Teorii politice al Evului Mediu: Doctrina politică a lui Dante Alighieri

Teoriile politice a Evului mediu se reflectau prin prisma dogmaticei teologice. Seconsidera că puterea, statul, inegalitatea provin de la Dumnezeu iar cea mai bună formă de guvernare era considerată regalitatea ( monarhia) ( Se pornea de la ideea: dacă în ceruri Dumnezeu este unul, atunici, analogic, şi pe pămînt trebuie să fie un singur diriguitor).Acest punct de vedere a stat la baza teoriilor teocratice care îndreptăţeau ierarhia socială asocietăţii umane prin ierarhia cerească care recunoştea sfinţenia conducătorului lui Dumnezeu, principiul dinastiilor în construcţia statală şi trăinicia ordinii politice susţinută de biserică. Dante Aligheri (1265-1321) se afirmă ca filozof, poet, literat, gânditor ilustru al vremii sale. Dante este ultimul mare exponent al culturii exponent al culturii medievale. A participat activ în viaţa politică locală. Ca doctrinar politic Dante marca o mare originalitate. Principala sa operă este "De monarhia" (1310). Ideea centrală a tratatului este aceea că monarhia este superioară faţă de celelalte forme de guvernământ, deoarece ea fundamenta independenţa puterii de stat şi lupta contra fărâmiţării sociale. Forma monarhică de stat era, după Dante, progresistă deoarece ea asigură liniştea, relaţii normale între indivizi şi societate. El provăduia o monarhie universală care trebuie să fie un stat independent de puterea populară. Monarhia universală este chemată să asigure pentru fiecare individ liniştea şi bunăstarea. Omul ca individ trebuie să trăiască pentru sine, nu pentru altul, aceasta fiind libertatea. Adică libertatea se asigură atunci când tu trăieşti pentru tine, gândea Dante, este posibil numai în monarhie pentru că ea permite cetăţeanului să trăiască nu pentru magistraţi, ci magistraţii sunt siliţi să servească cetăţenii. El propagă teza unui univers unic cu un singur şef. De aceea el se ocupă de forma imperiului, necesitatea unui imperiu şi de structura unui astfel de imperiu. Prin doctrina sa, Dante inaugurează doctrina dreptului divin al regilor contra pretenţiilor bisericii. De asemenea împăratul nu are dreptul să înstrăineze teritoriile ce intră în imperiu, ele neaparţinându-i, nefiind proprietatea sa. În concepţia sa, puterea imperială este o funcţie socială, iar purtătorul ei (împăratul) nu poate dispune de ea ca de proprietatea sa. În prima să carte din cadrul tratatului său politic Despre monarhie, Dante afirma că scopul sau finalul rasei umane este acela de a “a actualiza în
-1-

sau în acele lucruri și peste acele lucruri care sunt măsurabile în timp. -2- . căci “în calmul și liniștea păcii rasa umana poate îndeplini în modul cel mai liber și ușor munca care i-a fost dată acesteia”. Dante susține faptul că orice ființă umană este înzestrata cu o vocație. spre a specula. căci “pacea universală este una dintre acele lucruri menite sa indeplineasca fericirea noastra”. Dante încearcă să exploreze noțiunea de monarhie temporală. în primul rând. noțiune ce este neglijată de majoritatea oamenilor. putem vorbi de pace. iar în al doilea rând. Este cercetat scopul omenirii. ducând la bun sfârșit activitățile sale sunt semnul păcii. în actiune”. spre a acționa. numai sub amprenta acestor stări interioare omul poate fi desăvârșit în înțelepciune. Totodată. în speculații. parcurgând primele 6 capitole ale primei cărți din componența operei sale Despre monarhie aș putea afirma următoarele: În primul capitol. relaxării și a păcii. să îmbrățișeze în perioada domniei sale toate regatele și statele. În cel de-al treilea capitol sunt afirmate următoarele: „Noi trebuie să determinăm acum ce este sfârșitul societății umane în ansamblul ei și după ce am determinat acest lucru. iar în al doilea rând. prin urmare.permanență întreaga capacitate a posibilului intelect. De asemenea Dante consideră că este necesar să se stabilească un principiu bazat pe un raționament silogistic. Astfel. fizică) și știință ce poate fi controlată de către mintea umană. să gestioneze totul. noi am realizat mai mult de jumătate din muncă noastra”. în primul rând. Dante ne arată care este cea mai ușoară și potrivită modalitate de a realiza această acțiune. acesta a descompus domeniul științei în știință ce nu poate fi controlată de către rațiunea umană (matematică. În capitolul al patrulea. ci pacea: Dante subliniază faptul că acolo unde există un monarh care să dețină tot. nici frumusețea. „Monarhia temporala” numită de asemenea și imperiu în care există un singur conducător care stăpânește peste toți oamenii într-o anumită perioadă de timp. Acesta este obligat să ofere o întrebuințare cât mai bună competențelor sale. să judece cu dreptate toate întrebările temporale. În al doilea capitol. există. nici lungimea vieții. nici plăcerile. Aici el ne amintește de importanța liniștii. nici onorurile. o parte din activitatea societății umane în ansamblu numit scopul final al acesteia. autorul ne explică conceptul de „monarhie temporala”. aceasta având un scop practic. căci “nici bogățiile. Dante afirmă că activitatea specifică a umanității este punere în aplicare a întregului intelect. lucru menționat și în paragraful anterior . nici sănătatea. În acest sens. un talent iar omul este dator să-l fructifice.

prin urmare. unele elemente de politica le intalnim și in cunoscuta lui Divina Comedie. lipsindu-se de vreun motiv de forță sau de autoritate și poate fi dovedită de către cele mai putermice argumente. În concluzie. Necesitatea monarhiei temporale poate fi câștigate. -3- . În al șaselea capitol. De asemenea. ordinea de părți.În cel de-al cincilea capitol. este mai mult de o simplă prezentare a unei doctrine politice. precum și ordinea de lucruri cu referire la o terță entitate care nu face parte din aceasta”. toate părțile care au fost menționate ar trebui să fie incluse în regate. De Monarchia. sau monarhie. Dante afirmă faptul că silogismul arată că există o serie de lucruri duble: „un ordin dublu. printre ele înseși. este perceptibil în lume. Importanța pe care Dante o acordă monarhiei trezește interesul cititorului de a lectura teza sa minunată. care și astăzi merită atenția deplină. și anume. Astfel. iar regatele ar trebuie să fie subordonate unui singur prinț. autorul readuce în discuție necesitatea existenței imperiului pentru bunăstarea lumii. prima dintre acestea putând fi menționată marturirea lui Aristotel în Politica. sau regat.

http://www. The De Monarchia of Dante Alighieri. Aurelia Henry.net/time.Bibliografie 1. Miflin and Company. 1904 2.greatdante. Boston and New York: Houghton.html -4- .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful