiei ca spaþiu în care omul trãieºte ºi angajeazã un amplu ºi complex dialog pe verticalã cu Dumnezeu. între oameni în Dumnezeu în comuniunea interumanã a societãþii timpului. „Cãci Dumnezeu aºa a iubit lumea încât pe Fiul Sãu Cel Unul Nãscut. 4. vinul. cu atât mai puþin. în comun cu Dumnezeu. cu creaþia întreagã. ci ºi pentru practicarea unui dialog între ei ºi a lor. atitudine realistã adecvatã 23 . Prezenþa Bisericii în lume. adicã de dominare a lumii. Dumnezeu îi cere omului sã înmulþeascã talanþii primiþi de la El. sfinþirea ºi mântuirea oamenilor. sunt nu numai darul lui Dumnezeu. sau a unui dialog între ei în conºtiinþa cã lucrurile le sunt date de Dumnezeu pentru folosirea lor ca daruri între ei. Ele pot servi. De aceea lucrurile nu ne sunt date numai pentru practicarea unui dialog singular al fiecãruia cu Dumnezeu. a societãþii timpului. Prin aceasta ea va adânci dialogul darului între Dumnezeu ºi om. pe cea de capitulare în faþa societãþii. Dimpotrivã. L-a dat ca oricine crede în El sã nu piarã.

fãcând-o iarãºi vrednicã de iubirea lui Dumnezeu. 9). precum ºi lupta pentru apãrarea vieþii omeneºti ºi pentru progresul general uman. aºa Biserica are ca rost al ei. creºtinii pot aduce o contribuþie pozitivã la canalizarea eforturilor revoluþionare spre a fi puse în slujba tuturor. În trimiterea ei în lume. de aceea ea nici nu poate pãrãsi lumea. prin lucrarea ei de slujire. 18-20). ºi misiunea Bisericii. Biserica ar renunþa nu numai la misiunea ei. lumea aºteaptã revelarea slavei lui Hristos care va fi deplina realizare a noului eon. ca urã între oameni. Biserica rãmâne în lume pentru a fi „lumina lumii“ (Mat.oricãrui moment istoric al evoluþiei complexe a societãþii în contextul cãreia Biserica îºi desfãºoarã activitatea. este de a fi în lume. Biserica se face prezentã în societatea noastrã. Constituþia însãºi. Integrarea europeanã poate beneficia enorm de mult pentru þãrile ºi popoarele care o urmãresc. Dar numai uniþi. o nouã stare. Ogorul este lumea. a rãului manifestat ca nedreptate. ca lãcomie nemãsuratã. Nu numai servirea Tainelor.va fi transfigurat ºi vechiul eon va dispare. prezenþa ºi lucrarea Bisericii în lume se înscriu în planul divin. ca poftã de stãpânire. ca trufie. Biserica anticipeazã starea ultimã. atotcuprinzãtor. Nissiotis. cu adevãrat. dar fãrã a-ºi pierde identitatea de comunitate teandricã a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfanþ. facându-se tuturor toate. 38). Atitudinea Bisericii faþã de lume þine de instituirea ºi trimiterea Bisericii în lume. este un fel de definiþie generalã a rostului ei. Acum ºi lumea ºi Biserica trãiesc sub semnul celei de a doua veniri a lui Hristos. ierurgia. Servire ºi proexistenþã. dimensiunea cea mai proprie a Bisericii. Pãrãsind lumea. Pânã la judecata din urmã. cum remarca N. O Bisericã în afara lumii ar înceta de a mai fi Bisericã. Lumea este inclusã în planul desãvîºirii. Biserica rãmâne solidarã cu lumea în misiunea ei de a o transfigura ºi desãvârºi. sãmânþa cea bunã sunt fiii Împãrãþiei iar neghina sunt fiii celui rãu (Mat13. în sensul în care a slujit Domnul-Slujitor. Numai în felul acesta se poate vorbi de un rol al Bisericii în perspectivã universalã. ca egoism. Aceasta este. 16-17). 14-15. sau disociindu-se total de ea. din misiunea datã ei de Hristos (Mat 28. ci servirea omului. a omenirii în sens total. ci pentru a sluji. Întemeietorul ei. servirea. ca obiectiv principal de pe urma unirii Bisericilor ºi creºtinilor în eforturile lor în acest sens. Prin urmare. Numai ca slujire poate fi înþeleasã ºi lupta Bisericii ºi a fiecãrui creºtin împotriva întunericului. 5. Aºa cum îngerul are ca rost „vestirea“. efortul Bisericii este de a face ca revoluþia tehnologicã sã devinã sursa dezvoltãrii întregii umanitãþi. Biserica aparþine noului eon ºi aceasta conferã ºi lumii. care se va realiza la sfârºitul veacurilor când totul. Împreunã cu Biserica. În perioada actualã. 3. ci ºi la iubirea lui Dumnezeu faþã de ea (Ioan 3. Ioan 1. sfânta servire. Cãci n-a fost instituitã de Hristos ºi trimisã în lume pentru a o stãpâni triumfalist. 24 .

19). acþiuni ale tuturor oamenilor ºi ale tuturor instituþiilor. cãci existã rele sau ameninþãri de ordin general care nu pot fi învinse numai prin acþiuni individuale. cãci nimeni nu existã numai printr-un om ºi pentru un om. Pentru creºtini. S-a fãcut om. Nimeni nu existã de unul singur sau numai pentru sine însuºi. s-a aºezat într-o relaþie de reciprocitate cu noi. Hristos. ªi totuºi între slujire ºi proexistenþã existã o deosebire: a sluji înseamnã a lucra pentru un altul ºi pentru alþii. 10). cãci nu mã pot mântui de unul singur ci am nevoie de un altul ºi de mulþi alþii ºi am nevoie de un Altul consistent ºi capabil sã mã fericeascã. ªi el simte cã existã pentru altul. ca sã fim „ºi noi sfinþiþi în adevãr“ (Ioan 17. El Cel Absolut. ºi slujirea ºi proexistenþa sa.ªi anume este vorba de slujirea Bisericii ca întreg datoratã lumii. de care sunt legat ontologic dar ºi soteriologic.. pentru cã ºi altul simte cã existã pentru el. Altul este finalitatea ºi cauza mea. pe 25 .. În proexistenþã îºi are temeiul strânsa corelaþie ºi interdepedenþã dintre slujirea lui Dumnezeu ºi slujirea oamenilor. „datori suntem ºi noi sã ne punem viaþa pentru toþi“. Proexistenþa înseamnã existenþa pentru un altul ºi pentru mulþi alþii. ci sunt necesare pentru înfrângerea acestora. anume a exista pentru alþii. Apoi „S-a sfinþit pentru noi“ ca om. Termenul de „slujire“ exprimã o angajare voluntarã iar aceasta este consecinþa directã a faptului ontologic al proexistenþei. Exist pentru un altul ºi întrucât exist pentru altul exist ºi pentru mine. aºteptând rãspunsul nostru. ca întreg. oamenii. Slujirea este una dintre manifestãrile proexistenþei ºi anume manifestarea directã ºi concretã a acesteia. De aceea. pe când a proexista înseamnã mai mult. mai bine-zis ceilalþi. desigur. 15. Or Biserica. 11) pentru ca „oamenii sã aibã viaþã ºi mai mult sã aibã“ (Ioan 10. Iar acestea îºi au sursa în însãºi slujirea lui Hristos. în modul cel mai deplin. sau altfel spus exist pentru mine ca sã exist pentru toþi ceilalþi. ªi acel Altul consistent în El însuºi pe care II reclamã existenþa mea proexistentã este Hristos însuºi (Ioan 14. 2. 18) ºi existã în lume ca doime ºi pluritate de inºi ce se simt legaþi între ei prin unitatea firii umane deþinutã ºi afirmatã de fiecare într-un mod propriu. întrucât ea nu este datoare cu o simplã prezenþã sau cu o simplã slujire socialã lumii în care a apãrut ºi trãieºte ºi lucreazã pânã la sfîrºitul veacurilor. prin structura ºi lucrarea ei divinoumanã. Cauza ºi finalitatea ultimã pentru creºtin este Dumnezeu“. Omul însuºi a fost creat ca bãrbat ºi femeie (Fac. de consimþirea noastrã. 27. datoratã societãþii timpului. 6. ci numai o finalitate ºi o cauzã intermediarã principalã. ªi tot pentru noi ªi-a pus sufletul Sãu (Ioan 10. Fiul lui Dumnezeu întrupat. ceilalþi oameni nu sunt cauza ºi finalitatea ultimã. Fiecare dintre noi simte cã existã pentru altul ºi împreunã cu altul. 5-6). El a luat modelul preexistenþei umane. „Eu exist pentru alþii ºi prin alþii. „pentru noi oamenii ºi pentru a noastrã mântuire“. de fapt. 1. facându-ºi dependentã eficacitatea operei Sale de mântuire pentru noi. Dar Hristos reprezintã. exprimã. dar fãrã anularea propriei existenþe.

Întru aceasta. chiar ºi 26 . slujirea pe care care o datorãm lui Dumnezeu.socialã. spre societatea timpului. împlinind porunca Lui: „Poruncã nouã dau vouã. 4. „Mâncarea Mea este sã fac Voia Celui ce M-a trimis“. dacã veþi avea dragoste unii faþã de alþii“ (Ioan 13. în societatea fiecãrui timp. în acelaºi timp. desigur în diverse mãsuri. în lume. 14. Deºi miºcarea din societate din lumea întreagã ºi problemele acestora solicitã atitudinea ºi rãspunsul Bisericii înseºi la acestea. Cãci iubind pe oameni ºi slujindu-le. Acelaºi lucru are loc în slujirea creºtinã. (Mat. dar prin moartea pe cruce. voia Tatãlui ºi slujeºte ei mântuind-o. Între miºcarea care existã în lume. Este greu sã faci o asemenea disociere ºi distincþie în slujirea lui Hristos. El mântuieºte lumea. în vreun fel. Precum Eu V-am iubit pe voi. Hristos ne-a arãtat o altfel de mãrime a omului decât a celui care pretinde sã i se slujeaseã ºi considerã nedemn ca el însuºi sã slujeascã“. 21). El se întrupeazã ca sã facã voia Tatãlui. 26. Biserica trebuie sã fie mereu în miºcare spre lume. adicã Îi slujim Lui. vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii Mei. acela este care Mã iubeºte. iar cel ce Mã iubeºte pe Mine va fi iubit de cãtre Tatãl Meu ºi-l voi iubi ºi Eu ºi Mã voi arãta lui ‘ (Ioan. dar El face prin întruparea Sa voia Tatãlui. Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut atât slujitor al lui Dumnezeu-Tatãl cât ºi al oamenilor. noi împlinim voia lui Dumnezeu.slujitorul model al lui Dumnezeu ºi al oamenilor. Se vorbeºte adesea de douã slujiri distincte. cãci lumea ºi societatea sunt acelea care îi oferã Bisericii. privind lumea care aºteaptã sã fie mântuitã de El (Ioan 4. El face voia Tatãlui. Prin aceastã operã El face. noi nu dijmuim. 20. precum ºi izvorul de putere al acestei îndoite slujiri. ci slujim în realitate lui Dumnezeu. cu slujirea ei. întrucât mântuieºte prin aceasta. cu prezenþa ºi lucrarea ei misionar . Prin aceasta. Dupã cum ºi Fiul Omului n-a venit sã fie slujit. „Fãcându-se om. precum ºi membrilor ei. ºi „Cel ce are poruncile Mele ºi le pãzeºte. Existã o miºcare în creaþie. De aceea. O miºcare existã ºi în comunitatea Bisericii. Acceptând moartea pe cruce. Slujind oamenilor. 34-35). întrucât membrii comunitãþii Bisericii trãiesc în societate ºi participã la miºcarea lumii ºi a societãþii cãreia îi aparþin. aºa ºi voi sã vã iubiþi unul pe altul. câmp de acþiune ºi posibilitãþi de slujire a lui Dumnezeu însuºi prin slujirea societãþii ºi a instituþiilor ei spre binele oamenilor ºi mântuirea lor. pe oameni. iar Biserica îi este datoare lumii ºi societaþii apropiate. spune Mântuitorul cãtre Apostolii Sãi. ci ca El slujeascã ºi sã-ºi dea viaþa rãscumpãrare pentru mulþi“. antrenând pe toþi membrii ei. slujirea lui Dumnezeu ºi slujirea oamenilor. nu furãm din timpul ºi din grija slujirii lui Dumnezeu. Sã vã iubiþi unul pe altul. sau ca de o slujire verticalã ºi alta orizontalã. „Nu tot aºa va fi între voi.pastoralã ºi caritativ . ºi miºcarea din sânul Bisericii existã o relaþie foarte strânsã. între dimensiunea verticalã ºi cea orizontalã. 28). Miºcarea Bisericii spre lume. 34). Ci cel care vrea sã fie mai mare sã fie slujitorul vostru.

. cãci el are.Toate aceste raþiuni existenþiale formeazã o unitate în Logosul divin..atunci când societatea însãºi prin forurile ei de conducere ºi acþionare. Pe lângã rolul de unificator al tuturor pãrþilor creaþiei lumii. Factorul principal de care se serveºte Dumnezeu pentru a aduce lumea spre Sine. o marginalizeazã sau chiar îi interzic sã îºi spunã cuvântul. iar pe de altã parte libertatea în aceastã miºcare. Care le susþine ºi le miºcã. pe de o parte. Impulsul miºcãrii este creaþional. capacitatea de a fi în legãturã cu toate extremitãþile. ale societãþii. care dezvoltã. prin miºcarea liberã a omului ceea ce este bun în ea. un sistem definit prin legi naturale ºi logice. utilizând datele lumii ºi având ajutorul unor forþe superioare lumii. are puterea de unificare. omul sau umanitatea. sursa întregii miºcãri din lume este Dumnezeu însuºi. intermediarul între extremitãþile tuturor diviziunilor. 27 . utilizând totuºi elementele lumii“. Potrivit acestui fapt. purtãtorul de cuvânt al creaþiei în faþa lui Dumnezeu ºi responsabil de lucrarea lui asupra creaþiei ºi în lume ºi în societate. În structura fiinþei umane este datã. pe de o parte necesitatea miºcãrii pentru el. Cãci prin miºcare ºi nu prin ieºirea din miºcare se ajunge la Dumnezeu. adicã existã în toate fãpturile ca miºcare inerentã spre Creatorul lor. Dar el aduce în lume ceea ce nu derivã în mod necesar din el însuºi ºi din lume. Sfântul Maxim Mãrturisitorul rezervã omului ºi rolul de a completa creaþia sau chiar ºi rolul de a transforma lumea ºi pe sine însuºi. intermediind între toate laturile“. Aceastã miºcare îºi are originea în actul creator ai lui Dumnezeu. din motive multe ºi diverse. în mod natural. Sfântul Maxim Mãrturisitorul numeºte pe om „laboratorul care leagã ºi þine toate într-un ansamblu ºi este. în miºcarea ei spre lume. „Omul poate aduce în lume ºi ceea ce nu derivã din lume ºi din fiinþa bogatã ºi indefinitã. ºi deci pentru a o unifica. Sfântul Maxim Mãrturisitorul vede în toate fãpturile chipurile raþiunilor lor divine care se gãsesc sub impulsul acþiunilor lor. dupã Sfântul Maxim Mãrturisitorul. ridicând-o pe trepte superioare într-un crescendo care þine atât de lucrarea lui Dumnezeu cât ºi de cea a omului. lumea ca întreg este. Deci dupã învãþãtura creºtinã. prin calitãþile pãrþilor sale. nu poate fi ruptã sau separatã de miºcarea lumii întregi. nu o cheamã sau pur ºi simplu. este. Precizând ºi mai mult originea ºi þinta dumnezeiascã a miºcãrii. iar pe de altã parte este un câmp contingent dar elastic ºi deschis pentru libertatea omului ºi pentru acþiunea lui Dumnezeu în ea. sociologice ºi chiar economice o ignorã. De aceea Biserica. legate de diferite ideologii seculare: filosofice. în mod natural. în societate. întrucât îl numeºte laborator. toate creaturile tind spre desãvîrºirea ºi odihna lor în plenitudinea de viaþã a lui Dumnezeu. În miºcarea omului existã posibilitatea de a îmbogãþi la nesfîrºit realitãþile actuale sau posibile ale lumii. adicã harul dumnezeiesc. precum ºi rezultatele care depãºesc frontierele posibilitãþilor naturale ale lui însuºi ºi ale lumii. politice. Deci.

chiar în condiþiile ecumenismului ºi ale integrãrii europene pe care ea o susþine cu mijlocele unei largi comuniuni spirituale de îmbogãþire reciprocã spiritualã culturalã. economicã ºi larg umanã. Dar ea. prin om. 28 . þine de Hristos însuºi.Biserica este spaþiul ºi laboratorul cel mare al transfigurãrii ºi conservãrii lumii ca ºi creaturã a lui Dumnezeu. Toate se cer. care are o misiune îi acest sens de la Dumnezeu Creatorul ºi Mântuitorul sãu. care este legat prin umanitatea Sa îndumnezeitã de tot ceea ce aparþine lumii în ascensiunea ei spre Dumnezeu ºi pe care o susþine prin energiile divine necreate. adâncirea Cuvântului lui Dumnezeu în inimile ºi minþile celor care aparþin efectiv Bisericii. precum ºi propovãduirea Evangheliei la cei care s-au depãrtat de Bisericã. în instituþiile fundamentale ale Statului: spitale. materiale ºi spirituale. în aºezãminte de recuperare a tinerilor ºi a celor maturi de pe cãile pierzaniei morale. Dar toate acestea legate de obiectivul principal al misiuni Bisericii: proclamarea Evangheliei. Biserica noastrã ortodoxã înþelege sã-ºi apere învãþãtura ei în faþa prozelitismului de tot felul. etc. instituþii diferite de asistenþã socialã. Aºa se explicã astãzi prezenþa lucrativã a Bisericii noastre Ortodoxe în societatea româneascã: în ºcoalã. politici. sociologici. Maxim Mãrturisitorul dupã Crucea ºi Învierea lui Hristos. Dinamismul Bisericii în miºcarea ei spre lume ºi în societatea oamenilor din diferitele timpuri istorice. în armatã. din diferite motive ºi în împrejurãri create de factori neteologici: filozofici. Capul Bisericii. economici sau chiar „teologici“. cum zice Sf.

Acesta este duhul Ortodoxiei româneºti. a binelui. Ea nu se poate mãrgini numai la activitatea duhovniceascã. Dar. aceea de a-i învãþa pe credincioºi adevãrurile de credinþa. susþinutã ºi intensã activitate pastoralã de modelare a caracterelor. a adevãrului. preotul este ºi conducãtor spiritual al credincioºilor. Mai întâi faptul cã Biserica. de a pãstra intact. Nicolae D. a mântuirii. În al doilea rând. povãþuindu-i sau îndrumându-i permanent pe calea cea bunã. dr. naþionalã ºi socialã. ruptã de viaþa credincioºilor. Latura aceasta de îndrumãtor al vieþii credincioºilor îl angajeazã pe preot ºi în viaþa obºteascã. cu istoria lui. adicã de a-i împãrtãºi din tezaurul de învãþãturã al Revelaþiei divine. Aceasta implicã adaptarea lucrãrii ei la condiþiile de viaþã localã. fãrã îndoialã. dar trei sunt cele mai importante. Aceastã integrare a Bisericii în viaþa poporului. strãdaniile societãþii pentru o viaþa mai bunã ºi mai fericitã. În aceastã activitate sarcina principalã a pãstorului de suflete este. în acelaºi timp. cu nãzuinþele lui. 1. el desfãºoarã o continuã. ºi în legãturã cu poporul. Daca ne referim la Biserica Ortodoxã Românã. nu se poate închide în cercul ei de preocupãri religioase ºi sã fie strãinã de frãmântãrile vremii. Întemeiat pe acest mandat divin. o consecinþã directã a dogmei despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. ci o realitate vie. nu este o noþiune abstractã. dar aceastã. lucrare a ei se desfãºoarã pe pãmânt. Este un postulat de credinþã.ROLUL PREOTULUI ORTODOX ROMÂN ÎN VIAÞA OBªTEASCà Pr. care îºi are izvoarele în credinþa drept mãritoare. curat ºi nealterat acest tezaur ºi de a-1 feri de interpretãri greºite ºi dãunãtoare. identificatã dintotdeauna cu idealurile poporului ºi ale credincioºilor. ea este o Bisericã localã ºi naþionalã. cu vrerile lui. 19—20). Fãrã îndoialã cã originea ca ºi lucrarea Bisericii poartã amprenta dumnezeirii. prof. ci ea trebuie sã sprijine în duhul iubirii creºtine. ºi sufletelor pãstoriþilor. al cãrei slujitor este preotul. primitã de la Mântuitorul Hristos (Matei 28. veche ºi totuºi mereu nouã. preotul are îndatorirea de a sfinþi viaþa credincioºilor prin Harul dumnezeiesc al Sfintelor Taine ºi Ierurgiilor ca ºi prin întreg cultul divin. Dupã cum Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru a ajuta lumea sã se ridice la viaþa în Dumnezeu. sfinþitoare ºi conducãtoare —. preotul este acela care conduce pe credincioºii sau pãstoriþii sãi la mântuire. tot astfel o Bisericã localã este datoare sã se integreze în viaþa poporului respectiv 29 . Care sunt motivele care îl îndreptãþesc ºi-1 obligã în acelaºi timp la aceasta? Am putea vorbi de mai multe. decurge în chip natural din traducerea în viaþã a unui adevãr dogmatic. NECULA Prin natura misiunii sale ºi în baza întreitei puteri — învãþãtoreascã.

2. Doar pletele ºi barba au fãcut cunoscut pe preotul îmbrãcat în aceeaºi cãmaºã albã ºi cu acelaºi cojoc ca ºi sãteanul. copiii sunt numeroºi. sunt creatori de bunuri materiale ºi culturale. plãnuiesc viitorul ºi-1 pregãtesc pentru copiii lor. trebuie deci sã cunoascã trebuinþele materiale ºi morale ale semenilor sãi. care nu mai au altceva de fãcut decât rugãciuni ºi decât sã ia parte la slujbele bisericeºti. În vechime. muncesc ºi viseazã. Ei au fost îndrumãtorii poporului în vremi de restriºte ºi de pace. gospodãria lui se cade sã fie pildã în sat. Ei au avut un rol deosebit de important în viaþa satelor româneºti ºi în însãºi istoria poporului român. În al treilea rând activitatea obºteascã a preotului se fundamenteazã pe faptul cã cei pe care el îi pãstoreºte ºi în mijlocul cãrora îºi desfãºoarã activitatea nu sunt nici ei abstracþiuni. pentru viaþa lor curatã ºi pentru calitãþile sufleteºti deosebite. 30 . rânduiþi sã slujeascã pentru oameni. Ei erau aleºi de credincioºi din mijlocul lor. Numai aºa se poate vorbi de o ortodoxie româneascã ºi de o Bisericã slujitoare româneascã. un om profund angajat în viaþa socialã. cãci însuºi apostolatul creºtin are în el un caracter social. observãm cã slujitorii ei s-au simþit în tot decursul istoriei noastre naþionale pe deplin integraþi în viaþa obºteascã a pãstoriþilor lor. Ei predicau credincioºilor nu atât prin cuvînt cât mai ales prin faptã ºi exemplul vieþii lor ºi al familiei lor fiind adevãrate pilde de urmat. scriu cãrþi. merg la Bisericã. în cele mai multe cazuri singurii oameni cu ºtiinþã de carte din sate. Preotul nu poate neglija aceste realitãþi. ca sã-ºi înþeleagã mai bine rosturile. în acelaºi timp. 3. iar de leafã cu gradaþii ºi adaose nu poate fi vorba. mânuiesc strunguri ºi maºini moderne.pentru a-1 ajuta sã-ºi fãureascã o viaþã fericitã. preotul profesor ºi academician Nicolae M. sunt însetaþi de învãþãtura duhovniceascã. vegheazã la pãstrarea integritãþii ºi unitãþii neamului. La aceasta se adaugã obârºia popularã a clerului românesc de totdeauna ceea ce stimuleazã ºi mai mult pe clericii ortodocºi la o bogatã activitate socialã. ci trebuie sã fie. dar împlinitorii ei sunt oameni. culeg roade. Ei se roagã. Fiind. nu exclude apostolatul social al preotului. Slujirea lui Hristos. sã se manifeste ca om ºi ca frate al lor. barda dulgherului sau coarnele plugului. îl presupune. luptã pentru desþelenirea minþilor ºi lãrgirea orizontului. Este vrednic de amintit portretul pe care-1 face preotului român de altã datã. dupã regiuni. ci dimpotrivã. seamãnã. El are menirea de a sluji poporul din care face parte ºi pe tãrâmul existenþei sale pãmânteºti. Mâna lui care a dat binecuvântarea a ºtiut sã mânuiascã. ca ºi pãstoriþii sãi. izolate de viaþa cea de toate zilele. Al doilea motiv care îl angajeazã pe preot în viaþa ºi lucrarea obºteascã este faptul cã slujirea preoþeascã este de origine divinã. Preotul îºi desfãºoarã întreaga sa activitate în mijlocul realitãþilor sociale ale vremii. cãci viaþa e grea. redactau acte cu caracter juridic ºi multã vreme acte de stare civilã. îmbrãcãmintea preotului nu se deosebea de a sãtenilor. ei arã. ei erau ºi dascãlii copiilor. ºi o cer ºi o respectã. dar. Dacã aruncãm o privire retrospectivã de sintezã în istoria Bisericii Ortodoxe Române. pe care se sprijinã o activitate pastoralã rodnicã. Popescu: „Preotul a fost cu totul legat de sat.

În 1859 preoþii au contribuit la mobilizarea credincioºilor pentru pregãtirea actului unirii. a rãniþilor. activitatea preoþilor români a îmbrãþiºat o gamã variatã de probleme. Pe foile albe ale cãrþilor de slujbã. la rãspîndirea tiparului. economico-sociale ºi naþionale a poporului. 31 . Astfel. La revoluþia din 1848 preoþii au participat în numãr impresionant. Este ºtiut cã primele ºcoli au luat fiinþã în incinta mânãstirilor ºi a bisericilor parohiale. aderând la toate revendicãrile de ordin politic-naþional sau social. elaborat în 1868 de mitropolitul Andrei ªaguna. pe margini ºi la sfârºit de capitole. cu învãþãtor. aducând o contribuþie apreciabilã la fãurirea statului român unitar. Dacã poþi încropi cât de cât cronica bisericii ºi a satului. prin activitatea lor patrioticã. istorice ºi artistice. în 1877. când spunea: „Integratã deplin în viaþa poporului român.Durerea sãteanului era ºi a preotului. alþii au luat apãrarea þãranilor. alþii au avut preocupãri literare. dar ºi cu arma de numeroºi preoþi. iar episcopul „inspector suprem“ al tuturor ºcolilor din eparhia sa. „sãrac lipit pãmântului“. în bocetul sãtencei la mormântul soþului sãu. iar cei de acasã au organizat colecte în parohii pentru sprijinirea armatei. absolvent al unei ºcoli pedagogice îndrumatã de Bisericã. preoþii au sprijinit toate aspiraþiile poporului român de dreptate socialã ºi independenþã naþionalã. Hotãrâtã sã îmbrãþiºeze toate laturile vieþii poporului nostru în condiþiile vitrege de trai ale înaintaºilor noºtri. însemnat-a preotul fãrâme din viaþa satului“ În afarã de aceste rosturi fireºti în viaþa parohiei ºi a credincioºilor. numeroºi preoþi au însoþit trupele pe câmpul de luptã. Prin statutul organic. Meritã amintit rolul pe care mulþi din ei l-au avut la promovarea limbii ºi a literaturii româneºti. la dezvoltarea învãþãmântului românesc. Rolul Bisericii ºi al slujitorilor ei în viaþa obºteascã a poporului nostru în trecut a fost definit admirabil de cãtre Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Iustin. Biserica Ortodoxã ºi-a învederat conºtiinþa ei româneascã atât în traiul de fiecare zi al credincioºilor. cât ºi în momentele mari de bucurie sau de durere din istoria patriei. Când se pustia satul.au fost alãturi de þãranii rãsculaþi. El nu-i cuc în sat. cunoscuta miºcare condusã de Horea. În timpul rãscoalei din 1907. aufost sprijinite cu cuvântul. Unii din preoþi au avut un rol însemnat la dezvoltarea presei româneºti. Mulþi dintre ei au contribuit la propãºirea vieþii culturale. ajungând legat de brazdã. ºi el se vindea cu ocina lui. ca ºi revoluþia lui Tudor Vladimirescu din 1821. contribuind la dezvoltarea culturii ºi artei româneºti în general. nu putea sã rãmânã în urmã preotul. s-a amestecat de atîtea ori lacrima curatã a preotului vãduv cu copii de crescut sau cu flãcãi duºi în patru scînduri. Unii au instigat la rãscoalã. protopopul-inspector al tuturor ºcolilor din protopopiatul sãu. Cloºca ºi Criºan din 1784. alþii au fost arestaþi ºi întemniþaþi. s-a legiferat ca fiecare parohie sã întreþinã o ºcoalã elementarã. trei au fost uciºi. este meritul preotului. a vãduvelor ºi orfanilor. În acelaºi timp. Mulþi dintre preoþii transilvãneni au avut un rol însemnat ºi în pregãtirea actului unirii Transilvaniei cu patria mamã în 1918. al flãcãiandrului. în rãzboiul de independenþã. preoþii. Preoþii au fost alãturi de popor ºi în suferinþele cauzate de primul rãzboi mondial. preotul-paroh fiind directorul ºcolii. iar mai târziu.

unde era durere ea a adus alinare. De aceea. lucrul acesta nu absolvã de vinã ºi rãspundere pe preotul nevrednic. ci ºi prin exemplul vieþii lui personale. cãrþi vechi. umanizarea. Biserica ºi-a adus ºi continuã sã-ºi aducã contribuþia ei la pãstrarea libertãþii.Biserica a fost prezentã pretutindeni ºi totdeauna. Importanþa acestei consecvenþe este evidenþiatã de Sfânta Scripturã ºi de Sfinþii Pãrinþi. prin misiunea sa. mai ales calitatea de pãstor îl obligã pe preot sã-ºi pãstreze curãþia moralã ºi sfinþenia vieþii. Cãci el învaþã ºi formeazã pe credincioºi nu numai prin predicã ºi catehezã. unde se simþea nevoie de ajutorul ei. Iar afirmarea permanentã a graiului românesc pe toate meleagurile locuite de români. ºi-a dat. Dar. un îndrumãtor de conºtiinþe ºi fãuritor de caractere creºtine. spre apropierea de Dumnezeu. Prin îmbrãþiºarea cu cãldurã ºi sprijinirea cu entuziasm a realizãrilor marilor idealuri ale poporului nostru. dar ºi satisfacerea nevoilor întregii „seminþii româneºti“ de a grãi în aceeaºi limbã. a slujit unitatea neamului. douã sunt direcþiile sau laturile în care trebuie sã se angajeze preotul. atîta consecvenþã între cuvântul ºi fapta omului ca în preoþie. îmbunãtãþirea ºi progresul vieþii lor morale. el trebuie sã aibã o þinutã moralã pilduitoare. S-a spus pe bunã dreptate cã viaþa clericilor este Evanghelia laicilor. Un rol cu totul de altã naturã au jucat în viaþa poporului nostru tipãriturile în limba românã. un pedagog. în calitate de cetãþean ºi patriot. Referindu-se la prima laturã trebuie sã arãtãm cã activitatea de îndrumare a vieþii morale a credincioºilor se face pe douã cãi principale: a) prin viaþa moralã exemplarã a preotului ºi b) printr-o activitate sistematicã ºi susþinutã de îndrumare a pãstoriþilor sãi în vederea atingerii unui nivel de viaþã moralã ridicat. ci de a trãi el însuºi doctrina ºi morala creºtinã. þesãturi. veacuri de-a rândul. întreaga contribuþie. când neamul era în primejdie. Moralitatea ireproºabilã îi este cerutã preotului în primul rând de calitatea lui de liturghisitor sau de sãvârºitor al celor sfinte. dupã putere. Cãci. ºi diferite obiecte de cult. bunuri care fac parte din tezaurul nostru cultural-naþional. un mod superior de viaþã. care urmãreºte transformarea religiosmoralã a celor care cred. Sfântul Apostol 32 . cãrþi de cult ºi de învãþãturã religioasã ºi uneori laicã. Tipãrirea ºi difuzarea de cãrþi bisericeºti în limba românã urmãreau nu numai un scop religios. El este. unde era întuneric ea a adus luminã. podoabe ale genului. ci ca o trãire nouã. un învãþãtor al pãstoriþilor sãi. În nici o altã îndeletnicire. Creºtinismul apare în lume nu ca un sistem filozofic. cu cuvântul ºi cu fapta. deºi învãþãtura Bisericii precizeazã cã validitatea Tainelor nu depinde de vrednicia preotului. 2) ca sprijinitor al acþiunilor obºteºti pe plan local. ºi unde contribuþia lui trebuie sã se simtã din plin : 1) ca îndrumãtor ºi sprijinitor al vieþii morale a credincioºilor. Secole de-a rândul bisericile din oraºe sau din sate ºi mai ales mânãstirile au fost oaze de binefacere ºi vetre de culturã. Acolo au fost realizate ºi pãstrate manuscrise. Vechile noastre tiparniþe bisericeºti au dat la ivealã. broderii. care sã reflecte trãirea virtuþilor creºtine. Pentru a-ºi îndeplini acest scop. independenþei ºi suveranitãþii naþionale“. În activitatea pe plan obºtesc. funcþie sau slujbã nu se cere atâta conformitate între om ºi slujbã. rolul preotului nu este doar acela de a vorbi.

6. sã se pãstreze neîntinat. dar el trebuie sã determine ºi pe pãstoriþii sãi sã-ºi ridice viaþa lor moralã. în calitatea lui de pãstor. lipsei de demnitate în þinuta exterioarã.Pavel îi adreseazã lui Timotei îndemnul: „Te fã pildã credincioºilor cu cuvântul. bunã cuviinþã ºi bunã creºtere. iar lui Tit îi spunea: „În toate aratã-te pe tine pildã de fapte bune“ (Tit 2. cu dragostea. Trãind în mijlocul credincioºilor ºi împãrtãºind cu ei bucuriile ºi necazurile ca ºi strãdaniile de mai bine. Preotul ortodox este cãsãtorit. cu curãþia“ (I Tim. 6). cu purtarea. lipsei de corectitudine în administrarea bunurilor materiale ale parohiei.. preotul trebuie sã se distingã în toate: în cuvânt. Pentru acesta se potrivesc cuvintele Mântuitorului: „Cine va sminti pe unul dintr-aceºtia mici care cred în Mine. Soþia trebuie sã fie un colaborator de nãdejde al preotului. abandonul. iar la bãtrâneþe sã-i ajute. dar mai ales cu pilda lor cea bunã“. preotul trebuie sã evidenþieze permanent importanþa familiei pentru societate ºi criteriile care trebuie sã stea la baza încheierii unei cãsãtorii: dragostea jertfelnicã. 33 . ca îndrumãtor al vieþii morale a credincioºilor. El va arãta urmãrile dezastruoase ale divorþului mai ales pentru copii ºi va combate pãcatele pe care le pot sãvârºi pãrinþii faþã de copii: avortul. care sã propovãduiascã Evanghelia ºi cu vorba. lipsa unei educaþii sãnãtoase. dar sã se fereascã în acelaºi timp chiar ºi de bãnuiala de pãcat. este mai necesarã azi ca oricând. cu credinþa. Þinuta moralã ireproºabilã a preotului ºi a familiei sale. Avînd în vedere puterea edificatoare a exemplului. El trebuie sã lupte cu ispitele ºi variatele seducþii care vin din partea credincioºilor. în faptã. ci dãrâmã. asemãnãtoare legãturii dintre Hristos ºi Bisericã. principiu pedagogic stabilit ºi de cei vechi în dictonul „Verba volant. Atitudinea lui faþã de bunurile materiale este hotãrâtoare pentru calificarea lui moralã de cãtre credincioºi. Sfântul Grigorie de Nazianz aratã cã „preoþii trebuie sã fie ca niºte fãpturi cereºti. La rândul lor. neînþelegerilor din familia lui. Unul din obiectivele cele mai importante de acest fel este întãrirea familiei. Fãrã îndoialã ca exemplul vieþii sale este hotãrâtor. exempla trahunt“. Viaþa moralã a preotului este autoritatea ºi prestigiul cu care el îºi susþine lucrarea pastoralã. datoritã comportãrii scandaloase a preotului. fiindcã de ea depinde în mare mãsurã pãstrarea credincioºilor în staulul Bisericii. familia lui constituie o parohie în miniaturã în care primii enoriaºi sunt soþia ºi copiii. fidelitate. O importanþã cu totul excepþionalã în viaþa preotului o are familia sa. trebuie sã rãmânã pildã vrednicã de urmat în toate. respect reciproc. Asemenea preot nu numai cã nu zideºte. nu la ceea ce spunem“. Dar misiunea preotului nu trebuie sã rãmânã aici. ca Tainã. mai bine i-ar fi lui sã i se atârne de gât o piatrã de moarã ºi sã fie afundat în adâncul mãrii“ (Matei 18. în þinutã vestimentarã. Sfântul Ioan Gurã de Aur spune cã „oamenii sunt atenþi la ceea ce facem noi. iar sminteala pe care o produce în sufletele credincioºilor este adâncã ºi de proporþii mari. 1. Cãci nu sunt rare cazurile în care aceºtia au pãrãsit Biserica Ortodoxã ºi au trecut la secte. 7). sã iubeascã ºi sã respecte pe pãrinþi. Iatã de ce preotul. Pornind de la concepþia Bisericii despre cãsãtorie. iar copiii sprijin ºi exemplu prin ascultare. copiii trebuie sã fie sfãtuiþi sã asculte. 2).

ca o datorie cetãþeneascã. De asemenea. 3. Aceasta înseamnã cã el are o patrie în care trãieºte ºi activeazã. ºi þinând seama de nevoile actuale ale societãþii în care trãieºte ºi acþioneazã. Iatã. preotul poate fi o prezenþã vie ºi un factor activ în îndrumarea vieþii morale a credincioºilor. ci el este ºi cetãþean ºi patriot. mijloc de câºtigare a celor necesare traiului. între care intrã ºi monumentele religioase cu valoare de patrimoniu cultural naþional. Printre îndatoririle de seamã ale preotului este ºi aceea de a face cunoscutã concepþia creºtinã faþã de bunurile obºteºti. fiind pildã de urmat pentru enoriaºi. Cu privire la îndatoririle profesionale. rugãciunea cu munca ºi drepturile fireºti cu datoriile obºteºti. preotul este cel dintîi chemat la îndeplinirea îndatoririlor faþã de þara sa. sfinþitor ºi îndrumãtor moral al vieþii credincioºilor. avariþia. În calitatea lui de cetãþean. lege fundamentalã de viaþã. delãsarea în muncã. un cetãþean loial ºi patriot luminat ºi convins. trebuie sã spunem cã ceea ce-1 îndreptãþeºte ºi-1 obligã mai mult pe preot sã participe la viaþa obºteascã o constituie faptul cã el este cetãþean.2. acestea au la bazã munca. În fine. preotul are îndatorirea de a îndruma pe credincioºi sã trãiascã în duhul iubirii ºi al dreptãþii. cultivând virtuþile care decurg din acestea ºi sã combatã pãcatele de tot felul care ruineazã ºi pe cel ce le sãvârºeºte. În ceea ce priveºte a doua direcþie a activitãþii pe plan obºtesc. 34 . nepãsarea faþã de cei care încalcã normele etice de convieþuire socialã sau complicitatea cu cei ce le comit în diferite chipuri. 4. cale de realizare ºi afirmare personalã ºi condiþie de dobândire a mântuirii. Ea este poruncã dumnezeiascã. mânia. a activitãþii lor obºteºti. parazitismul. invidia etc. aºadar. principalele aspecte ale activitãþii ºi prezenþei preotului ortodox în viaþa obºteascã. huliganismul. beþia. El nu este numai învãþãtor. protecþionismul. artisticã ºi documentarã care prezintã mãrturii importante privind dezvoltarea istoricã a poporului român. lenea. ºi sã combatã sinecura. Urmând pilda strãmoºilor care îngemãnau credinþa cu dragostea de glia româneascã. pe care trebuie sã o iubeascã ºi sã contribuie la înflorirea ei. dar afecteazã în mod direct sau indirect ºi societatea: desfrânarea. faþã de bunurile care intrã în tezaurul nostru cultural care aparþine întregului popor. Preotul trebuie sã arate cã la baza oricãrei profesiuni stã munca cinstitã. el trebuie sã combatã atitudinile ºi faptele antisociale: necuviinþa. Tezaurul nostru cultural naþional se compune din bunurile cu valoare istoricã.

Dumnezeu adevãrat ºi om adevãrat. adicã în acelaºi Duh al lui Dumnezeu. adicã devine istoria mântuirii. conform cãruia prelungirea lucrãrii mântuitoare a lui Hristos însuºi va avea loc pânã la sfârºitul veacurilor. pnevmatologic ºi eclesiologic. adicã în drum spre Înviere. Hristos conþine prin definiþie eschata. Iar dupã cum se ºtie. în mãsura în care noi suntem în El ºi El creºte în interiorul nostru prin Duhul Sfânt. De aceea nu putem sã înþelegem natura preoþiei prin aceea cã privim pur ºi simplu în noþiunile unui trecut (preoþia lui Hristos în Palestina). astfel încât. Preoþia Bisericii asigurã comuniunea credincioºilor din toate timpurile ºi din toate locurile nu numai cu trecutul mântuirii. Ion STOICA Preoþia Bisericii. Preoþia Bisericii ca Preoþie a lui Hristos asigurã includerea noastrã în Hristos. dinamismul Bisericii ca Trup al lui Hristos nu poate fi conceput decât ca o continuã tensiune eshatologicã. adicã scopul nostru final care aparþine unei anumite zile pe care El a hotãrât-o pentru instituirea cerului nou ºi a pãmântului nou. Slujirea preoþeascã a Bisericii. Preoþia Bisericii. Caracterul eshatologie al Preoþiei Bisericii este prezent ºi în puterea de a lega ºi dezlega pãcatele oamenilor. nu reprezintã un interim în etapele istoriei mântuirii ºi ea existã ca expresie a totalitãþii iconomiei dumnezeieºti a mântuirii. Prin constituþia Sa în Duhul. aºa cum bine remarcã Zizioulas. ca întrepãtrundere perfectã a lucrãrii lui Hristos ºi a Duhului Sfânt în iconomia mântuirii. întrucât aceastã putere 35 . dr. ca permanentizare a Arhieriei lui Hristos în veac. o menþine corect prin credinþã în conºtiinþa credincioºilor ºi oferã prin aceasta aici ºi acum o pregustare. o anticipare a eshatonului. prin treptata înaintare spre mãsura bãrbatului desãvârºit. întrucât este o existenþã în Duh. cuprinzându-ne în El însuºi.CARACTERUL ESHATOLOGIC AL PREOÞIEI Pr. Iisus Hristos. Hristos însuºi este o existenþã eshatologicã. ci depãºeºte anamneza prin continua raportare la un viitor care devine mereu actual. are pe lângã caracterul hristologic. ºi un pronunþat caracter eshatologic. Rolul Preoþiei Bisericii este acela de a asigura deplina întrepãtrundere între istorie ºi vremurile de pe urmã (eschata). conf. veºnic prezentã. Dupã Înviere. are o dimensiune eshatologicã prin permanenta raportare a sa la Hristos în Duhul Sfânt. astfel încît „timpul este salvat de fragmentarea produsã de pãcat ºi istoria capãtã un nou sens“. speranþa participãrii la viaþa adevãratã a lui Dumnezeu. sau a unui prezent (slujire preoþeascã ca slujire la necesitãþile actuale ale comunitãþii) ºi noi trebuie sã privim tocmai în perspectivã prin faptul cã ea împãrtãºeºte creaþiei speranþa în eshaton. adicã a vieþii veºnice.

adicã Hirotoniei. unindu-i pe cei mulþi într-unul singur (I Corinteni 10. astfel. Faptul cã Biserica este întemeiatã pe Apostoli ºi slujirea ei preoþeascã pe succesiunea apostolicã. Duhul Sfânt introduce ºi menþine împãrãþia în istorie . Sinteza între istoric ºi eshatologic este reprezentatã de arvuna împãrãþiei cerurilor care este prezenþa Duhului Sfânt în istorie. de la marginile pãmântului. este admirabil pusã în relief prin întrebuinþarea Epiclezei în cadrul fiecãrei Sfinte Taine ºi mai ales în cadrul Tainei Hirotoniei ºi a Sfintei Taine a Euharistiei: cuvintele de instituire ºi întreaga anamnezã a iconomiei mântuirii sunt puse sub invocarea Duhului Sfânt care. în virtutea sensului sãu eshatologic. un caracter eshatologie pregnant.eshatologia este deja prezentã aici ºi acum prin lucrarea Preoþiei Bisericii. o semnificaþie existenþialã ultimã. 10) . În conºtiinþa Ortodoxiei. 16-17) ºi dând hic et nunc pregustarea vieþii veºnice a lui Dumnzeu. ci înseamnã o nouã ordine de existenþã. Din aceste considerente. Potrivit învãþãturii ortodoxe. adicã dobândeºte o prerogativã rezervatã Apostolilor în cadrul funcþiei lor eshatologice. Acest fapt este extrem de evident în sãvârºirea Sfintelor Taine ºi. duminica reprezentând ziua eshatologicã prin excelenþã. iar de la Cincizecime. adicã în sintagma „deja“ ºi „încã nu“. Tocmai de aceea. deoarece dispune lucrurile în vederea convocãrii poporului rãspândit al lui Dumnzeu. care este „momentul eshatologic prin excelenþã al Bisericii“. Aceasta face ca Biserica sã fie judecãtorul lumii. Transformarea lumii în eshaton înseamnã nu sfârºitul ei. incompatibilitatea dintre istorie ºi eshatologie.nu poate fi conceputã fãrã o finalitate veºnicã. adicã în Bisericã ºi prin ea în lume. o stare ultimã de transfigurare. eshatologia nu înseamnã în mod automat sfârºitul lumii. prin Pogorârea Sa. Prin lucrarea Preoþiei Bisericii. Euharistia reprezintã momentul în care Biserica realizeazã faptul cã rãdãcinile sale sunt concomitent prezente în trecut ºi în viitor. metamorfozând liniaritatea 36 . transfigureazã istoria. cãutând sã transfigureze istoria actualã datoritã faptului cã împãrãþia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru. semnificaþia sãvârºirii Euharistiei Duminica este profund eshatologicã. fapt relevat din perfecta corespondenþã între evenimentul istoric petrecut pe pãmânt ºi realitatea sa din ceruri. pentru a-1 aduna. sinteza dintre istorie ºi eshatologie. se desfiinþeazã. lumea este locul în care se manifestã împãrãþia lui Dumnezeu ºi în care are loc transfigurarea materiei ºi a omului. într-un singur loc. mai ales. capãtã astfel. ca semn al unei creaþii rãscumpãrate ºi salvate. stare care este cerutã prin fiecare rugãciune: „Vie împãrãþia Ta“ (Matei 6. chiar sãvârºirea Tainei Hirotoniei în cadrul Sfintei Euharistii îi imprimã acesteia. ancorând-o în eshaton. În acest sens. De la Întruparea Fiului lui Dumnezeu. ci un nou început în eternitate. Cheile împãrãþiei cerurilor împãrtãºite Preoþiei sacramentale asigurã comunicarea între istorie ºi eshatologie. Din viaþa epicleticã a Bisericii rezultã faptul cã istoria ei trebuie permanent eshatologizatã prin venirea Duhului Sfânt care îl face prezent pe Hristos în istorie ºi aratã cã aceasta nu poate fi negatã. în istorie ºi în eshatologie. în sãvârºirea Tainei Sfintei Euharistii.

37 . urmãrindu-se vestirea Evangheliei la toate neamurile ºi pentru toate timpurile pânã la sfârºitul veacurilor. Prin dimensiunea sa eshatologicã. ca amprentã a continuitãþii apostolice. În iconomia mântuirii. în cazul refuzului lucrãrii Sale mântuitoare ºi sfinþitoare.spre desãvârºire. eshatologia ºi istoria se unesc într-o singurã realitate care depãºeºte timpul acesta. Mai mult. În exercitarea întreitei slujiri încredinþatã de Hristos Apostolilor ºi urmaºilor lor.. de Groapã. faþã de Tatãl ºi faþã de Duhul Sfânt în decursul vieþii noastre comunitare din Biserica în care ne-am fãcut mãdulare ale Trupului viu al lui Hristos. Prin Preoþia Bisericii. În acest sens. pentru a face loc râurilor de har ale Duhului Sfânt care sã se reverse din fiecare creºtin cãtre ceilalþi ºi apoi cãtre lume. aceasta îºi cofirmã caracterul eshatologic. este curpinsã ºi dimensiunea eshatologicã a Preoþiei. întrucât aceasta este în continuã miºcare spre patria realitãþilor eshatologice.. Chiar rugãciunea euharisticã prezintã a doua venire a lui Hristos ca parte din istoria mântuirii. Deschizând posibilitatea sfinþeniei prin Sfintele Taine ºi prin ierurgiile sãvârºite. Mântuitorul nostru. pregustare realã a veºniciei. concretizatã în expresia: „. dimpotrivã. în acest sens. la rândul lor. ne naºte pentru împãrãþia lui Dumnezeu. Sãvârºirea Euharistiei este continua alimentare a poporului lui Dumnezeu cu hrana nemuririi. Aceastã propovãduire trebuie sã facã cunoscut lumii întregi faptul cã acceptarea vieþuirii în Hristos echivaleazã cu o înaintare în veºnicie prin comuniunea fericitã cu El ºi cu cei care. de Învierea cea de a treia zi. ci ºi avans. un pur anamnesis. Preoþia este scara pe care braþul Duhului Sfânt ne poartã. L-au slujit întru iubire ºi. anticipare.istoriei în prezenþã veºnicã. Duhul lui Dumnezeu ne innoieste.ºi viaþa veacului ce va sã vie“. Preoþia Bisericii conduce pe credincioºi cãtre continua simþire a vieþii celei ce va sã vinã. de Înãlþarea la ceruri. spre adâncimile în care se regãseºte izvorul tainic al începuturilor. În acest fel. prin slujirea sa liturgicã. depãrtarea de la bunãtãþile fãgãduite ºi chiar de la comuniunea cu El ºi cu semenii.. porunca lui Hristos conform cãreia Jertfa Euharisticã trebuie sãvârºitã întru pomenirea Sa pânã la sfârºitul veacurilor. propovãduirea Cuvântului. Puterea de a consacra Euharistia ºi de a sãvârºi celelalte Taine înseamnã permanentizarea în timp ºi spaþiu a Arhieriei lui Hristos. Aceastã scarã este una care se potriveºte fiecãrei persoane care doreºte urcuºul spre Dumnezeu. Preoþia este nesfârºita serie de cãmãri duhovniceºti în care Hristos.. de aceastã poruncã mântuitoare ºi de toate cele ce s-au fãcut pentru noi: de Cruce. Preoþia deschide sufletul spre interior. ne primeºte pe fiecare potrivit vredniciei pe care o arãtãm faþã de El. atunci când se zice: „Aducându-ne aminte aºadar. va avea loc pânã la sfârºitul veacurilor. Astfel. de ªederea de-a dreapta ºi cea de-a doua ºi mãrita iarãºi Venire. istoria nu mai este perceputã ca trecut. tocmai în vederea îndumnezeirii. Preoþia Bisericii asigurã prezenþa încã de pe acum în eshaton care este o continuã înnoire prin înaintarea în comuniunea cu Cel care pe toate le face noi. eshatologicã. treptã cu treaptã.“ Prin faptul cã Preoþia Bisericii împlineºte.

Hirotonia însãºi este un eveniment harismatic care are loc într-un context eshatologic profund (Sfânta Liturghie). nu se poate vorbi de prezenþa realã ºi mântuitoare a lui Hristos în mijlocul credincioºilor ºi nici de permanenþa lucrãrii Sale mântuitoare. nu se poate vorbi de Bisericã ºi membrii comunitãþii sunt deposedaþi de darurile Cincizecimii dãruite de Hristos prin Duhul Sfânt tuturor celor care au rãmas în Viþa care este Hristos. Celãlalt aspect al întreitei slujiri preoþeºti care are profunde implicaþii în eshaton este cuprins în îndrumarea pastoralã prin care membrii ierarhiei sacramentale conduc turma încredinþatã lor dupã modelul Pãstorului celui Bun. „Suprimarea ierarhiei a deposedat lumea protestantã de darurile Cincizecimii. toate hirotoniile trebuie sã aibã loc în contextul euharistie ºi nu în biroul privat al episcopului. comunicate în Tainele ºi cultul Bisericii prin ierarhie. astfel. în iconomia mântuirii. Desfãºurarea Sfintei Liturghii . în urma epiclezei rostite de cãtre preotul slujitor în timpul Liturghiei. fãrã Pogorârea Duhului Sfânt. tot astfel nici Preoþia care o mijloceºte nu poate fi conceputã decât în deplinã identitate cu Preoþia lui Hristos pe care o aduce în timp ºi spaþiu spre mântuirea ºi sfinþirea lumii. îl aduce pe Hristos credincioºilor asigurând. Dupã cum Sfânta Liturghie nu poate fi despãrþitã de Hristos. a lucrãrii mântuitoare a lui Hristos cãtre toate mãdularele Sale. nu substituindu-L pe Acesta. ci. pe care mâinile Apostolilor îl transmiteau de sus.centrul cultului cerºtin ortodox reprezintã deopotrivã afirmarea caracterelor hristologico-pnevmatologic ºi eclesiologico-eshatologic care sunt prezente în Preoþia Bisericii. 24) Aceastã poruncã constituie miezul trãirii liturgice a Bisericii. nefiind de ajuns a o concepe numai ca o succesiune istoricã a apostolicitãþii. timpul liturgic însuºi 38 . Tot astfel. Prin conºtiinþa caracterului eshatologic al Preoþiei Bisericii este depãºitã dilema între instituþional ºi harismatic. a Cãrui Jertfã mântuitoare ne-o readuce iarãºi ºi iarãºi pentru fiecare dintre noi. care a primit puterile ei de la Apostoli ºi de la urmaºii lor. istoria fiecãruia ºi a tuturor cu eshatonul pe care Dumnezeu îl comunicã prin pregustare în Biserica Sa ºi pe care 1-a pregãtit celor vrednici.potrivit poruncii Sale mântuitoare: „Sã faceþi aceasta întru pomenirea Mea“ (I Cor 11. care sintetizeazã în mod fericit. astfel încât Preoþia exprimã Taina Bisericii. unitatea atât de necesarã în dragoste. Fãrã Preoþie sacramentalã. De altfel. In acest sens. dovedind clar cã succesiunea istoricã sau instituþionalã trebuie sã fie condiþionatã de continuitatea eshatologicã a Hirotoniei. cât ºi între oamenii ca fraþi ai aceluiaºi Pãrinte ceresc. Preoþia Bisericii realizeazã acest miracol: invocându-L pe Duhul Sfânt.“ dupã cum spun Serghei Bulgakov. Lumea protestantã din aceastã cauzã devine asemãnãtoare creºtinilor care. Aceasta deoarece Sfânta Liturghie este prelungirea. Dimensiunile hristologicã ºi pnevmatologicã a Preoþiei Bisericii se manifestã plenar în Bisericã ºi pentru Bisericã. Toate aceste dimensiuni ale Preoþiei sacramentale îºi gãsesc deplina confirmare în eshatologie. înfiaþi prin Fiul în Duhul Sfânt. deºi sunt botezaþi în numele Mântuitorului Iisus Hristos. atât între Dumnezeu ºi oameni. strãduindu-se sã-L facã tot mai prezent în dinamismul eshatologic al Bisericii. în formã culticã. dimpotrivã. nu au primit pe Duhul Sfânt.

pânã în timpul Reformei. nu s-a pus în discuþie legitimitatea Preoþiei Bisericii. indiferent de starea moralã a sãvârºitorului care posedã acest har. Valabilitatea Preoþiei rezidã în strânsa ei legãturã cu jertfa realã a lui Hristos. care continuã 39 . la care îi face pãrtaºi pe credincioºii cãrora li se adreseazã. în scrierile lor s-au referit la sublimitatea Preoþiei. va mai gusta din paharul bucuriei ºi iubirii desãvârºite în împãrãþia Sa. Valabilitatea Preoþiei rezultã ºi din harul special pe care îl primeºte persoana consacratã anume. prelungire a Arhieriei lui Hristos în timp ºi spaþiu pânã la sfârºitul veacurilor. De asemenea. întru bucuria sfinþilor Sãi. fapt care lucreazã mântuitor. Sfântul Chiril al Alexandriei. ci la faptul cã aceºtia nu se pot substitui niciodatã lui Hristos. Astfel. ca ºi reunirea acestora în Sfântul Potir. atâta timp cât Euharistia este consideratã cu adevãrat Jertfa realã a lui Hristos. atât literatura teologicã ortodoxã. care îºi trage seva din Preoþia lui Hristos. în literatura teologicã româneascã întâlnim numeroase studii ºi articole. care implicã o responsabilitate deosebitã din partea persoanei cãreia i se împãrtãºeºte. Sfinþii Pãrinþi. Sfântul Grigorie de Nazianz. Valabilitatea veºnicã a slujirii preoþeºti Problema valabilitãþii Preoþiei Bisericii ca Preoþie a lui Hristos în continuitatea actelor Sale mântuitoare a apãrut în mod deosebit în timpul Reformei. cât ºi cea romano-catolicã. gãtitã celor care L-au urmat de la întemeierea lumii. îndatã dupã Reformã. Evidenþiind valoarea ºi sublimitatea Preoþiei. prin Hirotonie. Arhiereu ºi Jertfa deopotrivã. Aceasta înseamnã cã. în acelaºi Trup ºi Sânge al lui Hristos. Preoþia Bisericii este mesagera unei lumi noi care înainteazã prin harul Sfintelor Taine la o deplinã comuniune cu Dumnezeu ºi cu semenii. arãtând indisolubila legãturã dintre realitatea Jertfei lui Hristos ºi Preoþia Bisericii care o face accesibilã tuturor. drept actualizare. Doar în acest fel eshatologia promovatã de Preoþia Bisericii înseamnã aºteptarea activã a momentului fericit în care Hristos. De aici înþelegem ºi importanþa legãturii dintre Preoþie ºi Euharistie întrucât. ca ºi volume de cãrþi care trateazã despre Taina Preoþiei arãtând valoarea ºi frumuseþea ei. conºtienþi de valabilitatea acestei Taine. Imaginea acestei comuniuni perfecte care strãbate timpurile ºi locurile ºi care confirmã faptul cã Preoþia Bisericii este cu adevãrat Arhieria lui Hristos lucrãtoare ºi mântuitoare o gãsim în dispunerea miridelor în jurul Sfântului Agneþ. Sfinþii Pãrinþi au vorbit prin aceasta despre fundamentul dogmatico-teologic al Preoþiei. harul special care dã puteri naturii slujitoare ce constituie esenþa Preoþiei. Acest lucru nu trebuie sã ne ducã cu ideea la faptul cã purtãtorii Preoþiei trebuie sã rãmânã niºte instrumente pasive prin care oricum lucreazã harul. 1. în Biserica primelor veacuri.aparþine eshatologiei. respectiv funcþia ei eclesiologic-dogmaticã. precum ºi indisolubila legãturã cu Jertfa lui Hristos. atunci ºi Preoþia Bisericii. a acordat o mare importanþã învãþãturii despre Preoþie. ai cãror autori sunt cunoscuþi drept Sfinþi Pãrinþi ºi mari dascãli ai Bisericii ºi ai lumii dintotdeauna: Sfântul Ioan Gurã de Aur. Sfântul Efrem Sirul. pe Sfântul Disc. etc. este valabilã în veac. s-au scris valoroase tratate despre Preoþie.

Pe de altã parte. ca un pãrinte al tuturor. face posibilã îndumnezeirea. preotul sau arhiereul „se apropie de Dumnezeu ca ºi cum i s-a încredinþat lui întreg universul. deci printr-o succesiune neîntreruptã de persoane. Preoþia slujitoare a Bisericii ca Preoþie a lui Hristos. iar naufragiul tuturor este ºi naufragiul sãu. ºi cerând sã înceteze tulburãrile. A rupe legãtura dintre Preoþia Bisericii ºi Preoþia lui Hristos înseamnã a rupe legãtura ºi cu Tatãl ºi cu Duhul. prosperitate ºi îndepãrtarea grabnicã a relelor iminente din viaþa publicã ºi particularã. de preot ºi de diacon. care este posibilã prin Sfânta Euharistie ºi care nu poate fi conceputã fãrã Preoþie. transmisã prin succesiune neîntreruptã de har. totuºi viaþa sa conformã cu viaþa lui Hristos.lucrarea Sa mântuitoare întreitã în Bisericã ºi pentru Bisericã. Naufragiul sãu este naufragiul celor pe care îi þine laolaltã. trebuie sã-i confere acestuia avântul pastoral ºi misionar care sã-1 facã sã tindã mereu spre treptele desãvârºirii. devin prezente. hidoase. ca un însingurat. Arhiereul suprem. Cu toate cã lucrarea sa are efecte mântuitoare. Problema valabilitãþii Preoþiei Bisericii înseamnã însãºi problema îndumnezeirii omului dupã har. aflat în fruntea tuturor. nefireºti ºi incompatibile cu sfinþenia vieþii de arhiereu. deoarece. preotul este însã vulnerabil. reprezintã o imensã rãspundere faþã de timpurile ºi locurile dintotdeauna. deci a ne exclude de la posibilitatea îndumnezeirii. adicã a slavei fiilor împãrãþiei lui Dumnezeu. ieºit din valul comun ºi purtându-se pe marea vieþii ca un catarg. Valabilitatea Preoþiei este strâns legatã de sublimitatea ei ºi de responsabilitatea care apasã asupra preotului. ºi faþã de om. Valabilitatea Preoþiei Bisericii. virtuþile proprii pot ºi trebuie sã ducã la limanul mântuirii pe toþi cei încredinþaþi lui. credinþã ºi mãrturisire dreaptã în Bisericã de la Hristos prin Apostoli ºi urmaºii lor pânã la noi. tocmai din faptul cã este mijlocitoarea îndumnezeirii. în miracolul liturgic. Astfel. întrucât Preoþia Bisericii este Preoþia lui Hristos. care. In exercitarea funcþiei sacerdotale. pe cât i se cuvine conducãtorului faþã de cei 40 . Tocmai de aceea. Dar el trebuie sã-i întreacã într-atât prin rugãciune pe cei pentru care se roagã. de care va fi pãrtaºã ºi natura înconjurãtoare. Aceasta se datoreazã ºi faptului cã. Toate defectele sau stângãciile din comportarea sa apar celorlalþi drept monstruoase. în general. rugându-se sã se stingã rãzboaiele de pretutindeni. Iar fiindcã pânza care poartã corabia sau parohia este legatã de trunchiul sãu. în special. tocmai aceastã realitate a lucrãrii lui Hristos ca Preot în veac prin preotul vãzut al Bisericii. drept Preoþia lui Hristos în continuarea lucrãrii Sale mântuitoare în Bisericã trebuie sã constituie un factor de unificare a credincioºilor. Dar nu este aºa. pentru pace. va contribui la succesul misionar de care depinde mântuirea proprie ºi a pãstoriþilor sãi. Preoþia adevãratã. preotul este înrãdãcinat în punte. Aceastã realitate teologicã a lucrãrii Preoþiei mântuitoare trebuie conºtientizatã permanent în rândul credincioºior care nu trebuie sã se descurajeze în faþa nevredniciei anumitor slujitori. Astfel. el se vede mai departe ºi de cãtre toþi. ºi. în comuniunea de viaþã ºi de destin a întregii familii de credincioºi cãreia îi este destinat. de atragere a lor spre lucrãrile sfinte. De aici rezultã responsabilitatea specialã a Preoþiei faþã de întreaga creaþie. asemenea catargului. exercitatã de cãtre fiecare preot.

prin succesiunea apostolicã în credinþã ºi har.supuºi“. 8). Continuitatea ºi prezenþa realã a lui Hristos în Preoþia Bisericii nu este afectatã de succesiunea timpului. ci este rezultatul unei comuniuni care transcende timpul ºi spaþiul. care. Preoþia Bisericii se transformã în grija pãrinteascã a lui Dumnezeu pentru om ºi pentru fãptura întreagã. Ioan 20. Deosebirea între unii ºi alþii este tot atât de mare. Aceastã Preoþie a Mântuitorului Hristos. pentru cã le-au fãcut unora mai uºoarã pedeapsa. în harul dat de Hristos Apostolilor ºi urmaºilor acestora în chip special prin Taina Preoþiei. prin preoþii Bisericii. iar Jertfa Sa alimenteazã permanent Biserica prin lucrarea Duhului Sfânt în Sfintele Taine. lucrãrile mântuitoare ale lui Hristos nu pot fi concepute izolat de ale celorlalte Persoane ale Sfintei Treimi. Preoþia Bisericii îl „înalþã mai departe pe cel adus de Hristos la suprafaþa vieþii. iar pe altele chiar de la început nu le-au lãsat sã cadã în pãcate. pe cât de mare este deosebirea între viaþa de acum ºi viaþa viitoare. De asemenea. prin cele trei trepte 41 .(Matei 18. 2. comunicat prin Preoþie. ºi celelalte Sfinte Taine reprezintã tot atâtea prilejuri de fortificare pe treptele desãvârºirii creºtine. ci ºi cu ajutorul rugãciunilor“. 18. prezintã teologia Arhieriei lui Hristos ca fiind permanenta stare de jertfã a lui „Iisus Hristos ieri ºi azi ºi în veci acelaºi“ (Evrei 13. la oameni ºi înaintea lui Dumnezeu. Astfel. care implicã ideea de distanþã. ci se prelungesc pânã la sfârºitul veacurilor într-o continuã actualizare. nu numai când ne pedepsesc. nu numai cu ajutorul învãþãturilor ºi al sfaturilor. preoþii pentru viaþa viitoare. Pãrinþii noºtri ne nasc pentru viaþa de acum. ci ºi când ne fac bine. în concordanþã cu scrierile Sfintei Scripturi. Esenþa Preoþiei constã în slujirea pe care Hristos o prelungeºte în Bisericã în chip vãzut. temeiuri puternice din Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie. la împrospãtarea cu respiraþia Duhului Sfânt ºi la împãrtãºirea dragostei pãrinteºti a Tatãlui. ºi libertatea fiecãrui credincios. Conform iubirii dumnezeieºti. Aceastã slujire are în vedere îndumnezeirea omului care este rezultatul conlucrãrii dintre harul. Sfinþii Pãrinþi. Astfel. Ioan Gurã de Aur. dezlegarea este una ºi aceeaºi pe pãmânt ºi în cer. 23). ca o consecinþã a prezenþei Sale reale în Bisericã ºi pentru Bisericã. Prin eliberarea de legãturile de orice fel. astfel.“ Importanþa valabilitãþii Preoþiei rezultã din faptul cã puterea ei cuprinde cerul ºi pãmântul. Hristos este supremul altar ceresc. însã nu se poate lipsi de hrana pe care i-o asigurã Preoþia Bisericii prin Taina Euharistiei. „Dumnezeu a dat preoþilor o putere mai mare decât pãrinþilor noºtri trupeºti. îndeosebi în Taina Sfintei Euharistii. În starea Sa de Jertfã. pânã la sfârºitul vecurilor. la rândul Lor. Ceilalþi. Orânduirea Preoþiei speciale îºi are. de multe ori. unii nu ne pot apãra nici de moartea aceasta trupeascã ºi nici nu pot îndepãrta bolile ce vin peste noi. nu pot fi limitate la perioade de timp. spune Sf. au mântuit chiar suflete bolnave ºi pe cale de a pieri. Prezenþa realã a lui Hristos în Bisericã ºi ca Bisericã pânã la a doua venire Arhieria lui Hristos este veºnicã întrucât persoana Sa este veºnicã ºi continuã din veac în veac lucrarea mântuitoare în Bisericã. sufletul credinciosului se poate avânta spre culmile sfinþeniei. este o Preoþie prelungitã prin iconomia Preoþiei speciale.

În virtutea echilibrului sãu teologic. restaurat prin Hristos în Duhul Sfânt. îºi dovedeºte mãreþia în faptul cã unor 42 . deschizând posibilitatea mântuirii pentru toþi oamenii de pretutindeni ºi dintotdeauna. decurge sublimitatea Preoþiei. Întrucât Preoþia Bisericii este prezenþa realã a lui Hristos în Bisericã ºi pentru Bisericã. în toate mãdularele. prin mijlocirea Preoþiei sacramentale. se permanentizeazã în timp ºi spaþiu. care se face sub prezidenþa episcopului sau a aceluia pe care îl însãrcineazã cu sãvârºirea acesteia“. comunicat omenirii prin Tainele Bisericii. Ortodoxia a vãzut mântuirea adusã de Arhiereul Hristos ca fiind prelungitã în toate lucrãrile Sale actualizate în Bisericã pânã la sfârºitul veacurilor. Puterea veºnicã a Jertfei lui Hristos exercitatã în Jertfa Bisericii Preoþia Bisericii. de a lega ºi dezlega cele de pe pãmânt ºi cele din cer. prin care se revarsã seva energiilor dumnezeieºti necreate. 4. primeºte puterea din Jertfa lui Hristos care. Ierarhia sacramentalã stã în strânsã legãturã cu Euharistia. prin faptul cã prelungeºte în timp ºi spaþiu Preoþia lui Hristos. ºi anume: „Iatã Eu sunt cu voi în toate zilele pânã la sfârºitul veacului. neîngrãditã de timp sau de spaþiu. se aflã într-o permanentã tensiune spre asemãnarea cu Dumnezeu. 3.“ este o realitate împlinitã în Duhul Sfânt. De altfel. îndrumãtoare ºi luminãtoare a Preoþiei Bisericii. Preoþia specialã a Bisericii. prezenþa realã a lui Hristos în Preoþia Bisericii ilustreazã tocmai acest fapt: chipul lui Dumnezeu din om. ilustreazã faptul cã promisiunea fãcutã de Mântuitorul Hristos Apostolilor Sãi. înseamnã negarea prezenþei reale a lui Hristos în Bisericã. Jertfa lui Hristos este hrana vieþii spirituale care este oferitã mãdularelor Bisericii prin Preoþia slujitoare în Taina Sfintei împãrtãºanii. 1). pentru creºterea Trupului Bisericii. prin Preoþia slujitoare. ca materializãri a permanentei ascensiuni a Chipului lui Dumnezeu din om cãtre asemãnarea cu Dumnezeu.ierarhice. Preoþia specialã a Bisericii ajutã la explicarea fructificãrii Jertfei lui Hristos în Preoþia universalã. dupã cum spune Sf. care se face pãrtaºa roadelor acestei Jertfe prin preoþii iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu (I Cor. atât cea slujitoare. cât ºi cea universalã. iar acest fapt nu poate fi întreþinut decât de lucrarea sfinþitoare. punctul de reper al atingerii celor mai înalte culmi de sfinþenie. Aceastã continuã prezenþã realã a lui Hristos în Bisericã în Duhul Sfânt constituie premisa sfinþeniei ºi îndumnezeirii credincioºilor. Amin. Din legãtura indisolubilã care existã între Preoþia Bisericii ºi realitatea Jertfei lui Hristos putem deduce faptul cã negarea Preoþiei Bisericii implicã negarea permanenþei lui Hristos în stare de jertfa. adevãrate încheieturi ale Trupului Bisericii unit cu Capul Hristos. dupã ce i-a trimis la propovãduire în lume. Din realitatea prezenþei lui Hristos în stare de Jertfã în Bisericã. întrucât „singurã acea Euharistie este adevãratã. Ignatie al Antiohiei. adicã a Preoþiei Sale care îºi continuã lucrarea mântuitoare. care constituie focarul permanent de înnoire. Puterea Preoþiei. atât de mult dezbãtutã de Sfinþii Pãrinþi. rezultã cã nu poate fi conceputã spiritualitatea creºtinã fãrã Preoþia Bisericii.

43 . ca Pãstorul cel Bun care îºi pune viaþa Sa pentru oile Sale. îi uneºte ºi le dã posibilitatea infinitei afirmãri întru sfinþenie. contribuie la unirea tuturor întru acelaºi Hristos. care presupune. Fãcând aceasta. slujire dupã chipul slujirii lui Hristos pentru viaþa ºi mântuirea lumii. sursa prin care aceºtia din urmã primesc seva nemuritoare prin Harul Sfintelor Taine. Chiar ºi dupã înviere ºi înãlþarea la ceruri. Jertfa lui Hristos devine premisa ºi scopul oricãrei jertfe a credincioºilor. 19). în primul rând. Astfel. care cunoaºte oile Sale ºi este permanent alãturi de ele în suferinþã ºi bucurie. Astfel. Hristos continuã sã fie în stare de Jertfã în lucrarea mântuitoare a Preoþiei Bisericii. Jertfa lui Hristos devine interioarã fiecãrei persoane în Duhul Sfânt. dupã modelul Arhiereului veºnic. în virtutea harului special primit prin Hirotonie. care hrãneºte pe toþi cei adunaþi în jurul Sãu. Jertfa nu poate fi despãrþitã de iubire ºi sfinþenie. ci S-a dat pe Sine însuºi pentru viaþa ºi mântuirea lumii. Preoþia Bisericii este un factor de maximã importanþã pentru progresul spiritual al tuturor timpurilor. care mijloceºte primirea de cãtre fiecare credincios a harului lui Dumnezeu prin Sfintele Taine. întrucât iubirea de oameni a lui Hristos este veºnicã. care n-a jertfit pe nimeni. Ilustrarea puterii jertfei lui Hristos o gãsim în cultul Bisericii Ortodoxe în dispunerea pe Sfântul Disc al Mântuitorului. deopotrivã Jertfa (Sfântul Agneþ) ºi Jertfitor.oameni muritori li se îngãduie. Mielul lui Dumnezeu „cel ce se junghie pentru viaþa ºi mântuirea lumii“. astfel. Prin lucrarea Preoþiei Bisericii. fiind permanentizarea în timp ºi spaþiu a Preoþiei lui Hristos. Aceastã interiorizare a Jertfei lui Hristos.acces la viaþa trupului Bisericii. Astfel. sã participe la Jertfa lui Hristos ca jertfitor ºi Jertfa în acelaºi timp. Jertfa lui Hristos nu se poate limita la un anumit timp. Puterea Jertfei prin Hristos este mântuitoare ºi ea este permanentã în lucrarea Preoþiei Bisericii. ca urmare a lucrãrii Preoþiei Bisericii. Preoþia Bisericii. preoþii Bisericii transpun în faptã porunca lui Hristos datã ucenicilor Sãi la instituirea Tainei Euharistiei: „Aceasta sã o faceþi întru pomenirea Mea“ ( Luca 22. ci ea este rânduitã a se prelungi prin Preoþia Bisericii pânã la sfârºitul veacurilor. împãrtãºind lumii din puterea Jertfei lui Hristos. înseamnã ºi puterea jertfei lui Hristos împãrtãºitã fiecãrui mãdular al Bisericii care are.

transplantul de organe. în care viaþa nu e privitã ca un dar al lui Dumnezeu. procrearea medical-asistatã). transplant de organe sau eutanasiere care au generat ºi genereazã controverse acerbe privitoare nu doar la viaþa sexualã. 4) Viaþa aceasta este scurtã ºi vremelnicã. Adevãrul ºi Viaþa“ (Ioan 14. nebunia ºi prostia“ (Ecleziast 1. pentru cã „vine noaptea când nimeni nu poate sã lucreze’’’ (Ioan 9. ci ca un dat care nu se discutã ºi faþã de care omul modern are libertatea propriilor decizii. ingineria geneticã. iar morala îºi gãseºte tot mai greu locul într-o lume secularizatã. Trãim într-o lume în care limitele cunoaºterii se extind tot mai departe (donarea. Motivaþia cea mai puternicã referitoare ia înþelegerea problemelor de actualitate este faptul cã un bun creºtin trebuie sã fie familiarizat cu poziþia Bisericii. Apãrutã în urmã cu patru decenii. dr. Bioetica ne învaþã cum sã punem în armonie libertatea noastrã cu voia bine-plãcutã a lui Dumnezeu. Nu putem sta pasivi la problemele lumii. deci are caracter transcendent. lect. ci sã pregãtim bine veºnicia prin viaþa trãitã dupã cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie sã lucrãm în lume cât este ziuã. avort. prin faptele bine-plãcute. fertilizare in vitro. Florea ªTEFAN Problematica ºi provocãrile lumii moderne sunt extrem de delicate. priveºte calitatea vieþii numai de la naºtere la moarte. ca uitându-ne „cu luare aminte la toate lucrurile care se fac sub soare“ ºi încercând sã pãtrundem „înþelepciunea ºi ºtiinþa.14-17) sã vedem în final cã adevãrul e unul singur: „Eu sunt Calea. ea a cunoscut o dezvoltare spectaculoasã ºi acceleratã în încercarea de a oferi o orientare în faþa unei serii de fenomene noi ºi contradictorii apãrute în societatea contemporanã odatã cu noile tehnici ºi tehnologii de manipulare geneticã. Nu putem nega faptul cã raþiunea umanã a dus la dezvoltarea ºtiinþei ºi tehnologiei. aºa cã sã nu sacrificãm eternitatea.BIOETICA ªI IMPLICAÞIILE EI DIN PUNCT DE VEDERE AL MORALEI CREªTINE Pr. el poate fi de ajutor în mãsura în care cunoaºte rãspunsurile de pe poziþie creºtinã. ea vizeazã calitatea vieþii de la zãmislire ºi pânã dincolo de mormânt. în aspectul ei laic. care au contribuit la ameliorarea condiþiilor de 44 . reproducere asistatã sau politici sociale de asistenþã medicalã ci la însãºi definiþia vieþii ºi a morþii. Bioetica.6). prin cugetare cu înþelepciune la lucrurile ºi lucrãrile Lui în lume. clonare. Bioetica este o disciplinã recentã ºi provocatoare. dar Biserica creºtinã considerã cã omul este o persoanã.

Deºi existenþa diavolilor. 2003). cã suntem o specie dementã. Sã nu uitãm totuºi cã realizãrile tehnice ºi cunoaºterea nu au dus umanitatea la fericire ºi nici la o viaþã decentã“ Creºtinismul nu este un set de principii filosofice anonime. capitol intitulat sugestiv: „O senzaþie fãrã finalitate“.necesitã un control mult mai atent. dimpotrivã. sfinþii pãrinþi duhovniceºti ºi mulþi alþii sunt uniþi cu toþi cu Dumnezeu prin Hristos într-o reþea fãcutã din alegeri libere ºi consecinþele lor. De câteva decenii. Dacã ne împotrivim avortului. In aceastã privinþã. Bioetica (Ed. Ea implicã ºi existenþa unor persoane care nu sunt oameni: diavoli ºi îngeri. dar capabil sã zboare cu propriile aripi? O mulþime de întrebãri se adaugã ºi ne copleºesc prin ecoul lor biologic ºi etic: care sunt trãsãturile comportamentale distincte ale oamenilor? Generozitatea? Spiritul de sacrificiu? Capacitatea de a iubi ºi de a urî? Egoismul? De ce trebuie sã rãmânem altruiºti. Albert Einstein fãcea urmãtorul avertisment: „Timpul nostru se caracterizeazã prin descoperiri ºtiinþifice extraordinare ºi prin aplicaþiile lor tehnice. atunci anumite forme de inginerie geneticã – mai ales noile tehnici de donare . omul e de-a dreptul obsedat de ideea donãrii „cea mai tulburãtoare ºi cea mai uluitoare dintre manipulãrile genetice“ cum o numeºte Oana Grancea. cu o forþã intelectualã mult superioarã celor mai mari valori pe care le-a cunoscut umanitatea? Sau am prefera un individ cu imense capacitãþi fizice? Sau poate un om ca toþi oamenii. vom demonstra universului cã suntem o specie înþeleaptã sau. de vreme ce supravieþuiesc tocmai aceia care ignorã spiritul de cooperare sau generozitatea? Controlând viaþa. un mod de viaþã impersonal sau un adevãr care ne parvine fãrã o istorie. Manipularea materialului genetic al plantelor ºi animalelor sau chiar a fiinþelor umane. Bioetica creºtinã are de-a face cu Hristos. Bioetica din perspectivã creºtinã trebuie înþeleasã în termenii unei unice relatãri despre mântuire.viaþã umane. implicã consecinþe biologice ºi sociale care au repercusiuni asupra tuturor. Dar aceastã dezvoltare tehnologicã a dus la un evident regres spiritual: omul s-a înstrãinat din ce în ce mai mult de Dumnezeu. pentru cã pot avea consecinþe dezastruoase pentru întreaga populaþie. ce trãsãturi i-am da? Oare am cãuta sã obþinem un supraom. la tãmãduirea multor boli ºi la descifrarea multor taine din lumea macro sau microcosmosului. Prin aceste tehnici suntem puºi în faþa unei întrebãri la care nu s-a încumetat sã rãspundã nimeni pânã acum: Dacã ar trebui sã creãm noi un om. Pãrintele profesor Sorin Cosma insereazã asemenea experimente într-un capitol al lucrãrii sale. pentru cã încalcã drepturile unei persoane nevinovate ºi îi distruge viaþa. David ºi profeþii. 45 . în care oameni reali joacã roluri importante ºi în care Dumnezeu joacã rolul decisiv prin actul mântuitor al Fiului Sãu întrupat ca Mesia al lui Israel. Avraam ºi Moise. Istoria creºtinã e istoria unor persoane implicate într-o dramã de dimensiuni cosmice a pãcatului ºi a mântuirii: Adam ºi Eva. Maria ºi apostolii. sfinþii doctori. martirii. Marineasa. care se îndreaptã cu paºi siguri spre autodistrugere.

ªi prezenþa diavolului e una personalã. Nu poate exista nici o regulã legalistã pentru cazuri particulare. Minunile lui Dumnezeu. Pe de o parte.intervenþia îngerilor ori transformarea naturii prin sfinþenie pot pãrea multora stranii ºi nemoderne. Principiile morale sunt în cel mai bun caz titluri ºi reguli empirice. îngeri ºi diavoli. trebuie sã rezistãm ispitei de a întemeia interdicþiile crimei sau avortului în presupuse principii morale generale ca. Sunt personale. Ele nu pot þine locul credinþei. Influenþa lui este însã una realã. Minunile oferã întotdeauna un dar. Dar crima va cere pocãinþã. sfinþii ºi îngerii se abat asupra noastrã. iar cei care nu cred sã renunþe sã le mai investigheze. 1). Alteori sunt prezente într-o combinaþie de împrejurãri deopotrivã flagrante ºi umile. de exemplu. al pietrei de poticnealã ºi al vrãºmaºului. ele ne indicã limite reale dincolo de care ne merge foarte rãu în loc sã intrãm în unirea cu Dumnezeu. lumea e abordatã în termeni deplin moderni. Limbajul unei bioetici creºtine tradiþionale va fi astfel destul de diferit de cel al unei bioetici seculare: chiar ºi în mijlocul ºtiinþei ºi tehnologiei biomedicale contemporane. întãresc credinþa ºi dau un nou prilej de a-L slãvi pe Dumnezeu. deºi crima va fi întotdeauna rea. porunci sau precepte morale: înþelese aºa cum trebuie. Persoanele joacã un rol central. ca ºi arãtãrile sfinþilor ºi îngerilor Lui. Fãrã sã nege cã realitatea este accesibilã ºtiinþific. bioetica creºtinã are un loc central pentru minuni. lumea e experiatã în termeni tradiþionali ca modelatã de forþe malefice ºi sacre. Va trage un folos dintr-un rãspuns terapeutic de facturã duhovniceascã. ca sã nu fiþi judecaþi“ (Mt 7. creºtinul tradiþional va recunoaºte omniprezenþa sfinþeniei. individuale ºi dincolo de evaluãrile omului de ºtiinþã. sfinþi. Pe de altã parte. Vrãjmaºul ºtie cã face cel mai bine de obicei dacã nu-ºi sugereazã existenþa celor care nu cred deja în el. Nu se potrivesc în nici o teorie. Prea multã atenþie acordatã principiilor generale poate abate atenþia de la caracterul personal al comuniunii cu Dumnezeu spre care trebuie sã conducã orice teologie ºi orice bioeticã. Drept urmare. principiul sfinþeniei vieþii mai degrabã decât în principiul cãutãrii lui Dumnezeu. Adeseori ele sunt un fel de hapax legomenon: neaºteptate. Minunile. un creºtin tradiþional priveºte boala ºi medicina înãuntrul unei duble contabilitãþi de proporþii kantiene trãind în prãpastia dintre lumile fenomenalã ºi numenalã. trebuie sã ne amintim de porunca lui Iisus: „Nu judecaþi. o teologie care nu poate nici sã prezicã intervenþiile lui Dumnezeu ºi nici sã permitã ca ele sã fie luate în considerare doar ca umplere a unor goluri în explicaþiile ºtiinþifice. Aceasta nu înseamnã sã negãm în bioetica creºtinã existenþa unui loc pentru reguli. chiar cazuri de crimã. În ce-1 priveºte pe criminal. ca ºi a puterilor rãului. Dar ele nu pot fi sistematizate în termenii unor fundamente conceptuale. îngãduindu-ºi în schimb sã joace rolul ispititorului. Astfel. Crima ºi avortul sunt rele în primul rând ºi mai ales datoritã faptului cã ne îndepãrteazã de unirea cu Dumnezeu. suspendând prin prezenþa lor imanentul. astfel încât cei care cred sã le poatã recunoaºte ca minuni. sunt plasate într-o teologie apofaticã. deºi un rãspuns adecvat al 46 . toate acestea sunt fundamentale pentru tradiþia creºtinã.

în cel mai bun caz. Atunci când se întâlnesc cei strãini din punct de vedere moral. De la ororile Uniunii Sovietice a lui Lenin ºi Stalin pânã la Germania naþional-socialistã a lui Hitler. existã virtute ºi caracter doar cu jumãtãþi de mãsurã. dreptul întemeiat pe permisiune are o întâietate singularã în bioetica secularã. nu putem justifica în termeni morali generali practici care sã hrãneascã fãrã ambiguitate devotamentul faþã de virtute aºa cum odinioarã pãrea a fi atât necesar. ca ºi distanþa dintre justificare ºi motivaþie. rãspunsul adecvat trebuie sã fie inspirat de rugãciune ºi har. a acþiona împotriva unei morale întemeiatã în Dumnezeu înseamnã a face o greºealã condamnabilã. de la China lui Mao la Cambogia lui Pol Pot. drepturi invocate drept contrabalansãri împotriva unei urmãriri a binelui fãrã alte precizãri. împotriva ispitei de a urmãri tipuri importante de bine în detrimentul indivizilor ºi comunitãþilor particulare s-au cãutat drept mãsuri de protecþie. distanþa dintre dreptate ºi bine dispare. pe unirea cu transcendentul. posttradiþionalã: o înþelegere moralã normativã care sã poatã susþine o viziune coerentã. Dacã aceastã împlinire moralã e cãutatã în termeni seculari. Binele individului este în cele din urmã armonizat de Providenþã cu binele tuturor: existã o profundã întemeiere a motivaþiei de a fi morali. Drept urmare. Rãspunsul adecvat nu va fi gãsit într-o literaturã cazuisticã. cât ºi cãlãuzitã de un Dumnezeu personal Care este Izvorul fiinþei.Bisericii nu va cere întotdeauna aplicarea strictã a canoanelor. Foamea de a realiza viziuni bogate în conþinut despre dreptatea socialã ºi respectul reciproc prin forþa coercitivã a statului secular a dus la masacre ºi atrocitãþi de o anvergurã nemaiîntâlnitã în istoria umanitãþii. ea poate duce la mãcelul care a marcat secolul XX. zeci de milioane de oameni au fost mãcelãriþi în cãutarea diferitor viziuni seculare despre cer ºi pãmânt. însuºi sensul 47 . O cazuisticã formalã care oferã reþete de rãspunsuri pentru cazuri particulare va pune Duhul faþã în faþã cu propriile noastre litere moarte. sau cel puþin nu într-o abordare cazuisticã formalã. dezvoltarea virtuþii cere o înþelegere coerentã ºi cu conþinut a vieþii morale integratã unei cãutãri canonice a înfloririi omului ºi a excelenþei morale. clarã ºi înglobantã despre comunitatea umanã. Or tocmai acest lucru nu este accesibil într-o societate postmodernã. Pentru ca scopurile bune sã nu poatã justifica orice mijloace. datoritã multitudinii de viziuni asupra binelui. Dat fiind accentul pus pe sfinþenie. Dacã viaþa moralã este deopotrivã orientatã spre. Existã deci o înþelegere cu conþinut a naturii unei vieþi în comun adecvate în interiorul cãreia sã articulãm o înþelegere a virtuþii ºi a caracterului moral. cât ºi posibil din punct de vedere moral. despre virtute ºi caracter. Existã de asemenea o foame profundã de mai multã substanþã moralã. pentru o ºansã de a ne putea dedica deplin ºi complet unei cauze. teoreticienii moralei au cãutat sã punã anumite constrângeri urmãririi binelui: drepturile de reþinere de la ceea ce avem dreptul [forbearance rights]. Geneza moralei e înrãdãcinatã în însuºi izvorul Fiinþei. La urma urmei. În fiecare caz în parte. Dar dificultãþile din inima moralei duc la un conflict între dreptate ºi bine. Confruntaþi cu angajamente morale incomensurabile.

Bioeticã creºtinã leagã morala ºi de o naraþiune despre mântuirea omului. Toþi trebuie sã þinteascã spre unirea cu Dumnezeu. viaþa de virtute se dovedeºte a fi în ea însãºi incompletã ºi insuficientã. O bioeticã creºtinã întemeiatã pe transcendenþã cere o epistemologie bazatã pe o experienþã nondiscursivã a lui Dumnezeu. de dreptate ºi virtute. dincolo de drepturi. Deºi pot fi distinse mai multe zone ale teologiei. însãºi noþiunea teologiei morale ºi a bioeticii creºtine ca domenii separate pot induce în eroare. Pe mãsurã ce urmãrim prin virtute unitatea dintre dreptate ºi bine. fixând centrul ei de atenþie dincolo de bine. Virtutea nu mai este un scop în sine. de corect. dar chiar Legea moralã nu poate fi înþeleasã aparte de existenþa ei ca vehicul pentru unirea cu Dumnezeu. un Dumnezeu Care poate fi în cel mai bun caz indicat printr-o teologie apofaticã. Pentru cã þinta e sfinþenia. Teologia e un întreg. Nu numai cã bioeticã nu poate fi înþeleasã aparte de viaþa moralã. deºi El însuºi ni Se dãruieºte pe Sine pentru a fi experiat. teologia dogmaticã. „O expunere sistematicã a învãþãturii dogmatice poate fi înþeleasã doar duhovniceºte“ spune Dr. Scopul bioeticii creºtine e dincolo de moralã. Ea se trãieºte. Experþii ei exemplari nu sunt universitari specializaþi. Aceastã epistemologie este asceticã în dimensiunea ei practicã. în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc“. Aceastã epistemologie cere la rândul ei o metafizicã având în centrul ei un Dumnezeu personal ºi transcendent. Aceastã epistemologie ºi metafizicã sunt fundamentale pentru creºtinismul tradiþional al primului mileniu. Axiologia unei bioetici creºtine þine profund de o altã lume. Morala creºtinã e unitã într-un întreg care este teologia ca viaþã de unire liturgicã cu Dumnezeu. dacã scopul este unirea cu Dumnezeu. 48 . ele nu denumesc zone de realitate separate. bunuri. Virtutea nu poate fi un scop în ea însãºi. realizarea dreptãþii ºi faptul de a deveni virtuoºi nu sunt suficiente pentru mântuire. întemeindu-le pe toate pe sfinþenie. spre sfinþenie. deºi mulþi dintre cei mai buni cunoscãtori ai sãi sunt pustnici. Teologia moralã. Ea leagã raiul pe care 1-a pierdut Adam cu raiul recâºtigat de Hristos. Facerea binelui. Acest creºtinism îºi situeazã cunoaºterea ºi evaluarea în chip precumpãnitor în Liturghie. Faptul de a vorbi despre o teologie moralã creºtinã sau despre o bioetica creºtinã ar putea sugera în mod greºit cã ceea ce putem distinge în scopuri pedagogice constituie domenii separate ale teologiei. respectarea drepturilor. Este rodul cultului ºi al harului. Sfinþenia nu este discursivã ºi separabilã în compartimente speciale. unirea cu Dumnezeu Cel Unul. virtuþi ºi dreptate. Teologia moralã creºtinã þinteºte. „De n-ar zidi Domnul casa. Aceastã unitate are importante consecinþe pentru bioeticã creºtinã: aceasta trebuie înþeleasã în interiorul unei vieþi creºtine tradiþionale. George Stan. ci cei care sunt uniþi cu sfinþenia. astfel încât ºi cel mai izolat pustnic stã de fapt în acea adunare. E misticã ºi concentratã asupra adunãrii euharistice.virtuþii ºi al caracterului este regândit. liturgica ºi bioeticã creºtinã trebuie unite într-o viaþã orientatã în cult spre Dumnezeu. Nici nu poate exista dare de seamã sistematicã ºi discursivã adecvatã a teologiei. de regulã mari asceþi.

consideratã cea mai senzaþionalã descoperire a sfârºitului de mileniu. omul se considerã stãpânul creaþiei. deºi fiecare poate contribui în felul sãu la viaþa teologului. e adorarea iubitoare a lui Dumnezeu. În aceastã experienþã. luciferica încredere în forþele sale creatoare se întoarce distructiv împotriva omului. Nici una din ele nu e o condiþie necesarã sau suficientã. pentru cei care se roagã cu adevãrat. 49 . scolastice. se trãieºte. o invitaþie la sfinþenie. Esenþialã e întoarcerea asceticã de la iubirea de sine la iubirea de Dumnezeu din toatã inima. fie în formele ei scripturistice. teologia creºtinã în interiorul cãreia se gãseºte bioeticã creºtinã tradiþionalã e asceticã. Trecând de la teocentrism la antropocentrism. oferindu-i libertate ºi inteligenþã. fie în forme raþionale. noeticã. pentru a putea discerne între bine ºi rãu. Pentru creºtinii primului mileniu faptul de a deveni un teolog exemplar nu cere nici studii ºi nici cercetarea Scripturilor. Evidenþa acestei diferenþe stã în înþelegerea paradigmaticã a ceea ce se cere unui teolog pentru a fi teolog exemplar ºi în recunoaºterea roadelor pe care le aduce o astfel de teologie. teologia e rugãciune. În aceastã înþelegere experienþialã. în joc e o iubire care se realizeazã liturgic într-un cult adevãrat care duce la o experienþã noeticã realã a lui Dumnezeu. reprezintã teribila derivã spre care este împinsã o ºtiinþã fãrã valori. nu gãseºte limite acþiunii sale. aduce cu sine un rezultat clar: „moartea omulur. teologia nu este o realitate a priori. o transformare taboricã. teologia rãmâne practicã în esenþa ei.În rezumat. e cu putinþã înainte de moarte pentru cei ce sunt cu adevãrat teologi. Proclamarea „morþii lui Dumnezeu“. Omul. E o revelaþie ce trebuie trãitã ºi care ne conduce spre o cunoaºtere noeticã ºi nondiscursivã a lui Dumnezeu. E asceticã întrucât se iveºte din adevãrul cã întorcându-ne de la satisfacþia noastrã de sine ºi de la propriile patimi ne putem închina cum se cuvine intrând deplin într-o relaþie liturgicã cu Dumnezeu. Un exemplu îl oferã ºi Bioetica desprinsã de imlicatiile morale ale creºtinismului. discursive. empiricã ºi practicã. ci empiricã. capabil sã-i rãstoarne legile spre a-i „stoarce“ beneficiile. cãruia Dumnezeu i-a încredinþat creaþia. E o teologie radical diferitã de cea produsã de al doilea mileniu pentru creºtinismele occidentale. Aceastã teologie nu este în primul rând un set de dogme intelectuale ori scolastice. mai degrabã decât o invitaþie la angajarea într-un domeniu de cercetare ºtiinþificã. înainte de orice. Aceastã relaþie liturgicã e plinãtatea dreptei închinãri ºi a dreptei credinþe în interiorul cãreia existã experienþa revelaþiei neschimbãtoare a lui Hristos în Biserica Sa. cu speranþa deºartã a unui „dincolo de om“. Tendinþa de rupere a Bioeticii de principiile morale. din tot sufletul ºi din tot cugetul. Creºtinii primului mileniu au înþeles cã Parousia. liturgicã. De multe ori. dar ºi a planetei înseºi.

provocând transformãri ºi adevãrate mutaþii de gândire ºi de atitudine. vestind cu timp ºi fãrã timp. întrebãri. ci ºi ca o unitate spiritualã. cãci fãrã de Hristos nu existã pastoraþie adevãratã. credinþã ºi fapte bune sãvârºite în Biserica lui Hristos. ale cãrei roade pot fi însuºite în mod subiectiv de cãtre fiecare credincios prin har. Aºadar. lect. Biserica trebuie sã rãmânã credincioasã misiunii sale în lume. Cel care a înfãptuit opera de mântuire a omului prin jertfa pe cruce. cu atât mai mult cu cât. Trebuie sã realizãm ºi sã fim convinºi cã o asemenea lucrare nu este deloc uºoarã. cãrora le adreseazã cuvintele „ precum M-a trimis pe mine Tatãl vã trimit ºi Eu pe voi ” (Ioan 20. Spaþiul în care preotul îºi desfãºoarã lucrarea sa pastoralã este parohia. ai cãrei membrii sunt uniþi prin mãrturisirea aceleiaºi credinþe. Unicul Mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni este Mântuitorul Iisus Hristos. se întâlneºte în mai toate domeniile vieþii umane. Mântuitorul Hristos rânduieºte pe Sfinþii Apostoli ca urmaºi ai Sãi pe pãmânt. arãtând în felul acesta cu claritate. Învierea ºi Înãlþarea Sa la cer. În ciuda tuturor acestora. dupã cum El Însuºi ne încredinþeazã „ fãrã de Mine nu puteþi face nimic ” (Ioan 15. sã propovãduiascã Evanghelia. Aceastã realitate pune înaintea credincioºilor o mare varietate de probleme.PROBLEMATICA PASTORALà A PAROHIEI URBANE Pr. Pe de altã parte. cerinþe noi. o lume în care Biserica existã ca prezenþã plinã de har a împãrãþiei lui Dumnezeu ºi în care Biserica se „ schimbã ” în istorie pentru a rãmâne mereu aceeaºi. dr. lumea noastrã modernã se aflã într-o permanentã schimbare. 5). lucrarea pastoralã a preotului începe de la Hristos ºi se continuã împreunã cu El în Bisericã ºi în lume. în care noutatea ºi provocarea în general. Altfel spus. 21). În mijlocul credincioºilor sãi. care nu trebuie înþeleasã doar ca o simplã unitate administrativ-bisericeascã. parohia este o parte organicã ce aparþine 50 . sã mãrturiseascã adevãrul ºi sã fie mãrturie a iubirii lui Dumnezeu faþã de lume. preotul este rânduit sã mijloceascã împãcarea omului cu Dumnezeu. parohia trebuie vãzutã ºi ca o unitate ce reproduce într-un anume loc ºi context imaginea a ceea ce este Biserica în totalitatea ei. fiind grupaþi în jurul unui altar ºi în jurul unui preot. prin primirea Sfintelor Taine ºi prin participarea la cultul divin public. datoria lor de a fi trimiºi ai lui Hristos în via Domnului ºi continuatori ai lucrãrii mântuitoare a lui Hristos în lume. liturgicosacramentalã. învãþãtura cea dumnezeiascã ºi cãlãuzindu-i pe aceºtia pe calea cea cãtre mântuire. Marian VÂLCIU Potrivit spuselor Sfântului Apostol Pavel.

în mare mãsurã. cetãþeni care nu mai pãstreazã caracteristicile locuitorilor de la sat. ceea ce a dus la o serie de deficienþe sub aspectul lucrãrii pastorale în Bisericã. Unitatea Bisericii la nivel naþional are la temelia ei coerenþa ºi unitatea celei mai mici comunitãþi ortodoxe.unui corp unitar bisericesc. pãstrându-se totuºi vie legãtura credincioºilor cu tradiþiile ºi cu Biserica. În cele ce urmeazã vom cãuta sã identificãm ºi sã prezentãm caracteristicile ºi cerinþele activitãþii pastorale specifice parohiei din mediul urban. oameni fãrã rãdãcini. atât a celei rurale. mai ales în ultimii cincizeci de ani. cât ºi a celei urbane. Aºadar. lucrând permanent la consolidarea unitãþii ºi vieþii religioase în parohie. în special cea din marile oraºe este alcãtuitã dintr-o populaþie foarte diferitã. pânã la liber cugetãtorul sau ateul declarat. trebuie sã spunem cã pastoraþia din mediul urban a fost dintotdeauna deosebitã de cea din mediul rural. a fost permanent preocupatã spre a pãstra integritatea parohiei. atât ca stare socialã cât ºi din punct de vedere profesional. Caracteristicile parohiei urbane: 1. Este îndeobºte cunoscut faptul cã intensitatea credinþei ortodoxe în România a depins din totdeauna de viabilitatea parohiei. devenind cumva. menite sã revigoreze ºi sã facã eficientã activitatea pastoralã a Bisericii. deosebire care persistã ºi astãzi. Acest factor presupune o gamã variatã de oameni cu convingeri diferite. Biserica Ortodoxã în general ºi Biserica Ortodoxã Românã în special. au pierdut conºtiinþa de enoriaº. viaþa Bisericii în totalitatea ei. Este foarte adevãrat cã aceastã preocupare nu a putut fi menþinutã ca o constantã în viaþa Bisericii. determinând stãri de lucruri noi în structura ºi viaþa parohiei. ca ºi conºtiinþa de enoriaº. De aceea experienþa ei influenþeazã viaþa întregului ansamblu eclezial. Parohia din mediul urban. dar nici pe cele ale orãºeanului intelectual sau muncitor. coerenþã ºi unitate care este în primul rând o problemã nu numai de organizare. ceea ce face deosebit de dificilã activitatea pastoralã a preotului. Din nefericire. moºtenirea creºtinã a parohiei rurale a sãrãcit mult din pricina diferitelor influenþe nefaste. care la rândul lor cer o serie de metode ºi mijloace pastorale specifice. devenind odatã cu trecerea timpului. cetãþeni nominali. o unitate bisericeascã mai mult nominalã. care nu a avut de suferit prea mult. din pricina miºcãrii populaþiei de la sat la oraº ºi a apariþiei marilor cartiere muncitoreºti. de la credincioºii practicanþi ai vieþii religioase. dar ºi de spiritualitate în acelaºi timp. în schimb parohia urbanã a devenit în ultima parte a secolului douãzeci. 51 . când misiunea ºi lucrarea Bisericii au fost îngrãdite la maximum din multe puncte de vedere. persoanele care alcãtuiesc astãzi parohiile urbane nu au reuºit sã se integreze mediului citadin decât sub aspectul confortului. în care credincioºii Bisericii au devenit anonimi. ceea ce a dus la marile aglomerãri urbane de azi. cea a parohiei. datoritã mutaþiilor ºi schimbãrilor care au avut loc în structura societãþii româneºti ºi pe care în parte le-am amintit mai sus. Desprinse din mediul rural. pierzându-ºi identitatea ºi coerenþa.

nerespectarea de cãtre slujitori a rânduielilor tipiconale cu prilejul sãvârºirii sfintelor slujbe ºi transformarea cultul divin public în acest caz. ceea ce impune cu necesitate o rearondare sau o reîmpãrþire a acestora. La acestea se adaugã problemele de naturã moralã. reprezintã semne ºi motive de realã îngrijorare pentru lucrarea pastoralã desfãºuratã în mediul urban. a unor virulente acþiuni de evanghelizare ºi de prozelitism sectar nemaiîntâlnite în România. care a obligat pe preotul ortodox sã desfãºoare doar o pastoraþie de tip liturgic. duce în cele din urmã la anularea calitãþii de duhovnic a celui care spovedeºte ºi a relaþiei de duhovnicie dintre cel care spovedeºte-preotul duhovnic ºi cel care se spovedeºtecredinciosul. denaturatã astãzi. de cãtre miºcãrile neoprotestante ºi sectele de tot felul. în special în marile cartiere de blocuri (mai puþin parohiile din centrele vechi. . . avortul sunt pãcate tot mai prezente în viaþa credincioºilor din mediul urban ºi ceea ce este mai grav. fapt care afecteazã iremediabil caracterul central al Sfintei Liturghii în cultul public ortodox ºi importanþa ei pentru viaþa credincioºilor. se constatã cu uºurinþã o supradimensionare a parohiilor urbane. .slujirea fãrã evlavie a preotului. pe de o parte.cultivarea exageratã a diferitelor ierurgii în detrimentul Sfintei Liturghii. evident. ceea ce transformã acest mijloc de pastoraþie individualã extrem de important. în marea majoritate a cazurilor în parohiile de la oraº. drogurile. libertatea religioasã. adulterul. 4. O problemã pastoralã proprie parohiei urbane este fenomenul migraþiei credincioºilor la diferite parohii pe fondul deja amintitei lipse a conºtiinþei de enoriaº. au fãcut posibilã declanºarea. care. 3. care sunt mai bine definite ºi cu un numãr mai mic de credincioºi). dupã caz. fumatul. într-un câmp de experienþã ºi improvizaþie personalã. homosexualitatea. istorice ale oraºelor. prin sãvârºirea cu precãderea rânduielilor de cult în bisericã sau în casele credincioºilor. Nu trebuie trecut cu vederea faptul cã dupã 1989. Fãrã o reîmpãrþire a parohiilor urbane de mari dimensiuni nu putem vorbi de regãsirea conºtiinþei de enoriaº. de cele mai multe ori greºit înþeleasã. iar pe de altã parte cultivarea de cãtre credincios cu acceptul diferiþilor preoþi a Spovedaniei itinerante. Þinând cont de modul în care se prezintã astãzi parohiile din marile centre urbane. ca de altfel ºi la apariþia ºi dezvoltarea celorlalte probleme pastorale care caracterizeazã parohia urbanã au contribuit o serie de factori între care amintim: . potrivit criteriilor administrative ºi pastorale. La apariþia acestui fenomen.sãvârºirea fãrã responsabilitate a Sfintei Taine a Spovedaniei. 52 .2. Prostituþia. abandonul familial. care devin tot mai îngrijorãtoare în mediul urban. Parohia urbanã suferã astãzi de o acutã lipsã a educaþiei ºi instrucþiei religioase a credincioºilor. într-un nefericit ºi nefolositor act formal. 5. acoolismul. 6. sunt prezente în viaþa tinerilor. la care se adaugã falsa concepþie cã poporului român i-ar fi strãinã învãþãtura Mântuitorului Hristos. datorate în special educaþiei ateiste desfãºuratã de regimul comunist.

care trebuie sã caracterizeze pe preotul ancorat în realitãþile pastorale ale parohiei.þinuta vestimentarã ºi fizicã neglijentã a slujitorului. conºtienþi de necesitatea readucerii ºi pãstrãrii credincioºilor în jurul Sfântului Altar au iniþiat construcþia de noi bisericii în mai toate oraºele mari din þarã ºi chiar în mediul rural. a fost sporit numãrul de preoþi la parohiile deja existente. în centrul cultului parohiei ºi a activitãþii preotului. 4. Astfel. . Toate acestea contribuie într-o mãsurã mai micã sau mai mare la diminuarea participãrii credincioºilor la sfintele slujbe ºi la agravarea problemelor pastorale ale parohiei urbane. reclamã programe ºi iniþiative cu caracter pastoral-misionar care sã facã posibilã o mai bunã integrare a Bisericii în viaþa societãþii ºi o mai deplinã rezolvare a cerinþelor religioase ale credincioºilor ei. în paralel cu rearondarea parohiilor din mediul urban. precum ºi neîngrijirea Bisericii. cercetându-se ºi verificându-se mai atent pregãtirea teologicã ºi liturgicã a preotului candidat. 5. 53 . se evidenþiazã preocuparea Bisericii ºi a slujitorilor sãi. le cultivã cu responsabilitate ºi stãruinþã.necultivarea tactului pastoral în relaþiile cu enoriaºii.necultivarea cu discreþie ºi tact a contribuþiilor pentru serviciile religioase sãvârºite. 2. precum ºi a vocaþiei ºi a zelului acestuia pentru slujirea preoþeascã. pretutindeni unde se simþea nevoia de noi lãcaºuri de cult. De asemenea. . precum ºi conºtientizarea acestora cã aceasta înseamnã o formã de participare la sfintele slujbe. tocmai pentru a micºora distanþa care se crease între preot ºi pãstoriþii sãi. aparþin diferitelor clase sociale. preoþi ºi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. acolo unde era cazul. Deloc lipsitã de importanþã a fost preocuparea Bisericii de a reclãdi identitatea parohiilor urbane printr-o mai atentã selectare a preoþilor care doreau sã îºi desfãºoare activitatea pastoralã în mediul urban. În consecinþã. 3. prea puþin diferite de la o parohie la alta.existenþa uneori a unor neînþelegeri ºi tensiuni între preoþii care slujesc la acelaºi altar. faþã de fiecare fiind necesar sã fie folosit un anume limbaj ºi o anumitã atitudine. aºa cum am precizat. se impune cu necesitate o revigorare a zelului pastoral-misionar. care. Biserica Ortodoxã Românã prin slujitorii ei. . Ca o mãsurã imediatã. în parohia urbanã. de altfel. ca o soluþie de moment. Aceste realitãþi pe care Biserica Ortodoxã ºi preoþii sãi le constatã ºi le conºtientizeazã. de a reintroduce în viaþa liturgicã ºi de a dezvolta cântarea în comun a credincioºilor. Acolo unde s-a simþit nevoia s-a insistat asupra evidenþierii dimensiunii sfinþitoare ºi pastorale a Sfintei Liturghii ºi reaºezarea ei.. Cerinþele activitãþii pastorale specifice parohiei din mediul urban: 1. Dupã 1989. se desprind ca necesare o serie de astfel de iniþiative pastoral-misionare pe care. la care s-a adãugat preocuparea permanentã a clerului de a antrena pe credincioºi pentru a participa la Sfânta Euharistie în vederea împãrtãºirii.

9. Preocuparea permanentã a preotului pentru o cât mai bunã cunoaºtere a parohiei ºi a parohienilor sãi prin cultivarea vizitelor pastorale ºi prin stabilirea unui program pastoral bine elaborat. cuvântul de învãþãturã al preotului. pentru a-i cuprinde ecclesiologic – pe toþi credincioºii – integrându-i în comunitate. Se impune cu necesitate antrenarea organelor parohiale ºi a credincioºilor cu iniþiativã în lucrarea pastoral-misionarã a preotului. cateheza mistagogicã. fiind cunoscut faptul cã „verba volant. de explicare a cultului Bisericii. 7. astfel încât aceºtia sã devinã colaboratori permanenþi ºi de nãdejde ai preotului în lucrarea administrativ-gospodãreascã. astfel încât Religia. parohiile trebuie sã adopte noi strategii. la nivel primar. dar prin preoþii ºi credincioºii ei lucreazã ºi se strãduieºte sã nu fie „din lume“. Toate acestea reprezintã aºadar. organizând seri duhovniceºti. sã îºi redobândeascã locul privilegiat pe care l-a avut în trecutul Bisericii Rãsãritului. S. 12. ca identitatea dintre cuvânt ºi faptã în viaþa ºi lucrarea pastoralã a preotului. misticã ºi artisticã pe care o are cultul Bisericii Ortodoxe ºi care dã identitate Ortodoxiei întregi. în special. precum ºi încercarea de a-i atrage pe tineri în alcãtuirea ºi tipãrirea de periodice parohiale ºi angajarea acestora în diferite alte manifestãri culturale. ci. eclezial. astfel ca aceºtia sã se simtã membrii ai aceluiaºi Trup al lui Hristos“. ca disciplinã de sine stãtãtoare în învãþãmântul de stat. exemplele conving sau altfel spus „lucrarea principalã a pãstorului. Nu în ultimul rând trebuie sã precizãm cã poate nici un alt mijloc pastoral nu are o mai mare eficienþã. Prof. Arhiepiscopul Târgoviºtei „în faþa acestei situaþii. Trebuie sã realizãm cã Biserica trãieºte ºi se miºcã întotdeauna în lume. cum clar se exprimã Gheorghios Metallinos. NIFON Mihãiþã. centrul slujirii lui pastorale este conduita în Duhul Sfânt“. dar ºi în lucrarea de întãrire în credinþã a celorlalþi credincioºi. sã determine în cele din urmã o mai mare participare a copiilor ºi tinerilor la viaþa liturgicã a Bisericii. 8. în a mãrturisi pe Hristos. sã fie regãsitã de cãtre credincioºi ºi folositã ca formã de edificare ºi întãrire a lor în credinþa ortodoxã. Întrebuinþarea colportajului ca mijloc ºi instrument misionar. precum ne povãþuieºte Î. P. ceea ce nu înseamnã cã Biserica nu trebuie sã aibã deschidere faþã de lume ºi problemele acesteia. 10. tocmai pentru ca bogãþia doctrinarã. Ca o formã de a contribui la reclãdirea familiei creºtine ºi indirect a parohiei. 11. gimnazial ºi liceal. 54 . concerte religioase.6. ºtiut fiind faptul cã pastoraþia nu poate fi conceputã fãrã predicarea cuvântului lui Dumnezeu. trebuie ca. pelerinaje la mânãstiri. forme ºi mijloace prin care Biserica Ortodoxã Românã îºi propune sã revigoreze activitatea pastoral-misionarã a parohiilor din mediul urban ºi nu numai. Aceastã importantã realizare trebuie fructificatã. predatã cu vocaþie ºi responsabilitate. dr. exempla trahunt“ – cuvintele zboarã. în urma demersului hotãrât al Bisericii Ortodoxe Române s-a reuºit introducerea predãrii Religiei. Se impune cu necesitate ca preotul sã se îngrijeascã de mesajul cãtre tinerii din parohie. efort la care contribuie în mod necesar predica. Pentru ca parohia sã îºi cristalizeze rãspunsul ei teologic.

în 1827. Papa Inocenþiu al III-lea (1198-1216) stãpânea întreaga Europã ºi chiar Imperiul Bizantin.lea (752-757) care în anul 752 primeºte sudul Italiei de la Pepin cel Scurt. în special. prin aceasta dând o mai mare putere lumeascã papalitãþii. Astfel. Dupã acesta. S-a nãscut în mai 1792. iar Papa tratat ca un subaltern. treptat . iluminiºtii. cãci apar enciclopediºtii. Laurenþiu BÃRBULESCU În istoria papalitãþii au fost multe personalitãþi care au dat o nouã orientare scaunului papal. papalitatea. dar primordialã a rãmas latura lumeascã. regele francilor. XVII-XVIII. prin faptul cã în 1204 cruciada a IV-a propovãduitã de el a cucerit Constantinopolul. În sec. dr. dar nu mai era la fel de puternicã. episcopii Romei au fost interesaþi de a avea puterea prin schimbarea titulaturii. Papa Pius al VII-lea (1800-1823) a avut mult de suferit. de pater partum ºi de Scaunul Papal. OMUL SECOLULUI AL XIX-LEA ÎN LUMEA ROMANO-CATOLICà Pr.PAPA PIUS AL IX-LEA. treptat-treptat. puterea lumeascã scade. La început. El este continuat mai târziu de Papa ªtefan al II . cât ºi putertea sa. ca apoi sã ajungã Arhiepiscop de Spoleto. papalitatea era stimatã. a devenit preot în 1819. Omenirea a încercat ºi a reuºit sã facã paºi importanþi spre o serie întreagã de 55 . Sub Napoleon I. dar nu definitiv. A fost cel mai îndelungat pontificat din istoria Scaunului Romei.treptat. Evenimentele politice Activitatea Papei Pius al IX-lea a început la rãscrucea dintre sfârºitul puterii papale ºi dezvoltarea modernismului. papalitatea pãstrându-ºi teritoriile ºi puterea religioasã. De acum încolo papalitatea are numai greutãþi. Revoluþia Francezã din 1789 este un exemplu de umilinþã a clerului romano-catolic în Franþa. dar ºi în alte þãri. care atacau învãþãtura bisericii. ca în 1846 sã fie ales Papã. primul care aduce titulatura de Papã. lect. o personalitate deosebitã în lumea romano-catolicã. În anul 1840 Papa Grigore al XVI-lea 1-a numit Cardinal. s-a transformat într -o forþã politico-lumeascã cu foarte multe teritorii. fãcând loc evoluþionismului ºi ateismului. In secolul XII-XIII. În aceste împrejurãri îºi începe activitatatea Papa Pius al IX-lea (1846-1878). În 1801 Statul Papal a fost desfiinþat. Au încercat sã împleteascã cele douã puteri. lãsând la urmã problemele religioase. astfel ne gândim la Papa Damasus (366-384).

Revoluþia a început la Paris ºi a deschis drumul revendicãrilor popoarelor la independenþã. a pornit. la Roma. încã de la început. altfel populaþia se va lepãda de cruce. se afirma cã „Dumnezeu a murit“ ºi. dar în acelaºi timp începe rãzboiul dintre Prusia ºi Franþa care se termina 56 . Carol Albert. probabil influenþat de prietenul sãu. Garibaldi. pe Papa Pius al IX-lea în conflict cu Austria ºi. a creºtinilor. va ajuta Papalitatea sã-ºi menþinã încã puterea lumeascã. Vãzând simpatia de care se bucura pontiful roman. Taoate acestea au dus. care. pânã în anul 1870. aducând o mare bucurie în toatã Italia ºi. socialismul cântau prohodul religiei ºi a credinþei în Dumnezeu. Liberalismul. De data aceasta popularitatea papei a scãzut. 1848. prin calmul sãu. pe calea liberalã. naþionalistul Mazzini i-a cerut sã se aºeze în fruntea miºcãrii naþionaliste italiene. în Sicilia ºi Neapole. masoneria. A decretat o amnistie pentru condamnaþii politici. filosofii au arãtat cã a luat sfârºit lumea religiilor. mergând pânã la Toscana. iar Victor Emanuele al II-lea a fost proclamat rege al Italiei. deºi ocupa Palermo în 1860. generos. Garibaldi 1-a atacat. Aceastã opoziþie îi aduce o ºi mai mare simpatie. acesta este învins ºi sunt nevoiþi sã se mute cu noul guvern la Florenþa. locul lui fiind luat de Franz Josef I. de data aceasta. un om pios. dar a fost învins de cãtre trupele franceze ºi se pãrea cã totul s-a terminat pentru revoluþia italianã. cu Cancelarul Metternich. În Franþa reapare monarhia. În Franþa monarhia este abolitã. În 1864. deoarece nu a dorit sã declare rãzboi Austriei ºi este nevoit sã fie sub protectoratul francez ºi bavarez. deºi Carol Albert a abdicat. Animat de un gând deosebit. fizicii ºi chimiei spre a revoluþiona lumea. deoarece Austria este înfingãtoare în þinutul Piemontului. în special. Este anul revoluþiilor în Europa. Aceasta dorinþã s-a manifestat ºi în sudul Italiei. Revolta în Italia a continat. care învinge trupele franceze ºi totuºi puterile europene sunt de partea Papei ºi în anul 1850 acesta se reîntoarce la Roma. deºi promisese cã nu atacã Statul Papal. Revoluþia în Italia continuã sub Garibaldi. iar la Roma revoluþionarii cereau retragerea miniºtrilor papalitãþii. lumea romano-catolicã din alte þãri i-a trimis încurajãri. Pasteur a descoperit universul microbilor. Papa nu a fost impotrivã. populaþia s-a revoltat ºi totuºi prezenþa sa pe strãzile Romei n-a fãcut altceva decât sã-ºi întãreascã respectul. întãreºte oastea sa din Ferrara. Metternich a demisionat forþat.descoperiri care sã incrimineze creºtinismul ºi deschidea porþile medicinei. Revolta a continuat. ºi regele Piemontului. Papa. Dacã populaþia Italiei era împotriva papalitãþii. Biblia nu mai este de folos cã nu cuprinde adevãrul. astfel. în special. curând. nu a dat nici un rãspuns. foarte înþelept ºi consacrat cu tot sufletul ºi trupul în greaua misiune ce ºi-a asumat-o. prin aceasta atrãgându-ºi simpatia populaþiei. cu toatã opoziþia Papei. a cãutat sã îi înlãture pe austrieci. împãratul Ferdinand I al Austriei a abdicat. retrãgându-se la Gaeta. datoritã ameninþãrilor revoluþionarilor austrieci ºi unguri. care în anul 1847. iar francezii spunându-i cã poate sã revinã la Avignon. Contele Pasolini. Iatã ce timpuri a apucat Papa Pius al IX-lea. iar în martie 1848 a publicat Constituþia Statului Papal. în anul 1862 la Aspromonte. sub împãratul Napoleon al III-lea.

a cãutat încã din 1849 sã facã cunoscutã învãþãtura despre „Imaculata Concepþie“ întregii Biserici romano-catolice. s-a simþit prizonierul regelui.IX. socialismul. iar în 1140 canonicii din Lyon au acceptat-o ca dupã aceia. astfel. Papa Pius al IX-lea are meritul cel mare de a muta centrul de greutate de la lumea politicã la cea religioasã. au fost în favoarea definirii acestei dogme. Italia se unifica. Silabus a fost un document care nu trebuia dat publicitãþii. Victor Emanuele II ºi þarul Alexandru al II-lea au interzis publicarea acestui document. necunoscându-se motivele pentru care a fost însã cunoscut. a arãtat adevãratul sens al acestuia deoarece se vedea destul de clar gândirea socialã a papei. în frunte cu Papa Pius al IX-lea a canonizat 26 de martiri japonezi de la Nagasaki. episcop de Orleans. reuºind. sã creeze o altfel de putere ºi anume puterea spiritualã care se bucura de un respect cel puþin egal de cel dat de puterea lumeascã. care îi lãsa Papei uzul-fructul palatelor din Vatican. In anul 1871. însã noii cuceritori îi garanteazã demnitatea. dar proclama libertatea omului. sã o rediscute.cu înfrângerea Franþei. sã condamne panteismul. Papa a respins ºi aceasta lege. Evenimentele politice l-au determinat pe pontiful roman în anul 1864 sã emitã Enciclica Quantacura. cu apariþia Primului Reich. în marea lor majoritate. Mazzini vorbea despre o Roma pãgâna ºi republicanã. naturalismul. Lateran ºi Castelgadolfo. în 1870. care nu era de partea pontifului Roman. Fecioara Maria a fost scutitã de pãcatul strãmoºesc din momentul concepþiei. La 8 decembrie 1854 Papa Pius al IX-lea a declarat solemn dogma „Imaculata Concepþie“. Evenimentele religioase Sfârºitul Statului Papal n-a fost decât una dintre problemele cu care s-a confruntat Papa Pius al IX-lea pentru cã în aceastã perioadã apare evenimentul central al Bisericii romano-catolice Conciliul I Vatican. O serie întreagã de personalitãþi precum Napoleon III. Trebuie spus ca aceastã dogmã a fost formulatã pentru prima datã în sec. astfel. la Sinodul de la Basel. la 1431. Roma a devenit disputa între o serie întreagã de personalitãþi ale timpului. Episcopii. încurajeazã revoluþia Italianã sã-ºi continue lupta ºi. care în anul 1597 au murit martiri pentru credinþã. În acest sens. care au dus la desfiinþarea Statului Papal ºi la refacerea lui la o suprafaþã de numai 44 ha. dându-i o importanþã deosebitã acesteia. inviolabilitatea ºi toate prerogativele unui suveran. În anul 1862. suprimarea ordinelor religioase fiind împotriva educaþiei impuse de stat. 57 . care la rândul lui a fost precedat de dogma „Imaculata Concepþie”. deºi Monseniorul Dupaloup. Iatã ce evenimente a putut trãi Papa Pius al IX-lea. sub Victor Emanuele al II-lea. Cancelarul Bismarck. cã. la care a fost anexat un Silabus. Papa. avea dreptul de a trimite nuni pe lângã guvernele strãine. trei sute de episcopi. dar fãrã succes ºi cu greu în 1929 s-a reglementat raportul dintre statul Italian ºi Scaunul Papal. abdicarea lui Napoleon al III -lea ºi în 1871. Parlamentul Italian vota Legea Garanþiilor. numai patru episcopi având o opinie contrarã. printr-un har special al lui Dumnezeu. Papa excomunica pe revoluþionari ºi nu este de acord cu hotãrârile luate de cãtre aceºtia. evoluþionismul.

Austria a reziliat concordatul cu papalitatea din anul 1855.Garibaldi dorea sã facã Roma capitalã mondialã a masoneriei. astfel. la care au fost invitate ºi celelalte douã confesiuni. ºi anume aceea de capitalã a lumii creºtine occidentale. Singurul care a ºtiut sã-i dea o importanþã deosebitã a fost Papa Pius al IX-lea. deºi pierduse Statul Papal. Franþa ºi Belgia. totodatã.infailibilitatea. La sfârºitul lui ianuarie 1870. dar acestea au refuzat participarea pe motiv cã este o problemã pur romano-catolicã. 451 au aprobat. Papa Pius al IX-lea ºi-a motivat aceastã intenþie pentru a înlãtura multe suspiciuni în cadrul bisericii romanocatolice. 58 . De acum încolo. trei sute optzeci de pãrinþi conciliari au solicitat sã fie intodusã infailibilitatea papalã. Irlanda. Prusia. a decretat mãsuri speciale contra bisericii catolice. dar a lãsat în urma sa Scaunul Papal mai puternic. iar Roma. recãpãtându-ºi respectul cuvenit. Papa Pius al IX-lea a cãutat ºi a reuºit sã dezvolte catolicismul într-o serie întreagã de þãri ca Anglia. Spania. În perioada decembrie 1869 . pentru ca el în aceste dispute a produs în anul 1864 cardinalilor o mare surprizã ºi anume convocarea Conciliului general. Cu adevãrat poate fi socotit omul secolului al XIX-lea în lumea romano-catolicã. în Consistoriul public. Acest conciliu. dându-i. un numãr destul de mare. aºa cum am amintit mai sus. participând peste 700 de episcopi. ortodoxã ºi protestantã. sã câºtige autoritatea asupra bisericii. a adus o coeziune între papalitate ºi episcopat. Dupã acest conciliu. într-o lume plinã de rãzboie ºi frãmântãri. Olanda ºi chiar în America de Nord. a devenit tot mai mult centrul spiritual al bisericii de apus . La 8 decembrie 1869 Conciliul I Vatican a fost deschis în basilica San Pietro din Roma. aminim. În aceasta consta abilitatea Papei Pius al IX-lea de a face dintr-o înfrângere o victorie. la rândul sãu. dupã îndelungi deliberãri. S-a discutat aceastã problemã în care. puterea papalã va cãpãta o nouã formã.ianuarie 1870 s-au discutat patru puncte legate de credinþa romano-catolicã. Convocarea oficialã s-a fãcut la 29 iunie 1868. religiosul înaintea politicului. patrioþii italieni doreau ca Roma sã fie capitala noului regat. În anul 1870. iar 88 au fost împotrivã. Portugalia. dar ºi scopul suprem de a scoate în evidenþã supremaþia papalã în emiterea de noi dogme bisericeºti . fapt ce a dus la formarea grupãrii denumitã „Biserica veche catolicã“. aceasta acordându-i adevãrata importanþã. A fost un papã stimat de credincioºi. papalitatea a ieºit întãritã. În anul 1870. În anul 1878 Papa Pius al IX-lea a murit. Data anunþãrii acestui Conciliu s-a fãcut în anul 1867. Sarcinã cardinalilor era sã examineze acest plan fãrã sã dea publicitãþii nici o ºtire. Papa Pius al IX-lea a reuºit. de lumea romano-catolicã ºi chiar de unii conducãtori de stat. în legãturã cu cãsãtoria ºi învãþãmântul. când a izbucnit rãzboiul dintre Franþa ºi Germania Papa Pius al IX-lea a supus la vot aprobarea infailibilitãþii care a fost aprobatã. dreptul de suveran suprem al Bisericii Romao-Catolice. Nu toate þãrile au luat decizii care sã afecteze viaþa religioasã romano-catolicã.

Dacã ne-am mãrgini la aceastã Descoperire. Raþiunea mea finitã nu poate cuprinde în totalitate pe Dumnezeu infinit. este foarte folositoare ºi trebuie folositã în catehizare. Este adevãrat cã prin Descoperirea firii ne ridicãm numai la adevãrul cã existã Dumnezeu ºi la câteva dintre însuºirile Lui. Câteva noþiuni despre Descoperirea datã pe calea firii. cât îi este necesar pentru a se deschide cãtre credinþã. deoarece mintea noastrã nu este de aceiaºi fiinþã cu Dumnezeu. 20) Pe aceeaºi linie au mers ºi Sfinþii Pãrinþi. pentru cã ne spune psalmistul: Cerurile spun slava lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria.Ordinea ºi frumuseþea desãvârºitã a alcãtuirii lumii oglindesc lucrarea unui Fãcãtor atotputernic. dr. Aceasta din urmã ne face creºtini. dar i se dã cât este necesar. dar i se dã atât cât îi este suficient pentru a se deschide cãtre credinþã. aºa ºi raþiunea nu poate sã cuprindã totul. ªi este logic aceasta. ci pentru un scop folositor ºi pentru marea trebuinþã pe care o aduce celor 59 . Ce înseamnã acest unele? Cât de mult? Mintea poate sã cunoascã suficient. ºi mai ales ne-am lipsi de bucuriile ºi fericirea pe care ni le-a adus Descoperirea pe calea supranaturalã. numai la cugetare. Petre COMªA 1. Într-adevãr. Este adevãrat aºadar cã Revelaþia naturalã este mai prejos de Revelaþia supranaturalã. dar se adaugã cã poate sã cunoascã unele din cele cuprinse în Descoperirea dumnezeiascã.FOLOSIREA ªTIINÞELOR NATURII ÎN CATEHIZARE Pr. natura în mijlocul cãreia trãim ne spune cã este Cineva care a fãcut-o. Nu poate sã-L cunoascã în totalitate.. dar prin faptul cã Descoperirea pe calea firii ne dã credinþã naturalã ºi ne duce pânã la porþile creºtinismului. pe când cealaltã mãrginitã. lect. Dacã ochiul meu nu poate lua toatã lumina soarelui. înþelegându-se din fãpturi. dacã stomacul meu nu poate lua toatã mâncarea din lume. Descoperirea supranaturalã nu poate fi primitã ºi înþeleasã decât de omul credincios. adicã prin credinþã. 18. dar i se dã cât este suficient pentru a se deschide cãtre credinþã. Aºa este. ci ca raþiunea sã se deschidã cãtre credinþã. nici în deºert. Astfel Sfântul Vasile cel Mare afirmã: Lumea aceasta n-a fost gânditã în zadar. ne þine doar la porþile creºtinismului. dar ia cât îi este necesar. adicã veºnica Lui putere ºi dumnezeire. (Romani 1. 1).. prea înþelept ºi prea iubitor. nu ne-am deosebi de pãgânii înaintaþi ai vremurilor vechi. (Ps. Iar Apostolul zice: Cele nevãzute ale lui (Dumnezeu) de la facerea lumii. I se dã suficient nu ca raþiunea sã se centreze pe raþiune. aºa ca ei sã fie fãrã cuvânt de apãrare. Citind în Catehismul Bisericii Ortodoxe Române ni se spune cã mintea noastrã nu poate sã-L cunoascã în totalitate pe Dumnezeu.

Pr. Parker. înconjoarã câmpia ca un zid.Sã-þi mai pomenesc ºi de vãzduhul înmiresmat al þinutului ºi de aerul rãcoros de pe vale râului? Sunt destui care rãmân fermecaþi de mulþimea florilor ori de ciripitul încântãtor al pãsãrelelor... Dr. Nu sunt necesare neapãrat peisaje deosebite. din Pont. însã credinciosul trebuie ajutat sã vadã. Este suficient sã amintim autori precum arhimandritul Daniil Gouvalis. . Henry M. care s-au aplecat asupra ºtiinþelor naturii. Este aceeaºi învãþãturã ca a Sfântului Apostol Pavel care zicea: Ca iudeii am fost ca un iudeu. jur împrejurul acestei câmpii. ca sã dobândesc pe iudei. fiind prin cele vãzute ºi simþite în lume o cãlãuzã a minþii pentru contemplarea celor nevãzute. (I Cor. aceasta numai fiindcã avea singura cheie a Scripturii. etc. m-am fãcut ca unul fãrã lege. în care „cunoºtinþele din ºtiinþele vremii sunt folosite la clarificarea Scripturii. sã-i aducem la credinþã.. Folosirea ºtiinþelor naturii în catehizarea credincioºilor de nivel mediu Existã multe peisaje în naturã a cãror frumuseþe ne deschide cãtre credinþã. Aºadar cunoaºterea din ce în ce mai amãnunþitã a naturii nu este un rãu. Aceasta este cu atât mai necesar cu cât ºcoala formeazã pe copii ºi tineri în primul rând prin ºtiinþã. O pãdure care a crescut parcã de la sine.. De aceea trebuie sã folosim cu atât mai mult ºtiinþele naturii în catehizare. La poalele lui se întinde o câmpie linã. …cu cei ce n-au Legea. deoarece nu se micºoreazã admiraþia pentru lucrurile mãreþe din naturã. pornit-o pe calea ºtiinþei trebuie ºi noi sã mergem dupã ea ºi folosindu-ne de ºtiinþã. Astfel Sfântul Vasile cel Mare ne descrie frumuseþea peisajului de la Annisi. Gary E.. Acest drum a fost continuat în viaþa Bisericii pânã în zilele noastre. Voi da la început exemple care se potrivesc celor care au o culturã ºtiinþificã medie ºi apoi celor care sunt mai avansaþi. adãpatã continuu de apele care se preling din munte. dacã se descoperã chipul în care Dumnezeu le-a fãcut.ce existã pe pãmânt. 9. bogatã în arbori variaþi ºi de toate speciile. pentru catehizare. ca sã dobândesc pe cei ce nu au Legea. Însuºi Sfântul Vasile cel Mare a scris Omilii la Hexaimeron. 20-21) Voi da mai departe câteva exemple arãtând cum datele ºtiinþelor naturii pot fi folosite pentru deschiderea cãtre credinþã. astfel: Existã acolo un munte înalt acoperit de o pãdure deasã ºi în partea nordicã de ape rãcoroase ºi limpezi. harul Duhului Sfânt”. atunci când este unitã cu Duhul. deoarece lumea aceasta este într-adevãr o ºcoalã a sufletelor înzestrate cu raþiune ºi un loc unde se poate învãþa cunoaºterea lui Dumnezeu. pãrintele Serafim Rose. Spunea Pãrintele Galeriu: Omenirea s-ar fi descurcat ºi fãrã ºtiinþã. Dumitru Popescu. dar odatã ce ea. ºtiinþele naturii fiind folosite pentru întãrirea în credinþã. Este tulburãtoare în acest sens poezia Icoana nevinovãþiei a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamþ: 60 . 2. Morris. Prof. ca sã foloseascã cunoºtinþele din aceste ºtiinþe pentru aducerea la credinþã.

produc un miraj de nedescris. Aparat admirabil. În nordul Africii existã chiar câþiva fluturi de o frumuseþe de necrezut. 7. ªi numai atât ajunge ca sã înalþi imnuri de slavã ºi sã invoci împreunã cu celebrul astronom Kepler: Mare Artist al lumii! Cu admiraþie mã uit la lucrul mâinilor Tale! Dãm un alt exemplu din ºtiinþele naturii care ne umple de admiraþie în faþa înþelepciunii cu care au fost create toate. Dar când privesc în vale Pârâul fãrã apã.000 de aripioare microscopice de o rarã frumuseþe. Existã ºi fluturi de noapte fosforescenþi care când zboarã în noapte. Ah! Cum aº vrea acuma Sã fiu netulburat! Ca porumbelul gingaº ªi prea nevinovat. ªi calea pentru mine De mult s-a strâmtorat. În zilele de iarnã Cu cer posomorât Doar murmurul de ape Îmi þine de urât 2. Când nimeni nu mai vine O biatã turturicã Se uitã jos la mine 3. Privind la ei acuma. ªi un alt lucru uimitor: dacã cineva examineazã la microscop aripile unui fluture. Cea mult nevinovatã A mea copilãrie 5. Cã viaþa mea pustie Acum mi s-a scurtat. 6. Atunci mã vãd cu jale Alãturea de groapã. cu 61 . În acelaºi sens spune arhimandritul Daniil Gouvalis: Aripa unui fluture poate sã copleºeascã ºi pe un ateu. Îmi pare cã învie. astfel cã în faþa lor pãlesc penelurile celor mai buni pictori pe care i-a dat lumea. Iar vara pe cãldurã. va vedea pe suprafaþa lor gravate alte 100.1. Inventatorul Watson Watt a inventat radarul. În preajma mea se joacã Frumoºii porumbei Voind parcã sã-mi zicã Sã merg la joc cu ei 4. care.

ca sã observãm aici un fenomen care stârneºte uimire. În plus – ºi acest indiciu în special a cutremurat pe electroniºti ºi pe specialiºtii în ciberneticã – dimensiunile microscopice ale acestui aparat analizator.a cãrui precizie provoacã uimirea. mai ales în ceea ce priveºte creierul.. Sã studiem puþin aceastã situaþie. Aceste unde supersonice ies afarã pe nas ºi când se lovesc de un obiect oarecare. Sã studiem. muºchii se destind ºi poate sã audã reflectarea sunetului care-l intereseazã. a clasei mamiferelor.. care nu suportã nici un termen de comparaþie cu radarele noastre. care este osos. unde mecanismul analizãrii undelor supersonice este infinit mai perfecþionat decât cele mai bune radare ale noastre.ºi niciodatã radarul sãu nu se încurcã cu al altora. se întorc înapoi – reflectarea sunetului – ºi sunt percepute de receptori care seamãnã cu ai radioului ºi se aflã în urechile liliacului. cu muºchi mulþi ºi puternici. se miºcã în voie. determinã prezenþa obiectelor care se aflã la distanþe mari.. Sã ne îndreptãm atenþia asupra lumii animalelor. Existã ºi peºteri mari unde trãiesc în numãr mare. Ce înþelepciune! Ce mãreþie! Mai dãm un singur exemplu: În relaþia Soare ºi Pãmânt putem sã mai descoperim alte minuni. la lilieci.. Te umpli de admiraþie. Din laringele lor. fiecare îºi distinge propriile emisiuni de unde supersonice – are lungimea sa de undã .transmiþãtorul sãu. solid. În vreme ce capacitatea lor de acþiune este slabã. Imediat dupã emiterea acestor unde. Aºadar un radar. Semnalele liliacului în cazul de faþã. La radar avem unde electromagnetice. S-a calculat cã Pãmântul se miºcã cu o vitezã de 1760 km pe minut. în timp ce radarele abia 3. O vitezã uimitoare! Înaintea acesteia pãlesc vitezele pe care le dezvoltã cele mai rapide rachete. zboarã încoace ºi încolo fãrã ca sã se ciocneascã între ele (aceasta chiar dacã le scoate cineva ochii). Oare ce se petrece în aceste împrejurãri? Ceva minunat ºi uimitor! Liliacul este dotat cu un aparat care funcþioneazã ca ºi radul. privind cu atenþie aceste fenomene. strãbat 30 km. Zboarã în puterea nopþii ºi prind numeroase insecte fãrã ca vreodatã sã se împiedice în fire de curent sau crengi de copaci. miºcarea Pãmântului. oare... se emit niºte semnale sonore ca niºte þipete care sunt unde supersonice.Ca sã nu-ºi audã vocea în clipa când aceasta este emisã. în timp ce aici sunt unde supersonice. sau sã se loveascã de coloane sau ziduri. Într-un an descrie o miºcare de rotaþie în jurul Soarelui. Îþi pierzi mintea. mult mai rapide decât ale radarelor noastre. la ordinul rãpitoarelor de noapte. Astfel se transmite la creier informaþia preþioasã care îi este necesarã. De ce. Este desigur cunoscut nouã tuturor cã Pãmântul se miºcã ºi în jurul axei sale ºi în jurul Soarelui. viteza sã fie atât de mare? Nu putea sã fie mai micã? 62 . de exemplu.4 km în acelaºi interval de timp. cu receptorul sãu. dispune de o pereche de muºchi acustici care se contractã ºi-i înfundã urechile. cu oscilaþiile foarte dese de acþiune electromagneticã la o frecvenþã înaltã ºi cu reflectarea acestor oscilaþii. ªi un alt fenomen uluitor: existã peºteri imense unde trãiesc milioane de lilieci ºi în ciuda acestui fapt. ele pot sã se miºte liber ºi foarte repede în întuneric.

dinaintea cãruia toate teoriile. de pildã. Lumea plantelor s-ar îndrepta cãtre moarte. Ziua ºi noaptea nu ar avea fiecare câte 12 ore. toate sistemele trebuie sã se încline de aici înainte. Ce sã mai spunem despre o noapte ce ar dura 120 de ore! Ar fi o adevãratã torturã sã aºtepte cineva sã aparã zorile. pãmântul ar începe sã arate ca un cimitir. Huxley spunea: Este unul din primele prilejuri publice când s-a recunoscut pe faþã cã toate aspectele realitãþii sunt supuse evoluþiei. expunând principiile esenþiale ºi dovezile de necontestat ale acestei evoluþii. la Universitatea din Chicago. De aceea vedem ce material bogat avem în ºtiinþele naturii pentru a fi folosit în catehizarea credincioºilor pentru a-i ajuta sã se întãreascã în credinþã. un sistem sau o ipotezã? Ea este mult mai mult – este un postulat general. totuºi societatea nu merge pe creaþionism. ci pe evoluþionism. cã speciile actuale nu sunt rezultatul vreunei creaþii divine. pe lume ca fiind creaþia lui Dumnezeu. stratul de ozon. prin materialismul ºtiinþific. de exemplu. lumea a fost ºi este învãþatã cã în opera sa de bazã.. în anul 1959. Ar avea mai multe ore: 120 ore! Închipuiþi-vã acum o zi de varã cãlduroasã care sã þinã 120 de ore. toate ipotezele. În acelaºi duh. dar mai triumfãtor. Dacã. Chiar ºi un teolog catolic spunea: Este oare evoluþia o teorie. Pãmântul ar alerga cu 176 km pe minut am avea o creºtere uriaºã a duratei zilei ºi a nopþii. Folosirea ºtiinþelor naturii în catehizarea credincioºilor cu nivel mai avansat Deºi totul ºi fiecare lucru în parte strigã ºi-l aratã pe Dumnezeu.Sã fi fost. 3. etc. ºi în oricare gãsim înþelepciunea Creatorului. Aceste raze ar pârjoli ºi ar distruge vegetaþia. Prin cãrþile de biologie. culoarea albã a zãpezii. ªi când s-ar distruge lumea plantelor. La temelia învãþãturii darviniste se aflã teoria selecþiei naturale. ci produsul unei îndelungate evoluþii naturale. de 50 sau 100 sau 150 de kilometri pe minut! S-ar fi petrecut oare atunci ceva neplãcut? Desigur! ªi încã lucruri foarte urâte. Darwin a demonstrat astfel cã lumea vieþuitoarelor este supusã legii miºcãrii ºi dezvoltãrii neîntrerupte de la inferior la superior. În modelul evoluþionist de gândire nu mai este nevoie ºi nici loc pentru supranatural. Evoluþia este o luminã care 63 . conform cãreia speciile apar prin acumularea treptatã de însuºiri utile organismelor în condiþiile mereu schimbãtoare ale mediului. distanþa dintre Pãmânt ºi Lunã. J. dând prin aceasta o puternicã loviturã concepþiilor fixiste ºi creaþioniste. Originea speciilor (1859). Exemplele pot continua: acceleraþia gravitaþionalã. Razele arzãtoare ale Soarelui s-ar împrãºtia catastrofal pe plante. compoziþia aerului. Darwin a întemeiat învãþãtura materialistã despre evoluþia istoricã a lumii vii.. De fapt putem lua orice lucru oricât de mic din naturã. Cu alte cuvinte. cu ocazia Centenarului Darwin. ºi cãruia trebuie sã i se conformeze pentru a putea fi luate în considerare ºi a fi veridice. Pãmântul nu a fost creat ci a evoluat. densitatea gheþii mai micã decât a apei. oricine îºi dã seama ce urmãri jalnice ar rezulta ºi pentru lumea animalelor..

decât prezicerile modelului evoluþionist. cãci noi suntem împãrãþia. este mâhnit. desigur. puterea ºi slava în vecii vecilor. deºi atât de sigur de viitorul lumii. Nu mai trebuie sã ne judecãm comportamentul. Nu s-a gãsit nici o fosilã care sã arate existenþa formelor intermediare între specii.. Aºa este. se aºtepta sã gãseascã fosile care sã dovedeascã stagii succesive ale trecerii de la un tip de plantã sau animal la altul. cu un numãr mare de cercetãtori ºi cu multe filiale în alte þãri ele lumii. Hristos este de asemenea produsul evoluþiei. El îºi încheie cartea cu aceste cuvinte Viitorul nostru este asigurat. aºa ºi acum. graniþele dintre tipuri ar trebui sã se estompeze atunci când privim înapoi spre istoria lor fosilã. cãci iatã ce spune Jeremy Rifkin (ºi cu el mulþi alþii): Noi creãm lumea ºi pentru cã o facem. iar moleculele ajung om. evoluþionistul. Acesta este un numãr aproape infinitezimal. În mod practic. în realitate o ºansã dintr-o sutã de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde. cu numai câteva luni înainte de moarte: Hristos. astfel încât peºtele ajunge filosof. ºi aratã cã acestea ne duc mai mult la o teorie ºtiinþificã a creaþiei speciale. în acelaºi timp. au îmbrãþiºat creaþionismul. A apãrut astfel ºtiinþa creaþionistã. ªansa este de 1 din 10. Cosmosul se tânguie. ªi de ce aceasta? Pentru cã evoluþionismul nu este sprijinit de nici o dovadã ºtiinþificã adevãratã. Astfel fosilele sunt un argument le fel de puternic împotriva evoluþiei pe cât sunt în favoarea creaþiei. socotind cã Universul ar avea vârsta de 30 de miliarde de ani. De aceea faimosul astronom evoluþionist Fred Hoyle a ajuns pe primele pagini ale presei prin afirmaþia: Trebuie sã existe Dumnezeu – el a ajuns la aceastã concluzie dupã ce analizele lui matematice i-au arãtat cã a crede cã viaþa poate sã se nascã în timp 64 . ªi spune el. De asemenea s-a calculat care este probabilitatea ca paticulele din Univers sã se aºeze astfel încât sã dea naºtere unui om. deci evoluþia e mai mare decât Hristos. Iatã ce este evoluþia.Chiar Charles Darwin credea cã dovezile fosile erau poate cea mai evidentã ºi serioasã obiecþie ce putea fi adusã teoriei evoluþiei. Nu suntem responsabili în faþa a nimic altceva din afara noastrã. cãci noi suntem acum arhitecþii universului. la temelia învãþãturii darviniste se aflã teoria selecþiei naturale. este cel ce mântuieºte – dar oare n-ar trebui sã adãugãm imediat cã. Conform acestei teorii. Conform evoluþiei. nu existã nici o ºansã.. fiindcã prezicerile modelului creaþionist se coreleazã mai bine cu datele reale gãsite în naturã. pe drumul lui Antihrist. o traiectorie pe care toate liniile de gândire trebuie sã o urmeze. creaþionismul ºtiinþific opus meterialismului ºtiinþific. nu a evoluþiei. ªtiinþa creaþionistã nu apeleazã la Revelaþia supranaturalã. Hristos este cel mântuit de cãtre evoluþie? Dupã concepþia lui Teilhard de Chardin. Rifkin. conform cãreia avem o dezvoltare de la inferior la superior. Iatã cã ne înscriem pe drumul Supraomului. Dupã cum am vãzut. Institutul de Cercetãri Creaþioniste. s-a înfiinþat în America. De aceea din ce în ce mai mulþi oameni de ºtiinþã evoluþioniºti la început. ea apeleazã numai la datele ºtiinþifice.lumineazã toate faptele. nu ne mai simþim constrânºi de forþe exterioare. cu adevãrat.

ele distrug. Evoluþia nu mai are loc într-un proces continuu. Ei au insistat în a transforma selecþia naturalã în piatra de încercare a unei noi filosofii.A folosi mutaþiile pentru a explica descompunerea ordinii genetice existente (creaþie) este tocmai opusul folosirii mutaþiilor pentru 65 . în 1981. Denton a rãspuns cã impactul principal a fost faptul cã a fãcut ateismul posibil sau cel puþin respectabil. Dar mutaþiile nu creeazã . Mutaþiile. trebuie ca acea ordine sã existe deja. referitor la originea ochiului.... pentru cã dupã mai bine de o sutã de ani de la apariþia cãrþii lui Drawin. Un evoluþionist modern este numit neo-darvinist. mai ales prin radiaþii. Logic ºi deseori observabil. de lungã duratã. a scris aceste cuvinte: A presupune cã ochiul (cu atât de multe pãrþi lucrând împreunã). ªi într-adevãr au reuºit. Huxley ºi Herbert Spencer au înfãºcat ideea lui Darwin. în care cel mai adaptat supravieþuieºte. cum se face cã evoluþia a avut ºi are atâta succes? Mulþi au considerat cartea lui Darwin o a doua ca importanþã. dar ceva nou (neo-) a fost adãugat. sut ceva observabil. Mult admiratul istoric ºi filosof Will Durant (1980) spunea cã suntem în pragul ieºirii dintr-o erã pãgânã care a început cu Originea speciilor a lui Darwin. ci descompunerea în timp ºi la întâmplare a unei ordini create. Evoluþioniºtii vãzând cã darvinismul clasic nu mai stã în picioare. în regulã.. în schimbarea gândirii umane (ba unii ar pune-o chiar pe primul loc) de fapt. nu ºtiinþificã. Darwin însuºi era un om de ºtiinþã precaut. H.. Aproape toate mutaþiile pe care le cunoaºtem se identificã cu boli sau anomalii pe care le produc. Pentru ei. dupã o scurtã pauzã.. cum a numit-o mai târziu Julian Huxley. cel mai important impact al cãrþii lui Drawin.. recunosc în mod deschis. Dar rãmâne întrebarea: produc ele schimbãri evolutive? Mutaþiile se produc în sens greºit. într-un interviu la televiziune. dupã Biblie. întrebat care a fost. mai ales T. ªi totuºi cu atâtea probleme. ultimii 100 de ani au fost numiþi Secolul lui Darwin.s-a format prin selecþie naturalã. dar ele nu reflectã creaþia. biologul Michael Denton. cel puþin în ceea ce priveºte evoluþia.. înainte sã aparã mutaþiile ºi sã distrugã ordinea. fãrã Designer. muncind pânã la epuizare. absurd în cel mai înalt grad. ca ºi pentru mulþii alþii. Mutaþiile sunt reale. au inventat neo-darvinismul. fãrã Dumnezeu.o tornadã care trece peste un cimitir de maºini poate sã asambleze din piesele existente acolo un Boeing 747! Chiar Darwin. dupã opinia sa. Ei nu erau mulþumiþi sã trateze selecþia naturalã ca un simplu proces ecologic observabil.din întâmplare ºi pe baza proprietãþilor materiei este ca ºi cum ai crede cã : . adevãrata semnificaþie a evoluþiei darviniste era religioasã ºi filosoficã. Dar alþii.Unora le place sã numeascã mutaþiile uneltele creaþiei. folosind-o sprea a explica cã putem avea design fãrã creaþie. sunt reale. El acceptã încã ideile lui Darwin despre selecþia naturalã. Evoluþionistul modern crede cã trãsãturile noi apar la întâmplare – prin schimbãri aleatorii ale genelor numite mutaþii ºi nu prin folosire ºi abandonare... o religie fãrã revelaþie. pare. Aceºti evoluþioniºti timpurii erau în esenþã anti-creaþioniºti care vroiau sã explice designul-ul fãrã creaþie.

ea ar fi înecatã în marea de schimbãri distructive. Prin aceasta se poate însuºi credinþa naturalã. producând ceea ce el numeºte monºtri dãtãtori de speranþe. dar din ce în ce mai pe faþã. om înºelat de diavol. dar cred cã suficient importanþa pe care o are cunoaºterea creaþionismului ºtiinþific ºi folosirea ºtiinþei creaþioniste în catehizare. ºtiinþa creaþionistã fiind mult mai aproape de adevãr. înþelept ºi iubitor de oameni. gradatã a micilor schimbãri mutaþionale. dumnezeu fãrã dumnezeu. Nu se poate cunoaºte nimic sigur despre Dumnezeu. credinþa cã Dumnezeu existã ºi cã este atotputernic. În mod clar. Mai mult.explicarea creºterii ordinii genetice (evoluþie). dar ne poate duce pânã la porþile creºtinismului. dacã este unit cu Duhul Sfânt. ci supra-om. S-a arãtat foarte puþin. pãcatul lui Adam. În aceste condiþii. Dar tot el recunoaºte cã astfel de monºtri nu au fost vãzuþi vreodatã. 66 . Biologul Gould crede cã avem acum suficiente cunoºtinþe de geneticã pentru a respinge complet explicarea evoluþiei prin selecþia înceatã. El preferã sã creadã în schimb cã evoluþia se produce prin paºi uriaºi. De aceea a apãrul post-neo-darvinismul. ªi chiar dacã ar apare ºi o mutaþie utilã. ci pe o credinþã fantasticã în viitorul unei teorii pentru care faptele reprezintã o contradicþie. cãutând sã facã pe om nu dumnezeu dupã har. repetând iarãºi ºi iarãºi. creaþia este cea mai directã deducþie ce poate fi fãcutã pe baza efectelor mutaþiilor pe care le observã în realitate oamenii de ºtiinþã. despre Dumnezeul creºtinilor. restructurãri radicale ale întregului ADN. creaþionismul ºtiinþific poate lãmuri datele Sfintei Scripturi. Dar cel mai mult produce încredere creºtinilor în credinþa lor în faþa avalanºei de teorii care vizeazã ateismul ºi crearea unei religii fãrã Revelaþie. noua sa teorie nu este vreo deducþie logicã bazatã pe observaþii. Aºadar nici neo-darvinismul nu explicã mulþumitor viaþa pe pãmânt.

economice ºi. a fost descoperit de cei care locuiesc Europa de aproape douã milenii prin învãþãtura ºi tradiþia patristicã. Cultura ºi civilizaþia Europei nu pot sã nu þinã cont de învãþãtura creºtinã (ºi. Gheorghe F. de douã milenii. Tradiþia n-a mai fost pusã în faþa fidelitãþii creatoare ºi criticã a poporului.26). istoricã. înnoieºte aplicarea învãþãturii creºtine în raport cu misiunea evanghelizatoare inspiratã de Evanghelie ºi învãþãtura Bisericii primelor veacuri. ªcoala. europeanã. modeleazã. care transformã. imaginea în care se reflecta fiinþa liberã ºi de comuniune a lui Dumnezeu. astfel. implicit. Tradiþia urmeazã Biserica în actul ei misionar. înrudirea noastrã cu Hristos (prin Întruparea Sa) ºi cu cei care împãrtãºesc ºi trãiesc învãþãtura testamentarã. îºi asumã simbolistica ºi învãþãtura creºtinã moralizatoare în mod nemijlocit. Mai mult decât atât. au înfãþiºat ºi demonstrat demn. instituþia eclezialã reface tradiþia ei în procesul de receptare ºi trãire a Evangheliei de o nouã generaþie cu un alt grad de civilizaþie. 67 . dr. cât ºi pentru Apus. actualã ºi de perspectivã. ANGHELESCU Majoritatea instituþiilor publice europene au rãdãcini creºtine comune. univ. Armata. este un aspect particular (extrem de semnificativ) al unei matrice . Biserica Creºtinã (Apostolicã) în toatã istoria. de întâlnire existenþialã cu cei care cautã o cale spre Adevãrul Absolut (spre mântuire). Hristos.geneticã. Potrivit revelaþiei biblice. Dumnezeu a creat omul dupã chipul sãu propriu (Facere 1. fie din Rãsãrit. acolo unde are loc joncþiunea dintre Evanghelie ºi cultura umanã. Domn ºi Dumnezeu. omul fiind. patristicã) în evoluþia continentului nostru. nu în ultimul rând. Nu trebuie sã trecem cu vederea cã Europa a instituþionalizat ºi iradit continuu în evoluþia creºtinismului. dãtãtoare de sens în toate sferele vieþii sociale. o instituþie plinã de semnificaþii ºi importanþã. Sfinþii ºi Pãrinþii Bisericii. ºi nu numai. Dincolo de Bisericã. Noþiunea de tradiþie patristicã a fost definitã ca un tezaur sau depozit pe care Biserica îl protejeazã ºi transmite întocmai din generaþie în generaþie pânã la sfârºitul existenþei umane. În aceastã atât de cotidianã dar ºi complicatã paradigmã europeanã învãþãtura patristicã a primelor secole creºtine este mai mult decât un reper moral. politice. fie din Apus. a reuºit sã fie pentru Rãsãrit.JUSTEÞEA ªI SACRALITATEA TEXTELOR PATRISTICE DE ODINIOARà ÎN EUROPA COMUNITARà A ZILELOR NOASTRE Prof. Locuitorii continentului european au înþeles ºi receptat pozitiv ideea legãturii fiinþei umane cu Dumnezeu pe care ºi-au asumat-o integral în ultimii douã mii de ani (nu de puþine ori fiinþial).

În aceastã exegezã creºtinã s-a vãzut întotdeauna prima descoperire a Sfintei Treimi: „Sã facem om dupã chipul ºi dupã asemãnarea Noastrã. Astfel. este ilustratã în primele pagini ale Vechiului Testament.. ca sã stãpâneascã peºtii mãrii. dupã chipul lui Dumnezeu l-a fãcut: a fãcut bãrbat ºi femeie“ (Facerea 1. arãtare.. înlocuitor. Deci ce a împreunat Dumnezeu. ci sunt un trup.).26). manifestarea. ci mai întâi de exprimarea unei hotãrâri a lui Dumnezeu. Conform mãrturiei Cuvântului lui Dumnezeu.27). Mântuitorul Iisus Hristos le spune fariseilor: „N-aþi citit cã Cel ce i-a fãcut de la început i-a fãcut bãrbat ºi femeie? ªi a zis: Pentru aceea vã lasã omul pe tatãl ºi pe mama sa ºi se va lipi de femeia sa ºi vor fi amândoi un trup. cãci aceasta o au ºi animalele. Din aceastã relatare gândirea creºtinã ºi-a extras premisele fundamentale ale antropologiei ecleziale. omul sã nu despartã“ (Matei 16. tradus în limba greacã prin „eikona“ înseamnã exact apariþie. dar odatã cu el Dumnezeu intra ºi în comuniune prin suflarea Sa cu sufletul sãdit în om“. este „modelatã de Dumnezeu“. pentru ca sã primeascã suflare din suflarea lui Dumnezeu ºi sã devinã suflet viu. reprezentare. Fãcând trimitere la acest text. doi într-un trup. Pãrintele Dumitru Stãniloae afirma cã „Suflarea lui Dumnezeu sãdeºte în om nu atât viaþa biologicã. Termenul ebraic „tselem“. Aºa încât nu mai sunt doi. istorisirea teologicã despre facerea lumii consemneazã o lucrare deosebitã a lui Dumnezeu la crearea omului: nu mai este vorba numai de o poruncã creatoare (ca în cazul celorlalte creaturi). cu caracterul bisexual al omului. Chipul lui Dumnezeu în om este legat de încã o trãsãturã tainicã „ªi a fãcut Dumnezeu pe om dupã Chipul Sãu. reprezentarea directã a lui Dumnezeu. deci arãtarea. aici nu mai este vorba de încã una dintre fãpturile care alcãtuiesc lumea.7). care nu primesc o insuflare de la Dumnezeu. Prin insuflarea lui Dumnezeu sufletul înþelegãtor ºi liber a fost pus odatã pentru totdeauna în om. într-un anumit sens. Dar natura omeneascã este realizatã printr-o lucrare dumnezeiascã distinctã. toate vietãþile ce se târãsc pe pãmânt ºi tot pãmântul“ (Geneza 1. Prin limbajul sãu iconologic. 4-6). aici.însuºirea de pãmântesc îi va da ºi numele primului om: Adam (fãcut din pãmânt). Materia din care este fãcut omul nu este alta decât þãrâna pãmântului . omul a fost fãcut de la început ca bãrbat ºi femeie. fãptura pe care voinþa lui Dumnezeu o distinge de toate celelalte.Aceastã legãturã iniþialã a omului cu Dumnezeu. pentru a fi chipul lui Dumnezeu în lume. Nici o altã creaturã din lume nu este fãcutã direct de Dumnezeu. pãsãrile cerului. legãturã ce constituie modul însuºi în care omul existã. animalele domestice. luând Domnul Dumnezeu þãrâna din pãmânt a fãcut pe om ºi a suflat în faþa lui suflare de viaþã ºi s-a fãcut omul suflet viu“ (Facere 2. adicã viaþa spiritualã (. 68 . echivalenþã. Plinãtatea chipului lui Dumnezeu este pusã în legãturã. ci viaþa înþelegerii ºi a comuniunii cu Sine. Exprimarea unei voinþe ºi a unei hotãrâri speciale a lui Dumnezeu privind crearea omului este completatã de imaginea biblicã cu un act deosebit al lui Dumnezeu: „Atunci. ci de om.

cu puterea de participare la Dumnezeu. Toþi Pãrinþii Bisericii. în capitolul al doilea. la fel în omul creat dupã chipul lui Dumnezeu.) totul aspirã la Dumnezeu“. facultatea de a se determina din interior. ea nu cere singurãtatea. în minte. în percepþia misticã generalã. aºa cum principiul în Dumnezeu cere ca natura cea unicã sã se exprime în diversitatea persoanelor. în facultãþile superioare ca inteligenþa. Câteodatã. atât cei din Rãsãrit. sunt de acord sã vadã în faptul creaþiei omului dupã chipul lui Dumnezeu o oarecare orânduire dinainte stabilitã. cãci împreunã ele au fost create dupã chipul lui Dumnezeu“. Tocmai pentru cã dupã „chip“ nu este numai o copie moralã. se povesteºte cum s-a produs facerea. punerea în valoare teologicã a acestui adevãr revelat va fi deseori diferitã în tradiþiile rãsãriteanã ºi apuseanã. Sfântul Vasile cel Mare subliniazã aceeaºi iluminare a înþelegerii: „vei vedea pecetea înþelepciunii dumnezeieºti în tine ca într-un microcosmos“. la vederea bisexualitãþii generale a lumii animale. Totuºi. inteligenþã.. prin faptul cã acum are loc diferenþierea în simþirea trupului ºi a lumii. cãruia îi dã facultatea teognozei. Comentând versetul din Facere I. Astfel. în suflet sau în partea principalã ºi conducãtoare a fiinþei sale. superioritãþii sale în lumea sensibilã. în virtutea cãreia omul este adevãratul principiu al actelor sale. spirit). de a trãi în legãturã cu El. aspiraþia cãtre comuniune este înnãscutã: „Chiar din fire.. Astfel. cu simplitatea lui. raþiune. Astfel. excepþionalã. dupã chipul lui Dumnezeu I-a fãcut: a fãcut bãrbat ºi femeie“. dupã ce Adam. Potrivit Sfântului Grigorie de Nyssa. 27: „ªi a fãcut Dumnezeu pe om dupã chipul Sãu. iar apoi. ci amândurora împreunã. deºi deloc contradictorie. la început se da numai o indicaþie generalã despre facerea bãrbatului ºi a femeii. Crearea femeii a fost împlinirea facerii omului. Chipul este constitutiv în aºa mãsurã încât „crearea“ înseamnã „participare“. cu nemurirea lui sau cu facultatea de a-L cunoaºte pe Dumnezeu. noi dorim cu ardoare frumosul (. ci comuniunea sau diversitatea cea bunã a iubirii“. un fel de potrivire dintru început între fiinþa omeneascã ºi fiinþa dumnezeiascã. raþiunea sau libertatea proprie omului. cât ºi cei din Apus. chipul lui Dumnezeu în om se manifestã în funcþiile sufleteºti ale acestuia ºi în bogãþia formelor de 69 . unii Sfinþi Pãrinþi atribuie caracterul de chip al lui Dumnezeu demnitãþii împãrãteºti a omului. cu sãlãºluirea Duhului Sfânt în suflet. Sfântul Atanasie cel Mare insistã asupra caracterului ontologic al participãrii chipului la ceea ce este dumnezeiesc.În prezentarea evenimentelor tainice din Cartea Facerii. Vladimir Lossky afirma cã „Misterul singularului ºi pluralului în om reflecta misterul singularului ºi pluralului în Dumnezeu. Sfântul Grigorie Palama aratã cã „numele de om nu este dat sufletului sau trupului luate în mod separat. chipul lui Dumnezeu este asimilat cu vreo calitate a sufletului. alteori se vrea vãzut în firea sa duhovniceascã. Natura umanã nu poate exista în posesiunea unei monade. înþelegerea ºi evaluarea acestui eveniment are o importanþã deosebitã. a cunoscut gândul singurãtãþii sale. efectul sãu se exprimã în iluminarea nous-ului omenesc (principiul înþelegerii.

fiind ºi o pãrticicã dumnezeiascã. întregul uman centrat pe spiritual al 70 . omul este în totalitatea lui chip al lui Dumnezeu. Tot Sfântul Grigorie de Nyssa precizeazã cã: „Cel care este creat dupã chip are în mod absolut întru toate asemãnarea cu arhetipul. dar. chipul lui Dumnezeu se prezintã sub un dublu aspect: este. în cele ce-i aparþin aratã pe cel necreat. cãci nu ar mai putea fi chip dacã ar fi identic cu celãlalt întru toate. Noul Testament aratã cã numai Fiul este. ceea ce echivaleazã cu a spune cã Dumnezeu „a fãcut natura umanã capabilã sã se împãrtãºeascã de orice bine“. iar Dumnezeu însuºi este ºi El. Datã fiind unirea cu totul deosebitã dintre trup ºi suflet. dupã cum adesea într-o micã bucatã de sticlã. Aceeaºi concepþie se regãseºte ºi la Evagrie Ponticul care precizeazã cã „dupã chipul lui Dumnezeu“ a fost creatã mintea (nous-ul). de jos. Dar. conþinutul pozitiv al chipului.). în chip fiinþial. În concluzie. care este comunicarea cu Dumnezeu. Sântul Grigorie de Nazianz dezvãluie un alt aspect ºi anume: „a fi dupã chipul“ se referã la starea harismaticã originarã: chipul comportã prezenþa indestructibilã a harului inerent firii omeneºti. iar asemãnarea a fost dobânditã printr-un proces spiritual. raþiune. „Astfel. acesta este în mod esenþial. este „chipul ceresc“. în caracterul treimic al energiilor personale (intelect. port în sânul meu dorul de viaþa viitoare“. desemnatã pur ºi simplu „chip al lui Dumnezeu“. Cu alte cuvinte. omul nu este „chip“ al lui Dumnezeu în sens absolut. Sfântul Maxim Mãrturisitorul este de pãrere cã chipul lui Dumnezeu a fost dat omului dintru început. acolo se va oglindi discul soarelui (. întrucât aceasta este o „fire netrupeascã“.. dupã cum în cele ce aparþin naturii necreate contemplãm pe cea creatã. prin care Evagrie are în vedere „omul lãuntric“ este..manifestare a existenþei sale ca persoanã. libertatea formalã a omului. potrivit cãreia omul a fost creat „dupã“ chipul Tatãlui ºi anume ca fiind chip al Fiului. Suflarea nevãzutei dumnezeiri i-a dat acestuia predispoziþia participãrii la Fiinþa dumnezeiascã. a „împãrtãºirii“. adicã „netrupesc“. În „Omiliile duhovniceºti“ socotite ca fiind ale Sfântului Macarie Egipteanul. Prin aceastã afirmaþie biblicã. în sens absolut. prin excelenþã. în virtutea cãreia natura omeneascã înainte de pãcat era îmbrãcatã în Cuvântul ºi în Duhul Sfânt. dacã vor cade peste ea razele soarelui. la fel natura creatã. Mintea. în ceea ce priveºte caracterul propriu al naturii. interpretãrile patristice rezumã adevãrul tainei chipului lui Dumnezeu în om. dar. mai întâi. de aceea. diferenþierea ontologicã a persoanei faþã de naturã“. „chip al lui Dumnezeu Tatãl“. pe de altã parte.. spirit) sau în suveranitatea ºi în libertatea ce sintetizeazã. fiecare facultate a spiritului uman reflectã Chipul. omul îºi poate dobândi asemãnarea divinã. liberul arbitru sau facultatea de a alege care nu poate fi distrusã prin pãcat.. eu sunt legat de viaþa de aici. este ceva deosebit. „În calitatea mea de pãmânt. dar.. Astfel cã doar mintea (inteligenþa) poartã chipul divin ºi doar eliberându-se prin ascezã de relaþia fatalã cu trupul. tot aºa în limitele mici ale naturii omeneºti strãlucesc chipurile proprietãþilor inefabile ale dumnezeirii“. „Duh“. Apropiindu-se întrucâtva de versiunea lui Origen.

acest act a fost începutul închiderii egoiste a omului în sine. chipului îi este caracteristic sã se depãºeascã. din dialogul pozitiv cu El. Sãmânþa . omul este liber.“ Cãlcarea poruncii ºi cãderea sunt acte ale libertãþii omului. sursa libertãþii. Opunându-se. Cãderea este „pãcatul firii“ sau „moartea firii“ (Sfântul Maxim Mãrturisitorul). ca proprietate ontologicã ce defineºte omul în raportul sãu cu Dumnezeu ºi cu celelalte creaturi. dupã chipul ºi asemãnarea Sa {Facerea 1. ci s-a prãbuºit în aterialitatea acestei lumi. afirmã Sfântul Grigorie de Nazianz. De fapt. Este rãspunsul omului la „Dumnezeu este iubire“. fie cã alege binele sau rãul. al sinergiei. fie cã realizeazã asemãnarea sau neasemãnarea. Cãderea primilor oameni a constat formal „într-un act de neascultare. cheamã asemãnarea subiectivã. Ei n-au mai rãspuns lui Dumnezeu. Pãrinþii Bisericii subliniazã ideea cã chipul nu este un termen de limitã a umanului.duce la înflorire: „existenþa dupã chipul“ Celui ce este. fundament obiectiv.„a fi fost creat dupã chipul“. prin aceasta a devenit sclavul sãu propriu. odatã cu aceasta.26). este o fãpturã care a primit porunca sã fie dumnezeu. dacã este liber pentru Dumnezeu. a chipului spre „obârºia“ sa. iar cuvintele „dupã asemãnare“ aratã asemãnarea cu Dumnezeu în virtute. pãcatul strãmoºesc având originea în voinþa liberã a omului. autonomia. în mod real. el îºi va stãpâni firea în chip liber. pentru cã este o persoanã fãcutã dupã chipul lui Dumnezeu Omul a fost numit. aprecia Sfântul Vasile. Chipul. ca sã gãseascã acolo alinarea nostalgiei sale. voii lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat pe om cu mâinile sale proprii din natura vãzutã ºi nevãzutã. sã fie „inel“ de legãturã între cer ºi pãmânt (Sfântul Maxim Mãrturisitorul) ºi sã se înalþe cu întreaga creaþie cãtre Dumnezeu. Adam n-a mai dat curs aspiraþiei cãtre Arhetipul divin. alãturi de Sfântul Vasile cel Mare. ca fruct al libertãþii. iar suflet raþional ºi gânditor i-a dat prin însuflarea Sa proprie. aruncându-se în infinitatea lui Dumnezeu pentru a-ºi gãsi acolo plinirea dorului sãu. Dacã chipul este o proprietate „naturalã“. însã. „Omul este o creaturã care a primit poruncã sa devinã Dumnezeu“. Aceasta este tinderea icoanei spre original. Prin însuºi acest act s-au rupt interior de Dumnezeu. are un caracter potenþial dinamic. deoarece firea omeneascã era destinatã asemãnãrii. Omul. ºi fiinþa proprie. pentru cã este sursa iubirii. ca sã se împãrtãºeascã de nemurirea Lui. numai dacã este liber ºi de sine pentru alþii. începând cu Irineu de Lyon. atât cât este posibil. Chipul. asemãnarea este rodul libertãþii ºi al efortului voinþei. cãci cuvintele „dupã chipul“ indicã raþiunea ºi liberul arbitru. crezând cã prin aceasta îºi afirmã libertatea. o stare definitivã. Ca fiinþã personalã. adicã desfacerea firii din legãtura sa ontologicã cu 71 . Prin definiþie. Aceasta numim „chip dumnezeiesc“. alterând grav chipul lui Dumnezeu pe care îl purta în fiinþa sa ºi.cãrui caracter propriu este sã se depãºeascã pentru a se arunca în oceanul infinit al dumnezeirii. Or. personalã. omul. spre „arhetipul“ sãu. deºi constitutiv. prin constituþia sa psiho-somaticã. A fãcut corpul din pãmânt.

totodatã. de dezintegrarea umanului în neant. dar nu pierdut „Chipul lui Dumnezeu“: „Chipul slavei Tale sunt. ci cu anevoie ºi prin munca trudnicã a omului (Facerea 3. chipul a fost fãcut nelucrator „dupã cãdere. în chip firesc. din uºurinþa cu care a fost sãvârºit. Chiril al Alexandriei ºi Grigorie de Nyssa) susþin cã chipul a fost desfigurat. am aruncat asemãnarea. Pãrinþii Rãsãriteni (Atanasie. cu Dumnezeu ºi cu natura: trupul nu se mai supune sufletului ºi înceteazã de a mai fi organul spiritului. sfânt prin excelenþã. în primul rând. Nu este vorba de dispariþia chipului. spune Pãrintele Dumitru Stãniloae. dar calitatea de fiinþã creatã dupã chip nu ne-am piedut-o“.Dumnezeu. dupã sine alterarea naturii spirituale umane. cu rãutatea. „Chipul“ este întreg. omul a pierdut calea spre asemãnarea cu Dumnezeu. 17-19). adicã stricarea integritãþii ºi perfecþiunii originare a puterilor sufleteºti ale omului. chipul lui Dumnezeu în om s-a stricat. înclinând spre stricãciune ºi descompunere. Prin cãdere. binele ºi frumosul absolut. Greutatea acestui pãcat de moarte rezultã din esenþa poruncii nesocotite care cuprindea întreaga lege moralã. Fãrã a fi pervertit. Cãderea în pãcat a fãcut asemãnarea radical inaccesibilã puterilor naturale omeneºti. dar s-a pãstrat posibilitatea de a relua dialogul cu El. care nu se mai orienteazã. Ea nu se poate împãca cu un 72 . ieºirea omului din planul divin ºi fixarea lui în regimul unei vieþi de continuã degradare. cu perspectiva morþii veºnice. având în vedere perfecþiunea însuºirilor cu care omul a fost înzestrat. apãrând între acestea lupta ºi potrivnicia. iar natura supusã deºertãciunii nu mai oferã de-a gata cele necesare omului. Iar aceastã alterare nu este altceva decât alterarea sau întunecarea chipului însuºi al lui Dumnezeu în om. Omul „a schimbat dragostea faþã de Dumnezeu în dragoste faþã de materie“ spune Sfântul Ioan Damaschin. ci de ieºirea din comuniunea cu Dumnezeu. de pierderea stabilitãþii ontologice ºi a sensului existenþei. în pierderea nevinovãþiei. în sfera materialã a existenþei. Prin pãcat. omul ajunge în robia pãcatului ºi a diavolului. el nu poate suferi nici o alterare. Fiindcã ea continuã sã pãstreze o conºtiinþã nemulþumitã ºi o suferinþã pentru neîmplinirea setei dupã comuniunea cu Dumnezeu. aducând. spre Dumnezeu. spune Sfântul Grigorie Palama. tocmai de aici venind „chinul fiinþei noastre: din faptul cã nu se poate împãca cu satisfacþii inferioare. ca înainte de pãcat. ca spre adevãrul. deºi port rãnile pãcatului“. Prin pãcatul protopãrinþilor a dispãrut armonia omului cu sine însuºi. pentru cãderea din calitatea de chip deplin al lui Dumnezeu. însã nu s-a ºters cu totul. „Chipul lui Dumnezeu“ în om s-a umbrit numai ºi s-a slãbit. dreptãþii ºi sfinþeniei originare. arãtatã în întunecarea minþii. din comuniunea cu Dumnezeu. în pervetirea inimii (a simþirii) ºi în slãbirea voinþei. Pierderea dreptãþii originare înseamnã stricarea comuniunii omului cu Dumnezeu. Întunecarea ºi slãbirea puterilor spirituale au atras dupã ele nimicirea armoniei dintre suflet ºi trup. care implicã înstrãinarea omului de harul divin ºi moartea lui spiritualã. dar nu s-a distrus sau desfiinþat. Consecinþele pãcatului se aratã.

mai puþin alungarea din rai. împreunã cu toate urmãrile ºi pedepsele lui. prin iconomia întrupãrii Domnului nostru Iisus Hristos ºi prin vãrsarea cinstit sângelui Sãu. pentru cã cine nu s-a botezat. Avem toþi de la Adam aceeaºi fire umanã atinsã de stricãciune cãci: „Printr-un om a intrat pãcatul în lume ºi. Omul are aspiraþia spre o cunoaºtere infinitã. ci este nimicit numai prin harul lui Dumnezeu. moartea pe cruce ºi învierea din morþi a lui Hristos. a rãmas ºi o comuniune foarte palidã a omului cu Dumnezeu. Nimicind robia pãcatului ºi restaurând chipul lui Dumnezeu în om ºi. Sfintele Taine refac natura primordialã a omului. ci este fiu al mâniei ºi pedepsei veºnice. odatã cu fiinþa proprie. Mântuitorul Hristos ne deschide din nou calea îndumnezeirii care este scopul ultim al omului. Astfel. integritatea lui adamicã. rezultate din fapta personalã rea. de nu se va naºte cineva din apã ºi din Duh. 73 . Producând în protopãrinþi ºi în urmaºii acestora o stare de pãcãtoºenie ºi de stricãciune a firii umane acest pãcat strãmoºesc nu poate fi ºters cu nici o pocãinþã. întunecându-se acest chip. Întrucât stãpânirea asupra pãmântului s-a dat omului în virtutea chipului lui Dumnezeu în el. acela nu este slobod de pãcat. Sfântul Duh ne este restituit în Sfântul Botez ºi în Taina Mirungerii. Fiul lui Dumnezeu întrupat. Lucrarea mântuitoare a lui Hristos cheamã lucrarea Duhului Sfânt (Luca 24. 49) în lume. ca înainte de cãdere. prin întruparea. Patristica subliniazã rolul celei dintâi destinãri „Prin Hristos s-a restaurat integritatea firii noastre omeneºti“ pentru ca El este Chipul (Arhetipul) a ceea ce suntem (Sfântul Grigorie de Nazianz). prin aceasta. care este mai mult necomuniune ºi separare dureroasã. ªi aceasta se face în Taina Sfântului Botez. fiindcã sãvârºitorul lui este Pãrintele întregului neam omenesc. prin pãcat.5). deºi nu-l percepe întotdeauna ca fiind comuniune. Ceea ce se transmite la descendenþi este starea de pãcãtoºenie. s-a strâmbat. împreuna cu vina. iar asemenea Lui. Rãmânând chipul. se transmite. patimile. întreaga stare a omului cãzut are un caracter ambiguu. tuturor urmaºilor sãi naturali.minus a ceea ce este. trebuinþa de bine nu s-a ºters nici ea cu totul din el. De aici. s-a mãrginit aceastã stãpânire. contradictoriu ºi amãgitor. Primul pãcat sãvârºit de om în rai. aºa ºi moartea a trecut la toþi oamenii pentru cã toþi au pãcãtuit în el“ (Romani 5. nu va putea sã intre în Împãrãþia lui Dumnezeu“ (Ioan 3. putem afirma cã omul tinde cãtre Dumnezeu. prin înnoirea ºi sfinþirea ei prin Hristos în Bisericã. este însetat de cunoaºterea lui Dumnezeu. prin naºtere. ci s-a întunecat profund. în care se ascunde setea de Dumnezeu. adevãrat zic þie. dupã cum s-a spus: „Adevãrat. fãptura nerecunoscandu-l ca stãpân ºi el însuºi nemaisimþindu-se în mod real stãpânul tuturor. Comuniunea cu oamenii a rãmas ºi ea într-o forma slãbitã“. devenim în Hristos. moartea. Având în vedere cã prin cãdere chipul lui Dumnezeu în om nu s-a distrus total. A rãmas în om într-o formã slãbitã ºi comuniunea cu semenii. întreaga fiinþã a acestuia.12). necesitatea imperioasã pentru om a rãscumpãrãrii sale din robia pãcatului ºi a morþii. cunoaºterea pe care uneori o ºi strãvede. adicã din primul pãcat al lui Adam.

nu numai ca Logos Rãscumpãrãtor. ne-a unit mai întâi pe noi cu noi înºine în Sine. prin întreaga sa operã de rãscumpãrare ºi edificare a omului ºi a cosmosului. fiinþa umanã progreseazã în „asemãnarea“ cu Dumnezeu. ci reprezintã ºi efectul ultim al întrupãrii. Ea este „dupã chipul“ prin capacitatea 74 . din calitatea lui Hristos. În acceptarea conºtientã ºi voluntarã de a împlini acest rol ºi de a-ºi desãvârºi aceastã calitate. astfel. atât pentru faptul cã omul nu poate trãi fãrã cosmos . Cel ce adunã în Sine cele cereºti cu cele pãmânteºti. Mai mult decât atât. se aratã fiinþa umanã ca fiinþã „dupã chipul“ lui Dumnezeu.Pocãinþa este un tratament terapeutic de purificare ºi Sfânta Euharistie aduce aluatul nemuririi ºi al nestricãciunii. moarte. ci ºi întregului cosmos. ca un colaborator al lui Dumnezeu ºi continuator al creaþiunii. cerul ºi pãmântul. care nu acceptã ca fãptura sa iubitã sã fie înghiþitã de pieiciune. Cuvântul l-a înnoit ºi l-a fãcut nestricãcios pe om“. Hristos a îndumnezeit progresiv umanitatea. Tocmai în aceastã capacitate a fiinþei umane de a rãspunde cu faptele sale faptelor lui Dumnezeu ºi de a se îmbina cu ele într-o strânsã colaborare cu El. rezultã cã opera Sa de mântuire se adreseazã nu numai omului. cosmosul este mijloc de dialog între om ºi Dumnezeu . „Coborând cu natura umanã pe care a luat-o pânã la moarte. antropologia ortodoxã nu poate separa omul de cosmos. În concepþia Sfinþilor Pãrinþi. Datoritã lucrãrilor necreate ale lui Dumnezeu în Treime. creaþia întreagã a lui Dumnezeu. patimi. ca omul sa devinã dumnezeu“ (Sfântul Atanasie cel Mare). arãtând cã toatã creaþiunea este una ºi este menitã sã devinã cer nou ºi pãmânt nou. ca sã fixeze pentru totdeauna. Rãmân celebre pentru Ortodoxie cuvintele: „Dumnezeu s-a fãcut om. pe tronul slavei dumnezeieºti. realizând ºi dezvoltând relaþia cu Dumnezeu prin lume. din Sfânta Fecioarã. izbãvindu-l de consecinþele pãcatului protopãrinþilor. Relaþia Lui cu omul nu este numai tãmãduitoare. prin înlãturarea diferenþei dintre masculin ºi feminin. moartea lui nu este numai o consecinþã a crucii. pe care a asumat-o din Sfânta Fecioarã. pe cale supranaturalã. se întrupeazã. ea coincide cu îndumnezeirea. Prin naºterea Sa. prin actele Sale mântuitoare. înviere ºi înãlþare la cer.pe lângã altele. Datorita filantropiei divine. Sfântul Maxim Mãrturisitorul afirmã cã Hristos. este ceva mult mai larg decât rãscumpãrarea. ci ºi pozitiv. în locul lui Adam. a îmbrãþiºat toatã creaþia ºi a unit în jurul Lui raiul ºi lumea locuitã. la rândul sãu. omul apare. Conform tradiþiei patristice. întregind existenþa lui iconicã dinainte de cãdere. pentru a fi eliberat de sub robia stricãciunii ºi pentru a ajunge la mãrirea fiilor lui Dumnezeu în Hristos (Romani 8. Domnul a luat asupra Sa ºi stricãciunea care a început cu Adam ºi pentru care acesta a ºi murit. dar ºi ca Logos Creator.dar ºi cosmosul suspinã. la împlinirea vremii.20). cele sensibile ºi cele inteligibile. prin întrupare. Hristos reprezintã mântuirea omului nu numai la modul negativ.

. De aceea se întrupeazã Fiul.Cultura Sfinþilor ºi Pãrinþilor Bisericii (PSB) este orientatã soteriologic. . pentru cã aceasta nu o poate cuprinde. . fiinþa umanã are o legãturã specialã cu Fiul lui Dumnezeu. Aceastã culturã utilizeazã metode noi în domeniul cunoaºterii ºi al acþiunii. se laicizeazã ºi devine o culturã lumeascã. Elementul spiritual. dar el a fãcut posibilã ºi cultura. . Cultura creºtinã nu este identicã cu creºtinismul. pe când cultura creºtinã înseamnã o încercare de a orienta naturalul (omul) spre supranatural (Hristos Domnul Dumnezeu). . prin lume. politologie etc. Creºtinismul reprezintã o religie supranaturalã. Cultura creºtinã patristicã reprezintã unul din reflexele lucrãrii misionare creºtine în lumea naturalã.Cultura patristicã contureazã ºi dã viaþã umanismului teandric (asemãnarea omului cu Dumnezeu). . Infinitatea transcendentã a creºtinismului nu va fi niciodatã afectatã de deformãrile limitative.Cultura PSB nu epuizeazã revelaþia. Dar. care este „chipul lui Dumnezeu“.Cultura patristicã reprezintã. . Pãmântul timpului trebuie tranformat într-o prefaþã a cerului etern. educaþie. Lumea ºi viaþa din cotidianul societãþii sunt o palestrã în care ne exercitãm pentru premiul nemuririi. cu Fiul absolut. ca persoanã cu persoanã. a determinat dizolvarea culturilor în care a apãrut creºtinismul.Cultura primelor veacuri creºtine a transmis lumii medievale. al curãþeniei morale ºi al dragostei pentru lumea nouã pânã la moartea de martir.Cultura patristicã nu angajeazã deloc Biserica ºi numai parþial anumite adevãruri revelate. . pentru cã religia creºtinã nu va fi înfãptuitã niciodatã în naturã.Cultura PSB a transmis majoritatea documentelor majore ºi esenþiale ale culturilor clasice din Europa: greacã ºi latinã. în cadrul lumii naturale. antropologie. Omul restabilit prin Hristos ºi în Hristos devine mai deplin chip al lui Dumnezeu prin ºi în Hristos. ca fiinþa „dupã chipul lui Dumnezeu“. Sângele vãrsat pe cruce ne-a adus mântuirea. moderne ºi contemporane mari tezaure pentru evoluþia continentului 75 .fundamentalã a ei de a fi în relaþie dialogicã activã cu Dumnezeu. Astfel despre cultura patristicã ºi rolul acesteia în societatea europeanã putem face unele precizãri: Cultura patristicã îºi are izvorul ºi scopul în Logosul Hristos Întrupat. precizeazã Pãrintele Dumitru Stãniloae. . un salt semnificativ peste culturile vechi (aºa-zis pãgâne).Cultura patristicã este creatoare în permanenþã. sociologie. fiindcã Logosul este inepuizabil. Aceasta este o operã de pãtrundere a spiritului creºtin în lume ºi în fiinþa umanã. pentru a trezi în om deplin calitatea de fiu al lui Dumnezeu dupã har. . Dupã ce pierde acest orizont.Cultura PSB este realistã.Cultura PSB a adus în circulaþie valori noi ºi idei în teologie.

mult mai constructiv ºi dezvoltat. 76 . aºadar. de constrângere. Tradiþia patristicã mai poate fi înþeleasã ca o cãlãuzã strictã. regãsirea învãþãturii creºtine (ºi. astãzi. deci un scop unic în timp ºi dincolo de timp. în consecinþã.european. Istoria Europei. ªi aceasta pentru cã. Pentru creºtin putem zice un prezent continuu. impermeabilã la orice efort din afara Bisericii de a modifica concepþiile sau instituþiile moºtenite de secole. patristice) ºi împãcarea definitivã cu Iisus Hristos. în continuitatea învãþãturii apostolice. trecutul este acela care se integreazã în prezent. Istoria. sub învãþãtura comunã a Pãrinþilor Bisericii de la începuturi. deºi istoria ca reconstrucþie este dinspre prezent cãtre trecut. este devenire autenticã mai înainte de toate în structurile filosofiei. Credincioºii creºtini ai Europei de astãzi nu pot uita cã au ceva în comun: înrudirea cu Fiul Întrupat al lui Dumnezeu. pentru cã Biserica este datoare în faþa societãþii contemporane sã poarte de grijã ca aceea „credinþã a sfinþilor de la început“ sã fie transmisã corect ºi integral. Biserica a propagat mãrturia Sfintei Scripturi. Cultura patristicã a primelor veacuri creºtine are un rol semnificativ în demersurile continentului nostru de a prima între civilizaþiile lumii aproape douã mii de ani. a articolelor de credinþã formulate de sinoadele ecumenice. cu aceste rãdãcini comune dând sens înfãptuirii concrete a Uniunii Europene. definitivã. Tradiþia dupã învãþãtura patristicã are ºi un caracter defensiv. a Didahiei apostolice. a Crezului. conservator. ºi nu în ultimul rând. implicit. Cultura moralizatoare asumatã de creºtinul bãtrânului continent a ajutat fundamental ºi vital la aflarea sensului civilizaþiei umane. din miºcarea fireascã a trecutului însuºi. este o permanentã absorþie a trecutului în prezent.

CA TOÞI SÃ FIE UNA .IV.

ca astfel sã slujeascã împreunã o umanitate suferindã ºi divizatã. în august 1948. Bisericile din Consiliu formeazã o „comunitate conciliarã». Consiliul Ecumenic al Bisericilor este descris ca un „instrument privilegiat» al miºcãrii ecumenice. dr. dupã Scripturi. Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB) luase fiinþã la Adunarea generalã de la Amsterdam. „Consiliul Ecumenic al Bisericilor este o comuniune de Biserici. Biserica Ortodoxã Românã intrã în Consiliul Ecumenic cu înþelegerea cã nu existã incompatibilitate între participarea ei la comuniunea panortodoxã ºi prezenþa ei într -o comunitate ecumenicã pluriconfesionalã. cu ocazia celei de a treia Adunãri generale de la New-Delhi. tradiþiile ºi culturile. este mai largã ºi cuprinde alte platforme ºi structuri care urmãresc acelaºi scop: unitatea creºtinilor. când a avut loc cea de a 9-a Adunare generalã a Consiliului Mondial al Bisericilor. dar nici un simplu forum de dezbateri teologice sau o organizaþie de asistenþã intrabisericeascã. Pornind de la acest principiu Consiliul Ecumenic a chemat Bisericile separate din motive istorice sã constituie o miºcare de restaurare a unitãþii lor vãzute. Biserica Romano-Catolicã nu este membru al Consiliului. în parte. deºi participã la activitatea unor comisii. Consiliul Ecumenic al Bisericilor nu este o „supra-Bisericã». într-un context politic critic creat de al doilea rãzboi mondial. care mãrturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu ºi Mântuitor. de care. numit „bazã». univ. care acceptã ºi mãrturisesc împreunã un crez. Prof. de fapt. care. la Porto Alegre.P. În prezent Consiliul Ecumenic cuprinde 340 Biserici membre. Din cauza doctrinei despre autoritatea episcopului de Roma. Brazilia. s-au împlinit 45 de ani de la intrarea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor. ºi Bisericile erau responsabile. ºi de aceea cautã sã 78 . din 145 de þãri. Arhiepiscopul Târgoviºtei În anul 2006. Toate Bisericile protestante ºi ortodoxe sunt membre ale Consiliului. O Bisericã împãrþitã nu poate sã vindece o lume divizatã.ORTODOXIA ROMÂNEASCÃ ÎN PERSPECTIVÃ ECUMENICÃ Î. reprezentând milioane de credincioºi de toate confesiunile. Într-adevãr.S. NIFON MIHÃIÞÃ. separarea în blocuri economice ºi militare a Europei ºi a lumii a adâncit crizele ºi diviziunile istorice existente.

manifestãri cultice. sinistraþii etc. lumea în general. cu înþelegerea cã el este un simbol a ceea ce Bisericile ar urma sã fie în viitor: o comunitate ecumenicã în lume. ca ºi la modul în care ele asistã ºi slujesc naþiunile ºi popoarele. El a fost adesea criticat cã pune un accent exclusiv pe dimensiunea „orizontalã» a unitãþii. Pe plan spiritual. social. în efortul lor de a transforma societatea din punct de vedere economic ºi politic. în fiecare loc ºi în toate locurile. pentru demilitarizare. pentru pace ºi progres. ca un „pelerinaj ecumenic». chiar fãrã sã ºtie. Prin urmare. prin rugãciuni comune. victimele nedreptãþii economice ºi ecologice. Consiliul lucreazã pentru refacerea unitãþii vãzute a creºtinilor pe mai multe planuri. Rezultatul acestui studiu analitic este documentul despre Botez.împlineascã împreunã chemarea lor spre cinstirea unui singur Dumnezeu. exprimatã în cult ºi viaþã comunã în Hristos ºi de a înainta spre unitate. Din cauza acestor diferenþe ºi divergenþe confesionale. Bisericile nu sunt în mãsurã sã practice comuniunea euharisticã reciprocã. confesional deoarece Bisericile au moºtenit o situaþie de separare ºi de diviziune în materie de formulare ºi de interpretare a tradiþiei apostolice. Consiliul Ecumenic sprijinã Bisericile membre în rezolvarea multor probleme critice. ca ºi de limitele impuse de statutul sãu internaþional. toþi 79 . pelerinaje. Tatãl. Euharistie ºi Preoþie. Un alt plan este cel misionar. minoritãþile. naþionale ºi internaþionale. Consiliul Ecumenic este convins cã solidaritatea Bisericilor în toate aceste probleme umanitare este un alt nume al unitãþii vãzute. de pildã: rasismul. diaconul. ca astfel lumea sã creadã». pentru ca astfel. prin puterea Duhului Sfânt ºi mai ales prin acea comuniune a sfinþilor. care se referã la modul în care Bisericile transmit împreunã Evanghelia lui Iisus Hristos. prin opera de evanghelizare ºi misiune. Consiliul se pronunþã pentru rezolvarea paºnicã a conflictelor. Consiliul Ecumenic al Bisericilor a fost definit ca o „cãlãtorie comunã spiritualã spre unitatea vãzutã». document care marcheazã o etapã importantã pe calea spre unitatea vãzutã. Cel dintâi scop al Consiliului este de a chema Bisericile la unitate vãzutã. respectiv de protejarea vieþii ºi a misiunii creºtinilor ce se aflã într-o situaþie dificilã. unitatea deja existentã între creºtini. cât ºi de exigenþele dreptãþii ºi drepturilor umane. reuniuni cu caracter spiritual. într-o credinþã ºi într-o comuniune euharisticã. Consiliul Ecumenic a fãcut în ultimii ani o analizã a acestor doctrine comune ºi doctrine divergente existente. Fiul ºi Duhul Sfânt. Existã un „ecumenism spiritual» care scoate în evidenþã cât de mult sunt uniþi creºtinii. violenta. în serviciul ei. CEB are o atitudine pastoralã care þine seamã atât de interesele Bisericilor membre. Consiliul Ecumenic încurajeazã Bisericile sã practice acest ecumenism integral ºi coerent. În problemele politice controversate. Prin programele sale speciale. CEB încurajeazã Bisericile sã practice. Mai întâi. refugiaþii. planul doctrinar. violarea drepturilor omului.

De la adunarea generalã ce a avut loc la Harare. solicitãm forurilor de conducere ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor primirea Bisericii Ortodoxe Române ca membrã în Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Sfântul Sinod. Mitropolit Daniel. ci ºi a defini ºi a formula întrebãri).P. Proiectul înfiinþãrii unei Societãþi Biblice în România a fost deja acceptat. mai ales prin accentuarea tezei cã unitatea de credinþã stã la baza unirii Bisericilor. în decembrie 1999. înnoieºte toatã fãptura!» ºi Harrare. cu participarea Bisericilor membre în C. sã reþinem câteva caracteristici constante ale acestei perioade. In acest proces. ºi Episcopul Chistoph Klein de la Sibiu. Ortodocºii au o contribuþie distinctã la teologia Consiliului Ecumenic. declarând cã suntem de acord cu Statutul care stã la baza de funcþionare a Consiliului Ecumenic al Bisericilor ºi exprimându-ne totodatã convingerea cã activitatea acestui înalt for ecumenic va sluji marea cauzã a apropierii 80 .sã fie una în Hristos. la 15 septembrie 1961. Intrarea Bisericii Ortodoxe Române in Consiliul Ecumenic al Bisericilor constituie un act oficial al Bisericii..P. reprezentatã prin autoritatea ei colegialã. Desigur. sã se facã o evaluare obiectivã ºi definitivã a experienþei ecumenice din România în ultimele patru decenii. S. cu tema: „Vino. de la Facultatea de Teologie din Sibiu. Pe temeiul acestei hotãrâri. Biserica Evanghelicã S. Ele au fost reprezentate în Comitetul Central al CEB prin trei membri: I. Biserica Evanghelicã C. în ºedinþa sa plenarã din 31 august 1961 a hotãrât intrarea Bisericii Ortodoxe Române ca membrã a Consiliului Ecumenic al Bisericilor ºi ne-a dat împuternicirea sã facem demersurile cuvenite în acest scop.2001.B. în scrisoarea adresatã de patriarhul Justinian. ci ºi pe plan local. Zimbawe. Australia. Elveþia. P. singurele în drept sã stabileascã modalitãþile ºi condiþiile unirii. O analizã globalã a relaþiilor dintre Biserica Ortodoxã Românã ºi Consiliul Ecumenic în perioada 1961 . Totuºi. 1-11 decembrie 1999. P. Ultimele Adunãri generale ale CEB au avut lot la Canberra. Duhule Sfinte. D-lui W. I.A. un rol important au structurile locale de dialog ºi cooperare. Patru Biserici din România sunt membre în Consiliul Ecumenic: Biserica Ortodoxã Românã. Visser’t Hooft. Biserica Reformatã. Consiliul Ecumenic al Bisericilor are sediul la Geneva. Arhiepiscop NIFON.S.E. între 6-20 februarie 1991. ªi a altor Biserici. Unitatea vãzutã se practicã ºi se realizeazã nu numai la nivel global. Biserica Ortodoxã Românã este reprezentatã de: I. A. dat fiind faptul cã timpul de tranziþie în care ne aflãm acum este ºi un timp de evaluare (iar a evalua înseamnã nu numai a trage concluzii. În România se fac pregãtiri pentru înfiinþarea unui Consiliu ecumenic naþional. poate. Este prea devreme. se spune: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. NIFON Arhiepiscopul Târgoviºtei ºi Pr. Aurel Jivi. Prof Dr. S. Zimbawe. ar fi aceasta: 1. Consiliul Ecumenic nu se substituie Bisericilor. (între timp decedat). secretarul general al Consiliului.

De fapt. pentru a da mai multã viaþã. prezentatã de protoiereul Grigorie Razumovsky. exercitate din afara ei. expunere de o valoare teologicã ºi de o tonalitate pozitivã excepþionale. Faptul acesta este important. cã ansamblul Bisericilor Ortodoxe are dreptul ºi datoria sã convoace fãrã întârziere un sinod ecumenic. Ioan Coman.ºi pânã la urmã a unirii tuturor Bisericilor ºi confesiunilor creºtine. dezbaterile asupra acestei probleme fuseserã dominate de expunerea polemicã: Miºcarea ecumenicã ºi Biserica Ortodoxã Rusã. în 1971. prof. cu câteva luni înainte de cea dintâi Adunare generalã a Consiliului Ecumenic ce s-a þinut la Amsterdam. deoarece. a Bisericii a fost subliniatã ºi de faptul cã toþi secretarii generali ai Consiliului au vizitat România. În studiul sãu. Teologia ºi practica misionarã din perioada 1961-2001 au fost consecvente în linii generale. Biserica nu le-a urmat cuvântul. Eugen Carson Blake. Prof. Rezoluþia a fost semnatã ºi de patriarhul Justinian. Valoarea acestei angajãri la nivel oficial. 22 august . aratã cã autoritatea bisericeascã poartã rãspunderea relaþiilor cu Consiliul Ecumenic (odatã cu intrarea în Consiliu s-a înfiinþat Serviciul Relaþii externe). în 1975. aratã libertatea pe care Biserica a avut-o în domeniul relaþiilor ecumenice. propovãduirii ºi trãirii Evangheliei lui Hristos ºi pentru a da ºi din partea noastrã mai multã forþã creºtinã marilor idealuri ale omenirii de azi». iar pe de altã parte. Philip Potter. în 1962. unde au avut discuþii cu conducãtorii Bisericii: Visser’t Hooft. relaþiile dintre Bucureºti ºi Geneva n-au fost deloc uºoare. Toate aceste perspective ºi ipoteze de lucru vor avea o influenþã considerabilã asupra activitãþii ecumenice a Bisericii Ortodoxe Române din anii ‘60. Ioan Coman enunþã principiile ortodoxe ale ecumenismului ºi sugereazã un plan de pregãtire a Ortodoxiei pentru a juca un rol mai important în miºcarea ecumenicã. de la Institutul Teologic din Bucureºti.4 septembrie 1948. Se cunoaºte rezoluþia cu privire la „Ortodoxia ºi miºcarea ecumenicã“ a conferinþei interortodoxe de la Moscova (iulie 1948). Voci strãine de Bisericã au presat delegaþii români sã ameninþe Consiliul cu retragerea Bisericii lor din Consiliu. Consiliul Ecumenic este recunoscãtor pentru rezistenþa patriarhilor ºi a membrilor Sfântului Sinod la aceste presiuni antiecumenice. pe de o parte. 81 . cã unirea dintre Bisericile Ortodoxe ºi cele Vechi-Orientale (necalcedoniene) este posibilã ºi urgentã. Emilio Castro. cu perspectiva datã de cei doi patriarhi. Este pentru prima oarã când se afirmã într-o conferinþã interortodoxã cã problema centralã a ecumenismului este eclesiologia. în 1985 În anumite momente. Justinian ºi Iustin ºi continuatã de Patriarhul Teoctist. 2. Conferinþa a avut totuºi ocazia sã asculte o expunere asupra temei Ortodoxia ºi miºcarea ecumenicã. în numele Bisericii Ortodoxe Ruse. sã refuze sã participe la miºcarea ecumenicã. pregãtitã de Pr. Acesta cerea celor prezenþi.

Pentru el. fãrã aplicarea unor criterii ce sunt proprii doctrinei despre Bisericã. a rolului sãu central în sânul miºcãrii ecumenice contemporane. un accent pastoral. care se numesc surori. cu un ecumenism inclusiv. Un element nou. printre care cea mai importantã este respectarea libertãþii ºi a ecleziologiei proprii fiecãrei Biserici locale. miºcare cu caracter ireversibil. Factorul istoric în ecumenism este deci foarte important. El nu tuteleazã Bisericile Ortodoxe locale. liberal. A existat. 3. el a observat corect cã existã anumite contradicþii sistematice între ecleziologie ºi ecumenism. dând prioritate unitãþii panortodoxe faþã de unitatea ecumenicã. extins. unitatea ecumenicã ºi slujirea lumii contemporane. Aceste elemente trebuie þinute într-o unitate organicã. istoric. De unde. canonic. Acest ecumenism dinamic. când 82 . Pe de altã parte. de ordin conceptual. Consiliul Ecumenic nu epuizeazã ºi nu confiscã eforturile ecumenice. Aceastã formã de prozelitism este anacronicã ºi vine în contrazicere cu ceea ce s-a realizat în comun între cele douã Biserici. Pentru Patriarhul Justinian. denunþarea directã a prozelitismului.A existat deci un deplin consens în ce priveºte elementele componente esenþiale ale ecumenismului. dar el constituie astãzi forma cea mai organizatã ºi credibilã a acestora. miºcarea ecumenicã este. care sã favorizeze relaþii autentice de dreptate ºi de pace între toþi. practicat în Transilvania. De altfel. chiar formalã. cu toate cã fiecare 1-a marcat cu un accent specific. de asemenea. un accent de ordin ecleziologic. între unitatea panortodoxã. de colaborare practicã ºi actualã între Biserici separate de istorie. contextual. pragmatic. de unde ºi o atitudine ecumenicã mai exigentã ºi restrictivã. Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist a rãmas fidel acestor principii ºi perspective. Pentru acesta. Pe de o parte. între culturi. înainte de orice. radicalã. trebuie sã însufleþeascã ºi sã hrãneascã solidaritatea între oameni. experienþele ecumenice actuale nu pot fi validate fãrã discernãmânt. între popoare. ci ºi în cele panortodoxe. care corespundea de fapt cu spiritul patriarhului Justinian. el a fãcut o distincþie clarã. încã din secolul al 18-lea. un proces de deschidere ºi de reaºezare a Bisericilor faþã cãtre faþã. deoarece istoria a aºezat pe creºtini în starea de separare. ecumenismul trebuie sã ducã la un mod de viaþã deschis. cãci nu se poate împerechea o ecleziologie exclusivã. apoi un deplin consens cu privire la înþelegerea Consiliului Ecumenic al Bisericilor. pe care 1-a subliniat Prea Fericirea Sa este insistenþa de a pãstra o logicã ºi o consecvenþã între dialogul teologic internaþional ºi practica ecumenicã localã. nu numai în conversaþiile interconfesionale. sub forma deghizatã a unirii cu Roma (uniatism). Patriarhul Justin a insistat mult asupra contextului eclcsiologic în care se poartã dialogul ecumenic. Patriarhul Iustin a cerut sã fie fixate condiþiile formale ale practicii ecumenice.

Obligatã sã se retragã în cadrul strict „religios“. cu toate cã prezervarea lor a fost foarte costisitoare. pe plan local.acestea se angajeazã separat în dialogurile bilaterale teologice. Biserica nu a putut sã dezvolte o acþiune socialã ºi a lãsat netratate multe probleme controversate ale societãþii. Biserica Ortodoxã Românã a fãcut un efort intenþionat de a transfera marile principii ale unitãþii creºtine. În faþa acestei situaþii. parþialã. sã discute probleme comune naþionale. Din partea Bisericii s-au dat mai multe explicaþii: datoritã unei legislaþii restrictive ºi antireligioase. Într-adevãr. în cadrul cãrora s-au întâlnit teologi de diverse confesiuni. regionale ºi locale au fost menþinute. Biserica n-avea libertatea sã critice deschis deficienþele sistemului dictatorial. Prin aceasta. Consiliul cunoºtea bine situaþia din România. conceput ca „adunarea tuturor Bisericilor creºtine“. deci ºi celei Romano-Catolice. la „unicul staul“ ºi la „plenitudinea adevãrului“. Instituþiile de bazã. deja la începutul acestui deceniu. Formulând condiþiile unui dialog cu Biserica Romano-Catolicã. dar el constituie o platformã solidã. sã treacã de la atitudinea prozelitistã ºi exclusivistã faþã de ceilalþi creºtini. Biserica Romano-Catolicã va demonstra cã nu se mai considerã centru al nãzuinþelor ecumeniste contemporane ºi cã priveºte Biserica Ortodoxã ca sorã egalã în demnitate ºi valoare eclesiologicã“. ea a recomandat Bisericii Romano-Cartolice sã se asocieze Consiliului Ecumenic. Aici meritã sã fie menþionate conferinþele teologice interconfesionale. în cadrul cãreia s-a obþinut un minimum de drepturi ºi posibilitãþi. mai ales în a doua parte a anilor ‘80. centrale. ecumenice. celorlalþi creºtini. El s-a orientat întotdeauna în funcþie de aprecierea ºi poziþia Bisericii Ortodoxe Române. renunþând la chemarea. Conducãtorii Bisericii Romano-Catolice sã adopte un vocabular ecumenist de fond. mai ales drepturile minoritãþilor naþionale. uneori. se menþiona violarea drepturilor umane în toate aspectele. în sânul cãruia e posibil un dialog în vederea unei colaborãri imediate pe terenul creºtinismului practic: „Considerãm cã spiritul vremii noastre impune tuturor Bisericilor. Biserica a reuºit sã stabileascã cu Statul o „simfonie” publicã pastoralã. 83 . existã limite ºi restricþii reale. situaþia din România începe sã aparã pe agenda Consiliului printre „chestiunile publice“. în exercitarea misiunii Bisericii. Evaluarea acestei perioade ar fi incompletã dacã nu s-ar menþiona tensiunile care s-au ivit între Biserica Ortodoxã Românã (inclusiv celelalte Biserici membre) ºi Consiliul Ecumenic. europene. Mai mult. la o atitudine cu adevãrat ecumenistã. formulate în dialogul mondial. Biserica Ortodoxã Românã a cerut acesteia sã renunþe la pretenþia de a fi „centru al nãzuinþelor ecumenice contemporane“. în care Bisericile se pot recunoaºte reciproc în slujirea lor comunã faþã de lumea contemporanã. asupra cãrora Consiliul trebuie sã se pronunþe oficial în defavoarea României. deoarece toþi secretarii generali vizitaserã þara. nu numai de formã.

Biserica aparþine proiectului Noului Testament.Biserica a avut dreptul sã se afilieze unei asociaþii mondiale de Biserici ºi creºtini. partea nevãzutã de cea vãzutã. Liturghia înseamnã o acþiune publicã. un serviciu comun. atunci s-a înþeles cã regimul politic din România este infidel ºi iresponsabil . care voieºte sã recunoascã pe toþi în trupul Fiului Sãu cel întrupat ºi înviat. misionarã ºi pastoralã a Bisericii. de a recapitula în Hristos. Când s-a pus în aplicare planul de sistematizare prin distrugerea satelor. Biserica n-a putut sã spunã aproape nimic public ºi spectaculos împotriva acestei politici. Pentru ecleziologia comuniunii. Adicã.vizavi de Biserica Ortodoxã majoritarã. proiect început la întrupare. spiritualitate. Toate aspectele ºi elementele vieþii bisericeºti sunt legate între ele: doctrinã. tot aºa nu se poate separa fiinþa Bisericii de istoria ei. Biserica nu existã deci prin hazard sau accident istoric. terminologia ei face parte din cultura ºi din limbajul poporului credincios. fiind manifestarea în istorie a comuniunii dintre persoanele Sfintei Treimi. o asociaþie voluntarã de creºtini. 13. liturghie. iar teologia bizantinã modernã a preferat definiþiile generale. Teologia ortodoxã românã a promovat în dialogul ecumenic o metodã teologicã particularã. Biserica are un fundament ºi un model trinitar. nu ºi unul juridic. Care a fost contribuþia teologiei române la reflecþia ecumenicã din acest timp? Probabil cã cea mai importantã contribuþie a fost insistenþa asupra legãturii ce existã între învãþãtura despre Dumnezeu Sfânta Treime ºi cea despre Bisericã. Consiliul Ecumenic are însã numai un drept moral asupra Bisericilor membre. între teologie ºi ecleziologie. 27). care prin natura sa se rãsfrânge dincolo de 84 . Teologia observã cum se reflectã Revelaþia divinã în viaþa spiritualã. folosind un limbaj liturgic ºi pastoral. eticã. când s-a aflat cã ºi sediul Patriarhiei este ameninþat cu evacuarea. De aceea. ci este scopul iconomiei lui Dumnezeu. Teologia românã a stabilit o legãturã directã între liturghie ºi acþiunea socialã a Bisericii. „comuniunea Duhului Sfânt“ (II Cor. când s-au distrus 20 de biserici istorice în Bucureºti. potrivit cãreia lex orandi determinã lex credendi ºi invers. proiectul ei istoric de cel eshatologic. Ortodoxia a preferat o teologie doxologicã. Biserica nu este un simplu grup eclezial. ªi dupã cum nu se poate separa fiinþa lui Dumnezeu de revelaþia ºi întruparea Sa. opþiuni sociale ºi politice. realizat în istorie la Cincizecime ºi care va fi desãvârºit la a doua venire a Domnului Hristos. în locul unei teologii speculative. ci „trupul lui Hristos“ (I Cor. Teologia ortodoxã mai nouã a recurs la forma doxologicã ºi interpretarea spiritualã a dogmelor de credinþã. ceea ce a dus la dogmatism teologic. 12. 13). ceea ce a dus la spiritul de controversã. dar reprezentanþii Bisericii au relatat partenerilor ecumenici aspectele dramatice din acel timp. în timp ce teologia latinã scolasticã a practicat polemica.

pe de alta. nu se poate spune cã lumea devine de la sine Bisericã. În ce priveºte unitatea lumii. care se aratã în cruce ºi în suferinþã ºi alta puterea lumii care cautã sã domine cu forþa. cum se leagã evenimentele istoriei umane de evenimentele istorici mântuirii realizate de Mântuitorul Iisus Hristos. care au fost neglijate sau chiar pierdute în decursul istoriei. nu se poate spune în mod absolut cã lumea ºi Biserica se aflã într-un raport de ostilitate ºi de confruntare. mãnâncã propria sa condamnare (I Cor. Astfel. Biserica nu se poate complace cu nedreptatea ºi nici nu poate triºa cu sãrãcia. poate inspira un model de iconomie în care pâinea nu se posedã în mod individualist ºi nu se consumã în mod egoist. stã în afara alianþei cu El. Prin urmare. sensul misionar al liturghiei. ea a fost în situaþia de a reformula limbajul ei tradiþional ºi de a descoperi unele aspecte ale mãrturisirii ei de credinþã.lãcaºul de cult. 30). De pildã. 27. pe baza alianþei pe care o are cu Dumnezeu. Sau mai precis. liturghia sugereazã o ordine socialã ºi economicã dominatã de spiritul de solidaritate ºi de actul de împãrtãºire. Lumea ca lume refuzã comuniunea cu Dumnezeu. în contextul ecumenic. De aceea. Dar lumea ºi istoria oferã creºtinilor noi ºi noi posibilitãþi ºi ocazii de a descoperi pe Dumnezeu ºi de a sluji oamenilor. Lumea trebuie sã fie „judecatã“. ci ºi pogorârea Duhului Sfânt asupra lumii. De altfel. Pe de altã parte. adicã liberatã ºi înnoitã. Biserica se roagã pentru lume. cum conduce El lumea ºi cum lucreazã lumea din punct de vedere religios ºi politic. deci ea are un element de har. Teologia ortodoxã românã a beneficiat însã ºi ea de prezenþa ei în dezbaterea ecumenicã. Prin caracterul ei euharistie ºi comunitar. 85 . Alterilalea Bisericii în lume devine un principiu pe baza cãruia Biserica nu poate legitima sau sacraliza sistemele politice ca atare. Aceasta ar însemna a nega nu numai întruparea Fiului lui Dumnezeu. în plus. cei nedrepþi nu se pot apropia de potir. prin recunoaºterea caracterului ei relativ în actul Botezului. cãci cel care mãnâncã pâinea cu nevrednicie. 11. pe temeiul învãþãturii patristice despre „eclezialitatea“ creaþiei ºi a omului. Cãci una este puterea lui Dumnezeu. fundamentul euharistie al Bisericii ºi al preoþiei. Pe de o parte. în Duhul Sfânt. Prin urmare. Problema este de a identifica prezenþa lui Dumnezeu în lume. „Biserica slujitoare“ nu îºi asumã un sistem politic ca sistem creºtin. Pãrinþii Bisericii fac o asprã criticã socialã bogãþiei injuste. descoperã în istoric o mare ºansã de a se realiza. participarea socialã a creºtinilor nu înseamnã deloc o luptã pentru putere. De fapt. simte necesitatea de a fi liber de lume. teologia ortodoxã a preferat o interpretare dinamicã ºi realistã a acesteia. În fine. Lumea nu este numai o arie a pãcatului. omul în general face aceastã experienþã dublã a lumii: pe de o parte. ci ºi o ocazie de a descoperi pe Dumnezeu. Împãrtãºirea tuturor dintr-o singurã pâine euharisticã ºi dintr-un singur potir.

prea solicitatã de mari proiecte ºi nevoi urgente locale. o viziune ecumenicã mai coerentã.legãtura dintre ascezã ºi etica socialã. poziþiile au fost variate. în pregãtirea ºi tipãrirea unor serii de manuale ºi tratate pentru învãþãmântul teologic. scopul ecumenic al comuniunii euharistice etc. colecþie de vaste proporþii. în mod sigur. asupra Patericului românesc. celebrarea unor importante aniversãri: centenarul Facultãþii de Teologie din Bucureºti (1881-1981). Din aceastã cauzã. unele. Biserica istoricã vãzutã mai ales ca o „comunitate slujitoare“. Se publicã în continuare o bogatã literaturã catehetieã ºi liturgicã: mãrturisiri de credinþã. a spiritualitãþii filocalice. în 1985. Constanþa . Târgoviºte în 1991. Apoi. în 1688. s-au ivit mai multe neclaritãþi: Care este calitatea specificã a dialogului bilateral teologic? Care este autoritatea „convergenþelor“ teologice rezultate din dialogul ecumenic? Care este raportul dintre cele douã moduri de dialog? Sunt acestea paralele sau complementare? La început s-au exprimat pãreri foarte divergente despre acest capitol. Aceste limite sunt impuse chiar de mandatul Consiliului. Trebuie sã recunoaºtem cã. ºcoala teologicã ºi instituþiile responsabile de cercetarea ºi cultura teologicã au fost angajate în traducerea ºi publicarea colecþiei „Pãrinþi ºi scriitori bisericeºti“. acest efort masiv pentru instruirea catehetieã a credincioºilor ºi de formare teologicã a preoþilor în contextul actual va genera. care nu are facultatea de a negocia unirea între 86 . fie la nivel naþional. despre dialogul ce se duce în cadrul Consiliului Ecumenic s-a spus cã acesta are posibilitãþi ºi calitãþi reale. dar ºi limite reale. Cele mai multe studii sunt acum focalizate asupra istoriei Bisericii Ortodoxe Române. opiniile au apãrut mult mai nuanþate. mai ales între anii 1975-1985. De pildã. în 1975. care a fost publicatã în 1988. o mai bunã înþelegere a ecumenismului. De asemenea. în ultimii ani.Tomis. catehisme. aducându-se ºi numeroase precizãri. entuziasmul ecumenic din anii ‘60 n-a înregistrat o dezvoltare spectacularã în România. O comisie de specialiºti s-a aplecat îndelung asupra textului Bibliei lui ªerban Cantacuzino. în 1985. odatã cu începerea dialogurilor bilaterale teologice. calendare ºi îndrumãtoare bisericeºti. În discuþiile ulterioare. fie la nivel panortodox. centenarul autocefaliei bisericeºti (1885-1985). Chiar în textele ºi declaraþiile oarecum oficiale ale autoritãþilor bisericeºti. Desigur. în curs de realizare: înfiinþarea unor noi centre eparhiale: Alba Iulia. formularea unei perspective care sã antreneze Biserica într-o nouã etapã a relaþiilor sale ecumenice n-a mai fost o prioritate. cu ocazia sãrbãtoririi aniversãrii tricentenarului apariþiei primei Biblii în limba românã literarã. construirea Institutului Teologic ºi a Centrului Ecumenic de la Bucureºti. Biserica Ortodoxã Românã a fost. cãrþi de cult. cãrþi de rugãciune. Curtea de Argeº.

Euharistie. sã antreneze toate Bisericile dintr-un loc. Consiliul Ecumenic vrea doar sã antreneze Bisericile membre într-o experienþã ecumenicã autenticã. canonic. arãtând caracterul unilateral al unor programe sau studii. Contextualizarea teologiei. De aceea. adicã sã întãreascã conºtiinþa eclesialã a celor ce se aflã în „sânul Bisericii“. documentul Botez. în continuã emigrare ºi expusã la orice deviaþie ºi interpretare redusã. scoþând în evidenþã disonanþa dintre ecumenism ºi Ortodoxie. pânã la afirmaþii subiective ºi pãreri care au dezorientat. Dimpotrivã. fiecare Bisericã are autoritatea de a proclama ºi exercita unitatea sa cu altã Bisericã. metodã de lucru adoptatã ºi de teologia românã. privind de departe ºi cu o oarecare desconsiderare acest efort. Critica ecumenismului în general. în efortul comun pentru înnoirea comunitãþii umane. în care Dumnezeu a fãcut paºi uriaºi? Pentru cã existã o reciprocitate între misiunea ºi slujirea Bisericii locale ºi unitatea ecumenicã a tuturor Bisericilor. este contestatã. Pentru cã Biserica Ortodoxã Românã trebuie sã dezvolte continuu relaþiile cu celelalte Biserici ºi comunitãþi creºtine din þarã. între identitatea specificã a unei Biserici ºi universalitatea identicã a lui Hristos în fiecare Bisericã ºi în toate deopotrivã. Preoþie nu este o declaraþie de unire între Biserici. Pentru cã ideea ecumenicã. ca apoi. receptarea lui poate sã faciliteze „recunoaºterea reciprocã“. mergând de la examinarea riguroasã ºi obiectivã a acestora. pastoralã ºi umanã. Unii au fãcut un mare serviciu dialogului ecumenic. Se ºtie cã prozelitismul se practicã mai ales într-o situaþie „neecumenicã“. 87 . sã ofere o bazã legitimã relaþiilor cu celelalte Biserici creºtine. Astfel. În fine. în care ele sã se simtã cã formeazã o „comunitate conciliarã“. devine acum inegalã ºi disparatã. a Consiliului Ecumenic al Bisericilor în special. act canonic în care sunt angajate direct autoritãþile competente ale Bisericilor. n-au vrut sã intre în dezbaterea problemelor ecumenice. spiritualã ºi socialã.Bisericile membre. În aceastã perioadã de înnoire globalã. trebuie sã-ºi gãseascã adevãrata ei finalitate misionarã. acest „pãmânt nou“. adesea inconfortabilã. ci enunþã convergenþe posibile în credinþã. în care Bisericile nu se cunosc ºi recunosc reciproc. nemijlocit. scopul dialogului teologic bilateral fiind tocmai sã pregãteascã aceastã unire. cerând sã fie dezisã ambiguitatea în conversaþiile ºi textele ecumenice. frustraþi de metoda de lucru proprie Consiliului. ele însele sã se recunoascã reciproc printr-un act formal. a curentelor teologice apãrute în afarã de Ortodoxie. alþii. în anii ‘80 apare o nouã generaþie de ierarhi ºi teologi care au adoptat o atitudine oarecum defetistã ºi de rezervã. de ce este nevoie sã fie înregistratã „memoria“ ecumenicã a ultimelor patru decenii? De ce trebuie sã fie dat un nou suflu ecumenismului în România de azi. identificând capcanele unor poziþii radicale.

Consiliul Ecumenic a combãtut prozelitismul ºi a recomandat mãrturia comunã în orice loc. dar ºi cel universal. Consiliul Ecumenic al Bisericilor ºi de fapt toate Bisericile Ortodoxe aºteaptã din partea Bisericii Ortodoxe Române o contribuþie substanþialã ºi pozitivã la aceastã dezbatere. pe când celelalte Biserici sunt pe cale de naºtere“.Prozelitismul grupurilor conservatoare fundamentaliste este exacerbat de faptul cã Biserica nu le recunoaºte nici o calitate eclesialã. Se ºtie cã Ortodoxia ºi Miºcarea Ecumenicã reprezintã un subiect controversat pe agenda viitorului Mare Sinod Ortodox. Ea are deci o misiune ecumenicã. universalã ºi apostolicã. ortodocºii. „Studii teologice“. se foloseºte expresia „Biserici. la dialogul multilateral ecumenic. 422). fie separat. 88 . Or. sfântã. articulând în mod explicit natura ei de Biserica cea una. ca parte din procesul de recunoaºtere reciprocã. confesiuni ºi denominaþiuni creºtine“. 5-6/1984. Aici trebuie sã fie dezisã opinia potrivit cãreia Consiliul Ecumenic al Bisericilor ar fi o federaþie protestantã. Pentru toate aceste motive. Ortodoxia româneascã. Consiliului Ecumenic nu i se pot adresa aceleaºi critici ce se formuleazã contra miºcãrilor ºi organizaþiilor conservatoare prozelitiste. Unii neagã chiar preoþia generalã a creºtinilor ce nu aparþin canonic Bisericii Ortodoxe. ca de pildã aceasta: „adevãrata Bisericã este cea ortodoxã. fãrã calificarea lor eclezialã sau sacramentalã. În rãspunsul Bisericii Ortodoxe Române la documentul despre Botez. ca fiind „antiortodoxe“. Euharistie ºi Preoþie. reluând tot ce e autentic în experienþa celor 40 de ani. pe cei ce sunt în afarã de Biserica noastrã? Ce reflex au ortodocºii faþã de „neortodocºi“? Aceasta este o problemã ecleziologicã prin definiþie. întorcând misiunea în prozelitism. Pentru cã nu sunt recunoscute ca Biserici. care ar susþine acþiuni sau campanii prozelitiste. ele preferã sã rãmânã în stare de dezbinare ºi sã creeze noi stãri de dezbinare. fie în comun. Iar Biserica Ortodoxã Românã a urmãrit de la început cu mare interes aceastã dezbatere privind influenþa nefastã a prozelitismului asupra vieþii ecumenice locale. într-o nouã etapã. cum tratãm noi. deoarece Ortodoxia. De asemenea. la dialogul bilateral teologic. nr. ea poate apoi trece la nivelul unor sinteze sistematice. In aceastã privinþã se folosesc formule foarte variate. ºi sã stabileascã o anumitã ordine în opiniile ce s-au exprimat mai ales în ultimii ani cu privire la miºcarea ecumenicã. sau Bisericile neortodoxe sunt „Biserici nedepline“ (Prof. În definitiv. Având analize coerente ºi concepte comune de lucru. nu trebuie sã fie criticate Bisericile protestante în bloc. gãsind cã aceasta este o poziþie dogmaticã ortodoxã infailibilã. Dimpotrivã. care pot sã antreneze ecumenismul local. va delimita implicit caracterul eclezial al celorlalte Biserici creºtine. D. p. este chematã sã facã o selecþie a temelor ecumenice ce meritã sã fie în continuare explorate. Stãniloae.

Aceastã misiune ecumenicã începe ºi se practicã pe plan local. Aici ea este chematã sã facã un efort nou, de a da spiritualitãþii ortodoxe, mai ales rugãciunii liturgice pentru „unirea tuturor“, popularitatea ºi eficacitatea ei. Ortodoxia, îndeosebi spiritualitatea ei liturgicã, dispune de mari calitãþi ecumenice, ce trebuie sã fie puse la îndemâna tuturor. Desigur, ecumenismul are o definiþie teologicã ce nu lasã loc la improvizaþii, la scheme de unire inacceptabile ºi irealizabile. Dar aceastã definiþie trebuie sã fie mãrturisitã ºi realizatã într-o spiritualitate care face posibilã atragerea tuturor în marea tainã a universalitãþii Domnului Hristos. În misterul acestei universalitãþi locale, care este bucuria ºi privilegiul celor ce stau în „sânul Bisericii“, trebuie sã fie atraºi ºi antrenaþi toþi creºtinii dintr-un loc. Una dintre sarcinile concrete ale teologiei este deci aceea de a reda Ortodoxiei caracterul ei popular, în sensul nobil al termenului, eficacitatea ei spiritualã,, calitatea ei de „aluat“. Se simte o mare trebuinþã de comentarii ºi interpretãri care sã ajute mai bine tradiþia ortodoxã sã devinã „fermentul“ unitãþii în fiecare loc ºi care sã nu agraveze ignoranþa sau perplexitatea celor ce nu cunosc sau cunosc puþin Ortodoxia. Aceasta înseamnã în fond popularizarea însãºi a teologiei ortodoxe, pentru a face astfel din fiecare credincios un catehet. Cãci, dupã cum Sfânta Liturghie nu este o slujbã clericalã, tot aºa teologia nu este o misiune academicã, ci mãrturia întregului popor credincios. Noua perspectivã ecumenicã de care vorbim trebuie sã fie susþinutã de mai mulþi factori: de facultãþile ºi seminariile teologice, atât în programul de formare a preoþilor, cât ºi în cercetarea academicã, de preoþi în practica lor pastoralã ºi misionarã, de tot poporul credincios în împlinirea vocaþiei lui, în situaþia de azi. Aceastã teologie n-a fost scutitã nici de constrângeri metodologice ºi ideologice, de unde o teologie de poziþie, moralizatoare, defensivã, cu scopul de a veghea ca toatã gândirea sã fie la linia oficialã. Ea are ca trãsãturi caracteristice: dogmatism în materie de doctrinã, prudenþã exageratã faþã de tezele ecumenice, argumentul simfoniei în raportul dintre Stat ºi Bisericã, retorica naþionalismului, amestec de teologie ºi politicã în tratarea multor subiecte de eticã socialã, istoria Bisericii ca singur criteriu de dezvoltare ºi înnoire a tradiþiei. O mare excepþie în aceastã perioadã ºi, în acelaºi timp, o mare ºansã a fost curentul creat ºi antrenat de Pãrintele Profesor Stãniloae. El a reuºit sã depãºeascã prin viziunea sa, tot ceea ce s-a scris conform cu agenda ºi poziþia oficialã a autoritãþilor, þinând cont de nevoile existenþiale ale tuturor. Pãrintele Stãniloae a adus în prim plan misterul existenþei divine ºi umane, a explorat valoarea teologicã a experienþei liturgice, spirituale ºi umane. A vorbit de transfigurarea lumii, de sublimarea realitãþii istorice, dar n-a admis absolutizarea acþiunii socio-economice. Prezenþa lui este puternicã

89

nu numai prin profunzimea meditaþiilor sale, ci ºi prin aceea cã a dat titluri de marcã operelor sale: „Iisus Hristos sau restaurarea omului“, „Chipul nemuritor al lui Dumnezeu“, „Spiritualitate ºi comuniune în liturghia ortodoxã“. Datoritã curentului Stãniloae care s-a dezvoltat oarecum independent de curentul oficial, teologia n-a pierdut contactul cu gândirea ecumenicã, a redescoperit tradiþia patristicã, a asociat cultul ºi spiritualitatea, a pus Biserica în centrul istoriei naþionale. În curentul Stãniloae au fost atrase douã sau trei generaþii de teologi, unii dintre ei capabili sã dezlege teologia de servitutile din trecut. Lucrarea pastoralã cu caracter ecumenic depinde în primul rând, de preoþi, de autenticitatea vieþii lor duhovniceºti ºi sociale. O Bisericã localã este puternicã atâta vreme cât se sprijinã pe preoþi de parohie devotaþi lucrului pastoral, adicã zidirii trupului lui Hristos (Ef. 4, 16). Pastoraþia de azi cere mai ales noi raporturi între preot ºi credincios, între preot ºi cei din afarã. Este vorba nu numai de morala preotului, de datoria sa de a sta faþã cãtre faþã cu parohia, ci de însãºi înþelegerea slujirii pe care o reprezintã preoþia ca atare. Cea mai importantã schimbare trebuie sã se producã în atitudinea preotului faþã de vocaþia sa personalã ºi de misiunea obiectivã la care a fost trimis prin hirotonie. Presupunem cã preoþii români au fost neliniºtiþi de starea în care i-a gãsit revoluþia din decembrie 1989 ºi cã de atunci au semnalat restricþiile ºi contradicþiile cu care au fost confruntaþi în perioada 1948-1989. Astfel, ei au înþeles cã efortul de convertire a societãþii începe cu propria lor convertire. Este vorba de fidelitatea fapticã a preotului faþã de preoþia sa. Slãbiciunea ºi neascultarea preotului, ca persoanã, nu trebuie sã fie confundate cu necredinþa ºi infidelitatea preotului ca preot. Preotul este nu numai celebrant al unui cult, încât activitatea lui nu este restrânsã la un lãcaº liturgic ºi la un calendar liturgic. El este ºi învãþãtor ºi pãstor, predicator ºi misionar, ecumenic, adicã pentru toþi, având datoria sã fie prezent oriunde este nevoie de dragoste, de iertare, de dreptate ºi de solidaritate. Preotul are menirea de a sfinþi relaþiile dintre oameni, legãturile lor, comunicaþiile lor. El mijloceºte o anumitã înþelegere ºi comunicare spiritualã între oameni. Pentru aceasta este nevoie, mai ales îa regiunile în care trãiesc împreunã credincioºi de diverse confesiuni, de un dialog pe faþã, în care sã se realizeze convergenþa ºi comuniunea obºtii. Preotul stimuleazã acest dialog ca unul care se ocupã cu existenþe individuale, cu persoane reale, nu cu entitãþi sau instituþii. El nu e o instanþã care se impune cu autoritatea puterii, ci un slujitor care face totul pentru personalizarea raporturilor sale cu credincioºii. În mediul parohial, aceºtia nu sunt „strãini“ sau „laici“, ci colaboratori ºi coresponsabili. Pe de altã parte, în contextul ecumenic actual, Bisericile gãsesc argumente comune pentru a vorbi ºi a lucra împreunã imediat, în

90

acele probleme în care o acþiune creºtinã solidarã se impune. Unitatea vãzutã a Bisericilor este încurajatã ºi promovatã prin mãrturia comunã a creºtinilor, prin solidaritatea ºi colaborarea lor. Existã deci multe posibilitãþi ºi împrejurãri pentru „binele comun“, când o mãrturie comunã ºi solidarã cu credincioºii celorlalte Biserici ºi confesiuni este posibilã, necesarã ºi utilã. Mãrturia comunã nu se amânã, ci se practicã imediat. Ecumenismul este o problemã care necesitã reflecþia ºi acþiunea tuturor, nu numai a teologilor ºi a preoþilor. Secularismul ºi ateismul au diminuat rolul credinþei în unitatea comunitãþii umane. Existã un public numeros, care a pierdut perspectiva ºi limbajul creºtin. Din aceastã cauzã, nu numai Bisericile s-au situat într-o stare de separaþie, ci ºi relaþiile dintre oameni au fost contrafãcute. Cum sunt pregãtiþi ºi educaþi mirenii pentru o misiune ecumenicã? Înainte de orice, mirenii trebuie sã cunoascã bine nu numai istoria creºtinismului la români, ci ºi mecanismul ºi viaþa internã a Bisericii. Ce zic mirenii despre Biserica Ortodoxã Românã, ce acces au ei la misiunea acesteia? Biserica trebuie sã fie sensibilã la modul în care spune cã ea e o Bisericã naþionalã, pentru a nu crea impresia cã ea ar urmãri votul credincioºilor, ºi nu convertirea lor. Într-adevãr, existã încã o solidã afinitate etnicã, istoricã, culturalã ºi moralã între poporul român ºi Biserica Ortodoxã. Oricine poate sã constate persistenþa fizicã, vãzutã, a unei entitãþi sociale care se poate numi popor ortodox, a cãrui identitate este datã de valorile creºtine tradiþionale. Acest popor ortodox, care are un profund simþ naþional ºi social, este poporul lui Dumnezeu în România. Mai trebuie sã fie spus mirenilor cã Biserica Ortodoxã nu este o Bisericã confesionalã, numai pentru ortodocºi, ci o Bisericã pentru toþi, indiferent de cultura ºi neamul lor. Ea se constituie ca un trup unit ºi coerent, deschis tuturor categoriilor sociale. Se ºtie cã grupurile evangheliste sunt foarte active în rândul anumitor categorii de oameni ºi femei, cei sãraci, cei descurajaþi, cei robiþi, deposedaþi, cei separaþi, cãrora Biserica Ortodoxã adesea nu le dã atenþie sau nu-i cautã. Preoþii ortodocºi trebuie sã dea o prioritate absolutã pastoraþiei în rândul acestor oameni ºi femei, care cad uºor pradã acþiunilor prozelitiste. Rolul „ecumenic“ al mirenilor constã ºi în aceea cã ei contribuie la introducerea creºtinismului în cultura naþionalã ºi europeanã. În fine, miºcarea ecumenicã în România depinde de angajamentul ºcolilor de teologie, al teologilor, care, prin funcþia ºi vocaþia lor, sunt meniþi sã inspire magisteriul bisericesc. Absenþa ºi indiferenþa teologilor pot duce la eºecul ecumenismului, care þine de viaþa internã a Bisericii ºi nu de relaþiile ei externe. De altfel, în dezbaterea actualã despre convertirea societãþii române, în profunzimea ºi totalitatea ei, în efortul de a promova principiile

91

creºtine ºi convingerile umaniste universale în etica ºi spiritualitatea de azi, teologia are un rol capital. Insuficienþa reflecþiei teologice, alinierea facultãþilor de teologic numai la problemele existenþiale ºi socio-economice, poate sã aibã repercusiuni grave asupra educaþiei creºtinilor, dar mai ales asupra orientãrii Bisericii ºi formãrii preoþilor într-o societate fragilã ºi agitatã, ca cea româneascã. La aniversarea celor patru decenii de la intrarea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic, se poate spune cã, în ciuda faptului cã solidaritatea internaþionalã are limite, totuºi „solidaritatea ecumenicã cu poporul român n-a fost absentã în timpul dictaturii“. La acest popas aniversar, acest adevãr trebuie sã fie recunoscut în mod deschis de Biserica Ortodoxã Românã. De asemenea, putem spune cã, dupã un bilanþ bogat de cooperare între anii 1961-2001, Biserica s-a luptat cu toate armele ei ºi în toate situaþiile, sã rãmânã prezentã ºi activã în miºcarea ecumenicã, acumulând o experienþã ce trebuie sã fie scrutatã de aproape. Moºtenirea ecumenicã a Ortodoxiei române este deci bogatã ºi preþioasã. În ce fel relaþiile dintre Consiliul Ecumenic ºi Patriarhia Românã vor evolua de acum încolo? Continuitate sau discontinuitate? Diferenþa enormã între anul 1961 ºi anul 2000, gravitatea ºi amploarea problemelor netratate în trecut, temele urgente actuale, confruntarea cu practica prozelitismului, nevoia de a stabili platforme ecumenice, toate acestea aratã cã este nevoie de o transformare de fond în toate domeniile vieþii bisericeºti, mai ales în educaþia ecumenicã a teologilor, a preoþilor ºi a credincioºilor. Din perspectivã ecumenicã, România este un pãmânt nou, în care trebuie sã se cultive seminþele unitãþii, toleranþei, împãcãrii, pãcii. Aducãtoarea de forþã spiritualã ºi de speranþã, Biserica Ortodoxã poartã, în parte, responsabilitate pentru viitorul acestei þãri. Ea dispune de toate instituþiile ºi mijloacele, de tot timpul, ca sã facã o culturã nouã. Numai cã este nevoie de aluat, „aluatul“ Duhului Sfânt, care sã fermenteze realitatea complexã din România.

92

TRADIÞIE ªI MODERNITATE
Pr. prof. dr. Ion BRIA Foarte multe critici la adresa caracterului tradiþional al misiunii ºi cultului ortodox se fae acum în numele modernitãþii ºi post-modernitãþii, principii care ar orienta societatea post-creºtinã europeanã ºi americanã de azi. Situaþia prezentã a Bisericilor Ortodoxe, mai cu seamã în þãrile ex-comuniste, este examinatã în raport cu aºa-zisa „provocare a modernitãþii“, ceea ce duce la analize incomplete ºi interpretãri incoerente. Ori, unele din prescripþiile ºi profeþiile modernitãþii au fost dezise de experienþa recentã a acestor Biserici. De pildã: Rezistenþa ºi pãstrarea credinþei ºi vieþii religioase în aceste Biserici, în ciuda restricþiilor ºi persecuþiilor regimului ateist totalitar, constituie o realitate evidentã. Desigur, nimeni nu cunoaºte intensitatea acestei „întoarceri a religiosului“, dar a vorbi de vacuum religios, de vid spiritual, este o contradicþie. Conceptul de „vacuum religios“ este o falsã ideologie folositã de grupurile evangheliste conservatoare ºi integriste, de secte ºi asociaþii religioase noi, pentru a desfãºura campaniile lor prozelitiste în Europa rãsãriteanã. Aceastã descriere neistoricã este acceptatã tacit ºi de proiectul occidental de „re-evanghelizare“ a Europei de Est. În numele modernitãþii, al maturitãþii, al autonomiei ºi libertãþii intelectuale a omului modern, s-a fãcut apologia laicitãþii Statului (mai ales în þãrile cu Biserica romano-catolicã majoritarã) ºi a secularizãrii culturii ºi educaþiei (mai cu seamã în þãrile de tradiþie protestantã). Bisericile Ortodoxe, unele cu pondere sociologicã ºi influenþã naþionalã de mari proporþii, n-au acceptat uºor separarea Bisericii de Stat. Aceasta nu e o problemã strict politicã. Este vorba de a pãstra alianþa istoricã dintre o Bisericã localã ºi o naþiune particularã, de a pune în relief caracterul popular al Ortodoxiei ºi mai ales de a respecta acel sensus fidelium, adicã acea capacitate a Bisericii de a comunica cu societatea pe larg. Biserica Ortodoxã n-a acceptat de bunã voie nici secularizarea, deoarece a constatat cã aceasta nu e o eliberare de despotism ideologic ºi nici o operaþie inocentã, ci deschide poarta secularismului, care este anticamera ateismului. Spiritul modernitãþii a dezvoltat obsesia de a fi original, de a da nume absolut oricãrei experienþe istorice, de a contextualiza cu orice preþ, de a face dintr-o opinie o doctrinã, de a clasifica expresiile culturale diverse în opoziþie una cu alta. Acest verbiaj filosofic ºi cultural al gândirii analitice ascunde neputinþa de a comunica între culturi, inabilitatea de a gãsi koinonia, forþa de integrare ºi sinteza

93

în vreun mãdular sau în vreo parte a trupului nostru. precum ºi caracterul tragic al existenþei ºi istoriei. Ortodoxia preferã sã propunã creºtinismul ca ecclesia conciliarã. modernitatea preferã sã substituie credinþa. cei chemaþi la mucenicia nevãzutã. economic. folosirea libertãþii pentru scopuri egoiste.“ Modernitatea încearcã sã explice credinþa ºi spiritualitatea în Bisericã pornind de la datele psihologiei. sau din vestirea vreunuia din soþii lor. de nevoile profund umane. deoarece n-are ca sursã ºi normã revelaþia sacrã. politic. De asemenea. pentru cã toþi cãlugãrii atunci fãceau pâine o datã pe tot anul (cã aºa era obiceiul locului acela). vrãºmaºilor vreun semn de lepãdare (de Hristos). s-a ajuns la un fals sincretism. ci stãteau priveghind de seara pânã dimineaþa în rugãciune. etica socialã într-un cuvânt. este asemenea celor ce se pregãtesc de nuntã: „Se spune despre mulþi mucenici cã în ajunul zilei în care aºteptau sã primeascã cununa muceniciei. care s-a însemnat spre mustrarea celor ce dispreþuiesc pe fraþii lor. Drept aceea ºi noi. Dar umanismul secular n-a dus decât la un nivel slab de integrare a oamenilor ºi de solidaritate socialã. trebuie sã fie pãtrunsã de un element de spiritualitate care are sursa în iubirea reciprocã. Pregãtirea pentru împãrãþia lui Dumnezeu. ºi a schimbat pâinile uscate pe care le adusese în traistã cu altele moi. iar ca armã s-a dat postul ºi rugãciunea. nu ca o reþea de confesiuni ºi culturi izolate. acel bãrbat vrednic de fericire s-a sculat îndatã. din constrângeri revendicative. Sãrind de la o culturã la alta. aºteptând sã întâmpine sabia cu postul lor. Foarte adesea. cu aceste mijloace. fãrã constrângeri dogmatice sau autoritare. Cãci a mers odatã sã cer ceteze pe un oarecare foarte bolnav ºi întrebându-1 sfântul dacã doreºte ceva. sã priveghem ºi niciodatã sã nu dãm. sau din descoperire. când se vorbeºte de solidaritate socialã ºi de globalizarea economiei. preamãrind pe Dumnezeu în psalmi ºi laude ºi cântãri duhovniceºti ºi aºteptau clipa aceea. localã ºi universalã în acelaºi timp. de fraternitate: „Dar eu nu voi uita sã-þi aduc aminte de cuvântul sfântului Macarie cel Mare. cunoaºterea ºi simþul religios cu cercetarea ºi cãutarea pur 94 . iar acela rãspunzând cã doreºte puþinã pâine proaspãtã. în orice proiect social. problemele etice ºi politice au fost abordate în toatã libertatea.unificatoare. spiritul modernitãþii a ocultat aspectul jubilatoriu al spiritualitãþii creºtine. în spiritul modernitãþii. Pentru ortodocºi. exprimate de grupuri de presiune. Experienþa religioasã se cheamã umanism chinuit de sacrosancta originalitate. mãcar cã era de nouãzeci de ani ºi a plecat la Alexandria. cu bucurie ºi veselie.“ Accentuând pe bunã dreptate complexitatea ºi fragilitatea firii umane. în noaptea aceea nu gustau nimic. Dar noþiunea de solidaritate pare însã sã fie impusã din afarã. Conciliaritatea este un principiu critic deoarece extrage din pluralitatea de opþiuni. dacã ºtiau de mai înainte. ºi le-a adus fratelui. ceea ce e „potrivit tuturor“ (Kath’ olon). promovând individualismul. În acest „rãzboi nevãzut“. Iisus este conducãtorul luptei. acceptarea „muceniciei nevãzute“ ca trecere spre comuniunea sfinþilor. Într-adevãr. ca sã primim cununile sfinþeniei. se pare cã se uitã de filantropia individualã. asemenea celor ce se pregãtesc de nuntã.

ce este bine. o viaþã transformatã de iubirea lui Dumnezeu ºi a semenilor lui: „Cu ce mã voi înfãþiºa înaintea Domnului ºi cum mã voi pleca înaintea Dumnezeului cel de sus? Mã voi prezenta cu jertfe. În teologia misticã orientalã. Aceasta sub pretextul libertãþii inteligenþei faþã de revelaþie ºi faþã de un magisteriu care pronunþã dogme gata fãcute ºi impuse din afarã. Istoria teologiei cunoaºte aceastã frenezie a intelectualismului care s-a terminat în speculaþii eretice. O întoarcere la valorile morale tradiþionale este evidentã. ca ºi obsesia eticã .a cunoaºte prin ermineuticã raþionalã fãrã Lumina revelaþiei. calitatea preoþeascã a fiecãrui creºtin. oare. dar fãrã Crez ºi fãrã experienþa conþinutului credinþei“. creºtinul este liber ºi conºtient înãuntrul luminii divine. de diverse centre ºi tribune misionare care au elaborat programe specifice. crisparea umanistã ºi intelectualistã .a ajunge la sfinþenie fãrã har. „Cred în Dumnezeu. dar realã. „omul care sfinþeºte locul“ (homo-humus). un fel de goanã ermineuticã dupã adevãr. Modernitatea de aceastã provenienþã. în cadrul cãreia ortodocºii ar fi acceptaþi cu pãstrarea ritului lor bizantin în schimbul pierderii autocefaliei ºi autonomiei bisericeºti locale. apofatic.intelectualistã a adevãrului. mai ales a tinerilor. care aduce ca ofrandã lui Dumnezeu propria lui viaþã. 6-8). sinuoasã ºi ambiguã. ci ºi o experienþã a profunzimilor mistice ºi tangibile. pe cel dintâi nãscut al meu ca preþ pentru greºelile mele ºi copilul din trupul meu pentru pãcatul sufletului meu? Þi s-a spus. însetatã de sacru. experienþa personalã a harului care schimbã la faþã umanul din interior. vrea Domnul miile de berbeci ºi miile de râuri de untdelemn? Îi voi da. Aceastã cunoaºtere este o necesitate existenþialã pentru fiinþa umanã. oare. nu a postulatelor ºi dovezilor raþionale. prin relaþie personalã cu Fiul vãzut. Comentariu: Tradiþie ºi Modernitate Foarte mulþi cred cã dupã naufragiul comunismului ateist în Centrul ºi Estul Europei. Aceastã disponibilitate pentru religios este exploratã. Adevãrul se autoreveleazã: „Întru lumina Ta vom vedea luminã“. De pildã: . catafatic. Existã totuºi o cãutare ºi o foame de Dumnezeu-Iubire. chenotic. a iubi cu credincioºie ºi a merge cu smerenie cu Dumnezeul tãu“ (Miheia 6. dar mai ales calitatea preoþeascã a fiecãrui creºtin. a dus la un sincretism fãrã profil. 95 .romano-catolicii vor reevanghelizarea Europei. printr-un exerciþiu interpretativ ºi analitic intens. ritualism. Aceste stereotipuri ascund esenþialul spiritualitãþii ortodoxe: plenitudinea îndumnezeitoare a creaþiei. alþii spun cã nu este adevãrat. dar ºi exploatatã. stricteþe canonicã. cu viþei de un an? Dar. Alþii sunt sceptici. Astfel. Adesea imaginea Ortodoxiei este descrisã pe nedrept în termeni de: dogmatism. care ascunde dislocãri profunde. Biserica creºtinã de aici ar fi câºtigat ceva fundamental: „întoarcerea la religios“. În exegeza credinþei sale. ceea ce Domnul cere de la tine: a face dreptate. sunt consecinþele unei modernitãþi care a vrut sã se sustragã constrângerilor creºtinismului occidental. În centrul Ortodoxiei stã nu numai cunoaºterea lui Dumnezeu nevãzut. în alergarea dupã construcþii de poduri ºi sinergii. omule.

religiile orientale care propun un sincretism religios în jurul unui umanism universal. În faþa acestora. fiind mai puþin interesate de instituþia eclesialã. religios ºi cultural. continuu. . caracterul neterminat. sub presiunea secularizãrii totale a societãþii. nivelarea culturilor diverse. cunoscut prin: negarea tradiþiilor (la plural).anumite grupuri monastice de tendinþã asprã (monahi ºi mãnãstiri) care se erijeazã în apãrãtori ai canoanelor fãrã sã þinã cont de experienþa umanã a creºtinilor ºi de practica pastoralã a preoþilor (din parohii). relativizarea conþinutului doctrinar. va trebui sã cugete la o meditaþie criticã între Tradiþie ºi modernitate. . Altfel. excluderea ºi marginalizarea minoritãþilor.. fãrã valori creºtine absolute.denominaþiunile ºi miºcãrile evanghelice fundamentaliste (care probabil tolereazã unele secte creºtine) solicitã convertirea-trezirea individului prin cãinþã înaintea lui Hristos care a plãtit (satisfãcut) datoria omului pãcãtos. 96 . ºi a altor manifestãri. al Tradiþiei. Acestea se ascund sub rituri religioase. existenþa unei autoritãþi exterioare care impune revelaþia divinã. Biserica. . se ridicã problema urmãtoare: în ce fel Biserica Ortodoxã continuã tradiþia sa misionarã (care combinã convertirea personalã cu apartenenþa eclezialã ºi cu ortopraxia socialã) ca sã rãspundã problemelor actuale ale oamenilor ºi ca sã aibã o semnificaþie pentru modernitate ºi etosul cultural nou.susþinãtori ai religiozitãþii populare (mentalitãþi ºi obiceiuri) care pun în locul creºtinismului valori religioase din aºa-zisa mitologie românã. mobilitatea instituþionalã. ritmul revoluþiei tehnologice. Cãci toate aceste orientãri ºi programe sunt motivate anume cu argumentele modernitãþii: pluralismul confesional. ea riscã sã se plaseze în curentul integrist.

Ion STANCU O clarificare contemporanã a învãþãturii de credinþã constituie pentru Biserica Ortodoxã nu numai o necesitate internã. Participând la viaþa lui Hristos. Biserica viazã în societate. Evanghelia trebuie sã fie interpretatã în fiecare epocã. ca semn al apartenenþei efective ºi autentice la Evanghelie ºi la Bisericã.EXIGENÞELE MISIUNII BISERICII ÎN LUMEA NOASTRà SECULARIZATà Pr. care este totuºi mai mult decât atât: ea este societatea oamenilor credincioºi cu Dumnezeu ºi prin Dumnezeu întreolaltã. aspectul nevãzut ºi cel vãzut sunt unite. ea însãºi fiind o societate religios moralã. Teologia. ea este veºnicã ºi scopul ei este mântuirea. Ca societate vizibilã. Pânã acum nu exista o teologie a misiunii sau o misiologie ortodoxã. Biserica Ortodoxã are deci raþiuni proprii de a explica. De aceea. cu cât se constatã nu numai cã mãrturia misionarã este decisivã pentru medierea în timp ºi spaþiu a Tradiþiei. Pe de o parte. tuturor celor ce se aflã în sânul ei. organismul însufleþit de duhul lui Hristos. de a îmbia ºi propovãdui credinþa care a fost datã sfinþilor. care nu este altceva decât articularea în 97 . Biserica este „Trupul lui Hristos“. pentru fiecare situaþie. celor ce se pregãtesc sã intre. influenþeazã societatea ºi istoria ºi e influenþatã de societate. pentru fiecare generaþie. ci ºi o dimensiune transcendentã. renunþã la pretenþia de a fi „societate de aleºi“ cum o definea pânã de curând protestantismul. ci ºi o obligaþie cateheticã ºi misionarã. ea nu are numai o dimensiune imanentã. celor ce sunt încã în afara ei. în ea însã. este cu atât mai necesarã astãzi. De aceea. dar idealul de sfinþenie personalã a fost alãturat aceluia al slujirii reciproce. în pastoralã ºi în misiune. „popor al lui Dumnezeu“ ºi. ea viazã ºi lucreazã în societate ºi în istorie. „odatã pentru totdeauna“ (Iuda 3). care sã exprime practica misionarã concretã a Bisericilor Ortodoxe. Biserica a fost redefinitã cu insistenþã pe plan local ºi în mediile ecumenice. Biserica simte nevoia de a gândi în mod continuu ºi în mod pastoral adevãrurile de bazã ale credinþei sale. din ce în ce mai mult. ºi în aspectul vãzut al Bisericii distingem elementele permanente de elementele schimbãtoare care sunt condiþionate social-istoric. prof. O asemenea reflexiune ºi prezentare sistematicã. dr. de istorie. ci ºi cã aceastã slujire apostolicã constituie o sursã de inspiraþie pentru gândirea teologicã. în teologie. fericirea ºi desãvârºirea în Hristos Iisus. Cu un termen consacrat. didacticã ºi pastoralã. cãci prin cele vãzute lucreazã cele nevãzute. invizibilã. vizibilã. pe de altã parte. Sfinþii n-au fost scoºi din istorie.

pe trimiterea vãzutã a Fiului ºi a Duhului Sfânt. fãcându-1 sã devinã sclavul lor. sau internã. misiunea Bisericii s-a angajat în douã mari direcþii: misiunea ad intra. având disciplina ei internã. cã secularizarea a favorizat dezvoltarea ºtiinþei ºi tehnologiei mai mult decât o bãnuiau promotorii iluminismului din secolul al XVIII-lea.expresie verbalã a practicii unei Biserici locale. Astfel. ci doar de schimbarea exterioarã a structurilor sociale. Biserica are douã braþe cu care actualizeazã iconomia mântuirii: cel pastoral. cãtre valorile trecãtoare ale acestei lumi. adicã Biserica s-a ocupat de cei botezaþi. însã. a intrat la cei netãiaþi împrejur ºi a mâncat cu ei (Fapte 11. violent ºi agresiv. liturgicã ºi socialã a comunitãþii creºtine ºi misiunea ad extra. Misiunea se întemeiazã nu numai pe porunca explicitã a lui lisus Hristos cãtre Apostolii Sãi.cât ºi ca o comunitate apostolicã misionarã. pe de o parte. 21). Misiunea Bisericii îºi are punctul ei de plecare în însãºi viaþa intimã a lui Dumnezeu. ªi dacã se poate spune. Misiune înseamnã trimiterea Bisericii în lume. Aºadar. acesta are toate ºansele sã se dezumanizeze. teologia româneascã. este confruntatã cu mai mulþi factori culturali ce reprezintã o adevãratã sfidare la adresa ei. mulþumindu-se sã practice prozelitismul ºi sã îngrozeascã lumea cu viziuni apocaliptice. în vederea extinderii împãrãþiei lui Dumnezeu. Dacã nu se va gãsi un echilibru între progresul ºtiinþific ºi cel spiritual al omului. trebuie sã combatã partizanii unui creºtinism secularizat. fiindcã lumea este rea ºi nu mai poate fi desãvârºitã. care se adunã sã comemoreze faptele lui Dumnezeu din istoria mântuirii. care are conºtiinþa unei trimiteri speciale la cei necredincioºi. de la Dumnezeu. a scufundat omul într-o profundã crizã spiritualã care-1 împiedicã sã domine cuceririle ºtiinþei contemporane. de a chema la pocãinþã ºi de a boteza în numele Sfintei Treimi. de a propovãdui Evanghelia. trebuie sã combatã fenomenul sectar care îndeamnã credincioºii sã fugã de societate ºi sã se izoleze într-o spiritualitate pietistã. ºi cel misionar. nu poate fi indiferentã la modul în care acea Bisericã exercitã lucrarea de propovãduire a Evangheliei ºi de zidire a Trupului lui Hristos în timpul ºi locul în care este trimisã. De la început. având proiectul ei apostolic. euharisticã. de a rãspândi Evanghelia. Pe de altã parte. trãind o viaþã nouã în Duhul Sfânt . prin Acesta. care vor sã transforme religia în politicã. pe de altã parte. Biserica apare atât ca o comunitate euharisticã . Dupã revoluþia din decembrie 1989.poporul lui Dumnezeu deja rãscumpãrat. Este vorba în primul rând de problema secularizãrii care confruntã de multã vreme creºtinismul occidental. ci mai ales. Esenþa secularizãrii constã în faptul cã întoarce privirile omului de la lumea valorilor spirituale supreme. o teologie a Bisericii ºi a misiunii ei în societatea contemporanã. în miºcarea iubirii Tatãlui cãtre Fiul ºi. externã. fiindcã nu vor sã ºtie de milã ºi filantropie. teologia trebuie sã combatã douã tendinþe opuse. inauguratã de lisus Hristos pe pãmânt. Pe de o parte. 98 . adicã Biserica a propovãduit Evanghelia celor din afarã. voitã ºi iniþiatã de Tatãl (Ioan 20. organizând viaþa internã.3). Pentru a sprijini misiunea Bisericii în acest domeniu. cãtre întreaga lume.

TEOLOGIE ªI SECULARIZARE Teologia se întemeiazã pe Revelaþia divinã ºi rãmâne aceeaºi peste veacuri.Pentru a descoperi adevãratul sens al misiunii creºtine în societatea contemporanã. pentru a reþine ce este valabil. dar nu mai era nevoie sã cunoºti pe Autor personal ca sã citeºti cartea naturii. dupã cum se repercuteazã ºi asupra creºtinismului apusean. cã orice culturã nu se poate înãlþa pânã la Dumnezeu fãrã sprijinul teologiei. Nu mai era loc pentru miracole sau intervenþii divine prin providenþã ca o categorie a explicãrii. Astfel. Dacã este adevãrat. dupã cum Bisericile ºi organizaþiile creºtine occidentale au studiat ºi studiazã neîncetat acest fenomen. omul nu se mai prosterneazã înaintea Raþiunii divine. stãpânul deplin al naturii. Dar cum fiecare epocã vine cu o problematicã culturalã care îi este proprie. pe de o parte. teologia este chematã sã gãseascã rãspunsuri la întrebãrile ridicate de problemele vremii. ci începe sã adore propria raþiune. ºi pentru a respinge ce este negativ. adicã s-a trecut de la teocentrism la antropocentrism. în sens deist (adicã izolat în transcendent) ca ultim Autor al tuturor lucrurilor. Biserica a cãutat sã sacralizeze ºi sã-ºi extindã autoritatea ei asupra lumii. cãutând sã descopere implicaþiile pe care secularizarea le are pentru misiunea Bisericii. tot astfel ºi noi suntem datori sã ne aplecãm asupra lui. Gânditorii iluminiºti vorbeau de epoca lor ca de o epocã a raþiunii ºi prin raþiune înþelegeau esenþial. dacã nu angajeazã dialog cu cultura. întemeindu-se permanent pe Revelaþia divinã pentru ca Biserica sã-ºi poatã desfãºura misiunea ei în mod rodnic. Pe de o parte. pe de altã parte. pe de altã parte. care stã la baza pietismului sau activismului social. Iar omul de ºtiinþã este preotul care poate descoperi pentru noi secretele naturii ºi sã ne ofere mãiestria practicã a întreprinderii sale. de provenienþã filantropicã. teologia trebuie sã depãºeascã separaþia dualistã dintre spirit ºi materie. În centrul existenþei nu mai stã Dumnezeu. dar în condiþiile procesului de integrare europeanã el se va repercuta ºi asupra creºtinismului românesc. este singurul real cu adevãrat. cã nici teologia nu poate coborî în sfera realitãþilor practice pentru a le asuma ºi transfigura în Hristos ºi Duhul Sfânt. Dumnezeu mai putea fi conceput. Natura. cultura apuseanã a dat naºtere procesului de secularizare care tinde la emanciparea omului de sub tutela autoritãþii religioase. Cu alte cuvinte. Raþiunea. ci omul. ca sumã a tot ce existã. ca sã gãseascã astfel rãspunsuri la problemele vremii pentru Bisericã ºi misiunea ei. De la început trebuie precizat cã secularizarea a fost rezultatul unei formidabile confruntãri între Bisericã ºi cultura occidentalã. acele forþe analitice ºi matematice prin care omul poate ajunge la o înþelegere completã a realitãþii în toate formele ºi sã devinã astfel. am putea spune cã procesul de secularizare a provocat o deplasare a centrului de greutate al vieþii ºi culturii de la Dumnezeu la om. Fenomenul de secularizare este de provenienþã apuseanã. astfel 99 . 1. Datoritã antropocentrismului amintit. pentru a da expresie responsabilitãþii sociale creºtine. tot adevãrat este.

adicã lumina necreatã a lui Dumnezeu ca punte dinamicã de legãturã internã între cosmos ºi Ziditorul Sãu. ca vechea Tradiþie sau dogma sacrã sã aibã dreptul de a controla exerciþiul ei. Sprijinindu-ne pe aceastã putere prin care Dumnezeu vine aproape de om. este suveranã în lucrarea ei. dupã voia Tatãlui ceresc. a transferat cetatea sfântã din lumea de dincolo în lumea de aici. omul nu s-a mai gândit la paradisul ceresc. Convins cã raþiunea ºi ºtiinþa îi vor permite sã stãpâneascã natura. În virtutea unei autonomii care pare sã-i flateze orgoliul. nu este vorba de o prezenþã a Duhului cu fiinþa Sa în creaþie. ci a cãutat sã realizeze cu ajutorul lor paradisul pe pãmânt. spune un bun cunoscãtor al culturii europene. adeverind cuvântul lui Hristos: „Ce-i foloseºte omului dacã dobândeºte lumea. de la Camberra din 1991 a reuºit sã identifice aceastã cauzã când a arãtat cã „teologia noastrã europeanã a confundat transcendenþa lui Dumnezeu cu absenþa Sa din creaþie“. 100 . omul devine prizonierul lumii imanente unde trãieºte sentimentul îndepãrtãrii de Dumnezeu ºi face experienþe forþelor iraþionale ºi demonice. Nu mai era permis ca Revelaþia divinã. dar îºi pierde sufletul sãu?“ S-a cãutat de mai multã vreme sã se descopere cauza teologicã care a permis culturii apusene sã treacã de la teocentrism la antropocentrism. Ea nu mai poate fi un dar al lui Dumnezeu din cer. Pentru a pune în relief valoarea inestimabilã a energiilor necreate ca mijloc de prezenþã a lui Dumnezeu în lume. Ea nu se poate pleca în faþa vreunei autoritãþi în afarã de cea a faptelor. Procesul de secularizare al lumii a favorizat progresul unitar al ºtiinþei ºi tehnologiei. Cu scopul de a aºeza în centrul creaþiei pe Dumnezeu. Desigur. adicã lumea vãzutã. ºi noi am rezistat asalturilor provenite din partea unui ateism secularizam ºi tot cu aceastã putere avem încredere în renaºterea spiritualã ºi moralã a tuturor prin Bisericã. Biserica Rãsãriteanã a putut rezista asaltului secularizãrii ºi ºi-a pãstrat încrederea în posibilitatea transfigurãrii omului ºi creaþiei în Hristos. adicã pentru a depãºi antropocentrismul prin teocentrism. Procesul de secularizare. Una din învãþãturile specifice ale teologiei ortodoxe priveºte aceste energii necreate.E. dar în acelaºi timp a pregãtit terenul pentru regresul spiritual. pe care îl invocã sa pãzeascã zidirea Sa.înþeleasã. prin Duhul Sfânt. adunarea amintitã a pus în evidenþã prezenþa Duhului lui Dumnezeu în creaþie. fiindcã în acest caz fiinþa lui Dumnezeu s-ar confunda cu fiinþa lumii ºi am cãdea în panteismul religiilor orientale.B. ci rezultatul triumfului final al ºtiinþei pe pãmânt. Cu cât teologia a insistat mai mult „asupra transcendenþei absolute a lui Dumnezeu ºi a distanþei Sale în raport cu lumea materialã cu atât mai mult pãmântul sau lumea vãzutã a fost întrevãzutã ca un simplu obiect de exploatare umanã ºi realitate non-spiritualã poliþã de orice prezenþã divinã“. Socotim cã ultima adunare generalã a C. prin lumina sau energia Sa necreatã care susþine întreg universul în existenþã. ci este vorba de prezenþa Duhului prin lucrarea Sa.

Noul Testament istoriseºte cazuri de lucrare a lui Dumnezeu asupra unor oameni în mod direct. Considerând lucrurile în linii generale. cât ºi dupã atingerea acesteia. iar prin referirea prin care cele multe se întorc spre Cel unul ºi înainteazã conform proniei care le cãlãuzeºte spre El ca spre principiul lor. Raþiunea (Logosul) cea una se face multe raþiuni. Raþiunea cea una se face multe raþiuni ºi raþiunile cele multe sunt o Raþiune. care are în sine mai înainte punctele lor de plecare ºi le adunã pe toate. în unitatea Logosului. se înalþã ideea de Dumnezeu. deºi cele din urmã cer mai mult. Aceste tendinþe corespund poruncilor divine. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat. se dezvoltã ºi se ascute raþiunea umanã însãºi ºi se cunoaºte tot mai mult complexitatea Raþiunii divine . dând naºtere cunoscutelor antagonisme din sânul lumii occidentale. LUCRAREA LUI DUMNEZEU DINCOLO DE FRONTIERELE BISERICILOR Întruparea lui Dumnezeu înseamnã nu numai revelarea maxima a lui Dumnezeu. atât pe drumul lui spre þinta cãutatã. cu toatã bogãþia lor amplificatã. pe mãsurã ce lucreazã ºi se dezvoltã conform acelor raþiuni. raþiunile cele multe se aratã ca fiind una“. de trei tendinþe sau valori: tendinþa spre cunoaºterea universului. Prin procesiunea binevoitoare. tendinþa spre stãpânirea acestuia ºi tendinþa spre perfecþionarea relaþiilor sociale. Sfântul Apostol Pavel ºi experienþa generalã confirmã faptul cã Dumnezeu îºi exercitã judecata Sa ºi asupra celor ce nu fac parte din Bisericã.ca sursã a lor crescând ºi aprofundându-se în faþa noastrã ideea despre Dumnezeu ºi despre înþelepciunea Lui creatoare. tendinþa aceasta de întreit progres a întâmpinat rezistenþã din partea creºtinismului occidental. ori din actualizarea tuturor valorilor umane în lumina lui Hristos de cãtre fiecare creºtin. într-o mãsurã care poate fi mereu sporitã. Ecumenismul . într-o unitate în varietate .trebuie sã fie deschis întregii omeniri. Înainte. fãrã mijlocirea predicii Apostolilor. pe mãsurã ce se lãrgeºte imaginea cosmosului. atunci când aceºtia nu împlinesc voia Lui înscrisã în inima lor (Rom. ci ºi revelarea Lui maximã prin om. creatoare ºi susþinãtoare. 18-22). Cãci. adicã a Bisericii. asumând o naturã umanã care nu era încã Bisericã. Existenþa Bisericilor nu înseamnã cã Dumnezeu ªi-a restrâns lucrarea numai în cadrul lor. la fãpturi. în acest urcuº. „Deci. Sobornicitatea este concluzia rezultatã din valoarea pe care o are fiecare om în faþa lui Dumnezeu.aºa cum apare el din sobornicitate sau din îmbrãþiºarea tuturor valorilor divine ºi umane.2. Biserica Romano-Catolicã considera stratificarea socialã voitã de Dumnezeu ºi corespunzând „legii eterne“ ca una ce transpunea pe plan social ierarhia vãzutã în toatã existenþa ºi ierarhia din orice organism. Prin cunoaºterea tot mai amãnunþitã a nesfârºitelor raþiuni invizibile. 1. ascunse în pliurile celor vizibile. în general. se poate spune cã cucerirea înainteazã pe direcþia de ascensiune ºi de unificare. Sfântul Maxim Mãrturisitorul declarã cã toþi ºi toate sunt þinute în plasa unitarã a unor raþiuni ce iradiazã asemenea unor fire din Logosul divin ºi toþi se adunã. 101 . ºi prin aceastã punerea în luminã a valorii umanului în totalitatea sa. sau ca spre centrul unor linii pornite din el. fiind susþinutã.

Concepþia despre o Bisericã închisã a fost legatã de noþiunea unei Biserici care dominã în mod total ºi absolut asupra membrilor ei. de asemenea. fãrã rezerve.începând din Evul Mediu . cât ºi când îi cere sã asculte ºi sã vadã lucrarea Lui în oameni.Cosmosul este vãzut ca o realitate staticã. creºtinismul trebuie sã redevinã ecumenic ºi sobornicesc. atât când o trimite sã lucreze asupra oamenilor.prin unirea ontologicã a lui Hristos ca om cu toþi oamenii. Biserica este formatã din oameni care-L mãrturisesc lumii pe Hristos.ea însãºi -inclusã în graniþe la fel de rigide ºi oglindind un Dumnezeu static. prin originea lor din actul creator al lui Dumnezeu. Bisericile sunt legate de lume prin umanitatea comunã a membrilor lor ºi a celorlalþi oameni. în sprijinirea ei. susþinãtor a tot ceea ce se întâmplã în lume. prin Cãlãuzirea întregii omeniri cãtre þintele superioare ale desãvârºirii raþionale ºi spirituale a tuturor 3.citadelã ºi o Bisericã .care îi susþine ºi îi cârmuieºte în mos solidar . Biserica nu a fost întemeiatã ca un stat cu graniþe închise. care nu poate fi înþeles fãrã a lua în considerare o serie de 102 . nu numai prin cuvânt. pentru a da lumii mãrturia despre sentimentul lui Dumnezeu la miºcarea ei ºi pentru a se angaja. ci ºi prin faptele de pilduitoare slujire în toate problemele pe care viaþa în plinã miºcare a lumii le ridicã. ETOS MISIONAR De-a lungul istoriei sale. pentru a înþelege lucrarea lui Dumnezeu în ea. Noþiunea de Bisericã închisã a fost solidarã cu concepþia despre o Bisericã în lupta dintre o Bisericã . prin imutabilitatea Sa. Dacã vrea cu adevãrat sã readune Biserica cea Una.concepþie pe care Biserica Romano-Catolicã nu a pãrãsit-o nici astãzi ºi pe care ºi-au însuºit-o ºi unii reprezentanþi ai protestantismului. Biserica trebuie sã stea mereu deschisã lumii ºi miºcãrii ei.valorilor omenirii contemporane mai sus amintite ºi sã sprijine strãduinþele de realizare a lor. existând pentru a impresiona ºi pentru a þine omenirea înmãrmuritã de imutabilitatea sa. cãci numai aºa se va putea vedea o atitudine deschisã faþã de Bisericã ºi din partea lumii. despre o Bisericã deschisã. Multe conºtiinþe creºtine din vremea de acum îºi dau seama cã aceastã concepþie trebuie sã lase loc alteia. ea trebuie sã fie deschisã voii Lui Dumnezeu.de Biserica RomanoCatolicã.front împotriva lumii care nu fãcea parte din sânul ei . ci ºi prin oameni . cu planuri de dominare a celorlalþi oameni ºi a celorlalte formaþiuni umane. De aceea. trãsãturã accentuatã . fãrã frontiere rigide ºi fãrã planuri de luptã împotriva lumii în miºcare. pentru a-i crea o armatã cu totul supusã ordinelor ei împotriva celor ce nu fac parte din sânul sãu. Astfel spus. Ortodoxia a dobândit un etos misionar specific. Dumnezeu lucreazã nu numai prin Bisericã asupra oamenilor.dinlãuntrul sau din afara Bisericii asupra Bisericii. prin lucrarea comunã în care îºi desfãºoarã viaþa. cu vãmi severe. prin sistemul unitar al Raþiunii divine . sã se deschidã . natura umanã fiind .spre a se apropia neîncetat de aceastã þintã .

în Rãsãrit „misiunea“ se identificã cu „tradiþia“ ºi evocã istoria. Continuitatea Bisericii se identificã deci cu continuitatea etnicã ºi de culturã. toate acestea joacã acum un rol vital pentru mãrturia Bisericii. Ea a avut curajul unei etici sociale ºi politice care s-a concentrat în jurul ideii de „filantropie“. într-un cuvânt extinderea vizibilã a Bisericii prin implantarea de noi comunitãþi în regiuni necreºtinate. totuºi ea rãmâne legatã organic de sufletul poporului respectiv. contextul. Acest spirit misionar a fost determinat de circumstanþe istorice. continuitatea 103 . XIV) ºi cu dezvoltarea monahismului în general. Biserica nu numai cã a integrat în spiritualitatea ei valorile religioase ºi intelectuale ale poporului respectiv. de valorile culturale ºi naþionale ale acestuia. sub formã de „simfonie“ s-a stabilit între naþiune ºi Bisericã. spiritualitatea parohialã. etica personalã ºi socialã. fiecare având „misiunea“ ei naþionalã. artã. autocefalie. care de altfel. ascetic ºi existenþial al credinþei ortodoxe a luat o formã radicalã odatã cu miºcarea de înnoire isihastã (sec. în legãturã cu acest aspect. Pentru a scoate în evidenþã ºi mai mult particularitatea acestui caracter misionar ortodox. instituþii bisericeºti ºi realitãþi sociale. transmiterea credinþei fiind dependentã într-un mod foarte direct de succesiunea fizicã a generaþiilor de familii creºtine. La aceasta se adaugã ºi atitudinea ei harismaticã faþã de creaþia umanã ºi valorile intelectuale ale unei culturi. simfonie politicã. ar fi suficient sã fie comparat cu sistemele ºi programele misionare practicate în Occident mai cu seamã în epoca modernã. Acest element se poate observa ºi astãzi când. etc. filantropie socialã. trebuie sã fie reþinut faptul cã Biserica Ortodoxã localã sau naþionalã a acceptat sã joace acest rol misionar nu ca putere politicã. familia creºtinã. ascezã. cultura ºi destinul unei naþiuni particulare. ci ca o instituþie pastoralã care are conºtiinþa unei responsabilitãþi spirituale faþã de poporul în care este datã. culturã. muzicã. Biserica apare ca o comunitate care se roagã ºi mijloceºte în numele celor oprimaþi ºi neprivilegiaþi. Ortodoxia devine o religie popularã. dar a devenit prin aceasta responsabilã pentru crearea unei culturi naþionale. Bisericile locale s-au identificat din ce în ce mai mult cu istoria. Odatã cu organizarea lor independentã. Întreaga lor misiune s-a exprimat adeseori în termeni de menþinere a identitãþii etnice ºi de apãrare a unitãþii acelei naþiuni.noþiuni teologice. în care Ortodoxia a fost nevoitã sã se restrângã la pastoraþie internã ºi cult. fãrã libertatea unei misiuni externe de anvergurã. Un echilibru instituþional. în timp ce în Occident „misiunea“ evocã spaþiul. Biserica a cãpãtat astfel un profund caracter popular. comunitar. adesea nefavorabile. pe care le-a socotit ca niºte daruri divine. Viaþa de toate zilele. a adus o contribuþie de bazã la consolidarea Bisericii. Caracterul personal. Sub raport sociologic. la protejarea membrilor sãi. integrând în sfera ei toate aspectele ºi elementele vieþii umane: folclor. geografia. Uneori ea a exprimat vocea celor care suferã ºi a formulat protestul lor împotriva nedreptãþilor de orice fel. deºi Biserica se organizeazã autonom faþã de aparatul politic ºi administrativ al statului. cum ar fi: Biserica localã. teritoriul.

Apartenenþa la Bisericã este o parte esenþialã a mesajului biblic. de la o generaþie la altã generaþie.actul personal de a primi adevãrul lui Dumnezeu ºi de a trãi acest adevãr în totalã comuniune cu Hristos (I Petru 1. un mandat de la care nu se poate sustrage. cu alte cuvinte. 1. ºi veþi primi darul Duhului Sfânt“ (Faptele Apostolilor 2. 38). Biserica nu face misiune fãrã sã sepreocupe de cei ce primesc credinþa. 12). ci mai degrabã de a þine poporul credincios într-o neîntreruptã continuitate fizicã ºi istoricã a credinþei. Obiectul misiunii ortodoxe nu a fost acela de a cuceri cu orice preþ noi zone geografice creºtine. pocãinþa Credinþa mãrturisitã este semnul care indicã fidelitatea ultimã a credinciosului. Pe de o parte. . EXIGENTELE MISIUNII Cincizecimea nu a avut loc doar pentru ca Apostolii ºi cei dintâi ucenici sã se bucure de venirea Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 1. Cuvântul credinþã este folosit aici pentru a desemna: . Hristos m-a trimis nu ca sã botez. esle cu neputinþã sã fim plãcuþi lui Dumnezeu. Care se zideºte ºi se mãreºte pe Sine. 8-9). 4).Hristos: „Cel ce priveºte spre Bisericã. Credinþa este poarta mântuirii: „Fãrã credinþã. Convertirea este un act de profundã schimbare ºi înnoire spiritual metanoia. expresie verbalã a experienþei în 104 . sã propovãduiascã pocãinþa ºi botezul în numele lui Hristos. Predicarea Evangheliei Principala chemare a apostolilor este predicarea Evangheliei ºi aceasta are prioritate în faþa oricãrei alte slujiri apostolice: „De fapt. Cine se apropie de Dumnezeu trebuie sã creadã cã El este ºi cã rãsplãteºte pe cei ce-L cautã“ (Evr. Credinþa ca ºi convertirea este un act liber. Metanoia este rodul unui schimb ontologic între spiritul lui Dumnezeu ºi ºi spiritul omului (Zah. adicã universalitatea exterioarã. Biserica s-a extins odatã cu naºterea ºi afirmarea unei noi generaþii. 1. Chemarea Evangheliei de a accepta pe Iisus Hristos ca Domn ºi Mântuitor este o invitaþie de a fi membru al Bisericii. sinergetic. de propria lor conºtiinþã ºi libertate. 3).Bisericiiîn timp. membru al unei comunitãþi locale în comuniune cu toate Bisericile care trãiesc ºi mãrturisesc împreunã cuvântul lui Dumnezeu. transmiterea credinþei de la o epocã la alta. prin adãugarea celor ce se mântuiesc“. în numele lui Hristos. Misiunea constituie o necesitate permanentã ce revine întregii Biserici.ll. Convertirea nu înseamnã a constrânge pe cineva sã accepte credinþa creºtinã. De aceea.conþinutul sau mesajul evanghelic. 17). cu puterea Duhului Sfânt. deoarece vizeazã extinderea împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt ca Bisericã a lui Mesia . ci sã propovãduiesc Evanghelia“ (I Cor. spre iertarea pãcatelor voastre. 6). 4. ci pentru ca aceºtia. adicã Revelaþia lui Dumnezeu prin intermediul proorocilor ºi apostolilor (I Petru 1. credinþa presupune ºi confirmã voinþa personalã de a gândi altfel schimbarea liberã a spiritului în favoarea lui Dumnezeu. priveºte spre Hristos. spre iertarea pãcatelor: „Pocãiþi-vã ºi sã se boteze fiecare din voi.

a Tradiþiei care mediazã revelaþia lui Dumnezeu în istorie. Biserica se aflã în succesiune apostolicã prin acordul ei cu dogmele apostolilor în care se cuprinde integritatea Evangheliei lui Hristos. În misiunea sa. Biserica nu inventeazã Evanghelia. de ceea ce El face ºi de ceea ce El pregãteºte. preocupatã de a asigura transmiterea Tradiþiei cãtre noile generaþii. Ea nu depinde nici de utilitatea ei socialã. încãlzitã de Duhul Sfânt. vorbeºte însuºi Noul Testament. de imaginaþia credinciosului. Pe de altã parte. þine de însãºi identitatea creºtinului. credinþa ca primire a adevãrului lui Dumnezeu ºi mãrturisire a revelaþiei despre mântuire. 27) Apostolul Pavel spune cã propovãduirea sa nu este altceva decât un cuvânt de Hristos ºi despre Hristos (II Cor. multiformã. Tradiþia nu depinde aºadar. a celor ce primesc adevãrul lui Dumnezeu. Chiar dacã lumea pretinde cã nu are nevoie 105 . Sarcina Bisericii nu este numai de a-ºi proteja identitatea ºi unitatea ei. eclesialã. Iisus Hristos. Afirmarea explicitã a credinþei în numele ºi faptele lui Iisus Hristos este indispensabilã apartenenþei la comunitatea creºtinã ºi împãrtãºirii cu Sfintele Taine. Biserica recunbaºte pe Dumnezeu aºa cum este El. Transmiterea Tradiþiei Biserica Ortodoxã este Biserica Tradiþiei. Sfânta Tradiþie este cãldura pe care o iradiazã credinþa sfinþilor ºi credincioºilor. care vorbeºte de scopul lui Dumnezeu cu lumea. nici de audienþa ei publicã. Tradiþia este practica Bisericii. creºtinul are capacitatea spiritualã suprafireascã de a recunoaºte pe Dumnezeu aºa cum este în revelaþia Sa. care nu este altcineva decât „îngerul de mare sfat“ (Isaia 9. 5). ci. cunosc cu inima ce este Dumnezeu ºi ºtiu ce se petrece în Dumnezeu ºi în lume. apãratã de Sfinþii Pãrinþi. Biserica este adunarea celor ce cred.comuniunea cu Dumnezeu. ci restituie în fiecare loc timp „credinþa care a fost datã sfinþilor odatã pentru totdeauna“ (Iuda 3). foarte diversã ºi bogatã. afarã de Fiul“ (Matei 11. concentratã în Sfânta Scripturã ºi mãrturia apostolilor. întruparea. ci de ceea ce Iisus Hristos a fãcut. nu istoria acesteia. acolo unde ea se gãseºte. fiind condiþie esenþialã de a fi ucenic al Iui Hristos ºi membru al Bisericii. Biserica este constituitã acolo unde este mãrturisit în mod clar numele lui Hristos. Biserica primeºte prin Tradiþie un mesaj cu valoare în sine. ca o comunitate de mãrturisire. moartea ºi învierea Sa. Prin credinþã. de asemenea. comunitatea credincioºilor. înainte de întrupare ºi în întruparea Fiului Sãu. ci spiritualitatea ei liturgicã. Prin Tradiþie. Învãþatul Bisericii depinde în mod exclusiv de descoperirea lui Iisus Hristos. 5). Biserica de azi este legatãde comunitatea apostolilor ºi de comunitatea viitoare a sfinþilor prin credinþa neclintitã. purtatã de „comuniunea sfinþilor“ de-a lungul secolelor. În El Dumnezeu S-a descoperit în formã definitivã eshatologicã: „Nimeni nu cunoaºte deplin pe Tatãl. 4. Despre aceastã practicã. ca realitate ultimã. „Mângâietorul“ ºi pãzitorul Bisericii pânã la doua venire a Domnului ei. de a se pregãti pentru viitor. „Cuvântul lui Dumnezeu ieºit din tãcere“.

oricum. în practica ei. 16). Aceastã lume nu poate fi definitã exclusiv ca un spaþiu de misiune necreºtin. Tradiþia nu. Memoria istoriei mântuirii nu trebuie sã fie pierdutã.de mesajul Tradiþiei sau refuzã acest mesaj. ci ºi o necesitate spiritualã de a retrãi în „comuniunea sfinþilor“. Bisericile angajate în Miºcarea ecumenicã adoptã adesea o atitudine de pasivitate. Biserica are raþiuni proprii de a propovãdui fãrã încetare Vestea cea bunã a Noului Testament. folosit ideologiei ca putere politicã. ca sã am ºi eu parte de ea“ (I Corinteni 9. aºadar. cu predecesorii.este un mit. 106 . neºtiind cum sã defineascã conþinutul mãrturiei lor specifice. oricât de mare ar fi Valoarea ºi importanþa acestei experienþe. mai degrabã. ci. ca situaþia umanã în care Evanghelia lui Hristos a devenit încã o putere de împãcare ºi de dreptate între oameni. Biserica este chematã nu numai sã dea un semn ºi o interpretare adevãratã evenimentelor care se produc în luptele oamenilor de a ºti sã proclame reconcilierea. În acest sens „lumea“ se poate gãsi în cadrul unei naþiuni sau culturi. Tradiþia ca practicã a Bisericii nu este un proces închis. prin spiritualitatea sa comunitarã. Aceastã Tradiþie este apropiatã ºi purtatã într-un mod specific de fiecare generaþie de credincioºi. sã actualizeze ceea ce strãmoºii ºi pãrinþii lor au crezut ºi creat. ci trebuie sã fie pãstratã cu fidelitate. A aminti faptul cã viaþa creºtinului vine de la Dumnezeu ca dar al Sãu este extrem de important pentru identitatea creºtinã. Dat fiind caracterul ambiguu al procesului care se desfãºoarã în luptele actuale ale lumii. Lumea este o temã misionarã deoarece venirea împãrãþiei lui Dumnezeu e nedespãrþitã de luptele acestei lumi. Tradiþia presupune. Biserica pune totul în joc când este vorba de propovãduirea Evangheliei: „M-am fãcut tuturor toate. Fac totul pentru Evanghelie. în credincioºii ei. cum sã joace rolul de instrument al împãrãþiei lui Dumnezeu. Procesul de secularizare care însoþeºte civilizaþia tehnologicã. responsabilitatea personalã nu numai în a afirma ceea ce s-a petrecut în trecut. Dar ºi mai important este faptul cã creºtinul devine „purtãtor de dar“. simpli gardieni ai unei tradiþii stabilite în trecut. prin credinþa sa personalã. Lumea ºi situaþia ei Chemarea Bisericii nu estenumai sã cunoascã „lumea“ cãtre care este trimisã ºi sã vesteascã acesteia numele celui ce atât de mult a iubit lumea. Transmiterea Tradiþiei este un act capital pentru Bisericã. ca oricine crede în El sã nu moarã. 22-23). ci sã aibã viaþã veºnicã“ (Ioan 3. în unitate de gândire ºi de viaþã. ci de a fi martor trãitor a ceea ce Dumnezeu face pentru fiecare generaþie. Biserica însã nu crede. ca. în structurile moderne ale societãþii. Acesta este nu numai un semn de veneraþie pentru înaintaºi. „încât a dat pe Fiul Sãu Unul-Nãscut. dar nici o structurã ermeticã. sã mântuiesc pe unii dintre ei. Este important ca credincioºii de azi sã se întoarcã spre istorie. Biserica trebuie sã lase loc pentru experienþa generaþiilor viitoare. toate acestea sunt semne ale „lumii“. ci ea are ºi o sarcinã profeticã. a experienþei pãrinþilor lor. aceea de a discerne unde lucreazã puterile împãrãþiei lui Dumnezeu ºi unde sunt stabilite semnele ascunse.

În aceastã tensiune, cuvântul de ordine al Bisericii este apelul la înþelepciune, tact pastoral ºi simplitate, urmând cuvântul lui Iisus Hristos: „Fiþi înþelepþi ca ºerpii ºi blânzi ca porumbeii“ (Matei 10, 16). Biserica nu are rãspunsuri ºi soluþii finale la toate domeniile vieþii. Probabil cã aici constã geniul Ortodoxiei de a evita risc unui creºtinism care dicteazã soluþii sau impune sisteme sociale creºtine, ignorãnd libertatea persoanei. Sarcina Bisericii nu este de a indica tipurile de societa umanã, sau de a sacraliza instituþiile politice ale vreunui regim, ci de a proclamã libertate totalã în faþa oricãrei organizaþii de viaþã omeneascã. Desigur, Biserica poate rãmâne indiferentã în faþa marilor scandaluri, violarea drepturilor omului, suprînarmarea, nedreptãþile sociale, politice ºi rasiale, care apasã asupra omenilori de astãzi. Dar ea, rãmâne mereu în viziunea teologicã a lumii, adicã a prezenþei reale a lui Dumnezeu în istorie. Misiunea, ca zidire a „Trupului“ - Biserica Ortodoxia a înþeles noþiunea de misiune într-o perspectivã eclesiologicã foar bine determinatã. Aceastã perspectivã comportã câteva elemente esenþiale: a) Biserica este parte integrantã din mesajul Evangheliei, deoarece convertirea nu este altceva decât un act de încorporare în trupul lui Hristos, desigur, ca rãspuns personal la cuvântul lui Dumnezeu, care constituie sãmânþa, conþinutul credinþei (Matei 13, 1-30). Biserica vãzutã, fizicã, istoricã, are ca pildã comuniunea Sfintei Treimi. Dumnezeu este comuniune de persoane, iar Biserica este chematã sã reproducã în viaþa ei aceastã comuniune trinitarã ºi unitarã a lui Dumnezeu. Ea este comunitatea umanã care trãieºte din cea dintâi comuniune divinã, care este Sfânta Treime, întreaga ei misiune, în chip special Sfintele Taine, sunt orientate în aceastã direcþie. Tainele de iniþiere - Botezul, Ungerea cu Sfântul Mir, Împãrtãºania - care formeazã un ritual unic ºi care se sãvârºesc numai în legãturã cu Liturghia, sunt taine de încorporare într-o comunitate liturgicã determinatã de apartenenþã realã la poporul lui Dumnezeu. Celelalte taine ºi ierurgii urmãresc, de asemenea, restabilirea raporturilor stabilite sau întrerupte, dintre Dumnezeu ºi aceastã comunitate. Caracterul eclesial al misiunii nu trebuie sã fie înþeles într-un sens instrumentalist sau eclesiomonist. Biserica nu este doar un simplu instrument al misiunii. Misiunea este un criteriu al Bisericii ºi nu existã Bisericã adevãratã în afara misiunii. Cu toate acestea, în viziunea ortodoxã, Biserica reprezintã deja scopul misiunii, fiind în acelaºi timp, principiu ºi condiþie a misiunii. b) „Zidirea“ Trupului nu este însã un scop în sine, deoarece Biserica este nu numai „poporul lui Dumnezeu“ adunat prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, ci ºi semnul - sacramentul prezenþei lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate. Misiunea are un caracter eclesiocentric, dar nu eclesiomonistic, cãci Biserica prin însãºi natura ei sacramentalã, dã mãrturie despre împãrãþia lui Dumnezeu. În misiunea sa, Biserica este chematã sã descopere „semnele“ nedezminþite ale împãrãþiei, care sunt: propovãduirea cuvântului lui

107

Dumnezeu; formarea unei comunitãþi autentice la nivel local, care sã includã pe toþi; redescoperirea unei comunitãþi tãmãduitoare, de susþinere ºi iubire activã, care întâmpinã pe cei strãini, dã speranþe celor deznãdãjduiþi ºi insuflã curaj celor cu voinþa înfrântã. c) Dar Biserica nu are monopolul „semnelor“ istorice ale împãrãþiei, prin care se manifestã prezenþa lui Hristos. Cu toate cã Biserica este denumitã „sacramentul împãrãþiei“, totuºi, semne ale împãrãþiei pot fi descoperite nu numai în Bisericã, ci ºi în lume. Bisericii îi revine un rol ermineutic, critic ºi profetic, acela de a discerne cãile, faptele ºi evenimentele istorice din „lume“, care corespund cu semnele împãrãþiei lui Dumnezeu. Misiunea ºi comunitatea parohialã Teologia ortodoxã a subliniat totdeauna cu vigoare centralitatea adunãrii liturgice locale - parohia, congregaþia, comunitatea de bazã, care devine modelul istoric al Bisericii contemporane. Parohia este comunitatea de bazã a Bisericii locale, punctul de plecare ºi de sosire al vieþii creºtine ºi al misiunii preoþeºti, locul unde se exercitã cele trei mari slujiri ale mirenilor ºi clericilor. Comunitatea parohialã este Biserica în mic, de aceea structura ei nu se poate înþelege fãrã o clarã viziune eclesiologicã. Se pare cã Bisericile creºtine, inclusiv Biserica Ortodoxã, îºi dau seama acum cã reorganizarea vieþii parohiale este nu numai o prioritate urgentã, ci ºi cã aceasta trebuie sã se facã în perspectiva unei învãþãturi clare despre Bisericã. Acolo unde teologia ºi practica pastoralã sunt exercitate fãrã o referinþã particularã la doctrina eclesiologicã ºi la spiritualitatea liturgicã, ele riscã sã fie deformate. Ereziile pastorale provin din ereziile eclesiologice. Desigur, nu este vorba aici de a reinventa mijloacele ºi tehnica de lucru ale teologiei pastorale, ci de a-i fixa mai precis punctul ei de plecare ºi punctul ei de sosire. Teologia pastoralã trebuie, adicã, sã înveþe din nou cum se construieºte Biserica la nivel local, parohial, cum se rezolvã problemele interne ºi externe ale constituirii parohiei ca o comunitate liturgicã, spiritualã ºi socialã, în contextul lumii de azi. Parohia ortodoxã trebuie sã punã în evidenþã imaginea unei comunitãþi care invitã pe toþi membrii ei sã-ºi realizeze ca atare chemarea ºi talentul lor propriu. Este imaginea unei Biserici ospitaliere, în care existã un loc ºi o rãspundere pentru toþi cei care intrã în ea. Preotul ºi parohia sunt într-o permanentã stare de „convocare“, de dialog reciproc, de concelebrare ºi de coslujire. Aceasta nu numai în direcþia membrilor, luaþi individual, ci ºi în direcþia grupurilor parohiale. Întreaga viaþã parohialã depinde de dinamica proprie Liturghiei. Ritmul parohial este impus de ritmul liturgic. În actul liturgic, creºtinii sunt, pe de o parte, traºi din lume pentru cã nu sunt din lume, pe de altã parte, cã sunt trimiºi în lume, deoarece lumea trebuie sã fie sfinþitã prin ei. Pe de o parte, Biserica este o „instituþie“, cu identitatea ei proprie, pe de altã parte, ea este în miºcare, în situaþie de pelerinaj, cãutând cetatea viitoare (Evrei 13, 14). De altfel, eclesiologia actualã înclinã din ce în ce mai mult spre înþelegerea comunitãþii creºtine ca o

108

realitate calitativã, ca o instituþie având o chemare ºi slujire divinã unicã. Biserica are o vocaþie de slujire nu pentru cã lumea are nevoie de serviciile ei, ci pentru cã Dumnezeu o cheamã ºi trimite la aceastã slujire în lume în numele Sãu. Astfel, având ca sursã Liturghia bisericeascã, parohia desfãºoarã o întreitã activitate: de hrãnire sau pastoralã, de mãrturie sau misionarã, de slujire sau diaconalã. Parohia se hrãneºte spiritual nu numai Duminica, la Sfânta Liturghie, la care sunt invitaþi toþi, ci permanent. Parohia este un organism viu, o comunitate vie, în continuã „zidire ºi înnoire“. Participarea activã a mirenilor la viaþa bisericeascã devine astãzi una din preocupãrile principale ale pastoraþiei ortodoxe. Aceasta nu numai pentru cã preotul nu mai poate concentra în mâinile sale multiple activitãþi pastorale ºi este obligat sã recurgã la asistenþa nemijlocitã a credincioºilor, ci ºi pentru cã existã o mai profundã înþelegere a Bisericii ca o comunitate autenticã de fraþi ºi surori, de bãrbaþi ºi femei, care posedã împreunã, o identitate nouã în Iisus Hristos. Participarea mirenilor la viaþa parohiei este deci, plinã de sens eclesiologic. Biserica este una „pentru cã, voi toþi, una sunteþi în Hristos Iisus“ (Gal. 3, 28). Slujirea Bisericii are o continuitate vie, organicã în credincioºi, fiecare credincios devenind pentru sine ºi pentru ceilalþi „un Hristos“ care slujeºte mai departe în Bisericã. Biserica se face prezentã în lume prin lucrarea ei de slujire. Deci, ea n-a fost trimisã în lume pentru a stãpâni triumfãtor, ci pentru a servi, fãcându-se tuturor toate, dar fãrã a-ºi pierde identitatea de comunitate teandricã a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfânt. Vocaþia misionarã a Bisericii þine de caracterul ei apostolic, de apostolicitatea ei. Biserica este o comunitate mesianicã în care apostolii au primit, dupã învierea lui Iisus Hristos, autoritatea ºi puterea de a fi „martorii“ Sãi: „Voi veþi primi putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi ºi-Mi veþi fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea, în Samaria ºi pânã la marginile pãmântului“ (Faptele Apostolilor 1, 8). Ortodoxia a înþeles noþiunea de misiune într-o perspectivã eclesialã foarte bine determinatã. Desigur, scopul propovãduirii Evangheliei este convertirea personalã prin acceptarea cu credinþã a cuvântului lui Dumnezeu, care este sãmânþa unei noi vieþi (Matei 13, 1-30). Evanghelia se adreseazã tuturor, ea are o valoare ºi o destinaþie universalã. Vestea cea bunã, cuvântul lui Hristos nu este rezervat unui grup, unui popor sau unei naþii sau unei anumite vârste, ci el aparþine tuturor. Aceasta constituie una din ideile fundamentale ale Noului Legãmânt, pe care Biserica a trebuit sã o apere chiar de la începutul ei. Trimiterea sau chemarea misionarã a Bisericii îºi are temeiul ei profund în universalitatea mântuirii în ºi prin Hristos. Aceastã „nouã dimensiune“ a Bisericii sau mai bine zis, aceastã dimensiune a ei, este opusã atât tendinþei de dominare, cât ºi celei de introvertire pietistã nepãsãtoare, faþã de problemele lumii, tendinþe care au copleºit în trecut chipul autentic, evanghelic, nu numai al creºtinilor

109

singulari, ci ºi al creºtinismului în general ºi al unei mari pãrþi a teologiei. De aceea, în pledoaria pentru dimensiunea servirii, se subliniazã totodatã, necesitatea ca creºtinii ºi Biserica sã nu mai pãstreze în dimensiunea servirii spre care se îndreaptã, nimic din vechile porniri de cucerire, de dominare, sau de introvertire nepãsãtoare. In lumea care a apãrut în era noastrã, Biserica va renunþa la orice intenþie de dominaþie clericalã, nu pentru cã ea este forþatã sã facã aºa, ci pentru cã trebuie sã realizeze adevãrata naturã a servirii sale faþã de lume. Servirea trebuie sã se facã pentru om, din dragostea faþã de el ºi pentru nici un alt scop. De la începutul ei, Biserica s-a angajat în aceste douã direcþii: pe de o parte, a hrãnit pe cei ai sãi, organizând viaþa interioarã, liturgicã ºi socialã a comunitãþii creºtine; pe de altã parte, a propovãduit Evanghelia celor din afarã, a intrat la cei netãiaþi împrejur ºi a mâncat cu ei (Faptele Apostolilor 11,3). Astfel, Biserica apare atât ca o comunitate euharisticã, poporul lui Dumnezeu deja rãscumpãrat, care se adunã sã comemoreze faptele lui Dumnezeu din istoria mântuirii, trãind o viaþã nouã în Duhul Sfânt, cât ºi ca o comunitate apostolicã misionarã, care are conºtiinþa unei trimiteri speciale la cei credincioºi.

110

V. ISTORIA ªI CULTURA CETÃÞII

Bibliotheca. „Civilizaþia româneascã“. în aºa fel. George COANDÃ Membru al Academiei Americano-Române de Arte ºi ªtiinþe din SUA Încã de la naºterea sa ca oraº. dublat de un pasionat arheolog. îndreptându-se spre Constantinopol. Descoperirea extraordinarã prin semnificaþia sa istoricã a relevat continuitatea de locuire ºi în acest spaþiu. (George COANDÃ. Filip al II-lea ºi Filip al III-lea. Târgoviºte. Circulaþia unor emisiuni monetare în acest spaþiu depun mãrturie. traversa Carpaþii. ca stare de civilizaþie în acþiune. Rostul economic al Târgoviºtei. fapt dovedit de descoperirile arheologice datorate arhitectului. 2002. Corneliu Ionescu. imitând pe cele emise de macedonenii Alexandru cel Mare. pe un promontoriu înalt al þãrmului din dreapta Ialomiþei organizatã o aºezare. Târgoviºtea a avut vocaþia europeanã. existând aici. Argumentele arheologice ºi documente scrise ne spun cã. de la Biserica Kretzulescu. sau cele emise de împãraþii bizantini Justinian ºi Ioan Tzimiskes. actualmente paraclis al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. spaþiul pretârgoviºtean ºi Târgoviºtea Evului Mediu timpuriu a fost o importantã „placã turnantã’’’ de civilizaþii ºi interese politice ºi economice. prin zona oraºului cetate de pe Ialomiþa. este sugerat ºi de celebrul portulan cunoscut sub numele de „Itinerarul de la Bruges“. a ecumenismului. ecleziile fiind construite conform opiniei celui ce le-a descoperit. p. încã de la începutul existenþei sale. Ed.MÃRTURII ECUMENICE ÎN TÂRGOVIªTEA VOIEVODALÃ Dr. Descoperiri arheologice de datã recentã au venit sã confirme existenþa unei aºezãri încã din secolele II ºi III. Fie ºi din faptul cã a apãrut ca aºezare într-un context geopolitic. geoeconomic ºi de geocivilizaþie. pe care figureazã un drum comercial ce coboarã prin centrul Europei dinspre Þãrile de Sus. arhitectural. Aºa cum este cazul monedelor de argint anepigrafice. care a determinat vocaþia sa ecumenicã. încât sã-ºi aminteascã de locul sacru al Cinei Celei de Tainã. încã de la lunga confluienþã a Antichitãþii ºi Evului Mediu. mãrturii ale pãtrunderii timpurii a creºtinismului adânc înlãuntrul geospaþiului cultural ºi cultual populat de geto-dacii în curs de latinizare. Sub temelia acestui lãcaº de rugãciune au fost decopertate resturile conservate în lut a ºase mici eclezii paleocreºtine. 72) 112 .

ordinul cãlugãresc franciscan al „Fraþilor minoriþi“. regalitatea fiind iritatã de tendinþele autonomiste ale saºilor. datând din 1440. adicã). 2005. de bunã seamã cã ºi-au ridicat ºi bisericã de rit romano . Grup care a avut o contribuþie esenþialã la evoluþia primarã a Târgoviºtei. va fi luat aminte cã în Biserica ridicatã de Dragomir din Plãvceni este evidentã o influienþã goticã renascentistã (George Coandã. conform unei ºtiri inserate în „Izvoarele oraºului Braºov la 1521“. Pietro Deodato Baksic. Târgoviºte“. viaþã creºtinã care a evoluat în varii forme. „Santa Maria Gratiarum ad rivum“ (de lângã Ialomiþa. p. însã. au fost salvate ºi încorporate în noua bisericã ridicatã de vornicul Dragomir din Plãvceni. Astfel cã. Un grup dintre aceºtia s-a refugiat în Târgoviºtea începutului de secol XIV. Ed. stabilindu-se în zona cartierului Suseni de astãzi cartier vatrã a oraºului . cutremurul din 1636. urmele sale fiind depistate arheologic. Cum ar fi germanii.1640. funciarmente generoasã. invaziile militare ulterioare ale trupelor habsburgice. C. între 1638 . Biserica este supusã. boierul Radu Kretzulescu (de unde ºi numele actual al ecleziei) rectitorind-o în 1659 (Lucr. O parte din elementele constructiv . 1640. Manolescu. p. determinate de condiþia geopoliticã a arealului românesc strãbãtut de migraþiile popoarelor ºi de injuncþiunile de mai târziu.arhitecturale. dar ºi ale înaltei Curþi. Bucureºti. în trecere prin Târgoviºte.Acesta ar fi începutul vieþii creºtine ºi în preTârgoviºtea cuprinsã în acea epocã în procesul de etnogenezã româneascã. între comunitãþile germane ºi regalitatea maghiarã apar o seamã de neînþelegeri.catolic. „Istoria Târgoviºtei. transferat din Târgoviºte.. ale primitivului regat maghiar. datoritã cãreia aflãm cã preot paroh fusese un ardelean Mihail. Sport . Însã. a construit o abaþie. unor vicisitudini care o vor duce la ruinare: ocupaþia otomanã a Târgoviºtei din 1595. Cronologia enciclopedicã“. 65). a trecut la persecuþii care i-au fãcut pe unii dintre saºi sã treacã. Mihãescu. Bibliotheca. De altminteri. Târgoviºte. 113 . Avem. ibidem). ca atare. tot în cartierul Suseni. Ed. Fruchter. colonizaþi de regalitatea maghiarã în Transilvania cu scopul bine definit de a ridica cetãþi de apãrare în estul ºi sudul acestei provincii ºi de a întemeia aici ºi o necesarã ºi profitabilã activitate meºteºugãreascã (de bresle) ºi comercialã. „Ghid de oraº. cu timpul. ºi o informaþie despre axistenþa ei. românii nu manifestã idiosincrasii la credinþele împãrtãºite de alþii. recuperatã din fosta bisericã romano . Carpaþii. spre sud. important misionar catolic. admirând ºi icoana „Santa Maria Gratiarum“. în 1962.în apropierea strãvechilor lãcaºuri de cult paleocreºtine. Cit. abate al Mãnãstirii Cârþa din þinutul Fãgãraºului (G. care constituiserã comunitãþi urbane înfloritoare ºi omogene etnic: Hermannstadt (Sibiu) ºi Kronstadt (Braºov). ªi. 121). În prima parte a secolului XVI. E. 1982.catolicã cu acelaºi hram.Turism. însã. la rãspântia veacurilor XIII ºi XIV. cum este cazul portalului ºi ancradamentelor. în acel an. prin natura firii lor. la organizarea sa dupã model central european.

p. neîncurajând-o. în 1581. 90) ne-a lãsat o interesantã descriere a Târgoviºtei în cuprinsul cãreia gãsim mãrturia cã. meseriaºii germani ºi maghiari erau folosiþi. padovanul cronicar Francesco de la Valle. la lucrãrile de interes edilitar. care fac slujba bisericeascã potrivit regulilor bisericii romane“. deci. Fie ºi numai aceste exemple ºi este suficient sã reþinem ideea permisivitãþii religioase. având câþiva cãlugãri observanþi. exprimatã printr-o generozitate realã de convieþuire a târgoviºtenilor cu deservenþii altor biserici decât cea ortodoxã. în cetate. cãlugãrul cãlãtor. domnia neagreând o asemenea tendinþã protestantã ºi. lucrãtori la cuptoare ºi sãpãtori“. care se confruntau cu tendinþa misionarilor luterani de a-ºi crea prozeliþi în capitala Þãrii Româneºti. de meserie dãltuitori. aceºtia din urmã aflându-se în supunere domnitorului þãrii.. germanã ºi maghiarã.catolice. funcþiona „o bisericã a Sf. „oameni sãraci. printre vorbitorii de limbã românã. cit. care 1-a însoþit pe cel dintâi în misiunea diplomaticã a acestuia de a-1 atrage pe domnul din acel moment al Þãrii Româneºti (Vlad al Vl-lea Vintilã) la campania Republicii Veneþiene împotriva sultanului Suliman I Magnificul (lucr. Jeronim Arsengv. Ceva mai târziu. mai ales.La 1532. secretarul lui Alvisiv Gritti. Francisc. Acþiunea de prozelitism luteran nu a avut rezultatul scontat. 114 . constatã existenþa a douã lãcaºuri de cult romano .

importante centre de culturã ºi artã. averea urma „sã rãmâie la mâna fiicei sale Bãlaºii ºi a gineri-mieu clucer. La 16 iunie 1673. Lãculeþe. multe din ele jucând un rol important în dezvoltarea culturii româneºti. au rumâni. dr.. antrenat în viaþa politicã trepidantã din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea... el cumpãra „moºie de la Vasile Hogea ot Cucuteni ºi feciorii sãi“. Stelea. Gorgota. În salba de mãnãstiri care s-au edificat în jurul Târgoviºtei. fiind obligat ca în calitate de mare vornic „a petrece tot mai mult prin oºti aici la Hotin“. Documentul preciza cã noul proprietar „s-au apucat sã facã acolo pre locul nostru la Cetãþea o mãnãstire pentru pomeanã“ situatã „den vârful Cetãþealei cât se va alege. delega pe soþul sãu Sanfira. Cetãþea ºi Panaghia... ºtirile documentare sunt singurele modalitãþi de a reconstitui istoricul schitului Cetãþea din Cucuteni . Dintre monumentele enumerate. „când ni s-ar tâmpla primejdia ºi datoria morþii“. Neagoe Sãcuianu a considerat cã iniþiativa sa meritã toatã atenþia. au scule. unde se contura vârful „Cetãþea“ a fost Neagoe Sãcuianu. Conºtient de marile primejdii la care se expunea. pânã când le va da Dumniezeu viaþa împreunã“. Târgoviºtea a atras în epoca medievalã însemnate personalitãþi politice. apropiat de voevodul Constantin ªerban în timpul cãruia a fost mare postelnic. Mare boier. care au iniþiat ctitorii. Bunea. au haine.CÂTEVA PRECIZÃRI DESPRE ISTORIA SCHITULUI „CETÃÞEA“ Prof. au vii. Dealu. însã moºia stearpã“. fãrã ca „nimic sã n-aibã treabã. reprezentative pentru istoria românilor.. tot ce „ar rãmânea au sate.. Dupã cunoºtinþa noastrã.Vâlcana pentru cã a fost demolat ºi nu s-au efectuat nici sãpãturi arheologice. pânã la moartea ei“.. Nucet. Cobia. far dã nici o silã cu ºtirea tuturor oamenilor. au þigani. Fusea. 115 . Dupã moartea soþiei sale. Vândutã „de . au dobitoace. univ. se numãrã Viforâta. bunãvoe. Majoritatea reprezintã monumente de arhitecturã de mare frumuseþe. Mihai OPROIU Reºedinþã a Þãrii Româneºti.. ªi a vecinilor den sus ºi den jos“ noua iniþiativã reprezenta o replicã la ctitoria lui Bunea Grãdiºteanu din apropiere. toate sã le þie ºi sã le oblãduiascã soþul mieu Sanfira“. primul care ºi-a îndreptat atenþia spre zona Cucutenilor..

Sanfira ºi „sã se dea cu sãnãtate“.. aflat „la trecãtoarea la Mãximeni“ însoþind pe „mãria sa Duca vodã“ . clucer. se cerea ca „lãcuitorii sfintei mãnãstiri (de la Cetãþea) sã pãzeascã biserica de la satul Sãcuiani ºi casele“. În final... cãci dorea acum cã „oasele mele ºi ale soþului mieu Sanfirii ºi a fii-mele 116 . Sub influenþa cui a revenit Neagoe asupra primei hotãrâri.... Documentul din 16 iunie 1673 preciza cã deja se „apucase. iar fiica sa Bãlaºa trebuia „sã aibã grijã sã facã aceastã dumnezeiascã casã fãrã zãbavã“. Iniþiativa se dorea continuatã..Documentul preciza cã „de le va dãrui Dumnezeu coconi sã rãmâie la coconi“. diiatã“ ºi s-o „înnoiascã“. sã facã o mãnãstire pentru pomanã.. precizând cã „numai dacã Badea se va recãsãtori“ ºi va avea „coconi. se-au schimbat“. în condiþii bine precizate.. cãci „toate deplin las. Neavând alte ºtiri. pre locul lui“ Vasile Hogea. Neagoe Sãcuianu hotãra sã-ºi „întoarcã.. care. Neagoe Sãcuianu a reglementat punctele din testament. Testamentul lãsa moºtenire „sfintei mãnãstiri de la Cetãþea“. Testamentul din 30 iulie 1673 redactat la Hotin solicita fiicei sale Bãlaºa „sã facã acel locaº“... dar „luându-ºi altã jupâneasã“ ºi având cu ea coconi „la acei coconi nu las sã moºteneascã cevaºi“.. cu altã jupâneasã“.. Diata lui Neagoe Sãcuianul sporeºte confuzia. Considerãm cã precizarea referitoare la faptul cã deja „se apucase sã facã...... cestei moºii. însã.... de unde vor fi“. sfintei mãnãstiri de la Cetãþea unde am fãgãduit sfântului ºi de ciud (minuni) fãcãtoare Necolae Mirilichischi“. Oricâte presupuneri am face ºi vom întoarce documentele pe toate pãrþile nu putem ºti stadiul lucrãrilor. într-un lucru. ºi flãmânzii ºi cãlãtorii sã aibã rãspuns la casele mele ºi cele de hranã oaspeþilor sã nu le lipseascã“... rãmânem îndoiþi dacã Neagoe Sãcuianul a reuºit sã-ºi termine iniþiativa. revenea ºi hotãra ca „dupã petrecerea noastrã ºi a fiilor noºtri.. Nu puteam neglija precizarea cã „aceastã diiatã scrisã cu mâna mea aici la Hotin“ a fost „trimisã la soþul mieu.. unde „tot anu sunt praznicele cele obiºnuite ale casii ºi sã nu lipseascã. „în oaste la Cehrin“. Dupã patru ani. urmând ca toate „ale sale sã le oblãduiascã lãcuitorii acelui sfânt locaº“. Sfânta mitropolie din Târgoviºte. Cu multã grijã. ºi casei“.. Se preciza cã „nedând vreme ºi pârlejul a face sfânta mãnãstire de la Cetãþea“. iaste muma tuturor bisericilor a Þãrii Româneºti. cãci la „acest sfânt locaº“ Neagoe Sãcuianu urma „sã-i îngroape oasele.. considerând cã „numai. iar sã rãmâie pre seama lui“. aceºtia sã nu poatã sã „moºteneascã cevaºi“. Se preciza cã de „va muri fi-mea Bãlaºa naintea soþului ei Badea. fãrã sã facã diferenþiere între a „continua“ sau a „face“.. sã aibã a purta grija.. o mãnãstire“ nu era o simplã întorsãturã de condei. care se-au scris mai sus“..

Misiunea primitã de Bãlaºa de a avea grijã 117 . sub influenþa soþiei ºi a fiicei sale.. fiind trimisã. începeau din Vâlcana ºi din Cucuteni spre Leaota“ ºi nici cã „a zãbovit. Spre deosebire de prima diatã unde se vorbea de „sfânta mãnãstire“.. aici. spre a se feri de neprieteni ºi poate drept mulþumire cã acolo ºi-a scãpat viaþa.. ci în tot anul sã aibã casa cãutare. Înclinãm sã credem cã hotãrârea a fost luatã sub influenþa edificãrii mãnãstirii Bunea. Diiata pãstreazã rugãmintea ca mitropolitului „sã-i fie milã ºi acel schitiºor. întocmit la 25 iunie 1677 ºi redactat tot în condiþii deosebite. a nu lãsa nici un lucru al casei în lipsã sau în scãdere. cãci dacã ar fi fost vreun alt motiv l-ar fi formulat. un timp mai lung. sã se înnoiascã ºi uºi închise de cãtre sãraci ºi de cãtrã oaspeþi sã nu fie“. Nicolae sã-i ridice o mãnãstire cu numele lui“.. Se considera cã singura schimbare se referã la mãnãstirea de la Cetãþea „. Reîntors acasã ºi reanalizând cu atenþie situaþia creatã. Aflat la „Maximeni“ considera cã „întorºi cãtrã soþul meu aciastã diiatã înnoitã ºi toate învãþãturile ce-s scrise în diiata ce scrie de la Hotin. aºa cum s-a formulat în noul testament. cãtre care „era fãgãduit a face casã sfântului“. Mitropolia Þãrii fiind desemnatã ca purtãtoare de grijã a întregii averi.. cãci sunt hotãrâtoare asupra iniþiativei lui Neagoe Sãcuianul de a construi o mãnãstire la Cetãþea. Mareº. care considera cã „potecile pe unde pleca ºi venea din refugiu ale marelui boier. împotriva unde sânt titorii scriºi“. venea cu noile precizãri care reliefau faptul cã fuseserã discutate cu soþia ºi fiica sa. Mareº ºi Mihai Gh. „diata de la Mãximeni. ºi. Dorinþa familiei a biruit. pre Alexandru Logofãt ot Sãteni... Nu împãrtãºim punctul de vedere al lui Gh. Deºi aparent neînsemnatã. Mitropolia urmând a purta de grijã de casa noastrã. în al doilea testament.Bãlaºii sã se îngrope în biserica noastrã de în sat. unde eram fãgãduit a face sfânta casã a sfântului ºi de ciude factor Neculae de la Miralichia.. nedorind sã fie cu nimic mai prejos marelui armaº Bunea Grãdiºteanu.. sã o dea în mâna jupânesei. Aflat departe.. Insistãm asupra schimbãrilor din diiata de la Hotin. hotãrâse prima datã pentru sine însuºi. Sanfirii“. hotãrârea sa s-a schimbat esenþial. acum se vorbeºte „de schitiºor“.. I. fãrã sã se consulte cu nimeni dintre cei apropiaþi... ca una ce era „muma tuturor bisericilor a Þãrei Româneºti“.. noua diatã aduce schimbãri esenþiale. ce s-ar strica. a promis sf. Toate ne îndreptãþesc sã considerãm cã întreaga lucrare era departe de a se contura. ªi locul unde a fãgãduit a face iaste de noi cumpãrat de la Vasile Hogea ot Cucuteni“..... aºa întregi ºi fãr scãdere sã se pãzeascã cum sunt scrise“. care doreau sã închine averea Sfintei Mitropolii ºi sã-ºi gãseascã odihna de veci în monumentala bisericã din Sãcuieni.

schitul prinzând contur între 1677 .. a închinat mitropolitului Teodosie prin zapis. precum l-au închinat ºi banul Neagoe Sãcuianul partea lui de moºie de acolo“. Nicolae de la Miralichia“: „Datu-1-am ºi l-am închinat. Mareº. a hotãrât sã facã ºi el danie schitul Sfintei Mitropolii. care „moºie ºi locuri sânt sub Cetãþea sau de la Neacºul din Cucuteni“. la 30 martie 1691 monahul de la Cetãþea. de e mai-nainte vreme de pãrinþii noºtri“. Este vorba de o construcþie modestã. hramul Soborul sfinþilor îngeri. Hotãrârea de a-1 fi închinat Sfintei Mitropolii a fost determinatã de faptul cã „vãzând noi cã nu-1 vom putea þine ºi stãpâni precum se cade. devenit monah. pentru cã aceastã moºie iaste închinatã acestui schitiºor. în hotarul Cucutenilor. interes pentru Cucuteni aratã Stoica Meriºanul.. Precizãm cã din documente reiese cã schitul Cetãþea avea la 1691 alt hram decât cel pe care-1 dorise Neagoe. sud Dâmboviþa. Bãlaºa.. pe care-1 întâlnim fãcând mai multe cumpãrãturi de pãmânt. ºi era departe de ce-ºi propusese Neagoe Sãcuianul. La 8 martie 1691. nesiliþi de nimeni la sfinþia sa de l-am închinat Sfintei Mitropolii. împreunã cu toatã moºia de acolo. Anastasie. 22 de zile. Anastasie monahul este conºtient cã nu poate lua o hotãrâre contrarã celei luatã de Bãlaºa.. conºtient cã nu-1 „putea þine. ce a folosit ca material de construcþie lemnul. precum l-au închinat ºi banul Neagoe Sãcuianul. precizând „cã fusese cumpãrat ºi locul unde am gândit a face“. Anastasie.1691. La 13 aprilie 1673 ºi 4 ianuarie 1678 cumpãra „toatã partea de moºie a unchiaºului Ion Hãul“.„sã facã aceastã casã fãrã zãbavã“ era îndreptatã acum cãtre mitropolit. partea lui de moºie de acolo“. acorda zapis de danie împreunã cu nepoþii sãi cãtre mitropolitul Teodosie... „Soborul sfinþilor îngeri“ ºi nu „Sf. 118 . fiica lui Neagoe banul Sãcuianul. fãrã rumâni. Spre sfârºitul secolului al XVII-lea. Nu împãrtãºim punctul de vedere cã „la Cetãþea exista de multã vreme un schit mic ridicat ºi întreþinut de moºnenii din Cucuteni“. care ºi pre anume o arãtam. I. fiica lui Neagoe Sãcuianul ºi de aceea. Îmbrãþiºând acelaºi punct de vedere. cum încearcã sã susþinã Gh. însã moºie stearpã. cum se cade“.. dar „cu rugãminte ºi milã“. la un interval scurt de timp. care scrie mai sus. Ceea ce nu a dus la capãt marele boer a realizat unul din moºneni. Cu timpul. interesul lui Stoica Meriºanul pentru Cucuteni devine constant. Iniþiativa lui Neagoe Sãcuianu a trezit interes ºi s-a bucurat de adeziunea locuitorilor. Noii donatori arãtau cã „având noi un schit la Cetãþea.. dar în 1693 a fost spânzurat pentru trãdare de Constantin Brâncoveanu. datu-1-am ºi 1-am închinat. În urma acestui eveniment neprevãzut. venit-am noi de a noastrã bunãvoie. toate prevederile din diata lui Neagoe.

loc de cinci prãvãlii. la 2 aprilie 1745. Cu aceastã ocazie. cunoscut ca având numeroase afaceri. La jalba Sandei vorniceasca din 1739. Activ ºi cu iniþiativã. Movila.. nimic n-au mai putut rãspunde ºi însuºi au mãrturisit cã. închina schitului prin intermediul Sandei voiniceasca Meriºanca. cãtre moºneni. locuri de casã în Târgoviºte.. care i-au permis sã cumpere livezi în Cucuteni. 119 . au fost închinate ºi zapisele de datorie ale moºnenilor.soþia sa. a fost. fusese încãlcatã de Negoiþã logofãtul ºi fiul sãu Bãdica. Deºi în 1738. Toate dovedesc însã cã schitul a rãmas sãrac ºi s-a confruntat în permanenþã cu mari greutãþi financiare. „faþã fiind toþi megieºii ºi omul dumneaei vornicesii Ughea“. Bãdica logofãtul este un personaj binecunoscut. „neputând da bani. Neacºul feciorul popii Necula.. tatãl lui Pãdure ºi Dumitru al lui Stan Gimba ºi alþii. Unii dintre cei datori. pãrþile de moºie adunate la Cucuteni de Stoica Meriºanul. unde au constat cã moºia de la Meriºani. situaþie care n-a schimbat situaþia materialã grea în care se afla schitul.. sau „neavând putere sã plãteascã cu bani au dat moºia. jupâneasa Marica a închinat schitului Cetãþea. Fiu al logofãtului Negoiþã din Târgoviºte. mergând la Cucuteni. moºia ce o avea de moºtenire de la unchiul sãu Stoica.. Bãdica logofãt închina moºia Cucuteni ºi mãnãstirea Cetãþuia „la sfânta Mitropolie de aici din Târgoviºte“ exprimându-ºi dorinþa de a fi înmormântat la „biserica Sfinþii Arhangheli“. Stanca.. loasaf ieromonahul „egumenaº“ la schitul Cetãþea se plângea cã moºnenii împresarã moºia schitului rãmasã de la Meriºani ºi Bãdica logofãt. Vâlcana. La 2 iunie 1748. acea moºie. „S-au dat schitului Cetãþuia ce iaste fãcut de dumnealor a stãpâni cu pace aceastã moºie de cãtre toþi moºnenii ºi de cãtre alþi pãrtaºi“. cum proceda Macarie monahul. Boierii hotãrnici. domnitorul Constantin Mavrocordat a dispus ca Mihai Bãrbãtescu ºi Andronache vel vornic al Târgoviºtei sã aleagã moºia acesteia. Micile danii n-ar fi putut aduce un reviriment. a împãrþit moºia în trei. La plângerea Mitropoliei. care au fost încasate de cãlugãri. de la vârful ªuviþii“. s-a numãrat printre proprietarii însemnaþi de pãmânturi. iaste dreaptã ºi adevãratã danie a Sfintei Mitropolii“. ispravnicii judeþului au fãcut o nouã cercetare. Documentul ne dezvãluie faptul cã „vãzând Bãdica temeiul ºi scrisorile sfintei Mitropolii. cu varul ºi cãrãmida ce au rãmas de la Staico paharnicul. Podeþea. jupâneasa Barbului Meriºanu vel vornic „fiind dumneaei moºneancã“. cãtre pãrintele Varlaam ºi cãtre Meriºani ºi logofãtul Bãdica.. Bãdica logofãt a cumpãrat ocine în Cucuteni. În 1754. au dat trei mãtci de sutpi“. sã fie tot al Sfintei Mitropolii“.. soþia lui Badea cãpitan Meriºanu. Se preciza ºi cã „schitul ce l-au lucrat el (Bãdica).

dar acest material 1-a folosit Bãldica logofãt. „Dicþionarul geografic al judeþului Dâmboviþa“ înregistra faptul cã la „Bãdica“ se pãstrau încã „ruine de mãnãstire pe un deal înalt. moºnean din Cucuteni. Schitul n-a putut niciodatã sã joace rolul pe care ºi-1 dorise Neagoe Sãcuianu. trec mai tot-deauna pe sub înaltul deal. 120 .Neagoe Sãcuianul concepuse sã realizeze un monument reprezentativ. ce le fac la Pietrari ºi Râul-Alb. dar continuatorul sãu Anastasie monahul. în formã de triunchiu de piramide. care i-a limitat funcþionalitatea ºi importanþa. mulþumindu-se cu rolul de administrator al Mitropoliei. n-a putut edifica decât un mic „schitiºor“ din lemn. fiul lui Negoiþã din Târgoviºte pentru a termina construcþia. Staico Meriaºnul a dorit sã preia construcþia edificând mãnãstirea din „var ºi cãrãmidã“. în comuna Cucuteni. obºtea cãlugãrilor n-a funcþionat decât periodic ºi fãrã a putea îndeplini misiunea iniþialã. Neavând sprijin suficient. La sfârºitul secolului al XlX-lea. cãtunul Vâlcana de Sus“ ºi cã „visitatorii bãilor iodo-salifere din Vâlcana în excursiunile lor. ce conþine ruinele monastirii Bãdica“.

prin locurile de trecere. Trecerea graniþei se fãcea individual. În tradiþia oralã a localitãþii Bãleni . Piua -Pietrei ºi Brãila. condiþia esenþialã pentru dezvoltarea unui popor. emigranþii bulgari îºi ascundeau copiii în putinele de brânzã de teama sechestrãrii lor de cãtre vameºi. aºezaþi pe un butoi. cã cei care se numesc sârbi sunt în cea mai mare parte bulgari de baºtinã. moarte. aºa cum mai procedaserã ºi cu secole în urmã. ocârmuirea. dar ºi în grupuri. Trecerea graniþei la români nu era un lucru facil. Iorga arãta cã este un fapt recunoscut. în general bulgari.UN DOCUMENT INEDIT REFERITOR LA CONSTRUCÞIA BISERICII DIN LOCALITATEA BÃLENI-SÂRBI Prof. Administraþia þãrii. sãrãcie. iar teritoriile bulgãreºti erau încã paºalâcuri. pe vechile vetre întemeiate de etnia lor sau vor constitui aºezãri noi. numite schele în documente. robie. ceea ce ar fi însemnat un impuls dat creºterii economice. fiindcã ele au fost urmate de ocupaþia strãinã ce aducea jafuri. Iar N. iar în interiorul acestuia se puneau lucrurile de preþ. ªi Principatele Române au avut de suferit de pe urma deselor rãzboaie turco . Ei vor veni ºi se vor aºeza în localitãþile þãrii.austriece din secolele XVIII . indiferent dacã erau de etnie sârbã sau bulgarã. Se pare cã ei înºiºi s-au declarat sârbi la trecerea graniþei. foamete ºi epidemii. Serbia era un stat autonom. se va stabili în Principatele Române unde nu exista exploatare naþionalã. În aceste puncte de trecere veneau reprezentanþii marilor proprietari de pãmânt pentru a trata cu 121 . Populaþia sud-dunãreanã.XIX. Apogeul emigrãrii bulgarilor în Principate a fost atins în secolul al XIX lea odatã cu rãzboaiele din anii 1806 .1812. Bulgarii îºi vor gãsi salvarea la nord de Dunãre. Georgeta TOMA Extinderea dominaþiei otomane în Peninsula Balcanicã în secolele XIV -XVI a atras ºi fenomenul de emigrare a celor care nu doreau sã îndure exploatarea naþionalã ºi economicã a regimului otoman.Sârbi se mai pãstreazã amintiri despre aceastã trecere a graniþei pe Dunãre. deoarece dupã pacea de la Adrianopol (1829). 1829 . pentru accelerarea ritmului de creºtere a populaþiei. Mai existã ºi o altã pãrere referitoare la naþionalitatea acestor emigranþi. De asemenea. Punctele de trecere aveau ºi carantinã (emigranþii erau þinuþi 7 zile) ºi erau situate pe linia Dunãrii la: Cãlãraºi.1830 ºi 1853 .1856. avea un interes pentru atragerea acestor emigranþi strãini. Tuturor emigranþilor din sudul Dunãrii li se spunea sârbi. era nevoie de folosirea unor subterfugii.

pe un loc cumpãrat de la clucerul Scarlat Geanoglu. podveziile. Proprietarii de moºii au încãlcat curând aºezãmântul dat. Din studiul acestor jalbe desprindem ºi alte informaþii ca de exemplu cele referitoare la constituirea satului în 1831 din cele 102 de familii venite în 1830. Liturghie în amintirea lui Iisus Hristos.504 lei. Conform procesului verbal din 19 martie 1865. în partea de sud . Totalul terenurilor din categoria pãlmaºi era de 87 pogoane pentru care proprietarul primea suma de 15. dar ºi pentru Liturghie. Relaþiile dintre aceºti emigranþi bulgari ºi administraþia þãrii au fost stabilite de Aºezãmântul din 1830. S-au mai împroprietãrit 19 capi de familie. iar boierul Nicolae Bãleanu primea o despãgubire pentru desfiinþarea sarcinilor medievale în valoare de 165. întocmit de comisia de constatare a Legii rurale a satului Bãleni . principala ocupaþie fiind agricultura ºi creºterea vitelor. 57 de familii. biserica este prima instituþie care se edificã în acest stat. Aceste familii vor pãrãsi satul ºi se vor aºeza în Târgoviºte. Totalul terenurilor din aceastã categorie pentru cei 144 de þãrani clãcaºi era de 122 pogoane. Dupã constituirea lor în sat de sine stãtãtor. Biserica era locul unde bulgarii se întâlneau ºi participau împreunã la bucuriile ºi necazurile care veneau asupra lor (botez. O parte din ei. Cuza. De altfel. înmormântare). cerând sã li se facã dreptate.De remarcat este faptul cã în procesul verbal se face vorbire ºi de locul necesar construirii unei biserici „pentru bisericã rãmâne a se chibzui de onorabilul guvern cãci în aceastã comunã se aflã în fiinþã numai un preot“. zilele de mermet) ºi vor deveni þãrani liberi. pentru sãvârºirea serviciilor religioase. cununie. care aveau douã vite de muncã (bivoli) cu câte 7 pogoane ºi 19 prãjini.est. prin nerespectarea unor prevederi înscrise în el. ºcoalã.cap de familie (categoria mijlocaºi). capi de familie. sã se întâlneascã cu Dumnezeu ºi sã participe la Sf. bulgarii erau nevoiþi sã meargã la bisericile din satele vecine: Bãleni Români ºi Racoviþa. ceea ce înseamnã pentru ei o înstrãinare. Neavând bisericã. ca de altfel ºi a altor comunitãþi sãteºti. bancã popularã (UNIREA) ºi cãmin cultural. Aici veneau sã se reculeagã. bulgarii îºi vor vedea de treburile lor. În urma acestor neajunsuri bulgarii vor înainta jalbe la administraþia þãrii. 122 . Un eveniment important în viaþa comunitãþii de bulgari. un numãr de 169 de þãrani. iar pentru Bãleni Sârbi se va hotãra de cãtre guvern ce se va face.384 lei. I. Biserica reprezenta o instituþie de primã necesitate pentru o comunitate formatã din minoritari. S-au mai împroprietãrit cu loc de casã 6 locuitori care primeau câte 400 stânjeni fiecare.ei ºi a-i duce pe moºiile lor ca þãrani clãcaºi. þãrani clãcaºi. fiind urmatã de primãrie.Sârbi s-au împroprietãrit 144 de þãrani clãcaºi . În concluzie. Aceastã menþiune fãcutã ne aratã cã la 1865 nu exista decât biserica din Bãleni Români. au fost împroprietãriþi cu pãmânt din moºia Bãleni ce aparþinea boierului Nicolae Bãleanu. care nu aveau vite de muncã (categoria pãlmaºi) cu câte 4 pogoane ºi 15 prãjini. loc aflat în continuarea fostei mahalale sârbeºti din secolele trecute. în 1851 îºi vor rãscumpãra sarcinile medievale (claca. l-a constituit promulgarea Legii rurale în 1864 de cãtre domnitorul Al. În cadrul acestei comunitãþi de creºtini ortodocºi a existat o preocupare permanentã pentru construirea unei biserici.

Vasile. Toma Toader. Ivan P.Cristina. Începând cu acest an. G. Liturghie la bisericile din Bãleni Români ºi Racoviþã. care era casierul bisericii. de familia Toma Toader (Milciu). Din însemnãrile dascãlului Dan F.05. De asemenea. care va deveni preot în 1887. La aceste biserici bulgarii erau marginalizati ºi se simþeau umiliþi. A fost trimis la studii Dumitru Zlãteanu. Niþescu. lipsa acestei biserici era resimþitã de toatã comunitate. Hârtie timbratã. Tudor Cosman (era ºi primarul satului). Pentru construirea bisericii s-a ales un comitet compus din consilieri ºi ctitori. S-a început cu gãsirea locului pentru bisericã. lucrarea realizându-se între anii 1879 -1886. Documentul este un contract ce dateazã din 17 mai 1881 (deci din timpul lucrãrilor la bisericã). Documentul este autentificat de notarul satului Bãleni -Sârbi. Alecsandrescu la 17 mai 1881. au condus la luarea unei decizii de a se construi biserica satului Bãleni Sârbi.1881 . Filigranul reprezintã stema regalã de la 1881 ºi inscripþia: România.Toma . Tot în acest an s-a hotãrât sã se înceapã construcþia bisericii. Aceºtia au zãbovit pentru aceastã activitate pânã la 3 ani. pãstrat cu sfinþenie pânã astãzi de urmaºii primilor ctitori ai bisericii . Obiectul acestui contract este împrumutul a 100 de galbeni „din casa dânsului“ cu scopul de a continua lucrarea bisericii. N. Toate aceste neajunsuri legate de practicarea cultului creºtin ortodox. Toma Tudor putea sã-i ia din averile lor „fãrã curs de judecatã“. O altã modalitate de a strânge fonduri era colecta publicã . Dumitru Tudor. Simionescu ºi Toma Tudor. Dupã stabilirea condiþiilor de împrumut. fiind primul preot al comunitãþii.Aºa cum reiese din caietul de însemnãri al dascãlului Dan F. I. cât ºi pe cei strânºi cu pantahuza.1. Banii necesari edificãrii bisericii au fost strânºi prin stãruinþa ctitorilor.pantahuza. este un act original scris cu cernealã violet pe hârtie timbratã vérge cu filigranul. În timpul cercetãrilor de teren am descoperit un document inedit. Aceasta se poate observa numai dacã punem documentul în luminã. aflatã la a cincea generaþie dupã moºul lor. bulgarii ºi-au îngropat morþii în cimitirul constituit. Niþã Petre. dar ºi din donaþii fãcute de proprietari de moºii: I. Þecu. purtând numãrul de înregistrare 257. s-a ridicat ºi o troiþã care þinea loc de închinare pentru cei bãtrâni sau nevoiaºi care nu puteau merge la Sf. În 1879 moº Nicula Gãsacu cu baba lui Marica au dat un hectar de teren pentru bisericã ºi cimitir. Galbenii împrumutaþi de ctitorii semnatari erau pe o perioadã limitatã -17. Actul în sine este un contract între ctitorii bisericii: Petre Simion. referitoare la participarea lor la Sf.01. Nevoia de bani pentru ridicarea acestei biserici a fost mare. Documentul este semnat „prin tragere 123 . Vasile reiese cã au fost trimiºi oameni în þarã pentru strângerea de fonduri. Persoanele vârstnice îºi amintesc povestirile bunicilor ºi strãbunicilor. fãrã a avea o bisericã proprie. Toma Diaconescu ºi Petre Dan. Liturghie la bisericile din satele învecinate. contractul împuternicea pe casierul Toma Tudor sã cheltuiascã aceºti bani. În perioada construcþiei bisericii s-a luat hotãrârea sã se trimitã la studii un fiu al satului pentru a deveni preot. pentru terminarea lucrãrilor la bisericã. Dalles. ºi trimiteau banii strânºi prin poºtã ctitorilor. Documentul mai prevedea cã în cazul când galbenii nu vor fi restituiþi la termenul fixat.1882 ºi se obligau sã-i restituie la data stabilitã. iar ctitorii vor apela ºi la împrumuturi de la persoane binevoitoare.

XIX se folosea termenul generic de galbeni pentru denumirea monedelor din aur: ducaþi austrieci ºi austro olandezi. Simionescu (alfabet). împrumutul oferit bisericii. Raºiu . Vasile. fiindcã pânã în zilele noastre au mai existat în familie câteva monede. Ion . florini. prin împroprietãrirea þãranilor pe locurile pe care deja ei le munceau ca þãrani clãcaºi. Ion . esenþial este însã numãrul acestora 100 de galbeni.Despa.Ecaterina. La sfârºitul sec.Cristina. fiindcã aceste activitãþi nu erau aducãtoare de profit pentru o familie de agricultori. Mihail . Din informaþiile culese de la familia urmaºilor lui Toma Tudor. De asemenea. Din caietul de însemnãri al dascãlului Dan F. Cert este cã în secolele XVII .Mãria.Tudora. Aceºtia nu se înstrãinau ci se moºteneau. iar ctitorii ei se citesc ºi astãzi de cãtre preoþi la Sfintele Daruri în timpul Sf.Tudora. þechini. Elena . de aceea credem cã aceºtia nu proveneau din munca pãmântului ºi creºterea vitelor. galbenii nu erau cheltuiþi pe lucruri de nimic. Gheorghe . Liturghii: Toma .Mãria. mitul jertfei pentru creaþie era cunoscut. De aceea.de deget“ (analfabeþi) de cinci dintre ctitori (printre cei analfabeþi era ºi primarul Tudor Cosman) ºi o semnãturã proprie a celui de al ºaselea ctitor N.Stana. la 1830. Biserica va purta hramul Sf. Aurul ºi pãmântul constituia ºi pentru etnicii bulgari valori perene. Pãmântul nu era îndestulãtor nici pentru bulgari nici pentru populaþia majoritarã româneascã. Zlãtan . Informaþia privind împrumutul celor 100 de galbeni mi se pare interesantã. erau folosiþi doar în situaþie limitã . ele fiind în cele din urmã prelucrate în bijuterii. se pãstreazã varianta „furarea umbrei“ a unui om ºi folosirea ei la construirea unei biserici. reiese cã ºi la etnia bulgarilor. în ciuda faptului cã au fost împroprietãriþi dupã Legea ruralã de la 1864. Ctitorii s-au strãduit sã strângã bani pentru terminarea bisericii. 100 de galbeni reprezenta o sumã mare. altuni turceºti. ci doar a consfinþit o situaþie de fapt. Galbenii reprezentau patrimoniul unei familiei. ci doar le asigura existenþa zilnicã. Nu se specificã ce fel de galbeni erau împrumutaþi.ca în cazul de faþã. ea se confrunta ºi cu lipsa resurselor financiare. Ion .Ion. Pentru o familie care îºi câºtiga existenþa din cultivarea pãmântului.Tudora. al XlX-lea lipsa de pãmânt pentru þãrãnimea românã era acutã (inclusiv pentru bulgarii din Bãleni Sârbi) ºi totodatã. Ion . Petre Dumitra. Reforma agrarã de la 1864 nu a rezolvat în totalitate problema agrarã. Tudor . preoteasa Ecaterina. Dumitru. În mentalul colectiv consemnat de acest dascãl. Dascãlul a consemnat cã lucrãtorii la bisericã nu s-au apucat de construcþie 124 . denumirea galbenilor nu prezintã o importanþã deosebitã.Voica. Nicolae ºi va fi sfinþitã la anul 1886. Ion . Paraschiv . pr. înclinãm sã credem cã majoritatea acestor galbeni au fost altuni turceºti.Ion.Mãria. Ion . Suma de 100 de galbeni este importantã ca valoare. Actul în sine prezintã importanþã pentru informaþiile conþinute în legãturã cu efortul ctitorilor de a strânge fonduri pentru lucrarea bisericii. Petre -Toma.Dana. Ei nu ar fi reuºit dacã nu ar fi existat ºi sprijinul enoriaºilor care îºi doreau din tot sufletul sã aibe biserica lor. înclinãm sã credem cã aceºti galbeni au fãcut parte din patrimoniul cu care etnicii bulgari au venit pe moºia Bãleni. Pentru cazul analizat. Dumitru Nenea .

1916 . iar dupã un timp acesta a murit. dar ºi cu contribuþia enoriaºilor. dotatã cu odoare bisericeºti. 1941 .1944.1878. Aceste realizãri se datoreazã în egalã mãsurã preoþilor care au ºtiut sã pãstoreascã credincioºii cu bunã credinþã. sunt realizãri ale acestei parohii ºi vizitându-le îþi produce o deosebitã plãcere. 125 . Cel cãruia i s-a furat umbra a fost un bãrbat din familia Obeþaru. care în drumul lui spre „margine“ (loc de la marginea satului) a trecut cãlare pe cal pe lângã constructorii bisericii. în anul 1975 a fost ridicat în curtea bisericii un frumos monument ºi cimitirul eroilor care comemoreazã eroii satului din toate rãzboaiele: 1877 . Biserica. Prin strãdania preotului Vasile Popescu. monumentul ºi cimitirul eroilor. 1977. Biserica de-a lungul timpului a fost bine îngrijitã ºi reparatã ori de câte ori a fost nevoie (în special dupã cutremurele din anii 1940.„pânã nu au prins o umbrã de om care a trecut pe lângã meºteri“. Mitul „furãrii umbrei“ unei persoane este o variantã a mitului jertfei pentru creaþie (Meºterul Manole) ºi îl întâlnim în literatura românã în romanele lui Laurenþiu Fulga.1911 biserica s-a restaurat ºi cu aceastã ocazie i se va adãuga un pridvor ºi se va construi ºi clopotniþa. În anii 1910. buni creºtini care au ºtiut sã-ºi ajute aproapele la nevoie ºi la bucurie.1918. Umbra acestuia a fost prinsã de zidari în zidãrie. dar ºi enoriaºilor. datoritã aspectului îngrijit al acestora. 1986) ºi împodobitã cu o picturã bine executatã.

Dimitriu (fost preºedinte al Senatului). referitoare la un important monument târgoviºtean: MITROPOLIA din Târgoviºte. lucrãrile de amenajare ºi sistematizare a zonei aflate în imediata vecinãtate a noului edificiu al Mitropoliei. obiecte de cult). în concordanþã cu cerinþele impuse de menþinerea integritãþii monumentelor. cu sisteme de iluminat ºi de încãlzire moderne. icoane. în acest sens. ºi un capitol din istoria modernã a oraºului. Este momentul când se discutã tot mai insistent despre necesitatea alcãtuirii unor colecþii ºi muzee. Virgil Drãghiceanu (secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice). reunite în dorinþa de a izbuti într-o operã de mult aºteptatã. 126 . arhitectul ªtefan Balº. pentru înzestrarea construcþiei noii Mitropolii cu picturã interioarã. nu numai a unor monumente de arhitecturã. rãmase la noul edificiu. dar ºi a pãstrãrii în acelaºi timp a tot ce a rãmas valoros ca patrimoniu de la localul vechii Mitropolii. precum ºi informaþii referitoare la bunurile recuperate de la celebrul lãcaº al vechii Mitropolii (lapidarium. consemnãrile documentare vin sã aducã un plus de cunoaºtere. interese ºi destine. a unor valori patrimoniale de la vechiul lãcaº de cult. la iniþiativa ºi a unor intelectuali ºi oameni politici locali. legate de istoria unei înfãptuiri culturale. Extrem de importante sunt. cel care a iniþiat ample sãpãturi de salvare ºi cercetare a monumentelor târgoviºtene. dar în acelaºi timp ºi de restaurare. prin Comisiunea Monumentelor Istorice de cãtre marile muzee bucureºtene. Smaranda Gheorghiu (Maica Smara). ci ºi a unor bunuri de patrimoniu mobil (carte. carte ).cu existenþã efemerã. dispãrut în urma restaurãrilor iniþiate de Lecomte de Noüy. prin documente existente în arhivele naþionale. În procesul general de conservare ºi restaurare a Complexului Mitropolitan din Târgoviºte se înscrie ºi interesul mãrturisit. Dumitra BULEI.NOUL AªEZÃMÂNT AL MITROPOLIEI TÂRGOVIªTEI ÎN DOCUMENTE DE ARHIVÃ Prof. Meritã amintit cã s-au fãcut eforturi pe plan naþional de cãtre Comisiunea Monumentelor Istorice ºi cu sprijinul îndeosebi al Primãriei oraºului Târgoviºte. cât ºi despre preluarea. Prof. Gheorghe BULEI Dincolo de realitatea evidentã. În acelaºi timp cuprinde ºi istoria unei instituþii muzeale – Muzeul Lapidarium de la Mitropolie . de subliniere a unor fapte petrecute în timp. Este în acelaºi timp. obiecte de cult. D. Apar tot acum ºi semificative preocupãri urbanistice ºi de protejare a unor valori importante ale patrimoniului cultural ºi încercarea de cuprindere a acestuia într-un sistem expoziþional local ºi naþional. în care apar alãturi de instituþii ºi oameni. cum ar fi: C.

iunie 1912-1914 se numãrã: D. Norocea. D. Comisiunea Monumentelor Istorice. Artur Verona. Un prim capitol este reprezentat de procesul de realizare a picturii murale la noul lãcaº al Mitropoliei.Pantheonul naþional din imediata apropiere a Mitropoliei. etc. în cadrul ºedinþelor periodice. iniþierea ºi construcþia Muzeului Mitropoliei. I. Grimani. Constantin Pascaly. Belizarie. Marinescu. Iorga ºi o serie de renumiþi arhitecþi ai vremii: N. Ghika Budeºti. au trecut în patrimoniul Muzeului de Artã . avizarea ºi realizarea picturii interioare ocupã un loc deosebit. legate de finalizarea lucrãrilor de amenajare generalã a noului ºi importantului edificiu târgoviºtean. I. pânã la proiectele propriu-zise ºi încredinþarea elaborãrii documentaþiei proiectelor de restaurare. la avizarea ºi supravegherea specializatã a tuturor categoriilor de lucrãri. Studiul se bazeazã pe informaþiile din cercetarea de arhivã. care prin grija tot a Comisiunii Monumentelor Istorice. protejarea patrimoniului prin preluarea bunurilor de cãtre Comisiunea Monumentelor Istorice ºi cuprinderea lor în marile muzee naþionale (catapeteasma care s-a montat la Muzeul de Artã). Virgil Drãghiceanu. alãturi de reprezentanþii de frunte ai intelectualitãþii locale. proces angajat ºi condus efectiv de cãtre Comisiunea Monumentelor Istorice. Marincea Stãnescu. Mihail Mironescu. Autoritãþile locale – îndeosebi Primãria Târgoviºte – au înþeles ºi au sprijinit aceste demersuri. Este considerabil efortul material ºi logistic al Comisiunii Monumentelor Istorice. În aceastã nobilã activitate s-au implicat. din care sunt desprinse o serie de elemente mai puþin cunoscute pânã acum. a analizat ºi dispus ca documentaþia sã fie întocmitã de Artur Verona. În acest context se înscrie ºi grija pentru conservarea ºi restaurarea valorilor rãmase în edificiul noii Mitropolii (o Evanghelie cu ferecãturã din argint ) . pe lângã preºedintele Comisiunii Monumentelor Istorice. Horia Teodoru. lapidarium care a rãmas în mare parte în cadrul colecþiilor târgoviºtene. proiectarea. Dintre pictorii care ºi-au prezentat intenþiile de a participa la lucrãri în cursul lunilor martie . D. Neghies. Informaþia se referã la demersurile de atribuire a lucrãrilor. elocvent prin participarea directã la elaborarea proiectelor. a devizelor de lucrãri. De aici se pot desprinde principiile ºi conceptele care guvernau restaurarea monumentelor. a unor oameni politici marcanþi. au fost de asemenea preocupãri ale personalitãþilor culturale naþionale ºi locale. Serafim. N. În abordarea problematicii am avut în vedre o interpretare cronologicã a faptelor – ca modalitate de surprindere în timp a eforturilor – atât instituþionale. N. la susþinerea lor financiarã. tehnologiile ºi programele iconografice folosite în baza vechilor tradiþii bizantine ºi în conformitate cu datinile ºi cerinþele Sfintei Biserici Ortodoxe autohtone. 127 . pornind de la prezentarea ofertelor de cãtre reputaþi pictori ai vremii. cât ºi a societãþii civile. icoanele de la Mitropolie. în care proces.

iar I. invitându-se pictorii de specialitate ce doresc a o face sã înainteze pânã la 1 mai. Biserica Sf. deoarece am pictat mai multe biserici în diferite localitãþi din þarã. Biserica Adormirii Maicii Domnului din Constanþa ºi altele“ . adresatã Ministrului Cultelor ºi Instrucþiunii Publice. nr. care în exerciþiul bugetar 1914-1915. în altar. Pe aceeaºi scrisoare apar douã rezoluþii ale ºedinþelor Comisiunii Monumentelor Istorice semnate A. prin care fãcea referire la modul de realizare a picturii interioare. Decoraþia interioarã urma a fi realizatã dupã oferta lui D. În acest sens aprecia . þinând seama de cele mai bune picturi (Horezu. asupra sumei de adjudecare a lucrãrii în valoare de 80 000 lei. 03. 92. Norocea din aceeaºi perioadã „în stil bizantin. schiþele. Vineri din Piteºti.cã la întocmirea studiilor ºi detaliilor ce urmeazã a se face ca Domnii Pictori sã dea toatã atenþiunea pentru pãstrarea proporþiilor ºi armonia culorilor“.. dovezile ºi programul lucrãrii. care este cea mai completã din acea epocã“. pridvor. inspirându-mã mai ales de la picturile de pe Muntele Athos ºi altele.I. naos.. Demnã de remarcat este ºi scrisoarea arhitectului Lecomte du Noüy. în aceastã branºe cu totul specialã“ (din oferta pictorului D. Lepãdatu – una datatã 17. voi cãuta a mã apropia cât se poate de cele mai bune lucrãri de picturã bisericeascã. cu Norocea“. nu se poate pronunþa.. înregistratã la 20 aprilie 1912 ºi discutatã în ºedinþa din 5 mai 1919 a C. din epoca lui Constantin Brâncoveanu. Cât priveºte oferta pictorului Artur Verona înaintatã Comisiunii Monumentelor Istorice. iar cealaltã din 5 mai 1914: „Comisiunea decizând a trata pentru lucrare cu domnul Verona.problemã principalã ce se pune la lucrãri de acest fel“.dat fiindcã în asemenea naturã de lucrãri se cere.M. pronaos. dupã care Comisiunea va avea sã aleagã la timpul sãu pe cea mai bunã“. turle.dupã executarea picturii murale trei din 128 . Fântânei. Întârzierea se produce ºi în acest caz datoritã neconcordanþelor administrativ-financiare. din 4 aprilie 1912. urmând ca . etc).). urma sã primeascã suma de 5 mii lei pentru a realiza proiectul de picturã al Mitropoliei Târgoviºte. pe lângã stil voi avea grijã – mai ales de armonizarea ansamblului . 1914. Belizarie – str. Marinescu se oferea sã picteze interiorul bisericii „în orice stil impus de Comisia Bisericilor ºi Monumentelor Istorice. Nicolae din Tulcea.În ofertele lor apare structura programului iconografic dispus pe suprafeþele interioare ale bisericii. Bucureºti. apare o nuanþare aparte privind modalitatea de execuþie a picturii „în ceea ce priveºte stilul. Totodatã este prezentat ºi portofoliul de lucrãri din care aflãm despre experienþa lor în domeniu: . prin care se formula modalitatea de adjudecare conform cãreia „Comisiunea dispune a se anunþa prin publicitate. pe lângã aptitudini speciale ºi un sumar de cunoºtinþe pe care nu-l poate da decât o practicã îndelungatã pe care puþini o au. împreunã aºa cum se specificã într-o adnotaþie marginalã. având ca normã pictura bisericii Mânãstirei Horezu. prin neachitarea a încã cinci mii lei (suma totalã pentru proiect ºi studii fiind de zece mii lei) de cãtre Administraþia Casei Bisericii. lucrarea. adicã Cathedrala Sf.

instalaþii termice).Pantheon naþional“ care sã cuprindã strãlucita istorie a acestor locuri. dar ºi prin strângerea de fonduri. candelabre. Slujba de sfinþire a noului lãcaº vor avea loc. ca prin eforturile instituþionale. În timpul rãzboiului lucrãrile au fost sistate. în valoare de 1 000 000 lei . a marilor voievozi. cu fastul de rigoare. numit Mitropolia Târgoviºtei. în primul rând a Smarandei Gheorghiu.“ Între amenajãrile cerute se înscrie ºi solicitarea ca în „istoricul oraº domnesc Târgoviºte s-a lucrat o frumoasã Mitropolie pentru întregirea restaurãrii începute la Mitropolie“. în pãstrarea fiinþei de sine a poporului. de protecþie ºi restaurare a patrimoniului. dreptul de proprietate artisticã va rãmâne însã autorului. administrative. cãruia i se atribuie ºi fondurile necesare.proiecte vor rãmâne în proprietatea Comisiunii Monumentelor Istorice. care ºi-a propus realizarea la Mitropolie a unui . constituirea primului muzeu târgoviºtean. politice. 1933 în prezenþa unor importante personalitãþi ale culturii naþionale. lucrare anevoioasã întrucât costând pictura prea mulþi bani cu greu se pot strânge în aceste vremuri critice. 129 . amenajarea parcului Mitropoliei º. prin efortul concertat al instituþiilor culturale. mobilier. în 13 nov. de amenajare exterioarã. dotãri cu obiecte de cult. tezaurizând totodatã marile valori istorice ºi culturale pãstrate în perimetrul târgoviºtean. O certitudine în sensul începerii ºi finalizãrii lucrãrilor o reprezintã încredinþarea. Pe lângã lucrãrile de picturã amintite vom aduce în continuarea studiului o serie de aspecte legate de amenajarea interioarã (instalaþii electrice. intenþiile Comisiunii Monumentelor Istorice rãmânând la stadiul de proiect ºi de întocmire a documentaþiei. la 4 iulie 1925. Astfel se ajunge. Numai astfel. din care sumã a fost ordonanþatã valoarea de 700 000 lei. prin contribuþia personalitãþilor Târgoviºtei. a. a executãrii picturii murale de cãtre Dimitrie Belizarie. a comunitãþii locale în general s-a ajuns la edificarea ºi amenajarea acestui important aºezãmânt al spiritualitãþii româneºti. în special a Comisiunii Monumentelor Istorice. a unor oameni politici ºi ai intelectualitãþii locale.

greaca ºi araba. Despre primii ani ai vieþii se cunosc puþine date. chirilice. în jurul anului 1650. înscriindu-ºi numele în cartea de aur a bisericii ºi culturii naþionale. cu subiecte diverse: literaturã liturgicã. va pune bazele unei noi tipografii. miniaturist ºi sculptor. Pe parcursul a ºapte ani se tipãresc aici 14 cãrþi (7 greceºti. în urma incursiunilor turceºti este vândut ca sclav la Constantinolpol. Se naºte. „Evanghelie greco-românã’’’ (1693). trãind pe lângã aceasta câþiva ani. Bãlgrad-Alba Iulia. „Slujba Sfintei Paraschiva ºi a Sfântului Grigorie Decapolitul“ (ambele în greacã). dr. urmatã de o „Psaltire“ (1694) în româneºte. într-un timp foarte scurt. Deprinde meºteºugul tipãririi cãrþilor. Antim fiind numit egumen al Mãnãstirii Snagov. una greco-românã. dar ºi unele de literaturã pareneticã sau didacticã-teologcã. latine. Învãþând în mod strãlucit. care va lucra ºi la Râmnic. una arabã). 130 . Antim Ivireanul a fost un iscusit tipograf ºi editor. una slavã. Activitatea lui Constantin Brâncoveanu de sprijinire prin tipar a Ortodoxiei. a creºtinilor ortodocºi din Imperiul Otoman. Toarnã o nouã literã de rând greceascã. va împrima o lucrare de o mare frumuseþe artisticã. text tradus de Hrisant Notara. Este cel dintâi cleric român care prin elocvenþa sacrã ºi-a gãsit un loc bine conturat în sfera literaturii propriu-zise. sau Tiffilis în Georgia. cu posibilitãþi de imprimare în mai multe limbi creând tottodatã ºi o ºcoalã de meºteri tipografi (Mihail Iºtvonovici. Leon“. tipograf ºi la Târgoviºte. dogmaticã. Dionisie Floru). învaþã turca. A avut o viaþã zbuciumatã pe care ºi-a trãit-o cu demnitate ºi evlavie. probabil. apoi literele arabe. 1 greco-românã ºi una româneascã): „Învãþãturile lui Vasile Macedoneanul cãtre fiul sãu. ca episcop de Buzãu. Din 1691. în Iviria (Georgia). un mare predicator ºi orator. numindu-se ca mirean Andrei. În acest an îmbracã haina monahalã. 4 româneºti. a celor din Transilvania. univ. În 1690 vine în Þara Româneascã la solicitarea lui Constantin Brâncoveanu. Victor PETRESCU Personalitate remarcabilã a începuturilor literaturii române moderne. Astfel. supuºi presiunii prozelitiste a catolicismului se va diversifica prin înfiinþarea de noi tipografii. Gheorghe Radovici.ANTIM IVIREANUL ÎN SLUJBA SLOVEI ªI CREDINÞEI Conf. La 16 ani. Este rãscumpãrat din robie de cãtre Patriarhia Ecumenicã. ctitor de lãcaºuri sfinte. limba românã. va prelua activitatea tipografiei mitropoliei Bucureºtilor. prin plecarea lui Mitrofan. schimbându-ºi numele în Antim. în 1694. Începe o strãlucitã activitate. Intre 1691-1694 tipãreºte la Bucureºti patru cãrþi (2 greceºti.

Constantin Brâncoveanu va trimite ºi în Gruzia literele turnate de Antim. o parte este mutatã la Mãnãstirea Balament iar.Antim Ivireanul se implicã direct în aceastã activitate. un „Antologhion“. necesarã ªcolii de la „Sf. cu o prefaþã a sa de o mare acurateþe ºtiinþificã. În aceastã perioadã are loc un eveniment cu puternice semnificaþii în spaþiul Ortodoxiei rãsãritene. în 1697. la cererea regelui Vektang al Vl-lea. devine. Mihai Istvorovici 131 . funcþionând pânã în 1724. dar ºi a unor lucrãri: „Paralele greceºti ºi romane“ (a lui Plutarh). la 1710. „Antologhion“ (1705. în Transilvania sau Maramureº (cinci în limba românã. în greceºte. În 1706. „Eortologhion“ (a lui Sevastos Chimenitul) ºi „Proschinitarul“ (a lui Ioan Comnemul). care întemeiazã la Tbilisi. Ca urmare a scoaterii din scaun a lui Ilarion. întreaga activitate se aflã în slujba apãrãrii ºi întãririi Ortodoxiei. de sub teascurile cãreia va ieºi o „Evanghelie“ ºi un „Liturghier“. unde pânã în 1705. cu o largã rãspândire. Va scoate „Tomul bucuriei“ (1705. alcãtuieºte în româneºte „Învãþãtura pre scurt pentru taina pocãinþei“. în Siria. Timp de trei ani. o alta la mãnãstirea Sojeg (Sudul Libanului). Este de remarcat apariþia unui „Acatist“. venindu-se astfel în sprijinul celor care doreau sã asculte slujbele în limba românã. denumitã „Floarea cuvintelor“. Din punct de vedere al tematicii dominã literatura panegiricã cu tematicã religioasã (atribuitã în exclusivitate fiilor lui Constantin Brâncoveau) urmatã de cea liturgicã: „Cuvânt panegiric la marele Constantin“. În 1703 apare prima ediþie din Þara Româneascã a Noului Testament (în româneºte). Astfel. ultima carte imprimatã la Snagov. Sava“. româneºte). Dupã moartea patriarhului. Tipãreºte 10 cãrþi. În 1701 se întoarce la Bucureºti. având drept scop lãmurirea dreptei credinþe. „Ceaslov grecesc ºi arãbesc“. apoi în greceºte „Manual despre câteva nedumeriri ºi soluþii“. „Învãþãturã dogmaticã“ (greceºte). tipãreºte 15 cãrþi. pentru Biserica Antiohiei. Ca îndreptar în „activitatea bisericeascã“. trei în greacã ºi douã în slavonã ºi românã). „Ceaslov slavo-român“. „Discurs panegiric despre împãratul Constantin“ (a lui George Maiota) ºi „Gramatica sloveneascã“ a lui Meletie Smotriþki. o tipãreºte în greceºte. una în slavo-românã ºi una grecoarabã. Pune ºi aici bazele unei tipografii cu utilaje create de mâna sa. douã în limba românã. prima imprimerie. Liturghier greco-arab (pentru ortodocºii din Antiohia)“. De asemenea. împreunã cu Mihai ªtefanovici. inclusiv dincolo de hotarele Þãrii Româneºti. Este vorba despre înþelegerea dintre Constantin Brâncoveanu ºi Patriarhul Atanasie al IV-lea Debbas. prin care se pregãteºte o tipografie cu litera arabe. greceºte). În acelaºi spirit. episcop de Râmnic. tipãreºte „cu mâna sa“ un „Evangheliar românesc“. când va fi numit episcop la Râmnic. Ea va fi instalatã în Alep. sub îndrumarea sa. în martie 1705. Dintre acestea 11 sunt în greceºte. „Cuvânt panegiric la martirul ªtefan“. „Învãþãtura dogmaticã a bisericii rãsãritene“ (a lui Sevastopos Trapezuntiul Kimenitul). În 1700 apare una din cele mai rãspândite lucrãri de moralã creºtinã: „Floarea darurilor“ iar apoi câteva lucrãri scoase cu cheltuiala domnului Constantin Brâncoveanu: „Psaltirea“.

cu cheltuiala unui mirean. Mânu Apostol). Târgoviºtea în anul 1668 înceteazã a mai fi sediul Mitropoliei Ungrovlahiei. Activitatea editorial-tipograficã a fost bogatã ºi s-a desfãºurat pânã la 1715 ieºind de sub presele tipografice numeroase ºi importante cãrþi greceºti ºi româneºti. românã ºi greacã). recomandarea ca Antim Ivireanul sã fie urmaºul sãu ca mitropolit al Þãrii Româneºti.. iar la 30 septembrie 1707 lucrãrile de restaurare au fost terminate. una în limbile slavonã ºi românã ºi una trilingvã .. pentru cã avea secþie de limbã greceascã. acestea dupã originalul grecesc tipãrit în 1691. cinci în limba greacã.m-au trimis la dumneavoastrã sã vã fiu pãstoriu. În aceste condiþii viaþa culturalã a Târgoviºtei decade. unele fiind cãrþi de învãþãturã pentru preoþi. care se mutã la Bucureºti. la Târgoviºte nu se mai tipãresc cãrþi. Meºterii tipografi care au strãlucit în aceastã vreme sunt: Mitrofan Gregoras. a pardoselii. rostind cu acest prilej cuvântul de intronizare.ºi dimpreunã cu dumneavoastrã sã pãtimesc la toate câte va aduce ceasul ºi vremea. Însãºi frumoasa mitropolie se ruinase. 1715). Trecând la cele veºnice. S-au zãmislit de sub teascurile tipografiei târgoviºtene 19 cãrþi (12 în limba românã. teologic.. iar un an mai târziu. traducerea româneascã a cãrþii lui George Maiota.“. Timp de peste cinci decenii.. a zugrãvelii. de data aceasta mai bogatã decât cea din vremea lui Matei Basarab. „Molitvenic“ (româneºte). „Cuvânt la mântuitoarea patimã a Domnului nostru Iisus Hristos“. ziua ºi noapte. „Rugãciuni“ (1712. Se ocupã de mutarea tipografiei de la Râmnic la Târgoviºte. Apar însã ºi genuri noi de literaturã laicã: romanul popular 132 . Glykis. de moralã filosoficã. primul tipãrit în româneºte). „Psaltire“ (1713. pentru care lucru am datoria sã priveghez cu osârdie ºi far’ de lene. Încã de pe vremea lui Mircea Ciobanu (1545-1553). zugrãveala i se stricase încât domnitorul Constantin Brâncoveanu luã mãsuri pentru repararea edificiilor din jur.. prin testament. având subiecte de literaturã. de N. pãrintele sufletesc. Acum se continuã intens alcãtuirea ºi publicarea cãrþilor de slujbã bisericeascã în limba românã: „Serviciul bisericesc întreg“ (1709). mitropolitul Teodosie lasã. în tot ceasul. capodoperã a elocinþei româneºti. La 22 februarie va fi înscãunat. în greceºte. „Liturghii“ (1713) ºi douã „Ceasloave“ (1714. Tot în acest an apar lucrãrile panegirice: „Cuvânt panegiric la patima Domnului“ ºi „Cuvânt panegiric la Sfântul Nicolae“. la Veneþia). În 1709 s-a instalat pe lângã mitropolia de la Târgoviºte o nouã tipografie. domnii þãrii ºedeau o bunã parte a anului la Bucureºti.tipãreºte „Slujba Nãscãtoarei de Dumnezeu“ (româneºte). 1714). pentru buna sãnãtate ºi spãsenie a dumnezeiascã ºi a cinstitelor dumneavoastã case. . De activitatea sa se leagã deci ºi revigorarea tiparului târgoviºtean. Gheoorghe Radovici ºi ieromonahul Filothei. „Octioh“ (1712. pentru folosul ºi spãsenia tuturor de obºte. în 28 ianuarie 1708. dar ºi din literatura popularã („Alexandria“).. în care afirmã cã: „.slavonã. literaturã dogmaticã. Ele sunt importante pentru studiul ideologiei societãþii feudale de la început de secol. rugãtoriu cãtre Dumnezeu. precum ºi alta de limbã româneascã. altele cu caracter didactic. 1713. „Octoih“ (slavonã ºi românã). „Molitvenice“ (1708-1712. din 1652.

Evenimentele se precipitã ducând la decapitarea. aici realizându-se „Istoria sfântã. antologii de cugetãri ale filosofilor antici: „Maxime filozofeºti“ (1713. în 1711. În 1716 apropiindu-se de finalizare lucrãrile la mãnãstirea Antim. „Despre oficii. Despre activitatea în slujba cuvântului tipãrit se impun câteva concluzii. important izvor pentru cunoaºterea doctrinei ereziilor. Importante sunt ºi micile lucrãri ale mitropolitului Antim Ivireanul „Capete de poruncã’’ (1714) ºi „Învãþãtura bisericeascã“ (1710). Hrisant Notara. care va inaugura secolul domniilor fanariote în Þara Româneascã. stolnicul Constantin Cantacuzino. una în slavoneºte. În tiparniþa Mitropoliei Antim va imprima: „Sfãtuiri creºtine politice cãtre Domnul ªtefan Cantacuzino’“ (1715). Târgoviºte). (1710) un fel de ghid istoric ºi turistic local ºi opera lui Hrisant. 24 în româneºte. 8 în câte douã limbi (5 slavo-române. aceeaºi soartã o împãrtãºeºte ºi domnitorul ªtefan Cantacuzino. opera lui Dosithei Notarã. Dintre lucrãrile scoase. împreunã cu tatãl sãu. Dupã 1714 tipografia de la Târgoviºte se mutã la Bucureºti. 2 greco-arabe. în greceºte). acesta fiind ostil turcilor în conflictul armat al acestora cu trupele ruseºti (Stãnileºti. îl suspecteazã de la început ca având 133 . pe Prut). Mai apare „Istoria patriarhilor Ierusalimului“. ctitoria sa. Un loc aparte îl au lucrãrile elaborate ºi ilustrate personal: „Învãþãtura pe scurt pentru taina pocãinþei“ (1705. prieten cu un vechi duºman al lui Antim. Râmnic). ci spre cele greceºti. „Sfaturi creºtine politice cãtre domnitorul ªtefan Cantacuzino“ (1715. impunându-i totodatã ºi un stil de viaþã mai demnã. Noul domn. ediþie româneascã ºi greceascã). Târgoviºte). imprimã 38 de cãrþi din cele 64 care s-au tipãrit în centrele tipografice conduse de el. nu se mai îndreaptã spre originalele slavone. una greco-românã). a lui Constantin Brâncoveanu ºi a fiilor sãi. Nicolae Mavrocordat. „Proschinitarul Sfântului Munte Sinai“. Ultimii ani ai vieþii au fost deseori tensionaþi. adicã iudaicã“. De asemenea. menite a ridica prestigiul preoþimii. „Învãþãtura bisericeascã la cele trebuincioase ºi mai de folos pentru învãþãtura preoþilor“ (1710. în Constantinopol. opera lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul. Bucureºti. Doi ani mai târziu. lucrãri cu conþinut istorico-literar: „Panoplia dogmaticã“ (1710. dar Antim Ivireanul se apropie din ce în ce mai mult de familia Cantacuzinilor în conflict cu domnitorul. volum masiv. o micã alcãtuire de literaturã pareneticã în versuri (1715).„Alexandria“ (1713). este de remarcat faptul cã în ultimii ani dã o atenþie deosebitã cãrþilor tipãrite în limba românã. În cei 25 de ani pe care i-a trãit în Þara Româneascã. slavonã ºi românã). clerici ºi ceremoniile bisericeºti“ (1715). iar o carte apare în premierã în trei limbi (greacã. O primã rupturã are loc între mitropolit ºi Constantin Brâncoveanu. în depistarea izvoarelor de bazã ale literaturii religioase de ritual ºi citire. 30 sunt în greceºte. El rãmâne fãrã urmãri majore. aceasta este înzestratã cu material tipografic. „Capete de poruncã la toatã ceata bisericeascã“ (1714. în special ideologia bogomililor). Se dezvoltã treptat un proces nou: Biserica.

Dupã cearta intervenitã pe drumul spre Giurgiu. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române face un act de dreptate: trecerea în rândul sfinþilor a Mitropolitului Antim Ivireanul. obþinând dispoziþia patriarhalã a Constantinopolului de a fi scos din scaun. Alãturi de Dimitrie Cantemir. Nicolae Mavrocordat îl aresteazã. condamnat la închisoare pe viaþã la Mãnãstirea Sf.. trupul fiindu-i aruncat în Tungia. Sintetizând întreaga sa activitate Bartolomeu Anania. Miron Costin. Grigore Ureche. Este exilat. în apropierea localitãþii Galiopi. care îl conduceau spre exil.talentul tipografului? fineþea gravorului? capacitatea poliglotului? Geniul oratorului? luciditatea gospodarului? smerenia cãlugãrului? demnitatea ierarhului? Miracolul strãinului împãmântenit?.. Ecaterina de la Muntele Sinai. unde plecase domnul la zvonul pãtrunderii iminente a unor detaºamente austriece. Albei. Criºanei ºi Maramureºului.E aproape de neimaginat cã atâtea daruri pot fi înmãnuchiate într-un singur om!“ La 27 septembrie 1992. 134 . Revenind. un afluent al Mariþei. Este omorât pe drum. de ostaºii turci. umilindu-1. se întreba pe bunã dreptate: „Ce vom admira mai întâi în vasta personalitate a Ivireanului? . mitropolitul se întoarce în Bucureºti. Antim Ivireanul este o personalitate complexã a culturii ºi literaturii române vechi. Mitropolit al Clujului. Varlaam sau Dosoftei.relaþii strânse cu Cantacuzinii.

ORTODOXIA ªI UNIUNEA EUROPEANÃ (CONFERINÞE PREOÞEªTI) .VI.

a înscris între probleme ºi pe cea a neatârnãrii Bisericii Ortodoxe Române. Evlavia ºi statornicia slujitorilor ºi fiilor ei i-au aºezat pe frunte coroana cea mai preþioasã în Ortodoxie . Cuza Vodã a fãcut un pas mai departe în aceastã problemã. 80 de ani de la recunoaºterea înfiinþãrii Patriarhiei Române ºi 90 de ani de la naºterea Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Teoctist. aºa cum cunoaºtem noi ºi cei ce ne-au cãlcat brazda dãinuirii. Dacã Divanul ad-hoc în 1857. o întrepãtrundere de fapt a destinelor Bisericii cu cele ale neamului. Adrian IGNAT „Biserica pãrinþilor noºtri. aducând valori nepieritoare atât în aria vieþuirii noastre de douã ori milenarã. Marile ei miºcãri din secolul al XlX-lea aveau ca ideal atât independenþa statalã cât ºi pe cea bisericeascã. poate. activã „stâlp ºi temelie a adevãrului“ (I Tim. la ceas aniversar întreaga Bisericã Ortodoxã Românã sãrbãtoreºte un întreit eveniment: 120 de ani de la recunoaºterea oficialã a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.MISIUNEA ªI SLUJIREA ORTODOXIEI ROMÂNEªTI CONTEMPORANE LA ÎMPLINIRE A 120 DE ANI DE LA DOBÂNDIREA AUTOCEFALIEI ªI A 80 DE ANI DE LA RIDICAREA LA RANGUL DE PATRIARHIE A BISERICII ORTODOXE ROMÂNE Pr. 15). asist. Nicolae Iorga spunea fãcând referire la istoria poporului român. cât ºi în câmpul mai larg al creºtinãtãþii. Aceastã întreitã sãrbãtoare ne determinã sã ne aplecãm asiduu asupra contextului istoric ce a determinat realizarea acestor mari obiective din viaþa Ortodoxiei româneºti ºi implicit. astãzi împlinind vârsta de optzeci de ani“. cã „un popor ce nu se apleacã asupra studiului propriei istorii. din ierarhi. este un popor fãrã viitor“. decât în istoria altor Biserici Ortodoxe. a poporului român. Acum. fii ai neamului românesc. o relaþie apropiatã. istorie ce este împletitã cu istoria Ortodoxiei româneºti. 136 . cu puþine excepþii. ca ºi arborele descris în Biblie. Întreaga suflare ortodoxã românã a privit Biserica strãbunã ca pe o Bisericã vie. 3. Ierarhia Bisericii Ortodoxe Române a fost alcãtuitã. spunea Prea Fericitul Pãrinte Teoctist. a prins rãdãcini puternice pe acest pãmânt strãbun ºi în inima strãmoºilor noºtri daco-români.rangul de Patriarhie. 1. Recunoaºterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române În istoria Bisericii Ortodoxe Române se observã mai mult. Ea s-a dezvoltat ºi ºi-a înscris o istorie bogatã. univ.

6. A dobândit ºi mai temeinic puterea de a propovãdui învãþãtura Bisericii Universale. Din fiicã ea a devenit sorã. Nici o limitare nu-i mai poate fi impusã de o altã Bisericã. fiind Bisericã a lui Dumnezeu. eforturile petru aceasta din urmã îºi vor gãsi rezolvarea. 5. Aºa se face cã lupta pentru independenþa þãrii se confundã ºi se îngemãneazã cu aceea pentru oficializarea autocefaliei. care avea sã înregistreze mari ºi profunde transformãri în întreaga lume. cât ºi bisericesc. Referindu-ne la istoria noastrã vom consemna aici momentele 1821. Are puterea de a se cârmui singurã. în numele Domnului nostru Iisus Hristos. de prerogativele autocefaliei. Deºi Biserica noastrã strãbunã s-a bucurat dintru început. Actul sinodal a fost socotit de cãtre celelalte Biserici Ortodoxe surori. Actul recunoaºterii Autocefaliei. pecetluit prin îndãtinatul Tomos al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Întreaga activitate româneascã din acest timp avea ca ideal unitatea ºi independenþa atât pe plan naþional. Sfântul Sinod al Bisericii noastre este considerat „Frate“ cu celelalte sfinte sinoade. 7. Într-o analizã de sintezã prestigiul dobândit de Biserica Ortodoxã Românã prin actul autocefaliei constã în urmãtoarele: 1. Acest act este o încununare fireascã a întregului trecut de mãrturisire ºi jertfelnicie a Bisericii Ortodoxe Române ºi o consfinþire a dezvoltãrii ei într-un anumit moment al istoriei sale ºi al poporului cãruia îi aparþine. 137 . în aprilie 1885 este actul care încheie seria tuturor acþiunilor întreprinse în acest sens. 3. 4. Biserica Ortodoxã Românã a dobândit libertate deplinã de a se cârmui singurã în lucrarea sa de mântuire a credincioºilor pe care îi pãstoreºte. A dobândit plinãtatea puterii în lucrarea sa de sfinþire. în special pe plan intern. ca un act care a îndeplinit aceastã lucrare în conformitate „cu progresul pietãþii din Sfânta Bisericã a României ºi în conformitate cu aceasta s-a circumscris aceastã Bisericã ºi cu lãudabilul Act“. 1848 ºi mai ales frãmântaþii ani 1857-1859. când românii activau cu insistenþã se constituie într-un tot unitar. De altfel. 2. cu harul Sfanþului Duh. cãtre încheierea celei de a doua jumãtãþi a aceluiaºi veac XIX. iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a fost declarat „frate în harul lui Hristos cel ce ne cheamã pe noi sub unul ºi acelaºi jug“. Patriarhia Ecumenicã fãcea cunoscut tuturor Bisericilor Ortodoxe cã „Sfânta ºi Vechea Bisericã Ortodoxã din România este Autocefalã ºi sorã egalã în cinste cu marea Bisericã a lui Hristos“. ca de altfel ºi pentru cea dintâi. demersurile pentru oficializarea ºi recunoaºterea acesteia s-au intensificat începând din prima jumãtate a veacului trecut.cuprinzând-o în cadrul unui text de lege. membrii Sinodului patriarhal. semnat de patriarhul Ioachim IV (1884-1886) ºi de alþi 10 mitropoliþi.

printr-un decret al autoritãþii de stat abia la 3 decembrie 1864. Îndeplinirea acestui vis al tuturor românilor creºtini ortodocºi. 80 de ani de la evenimentul înfiinþãrii Patriarhiei Române „Instituirea Patriarhatului Român a aparþinut deopotrivã clericilor ºi credincioºilor Bisericii noastre autocefale ºi statului suveran al României. Biserica Ortodoxã Românã ºi-a dobândit rangul ºi poziþia la care o îndreptãþea întregul sãu treeut de credinþã ºi mãrturisire. aºa cum au avut ºi alte Biserici Ortodoxe în anumite epoci istorice. Biserica Ortodoxã Românã a devenit mai puternic integratã în lucrarea universului ortodox. Ca atare. canonice ºi de cult cu toate celelalte Biserici Ortodoxe surori. neîngãduind nici un amestec jurisdicþional al ierarhiei altei Biserici în cuprinsul lor.8. în sânul ºi în slujirea unui neam stãpân pe destinele lui“. constituite pe baze naþionale. autocefalia a fost legiferatã tacit prin Statutul Organic al lui Andrei ªaguna. Integritatea credinþei a fost pãzitã neclintitã de la obârºia ei în Biserica noastrã strãmoºeascã. Bisericile noastre s-au bucurat. Clericii români erau conºtienþi cã realizãrile din ogorul Bisericii se rãsfrâng în mod pozitiv ºi asupra patriei. când s-a constituit Sfântul Sinod canonic al Bisericii Ortodoxe Române. ca Biserica Ortodoxã Românã. pãstrând însã legãturi dogmatice. apoi de autoritatea bisericeascã din 1872. prin arãtarea în lume a vredniciei fiilor ei“. Patriarhia Ecumenicã a fost pusã în faþa unui fapt împlinit. putem spune cã „independenþa“ sau „autocefalia“ Bisericii Ortodoxe Române din Þara Româneascã. Ea a fost proclamatã oficial în vechea Românie. Prestigiul recunoscut în 1885 era de fapt „prestigiul unei Biserici bimilenare. dorinþelor lor sincere pentru dreptate ºi adevãr. de o independenþã egalã cu autocefalia. cu deosebire cã nu era recunoscutã oficial de Patriarhia Ecumenicã. încã de la începutul organizãrii politice a statelor româneºti. Moldova ºi Transilvania faþã de orice autoritate bisericeascã din afarã a existat din cele mai vechi timpuri. 2. credincioºi îndrumaþi. Pe baza condiþiilor naturale geografice ºi istorico-politice în care ºi-au desfãºurat activitatea. ei slujesc lui Dumnezeu. în Biserica Ecumenicã sau Universalã. ca Bisericã a poporului român cu o identitate specificã. care au activat în permanenþã încredinþaþi cã slujind oamenilor. Bisericile noastre erau de fapt Biserici autocefale. Prin recunoaºterea oficialã a Autocefaliei sale. sã fie ridicatã la rangul de patriarhie a fost 138 . În Transilvania. încât actul de recunoaºtere a autocefaliei din 25 aprilie 1885 a fost pur formal. care au ºtiut sã lucreze cu înþelepciune. În actul de recunoaºtere oficialã a autocefaliei se gãseºte cuprinsã voinþa a milioane ºi milioane de credincioºi ortodocºi români. Independenþa þãrii câºtigatã prin grele jertfe de sânge ale ostaºilor români ºi recunoscutã de puterile vremii (1877-1878) era întãritã ºi urmatã ºi de autocefalia noastrã bisericeascã. din 1868. o recunoaºtere a unei stãri de lucruri existente de câteva secole. învãþaþi ºi întãriþi sufleteºte de pãstorii lor. în lumina Duhului Sfânt ºi sã dea strãlucire fiinþei Bisericii noastre.

primele scoli româneºti au fost cele organizate în tinda Bisericii. cei cinci episcopi români din Ardeal (scaunele mitropolitane de la Sibiu ºi Blaj fiind vacante). luând în considerare dorinþa ºi hotãrârea Bisericii Ortodoxe Române. au dat publicitãþii o declaraþie de adeziune faþã de Consiliul Naþional Român Central. a reîntregirii României. prea Sfânta Bisericã a României. ca mamã iubitoare. Patriarhul ecumenic Vasile al III-lea a trimis la aceste festivitãþi o delegaþie alcãtuitã din mitropoliþii Ioachim al Calcedonului ºi 139 . La 21 noiembrie 1918. Propaganda naþionalã era sprijinitã ºi de periodicele bisericeºti ale vremii: Telegraful Român de la Sibiu. Este unanim recunoscut cã în momentele cardinale ale istoriei românilor Biserica Ortodoxã a fost un factor primordial în pãstrarea ºi afirmarea identitãþii naþionale.realizãrii marii uniri de la 1 decembrie 1918. Proclamarea oficialã a ridicãrii Bisericii Ortodoxe Române la rangul de patriarhie s-a fãcut duminicã. protopopi ºi preoþi parohi) au luat parte activã la lupta pentru unitate statalã.. 27 septembrie 1925. vicari. pe care îl recunoºteau drept singurul conducãtor politic al naþiunii române. preoþii slujitori ºi cântãreþii bisericeºti au funcþionat pentru o vreme ca învãþãtori ºi profesori. ca.“. consilieri ºi canonici. Actul semnat de ierarhii ardeleni era deosebit de semnificativ ºi a avut un larg ecou în rândul clerului ºi al credincioºilor. Foaia Diecezanã de la Caransebeº. în anul 1925. Acest fapt de cea mai mare importanþã în istoria Bisericii Ortodoxe Române ºi a poporului român s-a realizat în ºedinþa Sfântului Sinod Român din 4 februarie 1925. profesori de teologie. care a hotãrât înfiinþarea Patriarhiei Române prin ridicarea scaunului mitropolitan al Þãrii Româneºti la rangul de Patriarhie. Patriarhul ecumenic Vasile al III-lea al Constantinopolului ºi Sfântul Sinod patriarhal.posibil odatã cu împlinirea unui alt vis . la rangul de Patriarhie a fost urmarea pe plan religios a desãvârºirii unitãþii statale de la 1 Decembrie 1918. Slujitorii Bisericii (episcopi. prin Tomos-ul cu nr. în Catedrala patriarhalã din Bucureºti. 1579 din 30 iulie 1925. de acum sã-ºi dea cu dragoste consimþãmântul ºi recunoaºterea sa la cele ce prin hotãrâre comunã a Bisericii ºi a Statului s-au sãvârºit în România.. folosind cu bun chip iconomia. la care se adãugã ºi Gazeta Poporului de la Sibiu. precum ºi o ilustrare fireascã a rolului jucat de Bisericã în istoria poporului român. Patriarhia Ecumenicã fãcea cunoscut Bisericii Ortodoxe Române cã „Sfânta Bisericã din Constantinopol. a recunoscut ridicarea ei la rangul de Patriarhie. Unirea de la Blaj. preþuind ºi înþelegând avântul ºi hotãrârea prea iubitei ºi prea cinstitei sale fiice ºi sorã în Hristos. redactatã de profesorii de teologie Nicolae Bãlan ºi Silviu Dragomir. Biserica ºi ªcoala de la Arad. Primele cãrþi în limba românã au fost tipãrite în cadrul aºezãmintelor bisericeºti. Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române. nu a gãsit nici o piedicã invincibilã. Prin acest Tomos. ajutând la formarea ºi funcþionarea consiliilor ºi gãrzilor naþionale locale. Dupã primul rãzboi mondial prestigiul Bisericii Ortodoxe Române a crescut mult în sânul Ortodoxiei ºi în relaþiile ei cu celelalte Biserici creºtine din lume prin ridicarea ei la treapta de Patriarhie. în cadrul unor mãreþe festivitãþi.

delegaþia Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol face un puternic pas istoric prin venirea la Bucureºti. Cu ocazia acestei importante solemnitãþi.. ca sã aducã binecuvântarea plinã de iubire a Bisericii Ecumenice. 60 de ani de la obþinerea licenþei în teologie ºi 45 de ani de la alegerea sa de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Sub acest raport. a fost ales în 1986. El a fost instalat în Catedrala Sfintei Patriarhii de cãtre mitropoliþii þãrii. care. în prezenþa patriarhilor Ierusalimului ºi Bulgariei. iniþiind ºi o revizuire a acestora. care sã-i învioreze viaþa. publicând manuale pentru Seminariile ºi Institutele teologice din cadrul Patriarhiei. Prea Fericitul Pãrinte. ai Bisericilor Protestante ºi a reprezentanþilor forurilor de stat.O. la 19 noiembrie 1986. asupra actelor de ridicare a Bisericii Române la rangul de Patriarhie ºi salutul frãþesc al primului ei titular. sãrbãtoreºte nu numai 90 de ani de viaþã. a reprezentanþilor tuturor Bisericilor Ortodoxe. a devenit Bisericã sorã. la care s-a adãugat în urmã ºi mitropolitul Fotie al Dercosului. sediile protopopiatelor. Fie ca misiunea celor din centrul unitãþii spirituale a Ortodoxismului la Bucureºti ºi în alte þãri. Prea Fericitul Patriarh Teoctist. ca episcop-vicar al Patriarhiei Române. Demnã de remarcat este ºi iniþiativa sa de a trimite numeroºi 140 . a fãcut aceste importante declaraþii referitoare la adâncirea ºi întãrirea raporturilor frãþeºti dintre Biserica Ortodoxã Românã ºi Patriarhia Ecumenicã ºi celelalte Biserici Ortodoxe surori din lume: „Interese vitale ne îndatoreazã pe toþi sã reînnoim legãturile de mai strânsã unitate a tuturor Bisericilor Ortodoxe naþionale... Anul acesta Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist. În scaunele arhiereºti în care a slujit B.Ghermanos al Sardesului. Mitropolia Moldovei ºi Sucevei . „. ai Bisericii Romano-Catolice. astfel ca viitorii clerici sã beneficieze de cele mai bune ºi cele mai noi cunoºtinþe de teologie ºi nu numai. administrativ.. întâiul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. prin ridicarea ei la rangul de patriarhie. conºtient fiind cã o misiune puternicã a Bisericii nu se poate desfãºura fãrã o eficientã activitate pe plan practic. Mitropolia Olteniei . însoþiþi de primul dragoman al Patriarhiei de Constantinopol.1973. În cadrul Seminariilor ºi a Institutelor teologice s-a îngrijit de îmbunãtãþirea programelor de studiu.R. sã contribuie la înlãturarea piedicilor din calea unei întruniri a întregii Ortodoxii din lume. cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. s-a îngrijit de apariþia în cele mai bune condiþii a cãrþilor de cult. dupã ce a adus mulþumiri pline de recunoºtinþã ºi respect Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol pentru preþuirea ºi dragostea ei de mamã faþã de fiica ei iubitã. ca mitropolit al Moldovei a refãcut reºedinþa mitropolitanã. ci ºi 70 de ani de la depunerea voturilor monahale.. pentru o mai efectivã înaintare a duhului evanghelic în toate acþiunile individuale ºi colective ale credincioºilor ei. patriarhul Miron Cristea.1977) s-a remarcat ca un bun administrator. a înfiinþat muzee la toate mãnãstirile. înainte de alegerea sa ca patriarh (Episcopia Aradului – 1962. De asemenea. Biserica Ortodoxã Românã. mama. Astfel.

bursieri în teologie în cadrul marilor ºi renumitelor ºcoli de teologie (catolicã ºi protestantã. în înþelegere cu Biserica Romano-Catolicã ºi cu Bisericile protestante sau neoprotestante. fie profesori de teologie ºi s-au ocupat cu formarea altora). putem spune cã aceasta este importantã pentru felul în care: . • S-a implicat în mai buna organizare ºi deschidere a lumii monahale româneºti.A continuat mare operã de tipãrire a literaturii teologice de strictã necesitate (manuale ºi studii de teologie de bazã) iniþiatã de Patriarhul Justin. care a încercat sã predice Evanghelia lui Hristos folosind mai degrabã limbajul înaltei teologii ºi al culturii. Sintetizând misiunea prin culturã realizatã de Patriarhul Teoctist pânã în prezent. mãrturisind prin prezenþa ºi discursul sãu valorile Ortodoxiei. cunoºtinþele ºi formaþia înaltã universitarã. • A ridicat nivelul de predare în ºcolile de teologie care formau viitorii clerici. Pentru toate acestea Patriarhul Teoctist meritã apreciat ca fiind una din marile personalitãþi ale lumii ortodoxe româneºti ºi ca un mare ierarh ºi misionar. dar cu mari efecte în plan practic (aceºtia au devenit apoi fie ierarhi ai BOR.A trimis numeroºi bursieri la marile universitãþi apusene pentru a prelua de acolo metoda. • A încurajat dialogul Bisericii cu oamenii de culturã ai vremii sale. 141 . .A insistat pe o bunã pregãtire a viitorilor clerici în cadrul ºcolilor de teologie. • A continuat opera de apostolat social a Patriarhului Justinian. • A participat la numeroase organisme ecumenice internaþionale. ca ºi la congrese de teologie. .

CONTRIBUÞIA EPISCOPULUI MELCHISEDEC ªTEFÃNESCU LA RECUNOAªTEREA AUTOCEFALIEI BISERICII NOASTRE
Pr. Adrian SAFTA Episcopul Melchisedec ªtefãnescu este una din marile personalitãþi bisericeºti ale ierarhiei din þara noastrã, el fiind unul dintre aceia care au avut o contribuþie decisivã la dobândirea autocefaliei B.O.R. De numele lui se leagã ºi reiînfiinþarea episcopiei Dunãrii de Jos, deoarece Melchisedec a fost acela care a convins pe ministrul culturii ºi cultelor, N. Kretzulescu ca sa-l convingã pe domnitorul Al. I. Cuza de necesitatea infiinþãrii acestei eparhii. Astfel, ca urmare a unui nou raport al ministrului N. Kreþulescu cãtre domn, acesta, la 17 noiembrie 1864, a emis Ordonanþa domneascã nr. 1617/1864, prin care a încuviinþat „înfiinþarea unei noi eparhii ortodoxe în România sub denumirea de Episcopia Dunãrii de Jos“ ºi totodatã a numit „în funcþiunea de locotenent de episcop“ pe arhiereul Melchisedec ªtefãnescu. Acesta a fost apoi înscãunat la 6 ianuarie 1865, datã ce, de altfel, dupã unii, marcheazã ºi începutul de fiinþare al noii eparhii. Conºtient de necesitatea dobândiri autocefaliei de cãtre B.O.R., episcopul Melchisedec colaboreazã cu marele invãþat ardelean August Treboniu Laurian la alcãtuirea unui proiect de decret domnesc privind constituirea unei autoritãþi sinodale, proiect care va fi semnat de cãtre Al. I. Cuza la 6 decembrie 1864, sub numele Decretul organic pentru constituirea unei autoritãþi sinodale naþionale. Dupã Decret, Sinodul general se compunea din mitropoliþi, episcopii eparhioþi, arhierei români, din câte trei deputaþi, aleºi, pe termen de trei sesiuni, de clerul de mir din fiecare eparhie ºi din decanii facultãþilor de teologie din Bucureºti ºi Iaºi (art. 4), deºi acestea nu existau încã. Sinodul general se va întruni „la fiecare doi ani în întâia zi a lunii iulie“ (art. 8), va þine ºedinþe ordinare, de o lunã de zile, ºi extraordinare (art. 7), va fi convocat în sesiune ordinarã, — dupã aprobarea domnitorului — de ministerul Cultelor (art. 9), care îl va ºi deschide „prin citirea actelor de convocare“ (art. 10), se va aduna în Capitala þãrii (art. 6), va fi prezidat, în numele domnitorului, de mitropolitul primat ºi la ºedinþele lui va asista ºi ministrul Cultelor, care va participa la lucrãri, „dar nu va avea vot la încheieri“ (art. 5). în ºedinþe extraordinare. Sinodul general se adunã la cererea, motivatã în ceea ce priveºte urgenþa, a „fiecãrui cap de eparhie“. O astfel de cerere se va adresa

142

Ministerului ºi convocarea se va face numai dacã acesta „va gãsi de cuviinþã“ (art. 11). În acest fel de sesiuni, Sinodul general „nu poate a se ocupa... de alte cesiuni decât acelea cuprinse ºi specificate în raportul de convocare“ (art. 12) De îndatã ce ar constata cã în dezbateri Sinodul iese din cercul atribuþiunilor sale, ministrul Cultelor, prin aprobarea domneascã va putea închide aceste dezbateri, în oricare din sesiuni, reluându-le numai la timpul hotãrât de Consiliul de miniºtri cu aprobarea domnitorului. Din incredintarea domnitorului, episcopul Melchisedec se va ocupa de trimisul Sinodului Patriarhiei Ecumenice: Eustaþie Cleobul, venit in Bucureºti la 22 aprilie 1865 pentru a se informa referitor la reformele bisericeºti promovate de Al. I. Cuza. Astfel, acesta a fost informat exact referitor la legislaþia promovata de domnitor, arãtându-se ca ierarhia B.O.R., dar ºi restul clerului ºi credincioºii susþin reformele bisericeºti ale domnului. Tot venerabilul episcop se va ocupa ºi de intocmirea rãspunsului dat de mitropolitul Nifon, patriarhului ecumenic Sofronie al lll-lea, la acuzele pe care acesta din urma le aducea clerului român ºi în care se spunea : „Biserica Românã, Prea Sfinþite, dupã cum cunoaºteþi, a fost de mult ºi cu desãvârºire independentã, în ceea ce priveºte activitatea ei internã. Iar proiectele de legi, în contra cãrora Prea Sfinþia Voastrã a ridicat vocea Sa cu putere, nimic alta nu sãvârºesc decât numai cã sancþioneazã din nou ceva ce existã de fapt ºi consfinþesc mai precis o asemenea stare de lucruri. Prin urmare noi strejerii marilor principii ale Bisericii, credincioºi ºi sfinþiþi slujitori ai ei în þara aceasta, nimic altceva n-am putut sã facem decât sã rãmânem liniºtiþi ºi în pace. Aºadar luptele, opoziþia, sacrificiile ºi martiriul la care suntem îndemnaþi, în numele misiunii noastre, nu vor putea avea loc într-o þarã, unde atât poporul, cât ºi guvernul, precum ºi orice laic sunt într-un perfect acord atunci când este vorba de probleme ce privesc Biserica. Sã creadã Prea Sfinþia Voastrã cã, dacã, din nefericire, s-ar fi gãsit vreunui care sã jigneascã sfintele noastre dogme ºi noi am fi avut curajul jertfei ºi am fi avut ºi energia cea nedespãrþitã a credinþei, ca, plini de smerenie dar cu îndrãznealã ºi fãrã tulburare, sã umblãm în calea abnegarii ºi sã ajungem pânã la împotrivire chiar“. Iar, la intocmirea rãspunsului domnului Cuza, fata de observaþiile ºi mustrãrile aceluiaºi patriarh ecumenic, Melchisedec va fi referentul principal; fapt ce se observã nu doar din identitatea de stil cu rãspunsul elaborat pentru mitropolit, dar ºi din buna fundamentare teologicã ºi istoricã, domenii în care Melchisedec era un erudit. Spre exemplificare citãm din acesta: „prin dreptate, prin uz, prin datinile consfinþite de veacuri ale Bisericii dacice, prin drept, deci, prim uz ºi prin datinile recunoscute de întreaga Bisericã ºi mai ales de Biserica din Constanþinopol..., românii în chestiunile bisericeºti acum ca ºi întotdeauna au stat în limitele orânduirilor canonice ºi în ciclul deciziunilor ºi drepturilor, pe care Ie-a dobândit Statul faþã de Biserica sa naþionalã în toate timpurile ºi în orice parte a lumii ortodoxe“. Oupa dobândirea independentei de stat a României, crescând ºi prestigiul B.O.R., se acþioneazã mai energic în direcþia dobândirii autocefaliei. Astfel la 25 Martie 1882, în Joia Mare a Sf. Paºti, membrii

143

sinodului B.O.R. sfinþesc Sfântul ºi Marele Mir fãrã a mai cere aprobarea Patriarhiei Ecumenice, manifestând astfel in mod evident ºi hotãrât autonomia B.O.R. Acest fapt va infuria la maxim sinodul constantinopolitan ºi pe patriarhul Ioachim al lll-lea care va trimite sinodului român o scrisoare de mustrare foarte violentã ºi agresivã. Pentru a mai calma spiritele, sinodul BOR însãrcineazã pe episcopul Melchisedec sã realizeze un rãspuns cãtre patriarhul ecumenic la 23 Noiembrie 1882, rãspuns care va devenii: Actul sinodal care cuprinde autocefalia Bisericii Ortodoxe Române ºi relaþiile ei cu Patriarhia de Constantinopol, document care în inchiere concluzioneazã: „Pe baza istoriei noastre române, pe temeiul legislaþiei noastre moderne, pe temeiul demnitãþii Statului Român ºi al demnitãþii naþiunii române, Sfântul Sinod Român declarã sus ºi tare cã Biserica Ortodoxã Românã a fost ºi este autocefalã în tot cuprinsul teritoriului României ºi nici o autoritate bisericeascã strãinã nu are drept a ne impune ceva... Declarãm totodatã cã noi, apãrând autocefalia Bisericii noastre de orice presiune din afarã, nu voim a ne desparþi de întregimea Bisericii Ortodoxe din toate þãrile“. Acest rãspuns, deºi bine fundamentat ºi utilizând un ton hotãrât ºi sigur, dar reconciliant aratã cel mai bine geniul lui Melchisedec, cãci acesta s-a folosit remarcabil de intreaga argumentaþie istoricã, canonicã, juridicã ºi diplomaticã pentru a evidenþia necesitatea autonomiei B.O.R. ªi crearea unor raporturi normale, fireºti ºi de bun simþ între B.O.R. ºi Patriarhia ecumenicã. Efectele acestui demers se vãd cel mai bine în anul 1884, când Patriarhul ecumenic loachim al IV-lea, va accepta status quo-ul creat ºi, deci autonomia B.O.R. Sigur cã, ºi aici, episcopul Melchisedec va avea un rol important, în special prin redactarea celebrei scrisori a mitropolitului primat al României, Calinic Miclescu, prin care solicitã patriarhului ecumenic recunoaºterea autonomiei. Chiar ºi dupã obþinerea autonomiei, Melchisedec va avea un rol remarcabil în viaþa B.O.R., în acest sens la 7 mai 1885, Sfântul Sinod la propunerea episcopului Melchisedec al Românului, a hotãrât sã se trimitã Patriarhului ecumenic Ioachim al IV-lea o scrisoare de mulþumire „pentru actul de autonomie“ ºi, în acelaºi timp, sã se încunoºtiinþeze ºi celelalte biserici ortodoxe autocefale despre recunoaºterea formalã a autocefaliei Bisericii noastre. Remarcãm faptul cã, cu statura sa impunãtoare, cu o putere de a lucra inepuizabilã, tenace pânã la îndârjire ºi consecvent pânã la jerfire, episcopul Melchisedec ªtefanescu: „ªi-a purtat veacul pe umeri ca un Atlas de data aceasta real ºi nu mitologic“. Personalitatea sa rãmâne legatã de marea sa erudiþie ºi de direcþia hotãrâtoare pe care a dat-o B. O. R., orientare real autonomã cu un ridicat nivel de eficienþã administrativã ºi diplomaticã. În scaunul arhieresc în care a slujit B.O. R., s-a remarcat ca un bun administrator, conºtient fiind cã o misiune puternicã a bisericii nu se poate desfãºura fãrã o eficientã activitate pe plan practic, administrativ. Episcopul ªtefãnescu a insistat asupra chipului propriu al Ortodoxiei Româneºti, iar o altã idee mare a lui a fost aceea despre necesitatea autonomiei B.O.R., operã perfect justificatã ºi istoric.

144

STATUTUL DE ORGANIZARE ªI FUNCÞIONARE A NOII PATRIARHII
Pr. Nicolae NICOLAE În anul 1925, prin Legea ºi statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe a României, se consfinþea Autocefalia bisericii noastre organizatã ca Patriarhie. În fruntea ei se aflã Sfântul Sinod format din patriarh ca preºedinte, din mitropoliþii, episcopii ºi arhiereii în funcþiune. În atribuþiile Sfântului Sinod intrau probleme de ordin spiritual, canonic ºi dogmatic. Ca organ deliberativ pentru întreaga patriarhie funcþiona Congresul Naþional Bisericesc (C.N.B.) format din 6 reprezentanþi (2 clerici ºi 4 mireni) de fiecare eparhie aleºi pe 6 ani. În atribuþiile acestui congres intrau probleme administrative, culturale ºi economice. La baza Legii ºi Statutului de organizare a Bisericii din 1925 stau în esenþã principiile din Statutul Organic al mitropolitului Andrei ªaguna din 1868. În anul 1948 Statutul de organizare al bisericii este revizuit ºi completat de Sf. Sinod în urma ºedinþelor din 19-20 octombrie ºi aprobat de statul român la 23 februarie 1949. Pe lângã Statutul de organizare ºi funcþionare, Sf. Sinod, având în frunte pe Patriarhul Justinian, a aprobat ºi 12 Regulamente bisericeºti în conformitate cu care se desfãºoarã viaþa religioasã ºi în zilele noastre. Din decembrie 1989, Sf. Sinod ºi Adunarea Naþional Bisericeascã (A.N.B.) au modificat ºi reformulat 24 de articole din Statutul B.O.R., 16 articole din Regulamentul organelor centrale bisericeºti ºi alte articole ale Regulamentului pentru funcþionarea organelor deliberative ºi executive din Patriarhia Românã. În conformitate cu statutul sãu, B.O.R. este autocefalã ºi unitarã în organizarea sa, are o conducere sinodalã ierarhicã, având în frunte un patriarh ales pe viaþã de un Colegiu electoral alcãtuit din membrii A.N.B. ºi membrii Adunãrii eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureºtilor. Organizarea canonicã ºi administrativã B.O.R. este organizatã ca patriarhie cu titulatura Patriarhia Românã care are sub jurisdicþia sa eparhii pe teritoriul þãrii ºi în afara statului român. Pe teritoriul þãrii Patriarhia este împãrþitã în 6 mitropolii ce cuprind 10 arhiepiscopii ºi 13 episcopii. Sub jurisdicþia canonicã a Bisericii mamã se aflã ºi Mitropolia Autonomã a Basarabiei. În afara graniþelor þãrii Patriarhia românã cuprinde urmãtoarele eparhii: - Mitropolia Ortodoxã Românã pentru Germania, Europa Centralã ºi de Nord; - Arhiepiscopia Ortodoxã Românã din America ºi Canada;

145

- Arhiepiscopia Ortodoxã Românã pentru Europa Occidentalã ºi Meridionalã; - Episcopia Ortodoxã Românã din Ungaria; - Episcopia Ortodoxã Românã de la Vârºeþ; ºi alte câteva comunitãþi ortodoxe române cum ar fi Aºezãmintele româneºti de la Ierusalim ºi Iordan, parohiile din Australia ºi Noua Zeelandã. Organizarea centralã bisericeascã B.O.R. are ca organe centrale deliberative Sfântul Sinod ºi Adunarea Naþionalã Bisericeascã, iar ca organe centrale executive Consiliul Naþional Bisericesc ºi Administraþia patriarhalã (art. 8). Sfântul Sinod este cea mai înaltã autoritate a B.O.R. pentru toate problemele spirituale ºi canonice sau orice alte probleme bisericeºti. Este alcãtuit din patriarh ca preºedinte ºi din toþi mitropoliþii, arhiepiscopii, episcopii, episcopii-vicari ºi arhiereii-vicari în funcþie ca membrii. Unul din episcopii vicari patriarhali îndeplineºte funcþia de secretar al Sf. Sinod. Se întruneºte o datã pe an în sesiune ordinarã ºi ori de câte ori este nevoie în sesiune extraordinarã, în perioada dintre sesiunile Sf. Sinod problemele cu caracter de urgenþã sunt rezolvate de Sinodul permanent alcãtuit din patriarh (preºedinte) ºi toþi mitropoliþii în funcþiune (membrii). Atribuþiile Sf. Sinod sunt: - Pãstrarea unitãþii dogmatice, canonice ºi de cult în sânul bisericii ºi cu celelalte biserici surori; - Avizarea proiectelor de legi referitoare la B.O.R.; - Validarea canonicã a alegerilor de episcopi; - Iniþierea, autorizarea ºi supravegherea tipãririi Sf. Scripturi, a cãrþilor de cult ºi a altor cãrþi teologice, etc. Adunarea Naþionalã Bisericeascã este organul deliberativ central al B.O.R. pentru probleme economice ºi administrative, alcãtuitã din câte 3 reprezentanþi (un cleric ºi 2 mireni) ai fiecãrei eparhii din þarã pe termen de 4 ani. Se întruneºte în sesiune ordinarã o datã pe an ºi în sesiune extraordinarã ori de câte ori este nevoie. Consiliul Naþional Bisericesc este organul administrativ suprem pentru probleme bisericeºti, dar ºi organul executiv al Sf. Sinod ºi A.N.B. Este alcãtuit din 9 membrii, 3 clerici ºi 6 mireni aleºi de A.N.B. pe o perioadã de 4 ani. Administraþia patriarhalã este organul executiv al exercitãrii atribuþiilor patriarhului, alcãtuit din mai multe sectoare conduse de episcopi-vicari patriarhali ºi consilierii patriarhali. Organizarea localã Din punct de vedere local B.O.R. este organizatã în: parohii, protopopiate, mãnãstiri, eparhii (episcopii ºi arhiepiscopii) ºi mitropolii. Parohia este comunitatea bisericeascã a credincioºilor ortodocºi clerici ºi mireni condusã de un preot paroh. Organul deliberativ al parohiei este Adunarea parohialã care alege dintre membrii sãi 7-12 delegaþi, care formeazã împreunã cu preoþii Consiliul parohial - organul executiv al parohiei.

146

condusã de protoiereu ca organ de legãturã între parohie ºi eparhie. Mãnãstirea este un aºezãmânt religios cuprinzând o obºte de cãlugãri sau cãlugãriþe ce îºi desfãºoarã viaþa ºi activitatea potrivit rânduielilor monahale. este condusã de un mitropolit care este ºi conducãtorul uneia dintre eparhii. iar ca organ executiv Consiliul eparhial. Eparhia este unitatea bisericeascã localã care cuprinde mai multe protoierii. Ea poate fi episcopie sau arhiepiscopie ºi este condusã de un episcop sau arhiepiscop. 147 .Protopopiatul este unitatea administrativã bisericeascã ce cuprinde mai multe parohii din aceeaºi eparhie. Fiecare eparhie are ca organ deliberativ Adunarea eparhialã. Organul deliberativ este Sinodul mitropolitan alcãtuit din mitropolit ca preºedinte ºi din ceilalþi ierarhi din cuprinsul mitropoliei ca membrii. Mitropolia este unitatea bisericeascã localã care cuprinde mai multe eparhii.

ci printr-o succesiune de paºi concreþi. deci. prin parcurgerea experienþelor traumatizante ale celor douã rãzboaie mondiale. Pãrinþii fondatori ai U. principii fundamentale pentru orice sistem democratic. Dar ce înþelegem ºi ce se doreºte printr-o Europã unitã? Edmond Michelet afirma cã „Europa unitã este viitorul. culturale. auzim tot mai des discutându-se pe marginea realitãþilor politice. arbitraj ºi conciliere. aºa cum fusese conceputã în Proiectul de Uniune Europeanã adoptat de Parlamentul European la 14 februarie 1984.devenite ulterior Uniunea Europeanã . sintagma de „Uniune Europeanã“ sau simplu „uniune“ a apãrut tot mai frecvent. de tip federal. iar fãrâmiþarea este trecutul. prof. cunoscut sub numele de Proiectul Spinelli. La baza actului de naºtere a Comunitãþilor Europene . iar o nouã Comunitate Europeanã sã aibã ca fundament forþa dreptului ºi nu dreptul forþei. economice ºi religioase. Uniunea Europeanã este rezultatul unui îndelungat proces de cooperare ºi integrare. de sintagma Europa unitã. ca o prelungire a Comunitãþilor. Uniunea Europeanã reprezintã în acelaºi timp o cale spre o nouã organizaþie. Astfel cã. Un nou tip de relaþie între popoare ºi culturi nu se poate configura decât în spiritul democraþiei ºi al pacifismului. Cosmin SANTI În ultima vreme. Uniunea se substituie Comunitãþilor.stã declaraþia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe din acea perioadã. PROBLEME ªI PERSPECTIVE Pr. EXIGENÞE. Uniunea Europeanã apare mai mult în sensul de proces de aprofundare ºi de consolidare a construcþiei europene. exclusiv. din acest punct de vedere. a faptului cã unitatea ºi solidaritatea la scara bãtrânului continent nu se pot atinge decât. pe cale paºnicã. Robert Schuman. deºi înþelesul a rãmas ºi rãmâne ambiguu. neavând o delimitare juridicã ºi politicã strictã. 148 . sociale. Caracterul vizionar al acestei declaraþii consta în afirmarea concepþiei potrivit cãreia o Europã unitã nu se putea realiza dintr-o datã. care sã punã bazele unei solidaritãþi de facto între cetãþenii Europei.E. au trãit pe viu ororile rãzboiului ºi au tras concluzia cã relaþiile internaþionale trebuie sã se bazeze pe egalitate.ROLUL BISERICII ÎN INTEGRAREA EUROPEANÃ A ROMÂNIEI. proces rezultat ca urmare a conºtientizãrii de cãtre europeni.“ Albert Camus þine sã sublinieze cã unificarea Europei va fi în mãsurã sã sporeascã tezaurul de valori acumulat în decursul istoriei.

de libertatea de circulaþie a persoanelor. poziþii comune în cadrul organizaþiilor internaþionale. Iatã de ce România face parte din cel de-al cincilea val al extinderii care a condus deja cu succes zece þãri în Uniunea Europeanã în mai 2004. Statele Membre decid ca þãrile asociate din Europa Centralã ºi de Est care doresc. acord care a inclus ºi un important sprijin tehnic ºi financiar. Procesul de aderare al României contribuie la garantarea democraþiei. semneazã un acord mult mai cuprinzãtor de cooperare. România a semnat ºi Acordul de cooperare ºi comerþ cu Uniunea Europeanã. conferind un numãr de drepturi civile ºi politice cetãþenilor U. România a stabilit foarte devreme. Acest lucru este în acord deplin cu scopurile fundamentale ale proiectului european de a face din Europa un loc al pãcii ºi al prosperitãþii ºi de a depãºi neînþelegerile trecutului. sã poatã deveni membre ale Uniunii Europene. în constelaþia politicã ºi de securitate la nivel global. implicarea în rezolvarea crizelor internaþionale.dobândirea de cãtre U. Dupã cãderea zidului Berlinului ºi începuturile regimului democratic. în acelaºi an. legatã de operarea pieþei interne ºi. dar o completeazã. dacã îndeplinesc condiþiile economice ºi politice necesare. iar negocierile de aderare au fost deschise în februarie 2000 împreunã cu Bulgaria ºi alte state care au aderat la Uniune în 2004. Tratatul de Aderare a fost semnat de cele 25 de State Membre. numit „Acordul European“. în anul 1990. . În 1993. dar ºi cu regiunile Mãrii Negre. în contextul situaþiei sale geopolitice în Europa ºi al populaþiei sale de 22 de milioane de locuitori. de România ºi de Bulgaria în 149 . România. o politicã externã ºi de securitate comunã. stabilitãþii ºi dezvoltãrii economice în Europa.E. În 1993 la Copenhaga. care deja recunoºtea obiectivul României de a deveni membru al Uniunii Europene. . împreunã cu tratatele fondatoare.. în particular. corpul legislaþiei adoptate de cãtre instituþiile europene.dezvoltarea unei zone de libertate. care a creat o zonã de liber schimb comercial între România ºi Statele Membre.E. joacã rolul de interfaþã între Uniunea Europeanã ºi Balcani.afirmarea identitãþii Uniunii Europene pe scena internaþionalã. Negocierile de aderare s-au închis în 2004 cu obiectivul de a primi România ca Stat Membru în ianuarie 2007.Principalele obiective care stau la baza construcþiei comunitare vizeazã: . fãcea deja parte din strategia Uniunii de pregãtire a României pentru aderare.consolidarea construcþiei comunitare în baza dreptului comunitar. Acest fapt a determinat România sã depunã în anul 1995 cererea de a deveni Stat Membru.instituirea cetãþeniei europene care nu înlocuieºte cetãþenia naþionalã. relaþii diplomatice cu Uniunea Europeanã.promovarea progresului economic ºi social. . . Acest acord. securitate ºi justiþie. . prin ajutor umanitar pentru þãrile membre. a unui rol pe mãsura forþei pe care o deþine în economia mondialã.

Comisia. Raportul evalueazã situaþia pânã la finalul lunii septembrie 2005. România ºi-a menþinut pe ansamblu stabilitatea macro-economicã.În ce priveºte drepturile omului ºi protecþia minoritãþilor. precum ºi cãtre îmbunãtãþirea situaþiei libertãþii presei. în special a celei la nivel înalt.aprilie 2005. Cu toate acestea. restituirii proprietãþilor. cât ºi aplicarea legislaþiei actuale a Uniunii Europene. în domeniile unde România este deja pregãtitã sau pregãtirile sunt în curs de desfãºurare ºi care ar trebui terminate pânã la momentul aderãrii dacã ritmul actual este menþinut. care trebuie sã fie respectatã de absolut fiecare Stat Membru ºi anume aºa-numitul acquis comunitar. Acestea includ. dacã va accelera pregãtirile într-o serie de domenii ºi se va concentra pe consolidarea capacitãþii administrative în ansamblul ei. . mai sunt necesare eforturi semnificative pentru continuarea reformei administraþiei publice. sunt necesare eforturi suplimentare pentru îmbunãtãþirea situaþiei persoanelor cu dizabilitãþi ºi boli mentale. monitorizeazã în prezent pregãtirile României pentru aderare pentru a se asigura cã aceastã þarã îºi poate îndeplini toate obligaþiile ºi cerinþele aferente unui Stat. Raportul de Monitorizare prezintã rezultatele evaluãrii fãcute de cãtre Comisie cu privire la pregãtirile României pentru aderare. .În ceea ce priveºte cerinþele economice aferente statutului de membru.România a fãcut progrese substanþiale în alinierea legislaþiei interne la legislaþia Uniunii Europene ºi va fi capabilã sã-ºi îndeplineascã obligaþiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al aderãrii.E. O punere în practicã serioasã a programului propriu de reforme structurale îi va permite sã facã faþã presiunilor concurenþiale ºi forþelor de piaþã din cadrul U. . punerea efectivã în practicã a reformei sistemului judiciar ºi intensificarea luptei împotriva corupþiei. transportul. România a fãcut paºi importanþi în continuarea reformei sistemului judiciar pentru a-i asigura o mai mare independenþã. ca ºi gardian al Tratatelor. România a ratificat deja Tratatul. inclusiv prin aplicarea deciziilor referitoare la faliment. Concluziile Raportului pot fi rezumate astfel: . 150 . de exemplu.România continuã sã îndeplineascã criteriile politice pentru a deveni Stat Membru. România continuã sã îndeplineascã criteriul unei economii de piaþã funcþionale. protecþiei minoritãþilor ºi a copiilor. prestaþia în domeniul aplicãrii legislaþiei antitrust sau recunoaºterea reciprocã a calificãrilor profesionale în domeniul liberei circulaþii a persoanelor. În plus. care este una din libertãþile fundamentale pe care Uniunea le garanteazã. Raportul identificã trei stadii de pregãtire pentru aderare: • Primul stadiu. sunt necesare progrese ºi în ce priveºte aspectele legale ºi administrative legate de mediul de afaceri. deºi politica în acest domeniu a dus la creºterea dezechilibrelor macro-economice. Procesul de ratificare a tratatului de cãtre Statele Membre este în curs de desfãºurare. Raportul vizeazã atât reformele politice ºi economice fãcute de România pentru a îndeplini condiþiile Uniunii.

E. precum ºi deciziilor ulterioare. Aceste domenii includ structurile ºi mecanismele necesare pentru participarea la Fondurile Structurale europene. Autoritãþile române sunt încurajate ferm sã nu precupeþeascã nici un efort pentru a remedia fãrã întârziere deficienþele actuale. alocarea unui numãr de 35 de locuri de observatori în Parlamentul European. fãrã însã sã aibã drept de vot.. din 25 aprilie 2005 la Luxemburg. prevederile Tratatului de la Nisa stabilesc pentru România. dar ºi pentru a pãstra echilibrul în cadrul Uniunii. România are 35 de observatori în Parlamentul European.E. acest lucru înseamnã cã România ia parte la toate reuniunile Consiliului European ºi ale celor 9 formaþiuni ale Consiliului. Conform pragului agreat la Consiliul European de la Nisa din 2000. mai sunt: controlul asupra industriei poluatoare. România a trimis parlamentari naþionali. În prezent. De asemenea. lupta împotriva corupþiei ºi nevoia de a asigura un nivel înalt în ceea ce priveºte siguranþa alimentarã.E. România îºi asumã de facto aceleaºi responsabilitãþi cu cele care revin statelor membre U. cât ºi al României. care este atât în interesul cetãþenilor Statelor Membre actuale.. Perioada în care România îºi asumã statutul de observator echivaleazã cu o adevãratã conectare la Uniunea Europeanã ºi permite adaptarea concretã a instituþiilor naþionale la logica europeanã. în calitate de observatori în Parlamentul European.• Al doilea stadiu priveºte domeniile unde eforturi sporite sunt necesare. pînã în 2009. ºi anume acela de observator. autoritãþile române sunt încurajate sã îºi canalizeze mai bine eforturile pentru reforme în vederea armonizãrii cu cerinþele Uniunii Europene în perioada care a mai rãmas pânã la momentul aderãrii.E. în toate domeniile. România a primit un nou statut. fiind implicatã în procesul de elaborare a legislaþiei comunitare. Astfel. Pe fond. are proprii reprezentanþi în toate comitetele ºi grupurile de lucru ale Consiliului. dupã semnarea acordului de aderare la U.. dintr-un total de 732 de membri pentru toate cele 27 de state membre U. aplicarea legislaþiei vamale sau nevoia de a asigura un control financiar adecvat. un numãr de domenii în care existã îngrijorãri serioase care cer o acþiune imediatã din partea României pentru ca aceasta sã poatã profita de beneficiile aderãrii la U. De asemenea. Comisia va continua sã monitorizeze pregãtirile României pentru aderare ºi sã încurajeze þara pe calea reformelor în perioada care a mai rãmas pânã la aderare pentru a-i asigura integrarea fãrã probleme în Uniunea Europeanã. ºi de 33 de membri dupã anul 2009. Efortul 151 . din 26 septembrie 2005. • În final. când va înceta aºa-numitul mecanism pro-rata. ea fiind asociatã pe fond la toate activitãþile Uniunii Europene. aplicabil în perioada 2007-2009. participã la activitãþile grupurilor gestionate de Comisia Europeanã (comitologie) ºi asigurã o prezenþã la nivelul Comitetului Regiunilor ºi al Comitetului Economic ºi Social. având în vedere progresul semnificativ înregistrat recent. Aceste eforturi se referã inclusiv la atingerea unei prestaþii satisfãcãtoare în aplicarea legislaþiei referitoare la ajutoarele de stat.

poate contribui din toate punctele de vedere la reîntregirea Europei.S. România trebuie sã se ajute ºi singurã. la o dezbatere organizatã în Dealul Patriarhiei. infrastructurã etc.E. Dar. afaceri interne). evidenþiind faptul cã Ortodoxia are relaþii foarte bune cu toate Bisericile din lume. oricum aflate în impas. a evocat Prea Fericirea Sa.R. dupã 15 ani de la insurecþia tineretului creºtin român „am ieºit la liman ºi cu Catedrala Mântuirii Neamului“ . Biserica Ortodoxã Românã este un pilon principal. în ciuda nemenþionãrii creºtinismului în preambulul actualei Constituþii europene.. Aºadar. iar Biserica noastrã promoveazã aceste valori în plan internaþional. În perspectiva integrãrii României în Uniunea Europeanã. Biserica Ortodoxã Românã s-a angrenat în numeroase proiecte culturale. ne-a întins mâna ºi este gata sã sprijine logistic ºi financiar. Astfel. dar foarte puþin sau deloc despre cea spiritualã. a lui Dumnezeu. ºi pe toate continentele“. cãci Europa unitã are doi mari plãmâni: Biserica Ortodoxã ºi Biserica Romano-Catolicã. Iosif. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Biserica are o importanþã deosebitã în reprezentarea României peste hotare. de „Grãdinã a Maicii Domnului“. fãrã îndoialã.E. racordarea României la U. efortul de aderare al þãrii noastre. care a participat la dezbaterea organizatã de Grupul de Iniþiativã pentru Promovarea Imaginii României. la nivelul U. a subliniat Prea Fericitul Pãrinte Teoctist.E. o provocare complementarã pentru România o reprezintã asocierea la politicile generale majore ale Uniunii: programul Haga (justiþie. a afirmat Prea Fericitul Pãrinte Partiarh. ci. economice. sociale.U. se vorbeºte mult despre dinamicile politice. ca atare.O. „Biserica nu se limiteazã prin activitatea ei doar în þarã. ceea ce înseamnã o medie de 16 reuniuni pe zi. care pune umãrul în efortul þãrii noastre de a reuºi la ceea ce ºi-a propus. I. Biserica ajutã în Europa. constituie. România are o mare ºansã de a pãºi cãtre împlinirea acestui obiectiv: U. a declarat Prea Fericirea Sa.000 de reuniuni ºi grupuri de lucru. având în vedere cã pe an. Strategia Lisabona (modelul europen de dezvoltare economicã. nu poate lipsi din rãdãcinile Europei. principalul obiectiv-þintã pentru primul deceniu al mileniului al III-lea. România este un tezaur viu de valori spirituale.instituþional necesar este foarte ridicat. 152 .proiect lãsat moºtenire chiar de cãtre ctitorii actualei Catedrale Patriarhale „provizorii“. menite sã aducã un aport la îmbogãþirea imaginii României în faþa privirilor Europei. De asemenea. Prea Fericitul Pãrinte nu a uitat sã menþioneze cã prezenþa divinitãþii. Patriarhul tuturor românilor a þinut sã împãrtãºeascã bucuria slujitorilor Domnului ca. Tot Prea Fericirea Sa a precizat cã „strãjerul“ de legãturã al B. Regretatul Papa Ioan Paul al II-lea este doar unul dintre cei mai de seama ierarhi ai Apusului care au recunoscut creºtinarea apostolicã a neamului românesc ºi rolul României în lumea creºtinã. sociale ºi filantropice. prin prezenþa românilor din întreaga lume. puternic ºi indestructibil. Ortodoxia ºi valorile sale ocupã azi un loc de frunte în lume ºi. S.P.A. socialã de protecþie a mediului). se desfãºoarã aproximativ 4. cu structurile europene este Arhiepiscopul pentru Europa Occidentalã ºi Meridionalã.

Biserica Ortodoxã Românã se implicã în informarea asupra noii legislaþii de protecþie a copilului. În acest sens.R. profesorii de religiei ºi asistenþii sociali vor distribui materiale informative ºi vor discuta despre aceste subiect cu membrii comunitãþii. B. profesorii. Campania este derulatã în parteneriat cu Organizaþia Internaþionalã pentru Caritate Creºtin Ortodoxã din SUA. elevii din ºcoli ºi familiile cu factor de risc social aflate în supravegherea centrelor sociale ale Patriarhiei. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotãrât sã dea curs solicitãrii Agenþiei Naþionale pentru Protecþia Drepturilor Copilului (ANDPC) de a se implica activ în desfãºurarea „Campaniei Naþionale de Educaþie privind sprijinirea familiei ºi drepturilor copilului“. 153 . Adrian Iorgulescu. precum ºi câte zece preoþi cu vocaþie pentru activitãþile sociale din fiecare eparhie au fost instruiþi de ANDPC cum sã promoveze obiectivele campaniei în comunitãþile locale. nu trebuie sã uitãm de o imagine autenticã a þãrii noastre. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat începerea unei campanii de combatere a rãspândirii virusului HIV ºi. finanþatã cu fonduri PHARE ºi derulatã pe o perioadã de 15 luni. a mai folosit cu succes reþeaua de preoþi. fundamentalã pentru imaginea unei þãri în lume. profesorii de religie ºi asistenþii sociali ce lucreazã în reþeaua Patriarhiei. El a arãtat cã þara noastrã face o serie de eforturi pentru îmbunãtãþirea imaginii sale pe plan internaþional. cei 183 de asistenþi sociali care lucreazã în structurile B. medicii ºi poliþiºtii. de la 1 aprilie. al cãrui reprezentant. Toate aceste eforturi ºi multe altele au fost observate ºi apreciate ca atare de statul român.O. ultima campanie fiind cea pentru prevenirea ºi combaterea traficului de persoane. vor asista la o serie de seminarii ºi ºedinþe de instruire susþinute de specialiºtii organizaþiei americane. preoþii. profesori de religie ºi asistenþi sociali ai Patriarhiei în desfãºurarea unor alte acþiuni de informare socialã derulate împreunã cu Organizaþia Internaþionalã pentru Caritate Creºtin Ortodoxã. creatã prin credinþa noastrã care dãinuie de 2000 de ani. Campania menþionatã. dl. a maladiei SIDA prin promovarea practicãrii abstinenþei pânã la cãsãtorie ºi a fidelitãþii în cuplu. iar înfiinþarea de institute culturale este o parte a acestor eforturi în vederea aderãrii la structurile europene. În urmãtorii doi ani.Biserica Ortodoxã Românã a demarat o campanie de combatere a rãspândirii HIV/SIDA. ANPDC doreºte sã fie cooptaþi în proiect reprezentanþii celor patru instituþii care pot acþiona eficient la nivel local: preoþii. pe lângã institutele culturale.O. Ministrul Culturii ºi Cultelor.R. Dar. în primul an al campaniei preoþii. Programul ce implicã 13 eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române va avea o duratã de trei ani. are ca scop informarea populaþiei referitor la prevederile noii legi de protecþie a copilului ºi responsabilizarea liderilor de opinie locali in vederea identificãrii de soluþii pentru ameliorarea situaþiei copiilor instituþionalizaþi ºi a familiilor aflate în dificultate. a subliniat cã valorile culturale ºi spirituale sunt cele care dau identitatea unui popor. implicit.

2. Dezbaterea organizatã la Palatul Patriarhiei a avut ca temã „Biserica ºi imaginea României ca identitate religioasã ºi identitate naþionalã în contextul integrãrii europene“. o adevãratã diversitate în unitate. care afirma cã „aceasta este prima calitate pe care omenirea o aºteaptã de la voi: vestirea Evangheliei ºi renaºterea în Sfintele Taine. a fost iniþiat de mai multe organizaþii nonguvernamentale de tineret reunite în Grupul de Iniþiativã pentru Promovarea Imaginii României ºi vizeazã organizarea de seminarii ºi workshop-uri. Acest drept implicã libertatea de manifestare în mod colectiv sau individual a religiei sau 154 . prin care se urmãreºte sensibilizarea formatorilor de opinie cu privire la necesitatea realizãrii unei strategii de promovare a imaginii României ºi ulterior de implementare a acesteia prin implicarea reprezentanþilor mass-media.S. în zona socialã ºi politicã. Mitropolitul Banatului afirma: „Biserica noastrã ºi Bisericile din spaþiul european în general au fost întotdeauna interesate în susþinerea ideii creãrii unei uniuni de þãri pe continentul cãruia îi aparþinem. promovat de Conferinþa Bisericii Europene. vizita papei Ioan Paul al II-lea la Bucureºti (7-9 mai 1999). creºtinismul tinde în mod firesc spre unitate““. implicarea Bisericii în dialogul ecumenic internaþionale.10 din Constituþia Europei spune: „Orice persoanã are dreptul la libertatea gândirii. Sursã de numeroase dezbinãri.com).Institutele culturale ºi Biserica sunt instrumente importante pentru promovarea culturii României ºi moºtenirii noastre culturale. pentru cã sunteþi prima Bisericã Ortodoxã care l-a invitat în propria þarã pe Papa de la Roma“. ºi în dialogul interconfesional. Se doreºte o Europã multicultu-ralã. transpuse din zona credinþei în cea etnicã. Cap. ai societãþii civile ºi ai personalitãþilor din mediul politic ºi cultural. Participanþii s-au referit la Bisericã . Art. toate acestea þin sã arate deschiderea Bisericii cãtre o Europã unitã. subliniind importanþa Ortodoxiei ca element de continuitate ºi coeziune al diasporei. a educaþiei religioase a tinerilor. a culturii. prelungite în slujirea fraþilor. conferinþa „Bisericile ºi valorile euro-atlantice“ desfãºuratã la Palatul Patrirahiei în 2-3 iunie 2002. manifestãri de susþinere programaticã a procesului de integrare europeanã.ca factor important de stabilitate socialã. prin organizarea la Bucureºti a Conferinþei Internaþionale „Pacea este Numele lui Dumneze“ (1998).P. Proiectul „Imaginea României“ (www.imagine-romania. Mulþumesc. vizita Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române la Vatican în anul 2003. Biserica Ortodoxã Românã s-a implicat activ în direcþia integrãrii ºi prin promovarea dialogului cu Biserica Romano-Catolicã. I. locul reperelor religioase în identitatea românilor. semnarea alãturi de celelalte culte din þara noastrã a Declaraþiei de la Snagov (16 mai 2000). conºtiinþei ºi religiei. Nicolae. Uniunea Europeanã acordã mare importanþã pãstrãrii identitãþilor ºi învestirii cu o mai largã autonomie a comunitãþilor. cãci idealul creºtinismului este sã refacã odatã pentru totdeauna uniunea celor care îl cinstesc pe Hristos. dar ºi rolul Internetului în transmiterea credinþei religioase. valorile creºtinortodoxe în societatea românã contemporanã.

ci din interior. 2 din aceeaºi constituþie spune: „U. cum a ºtiut ea sã reziste în faþa încercãrilor istoriei ºi vremilor. Dacã vom trãi Ortodoxia. Art. trebuie sã înþelegem cã singura soluþie a Bisericii noastre de a se face auzitã este revigorarea.Europã uniformã“ ºi a propus ca U. Comitetul 13 din Parlamentul European se ocupã de problemele de culturã. S-au structurat programe ca Arianne. ºi ca persoane. Însã. sufletul poporului român“. „Una ºi aceeaºi totdeauna“. în public sau în particular. chiar dacã observãm ºi simþim un profund accent secularizant în acest început de mileniu. ºi doreºte totodatã sã conºtientizeze Europa de datoria ºi capacitatea pe care o are de a apãra Ortodoxia. pentru cã nu trebuie sã pierdem din vedere rolul ºi locul Ortodoxiei româneºti în Europa de astãzi.credinþei. Etica Globalã a lui Hans Küng postuleazã: „Nu poate exista pace între naþiuni fãrã pace între religii. în ceasul al unsprezecelea. Ortodoxia româneascã va ajunge poate mai târziu. ºi ca Bisericã. „românii s-au nãscut ca popor creºtin“. nu pentru cã este o mare figurã a trecutului. 155 . ªi aceasta începe prin întãrirea în credinþã a fiecãruia dintre noi. ci pentru cã face parte din propria ei culturã creºtinã. menite sã încurajeze diversitatea culturalã ºi etnicã.E. unul dintre cele mai importante obiective ale Uniunii trebuie sã fie eliminarea decalajului de prosperitate între statele membre. se tot fac din ce în ce mai auzite glasuri care pronunþã îndoieli ºi temeri cu privire la dezavantajele ce le-ar putea suferi Biserica Ortodoxã Românã dacã ar fi acceptatã în U. problemã de complexitate extremã cu care este confruntat creºtinismul european ºi mondial. Raphael. educaþie. Este timpul sã înþelegem cã salvarea nu ne va veni din afarã.E. Pluralismul cultural este inclus în programele de aderare a þãrilor din Europa Centralã ºi de Est. respectã diversitatea culturalã. prin cult. România a estimat cã nu poate fi vorba de o . nu poate exista pace între religii fãrã dialog între religii. Ce identitate are creºtinismul român dupã 50 de ani de istorie anti-creºtinã. În viziunea României. 3. Nici Ortodoxia românã nu este ocolitã de problema pierderii identitãþii. ºi ca þarã. învãþãmânt. tineret. Ortodoxia româneascã îºi propune sã arate Europei. „trãsãturã de unire între Occident ºi Orient. în inima Europei. Kaleidoscope.E. religioasã ºi lingvisticã“. Izolarea nu este o soluþie la aceastã problemã. mass-media ºi sport. dar va aduce darul ei fãrã de care comuniunea europeanã nu se împlineºte. dupã distrugerea bisericilor din Bucureºti ºi dereglarea parohiilor respective? Evidenþiem deseori analogii ºi definiþii ca : „Bizanþ dupã Bizanþ. nu poate exista dialog între religii fãrã cercetarea asiduã a temeliilor religiilor“. nimic ºi nimeni nu ne va putea scoate din ea. sã apere ºi sã încurajeze diversitatea culturilor europene. Întorcându-ne la probleme mai spinoase cu privire la integrarea þãrii noastre. practici ºi înfãptuirea unor ritualuri. Cap.

social. cultural. Participarea la ecumenismul european este foarte importantã. etnic. Este important cã în partea de Rãsãrit a Europei se aflã o þarã care posedã creºtinismul rãsãritean. O Bisericã antrenatã de Evanghelie transcede orice „capitulaþiune“ culturalã. totuºi. de comuniune ºi de sãrbãtoare. încât a ajunge la puterea ºi dragostea de a da pâinea ta altora. ºi binenþeles fãrã disciplina „uceniciei“. De pildã. de a da viaþa ta altora. elementul spiritual de maximã încãrcãturã duhovniceascã a fost. ºi va fi Sfânta ºi Dumnezeiasca Liturghie ca act de libertate ºi de comuniune euharisticã ºi implicit de comunitate în comuniune de iubire. folosind un limbaj teologic restrictiv. atunci rãsãritul este agapele enstatic. ca ospitalitate ºi care are la bazã iubirea hristicã. În Biserica Ortodoxã. altele cumplit autoritare. transfigurat. România perpetueazã una dintre cele mai bogate tradiþii culturale ale Europei. Dacã occidentul este erosul extatic. de concretizare a istoriei mântuirii în termenii unei comunitãþi receptoare specifice. unele exclusiv individualiste. mai presus de fiinþã ºi de nume. în limba ºi cultura Romei. Ortodoxia în general. n-a demisionat de la vocaþia ei ecumenicã. ar fi incomplet dacã nu am evidenþia faþa lui monasticã. poate sã aducã Europei un fel de uºurare intelectualã prin aceea cã teologia ei este fondatã pe apofatism. Fiinþã. fãrã experienþa vieþii în comun. Portretul Ortrodoxiei ºi ceea ce poate oferi el Europei desacralizate de azi. imaginea Ortodoxiei române apare aranjatã în trecut (Ortodoxia în istoria românilor). pe perceperea lui Dumnezeu aºa cum El este („Eu sunt Cel ce sunt“).„Cum am fost aºa rãmânem“. fãrã spiritualitatea unificãrii cu Dumnezeu în rugãciune. de raþionalism ºi de spiritualism. o inspiraþie. cea românã în special. este. În rândul confesiunilor creºtine. Ortodoxia românã suferã mult din cauza acelora care acceptã sã fie descrisã ca fiind antioccidentalã ºi puþin deschisã faþã de ecumenism. un context convertit. Occidentul a fost ºi este apãsat de substanþialism. lingvistic. Ortodoxia este un spaþiu de echilibru. Biserica noastrã în ultima vreme s-a orientat cãtre apostolatul social. teologia românã. De aceea Ortodoxia n-a investit o enegie prea mare în a formula argumente ºi concepþii raþionale despre Dumnezeu. Interesatã mai mult de comparaþii confesionale. Cu alte cuvinte românismul este un rãspuns istoric la evanghelizare ºi nu un program al acesteia. Clasa teologilor 156 . istoricã. în acest sens se poate spune cã „românismul“ este contextul creºtinismului de aici. Biserica Ortodoxã în România este o Bisericã indigenã cu genealogia ºi caracterul ei consacrat de o tradiþie specificã. cãtre misiunea ei socialã. pentru a edifica „comuniunea sfinþilor“. tradiþia ortodoxã. aºa cum Hristos se dã Euharistie tuturor. din punctul de vedere al misiologiei creºtine. ci universal. Altfel. Ortodoxia româneascã nu este altceva decât forma de inculturalizare a Evangheliei. patrimoniu care nu se vrea provincial. Acest patrimoniu este elementul de integrare în Europa. cultura romanã anticã. toate acestea trebuiesc sã fie regenerate ºi comunicate într-un limbaj nou care sã aibã sens astãzi.

Observãm ca un fir roºu. iar episcopul din lãuntru este Apunto. Dar este bine sã fie incompatibile. Biserica n-a cedat însã tentaþiei de a deveni Bisericã de Stat ºi nici n-a acceptat ca „naþionalismul“ ei sã fie folosit ca ideologie politicã. neuitând faptul cã B. au fost. sã dezvolte proiecte comune de cercetare ºi sã contribuie la cunoaºterea reciprocã a Bisericilor Ortodoxe locale.R. dorind ca viitor proiect înfiinþarea unei „Reprezentanþe Permanente a Bisericii Ortodoxe Române pe lângã instituþiile europene“. ci înãuntrul Bisericii. S-au pus deja bazele înfiinþãrii unui „Forum European al Facultãþilor de Teologie Ortodoxã“ la Sofia în octombrie 2004. un flux informaþional între România ºi instituþiile europene. ºi-a îndreptat privirea ºi spre relaþiile dintre stat ºi Bisericã. Relaþiile dintre stat ºi Bisericã. de la Harnac încoace. existã ºi îºi desfãºoarã misiunea. Se poate realiza. mai ales de cea germanã. Dupã anul 1989. „Biserica ºi naþiunea“ revine adesea ca subiect de dezbatere. sau mai precis de pe vremea lui Cuza ºi pânã astãzi. susþinerea dialogului interreligios.R. datoritã alternanþei tipurilor de stat în cadrul cãrora Biserica. anume aceea a armonizãrii a douã idealuri care sunt în linii mari incompatibile. Totuºi aceasta nu înseamnã cã ea identificã creºtinismul cu o culturã naþionalã. Biserica nu poate lãsa cultura ºi etica naþionalã neatinse de Evanghelie. Nu trebuie uitat raportul dintre Ortodoxie ºi naþiune. în ceea ce fac alþii. în fond o comunitate eshatologicã transcenzând lumea. fãrã sã observe cã problema misionarã nu se aflã în afarã.conservatori considerã ecumenismul ca un front secundar ºi se focalizeazã asupra prozelitismului sectar. astfel. este punte între Orient ºi Occident. în ceea ce nu fac misionarii ei. 157 . pentru cã. Tema Europa poate sã reuneascã toate Bisericile din þarã ºi sã dea vigoare ecumenismului local. pe lângã problemele de ordin social. dintre Bisericã ºi stat. Fericitul Augustin în lucrarea „De civitate Dei“ aratã raportul dintre religie ºi politicã. fiind acuzat cã a introdus cezaropapismul în Biserica Bizantinã). Din 2007. uneori în mod inconsecvent. de pe vremea lui Eminescu. Biserica Ortodoxã Românã. dacã ne gândim la teologia politicã a lui Ambrozie ºi mai ales a lui Eusebiu de Cezareea (care a fost foarte mult atacat de exegeza modernã.O. pe lângã problema secularizãrii. sunt ºi vor fi într-o continuã transformare. Important este faptul cã B. datoritã faptului cã Facultãþile de Teologie Ortodoxã ºi Europa sunt impulsionate sã caute mai insistent dialogul dintre ele. ºi-a îndreptat privirea cãtre realitãþile Europei de azi. comunitatea românã ortodoxã va fi cea mai numeroasã prin raportare la celelalte comunitãþi aflate pe teritoriul unor þãri membre. observãm în raporturile statului cu Biserica o dilemã funciarã. Potrivit principiului indigenizãrii totale. Ar fi necesar ca preoþii ºi episcopii sã iasã un pic din rutina pragmaticã parohialã ºi sã reflecteze la proiecte ºi acþiuni ecumenice pe plan naþional ºi european.O. el îl defineºte pe Constantin drept Episcopul din afarã.

cât despre reciprocã. simfonia bizantinã. simfonia este rãu înþeleasã.putere secularã ºi Bisericã . împotriva oricãrei acuzaþii de cezaropapism. Biserica a ajuns uneori. în vreme ce unul se ocupã de treburile din afarã. misionar. Dar. Biserica trebuie sã rãmânã liberã ºi autonomã chiar în simfonia ei. unde existã o Bisericã majoritarã (86. O comparaþie mai banalã este cu raportul dintre un actor ºi un regizor: s-a vãzut. În cazul României. în care prevaleazã principiul profetic. care în primã instanþã disociazã între Stat ºi Bisericã ºi ulterior între Bisericã ºi societate. iar tradiþia devine vehicolul unei alianþe deficiente ºi incomplete. Biserica ºi Statul sunt realitãþi istorice distincte. mult citat dar rãu înþeles ºi mai ales foarte hulit de cãtre exegeza modernã.7% din 158 . cum au fost exilarea de douã ori a Sfântului Ioan Gurã de Aur. Dirijorul nu trebuie neapãrat sã fie ºi el un mare violonist sau un mare pianist. sau exemplul flagrant al lui Celularie. pe care poporul o contestã. al societãþii în ansamblul ei. Prin urmare. el sugerând foarte limpede. Biserica poate iniþia acum o simfonie profeticã. relaþii care decodificã o dorinþã de supremaþie de deþinere a puterii ºi care au pus în conflict o serie de interese. În decursul istoriei putem identifica ºi relaþii tensionate ºi relaþii de subordonare între Stat . Când a costatat cã simfonia este în detrimentul ei. mari actori n-au devenit mari regizori. atât regizorul cât ºi actorul trebuie sã colaboreze. Or. dacã vreþi.putere spiritualã. Biserica ºi nici o altã organizaþie religioasã nu se poate confunda cu organizaþia politicã a Statului. similarã raportului dintre dirijor ºi orchestrã. pe de o parte de chiar istoria Bisericii Ortodoxe în timpul Imperiului Bizantin: sã nu uitãm exemplele flagrante. Biserica se conduce dupã principiile ce decurg din Evanghelia Mântuitorului Hristos. treptat Biserica fiind deposedatã de o serie de atribute. In acest caz. Modelul Bizantin. sã sacralizeze o formã de relaþie cu Statul. din pãcate. în ceea ce priveºte raportul cu statul. anume cã. într-un raport de distincþie. este. Biserica a fãcut o declaraþie de autonomie politicã. Numai cã a fost parazitatã aceastã intuiþie originarã. ºi o spune foarte clar Eusebiu de Cezareea. optând pentru alte forme de colaborare. Totuºi atât ºeful de orchestrã cât ºi orchestra. care a fost cândva conceputã. în ultimii 200 de ani aceastã bipolaritate este completatã ºi de procesul secularizãrii. Aºa este ºi la simfonia bizantinã. constructiv. indiferent de forma politicã a Statului. cã este vorba de o colaborare distinctã.Aºadar sunt douã categorii spaþiale. aºa cum un mare pianist sau violonist din orchestrã nu trebuie sã fie ºi un mare dirijor. pastoral. iar aceastã distincþie partenerialã este cea mai de bun simþ formulã (inclusiv teologic vorbind) între stat ºi Bisericã. Acesta e modelul Bizantin. este ºi mai evidentã. Nu existã o formulã unanim recunoscutã ºi unanim folositã în þãrile din spaþiul european. celãlalt se ocupã de treburile din lãuntru. spre binele poporului credincios. însã toate þãrile pornesc de la un fond ideatic comun ºi tendinþele au fost identificate în preambulul acestei lucrãri. în care ea devine interlocutor critic.

Pentru cã în sens clasic. Acest indispensabil spirit protector. nu existã o separare completã între Stat ºi Bisericã. Sufletul spiritual al Europei plãmãdit dupã un model trinitar. existã instituþii ºi preocupãri similare ºi în majoritatea cazurilor Biserica completeazã activitatea unor instituþii ale Statului. Din cele prezentate pânã aici cred cã pot fi considerate ca demonstrate douã teze corelative: 1. chiar dacã în perioada comunistã ºi-a pierdut o serie de atribute (învãþãmânt confesional. Trupul comunitar al instituþiilor politice nu poate fi animat de sufletul spiritual al Europei decât prin intermediul indivizilor care întrupeazã acest spirit. un trecut mereu ºi integral actual. Biserica Ortodoxã. Într-adevãr. asitenþã socialã) în ultimii 15 ani si-a recâºtigat aceste drepturi. deci putem vorbi de o separare parþialã/colaborare (coabitare) între cele douã instituþii fundamentale. astfel ca privirea sa sã îmbrãþiºeze recuperator clipã de clipã întregul trecut al umanitãþii.nu poate fi lipsitã de un înger. un trecut seminal. 2.a. dincolo de diversele acuzaþii sau interpretãri). singura substanþã vitalã a oricãrei înnoiri. Analiza operelor câtorva importanþi filozofi vestºi est-europeni a evidenþiat actualitatea de nedepãºit a lui homo europaeus.populaþie). similar constituþiei paradoxale a entitãþii pe care o protejeazã. producând-se o reconfigurare a corpusului social ºi al funcþiilor sale. menþinerea suflului politic al unui corp european unitar. Europa spiritului nu poate fi detaºatã de Europa politicului. în cazul României nu putem vorbi de o dezvoltare a necredinþei (conform datelor Recensãmântului din 2002 au fost recenzaþi 23. Analizând paradigmele identificate de o serie de sociologi ca fiind indicii ale unei societãþi secularizate. de marginalizarea lumii ecleziastice. nu mai existã un monopol al Bisericii în diferite domenii. Europa politicului nu poate fi desprinsã de Europa spiritului. iar datele de mai sus sunt mai mult decât edificatoare. dreptul roman ºi etica biblicã. Constituþia statueazã autonomia Bisericii ºi nu consacrã laicitatea Statului (totuºi Statul este neutru din punct de vedere confesional. 159 . de laicizarea ºi separarea sferelor de activitate º. ca sintezã creºtinã dintre raþionalismul elin. dar zburând cu spatele. Expresia politicã a filozofiei spiritului european este datã de distincþiile ºi articulaþiile puse în joc de personalismul comunitar ºi principiul subsidiaritãþii pe care ºi-au axat în anii ‘50 proiectul federalizãrii europene Pãrinþii fondatori ai Europei unite. comunitãþi naþiuni) îi corespunde un înger.105 cetãþeni fãrã religie sau atei). acest enigmatic angelus Europae are însã un comportament paradoxal. „noua Europã“ — Europã în acelaºi timp politicã ºi spiritualã . politica este „arta de a guverna oameni liberi“ (Aristotel). modelat dupã liniile de forþã ale arhetipului omului spiritual antic sau creºtin persoana în asigurarea. Dat fiind cã oricãrui corp animat de un spirit (indivizi. El se comportã ca misteriosul angelus novus al lui Walter Benjamin faþã de istorie: el nu avanseazã spre viitor vertiginos. Biserica este o prezenþã extrem de vizibilã în societate. are nevoie pentru a supravieþui de trupul unor instituþii adecvate.

în acest domeniu Biserica trebuie sã fie unitã ºi sã vorbeascã cu o singurã voce. 160 . are de fãcut faþã unor mari provocãri într-o Europã lãrgitã. împreunã cu glorioasele doctrine ale trinitãþii. sã ne constituim ca membre ale Trupului Tainic al Domnului nostru Iisus Hristos. Biserica vorbeºte cel mai bine atunci când foloseºte nu doar cuvinte. Biserica de astãzi.Biserica îi va chema întotdeauna pe oameni sã îi împãrtãºeascã credinþa. însã cu ajutorul harului divin. putem deprinde sã fim uniþi într-o Europã multiculturalã. ci ºi fapte. resurecþiei ºi mântuirii. în aceastã nouã erã. Biserica trebuie sã vorbeascã din iubire pentru aceastã lume — iubire a lui Dumnezeu. ci dintr-o preocupare profeticã pentru o lume care s-a îndepãrtat de la calea lui Dumnezeu ºi care este în suferinþã. Ea este întotdeauna chematã sã susþinã aceste chestiuni eterne ºi fundamentale. O va face nu întrun spirit elitist pentru a-ºi impune propria sa voinþã asupra altora. încarnãrii. ºi printr-o lucrare ºi-un act sinergie. etice. Bineînþeles. sociale ºi internaþionale. aºa cum bunul samarinean a rãspuns în primul rând cu fapte ºi abia dupã aceea prin vorbe. Biserica este. chematã sã vorbeascã într-un mod profetic despre problemele acestei lumii morale. de asemenea.

integrarea internaþionalã. A urmat o perioadã care a intrat în istorie sub denumirea de „rãzboi rece“. Contradicþiile dintre Europa de Est ºi cea de Vest s-au adâncit prin crearea celor douã blocuri militare . reprezentanþii a 50 de naþiuni au semnat „Carta Naþiunilor Unite“ la San Francisco.NATO (1949) ºi Tratatul de la Varºovia (1955). Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial o mare parte a economiei europene era distrusã Pe plan internaþional la numai 7 sãptãmâni de la capitularea Germaniei naziste ºi cu numai 6 sãptãmâni inainte de lansarea bombei de la Hiroºima. ruºi. În acest context politic ideile despre unitatea tarilor europene democratice au fost reluate. Dupã primul rãzboi mondial. de exemplu la 17 septembrie 1930. Europa a rãmas profound divizatã ºi afectatã de cele douã rãzboaie mondiale. Teoretic.A. globalizarea permite realizarea unor forme integraþioniste cât mai eficiente pentru rezolvarea unor probleme culturale. într-un discurs istoric þinut la Zürich. Winston Churchill a invitat duºmanii din ajun.R. germani voi. „Un remediu care. iar in cadrul acesteia. ideile ºi preocupãrile pentru o Europã unitã au fost frecvent evocate. va transforma în 161 . englezi. În prima jumãtate a secolului XX. Secolul XX a fost secolul în care a apãrut pe scena internaþionalã idea globalizãrii realitate deja intâlnitã în mai multe zone ale lumii. etnice ºi economice. indeosebi Franþa ºi Germania. Cehoslovacia) ºi fosta Germanie Democratã au semnat acorduri de ajutor reciproc COMECON (C.au urmat ºi în domeniul economic cursuri diferite. incã din 1849 scriitorul francez Victor Hugo vorbea de ziua in care toate naþiunile continentului se vor uni într-o societate supremã ºi vor forma o frãþie a Europei: „Va veni o zi în care voi. ca prin miracol.). Bulgaria. Pe 19 septembrie 1946. Adunarea Societãþii Naþiunilor a adoptat. încheiatã abia la începutul anilor ‘90. Aceasta îi apãrea drept. italieni. Polonia România. sã se reconcilieze în scopul de a crea progresiv ceea ce el a numit un nou „Consiliu al Europei“. Cele douã pãrþi ale Europei divizate -Vestul ºi Estul. În anul 1949. o rezoluþie care hotãra crearea comisiei de studiu pentru Uniunea Europeanã. sociale.E.SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE Pr. francezi. 6 þãri din Estul Europei (Uniunea Sovieticã. Dumitru UNGUREANU Aspiraþia spre o Europã unitã este veche. toate naþiunile continentului. Ungaria. fãrã sã vã pierdeþi calitãþile distincte ºi glorioasa voastrã individualitate veþi fonda împreunã o unitate superioarã ºi veþi constitui fraternitatea europeanã“.

cât mai mulþi cetãþeni ai Uniunii Europene sã se bucure de beneficiile pieþei unice. Malta.1 mai 2004: 10 þãri au aderat la Uniunea Europeanã (Cipru. deoarece încã douã þãri Turcia ºi Croaþia. Estonia. În viitor. în care oamenii.1995: Austria. În prezent Uniunea Europeanã numãrã 25 de state membre ºi o populaþie de aproximativ 454 de milioane cetãþeni europeni.întregime situaþia ºi. orice þarã europeanã care doreºte sã adere la Uniunea Europeanã îºi poate exprima interesul în acest sens. de cãtre 6 þãri (Belgia. Finlanda ºi Suedia . Viitorul pas în vederea extinderii are ca datã oficialã 1 ianuarie 2007.TratatuLde la Maastricht (1992) . care la data de 9 mai 1950. Luxemburg. bunurile. care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952.. Letonia. a prezentat un plan. pus la punct impreunã cu Jean Monnet. Irlanda ºi Marea Britanie . au fost semnate Tratatul Comunitãþii Europene a Energiei Atomice (CEEA) ºi Tratatul Comunitãþii Economice Europene (CEE). datã la care vor fi invitate sã adere România ºi Bulgaria.Tratatul instituind o Constituþie pentru Europa (2004) În cei aproape 50 ani de existenþã au fost cinci valuri de aderare: . Franþa.1981: Grecia . Cehia. pe parcursul câtorva ani. Polonia. Slovenia ºi Ungaria). dinamicã. Slovacia. care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. astfel cã la 25 martie 1957. Primele succese inregistrate de CECO au determinat miniºtrii de externe ai celor 6 þãri fondatoare sã incerce continuarea procesului in domeniul economic. Consiliul European a stipulat pentru þãrile candidate trei criterii majore. Pentru a putea adera la Uniunea Europeanã. Noi va trebui sã edificãm Statele Unite ale Europei“. Regulile în cadrul Uniunii sunt stipulate intr-o serie de tratate adoptate pe parcursul evoluþiei sale: . Olanda.Tratatul de la Nisa (2001) ..1986: Spania ºi Portugalia . timp în care a fost creatã o piaþã unicã.Actul Unic European (1986) . comisar al planului de modernizare a Franþei de dupã rãzboi. Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris.Tratatul de la Amsterdam (1997) . Apariþia Comunitãþilor Europene are la bazã declaraþia ministrului francez de externe Robert Schuman.. Italia) a Tratatului instituind Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO). va conferi Europei aceeaºi libertate ºi fericire precum cea de astãzi din Elveþia.1973: Danemarca. Ele sunt cunoscute sub denumirea de Criteriile de la Copenhaga (1993) ºi se regãsesc sub urmãtorul conþinut: 162 . însã. serviciile ºi capitalurile au libertate de miºcare. ºi-au exprimat dorinþa politicã de a adera la Uniunea Europeanã. Procesul de extindere va continua ºi dupã aceastã datã.G.F. R. Astãzi Uniunea Europeanã este rezultatul unei munci de peste 50 de ani. Lituania. ºi în care s-a încercat ca prin progresul social creat.

.Moneda unicã europeanã .Ziua Europei -9 mai .Banca Centralã Europeanã Preºedintele actual al Comisiei Europene este Jose Manuel Barroso. Acestea sunt: .Curtea de Justiþie . SIMBOLURI EUROPENE De-a lungul timpului Uniunea Europeanã ºi-a construit propriile simboluri.EURO 163 . . statul de drept.Parlamentul European .Consiliul European .Comitetul Regiunilor .Comitetul Economic ºi Social . ecumenice ºi monetare. simboluri care o fac recunoscutã astãzi atât la nivelul Uniunii cât ºi în afara ei.existenta unei economii de piaþã funcþionalã ºi capacitatea de a face faþã presiunii concurenþiale ºi forþelor pieþei din Uniunea Europeanã.stabilitatea instituþiilor ce garanteazã democraþia.Banca Europeanã de Investiþii .capacitatea de asumare a obligaþiilor de stat membru.Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniºtri) .Drapelul European .Curtea de Conturi Aceste instituþii colaboreazã indeaproape cu mai multe organisme printre care: . INSTITUÞIILE UNIUNII EUROPENE Funcþionarea UE se sprijinã pe: .Comisia Europeanã . inclusiv cele privind aderarea la obiectivele uniunii politice. .Imnul European .Mediatorul European . drepturile omului ºi protecþia minoritãþilor.

ci are în vedere ºi o anumitã gândire / ideologie politicã. convertirea lui Constantin cãpãta o valoare nouã. lect. Creºtinismul era trãit în primele secole mai întâi ca o victorie cereascã a lui Hristos asupra rãului din lume. ci prin singurul adevãr. în cazul nostru Biserica Ortodoxã Românã. Pe de altã parte. raportul Bisericã-stat fiind în aceºti termeni o prea bine cunoscutã temã teologicã ºi istoricã. dupã caz. plasându-L deasupra lor. o renegare a lui Hristos din partea lumii. o înfrângere a Adevãrului în faþa minciunii. dr. Biserica ºi Statul nu erau unite printr-un contract de tip juridic. prin el. care pânã acum fusese instrumentul principal al urii diavolului faþã de Bisericã. dacã „Biserica“ reprezintã puterea spiritualã. oricât de inutilã ar pãrea unora.PLURALISMUL RELAÞIEI STAT-BISERICÃ ÎN UNIUNEA EUROPEANÃ Pr. un apostat. Termenul de „Bisericã“ trebuie de aceea înþeles în funcþie de contextul în care este folosit. Simfonia Bizantinã — model de colaborare armonioasã între Stat ºi Bisericã Cu privire la modul în care trebuie sã înþelegem originalitatea ºi profunzimea soluþiei aduse de Bizanþ problemei raportului dintre Bisericã ºi Stat. Precizarea aceasta. Florea ªTEFAN Preliminarii Când analizãm relaþia Bisericã-stat avem în vedere un mod de abordare generic. „Bisericã“ înseamnã aici nu numai confesiunea majoritarã. Statul. se referã nu numai la acþiunile concrete ale unui guvern anume sau ale organelor de stat. Al doilea termen al relaþiei. Pe scurt. Înþelegem de ce neutralitatea Statului în materie de religie era un fapt 164 . „statul“ este sinonim cu puterea secularã. întregul Imperiu recunoºteau drept propriul Adevãr pe Dumnezeu. ar fi însemnat sfârºitul creºtinismului ºi prin aceasta al proiectului unei lumi creºtine. ci toate cultele legal recunoscute ºi. este nevoie de multã precauþie. adicã prin credinþa Bisericii precum cã împãratul ºi. se înclina în faþa lui Hristos. specialã. este obligatorie dacã dorim sã evitãm de la bun început acuzaþia cã facem politicã în loc sã ne ocupãm de cele sfinte sau cã introducem categorii profane în discursul teologic. Raportul Bisericã-stat fiind un capitol din mult mai ampla moralã ºi gândire socialã creºtinã. În perspectiva acestei victorii. orice formã de manifestare publicã declarat religioasã. 1. Un împãrat eretic. Biserica nu putea sã se arate indiferentã faþã de concepþiile religioase ale Imperiului. „statul“. Prin acest act. abordarea acestuia de cãtre teologie este cât se poate de legitimã. Astfel.

Constantin se simþea. dar nu de putere. Biserica îmbrãþiºeazã întreaga lume: ea este însãºi fiinþa sa intimã. care va apãrea mai târziu în Occident. Politica riguroasã de mai târziu a lui Iustinian I (527-565) a eliminat complet pãgânismul din viaþa publicã. izvor de har. el continua sã le creadã încã ultimul scop. adicã subordonarea ierarhiei faþã de Stat. Apoi. reprezenta o ameninþare directã pentru partea civilã. Preluarea puterii de cãtre Constantin în 306 a marcat sfârºitul unei perioade destul de confuze. iar tentativele de a-1 pune în practicã au avut destul de des consecinþe nefericite. De-a lungul secolelor aceastã concepþie misticã despre Constantinopol ca oraº sfânt se va lãrgi ºi aprofunda. mãsura sa. cum le era strãin ºi „clericalismul“. fãrã ca oportunismul sau ambiþia sã reprezinte vreun motiv în sine. valoarea ultimã. în anii 391-392. Orice divizare sau neînþelegere în interiorul Bisericii. Din acest moment imperiul devenea din punct de vedere constituþional un stat creºtin. unde mama sa Elena cãuta lemnul Sfintei Cruci. era semnificativ. dacã þinem cont de faptul cã al doilea oraº sfânt era pentru el Constantinopolul. Drama Orientului a fost însã faptul cã proiectul s-a dovedit imposibil de realizat. învestit cu o misiune specialã în istoria mântuirii: oraºul Crucii ºi cel care rãsãrise prin victoria Crucii. Dupã ce ºi-a eliminat rivalii ºi s-a plasat sub protecþia Dumnezeului creºtinilor (cãruia i-a atribuit victoria sa asupra lui Maxenþiu. în apropierea Romei . Iniþiativa sa este foarte bine exprimatã în 165 . cele douã centre ale lumii. În concepþia ortodoxã. Acest lucru s-a realizat în douã etape. atitudinea se datora unor raþiuni proprii. poate în mod inconºtient. precum ºi luptele doctrinare nu-1 lãsau indiferent. când creºtinismul este autorizat în mod oficial în tot imperiul. imperiul fiind condus de mai mulþi împãraþi cu titlul de august sau caesar. Constantin a favorizat religia lor în cadrul unei politici tolerante ºi a unui sincretism care-i permitea sã asocieze cultului „soarelui neînvins“ ºi teologiei pãgâne (Constantin rãmânea pontifex maximus. În secolul al IV-lea asistãm la apariþia a douã centre noi în sânul Bisericii: Constantinopolul ºi Ierusalimul. Statul în sine era prea legat de categoriile gândirii pãgâne. Constantinopolul era „condamnat“ practic creºterii. regele iudeilor ºi cel al romanilor. iar Crucea a devenit însemnul imperiului. pe care-1 întemeiase.313). Mai întâi este vorba despre anul 313. În aceastã viziune trebuie sã înþelegem de ce ortodocºii au cãutat sã-1 influenþeze pe împãrat. iar religia nu era decât un mijloc pentru a realiza acest þel. Pentru creºtini totul se va schimba în momentul în care Constantin cel Mare ºi succesorii sãi creºtini au ales „religia lui Hristos“. adicã Mare Preot al pãgânilor) noua sa cinstire pentru Hristos. Soluþia propusã de împãratul Iustinian I este cunoscutã în istorie sub numele de „simfonie“. Întemeierea noii capitale în 330 i-a dat centrului imperial o nouã dimensiune bisericeascã: dintr-un modest sediu episcopal. Dacã destinul Bisericii. Interesul lui Constantin pentru Þara Sfântã. dar iniþiativa va rãmâne a primului împãrat. Teodosie I a publicat douã decrete prin care erau interzise cultele pãgâne publice sau private. Aceasta este acordatã împãraþilor ºi guvernanþilor. reconciliaþi în persoana sa. în care pãgânismul era redus la stadiul de minoritate toleratã.strãin creºtinilor.

dirijând cursul vieþii umane. aceste cuvine ale lui Iustinian reprezintã cheia teoriei sale. poate. restul. dimpotrivã. ci. în timp ce pentru modelul teocratic nimic nu poate fi în afara Statului: religia prin fiinþa sa este o funcþie statalã. Separatismul augustinian . ºi unul. ea a fost de cele mai multe ori interpretatã în primul sens. pentru a înfrunta o datã pentru totdeauna“ ºi într-o ordine logicã litigiile care opuneau creºtinismul ºi religia romanã. politica ºi moralul se coloreazã cu nuanþe religioase. 390). un domeniu a rãmas rezervat. cãrora Augustin doreºte sã le furnizeze o explicaþie cu privire la evenimentele dramatice pe care le traverseazã Imperiul.“ La rândul sãu. în armonie cu Imperiul. numai cã Biserica învãþa cã lumea avea douã valori absolute: Dumnezeu ºi omul. datoritã apartenenþei exclusive la lume. Teoria Iui Iustinian dorea sã se impunã în mentalitatea teocraticã a Imperiului pãgân. justificarea sa. considerând-o pe aceasta din urmã drept purtãtoare de adevãr. un domeniu de autonomie a apãrut prin raportare la interesele politice“. Idealul creºtin nu era de a uni Biserica cu Statul. inclusiv Statul. De aceea creºtinii au suferit ºi s-au jertfit atunci când au refuzat sã recunoascã Statului dreptul de a supune pe om. Statul este creºtin numai în mãsura în care nu are pretenþia de a fi totul pentru om. civitas Dei versus civitas terrena. Clerul.tensiunea dintre Stat ºi Bisericã A trata raportul dintre religie ºi politicã la Augustin înseamnã. Imperiul prelua asupra lui grija pãstrãrii dogmelor bisericeºti ºi a demnitãþii sacerdotale. Lucrarea se adreseazã creºtinilor. constituindu-se într-un capitol eminent al acestuia. deoarece orice subordonare presupune douã subiecte distincte. El acceptã distincþia dintre autoritatea imperialã ºi cea spiritualã. ºi celãlalt provin din acelaºi principiu. Pentru a rãspunde obiecþiilor care i-au fost prezentate. ci ca o amplificare a lucrãrii despre adevãrata religie (De vera religione.Novela a VI-a: Sacerdoþiul ºi Imperiul (sacerdotium et Imperium) sunt douã daruri preþioase pe care Dumnezeu le-a lãsat oamenilor din dragostea Sa nemãrginitã. sensul sãu. dar ºi pãgânilor. dureazã pânã astãzi în Occident: „Conºtiinþa occidentalã a suferit o separare. Dimensiunea 166 . pentru care Statul era forma sacrã ºi absolutã a lumii. Augustin compune De civitate Dei. Sacerdoþiul priveºte lucrurile divine. puterea politicã nu mai este sacralizatã. nu putea reprezenta o valoare absolutã. prin natura sa. derivã din rãspunsul la întrebarea despre adevãrata religie. „Binele Bisericii constituie forþa Imperiului“. Distincþia celor douã cetãþi. Nu putem vorbi deci de subordonarea Bisericii Statului. Filosofia / teologia istoriei. fiind limitat prin naturã. 2. Imperiul conduce lucrurile muritoare ºi le guverneazã. Aceastã teorie putea fi foarte bunã. ca ºi presupusa teorie politicã pe care aceastã operã le cuprinde. în mãsura în care renunþã a determina în chip exclusiv viaþa omului. Pentru filosofii antici. În context creºtin. orienta întreaga viaþã publicã spre Dumnezeu. de a face o distincþie între ele. Deºi aceastã carte nu fusese conceputã ca o teologie a istoriei. în primul rând a vorbi despre De civitate Dei. Statul. tema politicã face parte din discursul etic. era limitat.

însufleþiþi de o înaltã moralitate. civitas. Acelaºi termen. religios . Augustin nu vede aici o opoziþie între ordinea politicã ºi scopul ultim al eforturilor umane. deºi mai problematic la o lecturã superficialã . imposibilitatea de a-ºi delega misiunea ºi responsabilitatea care îi revin. fie din grupul nelegiuiþilor. Opoziþia care stã la baza operei oferã ºi cheia hermeneuticã a viziunii augustiniene asupra istoriei. în sens propriu. Se deduce de aici cã o putere politicã nu poate avea niciodatã o autoritate absolutã deoarece depinde întotdeauna de legile dreptãþii. într-un al doilea sens. ci mai ales cei care sunt cârmuiþi“ Binele comun transcende ordinea strict individualã a moralitãþii. dar. întemeiatã pe dihotomismul luteran. la rândul sãu. Opoziþia augustinianã a celor douã cetãþi ridicã unele dificultãþi în calea interpretãrii juste. este util pentru oameni sã cârmuiascã timp îndelungat numai cei vrednici. pare sã fie utilizat în douã accepþiuni diferite: mai întâi. ªi din foloasele cele mari se vor împãrtãºi nu numai cei care cârmuiesc. însã. 3. el desemneazã. iar aceste legi sunt irevocabile ºi inviolabile întrucât reflectã legea divinã. depãºeºte o perspectivã imanentã. încadrându-se într-un plan care. ci o subordonare fireascã a celei dintâi.premisele separatismului modern Dihotomismul luteran reprezintã o formulã consacratã între eticã ºi politicã. Buna guvernare are loc doar atunci când este respectatã ierarhia activitãþilor. nu ar trebui sã fie situatã pe acelaºi plan cu liberalismul ºi socialismul 167 . Dihotomismul luteran . forma de organizare politicã. potrivit rânduielilor religioase. Democraþia creºtinã reprezintã într-un fel mai mult decât o doctrinã politicã împãrtãºitã în grade diferite de diverse formaþiuni politice de pe continent. Ea este o imagine globalã asupra raporturilor dintre persoana umanã ºi comunitatea politicã. alcãtuitã fie din cei drepþi. potrivit celor care o susþin. Între puterea politicã ºi libertatea individualã existã mereu o tensiune care atestã.semnificã o societate spiritualã. în concepþia Fericitului Augustin. dar nu i-a dat nici o putere asupra sufletelor omeneºti. iar interacþiunea dintre Stat ºi Bisericã vizeazã umanizarea finalitãþii eterne cu un bine temporal: „Dacã ne închinãm ºi credem în adevãratul Dumnezeu ºi-1 servim.politicã a fiinþei umane nu mai poate fi separatã de elementul cultic. Orice încercare de uzurpare a unei asemenea puteri ar fi deci dovada unei arogante intolerabile. Augustin aratã cã Dumnezeu l-a fãcut pe om stãpân peste întreaga creaþie. Aceasta din urmã. unul teologic: criteriul ultim sau discernãmântul supraistoric se împlineºte în persoana lui Hristos. care este mântuirea. pentru om.acela care mi se pare mai relevant. Principiul de coerenþã al întregii perspective este. Explicaþia acesteia face apel la tensiunea permanentã ºi la amestecul continuu al celor douã cetãþi ºi nu se reduce la o schemã reducþionistã de tipul progresului sau al decadenþei.

Menit sã traducã la un nivel superior ºi sã instituþionalizeze politic solidaritatea membrilor unei societãþi date.cãci dihotomismul luteran nu este un sistem de societate elaborat în baza unei anumite viziuni despre lume. „Perfecþiunea“ statului este aºadar redusã la un plan strict funcþional ºi îngenuncheatã etic prin afirmaþia potrivit cãreia omul este anterior statului. atâta timp cât este înrãdãcinatã în dreptul natural. ci unul funcþional. în spirit aristotelic. necesara diversitate de statut a oamenilor nu atinge demnitatea ontologicã a acestora. definitã ca valoare supradeterminatã prin referinþa imediatã la transcendent. Cu acest titlu. cu o instituire a unei etici a egalitãþii. Maximã. ci. ºi se construieºte ca cunoaºtere practicã prin itinerariul pe care îl parcurge neîncetat între acestea. care permite membrilor sãi sã profite de diferitele sale funcþii. Cu toate acestea. în acelaºi timp. deºi invocã. de transcendent ºi de uman. Aceastã afirmare a demnitãþii nu echivaleazã însã. Dihotomismul luteran nu-ºi propune sã elaboreze modele teoretice de societate politicã sau sã sugereze practici de intervenþie în realitatea politicã. Pe cale de consecinþã. societatea se defineºte drept o comunitate de finalitãþi ºi de acþiune prin prisma binelui comun înþeles ca garanþie a drepturilor fundamentale prin intermediul cãrora persoana îºi manifestã capacitãþile. inegalitatea îi uneºte pe oameni în mãsura în care societatea nu este un organism uniformizator. . în viziune protestantã. Dimpotrivã. în sensul în care societatea devine un ansamblu funcþional. sub denumirea genericã a „chestiunii sociale“. De fapt. dimpotrivã.Demnitatea persoanei umane reprezintã referinþa majorã a doctrinei sociale ºi. din perspectiva doctrinei sociale. Diversitatea de statut politic ºi social. ea este înclinatã sã producã norme de esenþã eticã cu ajutorul cãrora poate fi practicatã o lecturã politicã a socialului. ci o reflecþie asupra implicaþiilor sociale ale metafizicii creºtine. ca fiind datã cu necesitate. însuºi pretextul istoric al angajãrii Bisericii pe terenul sistematizãrii unei eticii sociale creºtine. este privitã. Pentru cã demnitatea umanã. În acelaºi timp. autoritatea sa este însã ºi ultimã în logica socialã în mãsura în care primatul ontologic al persoanei ºi al societãþii asupra statului este declarat incontestabil. o problematicã ale cãrei dimensiuni economice ºi sociale sunt manifeste. contribuie la împlinirea persoanei. argumenteazã înþelegerea acesteia din urmã în calitate de demers atât universal. statul se bucurã de o autoritate recunoscutã ca maximã în spaþiul „lucrurilor umane“. cât ºi fundamental etic. democraþia creºtinã se înrudeºte mai puþin cu un demers de tipul filosofiei politice ºi mai degrabã cu unul de natura filosofiei morale. ci sã reinstituie în practica socialã demnitatea persoanei umane ca valoare universalã ºi absolutã. este simultan urmãritã ca atribut esenþial al omului concret întâlnit în imperfecþiunea ºi diversitatea acestuia. este explicat în termenii valorilor morale creºtine: dihotomismul luteran nu îºi propune sã facã critica directã a societãþii industriale ºi a instituþiilor sale politice. întreaga doctrinã socialã se gãseºte astfel încadratã de douã planuri esenþiale. Menitã sã se ordoneze imperativului desãvârºirii personale.

4. în timp ce admitem greºelile pe care le-am fãcut. în aºa fel încât societatea noastrã sã nu fie nevoitã sã repete unele dintre lucrurile care s-au întâmplat în Europa în ultimii douã sute de ani.autoritatea statului rãmâne o autoritate socialã. Prima este de a mãrturisi adevãrul Evangheliei. antrenând dupã sine uneori lucruri bune. Hitler ºi Stalin . Respingerea religiei a fost una dintre cele mai importante trãsãturi comune ale lor. Toþi aceºtia au fost de fapt ateiºti. trebuie sã refuzãm pe deplin sugestiile potrivit cãrora religia este un lucru rãu care duce la rãzboi ºi la extremism. Îi rog pe cei care formuleazã o asemenea acuzaþie sã nominalizeze trei personalitãþi din secolul XX care au provocat cele mai mari suferinþe. adicã supusã la rândul sãu rigorilor împlinirii persoanei ºi instrumentalizatã prin perspectiva binelui comun. C. secularismul progreseazã rapid. iar pentru marea majoritate a locuitorilor sãi aceastã credinþã este cea creºtinã. teama cã credinþa religioasã duce la rãzboi ºi extremism. inventatorul metodelor de producþie în masã ºi a maºinii „Model T“ a afirmat cã „cine ignorã istoria. Consider cã avem a ne teme mai mult de cei care îºi abandoneazã religia decât de cei care ºi-o menþin în mod constant.teama cã Biserica doreºte sã controloze societatea. Se pare cã existã în societatea de astãzi un fel de teamã faþã de Bisericã . fãrã a compromite integritatea credinþei creºtine. alteori lucruri ce repugnã Bisericilor creºtine ºi chiar oricãror altor credinþe. 169 . Occidentul are nevoie de credinþã pentru a fi ghidat. Alte modele mai noi care pot fi aplicate astãzi Trãim însã într-o epocã ce a pierdut sensul sãu în istorie. Lewis a fost odatã întrebat de ce cei care profeseazã credinþa fac enorme greºeli.S. Mã rog ca sã putem vorbi în acest mod referitor la amnezia care se poate constata. El ne-a poruncit sã mãrturisim aceastã libertate într-o lume aflatã în suferinþã. în principal prin douã modalitãþi. Îi întreb apoi ce religie i-a motivat. Biserica este chematã în aceastã situaþie sã se exprime clar. teama cã Biserica doreºte sã restricþioneze libertatea. A doua este de a stabili relaþii constructive cu alte credinþe în privinþa unor chestiuni sociale de comun interes. în ceea ce are mai bun. Suntem obligaþi sã facem aºa cum ni s-a poruncit. a fost întotdeauna sursa libertãþii ºi nu a înrobirii. Biserica. Multe dintre cele mai înspãimântãtoare rele ale secolului XX au avut la origine respingerea religiei ºi. În acest vid. în lipsa unei credinþe care sã îi ghideze. în mod special. Societatea modernã pluralistã este în consecinþã lãsatã fãrã vreo viziune atotcuprinzãtoare agreatã asupra lumii ºi fãrã vreo bazã comunã pentru luarea deciziilor morale. Nu se poate spune cã prin credinþã devenim perfecþi. pentru care existã doar prezentul. va fi condamnat sã o repete“. mentalitate din care derivã înþelegerea felului în care am ajuns aici. Henry Ford. Ea este tezaurul care conþine libertatea pe care doar Iisus o poate aduce. Cu toate acestea. A replicat cã nu se poate decât specula în legãturã cu cât de mari ar fi fost greºelile lor. Mulþi îi amintesc pe Pol Pot. a creºtinismului.vã puteþi desigur gândi ºi la alþii.

adicã pentru cã. tot astfel fenomenul religios a pus la grea încercare modelele sociologice ºi filosofice care îi prevedeau cel mult un loc arheologic. în ciuda acestei tehnici. secolul XXI ar fi doar tehnic. rãsãritenii europeni. cã amnezia identitarã ºi balansul politic între laicism ºi relativism nu pot fi continuate de o manierã responsabilã într-o Europã din ce în ce mai profund confruntatã cu alteritatea culturalã ºi religioasã a noilor ei cetãþeni. nu a rezolvat (ºi nici nu va rezolva) marile ecuaþii ale existenþei. putem deprinde sã fim „Apostolii“ lui Hristos în aceastã nouã erã. Acest mod de abordare pleca de la convingerea cã. 170 . adicã nu ar exista deloc. Tensiunea dintre ceresc ºi pãmântesc pãrea rezolvatã definitiv prin preluarea abuzivã a valorilor verticale de cãtre orizontalã socialã. ci ºi al idealurilor ºi valorilor comune. chestiunea identitãþii spirituale a Europei ne interogheazã asupra specificului ortodox ºi a contribuþiei acestuia la ethos-ul continentului nostru. un spaþiu nu doar al schimbului de mãrfuri. odatã cu evoluþia tehnicii ºi a civilizaþiei. secolul XXI trebuie sã fie religios tocmai pentru cã este foarte tehnic. Interesul pentru raportul Bisericã-stat. Cu alte cuvinte. Miza expulzãrii religiosului din cotidian rezida în atragerea atenþiei de la profunzimea de sus prin orientarea exclusivã a acesteia cãtre complexitatea de jos.Biserica are de fãcut faþã unor mari provocãri într-o Europã lãrgitã însã. dimensiunea religioasã va fi din ce în ce mai puþin relevantã pentru „omul nou“ sau pentru cel „post-modern“. a arãtat cã ne aflãm într-un moment istoric cheie. adicã pentru o temã aparent muzeificatã. este încã o dovadã a supravieþuirii lui homo religiosus în ciuda prognozelor de la mijlocul secolului trecut. Altminteri. Concluzii Eliminarea rãdãcinilor culturale ºi religioase ale Europei din preambulul viitorului tratat constituþional al Uniunii Europene (UE). reluând celebrul ºi inflaþionarul locus classicus al lui Malraux. Aºa cum multe dintre scenariile scrise pentru omul timpurilor moderne au fost între timp corectate. În ceea ce ne priveºte pe noi. nereligios. cu ajutorul lui Dumnezeu ºi prin strãdania fiecãruia dintre noi.

BISERICA ªI ªCOALA .VII.

înþelegere ºi pace. Se va mai preda religia în ºcoli sau elevii vor primi doar noþiuni de istorie a religiilor ? Sau nici mãcar atât ? De ceva timp. dacã nu. care nu mã plictiseau niciodatã. ce se manifestã generos. deosebitã“. univ. de împlinire a scopului 172 . Numai sfinþii îl pot privi direct în faþã.RELIGIA ÎN ªCOLI . Când vor fi. presupuneri. ar orbi. ªi dacã da. legãturi bazate pe toleranþã. solicitãri privind predarea religiei în ºcoli vizavi de integrarea în Europa. cateheticã. Ascultam cuminte. de cunoaºtere a eului propriu de reconvertire a persoanei spre lumea valorilor absolute. Când vorbea despre Dumnezeu. Totuºi. vom cãdea la o înþelegere. „Educaþia din perspectiva valorilor religioase formeazã persoane deschise. au circulat multe zvonuri cu referire la statutul religiei ca materie predatã în ºcolile publice dupã aderarea României la Uniunea Europeanã. pentru cã era atât de aproape de ea. Rãspunsul cel mai avizat pentru aceste probleme ni s-a pãrut a fi cel al Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii: „Deocamdatã nu existã presiuni. Valorile religios-morale au calitatea deosebitã ºi puterea de a uni oameni.“ Maxim Gorki În ultima vreme. iar ochii ei umezi radiau o luminã caldã. ne vom conforma bine. devenea mai micã ºi mai blândã.O PROVOCARE ÎN SPAÞIUL COMUN AL EDUCAÞIEI EUROPENE? Conf. faþa îºi recãpãta tinereþea. prin iubire. Educaþia religioasã aprinde în sufletul omului dorinþa de perfecþionare a eului. ºi adesea obiºnuiam sã o rog : „Spune-mi ceva despre Dumnezeu“. Iulian BREZEANU Motto: „Îl iubeam pe Dumnezeul bunicii mele foarte mult. iubire. dãruire ºi înþelegerea aproapelui. dr. Sã vedem aderarea împlinitã ºi sã vedem care sunt condiþiile impuse pe linie de învãþãmânt. pãreri.dacã l-ar vedea. suntem un popor cu o tradiþie religioasã profundã ºi nu putem sã renunþãm aºa uºor la un crez“ Educaþia religios-moralã constituie un mijloc de întãrire lãuntricã. chiar dacã nu la nivelul la care se face la noi. Cea mai sumbrã dintre acestea este cã Uniunea Europeanã nu ne va accepta în sânurile ei cu religia predatã la catedrã sub forma actualã. lumea profesorilor de religie este cuprinsã de tot felul de temeri ºi de întrebãri privind materia pe care o predau ei. le vom analiza ºi vom decide. se predã religia ºi în þãri din Occident. fiind numai ochi ºi urechi la poveºtile ei fãrã sfârºit. „ Omul nu-l poate vedea pe Dumnezeu . Nu suntem singura þarã în care se predã religia în ºcoalã. despre cer sau despre îngeri. de a întãri legãturi între ei.

ca libertate ºi nu ca necesitate naturalã. care este un mic creºtin. ierarhii Bisericii aveau ºi atribuþii de efori ai ºcolilor.asemãnarea cu Dumnezeu.pentru care a fost creat . când. Religia s-a predat ca disciplinã obligatorie în ºcolile româneºti pânã în anul 1948. Pentru atingerea acestui ideal „sunt necesare: cunoaºterea ºi interiorizarea unor valori morale. opþional ºi facultativ. între obiectele de studiu. Timp de peste trei decenii. s-au stabilit trei grade de învãþãmânt: primar.“ Esenþa educaþiei religios-morale constã în crearea unui cadru adecvat interiorizãrii componentelor moralei creºtine în structura personalitãþii copilului. Educaþia religios-moralã trebuie sã-i determine pe elevi sã realizeze acþiuni ºi fapte morale folositoare atât aproapelui. care. secundar ºi superior. Totodatã. învãþãmântul a fost laicizat. prin Decretul nr. gimnazii ºi licee. iar religia scoasã din rândul obiectelor de studiu. Începând cu anul ºcolar 1990-1991. strânse laolaltã pot garanta atingerea finalitãþii propuse“. cât ºi societãþii în care trãiesc. astfel încât copilul sã gãseascã ºi sã acþioneze în spiritul cerinþelor ºi exigenþelor moralei creºtine. un luptãtor. învãþãmântul se realiza în Bisericã. adicã de a exista în acelaºi mod în care existã Dumnezeu. religia a fost reintrodusã ca obiect de studiu în învãþãmântul primar ºi gimnazial. 175. intelectuale. la 1859. normelor ºi idealurilor pe care ea le incumbã. estetice. prin ordinul Ministerului învãþãmântului ºi ªtiinþei. al valorilor. iar în perioada Regulamentului organic. adoptatã la 25 noiembrie /7 decembrie 1864. aceastã lege a stat la baza învãþãmântului românesc ºi aºa cum era firesc. un realizator al împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt. Dictonul pedagogic „NON SCHOLAE. atât în cadrul învãþãmântului primar unde se predã catehismul. Scopul fundamental al educaþiei religios-morale constã în modelarea caracterului. dat de Ministerul învãþãmântului public privind Reforma învãþãmântului. SED VITAE DISCIMUS“ raportat ºi adaptat la educaþia religioasã ne îndeamnã sã ne ferim a ne mãrgini la preocupãrile pur intelectuale ºi sã determinãm pe actualul elev. 173 . prin urmare ca veºnicie ºi nestricãciune. Pânã la Unirea Principatelor Române. când s-au luat mãsuri ºi pentru organizarea învãþãmântului. sã realizeze viaþa ca iubire. elaborarea ºi sistematizarea pe aceastã bazã a caracterului moral-creºtin al acestuia. a fost asiguratã posibilitatea predãrii pe criterii confesionale ºi aprecierea prin calificative. cât ºi în cadrul învãþãmântului secundar. sã devinã un veritabil creºtin. A spune cã omul este chipul lui Dumnezeu înseamnã a înþelege cã fiecare om poate sã realizeze existenþa sa ca ºi Hristos. religia ocupã loc de cinste. aºa cum este veºnicã ºi nestricãcioasã viaþa dumnezeiascã a comuniunii ºi perihorezei treimice. Succesul în realizarea educaþiei religios-morale este dat de calitatea moralã ºi intelectualã a educatorului. îngemãnate. Formarea caracterului religios-moral este þinta educaþiei religioase. o orã la douã sãptãmâni. Prin legea Instrucþiunii publice. În timpul perioadei totalitariste. pentru cã omul a fost înzestrat de divinitate cu darul de a fi persoanã. unde se predã Religiunea. educaþia religioasã s-a organizat în cadrul Bisericii.

facultativã. O educaþie integralã presupune pe lângã latura intelectualã. dar devenim creºtini prin conduite învãþate zi de zi. dar ºi spiritual. la orele de religie elevul îºi împlineºte cultura generalã. o precaritate a referinþelor axiologice. în bisericã ºi în ºcoalã. tehnologicã etc. ºi o componentã religioasã.Legea învãþãmântului nr. esteticã. iar în seminarii 461. prin intelect. iar aceastã proiecþie are nevoie de o întemeiere. Se observã astãzi o crizã spiritualã. prin integrarea noastrã într-o tradiþie ºi apoi prin Sfântul Botez. reglementeazã statutul Religiei.instanþa expres abilitatã pentru realizarea unei educaþii sistematice. Cu acordul pãrinþilor sau al tutorelui legal instituit. funcþioneazã 36 de seminarii teologice. a tradiþiei). dar ne ºi formãm conduite pe mãsura valorilor sacre interiorizate. simþire ºi credinþã. Educaþia religioasã poate fortifica fiinþa ºi o poate orienta înspre þinte autentice. 606 din 10 decembrie 1999. semnificã ºi înþelege un anumit corpus doctrinar sau ritualic. Fiinþa umanã tânjeºte dupã transcendent. Pledoaria pe care o facem pentru realizarea educaþiei religioase pleacã de la credinþa cã educaþia este o operã de spiritualizare care nu atinge plenitudinea dacã lasã pe dinafarã una dintre componentele ei fundamentale. acþiune. cu sã crezi motivat. iar la liceu ºi ºcoli profesionale. în anul 2005. Apoi. moralã. în planurile cadru ale învãþãmântului primar. voinþã. ajunge la o credinþã bine informatã ºi consolidatã. Poate cã prima sarcinã a educaþiei religioase rezidã informarea bunului creºtin. 84 din anul 1995 a precizat statutul Religiei ca disciplinã ºcolarã. Conform datelor furnizate de Patriarhia Românã. La ora actualã în România. în Facultãþile de teologie predau 6451 de cadre didactice. elevul poate alege pentru studiu religia ºi confesiunea ºi are dreptul de a nu frecventa orele de religie. aflã cunoºtinþe specifice de istorie a religiilor. Prin educaþia în spirit religios ne informãm cu privire la propriile referinþe religioase. 174 . Educaþia religioasã trebuie realizatã în familie. capabil de a cunoaºte ºi venera valorile sacre. Nu ne vom referi decât la cazul ºcolii . o debusolare moralã a semenilor noºtri. reflectat. Omul se raporteazã la realitate atât de pragmatic. Într-o epocã în care descentrarea valoricã persistã ºi se adânceºte. sã remarcãm dimensiunea culturalizatoare a educaþiei religioase. parte a trunchiului comun. gimnazial. în cunoºtinþã de cauzã. nr. 11 facultãþi ºi 4 departamente teologice în cadrul unor facultãþi. În învãþãmântul primar predarea era obligatorie. regândirea componentelor educaþiei ºi a ponderii acestora este mai mult decât necesarã. Nu-i totuna sã crezi pur ºi simplu în Dumnezeu (prin mimetism. îndrumare ºi o formare religioasã prin educaþie. În anul 2005. în ºcolile din România predau religia 10514 profesori de religie. la gimnaziu era opþionalã. Astfel. modificatã ºi republicatã în Monitorul Oficial al României. Suntem creºtini. liceal ºi profesional este menþionatã ca disciplinã ºcolarã. 84 din 1995. Legea nr. prin atitudini. situaþia ºcolarã fiind încheiatã fãrã aceastã disciplinã. anul XI. în virtutea obiºnuinþei.

Dar acolo unde este cazul. fie va studia o altã disciplinã aflatã pe lista celor opþionale. dupã cum nu numai ºcoala. ci de conlucrare. iar dascãlii de religie sunt în curs de profesionalizare didacticã. Educaþia religioasã nu este o problemã de monopol (fie din partea laicilor. Dupã exprimarea opþiunii. aceasta însã. aceste cazuri sunt din ce în ce mai puþine. Desigur. fie din partea instanþelor ecleziastice). unele dintre aceste achiziþii având o complexitate cu totul aparte .S-au putut constata unele gesturi de aversiune din partea instanþelor laice(inspectori. în nici un caz. însã. profesori care au contestat sau au minimalizat noua disciplinã) dar ºi suficiente exemple de amatorism ºi conduite nedidactice din partea unor preoþi nepregãtiþi din punct de vedere psihopedagogic. trebuie asiguratã ºi încurajatã libertatea. cunoaºterea ºi promovarea valorilor specifice rãmâne prioritarã. corpusul profesoral a devenit permisiv ºi chiar interesat de prezenþa preotului în ºcoli. disputele sau neînþelegerile confesionale (care. se deschid urmãtoarele posibilitãþi: fie elevul respectiv va rãmâne în clasã studiind cu profesorul -preot ortodox. O problemã care nu trebuie ocolitã este cea referitoare la maniera de predare a religiei într-un grup ºcolar (clasã sau ºcoalã) compus din elevi ce aparþin unor confesiuni sau religii diferite. subzidã) nu trebuie transferate în perimetrul ºcolar.stratificarea lor presupunând un timp îndelungat. la segregare pe criterii confesionale. din nefericire. este cu totul normal ca aceastã laturã a educaþiei sã fie în atenþia mai mult discipline ºi a mai multor profesori. Cred cã cea mai bunã soluþie pedagogicã este cea care nu conduce la separare. nu se poate separa. nu va deveni o trambulinã a prozelitismului sau o rampã de propagare a urii faþã de celelalte confesiuni. ca disciplinã ºcolarã. Religia. De educaþia religioasã se va ocupa nu numai biserica. Conform legii învãþãmântului. Ea nu se va transforma nici în mijloc de îndoctrinare sau de manipulare a conºtiinþelor. în limitele legale. într-un mediu omogen ortodox. conduite). dacã ºcoala dispune de aceste ore. atitudini. numai pe o cale unidirecþionalã.ortodoxã. Opþionalitatea iniþialã se transformã în obligativitatea orelor de religie ºi gãsesc de cuviinþã cã aceastã stare de lucruri este foarte bunã. participarea la lecþii devine obligatorie. religia este o disciplinã opþionalã în sensul cã elevul sau pãrintele acestuia poate alege cursurile de religie care sunt compatibile cu credinþa lor. pentru cultivarea religiei proprii. În prezent. formarea unei culturi ºi conduite 175 . Introducerea religiei printre disciplinele ºcolare de studiu a generat ºi urmãtoarea problemã: educaþia religioasã cade numai în sarcina disciplinei religie sau trebuie sã devinã un obiectiv ºi pentru celelalte discipline? Numai profesorul de religie este chemat pentru îndeplinirea acestei sarcini sau ºi alþi profesori ? Plecând de la premisa cã educaþia religioasã presupune mai multe componente ºi niveluri (cunoºtinþe. numai la cererea pãrinþilor ºi fãcând dovada apartenenþei la altã confesiune. de completare sub aspectul competenþelor. În situaþiile în care unii copii fac parte din altã confesiune decât cea majoritarã . Oricât de profunde ºi de diverse ar fi temele abordate la religie ºi oricât de bine ar fi pregãtit dascãlul la religie.

cel de religie trebuie sã cunoascã ºi valorile stipulate la celelalte discipline. ci ºi pentru alte laturi ale educaþiei. care. Iatã cum apreciazã profesorul Constantin Cucoº în lucrarea sa „Educaþia religioasã“. Interdisciplinaritatea se poate realiza ºi prin scoaterea în evidenþã la fiecare disciplinã în parte a dimensiunilor spirituale în parte ale existenþei. conþinutul ºi mijloacele de realizare specifice nu numai pentru educaþia religioasã. profesorul de religie are obligaþia sã cunoascã precis toate obiectivele. în trecut. Daniel.P. simultan sau parþial. Conexiunile cu elemente ale culturii sunt indispensabile pentru clãdirea credinþei. realizarea unor exerciþii de trãire ºi de „punere în situaþie“ a elevilor care percep realitatea în chip diversificat. b. Corelaþiile disciplinare asigurã temeinicia ºi credibilitatea adevãrurilor de credinþã transmise. cãci viaþa Bisericii Ortodoxe a fost. problema indisciplinaritãþii: „Asumarea interdisciplinaritãþii în predarea religiei în ºcoala de azi se poate realiza prin: a. la fel ºi educaþia religioasã trebuie sã constituie un obiectiv pentru mai multe discipline orientate ºi focalizate spre un scop unitar. valorificarea specificului sau particularitãþilor religioase ale unei clase. se vor comenta unele texte sacre sau va releva legãtura indestructibilã dintre religie ºi literaturã într-o anumitã perioadã istoricã). Limba ºi literatura românã. dupã cum cultura fãrã credinþã nu-l poate urca pe om cãtre cer. Fiecare disciplinã de studiu poate sã arunce o luminã proprie asupra faptului religios. în aºa fel încât drumul spre transcendenþã sã treacã prin filtre axiologice ºi comprehensive diferite. Perspectiva interdisciplinarã constituie o condiþia a realizãrii educaþiei religioase. sã dialogheze pe seama unor similitudini sau deosebiri ale religiilor pe care ei le promoveazã. Mitropolitul Moldovei. teorii care au menirea de a evidenþia fundamente sau rezonanþe valorice ce þin de credinþa religioasã. Fiecare disciplinã separatã poate promova cunoºtinþe ºi valori religioase propriu — zise explicite. Mai mult decât alþi profesori.religioase autentice.S. Istoria românilor. chiar contradictorii. 2. prin ºedinþe pluriconfesionale. explicaþii. Dacã educaþia intelectualã sau educaþia esteticã beneficiazã de mai multe discipline. Cele dintâi manuscrise copiate pe pãmântul þãrii noastre (Nicodim de la Tismana. strâns legatã de viaþa poporului român. în care elevii cu credinþe ºi confesiuni diferite sã-ºi prezinte specificitatea propriei religii. c. manuscrisele din timpul 176 . reliefarea la fiecare disciplinã a incidentelor ºi dimensiunilor sacre pe care le presupune discutarea unor teme particulare( când se discutã literatura veche româneascã. Este nevoie de o nouã alianþã între adevãrurile de credinþã ºi adevãrurile ºtiinþei. Predarea ºtiinþelor este un fapt deosebit de benefic pentru religie. pentru a le integra ºi valorifica în scopul predãrii propriei discipline. spune I. contribuie la structurarea componentelor specifice.“ Deci religia se aflã într-o strânsã legãturã interdisciplinarã cu: 1. De aceea. Chiar ºi la cele mai aride discipline de studiu (ºtiinþele exacte) se pot identifica noþiuni. Credinþa fãrã culturã nu poate coborî pe pãmânt.

biserici. Cu cele mai reuºite icoane. mai plinã de expresivitate. asigurând transdisciplinaritatea. Moldova ºi Transilvania. 3. profesorul de desen realizeazã o expoziþie ce poate fi admiratã de toþi elevii. poezia „Poet“ a lui Ioan Alexandru.) au fost cele de slujba bisericeascã. ªtefan ºi Antim Ivireanul al Ungrovlahiei etc). Vlahuþã ºi „Rugãciune“.Audiþie muzicalã: colinde. 6. în sloveneºte ºi în româneºte (Macarie. au fost texte de slujbã ºi de învãþãturã bisericeascã. sensul. înþeleasã de românii de pretutindeni. hãrþi). Tot aºa ºi primele cãrþi tipãrite. Prin tipãriturile de cãrþi bisericeºti care circulau în toate þinuturile locuite de romani s-a ajuns implicit ºi la întãrirea conºtiinþei de unitate naþionalã la românii din Muntenia. la clasele mari. imagini dinamice (filme religioase) sau texte pentru verificarea cunoºtinþelor (evaluare). Filip Moldoveanu. Prin folosirea calculatorului pot fi prezentate elevilor imagini statice (icoane. s-au pus bazele limbii literare româneºti. Exemplu: „Oratoriul Bizantin de Crãciun“ de Paul Constantinescu. Pentru a înþelege cât mai bine un fapt istoric. Unele din acestea pot ajuta la cunoaºterea unor stãri de lucruri bisericeºti (de pildã toponimicile Mãnãstire. Geografia se ocupã cu localizarea faptelor. La orele de desen. La orele de muzicã din cadrul ºcolii. cântãri bisericeºti. Calculatorul este unul dintre mijloacele tehnice folosite tot mai des în societatea modernã. elevii sunt învãþaþi sã picteze icoane pe hârtie ºi pe sticlã. În manualele ºcolare existã texte literare cu conþinut religios. Sunt ore ºi de audiþie muzicalã. În legãturã cu geografia trebuie pusã ºi toponomia. Chilie etc. Desenul. de Mihai Eminescu. enciclopedii sau de pe reþeaua Internet.) la început în sloveneºte ºi apoi în româneºte. mai apropiatã de limba literarã de astãzi. în care s-au petrecut fapte. Prin traducerea ºi tipãrirea de cãrþi bisericeºti în româneºte (diaconul Coresi. 5. elevii învaþã numeroase colinde. Varlaam ºi Dosoftei al Moldovei. folosirea calculatorului ca mijloc de învãþãmânt poate contribui la o mai bunã receptare ºi fixare a noilor cunoºtinþe. 4. cu identificarea de locuri transmise de texte. Muzica . Încetul cu încetul. Primele tipografii au fost înfiinþate sub îndrumarea bisericii. Exemplu: poeziile „Profetul din Nazaret“ de Al. el trebuie pus în legãturã cu locul în care s-a petrecut. Prin exemplele ºi explicaþiile prezentate. Informatica. aratã cã acolo existã în trecut o aºezare monahalã). Imaginile ºi informaþiile pe care profesorul doreºte sã le prezinte elevilor cu ajutorul calculatorului pot fi prelucrate pe suport magnetic sau pe CD-uri din bibliotecile cu imagini religioase. limba cãrþilor bisericeºti a ajuns sã fie tot mai frumoasã. forma ºi evoluþia numelor proprii de locuri. ea studiazã originea. mitropoliþii Simion ªtefan al Transilvaniei. Dimitrie Liubavici. De asemenea sunt prevãzute în programã ºi câteva ore de muzicã bisericeascã. lucrãri muzicale de inspiraþie religioasã. Existã un cor care prezintã la serbarea de Crãciun colinde. Mijlocul cel mai lesnicios care ne stã la îndemânã este studiul hãrþilor ºi atlaselor. diaconul Coresi etc. poezia „Milogul“ a lui Nechifor Crainic. 177 . imagini cu mãnãstiri.lui ªtefan cel Mare etc.

apoi darurile vindecãrilor.4-11). în concepþia sa vocaþia ar fi „dominanta într-o personalitate“. are o anumitã vocaþie. ªi continuã: „ªi pe unii i-a pus Dumnezeu. ajutorãrile. dupã cum voieºte“ (l Cor. este chemarea direct din partea lui Dumnezeu.VOCAÞIA PROFESORULUI DE RELIGIE Pr.12.Pavel (Fapt. Chemarea obiectivã. Dicþionarul de pedagogie defineºte vocaþia astfel: „tendinþa puternicã ºi persistentã a unei persoane cãtre îndeplinirea unei activitãþi (artistice. spunând: „Reputatul pedagog Constantin Narly desemneazã prin vocaþie tocmai acest echilibru între armonia psihologicã internã ºi armonia socialã externã. cu caracter fiinþial“. în direcþia cãrora el simte cã se realizeazã pe sine. care se manifestã prin convergenþa puterilor omului spre manifestãri. unuia faceri de minuni. iar altuia. o anumitã chemare. ordinarã ºi extraordinarã. Iar autorii Manualului de teoria educaþiei. ºtiinþifice. Deci vocaþia în general este misiune. etc. iar altuia proorocie. dr. Ioan Nicola ºi Dominica Farcaº lãrgesc sfera vocaþiei. a Sfântului Ap. 3. dar este acelaºi Dumnezeu care lucreazã toate în toþi. Cã unuia i se dã prin Duhul Sfânt cuvânt de înþelepciune.) trãitã subiectiv. 1. iar altuia.10).6). are sentimentul propriei libertãþi. De obicei la aceasta se referã definiþiile date în cãrþile de pedagogie. Suntem una în ceea ce priveºte harul mântuitor. pedagogice. etc. a lui Samuel (I Regi. Dar în mod obiºnuit întâlnim chemarea subiectivã. Ap. intern. dar mai ales cea extraordinarã. dar acelaºi Domn. harismele primite. în Bisericã: întâi apostoli. Pavel: „Darurile sunt felurite. Este elocvent în acest sens Sf. 178 . propriei afirmãri“. de la Dumnezeu pentru a desfãºura o anumitã lucrare în Bisericã ºi societate. în funcþie de darurile. este apostolat. Oare toþi sunt apostoli? Oare toþi învãþãtori? Oare toþi au putere sã sãvârºeascã minuni? Oare toþi au darul vindecãrilor? Oare toþi vorbesc în limbi? Oare toþi pot sã tãlmãceascã?“(I Cor. unuia deosebirea duhurilor.10). 9. ca un imbold de a se manifesta în domeniul dat“. ªi felurite slujiri sunt. al doilea prooroci. Petre COMªA Creºtinismul nu este o religie uniformizatoare în ceea ce priveºte darurile ºi harismele. ªi unuia i se dã întru acelaºi Duh credinþa. lect. Privitã în general. al treilea învãþãtori. este „un simþãmânt lãuntric. cuvântul cunoºtinþei. chemarea poate îmbrãca diferite forme: 1) chemarea obiectivã ºi 2) chemarea subiectivã. tehnice. dupã acelaºi Duh. fiecare creºtin. ªi lucrãrile sunt felurite. dar harismele sunt multiple ºi nu se împart în mod egal. întru acelaºi Duh. apoi pe cei care au darul de a face minuni. ªi fiecãruia se dã lucrarea Duhului spre folos. harul Duhului Sfânt. 28-30). darurile vindecãrilor. în funcþie de aptitudinile ºi predispoziþiile lui. vocaþia. Astfel. cârmuirile. Deci. dar acelaºi Duh. felurile limbilor. iar altuia feluri de limbi ºi altuia tãlmãcirea limbilor. cum a fost cazul chemãrii lui Moise (Ios. ªi toate acestea le lucreazã acelaºi Duht împãrþind fiecãruia deosebi.

ºi mai ales acestuia. etc. ar trebui sã facã în fiecare moment voia lui Dumnezeu. ci este necesarã multã pregãtire duhovniceascã. aºa cum existã talente naturale sau aptitudini vocaþionale înnãscute pentru alte îndeletniciri. ºi cã nu trebuie sã nãscoceºti pentru tine însuþi noi nevoinþe (ascetice). M-am dus sã mã aºez într-o chilie vecinã cu cea a unui frate iute la mânie. deci ºi profesorul de religie. Vocaþia este principalul criteriu de care trebuie sã þinã cont tânãrul care porneºte spre profesorat. ªi mi-am zis: „îmi voi petrece o parte din timp în tãcere ºi rugãciune. apoi a izbucnit împotriva mea atât de nãpraznic încât a trebuit sã-mi pãrãsesc chiar ºi chilia ºi n-am scãpai de el decât cu mare greutate.1). Am vãzut apoi cum Sf. rãbdare. Este foarte greu sã trãieºti fãrã „Stareþi“ (Bãtrâni experimentaþi). Trebuie iarãºi menþionat cã însãºi vocaþia se poate dezvolta sau se poate usca. Asupra acestui lucru vom mai reveni. deoarece ea este principala ancorã care ne ajutã sã trecem cu smerenie. numai din vocaþie. cu atât trebuie mai multã vocaþie profesorului de religie care. vocaþia rãmâne o tainã a lui Dumnezeu. dezvãluie legãtura pe care elevul trebuie sã o facã cu Dumnezeu. fiindcã „mulþi sunt chemaþi. M-a rãbdat o clipã. Vorbind cu el am început sã-1 îndemn sã trãiascã în pace cu toþi ºi sã-i ierte pe toþi. dar trebuie spus încã de pe acum cã personalitatea profesorului de religie nu se formeazã de la sine. intelectualã.Pavel spune: „Oare toþi sunt învãþãtori?“. omul.. fraþii mei. pe care omul de multe ori nu o poate înþelege în totalitate. Ap. sunt cei care rãspund vocaþiei. atunci vocaþia este glasul tainic. Iacob: „Nu vã faceþi voi învãþãtori. Este revelator pentru înþelegerea celor spuse ceea ce zice.. 3. atunci prin ce se caracterizeazã ea? 1) Privitã întrebarea din punct de vedere al desãvârºirii creºtine. Citeam ºi mi se pãrea cã ar fi bine sã fac la fel. Deci profesorul de religie are nevoie de vocaþie. Am înþeles cã trebuie cãutatã voia lui Dumnezeu ºi sã trãieºti cum vrea Domnul. Vocaþia are rol principal în alegerea meseriei de educator creºtin. Cei aleºi simt cei care rãspund chemãrii. iar în restul timpului voi încerca sã aduc pace oamenilor“. Când tot sistemul raþional ºi sufletesc este pus la încercare. iar Sf. Am fãcut multe greºeli de acest fel. Dacã este nevoie de vocaþie pentru profesorii de orice specialitate. Vocaþia este cea care va da cheag întregii lui pregãtiri. izvorul de prospeþime care curãþã cutele apãrute.Dar peste toate cele afirmate. Dar de aici nu trebuie sã înþelegem cã vocaþia este suficientã. Abordând acum vocaþia în cazul profesorului de religie se ridicã unele probleme: 1) Are nevoie profesorul de religie de o vocaþie specialã? 2) Dacã da. Apoi am plâns mult înaintea lui Dumnezeu pentru cã pacea nu a putut fi pãstratã. vocaþia este „puþinul aluat care dospeºte multã frãmântãturã“. dupã am vãzut. dragoste peste necazurile îndeletnicirii noastre. în realitate. Sf. rezultatul era cu totul altul. Siluan: „Domnul spune: „Fericiþi fãcãtorii de pace“ (Matei 5. dar. dar puþini aleºi“.“ (Iac. „vocaþia“ lui în fiecare clipã.Ap. deci ar trebui sã asculte în fiecare moment chemarea lui Dumnezeu.9). Ea este cea care va da coeziune personalitãþii profesorului de religie. 179 . Sufletul încã neîncercat ºi lipsit de experienþã nu înþelege voia lui Dumnezeu ºi îndurã multe necazuri înainte de a învãþa sã fie smerit“.

Aºa cum „credinþa fãrã fapte este moartã“ (Iacob 2,26), aºa ºi o vocaþie necultivatã rãmâne numai la nivel de potentã, de predispoziþie, de virtualitate. La cultivarea vocaþiei este obligat nu numai cel care va deveni profesor de religie, ci începând de la primele momente (11-12 ani) când încep sã se manifeste mugurii vocaþiilor, pãrinþii, cadrele didactice au datoria sã ude ºi sã hrãneascã aceºti muguri. Abia mai târziu tânãrul, conºtientizându-ºi chemarea din ce în ce mai bine, va contribui, pe lângã influenþa mediului în care trãieºte, la autoeducarea ºi perfecþionarea vocaþiei sale. Importanþa vocaþiei nu trebuie însã nici absolutizatã în cazul profesorului de religie. Sunt unele îndeletniciri pentru care vocaþia este absolut indispensabilã. Dacã pentru practicarea sfaturilor evanghelice, a voturilor monahale, pentru a deveni preot trebuie o vocaþie deosebitã, pentru a fi profesor de religie de multe ori o educaþie aleasã, o pregãtire temeinicã poate suplini lipsa unei chemãri speciale. Profesorul de religie nu este un catehet (nu e catehet canonic, nu are hirotonie), deci chemarea nu are un aspect transmis prin tainã ca în cazul preoþiei. ªi dacã chiar pentru preoþie Fer.Augustin spune: „Si non es vocatus, fac ut voceris“ (Dacã nu eºti chemat, fã sã fii chemat), cu atât mai mult un tânãr poate sã facã sã fie chemat sau convertit pentru profesorat prin voinþa sa, prin strãdania sa, prin râvna sa de a deveni un bun slujitor al lui Hristos. ªi s-ar putea ca strãdania lui sã fie încununat[ de tot atâta izbândã ca ºi a celui cu vocaþie din naºtere, cãci dupã cuvântul Mântuitorului: „Duhul suflã încotro vrea“ (Ioan 3,8). Sunt cazuri când lipsa unui dar sau prezenþa lui într-o cantitate micã, care intrã de obicei în zestrea profesorului de religie, poate duce la efecte mai pozitive asupra elevilor decât în cazul în care l-ar avea într-o cantitate mai mare. Un dar în cantitate, micã poate face mai smerit pe profesorul respectiv ºi aºa cum „iubirea trebuie dezvoltatã prin iubire“, aºa ºi smerenia se învaþã din smerenie, încât elevii unui profesor smerit vor fi ºi ei smeriþi. Astfel, un profesor cu un dar mai mic la cântare ºi care totuºi cântã cu elevii, va putea trage multe foloase din aceasta. Va arãta astfel elevilor cã în viaþã omul nu are în toate direcþiile 5 talanþi, cã în unele direcþii avem 5 talanþi în altele, 2, în altele 1, dar cã devenim personalitãþi armonioase, caractere creºtine integrale ºi plãcuþi lui Dumnezeu nu numai dacã facem sã rodim numai unde avem 5 talanþi, ci ºi unde avem 2 talanþi sau 1 talant. Vor învãþa elevii sã nu caute sã-ºi ascundã lipsurile, sã nu braveze unde sunt mai neputincioºi, îi va învãþa cã toþi suntem numai mãdulare ale unui singur trup, în care trebuie sã ne integrãm ºi acesta este trupul tainic al lui Hristos, Biserica. Dar asupra acestor lucruri vom mai reveni. Totuºi cazul fericit avem atunci când este armonie, sinergie între vocaþie ºi efortul propriu, atunci când personalitatea profesorului este bine conturatã, cãci „munca încordatã, studiul îndelungat ºi strãdania neobositã realizeazã un catehet fãcut. Dar vocaþia asigurã existenþa unui catehet nãscut, nu fãcut, ceea ce este o deosebire esenþialã. Când însã vocaþia este asociatã cu studiul sistematic ºi aprofundat, când este deci dublatã de hãrnicie ºi muncã, atunci coincidenþa aceasta îmbogãþeºte personalitatea unui catehet“.

180

Un aspect asupra cãruia se pot spune multe sunt crizele în vocaþie ºi vocaþiile tardive. Sunt momente în viaþã când tânãrul se poate îndoi asupra capacitãþilor sale pentru misiunea de profesor de religie, îndoiala manifestându-se privind fie capacitatea intelectualã, fie credinþa, fie iubirea faþã de elevi. De fiecare datã trebuie sã-ºi facã o analizã obiectivã a sa, pentru a putea discerne cauzele reale ale crizei. Trebuie sã se sfãtuiascã cu cei apropiaþi lui, cu profesorii sãi, dar cazul cel mai fericit este atunci când are un duhovnic experimentat, care combinând ajutorul harului cu efortul propriu, îl poate ajuta sã depãºeascã crizele de vocaþie. Crizele de vocaþie apar ºi mai târziu, în timpul când a ajuns profesor, mai ales în momentele de insucces profesional, când îndoiala, uneori chiar deznãdejdea cautã sã se strecoare în propriul suflet. Apelând însã la întreaga armãturã creºtinã de apãrare împotriva rãului, poate depãºi aceste momente. În plus, depãºirea acestor momente cu bine îl va face mai întãrit în practicarea cu bine a misiunii alese. Sunt ºi cazuri de vocaþii tardive sau de conºtientizare tardivã a vocaþiei spre meseria de profesor de religie, situaþie care se întâlneºte astãzi ºi datoritã faptului cã din 1948 pânã 1989 unii tineri au avut aceastã vocaþie, dar meseria de profesor de religie nu a fost în þara noastrã. În cazurile acestea, cu multã înþelepciune, rãbdând necazurile inerente schimbãrii unei profesiuni, cu multã râvnã, dar mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu se poate schimba profesiunea pentru a fi acolo unde este chemarea, vocaþia, atunci când în interior s-a produs o schimbare, o urcare în vocaþie, cãci „Dumnezeu dã har peste har“ (Ioan 1,16). 2) A doua problemã în cazul vocaþiei profesorului de religie am vãzut cã este aceasta: dacã profesorul de religie are nevoie de o vocaþie specialã, atunci prin ce se caracterizeazã ea? Am vãzut cã în cazul profesorului de religie vocaþia nu este absolut necesarã, dar cazul fericit este atunci când avem armonie între vocaþie ºi eforturile proprii. Prin ce se caracterizeazã vocaþia profesorului de religie? Vocaþia în sine am vãzut cã face parte din lucrurile mai tainice, ale omului, de aceea definirea exactã a vocaþiei este imposibilã. Dar vom cãuta sã prezentãm câteva aspecte, cãci cu cât cunoaºterea afirmativã este mai adâncã, cu atât ºi cea negativã va avea un orizont mai larg ºi poarta deschisã în minte de antinomie, va fi ºi mai mare ºi vom vedea mai bine vocaþia profesorului de religie. Profesorul de religie este un pãstor ºi trebuie sã poatã spune cu Mântuitorul: „Eu sunt pãstorul cel bun. Pãstorul cel bun sufletul sãu îºi pune pentru oi“ (Ioan 10,11). Acesta este miezul vocaþiei profesorului de religie: el trebuie sã ardã ca o lumânare pentru mieluºeii încredinþaþi lui. Dar arde pentru mieluºeii lui atunci când îi iubeºte, când iubeºte pe Hristos. Astfel Mântuitorul îl întreabã pe Sf.Ap.Petru: „Simone al lui Iona, Mã iubeºti tu oare?“ Rãspunsu-I-a Petru: „Adevãrat, Doamne, Tu ºtii cã te iubesc“. ªi Iisus (atunci) i-a zis: „Paºte, mieluºeii Mei!“ (Ioan 21,15). În cazul profesorului de religie, iubirea faþã de mieluºei se face prin transmiterea unei învãþãturi vii, mai ales prin cuvinte care trebuie sã fie „duh ºi viaþã“ (Ioan 6,63). Vorbind despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Pãrintele Stãniloae spune: „Întrucât Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat ºi cu scopul de

181

a se face învãþãtor al oamenilor, El a trebuit sã ducã la ultima desãvârºire, chipul învãþãtorului, adicã al împreunãrii cuvântului cu dragostea“. Tot aºa trebuie sã urmãreascã ºi profesorul de religie. Lucrarea lui e o lucrare care creºte din dragoste prin cuvânt. E o lucrare din dragoste spre tot mai multã dragoste. Ea porneºte din dragostea învãþãtorului, ca apoi, clipã de clipã, pe mãsurã ce se descoperã dragostea lui, sã facã sã se nascã ºi cea a învãþãcelului, legând printr-o dragoste, tot mai adâncã cele douã suflete ºi înfiinþând un raport de totalã înþelegere ºi de negrãitã comunicare între ele. Dar comunicarea nu creºte doar din direcþia învãþãtor cãtre ucenic, ci ºi din direcþia ucenic - învãþãtor, aºa cum subliniazã Pãrintele Galeriu: „în mod obiºnuit, comunicarea unui tezaur se face de la pãrinþi la fii, în care pãrintele învaþã, comunicã, iar fiul ascultã. La Mântuitor observãm ceva deosebit ºi anume, precum citim la Sf.Ev.Matei 18,3, unde zice: Adevãr vã spun vouã, de nu vã veþi întoarce ºi nu veþi fi ca ºi copiii, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. Aici „întoarcerea“ înseamnã o îndreptare a atenþiei înspre copii; altfel spus, nu numai copilul sã asculte de pãrinte, ci ºi eu pãrinte trebuie sã mã întorc la copil, sã-1 privesc, sã-1 ascult ºi sã învãþ de la el“. Într-un fragment din Dialoguri de searã, între Pãrintele Galeriu ºi Gabriel Liiceanu credem cã se surprinde relaþia duhovnic - ucenic, în cazul nostru învãþãtor - elev, ºi prin aceasta prin ce se caracterizeazã vocaþia profesorului de religie: G.L.: „Atunci aceastã relaþie personalã (învãþãtor - elev) se rezumã la învãþãturã. Or, se observã cã este ceva de peste învãþãtura care pare sã o întemeieze.“ Pr.G.: „Aceastã învãþãturã se comunicã personal, nu ca un concept abstract.“ G.L.: „Care este partea personalã, atunci, a învãþãturii?“ Pr.G.: „Partea personalã este exact expresia vie, întrupatã a învãþãturii. Orice crizã în istorie se petrece când nu se mai întrupeazã învãþãtura în persoanã.“ Deci, vocaþia profesorului de religie este de a fi învãþãturã întrupatã, care se comunicã personal cãtre elevi din iubire, comunicare care se face dupã cum cere glasul tainic al elevului, adâncul elevului, care îl ajutã pe profesor în propria-i devenire, devenire care se revarsã apoi mai abundent ºi mai adecvat. Dar asupra acestor lucruri vom mai reveni. Legat de vocaþia profesorului de religie mai amintim un singur lucru: importanþa vocaþiei profesorului de religie pentru descoperirea ºi cãlãuzirea vocaþiilor elevilor, în general, ºi sesizarea ºi îndrumarea vocaþiilor spre preoþie, spre slujirea Bisericii, în special. Numai un om de vocaþie poate sesiza vocaþiile, numai acesta poate. înþelege modul dezvoltãrii acesteia ºi o poate ajuta sã creascã. Sã iei tânãra mlãdiþã în care înmugureºte o chemare tainicã ºi s-o ajuþi sã iasã la luminã este o mare bucurie ºi o mare rãspundere, atât pentru viaþa tânãrului cât ºi a societãþii. Aceasta ne este mai clar, dacã acceptãm punctul de vedere care spune cã: „dezideratul idealului educaþional ar putea fi dobândirea ºi consolidarea vocaþiei ca dominantã a personalitãþii umane.“

182

CUM ªI CE TREBUIE SÃ FIE PROFESORUL DE RELIGIE?
Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA Predarea religiei în ºcolile de stat, dupã 1989, prin reactivarea învãþãmântului religios practicat pânã la instaurarea comunismului ateu, în tara noastrã, este una dintre marile binefaceri ale schimbãrilor intervenite în societatea româneascã în ultimii 16 ani. Scos brutal din planul de învãþãmânt ºi din formarea ºi educarea tinerilor ºi consfinþit prin Constituþie, ca separat sau înlãturat din preocupãrile tineretului, prin acea formulare bine cunoscutã: „ªcoala este despãrþitã de Bisericã“, învãþãmântul religios s-a întors din nou, în sala de clasã, în ºcoalã, fiind oficial asigurat de actuala Constituþie â României. Religia este materie de studiu, ca toate celelalte discipline de învãþãmânt. Cât este de benefic pentru formarea completã ºi complexã a personalitãþii umane, cu toate împotrivirile care s-au manifestat ºi se mai manifestã, din pãcate, prin unele pãrþi, de cãtre persoane incapabile sã înþeleagã rolul religiei în modelarea sau dãltuirea caracterului, nu mai este cazul sã vorbim. Un om, ºi cu atât mai mult o persoanã care se pretinde intelectual sau cu o instruire care îl defineºte ca pe un om de carte, nu poate sã aibã aceastã calitate dacã îi lipseºte acest compartiment care înseamnã cunoºtinþele religioase, atât de bogate ºi de interesante ºi care, de cele mai multe ori, constituie o cheie a înþelegerii valorilor culturale ºi artistice. Sã ne gândim ce ar însemna pentru o persoanã care nu are cunoºtinþe religioase, sã viziteze pinacotecile marilor muzee din lume. Sunt convins cã n-ar înþelege mai nimic din aceste valori artistice care sunt inspirate, în majoritatea lor, din Biblie, teologie ºi istoria Bisericii în general. De asemenea, mã gândesc cât este de penibil, ca sã nu spun ridicol, vãzând o personalitate pretinsã a fi om de culturã, care nu ºtie nici mãcar modul de adresare faþã de o persoanã bisericeascã sau clericalã, sau care confundã termeni teologici ori îi întrebuinþeazã necorespunzâtor. Dar, pentru ca învãþãmântul religios, ora de religie în general, sã fie eficientã sau sã-ºi atingã scopul propus, aceasta trebuie sã fie de calitate. În procesul instruirii ºi educaþiei religioase, trebuie sã fie implicaþi toþi factorii de rãspundere. Aºa cum sublinia Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, în mesajul adresat elevilor la deschiderea noului an ºcolar, 2001-2002, „în aceastã unitate, elevi, dascãli ºi pãrinþi, trupeºti ºi sufleteºti, instituþii ºi foruri cu atribuþii în domeniu, suntem chemaþi sã împlinim menirea ºi datoria sfântã de a instrui, educa ºi forma noua generaþie. De la mic la mare; de la copil la pãrinte, de la aceºtia la dascãli ºi educatori ºi, mai departe, la autoritãþile de stat, cu responsabilitãþi în acest domeniu, ºi pânã la

183

autoritatea spiritualã, Biserica, avem datoria ca, în ciuda greutãþilor, sã gãsim calea împlinirilor“. Dar rolul cel mai important, în procesul învãþãmântului religios, îl are, fãrã îndoialã, profesorul de religie, cel chemat sã vorbeascã, sã înveþe ºi sã facã sã fie cunoscute valorile religioase ºi frumuseþea învãþãturii creºtine, sã miºte sufletele învãþãceilor ºi sã formeze caractere moral religioase. Profesorul de religie „este chemat la munca deloc uºoarã, dar frumoasã, de educator ºi formator, sã-ºi deschidã inima ºi sufletul cãtre învãþãcei cu acea dragoste de pedagog, socotitã miracolul oricãrei activitãþi didactice, care lumineazã mintea ºi sensibilizeazã sufletul în duhul valorilor morale“. De aceea, el trebuie sã îndeplineascã anumite condiþii sau sã aibã calitãþi ºi virtuþi deosebite pentru ca lucrarea lui sã fie eficientã ºi sã rodeascã în sufletele învãþãceilor, fãcând interesantã ºi mai ales utilã lecþia de religie. Ne vom referi la câteva dintre aceste calitãþi care trebuie sã împodobeascã chipul adevãratului profesor de religie. 1. Prima condiþie sau calitate, care se cere profesorului de religie, este buna ºi solida sa pregãtire profesionalã. Învãþãmântul religios trebuie profesat de persoane calificate, adicã sã aibã pregãtire de specialitate, înþelegând prin aceasta absolvenþi ai ºcolilor de teologie, seminar sau facultate de teologie. A lãsa învãþãmântul religios pe seama profesorilor improvizaþi, care nu au nici o legãturã cu Biserica ºi teologia este o mare greºealã. De aceea, este bine sã fie fãcut de preoþi sau absolvenþi de teologie ºi seminar. Oricât s-ar strãdui o persoanã, care nu a trecut printr-o ºcoalã teologicã, sã facã învãþãmânt religios, nu va reuºi sã obþinã rezultate satisfãcãtoare, cu atât mai mult cu cât persoana respectivã a avut preocupãri strãine sau contrare învãþãturii de credinþã. Acolo unde preotul are suficient timp, ca pe lângã obligaþiile pastoral-misionare, sã predea ºi religia la ºcoalã, putem vorbi despre o situaþie idealã, pentru cã prezenþa preotului, în uniforma preoþeascã, cu autoritatea ºi prestanþa lui, impune mai mult respect ºi mai multã seriozitate orei de religie. O datã cu preotul intrã Hristos în ºcoalã, preotul fiind prin excelenþã un slujitor al Mântuitorului. Fireºte cã ºi profesorul mirean de religie, bãrbat sau femeie, poate fi un foarte bun cadru didactic pentru predarea acestei materii. 2. Pentru ca ora de religie sã fie cât mai eficientã, lecþia trebuie foarte bine pregãtitã. Încercarea sau îndrãzneala de a ne prezenta în faþa elevilor fãrã pregãtirea temeinicã a lecþiei este o mare eroare. Improvizaþia, tendinþa sau intenþia de a spune câte ceva la lecþia de religie sunt foarte pãgubitoare ca ºi cealaltã deficienþã de a spune orice sau de toate la ora de religie, care nu poate aduce decât carenþã în formarea elevilor. Lecþiile trebuie sã se desfãºoare dupã programa analiticã, aprobatã de Sfântul Sinod ºi de inspectoratele ºcolare, ºi care trebuie sã cuprindã titlurile exacte ale lecþiilor, pe care profesorul trebuie sã le respecte. Am asistat la o inspecþie de definitivat într-un oraº mare din þarã, la o orã de religie, predatã de un fost student foarte bun de la Facultatea de Teologie, dar care nu s-a þinut deloc de titlul lecþiei, despre Argumentele Învierii Domnului, ci a fãcut o expunere de teologie dogmaticã, fãrã prea mare legãturã cu titlul lecþiei. De aceea, se impune ca profesorul sã respecte titlul lecþiei, sã-l acopere sau sã-1 justifice cu materia predatã ºi mai ales sã respecte momentele logicopsihologice ale unei lecþii, aºa cum le urmãrim la catehezã. Lecþia

184

Una este convingerea sau ardoarea cu care vorbeºte un credincios ºi alta este modalitatea de expunere a unei persoane care nu este încãlzitã sau nu vibreazã la expunerea adevãrurilor despre Dumnezeu. care spune: „Nimic nu este mai sãrac decât cugetarea care. Limbajul bombastic. Una dintre condiþiile esenþiale pe care trebuie sã le îndeplineascã un profesor de religie este ca acesta sã fie un bun creºtin ºi credincios cu adevãrat. documentarea ºi pregãtirea lor. Ilustrul profesor vorbea dintr-o experienþã personalã de o viaþã. dr. dascãl erudit ºi patrolog de reputaþie internaþionalã. filozofeazã despre Dumnezeu“. excelând ca profesor cu lecþii care trezeau admiraþia prin erudiþia. În aceastã privinþã. se cade sã dea lecþiei de religie toatã importanþa care i se cuvine. care spunea într-o împrejurare festivã legatã de susþinerea unei teze de doctorat a unui tânãr asistent la Facultatea de Teologie: „Orice lecþie la catedrã este o Sfântã Liturghie. 185 . 3.trebuie sã fie sistematicã ºi sã nu vorbeascã despre orice. care primeºte simbrie. Coman. Erudiþia unui profesor de religie nu constã în limbajul de preþiozitate ºi bombastic întrebuinþat. dar ei trebuie explicaþi pe înþelesul copiilor. de speculaþie teologicã rafinatã ºi cu un limbaj prea specializat. presãrat cu neologisme. Fr. Profesorul de religie trebuie sã fie un bun pedagog ºi psiholog. dar atrãgãtor ºi convingãtor. 4. având un caracter teoretic. dar cu siguranþã el nu creeazã aderenta sufleteascã necesarã pãtrunderii în inimile copiilor. catedra este pentru el Sfântul Altar. Aºa cum ne pregãtim pentru Sfânta Liturghie tot aºa sã ne pregãtim pentru susþinerea lecþiei. Un asemenea profesor poate fi un bun teoretician. cu termeni în limbile clasice sau alte limbi strãine denotã preþiozitate ºi lipsã de tact pedagogic ºi de simþ psihologic. la o comuniune a dragostei ºi a înfãptuirilor bine plãcute lui Dumnezeu“. dar niciodatã nu va putea crea convingeri. Un profesor de religie necredincios este un mercenar. În aceastã privinþã. care spunea la începutul anului ºcolar: „Sunetul clopotului pentru noul an ºcolar 2001-2002 sã fie înþeles precum chemarea Bisericii la o lucrare sfântã. Fireºte cã existã termeni ºi expresii de specialitate. Copiilor trebuie sã li se vorbeascã mereu cât mai simplu. Ioan G. Fãrã îndoialã cã lecþia de religie. ci în temeinicia cunoaºterii problematicii religioase ºi a modului de a o preda. care sã ia din cãrþi ºi manuale informaþii pentru a întocmi lecþia de religie. sunt demne de amintit cuvintele Sfântului Diadoh al Foticeii. îmi amintesc cuvintele marelui nostru profesor de teologie. la o Liturghie a Cuvântului. ºtiind sã-ºi adapteze lecþia la puterea de înþelegere ºi la nivelul de pregãtire al elevilor. Dacã el va veni sã vorbeascã în faþa copiilor despre lucruri de teologie înaltã. De aceea. Tot în sensul acestei idei. stând afarã de Dumnezeu. se exprima atât de frumos ºi de plastic Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist. Un asemenea profesor este ca un pictor care picteazã sfinþi fãrã sã creadã în ei sau ca un teolog care vorbeºte despre Dumnezeu fãrã sã creadã în El. Sã nu dãm geanã în geanã pânã nu ne pregãtim dumnezeieºte lecþia“. dar suntem siguri cã lucrul acesta ar fi perceput imediat de cãtre elevi. riscã sã nu fie ascultat sau înþeles. poate fi fãcutã ºi de o persoanã care nu are convingeri puternice religioase. Dacã profesorul de religie mirean nu slujeºte la altar.

În aceastã privinþã. nu vor zidi niciodatã. Nu mai vorbim despre atitudini brutale fatã de elevi. profesorul de religie trebuie sã fie un permanent model. iar în viaþa sa se comportã ca un strãin de toate acestea. dar ºi pentru colegii lui de cancelarie. mod de adresare urât. De aceea. vorbirea rãstitã.. Un profesor cu þinuta indecentã. creând convingeri religioase sau. din pãcate. de la modul manierat de a se adresa colegilor ºi elevilor. În toate domeniile de activitate. Modul de comportare al profesorului în general ºi al celui de religie în special poate avea urmãri definitorii în viata tinerilor. sã-l facã mai bun. comportamentul unui profesor de religie trebuie sã fie cel al unui adevãrat creºtin. cãci. Cãci ne imaginãm ce impresie urâtã ºi ce decepþie creeazã în sufletele colegilor ºi ale elevilor profesorul de religie. care sã nu frizeze frivolitatea. aºa cum arãta Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist. dar mai ales în preoþie ºi predarea religiei se cere o strictã ºi riguroasã concordantã între ceea ce se vorbeºte ºi se face. utilizând mereu un limbaj care sã nu aibã nimic comun cu trivialitatea „sau vorbirea urâtã de stradã. care întârzie sau lipseºte de la ore sau face lecþiile de mântuialã sau improvizate. adicã formarea de buni ºi autentici creºtini. este aproape total neglijatã. sã-l înnobileze. ºi care. delicateþea ºi înþelegerea trebuie sã primeze. de a avea viaþã moralã exemplarã ºi pânã la punctualitatea la orele de curs ºi toate activitãþile didactice. blândeþea. Totdeauna elevii vor sã vadã în profesor un model de urmat. care înseamnã grija pentru o costumaþie decentã. Profesorul de religie trebuie sã fie un model de urmat pentru elevii lui. ca ºi pregãtirea serioasã a acestora. arãtând un caracter moral bine definit ºi o trãire ºi comportare demne de un adevãrat creºtin. ca aºteptãrile pãrinþilor copiilor sã îºi 186 . sã-l purifice.. De la þinuta exterioarã. învãþãmântul religios trebuie sã aibã în vedere ºi educaþia religioasã. ci ºi al confruntãrii cu provocãrile epocii. depãrtându-i de credinþã. Dimpotrivã. ceea ce este o mare carenþã a învãþãmântului religios. Puþini sunt profesorii de religie care se spovedesc ºi se împãrtãºesc sau participã la sfintele slujbe din bisericã ºi cu atât mai puþini sunt cei care duc elevii la bisericã. bãtaie. cu pãrul neglijent sau o profesoarã cu rochii sau fuste scurte ºi blugi care fumeazã ºi consumã bãuturi alcoolice. dimpotrivã. cu viatã moralã dubioasã. Cãci. iar dascãlii îºi asumã responsabilitatea nu doar în planul strict didactic. bunãtatea. ci vor dãrâma. care nu au ce cãuta în atitudinea unui profesor de religie. el poate fi un exemplu convingãtor nu numai pentru elevi. de mare importantã este viaþa liturgicã a Bisericii la care trebuie sã participe ºi profesorii ºi elevii. injurii.. adicã îi poate zidi sufleteºte sau dãrâma. de la grija de a se feri sã fumeze sau sã consume bãuturi alcoolice.5. Tot atât de importantã este ºi trãirea religioasã ºi participarea la slujbele Bisericii a profesorului de religie la care trebuie sã facã pãrtaºi ºi pe elevii sãi. Ora de religie rãmâne o orã teoreticã fãrã aplicare în viaþa practicãadicã în rugãciune ºi în slujba bisericeascã. pe lângã instruirea religioasã. care vorbeºte despre Dumnezeu ºi lucrurile sfinte la orã. „predarea religiei în ºcoalã vine sã adânceascã ºtiinþa cãrþii în izvorul limpede ºi pururea curgãtor al Cuvântului ºi astfel sã modeleze sufletul copilului. În aceastã privinþã. sã-l fereascã de toate ispitele ºi capcanele vieþii. care înjurã sau vorbeºte urât. pedepsirea copiilor cu metode nepedagogice.

ca ºi comportamentul ireproºabil îi sunt absolut necesare pentru o asemenea lucrare de apostolat didactic. a instruirii ºi educaþiei religioase. În împlinirea acestei misiuni. pe lângã predarea corectã ºi temeinicã a învãþãturii de credinþã a Bisericii elevilor sãi. El nu face numai munca ºtiinþific . Atacurile împotriva Bisericii sunt multe ºi diverse.didacticã de a instrui pe elevi. cu frumoase rezultate. sãrãcit ºi pârjolit de vântul ºi seceta educaþiei materialist . el este un om al Bisericii ºi în slujba Bisericii. El nu trebuie sã uite niciodatã cã. De aceea. acest obiectiv al învãþãmântului religios. Toate vizeazã legarea mai concretã a Teologiei pastorale de activitatea misionar-pastoralã a Sfintei noastre Biserici. deºi este un salariat al ºcolii sau al Inspectoratului ºcolar ori al Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii. care se cer acum revigorate.atee care a afectat în primul rând sufletele tinerilor. acela de a mãrturisi adevãrurile de credinþã. a învãþãturii sale. ci el este ºi un misionar. De aceea. adicã educaþia sau formarea de caractere creºtine trebuie urmãritã cu mult mai multã atenþie ºi interes. Pentru a le putea face faþã. În acest sens. care dispreþuiesc tradiþiile ºi obiceiurile creºtineºti ortodoxe sau pur ºi simplu rãstãlmãcesc dreapta învãþãturã de credinþã. Profesorul de religie este ºi trebuie sã rãmânã un misionar. prezentate sumar. Unul din ele. ªcolile teologice. sau câteva din condiþiile pe care acesta trebuie sã le îndeplineascã pentru a fi într-adevãr un factor hotãrâtor în desfãºurarea. ca expresie a funcþiei învãþãtoreºti a Bisericii trebuie sã se implice în eforturile Sfântului Sinod ca misiunea ºi mãrturia Bisericii sã fie cât mai eficace.gãseascã împlinirea în realizãrile acestora. mai grele ºi mai pline de responsabilitate ºi el trebuie îndeplinit la înãlþimea acestei chemãri. ºi cunoºtinþele lui religioase sau teologice. Biserica trebuie sã-ºi mobilizeze toate forþele într-o activitate comunã ºi concentratã pe obiective precise. El îndeplineºte un mandat al Bisericii ºi încã unul dintre cele mai frumoase ºi mai importante. în formarea lor ca oameni cinstiþi ºi demni“. educate ºi întãrite pentru noua lor rãspundere de a fi viitorul unei þãri cu o istorie ºi culturã atât de bogate ºi frumoase. ierarhie ºi rânduielile ºi buna vieþuire creºtinã ortodoxã. Iatã. dacã nu cel mai important. De aici ºi necesitatea ataºamentului sãu faþã de Bisericã. 6. Iatã de ce apostolatul profesorului de religie este unul dintre cele mai frumoase. Iatã câteva propuneri pe care le considerãm foarte necesare pentru mai bunã ºi mai eficientã activitate pe plan misionar. adicã de a le îmbogãþi cunoºtinþele religioase sau de a-i forma ca buni trãitori ai învãþãturilor de credinþã. este misiunea. el trebuie sã fie ºi un apãrãtor al acesteia în faþa celor care se pronunþã împotriva Bisericii. profesorul de religie este un slujitor fãrã sutanã al Bisericii. 187 . Predarea religiei în ºcoalã este o ºansã care trebuie fructificatã din plin pentru a forma tânãra generaþie care va juca un rol hotãrâtor în reaºezarea moralã ºi spiritualã a neamului nostru. cu o aºezare geograficã dintre cele mai încântãtoare ºi cu un creºtinism atât de vechi ºi de puternic ca însãºi fiinþa acestui popor. Profesorul de religie este un apostol ºi face apostolat creºtin. câteva dintre calitãþile ºi virtuþile care trebuie sã împodobeascã sufletul ºi personalitatea profesorului de religie.

Biserica se aflã în ipostaza de a continua demnitatea împãrãteascã a Celui care a biruit moartea. fie pe lângã mânãstiri. Propovãduind „cu timp ºi fãrã timp“ (II Tim. ea este creatã. 188 . ºi înþeleasã ca extensie în lume ºi în istorie a Trupului Fiului lui Dumnezeu. fie pe lângã bisericile de la oraºe au fost întemeiate ºcoli. prin cultul divin – prin care împãrtãºeºte credincioºilor Harul dumnezeiesc. de aceea. pentru cã ea vine de la Fiul lui Dumnezeu. ci la tot ceea ce înseamnã cunoaºtere ce îl poate apropia pe om de Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu Întrupat. pãstrarea sobornicitãþii este o datorie pe care ierarhia o împarte cu credincioºii. aºadar. ea portã amprenta activitãþii Acestuia. pe de altã parte. a creat-o ca parte integrantã a operei Sale ce vizeazã mântuirea noastrã. ea continuã chemarea profeticã a Întemeietorului sãu. ea continuã sã îndeplinescã întreita slujire a Mântuitorului. 19 – 20). de altfel fãgãduitã la Înãlþarea la cer (Mt. Ierarhia are drept rol fundamental sã continue activitatea Sfinþilor Apostoli ºi succesiunea apostolicã. Continuarea nu trebuie înþeleasã ca o completare. ci ca o rãmânere cu noi a Mântuitorului. prin activitatea pastoralã a episopilor ºi a preoþilor. În acest fel. misiunea didacticã a Bisericii a fost înþelesã ca aplicabilã mai mult decât strict la domeniul religios. 4. Biserica a sprijinit cultura. În mod evident. Marian DOBRESCU BISERICA ªI ÎNTREITA SLUJIRE A MÂNTUITORULUI Biserica este instituþia pe care Mântuitorul Iisus Hristos. care depinde de mãsura în care aceºtia se manifestã ca mãdulare ale Bisericii. dar ºi sã vegheze la pãstrarea unitãþii ºi apostolicitãþii Bisericii. 2) cuvintele ºi învãþãtura Mântuitorului. punându-i piatra de temelie. 28. Biserica este alcãtuitã din ierarhie ºi credincioºi.COLABORAREA DINTRE PROFESORUL DE RELIGIE ªI PREOT Prof. BISERICA ªI ªCOALA De-a lungul timpului. conducând credincioºii pe cale mântuirii. necesar mântuirii – ea împlineºte slujirea arhiereascã a lui Iisus Hristos. astfel. Întemeiatã de Mântuitorul Hristos. Iisus Hristos. „pentru noi oamenii ºi pentru a noastrã mântuire“. sfinþenia Bisericii nu depinde de nici una dintre cele douã categorii.

din aceastã perspectivã. În acest sens. 189 . el trebuie sã aibã mare grijã cu privire la atitudinea sa. o precizare: profesorul de Religie este membru al Bisericii. înþelegând. evident. ºcoala în care acesta se aflã devine nu doar spaþiu strict didactic sau un loc de muncã. ºi astfel sã pericliteze mântuirea elevilor sãi (dar nu numai) ºi pe a sa. activitatea didacticã a preotului. atât prin participarea la sfintele slujbe. ci ºi unul misionar. pentru ca nimeni sã nu se îndoiascã din pricina lui. Unul dintre acestea îl constituie participarea profesorului de Religie. în ºcoli.Vorbim. de o ºcoalã de lângã Bisericã. el trebuie sã menþinã continuu legãtura cu Biserica. Din acest motiv. profesorul devine. precum ºi asupra tuturor celorlaþi profesori de Religie. ci se va rãsfrânge – mai ales pentru cei mai slabi în credinþã sau în capacitatea de a înþelege – asupra întregii Bisericii. prin integrarea cunoºtinþelor religioase în structurarea de atitudini moral-creºtine ºi prin aplicarea învãþãturii de credinþã în viaþa proprie ºi a comunitãþii“ (Nota de Prezentare a Programei de Religie – cultul ortodox pentru clasa a IX-a). Biserica ºi ºcoala erau douã aspecte ale aceleiaºi preocupãri pentru mântuirea oamenilor. atât faþã de elevi. misiunea profesorului de Religie este aceea de a contribui la zidirea Bisericii celei luptãtoare ºi de a împlini porunca propovãduirii. de la început. datã de Mântuitorul Sfinþilor Apostoli. cã înþelepciunea dobânditã în ºcoalã conduce la descoperirea lui Dumnezeu. profesorul de Religie se aflã în situaþia de a prelungi. De aceea. care se poate concretiza în mai multe modalitãþi. este necesarã o colaborare între cei doi. se cuvine ca profesorul sã fie atent la tot ceea ce face sau spune. pentru o vreme. Astfel. Din acest motiv. la sfintele slujbe oficiate în bisericã. toate pornind de la caracterul formativ al orelor de Religie. pentru cã orice cuvânt sau gest considerat nepotrivit nu va afecta numai persoana sa. vorbim ºi de ºcolile de lângã biserici. având în vedere cã „obiectivul general al disciplinei Religie constã în formarea personalitãþii în concordanþã cu valorile creºtine. ci sã sprijine înaintarea tuturor pe calea mântuirii Trebuie fãcutã însã. cât ºi faþã de colegii sãi profesori. cât ºi prin pãstrarea ºi transmiterea neschimbatã a învãþãturilor Bisericii. 16). împreunã cu elevii. purtãtor de cuvânt al acesteia în ºcoalã. De asemenea. În acelaºi timp. în sensul cã. ºi implicit spre mântuire (In. COLABORAREA DINTRE PROFESORUL DE RELIGIE ªI PREOT Colaborarea profesorului de Religie cu preotul – de preferinþã. Ca membru al Bisericii. MISIUNEA PROFESORULUI DE RELIGIE Dupã reintroducerea studiului Religiei în ºcoalã. 3. într-un fel. în care preotul sau cântãreþul – dascãlul – îi iniþia pe copii în tainele cãrþilor. cu cel în al cãrui sector pastoral-misionar se aflã instituþia de învãþãmânt în care predã sau cu cel ce are în grijã domeniul relaþia cu ºcoala – poate îmbrãca mai multe aspecte.

). elevii fiind implicaþi într-o cât mai mare mãsurã în aceastã activitate. dar ºi de a-l respecta pe cel eclesiologic. în timp. rezultatele pot fi cele dorite. mai ales atunci când se întâmplã ca în ziua respectivã sã fie o sãrbãtoare. mai ales dacã profesorul lipseºte în mod obiºnuit. elevilor li se poate forma o deprindere fundamentalã pentru un creºtin autentic: participarea regulatã la sfintele slujbe. prin aceastã participare. profesorul trebuie doar sã declanºeze aceastã intenþie (lucru care nu este greu de realizat). deoarece. elevii descoperind ºi înþelegând mult mai bine semnificaþia conþinutului serviciilor divine ºi rostul acestora. Existã. sâmbãta. în cel mai fericit caz. Prezenþa elevilor în sfântul lãcaº este. duminica sau chiar în vacanþe). dar vor ºi integra mai bine în structura lor comportamentalã atitudinea pe care trebuie sã o aibã în sfântul lãcaº. le va induce acestora o atitudine negativã faþã de persoana sa. pe de o parte. din aceastã perspectivã. O altã modalitate de colaborare între profesorul de Religie ºi preot o poate constitui prezenþa celui din urmã pentru a participa la ore. un ataºament faþã de comunitatea respectivã. de multe ori insuficient pentru ca elevii sã se poatã încadra în atomosfera de rugãciune din bisericã. fie ca invitat ce gireazã spusele profesorului. dar efectul acestora poate fi impresionant. În egalã mãsurã. ºi situaþii în care prezenþa la slujbele Bisericii în timpul sãptãmânii este un lucru dificil (biserici închise. Iar dacã aceastã participare este pregãtitã în mod corespunzãtor. de altfel). desigur. pentru a se atinge efectul aºteptat.). fie în afara acestora (în afara programului zilnic. fie ca „actor“ al scenariului . Mersul la bisericã trebuie sã fie o acþiune voitã ºi doritã de elevi. Inconvenientul orelor de participare la servicviile divine din perioada programului ºcolar îl constituie timpul mult prea scurt. care sã se încheie cu acordul ca în sfântul lãcaº sã se poatã desfãºura câteva ore. ºcolile sunt prea departe pentru a putea ajunge la timp înapoi la ore etc. Venirea profesorului ºi a elevilor la bisericã poate fi separatã ºi în mod voit de participarea la sfintele slujbe (mai ales atunci când trebuie predatã o lecþie legatã de structura lãcaºului de cult sau de sfintele veºminte ori vase liturgice. experimenteazã pe viu ceea ce învaþã doar teoretic în cadrul orelor de la ºcoalã. Pe de altã parte.Aceastã participare se poate încadra fie în timpul orelor de Religie în timpul sãptãmânii. indiferent dacã se sãvârºeºte sau nu vreo slujbã. dar se pot gãsi soluþii – o convorbire prealabilã cu preotul. Programele analitice conþin ºi capitole (unitãþi de învãþare) din domeniul Teologiei Liturgice. cea mai potrivitã modalitate de a îmbina teoria cu practica (unul dintre principiile didacticii. elevilor li se poate dezvolta. În acest fel. elevii iau contact direct cu viaþa liturgicã a Bisericii. când se vorbeºte la orã despre comportamentul pe care trebuie sã îl avem în sfânta bisericã etc. la aceste ore cooptându-l ºi pe preot. În niciun caz însã nu este recomandabil ca profesorul de Religie sã îi oblige pe elevi sã participe la sfintele slujbe.

este necesar sã se reþinã un fapt. trebuie sã fie una foarte strânsã.didactic al unei teme (mai ales la cele legate de viaþa liturgicã. Astfel. Astfel. împreunã ºi separat. mai ales dacã este ºi fiu al acesteia. pentru cã rãspunsurile sale sunt cele mai aºteptate. convingând mai greu cã ceea ce spune este ºi ceea ce crede). pentru maniera de abordare a temelor. fie la cele ale profesorului. preotul va putea întãri ºi completa profesorul de Religie. Profesorul devine – din aceastã perspectivã – un susþinãtor al preotului în parohie. precum ºi un model de implicare. În primul caz poate fi vorba de un program catehetic sau de unul liturgic. Pe de altã parte. de o colectã pentru a ajuta o familie nevoiaºã. fie la nivelul întregii Biserici. hramul bisericii etc. dar ºi sã îi îndemne sã îl cunoascã pe acest preot ºi în timpul slujirii sale la Sfântul Altar. de spiritualitatea ºi misiunea Bisericii. ceea ce se va constitui ca un punct de plecare pentru desfãºurarea orelor. un aspect pozitiv în aceea cã rãspunsurile sale apar în mintea elevilor ca fiind cele mai autorizate (uneori. Pe de altã parte. astfel încât elevii sã înþeleagã cele învãþate. Indiferent de modalitatea aleasã de a colabora. dar nu numai). la sfintele slujbe ale Bisericii. sã fie un creºtin autentic. va putea contribui la zidirea sufleteascã a elevilor. fãrã roade duhovniceºti în viaþa elevilor. Învierea Domnului. Rãspunzând fie la întrebãrile elevilor. profesorul de Religie laic poate fi privit drept cineva care vorbeºte din cãrþi. de Moralã. Situaþia specialã a preotului – profesor de religie are. cât ºi pentru elevi. Statutul preotului ca „observator“ al orelor de Religie nu poate decât sã întãreascã în elevi convingerea cã profesorul lor se aflã în graniþele învãþãturii Bisericii. el poate cunoaºte foarte bine viaþa lãuntricã a elevilor. ora de Religie rãmâne una ca oricare alta. ºtiind nivelul spiritual al fiecãruia. 191 . profesorul se poate implica ºi el în activitatea pastoral-misionarã a preotului. profesorul de Religie trebuie sã poatã fi socotit un model de comportament de cãtre toþi oamenii (mai ales de cãtre elevii sãi) ºi sã se implice în ceea ce înseamnã viaþa Bisericii. prin preot.). În ipostaza de colaborator al profesorului. având în vedere faptul cã amândoi au datoria de a împlini misiunea propovãduirii Cuvântului lui Dumnezeu. el poate populariza acþiunile care se desfãºoarã fie la nivelul parohiei respective. preotul ca partener de dialog al profesorului de Religie. susþinând-o. Mai mult decât atât. de o colectã legatã de un anume eveniment (Naºterea Domnului. iar în cel de-al doilea de cele desfãºurate la nivelul Bisericii (de ex. preotul – profesor îl poate ajuta mult mai bine pe elev sã devinã un creºtin autentic. CONCLUZII Relaþia dintre profesorul de Religie ºi Bisericã. Duminica Ortodoxiei). implicat în actul didactic. atât pentru enoriaºi. legând sfaturile date la Sfânta Tainã a Mãrturisirii ºi de ceea ce observã la ºcoalã. altfel evident: fãrã o colaborare a profesorului de Religie ºi a elevilor cu Biserica. fãrã o participare a lor. din acest punct de vedere.

dar ºi pe a acestora cu Biserica. 192 .pentru ca ceea ce spune în faþa elevilor sã poatã aduce roade duhovniceºti în vieþile acestora. fie din proprie iniþiativã (dar cu acceptul profesorului). fie invitat. sã fie un model de legãturã pentru elevi ºi pentru toþi creºtinii. în mod evident. având grijã ca ceea ce zideºte în inimile lor sã dureze. pe care îl au cei doi. Calitatea acestei relaþii influenþeazã. Pe de altã parte. El trebuie sã nu uite cã are drept misiune întãrirea credinþei ºi formarea unor credincioºi. participând la ore. îndrumând profesorul ºi elevii. Relaþia dintre preot ºi profesorul de Religie trebuie sã se situeze la înãlþimea statutului de reprezentanþi ai Bisericii. relaþia profesorului cu elevii. preotul trebuie sã sprijine ºi el în activitatea didacticã a profesorului de Religie cu sfaturi.

POEZIE RELIGIOASÃ .VIII.

ªi nu mã lãsa Dumnezeu al mântuirii mele fãrã ajutoru-Þi. George COANDà * Dupã psalmul 37 al lui David 194 .. cu ale Lui Cuvinte. Doamne! În ce lume frumoasã am trãi Daca ne-am plimba Numai prin altare de inimi curate Zidite cu Cuvinte duhovniceºti! Cristi BUZÃÞEL Nu cu mânia Ta sã mã cerþi!* Nu cu mânia Ta sã mã cerþi Doamne ºi nu-nfige sãgeþile Tale în sângele meu ºi-n oasele mele... eu sunt prea sãrac pentru a da Talantul sufletului meu pe nimicul din cuvinte. las acum suspinul meu sã-mi ardã obrazul ispãºindu-mã. Înaintea Ta Doamne. În urmã cu multe veacuri. Vreau sa-mi construiesc Bisericuþa sufletului meu. dar ºi cei ce prigonitu-m-au în lungul zilelor vieþii mele m-au ademenit cu deºertãciunea ºi viclelºugul lor. apoi defãimându-mã. Cãrãmizi adevãrate. Cã EL este Adevãrul ªi constat cã ESTE.. ºi azi. când se lasã noaptea. sã se dãrâme. Atunci.. Cineva a spus. cã fãrãdelegile mele mi-au frânt trupul mâhnindu-mã.Bisericuþa din Cuvinte! Pe albia vieþii gãsim Cuvinte ºi cuvinte! Iar eu. Pentru a-mi construi Babilonul naivitãþii mele Iar.

hrãnitã de îngeri. Lucind a Ta Iubire altarul sã-mi mângâie. Nãprasnic se aprinde. nu ºtie ce-i cãldura. pe aripi purtatã a fost ºi este de Dumnezeu onoratã. îmi mistuie fãptura. fiindcã de Dumnezeu a fost aleasã ca mamã a Fiului Sãu. Piatra rãmâne rece. Îngãduie-mi picioarele sã-Þi spãl Cu lacrima durerii vinovate! De legea mea voit-am sã mã rup ªi-n umbra Ta mã-ngãduie sã mergCu pãrul meu picioarele sã-Þi ºterg ªi sã le ung cu mirul cel mai scump. A Ta îmi va fi fãptura: Voi fi ºi altar ºi jertfã când focul e Iubirea! Femeia cea mai iubitã Maria este femeia cea mai iubitã. Maria.. Doamne. sã fie fericitã Nãscãtoare de Dumnezeu ºi mireasã. Maria MARINO 195 . Doar umbre poate naºte ºi jertfe de tãciune. Iulia GIURGIU Ilie IONUÞ Altarul Mi-e inima altar lipsit de jertfã. E doar deºertãciune. credinþa ta te-a mântuit. Nu ºtie ce-i Iubirea.Femeia pãcãtoasã Femeile ce umblã prin cetate N-au dreptul sã se poarte fãrã val.. E altar de piatrã ºi focul e pãgân. fecioara nãscutã anume sã se-ntrupeze prin ea o minune. Dãrâmã. De haina Ta preasfântã m-am atins ªi suferinþa veche mi-am învins. În trupul meu s-a strecurat fierbinte Iubirea ce trecuse de veºminte Când ai rostit cu glasul liniºtit: Mergi dar. Inima sã îmbrace Lumina strãvezie. piatra ce inima cuprinde. Sã simt cum cresc de-odatã cu focul ce se aprinde.

curaj. Cum s-a rugat cândva ºi cel ce-Þi este Fiu. Constantin VOICU Icoana creºtinã Bisericã Albã Ca floarea de crin Icoana Creºtinã Poporul Latin Cuvintele ei Curgând din vecie Târgoviºtea vremii De Poezie. Maria este femeia cea mai iubitã. a fost. fãcând ca dragostea în veci sã dãinueze. sã beau acest pahar. se ºtie. Doamne. ªi-mi pare cã declinul de-acum a început O-nfrigurare dând nevolnicei fiinþe. 196 . O temere ascunsã sub tâmplã mã-ntristeazã ªi clipa care vine mi-e-ntunecatã . Simþind nevoia rugii sã punã-n rãu surdina. aleasã ca mamã a Unicului Sãu Fiu ºi mireasã. dar ºi din lut. în grãdina În care singur. dându-le nãdejde. este ºi va rãmâne icoanã în lume pentru toþi cei ce trebuie sã se sacrifice. de Dumnezeu fiind aleasã. fecioarã ºi maicã. peste lume pavãzã cu har oblãduitã. Maicã ocrotitoare ºi bunã le este celor ce cu credinþã o slãvesc ºi o iubesc. Maria. Doamne. Theodor NICOLIN Ghetsimani Mã urc adesea. Întruchipat. o lume nouã ce-n tine va sã se-ntrupeze încununând omul cu înalturi ºi genune. dându-le veste cã cei ce se iubesc în Dumnezeu se regãsesc. Vederea din lãuntru prevede suferinþe. Maria. din duh. doar cu Tine.dar Coboarã din vãzduh în inimã-o aripã Ce-mi dã curajul. naºterea ta a pus început de lume.Maria. femeie anume lãsatã prin dragoste sã se crucifice. vreau sã fiu.

IX. MELOS .

dar care prin persistenþa consecinþelor sale se mai aflã încã într-un proces de transformare. Poate fi citat demnitarul bizantin Kekaumenos (secolul XI). Coeziunea existentã în rândul poporului român al acelor vremuri lor poate explica prezenþa altor naþionalitãþi. îl „nesocoteau pe episcopul Cumaniei“. Pe de altã parte ideea unitãþii persistã ºi în cultura noastrã. Primele atestãri documentare a unitãþii geto-dacilor le datorãm binecunoscutului geograf al antichitãþii. precum identitatea naþionalã. Deºi la începutul mileniului trecut. se discutã ca atare în actele ºi documentele vremii. poporul român trãia în câteva state feudale. unitatea sa devine axiomaticã. Aceastã unitate recunoscutã încã de pe atunci din punctul de vedere al limbii ºi al originii comune. este întregitã de unitatea de concepþii ºi aspiraþii. poporul român trãia în formaþiuni statale diferite. atrãgeau la ei pe numeroºi teutoni ºi unguri. Dovezile se înmulþesc odatã cu romanizarea vechii Dacii ºi etnogenezei poporului român. dovezi ce sunt furnizate de arta arhitectonicã (cu toate elementele specifice locale). muzical sau al obiceiurilor. Împreunã alcãtuind „un singur popor“. Aceastã unitate de vederi ºi de concepþii s-a tradus pe plan istoric prin încercãri nenumãrate de unificare. Strabon. încheiat din punct de vedere istoric. care afirma printre altele : „ geþii vorbesc absolut aceeaºi limbã ca dacii“. fost strateg al imperiului în locul Valahului Neculiþã. deci tot „walati“. reprezintã pentru observator ºi exeget o provocare specialã. cel al Walatilor (grafia diecilor încã era confuzã) care nu admiteau jurisdicþia episcopiei cumanilor. cu toate cã în condiþiile relaþiilor feudale.REPERE ALE IDENTITÃÞII CULTURALE ªI A CONªTIINÞEI DE SINE A ROMÂNILOR ÎN DOCUMENTE MUZICALE Prof. în literatura primelor veacuri de 198 . în folclorul literar. ca ºi cel francez sau german. Aceºtia împreunã cu alþi ortodocºi din Transilvania. dându-i impresia participãrii nemijlocite la procesul ce a generat parametrii tradiþiei naþionale ºi a evenimentelor social culturale. care afirmã în „Strategia“ cã valahii timpului sãu sunt aceiaºi cu dacii supuºi de Traian. Într-un act perugin datat la 14 noimbrie 1234. Heliana Luminiþa MUNTEANU Cercetarea unui fenomen atât ce complex. se afirmã existenþa unui popor.

ci alt român. denumit „de la Ibaºfalãu“ din 1576 . în manuscrisul din 1504-1511 figurând binecunoscuta „Stihire a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava“ în limba slavonã.citat de Nicolae Cartojan – conþine aceeaºi cântare în limba românã. atât de important nu era Nicolaus Olahus. Un manuscris ardelean similar. care ca ºi domnitorul sãu era iniþiat în artele literale. Circulaþia manuscrisului nu este justificatã de momentul istoric ce nu indica bune relaþii politice. ªtefan cel Mare. În secolul XV este atestatã la Caransebeº o Universitate a Cnezilor ºi nobililor români (1439) în care muzica – datoritã similitudinii organizãrii acestor instituþii cu cele din Apus – se studia în cea mai înaltã concepþie posibilã a acelui timp. Cu toate acestea relaþiile politice propriu-zise au contat mai puþin decât realitatea spiritualã. Remarcabil este faptul cã Matei Corvin recomanda Romei. La „ Schola palatii „ a lui Alexandru cel Bun se practica filozofia ºi mãestria cântecelor. sau în Polonia pentru a învãþa ºtiinþele liberale. Suceava. traducãtorul (sau copistul) utilizând forme lexicale specifice graiului moldovenesc – dupã cum relevã N. Acest cantor. Filologul clujean descoperã stihirea în 1922 în „Manuscrisul liceului grãniceresc G.sunt în limba românã. 199 . ce s-a produs ca urmare a nevoii de unitate. Stihirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava (glas 6) ºi un fragment din Doxologia mare. În acelaºi timp elevi din Baia. Contemporan cu luminaþii voievozi moldoveni. ºi Sibiu plecau la Pavia. Demn de remarcat este cã toate textele – în afara frazelor de început .Coºbuc“. „ …epoca Renaºterii.cantor „ecclesiae Transilvaniae“. pe Nicolae de „natione valahica“ . între 1570-1651. câteva predici ºi o parte compactã alcãtuitã din Psalmul 33. au dus lupte cu regii Ungariei ºi cu unii voievozi transilvãneni. a folclorului. dupã filigrama hârtiei ºi tipul de grafie. N. Roma. Manuscrisul conþinea câteva cazanii. la finele veacului al XV-lea. Petru Rareº (ca ºi tatãl sãu dorea scaunul Ardealului). Matei Corvin avea la curtea sa cântãreþi autohtoni sau aduºi din apusul Europei. sub nici un raport n-a fost strãinã de noi“ afirma istoricul Nicolae Iorga subliniind cã în cele trei voievodate au existat forme tipice renascentiste începând din cuatrocento ºi pânã la sfârºitul veacului al XVII-lea. Un exemplar ajunge nu dupã mulþi ani la Bistriþa Nãsãudului unde stihirea este tradusã în limba românã. titlu pe care l-a deþinut Miron Costin ºi Matei Corvin.Draganu considera momentul scrierii. La începutul secolului XVI protopsaltul Eustaþie de la Putna creazã colecþiile sale de cântãri. Carpaþii nu au constituit niciodatã o barierã în vehicularea ideilor.Drãganu.tipãrituri. Muzica era una dintre materiile obligatorii pentru obþinerea titlului de magister liberalium artium. Braºov.

Un alt român din secolul XVI. Se tipãresc la Bucureºti. Cântece de lume“. începutul celui de al XIX-lea. o evidenþã. publicatã de Anton Pann în Cântece de stea dar ºi cu transcrierea Pr. I. alcãtuind chiar texte. Tot din acea perioadã este cunoscut un manuscris „al lui Brâncoveanu“. Aceeaºi melodie o aflãm ºi într-un manuscris transilvãnean din 1780 – care poartã ºi acelaºi titlu cu melodia culeasã de profesorul Ion Nicola – „Acest lucru minunat“. în nordul Transilvaniei. Astfel se explicã prezenþa în repertoriul obiceiurilor de iarnã.D. Acest „vierº“ este citat dintr-un manuscris de la finele veacului XVIII. suferind unele influenþe datoritã trecerii timpului ºi a intervenþiilor locale. Snagov. *** Domnia lui Constantin Brâncoveanu a constituit punctul culminant al istoriei culturii feudale. de altfel. Ion Muºlea ºi profesorul Ion Nicola au cules acest vers în regiunea minierã Cavnic în 1958. a reprezentaþiei de teatru popular intitulatã „Vierº la moartea lui Constantin“. Prima melodie a manuscrisului este aproape identicã cu cea a colindului „O pricinã minunatã“. spre Apus. domnitorului Constantin Brâncoveanu i-a fost hãrãzitã o prezenþã îndelungatã în conºtiinþa cultural-istoricã a românilor de pretutindeni încã din timpul vieþii sale. trecând prin Cotnar. mai cu seamã dupã 1700 când textele de cult ortodoxe erau cerute de mulþi preoþi ardeleni. Tipãriturile din Þara Româneascã depãºiserã de multe ori liziera Carpaþilor. Multe tipãrituri ale lui Petru Papavici – aºa zisele falsuri de la Râmnic. Pentru un poem amplu el indicã melodia ce trebuie cântatã dar aceasta a rãmas necunoscutã. În periplul sãu învaþã în Transilvania limba maghiarã. Pentru înalta sa conºtiinþã. rapsod considerat urmaº al lui Sebastian Tinodi. Ulterior acestei date. Melodia înregistratã la Cavnic în 1958 nu se deosebeºte prea mult de cea a lui Anton Pann ci se menþine pe linia melodicã a colindelor româneºti. Târgoviºte. publicatã de Nicolae Cartojan sau de cea a lui Gheorghe Ciobanu în „Anton Pann. Râmnicul Vâlcii lucrãri care se rãspândesc în Moldova ºi Transilvania (Cazania lui Varlaam tipãritã la Iaºi la 1643 cunoscuse o largã rãspândire în Transilvania cu câteva decenii înainte). Ca ºi celelalte reprezentaþii de teatru popular românesc ºi acesta se bazeazã mai cu seamã pe pãrþi cântate decât pe dialoguri. scris pânã în 1814 – probabil în comuna Sieu. Acest lucru este considerat de marele nostru istoric Nicolae Iorga drept „ faptã de unitate culturalã“. Mihai Moldoveanul. originar din zona Baia Mare. pleacã din locurile natale. cu gravuri foare 200 . marele domnitor devenind el însuºi un exponent al spiritualitãþii româneºti de la sfârºitul veacului al XVII-lea ºi începutul veacului al XVIII-lea. prin care se concretizau interesele culturii româneºti din acel moment.Petrescu.

prezenþã ce dovedeºte circulaþia ideilor între voievodatele româneºti. Urmând sensul acordat de pithagoreici . Sensul este cel acordat de un alt filozof grec. în lucrarea sa. Prezenþa sa în mitropolia din Bucureºti – unde stã 12 ani – îi permite mari acumulãri culturale dar ºi tipãrirea pe cheltuialã proprie a unor cãrþi. ci în mod implicit ascultare. Teoretizãrile sale se referã exclusiv la sfera muzicalã. sã dea o interpretare a relaþiei cu muzica prin însãºi structura ei. dar ºi francezã. Episcopul Chesarie afirmã cã muzica nu înseamnã numai cântare. Chesarie devine episcop la Râmnic. de la care a învãþat limba greacã. ca niºte coarde“. se gãseau în marea majoritate a bisericilor transilvãnene. „toate puterile sânt întinse în armonie. din tipografia lui Gheorghie (pe copertã) de Klozius. schimbându-le miºcare“. om de mare culturã ne-a lãsat expusã concepþia sa despre muzicã în Predoslovia Psaltirii tipãritã la 1779. Episcopul Chesarie al Râmnicului. Evenimentele revoluþionare de la 1848 au avut o semnificaþie majorã pentru evoluþia muzicii româneºti ce traverseazã un proces radical de înnoire. „…auzul omenesc are mare pornire cãtre armonia glasului care armonie ieste puternicã a preface patimile omeneºti.episcopul Chesarie încearcã.interesante. în 1773. al cãror studiu era neobiºnuit la vremea sa. Episcopul Chesarie al Râmnicului era român. Scena muzicii româneºti înregistreazã confruntãri acute ale celor mai diferite tendinþe ºi stiluri ce se opuneau influenþelor greco-turceºti (ºi nu muzicii bizantine) instaurate în anii domniilor fanariote. Primele cunoºtinþe le-a primit de la dascãlul Turnavitu. O mãrturie a bogatei formaþii cultural-filozofice a înaltului ierarh este formularea propriei teorii pornind de la conceptul pitagoreic. al legii obiective a armoniei care guverneazã toate fenomenele vieþii: „Meºteºugul cântârilor au fost nu numai în laudã la cei vechi ci ºi în mare socotealã. fãrã de care ea nu ar putea exista neavând obiect.armonia este sinonimã cu proporþia . În cea de a doua parte a secolului XVIII încep sã aparã lucrãri ce conþin idei filozofice ale vremii chiar ºi în tipãriturile râmnicene. rusã ºi latinã. Predoslovia Psaltirii episcopului Chesarie al Râmnicului a circulat în Transilvania fiind preluatã ºi tipãritã în cãrþi similare – Psaltirea de la Sibiu din 1837. dupã armonia muzichiei“. încât filozoful Pithagora zice cum cã sufletul nostru ieste alcãtuitu în trupu. Platon prin sinonimie termenului simfonia. În acelaºi context Dimitrie Cantemir denumea termenul armonie „cântare dulce dupã meºteºug tocmitã“ – sau dupã cum scrie în Mineiul lunii octombrie publicat de el la Râmnic. unde este cunoscut ca om de culturã. 201 . probabil din familia Halepliu – despre care se cunosc o serie de date. fiind adept al teoriilor clasicilor elini ai muzicii.

conferã o nouã fizionomie muzicii naþionale. cu game cromatice ºi infracromatice. Primele culegeri au servit scopuri artistice cu semnificaþiile lor sociale. Adoptarea noilor forme ale muzicii de tip european se face pentru considerentul. a marcat pentru muzicã o adevãratã trezire a conºtiinþei naþionale determinând cotituri radicale în stilul unor muzicieni. ºi câteva jocuri româneºti transilvãnene. Revirimentul s-a produs datoritã eliberãrii de o muzicã ce nu putea fi exemplu datoritã structurii monodice. În scop politic Henri Ehrlich tipãreºte la Viena în 1850 colecþia „Aires nationaux roumains“. fãrã sã modifice structural configuraþia melodiilor consacrate. muzicã ce nu corespundea sensibilitãþii româneºti. nu numai în limba ºi datinile sale. detaºându-se interesul pentru evocarea trecutului istoric. Anton Pann. Evenimentelor revoluþionare le datorãm ºi naºterea câtecului „Deºteaptã-te române“. ce cuprinde. a marilor persoanalitãþi ºi a legendelor populare. al afirmãrii „firei limbii româneºti“. al fãuririi unei culturi muzicale profesioniste care sã poarte girul întregii naþiuni. pe 202 . Meterhanaua.cu întreg patrimoniul sãu de idei patriotice. Eliminarea meterhanelei. supusã ostracizãrii din partea muzicii turceºti.“ Revoluþia paºoptistã – dupã ºocul însoþit de convulsiile morale ºi de noile cãutãri ale identitãþii . teoretizate de altfel la timpul sãu de Dimitrie Cantemir. fãrã echivoc. purcede la eliminarea grecismelor ºi „rumânirea“ cântãrilor bisericeºti.Muzica bizantinã cunoºtea reforma ieromonahului Macarie care. De acum înainte creaþia muzicalã va reflecta gama complexã de preocupãri specifice epocii. politice ºi estetice. Aderarea la stilul european exprima simbioza dintre elementul muzical autentic românesc – cântecul popular – ºi proprietatea de adaptare a genurilor ºi procedeelor clasice. O schimbare de paradigmã a realizat contemporanul sãu. În prefaþã pledeazã convingãtor: „…naþionalitatea acestui popor se pronunþã curatã ºi necontesta bilã. În 1880. adicã în Transilvania ºi Banat. banãþenii Eftimie Murgu ºi Damaschin Bojincã tipãresc cinci melodii ce aminteau cã „românii sunt adevãraþii strãnepoþi ai Romanilor“. ºi a altor asemenea forme. Cele douã noi direcþii ce nu putea fi contaminate sau interzise erau muzica religioasã ºi cea popularã. în tematica adeseori banalã ºi siropoasã. dar încã ºi în muzica sa care se deosebeºte de oricare alta cunoscutã pânã acum. pe lângã melodii valahe ºi moldovene. Formele profesioniste se dezvoltã în regiunile þãrii în care nu se impuneau tabulhaneaua ºi maialele. Acþiunile comune ale muzicienilor ºi intelectualilor români defriºeazã societatea vremii – mediul orãºenesc – de formele vocale ºi instrumentale specifice turceºti. dispare în 1838 ºi este înlocuitã cu muzica ºtabului – o fanfarã militarã de tip european. ce intervine energic eliberând înfãþiºarea melodicã de mulþimea melismelor ºi ftoralelor pentru a asigura concordanþa dintre accentul muzical ºi al cuvântului în virtutea împlinirii înaltului sãu stindard.

Acum devenea posibilã receptarea îndemnului patriotic al lui Anton Pann din prefaþa „Irmologhionului“ de la 1846: „Arãtaþi-vã fii adevãraþi ai patriei ºi lucraþi cele spre folosul neamului“… 203 . orientarea dupã modele ale modernitãþii.versurile transilvãneanului Andrei Mureºianu. cãtre mitic. cãruia Gheorghe Ucenescu i-a adaptat melodia cântecului „Din sânul maicii mele“. redescoperirea dimensiunii psihologice. naºterea unui anumit gust pentru valorile naþionale în toate speciile culturale ºi. Deschiderea culturalã ºi politicã adusese în prim plan o generaþie de muzicieni care dãdeau o nouã faþã muzicii: subiectivitatea eliberatoare ºi dezinvoltã în liricã. orientarea cãtre arhaic. dincolo de ele – cu acelaºi gust revendicativ -.

. care zeci de ani a urcat munþii 204 . scurs mulcom în vale. cu sentimentul precis ºi economic al cîntecului. ºi pãtruns de particulara melancolie ºi de rumoarea de desnãdejde a cîntecului. pentru triumful artei adevãrate. Acest orizont e: plaiul. care ºtie cã alþi doi ciobani. simte cã nu-ºi va putea niciodatã ajunge þinta. ca sã-l omoare. adicã ceva din desnãdejdea sfîºietoare a denecuprinsului. interior scandat.o doinã de-a noastrã. Dupã ce ne-am obiºnuit puþin cu chiromanþia ascunselor fundaluri.: Toma Alimoº în care se evidenþiazã lupta lumii binelui împotriva lumii rãului.. Plaiul: adicã un plan înalt. el transfigureazã -simbolic . planul infinit al stepei. nu e greu sã ghicim deschizîndu-se ºi în dosul doinei un orizont cu totul particular. ca fundal ºi perspectivã a cîntecului rusesc. nu se apãrã. izvorâte dintr -o inimã generoasã. limpidã. plãnuiesc. Invitãm cititorul sã-1 asculte încã o datã. mi-au apãrut ca încântãtoare „lavande sonore“. desfãºurate într-o „luminã torenþialã“. O doinã cîntatã.. titlul îºi are corespondentul spiritual în acea resemnare seninã a ciobanului. sã se întrebe: în ce orizont spaþial. nu sentimental orãºeneºte de artiste în costume confecþionate. În eseul sãu.„morbul morþii“ în mãreþia „nunþii cosmice“. ÎN MUZICA NOASTRà CULTà Doru POPOVICI Minunatã este lumea baladelor noastre. invidioºi pe bogãþiile sale. cel care genereazã o subtilã corelaþie între firea Românului ºi relieful þãrii sale. Multe m-au mai fermecat. ci de o þãrancã sau de-o bãciþã.. trãieºte sufletul uman. ºi cu glasul expresie a sîngelui. care stãtãtor sau cãlãtor... . în faþa morþii. aevea sau în amintire. ºi nici de þiganul de la mahala dedat arabescurilor inutile.de o muzicalitate rafinatã.. unde „cuvintele cântã“. ba. condamnat. unde se reliefeazã sacrificiul suprem al rapsodului creator. balada ciobanului. ce face parte din monumentalul sãu studiu. Iatã un fragment din acest miºcãtor eseu.. Meºterul Manole. mai mult chiar. „Spaþiu mioritic“. deschis. În faþa nedumeririlor noastre se iveºte. parcã ar fi conceputã precum „o risipã de luceferi“. nu în ultimul rând. pe coamã verde de munte. ºi.REZONANÞELE BALADEI „MIORIÞA“. cã în cîntecul rusesc rãsunã ceva din tristeþea unui suflet.. ciobanul. Mioriþa. Trei dintre ele. Trilogia culturii: „Ori cãruia dintre cititorii noºtri i s-a oferit vreodatã prilejul sã audã un cîntec popular rusesc. dar.. ci arboreazã o atitudine de resemnare seninã în faþa morþii.“ „Sã ascultãm . Lucian Blaga.cu aceeaºi intenþie de a tãlmãci în cuvinte un orizont sufletesc .. care-ºi spune astfel ºi în acest grai suferinþa? Se va gãsi fãrã greutate. lãmurire cãutatã. Pentru a înþelege sensul estetic ºi etic al „Mioriþei“ voi cita un fragment al profundului nostru poet ºi filosof..

s-au inspirat din nemuritoarea baladã legatã de apolinicul poeticei muzicale a inimii noastre. nemaivorbind de fermecãtoarea eterofonie. pe baza cãreia se înalþã o naþiune e atât de strânsã. în timp ce forma . încât pãmântul rãsfrânge. Lucian Blaga a analizat-o cu mãiestria sa tulburãtoare ºi a ajuns la multe concluzii raportate la sufletul românesc. Compozitorii români. plin ºi concret. balada „Mioriþa“ semnificã tocmai aceastã înfrãþire . ci înainte de toate un spaþiu sumar articulat din linii ºi accente. din care nu sunt excluse nuanþe sonore post-expresioniste. unde. evocã un orizont specific : orizontul înalt. de tip postenescian. în concordanþã cu conþinutul acestei tulburãtoare poezii. liber conceput . având „acel ceva“ din starea de stoicism a fondului sufletesc al neamurilor trace.. dintre neam ºi pãmânt.un fel de „lied mare“. melosul modal îºi gãseºte corespondentul ideal în armonia ºi polifonia sa. scos în orice caz din contingenþele naturii imediate. dupã care. Paul Constantinescu ne-a oferit în acest sens. Haºdeu spunea cândva: „Unirea dintre pãmânt ºi neam. Prima structurã ºi finalul evidenþiazã un lirism reþinut.ºi a cutreerat vãile sub îndemnul ºi porunca unui destin. adicã ce mod de existenþã trebuie sã-i atribuim“.tind spre o complexitate vocal-simfonicã.vibreazã în consonanþã cu acea resemnare seninã în faþa morþii.sau. imaginea pãmântului“. în toate ale sale. Pornind de la semnificaþia miºcãtoare a acestor cuvinte ale enciclopedistului Haºdeu vom reliefa faptul. Scriitura vocalã este aeratã. din toate generaþiile. în timp ce orchestraþia ºi formele . inima unui neam daco-roman ºi au dat naºtere la compoziþii pline de farmec. unele dintre ele intrând. polifonia de tip neobaroc nu lipseºte. Discreþia . tonul confesional al lui Paul Constantinescu . Rãmâne numai sã vedem cum trebuie sã ne închipuim „spaþiul“ ca factor sufletesc creator. ºi într-o formã oarecare. fiindcã spaþiul acesta existã undeva. ºi vertebrat doar în statica ºi dinamica sa esenþialã.dintre pãmânt ºi neam.. Nu întâmplãtor. în chiar substraturile sufleteºti ale cîntecului. Anatol Vieru utilizeazã în oratoriul „Mioriþa“ un limbaj melodicoarmomco-polifonic. în care se reliefeazã eseul despre „spaþiul mioritic“ ºi acela închinat „dorului“. a ciobanului mioritic. oarecum schematic structurat.l-am numit pe Tiberiu Brediceanu. Ca ºi în alte compoziþii ale sale se poate 205 . venit din Lugojul lui Vidu ºi Grozãvescu . în istoria muzicii româneºti. altfel spus. legat de modurile cromatice.„aere perennius“ . al humei ºi al stîncilor. De pe o poziþie a compozitorului romantic a tãlmãcit-o blajinul creator. un spaþiu cu încheieturi.reliefeazã un minunat simþ al proporþiilor.“ Ca tot Lucian Blaga sã susþinã cã: „Rãsunã într-un cîntec nu atît peisajul. Gheorghe Dumitrescu a scris ºi el un oratoriu. ritmic ºi indefinit alcãtuit din deal ºi vale. o amplã baladã cu nuanþe madrigaleºti. inspirat din nemuritoarea poezie popularã. pentru totdeauna. al apei ºi al ierburilor. Cãrei împrejurãri singulare i se datoreºte faptul cã un anume spaþiu poate în genere sã rãsune într-un cîntec? Ni se pare cã rãspunsul nu poate fi decît unul singur: un anume spaþiu vibreazã într-un cîntec. ca apoi sã ne dãruiascã impresionanta carte „Trilogia culturii“.

unele nuanþe neo-baroce. pe fond melodic folcloric. în virtutea cãreia. cu accentul pe un lirism fremãtãtor.. subtil transfigurat..remarca o tentã neo-romanticã. transmiþându-ne eufonia „dorului-dor“. foarte expresiv coloreazã lucrarea. oscilând între un nobil lirism ºi un dramatism uºor estompat. 206 . Oratoriul „Mioriþa“ de Sigismund Toduþã este conceput prin prisma tehnicii de compoziþie de tip neobaroc. „sfinþii coboarã cerul pe pãmânt. oamenii obiºnuiþi strãmutã pãmântul în cer“. procedeele polifoniilor neobaroce devin predominante. în care doinele transilvane au fost „alchimizate“. Dacã în cazul opusului lui Anatol Vieru.. de „meºteri mari“. în creaþia lui Sigismund Toduþã. toatã lucrarea demonstrându-ne afinitatea compozitorului pentru genul vocal simfonic. autorii parcã au înþeles semnificaþia adâncã a cuvintelor lui Nicolae lorga.. În toate aceste compoziþii.

DIN VIAÞA ARHIEPISCOPIEI .X.

10 ianuarie: . ºi apoi. precum ºi autoritãþilor locale ºi judeþene veniþi pentru a prezenta felicitãri.a oferit un interviu pe tema pericopei evanghelice din Duminica dupã Botezul Domnului. Marþi. 1 ianuarie: . ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã ºi binecuvântare numeroºilor credincioºi. 9 ianuarie: . Dr. a hirotonit întru preot pe diaconul Râpea Petruþ pe seama parohiei Buciumeni. dr.a avut o întrevedere cu dl. a oferit o recepþie preoþilor. profesor la aceeaºi facultate. Nicolae Brânzea. Protoieria Pucioasa.cu ocazia întreitei sãrbãtori: a Tãierii împrejur cea dupã trup a Domnului.a primit. ARHIEPISCOPUL TÂRGOVIªTEI 2006 LUNA IANUARIE Duminicã. Prof. Pr. NIFON. ºi pe P. Vineri. 5 ianuarie: .C. pe dl. Mihai Adrian. pe P. decanul Facultãþii de Teologie din Piteºti.C. la Catedrala Arhiepiscopalã. a asistat la Te Deum-ul sãvârºit la Biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu. Pr. Miercuri. 6 ianuarie: . apoi. 208 . 8 ianuarie: . slujba de sfinþire a Aghiasmei celei Mari.de ziua marelui praznic al Botezului Domnului-Boboteaza. F. Luni. a participat. stareþilor ºi stareþelor din cuprinsul eparhiei. Pãrinte TEOCTIST. la Reºedinþa Arhiepiscopalã. Ion Cucui. a Sfântului Vasile cel Mare ºi a Anului Nou. a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã. Duminicã. la Reºedinþa Arhiepiscopalã. Prof.DIN AGENDA DE LUCRU A ÎNALT PREA SFINÞITULUI PÃRINTE DR. Prim Procuror al Parchetului de pe lângã Tribunalul Dâmboviþa.a primit. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Prof. Rectorul Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte. alãturi de alþi membri ai Sfântului Sinod. univ. a sãvârºit Sfânta Liturghie ºi.cu prilejul aniversãrii zilei de naºtere. la Te Deum-ul sãvârºit în Catedrala Patriarhalã din Bucureºti ºi la recepþia oferitã în cinstea acestei zile. . 4 ianuarie: .cu ocazia zilei onomastice a P. pentru Radio România. Ion Popescu. ing. Joi.

1 februarie: . dupã care a participat la Te Deum-ul sãvârºit la Biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu. Joi. la Reºedinþa Arhiepiscopalã. ing.în calitate de Preºedinte. la Bucureºti.. ing. 19 ianuarie: . Preºedintele Inspectoratului General pentru Comunicaþii ºi Tehnologia Informaþiei. analizând activitatea misionar-pastoralã. Joi. în special finanþare pentru bisericile monumente istorice. Vineri. .dupã amiazã a participat. ing. 22 ianuarie: . ºi cu dl. Joi. a participat la întrunirea Comitetului Director al Asociaþiei „Prietenii Curþii Domneºti”. Marþi. Iulian Furcoiu. 23 ianuarie: . 27 ianuarie: . cu preoþii din municipiul Târgoviºte.a prezidat ºedinþa de lucru a Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. 26 ianuarie: . 31 ianuarie: .la sediul Prefecturii Dâmboviþa. Gheorghe Ana. Primarul Municipiului Târgoviºte.în calitate de Preºedinte. Cãtãlin Marius Marinescu. Dupã amiazã a efectuat o vizitã pastoralã la mânãstirile Stelea ºi Nucet. alãturi de Alteþa Sa 209 . pe seama Mânãstirii Stelea din Municipiul Târgoviºte. desfãºurate în piaþa „Mihai Viteazul” din Municipiul Târgoviºte. LUNA FEBRUARIE Miercuri. a participat la manifestãrile prilejuite de aceastã sãrbãtoare. a avut o întrevedere cu dl.a avut o întrevedere cu dl.a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. cu ocazia deschiderii lucrãrilor Adunãrii Eparhiale a Arhiepiscopiei Târgoviºtei.a avut o întrevedere. Marþi. la decernarea premiilor Fundaþiei „România 2000”. . Primarul Municipiului Târgoviºte.a participat la lucrãrile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. ing.a avut o întrevedere cu dl. 12 ianuarie: . 17 ºi Miercuri. Duminicã. Marþi. în vederea stabilirii de parteneriate de cooperare cu Arhiepiscopia Târgoviºtei.în calitate de decan. Iulian Furcoiu. Preºedintele Consiliului Judeþean. la Sediul Central din Bucureºti. Luni.a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a hirotonit întru ierodiacon pe monahul Veniamin Maþepiuc. a prezidat lucrãrile Consiliului Profesoral al Facultãþii de Teologie-Litere a Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte.a participat la întrunirea Comitetului Director al Asociaþiei „Prietenii Curþii Domneºti”. cu dl.cu ocazia zilei Unirii Principatelor Române. la sediul Primãriei. 24 ianuarie: . Prefectul Judeþului. a prezidat lucrãrile Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. Aurelian Popa. 18 ianuarie: . .

a efectuat o vizitã.a condus delegaþia Bisericii Ortodoxe Române. Primarul Municipiului Târgoviºte. a avut o întrevedere cu dl.a participat. 6 februarie: . Apoi au vizitat pe Alteþa Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen. 05 martie: . ºi pe Prea Sfinþitul Lucian Lugojanul. la lucrãrile celei de-a 9-a Adunãri Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor.a participat. 210 . Marþi. ing. pe Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST. episcop vicar patriarhal. 10 februarie: . la Bucureºti. la lucrãrile Comisiei Mixte Guvern-Patriarhie pentru Parteneriat Social. fiind reales membru al Comitetului Central ºi al Comitetului Executiv. împreunã cu dl. Boldura Oliviu ºi prof. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Ministrul Culturii ºi Cultelor. la lucrãrile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ºi ale Adunãrii Naþionale Bisericeºti. 9 februarie: . ing. Miercuri. dupã care au vizitat biserica Garnizoanei Militare Târgoviºte ºi Reºedinþa Arhiepiscopalã.alãturi de alþi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. alãturi de Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST.a oficiat slujba de înmormântare a preotului Gheorghe Chiþescu. prof. Între 11-27 februarie: .a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã. în funcþia de episcop al Episcopiei Giurgiului. Sâmbãtã. Luni. la manifestãrile prilejuite de aniversarea Prea Fericitul Pãrinte Patriarh TEOCTIST. Patriarhul României. Retrocedãri ºi Salarizarea Personalului Bisericesc. 4 martie: . în vederea începerii lucrãrilor de restaurare a picturii. Duminicã. fost protopop ºi consilier al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. Iulian Furcoiu. episcop vicar al Arhiepiscopiei Timiºului.a participat la lucrãrile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. 2 martie: . care a ales pe Prea Sfinþitul Ambrozie Sinaitul. la slujba Sfintei Liturghii oficiatã în paraclisul patriarhal „Sf. Iulian Furcoiu. LUNA MARTIE Miercuri. la împlinirea a 91 de ani de viaþã. la Catedrala Patriarhalã din Bucureºti.Principele Radu de Hohenzollern-Veringen. 8 februarie: . Duminicã. apoi. Spiridon Nou“ din Bucureºti. Ioan Istudor. Vineri. 7 februarie: . Adrian Iorgulescu. cu dl. Primarul Municipiului Târgoviºte.a participat la lucrãrile Colegiului Electoral Bisericesc. la Palatul Patriarhal din Bucureºti. 1 ºi Joi. Joi. Joi. 2 februarie: . la Biserica Domneascã din Târgoviºte.a participat. ºi sediul Asociaþiei Ecumenice a Bisericilor din România-AIDRom. a oficiat slujba Sfintei Liturghii.alãturi de dl. la Porto Alegre – Brazilia. 5 februarie: . la Palatul Elisabeta. participând. în funcþia de episcop al Episcopiei Caransebeºului.

a participat. Protoieria Pucioasa. Luni. comisar ºef Aurel Vlãdulescu. la Reºedinþa Arhiepiscopalã. 18 martie: . 11 martie: . Miercuri. Protoieria Pucioasa. Protoieria Pucioasa.a oficiat. pe seama parohiei Sultanu. ing. pe seama parohiei Viºina II. 12 martie: . ºi în preot pe diaconul Constantin Nicolae.a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. 23 martie: . la slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. pe seama parohiei Maluri. ºi de dl. Sâmbãtã. Luni. 24 martie: .de praznicul Bunei Vestiri. prefectul judeþului Dâmboviþa. Marþi.a prezidat lucrãrile Consiliului de Administraþie al Asociaþiei Ecumenice a Bisericilor din România – AIDROM. la manifestãrile prilejuite de sãrbãtorirea Zilei Poliþiei Române. primarul oraºului Gãeºti. pe seama parohiei Viºina II.a primit. la Catedrala Arhiepiscopalã. la Catedrala Arhiepiscopalã.în calitate de Preºedinte.la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti a susþinut o conferinþã cu tema „Misiologie ºi ecumenism“ ºi a arãtat studenþilor principalele subiecte discutate la lucrãrile celei de-a 9-a Adunãri Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor.cu ocazia împlinirii a 56 de ani de arhierie ai Prea Fericirii Sale. prof.a participat. 22 martie: . Patriarhul României. pe dl. ºi alþi 211 .a participat la susþinerea tezei de doctorat a Principelui Radu de Hohenzollern-Veringen. 9 martie: . la Reºedinþa Arhiepiscopalã. Toader Alexandru. 6 martie: . Joi. ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Pãun Cãtãlin. 21 martie: . Protoieria Pucioasa. Protoieria Gãeºti. desfãºurate la casa de conferinþe a Bisericii Luterane din Vulcan-Braºov. ºi în preot pe diaconul Vintilã Marius. slujba Sfintei Liturghii ºi a hirotonit întru diacon pe tânãrul Ciobanu Cãtãlin. alãturi de Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST. Sâmbãtã. 25 martie: .a sãvârºit Sfânta Liturghie. Brazilia. Vicepreºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa. alãturi de dl. desfãºurate la Porto-Alegre. comandantul Poliþiei Judeþului Dâmboviþa. pe dl. Aurelian Popa. 13 martie: . Duminicã. ºi în preot pe diaconul Ciobanu Cãtãlin. a participat. pe seama parohiei Maluri. a prezidat lucrãrile Adunãrii Generale ºi ale Consiliului Naþional al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. 19 martie: . la Universitatea „Carol I“ din Bucureºti. Protoieria Târgoviºte Nord. la Biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu. Duminicã. pe seama parohiei Sultanu. 10 martie: . Mihai Trifan. ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Vintilã Marius. la Catedrala Arhiepiscopalã. Miercuri. 15 martie: . Vineri. pe seama parohiei Mesteacãn. Protoieria Gãeºti. Vineri. Sâmbãtã.a sãvârºit Sfânta Liturghie.a primit.a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Constantin Nicolae. Joi.

la lucrãrile seminarului internaþional anti-trafic „Misiunea creºtinã împotriva traficului de fiinþe umane”.în calitate de Preºedinte. Criºanei ºi Maramureºului. Joi. 27 martie: . Luni. 7 aprilie: . cu prilejul instalãrii Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Dr. . Preºedintele Camerei Deputaþilor.în calitate de Preºedinte. la sediul Prefecturii Judeþului Dâmboviþa. Duminicã.a participat la ceremonia organizatã cu ocazia sãrbãtoririi a 156 ani de la înfiinþarea Jandarmeriei Române ºi a sãvârºit slujba parastasului pentru eroii jandarmi ai neamului nostru. Vineri. pe dl. la Sediul Central din Bucureºti. 14 aprilie: . ºi în preot pe diaconul Pãun Cãtãlin. a participat.a sãvârºit Sfânta Liturghie. ºi alþi membri ai Sfântului Sinod.alãturi de dl. la Palatul Patriarhal din Bucureºti. .a prezidat ºedinþa de notare administrativã anualã a preoþilor din Protoieria Târgoviºte Nord. Ministrul Administraþiei ºi Internelor.cu ocazia praznicului Intrãrii în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos – Floriile. Duminicã. Ion Dumitru. ing. Arhangheli“ din Târgoviºte. 30 martie: . Gheorghe Ana. pe seama parohiei Mesteacãn. Protoieria 212 . la Reºedinþa Arhiepiscopalã.a primit. pe dl. 4 aprilie: . a prezidat lucrãrile Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România.alãturi de Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST. la Catedrala Arhiepiscopalã. ºi a hirotonit întru diacon pe tânãrul Cârstea Ion. Patriarhul României. Luni.membri ai Sfântului Sinod. la slujba Sfintei Liturghii oficiatã în Catedrala din Cluj-Napoca. ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Mãnoiu Mihail. la Sediul Central din Bucureºti. 16 aprilie: . Bartolomeu Anania în funcþia de Mitropolit al Clujului. deputat în Parlamentul României. Vineri. 1 aprilie: . ing. Vasile Blaga. a prezidat lucrãrile Congresului Naþional al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. la manifestãrile prilejuite de sãrbãtorirea Zilei Mondiale a Sãnãtãþii. 31 martie: . 2 aprilie: . Ambrozie Meleacã în funcþia de episcop al Giurgiului. Protoieria Târgoviºte Sud. LUNA APRILIE Sâmbãtã. la Mânãstirea Dealu. 3 aprilie: . a sãvârºit Sfânta Liturghie.a avut o întrevedere cu dl. 8 aprilie: . Duminicã.a primit. Bogdan Olteanu. Vineri.a participat. a participat la oficierea Sfintei Liturghii la Catedrala din Giurgiu. Albei. Protoieria Târgoviºte Nord. pe seama parohiei Doiceºti. la biserica „Sf. Preºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa.a prezidat lucrãrile Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. pe seama parohiei Nucet. Marþi. cu ocazia instalãrii Prea Sfinþitului Dr.

a avut o întrevedere. Protoieria Târgoviºte Sud. Duminicã. ºi în preot pe diaconul Mãnoiu Mihai. Vineri. 30 aprilie: . Protoieria Târgoviºte Nord.a sãvârºit slujba Vecerniei Paºtilor – „A doua Înviere”. în vederea bunei desfãºurãri a sãrbãtorilor pascale.de Duminica Tomei. Miercuri. general Eugen Bãdãlan. Apoi a vizitat parohiile Gura Bãrbuleþului. la Sinaia.a primit. James Hubley. vicepreºedinte al Consiliului Judeþean Dâmboviþa.cu ocazia praznicului „Izvorul Tãmãduirii“.a sãvârºit slujba Deniei celor 12 Evanghelii. pe seama parohiei Doiceºti. apoi. LUNA MAI Joi. . ºi în preot pe diaconul Cârstea Ionuþ.a avut o întrevedere cu dl. Duminicã. 213 . 17 aprilie: . la Catedrala Arhiepiscopalã. ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.Pucioasa. la Bucureºti. C. la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã. ºi a hirotonit în preot pe diaconul Popescu Valentin. pe seama parohiei Nucet. oferind ºi o recepþie. a oficiat slujba Sfintei Liturghii la Biserica Mânãstirii Nucet ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Popescu Valentin. la Reºedinþa Arhiepiscopalã. 9 mai: . cu dl. preoþi.a prezidat. 8 mai: . ºeful Marelui Stat Major al Armatei Române. pe reprezentanþii Poliþiei. Nicolae Ion. 23 aprilie: . Protoieria Târgoviºte Nord.a avut o întrevedere. 5 mai: . la Reºedinþa Arhiepiscopalã. . Secretar de Stat în Ministerul Culturii ºi Cultelor. 10 mai: . cu dl. ºi. pe seama parohiei Pietrari II. la Catedrala Arhiepiscopalã. Vineri. a oficiat slujba Sfintei Liturghii la parohia Pietrari. 19 aprilie: . cu dl. 4 mai: . . având alãturi pe P. Consilieri ºi Protopopi. la Bucureºti.a prezidat examenul de admitere la Seminarul Teologic „Sf.a sãvârºit slujba Învierii Domnului. Vineri.a primit. 28 aprilie: . stareþi ºi stareþe de mânãstiri din Arhiepiscopia Târgoviºtei. la Reºedinþa Arhiepiscopalã. Mânjina ºi Lunceni. . directorul general al SC Romtelecom SA.a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. lucrãrile Consiliului de Administraþie al Asociaþiei Ecumenice a Bisericilor din România – AIDRom. Joi. ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã miilor de credincioºi adunaþi în faþa acesteia. pe seama parohiei Pietrari II. Ioan Gurã de Aur” din Târgoviºte. Adrian Lemeni. Jandarmeriei ºi Poliþiei Comunitare.a primit. Pr.a sãvârºit slujba Deniei Prohodului Domnului. Protoieria Pucioasa. pe reprezentanþii presei locale ºi a dat un mesaj pascal pentru credincioºii din Eparhie. Luni.a primit echipa de baschet feminin a clubului târgoviºtean Livas Biandra. Protoieria Târgoviºte Nord. Miercuri. Luni. cu ocazia Sfintelor Paºti. 21 aprilie: . Marþi. 20 aprilie: .

Prof. 28 mai: . pe seama parohiei Jugureni. Examenul de Competenþã profesionalã al claselor a XIII-a. arh.. Dr. ºi în preot pe diaconul Bârlog Cristian.a avut o întrevedere cu dl. ce a avut loc la Geneva-Elveþia. 214 . Pr. 13 mai: . 23 mai: . comandantul Poliþiei Judeþului Dâmboviþa. Sâmbãtã. la care au participat. 12 mai: .de sãrbãtoarea Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena. academician Constantin Bãlãceanu-Stolnici ºi P. Între 15-20 mai: – a participat la reuniunea Comitetului Executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor. promoþia 2006. protoieria Titu. pe seama parohiei Serdanu. Protoieria Titu.a participat. Duminicã. Antonel Jîjîie. la lucrãrile Adunãrii Generale a organizaþiei CAR-Cler.a avut o întrevedere cu dl.a prezidat ºedinþa de constituire a Adunãrii Eparhiale a Arhiepiscopiei Târgoviºtei. alãturi de Prea Fericitul Pãrinte Patriarh TEOCTIST ºi de alþi ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. protoieria Gãeºti.C. 13 mai: . .6 iulie 2006. Doina Petrescu. ca invitaþi de onoare.în calitate de delegat al Bisericii Ortodoxe Române. Vineri. la Catedrala Patriarhalã din Bucureºti.a prezidat. Duminicã. Marþi. subprefect al judeþului Dâmboviþa ºi cu dl. Ioan Gurã de Aur” din Târgoviºte. 21 mai: . vice-primarul municipiului Târgoviºte. la Seminarul Teologic “Sf. la Moscova-Rusia. Miercuri. a participat. la Consfãtuirea pregãtitoare pentru Întâlnirea mondilalã a liderilor religioºi din 4 . Luni.în calitate de decan a organizat. 22 mai: . simpozionul cu tema „ªtiinþã ºi Religie”.a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Voicu ªtefan. Academician Dumitru Popescu. pe seama parohiei Serdanu.a prezidat lucrãrile Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºte. 30 mai: .a participat la lucrãrile Senatului Universitãþii “Valahia” din Târgoviºte.a oficiat slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Bârlog Cristian. la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte. dl. la sãvârºirea Sfintei Liturghii oficiate cu ocazia proclamãrii solemne a canonizãrii Sfântului Ierarh Grigorie Dascãlul. Joi. comisar ºef Aurel Vlãdulescu. protoieria Gãeºti. 31 mai: .a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a hirotonit în preot pe diaconul Voicu ªtefan. 14 mai: . Între 24 – 27 mai: . 12 ºi Vineri. din cadrul Arhiepiscopiei Târgoviºtei. a participat. Marþi. Luciana Muscã ºi cu dna. în vederea construirii unei clopotniþe la Catedrala Arhiepiscopalã. Duminicã. Dumitru Barbu. cu dna. pe seama parohiei Jugureni.

a participat. Între 12 – 14 iunie: .împreunã cu dl. 6 iunie: . Joi. în vederea ridicãrii unui locaº de cult. la invitaþia Primãriei comunei Aninoasa. la Sediul Central din Bucureºti. ing. Miercuri. a prezidat lucrãrile Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. desfãºurate la Mânãstirea Peºtera Ialomiþei. la sediul Primãriei Municipiului Târgoviºte. Antonio Mattiazo. 8 iunie: . ºi cu membrii delegaþiei oficiale a oraºului Ciudad Real-Spania. .a vizitat spitalul orãºenesc Pucioasa. 16 iunie: . 9 iunie: . Marþi. a participat la serbãrile comunei ºi a sãvârºit slujba parastasului pentru eroii comunitãþii locale. la Monumentul Eroilor din Piaþa Tricolorului. .a participat. 15 iunie: . Patriarhul României.a participat la Conferinþa preoþeascã din cadrul Protoieriei Pucioasa.a prezidat lucrãrile Consiliului de Administraþie al Asociaþiei Ecumenice a Bisericilor din România – AIDROM. ce a avut loc la Geneva-Elveþia. 7 iunie: . în prezenþa Prea Fericitului Pãrinte TEOCTIST. la decernarea titlului de „Doctor Honoris Causa“.a participat la Conferinþa preoþeascã din cadrul Protoieriei Târgoviºte Sud. dupã care s-a deplasat în procesiune. 11 iunie: . primarul municipiului Târgoviºte. a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopalã. Arhiepiscop de PadovaItalia. .dupã amiazã. Vineri. 215 .LUNA IUNIE Joi. zi de pomenire a eroilor.cu ocazia praznicului „Înãlþãrii Domnului“. alãturi de oficialitãþile locale ºi judeþene. în calitate de preºedinte al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. la Palatul Patriarhiei Române. la semnarea Acordului de Înfrãþire între oraºul Ciudad RealSpania ºi municipiul Târgoviºte-România. . Duminicã.a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã. Joi.în calitate de Preºedinte. Vineri. pe Alteþa Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen. au vizitat. Între 18 – 24 iunie: . al Universitãþii Bucureºti.a participat. unde a sãvârºit slujba parastasului pentru eroii neamului. Iulian Furcoiu.a participat la Conferinþa de orientare a preoþilor din cadrul Protoieriei Gãeºti. la reuniunea extraordinarã a Comitetului internaþional al Crucii Roºii ºi Federaþiei mondiale a Crucii Roºii ºi Semilunii Roºii.a participat la lucrãrile Senatului Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. la Palatul Regal din Bucureºti. 1 iunie: . Eminenþei sale dl.

a participat la susþinerea tezei de doctorat a dlui general Liviu Viorel Nemeº. a participat. a efectuat recepþia lucrãrilor de restaurare desfãºurate în cadrul complexului monahal de la Mânãstirea Nucet. Joi. Marþi. . în vederea bunei desfãºurãri a ºantierului de consolidare a bisericii ºi restaurare a picturii. la lucrãrile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ºi ale Adunãrii Naþionale Bisericeºti. Patriarhul României.în calitate de Preºedinte. promoþia 2006.a participat. alãturi de Prea Sfinþitul Damaschin. Vineri. Între 3 – 7 iulie: .a participat.a participat. episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. 7 ºi Sâmbãtã 8 iulie: . la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. 13 iulie: .a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã. 2 iulie: . ºi de Prea Sfinþitul Ciprian. la Moscova-Rusia. LUNA IULIE Duminicã. Episcopul Sloboziei ºi Cãlãraºilor.Între 26 – 28 iunie: . la Academia Militarã din Bucureºti. Preºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa. la Întâlnirea tuturor întâistãtãtorilor religiilor lumii. episcop vicar patriarhal. la Mânãstirea Stelea. Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Dâmboviþa. Direcþiei pentru Culturã. 216 .a participat la Conferinþa preoþeascã din cadrul Protoieriei Titu. Gheorghe Ana. Luni. Mitropolitul Durostorului-Bulgaria. 30 iunie: .a prezidat examenul de licenþã al promoþiei 2006. Ministerului Culturii ºi Cultelor.a avut o întrevedere cu dl.a avut o întâlnire. vice-preºedinte al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. la depunerea jurãmântului de credinþã al licenþiaþilor Facultãþii de Teologie a Universitãþii “Valahia” din Târgoviºte.împreunã cu reprezentanþi ai Oficiului Naþional al Monumentelor Istorice. Vineri. Vineri.la invitaþia Înalt Prea Sfinþitului Ilarion. la Palatul Patriarhal din Bucureºti. 14 iulie: .a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. Apoi. organizatã. ocrotitorii Catedralei Mitropolitane din Silistra-Bulgaria. 11 iulie: . a prezidat lucrãrile Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. Joi. la Catedrala Arhiepiscopalã. de cãtre Patriarhia Moscovei. la Sediul Central din Bucureºti. alãturi de Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST. ºi de Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanul. . 10 iulie: . ing. 29 iunie: . la festivitãþile prilejuite de sãrbãtoarea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel. cu dna arh. Doina Petrescu ºi cu echipa de pictori restauratori.

precum ºi slujba sfeºtaniei în noua bisericã a mânãstirii.a primit. Joi. sãrbãtoarea Sfântului Ierarh Nifon.a sãvârºit. 217 . Miercuri. pe dl. la locul unde se va ridica un nou aºezãmânt monahal. Consilieri ºi Protopopi. 17 august: . înconjurat de P. Duminicã. la Reºedinþa Arhiepiscopalã. 11 august: . Dobre Ivanov. ambasadorul Albaniei la Bucureºti.C. Marþi. LUNA AUGUST Joi. slujba Sfintei Liturghii. la Mânãstirea Peºtera Ialomiþei. Luni. cu ocazia hramului paraclisului. la Reºedinþa Arhiepiscopalã. . Univ. Radu Mureºan. acordând binecuvântarea pentru începerea slujbelor religioase.a efectuat o vizitã pastoralã la Cãminul de bãtrâni construit de parohia „Eroilor ” din Târgoviºte. Duminicã. stareþi ºi stareþe de mânãstiri.de sãrbãtoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul a sãvârºit Sfânta Liturghie la Mânãstirea Viforâta. a primit. slujba vecerniei ºi prohodului pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului. precum ºi în comuna Dragomireºti. la sediul administrativ al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. Pr. ocrotitorul duhovnicesc al Înalt Prea Sfinþiei Sale.a prezidat examenul de capacitate preoþeascã ºi examenul pentru asimilare a cântãreþilor bisericeºti.de ziua onomasticã.a prezidat examenul de admitere la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. 16 iulie: .a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã. 20 iulie: . 15 august: . 18 iulie: . la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti. Marþi.Duminicã. la Mânãstirea Peºtera Ialomiþei. dupã care a fost inauguratã Casa de oaspeþi ºi Centrul pastoral-misionar al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. 24 iulie ºi Marþi. pe P. 10 august: . vicarul Mitropoliei Durostorului din oraºul SilistraBulgaria. 14 august: . 19 iulie: .a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã. a asistat la slujba de Te Deum la Biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu. 20 august: . Luni.dupã amiazã. 13 august: . precum ºi de autoritãþile locale ºi judeþene. Pr. Vineri.a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Arhiepiscopalã. Joi. 25 iulie: . preoþi din eparhie.a fãcut parte din Comisia de examinare pentru acordarea titlului de doctor în teologie a domnului Asist. Dashnor Dervishi. a sãvârºit. C.de marea sãrbãtoare a Adormirii Maicii Domnului.

Prof.a avut o întrevedere cu dl. Vineri. 21 august: . Marþi. . cu Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST. la Reºedinþa Arhiepiscopalã. a participat la ºedinþa festivã a Consiliului Municipal. Vineri. ºi a asistat la Sfânta Liturghie. directorul general al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. Ion Cucui. la lucrãrile reuniunii Comitetului Executiv ºi Comitetului Cultural al acestui for ecumenic.apoi a participat la lucrãrile Senatului Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte. directorul general al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România ºi pe dl. Rectorul Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte. Între 27 august – 6 septembrie: . Patriarhul României.Luni.a avut o întrevedere. 218 . 10 septembrie: . la Catedrala Arhiepiscopalã. consilier al Primului Ministru al României pe probleme de sãnãtate. Primarul Municipiului Târgoviºte. împreunã cu Prinþul Radu de Hohenzollern-Veringen ºi autoritãþile locale ºi judeþene. ce a avut loc la Porto-Alegre-Brazilia. militarã ºi cultural-religioasã a societãþii ºi statelor româneºti”. Marþi. dupã care. Patriarhul României. ca delegat al Patriarhiei Române. 8 septembrie: . sesiune ce a avut loc la Aula Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte.cu ocazia praznicului Naºterii Maicii Domnului – Ocrotitoarea municipiului Târgoviºte. LUNA SEPTEMBRIE Joi.a avut o întrevedere cu dl.împreunã cu doamna Mihaela Steriu. 25 august: . Gheorghe Ana. 22 august: . .a primit. 13 septembrie: .a avut o întrevedere. ing. dr. 12 septembrie: . univ. la Palatul patriarhal din Bucureºti. la sediul Primãriei.a participat la Sesiunea naþionalã de comunicãri „Vechi capitale româneºti – rolul ºi locul lor în afirmarea ºi dezvoltarea politicã. pe doamna Mihaela Steriu. cu Prea Fericitul TEOCTIST. la Palatul patriarhal din Bucureºti. ales la Adunarea Generalã a Consiliului Mondial al Bisericilor. Iulian Furcoiu. ce a avut loc la Geneva-Elveþia. Miercuri. Duminicã. . Preºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa. s-a mers în procesiune cu icoana Maicii Domnului la Biserica Curþii Domneºti. a avut o întrevedere cu membrii Comisiei de Sãnãtate din cadrul Camerei Deputaþilor a Parlamentului României. 7 septembrie: . dr.a avut o întrevedere cu dl. ing.a participat. Roman Gheorghe.a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi rostit un cuvânt de învãþãturã.

21 septembrie: .de sãrbãtoarea Sfântului Antim Ivireanul.a prezidat lucrãrile Consiliului de Administraþie al Asociaþiei Ecumenice a Bisericilor din România – 219 . în cadrul Facultãþii de Teologie a Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte. Mitropolitul Olteniei. Sâmbãtã. 28 – Vineri.Luni. Marþi.a oficiat. examenul de dizertaþie la Master. la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte. la biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu. la manifestãrile prilejuite cu ocazia împlinirii a 600 de ani de la trecerea la cele veºnice a Sfântului Nicodim. Protoieria Târgoviºte-Nord. Luni. ºi în preot pe diaconul Popescu Ciprian. 3 octombrie: . la slujba de resfinþire a Mânãstirii Antim din Bucureºti. 29 septembrie: . alãturi de Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST. pe seama Mânãstirii Viforâta.seara. la Mânãstirea Tismana-Gorj. Sâmbãtã. pe seama parohiei Pietroºiþa III. Înalt Prea Sfinþitul Teofan. ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã folositor elevilor ºi dascãlilor. cu ocazia deschiderii noului an universitar ºi a Cursurilor de îndrumare pastoralã ºi misionarã a preoþilor.a prezidat. cu ocazia deschiderii noului an ºcolar la Seminarul Teologic „Sf. 24 septembrie: .a participat. Runcu II ºi Costeºti din cadrul Protoieriei Pucioasa. ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã pentru studenþi. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. 23 septembrie ºi Duminicã.a efectuat o vizitã pastoralã la Mânãstirea Runcu ºi la parohiile Bãdeni. ºi a sãvârºit slujba tunderii în monahism pentru surorile Georgescu Stela (Sinclitichia) ºi Nicolae Elisabeta (Veronica). 26 septembrie: . a asistat la slujba privegherii. Ioan Gurã de Aur” din Târgoviºte. Joi. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Protoieria Pucioasa. alãturi de Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST. ºi alþi membri ai Sfântului Sinod. Miercuri. a participat. Marþi. Vineri. slujba Sfintei Liturghii ºi a hirotonit întru diacon pe tânãrul Popescu Ciprian. 30 septembrie: . 1 octombrie: .a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Hrestic Bogdan.a prezidat examenul de admitere la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. LUNA OCTOMBRIE Duminicã. la Mânãstirea Viforâta. la Catedrala Arhiepiscopalã. 2 octombrie: . preoþii cursanþi ºi cadrele didactice. ºi alþi membri ai Sfântului Sinod.a sãvârºit slujba de Te Deum. Runcu I. Joi. pe seama parohiei Pietroºiþa III. Protoieria Pucioasa. 18 septembrie: .a sãvârºit slujba de Te Deum. 22 septembrie: . 27 septembrie: .

la invitaþia Înalt Prea Sfinþitului Daniel. a participat. alãturi de alþi membri ai Sfântului Sinod.în calitate de decan a prezidat lucrãrile Consiliului Profesoral al Facultãþii de Teologie-Litere a Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte. organizate de Primãria Municipiului Târgoviºte. Episcopul Dunãrii de Jos. Joi. Vicar al Mitropoliei Durostorului din oraºul Silistra-Bulgaria. 220 . Patriarhul României.a participat la deschiderea manifestãrilor cultural-artistice intitulate „Zilele Chiºinãului la Târgoviºte“.a prezidat examenul de evaluare a preoþilor participanþi la Cursurile de îndrumare pastoralã ºi misionarã. Arhiepiscop al Iaºilor ºi Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei. a prezidat lucrãrile Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. 19 octombrie: . Vineri. Dumunicã.a sãvârºit slujba de târnosire a bisericii Mânãstirii Bâldana.a oficiat slujba de resfinþire a bisericii parohiei Gura Bãrbuleþ. Pr. dr. la Iaºi. Joi. 15 octombrie: . la reºedinþa Arhiepiscopalã. Joi. la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. . Protoieria Titu. preºedintele Camerei Deputaþilor din Parlamentul României.în calitate de Preºedinte. 5 octombrie: . 7 octombrie: . 4 octombrie: . deputat Bogdan Olteanu.a participat la susþinerea tezei de doctorat a P. Marþi. desfãºurate la casa de conferinþe a Bisericii Luterane din Vulcan-Braºov. înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi. 20 octombrie: . Sâmbãtã. 18 octombrie: . a participat la slujba de resfinþire a Catedralei Episcopale din municipiul Galaþi.a participat. 10 octombrie: . Miercuri.AIDROM. deputat Florin Popescu. 8 octombrie: . Lect. alãturi de Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST. Constantin Scuteris de la Facultatea de Teologie din TesalonicGrecia. ºi alþi membri ai Sfântului Sinod.la invitaþia Prea Sfinþitului Casian. dupã care a oferit o recepþie la Reºedinþa Arhiepiscopalã. la conferinþa susþinutã de dl. 17 octombrie: . la Sediul Central din Bucureºti. Dobre Ivanov. la Facultatea de Teologie din Bucureºti. pe P. organizate la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. la festivitãþile prilejuite de prãznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva. Protoieria Târgoviºte Nord. Marþi. a avut o întrevedere cu dl. a prezidat întâlnirea cu directorii de filiale ai Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România. 12 octombrie: .C.a primit. Pr. Vâlciu Marian. Miercuri.alãturi de dl. Protoieria Târgoviºte Nord. . monument istoric ce a împlinit 100 de ani de existenþã.C. Duminicã. prof. Sâmbãtã. 14 octombrie: .în calitate de Preºedinte.a sãvârºit slujba de sfinþire a locului pentru noua bisericã ce sa va ridica în parohia Bãrbuleþu.

221 .a oficiat. la sala de spectacole a Liceului de Artã din Târgoviºte. slujba parastasului pentru Înalt Prea Sfinþitul Vasile. Vineri. primul arhiepiscop al Târgoviºtei. la biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu. ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Radu Cristian pe seama parohiei Ciocãnari. 26 octombrie: . Marþi. Protoieria Gãeºti. Protieria Titu. a sãvârºit slujba de târnosire a bisericii din satul Lunca.a oficiat slujba de resfinþire a bisericii parohiei Valea Lungã-Cricov. Duminicã. Duminicã. la Catedrala Arhiepiscopalã. ctitorie a Pãrintelui Patriarh TEOCTIST. de sub conducerea dirijorului francez Alain Charron. 29 octombrie: . cu prilejul sãrbãtoririi Cuviosului Dimitrie cel Nou. episcopul Dunãrii de Jos. arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureºului ºi Sãtmarului. 1 noiembrie: .a participat. ºi a hirotonit în preot pe diaconul Mãnãilã Mihai. pe seama parohiei Corneºti.cu ocazia prãznuirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhalã din Bucureºti. comuna Voineºti. la slujba de târnosire a bisericii noii Mânãstirii închinatã Duminicii Sfinþilor Români.alãturi de Prea Fericitul Pãrinte Patriarh TEOCTIST ºi alþi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.în calitate de decan. ce s-a desfãºurat în cadrul proiectului comun cu Universitatea Naþionalã de Apãrare „Carol I“ ºi Facultatea de Teologie a Universitãþii Bucureºti. Izvorâtorul de Mir. Protoieria Pucioasa. 21 octombrie: . cu ocazia împlinirii a 7 ani de la trecerea la cele veºnice. alãturi de Prea Sfinþitul Casian. alãturi de Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST. 28 octombrie: . 23 octombrie: .a participat la concertul extraordinar „Requiem german“ de Johannes Brahms. lucrãrile simpozionului „Religia în societate la început de secol XXI .a participat la lucrãrile Senatului Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte. la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. ºi de Prea Sfinþitul Justin. pe seama parohiei Crângurile de Jos. 22 octombrie: . ºi alþi membri ai Sfântului Sinod. a prezidat. ºi în preot pe diaconul Negulescu Ionuþ. Sâmbãtã.tendinþe europene“. 31 octombrie: . pe seama parohiei Crângurile de Jos. Joi. slujba Sfintei Liturghii ºi a hirotonit în diacon pe tânãrul Mãnãilã Mihai. în incinta Atelierelor de obiecte bisericeºti ale Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. LUNA NOIEMBRIE Miercuri. 27 octombrie: . Protoieria Gãeºti.a oficiat. Patriarhul României. Luni. aflatã în Bucureºti.Sâmbãtã. susþinut de Corala Arhiepiscopiei Târgoviºtei ºi Corul Academiei de Muzicã din Bucureºti. Protoieria Târgoviºte Sud.

la Palatul Parlamentului din Bucureºti.a participat la deschiderea celui de-al XVII-lea colocviu federator internaþional „Centre d’Etudes sur le developpement International et les Mouvements Economiques et Sociaux“. Luni. la Reºedinþa Arhiepiscopalã.Joi. ºi a hirotonit în preot pe diaconul Radu Cristian. Nicolae . deputat Sergiu Andon ºi pe dl. 16 noiembrie: . viceprimar al municipiului Târgoviºte. Dumitru“ ºi „Sf. Marþi. Joi. Protoieria Târgoviºte Nord. Joi.tendinþe europene“.Simuleasa“. Protoieria Titu. Pierre Dupriez.a efectuat o vizitã pastoralã la parohiile „Sf. Rectorul Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte.a participat la festivitatea de decernare a titlului de „Doctor Honorius Causa“ al Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte domnului prof. Arhangheli“ din municipiul Târgoviºte.a prezidat. a organizat. Miercuri. Marþi. pe Prea Fericitul Pãrinte Patriarh TEOCTIST. la Facultate de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. Protoierei ai Arhiepiscopiei Târgoviºtei. cu ocazia hramului. Luni.de sãrbãtoarea „Sfinþilor Arhangheli Mihail ºi Gavriil“ a sãvârºit Sfânta Liturghie la parohia „Sf.a felicitat. dr. 2 noiembrie: . rector onorific al Institutului de Înalte Studii Comerciale din Bruxelles ºi director al Institutului CEDIMES Belgia.a participat la lucrãrile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. din Protoieriile Titu. 13 noiembrie: . pe dl. Miercuri. pe seama parohiei Ciocãnari. Consfãtuirea cu cadrele didactice.a prezidat consfãtuirea de lucru cu P. 3 noiembrie: . la parohiile Glodeni. Împãraþi Constantin ºi Elena“. Pr. în contextul extinderii Uniunii Europene“. precum ºi la parohia Teiº din cadrul Protoieriei Târgoviºte Nord. 15 noiembrie: . univ.C.a avut o întrevedere cu dl. .a oficiat slujba de resfinþire a bisericii parohiei Lunguleþu II. Tãnase Silviu.a avut o întrevedere cu dl. cu ocazia sãrbãtoririi a 20 de ani de la întronizarea în scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Duminicã. la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. 23 noiembrie: . „Sf. „Sf.în calitate de decan ºi de coordonator al proiectului de cercetare „Implicaþii ale religiilor asupra securitãþii. 222 . ing. la Palatul Patriarhal din Bucureºti. 6 noiembrie: . 21 noiembrie: . 5 noiembrie: . 14 noiembrie ºi Miercuri. Lãculeþe ºi ªotânga din cadrul Protoieriei Pucioasa. în parteneriat cu Facultatea de Teologie a Universitãþii Bucureºti ºi cu Universitatea Naþionalã de Apãrare „Carol I“ din Bucureºti. simpozionul cu tema „Religia în societate la început de secol XXI . Protoieria Titu. organizat de Universitatea „Valahia“ din Târgoviºte. 8 noiembrie: . 22 noiembrie: . Gheorghe“ din municipiul Târgoviºte.a primit. senator Varujan Vosganian. 7 noiembrie: . Vineri. Gãeºti ºi Pucioasa. Ion Cucui. „Sf. Voievozi“. prof. Marþi.

1 decembrie: . din municipiul Târgoviºtei.a participat la Conferinþa preoþeascã din cadrul Protoieriei Gãeºti.în calitate de delegat al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Sâmbãtã.a participat. 223 . 28 noiembrie: . la Bucureºti. la Reºedinþa Arhiepiscopalã din Târgoviºte.a participat la Conferinþa preoþeascã din cadrul Protoieriei Pucioasa.AIDRom. Luni. reuniunea profesorilor de Misiologie ºi Ecumenism de la toate universitãþile din þarã.de Ziua Naþionalã a României.a prezidat. în vederea alcãtuirii programei analitice pentru studierea acestei discipline. 12 decembrie: . Totodatã.. la Facultatea de Teologie Romano-Catolicã din cadrul Universitãþii Bucureºti. Ap. a organizat. 29 noiembrie: . cu sediul la Târgoviºte. 24 noiembrie: . Pavel“.a prezidat. Miercuri.a participat la susþinerea tezei de doctorat a d-lui prof. Consiliul de Administraþie al Asociaþiei Ecumenice a Bisericilor din România . la Conferinþa inter-balcanicã cu tema „Rolul tineretului creºtin în integrarea europeanã“. LUNA DECEMBRIE Vineri. Vineri.a participat la Conferinþa preoþeascã din cadrul Protoieriei Titu. la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. 27 noiembrie ºi Marþi. colocviu de admitere pentru înscrierea la examenul de gradul I a preoþilor din Arhiepiscopia Târgoviºtei. 25 noiembrie: . Vineri.a participat la Conferinþa preoþeascã din Protoieriile Târgoviºte Nord ºi Târgoviºte Sud. la Volos-Grecia. la iniþiativa Înalt Prea Sfinþiei Sale. s-a luat hotãrârea înfiinþãrii Centrului Naþional de Studii Misionare ºi Ecumenice „Sf. Marian Puiescu. 11 decembrie: . Marþi. 8 decembrie: . Între 2-7 decembrie: . a sãvârºit slujba Te Deum-ului ºi a depus o coroanã de flori la Monumentul Eroilor din Piaþa Tricolorului. Luni.

Pr. Tomescu Gheorghe . Pr.C. Gugu Oprea Cãpitãnescu Gheorghe Cioroba Viorel Hîrciu Cãtãlin Mãcriº Iulian Panait Constantin IV. Pr. PERMANENÞA CONSILIULUI EPARHIAL 1.Bisericesc II P. Pr. Pr. P. Pr. Col.C. Ing. Dr.Consilier Administrativ . Pr.C.C.C. Rada Adrian . Tãnase Gheorghe Dl.C. Anton Nicolae Mireni Dl. Arhidiacon Ghibanu Ionuþ-Adrian .Bisericesc I P. Tomescu Gheorghe 2. P.Secretar Eparhial II.C. Pr. P.Consilier Patrimoniu-Juridic P.Târgoviºte Nord Pr. Pr. MEMBRII ADUNÃRII EPARHIALE (2006 . 5. 3.ORGANIZAREA EPARHIEI I. P. 2.Consilier Economic P.C.Consilier Administrativ .Învãþãmânt P. Stoica Ion 3. Cãpãþânã Iulian III. 6. Pr. 4. P. Pr. CONSISTORIUL EPARHIAL Preºedinte: Judecãtor: Judecãtor: Grefier: Supleanþi: P. Stan Ioan . P. Pr. Podoleanu Eugen Dl.C.2010) Circumscripþia nr.C.C. Panã Nicolae . CONSILIUL EPARHIAL Clerici 1. Pr.Consilier Cultural .C.C. P. ªerban Gheorghe Dl. 1 . Ioniþã Gheorghe 224 . Jurist Ivanoff Ivan Vasile Dl. Pr. Gen. Drãghicescu Victor .C.C. Jurist Tãnase Gheorghe Dl. Neacºu Stancu Dl. Kemenici Andrei Dl. P. P.

Popa Ion Dl. Anton Nicolae Dl. 2 . Barbu Dumitru Dl. Tolea Sandu 225 . Florea Alexandru Circumscripþia nr. 9 . 7 . Muraru Gheorghe Circumscripþia nr. Ivanoff Ivan Vasile Dl. 4 . Lupu Mihai Dl. Sãrãroiu Gheorghe Dl. Vasilescu Radu Circumscripþia nr. Stoica Matei Dl. Toader Alexandru Circumscripþia nr. Podoleanu Eugen Dl. Chivulescu Gheorghe Dl.Târgoviºte Sud Pr.Gãeºti Pr.Târgoviºte Nord Pr. 6 . 5 . 8 . ªerban Gheorghe Dl. Vlãdescu Ovidiu Dl.Pucioasa Pr.Târgoviºte Sud Pr. Grigoroiu Alexandru Circumscripþia nr.Titu Pr.Pucioasa Pr. Cãpãþânã Iulian Circumscripþia nr.Gãeºti Pr.Circumscripþia nr. 3 .Titu Pr. Stoica Ion Circumscripþia nr. Bãrbulescu Laurenþiu Dl. Stoica Ion Dl. Tomescu Gheorghe Dl. Vlãdescu Nicu Dl. Popescu Mihail Dl. Cuþa Vasile Dl. Moga Mihai Dl. 10 . Kemenici Andrei Circumscripþia nr.

Parohia Cojasca 14. Parohia Dobra 20. Parohia Adânca 3. Chivulescu Gheorghe Pr. Stanciu Gârleanu Paul Pr. Ioniþã Rãzvan Pr. Iordache Nicolae Pr. Cârstina Ion Aurelian Pr.ªEMATISMUL ARHIEPISCOPIEI TÂRGOVIªTEI PROTOIERIA TÂRGOVIªTE SUD Protoiereu: Pr. Pavelescu Dan Pr. Parohia Gheboaia 226 . Parohia Alba 2. Gheorghe Bogdan Pr. Parohia Bãleni Români 4. Rizea Florin Adrian Pr. Parohia Cazaci 11. Parohia Dãrmãneºti 19. Vulpescu Dan Pr. Parohia Cãtunu 12. Dragomir Paul Pr. Stoica George Valentin Pr. Georgescu Virgil Pr. Iacob Ioan Pr. Parohia Eroilor 21. 7. Dinu Aurel Pr. Ristea Sorinei Pr. Grigore Georgian Pr. Popa Adrian Pr. Georgescu Ion Pr. Parohia Cristeasca 18. Parohia Ciurari 13. Dinu Gheorghe Pr. 6. Mileºan Lucian Pr. Parohia Corneºti 17. Stancu ªtefan Pr. Iosif Alin Pr. Ioniþã Gheorghe Pr. Dogaru Marius Pr. Drãgoi Ion Pr. Parohia Colanu 15. Parohia Bãleni Sârbi 5. Panã Nicolae Pr. Ghinescu Petre Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Bãrbuceanu Bilciureºti Brãteºtii de Jos Bucºani Pr. Peºetz Emil Pr. Nicolae Nicolae 9. Vulpescu Gelu Dan Pr. Chivulescu Arsene Diac. Cãtãnescu Ion Pr. Moga Mihail Pr. 8. Bãdica Eduard Pr. Chivulescu Gheorghe 1. Parohia Frasin 23. Petre Gheorghe Pr. Manole Gheorghe Pr. Parohia Comiºani 16. ªtefan Alin Pr. Comãnescu Cristian Pr. Parohia Finta 22. Parohia Bungetu 10. Rãdulescu Corneliu Pr. Negulescu Ionuþ Pr.

Marinescu Marian Pr. Anton Damian 39. Paraschiv Marian 33. Vârlan Florin 51. Parohia Stolnicul Pr. Paraschiva Ion 41. Neculaescu Sorin 227 . Stãnescu Nicolae Pr. Banzea Constantin Pr. Caragiale Pr. Parohia Sf. Parohia Raciu Pr. Ambrozie Iulian Pr. Dinu Valeriu 27. Parohia Socetu Pr. Ilie Ionuþ 25. Ghiga Rãzvan 40. Parohia Gura ªuþii Pr. Miron Ion Pr. Petriºor Ionel 38. Parohia Ulmi Pr. Nifon Pr. ªtefãnescu Ion Pr. Parohia I. Oancea Nicolae 42.L. Cãpitãnescu Gheorghe 46. ªtirbescu Petre Pr. Mihalache Nicolae 31. Anton Nicolae Pr. Parohia Sãcuieni Pr. Parohia Produleºti Pr. Parohia Ibrianu Pr. Ion Nicolae 48. Parohia Ghirdoveni II Pr. Dincã Radu Pr. Parohia Nucet Pr. Cãpitãnescu Adrian Pr. Parohia Pierºinari Pr. Nedelcu Dudu 44. Furtunã Gabriel 45. Damian Cosmin Pr.Cârstoiu Florian 26. Cârstea Ion Iulian 37. Parohia Vlãdeni Pr. Parohia Stavropoleos Pr. Petcu Gheorghe Pr. Parohia Lucieni Pr. ªerbãnescu Emanuel 28. Parohia Mãrginenii de Sus Pr. Tatu Valeriu 29. Parohia Târgului Pr. Tiþa Eduard Pr. Movileanu Flaviu 50. Muºat Ion 35. Hurã Tudor Cristian 36. Popa Ion 53.24. Parohia Moreni Pr. Stan Ioan 32. ªerban Claudiu 49. Parohia Ghirdoveni I Pr. Parohia Vãcãreºti Pr. Nicolae Simuleasa Pr. Cãlpãnuº Nicolae 30. Parohia ªuta Olteni Pr. Vâlcu Adrian 54. Parohia Rãþoaia Pr. Parohia Sperieþeni Pr. Parohia Hãbeni Pr. Parohia ªuta Seacã Pr. Parohia Racoviþa Pr. Parohia Mãrceºti Pr. Stan Gheorghe Narcis 34. Cristea Marius Pr. Bute Sorin Nicuºor 43. Mierlã Adrian 47. Parohia Sf. Parohia Lazuri Pr. Parohia Hodãrãºti Pr. Parohia Schela Mare Pr. Drãgan Constantin 55. Nicuþ Nicolae Pr. Andronache Marius 52.

Ghinea Cristian 20. Marinicã Gheorghe 24. Gheorghe Pr. Parohia Lemnul Pr. Parohia Gemenea Brãtuleºti Pr. Dojanã Gheorghe 18. Danciu Silviu Diac. Parohia Drãgãieºti Ungureni Pr. Mãcriº Iulian 6. Parohia Priseaca Pr. Oprescu Cãtãlin 25. Parohia Gheboieni Pr. Spãtaru Vasile 11. Ghibanu Ionuþ-Adrian Diac. Parohia Izvorul Tãmãduirii Pr. Safta Ion 19. Drãghicescu Victor Pr. Florea ªtefan Pr. Parohia Cândeºti Velinaºi Pr. Didoacã Dojanã Vasile Pr. Parohia Cãprioru Pr. Delureanu Ovidiu 10. Parohia Mitropolia 228 . Parohia Capul Coastei Pr. Anghel Ciprian 22. Matei Toma Tiberiu 26. Dumitrescu Gheorghe 14. Mihai Constantin Pr. Vãlu Ion Pr. Safta Gheorghe Pr. Voievozi Pr.PROTOIERIA TÂRGOVIªTE NORD Protoiereu: Pr. Parohia Dragomireºti Pr. Comãnescu Vasile 17. Parohia Sf. Parohia Cândeºti Vale Pr. Petrescu Iulian 12. Popescu Gheorghe 16. Parohia Gura Bãrbuleþ Pr. Parohia Gemenea Pr. Parohia Sf. Parohia Sf. Pletea Cãtãlin 8. Bãnescu Constantin Pr. Parohia Cândeºti Deal Pr. Manea Ion Cãtãlin 21. Parohia Sf. Chivulescu Simion 15. Tãnase Georgian 2. Oancea Cristian 4. Neacºu Stancu Pr. Împãraþi Pr. Ionescu Emil 3. Stoica Ion Pr. Parohia Sf. Parohia Sf. Parohia Bãrbuleþ Pr. Arhangheli Pr. Oprea Cristian 9. Bucuricã Mihai Pr. Vineri Pr. Marinescu Virgil 23. Kiriþescu Ion 1. Stãnescu Agapie 13. Nicolae Androneºti Pr. Parohia Drãgãieºti Pãmânteni Pr. Parohia Sf. Parohia Gorgota Pr. Vâlciu Marian Arhidiac. Dumitru Pr. Grigorescu Mihail 7. Parohia Dragodãneºti Pr. Chiþescu Cristian 5. Ghinea Tudor Pr. Gugu Oprea Pr. Ghinea Dumitru Pr.

Pr. Pr. 30. Pr. 46. Pr. Popescu Marian Pleºa Alin Nedelea Alexandru Andreescu Ion Savu Ion Safta Adrian Voicu Bogdan Tudorache Culiþã Pãun Cãtãlin Blidaru Zinca Ion Marin Alexandru Nãstase Pericle David Stelian Niþã Daniel Niþã Marius Ciobanu Florian Tãnase Constantin Croitoru Constantin Popescu Valentin Safta Angel Mihail Tãbârcã Alin Vrãbiescu Constantin Uþã Mihai Radu Constantin Ceauº Marian Voinea Ion Marcu Mihail Þâncu Ion Þuþulea Ion Safta Cornel Teodorescu Octavian Bivolaru Cristian Mocanu Jianu ªerban Marian Marcu Ionel Rada Adrian Neagu Constantin Rãdulescu Gheorghe ªtirbescu Ion Didoacã Dojanã Vasile Joiþaru Mihail 229 . Pr. Pr. 33. Pr. 48. Parohia Pucheni 42. 32. Pr. Pr. 53. Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Râncaciov Sturzeni Tãtãrani Teiº 49. Parohia Pârvuleºti 39. Pr.27. Pr. 47. 29. 35. Pr. Parohia Râul Alb 45. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Rãzvadul de Jos 43. Pr. Parohia Gura Ocniþei 28. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Pietrari 40. Pr. Pr. Parohia Valea Voievozilor 51. Pr. 31. Pr. Pr. Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Vãleni de Jos Vãleni de Sus Viiºoara Voineºti Pr. 52. Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Izvoare Malu cu Flori Manga Mãneºti Mânjina Mesteacãn Micloºani Mogoºeºti Ocniþa I 37. Pr. Pr. Pr. Parohia Ocniþa II 38. Parohia Rãzvadul de Sus 44. Parohia Ungureni 50. 36. Pr. 34. 54. Pr. Pr. Pr. Parohia Priboiu 41.

Pr. 23. Pr. 28. Parohia Dealu Mare 14. Parohia Costeºti 12. Pr. Parohia Brebu 9. Pr. Pr. 5. 4. 29. Pr. 3. Parohia Cucuteni 13. Pr. 24. Parohia Brãneºti I 7. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Fieni 18. Pr. Pr. Parohia Brãneºti II 8. Parohia Iederile 17. Pr. Rãdulescu Soare George Ilie Dan Teodor Bãlãjel Daniel Liviu Florea Ivan Valentin Popescu Pavel ªerban Ion Relu Coman Mihai Gheorghe Tatu Valentin Damian Iulian Gheorghe Cuza Stanciu Eugen Popescu Gabriel Râpea Petruþ Mateescu Teodor Lãzãrescu Marcu Stan Marian Popa Ion Gorgon Nicolae Cioroba Viorel Muraru Bogdan Mãnoiu Mihai Lucian Zamfir Mihail Zamfir Ionuþ Rogojinã Ion Hârciu Cãtãlin Stroilescu Constantin Gheorghe Viorel Nica Ionuþ Topor Ionel Cergan Florin Constantin Nicolae Chiþescu Ioan Chiþescu Justin Casandrescu Ion Radu Ion Nicolae Bãdescu Dragoº Popescu Eugen Bunea Octavian Popescu Ciprian Licã Liviu Bogdan Rainea Iulian Butcã Ion 6. Pr. Pr. Pr. Parohia Colibaºi 11.PROTOIERIA PUCIOASA Protoiereu: Pr. Pr. 25. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Glodeni 19. 21. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Buciumeni 10. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Gura Vulcãnii Lãculeþe Maluri Moroieni I Moroieni II Moroieni Glod Moþãieni I Moþãieni II Pietroºiþa I Pietroºiþa II Pietroºiþa III Podurile de Jos 31. Pr. Pr. Popescu Eugen 1. 27. 30. Pr. 22. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Aninoasa 2. Pr.Parohia Doiceºti 16. Pr. 20. 26. Parohia Pucioasa 230 . Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Bãdeni Bela Bezdead I Bezdead II Pr. Pr. Parohia Diaconeºti 15. Pr.

Pr. 47. Parohia Sf. Pr. Pr. 34. Pr. Ioan 3. Miculescu Iulian Neaga Silviu Drãghici Gheorghe Corîu Ion Radu Ion Adrian Stan Mihai Iulian Drãgan Adrian Vintilã Marius Daniel Zegheru Ion Agafiþei Aurelian Lupea Nicolae Arzoiu Petre Popescu Constantin Ionaºc Nicuºor Tomescu Gheorghe Panait Constantin Badea Marian Santi Cosmin ªoptea Vasile Neacºu Pavel Rãdulescu Constantin Ignat Adrian Milea Constantin Bãnescu Haralambie Bucur Aurelian PROTOIERIA GÃEªTI Protoiereu: Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Runcu I Runcu II Sãteni ªerbãneºti 35. Pr. Parohia Valea Leurzii 39. 45. Pr. Pr. Parohia Ursei 38. 32. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. 46. Pr. Parohia Butoiu 8. Pr. Nicolae 5. Pr. Parohia Bãduleºti 6. Pr. Parohia ªotânga 37. Parohia Valea Lungã Gorgota 41. Parohia Sf. Pr. Pr. Parohia Sf. Pr. Constantin Adrian 1. Treime 4. Pr. Parohia Broºteni 7. Parohia Sultanu 36. Pr. Pr. Parohia Valea Lungã Cricov 40. Dogaru Marin Dogaru Ionuþ Bãrbulescu Laurenþiu Constantin Adrian Stoica Ion Zamfir Nicolae Bejan Eugeniu Bejan Ion Stanciu Laurenþiu Ungureanu Ion Popescu Mihail Sãvulescu Gheorghe Nãstase Florin Toma Ilie Gheorghe Valeriu 231 . Parohia Burduca 9. Pr. Pr. Parohia Catanele 10. Parohia Vârfuri 44. Pr. Pr. Pr. Parohia Valea Lungã Ogrea 42. Pr. Pr. Pr. 33. Pr. Pr. Parohia Cioflec Pr. Parohia Sf. Pr. Parohia Viforâta 43.31. Pr. Pr. Ilie 2. Parohia Parohia Parohia Parohia Viºineºti Vulcana Bãi Vulcana de Sus Vulcana Pandele Pr.

29. Pr. 35. Pr. Pr. Pr. Pr. 32. Pr. 46. Pr. Pr. Pr. Pr. 12. Pr. 25. Pr. 45. Pr. 23. 22. 51. 31. 39. 50. 20. 36. 24. Pr. Pr. Pr. 17. 21. Pr. Pr. Pr. 34. 52. 49. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Picior de Munte 48. 30. 15. Pr. Pr. Pr.11. Pr. Pr. Pr. 27. 44. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Poroinica I Poroinica II Potlogeni Puþu cu Salcia Ragu Pr. 18. Pr. 33. Pr. 14. 26. 40. 16. Pr. Pr. Pr. Pr. 28. Pr. 19. Pr. 37. Pr. Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Cobia Costeºti Deal Costeºti Vale Crânguri de Jos Crânguri de Sus Cuparu Cojocaru Croitori Dragodana Frãsinei Fierbinþi Ghergheºti Glogoveanu Greci I Greci II Gura Foii Hanu lui Palã Hulubeºti Ioneºti Jugureni Livezile Ludeºti Mãgura Mãnãstioara Mãrunþiºu Mãtãsaru I Mãtãsaru II Mãnãstirea Cobia Meri Mislea Mogoºani Morteni I Morteni II Neajlov Pãtroaia Petreºti 47. Pr. 42. 38. Soare Mihalache Preda Eugen Petrescu Claudiu Mãnãilã Mihai Herovic Nicolae Ilie Constantin Marius Leu George Mircea Justin Dinu Gheorghe Pãduroiu Sebastian Coman Marian Coman Claudiu Ciobanu Gheorghe Stoica Valericã Stoian Iulian Velcu Gheorghe Florea Ion Buicã Valentin Sivache Nicolae Andrei Marin Bârlog Cristian Mihai Fianu Constantin Dinu Alexandru Nuþescu Daniel Preda Marius Mãrãºescu Constantin ªtefan Nicolae Popa Ion Popescu Ion Marin Gheorghe Marin Sebastian Purcãrea Vasile Soare Cãtãlin Ionuþ Voicu Auricã Teaºã Ion Spiroiu Andrei Neguþ Victor Dinulescu Gheorghe Dinulescu Constantin Petcu Ilie Dina Dãnuþ Nae Marin Linca Marian Stroe Vasile Mutu Ion Oanã Marian 232 . Pr. Pr. 13. 41. Pr. Pr. Pr. 43.

Pr. Parohia Cãlugãru 14. 5. 55. Pr. Pr. 62. Parohia Conþeºti de Jos 22. Pr. Goangã Cristian Sumedrea Leonte Rãdulescu Aurelian Florea Nicu Enache Robert Doru Fãgeþeanu Nicolae Mihãilescu Ovidiu Oprea Constantin Vlad Nicolae Colibã Valentin Petre Laurenþiu Stoica Marin Tiubeicã Alexandru Alexandru Sandu Stanciu Ionel Radu Cristian ªerbãneci Daniel Mosor Valentin Andrei Ilie Drãgan Ilie Vlãdulescu Cristi Larian Prodan Marian Sãrãroiu Gheorghe Drãgan Silviu Constantin Udrea Constantin 8. Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Bãlteni Bâldana Bolovani Boteni Brãiloiu Brâncoveanu Braniºtea Pr. Pr. 4. Pr. 3. Pr. Pr. Pr. Pr. 58. 59. Pr. Parohia Ciocãneºti I 17. 56. Pr. Pr. Parohia Brezoaia 9. Parohia Butimanu 12. Parohia Bujoreanca 11. Pr. Parohia Corbii Mari 23. Pr. Pr. Parohia Conþeºti 21. Parohia Zãvoiu Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Rãscãieþi Scheiu I Scheiu II ªelaru Teleºti Tomºani Ulieºti Valea Caselor Valea Mare Viºina I 63. Pr. 2. Parohia Vultureanca 65. Pr. Pr. 7. 60. Pr. Pr. Parohia Colacu 20. Stancu Dumitru 1. 54. Parohia Cocani Lucianca 19. Pr. Parohia Brezoaiele 10. 57.53. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Cãlugãreni 13. Pr. 6. Parohia Viºina II 64. Pr. Pr. Marin Marin Hera Ion Sinca Marian Luca Gheorghe Stoica George Leontin Ilie Sebastian Bojin Petre Cristea Gheorghe Badea Valeriu Matei Ion Constantinescu Laurenþiu Ciobanu Cãtãlin Cornel Petre Iulian Tuþã Constantin PROTOIERIA TITU Protoiereu: Pr. Pr. Parohia Cãmãraºu 15. Pr. Pr. Parohia Ciocãneºti II 18. Pr. Pr. Parohia Ciocãnari 16. Parohia Cornãþel 233 . 61. Pr.

Parohia Poiana de Sus 52. 45. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Potlogi I 53. 56. Pr. 43. Parohia Crevedia 26. Pr. Pr. Pr. Pr. 57. Parohia Fundu Pãrului 34. Pr. 54. Pr. Pr. 46. Pr. 28. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Crevedia Lac Crângaºi Crovu Creþu Dâmbovicioara Dârza 32. Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Ghimpaþi Ghineºti Gulia Lunguleþu I 39. Pr. Pr. 30. Parohia Cornetu 25. Parohia Ghergani 35. Pr. Pr. 29. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Moara din Groapã Movila Obislav Odobeºti Petreºti Pitaru Plopu Podu Rizii Poenari Vulpeºti 50. 36. Pr. Pr. Pr. 48. Pr. Parohia Domniþa Bãlaºa 33. 42. 38. Pr. Vlãsceanu Nicolae Vlãsceanu Florin Ungureanu Dumitru Feraru Eduard Ionuþ Dobre Marian ªtefan Nicolae Niþã Vasile Constantin Cãtãlin George Scarlat Nicolae ªerbãnescu Iancu Mocanu Eduard Stanciu Victor Aurelian Bãlãceanu Aurelian Vlada ªtefan Oltei Radu Nicolae Mihail Mateescu Ion ªtefan Florin Paþanghel Ionel Boteanu Daniel Anghel Nicolae Dan Florea Dan Vasile Ioan Bobeanu Ariton Ionescu Alexandru Bâlea Petre Stoica Aurelian Gheorghe Didoacã Marius Din Adrian Brebenel Sorin Tudor Aurelian Gheorghe Barbu Vasile Pardos Marius Voicu Nichita Manea Marin Mihãilescu Constantin ªerban Matei Brebenel Eugen ªerban Marian Creþescu Mircea Tudorache Ion Tudoran Daniel Lixandru Nicolae Soare Florentin Voicu ªtefan Grigore Duloiu Bogdan Cristian Pârvu Aurelian Petre Marian 234 . 49. Parohia Slobozia Cocoº 59. 37. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Potlogi II Rãcari I Rãcari II Româneºti ªerdanu 58. Pr. Pr. 27. Pr. Pr. Pr. Parohia Mircea Vodã 41.24. Pr. Parohia Slobozia Moarã Pr. Pr. Pr. 44. Pr. Pr. 47. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. 31. Parohia Lunguleþu II 40. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Pr. Parohia Poiana de Jos 51. 55.

64. Pr. Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Stãneºti Þepeº Vodã Titu Nou Titu Târg Ungureni Urziceanca Vizureºti Vlãsceni Pr. Pr. Pr. 61. Pr. 65.60. 66. Pr. Pr. 67. 63. Dinu Nicolae Enache Alexandru Pârvu ªtefan Stancu Dumitru Stãnescu Paul Stanciu Dumitru Sãrãroiu Nicolae Miloº Gheorghe Cãtãlin Ion Eugen 235 . 62. Pr. Pr.

Cons. ºi altor entitãþi interesate. ctitor al cetãþii de scaun de la Târgoviºte. Lect. Univ. Delegaþi din partea Arhiepiscopiei au fost: P. Univ. Marin Cârciumaru. lectori ºi asistenþi universitari: . Gheorghe Bulei . Prof.C. cu lucrãrile Sesiunii naþionale de comunicãri ºtiinþifice: „Vechi capitale ale Þãrii Româneºti . Stoica Ion.Capitalele Moldovei în viaþa politicã a statului românesc de la est de Carpaþi în secolele XIV . orele 10. odatã cu primele frunze ruginii. Ioan Stan.XVI). Ignat Adrian. Matei (Universiatatea „Valahia“ Târgoviºte) . de Arhiepiscopia Târgoviºtei ºi de Asociaþia „Prietenii Curþii Domneºti“. la Târgoviºte (1396). Dr. cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Dr. oraº aflat sub mâna protectoare a Maicii Sfinte. Festivitatea de inaugurare a acestui eveniment a avut loc. cu sprijinul ºi participarea Academiei Române. Mircea D. prorector al Universitãþii „Valahia“ ºi de Dl. Cosmin SANTI Ca în fiecare an. Dr.Un baroc târgoviºtean. 140 de ani de la înfiinþarea Regatului României. Consiliului Judeþean Dâmboviþa ºi Ministerului Culturii ºi Cultelor. Institutului de Istorie ºi Teorie Militarã -Bucureºti. Joi. Sesiunea de comunicãri ºtiinþifice a fost organizatã de Universitatea „Valahia“ din Târgoviºte. Au comunicat urmãtorii profesori. Univ. Dr. . Bãrbulescu Laurenþiu ºi Pr. Arhiepiscopul Târgoviºtei. Pr. Dan Horia Mazilu (Biblioteca Academiei Române.O ZI DE NEUITAT DIN VIAÞA CREDINCIOªILOR ARHIEPISCOPIEI TÂRGOVIªTEI Pr. în acelaºi timp. Arhivelor Statului Filiala Dâmboviþa. 7 septembrie 2006. toamna târgoviºteanã a adus.Prof. Casei Regale a României. desfãºurate în sala Aula Magna din cadrul Universitãþii „Valahia“. Prof. Evenimentul a fost cu totul deosebit þinând cont cã în acest an se împlinesc 610 ani de la atestarea documentarã a capitalei Þãrii Româneºti. prof. Ziua Municipiului Târgoviºte.Prof. Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã“ din Târgoviºte. Asist. 575 de ani de la naºterea ºi 530 ani de la asasinarea domnitorului Vlad Þepeº (1431-1476). un eveniment cu dublã conotaþie: ziua de 8 septembrie Ziua Naºterii Maicii Domnului ºi. Complexului Muzeal „Curtea Domneascã“. cu susþinerea Consiliului Local ºi Primãriei Târgoviºte. Conf. Bucureºti) .director. Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã. Pr. Dr. Lucrãrile au fost moderate de Pr. Dr. 236 . NIFON.NAªTEREA MAICII DOMNULUI (8 SEPTEMBRIE) .rolul ºi locul lor în dezvoltarea societãþii româneºti ºi afirmarea Þãrilor Române“.

. . capitalã a Þãrii Româneºti în Evul Mediu. Radu ªtefan Vergatti (Universitatea „Valahia“ Târgoviºte) – Vlad Þepeº ºi Târgoviºtea. Agnes Eric.R. Dobrin Pârvan (Arhivele Naþionale Dâmboviþa) – Târgoviºtea la rãscrucea veacurilor al XlX-lea ºi al XX-lea.Câteva reflecþii despre construcþia Turnului Chindiei.Bãtãlia de la Târgoviºte din 1368.V. Iulian Oncescu (Universitatea „Valahia“ Târgoviºte) . Matei ºi Lector Univ.Din istoricul Curþii Domneºti din Târgoviºte.Prof. Dorin Teodorescu (Direcþia pentru Culturã. Denis Cãprãroiu (Universitatea „Valahia“.Dl. Dr. . Curtea domneascã de la Târgoviºte în timpul domniei lui Vlad Þepeº. Alexandru ªtefãnescu (Biblioteca Judeþeanã „Ion Heliade Rãdulescu“ Târgoviºte) . Univ. Univ.Figura lui Vlad Þepeº. Radu Cârciumaru (Universitatea „Valahia“. Florin ªerbãnescu (Patriarhia Românã) – Regele Carol I ºi Mitropolitul Ghenadie Petrescu în contextul vieþii politice religioase româneºti de la sfârºitul secolului al XlX-lea ºi începutul secolului al XX-lea.Prof. Mina Grigore (Muzeul de istorie ºi Arheologie Prahova) Gherghiþa. Interferenþe ºi înfluenþe între occident ºi orient“. . Dr. la 1866.Dl. .Românii din Imperiul Habsburgic ºi serbãrile naþionale din 1906. Civilizaþie. Dr. . Ion Stanciu. Alexandru Porþeanu. .Asist. Univ. . Târgoviºte) .Prof. Rodica Porþeanu (Insitututul de Istorie „Nicolae Iorga“ Bucureºti) . . Lector Univ.Prof.Dl. desfãºurându-se secþiunea cu tema: „Viaþa politicã ºi militarã în capitalele medievale ale Þãrilor Române.Vald Þepeº la începutul celei de-a doua domnii.Prof. . Dr. Dr.1832 – o completare necesarã la B. 237 .Pr.Dl. culturã ºi ortodoxie la curþile domneºti din Þãrile Române.Dl. Irina Cãrãbaº (Institutul de Istorie ºi Teoria Artei „George Oprescu“ Bucureºti) . . din România. Prof. Târgoviºte) . Vladimir Gusic. Mircea D.Aspecte privind relaþia dintre autoritatea politicã culturalã ºi afirmarea primelor capitale româneºti intercarpaticer. Târgoviºte) . Gheorghe Vida (Institutul de Istorie ºi Teoria Artei „George Oprescu“ Bucureºti) .despre capitalele Þãrii Româneºti în Evul Mediu. oglidite în documentele de arhivã. Univ. . Dr. Prof.D-na. Dr. Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Olt) . Dupã amiazã Sesiunea de comunicãri a continuat la Muzeul de Istorie ºi la Muzeul Tiparului ºi al Cãrþii Vechi Româneºti. Scurte consideraþii privind aspectele de politicã externã.Aducerea prinþului strãin pe tronul României.Lector Univ. Au conferit: . Univ. Univ.Vlad Þepeº ºi kitsch-ul turistic. Mihai Oproiu (Universitatea „Valahia“.Mineele de Neamþ 1830 .. Dr. Univ. . Margareta Gusic (Bucureºti) Nicolae Iorga . La Muzeul de Istorie au condus discuþiile Prof.

Bucureºti) . Alexandru Nicolescu (Universitatea „Valahia“.ll-lea. . . . Târgoviºte) – Vlad Þepeº.“ Au prezentat referate: . Bucureºti) .Iulia Haºdeu . Univ.Târgoviºtea în perioada modernã. Dr. Târgoviºte) .Relaþiile Þãrii Româneºti cu Vaticanul în corespondenþa documentelor de la Târgoviºte.Tipãriturile târgoviºtene din epoca brâncoveneascã. Târgoviºte) .U. Bucureºti) .Conf.Istoria ca vis la Octav Grigorescu.Carol I la Târgoviºte. Târgoviºte) . au condus discuþiile Prof. Ion Calafeteanu (Universitatea „Valahia“. Univ.Stolnicul Constantin Cantacuzino ºi biblioteca sa. Univ. . Târgoviºte) . Maria Georgescu (Universitatea „Valahia“. .Petru Cercel în viziunea lui Paul Morand.Piese reprezentative brâncoveneºti aflate în colecþia Lapidarium din Târgoviºte.Dl. . .A.Câteva aspecte privind existenþa modelului politic bizantin în Þara Româneascã în secolul alXV-lea. Crina Bucºan Decusarã (Asociaþia UNESCO „Iulia Haºdeu“. Târgoviºte) .povestitoare pentru copiii francofoni. Univ.Petraºcu ºi criticii sãi.Dr.Lector Univ.. Dr. Andrei Marian (Universitatea „Valahia“. Ramona Constantinescu (Universitatea „Valahia“. Cãtãlin Fudulu (Clubul Eroilor. . . Univ. Dr.D-na Cãtãlina Macovei Diaconescu (Biblioteca Academiei Române. Univ. Târgoviºte) . Dr.Dl. Tema acestei secþiuni a fost: „Regalitatea ºi modernizarea statului român.D-na Ioana Vlasiu (Institutul de Istorie ºi Teoria Artei „George Oprescu“ Bucureºti) . .Regele Caro al . Agnes Erich (Universitatea „Valahia“.Un portret al regelui Carol I de Gabriel Popescu.D-na Ruxandra Beldiman (Institutul de Istorie ºi Teoria Artei „George Oprescu“ Bucureºti) .Asist.Conf.Dr. Victor Petrescu (Biblioteca Judeþeanã „Ion Heliade Rãdulescu“ Târgoviºte) . Emanuel Bãdescu (Biblioteca Academiei Române. Gheorghe Sbârnã ºi Lector Univ. George Coandã (Academia Americano-Românã de Arte ºi ªtiinþe din S. Silviu Miloiu.Dr. La Muzeul Tiparului ºi al Cãrþii Vechi Româneºti. Prof. cavaler al cruciadei târzii. Dr.D-na Corina Teacã (Institutul de Istorie ºi Teoria Artei „George Oprescu“ Bucureºti) . Dr. Târgoviºte) – Vlad Þepeº în legendele slave ºi în imagini. . Gabriela Niþulescu (Târgoviºte) . Bucureºti) .Lector Univ.D-na Oana Toma (Universitatea „Valahia“. Ion Calafetanu. . Dr.Târgoviºtea în contexte geoculturale în Evul Mediu ºi Renaºtere.Prof. ªtefania Rujan (Universitatea „Valahia“. 238 .Târgoviºtea în stampe de epocã] .) . Dr. . . Univ.Dl. Dr.Prof. .Legenda popularã din zona Dâmboviþei.

Târgoviºte) . Gheorghe Bulei. . dupã care Înalt Prea Sfinþia Sa a þinut o frumoasã binecuvântare adunãrii strânse la acest mare eveniment petrecut în eparhia noastrã. . Cons.Coincidenþe.A. momentul culminant ºi cel mai important al zilei. . cadre didactice. împreunã cu P.Târgoviºtea la 1900.Iorgu Th.D-na Dumitra Bulei.Prof.Dl. Dr. Târgoviºte) . Evaluãri ºi consecinþe publice. Târgoviºte) . a avut loc ªedinþa festivã a Consiliului Local.C.Cuza: o viziune asupra monarhiei în statul român. P.evoluþia arhitecturalã la sfârºitul secolului XIX ºi începutul secolului XX. Cons.Lector Univ. apoi. Dr. Târgoviºte) . 239 . Drãghicescu Victor.C. ºi anume.C. Târgoviºte) .Monarhia româneascã în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial: evalurã ºi percepþii finlandeze.D-na Neacºu Maria-Claudia Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã“. Stan Ioan. împreunã cu oficialitãþile prezente. Înalt Prea Sfinþia Sa ºi celalþi membrii reprezentanþi ai Arhiepiscopiei. Mesajele coroanei .Lector Univ. Univ.D-na Anca Anghel (Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã“. Târgoviºte) . Prot. Târgoviºte) – Bucureºti ºi Zidul Berlinului.C. Lãzãrescu. Cons.. Chivulescu Gheorghe. Din cele 5 protoierii ale Eparhiei Târgoviºtei au participat peste 60 de preoþi. Univ.Regele Ferdinand ºi Marea Unire. Arhiepiscopul Târgoviºtei. . D-na Dumitra Bulei (Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã“. Vineri. un sobor de preoþi a oficiat slujba polihroniului. .D-na Georgeta Toma (Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã“. dupã care. un deschizãtor de domenii în centrul modern târgoviºtean.documente ale politicii interne ºi externe ale statului român modern. ºi anume binecunoscuta procesiune cu Icoana Preabinecuvântatei Nãscãtoare de Dumnezeu ºi Pururea Fecioarã Maria. 8 septembrie 2006. D-na Elena Husein (Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã“. Minai Oproiu (Universitatea „Valahia“. A urmat.Regalitatea ºi statul român modern. Ion Teodorescu (Universitatea „Valahia“. .Prof. elevi seminariºti ºi o mulþime de credincioºi. Ghibanu Ionuþ ºi P.C. Aici. Silviu Miloiu (Universitatea „Valahia“. . la Curtea Domneascã. Dr. Târgoviºte) . Târgoviºte) . NIFON.Participarea judeþului Dâmboviþa la Expoziþia Generalã din 1906. la care a luat parte ºi Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. Gravorul Gabriel Popescu ºi Regele Carol I.Strada Poet Grigore Alexandrescu din Târgoviºte . Dan ªecaru (Universitatea „Valahia“. acestora li s-au alãturat militari ºi ofiþeri. . Târgoviºte) . P. de la Catedrala Arhiepiscopalã cãtre partea oraºului cu cea mai mare încãrcãturã istoricã a vechii cetãþii de scaun. s-au deplasat de la Sala Florentinã la Catedrala Arhiepiscopalã. Gherghe Sbârnã (Universitatea „Valahia“. .Prof.

Sfânta Icoanã a Maicii Domnului. NIFON. De remarcat este prezenþa înaltelor oficialitãþi care au luat parte la „Zilele Municipiului Târgoviºte“.istorice ale acestui eveniment. care a continuat ºi a doua zi. spectacole în aer liber. Arhiepiscopul Târgoviºtei. a fost purtatã în tot timpul procesiunii de cãtre doi ofiþeri militari ai Garnizoanei Târgoviºte. „Apãrãtoare Doamnã“. duminicã. Pe lângã bogatele accente cultural . imnuri creºtin-ortdoxe precum: „Nãscãtoare de Dumnezeu“. la invitaþia ºi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Dr. 9 septembrie 2006. Dupã amiaza frumoasei zile a avut ca obiective culturale expoziþiile de artã plasticã ºi fotografie de la Galeriile Sever. precum ºi implicarea membrilor clerici ai protoieriilor în organizarea. locuitorii Târgoviºtei s-au bucurat de o mulþime de concursuri. „Troparul Sfintei Cruci“ etc. alãturi de Corala Catedralei Arhiepiscopale. 10 septembrie 2006. susþinerea ºi realizarea tuturor manifestãrilor evenimentului. l-a constituit spectacolul de muzicã veche ºi teatru. toate atent ºi minuþios organizate. încã o datã s-a dovedit clar. Au fost intonate de toþi cei prezenþi la manifestare. Un punct de atracþie al zilei de sâmbãtã. 240 . parada medievalã din Piaþa Mihai Viteazul. nefiind doar un vechi concept. pentru toate gusturile. ci o reflectare a simfoniei care domnea odinioarã. în Centrul Vechi al oraºului. cã unitatea dintre membrii clerici ºi membrii din conducerea judeþului funcþioneazã. scenete medievale. muzicã de calitate.

Stareþ 241 . NIFON. s-a restaurat biserica începând cu anul 1994 ºi s-au executat lucrãri noi din temelie. iar toþi credincioºii prezenþi au înconjurat Sfânta Bisericã în procesiune. Protopopiatul Titu. Consilier Victor Drãghicescu a dat citire documentului întocmit cu acest prilej. cum ar fi: un corp de chilii. Protoiereu Stancu Dumitru. alãturi de Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. slujbã sãvârºitã de cãtre Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. din comuna Tãrtãºeºti. înmânându-le ACTUL ARHIEPISCOPAL DE RECUNOªTINÞÃ. NIFON. NIFON. Înalt Prea Sfinþia Sa a mulþumit tuturor. A urmat slujba de sfinþire ºi târnosire a bisericii. Cuv. s-a sãvârºit slujba Vecerniei cu Litie. P. Ierom. Mare Ierarh Nicolae“ de la Mânãstirea Bâldana. fiind întâmpinat de P. Cuv. împreunã cu un sobor de preþi ºi diaconi. preoþii ºi credincioºii. curtea marii mânãstiri era plinã de credincioºi ºi copii. Înalt Prea Sfinþia Sa a adresat tuturor creºtinilor prezenþi cuvânt de bun gãsit.RESFINÞIREA BISERICII MÂNÃSTIRII BÂLDANA Pr. cântând imnul arhieresc de primire. Pr. NIFON. adunaþi de prin satele vecine. rãspunsurile fiind date de un grup de studenþi teologi de la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. Dumitru STANCU Duminicã. dar în special cititorilor care au contribuit substanþial la restaurarea aceastui aºezãmânt monahal. Vicenþiu. a avut loc resfinþirea Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ ºi „Sf. În final. Stareþ Vicenþiu ºi P.C. În jurul orei 9. toate aceste lucrãri începute s-au terminat sub directa supraveghere a Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Dr. Arhiepiscopul Târgoviºtei. mulþimii adunate la aceastã frumoasã sãrbãtoare. 8 octombrie 2006. Duminicã dimineaþa. despre comorile bisericii strãmoºeºti pe care generaþia tânãrã trebuie sã le descopere ºi sã le preþuiascã. dupã rânduialã. stareþ al acestui aºezãmânt monahal. aghiazmatar ºi gardul împrejmuitor. spre a rãmâne mãrturie posteritãþii. A urmat apoi slujba Sfintei ºi Dumnezeieºti liturghii. Sâmbãtã seara. soborul de preoþi. îndemn la rugãciune ºi înãlþare sufleteascã. a vorbit Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. Arhiepiscopul Târgoviºtei. care a subliniat importanþa acestei zi de sãrbãtoare ºi bucurie întru Domnul. Cuv. cu flori în mâini.C. Sub pãstorirea P.30 a sosit Înalt Prea Sfinþia Sa. nerãbdãtori sã-ºi întâmpine Arhipãstorul. iar P. pregãtindu-se sufleteºte pentru marele eveniment de a doua zi. diaconi ºi credincioºi. Arhiepiscopul Târgoviºtei.

care a fost înlocuitã ºi finisatã în ciment alb cu praf de piatrã. O zi de toamnã târzie ºi frumoasã. bolþile ºi 242 . Preot Gheorghe Bâldãnescu. o zi de mare înãlþare sufleteascã. vechea tencuialã a fost îndepãrtatã ºi înlocuitã cu strat de suport pentru pictarea în „fresco“. într-un cadru festiv ºi plin de religiozitate. ºi nu numai. totodatã consolidându-se. A fost pictatã de unul dintre meºterii târgoviºteni . dându-le ºi mai multã tãrie în credinþa lor. felicitându-l pentru realizarea lucrãrilor de restaurare ºi înfrumuseþare a acestui aºezãmânt monahal din sud-vestul Judeþului Dâmboviþa. o sãrbãtoare cu totul deosebitã. RESFINÞIREA BISERICII „ADORMIREA MAICII DOMNULUI“ DIN GURA . i-a fost acordatã distincþia de PROTOSINGHEL (cu bederniþã ºi cruce). deoarece. PROTOIERIA TÂRGOVIªTE NORD.Ilie. 175 de ani de la târnosirea ºi 165 de ani de la trecerea la cele veºnice a ctitorului P. Ziua de 8 octombrie 2006 a însemnat pentru Mânãstirea Bâldana. În 1991. Stancu NEACªU În ziua de 15 octombrie 2006. în care se resimte binecuvântarea lui Dumnezeu peste lume. Întregind salba lãcaºurilor ridicate timp de secole pe Valea Dâmboviþei. ferestrele s-au înlocuit cu lemn stratificat ºi geam termopan. împreunã cu fiii sãi. mare eclsiarh al Bisericii Domneºti din Târgoviºte.Vicenþiu. biserica a suferit mai multe stricãciuni ºi degradãri. zi care va rãmâne înscrisã cu litere de aur în sufletele noastre ºi în istoria bisericii acestei mânãstiri. În acelaºi timp. o zi minunatã. zi pe care Bunul Dumnezeu a hãrãzit-o ca într-însa sã fie resfinþitã Casa Sa. pentru strãdania ºi meritele deosebite. pe o vreme însoritã de toamnã care a umplut de seninãtate sufletele celor adunaþi din toate colþurile satului ºi din împrejurimi. care la vremea ctitoririi sfântului lãcaº era destul de mic. Pr. pridvorul care exista la început a fost demolat ºi rezidit. biserica a fost ctitoritã în 1885-1886 de Gheorghe Voicu ºi Dumitru Vasile. cu ajutorul enoriaºilor ºi al susþinãtorilor. în maniera tradiþionalã a celebrei ªcoli de picturã de la Târgoviºte. s-au comemorat 179 de ani de la punerea pietrei de temelie. au început lucrãrile de restaurare la exterior. În timp. deºi bine îngrijitã de preoþii parohi. acoperiºul a fost înlocuit în întregime. fiind necesare lucrãri de intervenþie ºi reparaþii. cele douã turle aflate pe acoperiº înãlþându-se mândre deasupra întregii aºezãri ºi aducând mãrturie pentru statornicia dreptei noastre credinþe ºi în acest sat. Are planul în formã de cruce greacã înscrisã. biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Gura-Bãrbuleþului a fost resfinþitã. s-a dat jos tencuiala iniþialã. medalioanele exterioare au fost repictate în tehnica „fresco“. cu soþiile Maria ºi Stana. odatã cu resfinþirea bisericii. prin stãruinþa preotului paroh Kiriþescu Ion (venit aici încã din 1981). În interior.C.BÃRBULEÞULUI.

Altar. iar protosul P. la început. preot Gheorghe Tomescu. dar ºi prin înþelegerea inginerului Cornel Popescu. prin munca sfinþiei sale ºi a enoriaºilor. s-au lambrisat pereþii. oaspeþi. din Protoieria Târgoviºte Sud.Tot în interior s-a refãcut pardoseala (cu plãci ceramice). a repictat lãcaºul. pr. la meditaþie ºi rugãciune. în mulþimea imensã venitã la bisericã s-a deschis o alee mãrginitã de cei care aveau mâinile pline de flori. Arhiepiscopul Târgoviºtei. a dat citire documentului de resfinþire a sfântului lãcaº. P. i-a binecuvântat ºi a îndemnat.ca mãrturie istoricã.C.lui ing. la momentul liturgic rânduit a primit taina hirotoniei în diacon tânãrul teolog Ionuþ Negulescu. pe seama parohiei Corneºti. ºi în mod special d. Înalt Prea Sfinþia Sa dr.C. Arhiepiscopul Târgoviºtei a binecuvântat pe toþi cei prezenþi. Dupã rânduialã. iubitori ai Casei lui Dumnezeu. ºi pentru bucuria fãcutã satului la aceastã mare sãrbãtoare. În cadrul acestei dumnezeieºti slujbe. pe scurt.împreunã cu soborul de preoþi ºi diaconi . ale P. ªi. În cuvântul sãu.arcadele. Sub strãlucirea de aur a soarelui care parcã se bucura ºi el. Liturghii.unde s-a continuat slujba sfinþirii aghiasmei. consilier administrativ. Toate aceste lucrãri au fost posibile prin neostenita grijã a preotului paroh Kiriþescu Ion. Primarul comunei. În anii 2004-2006.C.I-a întâmpinat cu Sfânta Evangheliei Sfânta Cruce. alãturi de Biserica lui Hristos. la care rãspunsurile liturgice au fost date de un grup de studenþi de la Facultatea de Teologie din Târgoviºte. pentru aceastã mare zi. l-a întâmpinat cu pâine ºi sare.C. cel care a sponsorizat majoritar lucrãrile de restaurare. ºi cu apa sfinþitã. Paroh Kiriþescu Ion .Altar. sfmþindu-se zidurile potrivit rânduielii ortodoxe . preoþi.C. Cornel Popescu. s-a parchetat Sf. biserica din Gura Bãrbuleþului fusese filialã de parohie). într-o manierã modernã ºi cu o paletã coloristicã odihnitoare ºi foarte plãcutã. Înalt Prea Sfinþia Sa le-a urat bun-gãsit tuturor celor de faþã. credincioºi. originar din Pietrari. în procesiune.care. situaþia generalã a realizãrilor ºi proiectele de viitor în parohiile din Protoieria Târgoviºte Nord (P. fiu al satului. în sunetul sãrbãtoresc al clopotelor ºi al toacei. alee pe care a pãºit Înalt Prea Sfinþia Sa dr. A urmat slujba Sf. s-au sfinþit pictura ºi catapeteasma. a mulþumit Înalt Prea Sfinþiei Sale dr. NIFON.prin ungere cu Sfântul ºi Marele Mir. care îl va pãstra . de la parohia Mânjina (acolo unde. împreunã cu fraþii sãi. apoi a venit în faþa bisericii . Cucernicia sa a mulþumit tuturor celor prezenþi. care este sponsorul principal al acestei binecuvântate opere bisericeºti. a acestui unic eveniment din viaþa parohiei. s-au schimbat policandrele. protoiereu Vasile Dojana Didoacã). pictorul Stoica Emil. statornici în credinþa strãmoºeascã ºi care înþeleg sã fie permanent. pr. pr. Gheorghe Tomescu. NIFON. În interior. icoanele catapetesmei ºi cele împãrãteºti au fost fãcute din nou. Culiþã Tudorache. pentru a binecuvânta pe toþi cei prezenþi. d-1 Marian Alexe. Predica zilei a fost rostitã de P. pentru înalta cinste fãcutã lui ºi credincioºilor pe care îi pãstoreºte. trup ºi suflet. Au urmat apoi cuvintele celor care au þinut sã ureze invitaþilor bun-venit ºi sã prezinte. pentru cã 243 . Arhiepiscopul Târgoviºtei. cu vãditã emoþie. consilier administrativ . Înalt Prea Sfinþia Sa a îmbrãcat veºmintele în Sf. Nifon. Dupã aceea s-a înconjurat biserica. peste ani. în semnul Sfintei Cruci.

C. Lucrãrile de construire ºi amenajare a sfântului locaº au demarat în luna mai a anului 2005. Dupã citirea rugãciunii de hirotesie. judeþul Dâmboviþa. pr. repetat de trei ori de credincioºi. PROTOIERIA TÂRGOVIªTE NORD Pr. O astfel de fericitã zi au trãit domnul Nedelcu Dumitru ºi soþia sa Maria. Arhiepiscopul Târgoviºtei i-a înmânat bederniþa ºi brâul albastru. Înalt Prea Sfinþia Sa dr. ºi au fost finalizate în 244 . cei ce au zidit biserici s-au bucurat de o adâncã cinstire din partea poporului dreptcredincios. gãzduitã de ºcoala satului.. în prima sa epistolã cãtre iubitul sãu fiu duhovnicesc Timotei: „Preoþii care cârmuiesc bine sã se învredniceascã de îndoitã cinste. a cãrei amintire se va pãstra timp îndelungat în memoria tuturor celor de faþã. Sãrbãtoarea a avut la final o agapã frãþeascã. Izvorâtorul de Mir. comuna Voineºti.. TÂRNOSIREA BISERICII DIN SATUL LUNCA. A fost nu numai o zi frumoasã ºi plinã de bucurie însoritã. la fiecare slujbã sãvârºitã preoþii se roagã pentru „ctitorii sfânt lãcaºului acestuia. Frumoasa sãrbãtoare duhovniceascã de la Gura Bãrbuleþului. prilejuitã de resfmþirea bisericii „Adormirea Maicii Domnului“. Timotei. Dragoº BÃDESCU Ctitorirea unei biserici a fost întotdeauna preþuitã ca o faptã de profundã evlavie creºtinã. NIFON. aºa cum fãceau primii creºtini. COMUNA VOINEªTI. în spiritul îndemnului pe care Sf. paroh Kiriþescu Ion a primit rangul bisericesc de iconom. ºi pentru strãdania pe care a depus-o în fruntea parohei sale. Sfânta slujbã s-a încheiat cu un parastas în memoria ctitorilor. mai ales cei ce se ostenesc cu cuvântul ºi cu învãþãtura“ (I. însemnele acestei distincþii bisericeºti pentru preoþii de mir. iar preoþilor ºi diaconilor din sobor pentru ascultare ºi rãbdare. cu ocazia marii prãznuiri a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. preoþilor ºi enoriaºilor adormiþi întru Domnul. ºi a rostit „Vrednic este!“. Înalt Prea Sfinþia Sa dr.“. când au dobândit calitatea de ctitori ai primei biserici din satul Lunca. 5. încât. dar ºi mângâiere în sufletele credincioºilor care ºi-au vãzut împlinitã dorinþa sfântã de a avea un lãcaº înfrumuseþat ºi bine administrat. P. ci ºi o mare ºi adevãratã sãrbãtoare duhovniceascã. felicitând realizãrile preotului paroh ºi ale credincioºilor. domnului director al ºcolii pentru gãzduire ºi ospitalitate. de-a lungul istoriei noastre. NIFON.se obiºnuieºte ca la resfmþirea unei biserici sã se arate preþuirea cuvenitã celor care au contribuit la realizarea lucrului dumnezeiesc.17). s-a încheiat într-o atmosferã de pace ºi mulþumire. Arhiepiscopul Târgoviºtei a rostit cuvinte emoþionante. aducând în inimile tuturor bucuria încoronãrii unor strãdanii îndelungi ºi grele. mulþumind domnului primar pentru prezenþã ºi primirea cãlduroasã. Din nou. pe 26 octombrie 2006. spre veºnica lor pomenire.Apostol Pavel ni-1 dã. Mai mult.

C. dintr-un simplu fiu al satului în ctitorul acestei minunate biserici. ºi a fost pictatã în ulei de cãtre pictorul Florin Stan. iar. Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. În frumosul decor al toamnei. Tudorache Culiþã. cãruia i-a conferit rangul de iconom. a subliniat vrednicia deosebitã a preotului paroh Tudorache Culiþã. Arhiepiscopul Târgoviºtei. a poposit în aceastã micã aºezare de pe valea Dâmboviþei. Dupã otpustul slujbei. prin rânduiala lui Dumnezeu. P. parohul acestei sfinte biserici. subliniind generozitatea ºi nobleþea sufleteascã a familiei ctitorilor. Rãspunsurile la Sfânta Liturghie au fost intonate de un grup de studenþi teologi. NIFON. succint. Apoi a luat cuvântul P. Întâistãtãtorul eparhiei noastre a sãvârºit rânduiala consacrãrii Sfintei Mese ca jertfelnic pentru celebrarea Jertfei Euharistice. Consilier Cultural al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. ridicat întru cinstirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. a adresat Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop Dr. pe seama parohiei Ciocãnari. în mod special. înmânând domnului Nedelcu Dumitru ºi soþiei sale Maria. din cadrul Protoieriei Titu. expunând detaliat momentul de inspiraþie. In final a mulþumit Bunului Dumnezeu pentru toate darurile. la înconjurarea ºi sfinþirea bisericii prin ungerea cu Sfântul ºi Marele Mir ºi prin stropirea cu apã sfinþitã. slujba de sfinþire a apei. a prezentat activitatea administrativ-gospodãreascã pe care o desfãºoarã preoþii din cadrul Protoieriei Târgoviºte Nord. NIFON al Târgoviºtei a adus mulþumiri cãlduroase ctitorilor acestei sfinte biserici. marea mulþime de credincioºi adunaþi. Biserica a fost construitã în formã de cruce. pentru sãvârºirea slujbei de târnosire a noului locaº de cult. Apoi s-a pornit. a început. însoþit de lumina strãlucitoare a astrului zilei revãrsat peste covorul de frunze aurii. Apoi. la momentul potrivit. când. a dat citire documentului întocmit cu aceastã ocazie. ºi. Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Dr.C.C. în faþa noului locaº. la orele 9. pe un podium special amenajat. Izvorâtorul de Mir. Preot Protoiereu Didoacã-Dojanã Vasile. Pr. din Moreni-Dâmboviþa.30. a convertit pe domnul Nedelcu Dumitru. De asemenea. Stan Ioan. ºi a Naºterii Maicii Domnului. NIFON al Târgoviºtei. Apoi. un cãlduros bun venit în mijlocul credincioºilor din aceastã parohie ºi. In cadrul cuvântului de învãþãturã adresat credincioºilor. pentru aducerea la cunoºtinþã generaþiilor viitoare de împrejurãrile în care s-a zidit aceastã sfântã bisericã. un act arhiepiscopal de recunoºtinþã. P. pentru a putea participa. locuitã de oameni harnici ºi gospodari. Sfânta Liturghie s-a sãvârºit în faþa noii biserici. trup ºi suflet. întâmpinat de un numeros sobor de preoþi ºi diaconi. pentru frumoasa slujbã de târnosire a sfântului locaº. pãrintele paroh. având o turlã pe pronaos. 245 . Înaltului nostru Ierarh. a fost hirotonit întru diacon tânãrul teolog Radu Cristian. abside la strãni ºi altar. a adus la cunoºtinþa tuturor greutãþile cu care s-a confruntat în demersurile de construire ºi înfrumuseþare a sfintei biserici. familiei sale pentru sprijinul ºi înþelegerea acordatã. Dupã ce s-a intrat în bisericã. Dupã primirea tradiþionalã cu pâine ºi sare. Pr.toamna anului 2006. în procesiune.

însoþit de P. iar pictura a fost restauratã parþial. preoþii Nicolae ºi Policarp Popescu. Pr. Pictura din zonele afectate a fost restauratã de cãtre pictorul Vasile Ivãnescu din Curtea de Argeº. care s-au executat între anii 2004-2006. NIFON. o zi frumoasã de toamnã. Popescu Eugen. Pr. din fonduri proprii s-au refãcut turlele din faþã.RESFINÞIREA BISERICII CU HRAMUL „SF. Dr. s-a simþit nevoia unor lucrãri mai ample. P.C. Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. În anul 2004. PROTOIERIA PUCIOASA Pr. Elena Vasilescu din Bucureºti. Pr. pictor restaurator autorizat de Comisia de picturã bisericeascã ºi Ministerul Culturii ºi Cultelor. biserica impresioneazã prin mãreþia ei.C. înconjurat de un numeros sobor de preoþi ºi diaconi. ca zi de aleasã sãrbãtoare. iar bolþile de la pronaos. Ionaºc Nicuºor. Protoiereu al Protoieriei Pucioasa ºi un numeros sobor de preoþi din parohiile învecinate au rãspuns invitaþiei P. Tot în acest an biserica a fost dotatã cu instalaþie de încãlzire centralã. de a binecuvânta strãdania lor prin oficierea slujbei de resfinþire. de cãtre vrednicii de pomenire. firma IRACONS Moreni a executat lucrãrile de consolidare ºi tencuielii exterioare cu praf de marmurã. împodobitã cu picturã de o valoare ºi frumuseþe deosebitã. Arhiepiscopul Târgoviºtei. NIFON. naos ºi altar. Aºezatã într-o terasã a dealului „Vârful Viei”. în imediata vecinãtate a drumului judeþean ce leagã oraºele Moreni ºi Pucioasa. prin slujba de resfinþire a bisericii. oficiatã de Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Prof. Popeecu Constantin ºi P. în baza unui proiect autorizat. prin frumuseþea picturii ºi prin predispoziþia spre meditaþie a trecãtorilor.2006. în care s-au încununat truda ºi speranþele de ani ale credincioºilor ºi preoþilor. Fiind împlinite toate aceste lucrãri. Dupã încheierea Sfintei Liturghii. În ani 1978-1979. a rãmas în conºtiinþa credincioºilor Parohiei Valea Lungã Cricov. Construitã între anii 1901-1927. Având în vedere faptul cã în cadrul acestor lucrãri nu s-a consolidat structura de rezistenþã a clãdirii. Parof. Eugen POPESCU Ziua de 22. NICOLAE” DIN PAROHIA VALEA LUNGÃ CRICOV.C. iar în anul 2005 pictura a fost restauratã de cãtre doamna prof. biserica a fost afectatã în timp de intemperii ºi mai ales de cutremurele din 1940 ºi 1977.10.C. au fost recondiþionate. Arhiepiscopul Târgoviºtei. executatã de renumitul pictor Dimitrie Belizarie. prezenþi în numãr foarte mare la acest eveniment. Popescu Constantn a rostit 246 . Sfânta Liturghie arhiereascã a fost ascultatã cu evlavia ºi respectul cuvenit de cãtre credincioºii din parohie ºi din parohiile învecinate.

Director general Petrom Târgoviºte. Þugui Ovidiu. consider cã avem obligaþia moralã sã-i amintim: Ing. Moreni. A urmat cuvântul de învãþãturã ºi zidire sufleteascã al Înalt Prea Sfinþiei Sale. În final a adus calde mulþumiri Înalt Prea Sfinþiei Sale. în care printre altele a spus: „Închin aceastã trudã mamei mele care a nãscut nouã copii.C. Popescu Nicolae. care au necesitat un efort financiar deosebit.C. lucrãri care i-au redat strãlucirea ºi mãreþia. Prof. Primarul comunei. deºi plecaþi din localitate au pãstrat legãtura spiritualã cu aceastã Sfântã Bisericã. Ionaºc Nicuºor. Dr. Ing. Muntenia Târgoviºte.C. Ing. Gheorghe Lucia. Col. care. Ing. în care s-a subliniat datoria sfântã a fiecãrui creºtin de a-ºi pãstra credinþa ºi de a purta grijã de sfintele lãcaºuri de închinare. Ing. tatãlui meu. Univ. Nichifor Liviu ºi Aura. Preoþilor ºi credincioºilor pentru prezenþa la aceastã sãrbãtoare ºi tuturor celor care au contribuit la realizarea ei. Ocol Silvic Moreni. Rãcãºanu Paul. Bucureºti. Colonel Aviaþie Bucureºti. Pr. Paroh Popescu Constantin ºi P. S. Popescu Florin. ºi-au adus contribuþia o seamã de oameni. Aldescu Gheorghe. Prea Cucernicilor Pãrinþi Consilieri. Pr.un cuvânt. Preºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa. Ana Gheorghe. ªef. Director Schela Târgoviºte. soþiei mele care m-a susþinut moral în momentele grele ºi tuturor celor care au contribuit la formarea mea intelectualã ºi profesionalã”. depãºind posibilitãþile parohiei. Procor Târgoviºte. Având în vedere faptul cã la aceste lucrãri. Ing. Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop a acordat înalta distincþie de iconom stavrofor P. Deputat. care m-a învãþat cã munca este o virtute. ca de adevãrate „case ale lui Dumnezeu”. Economist S. Apreciind râvna ºi dãruirea cu care s-a lucrat aceastã bisericã de dimensiunile unei adevãrate catedrale. Pogoceanu Paula. Oprea Constantin. Dumnezeu sã-i binecuvânteze! 247 .C. Moise Dan. Director Schela Brãila. Cârnaru Victor.

uºor geroasã ºi înceþoºatã. A amintit de principalele lucrãri de renovare pe care le-a efectuat. a menþionat pe cei care s-au implicat mai mult în aceste activitãþi ºi a mulþumit Înalt Prea Sfinþiei Sale pentru purtarea de grijã ºi pentru Înalta binecuvântare a sfântului lãcaº. s-a montat o instalaþie de încãlzire centralã pe gaze. Dumitru STANCU Comuna Lunguleþu. este vestitã în toatã þara Munteniei pentru hãrnicia sãtenilor ºi pentru frumoasele recolte de cartofi ºi varzã. Înaltul Ierarh sfinþind exteriorul prin ungerea cu Sfântul ºi Marele Mir ºi prin stropirea cu apã sfinþitã. iar din recoltele câmpului ºi-au ridicat case tinere ºi frumoase. s-a înlocuit instalaþia electricã ºi s-a construit o nouã clopotniþã. a poposit în mijlocul credincioºilor din Lunguleþu. NIFON. În cuvântul de învãþãturã Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Dr. Dupã sãvârºirea slujbei de sfinþire a apei. sub oblãduirea Mitropolitului Dositei Filiti al Þãrii Româneºti. închinatã Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. sub directa îndrumare a tânãrului preot Anghel Nicolae. Construitã la începutul secolului al XIX-lea. a urmat înconjurarea sfintei biserici. ceremonia continuându-se cu sãvârºirea slujbei Sfintei Liturghii. Apoi. activitatea administrativ – gospodãreascã pe care a desfãºurat-o de la instalarea în parohie pânã în prezent. Apoi. s-a refãcut acoperiºul. Arhiepiscopul Târgoviºtei. PROTOIERIA TITU Pr. NIFON. În urma acestei serii de lucrãri capitale. Astfel. enoriaºii parohiei au depus neîncetate eforturi pentru restaurarea ºi înfrumuseþarea sfântului lãcaº. a adresat Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop NIFON al Târgoviºtei un cuvânt de bun venit ºi a prezentat situaþia lucrãrilor din parohiile Protoieriei Titu. împreunã cu însoþitorii de la Centrul Eparhial. s-au înlocuit ferestrele. pe scurt.RESFINÞIREA BISERICII DIN PAROHIA LUNGULEÞU II. Stancu Dumitru – Protoiereul de Titu. biserica Parohiei Lunguleþu II. datoritã trecerii anilor ºi a intemperiilor vremii. a conferit câteva Acte de recunoºtinþã pentru donatorii mai importanþi ºi a dãruit preotului Anghel Nicolae rangul de iconom. s-a refãcut tencuiala exterioarã. Obºtea satului nu e îmbãtrânitã. cu opriri la strãni ºi altar. cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Dr. Arhiepiscopul Târgoviºtei. Înalt Prea Sfinþia Sa Dr. 248 . La finalul slujbei. Pr. oamenii nu au plecat în strãinãtate. a suferit mai multe reparaþii ºi lucrãri de întreþinere. Începând cu anul 2001. situatã în partea de sud a judeþului Dâmboviþa. precum în satele din jur. Apoi a urmat sfinþirea interiorului ºi a catapetesmei.C. preotul paroh Anghel Nicolae a prezentat. purtãtorul de biruinþã. pentru a invoca binecuvântarea lui Dumnezeu pentru resfinþirea Sfintei Biserici a Parohiei Lunguleþu II. dar nu au uitat nici de Casa cea Sfântã a Dumnezeului celui Viu. în dimineaþa zilei de 5 noiembrie. NIFON al Târgoviºtei a subliniat importanþa pericopei evanghelice cititã la Sfânta Liturghie ºi a menþionat câteva aspecte ale importanþei Bisericii în lume. P.

prin sfintele rugãciuni. vor purta în inimi respect ºi recunoºtinþã pentru distinsul Ierarh al Târgoviºtei. Înaltul Ierarh a oficiat o slujbã de pomenire pentru ctitorii ºi slujitorii acestui sfânt lãcaº. a revãrsat asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu.În încheiere. Aceastã frumoasã zi de toamnã va rãmâne înscrisã cu litere de aur în sufletele credincioºilor comunei Lunguleþu. care nu vor uita niciodatã minunata ceremonie la care au participat. De asemenea. care. Fie ca Dumnezeu sã rãsplãteascã osteneala tuturor care au fãcut ca acest vis sã devinã realitate! 249 .

La întoarcerea în þarã a fost secretar eparhial al Episcopiei Oradiei (1972). între anii 1959 ºi 1963. prin împlinirea a ºapte ani de la trecerea la cele veºnice Înalt Prea Sfinþitului Dr. pânã în 1966. Vasile Costin. A urmat. cel dintâi Arhiepiscop al Târgoviºtei. Vasile Costin s-a nãscut în anul 1938. VASILE COSTIN Petre Ciprian ªARPE Ziua de 28 octombrie 2006 a marcat viaþa spiritualã a Arhiepiscopiei Târgoviºtei. la Facultatea de Teologie din Atena ºi la Institutul de Arheologie Coptã din Cairo. apoi vicar administrativ al aceleiaºi Episcopii (1973). aºa cum se exprima în cuvântul sãu Înalt Prea Sfinþitul Arhiepiscop Dr. arãtând o deosebitã înclinaþie spre studiu.COMEMORAREA A ªAPTE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEªNICE A ÎNALT PREA SFINÞITULUI PÃRINTE ARHIEPISCOP DR. în Satu Nou de Sus. pentru iertarea ºi odihna sufletului „fericitului întru adormire Arhiepiscop Vasile”. între 1954 ºi 1959. În catedrala arhiepiscopalã „Mitropolia“ din Târgoviºte s-au sãvârºit astfel rugãciuni de pomenire. fiind 250 . în anul 1972 susþinând la Atena teza de doctorat cu titlul „Cultul Bisericii Copte în comparaþie cu cultul Bisericii Ortodoxe”. secþia Teologie Practicã. între 1967 ºi 1972 este bursier al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. A urmat ºcoala elementarã ºi pe cea generalã în satul natal. absolvind cu rezultate excepþionale. cursurile pentru candidaþii la Doctorat. ªi-a continuat apoi studiile la Institutul Teologic de la Sibiu. în cadrul Institutului Teologic din Bucureºti. fiind al cincilea copil din cei ºase ai familei Costin. va adânci trãirea ºi cunoaºterea celor dumnezeieºti la Seminarul Teologic din Cluj. pe 7 iulie. Urmãtorii cinci ani. Pentru o perioadã de cinci ani. Înalt Prea Sfinþitul Dr. NIFON Mihãiþã al Târgoviºtei.

A înfiinþat sectorul „Biserica ºi Societatea”. de omagiu ºi pomenire de cãtre membri ai Sfântului Sinod. Dupã o lungã suferinþã trupeascã. A pãstrat vie flacãra învãþãturii evanghelice prin diferite publicaþii („Semnificaþia icoanei bizantine în Bisericã“) ºi periodice religios-morale. intensificând lucrarea în domeniul cultural ºi administrativ ºi relaþiile cu instituþiile sociale ºi culturale.hirotonit diacon ºi apoi preot celib. prin reorganizarea cercurilor pastorale. Înalt Prea Sfinþitul NIFON a afirmat emoþionat cã: „bunãtatea deosebitã. În ziua de 2 noiembrie. fiind apreciat atât în rândul ierarhilor greci din Ierusalim.Vicar Patriarhal. În anul 1975 i-a fost încredinþat postul de preot ºi superior al Aºezãmintelor mânãstireºti de la Ierusalim. Înalt Prea Sfinþitul NIFON ºi-a exprimat încredinþarea cã „Vlãdica Vasile a trecut în Biserica 251 . Pe 20 ianuarie 1980 este hirotonit în treapta de Episcop .. inspirând încredere ºi putere. Prin deosebitele sale calitãþi a întreþinut bune relaþii cu Patriarhia din Ierusalim. În aceastã calitate a fost secretar al Sfântului Sinod ºi preºedinte al Comisiei de picturã a Bisericii Ortodoxe Române. s-a îngrijit de mânãstirile existente ºi a înfiinþat altele noi. ierarhi.. La slujba de pomenire de ºapte ani. fiind ºi responsabil cu Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Teologie Litere ºi Teologie Asistenþã Socialã. a fost un pãstor de suflete plin de blândeþe. Atunci au fost rostite cuvinte emoþionante. a realizat lucrãri însemnate: a pus bazele unei ªcoli de cântãreþi bisericeºti... În opt ani de pãstorire. cu multã dãruire ºi spirit de iniþiativã. la 29 octombrie 1999. firea deschisã ºi prietenoasã” a Înalt Prea Sfinþitului Vasile „fac parte din însãºi viaþa ºi istoria noastrã. pline de pace ºi dãtãtoare de credinþã. 28 octombrie 2006. fiind ºi reprezentant al Patriarhiei Române pe lângã Patriarhia Ierusalimului. deºi Înalt Prea Sfinþitul Arhiepiscop Vasile îºi are originile în pãmântul strãmoºesc ºi demn al Maramureºului voievodal. simþul umorului. acordându-i-se în anul 1974 ºi rangul de arhimandrit. cât ºi de cãtre ceilalþi reprezentanþi ai cultelor religioase de acolo. preoþi ºi mireni. de Sus“. Bun organizator ºi mai ales teolog erudit. pentru ca apoi sã fie tuns în monahism. Tot timpul apropiat de oameni. . evocând personalitatea Înalt Prea Sfinþitului Vasile. ale Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Gurã de Aur“ ºi a înfiinþat Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte. împreunã cu un mare sobor de înalþi ierarhi ºi preoþi din întreaga þarã. Înalt Prea Sfinþitul Dr. de bunãtate ºi iertare. Vasile Costin a trecut la Domnul. Vasile Costin a fost oficiatã de cãtre Prea Fericitul Pãrinte Patriarh TEOCTIST. Înalt Prea Sfinþitul Vasile Costin devine Rector al Institutului Teologic din Bucureºti. slujba de pomenire a Înalt Prea Sfinþitului Dr. ºtiind sã rosteascã celor care îl solicitau cuvinte înþelepte. aducând în viaþa celor din jur luminã ºi viaþã. cu trei secþii: Teologie Pastoralã. Satul Nou. la Târgoviºte. prin vizite canonice ºi prin legãtura permanentã cu credincioºii. În anul 1991 este ales Arhiepiscop al Târgoviºtei. Cu neîncetatã stãruinþã. aici.

Vasile Costin. Arhiepiscopul Târgoviºtei Înalt Prea Sfinþitul nostru Pãrinte Dr. preoþi ºi credincioºi. a tuturor celor care l-au cunoscut ºi apreciat“. au fost exprimate ºi prin lucrãrile executate cu acest prilej. ca. care au rostit ºi ei cuvântãri pline de sensibilitate. purtându-ne gândul la strãlucirea ºi frumuseþea locaºurilor cereºti. Vasile Costin. de altfel.“ Vorbind despre personalitatea teologicã ºi bisericeascã.triumfãtoare din ceruri alãturi de pleiada de ierarhi ºi preoþi ai sfintei noastre Biserici“ Iar noi avem „o plãcutã ºi dohovniceascã datorie faþã de mai marii noºtri. cei care au cunoscut în mod nemijlocit darurile de bun organizator. preoþi. a Pãrintelui slavei. Ciprian ºi Gheorghe Costin. Astfel. în fruntea cãruia s-a aflat Înalt Prea Sfinþitul Dr. care lucreazã în mod providenþial prin oameni. la Târgoviºte ºi nu numai. o masã a dragostei care ne leagã permanent de cei mutaþi în Împãrãþia cea de Sus. Episcopul Dunãrii de Jos ºi Prea Sfinþitul Episcop Justin Sigheteanul. Vasile Costin a fost împodobit printr-un ancadrament de marmurã. studenþi. cald sfãtuitor ºi iubitor de cele sfinte. Vasile Costin. Înalt Prea Sfinþitul Nifon a întãrit convingerea cã opera ºi chipul Înalt Prea Sfinþitului Vasile Costin. Dragostea ºi omagiul adresate Înalt Prea Sfinþitului Dr. ale celui dintâi Arhiepiscop al Târgoviºtei. unde avem nãdejdea ºi ne rugãm sã fie aºezat sufletul sãu. plinã de daruri ºi calitãþi„ a Înalt Prea Sfinþitului Dr. care a fost neîncetat luminã a iubirii Mântuitorului Hristos ºi a Bisericii Sale. NIFON Mihãiþã. a iubirii ºi a mulþumirii faþã de Dumnezeu. Arhiepiscopul Târgoviºtei. la slujba de pomenire au fost prezenþi Prea Sfinþitul Casian Crãciun. Vasile Costin a fost învrednicit de Dumnezeu sã fie cel dintâi ierarh al Arhiepiscopiei Târgoviºtei. slujba de pomenire a Înalt Prea Sfinþitului Dr. membrii familei Înalt Prea Sfinþitului Dr. Vasile Costin a fost continuatã cu o agapã. toate celelalte parastase pentru pomenirea Înalt Prea Sfinþitului Dr. Înalt Prea Sfinþitul Dr. Vasile Costin. ierarhi. Adrian. la pomenirea sa. ºi nepoþii sãi. NIFON Mihãiþã. sã-i pãstrãm omagiul ºi amintirea vie. Vasile Costin. luminând neîncetat viaþa celorlalþi prin pilda trãirii ºi a purtãrii sale. ºi funcþionarii din cadrul Arhiepiscopiei Târgoviºtei. la momentele consfinþite de tradiþia ortodoxã. Slujba parastasului a fost sãvârºitã de un sobor de ierarhi ºi preoþi. Prof. în Catedrala Arhiepiscopalã din Târgoviºte. Amintirea sa în sufletele tuturor celor care au experiat binecuvântarea de a-l cunoaºte. prin puterea Învierii Fiului lui Dumnezeu întrupat. Vasile Costin. rugându-ne pentru odihna sufletului sãu. La aceastã agapã au luat parte înalþii ierarhi care au oficiat slujba de pomenire. ierarhi. Dr. au fost realizate prin grija ºi dragostea Înalt Prea Sfinþitului Dr. credincioºi. fraþii sãi. ºi a nãdejdii în Înviere. NIFON Mihãiþã: mormântul Înalt Prea Sfinþitului Dr. nu este doar o datorie 252 . prin purtarea de grijã ºi efortul Înalt Prea Sfinþitului Dr. Ca expresie a credinþei în atotputernicia Celui ce a biruit moartea. „vor rãmâne în amintirea noastrã. Aceastã agapã „in memoriam“.

bunãcuviinþa. nobleþea. C. judeþul Dâmboviþa. Animat de aceastã dorinþã. între anii 19611965. când o liniºte aproape mormântalã se aºternea peste medievala cetate a Târgoviºtei. absolventã a Facultãþii de Filologie a Universitãþii din Bucureºti. a fost mistuit de o dorinþã fierbinte de a-L cunoaºte ºi de a-L sluji pe Dumnezeu. iar apoi. 253 . fost protoiereu ºi apoi consilier administrativbisericesc al Arhiepiscopiei Târgoviºtei ºi distins slujitor la biserica „Lemnul“ din Municipiul Târgoviºte. A urmat cursurile ºcolii primare în comuna Moroieni. au fost virtuþiile care i-au încununat sufletul. faþã de oameni ºi faþã de carte. cu fraþii ºi cu surorile sale. s-a aflat sub îndrumarea ºi purtarea de grijã a unchiului sãu. urma cursurile Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Bucureºti. preotul Gheorghe Chiþescu. ci un act de recunoºtinþã ºi mulþumire adresate lui Dumnezeu. de mic a cãutat sã-ºi înnobileze sufletul cu alese învãþãturi creºtine. Gheorghe CHIÞESCU Pr. mai ales cã fratele sãu mai mare. S-a nãscut în localitatea Moroieni. În toþi aceºti ani de studiu. iar Dumnezeu le-a binecuvâtnat cãsnicia cu doi copii. Ca al treilea fiu al familiei Chiþescu. acolo unde coama dealului se întretaie cu piscul muntelui. Pe tot parcursul studiilor seminariale ºi universitare. care i-a sãdit în suflet dragostea faþã de Dumnezeu.moralã. model de blândeþe. ca apoi sã se înscrie la liceul horticol din Curtea de Argeº pe care l-a absolvit cu rezultate remarcabile. acolo unde bradul ne îmbatã cu cetina ºi cu mireasma sa binefãcãtoare. înþelepciune. Pr. s-a înscris la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureºti. distinsul profesor universitar de Teologie Dogmaticã. ºi de iubire mereu vie pentru cel care a fost vas ales al lui Dumnezeu. din buni creºtini. Dorin ZARIOIU Într-o noapte mohorâtã. specializarea Limba ºi literatura românã. fiind nelipsit de la biserica din satul natal împreunã cu pãrinþii. la orele 03:15 ale zilei de 02 martie 2006. Nicolae Chiþescu. se stingea din viaþã unul dintre cei mai devotaþi slujitori ai Bisericii noastre. oameni de frunte ai obºtei comunei. s-a cãsãtorit cu tânãra Georgeta Alexandru. a urmat cursurile Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Bucureºti. respecul faþã de cel mai umil om. faþã de Bisericã. Onestitatea. În anul 1964. pe care le-a absolvit cu calificativul didactic „Foarte bine“. P. Gheorghe ºi Frusina Chiþescu. responsabilitate ºi iubire. la 23 martie 1939. Ion Chiþescu. Cristian ºi Monica.

judeþul Dâmboviþa. unde a depus eforturi deosebite pentru redarea valorii ºi a frumuseþii iniþiale a sfântului lãcaº. le cunoºtea viaþa ºi activitatea depusã în ogorul Domnului. În anul 1990. NIFON. Mulþi preoþi s-au adãpat din învãþãtura ºi din experienþa sa. s-a identificat cu ea ºi a slujit-o cu dragoste ºi cu devotament. sã nu mai poatã continua activitatea creatoare în folosul Bisericii ºi sã se pensioneze. Odatã cu instalarea Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Dr. fiind apreciat ºi preþuit atât de superiori. a fost hirotonit preot pe seama parohiei Moþãieni. pãrintele Gheorghe Chiþescu a executat ample lucrãri la cele douã biserici parohiale. Bun gospodar. aceºtia au primit de la el fie un sfat. i-a iubit pe clerici. a fost transferat la cerere la parohia „Lemnul“ din Târgoviºte. fie o recomandare. cât ºi de enoriaºi. cu sprijinul harnicilor enoriaºi din Moþãieni. manifestând întotdeauna un spirit analitic ºi pãtrunzãtor. cât ºi în mijlocul credincioºilor din parohia sa. pãrintele Gheorghe Chiþescu a fost mai bine cunoscut de preoþii protoieriei. sesizând adesea nevoile spirituale ale credincioºilor sãi ºi insuflându-le în inimi evlavia. judeþul Dâmboviþa. asemenea unui adevãrat pãrinte. Nu de puþine ori. La uºa sa de la protoierie. refãcând tencuielile exterioare ºi restaurând picturile care împodobesc ºi astãzi cele douã lãcaºuri de cult. fapt ce a determinat ca. s-a implicat activ în slujirea bunilor enoriaºi.Dupã ce a funcþionat timp de doi ani ca profesor de agriculturã ºi de muzicã în localitãþile Pierºinari ºi Brãteºti. ca unul care cunoºtea cel mai bine situaþia administrativã a protoieriilor ºi a parohiilor. pãrintele Gheorghe Chiþescu. În aceastã calitate. respectul ºi conºtiinþa vie a muncii ºi a slujirii. Aici s-a impus în faþa enoriaºilor sãi printr-o þinutã demnã de un adevãrat apostol al Mântuitorului Hristos. fapt care le-a adus succesul în activitatea pastoral-misionarã. cu activitatea pastoralã de la parohie. executând ample lucrãri de conservare. Dar o grea suferinþã a pus stãpânire pe firavul sãu trup. precum ºi a preoþimii din cuprinsul Arhiepiscopiei Târgoviºtei. dar ºi cu aleasa eleganþã ce îl caracteriza. cãrora. în anul 1980 a fost promovat ca protopop pentru Protoieria Târgoviºte. Permanent prezent la datorie. alãturi de pãrintele paroh Oprea Gugu. în anul 2000. unde a desfãºurat ca paroh o bogatã activitate pastoral-misionarã. În cadrul parohiei. Pentru toate aceste calitãþi ºi merite. cât ºi a picturii bisericii. „s-a fãcut tuturor toate. fiind socotit un model pentru preoþimea dâmboviþeanã. ca Arhiepiscop al Târgoviºtei. Dupã chinuri aproape martirice îndurate pe patul de suferinþã. a iubit preoþia. în anul 1966. În tot ceea ce a sãvârºit. fie un ajutor. atât la protoierie. nu a fost nimeni care sã batã ºi sã nu fie primit ºi mângâiat oferindu-se o rezolvare favorabilã cererii fiecãruia. la începutul drumului anevoios al slujirii altarelor strãbune sau la rãscruce de misiuni. ca pe toþi sã-i dobândeascã“. atât a clãdirii. a îmbinat în mod magistral activitatea administrativã de la centrul eparhial. Cu distinsul sãu tact pastoral. adevãrate bijuterii ale spiritualitãþii dâmboviþene. a fost promovat pe postul de consilier administrativ-bisericesc. Protoieria Pucioasa. în noaptea de 254 . începând cu anul 2005. judeþul Dâmboviþa. fapt care i-a adus preþuirea ºi stima din partea acestora.

2 martie 2006. potrivit rânduielii tipiconale. dar cea cereascã a câºtigat. peste multe te voi pune. atât al centrului eparhial. va sã se roage de acum încolo pentru noi de acolo din Împãrãþia lui Dumnezeu. NIFON. a adus un cald omagiu familiei îndoliate. Biserica pãmânteascã a pierdut încã un preot râvnitor ºi harnic. trupul pãrintelui Miticã Bolboros a fost 255 . În cuvinte pline de mângâiere. umplându-i pe toþi de nespusã durere. NIFON. În dangãtul prelung al clopotului bisericii. a luat cuvântul Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. Dumnezeu sã-l odihneascã ºi sã-l numere cu drepþii. Arhiepiscopul Târgoviºtei. Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. Dupã oficierea slujbei. Întreaga sa activitate a fost un model pentru toþi cei care au fost în preajma sa ºi s-au adãpat din izvorul înþelepciuni ºi al vredniciei sale. Gheorghe SÃRÃROIU Ziua de 5 februarie 2006 a marcat trecerea pãrintelui Dumitru Bolboros din zbuciumata ºi vremelnica vieþuire pãmânteascã. dar mai ales în rândul fiilor sãi duhovniceºti. ca bun slujitor ºi chivernisitor al Casei lui Dumnezeu. un slujitor vrednic. în catedrala istoricã a Mitropoliei din Târgoviºte. în acelaºi timp. apoi a fost aºezat la locul de odihnã veºnicã din cimitirul capelei catedralei din Târgoviºtei.23). în veºnicele ºi liniºtitele sãlaºuri cereºti. gândind parcã la cuvintele Sfintei Scripturi: „Bine slugã bunã ºi credincioasã. cât ºi al preoþimii dâmboviþene. Slujba înmormântãrii a fost sãvârºitã în ziua de 4 martie 2006. pentru pierderea distinsului preot Gheorghe Chiþescu. dar ºi de speranþã pentru cã pãrintele care pânã nu de mult povãþuia pe cei încredinþaþi lui de Dumnezeu. C. pe care a iubit-o ºi a slujit-o vreme de peste 30 de ani. Vestea chemãrii sale la Domnul s-a rãspândit foarte repede în rândul preoþilor colegi. Arhiepiscopul Târgoviºtei. peste puþine ai fost pusã. Dumitru BOLBOROS Pr. Dupã „Veºnica pomenire!“. iar amintirea lui sã rãmânã vie din neam în neam! P. intrã întru bucuria Domnului tãu“ (Matei 25. sicriul cu trupul sãu neînsufleþit a fost purtat pe umeri de preoþi. evidenþiind apoi calitãþile alese ale pãrintelui. de regret ºi compasiune. de un ale sobor de preoþi ºi diaconi. ºi-a încredinþat sufletul Domnului. în frunte cu Înalt Prea Sfinþia Sa. ocolindu-se catedrala. Pr. care a prezentat regretul profund. pentru fericita ºi binemeritata odihnã.

unde va aºtepta sunetul trâmbiþelor lui Dumnezeu. iar în omagiul adus de toþi s-a putut observa dragostea ºi ataºamentul pe care le-a avut regretatul pãrinte Miticã pentru cei mulþi. Arhiepiscopul Târgoviºtei. cu o lacrimã. P. dupã Sfânta Liturghie. Dumitru Bolboros. Manole Marcel. ºi bineînþeles popularitatea de care s-a bucurat în Biserica pe care a pãstorit-o de-a lungul vieþii sale. în pãstrarea credinþei ortodoxe în rândul credincioºilor din Ardeal ºi Muntenia. enoriaºi ai parohiei ºi dinafarã ei. din Episcopia Oradiei. Manole Marcel.c. Pr. 9 februarie a. dupã tradiþia bisericeascã. precum ºi responsabilitatea misiunii preoþeºti. Slujba înmormântãrii a avut loc în biserica „Sfântul Nicolae“ din Fundu Pãrului. într-o procesiune de rugãciuni ºi cântãri. Pr. Protoiereu al Protoieriei Titu. oameni gospodari ºi cu multã fricã de Dumnezeu. Stancu Dumitru. Dâmboviþa. Jud. în cartierul Colentina din Bucureºti. A urmat ºcoala primarã din cartier. Eparhia Oradiei. secretar eparhial al Arhiepiscopiei Bucureºtilor. NIFON.depus la 8 februarie în bisericã. unde a slujit pânã în februarie 2006. în decursul vieþii sale sacerdotale. unde a slujit pânã în 1974. Protoiereu al Protoieriei Titu ºi P. Veºnicã sã-i fie pomenirea! Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã în pace! 256 . iar dupã terminarea acesteia. o floare a recunoºtinþei. când un sobor de 28 preoþi. Dumitru Bolboros a adus-o în promovarea Evangheliei Mântuitorului Hristos. care au trecut sã-i aducã un ultim omagiu. Joi. prin transferul sãu la parohia Fundu Pãrului. P. întrucât cutreierase. la 23 aprilie 1972. cã nu a putut participa la oficierea slujbei de prohodire ºi a fi alãturi de familia îndureratã. anunþând cea de-a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos. mai apoi. pe cel ce a purtat crucea grea a preoþiei timp de 34 de ani. s-a înscris la Seminarul Teologic din Bucureºti. Sfânta Bisericã. Pr. din pãrinþii Dumitru ºi Maria. vorbitorii au subliniat contribuþia pe care rãposatul Pr. a fost înmormântat. S-a preoþit pe seama parohiei Dobricioneºti. din comuna Corbii Mari. în curtea bisericii.C. când s-a transferat. au înconjurat. mai întâi Ardealul. amintirea celui plecat în lumea celor drepþi. Protoieria Titu. din comuna Corbii Mari. pe care l-a absolvit în anul 1968. secretar eparhial al Arhiepiscopiei Bucureºtilor. în cuvântul sãu a subliniat pãrerea de rãu Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Dr. Cu flori ºi cu lacrimi. Pr. la parohia Fundu Pãrului. Protoieria Titu. când Domnul Dumnezeul l-a chemat la odihna veºnicã. pãrintele Miticã era cunoscut de multã lume. coleg cu adormitul. colegul adormitului. în cuvântul rostit a depãnat amintiri din timpul Seminarului Teologic din Bucureºti ºi a evocat în cuvinte alese personalitatea preotului Miticã Bolboros. au condus pe drumul veºniciei pe cel care a slujit cu atâta dragoste Biserica lui Hristos. sã aprindã o lumânare ºi sã cinsteascã.C. colegii adormitului ºi preoþii slujitori au ridicat pe umeri sicriul cu trupul pãrintelui Dumitru Bolboros ºi împreunã cu numeroºii credincioºi prezenþi. Pr..C. Cu sufletele cernute de durere. În cuvântãrile þinute. Pãrintele Miticã Bolboros s-a nãscut la 29 august 1949. la cerere. în Muntenia.C. Bucureºtean de origine. Stancu Dumitru. având în frunte pe P. unde a fost hirotonit preot pe seama parohiei Dobricioneºti. Pe la cãpãtâiul catafalcului s-au perindat ºiruri întregi de credincioºi ºi preoþi. iar.

pãrintele primind distincþia de iconom. Crescut de pãrinþi în frica lui Dumnezeu (fratele sãu cel mai mare Marin. care se va sfârºi din viaþã înaintea pãrintelui la 5 iunie 1991. Protoiereu Didoacã Dojanã Vasile. Vasile DOJANÃ-DIDOACà „Cãci a sluji Þie este lucru mare ºi înfricoºãtor chiar pentru puterile cereºti. pe vremea vrednicului de pomenire patriarh Nicodim. gospodari de frunte ai acestei localitãþi. fiicã de preot. În acelaºi an. Inima pãrintelui Mihai Toma cu ultima slujire la aceastã bisericã a încetat sã mai batã. La 4 noiembrie 1937 se înscrie la Facultatea de Teologie „Regele Carol“ din Cernãuþi. printre care ºi aceea de distribuitor de pâine. dispãrut pe front.“ La data de 15 mai 2006.10. fiind nevoit sã facã în anii studenþiei diferite munci necalificate. Dâmboviþa. iar mai apoi la Câmpulung Muscel. A vãzut lumina zilei la 14 octombrie 1915 în comuna Bãrbuleþ. Dâmboviþa. Dupã o lucrare de 56 de ani în ogorul Domnului este pensionat la 10. C. unde depunde o susþinutã activitate de reparaþii ºi refacere a picturii bisericii. a îmbrãcat veºminte de doliu. la 29 septembrie. aparþinând de Protoieria Târgoviºte Nord. a fãcut ºcoalã de cântãreþi bisericeºti slujind la biserica Bãleni Români). Studiile seminariale sunt finalizate în 1936 la Bucureºti. P. Preotul Toma se transferã aici. 257 .. Slujba prohodirii s-a fãcut de cãtre un mare sobor de preoþi. Dâmboviþa. a urmat ºcoala primarã în localitatea natalã.P. Dupã decesul preotului Cazacu în 1968. La 11 noiembrie 1979.. În 1942 se cãsãtoreºte cu Elena Anastasescu. ca al 6-lea copil din cei 9 ai familiei Marin ºi Maria Mihai. În clasa a VI-a a fost dus de fraþii sãi mai mari la Seminarul Teologic din Bucureºti unde. Pr.1993. parohia Voineºti devine vacantã. Mihai TOMA Pr. La 20 martie 1942 obþine licenþa în teologie la Facultatea din Cernãuþi. jud.S. Era cunoscut de credincioºii din parohia Voineºti ºi din parohiile limitrofe ca fiind „omul acatistelor“. în frunte cu P. Episcop Roman Ialomiþeanul resfinþeºte sfântul lãcaº.C. din cauza taxelor pe care nu putea sã le achite se transferã la Seminarul Curtea de Argeº. biserica parohialã „Sfinþii Voievozi“ din localitatea Voineºti. S-a sfârºit împãcat cu sine ºi cu Dumnezeu. Viaþa sa a fost zbuciumatã confruntându-se în repetate rânduri cu mari lipsuri materiale. este hirotonit preot pe seama parohiei „Sfinþii Constantin ºi Elena“ din localitatea Manga.

La sfârºit a luat cuvântul P. Arhiepiscopul Târgoviºtei. alãturi de cel al soþiei. Dumnezeu binecuvântâdu-le cãsãtoria 258 . Pr. Terminând cele opt clase primare.. Gheorghe DIN Pr. cât ºi a preoþilor ºi a enoriaºilor sincere condoleanþe familiei. pe care l-a absolvit cu rezultate foarte bune. C. este dus la Seminarul Teologic din Bucureºti. oameni paºnici ºi buni gospodari. LXIV. A urmat ºcoala primarã în satul natal. comuna Corbii Mari. exprimându-se regretul pentru plecarea sa în lãcaºurile cereºti. dupã dorinþa pãrinþilor ºi înclinarea lui spre cele sfinte. cât ºi realizãrile deosebite din timpul activitãþii sale pastoral-misionare. mântuiþi-vã fraþilor. mântuiþi-vã cunoscuþilor cã eu plec în calea mea. Protoieria Titu. dându-i-se dreptul sã se prezinte la Sfânta Tainã a Preoþiei.. Cei prezenþi au rãmas profund marcaþi ºi impresionaþi de finalul slujbei: rãmâneþi sãnãstoºi prietenilor ºi fiilor. la umbra Sfântului Altar de la Biserica parohialã de la Voineºti. „Fericit este cel pe care l-ai ales ºi l-ai primit Doamne. S-au evidenþiat calitãþile sale de adevãrat pãstor de suflete. în urma unui infarct miocardic acut. locui-va în curþile Tale“ (Ps. în anul 1977. NIFON. Veºnicã sã-i fie pomenirea! Dumnezeu sã-l odihneascã în pace! P. Pãrintele Din Gheorghe s-a nãscut la 25 martie 1952 în satul Poroinica. din comuna Mãtãsaru.Rânduiala slujbei a fost ca un balsam pentru sufletele îndurerate ale familiei ºi a celor prezenþi. a miºcat profund inimile enoriaºilor care l-au stimat ºi a fraþilor preoþi din Protoieria Titu. Gheorghe SÃRÃROIU Cu sufletele cernite de durere ºi cu frãþeascã preþuire în ziua de 19 octombrie 2006 am prohodit moartea timpurie ºi îngroparea mult regretatului preot Din Gheorghe de la parohia Petreºti. din pãrinþii Ilie ºi Maria. Au fost evocate evenimente importante din viaþa pãrintelui. dupã sãvârºirea Sfintei Liturghii în ziua de 14 octombrie. Stingerea lui din viaþa pãmânteascã.. ºi faceþi amintire de mine cu cântare.C. Dupã îndeplinirea rânduielii tipiconale. Se cãsãtoreºte cu domniºoara Cornelia Cârstea. 4). trupul pãrintelui a fost aºezat în mormânt. Protoiereu care a transmis din partea Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Dr.

fiind aºezat alãturi de alþi doi vrednici slujitori ai parohiei Petreºti. suferã rãul. Nu ºi-a însuºit nimic din ceea ce nu i-a aparþinut. unul dintre bãieþi . soþ ideal. în frunte cu P. Pr. corpul neînsufleþit al preotului Din Gheorghe. fã lucru de evanghelist. ci dimpotrivã. a înconjurat biserica în care slujise timp de 20 de ani. purtat pe braþe de preoþi. În anul 1986 se transferã la parohia Petreºti din aceeaºi comunã. Tânãrul teolog ºi proaspãtul cãsãtorit Gheorghe Din este hirotonit preot în anul 1978. Dupã oficierea slujbei înmormântãrii. Pe tot timpul activitãþii sale preoþeºti. Dumnezeu sã-l odihneascã pânã la obºteasca înviere! 259 . Înmormântarea s-a fãcut în curtea bisericii. generaþiei celei tinere de preoþi. în ajunul înmormântãrii. Iatã doar câteva virtuþi ce împodobeau figura acestui distins preot. timp de opt ani. cu timp ºi fãrã timp. Pe la cele douã biserici pe la care a trecut. pãrinte devodat copiilor. Calitãþile de preot. prezent la catafalcul rãposatului.C. slujba ta fã-o deplin!“ (II Timotei IV. unde slujeºte. pãrintele Din Gheorghe a fost ºi va rãmâne în memoria celor ce l-au cunoscut. necunoscând alt drum în viaþã decât cel al demnitãþii.C. în suferinþã ºi lipsuri. Au elogiat activitatea de preot ºi de cetãþean a rãposatului P. dupã cuvântul care zice: „Tu fii treaz în toate. pe seama parohiei Moara din Groapã. cu cuvântul ºi fapta. Din partea colegilor sãi de seminar a vorbit P. Relaþiile cu ceilalþi preoþi au fost totdeauna foarte bune. corectã ºi cinstitã cu sine ºi cu alþii a rãposatului. la biserica unde a slujit. în faþa unei biserici arhipline de credincioºi. de un sobor de preoþi.cu cinci copii: doi bãieþi ºi trei fete. al dragostei ºi respectului reciproc. ca sã-ºi facã slujba deplin. NIFON Arhiepiscopul Târgoviºtei. din comuna Corbii Mari. de adevãrat slujitor al lui Hristos au fost enumerate ºi de Înal Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. pe vreme bunã ºi pe vreme rea. Toþi vorbitorii au scos în evidenþã comportarea demnã. Pãrinte ºi duhovnic. de bun cetãþean. cucernicul preot Din Gheroghe a dovedit a fi un bun pãstor ºi duhovnic al turmei lui Hristos.Din Adrian rãmânând preot în locul lui. a înnoit faþa lor pe cât i-a fost cu putinþã lui ºi enoriaºilor lui. pildã vie pãstoriþilor sãi.C. cu un simþ de înaltã þinutã moralã ºi spiritualã. Preot Protoiereu Stancu Dumitru de la Protoieria Titu. Înmormântarea a avut loc în ziua de 19 octombrie 2006. din puþinul sãu a ajutat pe cei aflaþi în suferinþã ºi strâmtoare.C. Stoica Ion de la biserica „Sfânta Treime“ din oraºul Gãeºti. Preot Protoiereu Stancu Dumitru ºi P. 5). fãcându-se pildã enoriaºilor sãi ºi preoþilor mai tineri. Preot Bãrãceanu Aurelian de la parohia Fundu Pãrului. relaþii bazate pe principiul Evangheliei. cu frumoase rezultate.

la pensionarea vrednicului de pomenire preot Oprea Ion.07. rugându-se pentru sufletul sãu. clopotele bisericii Parohiei Pietroºiþa III vesteau. Grija faþã de pãrinþi. trece la cele veºnice. îl reþin alãturi de familie pânã la data de 01. În data de 18. în prezenþa credincioºilor din parohia Pietroºiþa III ºi a celor din Parohiile Moroieni I ºi Moroieni II. devenind licenþiat în teologie la data de 25. cu sprijinul enoriaºilor ºi al autoritãþilor locale.C. Pr. preot Popa Tãnase. Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l înscrie în cartea vieþii veºnice.1980 se cãsãtoreºte cu domniºoara Iordan Ancuþa Ioana. în urma unei boli tratate cu superficialitate.08.1985. fiind oficiatã de un numeros sobor de preoþi. Irina ºi Lãmpiþã. În data de 28. judeþul Dâmboviþa. prin rãsunetul lor specific. în ceata drepþilor.1982.2006.P. Protoieria Titu.1979.1955.08. reuºind sã renoveze casa parohialã ºi sã consolideze structura de rezistenþã a bisericii.C. apoi Liceul Teoretic din oraºul Pucioasa. care i-au adus un ultim omagiu.12. de la Parohia Pietroºiþa III. Popa Tãnase urmeazã cursurile ªcolii generale din comuna Moroieni. Judeþul Dâmboviþa. din pãrinþi gospodari ºi buni creºtini. sã solicite transferul la aceastã parohie. Haralambie ºi Elena.06.12. 260 . ca cel mai mic dintre cei patru fraþi ºi nevoia de ajutor a acestora îl determinã ca. Eugen POPESCU La data de 17 august 2006. întemeind o familie. Treburile gospodãreºti ºi nevoia pãrinþilor de a avea un ajutor de nãdejde în rezolvarea acestora. Slujba de prohodire a avut loc la biserica Parohiei Moroieni II. Tãnase POPA Pr.07. dupã care se transferã la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureºti. se înscrie la cursurile Institutului Teologic din Sibiu. Nãscut în comuna Moroieni. Ca preot la aceastã parohie a încercat sã împleteascã activitatea pastoral-misionarã cu cea administrativ-gospodãreascã. Dorind sã devinã slujitor al Sfântului Altar. trecerea hotarului acestei vieþi de cãtre cel ce fusese paroh la aceastã parohie timp de aproape 21 de ani. P. pe care îl obþine în data de 23. la data de 01. pe care Dumnezeu avea sã o binecuvânteze cu 3 copii: ªtefan. unde îºi încheie studiile. când este hirotonit pe seama Parohiei Hodãrãºti.2006. unde urmeazã primii doi ani de studiu. în data de 20.

.93 3.... dr........ prof......... NECULA........dr.... omul secolului al XIX-lea în lumea Romano-Catolicã“ .. Dr.35 5. conf...16 2....................ALMANAH 2007 PRECUVÂNTARE Î......55 8........... „Taina Întrupãrii Domnului .... dr.................59 9...... Pr......Laurenþiu BÃRBULESCU....... Pr..... Ion STOICA.P.... lect..... dr..... Pr..... Pr... Î........... „Caracterul eshatologic al preoþiei“ .......... „Exigenþele misiunii Bisericii în lumea noastrã secularizatã“ . lect. Pr........ Pr.. dr... „Problematica pastoralã a parohiei urbane“ ..11 III...... Ioan BRIA...97 261 ......... NIFON Mihãiþã.... TEOLOGIE ªI VIAÞÃ 1. prof...... „Justeþea ºi sacralitatea textelor patristice de odinioarã în Europa comunitarã a zilelor noastre“.... prof......................... „Rolul preotului ortodox român în viaþa obºteascã“ ........... Pr.... Arhiepiscopul Târgoviºtei... Nicolae D....... prof.... NIFON................ lect...21 3..bucuria ºi pacea lumii“ – 2005........ Pr.......biruinþa iubirii.... Pr............. dr......... CA TOÞI SÃ FIE UNA 1..... lect.29 4. Prof.... „Bioetica ºi implicaþiile ei din punct de vedere al moralei creºtine“ ................ ANGHELESCU.... dr....... Dumitru RADU....... Dumitru POPESCU...P.... Marian VÂLCIU...... dr..............78 2.. dr. dr.......... Florea ªTEFAN..... „Papa Pius al IX-lea...... dr............ Arhiepiscopul Târgoviºtei..........44 6.... „Folosirea ºtiinþelor naturii în catehizare“ ........... PASTORALELE CHIRIARHALE Î...... „Tradiþie ºi modernitate“ ..... „Problematica contemporanã cu privire la eshatologia generalã“.S.. univ.... Dr. „Misiunea Bisericii astãzi ºi exigenþele ei“.. univ.......3 II...... Pr.S...6 „Sfintele Paºti .... Ion STANCU......... Gheorghe F....P..67 IV... dr..50 7.. prof....... Arhiepiscopul Târgoviºtei „Ortodoxia româneascã în perspectivã ecumenicã“ ........S. Prof. NIFON.... Petre COMªA... luminii ºi a vieþii“ – 2006 .........

........ „Statutul de organizare ºi funcþionare a noii Patriarhii“........... Dumitra BULEI... Prof.. univ.. Victor PETRESCU........ Petre COMªA.V.....183 262 ..........121 4. NECULA.................. Pr......... dr........în slujba slovei ºi credinþei“ ................... „Scurt istoric al Uniunii Europene“ ......136 2. Cosmin SANTI........... Mihai OPROIU..148 5.... BISERICA ªI ªCOALA 1...... Pr.... Adrian SAFTA. Adrian IGNAT............ probleme ºi perspective“ . „Noul aºezãmânt al Mitropoliei Târgoviºtei în documente de arhivã“ ... Prof. Pr................. „Rolul Bisericii în integrarea europeanã a României...... univ...... „Pluralismul relaþiei Stat-Bisericã în Uniunea Europeanã“ ......178 3... Florea ªTEFAN....172 2.115 3..... Nicolae NICOLAE.......130 VI................... dr. Pr........161 6.... „Cum ºi ce trebuie sã fie profesorul de religie?“ . lect.....112 2. „Contribuþia Episcopului Melchisedec ªtefãnescu la recunoaºterea autocefaiei Bisericii noastre“ .......... prof...... George COANDÃ... „Un document inedit referitor la construcþia Bisericii din localitatea Bãleni-Sârbi“ ..... „Vocaþia profesorului de religie“ ........ dr..126 5.............. „Antim Ivireanul .............. „Mãrturii ecumenice în Târgoviºtea voievodalã“ . Conf............ Pr......... Conf......... dr. univ..... Dumitru UNGUREANU...... Prof.. „Misiunea ºi slujirea Ortodoxiei româneºti contemporane la împlinirea a 120 de ani de la dobândirea Autocefaliei ºi a 80 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române“ ..... Pr.. ISTORIA ªI CULTURA CETÃÞII 1......... Dr........ prof. Prof... univ....... Exigenþe........ Nicolae D... asist.......145 4................. „Câteva precizãri despre istoria schitului Cetãþea“ ...... dr...... dr... ORTODOXIA ªI UNIUNEA EUROPEANÃ (CONFERINÞE PREOÞEªTI) 1........164 VII... Pr.............o provocare în spaþiul comun al educaþiei europene?“ .. lect................ Pr...... Georgeta TOMA... Iulian BREZEANU „Religia în ºcoli .........142 3.... Gheorghe BULEI...

MELOS 1........................... „Altarul“......... ............194 2.250 263 ....... ..................... Arhiepiscopul Târgoviºtei.................................... Iulia GIURGIU... Cristi BUZÃÞEL.......................................................226 4.204 X.................. „Bisericuþa din Cuvinte!“..194 3. .... NIFON........188 VIII............................. Prof........... POEZIE RELIGIOASÃ 1.. .................236 5....... DIN VIAÞA ARHIEPISCOPIEI 1................... Maria MARINO.......... ... „Rezonanþele baladei „Mioriþa“ în muzica noastrã cultã“.................. „Femeia pãcãtoasã“....................4................................... Agenda de lucru a Î............................... „Ghetsimani“.. ªematismul Arhiepiscopiei Târgoviºtei. Ilie IONUÞ............... „Icoana creºtinã“.............. In memoriam.................................196 7...... „Femeia cea mai iubitã“..........198 2........................ .................S.................. „Nu cu mânia Ta sã mã cerþi!“.195 6................... George COANDÃ....... ....Pãrinte Dr................ Doru POPOVICI...........208 2.................. ..... Prof.....195 4.................................... Marian DOBRESCU „Colaborarea dintre profesorul de religie ºi preot“...........196 IX............ ......... Constantin VOICU...... ......................... Organizarea Eparhiei................. P............. „Repere ale identitãþii culturale ºi a conºtiinþei de sine a românilor în documente muzicale“..195 5............... Reportaje din viaþa spiritualã a Arhiepiscopiei.... Heliana Luminiþa MUNTEANU................. Theodor NICOLIN.......224 3.....

C. Pr. Arhidiac.C. Pr.C. Dr.S. Pr. Arhiepiscop NIFON . Pr.C. Lect. Prof.P. Prof.preºedinte Membri: P. Prof. Consilier Ionuþ-Adrian GHIBANU Inspector eparhial Petre-Ciprian ªARPE P. Dr. Florea ªTEFAN P. Academician Dumitru POPESCU P.C. Ioan STAN Consilier Cultural-Învãþãmânt ASA Media Grafic. Bucureºti 264 .COMITETUL DE REDACÞIE: Î. Cosmin SANTI Redactor responsabil: P.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful