ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI FACULTATEA DE ECONOMIE GENERALĂ CATEDRA DE COMUNICARE ŞI DOCTRINE ECONOMICE

Masterat: Comunicare şi Relaţii Publice în Afaceri

LUCRARE DE DIZERTAŢIE
TEHNICI DE IDENTIFICARE A PROFILULUI DE IMAGINIE
Studiu de caz – Profilul de imagine al României –

Conducător ştiinţific: Prof.Univ.Dr. Alexandru Taşnadi

Masterand:
Carmen Buşe

Bucureşti -martie 2008 -

TEHNICI DE IDENTIFICARE A PROFILULUI DE IMAGINIE

Studiu de caz – Profilul de imagine al Romaniei –

-2-

CUPRINS

Argument

__________

4 ___________8

1. REPERE TEORETICE

1.1 Relatii Publice vs. Marketing ______ 8 1.2 Definitii pentru domeniul PR ______ 9 1.3 Ce reprezinta imaginea? _________ 10

1.4 Imaginea dorita – imaginea dezirabila ________ 12 1.5 Elemente care concura la formarea unei imagini _____14 1.5.1 Autoimaginea ___________ 15

1.5.2 Imaginea publica __________ 16 1.5.3 Cultura organizationala ____ 17 1.5.4 Leadership-ul – factor decisiv – indicator si influentator ____ 19 1.6 Concluzii teoretice – Identificarea profilului de imagine ____ 20 1.7 Profilul de imagine – o „piatra de temelie” a strategiei manageriale ____22 1.8. Erodarea imaginii – Criza de imagine _______ 22 1.8.1 Cauzele care pot genera aparitia unei crize de imagine _______ 23 1.8.2 Caracteristicile crizei de imagine ___________ 23

1.8.3 Efectele crizei de imagine _________ 23

2. STUDIU DE CAZ – Profilul de imagine al Romaniei ________ 25 2.1 Premise generale – Imaginea publica – Romani=tigani _____ 28 2.2 Consideratii de ordin psihosocial __________ 29 2.3 Elemente care concura la formarea imaginii de tara _____ 30 2.3.1 Cultura si Profilul moral si psihologic _______ 30 2.3.2 Autoperceptia _________ 34 2.3.3 Leadership-ul si Comportamentul __________ 36 2.4 Concluzii ___________ 37 2.4.1 Cine si cum suntem noi? _______ 37 2.4.2 Posibile corectii – Avem nevoie de modele noi _____ 37

Bibliografie ___________ 39

-3-

Argument

“Daca as ramane cu un singur dolar l-as investi in PR!” Bill Gates.

Din ce in ce mai multi oameni realizeaza astazi ca succesul, indiferent de domeniul in care este dorit, este direct proportional cu abilitatea de a construi si promova o imagine atractiva, cu abilitatea de a comunica, respectiv cu simtul de a sti ce, cat si cui sa comunici, intr-un cuvant: aptitudinea de a relationa.

Este relationarea, PR-ul o cheie a succesului? Categoric DA! (Desi am intalnit literatura de specialitate1 in care nu se face referire la necesitatea existentei acestor abilitati manageriale!) Si cum succesul este definit ca fiind „un rezultat favorabil, pozitiv (al unei actiuni), o reusita, o izbanda” (DEX), o stare dorita de catre fiecare fiinta, este absolut justificat si interesul tuturor, prin urmare si al meu, catre acest domeniu de importanta majora in existenta si evolutia sociala.

„Prestigiul este de fapt un fel de fascinatie pe care o exercita asupra mintii noastre un individ, o opera sau o doctrina. Aceasta fascinatie ne paralizeaza toate facultatile critice si ne umple sufletul de uimire si respect. ... Prestigiul este cel mai puternic resort al oricarei dominatii.” Gustave Le Bon – Psihologia multimilor

Pentru ca are la baza un concept foarte complex, acela de imagine, definirea domeniului Relatiilor Publice este inca in plina evolutie. In cautarea unor diferentieri care sa duca la profesionalizarea, perfectionarea si eficientizarea domeniului Relatiilor Publice specialistii creaza si delimiteaza o literatura de specialitate aparte.

IMAGINEA este un concept foarte complex si relativ totdata, este o rezultanta – diferita de la persoana la persoana si de la grup la grup. Ar fi neadevarat si total neproductiv sa se considere ca imaginea unei persoane, sau a unui grup, a unui produs, sau a unei

1

Spre exemplu, si nu numai, Ion Verboncu; Michael Zalman - Management si performante, Ed. Universitara Bucuresti 2005

-4-

organizatii este ceva definit prin cateva caracteristici concrete si precise. A sustine acest lucru ar echivala cu afirmatia ca exista perfectiune.

Am ales sa dezvolt subiectul identificarii profilului de imagine deoarece acesta este, sau mai bine spus ar trebui sa fie practic punctul/conceptul de la care trebuie pornita elaborarea unei strategii eficiente de relatii publice. Identificarea si conturarea unui profil de imagine puternic poate face posibila aparitia si impunerea pe piata a unui brand, ofera coeziune actiunilor intreprinse pentru indeplinirea obiectivului propus, acela de a determina o atitudine favorabila a publicurilor tinta.

Indiferent de nivelul la care ne referim - persoana, organizatie, companie multinationala, stat – se simte nevoia conturarii unei identitati mult mai complexe si mai cuprinzatoare decat cea pe care o confera elementele vizuale concrete, se simte nevoia conturarii unui profil de imagine. Ce reprezinta acest profil de imagine? Cat de usor poate fi determinat? Si ce rol are in strategiile de PR?

Fara a avea pretentia ca am acoperit si lamurit tot spectrul interpretarilor asupra acestui subiect, am incercat in prezenta lucrare sa contribui la clarificarea conceptului teoretic al profilului de imagine – ce reprezinta si cum poate fi identificat.

Am ales ca studiu de caz un „produs” atipic pentru sfera economica, insa extrem de generos pentru domeniul Relatiilor Publice: profilul de imagine al Romaniei, o tema despre care, desi se vorbeste foarte mult, concret se realizeaza foarte putin. Poate ca la o prima vedere ar exista tentatia de a departaja problematica imaginii unei companii de aceea a unui stat, insa in realitate putem face o paralela intre conceptul de stat si cel de companie multinationala.

Fara sa vreau mi-am amintit celebra profetie a lui Silviu Brucan referitor la faptul ca perioada de tranzitie de la regimul comunist la democratie va dura nici mai mult nici mai putin decat 20 de ani. Ne place sau nu, se pare ca „profetul” a avut dreptate. S-a spus, si consider ca pe drept cuvant, ca am inteles gresit democratia, ca am abuzat de libertatea oferita de noul regim. S-au facut greseli, inevitabile, pe care incepem abia acum le constientizam si

-5-

simtim nevoia sa le corectam. Una dintre acestea a fost superficialitatea cu care s-a abordat problematica imaginii Romaniei.

Care este astazi imaginea Romaniei? In ochii cui? Ai strainilor sau ai romanilor? Mai avem nevoie de o imagine in proprii nostri ochi? De aproape 20 de ani autoritatile Romaniei sunt total dezinteresate de felul in care se vad romanii pe ei insisi. In ultimul timp insa se afirma din ce in ce mai des ca in afara tarii romanilor le este rusine sa-si spuna nationalitatea. Ca raspuns fata de aceasta preocupare, in mai 2007 Agentia pentru Strategii Guvernamentale da publicitatii un comunicat in care sustine, negru pe alb, faptul ca in urma unui studiu a rezultat ca „Autoperceptia romanilor pune in evidenta atribute de similaritate si diferentiere fata de alte natiuni: prietenosi, calzi-afectuosi, vorbareti, indrazneti, inteligenti, competenti dar si activi si muncitori.” ! Jurnalele de stiri abunda in relatari despre fapte cu grad din ce in ce mai mare de violenta, s-au inmultit actele de coruptie, inchisorile sunt pline pana la refuz, la fel si spitalele, se apeleaza la forta de munca din alte tari pentru ca muncitorii romani au plecat spre alte zari in care suntem aratati cu degetul si numiti tigani, iar studiile europene arata ca suntem pe un loc fruntas la stare de stres si deprimare. Totusi, potrivit documentului guvernamental, noi suntem prietenosi, calzi-afectuosi, vorbareti, indrazneti, inteligenti, competenti dar si activi si muncitori. In aceste conditii apar, in mod justificat mai multe intrebari:

- Intr-adevar (mai) suntem prietenosi, calzi-afectuosi, vorbareti, indrazneti, inteligenti, competenti dar si activi si muncitori? - Este o autoperceptie nationala sau autoperceptie individuala? - Acesta este mesajul pe care il transmitem despre noi? (Pentru ca imaginea este, pana la urma, tot un mesaj.) - Este un mesaj convingator?

Pentru a putea fi convingatori cand aratam altora cine si cum suntem trebuie sa ne fie clar noua insine cine si cum suntem. Deci: Corespunde acest profil de imagine cu realitatea?

Si daca da, atunci de ce vorbeste toata lumea cum ca Romania ar avea nevoie de un proces de rebranding? Potrivit teoriilor comunicationale, mesajul/imaginea perceputa de strainii ar trebui sa arate mai mult sau mai putin exact asa cum spune documentul oficial ca

-6-

este autoperceptia romanilor. Dar nu este nici pe departe asa. Atat in interior, cat si in exterior, romanii se percep cu un mare deficit de imagine. Romanii nu se recunosc in perceptia strainilor si, ceea ce este mai grav, nu se mai recunosc nici in propria perceptie. Romanilor le lipseste profilul de imagine. Si, din pacate campaniile de promovare a imaginii Romaniei nu reusesc sa transmita perceptia existentei unui astfel de profil. Aceasta stare de fapt genereaza ceea ce in limbaj specializat se numeste carenta de imagine, perceptie negativa, atat in interior, cat si in exterior. Din nefericire aceste perceptii negative se repercuteaza in performantele economice la nivel de stat. Din fericire ... perceptiile pot fi schimbate.

Fara a avea pretentia ca am acoperit si lamurit tot spectrul interpretarilor asupra acestui subiect, fara a avea pretentia sa gaseasca solutiile cautate, sau sa ofere raspunsurile complete la intrebari, prezenta lucrare se doreste a fi motivul unor studii mult mai aprofundate.

-7-

1. REPERE TEORETICE

1.1 Relatii Publice vs. Marketing/Publicitate

La inceput se considera ca abilitatea de a comunica, de a construi o imagine, de a relationa, este un atribut specific politicienilor, in timp ce atributul oamenilor de afaceri era de a fi buni negociatori. In timp s-a impus o nevoie, din ce in ce mai pregnanta, de a face din comunicare o activitate mult mai elaborata, incadrata in planuri si strategii de comunicare cat mai eficiente. Se poate spune ca cererea a dus la crearea ofertei, la aparitia conceptului de Relatii Publice ca fiind un domeniu distinct, din ce in ce mai bine separat de publicitate si marketing.

„Relatiile publice au fost adesea confundate si cu marketingul. Totusi, diferenta este destul de evidenta. In timp ce relatiile publice reprezinta o functie a managementului, de mentinere si imbunatatire a imaginii companiei, marketingul este o functie a managementului care identifica nevoile si dorintele oamenilor, dezvolta produsele si serviciile pentru a satisface aceste nevoi si promoveaza schimbul acestor bunuri si serviciile contra cost. Marketingul consta in promovarea, distributia, impachetarea si stabilirea pretului produselor, functii concepute pentru a atrage si a satisface nevoile si dorintele consumatorilor”2

Relatiile Publice nu trebuie confundate nici cu publicitatea, desi multe organizatii folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele insele, la produsele si serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un raspuns din partea acestuia. Publicitatea este orice forma platita de prezentare si promovare impersonala a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare in masa (ziare, reviste, programe de radio si TV) de catre un sponsor bine precizat.

Delimitarea celor trei domenii devine si mai evidenta daca spunem ca atat marketingul, cat si publicitatea au ca si element central un produs, un serviciu cu repere calitati/defecte concrete, reale, in timp ce domeniul Relatiilor Publice are ca element central IMAGINEA ca si concept, relativ, in intregul sau, atat ca perceptie fizica, cat si ca perceptie

2

Victoria Seitz; Mariana Nicolae – Crearea imaginii – Ed. ASE – Bucuresti 2006 (pag. 20)

-8-

psihica, diferita, de la persoana la persoana, de la grup la grup, influentata de o multitudine de factori.

1.2 Definitii pentru domeniul Relatiilor Publice

„Relatiile Publice sunt un efort directionat spre motivarea si influentarea clientilor in primul rand prin intermediul mijloacelor de comunicare, pentru a-i determina sa gandeasca bine despre o organizatie, sa o respecte si sa o sustina in perioadele mai dificile “.3

Relaţiile publice sunt "functia de management care identifica, stabileste si mentine relatii reciproc avantajoase intre o organizatie si diferite categorii de public, relatii de care depind succesul sau nereusita acesteia". (S. Cutlip, A. Center şi G. Broom)4

“Relatiile publice reprezinta o functie distincta de management, care ajuta sa se stabileasca si sa se mentina un climat psihologic de comunicare, intelegere, acceptare si cooperare intre o organizatie si publicul sau; ajuta conducerea sa informeze si sa fie informata despre opinia publica; defineste si coordoneaza responsabilitatea conducerii pentru a servi interesului public; ajuta conducerea sa utilizeze in mod eficient orice schimbare, servind insa si ca un sistem de prevedere care sa sprijine tendintele ce se anticipeaza; foloseste cercetarea si tehnicile comunicationale etice ca principalele sale instrumente”.5

Relatiile Publice sunt „coordonarea comunicarii intre o structura organizationala si publicul tinta.”6

In viziunea autorului american Scott M. Cutlip Relatiile Publice reprezinta „un efort strategic de influentare a opiniilor prin atitudini pozitive si performante rezonabile, bazat pe o comunicare reciproca, satisfacatoare pentru ambele parti.”7

Daniel Serbanica –Relatii Publice – Biblioteca virtuala a ASE Idem 3 5 Idem 3 6 Jacquelyn Peake – Public Relations in Business, London, 1980, pag.1. – preluat din: Relatii Publice – prof.univ.dr. A.Tasnadi si prep.univ.drd. Roxana Ungureanu – Biblioteca virtuala ASE 7 Prof.univ.dr. Alexandru Tasnadi; prep.univ.drd.Roxana Ungureanu – Relatii Publice – Biblioteca virtuala ASE
4

3

-9-

De asemenea, Asociatia Internationala de Relatii Publice formuleaza o definitie: „arta si stiinta de a analiza tendinte, a prevedea efecte, a sfatui in consecinta conducerea structurii organizationale si a aplica propriile programe de actiune, care sa serveasca atat interesul institutiei, cat si publicului”.8 Pe langa aceste definitii imi voi permite sa adaug si eu una, referitoare la cel/cea care actioneaza in acest domeniu, al Relatiilor Publice: relationist(a) este cel/cea care prin atragerea si manipularea atentiei si bunavointei (prin mijloace fatise) poate reusi sa castige o negociere inainte de a o incepe.

1.3 Ce reprezinta imaginea?

Philip Kotler defineste imaginea ca reprezentand "ansamblul perceptiilor pe care un individ le are vis-a-vis de un obiect " - "Managementul Marketingului".

In mod evident, pentru ca s-a simtit nevoia incadrarii cu o mai mare exactitate a acestui concept definitia a fost completata, redactata mult mai elaborat, si prin urmare acum exista in mai multe variante.

„Imaginea este un concept ambivalent – prin imagine o organizatie comunica si cu mediul intern, si cu cel extern. Imaginea este considerata de unii specialisti ca fiind un obiect de patrimoniu al unei organizatii, poate chiar cel mai important. Trebuie eliminata din start confuzia ce persista deseori in legatura cu imaginea unei oragnizatii si identitatea ei vizuala. La imaginea unei organizatii contrinuie elemente precum scopuul si obiectivele, modul de organizare (structura), personalul si cultura organizationala. ... Identitatea vizuala este unul din vectorii importanti de transmitere a imaginii, care merita o atentie speciala, dar nu este singurul. Imaginea este considerata a fi importanta avand in vedere faptul ca o imagine pozitiva, credibila, influenteaza decisiv atingerea scopurilor respectivei organizatii – ea asigura atitudinea pozitiva a publicurilor tinta, si este de aceea foarte des incadrata in complexul activitatilor de relatii publice.”9

8 9

Prof.univ.dr. Alexandru Tasnadi; prep.univ.drd.Roxana Ungureanu – Relatii Publice – Biblioteca virtuala ASE Alex Gröblacher – Comunicare politica. O abordare practica – Bucuresti 2004

- 10 -

„Imaginile implicate in comunicare nu constituie numai complexe de reprezentari asupra indivizilor si organizatiilor care comunica, ci si asupra lumii in general, asupra institutiilor, posibilitatilor de cunoastere, fluxurilor sociale informationale, orizonturilor de interpretare, asupra actului de comunicare insusi. Imaginile care se creaza in toate domeniile vietii sociale simplifica sau amplifica, faciliteaza sau complica procesul comunicarii prin faptul ca in jurul lor se cristalizeaza opinii, atitudini, convingeri, credinte, teorii, ideologii, doctrine, si in ultima instanta, actiuni ale oamenilor.”10

De asemenea: „Imaginile organizatiilor in mediul extraorganizational sunt rezultate, in primul rand, ale proceselor care se desfasoara in interiorul organizatiilor (procese de socializare, procese de formare, sedimentare si interiorizare a culturii organizationale), prin care acestea se manifesta, dar si ale modalitatii in care oamenii si organizatiile recepteaza si proceseaza informatiile despre aceste procese. La cristalizarea imaginilor despre organizatii concura, de asemenea, si situatiile care prilejuiesc procese informationale despre acestea (evenimente, crize, etc.), genurile de raportari care exista intre organizatii, sau intre organizatii si institutii.”11 La toate aceste elemente se adauga imagine publica - „reprezentarea sau ideea pe care publicul si-o face despre o institutie sau o organizatie”12, un concept cu „caracter cumulativ”. „In conturarea conturarea unei imagini intervin aspecte care decurg din procesari anterioare: avem in vedere continutul mesajelor anterioare, modalitatile in care au fost receptate si interpretate informatiile disponibile in trecut despre organizatie si imaginile care s-au format pe baza lor, consecintele imaginilor care au circulat despre organizatie asupra raporturilor dintre oameni si organizatii si dintre organizatii.”13

Mai concis: „prin IMAGINE se intelege reprezentarea unor atitudini, opinii sau prejudecati cu privire la o persoana, un grup de persoane ori al opiniei publice despre organizatia respectiva”.14

Roger Mucchielli defineste imaginea ca fiind „reprezentarea sau ideea pe care si-o formeaza indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului ca urmare a receptarii unor
10

Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004 Idem 10 12 Rosemarie Haines – Imaginea institutionala – Ed. Tribuna Economica – Bucuresti 2003 13 Idem 10 14 Prof.univ.dr. Alexandru Tasnadi; prep.univ.drd.Roxana Ungureanu – Relatii Publice – Biblioteca virtuala ASE
11

- 11 -

informatii despre o opinie sau despre o atitudine ale caror radacini sunt pentru majoritatea irationale”.15

Personal consider ca totusi din acest puzzle care alcatuieste o imagine nu trebuie excluse elementele concrete de identitate vizuala, deoarece au si acestea o puternica incarcatura semnatica care contribuie la formarea ansamblului de perceptii prin care am denumit imaginea.

„In concluzie se poate afirma ca nu exista imagine in sine, exista imaginea unui anumit om despre un obiect social anume, formata in raport cu caracteristicile procesorilor sai de informatii, procesori care este plauzibil sa fie conditionati de varsta, sex, religie, apartenenta/neapartenenta la organizatie, nivel de cultura, nivel de instructie, ideologie, doctrina politica, strategie, obiective, etc.”16

1.4 Imaginea dorita – imaginea dezirabila

Specialistii in comunicare nu ofera o definitie clara pentru acest concept - imaginea dorita, poate si pentru ca este greu sa delimitezi/cuprinzi in cateva cuvinte ceea ce isi doresc oamenii, in multitudinea si diversitatea lor. Totusi, in lucrarea „Analiza imaginii organizatiilor”17, Bogdan Alexandru Halic si Ion Chiciundean formuleaza o grila care ar putea facilita determinarea conceptului de imagine dezirabila. Procese Realitatea organizationala Autoevaluarea Imaginea altora Situatia actuala Cine suntem? Opriuni Ce vrem sa fim? Gestionarea schimbarii Ce trebuie sa facem in interior pentru schimbare? Unde gresim? Ce facem pentru o imagine externa favorabila?

Cum ne autopercepen si ne autointerpretam? Cum suntem perceputi? De cine suntem vazuti negativ?

Cum ar trebui sa ne evaluam? Cum vrem sa fim perceputi si interpretati?

15 16

Ion Chiciundean; Valeriu Tones – Gestionarea crizelor de imagine – Ed. Comunicare.ro – Bucuresti 2002 Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004 17 Ed. Comunicare.ro – Bucuresti 2004

- 12 -

„Prin stabilirea structurii imaginii dezirabile a organizatiei nu se urmareste dezinformarea opiniei publice sau desfasurarea unor actiuni propagandistice, ci o canalizare a interesului mass-media prin crearea de evenimente de presa si difuzarea de materiale documentare corecte si realiste, capabile sa ofere opiniei publice datele necesare inducerii imagnii dezirabile.”18

Pentru o cat mai clara intelegere a conceptului de imagine dorita voi spune ca, la o cercetare mai amanuntita (mai sincera) se pot distinge doua „nuante” ale acesteia. Se poate spune ca exista o imagine dorita comerciala – aceea care se face publica si se incearca a fi promovata - si o imagine dorita ascunsa – aceea nemarturisita, uneori foarte diferita de imaginea promovata. Distinctia dintre cele doua concepte este destul de clara daca recunoastem faptul ca incontestabil, atat la nivel individual, cat si la nivel de grup exista dorinte care nu vor fi niciodata indeplinite pentru ca nu corespund cu realitatea. Niciodata, spre exemplu, o persoana a carei constitutie este firava nu va putea concura in competitii de box sau haltere, chiar daca si-ar dori; cum nici o persoana robusta, oricat de intens si-ar dori, nu va putea dansa in baletul „Lacul lebedelor”. Asta pe de o parte, iar pe de alta, oricat de dornica si ambitioasa ar fi conducerea unei organizatii aceasta nu va ajunge si va ramane pentru totdeauna lider mondial in bransa.

Fara a fi numita imagine dorita, psihosociologia aduce o lamurire asupra conceptului si a importantei sale: „in multe cazuri imaginea de sine este o imagine idealizata, conforma cu o serie de dorinte profunde.”19; „Oamenii tind sa reflecteze nu numai asupra Eurilor actuale, ci si asupra Eurilor posibile – ceea ce ei ar putea, le-ar placea ori se tem ca ar putea sa devina in viitor. Conceptiile despre Eurile posibile ne furnizeaza schite imaginare ale telurilor si planurilor noastre viitoare”.20

Aceste afirmatii identifica existenta unei diferente intre dorinta si realitate. Care este importanta acestei diferente in contextul si economia unei analize de imagine? Una foarte mare, pentru ca neobservarea unei astfel de discrepante intre dorinta si realitate duce la erodarea imaginii, la scaderea performantelor, la aparitia starii de frustrare, la instaurarea
18 19

Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004 Lectori.univ.dr. Elena si Florin DRUTA – Psihologie Sociala – Biblioteca virtuala ASE 20 Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE

- 13 -

situatiei de criza. In cazul in care aceasta problema apare constientizarea si recunoasterea ei reprezinta o mare parte din solutia cautata.

1.5 Elementele care concura la formarea unei imagini

Imaginea este, asadar, un cumul de imagini care au la baza mai multe perceptii – procese prin care oamenii ajung sa se inteleaga atat pe ei insisi, cat si unii pe ceilalti: - autoimaginea - imaginea despre sine - reprezentarea pe care si-o face fiecare despre ceea ce este, despre aspectele sale pozitive, despre punctele slabe pe care le are, despre comportamentele sale previzibile, despre gusturile si posibilitatile sale -: - autocunoastere - autoperceptie - autoevaluare - imaginea publica (imaginea sociala) - imaginea celorlalti despre – tine/grup - autoimagine

Imaginea, este deci un cumul de factori, atat de ordin fizic, cat si de ordin psihologic care: - influenteaza toate tipurile de comunicare sociala prin filtrarea informatiilor si orientarea perceptiilor; - contribuie la formarea atitudinilor si a comportamentului; - determina stabilitatea si sensul reprezentarii, atat pozitiva, cat si negativa.

Din fericire, „opiniile (imaginile – nota mea) sunt bazate, in principal, pe elemente afective si mistice, adica pe credinte si prejudecati, de aceea depind exclusiv de reactiile individuale pe care le modifica fara incetare mediul, caracterul, educatia, interesul, etc.” – Gustave Le Bon21

21

Ion Chiciundean; Valeriu Tones – Gestionarea crizelor de imagine – Ed. Comunicare.ro - Bucuresti 2002

- 14 -

Schema recapitulativa a elementelor care concura la formarea imaginii:

1.5.1. Autoimaginea In cazul grupurilor autoimaginea unui grup se constituie din „imaginile despre sine (sinele perceput in forma sa colectiva) care sunt componente ale apartenetei la organizatie si presupun comparatii, imbogatire prin imaginea despre altul si prin elementele imaginii noastre din perspectiva altuia. Ele implica aderarea la valorile organizationale (miturile si credintele, simbolurile, ceremonialurile si ritualuri, limbajul specific, sistemul de valori si norme) si constientizarea importantei elementelor de identitate a organizatiei (scopul organizational, obiectivele, structura, personalul organizatiei, cultura organizationala)”.22

Definitiile psihosociologilor despre „eu”, autocunoastere si autoevaluare sunt menite sa lamureasca si mai bine importanta autoimaginii la formarea imaginilor. „Eul este un

22

Ion Chiciundean; Valeriu Tones – Gestionarea crizelor de imagine – Ed. Comunicare.ro - Bucuresti 2002

- 15 -

construct social si ca noi ne definim, cel putin partial, folosindu-i pe ceilalti drept etalon”.23 „Atunci cand oamenii nu sunt siguri de capacitatile si de opiniile lor (pentru ca informatiile obiective nu le sunt la indemana), ei se autoevalueaza prin comparatie cu alti indivizi asemanatori.”24 „Atunci cand incearca sa-si explice propriul comportament, oamenii invoca fie motive rationale, fie sentimente. Daca actiunile sunt determinate in primul rand de factori cognitivi (o investitie, un parteneriat de afaceri etc.) analiza introspectiva a motivelor rationale poate spori acuratetea cunoasterii de sine, dar daca un anumit comportament este determinat afectiv (relatii erotice, placeri estetice etc.), e mai bine sa ne concentram pe autoobservatia propriilor inclinatii si sentimente.”25

De asemenea, consider ca este important sa mai fie spus ca autoimaginea este o perceptie rezultata din si influentata, direct proportional, de orizontul de asteptare al performarii personale/de grup, care este, la randul sau o reflectare a coeficientului de inteligenta si a nivelului de instruire.

1.5.2 Imaginea publica (sociala) In primul rand pentru a putea genera o imagine publica organizatiile/grupurile trebuie sa se defineasca printr-o identitate organizationala/de grup.

„Elementele de identitate ale unei organizatii sunt: - scopul organizational – reprezinta insasi ratiunea constituirii si existentei organizatiei. Existenta scopului este necesara, dar nu si suficienta; - obiectivele organizatiei – traducerea in practica a scopului general; - structura organizationala; - personalul organizatiei – calitatea oamneilor determina calitatea organizatiei; - cultura organizationala – mituri, credinte, simboluri, ceremonialuri si ritualuri, limbaj specific, sistem de valori si norme care orienteaza comportamentul.”26

Imaginea publica este definita de catre specialistii in comunicare ca fiind „ansamblul criteriilor si regulilor si interpretarilor implicite, care se formeaza de-a lungul timpului de la
23 24

Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE Idem 22 25 Idem 22 26 Ion Chiciundean; Valeriu Tones – Gestionarea crizelor de imagine – Ed. Comunicare.ro 2002

- 16 -

sine, mostenite si transmise prin traditie si cultura, modificate si imbogatite succesiv cu elemente noi, acceptate si asimilate de grup, in functie de context, in modalitati care nu pot fi transparente pentru oamenii implicati”.27 Context in care „este din ce in ce mai evident faptul ca „imaginea sociala conditioneaza din ce in ce mai mult si mai subtil performantele organizatiilor, raporturile dintre oameni si organizatii.”28

O concluzie utila economiei acestei lucrari ar fi aceea ca recunoasterea, acceptarea si insusirea individuala a imaginii publice a grupului este conditionata de recunoastrea si acceptarea apartenentei la grup.

Conceptul de imagine a celorlalti despre autoimagine l-am adaugat ca urmare a constatarilor practice personale. Sunt situatii in care perceptia despre o persoana, si chiar un grup, tinde sa se modifice in sensul autoperceptiei, mai ales daca aceasta este bine definita. Si chiar se poate spune ca, pana la urma, suntem perceputi asa cum ne percepem. Spre exemplu: Daca autoimaginea unui individ/grup este la superlativ si foarte bine conturata, pana la urma parerea celor din jur va converge in aceeasi directie, influentata fiind de comportamentul individului/grupului in cauza. Un exemplu in acest sens pot fi S.U.A., a caror suprematie este, pe-alocuri contestata, insa, in final acceptata in principal datorita atitudinii si comportamentului americanilor. Evident ca si imaginea celorlalti despre individ/grup are o influenta, aceasta este insa conditionata de diversi factori evaluativi. Exemplul zicalei: cand doi iti spun ca esti beat te duci sa te culci, este cred ilustrativ in acest sens.

1.5.3 Cultura organizationala Se poate observa ca exista un element comun celor doua concepte expuse anterior autoperceptia si imaginea sociala – cultura organizationala.

Cultura organizationala reprezinta un sistem complex de simboluri, eroi, ritualuri si ceremonii, norme si atitudini, reguli ale jocului, filozofia si valorile, impartasite, mai mult sau mai putin, de toti membrii organizatiei, care influenteaza comportamentul acestora.

27 28

Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004 Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004

- 17 -

Comportamentul organizational se refera la atitudinile si actiunile indivizilor care formeaza o organizatie, indiferent de tipul si marimea acesteia.29

Cultura organizationala reprezinta un factor de succes sau un factor de esec pentru organizatie. Ea poate contribui la succes prin faptul ca participa la supravietuirea organizatiei si a grupurilor de salariati, la adaptarea organizatiei contextului spatial si temporal al mediului ambiant si la realizarea integrarii interne a salariatilor. Fiecare cultura organizationala este unica, intrucat este construita si se dezvolta pentru a rezolva problemele proprii ale organizatiilor. O cultura puternica implica intotdeauna succesul organizatiei, dar si existenta unor norme de comportament larg raspandite si respectate. Modul in care cultura influenteaza performantele organizatiei depinde astfel de asemanarea cu mediul exogen in care aceasta acţionează. Stabilitatea sau instabilitatea mediului induc astfel elemente particulare de tipul reactiilor imediate sau pe termen mediu pe care trebuie sa le manifeste organizatia. Cultura organizationala indeplineste functii importante, indiferent de tipul de organizatie in care aceasta se construieste si influenteaza in mod direct deciziile si actiunile managerilor, chiar si perceptiile si modul lor de a gandi, prin sugerarea cailor sau modalitatilor de actiune corecte si adecvate contextului. Influenta culturii asupra managementului si asupra managerilor este direct proporţională cu forta culturii organizationale.30

Din punctul de vedere al managementului cultura organizationala este inteleasa ca „o variabila care lamureste in zilele noastre probleme de adaptare strategica si de managementul resurselor umane, ca si evolutii economice, tehnologice si ale societatii, dandu-le o anumită claritate. Unele organizatii sunt foarte constiente de cultura lor considerand-o ca pe un puternic instrument strategic, folosit pentru a orienta toate unitatile si toti oamenii catre teluri comune, pentru a mobiliza initiativa salariatilor, a asigura loialitatea si a usura comunicarea. Scopul este acela de a crea o cultura proprie si de a asigura intelegerea ei de catre toti angajatii si aderarea totala la aceasta cultura.”.31

29 30

A.Deaconu; S.Podgoreanu; L.Rasca – Factorul uman si performantele organizatiei – Biblioteca virtuala ASE Lect.univ.dr. Amedeo Istocescu – Management comparat (2006) Biblioteca virtuala ASE 31 R.Emilian; G.Tigu; O.State; C.Tuclea – Managementul resurselor umane – Biblioteca virtuala ASE

- 18 -

Un alt punct de vederear fi: „Culturile organizationale au la baza valori caracteristice unei culturi nationale, dimensiunea valorica reprezentand esenta culturala a unei natiuni. Cultura este dimensiunea centrala a organizatiei.”32

Le Petit Larousse defineste cultura organizationala ca fiind ansamblul de traditii, de structura si abilitate care asigura un cod de comportament implicit si coeziunea interna a organizatiei.

Avand in vedere toate acestea se poate formula concluzia potrivit careia cultura este depozitara principalelor repere care definesc personalitatea unui grup, indiferent de tipul si marimea lui.

1.5.4 Leadership-ul – factor decisiv – indicator si influentator Un alt element care contribuie la formarea imaginii este conducerea grupului/ organizatiei.

Potrivit unor studii recente „Leadership-ul si managementul reprezinta doua sisteme distincte si complementare de a lucra cu oamenii in context organizational. Fiecare sistem are propriile functii si actiuni specifice. Nici unul nu ii este superior celuilalt. Managementul este legat de desfasurarea eficienta a unor activitati complexe, intr-un context dat. Un management corespunzator confera ordine si consecventa unor caracteristici cheie pentru succesul organizatiei, cum ar fi calitatea si profitabilitatea produselor sau serviciilor realizate. Managementul presupune stabilirea obiectivelor pe termen scurt, planificarea, stabilirea bugetelor, alocarea resurselor necesare. Toate acestea trebuie insa precedate de stabilirea si comunicarea viziunii, misiunii si strategiei, activitati care apartin liderilor. Leadership-ul este, spre deosebire de management, legat de procesul de schimbare, de aceea devine din ce in ce mai important in conditiile in care mediul este tot mai volatil si mai competitiv. Ideile care afirma ca leadership-ul este mai important decat managementul si ca este conditionat de carisma si de anumite trasaturi speciale s-au dovedit a fi mituri. Liderul este cel care stabileste directia strategica a organizatiei, prin viziunea pe care o are asupra

32

Rosemarie Haines – Imaginea institutionala – Ed. Tribuna Economica – Bucuresti 2003

- 19 -

viitorului ei si, apoi, elaboreaza si pune in practica strategia. Liderul este agentul de schimbare in cadrul organizatiei, (...) trebuie sa fie credibil prin reputatia si integritatea sa.”33

1.6 Concluzii teoretice – Identificarea profilului de imagine

Prin urmare, autoimaginea, imaginea publica, cultura organizationala si leadership-ul sunt elementele care contribuie major la formarea imaginii generale a unui grup/organizatie. Deci, ce anume este conceptul de profil de imagine? Un concept destul de stabil si durabil, „croit” pe reperele izvorate din cultura organizationala si „ajustat” de leadership. Profilul de imagine influenteaza, intr-o masura destul de importanta, atat imaginea publica, cat si autoimaginea.

Schematizat profilul de imagine poate fi reprezentat astfel:

33

A.Deaconu; S.Podgoreanu; L.Rasca – Factorul uman si performantele organizatiei – Biblioteca virtuala ASE

- 20 -

Iata si un exemplu de constituire a unei imagini de succes, care are un profil de imagine bine conturat: schema de IMAGINE Renault - 34

34

Rosemarie Haines – Imaginea institutionala – Ed. Tribuna Economica – Bucuresti 2003 – sursa: B.Brochand;J.Lendrevie, Le publicitor, Dalloz, 1989.

- 21 -

1.7 Profilul de imagine – o „piatra de temelie” a strategiei manageriale

Corecta identificare a profilului de imagine permite: - constientizarea capacitatilor organizationale; - determinarea cu precizie a pozitiei pe piata; - aprecierea in mod realist a obiectivelor care se doresc a fi atinse; - elaborarea unei strategii de PR coerenta si eficienta, atat catre interior, cat si catre exterior; (Exemplu: Trustul MediaPRO – angajatii transmit, la unison, un sentiment de siguranta, incredere, fericire si cel mai important de forta => fara dubii, trustul este lider de piata atat la audiente, cat si ca atractie a fortei de munca de calitate.) - posibilitatea aparitiei si impunerii unui brand. „Elementul esential in construirea imaginii de marca il reprezinta legatura dintre realitate si promisiune.”35 Prin extrapolare se poate spune ca identificarea unui profil de imagine bine echilibrat intre perceptia sociala si imaginea dezirabila este exact elementul necesar pentru impunerea unui brand, respectiv un profil puternic, durabil, care va putea rezista pe piata, stiut fiind ca fenomenul de erodare a imaginii nu se intalneste numai in politica.

Daca acestea sunt avantajele identificarii unui profil de imagine, la polul opus este

1.8 Erodarea imaginii – Criza de imagine

Alterarea imaginii sociale (publice – nota mea) a organizatiilor se datoreaza, in primul rand, erodarii proceselor care au loc in interiorul lor si a credibilitatii diferitelor componenete organizationale – indeosebi a componentelor cele mai vizibile, dar ea (erodarea) poare fi si o consecinta a gestionarii defectuoase a imaginii organizatiilor.36

Pentru a evita erodarea imaginii organizatiile trbuie sa actioneze pe mai multe directii si pe termen lung, inca raporturile sale cu „receptorii” sa fie pozitive, echitabile, constructive. Aspectele cele mai delicate decurg din decalajele intre capacitatile organizatiei de a procesa informatii, decalaje care se prelungesc si uneori se amplifica prin decalaje intre posibilitatile

35 36

Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004 Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004

- 22 -

organizatiei de a gestiona de sine statator interesele proprii prin mediul economic, politic si social.37

Criza de imagine este acel stadiu de deteriorare a gradului de notorietate, a reputatiei si increderii publice ce pune in pericol functionarea sau existenta unei organizatii.38 1.8.1 Cauzele care pot genera aparitia unei crize de imagine39 - incapacitatea organizatiei de a-si crea si gestiona o identitate puternica, relevanta atat in interior, cat si in cadrul extraorganizational; - lipsa de preocupare a managementului pentru promovarea si gestionarea unei imagini coerente; - imposibilitatea organizatiei de a avea control total asupra mesajelor care creaza vizibilitatea in spatiul public; - incapacitatea organizatiei de a asigura o imagine coerenta, credibila si stabila prin compatibilizarea mesajelor.

1.8.2 Caracteristicile crizei de imagine Criza de imagine: - nu apare brusc; - se suprapune si este determinata de o criza de identitate specifica culturii organizationale; - este mai greu de identificat (pana la manifestarea maxima – nota mea); - efectele se manifesta pe termen lung.40

1.8.3 Efectele crizei de imagine Consecinta directa a alterarii imaginii sociale a organizatiilor este inducerea in mentalul colectiv a unor elemente generatoare de atitudini negative, cu mari implicatii in functionarea de ansamblu a acestora: - aparitia neincrederii in managementul organizatiei; - demoralizarea personalului organizatiei; - slabirea coeziunii interne si aparitia tendintelor centrifuge;
37 38

Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004 Ion Chiciundean; Valeriu Tones – Gestionarea crizelor de imagine – Ed. Comunicare.ro 2002 39 Ion Chiciundean; Valeriu Tones – Gestionarea crizelor de imagine – Ed. Comunicare.ro 2002 40 Idem 38

- 23 -

- slabirea disciplinei organizatorice; - diminuarea responsabilitatilor si discernamantului personalului; etc.41

Cu alte cuvinte, criza de imagine - poate declansa o criza organizationala; - poate afecta credibilitatea, legitimitatea si dezvoltarea intregii ramuri sau a domeniului de activitate; - poate schimba sensul misiunii strategice a unei organizatii in perceptia publica; - afecteaza cultura organizationala si latura psihologica a salariatilor si clientilor.42

41 42

Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004 Ion Chiciundean; Valeriu Tones – Gestionarea crizelor de imagine – Ed. Comunicare.ro 2002

- 24 -

2. STUDIU DE CAZ - Profilul de imagine al Romaniei „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?”

„Oamenii se disting prin ceea ce arata si se aseamana prin ceea ce ascund.” Paul Valéry

Daca ar fi sa ne luam dupa afirmatia filosofului francez Paul Valéry ar trebui sa presupunem ca, cel putin teoretic, oamenii arata ceea ce este bun si frumos, si ascund ceea ce este rau si urat. Dar conceptele sunt relative. Ceea ce este bun si frumos pentru unii este rau si urat pentru altii. Pentru romani, spre exemplu, buni si frumosi sunt cei care cersesc, fura si comit crime; pe acestia ii lasa sa iasa in fata, ii lasa, prin nedelimitare, sa para ca sunt tot ceea ce avem noi mai bun, mai frumos.

Este aceasta imaginea care ii caracterizeaza cu adevarat pe romani? Ii reprezinta cu adevarat? Asa am fost noi romanii dintotdeauna? Este corect sa acceptam o astfel de eticheta generala? Sunt intrebari care preocupa, cu siguranta, adevaratele elite intelectuale care exista in Romania.

Se pare ca adevaratele schimbari incep sa se produca in Romania abia la aproape 20 de ani de la schimbarea regimului politic. (Amintirea profetiei lui Silviu Brucan revine suparator si jenant de obsesiv. Suparator si jenant pentru faptul ca poporul roman nu a fost in stare sa il contrazica.)

Timp de aproape 50 de ani, in perioada comunista, in Romania s-au promovat pseudovalorile intelectuale. Din pacate, aceasta stare de fapt nu a incetat o data cu schimbarea regimului politic. Faptul ca in decembrie 1989 au fost inlaturate doar simboluri ale vechiului regim si ca noua clasa politica era in fapt de aceeasi sorginte, este o realitate perceputa chiar si de catre populatia fara prea mare acces la informatii, fara prea multa instruire. Inevitabil aceasta stare de fapt a generat un mesaj negativ catre adevaratele elite intelectuale, care la randul lor au comis greseala de a alege sa foloseasca noua libertate pentru a se indeparta, si nu pentru a se incapatana sa ramana si sa se exprime pentru a iesi in evidenta pe teritoriul si in

- 25 -

interiorul grupului de origine. Psihologic vorbind, la nivel individual exista circumstante atenuante pentru acest comportament, insa la nivel de grup implicatiile si explicatiile sunt mult mai complexe, raspunsul putand fi gasit in exact profilul moral, de imagine al romanilor, concept care, asa cum am demonstrat in prima parte a lucrarii, este stabil si durabil.

Imaginea Romaniei nu trebuie si poate fi analizata la fel de simplist precum cea a unei organizatii, fie ea si multinationala. Imaginea unei tari este rezultatul unui proces indelungat, cu interpretari, justificari si implicatii extrem de profunde. Daca in cazul unei companii este relativ usor sa se organizeze o campanie promotionala pentru impunerea unei imagini de marca, in cazul unei tari este nevoie de mai multa subtilitate si complexitate in ceea ce in manualele de comunicare se numeste „legatura dintre realitate si promisiune”.

„Despre imaginea Romaniei se vorbeste foarte mult si poate ca se face mult prea putin. Cel putin asta e parerea multora.”, afirma, in iulie 2005, Dan Jurcan director general in cadrul Agentiei pentru Strategii Guvernamentale, profesor asociat al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Sociologie.43 „Multi specialisti vorbesc despre un nevoia unui rebranding de tara. Brandul de tara reprezinta un capital care poate fi si trebuie sa fie manageriat ca orice alta resursa. ... Managementul unui brand nu inseamna doar comunicare. Nu poti sa vinzi un ambalaj exceptional cu un produs mediocru dar poti crea un interes deosebit pentru produsul respectiv. Putem redefini brandul de tara al Romaniei dar pentru ca acest proiect sa fie un succes, trebuie schimbata insasi Romania. O schimbare care poate sa inceapa cu lucruri simple: amabilitatea si corectitudinea vamesilor, asfaltarea si igienizarea strazilor, refacerea fatadei cladirilor, reducerea birocratiei si a coruptiei, un comportament mai civilizat al romanilor, etc. Schimband identitatea Romaniei (ceea ce este), in timp se va schimba si imaginea ei (ceea ce se percepe din ceea ce este).”44

Voi analiza profilul de imagine al Romaniei pornind de la schema de imagine expusa in prima parte a acestei lucrari. Fata de schema anterioara am introdus doua elemente noi – Profilul moral si psihologic si Comportamentul – a caror prezenta o voi justifica in capitolele urmatoare.

43 44

http://www.brandingromania.com/?author=22 Idem 43

- 26 -

Schema profilului imaginii de tara

Fara a avea pretentia ca s-au formulat toate intrebarile, ca a fost analizat intregul spectru al starii de fapt, al cauzelor care a generat-o, al implicatiilor si mai ales al solutiilor de care se simte nevoia, prezenta lucrare se doreste a fi motivul unor studii mult mai aprofundate.

- 27 -

2.1 Premise generale - Imaginea publica – Romani = tigani

„Toate tarile lumii trebuie sa se confrunte cu prejudecati, dar putine sunt cele care au o imagine atat de proasta ca aceea a Romaniei. Parerea generala este ca aici pandesc hotii si escrocii la fiecare colt de strada, ca la fiecare semafor cersesc copii si tigani, iar putinii nevagabonzi – daca muncesc – sunt culegatori de capsune pe alte meleaguri. Aceasta prezentare panoramica a prejudecatilor se completeaza cu: strazile dezolante si murdare din cele mai multe orase, vitrinele plictisitoare, oamenii saracacios imbracati, cafenelele si restaurantele degradate si neingrijite, politistii si functionarii corupti pana in maduva oaselor, comerciantii care pandesc orice ocazie pentru a pacali clientul etc. Iar o astfel de tara isi permite sa vrea sa adere la cercul tarilor „civilizate“ ale Europei??” Iata ce agfirma Günter W. Dill, directorul Fundatiei Konrad Adenauer, biroul din Bucuresti, cu aproape 2 ani in urma pe un forum dedicat brandului pe care il reprezinta Romania. 45 Din nefericire aceasta nu este o parere singulara, ci generalizata, atat in randul strainilor despre romani, cat si in randul romanilor despre ei insisi. Si ce este mai grav este ca din momentul formularii acestei constatari, 27 aprilie 2006, opinia este departe de a se fi ameliorat, ba chiar din contra, s-a consolitat, dat fiind ca la sfarsitul anului 2007 s-a petrecut in Italia nefericitul „incident Mailat”. Si ceea ce este mai grav este ca de-atunci in din ce in ce mai multe tari romanii au devenit nelipsiti din jurnalele de stiri despre crime si jafuri, fapte ale caror protagonisti sunt, precum Mailat, rromi din Romania. Pentru simplul fapt ca s-a intamplat sa fie nascuti in Romania acesti tigani isi spun romani, desi nu isi asuma si alte caracteristici, si ne-au devenit, din cauza mobilitatii lor, marca nationala.

„Stampila” roman=tigan devine mult mai relevanta din site-ul NATIONAL GEOGRAPHIC, unde la sectiunea dedicata Romaniei se face vorbire despre Castelul Bran, despre Dracula, despre unguri si despre ... tigani.46 De asemenea, la capitolul descopera muzica romaneasca nu se pomeneste nimic despre George Enescu, Ciprian Porumbescu, Sergiu Celibidache sau Mariana Nicolesco, ci se mentioneaza, si nu o data, ca multi muzicieni sunt tigani.

45 46

http://www.brandingromania.com/?author=48 http://www3.nationalgeographic.com/places/countries/country_romania.html

- 28 -

Acum in ochii strainilor suntem tigani, insa asa am fost intotdeauna? Cum erau vazuti romanii inainte de comunism, spre exemplu? Günter W. Dill ne ofera o marturie de la 1896, a lui Hugo Fromholz: „Poporul (roman) este o stirpe frumoasa, puternica, este inalt de statura, harnic si priceput, dar slab dotat intelectual; totusi, de multa vreme exista preocupari in favoarea scolii, mai ales romanii din partile unguresti cauta sa ridice nivelul cultural alor lor… Cu toate acestea, marea masa este inca la un nivel foarte scazut, in timp ce cercurile mai inalte sunt zdruncinate de pe urma maimutarelii, a imitarii imoralitatii frantuzesti. In special doamnele din familiile boieresti sunt considerate, cu toate, ca fiind de o destrabalare fara margini! Femeile pe care le-am vazut in timpul unei plimbari pe drumul denumit „sosea“, care este principala zona de promenada din apropierea orasului, nu mi-au oferit ocazia să descopar sensul inalt al frumusetii; ca in Italia, erau aproape numai femei, mai ales dintre cele foarte brunete, fete tinere nu am vazut aproape nici una. Barbatii pareau vlaguiti si erau evident mici si uscativi, iar femeile erau foarte corpolente; exact ca in Italia!“47 Nu ma grabesc sa afirm ca intr-adevar aceasta era opinia generala despre romani la acea vreme, cronicile si literatura noastra din acea vreme pastreaza totusi o alta descriere a acelor timpuri. Cu atat mai mult cu cat psihosociologii afirma ca: „Asa cum subiectii perceptiei sociale nu sunt egali, nici trasaturile observate nu sunt egale ca importanta. Indivizii pot fi deosebiti intre ei in functie de cinci factori sau trasaturi majore: extroversie , stabilitate emotionala, deschiderea fata de experienta, caracter agreabil si constiinta de sine.”48

2.2. Consideratii de ordin psihosocial

Imediat dupa 1990 pseudovalorile intelectuale promovate timp de aproape 50 de ani au generat o clasa de politicieni care de nu s-au priceput (nu avansez ideea de rea intentie) sa arate ca au nevoie de elitele intelectuale si drept urmare acestea au plecat, in cautarea recunoasterii si a sentimentului de „a fi necesar/util” in alte tari. Din pacate „exodul creierelor” nu a imbunatatit perceptia externa a Romaniei tocmai pentru ca plecarea elitelor sa produs pe fondul nerecunoasterii, inutilitatii si oarecum al respingerii, nu cel al propriei vointe. Aceasta stare de fapt a avut ca efect asupra elitelor intelectuale perpetuarea sentimentului de stigmat in grupul de origine si chiar o forma de renegare a apartenentei la

47 48

http://www.brandingromania.com/?author=48 Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE

- 29 -

grup. Incapacitatea noii clase politice de a genera mesaje pozitive si credibile, cumulata cu insuccesele manageriale au generat chiar in interiorul tarii sentimentul de pierdere a respectului fata de apartenenta la grup, cu atat mai mult cu cat asteptarile au fost foarte mari.

„Sentimentele de mandrie sau de rusine in urma performantelor realizate sunt influentate de polaritatea cauzelor interne sau externe. Mandria este accentuata atunci cand indivizii considera ca succesul lor se datoreaza unor calitati interne (capacitate, efort), dar se tempe reaza daca succesul se datoreaza unor cauze externe (noroc, dificultatea redusa a sarcinii). La fel se intampla si in cazul rusinii dupa un esec. Dimensiunea stabilitatii este legata de asteptarile subiectului fata de viitoarele performante. Daca succesul sau esecul se datoreaza unor factori stabili, se anticipeaza repetarea sa pe viitor; daca se datoreaza unor factori instabili, nu.”49

Cu toate acestea, in studiului privind autoperceptia romanilor si imaginea de tara, realizat de Metro Media Transilvania, la cererea Agentiei pentru Strategii Guvernamentale in urma cu un an, se afirma ca „Referitor la imaginea Romaniei, 1/3 dintre respondentii considera ca Romania are o imagine pozitiva in strainatate, 38% considera ca imaginea Romaniei nu este nici buna, nici proasta iar 1/4 dintre respondenti ca Romania are o imagine proasta.”

2.3 Elemente care concura la formarea imaginii de tara 2.3.1 Cultura si Profilul moral si psihologic Afirmam in prima parte a acestei lucrari faptul ca in cultura sunt pastrate principalele repere care definesc identitatea si personalitatea unui grup. Cultura, si in special literatura, reflecta profilul moral si psihologic al unui popor, al unei tari, al unei natiuni, se refera la modul de viata.

UNESCO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura) defineste cultura ca reprezentand, in sensul cel mai larg, ansamblul trasaturilor distinctive, spirituale si materiale, intelectuale si afective, ce caracterizeaza o societate sau un grup social. Ea inglobeaza artele si literatura de orice fel, modul de viata, drepturile fundamentale ale fiintei

49

Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE

- 30 -

umane, sistemul de valori, traditiile si credintele. Cultura ii asigura omului capacitatea de reflectie asupra sinelui. Ea este cea care ne transforma in fiinte umane rationale, critice si angajate etic. Prin intermediul culturii distingem valoarea de non-valoare si efectuam alegeri in mod constient. Prin intermediul culturii fiinta umana se exprima, are constiinta propriei evolutii, se recunoaste ca un proiect inca nedefinitivat, aflat deci in lucru, pune sub semnul indoielii propriile realizari, cauta fara incetare noi semnificatii si creeaza opere care o transcend. Cultura, ca ansamblu al valorilor si creatiilor unei societati sau unui grup social si ca expresie a existentei respectivei societati sau respectivului grup social, este esentiala pentru aceasta/acesta si nu poate fi redusa la un simplu mijloc sau instrument ori accesoriu al activitatii sociale. Diversitatea culturala a popoarelor, societatilor, grupurilor sociale trebuie astfel considerata un factor de echilibru si nu de divizare, deosebire sau dezbinare.50

„Oamenii, membri ai unor grupuri, modeleaza cultura si, in acelasi timp, sunt modelati de cultura. Din cultura proprie grupului oamenii invata ce semnificatii pot atribui unor evenimente, pe care adesea chiar ei le provoaca. In acest mod, culturile difera si dupa modul in care interpreteaza evenimentele cu care se confrunta. Ca membri ai grupurilor, oamenii sunt constransi sa socializeze sau socializeaza de buna voie, pentru a putea sa foloseasca ulterior cultura ca un instrument de interpretare. Apare, astfel, uneori, cel putin la nivel potential, pericolul ca perspectiva particulara a unui individ, membru al unui grup, sa fie prea ingusta pentru a-i permite acestuia intelegerea usoara, deplina si obiectiva a altor indivizi, grupuri sau culturi. In mod frecvent, oamenii inteleg si interpreteaza, voluntar sau involuntar, oameni apartinand altor culturi. Mai mult, deoarece oamenii isi insusesc toata viata un comportament cultural, ei sunt afectati de acest comportament la nivel subconstient. Conditionarea culturala este astfel adanc inradacinata in subconstientul fiecaruia dintre noi, iar adesea constientizam si recunoastem propriile noastre caracteristici culturale sau ale grupului din care facem parte numai atunci cand ne aflam fata in fata cu caracteristicile culturale ale altui grup sau ale altor grupuri.”51

In SUA, parintii le spun copiilor sa fie inde pendenti, siguri pe ei si afirmativi, in Japonia copiii sunt crescuti sa se integreze in comunitate. Prima cultura este individualista, promovand virtuti precum independenta, autonomia si increderea in fortele proprii. Cealalta

50 51

Amedeo Istocescu – Managerment comparat (2006) – Biblioteca virtuala ASE Amedeo Istocescu – Managerment comparat (2006) – Biblioteca virtuala ASE

- 31 -

este o cultura colectivista, care pretuieste interdependenta, cooperarea si armonia sociala. Sub stindardul individualismului, scopurile personale au prioritate fata de proiectele grupale. In culturile colectiviste, persoana este in primul rand un membru loial al familiei, echipei, companiei, al bisericii si al statului. Majoritatea americanilor si vest-europenilor au o viziune independenta asupra Eului, conceput ca o entitate distincta, autonoma, inchisa in sine si inzestrata cu dispozitii unice. Ceilalti au o viziune interdependenta despre sine, conceput ca parte a unei retele sociale mai largi, care include familia, tovarasii de munca si alti indivizi de care este legata o persoana. Unii spun: „Singura persoana pe care te poti bizui esti tu insuti“ sau „Imi place sa fiu unic si diferit de ceilalti“, pe cand ceilalti spun: „Sunt si eu de vina daca un membru al familiei sau al echipei din care fac parte greseste“ si „fericirea mea depinde de fericirea celor din jurul meu“.52

Profilul romanilor se contureaza din: - istorie si traditii – Iata ce descriere face Dumitru Draghicescu in cartea „Psihologia poporului roman”, publicata in 1995, la Editura Albatros” „Popor de pastori ceva mai putin plugari, romanii erau cruzi si violenti. Avand o vointa de fier, incapatanata, impulsiva, adesea stapana pe sine, adesea neinfranata, nestartornica, schimbatoare, ei au trebuit sa fie indrazneti peste masura, curajosi, nepasatori de moarte si insufletiti de spiritul de libertate si de neatarnare, care mai adesea si dezbina, arareori le ingaduia sa se uneasca. Disciplinati si organizati sau lipsiti de disciplina, anarhici, dupa imprejurari, amandoua aceste porniri erau sadite din leagan in sufletul lor, caci pe amandoua le mostenisera de la neamuri etnice deosebite. Inteligenta romanilor, in aceasta epoca, ar fi trebuit sa fie foarte bogata, in tot cazul era vioaie, indrazneata, scaparatoare, avea simtul generalitatii si al organizarii si aplecarea spre observatie din care rezulta umorul, satira batjocoritoare. ... Pierderea neatarnarii fu, pentru tarile romane de la inceputul veacului al XVI-lea incoace, faptul cel mai culminant (sic !) si hotarator pentru rostul istoriei lor nationale. ... Pentru caracterul romanilor, urmarile acestor lupte, terminate cu infrangerea totala, definitiva a energiei romanesti, fura vadit inmuierea si pierderea acestei tenacitati si statornicii cerbicoase de vointa a neamului nostru din Romania libera de azi. Indrazneala, voinicia si vitejia obisnuita a stramosilor nostri se zdrobira si pieira, in cea mai mare parte, in luptele coplesitoare cu turcii, la picioarele Sultanilor carora, precum se stie, nu le putura rezista nici vigoarea inca barbara a bularilor si sarbilor nici stiinta si civilizatia bizantina, nici puterea razboinica renumita in vechime a
52

Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE

- 32 -

ungurilor. Elementul de capetenie al caracterului romanesc, vointa simpla, inculta, dar temeinica, incapatinata, indaratnica, vointa neinfranata, neinfranta, strasnica, aceasta insusire de temelie a neamului se slabi, pali si se topi in focul luptelor napraznice cu turcii. In locul curajului si indraznelii de alta data, un fel de frica instinctiva patrunse in sufletul romanilor. ... Pierderea neatarnarii tarilor romane avu ca urmare nemijlocita pierderea neatarnarii caracterului romanilor, alterarea, pana la disparitie a spiritului de libertate si independenta in intelesul bun ce caracterizeaza neamul nostru si stramosii lui daco-romani. ... Si ca si cum toate aceste decaderi si degradari ale tarilor romane n-ar fi fost de-ajuns prin ele insele, se mai adauga la decaderea lor morala si decaderea morala a imparatiei otomane; care se corupse ea insasi in privinta moravurilor, pentru a ruina si corupe si mai departe tarile romane. ... Neaparat ca sistemul coruptiei dezvoltat la Constantinopole nu putea sa nu aibe urmarile lui firesti si asupra legaturilor ce se stabilisera de curand intre Poarta si tarile romane. Situatia, in acestea din urma, devenise asa, incat, cum aminteam mai sus, intrigile si luptele pentru domnie nu mai aveau niciun frau. Petitorii la domnie se intreceau intre ei cu pungile cu bani, pentru a cumpara precupetia si favoarea, fie a vizirilor sau a femeilor influente de la palat, fie chiar a Sultanului. Apucaturile turcilor primeau foarte bine concurenta candidatilor la domnie. Pungile cu bani si darurile erau bine vazute, bine primite si isi aveau efectul. Lacomia turceasca, atitata de coruptia grecilor, nu mai avea nici-un frau. Darurile cele mai sumpe erau cautate de romani, in patru parti ale lumii, pentru a fi duse pasii sau vizirului dela Stambul. Energia bratelor care altadata purtau arcul sau flinta, acuma rascolea campiile tarii; vlaga acestor cimpii manoase era confiscata si prefacuta in bani si in daruri scumpe, care an cu an treceau Dunarea si isi faceau drum la Constantinopole.”53

- literatura - As indrazni sa afirm ca profilul moral si psihologic al romanilor este conturat cel mai pregnant in literatura interbelica. Literatura romaneasca produsa in acea perioada reflecta indivizi, deopotriva barbati si femei incrancenati sa supravietuiasca, nu sa domine; iuti la manie; mult prea ades seriosi, apasati de grija zilei de maine; puternic atasati de pamantul pe care s-au nascut, de bunurile pe care le poseda sau isi doresc sa le posede. O dovedesc cu prisosinta personaje precum Ion (Ion – Liviu Rebreanu), Manole si Ana (Legenda mesterului Manole), Vitoria Lipan (Baltagul – Mihail Sadoveanu) si Mara (Mara – Ioan Slavici). Pe de alta parte romanul are umor, are simt ludic si este romantic, o dovedesc scrierile lui Caragiale, Creanga si Eminescu.
53

http://www.geocities.com/bula333/Bib/psihorom.htm

- 33 -

Nu se distinge profilul unor indivizi increzatori, curajosi si demni, un profil de invingatori. Nici macar la nivelul conducatorilor indivizii nu se mai disting – „La un semn deschisa-i calea si se-apropie de cort/Un batran atat de smplu, dupa vorba dupa port.” (Mihai Eminescu – Scrisoarea a III-a) Evident se poate interpreta si sub forma ca era vorba de un lider abil, priceput in arta disimularii. Dar disimularea nu este strategia indivizilor care cauta succesul, ci a celor care cauta sa reziste. Elemente care vin in sustinerea acestei perceptii distingem si in „comportamentul” limbii romane care, in lupta pentru supravietuire, nu s-a pastrat in forma originala ci a imprumutat (=recunoastre implicita a superioritatii) in permanenta unitati lexicale din alte limbi, chiar in dauna unitatilor proprii.

Spuneam la inceputul lucrarii ca succesul este definit ca o reusita prin care este numita atingerea scopului/obiectivelor propuse. Daca privind din aceasta perspectiva spunem ca supravietuirea este o reusita, atunci profilul moral si psihologic al romanilor este unul al indivizilor de succes; daca insa vor fi stabilite alte orizonturi de asteptare, spre exemplu dorinta de a fi un neam al carui cuvant sa fie determinant pentru umanitate, atunci .... (In prezent exista voci care incearca sa avanseze ideea ca actualul teritoriu al Romaniei este locul de nastere al umanitatii.)

2.3.2 Autoperceptia Este limpede deci ca un astfel de profil, precum cel creionat mai sus, genereaza permanent reactii la nivelul autoperceptiei. Poate ca asa se explica faptul ca in studiul realizat de Metro Media Transilvania, la cererea Agentiei pentru Strategii Guvernamentale, romanii se autopercep a fi „prietenosi, calzi-afectuosi, vorbareti, indrazneti, inteligenti, competenti dar si activi si muncitori”. In conditiile in care este evident faptul ca perceptia publica despre romani este nefavorabila, care dintre aceste perceptii este deformata? Autoperceptia? Perceptia publica? Sau poate chiar amandoua?

Ce anume determina sentimentele indivizilor fata de propria persoana? „Dupa E. Tory Higgins, respectul de sine se defineste prin concordanta sau discordanta dintre felul in care ne vedem si felul in care am vrea sa ne putem vedea pe noi insine.”54

54

Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE

- 34 -

„Atunci cand vine vorba de Eul propriu, oamenii sunt rareori niste observatori impartiali si detasati. Mai degraba suntem emotionali si foarte grijulii cu respectul nostru de sine – o componenta a Eului cu mare incarcatura afectiva. Respectul sau stima de sine este o componenta afectiva a Eului, constand in autoevaluarile pozitive si negative ale unei persoane. Unii indivizi au un mai mare respect de sine decat altii, iar acest atribut poate avea un impact profund asupra modului in care gandesc si simt fata de propria persoana. Sentimentul valorii personale nu este o trasatura permanenta si invarianta, ci mai degraba o stare de spirit care variaza in urma unor succese si esecuri, a unor intorsaturi ale norocului, a unor interactiuni sociale si a altor experiente traite. Oamenii al caror respect de sine este instabil si fluctuant reactioneaza mai puternic in urma unor evenimente favorabile sau nefavorabile decat indivizii al caror sentiment al valorii proprii este stabil si ferm. De asemenea, intrucat conceptul sinelui este alcatuit din multiple paliere, indivizii isi apreciaza diferitele componente ale Eului in mod diferit: unele parti se bucura de aprecieri mai favorabile decat altele, ori sunt judecate cu mai multa claritate sau li se atribuie o mai mare importanta.”55

Psihosociologia explica inclinatia de a construi o autoperceptie mai atractiva prin faptul ca „indivizii care au o imagine de sine pozitiva tind sa fie fericiti, sanatosi, productivi si sa reuseasca in viata; ei persevereaza mai mult in rezolvarea unor sarcini dificile, dorm mai bine si au mai putine ulcere. Sunt de asemenea mai toleranti fata de ceilalti si mai putin predispusi sa se conformeze presiunii grupului din care fac parte. In contrast, indivizii cu imagini de sine negative sunt mai anxiosi, depresivi, pesimisti in ceea ce priveste viitorul si predispusi la esec. Oamenii cu inalt respect de sine au incredere in ei si raspund provocarilor vietii cu o atitudine motivata de invingatori. Prin contrast, oamenii cu un respect de sine scazut nu au incredere in fortele proprii si abordeaza noile sarcini cu o atitudine de invinsi, care ii atrage intr-un cerc vicios al autoinfrangerii. Asteptandu-se sa piarda, sunt anxiosi, depun un efort mai scazut si se feresc de provocarile majore; dupa ce pierd, se autoinvinuiesc, ceea ce ii face si mai putin performanti. Scaderea stimei de sine poate chiar dauna sanatatii, afectand sistemul imunitar.”56

55 56

Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE

- 35 -

2.3.3 Leadership-ul si Comportamentul Cei doi factori sunt intr-o relatie de interdeterminare. Liderii unui popor vor fi intotdeauna expresia, oglinda acelui popor. Poporul ii urmeaza pe lideri, dar ii si influenteaza in ceea ce fac. „Asa cum un popor nu-si alege culoarea ochilor sau a parului, el nu-si alege nici institutiile dupa bunul sau plac. Institutiile si guvernele reprezinta produsul neamului. Ele nu creaza nici pe departe o epoca, ci sunt create de ea. Popoarele nu sunt guvernate dupa cum li se nazare la un moment dat, ci dupa cum le-o cere caracterul. Uneori sunt necesare secole pentru a forma un regim politic si secole pentru a-l schimba. Institutiile nu au nicio virtute intrinseca; prin ele insele nu sunt nici bune, nici rele. Bune la un moment dat pentru un popor anumit, ele pot fi detestabile pentru un altul. ... Caracterul popoarelor si nu guvernele, le determina acestora destinele.”57

57

Gustave Le Bon – Psihologia multimilor – Ed. Anima 1990

- 36 -

2.4 Concluzii

2.4.1 Cine si cum suntem? Suntem un neam cu profil de supravietuitori, nu avem in sange dorinta de a cuceri zarile; pentru noi este important sa mancam si sa dormim astazi pentru a trai si maine, nu cercetam flamanzi catre zari. Si daca am spus ca noi suntem asa asta nu inseamna ca in neamul asta nu pot aparea indivizi ale caror nevoi depasesc ziua de maine.

Este important sa cautam sa aflam si sa acceptam cu sinceritate si precizie cine si cum suntem cu adevarat, atat cu bune, cat si cu rele, sa ne constientizam dimensiunea, locul si importanta. Este important sa ne cunoastem limitele pentru a ne putea stabili corect orizonturile de asteptare atat pentru performarea individuala, cat si pentru cea de grup, pentru a evita starea de frustrare, de nefericire – rezultata dintr-o prea mare diferenta intre orizontul de asteptare si capacitatile reale de performare; pentru a ne putea explica si corecta esecurile. Din pacate trasatura onestitatii cu sine si cu ceilalti nu face parte din arsenalul de calitati a profilului de imagine a romanilor contemporani.

2.4.2 Posibile corectii - Avem nevoie de modele noi Ceea ce se reclama acum cel mai acut este lipsa de moralitate, pierderea respectului de sine. Preocuparea, din ce in ce mai intensa, pentru recuperarea valorilor si reperelor spirituale romanesti care sa redea respectul de sine pare sa indice faptul ca alterarea profilului moral si psihologic al acestui neam a atins limita maxima. Vremea lui Vlad Tepes cand daca cineva pierdea bani ii gasea sub o piatra pare acum o gluma, dar nu este imposibil de retrait in realitate. Orice schimbare este posibila daca este dorita cu adevarat. Trebuie doar sa ridicam stacheta pretentiilor calitative, sa renuntam la paguboasa atitudine „Las-o ma, ca merge si asa!”.

Din fericire situatia se poate schimba. Procesul nu va fi nici usor, nici rapid. Psihosociologii afirma: „Odata formata, o anumita convingere se intareste prin simplul fapt de a fi gandita, chiar daca nu se mai sustine cu noi argumente. Efectul slabeste de indata ce oamenii sunt pusi sa gandeasca de ce ar putea fi valabila o teorie alternativa.”58

58

Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE

- 37 -

„Cu modele se conduce multimea, nu cu argumente. In fiecare epoca exista un mic numar de personalitati care dau tonul si ale caror fapte sunt imitate de masa inconstienta. Aceste personalitati nu trebuie totusi sa se indeparteze prea mult de la ideile general acceptate. Imitarea lor ar deveni atunci prea dificila, si influentarea lor ar fi nula. Tocmai din acest motiv, oamenii mult superiori epocii lor nu au in general nicio influenta in epoca. Prapastia este prea adanca.”59 „Norodul asculta intotdeauna de omul inzestrat cu o vointa puternica. Indivizii reuniti intr-o multime, pierzandu-si intreaga vointa se orienteaza din instinct catre cel care o poseda.”60

59 60

Gustave Le Bon – Psihologia multimilor – Ed. Anima 1990 Gustave Le Bon – Psihologia multimilor – Ed. Anima 1990

- 38 -

„If you could burn into people’s minds the image that captured fairly your country, then no one could steal your image and you could have the benefit of it. ... The most important thing in this whole enterprise why you want to brand Romania is to say something that the people of Romania would instantly believe is true and good, and a source of pride and is future oriented.” - William Jefferson Clinton, 17 iunie 2005.61 Daca veti putea imprima in memoria poporului o imagine care sa va reprezinte complet tara atunci nimeni nu va va mai putea stirbi prestigiul si astfel veti putea avea si beneficii. ... Cel mai important lucru pe care trebuie sa il aveti in vedere in tot ceea ce faceti pentru brand-ul de tara, pentru a va orienta cu adevarat spre recuperarea mandriei si respectului de sine (ca neam), este sa promovati numai ceea ce imediat romanii pot sa identifice ca fiind adevarat si bun.

61

http://www.brandingromania.com/?author=16

- 39 -

Bibliografie

1. Ion Verboncu; Michael Zalman - Management si performante, Ed. Universitara Bucuresti 2005 2. Victoria Seitz; Mariana Nicolae – Crearea imaginii – Ed. ASE – Bucuresti 2006 3. Daniel Serbanica –Relatii Publice – Biblioteca virtuala a ASE 4. Alexandru Tasnadi; Roxana Ungureanu – Relatii Publice – Biblioteca virtuala ASE 5. Alex Gröblacher – Comunicare politica. O abordare practica – Bucuresti 2004 6. Bogdan Alexandru Halic; Ion Chiciundean – Analiza imaginii organizatiilor – Ed. Comunicare.ro 2004 7. Rosemarie Haines – Imaginea institutionala – Ed. Tribuna Economica – Bucuresti 2003 8. Ion Chiciundean; Valeriu Tones – Criza de imagine – Ed. Comunicare.ro – Bucuresti 2002 9. Elena si Florin DRUTA – Psihologie Sociala – Biblioteca virtuala ASE 10. Dan Craciun – Psihologie sociala – Biblioteca virtuala ASE 11. A.Deaconu; S.Podgoreanu; L.Rasca – Factorul uman si performantele organizatiei – Biblioteca virtuala ASE 12. Amedeo Istocescu – Management comparat (2006) Biblioteca virtuala ASE 13. R.Emilian; G.Tigu; O.State; C.Tuclea – Managementul resurselor umane – Biblioteca virtuala ASE 14. Gustave Le Bon – Psihologia multimilor – Ed. Anima 1990 15. http://www.brandingromania.com 16. http://www3.nationalgeographic.com/places/countries/country_romania.html 17. http://www.geocities.com/bula333/Bib/psihorom.htm

- 40 -

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful