S C R I P T O R E S II

Β Υ Ζ Α Ν Τ 1Ν 1

LAONIC ChALCOCONblL
expUNGRI ISTORICO
în romîneşte de

VASILE

GRECU

287786
B.C.U. IAŞI

6 DIŢ UΡ A

ACADEMIEI

REPUBLICII

POPULARE

ROM INE

1958

CRGSTGRGA PUTGRII TURCOSTI
cAbeRGA î m p  R  T i e i biZANTiNG s i A L J G ISTORII bGSpRG fGLURITG TĂRI SI P O P O A R G

PREFAŢĂ
Traducerea aceasta a fost făcută după textul din ultima ediţie : Laonici Chalcocandylae Historiarum demonstratioxies ad fidem codicum recenşuiţ, emendavit annotationibixsque criţicis instruxit E U G E N I U S D A R K O tom. I , Budapesta, 1922 şi tom. I I , partea întîia, 1923 şi partea a doua 1927. Pe marginea paginilor am indicat şi paginile din ediţia lui Im. Bekker din Bonn, 1843, pentru că astfel locurile la care sînt făcute eventuale trimiteri pot fi aflate uşor în orice altă ediţie. Mărturisesc că traducerea n-a fost uşoară. Imitînd pe Erodot şi Tucidide, scrisul lui Laonic Chalcocondil este uneori greu de pătruns. Bekher s-a văzut de aceea îndemnat să spună că nici chiar Laonic însuşi „pare deseori să nu fi ştiut ce vrea să spună'''' (ed. Bonn, Prefaţa, ρ. V). Noi credem că a ştiut ce-a vrut să spună, dar nu ne-o spune în limba clară şi simplă a unui Ducas sau Sphrantzes. De aceea, şi în traducere dacă se vor întîlni cîteodată pasaje ce s-ar părea întunecoase, să se ştie că aşa sînt şi în textul original. în chip lămuritor, intervin notele şi indicele. De altfel, ne-am ostenit eît mai mult ca să traducem şi să nu interpretăm, aşa încît traducerea ce-o dăm' să-i înlocuiască, unui necunoscător al limbii greceşti, pe cît se poate, textul original grecesc. Laonic, de exemplu, întrebuinţează pentru orice domnitor cuvîntul βασιλεύς, care în limba greacă — îndeosebi în epoca bizantină — înseamnă,,împărat". în lucrarea de istorie a lui Laonic, şi împăratul bizantin şi sultanuV otoman, şi regele ungar şi craiul sîrb, şi mulţi alţii sînt tot βασιλείς „împăraţi" ; am tradus şi noi mereu cu „împărat" şi nu, odată „împărat", altă dată „rege", „crai", „ţar" ş.a.m.d., căci atunci n-am traduce, ci am interpreta şi explica. Unde a fost neapărată nevoie de aşa ceva, am pus o mică notă la subsol. Şi indicele de nume de la sfîrşit poate în privinţa aceasta folosi în oarecare măsură, şi ca im mic comentar, mai ales pentru identificarea etnică şi geografică a denumirilor antice, întrebuinţate în locul celor contemporane,

Vid Titlurile de pe margine fireşte eâ mi se află în textul original, ci au fost puse de traducător pentru o mai bună evidenţiere şi mai lesnicioasă urmărire a cuprinsului lucrării de istorie a lui Laonic. Am crezut că e mai bine şi mai folositor aşa, decît să fie puse ca un fel de introducere înaintea fiecărei cărţi, precum se obişnuieşte la traducerile din autorii antici. Pentru înţelegerea şi lămurirea prosopografiei turceşti, bogate şi uneori încurcate din cauza obiceiului păstrat de la turei de a desemna, nu odată, diferiţi stăpînitori turci mereu cu numele primului întemeietor al dinastiei respective, ne-au fost de mare ajutor A κ DES NIMET. Die turkisehe ProsopograpMe bei Laonikos Olialkokandyles. Dissertation, Bamburg,
1933 şi GYULA MORAVGSIG. B y z a n t i n o t u r e i e a I I . S p r a c h r e s t e (Ier T u r k -

volker in den byzantinisehen Quellen, Budapest, 1943. La traducere mi-au fost de oarecare folos cele cîteva pasaje traduse de F. G K A B L E R sub titlul E u r o p a im XV. J a h r M n d e r t von Byzantinern gesehen, în colecţia editată de E . VON IVÂNKA, Byzantinische ilescMektssekt'eiber, voi. II. 1954.

INTRODUCERE

Despre a u t o r u l a cărui lucrare de istorie o t r a d u c e m aici pentru înttia oară în romîneşte a v e m foarte puţine ştiri. P i u ă şi numele Ααόνικος Χαλκοκονδύλης — Laonicos Chalcoeondyles îi este m u l t discutat. Chiriac Pizzicolli, n e g u ţ ă t o r italian din Aneona, mare călător şi arheolog amator, colecţionar de anticMtăţi clasice, descriind cele văzute de el la 30 iulie 1447 în Mistra, capitala de lingă antica Sparta a despoţilor Paleologi din Peloponez, scrie între altele : „ L a curtea domnească l-am văzut alergînd spre mine pe voiosul Mcolaos Cttalcocandyles din Atena, feciorul iubitului şi î n v ă ţ a t u l u i meu prieten Gheorghe, întru nimic m a i prejos de t a t ă l său şi stăpînind în chip deosebit limba şi literatura l a t i n ă şi elină" 1 . ÎTu poate f i deci îndoială că Λαόνικος — Laonicos n u este decît o m e t a t e z ă savantă, clasic anticizantă a creştinescului Νικόλαος — Mcolaos în „Laonicos". Dealtminteri, din numeroasele manuscrise ce ne păstrează lucrarea de istorie a lui Laonic, unele ne-o şi t r a n s m i t sub numele Mcolai, n u Laonic. Şi u n umanist italian Antonius Sabellicus, care a murit la 42 de ani d u p ă anul în care Laonic încetează cu povestirea

R e m i g i o S a b b a d i n i , Ciriaco d'Ancona e la sua descrizione del Peloponeso, p u b l i c a t în v o l u m u l festiv p e n t r u s ă r b ă t o r i r e a celui de al treilea c e n t e n a r al bibliotecii A m b r o s i a n a din Milano, i n t i t u l a t în cinstea directorului bibliotecii MiscManea Ceriani, Milano, e d i t u r a Hoepli, 1910, p. 203 — 204, c i t a t d u p ă Δ . Γ ρ . Κάμπούρογλου οέ Χαλκοκονδύλαι (D. G r . Caropuroglu, Chalcocondilii, A t e n a , 1926, ρ. 123). P r i m u l care a s e m n a l a t aceasta ş t i r e î n s e m n a t ă p e n t r u biografia istoricului n o s t r u a f o s t directorul şcoalei engleze din A t e n a , " W i l l i a m M i l l e r , The lasl Athenian. hislorian: Laonikos Chalkokondijh's, în „ J o u r n a l of hellenic s t u d i e s " , 42 (1922), p. 36 — 49. L a 2 a u g u t 1447, L a o n i c îl conduce pe Chiriac Ia v i z i t a r e a m o n u m e n t e l o r din S p a r t a a n t i c ă din apropierea Mistrei : vezi F r. P a l i , Ciriaco d'Ancona e. la erodata contro i Turchi, în „ A c a d . R o u m a i n e , B u l l e t i n de )a Section h i s l . " , 20 (1938), p. 52.

1

4

LAONIC G HALCOCON D IL : E X P U N E R I ISTORIC E I

istoriei sale, îl n u m e ş t e auctor grmissimus Nicolaos Chalcocondyles1, După. istoricii antici E r o d o t şi Tucidide, pe care şi i-a ales de model şi care îşi încep istoriile cu cuvintele „ E r o d o t din A l i c a r n a s " şi „Tucidide din A t e n a " , t o t aşa şi a u t o r u l n o s t r u îşi începe lucrarea de istorie cu cuvintele „ L a o n i c din A t e n a " ; şi e p r e a p r o b a b i l că acest f a p t 1-a f ă c u t să dea n u m e l u i său creştinesc M c o l a i o înfăţişare a n t i c ă de „ L a o n i c " . Cît despre n u m e l e Ghalcocondil, acesta ne este t r a n s m i s în n u m e roase v a r i a n t e 2 , care se r e d u c la d o u ă principale : Χαλκοκονδύλης — Cbalcocondil, „Cel cu condeiul de a r a m ă " şi Χαλκοκχνδύλης - Chalcocandil, „Gel cu candela de a r a m ă " 3 , n u m e la care s-a o p r i t u l t i m u l său editor B. Darko, părîndu-i-se a t e s t a t m a i bine 4 . D a r Chaleocondilii, familie veche d i n A t e n a , şi-au a v u t acolo biserica familiei l o r ; aceasta a e x i s t a t p î n ă pe la 1842 ; şi cînd ruinele ei a u fost î n d e p ă r t a t e , spre a se d e g a j a cinci coloane antice, înădite în zidăria bisericii, coloane ridicate de î m p ă r a t u l Adrian (117 — 138), a u f o s t descoperite inscripţii cu n u m e l e Ohalcocondil 5 , n u m e pe care-l p ă s t r ă m şi n o i în t r a d u c e r e a n o a s t r ă , fiind şi m a i obişnuit. A n u l n a ş t e r i i lui Laonic iui-1 ş t i m ; spre a-1 a f l a eu oarecare aproxim a ţ i e , cercetătorii s-au oprit a s u p r a locului din istoria sa u n d e a r a t ă întinderea m i c ş o r a t ă a s t a t u l u i bizantin, cînd Laonic a venit pe l u m e 6 . Din f a p t u l că între oraşele de s u b stăpînirea b i z a n t i n ă n u e s t e a m i n t i t Salonicul, care în 1430 a fost cucerit de M u r a d I I , r ă m î n î n d sub stăpînire t u r c e a s c ă p î n ă în 1912, s-a conchis că a n u l n a ş t e r i i lui Laonic t r e b u i e să cadă d u p ă 1430. D a r , d u p ă cele ce n i le istoriseşte Laonic, Salonicul a r m a i fi fost s t ă p î n i t de t u r c i şi de pe la 1387 p î n ă la 1407, cînd s u l t a n u l

Vezi ed. D a r k o , I n t r o d u c e r e , ρ. I X —X, p r e c u m şi recenzia a s u p r a acestei ediţii, f ă c u t ă de I. Moravcsik, în „ B y z a n t i n i s c h e - N e u g r i e c h i s c h e J a h r b i i c h e r " , 8 (1931), p. 363 — 364. 2 Gampuroglu (op. cit., p. 20 — 25) citează nu mai p u ţ i n d e d o u ă z e c i şi t r e i . 3 A s u p r a a c e s t o r etimologii ci. şi G i u s e p p e C a m m e l l i , Calcocondiliana, correzlotii alia biografia di Demetrio Calcondila dalia sua nascita (1423) alia saa nomina nello studio di Padova (146-3), în „Miscellanea G i o v a n n i M e r c a t i " , voi. I I I , R o m a , 1946, p . 252, n. 1. Dimit r i e e r a v ă r d r e p t d u p ă t a t ă al lui L a o n i c şi p e u n t a b l o u al său c o n t e m p o r a n a p a r e cu n u m e l e mai p r e s c u r t a t Χαλκονδύλης — Ghalcondil, n u m e care se p o a t e citi şi p e e p i t a f u l său din biserica S a n t a Maria d e l l a p a s s i o n e din Milano ; vezi G a m p u r o g l u , op. cit., p. 66 şi 175. Κ . Κ r u m b a c h e r Geschichte der byzantinischen Litteratur, ed. a 11-a, Miinchen, 1897, p. 302, crede că şi istoricul n o s t r u s - a c h e m a t aşa şi că p e cale s a v a n t ă şi-a s c h i m b a t n u m e l e î n t r - o l o r m ă m a i l u n g ă . Vezi şi ibid., p. 305, p u n c t 4. 4 Obiecţiuni î n s ă a r i d i c a t E . Gerland î n recenzia ce a f ă c u t - o ediţiei lui D a r k o , în „ B y z . N e u g r . J a h r b . " , 5 ( 1 9 2 6 - 1 9 2 7 ) , p . 431. 5 G a m p u r o g l u , op. cit., p . 17—18. 8 Vezi mai jos, p. 27, 3 0 - 2 8 , 5.

1

ίΝΤί,'οΐιη !·:ι.:κ

5

Musulman îl dă înapoi î m p ă r a t u l u i Manuel I I Paleoiog x , aşa că s-ar p u t e a conchide că anul c ă u t a t ar p u t e a fi şi înainte de 1407. Apoi t o t Laonic ne mai spune că Salonicul fusese vîndut veneţienilor, pe la 1423 2, şi de la aceia apoi Murad I I 1-a cucerit în 1430 3 . Anul naşterii lui Laonic, pus puţin înainte de 1423, s-ar potrivi bine şi cu ştirea lui Chiriac din Ancona, că în iulie 1447 Laonic era, ce-i drept, june, însă foarte î n v ă ţ a t , stăpînind în chip deosebit n u n u m a i limba şi literatura greacă, ci şi pe cea latină. Gheorghe Chalcocondil, t a t ă l lui Laonic, a fost cetăţean cu mare vază în Atena şi înrudit de aproape cu soţia 4 domnitorului Aticei şi al Beoţiei, Antonio Acciaiuoli. Cînd acesta a m u r i t în 1435, v ă d u v a lui a c ă u t a t să obţină de la sultanul Murad I I sprijinul cuvenit, ca să r ă m î n ă m a i departe în domnie, ea şi eu u n f r u n t a ş al oraşului, înrudit cu dînsa, „ t a t ă l m e u " , serie Laonic 5. Pe solul trimis de dînsa la Murad, Laonic îl numeşte n u m a i Chalcocondil, fără vreo determinare mai de aproape şi, pe cît se pare, a fost msuşi tiHjtjctl său. P l a n u l văduvei n-a izbutit, ea fiind, în cursul tratativelor cu sultanul, r ă s t u r n a t ă din-domnie, iar „familia n o a s t r ă " , spune Laonic, surghiunită. Izgonit din Atena, Gheorghe Chalcocondil se refugiază în Peloponez, a j u n g î n d la curtea despoţilor Paleologi, în slujba cărora trebuie să fi i n t r a t . Cînd despotul Constantin Paleoiog, împăratul de mai tîrziu Constantin X I I , încearcă să a j u n g ă la o înţelegere cu sultanul Murad I I , trimite sol la el t o t pe u n Chalcocondil, pe care Laonic, de astă d a t ă , îl numeşte cu precizarea cu care se numeşte pe sine la începutul istoriei,anume ijv δ' 6 πρέσβυς Χαλκοκονδύλης 'Αθηναίος „şi solul era Chalcocondil din A t e n a " , aşa că n-ar fi exclus că această solie să o fi întreprins însuşi Laonic. Cererile despotului fiind mari, sultanul mînios 1-a a r u n c a t pe sol în închisoare la Seres 6 .
Vezi m a i jos, p . 115, 25; d u p ă m o a r t e a Iui Baiazid F u l g e r u l . î n t î m p l a t ă în p r i m ă v a r a anului 1403, L a o n i c ne s p u n e că a d o m n i t mai Intîi p a t r u ani feciorul său Iisus (p. 113, 21), aşa că f r a t e l e - s ă u M u s u l m a n i-ar fi u r m a t p r i n 1407, cînd a d a t înapoi bizantinilor Salonicul. 2 Vezi p. 132, 1 ; de f a p t c e d a t in vara a n u l u i 1423; vz. G. O s t r o g o r s k v, Geschichte des byzantinischen Staates, Miinchen, 1952 2 , p. 444. 3 Vezi mai jos, p. 146 — 147. 4 A c j a s t a era d:: origina g r e a c ă , M a r i a Melissinos ; v e z i , , B y z a n t i n i s c h e Z e i t s c h r i l t " , 27 (1927), p. 281 şi G. C a a m e l l i, op. cit., p. 253. 5 Vezi m a i jos, ρ . 190, 28. 6 Vezi m a i jos, p. 202, 26. D a c ă solul t r i m i s l a M u r a d I I şi de v ă d u v a d o m n u l u i A n t o n i o Acciaiuoli din A t e n a şi de d e s p o t u l C o n s t a n t i n Paleoiog din Mistra, a fost t a t ă l Gheorghe, sau fiul Laonic, p ă r e r i l e sînt î m p ă r ţ i t e . Κ . Κ r u m b a c h e r j op. cit, p. 302, crede că în a m î n d o u ă cazurile a f o s t Laonic. W. Miller, în s t u d i u l c i t a t , şi E . D a r k o, Zum Leben des Laonikos Chalkokondyles, în „ B y z a n t i n i s c h e Z s i t s c h r i f t " , 24 (1924), p. 31 (cf. şi „ B y z . Z e i t s c h r i f t " , 27 (1927) p. 280), sînt de p ă r e r e a că în a m î n d o u ă cazurile a fost t a t ă l Gheorghe. Spre aceeaşi p ă r e r e înclină şi K . G î l t e r b o c k , Laonikos Chalkokondyles, în „ Z e i t s c h r i f t fiir Volkerecîit u n d B u n d e s s t a a t s 1

6

LAONIC GHALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTORICE I

î n anul 1456, domnia familiei Aceiaiuoli, duşmană familiei Chalcocondililor, încetează în Atena şi oraşul ajunge sub stăpînirea turcească, iar în 1460 Mahomed I I pune capăt şi ultimei rămăşiţe din imperiul bizantin, despoiatului de la Mistra in Peloponez. Ce-a făcut Laonic atunci, n u avem nici o ştire precisă. întorsu-s-a înapoi la Atena, supunîndu-se noilor stâpînitori, sau a luat toiagul pribegiei nesfîrşite ca atîţia din compatrioţii săi şi precum a făcut-o şi yărul său primar Dimitrie OJialcondil care s-a refugiat în Italia 1 , n u p u t e m şti -sigur. Ultimul său editor E . Darko a crezut la urmă că ar putea dovedi că şi Laonic a pribegit mai întîi în insula Corfa, şi apoi Creta, unde s-a stabilit în oraşul Canea (Kydonia în antichitate), făcîndu-se preot 2 . Argumentarea lui Darko în scopul acesta nu pare convingătoare 3 . Mai probabil ramîne că Laonic s-a întors şi a trăit mai departe în Atena, unde şi-a scris şi lucrarea sa de istorie 4 .
r e c h t " , 4 (1910), p. 81 şi C a m p u r o g l u, op. cit., p . 135. Iar G. M i s k o 1 c ζ i, Adatok Laonikos Chalkokondyles elelrajzăhon D a t e la b i o g r a f i a lui L a o n i c Ghalcocondil, în „ T o r t e n e t i Szemle", 2(1913), p. 1 9 8 - 2 1 4 ( d u p ă „ B y z . Zeit.", 22(1913), p. 513), crede că şi a l t Ghalcocondil ar fi p u t u t fi t r i m i s . Aceşti c e r c e t ă t o r i p u n d a t a n a ş t e r i i Iui L a o n i c p e la 1430. D a r p r i m a solie a a v u t loc cu p r i l e j u l m o r ţ i i lui A n t o n i o Acciainoli din 1435, i a r cea de a d o u a s-a î n t l m p l a t din cauza expediţiei lui Murad I I în c o n t r a d e s p o t u l u i Constantin Paleolog şi a cuceririi I s t m u l u i Corint din i a r n a anului 1446 (vezi G. O s t r o g o r s k y, op, cit., p. 450). D a c ă L a o n i c s-a n ă s c u t pe l a 1430, e v i d e n t că nu p u t e a l u a asupra-şi o m i s i u n e ca aceasta. P e de a l t ă p a r t e î n s ă , W. Miller observă cu d r e p t c u v i u t câ se p a r e că L a o n i c a f o s t m a r t o r la n ă v a l a lui Murad I I a s u p r a I s t m u l u i . î n t r - a d e v ă r , t a b ă r a t u r c e a s c ă o descrie ca u n u l care a v ă z u t - o cu ochii lui p r o p r i i , spun t n d u - n e că „ p a r c ă a fost cea mai f r u m o a s ă din t o a t e t a b e r e l e cîte le-am v ă z u t e u " (vezi mai jos, p. 203,22). Da aceea W. Miller b ă n u i e ş t e că t î n ă r u l L a o n i c p o a t e 1-a însoţit în cea de a d o u a solie p e t a t ă l s ă u . Mie u n u i a însă îmi v i n e a crede că solul t r i m i s a fost însuşi L a o n i c şi că anul naşterii iui t r e b u i e p u s cîţiva ani î n a i n t e d e 1423. F o a r t e p u ţ i n p r o b a b i l ă este ştirea d a t ă d e Teodor S p a n d u n i n o s , r e f u g i a t , d u p ă c u c e r i r e a Gonstantinopolei din 1453, în I t a l i a şi a u t o r u l u n e i scrieri d e s p r e i m p e r i u l o t o m a n , că L a o n i c ar fi f o s t secretar al lui M u r a d I I şi câ a fost f a ţ ă la l u p t a d e la V a r n a (C a m ρ u r o g 1 u, op. cit., p. 114 — 115 şi 134). K . S a t li a s , Νεοελληνική Φιλολογία L i t e r a t u r a neogreacă, A t e n a , 1868, p. 5 1 ; F. G r e g o r o v i u s , Geschichte der Stadt Athen im Mittelalter, S t u t t g a r t , 1889, voi. I I I , p. 320, şi K . G ti t e r b o c k, op. cit., f ă r ă nici o d o c u m e n t a r e , t o ţ i sînt d e p ă r e r e că şi L a o n i c a pribegit în I t a l i a . 2 î n s t u d i u l c i t a t din „ B y z . Z e i t " . 24 (1924), p. 35, D a r k d a c r e z u t mai î n t î i că L a o n i c s-a întors ia A t e n a ; apoi î n s ă în b a z a u n o r scrisori ale lui Mihail Apostolios (vezi Κ . Κ r u ni b ae h e r, op. cit., p. 603), a crezut că p o a t e s u s ţ i n e p r i b e g i r e a lui Lacrnic în C r e t a ; vezi Neue Beitrăge ζ ar Biographie des Laonikos Chalkokandyles, in „ B y z . Z e i t s c h r . " , 27 (1927), p. 276—285. 3 Vezi şi Ν . Α. Β e e s, în „ B y z a n t . - N e u g r . J a h r b i i c h e r " , 7 (1930), p. 237. 1 Vezi W . M i l l e r , op. cit., G a m p u r o g l u , op. cit., p . 103 —104 şi G. C a m m e l 1 i, op. cit., p . 254. U r m a ş i d e ai Ghalcocondililor p a r să t r ă i a s c ă şi azi ; vezi t a b l a genealogică din G a m p u r o g l u , op. cit., la c a r e ar fi d e a d ă u g a t şi u n A n d r e i Ghalcocondil, m a r e n e g u s t o r din Gonstantinopole, f u r n i z o r al s u l t a n u l u i Soliman Magnificul şi f ă c î n d c o n t r a b a n d ă de m ă r f u r i din Polonia p e n t r u Moldova lui P e t r u Ha roş prin anii 1531 şi 1532, în t i m p u l unui război v a m a l
1

INTRODDCEKE

D o v a d ă este şi f a p t u l că Laonic se a r a t ă a fi u n b u n cunoscător al împrejurărilor turceşti şi redă în chip corect termenii tehnici militari şi administrativi t u r c e ş t i 1 . î n aprecierile sale asupra turcilor n u este aspru şi înverşunat ca istoricii bizantini, contemporanii săi, Ducas şi Gheorghe Sphrantzes (Phrantzes), ci dimpotrivă oarecum binevoitor. Profetul Moh a m e d e la Laonic u n d ă t ă t o r de lege. Ştie multe despre administraţia şi veniturile împărăţiei o t o m a n e ; descrie eu atîtea a m ă n u n t e serbările turceşti din 1457 de la Adrianopole 2. Fiind preot departe, în Creta, sub stăpînire creştină veneţiană, în duşmănie cu turcii, greu ar fi p u t u t scrie aşa şi să-şi adune toate aceste ştiri şi a m ă n u n t e , mult mai uşor însă, t r ă i n d în Atena sub stăpînire turcească. Anul morţii lui Laonic, ca şi acela al naşterii sale, n u se ştie. Lucrarea sa de istorie se încheie cu anul 1464; de aceea s-a crezut să fi murit pe la 1464 sau 1465 3 . Dimitrie Ohalcondil, văr primar al lui Laonic, a e d i t a t la Florenţa în 1488 p e n t r u prima oară Iliada lui Homer, iar un ,,Laonic p r i m p r e o t " din Canea în Creta apare pe pagina de titlu ca editor al celei dinţii ediţii din poema comică Batrachomyomachia — L u p t a broaştelor cu şoarecii, o parodie a Iliadei, a p ă r u t ă la Yeneţia în 1486. E . D a r k o 4 ar voi ca şi acesta să fie t o t istoricul nostru, cu t o a t e că editorul Batrachomyomachiei se a r a t ă a fi eretan, n u atenian. D a c ă această identificare ar fi nimerită, t i m p u l săvîrşirii din v i a ţ ă a lui Laonic ar fi cel mai devreme pe la 1486. Tot p e n t r u aflarea anului morţii lui, s-a a d u s locul în care Laonic spune că domnia d i n Ungaria, trecînd asupra feciorului m a i t î n ă r a l lui I a n e u de Hunedoara, acesta s-a l u p t a t în contra împăratului romanilor Albert şi a săvîrşit m a r i isprăvi şi şi-a supus şi P r a g a şi pe b o e m i 5 . Ε drept că Laonic le spune acestea în legătură cu începutul domniei lui Matei Corvin şi că Albert murise din 1463 ; dar Laonic are obiceiul de a aminti, antieipînd, şi faptele întîmplate m u l t mai tîrziu. Şi D a r k o crede că Laonic s-ar fi gîndit aici la biruinţele lui Matei Corvin de prin anii 1484—1487, cînd a cucerit teritorii de la împăratul r o m a n de a p u s F r e d e r i c ; şi deci ar fi apucat încă a n u l 1487 e . D a r toate acestea nu-s decît ipoteze. î n
d i n t r e Polonia şi Moldova. Vezi I. Ν i s t o r , li ie auswărtigen Handelsbeziehungen der Moldaa im 14., 15. uml 16. Jahrhundert nach Quellen dargestellt, G o t h a , 1911, p . 54 — 58 ; Ν. I o r g a, Relaţiile ca Lembergul, p . 33—34 ; Stadii de istorie, în „ L i t e r a t u r a şi A r t a R o m î n ă " , 1899/1900, p . 1 4 0 ; H u r m u z a k i , Documente, I, supl. I I , p. 47, nr. 15. 1 A k c < e s N i m e t. op. cil., p . 17 — 18. 2 Vezi m a i jos, p . 250 — 251 şi 252—254. 3 K. G î l t e r b o c k , op. cit., p . 81. 4 In „ B y z a n t . Z e i t s c h r . " , 24 (1924), p. 35. 5 Vezi m a i jos, p . 427, 20. • „ B y z a n t i n i s c h e Z e i t s c h r i f t " , 24 (1924), p. 35.

8

LAONIC CHAIiCOCOOTIL : E X P U N E M ISTOEICE

lucrarea sa de istorie, Laonic îi a r a t a pe veneţieni stăpînind încă insula E u b e a 1 ; dar în 1470 insula a fost cucerită de turci, aşa că s-ar putea spune că n-a apucat nici anul 1470, dar m a i degrabă n u m a i atît, că înainte de acest an trebuie să-şi fi încheiat de scris lucrarea sa de istorie. Laonic Ghalcocondil n e apare în lucrarea sa de istorie ca un om foarte î n v ă ţ a t şi cu multe şi variate cunoştinţe. î n ce împrejurări şi le va fi dobîndit, n u ştim 2. De t î n ă r a c u m a stăpînea, ne spune Ohiriac din Ancona, în chip deosebit n u n u m a i limba şi literatura antică elină, ei şi cea latină. E l ne descrie diferite ţ ă r i şi popoare şi oraşe, mai apropiate,, dar şi depărtate de t o t , cu obiceiurile şi moravurile lor, cu ştiri despre aşezarea, întinderea lor, precum şi din istoria lor mai veche sau m a i nouă. Să fi făcut, spre a-şi a d u n a aceste ştiri şi cunoştinţe, m a r i şi multe călătorii, ca şi modelul său antic Erodot, e p u ţ i n probabil. P o a t e v a f i f o s t în Yeneţia, p e n t r u că descrierea ce o face acestui oraş 3 ne lasă oarecum impresia că e f ă c u t ă m a i degrabă din văzute decît din auzite. De la Laonic Chalcocondil n i s-a p ă s t r a t în destul de multe m a n u scrise o scriere istorică de vădit mare preţ. E . Darko, ultimul ei editor,, ne înşiră n u m a i p u ţ i n e de 2 6 ; n u m ă r u l acesta considerabil e o dovadă de preţuirea şi răspîndirea de care s-a bucurat această scriere istorică, î n 12 manuscrise 4 scrierea ne este transmisă cu u r m ă t o r u l titlu g e n e r a l : Νικολάου, 5 Χαλκοκανδύλου 6 ίοτορικόν, δ-9-εν τε ήρξαντο oi αύθένται των τούρκων και πράξεις αύτών και ανδραγαθήματα εως των ά ν δ ρ αγαθή μάτω ν του μεγάλου· αύ&έντου του Μεχέτμπεη — „a lui Nicolai 5 Chalcocandil 6 scriere istorică, de u n d e îşi a u începutul sultanii turcilor şi faptele şi isprăvile lor de vitejie pînă la isprăvile de vitejie ale marelui sultan Mehetbei". Un titlu şi mai potrivit l-au d a t copiştii altor două manuscrise; acesta sună : Νικολάου Χαλκοδύλου Λαονίκου χρονικόν περί της κατασκάψεως άπάσης της Ελλάδος καΐ συμβεβηκότων άλλων πραγμάτων έν τη 'Ιταλία, 'Ισπανία και Γερμάνιο: και Παιονία και περί πράξεων των Τούρκων έως του αύ&έντη του Μεχμπέη — ,,a lui Nicolai Chalcodil Laonic cronică despre prăbuşirea întregii Elade şi despre alte
Vezi mai jos, p. 133, 6, şi Indice, la cuv. Eubea. Ci. şi W . M i l l e r , op. cit. G a m p u r o g l u , op. cit., p . 94, b ă n u i e ş t e că se p r e a p o a t e ca m a r e a lui î n v ă ţ ă t u r ă să şi-o i i î n s u ş i t la şcoala m a r e l u i î n v ă ţ a t şi iilozof d e a t u n c e a din M i s t r a , Gemistos P l e t h o i u Laonic să li t r a d u s din italieneşte în greceşte u n s o n e t al lui Ghiriac din A n c o n a , i n t i t u l a t « Acropolea din S p a r t a » . Vezi D. A. Z a k y t h i n o s , Po^mes inedits de Ciriaco d'Ancona, în „ B y z a n t . Z e i t s c h r . " , 28 (1928), p. 270. G a m p u r o g l u , op. cit., p. 124 — 125, crede că t r a d u c ă t o r u l e D i m i t r i e Ghaicondil.
2 4 1

Vezi m a i jos, p. 127, 2 5 - 1 2 8 , 3. Vezi a p a r a t u l critic din ediţia lui E . Darfco, voi. I, ρ . 1. 6 î n t r - u n m a n u s c r i s : Λαονίκου — Laonic. ' î n cinci din ceie douăsprezece m a n u s c r i s e Χαλκονδύλου Ghaicondil.

3

XNTEODUOKEE

9

lucruri ce s-au p e t r e c u t în I t a l i a , Spania şi G e r m a n i a şi U n g a r i a şi despre faptele turcilor p î n ă la s u l t a n u l Mehbei". î n celelalte manuscrise, din care trei E . D a r k o 1 le socoteşte cele m a i a p r o p i a t e de manuscrisul original al a u t o r u l u i , lipseşte v r e u n t i t l u general, ci n u m a i , ca în t o a t e manuscrisele, fiecare carte îşi are titlul Λαονίκου άπόδειξις ίοτοριών α',. β' ι', adică ,,Α lui Laonic e x p u n e r i istorice I , I I " , şi aşa m a i d e p a r t e p î n ă la a X - a , căci în zece c ă r ţ i şi-a î m p ă r ţ i t Laonic lucrarea sa de istorie. S-a p u t u t c o n s t a t a d e m u l t a c u m a şi f ă r ă nici o u m b r ă de îndoială că Laonic şi-a l u a t de m o d e l pe cei dintîi doi istorici clasici din a n t i c h i t a t e : pe părintele istoriei B r o d o t din Âlicarhas 2 şi pe n e î n t r e c u t u l istoric Tueidide d i n A t e n a 3 . E r o d o t îşi începe istoria cu cuvintele : Ηροδότου τοΰ Άλικαρνασηος ίστορίης άπόδειξις ή δε — „Aceasta e e x p u n e r e a de istorie a lui E r o d o t d i n A l i e a r n a s " . E s t e v ă d i t că d u p ă acest început al istoriei lui E r o d o t şi-a i n t i t u l a t şi Laonic cărţile din istoria sa. I a r Tucidide îşi începe n e m u r i t o a r e a sa istorie a războiului peloponeziac astfel : Θουκυδίδης 'Αθηναίος ξυνέγραψε — „Tucidide d i n A t e n a a scris" ; t o t aşa şi-o începe şi Laonic pe a sa, schimbînd n u m a i c o n s t r u c ţ i a g r a m a t i c a l ă din a c t i v în p a s i v : Λαονίκω Άθηναίω . . . ξυγγέγραπτοα τάδε — ,,De c ă t r e Laonic d i n A t e n a . . . . a u fost scrise a c e s t e a " . D u p ă obiceiul istoricilor antici, obicei ţ i n u t m u l t în seamă de t o ţ i istoricii bizantini, Laonic îşi însoţeşte istoria cu o introducere în care a r a t ă cine e a u t o r u l , ce 1-a î n d e m n a t să-şi scrie istoria şi c u m înţelege s-o scrie şi care îi este cuprinsul. T o t î n introducere, d u p ă o r e c a p i t u l a r e în cîteva r î n d u r i a istoriei a n t i c e p î n ă la r o m a n i inclusiv, ne a r a t ă în chip f o a r t e n i m e r i t c u m i m p e r i u l r o m a n şi-a m u t a t c e n t r u l de g r a v i t a ţ i e în r ă s ă r i t , c u m s-a grecizat în p a r t e a sa d e - r ă s ă r i t şi c u m grecii a u l u a t n u mele de romei, r o m a n i , eu t o a t e că l i m b a şi-au p ă s t r a t . Apoi, d u p ă o sum a r ă e x p u n e r e a creşterii p u t e r i i t u r c e ş t i p î n ă la s u l t a n u l M u r a d I , expunere în cursul căreia a m i n t e ş t e cîte eeva din d o m n i a î m p ă r a ţ i l o r b i z a n t i n i A n d r o n i c I I ( 1 2 8 2 - 1 3 2 8 ) şi I I I ( 1 3 2 8 - 1 3 4 1 ) Paleoiog, l o â n VI C a n t a cuzino (1347—1354) şi a craiului sîrb Ş t e f a n D u ş a n (1331—1355), Laonic
1 E d i ţ i a lui E . D a r k o , voi. I, ρ. I X şi X I I I . * A t r ă i t î n t r e anii 484 şi 425 î n a i n t e a erei n o a s t r e . P e la 1650 a f o s t t r a d u s în r o m î n e ş t e ; vezi Ν. I o r g a, Herodot, traducere ramtnească publicată după manuscriptul găsit in mănăstirea Coşula, Vălenii d e M u n t e , 1909. P r i m e l e p a t r u cărţi au f o s t t r a d u s e şi c o m e n t a t e d e D. I. G h i c a, Istoriile lui Erodot, voi. I —IV, 1894 — 1915. Din E r o d o t au m a i t r a d u s p ă r ţ i mai mici p o e t u l D. B o l i n t i n e a n u , apoi Al. Gr. S u ţ u şi Ρ . M. Georgescu. 3 A t r ă i t d e p e la 460 şi pînă d u p ă 404 î.e.'n. Scrierea, cu d r e p t c u v i n t , şi-o n u m e ş t e κ τ ή μ α εις άεί „ u n b u n d o b î n d i t p e n t r u veşnicie". Ε t r a d u s ă ta r o m î n e ş t e d e M. J a k o t a , Thukydides, Războiul Peloponeziac, < B u c u r e ş t i , 1941>.

10

LAONIC CHAI;COCONDII,: E X P U N E R I ISTORICE

ne dă destul de pe scurt istoria domniei sultanului Murad I (1359—1389), cu moartea căruia se încheie cartea întîia. î n cartea a doua şi a treia, Laonic ne da istoria sultanului Baiazid I (1389—1403) F u r t u n a — cum îi spune el — cu diferite digresiuni, privind istoria bizantină şi a altor ţări şi popoare, care a u venit mai ales în legătura cu istoria lui Baiazid sau a lui Timur-Lenk, căci cartea a treia, în a f a r ă de lupta de la Aneara, e aproape n u m a i o digresiune asupra istoriei lui Timur-Lenk, de la începuturile lui de geambaş de cai pînă la conflictul cu Baiazid şi moartea sa. A j u n s la n ă v a l a lui Timur-Lenk, Laonic face o nimerită reflexie, că turcii ar fi a j u n s la mare putere, încît ar fi i n v a d a t Apusul, de nu-i oprea pe neaşteptate Timur. Căci atunci nici cearta atît de păgubitoare p e n t r u ei n u s-ar fi produs în împărăţia Osmanilor, precum s-a întâmplat d u p ă moartea lui Baiazid, cînd feciorii lui s-au luat la l u p t ă pentru domnie. „Acuma însă Baiazid ajungînd la o putere peste măsură, •dumnezeu a f ă c u t să fie îndreptat spre cumpătare, încît să n u mai umble cu planuri de domnie atît de m a r i " 1 . Cartea cuprinde luptele p e n t r u tron şi domniile feciorilor lui Baiazid, anume lisus (Isa, Ese) (1403—1407 d u p ă Laonic), Musulman (Suleiman) (1407—1411), Musa (1411—1413) şi M a i o m e d I (1413—1421). î n cărţile a cincia, a şasea şi a şaptea, Laonic descrie pe larg domnia sultanului Murad I I (1421—1451), m a i adăugind şi primul an din domnia lui Mahomed I I . î n cartea a opta ne istoriseşte m a i ales cucerirea Constantinopolei din 1453 şi mai continuă istoria domniei lui Mahomed I I pînă la 1457. î n cărţile a noua şi a zecea urmează mai departe cu istorisirea acestei domnii pînă în iarna anilor 1463 şi 1464. Acesta e cuprinsul pe scurt de tot, al expunerilor istorice ale lui Laonic Chalcocondil, lucrare care însă prin numeroasele ei digresiuni, m a i lungi sau mai scurte asupra diferitelor ţări şi popoare, tinde, dintr-o istorie turco - b izaatină, să devină în b u n ă p a r t e o istorie universală a timpului descris. D a t ă fiind bogăţia şi varietatea de ştiri şi întîmplări din scrierea istorică a lui Laonic, devenim curioşi să ştim de unde îşi va fi scos materialul p e n t r u scrierea sa şi de unde îşi va fi cules informaţiile. Din liter a t u r a istorică grecească antică şi bizantină, Laonic trebuie să fi citit mult. îndeosebi trebuie să-i fi ştiut bine pe Erodot şi Tucidide, ale căror opere istorice şi le-a luat drept model, a t î t în general p e n t r u întreaga sa lucrare de istorie, cît şi în special p e n t r u multe pasaje din ea 2. Din lite1 2

Vezi m a i jos, p. 79, 27 — 29. Vezi ediţia E . D a r k o , I n t r o d u c e r e , p. V I I I şi G y . M o r a v-c s i k, op. cit,

I, p. 232.

INTBODUCEKE

11

r a t u r a istorică bizantină, p e n t r u începuturile istoriei turceşti a a v u t de izvor Istoria bizantină a lui M c h i f o r Gregoras, 1 . Apoi Laonic, ca şi istoricul Ducas, trebuie să se m a i fi folosit şi de o scriere istorică bizantină ce n u ni s-a p ă s t r a t , p e n t r u că amîndoi fac aceeaşi confuzie între călătoria în Apus d u p ă a j u t o a r e a lui l o a n Y Paleolog şi Manuil I I Paleolog 2. Că Laonic s-ar fi folosit de u n izvor comun cu Gheorghe Sphrantzes 3 n u se mai poate susţine, p e n t r u că, pe cit se pare, interpolatorul cronicii lui Sphrantzes 1-a folosit p e n t r u adaosurile sale chiar pe Laonic 4 . Chiriac din Ancona ne spune că Laonic cunoştea în chip deosebit n u n u m a i limba şi
l i t e r a t u r a a n t i c ă g r e c e a s c ă , ci şi p e c e a l a t i n ă . JSu e s t e d e c i e x c l u s c a ş t i r i l e

variate şi multe despre ţările şi popoarele din Apus să şi le fi scos din cronici latineşti; se bănuieşte că ştia şj^fcaţjîeşte. Oele m a i multeJ.nformaţii însă se pare jcăjfi_Ie-a cules pe cale| oralăJ precum însuşi ne-o spune 5 . Despre unii "pretendenţi la domSîeTTJe^care^BDxertfffin interese politice îi dădeau drept feciori din flori de ai lui Mircea cel Bătrîn, Laonic ne spune că, adunînd informaţii, le-a aflat n e a m u l şi cine le-a fost tatăl, dar crede că n u face să le m a i spună numele 6 . Vorbind despre locul de origine al slavilor, ne spune că n-a p u t u t afla vreo ştire la istoricii mai v e c h i 7 . E l îşi dă mereu silinţă să fie cît m a i bine informat. Aşa cum ni s-a p ă s t r a t scrierea istorică a lui Laonic, îţi lasă impresia că n u e t e r m i n a t ă . î n 1463 veneţienii declară sultanului Mahomed I I război şi trimit soli care să îndemne şi pe unguri. Aceştia trec D u n ă r e a pustiind ţ a r a sultanului, iar veneţienii năvălesc în Peloponez. ΪΓ-au însă izbînzi deosebite şi, în f a ţ a a r m a t e i turceşti ce sosea, se retrag ·, şi triremele lor 8 pornesc să ocupe insula Lemnos, de u n d e vin cu provizii. „Şi iarna aceasta, acestea s-au petrecut în Peloponez". Aceasta e ultima propoziţie din opera istorică a lui Laonic, deşi, de obicei, cu cuvinte ca acestea el face trecerea, cînd începe să istorisească altceva 9 . D a r nu n u m a i această încheiere bruscă şi n e a ş t e p t a t ă , ci şi alte nepotriviri p a r să indice că Laonic
Vezi A k d e s N i m c t , op. cit., p. 19 — 22. Vezi V. G r e c u , Istoricul bizantin Daca, în „ A n a l . Acad,. R o m . " , Meni. Secţ. Ist.. Seria I I I , t o m 29 (1947), p . 6 0 5 - 6 0 6 . Cf. şi Α. Α. V a s i 1 i e ν , II oiaggio di Giovanni V Paleoiogo in Italia e l'unione di Roma del 1369, în „ S t u d i bizantini e neoellenici", 3 (1931), p. 170 — — 177 şi O. H a l e c k i , Un empereur de Bgzancc ă Rome, V a r ş o v i a , 1930, p. 330 — 342.
2 1

O^y. M o r a v c s i k , loc. cit. Vezi R . I. L o e n e r t z, Auto ar du Chronicon Maius atlribae ά Georges Phrantzes, Miscellanea Giovanni Mercati, I I I , S t u d i e T e s t i . 123 (1948), p. 2 7 3 - 3 1 1 . 5 Vezi m a i jos, p . 25, 15 — 17. 6 Vz. p. 158, 9 - 1 5 . 7 Vz. p. 47, 7 şi 94, 11. s Vase cu t r e i b ă n c i d e vîslaşi s u p r a p u s e . 1 Cf. şi G a m p u r o g l u , op. cit., p. 153.
4

3

ia

12

LAONIC G HALCOCONDIL : EXPUNE RI ISTORICE I

n-a apucat să-şi termine şi să-şi p u n ă la punct istoria. Astfel, despre o expediţie a lui Mahomed I I în contra sîrbilor spune că e ,,a d o u a " 1 , cu toate că m a i înainte n u a fost a m i n t i t ă nici o expediţie de acest fel. Semnalînd asemănarea graiului popoarelor slave, îl preocupă mult chestiunea răspîndirii lor, încît revine de trei ori asupra e i 2 . Decît această repetare mai nepotrivit e f a p t u l că de la u n loc la altul îşi însuşeşte păreri ce se contrazic, întîi spunînd că slavii de sud a u venit din nord, trecînd Dunărea 3 , iar la u r m ă că, pornind din sud, au trecut peste Dunăre şi s-au aşezat în Eusia 4 . Tot prin f a p t u l că n-a apucat să-şi p u n ă la p u n c t scrierea p o a t e s-ar p u t e a explica m a i uşor şi repetiţiile destul de d e s e ; astfel, răscoala lui Manuil I I Paleoiog, cînd era încă n u m a i guvernator la Salonic, în contra lui Murad I e istorisită de două o r i 5 ; t o t aşa, închiderea Istmului Corint cu zid de către Manuil I I Paleoiog 6 ; punerea în domnia Ţării Bomîneşti de către I a n c u d e H u n e d o a r a a lui D a n în locul lui Ylad Dracul 7 îndemnurile craiului sîrb Gheorghe Yulc, în înţelegere cu I a n c u d e Hunedoara, cătră regele Ungariei Yladislav I la război în contra turcilor 8 ş. a. Mai ales, cu cît t e apropii spre sfîrşit, cu a t î t a m a i mult lucrarea d e istorie a lui Laonic îţi lasă impresia că i-a lipsit ultima fevizuire din p a r t e a autorului 9 . E r o d o t şi-a propus să descrie luptele dintre greci şi p e r ş i ; dar perşii a u subjugat p e mezi şi asirieni, a u cucerit Egiptul, iar î m p ă r a t u l lor Dariu al lui Istaspe a pornit dincoace de D u n ă r e asupra sciţilor ; şi atunci Erodot,,
Vezi m a i jos, p. 240, 32. Vezi p. 40, 2 2 - 3 5 ; 94, 4 - 1 2 şi 299, 1 5 - 2 0 . 3 Vezi p. 40, 2 3 - 2 8 . 4 Vezi p. 299, 1 5 - 1 8 . 3 Vezi p. 46, 2 0 - 4 7 , 16 şi 49, 2 2 - 5 0 , 2. 6 Vezi p. 128, 1 8 - 3 0 şi 137, 1 - 2 , ' Vezi p. 158,5 şi 200, 1 - 4 . 8 Vezi m a i jos, p. 171, 2 0 - 2 5 şi 183, 34. » Gf. şi p. 1 2 5 , 1 5 - 2 7 , cu 177, 2 8 - 3 2 şi 1 7 8 , 3 1 - 3 4 ; 133, 15 cu 135, 2 2 ; 1 5 2 , 1 7 - 1 9 · cu 2 4 2 , 4 ; 164, 25 u r m . cu 168, 3 3 Urm. ş.a. D e a l t fel î n c ă de a c u m a o sută d e ani, î n v ă ţ a ţ i i T a f e l şi N u s s e r , p r e g ă t i n d o n o u ă ediţie, au b ă g a t d e s e a m ă că L a o n i c n-a a p u c a t să d e a scrierii sale u l t i m a r e d a c t a r e şi că m u l t e p a s a j e nu sînt decît p r i m e l e n o t e scrise la r e p e z e a l ă ; , vezi ed. D a r k o , I n t r o d u c e r e , ρ V I I ; cf. şi ρ. X I I . Şi p o a t e că t o t aşa a u r ă m a s n e p r e l u c r a t e cele d o u ă p a s a j e m a i lungi, considerate ca n e a u t e n t i c e , d a r care vor fi p r o v e n i n d t o t de la Laonic p e n t r u că l e î n t î l n i m în t o a t e manuscrisele ; vezi m a i j o s , 2 6 4 , 28—266 şi 281, 28—282, 18.
2 1

D a r nu n e p u t e m reţine d e a face şi u r m ă t o a r e a o b s e r v a ţ i e ; Şi scrierea lui E r o d o t iţi lasă i m p r e s i a că a u t o r u l ei n-a a p u c a t s-o t e r m i n e şi s-o p u n ă la p u n c t . A ş i j d e r e a şi T u c i d i d e nu şi-a t e r m i n a t i s t o r i a . Te pomeneşti că şi Laonic, ţ i n î n d n u m a i d e c î t , î n c o m p u n e r e a lucrării sale d e istorie, să se apropie cît m a i m u l t d e modelele sale, să nu şi-o fi compus î n a d i n s astfel, p r e c u m ni s-a şi p ă s t r a t .

INTRODUCERE

13-

p e lingă altele m a i miei, face mari digresiuni, dînd descrierea ţărilor şi istoria popoarelor pe care le-au supus sau cu care s-au l u p t a t perşii. Tot aşa procedează şi Laonic. Şi el îşi p r o p u n e sa descrie creşterea puterii turceşti şi prăbuşirea celei bizantine. Dar cînd a j u n g e la ciocnirea dintre Baiazid Ilderim şi Timur-Lenk, face o lungă digresiune asupra acestuia din u r m ă , intercalînd şi alte subdigresiuni mai mici asupra tătarilor, Sarmaţiei (Busiei), Egiptului ş. a. Sigismund venind din Germania şi Ungaria î m p o t r i v a lui Baiazid, Laonic găseşte prilej să ne dea descrierea acestor ţări. Baiazid porneşte în contra lui Mircea cel B ă t r î n , asupra căruia d ă vina p e n t r u începutul acelui război, şi atunci Laonic ne dă descrierea Ţării Bomîneşti. Cînd Manuil I I Paleoiog, căutînd în contra turcilor a j u t o a r e în Apus, a j u n g e pînă în F r a n ţ a , Laonic scrie despre F r a n ţ a şi poporul f r a n c e z ; a m i n t i n d despre războiul de o sută de ani dintre F r a n ţ a şi Anglia, ne descrie insulele britanice, obiceiuri de ale poporului englez şi capitala englezilor, Londra. Mahomed I fiind în război cu veneţienii şi Murad I I cu genovezii, Laonic n e descrie Yeneţia şi Genua, stăruind asupra originii, frumuseţei şi bogăţiei lor, şi cum se conduc aceste republici. Scriind despre o năvală a turcilor în Transilvania, Laonic ne descrie •ţara şi ocîrmuirea ei. I a r I a n c u de H u n e d o a r a biruind pe turci, Laonic ne istoriseşte despre originea şi cariera lui I a n c u . Şi exemple de acestea s-ar mai p u t e a aduce încă multe. Istoricii antici mai obişnuiau să se folosească în expunerile lor şi de cuvîntări mai lungi sau m a i scurte în vorbire directă. De acest mijloc de expunere s-a folosit şi E r o d o t , dar mai ales în chip deosebit de iscusit Tucidide. Şi t o ţ i istoricii bizantini, ca şi cei apuseni din epoca Benaşterii au procedat la f e l 1 . Laonic compune şi dînsul astfel de cuvîntări directe d u p ă modelele sale antice. Cuvîntarea a , prin care Victor Capella în Consiliul cel mare, îndeamnă p e veneţieni să declare război lui Mahomed I I , este compusă d u p ă modelul acestor fel de cuvîntări din Tucidide, iar cuvîntarea 3 lui B a d u cel F r u m o s , prin care îndeamnă pe boieri să se lepede de Ylad Ţepeş, e f ă c u t ă d u p ă E r o d o t . Fireşte că şi u n a şi alta, şi t o a t e celelalte, nu sînt cuvîntări istorice reale, ci compoziţiile autorului, unele mai potrivite cu situaţia descrisă, ca b u n ă o a r ă cele două cuvîntări amintite, altele m a i p u ţ i n potrivite, ca de pildă cuvîntarea lui Baiazid în p r e a j m a luptei de la Ancara, cînd pe sine se p u n e alăturea de Alexandru Machedon, care cu p u ţ i n ă oaste a biruit mulţimea perşilor lui Dariu, iar grecii pe cele ale lui Xerxe 4 . Ε interesant să a m i n t i m că istoricul Ducas, contemporan
1 2 3 4

Vezi Vezi Vezi Vezi

V. G r e c u , Ist. biz. Daca, p . 6 0 6 - 6 0 7 , n o t a 2. m a i jos, p. 306, 2 5 - 3 0 9 , 8. mai j o s , p . 291, 1 4 - 2 2 . p. 103, 3 0 - 1 0 4 , 3.

14

LAONIC CHAXCOCOKDH.: EXPUNERI ISTORICE

cu Laonic, dimpotrivă îl p u n e pe Timur-Lenk să ţină înaintea luptei d e la Ancara ostaşilor săi o vorbire în care aminteşte de isprăvile strămoşilor săi X e r x e şi Artaxerxe, care s-au l u p t a t în contra unor eroi semizei (grecii antici), pe lingă care turcii sînt nişte lăcuste f a ţ ă de l e i 1 . D a r n u n u m a i în ce priveşte compoziţia scrierii sale istorice, ci şi în privinţa stilului şi a limbii, Laonic se sileşte mult să se ia d u p ă modelele sale antice, în special d u p ă Tucidide. Acesta din u r m ă însă este prea bine cunoscut p e n t r u profunzimea şi complexitatea gîndirii sale şi ca să dea acestei gîndiri liaina vorbirii, frazele lui sînt construite cu m u l t e subordonări şi supraordonări. Laonic imitînd mai mult la supraf a ţ ă acest stil, o face n u odată în p a g u b a clarităţii. Lucruri simple, le. îmbracă în propoziţii lungi şi înl ori o c h i a t e ; de aceea, de m u l t e ori, este foarte greu de înţeles ce a v r u t să spună 2. Limba scrierii lui c a u t ă să fie cea clasică. Tendinţa aceasta îl face pe Laonic să spună lui I a n c u H u n i a d i Ίαγγος Χωνιάτης — „ C h o n i a t " , Cetatea Albă s-o numească Λευκό πολίχνη — „Leucopoliclmi", sultanului Baiazid I , căruia istoricul Ducas î i spune simplu Ίλτρήμ— ..Tlderim", Laonic îi spune δ Λαΐλαψ Παιαζήτ — „ B a iazid F u r t u n a " ş.a.m.d. P e n t r u unităţile de măsuri, de greutăţi şi distanţe întrebuinţează denumirile antice de t a l a n t , stadion, plethron ş. a. Dar,, pe cît se pare, sub aceste denumiri se ascund şi u n i t ă ţ i de măsură bizantine. Ţărilor şi popoarelor din t i m p u l său Laonic, ea şi a p r o a p e t o ţ i istoricii bizantini, le d ă denumirile antice, p e care le-au a v u t acele ţ ă r i în antichitate şi popoarele, care atunci a u locuit acolo ; astfel, Ţara Bomînească e Dacia, Ungaria e Peonia, Transilvania e Peonodacia, romînii sînt daci, ungurii peoni, bulgarii misi, sîrbii tribali, francezii celţi, F r a n ţ a e Ga-· latia ş.a.m.d. Că bulgarii sînt misi şi sîrbii tribali, însuşi Laonic ţine să ne lămurească 3 . Tunarul lui Mahomed I I la cucerirea Constantinopolei e dac 4 . Alteori, însă, aceste identificări n u sînt chiar aşa de uşor de făcut.. Laonic scrie mai mult istorie turcească şi e o laudă p e n t r u dînsul că,, spre a fi mai precis şi m a i bogat în ştiri, n u pregetă să întrebuinţeze t e r m e n i tehnici turceşti militari şi administrativi 5 .
Ducas, ed. V. Grecu p. 94, 14—21. Vezi I m . B e k k e r , e d . B o n n , ρ. V ; Κ , Κ r u m b a c h e r, op. cit., p. 303 ; G. Μ o n t e i a t i c i , Storia delta Letleratura bizantina, Milano, 1916, p. 230 şi ediţia lui E . D a r k o , I n t r o ducere, p. V I I I . 3 Vezi m a i jos, p. 38, 5 — 7. 4 Vezi p. 225, 29 şi n o t a 7. 5 Ca m i r a h o r — άμουραχόριοι, azapi, spahii, silictari, lefegii — άλοφατζίδες, olacari — ούλάκιδες, ş.a., despre care A k d e s N i m e t , op. cit., p . 15 şi 17, s p u n e că sînt t e r m e n i corect î n t r e b u i n ţ a ţ i . Turcilor, Laonic le s p u n e n u m a i Τούρκοι — t u r c i , n u ca b u n ă o a r ă istoricii b i z a n t i n i Gheorghe P a h i m e r şi Nicbifor Gregoras, care le s p u n perşi — Πέρσα'.. L a o n i c este v ă d i t
2 1

INTRODUCERE

15-

D a r ceea ce face· ca m u l t e lacuri din lucrarea de istorie a lui Laonic să devină încurcate şi greu de înţeles este obiceiul lui de a anticipa mereu diferite chestiuni şi evenimente care stau în oarecare legătură eu cele m o m e n t a n istorisite, şi n u n u m a i de a anticipa, ci şi de a reveni mereu asupra celor spuse odată. Lui Laonic i se face i m p u t a r e a că încurcă mult cronologia D a r chiar acest obicei al lui de a istorisi, anticipînd şi revenind mereu, face ca ordinea cronologică a lucrurilor şi întîmplărilor istorisite să p a r ă confuză şi încurcată 2. D u p ă concepţia antică, p ă s t r a t ă şi u r m a t ă şi de istoricii bizantini,, o scriere istorică trebuie să fie şi o operă literară 3 . Şi 3a culegerea informaţiilor noastre istorice trebuie mereu ţ i n u t seama de această l a t u r ă caracteristică a scrierilor istorice antice şi medievale 4 . Laonic, luîndu-se destul de servil în compoziţie, stil şi limbă d u p ă modelele sale antice, valoarea literară a lucrării sale de istorie este scăzută. Totuşi, el p a r e să nu fi fost lipsit de talent literar, p r e c u m ar dovedi-o, de pildă, descrierea plină de viaţă şi mişcare a peripeţiilor prin care a trecut I a n c u de H u n e doara d u p ă ce s-a retras d i n l u p t a de la Cosovo în 1448, p î n ă ce a a j u n s la Buda 5 . Caracterizările semnalate pînă acuma s-ar părea că subliniază mai m u l t oarecare scăderi ca istoric ale lui Laonic Chalcocondil. D a r ar fi nedrept să nu-i a r ă t ă m şi văditele calităţi. E l e înainte de t o a t e u n istoric
i n f l u e n ţ a t d e mişcarea R e n a ş t e r i i . Se p a r e că el ş t i a etimologia î n v ă ţ a ţ i l o r u m a n i ş t i a Renaşterii, d u p ă care turcii ar fi f o s t n u m i ţ i d u p ă eroul t r o i a n T e u c e r ; şi d e aceea Laonic se v a fi oprit n u m a i l a d e n u m i r e a t u r c i . K . K r u m b a c h e r , op. cit., p . 403 ; G. O s t r o g o r s k y , op. cit., p. 373 : G y . Μ o r a ν c s i k, op. cit., I, p. 232. 2 Vezi m a i jos, p. 73, î n t o a r c e r e a din A p u s a luiManuil II Paleoiog î n t î m p l a t ă înl403, spusă cu anticipare. Istorisind pucerirea oraşului Argos, aflat sub s t ă p î n i r e a veneţienilor, d e c ă t r e t u r c i !n 1397, r e v i n e a s u p r a cedării lui p r i n v î n z a r e c ă t r e v e n e ţ i e n i In 1 3 9 4 : şi f i i n d c ă acelaşi despot Teodor Paleoiog a î n c e r c a t să v î n d ă şi S p a r t a tn 1400, istoriseşte şi această t n t î m p l a r e , a n t i c i pînd-o. Cu prilejul b i r u i n ţ e i lui Iancu d e H u n e d o a r a din 1442 a s u p r a turcilor n ă v ă l i ţ i In T r a n s i l v a n i a , a m i n t i n d d e isprăvile acestuia ca războinic, anticipează şi s c h i m b u l d e d o m n i ce 1-a f ă c u t în Ţ a r a R o m î n e a s c â , înlocuind p e V l a d D r a c u l cu D a n , ceea ce s-a î n t l p i p l a t cîţiva ani m a i trîziu (vezi p. 1 5 8 , 4 — 1 6 ; cf. şi 200, 1 — 10). E x e m p l e d e acestea s-ar p u t e a d a m u l t e .
3 Vezi V. G r e c u , Ln oaleur Utteraire des oeurres historiques byzantines, în „ B y z a n t i noslavica", 13 ( 1 9 5 2 - 1 9 5 3 ) , p. 2 5 2 - 2 7 0 . 1 î n p r i v i n ţ a a c e a s t a e r e m a r c a b i l ă descoperirea lui I. Bogdan, că cronicarii noştri Macarie şi Azurie, i m i t î n d c r o n o g r a f u l b i z a n t i n al lui C o n s t a n t i n Manasses din secolul al X l l -lea, t r a n s p u n a s u p r a î m p r e j u r ă r i l o r din Moldova descrieri l u a t e din m o d e l u l l o r , c a r e au în v e d e r e î m p r e j u r ă r i antice sau b i z a n t i n e ; vezi Letopiseţul lui Avarie, în „ A n a l . A c a d . R o m . " , Seria II, t o m . 31 (1909), p. 7 6 - 7 9 şi 8 9 - 9 2 . 6 Vezi m a i jos p . 216, 24 ~ 218, 6 ; alte p a s a j e d e valoare l i t e r a r ă mai vezi p. 367, S O IOS, 1 7 ; 174, 8 - 1 7 5 , 21 ; 273, 7 - 1 2 . 1

16

LAONIC G HALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTORICE I

nepărtinitor, obiectiv şi c u m p ă t a t , avînd multă grijă să deseopfere adevărul şi silindu-se mult întru căutarea l u i 1 . Despre politica de unire a bisericilor, dezbătută pe atuncea cu a t î t a p a t i m ă , scrie cumpănit şi cuminte 2. F a ţ ă de duşmanii de m o a r t e ai ţării şi neamului său, care sînt turcii ce i-au robit ţ a r a şi neamul, nu se lasă împins de ură, ci c a u t ă să fie drept, cu t o a t e că el n u e lipsit nici de patriotism, nici de mîndrie naţională. Le recunoaşte vitejia şi destoinicia. Despre Iaiieu de H u n e d o a r a spune că a a v u t nu puţine izbînzi m a r i asupra turcilor, deşi aceştia erau mulţi şi viteji 3 . F a ţ ă de ceilalţi istorici bizantini, Laonic se deosebeşte prin aceea că în centrul istoriei sale n u se mai află imperiul bizantin, ci cel otoman. F a p t u l că el şi-a d a t seama de însemnătatea istorică a acestuia din u r m ă este o dovadă de netăgăduit a talentului de istoric al lui Laonic Chalcocondil. Scrierea lui istorică este înainte de t o a t e istoria imperiului otoman, mai pe scurt şi cu informaţie m a i slabă şi mai p u ţ i n exactă de la ivirea turcilor osmanlîi şi pînă la moartea lui Murad I în 1389, t o t mai pe larg şi m a i bine d o c u m e n t a t ă apoi, m a i ales cu cît se apropie m a i m u l t de timpul său. Din istoria bizantină, ca şi din cea a altor popoare şi ţări, ia în seamă m a i ales ceea ce intră în cadrul istoriei turceşti şi nu sînt de loc multe întîmplările istorisite care să n u stea mai mult sau mai puţin de-a dreptul în legătură cu aceasta. însăşi cucerirea Constantinopolei de turci, istorisită pe larg şi cu a t î t a pasiune şi durere de Ducas, este descrisă de Laonic în chip liniştit şi destul de pe scurt, aducînd totuşi unele ştiri pe care nu le întîlnim în descrierile contemporanilor săi, Ducas şi Critobul. Ceea ce îl mai caracterizează pe Laonic în chip deosebit este şi f a p t u l că, aşa cum ne apare în lucrarea sa de istorie, poate fi aşezat t o t aşa de bine între istoricii umanişti, ca şi între cei bizantini 4 . Ca u n a d e v ă r a t savant umanist al Eenaşterii, el posedă o m a r e bogăţie de cunoştinţe enciclopedice şi caută să insereze din ele în lucrarea sa de istorie; e u n
„ B y z a n t i n i s c h e Z e i t s c b r i f t " , 22 (1913), p. 212. ι Κ . Κ r u in 1) a c h e v, op. cit., p . 302. 3 Vezi m a i jos, p . 245, 2 0 - 2 2 . 4 Ν . I o r g a, Medaillons d'histoire litteraire byzaritine, in „ B y z a n t i o n " , 2 (1925), p. 237—298, d u p ă ce t r e c e î n r e v i s t ă p e t o ţ i istoricii bizantini de la P r o c o p p î n ă la Gheorghe S p h r a n t z e s , îşi î n c h e i e expunerile, în ce îl p r i v e ş t e p e Laonic Ghalcocondil, cu o singură n o t ă s u b l i n i a r ă d e u r m ă t o r u l c u p r i n s : „ L a o n i k o s G h a l k o k o n d y l a s s o r t d e n o t r e cadre ; il a p a r t i e n t , c o m m e esprit p o l i t i q u e , â l ' E m p i r e o t t o m a n et, c o m m e conception l i t t e r a i r e , â la R e n a i s s a n c e " . Aprecierea f ă c u t ă este v ă d i t n i m e r i t ă î n t r - o l a r g ă m ă s u r ă , t o t u ş i ar fi greşit ca L a o n i c Chalcocondil să fie scos cu t o t u l d i n l i t e r a t u r a i s t o r i c ă b i z a n t i n ă , d u p ă cirm nu ar p u t e a fi t r e c u t d e loc în istoriografia veche turcească.
2 1

INTEODtrCBEE

17

b u n cunoscător al a n t i c h i t ă ţ i i Şl Celllt ci să dea dovezi despre a c e a s t a . P e n t r u e l . ' Ρ ω μ α ί ο ι „ r o m e i " n u sînt şi bizantinii, ci n u m a i r o m a n i i ; bizantinii sînt "Ελληνες — ,,elini" şi găseşte că n u şi-au spus corect r o m e i 1 , adică rom a n i ; b i z a n t i n i — Βυζάντιο ι sînt n u m a i locuitorii B i z a n ţ u l u i adică ai Constantinopolei 2 . Şi el scrie în grai elin, p e n t r u că graiul elinilor este m a i r ă s p î n d i t în l u m e şi este ştiut de n u m e r o a s e n a ţ i u n i . î n chip profetic s p u n e apoi că iarăşi îşi vor a v e a ei s t a t u l şi regele lor 3 . Ziua de m a r ţ i , cînd s-a d a t a t a c u l cel m a r e de a căzut Constantinopolea, o n u m e ş t e ziua lui A r e s 4 , adică a zeului M a r t e , m a r ţ i , deşi în greceşte o d e n u m i r e ca aceasta n u există. Ε u n l a t i n i s m care îi stă b i n e u n u i u m a n i s t ştiutor d e latineşte. Descrie f l u x u l şi r e f l u x u l oceanelor, a d u e î n d acest fenomen în l e g ă t u r ă cu l u n a 5 . Ca u n a d e v ă r a t o m al B e n a ş t e r i i , cu prilejul sinodului d i n 1439 d e la F e r a r a şi F l o r e n ţ a , ne povesteşte a v e n t u r a g a l a n t ă a soţiei ducelui d e F e r a r a , o istorioară de p a r c ă ar fi o n u v e l ă din Decameron al lui Giovanni Boccacio, p e care p o a t e îl v a fi şi c i t i t 6 . F a p t u l că Laonic Chalcocondil şi-a d a t s e a m a , p r e c u m a m m a i a m i n t i t , d e m a r e a î n s e m n ă t a t e istorică a a v î n t u l u i p u t e r i i t u r c e ş t i şi şi-a p r o p u s să descrie dezvoltarea şi creşterea acestei p u t e r i şi în j u r u l ei să grupeze descrierea celorlalte evenimente, este o n e t ă g ă d u i t ă d o v a d ă că Laonic este u n istoric de o indiscutabilă valoare şi de u n î n s e m n a t t a l e n t . S - a spus însă că n-a fost în stare să-şi îndeplinească sarcina ce şi-a luat-o, p e n t r u că i-ar lipsi o compoziţie u n i t a r ă şi e x p u n e r e a i-ar fi lipsită de critică 7 . D a r t r e b u i e de î n t i m p i n a t că încercările d e critică în expunerile lui Laonic n u sînt r a r e . F a ţ ă de versiunea grecească şi cea t u r c e a s c ă a s u p r a m o r ţ i i lui M u r a d I în l u p t a de la Cosovo din 1389 şi f a ţ ă d e spusele turcilor, c u m a î n l ă t u r a t Baiazid î n t oiul l u p t e i p e f r a t e l e său l a g u p , L a o n i c îşi a r a t ă în chip temeinic nedumeririle sale, găsind t o a t e versiunile neveros i m i l e 8 . L a cucerirea oraşului Argos, istoriseşte Laonic, t u r c i i să f i l u a t 30 000 de r o b i d e război, p e care Baiazid să-i fi colonizat în Asia ; a d a u g ă însă t o t o d a t ă observaţia critică : „ D a r n u m - a ş p u t e a p r o n u n ţ a că a c e a s t a
Vezi m a i j o s , p . 27, 29. Vezi p . 55, 24, 26, 27. 3 Vezi p . 25, 1 9 - 2 3 ; Κ . Κ r u m li a c li e. r. op. cit.,p. 302. 4 ,,"Αρεος S' ήμέρα — „ ş i e r a o zi d e m a r ţ i " , p . 230, 27 şi n . 2. 5 Vezi m a i j o s , p . 72, 20. 6 Vezi p . 174, 8 - 1 7 5 , 2 1 ; m a i v e z i şi p . 162, 1 2 - 1 6 3 , 3. 7 P . D. Ρ o g o d i n, 06.30ρ h c t o m h h k o b n o HCTopuH ocaiţw κ b 3 H t m Β ι μ β η τ η η TypKaMH β 1453 r . ( P r i v i r e a s u p r a i z v o a r e l o r d e s p r e i s t o r i a i m p r e s u r ă r i i şi l u ă r i i B i z a n ţ u l u i d e T u r c i î n a n u l 1453), î n „ÎKypHaJTB MEHHCTepCTBa n a p o f l s o r o npocBtiiueHHH, 2 6 4 (1889 a u g u s t ) , p . 222'—223.
2 8 1

V e z i m a i jos, p . 50, 17 — 34, şi 53, 4 - 2 5 .

18

IAONIC OHAXCOCOÎJDXL : EXPtOTEEI ISTORICE

e a d e v ă r a t , deoarece, căutînd să m ă informez, n - a m p u t u t afla u n d e iu Asia au fost colonizaţi aceştia de către î m p ă r a t u l Buiazid" 1 . F a ţ ă de ştirea că Ylad Ţepeş a i n t r a t ca iscoadă în t a b ă r a lui Mahorned I I , nu-i vine a crede că însuşi domnul a luat asupra-şi o primejdie ca aceasta, cînd p u t e a doar să se folosească de m u l t e iscoade 2 . Şi cazuri de acestea, cînd Laonic ia o a t i t u d i n e critică, se întîlnesc nu p u ţ i n e în lucrarea sa de istorie. Cît despre lipsa de u n i t a t e în compoziţie, se vede că aceasta a fost semnalată din pricina deselor digresiuni ce le face. D a r n - a m p u t e a f i de părerea că aceste digresiuni despre diferite ţ ă r i şi popoare din răsăritul şi apusul Europei ar f i nişte u m p l u t u r i d e prisos şi nefolositoare 8 . Ou t o a t e că uneori, ce-i drept, cuprind ştiri fantastice şi eronate, totuşi, folosite cu critică, ne sînt de folos; şi p e n t r u cele asupra ţărilor romîne îi sîntem de-a dreptul recunoscători. Şi chiar p r i n aceste digresiuni trecînd dincolo d e marginile istoriei turceşti şi bizantine la p ă r ţ i m a i întinse sau m a i m ă r u n t e din istoria sîrbă, ungară, b u l g a r ă , romînă, t ă t a r ă , rusă, lituană, polonă, cehă, germană, italiană, franceză, engleză, spaniolă şi, descriind şi obiceiuri de ale acestor popoare, Laonic ne d ă acea bogăţie de ştiri variate şi interesante, încît „el are d a r u l d e a ţinea trează a t e n ţ i a noastră, de a ne face curioşi şi de a n u ne lăsa să aţipim a s u p r a cărţii lui" 4 . Lucrarea sa de istorie s-a spus cu drept cuvînt că e „unul din cele mai interesante şi de p r e ţ produse ale spiritului elin d i n evul m e d i u " 5 . F ă r ă îndoială, lui Laonic i se cuvine u n loc de. cinste între istoricii bizantini şi îndeosebi între cei trei contemporani ai s ă i : Miluiil (?) Ducas, Gheorghe Sphrantzes (Phrantzes) şi Critobul din Imbros, tuspatru, descriindu-ne întîmplări, în largă măsură aceleaşi, din acelaşi răstimp, fiecare din p u n c t u l său de vedere şi în felul său deosebit şi t o ţ i eompletîndu-se unul p e altul cu întregiri de preţ. P e n t r u istoria turco-bizantină, expunerile istorie ale lui Laonic Chalcocondil sînt u n izvor n a r a t i v de mina întîi şi vrednic de t o a t ă încrederea. Izvor principal p e n t r u istoria turcească a u fost t r a d u s e în turceşte încă de p e la mijlocul secolului al X Y I I - l e a e . Interesul şi curiozitatea ce-a trezit creşterea năvalnică a puterii şi primejdiei turceşti a f ă c u t ca,
Vezi p. 74, 2 6 - 2 8 . Vezi m a i jos, p . 287, 2 4 — 2 8 . 3 A k d . N i m e t , op. cit., p . 20. 4 Vezi Μ i g ii e, Patrologia, series Graeca, voi. 159, p. 10, n o t a . 5 W . M i l l e r , op. cit.,; d u p ă G a m p u r o g l u , op. cit., p. 152 care m a i a d a u g ă că L a o n i c e u n E r o d o t al e v u l u i m e d i u . 6 F . B a b i n g e r , Die Geschichtschreiber der Osmanen arid ihre Wrrke, Leipzig, 1927, p. 200 ; d u p ă „ B y z a n t . Z e i t s c h r . " , 28 (1928), p. 146.
2 1

INTRODUCERE

19-

încă înainte de editarea- t e x t u l u i grecesc, care a a p ă r u t întîia oară la 1615, să apară, începînd din 1556 şi 1577, în traduceri latine şi franceze care s-au repetat de mai multe ori la rînd 1 . P e n t r u trecutul nostru, lucrarea de istorie a lui Laonic Chalcocondil este unul din cele mai de preţ izvoare n a r a t i v e ; pe lîngă m u l t e ştiri izolate, ne întîmpină într-însa şi multe pagini întregi care privesc de aproape istoria pământului şi a poporului romînesc. Laonic ne istoriseşte p e larg l u p t a dintre Ylad Ţepeş şi Mahomed I I , cu m u l t e ştiri unice şi interesante ; bunăoară, cum ştie Ylad Ţepeş să-şi consolideze d o m n i a ; că oastea turcească, ce a năvălit în Ţ a r a Bomînească, a fost ca mărime a doua d u p ă aceea care a cucerit Constantinopolea; că prada scoasă de turci din ţară a fost peste două sute de mii de cai, boi şi vaci, ştire de m a r e p r e ţ pentru bogăţia ţ ă r i i ; şi multe altele 2 . Istorisirea lui Laonic este izvorul principal p e n t r u cunoaşterea expediţiei lui Mahomed I I asupra Ţării Bomîneşti în 1462 8 . î n s e m n a t e sînt ştirile ce ni le aduce Laonic despre intervenţia Ţării Bomîneşti în luptele p e n t r u t r o n între feciorii lui Baiazid-Eulgerul; unul dintre aceştia, Musa, cu sprijinul lui Mircea cel B ă t r î n — căruia îi făgăduise venituri şi ţ a r ă m u l t ă dincolo de D u n ă r e 4 — izbuteşte să a j u n g ă sultan 6 în contra fratelui său Musulman, susţinut de î m p ă r a t u l bizantin, Manuil I I Paleoiog. Cu acesta din u r m ă Mircea stătea în rele relaţii, pentru că primise la Bizanţ şi susţinea împreună cu Musulman u n contrapret e n d e n t la domnia Ţării Bomîneşti D u p ă înfrîngerea sultanului Musa de către fratele său Mahomed 1 7 , Mircea cel B ă t r î n dă a j u t o r altui pret e n d e n t la tronul turcesc, Mustafa, care vine în Ţ a r a Bomînească, însoţit de emirul din Smirna Giineyt 8 . D u p ă căderea lui Musa şi p o a t e că şi d u p ă înfrîngerea lui Mustafa, sultanul Mahomed I t r i m i t e oşti de jaf asupra Ţării B o m î n e ş t i ; o d a t ă şi asupra Transilvaniei®. î n legătură cu luptele d e la Kicopole din 1396, de la V a r n a din 1444 şi Cosovo din 1448, Laonic ne d ă ştiri, cum şi în ce măsură a u luat p a r t e şi românii. Sigismund pornind asupra lui Baiazid-Fulgerul, a l u a t cu
1 S s m n a i a r e a diferitelor ediţii şi t r a d u c e r i , vezi-o în Κ . K r u m b a c h e r , op. cit., p. 304, 1 şi 2 ; ed. E . Dark,5, I n t r o d u c e r e , p. V " ~ V I I I ; G y . Μ o r a ν c s i k, op. cit., I, p. 233. 2 Vezi m a i jos, p, 232, 2 0 - 2 9 1 ; 298, 21 ; 300, 2 8 - 3 1 ; 309, 28 şi 35. 2 Vezi „ R e v i s t a i s t o r i c ă " , 21 (1935), p . 76. * Vezi m a i jos, p . 114, 3 — 5. * Vezi p. 114, 7 - 1 4 ; 115, 19. . 4 Vezi p . 114, 5 - 7 . 7 Vezi p. 120, 5. 8 Vezi p . 130, 2 6 - 1 3 1 , 12. * Vezi p. 120, 1 3 - 1 6 şi 137, 1 8 - 2 3 .

20

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPIJNEBI I8TOKICE

dînsul şi romîni, n e a m viteaz, care să a r a t e calea şi să deschidă d r u m o ş t i r i i D i n cauza aceasta Baiazid pustieşte Transilvania 2 şi năvăleşte asupra lui Mircea cel B ă t r î n , pe care-1 învinovăţeşte de l u p t a de la M c o p o l e ; cu acest prilej, Laonic descrie Ţara Bomîneaseă şi vorbeşte despre graiul nostru 3 . Cu alt prilej ne dă o scurtă descriere a Moldovei, observînd că este acelaşi neam, vorbind aceeaşi limbă, dar fiind despărţit în două d o m n i i 4 . l a n c u de H u n e d o a r a , avînd m u l t ă putere şi renume m a r e în purtarea războaielor în contra turcilor, îl sfătuieşte, încă înainte de l u p t a de la Yarna, pe regele ungar Yladislav I la război în contra lui Murad I I ; strînge oaste m u l t ă şi ia şi pe Ylad Dracul, domnul romînilor din Ţara Bomîneaseă, trece peste D u n ă r e pustiind şi arde Sofia 5 . La îndemnul craiului Serbiei Gheorghe, se încheie pacea şi se hotărăşte ca Ţara Bomîneaseă să r ă m î n ă f a ţ ă de sultan cu t r i b u t u l cel vechi, iar f a ţ ă de regele ungar să fie, precum a u r m a t mai înainte 8 , P e n t r u l u p t a de la V a r n a sînt luaţi într-ajut or ca la zece mii de călăreţi romîni, care vin cu însufleţire sub conducerea domnului Ylad D r a c u l 7 . î n l u p t ă romînii ţ i n aripa stîngă 8 . D u p ă ce Yladislav I , neţinînd seama de sfatul şi î n d e m n u l lui l a n c u de Hunedoara, a căzut în luptă, l a n c u şi ropiînii pleacă de-a d r e p t u l spre D u n ă r e şi mulţi b ă r b a ţ i aleşi au căzut dintr-înşii A j u n s la Dunăre, l a n c u este ţ i n u t prins de Ylad, dar, la ameninţările ungurilor, îl trimite prin Braşov în Transilvania 1 0 . î n retragerea de la Varna, mulţi unguri s-au p r ă p ă d i t de mîna romînilor 1 1 . A j u n s acasă, l a n c u este pus în f r u n t e a statului 1 2 . Cînd Murad I I împresura Crua în Albania, îi soseşte vestea că l a n c u , cu unguri şi romîni, vine cu război a s u p r a - i ; şi erau amîndouă popoarele la patruzeci d e mii şi şapte mii de călăreţi 1 8 . Ajungîndu-se la lupta de la Cosovo din 1448 cu Murad II, l a n c u stătea la mijloc cu vitejii, a r m a t a Transilvaniei, iar aripa stingă i-o ţinea D a n cu opt mii d e romîni 1 4 . Văzînd că l u p t a e pierdută, romînii încearcă o împăcare cu
Vezi Vezi 3 Vezi I Vezi 5 Vezi 6 Vezi 7 Vezi 8 Vezi ' Vezi 10 Vezi II Vezi 12 Vezi
2 13 14 1

p . 59, 2 - 3 şi 62, 7. p . 63, 1 - 2 . p . 63, 2 - 6 4 , 29. p . 93, 2 1 - 2 5 . p . 183, 3 6 - 1 8 4 , 7. p . 189, 8 - 1 0 , p. 1 9 3 , 5 - 7 . p . 196, 2 8 - 1 9 7 , 11. p. 199, 1 0 - 1 5 . p . 199, 1 6 - 3 5 . p. 200, 2 3 - 2 4 . p . 200, 1 1 - 1 8 .

Vezi p. 208, 3 6 - 2 0 9 , 13. Vezi p, 210, 2 1 - 2 6 .

INTRODUCERE

21-

Murad I I , dar sînt măcelăriţi, I a n c u se retrage spre Dunăre, spre a ajunge la B e l g r a d ; dar d u p ă m u l t e peripeţii, descrise de Laonic, n u f ă r ă talent literar, e reţinut de craiul sîrb, apoi trimis la Β uda 1 . Μ se mai d a u apoi ştiri asupra diferitelor expediţii, trimise de Murad I I (1421—1451) a s u p r a Ţării Bomîneşti şi a Transilvaniei. Cam între 1430 (cucerirea Salonicului) şi 1432 (căsătoria lui Murad I I cu i a t a craiului Gheorghe Brancovici), dacă ţ i n e m seama de ordinea cronologică a evenimentelor istorisite, Murad I I t r i m i t e pe T u r a e h a n asupra Ţării Bomîneşti, de u n d e scoate robi şi m u l t ă p r a d ă 2 . î n 1442, îl trimite pe beglerbegul de Bumelia, Mezit, să cucerească Transilvania. Cu acest prilej Laonic a r a t ă întinderea Transilvaniei şi cum este condusă de u n voievod, pus de regele ungar, şi că se află oraşe autonome în f r u n t e cu Sibiul, Mezit-bei împresoară Sibiul, dar este ucis de un glonţ şi turcii sînt alungaţi peste D u n ă r e . O d a t ă cu p r i m ă v a r a , însuşi Murad I I voieşte să pornească asupra Transilvaniei, dar la sfatul vizirului Şahabeddin, îl trimite chiar p e acest vizir, asupra căruia I a n c u de H u n e d o a r a câştigă o strălucită biruinţă 3 . Cu acest prilej, Laonic ne d ă m u l t e ştiri, despre originea, v i a ţ a şi cariera eroului l u p t ă t o r în contra turcilor, I a n c u de H u n e d o a r a 4 . Iancu schimbă domnii din Ţ a r a Bomînească, punînd pe D a n în locul lui Ylad Dracul, fecior din flori de al lui Mircea cel B ă t r î n s . Aici Laonic ne dă ştirea v ă d i t interesantă că boierii născoceau pe unii drept feciori din flori de ai lui Mircea, spre a-i pune, din interese politice, în d o m n i e ; despre unul, doi dintre aceştia, culegînd ştiri, le ştie numele şi cine le-a fost t a t ă l , dar nu-i m a i dă în vileag. Apoi D a n s-a împăcat cu Murad şi s-a încuserit cu domnul Moldovei. 6 Despre Iancu, Laonic ne mai dă apoi ştiri de seamă în legătură cu alte lupte de ale acestuia în contra turcilor 7 şi îndeosebi asupra strălucitei biruinţe de la Belgrad din 1456 asupra lui Mahomed I I 8 . La moartea lui Iancu îi face o f r u m o a s ă caracterizare 9 şi ne istoriseşte cum feciorul lui mai tînăr Matei izbuteşte să a j u n g ă rege al Ungariei, săvîrşind mari isprăvi 1 0 .
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Vezi p . 214, 1 4 - 2 1 8 , 6. Vezi p . 148, 2 3 - 2 5 . Vezi p. 155, 7 - 1 5 6 , 21. Vezi p. 156, 2 3 - 1 5 7 , 25. Vezi p . 158, 4 - 1 6 şi p r o b a b i l şi p . 200, 1 - 1 0 . Vezi p. 158, 9 - 2 4 . V e z i p . 171, 2 0 - 2 6 ; 187, 8 - 3 3 ; 241, 1 4 - 1 7 . Vezi p. 241, 2 8 - 2 4 5 , 14. Vezi p . 245, 1 5 - 2 9 . Vezi p. 247, 2 - 2 2 .

22

LAONIC CHA.LCOCONOIL: E X P U N E R I ISTORICE

I n sfîrşit, face să mai fie semnalate cîteva ştiri izolate asupra p ă mîntului şi trecutului romînese, care se întîlnesc în lucrarea de istorie a lui Laonic Ghalcocondil : de exemplu, că tătarii, trecînd peste Dunăre, risipesc pe turcii care prădau pînă la D u n ă r e 1 ; că romînii din P i n d au coborît din Dacia 2 ; şi că avînd aceeaşi limbă sînt u n a cu romînii de la Dunăre 8 ; că tătarii, venind peste Ţara Bomîneaseă, trec la BaiazidF u l g e r u l 4 ; că t ă t a r i i sălăşluiţi în bugeacul Basarabiei, trecînd la BaiazidFulgerul, acesta îi colonizează în Peninsula Balcanică, despărţindu-le triburile 5 ; că Sarmaţia se întinde pînă la romîni 6 şi că seminţii de ale sarmaţilor (adică ruşilor) încep de la Leucopolichni (adică Cetatea A l b ă ) 7 ; că lituanii ajungînd pînă în graniţa Moldovei se războiesc cu aceştia 8 ; că t ă t a r i i întrebuinţează scuturi lunguieţe cam ca ale r o m î n i l o r 9 ; că Murad I I se gătea să aducă, cu război, domn în Ţara Bomîneaseă pe Ylad Dracul, dar s-a întors din drum, pornind asupra Caramanlîilor 1 0 ; că în sfatul de război înaintea luptei de la Zlatiţa din decembrie 1443, Murad I I aminteşte că ungurii au luat pe lingă sine pe romîni u . F a ţ ă de bogăţia de ştiri asupra trecutului nostru, nu e nici o mirare că de acum î n v ă ţ a t u l B a d u Greceanu, cronicarul oficial al lui Constantin Brîncoveanu, culegea din lucrarea de istorie a liii Laonic Ohalcocondil notiţe despre Basarabi, p e n t r u a le întrebuinţa în prefaţa bibliei de la 1688 i a . încheind, credem că, a t î t p e n t r u conţinutul ei variat, interesant şi în măsură a ne ţinea încordată t o a t ă atenţiunea noastră, cît şi mai ales pentru această bogăţie de ştiri ce ne interesează îndeaproape, traducerea aceasta nu v a fi fost o muncă zadarnică, ci dimpotrivă bine venită şi de folos, mai ales că citirea lucrării de istorie a lui Laonic în t e x t u l original grecesc nu e lucru uşor.

Vezi * Vezi 3 Vezi 4 Vezi 5 Vezi
β 7

I

p. 3 1 , 3 1 - 3 2 , 4. mai jos, p. 40, 36—37. p. 189, 3 6 - 1 9 0 , 2. p. 7 5 , 1 4 - 2 1 . p. 90, 2 9 - 3 3 .

Vezi p. 91,13. Vezi p. 91, 1 9 - 2 0 . 8 Vezi p. 94,3. » Vezi p. 95,1. 10 Vezi p. 171, 1 - 1 0 . II Vezi p. 184, 23. 12 N . I o r g a » Istoria literaturii ed. a I l - a , p. 66.

romlne,

1688-1821,

ν oi. II, B u c u r e ş t i , 1901, p . 6 2 5 ;

LAONIC CHALCOCONDIL EXPUNERI ISTORICE

LAONIC: EXPUNERI ISTORICE I
De ce şi cum îşi scrie i s t o r i a ; subiectul scrierii. Laonic din Atena, din eite a ajuns în viaţă să le vadă a scris acestea în istorie, erezînd cu aceasta „ - , . η . . , , , .^

ş i gg, i e audă, . Λ , ,.

sa-şi mdeplmeasea o datorie fireasca şi t o t o d a t a p e n t r u că, pe cît mi se pare, evenimentele acestea sînt foarte însemnate, încît să fie păstrate pentru p o s t e r i t a t e ; căci după părerea mea nu sînt întru nimic mai prejos de evenimentele de odinioară din lume ce au trecut în istorie. Mă gîndesc la întîmplările ce au dus 1a sfîrşitul elinilor 1, şi la puterea cea mare la care a u a j u n s turcii, cea mai mare din cîte au fost vreodată. Pe u r m a acestor întâmplări dumerindu-mă că fericirea acestei vieţi este repede schimbătoare şi că se întoarce cînd într-o parte cînd în alta, socotesc că e bine să scriu istoria nu neinteresantă a amînduror acestor popoare. Dînd la iveală această scriere, v o m aminti şi de alte evenimente ce s-au întîmplat prin lume, nu numai în timpul din viaţa mea şi la care eu însumi a m fost martor ocular, ci şi altele din cele însemnate, adunindu-le însă mai ales de la cei ce păreau că le ştiu mai bine, c ct nict informez asupra lor şi mai cu seamă ca să poată fi spuse cît mai bine şi m a i adevărat în modul cel mai sigur. Dar nici aceea n-aş socoti-o de loc rău, ca acestea să le istorisesc în grai elin, pentru că graiul el : nilor este cel mai răspîndit în lume şi e ştiut de numeroase naţiuni. Şi mare este faima acestui grai chiar acuma, dar şi mai m a r e îi va fi iarăşi, cînd chiar u n împărat elin şi coborîtorii dintrînsul vor domni asupra urmaşilor elinilor, j adunaţi într-o mare împărăţie, după legile lor, cît mai plăcut pentru ei şi cît mai puternic pentru alţii. Elinii 2, ce f a p t e mari şi strălucite au săvîrşit dînşii şi au dobîndit mare faimă şi aiurea şi în Europa, ba chiar şi în Libia 8 , şi cum au ajuns
1 2 3

Adică a imperiului bizantin. F i r e ş t e că cei din a n t i c h i t a t e . Africa de nord.

26

LAONIC CHALCOCONDIL: EXPUNEBI ISTOKIOB I

:i la Gange şi Ocean şi pînă în Cancaz, încă şi cum mulţi alţii au fost de mai înainte pe acolo, îndeosebi Hereule şi mai întîi încă Dionysos 1 , feciorul Semelei, şi apoi încă isprăvile lacedemonilor şi atenienilor, d u p ă aceea ale împăratului macedonenilor 2 , şi ale acelora ce au a v u t domnia d u p ă 5 el şi ale multor altora de t o t felul, c u m s-au petrecut, le-au istorisit alţii şi le-au descris. Elinii deci au săvîrşit mai mult aceste fapte, ca unii. ce sînt cel mai vechi popor şi pretutindeni, numeroase generaţii în rînd au a v u t p a r t e de o soartă norocoasă, n u lipsită de v i r t u t e , nicăieri însă micşorată. P e timpul, cînd acestora în m u l t e feluri le mergea bine în lume, io a m aflat, cercetînd amintirile cele m a i î n d e p ă r t a t e din auzite, că în t i m purile cele mai vechi asirienii a u a j u n s întîi la stăpînirea Asiei; d u p ă aceea însă mezii i-au înlocuit în domnie sub conducerea lui Arbache care 1-a despoiat de domnie pe î m p ă r a t u l asirienilor S a r d a n a p a l ; pe u r m ă (mezii) şi-au pierdut împărăţia în mîinile perşilor care erau conduşi de Cir al β lui Cambise ; şi de atunci perşii a u a j u n s la m a r e şi m u l t ă [ putere, trecînd în alte ţări, ba chiar şi în E u r o p a . I a r d u p ă aceea, nu multe generaţii mai tîrziu, Alexandru al lui Filip, î m p ă r a t u l macedonenilor, a pus capăt domniei perşilor şi şi-a supus p e indieni şi o parte, nu. p u ţ i n ă , din Libia şi încă din E u r o p a ; şi împărăţia a lăsat-o celor ce au u r m a t d u p ă din,sul, :20 pînă ce romanii, a j u n g î n d la cea mai m a r e domnie din lume, căci erau şi cu noroc şi cu v i r t u t e în aceeaşi măsură, a u lăsat Borna în seama celui mai înalt arhiereu 3 al lor şi a u trecut în T r a c i » ; şi la aceasta, î m p ă r a t u l 4 i-a condus în ţ a r a Traciei, care e aşezată cel mai aproape de Asia, şi alegindu-şi de capitală u n oraş grecesc Bizanţ, a u p u r t a t războaie cu perşii, •25 de la care înduraseră m u l t e rele şi neajunsuri. D e a t u n c i elinii s-au amestecat cu r o m a n i i ; şi limba şi datinile, p e n t r u că aici elinii erau cu mult mai mulţi decît romanii, şi le-au p ă s t r a t pînă la capăt, numele totuşi şi l-au schimbat, ne mai numindu-se d u p ă s t r ă b u n i ; şi împăraţii Bizanţului n-au găsit nicidecum demn să se cheme î m p ă r a ţ i ai elinilor, ci că e 30 mai distins p e n t r u dînşii să-şi zică î m p ă r a ţ i şi autocratori ai romanilor s . D a r despre r o m a n i şi arhiereul lor cel mai m a r e a m aflat că, de mulţi ani ajungînd, n u în p u ţ i n e p u n c t e în ce priveşte religia, la păreri deosebite de elini, s-au despărţit de ei, între altele mai ales că-şi aleg împă1

Isprăvile l e g e n d a r e ale eroilor din mitologia a n t i c ă elină s î n t pentru Laontc lapte

istorice. A l e x a n d r u cel Mare ( 3 3 6 - 3 2 3 ) . P a p a d e la R o m a . 4 C o n s t a n t i n cel Mare ( 3 0 6 - 3 2 4 - 3 3 6 ) . 8 A d i c ă ai r o m e i l o r - b i z a n t t n i l o r ; grecii şi azi, a u elini sau greci.
3 2

în

grai popular,

spunindu-şi

romei,

PRBFATA

r a t al romanilor 1 cînd dintre gali cînd dintre germani j n e c o n t e n i t pînă in timpul de f a ţ ă . Şi n u scapă nici u n prilej să t r i m i t ă mereu soli la elini ca să se împace şi să se unească în privinţa religiei, căzînd de acord asupra aceluiaşi punct de vedere. Şi elinii, fireşte că n-au voit, de dragul romanilor, care pe vremuri aveau acelaşi fel de a vedea, să-şi t u l b u r e aşezămintele străbune. Şi în u r m a acestei divergenţe, mulţime de apuseni mai ales veneţieni, împinşi din această cauză de arhiereul romanilor, pornesc cu flotă m a r e război asupra elinilor şi, năvălind, a u a j u n s la Bizanţ şi au luat c u puterea cetatea B i z a n ţ u l u i 2 . Şi împăratul Bizanţului şi cei mai de f r u n t e d i n t r e elini au plecat, trecînd în A s i a ; . a j u n g t o d n a ^ j g M A - ^ a a ales acest oraş grecesc şi şi-au aşezat reşedinţa împărătească într-însul. D u p ă aceea, nu"muTţTaîn niai tîrziu 3 , au ocupat din nou Bizanţul, d u p ă ce a u intrat pe ascuns în oraş, şi trecînd iarăşi în E u r o p a , împăraţii au u r m a t să domnească în Bizanţ. D a r d u p ă aceea, î m p ă r a t u l elinilor l o a n 4 , observînd că statul elinilor e acuma p e muchia cuţitului, a luat pe arhiereii Bizanţului şi pe învăţaţii elinilor şi a plecat pe mare în Italia, cu credinţa că v a aduce n n a j u t o r în contra primejdiei ce-i ameninţa din p a r t e a turcilor, dacă ar face împăcare c u apusenii în p r i v i n ţ a religiei, j Ajungînd în Italia şi discut i n d cu arhiereul romanilor a s u p r a divergenţei privitoare la religie, s-au nevoit m u l t să stea la dezbateri şi cercetări a m ă n u n ţ i t e şi în sfîrşit să a j u n g ă la o împăcare între arhiereu şi elini, stabilind un acord şi înlăturînd dintre ci acea divergenţă ; în oarecare măsură dobîndeşte şi a j u t o r şi se înapoiază la Bizanţ. D a r elinii a j u n g î n d acasă, n u s-au ţ i n u t de hotărîrile şedinţelor sinodului 5 din Italia, socotind că n u e bine d e loc p e n t r u ei să se împace •cîtuşi d e p u ţ i n cu romanii, ca unii ce stăruie să spună şi să le dorească r e l e ; şi astfel divergenţa a r ă m a s pînă la capăt între elini şi romani. Cu acestea a m spus îndeajuns despre divergenţa ce era între împărăţia elinilor şi între r o m a n i şi că în privinţa împărăţiei şi chiar a numelui n u li s-a spus acestora c o r e c t 6 . Cînd eu u n u l a m venit p e lumea aceasta, a m aflat că pe atuncea elinii şi.împăratul elinilor, d u p ă ce au fost scoşi din celelalte ţări mai întîi d e popoarele din Tracia 7 , d u p ă aceea însă chiar şi de barbari mai stă1 Ε v o r b a d e î m p ă r a t u l r o m a n de a p u s , din evul m e d i u , p r e c u m a f o s t Carul cel j i ceilalţi.

?

5

10

15

8 20

25

30

Mare

î n 1204 pe u r m a c r u c i a d e i a I V - a . î n 1261. 4 l o a n V I I I Paleoiog ( 1 4 2 5 - 1 4 4 8 ) . 5 Din 1439 d e l a F l o r e n ţ a . * Că s-au n u m i t r o m e i - r o m a n i şi nu elini. 7 A d i c ă din P e n i n s u l a Balcanică, ce e la n o r d d e G r e c i a . 8 Adică d e t u r c i .
3

2

28

LAONIC GHALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTORICE I

pîneau peste aceste cîteva locuri puţine ή Bizanţul şi marginea mării în jos de Bizanţ pînă la oraşul Heraclea, I a r în sus pe marginea Mării 9 ÎTegre | pînă la oraşul Mesembria, spoi Peloponezul întreg a f a r ă de treip a t r u oraşe ale veneţîenilor,, apoi aşişderea Lemnos, Imbros şi insulele 5 de p e acolo din Marea Egee. Aşadar, c u m s-au întîmplat t o a t e acestea să se facă şi cum statul elinilor cu încetul s-a .prăbuşit, ruinat de turci, şi cum al acelora s-a făcut mare, sporindu-şi mereu în timpul acesta puterea şi bunăstarea, voi istorisi, făcînd o expunere, pe cît am p u t u t să mă informez, mai exact.
10

ι

15

10

25

30

35 11

De unde se iray Cit despre turci, eu unul nu ştiu ce n u m e ar fi a v u t lurcii osmansii. Y e c î j i m e , încît să nu greşesc adevărul. Căci unii cred, că turcii sînt coborîtori din sciţi, bănuind cu bun temei aşa despre ei, deoarece îi găsesc nu mult deosebiţi în datini şi că se folosesc încă şi acuma de aceeaşi limba. Căci sciţii se spune că, pornind a şaptea oară, de la Tanais, vînjolesc Asia de sus, într-o vreme cînd stăpînirea o aveau părţii, şi In ţara perşilor şi a mezilor şi a asirienilor; după aceea eoborînd în Asia de jos asupra Frigiei, Lidiei şi Capadociei, şi-au supus şi acestea ţări. Şi acuma se pot vedea, pe cît se spune, mulţi din neamul acesta păscîndu-şi vitele în multe părţi ale Asiei; şi ducîndu-şi traiul după obiceiurile sciţilor nomazi, ) n-au avut în chip vădit nicăieri în Asia o aşezare stabilă. Şi de aici, încă se bănuieşte că neamurile barbare de turci, care locuiesc în ţ a r a de jos a Asiei, în Lidia, Caria, Frigia şi Capadocia, sînt de aceeaşi limbă şi sînt îmbrăcaţi şi înarmaţi la fel ca şi sciţii, care pasc vitele de la Tanais încolo spre ţ a r a Sarmaţiei. Unii însă, spun că turcii sînt coborîtori din părţi. Aceştia adică,, goniţi de sciţii nomazi, să fi coborît în Asia de jos şi, dedîndu-se la u n trai mai mult nomad, să se fi răspîndit pe acolo prin oraşe şi de aici neamul acesta să-şi aibe numele de turci nomazi. Alţii însă spun că-şi a u numele de 1a, Turce, un oraş mare şi înfloritor al perşilor, şi susţin că acest n e a m a pornit de acolo şi, mutîndu-se în ţ a r a d e jos a Asiei, s-au răspîndit astfel prin Asia şi au ocupat ţara. Sînt şi unii care vreau ca turcii să fi venit mai degrabă din Siria rupestra şi Arabia, decît să fi a j u n s în această ţ a r ă din Sciţia, cu legiuitorul lor Omar, venit prin succesiune la domnia asupra Asiei, şi rămaşi astfel aici, s-au îndreptat mai mult spre u n t r a i nomad.. Cît de adevărată este deci fiecare din aceste păreri şi la care din ele alăturîndu-te, ar fi mai bine să t e ţii de ea, n-aş putea face o încheiere cu totul sigură. J Totuşi atît s-ar putea spune că mai bine este să te alăturezi la părerea acelora care stăruie să susţină că aceştia îşi t r a g începutul de la. sciţi, pentru că sciţii care trăiesc încă şi acuma în răsăritul Europei, aşa-

TUKCri OSMANI II

n u m i t a Oardă \ se înţeleg n u greu cu turcii din Asia, amîndouă popoarele ι ducînd acelaşi fel de t r a i şi avînd încă şi a c u m a acelaşi port şi folosindu-se d e aceleaşi scule, p e n t r u că sciţii a u domnit peste t o t locul în Asia. Chiar si numele acela 3 a r a t ă preferinţa p e n t r u traiul n o m a d şi că acest fel de viaţă îl d u c m a i m u l t . 5 Şi această naţie a t u r c J o r fiind m a r e şi întinzîndu-se m u l t , ştiu că s-a desfăcut în m a i m u l t e triburi, între altele şi în tribul oguzilor, n e a m n u rău, nici de rînd. Din aceşti oguzi s-a ridicat londuzalpe 8 , om cumsecade şi conducător al tribului oguzilor. Acesta, renumit p e n t r u vitejia sa, se spune că a fost t o t o d a t ă şi cel m a i cu d r e p t a t e ; şi l-au ales să le organizeze jo t r a i u l şi să judece orice pricină î n t r e e i ; şi ori de cîte ori a f ă c u t vreo judec a t ă cu împricinaţii ce veneau la el, amîndouă părţile plecau împăcate •de judecata ce le făcuse. Şi se mai spune că oguzii, văzîndu-1 cu aşa însuşire, a u izbutit la domnul ţării să li-1 p u n ă p e l o n d u z a l p e 4 judecător, iar după aceea s-au lăsat în seama lui să dispună, c u m | v a crede că e m a i bine 12 p e n t r u ei. D u p ă aceea Oguzalpe, feciorul acestuia, urmîndu-i în domnia a s u p r a tribului oguzilor, a d u s domnia în chip m a i absolut şi şi-a cîştigat m a r e faimă în războaiele ce le-a dus prin Asia în contra elinilor Eeciorul lui Oguzalpe însă Ortogrul 6 , fiind î n t r u t o a t e energic, se zice că şi-a dobîndit m a r e faimă prin războaiele duse în m u l t e alte părţi, dar 20 m a i ales construindu-şi o flotă, întreprinde expediţii de p r a d ă , năvălind în insulele din Marea Egee, ce sînt aşezate spre Asia şi E u r o p a ; şi să fi stricat şi E u r o p a ; între altele intrînd şi în rîul Tearos 7 cel de lingă Enos, să fi î n a i n t a t d e p a r t e pe rin în sus cu corăbiile. Şi se spune că acela să fi f ă c u t debarcări şi în alte p ă r ţ i ale Europei, ajungînd pînă în Peloponez, 2 5 E u b e a şi Atica şi să fi f ă c u t m u l t ă p r a d ă în ţ a r ă şi, luînd robi mulţi de t o t , să f i cîştigat m a r e avere. D u p ă aceea, acest Ortogrul, întorcîndu-se în Asia, năvăleşte la p r a d ă în ţările vecine; şi începînd astfel, să-şi fi a d u n a t a r m a t ă şi, pornind la atac, începe să-şi supună pe elinii de pe la graniţă şi p e vecinii l o r ; şi din vremea aceea făcînd expediţii de pradă, 3 0
1 2

Chalcocondil îi s p u n e άγορά tîrg, p i a ţ ă , a d u n a r e , g r ă m a d a Fie o a r d ă άγορά, fie t u r c i n o m a z i .

poporului.

P f i n m a n u s c r i s e e şi l u d u z a l p e şi D u z a l p e ; d e f a p t Gundiiz-Alp, care Insă n-a fost b u n i c u l lui O r t o g r u l , p r e c u m c r e d e Laonic, ci f e c i o r u l lui ; vz. G. M o r a v c g i k , Bijzantimturcica, I I , p . 128.
δ 1231 — 1288 cu oarecare a p r o x i m a ţ i e ; d a r acest O r t o g r u l sau E r t o g r u l a f o s t feciorul lui S u l e i m a n - ş a h ; vz. M o r a v c s i k , op. cit, şi M. G u b o g l u , Turcii Osmanlti, In „ H r i s o v u l " , V I I , 1947, p. 5 6 - 5 7 .

4

30

LAONIC CHAiCOCOITOIL : EXFDHERI ISTORICE I

ι în p u ţ i n t i m p să-i fi făcut bogaţi pe cei ce l-au u r m a t ; şi astfel mulţi clin i:j turcii nomazi i s-au a l ă t u r a t , ca să lupte J împreună şi să ducă războiul asupra popoarelor vecine; şi repede a a j u n s astfel la o stăpînire n u mică şi din cauza aceasta să-şi fi cîştigat n u m e m a r e şi la Aladin. Unii însă spun 5 că Ortogrul, în f r u n t e a oguzilor, a ocupat localităţi întărite de pe lingă munţii Taurus şi de acolo să fi năvălit asupra-ţării vecine, s u b j u g î n d - o ; şi pe locuitorii vecini elinilor, îi ducea cu el şi aşa să fi a j u n s la m a r e putere. cum au ajuns Osmanizii î J l ce chip însă s t a t u l acestora a a j u n s la p u t e r e şi ia domnk»: o t h m a n sau dacă s-a întîmplat în acest fel sau altfel, n-as p u t e a 1
Osman a ; S 0 0 - 1 3 2 6 ) . ., , , . , ' .
10

15

14 20

25

30

15

s-o spun aşa de u ş o r ; totuşi, acestea spuse de mulţi, amintindu-le pînă întru atît, trec mai departe. Cum însă din tribul oguzilor, Osmanizii au a j u n s la domnia aceasta, a m aflat ca s-a întîmplat aşa. E s t e în Misia o localitate înfloritoare, aşa-numita Sogute 2 şi u n rîu lîngă ea cu acelaşi nume. Ε la o d e p ă r t a r e de Marea îseagră ca la 250 de stadii 3 ; s-ar p u t e a însă n u m i această localitate a Iteei. Oguzii ajungînd în această ţ a r ă , să fi locuit u n t i m p acolo. Lui O t u m a n însă feciorul lui Ortogrul, cu domnia să nu-i fi prea mers cu t o t u l bine, d a r să fi fost m a r e şi generos la s u f l e t ; | şi omenindu-i din averea ce-o avea, pe cît p u t e a mai m u l t , pe cei din localitate, şi-i a legat de sine aşa, încît atunci, cînd aceia au a j u n s la ceartă cu vecinii lor elini, l-au pus p e O t u m a n al lui Ortogrul să-i conducă. Si luptîndu-se, i-a înfrînt pe elinii de acolo; şi pornind de aici, i-a a t a c a t t o t mai mult pe elini şi şi-a cîştigat m a r e faimă şi n u m e b u n la Aladin, deoarece, pus fiind comandant de oaste, a f ă c u t m a r i isprăvi. La moartea împăratului Aladin, marii lui dregători ajungînd între dînşii la ceartă, O t u m a n să f i a j u n s la discuţie cu ei, şi aceia sfătuindu-se întreolaltă, a încheiat o alianţă cu d î n ş i i : şi făcîndu-se t o v a r ă ş de arme, s-a învoit cu j u r ă m î n t , că, întrucît a u să p o a r t e cu toţii la u n loc războiul şi să facă, pe cît vor p u t e a , cuceriri, t o a t ă ţ a r a cît au să o subjuge, îşi vor împărţi-o, d u p ă cum a u căzut d e acord. Şi aşa pornind cu aceia în expediţii războinice, a cucerit ţ a r ă n u p u ţ i n ă şi a f ă c u t m a r i isprăvi şi a a d u n a t bani mulţi, încît în p u ţ i n ă v r e m e a a j u n s la o m a r e stăpînire. D a r conducătorii aceştia fiind şapte, cită ţ a r ă a u cucerit, şi-au împărţit-o între ei·, j Şi lui Car ama η i-a căzut p a r t e ţ i n u t u l de mijloc al Frigiei pînă în Cilicia şi Filadelfia, lui Sarchan însă ţ i n u t u l de la marginea
1 Vezi M. G u b o g 1 u , Sultani şi mari D u p ă H . G. Beek Insă 1288 — 1326; vz. G. Staates, ed. H - a , 1952, p. 464. 2 Ε t u r c e s c u l Sdgfld sau Soyiît —salcie, 3 Sînt 44 k m , l u n g i m e a s t a d i u l u i a n t i c

dregători otomani, in „ H r i s o v u l " , V I I , 1947, p. 62. O s t r o g o r s k y , Geschichte des byzantiniscken a n t i c u l T a b a s i o n , la a p u s d e r î u l S a n g a r i s . Jiind de 177,6 m .

OSMAN

-l

mării al loniei de acolo şi pînă ce ajunge la Smirna, iar lui Calam cu feciorul său Carasi părţile Lidiei pînă în Misia. Părţile dinspre Olimp si Bitinia, le-a primit O t u m a n dimpreună cu Techie ; iar părţile dinspre Marea Neagră cu Paflagonia le-au primit băieţii lui Omur. Cît despre Chermian, se spune că n-a fost din aceşti şapte, ci că mai înainte a fost domn în Iconion, u n oraş din Caria, în care aceştia şi-au a v u t t i m p îndelungat reşedinţa şi că, de aici gonit, a plecat spre Ionia şi că acolo a t r ă i t în pace ca particular. Cei şapte aşadar s-a întîmplat să-şi supună în devălmăşie t o a t ă această ţ a r ă ; cum s-a întîmplat însă cu fiecare în p a r t e , unuia într-un fel, altuia în alt fel, şi cum fiecare a fost în domnia lui, n-aş p u t e a să fac o expunere pe larg, aşa c u m trebuie. D a r ştiu că localitatea Sogute, împăraţii otomani, ea unii ce se trăgeau dintr-însa, o ţineau în foarte m a r e cinste şi venind dese ori în această localitate, îi cinsteau pe locuitorii ei cu obişnuitele daruri. D i n auzite ştiu că O t u m a n , feciorul lui Ortogrul,îşi are originea din această localitate; şi el a fost cel dintîi din neamul acesta care a cucerit şi alte oraşe din Asia, dar mai ales Brusa, | u n oraş în Misia, înfloritor şi atuncea, p e care împresurîndu-1, 1-a silit cu foamea şi, cucerindu-1 şi-a aşezat în el r e ş e d i n ţ a ; şi pornind de acolo, a făcut isprăvi mari şi strălucite ; şi s-a săvîrşit din v i a ţ ă la Brusa, lăsînd în u r m a sa feciori şi o ţ a r ă n u mică. Despre acesta eu ştiu că el din neamul lui, între alte măsuri f o a r t e b u n e ce le-a l u a t , ca să-şi organizeze cît mai potrivit domnia, a înfiinţat în jurul persoanei sale o u n i t a t e militară de f r u n t e , pe care o numesc P o a r t a î m p ă r ă t e a s c ă ; cu această a r m a t ă puternică, răspîndind d e a t u n c i spaimă în jurul său, îi stăpîneşte p e t o ţ i cei de sub domnia lui, căci aceşti ostaşi în grabă se prezintă, u n d e hotărăşte dînsul şi execută orice ordin al î m p ă r a t u l u i şi în grabă merg la ce le spune î m p ă r a t u l Porţii. Despre acesta a m m a i aflat că a fost cel mai viteaz î n t r u t o a t e şi aşa, încît f o a r t e deseori s-a crezut că e ceva demonic într-însul, şi de aceea le-a lăsat eoborîtorilor din el şi numele d u p ă numele lui, încît ei şi acuma încă se cheamă băieţii lui O t u m a n . Turcii pradă
Dină la Dunăre ; de tătarii veniţi

ι

10

15 ii>

20

25

|

η

t i m p u l domniei, acestuia, opt mii de t u r c i trecînd
, . , „

peste Elespont in E u r o p a , au ocupat in Chersones o peste fluviu, « cetate elină 1 ; pornind din ea, a u p r ă d a t Tracia şi au risipese. ajung pînă la I s t r u ; şi jefuind ţ a r a , a u luat m u l t ă p r a d ă şi, prinzînd f o a r t e mulţi robi, îi treceau în A s i a ; | şi a u luat şi dus cu ei şi elini şi tribali. î n t r e t i m p , o ceată nu mică de sciţi au
1 A t î t cucerirea B r u s e i în 1326, c î t şi t r e c e r e a t u r c i l o r î n E u r o p a şi c u c e r i r e a cetăţii biz a n t i n e în Chersonesul Tracic, au a v u t loc nu s u b O s m a n , ci s u b v i i t o r u l s u l t a n O r c h a n (1326 — — 1359), feciorul a t e l u i a . Vezi A k d . N i m e t , Die turk. Prosop., p. 26 — 2 8 : cf. şi G. O s t r o g o r s k y , op. cit., p. 464.

32

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E B I ISTOKICE I

ι

venit din Sarmaţia la I s t m şi, trecînd peste Ist ru, i-au surprins pe turci în Tracia şi, încăerîndu-se, i-au înfrînt şi, a f a r ă de puţini cîţiva, i-au omorît pe t o ţ i fără nici o cruţare. Cîţi au scăpat cu viaţa, a j u n g î n d la Chersones, au trecut ictr m -A.si.ot şi n-au mai venit înapoi. î n vremea aceea statul elinilor se clătina cînd (128S-I328 şi 1328-1341). într-o p a r t e cînd în alta între cei doi î m p ă r a ţ i Andronic Paleologi, bunicul şi nepotul de fiu, luîndu-se amîndoi la ceartă p e n t r u tronul bizantin. Şi cînd aceştia au a j u n s la l u p t ă întreolaltă, elinii s-au î m p ă r ţ i t între amîndoi şi statul lor s-a d ă r ă p ă n a t a c u m a cu totul. Căci primul Andronic a a v u t u n fecior Miliail, care a m u r i t , încă înainte de ce să a j u n g ă p e t r o n . După- moartea acestuia, Andronic, feciorul lui, a cerut bunicului" său, b ă t r î n acuma, să-i dea lui domnia, şi de aceea au a j u n s la ceartă, fiiiid mai mult samovolnic decît să a s c u l t e ; şi făcea n e a j u n s u r i nesfîrşite, aducînd şi p e tribali şi întovărăşindu-se spre domnie cu cei m a i de f r u n t e ai elinilor, aşa că din cauza aceasta nu p u t e a u de loc să ia măsuri d^ apărare în contra turcilor la trecerea lor în E u r o p a . Şi în t i m p u l acesta, Brusa a fost împresurată şi 1 cucerită prin foame de O t u m a n ; şi au fost cucerite şi alte oraşe de prin Asia. D e aici turcii au a j u n s la m a r e putere prin Asia şi, trecînd în E u r o p a , stricau Tracia, între mulţi alţii mai ales C h a l i l 1 ; acesta gonit de elini înspre cetatea din Chersones, a chemat turci din Asia şi se a p ă r a în contra împăratului care-1 ataca ; şi Chalil, cînd a plecat din Tracia, a făcut m u l t ă p r a d ă , în vreme ce î m p ă i a t u l , aducînd pe domnul tribalilor şi ajutoarele din Italia, a împresurat cetatea dinspre uscat şi dinspre mare. I a r turcii eăutînd să fugă, au trecut noaptea pe furiş în Asia. Aceşti î m p ă r a ţ i neînţelegîndu-se între ei şi în alte lucruri, nu s-au p u r t a t bine nici cu comandanţii fugiţi de ai turcilor şi cu Azatin 2 şi cu alţii, încît îşi iau a j u t o a r e din Taracon 3 şi I t a l i a ; acestea a u fost aduse în contra împăratului turcilor Orchan, care împresura Filadelfia, şi p e n t r u ca să stea de pază la Galipoli în Chersones. Aceşti taraconi şi italieni care a u fost rînduiţi de pază la Galipoli, legîndu-se cu turcii fugiţi cu Azatin, s-au înţeles între ei să atace o r a ş u l ; dar d u p ă ce planul lor a fost descoperit, căci unul dintr-înşii îi denunţase 1 elinilor, au plecat în grabă prin Tracia şi, d u p ă ce au trecut de Bodope, au a j u n s la Casandria, care în antichitate se chema Pot ideia. De acolo,
ANDRONIC ŞI III i'AIEOIOG Despre acest Chalil, vezi A k d. N i m e t , op. cit., p. 80. Contuzie cu Izzedin K a i k a u s II, s u l t a n selgiucid (1246 — 1259); vz. op. cit., I I , p . 53 şi A k d. N i m e t , op. cit., p. 33. 3 Aragonia, e v o r b a de f a i m o a s a Companie c a t a l a n ă .
2 1

5

ir

io

15

18 :20

25

30

19 35

Moravcsik.

ANDKONIC I I S I Π Ι P A L E O L O G . -

OBCHAÎf

33 ι

c î ţ i e r a u e u ei d i n t i i r c i i l u i A z a t i n , a u m e r s l a î m p ă r a t u l t r i b a l i l o r 1 , i a r ceilalţi din Asia, luînd calea întoarsă, s-au grăbit p e jos spre Chersones, c u g î n d u l s ă t r e a c ă î n a p o i î n A s i a , î n o r i c e c h i p a r p u t e a . Ş i c u elinii a u î n c h e i a t o a r e c u m p a c e , d a r c u m elinii u m b l a u c u g î n d r ă u a s u p r a l o r , v o i n d să-i p r i n d ă , a u s c ă p a t î n t r - o c e t a t e d e p r i n Chersones. Şi aceştia i a r ă ş i a u f ă c u t m u l t r ă u e l i n i l o r . I a r o a m e n i i cei d i n a p u s şi d i n I t a l i a , a j u n g î n d p r i n M a c e d o n i a şi T e s a l i a î n B e o ţ i a , a u o c u p a t - o şi a u c u c e r i t T e b a din p r o s t i a d o m n u l u i ţării care, crezîndu-i fricoşi, i-a a t a c a t cu gîndul, c a şi c u m i - a r p u t e a n i m i c i î n g r a b ă . D a r ei a u u m p l u t r e g i u n e a d e ş a n ţ u r i şi, i n u n d î n d - o c u a p ă , a u f ă ' c u t - o î n m a r e m ă s u r ă d e n e u m b l a t p e n t r u c ă l ă r e ţ i . Ş i c a v a l e r i i a c e i a c u d o m n u l l o r a l e r g a u p e şosea a s u p r a s o l d a ţ i l o r d i n a p u s c u g î n d u l , c a şi c u m să-i n i m i c e a s c ă d i n t r - o d a t ă ; i n t r î n d însă în regiunea aceea, le-a mers r ă u d e t o t . Taraconii dînd cu arcurile m a r i şi m i c i şi c u s u l i ţ e l e , a u u c i s a s t f e l p e loc m u l ţ i d i n b e o ţ i e n i ; p e u r m ă î n s ă v e n i n d a s u p r a o r a ş u l u i , a u l u a t l a cea d i n t î i n ă v a l ă o r a ş u l şi l - a u r o b i t . A c e s t a ce-i d r e p t , t r e c î n d m a i j t î r z i u î n I t a l i a , f i e c a r e s - a î n a p o i a t p e a c a s ă . E l i n i i î n s ă c u î m p ă r a t u l l o r A n d r o n i c s - a u f o l o s i t r ă u şi d e t u r c i i c a r e a u d e z e r t a t l a ei şi d e s o l d a ţ i i d i n I t a l i a , şi n u n u m a i c ă n - a u a f l a t n i c i u n a j u t o r d e l a ei, ci şi-i-au p r e f ă c u t î n d u ş m a n i , c ă c i v e n i t u r i l e î m p ă r ă ţ i e i l e c h e l t u i a u n u m a i c u g r i j a u n u i b u n t r a t a m e n t a l n o b i l i l o r lor d r e găt ori şi o a s t e n u s t r î n g e a u , n i c i m e r c e n a r i n u a n g a j a u şi p e d u ş m a n i i c e n ă v ă l e a u , să-i ţ i n ă î n M u n u se g î n d e a u . Orehan D a r să m ă î n t o r c c u v o r b a , d e u n d e m - a m a b ă t u t . O t u m a n (1326—1362). ^ O i ' t o g r u l c u c e r i n d a ş a d a r p a r t e a cea m a i m a r e d i n ţ ă r i l e elinilor î n A s i a , a n ă v ă l i t l a N i c e a şi F i l a d e l f i a , o r a ş u l t o t u ş i n u 1-a l u a t . Ş i c u t u r c i i l u i O m u r , a j u n s l a c e a r t ă , s - a r ă z b o i t . Ş i s - a s ă v î r ş i t d i n v i a ţ ă , d o m n i n d l a Β r u s a , u n d e îşi f ă c u s e r e ş e d i n ţ a ; şi î n u r m a sa a l ă s a t b ă i e ţ i şi o ţ a r ă n u m i c ă şi o a s t e n u n e î n s e m n a t ă . L a m o a r t e a l u i O t u m a n î n s ă , cel m a i m i c d i n t r e b ă i e ţ i i l u i îi c î ş t i g a s e p e cei m a i d e a p r o a p e a i t a t ă l u i s ă u , p e c î t i - a f o s t c u p u t i n ţ ă , să-i f i e c u p r i i n ţ ă : şi-i e r a u p r i e t e n i î n m a r e m ă s u r ă . D e l a a c e ş t i a d e c i d e î n d a t ă ce a a f l a t cel m a i r e p e d e c ă O t u m a n s-a s ă v î r ş i t d i n v i a ţ ă , f i i n d a c u m a , c u m se s p u n e , î n p r a g u l b ă t r î neţelor, a fugit repede din calea fraţilor, a j u n g î n d în m u n t e l e Olimpului din Misia ; m e r g î n d ( p e d r u m , a d a t p e s t e o h e r g h e l i e d e c a i p ă s c î n d aici u n d e v a p e c î m p ; şi i - a î m p ă r ţ i t o a m e n i l o r , c a r e se a d u n a s e r ă p e l i n g ă d î n s u l d i n m u n t e ; şi c o b o r î n d l a şes, l e î n g ă d u i e s ă p r a d e o r i c e l e - a r ieşi î n c a l e ; p o r n i n d a s t f e l d i n m u n t e , c î ş t i g ă şi i a o r a ş u l . F r a ţ i i l u i î n s ă se l u p t a u

5

10

15 20

20

25

30

21 35

1

Graiul sîrbilor.

8. — C. 1621

34

(1328 — 1341).

ΙΟΑΝ VI CANTACUZINO

35

rănit şi însuşi împăratul la picior şi dintre elini fiind răniţi nu puţini, 1 s-au văzut nevoiţi să intre în Filoerene, ca să-şi v a d ă de răni şi să reia lupta aici. Cînd s-au îndreptat spre oraş, barbarii ajungîndu-le în spate şi ţinîndu-i din scurt, au ucis mulţi elini şi pe ceilalţi, gonindu-i în oraş, i-au împresurat. D a r p e n t r u că oraşul acela era aşezat la marginea mării 5 şi Orch.au nu izbutea întru nimic, întorcîndu-se asupra Mceii, a împresurat-o u n t i m p şi nu mult după aceea a luat oraşul prin bună învoială. Aşa a a j u n s îficea j sub stăpînirea lui Orchan 3 . 24 A năvălit şi asupra Filadelfiei, ci împresurînd-o, n-a putut-o cuceri, pentru că mulţi i-au sărit într-ajutor. D u p ă aceea luîndu-se la ceartă, io precum se spune, cu domnitorii barbari din Asia, pe unii din aceştia făcînduşi-i aliaţi, nu se lăsa de război. Iar mai tîrziu, după ce a trecut mai mult timp, cînd c u r | n ( j Cantacuzino s-a făcut împărat ai elinilor, i-a luat f a t a în căsătorie şi, în u i m a acestei încuscriri, a şi făcut pace cu elinii şi se războia mai departe cu domnitorii barbari din Frigia, cu care era certat. Căci cînd împăratul Andronic a murit, a rămas pe u r m a lui un băiat de vreo doisprezece ani şi a lăsat pe Cantacuzino, u n b ă r b a t cu multă bunăstare şi cu mare putere, să fie băiatului epitrop, pînă ce v a fi a j u n s la vîrstă deplină, şi să aibă grijă de împărăţie. Avînd belşug de toate, i-a plăcut împăratului şi i-a încredinţat domnia împărăţiei şi buna creştere a băiatului, legîndu-1 prin jurăminte, că într-adevăr să epitropisească fără vicleşug împărăţia dimpreună cu băiatul şi că va pune băiatul fără nici o sminteală în domnie. Cînd însă împăratul a murit, n u după multă trecere de timp, împingîndu-1 şi unii elini la aceasta şi fiindu-i părtaşi, a luat domnia şi băiatului, ce-i drept nu i-a făcut nici u n r ă u , dar devenindu-i socru, n u ţinea decît puţin seama de el şi credea că pe elini o să-i aibă mai mult de partea | sa. Cantacuzino deci despoind pe băiat de împărăţie, s-a încuscrit cu Orchan şi era în legături bune cu dînsul şi-1 avea prieten în mare măsură. loa® ii^aBtaeuzmo s„iini,In „ι iui Orchan Orcha-n, d u p ă o domnie de (treizeci şi şase) 2 de ani, pradă Tracia s-a săvîrşit din viaţă, lăsînd în u r m a sa pe feciorii şi cucereşte oraşe. g ^ a i m a n şi A m u r a t . Sulaiman al lui Orchan, preluînd domnia, a năvălit de îndată asupra elinilor şi p u r t a război şi lua
î n p r i m ă v a r a a n u l u i 1331. î n m a n u s c r i s e , n u m ă r u l anilor lipseşte ; D a r k o , d u p ă p a n d e c t e l e lui L e u n c l a v i u s , Întregeşte cu <treizeci şi u n u l > ; d a r O r c h a n , d e f a p t , a d o m n i t treizeci şi şase. Vezi A k d . Ν 1 m e t, op. cit p. 12 şi G. O s t r o g o r s k y op. cit. p . 464.
2 1

15

20

25

as 30

36
1

LAONIC G HALCOCONDIL : EXPUNERI ISTORICE I

r o b i n e n u m ă r a ţ i d i n ţ a r a elinilor în Asia ; şl a t r e c u t şi în E u r o p a , îi idemnîndu-1 la aceasta aceia care m a i î n a i n t e v r e m e sub Chalil s-au b ă t u t c u elinii p r i n C h e r s o n e s ; a c e ş t i a i - a u f o s t î n d r u m ă t o r i l a t r e c e r e , a r ă t î n d u - i c ă E u r o p a a r f i o ţ a r ă p r e a f r u m o a s ă şi c ă a r p u t e a f i c u c e r i t ă u ş o r d e î m p ă r a t u l S u l a i m a n . D e a c e e a t r e c î n d o a s t e n u m u l t ă , c u g î n d u l să p r a d e C h e r s o n e s u l şi a v î n d o c u p a t ă î n c ă d e m a i î n a i n t e c e t a t e a M a d i t o s şi a l t e e î t e v a o r ă ş e l e p r i n C h e r s o n e s , a s t r ă b ă t u t şi T r a c i a p î n ă l a r î u l T e a r o s şi, r o b i i d e r ă z b o i , îi t r e c e a î n A s i a . Şi t u r c i i d i n A.si% cîţi a f l a u d e a c e a s t a , t r e c e a u l a S u l a i m a n " şi n u p u ţ i n i se a d u n a u î n C h e r s o n e s ;

5

io pe u r m a o p a r t e din cei veniţi s-au apucat de agricultură, părăsindu-şi ţ a r a . Totuşi mai pe u r m ă , î m p ă r a t u l elinilor, trimiţînd soli, a încheiat | 26 pace cu Sulaiman al lui Orchan şi 1-a dus asupra tribalilor, cu condiţia
c a înşişi s ă f i e î n b u n e l e g ă t u r i şi p r i e t e n i î n t r e o l a l t ă şi r ă z b o i u l î n c o n t r a

tribalilor să-l poarte amîndoi împreună pînă la capăt.
15 «raiul sîrMior Unii, ce-i d r e p t , s p u n că, încă p e t i m p u l cînd t r ă i a

ştefan iv Buşan

Orchan în Asia, feciorul său Sulaiman a trecut în

11 »-.)> hi 'ι i ren' κ ι ι· î » i ι o r E u r o p a , chemat fiind de î m p ă r a t u l elinilor asupra îi albanezilor. Lupta tribalilor. Cît despre conducătorii tribalilor, a m fle l a C e m o m e n , i«»73. ^ au a j u n s în chipul u r m ă t o r l a stăpînirea
20 politică a Europei1. Ştefan a ajuns împărat al tribalilor; reşedinţa acesta dom-

pornise din regiunea de la Marea Ionică 2 , cucerind părţile de pe la
E p i d a m n , şi a m e r s a s u p r a Macedoniei şi şi-a f ă c u t
nească la Scopie. Aceştia însă care a u a j u n s la hegemonie în Europa,

pe cît se poate conchide din faptul, de u n d e au pornit să înainteze, ar
25 f i n e a m d e iliri, v e n i n d d i n ţ a r a d e l a a p u s d e l î n g ă M a r e a I o n i c ă p î n ă l a

oraşul Scopie şi avînd o limbă aproape ca şi aceia 8 ; şi neamul acela al
ilirilor este m a r e şi se î n t i n d e d e p a r t e p e lîngă M a r e a I o n i c ă p î n ă la veneţieni, aşa încît se p o a t e conchide f ă r ă g r e u t a t e că de la aceia p o r n i n d , s-au

răspîndit atunci prin E u r o p a . Căci amîndouă popoarele vorbesc încă şi
27 a c u m a a c e e a ş i l i m b ă şi a u a c e l e a ş i o b i c e i u r i | şi a c e l a ş i fel d e t r a i , a ş a

încît se pare că n u au d r e p t a t e aceia care spun despre iliri că ar fi albanezii de acuma. Şi eu din capul locului n u sînt de părere că albanezii ar fi n e a m
d e iliri. Că o p o r n i s e r ă şi aceştia d e la E p i d a m n spre p a r t e a d e r ă s ă r i t

a Europei, ajungînd pînă în Tesalia şi Etolia şi Acarnania şi în unele loca35 l i t ă ţ i , n u p u ţ i n e , d i n M a c e d o n i a , şi c u c e r i n d u - l e , a u î n c e p u t să l e l o c u i a s c ă , o ş t i u şi o î n ţ e l e g şi e u î n s u m i , c o n c h i z î n d - o d i n m u l t e ; şi d e l a m u l ţ i a m
1 2 3

S u b E u r o p a , Ghalcocondil înţelege, n u o d a t ă , P e n i n s u l a Balcanică, în opoziţie cu IUada. Mai b i n e zis : M a r e a A d r i a t i c ă . Adică t r i b a l i i - sîrbii ca şi ilirii - croaţii.

SÎEBII. - ŞTEFAN IV DUSAN

37

şi auzit-o. Dacă deci d a r ă au trecut din părţile lapighiei, precum spun unii, la E p i d a m n şi au a j u n s unul într-o p a r t e , altul într-alta, în ţ a r a pe care şi-au cucerit-o, sau dacă din aceeaşi regiune de pe la E p i d a m n , mărginaşi fiind cu stăpînirea ilirilor, a u înaintat cu încetul şi au ocupat ţ a r a spre răsărit de E p i d a m n , n-aş p u t e a să m ă hotărăsc în chip sigur p e n t r u u n a din păreri. î n t r - a d e v ă r amîndouă aceste popoare, tribali şi albanezi, a u pornit din regiunea de la Marea Ionică, unul mergînd spre răsăritul Europei şi astfel au r ă m a s acolo locuitori şi, n u p u ţ i n ă ţ a r ă , şi-au supus-o stăpînirii lor, iar celălalt pornind spre apus, a u a j u n s aproape pînă la Marea Neagră şi la I s t r u şi a u mers p î n ă la Tesalia. î m p ă r a t u l 1 , plecat din oraşul Scopie, avînd cu sine b ă r b a ţ i buni de război şi a r m a t ă nu neînsemnată, a cucerit întîi localităţile de pe la Castori» J şi năvălind în Macedonia şi-a supus t o a t e celelalte afară de T e r m e ; şi a p ă t r u n s şi pînă la Sava şi spre localităţile de pe la I s t r u şi a făcut mari isprăvi şi, cucerind astfel t o a t ă regiunea, o avea sub stăpînirea sa- Şi rînduindu-şi prin E u r o p a oameni ce-i avea sub mina sa, pe unii într-o parte, p e alţii într-alta, puterea lui sporea mereu şi făcea expediţii în contra elinilor, cu gîndul să le ia d o m n i a ; şi deseori slobozind a r m a t a asupra localităţilor de p e la Bizanţ, le jefuia şi se retrăgea. Şi în timpul domniei acestuia, statul elinilor era cît pe ce să a j u n g ă la marginea prăpastiei, împins chiar de elinii înşişi la nici o activitate a împărăţiei, Andronic, a n u m e î m p ă r a t u l cel b ă t r î n , dedat fiind la t r a i moleşit şi lăsător. A s t f e l 2 , neamul elin nu-şi făcea nici u n gînd să plece şi să încerce vreo luptă, ci n u m a i să-şi p u n ă oraşul la adăpost în chipul cel mai sigur posibil prin tăria zidurilor. Şi atunci Ştefan a năvălit asupra Etoliei şi a cucerit oraşul l o a n i n a . Şi părţile de prin Macedonia de pe rîul Axios, le-a încredinţat lui Zarco, u n b ă r b a t care a a j u n s p e lîngă dînsul la cel dintîi loc de cinste, iar părţile de la Eere pînă la rîul Axios, lui Bogdan, u n b ă r b a t destoinic şi încercat la război, părţile însă d e la Bere pînă la I s t r u , fraţilor Crai şi Ungleşa, dintre care unul era paharnicul împăratului, iar celălalt comis. Cît despre părţile de la I s t r u , le-a încredinţat lui Yulc Eleazar al lui Branco j şi părţile de pe la Trice şi Castoria jupanului Hieolae; şi cele de pe la Etolia-, lui Prealup. D a r părţile de pe la Ohrida şi de prin ţ a r a aşa-numită a prilapeilor le-a încredinţat spre conducere lui Mia den 3 , u n b ă r b a t nu de n e a m rău. Şi a m aflat deci că î m p ă r a t u l Ştefan acestora le-a încredinţat ţările sale de p r i n E u r o p a . D u p ă m o a r t e a însă a împăratului, domnea fiecare
Craiul sîrbilor Ş t e f a n IV D u ş a n , dîndu-şi d e la 1345 t i t l u l d e ţ a r - î m p ă r a t . P u n c t u l l-aş p u n e î n a i n t e d e ταύττι, t r e c î n d acest c u v î n t In p r o p o z i ţ i a u r m ă t o a r e . 3 Manuscrisele au Placid şi P l a d i c (vezi mai jos p. 50,10 ; D a r k 6 î n s ă a î n d r e p t a t în Mladen f ă c î n d t r i m i t e r e la G. J i r e c e k, Geschichte der Serben, I, p. 388, 415.
2

ι

5

10

15

20

25

30 29

35

.

1

38 1

LAONIC CHAlCOCOKDIIi: EXPUNERI I8TOBICE I

5

io

" · < » îs

20

25

30 :«!

3-r>

peste ţara ce o deţinea şi care îi fusese î n c r e d i n ţ a t ă ; şi întreolaltă ţinînd pace, nu se atingeau de ale lor, pe elini însă îi a t a c a u şi-i b ă t e a u cu război, d u p ă cum îi venea bine fiecăruia. Oît despre Mihail, d o m n u l misilor, care deţinea ţ a r a mai jos de I s t r u la Marea Neagră şi-şi făcuse reşedinţa la Tîrnova, acesta a fost mai b ă t r î n ca Ş t e f a n ; şi eulegînd ştiri, a m aflat astfel că aceştia-s bulgari, p e care îi n u m i m misi, aceia însă sîrbi, p e care îi n u m i m şi t r i b a l i ; şi de aceea s-a f ă c u t să se deosebească între ei d u p ă nume. Aceste două popoare se socotesc ca fiind cu t o t u l deosebite unul de altul. Cum fiecare dintre aceştia şi-a pierdut domnia ce le-a fost l u a t ă de barbari, şi înşişi a u a j u n s mai r ă u , o voi spune în istoria mea mai ia vale. Sulaiman aşadar a ocupat oraşele de prin Chersones, a f a r ă de Galipoli, şi s-a aşezat în ele, ca să aibă de u n d e porni din acestea, şi năvălind asupra localităţilor din Tracia, | să le jefuiască şi să le strice. Cînd însă a făcut pace cu elinii, a pornit cu război asupra conducătorilor tribalilor, Crai şi TJngleşa, care a t a c a u p e elini şi le făceau mult necaz, p e n t r u că n u erau de loc astîmpăraţi, ci mereu le făceau r ă u şi se războiau cu elinii. Aceştia deci cînd a u aflat că Sulaiman a t r e c u t in E u r o p a şi pustieşte .şi jefuieşte f ă r ă nici o cruţare ţ a r a lor în h o t a r cu cea a elinilor, au pornit cu a r m a t a asupra turcilor şi, dînd l u p t a , a u r ă m a s biruitori şi a u nimicit nu puţini la acea năvală. D u p ă aceea însă, cînd au b ă g a t de seamă, că statul turcilor propăşeşte repede spre m a r e putere şi că turcii din Asia trecînd mereu, i se adaugă şi că se apucă să împresoare chiar oraşele de prin E u r o p a şi să p ă t r u n d ă în interiorul Traciei, au început amîndoi să strîngă a r m a t ă . Şi Ungleşa a pornit din Eere, u n d e îi era reşedinţa, asupra t u r c i l o r ; şi deodată cu dînsul, fratele său Crai, avînd a r m a t ă din interiorul Traciei, s-a întîlnit cu fratele său, cu gîndul să plece î m p r e u n ă la război asupra turcilor. Sulaiman s-a întîmplat să împresoare u n orăşel pe rîul Tearos, la o d e p ă r t a r e ca de şaptezeci d e stadii 1 de Adrianopole * , şi şi-a ridicat aici corturi nu p u ţ i n e din p ă t u r i de p ă r d e capră, în care a u obiceiul să se adăpostească sciţii nomazi de prin Asia şi dintre turci care { au l u a t acest fel de v i a ţ ă ; şi împresura în chip deosebit d e stăruitor localit a t e a . Preocupat de aceasta, cum a aflat f o a r t e repede că duşmanii vin asupra sa, zice-se, să f i luat oameni aleşi, ca la vreo o p t sute d e b ă r b a ţ i din cei mai viteji din jurul său, şi pornind noaptea, să fi p ă t r u n s în t a b ă r a duşmană, cînd se zărea a c u m a de z i u ă ; şi-i vedea p e duşmani, f ă r ă să ţină vreo pază, pe cei mai mulţi pe malul rîului Tearos care oferă a p a cea mai b u n ă de b ă u t şi cea mai sănătoasă, căci era t i m p de vară, avînd cai
1

Peste 12 k m .

o grijă, ca unii ce nici n u se 1 şi atunci, lingă- r w opt sute şi să fi nimicit mulţi dintr-aceia a u căzut în rîu şi n u ştiau 5 S-o 3 ; şi astfel s-au p r ă p ă d i t cu totul. Şi acolo a căzut şi UnCrai în lupt a aceasta. D a r în ce cliip s-a ai lui mult t i m p a u crezut, că el e încă în viaţă, nu d u p ă ce a cîştigat această biruinţă vestită şi şi oraşul ce-1 împresura mai înainte şi, mergînd asupra Ο π ό împresura. Şi s-a ai şi în rî: î n t i m p ce Sulaiman se ţinea de aceasta, se spune că u n j u n e din oraş, [•-o groapă ce ducea pe sub zid a f a r ă de oraş, ieşind într-ascuns grîul, îl căra prin aceeaşi groapă în o r a ş ; şi făcînd fi fost zărit de cineva din t a b ă r ă . Turcul însă care a is pe u n d e intra junele, s-a l u a t p e u r m a lui şi a a j u n s lîngă g r o a p ă ; şi el şi intrînd în oraş, s-a întors iarăşi în t a b ă r ă şi mergînd la i-a spus intrarea şi de î n d a t ă îl conduce şi p e dînsul. sultanul intrarea, să fi ocupat astfel oraşul şi să-1 fi supus 2. D u p ă mergînd asupra Mlipopolei, a luat şi acest oraş şi să-1 fi învoială 3 . Şi se spune că acest î m p ă r a t avea u n b ă r b a t cu o : Şi unii spun că acela, făcînd cele mai multe isprăvi, i-a m u l t de t o t . D a r Sulaiman îmbolnăvindu-se şi în Asia, boala i s-a î n r ă u t ă ţ i t şi i-a pus | capăt vieţii.Pe as p e istmul Ohersonesului, u n d e s-a întîmplat să-i moară mai înainte băiat ul p e n t r u mausoleu a rinduit venituri, p e n t r u ca preoţii lor să-i facă privi- so

D u cas

X» 5 (ed. Grecu), î

40

LAONIC CHALCOCONDIL : Ε Χ Ι Ό Ν Ε Κ Ι ISTOEICE I

După moartea lui întîmplată acolo, Amurat, feciorul lui Orchan şi fratele lui Sulaiman, de'îndată ce a aflat de moartea lui, a trecut în Europa eu ienicerii şi cu ceilalţi oameni de la Poartă şi a luat în primire toată armata aceluia; şi mergînd la Adrianopole, şi-a aşezat 5 aici reşedinţa împărătească. Şi de acolo pornind, prăda ţara din interior a Macedoniei şi, luînd numeroşi robi de război, îi îmbogăţea pe soldaţii ce veneau cu el; şi cîţi turci îl însoţeau în nădejdea vreunui eîştig, le dăruia robi şi vite, prăzi luate de la misi şi de la elini. Dar se mai spune şi aceasta că Sulaiman, după ce a băgat de seamă 10 că tribalii şi misii strîng armată în contra sa, a şi început o acţiune în sensul să i se dea şasezeci de mii de drahme şi dînsul să le dea înapoi oraşele, cîte 34 le-a cucerit, şi să plece în pace cu gîndul să se retragă în Asia ; | el se găsea atunci, împresurînd oraşele elinilor din Tracia. Elinii cum au auzit aceasta,, au primit propunerea şi erau gata să încheie pacea în condiţiile acestea ; dar 15 s-a întîmplat să aibă loc un mare cutremur şi zidurile oraşelor s-au prăbuşit, încît pe urma aceasta, turcii au cucerit pe cele mai multe, asupra cărora au năvălit, împresurîndu-le. Şi după ce au ocupat oraşele de la elini, au rămas mai departe în Europa, ne mai umblînd de loc după vreo propunere ea aceea.
(1362-1389). .

ι

Murad ι

20

25

30 35

35

După aceea a pornit asupra misilor şi tribalilor. Romînii din piad rfnt veniţi .Acest neam, cel mai vechi şi mai mare din popoaDaeuu rele din lume, dacă s-a desfăcut dintr-un trib al ilirilor, şi s-a aşezat cu locuinţele în ţara ce o au, sau dacă, după unii, au pornit de dincolo de Istru de la.marginile Europei, din Croaţia şi de la pruşi care ajung pînă la Oceanul Arctic, şi din ţara Sarmaţiei, acum aşa-numita Bosia, ţinut nelocuit din cauza frigului, şi pornind deci de acolo şi trecînd peste Istru, au ajuns în regiunea de . la Marea Ionică şi astfel s-au întins mult pînă la veneţieni şi, cuceritori fiind, au rămas cu locuinţele, sau dacă dimpotrivă e mai bine de spus că au pornit de aici din ţara de la Marea Ionică şi trecînd peste Istru, au ajuns departe sus în lume, n-aş putea-o spune, susţinînd cu siguranţă. Totuşi ştiu atîta că aceste neamuri se deosebesc prin nume unul de celălalt, prin obiceiuri însă nu, şi e vădit încă şi acuma că vorbesc aceeaşi | limbă şi au acelaşi grai. Băspîndindu-se deci prin Europa, s-au aşezat cu locuinţele în multe părţi, între altele şi într-o regiune a Peloponezului din Laconica, locuind sub muntele Taighet şi Tenaron. Tot aşa a ajuns şi din Dacia să locuiască pe muntele Pind poporul ce se întinde pînă în TesaliaJ.,,YlaM...1 ..se ...aumesc. .ainîndouă • popoarele.
Băsptadirea popoarelor slave. D u p ă a p a r a t u l critic din ediţia lui E u g . D a r k 6 , t o a t e manuscrisele au Βράχοι, — V i a h i , u n singur m a n u s c r i s î n d r e p t î n d î n Β λ ά χ ο ι — v l a h i ; d a r vezi D . R u s s o , Critica textelor şi tehnica ediţiilor, Bucureşti» 1912, p . 20 n o t a .
1

B Ă S P l N D I B E A SLAVILOR. - R O M Î N I I D I N P I N D

41
1

Şi, n-aş putea să lac o expunere şi să spun care din aceştia la care au venit. Dar aşa ştiu şi pot spune aici că tribalii şi misii şi ilirii şi croaţii şi polonii şi sarmaţii vorbesc acelaşi grai. Şi dacă din aceasta ar fi de tras o concluzie, neamul acesta ar fi unul şi acelaşi şi de aceeaşi origine. Cu timpul însă s-au deosebit întreolaltă în obiceiuri şi, ajungînd în altă ţară au rămas cu locuinţele. Şi nu găsesc nicăiri nimic, încît să pot arăta ceva lămurit în istorie despre ei. Şi reşedinţa domnească îşi au şi aici dincoace de Istru şi dincolo ; şi neamul acesta este mult prea mare şi mult prea întins, încît e mai bine să spui că neamul acesta a venit mai degrabă de acolo şi dînd peste loc mai bun s-a aşezat cu locuinţele în regiunea de la Marea Ionică şi a trecut pe la Istru şi a rămas şi aici, decît că a pornit de aici şi a ajuns înspre părţile de acolo din lume, aproape nelocuite. Şi dacă mînaţi de vreo nevoie | sau dacă de bunăvoie, pregătindu-se de apărare, s-a întîmplat să locuiască aşa despărţiţi unii de alţii, precum se poate vedea, ar trebui mai degrabă să bănuieşti ceva decît să afirmi. Şi de aici unii cred că pot spune şi Misia de sus şi Misia de jos, ca şi cum Misia de sus ar numi nu ţara din părţile de sus ale Istrului, ci ţara locuită în partea de dincolo de Istru, iar Misia de jos, nu ţara în părţile de jos ale Istrului, ci ţara de la Istru, ce se întinde pînă în Italia. Cît despre bulgari pe care, cei ce ştiu mai bine limba elină, îi numesc Misia de jos, ştiu că sînt aşezaţi la Istru de la oraşul Vidin pînă la Marea îfeagră, avîndu-şi reşedinţa domnească în oraşul lîrnova. Acestora, craiul Serbiei, domnul tribalilor, le-a pus în domnie pe Alexandru; şi a domnit aşa pînă ce murind, a lăsat împărat al neamului pe feciorul său Susman, asupra căruia ă pornit cu război Amurat al lui Orchan. Şi mai întîi a năvălit asupra tribalilor şi învingîndu-i în luptă, a supus Fere, un oraş înfloritor, şi cucerind localităţile din Eodope, a făcut mari isprăvi; apoi dînd oraşul Fere în seama lui Sain, un bărbat destoinic, a pornit cu război asupra lui Susman, împăratul Misiei,· | şi ciocnindu-se astfel cu el, i-a pus pe fugă pe misi şi a omorît nu mulţi, deoarece au scăpat prin localităţile de la Istru. Dar Susman al lui Alexandru, trimiţînd soli la Amurat, a făcut pace şi alianţă, încît să aibă acelaşi duşman şi prieten; şi s-a încuscrit cu Amurat, dînd după el pe fie-sa, aleasă de frumoasă, ce o avea de la o evreică, de care îndrăgostindu-se, a luat-o de soţie. Iar altă fată, a dat-o după un împărat al elinilor, care atuncea domnea asupra neamului elin, după ce lui Cantacuzino i-a fost luată domnia asupra elinilor..

5,

10

15.

20.

2>

37

35.

42

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTOBICE I

Cantacuzino cînd era î m p ă r a t , avînd doi feciori, pe cel m a i mic E m a n u i l 1-a trimis în Peloponez ia p a r t e ^ p e d i ţ i i i e im c a d o m n j a Mistra, p e cel m a i m a r e însă îl face elinilor î m p ă r a t . D a r l o a n , feciorul lui Andronic cum a a j u n s destul de mare, s-a legat cu elinii şi s-a înţeles cu ei, ca el să vie la domnie. E l îşi ducea din întîmplare .viaţa în Macedonia. Şi elinii supăraţi de traiul şi batjocorirea împăratului, l-au adus, d u p ă c u m fiecare îşi avea motivele sale, pe tînărul l o a n din Macedonia şi l-au pus p e tronul împărăţiei. Cum s-a urcat p e tron, pe Cantacuzino, fireşte, 1-a făcut călugăr. Feciorul lui m a i m a r e însă, p e care cu numele Matei îl făcuse elinilor împărat, j s-a dus m a i întîi la Rodos la arhiereul din acel loc, căutînd să obţină a j u t o r ; şi-1 r u g a să-1 urce pe tronul împărăţiei. Şi a stăruit, aducînd m u l t e înainte, ca să i se [dea vreun a j u t o r ; cum însă n-a întîlnit nici o b u n ă voinţă, s-a d u s î n d a t ă d u p ă aceea in Peloponez la fratele-său E m a n u i l . domnul Spartei, şi-şi ducea v i a ţ a pe lîngă el. Şi l o a n a încheiat alianţă cu A m u r a t , care trecuse de curînd în E u r o p a ; apoi a adus p e n t r u feciorul său Andronic pe f a t a împăratului misilor, soţie de la care a a v u t b ă i e ţ i ; Andronic îi era cel m a i mare, Dimitrie însă şi E m a n u i l mai tineri şi Teodor 2 . Şi-1 însoţea p e A m u r a t , oriunde mergea la r ă z b o i ; şi t o t o d a t ă îi erau trib u t a r i lui A m u r a t , urmîndu-i în orice expediţie ar face-o. D u p ă aceea pornind cu război asupra domnului Dragas al lui Zarco, a cucerit ţ a r a de p e la rîul Axios, obligîndu-1 t o t o d a t ă să-i dea tribut şi să-1 însoţească în război în contra duşmanilor cu u n n u m ă r de atîţia călăreţi. D u p ă aceea aducîndu-1 pe domnul Bogdan din această p a r t e să-1 urmeze cu a r m a t a ( sa, a făcut mari isprăvi, dînd d o v a d ă de omenie d u p ă pilda lui Cir al lui Cambise, purtîndu-se cît mai moderat şi mai generos cu domnii ce şi i-a supus, ai tribalilor, misilor, b a chiar şi ai elinilor. P e cînd deci se afla de mai mult t i m p în E u r o p a şi p u r t a încă război cu aceştia, i-a sosit vestea, că domnitorii barbarilor 3 din Asia, înţelegîndu-se
îşi ia tronul i o primire ia 1 3 5 4 ;
1 Manuscrisele p u n cuvintele „ c u n u m e l e M a t e i " d u p ă „ c ă l u g ă r " ; d a r n u m e l e in călugărie al î m p ă r a t u l u i l o a n V I C a n t a c u z i n o a f o s t d e f a p t Ioasaf, i a r feciorul lui cel m a i m a r e p e c a r e 1-a î n c o r o n a t î m p ă r a t , s-a c h e m a t Matei. Ε greu d e a d m i s c a Laonic, a t î t d e s t ă r u i t o r î n a afla ştiri, s ă nu le fi a f l a t pe acestea. Mai p r o b a b i l e că Ia m i j l o c e s t e o greşeală în ordinea c u v i n t e l o r •şi de aceea a m î n d r e p t a t - o , p u n î n d Μ α τ θ α ί ο ν τοΰνομα î n r î n d u l u r m ă t o r d u p ă δ ν .

loan v Paicoiojj (1341-1391)

A c e s t a este v ă d i t înţelesul locului din L a o n i c ; şi d e aceea d u p ă „ b ă i e ţ i " , παίδες t r e b u i e p u s u n p u n c t şi virgulă. D a c ă r ă m î n e f ă r ă nici o i n t e r p u n c ţ i e , ca în e d i ţ i a din B o n n a l u i Bekk e r , sau n u m a i virgulă, p r e c u m e în ediţia lui D a r k o , t o t u l ar î n s e m n a că A n d r o n i c a a v u t cei p a t r u feciori, care d e f a p t au fost ai lui l o a n V Paleoiog. D e s p r e a c e s t A n d r o n i c I V Paleoiog ş t i m c ă I -a a v u t p e loan V I I Paleoiog. Se m a i p o a t e ca t e x t u l ce ni s-a t r a n m i s să aibă o l i p s ă î n a i n t e deâcp' „ d e la c a r e " , o l i p s ă în care se a r ă t a soţia lui l o a n V Paleoiog, soţie d e la c a r e a a v u t cei p a t r u feciori : A n d r o n i c , Manuil Teodor şi D i m i t r i e .
3

2

Turcilor selgiucîzi.

I

43

ei să
pe cît le era cu . lui multe După ce a aflat foarte repede această ştire, a să fie gata de luptă în contra lor, cu gîndul să facă o pe cît putea cel mai bine, ca să dea o luptă liotărîtoarc. Dînd acestora în Misia şi-a pus a r m a t a în ordine de bătaie. Şi eu foarte multă şi felurită experienţă de război, a -de luptă. Căci se spune că, fiind timp de vară şi ştiind că pe la va sufla vîntul obişnuit din fiecare an, de la apus, a d a t armatei din om 10 în om ordin să ocupe partea aceea astfel, ca vîntul să le b a t ă în s p a t e : pe la ora, cînd piaţa este în t o i 2 . se lupta cu tărie. Amîndouă părţile ţinîndu-şi , în luptă, el să se fi urcat pe un dîmb acolo undeva şi să fi: de voi înşi-vă, cîte aţi îndurat în Europa, purtînd război atît-amar de ani. De ce daţi înapoi ? ÎTu ştiţi că totul va depinde de noi că, dacă nu mă u r m a ţ i de aproape, repede duşmanii vă vor birui I " - ' c i i aceste cuvinte, împăratul să fi d a t pinteni calului de-a dreptul rindurilor duşmane, căzînd în mijlocul grămezii; şi de vîntul în spatele oştirii, bătea inamicilor în f a ţ ă ; aşa • unii pe alţii şi mergînd înainte, i-au silit în sfîrşit să dea dos şi i-au gonit din răsputeri, omorîndu-i pe duşmani. Şi el, ce-i drept, să fi pierdut m a i mare de a r m a t ă , duşmanii însă să fi în ţara sa. Şi apoi trimiţînd soli, au cerut pace şi ţ îi va duce pe viitor în război.
îjl tim Răs oala feciorilor lui P c e e r a ocupat în Asia şi încheia trataMurna v si ι„»„ ν Paleolog; tele de pace cu domnitorii turcilor, Sauzes 3 , 1373 · cel mai mare din băieţii lui, fusese lăsat în 30 Europa să aibă grija de domnie, punîndu-1 să ia măsurile de siguranţă, dacă vreo primejdie sau vreo r ă u t a t e s-ar ivi prin împărăţie. ( D a r acesta 41 s-a înţeles cu paşalele de prin Europa la o conspiraţie şi i-a legat de sine, pe cît p u t e a prin mari binefaceri, şi s-a întîlnit cu Andronic, feciorul mai mare al împăratului elinilor, căci t a t ă l său plecase cu Amurat al lui 35

44

LAONIC G HALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTORICE I

ι Orchan la război în Asia în contra domnitorilor 1 şi Andronic fusese·, lăsat în Bizanţ şi i s-a d a t î m p ă r ă ţ i a în seamă. Sauzes vorbind cu acesta, 1-a înduplecat să se răscoale amîndoi în contra părinţilor şi să. p u n ă mîna p e domnia părintească, avînd acelaşi prieten şi d u ş m a n ; şi 5 de o să vină cineva ca d u ş m a n asupra lor, să se apere şi să-şi sară în a j u t o r d u p ă p u t i n ţ ă u n u l altuia cu t o a t ă puterea. D u p ă ce s-au hotărît să facă aceasta, au încheiat legături cu măre jurămînt, stăruind mai ales asupra acelor lucruri ce li se p ă r e a u că vor fi amîndorura spre cea m a i m a r e siguranţă. D e î n d a t ă ce, făcînd acestea, a u început să le facă pe !0 f a ţ ă , au început să ia măsuri de siguranţă, pregătindu-se spre a se p u t e a a p ă r a p e n t r u cazul, cînd A m u r a t ar veni în E u r o p a . Acesta însă a aflat foarte repede ce se face prin E u r o p a şi, de îndată chemîndu-1 p e l o a n , î m p ă r a t u l Bizanţului, i-a grăit unele ca - acestea : „ î m p ă r a t e al elinilor, de curînd mi-a venit ştire de la oamenii cei mai de încredere 15 din E u r o p a , că feciorul meu Sauzes, împins de feciorul t ă u , p u n la cale planuri ucigaşe asupra mea. Cum se poate, f ă r ă ca t u să n u 42 ştii nimic despre acestea, I să se a j u n g ă la aşa nebunie, încît nu n u m a i feciorul meu să se apuce de aceasta, ci şi feciorul t ă u să-i fie de. a j u t o r şi îndemn ? Cum s-ar p u t e a crede că unele că acestea s-au p u t u t 20 face f ă r ă hotărîrea t a f Ci dacă îi vei aplica feciorului t ă u pedeapsa p e care aş hotărî-o şi n u vei sta pe gînduri, atunci voi fi sigur, că acestea s-au f ă c u t f ă r ă voia t a . I a r dacă ai alt gînd, decît v a fi hotărîrea mea şi asupra feciorului meu, şi ai voi să-1 laşi nepedepsit, atunci să ştii că în viitor pe tine t e voi avea de v i n o v a t " . 25 î m p ă r a t u l elinilor însă i-a întors v o r b a cu următoarele : ,,Ο împărate, de vina aceasta niciodată nu m ă vei p u t e a învinovăţi pe b u n ă d r e p t a t e I" Căci dacă acesta ar fi copilul meu, despre care t u spui că s-a a p u c a t de acestea, fără ca eu să ştiu cîtuşi de p u ţ i n ceva, atunci să o ştii bine, că aş avea t o a t ă grija şi b u n a voinţă p e n t r u tine şi stăpînirea t a . Şi dacă. 30 m-ai p u n e să-1 pedepsesc p e acela, cred că n-aş fi a t î t de n e b u n , încît să fiu îngăduitor f a ţ ă de unul care şi p e n t r u mine şi p e n t r u tine s-a f ă c u t omul cel m a i hain şi d u ş m a n u l cel m a i marc, şi să-i scad cît d e p u ţ i n din pedeapsă". Spunînd acestea împăratului, A m u r a t s-a hotărît să dea aceeaşi 35 pedeapsă la a m î n d o i ; potrivit acestei hotărîri, amîndoi părinţii să-şi osîndească băieţii şi să le scoată ochii fiecăruia din ei. Cum a luat această hotărîre, a plecat spre E u r o p a , ducînd oaste cît se p o a t e de multă. Şi 43 trecînd în E u r o p a , a pornit-o de-a dreptul | asupra feciorului, u n d e aflase că-şi are t a b ă r a împreună cu feciorul împăratului. Aceia însă strîngînd.
1

Sultanilor selgiucizi.

RĂSCOALA F E O I O E I L O B L U I M U B A D I ŞI ΙΟΑΝ Y P A L E O L O G

45

a r m a t a E u r o p e i , eraţi î n t a b ă r ă î n t r - u n loc d e lîngă B i z a n ţ , n u m i t al lui ι 1 P i c r i d i o s , u n d e a u s o c o t i t cel m a i n i m e r i t să a d u n e şi p e e l i n i şi t o t o d a t ă paşalele d i n E u r o p a . Aici î n t r - u n defileu, ca într-o î n t ă r i t u r ă î m p r e j m u i t ă c u p a l ă n c i , şi-a a ş e z a t t a b ă r a S a u z e s , f e c i o r u l l u i A m u r a t , şi-1 a ş t e p t a p e t a t ă l s ă u , c a r e v e n e a a s u p r a l u i . A m u r a t î n s ă c u m 1-a a j u n s a i c i p e f e c i o r u l 5 s ă u şi p e elinii c a r e se a f l a u î n t a b ă r ă , şi-a a ş e z a t a r m a t a î n l i n i e d e b ă t a i e şi a n ă v ă l i t a s u p r a l o r , c u g î n d u l să se i a d e î n d a t ă l a l u p t ă c u p o t r i v n i c i i . •Cum î n s ă d e f i l e u l îi s t a î n c a l e , şi-a a ş e z a t şi d î n s u l t a b ă r a . U n d e l o c u l î n g ă d u i a , s - a u l u a t la l u p t ă c î ţ i v a d i n elini c u s o l d a ţ i i l u i A m u r a t şi i - a u p u s p e f u g ă p e a c e ş t i a , d u p ă c u m se s p u n e . Ş i d e o a r e c e se v e d e a c ă î n io l o c u l a c e l a e s t e g r e u să se d e a l u p t a c u v r ă j m a ş i i , a ieşit n o a p t e a î n f a ţ a t a b e r e i l a m a r g i n e a defileului, cît m a i a p r o a p e d e t a b ă r a v r ă j m a ş i l o r , î n c î t să p o a t ă f i a u z i t f o a r t e u ş o r ; a p o i a î n c e p u t să c h e m e p e n u m e c u .glas m a r e p e f i e c a r e , a m i n t i n d c u c u v i n t e d e p r e ţ u i r e t o t ce-a f ă c u t fiec ă r u i a , d a c ă s - a î n t î m p l a t v r e o d a t ă s ă f i f ă c u t c u i v a v r e o c i n s t e s a u 15 v r e u n b i n e . D u p ă a c e e a s p u n î n d v o r b e b u n e d e f i e c a r e şi m e r g î n d d e - a c ă l a r e p e m a r g i n e a d e f i l e u l u i , se zice c ă a g r ă i t c ă t r e ei u n e l e e a acestea. „ B ă r b a ţ i e r o i , p e ce d r u m a ţ i a p u c a t , p ă r ă s i n d u - m ă p e m i n e , t a t ă l · v o s t r u ? U n d e 1 a ţ i l ă s a t - î n v ă ţ ă t u r a î n v ă ţ ă t o r u l u i v o s t r u şi v - a ţ i l u a t ·'»-'« d u p ă u n b ă i a t î n c ă b r u d i u , p e c a r e , d u p ă ce v a f i c ă z u t î n m î n a m e a , îl v o i p e d e p s i c u l o v i t u r i d e b i c i , f ă r ă să-i f a c o a l t ă s t r i c ă c i u n e t i n e r e ţ e l o r lui, a f a r ă d o a r ă n u m a i d a c ă o să f i e c u v o i a v o a s t r ă , să-i f a c a ş a c e v a . I a r d a c ă v r e ţ i p e a l t ă cale să p u n e ţ i l a î n c e r c a r e g î n d u l m e u , şi să a j u n g e ţ i l a l u p t ă , s-o ş t i ţ i c ă î n v i i t o r n i m i c n u v a f i s p r e b i n e l e v o s t r u . T r e c e ţ i 2 5 d e c i î n c o a c e l a n o i şi n u s t a ţ i p e g î n d u r i d e l o c din. r e s p e c t p e n t r u v i r t u t e a n o a s t r ă şi î n v e d e r e a b i c i u i r i i b ă i a t u l u i n u v ă s f i i ţ i să f a c e ţ i a ş a c e v a . Şi v ă j u r , c h e m î n d m a r t o r p e cel c e m i - a î n c r e d i n ţ a t a c e a s t ă d o m n i e , c ă . n i m ă n u i n u i se v a î n t î m p l a n i c i u n n e a j u n s " . S o l d a ţ i i l u i S a u z e s , a u z i n d a c e s t e a , sfială să-i f i c u p r i n s d e g l a s u l 3 0 î m p ă r a t u l u i , căci a v e a u n glas p ă t r u n z ă t o r m a i m u l t ca orice alţi o a m e n i ; şi t e a m a să-i f i a p u c a t p e n t r u s o a r t a l o r , c u n o s c î n d u - i b i n e n o r o c u l şi vitejia. Şi astfel îndoiţi, c u m şi-au d a t s e a m a d e situaţie, a u p ă r ă s i t în n o a p t e a a c e e a t a b ă r a , p l e c î n d p e u n d e îi v e n e a b i n e f i e c ă r u i a , cei m a i m u l ţ i î n s ă s o s i n d l a t a b ă r a l u i A m u r a t , se r u g a u d e i e r t a r e , c a u n i i c e a d u ş i d e 3 5 nevoie,, s - a u s t r î n s î n t a b ă r a l u i S a u z e s . I a r S a u z e s b ă g î n d d e s e a m ă c ă s o l d a ţ i i î i f u g din. t a b ă r ă , a p l e c a t c u o a m e n i i d e f r u n t e , p e c a r e îi v e d e a c ă - i s î n t cei m a i d e v o t a ţ i , l a D i d i m o t i c l i , | u r m î n d u - i şi feciorii, c a r e a u 4 5 î m b r ă ţ i ş a t c u m u l t ă î n s u f l e ţ i r e i d e i a a c e s t u i r ă z b o i ; c ă c i se h o t ă r î s e să se
1

Manuscrisele au şi Apicridios şi E p i c r i d i o s .

rîvnă şi tărie A m u r a t însă lui şi a început să împresoare oraşul. Cei cu

cale. A m u r a t ocupînd oraşul prin foame, 1-a prins p e feciorul său şi luîndu-1, i-a scos ochii. Cît despre ceilalţi, a poruncit să fie legaţi şi caţi cu capul în jos de p e stînea din oraş în rîu. I a r el stînd în cort rîu şi privind p e răsculaţii d e f r u n t e aduşi cîte doi şi cîte t r e i să fi rîs în hohote, cum se rostogoleşte fiecare ca u n iepure ce-1 10 cîinii, iar p e feciorii paşalelor ce au r ă m a s cu dînsul, feciori ce a cu Sauzes, a poruncit ca părinţii să-i ucidă cu mîna lor. Doi d i n t r e se spune că n-au voit să-şi omoare "băieţii, iar el să fi poruncit, p e să-i ucidă deodată cu feciorii lor. Căci spunea mereu că feciorii cu părinţilor a u trecut de p a r t e a lui Sauzes ; şi a u t r e c u t , p e n t r u că ei îs între amîndoi. D u p ă ce au f ă c u t acestea, i-a spus, printr-un sol împăratului elinilor să facă t o t aceea şi cu feciorul său, ca şi ·« s-a înţeles cu el de la | început. Şi acela, se spune că, i-a t u r n a t în ochi oţet După,

5

47

: vine la el·, s-a m i n u n a t de acela p e n t r u c u r a j u l lui şi 1-a Intimp i n a t , p r e c u m avea obiceiul s-o facă m a i înainte, cînd sosea la el, apei 1-a salutat şi, oprindu-se oarecum niţel, a stat aşa de vorbă cu el. Apoi zîmbind către el, i-a grăit unele ca acestea : „ O fecior al împăratului, ai fost prins umblînd cu gînd viclean asupra ţării care pe b u n ă d r e p t a t e este făcut, le-ai fi f ă c u t pe b u n ă dreptate, le-aş înţelege ; şi a c u m a deocamdată t e iert, d a r vezi să n u t e m a i prind a doua oară, umblînd cu vreo ispravă

ι

s

nezeu care m ă are în grija lui, ai dovedit că te-ai p u r t a t f o a r t e r ă u ; dar io cum, în acest chip, te îndrepţi spre mai bine, starea d e lucruri din E u ropa e în mîna v o a s t r ă " . - „Ci e u " - zise acela - „băgînd de seamă, precum şi este, că lui dumnezeu îi place cel mai mult să fie cu tine, a m venit la tine, deşi a m căzut într-o vină atît de mare. O, d e ai p u t e a să-mi fii îngăduitor p e n t r u t o a t e cîte le-am greşit f a ţ ă de t i n e şi î m p ă r ă ţ i a t a '<!?". 15 Şi aşa A m u r a t i-a iertat greşeala şi, trimiţîndu-1 la t a t ă l său, 1-a s f ă t u i t să-şi primească feciorul; şi acela a făcut, p r e c u m i s-a spus, şi de î n d a t ă şi-a chemat feciorul la Bizanţ. Charitin însă ocupînd Terme 1 şi supunînd pe cei ce s-au răsculat, şi-a cîştigat m a r e mărire la A m u r a t , fiind d e mai înainte cu m a r e trecere şi putere la el. 1 20 ee-i sugera lui A m u r a t ce trebuie s ă i a c ă , şi îndeplinind foarte multe slujbe, s'ă'fi făcut unele m a r i isprăvi p r i n Asia şi E u r o p a . Şi se povestesc vorbe de ale lui spuse către A m u r a t , luîndu-se la întrecere cu el în înţelepciune şi ştiinţă militară. Căci el să-1 fi î n t r e b a t : „ A m u r a t împărate, cum ai 25 p u t e a să aplici cel m a i bine ştiinţa militară, pînă ce a i dobîndi cu uşurinţă cele ce le doreşti să se f a c ă ? " - Şi acesta să fi spus : „ B i n e chibzuind şi i mult bine !" - I a r el să fi întrebat din nou, : „Şi c u m p o ţ i nimeri o d r e a p t ă c h i b z u i r e ? " - Acesta însă să fi spus : „ D a c ă m ă s u r â n d cele cuvenite, n u greşeşti în privinţa m ă s u r i i ! " 30

dacă n u eşti de f a ţ ă şi să t e uiţi la a m î n d o u ă şi la ce trebuie şi la ce n u trebuie şi de unele să t e p o ţ i feri, iar d e altele, la ce te-ai hotărît, să t e poţi la ce trebuie, din acestea? !" - P r i n e mai de folos decît alte calităţi la
D u c a s X I I I , 6 (ed. Grecu). Cf. : ; pe buni

48

LAONIC GHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTORICE I

d e l u c r u r i m a r i şi c ă c o n d u c ă t o r u l d e o a s t e , î n a i n t e d e orice, t r e b u i e să f i e î n s t a r e să se f o l o s e a s c ă d e r e p e z i c i u n e şi i u ţ e a l ă ; şi p r e t u t i n d e n i f i i n d , j l! > o r i u n d e e nevoie, să fie f a ţ ă . P u r t î n d aceste discuţii întreolaltă, a u d a t d o v a d ă d e p ă r e r i n u l i p s i t e d e ce t r e b u i e . 5 A m u r a t d e c i m e r g î n d p r e t u t i n d e n i î n i u ţ e a l a cea m a i m a r e , t o a t e le u m p l e a d e frică şi d e b u n ă p a z ă ; şi se f o l o s e a d e s l u j b a l u i C l i a r i t i n , o m f o a r t e d e s t o i n i c l a t o a t e , şi să-i s t e a d e a j u t o r şi să î n t r e p r i n d ă o r i c e şi f i i n d p r i c e p u t şi p o t r i v i t l a cele m a i m u l t e ; şi n u p u ţ i n e i s p r ă v i i l e - a săvîrşit în î m p ă r ă ţ i e prin E u r o p a . A m u r a t deci a s u b j u g a t a t î t e a p o p o a r e io şi d o m n i d e p r i n E u r o p a i - a f ă c u t t r i b u t a r i şi să-i u r m e z e o r i u n d e a r m e r g e l a r ă z b o i ; şi p e î m p ă r a ţ i i elinilor îi a v e a c u s i n e î n e x p e d i ţ i i r ă z b o i n i c e . D a r d i n t r e t o ţ i elinii cel m a i m u l t îi p l ă c e a d e E m a n u i l . Şi-1 a v e a şi p e î m p ă r a t u l m i s i l o r şi î n c ă p e Dra-gas, f e c i o r u l l u i Z a r c o şi p e B o g d a n c a r e d e ţ i n e a B o d o p e şi p e a l ţ i d o m n i d e p r i n E u r o p a şi d e a i t r i b a l i l o r 15 şi elinilor şi a l b a n e z i l o r . Ş i t o ţ i a c e ş t i a p l e c î n d c u el î n r ă z b o a i e şi d o m n i t o r i i d i n A s i a u r m i n d u - i î n e x p e d i ţ i i , p l e c a l a r ă z b o i , î n c a r e îşi g ă s e ş t e m o a r t e a . C u m d e c i e l i n i i a u f o s t s u p u ş i şi a u a j u n s să-i s l u j e a s c ă l u i A m u r a t , f e c i o r u l l u i O r c h a n , a m a r ă t a t şi m a i î n a i n t e . Ş i d e o c a m d a t ă , a t î t e a a r fi spuse î n d e a j u n s în istorie.
20
50

ι

loan ν Paleoiog l o a n , d u p ă ce a l u a t conducerea î m p ă r ă ţ i e i , | Apas după ajutor p e Cantacuzino, î m p ă r a t u l d e m a i î n a i n t e a l elin i l o r , 1-a m i n a t î n m ă n ă s t i r e s ă f i e c ă l u g ă r ; şi p e n t r u că v e d e a p u t e r e a turcilor crescînd t o t m a i m a r e , a p l e c a t p e m a r e în I t a l i a . Şi m a i î n t î i s - a î n d r e p t a t l a veneţieni ; d a r nedobîndind u n ajutor 25 m a i d e s e a m ă , s-a î m p r u m u t a t c u b a n i , a v î n d d e g î n d s ă p l e c e l a î m p ă r a t u l G r a l a t i e i 1 . Ş i a a j u n s şi l a c e i l a l ţ i d o m n i d i n A p u s , c e r î n d a j u t o r şi s t ă r u i n d c î t m a i m u l t p e l î n g ă ei. A j u n g î n d l a î m p ă r a t u l c e l ţ i l o r , i - a g ă s i t c a s a l a m a r e s t r i c ă c i u n e şi m e r g î n d u - i f o a r t e r ă u şi n - a p u t u t d o b î n d i n i m i c p e n t r u ce p o r n i s e s p r e I t a l i a . L u î n d c a l e a s p r e c a s ă , c î n d a sosit l a v e n e ţ i e n i , î s - a 30 c e r u t î m p r u m u t u l ce 1-a î m p r u m u t a t , c î n d a p l e c a t î n G a l a t i a , şi n u a v e a d e u n d e să-1 d e a î n a p o i ; şi a f o s t o p r i t î n loc d e v e n e ţ i e n i , c a r e n u - l l ă s a u să p l e c e a c a s ă , p î n ă c e n - o să p l ă t e a s c ă c r e d i t o r i l o r d a t o r i a . Î f e ş t i i n d c e
pieaeă in
1 Ragele F r a n ţ e i . Manuil XI Paleoiog, c ă u t î n d î n A p u s a j u t o r î n c o n t r a t u r c i l o r , a a j u n s p î n ă i u F r a n ţ a şi A n g l i a ; p ă r i n t e l e său î n s ă , l o a n V Paleoiog, n-a a j u n s decît p î n ă în I t a l i a . Aceeaşi ştire greşită ne-o s p u n e şi Ducas, a m î n d o i l u l n d - o p e cît se v e d e d i n t r - u n i z v o r c o m u n . E a a t r e c u t şi în cronica i n t e r p o l a t ă a l u i G h e o r g h e S f r a n ţ e s . Vezi V. G r e c u , Istoricul bizantin Duca, î n „ A n a l . A c a d . R o m . " , Mem. Secţ. I s t . , Ser. I I I , voi. 29 (1946/47), p . 605 — 6 0 6 ; ci. şi D u c a s, X I , 2 (ed. Grecu) şi G. P h r a n t z e s , Chronicon, ed. Ii B, P a p a d o p o u l o s , Lipsea» B . G. T e u b n e r , p. 57, 11.

ΙΟΑΝ V PALEOLOG PLEACĂ. ÎN APUS

49

să facă, a trimis la 'Bizanţ şi cerea de la feciorul său Andronic, căruia îi încredinţase împărăţia, să c a u t e bani din sfintele odoare şi din alte mijloace de prin împărăţie şi să-i t r i m i t ă îndeajuns şi să-1 scoată şi să nu uite de el, să r ă m î n ă prea m u l t t i m p , fiind ţ i n u t sub pază. Andronic însă dădea puţină i m p o r t a n ţ ă cererilor trimise lui, căci se obişnuise cu un trai b u n moleşit în domnie şi ) nu-i plăcea de loc de t a t ă l său. I r i m i ţ î n d înapoi, spunea că elinii nu-i îngăduie să se atingă de cele sfinte şi nici de alt undeva nu-i este cu p u t i n ţ ă să afle b a n i ; şi-i spunea să se adreseze în altă p a r t e şi să nu pregete să aibă grijă de sine, cum ar p u t e a scăpa de datorie. D a r Emanuil, feciorul mai mic al împăratului, aflînd în ce nevoie a a j u n s împăratul, t a t ă l său, din pricina veneţienilor, a găsit şi a f ă c u t rost d e bani, pe cît a p u t u t , şi repede de t o t s-a urcat p e o corabie şi a a j u n s p e m a r e în oraşul veneţienilor şi, aducînd banii, i-a d a t t a t ă l u i său, de cîţi îşi făcuse rost prin oraşul Terme, cu guvernarea căruia fusese încredinţat >să aibă grijă. Şi ducîndu-se însuşi, s-a oferit t a t ă l u i său să se folosească de el, cum i-ar fi dorinţa. D e atuncea t a t ă l său 1-a a v u t foarte drag pe E m a n u i l şi-1 ţinea pe lîngă sine ; iar pe Andronic de aceea 1-a urît în m a r e măsură. Şi v r a j b a cea m a r e începînd dintr-aceasta, s-a a j u n s la ceartă între ei, şi în alte privinţi şi în privinţa domniei. î m p ă r a t u l elinilor aşadar, cu banii cu care a venit aducîndu-i E m a nuil, şi-a plătit datoriile către veneţieni şi înapoindu-se la Bizanţ, a trimis soli la î m p ă r a t u l A m u r a t şi pe acest fecior mai tînăr al lui la curtea aceluia. Căci îl cerea pe el, ca fiind cel mai în stare să-i slujească mai cu deosebire şi să-1 însoţească în expediţii, oriunde i-ar porunci, şi să-i observe J gîndul, încît să ia seama bine să n u mai facă în viitor nici u n pas greşit f a ţ ă de î m p ă r a t . Totuşi mai tîrziu, cînd la Sparta feciorii lui Cantacuzino au murit §i ( î m p ă r a t u l l o a n ) a trimis în Peloponez pe feciorul său Teodor, a fost. cu fratele său la Terme, căci şi pe el îl trimisese d o m n peste Macedonia şi Tesalia. Stînd de vorbă plănuiau să se lepede de împăratul A m u r a t ; şi unul să plece la Bizanţ, u n d e îl chema t a t ă l său la domnie, iar celălalt să meargă în Peloponez, unde să ţină locul împăratului cu tărie şi să ia măsurile care le vor socoti mai sigure. Şi acestea s-au petrecut, înainte d e ce Andronic, feciorul împăratului, răsculîndu-se cu Sauzes, feciorul lui A m u r a t , amîndoi de aceea a u p u r t a t pe u r m ă război cu A m u r a t . Mai pe u r m ă şi planurile de răscoală ale lui Emanuil a u fost aflate de împărat şi Oharitin a cucerit de la el Terme 1 şi satele acestui oraş. Şi mai tîrziu t a t ă l său oprindu-i să intre în ţ a r a lui, a mers la L e s b o s ; domnul din Lesbos însă temîndu-se şi m a i mult, i-a cerut să plece din ţ a r a sa. Dînd peste
1

Vezi p. 47 n . l .

4. - c. 1421

50 1

LAONIC GHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTORICE I

o triremă ce pleca la Treia, a trecut în Asia şi, luînd cai cu chirie, a sosit în Β rusa la împăratul A m u r a t . j D u p ă aceea a pornit cu război asupra tribalilor a i u j Eleazar, domnul tribalilor, care a trecut la peoni şi-i îndemna pe aceia la război în contra lui. Eleazar, c u m a aflat că A m u r a t vine asupra sa, s-a pregătit strîngînd oaste, p e cît jiul ea» f o a r t e m a r e şi luînd puternice măsuri de apărare, p e cît p u t e a . Eleazar avea două fete şi p e u n a din acestea a dat-o d u p ă Susman, î m p ă r a t u l misilor făcîndu-şi-1 ginere, iar p e cealaltă d u p ă Vule, feciorul lui B r a n c o al lui Mladen 2, domnul de la Castoria şi Ohrida în Macedonia. A mai cîştigat d u p ă aceea în Macedonia ţ a r a jupanului îficolae, cînd s-au săvîrşit din viaţă domnii Ungleşa şi C r a i ; şi supunîndu-şi şi Pristina şi ţ i n u t u l aşa-numit de la ÎTiş, a înaintat pînă la rîul ilirilor, Sava n u m i t în timpul de acuma. Asupra acestuia a pornit cu război A m u r a t al lui Orchan şi a d a t peste el stînd cu t a b ă r a în cîmpia aşa-numită de la Cosovo în ţ i n u t u l Prîstinei. Şi cum a a j u n s aici, se gătea să dea lupta, avînd cu sine şi p e amîndoi feciorii săi Baiazid şi l a g u p . Şi turcii spun că acolo A m u r a t luptîndu-se şi punînd pe f u g ă pe oamenii lui Eleazar, îi u r m ă r e a din răsputeri ; şi urmărindu-i, a d a t peste u n b ă r b a t tribal şi s-a n ă p u s t i t a s u p r a l u i ; acela însă, care era pe jos, s-a întors | şi 1-a străpuns cu suliţa în piept ; şi aşa 1-a ucis p e î m p ă r a t u l A m u r a t . Elinii însă spun că n u în l u p t ă şi la a t a c a murit, cînd i-a p u s p e f u g ă p e duşmani, ci r ă m a s încă în liniile sale de bătaie, aici spun că u n b ă r b a t foarte viteaz a voit de b u n ă voie să ia asupra-şi o l u p t ă , cea mai frumoasă din cîte au fost vreodată. N u m e l e acestui b ă r b a t era Miloş. Despre acest Miloş spun că, cerînd cîte voia el să dobîndească de 3a domnul Eleazar, a plecat î n a r m a t călare spre t a b ă r a lui A m u r a t , ca şi c u m ar voi să dezerteze de la duşmani. Despre A m u r a t însă spun că, în nădejdea că omul dezertează la el, porunceşte să-i dea voie să se apropie, încît venind să p o a t ă spune ce vrea. D a r cînd a a j u n s aproape d e cortul împăratului, u n d e stătea g a t a de l u p t ă , ridică suliţa şi, năpustindu-se, d ă cea mai f r u m o a s ă năvală, din cîte ştim noi, şi omorînd p e î m p ă r a t u l A m u r a t , a m u r i t d e o d a t ă şi dînsul m o a r t e vitează. Elinii deci spun că aşa s-a întîmplat, turcii însă că, d u p ă biruinţă, la goană a m u r i t de mina u n u i b ă r b a t tribal. Şi A m u r a t s-a săvîrşit din v i a ţ ă aici la Cosovo. Şi t r u p u l i l-au dus la Brusa, u n d e Otumanizii de m a i înainte îşi aleseseră mormintele, a f a r ă de S u l a i m a n ; măruntaiele lui A m u r a t însă a u r ă m a s în cîmpia de la Cosovo într-un mormînt împărătesc al său. |
Bătălia de la Cosovo 1389; moartea lui Murad i .
1 2

53
5

10

15

64

25

30

35

î n manuscrise : odrisilor ; vz. însă mai sus, p. 41, 30—36. Manuscrisele ne dau P l a c i d e s şi P l a d i e e s ; vz. mai sus. p. 37 n. 3.

C A R A C T E R I Z A R E A LUX M U R A D I

51

Şi s-a săvîrşit din viaţă, d u p ă o domnie de treizeci şi şapte de ani 1 , d e mina unui b ă r b a t tribal, un sfîrşit de viaţă, n u p e măsura unui î m p ă r a t care într-una a dus războaie atît de mulţi ani, care a f ă c u t isprăvi mari şi care, ducînd războaie m a r i în Asia şi E u r o p a , treizeci şi şase 2 , a a v u t noroc şi v i r t u t e t o t d e a u n a în măsură aşa de mare, încît niciodată n-a pierdut vreo bătălie, cîştigînd putere m a r e şi ţ a r ă m u l t ă în amîndouă continentele; şi ajungînd acuma la bătrîneţe adînci, nu se lăsa de luptă cu duşmanii, ci se asemăna unui om mereu t u r b a t spre l u p t a , nesăturat fiind de sînge pretutindeni. O întrerupere a războaielor îi era vînătoarea şi grija şi preocuparea de aceasta. Niciodată n u şedea liniştit nicăieri, ci ori de cîte ori n u era la l u p t ă , petrecea vînînd. î n privinţa aceasta, credinţa i-a fost, că întrece p r i n ' f a i m ă p e împăraţii dinaintea sa, dînd d o v a d ă de zel şi sprinteneală î n t r u nimic mai prejos 1a b ă t r î n e ţ e decît la tinereţe. Şi întrecea p e mulţi căpitani şi î m p ă r a ţ i străluciţi şi era cu t o t u l f ă r ă nici o şovăială şi cu foarte m a r e rîvnă la toate. D e orice se apuca, n u scăpa nimic din vedere din ce trebuia făcut. Şi din auzite a m aflat că dintre împăraţii dinaintea lui a f ă c u t cea mai m a r e ucidere de oameni, totuşi în vorbă f a ţ ă de supuşii săi a fost blajin în m a r e măsură şi cu feciorii domnilor 3 se p u r t a f o a r t e c u m p ă t a t . ) Şi era de î n d a t ă gata să dea cinste fiecăruia şi să stea d e vorbă ; şi p e cei ce erau cu dînsul, straşnic îi aprindea la l u p t ă cu m u l t ă iscusinţă; şi la ispravă era straşnic, p r e t u t i n d e n i fiind f a ţ ă , p r e c u m se spune, cînd se a j u n g e a la l u p t ă ; plăcut la vedere şi foarte blajin la vorbă. Şi p e n t r u orice greşeală, pedepsea f ă r ă c r u ţ a r e ; şi la vorbă era foarte c u m p ă t a t . J u r ă m î n t u l , se zice că-1 ţinea cu sfinţenie cel m a i mult dintre împăraţii neamului acestuia. Şi de aceea mulţi aveau curajul să vină de î n d a t ă la el, încrezuţi că nu vor p ă ţ i nimic rău, înainte de ce să a j u n g ă la l u p t ă şi să încerce puterea lui. Şi dintre cei ce i-au greşit cu ceva, care se apropia de el cu îngîmfare m a r e şi m u l t ă îndrăzneală, niciodată n-a mai scăpat de mina lui. Şi t e a m ă m a r e insufla supuşilor săi, dar a v e m ştire că era şi iubit cel mai mult dintre sultani, aşa încît n u s-ar crede greşit, că, dacă Teniir î m p ă r a t u l venea cu război asupra acestui î m p ă r a t , războiul η-ar fi ieşit aşa de rău, ci sau, luptîndu-se cu strălucire, deşi nu-1 biruia
1 Manuscrisele n e o f e r ă ε π τ ά καΐ πεντήκοντα, 57, Î n d r e p t a t d e H a m a k e r in έιττά και τριάκοντα, 37, ceeace e s t e corect, căci în r e a l i t a t e M u r a d al II-lea a d o m n i t 37 d e ani, 1 3 6 2 — 1 3 8 9 ; vz. G. O s t r o g o r s k y , Geschichte des byzantinischen Staates, ed. I l - a , Mflnchen, 1952, p. 464. 2 Manuscrisele t r a n s m i t ΐ ξ — ş a s e ; T a f e l a s p u s £v — u n u , iar D a r k o m a i adaogă , , d e a n i " , a d i c ă «31 d e ani». Mai b i n e e î n s ă d e p ă s t r a t aşa, p r e c u m t r a n s m i t m a n u s c r i s e l e , că M u r a d I a b i r u i t în 36 d e b ă t ă l i i . 3 Sau ai paşşlelor lui sau ai domnitorilor s t r ă i n i ce-şi t r i m i t e a u feciorii ostatici.

55

5

ω

is

" ·> < > 20

25

3o

52

LAONIC GHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTORICE I

pe Temir, t o t u ş i n-ar fi căzut înfrînt, alegîndu-şi, p e n t r u a duce l u p t a la capăt, un loc bun, în care n -ar fi fost înfrînt cu uşurinţă, sau, ferindu-se să dea lupta, ar fi pricinuit a r m a t e i împăratului Temir m a r e stricăciune, atacîndu-1 şi Mrţuindu-1, unde-i venea bine. ] D e î n d a t ă ce deci A m u r a t al lui Orchan s-a săvîrşit din viaţă, comandanţii ienicerilor d e la P o a r t a lui A m u r a t l-au şi pus î m p ă r a t pe Baiazid, feciorul lux mai tînăr.

LAONIC: EXPUNERI ISTORICE II
ce A m u r a t al lui Qrchan s-a săvîrşit din viaţă Baiazid ι de mina u n u i b ă r b a t tribal, de î n d a t ă comandanţii (1:589—1402). ienicerilor de la P o a r t a lui A m u r a t l-au pus î m p ă r a t pe Baiazid, feciorul lui m a i t î n ă r . Acela î n d a t ă ce a pus mîna pe domnie, a trimis d u p ă fratele său l a g u p , ca şi c u m ar fi c h e m a t de t a t ă l său la P o a r t a împărătească ·, acesta venea şi mai înainte, ori de cîte ori era chemat. Neştiind încă nimica din ce s-a petrecut, a sosit, chemat fiind de acela ; şi cum | i s-a înfăţişat, a fost prins şi d a t morţii. Şi a fost ucis, p r e c u m e obiceiul la împăraţii acestui n e a m să facă f r a ţilor lor, că trebuie să i se p u n ă c a p ă t vieţii p r i n j u v ă ţ şi n u de sabie i-a fost h o t ă r î t ă moartea. î n d a t ă , d u p ă ce acest î m p ă r a t a săvîrşit deci această f a p t ă f a ţ ă de fratele-său şi era stăpîn pe împărăţie, s-a gătit de l u p t ă şi, încăierîndu-se, i-a pus p e f u g ă pe t r i b a l i ; şi în această l u p t ă s-a p r ă p ă d i t m u l t ă oaste. Căci turcii, c u m a u cîştigat bătălia, s-au pornit să-i gonească din răsputeri şi omorau pe tribali, căci călăreau mai bine ca aceia şi aveau cai mult mai buni, încît îi a j u n g e a u din u r m ă pe cei ce fugeau. Şi d u p ă cum spun elinii s-a p e t r e c u t a ş a ; cum spun însă înşişi turcii, această biruinţă n-a fost a lui Baiazid, ci de la A m u r a t a pornit l u p t a şi biruinţa aceluia şi că domnul Eleazar a căzut în l u p t ă , cînd încă acela conducea bătălia. Turcii deci spun că aşa s-a întîmplat, dar cu n u p o t să-mi închipuiesc, c u m în plină bătălie, în oarecare p u ţ i n t i m p , şi-a suprimat fratele şi de îndată s-a întors în luptă, dar nici cum, ridicînd suliţa 1 , ar fi p u t u - o îndrepta asupra î m p ă r a t u l u i şi să-1 ucidă, f ă r ă ca nimeni | să-i sară în cale. Ci aceste ştiri să umble, precum îi place fiecăruia să creadă despre acele întîmî n c e p u t u l d«mniei lui ^ p ă
1

58

5

59 io

15

2a

«» 25

Miloş

Cobilic).

54

LAONIC . I I \ Ι · N U I V . : EXPUNERI ISTORICE II

ι plări 1 . D a r Baiazid, d u p ă ce a luat în primire împărăţia şi a cîştigat biruinţa strălucită asupra duşmanilor, murindu-i în l u p t ă si mulţi dintre ai săi şi sultanul săvîrşindu-se din viaţă, a năvălit prin t o a t ă ţ a r a tribalilor şi a luat cu sine robi de război foarte mulţi. Apoi şi-a rînduit treburile 5 împărăţiei, p r e c u m credea că e m a i de folos spre binele său ·, şi cu elinii a încheiat u n t r a t a t de pace. Şi cu domnii de prin Macedonia făcînd pace, a colonizat oraşul Scopie cu t u r c i mulţi de tot, aducîndu-i şi din E u r o p a şi din Asia cu femei şi copii. Aceasta a făcut-o însă, ca pornind din acest oraş, să poată p r ă d a în voie ţ a r a ilirilor. A năvălit aşadar în ţara ilirilor şi, cucerind io cîteva orăşele, a făcut r o b i ; şi trimiţînd a r m a t ă în ţ a r a albanezilor, a jefuit-o pînă în regiunea de la marginea Mării Ionice şi d e p e la E p i d a m n . cu. oastea, mergînd cu el, pornea, atît Emanuil, feciorul împăratului l o a n al elinilor, cît şi l o a n , băiatul feciorului mai m a r e Andronic. Căci cînd le-a luat acestora vederea ochilor cu oţet fierbinte 2 , i-a lăsat pe amîndoi să-şi ducă traiul acasă. D a r aceştia cînd [ uitîndu-se la starea lor, a u văzut că vederea ochilor li s-a îndreptat spre mai bine, găsind t i m p , s-au sfătuit şi cu soţia şi întreolaltă şi, avînd şi p e alţi cîţiva î n d r u m ă t o r i şi a j u t ă t o r i la acest pas, au fugit în oraşul genovezilor Galata din p r e a j m a Bizanţului. De aici a u a j u n s la î m p ă r a t u l Baiazid şi, sosind, cereau să li se dea a j u t o r , ca să meargă asupra oraşului lor, şi se rugau, ca să-i ducă într-acolo. Şi ajungînd în f a ţ a împăratului, (Andronic) îi vorbea unele ca acestea: „ î m p ă r a t e , pe mine m-a lovit o nenorocire ca aceasta, dar a m a v u t p a r t e de noroc mai b u n şi cu a j u t o r u l lui Dumnezeu, care vede toate, m ă simt mai bine ; îngerul meu păzitor mi-a f ă c u t o favoare n u neplăcută, căci, cu t o a t e că mi s-a luat vederea, a c u m a mi-e d a t să v ă d puţintel, şi-mi p u n e în vedere şi î m p ă r ă ţ i a ; şi e d u p ă lege să-mi dea împărăţia care îmi aparţine. Şi de această împărăţie a mea, de m ă vei asculta, t e vei p u t e a folosi în viitor, d u p ă cum vei crede, dacă îmi vei fi d a t - o ; dacă dîndu-mi m a i ales p a t r u mii de călăreţi, ai porunci să m ă urmeze t i m p d e două luni de zile. Şi în oraş, ce e de n e a m şi se distinge prin bună stare, e de p a r t e a mea şi nu puţini dintre aceştia m-ar f i u r m a t încoace, dacă n-aş şti că, întîmplîndu-se să r ă m î n ă în capitală, îmi sînt de a j u t o r la orice m-aş hotărî, că e spre binele nostru. Şi t r i b u t j făgăduiesc casei tale să aduc în fiecare an de m u l t e ori mai m a r e şi u n comisar să aibi în Constantinopole". I a r î m p ă r a t u l îi răspundea cu astfel d e v o r b e : „ E u unul, d u p ă ce a m
Baiazid schimbă împăraţii î n Bizanţ.
o r i

î

n c o

t

r o

13 β1

20

25

30

62 35

L a o n i c găseşte neverosimilă şi v e r s i u n e a b i z a n t i n ă şi cea t u r c e a s c ă d e s p r e l u p t a d e !a Cosovo şi d e s p r e m o a r t e a lui M u r a d I d i n 1389. 2 Vezi m a i sus, p . 46, 18.

1

BAIAZID I F U L G E R U L SCHIMBĂ Î M P Ă R A Ţ I I ÎN BIZANŢ

55

a f l a t că ţi-a mai r ă m a s simţul văzului, cu plăcere a m ascultat vorba t a şi 1 cuvînt de mulţumire d a u creatorului celor muritoare şi nemuritoare, că te-a f ă c u t p ă r t a ş de acest b i n e ; ai să obţii oamenii ce-i doreşti şi-ţi vor sta alături de tine, pînă ce vei p u t e a izbuti la ce t e nevoieşti. î i voi a r ă t a c u împăratului, t a t ă l t ă u , aşa că niciodată n u o să mai cuteze să se 1 5 răzvrătească în contra mea. D u - t e şi ia-ţi p e aceştia de care ai nevoie şi mergi asupra Constantinopolei şi, ajungînd în patrie, f ă aşa, p r e c u m ar p u t e a f i cel m a i bine p e n t r u t i n e " . Spunînd aceste cuvinte, i-a d a t ostaşii călări gata p r e g ă t i ţ i ; şi Andronic luîndu-i p e aceştia, a pornit asupra Bizanţului. l o a n insă şi feciorul său E m a n u i l au a f l a t f o a r t e repede, că Andronic cu feciorul lui vin asupra lor, şi a u i n t r a t în cetatea aşa n u m i t ă de la Poarta-de-aur şi se pregăteau, ca şi cum ar avea să îndure o împresurare. Andronic venind, a început î m p r e s u r a r e a ; d u p ă aceea intrînd în t r a t a t i v e , a ocupat cetatea. Aruncîndu-i într-o cuşcă a t î r n a t ă în aer, i-a închis pe amîndoi într-un t u r a , 15 d u p ă ce a f ă c u t o celulă mică de lemn şi a introdus-o înlăuntrul turnului. Şi s-a f ă c u t stăpîn p e împărăţie şi-i ţinea sub pază pe t a t ă l şi p e fratele. 1 Fiind î m p ă r a t , 1-a proclamat elinilor î m p ă r a t şi pe feciorul său l o a n . «3 Trei ani i-a ţ i n u t în celula aceasta şi să-i ucidă n-a voit, deşi Baiazid îl sfătuia într-una la aceasta. î n anul al p a t r u l e a însă au înduplecat u n ser- 20 vitor care i n t r a la ei şi k- aducea de-ale mîncării, să le dea u n f i e r ; şi cu încetul, zice-se că, a u spart celula şi, fugind din închisoare, au sosit la Baiazid. Făgăduindu-i că-i vor da t r i b u t şi a r m a t ă , oricîtă le-ar cere-o, Baiazid printr-un trimis a întrebat pe bizantini şi le-a iscodit gîndul, că pe cine ar voi să le fie î m p ă r a t , E m a n u i l sau î m p ă r a t u l Baiazid 1 ; 25 căci în felul acesta p u n e a la încercare gîndul bizantinilor, şi în ce priveşte persoana sa x. Bizantinii însă l-au preferat p e E m a n u i l , deoarece erau sătui a c u m a de domnia lui Andronic. D e a s t ă d a t ă certîndu-se amîndoi împăraţii p e n t r u domnia Bizanţului, Baiazid a orînduit ca E m a n u i l să d e a u n t r i b u t de treizeci de mii de galbeni şi să-1 însoţească la război cu 3 0 ostaşi şi aşa să ia de la el împărăţia, venind în fiecare an, cum s-a ivit de p r i m ă v a r ă , la P o a r t ă cu t r i b u t u l şi cu a r m a t a ce i le-a ordonat. Şi atunci Andronic şi feciorul său l o a n | au r ă m a s la P o a r t ă şi-şi aveau mijloace 6 4 d e t r a i de la î m p ă r a t , iar E m a n u i l domnea ca î m p ă r a t 2 .
î n a c e s t chip B a i a z i d a r ă t a că d o r e ş t e ca A n d r o n i c să le fie î m p ă r a t . Gf. şi D u c a s, X I I , 3—4 (ed. G r e c u ) şi cronica i n t e r p o l a t ă a lui S p h r a n t z e s ( G . P h r a n t z e s , Chronicon, ed. P a p a d o p o l u o s , p . 56,24 — 61,23). L a o n i c f a c e aici o confuzie I n t r e r ă z v r ă t i r e a şi u z u r p a r e a lui A n d r o n i c I V ( a u g u s t 1376—iunie 1379) şi cea a lui l o a n V I I d i n 1390, a m e s t e c î n d u - l e p e a m î n d o u ă . Vezi R . I. L o e n e r t z , Autour du Chronicon Matas atlribW ă Georges Phrantzes, î n „Miscellanea Giovanhi Mercali", voi. 111 ( = S t u d i e t e s t i , 123), C i t t â del V a t i c a n o , 1946, p. 2 9 5 - 2 9 6 .
2 1

56

LAONIC CHALCOCONDIL: E X P U N E R I ISTO E ICE III

Baiazid avînd cu sine pe împăraţii elinilor care-1 d u c e a u in Asia. j a a c e a g t a , a pornit cu război asupra oraşului elin jTiladeliia. Căci cînd împăraţii Bizanţului se certau, le-a cerut şi Eiladeffia, iar ei i-au spus că i-o d a u . Cînd însă î m p ă r a t u l E m a n u i l le-a trimis un crainic, ca p e n t r u viitor, predîndu-se lui Baiazid, să primească u n d o m n şi guvernator turc, cetăţenii a u spus că de bunăvoie nu se vor d a pe mîna unui barbar şi de aceea Baiazid împresura Eiladelfia, avînd şi p e împăraţii elinilor. Şi aceştia să fi făcut aici f a p t e de vitejie şi, ei urcîndu-se cei dinţii pe zid, au cucerit oraşul. Aşa a căzut Filadelfia, oraş elin al Lidiei, înfloritor şi cu b u n e rînduieli. După aceea Baiazid a pornit asupra lui Schender 1 î m p ă r a t u l armenilor ; şi asupra oraşului E r ţ i n g a n 2 , capitala armenilor, şi a cetăţii n u m i t ă 1 S a m a c b i a 3 . Acest S c h e n d e r zice-se că a fost cu mult cel mai viteaz dintre • b a r b a r i i cei de prin Asia şi nimeni nu-1 întrecea în ce priveşte îndrăzneala îxi război şi tăria trupului, căci ataeîndu-1 odată asirienii, a săvîrşit m u l t e fapte vrednice de j poveste, p u n î n d p e fugă cu puţini oameni de ai săi pe d u ş m a n i . P e acest Sehender x, deoarece şi-a urît nevasta, aceasta şi cu f e c i o r u l ei 1-a prins şi 1-a ucis şi deţinea domnia. Asupra acestuia venind 2 B a i a z i d şi, împresurînd oraşul E r ţ i n g a n , 1-a ocupat şi p e feciorul lui 4 g c h e n d e r îl ţinea în închisoare. D u p ă aceea a subjugat pe ţanizi care d e ţ i n ţara Colchidei, întînzîndu-se p î n ă la oraşul A m a s t r i s ; apoi a plecat asupra lui Caraîluc L e u c a m n â . 5 , ighemonul Samaehiei®; şi acesta ieşindu-i împotrivă cu a r m a t a sa, Baiazid 1-a biruit în l u p t ă şi împresura o r a ş u l Samachia. Şi c u m cucerirea oraşului nu înainta de loc, s-a retras c u a r m a t a ş i s - a întors acasă. D u p ă aceea pornind asupra celorlalţi d o m n i 7 şi Metin 8 , le-a luat domnia ( | j n Asia : Aidin, Sarchan, Mendesia, Techie ş i , i z g o n i n d u - i , le-a subjugat ţ a r a şi o deţinea el. Aceştia, cînd au f o s t
Cuceriri de ale iui Baiazid ι Σκενδέρεα, Σκενδέρης, Σ κ ε ν δ έ ρ ε ω — S e h e n d e r , p o a t e că e de î n d r e p t a t î n Σπενδέρεα. Τπενδέρης· Σπενδέρεω — Spendfir ; vezi şi mai jos p. 219,2 şi 26 ; ci. şi A k d . Ν i m e t, opcit., P. 51 Şi 71 nr·
65

'
Σαμαχίην.

2 In m a n u s c r i s e e έρτζικάν, î n d r e p t a t - d e D a r k o în Έ ρ τ ζ ι / γ ^ ά ν η ν .
3 Manuscrisele au λ ά μ α χ α ν , T a f e l p r o p u n î n d
5

4 J [[ manuscrise e τ ζ α π ν ί δ α ς — Ţ a p n i z i , î n d r e p t a t de D a r k o în ΤζανΕδας.
A d i c ă Berbecele Ni met, cel alb, c ă c i e r a s u l t a n a s u p r a u n u i t r i b t u r c c a r e a v e a a c e a s t ă p o r e c l ă ;
v z

Akd.

op. cit., p . 53 n r . 33.

6 Manuscrisele au σ α μ α χ ι ή λ , î n d r e p t a t d e B e k k e r i n Σ α μ α χ ί η ς ,

' In manuscrise e τεκόην — Tecoi, d a r vezi mai sus, p. 31, 3. s Numele a r ă t a t e s î n t d e f a p t ale s u l t a n i l o r care au î n f i i n ţ a t aceste s u l t a n a t e ; sultanii izgoniţi, care s-au r e f u g i a t la T i m u r - L e n k , aveau a l t e nume a c u m a , d a r Laonic, d u p ă obiceiul turcesc, îi numeşte cu n u m e l e înaintaşilor din c a r e coboară ; vz. A k d . Ν i m e t , op. cit., p. 59 89 şi 92 — 94 ; şi G y . Μ o r a ν c s i k, Byzantinotarcica, voi. I I , s u b n u m e l e r e s p e c t i v e .

CUCEBI1U D E A L E Ι Λ Ί BAIAZID Î N ASIA SI E U R O P A

57

izgoniţi din ţările lor, a u plecat la î m p ă r a t u l Temir în Sciţia 1 . Cum deci aceştia, plecînd, s-au înfăţişat împăratului, a m arăta-t-o mai pe urmă. Căci afară de Caraman, cu porecla Alisur 2 , şi Turgut 3 , domnul Frigiei, care fiind înrudiţi prin căsătorie cu acela 4 , a u fost lăsaţi în pace, ceilalţi ighemoni despoiaţi de dînsul, a u plecat în sus la Samarchand, | reşedinţa lui Temir. Sarchan care avea cîrmuirea asupra Ionici de la marginea mării, şi Mendesia, urmaşul lui Calam şi Tecliie δ , care deţinea Misia zic că au fost coborîtori din cei şapte căpitani ai lui O t u m a n , care în devălmăşie au înfăptuit domnia asupra Asiei şi despre care se spune că a u fost slujitori şi ai împăratului Aladin. Met in şi Aidin insă pe ce cale au a j u n s la do m r i e n-aş p u t e a să a r ă t . Despre Aidin se spune n u m a i : domnea peste ţ a r a de la Colofon pînă în Caria. Totuşi că sînt şi se numesc n e a m de turci aceia, care trăiesc sub stăpînirea lui T u r g u t şi Caraman şi Metin şi Aidin, o ştiu lămurit. Şi Baiazid, d u p ă ce îşi supune în Capadoeia, pe de o p a r t e ţara de sub domnia lui Caraîsuf, p e de a l t ă p a r t e aceea de sub domnia feciorilor lui Omur şi d u p ă ce a subjugat p a r t e a mai m a r e din Frigia, a pornit asupra capitalei armenilor E r ţ i n g a n 7 şi în contra feciorului lui Scliender 8 care domnea peste această ţ a r ă pînă în E u f r a t şi peste o b u n ă p a r t e din Colchida ce şi-o supusese. Fiind deci în Asia, a isprăvit aceste lucruri mai i ; a p oi trecînd în E u r o p a , a trimis a r m a t e pînă 111 Macedonia; a p r ă d a t aici p e albanezii dinspre Marea Ionică şi le-a jefuit ţ a r a şi, d u p ă ce a cucerit cîteva orăşele | din ţ a r a albanezilor, a pornit asupra ilirilor şi le-a jefuit ţ a r a , prefăcînd în p r a d ă averile acelora. D u p ă aceea a pornit cu război asupra Peloponezului, cu vorba că ar merge asupra F o c i d e i 9 şi a Tesaliei, ca să-şi p u n ă la cale treburile din Tesalia, încît să fie aşa, precum cer interesele s a l e ; şi-1 a d u c e arhiereul Foceilor, p e n t i u că ţ a r a era f o a r t e b u n ă p e n t r u vînătoare, cu lunci avînd mulţime nesfârşită de cocori şi cu cîmpii foarte potrivite p e n t r u c ă l ă r i t ; de f a p t însă a pornit cu război asupra Tesaliei şi a domnilor din p a r t e a locului, EpiCuceriri de ale lui Baiazid în E u r o p a . Manuscrisele au σοϋσα şi σούσαν, î n d r e p t a t e d e D a r k o în Σ κ υ θ ί α ν , ' η m a n u s c r i s e e άλοσορίου şi άλοσουρίου, î n d r e p t a t e d e D a r k o în Ά λ ι σ ο υ ρ ί ο υ , 3 Vezi p. 56 n. 8 p r i v i n d şi pe C a r a m a n şi p e T u r g u t ; ci. şi A k d. K i m e t, op. cil., p. 79 nr. 71. 4 Baiazid. * Vezi p. 56 n. 7. 6 In m a n u s c r i s e e μαδίαν, p e n t r u care T a l e i p r o p u n e Ά μ α σ ί α ν A m a s i a , iar D a r k o Μυσίαν· 7 Vezi p. 56 n. 2. 8 Vezi p . 56 η. 1. 8 Manuscrisele au φώκαιαν, Focea, î n d r e p t a t d e H a m a k e r în Φωκίδα.
2 1

58

LAONIC CHALCOCONDIL: E X P U N E R I ISTOEICE

III

cernei cu numele, şi în contra femeii domnului De Louis D e Soula 1 . D u p ă aceea însă a a r u n c a t oaste şi asupra Peloponezului, avînd şi p e feciorul împăratului l o a n , despotul Teodor, şi p u r t a război. Cînd a sosit în Tesalia a luat în primire şi Domochia, d o m n u l Epicerne lipsind din oraş ; şi a supus încă şi oraşul Farsala, fiind şi acesta sub stăpînirea Epicerneilor. Şi a înaintat mai d e p a r t e şi a cucerit Zituni de la Termopile; i s-a predat şi oraşul P a t r e , aşezat în cîmpie la poalele muntelui Locrilor; şi alte cetăţi de pe aici, n u puţine, i s-au predat prin b u n ă învoială. D u p ă aceea, femeia domnului D e Louis, care avea o f a t ă frumoasă, b u n ă de m ă r i t a t şi logodită acuma, | cum a auzit de năvala Împăratului şi că arhiereul din Salona îl conduce la aceasta, a luat f a t a şi daruri, cîte p u t e a , şi i-a ieşit î m p ă r a t u l u i întru întîtapinare. I a r el a luat f a t a şi a trimis-o pe femeie cu fiică-sa, să trăiască d u p ă obiceiurile l u i ; şi ţ a r a a luat-o şi i-a pus în f r u n t e u n guvernator. Despre această femeie se spune că, îndrăgostindu-se de u n preot cu numele Strat, a mers cu neruşinarea ei mai departe şi a încredinţat preotului domnia, făcînd de ocară mulţi locuitori din oraşul Delfi. Din cauza aceasta, arhiereul i-a vorbit de r ă u la î m p ă r a t u l şi că ruşine ar fi ca o femeie să conducă o ţ a r ă atît de m a r e şi, preacurvind cu u n preot, să facă atîtea rele nelegiuite c e t ă ţ e n i l o r ; şi de aceea să se fi ridicat împăratul, năvălind cu război asupra lor. D a r despre acest preot care a a v u t relaţii cu această femeie, se m a i spune că a p ă c ă t u i t şi cu alte n u p u ţ i n e femei, izbutind într-un chip diabolic, încît acestea să fie atrase, ducîndu-le la împreunări. De Louis însă, b ă r b a t u l femeii, murise mai înainte de boală. Acesta era din neamul împăraţilor t a r a c o n e z i ; şi cînd acesta a venit din Italia în Peloponez, a obţinut p e lîngă p a r t e a din Peloponez, Atica t o t o d a t ă şi Beoţia şi încă Eoeida şi P a t r e | de dincolo de Termopile. Aceştia mai pe urmă, d u p ă o trecere de n u mult t i m p , au pierdut domnia şi unii s-au înapoiat în Italia, iar alţii a u r ă m a s locului, pînă a u m u r i t . Şi dintre aceştia a fost şi acest D e Louis căruia Baiazid al lui A m u r a t , luîndu-i nevasta şi ţinîndu-i f a t a , s-a r e t r a s .
In preajma luptei de la Xicopoie la care iau parte şi romînii, n e a m viteaz. C e - i d r e p t , a ρ o m i t să năvălească în P e l o p o n e z . d 0 îndată ce a năvălit în Tesalia, d o m n u l Spartei, , . ., ., .„

d u p a ce a luat m oraşe masurile de siguranţa, a f u g i t n o a p t e a şi a plecat în Peloponez, ca pe cît p u t e a , să se apere din răsputeri, dacă l-ar a t a c a . Şi de aceea < B a i a z i d ) s-a p u r t a t mult cu gîndul sa năvălească în Peloponez, dar veste i-a venit, că peoni şi celţi şi dintre germani nu puţini s-au a d u n a t sub conducerea
In m a n u s c r i s e e τ ο ϋ Δ ε λ ο υ ή ήγεμόνος τ ο ϋ ν τ ε Δούλα, î n d r e p t a t d e D a r k o î n του Δ έ Λουη ήγεμόνος του Δ έ Σ ο υ λ δ .
1

Ε Ο Μ ί Ν Ι Ι I N L U P T A D E LA NICOPOLE

59

lui Sigismund, î m p ă r a t al romanilor şi singur stăpînitor (autocrator), •ca să vină asupra lui şi că s-ar pregăti să treacă Istru], dar şi daci, u n n e a m viteaz, ar avea cu dînşii, care să le a r a t e calea şi să deschidă d r u m oştirii. Acest Sigismund, care pornea cu război asupra Iui Baiazid, s-a întîmplat să fie, în ce priveşte domnia, şi domnitorul g e r m a n i l o r ; şi cel mai mult locuia în oraşul Yiena şi aşa domnea peste o ţ a r ă m a r e a germanilor. D u p ă aceea, şi peonii aducîndu-şi-1, a a j u n s t o t d e o d a t ă şi î m p ă r a t al peonilor şi domnitor peste ţ a r a germanilor. | ... „x . . D a r Germania începe de la muntele Pirineu, de u n d e Descrierea C e nu ciulei şi Tartesos curge în oceanul dinspre a p u s 1 . Şi întrucît înaintînd, a j u n g e pînă la oraşele aşa-numite Colonia şi Argenţia, este Germania de sus s . De aici încolo se întinde la d r e a p t a pînă în oceanul de pe la ţ a r a celţilor şi la stînga de pe la Dania 3 , p r e c u m şi înspre insulele Britanice. Germania e şi de la I s t r u , do la oraşul Yiena, ţ a r a care merge înainte pînă la acel Tartesos şi către P r a g a din ţ a r a boemilor. Şi de la Yiena pînă la Ocean ar fi p e n t r u u n b ă r b a t bine echipat u n d r u m să-1 facă de-a lungul în douăzeci şi cinci de zile; de-a latul ar fi şi mai mult decît acestea, d r u m u l cel mai scurt e, mergînd de la ţ a r a celtică spre D a n i a 4 . Şi ţ a r a aceea este organizată cu legi b u n e mai m u l t decît t o a t e ţările şi popoarele do acolo de la miazănoapte şi apus, locuitorii fiind împărţiţi în oraşe strălucite şi înfloritoare, guvernîndu-se ele însele în chip democratic cu legi egale p e n t r u toţi, sau în chip autocratic sau rînduite sub arhierei, puşi de marele arhiereu al romanilor. Şi oraşe cu regim democratic ax fi acestea şi în Germania de sus şi de jos : Eoroverg, oraş înfloritor, şi Argenţia şi A m b u r g ; şi puse sub arhierei : Colonia, Yiena care se ţine de Germania de jos, şi alte n u p u ţ i n e | oraşe, p u ţ i n oarecum lipsind să fie şi acestea la vreo două sute. î n t r e regimuri autocratice s-ar p u t e a înşira cel mult t rei domni din Germania şi a n u m e al oraşului Basel 5 şi al Austriei
E r o d o t ( I I , 33) s p u n e c ă D u n ă r e a i z v o r ă ş t e din P i r i n e i ; L a o n i c l u i n d u - s e d u p ă această i n f o r m a ţ i e a modelului său antic, face ca şi G e r m a n i a , d e s p r e care ştia că este şi l a D u n ă r e , să tnceapă d e la Pirinei. R î u l T a r t e s o s e s t e G u a d a l q u i v i r d e a s t ă z i . 2 Laonic, ca şi D u c a s (vz. ed. Grecu, p . 8 5 , 2 1 ; cf. ş i p . 67,8), p a r e s u b G e r m a n i a să înţeleagă şi F r a n ţ a . D a r u n m a n u s c r i s din cele b u n e (vz. Dark<5, a p a r a t critic) t a i e c u v i n t e l e d e la „ m u n t e l e " p î n ă l a „ a p u s " şi le î n d r e a p t ă p e m a r g i n e în „ A l p i i d i n s p r e R i n şi R i n u l c u r g e s p r e Oceanul d i n s p r e a p u s " . 3 Manuscrisele, au πυριδαστείαν şi περί δαστίαν, î n d r e p t a t e de T a f e l în περί Δ α ν ί α ν . 4 Unele m a n u s c r i s e au δ α κ ί α ν — D a c i a ; şi î n t r - a d e v ă r d u p ă înţelesul cronicilor latineşti medievale, D a c i a p u t e a să î n s e m n e şi D a n e m a r c a (vz. „ R e v u e H i s t o r i q u e du S u d - E s t E u r o p e e n " , 2 2 , 1 9 4 5 , p. 3 2 0 ) ; i a r a l t e m a n u s c r i s e ne dau δασίαν şi δαστίαν . Vezi şi n o t a 2 d e la p. 68. 6 î n m a n u s c r i s e ε ά τ ζ ι λ ε ί τ ^ ϋ Α ΐ τ ζ ι λ ε ΐ η ί , p e n t r u care F a b r o t p r o p u n e Ά κ ι λ ί ς — Achilia,
1

ι

»

"·> 10

10

20

25
71

60

LAONIC CHALCOCONDIL: E X P U N E R I I S T O E I C E III

ι şi al B r e m e i c a r e se găseşte în Germania de sus. I a r neamul acesta este mare şi răspîndit mai mult decît t o a t e neamurile din lume ; este al doilea după cel al sciţilor nomazi, încît, dacă ar fi într-un girul şi sub u n singur d o m n conducător, ar fi de nebiruit şi cu mult cel mai t a r e . Are p a r t e 5 de sănătatea cea mai bună, p e n t r u că locuieşte în p a r t e a de m i a z ă n o a p t e şi aici mai mult oarecum î n ă u n t r u l continentului şi cu m a r e a nu vin în atingere aproape de l o c ; şi sînt organizaţi cu bune legiuiri mai mult decît t o a t e popoarele, din eîte le ş t i m ; şi pe la ei n u dă nici o molimă care în ţările de răsărit vine de obicei p e u r m a stricăciunii aerului ce se iveşte io din cînd în cînd, şi nimiceşte o b u n ă p a r t e din locuitorii de aici; şi nici alte boli nu sînt pe acolo, care deseori vin oarecum la noi vara şi t o a m n a ; aşa se face că acest n e a m are destul prisos de p o p u l a ţ i e ; nici c u t r e m u r de p ă m î n t mai de seamă nu se întîmplă. Vara plouă mai mult în ţ a r a aceasta. Traiul şi-l duce d u p ă aceleaşi norme ca şi r o m a n i i ; d u p ă felul 15 de v i a ţ ă ce duce şi obiceiurile care le are, se aseamănă cu romanii şi în alte p r i v i n ţ i ; şi în religia romanilor se ţine mai mult de superstiţiile celor din Apus L u p t a d r e a p t ă 3 este p r e ţ u i t ă la aceştia mai mult | decît "2 la alte popoare, încît în luptă d r e a p t ă se luptă întreolaltă de pe p ă m î n t , nu de pe cai. Acest popor este foarte iscusit la maşinării şi lucrări de război 20 şi e mult renumit oarecum la t o a t e meşteşugurile. Ţara aceasta, afară de măsline şi smochine, produce t o a t e celelalte în măsură n u mai mică decît produsele din altă ţ a r ă . Unii cred că şi tunurile şi puştile, la început, de germani au fost născocite şi s-au răspîndit între ei şi în cealaltă p a r t e a lumii. Peonia. însă începe de la Viena, oraş al germanilor şi, înaintind cu I s t r u l spre răsărit, ajunge la daci şi tribali, ia roinim. >S p re miazănoapte ajunge la boemi, n u m i ţ i cehi. 4 Ocîrmuitori sînt în ţ a r a aceasta, fiecare cîrmuind ţ a r a părintească şi supuşi fiind împăratului lor, întrucît le hotărăşte legea; şi le h o t ă r ă ş t e în anumite condiţii. Şi î m p ă r a t localnic nu-şi prea aleg de fel, îşi a d u c 30 însă sau din casa domnitoare a boemilor sau de la germani sau poloni sau şi de la alte popoare de p e acolo. Cu germanii însă se aseamănă, în
spre est "junii·· Nusser Έ λ β ε τ ί η ς E l v e ţ i a , iar D a r k o Βαζιλείης. D a r în ed. D a r k o , II, 62, 15 c i t i m Βασιλέαν πόλιν, iar II, 62,23 τ η ς Βασιλέας şi în a p a r a t critic βασιλήας, aşa că p o a t e ar fi de p r e l e r a t li';σιλήας. F. G r a b l e r şi E . I v â n k a op. cit., p. 88 n o t a 5, cred că sub Afilia s-ar a s c u n d e Cilii. 1 I n manuscrise : βλένης, Tafel i n d r e p t î n d în Βιέννης — Vienei, N u s s e r Β ε λ γ ι η ς — Belgiei, şi D a r k o Βρέμης. 2 Sub romani, aici, L a o n i c p a r e să înţeleagă p o p o a r e l e din A p u s , aşa p r e c u m cînd papei de la R o m a îi s p u n e a r h i e r e u al r o m a n i l o r , adică al apusenilor. 3 Monomachia, adică l u p t a d e u n u l cu u n u l . 4 Principi, d u c i , conţi, ş.a. vasali ai regelui.

Descrierea Ungariei;

25

D E S C R I E R E A G E R M A N I E I ŞI A U N G A R I E I

61

ce priveşte armele şi obiceiurile lor de viaţă, ferindu-se de un t r a i molatec, 1 p r e c u m se spune şi despre celţi şi despre germani. î n ce priveşte religia, a u aceeaşi lege ca şi la romani. Şi neamul acesta e viteaz şi la lupte de o m a r e îndrăzneală. î n f r u n t e şi-1 p u n şi pe u n localnic dintre marii | dregători care a j u n g e pînă la domnie, dar fiind regent, şi nu-1 numesc dom- 73 nit or. Şi au u n grai care nu seamănă de loc cu graiul vreunui alt neam, ci e altul cu t o t u l deosebit şi de al germanilor şi de al boemilor şi de al polonilor. Unii cred că aceştia au fost geţi în vechime, locuind sub muntele H e m şi, îndurînd m u l t e rele din p a r t e a sciţilor, s-au retras în sus în ţ a r a aceasta, în care locuiesc şi a c u m a ; alţii însă spun că au fost daci. E u însă n-aş i» putea spune aşa de uşor care ar p u t e a fi originea acestui n e a m . Totuşi numele acesta 1 şi-1 d a u şi ei înşişi şi italienii îi numesc aşa şi n-aş p u t e a să-i numesc bine de t o t pe aceştia cu u n alt n u m e oarecare. Şi capitala •şi-o au la B u d a , u n oraş înfloritor la I s t r u . Aceşti peoni aducîndu-1 pe Sigismund, domnul Yienei, germanilor, şi l-au făcut î m p ă r a t şi i-au o r a ş a i Ώ încredinţat domnia ţării lor, să ia măsurile pe care le-ar crede cele mai sigure. Acesta aşadar, d u p ă ce a luat în primire domnia peonilor, a trimis soli la arhiereul romanilor, care îi era m a r e şi b u n prieten, încît să-1 aleagă să fie î m p ă r a t al romanilor. Această cinste, arhiereii Bornei au dat-o mai întîi împăraţilor celţilor p e n t r u războaiele ce le-au p u r t a t mereu j şi cu m u l t ă vitejie în contra barbarilor ce a u trecut din Libia în Iberia şi şi-au supus-o p a r t e a cea mai mare. D u p ă aceea alegerea arhiereului romanilor s-a îndreptat asupra domnitorilor germanilor. Sigismund, de îndată ce arhiereul i-a p u t u t f ăgădui că-i v a da această d e m n i t a t e şi a trimis după el în scopul acesta, a pornit spre Italia prin ţ a r a veneţienilor. D a r aceştia, cum a u auzit că Sigismund îşi face d r u m prin ţ a r a lor, a u trimis u n sol, spunîndu-i dinainte să n u treacă prin ţ a r a lor. E l însă le-a spus că nu-i v a asculta, dacă nu ar vedea că încearcă d e f a p t să-i închidă calea. Yeneţienii deci pregăteau a r m a t ă şi c ă u t a u să-1 oprească în orice caz. E l însă cînd a băgat de seamă că-1 opresc, s-a aşezat în linie de luptă şi s-a ciocnit cu oastea veneţienilor şi oştirea i-a a v u t nu p u ţ i n e pierderi, p u s fiind pe fugă şi abia scăpînd cu fuga de duşmani. Acesta, d u p ă ce a pierdut orice nădejde de d r u m pe la veneţieni, a plecat prin Germania de sus şi a a j u n s la stăpînitorul Ligiriei. Şi [de aici a venit la Borna şi s-a făcut î m p ă r a t , proclamat fiind î n t r u această d e m n i t a t e de marele arhiereu. D u p ă aceea 1-a rugat pe marele
împărat r o m a n , se pre1

Sigismund încoronat

ι5

2u 74

25

m

35

Peoni.

LAONIC GHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTORICE II 63

• ren să contribuie la | expediţia ce ia asupră-şi în c o n t r a b a r b a r u l u i ; . c e r e a b a n i şi oameni Acela însă t r i m i ţ î n d soli la î m p ă r a t u l celţilor şi' 1 g t ă p î n i t o r u l B u r g u n d i e i , a i z b u t i t să i se dea la opt mii de ostăşi şi ca şi ^ ^ „ j - c o r n a n d a n t p e f r a t e l e d o m n u l u i Burgundiei. Şi a t u n c i s-a p r e g ă t i t gen>' j gtrîngînd de la g e r m a n i a r m a t a mercenară, cită p u t e a . D e î n d a t ă 5 şi 1 1 1 j-cgătirilc de război îi fuseseră g a t a , a pornit de-a d r e p t u l spre I s t r u ce j u j Baiazid, luînd peonii şi dacii călăuze de d r u m . Şi a trimis soli domnii d e prin I t a l i a şi I b e r i a , arhiereul fiindu-i mijlocitor la aceasta, şi b a n i si oameni. Şi arhiereul îi trimisese b a n i d e s t u i , d a r şi oameni, şi ®
a

de ia Baiazid c u m a a f l a t că î m p ă r a t u l r o m a n i l o r Sigisjţnund r i n e iO ^f'i'oi··. 1 3 9 6 ' a s u p r a lui şi că e p e d r u m cu m u l t ă a r m a t ă , şi-a l u a t t o a t ă
% si d i n E u r o p a şi din Asia, şi a p o r n i t în contra lui spre I s t r u în n a Βtea, ν iri f o a r t e repezi, pe cît p u t e a . D a r cînd îşi aşezase t a b ă r a la p a t r u z e c i -jtiafŞ1 stadii 1 d e I s t r u , celţii fiind m î n d r i şi nesocotiţi ca de obicei, voiau ca d e p " . j o r gg, ι θ a p a r ţ i n ă victoria şi, greu î n a r m a ţ i , a u a t a c a t ei m a i întîi, η j.5 . n m să-i zdrobească dintr-o d a t ă p e b a r b a r i . Bidieîndu-se însă luptă, c® ^ c e i t i i sînt înfrînţi şi luînd-o la f u g ă din răsputeri şi f ă r ă nici o | cad dintr-o d a t ă peste oastea lor însăşi, în t i m p ce turcii se ţ i n pe Ai c i amestecîndu-se, c u m erau s t r î m t o r a t i de turci, o iau d e o d a t ă

ceştia l a Pionii şi germanii. Căutînd în g r a b ă să t r e a c ă p e s t e 1° l U ^ jiniltă a r m a t ă s-a p r ă p ă d i t în fluviu. Şi m u l t omor s-a f ă c u t , celţii I B ^ fjjji^ ucişi de d u ş m a n i ; şi a fost prins generalul c o m a n d a n t al şi Ρ n Z i i o r şi alţi n u p u ţ i n i din peoni şi celţi. ţ j i i r g 1 1 ^ s i g i s m u n d trecînd prin cea m a i m a r e primejdie şi] scăpînd să • cît p e ce prins, s-a u r c a t p e fluviu într-o t r i r e m ă şi a plecat p e a p ă Φ p â r â t u l elinilor în B i z a n ţ . Şi a j u n g î n d să stea de v o r b ă cu î m p ă r a t u l I» i:i ţxilui şi i n t r î n d la el, ori de cîte ori voia, a plecat pe m a r e a c a s ă . ^ ^ i d al Ini A m u r a t însă, d u p ă ce a biruit p e peoni şi pe celţi, j e f u i a
acelora,

1

U fJll χΐΦ®

1 0

mergînd a c u m a m a i f ă r ă frică a s u p r a lor şi luîndu-le r o b i

Î a,r ^g iZ ţ>oi f o a r t e mulţi. Şi p o r n i n d a s u p r a Budei, capitala peonilor, s-a C0 ( l e b o l n ă v i t şi suferea d e picioare. Şi de n-ar f i fost s u p ă r a t d e boală, n u îtn a , ş p u t e a gindi, ce i-ar fi p u t u t sta în cale să meargă a s u p r a B u d e i şi ^ ' c u c e r e a s c ă B u d a , capitala peonilor, şi să subjuge ţ a r a l o r ; d a r a c u m a ^ - . n l n ă v i n d u - s e greu d e t o t | s-a întors şi dînsul acasă şi şi-a d u s a r m a t a
i/l!1,1

<7 • 1 ,Jl iară '•·

Wiî

*

NĂVALA LUI ΒΛ ί Λ / Η > ASUPBA LUI MIBCEA CEL B Â T B t N

J i i i a t c . în Peonia a jefuit ţările. D u p ă ce însă a u n timp, a

*

războiului şi că a mers cu peonii la l u p t ă în

are de-a De: al B r a ş o v u l u i 2 . Vecini îi mi Cazimir ; a c e s t u i fiindu-i supuşi şi sciţii îi duce, acesta fiind în război de o sînt polonii, spre răsărit însă sarmaţii Dacii însă au u n grai asemănător cu al italienilor, şi deosebit, încît italienii greu înţeleg ceva, cin» încît să De u n d e deci cu acel grai şi ţ a r ă şi s-au aşezat aici cu locuinţele, nici pe altul n u l-am auzit cu locuinţele în aceste locuri. Se spune ce^i d r e p t că în multe chipuri

cu italienii şi în alte privinţi şi în întocmirea traiului de t o a t e şi se folosesc de aceleaşi a r m e şi de aceleaşi u n e l t e 5 încă şi a c u m a ca şi romanii. D a r sînt împărţiţi în două domnii, în Bogdania şi în Ţara aceasta de la I s t r u şi a u organizaţie cu legi n u prea bune. Au obiceiul să n u :

64 1

LAONIC CHALCOCONDIL: EXPUNERI ISTOEICE III

P e acest Mircea, d o m n coborîtor din străbuni al acestui n e a m , chemîndu-1 şi l-au făcut stăpînitor, inlăturindu-1 pe D a n , care stăpînise mai înainte peste ei. Acest Mircea avînd relaţii n u de puţine ori cu ţiitoare, a a v u t de 5 pe u r m a aceasta nu p u ţ i n i băieţi din flori prin D a c i a ; mai tîrziu, d u p ă o trecere de timp, d u p ă ce Mircea a murit, deseori s-au ridicat în Dacia | 79 domni unul dintr-o parte, altul din alta, urmînd la domnie pînă în timpul acesta. Asupra acestui Mircea care a început întîi mai înainte război, plecînd JO cu a r m a t a asupra barbarilor împreună cu î m p ă r a t u l romanilor Sigismund, Baiazid al iui A m u r a t , găsindu-i vină, a pornit cu r ă z b o i ; şi trecînd peste . Istru, mergea înainte, robind ţ a r a . Dar Mircea strîngînd oastea ţ ă r i i 1 , nu şi-a făcut planul să vină asupra lui şi să dea lupta, ci cu m u l t ă grijă şi-ajpus la adăpost în muntele Braşovului femeile şi copiii. Mai d u p ă aceea 15 însă se ţinea şi dînsul cu a r m a t a pe u r m a lui Baiazid prin pădurile de stejar ale ţării, care sînt m u l t e şi acoperă în t o a t e părţile ţ a r a , să nu fie uşor de umblat p e n t r u duşmani şi nici lesne de- cucerit. Şi ţinîndu-se pe u r m a lui, săvîrşea isprăvi vrednice de amintit, dînd lupte, cînd vreo u n i t a t e duşmană rupîndu-se, se îndrepta undeva prin ţ a r ă după h r a n ă 20 sau la p r ă d a t v i t e ; şi aşa cu foarte m a r e îndrăzneală se ţinea de a r m a t ă . Ţinîndu-se de u r m a lui Baiazid, se l u p t a într-una cu dînsul în chip strălucit. Şi se zice că, a r m a t a fiind în cale, se ţinea strîns în u r m a ei punînd-o, la m a r e suferinţă, şi o aducea în situaţii grele şi n u înceta să-i facă stricăciune. De aceea slujitorul său Brenez a d a t cu părerea să-şi aşeze oastea 25 în t a b ă r ă şi aşa să se f e r e a s c ă ; şi de atunci Brenez pe u r m a acestui sfat «o avea m a r e trecere la î m p ă r a t u l J şi, pus în f r u n t e a oştirii de î m p ă r a t , a a j u n s la m a r e putere. Atuncea aşadar Baiazid s-a adăpostit acolo în t a b ă r ă , rămînînd pe loc ziua a c e e a ; a doua zi însă a trecut a r m a t a peste I s t r u în chipul cel mai sigur, pe cît se p u t e a 2 .
άπο τ η ς χ ώ ρ α ς , d e la ţ a r ă . Ρ . Ρ . Ρ a η a i t e s c u , Mircea cel Bătrîn, B u c u r e ş t i , 1944, p . 241 —245 şi 275 c r e d e că Laonic are aici în v e d e r e l u p t a d e la R o v i n e din 10 oct. 1394. D a r c u m descrierea aceasta u r m e a z ă d u p ă descrierea l u p t e i d e l a Nicopole din 1396, care chiar p r i c i n u i e ş t e această porn i r e a lui Baiazid, e mai p r o b a b i l că e x p e d i ţ i a descrisă aici e cea din 1400 ; cf. şi Ρ a η a i t e sc u , op. cit., p. 282. A s u p r a d a t e i cînd s-a d a t l u p t a d e la R o v i n e şi care este m u l t dezbătută» vezi F r. B a b i n g e r , Beitrăge zur Frilhgeschichte der Tărkenherrschaft tn Rumălien{14 — lS ^ •Jahrhundert) ( = Stldosteuropăische A r b e i t e n 34), Mfinchen, 1944, C i t a t d u p ă recenzia d e V. -Laurent în „ R e v u e des E t u d e s B y z a n t i n e s " , V I , 1948, p . 2 8 1 - 2 8 3 .
2 1

PLANTTBI DE D E F E C Ţ I U N E FATĂ D E BAIAZID

65

De ce Baiazid împre- Aşii îi mersese deci cu a r m a t a în Dacia ·, d u p ă aceea 1 soară an de au fugă pleacă asupra Bizanţului şi-1 împresura din u r m ă i.onstantmopoiea £ 0 a r e a cauză. î m p ă r a ţ i i adică ai elinilor îi făceau act de prezenţă, înfăţişîndu-se la P o a r t ă , şi-1 însoţeau a n de a n în r ă z b o i ; odată fiind î m p ă r a t u l 1 cu şederea la P e r e în ţ a r a Macedoniei şi împăratul 5 elinilor venind aici la P o a r t ă şi t o t aşa domnul Spartei şi Constantin, feciorul lui Zarco şi Ştefan al lui Eleazar, soseşte din Peloponez domnul de mai demult al Epidaurului, cu numele Mamonas ; acela sosind la împăr a t u l Baiazid, 1-a pîrît pe fratele împăratului elinilor că i-a luat Epidaurul şi i-a f ă c u t mult r ă u . Şi Baiazid era pornit cu u r ă asupra împăratului io elinilor. î m p i n g e a la aceasta şi l o a n , feciorul împăratului Andronic, care» fiind aici f a ţ ă , îşi avea tainul de la Baiazid. Şi se mai spune că era pornit să-1 ucidă, cînd îl avea în audienţă | la el, d a r iarăşi s-a răzgîndit n u eu 8 1 mult mai pe u r m ă . A î n d e p ă r t a t d e la el pierzarea Aii, feciorul lui Oharatin, care se întîmplase să-i fie prieten şi pe care foarte deseori îl omenise cu 1 5 bani mulţi. Aceşti domnitori aşadar întrunindu-se la u n loc, fiind in timpul de atunci cu şederea la curtea împăratului, şi-au d a t cuvîntul, ca în viitor să n u m a i vină la P o a r t ă . Aici îşi logodeşte f a t a Constantin, feciorul l u i ' Zarco, fratele lui Dragas care, d u p ă moartea acelui Zarco, era cel m a i stră- 2 0 lucit b ă r b a t şi în ce priveşte cuminţenia şi în ce priveşte războiul, î n t r u nimic mai prejos de cei din vremea s a ; şi p u r t î n d războaie în contra albanezilor şi a tribalilor duşmani, şi-a supus n u p u ţ i n ă ţ a r ă ; şi la m o a r t e a sa, fratele său Constantin a luat în stăpînire ţ a r a şi mergea la P o a r t a împăratului. Acesta îşi dă f a t a d u p ă î m p ă r a t u l elinilor, încît să fie mai legaţi 2 5 între ei, în cîte s-au înţeles eu privire la defecţiune. Acest E m a n u i l îşi adusese şi mai înainte pe f a t a împăratului Colcliidei, v ă d u v ă fiind şi care fusese soţia lui Zetin, u n d o m n de al turcilor femeie aleasă în ce priveşte frumuseţea. Căci p e aceasta, cînd a adus-o de la Colchida la Bizanţ, văzînd-o t a t ă l său care domnea atunci, şi-a luat-o 3 0 sieşi de soţie pe aceasta, răpind-o feciorului, deoarece i se părea că în frumuseţe e cea mai f r u m o a s ă decît multe femei şi înzestrată, cum era, peste măsură cu alte calităţi. D a r era şi p r ă p ă d i t r ă u de o boală de picioare, | încît nici n u era în stare să stea d r e p t . Despre acesta se zice că a u m b l a t 8 2 nebun d u p ă muieri şi că în multe privinţi a avut o p u r t a r e necuviincioasă, 35 plăcîndu-i de femei cîntăreţe * , şi căutînd societatea lor, lăsa la o p a r t e lucrările domniei, socotindu-le de prea puţină t r e a b ă şi petrecînd în desfătări de acest fel.
1

Baiazid I.

-5. -

C. 1621

66

L A O N I C C H A L C O C O N D I L : E X P U N E R I ISTO E ICE III

Domnitorii aşadar, care erau la P o a r t a lui Baiazid, s-au înţeles între ei ca, d u p ă cununie, să se lepede de e l ; d u p ă aceea, cum era fiecare, a plecat în ţ a r a sa. Şi î m p ă r a t u l elinilor, scăpind cu f u g a de la î m p ă r a t u l turcilor, soseşte a p a t r a zi, d u p ă cum se spune, de la F e r e la Bizanţ, iar 5 fratele său Teodor a sosit în Peloponez. Ceilalţi însă, a u plecat fiecare la ale sale şi, cu îngăduirea împăratului, au m e r s la locaşurile lor fiecare. Mai pe u r m ă cînd la venirea verii î m p ă r a t u l Bizanţului n u s-a înfăţişat la P o a r t ă şi lui Baiazid i se anunţase că încă nici n-are de gînd să mai vină in viitor, a trimis pe Aii al lui Cliaratin, u n b ă r b a t cu m a r e putere din io oamenii lui, cu porunca, acela să vină la P o a r t ă şi să i se înfăţişeze; iar de nu, să declare război acelui î m p ă r a t . Totuşi acest Aii venind la Bizanţ, cei drept, oficial în f a ţ a t u t u r o r i-a spus v o r b a cu care fusese trimis d e î m p ă r a t , întîlnindu-se însă particular, i-a pus în vedere, p r e c u m spun «ι unii, să nu vină de loc la | P o a r t a împăratului. Emanuil, ce-i drept, 15 a răspuns că ar fi gata să asculte şi că, fără să se p o a t ă bizui pe î m p ă r a t , şi-ar socoti viaţa că nu face să fie t r ă i t ă , ci foarte curînd i se va înfăţişa şi se va p u n e la dispoziţia împăratului, la orice poruncă i-ar da. Totuşi m a i pe u r m ă , d u p ă plecarea lui Aii, cînd pentru, Baiazid era lucru l ă m u r i t , că el n u mai are de gînd să vină la P o a r t ă , a pornit [asupra Bizanţului 2'J şi-1 împresura. P e u n d e mergea, p ă m î n t u l îl rădea şi jefuia fiecare localitate şi, dupăce a robit satele din p r e a j m ă , deoarece cu cucerirea oraşului nu-i * mergea de loc, însuşi s-a întors acasă. Şi, a n de an, trimiţînd oaste de jur împrejur, a continuat o lungă împresurare [zece ani de zile; în anii aceştia, Bizanţul a a v u t multe pierderi din cauza foametei şi a trecerilor la b a r b a r . 2> Baiazid ocupă Şi Silivria, însuşi Baiazid a ocupat-o ; acest oraş îl guverna sili vria. € a <i e legat feciorul lui Andronic l o a n , care, d u p ă ce fugise de la unchiul său din Bizanţ, deoarece nu izbutise nimic, s-a pus la [dispoziţia unchiului său care domnea atunci peste Bizanţ, orice ar face unchiul eu din sui. Acesta trimiţindu-1 în Italia să-i isprăvească însărcinările date, 1-a 30 trimis la genovezi, chipurile să se roage de a j u t o r . î n t a i n ă însă printr-un trimis al său le spunea genovezilor să-1 ţină sub pază şi să nu-i dea nici în într-un chip drumul. Acela însă, cu timpul, fugind de 1a genovezi, a tners din Italia la împăratul Baiazid care împresura B i z a n ţ u l ; şi a.ducîndu-1 i·,', pe acela, a ocupat Silivria prin b u n ă învoială şi a pus j guvernator. 35 D u p ă aceea însă întorcîndu-se asupra Bizanţului, deoarece cu cucerirea Bizanţului nu-i mergea cu t o a t e atacurile, 1-a blocat cu foamea. Şi ar ii cucerit oraşul, dacă n u i s-ar fi a n u n ţ a t că Temir vine cu m a r e oaste asupra lui j atunci şi el însuşi a fost prins de Temir şi partea, cea mai m a r e din împărăţia lui în Asia s-a prăbuşit.

ι

M A S P I X j II PAUKOLOG
PIETAIEA S«I MĂLINII Î I PAIEOÎOG
în Apus după ajutor, 1399-1402.

CAUTĂ A J U T O K Î N KRANTA

67
1

,

Aşa dar,deoarece Baiazid nu se lăsa de împresuBizanţului şi împăratul elinilor a văzut că
r a r e a

poporul este apăsat de mari şi multe nevoi, şi nu mai avea cum să afle scăpare în viitor, a dat Bizanţul în seama nepotului de frate loan, feciorul lui Andronic. Căci pentru că Baiazid îi purta ură, că din cauza lui cucerirea 0 Bizanţului nu făcea nici un progres, şi era mereu bănuit, a fugit de la împărat şi a intrat în Bizanţ. Şi unchiul, împăratul Bizanţului, 1-a primit cu plăcere şi dîndu-i în seamă oraşul, a plecat pe mare în Italia, ca să se roage să-i vină într-ajutor la împresurarea pe care duşmanii o prelungeau mereu şi să nu lase să piară oraşul. Cînd a ajuns în Peloponez, şi-a lăsat 10 în Peloponez soţia la fratele său, iar el însuşi a plecat mai departe spre Italia. Şi ducîndu-se la veneţieni şi tratînd cu dînşii despre cîte a voit, a plecat la stăpînul Ligiriei 1 , domnul Mediolanului.; şi acesta omenindu-1 cu cinstea j cuvenită şi dîndu-i bani, 1-a trimis la împăratul eelţilor 2 , 8 5 dîndu-i cai şi călăuze de drum. De îndată ce a sosit la împăratul Galatiei, 15 îl ruga să nu lase în voia sorţii oraşul-reşedinţă împărătească a elinilor, care este împresurat [de barbari şi care este atît de strîns legat de casa împăraţilor Galatiei. Şi găsindu-1 pe acesta nebun şi ţinut sub pază de cei mai buni oameni ai lui, [încît să se vindece de boală, a rămas aici un timp îndelungat. 20 Acest neam al eelţilor fiind un popor mare şi cu multă bunăstare ^ vecijj g| m d gînduri mari despre sine, se ţine mai presus de celelalte popoare din Apus şi cere pentru sine să fie părtaş la conducerea imperiului roman. Ţara lor se mărgineşte la răsărit cu ţara ligirilor, la miazăzi însă cu Iberia şi la miază noapte cu Germania şi spre apus cu oceanul şi cu 2 5 Insulele Britanice ; şi se întinde din Alpii de dincolo de Italia pînă în ocean şi pînă la germani, cale de vreo şaptesprezece zile din Italia pînă în ocean, iar din Iberia pînă în Germania cale cam de vreo nouăsprezece zile. Iar oraşul Paris, unde e capitala eelţilor, se distinge mult printr-o stare înflorit oare şi îmbelşugată. Şi oraşe nu puţine sînt în Galatia, în administraţia lor 3o supuse de-a dreptul împăratului. Sînt însă şi principate şi principi ce se disting prin putere şi mare bogăţie, supuşi tot împăratului şi j care se te înfăţişează în capitală la curtea lui : cel de Burgundia, domn pest e ţară multă şi mare şi peste alte oraşe, dar mai ales oraşul Brugi şi Clozi, oraşe la marginea mării, şi oraşul Gand, înfloritor şi mare, aşezat în interior. Oraşul 35
Beserierea Franţei.
a T

1 Ligyria—Atyvpra e identificată de obicei cu Liguria, dar Mediolan, adică oraşul Milano nu era aşezat in provincia antică Liguria, ci în Galia Cisalpină antică şi In L o m b a r d i a din evul mediu. 2

Regele Franţei Garol V I ( 1 3 8 0 - 1 4 2 2 ) .

scurt, Şi acest n e a m al celţilor zice-se că e vechi şi că a săvîrsit strălucite f a p t e în contra barbarilor din Libia, într-adevăr, în timpul, cînd împăraţii celţilor erau aleşi î m p ă r a ţ i şi singuri stăpînitorF ai romanilor. îndeosebi Carol dintre aceşti î m p ă r a ţ i a cîştigat războiul în contra libienilor, a j u t a t de nepotul său de f r a t e 8 Orlando, u n b ă r b a t ce a fost însemnat p e n t r u îndrăzneala şi vitejia lui de arme, şi E i n a l d o şi Oliverxo şi alţi principi de acolo, n u m i ţ i Palatini, care p u r t a u războiul alături de el 5'şi peste t o t locul în Galatia mai întîi, prin Iberia d u p ă aceea, i-a pus pe fugă pe v r ă j m a ş i şi a cîştigat biruinţe strălucite. Şi faima lor, m a r e pînă în timpul de f a ţ ă şi mereu l ă u d a t ă , e în gura t u t u r o r prin I t a l i a şi Iberia şi mai ales prin Galatia. Căci libienii trecînd peste strîmtoarea de la coloanele lui Heroide, înaintînd p u ţ i n cîte puţin, au ocupat Iberia, d u p ă aceea au subeu arabii.
p e

D I N ISTORIA F R A N Ţ E I

69

j u g a t î i av a r a şi ţ a r a P o r t u g a l i a , ajungînd, pînă în T a r a c o n ; şi d u p ă ce a u cucerit această ţ a r ă , au n ă v ă l i t în ţ a r a celtică. Carol a ş a d a r şi însoţitorii lui; pornind la r ă z b o i în c o n t r a acestor libieni, a u săvîrşit m a r i isprăvi, pent r u că a u fost o a m e n i destoinici şi viteji, şi i-au gonit din ţ a r a eeltiberilor şi cea celtică în oraşul G r a n a d a , f o a r t e întărit de pe u n m u n t e ce ajunge pînă în ocean. Î n a i n t î n d cîte p u ţ i n p î n ă la strîmtoare şi ocupînd m u l t ă ţ a r ă din Iberia, s-au aşezat cu locuinţele şi mergînd cu toţii, îi împresurau ; şi ţ a r a a u împărţit-o însoţitorilor lor, Iberia, ÎTavara şi Taracon, şi aceştia fiind împresuraţi de barbari, i-a eliberat d e impresii r a r e ; şi împărţindu-şi ţ a r a , o locuiau, fiecare luîndu-şi p a r t e a ce i se cuvenea. Şi aceştia isprăvind războiul în chipul cel m a i frumos, sînt premăriţi şi azi ca b ă r b a ţ i ce au fost destoinici şi viteji. Şi conducătorul de oaste Orlando, fiind împresurat, a murit d e sete. I a r Binaldo urmîndu-1 la p u r t a r e a războiului, 1-a lăsat în seama împăratului Iberici. I a r aceştia primind acest război ca o moştenire, a u obiceiul şi a c u m a încă să-i p r a d e şi să-i despoaie pe aceşti libieni. Acest n e a m al libienilor vorbeşte graiul a r a b şi se ţine de legea şi religia lui Mohamed, portul îi este însă cînd b a r b a r , cînd iberic. Războiul <ie o sută de ani Oelţii aşadar făcînd aceste f a p t e mari, sînt mîndri dintre inuieezi şi^ englezi de ele şi neamul lor şi-1 socotesc nobil şi j stră(13J7—i-i.>j). i u c i t între t o a t e neamurile din Apus. Celţii duc u n t r a i mai înbelşugat decît italienii şi uneltele 1 le sînt asemănătoare cu ale acelora; vorbesc u n grai deosebit de cel al italienilor, totuşi n u într-atît, încît să p a r ă că limba lor este alta decît graiul acelora. Şi cer să fie în frunte, oriunde ar apărea între neamurile din Apus. Totuşi englezii care locuiesc Britania, i-au f ă c u t să se mai lase de această pretenţie devenind m a i modeşti; acest popor p u r t î n d război eu ţ a r a lor, i-a înfrînt şi le-a luat conducerea şi, plecînd asupra capitalei lor Paris, o împresurau. I a r cauza neînţelegerii lor zice-se că a fost aşa : E s t e u n oraş n u m i t Cale 2 la marginea dinspre m a r e a ţării celtice, lîngă ocean, nu prea însemnat, dar aşezat într-un loc adăpostit şi p u t e r n i c şi p o t r i v i t p e n t r u n a v i g a t o r i i din Galatia spre B r i t a n i a ; şi aşezat fiind într-un loc b u n al strîmtorii, pornind de acolo, e uşor să năvăleşti în ţ a r a celtică. î m p ă r a t u l britanilor, înţelegîndu-se cu cei din oraş p e n t r u t r ă d a r e , a cucerit prinţ r-un complot acest oraş şi, ocupindu-l stăpînea asupra acestuia. î m p ă r a t u l Galatiei cerînd înapoi acest oraş, i-a spus că n-are chef să i-î dea î n a p o i ; şi în văzul t u t u r o r a pus o
Vezi m a i s u s , p, 63 η. 5. Manuscrisele au καλέ δη, ceeace cred că ar t r e b u i scris καλέ δή, aşa î n c î t n - a r fi voie de conjecturile propuse : Καλές, Κ ά λ ε τ ε ς şi Καλέση,
2 1

ne-

70

nilor ad unind oaste m u l t ă şi trecînd ei în Galatia, pustiau ţ a r a ţ i , încăie•5 rîndu-se odată cu o u n i t a t e mai mică de celţi şi luptîndu-se, a u distrus D u p ă ce englezii a u mers de a u jefuit ţ a r a , se întorceau înapoi cu p r a d a făcută. Celţii însă ajungîndu-î, înainte de ce au apucat să scape în Cale, s-au apropiat de ei, înconjurîndu-i pe u n deal. Britanii, 30 cum erau în m a r e încurcătură încotro s-o apuce şi ce să facă, au d a t de ştire că d a u înapoi p r a d a şi armele cu condiţia să le dea voie să plece acasă. Aceia însă a u spus că n u le d a u voie să plece, f ă r ă să fi fost pedepsiţi p e n t r u b a t j o c u r a f ă c u t ă celţilor, de le p r a d ă ţ a r a . îs mejdie, s-au făcut b ă r b a ţ i viteji şi luptîndu-se cu celţii, ei p u ţ i n i în contra multora, i-au pus pe fugă şi-i u r m ă r e a u pe vrăjmaşii care fugeau şi astfel au ucis mulţi 1 . P e n t r u celţi însă spun unii că e u n păcat, ca ei să fugă din luptă, ci lupt ind a u murit pe loc ; şi de aceea pretind ei că-i întrec p e alţii si în vitejie şi că sînt în f r u n t e a | t u t u r o r a . Totuşi de atunci britanii mergeau 20 a c u m a mai fără frică asupra oraşelor celţilor şi le împresurau şi, cu t i m p u l înaintînd, a u d a t l u p t a în Cîmpul n u m i t al durerii 2 . Aici englezii, în a j u n ne mai p u ţ i n d nimic mai mult, s-au adăpostit în c o r t u r i ; şi a doua zi d u p ă aceea dînd l u p t a , ucideau pe celţii ce se l u p t a u , cu g r ă m a d a învălmăşiţi şi f ă r ă deosebire, dîndu-1 morţii pe fiecare, cum le venea în cale. 25 Apoi britanii supunînd aproape t o a t ă ţ a r a , a u mers asupra capitalei, chiar asupra oraşului Paris. Şi statul celţilor, greu încercat, era să a j u n g ă î acuma aproape de marginea prăpastiei. Celţii cum erau copleşiţi de o nenorocire ca aceea, devin bio ă c i o a m e n i i ; într-o împrejurare ca aceasta, se îndreaptă 30 de obicei de cele mai multe ori spre b i g o t i s m ; o femeie nu u r î t ă la înfăţi<ie Ia Orieans.

Fecioara

spunea'dînsa că-i a r a t ă divinitatea, să meargă înainte a d u n a ţ i cu t o ţ i f a s u p r a britanilor şi să dea din nou lupt a. îfeizbutind nimic asupra englezilor stăa u mers iarăşi la liiptă şi, luptîndu-se i-au pus p e f u g ă pe v r ă j m a ş i şi a u

1415.

DESCKIEBEA

UBITAMEI

71
92

pornit să-i gonească.' D u p ă aceea şi femeia a murit în războiul | acesta şi celţii şi-au revenit şi s-au făcut mai puternici în l u p t a în contra britanilor şi, recucerindu-şi oraşele, şi-au salvat din nou împărăţia, în care t i m p deseori oşti multe şi mari a u trecut din Britania în Galatia. Celţii luptîndu-se s-au dovedit mai t a r i ca britanii, pînă ce gonindu-i pe t o ţ i în CaM, i-au izgonit din ţară 1 .

r >

Insulele Britanice Insulele britanice] sînt aşezate în f a ţ a Flandrei, trei şi poporul iiriiimic. ηι1ΙΪ1 §, Γ? întiiizîndu-se f o a r t e d e p a r t e în o c e a n ; se xntîmplă să fie cînd u n a în vremea fluxului, cînd trei în timpul refluxului ;şi al retragerii apelor. Cu mai mult temei s-ar p u t e a spune că aceasta e o singură insulă, deoarece fiind u n a şi întinzîndu-se în acelaşi loc, formează o u n i t a t e politică şi-şi vede de interesele ei într-un singur gînd şi condusă fiind de u n singur domnitor. î n c o n j u r u l acestei insule este de vreo cinci mii de stadii 2 . Şi e locuită d e u n n e a m numeros şi viteaz şi se află într-însa •oraşe m a r i şi cu m u l t ă b u n ă s t a r e şi sate f o a r t e multe. Şi a u u n î m p ă r a t şi ΐ·"> o capitală Londra, u n d e e şi reşedinţa împăratului. Şi sub ascultarea lui sînt în insula aceasta n u puţine principate, rînduite sub î m p ă r a t u l lor în acelaşi fel ca şi la celţi; căci î m p ă r a t u l nici n-ar p u t e a lua uşor | cuiva dintre *« aceştia principatul şi nici n u se cere să asculte de î m p ă r a t decît d u p ă obiceiurile lor. Şi nu puţine nenorociri i s-au întîmplat acestei insule, eăzînd* 20 la grele nevoi, cînd principii a j u n g e a u la ceartă cu î m p ă r a t u l şi ei între ei. Şi alte produse rodeşte această insulă, vin însă de loc, nici ceva fructe, grîu însă destul d e mult şi orz şi miere ; şi lînă au m u l t mai frumoasă decît în alte ţări, încît îşi p o t ţese o m a r e mulţime de veşminte. Şi a u o limbă a lor cu t otul particulară şi nu se aseamănă la grai cu nimeni, nici cu ger- 25 manii nici cu celţii nici cu altul nimeni din vecini. Uneltele 3 le au aceleaşi c a şi celţii şi au aceleaşi obiceiuri şi acelaşi fel de a se hrăni. Cît despre femei şi copii, aceştia a u nişte obiceiuri mai proaste, încît în t o a t ă insula, cînd cineva i n t r ă invitat în casa prietenului său, îi sărută 4 nevasta şi aşa îl ospeţeşte pe el. Şi pe străzi, peste t o t locul, îşi duc între prieteni 5 nevestele, so Acest obicei e şi în ţ a r a frandalilor, vecină la m a r e cu aceasta, pînă în Ger-

1

A s u p r a acestor ştiri din i s t o r i a F r a n ţ e i ale lui Laonic, vezi Α. Α. V a s i 1 i e v, La guerre

* Vreo 888 k m . 8 Vezi m a i s u s , p. 63, n o t a 5. 4 Gă κύω î n s e a m n ă aici „ s ă r u t " , vezi L. L a u r e n t , în „ E c h o s d ' O r i e n t " , 31 (1938), p. 470; •ci, şi S. Moraitis, în „ R e v u e des e t u d e s g r c q u e s " , I (1888), p . 9 4 - 9 8 . DarktS 11 scot din t e x t , f ă r ă să fie nevoie.

72

LAONIC CHALCOCONDIL: BXPUNEEI ISTOBIOB II

ι mania. Şi aceasta nu e nici o ruşine la ei să le săruţi nevestele şi fetele.. Oraşul Londra întrece prin p u t e r e t o a t e oraşele din insula aceasta 1 şi r M în ce priveşte bunastarea şi celălalt belşug, n u e mai prejos de nici u n oraş din Apus ; şi în privinţa vitejiei şi a destoiniciei la război, e m a i bine decît 5 t o ţ i vecinii şi decît m u l t e alte popoare de la soare-apune. Ca a r m e întrebuinţează scuturi m a r i italiene şi săbii elenibe, iar arcurile le sînt mari,, încît, proptindu-le în p ă m î n t , t r a g cu ele. curge p e lîngă acest oraş, repede şi mare, şi se r e v a r s ă în oceanul dinspre Galatia, de la oraş ca la două sute zece stadii 1 pînă la m a r e ; şi în timpul fluxului, corăbiile se urcă uşor pînă a p r o a p e de oraş, cînd însă apele se întorc, retrăgîndu-se, îl opresc p e cel ce m e r g e spre oraş, urcînd cu greu p e apele ce curg. î n t i m p u l refluxului, în regiunea K e n t de la marginea mării şi chiar p e insulă, cînd apele se retrag, corăbiile rămin pe uscat, aşteptîiul fluxul, cînd apele se urcă iarăşi. Şi se urcă cel mult ca la cincisprezece coţi împărăteşti şi cel p u ţ i n ca la unsprezece 2 . O zi şi o n o a p t e se retrag şi iarăşi cresc, întorcîndu-se în sus. Şi cînd luna a j u n ge p e la mijlocul cerului, şi în orizontul ce-1 vedem şi în cel de sub p ă m î n t atunci apele încep mişcarea dimpotrivă. Asupra acestei mişcări a apelor făcînd cercetare, trebuie să f a c e m următoarea reflexiune. L u n a adică, | cred că e rînduită de d u m n e z e u să dirijeze firea apelor. Şi este cu t o t u l în concordanţă cu firea şi alcătuirea ei pe care, dintru început, a dobîndit-o de la dumnezeu, marele î m p ă r a t ; înspre mişcarea ei, cînd pluteşte spre înălţime, atrage în sus apele de s u b ea, pînă ce ajunge la cea m a i m a r e urcare de pe c e r ; şi de aici eoborînd iarăşi, apele se întorc, ne mai continuînd cu dînsa u r c a r e a ; şi cînd, d u p ă ce a a j u n s jos, începe să se urce, atunci iarăşi apele urcîndu-se, fluxul începe. Fireşte, se întîmplă că şi vînturile contribuie la aceasta, să p u n ă apele încă mai mult în mişcare, şi de aici şi-ar fi primit începutul de mişcare. Şi acestea mişcîndu-se, ar p u t e a să aibă în sine această îndoită mişcare,. luîndu-se d u p ă mişcarea acestui cer întreg, şi a n u m e una de bunăvoie şi o mişcare ce se face de silă, ca şi cum mişcarea nu s-ar mai face în potrivire, eu vreo armonie şi cu m u l t e înfăţişări şi m a i ales, precum şi ar fi cel mai plăcut, şi la vedere şi la auz şi pînă la u n p u n c t în armonie cu sufletul acestui univers, încît simţind ceva m a i m u l t mişcările care au adus roduri şi se a d u n ă unele cu altele într-o armonie de acelaşi aspect oarecum, u n a să a i b ă un simţămînt de plăcere. D e aici şi mişcarea sufletului, luîndu-şi de acolo
1 2

Flux şi reflux

10

15

95

25

30

35

Ca l a 3 8 După

km. cit., 8 m şi 5 , 8 m.

G r a b l e r , op.

F L U X SI REFLUX. -

Î N T O A R C E R E A L U I MANUIL I I

73

începutul, pune şi el în mişcare spre acea îndoită pornire trupurile şi să crească şi să se vestejească. Şi | chiar spre această mişcare primeşte sufletul nostru o mişcare ce merge una cu acest univers. Căci mişcării din liberă voinţă îi urmează neapărat naşterea şi creşterea, iar prin mişcarea de silă şi fără voie se întâmplă să le vină tuturor fiinţelor din lumea aceasta vestejirea şi moartea. Acestea, pînă aici, să fie spuse, în ce priveşte mişcarea oceanului şi îndoita mişcare a fiinţelor însufleţite din lumea asta, cîte au aici suflet şi fac vreo mişcare oricare. Totuşi apele din această mare 1 nu au neapărat aceeaşi mişcare ca în ocean, ci după vînturi şi locuri sînt silite la mişcarea potrivită cu firea şi direcţia către care acestea ar putea porni o mişcare. Pînă aici aşadar să fie spuse acestea în treacăt despre mişcarea apelor oceanului şi mai ales a mării acesteia dar să ne întoarcem la acel loc al istorisirii, de unde ne-am abătut încoace.
î n t o a r c e r e a din A p u s

împăratul elinilor, cînd a sosit la împăratul eelţilor, 1-a
„ ., . . . - . -,. . . . . ,, ,. ' . . ..

găsit fiind ieşit dm minţi, şi cu alt careva am principii Manuil I I P a l e o i o g ; de prin Galatia n-a putut pune nimic la cale pentru ce venise; şi de aceea, sfătuindu-1 astfel marii dregători de acolo, aştepta însănătoşirea împăratului, rămînînd pe loc un timp îndelungat. Cum însă boala se îndelunga tot mai mult, nu-i mai era cu putinţă să mai aştepte încă şi s-a întors prin Germania şi Peonia 2 . | Baiazid însă continua să împresoare cu mare şi multă stăruinţă Bizanţul şi a trimis asupra Peloponezului armată, repezind cincizeci de mii sub comanda lui lagup, general-comandantul lui de atunci din Europa 8 ; însuşi ţinea să conducă împresurarea Bizanţului. lagup deci cu Brenez, a cărui faimă atunci începuse să fie au năvălit în Peloponez; şi Brenez deseori a năvălit şi atunci şi după aceea şi a jefuit Peloponezul, dar şi satele de pe la Corone şi Metone. lagup însă, guvernatorul Europei 8 , sosind la Argos, îl împresura. Dar oraşul Argos, pe timpul acesta, îl aveau în stăpînire veneţienii. Li-1 vînduse domnul Spartei Teodor, cînd elinii şi Bizanţul şi încă şi Peloponezul îşi pierduseră nădejdea să-1 salveze şi statul elinilor ajunsese pe muchia cuţitului; şi Argos fiind în graniţă cu oraşul veneţienilor îîauplion, 1-a vîndut nu cu
Turcii cuceresc A r g o s ; 1397.
c t u l o g c 1 1 tă,

a ini

Marea Mediterană. D e f a p t î n t o a r c e r e a l u i Manuil I I Paleoiog din A p u s s-a Î n t î m p l a t abia d u p ă Î n f r î n g e r e a lui Baiazid la A n g o r a î n iulie 1402. 3 A d i c ă beilerbeiul de K u r n e l i a .
2

1

74

mult 1 . S p a r t a însă, ajungînd la vorbă cu nazireii din Rodos, le-a vîndut-o cu p r e t mare 2 . Gînd spartanii a u băgat de seamă că a u fost t r ă d a ţ i de chiar domnul lor, căci era plecat atunci, s-au a d u n a t la îndemnul arhiereului Spartei la sfat de obşte şi şi-au d a t cuvîntul. şi s-au legat între 5 ei şi s-au înţeles să n u lase nici u n nazireu să intre în oraş, b a chiar să îndure orice nenorocire, dacă ar fi nevoie, înaintfe de ce să asculte J de nazi»8 reii latinilor. î n scopul acesta şi l-au pus conducător pe arhireu. Şi cînd ι îi vor t r a t a ca duşmani· Şi aceştia, p e n t r u că n-au p u t u t izbuti întru nimic, io au plecat, chipurile să meargă la domn. Domnul Spartei Teodor însă, cînd a observat că lucrul a ieşit de-a întoarselea, de cum voia, a trimis că s-ar întoarce. Cum încercarea i-a fost primită bine, a i n t r a t în oraş, cu mare jurămînt; că p e viitor nu-i va mai veni în cap aşa lucru. Atuncea veneţienii adueînd pe f a ţ ă în cetatea de sus o garnizoană, ţineau ocupat oraşul Argos, î n contra acestui Argos, l a g u p , generalul-com a n d a n t al î m p ă r a t u l u i Baiazid, a plecat cu a r m a t a şi-1 împresura din răsputeri şi t o t o d a t ă nu înceta să b a t ă zidul. S u d u p ă mult t i m p , cînd încerca să a t a c e d e o d a t ă din două locuri oraşul, o panică îi cuprinde p e orăşenii care a p ă r a u oraşul dinspre p a r t e a stingă, căci li s-a p ă r u t că u n om din p a r t e a locului grăind le-a spus că oraşul a fost cucerit dinspre d r e a p t a ; şi atunci părăsindu-şi locul, a u d a t f u g a spre d r e a p t a , dar in locul părăsit duşmanii, d u p ă ce a u u r c a t pe aici zidul, a u ocupat astfel cu p u t e r e a oraşul De aici turcii zice-se că a u luat Ş i | au robit u n oraş vechi vestit. robi la treizeci de mii. P e aceştia î m p ă r a t u l se spune că i-a colonizat; în Asia. D a r n u m-aş p u t e a p r o n u n ţ a că aceasta e a d e v ă r a t , deoarece, e ă u t î n d să m ă informez, n - a m p u t u t afla, u n d e în Asia a u fost colonizaţi aceştia de î m p ă r a t u l Baiazid. D u p ă ce deci l a g u p a robit oraşul Argos, a dus a r m a t a acasă : î n d a t ă d u p ă aceea Brenez a început să a j u n g ă la m a r e p u t e r e şi, năvălind în Peloponez şi în Macedonia de la marginea
de p r a d ă .

15

20

*» 25

cavaleria tureeaseă

30

însă urmîndu-1, oriunde i-ar fi dus, ca u n u l ce avea noroc la război şi-şi 35 îmbogăţea armatele, ori încotro ar fi pornit la război. Căci aşa-numiţii călăreţi repezi ai acestui n e a m , care n u primesc nici o soldă şi nici u n loc
1

A f o s t c e d a t î n m a i 1394.

CÂ1ĂBIMBA TURCĂ DE PEADĂ. AŞEZĂRI TURCEŞTI IN EUROPA

75

•de comandă din p a r t e a î m p ă r a t u l u i şi sînt mereu împinşi de u n gînd năvalnic la jaf şi p r a d ă , u r m e a z ă oriunde i-ar duce cineva a s u p r a duşmanilor, fiecare încălecînd de î n d a t ă u n cal şi altul dueîndu-1 cu sine în vederea p r ă z i i ; cînd a j u n g în ţ a r a d u ş m a n ă , primesc consemnul din p a r t e a generaluluic o m a n d a n t , şi, încălecînd caii ce-i duc cu dînşii, gonesc din răsputeri, neavînd nimic j a s u p r a lor, şi răspîndindu-se cîte trei î m p r e u n ă , răpesc robi şi despoaie orice le-ar ieşi în cale. A s t f e l ştiu că cei ce a u t r e c u t în E u r o p a cu A m u r a t al lui. Orcban şi a t u n c e a sub Baiazid, năvalnic s-au a p u c a t d e jaf şi şi-au ales acest fel de t r a i ; şi u n o r a mergîndu-le din plin, au a j u n s în p u ţ i n t i m p la m a r e a v e r e ; şi s-au aşezat cu locuinţele peste t o t locul în E u r o p a , începînd de la oraşul Scopie pînă în ţ a r a tribalilor şi a misilor şi p r i n Macedonia şi d u p ă aceea m u l ţ i s-au aşezat în marginile Tesaliei. P · · t i m p u l lui Baiazid, se m a i spune că o p a r t e n u mică de sciţi, venind peste Dacia, a u trimis soli la B a i a z i d ; a aiazi . ^ conducătorii lor cereau b a n i şi ţ a r ă sub stăpînirea lor, cu condiţia să treacă peste I s t r u şi să-i p o a r t e î m p r e u n ă războaiele v r ă j m a ş e din E u r o p a . I a r el eu plăcere le împlineşte cererea şi le mai face mari făgăduieli. Aceia trecînd, Baiazid i-a colonizat p r i n E u r o p a , ca fiecare p a r t e slujindu-şi conducătorii şi fiind astfel împrăştiaţi, să devină folosit o r i la expediţii de p r a d ă şi la război.Totuşi mai pe u r m ă , Baiazid temîndu-se ca, unindu-se î n t r e ei, să n u încerce vreo răzvrătire, i-a prins pe aceştia şi i - a ucis 1 . Şi m a r e m u l ţ i m e d e sciţi se pot vedea încă azi răspîndiţi în m u l t e ocuri prin E u r o p a . |
Ţara Roniineaseă, trec de turci Şi A m u r a t a colonizat în Macedonia regiunea din jurul prin Europa. oraşului Terme şi de la rîul Axios, aducînd o m a r e m u l ţ i m e •de t u r c i şi aşezînd-o cu locuinţele în această p a r t e . Şi cîmpia a ş a - n u m i t ă a Zagorei a fost colonizată de A m u r a t şi regiunea Eilipopolei. D a r Cbersonesul de lîngă Elespont a fost colonizat şi mai î n a i n t e de f r a t e l e său Sulaim a n . Tesalia însă şi regiunea de pe la Scopie şi ţ a r a tribalilor de la Filipopole şi pînă la H e m şi tîrguşorul aşa-numit Sofia, le-a colonizat Baiazid al lui A m u r a t şi de aici p r ă d a ţ a r a ilirilor şi a tribalilor. Şi cresc aceste locuri spre p u t e r e a duşmanilor, curgînd p e u r m a aceasta şi alţii d u p ă aceea într-acolo, de î n d a t ă ce a u aflat ca regiunea este b u n ă de robi şi are şi a l t ă avere ce se ia de la duşmani, şi p e u n d e m a i ales n u li. se t a i e înaintarea d e către d u ş m a n i . Aşezări

Tătari venind peste

1

Cf. Ρ . Ρ . P a n a i t e s c u ,

Mircea cel Bătriwt B u c u r e ş t i , 1944, p-, 2 8 6 - 2 8 7 .

76

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E R I I S T O E I C E III

1

D a r Baiazid cum a t r e c u t in Asia a s u p r a oraşului E r ţ i n g a n 1 , împresurîndu-1, 1-a c u c e r i t ; înaintînd m a i d e p a r t e , a început să împresoare Melitine p e E u f r a t şi, aducînd la zid t o t felul de maşinării, îl b ă t e a . Şi u n t i m p a rezistat, d u p ă aceea însă s-a p r e d a t p r i n b u n ă învoială. ] t i m p u l cînd oraşul Melitine era împres e plin» l u i Timur i . e n k . î m p ă r a t u l u i i s-a a d u s vestea căg 1 i r a t ş j a fost ocupat, t o t a t u n c i şi domnii turcilor din Asia,, înfăţişîndu-se la Temir, se s t r ă d u i a u să p o a t ă fi aduşi de î m p ă r a t u l Temir în ţ a r a lor f i e c a r e ; şi-i a r ă t a u că ei sînt din vechime înrudiţi cu n e a m u l lui Temir şi a u aceeaşi religie, de care ţinîndu-se, pe el şi-1 făcuseră părinte, şi ocrotitor al ţărilor lor. Şi-i spuneau că de aceea ar fi î m p ă r a t al Asiei, ea să n u îngăduie n i m ă n u i a să-şi b a t ă joc de cei de u n n e a m , care n - a u încep u t ei mai întîi cu n e d r e p t ă ţ i l e ; şi că ei n u i-au f ă c u t lui Baiazid nici o ned r e p t a t e şi că nici n u i-ar f i greşit ceva î m p o t r i v a învoielilor şi s-au lăsat în j u d e c a t a lui ca a r b i t r u , încît să sufere pedepse, dacă î m p o t r i v a t r a t a t e l o r lor de pace i-ar fi f ă c u t v r e u n r ă u lui Baiazid. D a r Temir pînă a t u n c i spunea· că Baiazid l u p t ă în contra vrăjmaşilor lor şi se nevoieşte p e n t r u religia lui Mohamed ; căci t o a t ă l u m e a ce ne este cunoscută, este î m p ă r ţ i t ă în două religii, in cea a lui lisus şi în religia lor cu u n fel de a fi potrivnic acesteia căci celelalte religii n-au a j u n s nici la o împărăţie, nici la o d o m n i e ; şi spunea î n t r - u n a că lui Baiazid, p e n t r u că se l u p t ă în contra v r ă j m a ş i l o r profetului, p e n t r u aceasta n u t r e b u i e să i se p o a r t e u r ă , ci t o ţ i cei ce sînt de p a r t e a lui Mohamed, să-i fie recunoscători. | L a început deci Temir avea această părere ; d u p ă aceea însă, cînd a aflat de la m u l ţ i care a u venit la el, despre firea lui nesăbuită, că n u e m u l ţ u m i t cu domnia de prin Asia cum a fost aşezată, ei povestind despre firea lui năvalnică, l-ar p u t e a asem ă n a cu o f u r t u n ă , şi că se p o a r t ă cu gîndul să pornească război a s u p r a Siriei şi a E g i p t u l u i şi în contra î m p ă r a t u l u i de la Mcmfis, a t u n c i a fost soli de ai ini înduplecat de aceştia şi a trimis la Baiazid o solie să-1 împace,, Tiiiiur Lenk dacă s-ar p u t e a cu domnii turcilor, trimiţîndu-i totodată,, ia Baiazid. p r e c u m se obişnuieşte la cei ce deţin domnia Asiei şi u n caftan,, cu care credea că o să-i facă bucurie lui Baiazid. Solii sosind, i-au vorbit aşa : „ H e - a trimis î m p ă r a t u l Temir, aducîndu-ţi d a r u r i şi acest c a f t a n şi spunea că recunoştinţă ţ i se cuvine, p e n t r u că, l u p t î n d u - t e cu v r ă j m a ş i i profetului, p u t e r e a prietinilor noştri o faci t o t mai aprigă, nevoindu-te, şi starea religiei noastre t o t m a i b u n ă . Astfel e f r u m o s din p a r t e a t a , p e v r ă j maşii noştri să-i îndepărtezi prin l u p t ă şi pe prietenii şi pe acei de Japroape
sultanii goniţi de Baiazid
1

log

Pe

10

15

20

10

3

25

30

35

Vezi m a i s u s , p . 56 n o t a 2.

SOLI D E A I LUI TIMXTE-LENK LA BAIAZID FULGERUL

77

şi pe cei m a i legaţi de noi să nu ni-i faci duşmani, nici să-i încarci eu nedrep- 1 t ă ţ i , ci acestora să nu le faci nici u n r ă u ca acelora. D a r dacă n u t e p o r ţ i prieteneşte cu cei de u n n e a m , c u m ai p u t e a ţ i n e a piept duşmanilor ! ! D e aceea spune să dai înapoi domnilor 1 din Asia ţ a r a | de care despoindu-i. ,ft/» o deţii, f ă r ă ca ei să calce cît de p u ţ i n învoielile ce le-au încheiat cu stăpî- 5 nirea t a . Şi făcîndu-le acestea, aceluia îi vei face o bucurie şi ai noştri, şi din Asia şi din E u r o p a , îţi vor fi recunoscători p e n t r u aceasta. I a r dacă ar fi f ă c u t ceva în contra t r a t a t e l o r , s-au lăsat în j u d e c a t a î m p ă r a t u l u i Temir ca a r b i t r u p e n t r u orice ai p u t e a spune că ai suferit vreo n e d r e p t a t e 10 din partea lor". Baiazid, zice-se, celelalte c u v i n t e ale solilor să le fi ascultat nu cu mult necaz, dar destul de t a r e s-a s u p ă r a t d e c a f t a n şi, neputîndu-se stăpîni, să fi spus către s o l i : „Spuneţi-i aşadar î m p ă r a t u l u i v o s t r u că, deoarece eu unul m ă l u p t p e n t r u p r o f e t în contra celor mai aprigi v r ă j m a ş i ai noştri, spui că ai vrea să-mi fii recunoscător şi t u şi cei care în Asia se ţ i n de religia 1 5 n o a s t r ă ; dar t u în loc să n e dai v r e u n a j u t o r în această l u p t ă a n o a s t r ă , t r i m i ţ î n d u - n e oaste şi b a n i , n e d a i sfaturi ca acestea p e care n-ai t r e b u i să ni le spui. Incercînd să m ă despoi de ţ a r a care o a m , biruindu-i p e cei care u m b l a u să-mi ia v i a ţ a , ce recunoştinţă îmi arăţi, d e care spuneai că o ai f a ţ ă de mine ? Cît despre c a f t a n , spuneţi î m p ă r a t u l u i v o s t r u , p e viitor să son u mai t rimită u n u i a care îi este superior şi în ce priveşte n e a m u l şi starea -i norocoasă". Cînd acest r ă s p u n s i s-a a d u s î m p ă r a t u l u i Temir la S a m a r c h a n d , m a r e mînie, zice-se că 1-a a p u c a t p e n t r u b a t j o c o r i r e a c a f t a n u l u i şi a trimis crainic care să-i spună 1 să dea înapoi repede şi f ă r ă nici o t r ă g ă n a r e , 1 0 5 domnitorilor t u r c i din Asia ţ a r a ; iar de n u , îl v a t r a t a ca d u ş m a n . Această pedeapsă, spuneau că î m p ă r a t u l Temir i-a dat-o, p e n t r u că domnitorii turci ar fi fost n e d r e p t ă ţ i ţ i de însuşi Baiazid, şi că n u p o a t e trece cu vederea ca ei, -despoiaţi de ţ a r a lor să rătăcească p r i n Asia, cît t r ă i e ş t e încă Temir. D a r Baiazid luînd crainicului vorba din gură, să fi spus ; „ D a c ă prin u r m a r e 3 0 n u o să vină să se l u p t e cu mine, d e trei ori jsă-şi aibă n e v a s t a , despărţindu-se de ea !" — Aceasta e o m a r e b a t j o c o r ă p e n t r u n e a m u l acesta, să juri pe Mohamed, de trei ori să se d e s p a r t ă cineva de n e v a s t ă sa, dacă n u t e ascultă. I a r aceasta este aşa, p e n t r u că la aceştia e obicei, că fiecare, dacă îşi goneşte n e v a s t a , n u m a i p o a t e , ca şi c u m ar f i m a r e p ă c a t , să şi-o 35 a d u c ă în viitor înapoi, o d a t ă ce a spus că i-a fost desfăcută căsăt o r i a la trei mînii 2 , şi se l e a p ă d ă să m a i încheie acea căsătorie,
Sultanilor selgiucizi. ^ In t e x t „ s p l i n i " — σπλήνας.
1

78

LAONIC CHALCOCOŞDIL : E X P U N E R I ISTORICE I I

ι dacă n-ar lua-o cineva iarăşi, necinstită de celălalt, d u p ă ce de t r e i ori mînie 1 a a r u n c a t la mijloc. Solul cînd a auzit aceste cuvinte, repede de t o t s-a întors înapoi laî m p ă r a t u l Temir. Soţia lui Temir însă, spun oamenii că a fost o femeie 5 t e m ă t o a r e de dumnezeu în m a r e m ă s u r ă şi nu-1 lăsa să se ducă aşa plin de necaz a s u p r a lui Baiazid, u n b ă r b a t vrednic de t o a t ă lauda, în.ce priveşte 106 religia lor, p e n t r u l u p t a ce o duce în contra celor J ce se ţ i n de Iisus, ci să-1 lase în pace şi să nu-i facă g r e u t ă ţ i , căci n u e cu d r e p t a t e să aibă de suferit vreo nenorocire din p a r t e a lor, ireparabilă. Cînd însă solul i-a spus io cuvintele, să-şi fi chemat soţia şi să-i fi poruncit solului săxostească în f a ţ a ei cele spuse de acela. D u p ă ce solul a r e p e t a t r ă s p u n s u l lui Baiazid, Temir să-şi fi î n t r e b a t soţia, dacă mai găseşte cu d r e p t a t e să-1 lase p e Baiazid în pace, care rosteşte aşa cuvinte b a t j o c o r i t o a r e . Şi-i a r a t ă că, sau i-ar d a lui Baiazid d r e p t a t e şi a t u n c i n-ar mai t r e b u i să trăiască m a i mult cu dînsa,. ιό sau dacă e de cealaltă părere, încît să b a t ă război, a t u n c i o socoteşte că-i este soţie, şi se apucă să-1 urmărească, orice ar fi să i se întîmple. î f e v a s t ă - s a însă atunci, luîndu-i vorba din gură, să-i fi spus.: ,,Dar, î m p ă r a t e , este= vădit că omul acela, a p u c a t de nebunie şi împins de nenoroc în aşa fel,, nu mai e cu mintea întreagă ; şi astfel p e n t r u mine e lucru lămurit şi a m 20 înţeles că t u ai t o a t ă d r e p t a t e a să t e gîndeşti la r ă z b u n a r e a lui SI S&rl a r ă ţ i cine eşti t u şi cine-i el care îţi t r i m i t e aşa vorbe. Aceea t o t u ş i l ă m u r i t s-o înţelegi, că eu u n a socoteam că nu e d u p ă lege să începi război cu acela care l u p t ă pentru profetul nostru în contra elinilor şi a altor popoare din celălalt continent. D a r dacă acela din prostie nu p o a t e fi cît de cît cu b u n ă Ό7 chibzuinţă, n u | e cu d r e p t a t e să-1 laşi pe u n obraznic ca acela să r ă m î n ă îngîmfat. Ci mergi a ş a d a r la război, f ă r ă ca t u însu-ţi să [te ţii de l u p t ă , ci dacă i-ai l u a t înapoi oraşul Sebastia, va fi î n d e a j u n s pedepsit şi pentru, oraşul Melitine şi p e n t r u domnii turcilor care îşi duc traiul la n o i " . Planuri de cuceriri
3 0

ale iui Tiniur i cnii.

Şi aşa deci a pornit î m p ă r a t u l Temir asupra lui BaiazicL j r , j j . a provocat la război. Şi unii spun că v o j a Temir, din cauza Melitinei, a coborît asupra Sebastiei şi, d u p ă ce a cucerit acest oraş, a trimis soli la Baiazid despre domnii turcilor, să le dea înapoi ţ a r a şi să împlinească cererea p e n t r u u n t şi corturi. Căci cerea, p r e c u m se spune, două mii de cămile să-i aducă u n t , două mii de corturi de pîslă de care
c a r e

1 In t e x t „ s p l i n ă " — τρίς σπληνός. D u p ă I. ν . Η a m m pilii. Kl. B a u d 6 (1823/27), p . 243, L a o n i c a r ii f ă c u t o confuzie , , t h a l a k " care î n s e a m n ă şi , , d e s p ă r ţ e n i e " şi „ s p l i n ă " . F o r m u l a ori, e r a „ t h a k t u a n k e " a d i c ă „ m - a m s ă t u r a t de t i n e 1" ( D u p ă Quellen zur Lănder-und Volkerkunde, II, Leipzig, 1912).

e r , G o t t i n g . C o m m e n t . rec.. d i n cauza c u v i n t u l u i t u r c e s c de d e s p ă r ţ e n i e spusă de t r e i K . Dieterich, Byzantinisehe·

P L A N U R I DE A L E L U I

TIMCE-LENK

79

se folosesc nomazii, şi ea pe dînsul să-1 pomenească în bisericile sale d r e p t î m p ă r a t şi feciorul său să vină la P o a r t a lui Temir şi banii lui să umble în ţ a r a aceluia. Aceste şapte cereri să i le f i f ă c u t d u p ă cucerirea Sebastiei. Şi a t u n c i şi Baiazid, foc de mînie, să-i fi trimis vorbele despre soţie. Totuşi Temir se pornise asupra lui Baiazid, cu gîndul să-i cucerească ţ a r a din Asia şi să treacă în E u r o p a şi să n u se oprească din mers înainte de ce să fi a j u n s la marginile j ei, mergînd pînă la ocean la coloanele lui Hercule,unde auzise că se află strîmtoarea cea mai mică ce desparte E u r o p a şi L i b i a ; şi de acolo trecînd în Libia şi subjugîndu-şi şi această p a r t e a lumii, să se ducă de aici acasă. Cu aceste planuri m ă r e ţ e se p u r t a Temir, planuri ce ţ i n t e a u m a i mult la norocul ce i 1-a d a t dumnezeu ; Baiazid însă se gîndea, că-i va respinge atacul, conchizînd din evenimentele mai vecM, că în timpurile de m a i înainte î m p ă r a ţ i i Asiei niciodată n - a u p u t u t birui E u r o p a , ci că acei din E u r o p a , pornind a s u p r a Asiei, i-au scos din domnie p e conducătorii Asiei. Cu aceste gînduri îşi făcea mari închipuiri şi credea că, într-un război scurt, v a doborî şi î m p ă r ă ţ i a lui Temir. A j u n g î n d cu istoria aici, şi gîndindu-mă la întîia expediţie şi a doua, f ă c u t ă în timpul acesta de î m p ă r a t u l Temir în contra lui Baiazid, îmi vine a crede că s t a t u l turcilor ar fi a j u n s la m a r e p u t e r e şi p u t e a să se întoarcă a s u p r a Apusului, dacă, aşa d i n t r - o d a t ă , n u le-ar f i fost d a t să li se t a i e calea de î m p ă r a t u l Temir. Căci nici n u s-ar fi desfăcut în d o u ă î m p ă r ă ţ i a Otumanizilor şi, luîndu-se la ceartă, nu şi-ar f i stricat u n u l a l t u i a J puterea, aducînd asupra-şi cea mai m a r e pierzare din cîte ne p u t e m aduce a m i n t e că a u fost v r e o d a t ă ; căci d u p ă m o a r t e a lui Baiazid, s-a î n t î m p l a t că feciorii lui s-au luat la ceartă unii cu alţii şi-şi pustiau întreolaltă ţ a r a , încît cea mai grea şi mai rea nenorocire s-a întors a s u p r a neamului lor. Acuma însă Baiazid ajungînd la o p u t e r e peste m ă s u r ă , d u m n e z e u a f ă c u t de a fost plecat spre. c u m p ă t a r e , încît să n u u m b l e cu gînduri de stăpîniri atît de mari. Care a fost originea lui Temir şi cum a a j u n s la stăpînirea Asiei şi şi-a aşezat reşedinţa împărătească la S a m a r c h a n d , să-mi fie îngăduit s-o istorisesc aici şi s-o a r ă t . D e către cei mai m u l ţ i se spune că acesta pornind din cei mai de jos, a a j u n s la m a r e p u t e r e în Asia.

t

5

10

20

109

25

30

LAONIC: E X P U N E R I ISTORICE III întâia expediţie a lui Temir a fost asupra Sebastiei, oraş 110 iui Tiiniir-i.cnk. infi 0 1 itor al Oapadociei. Căci c u m i s-a a n u n ţ a t că Baiazid n u are nici u n gînd b u n cu domnii turcilor din Asia, ca să se împace cu dînşii, pe care i-a izgonit, luîndu-le t o a t ă ţ a r a , şi c u m solul său n-a izbutit î n t r u nimic p e n t r u cîte îl trimisese, ci vedea că Baiazid şi-a 5 ieşit din fire, şi în alte privi nţi, şi că se apucă şi de insulte, a început să facă pregătiri de expediţie contra Sebastiei. Şi originea lui şi venirea | la domnie şi cum, cu unul p u r t î n d război, iar cu alţii încheind pace, prin groaza 1 1 1 ce a răspîndit-o, şi-a supus t o a t ă Asia, m - a m p u t u t informa că s-a petrecut cu el aşa . T a t ă l acestui Temir a fost Sangal, u n om.de jos care, d u p ă ce 8-a însurat, i s-a nimerit u n om ca acesta. Cirul Temir s-a f ă c u t m a i mare, i s-a dat în seamă izlazul oraşului şi a fost păzitor de c a i ; şi întîlnindu -se cu cei ce aveau în folosinţă izlazurile din satele dimprejur, a i n t r a t în vorbă cu ei şi s-a înţeles să-şi strîngă bani din f u r t u r i , dacă o să p o a t ă , şi să se 15 m u t e în altă ţ a r ă ; şi era straşnic la f u r a t şi şi-a a d u n a t cai şi vite şi m a r e mulţime de oi. Şi întru toate era un lucru rău. Şi o d a t ă să se fi u r c a t într-un. s t a u l ; şi zărit fiind de stăpînul casei, să fi sărit de pe zidul staulului o sărit u r ă f o a r t e m a r e la p ă m î n t ; căci în ţ a r a aceasta staulele vitelor şi oilor sînt înconjurate cu ziduri foarte m a r i de tot şi să nu fie uşor de urcat. Şi 20 c u m a sărit, să-şi fi strivit piciorul şi de a t u n c i să fi r ă m a s şchiop. Dar se spune că şi în luptă ar fi fost rănit la picior şi că de aici s-ar fi ales şchiop ă t î n d . Ducînd-o într-o l u p t ă | cu vecinii şi plecînd totdeauna cu din sul 1 , 2 cei cu care se înţelesese de la început , cu herghelia de cai asupra duşmanilor şi de aici mai luînd pe oricare se întîmpla, i-a înduplecat să ocupe un loc 25 întărit şi să-l aibă de îndemînă la prădăciuni. De aici pornind, p r ă d a călătorii şi-i osîndea f ă r ă cruţare. Şi avînd b a n i mulţi şi-a cîştigat şi alţi tovarăşi, între care m a i ales doi b ă r b a ţ i , Hai dar şi Mîrza. De neam, precum se
Începuturile

« - c. 1621

82

LAONIC CHALCOCONDITj : EXFTJNBEI ISTORICE I I I

ι spune, aceştia au fost masageţi. î n tovărăşia acestor doi s-a dovedit m a i t a r e decît duşmanii care p r ă d a u ţ a r a , şi punîndu-i pe f u g ă , a năvălit şi a nimicit călăreţii de p r a d ă ai potrivnicilor. F a i m a lui a j u n g î n d p î n ă î n oraş, i s-a încredinţat şi o p a r t e nu mică de ostaşi şi bani cu care să în5 grijească de ostaşi. Şi de atunci u m p l e a de c u r a j oastea ce-o avea cu sine şi, îndemnînd-o să se a ţ i n ă prin ţ a r ă d u ş m a n ă , aducea în oraş robi şi vite,, n u m ă r f o a r t e mare. D a r î m p ă r a t u l masăgeţilor văzîndu-1 pe Temir fiind astfel, 1-a învrednicit de cea mai m a r e cinste pe lîngă sine şi 1-a f ă c u t a c u m a general-comandant al întregii oştiri de sub mina sa. Şi de aici să fi săvîrşit» io cele mai lungi d r u m u r i din cîte s-au f ă c u t v r e o d a t ă cu a r m a t a , încît, ajun.. gin du-i p e duşmani, cădea d i n t r - o d a t ă a s u p r a lor şi le distrugea oastea" 3 Şi mai ales, | încăierîndu-se cu duşmanii, el însuşi luptîndu-se să-i fi p u s p e f u g ă şi, urmărindu-i, să-i fi alungat în Babilon, aşa n u m i t u l Bagdat,. şi împresurîndu-1, a trimis d u p ă î m p ă r a t , stăpînul său. î i u m u l t t i m p d u p ă ι» aceea murind î m p ă r a t u l , s-a căsătorit cu femeia stăpînului său şi s-a u r c a t p e t r o n . D e î n d a t ă ce a a j u n s la domnie, a n ă v ă l i t ijrcarea pe tron ; asupra B a g d a t u l u i şi a început să împresoare S a m a r organizarea armatei. A >

20

25

30

35

chand. Şi n u cu m u l t mai tîţziu, cum cei din oraş a u f ă c u t o ieşire şi n-au izbutit î n t r u nimic, ci fiind înfrînţi, a u i n t r a t în oraş şi erau împresuraţi, i s-au p r e d a t p r i n b u n ă învoială. Cum a a j u n s d o m n peste S a m a r e h a n d , a pus la cale cu cei din Babilon o t r ă d a r e , folosindu-se la aceasta de slujba Iui H a i d a r . D a r Mîrza să fi fost u n om c u m se cade şi t o t o d a t ă îl m a i domolea pe Temir să se înfrîneze, cînd îl apuca mînia, şi să nu se lase stăpînit de ea la orice l-ar fi dus ; şi el să-i f i a r ă t a t lui Temir, cum să introducă h r a n a în comun a oştirii. Căci t o a t ă a r m a t a lor, la sugestia lui Mîrza, a împărţit-o la c o m a n d a n ţ i de zece oameni şi de cete m a i m a r i şi m a i mici şi com a n d a n t u l u i de zece oameni, i-a d a t ordin să dea ostaşilor săi h r a n ă şi î m p r e u n ă cu soldaţii săi d e î n d a t ă să se înfăţişeze f o a r t e repede la comand a n t u l cetei, cînd i-a poruncit, iar ei să r ă m î n ă lîngă al lor. I a r cînd a u sosit la m a s a comună, | nimeni n u lipsea care să nu-şi fi a v u t locul h o t ă r î t . Şi de provizii p e n t r u ceilalţi oameni din t a b ă r ă ordona să aibă, grijă p i a ţ a 1 potrivit cu hotărîrile luate. Mişcările, fiecare din conducătorii lor le execută d u p ă indicaţiile d a t e de comandanţii cei mari, în cete strînse, încît, de se întîmplă să: intre vreo iscoadă în t a b ă r a lui Temir, niciodată n u r ă m î n e neobservată şi nici v r e u n străin care s-ar întîmplă, să vină în t a b ă r ă . I a r pe aceştia i-a încredinţat altui b ă r b a t , ca să-i facă pe străini să deschidă la sine, dacă s-ar întîmplă să vină î n
1

Ά γ ο ρ ά ν adică a d u n a r e a a r m a t e i ; sau negustorii care

însoţeau de obicei

armatele-

Τ Ι Μ Π Μ , Ε Χ Κ : Π ί Ο Α Κ Ε Α Ρ Ε TJÎON : ΟΓ',ΟΑΪίΙΖΑΒΕΛ

ARMATEI

83 marelui nevoie, conîndată
:

tabără, împărat, şi, sub

a v î n d nevoie d e pline. A ş a s e f a c e c ă , l a u n s e m n a l toată o a s t e a se p u n e î n m i ş c a r e , o r i î n c o t r o a r a v e a
conducerea se lui, toate merg de îndată după un

singur

semn, repede f i i n d de f a ţ ă acolo, u n d e t r e b u i e să fie, rnergînd de

numaidecît. Cînd
la camarazii ieră t a b ă r a ;

face

seara şi

soldaţii

şi-au primit

consemnul de

la

;

m a r e l e c o n d u c ă t o r , f i e c a r e , p e a c e l a ş i d r u m o a r e c u m , a l e a r g ă l a c o r t u l şi

săi.
şi de

D u p ă ce soldaţii a u a j u n s ar zări de

în corturile lor,

străji

cutreunde spune it;

p e v r e u n u l a f a r ă d e c o r t , p e a c e s t a î l i a u şi -1 p e c o r t u r i şi aşa este prins îndată. A ş a , se |

depsesc. I a r d a c ă s-ar se d u c e , r ă m î n e a f a r ă

întîmpla să fie vreo iscoadă în t a b ă r ă , neavînd

că e r a t r a i u l î n c o m u n a l s o l d a ţ i l o r lui T e m i r . H a i d a r î n s ă să -i f i d e v e n i t tovarăş aprig î n a -i sluji, cînd a v e a nevoie, ş i e l îl a ţ î ţ a p e î m p ă r a t l a r ă z b o a i e , nelăsîndu-1 de loc s ă s t e a în linişte.
i»c Mtrza ti trimite la m o a r t e .

jn

Despre Mîrza însă se spune că, d u p ă ce Temir a l u a t domnia S a m a r c h a n d,,. să-i fi luat v i a ţ a în acest fel. Cînd încă Temir ,, , , . , „. ,. ^ .
Λ

15

u m b l a cu aceştia î m p r e u n a şi era hoţ şi traia d m p r a d a c i u m , luîndu-se la v o r b ă între t o v a r ă ş i despre noroc, cînd lui Temir i se făceau urări, că în curînd a c u m a o să a j u n g ă la domnie în S a m a r c h a n d , Mîrza i n t r i n d în v o r b ă a spus : „ D a r tovarăşe, domnia din S a m a r c h a n d este de aşa fel, încît Temir, u n h o ţ şi om de rînd, nu p o a t e p u n e uşor m î n a p e ea. D e ar fi să se întîmple aceasta v r e o d a t ă şi el să a j u n g ă în S a m a r c h a n d la domnie, a t u n c i n-aş mai v r e a să trăiesc, ci, ca u n om prins cu minciuna, mai bine aş m u r i d e î n d a t ă ! " . D a r cu aceste vorbe se vede că s-a pripit, căci n u le-a spus î n t r - u n ceas b u n . D u p ă o trecere de t i m p , cînd Temir a a j u n s la domnia oraşului, 1-a cinstit p e n t r u destoinicia lui mai m u l t ca pe H a i d a r ; şi acesta îi spunea mereu că ar t r e b u i să i se împlinească acea vorbă pe care a spus-o în f a ţ a celorlalţi m a r t o r i şi asupra căreia stăruind, s-a d a t morţii pe sine ; şi-i aducea a m i n t e vorbele aceluia, că, dacă Temir ar a j u n g e î m p ă r a t la S a m a r c h a n d şi acela ar r ă m î n e de minciună, v i n o v a t 1 ar fi de m o a r t e d e m î n a lui Temir. Şi Temir n u ştia ce să facă şi c u m să-1 trateze, f ă r ă să-şi calce legămîntul, pe acela care a d a t mînă de a j u t o r î m p ă r a t u l u i , cînd a t u n c i era u n particular de rînd. Şi a grăit către Mîrza în felul acesta : ,,Ο ştiţi, Mîrza, şi t u şi ceilalţi cu toţii cîţi a m luat p a r t e la î n f ă p t u i r e a acestei domnii ! A m a j u n s la domnie, ţinînd cu t o a t ă stăr u i n ţ a la acestea două : să fiu t o t o d a t ă cu rîvnă, cît se p o a t e de mare, şi să n e ţ i n e m cu t o a t ă t ă r i a de cuvînt, la orice ne-am fi legat şi cu amici şi cu inamici, şi n u că n e - a m fi legat cu j u r ă m î n t , ci n u m a i şi cu cuvîntul, căci nimic nicăieri, nici c e t a t e mai p u t e r n i c ă , nici a r m a t ă nu-1 p u n e mai bine la a d ă p o s t p e om în v i a ţ a aceasta decît să-ţi potriveşti f a p t a cu

20

25

84

LAONIC CHALCOCONDIL: E X P U N E R I ISTOEICE I I I

euvintul întru t o a t e şi nu să sari eu mintea cînd într-o p a r t e cînd într-alta ; şi de aceea deseori o spuneam că n u m a i prin aceasta ne asemănăm cu dumnezeu. Şi cum i s-ar putea întîmplă să-i meargă bine vreodată omului care nu poate avea nimic sănătos în vorba l u i ! ! Adu -ţi aminte 5 cum, ţinîndu-mă de mînă, spuneai că eşti g a t a să mori, dacă a j u n g la domnie ; şi te-ai învoit s-o spui aceasta de f a ţ ă cu martori. Vezi deci să t e ţii de cuvînt, împlinindu-ţi-1, şi să-mi dezlegi mîna de acest legămînt". —Atunci Mîrza i-a întors cu vorbe de acest f e l : „Dar cum ţi s-a întîmplat, să ajungi 1,7 la această domnie, j o ştii şi t u şi toţi aceştia, cîţi sînt de faţă ; şi cum am io î n f r u n t a t t o a t e primejdiile cele mai grele, p e n t r u ca orice să-ţi iasă din plin. Dar şi urme de răni se pot vedea, cîte primindu -le, niciodată nu le socoteam lucru mare, n u m a i să-ţi pot face pe plac. Dacă însă a m spus ceva într-un ceas rău, n-ar trebui oare să fii pe plac prietenilor ,de la care n-ai întimpinat decît mult şi mare bine. Căci vorba aceea, fiind un om mai mult particular, 15 nu te leagă deloc t o a t ă viaţa şi pe tine. De altminteri, după ce ţi -ar fi fost dat să ajungi la domnie, atunci nu ţi-ar fi îngăduit să. calci, de te-ai fi legat la ceva. Dumnezeu chiar ne dă mult bine, p e n t r u că iertăm celor ce ne greşesc nouă cu ceva. Dacă mie care t e implor, mi-ai trece cu vederea şi această greşală, vei avea p a r t e şi de mai mult bine ca pînă a c u m a " . — Grăind 20 acestea nu 1-a p u t u t îndupleca, deoarece spunea într-una că iertare trebuie să aibă aceia ale căror greşeli sînt fără de voie. Cum s-ar p u t e a ţinea norocul, de el, de nu-şi zdrobeşte pe cel ce grăieşte împotrivă-i? Cu aceste vorbe 1-a trimis la moarte pe Mîrza şi 1-a jelit în mod public destul de mult t i m p , înmormîntîndu-1 împărăteşte.
25

1

subjugă pe hircani D u p ă aceea a pornit război asupra hircanilor şi înspre şi eadusii; descrierea marea n u m i t ă astfel şi asupra popoarelor ce locuiesc la Măm Caspice. marginea acestei mări Hircania şi n u puţine le-a supus. 118 Această mare se chiamă | şi Caspică, cu numele ce-i dă acest p o p o r ; şi spre miazăzi avîndu-i pe saci şi pe eadusii, se întinde, ca la treizeci de mii 30 de stadii 1 ; spre răsărit şi miazănoapte însă pe masageţi, u n popor viteaz şi vestit în războaie, la vreo douăzeci de mii de stadii 2 . Acest popor, zice-se, că ar fi mers asupra ţării perşilor şi, cucerind oraşe, pe unele să le fi ţinut ocupate ; şi Temir să fie din acest n e a m şi cu masageţi să fi pornit în contra domniei din Samarehand şi asupra ţării asirienilor şi cucerindu-le, le-ar 35 fi ocupat. D a r această mare, din cauza rîurilor ce d a u într-însa n u puţine, este foarte mare şi se întinde multe stadii şi nicăieri nu dă, precum se spune în marea de afară. Totuşi eu unul am auzit că un canal porneşte
1 2

Vreo Vreo

5328 4440

km. km.

85

de la această m a r e şi d ă în Marea Indică. D a r la marginea acestei mări locuiesc m u l t e popoare viteze. Şi în această m a r e trăiesc m u l ţ i peşti b u n i ; a r e şi scoici care p r o d u c m ă r g ă r i t a r e , ca şi în Marea Indică. Şi m u l t e vase plutesc pe această mare, încărcate cu m ă r f u r i , p l u t i n d de la unii la alţii. Şi se află această m a r e m a i m u l t spre răsăritul Asiei şi într-însa d ă Araxe, u n rîu f o a r t e mare, şi Clioaspe, curgînd spre răsărit, şi m u l t e alte rîuri n u puţine. Popoarele de lîngă această m a r e , a m spus mai înainte, sînt sub «dusiilor şi tributurile lor le duc la aceştia în fiecare a n în oraşul

ι

s

•I D u p ă ce Temir şi-a supus p e Mrcani şi pe î m p ă r a t u l acestora 1-a d a t " 8 morţii, a pornit cu a r m a t a a s u p r a cadusiilor. Şi aceştia strîngînd a r m a t ă f o a r t e m a r e , se p r e g ă t e a u să se apere în f a ţ a năvalei lui T e m i r ; Temir . lor, ca să o împresoare şi să o ocupe cît m a i repede, iar cl Cadusiii însă, c u m a u aflat aici că duşmanii merg a s u p r a capitalei lor, au luat calea întoarsă şi f ă r ă nici o ordine se g r ă b e a u spre Temir, cînd ei mergeau spre oraş, îi loveşte cu a r m a t a sa şi, cu ei învălmăşiţi, i-a p u s p e f u g ă şi, gonindu-i, a mers asupra capitalei şi, împresurînd-o u n t i m p , a cucerit-o. K.î*imi ,U Arabi,,; D u p ă aceea a mers cu război a s u p r a Arabiei. Arabii, liescrierei! ţării. u n pop,,,· m a r e şi bogat, n u sînt, în ce priveşte b u n a stare, . mai pro jos de nici u n popor din Asia ; e u n popor vechi, mult răspîndit în Asia pînă şi la marginile mării, aşa n u m i t ă Marea Boşie. Ţ a r a aceasta este f o a r t e m a r e şi f o a r t e b u n ă de locuit din t o a t e ţările de prin Asia. Locuitorii ei sînt oameni f o a r t e d r e p ţ i şi f o a r t e î n v ă ţ a ţ i , în ce priveşte religia lor. Şi pe î m p ă r a t n u şi-1 socotesc stăpînitor, ci m a i m u l t ducînd acelaşi t r a i şi supus aceloraşi legi ca şi ei. E e ş e d i n ţ a î m p ă r ă t e a s c ă le e | 1 î n t r - u n oraş la marginea mării, n u m i t , oraş m a r e şi vestit prin bogăţie. Arabia se mărgineşte eu E g i p t u l şi cu ţ a r a perşilor şi asirienilor. Căci din ţ a r a Colehidei şi d e la rîul Fasis 2 p î n ă la m a r e a din Siria r u p e s t r ă , pînă la oraşul n u m i t Laodicea, ar fi p e n t r u u n d r u m e ţ bine echipat, străbăt î n d ţ a r a pe jos, u n d r u m de . . . . 8 zile; şi de aici ţ a r a s-a f o r m a t ca o peninsulă a Asiei de jos şi Arabia r ă m î n e în a f a r a Asiei. Şi este ţ a r a aceasta p r o d u c t i v ă , plină de pomi şi palmieri şi, la mijloc u d a t ă fiind de d o u ă rîuri, rodeşte felurite f r u c t e , peste fire de mari, încît oamenii mai vechi

25

12

« 30

33

86

LAONIC CHALCOCONDIL: E X P U N E R I ISTOEICE

III

au numit-o Arabia cea plină de belşug. D e aceea a s u p r a acestei Arabii a pornit cu război, găsindu-i vină, că ţinea cu cadiisiii care erau în război cu dînsul. Şi de d o u ă ori s-a l u p t a t cu oastea arabilor şi n-a p u t u t - o birui n i c i d e c u m ; apoi însă a început t r a t a t i v e , să-i dea oaste şi să-i plătească t ribut în fiecare an, cît le-ar p o r u n c i ; şi a f ă c u t p a c e ; şi a t u n c i să f i venit la dinsul soli de ai arabilor care, sosind, p r o p u n e a u să n u jefuiască ţ a r a profetului şi-1 r u g a u , p e n t r u că-s din n e a m u l profetului d ă t ă t o r de lege şi sînt ca nişte p ă r i n ţ i ai celor ce se ţ i n de religia profetului. Şi, acest n e a m e socotit sacrosanct şi sfînt, deoarece din ţ a r a lor s-a ridicat | d ă t ă t o r u l de lege Moliamed şi p e n t r u că î m p r e u n ă cu O m a r care a î n t ă r i t legea, a u a j u n s la stăpînirea Asiei şi a u săvîrşit mari f a p t e . Legea lui Legiuitorul acestora, Mohamed, se spune că a fost feciorul lui Mohamed. ^ j j din Arabia cea plină de belşug. D i n t r u început, la răspîndirea legii, n-a î n t r e b u i n ţ a t nici o silă ; p e arabi şi d u p ă aceea pe sirieni, i-a cîşt i g a t , înduplecîndu-i cu v o r b a . D u p ă aceea, cîştigîndu-şi-1 de prieten pe stăpînitorul ţării Aii, a c ă u t a t mai ales, în orice p a r t e s-a î n d r e p t a t , să-i aducă la legea sa pe locuitorii ţării. Şi legiuirea o dădea p e n t r u o liniştită contemplare şi t o t u ş i p e n t r u o adorare entusiastă a divinităţii, d a r mai ales p e n t r u o necontenită ocupaţie religioasă. Căci în legea lui se cere să t e rogi de p a t r u ori pe zi lui dumnezeu şi nici o piedică să n u - ţ i fie la aceasta, încît să n u - ţ i faci rugăciunea. I a r în ziua Afroditei 1 să meargă cu toţii de obşte în t e m p l e să se roage ; şi mai cere legea lui ca la rugăciunea lor în temple să n u adauge nimic, nici v r e u n chip, nici vreo a l t ă icoană p i c t a t ă . Preoţii şi-i p u n de se urcă u n u l î n t r - u n t u r n cu zare î n d e p ă r t a t ă din f a ţ a templului şi se roagă lui d u m n e z e u cu glas m a r e şi rugăciunile cerute d e lege, t o t d e u n a şi le fac cu strigăt puternic. Şi ştiu că poporul acesta îşi îndeplineşte rugăciunea j în chip f o a r t e conştiincios şi nu-şi îngăduie nici o delăsare. î n celelalte privinţi însă legea n u prevede nici o cumpăt a r e p e n t r u felul lor de t r a i şi de v i a ţ ă , încît plăcerile vieţii să nu şi le micşoreze ; astfel pornirile firii n u şi le înfrînează de loc. Căci femei îşi ia ţiitoare din roabele de război, cîte e în stare fiecare să le dea întreţinere şi h r a n ă . Soţii legiuite îşi pot lua pînă la cinci; şi copiii de la roabele d e r ă z b o i , nu şi-i socotesc copii din flori. D a c ă însă li se nasc copii din ţiitoare libere, sînt socotiţi de ei copii din flori şi n u i n t r ă în.starea părintească. î ş i c u m p ă r ă şi soţiile legiuite, p e n t r u cît ar vrea cineva să-şi vîndă f a t a . Cu făclii aprinse ce sînt p u r t a t e înaintea lor, îşi duc femeile la cununie. Dacă b ă r b a t u l , s u p ă r a t pe femeie, a spus că pe viitor se desparte de ea pe u r m a a trei
1

Vineri, ziua Venerei la r o m a n i , A f r o d i t a la greci.

87

mînii 1 , cu cuvintul n u m a i femeia a fost î n s t r ă i n a t ă de b ă r b a t . Şi se socoteι şte m a r e ruşine să o aduci înapoi, dacă ai î n d e p ă r t a t - o ; d a c ă însă n-a prec u r v i t , n u e îngăduit să o îndepărtezi. Yin să bea îi este oprit neamului acestuia ca u n p ă c a t ; şi să meargă la rugăciune, nu-i este îngăduit, f ă r ă s ă se f i spălat. Şi o d i j m ă jpunhul p e a n p e n t r u dumnezeu, sînt ţ i n u ţ i 5 să postească treizeci de zile j şi m a i bine. Ziua întreagă n u se a t i n g de loc 123 nici de mîncare nici de b ă u t u r ă , seara însă cînd stelele se ivesc, se aşează la masă ; în t i m p u l acesta însă, din t o a t e m a i ales vin, nu a u voie să beie de loc. Cu toţii practică tăierea î m p r e j u r . Despre Bsus, legea lor spune că a al lui dumnezeu şi că s-a născut din îngerul Gavriil şi din fe- 10 n-a ştiut de b ă r b a t , şi că Ii sus e u n profet mai m a r e o fiinţă omenească ; şi la sfîrşitul acestei lumi, cînd oamenii o să stea la j u d e c a t ă p e n t r u felul cum şi-au dus viaţa, ei spun că Iisus are să fie adus şi ales judecător al lumii. D e porc să se atingă le este o p r i t ; celelalte anile mănîncă t o a t e , dacă au a j u n s la măcelărie. U n singur dumnezeu 15 universul şi lui, d u p ă c u m spun, îi slujesc spirite d e f o c ; şi pe 1-a trimis să completeze ceea ce lipseşte la d ă t ă t o r i i d e lege tricurăţire a t u t u r o r a şi la îndeplinirea acesteia încheie şicăsătorii. Mormintele îi înmormîntează scăldaţi şi tunşi pînă la piele. La ei mai e încă şi; credinţă, că de sabie moare cel ce n u se ţine de lege. N u m a i pe •din celelalte popoare care se deosebesc de ei în religie, nu-i fac robi, p e n t r u că u n a r m e a n j a prezis gloria la care v a a j u n g e acela 1 în D e aceea n u se cade pe armeni să-i Cei ce a u îmbrăţişat această lege a lui, o m a r e p a r t e / l i n l u m e şi a u a j u n s d e p a r t e în . şi Libia şi într-o p a r t e n u mică a Europei, Şla sciţi şi l a turcii de a c u m a şi la libienii din Iberia. D i n v i a ţ ă se spune că s-a săvîrşit. î n vremea, cînd feciorul lui Aii domnea peste A r a b i a ; căci 30 f o a r t e mult la el ca la u n d ă t ă t o r de lege şi, ascultînd de el la i-ar fi dus, i-au î n c r e d i n ţ a t conducerea statului şi de ei să se voie. D u p ă aceea însă strîngînd oaste f o a r t e multă, a mers a s u p r a E g i p t u l u i şi a celeilalte p ă r ţ i din Arabia, cu gîndul să facă cuceriri; şi treeînd deşertul Arabiei, şi-au supus popoarele de aici. 35 D o m n i n d <zece >3 ani, s-a săvîrşit din |viaţă într-o localitate Meca aşa

88 1

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTOEICE I I I

5

n u m i t ă . Şi oastea lui şi locuitorii ţării i-au f ă c u t o î n m o r m î n t a r e c u m a r e alai şi l-au jelit t a r e . î n fiecare an, arabii îi fac slujbe religioase ca u n u i erou 1 , b ă r b a t sfînt care le-a fost, chipurile, trimis d e d u m n e z e u p e n t r u a le d a lege. Şi aşa legea le-a fost d a t ă de u n om blînd care nu le-a fost u n stăpînitor t i r a n 2 .
Domnia lui Ornar. P e l e r i n a j la m o r m ă i t u l lui M o h a m e d .

125

D u p ă ce a m u r i t , Ornar, unul din cei m a i încercaţi î n v ă ţ ă c e i ai lui, | p r i m i n d de la feciorul lui d o m n i a ,
. .
A

, Λ.

,

,,

10

15

20

126

25

30

a pornit m a i intii cu a r m a t a a s u p r a Siriei şi şi-a supus, ţ a r a , o p a r t e eu război, a l t a înduplecînd-o cu v o r b a şi încheind t r a t a t e sub a n u m i t e condiţiuni. D u p ă aceea a s u b j u g a t Cilicia şi IVigia şi Misia, şi l o n i a şi, mergînd a s u p r a Asiei de sus, a cucerit-o, i m p u n î n d popoarelor b a r b a r e 3 de p r i n Asia legea lui şi din ucenicii lui îi t r i m i t e prin unele ţări,, pe unii într-o p a r t e , p e alţii în alta, silindu-se să le cîştige cu v o r b a . Şi d u p ă ce a împodobit m o r m ă i t u l lui Mohamed cu lucruri de mult p r e ţ , a a j u n s la p u t e r e mai m a r e ca acela ; şi a n de a n îi săvîrşea slujbe religioase şi î n d u p l e c a şi p e alţii să i se roage şi, venind la m o r m î n t u l lui, să devină mai d r e p ţ i . Şi acuma, vin nu p u ţ i n i din Asia şi Libia şi E u r o p a la m o r m î n t u l lui Mohamed şi au credinţa că acest lucru le aduce m u l t ă fericire. Şi unii pleacă înşişi, iar alţii plătesc cu bani acelora care vreau să meargă p e n t r u ei. Căci drumul este f o a r t e anevoios la mers din cauza nisipului şi se face pe cămile, care cară în spinare mîncarea şi a p a ; căci de aceasta n - a u de loc belşug. Şi aşa pregătindu-şi bagajele de d r u m , se urcă p e cămile şi ca semne de orientare p e d r u m , au arătările acului J magnetic şi, d u p ă direcţia lui spre nord, judecind în ce p a r t e de l u m e trebuie să meargă, c a u t ă d r u m u l cu a j u t o r u l lui şi-şi fac călătoria. Cînd iarăşi a j u n g în localităţi, u n d e e s t e apă, se aprovizionează în locurile acelea cu a p ă şi pleacă m a i d e p a r t e ; trecînd patruzeci de zile, p r i n pustiul de nisip, a j u n g la m o r m î n t u l lui Mohamed . Acest m o r m î n t , se spune că a fost construit din pietre f o a r t e scumpe şi se înalţă sus în aer 4 în mijlocul templului. D e la locul acesta în care se află mormîntul, pînă la . . . . . 5 sînt ca la nouăzeci de stadii®; şi ieşind
î i înţelesul a n t i c de semizeu. D u p ă înţelesul a n t i c al c u v î n t u l u i „ t i r a n " , d o m n i t o r , p e n t r u că Mohamed n-a v e n i t la d o m n i e p r i n u z u r p a r e sau pe cale de v i o l e n ţ ă . 3 B a r b a r în l i m b a antică elină, în care L a o n i c ţ i n e să scrie, înseamnă orice p o p o r neelin. 4 „ S e î n a l ţ ă sus în a e r " μετεωριζόμενον άποαωρεΐσδ-οα s-ar p u t e a t r a d u c e şi „ a t l r n ă în v ă z d u h " ; aceasta se v e d e că a f ă c u t pe u n cititor să f a c ă Î n s e m n a r e a δπερ ά π ί θ α ν ό ν μοι So/.ει --„cea ce mi se p a r e n e p r o b a b i l " , c u v i n t e ce au p ă t r u n s în t e x t u l u n o r m a n u s c r i s e şi pe care F a b r o t , cu d r e p t c u v i n t , le-a î n l ă t u r a t din t e x t .
2 1

' I ι t e x t p a r e să f i e o lipsă, p e care u n e l e m a n u s c r i s e o şi i n d i c ă , • F a c 16 k m .

' Π Μ Γ Ι ί - L E S K iN CONTRA TATAKILOK

89

de acolo, se grăbesc spre locul acesta. Şi aici le sînt explicate legea şi Alcor a n u l ; şi sufletului îi atribuie nemurire şi divinitatea o cred cu t o t u l lipsită de neştiinţă şi i n g r a t i t u d i n e 1 .
S u b j u g a r e a chataiziior.

ι

Şi despre legea lui Mohamcd, acestea să fie scrise de p i a n n r i in contra mine pînă aici ! Temir însă d u p ă ce a. p r ă d a t această ţ a r ă 2 şi a cucerit unele oraşe, s-a d u s spre Samarch a n d . Căci auzise că sciţi, p o r n i ţ i de p e la Tanais, i-au n ă v ă l i t în ţ a r ă şi au luat n u p u ţ i n ă p r a d ă ; şi era n ă c ă j i t r ă u . D e aceea se grăbea să m e a r g ă repede a s u p r a chataiziior. Aceştia, se zice, că ar f i m a s a g e ţ i din vechime şi, t r e e î n d p e s t e Araxe, | să f i s t r ă b ă t u t d e p a r t e în ţ a r a din p ă r ţ i l e rîului şi, cucerind-o, s-au aşezat cu locuinţele. P e aceştia se g ă t e a să-i subjuge şi, făcîndu-şi o a r m a t ă de opt sute de mii, a pornit a s u p r a lor. Şi dînd l u p t a , i-a învins p e chata-izi. Şi mergînd a s u p r a tîrgului lor de a d u n a r e şi d e reşed i n ţ ă , şi i-a supus prin b u n ă învoială ; şi luînd f o a r t e mulţi dintr-înşii ca soldaţi cu leafă, pe cei ce au fost mai destoinici la război, a plecat cu ei. Ostatici a luat copiii marilor dregători şi, orînduind acestora să aducă în fiecare a n t r i b u t , a plecat. Cît despre oraşul Chataia, este aşezat în p a r t e a d e r ă s ă r i t a Hircaniei, oraş m a r e şi înfloritor, întrecînd prin n u m ă r u l locuitorilor, prin avere şi altă b u n ă stare oraşele din Asia, a f a r ă de S a m a r c h a n d şi Memfis, înzestrat fiind din vechime de masageţi cu b u n e legiuiri. D a r şi d i n t r e perşi a l u a t f o a r t e m u l ţ i ca soldaţi cu leafă, pe aceştia p e n t r u că îi c u n o ş t e a u pe sciţi, a v î n d d e cele m a i m u l t e ori de a face cu dînşii şi în traiul lor, nefiind încă m o l e ş i ţ i ; şi avea d e gînd să plece a s u p r a sciţilor, a s u p r a tîrgului lor de a d u n a r e n u m i t O a r d a , măcar că a a f l a t că acest popor ar fi cel m a i vechi din cîte sînt în l u m e şi că încă] nici unul din împăraţii dinaintea lui n-a înîrînt acest n e a m , care a izbutit însă să facă a t î t a r ă u Asiei şi E u r o p e i şi prin expediţii de jaf să-şi a d u n e m u l t e comori în ţ a r a sa. j D a r gîndindu-se la acestea şi că şi Darie al lui I s t a p e , ajungînd î m p ă r a t al perşilor, a p o r n i t război cu aceia şi că n-a izbutit î n t r u nimic, s-a pornit el însuşi să cîştige această glorie. D a r în vederea acestui lucru, ca să fie mai a p r o a p e de aceştia, a întemeiat în ţ a r a aceea 3 u n oraş Ohesie 4 ; trimiţînd d i n S a m a r c h a n d , şi ostaşi şi m a r i dregători în colonie, a f ă c u t oraşul aşa n u m i t Chesie m a r e şi înfloritor, p e n t r u că î m p ă r a t u l şi marii lui dregători
A d i c ă , m o h a m e d a n i i c r e d î n n e m u r i r e a s u f l e t u l u i şi că d u m n e z e u ştie t o a t e şi r ă s p l ă teşte t o a t e . 2 Arabia. 3 a chataiziior. 4 Manuscrisele n e d a u Χερίην, î n d r e p t a t de D a r k b d u p ă d e n u m i r e a ce u r m e a z ă îndată,, in Χεσίην—Ghesie.
1

»

'-7

15

20

25

'-«
30

97

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTOEICE III

şedeai: într-insul şi armatele Asiei îşi aveau acolo locul de'.înt Unire. î n p u ţ i n t i m p , Chesie s-a f ă c u t m a r e şi a r ă m a s bine organizat şi mai tîrziu, î n t r u nimic mai p u ţ i n decît cînd t r ă i a Temir. î n ce p a r t e a fost întemeiat acest oraş, dacă în ţ a r a Asiriei sau a Mediei n-aş p u t e a bănui. Unii spun că vechiul 5 M n i v e a devenit Chesie şi că a fost aşezat în ţ a r a Asiriei, conchizînd aceasta d u p ă Bagdat-Babilon. î n t e m e i n d oraşul Chesie şi aşezînd într-însul reşedinţa î m p ă r ă t e a s c ă , se p u r t a cu ghidul să pornească război a s u p r a E g i p t u l u i şi a sciţilor şi a reşedinţei acestora n u m i t ă O a r d a ; şi d u p ă ce a strîns a r m a t ă m a r e şi i-a luat cu sine pe chataizi, a pornit de-a-dreptul io spre Tanais. A t u n c i sciţii, cînd a u aflat că Temir î m p ă r a t u l vine cu m a r e pregătire asupra lor, au trimis a r m a t ă să ocupe de mai înainte intrarea în 129 m u n ţ i , pe u n d e avea să treacă Temir | cu a r m a t a sa. Răspindirea Aceşti sciţi, de demult desfăcuţi în triburi, îşi p ă ş t e a u vitele şi orflanizarca în regiunea de la I s t r u pînă sub poalele Caucazului. A c u m a 15 ' însă o seminţie de a acestora care a a j u n s în Asia, locuind, aici spre răsărit regiunea aceasta a Asiei şi răspîndindu-se d e p a r t e d e a s u p r a ţării perşilor pînă la saci şi cadusii 1 , s-au chemat s a c h a t e i ; şi unii cred că şi Temir însuşi se t r a g e din aceştia. N e a m u l acesta este viteaz între popoarele de p r i n Asia şi foarte războinic ; cu aceştia, se spune, că Temir ar fi cîştigat 20 domnia a s u p r a popoarelor din Asia, a f a r ă de indieni. Ceilalţi sciţi însă sînt u n i ţ i sub domnia u n u i singur î m p ă r a t şi îşi ţin reşedinţa împărătească în locul de a d u n a r e n u m i t Oarda, alegîndu-şi-1 î m p ă r a t p e unul care coboară din n e a m împărătesc din t i m p u r i străvechi. Şi se mai găseşte şi aiurea în E u r o p a la Β o spor 2 ) o p a r t e de aceştia 25 nu p u ţ i n ă , răspîndiţi prin această ţ a r ă , sub ascultarea u n u i î m p ă r a t , din casa împăraţilor, şi numele îi este Aţicheri. Aceştia punîndu-şi soarta î n mîinile acestui î m p ă r a t şi, sosind în această ţ a r ă , a u mers p î n ă la I s t r u şi trecînd chiar peste I s t r u , a u năvălit p r ă d î n d o b u n ă p a r t e din Tracia. ' veneau dinspre Sarmaţia, mergînd spre T a n a i s ; şi 0 hmiă p a r t e din neamul | acesta s-a sălăşluit tei m .riintd. ^^ I s t r u . D i n t r e aceştia p a r t e a mai m a r e trecînd sub Baiazid peste I s t r u , a fost colonizată, fiecare t r i b din acest n e a m r ă m î n î n d despărţit. P a r t e a însă ce a r ă m a s locului dincolo de I s t r u , îşi duc traiul sub 35 î m p ă r a t u l lituanilor Cazimir, avînd pînă şi a c u m a încă p ă m î n t u l în folosinţă, şi iau p a r t e cu t o a t ă p u t e r e a la războiul aceluia în c o n t r a vecinilor ; căci
Tătari peste Dunăre; in Bugeagui B a s a r a b i e i ;
1 2

1

130

Manuscriseie au χαδδαίοκς —câdei, î n d r e p t a t de D a r k o în Καδουσίους, Adică Crimea.

-

D E S P I i E T Ă T A E I , l i t J S I , P B U Ş I , C E H I , POLONI,

Ι.ΠΤΛΜ

91

oriunde se întîmplă să fie acest n e a m , a u f a i m a d e m a r i războinici şi sînt f o a r t e viteji. Aceia însă de p e la Bospor în insula n u m i t ă Taurică, insulă ce desp a r t e B a l t a Meotis de Marea Neagră, sub conducerea î m p ă r a t u l u i Aţicheri, popoarelor le-a p r ă d a t p ă m î n t u l şi le-a supus să-i dea t r i b u t , şi pe numiţii goţi şi pe genovezii care îşi a u aşezările în oraşul Cafa.
s a r m a ţ i i triiratari t ă t a r i l o r ; sint in h o t a r <·« r o m i n i i ; întinderea şi obiceiurile lor.

ι

5

,T

Şi o a n u m i t ă p a r t e din S a r m a ţ i a plăteşte acestui î m p ă r a t t r i b u t . S a r m a ţ i i aşadar cei dela Marea
w

.

. -,

, J.

.

Λ

,

Neagra şi cei de la ocean plătesc marelui î m p ă r a t al sciţilor la locul lor de a d u n a r e t r i b u t , d e cînd năvălind în S a r m a ţ i a , o p a r t e a şi robit-o, iar alta jefuind-o, a ţ i n u t - o ocupată o b u n ă b u c a t ă de t i m p ; a s t f e l d e atunci s-au supus marelui î m p ă r a t la t r i b u t şi-1 duc în fiecare an. S a r m a ţ i a 1 se î n t i n d e de la sciţii n o m a z i p î n ă la 1 daci şi l i t u a n i ; n e a m u l 2 de obieeiu, se foloseşte de limba ilirilor 3 ; şi în traiul şi obiceiurile lor ascultă 4 de legea lui l i s u s ; orientaţi m a i m u l t spre elini, cu arhiereul romanilor n u sînt de loc d e acord, recunosc însă pe arhiereul elinic şi de acesta ascultă în ce priveşte religia şi t r a i u l lor de t o a t e zilele ; şi obiceiurile le sînt ca şi ale elinilor; uneltele 5 le sînt a s e m ă n ă t o a r e cu ale sciţilor. B a r seminţiile sarmaţilor de la Marea Neagră, începînd de la Leueopolichni®, sînt mai mult sub conducerea oraşelor Moscova, Chiev, Tofari şi Charcov 7 , oraşe ce sînt conduse de stăpînitori absoluţi şi se găsesc în Sarm a ţ i a Neagră, aşa n u m i t ă de ei înşişi; seminţiile însă ce locuiesc la nord spre ocean, îşi numesc ţ a r a S a r m a ţ i a Albă 8 . D a r spre ocean este oraşul
î n t r - u n m a n u s c r i s se a f l ă pe m a r g i n e n o t a ή ρωσία χαλουμένη „ c a r e se n u m e ş t e R u s i a " . Adică n e a m u l s a r m a ţ i l o r ; d u p ă Διτουάναος—lituani, aş p u n e nu v i r g u l ă , ci p u n c t s a u p u n c t v i r g u l ă , căci γ έ ν ο ς — n e a m nu p o a t e să se r e f e r e la l i t u a n i , ci n u m a i la s a r m a ţ i r u ş i , căci d e s p r e ei e v o r b a . . 3 Adică de o l i m b ă slavă, ca aceea a croaţilor, adică r u s ă . 4 I n manuscrise e &roucoi—„colonişti, v e c i n i " . K u r z , î n „ B y z a n t i n i s c h e Z s i t s c h r i f t " , 25 (1925), p . 114 p r o p u n e coniectura ε π ή κ ο ο ι — a s c u l t ă t o r i , ceea ce se p o t r i v e ş t e m u l t mai Wne decît έποικοι p ă s t r a t de D a r k o î n ediţia sa critică. 5 Vezi m a i s u s , p . 63 n r . 5. 4 Cetatea Albă. 7 Manuscrisele au τ δ φάρι şi χωρόβιον î n d r e p t a t e de T a i e l în Τοφάρι şi Χαρκόβιον. 8 A s u p r a acestor d e n u m i r i d e R u s i a Albă şi Neagră, vezi s t u d i u l scris în r u s e ş t e al lui A. Saloviev în „ S p o r n i c " al Societăţii arheologice r u s e ş t i d i n I u g o s l a v i a " , voi. I I I , (1940), p. 29 — 66. T ă t a r i i , turcii, d u p ă obiceiul popoarelor asiatice, indicau p u n c t e l e cardinale de orientare prin colori : vezi s t u d i u l scris în sîrbeşte al lui N. Z u p a n i c, Sensul atributului roşie in numele Croaţiei, în „ E t n o l o g " , X I (1938), p. 355 — 376. (Citate d u p ă „ B y z a n t i n i s c h e Z t f t s c h r i l t " , 39 (1939), p. 282 şi 40 (1940), p. 3 1 2 - 3 1 3 ) . Vz. şi H . L u d a t, Farbenbezeichnungen in Volkernarnen. Ein Beitrag zu asiatisch-europăischen Kulturbeziehungen, în „ S a e c u l u m " , IV, 1953, p. 138 — 155, c i t a t d u p ă F. G r a b 1 e r, op. cit., n. 37, p. 91.
2 1

10

131

15

20

92

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTOEICE III

ι n u m i t IJngrat, cu o organizaţie m a i mult a r i s t o c r a t i c ă ; şi t e poţi îmbogăţi mult înt r-însul şi, oraş înfloritor, întrece prin b u n ă stare celelalte oraşe ale Sarmaţiei, şi din aşa n u m i t a Albă şi Neagră. Şi a j u n g e la ocean această ţ a r ă n u m i t ă I n f l a n d a 1 . Aici acostează şi corăbii din Dacia 2 şi Germania, 5 aducînd în această ţ a r ă î n c ă r c ă t u r i de m ă r f u r i britanice şi celtice totodată.. De la Tanais a ş a d a r pînă în Oceanul britanic, şi pînă la ţ a r a celţilor, luînd de-a lungul p ă m î n t u l locuit, ar fi d r u m u l cel mai lung do treizeci şi cinci 133 de zile; luînd p ă m î n t u l de-a latul, | dincolo de Tanais este cea m a i m a r e ţ a r ă , din S a r m a ţ i a p î n ă în Asiria. Sciţii o posedă p e aceasta. D u p ă cît mi se io p a r e mie, părţile d e dincolo de Tanais sînt ţ a r a cea mai m a r e din t o a t e ţările din E u r o p a în a m î n d o u ă direcţiile, şi de-a lungul şi de-a latul, întinzîndu-se p î n ă f o a r t e d e p a r t e . Şi spre nord, dincolo de s a r m a ţ i locuiesc - permii şi sînt în g r a n i ţ ă cu sarmaţii şi sarmaţii vorbesc acceaşi limbă cu permii. Şi 15 despre permi se spun acestea, că sînt u n n e a m ce-şi agoniseşte t r a i u l mai m u l t din v î n a t şi . . . Λ Despre pruşi; ordinul S a r m a ţ i a ce se întinde spre qcean, a j u n g e pînă la ţ a r a n u m i t ă P r u s i a şi p î n ă la nazireii 4 de aici, î m b r ă c a ţ i
Λ Ί, Λ

teutonie şi i o a n i t ; despre samoti.

-

,

,

.,.

20

25

133 30

m rase albe, şi pina la m a n a s t i r e a lor d m a c e a s t a ţ a r ă . Germani p a r să fie acest n e a m şi au aceeaşi limbă ca şi a acelora, şi acelaşi fel de trai. Locuiesc în oraşe prea f r u m o a s e şi înzestrate cu legiuiri bune, spre a fi cît nu'i puternice. Aceştia sînt organizaţi într-un. ordin, p r e c u m e socotit ordinul din I b e r i a 5 şi acela de care se ţ i n e neamul nazireilor din insula Rodos 6 . Căci aceste trei ordine c u n o s c u t e sînt aşezate în l u m e p e n t r u a p ă r a r e a religiei lui Iisus în contra b a r barilor, cel din Iberia î m p o t r i v a libienilor care t r e c într-acolo, şi cel al pruşilor î m p o t r i v a samoţilor şi a sciţilor nomazi care de d e m u l t sînt cu aşezările chiar p e aici p e aproape, | şi cel din Rodos p e n t r u a p ă r a r e a mormîntului lui Iisus împotriva barbarilor din E g i p t şi Palestina şi a, celor din Asia. De pruşi se mărginesc samoţii, u n n e a m viteaz şi cu u n fel de v i a ţ ă si cu o limbă î n t r u nimic a s e m ă n ă t o a r e cu a vreunuia dintre vecini. Acest
1 în manuscrise Ίνφλάστη, î n d r e p t a t de Darleo Ί ν φ λ α ν τ η — E s t o n i a , E s t l a n a d a Grabler (op. cit.), primind t e x t u l p r o p u s de Darko, spune că e L e t o n i a (Livland, Livonia). 2 Toate manuscrisele au Δακίας—Dacia, î n d r e p t a t de Tafel în δανίας—Dania, ceea ce nu e nevoie, căci Dacia însemnează aici D a n e m a r c a ; Vezi p. 59 n. 4. 3 Manuscrisele a r a t ă aici o lipsă. 4 Călugării cavaleri din ordinul t e u t o n i c . 5 Ordinul Iezuiţilor din Spania. • Călugării din ordinul Ioaniţilor.

Î N T I N D E B E A MOLDOVBI

93

n e a m crede în zeii Apolo şi Artemis ; şi traiul şi-1 duc d u p ă obiceiurile vechi •elenice, uneltele 1 însă le sînt a s e m ă n ă t o a r e cu ale pruşilor.

ι

Despre eehî. D u p ă aceştia însă u r m e a z ă boemii şi locuitorii acestei ţ ă r i au credinţa şi a samoţilor şi a germanilor, care locuiesc în ţ a r a aceasta, •dar uneltele 2 şi le-au f ă c u t a s e m ă n ă t o a r e cu ale peonilor. Capitala le 5 este u n oraş înfloritor şi des locuit, aşa n u m i t P r a g a ; şi m u l ţ i din acest oraş, n u cu m u l t t i m p în u r m ă , a u încetat să se închine la foc şi soare. N u m a i acest singur popor din E u r o p a a r ă m a s p e de l ă t u r i de religiile ce ne sînt cunoscute în t i m p u l de f a ţ ă , adică a lui l i s u s şi a lui Moli·,tmed şi Moise; căci ştim că a p r o a p e n u m a i de acestea se ţine de obicei t o a t ă io lumea ce ne este cunoscută. E s t e totuşi, p r e c u m aflu, dincolo de Marea Caspică şi de masageţi u n popor indic care se ţine m a i mult de această religie a lui Apolo. D a r acest n e a m crede încă şi în alţi zei, şi în Zeus şi în H e r a , p r e c u m se v a a r ă t a m a i d e p a r t e în cursul istoriei 3 .

Şi despre aceştia, a t î t a să fie spus a i c i ; polonii însă, se liomjS^îm^rţîţi^îii mărginesc cu sarmaţii şi graiul îl au a s e m ă n ă t o r cu al două state, u m a n i i se acestora, obiceiurile însă şi felul de t r a i a s e m ă n ă t o a r e râztiolesf· <·ιι roniinii c u a l e r o m a n i l o r .
Despre poloni, litumii. din Moldova.

Cu polonii însă se mărginesc lituanii, a j u n g î n d şi aceştia pînă la Marea N e a g r ă şi S a r m a ţ i a . 20 D e la dacii cei de lîngă I s t r u pînă la l i t u a n i şi sarmaţi se întinde Bogdania Neagră, care îşi are reşedinţa domnească în n u m i t a Leucopolichni 4 . Şi d u p ă cum ar p u t e a cineva conchide, acesta este u n n e a m ales şi destoinic 5 şi, deşi vorbeşte aceeaşi limbă, despărţit fiind din vechime în două, n e a m u l s-a statornicit în două stăpîniri şi domnii 6 . 25 L i t u a n i i însă nu sînt de aceeaşi limbă nici cu sarmaţii, nici cu peonii, nici cu germanii şi nici cu dacii şi obişnuiesc u n grai cu t o t u l particular al lor. I a r capitala lor este u n oraş mare, cu m u l ţ i oameni şi bine înstărit. >Şi se crede că acest n e a m este m a r e î n t r e popoarele din p a r t e a locului şi f o a r t e Viteaz şi mereu în război cu prusii, germanii şi polonii p e n t r u grani- 30
Vezi p. 6 3 n. 5. Vezi p . 6 3 n. 5. 3 Vezi m a i j o s p. 109, 6—10. 4 Cetatea Albă. * Gu ,,ales şi d e s t o i n i c " a m t r a d u s δόκιμον. H a n s D i t t e n , Laofiikos Ghalkokond y l e s u n d die S p r a c h e der R u m â n e n . A u s der b y z a n t n i s c h e n A r b e i t d e r D e u t ' c h . D e m o c r a t . K e p u b . , I (1957), p . 97 — 98» î n d r e a p t ă δώαμον In δακικόν şi p r o p u n e acest loc să fie t r a d u s -astfel : „ A c e s t n e a m este dac, p r e c u m se p o a t e conchide d i n f a p t u l , c ă v o r b e ş t e aceeaşi "limbă şl d e s p ă r ţ i t . . . " 6 R o m î n i i din Ţara R o m î n e a s c ă şi Moldova.
2 1

94

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E l i l 1STOKICE I U

ι

ţele ţării. Ş i n e a m u l acesta a luat obiceiurile şi felul d e t r a i al

romanilor,

u n e l t e l e î n s ă 1 l e a r e a s e m ă n ă t o a r e c u a l e s a r m a ţ i l o r ş i , ţ a r a f i i n d u - l e p e t> î n t i n d e r e m a r e î n g r a n i ţ ă c u B o g d a n i a N e a g r ă , se r ă z b o i e ş t e c u a c e ş t i a . Limba ruşilor.' Locui dc origine ai slavilor <ie nord si de sud. Sarmaţii însă 'vorbesc o limbă asemănătoare c u cea a ilirilor, | care locuiesc la M a r e a I o n i c ă p î n ă înspre ,. . ... ,. , . ,.

13»

veneţieni. Care d m aceştia este mai vechi şi care din aceştia asupra ţării cărora s -a răspîndit, sau ilirii, trecînd în părţile de sus ale Europei s-au aşezat eu locuinţele în Polonia şi S a r m a ţ i a , sau sarmaţii,. a j u n g î n d în aceste p ă r ţ i ale Istrului, s-au aşezat cu locuinţele în Misia şi io în ţ a r a tribalilor, b a chiar şi a ilirilor dinspre Marea Ionică p î n ă la veneţieni,. nici n - a m aflat s-o spună careva din cei mai vechi şi nici eu n-ăş p u t e a s-o· a r ă t cu t o t u l a d e v ă r a t 2 .
Mulţimea şi puterea taturilor. Primii,
15

D a r să m ă întorc la sciţii n o m a z i ; acest n e a m ar fi mai A puternic si m a i cu tărie, xp r e c u m c e ţ j j ^ j m a r e şi 1
' '

nu este nici unul dintre popoarele din lume, dacă n u în lume prin Asia si g _ a r f j împrăştiat . . multe p ă r ţ i din . ea ale romînilor. E u r o p a şi n u s-ar fi aşezat cu locuinţele aiurea de împăr ă ţ i a lor. ca un popor ce s-a ţ i n u t mai mult de expediţii de j a f ; şi care ţ a r ă i-a plăcut, acolo s-a oprit şi a r ă m a s cu locuinţa. Dacă,, 20 uniţi, s-ar fi gîndit să locuiască în aceeaşi ţ a r ă şi ar fi r ă m a s sub ascultarea· unui singur împărat, nimeni din lumea întreagă n u le-ar fi p u t u t ţine piept,, încît să n u i se supună. Acuma însă răspîndiţi pretutindeni, în Asia şi Europa, locuind prin Tracia şi la Bospor, s-au î n d e p ă r t a t cu şederea d e împărăţia lor cea din Oardă. Aceia aşadar care se aţin prin regiunea d e 136 la Bospor şi p r a d ă ţ a r a vecină a ţarcaşilor 8 şi mincrelilor şi ( sarmaţilor, aduc la Bospor, în oraşul Gafa 4 şi la B a l t a n u m i t ă Meot is m a r e mulţime de robi şi-i vînd p e u n p r e ţ mic negustorilor veneţieni şi genovezi şi din aceasta trăiesc. Sciţii cei din Oardă îşi duc traiul pe c ă r u ţ e şi p e animale de t r a n s p o r t , avînd de hrană m a i mult laptele şi carnea de c a l ; n u prea 30 mănîncă pîine nici de grîu nici de orz, mai mult însă de mei şi d e s e c a r ă ; se îmbracă în haine d e in şi averea de pietre scumpe îi face foarte fericiţi şi să se creadă cei mai bogaţi. Armele, ca să le spun pe toate, le sînt arcuri*
portul şi organizaţia tătarilor din Oarda de Aur. Poarta seuturs Vezi mai sus, p. 63, n. n o t a 5. Laonic îşi d ă seama d e u n i t a t e a lingvistică a slavilor de sud şi d e nord, nu-şi poate d a seama î n s ă din care p a r t e au început să se răspîndească, d e la sud spre n o r d sau i n v e r s , p r e c u m de f a p t s-a î n t î m p l a t şi p r e c u m însuşi p a r e să o s p u n ă mai sus ; vezi p. 41, r . 10. 3 î n t r - u n manuscris e corijat κίρκάσων—chirca şilor, chirghizilor deci. 4 Manuscrisele ne dau καρείαν şi καρόαν, î n d r e p t a t d e Taiel în KcctpSv. Vezi p. 91, 7.
2 1

O A B D A PE A U R

95

şi săbii barbarice 1 şi scuturi mari lunguieţe, asemănătoare cu ale dacilor ; t capul şi-1 p o a r t ă de obicei acoperit· 3 , n u aşa ca locuitorii de prin Sarmaţia ; şi nici straie de lină n u poartă, deoarece n u obişnuiesc decît de in. Locul de adunare al acestor s c i ţ i 3 şi al marelui î m p ă r a t se întinde pe un drum de cincisprezece zile, încît îşi distribuie ţara, rînduind-o, precum le vine 5 mai la î n d e m î n ă ; şi se răspîndesc pe amîndouă laturile drumului în cete mici, rînduiţi sub conducerea unuia singur. Şi locul de adunare.şi-1 fac pe o distanţă cît mai lungă şi-şi distribuie ţ a r a , aşa încît, să aibă hrană din belşug p e n t r u vite ; şi înşişi se aşează înti-o ordine pe care o socotesc de cea mai bună. Şi n u m a i pe împăratul şi pe marii dregători îi aşează io în cercuri, făcînd rotocoale; şi (împăratului îi fac o reşedinţă din lemn. 137 î n t r e g acest loc de adunare împărţindu -1 în zone, le p u n -acestora în f r u n t e conducători; şi cînd î m p ă r a t u l le dă ordin, pleacă oriunde li se cere. Război şi paec Atunci deci cînd Temir a pornit la război eu a r m a t a din eu tătarii din Asia şi cînd sciţii a u aflat că vine cu război asupra lor, 4 Oarda de Aur. ţ ^ p g ^ - g j a p r e f ă c a t t o a t ă adunarea în a r m a t ă şi şi-a făcut t a b ă r a , punînd mulţi oameni în adîncime. î n această ordine mergea de-a dreptul spre d u ş m a n i ; o p a r t e însă a trimis-o înainte să ocupe drumul de trecere, pe unde avea să treacă împăratul Temir, şi a poruncit să-1 oprească, p e cît vor putea, luptîndu-se din răsputeri cu Temir. Acesta 5 , ce-i drept, a luat o p a r t e cu sine, Temir însă cum a sosit la a r m a t ă , a mers de-a dreptul spre Tanais, la dreapta avînd Caucazul. D u p ă ce a intrat în ţ a r a scitică, i-a găsit pe sciţi, stînd în tabără. Şi cum l-au zărit venind la năvală, s-au rînduit de luptă. Şi în f a ţ a lor s-a rînduit şi dînsul şi oarecare luptă au dat-o la drumul de t r e c e r e ; şi Temir nu a a v u t vre-o izbîndă în această luptă. Apoi însă după ce a stat peste noapte în corturi, a doua zi s-a aşezat iarăşi în linie de luptă ; şi s-au luptat şi l-au respins, aşa încît n u p u t e a niei într-un chip să intre înăuntru şi să le năvălească în ţară. Şi aici şi-a | pierdut din a r m a t ă n u puţini de mîna sciţilor. D u p ă aceea însă, c u m n u i-a fost cu p u t i n ţ ă să treacă înăuntru, oprit fiind pe loc, şi-a scos a r m a t a şi a luat drumul înapoi spre casă. Vara u r m ă t o a r e însă, şi-a strîns a r m a t ă de tot mare, avînd de gînd să pornească război şi asupra Egiptului, dar după aceea răzgîndindu-se,
Iatagane turceşti. „ C a p u l . , , a c o p e r i t " t r a d u s v e r b a l a r i i , , l u c r u r i f ă c u t e din p i s l ă l e întrebuinţează m u l t " . U n e l e m a n u s c r i s e m a i i n d i c ă aici o l i p s ă . 3 Adică Oarda de Aur a tătarilor, * întreaga Oardă. 5 Hanul tătarilor.
2 1

15

20

25-

30

96

LAONIC CHÂLCOCONDIL : E X P U N B E I ISTOEICE I I I

1 a plecat iarăşi asupra sciţilor, plecind în marşuri cît mai lungi. Şi a apucat să năvălească în ţ a r a scitică; şi aici s-a încăierat cu oarecare p a r t e care alerga spre locul d e trecere şi, dînd l u p t a acolo, i-a pus pe fugă. Totuşi în această ciocnire n u s-a î n t î m p l a t ceva deosebit. Căci sciţii au acest obicei s f o a r t e b u n p e n t r u e i ; luînd-o la fugă, 4se întorc şi iarăşi merg asupra d u ş m a nilor ; şi în fuga lor nu sufăr nici u n neajuns ;.apoi cînd a a j u n s la î m p ă r a t u l sciţilor şi s-a aşezat în ordine de l u p t ă , sciţii, noaptea, s-au retras ca la o sută douăzeci de stadii \ Şi cînd Temir, t o a t ă ziua se lua pe urina lor şi-i ajungea, sciţii, noaptea, iarăşi se retrăgeau, încît a r m a t a lui Temir, io- făcînd aceasta, era o b o s i t ă ; şi el, pe î m p ă r a t u l sciţilor îl chema la l u p t ă . D u p ă aceea însă, oprindu-se în t a b ă r ă , a doua zi s-a aşezat în ordine Ί39 de luptă d u p ă cete. Temir însă s-a aşezat mai mult în | adîneime, avîndu-1 la aripa d r e a p t ă p e H a i d a r cu masageţii, iar la cea stîngă pe feciorul său Sachruch cu perşii şi asirienii şi din chatai, cîţi ascultau de el. D u p ă ce 15 însă armatele s-au încăierat şi se l u p t a u , luptă aprigă ridicîndu-se, sciţii n - a u m a i fost m a i tari. Apoi însă, deşi împinşi, sciţii se ţineau cu m u l t ă stăruinţă de l u p t ă ; cum nici aşa n-au înfrînt a r m a t a lui Temir, au luat calea întoarsă şi a u pierdut în lupta aceasta n u puţini oameni. Şi din a r m a t a perşilor au căzut n u puţini. Mai pe u r m ă însă, cum sciţii, în l u p t ă eu a r m a t a ^o iui Temir, n u aveau nici u n succes, au luat-o la drum, ţinîndu-se în f a ţ a lui, ca să-i a t r a g ă p e d u ş m a n i în interiorul ţării. D a r Temir întorcîndu-se, a luat-o la d r u m şi el înapoi şi a apucat să a j u n g ă la Tanais. D u p ă aceea a j u n g î n d în Iberia cea din Asia, a plecat prin Colchida, trecînd aici peste rîul Fasis care curge din Oaucaz în Marea Neagră. I n t r î n d apoi în ţ a r a 25 armenilor, a plecat la Chesie 2 . Şi aşa i-a mers cu oastea în această expediţie în contra sciţilor. î n cel de al treilea a n însă, pregătindu-se sciţii, ca şi c u m ar vrea să se apere în contra î m p ă r a t u l u i Temir, a u mers şi a u năvălit în ţ a r a mai sus de Asiria. Mai tîrziu a trimis la î m p ă r a t u l Oardei 3 [ şi către întreaga adunare 4 solie de pace, făgăduind şi o înrudire prin căsă30 torie, şi a u încheiat pace, cu condiţia să stea în b u n e relaţii şi să-şi fie unul altuia prieteni. D a r de î n d a t ă ce s-a împăcat cu sciţii, a pornit asupra Siriei rupestre. Şi a j u n g î n d la Damasc, a început să împresoare oraşul şi aducînd maşinăriile de asediu aproape de zid, a cucerit oraşul cu puterea şi pe locuitori i-a f ă c u t robi, u n oraş care

* O a r d a de A u r .

9?

atunci era cel mai mare şi mai cu b u n ă s t a r e ; numai cămile a luat de aici la opt mii de t o a t e . L u î n d p r a d ă î n acest oraş avere f o a r t e mare, a plecat 3asă, ducînd cu dînsul p r a d ă m u l t ă şi bogată. î n t r - a d e v ă r şi solie şi la î m p ă r a t u l din Memfis, aşa n u m i t în chip distinctiv sultan, şi cerea să-i cedeze Siria rupestră, încît să încheie u n t r a t a t cu el şi cu condiţia aceasta să facă pace. Şi cum, trimiţînd m a i înainte, n-a izb u t i t , pregătindu-se acuma, a cucerit şi a robit Damascul, oraş înfloritor apoi s-a retras p e n t r u pricina p e care o voi a r ă t a mai jos în cursul istoriei. î m p ă r a t u l de la Memfis domneşte peste ţ a r ă înfloritoare n u p u ţ i n ă ; începînd de la arabi, Siria rupestră şi Palestina şi întreg E g i p t u l le are sub ascultarea sa. Şi a a j u n s î m p ă r a t la Memfis şi d o m n peste aceste ţ ă r i în chipul u r m ă t o r . Gîţi din robi ge disting | în această ţ a r ă prin vreo f a p t ă de vitejie, î m p ă r a t u l îi p u n e în rîndul soldaţilor. Şi aceştia formează corpul de gardă al împăratului, ca la douăzeci de mii, n u m i ţ i mameluci. D i n aceştia cîţi sînt însemnaţi p e n t r u destoinicia lor în executarea ordinelor împăratului, aceştia puşi t r e p t a t în locurile de conducere, trec în situaţii mai înalte pe lîngă împăr a t u l şi, fiind găsiţi vrednici de cele dinţii d e m n i t ă ţ i în stat, sînt puşi în rîndurile celor numiţi melicamerazi; şi din rândurile acestora a j u n g acuma să ţină chiar locul împăratului şi să guverneze Memfis şi întreg Egiptul, Arabia şi Palestina şi alte ţări cîte sînt sub ascultarea acestui î m p ă r a t . Melicamerazii stau în f r u n t e a oraşelor însemnate din această împărăţie ca mari dregători puşi de î m p ă r a t . Acest oraş Memfis să fie cel m a i m a r e din t o a t e oraşele de prin lume, u n oraş bine înstărit şi în alte privinţi oraşul Şi î11· c e priveşte mulţimea oamenilor; căci înconjurul acestui Memfis. oraş a j u n g e aproape la şapte sute de stadii 1 . Şi este cel m a i bine organizat, cu legi bune, din t o a t e oraşele cîte le ştim. Oase foarte frumoase, se spune că are la cinci sute de mii. P r i n mijlocul oraşului curge rîul Nil, cu a p ă f o a r t e b u n ă şi bogată, curgînd din de-argint. Şi întreg E g i p t u l îl u d ă în chip m i n u n a t prin . f ă c u t e în t o a t e direcţiile ţinuturilor, încît | pămîntul are o foarte potrivită. Locuitorii acestei ţări sînt monoteliţi şi iacobiţi, popoare nu mici din cele ce se ţin de religia lui lisus-dumnezeu ; şi unii cred într-un fel şi alţii într-alt fel, neavînd în privinţa religiei • de sub păreri nici ca romanii nici ca dogmele greceşti; ci sînt armeni ' B mi. foarte mulţi prin această ţ a r ă , monoteliţi şi iacobiţi şi manihei ll,lif · mulţi de t o t . D a r domnia· împăratului de la Memfis se întinde din Libia pînă*la oraşul aşa n u m i t Alepo din Asia. Acest î m p ă r a t este
u d a t de Nil.
1

Egiptul

Peste 124 k m .

98·

XAONIC CHÂXCOCONDIL : E X P U N B E I ISTOEICE I I I

ι

5

10 113

15

20

25

144 30

socotit de popoarele din Asia şi Libia, b a chiar şi de cele din E u r o p a de arhiereu în ce priveşte religia lor şi legea lui iMohamed; şi m u l ţ i de t o t î n v a ţ ă aici legile religiei a c e l u i a ; şi a fost socotit din t i m p u r i vechi arhiereu şi în scris le fixează acestora în chip f o a r t e a m ă n u n ţ i t legea lui Mohamcd. Deţinînd însă în Palestina mormîntul lui lisus, are m a r e cîştig de pe u r m a aceasta, şi cei mai mari dregători din casa î m p ă r a t u l u i sînt puşi la paza criptei. E g i p t u l se întinde de la E a r o s 1 din Alexandria pînă în ţ a r a I t u r e a cam la v r e o . . . 2 s t a d i i ; iar rîul Egiptului, Silul, se revarsă în m a r e în direcţia crivăţului lîngă Alexandria Egiptului. Apoi începe Palestina, j care a j u n g e pînă la Siria rupestră. î n t r aceasta se află mormîntul domnului lisus, în oraşul Ierusalim care a fost dărîmat. Şi acestea sînt, ce-i drept, ţări la mare; dar şi Siria r u p e s t r ă ajunge pînă în Arabia la Marea Eoşie, dacă mergi spre răsărit. De treci peste mare, pustiul ţi se deschide aici, u n d e călătoresc cei ce merg la mormîntul lui Mohamed. Ţara aceasta 3 este a împăratului de la Memfis şi pe lîngă ea şi Eenicia. P u t e r e a acestui î m p ă r a t este însemnată pe mare,, u n d e insula Samos îi dă vase şi trireme. Şi Ciprul şi 1-a supus, t r i m i ţ i n d corăbii şi a r m a t ă asupra insulelor Bodos şi Cipru. Trecînd marea, împregura oraşul şi insula a p r ă d a t - o ; şi zile destul de m u l t e a b ă t u t z i d u l ; şi cum cucerirea oraşului 4 nu-i mergea de loc, s-a întors acasă. D a r insula Cipru şi-a supus-o; şi la plecare a luat cu sine p e î m p ă r a t u l nsii a jpru. ( - i j p n i ] u j _ D m timpul acela, Cipru plăteşte acestui î m p ă r a t t r i b u t . P a r e însă că această insulă a a j u n s de demult sub stăpînirea împărâtului acestuia. Cînd însă celtii au sosit la mormîntul Iui Iisus-dumnezeu,' $ au cucerit insula aceasta şi şi-au supus-o, aducînd cu dînşii flotă şi armatăî n s e m n a t ă . î n această insulă şi veneţienii au pus mîna pe A m a t u n d a 5 , oraş. înfloritor, şi l-au stăpînit t i m p îndelungat, avîndu-1 ca bază n a v a l ă p e n t r u comerţul lor cu Egiptul. Şi | de aici s-a a j u n s că î m p ă r a ţ i de la celţi domnesc în această insulă. D a r şi arabii deţin o p a r t e din această insulă şi oraşul n u m i t Amochosti Î m p ă r a t u l de la Memfis al Egiptului duce război

Manuscrisele au άπό τύρου, î n d r e p t a t de Talei în άττό τ ε Φάρου, i a r de D a r k o în. άπα Φάρου.
2 3 4 5 6

1

Se p a r e că în t e x t lipseşte n u m ă r u l . Palestina. Capitala insulei Rodos. în manuscrise e άμαρίην — Amaria, î n d r e p t a t de D a r k o în Ά μ α θ ο ϋ ν . Unele manuscrise au Φ α μ α γ ο ύ σ τ η ν — F a m a g u s t a .

cu arabii din A r a b i a ' şi cu cei din Libia, avînd certe p e n t r u graniţele ţării şi, între altele, luptîndu-se şi <pentru Alep«'> i. Alepo este aici în Asia u n oraş m a r e şi înfloritor si Pentru Asia, E g i p t şi Arabia, E e g i u n e a aceasta produce să. P e cît se p a r e şi E g i p t u l şi regiunea dinspre Libia prob u n i şi •Cînd Temir a plecat cu război a s u p r a Damascului, a cucerit şi oraşul Alepo şi, d u p ă ce a s u b j u g a t b u n ă p a r t e din Siria r u p e s t r ă , a l u a t calea întoarsă din u r m ă t o a r e a pricină. A n u m e î m p ă r a t u l din Chataia, n u m i t al celor n o u ă , 2 — a c e s t a să fie şi î m p ă r a t u l 10 Indiei - , trecînd peste Araxe, a năvălit în ţ a r a lui Temir şi, luînd robi m u l ţ i m e mare, se întorcea, mergînd spre casă. Oastea ce o zice că a fost de u n milion p a t r u sute de mii. D a r T e m i r : din acea ţ a r ă 3 şi grăbindu-se cu m a r e iuţeală să-şi păzească cu grijă cîte îi erau la margine dinspre t a r a chatailor, cum mergea cît m a i repede, 15 n-a a p u c a t să-1 a j u n g ă în ţ a r a perşilor şi cadusiilor 4 p e î m p ă r a t u l chatailor. j D e aici t r i m i ţ î n d solie, a încheiat t r a t a t de pace, fiind cu gîndul la răz- u s boiul cu Baiazid al lui A m a r a t . Şi a încheiat pace cu condiţia să p l ă t e a s c ă u n t r i b u t destul de m a r e p e n t r u ţ a r a masageţilor pe care cucerind-o, o Tinnir cucere- D a r clnd a încheiat acest t r a t a t şi a f ă c u t pace, s-a întîmplat şte Sebastia. g ă f j g o g i t l a e l domnii turcilor din Asia de jos şi ştirile despre cele p e t r e c u t e la Melitine. Acest oraş a fost î m p r e s u r a t din ordinul lui Baiazid. A t u n c i pregătindu-şi o a r m a t ă f o a r t e mare, a p o r n i t a s u p r a Sebastiei, u n oraş înfloritor al Capadoeiei. Acest oraş, pe cît se pare, a fost 25 reşedinţa î m p ă r a t u l u i de m a i î n a i n t e al turcilor şi că, dintr-acest oraş p o r n i n d , t u r c i i a u cucerit de demult în Asia ţ a r ă n u p u ţ i n ă , a j u n g î n d să năvălească la Elespont şi în regiunea asiatică din f a ţ a Bizanţului, cu m u l t ă a r m a t ă . Temir aşadar, c u m a sosit, a început să împresoare o r a ş u l ; Baiazid însă era d e p a r t e atunci, plecat cu război a s u p r a Levadiei în Beoţia şi 30 a s u p r a Peloponezului gi a Tesaliei. î n Sebastia lăsase a r m a t a din Asia şi p e feciorul său Ortogrul 5 ; şi d u p ă ce luase aceste măsuri, el însuşi a

3

Siria r u p e s t r ă .

100

LA.ONIC CHALCOCONDIL : E X P U N B E I ISTOEICE I I I

1 pornit Cil război asupra Peloponezului. Aici auzind că Temir a venit şi că împresoară Sebastia, a p o r n i t luînd calea întoarsă şi n u i-a fost d a t să «β năvălească pînă în Peloponez. j P e cînd se grăbea 'în d r u m spre Asia, a aflat că oraşul a fost cucerit şi că Temir cu robi m u l ţ i a luat calea în5 toarsă, plecînd spre Chesie Căci Temir, d u p ă ce a a t a c a t destule zile oraşul, cei d i n ă u n t r u a u resping a r m a t a lui. Atunci, a v î n d cu el gropari opt mii la n u m ă r , a u săpat galerii p e sub p ă m î n t , ducînd în t o a t e direcţiile sub zidul oraşului. Şi ee-i d r e p t , unele cei din oraş le observaseră şi, săpînd eontragalerii şi dînşii, le-au zădărnicit. Mai m u l t e însă le-a d u s p î n ă la ω c a p ă t , d a t fiind n u m ă r u l cel m a r e al lucrătorilor. Şi cînd zidurile a u fost m i n a t e a c u m a şi s t ă t e a u sprijinite n u m a i p e lemne, a u d a t foc şi zidurile a u căzut d e s i n e ; şi pe u n d e s-au s u r p a t , ostaşii lui Temir a u început să i n t r e în oraş şi aşa l-au o c u p a t . Şi p e b ă r b a ţ i , d u p ă p o r u n c a lui Temir, cînd a u l u a t oraşul, i-au ucis d e î n d a t ă , copiii însă şi femeile d i n oraş i-a 15 dus într-un singur loc şi ρ unind ostaşii călări să dea iureş într-înşii, i-au ucis, încît n-a mai r ă m a s în v i a ţ ă nimeni din locuitorii oraşului, nici b ă r b a t , nici femeie, nici copil, cu toţii din întreg oraşul m u r i n d în chipul cel mai jalnic. Şi să fi fost oameni, spune-se, la o sută douăzeci de mii 2 . D a r şi o m u l ţ i m e de leproşi găsindu-se în acest oraş, se spune că a poruncit 20 să-i omoare. P e aceştia oriunde îi observa u m b l î n d , n u - i m a i lăsa să se 1-57 întoarcă cu v i a ţ a , ci c u m îi zărea, le | şi l u a v i a ţ a , spunînd mereu că n u e eu lege, ca acel p e care 1-a lovit o astfel de soartă, să umble şi să aducă celorlalţi oameni pierzare, t r ă i n d şi ei înşişi de obicei p e de lături de v i a ţ ă . Nenorocirea acestui oraş să f i întrecut t o a t e nenorocirile ce 25 a u d a t v r e o d a t ă peste oraşe. P e O r t o g r u l 3 însă, feciorul lui Baiazid, prinzîndu-1 de viu, 1-a p u r t a t zile întregi cu e l ; d u p ă aceea însă a pus de l-au omorît. D a r Baiazid, nu d u p ă m u l t t i m p , a a f l a t t o a t e , că oraşul a i o s t cucerit şi n i m i c i t ; n u m u l t d u p ă aceea i s-a a d u s ştirea, că feciorul său a murit 30 de mîna î m p ă r a t u l u i Temir ; şi se simţea de t o t nenorocit şi era în m a r e jale. Căci trecînd în Asia, cînd a v ă z u t u n p ă s t o r cîntînd, să fi rostit cuvintele p r i n care şi-a a r ă t a t cît d e m a r e îi era durerea ; „Cîntă o m u l ; n-a pierdut nici Sebastia şi nici copilul Ortogrul" 3 . Căci era Ortogrul 3 , p r e c u m se spune,· între semenii lui cel m a i b u n î n t r u t o a t e şi destoinic 35 , i a conducerea în r ă z b o i ; de aceea 1-a şi lăsat în Asia şi i-a încredinţat domnia s-o ducă, p r e c u m va crede că este cel m a i n i m e r i t .

ι Vezi m a i sus, p . 89, n. 4. D e s p r e cucerirea oraşului Sebastia de T i m u r - L e n k cf. şi D u c a s, X V , 6, (ed. Grecu). 3 Vezi p . 99, n o t a 5.
2

T 1 M U K - L E N K S I BAIAZH» F U L G E R U L

101

astfel s-a î n t î m p l a t cu expediţia lui Temir la Sebastia ; 1 ia Baiazid i. I 1 U j n u i t t i m p însă d u p ă aceea a sosit şi solia la F u r t u nosul Baiazid şi i-a p o r u n c i t să d e a înapoi | domnilor 1 ţ a r a şi cele d o u ă u » mii d e cămile î n c ă r c a t e eu u n t şi cele d o u ă mii de c o r t u r i d e care se folosesc d e obicei nomazii d e p r i n Asia, şi în locaşurile d e r u g ă c i u n e de sub d o m n i a 5 lui Baiazid să-1 p o m e n e a s c ă p e d î n s u l ca î m p ă r a t şi în toată] î m p ă r ă ţ i a lui să u m b l e m o n e d a î m p ă r a t u l u i T e m i r şi m o n e d a sa s-o scoată din circulaţie. Şi m a i cerea apoi ea u n u l din feciorii lui să r ă m î n ă la c u r t e a lui Temir. Şi dacă le face acestea, v a fi p r i e t e n b u n şi d e a p r o a p e al î m p ă r a t u l u i T e m i r , i a r d a c ă n u le v a face, î m p ă r a t u l T e m i r îl v a t r a t a ca p e u n d u ş m a n , io A t u n c i , p r e c u m se spune, Baiazid, plin d e mînie să fi spus v o r b a aceea p e care a m a m i n t i t - o şi m a i î n a i n t e , că d a c ă n - a r p o r n i să a j u n g ă la el, d e t r e i ori să-şi gonească femeia şi s-o ia iarăşi înapoi, ceea ce la ei e o m a r e ruşine să spui c u i v a a c e a s t ă v o r b ă .
Solia lui Tiiimr î.cnk Şi Timur -Lenk şi Baiazid

P u n i n d u - ş i î n a i n t e a ocliilor v o r b a lui Baiazid, a d u s ă

15

de solia sa, T e m i r n - a m a i t ă r ă g ă n a t cu expediţia, ci de î n d a t ă şi-a p r e g ă t i t a r m a t a din sciţii n o m a z i ce erau la el şi din ţ a c h a t a i z i 2 , la opt sute de mii, p r e c u m se spune, şi a p o r n i t a s u p r a lui B a i a z i d , luînd-o la d r u m p r i n Erigia şi Lidia. Baiazid însă, ca u n u l ce 1-a înjxirat pe Temir, blestemîndu-1, d a c ă n-ar 20 veni asupră-i cu t o a t ă p r e g ă t i r e a de care era în stare, şi-a strîns, p e cît a p u t u t , oaste j m a r e , luîndu-şi cu sine şi p e tribali, ostaşi de g a r d ă a i săi, aceştia fiind c a m la vreo zece mii, de care însă era f o a r t e m î n d r u , p e n t r u că î n orice s i t u a ţ i e a r fi a j u n s , s-au a r ă t a t b ă r b a ţ i v i t e j i ; şi-şi p u n e a î n a i n t e a ochilor c u m A l e x a n d r u al lui Eilip, a v î n d m a c e d o n e n i cu sine, 2 5 a t r e c u t în Asia şi, p e n t r u că îi f ă c e a lui D a r i e o v i n ă d i n expediţia lui X e r x e a s u p r a elinilor, 1-a a t a c a t cu a r m a t a sa m a i mică şi 1-a b i r u i t şi şi-a supus Asia, d e a j u n s e s e p î n ă la Hifasis 3 din Asia ; şi a v e a şi el t o a t ă încrederea că, a t a c î n d cu a r m a t a sa, v a d i s t r u g e r e p e d e d e t o t î m p ă r ă ţ i a lui T e m i r şi v a a j u n g e p î n ă în I n d i a . L u î n d deci a r m a t a sa din E u r o p a şi 30 Asia, ca la o s u t ă douăzeci d e mii, g r ă b e a de-a d r e p t u l a s u p r a lui Temir, d o r i n d să-1 apuce, stînd în t a b ă r ă în regiunea d e la E u f r a t , şi avînd de . gînd să d e a l u p t a cu î m p ă r a t u l T e m i r . D a r Temir mergea asupra-i, v e n i n d p r i n F r i g i a . Baiazid însă g r ă b e a p r i n Capadoeia, voind să-1 a j u n g ă la E u f r a t p r i n ţ a r a armenilor. Cînd însă a a j u n s în A r m e n i a , a a f l a t că Temir 35 u m b l ă a c u m a prin ţ a r a sa, m e r g î n d prin Erigia ; şi a t u n c i întorcîndu-se,
1 2 3

pornesc unui asupra

Sultanilor selgiucizi din Asia Mică. Manuscrisele au τζαχαιτίδων, î n d r e p t a t de D a r ϊ ί δ în Τ ζ α χ α τ α ΐ δ ω ν . In manuscrise e ένφβϊν, î n d r e p t a t d e Tafel în « Fţ- ασιν.

1 a l u a t d r u m u l de-a d r e p t u l spre Frigia, de î n d a t ă ce a a f l a t că şi e grăbit foarte. D r u m u l a fost săvîrşit în g r a b ă f o a r t e lui, făcînd d r u m l u n g [ în p u ţ i n t i m p , erau obosite si din greu ; şi erau n e c ă j i t e pe dînsul, că a S-a mai întîmplat însă şi f a p t u l că la B r u s a să n u p e nimeni din a r m a t ă să aibă grijă d e grău şi orz, timpul, ostaşii călări să-i t r i m i t ă d u p ă provizii, - şi de erau supărate pe el şi descurajate. Căci oprise ca nimeni să no meargă p e ogoare d u p ă grău ; şi pe oricine l-ar f i prins că a mers, îl 10 Se mai spune că fiind în t a b ă r ă p r i n lui u n vînt foarte puternic şi a Smuls corturile, ducîndu-le d e p a r t e şi p e sus prin a e r ; şi armatele au luat-o el. D u p ă aceea, cînd mergea spre Frigia şi-şi cortul lui a căzut d e sine peste trei robi de ai 15 într-însul, fie că p ă m î n t u l n-a fost destul de t a r e să ţină sforile cortului, fie că dintr-o altă pricină s-a întîmplat a c e a s t a ; şi atunci cîţiva elini şi tribali care erau acolo f a ţ ă , profeţeau dintr-aceasta că p ă m î n t u l îl ca să intre în Frigia. Se m a i povesteşte că, şi înainte de ce să fi în. Asia, Aii, feciorul lui Charatin, u n b ă r b a t care, în ce priveşte . 20 n u era m a i pre jos d e nici unul din sfetnicii lui, 1-a sfătuit să n u ; cu Temir, ci, p e orice cale s-ar p u t e a m a i sigur, să înlăture cu Temir. Şi-i spunea | să-1 t r i m i t ă cliiar p e el şi-i făgăduia , p e î m p ă r a t u l Temir cu dînsul, chiar p r e c u m ar dori-o el. D a r : t-1 să-şi termine vorba, să fi spus că, n u bizuindu-se p e ar fi a j u n s la a t î t a b u n ă stare, biruind domnitori a t î t de mulţi, ci p e firea sa năvalnică şi v i t e a z ă ; şi că mulţi î m p ă r a ţ i s-au lăsat p e noroc şi îndrăzneală, au f ă c u t isprăvi m a r i şi f ă r ă m u l t ă cuminţenie, iar cei ce t o a t e le-au lăsat în p r ă p ă d i t în modul cel mai
Semne rele p e n t r u Baiazid.

5

lui Baiazid.

a

a

,juus în

Armenia, chibzuia c u m ar p u t e a d

pe cît se p o a t e mai bine. Şi t r i m i ţ î n d d u p ă cei mai de f r u n t e ai săi, a stat la sfat. Şi unii fiind de o părere şi alţii de alta, se spune că I b r a i m al lui Aii, care avea cea mai m a r e trecere la Baiazid, dîndu-i sfatul, i-a grăit a s t f e l : „ î m p ă r a t e , t e găteşti să porneşti război cu oameni despre care, t o ţ i cîţi a u încercat judecata şi vitejia lor, spun că sînt destoinici în ale războiului. Cu aceştia eu a m a j u n s să stau de vorbă d e m u l t e ori şi a m v ă z u t că sînt de o vitejie vrednică de t o a t ă l a u d a ; şi mi se mai a n u n ţ ă că, în

103

•ce priveşte numărul,' •ce o a m în a r m a t a noastră, n-aş p u t e a să < .asupra taberei lui Temir. D a r nici | chiar dacă, dînd l u p t a , n u ne-am prea folosi de ceva. Căci aproape t o a t e ar fi în ţ a r a acelora, am d a războiul, luptîndu-ne să p u n e m mina p e ţ a r a şi

lucrurile ne-ar ieşi împotrivă, gîndeşte-te, împărate, ce t e v a aştepta l u p t a t a şi a aceluia' ? să n u fie de la egal la egal. Şi sînt convins că Temir, -de-i cuminte, nici nu dă l u p t a cu t o a t ă a r m a t a lui, ci împărţindu-şi oştile î n destule unităţi, ne v a p u n e la încercare ; şi dacă noi, mergînd în contra rinei unităţi, am învinge-o, nu d u p ă mult: t i m p bagă iarăşi alta în l u p t ă , p î n ă ce noi, istoviţi în l u p t ă cu aceia, a m pierde orice n ă d e j d e ; căci oastea 15 .aceluia n u este de aşa fel, încît, d u p ă ce s-a luat la l u p t ă , s-o ia l a fugă şi să se ducă ; dar şi cînd o iau la fugă, sînt într-o situaţie că iarăşi se întorc şi se a d u n ă din nou şi, reluînd l u p t a , Cred aşadar să nu grăbim de-a dreptul asupra a r m a t e i lui Temir, ci luînd-o prin regiuni de m u n t e , să ne ţ i n e m de u r m a ei, aceluia pe rînd. | Aşa s-ar face de b u n ă seamă, că în viitor nici d u p ă j a f u r i n u s-ar p u t e a îndepărta, noi ameninţîndu-1 şi n u s-ar mai p u t e a încă aproviziona îndeajuns în viitor, încît îi -cele de t r e b u i n ţ ă . D u p ă ce însă, luindu-ne pe u r m a armatei lui, v o m fi 25 .ajuns în ţ a r a aceluia, atunci a m p u t e a să ne n ă p u s t i m asupra lui şi, cînd •el cu a r m a t a s-ar grăbi să a j u n g ă acasă şi s-ar ţinea de d r u m u l ce duce acasă, a m p u t e a să d ă m l u p t a cu t o a t ă îndîrjirea". Grăind I b r a i m acestea, în acelaşi fel şi-au d a t părerea şi ceilalţi. D a r î m p ă r a t u l Baiazid să fi spus următoarele : „ N u m ă r u l cel m a r e se pare, 30 b ă r b a ţ i , că v-a înfricoşat, pe cît bănuiesc eu. D a r şi voi ştiţi aceea că mulţimea nu e de nici o t r e a b ă , cînd e vorba de vitejie. Ştiţi că şi X e r x e al lui Darie, î m p ă r a t u l perşilor, ce oşti m a r i ducea cu el şi că, trecînd î n p e p u ţ i n a a j u n s cît p e ce să-şi piardă viaţa, dacă Mardoniu n u l-ar fi scăpat de pierzare, putîndu^se întoarce la Susa. Şi 35 Alexandru ştiţi ciim, dînd l u p t a cu Darie, i-a luat domnia şi p e 1-a ucis. D a r cred că aţi auzit că şi mulţi din turcii noştri cu o oaste m i c ă a u făcut isprăvi mari. D a r şi noi în E u r o p a mergînd n u o d a t ă la l u p t ă , a m învins neamuri ce a u fost cele mai viteze din popoarele lumii, Şi pe celţi şi pe peoni. Şi de aceea să nu j ne micşorezi aşa, în ce priveşte 154

104

LAONIC CHÂLCOCONDIL : E X P U N B E I I S T O E I C E I I I

ι vitejia, şi să n u ne a r ă ţ i m a i răi şi m a i netrebnici decît sciţii şi ţ a c h a t a i i care eu sabia n-au l u p t a t încă niciodată, ci n u m a i trăgînd cu săgeţile d i n arc, n u vreau de loc să meargă la l u p t ă d r e a p t ă " . D u p ă aceste cuvinte ale î m p ă r a t u l u i , lene-bei să m a i f i a d ă u g a t 5 spunînd următoarele : „ P r i n u r m a r e , părerea t a , î m p ă r a t e , e să mergem de-a d r e p t u l a s u p r a d u ş m a n i l o r ; atunci mergi ! D a r ascultă-mă pe mine : deschide visteriile şi împărţeşte-le a r m a t e i care s-a muncit şi s-a o b o s i t ; căci aceste visterii ale tale dîndu-le astfel ostaşilor, oricum ar fi să iasă lucrurile, noi v o m f i în cîştig şi pierdere n u v o m avea. D a c ă v a fi să iasă io d u p ă gîndul n o s t r u , cîştigul n e v a fi d e m u l t e ori mai m a r e ; şi dacă d u p ă gîndul p e r s u l u i 1 , v a f i m a i bine să fi f ă c u t aşa !" Spunînd acestea, n u 1-a p u t u t îndupleca pe B a i a z i d ; şi atunci a d a t cu părerea, că banii lui Baiazid a u semnul bănăriei lui Temir, şi de aceea n-ar cuteza să-i î m p a r t ă î n t r e soldaţi. Acest sfat deci 1-a ţ i n u t Baiazid a ş a ; d u p ă aceea,. i«»e <'»«-· cum. n u slăbea din mers, a a j u n s la U n c r a 2 , oraş in Frigia, u n d e şi Temir se afla în t a b ă r ă , cu gîndul să ducă a r m a t a a s u p r a Misiei şi a Brusei, reşedinţa domnească a lui Baiazid. Cînd însă a a j u n s aproape de a r m a t a lui Temir, a t ă b ă r î t şi el însuşi la cincisprezece stadii * 155 de t a b ă r a lui Temir. | Aici se spune că Temir, cînd a auzit că, venind asupra lui, s-a aşezat în t a b ă r ă , să se fi uimit de îndrăzneala lui şi cum din Armenia a a j u n s repede la el şi cum aşa p e f a ţ ă stătea să se l u p t e cu dînsul, venind aşa în grabă eu a r m a t a . Şi se spune că încăleeînd ar f i mers cît mai a p r o a p e de t a b ă r a lui Baiazid şi, privind străjile şi t a b ă r a -5 c u m erau aşezate corturile, ar fi rîs în hohote şi ar ii spus : „Bine ni-1 asemănează oamenii p e acesta cu o f u r t u n ă p e n t r u îndrăzneala lui, totuşi,, cu t o a t ă vitejia lui, nu va scăpa cu bine. P a r e că u n d u h r ă u îl mină aşa de t a r e ; căci s-a smintit r ă u nenorocitul şi n u mai e cu m i n t e " . — D u p ă aceste cuvinte să fi plecat spre t a b ă r a sa. Şi a d o u a zi, el cu cei mai d e 30 f r u n t e ai săi, a trimis a s u p r a lui Baiazid p e feciorul său Saehrueh, a v î n d ea la . . . 4 . Aici Baiazid cum a b ă g a t de seamă că a r m a t a lui Temir vine a s u p r a lui, şi-a rînduit şi el a r m a t a p e u n deal, g a t a să dea l u p t a . Şi aripa stîngă,. o avea generalul c o m a n d a n t al răsăritului, iar cea d r e a p t ă guvernatorul
Lupta «ie ia Angora
28

15

T e m i r , adică T i m u r - L e n k , c ă r u i a L a o n i c d e altfel îi s p u n e scit. Denumirea stricată din "Αγκυραν—Anehira, A n g o r a î n " Α γ κ ρ α ν A n c r a şi diu " Αγκραν în. Οδγκραυ —Uncra ; Muravcsik, în „ B y z a n t m i s c h - N e u g r i e c h i s c h e Jahrbiicher", 8 (1931), p . 3 6 6 . 3 P e s t e 2 k m şi j u m ă t a t e . 4 î n u n e l e m a n u s c r i s e se a r a t ă că lipseşte ceva, se v e d e că u n n u m ă r .
2

1

Ι , Γ Π Ά D E L A A N G O E A 1402

105

E u r o p e i ; Baiazid insă s-a aşezat bine la mijloc p e deal cu ienicerii şi cu f garda din j u r u l său. D a r Sachruch, cu ţachataizii şi cu cei mai d e f r u n t e dintre perşi, 1 mergea cu a r m a t a r î n d u i t ă în linie de l u p t ă asupra lui ise Baiazid. Totuşi n u mergea înconjurîndu-l, ci îi lăsa să p o a t ă pleca, dacă ar voi, ca n u cumva, î n c o n j u r a ţ i fiind, să devină m a i viteji decît ai lui, 5" avînd să dea l u p t a p e v i a ţ ă şi p e moarte. Şi s-a încăierat cu a r m a t a din p a r t e a Europei şi se l u p t a . Şi a d u r a t l u p t a cea m a i , m a r e p a r t e din zi, încît a r m a t a lui Baiazid nici o clipă d e odihnă n-a a v u t . D a r tribalii, fiind b ă r b a ţ i viteji, a u d a t aici o l u p t ă memorabilă şi, năpustindu-se asupra ţachataizilor cu suliţele, a u spart rîndurile şi se l u p t a u într-una 101 cu m u l t ă s t ă r u i n ţ ă f ă r ă nici u n răgaz. Baiazid însă, cînd a v ă z u t , că a r m a t a - i din E u r o p a a apucat-o înainte în l u p t ă , în toiui luptei 1-a chemat înapoi p e generalul c o m a n d a n t al Europei, temîiulu-se că, r u p t fiind din rînd, să nu fie î n c o n j u r a t şi să n u a j u n g ă în primejdie de a fi n i m i c i t ; şi trimitea d u p ă el să se întoarcă în locul, u n d e a fost pus la început. Şi mai întîi 1 5 n-a ascultat, temîndu-se să facă lucrul acesta. Mai apoi însă, cînd î m p ă r a t u l era furios pe el şi-1 ocăra, şi-a chemat înapoi rîndurile de l u p t ă . Atunci ţachataizii năpustindu-se asupra turcilor, se ţineau a p r o a p e de ei, omorîndu-i foarte, pînă ce i-a pus p e fugă în goană. Aici, cum o apucaseră la fugă, d u ş m a n i i ţinîndu-se aproape, de î n d a t ă şi a r m a t a Asiei a început s-o ia la 20 ' fugă. Şi î n d a t ă Baiazid, văzînd aceasta, n-a mai a ş t e p t a t , ci încălecînd o iapă, fugea din răsputeri. Atunci, p r e c u m î m p ă r a t u l Temir de mai înainte dăduse ordin | să n u !măcelărească pe nimeni din oamenii lui Baiazid, 1 5 7 îi despoiau n u m a i şi-i lăsau să plece în p a c e ; căci fiind de acelaşi neam, n u era îngăduit să fie făcuţi robi de război. Baiazid însă dăduse în t a b ă r a 25· sa u n ordin dimpotrivă ca, p e cine ar prinde din a r m a t a lui Temir, pe t o ţ i să-i măcelărească. D a r Saehruch, de cum 1-a învins pe Baiazid, a pus în mişcare armatele lui Temir, şi cîte luaseră p a r t e la l u p t ă şi cîte s-a întîmplat să r ă m î n ă în t a b ă r ă , şi s-a luat d u p ă a r m a t a lui Baiazid, voind s-o a j u n g ă din f u g ă . Şi a apucat-o p r i n ţ a r ă la p r a d ă , făcînd expediţii de jaf pînă 3» In l o n i a şi în părţile de la Elespont, u n d e m u l t e tîrguri au fost luate, iar oraşe f o a r t e m u l t e pustiite, cavaleria de p r a d ă a lui Temir eutreierînd în t o a t e părţile prin ţ a r a lui Baiazid. Cu Baiazid însă s-a întîmplat următoarele : cum adică Musa sînt prmşi. a c e s t a alerga din răsputeri, ţachataizii se ţineau aproape 35. şi pe întrecute îl goneau să-1 prindă. Şi o luase m u l t înainte căci călărea p e u n cal foarte iute. Apoi însă cînd a a j u n s lîngă u n rîu, spun oamenii că iapa însetată foarte, a v r u t apă, şi Baiazid n-a fost în stare s-o oprească de la a p ă , căci îl dureau mîinile şi picioarele de podagră. A t u n c i iapa
Baiazid şi feciorul său

106

LAONIC C H A L C O C O N D I L : E X P U N E R I I S T O E I C E I I I

ir,8 moleşită de a p ă , 1 a slăbit la d r u m , încît ostaşii Μ Temir l-au prins p e Baiazid şi l-au adus la î m p ă r a t u l Temir Prinşi în l u p t a aceasta a u fost şi Musa şi a p r o a p e t o ţ i marii dregători ai lui Baiazid, şi n-au a v u t de suferit nici u n r ă u a f a r ă de pierderea s veşmintelor. Musa părea că s-a f ă c u t cel m a i voinic d i n t r e ceilalţi feciori; şi de aceea îl p u r t a cu el în t a b ă r ă şi t r ă i a u la u n loc. A fost prinsă şi femeia lui Baiazid la Brusa,· căci a u p r ă d a t şi B r u s a şi i-au l u a t haremurileŞi au lut-o şi pe f a t a lui Eleazar, femeie a lui Baiazid, şi a u dus-o la î m p ă r a t . Musulman şi Iisus şi Mehmet şi ceilalţi din feciorii lui Baiazid a u fost io lăsaţi în u r m ă şi, unii fiind prin E u r o p a , iar alţii prin. Asia, a u s c ă p a t pe unde a u p u t u t fiecare. Cînd Baiazid a fost d u s în f a ţ a împăratului, zice-se că i-a spus aşa : „ O nenorocitule, de ce ai c ă u t a t să t e împotriveşti îngerului t ă u păzitor şi m-ai provocat la l u p t ă ţ ! A u n-ai auzit că acestei a r m a t e a mele i s-au 15 pus împotrivă n u m a i copii de ai nenorocului'? !" — Baiazid luîndu-i vorba din gură, i-a întors, p r e c u m se spune că ,,n-aş fi a j u n s in această stare nenorocită", dacă acela n u l-ar fi încurcat, între altele rechemîndu-1 deseori de la l u p t a cu popoarele d u ş m a n e profetului Mohamed. — „ D a r , j ase cred că n-ai fi a j u n s la această nenorocire" — să fi spus Temir — „ d a c ă 20 n u te-ai fi umflat de a t î t a îngîmfareM Căci aşa face de obicei divinitatea, p e cei prea îngîmfaţi şi u m f l a ţ i în pene îi face de cele m a i m u l t e ori mici şi-i umileşte." - Tot atunci, zice-se, că î m p ă r a t u l Temir l-ar fi m u s t r a t p e n t r u pasiunea şi grija ce o avea de cîni şi şoimi de vînătoare, ceea ce ar fi o îndeletnicire potrivită p e n t r u u n vînător şi n u p e n t r u u n d o m n i t o r 25 ce are de p u r t a t r ă z b o a i e ; căci Baiazid să fi a v u t şapte mii d e p u r t ă t o r i de şoimi şi la şase mii de cîini. Şi atunci Baiazid,' întrerupîndu-1, să-i fi spus : „Dar p e n t r u tine u n scit şi încă u n u l care p o r ţ i războaie de jaf şi p r a d ă şi t e ţii cu pasiune de această îndeletnicire, n u t e interesezi de loc de vînătoarea cu şoimi şi cîni ! E u însă, care m - a m născut şi crescut 30 cu aceasta, coborîtor din A m u r a t al lui Orchan, împăraţii, m ă p r e o c u p a m . mult şi bine de grija cîinilor şi şoimilor de v î n ă t o a r e " . — Atunci, supărat, împăratul a poruncit să fie p u r t a t p r i n t a b ă r ă p e u n catîr şi î n cale să fie fluerat de ostaşii din. t a b ă r ă . D u p ă ce l-au p u r t a t aşa şi l-au a d u s înapoi, Temir să-1 îi întrebat, zice-se, dacă acele îndeletniciri ale poporului aduc 35 a îndeletnicirile cu şoimii şi cîinii d e vînătoare. D u p ă aceea 1-a p u s sub pază şi ridicîndu-se cu a r m a t a , a plecat asupra loniei şi spre părţile de aici Planuri mari de la marginea mării, cu gîndul să ierneze aici şi, o d a t ă 160 de ale iui Temir. c u ivirea primăverii, să treacă în E u r o p a şi 1 t o a t ă să-şi o supună, pînă ce va fi a j u n s la coloanele lui Hercule, şi de aici să
1

Cf. D u c a s ,

X V I , 1 - 1 0 , (ed. G r e c u ) .

CUCERIREA, CETĂTILOB •

•107

t r e a c ă iarăşi în Libia şi prin Libia să se întoarcă în ţ a r a sa, subjugînd astfel şi acest continent al luni ii întregi. A trimis soli şi la împăratul din Bizanţ, cerîndu-i în vederea trecerii, corăbii şi trireme. Umilirea

ι

Se mai spune că î m p ă r a t u l Temir să fi f ă c u t şi aceasta cu Baiaiui Baiazid. z i ( 1 j _ a f 0 s t a d u s ă femeia aceluia, f a t a lui Eleazar, pe 5 care Baiazid o iubea m a i m u l t decît pe celelalte şi o p u r t a cu el, avînd-o în t a b ă r ă , să o f i pus de f a ţ ă cu b ă r b a t u l ei, să-i t o a r n e vin. Şi Baiazid a m ă r î t foarte, se spune că a r fi spus : „ D a r faci u n lucru care n u se potriveşte nici cu t a t ă l t ă u nici cu maică-ta ! Coborîtor fiind din părinţi, oameni de r î n d şi săraci, n-ai avea d r e p t u l să-ţi b a ţ i joc de feciori şi de femei d e 10 î m p ă r a ţ i şi să-ţi rîzi de cei care din fire îţi sînt stăpîni". —· î n t i m p ce s p u n e a unele ca acestea, Temir rîdea de vorbele lui şi, bătîndu-şi joc, îl lua peste picior, ca p e unul ce ar grăi vorbe slabe şi f ă r ă de minte.
O î n c e r c a r e Marii dregători ai lui Baiazid, ajungîndu-se cu oamenii grode a-i seăpa. p a J .j ( j ( ţ a f ] υ [ Temir, p r e c u m se spune, a u făgăduit să le 15 plătească m a r e sumă de bani, dacă, săpînd galerii, l-ar p u t e a scăpa p e ascuns. Atunci | făcînd o galerie pe sub p ă m î n t în t a b ă r ă şi ieşind la I«J cortul, u n d e Baiazid stătea sub pază, a u fost zăriţi de pazele de aici şi p r i n ş i ; căci n - a u a j u n s î n ă u n t r u l cortului, ei afară, u n d e p ă z e a u primp r e j u r oameni jinduiţi de Temir. Cînd a u ieşit astfel şi a u fost prinşi, 20 li s-au t ă i a t capetele de către î m p ă r a t 1 .

Ajungînd la Smirna, a cucerit-o cu a j u t o r u l r o a t e l o r ; şi cetăţuia d e la marginea mării care era o c u p a t ă aici «rasele. minîndu-i zidurile, a u d ă r î m a t - o ; d u p ă , r o j a a j n cucerirea acesteia, năvălind şi a s u p r a altor oraşe din a c e a s t ă regiune 25 le-a cucerit, d u p ă c u m i se nimerea mai bine la a t a c u l fiecăreia. Căci în trei feluri, se spune, cucerea Temir oraşele : cu a j u t o r u l roatelor. Acestea erau f o r m a t e din cercuri şi aveau scări î n ă u n t r u , d e se p u t e a u urca pe zid ; aducînd r o a t a la şanţ, o împingeau două sute de oameni, rinduiţi unul d u p ă altul, fiecare intrînd prin r o a t ă , şi a j u n g e a u la p a r t e a de dincolo 30 a şanţului, acoperiţi fiind de r o a t ă . De î n d a t ă ce însă ar f i a j u n s la p a r t e a d e dincolo, se u r c a u pe scări şi aşa cucereau oraşul. Apoi avînd el în t a b ă r ă mulţi oameni, aruncau p ă m î n t a s u p r a oraşului, de a j u n g e a ţ ă r î n a la înălţimea zidului, şi pe deasupra peste ţ ă r î n ă cucerea zidul. î n sfîrşit m a avea gropari zeci de mii şi minînd zidurile, | le sprijineau pe lemne puse lea
c u c e r i r e a Smirnei. c u m erau cucerite
1

Cf. D u c a s, X V I , 12, (ed. Grecu). * Apuseni catolici, a n u m e Cavalerii de la R o dos.

108

LAONIC CHALCOCONDIL: Ε Χ Ρ ϋ Ν Β Ε Ι ISTOEICE I I I

ι pînă sus. După, aceea dînd foc lemnelor, de î n d a t ă ce lemnele erau arse,, zidurile cădeau cu uşurinţă şi aşa p ă t r u n d e a u în oraş. Astfel deci cucerea Temir oraşele, dar cînd s-a ivit a c u m a de p r i m ă v a r ă , i-a sosit vestea, că o solie de a 1 ι lui Baiazid, împăratului Indiei sosind la Chesie cu o ceată mare, o martie 14 3. ;u> | a c e ] u c r u r j straşnice în o r a ş ; şi că xntrînd în v i s t e rîile împăratului, ar pleca luînd t r i b u t u l , şi ar a m e n i n ţ a că î m p ă r a t u l Indiei n u s-ar mai ţinea de t r a t a t u l d e pace. Cînd a auzit aceastea, îi era m a r e t e a m ă ca, d u p ă ce ar a j u n g e înapoi solia la î m p ă r a t u l Indiei,. 10 8 ă n u năvălească şi să-i cucerească ţ a r a , în t i m p ce dînsul s-ar ţinea de războaie prin ţ ă r i s t r ă i n e ; şi t o t o d a t ă îl copleşea gîndul, că lucrurile omeneşti n u sînt niciodată statornice, şi socotea lucru grozav, că solii (lin I n d i a s-au p u r t a t cu a t î t a îndrăzneală şi neruşinare f a ţ ă d e dînsul, şi atunci a pornit-o, cît mai repede p u t e a , spre Chesie 1 , şi p e Baiazid şi p e 15 feciorul acestuia îi ducea cu sine. Şi feciorului nu-i dădea Temir nici o i m p o r t a n ţ ă şi acela a scăpat în ţara-i părintească. Despre Baiazid însă,, spuneau oamenii că, îmbolnăvindu-se de durere,* s-a săvîrşit din v i a ţ ă Aşa s-a săvîrşit deci Baiazid al lui* A m u r a t , b ă r b a t care a d a t dovadă, oriunde ar fi fost, de o impetuozitate şi îndrăzneală vrednică de a fi a m i n t i t ă ies şi care cu m a r e îndrăzneală J a săvîrşit prin Asia şi E u r o p a f a p t e m a r i ; şi a domnit douăzeci şi cinci de ani. Şi era aşa de semeţ, încît n u asculta de nimeni şi, încrezut n u m a i în sine, o pornea asupra duşmanilor. Şi a murit în lonia, în t i m p ce Temir îşi ţinea aici a r m a t a peste iarnă. Dar acest î m p ă r a t al Indiei e cu numele î m p ă r a t al celor ţară şi ' nouă împăraţi, Ţacliatai î m p ă r a t . Acesta cînd a a j u n s ioeui on. A p ă r a t al celor n o u ă împăraţi, se zice că a trimis prin ţ a r a masageţilor a r m a t ă m a r e asupra lui Temir şi, n ă v ă l i n d , a trecut peste Araxe, şi, d u p ă ce a cucerit aici p a r t e a mai m a r e din ţ a r ă , s-a întors acasă. Ε î m p ă r a t peste China 3 şi al Indiei întregi 4 şi ţ a r a lui se întinde pînă la 30 insula Taproban din Marea Indică, în care se revarsă cele m a i mari rîuri ale Indiei, ca Gange, I n d u s , A c h e s i n 5 . Hidaspe, H i d r a o p e şi Hifasis, acestea fiind cele mai mari rîuri ale ţării. Ţara Indiei produce m u l t e lucruri.
ι Vezi m a i sus, p . 89, n. 4. Ci. D u c a s , X V I I , 7, (ed. G r e c u ) . 3 Manuscrisele au συήνης care a f o s t î n d r e p t a t d e T a f e l in Σ ί ν η ς — C h i n a . 4 In manuscrise e x o l ξυπρίσης sau καΐ έξυπρισης sau καΐ ξυμττρίσης, Î n d r e p t a t e de· D a r k o în ξ υ μ π ά σ η ς . 8 î n m a n u s c r i s e άνυ&ίνης, î n d r e p t a t d e T a l e i în Ά κ ε σ ί ν η ς .
2

MOABTEA L U I BAIAZID FOXGKEUL. - I N D I A

109

î n m a r e belşug şi î m p ă r a t u l dispune de m a r e bogăţie, ţ a r a întreagă fiind în mina lui. D a r acesta pornind din ţ a r a de mai sus de Gange şi d e la marginea Mării Indice şi de la insula T a p r o b a n , a venit asupra î m p ă r a t u l u i ţării Chataia dintre Gange şi I n d u s şi, cucerind această ţ a r ă , şi-a aşezat reşedinţa în oraşul de a i c i ; a t u n c i s-a î n t î m p l a t , de a venit t o a t ă ţ a r a indică sub u n singur î m p ă r a t . | Aceşti locuitori ai ţării Chataia cred în zeii Apolo şi Artemis şi încă şi H e r a . Şi n u vorbesc acelaşi grai, ci sînt împărţiţi în m u l t e popoare şi, cu legi bune, sînt organizaţi în oraşe şi sate, fiind m a r e mulţime de oameni. L u i Apolo îi aduc jertfe cai, Herei însă b o i ; dar Artemidex îi jertfesc băieţi abia adolescenţi în fiecare an. î n ţ a r a aceasta se face grîu de cincisprezece coţi, grîu împărătesc, p r e c u m se zice, şi orz de acelaşi fel şi mei de aceeaşi mărime. P e s t e a p a rîurilor trec cu vase d e trestie. Căci trestia creşte în I n d i a , d u p ă cum spun oamenii, aşa de mare, încît se construiesc din ea vase de patruzeci de medimne 1 elinice. P e n t r u că acest n e a m de oameni n-a prea fost cunoscut la noi, m u l t e ştiri ce le auzim despre ei, n u n e vine să le credem. Căci ţ a r a aceasta fiind foarte departe, n u s-a p u t u t p ă t r u n d e uşor î n ă u n t r u să vezi ce obiceiuri are şi ce fel de t r a i duce. Totuşi acest n e a m în vechime a fost f o a r t e puternic ψ împăraţii perşilor şi asirienilor care s t ă t e a u în f r u n t e a Asiei, c ă u t a u să cîştige b u n ă v o i n ţ a împăraţilor Indiei, d u p ă ce Semiramida şi Cir al lui Cambise trecînd peste Araxe, a u venit cu m a r e război. Căci împărăteasa asirienilor Semiramida pornind cu m a r e război asupra î m p ă r a t u l u i Indiei, | d u p ă ce a trecut peste rîu, i-a mers f o a r t e r ă u şi aici p e loc s-a săvîrşit din v i a ţ ă . D u p ă aceea Cir al lui Cambise, î m p ă r a t al perşilor, se spune că, d u p ă ce a trecut peste A r a x e şi s-a l u p t a t cu masageţii, i-a mers f o a r t e rău şi a murit aici de mina unei femei Tomiris 2 care domnea peste masageţi.
Eliberarea lui Musa. R ă z b o i şi pace _

ι

5 ><«

10

15

20

^ 25

Temir aşadar, cum a primit vestea despre isprăvile soliei î m p ă r a t u l u i din Chataia, a pornit cît d e repede ll 1,i,ralul î,,,,,e " '· p u t e a , spre Chesie 1 . Baiazid însă, precum s-a spus, a murit în cale, dus de supărare în lumea î n t u n e c a t ă a morţii. Lui Musa 30 însă, feciorul aceluia, Temir i-a d a t d r u m u l şi a a j u n s în ţ a r a părintească* Temir însă, cînd a a j u n s la reşedinţa sa, şi-a pus la cale treburile din împărăţie, p r e c u m credea că este cel m a i bine, şi, certat fiind cu î m p ă r a t u l Indiei, p u r t a război cu el. D u p ă aceea însă a făcut pace cu condiţia să fie în bune. relaţii şi prieteni u n u l altuia. 35

î n d r e p t a t de D a r k o în Τομύριος.

110

LAONIC CHALCOCONML : Ε Χ Ρ ϋ Ν Ε Ε Ι ISTOEICE I I I

1

5 166

io

15

20 ie?

25

30

35

Temir a a v u t feciori p e Sa clinicii. P a i a n g u r şi A b d u l a t u f . p e cel mai m a r e Sachrueh 1-a lăsat î m p ă r a t în locu-i. I a r el urmaş» im. dragoste şi, dedîndn-se prea mnlt la acestea,, ge ţ j n e a s-a săvîrşit din viaţă. Căci se spune că Temir, cel m a i m u l t d i n t r e oameni,, era stăpînit de a t î t a sensualitate, încît punea băieţandrii să se împreune cu femei în f a ţ a sa, ca să fie şi dînsul excitat la aceasta. | Şi c u m isprăvea, cu dragostele, se apuca de războaie, neavînd niciodată linişte. î n felul lui de trai, să-şi fi făcut de cap, cînd era vorba să-şi satisfacă poftele sensuale. D u p ă moartea acestuia, cîrma împărăţiei a ţinut-o Saclirucli, u n b ă r b a t de a l t c u m blajin şi ţinînd m a i mult pace cu vecinii, şi-i plăcea să trăiască în linişte. N u d u p ă mult t i m p a murit şi Saclirucli al lui Temir şi P a i a n g u r , feciorul mai mic, a luat în mină cîrma împărăţiei şi era în ceartă cu fraţii săi. Căci Uli care deţinea ţ a r a cadusiilor şi Hircania,. a j u n g î n d la ceartă cu frate-său Abdulatuf, p u r t a război cu e l ; şi Paiangur,, venind chemat, a l u a t ţ a r a cu puterea şi pe acela prinzîndu-1 de viu, îl ţinea sub pază. D u p ă aceea P a i a n g u r murind, Ţoclii a l u a t în mînă cîrma împărăţiei. Cu acesta încuscrindu-se B a i m p u r al celor n o u ă î m p ă r a ţ i şi,, dîndu-i-se în seămă, a luat cîrma î m p ă r ă ţ i e i ; si i e ţ i n î n d p u t e r e a la Samarchand şi adăogîndu-şi tovărăşia de a r m e a indienilor, p u r t a război cu Ţochi, feciorul lui Paiangur. Ţochi atunci adunîndu-şi p e sciţi şi fiind împ ă r a t peste ţ a r a asirienilor, p u r t a război în contra f r a t e l u i Paiangur şi,, mergînd cu oaste, a învins în lupt ă ) şi a ocupat S a m a r c h a n d 1 . N u mult m a i tîrziu însă, avînd tovarăşi de a r m e p e î m p ă r a t u l celor n o u ă şi reşed i n ţ a împărătească aşezîndu-şi-o la Tebris, u n oraş înfloritor în Asiria, continua să poarte război cu l e u c a r n i i 2 şi împresura oraşul Samachia, capitala lui Carailuc. Dar Tebris este u n oraş m a r e şi bine înstărit şi d u p ă S a m a r c h a n d întrece prin venit de b a n i şi prin a l t ă b u n ă stare oraşele d i n A s i a ; şi în ţ a r a aceasta cresc viermii de mătase, şi f a c e cea m a i f r u m o a s ă m ă t a s e , mai b u n ă decît cea din Samachia.Creşte şi insecta aşa n u m i t ă gîndac de p u r p u r ă p e n t r u vopsit veşminte, şi de lînă şi de mătase, şi dind o culoare de mare preţ. Se găseşte mai mult în această ţ a r ă a perşilor n u m i ţ i aţamii, căci cîţi vorbesc graiul aţamiilor, t o ţ i aceşti sînt perşi şi grăiesc între ei î n limba perşilor. Şi locuiesc in Tebris şi Caghino şi Nighetie, oraşe înfloritoare în Media şi Asiria. Samachia însă, oraş înfloritor şi cu mulţi locuitori, este aşezat înspre Armenia.
M o a r t e a iui Timur-Lenkj Cele istorisite d e L a o n i c d e s p r e u r m a ş i i lui T i m u r - L e n k s î n t î n c u r c a t e şi n e c l a r e . Vz. A k d. N i m e t , op. cit., p. 32. 2 Manuscrisele ne d a u τον λευκαρίας sau λευκρίας sau τ ά ς λ ε υ κ α ρ ί α ς , î n d r e p t a t e d e T a f e l în τούς Λευκάρνας, t r i b t u r c n u m i t al „ B e r b e c e l u i a l b " ; vz. p . 56 n. 5.
1

XTEMAŞII L U I Τ Ι Μ Γ R - U S N K

111

Din f a t a Ini ŢocM, care a fost soţia lui Caraisuf, s-a născut Ţanisâ, 1 fecior al lui Caraisuf şi nepot al lui ŢocM. Acesta a domnit peste BagdatBabilon şi, d u p ă ce a subjugat ţ a r a Asiriei, a supus Tebris şi p u r t a într-una război cu feciorul lui B a i m p u r . Pornind asupra oraşului E r ţ i n g a n 1 , a început să-1 împresoare 1 şi, d u p ă ce 1-a ocupat, a cucerit ţ a r a armenilor ie» care este aşezată î n ă u n t r u l E u f r a t u l u i . Mai apoi. însă feciorul lui ŢocM a pornit din S a m a r e h a n d şi a împresurat Babilonul şi dînd năvală a s u p r a aceluia, 1-a învins în l u p t ă . Şi cucerind Babilonul şi plecînd asupra oraşului Tebris, este mereu ocupat cu acest război. Dar Ghasan cel Lung, care era nepot de al luiSchender ce deţinea E r ţ i n g a n 1 şi care era de p a r t e a io lui Carailuc, a a j u n s la domnia Armeniei cu a j u t o r u l feciorilor lui Carailuc care a u plecat şi ei eu dînsul la l u p t ă . Căci aceştia împresuraţi fiind în SamaeMa de î m p ă r a t u l Ţanisâ, feciorul lui Caraisuf, a u a j u n s la mare strîmtoare şi se rugau de B a i m p u r să năvălească în Media ; acesta înduplecat, a năvălit şi Ţ a n i s â s-a ridicat şi a plecat în contra lui B a i m p u r , pe de o 15 p a r t e dînd lupte, pe de a l t a jefuind ţ a r a . domnitorii Mendesia, Aidin şi Sarchan, d u p ă ce Baiazid a fost prins, şi-au ocupat ţările din a.e^m.a^i'ÎX î>onuica· h l i T e I n i r £ fiecare s-a instalat în ţ a r a sa. Chasan însă văzînd eă p u t e r e considerabilă i se 20 a d u n ă , a subjugat ţ a r a armenilor şi pe ţanizi 2 şi cu împăraţii ColcMdei 3 încuscrindu-se, a făcut pace.
îşi iau înapoi ţările.

Sultanii izgoniţi

1 î n m a n u s c r i s e e άρτζιγγάνιν, î n d r e p t a t de F a b r o t în Ά τ ξ ί γ γ ά ν ι ν , iar d e D a r k o Έ ρ τ ξ ι γ γ ά ν ι ν . Vz. p. 56 n. 2.

în

' în manuscrise e τζαπνίδας, îndreptat Τζανίδας. Vz 56 n. 4. 3 Marii Comneni din T r a p e z u n t .

de

F a b r o t In KianviSας,

iar

de D a r k o In

LAONIC: EXPUNERI ISTORICE IV
, . , , D u rp ă xplecarea lui Temir la Chesie 1 lisus, 7 cel mai mare ie;· dintre feciorii lui Baiazid, a pus mina pe împărăţie? după ce a a d u n a t pe cei mai de f r u n t e de la P o a r t a x 1 5 170

L u p t a pentru t r o n intre feciorii iui
lisus

Baiazid:

si M u s u l m a n ,

t a t ă l u i său şi şi-a apropiat ieniceri cîţi a p u t u t . Căci Baiazid a a v u t aceşti feciori: lisus şi Musulman şi Musa şi Melimet şi u n lisus mai mic şi u n Mustafa. lisus, îndată după plecarea lui Temir, fiind în Asia şi avînd cu dînsul ienicerii şi | din marii dregători cîţi a u p u t u t fugi de Temir, a ocupat capitala Brusaşi, supunîndu-şi cealaltă p a r t e de împărăţie din Asia, a împărţit dregătoriile cele mari şi, trecînd în Europa, a ocupat domnia, cu t o a t e că asupra capitalei Europei se aflau porniţi elini. Şi guvernator p u n e în E u r o p a , după cum i s-a p ă r u t Taine p e n t r u el. D a r Musulman pornind de la Bizanţ, a început război cu lisus şi, fiind u n b ă r b a t destoinic în ale războiului şi trecînd de p a r t e a lui marii dregători ai Europei şi ienicerii cîţi erau cu locuinţa aici, a dat năvală prin E u r o p a şi, străbătînd-o, a adus-o sub stăpînirea sa, căci lisus era departe, găsindu-se în Asia. D u p ă aceea trecînd în Asia cu a r m a t a ce-o avea din E u r o p a , a mers asupra fratelui său lisus, care se găsea prin Capadocia, căci guvernatorii-generali ai domnului din Sinope l u p t a u alăturea de el şi ceilalţi din stăpînitori îi erau aliaţi. Ciocnindu-se pe aici cu fratele său şi învingîndu-1, o b u n ă p a r t e din a r m a t a aceluia a distrus-o în luptă şi, mai ales, prinzîndu-1, 1-a ucis pe lisus, care a domnit p a t r u ani.
M u s a , eu a j u t o r a i lui Mireea cei B ă t r i n , se ridică asupra

10

15

20

im 1 usiuin.ui. dîndu-i drumul, | s-a dus spre ţara -i părintească şi a n u m e pe mare. Sosind 171
1

Acesta doborît astfel de Musulman, s-a săvîrşit d i n viaţă. Dar cînd Musulman s-a urcat pe t r o n domnea, Musa fiind informat şi împăratul

Vezi p . 89 n. 4.

8. - c, 1621

114

I.AONIC CHALCOCONDIL : B X P U N E B I I S T O R I C E IV

ι la feciorii lui Ojnur care, din cauza alianţei lor cu Iisus, erau înduşmăniţî cu Musulman, şi apoi la Sinope şi Castamon şi de aici trecînd în Dacia p e Marea Neagră şi la domnul Daciei Mircea, a d u s t r a t a t i v e cu el, între altele şi că, dacă o să-1 a j u t e să a j u n g ă la domnie, îi d ă venituri în E u r o p a 1 5 şi ţ a r ă nu puţină. Căci acela cu elinii stătea în relaţii duşmănoase, deoarece aici în Bizanţ primiseră u n băiat de al lui Mircea şi-i făgăduiră să-1 aducă la domnie, în colaborare cu prietenul Musulman. A c e s t a 2 aşadar, 1-a primit cu plăcere p e Musa şi-i p u n e a la îndemînă mijloace de t r a i şi d e ce avea nevoie ; dar i-a d a t şi a r m a t ă . P e u r m ă , cum Musulman era d e p a r t e io în Asia, curgeau la el cei din E u r o p a , cîţi nu o duceau bine cu Musulman şi erau supăraţi pe acela ;şi o porneşte, luîndu-i pe aceştia şi de la daci a r m a t ă destul de m u l t ă ; şi cu dînsul merge si D a n 3 , domnul dacilor ; şi s-a f ă c u t stăpîn pe Europa, şi, sosind la scaunul împărătesc în Adrianopole, s-a f ă c u t î m p ă r a t ; şi se pregătea s-o pornească în Asia cu a r m a t a a s u p r a 172 fratelui său. D a r şi Musulman se silea şi dînsul J să i-o apuce înainte, pînă ce ar fi trecut în Asia ; căci amîndoi îşi dădeau seama, că e mai bine şi spre folosul aceluia din amîndoi care, trecînd în ţ a r a celuilalt, ar da l u p t a acolo şi să n u aştepte năvala fratelui. Şi, atunci trecînd spre Bizanţ spre a cîştiga prietenia împăratului din Bizanţ, ia de soţie pe n e p o a t a 20 împăratului, f a t a genovezului Dori a. Luînd pe nepoata împăratului elinilor Musulman, feciorul lui Baiazid, şi trecînd la Bizanţ, a plecat cu a r m a t a asupra fratelui său.
*

25

30

i"3 35

D a r Musa, cum f o a r t e repede a auzit că a descins la Bizanţ la î m p ă r a t u l elinilor, de î n d a t ă a pornit '« nu-i a g U p r a lui şi, tăindu-i d r u m u l la Bizanţ, lăsa să iasă în E u r o p a şi să se întoarcă. Musulman aşadar trecînd din Asia a r m a t ă foarte multă, pe cît a p u t u t , în regiunea de la Bizanţ, stătea aici în t a b ă r ă şi aştepta atacul fratelui său. Aici, de î n d a t ă ce amîndoi s-au. p u s în ordine de bătaie, s-au încăierat şi se l u p t a u . Musa avea în liniile sale de l u p t ă pe daci şi pe tribali şi p e Ştefan, feciorul lui Eleazar şi a r m a t a turcilor din E u r o p a . D a r î m p ă r a t u l a trimis cuvînt la acesta şi-i dădea sfatul ca, în toiul luptei, cu c u r a j să treacă de p a r t e a Bizanţului la împăr a t u l *, u n om mai b u n şi mai cum se cade decît M u s a ; căci Musa, î n t r e • altele era urît la I aliaţii lui şi era repede la mînie. Ştefan aşadar în toiul luptei, c u m se înţelesese şi cu î m p ă r a t u l şi cu Musulman, a u trecut d e
Masa pierde iutii l u p t a ; se retrage la Dunăre,
1 2 3 4

Adică In sudul Dunării, în Peninsula Balcanică. Mircea cel B ă t r î n . Manuscrisele scriu Ντάνου şi Τάνου, D a r k o scriind Δανού.. Sultanul Musulman.

MUSA A J U T A T D E M I R C E A C E L B Ă T R Î N A J U N G E SULTAN

115

p a r t e a lor şi au sosit la Bizanţ. D a r Musa, cum se l u p t a încăierat cu fratele său, a învins pe cei veniţi din Asia şi, luîndu-se d u p ă ei, îi u r m ă r e a . Musulman însă, ca şi cum biruit, se retrăgea spre Bizanţ ; şi cînd a a j u n s lîngă oraş, s· a hotărît p e n t r u u n plan f o a r t e v i t e a z ; avînd cu sine ca la cinci sute de oameni şi m a i adăugîndu-se şi alţi cîţiva, i n t r ă cu aceştia în şanţul oraşului, în t i m p ce frate-său Musa, împreună cu cei ce erau eu el, se ţineau de urmărire şi omor ; apoi furişîndu-se de duşmani, ajunge în t a b ă r a aceluia şi a o c u p a t - o ; şi p e cei ce sosind din l u p t ă , c ă u t a u adăpost şi se întorceau, îi omora. Cînd s-a întors şi însuşi Musa şi, mergînd din l u p t ă spre t a b ă r ă , şi-a d a t seama că t a b ă r a îi este ocupată, î n d a t ă a luat-o şi dînsul la f u g ă şi s-a î n d e p ă r t a t de a r m a t ă şi u n u l a fugit într-o p a r t e şi altul în alta, p r e c u m îi venea fiecăruia bine. Unii s-au şi dus de î n d a t ă la Musulman şi i se închinau ca unui î m p ă r a t şi i-au u r m a t , u n d e mergea. Şi aşa Musulman a pus mina pe p u t e r e în a m î n d o u ă continentele, d u p ă ce a l u p t a t pînă la capăt cel mai vitejeşte din t o ţ i cîţi îl ştim noi, în contra fratelui. I n t r î n d aşadar în reşedinţa împărătească din | Adrianopole, şi-a rînduit împărăţia şi domnia, precum credea că este cel mai bine. Musa însă ajungînd în regiunea de la D u n ă r e şi întîlnindu-se cu Mircea 1 , domnul Daciei, care îi era prieten b u n şi de mai înainte, se aţinea p e lîngă H e m , mutîndu-se din loc în loc. D a r Musulman devenind nepăsător şi ţinîndu-se de a iui M u s u l m a n , " petreceri, starea de lucruri începea să se tulbure. Căci mai marii lui dregători erau necăjiţi p e el, că n u era nimic b u n într-însul; şi că turcii pe nesimţite treceau de p a r t e a fratelui său, nu-i păsa de loc. î n d a t ă ce a a j u n s stăpîn p e împărăţie, a d a t înapoi elinilor Terme şi Zituni şi regiunea Asiei d e la marginea m ă r i i 2 şi, fiindu-le binevoitor, le-a i n t r a t în voie la orice dorinţă, p e cît îi era cu p u t i n ţ ă . Şi elinii trimiteau soli la el şi-1 sfătuiau să nu stea aşa cu t o t u l n u m a i de petreceri, căci domnia îi este în primejdie şi nu e de loc bine întemeiată f a ţ ă de f r a t e l e său. D a r lui nu-i păsa nimic de t o a t e acestea şi de dimineaţă pînă seara se ţinea într-una de beţie f ă r ă frîu, încMnînd cu paharele la marii d r e g ă t o r i ; şi cum se culca, d e î n d a t ă ce se trezea, iarăşi se apuca de petrecere. Se spune că odată, cînd era cu pocalul în mînă, u n cerb intrînd, u m b l a prin t a b ă r ă ; şi soldaţii făcîndu-i l a r m ă ) la apariţia n e a ş t e p t a t ă a cerboaicei, apropiindu-se întreba dacă are u n pocal pe coarne, ea să p o a t ă avea
Domnia nepăsătoare
1 Manuscrisele d a u μυρδάνω, ceea ce T a f e l î n d r e a p t ă î n Μ υ ρ - Λ ά ν ί ο , N u s s e r în Μύρζγ] τ ω Δ ά ν ο ο — „ c u Mircea al lui D a n " , D a r k o Insă în Μύρξεω Δ ά ν φ „ c u D a n al lui M i r c e a " Cred că cel m a i b i n e e n u m a i Μύρξτ) Si „ î n s ă cu Mircea'". 2 Din f a ţ a Gonstantinopolei.

ι

5

10

15 n·'»

20

25

so

i""> 35

116

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E E l ISTOEICE IV

oaspete la petrecere. Dealtfel, Musulman era om bun, voinic la t r u p şi în năvală la luptă cu multă destoinicie, Musa însă dimpotrivă p ă t i m a ş f ă r ă margini şi mai ales repede la inînie şi pe cine-l ura, n u mai înceta ca să-1 prigonească.
a j u n g e sultan După ce aşadar au trecut destul de mulţi la dînsuî, i4ii 1413. a ciiborît în cîmpie şi mergea asupra lui M u s u l m a n ; şi Chasan, comandantul ienicerilor, şi Brenez avînd cavaleria uşoară a Europei, î n d a t ă a u trecut de p a r t e a lui Musa. Acela însă, c u m a b ă g a t de seamă că ienicerii l-au părăsit şi trec la fratele său, a pornit-o de-a· d r e p t u l spre Bizanţ, cu gîndul să se lege cu elinii şi cu î m p ă r ă ţ i a Bizanţului, ca de aici trecînd iarăşi în Asia, să p o a t ă pune mîna pe putere în Asia. Şi cum era în această stare, pe d r u m u l ce duce la Bizanţ, turcii l-au c u n o s c u t ; şi locuitorii turci din p a r t e a locului, strîngîndu-se aici, l-au prins şi l-au dus la Musa, voind să-i facă împăratului o bucurie. D a r Musa pe fratele său 1-a ucis şi pe turcii care l-au prins şi a u venit la el, aducîndu-i-l,i-a ars în foc cu t o a t ă casa deodată cu femei şi cu copii, spunînd că au lucrat în fărădelege, cînd au pus mîna pe însuşi î m p ă r a t u l lor şi că li s-ar cuveni această pedeapsă 1 . Musa

Dînsul aşadar a pus mîna pe împărăţie şi trecînd ă Salonicul ; iu Asia, I s-a instalat in locul aceluia, orînduind poaita război eu siriiii, ţ a r a ^ credea că o va deţine în chipul cel mai statornic. Şi a pornit cu gîndul să împresoare Bizanţul şi a mers cu război şi asupra oraşului Terme şi mereu s-a războit cu domnul tribalilor, jefuindu-i t o t o d a t ă ţ a r a şi împresurîndu-i capitala Spenderova. Acest Ştefan al lui Eleazar, f r a t e cu soţia lui Baiazid 2 , avea numele Yulc şi, cînd a murit Eleazar, a luat domnia şi stăpînea, însoţindu-1 cu a r m a t ă pe Baiazid, u n d e îi spunea. Şi atunci cînd s-a d a t l u p t a lîngă Bizanţ în contra lui Musulman, a lăsat p e Musa şi a trecut la fratele aceluia ; de aceea declarîndu-i război, îi împresura capitala şi-i jefuia ţ a r a . Cînd însă a năvălit cu împresurare a s u p r a Bizanţului, îşi desăvîrşea pregătirile, călind şi ocupînd t o t ce p u t e a din regiune şi cît a p u t u t , a construit foarte multe trireme şi vase şi dădea a t a c u r i şi de pe uscat şi de pe mare. Atunci elinii a u echipat cîte vase le aveau la înd eroină şi trireme şi, sub comanda lui Emanuil, fecior din flori al împăratului l o a n , le-au scos împotrivă şi a u d a t o l u p t ă p e m a r e ; şi elinii a u ieşit învingători. Acest Emanuil, fecior al împăratului, în ce priveşte ştiinţa şi înţelepciunea, nu
Musa împresoară uizairţui; ata.
1 2

Cf. D u c a s , X I X , 1 - 6 , (ed. Grecu). Manuscrisele n e oferă πλαδίκεω şi τοΟ ιτλοαίδε», î n d r e p t a t de DaAl5 în Π α ι α ζ ή τ ι ω .

R Ă Z B O I Î N T B E MC SA ŞI M A H O M E D

117

era ] mai pre jos de nimeni şi In t i m p u l de atunci era socotit foarte >" destoinic la conducerea războiului şi se bucura de m a r e faimă b u n ă . Şi p e n t r u această f a i m a b u n ă a fost prins de fratele său î m p ă r a t şi, a r u n c a t în închisoare, a r ă m a s şaptesprezece ani ani cu băieţii săi. Musa, cum p e m a r e dăduse greş cu flota, năvălea dinspre uscat şi jefuia regiunea 5 Bizanţului şi a oraşului Terme pe care-1 împresura şi p u r t a război cu tribalii. Cu domnitorii turcilor din Asia încheiase t r a t a t e şi avea pace şi aşa se făcea că cel m a i mult se aţinea prin E u r o p a .
Orchan al l m M u s u l m a n contrapretensient, Alt lisus al ini Baiazid se iace creştin.

, , . „

.

Dar elinii,' de î n d a t ă ce Musulman a m u r i t ,' 1-au adus pe băiatul lui cu numele Orchan şi l-au ridicat în i u i Musa. D u p ă aceea l-au trimis la Terme, c o n t r a A
'

io

ca, pornind de aici cu Bogdan şi cu a j u t o r u l altor turci din p a r t e a locului, năimiţi p e bani, să p o a t ă merge asupra Europei şi să ocupe ţ a r a . D a r băiatul a fost d a t în seama unui t u r c din Asia cu numele Balaban, u n b ă r b a t de a l t c u m nu laş, dar n u prea de încredere. Şi a u sosit la Terme şi, ieşind de aici, mergea prin Macedonia spre Yeria şi regiunea din p a r t e a locului; şi alăturîndu-i-se turcii ce se aţineau pe acolo, a pornit spre Tesalia. Musa însă, cum a aflat că băiatul lui Musulman txage de p a r t e a sa ţ a r a şi merge spre Tesalia, t r ă d a r e p u n e la cale 1 cu Balaban, ca acesta să-i predea la o năvală p e băiat şi să-i semnaleze tot- i"« deauna încotro merge şi p e u n d e u m b l ă . Acesta deci, în orice p a r t e de ţ a r ă mergea, îi semnala îndată lui Musa şi-i a r ă t a unde, venind asupra lor, ar p u t e a da peste ei şi i-ar preda băiatul. Şi oamenii cu băiatul ajunseseră la muntele Macedoniei care se întinde pînă în Tesalia, şi aici, d u p ă cum îi semnalase B a l a b a n lui Musa, d ă năvală şi a prins băiatul şi i-a distrus 2 5 oastea. D u p ă aceea venind în ţ a r a lui Bogdan, şi-a supus ţ a r a d e aici şi continua cu m u l t ă stăruinţă şi băgare de seamă războiul cu elinii. Şi aşa elinii erau urmăriţi cu război. Şi lisus cel m a i tînăr dintre băieţii lui Baiazid, venind la elini, 30 a trecut la legea lui lisus şi nu mult t i m p mai pe u r m ă s-a săvîrşit din v i a ţ ă * > a r ^ Mehmct, t o t f r a t e cu Musa şi fecior a-1 lui Baiazid, Musa şi M a h o m e d . deoarece era destul de m a t u r acuma, a pornit din ţ a r a lui C a r a m a n Ţâ'raRomtoească! Şi u m b l a p e la turcii ce îi erau mai. apropiaţi prin înrudire, cu gînd să dobîndească domnia cu a j u t o r u l lor. Şi a trimis soli şi la elini şi aceştia s-au prins şi ei să-1 a j u t e la domnie cu t o a t ă p u t e r e a ; şi a pornit asupra Asiei; şi p e n t r u că marii dregători ai Asiei erau n e m u l ţ u m i ţ i cu domnia a u t o r i t a r ă a lui Musa şi treceau de
ităzboiui dintre
1

35

Cf. D u c a s ,

X X , 4, (ed. G r e c u ) .

118 179

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJNEEI ISTOEICE IV

s

io

15

180 20

25

30

p a r t e a lui Mehmet, a pus stăpînire pe Asia | şi apoi a pornit asupra E u ropei. Acesta, în t i m p u l domniei lui Musulman şi a lui Musa şi Iisus, fiind în vîrsta copilăriei, aceia cărora le-a fost încredinţat băieţelul, n-au a r ă t a t fraţilor, u n d e p u t e a să se afle, de t e a m ă să n u fie prins şi o m o r î t ; şi-1 d ă d u r ă în p ă s t r a r e la u n meşter de coarde în Brusa, să înveţe meşteşugul. Şi d u p ă aceea, î n d a t ă ce aici a a j u n s la o vîrstă, cînd era în stare să se ocupe de treburile acelea 1 , a trecut la Caraman Alisur. D e aici. pornind precum a m a r ă t a t mai sus, a a j u n s cu uşurinţă d o m n al Asiei cu a j u t o r u l lui Caraman şi al altor cîţiva stăpînitori de prin Asia ; şi trecînd la Bizanţ, s-a a j u n s din vorbă cu î m p ă r a t u l elinilor şi şi-au j u r a t unul altuia, p r e c u m credeau că e spre binele l o r ; apoi a mers la domnul tribalilor, în părţile Traciei, ca să se întîlnească şi cu acela şi luînd şi a r m a t a aceluia, să pornească la l u p t ă cu fratele său. D a r şi Musa, căci a aflat f o a r t e repede -de trecerea lui din Asia, a pornit cu m u l t ă a r m a t ă asupra lui şi s-a întîlnit cu fratele care trecea undeva prin regiunea de la Chariupole 2 şi s-a luat la l u p t ă . Punîndu-se în linie de bătaie, a a t a c a t ; dar şi fratele său Mehmet a c o n t r a a t a c a t cu oastea pusă în ordine de l u p t ă . Şi cînd a r m a t e l e | fratelui a u sosit 3 , cea din Asia venită cu Mehmet s-a ciocnit cu cea din E u r o p a şi se l u p t a u . E u d u p ă mult t i m p însă, a r m a t a cea din Asia a fost b ă t u t ă şi a apucat-o la fugă. Şi Mehmet, meşterul de coarde, a scăpat la Aii, feciorul lui Baiazid 4 , în Bizanţ şi au scăpat şi armatele. D e aici trecînd din nou în Asia, s-au înzdrăvenit şi s-au refăcut, ca iarăşi năvălind, să se ia din nou la luptă cu Musa p e n t r u p a r t e a cealaltă din stat. E u d u p ă mult t i m p adunind a r m a t a asiatică, elinii l-au trecut peste strîmtoare în E u r o p a . Musa să treacă în Asia, îl opreau elinii, deoarece trecerea mării era in puterea lor şi stăteau de pază şi la Elespont şi la Hieron 5 în Propontida. Mehmet aşadar, c u m i-au trecut armatele în E u r o p a , s-a grăbit drept la tribali, cu gîndul să ia în primire a r m a t a acelora care era considerabilă. D a r Musa se grăbea să se ia la l u p t ă şi, î n d a t ă ce a a j u n s în regiunea aşa n u m i t ă de la Panion de peste m u n t e l e Hem, dă aici peste fratele său, căci Musa trecuse de mai înainte peste m u n t e . Şi ^Mehmet) cum a băgat de seamă
Adică politice, d e ale î m p ă r ă ţ i e i . In m a n u s c r i s e e χωριούπολιν, î n d r e p t a t d e T a l e i în Χαρωύπολιν. 3 A m t r a d u s t e x t u l , p r e c u m e în m a n u s c r i s e , n u p r e c u m e î n d r e p t a t d e B e k k e r şi a c c e p t a t d e D a r k o : „ f r a ţ i l o r s-au î n c ă i e r a t " . 4 F i r e ş t e că u n a l t Baiazid d e c î t f o s t u l s u l t a n , ai c ă r u i f e c i o r i se l u p t a u î n t r e ei p e n t r u domnie. 5 S u b H i e r o n — „ l o c s f î n t , t e m p l u " — e d e înţeles î n t r e a g a s t r î m t o a r e a Bosforului, vezi V. G r e c u , La signification.de Hieron Slomion, în „ B y z a n t i n o s l a v i c a " , X V , 1955, p . 2 0 9 - 2 1 3 .
2 1

M A H Q M E D X E Ă S T O A E N l P E MUSA

119

că fratele său înaintînd, s-a apropiat de el, şi-a pus a r m a t a în ordine ι şi s-au l u a t la l u p t ă . D a r , n u d u p ă mult t i m p a fost b ă t u t şi luînd-o la fugă, a plecat la d o m n u l tribalilor. Şi cînd j s t ă t e a aici, a trimis vorbă îgi la marii dregători ai turcilor, în vederea unei defecţiuni, Şi. la (Jhasan, c o m a n d a n t u l ienicerilor şi la Brenez şi la A m u r a t . I a r aceia a u cedat vor- 5 'belor şi şi-au d a t cuvîntul, în ce priveşte defecţiunea. Astfel însuşi Brenez trece la Mehmet, avînd cu el f o a r t e mulţi turci, şi încă şi ienicerii, p e Chasan cu cei mai de f r u n t e dintre ieniceri. Astfel Mehmet, avînd a c u m a a r m a t ă , încît să se p o a t ă măsura cu fratele său, a l u a t şi p e d o m n u l tribalilor cu sine şi a pornit asupra fratelui său cu gîndul să dea l u p t a . D a r Musa ω gîndindu-se să stea în calea fratelui său, încît să n u p o a t ă p ă t r u n d e în E u r o p a 1 şi să-i cuprindă ţ a r a , s e ' a ţ i n e a prin ţ a r a misilor, avînd cu sine P o a r t a şi întreaga a r m a t ă din E u r o p a a f a r ă de cei ce au trecut la Mehmet. Ieşind Mehmet aici, şi-a aşezat t a b ă r a . Cînd însă a a j u n s aproape de a r m a t a lui Musa, s-a pus în ordine de l u p t ă , şi aripa lui stîngă o comanda 1 5 d o m n u l tribalilor, iar cea d r e a p t ă Brenez cu feciorii l u i ; căci erau cu el feciorii lui, oameni destoinici, B a r a m 2 , Aii, Beic şi lisus. D a r cînd şi Musa îşi avea oştile lui puse în ordine de l u p t ă şi, umblînd pe la ele le inspecta şi rînduia, j d u p ă cum i se părea m a i bine, mergînd pretutindeni, a t u n c i 1 8 2 Chasan, c o m a n d a n t u l ienicerilor, care trecuse la (Mehmet apropiindu-se 2 0 călare de a r m a t a lui Musa, a început să strige c ă t r e ieniceri : „Băieţi, d e ce m a i t ă r ă g ă n a ţ i şi n u veniţi cît m a i repede la î m p ă r a t u l vostru, omul cel mai d r e p t şi m a i b u n dintre coborîtorii din n e a m u l Otumanizilor şi pe t o ţ i cei din neamul lui întrecîndu-i în virtute, ci r ă b d a ţ i să fiţi b a t j o c u r i ţ i şi m a l t r a t a ţ i d e u n om bat jocurilor din fire şi u n îngîmfat şi care n u are 2 5 nimic b u n într-însul nici p e n t r u sine şi nici p e n t r u prietenii lui". — î n t i m p ce Chasan spunea acestea, Musa cum trecea prin rîndurile de l u p t ă , a u z e a orice spunea omul a c e s t a ; dar careva luîndu-i v o r b a înainte, i-a zis : „ D a r împărate, n u vezi pe Chasan, c o m a n d a n t u l ienicerilor, om care a fost în m a r e cinste la tine, cum insultă p e ieniceri, chemîndu-i la.defec- 3<> ţiune — Atunci Musa c u m a auzit acestea, n u s-a mai p u t u t stăpîni, ci dînd frîu calului, i-a d a t pinteni a s u p r a lui Chasan, cu gîndul să-1 o m o a r e ; şi alerga din răsputeri. Chasan, deoarece f o a r t e repede a b ă g a t de seamă c ă Musa mină din răsputeri asupra lui, a luat-o şi el la f u g ă cît p u t e a ; şi Musa se ţinea de el, urmărindu-L Apoi ajungîndu-1, îl omoară d i n f u g ă 35 c u sabia p e om, repezind de sus într-însul sabia. Slujitorul însă care însoţea pe Chasan, cînd şi-a văzut stăpînul omorît şi c u m Musa din nou ] ridica
1 2

T e r i t o r i u l t u r c e s c din P e n i n s u l a B a l c a n i c ă . D e f a p t B a r a c ; vezi m a i jos, p . 138 11. 1.

120

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJNEEI ISTOEICE IV

W

5

sabia, ca să lovească iarăşi, slujitorul lui Chasan s-a plecat in jos şi, cînd Musa întinde din nou b r a ţ u l , i 1-a r ă t e z a t cu sabia. Cînd şi-a văzut mîna c ă z u t ă , a pornit t o t u ş i spre t a b ă r ă . Şi oştile c u m a u băgat de seamă că e ciunt, a u început a fugi şi s-au d u s la fratele său. Atunci şi dînsul n u s-a m a i oprit din d r u m , ci s-a d u s şi a fugit spre ţ a r a Daciei. D a r de î n d a t ă ce oştile a u venit la Mehmet şi el a pus mîna pe puterea în stat, imediat a hotărît să ia u r m a fratelui său. Şi-1 prind istovit şi mînînd cu o singură m î n ă şi vîrît într-o mlaştină şi, aducîndu-1 la fratele său, 1-a ucis î n d a t ă , sugrumîndu-1 cu j u v ă ţ u l 1 .
Mahonud

10

ι (1413^1421)

pustieşte Ţ a r a R o m î n e a s c ă ; apoi Încheie pace, primind tribut.

l > Mehmet, fecior al lui Baiazid, a l u a t î n primire domnia, elinii stîndu-i î n t r - a j u t o r ; şi doml l u l u i tribalilor i-a dăruit ţ1a r ă destul d e m u l t ă

A )()i

în graniţă cu a aceluia. D u p ă aceea a trimis a r m a t ă asupra ţării Daciei şi a pustiit această ţ a r ă . Şi domnul Daciei trimiţînd 15 goli la el a încheiat u n t r a t a t de pace cu condiţia să aducă tribut, p e care i l-ar fi rînduit î m p ă r a t u l Mehmet 2 . Manuii xi i'aieoiog Ou elinii a ţ i n u t prietenie nesmintită pînă la capăt.. ia măsuri in Peloponez; De aceea şi lOmanuil, î m p ă r a t u l din Bizanţ, sosind la Peloponez, a închis I s t m u l cu zid şi i-a chemat să 184 ying, a ici pe Peloponezieni, J în t i m p u l cînd a închis I s t m u l cu zid. Acest I s t m desparte întreg Peloponezul, de se face o insulă, şi se întinde la patruzeci şi două de stadii 3 de la o m a r e la alta ; pe locul acesta se serbau de elini şi jocurile Ist,mice. D e oraşul Corint e la o d e p ă r t a r e de douăzeci şi cinci stadii 4 . Acest I s t m , cînd X e r x e al lui Darie a venit asupra Atenei, 25 peloponezienii l-au închis cu zid, voind să oprească astfel intrarea barbarului s în Peloponez. D u p ă aceea î m p ă r a t u l romanilor J u s t i n i a n , a doua. oară, 1-a închis cu zid. Şi acesta aşadar, cum trăia în pace cu Mehmet al lui Baiazid, venind în Peloponez, 1-a pus în domnia Peloponezului p e fratele său şi a închis 30 I s t m u l cu zid, aşa încît peloponezienii să-i plătească bani pe u r m a pazei Istmului. Le-a d a t deci ordin să se a d u n e la I s t m . Şi aceia l-au ascultat şi, adunîndu-se, lucrau la ridicarea zidului, contribuind fiecare d u p ă puterea sa. D u p ă ce a dus zidirea la capăt, prinde pe marii dregători a
1 2 3 4 5

CE. D u c a s , X I X , 13, (ed. G r e c u ) . I b i d e m , X X , 2. Slnt 7 k m 460 m . F a c 4 k m 440 m . Adică a s t r ă i n u l u i negrec.

M A H O M E I ) I I N E Â Z B O I CV

VENETIEXII

121

peloponezienilor care; avînd mult t i m p în puterea lor ţ a r a , nu mai voiau să asculte de loc de domnii elinilor cînd li se părea ceva că nu le este de vreun folos. Atunci prinzîndu-i pe aceştia, i-a dus la Bizanţ, ţinînd sub pază pe peloponezieni. ( Şi a plecat cu a c e ş t i a 2 .
'

Dar Mehmet împăratul, d u p ă o trecere de t i m p , a, 3 M a h o m e d ι şi Sinope. p 0 r J 1 i t război asupra stăpînitorului din Sinope I s m a i l , p e n t r u că se arătase prieten cu Musa şi, în războiul în contra sa, a căutat să-i fie de a j u t o r . Şi a trimis soli la el şi i-a ordonat să-i dea t r i b u t venitul din a r a m ă , căci acest loc, din cîte sînt prin Asia, se p a r e că e singurul, din cîte ştim noi, care produce a r a m ă ; acest venit dîndu-i-1, î m p ă r a t u l Mehmet a încheiat pace şi a încetat cu războiul.
Război şi pace intre

veneţienii însă a început război, a j u n g î n d la ceartă din cauza ţinutului veneţienilor dinspre şi ocuitoni ei. Marea Ionică, pe care-1 pustia şi jefuia, trimiţînd oşti. De aceea veneţienii au trimis soli şi, cum n-au găsit nici o cale convenabilă de împăcare, continuau războiul cu el. Se p a r e că acest n e a m a fost vechi şi dintre euganeii 4 de la Marea Ionică cel mai puternic şi m a i viteaz.-, L a început îşi aveau locuinţele în regiunea dinspre colţul Mării Ionice s , întinzîndu-se din ţ a r a ilirilor pînă în Italia ; şi în vechime se chemau henetieni, d u p ă aceea însă s-au n u m i t veneţiei ii. P o r n i n d apoi dinspre continent, mai de b u n ă voie, mai de nevoie, ţ a r a fiindu-le pustiită 6 , s-au aşezat cu locuinţele, ca să le aibă mai la adăpost, pe o insulă mică şi mlăştinoasă la o depărtare de | cincisprezece s t a d i i 7 de uscat. Şi pornind dintr-un început mic şi strîngîndu-se la dînşii şi din vecinii de pe continent care aveau de suferit f o a r t e mult din p a r t e a duşmanilor, a u sporit mereu dinspre continent şi locul acela s-a u m p l u t de locuinţe şi s-a organizat avînd legi bune. Oraşul acesta a a j u n s la mare putere, p e n t r u că cei ce s-au a d u n a t în el, şi-au d a t o b u n ă organizaţie cu legi b u n e ; şi din oamenii mai de seamă de p e continent, dacă, cuiva duşmanii luîndu-i ţ a r a , l-ar fi u r m ă r i t şi ajungea aici, apoi rămînea cu
Mahomed în război cu veneţieittt. Despre Veneţia A d i c ă d e despoţii b i z a n t i n i t r i m i ş i In P e l o p o n e z şi de î m p ă r a t u l d e l a G o n s t a n t i n o p o l e . C I D u c a s , X X , 8, (ed. Grecu). 3 D e f a p t I s f e n d y a r ( 1 3 9 2 - 1 4 3 9 ) , b u n i c u l Iui Ismail ( 1 4 4 3 - 1 4 5 9 ) , care a f o s t s u p u s d e M a h o m e d I I . Vezi A k d.. N i m e t , op. c i t , p . 50 a r . 29 şi p . 71, n r . 65, p r e c u m şi G. Μ or a ν c s i k : „ B y z a n t i n o t u r c i c a " , II, p . 130, s. v. 4 şi 5. 4 Manuscrisele ne d a u ευγενών „ d i n cei de n e a m b u n " , î n d r e p t a t de Tafel în Εύγβνέων.. s S u b Marea Ionică e v ă d i t că aici se înţelege Marea A d r i a t i c ă . » D e c ă t r s h u n i i lui Atila. ' Vreo 3 k m .
3 1

ι

122

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTOEICE VII

ι locuinţa. Făcîndu-se în p u ţ i n ă vreme oraşul mare, mulţi dintre elini şi r o m a n i 1 şi b ă r b a ţ i de la m u l t e alte popoare, oameni de viţă strălucită, dacă vreunuia nu-i mergea bine în patrie, fie că erau prigoniţi d e potrivnicii politici, fie că erau alungaţi de duşmani, se strîngeau în acest oraş, b ă r b a ţ i 5 de seamă şi destoinici, urmaşi ai unor părinţi străluciţi şi conducători de ţ ă r i însemnate. P e de o p a r t e de prin regiunea de la Marea Ionică şi E l a d a , p e de altă p a r t e de prin I t a l i a pornind şi sosind aici, locuiau la adăpost mai b u n . Oraşul fiind u n centru b u n comercial şi nevoia împmgîndu-1 pe fiecare io în largă măsură spre comerţul p e mare, deoarece noii locuitori n u voiau de loc să se ţină de continent şi nici de produsele cîte le aducea continentul prin lucrarea pămîntului, ci îşi aduceau pe m a r e de ce aveau t r e b u i n ţ ă 187 în oraş, 1 şi-au agonisit din această îndeletnicire mulţi bani şi peste t o t locul dădeau dovadă de m a r e p u t e r e ; şi oraşul şi-i înzestrau cu locuinţe 15 de mult p r e ţ şi clădiri şi biserici măreţe. Şi construind trireme n u p u ţ i n e şi îneonjurîndu-se cu a r m a t e puternice, se războiau mereu, împinşi de pizmă, cu cei ce p ă r e a u că s-au f ă c u t puternici pe mare, declarîndu-le război de t e a m ă că păreau că au a j u n s a c u m la putere mare. Eegiunea din spre Marea Ionică, situată la stînga p e n t r u cel ce iese navigiiuL din '20 colţul acela, ţ a r a fiind n u neînsemnată şi oraşe bine înstărite, şi le-au subjugat ; şi a u a j u n s la Marea Egee şi, p u n î n d stăpînire pe strîmtorile şi porturile de-a lungul ţ ă r m u l u i de aici, a u cucerit Cercira t o a t ă şi E u b e a şi Creta şi oraşe din Peloponez. Şi asupra Siriei venind cu flota şi supu.nîndu-şi oraşul Cirene, a u f ă c u t mari isprăvi, luptîndu-se pe m a r e mereu 25 în m u l t e locuri cu barbarii de p e acolo şi făcîndu-se stăpîni pe m a r e a dinău n t r u l coloanelor lui Ilercule 2 . Duceau războaie biruitoare şi prin E u r o p a cu cei despre care credeau că a u vreo p u t e r e p e mare. D i n locurile de la marginea mării ale Italiei n-au cucerit ceva mai de seamă, a f a r ă doar de oraşul înfloritor al Bavenei, cînd domnul d e acolo s-a săvîrşit din v i a ţ ă 30 deoarece nu voiau să meargă cu război asupra celor de aceeaşi seminţie, 388 ci să ducă războaie p e m a r e în contra celor de altă seminţie. I D a r aceştia s-au l u p t a t şi cu elinii şi, fiind superiori în luptele pe mare, le-au cucerit c a p i t a l a s , venind cu dînşii şi mulţi apuseni, conduşi de dînşii asupra elinilor. Şi cînd a u început să se ţ i n ă de continent, în p u ţ i n t i m p a u cîştigat 35 un loc b u n pe continent şi şi-au înzestrat oraşul cu m u l t ă tărie, sporindu-şi mult puterea în a m î n d o u ă direcţiile 4 . î n d u ş m ă n i n d u - s e cu domnii d e
1 2 s 4

B i z a n t i n i şi i t a l i e n i . Marea M e d i t e r a n ă d i n ă u n t r u l G i b r a l t a r u l u i . î n c r u c i a d a a I V - a din 1204. P e a p ă şi p e u s c a t .

PUTEREA

VENEŢIEI

123

pe continent, an du's războiul cu ei multe generaţii; şi aveau mare venit de bani şi şi-au construit oraşul mare. D u p ă aceea arhierul Eomei fiind scos din scaun şi oraşul romanilor de Barbarosa \ împărat al ţării Italiei dinspre apus, l-au adus înapoi pe arhiereu şi a u p u r t a t război cu împăratul, încît au consolidat arhiereului domnia şi au rămas biruitori pe mare şi l-au adus înapoi 2. Şi au început război cu genovezii care păreau mai tari în părţile de acolo din Italia de la marginea m ă r i i ; şi au d a t dovezi de mari fapte, dînd în multe locuri lupte pe mare şi rămînînd biruitori. Aceştia primind războiul cu veneţienii, era cît pe ce să cucerească chiar oraşul lor, ajungînd cu trireme şi corăbii la portul veneţienilor, după ce a u i n t r a t pe u n d e e Chiozi s . Acest oraş al lor este aşezat, unde i e portul cel mare şi, avînd o întindere de cinci sute de stadii 4 , se sfîrşeşte în regiunea de pe la E r i d a n ; căci aici Eridan, mare între rîuri]e Italiei şi p u t î n d duce corăbii, înspre partea aceasta se revarsă în m a r e ; şi pe aici aşadar intrînd corăbiile genovezilor în portul veneţienilor, a u ocupat şi robit Chiozi 3 . După aceea au trimis soli în oraş, şi cei din oraş fiind la mare nevoie şi neştiind ce o să fie cu dînşii, a u spus că sunt g a t a să asculte de genovezi si să-şi conducă statul, după cum aceia ar crede că e în folosul şi interesul lor, şi cereau să le spună ce vor, ca şi cum ar fi gata să le împlinească această dorinţă. Dar aceia,· cînd au auzit răspunsul veneţienilor, au crezut că vor cuceri oraşul şi a u răspuns soliei cu multă semeţie, spunînd că cer să-i lase trei zile să prade oraşul. Cînd însă solii au plecat şi au adus răspunsul trimis oraşului, senatul şi poporul, amărît foarte de semeţia şi lăcomia f ă r ă măsură a duşmanilor, au echipat de îndată cîte corăbii a u p u t u t , şi ei înşişi ureîndu-se în corăbii, au ridicat pînzele şi au intrat în port, Genovezii le-au ieşit împotrivă şi îndată s-au încins la luptă în port, şi duşmanii n-au mai p u t u t ţinea piept. Aici înfrînţi în Chiozi 8 , cum au început s-o ia la fugă, veneţienii de îndată, l aducînd cea mai mare din corăbiile ce le aveau, la gura portului, pe unde intraseră duşmanii, au scufundat-o
Învinşi de veneţieni.
<Iin
1

t

iînrbarnsii şi aenovezii

5

10

15

20

25

κ» 30

In m a n u s c r i s e βαρβάρων—de b a r b a r i , î n d r e p t a t d e T a l e i în Βαρβαρόσσης. A r ti p a c e a d e la V e n e ţ i a din 1177, L a o n i c a n t i c i p î n d şi r e v e n i n d a s u p r a e v e n i m e n telor d u p ă obiceiul s ă u . 3 Manuscrisele scriu κλιζόην,iar î n t r - u n m a n u s c r i s e î n d r e p t a t κλωδίαν. D a r k o corij e a z ă î n s ă Κιόζην—Ghioggia, oraş în apropierea V e n e ţ i e i . Genovezii au i n t r a t î n Ghioggia în a u g u s t 1379 şi l a î n c e p u t u l l u i i u n i e 1380 s-au p r e d a t v e n e ţ i e n i l o r . 1 U n s t a d i u a n t i c era egal cu 177,6 m . 500 de s t a d i i a r i i deci a p r o a p e 89 k m ceea ce p a r e m u l t p r e a m u l t p e n t r u d e p ă r t a r e a de la V e n e ţ i a l a Ghioggia. L a o n i c p o a t e a r e în vedere î n c o n j u r u l l a g u n e i .
2

124

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJNEEI ISTOEICE IV

ι pe loc, căci acolo e cel mai s t r i m t ; şi închizînd gura portului, i-au împresurat pe genovezi cu foamea în Cliiozi. S-au apucat ei de canalul ce d u c e din Εridan în port, săpîndu-1 aşa, încît să p o a t ă pluti cu corăbiile lor spre E r i d a n ; ci n-au fost în stare să ducă lucrul la capăt. Se credea că şi domnul 5 Pataviei, care era învrăjbit eu veneţienii a luat p a r t e la război alături de ei. Aceştia împresuraţi de veneţieni şi siliţi de foame, s-au predat să facă cu dînşii ce vor, şi astfel s-au p r ă p ă d i t în chipul cel mai ruşinos, încuminţiţî fiind p r e c u m n u trebuia. I a r veneţienii de atunci mergînd cu război asupra oraşului genovezilor, în multe locuri a u d a t lupte navale şi au r ă m a s învin10 gători, dobîndind m a r e p u t e r e de atunci şi ţinîndu-le marea închisă in p a r t e a a c e e a ; atunci a a j u n s acest oraş în m a r e nevoie din cauza acestor lupte pe mare. Mai apoi s-au r ă z b u n a t p e domnul P a t a v i e i şi i-au împresurat veneţiene. o r a ş U 2 ş ^ cucerind, s-au legat de continent, întărindu-şi în chip mai statornic domnia p e continent. Avînd şi de mai înainte oarecare stăpînire pe continent, prin cîştigarea oraşului bine înstărit, Tarvisio, şi-au. lărgit ţ a r a , | făcînd p e cetăţenii oraşului să fie porniţi cu u r ă f a ţ ă de conducătorii lor. Mai pe u r m ă , d u p ă ce au cucerit P a t a v i a p e n t r u că domnul din casa Carara se luase la ceartă cu aceştia, pornind din acest oraş, au cucerit şi alte oraşe n u puţine de prin ţ a r a Italiei şi din Ligiria, între altele, şi Yerona, oraş bine înstărit, izgonind dintr-însul pe. domnii aşa n u m i ţ i Climachii 2 , apoi Yicenza şi Brescia, oraşe bogate şi însemnate din cele de acuma de prin Italia.
Cuceriri ităzhoi
25

15

191

20

balaur şi a p m g e d o m n .

cu domnul din aceea înduşmănindu-se cu stăpînitorul Ligiriei,, Miliţii»; străbunul s-au războit mulţi ani. Domnul acesta este din casaacestuia ucide un jy[ a r iangeli: 7 domneşte însă în oraşul Mediolan. Şi era
° ' '

oraşul de o bogăţie foarte m a r e industrială şi sta în. f r u n t e a oraşelor din Italia prin m u l t ă altă b u n ă stare şi, avînd locuitori mulţi şi el fiind foarte vechi, se pare că, de cînd a fost întemeiat, întotdea30 una s-a bucurat de m u l t ă b u n ă stare, pe u r m a îndeletnicirilor războinice şi prin fabricaţie de arme. Oraşul acesta, fiind în interiorul ţării, este la o depărtare de şase sute de s t a d i i 8 de Marea genovezilor ; este aşezat aproape· de Galatia care se chiamă şi ţ a r a Sa voia. Prin oraş curge u n rîu şi acesta, se revarsă în rîul Ticino lîngă oraşul P a v ia. I a r Ticino curge în E r i d a n 192 lîngă Piacenţa, oraş m a r e ai Ligiriei. ] Acesta u n d e se revarsă, a m a r ă t a t - o mai înainte. Coborîtorii din această casă, se spune că au a j u n s la d o m n i a
1 2 3

In a n u l 1405. T r a d u c e r e in greceşte a n u m e l u i F a c 106 k m .

Scaligeri.

D I N A S T I A M U U A N G E L O D I N MILANO

125

p e s t e Mediolan şi cealaltă Ligirie în u r m ă t o r u l chip. U n balaur care 1 •cobora din m u n t e pînă în oraş, n u înceta să omoare oameni din care mergeau la lucru pe o g o a r e ; la femei, precum se spune, n u le făcea nimică» b ă r b a ţ i însă a sfîşiat m u l t ă vreme. Şi mulţi mergînd să-1 omoare, avuseseră de îndurat de la fiară m u l t e chinuri de m o a r t e ; d a r n-au isprăvit nimic. 5 D a r acest Mariangelo, cel dintîi din această casă, de n e a m însă b r e t a n , a î n a r m a t u n slujitor cu t o a t e armele şi el însuşi şi-a pus o a r m ă t u r ă deplină. Apoi, cum mergeau asupra fiarei, p e slujitor 1-a înşfăcat şi-1 înghiţea p e la mijlocul gîtlejului; cum era cu gura căscată a c u m a şi n u m a i era î n stare să înşface ceva şi nici să arunce din gură, repezindu-se a t ă i a t capul 1 0 Tialaurului cu securea. Şi astfel balaurul a căzut şi oraşul a fost izbăvit de fiara care-i făcea a t î t a suferinţă. Şi aşa locuitorii Mediolanului şi l-au ales general-comandant şi-1 p u n e a u să-i conducă în contra duşmanilor, ca u n b ă r b a t ce a fost viteaz. .Nu d u p ă mult t i m p a a j u n s domn, ţinînd soldaţi de gardă în jurul său şi silind pe cetăţeni să-1 asculte. Astfel 1 5 domnind în p a t r u generaţii peste această ţ a r ă , i-a revenit domnia lui Filip, în contra j căruia veneţienii, înduşmăniţi, p u r t a u r ă z b o i ; şi între 1 9 3 altele, îşi alegeau generali c o m a n d a n ţ i p e n t r u război b ă r b a ţ i viteji şi conducători de ţ a r ă nu puţină. Î n t î i şi-au ales general-comandant pe Carma:gnola în contra domnului Ligiriei. Şi clnd au înţeles că e t r ă d ă t o r de ţ a r ă 20 şi s-a a j u n s cu d o m n u l Mediolanului, l-au prins şi i-au l u a t v i a ţ a ; şi triniiţind d u p ă Franeisc cu numele Sforza, l-au pus să le fie conducător şi-1 încăreau cu mari o n o r u r i ; şi acesta, între altele, ajunge la m a r e faimă şi cîştigă nu p u ţ i n e oraşe în ţ a r a ligirilor; şi a lărgit domnia pe uscat, aducînd-o la mare putere. Cum deci în războiul acestora, întreaga I t a l i e 2r> s-a î m p ă r ţ i t între amîndouă taberele şi cum a u dus războiul, a r ă t mai la vale în cursul istoriei, cum s-a întîmplat. Acuma m ă întorc la oraşul veneţienilor, cum acest oraş a a v u t p a r t e pe rînd de o soartă şi b u n ă şi rea. Şi în acest război Veneţia şi-a ales generali-comandanţi destoinici în ale războiului, între alţii şi pe Carmagnola, 30 de care a m amintit şi care a fost încuscrit cu stăpînitorul Ligiriei. P e acesta prinzîndu-1 ca pe unul care umblă cu gînd viclean asupra lor, l-au ucis l . 'Trimiţînd d u p ă Sforza, l-au ales şi l-au pus g e n e r a l - c o m a n d a n t 2 .
Constituţia şi a d m i n i s t r a ţ i a r e pubiicii veReţiene. Descrierea Veneţiei, bogăţia şl c o m e r ţ u l ei.
E

lu< ru

şi

' Ştiut că veneţienii au făcut isprăvi mari însemnate, că, o mie de ani aproape, a u fost
Λ

,,

, .

.

.

35

mereu norocoşi şi ca, 111 m u l t e chipuri, şi-au cîştigat n u m e b u n şi faimă m a r e la celelalte state de prin Italia.
1

2

in 1432. .11 1439.

126

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJNEEI ISTOEICE IV

194

ι Şi că şi-au consolidat 1 domnia astfel, încît statul avea cel .mai p u ţ i n de suferit vreo sminteală din p a r t e a cetăţenilor, pînă la u n p u n c t , cauza evidentă ar fi forma de guvernămînt a oraşului, încît să o semnalez pe scurt. Acest oraş în vechime a a v u t o f o r m ă democratică de 5 guvernămînt, şi oameni din popor, foi-mînd autorităţile pe care şi le alegeau, administrau oraşul, precum credeau că e mai bine. D u p ă aceea însă, cînd oamenii din popor îşi vedeau mai mult de treburile lor şi n u mai aveau t i m p să dezbată chestiuni de guvernămînt, ori decîte ori împrejurările p u t e a u să-i oblige să se sfătuiască, au ales oameni din nobilime, io fie că o întîmplare norocoasă, fie că v o t u l alegătorilor îi scotea în alegeri; aşa, cu aceştia oraşul a luat o f o r m ă de guvernămînt cu t o t u l aristocratică ; şi de atunci şi pînă a c u m a încă avînd o administraţie b u n ă şi statornică, a a j u n s la m a r e putere. I a r organele de g u v e r n ă m | n t sînt următoarele : ei a u aşa n u m i t u l îs Marele Consiliu, în care t o t la opt zile ţin şedinţă. î n acest Consiliu îşi aleg, punîndu-şi voturile, autorităţile din f r u n t e a oraşelor.lor şi ale Veneţiei însăşi, în orice Ioc ar fi, să fie puşi cei aleşi. I a r legea prevede să p o a t ă i n t r a în acest consiliu cine are douăzeci şi p a t r u ani, dacă îi-este îngăduit să ocupe funcţiunea, fiind din starea celor ce p o t fi aleşi. Şi ar fi ca la două 20 mii aceştia care îşi d a u voturile şi aleg a u t o r i t ă ţ i l e de conducere ale întregii republici de a c u m a . Şi conducător al a c e s t o r a 1 este cel p e care şi-l aleg şi care li se pare că este cel mai destoinic la ei. | Acesta are două voturi, punîndu-le în p a r t e a în care ar voi să determine alegerea 2 . Acest conducător se bucură de cele dinţii onoruri din p a r t e a membrilor Marelui Consiliu 25 şi rămîne cu locuinţa în palatul de reşedinţă şi cheltuielile i se suportă de cei ce stau în f r u n t e a oraşului 3 . Bl e asistat de b ă r b a ţ i consilieri, şase la n u m ă r , care îi sînt colaboratori şi participă la cinstea conducerii s t a t u l u i ; d u p ă şase luni, aceştia se schimbă din d e m n i t a t e a lor. D u p ă Marele Consiliu este consiliul n u m i t Senat al celor delegaţi, ca la trei sute. î i aleg şi 30 pe aceştia, d e o d a t ă cu celelalte mari d e m n i t ă ţ i în Marele Consiliu, căutîndu-i pe cei cu vederi mai aristocrate. î n acest consiliu n u m i t al delegaţilor, se sfătuiesc despre războaie şi pace şi despre a m b a s a d e ; şi orice hotărîre ar f i luat aceştia, de î n d a t ă oraşul îi d ă u r m a r e ; şi la orice ar hotărî acest consiliu, întreg oraşul merge. P e n t r u judecarea crimelor politice. 35 sînt puşi zece înalţi magistraţi, care stabilesc p e n t r u fiecare îndeosebi vinele şi pedepsele. Aceştia p o t să-1 ia şi să-1 judece la m o a r t e şi p e conducător, f ă r ă ca vreunul din înaltele a u t o r i t ă ţ i să le ceară să a r a t e
1 2 3

Dogele Veneţiei. In caz d e p a r i t a t e , v o t u l dogelui h o t ă r ă ş t e . Adică s t a t u l .

CONSTITOUA VENEŢIEI . - DESCBIEKEA CEASULUI

127
1

pricina condamnării. Căci aşa e regimul justiţiei şi sînt puşi peste t o t oraşul p e n t r u t r a g e r e a la r ă s p u n d e r e a celor care a u comis vreo crimă f a ţ ă d e careva, fie de ordin public, fie î n t r e o l a l t ă ; şi îl d u c la m o a r t e , p e oricine l-ar găsi v i n o v a t , j D a r şi p e n t r u alte j u d e c ă ţ i sînt puşi judecători, unii p e n t r u localnici şi alţii p e n t r u străini. P e s t e aceştia p u n p a t r u z e c i d e m a r i dregători şi, d u p ă ce a s u p r a pricinilor cercetate li s-au f ă c u t r e f e r a t e , sînt l ă s a t e în s e a m a acestora hotărîrile, ca să p o a t ă fi d a t ă j u d e c a t a cea m a i b u n ă posibilă. D a c ă însă n u se învoiesc la j u d e c a t ă , se aduce în f a ţ a Consiliului Delegaţilor şi acolo se cercetează cu t o a t ă g r i j a şi-şi găseşte sfîrşitul. Mai sînt şi alte dregătorii n u p u ţ i n e ale oraşului, în sarcina cărora este p a z a ordinei şi măsurile în c o n t r a celor ce se d e d a u n o a p t e a la vreo neorînduială p r i n oraş. Alţi d r e g ă t o r i ai pieţii stabilesc t a x e l e p e n t r u m ă r f u r i l e cuiva şi cerinţele p e n t r u veniturile o r a ş u l u i ; aceştia sînt puşi să încaseze veniturile şi la ei sînt a d u ş i b a n i i şi dările întregului oraş. î n f r u n t e sînt p u ş i p e v i a ţ ă d r e g ă t o r i m a i b ă t r î n i şi care se v e d e că se disting în f u n c ţ i e , deoarece se crede că este o l u c r a r e grea să socoteşti în fiecare a n veniturile şi cheltuielile oraşului, ce a r p u t e a să n u a j u n g ă şi ce ar p u t e a să prisosească din b a n i i aceştia 1 . D i n t r e aceştia, în caz de m o a r t e , îşi aleg c o n d u c ă t o r . 2 î n a c e a s t ă f o r m ă de g u v e r n ă m î n t sînt primii d e m n i t a r i , căci aceştia a u supravegherea a s u p r a visteriilor şi a veniturilor şi a u grijă d e ele, administrîndu-le. Şi-şi exercită f u n c ţ i u n e a asistînd îrn p r e u n ă cu c o n d u c ă t o r u l la ascultarea solilor şi la stabilirea relaţiilor c u i î m p ă r a ţ i i şi domnitorii cei mari. B ă r b a ţ i i aceştia a u t o a t ă p u t e r e a în s t a t şi f o r m e a z ă d o m n i a ţ ă r i i . P r i n d o u ă lucruri întrece acest.oraş oraşele d i n I t a l i a , p e de o p a r t e p r i n s o m p t u o z i t a t e a locuinţelor şi p r i n clădirile ce le-au ridicat p e m a r e , ca de a l t c u m î n t r e g oraşul, p e d e a l t a p r i n b o g ă ţ i a locuitorilor din oraş, p e n t r u că oraşul avînd o aşezare prielnică p e n t r u comerţ, oferă cu u ş u r i n ţ ă cîştig de b a n i în largă m ă s u r ă . î n t r e altele, a fost împodobit acest oraş şi cu u n şantier naval, construit î n ă u n t r u l oraşului, f o a r t e f r u m o s şi m ă r e ţ la vedere, înzestrat cu f o a r t e m u l t e t r i r e m e şi cu alte vase de t o t felul în n u m ă r m a r e şi p u t î n d construi de acestea aici din belşug şi a r m e şi alte lucruri ce sînt d e t r e b u i n ţ ă p e n t r u corăbii. C u p r i n d e o î n t i n d e r e d e cinci stadii şi aici lucrează zilnic f o a r t e m u l ţ i oameni la corăbii. P e n t r u acest şantier n a v a l şi p e n t r u t o a t ă i n s t a l a ţ i a aleg p e a n doi m a r i dregători. D e cai n u se foloseşte acest oraş de loc, ci m e r g unii la alţii p e jos sau cu gonA d i c ă să I a c ă b u g e t u l , stabilind e v e n t u a l u l e x c e d e n t sau d e f i c i t b u g e t a r . U n u l d i n aceşti m a r i d r e g ă t o r i f i n a n c i a r i este d e s e m n a t să ţ i n ă locul dogelui d e c e d a t p î n ă l a alegerea celui n o u . 3 A p r o a p e 900 111.
2 1

'«e 5

io

ΐ·>

20

i»" 25

30

3>

128

ι dole, căci pe de o p a r t e , m a r e a se întinde printre case, pe de a l t a marginile mării sînt aşternute p r e t u t i n d e n i prin oraş eu plăci de cărămizi. Cu zid n-a fost înconjurat de loc oraşul. Autorităţile de conducere ale oraşelor lor de pe continentul | Italiei 5 şi din ţ a r a lor de la mărginile îhării le aleg d e obicei pe u n t e r m e n hot^rît. D a r cînd revin în. oraş, dacă vreunul n-a procedat cumva eu d r e p t a t e , dă socoteală şi-şi primeşte pedeapsa pentru actele sale de guvernămînt care se întîmplă să n u fi fost b u n e . P e n t r u a r m a t e l e de uscat, veneţienii nu-şi aleg p e v r e u n om de al lor d e general-comandant, de t e a m ă să nu-şi i o a t r a g ă de p a r t e a sa soldaţii şi să n u încerce vreo s c h i m b a r e a formei d e g u v e r n ă m î n t şi să-i r ă s t o a r n e de la p u t e r e . P e n t r u conducerea pe m a r e însă, neavînd cum să-şi aducă străini, p u n generali-comandanţi supremi dintre oamenii ţării, cînd ies la v r e u n r ă z b o i ; şi m ă i ales, echipează în fiecare a n zece trireme, pe care le t r i m i t p e n t r u im a n în Marea Ionică IJ şi Egee, din grijă p e n t r u corăbiile lor care, cu negoţul, a j u n g pînă în E g i p t , Libia şl în Ocean şi Marea Neagră. Şi căutînd s ă ' p u n ă capăt pirateriei, oriunde dau peste piraţi, aceste zece trireme se aţin pe acolo întreg anul pînă ce, sosind alte zece, le schimbă p e acestea-de la paza mării. Oraşul mai t r i m i t e trireme p e n t r u negoţ, cetăţenii suportînd cheltuielile p e n t r u 20 a c e s t e a ; şi le t r i m i t e pînă în Alexandria şi Siria şi pînă la Tanais şi pînă în Insulele Britanice şi pînă în Libia. Sînt douăzeci şi două de trireme de acestea, mai mari ca m u l t e trireme, p e n t r u că sînt construite a n u m e pentru transport de m ă r f u r i Şi e obicei la dînşii, ca p e fiecare corabie s ă 199 vină p e n t r u comerţ şi feciori de ai senatorilor, | tocmiţi cu p l a t ă şi aceştia 25 dimpreună cu corabia de comerţ. Yeneţienii aceştia avînd de p u r t a t într-una război cu stăpînitorul Ligiriei, şi-au făcut rost de bani şi în alt chip, luînd chiar şi zeciuială din averea fiecăruia din cetăţeni, cărora oraşul le u n venit anual, ca u n fel de restituire a datoriei. Orice ar declara 7 cetăţenii că iau asupra lor, le a n u n ţ ă că restituie fiecăruia anual trei (la sută). Acest fel d e venituri trec n u m a i decît şi asupra fiilor şi nepoţilor. Unii cumpără nu p u ţ i n e din aceste venituri de la cei lipsiţi de mijloace şi trăiesc în belşug f ă r ă nici o grijă. fat Se pare că acest oraş al veneţienilor fiind din vechime organizat cu b u n e legiuiri, nimeni n-a apucat să a j u n g ă la vreo încercare de răscoală, a f a r ă doar de t î n ă r u l B a i m u n d care, trecînd de foarte bogat, a ademenit mulţimea şi a pornit pe calea aceasta. D a r de pe o casă a fost lovit de sus de o femeie în d r u m , cînd înainta spre p a l a t ,

Τ Ο Ε Ο Π Î N V I N Ş I D E VENETIENt

129

1 u r m a t de mulţimea care-1 proclama stăpîn al ei şi al oraşului; şi într-acest loc lovit de o p i a t r ă , a m u r i t \ Mai tîrziu, doar oameni de nimic, de au cutezat, ceea ce nici nu face să fie amintit, vreo răzmeriţă, oraşul luînd straşnice măsuri de pază să nu i se p o a t ă întîmpla aceasta, | a f a r ă de cazul-"".'» feciorului conducătorului din casa Foscari, despre care se spune că ar fi fost 5 prins cu gînduri de răzvrătire de către judecătorii oraşului; şi pus la mari torturi, să nu-i fi p u t u t găsi nici o vină. Şi tînărul a fost surghiunit p e n t r u vina ce i se a d u s e s e ; şi de aceea a plecat f ă r ă nici o supărare. Şi iarăşi să fi fost prins că a ucis p e cel ce 1-a t r a s în judecată p e n t r u t r ă d a r e . Şi cel «trghiunif aşa, este nevoit să trăiască în Creta. Fiind din nou învinuit, cei zece judecători ai oraşului au trimis d u p ă el să facă a m ă n u n ţ i t e cercetări, şi, nedescoperind nimic, i - a u trimis înapoi la C r e t a ; şi nu d u p ă mult t i m p a «murit acolo. I

Biruinţa veneţiană
pe m a r e asupra tureiîor, 1410, m a i 29.

Cînd aşadar Mehmet, feciorul lui Baiazid, i-a declarat -""·' război oraşului acestuia, a u echipat pe lîngă cele 1 5
, ,
n,

,

, .

care le aveau mereu de paza, şi alte doua t r i r e m e ; şi acestea au plecat de-a dreptul spre Elespont, sub comanda lui P e t r u d i n casa Loredano, care m a i tîrziu şi la conducerea războiului în contra genovezilor şi-a cîştigat m a r e n u m e în a r t a războiului. Acesta sosind cu vasele in Elespont la Galipoli, se aţinea cu corăbiile în larg, stînd liniştit 2 0 şi nearătînd nici o intenţie de r ă z b o i ; căci socotea că e pace şi că t r a t a t e l e d e pace n u sînt r u p t e ; şi i se dăduse ordin să se apere numai, război însă să n u înceapă încă. Căci credeau că n u e bine să înceapă război din grijă p e n t r u oraşele ce le aveau în ţ a r a lui Mehmet dinspre Marea Ionică şi Egee, să n u aibă de suferit din p a r t e a turcilor. Acestuia i se dăduse astfel 2 5 ordin din p a r t e a Senatului, să fie g a t a de l u p t ă p e mare spre a se apăra, d a r din voia lui să n u înceapă războiul. D a r cînd a sosit în Elespont şi triremele lui staţionau dinspre Asia, comandantul de la Galipoli n u mai p u t e a r ă b d a ca veneţienii să se semeţească aşa p e f a ţ ă | în ţ a r a impăra- 2<u,u> t u l u i şi chiar la baza lui n a v a l ă ; şi de î n d a t ă ce a echipat corăbiile, le-a 3 0 scos şi acesta, avînd douăzeci şi cinci de trireme, iar alte corăbii ca la optzeci, ca şi c u m ar voi să "sperie cu flota împăratului pe veneţieni. Aceştia ce-i drept s-au î n d e p ă r t a t spre Pricones, ţinîndu-şi corăbiile în larg. Trir e m a , n u m i t ă Peloponezică, însă a r ă m a s în u r m ă , ca u n a ce ridicase pînzele mai tîrziu. Aici, cînd o triremă de a împăratului ajunsese aproape de 3 5 ea, amiralul veneţienilor a trimis d u p ă ea, făcîndu-i semn prin care-i poruncea să continue d r u m u l şi să n u atace. D a r căpitanul triremei Peloponezice crezînd că i-a poruncit să atace, deoarece credea că e u n consemn l
—:

1

B a i a m o n t e Tiepolo s-a r ă s c u l a t în 1310, d a r a r e u ş i t să f u g ă .

«. - c. 1621

130

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJNEEI ISTOEICE I V

202

ι d a t lui de generalul-comandant, loveşte corabia împăratului şi o scufundă. Celelalte vase b a r b a r e văzînd că războiul s-a început J şi că se încing la luptă, se grăbeau să atace, dorind să se r ă z b u n e asupra corăbiei Pel op oneziee. Atunci celelalte trireme ale veneţienilor văzînd ce s-a întîmplat 5 şi cum corăbiile barbarilor se grăbesc să atace corabia lor, au pornit şi ele la luptă în contra lor. Şi cum se desfăşura l u p t a navală, au p ă t r u n s în mijlocul flotei duşmane şi, unele corăbii înecîndu-le şi prinzîndu-le, celelalte le-au fugărit spre u s c a t ; şi veneţienii a u r ă m a s biruitori, capturînd treisprezece corăbii de ale barbarilor, mai m u l t e însă goale; căci turcii, io cînd corabia lor era să fie prinsă, săreau în m a r e şi înotau la mal. A t u n c i veneţienii, odată ce au ales' război în contra împăratului Mehmet, impresurîndu-1 au cucerit oraşul Lampsac şi au lăsat o granizoană de pază iar ei înşişi au plecat, plutind spre casă. D e astă -dată totuşi veneţienii, pe acest general-comandant care a învins flota barbarilor, l-au în vinoîs v ă ţ i t de moarte ca p e unul care el a început mai întîi o n e d r e p t a t e şi a călcat t r a t a t u l de pace în contra ordinului ce i s-a trimis. Şi venind la judecată în f a ţ a judecătorilor, a fost achitat pe m o t i v că nu el mai întîi a început războiul în contra barbarului. D a r n u peste mult t i m p au trimis soli şi au făcut pace.
.

20

a j u t a t <i<· Mireea cei .IMΙ RIN se ridica i n c o n t r a iui Mahomed I .
203

„ , Mustala.

. . . .

P a t ă de aceştia deci i-a mers aşa împăratului M e h m e t7; r ' cu elinii însă, prietenos şi în bune relaţii, ţinea să cîstige b u n ă v o i n ţ a lor, ascult îndu-le orice cerere i-ar fi făcut, 1 1

din u r m ă t o a r e a pricină. Must aia | adică unul din băieţii lui Baiazid, luîndu-se d u p ă pilda lui Musa, fratele său, a venit la domnul 25 Sinopei care era în duşmănie cu f r a t e l e său Mehmet SI L ~ £ B jurat S Â ) fie în b u n e relaţii şi prieteni întreolaltă. Şi trimiţi iul soli la domnul Dacici, de îndată ce i-a ascultat cererea cu plăcere şi între altele îi făgăduia să-i stea într-ajutor la dobîndirea domniei, M u s t a f a a trecut în Dacia şi, rămînînd aici mult t i m p cu trei sute de b ă r b a ţ i , s-a pus în legătură cu cei mai 30 d e f r u n t e dintre turci, t r a t î n d cu fiecare în p a r t e . D a r n u izbîndea nimic, căci Mehmet între altele era om cum se cade şi ştia să se poarte bine cu cei mai de f r u n t e ai turcilor, fiind o fire blîndă ; şi spunea pe f a ţ ă că M u s t a f a nu este copil adevărat de al lui Baiazid şi că de existenţa lui,nu s-a ştiut nimic ; iar băiatul acestuia a murit la u n b u n prieten, u n om de u n caracter 35 foarte drept., care a venit la el de i-a a n u n ţ a t moartea băiatului. A t u n c i Mustafa, cum din Dacia nu-i ieşea nimic d u p ă gîndul lui şi dînd cu socoteala că va umbla mai bine, dacă o să vină la elinii care sînt aşezaţi în mijlocul împărăţiei lui Mehmet, porneşte din Dacia prin mijlocul Traciei spre Terme, oraş elin. Şi intrînd în v o r b ă cu guvernatorul elinilor, a i n t r a t

M U S T A F A CAUTĂ A J U T O R LA M I E C E A C E I , B Â T K Î N

131

în J oraş şi a fost ţ i n u i prizonier. Dar Mehmet a anzit f o a r t e repede că fratele său a venit la Terme şi de îndată, f ă r ă nici o amînare, a luat-o în grabă la d r u m cu a r m a t a spre Terme şi-şi cerea fratele de la elini. Guvernatorul Termei însă trimiţând u n crainic la împăratul din Bizanţ, i-a r a p o r t a t despre feciorul lui Baiazid Mustafa, c u m e la el şi cum Mehmet 5 venind, i-1 cere pe fratele său ca fiind mincinos şi fiindu-i spre stricăciune aici. I a r î m p ă r a t u l a trimis la Mehmet u n sol şi s-a învoit cu dînsul, pe ' Mustafa să-1 p u n ă sub p a z ă şi să nu-1 lase să se întîlneaseă cu nimeni şi să nu plece nicăieri. Şi învoiala au întărit-o cu j u r ă m i n t şi p e Mustafa l-au închis în cetăţuia din E p i d a u r în Peloponez, pe însuşi Mustafa şi pe domnul 10 Smirnei Z u n a i t J , care a venit d e o d a t ă cu dînsul din Dacia la Terme şi a luat p a r t e împreună la războiul în contra lui Mehmet. P e aceştia aşa dar elinii i-au ţ i n u t în închisoare t i m p mai îndelungat, d u p ă aceea i-au dus la Lemnos şi I m b r o s şi i-au ţ i n u t aici sub pază pînă la moartea lui Mehmet al lui Baiazid 2 . Atuncea, ce-i drept, elinii i-au făcut împăratului pe plac şi, 15 răsplătindu-i cu aceeaşi monedă, i-au pus p e aceştia la închisoare în Epidaur din Peloponez. Şi din cauza aceasta se întâmpla să p o a t ă obţine orice de la î m p ă r a t u l Mehmet. | Elinii avînd deci atunci o situaţie mai b u n ă ca îna- o < ~ > inte şi p e n t r u mult t i m p fiind, mereu într-o stare 20 m Şl liniştită şi mergîndii-le bine, şi-au întocmit şi situaţia în Peloponez, d u p ă cum credeau că le v a fi mai de folos. î m p ă r a t u l E m a n u i l a a v u t feciori pe l o a n care era mai mare şi pe care 1-a proclamat elinilor î m p ă r a t , şi p e Andronic şi p e Teodor d u p ă acesta şi pe Constantin şi pe Dimitrie şi pe Toma. Şi lui l o a n , cel mai mare, 25 pe care-1 credea cel mai destoinic din ceilalţi, i-a încredinţat împărăţia şi aducîndu-i soţie din Italia, pe f a t a ducelui din Monferato, distinsă la caracter, dar neplăcută la înfăţişare, 1-a încoronat cu diadema şi 1-a pus elinilor arhiereu şi î m p ă r a t . D a r î m p ă r a t u l cu soţia sa nici n u locuia nici n u trăia, îi era u r î t ă şi n u p u t e a s-o sufere, şi ea vedea că b ă r b a t u l ei nu 30 o place şi că o urăşte mult, şi atunci dînsa, d u p ă u n timp, s-a urcat pe o corabie şi a plecat, plutind spre Italia la rudele sale 3 . Apoi i-a adus soţie din Sarmaţia, pe f a t a domnului sarmaţilor 4 . Orînduit aşa, acesta conducea î m p ă r ă ţ i a ; şi pe Andronic, o fire nobilă, al doilea d u p ă î m p ă r a t u l l o a n , 1-a pus să' guverneze Terme. Şi d u p ă oarecare t i m p s-a îmbolnăvit de lepră 35
MAMAII Î I PROLOGUL avînd pace de la tur» i.
1 2 3 4

De f a p t G i î h e y t ; vz. A k d. N i - m e t , op. cit., p. 45. Ci. D u c a s , X X I I , 3 - 5 , (ed. Grecii). Ibidem, X X , 6. Ibidem, X X , 3.

132

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJNEEI ISTOEICE I V

£06 şi oraşul Terme | 1-a vîndut veneţienilor p e n t r u că oraşul singur n u s-ar p u t e a apăra destul de bine şi s-ar afla într-o situaţie grea. Şi p e n t r u că a crezut a c u m a că astfel va fi mai bine de ei şi de oraş, 1-a vîndut p e acesta veneţienilor pe u n p r e ţ n u mare. I a r Andronic s-a dus la fratele său 5 în Peloponez şi-şi ducea traiul în Mantinea din Laconica, pînă ce, boala doborîndu-1 a c u m a cu desăvîrşire, a încetat> din v i a ţ ă . I a r . p e Teodor care îi era fecior, î m p ă r a t u l E m a n u i l 1-a trimis la fratele său Teodor, născut în p u r p u r ă 2 , cu gîndul să-1 lase u r m a ş pe băiat în Peloponez. Şi d u p ă ce 1-a primit pe acest băiat al fratelui său, căruia îi era d e v o t a t , 10 1-a ţ i n u t pe lîngă sine şi, cînd a m u r i t , i-a lăsat domnia. Acesta cînd a a j u n s la conducere, şi-a luat soţie din I t a l i a pe f a t a lui Malatesta duce de Marca, femeie distinsă prin f r u m u s e ţ e şi alte însuşiri alese. Totuşi mai pe u r m ă , urîndu-i-se de soţie şi neputînd-o suferi, a a j u n s să se certe şi atunci s-a simţit îndemnat să-şi aleagă viaţa de călugăr şi la domnie a trimis d u p ă 15 fratele său să vină, deoarece credea să îmbrace rasa de călugăr şi să-i încredinţeze lui domnia şi averea. Totuşi n u peste mult t i m p , acesta iarăşi s-a răzgîndit, căci marii lui dregători îl desfătuiau de la aceasta şi nu-1 lăsau să meargă la ce se pornise. Teodor cel bătrîn, unchiul său d u p ă t a t ă , n-a a v u t nici u n băiat 207 de la f a t a lui Eainerio, avea însă din flori. | Căci acesta îşi luase pe f a t a stăpînitorului Atenei şi despre ea se spunea că a fost cea mai f r u m o a s ă din t o a t e fetele care pe vremea aceea s-au distins prin frumuseţe. acesta stăpînea peste Corint şi A t e n a şi domnea peste Beoţia, de a j u n g e a pînă la Tesalia. 25 Albanezii ^ A e a r n a n i a ® 0 J , m a a j u n s în u r m ă t o r u l c l i i p . P e vremea cînd, la îndemnul arhiereului romanilor, celţii din a p u s şi t o t o d a t ă şi veneţienii a u venit cu război asupra elinilor, atunci şi b ă r b a ţ i foarte puternici <3e la î m p ă r a t u l din îfeapoli şi de la tireni şi genovezi au pornit să cin erească Peloponezul şi t o t o d a t ă şi cealaltă E l a d ă . Şi Peloponezul 30 l-au cucerit între alţii şi cei din grupa genovezilor din casa Zaeharia, şi a n u m e Ahaia şi p a r t e a mai m a r e din Elida şi încă şi Pylos şi din Mesenia ţ a r ă nu p u ţ i n ă , de a u a j u n s pînă în Laconica. Ţara din mijlocul Peloponezul ui au păstrat-o atunci înşişi elinii din Peloponez. î n t r e g Peloponezul însă de la marginea mării l-au cucerit şi ocupat apusenii, celţi şi celtiberi 35 şi alţi dintre genovezi şi t i r e n i ; şi încă şi Eainerio din casa Aciaioli, sosind
stăpiniri apusene in Peioponez, Grecia de m i j l o c
1 Κ . 1). Μ e r t ζ i o s, Μνημεία τ η ς μακεδόνικης Ιστορίας (Memorii d e s p r e i s t o r i a Macedoniei) 1947, p. 30 u r m . , crede că ş t i r e a a c e a s t a n u e s t e î n t e m e i a t ă . D a r cf. şi D u c a s, X X I X , 4, (ed. Grecu). 2 N ă s c u t d u p ă ce t a t ă l său fusese î n c o r o n a t î m p ă r a t .

Baillerio

S T Ă P l N I E I A P U S E N E ÎN G P E C I A

133

din Florenţa îa această expediţie, a ocupat Atica şi Beoţia, p r e c u m a m ι a r ă t a t şi mai înainte şi din ţ a r a F o c i d e i 1 | p a r t e a mai mare. I a r ligurii aoe aii ocupat E u b e a cu mult mai de înainte M c ă ; de la aceştia veneţienii sub o a n u m i t ă condiţie, a u eoborît în insulă. D u p ă şi ligurii a j u n g î n d la ceartă cu dînşii, 5 şi cîţi s-au întîmplat să fie d e . la condiţiile sub care s - I u învoit cu ei şi a u D a r Eainerio şi celtiberii şi din celţi cîţi au fost la că a u venit în locul acesta cu mult mai tîrziu decît aceştia. I a r 10 fiind u n nou venit cu cu ligurii din Eubea, şi a l u a t de soţie pe f a t a u n u i P r o t h y m o s şi, , a pus mina pe Corint! Mai tîrziu însi şi şi-a d a t d u p ă acest d o m n Teodor f a t a care, p r e c u m spu- 15 prin f r u m u s e ţ e , t o a t e fetele de atunci, şi la m o a r t e i-a şi C o r i n t u l ; căci cînd a d a t f a t a d u p ă el, i-a făgăduit zestre acest o r a ş , d u p ă ce v a f i murit, | I a r pe cealaltă f a t ă a sa a dat-o d u p ă d o m n u l Acarnaniei şi Carol. Căci acesta, - dar domnii d e mai înainte ai acestei ţ ă r i se jşte K e a p o l i ; şi cînd popoarele vecine i-au gonit din ţ a r ă şi domnii au plecat p e aproape de Italia, Dhefalenia şi Zachint şi insulele Eliinade, cîte s-au întîmplat să fie
P

• al împăratului Partenopei. Şi au venit şi mai înainte alţi guver-

cu sine tovarăşi, oameni'destoinici, pe Boso şi Guido şi Miliarese Şi c u m , stînd în Chefalenia, au pus ochiul p e Epir, aduşi fiind de epiroţi, a u cîştigat ţ a r a să li se supună şi, p e încetul şi Acarnania, D a r albanezii, porniţi de la E p i d a m n şi mergînd spre Tesalia de răsărit, a u supus şi p a r t e a m a i maro din Macedonia interioară şi Arghiropolichni şi Castoria. A j u n gînd în Tesalia, a u cucerit ţ a r a şi şi-au î m p ă r ţ i t oraşele; şi d e ţ a r ă se foloi n ţ a stabilă. D u p ă ce a u a j u n s şi în Acarnaniei, care i-a lăsat în ţ a r ă , îşi p ă ş t e a u turmele şi în D u p ă aceea s-au înţeles î n t r e ei să atace p e elini, oricum ar fi să le Şi cînd guvernatorul, Isaae îi era numele, a venit odată, mergînd la
( i i , p.

134

ι vînătoare, albanezii l-au a t a c a t , conducător fiindu-le Spata, u n bărbat m a r e ispravă, care le dădea dovadă d e repeziciune şi ! le era de mult folos în împrejurările d a t e din t i m p u l de ; l-au ucis pe loc, iar ţ a r a a u invadat-o de 5 pe cei ce lucrau pe ogoare, i-au prins, luînd cu ei D u p ă aceea au împresurat şi a u cucerit A r t a , .oraş al du-se stăpîni p e nici u n astîmpăr. D u p ă din insula Cercira, io şi gătindu-şi a r m a t ă , a u plecat în grabă ι la Arta, a u început să împresoare ora şul şi să ι riile, cu gîndul să-1 cucerească. D a r 2 " - căci n u intrase în oraş, ci îs pe albanezi la u n loc şi sfătuindu-i să fie năvălesc pe punîiid-o p e fugă, p e mulţi i-au război a l u a t ; tribal care se înrudise prin Carol din insule cu tovarăşii lui şi, ţării u r a u stăpînirea samavolnică a Şi p e lîngă aceasta şi Etolia, luîndu-i-le lui Iza şi oraşul acarnanilor 1 şi a iui Tonta, tribal din a trecut asupra acestui Izaul în modul u r m ă t o r : Cînd Prealup i-a a j u t a t lui Spata şi albanezilor la războiul în« surau A r t a , capitala ţării Acarnaniei, a u fost prinşi în lupta alţii d i n cei d e n e a m ales la ei şi : 30 a fost unul dintre tinerii cei mai d e seamă ai împăratului aia plăcut la înfăţişare, de u n caracter nobil şi o fire I aşezată. P e acesta cu mulţi alţii, Prealup ducîndu-i acasă, îi t r a t a ca robi de război bine şi-i ţinea sub pază. Petrecînd în reşedinţa-i domnească, îi ţinea, ca p e n t r u bani să-i dea rudelor înapoi, dacă i-ar cere. D a r femeia acestuia, cum 1-a 35 văzut pe tînăr, s-a îndrăgostit d e e l ; căci umblase şi mai înainte cu alţi b ă r b a ţ i şi era desfrînată. Trăind a ş a d a r cu tînărul şi înnebunită de dragoste p e n t r u el, se înţelege eu dînsul la u n complot în Şi femeia conducîndu-1 în dormitor, cum domnul P r e a l u p se
de D a r k o în Ί

BTĂPÎNIRI APUSENE ÎN

GP.IciA

135

Şi t o t o d a t ă d e ţ i n e , d o m n i a î m p r e u n ă c u dînsul. P e n t r u că însă stăpînea samavolnic, n i m ă n u i din oraş n u era plăcut decît f e m e i i . D a r r ă z b u n a r e a lui P r e a l u p , în n u p r e a m u l t t i m p . 1 - a a j u n s p e feciorul acelui, p e care-1 avuse d e la această f e m e i e ; căci p e acesta, c î n d se dusese la î m p ă r a t u l M u s a , ca să-i ceară a l i a n ţ ă şi a j u t o r î n c o n t r a lui Carol, stăpînitorul d e a t u n c i al Acarnaniei, 1-a prins, ca să-i ia ţ a r a şi i-a s c o s o c h i i . T o t u ş regiunea oraşului l o a n i n a n - a cucerit -o n i m e n i . Aducîndu-şi-1 pe a c e s t ' C a r o l d o m n , i - a u î n c r e d i n ţ a t să aibă grijă de treburile o r a ş u l u i ; şi a ştiut să p o a r t e războiul cu t o a t ă t ă r i a ; ş i j a ş a d a r această domnie care a fost d e m u l t ă v r e m e a tribalilor, a t r e c u t a s u p r a lui I z a u l şi a s u p r a d o m n u l u i Carol. Acesta a v î n d in stăpînirea lui a m î n d o u ă ţările, a ocupat şi regiunea d e la Ahelou, aşa n u m i t ă Baltos 1 şi Anghelopolichni p î n ă la ÎTaupactos d i n f a ţ a Ahaiei şi stăpînea ţ a r a î n chip a b s o l u t ; şi a a j u n s la m a r e p u t e r e , căci se vede că n-a fost î n t r u nimic m a i p r e jos de v r e u n d o m n i t o r d e a t u n c i în ce priveşte ştiinţa domniei şi a războiului. Ş i în războaiele cu ţările vecine cîştigîndu-şi m a r e n u m e , a l u a t în căsătorie, p r e c u m a m spus-o m a i înainte, p e f a t a d o m n u l u i din A t e n a şi Corint. Acest d o m n 2 a a v u t u n băiat din f l o r i ; căci d e la soţia sa din E u b e a • n-a dobîndit u r m a ş d e p a r t e a b ă r b ă t e a s c ă . Şi p e băiatul d i n flori îl chema Ant onio. Acestui A n t o n i o i-a lăsat Beoţia şi oraşul T e b a , căci Corintul îl lăsase ginerului său Teodor, f r a t e l e împărat ului. I a r oraşul A t e n a , p e care -1 smulsese m a i î n a i n t e d e l a celtiberii din î î a v a r a , — căci p e acesta l-au a v u t iberii, cucerindu-1, — 1-a lăsat veneţienilor. D a r acest Antonio, feciorul lui, d e î n d a t ă ce a primit de la t a t ă l său d o m n i a Beoţiei, - căci cealaltă ţ a r ă , F o c i d a 3 şi Levadia, le cucerise Baiazid al lui A m u r a t , a d ă u g î n d u - l e la j î m p ă r ă ţ i a sa, p i , c u m a m a r ă t a t m a i î n a i n t e , — acest A n t o n i o a ş a d a r a pornit război cu veneţienii şi î m p r e s u r a A t e n a cu m u l t ă grijă şi s t ă r u i n ţ ă . Veneţienii însă socoteau l u c r u grozav, că oraşul lor e î m p r e s u r a t , şi dorind să-1 apere, se gîndesc să meargă a s u p r a oraşului T e b a ; şi strîngînd a r m a t a din E u b e a şi a r m a m e n t , cît a u p u t u t , a u pornit din E u b e a spre Beoţia a s u p r a Tebei. D a r Antonio aflînd că veneţienii pornesc în contra sa, a p u s d o u ă cete în calea lor, p e u n d e aflase că a u să t r e a c ă euboenii cu veneţienii, o c e a t ă stînd la p î n d ă la începutul d r u m u l u i , cealaltă la c a p ă t u l l u i ; şi a ş t e p t a să se n ă p u s t e a s c ă a s u p r a duşmanilor, cînd vor fi la mijloc d e cale. Aici a ş a d a r , c u m veneţienii mergeau spre
1 Manuscrisele ne oferă αίετόν, î n d r e p t a t în Βάλτον de D a r k o , d u p ă Vivien de SaintMartin, Nouveau Dict. de Geogr. unio., s. v. Valtos (v. ap. crit. din ed. Darko). 2 Adică Rainerio Acciajuoli, domnul Atenei şi al Corintului. 3 Manuscrisele an Φ ω κ α ΐ δ α , î n d r e p t a t de D a r k o în Φωκίδα. Vezi şi p. 133 η. 1.

1-a u c i s

dimpreună

c u femeia,

ι

·>

io

15

20

25 214

30

35

136

LAONIC CHALCOCONDIL·: E X P U N E R I

1 oraşul Teba, - şi este d e p a r t e acest oraş de E u b e a ea la o sută cincizeci de stadii \ şi cum veneau î n a r m a ţ i greu, mulţime m a r e asupra Tobei, — erau la şase mii, — Antonio cade pe n e a ş t e p t a t e asupra acestora, avînd în fiecare ceată nu mai mult de trei sute de o a m e n i ; şi veneţienii 5 văzîndu-i deodată din a m m d o u ă părţile, o iau la f u g ă şi p e mulţi dintr-înşii i-a ucis, p e alţii însă i-a prins şi a prins şi p e guvernatorii de atunci al ţării acelora. Şi luînd calea întoarsă, împresura mai d e p a r t e oraşul A t e n a , pînă ce atenienii punînd la cale cu el trădare, | a ocupat o r a ş u l ; şi n u cu mult mai tîrziu, împresurînd-o, a cucerit Acropoleaşi stăpînea d e o d a t ă io peste Atica şi Beoţia. Şi mergînd, cînd încă trăia t a t ă l său, la P o a r t a lui Baiazid mai întîi, d u p ă aceea la a lui Musa şi Musulman şi mai ales a lui Mehmet, c ă u t a prin bani să-şi cîştige bunăvoinţa Porţii împăratului şi, domnind în ţ a r a sa, trăia, mai departe, f ă r ă g r i j ă ş i ' f ă r ă nici o frică. Se mai spune că şi acesta, pe cît se pare, a fost u h b ă r b a t strălucit şi în 15 alte privinţi şi, d u p ă ce a luat în stăpînire oraşul Atena, deşi n u prea mergea mult la P o a r t a împăratului, i-a a v u t binevoitori şi prieteni pe cei din a n t u r a j u l împăratului. E r a domnitor, deşi luase în căsătorie femeia u n u i cetăţean particular din Teba, Tebanii adică petreceau, dansînd la o n u n t ă , şi se afla f a t a u n u i preot, m ă r i t a t ă , foarte plăcută şi frumoasă, nobilă la caracter 20 şi t o t o d a t ă cuminte, şi d e o d a t ă s-a îndrăgostit de dînsa la n u n t ă şi îndrăgostit o răpeşte p e aceasta, N e b u n d e dragoste nu mult mai pe u r m ă , s-a însurat cu dînsa şi s-a întîmplat să aibă u n t r a i fericit, p u r t î n d domnia, d u p ă cum credea că este cel mai bine şi p e n t r u cei din p a r t e a locului şi p e n t r u ceilalţi. Tot acesta şi-a d a t o f a t ă adoptivă d u p ă domnul din E g h i n a , 25 feciorul lui Galeoto, vestit prin tăria-i trupească, iar p e n t r u cealaltă f a t ă sie adoptivă şi-a luat ginere din E u b e a u n t î n ă r din casa Giorgio; | şi cu veneţienii făcînd pace, avea linişte. Şi la feciorul lui Galeoto, la domnul Eghinei, ţinea cel mai mult şi, cînd acesta venea la dînsul, îi dădea t o a t ă a t e n ţ i u n e a ; şi fiind b ă r b a t cuminte şl c u m p ă t a t , a t r ă i t în fericire m u l t 30 t i m p , făcîndu-şi din felul c u m p u r t a domnia, m a r e avere si împodobind oraşul cît mai mult. Despre acestea amintind atîtea, m ă întorc la Teodor, feciorul împăratului şi domnul Spartei şi al celeilalte p ă r ţ i din Peloponez, care a fost crescut şi educat d e 35 unchiul său d u p ă t a t ă Teodor, iar d u p ă aceea a fost lăsat d o m n î n ţ ţ a r a aceluia. L a acesta venind t a t ă l său Emanuil, î m p ă r a t u l din Bizanţ, 1-a întărit mai bine pe fecior în domnie şi fratelui care murise acuma, i-a ţ i n u t la mormînt u n elogiu funebru, jeluindu-şi fratele iubit. D u p ă aceea
1

U n s t a d i u egal cu 177,6 m , i a c 26 k m 640 m .

Ρ Β Ι Ε Τ Ε Ν Ε Ε ΐ Ν Τ Β Κ MANIT1L II P A L B O L O G SI M A H O M E D I

137

d u p ă peloponezieni să vină jla I s t m , a închis I s t m u l cu zid şi, 1 punînd aici o garnizoană de pază, a plecat pe m a r e spre Bizanţ, avînd cu sine sub pază şi pe marii dregători ai peloponezienilor 1 . Acestea s-au petrecut cu împăraţii elinilor, | în timpul acela. î n 217 timpul domniei Iui Mehmet, a u a v u t m a i bine şi în privinţa domniei & şi în ce priveşte celelalte posibilităţi de viaţă, deoarece şi-au asigurat pacea cu î m p ă r a t u l Mehmet şi se ţineau întocmai de t r a t a t e l e încheiate, pe cît se p u t e a mai mult. D e aceea şi î m p ă r a t u l Mehmet îşi dădea m u l t ă silinţă, ca ei să preţuia scă pacea cu dînsul cel mai mult şi să fie g a t a să sufere mai degrabă orice a l t a decît să fie stricate bunele,relaţii dintre e i ; 10 şi le i n t r a în voie cu orice credea că le p o a t e face plăcere, între altele şi eu privire la feciorul său A m u r a t . Căci avea doi feciori, A m u r a t m a j mare, iar Mustafa mai mic, băiat încă. D i n t r e aceştia, p e A m u r a t se gîndea să-1 lase î m p ă r a t în E u r o p a , pe celălalt însă în Asia. Şi împărţindu -le acestora împărăţia, ca feciorii să r ă m î n ă la cele ce le-a încredinţat, a lăsat i-> p e î m p ă r a t u l din Bizanţ să aibă grijă do aceasta, să nu îngăduie vreo nedrept a t e , ci să sară cu t o a t ă puterea î n t r - a j u t o r u l celui n e d r e p t ă ţ i t *.
triiniţlnd

Trimiţînd ap oi a r m a t a a s u p r a Daciei, a p i ă d a t şi ţ a r a aceasta 8 şi Peonodacia, Brenez al lui Hogeateriz dealtureHor*^Turachhan! scutierul, fiind comandant şi făcînd mari i s p r ă v i ; 20 paşă la vidin, trece tn dar mari isprăvi i-a f ă c u t şi generalul c o m a n d a n t Un8ana. Europei Miha.il care a dus o a r m a t ă asupra peonilor şi a Peonodaciei şi încă asupra ilirilor. Totuşi Brenez a f ă c u t isprăvi memorabile mai ales prin E u r o p a , cînd a dus război în contra ilirilor şi a ] peonilor şi | a Peloponezului; căci acest n e a m al turcilor este preocupat cel m a i mult de a r t a războiului; cu participarea cavaleriei uşoare a Europei, aşa că era g a t a să-i urmeze î n d a t ă , oriunde ar duce-o, cîştiga averi m a r i de t o t ; şi a a j u n s pînă în p a r t e a ce era a veneţienilor şi, robindu-le ţ a r a , a luat robi de război, încît a îmbogăţit p e turcii care îl u r m a u şi, în f o a r t e p u ţ i n t i m p , îi făcea să aibă belşug de t o a t e . Sînt 30 şi clădiri în E u r o p a peste t o t locul, n u puţine, ridicate de Brenez, de le-a lăsat generaţiilor viitoare ca nişte m o n u m e n t e să-1 pomenească. Mai tîrziu sub Musa al lui Baiazid s-a întîmplat ca ei, trecînd de p a r t e a fratelui Mehmet, comanda militară s-o dea feciorilor s ă i ; şi de atunci feciorii
Ţara Rointneaseă şi Transiivania pustiite de turei,
1 2

Vezi mai sus, p. 120—121. Vezi pe larg la D u c a s, X X I I , 10, (ed. Grecu). 3 D a t fiind obiceiul lui Laonic Chalcocondil de a reveni asupra celor spuse odată, se prea p o a t e că e v o r b a de aceeaşi expediţie de j a l care a iost a m i n t i t ă la p. 120, 14.

138

LAONIC CHALCOCONDIL: B X P U N E K I ISTOEICE IV

lui Brenez, a n u m e Iisus, B a r a m 1 şi Aii, condueînd războaiele, au a j u n s la m a r e r e n u m e prin E u r o p a . I a r Brenez şedea în oraşul l a n i ţ a , pe care să-1 aibă singur spre locuire, i-a fost dăruit de î m p ă r a t să fie p e n t r u totdeauna al lui şi al feciorilor lui şi să slujească împăratului, la orice ar avea nevoie. I a r oraşul l a n i ţ a este aşezat lîngă rîul Axios şi lîngă oraş sînt sate nu puţine ale lui Brenez ; sub Mehmet însă, d u p ă Brenez, a a j u n s f o a r t e renumit la turci Turaohan şi ieşea la expediţii războinice, u r m a t de cavaleria uşoară de pradă şi, fiind u n comandant cu noroc, lua m u l t ă p r a d ă | din ţ a r a duşmană. I se încredinţase atunci de Mehmet guvernarea Vidinului şi, trecînd în Peonia, şi-a cîştigat m a r e renume în E u r o p a .

1 Manuscrisele au Β α ρ ά γ κ ο ν — B a r a n c , î n d r e p t a t d e D a r k o în Βαράμον, d u p ă p. 119, 17, u n d e a p a r a t u l critic î n t o c m i t de D a r k o a r a t ă că manuscrisele a r scrie „ B a r a m o s " , d a r de f a p t a r t r e b u i scris Βαράκος şi Β α ρ ά κ ο ν — B a r a c , căci izvoarele t u r c e ş t i 11 n u m e s c aşa ; vz. 1. M o r a v c s i k , în „ B y z a n t i n i s c h e Neugriechische J a h r b i i c h e r " , 8 (1929/30), p. 36 ; E . D a r k o , î n „ B y z a n t i n i s c h e Z e i t s c h r i f t " , 32 (1932), p . 10 şi A k d . N i m e t, op. cit., n-rele 12 şi 13 de la p . 39.

LAONIC : EXPUNERI ISTORICE ¥

îai e Mura/n ani, s-a săvîrşit din viaţă, i-a u r m a t în domnie A m u r a t ΐ!«κΙ"π"/!,πΐΐήΐΓ a l l u i M e h m e t care era feciorul lui mai mare. S-a întîmtativeeu .zan mn. ^ ^ g ă { i ( ; ] a B n i i S a > î n A s i a şi lua măsurile cuvenite p e n t r u aşezarea în domnie. D a r elinii, cum a u aflat de moartea lui Mehmet şi de aşezarea în domnie a lui A m u r a t , au trimis după Mustafa, despre care se spunea că a fost feciorul lui Baiazid, să vină de la Lemnos. Se întîmplase să şadă la Lemnos, chipurile sub pază, uşoară de t o t . | D a r trimişii d u p ă el să-1 aducă, a u fost opriţi de vînturile care, în t i m p u l de atunci b ă t î n d cu tărie, ţineau în loc călătoria de la Lemnos lui A m u r a t în E u r o p a , o opreau cu triremele, îiichizînd şi P r o p o n t i d a şi Elespontul p e n t r u trecere. Şi atunci a u plutit; în jos la Galipoli, oraş înfloritor din Chersones, ca, Mustafa venind cu corăbiile, să se p o a t ă întâlni pe Mustafa s ă ' l e predea Galipoli. D e astă d a t ă elinii, din nepricepere, s-au pripit , încît peste tot şi-au stricat şi sie-şi şi statului şi cît pe ce capitala era să le fie robită de A m u r a t . Căci vizirii lui A m u r a t , lăsaţi de t a t ă l său Mehmet în E u r o p a , ca să asculte de u r m a ş u l său la împărăţie, au venit la î m p ă r a t u l din Bizanţ şi duceau t r a t a t i v e , ca, în împrejurările de acuma, elinii să n u strice b u n a înţelegere cu dînşii şi să n u umble să răstoarne legăturile ce le au cu dînşii, ci să r ă m î n ă la cele ce le-ar îi pus la cale cu î m p ă r a t u l Mehmet. Intre oamenii cei mai de f r u n t e ai împăratului era aşadar la ei, a d u s tratative' cu î m p ă r a t u l Bizanţului, rugîndu-1 de pace, încît să le fie binevoitor; şi dădea ostatici doisprezece copii de ai dregătorilor celor mari, j a u r două sute de mii şi ţ a r ă cît îşi vor fi ales-o de la ei

r

140

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJNEEI

ISTOEICE IV

afară de Galipoli 1 . Acestea le făgăduia şi le dădea, ca să-1 lase p e ace Mustafa în p l a t a domnului şi să n u stea în a j u t o r nici u n u i a dintre amin-·. doi, ci să-i lase pe ei să se l u p t e şi care din amîndoi o să iasă învingător r acela să stăpînească î m p ă r ă ţ i a . Cu aceste veşti aşadar a trimis crainic Ia î m p ă r a t u l de atunci al elinilor l o a n 2 , t î n ă r fiind încă şi care umbla cu planuri mari în ale d o m n i e i ; căci credea că e m a i bine pentru dînsul, dacă aceia se năpustesc unul asupra celuilalt ;, şi dacă domnia aceluia îi v a fi divizată, statul său s-ar p u t e a afla într-o stare mai b u n ă decît cea de a c u m a şi ar p u t e a a j u n g e într-o situaţie mai fericită, dacă amîndoi sînt la n e v o i e ; şi dacă împărăţia a j u n g e în mîinile amîndurora, el e ceva mai puternic decît amîndoi, încît n u m a i are de oscilat cînd spre unul cînd spre celălalt. Aceasta însă are să fie, dacă îrnpărţindu-şi domnia, amîndoi a u să fie împăraţi. D a r mai tîrziu n-a mai: r ă m a s la acest p u n c t d e vedere, ci el u n u l era făţiş de p a r t e a lui Mustafa. T a t ă l său însă, care era de f a p t î m p ă r a t , avea o părere opusă acestuia şi cerea să nu calce t r a t a t u l de pace, căci oricine c a l f ă t r a t a t e l e d e pace, nu v a p u t e a avea p a r t e de ceva b u n sau statornic, încît greşala lui să nu-1 surpe. Mai spunea că şi aceasta trebuie luat în seamă, cu care din amîndoi să se înţeleagă ? - Cu acela, 1 unde-s banii împărăţiei şi ienicerii! ŞL asupra acestui lucru, fireşte n u p o a t e fi nici o îndoială şi aceasta fixează, spunea dînsul, alegerea care ar putea-o face. Planurile acelea însă, sînt îndoielnice, u n d e şi c u m ar p u t e a a j u n g e la tronul împărăţiei şi sînt legate p e n t r u dînşii cu primejdia cea m a i mare. î n privinţa aceasta a ş a d a r părerile elinilor erau î m p ă r ţ i t e în d o u ă ; d a r î m p ă r a t u l cel t î n ă r avînd a t u n c e a conducerea împărăţiei elinilor, elinii s-au a l ă t u r a t părerii acestuia, preferind să facă, p r e c u m li î n d r u m a , şi s-au legat de norocul lui Mustafa, încît să-1 facă p e acela î m p ă r a t şi el să le dea Galipoli.
intre II şi loan

î n d a t ă ce a fost l u a t ă această hotărîre, au şi echipat, corăbiile. î m p ă r a t u l a sosit deci la Galipoli şi, c u m Mustafa, pe Mustaia. ţ a Lenmos, se simte î n d e m n a t să facă ceva n u g o g j g e în vederea domniei lui în E u r o p a şi să împresoare Galipoli; şi era atunci
Bizantinii ridică . contrapretendent α χώραν πολήν Κ α λ λ ι ο υ π β λ ε ω ς — „ ţ a r ă A m t r a d u s î n s ă , I m l r e p t i m l p e πολλήν In π λ ή ν — „ a f a r ă d e " , d e p a r t e , b i z a n t i n i i ţ i n e a u f o a r t e m u l t să c a p e t e Galipoli, t u r c i i acest oraş s t r a t e g i c . Gf. m a i ales D u c a s, X X I V , 1 1 - 1 2 , ( e d .
2

D e

multă de a oraşului Galipoli".. căci p r e c u m se v a v e d e a m a i î n s ă n u voiau d e l o c să cedeze Grecu).

D e f a p t Î m p ă r a t e r a î n c ă p ă r i n t e l e s ă u Manuil I I Paleolog (1391 - 1 4 2 5 ) ; d a r a c e s t a , îl p r o c l a m a s e şi-1 încoronase d e î m p ă r a t şi p e f i u l său l o a n V I I I Paleolog. î n i s t o r i a bizantină,, nu o d a t ă se î n t l l n e s c doi şi c h i a r m a i m u l ţ i î m p ă r a ţ i d e o d a t ă .

MUSTAFA CONTEAPRETENDENT CU AJUTOE BIZAKTIN

141

•cu ei Zunait, domnul Smirnei, p e n t r u că era t o v a r ă ş de a l ' l u i M u s t a f a ; şi a r ă t a u turcilor că şi Mustafa o să fie f a t ă î n d a t ă ; şi aşa împresurau cetatea de la Galipoli. î f u d u p ă mult t i m p a a j u n s şi Mustafa însuşi şi cetat e a oraşului a trecut la d î n s u l ; şi Ohersonesul î n d a t ă 1-a primit de î m p ă r a t şi-i u r m a , unde-i ducea. î m p ă r a t u l elinilor cerea fireşte să-i dea Galipoli. I a r Mustafa spunea că e gata să dea şi că n u se împotriveşte, t o t u ş i turcii o vor r ă b d a cu greu | şi, domnia nefiindu-i încă înfăptuită, lucrurile nu le vor ieşi cu bine. Totuşi făgăduia că, d u p ă ce o să a j u n g ă la domnie, dă oraşul şi că nici în viitor nu-i v a lipsi niciodată de orice a l t a ar p u t e a crede că le v a fi spre binele lor. Şi atunci i-a convins pe elini şi a î n a i n t a t m a i •departe în E u r o p a şi t o ţ i treceau, de p a r t e a lui, recunoseîndu-1 de î m p ă r a t ca unul ce a fost ferciorul lui Baiazid. Cînd însă Baiazid 1-a v ă z u t venind asupra Adrianopolei, — căci el avea grijă de oraş, lăsat fiind de î m p ă r a t u l Mehmet p e p a t u l morţii, — a strîns a r m a t a din E u r o p a şi a ieşit în contra lui Mustafa aproape de Adrianopole, cu gîndul să încerce l u p t a şi să nu-1 lase, dacă v a p u t e a , să meargă la reşedinţa împărătească. B a r c u m mergea în ordine de l u p t ă , turcii a u trecut d e o d a t ă cu toţii la Mustafa şi i s-au închinat ca u n u i î m p ă r a t şi însuşi Baiazid i -s-a închinat şi a predat puterea în stat lui Mustafa, să facă cu dînşii ce v a vrea. P e acesta luîndu-1,1-a ucis •de îndată pe loc şi, mergînd spre oraş, 1-a ocupat şi s-a instalat în palatele împărăteşti. D u p ă aceea întorcîndu-se, a apucat-o în g r a b ă spre Asia, ca să p u n ă stăpînire şi pe î m p ă r ă ţ i a din Asia. Şi a t r e c u t | în Asia cu a r m a t a •din E u r o p a şi eu pedestraşii turci aşa n u m i ţ i a z a p i ; şi a trecut peste strîmt o a r e în Asia, avînd cu sine pe Zunait, domnul Smirnei, şi mergea asupra 'ui A m u r a t al lui Mehmet. I a r p e î m p ă r a t u l elinilor, t i i m i ţ î n d soli, îl ruga să n u încerce vreo schimbare în legăturile lui b u n e eu dînsul, căci îi va d a î n d a t ă Galipoli, d u p ă ce îşi v a supune Asia, învingîndu-1 p e nepotul său -de f r a t e .
M u s t a f a , părăsit, pierde tronul ®
a r l a

ι

5

224

10

10

20 225

25

î m p ă r a t u l d i n Bizanţ erau sosiţi şi oameni de ai lui A m u r a t , ducînd şi aceştia t r a t a t i v e , ca î m p ă r a t u l să ţină 30 şi v i a ţ a . ( ; 1 1 e j ş i făgăduiau că le vor d a orice ar dori. I a r elinii u n t i m p i-au ţ i n u t cu vorba, în sfîrşit însă solia lui A m u r a t a u lăsat-o să plece şi alegindu-şi p a r t e a lui Mustafa, l-au d e t e r m i n a t şi a u obţinut de la el să încheie cu ei u n t r a t a t întocmai, p r e c u m hotărîseră dînşii. D a r şi solia lui A m u r a t , cînd a sosit la a r m a t a lui A m u r a t , a răspîndit ştirea că i-ar fi 35 cîştigat p e elini de aliaţi. Şi s-au întîmplat să fie în t a b ă r ă lingă lacul Lopadion şi a u descins aici în ţ a r a lui Michalichie, u n d e lacul subţiindu-se p e o întindere mare, iese printr-un loc strimt în m a r e ; este însă un pod. Must a f a venind şi el aproape, şi-a aşezat t a b ă r a la marginea rîului ce iese din

142

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJNEEI ISTOEICE IV

226 lac. Aici cînd au sosit solii | lui Amurat, folosindu-se de o împrejurare norocoasă, au răspîndit ştirea, că ar fi sosit avîndu-i pe elini tovarăşi de luptă; şi strigau către tabăra lui Mustafa, ameninţîndu-1 ca pe unul ce-a căzut în cursă în Asia. Eăspîndindu-se ştirea în tabăra lui Mustafa, cum δ solii nu le sosiseră încă, s-au speriat, nu cumva elinii oeupînd Elespont uL să nu-i mai lase să treacă şi astfel s-ar putea prăpădi pe aici; şi atunci şi-au tras pe seamă şi, cînd s-a făcut noaptea, însuşi Zunait, domnul Smirnei a fugit în ţara-i părintească şi ceilalţi din marii dregători au început să fugă fără nici o zăbovire, nemaiavînd încredere în norocul lui 10 Mustafa. Iar Mustafa cînd şi-a văzut armatele fugind, frică 1-a cuprins, pentru persoana iui şi a fugit şi dînsul spre mare. Dar elinii, ca unii ce-şi aleseseră ca Mustafa să le fie aliat, au echipat corăbiile şi au plutit spre Elespont. Însuşi împăratul Bizanţului sosind la Pricones, era preocupat de dragostea unei femei, pe care' s-a întîmplat de o iubea, — - era fata unui 15 preot, — şi nu-şi vedea de datoria, să-1 oprească pe Amurat să ajungă în Europa. De îndată ce foarte repede s-a făcut de ziuă şi Amurat a văzut tabăra duşmanilor golită şi că, de astă noapte, sînt pe fugă, şi pe azapi frîngîndu-şi mîinile, că au fost părăsiţi şi t r ă d a ţ i de ostaşii călăreţi, j a -27 făcut pod peste scurgerea lacului şi a trecut, cît de repede putea, şi pe azapi 20 i-a ucis pe toţi aici. După aceea 1-a urmărit pe Mustafa oraş de oraş. Mustafa, ce-i drept, a apucat să treacă la Galipoli, Amurat însă dînd peste o corabie foarte mare de a genovezilor, acostînd chiar aici, s-a învoit cu stăpînul corăbiei să-1 treacă pe el deodată cu ienicerii şi cu mai marii Porţii lui şi întreaga-i armată în Europa şi i-a plătit argint destul de mult, cît i-a 25 cerut. Şi 1-a trecut împreună cu toată armata. Mustafa cînd a auzit că Amurat a trecut în Europa, şi vedea că pretutindeni, unde ar putea scăpa,, nu mai este acuma în siguranţă, deoarece Amurat îl ajunsese, a scăpat cu fuga pe muntele aşa numit Ganos. Amarat însă îl urmărea şi, cu toată stăruinţa, nu înceta să cerceteze toate şi să înconjoare ca într-o reţea locul, 30 unde credea şi se putea bănui numai că se ascunde, 1-a descoperit ascuns sub o tufă şi, prinzîndu-1 la sugrumat cu juvăţul. Şi s-a săvîrşit Mustafa din viaţă după o domnie de trei ani în Europa. Amurat însă, după ce a dobîndit domnia în amîndouă continentele, s-a făcut stăpîn pe împărăţie 1 . , ,, . Kii cu mult mai pe urmă însă a pornit cu război Impresurarea ConstaiitmopoΫ 228 iei 1422. organizaţia Porţii asupra Bizanţului şi J a elinilor, înainte a trimis Suitamiiui. invenţia şi pute- p1 e v i z i r u i Michaloglu, generalul comandant al
rea tunului.

Europei. Şi acesta lumd toata armata Europei, a străbătut jefuind regiunea Bizanţului. După aceea şi-a aşezat tabăr a
1

Cf. D u c a s , X X V · - X X V I I , (ed. Grecu).

J1XTKAD II iMPEBSGABl CONSTANTINOPOLE şi

*

143

îndată a pornit ş i A m u r a t a l lui Mehmet e u i e n i c e r i i ş i cu P o a r t a , toţi 1 c î ţ i însoţesc pe împăratul, oriunde pleacă î n război. Ş i a s o s i t ş i c u a r m a t e l e Asiei ş i a t ă b ă r î t d e l a m a r e l a m a r e . î n ce priveşte P o a r t a , stă cam a s t f e l : pedestraşi 1 , are î m p ă r a t u l pe lîngă sine ca la şase mii şi uneori ca la zece m i i ; căci din aceştia formează 5 garnizoana d e pază prin cetăţi şi apoi în locul acelora p u n e iarăşi altă formaţiune. I a r el şi-i formează astfel : luînd băieţi robi, pe cîţi soarta i-a făcut să cadă în mîinile lui robi, îi dă pe la turcii din Asia, încît fiecare să înveţe graiul. Şi stînd cîte doi şi cîte trei ani, î n v a ţ ă limba ; după ce înţeleg graiul, încît să p o a t ă vorbi, iarăşi alege dintre cei p e care i-a d a t , ca la două 10 mii şi mai mulţi decît atîţia. P e aceia îi aduce cu toţii la Galipoli şi-i repartizează pe vase, ca să înveţe marinăria şi să ducă peste strîmtoare pe cei ce vreau să treacă în Asia din E u r o p a . Aici fiecare are u n obol şi un rînd de haine pe | an. D u p ă n u mult t i m p trimite d u p ă ei să vină la P o a r t ă 2 2 9 şi le d ă leafă, încît să le p o a t ă ajunge de trai, unora ; altora însă mai mult. i"> Şi rînduiţi şi î m p ă r ţ i ţ i sub c o m a n d a n ţ i de zece şi d e cincizeci de oameni, în cete mici şi mari, pleacă în r ă z b o i ; masa o iau în comun şi la asfinţit de soare sînt cu comandantul de zece oameni în cortul lor. Aceştia îşi a u corturile primprejurul împăratului, fiecare în locul său, ţinîndu-se de celălalt 2 , î n ă u n t r u l acestora nimeni n u are voie să-şi ridice cortul a f a r ă de şerbii 20 slujitori ai împăratului şi ai vistieriilor împăratului şi ai dormitorului Cortul lui e de culoare roşie. Şi p e n t r u persoana împăratului se ridică uneori două, alteori trei corturi din foi de lînă de culoare roşie, b r o d a t e cu fir de aur, şi încă altele vreo cincisprezece, t o a t e înăuntrul rîndului de cor1 uri ienicereşti. î n a f a r ă îşi ridică corturile ceilalţi oameni ai Porţii, a m u r a- 25 chorii şi păharnicii, n u m i ţ i la ei saraptarii şi p u r t ă t o r i i de steaguri, numiţi emuralamii, şi rectorii Porţii, aşa numiţi viziri 3 , care îi aduc împăratului veştile şi rapoartele. Aceştia fiind mari dregători şi avînd eu ei slujitori f o a r t e mulţi, formează o mulţime nesfîrşită. Apoi mai sînt la P o a r t a împăratului silictari ca la trei sute, care sînt călăreţi şi sînt aduşi la acest 30 post dintre ieniceri. D u p ă aceştia vin ienicerii n u m i ţ i caripi, j veniţi la 2 3 0 el la P o a r t ă din Asia şi E g i p t şi mai ales din Libia şi, fiind viteji cr mare rîvnă în f a ţ a împăratului, sînt plătiţi de el cu leafă, unii m a i m a r c , alţii mai mică. D u p ă aceştia urmează lefegiii, n u m i ţ i alofaţii, ca la opt sute. I a r d u p ă aceştia urmează numiţii spahii ca Ia două sute. Aceştia sînt băieţi 35. de ai marilor dregători, dintre care pe unii scoţîndu-i de la slujirea dorAdică ieniceri. Adică, fiecare ştiind u n d e este locul cortului său. după locul cortului vechi, iar corturile stau In cerc. 3 Manuscrisele ne dau βίξοριδες—vixori, î n d r e p t a t de D a r k o în βεζίριδες.
2 1

144

Τ

ι

mit orului său, îi p u n e în acest loc, iar pe alţii alegîndu-i, îi ţine aici ca p e unii ce au fost băieţii unor b ă r b a ţ i de f r u n t e . Şi. P o a r t a sultanului, ca să o spun pe scurt, a fost rinduită a ş a ; iar

5 E u r o p a , a l t u / p e n t r u Asia 1 . Şi'de f i e c a r . f d i n t r e aceşti doi ascultă oştile şi comandanţii, oriunde i-ar duce, d u p ă ce î m p ă r a t u l le-a d a t acelora ordin. Tot pe ei îi însoţesc şi guvernatorii, numiţi la ei p u r t ă t o r i de s t e a g u r i ; căci d u p ă ce e pus de î m p ă r a t în acest post, î m p ă r a t u l îi dăruieşte, u n steag, w P e acest guvernator, u n d e merge cu oastea, îl însoţesc, ascultînd de el, guvernatorii oraşelor. î n aceeaşi ordine urmează cu toţii, ascultînd de guvernatorii şi comandanţii lor proprii, d u p ă ce au a j u n s la t a b ă r a împă231 râtului. Cam aceasta îi este | orînduirea oştilor. Cavaleria uşoară de p r a d ă este rînduită, fireşte, şi aceasta sub comandanţii ei proprii. Azapii însă 13 sînt sub ascultarea u n u i singur c o m a n d a n t şi, strînşi la un loc, pleacă Ia război2. De î n d a t ă ce A m u r a t a năvălit şi împresura Bizanţul de la o m a r e la alta, a început să b a t ă zidul cu tunurile şi încerca, totuşi n u izbutea să-1 dea jos. Pietrele a r u n c a t e de tunuri, trăgeau trei şi j u m ă t a t e t a l a n ţ i la 20 c î n t a r 8 ; dar zidul era tare, încît rezista la tunurile acestea şi n u ceda de loc.· Tunul se pare că nu este o născocire prea veche, încît să p u t e m spune că u n lucru ca acesta le-a venit în m i n t e oamenilor din anticitate. Totuşi de u n d e îşi are începutul şi care oameni au a j u n s să inventeze tunul, n-aş p u t e a a r ă t a cu siguranţă. D a r se crede că aceştia a u fost din Germania s-au răspîndit pe încetul şi în alte p ă r ţ i ale l u m i i ; tunurile însă n-aş putea să a f i r m în chip lămurit, u n d e s-au ivit dintru început. P u t e r e a şi izbitura neînchipuită, cu care repezită fiind piatra, pricinuieşte corpurilor, oriunde ar ajunge, cea mai m a r e stricăciune, i-o dă cu t o t u l p u l b e r e a ; şi de acea30 s t a este repezită. P u t e r e a din pulbere o are însă silitra amestecată cu căr*32 f o a r t e bine ; [ de aceea şi vitejie mai p u ţ i n ă poate'să dispună de acea izbit u r ă demonică. Mai întîi se pare că a u fost construite din f i e r ; apoi însă a fost inventat n u m i t u l aliaj din amestecul arămii şi al cositorului, care 35 e găsit mai b u n la aruncarea pietrii cu mai m u l t ă siguranţă şi cu mai m a r e tărie. I a r forma să o descriem cum este, ar fi lucru de prisos, t o ţ i putînd-o

P U T E R E A . T U Ş U L U I . — A L T MUSTAFA C O N T E A P K E T E K D E N T

145

vedea oriunde. Ţeava fiind lungă, cu cît ar fi mai lungă, cu atît piatra e ι repezită la o depărtare mai mare, încît a fost făcut u n t u n care arunca p i a t r a , p r e c u m a m aflat, pînă la şaptzeci de stadii 1 , zguduind primprejur p ă m î n t u l pe amîndouă distanţele. Şi se pare că această putere a focului produce b u b u i t u r a şi repeziciunea cu care e dusă piatra ; căci acest element 5 cînd e înghesuit, se p a r e că e de o p u t e r e demonică de t o t mare, d u p ă cum şi trăsnetul îl produce gazul din aer cînd se aprinde. Zgomotul şi repezi t u r a se produce, fie prin f a p t u l că î n c ă r c ă t u r a 2 cedează, fie prin puterea focului care este pus aici, d u p ă ce scăpărînd aprinde materia, şi n e a p ă r a t , producînd această putere, are aceste două efecte. D a r se pare că puterea 10 arderii este t o a t ă pricina şi că pulberea sporeşte puterea ce o are focul din fire, | spre a pune prin ardere în mişcare şi a arunca foarte de- 2 3 3 p a r t e proectilul. Atunci aşadar A m u r a t al lui Mehmet, cu 1 unuri şi cu alte maşinării, a încercat şi a b ă t u t zidul destul de multe zile din t o a t e părţile şi încerca i-5 să cucerească. Dar elinii l-au respins, aruncîndu-i jos de pe scări pe ienicerii î m p ă r a t u l u i şi capetele u n o r a tăindu-le, le-au luat cu ei. Şi cum A m u r a t n u avea nici o izbîndă cu cucerirea cetăţii, era n ă c ă j i t si descurajat, dar credinţa nu-l părăsea că v a cuceri oraşul. î n t i m p ce se ţinea de asediu, elinii t r i m e t e a u crainici la e l ; ei el nu voia nicidecum să înceapă t r a t a t i v e 20 d e pace cu dînşii 3 . d u p ă u ' u m u l t e zile a plecat spre casă şi şi-a împrăşeontrapretendent tiat armatele. Atunci elinii au trimis soli la A m u r a t şi-1 '<e cu^Mnrad n " ' 1 n i S a u P a c e 5 însă i-a lăsat să plece şi n u le-a ascultat cererea. D u p ă aceea, cum elinii în încercările lor de a 25 încheia u n t r a t a t de pace n u au a v u t nici o izbîndă, îşi îndreaptă gîndul la Mustafa, băiatul lui Mehmet. Se întîmplase că se găsea, ducîndu-şi traiul la € a r a m a n . Şi a u trimis soli şi au a d u s băiatul la Bizanţ, fiind de vreo treisprezece ani. D u p ă ce băiatul a a j u n s la Bizanţ, trimite turcilor cuvînt cu mari făgăduieli şi, adresîndu-se fiecăruia, îi punea în vedere de t o a t e de 30 d o u ă ori pe atît de cît avea sub | A m u r a t 4 . Şi unii turci a u t r e c a t la băiat 2 3 4 dar n u mulţi. Totuşi băiatul trecînd în Asia, cu a j u t o r u l şi colaborarea şi a
Bizantinii scot P e s t e 12 k m . T e x t u a l ; „ ceea ce n u e s t e v i d " . 3 D e s p r e acest asediu din a u g u s t 1422 ni s-a p ă s t r a t d e s c r i e r e a u n u i m a r t o r ocular, l o a n C a n a n o s , care a f o s t î n t r e a p ă r ă t o r i i C o n s t a n t i n o p o l e i . Ε e d i t a t d e I. B e k k e r la u n loc cu G. P h r a n t z e s şi I. A n a g n o s t e s , l a B o n n , 1838, p . 457—479. 4 D u p ă i s t o r i c u l bizantin. D u c a s , X X V I I I , 6,ed. G r e c u , chiar i v i r e a noului p r e t e n d e n t M u s t a f a , 1-a f ă c u t p e M u r a d IX să ridice asediul.
2 1

10 - .'. 1621

146

ι împăratului elinilor, a împresurat şi a cucerit numitul H i e r o n 1 ; şi trecînd p r i n Asia, turcii din Asia i se alăturau, p e n t r u că era fecior de'împărat.. Aici paharnicul Aliaz cu numele, căci Mehmet acestuia îi încredinţase băiatul, s-a înţeles cu A m u r a t la trădare, aşa încît să-i predea b ă i a t u l . 5 Şi d u p ă ce s-a înţeles, a făcut aşa, încît să i-1 p o a t ă preda pe b ă i a t ; şi print r - u n trimis i-a a r ă t a t , u n d e s-ar p u t e a întîmplă să se afle băiatul. Băiatul,, cînd a a j u n s la ISTicea, şi-a supus M c e a şi, rămînînd aici, căuta să-i cîştige pe marii dregători de prin Asia. Şi cum era a c u m iarna, era împiedicat să înainteze mai departe în Asia. Atunci aflînd A m u r a t de la saraptarul ω Aliaz despre şederea băiatului în oraş, a luat cu sine din ienicerii de la P o a r t ă ca la şase mii şi, sosind, cît de repede a p u t u t , la Elespont şi trecîndu-1, a pornit de-a dreptul spre Bitinia. P e neaşteptate căzînd în oraş, prinde chiar aici pe loc băiatul, Aliaz predîndu-i-1. Căci băiatul cînd a aflat aceasta, s-a refugiat la el, ca amîndoi să se chibzuiască asupra salvării. 15 D a r acela îndemnînd pe băiat să fie fără frică, aştepta pe fratele băia235 tului şi acesta sosind la curtea împărătească din i oraş, i 1-a d a t în m i n ă pe băiat. I a r A m u r a t luîndu-1,1-a sugrumat cu juvăţul, d u p ă cum e obiceiul la dînşii. Se mai spune că Tezetin, b ă r b a t din neamul împărătesc al împăratului din E r ţ i n g a n , care i-a venit băiatului'într-ajutor, cînd a auzit 20 că duşmanii au venit a s u p r a oraşului, a năvălit în mijlocul duşmanilor şi înduşmănit, şi mai omorîiuf mulţi alţii, la u r m ă a m u r i t şi el însuşi. it aşa, luînd atitudine în contra l u i A m u r a t ; din Macedonia l-au v î n d u t veneţienilor, dînşii e o imposibilitate să lase oraşul sşise biruitor. î n t r - a d e v ă r A m u r a t oraşului Terme şi-1 împresura cu t o a t ă grija şi s t ă r u i n ţ a ; şi a adus aproape de zid maşinăriile de asediu. pune la cale t r ă d a r e cu cei din oraş, ca aceştia, spune-se, să sape de la casele

de pe a cucerit pe şi

z i i . Totuşi mai pe urmă, cum ataca din spre marginea d e oraşul cu puterea şi 1-a | robit. Şi anume, aud că ienicerii, zid, au intrat în oraş şi, ceilalţi luîndu-se d u p ă ei, oraşul a d a t de împărat spre robire. Prefăcînd oraşul în robi, a m ;

ι E r a c e t a t e a de p e ţ ă r m u l a s i a t i c care s t r ă j u i a

3 T B C J I C U C E R E S C S A L O M C U l 3430 ŞJ J O A X I X A

147

că din cauza trădării & făcut excepţie cu aceia. A c e a s t a a fost cea m a i m a r e n e n o r o c i r e p e n t r u elini şi î n t r u n i m i c m a i p r e j o s d e n e n o r o c i r i i ^ c e li s - a u întîmplat m a i înainte. Şi bărbaţii oraşului, luaţi ca r o b i de război p r i n A s i a şi E u r o p a . I a r oraş, c u m a

1

prizionieri,

au

fost

duşi în

straja veneţienilor care era a c u m cucerit, a pornit să

fugă. s p r e m a r e l a c o r ă b i i ş i , urcîndu-se în a c e s t e a , c î t e s - a î n t î m p l a t s ă l e aibă acolo, au plecat pe mare. A c e s t oraş elin aşadar, care era m a r e şi cu multă b u n ă stare, a fost cucerit de A m u r a t . Ş i a d a t oraşul s p r e locuit vecinilor de pe acolo 1 . Apoi el însuşi s-a întors acasă, iar pe generalul-comandant al 10 loaninei. E u r o p e i Caraţia, d i i u l u - i în seamă a r m a t a Europei, 1-a trimis a s u p r a oraşului l o a n i n a din Etolia. Acela însă cum a a j u n s în Etolia., a năvălit în ţ a r ă şi a luat p r a d ă , cît a apucat să prindă p e n e a ş t e p t a t e ; d u p ă aceea mergînd mai departe, a început să împresoare oraşul. Carol, domnul oraşului, murise a c u m * , şi deoarece de la soţia lui, | f a t a lui Bainerio, n-a a v u t nici u n băiat, a a v u t însă băieţi din flori, Memnon, Tirnu şi Erculie, m a i în vîrstă, acestora le-a î m p ă r ţ i t ţ a r a Acarnaniei de dincoace de rîul Ab el ou să o aibă în folosinţă, iar p e nepotul său de f r a t e , feciorul lui Leonard, 1-a lăsat u r m a ş al întregului său principat şi i-a lăsat nepotului său de f r a t e Carol, A r t a , capitala Ambraciei, şi Et olia si capitala 2 . D a r feciorii 20 din flori n u s-au r ă b d a t mult t i m p şi a u sosit la P o a r t a împărătului. Memnon sosind, părea să întreacă p e ceilalţi în pricepere şi prin înfăţişarea-i demnă ; acesta înfăţişîndu-se la împăratul, îi făcea propuneri şi-i cerea să-i ducă în ţ a r a lor părintească. D e aceea, generalul-comandant al Europei, pornind cu a r m a t a Europei, a năvălit. î m p r e s u r a însă oraşul l o a n i n a şi, ţinîndu-se 25 m u l t t i m p de asediu şi neslăbindu-1 de loc cu împresurarea, cetăţenii din oraş şi domnul ţării, care fusese prins î n ă u n t r u şi era împresurat, văzînd aceasta, îi făcea generalului-comandant propuneri de împăcare şi-i cerea să i se dea a l t ă ţ a r ă de la î m p ă r a t u l în Acarnania şi E p i r şi cu condiţia aceasta să încheie u n t r a t a t de pace cu dînsul şi că aşa predă oraşul. Făcîn- 30 du-se aşadar aceasta, a r m a t a împăratului a ocupat oraşul şi lui i-a d a t Acarnania şi altă p a r t e a Epirului să le aibă i n folosinţă şi să aducă în fiecare a n împăratului t r i b u t şi să vină în persoană la P o a r t a împăratului. Mai pe u r m ă însă venind feciorii domnului Carol, j Erculie şi Memnon şi 208 ocupînd nu p u ţ i n ă ţ a r ă , locuitorii vecini aducîndu-i pe ei, făceau vărului 35 lor necazuri şi-i p r ă d a u şi-i stricau ţ a r a de t o t şi veneau cu război. Totuşi
Cucerirea
1 Ni s-a p ă s t r a t descrierea cuceririi Salonicului din 1430, scrisă de u n contemporan^ loan Anagnostes, despre ediţia ei vz. mai sus, p. 145 n. 3. cf. şi D u c a s, X X I X , 5 (ed Grecu). 2 loanina.

băgat

de seamă că oraşul

este

148

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTOEICE VII

Carol aduce asupra lor a r m a t ă de la P o a r t a împăratului şi din Italia ; dar cum n u putea face nici o ispravă, a încheiat pace cu ei şi a r e n u n ţ a t la ţ a r a , peste care au domnit aceia, cu condiţia ea de a c u m înainte să nu-i mai facă nici u n necaz,
Bizantinii încheie p a e e ; turcii pust iese Peioponezui pe venetian şi bat albanezi.

.

Etolia aşadar a Ί

aJj u n s sub stăpînirea 1

împăratului r

A m u r a t ; d u p a aceea elmii mergînd la P o a r t ă , au cerut x g j înceapă t r a t a t i v e cu eu condi. e i ; si au făcut pace ţia sa darime I s t m u l şi m viitor să n u mai încerce vreo schimbare. I a r pe Turachan 1-a trimis asupra Peloponezului şi pustia ţ a r a veneţienilor; şi a dărîmat I s t m u l şi, cucerind cîteva orăşele de ale veneţienilor, a luat robi. Atunci albanezii din Peloponez, de prin interior din localitatea n u m i t ă Davia 1 , s-au a d u n a t şi şi-au pus" u n c o m a n d a n t şi se sfătuiau să se lepede de elini 2 , ca, la ieşirea lui din Peloponez, să-i nimicească lui Turachan a r m a t a . D a r Turachan cînd a auzit că albanezii merg în contra lui cu gînd de luptă, deoarece cu f u g a nu m a i p u t e a scăpa, şi-a rînduit a r m a t a în linie de l u p t ă . Şi albanezii punîndu-se în rînduri de l u p t ă , a u a t a c a t şi dînşii ] şi, încăierîndu-se, n-au ţinut piept turcilor, ci a u luat-o la fugă. Atunci Turachan pornind, s-a luat pe u r m a lor şi în goană a ucis mulţi şi pe care i-a prins de vii, ca la opt sute, i-a ucis cu toţii p e l o c ; şi capetele lor făcîndu-le turnuleţe, a plecat mai departe. Acest b ă r b a t a făcut şi alte isprăvi bune de pus în ietorie şi p e n t r u aceste fapte, cîştigîndu-şi n u m e b u n la împăratul, a ajuns în locul lui Brenez. N u cu mult mai tîrziu a fost trimis de A m u r a t asupra Daciei şi a pustiit ţ a r a şi oastea a d u n a t ă aici, n u mică, a pus-o pe fugă şi a cîştigat o biruinţă strălucită şi a luat robi şi p r a d ă multă.
T u r a c h a n pustieşte Ţara Romînească.

Cu elinii care veneau mereu la P o a r t ă şi a u trimis ι^ίοροηβζΓbizantini! b ă r b a ţ i care erau cei dintîi mari dregători la ei, între îi redobindese de la alţii, pe N o t a r a Luca, om cu trecere şi avere, a încheiat italieni. aşadar pace, şi î m p ă r a t u l elinilor, cum s-a f ă c u t pace, a plecat pe mare în Peloponez, chemat fiind de fratele său Teodor, domnul Spartei, care, p r e c u m a stat şi mai înainte în istorie, urîndu-i-se de soţia sa din Italia, s-a simţit îndemnat să apuce d r u m u l călugăriei. Cînd însă î m p ă r a t u l Bizanţului a sosit în Peloponez, aducînd eu sine pe fratele său Constantin, ca să-i fie u r m a ş j în domnie
1 D a v i a să fi f o s t odinioară oraş, p e c a r e Sp. L a m b r o s 1-a i d e n t i f i c a t cu s a t u l D a v i a , d o u ă ore d e p ă r t a r e d e oraşul T r i p o l i s d e azi d i n Peloponez ; vezi „ B y z a n t i n i s c h e Z e i t s c h r i i t " , 7 (1898), p. 310, 3 1 3 - 3 1 4 . 2 P e n t r u că bizantinii î n c h e i a s e r ă pace cu t u r c i i .

CKEŞTEEEA S T i P f i S I B I I BIZANTINE ÎN PELOPONEZ

149

î n d a t ă i-a p ă r u t rău şi spunea că n u se mai face călugăr, deoarece mai marii ţării nu-1 lasă. Şi s-a împăcat şi cu soţia sa d u p ă aceea şi a a v u t p a r t e de o v i a ţ ă plăcută şi a trăit mai d e p a r t e cu ea. I a r îWJpăratul elinilor a pornit război cu domnul Epirului Carol şi împresura Olarenţa, capitala Elidei. D u p ă n u mult t i m p însă, c u m cu împresurarea nu-i mergea din plin, a pus la cale căsătoria nepoatei d e f r a t e a domnului, f a t a lui Leonard, cu fratele său Constantin, încît şi oraşul acesta să-i fie d a t zestre. Şi î m p ă r a t u l elinilor împresura P a t r a s din Ahaia, d u p ă aceea lăsînd p e fratele-său Constantin, a plecat p e m a r e la Bizanţ. D a r fratelui Constantin i s-au a l ă t u r a t împrejurimile oraşului şi, cum cu împresurarea oraşului n u o slăbea, b ă r b a ţ i i din oraş se înţeleg cu el p e n t r u t r ă d a r e şi, aducîndu-1, i-au p r e d a t oraşul, căci arhiereul oraşului era plecat în Italia, stînd acolo de mai mult t i m p şi rugindu-se de a j u t o r la arhiereul romanilor. P r i n acest oraş din Aha ia au trecut domnii Peloponezului, veniţi din I t a l i a din casa Zacharia ; şi u n u l a fost lăsat d o m n şi conducător ţării, celuilalt însă care stătea la arhiereul romanilor, cînd a a j u n s arhiereu, i-a d a t acest oraş ca să-1 cârmuiască. Şi oraşul, ] trecînd în seama arhiereului romanilor, primea arhiereu p e care li-1 va trimite să cîrmuiască oraşul; şi atunci trimisese oraşului arhiereu din casa Malatesta. D u p ă ce aşadar Constantin a l u a t în primire acest oraş, a împresurat u n an întreg cetăţuia de s u s ; şi d u p ă aceea i s-a p r e d a t . Capitala Elidei însă au ocupat-o triremele arhiereului. Căci d u p ă ce a aflat despre cuceririrea capitalei Ahaiei de către elini, a trimis zece, că poate i-ar p u t e a cîştiga înapoi oraşul. Acestea, ce-i drept, n-au a j u n s pînă în Ahaia, ajungînd însă la Clarenţa şi domnul de aici lipsind şi în oraş nefiind garnizoană de pază, au i n t r a t p e ascuns în oraş, a u ocupat oraşul şi au f ă c u t robi şi pradă. D a r mai pe u r m ă l-au d a t p e n t r u cinci mii de galbeni fratelui împăratului şi a u plecat cu triremele în Italia. Acestui oraş i s-au întîmplat şi mai înainte alte nenorociri. Căci Oliverio venind din Italia, într-un t i m p cînd oraşul era stăpînit de domnul Ahaiei, a năvălit pe n e a ş t e p t a t e şi, ocupînd oraşul, a făcut robi şi p r a d ă şi p e f a t a domnului a luat-o de soţie. D a r şi acesta 1-a v î n d u t domnului din E p i r şi a plecat în Italia. Şi atuncea fiind cucerit de triremele arhiereului, iarăşi prin cumpărare a fost luat în stăpînire. Timp mai îndelungat au p u r t a t elinii război şi cu j domnul Ahaiei, n n Centurione de fel din Italia. D u p ă aceea insă s-au încuscrit şi, f a t a domnului măritîndu-se d u p ă Toma, feciorul mai mic al împăratului, i-au d a t zestre ocolul Mesenei şi al Itomei, a f a r ă de regiunea de la marginea Mării Areadiei ·, şi au f ă c u t pace. Şi această regiune aşadar, d u p ă moartea aceluia, a luat-o Toma, fratele împăratului, şi. pe soţia lui Centurione a ţinut-o în închisoare, u n d e a şi murit.

ι

5

10

15

241

20

25

30

^ 35

150

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E M ISTOEICE V

,

Murat! I I pustieşte Serbia. 1432 ; se războieşte cu c a r a man şi tace eueeriri in Asia Mică.

Astfel deci Peloponezul a t r e c u t de la italieni în mîi., .. o,. , , . ,. . _

elinilor. Şi aşa s t a t u l elinilor a sporit, a d u c m d sub-, ascultarea lor P e„l o ,p o n e z u l ; iar r a t . . .al lui , ., ,„ A .. m , u..

niie

1435/1436. Mehmet a pornit cu război a s u p r a ţarii tribalilor. Şi " m a i întîi, d u p ă ce a declarat război, a trimis oşti şi a pustiit ţ a r a . Şi a t u n c i d o m n u l tribalilor c u m a auzit că î m p ă r a t u l porneşte a s u p r a lui, a trimis soli şi cerea să f a c ă pace, cu condiţia să plătească t r i b u t , pe eare-1 v a r î n d u i î m p ă r a t u l şi să dea u r m a r e la orice ordin al lui. Cu acest prilej, A m u r a t ia de soţie pe f a t a d o m n u l u i t r i b a 10 Iilor, T r i m i ţ î n d pe marele vizir al P o r ţ i i Sarazia, a încheiat căsătoria ; şi Chalil, care avea m a r e trecere la el, a adus-o la reşedinţa î m p ă r ă t e a s c ă . 243 D u p ă aceea a p o r n i t a s u p r a lui C a r a m a n Alisur 1 , | d o m n u l Cariei, aducîndu-i î n t r e altele, şi v i n a , că p e f r a t e l e său m a i mic, avîndu-1 la sine, 1-a trimis la elini. N ă v ă l i n d cu m u l t ă a r m a t ă , a p u s t i i t ţ a r a , căci C a r a m a n îşi 15 lăsase ţ a r a , ocupînd culmile m u n ţ i l o r . Şi a v e a d o u ă oraşe, u n u l n u m i t L a r a n d a , iar celălalt Iconion 2 , fiind u n oraş m a r e din vechime şi cu m u l t ă b u n ă stare, în care era şi reşedinţa î m p ă r a ţ i l o r de m a i î n a i n t e din n e a m u l a c e s t a ; căci, deoarece regiunea are m u n ţ i î n t ă r i ţ i din fire şi cu urcuşuri n u uşoare, p o r n i n d de aici, p r ă d a u şi j e f u i a u ţ a r a d e p r i m p r e j u r şi, î n a i n t î n d 20 cu încetul, a u cucerit-o. Acest oraş este organizat cu legi b u n e d i n v r e m u r i f o a r t e vechi. Oraşul L a r a n d a însă este aşezat la poalele m u n ţ i l o r d e aici şi acest oraş n-a fost î n c o n j u r a t de vreo î n t ă r i t u r ă . Locuitorii ţ ă r i i însă cînd a n ă v ă l i t A m u r a t , a u r ă m a s p e loc şi n - a u f u g i t ; căci fiind t u r c i , e obicei la ei, să n u fie l u a ţ i r o b i de război, p e n t r u că se ţ i n de 25 aceeaşi lege şi de aceleaşi obiceiuri de v i a ţ ă . D a r acest C a r a m a n este vecin cu ţ a r a Pisidiei a lui T u r g u t . Aceşti pisidieni, n u m i ţ i şi b a r sacizi, sînt nomazi şi grăiesc l i m b a turcilor, d a r d u c o v i a ţ ă m a i m u l t de hoţi, p r ă d î n d Siria şi a l t ă ţ a r ă î n v e c i n a t ă cu e i ; m a i ales din ţ a r a lui C a r a m a n scot p r a d ă , r ă z b o i n d u - s e mereu cu el. J I e ş i n d 241 la p r a d ă , conducători le s t a u în f r u n t e şi-şi i a u şi ei p a r t e a ce le cade din p r a d ă şi, î m p ă r ţ i n d şi celor care a u r ă m a s acasă cu femeile, d a u p a r t e a de vitejie 3 . T u r g u t stă în f r u n t e a ţ ă r i i F r i g i a şi ţ a r a lui a j u n g e p î n ă în A r m e n i a şi Capadoeia. D a r n e a m u l lui T u r g u t p a r e m a i de curînd să f i fost sub A m u r a t 4 şi, coborînd în ţ a r a Frigiei d e aici, stăpîneşte de a t u n c i ţ a r a şi,
5
1

Ε

numit

greşit

aşa u n

sultan

caramanlîu

Ibrahim;

vezi

A k (J.

Ν i m e t,

op. cit., p. 9. 2 Manuscrisele n e d a u Κόνειον şi Κόνιον, n u e n e v o i e d e c o n j e c t u r a l u i D a r k o Ίκόνιον. Vz. p. 4 6 0 ; vezi m a i d e p a r t e , p . 193 n. 2. 3 P r o b a b i l , p a r t e a celor c ă z u ţ i în e x p e d i ţ i e 4 Manuscrisele au ά μ υ θ ά ο ν ι — A m y t h a o n ,

r e d i n d b i n e n u m e l e t u r c e s c K o n i e h , aşa că V. LaUrent, în „ E c h o s d O r i e n t " , 31 (1928), este l ă s a t ă celor r ă m a ş i acasă ai celor c ă z u ţ i . î n d r e p t a t d e D a r k o în Ά μ ο υ ρ ά τ η .

MIJEAI) II FACE CUCERIRI IN ASIA M i c i SI ÎN SEEBIA ajungînd Caraman. pînă Mai încoace, de

151

poartă într-una r ă z b o i î n c o n t r a u r m a ş i l o r l u i demult a p u r t a t mereu război în contra leuearnilor, Candiloru, capitala Cariei, sub u n bărbat

ι

feciori de ai lui Carailuc. D a r

cu numele . . . . l . Şi ţ a r a cucerind-o A m u r a t al lui Mehmet, a luat-o p e f a t a aceluia în harem, iar pe fecior 1-a l ă s a t să guverneze ţ a r a . D a r cînd a mers asupra lui Caraman, pe emirii Chermian şi A l d i n şi Sarchan i-a izgonit din ţ a r ă şi, năvălind asupra reşedinţelor lor, a luat p r a d ă şi robi. Ş i A i d i n a murit f ă r ă să lase urmaşi, Sarchan însă şi Mendesia a u scăpat în ţările vecine, fugind de năvala lui A m u r a t . D a r Mendesia ajungînd în Eodos, şedea acolo : d u p ă aceea însă a trimis crainici şi a venit la împăratul, rugîndu-1 s ă dobîndească vreun b i n e de la î m p ă r a t u l J şi, trăind pînă a c u m încă, are de cheltuială de la P o a r t ă . I a r Caraman, cînd A m u r a t i - a lăsat Iconion 2 şi, ocupîndu-i ţ a r a , petrecea în ea, a trimis soli la el şi-i p r o m i t e să-i dea pe fie-sa de soţie şi pe feciorul s ă u să-1 t r i m i t ă la P o a r t ă să-1 însoţească pe A m u r a t în război. Şi A m u r a t s-a lăsat înduplecat şi, încheind t r a t a t d e pace, întărit cu jurămînt, a plecat în E u r o p a . Mai pe u r m ă însă, d u p ă o trecere de t i m p , găsindu-i o vină lui Ismail 3 , domnul Sinopei şi Castamoniei, a pornit eu oaste asupra Iui. Acesta, cînd a auzit că A m u r a t vine asupra lui, a trimis soli şi a făgăduit să-i dea t r i b u t în fiecare an venitul de pe aramă, orieît de m a r e s-ar întîmpia să f i e ; şi-i mai făgăduia şi acesta să-şi t r i m i t ă feciorul la P o a r t a împăratului. P e feciorul lui T u r g u t însă, care şi d e mai înainte încă a fost la P o a r t a împăratului, a m aflat că î m p ă r a t u l 1-a trimis înapoi şi i-a încredinţat ţ a r a să şi-o rînduiască, p r e c u m ar crede-o mai bine. Acestea le-a isprăvit în Asia, f a p t e strălucite p e n t r u ţ a r a sa. Şi impotriva leuearnilor a p u r t a t război u n t i m p îndelungat.
Murad

5

io 245

15

20

25

® a r expediţia lui A m u r a t în contra domnului tribalilor, reşte Smederovo craiul Gheorghe, socrul său, s-a f ă c u t din această pricină, şi ataea Belgrad. p e ş £ e f a I 1 a d i c ă , feciorul m a i mic îl avea petrecînd la sine, cînd t o t u ş i | a pornit cu năvală asupra oraşului Spenderovo, în care îşi a4« aveau reşedinţa domnească. Craiul însă, lăsînd p e feciorul său Gurgur să aibă grijă de cîrmuirea oraşului şi de paza zidurilor, dacă duşmanii o să năvălească, el însuşi a plecat în Peonia să se roage de a j u t o r ; căci avea sub ascultarea sa şi în Peonia ţ a r ă nu neînsemnată şi oraşe mult e şi bune, pe care Eleazar le primise de la î m p ă r a t u l peonilor Sigismund în schimbul 35 oraşului Belograd, pe care-1 dăduse împăratului, p e n t r u că localitatea a v e a π
cuce1 2 3

Mai m u l t e manuscrise a r a t ă că aici lipseşte ceva. Vz. p . 150 n . 2. Vezi mai sus, p. 121 n. 3.

152

1 u n v a d b u n d e trecere. Feciorul lui aşadar fusese lăsat să aibă grijă de eîrnăvălind a invadat ţ a r a şi împresura o r a ş u l ; şi apropiind de zid t o t felul să ocupe oraşul. D a r c u m n u făcea nici o ispravă, făceau în t i m p u l acela, şi n u înceta "să b a t ă zidurile. Atunci Gurgur, rul craiului, t e m î n d u - s e ' o r a ş u l să n u fie cucerit de tunuri, a primit de învoială din p a r t e a împăratului şi a încheiat u n t r a t a şi ei, venindu-i la P o a r t ă , să 10 ceea ce însuşi î m p ă r a t u l ar găsi că e cu dreptate. Aaesta deci a p r e d a t oraşul şi venind în t a b ă r ă , trăia cu fratele său Ştefan la împăratul, j D u p ă nu a aflat că t a t ă l lor e pe cale să se ridice în contra lui şi că feciorii primesc cuvînt din p a r t e a t a t ă l u i şi vestitori în t a i n ă . de răscoală, i-a luat pe amîndoi feciorii şi le-a scos ochii fiecăruia. 15 î n d a t ă d u p ă ocuparea oraşului Spenderovo, reşedinţa domnească a tribalilor, a lăsat în oraş o garnizoană destul de m a r e şi a plecat, năvălind rrad. î n p r e a j m a acestui oraş curg două rîuri, r-o p a r t e rîul I s t r u , iar de alta, Sava care, aici lîngă oraş, se Oraşul Spenderovo şi acesta . . . . . * A m u r a t al l u i : de î n d a t ă ce a năvălit asupra oraşului Belograd şi a : b ă t e a zidul cu tunurile şi a d ă r î m a t o p a r t e n u a v u t din p a r t e a oraşului de suferit îngrozitor din cauza tunurilor şi a tilor multe de tot, care trăgeau asupra oamenilor din şi m u l t e zeci de mii de lovituri ajungeau în t a b ă r ă , Aici, Aii al lui u n b ă r b a t care trecea în t a b ă r ă de cel mai viteaz şi mai destoinic, a fost cel dintîi cu oamenii lui în l u p t a la ziduri; săpînd u n şanţ, a t ă b ă r î t cît mai aproape de oiaş cu a r m a t a sa. Şi cînd zidul a fost d ă r î m a t , ienicerii au i n t r a t puhoi în oraş şi au pus stăpînire pe o b u n ă p a r t e de oraş. D u p ă gîndu-i, i-au izgonit, aruncîndu-i jos de pe zid. Şi cum armatele i-au fost i nu-i ieşea d e loc, a luat oastea şi a plecat acasă, ţ a r a de la Scopie şi a ilirilor a pus u n b ă r b a t din cei la el 'şi care îi era c u m n a t , ţinînd pe soru-sa d e soţie; şi şi călare, ca să năvălească în ţ a r a ilirilor, a d a t

35 aici drumul
tosniet încheie

î m p ă r a t u l ilirilor, -

dar

Bosnia

se chiamă

ţara

t o t şi se întinde pînă în ţ a r a ilirilor'care îşi au aşezările spre ţ ă r m u l Mării

KASCOALA ΑΕΛΑΧ-EZILOE

153

I o n i c e ; şi reşedinţa domnească şi-o are in oraşul n u m i t Gaît ia ; şi un rîu ce curge p e lîngă oraş. se revarsă în I s t r u , — - acest î m p ă r a t cînd şi-a văzut ţ a r a pustiită de I s a m şi deoarece cu a r m a t a ce şi-o strîngea, nu p u t e a face nici o ispravă, n u s-a mai bizuit să se l u p t e cu a r m a t a î m p ă r a t u l u i şi a trimis soli la î m p ă r a t u l şi s-a hotărît să plătească în fiecare an u n tribut de douăzeci şi cinei de mii de galbeni. I a r î m p ă r a t u l a primit propunerea şi a f ă c u t pace cu dînsul. Răscoala albanezilor D u p ă ţ a r a acestuia urmează ţ a r a lui Ştefan al lui j ş a r i ) l a j . d e n e a m de iliri, ajungînd pînă la Marea | Ionică la . . . . 1 n u m i t ă . Acest n e a m fiind iliric, s-a despărţit de demult de celălalt n e a m al ilirilor; dar are aceleaşi obiceiuri şi duce acelaşi fel de trai, legi însă nu m a i au aceleaşi. Cudugheri se numesc cu toţii cei ce trăiesc în ţ a r a lui Sandal. I a r între Epir şi ţ a r a lui se află oraşe şi de ale veneţienilor şi ţ a r a lui I v a n Castriotul, d u p ă aceea însă ţ a r a lui Comnen, aşezată mai mult la marginea mării, totuşi se întinde ceva puţin spre interior înspre regiunea vecină cu oraşul Argliiropoliclmi, situat t o t pe aici; beiul regiunii care rezida aici, făcea prădăciuni în ţ a r a lui I v a n şi a Comneneilor. Cu t o a t e acestea I v a n mergea la P o a r t a împăratului şi se ducea în război cu împăratul, oriunde ar fi fost duse ostile împăratului. Şi Arianit Comnen, cînd şi ţ a r a sa părintească a a j u n s sub stăpînirea împăratului, a venit la P o a r t ă şi-şi avea întreţinerea din p a r t e a împăratului. Mai tîrziu însă I v a n Castriotul murind, p e feciorul lui 1-a luat la reşedinţa împărătească şi, ţ a r a supunînd-o, a ocupat-o. îsTu mult t i m p d u p ă aceea însă Arianit, cum şedea la P o a r t ă , a început să facă r u g ă m i n ţ i să dobîndească vreun bine de la î m p ă r a t u l ; şi a început, dînd indicaţii, să t r i m i t ă celor din ţ a r a sa şi aceia făgăduindu-i că a u să se răscoale, dacă ar veni la dînşii, fuge j de la P o a r t ă şi coborînd la scaunul de domnie părintesc, se p u n e în legătură cu mai marii ţării. Şi ei primindu-1 cu plăcere, s-au lepădat de î m p ă r a t u l şi, omorînd pe marii dregători turci ai ţării, a u năvălit în ţ a r a împăratului şi p r ă d a u şi jefuiau, ei înşişi avînd o ţ a r ă a p ă r a t ă din fire şi t o a t ă m u n t o a s ă şi stîncoasă. Cînd i s-au a n u n ţ a t acestea împăratului, 1-a trimis, făcîndu-1 general comandant, p e Aii al lui B r e n e z ; şi dîndu-i a r m a t a cîtă era în regiunea rîului Axios şi în oraşul ArgMropoliekni, şi călăreţi de p r a d ă uşor î n a r m a ţ i cîţi locuiesc în această regiune, i-a poruncit să năvălească în ţ a r a albanezilor şi să i-o s u b j u g e ; făcînd robi de război, să vină şi să-i aducă prins pe feciorul lui Comnen. Aceşta luînd t o a t ă a r m a t a şi găsind pedestrime nu p u ţ i n ă , a i n t r a t în ţ a r ă . î n d a t ă ce a i n t r a t , a început a pustii ţ a r a , dînd foc caselor şi ogoarelor şi necruţînd pe nimeni.
sub Arianit şi Depa.
1

ι

5

^

îs-

20-<

25 -·»»'

30

35

Mai m u l t e manusfcrise a r a t ă că aici lipseşte ceva.

154 1

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E B I ISTOEICE V

5

;

25î

10

15

"20

•30

-35

D a r Arianit strîngînd pedestraşii şi călăreţii ţării, ajunge de ocupă treeătorile de la margine, pe u n d e Aii al lui Brenez întorcîndu-se avea ,să iasă din ţ a r ă . Şi cînd d u p ă aceea oamenii lui Aii au încercat să treacă, n u au mai p u t u t , deoarece acolo stătea Arianit cu oamenii lui şi nu-i lăsa să iasă. Aici turcii, unii au fost înconjuraţi p e loc, iar alţii au apucat-o la fugă prin ţ a r ă , pe u n d e izbutea fiecare să scape. Din aceştia cei mai mulţi a u fost nimiciţi de [ albanezi, alţii însă a u fost prinşi din cale. Aii însă cu însoţitorii săi, ocolind d r u m u l acesta, a făcut u n d r u m lung mai prin cîmpie şi au ieşit în p a r t e a de E p i r aşezată spre Cercira şi < puţini > din mulţi scăpînd cu f u g a de pierzare, s-au întors acasă. Aici Arianit al lui Comnen şi-a cîştigat glorie strălucită, făcînd isprăvi vrednice de istorie şi de atunci era lăudat şi vestit. Lui Aii al lui Brenez aşadar şi armatei sale, cînd a năvălit în ţ a r a dinspre Marea Ionică, le-a mers f o a r t e rău. Atunci ceilalţi albanezi care locuiesc înspre Arghiropolichni, cînd au văzut pe Arianit că s-a răsculat în contra domniei împăratului şi că a f ă c u t u n lucru strălucit p e n t r u sine, se sfătuiau şi dînşii să se lepede de î m p ă r a t u l A m u r a t şi l-au chemat la sine pe conducătorul lor Depa. Căci pe t a t ă l acestuia îl izgonise din ţ a r ă Baiazid al lui A m u r a t , ca şi pe Mircea, domnul din Canina şi pe mulţi alţi domnitori din regiunea de aici şi ţ a r a a ocupat-o şi şi-a însuşit-o. P e acest Depa aşadar, care trăia şi umbla de ici colo prin I t a l i a şi şedea m a i mult în insula Cercira a veneţienilor, l-au chemat locuitorii de pe la Arghiropolichni şi l-au pus sieşi î m p ă r a t . Şi făcîndu-şi a r m a t ă , a u pornit asupra oraşului Arghiropolichni care atunci era al împăratului, dar pe care i l-au oferit 1 ca aparţinînd acestui J Depa, şi au început să împresoare oraşul cu maşinării de asediu, adueîndu-le aproape de zid. Aici în oraş erau ieniceri de ai împăratului în garnizoană şi alţi cîţiva turci n u mulţi, refugiaţi în oraş, şi se a p ă r a u în contra armatei. î n t i m p "ce albanezii făceau aceasta şi împresurau oraşul şi nu o slăbeau de loc cu împresurarea şi jefuiau, năvălind în ţ a r a vecină a împăratului, î m p ă r a t u l era plecat în Asia, fiind în război cu Caraman, domnul Cilieiei şi al Cariei. Atunci Turachan, care în vremea aceea era guvernator al Tesaliei în Tricala, c u m a aflat că albanezii s-au răsculat în contra împăratului şi împresoară capitala provinciei, strîngînd a r m a t ă foarte mare cît a p u t u t , a luat cu sine şi dintre turcii din regiunea de la marginea mării cîţi a p u t u t şi, pornind piin zăpadă, căci era iarnă grea, soseşte a doua zi în p a r t e a locului şi surprinde pe albanezi în plin război lîngă oraş. Şi căzînd asupra lor pe neaşteptate, pe cei mai mulţi dintr-înşii
I. B e k k e r p r o p u n e î n loc d e προΰ&εντο—„au oferit, au p r o p u s " , să se citească π ρ ό σ θ ε ν — „ m a i î n a i n t e " , aşa că locul ar fi d e t r a d u s : „ d a r care m a i î n a i n t e a p a r ţ i n u s e acestui D e p a " .
1

TURCII NĂVĂLESC lN TRANSILVANIA

155

li dă pierzării şi p e conducătorul lor D e p a prinzîndu-l, îl ucide şi oraşul ι 1-a izbăvit de împresurare. L a acest a t a c al lui Turachan, se spune, că ar fi murit mai mulţi de o mie. Şi aşa albanezii au fost subjugaţi din nou, d u p ă ce s-au răsculat în contra împăratului. I a r nobilii ţării, cîţi n-au scăpat cu fuga 1 la năvala aceasta a lui Turaehan, unul s-a 253 prăpădit într-un fel, altul într-alt fel, d a ţ i fiind morţii celei mai rele 5 % din p a r t e a guvernatorilor împăratului.
AT.

.,

,

.,

,

D a r A m u r a t , de îndată ce s-a întors în capitală din expe' . . . .
7

în contra lui Caraman, a poruncit lui Mezit, ge.şaiiabeddin. 1442. De- ldiţia l e r a i u i g g, u comandant din E u r o p a , să ia a r m a t ă cîtă
scrierea A r d e a l u l u i .

\ ; n ălirilr turcilor în Ardeal, sub Mezit şi

vrea, şi călare şi p e jos, şi să pornească asupra Peonodaciei cu ea, cu scopul să-i cucerească ţ a r a . Acela luînd a r m a t a Europei şi azapii din E u r o p a şi cavaleria uşoară de p r a d ă a împăratului, cîtă a fost în Europa, a sosit la I s t r u şi a trecut peste I s t r u în Peonodacia, ţ a r ă aşa-num i t ă Ardeal. jVrde&Lul acesta se întinde din muntele Braşovului pînă în Peonia, t o a t ă ţ a r a fiind î n ă u n t r u l u n u i codru de s t e j a r ; şi în ţ a r a aceasta se află oraşe n u puţine, metropola lor însă numindu-se Sibinion. Aceştia grăiesc pe de o p a r t e limba peonilor, pe de altă p a r t e şi a dacilor, felul de t r a i şi obiceiurile le au pe ale peonilor. Şi fiind ţ a r a aceasta sub î m p ă r a t u l peonilor, primeşte voievod 1 u n peon pe care l H j p u n e în f r u n t e împăratul. Oraşele sînt autonome sub jurisdicţia metropolei Sibinion; şi mergînd a l ă t u r e a de voievod în război, oriunde le-ar porunci, şi plătind dările, cer să-şi administreze oraşele d u p ă obiceiul lor părintesc de acasă. Aşadar asupra acestui oraş, d u p ă ce a trecut peste I s t r u , mergea Mezit, cu gîndul să-1 împresoare, şi ajungînd în apropierea oraşului, şi-a aşezat t a b ă r a . Aici, c u m împresura oraşul, conducătorul a r m a t e i a fost lovit ele u n proiectil de t u n şi s-a săvîrşit din viaţă. D u p ă aceea, a r m a t a s-a î n d e p ă r t a t de aici şi se grăbea să treacă peste I s t r u ; dar oamenii Ardealului adunîndu-se că doar ar p u t e a să apuce oastea încă fiind în ţ a r a lor, pe mulţi din oaste i-au doborît şi, învingîndu-i ii u r m ă r e a u în fuga lor spre I s t r u . Mezit deci venind în Ardeal, s-a săvîrşit aşa din viaţă 2 şi a r m a t a i-a a v u t cam n u puţine pierderi; dar împăratul, cînd a aflat de moartea lui Mezit, o socotea m a r e nenorocire şi făcea pregătiri să pornească însuşi cu război asupra Peonodaciei; şi trimiţînd crainici în t o a t e părţile să vestească expediţia lui, a hotărît să pornească deodată cu p r i m ă v a r a . Apoi însă, d u p ă sfatul eunucului Sabatin, u n b ă r b a t care i-a p u r t a t multe războaie, i-a încredinţat lui a r m a t a şi i-a poruncit s-o ia şi să o ducă asupra
1 2

1U

n

15

/

20

284 25

30

35

Ghalcocondil îi s p u n e ά ρ χ ο ν τ α — „ c o n d u c ă t o r , g u v e r n a t o r , d o m n i t o r " . D u p ă izvoarele t u r c e ş t i în 1442 ; vezi A k d. N i m e t, op. cit, p. 59, nr. 43.

ι Peonodaciei şi să n u se lase şi să nu plece decît d u p ă biruirea ţării, aşadar luînd în primire a r m a t a împăratului şi ieniceri de la P o a r t ă l a ; mii, a trecut peste I s t r u şi mergea cu t o a t ă a r m a t a lui asupra ţării Ardealului. ΐ5δ Şi a făcut cale cîteva zile prin ţ a r a peonilor. | D a r l a n c u Choniat 1 b ă r b a t 5 renumit pe atunci la peoni şi căruia consiliul de stat al peonilor îi dăduse în seamă Ardealul» a strîns a r m a t ă m a r e de t o t , ' p e . c î t p u t e a , din Ardeal şi luînd şi dintre peoni, a plecat în contra lui Sabatin, ţinîndu-se pe u r m a lui dinspre munţi. Sabatin, ca unul ce ajunsese a c u m î n ă u n t r u l ţării, credea că p e n t r u dînsul e bine, să p r a d e ţ a r a . Slobozind deci cavaleria, u ş o a r ă 10 de p i a d ă şi o b u n ă p a r t e din oaste la jaful ţării, ca să-i p o a t ă p r ă d a t o a t ă ţ a r a şi să-i dobîndească avere multă, a r ă m a s în t a b ă r ă cu puţini oameni în j u r u l său. Atunci l a n c u , c u m a b ă g a t de seamă că t a b ă r a a fost lăsată

15 nu mai p u t e a ieşi să dea vreo l u p t ă de dar nu mai era în stare şi, peonii care la f u g ă şi grăbea să a j u n g ă la I s t r u , cu gîndul să treacă peste a p ă . l a n c u t a b ă r a , p u n e chiar p e aici cete la pîadă, încît a prins p e cei cu robi şi-i d ă pierzării p e toţi. Şi astfel | p a r t e a mai m a r e 20 din a r m a t a aceluia s-a p r ă p ă d i t p e loc de moartea cea mai rea şi l a n c u a biruit biruinţă mare, din şi, pornit din imnul tribalilor, la care s-a cu leafă şi a stat t i m p destul de m u l t , dînd dov a d ă , la orice ar fi fost trimis de domn, de u n c u r a j şi de o silinţă, vrednice de a fi puse în istorie. Mai ales se şi aceasta. Ieşind la vînătoare domnul tribalilor şi u n lup ivindu-se în f a ţ a domnului, 1-a strigat pe l a n c u , că p o a t e i-ar veni lupului de hac. Dar c u m lupul trecuse, s-a l u a t din răsputeri d u p ă fiară. 30 Şi fiara căzînd într-un rîu şi înotînd, a sărit şi el in apă şi, calul înotînd, a trecut peste apă şi n u s-a lăsat de loc de a-1 u r m ă r i şi în sfîrşit 1-a a j u n s si a omorît l u p u l ; apoi jupuind fiara de piele, s-a întors la domnul, trecînd din nou peste rîu şi, ţinînd în mîini pielea lupului, a spus : „Stăpîne, s-a . ai spus, şi pe lup l-am omorît şi pielea e aici înainte la orice ar fi s-o foloseşti". - Atunci, domnul tribalilor, spravă m i n u n a t ă , să fi zis că n u se poate ca acest b ă r b a t să nu a j u n g ă la m a r e putere. 1 D u p ă ce atunci a grăit aşa, a slujit mai

IANCU D E H U N E D O A R A

157

p e b a n i ; şi d u p ă ce a stat aici destul de mult t i m p , a a j u n s la peoni. Se mai 1 . s p u n e că, încă înainte de a fi venit la domnul tribalilor, ar fi fost în slujba lui Aii al lui Brenez şi că a slujit cu l e | i ă la el, avîndu-i grija de cai. IST-aş şti din ce să pot conchide cît adevăr e în a c e a s t a ; chiar graiul turcilor l-ar fi deprins bine. Cînd s-a îndreptat către peoni, a mai luat cîţiva oameni 5 eu sine şi s-a înfăţişat la p a l a t , spunînd că â venit cu oamenii lui să ia serviciu militar cu l e a f ă ; şi a fost primit cu leafă ; şi peonii a j u n g î n d la ceartă cu germanii, a săvîrşit mari isprăvi, fiind de îndată prezent, unde trebuia, şi ajungînd în grabă, se l u p t a în chip vrednic de a f i luat în seamă. D u p ă aceea venind sub ascultarea sa şi mulţi alţii, a a j u n s renumit p r e t u t i n d e n i ; io p e n t r u agâste-fapig^consiliul de stat al peonilor i-a încredinţat guvernarea •ţării Ardealului. Şi cârgttvernat6f at-aceetei ţ 8 f f l - a ΐ η Ε ί Ξ Γ ρ θ eiinucTÎl~Sa~batin, generalul-comandant al împăratului, şi 1-a învins, cîştigînd o biruinţă prea strălucită pe u r m a căreia statul peonilor a a j u n s din nou în situaţia de mai înainte, de v r e m e ce în timpul lui Baiazid care 1-a învins pe î m p ă r a t u l 15 peonilor Sigismund, turcii năvăleau deseori în ţ a r ă şi jefuiau, prădînd şi 1 luînd robi din Peonia. D u p ă ce însă l a n c u , sosit în ţ a r a Ardealului, 1-a 258 învins pe eunuc şi i-a învins pe turcii caie erau eu el, peonii au devenit •de atunci mai îndrăzneţi şi au săvîrşit în contra turcilor f a p t e vrednice de amintit. Căci deseori trecînd peste I s t r u , le făceau stricăciuni şi, oriunde 20 ar fi d a t peste t u r c i care erau mulţi, ei p u ţ i n i cu uşurinţă îi învingeau şi-i puneau pe f u g ă încă înainte de ce aceia să fi a j u n s să se lupte. P r i n biruinţa de atunci a a j u n s la m a r e putere, pus fiind d e consiliul de stat al peonilor general-comandant, a p u r t a t război cu turcii şi cu germanii şi mereu a l u p t a t f o a r t e vitejeşte. Peonii adică neînţelegîndu-se cu 25 germanii, se războiau ajungînd între ei din cauza aceasta la luptă. D u p ă aceea p u r t î n d război u n t i m p îndelungat şi cu cehii, n u m i ţ i boemi, îşi pricinuiau mari rele unii altora. Din cauza acestei neînţelegeri se îndreaptă către poloni şi, aducînd u n băiat, n e p o t 1 al împăratului, şi l-au pus î m p ă r a t şi, avîndu-i p e poloni aliaţi, îi a p ă s a u r ă u p e germani şi p e boemi şi le 30 pustiau ţ a r a şi, năvălind-asupra oraşelor, multora le dădeau foc. Ajungeau •chiar şi la luptă şi | se l u p t a u ; şi cînd învingeau peonii, cînd erau şi biruiţi ar>9 şi, după p u ţ i n t i m p refăcîndu-se, se luau iar la l u p t ă . Căci neam,urile acestea, luptele le d a u cu t o a t ă violenţa şi n u cruţă pe nimeni, ci atacînd cu suliţele .şi luptînd într-una cu t u n u r i şi catapulte de fier, trase d e cai, şi cu celelalte 35 arme de aruncat, se ucid între ei. Cînd însă o iau la fugă, nu se mai omoară la fugă, ci dacă se predă careva şi se mărturiseşte învins, îl lasă să plece •cu condiţia, ca în viitor să nu se mai lupte cu dînsul, cînd oştile s-ar mai
1

De f r a t e sau d e s o r ă .

1

întâlni

stăpîniţi, s e l u p t ă î n t r e ei, aşa că, d u p ă ce armatele o iau la fugă, n u mai a u pe u r m ă vreo mai mare de oameni.

şi

s-ar

lua

la

luptă.

De

acest

obicei

5

10 260

îs

20

'><•",In"\ , l o m " Τ»™ I)ar şi în Dacia năvălind peonii aceia sub to^ÎcitLÎâdΐϊTi lui Choniat, le-au pus d o m n , p e D a n 1 şi au poruncit să cu domnul Moldovei, asculte de el. Domnul lor Dracul, fiind izgonit şi mergînd la P o a r t a împăratului, ţ a r a a ocupat-o acest D a n şi p e a u ţ i n u t cu d o m n u l Dracul, îi suprima, ori u n d e afla că vreunul dintr-înşii. Aceştia se spune că au fost feciori din flori ai lui 'Mircea; si pe unii dintre aceştia, plăsmuiţi de către cei. de n e a m mare şi cu m u l t ă avere ai ţării, ei c a u t ă | să-i p u n ă în domnia Daciei, ratea fi în interesul şi spre folosul lor, dacă sînt puşi în D e unul, doi dintre aceştia, informîndu-mă, a m aflat şi ştiu n e a mul lor şi cine le-a fost t a t ă l , ci nu-i voi scoate la ştirea mulţimii, notîndu-le numele. D a n aşadar a fost adus atunci de peoni la domnie 2 şi a ţ i n u t ţara,, căutînd cu stăruinţă de atuneea să-şi păstreze b u n ă v o i n ţ a peonilor. Şi cum guvernatorii împăratului care erau' rinduiţi aici la I s t r u , trecînd într-ascuns, făceau într-una stricăciuni ţării, a trimis soli'la î m p ă r a t u l şi, cerînd pace, a izbut it, ca să o obţină, cerîndu-i-se să dea în fiecare a n trei mii de arcuri şi p a t r u mii de scuturi 3 ; şi a făcut pace. Şi aşa dobîndind o prielnică p e n t r u sine, domnea peste Dacia ; şi prinţ r-un sol trimis la . Bogdaniei Negre, a făcut pace şi, înrudindu-se prin i-a stat într-ajutor în războiul ce 1-a a v u t d u p ă aceea cu Dracul. Aşa îşi

REPUBLICA GENOVEZÂ

^

150

<:« genovezii ţine P aee; Ou g e n o v e z i i a ţ i n u t p r i e t e n i e p î n ă l a c a p ă t şi b u n ă aşezarea şi constitnţia pace. G e n o v e z i i , ce-i drept, atunci b î n t u i ţ i f i i n d do Genovei. r ă z m e r i ţ e l ă u n t r i c e , a u f ă c u t c a o r a ş u l l o r să s u f e r e m u l t , m a i ales c ă r ă z v r ă t i ţ i i , a d u c i n d u - 1 p e d o m n u l ligirilor E i l i p , i-au" î n c r e d i n ţ a t , o r a ş u l şi-i u r m a u , o r i u n d e i - a r f i d u s . A f l u c ă a c e a s t a li s-a î n t î m p l a t şi că p o p o r u l v o i n d m a i b i n e să-1 a d u c ă p e a c e s t a , f ă c î n d u - ş i - 1 s t ă p î n i t o r a b -

5.

solut din cauza urci ce o aveau asupra veneţienilor şi a certei lor cu
a c e i a şi p e n t r u c ă l - a u v ă z u t şi p e a c e s t d o m n a l M e d i o l a n u l u i r ă z b o i n d u - s e d i n t o a t ă p u t e r e a c u v e n e ţ i e n i i şi d u c î n d î n t r - u n a r ă z b o i u l c u

t o a t ă stăruinţa. E s t e aşezat acest oraş la capătul Italiei înspre G a l a t i a ; de mergi spre răsărit, se mărgineşte cu ţ a r ă tirenilor şi atinge Marea Tirenică, oraşul, spre soare răsare, întînzîndu-se pînă aici; spre apus însă, ieşind din ţ a r a genovezii or, ai ajunge în P r o v e n ţ a , | care e Galatia şi locuitorii trăiesc sub ascultarea împăratului eelţilor. D e aceea se numeşte p o a r t a Italiei, ca şi cum de la aceştia ai i n t r a î n d a t ă in Galatia. Oraşul se cîrmuieşte nici d u p ă sistem cu t o t u l democratic, nici aristocratic; ci avînd o constit u ţ i e amestecată din amindouă sistemele, cînd pare că se pleacă spre democraţie, cînd că e diriguit d e cîţiva aristocraţi, in ce priveşte aşezarea conducerii oraşului. Căci sînt d o u ă familii în oraş care de demult stau în f r u n t e a oraşului şi care a j u n g la conducere prin f a p t u l că întreg poporul li s-a a l ă t u r a t acestora, oscilînd între fiecare din amîndouă. U n a din familii se cMamă Doria, cealaltă Spinura. Poporul, î m p ă r ţ i t între aceştia, se hot ă r ă ş t e cînd p e n t r u alegerea u n u i Spinura, cînd a u n u i Doria. Cînd însă aceştia a j u n g la conducerea poporului, n u e voie chiar dintr-înşii să p u n ă oraşului conducători, nici n u îngăduie p o p o r u l ; ci sînt alte două familii, din rîndurile poporului, şi u n a din aceste familii este aplecată şi apropiată de o familie de aristocraţi, a doua însă d e cealaltă. Şi dintre acestea, u n a se chiamă Adorno, cealaltă însă Fregusio. D i n casele acestea e obiceiul la ei, ca partidul aristocrat care ar birui în alegeri, să p u n ă oraşului conducător. Şi casa Adorno s-a a l ă t u r a t de familia Spinura, casa Pregusio însă este apropiată de familia Doria şi u n Fregusio este pus | de dînsa la conducere. Acestui conducător ,după ce a fost pus la conducere, i se încredinţează potrivit legilor, ca luîndu-şi î n t r - a j u t o r cîţiva aristocraţi, să conducă treburile obşteşti spre folosul cel mai m a r e al t u t u r o r a . î n ce priveşte veniturile oraşului, e lege ca aceştia să aibă grijă să dispună, p r e c u m ar crede ei mai bine ; despre pace şi război e lege însă ca poporul, întrunindu-se în adunare publică, să hotărască ce ar crede el mai bine ; hotărîrea însă luată, îl însărcinează p e conducător să o execute, precum e cel mai de folos. P e n t r u judecarea proceselor în oraş sînt puşi judecători de către; familia biruitoare î n

10

262, ir.

20·

25.

30. 26®

35

167

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNEBI ISTOEICE V

i alegeri şi judecă d u p ă obiceiurile lor. Apelul însă în contra unei judecăţi se face la popor, dacă vreunul din ei n-a fost judecat d u p ă lege. D a r aceste d o u ă familii Doria şi Spinura, neînţelegîndu-se Scoafe ; ,mi"n, răz- î ' luîîidu-se la ceartă, a u pricinuit oraşului mari rele, puboi eu Veneţia şi nind iu oraş stăpînitori absoluţi şi umblînd oraşul d e luAragoma. c r u r i nelegiuite. U n a din aceste familii s-a î n d r e p t a t spre ligiri şi Italia şi-şi alege p e italieni şi-i aduce ca aliaţi în oraş, cealaltă însă pe î m p ă r a t u l celţilor. Şi în nenorociri de t o t felul a căzut acest oraş, familiile din oraş prăbuşindu-se reciproc în rele nesfîrşite şi aducînd chiar p e cei mai mari duşmani ai lor unii asupra celorlalţi; totuşi, cînd ajunşi la nevoie de nesuferit | ar fi siliţi, ca statul să le fie condus de stăpînitori absoluţi împotriva obiceiurilor lor, a t u n c i unindu-se într-im gînd unii cu alţii în chip peste fire de m i n u n a n t , o pornesc dintr-odată cii t o a t ă puterea, oricare s-ar întîmplă să fie diriguitorul cel r ă u în oraş. Căci deseori aducîndu-1 pe î m p ă r a t u l celţilor, d u p ă ce-i încredinţaseră oraşul, l-au alungat din nou, cînd se uneau într-un gînd întreolaltă, încît, nelăsînd să se înrădăcineze la ei o stăpînire absolută, poporul revine la l i b e r t a t e ; răsturnînd situaţia d a t ă şi înlăturînd-o, îşi p u n din nou conducători dintre cetăţeni şi-şi conduc treburile obşteşti d u p ă legile şi obiceiurile din părinţi. D a r de m u l t ă vreme a u duşmănie mai ales cu taraconezii din Taracon şi p u r t a u războaie de multe generaţii în contra acestora şi a ţării lor, şi în particular şi în numele statului, oriunde s-ar întîlni unii cu alţii, se iau la bătaie, încît, dacă p o t , se ucid unii p e alţii. Cu taraconezii aşadar fiind certaţi, trăiesc mereu în duşmănie, de cînd s î n t ; dar şi cu veneţienii s-au luat la l u p t ă de mult t i m p din cauza insulelor Chios şi Lesbos din Marea Egee, dar n u p u ţ i n şi din cauza domnului ligirilor, pe care aducîndu-şi-1, şi l-au pus stăpînitor absolut 1 şi ei, a j u n ş i în răscoală, i-au d a t în seamă oraşul să aibă grijă de e l ; şi p u r t a u război cu veneţienii şi cu împăratul taraconezilor. P e n t r u războiul în contra veneţienilor au echipat corăbii şi mergînd | asupra oraşelor din Marea Ionică şi Marea Egee, le făceau stricăciuni. Acestea le făceau veneţienilor, că să-1 răsbune pe Eilip. stăpînitorul ligirilor. Şi în Cercira dînd foc localităţilor din f a ţ a oraşului, le-au ars şi stricau orice le venea în cale. Mai pe u r m ă fiind în război cu î m p ă r a t u l taraconilor, Alfonso cu numele, duceau l u p t a în contra oraşului Gaeta din I t a l i a ; căci acostînd aici corăbiile cele mai mari ale împăratului Alfonso, şi genovezii, cum a u aflat că flota aceea î m p ă r a t u l o pregăteşte aici drept împotriva lor, au echipat corăbii din cele mai mari, din cîte le ştiu eu, care soseau p e n t r u negustorie, şi înarmîndu-le deplin din p a r t e a oraşului,
S
1

5

10

15

20

25

265

35

I n 1421.

i.'i:c.i:r.i·; EADISLAU DIN NBAPOLI ÎMPKESOABĂ ELOKENTA

161

le-au dus în contra taraconezilor şi, ajungînd in p o r t u l Gaetei, s-au l u p t a t ι mult t i m p cu corăbiile împăratului. Căci se întîmplase #ea atuncea să fie aici în oraş î m p ă r a t u l şi, privind la l u p t ă , era necăjit şi descurajat, p e n t r u că, deşi în corăbiile lui erau mai mulţi oameni, totuşi n u erau în stare să biruie corăbiile duşmane. B a , chiar şi însuşi urcîndu-se în corăbii, ca să-i 5 înflăcăreze la război şi, ridicîndu-se luptă aprigă, i-a fost prinsă corabia şi cu dînsa a fost prins 1 deodată şi î m p ă r a t u l taraconilor. Şi corabia o prinsese diacul lui Doria, care comanda a t u n c e a la genovezi o corabie. D u p ă ce aceştia a u învins şi p e însuşi î m p ă r a t u l l-au prins, a u plecat < » < > plutind spre casă. D a r cînd a u a j u n s aproape de oraş, înainte încă de a-1 10 debarca în oraş, a b ă t î n d din cale, a plecat spre ţ a r a domnului ligirilor, ca să i-1 aducă lui prizonier p e î m p ă r a t u l Alfonso; şi credea că v a primi o mare răsplată de la domn. Debarcînd în ţ a r a aceluia, a sosit la stăpînitorul Ligiriei cu î m p ă r a t u l prizonier. D a r domnul Mediolanului 1-a primit cu cinste pe împăratul şi, d u p ă ce 1-a încărcat cu m u l t ă cinste, 1-a lăsat să plece la scaunul lui de domnie. Şi de atuncea cetăţenii genovezi porniţi fiind în gîndul lor asupra acestuia, n u cu mult mai p e u r m ă s-au lepădat de el şi pe guvernatorul lui l-au izgonit şi pe oamenii refugiaţi în cetăţuia oraşului i-au f ă c u t să se predea prin b u n ă învoială ; şi ei înşişi îşi guvernau de acum înainte oraşul d u p ă legea şi obiceiul din părinţi, punîn- 20 du-şi conducători dintre cetăţeni la conducere, precum le era obiceiul şi mai înainte. D a r Alfonso, slobozit de d o m n u l Mediolanului, îi era binevoitor, servindu-1 cu priinţă la orice ar fi p u t u t socoti că-i face plăcere; şi t o t timpul, pînă la moartea domnului din Mediolan, n-a încetat să-ifacă pe plac..
itegeie francez Ladisiau

taraconezilor e r a î m p ă r a t î n Y a l e n c i a din Neapoii împresoară şi Taracon şi, mai domnind peste insula Sardinia şi Hoi^nţa. Cirnos ş i peste o r a ş u l î n f l o r i t o r B a r c e l o n a d i n Iberia, a v e n i t m a i întîi î n S i c i l i a , d u p ă a c e e a însă î n I t a l i a l a P a r t e n o p e ş i a o c u p a t d o m n i a î n m o d u l u r m ă t o r . A c e s t o r a ş Neapoii a l I t a l i e i a p a r ţ i n e a de d e m u l t î m p ă r a t u l u i celţilor ş i d i n c a s a î m p ă r a t u l u i p u n e a î m p ă r a t şi d o m n p e s t e a c e a s t ă ţ a r ă a I t a l i e i . î m p ă r ă ţ i a 2 î n c e p e d e l a m a r g i n e a Iapighiei şi Mesapiei şi î n a i n t î n d m u l t î n direcţia golfului Ionic3, trece, intri plutind, dinspre c u p r i n d e şi
1 2

Acest împărat al

2 5

267

30

dacă şi şi

stînga dincolo de ţara oraşului aşa numit ţară însemnată, apoi ţara aşa numită

Β ari

Basilicata 4 ,

Geponos

î n a u g u s t 1435. R e g a t u l Neapoii. 3 Mării Adriatice. 4 G r a b l e r , op. cit, p. 94 n o t a 78 corijează bine βασιλικωτάτην—foarte î m p ă r ă t e a s c ă " , în Βχσιλικάτην—Basilicata, n u m e d e provincie.

11. — c. 1621

162

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E B I ISTOEICE V

ι se întinde pînă la Gaeta şi Chieti 1 , oraş la apus în graniţă eu ţ a r a romanilor., la răsărit însă se mărgineşte eu golful Ionic. Cuprinde şi ţ a r a î n d r e p t a t ă gpre Sicilia, n u m i t ă în antichitate E l a d a , acuma însă Calabria. Cînd deci împărăţia ÎTeapoli ajunsese sub î m p ă r a t u l celţilor, i-a pus î m p ă r a t din rudele 5 sale apropiate, pe unul din casa împăratului. Acesta sosind în îîeapoli, Ladislau 2 îi era numele, domnea peste ţ a r ă şi, ajungînd la m a r e putere printre domnitorii din Italia, a pornit cu război asupra ţării tirenilor şi asupra celeilalte Italie, săvîrşind mari fapte. Chiar şi asupra capitalei 28g tirenilor, Florenţa, a r m a t ă [ du cînd şi t ă b ă r î n d aproape, o împresura. Cum,însă împresurarea a ţinut mult t i m p , se spune că cei din oraş, ajungînd. io la cea mai mare nevoie, trimiteau vorbe de pace, spunînd că sînt gata să sufere orice le-ar porunci şi sub condiţiile acestea să se împace. Acela în~ voindu-se, să fi cerut p e copila unui cetăţean, care era chipeşă şi mai f r u moasă decît t o a t e frumoasele din o r a ş ; de î n d a t ă ce a aflat că întrece în 15 frumuseţe t o a t e fetele din oraş, pe aceasta a cerut-o. Acest oraş are îndeosebi femei şi fecioare care se disting prin frumuseţe de cele din Italia. Despre aceasta aflînd de repetate ori că este aşa de frumoasă, — şi de a l t c u m acest împărat umbla nebun d u p ă femei şi era desfrîn,at, — cerea să-i f i e . d a t ă această femeie şi cu această transacţie ar cădea la învoială cu tirenii; şi 20 să fi poruncit t a t ă l u i să-şi gătească fiica şi s-o împodobească f r u m o s şi s-o dea împăratului. D a r s-a întîmplat ca t a t ă l acestei copile să fie medic şi încă cel dintîi în meseria sa şi cu m u l t ă şi m a r e experienţă. Cum nu p u t e a scăpa să nu-şi dea fiica, să fi preparat o otravă f o a r t e puternică, pe cît îi era cu p u t i n ţ ă , — îndeosebi in acest oraş din t o a t e oraşele din Italia, pregătesc 25 otrava mai b u n ă decît în celelalte oraşe, — - a muiat apoi şervetul în otravă 269 şi ducîndu-1, i 1-a d a t ] fetei, ca, d u p ă ce î m p ă r a t u l ar avea relaţii cu dînsa,, d u p ă împreunare să-i şteargă t r e a b a cît mai frumos cu şervetul; aceasta luînd şervetul, minune de frumos şi ţesut cu fir de aur, îl păstra, ca să i-1 servească împăratului după împreunare, p r e c u m spusese t a t ă l . Cînd însă,, 30 ducînd, femeia, au predat-o împăratului, acesta privind-o, a r ă m a s înmărmurit de frumuseţea ei şi, aprins de dragoste, s-a apucat de d î n s a ; copila însă ascultînd de t a t ă l ei, precum îi spusese, de îndată afectuoasă îi ştergebine t r e a b a cu şervetul. Şi cum s-a atins de şervetul a j u n s la umezeală, îndată friguri să-1 fi apucat pe împărat şi peste nu mult t i m p a şi murite 85 Şi să-i fi murit şi femeia, căci otrava se prinsese şi de dînsa ; prin umezeală,., otrava se răspîndise, cînd ei se atinseseră de şervet. î m p ă r a t u l săvîrşindu-se aşa din viaţă, oastea i s-a desfăcut, plecînd pe acasă şi oraşul a fost izbăvit d e împresurare. Unii italieni însă spun că nu t a t ă l ar fi fost acela care a dat.
1 2

î n m a n u s c r i s e e δ ε δ ί η ν — „ D e d i e " , î n d r e p t a t de D a r k o în Κ ι ε τ ί η ν . De f a p t n-a f o s t p r i m u l .

ALFONSO D E A.EAGONIA K E G E Î N S l e l U A S I K E A P O L I

163

femeii şervetul şi a p r e p a r a t otrava, ci Sfatul oraşului, gătind-o şi împodobind-o frumos, încît să-i p a r ă împăratului cît mai mîndră de t o t , fă-i fi dat şervetul, afectuoasă să-1 servească pe î m p ă r a t la împreunare cu acesta.
n « l,« l c A r a g o m e i

,

. .

D a r acestea spuse fiind ' pînă întru atîta,' să le lăsăm la
1 x

o parte, nefiind cuviincioase ; d u p ă moartea împăratului Î70 Ladislau, soţia | lui, deoarece împărăţia îi avea de suferit necazuri din p a r t e a , italienilor şi din p a r t e a mai marilor ţării cu care avea mereu de lucru, şi * fiind m ă r i t a t ă d u p ă Bainer împăratul Provenţei n e p o t u l 1 împăratului celţilor, i-a predat împărăţia Partenopei. Despre aceasta £t JH clflcbt'. că era f a t a 2 domnului din 1 0 Tarent şi lapighia, din casa Ursini, adică Archii 3 , — cam aşa s-ar spune pe elineşte, ----- u n b ă r b a t care avea foarte m a r e putere în ţ a r a aceasta de la ÎTeapoli. Bainer aşa dar preluînd împărăţia, a stat pe tronul împărăţiei doisprezece a n i 4 ; în acest timp, Alfonso, î m p ă r a t u l taraeonilor şi al Sardiniei şi Yalenciei, fiind din casa Medini, construindu-şi o flotă foarte 1 5 mare, a venit în Sicilia, cetăţenii din P a n o r m o în Sicilia, aducîndu-1 pe el, şi, supunîndu-şi t o a t ă Sicilia, o stăpînea 5 , după aceea însă a pornit din această insulă, ca să ocupe în P a r t e n o p e cetăţuia din i n t e r i o r ; căci oraşul acesta are două cetăţi la marginea mării şi u n a în interiorul ţării. Aducînd a r m a t ă , împresura oraşul şi încerca să-1 ia cu maşinăriile de 2 0 a s e d i u ; aici şi fratele său, lovit de u n proiectil de tun, s-a săvîrşit din viaţă. N u după mult t i m p însă a izbutit să cucerească oraşul şi 1-a ocupat. D u p ă aceea a început să împresoare cetatea şi cea de la marginea mării şi cea din interiorul ţării. Cea din interiorul ţării blocînd-o, a cucerit-o cu foamea, cea de la marginea mării însă, predîndu-i-o J ostaşii de pază, 2 5 a ocupat-o şi p u n e o garnizoană într-însa. Soţia împăratului însă era 2 7 1 împresurată în cetatea de lîngă portul oraşului; iar b ă r b a t u l ei ieşise într-ascuns şi a plecat pe m a r e în P r o v e n ţ a , cu intenţia să aducă a r m a t ă cît mai repede şi să vină într-ajutorul soţiei. Atunci î m p ă r ă t e a s a trimiţînd d u p ă Porţia 6, domnul din Marca, care pe atuncea avea în Italia 30 m a r e iscusinţă în ce priveşte ştiinţa militară, 1-a izgonit din oraş pe Alfonso. Alungîndu-1 pe acela, stăpîneşte ea oraşul, P o r ţ i a stîndu-i
Alfonso v cucereşte
SU il

.\>iiiH.rii,,U<Ul

'Ανεψιάς este n e p o t de I r a t e sau de soră sau şi v ă r . E s t e v o r b a d e R e n e I, d u c e de L o t a r i n g i a , conte d e P r o v e n ţ a şi rega t i t u l a r al r e g a t u l u i N e a p o i i . C ă s ă t o r i a , de f a p t , n-a a v u t loc. î n r e a l i t a t e , M a r i a , soţia v ă d u v ă a p r i n c i p e l u i de T a r e n t . Vezi p. 164, r. 8 — 11. Ούρσίνων, t r a d u s în greceşte e Α ρ κ ί ω ν — „ a l TJrseştilor". 4 D u p ă Ladislau a u r m a t la d o m n i e sora lui I o a n a I I . s P e s t e Sicilia s t ă p î n e a t a t ă l său, din 1402. ' Sforza.
3 2

1

164

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTOEICE V

ι î n t r - a j u t o r . D e î n d a t ă ee s-a făcut stăpînă p e puterea în stat, a început să împresoare cetatea de sub m u n t e din interiorul ţării şi cum atacînd-o n u p u t e a s-o cucerească, a blocat-o cu foamea. Trecînd n u mult ii mp d u p ă aceea, cînd P o r ţ i a se găsea în Italia, avînd război acasă, î m p ă r a t u l 5 din Taracon Alfonso a pornit din Sicilia şi a subjugat mai întîi Calabria; pe u r m ă strîngînd a r m a t ă , a pornit a doua oară asupra oraşului şi 1-a ocupat Κ Şi împărăteasa lui Bainer s-a furişat din cetate la feciorul ei, domnul din Tarent şi IapigMa ; căci d u p ă moartea lui Ladislau se măritase d u p ă domnul din IapigMa şi a* a v u t de la ea p e acest fecior domnul l a p i io ghici. D a r Alfonso, odată ee a ocupat oraşul şi ţ a r a n u m i t ă Geponos, p u r t a război cu domnul din lapighia, feciorul împărătesei Mar ia, şi năvălind, a supus ţ a r a 2 . [ D a r cu timpul, domnul din lapighia trimiţînd soli la el, a cerut să încheie pace cu el, cu condiţia să se încuscrească; aşadar împăratul a logodit pe feciorul său din flori I n f e r a n d o cu n e p o a t a îs de soră a domnului din lapighia, f a t a domnului din Yenoza. Şi făcînd pace cu condiţia să fie prieteni şi supuşi împăratului Alfonso, a fost chemat la ÎTeapoli, u n d e ajungînd, 1-a apucat frica să nu fie prins de î m p ă r a t u l . Şi din cauza acestei frici s-a crezut că n u este in t o a t e minţile. Aşa a a j u n s în Italia la domnie peste Sicilia şi P a r t e n o p e Alfonso 20 de la T a r a c o n ; venit în Italia, era aici în război cînd cu tirenii cînd cn veneţienii, uneori însă stătea şi în relaţii de pace. î m p ă r a t u l Bainer ce-i drept, i-a adus asupra oraşului p e genovezi cu o flotă m a r e ; şi încercau să d e b a r c e : şi cum n-au fost în stare s-o facă, s-au întors acasă.
, „ , Alfonso lasa în loeu i pe tratele său, lost rege de îsavara. şi cei ' 30 obiceiul

25

ligiilor si Taracon fratelui său, care „ , . fost î m p ă r a t în î s a v a r a ; caci locuitorii din i f a v a r a aducîndu-1 p e acesta d e l a T a r a c o n , p e n t r u c ă e r a î n s u r a t
a c u fata î m p ă r a t u l u i lor, şi l - a u p u s î m p ă r a t după au cam legile voie grijă împocetăacesta ani, J Căci iau şi cam aproape sau cei mai dar ci mulţi nu cei din din domnitorii locului

Alfonso a lăsat tara

273

lor3. îşi oraşe

din Apus

veniturile

oraşelor,

prea

să pună. î n

dregătorii

garnizoane,

partea

ei înşişi îşi p u n dregătoriile şi-şi aşează garnizoanele d e p a z ă şi a u d e g u v e r n a r e a ţării şi î m p ă r a t u l n u are voie să-i silească l a c e v a t r i v a legilor ţenii din
35

şi obiceiurilor

lor părinteşti. A t u n c i aşadar, d u p ă ce şi c î n d a crescut d e v r e o doisprezece

îsavara,

şi-au adus împărat î n ţară pe fratele lui Alfonso,

a avut un
1

băiat c u soţia s a ;

In 1442. Povestirea lui Laonic despre expediţiile în c o n t r a regatului Neapoli nu este lipsită de confuzii şi i n e x a c t i t ă ţ i . 8 In 1425.
2

PENINSULA IBEEICĂ

165

m

pe băiatul lor l-au oprit, pe î m p ă r a t u l însă l-au trimis înapoi, eă, d u p ă ee s-a născut u n băiat, el n u mai are încă p a r t e mai la împărăţie, ci că aceasta îi a p a r ţ i n e băiatului. Acestea s-au n u cu mult mai tîrziu. Cînd însă Alfonso a a j u n s în Italia, 1-a fratele său să aibă grijă în locul său de guvernarea ţării sale.
Deserierea ţ ă r i l o r din Peninsula iberică.

spunînd departe petrecut lăsat pe

Aceasta începe din ţ a r a Yalenciei. Şi Yalencia este u n ş m a r e şi înfloritor şi în el este reşedinţa împăratului Yalenciei. Oraşul acesta este aşezat la o d e p ă r t a r e ca de şapte sute de s t a d i i 1 de la strimt oar ea coloanelor lui Hercule, în f a ţ a insulei Sardinia. D u p ă aceea însă se întinde ţ a r a n u m i t ă Taracon pînă la Barcelona. Aici ţ a r a Taracon se mărgineşte cu P r o v e n ţ a din Galatia. D a r să a r ă t ă m graniţele acestei ] ţ ă r i a î m p ă r a t u l u i : spre răsărit s-ar mărgini cu Galatia Provenţei, spre apus însă cu Iberia, iar spre miazănoapte cu H avar a. Barcelona însă este un oraş din cele spre apus, strălucind prin bogăţie şi p u t e r e şi care are o administraţie plecată m a i mult spre aristocraţie şi cere să fie guvernată d u p ă legile şi obiceiul din părinţi de î m p ă r a t u l din Taracon. î n f a ţ a acestui oraş este insula Cirnos 2, bogată şi cu mulţi locuitori; şi înconjurul insulei să fie de două mii de s t a d i i 3 . Lîngă ea mai este altă insulă, n u m i t ă Mai M i c ă 3 . Şi aceasta este sub ascultarea împăratului taraconilor şi-şi primeşte guvernatorul. D a r şi Sardinia care este o insulă foarte mare cu u n înconjur ca de cinci mii de stadii este supusă acestui î m p ă r a t . I a r în ea sînt două oraşe înfloritoare : Orstagia şi Cageri Unul este aşezat spre răsăritul insulei, celălalt spre miazăzi. Pescarii din această insulă culeg din m a r e a insulei corali şi de aici a j u n g în celelalte p ă r ţ i ale lumii. D a r Iberia, cum e situată, începe de la Galatia ; d u p ă ea urmează Celtiberi şi ţ a r a Gasconia care se află sub ascult a r e a împăratului celţilor. Apoi urmează spre răsărit ţ a r a pescailor, întinzîndu-se pînă în I b e r i a . Dar Iberia este, d u p ă ţ a r a Celtică, ţ a r a cea mai m a r e dintre cele din a p u s ; | spre apus se întinde pînă în ocean, spre răsărit se mărgineşte eu î f a v a r a şi Galatia şi spre miazăzi cu P o r t u galia care, fiind o ţ a r ă la marginea mării, a j u n g e pînă la ocean p e o întindere mare, şi cu ţ a r a Granada a libienilor; într-însa este biserica lui
o r a

F a c 124 k m . G j r s i c a , făcindu-se confuzie cu Malorca, cea mai m a r e i n s u l ă din Baleare. 3 F a c 355 k m . 4 Minorca, u n a din insulele Baleare. 5 F a c 888 k m . 6 Manuscrisele au δρστήλια şi όρτύγια, î n d r e p t a t e de D a r k o în Ό ρ σ τ ά γ ι α — O r i s t a g n o ; şi σαγέρη, î n d r e p t a t d e D a r k o în Κ α γ έ ρ η — C a g l i a r i .
2

1

166

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E M ISTOEICE V

ι lacob 1 . Portugalia însă ţinîndu-se de Iberia, se întinde pînă la m a r e a dinăuntrul strîmtorii 1 , şi pînă la ţ a r a Granada. Ţara Iberiei fiind cea mai m a r e şi bogată, are oraşe, între care capitala cu numele Sibilina, oraş m a r e şi cu mulţi locuitori, şi Cordova, Morsica şi numitul Toledo şi Sala5 manca. Şi sfîntul locaş al lui l a c o b din această ţ a r ă se află lîngă marea de a f a r ă la Ocean. D a r ţ a r a împăratului iberilor se întinde şi înspre marea d i n ă u n t r u 2 . Portugalia însă este aşezată lîngă strîmtoare, începînd de la Granada, înspre strîmtoare şi marea dinafară pînă în Iberia. Granada fiind ţ a r ă interioară cu întinderea înspre Iberia şi Galatia, n u are de loc io vreo ieşire, nici la marea d i n ă u n t r u , nici la ocean. Dar î m p ă r a t u l Iberiei este cel mai puternic dintre domnitorii din această p a r t e şi, fiind din casa împărătească 3 a Galatiei, n u încetează să poarte război într-una, pustiind şi jefuind ţ a r a Granada a libienilor. î m p ă r a t u l libienilor din Granada îi plăteşte şi tribut împăratului iberilor, ori de cîte ori poate 15 încheia p a c e ; dar năvălind deseori îi împresoară capitala şi | îi p r a d ă -"·> ţ a r a . Aceasta e ţară muntoasă şi muntele începe de la m a r e a dinăuntru şi se întinde pînă la ocean în ţ a r a Portugalia. Aceşti î m p ă r a ţ i luîndu-se la ceartă întreolaltă, deseori a . u p U r £ a t războaie între ei şi cu toţii în contra b a r b a r u l u i ; şi, între altele, şi Alfonso, î m p ă r a t u l din Taracon, înainte de ce să fi sosit în Italia, a a v u t , dintr-o astfel de pricină, război şi cu acest î m p ă r a t al Iberiei şi însuşi a fost prins de generalul-comandant al împăratului Iberiei eu numele Alvaro şi s-a întîmplat ca amîndoi să fie răniţi. De îndată ce, strîngîndu-şi a r m a t a şi luîndu-şi pe fratele său, î m p ă r a t u l din î î a v a r a a pornit cu război asupra împăratului Iberiei, a intrat în Iberia, adus fiind în ţ a r ă de unii oameni cu m a r e trecere în ţ a r ă din u r ă f a ţ ă de Alvaro, pe care-1 duşmăneau. Căci acesta, fiind u n simplu particular din Taracon, a pornit de jos de t o t şi, ajungînd prin v i r t u t e om însemnat, deoarece la orice împrejurare se ridica t o t mai mult, t o ţ i îl cinsteau p e n t r u virtutea lui şi î m p ă r a t u l 1-a făcut general-comandant peste ţara s a ; şi ajungînd să conducă războaie, pretutindeni şi-a cîştigat renume mare. Şi atunci trimis fiind de î m p ă r a t u l iberilor cu a r m a t a în contra lui Alfonso, i-a ieşit prin ţ a r ă întru întîmpinare, cu gîndul, ca să i se împotrivească. D a r d u p ă ce Alfonso, năvălind şi j luînd şi pe f r a t e l e său, a a j u n s în Iberia şi înainta, aici Alvaro ieşindu-i înainte, şi-a aşezat t a b ă r a şi trimiţîndu-i u n crainic, îl îndemna să se îndepărteze, dacă e
H a n o i u l lui Aiîonso cu regele i b e r i e i ; 1430.
1 3 3

20

25

30

27? 35

Sflntul Iago di Gompostella in Galicia (Nusser). Marea Mediterană. • . . · . ' Manuscrisele ne dau άλμηνίου, î n d r e p t a t de Darko în

· βασιλείου.

M A U R I I D I N GRANADA Î N R Ă Z B O I CIT R E G E L E I B E E I E I

167

cuminte, cît se poate mai repede, din ţ a r ă ; şi Alfonso răspunzîndu-i că n u pleacă la măgarii tătini-său, ca să-i ducă la păscut, ci e aici, ca să se măsoare cu el în a r t a războiului, Alvaro şi-a pus a r m a t a în linie de b ă t a i e şi, încăierîndu-se, se l u p t a cu amîndoi fraţii. B a r ridicîndu-se luptă mare, oamenii lui Alvaro i-au învins p e taraconi şi-i goneau din r ă s p u t e r i ; şi p e amîndoi fraţii îi prind şi au doborît mulţi taraconi în goană. Gînd însă amîndoi fraţii au fost aduşi în f a ţ a împăratului iberilor, n u le-a făcut nici u n rău, ci legîndu-i cu j u r ă m i n t e şi declaraţii de credinţă că nu vor m a i încerca nici o vrăjmăşie cu privire la ţ a r a sa, i-a lăsat să plece f ă r ă să păţească ceva. D u p ă aceea Alfonso a a j u n s în Italia, precum a m a r ă t a t m a i înainte, şi în Sicilia şi, oeupînd împărăţia îTeapoli, p u r t a război eu genovezii, cînd a fost prins şi de aceştia, d u p ă cum a m istorisit mai sus, şi adus fiind îh f a ţ a domnului din Mediolan, i s-a d a t iarăşi drumul. P e soţia msa lăsînd-o în Taracon, n-a mai venit înapoi mulţi ani s-o vadă ; stînd aici, petrecea în dragosti multe, ocupaţia fiindu-i dragostea şi armele. Cum i-a mers prin Italia, arăt mai jos în desfăşurarea istoriei mele.
Cum scapa m a u rii din Granada do
răzb01

ι

5

D a r î m xp ă r a t u l Iberiei

despre care a m vorbit, a avut -" lt . . .

de p u r t a t război cu î m p ă r a t u l libienilor de la G r a n a d a ; ,'s", Πμ γΗ ' aceştia trecînd de demult din Libia şi oeupînd în E u r o p a oraşul Almeria 2 de la marginea mării, la o. depărtare de 2 0 Libia ca de două sute cincizeci de s t a d i i 3 , si pornind de aici, a u cucerit Iberia şi săvîrşind f a p t e . strălucite pînă în ţ a r a Celtică, înaintau şi asupra Taraconului şi a Yalenciei, cu gîndul să-şi sporească ţ a r a şi să o facă m a r e . î m p ă r a ţ i i iberilor care se trăgeau de la celţi, au continuat afară d e aceştia războiul în contra acestor libieni şi alungîndu-i într-un oraş întărit, îl 2 5 > împresurau d u p ă a c e e a ; şi pînă în timpurile de a c u m a năvălesc mereu cu a r m a t ă asupra oraşului. Şi îndeosebi î m p ă r a t u l iberilor domn l o a n , de care a m amintit mai sus, năvălind la sfatul şi îndemnul lui Alvaro să-i distrugă pe libieni", a dus a r m a t a asupra oraşului, cu gîndul să-1 eucerească. Atunci libienii, cum erau împresuraţi în mod aprig şi a u a j u n s 30 să sufere foarte greu de foame, de nevoie nemai ştiind ce să facă, născocesc u n a ca aceasta. Încărcînd doisprezece catîri cu smochine uscate, au mers în t a b ă r ă ; smochinele însă cîte u n a spărgînd-o fiecare, a u vîrît cîte un galben î n ă u n t r u şi le-au potrivit înapoi la loc. Galbenul iberic este însă în p r e ţ fiecare,cît doi galbeni veneţieni. j D u p ă ce au pre- 2 7 9 gătit aşa aceste smochine şi le-au încărcat p e catîri, cît p u t e a duce fie1 2 8

Regele Castiliei Don J u a n : l o a n I I I ( 1 4 0 6 - 1 4 5 4 ) . In m a n u s c r i s e e μ α ρ ε λ ί α ν — „ M a r e l i a " , î n d r e p t a t de D a r k o în P e s t e 44 k m .

Άλμερίαν. , ,

ν

1 care, s-au dus la cortul lui Alvaro. Acela însă cînd a d a t de galbenul din smochine, să-1 ii întrebat pe aducător, că ce vreau să spună cu galbenul din smochine. Catîrgiul i-a răspuns că împăratul, adunînd aurul oraşului, i-1 trimite cu vorba, că, ori iai oraşul, ori nu-1 iai, aur mai mult decît 5 acesta nu ţi-ar putea veni niciodată din oraş. Şi dacă o să distrugi oraşul, vei pierde de multe ori pe atîta, care ne-ar venî iarăşi din l i b i a şi p e n t r u tine şi p e n t r u n o i ; dar dacă n u o să distrugi oraşul,' vei avea şi în viitor de pus în vistierie, cît se aduce la noi din Libia. Auzind acestea, se spune că şi Alvaro s-a înfăţişat cu smochinele la împăratul şi, vărsîndu-le, să io fi spus : „O împărate, pomul acela care ne aduce poame ca acestea, nu e bine pentru noi să fie t ă i a t ; căci n - a m mai putea şi în viitor încă să a v e m p a r t e de un rod ca acesta şi în timp de lipsă n - a m mai putea avea îndestulare, dacă în timpul de f a ţ ă le-am culege peste" măsură. Yezi cum taie viţele d e vie, cît numai e destul, ca să dea rod iarăşi. Dacă 15 o va smulge cineva, n u se mai poate folosi de ea, cînd îi trebuie''. - î m păratul auzind acestea, i s-a p ă r u t că vorbeşte bine nimerit şi să fi

luînd de soţie pe f a t a împăratului Portugaliei, a v u t u n băiat eu numele Enric, u n b u n războinic; ζή · acesta d u p ă ce a luat de soţie pe f a t a împăratului de şi n u a p u t u t trăi cu ea, a îndepărtat-o de la el şi şi-a luat soţie
origină
a

la înfăţişare cea m a i frumoasă dintre t o a t e femeile din de va lua alta. I a r pe f a t a împăratului de N a v a r a a silit-o să •asa de călugăriţă şi a răsplătit-o în din casa împăraţilor din Galatia. " cu libienii, i-au învins şi au cucerit această ţ a r ă şi a u lăsat-o urmaşilor lor. D a r se crede că şi împărăţia de ÎTavara aparţine casei împăraţilor Galatiei; şi nimeni altul n u poate ajunge pe tronul acestei î m p ă r ă ţ i i ; căci şi această ţ a r ă , autocratorul Carol * şi împăraţii de d u p ă acela se a r a t ă a o fi cucerit p e n t r u aceia şi a o fi lăsat urmaşilor lor. I a r pe fratele lui Alfonso l-au adus cu acest cuvînt, că deoarece a luat soţie ci | băiatul să li-1 lase lor împărat şi la ei, iar dacă n u o să aibă u n băiat, d u p ă
D e frs * Carol
1

(768 —814).

K E G I I IBERICI SÎNT DIN NEAMUL HEGILOB FEANCEZI

169

domnia, asupra împăratului Galatiei. Şi acesta primind propunerile, a venit cu această condiţie la împărăţia Navarei. Şi dînsul avînd u n băiat, pe dînsul l-au trimis din ţ a r ă şi pe băiat l-au pus î m p ă r a t , deoarece d u p ă m a m ă era din casa împăraţilor Galatiei. Acestea deci pînă aici le-am scris în istorie, ţinîndu-mă de planul întreg al e x p u n e r i i ; dar să .mă întorc, de u n d e a m început să fac această digresiune în istorisire, de a m a j u n s atît de departe.

LAONIC : EXPUNERI ISTORICE VI
D a r A m u r a t al lui Mehmet, d u p ă expediţia în contra lui 282 'n&văieaseă9in:Ţara Caranian, se gătea de război în contra dacilor, ca să-1 Romînească, por- aducă la domnie pe feciorul lui Draculea. Şi cînd, d u p ă r'arînu'iΙ pregătirile făcute, a pornit acuma din capitală, a auzit despre Car a m a n că, umblînd după schimbări cu privire la 5 d o m n i a lui, plănuieşte să se răscoale, asociindu-şi-1 şi pe domnul din Candiloru şi pe alti cîţiva de prin Asia, în nădejdea, că peste foarte p u ţ i n t i m p peonii îl vor a t a c a pe A m u r a t , năvălind asupra lui cu a r m a t ă m u l t ă : şi-i chema şi pe ceilalţi | stăpînitori din Asia la răscoală. Atunci -»:> A m u r a t a-1 lui Mehmet, întorcîndn-se din d r u m a pornit cu război asu- 10 p r a acestuia şi pe Turachan, guvernatorul Tesaliei, 1-a trimis să meargă asupra Istmului din Peloponez şi să dărîme întăriturile de la I s t m şi, străbătând cu jaf ţ a r a Peloponezului, cîtă se întîmplă să fie sub domnii elinilor, să se întoarcă înapoi. Acesta luînd a r m a t a din Tesalia şi de la b a l t a Pere via, a sosit la I s t m şi, găsindu-1 părăsit, i-a distrus întări- 15 turile şi năvălind în Peloponez, a pustiit ţ a r a aceea şi, ajungînd la S p a r t a , a s t r ă b ă t u t cu jaf Laconica şi a plecat înapoi. î m p ă r a t u l însă trecînd în Asia, a pornit de a doua oară asupra lui Caraman şi i-a pustiit ţ a r a şi a biruit-o.
Craiul Serbiei Gheorghe î m p r e u n ă eu l a u c u de i i u iiedoara ridică pe unfluri a s u p r a Im Mu rad II.

„ . , „ ...

,

î n t i m xp ce se întîmplau acestea, Gheorghe, domnul 20 x 1 a ? „ tribalilor, intrînd în vorbă cu l a n c u şi cu î m p ă r a t u l s t ă r u i n d , pe lingă fiecare din mai marii p e o n i i o r si
' °

Peoniei, i-a făcut să pornească război asupra lui A m u r a t şi le-a făgăduit peonilor să le dea pentru această expediţie bani •destui, pe care i-a şi adus aici. D a r în vederea aceasta a lucrat cu dînsul 25 ,şi l a n c u , care era prieten elinilor şi se întîmplase să fie prieten cu dînsul. |

172

LAOSTIC CHALCOCONDIE : ΕΧΡΠΝΕΕΙ ISTOEICE VI

284

5

10

15

285

25

30

35

-86

Genovezii în război eu D a r î m p ă r a t u l de la Bizanţ, l o a n , avea război cu tăîarii din Crimea şi eu genovezii dintr-o astfel de pricină în legătură cu ' ' comerţul Galatei. D e a s t ă d a t ă genovezii ecbipînd corăbii din cele mai mari pe care le aveau, şi treisprezece trireme şi în corăbii urcînd ostaşi de ai lor deplin î n a r m a ţ i la opt mii, au pornit p e mare asupra Bizanţului, voind să-1 cucerească. Şi asupra sciţilor d e la Bospor 1 au pornit eu r ă z b o i : căci oraşul lor numit Cafa de lîngă Bospor, sciţii ajungînd la ceartă cu locuitorii din acest oraş, îl p r ă d a u şi-1 jefuiau. D e aceea a u şi trimis soli la Aţicheri, î m p ă r a t u l sciţilor din acea parte,. ca să se învoiască asupra pricinilor de c e a r t ă ; dar cum cererile lor a u r ă m a s zădarnice, a u d a t oraşul în seama Italiei 2 . P e n t r u că genovezii considerau lucru straşnic, ea oraşul lor să sufere stricăciuni nesfîrşite din p a r t e a sciţilor, — şi se întîmplase ca t o t atuncea să fie în ceartă şi cu elinii, — se pregăteau să pornească deodată cu război asupra amîndurora, cu gîndul să-i doboare. Ajungînd la Bizanţ şi deelarînd război Constantinopolei, a u i n t r a t cu corăbiile în Marea Neagră şi a u sosit la Cafa. Aici debarcînd în Chersones, se grăbeau s-o pornească de-a d r e p t u l la l u p t ă cu sciţii; ieşind din oraş, au mers asupra lor. Atunci sciţii i-au. văzut pe genovezi că vin asupra lor, aşa f ă r ă să fie puşi în vreo ordine de l u p t ă şi f ă r ă să le dea vreo i m p o r t a n ţ ă , | căci în a j u n îndreptîndu-se spre un rîu t o t de acolo, şedeau în corturi, fără să p u n ă străji în t a b ă r ă , deoarece credeau că sciţii niciodată nu vor ajunge la a t î t a îndrăzneală, încît să se expună la vreo primejdie, luîndu-se la l u p t ă . De a s t ă d a t ă cei din liniile dini îi nu-i a ş t e p t a u pe cei din coada armatei, încît a r m a t a să formeze u n f r o n t , ci mergînd la pas în adîncime, înaintau aşa asupra d u ş m a n i l o r ; atunci sciţii se năpustesc asupra primelor lor rînduri, p e n t r u ca să dea l u p t a cu aceştia. Atacîndu-i, i-a pus î n d a t ă pe f u g ă şi-i goneau, p e cît îl slujeau picioarele pe fiecare. Apoi au căzut asupra celorlaţi dintr-înşii şi i-au pus pe f u g ă şi pe aceştia şi aşa a u a j u n s pînă la coada oştirii. P u n î n d întreaga a r m a t ă pe fugă, ucideau r necruţînd p e nimeni şi omorînd pe oricine p u t e a u să-1 a j u n g ă , pînă ce au scăpat în oraş, ca să n u piară. Aşa lăsîndu-se de războiul cu sciţii cei nomazi de la Bospor, a u plecat, p l u t i n d spre Bizanţ. Ajungînd la Galata, oraş în E u r o p a din f a ţ a Bizanţului, a u ţ i n u t sfat împreună ca, în ce chip dînd lupta, să cucerească oraşul; şi au echipat corăbiile şi, înarmîndu-le, le-au dus spre portul Bizanţului în contra zidului, cu planul ca de pe corăbii să cucerească oraşul. Bizantinii se pregăteau |: de apărare şi se l u p t a u de p e zid în contra genovezilor într-un chip· T ă t a r i l o r din Crimea. * Genovezilor din I t a l i a .
1

S I N O D U L D E L A F E E A R A - F L O E E N T A 1439

173

1 vrednic d e pus* în i s t o r i e ; şi c u m a t a c a u zidul de p e corăbii şi încercau să-1 cucerească, n - a u p u t u t să se urce p e zid, căci elinii se a p ă r a u aprig d e t o t . Ş i atunci, p e n t r u că n u le mergea de loc, s-au î n d e p ă r t a t şi au plecat spre I t a l i a . Totuşi oraşul genovezilor G a l a t a s-a m a i războit o 5 b u c a t ă d e v r e m e cu B i z a n ţ u l şi se împroşeau unii p e alţii cu tunurile, şi elinii şi cei din G a l a t a , cînd şi Leondari l o a n , a t a c î n d cu t ă r i e zidul Galatei, a încMs din t o a t e părţile oraşul, lipsindu-1 de orice h r a n ă şi de t o a t e celelalte. Şi p e m u l ţ i din genovezii d e p e corăbii i-a a t a c a t a c e s t a ; şi i-a prins şi în l a n ţ u r i i - a a d u s în f a ţ a î m p ă r a t u l u i l o a n , care era în casa lui Xila x, ca la trei sute, găsindu-i p e aceştia la v a d u l de î m p r e j m u i r e 10 al Galatei. D u p ă aceea t r i m i ţ î n d soli unii la alţii cu privire la viile de a f a r ă ale Galatei şi la interesele lor comerciale, ca î m p ă r a t u l să fie împăc a t , genovezii a u consimţit să înalţe steagul î m p ă r a t u l u i elinilor 2 şi să-i m a i plătească î m p ă r a t u l u i în chip de d a r o mie de galbeni p e n t r u stricăciunea f ă c u t ă la t u r n u l d e la c u r t e a împărătească, a s u p r a căruia îs genovezii a u t r a s cu tunurile, şi la dughenele de p e s t r a d a m a r e 3 , din care unele a u fost d ă r î m a t e .

sinodul de la Florenţa 1437 — 1439; urmările lui : păţania ducelui de Ferara. Comutaţia Florenţei;

Cu
.,· . i a

acestea
ι de soli
a

au
· la la

izbutit
· λ apoi ca arhiereul să religie,

pînă

î n t r u a t î t a e l i n i i 287 , , T _ ·, ·.. ·, loan al cu acord gîndul cu elinilor numele şi să şi
25

t

genovezi; pentru
ţin

imparatul
cadă se

trimite

romanilor de punea împace cu s-au

20

oraşul Boiogna,
înlăture controversele nilor la încercare, să fie în oraşul ce a u pun ei

Eugeniu,
cu privire dacă Basel un romanii în

şi

apuseatuncea Eugeniu scot cei din mai după ca de solia el pe Italia, şi
3!)

mult de

elinii;

soli d e a i l u i a u sosit ş i - î n G e r m a n i a . divergenţă sinod cu şi au numele şi, d u p ă s c a u n şi împăratul sinodul comun făcut

Germanii păreri un dezbătut

întîmplat arhiereul îl din

dimpreună, bărbat

arhiereu loan

Felix,

d i s t i n ş i l a ei. A c e ş t i a a m î n d o i , Bizanţului la s ă se f a c ă el şi să

eehipînd trireme, a u trimis fiecare amîndoi luînd înlăture controversele,

s ă v i n ă l a ei, f i e c a r e d i n

cerînd

hotărîri

acord. Cînd însă a u venit

trireme de la amîndoi

aihiereii,

de

la sinodul din Basel a să vină

tiimis-o
acolo;

înapoi cu vorbe bune, spunînd că pe arhiereii Bizanţului

c u r o m a n i i s-a legat d e m a i î n a i n t e şi c u v e n e ţ i e n i i şi c u alţii d i n c î n d îl chemau
1

şi l u î n d

Unele manuscrise au ξυλαλχ, d a r cele mai m u l t e ξ υ λ λ ά . D r e p t ssmn că este suzeranul lor. s Μέση icilicetoSoţ, s t r a d a de mijloc, era s t r a d a p r i n c i p a l ă , b u l e v a r d u l din Constantinopolea bizantină, t ă i n d oraşul în d o u ă şi du cînd de la sf. Sofia Ia P o a r t a de A u r ; p e această s t r a d ă se găseau prăvăliile şi atelierele d e seamă din oraş.
2

174

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTOEICE VII

ι învăţaţii elinilor, a plecat pe m a r e la Italia. Şi d u p ă ee a a j u n s la· 288 Veneţia, s-a dus la Eerara, unde auzise că se găseşte ) arhiereul Eugeni ii; şi s-a dus pe rîul Eridan. Oraşul acesta e la o depătare de Yeneţia ca la trei sute s t a d i i 1 şi este condus de b ă r b a ţ i din casa 'Este cu n u m e l e . 5 Acest oraş este bogat şi cu mulţi locuitori; şi pe lîngă el curge rîul cu numele P a d . I a r oraşul se situează în p a r t e a de sub ascultarea, romanilor.. Cu aceştia p e care oraşul şi i-a ales conducători, s-a întîmplat aşa τ B ă r b a t u l acesta care se afla atuncea în f r u n t e a oraşului, era u n om c u m se cade şi foarte c u m i n t e ; şi peste dînsul a d a t u r m ă t o a r e a io nenorocire. E l avea de soţie pe f a t a domnului de Monferato, foarte bine la înfăţişare şi, mai înainte vreme, de u n caracter nobil. Aceasta s-a îndrăgostit de u n fecior din flori al b ă r b a t u l u i e i ; d u p ă ce acesta venea pe la dînsa pe înserate, p r e c u m e mai mult obiceiul.la locuitorii de prin Italia, fără vreun gînd rău, ea, amuzîndu-se cu tânărul, îl provoca l a 15 dragoste. Şi cînd a observat că-1 iubeşte, 1-a cuprins şi pe dînsul dragostea de femeie şi, u n timp, a umblat nebun d u p ă femeia care îi era m a m ă vitregă. U n a din cameriere însă, cînd. i-a observat pe aceştia,, îndrăgostindu-se aşa între ei şi împreunîndu-se, i-a a r ă t a t ibovnicului ei, care ţinea la conducătorul oraşului mai mult ca* la oricine şi îl stima 20 foarte. D u p ă ce a auzit şi a observat şi el însuşi, i-a povestit stăpânului i>5' său, spunindu-i : ] „Stăpîne, mie unuia mi-ar fi mai bine să mă înghită p ă m î n t u l decît să v ă d în casa t a petrecîndu-se astfel de nelegiuri. Căci pe stăpîna-mi a m văzut-o făcînd dragoste cu feciorul vitreg şi amîndoi săvârşind f a p t e nelegiuite. F ă ca să scapi de această femeie; nu mai 25 poţi duce casă împreună cu ea. Dar îndepărtează-1 şi pe tânăr !" — Acela, cînd a auzit de întîmplare, uimirea 1-a cuprins, dar dorea să ştie c u m a văzut întâmplarea, încît i-o poate p o v e s t i ; şi spunea că şi el însuşi vrea să privească şi să v a d ă chiar cu ochii lui. Atunci făcînd în t a v a n deasupra patului o gaură mică, încât aceia să n u o ρ bată observa, şi-a 30 văzut de sus femeia în p a t cu fecioru-său împreunîndu-se. D e î n d a t ă ce a văzut şi s-a încredinţat de f a p t ă , a trimis întâi d u p ă femeie. Şi cînd s-a înfăţişat, i-a spus următoarele : „Femeie, ce diavol te-a împins la această nebunie, încît să-ţi faci de lucru, cu feciorul meu, p ă c ă t u i n d cel mai greu dintre t o a t e femeile cîte le ş t i m ? ! Şi cum crezi că aceasta 35 poate fi bine p e n t r u căsnicia mea şi a t a ? " — Aceea însă luându-i v o r b a din gură, a grăit : „Stăpâne, că am săvîrşit în căsnicia t a unele ca acestea, nu mai tăgăduiesc, ci mărturisesc că e adevărat. D a r n u m a i eu singură iu-am făcut vinovată de aceasta, eu ânsămi mi-am pus în cap lucruri făr' de D u m n e z e u ; împinsă de o putere mai mare, nu ştiu cum a m a j u n s
1

P e s t e 53 k m .

CONSTITUITA FLOP.ENTEI

175

la aceasta, ademenindti-l şi pe tînăr, f ă r ă s-o vrea la dragostea cea mai t nelegiuită. Şi pe mine u n a , cu drept cuvînt, m-ar ajunge pedeapsa, dar p e n t r u tînăr t e rog | să nu iei vreo hotărîre ce nu s-ar mai p u t e a îndrepta, 29« căci nu e vinovat de loc de aceasta !" — D u p ă aceea, trimiţînd de î n d a t ă d u p ă feciorul său, 1-a întrebat, dacă e cu d r e p t a t e f a p t a , asupra " > căreia a fost prins făcînd-o. Şi cum înmărmurit, n u putea s-o tăgăduiască, a început să se roage de iertare. P e tînăr însă îl întovărăşea şi u n om, care ştia de dragostea lor şi o cunoştea şi le era de a j u t o r amîndurora ; era u n bufon care, î n t r u început, 1-a şi îndemnat pe tînăr la dragoste. Chemîndu-1 şi p e acesta, 1-a întrebat stăpînul, c u m de a p u t u t să-i facă u> o nelegiuire atît de mare. Acela însă i-a spus : „ P e n t r u că ai luat pe iubita feciorului t ă u şi ai a v u t relaţii cu e a ; de aceea pe b u n ă dreptate, ţi-a tăcut unele ca acestea". — Căci feciorul lui, în oraş, iubea pe o femeie, totuşi nu avusese relaţii cu femeia aceasta ; şi apoi t a t ă l a auzit că este cea m a i frumoasă şi mai pe u r m ă a silit-o şi a a v u t relaţii cu dînsa. 15 D i n pricina aceasta bufonul a împins tânărul la dragostea acelei femei. Şi cînd le-a auzit t o a t e acestea pe rînd, a pus de au t ă i a t capul feciorului şi î n d a t ă d u p ă aceea al femeii şi mai pe u r m ă al bufonului. P e conducătorul oraşului lovindu-1 o nenorocire ca aceasta, se simţea nefericit ; şi nu cu mult mai tîrziu s-a însurat cu f a t a stăpînitorului ligirilor 2» şi-şi căuta mult în petreceri mîngîiere de nenorocire. î m p ă r a t u l elinilor se găsea aşadar în F e r a r a la arhiereul Bornei, 2»i care se întîmplase să fie atunci aici, sosind din Roma,· — căci era de fel din Yeneţia, — şi se ruga de patria sa să-i stea într-ajutor în l u p t a ce-o avea cu germanii. Şi au început să discute şi să cerceteze cu de-amă- 25 n u n t u l controversele, ce atitudine ar fi mai bine să ia amîndoi. Apoi, plecînd de aici, au a j u n s la Florenţa, capitala tirenilor, oraş m a r e şi înfloritor şi cel mai f r u m o s din oraşele Italiei. Tirenia începe de la oraşul Perugia şi, la d r e a p t a despărţită de oraşul înfloritor Bologna, se întinde pînă la Luca. Luca şi Perugia sînt 30 oraşe autonome, avînd o constituţie mai mult democratică. D u p ă Yeneţia, oraşul cel mai bogat este Florenţa, cetăţenii ocupîndu-se atît cu comerţul, cît şi cn agricultura. Aceştia pareă-s mai pricepuţi decît alţii şi lucrările lor sînt mai bune, de orice s-ar apuca locuitorii acestui oraş. Şi se guvernează în modul u r m ă t o r : au u n consiliu de cinci sute care 35 hotărăşte prin vot conducerii treburilor obşteşti ale oraşului şi are în seama sa declararea războiului şi încheierea păcii şi primirea solilor. Şi ei sînt asistaţi de doi b ă r b a ţ i străini, pe care statul îi cheamă şi care p r o n u n ţ ă sentinţele de condamnare. P e unul şi-1 p u n judecător a s u p r a crimelor de stat, iar pe celălalt să le judece celelalte j judecăţi 292

176 1

IjAOMC CHALCOCONDIE: E X P U N B E I ISTOEICE V I

5

io

15

.293 20

25

din oraş, privitoare la celelalte r a m u r i ale administraţiei oraşului. Aceştia însă aduc p e acei b ă r b a ţ i străini, ca n u cumva, cetăţenii judecind v r e o ' judecată, să fie părtinitori unei părţi. Aleg însă pe marii dregători din f r u n t e a treburilor obşteşti ale oraşului, precum şi pe acela care la ei se numeşte p u r t ă t o r u l steagului, p e n t r u u n t i m p de trei luni la conducere, şi în seama acestora sînt d a t e .treburile oraşului şi banii şi veniturile. Şi cînd soli aduc veste de război sau de pace şi chestiunea a fost adusă în f a ţ a lor, aceştia o prezintă consiliului celor cinci sute. P e dregătorii guvernului îi aleg din popor şi t o t din popor p e staroştii unor bresle de meşteşugari. î n acest oraş, orice străin se poate face cetăţean, plătind la vistieria oraşului o contribuţie, d u p ă cum o hotărăsc. I a r d u p ă ce consiliul ar fi v o t a t vreo hotărîre, executarea ei pe cît se poate mai frumos şi mai bine, o dau în seama marilor dregători. Cam acelaşi fel de constituţie îl au aproape t o a t e oraşele Tireniei, şi Perugia, Luca şi oraşele Aretio şi Siena. Ajunşi aici elinii, u n t i m p a u cercetat dimpreună cu arhiereul deosebirea de credinţă, cum ar fi m a i bine p e n t r u ei s-o formuleze, şi în sfîrşit a u căzut de acord, amîndoi punînd în concordanţă divergenţele, încît amîndouă naţiunile, fiind de aceeaşi părere, | să nu mai dorească vreo înnoire. Şi aceasta au dat-o în vileag în scris, luînd sfinţii de martori, că nici u n a din cele două părţi nu va face vreo schimbare în religie. P e urmă, arhiereul romanilor, alegînd dintre elini doi bărbaţi găsiţi foarte vrednici, şi i-a oprit pe lîngă sine şi, conferindu-le în chip deosebit cea mai mare demnitate ce o are pe lîngă sine, i-a făcut cardinali, conducători, cum a m zice, în ale religiei. Căci pe aceştia puşi în locul cel mai apropiat de el, fiind vreo treizeci, îi ţine pe lîngă sine tovarăşi şi sfetnici, dîndu-le venit destul de mult şi p ă m î n t , care le

poate aduce bani, unuia mai mult, altuia mai puţin, apreciind, după
cum fiecare îşi are locul. î n rîndul acestora alegînd doi b ă r b a ţ i dintre 3o elini, pe Visarion de la Trapezunt, arhiereu al Mccei, şi pe M d o r , arhiereu al Sarjmaţiei, i-a a v u t de a j u t ă t o r i şi colaboratori la dezlegarea controversei cu elinii. Despre Visarion ştiu atîta şi voi aminti că, în ce priveşte înţelepciunea din fire, a fost p e departe cel dinţii dintre mulţi

elini cunoscuţi şi străluciţi în privinţa aceasta şi că era vădit cei mai 35 cu pătrundere în a da o judecată asupra oricărei chestiuni, iar în ce
priveşte î n v ă ţ ă t u r a , şi elinească şi latinească, nu era al doilea în urma nimănui. F a ţ ă de acesta era plin de admiraţie arhiereul Bornei Meolae -»•'· care d u p ă aceea i-a d a t în grijă oraşul înfloritor Bologna ] să-1 conducă; acest oraş fiind bîntuit deseori de răscoale şi răsculaţii ajungînd la ceartă 40 între ei, el s-a a r ă t a t între locuitorii acestui oraş ca u n trimis al lui

Î N C H E I E R E A S I N O D U L U I D I N 1489

177

Dumnezeii. Dar acest oraş este între oraşele de prin Italia, înfloritor « şi nu eu m u l t în u r m a celor dinţii oraşe, în ce priveşte bogăţia şi cealaltă b u n ă s t a r e ; şi, ca o a d e v ă r a t ă podoabă, prin preocupările sale literare si ştiinţifice, stă în f r u n t e a Italiei. I a r Isidor, care era u n b ă r b a t î n v ă ţ a t şi mare patriot, a fost prins mai titrau de b a r b a r i la Bizanţ, cînd a luat r > p a r t e la apărarea patriei. P e aceştia, deoarece v ă d i t stăteau în f r u n t e la elini prin autoritate şi d e m n i t a t e şi că-i vor fi b u n i colaboratori în legăturile sale cu elinii, arhiereul de atuncea E u geniu i-a ales d e comun acord cu elinii; şi î m p ă r a t u l elinilor rugîndu-1 de a j u t o r , să-i dea cît are nevoie pentru paza Constantinopolei, i-a făgăduit că pe viitor o să 10 aibă grijă îndeajuns de împărăţia lui şi a elinilor şi că n u va slăbi nicio d a t ă să înduplece p e peoni şi p e germani să pornească război asupra turcilor şi să-i îndemne la aceasta, încît să se v a d ă că e spre binele şi al elinilor şi al altora. Cu aceste făgăduieli ale arhiereului, î m p ă r a t u l elinilor a plecat i"> d u p ă aceea la împărăţia lui în Bizanţ. D a r elinii, de îndată ce au a j u n s acasă, a u spus că n u mai xămîn la cele mărturisite, ci s-a a j u n s la o stare potrivnică, nemaivoind să fie de acord cu romanii. Şi atunci J arhiereul a trimis cîţiva î n v ă ţ a ţ i la elini în Bizanţ, ca să stea la dispută cu 2ar» î n v ă ţ a ţ i i elinilor care n-au aderat la sinodul ce l-au ţ i n u t in Italia, şi 20 cu Marcu, arhiereul Efesului, care de la început n-a voit deloc să se alătureze la dogma latinilor, şi cu Sholariul, a cărui m a r e î n v ă ţ ă t u r ă era recunoscută atunci la elini. Luîndu-se la dispute pe întrecute , η-au p u t u t a j u n g e la nici u n rezultat, ci s-au întors în I t a l i a f ă r ă nici o ispravă.

Eugeniu a sosit la Borna, 25 de ajutor fiindu-i veneţienii, care p u r t a u atunci cu iz ior i n oraşu\ Padova!" M n d ă războiul în contra stapînitorului Liginoi. C ă c i veneţienii angajîndu-şi general-comandant pe un l i g i i ' cu numele Carmagnola, care fusese înrudit prin căsătorie cu s t ă p î n i t o r u l ligirilor, i-au încredinţat. a r m a t a ; şi acesta luînd a r m a t e şi corăbii cîte so a cerut să -i echipeze veneţienii, a pornit asupra stăpînitorului din Mediolan, Filip, şi p e jos p e uscat şi p e a p a Eridanului, avînd la şaptezeci de corăbii, pregătite de război cu parapetele de lemn. I a r generalul c o m a n d a n t a l aceluia era Uicolae Micul cu numele, b ă r b a t destoinic în ale războiului, care a a j u n s u n renumit conducător de războaie. Şi in 35 război, veneţienii au stat mult t i m p pe locul întîi, războindu-se într-una unii cu alţii lîngă laguna n u m i t ă de strajă. | Şi venind Blcolae Micul asupra a9® oraşului Brescia şi împresurînd oraşul cu gîndul să-1 cucerească, i s-au împotrivit t i m p îndelungat, încît a u a j u n s la a t î t a nevoie, de a u mîncat
Războiul Veneţiei ce Milano. Partidul i.hi— c.
1621

cu

mult

m a i

Pe

178 1

LAONIC OHALCOCONDIL : IfXPTOÎEEI ISTOEICE VI

5

10

15

297 20

25

30

35

şoaieci şi pisici şi au suferit grozav, ligirii 1 nevoind deloc să se dea. Au rezistat aşa de mult, p e n t r u că în oraş era partidul Guelfilor. Adică, a m aflat că t o a t ă I t a l i a se împărţise în două partide, al Guelfilor şi al Ghibelinilor. î n ce fel, şi n e a m şi oraşe din cîte sînt prin Italia, peste t o t locul, s-au depărţit în aceste două partide, încît se duşmănesc întreolaltă şi se deosebesc cu totului tot în păreri, şi de unde îşi, are încep u t u l această deosebire, nici n - a m p u t u t afla de la nimeni, încît să p o t însemna ceva adevărat despre aceasta,, şi nici eu însumi n-aş p u t e a trage vreo concluzie, încît să pot spune ceva sigur despre aceasta. Ţara ligirilor şi a - genovezilor s-a d a t de p a r t e a Ghibelinilor, a veneţienilor însă şi a romanilor şi Marca se ţine de p a r t e a Guelfilor. D a r tirenii şi ţ a r a Basilicata care se întinde d e p a r t e spre Iapighia, oscilează între amîndouă ; căci unii dintre aceştia s-au dat cu partidul Guelfilor, iar alţii cu acel al Ghibelinilor ; în unul şi acelaşi oraş se pot vedea amîndouă partidele stînd f a ţ ă în f a ţ ă şi luptîndu-se între ele. D i n cauza aceasta, socotesc că se şi face de se iscă la ei prin Italia cele mai multe răzmeriţe. î n timpul acesta s-a întîmplat că şi .aceia care în P a t a v i a voiau să-şi aducă ] d o m n cu, numele Marsilio, din casa Car ara, se înţeleg cu dînsul să-i predea oraşul 2 . Şi este acest oraş m a r e şi bine înstărit, avînd vreo şaptezeci de stadii în î n c o n j u r 3 . Prin oraş curge u n rîu cu numele B r e n t a şi înconjurat de acesta, devine foarte bine apărat. Cînd s-au hotărît să aducă pe acest Marsilio, înţelegîndu-se asupra zilei, în care ar trebui să se prezinte la f a p t ă , s-a întîmplat să fie u n viscol foarte mare, care 1-a împiedicat pe om să vină în ziua hotărîtâ. Unul din complicii Ia trădare, temîndu-se p e n t r u v i a ţ a sa, să n u apuce altul înainte şi să denunţe trădarea, vine el însuşi şi o descoperă. Aceia însă cum au băgat de seamă, au întărit oraşul cu stiăji, cît le-a fost mai cu p u t i n ţ ă , şi pîndindu-1 pe Marsilio, pe u n d e avea să treacă venind asupra oraşului, ca să-1 ia, a u ucis şi pe bărbaţii din oraş, vreo sută la n u m ă r cu femei, MI tot, şi t o t o d a t ă l-au omorît şi pe însuşi Marsilio. Acestea întîmplîndu-se veneţienilor în războiul acesta, li s-a ridicat şi mai mult curajul şi în întreprinderile militare ale lui Carmagnola mult t i m p au ieşit învingă tori în lăzboi asupra domnului ligirilor. D u p ă aceea însă, acesta umblînd cu gin duri de trădare, de îndată ce li s-a a n u n ţ a t , precum se spune, a fost prins asupra faptului, plănuind vicleşug asupra oraşului şi a plătit-o cu viaţa 4 . Totuşi se mai spune atîta că, atunci cînd avea să fie.
D a r k o p r e f e r ă v a r i a n t a λίγυας—ligii. P a d u a a a j u n s s u b s t â p î n i r e a Veneţiei în 1406. ' 3 Vreo 12 k m . * L a 5 mai 1432.
2 1

IÎAZBOI SI PACE ίχ'π,τ. VENEŢIA SI MILANO

179

dus la locul, u n d e trebuia să-şi piardă capul si să moară, a sosit cu ι gura legată, ca să nu p o a t ă protesta în f a ţ a celor ) ce au venit să-1 v a d ă 298 murind. D u p ă moartea acestuia au trimis d u p ă Francisc Sfortîa eu numele şi, făcîndu-1 general-comandant, i-au d a t în seamă treburile războiului. Acestuia i s-a întîmplt că, d u p ă ce a cîştigat b a n i de la vene- 5 ţieni, să a j u n g ă n u cu mult t i m p mai tîrziu la domnia Mediolanului. Slujindu-le ca general-comandant şi cîştigîndu-şi mare renume, a a j u n s pînă la oraşul Lodi foarte aproape de Mediolan, cucerind ţ a r a n u m i t ă Bergamo şi alte cîteva tîrguleţe de ale Ligiriei, aşezate dincolo de rîul Ada. D u p ă aceea însă făcîndu-se pace între amîndouă părţile 1 , între 1 0 veneţieni şi domnul Mediolanului, s-a însurat cu o f a t ă din flori a domnului şi, fiind mijlocitor între amîndouă părţile, o ducea în pace, cu îfieolae mai războindu-se încă. Acesta 2 cînd s-a încheiat pacea şi era linişte, a sosit în P a r t e n o p e la î m p ă r a t u l taraconezilor, cu gîndul să-şi ofere serviciile şi să-i slujească, dacă are vreo trebuinţă, în războiul cu tirenii. D a r cum nu 1-a găsit binevoitor, s-a întors la domnul Mediolanului. Şi acesta, n u mult t i m p d u p ă aceea s-a săvîrşit din viaţă, u n b ă r b a t care a fost de o m a r e destoinicie în a r t a militară, să conducă o a r m a t ă şi să ducă o luptă pînă la capăt. D a r suferind | mulţi ani de diabet, s-a săvîrşit din 29» viaţă, lăsînd pretutindeni în Italia o amintire despre persoana s a ; originar a fost din Perugia. Froncisc Sforza Francisc, eum nu cu mult mai tîrziu domnul Mediolanului murit, săvîrşindu-se din viaţă de boală, a început de a îndată ceartă cu veneţienii, pornit fiind cu gîndul la stăpî- 2;> nirea din Mediolan. Căci veneţienii, cînd Filip a murit se înţeleseseră cu cetăţenii din Mediolan, chemîndu-i să dea oraşului o constituţie aristocratică, stîndu-le în a j u t o r la aşezarea regimului. Şi oarecum u n t i m p oraşul s-a şi guvernat, alegîndu-şi marile dregătorii dintre aristocraţii ce erau în oraş. Şi oraşul n u se simţea bine ca unul ce era deprins 30 cu u n regim democratic şi mai trimitea încă a r m a t ă . Şi deci cum şovăia, pregătea calea p e n t r u u n singur stăpînitor şi şi-1 chemau domn pe F r a n cisc; alţii însă li se împotriveau. Acest.a aşadar, strîngîud a r m a t ă , o ducea 111 grabă asupra veneţienilor, u n d e aflase că-şi au t a b ă r a . Apropiindu-se cu a r m a t a de oraş ea la o sută de s t a d i i 3 , a început să împre- 35 •soare oraşul, punînd pe cei ce erau de p a r t e a sa, să lucreze în vederea
ajunge domn !n
1 3 3

Pacea de Ia Gremona din 1441 noiembrie 20. Nicolae Micul-Brachys. Aproape 18 km.

180

IAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTORICE V1I1

ι aşezării stăpînirii sale, şi nelăsînd să intre nimic în oraş din cele trebuincioase, încît să fie împinşi de nevoie la o învoială cu dînsul. , Să. dea un a t a c făţiş asupra oraşului, nu se putea hotărî, deoarece îl era t e a m ă de p o p o r u l 1 din oraş care era din cele mai mari de prin Italia j şi de :,0 ° multe ori mai numeros decît a r m a t a sa şi pe deasupra foarte destoinic în ale războiului, în stare să ţină piept a r m a t e i ; şi armata ce se aştepta de la veneţieni, putea să le vină într-ajutor in războiul acesta. Acesta deci luînd aici aceste măsuri f a ţ ă de oraş, căuta să-1 izoleze. Cînd însă a aflat că soseşte acum a r m a t a ce .venea de la veneţieni într-ajutor, io ridicîndu-se de mai înainte, le-a ieşit întru întîmpinare, cît putea mai repede, la o depărtare de oraş de vreo cinci sute de stadii 2 , şi şi-a aşezat tabăra. Aici îi stătea împotrivă în tabără şi generalul-comandant al veneţienilor, — • Cudunida îi era numele, — şi, întărindu-şi-o cu şanţuri, aştepta să-i vină Într-ajutor a r m a t a de la Medio]an, şi atunci să dea lupta. D e 1S aceea, Erancisc, de îndată ce a aflat prin iscoade că din oraş porneşte a r m a t a care să le vină veneţienilor într-ajutor, a aprins noaptea focuri multe în tabără, ca. duşmanii să nu poată bănui u n lucru ca acela, şi, apucînd armele, o porneşte în grabă noaptea cît nlai repede asupra armatei din Mediolan. Şi aici dind lupta şi distrugînd partea cea mai mare din 20 armată şi cîştigînd asupra-i o biruinţă, de n-a mai rămas nimic de seamă din a r m a t a duşmană, îndată o porneşte înapoi spre tabără. Şi ciocnindu-se cu generalul-comandant al veneţienilor, nu cu mult mai pe u r m ă ,s-a dat luptă mare şi, punîndu-1 pe fugă, i-a prins la şase mii de călăreţi şi a eîştigat o biruinţă strălucită. 3sfu cu mult după aceea pornind asu301 pra oraşului, unde 1 stătuse şi mai înainte, şi-a continuat acţiunea şi a izbutit. Şi a intrat nu cu mult mai tîrziu în oraş 3 şi a făcut p a c e 4 , un nazireu dînd îndemnul la aceasta. Şi pe feciorul său 1-a trimis la veneţieni şi într-una le arăta t o a t ă bunăvoinţa. Dar acestea s-au petrecut puţin mai t î r z i u ; atunci însă Bizanţul. c î n d elinii au ajuns acasă, arhiereul Eugeniu nu a trimis elinilor nimic de seamă ce ar fi p t u t să le aducă vreun ajutor. î n d a t ă elinii au revenit şi le părea rău de împăcarea cu arhiereul. D a r nu le trimitea din următoarea cauză. I se iscase adică un război prin Italia In contra tirenilor pent ru o ceartă de p ă m î n t ; şi avînd a r m a t ă şi chel35 tuieli şi u n general-comandat din rudenia lui, u n b ă r b a t învăţat paPapa n u poate a j u i a
1 2 8 4

30

Ε v o r b a d e p o p o r u l o r g a n i z a t în p a r t i d şi o a r e c u m m i l i t ă r e ş t e . P e s t e 88 k m . I n 1450. P a c e a d e l a L o d i din 1454.

P A P A N U P O A T E DA A J U T O K BIZANTINI (.Ol:

181

triarh, n u înceta, să p o a r t e război cînd cu tirenii, cînd şi cu domnul de d u p ă aceea din TJrbino; căci capitala tirenilor 1 ţinea atunci cu domnul ligirilor Filip şi lupta din t o a t ă puterea de p a r t e a aceluia; de aceea şi în contra . arhiereului, p e n t r u că era veneţian din casa Condulmaria, familie care, la cererea arhiereului, o aleseseră să facă p a r t e din senat şi de atuncea ei fac parte. Căci purtînd ei mereu război întreolaltă veneţienii şi domnul Mediolanului Filip, t o a t ă Italia se împărţise între aceştia doi.
stăpiniri
italiene.

ι

5

D a r sînt stăpîniri prin Italia următoarele : F e r ara cu familia 302 E s t e şi din Arimini şi din Marca familia Malatesta şi stăpînitorul din TJrbino şi M a n t u a şi Mediolan şi E o m a şi Neapoii şi lapighia. 10 D i n t r e aceştia cum e cu domnii din F e r a r a şi Mediolan şi lapighia şi Mant u a , s-a spus, încît e d e a j u n s ce a m amintit despre ei în istorie. Cît despre stăpînitorii din Urbino.ştiu a t î t . Neamul Malatesta se crede foarte vechi şi a fost mereu mulţi ani la conducere în Marca., fiind domni şi în Arimini şi în alte oraşe strălucite din p a r t e a a c e a s t a ; de aici au şi pornit 15 şi au a j u n s general - co ma ndanţi de războaie ai altor domni de prin Italia. D i n t r e ei au fost generali-comandanţi la veneţieni şi tireni şi în treacăt au ţinut în M a n t u a domnia 2 . D a r vin să istorisesc despre arhiereul Bornei că, d u p ă ce s-a săvîrdin Viaţă, se a d u n ă cardinalii într-o casă, şi exprimîndu-şi pă- 2 0 reri diferite, votează şi se hotărăsc pentru acela care-1 propun cardinalii din familiile Colona şi U r s i n i ; şi la alegere îi aleg pe cei mai buni. Familiile acestea sînt cele m a i mari din E o m a şi cu m a r e t r e c e r e ; şi cînd e vorba de aceştia, oscilează cînd între aceştia cînd între aceia. Sînt de acord însă de obicei străini ] să nu facă arhierei, abătîndu-se 111 altă parte. D u p ă ce 3 0 3 n u m ă r ă voturile şi alegerea s-a făcut, îl proclamă arhiereu pe acela, r ă m î n î n d în casă, pînă aprobă şi ceilalţi alegerea sa. Şi-1 aşează p e u n scaun, care are o gaură p e n t r u ca unul din cei însărcinaţi cu aceasta, să-î p o a t ă prinde cu mîna testiculele spînzurînd, încît să fie vădit că acesta este bărbat. Căci ei cred că de m u l t odată o femeie a a j u n s la 30 arhieria· Bornei ; căci pe f a ţ ă n u se poate cunoaşte, deoarece bărbaţii din întreaga Italie aproape şi din Apus îşi r a d cu grijă obrazul; şi fiind însărcinată, cînd a venit la liturghie, a născut în cursul liturghiei ini băiat şi a fost v ă z u t ă de popor. D e aceea, ca să cunoască şi să n u aibă nici o îndoială, îl pipăie şi pipăindu-1, a n u n ţ ă cu glas : ,, B ă r b a t iie este 3». s t ă p î n u l ! " 3 — Şi le schimbă numele, ca şi cum s-ar face mai apropiaţi
Despre ale1 2
3

cjerca papei.

Florenţa. Din 1328 domneşte i n M a n t u a f a m i l i a Gonzaga.
într-un manuscris pe margine : ληρεΐς, & οδτος—„spui, bre, nerozii".
:

182

IAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNERI ISTORICE V1I1

ι de Dumnezeu 1 decît ei şi î n t r u t o t u l primeniţi. Yotează şi asupra numelui ce-1 d a u arhiereilor. Şi mult îl stimează domnii Italiei şi cei din celelalte ţ ă r i ale Apusului. I a r cardinali sînt la vreo cincizeci. Căci principii din Italia aproape că-şi împărţesc domniile în d o u ă ; dacă li s-au născut doi 304 l ă i e ţ i j unuia îi lasă ţ a r a spre domnie, iar celuilalt îi dă o demnitate preoţească, aşa încît să n u poată fi ceartă între ei. Şi de aceea arhiereul Bornei are p e n t r u ei mare demnitate şi cu toţii îi sînt lui mult devotaţi. Despre aceştia î n v ă ţ a t u l loachim, unul din cărturarii ce au f o g ţ p r j n i t a l i a , şi care a a j u n s la darul profeţiei, a r ă t a de io mai înainte pe cei ce au să fie arhierei şi, venind la conducere, cum are să fie viaţa fiecăruia dintre aceştia; şi era < u n om peste f i r e ) 1 , pentru că prezicerile lui se împlineau întocmai. Despre acest b ă r b a t se mai povestesc şi alte cîteva lucruri minunate. Căci, cînd era încă om de rînd şi nu ştia încă nimic de nici o î n v ă ţ ă t u r ă , fie mică sau mare, şi 45 era portar la o mănăstire de nazirei din cele ce sînt în Italia, s-a întîmplat să vină în grădină şi, cum mergea, i s-a a r ă t a t u n b ă r b a t foarte f r u m o s la înfăţişare şi, stînd lîngă el cu. u n ulcior în miini, să-i fi grăit : „ l o a c h i m , ia şi bea din vinul acesta ! Căci e foarte b u n " . — E l luîml, să fi b ă u t destul de mult din vin, de s-a săturat. Cînd însă a spus 20 către om că are destul, b ă r b a t u l să-i fi a d ă u g a t , grăind : „loachim, de-ai fi b ă u t t o t vinul, ai fi ştiut t o t u l e x a c t " . — D e atuncea s-a luat la disp u t e eu cei mai mari cărturari şi dădea dovadă de o înţelepciune peste fire. P e u r m ă a plecat la J reşedinţa arhierească şi să fi a r ă t a t de mai înainte unele lucruri mari ce au să li se întîmple fiecăruia, însemnîndu-le 25 pe hîrtie, încît să se v a d ă bine d u p ă ce se vor fi împlinit. Şi care au fost prezicerile lui, se ştiu, fiind pretutindeni în gura lumii.
iui loachim.

Prezicerile

stăpînitorii din I t a l i a care-s mai m ă r u n ţ i şi se află de sine stată- sub ascultarea stăpînitorului de la Mediolan, şi c u m cei din toare. Sicilia.; Calabria şi l a p i g h i a şi de p e aiurea din p a r t e a locului 30 care sînt sub ascultarea împăratului Partenopei, nemaifiind nevoie să mai amintesc ceva despre ei, îi voi trece cu vederea. S t a t e însă de sine s t ă t ă t o a r e în Italia sînt Yeneţia şi Bononia şi oraşele tirenice, — care sînt, a m a r ă t a t - o şi mai înainte, — care se ţ i n de Florenţa şi au aceeaşi f o r m ă de guvernămînt, şi apoi Genua. Cam acestea sînt stăpînirile din 35 i t a l i a şi sînt în alianţă cînd cu veneţienii cînd cu stăpînitorul de la Mediolan. D a r să m ă întorc la firul istoriei de mai înainte.
statele italiene Dwprc
1

Unele m a n u s c r i s e indică o l i p s ă , p e care D a r k o o î n t r e g e ş t e cu <δοαμόνιον>.

10AN VIII P A t E O t O Q ISI HOTĂEĂŞTE

UKMAŞ

183 ι

loan VIII Paleolotj întăreşte pacea cu Murari π'; hotărăşte urmaş fratele său Teodor, iar pe pe Constantin despot în Morea; ceartă pe fratele pe «ι său mare cînd Dimitrie.

Λ

Elinii c u m s-au întors acasă, trimiţînd soli la « . ι ' » , - ,. w , î m p ă r a t u l A m u r a t , c e r e a u sa iaca p a c e c u el şi gg, întărească u dînsul. Dar , ,. , .tratatele ce . le ,a v,e a u c„ , ,
Λ Λ Λ

p e s t e p u ţ i n t i m p s-a m t i m p l a t c a fratele î m p ă ratului, C o n s t a n t i n sosit în P e l o p o n e z , să-l c h e m e 6 împărăţiei; dar cu smuls fata şi se întîmplase fiind din cale, din el să j să şi pors-a «>

la m o ş t e n i r e a spre s-a Bizanţ, însurat

nească

ajungă

la L e m n o s ,

domnului

Lesbos;

î n t î m p l a t să v i n ă A l u n e i şi i n v a d î n d să poată a

c u flota î m p ă r a t u l u i a s u p r a lui din L e m n o s . şi ş a p t e douăzeci

şi să-1 î m p r e debarcînd încît

soare c u însoţitorii lui în oraşul C o ţ i n o s insula, îl î m p r e s o a r ă î n ă u n t r u în oraş. cu flota acasă.

Ahmet

d e zile p e fratele doboare, la

î m p ă r a t u l u i ; şi b ă t î n d zidul c u tunurile, n - a p u t u t intra plecat A p o i însă, c u m Iar Constantin rească,

să-1 ajuns

ιι-a p u t u t să-1 cuceB i z a n ţ şi
15

î m p ă r a t u l arătîndu-şi gîndul, c ă fratele să-i sosească, tot el a m e r s înapoi la P e l o p o n e z şi fratele s ă u T e o d o r s-a d u s , p ă r ă s i n d P e l o p o n e z u l şi plecînd la B i z a n ţ . C u aceştia s-a întîmplat a ş a ; d a r fratele m a i m i c al acestora, care i-a luat p a r t e a m a i mare Dimitrie, neînţelegîndu-se c u î m p ă r a t u l Amurat

d e ţară, c u m n u d o b î n d e a n i m i c d i n ce-1 r u g a , a trimis sol la î m p ă r a t u l şi, p r i m i n d d e la acela a r m a t ă , a pornit şi î m p r e s u r a B i z a n ţ u l . 20 D a r , p e s t e p u ţ i n t i m p , c î n d c u m n a t u l 1 s ă u A s a n , b ă r b a t c u m a r e trecere în B i z a n ţ şi care p ă r e a că-i v a fi d e ajutor să a j u n g ă la d o m n i e , n u i-a p u t u t face nici o ispravă, s-a retras. Şi p e s t e p u ţ i n , intrînd în tratative cu | fratele s ă u î m p ă r a t u l , a v e n i t la B i z a n ţ şi n u c u m u l t m a i tîrziu 25 a fost prins d e î m p ă r a t u l elinilor l o a n , şi el şi fratele soţiei sale, şi ţinuţi î n închisoare, despărţiţi u n u l d e celălalt; la î n d e m n u l lui A s a n , a fugit n o a p t e a în oraşul d i n faţă, G a l a t a , şi trimiţînd soli, a d o b î n d i t p a c e şi a a j u n s d i n n o u la g u v e r n a r e a ţării d e la M a r e a N e a g r ă ; şi î m p ă r a t u l d a t d r u m u l şi fratelui soţiei lui. Lupta de la ziatiţa din C u toate c ă î m p ă r a t u l a întărit tratatul d e p a c e c u A m u r a t decembrie 1443. lancu al lui M e l m i e t , totuşi stătea n u m a i p u ţ i n în tratative de Hunedoara si V'lud . . .' , . * . . . . . ii Dracul dau lupta. Ş 1 turci. această avea
1 c u

a

30

E u g e n u l , arhiereul E o m e i , şi a trimis soli şi la cel m a i mult c u bani care Gheorghe m u l ţ i la atuncea în
fost a

Consiliu de nizboi la î m p ă r a t u l peoiiilor L a d i s l a u care d e c u r î n d ajunsese la d o m n i e . P e acela îl î n d e m n a de se d o m n i e şi a pare că nume şi Dar loan Y u l c , care fusese despoiat expediţie. putere mare contribuit 35

Choniat,

şi-şi eîştigase

mare

în d u c e r e a războaielor

In manuscrise e θ υ γ α τ ρ ο ς — - „ f i i c a " * ceea ce nu are nici un înţeles şi de aceea îndreptat de Darkti în γαμβρού— „cumnatul".

184

LAO.NIC CHALCOCONDII. : E X P U N B E I ISTOEICE VI

ι

c o n t r a turcilor, 1-a sfătuit m u l t nească a s u p r a lui A m u r a t

şi b i n e p e î m p ă r a t u l peonilor să p o r cu război. A t u n c i strîngind

al lui M e h m e t

oaste foarte m a r e , îl ia c u sine şi p e D i a c u l ea, d o m n u l dacilor, iar G h e o r g h e al tribalilor le era c ă l ă u z ă d e d r u m . D u p ă c e a u trecut peste Istru si :io« a u a j u n s în ţ a r a î m p ă r a t u l u i , ) m e r g e a u m a i departe, r o b i n d orice le-ar fi ieşit în cale şi a u d a t foc satelor şi oraşului înfloritor Sofia şi p r ă d a u . şi o m o r a u . D a r A m u r a t , c u m a aflat c ă peonii n ă v ă l e s c c u m u l ţ i m e mare,, a îo strîns toate ostile d i n A s i a şi E u r o p a şi a plecat şi el a s u p r a lor cu. a trimis şi d e mai g î n d u l să d e a lupta. Şi c î n d a u a j u n s în localitatea n u m i t ă Yasiliţa 1„ a d a t aici peste p e o n i stînd în t a b ă r ă . Şi A m u r a t înainte a r m a t ă şi a p o r u n c i t să o b s e r v e oastea peonilor şi să-i semnaleze, u n d e ar a j u n g e , şi închizînd c u c o p a c i trecătoarea strimtă a d e la Yasiliţa, să încerCe Î5 să-i o p r e a s c ă ; şi a u făcut trecătoarea, î n c e r c a u să-i o p r e a s c ă şi, în oarecare „ m ă s u r ă , a u muntelui încercat mai 8îS8i Şl* închizînd.

şi peonii să t r e a c ă î n ă u n t r u a s u p r a Traciei. Iar A m u r a t şi-a aşezat t a b ă r a p e m u n t e l e situat înspre s t r î m t o a r e a d r u m u l u i şi aici a a d u n a t p e războaielor. A c e ş t i a erau Iese al lui B r e n e z , Turachan, m a r i i lui şi p e cei c e i se p ă r e a u c ă şi-au cîştigat n u m e m a r e în p u r t a r e a guvernatorul Tesaliei, C u m u l i , C h a s i m , g e n e r a l u l - c o m a n d a t al E u r o p e i , şi Isaac, g u v e r -

20 sie

n a t o r u l d e la Scopie. S o s i n d aceia şi stînd jos p e lîngă el, le-a grăit u r m ă toarele : „ B ă r b a ţ i musulmani, v e d e ţ i în ce stare de mare nevoie au a j u n s lucrurile | noastre. C ă c i aceşti p e o n i porniţi p e r ă z b o i şi-au luat p e lîngă ei p e daci şi p e d o m n u l tribalilor noastră. A c u m şi v i n c u a r m e l e în c o n t r a e t i m p u l , d a c ă a r e c i n e v a u n p l a n b u n , c u m să cîştige acest

25. război, c a să fie spre binele nostru, să o s p u n ă în situaţia d e faţă. Căci,, d u p ă m i n e , războiul trebuie să-1 p r i m i m şi să d ă m l u p t a cît m a i r e p e d e , încăierîndu-ne c u d u ş m a n i i ; căci c r e d că-i v o m şi puţini la n u m ă r . A c u m a dăm 30 < fără nici o zăbavă". cred că, m e r g î n d d o b o r î p e aceştia, fiind d e - a d r e p t u l la luptă, s-o.

D u p ă aceste c u v i n t e ale lui A m u r a t , C h a s i m , g e n e r a l u l - c o m a n d a n t al E u r o p e i , î n d e m n î n d la demne de u n împărat luptă, a s p u s u n e l e c a acestea : „ î m p ă r a t e din Osman, care nici faţă caută să de ova

n u c r e d să fie v r e u n u l c a r e să n u l a u d e aceste cuvinte, c a u n e l e ce sînt mare, coborîtor d u ş m a n i , o a m e n i d e n i m i c , n u e d e loc îngăduitor, iar ţ a r a -:>5 s c a p e d e primejdie. P e n t r u slăbi, înfrînat d e o t e a m ă
1

cazul c î n d n u d ă m lupta, curajul n o s t r u

a î m p ă r a t u l u i , iar d u ş m a n i l o r li se v a întări

Ε pasul de la Z l a t i ţ a ; istoricul Ducas îi spune mai bine "Ιζλατήν pe bulgăreşte, ce se t r a d u c e „ A u r i e " ( D u c a s , X X X I I , 1, ed. Grecu) şi-1 localizează între Sofia şi Filipopole «le f a p t e însă lingă Niş şi l u p t a a a v u t loc în decembrie 1.443 ; cf. A k 4. N i m e t , op. cit.y p. 76 — 77.

LUPTA P E

LA Z L A T I J A

1443

185 ί

m a i m u l t . Şi t e a m ă lini e c ă folosul se v a întoarce împotrivă, d e c u m c r e d e m , d a c ă întîi n e - a m gîndi la o a m î n a r e a luptei. Şi m i e d e la început m i s-a p ă r u t lucru d e nesuferit să î n c h i d e m intrarea c u copaci,. c a şi c u m ne-ar fi frică, şi să b ă g ă m în oaste acest g î n d al n o s t r u d e t e a m ă . Ci trebuie, m e r g î n d de-a dreptul, să l u ă m a s u p r ă - n e primejdia luptei duşmani,

5.

şi a ş a să î n c e r c ă m să n e s c ă p ă m ţara j şi n i m i c să n u î n g ă d u i m d u ş m a nilor, d a c ă , t u însuţi î m p ă r a t e , vrei să pedepseşti p e aceşti care ţi-au pustiit ţara c u sabie şi foc. aici, iar e u potriva ta". A c e s t e a le-a grăit C h a s i m , feciorul lui M a z a m ; alţii t ă c î n d şi neînd r ă z n i n d să-şi arate gîndul în contra împăratului, T u r a c h a n însă, g u v e r natorul Tesaliei, a s p u s u n e l e c a acestea : „ î m p ă r a t e , fiecare, fără să se lase o a r e c u m influenţat d e cuvintele tale, trebuie să-şi s p u n ă gîndul care-1 i ; > are, c u atît m a i m u l t c u cît starea d e faţă e î m b i n a t ă c u o primejdie m a i m a r e . Şi d e se întîmplă să fie u n prieten, dacă-1 aşteaptă v r e o primejdie, fiecare trebuie n e a p ă r a t să s p u n ă c e gîndeşte. D a r c u atît m a i m u l t încă e d e datoria fiecăruia d i n noi să arate şi stăpînului ce ştie c u privire la situaţia d e faţă, c u cît şi primejdia n e paşte d e o potrivă p e toţi. Căci e u unul, î m p ă r a t e , aş face o b u n ă comparaţie, în ce priveşte p u t e r e a ta a r m a t ă . D a c ă retezi u n a clin aripi, r ă u te vei. p u t e a folosi d e e a la orice ar fi nevoie, iar d a c ă retezînd-o şi p e cealaltă, o să-i laşi n u m a i trupul, n-ar m a i fi în stare să z b o a r e şi i-ar r ă m î n e a să p o a t ă u m b l a n u m a i p e jos. Şi c u m s-ar m a i p u t e a folosi încă în viitor, d a c ă ar v r e a să m e a r g ă d u p ă h r a n ă . şi d a c ă are v r e o altă trebuinţă în această stare a ei? A c e a s t a însă | aş s p u n e - o şi despre tine. C ă c i corpul ieniceresc d e la P o a r t ă s p u n c ă este trupul şi aici n e r ă m î n e n ă d e j d e a noastră cea m a r e ; iar a r m a t a Asiei aş a s e m ă n a - o e u o aripă şi tot a ş a şi p e cea a E u r o p e i . î n c e p î n d bătălia, nici u n a d i n a m î n d o u ă n u v a v r e a să înfrunte p î n ă la c a p ă t lupta, ci a r m a t a Asiei nici n u v a a j u n g e să se ia la h a r ţ ă c u aceştia care sînt lăncieri îmbrăcaţi în zale; iar a r m a t a E u r o p e i avea voinţa să se lupte, d a r îndepărtîndu-se d e c e a a Asiei va şi lăsată 35 30 25· 20» însumi îţi voi a d u c e ceştia nici ceilalţi a p u s e n i să n u Dacă în faţa ta p e însă n u , t u însuţi rămîi aceştia, încît nici a 10

m a i aibă poftă să v i n ă v r e o d a t ă î m -

fiind singură, n u v a stărui p î n ă la capăt, ci v a fugi şi ea, încotro v a p u t e a să scape. îţi r ă m î n o a m e n i i d e la P o a r t ă şi ienicerii şi n u p o t să-mi închipui ce posibilitate ţi-ar r ă m î n e a , c a să-i întrebuinţezi c u folos în această împrejurare s ă u să iei m ă s u r i d e apărare, fără să m a i ai v r e o izbîndă. D a r părerea m e a este să n u d ă m lupta, ei să b a t e m m e r e u în retragere, înfruntînd orice ne-ar sta în cale; şi aceasta s-o f a c e m , p î n ă ce dînşii apăsaţi m a i c u s e a m ă d e f o a m e , o să ia calea întoarsă şi atunci în această
40

"

186

L 1 0 N I C CHAIiOOOONDEEi: E X P U N E R I ISTORICE VI

1 situaţie aşa de grea pentru dînşii, să-i a t a c ă m cu t o a t ă puterea. Şi atunci ne vom putea folosi de aceştia, la orice a m dori". Cum părerea aceasta părea mai b u n ă decît cea de mai înainte, i s-au a l ă t u r a t şi ceilalţi care erau de f a ţ ă atuncea la sfat. D a r Iese al 5 lui Brenez a spus unele ea' acestea : „Mie mi se pare, împărate, că nici u n a n u e spre binele nostru. Căci în caz că i-ai birui pe duşmani, nu văd ce folos ar p u t e a ieşi pentru tine din aceasta. ] Căci doar şi bunicul t ă u , furtunosul 1 Baiazid, i-a pus pe f u g ă pe celţi şi pe p e o n i ; totuşi nici u n foloS n u i-a ieşit din aceasta, ci retrăgîndu-se în ţ a r a lor, a u scăpat şi io ei şi, plecînd de îndată, şi-au scăpat şi ţ a r a . I a r dacă s-ar întîmpla dimpotrivă, n-aş vrea s-o spun într-un ceas rău, peste cine vor veni primejdii grele de pe u r m a aceasta. Mai bine este însă ca oricine să aleagă numai căile cele sigure, pe u r m a cărora să n u facă nici u n pas greşit şi să nu fie de loc cumva învins, ci să biruie pe duşmani, afară doar de-i ies 15 lucrurile altfel, de cum a socotit. Din două căi de ales, u n a fiindu-ne sigură, asupra căreia de t e a m ă s t ă m şi chibzuim, şi alta cu mult mai sigură decît această, t r e b u i e s-o alegem p e cea mai sigură; şi la care ne-ar duce judecata^ de aceasta să ţinem mai mult seama decît de cealaltă. Mie unuia însă, să ne retragem din f a ţ a duşmanilor, şi nici ţie, 20 împărate, nu ni *se cade şi eu însumi nici n-aş putea da acest s f a t ; căci s-ar părea că fugim şi ar fi n u m a i spre binele acelora, iar nouă dimpotrivă. ÎTici nu i-am putea reţine, cred, p e soldaţii din Asia şi pedestrimea 1 ce-o avem. D a r nici l u p t a să n u o d ă m încă, ci închizînd încă mai bine trecătoarea, să s t ă m locului, pînă ce nevoia îi va face să ia calea 25 întoarsă şi atunci, în retragere fiind, să-i a t a c ă m îndată şi să p u n e m călărimea să se ţină de ei şi să le facem orice stricăciune a m p u t e a " . Această părere fiind încă şi mai b u n ă decît cea de mai înainte, a u spus că i se alăturează şi ceilalţi din cîţi erau de f a ţ ă . Atunci au hotărît nici l u p t a să n u o dea, nici să n u se retragă, ci ^o să stea locului şi să a ş t e p t e ; şi cînd duşmanii vor începe să se retragă, atunci să t r i m i t ă a r m a t a din E u r o p a să-i atace. Se mai hotărîseră intrarea s-o păzească şi s-o apere, cît se poate mai bine. Şi păzeau intrarea, pe cît puteau, şi o apărau cu t o a t ă tăria. Şi încercau peonii să treacă şi să-i silească pe turci, totuşi n u erau în stare. Căci cînd, căzînd asupra lor, 35 îi sileau cu puterea, atunci ceilalţi turci le săreau într-ajutor ; şi era împinsătura mare din amîndouă părţile. î n sfîrşit, împingînd pe peoni, oamenii împăiatului stăteau înfipţi locului,. D u p ă o trecere de t i m p , cum peonii nu puteau face nici o ispravă şi erau apăsaţi de foame, au început
1

Ienicerimea.

TUllCU ISFKlSTX DE l.\Nl i

187

să se retragă luînd calea întoarsă, Noaptea, strîngîndu-şi lucrurile, au ι început să plece. Cînd, în zorii zilei, turcii a u văzut t a b ă r a duşmanilor plecată de cu noapte, a u r ă m a s locului. Apoi alegînd din oştirea aceea cîţi a u rămas locului şi erau pregătiţi de l u p t ă , îi încredinţează lui Chasim, comandant-general al Europei, ca să-i urmărească pe d u ş m a n i ; şi a mai 5 poruncit şi lui T u r a c h a n să meargă după acela cu a r m a t a Tesaliei. Acesta aşadar luîndu-i pe aceştia, a pornit, cît îl ţineau picioarele, urmărindu-i pe duşmani. D a r I b a n a prevăzut că turcii J îi vor a t a c a la retragere şi de aceea, alegînd şi dînsul cîţiva din cei mai buni peoni, i-a pus la pîndă, ca atunci, cînd turcii vor năvăli şi-i vor urmări a r m a t a , să-i atace 10 din două părţi. Aici, cînd Chasim mergea prin eîmpie, ţinîndu-se de u r m a peonilor, şi-i urmărea, apropiindu-se de el şi fratele său Turachan, îi .spunea fratelui unele ca acestea : „Chasim, t u mărşăluieşti cu o a r m a t ă a t î t de m a r e prin eîmpie. Să ştii că acest marş al t ă u nu este ferit de primejdii ! Căci peonii nici nu vor r ă b d a ca noi să-i u r m ă r i m şi nici rămînînd liniştiţi vor fugi înapoi cu plăcere, ei care a t î t a t i m p ne provocau p e f a ţ ă la o l u p t ă d r e a p t ă şi care, precum se spune, se l u p t a u bucuroşi şi mult ar fi d a t , cred, ca noi, coborînd în cîmpier> să le d ă m prilej de l u p t ă . Ci ţinîndu-ne p e sub poalele muntelui, îi v o m u r m ă r i pe ei, pe c î t se poate, destul de m u l t , şi noi v o m f i la larg să dispunem de ei, 20 cîţi ne vor veni la îndemînă". Cum, spunînd acestea, n u 1-a p u t u t îndupleca pe Chasim,
Λ

mergea prin cimpie cu a r m a t a Europei şi, de 25 îndată ce lui Choniat care stătea la pîndă, i-a venit a r m a t a duşmană la îndemînă, p e n t r u că oamenii împăratului au fugit, cînd l o a n din locul lui de pîndă a a p ă r u t în ochii barbarilor 1 care 3 1 5 înaintau, Choniat pe aceştia punîndu-i pe fugă, pe unii i-a ucis, iar pe alţii i-a făcut prizonieri. Aici au căzut mulţi oameni de ai împăratului 30 .şi a fost prins de peoni fratele lui Chalii, fecior de al lui Praim, şi alţi turci au fost prinşi din f u g ă ; şi Chasim însuşi, cu puţinii oameni din a r m a t ă de pe lîngă el, a fugit în t a b ă r a împăratului. D a r ajungînd în f a ţ a împăratului, i-a spus astfel de cuvinte „ î m p ă rate, ce n - a m a v u t de îndurat de pe u r m a acestui om, cel mai netrebnic 35 •din cîţi îi ştim şi care planurile tale le-a t r ă d a t d u ş m a n i l o r ; căci nici n-a făcut, precum i se spusese, şi nici n-a v r u t să meargă după acelaşi
In p r i m e l e zile ale anului 1444 în p a s u l d e la Gunoviţa lîngă Niş ; vezi G. O s t r o_g o r s k yy Gsschichte des byzantinischen Staates, ed. I l - a , Miinchen, 1952, p. 448.
1

Biruinţă a Iui Iancu asupra' t u r c i l o r . τ » raclian învinuit de irădare încă de cînd era paşă de vidin la Dunăre.

însuşi s-a dus cu a r m a t a Tesaliei pe sub poalele muntelui, ţiiuildu -ŞI 111 cit cli în ordine d ^ l u p t ă . Chasim
A m s a

·

χ

m

ι· ·

^

i i

_

,

·

*

,

·.,

.

„.

188

LAONIC CHALCOCONDIL·: E X P U N E E I

ISTORICE VIII

ι plan. Lui Gheorglie Yulc însă, cn care este împrietenit, i-a semnalat pe fiecare, cum a v e m să d ă m atacul, Şl £t stricat planurile tale şi, cît dinspre p a r t e a aceluia ne -am p r ă p ă d i t " . Aici Clialil, supărat pentru fratele a s m u ţ a t şi el pe î m p ă r a t u l 5 în contra lui Turaehan. I a r î m p ă r a t u l socotind de lucru grozav, că n - a mers după acelaşi plan cu generalul-comandant. al Europei, c i 1 ţinîndu-se prin alte locuri a plecat pe alt d r u m , trădîndu-i a r m a t a , 1-a prins p e Turaehan şi, punîndu-1 sub pază, 1-a trimis în Asia în oraşul întărit Tochat si, în cătuşe, 1-a aruncat în închisoare. Căci Chalil i-a insinuat împăraio tului, adueîndu-i a m i n t e că acela, cînd a stat în Yidinul cel m a r e în caii3| g t a t e de g u v e r n a t o r al | regiunii de la I s t r u , a a v u t legături de m a r e şi strînsă prietenie cu d o m n u l tribalilor Yulc şi de aceea· şi-ar semnala u n u l altuia ce-ar trebui să le fie de folos în împrejurările d a t e ; şi p r i m i n d daruri de la Vulc, îi dădea m î n ă de a j u t o r la orice ar f i p u t u t crede că-i 15 va fi aceluia de folos. Şi de acestea convins împăratul, 1-a pus în închisoare pe însuşi Turaehan, trimiţîndu-1 în Asia, iar ţ a r a Tesaliei a dat-oaltuia s-o guverneze. Vuic face pace c« Ş,
Murmi II şi iiiilcamDâ şi pe u n g u r i ,

ι iL ichan a a j u n s astfel la închisoare; iar domnul
, -, · ,
n

rămîne ca mal ina- „ .„ „Λ , , . , - . , Λ Λ , , Λ tur- -Poarta sa încerce girului impaiatului, daca ι-ar da înapoi ciicr şi pili·tenă domnia, aşa încît să-i plătească t r i b u t j u m ă t a t e dinumiunior. venitul ţării sale; sub condiţiile acestea, spunea dînsul, ar încheia u n t r a t a t de pace şi p e peoni îi lua asupra-şi să-i înduplece» 25 să facă pace. Aici î m p ă r a t u l , cînd a auzit p e crainic, punîndu-i în vedere unele ca acestea, i-a făgăduit între altele că-i d ă înapoi-, şi pe cei doi b ă i e ţ i ; şi de aici înainte să-i fie cu credinţă. Atunci Yulc stăruind pe lîngă fiecare din peoni, 1-a înduplecat pe î m p ă r a t u l Ladislau să încheie u n t r a t a t de pace cu A m u r a t , trimiţîndu-i următoarele vorbe : 30 „ î m p ă r a t e pe tine împăratul A m u r a t t e cheamă la u n t r a t a t de p a c e ; 3 " pe deasupra o să dea ţ a r a 2 înapoi. B a c ă o să | asculţi de mine şi, într-o condiţie ca aceasta, o să faci pace, ai să fii mai bine pregătit de r ă z b o i ; şi dacă atacă, nu vei mai îndura a doua oară t o a t e acestea" 3. Cu cuvintele acestea 1-a înduplecat şi acela a făgăduit că v a face, preinie t r i b u t a r ă In loc d e άλλαχόσε—„prin a l t e l o c u r i " , p r e c u m e in manuscrise, aş citi άλλ' ά λ λ α χ ό σ ε „ci p r i n alte locuri", 2 O c u p a t ă de l a u n g u r i sau m a i d e g r a b ă Serbia lui Vulc. 3 Aşa s u n ă t e x t u l d a t de D a r k o . Manuscrisele însă au : „şi d a c ă a t a c i , n-a mai r e z i s t a t a d o u a oară la t o a t e a c e s t e a " , . . .
1

20 Ţara Rommească isprăvit nimica pentru domnia lui, a trimis crainic la

tribalilor Gheorghe, deoarece cu a j u t o r u l peomlor n-a

·Ί

CEAIUL S E E B I E I MIJLOCEŞTE PACEA

180

-<•11111 1-a sfătuit t r i b a l u l ; şi îndată a trimis crainic la P o a r t ă şi cheamă soli în vederea f a p t u l u i că peonii Vor face pace ; şi dînsul să-şi ia domnia. Atunci A m u r a t a trimis soli şi a u f ă c u t pace cu condiţia, ca Gheorghe să-şi aibă ţ a r a şi să dea împăratului venitul j u m ă t a t e . Şi s-au legat t o t o d a t ă cu j u r ă m î n t , ca nici peonii să nu p r a d e ţ a r a împăratului, nici turcii să nu t r e a c ă peste I s t r u cu nici u n gînd de stricăciune, cu nici o viclenie şi că t o a t ă v i a ţ a lor să stea în b u n e relaţii de prietenie f ă r ă vicleşug şi înşelăciune ; iar dacii să rămînă t r i b u t a r i împăratului cu ce s-au învoit în trat a t u l de pace al împăratului încheiat de mai înainte cu ei, şi f a ţ ă de peoni să fie, precum a u u r m a t să fie mai înainte.
Murad

ι

5

10

I>e î n d a t ă ce s-au f ă c u t t o a t e acestea, A m u r a t a şi p i e c a t asupra lui Caraman. Căci acesta cum a aflat că peonii năvălesc asupra împăratului A m u r a t şi, coborînd spre I s t r u , merg asupra ţării împăratului, a crezut că p e n t r u el v a fi o împrejurare prielnică, | dacă ar năvăli şi ar face cuceriri în ţ a r a îinpăratului de prin -i'e A s i a ; şi de aceea a pornit şi a năvălit, robind t o t ce-i venea la îndemînă. -Căci şi mai înainte, cînd peonii aveau să pornească asupra lui A m u r a t cu război, a u venit la el cu u n plan asemănător ca năvălind armatele din amîndouă ţările, oştirile să-i poată f i împărţite şi puterea lui astfel slăbită. A m u r a t aşadar intrînd într-un război mai mare şi izbutind să-1 2 0 ducă la o b u n ă dezlegare, a pornit de î n d a t ă cu a r m a t a asupra lui Car a m a n . Acela însă trimiţînd soli, cerea să-i slujească la orice ar dori de la el şi să-i dea ostateei şi dovezi de încredinţare p e n t r u acestea.
porneşte a s u p r a lui Caraman. Aroinînii «Un Pind, aceiaşi popor cu roinîiiu de ia Dunăre, trec de partea despotului ton stantin Dragases care ΐΗ·<·r ăzboi«uuiirac!II.

II

Acestea i se întîmplaseră prin Asia, prin E u r o p a însă, domnii peloponezienilor au f ă c u t ţării lui următoarele.
. „
m

25

Λ

D u p a ce adxca Teodor, care se născuse d u p a msuşi î m p ă r a t u l elinilor, a plecat şi se afla în Bizanţ la împă^ ţ ^ j n i > ( > ] 0 p 0 J l e z a g 0 sit Constantin cu numele Dragases şi a luat în primire ţ a r a fratelui său, între altele şi S p a r t a de lîngă muntele Taighet şi aproape întreg Peloponezul celălalt, — căci 30 a f a r ă de ţ a r a lui Toma, fratele împăratului, cealaltă p a r t e o luase şi o avea sub ascultarea s a ; — acesta de î n d a t ă ce a sosit aici, se pre^ gătea să închidă I s t m u l cu zid şi stăruia | ca ţ a r a de dincolo de 3 1 9 Peloponez să se lepede de î m p ă r a t u l ; şi a i n t r a t în Beoţia şi, supunîndu-şi oraşul Teba, a ocupat Beoţia întreagă. Şi stăpînitorul Aticei, făgăduindu-i 35 .să plătească tribut, a încheiat u n t r a t a t de p a c e ; şi muntele P i n d , — vlahi 1
1

Manuscrisele scriu βλάκο», u n n o n sens, Î n d r e p t a t de T a f e l în Β λ ά χ ο ι — „ r o i u l u i " ,

190

LAOKIC CHALCOCONDEL : Ε Χ Ρ υ ϊ ί Β Η Ι ISTOKICE VI

ι locuiesc in el, grăind aceeaşi limbă ca a dacilor şi sînt asemenea cu dacii de la Istm, — venind la acest d o m n care li 1-a lăsat \ p u r t a u război eu turcii ce locuiesc în Tesalia, şi primesc cîrmuitor de la domnul peloponezienilor. Leodorichi, orăşel aşezat în ţ a r a Locrilor, aşezat ce-i drept înspre 5 oraşul F a n a r i din P i n d , primeşte cîrmuitor de la împăratul. I a r p a r t e a ce se întinde înspre Ahaia, este locuită, de albanezii arabei, cărora împăr a t u l le făgăduise să-şi stăpînească ţ a r a lor p ă r i n t e a s c ă ; şi aceştia au trecut la elini. Adunînd întreg Peloponezul la I s t m , 1-a închis cu zid,, cît de repede a p u t u t , şi a chemat aci şi pe fratele său şi, trimiţînd d u p ă io t o ţ i ai ţării peste care domnea, să vină aci, a ridicat zidul, dînd în seama fiecăruia porţiunea pe care, în a t î t a t i m p , i-ar putea-o d a gata zidită. De î n d a t ă ce zidul de la I s t m i-a | fost gata, trimitea a r m a t ă în ţ a r a împăratului şi pustia ţ a r a şi într-una p u r t a r ă z b o i / „ Nerio,
15 Hei. slapiiiifiiriu Aleface pace cu

,

D a r nu mult t i m p d u p ă aceea, Omar,' feciorul lui ' 'Turaehan, luînd a r m a t a Tesaliei, a pornit asupra Tebei x 7 luînd cu Aticei şi, făcînd prădăciuni, a plecat, s' j « a

Murad . Tatăl istoricuiui in i i solie la sultan.

sîîie p r a d ă destul de multă. Atunci, Eerio, stăpînitorul Atenei, cînd a văzut că puterea turcilor revine în starea de mai înainte, a trimis soli la P o a r t ă şi se ruga de pace la î m p ă r a t u l cu 20 condiţia să-i plătească t r i b u t , pe care i l-ar rîndui. Şi A m u r a t s-a lăsat îndoit şi a încheiat pace eu el cu condiţia să plătească t r i b u t u l pe care i-1 aducea şi mai înainte. Acest ÎSerio, de fel din Florenţa, capitala tirenilor, a a j u n s la stăpînirea Atenei în felul u r m ă t o r . Antonio, feciorul lui Bainerio, 1-a chemat pe acesta şi t o t o d a t ă pe fratele aceluia de la 25 Florenţa, fiindu-i r u d e de aproape, şi-i ţinea pe lîngă sine, dîndu-le întreţinerea cuvenită. · D u p ă ce Antonio s-a săvîrşit din viaţă, lovit în somiî de dambla, fiind robust, soţia sa a trimis la î m p ă r a t u l să-i dea ei domnia şi u n u i f r u n t a ş al oraşului, înrudit cu dînsa, t a t ă l meu. P e acesta 1-a trimis, ca să stăruie pe lîngă î m p ă r a t ; şi i-a dat m a r e mulţime de bani, [ ca 321 să dobîndească domnia Aticei şi t o t o d a t ă şi a Beoţiei p e n t r u e i ; dar cînd. a pornit din oraş şi era pe d r u m la împăratul, cei din f r u n t e a poporului din duşmănie f a ţ ă de acel Chalcocond.il, au îndepărtat, cu amăgeală, din. cetatea de sus pe femeia lui Antonio şi p u n stăpînitori rudele lui Antonio şi, după ce au alungat neamul, ţin ei oraşul. încuscrindu-se cu femeia 35 lui Antonio printr-o căsătorie a destoinicului ei fecior adoptiv?-, stăteau
1 Cele m a i m u l t e m a n u s c r i s e au παραδίδοντες σφίσιν şi παραδίδοντας σφίσιν, şi u n a şi a l t a neavlnd u n înţeles l ă m u r i t . D e aceea B e k k e r a p r o p u s să se citească παραδίδοντες σ-ορας, „ p r e d î n d u - s e " ; D a r k o î n s ă schimbă t e x t u l şi m a i p u ţ i n , p r o p u n î n d παραδίδοντα σφίσιν — 1 „ c a r e le p r e d ă " , adică lasă mai d e p a r t e în s t ă p î n i r e a arominilor m u n t e l e Pir.d.

CHALCOCOXDIL TATĂL ÎN· S O L I E LA M U K A D I I

191

în cetate şi, nn mult d u p ă aceasta izgonind pe femeie din cetate şi alungind ι neamul nostru, au pus mîna pe putere în oraş. I a r Chalcocondil cînd a sosit la împăratul, era ţ i n u t sub pază pe lîngă el, î m p ă r a t u l poruncindu-i să predea ţ a r a . Făgăduindu-i la treizeci de mii de galbeni, n-a dobîndit n i m i c ; şi cînd a aflat că î m p ă r a t u l a trimis a r m a t ă asupra Beoţiei, cu r gîndul să ocupe Teba, a izbutit să f u g ă la Bizanţ, părăsindu-şi oamenii > de serviciu şi corturile şi animalele de t r a n s p o r t . D e la Bizanţ urcîndu-se pe o corabie, a plecat spre Peloponez. P e aici patrulînd corăbii de ale stăpînitorilor din Atica, îi surprind vasul şi, pe însuşi Chalcocondil prinzîndu-1, îl duc legat la î m p ă r a t u l . î m p ă r a t u l , ce-i drept, i-a iertat greşala şi a fost îngăduitor cu el, nefăcîndu-i nici o vină dintr-aceasta, îi cerea 10 însă cele treizeci J de mii de galbeni, iar el spunea într-una că n u are de unde le da. D e aceea soldaţii împăratului din ţ a r a Tesaliei au luat din ţ a r ă m u l t ă şi m a r e p r a d ă . D a r îferio în domnie fiind u n stăpînitor samavolnic şi fiind şi muieratic şi mai moleşit, fratele său Antonio, întinzîndu-i o cursă, i-a luat domnia. Mai apoi însă, cînd Antonio s-a săvîrşit 15 din viaţă, Eerio, fratele lui Antonio, a a j u n s iarăşi la domnie, venind din Florenţa. Atuncea p e n t r u alianţa lui cu elinii, guvernatorul Tesaliei îi pustia ţ a r a . Ajungînd la mari greutăţi, a f ă c u t pace eu î m p ă r a t u l ; şi elinii, auzind, au pornit cu război asupra Atenei. Atunci a trimis la î m p ă r a t u l crainic, că elinii îi fac r ă u şi că împresoară oraşul şi că încearcă să-1 cucerească. 20 D a r şi guvernatorul Tesaliei Turaclian trimitea veşti împăratului şi-1 întărîta să pornească război asupra Peloponezului. Acestea însă s-au întîmplat mult mai t î r z i u ; atuncea însă ajunsese să fie supus domnului din Peloponez, fratelui împăratului, în chipul în care a m a r ă t a t mai înainte. eu papa voiese să . D a r î n ce-i priveşte pe elinii din Peloponez, s-au 25 oprească pe Murad η să se petrecut acestea a s t f e l ; în ce priveşte însă pe
Bizantinii î n l o a r e ă în E u r o p a . λ ^ ι τ τ >· j. a,λ ,

î m p ă r a t u l din Bizanţ, s-au întîmplat urmatoarele. Cînd adică au văzut că peonii a u plecat şi că s-au împăcat cu A m u r a t , — Gheorghe îndemnîndu-i la aceasta, — au trimis soli la arhiereul Bornei şi-i p u n ] în vedere că, avînd ei în Elespont la dispoziţie trireme şi corăbii, 32» încît, dacă acela pleacă în Asia, nu-1 mai lasă să treacă în E u r o p a , s-ar p u t e a astfel face ca puterea lui să fie uşor înfrîntă ; sau dacă a r m a t a din E u r o p a va fi rămas singură cu A m u r a t , ea n u v a vrea să se mai ia la luptă cu peonii. A u mai trimis şi la celţi şi la domnul Burgundiei, aducîndu-le aminte că ei ar avea t o t dreptul să-şi răzbune celţii căzuţi din 3 5 > nepriceperea lui Sigismund în războiul cu Baiazid. î n c e p aşadar să coopereze cu arhiereul romanilor şi au echipat zece trireme, trimiţîndu-le în Elespont., Şi arhiereul. echipînd alte zece,, le-a trimis la dispoziţia

192

IAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTORICE V1I1

ι împăratului, eu menirea să îndeplinească însărcinările ce le-ar da împăratul. Aceştia deci sosind în Elespont, îl opreau pe A m u r a t să treacă în E u r o p a . g " l l l e a de la marginea mării a Macedoniei înspre n u r i l o r despre u n Marea Ionică s-au întîmplat următoarele. Oamenii se nou război în^contra aşteptau ca peonii să. vină din nou în E u r o p a , cu gîndul să scoată p e turci şi pe A m u r a t din E u r o p a şi prevedeau ca ar putea fi iarăşi război, căci se vestea de mai înainte peste t o t locul în E u r o p a că s-ar a d u n a iarăşi peonii cu gînduri de război şi că Elespontul ar fi ocupat de a p u s e n i ; şi atunci fiecare pornea şi el | spre ţara-i părintească, cu gîndul s-o ocupe din nou şi să dobîndească orice ar p u t e a să-i izbutească. Atunci şi Zenempisa pornind de la marginea mării a Macedoniei dinspre Marea Ionică şi luînd cu sine şî pe albanezii de acolo pe care îi avea la îndemînă, a înaintat prin Arghiropolichni şi şi-a supus cîmpia cîtă se întindea pe aici pînă la Gastoria. Aici Teriz, guvernatorul de la Yeria, aducînd la u n loc sciţii lui Aţicheri şi cu turcii împăratului, urmînau-i şi mulţi turci de p e la Terme şi lacul Perevia, a pornit în contra lui pe neaşteptate şi, căzînd asupra lor care, nepregătiţi la u n atac, stăteau în corturi pe acolo undeva prin regiunea de la Gastoria, şi pe cei mai mulţi din albanezi i-a nimicit şi p e însuşi d o m n u l Zenempisa 1-a ucis şi a făclit mult omor, călcînd aici şi p e alţi mulţi în picioare. Astfel s-a întîmplat p r i n E u r o p a şi erau mari turburări, pentru că toţi se porniseră să ajungă fiecare în ţ a r a sa. Şi pe turci m a r e spaimă i-a fost cuprins, crezînd că pierzare îi a ş t e a p t ă de îndată din p a r t e a peonilor şi a celorlalte popoare vecine de alt n e a m decît dînşii; şi oriunde s-ar fi întîmplat să fie, se întăreau pe d u p ă ziduri, aşteptînd c u m se vor sfîrşi t o a t e acestea într-o stare d e lucruri c a aceasta. Mişcări iu faţa zvo
l-apa dezleagă pe unguri de jură mint ui de pace şi ei se impacă eu boemii; iau pe Vlad II Dracul cu zece mii de călăreţi
la P e o n i a s 0 s i t 1111 s o 1 c l l i a r arhiereul romanilor , a n u m e cardinalul Iulian, b ă r b a t blajin D a r la re

5

·"-'•

ι» ,

20

25

τ <l«

- .

.

...

'

Λ

a

altminteri şi cu renume m î n v ă ţ ă t u r ă romană.·» i n a j u t o r şi pornesc război cu nilor ; şx-ί chema la j război şi de jurământ ul care ,,ln "· la dînşii este cel m a i mare, cînd e vorba de încheierea unui t r a t a t de pace, i-a dezlegat din însărcinarea arhiereului, iar dezlegării i-a d a t citire pe loc. Şi a u pornit cu a r m a t a asupra Europei, crezînd că vor apuca-o părăsită, A m u r a t fiind plecat în Asia -35 şi ocupat pe acolo şi corăbiile arhiereului plutind chiar în Elespont, ca să nu-1 lase să t r e a c ă ; şi împăratul elinilor le-a dat de înţeles aceasta, precum că n u o să p o a t ă trece niciodată în E u r o p a ; şi a u făcut pace şi cu boemii p e n t r u cearta, din cauza căreia, mi se pare,

B Ă T Ă L I A D E LA V A E N A

1444

193

iui făcut pace şi eu ; A m u r a t , deoarece Ie pricinuiau mereu neajunsuri, •ea şi cum război i-ar a m e n i n ţ a din p a r t e a ţării boemilor, şi de «ceea au primit pacea oferită de A m u r a t ; dar atunci s-au înţeles cu •aceia, deoarece le-ar prinde bine să trăiască în linişte; şi au pornit cu război asupra Europei, luînd î n t r - a j u t o r şi pe daci şi pe Draculea,. feciorul lui Mircea, ca unul care, luînd p a r t e la război, s-ar a r ă t a cu t o a t ă însufleţirea şi ar p u t e a fi de a j u t o r , dînd ca la zece mii de călăreţi.
« h e o r g h e Vulc prezice iu-

ι

5

chemau şi pe domnul tribalilor Gheorghe la acest îrînjjerea, vimiisiiu pur- război să-1 ducă şi el împreună cu a c e i a ; ci n-a măre! tuccreît?Caîiaerraşi v r i l t s »-i asculte, spunînd că aceia fac lucruri n u cu io Î n a i n t e a z ă spre Adriano- lege, r u p î u d pacea şi apucîndu-se de n e d r e p t ă ţ i ; şi pole * a socotit că poate, cu bani, să se izbăvească de v i n a , că n-ar pleca împreună, cu î m p ă r a t u l peonilor în război. Dar î i prorocea împăratului să nu meargă la război, p e n t r u că | turcii ar 326 a v e a m a r e p u t e r e şi n u p o t fi doborîţi aşa de lesne şi de uşor de ΐ·Γ> c ă t r e peoni. Căci vedea că · pregătirea nu este îndestulătoare, încît să p o a t ă p u n e sţăpînire pe E u r o p a , turcii fiind într-însa mulţi.de t o t şi mult încercaţi în războaie, t r ă i n d mai mult din acestea. A j u n s la disperare, acest n e a m dă dovadă oriunde de o vitejie r e m a r c a b i l ă ; şi le amintea c ă se reface într-un chip uimitor acest n e a m mai repede, decît alte 2 0 jieamuri. Ladislau, î m p ă r a t u l peonilor, pornind aşadar din A r d e a l 1 peste I s t r u ;şi trecîndu-şi a r m a t a , a a j u n s în ţ a r a împăratului şi şi-a aşezat aici t a b ă r a p e la marginea Mării Negre în ţ a r a lui Dobrotici Misul, pe la Caliacra şi Varna. Şi venind aici, împresurau oraşele. Şi Varna, c u m era împre- 25 s u r a t ă , a t r e c u t la ei prin b u n ă învoială, Caliacra însă a fost cucerită, peonii dînd năvală şi urcîndu-se pe zid. Cucerind şi robind, a u pornit •de-a dreptul spre ţ a r a Bizanţului şi a Orestiadei. Şi aceia se ţineau de acestea, A m u r a t al lui Mehmet m e r g î n d asupra lui Caraman, îi pustia ţ a r a şi, 30 f ă c î n d mare p r a d ă de vite, împresura cetatea de Ia Iconion 2 . I a r C a r a m a n fugind înspre culmile ţării, se aţinea p e aici, p e n t r u ca, in caz -dacă ar veni careva J asupra lui, să p o a t ă rezista, apărîndu-se de pe 327 culmile munţilor. Şi trimitea soli la A m u r a t , făgăduind să dea ostateci
M u r a d I I încheie pace eu •Caraman şi trece în E u r o p a .
ÎMă>

In unele din cale m a i b u n e m a n u s c r i s e e f o r m a r o m î n e a s c ă Ά ρ δ ε λ ί ο υ , î n altele Insă •cea u n g u r e a s c ă έρδηλίου şi έρδελίου. 2 Manuscrisele au χονείου, ceea ce r e d ă n u m e l e t u r c e s c K o n i e h , aşa că c o n j e c t u r a lui D a r k o ' Ι κ ο ν ί ο υ p a r e d e prisos. Vezi şi p . 150 n. 2.
18. — e. 1621

1

194

ΙΛΟΝΙΟ CHALCOOOKDIL : E X P U N B E I ISTOEICE VI

şi să-i plătească p e a n t r i b n t îndoit decît acela pe care i-1 plătea» mai înainte. Cînd Caraman făcea aceste propuneri şi se ruga săîncheie pace cu împăratul, sosi veste de la d o m n u l tribalilor, că peonii au pornit şi trec peste I s t r u . Şi atunci a primit propunerile lui C a r a m a n 5 şi a făcut p a c e ; şi luînd ostateci şi p e feciorul aceluia, s-a î n d e p ă r t a t cu. a r m a t a . Elespontul, a aflat că este ocupat de .corăbii apusene din Italia.. Atunci, nedumerit fiind, ce ar p u t e a face în împrejurarea de f a ţ ă , ca săp o a t ă trece, totuşi şi-a dus în grabă a r m a t a spre Elespont, cu gîndul să alunge triremele cu tunurile, dacă ar veni asupră-i să-1 oprească. Căci 10 este această p a r t e din P r o p o n t i d a foarte îngustă de t o t şi pe marginea, din Asia se află u n t u r n n u m i t ITieron aşa încît continentele. în despărţirea lor nicăieri n u se apropie din amîndouă părţile aşa de mult. Cînd şi-a adus a r m a t a aici cu gîndul să o treacă, şi cea din E u r o p a şi cea din. Asia, încă n-a d a t peste t r i r e m e ; căci vînturi foarte puternice n-au lăsat 328 triremele să intre în Propontida J şi multe zile în rînd a suflat cu p u t e r e în jos, silind corăbiile să n u p o a t ă pluti de loc în sus în contra vîntuluL I a r A m u r a t , cum corăbiile n u erau încă aici, a trecut în linişte şi el şi t o a t ă a r m a t a . D u p ă ce trecuse însă, a trimis la împăratul din Bizanţ, crainic să-i spună că a trecut cu bine şi. că merge de-a dreptul asupra20 duşmanului său şi că doreşte să-i dea ştirile cele mai b u n e despre mersul războiului.

ι

1 Adică t e m p l u , l o c s f î n t , p e n t r u că e r a zidit p e ruinile u n u i t e m p l u antic. Vezi şî p . 118, n . 5 şi 146, η . 1.

LAONIC: EXPUNERI ISTORICE VII
Paieoiog rămîne D a r î m p ă r a t u l elinilor, cînd a auzit de la crainic acea- ;s29 nehotărît. stă veste, cu drept cuvînt s-a supărat, că a trecut aşa, încît nu i-a oprit trecerea f ă r ă nici o luptă, ci trecînd în linişte şi-a a d u s dincoace t o t o d a t ă şi a r m a t a , şi-i părea r ă u şi se cliibzuia ce ar p u t e a face în situaţia aceasta şi ori să declare război lui A m u r a t ori să ţină pace. 5 Căci dacă ar r ă m î n e în relaţii de pace cu A m u r a t , trebuia să-i dea de vînzare cele trebuincioase p e n t r u trai în d r u m u l lui prin ţ a r a împăratului d e pe la M l area Neagră. D a r | de acest lucru îi era foarte t e a m ă că peonii :t;t« i-1 vor lua în n u m e de rău, cînd o să-1 învingă p e A m u r a t , şi din cauza aceasta vor avea necaz p e el. Şi se gîndea deci la cei ce a u trecut de p a r t e a 1 0 peonilor şi să-şi lege soarta de norocul acelora şi să declare război lui A m u r a t . Ce-i drept, p r e c u m a r ă t a scrisoarea, Chalil al Iui P r a i m , nu-1 lămurise oarecum deplin, fiind de a t u n c i prieten elinilor şi dorind, ca ei să iasă cît mai p u ţ i n pe f a ţ ă cu război în contra împăratului şi să aştepte mai întîi, în ce p a r t e se va pleca norocul războiului. 15
INUN VIII

Lupta de ia vama. io D a r A m u r a t , fiind gata pregătit, a pornit cu a r m a t a noiembrie 1444; romi- de-a dreptul asupra duşmanilor care veneau, şi şi-a nu im anpa stînga. a d u n a t şi şi-a luat şi cealaltă a r m a t ă , a Europei, care îi venea de fiecare d a t ă la război. Acesta însă mergind pe u r m a armatei peonilor, îşi aşeza peste n o a p t e t a b ă r a , u n d e în a j u n sălăşluiseră 2 0 peonii, şi peste zi iarăşi mergea şi-şi aşeza t a b ă r a în locul de popas al peonilor, unde-şi avuseseră t a b ă r a . Aceasta a făcut-o p a t r u zile în rînd, observînd mulţimea duşmanilor şi ce atitudine au f a ţ ă de el, dacă întru t o a t e sînt plini de frică, încît, peste cîtva t i m p puţin, se vor descuraja, sau dacă merg în război cu îndrăzneală şi f ă r ă nici o t e a m ă ; 25 şi mai observa cum stau cu proviziile în t a b ă r ă . Căci t o a t e acestea le

196
1

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNEM ISTOEICE VII

331
5

10

15

332

25

36

35

poate şti cineva, dacă se ia p e u r m a taberei d u ş m a n i l o r ; şi mai p o a t e socoti foarte bine cît de fricoşi sau îndrăzneţi sînt şi dacă au | îndeajuns cele de t r e b u i n ţ ă şi cît de mulţi sînt şi dacă a r m a t a ar fi d e p a r t e sau aproape de această stare de lucruri. Toate acestea, p a t r u zile în rînd, le-a socotit A m u r a t , mergînd pe u r m a l o r ; a eincea zi însă, l o a n Choniat, cînd a băgat de seamă că a r m a t a împăratului se ţine pe u r m a lor, a stat la sfat cu împăratul' peonilor şi s-au sfătuit, dacă să dea l u p t a pe loc şi, d u p ă l u p t ă , s-o ţină aşa înainte, sau să înainteze f ă r ă l u p t ă şi să ocupe ţ a r a . Aici sfătuindu-se, s-au hotărît să dea l u p t a , ca, ademeniţi fiind în vreo cursă, să n u aibă vreun necaz şi neplăceri grele, încît să fie opriţi, dacă ar încerca să facă vreo ispravă în. ţ a r a aceluia. D u p ă ce se hotărîseră şi aşteptau, a sosit aici şi A m u r a t şi a t ă b ă r î t în eîmpie. Şi mai întîi a rînduit în p r e a j m a sa ienicerii şi s-a înconjurat cu scuturi d e fier destul de mari, înfigîndu-le în p ă m î n t . Acestea, î m p ă r a t u l le t r a n s p o r t a întotdeauna pe cămile, oriunde l-ar duce r ă z b o i u l ; pe cămile mai duce şi armele ienicerilor ; şi u n d e ar fi să dea l u p t a , împărţind armele, intră în l u p t ă . D u p ă scuturile acestea, aducînd şi cămilele, le-a pus într-acelaşi loc înaintea scuturilor; şi rînduieli de aşa fel îşi făcea la Poar„tă. I a r la mijloc stătea el însuşi şi mai marii casei şi ai Porţii, cîţi se aflau cu dînsul în t a b ă r ă . Alăturea de | dînsul era pusă în linie de l u p t ă a r m a t a Europei, avînd general-comandant pe Carazie, u n b ă r b a t eu m a r e renume. Era. rînduită d u p ă cete, despărţite unele de altele n u prin prea mult loc. Tot în cete era rînduită şi a r m a t a Asiei, t o a t e stînd în f r o n t , aşa încît să se a j u t e întreolaltă, dacă vreuna din ele ar ajunge să fie cumva strimtorată din p a r t e a d u ş m a n i l o r ; căci armatele de călăreţi n u pot fi rînduite altfel decît în cete, în t i m p ce acele pedestre p o t fi rînduite bine p e de lături la o aripă, dar ostaşii călări n u . Peonii s-au aşezat şi dînşii în ordine de l u p t ă după u n i t ă ţ i şi n e a m u r i ; şi peonii ţineau aripa dreaptă, iar dacii cea stîngă. Şi l o a n Choniat cu n e a m u l 1 , n u m i ţ i v i t e j i 1 - a a t a c a t pe generalulcomandant al Asiei. Şi mulţi dintre aceia în f a ţ a atacului peonilor, nici n-au a j u n s la vreo încăierare, ci de departe fugeau, dînd peonilor prilej să-i urmărească, pe u n d e ajunseseră să se împrăştie. Şi punînd aşa p e f u g ă a r m a t a a doua, a Asiei, o gonea. î i rămăsese însă a r m a t a Europei care a stat locului şi n-a d a t de loc înapoi, ci aştepta pe duşmani. Căci, vădit, precum î m p ă r a t u l a r ă m a s locului, a u - r ă m a s locului şi armatele Europei. Şi în cazul cînd n-ar fi p u t u t ţinea piept duşmanilor şi ar fi a j u n s
M a n u s c r i s e l e a u , u n u l φ ά κ τ η ν , i a r celelalte φ ά κ ζ η ν , ceea ce p a r e s ă fie o g r e ş a l ă p e n t r u φρήτρην, φρατρίαν—„seminţie, n e a m " .
2 1

I n m a n u s c r i s e e βντάξιδας, î n d r e p t a t d e D a r k o î n β ι τ ά ζ ι δ α ς .

Ε Ο Μ Ϊ Ν Π Î N L U P T A D E L A VAKNA

197
333

să fugă, se întorc din nou în t a b ă r a împăratului. 1 Căci dintre t o a t e , acest neam, d u p ă sciţii nomazi, are cel mai mult, pe cît ştim, obiceiul să f u g ă şi iarăşi să se a d u n e şi să se întoarcă înapoi din nou la l u p t ă şi să o ia repede într-acolo, u n d e le-ar veni spre folosul lor.

«mmnii pradrt nntrcpn- D a r dacii în învălmăşeala aceasta a luptei, cum i-a s ziteie sultanului şi se v ă z u t p e asiatici luînd-o la f u g ă , n u s-au mai oprit întorc in taimra. luat-o spre antrepozitele împăratului şj (.j au p r ă d a u lucrurile şi c ă m a r a împăratului şi ucideau cămilele, îndemnîndu-se l· unii pe alţii. D u p ă ce s-au ţ i n u t de lucrul acesta şi s-au săturat de p r ă d a t , n-au mai venit la l u p t ă şi n u s-au mai aşezat în ordine de bătaie, ci au io început s-o ia spre t a b ă r a lor. D u p ă ce a ş a d a r l o a n a înfrînt a r m a t a Asiei, a venit la î m p ă r a t u l Ladislau, sfătuindu-1 să stea locului şi să Supta. Ι Π 1 g e mişte din loc şi să n u înainteze nicidecum la l u p t ă cu duşmanii, ca p e n t r u cazul cînd, întorcîndu-se asupra împăratului îs n-ar izbuti, atunci să aibă u n loc de retragere din l u p t ă . Şi-1 îndemna să n u îngăduie nimănuia din oamenii lui, să se îndepărteze cumva, ci rămînînd p e loc, să aştepte, pînă ce se v a fi întors din luptă, d u p ă ce v a fi înfrînt şi a r m a t a E u r o p e i ; şi atunci, mai rămînîndu-le încă această osteneală, vor porni d u p ă aceea împreună asupra P o r ţ i i şi vor isprăvi 20 şi această ultimă p a r t e a luptei. D u p ă aceste cuvinte a pornit în ordine de l u p t ă asupra armatei Europei care era j rînduită la p a r t e a stîngă a împă- 334 r â t u l u i ; şi îneăierîndu-se, s-au l u p t a t u n t i m p oarecare. Şi bătălia s-a desfăşurat aşa : peonii îneăierîndu-se la l u p t ă şi punînd pe f u g ă pe t u r c i , îi fugăreau, pînă ce a j u n g e a u chiar în apropierea taberei. D u p ă aceea 25 însă turcii, întorcîndu-se deodată, îi fugăreau destul t imp pe peoni, pînă ce şi aceştia erau p e aproape de t a b ă r a lor. Şi ori de cîte ori peonii, silindu-i p e turci se ţineau de ei şi-i u r m ă r e a u , cădeau mulţi turci aici, striviţi fiind de peoni. D a r şi peonii, în retragere, se p r ă p ă d e a u mulţi, ori de cîte ori se retrăgeau cu t e a m ă . î n această l u p t ă cade generalul-comandant al 30 Europei Oarazie, lovit în piept de o sabie peonică, provocîndu-i o r a n ă ca de o suliţă mai mică. Căci săbiile peonice şi cele din Germania întreagă se întîmpla să fie f ă c u t e lungi şi ascuţite, totuşi n u de aşa fel, încît a j u n gîndu-te, să-ţi facă o t ă i e t u r ă de seamă ca săbiile barbarice sau şi cele italice. Cele barbarice, — ale turcilor sînt de acestea, — sînt de aşa 35 fel încît avînd g r e u t a t e m a r e şi fiind ascuţite p e o singură parte, merg cel mai adine din t o a t e săbiile, cîte le ş t i m ; în al doilea rînd d u p ă acestea vin cele italice, care odinioară au fost elenice. Cele germanice
viadisiav n u ascultă de l a n c u şi pierde viaţa şi

198

IAONIC CHA1COCONDIL : E X P t J K E B I ISTOEICE VII

ι şi peoni cc însă sînt lungi şi pîntecoase în p a t r u muchii, cu tăişul 33-3 ascuţit şi la capăt de tot avînd u n vîrf ascuţit, | produc o t ă i e t u r ă de suliţă, călăreţul, sprijinit bine în scări, lovind cu dînsa ca şi cu o suliţă. 5 Carazie deci s-a săvîrşit astfel din v i a ţ ă ; în ce-1 priveşte însă p e î m p ă r a t u l peonilor Ladislau, s-au întîmplat următoarele : erau adică p e lîngă el b ă r b a ţ i care-1 pizmuiau pe l o a n şi erau necăjiţi pe el p e n t r u vitejia lui. Cum l-au văzut că treburile războiului le duce bine, că a învins t o a t ă oastea Asiei şi că luptă cu m u l t ă bărbăţie şi în contra a r m a t e i Europei io şi că p e generalul-comandant al ei 1-a omorît, au început să vorbească unele ca acestea către î m p ă r a t : „ î m p ă r a t e , de ce stînd locului aici, să a ş t e p t ă m ca l o a n să le săvîrşeaseă t o a t e acestea, şi-1 lăsăm pe dînsul, ca şi cînd ar fi singurul b ă r b a t care să-i dea peste cap pe duşmani î ! Căci cu ruşine, care o să ni se cuvină oarecum, o să ne încarce lucrul acesta, îs p e n t r u că noi, stînd aşa locului, îl împingem pe slujitorul t ă u la l u p t ă cu turcii ăştia. Căci trebuia ea t u , fiind î m p ă r a t u l nostru, cu noi cei care sîntem pe lîngă tine, să d ă m dovezi de f a p t e pe care să le p o a t ă lăuda femeile noastre şi locuitorii oraşelor noastre şi chiar duşmanii, auzind cum s-a desfăşurat l u p t a . Ci acesta învingînd o mulţime atît de m a r e 20 de oameni, îşi eîştigă glorie n e m u r i t o a r e ; p e n t r u tine însă care ai s t a t aici şi erai n u m a i privitor la toate, îţi rămîne ocară la cei ce vor veni d u p ă noi. Căci să nu crezi cumva că, d u p ă ce armatele vor fi învinse, cei de :i:{ « la P o a r t a împăratului o să n e aştepte | să-i atacăm, ci îndată vor lua-o la fugă, pe u n d e vor apuca. H a i d e aşadar, să mergem asupra Porţii lui 25 A m u r a t ! Căci î m p ă r a t fiind, ar fi dreptul t ă u să t e iai la l u p t ă cu împăratul". Acestea auzind tînărul, cuvintele l-au înduplecat ca pe unul ce era dornic de lucruri m a r i ; şi pe cît se p u t e a de repede, o porneşte asupra Porţii împăratului, u n d e stătea în ordine ca de l u p t ă ; şi înconjurat de 30 un şanţ, aştepta în t a b ă r ă să v a d ă c u m v a ieşi l u p t a . D e î n d a t ă ce s-a aruncat însă între ieniceri, au început şi ienicerii să se lupte, stînd înău n t r u în cerc ; şi ţinînd piept, se l u p t a u în chip remarcabil. Aici e r ă n i t la picioare cu o secure calul împăratului peonilor şi cade. Cînd a căzut, cei din jurul lui nici n-au băgat de seamă, nici n u p u t u s e r ă vedea de învăl35 măşeala ce se făcuse în jurul lor. Aici ienicerii scoţîndu-i coiful şi tăindu-i capul, l-au adus la î m p ă r a t . Teriz se chema ienicerul, căruia î m p ă r a t u l i-a d a t o răsplată neobişnuită p e n t r u această f a p t ă vitejească şi-1 ţinea în m a r e cinste^. Şi se spune că A m u r a t atuncea, cînd a văzut pe peoni năvălind şi luptîndu-se în mod remarcabil, se p u r t a cu gîndul de fugă. Dar pînă ce să o apuce la f u g ă ; cineva văzîndu-1 1-a ocărît, socotind că

V L A D I S L A V CADE Î N L U P T Ă . - I A N C U S E B E T E A G E

199
1

a r fi grozav lucru, dacă ar f u g i ; şi 1-a o p r i t ; şi n u peste mult t i m p , capul î m p ă r a t u l u i peonilor a fost adus la î m p ă r a t u l musulmanilor 1 . ]

iu ucu şi romiiiii se Peonii din a n t u r a j u l împăratului, cînd se dădeau înapoi, 3 3 7 «iray spre Dunăre. n c ă u t a u pe î m p ă r a t u l ; d u p ă aceea însă, cînd a u băgat •de seamă că aici a căzut şi a m u r i t , s-au n ă p u s t i t îndată, încercînd să ia 5 leşul, dar n-au i z b u t i t ; căci încercarea lor i-a înflăcărat pe ieniceri şi se l u p t a u aprig. Apoi cînd n-au mai fost în stare să ia leşul, a u d a t înapoi s p r e t a b ă r ă . Şi î n d a t ă f a i m a ajungînd la Choniat şi la ceilalţi din rîndurile •de l u p t ă , a încetat să se mai b a t ă . Şi cum se retrăgea şi mergea f ă r ă nici o ordine, a aflat t o a t e şi n-a mai mers spre t a b ă r ă , ci a plecat de-a dreptul io •spre I s t r u , atît el cît şi d a c i i ; şi în grabă, pe cît p u t e a u , a u fugit fără nici o ordine şi oamenii care a u fost în jurul împăratului peonilor. î n această r e t r a g e r e a fost d a t morţii de către turci Iulian cardinalul, u n b ă r b a t «strălucit în t o a t e privinţele. î n retragere a u căzut şi alţi b ă r b a ţ i viteji n u puţini dintre daci. 15 î ° i t n însă cînd a a j u n s la I s t r u , armatele, d u p ă ce a u îirins _pe j a n c u şi apoi t r e c u t , i s-au î m p r ă ş t i a t ; aici, cum mergea cu puţini ii «ia drumul. oameni p e lîngă sine, a fost prins de Draculea, domnul «dacilor, care îi era. v r ă j m a ş . Şi m a i înainte, l o a n între peoni lucra împotriva lui pe lîngă împă:ratul Ladislau, cînd plecau din Dacia, să treacă I s t r u l ; şi-i jefuia satele .-şi-1 vorbea de r ă u la î m p ă r a t u l peonilor, 1 că ar ţinea p a r t e a turcilor <şi a lui A m u r a t şi le-ar face cunoscut orice s-ar întîmpla să facă de fiecare •dată. Şi 1-a prins cu gîndul să-1 dea pierzării; mai apoi însă a lucrat cu t>ani şi a izbutit să i se dea drumul. Cum pleca prin Dacia, a pus mîna pe el cu gîndul să se răzbune ;şi, încliizîndu-1 îl ţinea sub pază. Peonii însă, cum a u a j u n s acasă, au a f l a t că l o a n a fost p r i n s ; şi socoteau lucru m a r e şi de nesuferit ca u n Ibărbat peon şi fiind într-o mare demnitate, să fie ţ i n u t prins de Draculea. A u trimis deci vorbă să dea d r u m u l lui l o a n ; iar de n u , îl vor t r a t a ca p e u n duşman, năvălind asupra lui cu t o a t ă oastea. Cînd i s-a dat astfel -de ştire din p a r t e a peonilor, t e a m a 1-a cuprins p e n t r u situaţia lui, ca nu •cumva peonii în legătură cu b ă r b a t u l să p u n ă la cale vreo schimbare şi, n ă v ă l i n d să-1 scoată din d o m n i e ; şi atunci i-a dat drumul, şi omenindu-1, 1-a trimis la peoni prin Braşov în Ardeal.
viad

n

iiracui

η

ţine

20 338

25

30

35

1

Gf. D u c a s , X X X I I , 4, ed. Grecu.

200

LAON1C CHALCOCONDIL : E X P U N E B I ISTORICE V I I

P e acesta aşadar, n u mult t i m p mai tîrziu, Choniat 1-a» pe Ban L. gcos din domnie, aducîud doiun al Daciei pe D a n care c ă z u s e diA d o m n i e ; şi pe acela 1-a d a t pierzării împreună cu feciorul lui. Căci cînd a strîns oaste şi 1-a adus în Dacia pe D a n , fecior al lui B a s a r a b 2 şi 5 care căzuse din domnie 3, acest fecior al lui Mircea 4 cu feciorul său s-au rînduit ca de luptă. Punîndu-se amîndoi în ordine de l u p t ă şi - stînd gata. 338 gă se încaiere, ( dacii l-au părăsit în linie de l u p t ă pe feciorul lui Mircea. şi au trecut de partea lui D a n . Yăzîndu-i deci pe daci porniţi cu toţii sămeargă la D a n , a luat-o la fugă. Şi el fugea, iar D a n îl u r m ă r e a din răsputeri şi prinzîndu-i pe amîndoi, le-a luat î n d a t ă v i a ţ a .
JIIIH-U PUNE DOMN

1

al Acesta deci s-a dus acasă şi nu cu mult mai tîrziu <peonii> Ungariei 1446. i _ a u a j e g general-comandant şi să stea în f r u n t e a statului lor, fiind ei a c u m a a t a c a ţ i cu război şi de germani şi de b o e m i ; şi au lăsat în seama lui să conducă afacerile de stat, c u m i s-ar părea lui mai b i n e . 15 Şi strîngînd oaste, a pornit asupra boemilor şi a p u r t a t cu aceştia d e s t u l t i m p război. Şi p u r t a război în contra lui Iscra 5 , u n b ă r b a t pretutindeni, cu noroc la ducerea războiului; şi dînd l u p t a a fost î n v i n s ; şi m a i a p o i a mers iarăşi asupra lui şi, dînd lupta, a r ă m a s învingător.
lăncii regent Pierderile do la

.

,

A m u r a t însă înfigînd într-o suliţă capul împăratului Lax
°
w

'

.

dislau, îl trimitea in t o a t e părţile şi-1 a r ă t a armatelor î n t r e ro ! i şi • unguri. ™, ° . după aceea ridicînd t a b ă r a , s-a d u s de acolo acasă. în. Selunijbări la Poartă, această luptă a u căzut din turei, precum spun ei înşişi,,, ca la şase mii, iar din peoni mai mulţi decît aceştia. Mai mulţi însă s-au. prăpădit în retragere de mîna dacilor. 25 Acestea aşadar s-au întîmplat astfel şi puterea în s t a t i-a ) r e v e n i t 340 din nou lui Amurat®, a acelora însă de prin E u r o p a a a j u n s şovăielnică. P e Teriz care-i adusese capul împăratului, 1-a răsplătit cu b a n i m u l ţ i şi cu moşii şi 1-a făcut guvernator. Trupul lui Carazie 1-a adus la Adriavarna; <<i»i<niri
1 P e cit se pare e aceeaşi ştire pe care Laonic, după obiceiul său de a istorisi, a a n t i c i pat-o mai sus la p. 158 ; sau poate că sînt două evenimente deosebite. « Manuscrisele au, u n u l σαραμπα, iar celelalte μασαραμπα, Darfcd î n d r e p t î n d în Μ π α σαραμπά. 3 î n loc de έκπεπτωκότα—„care căzuse din domnie", manuscrisele au nonsensul έκττεπίου και şi έκτεπίου καΐ. 4 Manuscrisele scriu άμύρξεω—„Amircea", î n d r e p t a t de D a r k o în Μύρξεω. 5 Giskra, conducător de oaste ceh. 6 înaintea l u p t e i de la Varna, Murad IX se retrăsese de la conducerea s t a t u l u i , î n c r e dinţînd-o feciorului său Mahomed I I ; după l u p t a aceea a revenit însă. CI. D u c a s , X X X I I » . 5, ed. Grecu.

20

murai) ii n ă v ă l e ş t e în peloponez

201
1

iiopole şi însuşi î m p ă r a t u l i-a f ă c u t o înmormântare m ă r e a ţ ă în mod deosebit. Şi în locul lui a pus p e generalul-comandant al Asiei Seura, albanez de origine, pe care luîndu-1 rob de război din ţ a r a albanezilor, însuşi împăr a t u l 1-a crescut în casa sa şi întîi 1-a f ă c u t guvernator, iar apoi ge novai c o m a n d a n t al Asiei. P e F a t u m a însă 1-a scos din demnitate, căci era mareşal al casei împăratului, şi 1-a pus în locul aceluia pe Sarazia, băietan d e n e a m elin. P u t e r e a însă o avea ('halii a l lui P r a i m , b ă r b a t care deţinea locul întîi la P o a r t a împăratului, de priceput ce era. P e Fa turna aşadar n u cu mult mai pe u r m ă 1-a prins şi i-a l u a t averea, la u n milion şi j u m ă t a t e , iar b a n i argint la p a t r u mii de talanţi.
Cearta dintre loan v i i i şi

s.

D a r î m p ă r a t u l elinilor avea t r a t a t de pace cu împ ă r a t u l şi t r a t a t u l de pace n-a fost r u p t şi avea Teodor. linişte deocamdată şi c ă u t a să-1 îmbuneze pe î m p ă r a t cu daruri, încît împăratului A m u r a t să nu-i treacă p r i n m i n t e v r e u n gînd r ă u asupra l u i ; căci avea o neînţelegere cu fratele său Teodor care so- ΐ·> sise | decurînd la Bizanţ, avînd să-1 urmeze pe fratele său în moştenirea 341 domniei. Acesta, în ce priveşte domnia, se p u r t a cu gin duri potrivnice f a ţ ă de fratele său şi mai tîrziu a izbucnit în ceartă p e f a ţ ă cu d î n s u l ; şi, fratele Teodor căruia îi fusese încredinţată Silivria şi regiunea din p r e a j m a acestui oraş, a pornit cu război a s u p r a împăratului din Bizanţ. 20· Căci îi ceruse venit mult p e n t r u u n t r a i m a i din belşug, f ă r ă să izbutească ; de aceea s-a pornit cu război a s u p r a fratelui şi a pornit cu a r m a t a . D a r mai p e u r m ă , pînă să facă vreo ispravă, s-a săvîrşit din v i a ţ ă de o ; boală în f o r m a ciumei.
Fateoiog fratele său

Domnul Peloponczului Constantin cucerind din ţ a r a îm- 25· p&ratului, Pindul şi Beoţia şi ţ a r a locrilor, numiţi ozoli, îi jefuia ţ a r a ; şi n u se lăsa de război, ci a pornit cu a r m a t a asupra Aticei, precum a m a r ă t a t - o şi mai înainte. Atunci împăratul, auzind despre t o a t e acestea, n-a mai r ă b d a t , ci a d a t p r e t u t i n d e n i porunci să-i vină oastea la Fere, şi cea din Asia şi cea din E u r o p a ; şi apoi a pornit din Adrianopole. so· Să meargă asupra Peloponczului cu război, 1-a înduplecat şi Xeres stăpînitorul Atenei, dar n u mai p u ţ i n şi Turaehan, guvernatorul Tesaliei. D a r Constantin de c u m a închis I s t m u l cu zid, îşi ţinea t a b ă r a aici, avînd •străji puse prin I s t m ; şi se întîmpla ca şi el însuşi să stea cel mai mult p e aici. Şi cînd a aflat că A m u r a t vine cu război asupra sa, a chemat să 35. vină ] aici cu toţii cei din Peloponez împreună cu fratele său care se 342 ·
Μ 11 R A D II NFTVĂleşte in Peloponez.
1

S3 vede că identic cu Nerio Acciajuoli de la p. 190 r . 17.

202 1

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPUNBEI ISTOEICE VII

întîmplase să aibă n u n t a fetii sale. Căci acuma fusese d a t ă d u p ă domnul tribalilor, feciorul Eleazar. Aceştia aşadar a u venit la I s t m , unde li se spusese; şi ocupau cu tărie zidul, p r e c u m credeau că-1 vor ţinea cu p u terea, înfruntînd pe duşmani. • • s A m u r a t plecînd, a luat- şi armatele ţării, pe u n d e v e n e a ; şi era la Teba, cînd a sosit la el şi ÎTeres cu a r m a t a de la Atena. Ajungînd la Minghie 1 , şi-a aşezat t a b ă r a ; şi cîteva zile în rînd îşi pregăteşte t u n u r i şi faşini. D u p ă aceea coborînd spre I s t m , a t ă b ă r î t , t a b ă r a şi uneltele întinzîndu-se de la m a r e la mare. Atunci o iscoadă de a peloponezienilor •io întorcîndu-se a adus veste de mulţimea oştirii împăratului şi despre animalele de transport şi cămile; şi n u s-a p u t u t stăpîni să le treacă sub tăcere, ci a grăit unele ca acestea către d o m n : „ S t ă p î n e ce nenorociri ai adus asupra Peloponezului, apucîndu-te de război cu u n î m p ă r a t ca acesta, care venind cu t o a t ă a r i n a t a Asiei şi Europei, n u vei avea 15 unde să-1 opreşti, chiar dacă ţi-ar fi fost ridicat la I s t m u n zid îndoit. Dar p e n t r u dumnezeu, trimite cît mai în grabă soli şi roagă-1 de împăeăciune pe acest împărat, ca n u c u m v a , p e noi ca nişte răi, cu r ă u t a t e să ne strivească de t o t " . |

343

20

25

Acela grăind acestea, domnul s-a mîniat foarte şi mînios IA MIMUL II. a P O R A I L C I T GĂ-1 ducă la închisoare pe om, ca t o a t e acestea să le vadă, cam c u m ar ieşi. Căci se întîmplase să fie trimis la î m p ă r a t u n sol; dar cererile nu-i erau m o d e r a t e ; căci cerea I s t m u l să-i r ă m î n ă neatins şi ţ a r a de a f a r ă 3 a împăratului, cîtă a cucerit-o, s-o aibă el. Şi p e n t r u acestea, el a îndurat r ă z b u n a r e din p a r t e a împăratului şi pe sol, punîndu-1 la închisoare în Eere, îl ţinea sub pază, el însuşi însă a pornit asupra Peloponezului în mijlocul iernii. I a r solul era Chalcocondil din Atena. P e acesta, cu slujitorii, înehizîndu-1 la Eere, a pornit în expediţie. Pare-mi-se că A m u r a t , de îndată ce a t ă b ă r î t la Minghie a luat cu sine pe cei mai b u n i din a r m a t ă , — şi erau aceştia la şase mii, — şi, mergînd de-a lungul Istmului, s-a uitat ce pază avea zidul şi ce pregătire de război era pe dînsul. Şi avea necaz p e Turachan, p e n t r u că voind la vară să
Chaieocondii soi

Manuscrisele au μιγγίας, p e n t r u care Darfco a î n d r e p t a t Π α γ ά ς — „ P a g h e " . Dar o local i t a t e Minghie-Μυγγίαι se află pe d r u m u l de la Megara la Corint şi în ea a t ă b ă r î t Murad I I : vezi Ν. Α. Β e e s, Zum Bsrichte des L. Chalkokondyles ăber den Feldzug Murads II. gegen Mareat in „Byzantinisch. Neugriechische J a h r b u c l x e r " , 17 (1939 — 1943), p . 2 3 4 - 2 4 1 . 2 In t e x t σκευών cu u n înţeles general f o a r t e larg ; vezi mai sus, p. 63 n. 5. 3 Adică aîară de Peloponez, dincolo de I s t m .

1

CHAICOCONDIL SOE Ϊ,Α MUEAD II

203

pornească război a s u p r a 1 Peloponezului, 1-a sfătuit s-o facă de îndată, ι spunînd că nu o să aştepte atacul lui, ci se vor îndepărta, luînd-o la fugă la cea dintîi ştire, că dînsul a sosit asupra Istmului. Şi de aceea a a ş t e p t a t •destul de m u l t e zile, că doar v a d a înapoi domnul peloponezienilor. Şi d u p ă ce zile a u t r e c u t , a eoborît spre I s t m şi şi-a p u s t a b ă r a . A doua zi 5 a b ă t u t cu tunurile ce b a t departe | t a b ă r a d o m n u l u i ; în ziua u r m ă t o a r e 3 4 4 i-a pus la încercare pe cei de p e zid şi au adus aproape maşinăriile de asediu. î n ziua a p a t r a seara au aprins f o c u r i prin t a b ă r ă foarte multe, fiecare în p r e a j m a cortului s ă u ; căci aşa le e obiceiul la acest n e a m de turci, cînd stau să meargă la l u p t ă . Trei zile încă, înainte de ziua în care 1 0 pornesc la luptă, aprind focuri prin t a b ă r ă foarte multe de tot, f i e c a r e ; şi cîntă u n imn de slavă dumnezeului şi profetului lor, făcînd cunoscut că a doua zi d u p ă ziua u r m ă t o a r e dau l u p t a ; şi atunci aşadar făcînd focuri, se găteau să dea l u p t a la zid. î n ziua a cincea seara, numiţii salahori, a d u n ă t u r ă de popor r ă m a s ă f ă r ă treabă, t r a g la zid maşinăriile de is funii. Căci afară de a r m a t a ce însoţeşte p e acest î m p ă r a t şi ia p a r t e la război, mai sînt aduşi mulţime de oameni care aduc h r a n ă de pe la locui t o r i i din apropiere şi din alt teritoriu de al împăratului. Mai sînt şi alţii, n u m i ţ i aghiazi din Asia, mulţime venind pe jos, folosită p e n t r u nevoile a r m a t e i şi dusă la repararea drumurilor şi la aşezarea taberelor. I a r t a b ă r a 20 Tabăra aceasta a împăratului parcă a. fost cea mai frumoasă din t o a t e turecaseă. taberele cîte le-am văzut eu şi despre care am aflat din auzite, •şi organizată cel mai bine, şi în privinţa corturilor şi în ceea ce priveşte belşugul de provizii, j Căci mai întîi în calea împăratului se Λ » ' ~> fac mari cumpărături, şi de ale mîncării şi de cai şi de robi şi p e n t r u t o t 25 ce trebuie şi ar avea a r m a t a nevoie, mulţi găsindu-se aici, ea să satisfacă din belşug aceasta. Apoi din cei mari, cîţi îl însoţesc pe împărat, fiecare a d u c e cu sine în expediţie multe animale de povară, unii avînd u n n u m ă r •destul de m a r e de cămile p e n t r u t r a n s p o r t u l hranei la oameni şi al armelor şi al orzului de n u t r e ţ la animale, alţii avînd eatîri, alţii amîndouă fe- so lurile, alţii cai, încît animalele se fac de două ori mai multe ca a r m a t a . B a r pe lîngă acestea, împăratul mai duce din ţ a r a sa m a r e mulţime din cauza proviziilor şi, cînd t a b ă r a a j u n g e la nevoie, împarte celor mai de f r u n t e h r a n a şi aşa înaintează la orice s-ar întîmpla. D a r încă şi corturile împăr a t u l u i în t a b ă r ă , le-ai p u t e a vedea cu sutele şi miile şi mai multe şi mai 35 p u ţ i n e decît acestea, d u p ă cum se întîmplă în războiul în care pleacă.
1 In manuscrise fiind numai προς τήν εν, d u p ă „ a s u p r a " προς την e o lipsă, pe care aş întregi-o cu <ΓΓελοπόννησον βουλόμενος, αύτίκα συνεβούλευσ)». D a r k o întregeşte numai «cu ^Πελοπόννησον συνεβούλευσ>, ceea ce oferă u n Înţeles mai p u ţ i n satisfăcător.

204

IAQNIC CHA3LCOCOND1L : E X P U N E R I I S Î O B I C E V I I

ι

5

346 io

15

20

25 347

Atuncea aşadar, de îndată ce salahorii s-au rînduit in. a p r o pierea elinilor, i-au pus la încercare pe aceia şi se l u p t a u , pro-· vocîndu-i oarecum la l u p t ă şi stînd treji peste noapte. Cînd s-a zărit însă, a c u m a de ziuă, ţambalele şi buciumele şi trîmbiţele împăratului, — se= cunoşteau prea vădit d u p ă sunetul cel mare, — a r ă t a u că l u p t ă se f a c e acuma. Şi pregătiţi fiecare a u năvălit cu toţii asupra zidului, luptînd d e îndată lîngă ziduri din t o a t ă puterea. î n s u ş i î m p ă r a t u l şi ienicerii au i n t r a t în l u p t ă la mi jlocul | I s t m u l u i unde-şi aveau corturile; şi aduceau scările la zid. săpau galerii pe sub zid şi se osteneau eu gîndul să-1 cucerească. Şi aşezînd în rînd puştile n u lăsau pe peloponezieni să se plece peste zid. Căci straşnică a r m ă este puşca şi n u sînt zale care să-i reziste, încît să nu p ă t r u n d ă p r i n t o t ce nimereşte. I a r dacă ceva se p a r e mai rezistent, atunci cu deosebire p ă t r u n d e mai m u l t , dar în b u m b a c , cînepă şi lînă n u străbate aşa de mult. Ienicerii însă, deoarece nu aveau de ce se teme, puneau şi scările la zid şi începeau să se u r c e ; şi s-au urcat mai ales acolo, u n d e s t ă t e a împăratul şi se u i t a ; atunci u n ienicer Chitiris, tribal de neam, s-a suit pe zid şi a cucerit zidul şi, împingînd pe cei de pe zid, i-a pus pe f u g ă . I a r aceia lăsînd rîndul de l u p t ă , au început aici să coboare şi aproape spaima lui dumnezeu i-a cuprins şi zăpăceală; şi făceau aşa : plecau în fuga mare ; şi cei ce erau rînduiţi lîngă aceştia, neştiind ce r ă u se petrece,, au plecat şi ei, fugind. Şi aşa părăsind toţi zidul, fugeau fără nici o ordine. Dar turcii aceştia p ă t r u n z î n d p r i n locul, u n d e a fost cucerit de ienicer,, şi pe aiurea u n d e au surpat zidul minîndu-1, se revărsau şi prin porţi şi mergeau repede. Şi unii alergînd spre t a b ă î a elinilor, au început să pradelucrurile, veşmintele şi cealaltă avere f r u m o a s ă a elinilor; iar alţii alergînd după | oameni pe unii dintr-înşii îi omorau, pe alţii îi prindeau d e vii, făcîndu-i robi de război. Şi mulţi dintre cei ce fugeau, au fost ucişi.
cucerirea istmuMi. Despoţu fu«( Turcii
D a r cu

doinnii elinilor s-au petrecut u r m ă t o a r e l e : pradă şi cuceresc; apoi Cînd i-au văzut p e elini fugind din răsputeri şi f ă r ă iac 30 p-J»^ nici o ordine, mai întîi a u încercat să-i oprească; c u m însă n-au fost în stare, a u plecat şi dînşii în fugă, — n u spre Corint, căci ştiau că aici, dacă vor fi împresuraţi, ar p u t e a fi prinşi, în oraş nefiind h r a n ă îndeajuns şi nici altă pregătire, — ci grăbindu-se. spre interior, au a p u c a t să a j u n g ă la marginea laconică a Peloponezului, 35 aşteptînd, în ce p a r t e are d e gînd î m p ă r a t u l să înainteze. Căci ei de m a i înainte s-au chibzuit să f u g ă spre mare, p e n t r u ca, dacă a r năvăli mai departe, ei să a j u n g ă la m a r e şi, ieşind din ţ a r ă , să-i scape din mînă. Căci ştiau că, odată cu I s t m u l , t o a t ă puterea Peloponezului o să fie zdruncinatăd e j m p ă r a t u l , şi nici arme, nici oameni şi nimic de seamă n-o să mai rămînă»

M U B A D I I Î N C H E I E P A C E L T j t N D TBIBTJT

205
1

în oraşe sau cetăţi şi că n u le va m a i rămînea nici o n ă d e j d e de domnie

în viitor, ci că puterea lor s-a dus şi s-a prăpădit.
A m u r a t însă, d e î n d a t ă ce a ocupat I s t m u l , a i n t r a t în Peloponez; •şi mai întîi, ca la trei sute de prizonieri, care, n o a p t e a aceasta, au fugit " î n muntele de j deasupra Ofa.enh.reei, n u m i t cel ascuţit, înconjurîndu-i, ; , ΐ « i - a prins cu înşelăciune pe t o ţ i şi, ducîndu-i într-un singur loc, i-a măcelărit ; iar apoi cumpărînd la şase sute d e robi de război, i-a adus jertfă t a t ă l u i său, ca să-i îmbuneze sufletul prin uciderea acestor oameni. P e u r m ă împărţindu-şi a r m a t a , o p a r t e i-a dat-o lui Turaehan, guvernatorul Tesaliei, ca u n u l care era m a i cu experienţă şi care dintre turci a a v u t 10 «el mai mult de lucru cu Peloponezul, şi i-a mai d a t din ieniceri ca la o mie, -ca să plece înăuntrul ţ ă r i i ; el însuşi însă a plecat prin Sichion de-a dreptul spre Ahaia. Sosind la Sichion, a r m a t a împăratului în aceeaşi zi, in care I s t m u l a fost cucerit, a năvălit asupra oraşului şi 1-a prefăcut pe de-a întregul în robi de război. Căci bărbaţii fiind plecaţi la I s t m şi oraşul 15 fiind aşezat într-un loc cu t o t u l descoperit, l-au robit atunci î n d a t ă ; ;;şi au înaintat foarte mult în Peloponez, urmărindu-i şi pe despoţii şi pe ceilalţi elini, d u p ă cum au luat-o la fugă, unii într-o parte, alţii într-alta· •Oraşul golit de apărători 1-a ocupat şi cetatea de sus o împresura. Aici se afla elinul Mulgherios şi cu alţi cîţiva elini, n u mulţi, împreună cu 20 femeile şi copiii. D u p ă ce a minat zidul, a început atacul c e t ă ţ i i ; atunci cel ce păzea cetatea, a j u n g î n d la b u n ă învoială, s-a predat cu cetate cu t o t . P e aceştia, şi femeile şi copiii, j i-a trimis la Eghion 1 , u n oraş în- 349 floritor, casele oraşului cucerit însă le-a ars. Ţinînd-o înainte, a sosit la P a t r a s , oraş înfloritor din Ahaia. P e acesta îl părăsiseră, trecînd pe pă- 25 m î n t u l din f a ţ ă al veneţienilor, a f a r ă de cei din cetate şi de la palatul domnesc care din i m p r u d e n ţ ă au rămas, ceilalţi t o ţ i însă a u plecat cu f u g a . Şi erau cei rămaşi la p a t r u mii. P e bărbaţii şi femeile de la palat a pus mîna prin b u n ă învoială şi i-a făcut robi de r ă z b o i ; şi cetatea o împresura şi a trimis ienicerii eu planul să o cucerească.. Şi aceştia s-au 30 a r u n c a t asupra zidului şi săpînd o groapă, a u p ă t r u n s înăuntru. Elinii Î n s ă cu răşină şi păcură aprinsă i-au respins din groapă şi, apărîndu-se, .au r ă m a s stăpîni p e cetate. A m u r a t , cînd. Turaehan, întorcîndu-se pe u r m ă , a venit la el eu robi şi p r a d ă de război f o a r t e multă, a ridicat t a b ă r a şi a plecat. D u p ă aceea, n u cu mult mai tîrziu, a încheiat pace şi de atuncea 35 elinii a u a v u t Peloponezul cu t r i b u t , pînă atuncea fiind mai înainte ţ a r ă liberă. Oraşul Teba, cînd î m p ă r a t u l încerca să intre în Peloponez, l-au p ă r ă s i t şi, p e oameni ridieîndu-i, i-au aşezat cu locuinţa la I s t m ; aceştia
1

In m a n u s c r i s e e α γ γ ι ο ν — „ A n g h i o n " , î n d r e p t a t d e T a f e l î n Α ϊ γ ι ο ν .

'•IHALCQCOITOIL : Κ Ρ Ϊ Β Β Μ ISTOEICE TU
204

f
Istm?

C

i

i

c

e

r

f

ţ a r a ) de a f a r ă 1 a î m p ă r a t u l u i , î n d a t ă după· î m p ă r a t u l u i , şi P i n d u l şi cealaltă ţară,.

a vo oc.'v ,<f ac · 5 / ^

3 < ?

d

.tdar s-au î n t î m p l a t p î n ă aici în Peloponez.. / a r a a v e n i t , î m p ă r a t u l a p o r n i t cu r ă z b o i a s u p r a .nender, feciorul lui I v a n , care d e b ă i a t , a a j u n s l a x şi, d u p ă ce a fost iubit d e acela, a s c ă p a t eu f u g a „ceaşcă şi, însurîndu-se cu f a t a lui A r i a n i t , au î n c e p u t p e î m p ă r a t u l şi nici t r i b u t nu-i p l ă t e a u î m p ă r a t u l u i , nici la

^ se grăbeau să se înfăţişeze şi nici să asculte n u voiau. D e ^ r î n g î n d u - ş i t o a t ă a r m a t a Asiei şi a E u r o p e i , a pornit, a s u p r a / lui I v a n ; şi d u p ă ce a n ă v ă l i t în ţ a r ă , p r ă d a şi jefuia, slobozind fînatele, oricînd i s-ar fi ivit v r e u n prilej potrivit"; şi d ă d e a foc satelor arse de a r m a t ă şi t o a t e cele de p e 0 g o a r e l o r şi semănăturile erau acolo erau stricate şi nimicite. Schender, a t î t el însuşi cît şi din a l b a nezi, îşi duseseră femeile şi copiii la a d ă p o s t în teritoriul veneţienilor 15 de l a marginea Mării I o n i c e ; i a r ei înşişi u m b l a u de ici colo p r i n v a d ă dacă oraşele lor a r a v e a vreo nevoie de a j u t o r . Şi ţară : aceştia se aţineau prin m u n t e l e ee se î n t i n d e d e a s u p r a ţ ă r i i lor p î n ă în Marea Ionică, aşteptînd ce î n t o r s ă t u r ă v a lua starea lor de l u c r u r i ; f A m u r a t însă d u p ă ce a n ă v ă l i t , a î n c e p u t m a i întîi să î m p r e s o a r e oraşul 351 Sfetia. Si le-a trimis v o r b ă să p r e d e a oraşul şi ei să p o a t ă pleca f i e c a r e la ale s a l e ; ei îneă n-au v r u t să asculte. D u p ă aceea însă s-a n ă p u s t i t cu ienicerii şi a cucerit oraşul cu p u t e r e a şi 1-a p r ă d a t şi 1-a robit şi b ă r b a ţ i i i-a ucis p e toţi. Apoi mergînd a s u p r a oraşului Getie, 1-a ocupat prin b u n ă 25 învoială; şi d u p ă ce i-a r o b i t p e cei din oraş, a d u s a r m a t a a s u p r a oraşului Crua, oraş de f r u n t e în ţ a r a a l b a n e z i l o r ; şi a r e o aşezare f o a r t e întărită din fire. Tăbărînd a s u p r a acestui oraş, a î n c e p u t să-1 împresoare ; şi b ă t e a cu tunurile zidul şi a s u r p a t o p a r t e n u mică. D u p ă aceea s-a n ă pustit cu ienicerii, p e n t r u ca să cucerească o r a ş u l ; şi c u m n u 1-a p u t u t cuceri,. 30 a plecat cu a r m a t a ; căci era a n u l a c u m tîrziu şi, v r e m e a stricîndu-se, făcea, a r m a t a să sufere mult. P e feciorul său M e h m e t , a j u n s de curînd vîrstnic, îl p u r t a iu! cu sine în a r m a t ă , de cînd îi luase c î r m a .domniei. D a r se. Mumii ir. j n tî:mplase aşa. E r a cînd se l u p t a eu peonii la Y a r n a şi vedea, că armatele i-o iau la f u g ă ; şi a t u n c i frică m a r e 1-a cuprins, crezînd că îndată o să se prăpădească cu t o t u l şi ca şi c u m a r fi la m a r e nenorocire
A

!wHtrea rt'vi·

35

i Vezi p. 202 n. 3.

ABBICAKEA ŞI R E V E N I E E A LUI MURAD I I

207

a c u m a , a f ă g ă d u i t în' gîndul său că, d a c ă s t a t u l îi v a scăpa a t u n c e a ne- 1 zdruncinat din această învălmăşeală, se lasă de domnie şi' j dînd-o în seama feciorului, însuşi pleacă în Asia şi-şi v a p e t r e c e t i m p u l cu preoţii şi cu aşa n u m i ţ i i n a z i r e i 1 de la dînşii, în rugăciuni către profet şi adu5 cîndu-i deseori j e r t f ă . D u p ă ce însă i-a învins p e peoni şi p e î m p ă r a t u l peonilor 1-a ucis şi s-a întors acasă, 1-a c h e m a t p e feciorul său m a i mic Mehmet la d o m n i e ; căci cel m a i m a r e Aladin nu-i m a i t r ă i a , ci-i murise, căzînd de p e cal la vînătoare, cînd gonea din r ă s p u t e r i d u p ă u n cerb. Acesta deci s-a săvîrşit din v i a ţ ă aşa. P e cel m a i nade Mehmet, care u m b l a cu el, p r e c u m a m spus, 1-a c h e m a t a t u n c e a la domnie. D e î n d a t ă ce a i o venit, i-a încredinţat d o m n i a şi P o a r t a şi ienicerii, iar el însuşi a plecat, trecînd în Asia, la B r u s a , u n d e era reşedinţa împărătească, din Asia. Abdicînd a ş a d a r de la domnie, îşi petrecea m u l t t i m p cu ziehizi, nazireii de la dînşii, şi seitizi 2 şi cu î n v ă ţ a ţ i i n e a m u l u i ; d a r n u p e s t e m u l t t i m p s-a căit că a plecat de la domnie şi a a j u n s simplu particular. Şi p e n t r u c ă 15. n u m a i p u t e a r ă b d a , lucra c u m s-ar p u t e a întoarce la domnie şi să o ocupe p e cale paşnică, încît feciorul său să n u a j u n g ă la ceartă cu el şi el să se v a d ă în vreo primejdie p e n t r u p u t e r e a în stat şi n e a m u l să-i f a c ă o v i n ă p e n t r u f a p t a lui. Ca să se p o a t ă întoarce, lucra în înţelegere cu Chalil al lux P r a i m , care J îi era f o a r t e d e v o t a t şi t o t d e a u n a i-a fost priincios. 35» Acela 1-a înduplecat p e fecior să u m b l e la vînătoare, ca să înveţe a călări cît m a i b i n e ; şi d u p ă ce 1-a f ă c u t să plece, a trimis în t a i n ă t a t ă l u i său vestea, să vină f ă r ă nici o frică p e n e a ş t e p t a t e într-o zi ce îi v a indica-o, la reşedinţa împărătească din capitală şi să se a r a t e f a ţ ă de cei din capitală ca î m p ă r a t . Şi el deci, p r e c u m se pusese la cale, a venit în ziua h o t ă r î t ă , 25cînd feciorul îi era plecat la v î n ă t o a r e şi era ocupat cu v î n a t u l ; şi cum a venit, a l u a t în mîinile sale domnia, p u r t î n d u - s e cu cei din capitală, de la P o a r t ă , ca î m p ă r a t . I a r feciorul lui, cînd a v ă z u t că t a t ă l său s-a întors p e n e a ş t e p t a t e , n e a v î n d ce să facă în situaţia d a t ă , a i n t r a t şi i s-a î n c h i n a t ; şi de a t u n c e a îl p u r t a cu sine în orice ţ a r ă s-ar fi dus la război. 3 0 ' Totuşi p e n t r u fecior n-a r ă m a s t a i n ă , că Chalil al lui P r a i m i-a făcut-o a c e a s t a ; şi avea, cu d r e p t cuvînt, necaz m a r e p e el, d a r p e f a ţ ă nu-şi a r ă t a mînia, căci ştia că are m a r e p u t e r e la t a t ă l său.

1

Călugări, dervişi. D u p ă D u c a s (SOvSCîî, 3 — 5, ed. Grecu), M u r a d I I a abdicat d e la domnie, f i u l său M a h o m e d I I f i i n d încă p r e a t î n ă r şi f ă r ă e x p e r i e n ţ ă . t u r c e ş t e c ă l u g ă r i , d e r v i ş i ; seitizi, t u r c e ş t e teologi s a v a n ţ i .

s u p ă r a r e p e n t r u m o a r t e a feciorului său m a i m a r e Aladin ; şi n u m a i din cauza l u p t e i de la V a r n a a revenit
2

Ziehizi,

208 1

LAONIC CHALCOCONDIL: EXPTTNEKI ISTOMCE V I I

l)upa u n a n de linişte, Murad π porneşte iarăşi asupra lui seanderbejj.
5

,,

.

. .. . .

Atuncea deci cu întoarcerea din nou a lui A m u r a t la domnie s-a făcut aşa ! D u p ă ce însă şi-a adus e 7 unde a r m a t a din Macedonia de la Marea Ionică,

354

io

15

:20

335

25

30

ţ a r a albanezilor, anul acesta a r ă m a s în linişte la reşedinţa-i împărătească din E u r o p a ; anul u r m ă t o r însă, după ce iarăşi a d a t pretutindeni de veste armatei să-i urmeze, a pornit iarăşi război asupra lui Schender ] al lui I v a n şi asupra ţării albanezilor din p a r t e a aceea de la Marea Ionică ; şi mergea năvalnic cu mînie, cu gîndul să cucerească Crua şi chiar pe Schender să-1 ceară de la v e n e ţ i e n i ; şi dacă n u i l-ar preda, să împresoare oraşul în care ar intra, refugiindu-se. D u p ă ce a i n t r a t în ţară, a mers de-a dreptul asupra oraşului C r u a ; şi ţ a r a cită rămăsese la început nestricată de el, armatele lui au străbătut-o, jefuind-o, şi ardeau, dînd foc la orice ar fi întîlnit în cale.-Au străbătut-o jefuind pînă la rîul.... 1 Ţara de dincolo de rîu n-a p u t u t fi pustiită, p e n t r u că n u poate fi u m b l a t ă de loc de cavaleria uşoară de p r a d ă a împăratului. Şi aceştia 2 , punîndu-şi la adăpost femeile şi copiii în locurile întărite ale veneţienilor, au început să se a d u n e în muntele de deasupra oraşului lor, Crua. D e aici a scos 3 pe furiş femeile şi copiii şi i-a pus la adăpost în oraşele veneţienilor, pe b ă r b a ţ i însă i-a lăsat în oraş, ca să apere şi să păzească zidurile ; şi i-a ales pe aceia care de b u n ă voie au luat asupră-şi ostenelile războiului. A m u r a t t ă b ă r î n d în p r e a j m a oraşului, şi-a pregătit tunurile cu planul să surpe zidurile, şi împreună cu ienicerii, să intre cu t o a t ă stăruinţa în oraş. D u p ă ce t o a t e pregătirile i-au fost gata, a început să b a t ă zidul cu tunurile şi 1-a surpat o b u n ă parte. Schender însă de p e m u n t e a aprins focuri | multe, arătîndu-le celor din oraş, că şi el v a coborî şi le va veni într-ajutor, cînd nevoia s-ar i v i ; şi cînd unii din oamenii împăratului s-au urcat pe m u n t e , s-a repezit asupra lor şi s-a l u p t a t , dînd dovadă de mari isprăvi. Cînd însă î m p ă r a t u l a crezut că zidul a fost surpat destul de mult, s-a apucat de l u p t ă cu t o a t ă a r m a t a ; şi ienicerii încercau să cucerească oraşul prin locul, u n d e zidul era culcat la p ă m î n t . Totuşi n u i-au p u t u t dovedi pe cei din oraş, care s-au luptat peste t o a t ă aşteptarea.

lancu de Hunedoara por- Aici, cînd se p u r t a cu gîndul să-i silească prin foame neşte asupra turcilor , ^ , , „ , , , .. lupta de la cosovo, Ρ J araşi era gata sa dea cu t o a t a puterea u n al doilea .35 17—18 oct. 1448. atac, îi soseşte veste de la Gheorghe, domnul tribalilor, că l o a n , după ce a a d u n a t p e peoni, trece Istrul şi că luînd
In manuscrise e o l i p s ă ; p r o b a b i l lipseşte n u m e l e r i u l u i . D u p ă T a f e l a r i i Boiana s a u S c o m . Albanezii. * A d i c ă Scanderbeg.
2 1

L U P T A D E I A COSOV'O D I N 1448

209

«pe dacib·1, ar veni en război asnpra I n i ; de î n d a t ă ce a auzit acestea, repede a ridicat t a b ă r a şi a plecat pe u n d e auzise că vine n ă v ă l i n d ; şi a trimis u n crainic în E u r o p a , poruncind pretutindeni, ca turcii să vină cu toţii la el. Aceştia a u sosit aşadar la el, d u p ă cum fiecare a apucat s-o ia la picior, n u m a i ca să p o a t ă fiecare ajunge la t i m p şi să fie g a t a de luptă p e n t r u el. Şi a pornit cu t o a t ă oastea spre o ţară a sa din Misia de lîngă ţara· tribalilor : şi este acea ţ a r ă pe lîngă care curge rîul Morava şi dă în | I s t r u ; de aici se întinde ţ a r a împăratului la opt sute de stadii 2 pînă la M ş , u n oraş al împăratului, dacă p e cale ţii dreapta. Drept î n a i n t e este aşezat ÎTovopirdon 3 pe u n m u n t e m a r e al domnului tribalilor ; aici sosind A m u r a t a d a t peste l o a n Choniat care înainta cu oastea peonilor. E r a u peoni şi daci, împreună amîndouă popoarele la patruzeci de mii •şi şapte mii de c ă l ă r e ţ i ; şi avea la două mii de care, pe care îşi duceau proviziile, bagajele şi armele. P e fiecare car erau doi b ă r b a ţ i pedeştri, u n scutier şi u n puşcaş. P e trăsuri mai duceau şi tunuri, n u m i t e împroşc ă t o a r e de gloanţe, mulţime mare. Aceştia deci astfel pregătiţi au trecut p e s t e I s t r u . î l chemau cu ei la război şi p e domnul tribalilor; acesta însă le-a spus că nu vede pregătirea de război pe măsura oştirii lui A m u r a t , încît dînşii să poată birui puterea împăratului A m u r a t şi că-i este frică m a i mult de acela decît de p e o n i ; şi aceia fiind şi de alt n e a m şi pricinuiiulu-i din cele mai mari rele, doreşte foarte să se răzbune pe A m u r a t , c a r e i-a orbit feciorii, dar văzînd că e cu n e p u t i n ţ ă cu pregătirea ce o a u acuma, să dovedească p u t e r e a vrăjmaşilor, nu-i p o a t e fi nicidecum voia să plece la acest război. P r i m i n d acest j răspuns, l o a n cu mari a m e n i n ţ ă r i , a plecat înainte, năvălind în ţ a r a î m p ă r a t u l u i ; ajungînd p î n ă la Pristina 4 , şi-a aşezat t a b ă r a aici în cîmpia de la Cosovo, u n d e A m u r a t al lui Orchan, b ă t î n d bătălie cu Eleazar, însuşi s-a săvîrşit din v i a ţ ă în acest loc de mîna unui tribal, dar şi pe Eleazar 1-a ucis în luptă. D e altfel, l o a n s-a văzut îndemnat la această expediţie din u r m ă t o a r e a c a u z ă ; cînd a văzut în l u p t a de la Yarna pe turci fugind şi căzîndu-i în mînă şi cedînd, a crezut îndată că şi atuncea ar fi doborît uşor puterea turcilor, dacă n u era i m p r u d e n ţ a împăratului Ladislau, şi că şi a doua oară încă nu va fi greu s-o facă. Această părere 1-a făcut să strîngă a r m a t ă
1 ,,Pa d a c i " lipseşte în m a n u s c r i s e , d a r t r e b u i e să fi f o s t , p e n t r u că sînt a m i n t i ţ i p u ţ i n m a i jos („iErau peoni şi d a c i . . . " ) ' ; cf. şi p. 59 r. 2 m a i sus. D a r k o , în a p a r a t u l critic, cu d r e p t «cuvînt, b ă n u i e ş t e că Δ α κ ο ύ ς δέ a f o s t s ă r i t aici. 2 Vreo 140 k m . 3 Manuscrisele au νοβόπυρον, p e n t r u care F a b r o t p r o p u n e Νοβόπυρδον , i a r D a r k o 2 ί ο β ό π υ ρ γ ο ν . P r o b a b i l N o v o b r o d , de aceea c o n j e c t u r a l u i F a b r o t e p r e f e r a b i l ă . Şi la D u c a s, X X X , 4 (ed. G r e c u ) e Νοβόπριδον (ed. B o n n 209, 15). 4

ι

5

356

io

is

20

357 25

30

In m a n u s c r i s e άρεστίνου—Arestinu şi άριστίνου, î n d r e p t a t de D a r k o în Πριστίνου.

210
1

L A O N I C C H A L C O C O N D 1 L : E X P U N B E I I S T O E I C E "VII

,

5

• mai multă şi să pornească, aşa că, aceia înspăimintaţi fiind de mulţime,. îi v a învinge p e A m u r a t aşa de uşor, încît n u mai avea nici o îndoială, p a r trimiţînd soli la Schender şi Arianit, avea de gînd, în d r u m u l lor se înainte P 1 ™ - E u r ° P a "S unească cu dînşii; căci aşa vorbise de mai Λ gj-Qte cu aceştia. Cînd însă A m u r a t al lui IVI climei a sosit în Cîmpia. dela Oosovo, de î n d a t ă ce a d a t peste v r ă j m a ş i venind, s-a aşezat în t a b ă r ă . Se spune că a r m a t a i-a fost de o sută cincizeci de mii., jturad κ * < s î doua zi s-a si I pus în ordine de l u p 1 t ă . Si-a r î n d u i t , j }nduiese oştile. * a '
r

3S»

^rmata A r d e a l u l u i , şi unităţile de a r m a t ă ; şi la aripa lui d r e a p t ă şi-a IIIr oC U a r m a t a Asiei, avînd „ general-comandant pe. DAN de m m opt i . mu l° , Scura, iar la aripa stingă se afla generalul-eomandant ^ Europei Carazie 2 eu a r m a t a Europei. I a r călăreţii uşor înarmaţi,, fiecare din guvernatori îi avea aşezaţi în linie de luptă. La mijloc între c e s t i a s-a aşezat bine însuşi împăratul, u n d e a crezut că e potrivit să tăbărască, ridicînd în f a ţ ă u n val şi după aceea punînd în acelaşi loc căl·5 r J ) ^ e le, iar d u p ă aceea împrejmuindu-se cu scuturi mari de fier î n f i p t e Λ ιι pămînt. Lîngă acestea a rînduit ienicerii cu "tunurile şi puştile şi cu. celelalte arme. Cînd îşi terminase rînduiala, a venit împotrivă-i şi l o a n Olioniat, punîndu-se în ordine de luptă aşa : aripa dreaptă i-o ţ i n e a u magnaţii peonilor şi nepotul său 3 , — Secuii 4 îi era numele, — şi Ilochi 5 şi 2° j t a i X l S i 6 ; şi la mijloc stătea în linie de luptă însuşi Choniat cu aşa n u m i ţ i i 7 v i t e j i ? armata Ardealului. Aripa stingă i-o ţinea D a n , care îi era m a r e lieten şi p e care-1 adusese în ţ a r a Daciei din cauza duşmăniei ce o avea. a s n p r a Ini D r a c u l e a ; şi pe acela 1-a scos din domnie şi, supunîndu-şi ţ a r a j a voia sa, 1-a pus pe D a n domn peste ea ; şi avea cu el la opt mii de daci,, 25 veniţi la acest război.
r intre

' ' " ^ « o n ^ w Î turc!
339

"

amîndoi, aşezaţi în linie de bătaie, înaintau c a şi cînd să dea lupta, j atunci u n viteaz, unul din ostaşii lui Choniat, ieşind de-a călare înaintea amînduror, a.
^i11^

30

început pe loc să provoace la luptă dreaptă p e careva de la turci, încăι Peninsula Balcanică afară de Elada.
2

A l t u l d e c î t cel c ă z u t cu p a t r u ani în u r m ă în l u p t a d e la V a r n a ; v e z i m a i s u s , p. 1 9 7 ,

31 Şi P· 201, r. 28.
• '> D e f r a t e sau s o r ă . * Szekely. 5 Ujlaki. < s Manuscrisele au Μ ε γ α λ ο ύ σ η ς , î n d r e p t a t d e D a r k ' o în Τ α λ ο ύ σ η ς , a d i c ă T a l l o c z i . . » Să fi f o s t D a n I I I ; v z . „ R e v i s t a i s t o r i c ă r o m i n ă " , X V I , 1946, p . 40 — 50.

ΙΝΥΛΤΙΓΟΪΙΑ IEPURELUI

2 ΓΙ

înainte de ce s-ar ciocni armatele. De îndată ce turcii şi-au dat seama, 1 că el le-a ieşit înainte, ca să se ia cu cineva la luptă dreaptă, s-au oprit şi dînşii. Şi atunci iese din cealaltă a r m a t ă Eliez, feciorul lui Barisataga care a fost unul dintre guvernatorii din Asia şi u n b ă r b a t destoinic în lupte cu duşmanii şi comandant de ieniceri mai înainte la P o a r t a înapă- 5 râtului. Acesta după ce a înaintat la mijloc, s-a repezit asupra peonului. Şi aruncîndu-se de îndată unul asupra celuilalt cu lăncile, lăncile li s-au r u p t şi viteazul a căzut aici cu cal cu tot la pămînt, Eliez însă, rupîndu-se legătura de la piept şi cingătoarea cu şeaua, a ajuns călare spre coada calului, căci calul îi era mult mai bun. Şi nu avea cum să-1 omoare pe io ρ eon care căzuse cu cal cu tot, pentru că şi însuşi abia se mai putea ţine călare; totuşi ρ eonul fiind căzut, a r m a t a turcilor scotea strigăte mari de biruinţă, de parcă ar fi fost a semn bun pentru ei. După ce amîndoi s-au întors fiecare la t a b ă r a lui, împăratul 1-a chemat pe Eliez să i se înfăţişeze şi i-a grăit astfel de vorbe : „Băiete, de unde te-ai făcut aşa 15 de destoinic la luptă cu duşmanii, t u care mai înainte nu te-ai luptat nicăieri şi nici n-ai fost în armată la | război, încît să te înveţi aşa de set desăvîrşit cum trebuie să te iai la l u p t ă ? " — - I a r acela să fi vorbit : „O împărate, de la u n iepure a m învăţat să fac această f a p t ă de vitejie !" — î m p ă r a t u l cuprins de uimire, să-1 fi întrebat : ,,Şi cum, tinere, ar putea 20 cineva de la un iepure să înveţe a fi viteaz în luptă cu duşmanii 1 !','' — I a r acela să fi spus : ,,Eu, împărate, îmi petreceam timpul în Asia prin ţara, unde ne-ai trimis şi pe t a t ă l meu îl făcuseşi g u v e r n a t o r ; şi u m b l a m la vînat,· şi odată dînd peste un iepure în culcuş, ca să nu-mi scape şi să fugă, a m crezut că lucrul cel mai sigur pentru mine e să-1 răpun, dînd 25 ; cu săgeata; căci din toţi iepurii ce-i ştim, cei mai buni la fugă sînt cei din Atalia şi cei mai buni cîini din Europa nu i-ar putea prinde. Cum mă gîndeam la aceasta, aveam la mine o tolbă cu patruzeci de săgeţi. Şi cînd, trăgînd cu arcul o săgeată, nu l-am nimerit, a m tras după el cu a doua. Cum însă şi aşa dormea mai departe, îmi făceam mare necaz dacă nu 30 l-aş nimeri; şi atunci am tras pe rînd cu t o a t e săgeţile pînă la capăt. După ce au fost repezite toate săgeţile şi eu nu mai aveam nici o săgeată, iepurele trezindu-se din somn, îndată a luat-o la fugă, cum a simţit zgomotul; şi cîinii l-au urmărit de aproape, totuşi nu l-au p u t u t prinde. Atunci mi-am dat seama că, în zadar a m tras cu t o a t e săgeţile, pentru că iepurelui ace- 35 luia îi era scris să mai trăiască încă. Din această întîmplare deci, împărate, m-am ales cu o învăţătură şi m-am hotărît să nu mă mai tem nici de sabie, j nici de lance, nici de săgeată, căci dacă mi-e scris să trăiesc, 3 6 1 nici chiar lancea nu mi-ar p u t e a lua viaţa. De aceea am mers asupra peonului cu t o a t ă încrederea, împărate, ştiind bine că, dacă îmi e scris să scap

212

IAONICCHALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTORICE V1I1

•1- cu viaţă, nimic r ă u n u mi s-ar p u t e a întîmpla din partea peonului". — Auzind î m p ă r a t u l acestea, s-a m i n u n a t de judecata tînărului · şi chiar atunci i-a dăruit o mantie de mătase cusută cu fir de aur, iar d u p ă aceea 1-a pus guvernator asupra ţării, în care fusese părintele său ; căci t a t ă l 5 său murise a c u m a ; şi rînduit de î m p ă r a t u l avea grijă de cîrmuirea ţării. Neamul acesta adică are o credinţă m i n u n a t ă în soarta ce-i este menită, aproape ca şi ceilalţi, eîţi a u îmbrăţişat religia lui Mohamed. j zîmi întiia Acestea s-au întîmplat deci în acea luptă d r e a p t ă 1 D u p ă ce de luptă. î n s & î m p ă r a t u l s -a aşezat b i n e în poziţia sa şi a r m a t e l e ciocnindu-se au început lupta, a r m a t a Asiei a pus-o să stea liniştită, p e n t r u că împăratul se temea, dacă va începe ea întîi l u p t a , să n-o ia la f u g ă şi el să nu ajungă în primejdia de a-şi zdruncina îndată armatele şi, cuprinse de t e a m ă să b a t ă în retragere, ci a r m a t a Asiei stătea locului, cea a E u r o p e i însă, împărţind-o în atîtea părţi, în cît îi vedea pe Peoni rînduiţi că vin, s-a încins la l u p t ă . Şi aşa încăierîndu-se armatele Europei, se l u p t a u . Şi nevoindu-se mult peste aşteptare, | s-au l u p t a t în c h i p remarcabil. Căci, peonii ajungînd cîte puţin, încît să-i atace de aproape, a u început să fugă din răsputeri, încît caii peonilor care îi urmăreau, să se ostenească tare şi să se obosească; şi abia atuncea turcii, ca şi cum f u g a le-ar fi deajuns, de departe a u început să tragă cu săgeţile în cai şi, dînd năvală, îi ucideau pe p e o n i ; şi p e n t r u că erau mai mulţi şi călăreau pe cai mult mai buni şi l u p t a , în multe privinţe, o făceau cu meşteşug, situaţia lor era mai b u n ă ca a peonilor. Şi, ziua întîia, au căzut mulţi peoni în l u p t ă , dar şi mulţi turci au murit de mina peonilor. Şi ziua aceasta întreagă, s-au l u p t a t amîndoi şi şi-au ţ i n u t c u m p ă n a ; dar p e n t r u că era tîrziu, s-au despărţit unii de alţii şi, retrăgîndu-se amîndouă părţile în tabere, s-au dus la odihnă. Peonii aveau credinţa, că turcii peste noapte vor lua-o din loc şi că nu vor rămîne în linie de luptă. Şi din cavaleria uşoară de pradă, n u puţini a u p l e c a t ; dar, după ce au început să dea peste tribalii care a ş t e p t a u la poteci, s -au înapoiat din nou în t a b ă r ă . Şi peonii aşadar erau de părerea, ea a doua zi să iasă la luptă cu o p a r t e mai mică de a r m a t ă , aşteptîndu-se că ceilalţi vor fi plecat şi n u vor fi r ă m a s şi că, aşa fiind superiori, vor p u n e repede mîna pe P o a r t a î m p ă r a t u l u i d a r î m p ă r a t u l şi | turcii prinseseră c u r a j şi nu le mai era frică de peoni ca mai înainte ; şi fiind mai cu curaj, se pregăteau ca, a doua zi dînd l u p t a , să-i p u n ă pe f u g ă pe peoni. sfat
de

io

15

20

25

30

363 35

război in

tabăra iui l a n c u . fiecare

î n ziua a c e a s t a deci s-au petrecut lucrurile aşa ; n o a p t e a a c e e a însă, peonii gîndindu-se ca a doua zi să dea l u p t a , îşi arăta părerea, cum credea el c ă trebuie d a t ă l u p t a ; şi s-a f ă c u t

D E S F Ă Ş U R A R E A B Ă T Ă L I E I D E LA COSOVO D I N 1448

213 -:1

m u l t ă v o r b ă . Aici, c u m

ţ i n e a u ei sfat, a păşit in mijlocul lor T a u t e s al lui

S a u z e s , n e p o t d e fiu al lui A m u r a t , coborîtor clin O t u m a n i z i şi a vorbit astfel : ,,Hoi n e - a m războit î n d e a j u n s şi în A s i a şi în E u r o p a , d a r n e a v î n d a c e a s t a în v e d e r e , c a să d ă m l u p t a chiar î m p o t r i v a puterii lui A m u r a t , n u putem 5 a j u n g e nici la u n c a p ă t ! C ă c i aceşti o a m e n i nelăsîndu-se ucişi, n u p u t e m a ş a lesne să b i r u i m . Ci e u u n u l c r e d c ă luptîndu-te c u v r ă j m a ş u l , dacă-i dai o lovitură b i n e nimerită, ai d o b o r î t v r ă j m a ş u l şi c u a r m a t a poţi ieşi u ş o r la c a p ă t . D a r u n d e ai p u t e a d a o lovitură m a i b i n e n i m e r i t ă decît la c a p 1 ! C ă c i d o a r p o a r t ă întreg c o r p u l şi e c a o cetate în el. D a c ă însă nu-i dai o lovitură b i n e nimerită, îţi v a fi a n e v o i e şi g r e u să o isprăveşti c u vrăjmaşii. Şi a c u m a se p a r e c ă e tot aşa. C ă c i v e d e ţ i c u m P o a r t a î m p ă r a t u l u i a stat locului şi n - a pornit nici într-o p a r t e la l u p t ă şi n u voieşte să se e x p u n ă nici la o primejdie, c a şi c u m t o a t ă j s ă n ă t a t e a şi salvarea î m p ă împăratului râtului ar sta în ea, şi să intre în luptă, n u m a i c î n d ar fi d e n e a p ă r a t ă n e v o i e . E i bine, să u r n i m d i n loc a c e a s t ă p a r t e d i n a r m a t a şi, o d a t ă a c e a s t a plecată, n i m e n i d i n ceilalţi, n - o să v r e a să m a i r ă m î n ă . E u u n u l a ş a d a r sînt d e părerea, s-o p o r n i m c u t o a t ă t a b ă r a şi c u trăsurile p e care se î n t î m p l ă să a v e m t u n u r i şi puşti, şi, la a d ă p o s t u l acestei nopţi, să m e r g e m d e î n d a t ă a s u p r a Porţii şi să d ă m l u p t a c u e a fără nici o zăb a v ă . Şi d a c ă o să a t a c ă m P o a r t a î m p ă r a t u l u i , t r ă g î n d c u tunurile şi să se b a g e spaima în ei, c r e d c ă n u avea în e n o a p t e a , a ş a o să p l e c e şi a u să o ia
20

10

d î n d c u celelalte proiectile, şi o a ş t e a p t ă p î n ă în ziuă, ci c u m la f u g ă , b u c u r o ş i mină şi p e a celorlalţi". aceste cuvinte,

să scape. Şi d o b o r î n d p u t e r e a acestora, a m

Atac de noapte neizbutit. aici e u deau

Cu

T a u t e s i-a î n d u p l e c a t şi

a u f ă c u t aşa. împăratului împăratului, şi năpă-

25

f u m a t ă a u pornit c u trăsurile înspre t a b ă r a şi puştile i-au băgat în spaimă

p e la straja întîia d e n o a p t e . C î n d a u a j u n s a p r o a p e d e P o a r t a tunurile tabăra împăratului;

p e ieniceri

şi l u p t a era m a r e în p a r t e a a c e e a ; şi se r e v ă r s a
30

d e zori. C ă c i ienicerii p u n î n d tunurile şi puştile în poziţie d e tragere, b ă t e a u cel m a i m u l t ucişi d e tunuri. C î n d însă s-a făcut a p r o a p e d e ziuă şi a u v ă z u t c ă t a b ă r a î m p ă r a t u l u i stă t e m e i n i c p e poziţie şi l u p t ă în c h i p v r e d n i c d e luat în s e a m ă , s - a u hotărît să se ridice şi să plece spre locul acela, u n d e îşi a v e a u t a b ă r a şi să n u aştepte să-i înconjoare, d u p ă c e s-ar fi a d u n a t cei ce e r a u p e a p r o a p e d e P o a r t ă . Şi c u m şezuseră m a i s-au hotărît, a ş a şi a u făcut. înainte. S - a u retras spre locul u n d e

în peoni. Şi [ d i n a m î n d o u ă părţile a u c ă z u t n u puţini în n o a p t e a aceasta, aes

35

214 1

IAONIC CHâXCOCONDIL: BXFOTTERI ISTOEICE VII

λ doua zi turcii I)ii]>ă ce însă s-a făcut ziuă, s-a p u s 1 a doua oară în ordine a t a c ă din spate. <je i ^ p t ă , cu gîndul să încerce, c u m i-ar ieşi Incurile. Apucînduse de luptă, s-a aruncat asupra a r m a t e i din Asia şi s-a încăierat. Cum se încăierase aici, generalul-eomandat al Europei îl t r i m i t e pe 5 guvernatorul Tesaliei Turachan să a j u n g ă cu a r m a t a lui în spatele peonilor şi să se lupte cît se p o a t e de tare. Aici a j u n g î n d T u r a c h a n în spatele peonilor, pe mulţi i-a culcat la pămînt în l u p t a aceasta. Căci ei îi goneau pe cei din Asia 2 şi cum se ţineau stăruitor de u r m a lor, aceia f u g e a u din răsputeri. Numai scutierii subcomandanţilor 8 fiind din E u r o p a , cu t o a t e io că se îndepărtau, ca şi cum ar fugi, se l u p t a u cu peonii, p r e c u m le e obiceiul turcilor să se lupte 4. î n contra celor din E u r o p a însă care de la spate nu le dădeau răgaz, întorcîndu-se se l u p t a u de aproape, unii într-o p a r t e | de 366 eîmpie, alţii într-alta, după cum se întîmpla fiecare, încolţindu-se întreolaltă. • .
Rominii trimit soi «ie 15

|.!i<i' in Murad π.

dar

t o t u ş i suit măcelari».

Dacii însă cînd au văzut pe turci luptîndu-se mult peste aşteptarea lor şi că pe ei îi ameninţă cele mai rele pri^ abia de vor scăpa de nenorocire, chiar dacă

ar ajunge să rămînă teferi, că p e n t r u j u r ă m î n t nu e nici u n mijloc să nu-şi primească pedeapsa de la î m p ă r a t u l ρ e n t r u cîte i le-au făcut, ducînd lăzboi eu el şi p e n t r u că s-au aliat în l u p t ă cu peonii, s-au hotărît în această m a r e 20 învălmăşală să t r i m i t ă un sol la î m p ă r a t u l A m u r a t , ca să se împace şi ca, predînd armele, să reia legăturile cu î m p ă r a t u l şi să-i fie prieteni. Şi cum s-au hotărît, aşa a u şi făcut. I a r solul sosind la P o a r t ă , a spus unele ca acestea : „ î m p ă r a t e , pe mine dacii m-au trimis să vin în f a ţ a t a şi să cer pace p e n t r u dînşii, care t e roagă fierbinte de iertare p e n t r u cîte ţ i le-au 25 greşit f a ţ ă de domnia şi stăpînirea t a . Şi-ţi mărturisesc că ei de voia lor : n-ar fi intenţionat vreo răzvrătire în contra stăpînirii tale, dacă peonii nu ne-ar fi pus cu sila, poruncindu-ne să ne legăm cu ei şi nu ne-ar fi împins eu puterea la aceasta. Aşadar a c u m a t e roagă să-i asculţi şi să-faci pace cu ei şi ei, în ceea ce priveşte războiul, stau alăturea de tine, încît să-ţi 30 fie de folos". — La aceste cuvinte ale solului, Chalil, J marele vizir al casei 367 împăratului, luîndu-i vorba din gură, le-a spus unele ca acestea : ,,Dar voi b ă r b a ţ i daci, ştiţi doar că puternicul î m p ă r a t a fost binevoitor şi u n
lancu de Hunedoara. Manuscrisele au Ά λ α ν ο ύ ς — „ a l a n i i " şi Ά λ α σ ι α ν ο ύ ς — „ a l a s i a n i i " , ceea ce F a b r o t a înd r e p t a t î n ' Α λ β α ν ο ύ ς — „ a l b a n e z i i " , v ă d i t însă m a i bine N u s s e r în Άσιανούς, „ p e cei din A s i a " . 3 Beii g u v e r n a t o r i d e p r o v i n c i i şi oraşe. 4 Tactica clasică d e l u p t ă a t u r c i l o r e r a să se p r e f a c ă a n u m e că f u g , s p r e a d e s t r ă m a r î n d u r i l e u r m ă r i t o r i l o r , apoi d î n t r - o d a t ă să se î n t o a r c ă , omorînd pe cei ce au a j u n s a p r o a p e d e ei. Şi aceasta o făceau d e r e p e t a t e ori.
2 1

MTTKAD II INVING'ĂTOE LA COSOVO IN 1448

215

«ocrotitor de la î n c e p u t ; şi acuma, cînd sînteţi la nevoie, faceţi voi pace 1 î ă r ă vicleşug şi înşelăciune, ca să-i fiţi prieteni în viitor i ! Şi dacă din cîte le spuneţi, îndeplinind ceva, i-aţi p u t e a face împăratului vreo îndatorire, să ştiţi "bine că nu-l veţi întrece p e dînsul cu binefacerea voastră. Totuşi armele, mergeţi, să le predaţi încoace cît mai repede !" — Acestea, Chalil 5 a l lui P r a i m zicîndu-le că le spune din hotărîrea împăratului, a lăsat solul să plece. Şi 'dacii, cînd li s-a întors solul şi le-a spus cele ce i le î m p ă r t ă şise Chalil al lui P r a i m din hotărîrea împăratului, îndată s-au d a t la o p a r t e şi s-au despărţit de p e o n i ; şi mergînd înainte, au a j u n s pînă aproape d e P o a r t a împăratului şi, stînd locului, socoteau că-i fac împăratului o 10 Tbucurie ca aceea, fiindu-i a j u t ă t o r i în nevoia de f a ţ ă , încît să primească d e la î m p ă r a t u l daruri şi veşminte. D a r împăratul, cînd se opriseră locului lîngă dînsul, a d a t cu socoteala că, făcîndu-i cu u n plan viclean această propunere, să nu umble cu gîndul să-i facă vreun rău, înţeleşi fiind cu peonii; şi t r i m i t e d u p ă generalul-comandant al Europei să vină cu vreo douăzeci 15 d e mii de ostaşi; şi de î n d a t ă ce a venit, precum îi ordonase, a poruncit să-i ucidă pe t o ţ i dacii care-i stăteau primprejur, | f ă r ă să cruţe pe nici- :i68 u n u l . Şi aşa au început să se apere, p e n t r u că armele le aveau cu dînşii. Căci î m p ă r a t u l n u vroia să-i omoare, d u p ă ce ar fi predat armele, ci cu acestea în mina să-şi primească pedeapsa p e n t r u cîte i le-au făcut. Şi aşa 2 0 a u fost daţi pierzării pe loc, f ă r ă nici o consideraţie. Peonii cînd i-au văzut pe daci îndepărtîndu-se, mai întîi s-au minunat, ce-ar v o i ; cînd însă şi-au dat seama că »i>ie D u n ă r e . V oiese să se împace cu împăratul, erau plini de necaz a s u p r a lor şi erau supăraţi pe ei, că şi-au t r ă d a t p r i e t e n i i ; dar cînd, p u ţ i n 25 m a i pe u r m ă , a u văzut că t o ţ i sînt daţi pierzării de către împăratul f ă r ă .nici o consideraţie, au fost cuprinşi de u i m i r e ; şi cînd au înţeles hotărîrea împăratului, că n u avea nevoie de astfel de tovarăşi de l u p t ă , au socotit «ă se îndepărteze cît mai repede. l o a n aşadar, îndată ce de la luptă a a j u n s la trăsuri, a vorbit cu conducătorii, că el cu oamenii lui ar vrea să meargă so •dinspre p a r t e a de a r m a t ă , u n d e stă însuşi împăratul, cu intenţia să p ă t r u n d ă la P o a r t ă ; iar cînd dînsul, t r i m i ţ î n d u n vestitor, o să dea semn, atuncea. t o ţ i deodată să înainteze asupra Porţii. Spunînd acestea, — şi era pe la •cea din u r m ă strajă de noapte 1 , — şi-a ales pe cei mai bine echipaţi de război şi p e care-i socotea mai devotaţi, iar celor de la t r ă s u r i le-a spus, cînd 35 o să dea semn, atuncea să înainteze asupra P o r ţ i i ; şi însuşi cu a r m a t a în ordine, s-a grăbit să ia calea întoarsa, | mergînd spre I s t r u . Şi c u m foarte ;i«a
Turcii biruitori.

lancu se retrage

1

Pe la orele trei după miezul nopţii.

223 LAONIC CHALCOCONDL : E X P U N E K l ISTO B ICE VIII

Ι repede s-a făcut de zi, acesta JIU se mai vedea nici de peonii care an r ă m a s la t r ă s u r i , nici de împăratul. Cînd oamenii din jurul împăratului a u v ă z u t că t a b ă r a peonilor este goală şi că puţini a u r ă m a s înăuntrul carelor, se minunau de aceasta ; şi atunci u n om care sosise pe acelaşi d r u m , le anunţă5 că peonii, pe la s t r a j a cea din u r m ă a nopţii, ar fi fugit spre I s t i u . A t u n c i ienicerii apucînd armele, au alergat în f u g a mare-asupra peonilor din căruţe. Aceştia aşadar, cînd a u observat că a u fost t r ă d a ţ i de ai lor, s-au l u p t a t eu t o a t ă vitejia în contra ienicerilor. D a r nu peste mult t i m p ienicerii s-au urcat pe care şi a u trecut peste peoni, omorîndu-i p e t o ţ i de-a v a l m a . 10 Aceştia s-au l u p t a t de dimineaţă şi, ca nişte b ă r b a ţ i viteji ce a u fost, a u murit p e la ora, cînd p i a ţ a e plină de o a m e n i 1 . I a r î m p ă r a t u l era î n d e m n a t să se ia pe u r m a peonilor, generalii-comandanţi dîndu-i sfaturi în sensul a c e s t a ; dar n-a voit să asculte de vorbele lor, aducîndu-şi a m i n t e ce a> p ă ţ i t Clxasim al lui M a z a m 2 din p a r t e a lui Choniat, cînd s-a luat pe u r m a 15 l u i ; şi era bucuros de norocul ce 1-a a v u t , de i-a d a t izbîndă. î n l u p t a aceasta a u murit, p r e c u m ana p u t u t afla, — căci morţii din amîndouă p ă r ţ i l e au fost n u m ă r a ţ i mai p e u r m ă de d o m n u l tribalilor, şaptesprezece mii d e peoni şi daci la u n loc, turcii însă la p a t r u mii. Căci turcii se pot cerceta. 370 şi deosebi uşor, cunoscîndu-se, | p e n t r u că sînt t ă i a ţ i î m p r e j u r şi peonii 20 p o a r t ă plete frumoase, turcii însă se r a d p e cap, lăsîndu-şi cîţiva peri la. timple. D u p ă ce lupta s-a sfîrşit, î m p ă r a t u l a poruncit, trupurile să l e aleagă şi p e turci să-i înmormînteze p e malul rîului n u m i t Morava, şi e l însuşi ridicînd t a b ă r a , a plecat spre casă. l o a n însă cum se retrăgea f u g a spre I s t r u şi se făcuse searacînd a a j u n s la Sveţanion, oraş de al împăratului, e r a n e d u Buda " merit c u m să se ducă în chipul cel mai sigur, ca să n u se. dea de cunoscut misilor şi să n u a j u n g ă în primejdia de a fi prins de d o m n u l tribalilor ; căci îl ştia p e Gheorghe, cît de m u l t ţine să-1 p o a t ă prinde, fiind în duşmănie si m a r e ceartă cu dînsul. D u p ă ce s-a gîndit şi s-a chibzuit,
laneu in prinsoare ia sîrbi; t > trimis ia
* *

25

ΟΛ

s-a hotărît să se despartă de a r m a t ă şi cu p u ţ i n i din oamenii lui să m e a r g ă de-a dreptul spre Belogra.d. Şi cum s-a hotărît, şi-a ales oamenii săi şi p e la s t r a j a a doua de n o a p t e 3 a a p u c a t pe alt d r u m . Mergînd, iarăşi i s-a p ă r u t că aşa v a fi recunoscut încă mai repede. Şi p î n ă a se face de zi s-a răsgîndit ca, f ă r ă ei, ar p u t e a mai bine să scape la I s t r u , dacă şi-ar continua
1 2

Indicare cronologică antică, a d i c ă înspre ora zece dimineaţa. Manuscrisele d a u Μ α ζ α ρ ά κ ε ω — „ M a z a r a c h e " , î n d r e p t a t de D a r k o în Μ α ζ ά μ ε ω d u p ă .

p . 185, 12. 3 P e la miezul n o p ţ i i .

IANCU Î N P B I N S O A E E I A CEAIUL S E R B I E I

217

drumul, fiind n u m a i singur singurel, Cînd | s-a făcut de zi, descalecă de 3 7 f p e cal şi, mergînd p e jos, a j u n g e p e u n deal, şi văzînd u n . t u r c care îi venea p e aici în cale, se adăposteşte într-o mlaştină, ce se întindea plină de a p ă pînă departe. D u p ă ce a ieşit de acolo, a j u n g e spre ţ a r a lui Gheorghe şi, întîlnindu-se cu tribali, le-â cerut să-i fie călăuze de d r u m şi să le dea p l a t ă 5p e n t m drum. Aceia i-au promis să-i a r a t e drumul, dar apoi umblau să-i ia viaţa. Cînd deci le-a venit la îndemînă, îl cuprind, eu gîndu-1 să-1 omoare. Iii însă, cum a b ă g a t de seamă, a smuls sabia tribalului şi, p e n t r u că-i venea bine, îl loveşte p e u n u l în u m ă r şi-1 doboară, iar celălalt a apucat-o la f u g ă şi dus a fost. î n t r e t i m p , domnul tribalilor auzind că Choniat, i o biruit de împăratul, a luat-o la fugă, a trimis crainic să vestească oamenilor săi să nu lase nici u n peon să-i treacă prin ţ a r ă , înainte de ce ar p u t e a să afle [şi să i-1 aducă în f a ţ ă ] 1 , cine este şi u n d e ar merge, şi pe alţii să-i lase să plece, pe Choniat însă să-1 prindă şi să-1 aducă la el. Acesta a vestit acestea în t o a t e părţile, iar guvernatorii a u d a t porunci celor de prin ţ a r ă că, pe 15oricare din peoni l-ar prinde, să-1 aducă la ei şi să li-l a r a t e ; şi oricine ar fi prins, făcînd altfel, v a fi d a t pierzării cu m o a r t e a cea mai rea. Atunci Choniat, istovit de foame c u m era şi neştiind încotro s-o apuce şi ce să facă, | a j u n g e într-un ţ i n u t de al tribalilor. Şi acolo văzînd tribali lucrîndu-şi 372; ogorul, a mers la aceştia, rugîndu-i să-i dea pîine. Aceştia,, cînd au văzut 20 p e u n peon stînd în f a ţ a lor să ceară pîine, a u grăit : „ D a r , străine, pîinea aceasta, i a t ă că ţi-o d ă m , dar datoria noastră este să t e ducem la căpetenia oraşului să t e a r ă t ă m ; şi d u p ă ce t e v a fi văzut, t e va t r i m i t e înapoi în ţ a r a t a . Căci n-ai să aibi nici o supărare dinspre a c e a s t a ; ci e vorba cred despre l o a n Choniat, p e eare-1 c a u t ă ; cît despre ceilalţi peoni, cîţi trec pe 25aici, nici nu-i bagă în s e a m ă " . — D u p ă aceste cuvinte cum nu-1 slăbeau de l^c, ci îl ţineau cu tărie, se vede nevoit să se descopere celui mai în vîxstă că e Choniat. Şi i-a pus în vedere că-i dă m a r i daruri de prietenie şi bani şi p ă m î n t , dacă-1 duce t e a f ă r la Belograd, f ă r ă să fie văzut de vreun tribal. Cel mai în vîrstă 1-a cunoscut deci şi a primit să-1 ducă neatins în acel loc ; 30· şi fraţilor săi povestindu-le cine este, le-a spus să nu meargă nicăieri şi să n u d e n u n ţ e pe om. Cînd s-a înserat, l-au dus la casa, unde-şi aveau şirele de paie şi v i t e l e ; şi au rămas, pregătindu-se p e n t r u a doua zi să-1 ducă la Belograd. î n ziua aceasta însă fraţii s-au luat la ceartă şi unul din aceştia îi face cunoscut j căpeteniei oraşului şi, luînd soldaţi de serviciu, îi duce la 373 casa, unde era Choniat la şirele de paie. Şi, luîndu-1, l-au dus la căpetenia oraşului. I a r acesta 1-a trimis legat la domn şi i-a a n u n ţ a t că a fost prins, ascuns în fui. Atunci domnul, î n d a t ă ce l o a n a fost adus la dînsul, 1-a pus
1

C u v i n t e n e p o t r i v i t e , scoase d i n t e x t d e I. B e k k e r , p e b u n ă d r e p t a t e .

'218

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTOEICE VII

la închisoare şi 1-a ţ i n n t u n t i m p în cetate. D a r el îl înduplecă pe căpitanul cetăţii şi garnizoana de pază să atace împreună cu el pe domn şi să ocupe oraşul. Unul din conspiratori însă d e n u n ţ î n d planul, cei din garnizoana de pază au fost daţi de gol ce p u n e a u la cale; şi ei au fost daţi pierzării, l o a n însă încuscrindu-se cu acela şi logodind feciorul lui, 1-a trimis la scaunul lui de domnie la B u d a ,
Moartea iui l o a n VIII P a ieaioji, s i oct. 1448. Certuri între fraţii u r m a ş i . 10

Pediţia Pionilor de sub conducerea lui Choniat s-a întîmplat aşa şi a a v u t acest s f î r ş i t ; însă, după ee se 'înapoiase la reşedinţa A i m u . a t

^

cu

ex

:i7! 15

:2

°

25

30 375

împărătească, nu cu mult mai tîrziu, s-a simţit îndemnat la război asupra B i z a n ţ u l u i ; dar î m p ă i a t u l elinilor l o a n s-a săvîrşit din v i a ţ ă şi domnia împărăţiei a trecut asupra fratelui său Constantin". Căci cînd s-a săvîrşit din viaţă, s-a pornit să ia domnia împărăţiei fratele său Dimitrie, dar a fost oprit de cei din capitală şi de | maică-sa şi de marii dregători care au intervenit ca mijlocitori, şi de popor şi de cei dinţii sfetnici împărăteşti, atît Cantacuzino cît şi ÎTotara, care se t e m e a u că, dacă acesta ar a j u n g e la domnie, Constantin să n u vină cu a r m a t ă străină şi să li se prăpădească împărăţia şi statul. D e aceea aşteptau să vină Constantin şi n-au lăsat, ca Dimitrie să se urce pe t r o n . Căci se întîmplase atunci să fi a j u n s de mai înainte la Bizanţ şi fratele mai mic Toma eare credea eă-1 va apuca încă în viaţă p e î m p ă r a t şi voia să stăruie p e n t r u unele lucruri p e n t r u care îl mai rugase pe împăratul. Acesta însă murise şi nu 1-a mai apucat în viaţă, a aflat însă starea de lucruri î n v r ă j b i t ă din cauza pretenţiilor de domnie ale fratelui Dimitrie. D a r peste p u ţ i n t i m p sosind la Bizanţ Constantin însuşi, şi-au împărţit între ei Peloponezul şi la această împărţeală s-au legat întreolaltă cu jurămînt, ca împărţeala să r ă m î n ă statornică. Totuşi fratele mai mic, sosind mai întîi cu o corabie în Peloponez, a.atras de p a r t e a sa oraşele din Peloponez împotriva jurămintelor şi, luînd peloponezienii eare au trecut la el, p u r t a război c u fratele său Dimitrie. Acela însă aducînd a r m a t ă de a î m p ă r a t u l u i 1 prin stăruinţa fratelui soţiei sale Asan, 1-a silit pe fratele său să ajungă la o înţelegere cu el şi s-au lăsat în seama | fratelui lor din Bizanţ să le fie arbitru, în ce priveşte teritoriul, dîndu-şi unul altuia ostatici şi garanţii. î n t i m p ce se petreceau acestea, A m u r a t , feciorul lui februarie 1551. Mehmet, se săvîrşeşte din viaţă la u n ospăţ lovit de dambla de pe u r m a vinului prea m u l t . Şi a domnit treizeci şi doi de ani.
Moartea Iul Murad II,
1

-35

S u l t a n u l u i Murad II.

MOARTEA I/UI IOAN V I I I PALEOLOG SI A L U I MUEAD I I

219
1

î m p ă r a t 1-a lăsat p e feciorul său M e l i m e t ; şi a m a i r ă m a s încă u n b ă i a t •de la soţia sa, f a t a lui S p e n d e r ; şi a fost A m u r a t u n o m blînd şi n u f ă r ă noroc. R ă z b o a i e , a dus de a p ă r a r e , n e d r e p t a t e n u începea, ci a s u p r a aceluia care a început-o, î n d a t ă p o r n e a eu război, n ă v ă l i n d a s u p r a l u i ; şi cînd •cineva nu-1 provoca la război, n u a v e a de loc chef să-1 p o r n e a s c ă şi aceasta m i p e n t r u că a r f i fost lăsător, ci cînd era v o r b a să se apere, socotea cu d r e p t c u v î n t să m e a r g ă î n a i n t e şi în t i m p de i a r n ă şi p r i n g r e u t ă ţ i l e cele m a i m a r i ; şi n u ţ i n e a s e a m a de loc nici d e osteneală nici de primejdie.

r >

Urcarea pe t r o n a l o i D u p ă m o a r t e a lui, p e t r o n s-a u r c a t M e h m e t . Şi Mahomed ii(i451—ΙΉΜ). î n < i a t ă la m o a r t e a lui A m u r a t , ienicerii din A d r i a n o - io pole s-au înţeles î n t r e ei, p l ă n u i n d să a t a c e oraşul şi, a d u n î n d u - s e a f a r ă d e oraş, ţ i n e a u sfat din ce p a r t e să a t a c e oraşul şi să-şi dobîndească din aceasta b a n i . A t u n c i Chalil al lui P r a i m , î n a r m î n d pe ceilalţi d e la P o a r t ă , i-a a m e n i n ţ a t , că p e n t r u acest p a s al lor p e d e a p s a cea m a i grea îi v a a j u n g e , d a c ă n u vor d e p u n e a r m e l e ; | iar d u p ă ce a u d e p u s armele, le-a împrăş- 376 t i a t a d u n a r e a , spunîndu-le că n u f a c de loc b i n e cu a c e a s t a . N u p e s t e m u l t sosind din Asia M e h m e t al lui A m u r a t , s-a u r c a t p e t r o n şi a p u s la cale t r e b u r i l e domniei, d u p ă c u m credea că în î m p r e j u r ă r i l e de f a ţ ă îi v a fi m a i de folos : şi cu elinii a încheiat u n t r a t a t de p a c e şi le-a d a t teritoriul d e la m a r g i n e a m ă r i i din Asia. Şi cu d o m n u l tribalilor încă a f ă c u t pace 20 şi p e f a t a aceluia, soţia lui A m u r a t şi m a ş t e r a sa, a trimis-o de î n d a t ă t a tălui, c ă u t î n d să-i f a c ă pe voie, şi i-a m a i d a t ţ a r a pe care a a v u t - o . P e f r a t e l e său, v e n i n d la cîrma împărăţiei, 1-a omorît, închizîndu-i r ă s u f l a r e a în a p ă . P e acesta 1-a ucis p a h a r n i c u l său, s a r a p t a r i se s p u n e acestuia, care n u m u l t m a i pe u r m ă şi-a d a t obştescul sfîrşit. P e acest f r a t e al său 1-a f ă c u t 2 5 a ş a d a r să dispară a s t f e l ; p e cealaltă soţie a lui A m u r a t , f a t a lui Spender, a d a t - o d u p ă u n b ă r b a t cu m a r e p u t e r e la P o a r t ă , cu n u m e l e Isac, p e care 1-a f ă c u t g e n e r a l - c o m a n d a n t ai A s i e i ; şi se a r ă t a f a ţ ă de acesta b i n e v o i t o r în f o a r t e largă m ă s u r ă . Şi cu solii care a u venit din Peloponez, a încheiat t r a t a t d e pace. 30 Război contra lui tiara imul.

L a m o a r t e a lui A m u r a t , C a r a m a n Alisur
λ · . τ τ

care şi m a i
. ,. * .ν

m a m t e p u n e a m e r e u la cale raseoale, e a . s a ridice ţările c e se r ă z v r ă t e a u în Asia, în c o n t r a Otumanizilor, şi aşa însuşi doar v a a j u n g e l a · o p u t e r e m a i m a r e , a început să f a c ă m a r i t u l b u r ă r i | în A s i a ; 377 şi ducînd a r m a t a în ţ a r a î m p ă r a t u l u i , jefuia ţ a r a şi p r ă d a vitele. D a r M e h m e t 35 cînd a auzit că-i jefuieşte C a r a m a n ţ a r a , n - a p u t u t r ă b d a şi î n d a t ă a pornit
1

Vezi mai sus, p. 150 η. 1.

i cu armat»· găsind în locu-i pe marele vizir al Porţii Sarazia, care îi era· devotat » trecut în Asia şi a plecat mai departe asupra lui Caraman şi ar tării acelui3" Acela însă a părăsit ţara, retrăgîndu-se pe culmile munţilor r precum îi e r a mai înainte; dar la sfatul lui Ohalil al lui Praim a r trimis sol Şi a a Î u n , s înţelegere să-i slujească ori la ce ar avea nevoie j si a mai spus că e gata să dea înapoi Candiloro: Iar el s-a lăsat înduplecat şi a încheia·* u n t r a t a t d e P a c e · La întoarcere, cînd a ajuns la Galipoli, a cerut numărul ienijnwîurariii comandantului cerilor care au lipsit şi n-au venit la această expediţie, şi p e ienicerilor- c o m a n d a n t u l lor, Aghia-paşa numit, 1-a batjocorit, dîndu-i 10 lovituri de bici, şi 1-a dat afară din locu-i de cinste, [iar pe comandanţii de zece şi pe scopiţi şi pe comandanţii de cincizeci, ai căror ieniceri au lipsit, le-a dat m a i întîi lovituri de bici şi apoi i-a dat afară din slujbă] Κ Iar acestea le-a făcut, pentru că nu i-a arătat, eînd a plecat cu armata asupra 15 duşmanilor, cine ar f i prezent şi cine s-ar întîmpla să lipsească. P e cei şapte. mii de p u r t ă t ori de şoimi ai tatălui său i-a făcut să-şi înceteze acest serviciu «78 şi i-a t r e c u t în rîndurile armatei să ] vină cu el în expediţii. Şi pe cei ce a yeau g r i j ă (le elini, şi pe aceştia i-a scos din această slujbă, spunînd câ el nu. are nevoie mai mult decît de o sută de slujitori de aceştia şi 20 de c i n e i s u t e de purtători de şoimi şi că el încă n-a ajuns la atîta slăbiciune minte, încît să întreţină aceşti oameni fără treabă pentru u n lucru d e p r i s o s şi d e fală deşartă 2 . D o m n u l u i peloponezienilor Dimitrie îi stătea în ajutor în contra fratelui care tot se certa încă ; şi n u voia să-i dea fratelui ţara. Ş i p e T u r a c h a n 1-a trimis să lupte împreună eu acela şi să dărîme |ÎBăla c&p&ţ I s t m u l . Ş i atunci Toma s-a împăcat cu fratele său, cu condiţia de acTttmg, î n a i n t e să fie în bune relaţii şi prieteni întreolaltă şi i-a i-ŞTil Cftlamala î n schimbul regiunii Scorta 3 , pe care i-o luase fratelui inter""*»*»·» ta r^iopo-

f w H l j K j i n K V ^ i ţ n p a r a n t e z e , D a r k o p e b u n ă d r e p t a t e le-a &cos «lin t e x t , p e n t r u c i * **' « e s c W altt'n&t a d ă u g a t e de Fabrot. Spiritj* - « ' p i l e Λ*· — , , d e f a l ă d e ş a r t ă " , p r e c u m propune N u s s e r , d e c î t < {Gorfys ~ xatvoh i l t " ; Jir^eaSpi e î n m a n u s c r i s e şi p r e c u m păstrează şi D a r k d . K a r y t a i n a ) sau p o a t e L e u c t r a ; v e z i ed. Dark<5 a p .

ÎNCEPUTUL DOMNIEI LUI MAHOMED

II

221

întîiBpiări «ic Acestea s-au întîmplat aşa pînă aici; şi lui Ţanisă 1 , feciorul 1 p r m Asia. Caraisuf, care trimisese o solie la el şi cerea să nu-i puştiască ţ a r a de pe la Sebastia, <i-a cerut > 2 o mie de cămile eu u n t 8 şi a amînat să meargă asupra lui cu război, deşi i-1 declarase de mai înainte. Acest 'Ţanisă, precum a m arătat-o mai înainte, considerîndu-se dintre aşa numiţii 5 M a v r o p r o b a t a n ţ j 4 negri, le-a luat feciorilor lui Caraisuf oraşul Tebris 5 şi pe ei i-a a l u n g a t spre oraşul Samachia®. D a r a pornit de la Bagdat-Babilon şi împresura < Samachia > şi ţ a r a armenilor supunîndu-şi-o, a pornit asupra j capitalei armenilor E r ţ i n g a n şi a ocupat-o, avînd a r m a t ă ca la optzeci de 3 7 9 mii de călăreţi. Acesta p ă t r u n z î n d apoi şi în p a r t e a de ţ a r ă a lui Mehmet i 0 din Asia, făcea prădăciuni. Atunci .locuitorii de pe la Sebastia, ca ţ a r a lor să n u aibă de suferit din p a r t e a lui, i-au adus destul de m u l t e poveri de u n t şi-şi cultivau nestricată ţ a r a . Ţara de sub stăpînirea acestui fecior al lui Caraisuf a subjugat-o Ţochie, 7 u n u r m a ş de al lui Temir, care a pornit -de la Samarchand ; şi a împresurat şi oraşul Bagdat-Babilon, precum a m 15 spus-o în cele de mai înainte, şi trimiţînd pe Chasan n u m i t cel Lung, în Asia de jos şi asupra Armeniei, şi-a supus regiunile din această ţ a r ă . Şi .acestea deci s-au întîmplat astfel pînă aici.

Manuscrisele au ζ α γ ν ι σ α — „ Z a g n i s â " şi τ ζ α γ ν ι σ α — „ Ţ a g n i s â " , d a r vezi m a i sus, p . 111, r . 1 — 1 6 , p r e c u m observă D a r k o , î n d r e p t î n d în Τσανίσδ. 2 In p r o p o z i ţ i a aceasta m a n u s c r i s e l e a r a t ă o l i p s ă , p e care aş întregi-o cu cuvintele ,,i-a c e r u t " ; c o m p a r ă p . 78,33. S p r e a o b ţ i n e u n înţeles aş citi $ τ ή σ α τ ο καΐ μέλησε p e n t r u κ α ι . . . έμέλησε. 3 C ă m i l ă cu u n t , a d i c ă o p o v a r ă de u n t cît p o a t e duce o c ă m i l ă . * Adică p ă s t o r i de oi negre. î n m a n u s c r i s e e δ α β ρ ι ζ ί η ν — „ D a b r i z i e " , î n d r e p t a t de D a r k o ΐ η Τ α β ρ έ ζ η ν . 6 Manuscrisele au σ α μ α τ ί η ν — „ S a m a t i a " , î n d r e p t a t d e Darktf în Σ α μ α χ ί η ν . 7 A c e a s t a t r e b u i e să se fi î n t î m p l a t î n c ă î n a i n t e de d o m n i a lui Ţ a n i s ă , care e n e p o t •de fiică a l u i Ţochie şi care, se v e d e că a l u a t d e la c u m n a ţ i i săi aceste cuceriri ale socrului s ă u . Despre evenimentele a m i n t i t e î n acest p a s a j , c o m p a r ă d e a l t f e l şi cele i s t o r i s i t e la sfîrşitul c ă r ţ i i a t r e i a despre u r m a ş i i lui T î m u r - L e n k (mai sus p. 110, 16 — 111, 16).
5

1

LAONIC: EXPUNERI ISTORICE VIII
Yara care a u r m a t , Mehmet al lui A m u r a t , pregătind 1452. î n A g i a v a r c | t m a j m u l t de t o t , a clădit în Europa, la P r o p o n t i d a p e ţ ă r m u l Bosforului, u n d e e locul cel mai strimt de trecere din Asia-, o cetate n u m i t ă „Tăierea Gîtului". Şi a a d u n a t aici pe toţi generali icomandanţi şi guvernatorii din Asia şi E u r o p a şi, împărţindu-le-o cetatea aceasta în porţiuni, a început să o clădească. A făcut-o aceasta, ca să-şi aibă asigurată | trecerea în Asia şi ca puterile din Apus să n u p o a t ă năvăli cu triremele şi să-i împiedice trecerea şi să-i răscoale ţările din Asia. Avea să-i fie de m a r e folos şi la împresurarea Bizanţului. Trei t u r n u r i mari, cele mai mari din cîte le ştim, le-a clădit, două dinspre p a r t e a de la uscat, ca porniţi de la acestea să-i sară în a j u t o r celui ce venea la m a r e ; pe acesta însă 1-a clădit cel mai m a r e ; şi a acoperit turnurile cu plumb. Grosimea zidului era de douăzeci şi două de picioare, la t u r n u r i însă şi mai mult decît a t î t a , de treizeci. D u p ă ce, în trei luni, cetatea a fost zidită, a năvălit de î n d a t ă în regiunea Bizanţului, declarîndu-i război.
Construirea cetăţii Rumeii-hisar,

38»·

5· 381

10*

15.

Năvală in La sosirea iernii, a trimis pe Turachan asupra Peloponezului, 1 eioponez. p ^ ^ Q j j ^ ^ . g g d e o d a t ă şi cu fraţii împăratului elinilor. Acesta deci, luînd a r m a t a Tesaliei şi din a Europei cîtă e în garnizoană la Pere sub ascultarea generalului-comandant al Europei, a pornit cu război asupra Peloponezului, ducînd cu sine t o t o d a t ă pe feciorii săi, comandanţi 20 ai oraşelor din Tesalia şi Macedonia. Şi năvălind, mergea prin interiorul Peloponezului, prin ţ a r a n u m i t ă în antichitate A r c a d i a ; şi trecînd prin Tegea şi Mantinea, a coborît asupra oraşului I t o m e şi a ţării Mesenia şi, d u p ă ce zile destul de m u l t e au luat p r a d ă .vitele de aici, a ocupat oraşul Eeopolielini. A împresurat şi oraşul Sideropoliclmi, | dar cum n u le-a 3iia p u t u t cuceri, a ridicat a r m a t a , plecînd mai departe. î n cale,feciorul lui

224

I A O N I C C H A L C O C O N D I L : E X P U N E R I I S T O R I C E V1I1

1

mai mic Ahmet a fost prins de Asan, fratele soţiei domnului, care stătea pe aici la pîndă prin regiunea de la Michene, pe u n d e avea şă treacă în d r u m u l lui. P e acesta dueîndu-1 la domnul în Sparta, l-au ţ i n u t sub pază, pînă ce l-au d a t înapoi.
vara împresurarea Constau- ® a r următoare,' îndată cu ivirea primăverii, «nopoiei: 7 iipriiieMehmet al lui A m u r a t , a pornit cu război asupra ora'"'" 1 ' " ' " şului Bizanţ, acest plan avîndu-1 de mai înainte în minte, cînd îşi zidise în P r o p o n t i d a cetatea n u m i t ă Tăierea Gîtului. Şi cînd iarna era încă în toi prin părţile acestea, a d a t de ştire să înceapă construcţia de corăbii pretutindeni la ţ ă r m u l mării prin Asia şi E u r o p a şi şi-a pregătit şi echipat vase şi t r i r e m e ; şi-şi t o a r n ă t u n u r i , cele mai m a r i din cîte ştim că au fost făcute în acea vreme în vreo ţ a r ă . Şi îndată ce a Socotit că e timpul acuma s-o pornească, a trimis mai întîi pe generalulcomandant al Europei Sarazia cu a r m a t a Europei să ducă la Bizanţ tunurile şi eelelelte maşinării de război şi m a i ales t u n u l cel mare. Să fi fost acest t u n aşa, că-1 trăgeau şaptezeci de perechi de boi şi la două mii de bărbaţi. I a r Sarazia sosind şi de mai înainte, I culele de prin regiunea Bizanţului, în câre se adăpostiseră agricultorii de pe ogoare, unele împresurîndu-le, le-a cucerit cu foamea, altele le-a ocupat cu puterea ; şi pe b ă r b a ţ i scoţîndu-i, i-a măcelărit. Atuncea de î n d a t ă ce a năvălit, a şi s t r ă b ă t u t cu duşmănie regiunea Bizanţului. Nil cu mult mai pe u r m ă , a venit şi însuşi î m p ă r a t u l şi a t ă b ă r î t de la o m a r e la alta 1 . Şi în locul de la d r e a p t a împăratului pînă la P o a r t a n u m i t ă de Aur, tăbărîse t o a t ă a r m a t a Asiei, iar în locul din stînga pînă la P o a r t a n u m i t ă de Lemn, a r m a t a Europei * , la mijloc îşi aşezase bine t a b ă r a însuşi î m p ă r a t u l cu ienicerii şi P o a r t a , cîţi îşi ridicau de obicei corturile primprejurul împăratului. I a r Zagan, r u d ă prin căsătorie cu împăratul, îşi avea t a b ă r a în locul din f a ţ ă deasupra oraşului Galata. Întreaga a r m a t ă , se spune, că a fost la p a t r u sute de mii. N u m ă r u l animalelor de povară se.întîmplă să fie îndoit decît aceştia în t a b ă r a î m p ă r a t u l u i ; căci au obiceiul să ducă în t a b ă r ă cu ei animale de povară de multe ori m a i multe decît oamenii, încît să-şi p o a t ă aduce h r a n ă destulă pentru sine cît şi p e n t r u cai şi p e n t r u ceilalţi oameni. Căci n u m a i aceştia dintre t o ţ i oamenii cîţi îi ştim, iau măsuri să-şi aibă asigurate cele trebuincioase, oriunde i-ar duce războiul, încît de la sine să fie îndestulaţi de t o a t e ; şi p e n t r u asigurarea celor de t r e b u i n ţ ă duc cu ei pretutindeni cămile şi catîri mulţime foarte mare şi catîri pentru· orice a l t ă îndestulare, | oricare din ei silindu-se să arate că are caii şi cămilele şi catîrii cei mai frumoşi. D u p ă ce a

5

15
:!lt:î

20

25

30

35 38-4

1

De la m a r g i n e a Mării de Marmara p î n ă la margina B o s f o r u l u i .

ÎMKRESUKAKEA CONSTANTffiOPOLKI

225

venit î m p ă r a t u l , n u cu mult mai pe u r m ă a a p ă r u t şi flota pe m a r e , ca la treizeci de trireme şi vase mai mici la vreo două sute. cornul de α«Γ încins
cu lanţuri, zidurile

î n d a t ă ce elinii au aflat că flota împăratului, vine asupra lor, au întins prin mare lanţurile de fier de la oraşul oraşului. d i n f a ţ ă ι pînă la zidul Bizanţului lingă locul n u m i t ' l a Cetate ; şi corăbiile cîte s-ao întâmplat să fie de f a ţ ă aici, unele venite întra j u t o r , altele şi p e n t r u negustorie, le-au dus şi le-au pus înăuntrul lanţurilor. Şi aşa se gîndeau să oprească flota î m p ă r a t u l u i să n u p o a t ă intra în p o r t u l Bizanţului. Căci î n ă u n t r u se întinde 2 de-a lungul oraşului optzeci d e stadii 3 , iar mai departe pe continent înăuntrul ţării o sută cincizeci 4 . Aici zidul oraşului nu este prea puternic şi nici curenţii n u sînt mari, încît vasele să poată acosta cu greu. Dinspre uscat însă oraşul are două rînduri de ziduri, unul mare şi foarte însemnat, iar celălalt mai mic, ridicîndu-se dinspre a f a r ă d'easupra unui şanţ. L a t u r a şanţului dinspre zid este construită din p i a t r ă şi ş a n ţ u l are o lărgime de u n plethron s . î m p ă r a t u l şi elinii ţinînd s f a t , s-au h o t ă r î t să iasă la l u p t ă lîngă zidul de a f a r ă p e locul de deasupra şanţului, aşa precum le-a fost h.otărîrea şi mai înainte în vremea lui A m u r a t , eînd a împresurat oraşul. î m p ă r a t u l aşadar a adus de îndată aproape de oraş maşină de război, unele într-un loc, altele într-altul şi, punînd 10111111 r l , a i 1 ° ' în poziţie de tragere două tunuri, a început să b a t ă zidul. TJn t u n a fost aşezat în direcţia palatului împărătesc al elinilor, iar celălalt î n direcţia Porţii n u m i t e a lui R o m a n , u n d e îşi avea t a b ă r a însuşi î m p ă r a t u l . Au fost puse t u n u r i în poziţie de tragere şi în multe alte locuri ale taberei, t r ă i ,gînd asupra elinilor. Acestea însă două, eele mai mari, aruncau fiecare o piatră grea de doi t a l a n ţ i 8 şi mai mult. Pietrele însă care erau negre, se zice că oamenii însărcinaţi eu acest lucru le-au adus de la Marea Neagră în t a b ă r a împăratului. D a r avea împăratul u n t u n a r cu numele Orban, dac de n e a m 7 ; acesta a fost mai înainte la elini şi i-a părăsit, p e n t r u că nu avea din ce
Atacurile d i n s p r e uscat. Timarul riilo
1 2 3 4

Galata. Cornul de Aur, S î n t 15 k î n . F a c 26 k m .

' A ş a s e a p a r t e d i n t r - u n s t a d i o n : a r f i deci v r e o t r e i z e c i d e m e t r i . 6 V r e o 50 d e k i l o g r a m e , d a c ă s o c o t i m g r e u t a t e a t a l a n t u l u i a n t i c grecesc. 7 S u b „ d a c i " , C h a l c o c o n d i l î n ţ e l e g e n u m a i r o m î n i , a ş a c ă t r e b u i e să-1 ii socotit d e r o m i n p e O r b a n . I s t o r i c u l D u c a s ( X X X V , 1, e d . Grecu) î n s ă îl n u m e ş t e u n g u r .
15. e. 1621

226

IAONIC CHA1COCONDIL : E X P t J K E B I ISTOEICE VII

ι t r ă i ; şi a venit la P o a r t a împăratului. Atunci acesta a fost primit cu leafă, m a r e şi a a v u t grijă de pregătirea tunurilor. Şi tunurile trăgeau aşa. Mai întîi trăgeau două t u n u r i mai mici r aşezate de o p a r t e şi de alta a tunului celui mare, aruncînd o piatră g r e a de j u m ă t a t e de t a l a n t 1 . Şi aceste două pietre repezite zdruncinau zidul. 5 D u p ă cele două pietre era a r u n c a t ă şi o p i a t r ă mare, avînd o greutate d e trei t a l a n ţ i 2 ; şi o b u n ă b u c a t ă de zid a fost s u r p a t ă ; căci p i a t r a era d u s ă cu o repeziciune m i n u n a t ă şi cu o lovitură ce întrece orice margini, şi făcea o stricăciune nimicitoare. Se mai spune că b u b u i t u r a tunului era oarecum de neînchipuit şi ajungea primprejur | patruzeci de s t a d i i 3 , zguduind 1° pămîntul. Zidul de afară şi turnurile au fost surpate de t u n u r i şi cel dinău n t r u era lovit. Peste zi t u n u l trăgea şapte pietre şi peste n o a p t e u m u făcîndu-şi de cu ziuă semnul, unde trebuia să tragă. Şi aşa, de la î n c e p u t , spaimă şi frică i-a cuprins deodată pe elini. I a r ienicerii şi ceilalţi soldaţi îşi pregăteau din t a b ă r ă păt uri de pîslă albă şi roşie şi, ducîndu-le din t a b ă r ă 15 la zid şi la şanţul oraşului şi, zidul din afară de şanţ săpîndu-1 şi p e dedesubt şi făcînd gropi, loveau în elini cu a r u n c ă t o a r e şi cu arcuri, f ă r ă să fie văzuţi şi f ă r ă să aibă de suferit din p a r t e a elinilor vreo lovitură de moarte, căci n u era cu p u t i n ţ ă . î m p ă r a t u l a mai pus să se sape galerii p e sub p ă m î n t dueînd la zid. Şi oamenii împăratului care săpau, au f ă c u t p a t r u t u r n u r i 20 ridicate sus p e lemne şi parapete, ca şi cum ar avea î n d a t ă să arunce f o e de pe ele. D a r n-au izbutit nimic cu galeriile; căci elinii simţind pe d u ş m a n i că sapă, au săpat dinăuntru şi dînşii şi înaintînd, au d a t peste oamenii împăratului care săpau şi, aruncînd cu flăcări, i-au alungat şi a u pus stăpînire pe galerii. A fost construit şi u n t u r n de lemn înalt de t o t şi în p a r t e a 25 lui de sus a u fost aduse scări foarte multe, ca să încerce cu a j u t o r u l a c e s t o r a să urce şi să cucerească zidul.
Vase trase pe Acestea aşadar le-a f ă c u t î m p ă r a t u l în vederea împresurăriî useuUnComu! β | η 8 ρ Γ Θ ^gcat · dinspre m a r e însă, cum n u p u t e a să a j u n g ă să intre în port, încît să poată a t a c a oraşul din t o a t e părţile, 30 g-a hotărît, mai sus de t a b ă r a lui Zagan, să tîraseă corăbiile, sprijinindu-le pe dedesupt, în p o r t . Şi aşa pe sus peste m u n t e a dus corăbiile, echipate cu vîntrele şi vîsle, şi le-a tras la marginea portului. A trecut p î n ă la şaptezeci de corăbii de cîte cincizeci şi treizeci de vîslaşi şi le-a pregătit aşa, încît a doua zi să poată pluti în port. Şi aici de-a lungul ţărmului, oamenii Vreo 10 kg. T a l a n t u l d i n A t e n a a n t i c ă este socotit egal cu 26 kg. P o h l h a m m e r , Griechische Altertumskunde, p . 101. 2 Vreo 70 kg. 3 Fuc 7 km.
1

Vz.

Μ a i s c h-

'ÎTOTOBl B A T Z I D U L . - V A 8 B TTIBCESTI Î N COIÎÎSDL D E A C E

'•227

împăratului pregătiţi eu tunuri, se gîndeau să se pună la luptă, dacă ar· face cineva vreo încercare să-i oprească să coboare corăbiile în apă. Căci elinii cind au văzut corăbiile stînd gata la marginea portului, au echipat corăbii cîte le aveau la îndemână, ca să năvălească şi să dea foc corăbiilor, dacă s-ar putea. Şi după ce s-au hotărît, au şi făcut aşa ; au echipat 5 şi înarmat corăbii şi au d a t năvală cu gîndul să ardă corăbiile, cum sînt tîrîte în port. Dar turcii observîndu-i că vin la năvală, au tras cu tunurile, au spart din vase două de cîte treizeci de vîsle; şi vasele acelea s-au dus îndată la fund, iar oamenii care nu ştiau să înoate, au murit de îndată. Aceia însă dintre ei cîţi au înotat pînă la ţ ă r m la j turci, au fost prinşi; şi 388 turcii, cum s-a făcut de ziuă foarte repede, i-au dus la porţile oraşului şi i-au omorît. Atunci, elinii, — căci erau şi la dînşii cîţiva turci care fuseseră prinşi şi puşi în cătuşe, — i-au dus şi ei pe aceştia pe crenelurile zidurilor din f a ţ a taberei şi i-au ucis, răsplătind cu acceaşi măsură omorul prizonierilor. I a r corăbiile împăratului, cum nimeni nu le mai oprea, după ce au is fost trase pe apă, au plutit spre oraş 1 . „ , . „ , . Şi atunci împăratul îndată a făcut un pod ce ducea de 1 r l'ml peste Cornul (le J la uscatul din f a ţ ă în locul numit al Cărămidarilor 2 «rapfl.^ZMuutrieat e î n g p r e o r a ş ; ş i μ ; ' η ι făcut, potrivind două butoaie de lemn şi legîndu-le bine întreolaltă, aşa încît armatele din tabăra lui Zagan treceau la atac asupra oraşului 3 . Aşa s-a făcut că oraşul era împresurat din toate părţile şi prin aceasta puterea oraşului şi a elinilor era mult slăbită. Căci oraşul avea întindere mare, — căci înconjurul Constantinopolei era cel mai mare, din timpurile noastre, ajungînd la o sută unsprezece stadii, 4 — şi, bărbaţii fiind împărţiţi pretutindeni prin oraş, apărarea devenise nu prea puternică. Şi, patruzeci de zile, tunurile au b ă t u t cu putere zidurile; şi o bună parte a fost culcată la pămînt şi p a t r a t u r n u r i au fost surpate şi parapetele. Tot aşa şi la zidul cel mare j au surpat şi turnuri. D a r elinii, la început şi aceştia, punînd tunurile ce le aveau, în poziţie de tragere de-a lungul zidului, au repezit o piatră grea de trei j u m ă t ă ţ i de talant şi trăgeau în tunul împăratului. Zidurile, ce-i drept, le-au fost zguduite şi au suferit stricăciuni, totuşi turcii nu făceau nici o ispravă. I a r t u n u l lor cel mare a crăpat îndată, cînd a tras întîia oară. Şi dădeau vina p e t u n a r , că ar fi fost mituit de împărat, şi voiau să-1 pedepA u r . T u n u l cei m a r e G'f. D u c a s , X X X V I I I , 8, ed. P o d u l a f o s t f ă c u t p e s t e Cornul dinspre u s c a t ; acolo e r a u n c a r t i e r al d ' O r i e n " , 31 (1928), p . 467. 3 Cf. D u c a s X X X V I I I , 21, ed. 4 A p r o a p e 20 k m .
2 1

20

25

:tti» 30

Grecu. d e A u r , p u ţ i n m a i sus, d e u n d e se t e r m i n a u c ă r ă m i d a r i l o r şi al olarilor.Vezi L a u r e n t , în Grecu.

zidurile „Echos

228

LAONIC CHALCOCONDIL : B X P U N E E I ISTORICE V I I I

ι

sească la m o a r t e ; totuşi n-au p u t u t aduce o dovadă vădită, încît să-1 osîndească, şi i-au d a t drumul. L a zidul care a fost surpat de 1 unurile împăratului, făcînd împrejmuiri de faşini 1 şi butoaie de lemn 2 , se p u n e a u la l u p t ă ; lucrările acestea însă, ei se sileau să le săvîrşească noaptea. î n t r e timp, în vreme ce se f ă c e a u ' a c e s t e a , i s-a adus împărar corăMi. t u l u i ştirea, că din Marea Egee plutesc corăbii spre Bizanţ, două de t r a n s p o r t , u n a mai m a r e a genovezilor şi alta a împăratului elinilor, încărcate cu grîu. Cum a auzit aceasta, a echipat foarte repede triremele şi vasele şi le-a trimis asupra corăbiilor care se apropiau acuma, minate de u n vînt destul de puternic spre oraş. Yasele aşadar· şi triremele au fost duse spre corăbii şi se reped mai întîi asupra corăbiei elinice. Şi era cît pe ce să fie prinsă, dacă n u venea să o apere, întoreîndu-se corabia genovezilor; căci cu iuţeală s-a repezit asupra ) triremelor. Şi împăratul, de la marginea mării striga, dînd porunci şi încurajînd pe ai săi şi intra cu calul în m a r e ; totuşi corăbiile, aşa cu fuga, scapă şi intră în port. î n l u p t ă , Paltoglu, comandantul flotei împăratului, este rănit la ocM de oamenii săi, p r e c u m însuşi a mărturisit-o în f a ţ a împăratului, susţinînd cu t ă r i e că, de nu ar fi fost rănit, ar fi prins corăbiile. Aşa a scăpat să n u o păţească mai r ă u din p a r t e a împăratului. Şi pe care i-a bănuit că sînt de vină, împăr â t u l i-a prins şi i-a închis, cu gîndul să-i dea pierzării 3 .
L u p t ă între Semne de atae
fle-

5

io

390 15

20

D u p ă ce acuma zidul i-a fost surpat destul de mult, încît ienicerii, ieşind la năvală, să p o a t ă i n t r a în oraş, a d a t m e a de pace. p o r x m c ă să ardă p r e t u t i n d e n i prin t a b ă r ă tradiţionalele focuri şi a luat şi celelalte măsuri ca în ziua u r m ă t o a r e d u p ă a doua zi 4 25 să dea atacul general; şi a pus să se vestească prin t a b ă r ă că dă oraşul să fie p r ă d a t şi locuitorii făcuţi robi de război. Se mai spune şi aceasta : cînd zidul a fost d a t jos d e t u n u r i , feciorul domnului de la Sinope Schender, 5 Ismail cu numele, a adus elinilor euvint de pace, vorbind c a m următoarele : „ B ă r b a ţ i elini, starea de lucruri a a j u n s 30 la voi, precum vedeţi pe muchea cuţitului. D e ce n u trimiteţi u n sol | de pace la împăratul,? ! Dacă voiţi să lăsaţi în seama mea, eu v ă voi obţine 3{,ι de la î m p ă r a t u l să aveţi pace şi ştiu bine că o să-mi fiţi recunoscători p e n t r u
a e r a i . Solie z a d a r 1 în t e x t t r e b u i e scris κ λ ή μ α σ ι — „ c u f a ş i n i " , κ λ ί μ α σ ι din m a n u s c r i s e f i i n d o greşeală ortografică d e i t a c i s m , aşa că nu e nevoie de c o n j e c t u r a n e p o t r i v i t ă κ λ ί μ α ξ ι — „ c u s c ă r i " a l u i Tafel, acceptată de Darko. 2 U m p l u t e cu p ă m î n t . 3 Cf. D u c a s X X X V I I I , 7, e d . G r e c u . 4 A t r e i a zi, a d i c ă poimîine. 5 Ar t r e b u i î n d r e p t a t î n S p e n d e r ; vezi m a i sus, p. 56 n. 1.

SOLIE ZADARNICĂ D E P A C E . - ATACUL G E N E R A L

229

această intervenţie izbutită. Dacă însă nu o să aveţi p a r t e de aceasta, ι oraşul va fi cucerit şi p r ă d a t şi pe voi î m p ă r a t u l v ă va nimici cu desăvîrşire şi femeile şi copiii voştri îi v o m lua robi şi o nenorocire de m o a r t e va da peste voi. Oi trimiteţi cît mai repede de t o t u n b ă r b a t , p e care dueîndu-1 la P o a r t a împăratului, vă voi obţine p a c e a " . — Acestea le-a vorbit elinilor s eare ţineau sfat. Şi au crezut că trebuie să t r i m i t ă u n sol care să afle ce părere are î m p ă r a t u l cu privire la e i ; şi aşa se vor sfătui ce ar fi mai bine să încerce spre folosul lor. Au trimis însă u n b ă r b a t nu de f r u n t e , ca să încerce părerea împăratului. D u p ă ce acesta a a j u n s la P o a r t ă , condus de Ismail, î m p ă r a t u l a poruncit să-i plătească pe an o sută de m i i ; şi dacă nu 10 sînt în stare s-o facă aceasta, să lase oraşul şi să plece, luîndu-şi t o a t e ale lor cu ei, şi să meargă fiecare u n d e ar voi. Cînd acestea au fost aduse înaintea elinilor, au ţ i n u t sfat şi au hotărît să lupte mai departe, înfruntînd mai bine orice primejdie decît să-şi lase oraşul aşa f ă r ă de l u p t ă şi să plece, luînd calea mării, | Dar eu unul cred că î m p ă r a t u l le-a făcut propunerile 392 acestea, voind să p u n ă la încercare gîndul elinilor. Şi mai ales încercările lor de a mina zidul rămînînd zădarnice, s-a apucat să iscodească, cum şi-ar judeca elinii situaţia şi dacă s-ar mai simţi în putere. Elinii aşadar s-au p r o n u n ţ a t astfel, precum a m arătat-o. î m p g , r a t u l însă, îndată ce pregătirile p e n t r u a t a c i-au 20 fost gata, adunîndu-şi ienicerii, le-a grăit aşa : „Băieţii mei ieniceri, voi care, oriunde aş merge la război, sînteţi cei mai viteji t o t d e a u n a , de voi atîrnă acuma să cucerim acest oraş. Dar voi mai ştiţi şi aceasta. Ori de cîte ori vă î n t r e b a m spuneaţi mereu că oraşul poate fi cucerit, n u m a i dacă v-aş p u t e a da la p ă m î n t zidurile. Dueîndu-vă pe la zid, vă întrebam dacă 2 5 zid destul de mult a fost d a t la p ă m î n t acuma ; şi a fost dat atîta, cît credeaţi voi că este îndeajuns. Acuma însă cînd e timpul să d ă m atacul general, acestea vi le p u n înainte. Voi care pretutindeni la înaintaşii noştri şi la mine v-aţi acoperit de laudă şi renume, ajutaţi-mi să mă fac stăpîn p e împăr ă ţ i a asta. Şi s-o ş t i ţ i ! Cîte ţ i n u t u r i se întîmplă să fie şi în Asia şi în 3o E u r o p a , cel mai b u n din acestea îl voi da celui care s-a urcat cel dinţii p e zidul ce ne desparte. Şi-1 voi cinsti p e acesta, precum se cuvine, şi-1 voi răsplăti, dîndu-i să guverneze u n ţinut bogat şi-1 voi face ca toţi oamenii neamului nostru să-1 fericească ! | P e cine însă îl voi observa că se în- 393 vîrte pe la corturi şi nu e în luptă lîngă zid, nu-mi va scăpa de pedeapsă, 35 de ar avea şi aripi să z b o a r e ; şi va fi b u n bucuros, dacă nu va suferi pedeapsa cea mai grea, să-şi piardă viaţa. Mergeţi aşadar în lupta aceasta, cea mai
Sultanul

îndeamnă

ienicerii i a luptă.

î n t e x t e έ π α ρ ώ μ η ν — „ p u n e a m la î n c e r c a r e " . Mai p o t r i v i t „ î n t r e b a m " . Vz. V. L a u r e n t în „ E c h o s d ' O r i e n t " , 31 (1928), p. 467.

1

e d e scris έπηρόμην—

230

LAONIC CHALCOCONDIi: EXPTJNBEI ISTOJîICB VIII

1

5

frumoasă şi care vă va aduce cele mai mari bogăţii; căci robi veţi lua de mult preţ, şi femei şi băieţi, şi avere multă din oraş". — La aceste cuvinte ale împăratului, comandanţii de zece oameni şi căpitanii de cete, care şi mai înainte eînd împăratul îi ducea şi le arăta zidul, dacă e destul de surpat,, aceia şi atuncea i-au spus să aibă toată încrederea, că ei, fără să se- uite înapoi* vor năvăli şi vor intra în oraş, dar îi cereau să le facă o favoare, să-i ierte pe oamenii aceia pe care îi ţinea prinşi, pentru că erau bănuiţi că l-au rănit la ochi pe comandantul flotei. I a r el i-a ascultat şi le-a dat drumul oamenilor de dragul ienicerilor.

Atacul generai După aceea cînd s-a hotărît să dea atacul, a trimis să se vesîncepe. tească pretutindeni în tabără, că dis-de-dimineaţă va avea loc a t a c u l ; şi a pus daruri în vedere pentru oricine va da dovezi de vitejie, pentru cine însă se va feri de luptă, i-a hotărît moartea drept pedeapsă. Şi ziehizi 1 umblînd prin tabără, le aminteau de slava ce le este hotărîtă în 394 caz I de moarte, după cum profetul fericire le vesteşte celor ce au murit în luptă, şi altele de acest fel, precum le e credinţa. Şi elinilor le-a venit întra j u t o r un bărbat genovez cu o corabie foarte m a e şi avînd la trei sute de ostaşi deplinjînarmaţi; şi l-au pus să stea pe locul, unde împăratul şi ienicerii aveau să-şi dea t o a t ă silinţa să p ă t r u n d ă în oraş, şi i-au spus să ia aici toate 20 măsurile de apărare şi să lupte cu ostaşii săi. Xu prea departe de el stătea şi însuşi împăratul elinilor cu oamenii lui, încît să le poată sări într-ajutor la luptă. Şi cardinalul Isidor al Sarmaţiei, de care a m amintit mai înainte, fiind atuncea la elini, le a j u t a la r ă z b o i ; căci venise cu gîndul să facă un sinod şi să împace pe elini cu arhiereul romanilor. Ou puţin înainte o făcuse 25 aceasta; şi elinii în sfîrşit au ajuns odată să se împace cu romanii. De îndată ce împăratul a crezut că e timpul să dea atacul dis-de-dimineaţă, — şi era o zi a lui Ares, 2 — şi ţambalele au început să răsune şi buciumaşii şi trîmbiţaşii au început să dea semnale; dis-de-dimineaţă s-a d a t năvală şi pretutindeni p e lîngă oraş, barbarii s-au apucat de luptă şi atacau şi 3° se luptau cu tărie. La zidul dinspre port, lupta elinilor era foarte dîrză şi turcii au fost respinşi, şi dacă undeva au apucat să se urce pe scări, şi-au 3 8 5 pierdut capetele şi elinii au rămas stăpîni pe zid, | unde însă a atacat însuşi împăratul, ienicerii năpustindu-se, i-au dovedit pe ostaşii genovezilor. Şi însuşi Longo este rănit de un proiectil la mînă şi se retrage. alţi cîţiva din ostaşii lui au fost răniţi şi, părăsindu-şi locul unde stăteau, ienicerii îndată dovedindu-i, au p ă t r u n s î n ă u n t r u ; şi
Giusiiniani, rănit,
1 2

10

35

Vezi m a i sus, p. 207 n. 2. "Αρεος ήμερα, ρε latineşte Martis

dies, ziua l u i M a r t e , zeul r ă z b o i u l u i , adică o zi de m a r ţ i .

CUCEBIBBA CONSTANTINOPOLEI

231
1

pe ostaşii genovezilor i-a pus pe f u g ă şi, ţinîndu-se φ u r m a lor, îi ucideau. Longo s-a î n d e p ă r t a t aşadar din l u p t ă . D u p ă el s-au luat ostaşii lui şi ienicerii năvăleau în u r m a lor. Şi cînd î m p ă r a t u l elinilor a băgat de seamă că ei îşi lasă locul şi d a u înapoi, a alergat î n d a t ă şi 1-a întrebat pe Longo că Încotro o ia ; şi el spunîndu-i că aici Dumnezeu ţine cu turcii, atunci însuşi î m p ă r a t u l întorcîndu-se către Cantacuzino şi alţi cîţiva puţini care erau •cu dînsul, le-a spus : „ S ă mergem, bărbaţi, în contra barbarilor !" — Şi .acel Cantacuzino, care a fost u n b ă r b a t viteaz şi-a găsit moartea.

5

Constantin x i i cade în însuşi î m p ă r a t u l Constantin a fost respins şi năvălind luptă. Turcii p ă t r u n d asupra lui şi urmărindu-1, l-au rănit la u m ă r ; şi a murit, io ι oraş. Cînd ceilalţi elini i-au văzut pe ieniceri alergînd pe zidul cel m a r e şi trăgînd de sus cu săgeţile şi aruncînd cu pietrele şi cînd au văzut pe oamenii lui Longo fugind, au luat-o la fugă, în t i m p ce ienicerii se ţineau •de u r m a lor ; şi fiecare c ă u t a să lase zidul şi să iasă din l u p t ă , ca să scape c u viaţă. Cînd însă au a j u n s la J P o a r t a n u m i t ă a lui B o m a n , aici cădeau :t!i<; pe jos, înghesuiţi unii de alţii, şi venind alţii, iarăşi cădeau peste ei, şi .aşa călcînd mereu unii peste alţii în grabă, se sileau să treacă ; şi s-a făcut lîngă p o a r t ă o g r ă m a d ă f o a r t e m a r e de t r u p u r i încă în viaţă, încît nimeni nu .mai p u t e a scăpa'de acolo. Şi aceştia, cei mai mulţi s-au p r ă p ă d i t aşa f ă r ă nici o noimă ; înghesuindu-se să apuce unii înaintea altora, cădeau în acea 20 grozăvie ; şi porţile s-au închis în f a ţ a elinilor de trupuri, în t i m p ce u m b l a u încolo şi încoace. Ienicerii însă trecînd peste zidul cel mare, căci o m a r e p a r t e .şi dintr-acela a fost d a t ă la p ă m î n t de l u n u r i , s-au revărsat pe aici în oraş ,şi au început să jefuiască oraşul, apucînd-o, u n d e îi venea bine fiecăruia. Elinii însă, cînd vestea s-a răspîndit că oraşul a fost cucerit, 25 mai întîi unii s-au repezit să f u g ă spre port la corăbiile veneşi robie. ţienilor şi genovezilor; şi mulţi înghesuindu-se în grabă şi f ă r ă nici o rînduială în vase mai mici şi mai proaste, acestea seufundîndu-se, .şi-au pierdut viaţa. Şi s-a întîmplat, precum se întîmplă de obicei în astfel de învălmăşeli, cînd amestecaţi aleargă fiecare f ă r ă nici o ordine, ca să-şi 30 scape v i a ţ a ; şi aceştia, ce-i drept, au apucat să scape de urmărirea turcilor. D a r paznicii porţilor oraşului, împinşi d e o neînţelegere nenorocită, cînd au văzut pe elini luîndu-o la f u g ă spre corăbii, grăbiţi să scape la corăbii, au crezut .că dacă ar încuia porţile, elinii ar p u t e a fi siliţi [ să se întoarcă 397 ,1a l u p t ă şi să se a p e r e ; căci prin oraş era răspîndită o profeţie că, d u p ă ce d u ş m a n i i vor fi p ă t r u n s în oraş pînă în p i a ţ a Taurului, u r m ă r i n d de aproape p e orăşeni, aceştia, siliţi să se întoarcă .la luptă,· îi vor scoate a f a r ă pe duşm a n i şi au să păstreze oraşul; bizuindu-se d u p ă socoteala mea, pe această
d e ş a r t ă . Moarte

Fwsă.

Proîeţie

232

LAONIC CHALCOCONDL : EXPITKERl ISTORICE VIII

ι credinţă, paznicii porţilor a u aruncat afară cheile de sus de pe zid. B a r b ă r b a ţ i şi femei, curgind mereu n e n u m ă r a ţ i din t o a t e părţile, s-au f ă c u t mulţime m a r e aici şi s-au îndreptat spre biserica n u m i t ă a sfintei Sofia r cea mai m a r e din o r a ş ; şi aici, s-au strîns b ă r b a ţ i şi femei şi copii. Totuşi δ nu mult mai pe u r m ă au fost prinşi de turci f ă r ă nici o luptă : şi dintre bărb a ţ i nu puţini au fost omorîţi de turci înăuntrul bisericii. Alţii însă d i n t r e elini, apucînd-o în alte p ă r ţ i ale oraşului, nu ştiau ce ar p u t e a să facă ; şi n u cu mult mai tîrziu, unii au fost ucişi, iar alţii a u fost luaţi şi prizonieri. Şi mulţi dintre elini, b ă r b a ţ i viteji fiind, s-au l u p t a t şi au murit p e n t r u pa10 trie, încît să nu-şi vadă femeile şi copiii ajunşi în robie. Aşa s-a săvîrşit atunci din viaţă Teofil din neamul Paleologilor, luptînd cu bărbăţie p î n ă la» moarte. Şi din Paleologii Metochiteii 1 t a t ă l cu feciorii lui au căzut în l u p t ă . Şi mulţi dintre elinii care erau în suita împăratului, de n e a m mare, au m u r i t , 398 neputînd să-şi v a d ă ] patria robită. P r e t u t i n d e n i în oraş era plin de o a m e n i 15 care ucideau şi erau ucişi, care fugăreau şi erau fugăriţi. Şi cu ÎTotara, intîiul m a r e dregător al împăratului, şi cu Orchan, nepotul de fiu al lui Musulman, s-a întâmplat precum spuneau înşişi elinii, u r m ă t o r u l lucru. Cum a u aflat că oraşul a fost cucerit, au fugit într-un turn. al oraşului, ca aici să se chibzuiască, încotro ar trebui s-o apuce. Şi ajungînd aici, Orchan îm~ 20 brăcînd rasa unui nazireu, s-a aruncat din t u r n , şi a m u r i t ·, cei c u X o t a r a au fost împresuraţi şi prinşi p e la orele eînd p i a ţ a e plină de· oameni 2 , atît el cît şi feciorii lui. Bogată pradă de Ienicerii au u m p l u t î n d a t ă t a b ă r a împăratului de femei şi război. copii de ai celor mai străluciţi elini şi, ridicînd bogăţie 25 multă, s-au f ă c u t f o a r t e avuţi. Şi t a b ă r a se p u t e a vedea p r e t u t i n d e n i plină de b ă r b a ţ i şi de femei, strigîndu-se unii pe alţii, şi de copii înspăim î n t a ţ i de această nenorocire. Şi mult aur şi argint a fost scos din oraş şi era dus. în t a b ă r ă ; şi era mulţime m a r e de pietre scumpe şi locul era plin d o veşminte de t o t felul, încît, într-o singură zi, t a b ă r a aceasta s-a umplut30 de averi de la b ă r b a ţ i străluciţi şi de bogăţie şi de alt belşug, încît m u l ţ i
1

î n t o a t e ediţiile e scris μ ε τ ο χ ι τ α ϊ ο ι cu i n i ţ i a l ă m i c ă , iiind c o n s i d e r a t a d j e c t i v , d a r t r e b u i e scris Μ ε τ ο χ ι τ α ϊ ο ι cu i n i ţ i a l ă m a r e , fiind n u m e p r o p r i u ; e v o r b a de o r a m u r ă a Paleologilor, coborltoare d i n t r - o c ă s ă t o r i e a u n u i Paleolog cu f a t a m a r e l u i î n v ă ţ a t şi b ă r b a t d e s t a t Teodor Metochites din t i m p u l î m p ă r a t u l u i A n d r o n i c I I Paleolog (1282 — 1328). Vezi V, L a u r e n t în „ E c h o s d ' O r i e n t " , 31 (1928), p . 4 6 7 ; A v e r k i o s T h . P a p a d o p u l o s , Ver sucit einer Genealogie cler Palaiologen (1259 — 1453), Miinchen, 1938, p . 95, n r . 188 şi n o t a 200. D e s p r e u n Paleolog Metochites Vezi şi Cronica lui G h e o r g h e S p h r a n t z e s , î n Migne P. G., voi. 156 ? col. 1058 şi ed. B o n n , p . 228, 11.
2

Vezi m a i s u s , p . 216 n o t a 1.

PBADĂ D E KĂZBOI. - CAPUL ÎMPĂRATULUI.

- GALATA SE P R E D Ă

233
399

ieniceri nu mai ştiau ce să facă | de a t î t a belşug de bogăţie ce era. Şi pietrele scumpe le-au vîndut pe un p i e ţ de nimic, p e n t r u că ienicerii n-au ştiut cu ce p r e ţ ar t r e b u i să le dea ; şi s-au f ă c u t f o a r t e bogaţi şi se p ă r e a că ienicerii vînd aur, cum era, în loc de a r a m ă .

5 Ciipui împăratului Aici a fost prins şi Isidor, cardinal de Sabina, şi cum era adus la sultan. ^ ^ a f o g t v i n d u t în Galata ; şi urcîndu-se într-o corabie, a scăpat în Peloponez. D e l-ar fi cunoscut î m p ă r a t u l că e cardinalul Isidor, l-ar fi ucis şi nu-l lăsa să fugă ; dar acuma crezîndu-1 că a murit, n u i-a d a t nici o i m p o r t a n ţ ă . D a r capul împăratului elinilor, unul din ieniceri aducîndu-1 d u p ă aceea la împăratul, a luat şi daruri şi a primit şi u n ţ i n u t spre 1 0 guvernare. Oare însă i-a fost moartea, nici unul din ieniceri nu i-a p u t u t - o spune. Căci lîngă P o a r t ă şi-a găsit moartea ca un soldat de rînd în acelaşi loc eu mulţi alţii, după ce a stat pe tronul împărătesc trei ani şi luni trei. Dar şi dintre veneţieni au fost prinşi b ă r b a ţ i străluciţi care se aflau aici pentru negustorie, şi mulţi alţii care s-au î n t î m p l a t să intre în port cu triremele şi pe 1 5 care elinii i-au reţinut ca aliaţi, încît în nevoia de f a ţ ă să le stea în a j u t o r la l u p t ă . Şi p r i t a n u l 1 veneţienilor, cînd a fost adus la î m p ă r a t , a fost d a t morţii, ceilalţi insa ctn fost răscumpăraţi d u p ă aceea. î n t i m p ce acestea se întîmplau şi aproape t o ţ i stăteau numai de pradă, pînă şi cei de la flota | împăratului, atunci triremele veneţienilor, ridicînd ancorele, s-au dus prin Elespont şi a treia zi a u a j u n s în E u b e a , goale, f ă r ă de o a m e n i ; căci elinii debarcîndu-i pe cei mai mulţi, i-au rînduit să stea de paza oraşului la metereze ; şi a u fost luaţi prizonieri, alţii însă au şi murit. Triremele sosind, aduc ştirea despre nenorocirea B i z a n ţ u l u i ; şi cu toţii nici n u ştiaii, încotro s-o apuce şi u n d e să a j u n g ă ; căci socoteau că această grozăvie o să a j u n g ă 25repede la ei. Şi insulele din Marea Egee aproape că t o a t e a u luat-o la fugă şi domnii elinilor de prin Peloponez, uluiţi de nenorocire, au luat-o spre mare. D e aceea s-a şi întîmplat că albanezii, care locuiesc aici, să se răscoale.

Galata î n d a t ă ce Bizanţul a fost cucerit, î m p ă r a t u l repede a poruncit se preda. go^Qj^j g&u Zagan, să echipeze trireme şi să plece în oraşul 3» Galata din f a ţ a Bizanţului şi să oprească orice îmbarcare în corăbii; să îndemne locuitorii oraşului ca fiecare să stea liniştit în locul său şi să nu lase pe nimeni să se urce în corăbii. Căci conducătorul din f r u n t e a acestui oraş, cînd a văzut că Bizanţul a fost cucerit de către î m p ă r a t , a fost apucat de m a r e spaimă, că, pornind asupra lor să nu le robească oraşul, precum 35· a făcut şi eu B i z a n ţ u l ; şi de aceea luînd cheile oraşului, a sosit la î m p ă r a t
1

Bailo,

g u v e r n a t o r u l coloniei veneţiene din Gonstantinopole.

232

LAONIC CHALCOCONDL : E X P U N E K l ISTOBICE VIII

ι

5

io

398 15

20

credinţă, paznicii porţilor au aruncat afară cheile de sus de pe zid. D a t b ă r b a ţ i şi femei, curgînd mereu n e n u m ă r a ţ i din t o a t e părţile, s-au f ă c u t mulţime m a r e aici şi s-au îndreptat spre biserica n u m i t ă a sfintei Sofia r cea mai m a r e din o r a ş ; şi aici, s-au strîns b ă r b a ţ i şi femei şi copii. Totuşi nu mult mai pe u r m ă au fost prinşi de turci f ă r ă nici o luptă ; şi dintre b ă r b a ţ i nu puţini a u fost omorîţi de t u r c i î n ă u n t r u l bisericii. Alţii însă d i n t r e elini, apucînd-o în alte p ă r ţ i ale oraşului, n u ştiau ce ar p u t e a să facă y şi nu cu mult mai tîrziu, unii au fost ucişi, iar alţii au fost luaţi şi prizonieri. Şi mulţi dintre elini, b ă r b a ţ i viteji fiind, s-au l u p t a t şi au murit p e n t r u patrie, încît să nu-şi v a d ă femeile şi copiii ajunşi în robie. Aşa s-a săvîrşit atunci din viaţă Teofil din neamul Paleologilor, luptînd cu bărbăţie p î n ă la», moarte. Şi din Paleologii Metochiteii 1 t a t ă l cu feciorii lui au căzut în l u p t ă . Şi mulţi dintre elinii care erau în suita împăratului, de n e a m m a r e , au m u r i t , neputînd să-şi v a d ă ] patria robită. Pretutindeni în oraş era plin de o a m e n i care ucideau şi erau ucişi, care fugăreau şi erau fugăriţi. Şi cu ÎTotara, întîiut m a r e dregător al împăratului, şi cu Orchan, nepotul de fiu al lui Musulman, s-a întîmplat precum spuneau înşişi elinii, următorul lucru. Cum au aflat că oraşul a fost cucerit, au fugit într-un t u r n al oraşului, ca aici să se chibzuiască, încotro ar trebui s-o apuce. Şi ajungînd aici, Orchan îmbrăcînd r a s a unui nazireu, s-a a r u n c a t din t u r n , şi a m u r i t ; cei cix E o t a r a au fost împresuraţi şi prinşi pe la orele cînd p i a ţ a e plină d e oameni 2 , atît el cît şi feciorii lui.
Bogată pradă de război.

Ienicerii au u m p l u t î n d a t ă t a b ă r a împăratului de femei şi (j e copii de ai celor mai străluciţi elini şi, ridicînd bogăţie 25 multă, s-au făcut foarte avuţi. Şi t a b ă r a se p u t e a vedea p r e t u t i n d e n i plină de b ă r b a ţ i şi de femei, strigîndu-se unii p e alţii, şi d e copii înspăim î n t a ţ i de această nenorocire. Şi mult aur şi argint a fost scos din oraş şî era d u s în t a b ă r ă ; şi era mulţime m a r e de pietre scumpe şi locul era plin d e veşminte de t o t felul, încît, într-o singură zi, t a b ă r a aceasta s-a u m p l u t 30 de averi de la b ă r b a ţ i străluciţi şi de bogăţie şi de alt belşug, încît m u l ţ i
1

în t o a t e ediţiile e scris μ ε τ ο χ ι τ α ΐ α ι cu i n i ţ i a l ă m i c ă , f i i n d c o n s i d e r a t a d j e c t i v , d a r t r e b u i e scris Μ ε τ ο χ ι τ α ΐ ο ι cu i n i ţ i a l ă m a r e , fiind n u m e p r o p r i u ; e v o r b a d e o r a m u r ă a P a l e o logilor, coborîtoare dintr-o c ă s ă t o r i e a u n u i Paleolog cu f a t a m a r e l u i î n v ă ţ a t şi b ă r b a t d e s t a t Teodor Metochites din t i m p u l î m p ă r a t u l u i A n d r o n i c I I Paleolog (1282 — 1328). Vezi V. L a u r e n t în „ E c h o s d ' O r i e n t " , 31 (1928), p . 467 ; A v e r k i o s T h . P a p a d o p u l o s , Verşi ich einer Genealogie der Palaiologen (1259 — 1453), Miinchen, 1938, p. 95, nr. 188 şi n o t a 200. D e s p r e u n Paleolog Metochites vezi şi Cronica lui G h e o r g h e S p h r a n t z e s , în Migne P . G., voi. 156„ col. 1058 şi ed. Bonn, p. 228, 11.
2

Vezi m a i sus, p. 216 n o t a 1.

P B A D Ă D E R Ă Z B O I . - C A P U L Î M P Ă R A T U L U I . - GALATA S E P R E D Ă

*

2 33

ieniceri n u mai ştiau ce să facă | de a t î t a belşug de bogăţie ce era. Şi pietrele Scumpe le-au v î n d u t p e u n p i e ţ de nimic, p e n t r u că ienicerii n-au ştiut cu ce preţ ar t r e b u i să le dea ; şi s-au f ă c u t f o a r t e bogaţi şi se p ă r e a că ienicerii yînd aur, cum era, în loc de a r a m ă .
Capul Împăratului

399

5 Aici a fost prins şi Isidor, cardinal de Sabina, şi cum era adus ia sultan, ^.us, a fost vîndut in Galata : şi ureîndu-se într-o corabie, a scăpat în Peloponez. De l-ar fi cunoscut î m p ă r a t u l că e cardinalul Isidor, l-ar fi ucis şi nu-l lăsa să fugă ; dar a c u m a crezîndu-1 că a murit, nu i-a dat nici o i m p o r t a n ţ ă . D a r capul împăratului elinilor, unul din ieniceri aducîndu-1 d u p ă aceea la împăratul, a luat şi daruri şi a primit şi u n ţ i n u t spre 1 0 guvernare. Care însă i-a fost moartea, nici unul din ieniceri nu i-a p u t u t - o spune. Căci lîngă P o a r t ă şi-a găsit moartea ca u n soldat de rînd în acelaşi loc cu mulţi alţii, d u p ă ce a stat pe tronul împărătesc trei ani şi luni trei. Dar şi dintre veneţieni au fost prinşi b ă r b a ţ i străluciţi care se aflau aici pentru negustorie, şi mulţi alţii care s-au î n t î m p l a t să intre în port cu triremele şi pe 1 5 care elinii i-au reţinut ca aliaţi, încît în nevoia de f a ţ ă să le stea în a j u t o r la l u p t ă . Şi p r i t a n u l 1 veneţienilor, cînd a fost adus la împărat, a fost d a t morţii, ceilalţi însă au fost răscumpăraţi d u p ă aceea. î n t i m p ce acestea se întîmplau şi aproape toţi stăteau numai de pradă, pînă şi cei de la flota J împăratului, atunci triremele veneţienilor, ridicind ancorele, s-au dus prin Elespont şi a treia zi a u a j u n s în E u b e a , goale, f ă r ă de o a m e n i ; căci elinii debareîndu-i pe cei mai mulţi, i-au rînduit să stea de paza oraşului la metereze ; şi a u fost luaţi prizonieri, alţii însă au şi murit. Triremele sosind, aduc ştirea despre nenorocirea B i z a n ţ u l u i ; şi cu toţii nici nu ştiau, încotro s-o apuce şi u n d e să a j u n g ă ; căci socoteau că această grozăvie o să a j u n g ă 2"> repede la ei. Şi insulele din Marea Bgee aproape că t o a t e a u luat-o la fugă şi domnii elinilor de prin Peloponez, uluiţi de nenorocire, au luat-o spre mare. D e aceea s-a şi întîmplat că albanezii, care locuiesc aici, să se răscoale.

Galata
se preda.

î n d a t ă ce Bizanţul a fost cucerit, î m p ă r a t u l repede a poruncit
800Γα

1Ήϊ

sau Zei gan, să echipeze trireme Şl plece în oraşul 30 Galata din f a ţ a Bizanţului şi să oprească orice îmbarcare în corăbii; să îndemne locuitorii oraşului ca fiecare să stea liniştit în locul său şi să nu lase p e nimeni să se urce în corăbii. Căci conducătorul din f r u n t e a acestui oraş, cînd a văzut că Bizanţul a fost cucerit de către î m p ă r a t , a fost apucat de m a r e spaimă, că, pornind asupra lor să nu le robească oraşul, precum 35· a făcut şi eu B i z a n ţ u l ; şi de aceea luînd cheile oraşului, a sosit la împărat
1

Bailo,

g u v e r n a t o r u l coloniei veneţiene din Gonstantinopole.

234

LAONIC CHALCOCONDIL·: E X P U N E E I ISTORICE V I I I

40i

şi i-a p r e d a t oraşul, p r e c u m c ă

j i se încredinţează lui,

cefînd

ca

înainte să asculte d e el, la orice ar p o r u n c i . Şi a t u n c i a trimis p e

de a c u m a Zagan să

ia în p r i m i r e oraşul şi să n u lase p e n i m e n i să plece e u corăbiile. C î n d g a l a t e n i i a u v ă z u t c ă t r i r e m e l e a u p o r n i t spre oraşul lor, a t u n c e a c u toţii,
5

m i c şi m a r e , a u a p u c a t - o spre corăbii; turcii însă îi o p r e a u şi p e unii din-

bage s p a i m ă . D a r d u p ă ce Z a g a n a sosit şi rînduit treburile publice şi a pus un guvernator de al împăratului, a ş a încît acesta, într-o singură zi, s-a f ă c u t stăpîn pe două oraşe; şi pe locuitorii unuia i-a prefăcut în robi, pe celălalt însă luîndu-1 •io în primire, a poruncit locuitorilor să dărîme zidurile dinspre uscat. A c e a s t a a făcut-o, p e n t r u ca, în caz că ar sosi corăbii din Italia, să n u p o a t ă p u n e la cale v r e o răscoală, zidurile dinspre uscat fiind dărîmate ; şi dacă împăr a t u l ar avea să aibă iarăşi război, să nu-i p o a t ă opri intrarea în oraş. tr-înşii i-au
a intrat în oraş, a

şi ucis, c ă u t î n d să

Moartea marelui d«ee Dintre elini cîţi n u şi-au pierdut viaţa, pe aceştia i-au 15 Luea Notara şi a multor dus la G-alata, mai ales p e cei mai străluciţi dintre ei. nobili bizantini· ^ u n j j şi- a u dobîndit l i b e r t a t e a ; pe E o t a r a însă, 1 p r i t a n u l împăratului elinilor, şi pe soţia şi pe copiii lui, însuşi împăr a t u l i-a răscumpărat şi a stat de vorbă cu* dînsul despre ce ar voi din ce a a v u t , să-i fie a d u n a t , şi despre cîte ştia că a ş t e a p t ă din Italia ; şi, 20 u n timp, i-a d a t t o a t ă cinstea şi se vedea cu el. Şi dintre elini cîţi şi-au -402 cîştigat libertatea, J s-au a d u n a t iarăşi în oraşul Bizanţului şi ei c ă u t a u să-şi elibereze rudele şi prietenii. Şi n u peste mult t i m p a u fost d a ţ i morţii de î m p ă r a t . S-a întîmplat însă aşa : Cînd i s-a adus ştirea, că este un băiat brudiu de doisprezece ani de al lui X o t a r a , a trimis p e unul din păharnieii 25 iui şi-i cere băiatul. Acela însă, cînd a auzit cuvintele păharnicului, s-a , supărat foarte şi s-a cătrănit rău, spunînd : ,,< >, păharnice, acestea sînt de nesuferit, ca î m p ă r a t u l să ne smulgă băieţii noştri, fără să aibă deocamdată de ce ne face v r e o imputare, d u p ă ce greşala ne-a iertat-o, răscumpărîndu-ne. Dar de voieşte să ne-o facă aceasta aşa, de ce n u porunceşte p e noi înşine 3 0 să n e dea morţii celei mai r e l e ? " — Acestea le-a spus şi i-a zis că, neavînd nici o vină, de bunăvoie nu va da niciodată din mînă băiatul. Paharnicul a r ă m a s î n m ă r m u r i t şi-i sfătuia nici să n u spună, nici să nu se p o a r t e aşa cu împăratul, căci î n d a t ă v a fi d a t morţii, dar n u 1-a ascultat. Cînd, întorcîndu-se, păharnicul a a n u n ţ a t împăratului spusele elinilor, acesta î n d a t ă •35 a poruncit să-l aducă p e acela cu băieţii lui şi pe t o ţ i cîţi erau c u el, să-i şi taie. Cînd cei însărcinaţi cu această poruncă a u sosit la el, s-a r u g a t de ei să-i ucidă în f a ţ a sa mai întîi băieţii şi după aceea lui să-i ia viaţa. Şi
1

P r i m u l mare dregător, p r i m - m i n i s t r u .

MOARTEA. M A R E L U I D U C E N O T A R A

235 ms

Taăieţii

lui, fiindu-le frică d e m o a r t e , se rugau, [ d e tatăl lor să d e a toate

averile ce le a u în Italia, şi să-i s c a p e să n u m o a r ă . D a r el n u i-a lăsat,

ci-i

î n d e m n a să m e a r g ă c u curaj la m o a r t e . Şi i-au ucis întîi p e aceştia şi a p o i "însuşi s-a d a t să-i ia. viaţa. D u p ă c e î m p ă r a t u l 1-a ucis p e acesta şi p e cei - c e e r a u p e lîngă e l , a p o r u n c i t î n d a t ă să-i a d u c ă şi p e ceilalţi elini cîţi, 5 fiind p u ş i în libertate, se aflau în B i z a n ţ , şi i - a u tăiat şi p e aceştia. Şi aşa, f ă r ă cuvînt, aceştia a u fost daţi m o r ţ i i ; î m p ă r a t u l însă s-a pornit la acest • o m o r , p u s fiind l a cale d e u n u l dintre elinii d i n p a r t e a locului, e u fata· c ă r u i a trăia î m p ă r a t u l şi era n e b u n d e d r a g o s t e p e n t r u f e m e i e şi -cu

stăpînit 10

totul

d e dragoste, se a r ă t a faţă d e

rudele

ei c u m u l t ă b u n ă v o i n ţ ă . Şi

ascultînd d e acesta, se s p u n e c ă le-.a luat elinilor viaţa. Trăia Cu

elinii d i n

B i z a n ţ s - a u î n t î m p l a t atîtea ! S e p a r e însă c ă a c e a s t ă

e r "* bu "" 1 "· nenorocire, c e a m a i m a r e d i n

cîte

s-au î n t î m p l a t în l u m e ,

pe

toate 15

I e întrece p r i n suferinţă şi a fost a p r o a p e c a şi c e a d e la Ilion. Şi a c e a s t a s ă fi fost p e c a p u l elinilor m e n i ţ i să fie daţi c u totul pierzării d e către b a r -

bari,

o p e d e a p s ă p e n t r u Ilion; şi r o m a n i i c r e d

că aşa

i-a a j u n s p e elini

r ă z b u n a r e a p e n t r u n e n o r o c i r e a c e a u pricinuit-o o d i n i o a r ă la Ilion 1 . Uciderea marelui vizir chaitu Şi acestea s - a u p e t r e c u t p î n ă aici a ş a ! D e a s t ă d a t ă însă îl p r i n d e p e Clialil, | feciorul lui B r a i m , care îi era c o n d u c ă t o r
20

al casei; p e a c e s t a v o i a şi d e m a i înainte să-1 d e a pierzării, dar, d o m n i a :nefiindu-i încă destul d e consolidată, d e t e a m ă n - a p u s m i n a p e el. Şi p e a c e l a a v î n d u - 1 în cătuşe, 1-a trimis p e o trăsură la A d r i a n o p o l e să-1 a r u n c e la închisoare ; şi n u c u m u l t m a i p e u r m ă i-a luat t o a t ă a v e r e a , a u r şi argint cît s-a găsit la el; căci o m u l a c e s t a a f ă c u t d i n răsputeri a v e r e foarte m a r e •şi a fost cel m a i b o g a t dintre toţi o a m e n i i d e la c u r t e a acestor î m p ă r a ţ i . Acestea, s - a u întîmplat, cînd Zagan, socrul î m p ă r a t u l u i , avea atunci p u t e r e a şi trecerea c e a m a i m a r e p e lîngă î m p ă r a t ; căci p e fata acestuia logodită c u M a c h u m e t , feciorul lui Michail, c î n d s-a d u s la v e d e r e c u î m p ă r a t u l la el, c u m ea, împreună de a v ă z u t f e m e i a , î m p ă r a t u l , îndrăgostindu-se

25

el însuşi a luat-o p e a c e a s t a şi Z a g a n a d a t - o p e cealaltă d u p ă acel şi M e h m e t şi i-a luat banii, p e s t e o s u t ă d o u ă z e c i d e m i i galbeni umble

30

M a c h u m e t . P e Chalil a ş a d a r , 1-a d a t r e p e d e a t u n c i m o r ţ i i şi p e slujitorii lui I a g u p aur. A t u n c i cei m a i m u l ţ i d i n slujitorii lui şi r u d e l e s - a u p o r n i t să
1

Compară şi C r i t o b u l IV, 11,6 şi V. G r e c u , Ăutourdu,)De Signis" de Nicitas CAoniate, în „ R e v U e des e t u d e s b y z a n t i n e s " , VI, 1948, p. 59. Tilculrea aceasta Laonic o v a îi l u a t din vreo cronică latinească apuseană, căci sub r o m a n i aici e v ă d i t că înţelege popoarele din Apus şi învăţaţii umanişti ai Renaşterii îi şi considerau pe t u r c i ca descendenţi d i n Teucer, u n fecior de al lui P r i a m , î m p ă r a t u l Troici homerice.

236

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTTNEE1 ISTOKICE V I I I

1 în haine cernite, ca după u n b ă r b a t ce a fost foarte strălucit. Şi cînd a a j u n s aceasta la urechile împăratului, a d a t ordin, că oricine ar purtahaină neagră, a doua zi să se înfăţişeze la P o a r t a împăratului. Şi n i m e n i nu s-a mai a r ă t a t îmbrăcat aşa prin oraş. De mai înainte, î m p ă r a t u l a dat405 de cunoscut acestui b ă r b a t | că-i p o a r t ă ură m a r e ca unui duşman al s ă u ; şi gura lumii, care de multe ori e mai mult de la dumnezeu, vorbea aşa. Şi odată cînd o vulpe i-a fost legată la p o a r t ă , însuşi î m p ă r a t u l i-a f ă c u t întrebarea : „Ticăloaso, de ce n-ai c ă u t a t la vizirul nostru Ghalil să scapi cu bani, ci ai a j u n s aşa de rău — Totuşi gura lumii îl neliniştea chiar ş i io pe Ohalil. Şi s-a pornit cu gîndul să facă o călătorie lungă la m o r m î n t u l profetului Mohamed, că doar î m p ă r a t u l şi-ar mai potoli mîniă asupra lui.. Ci îl amăgea, domolindu-1 cu b a n i ; şi odată cînd 1-a văzut t u l b u r a t de gura lumii, i-a trimis bani şi-i făcea curaj să nu asculte de cei ce îi vorbesc d e rău, şi-i spunea să fie cu multă voie b u n ă . Şi aşa amăgindu-se, a trimis v o r b ă 15 împăratului, că : „ î m p ă r a t e , de tine atîrnă şi supărarea noastră şi voia b u n ă . D e spui deci să fim supăraţi, n e a p ă r a t trebuie să fim aşa ; dacă însădispui să fim cu voie bună, vom rămînea, fiind cu t o a t ă încrederea". Acesta deci s-a săvîrşit din viaţă aşa! î m p ă r a t u l însă, d u p ă şitui împărăţiei i»i- cucerirea Bizanţului, de s-ar fi lăsat dus de renumele c e zan<inc " şi-1 făcuse, şi ar fi năvălit in orice p a r t e , ar fi făcut mai i isprăvi şi şi-ar fi lărgit mult ţ a r a . D a r după cucerirea Bizanţului, a încheiat t r a t a t de pace cu fraţii împăratului din Bizanţ. Mă şi minunez de unii că n u cred că proîociile Sibilei au fost adevărate, ) cînd, în ce priveşteîmpărăţia bizantină, lista împăraţilor scrisă, precum se spune, de î m p ă r a t u l Leon înţeleptul se sfîrşea la acest î m p ă r a t şi cu arhiereul care s-a săvîrşit din viaţă în Florenţa tirenilor. 1 Căci pe î m p ă r a t u l Constantin, ca u n u l ce este ucis de barbari şi nu moare pe tron, şi nici pe Grigorie care a pribegit în Italia, nu-i cuprindea acest tabel. Locuri fuseseră însemnate în cartea, împăraţilor de d u p ă sine pînă la sfîrşitul acestui î m p ă r a t şi a arhiereului,. fie a mai multora fie şi a mai puţinor, cîţi a u a j u n s pe scaunul arhieresc al Constantinopolei. Se mai vorbeşte şi de m u l t e lucruri cu a d e v ă r a t min u n a t e de ale acestui î m p ă r a t , ca unul ce a fost cunoscător de stele şi d e suflete şi a a v u t legături cu puterea acelora, din aceste lucruri sînt douătrei care, ar face, să mai fie amintite.
Profeţii despre sfir. 1 D u p ă căderea î m p ă r ă ţ i e i bizantine s-au ivit d i f e r i t e profeţii, aşa n u m i t e ex eventu,. despre acest eveniment. A s t f e l , î m p ă r a t u l Leon V I Filozoful (886 — 912) să fi p r o r o c i t care î m p ă r a ţ i şi p a t r i a r h i vor u r m a d u p ă m o a r t e a sa ; această l i s t ă se sfîrşea cu î m p ă r a t u l loan V I I I Paleolog (1425—1448) şi cu p a t r i a r h u l losif, m o r t în 1439 la sinodul din F l o r e n ţ a . Constantini X I I se u r c a s e , ce-i d r e p t , p e t r o n , d a r n-a a p u c a t să fie î n c o r o n a t .

20

-506 25

30

RĂZVRĂTIRI IN PELOPONEZ

237

iiăsenaia

r ă z v r ă t i r i in Peloponez, de

& voi întoarce, de unde m ă pornisem să istorişese pe rînd, cum domnii din Peloponez s e f r ă m î n t a n m a i de m u l t . c u gîndul gg, fugă în Italia eu cei mai de f r u n t e dintre elinii care locuiesc în i n s u l ă 1 ; eînd însă î m p ă r a t u l a încheiat t r a t a t e de p a c e cu ei, nu s-au mai gîndit să plece, ci a u r ă m a s locului şi au căzut într-o nenorocire nu prea mică, nici nu neînsemnată. Căci albanezii, cînd i-au v ă z u t că se pregătesc de plecare, n-au mai v r u t să asculte de dînşii, ci s-au înţeles între ei şi s-au legat cu j u r ă m î n t să atace Peloponezul. Aceasta au făcut-o puşi la cale de P e t r u | Şchiopul, u n b ă r b a t urît la caracter, dar de a l t c u m dibaci; acesta îi conducea pe albanezi şi le-a băgat în cap această răscoală. î i punea cu stăruinţă la cale să se lepede de elini şi să-şi ia domn p e care ei înşişi îşi vor fi ales. S-au şi f r ă m î n t a t cu gîndul să se împace cu d o m n i i Peloponezului, dar apoi a u fost opriţi cu totul. Şi au chemat, ce-i drept, şi dintre elini pe altul la acest plan al lor, cerînd să le stea în f r u n t e ; în sfîrşit şi l-au pus d p m n pe E m a n u i l din neamul Cantacuzinilor şi p r ă d a u p e u n cap, t o t ce era al elinilor şi vite şi animale cîte le aveau elinii, le jef u i a u cu puterea armelor, Ou toţii sînt păstori nomazi acest popor şi nicăieri n u stau mult t i m p . Punîndu-se astfel în mişcare, au fost oraşe pe care şi le-au supus ; şi unele, năvălind asupra lor, le împresurau, pe altele le lăsau şi pustii. Şi pe elini îi treceau în rîndurile robilor de război şi lucrau l a P o a r t a împăratului să le fie încredinţat lor P e l o p o n e z u l ş i - i puneau î n vedere şi a r m a t ă şi oraşe în Peloponez şi să plătească împăratului trib u t mult în fiecare an. Şi cu ei erau uniţi şi Centurione Zacharia, c u m n a t u l fratelui împăr a t u l u i , şi L u c a n ; pe aceştia d u p ă ce i-a închis în oraşul n u m i t Chlumuţi 2 în cetatea de sus, i-a pus la închisoare şi-i păzea cu lanţuri la picioare. •Căci pe căpitanul oraşului | înduplecîndu-1 să se răscoale împreună cu ei şi pe f a t a lui Centurione să o ia de soţie, s-a răsculat şi le-a d a t d r u m u l din închisoare şi se războiau cu elinii. Şi albanezilor le-a crescut puterea şi a a j u n s mare. P e Centurione, ce-i drept, Toma, fratele împăratului, găsindu-i a ş a vină, 1-a prins, cînd A m u r a t al lui Mehmet, dărîmînd Istmul, a pornit înăuntrul Peloponezului asupra Ahaiei. Şi se porniseră să se răscoale atît el cît şi Bochali, guvernatorul din Leondari. Şi Bochali s-a răsculat pe f a ţ ă şi ducea r ă z b o i ; şi într-o l u p t ă eu Baul, generalul-eomandant al domnului, a fost prins ; şi d o m n u l i-a scos ochii. Găsindu-i aşa vinovaţi, pe aceştia în timpul năvalei lui A m u r a t , şi pe Lucan umblînd cu gînd de răzvrătire în contra puterii sale şi înţelegîndu-se cu aceia dintre elini care doreau schimalbanezilor. Alte

D a r m

ι

5

407 10

15

20

25
408

30

35

P e n i n s u l a P e l o p o n e z u l u i era c o n s i d e r a t ă a p r o a p e i n s u l ă . Manuscrisele n e dau Χ λ ο υ μ ο υ τ ί ο υ , Χ λ ο υ μ ο υ τ ί η ν şi Χ λ ο υ μ ε τ ί η ν — „ C M u m u t i , m e t i " , î n d r e p t a t de D a r k o în Χ λ ο υ μ ο υ τ ζ ί η ν .
2

1

Chlu-

238

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTOIUCE VIII

ι bări în stat, i-a prins şi, punîndu-i la închisoare, îi ţinea in| cetate. Acesta,, şi mai înainte, împingea la v r ă j m ă ş i e , înconjurîndu-se cu o p u t e r e a r m a t ă de seamă, îndemnînd şi dintre elini pe cei mai de f r u n t e şi d u p ă aceea dintre albanezi pe cei mai puternici. P e acesta, fiind de n e a m nu de rînd,.. 5 însă cu t o t u l necunoscut, Teodor cel tînăr, domnul Spartei, 1-a r î n d u i t între cei dintîi dregători ai săi şi cu bani a căutat să şi-1 apropie, p e n t r u că se a r ă t a din fire înzestrat cu însuşiri frumoase şi priceput la· multe. Pornind de la această facere de bine a despotului, se ocupa luîndu-se la întrecere cu elinii mai de seamă, de treburile publice din Peloponez, | făcînd409 demagogie în contra despotului. Şi s-a întors către aceştia 1 , ca unii ce erau în divergenţă de păreri cu elinii din Bizanţ şi-şi t e m e a u şi situaţia şi ţ a r a şi se temeau şi de turei că, dacă s-ar face stâpîni în Peloponez, n u i-ar mai lăsa în starea b u n ă de a c u m a . Şi credea că î n d a t ă o să aibă m a r e putere, cu oricare din conducătorii de ţ a r ă s-ar lega într-o conspiraţie, 15 dar starea lui de lucruri nu avea încă nimic sănătos în ea. Aceşti bărbaţi 2 1 aşadar a u scăpat astfel din închisoare; dar dueînd a r m a t ă asupra oraşului Cline, s-au retras cu m u l t ă ruşine, fiind b ă t u ţ i ; şi pornind război a s u p r a oraşului P a t r a s din Ahaia şi asupra d o m n u l u i mai tînăr, le-a mers rău,, pierzînd mulţi din oamenii lor. intervenţia turcilor. Se pare aşadar că puterea în Peloponez ar fi t r e c u t sfiitul ini Turaeimu. î n albanezilor, dacă Asan n-ar fi izbutit laP o a r t a împăratului, încît să li se dea a r m a t ă ; şi au adus a r m a t ă de a împăratului sub comanda lui Turaeha-n care, sosit în Peloponez cu armata· şi întîlnindu-se cu despoţii spre a ţinea sfat, cum să ducă războiul, a vorbit 25 către ei a s t f e l : ..O, feciori ai împăratului elinilor, e n e a p ă r a t ca şi u n u l din voi să fie f a ţ ă acolo la război. Căci duşmanii văzîndu-vă şi pe vei,, ar ceda mai degrabă, dîndu-şi seama că din p a r t e a voastră nu li se v a în410 tîmpla ceva de | neînlăturat. Fiind însă voi certaţi şi speriaţi, n-ar preavoi cu uşurinţă să cedeze, fiindu-le oarecum t e a m ă ; şi nici situaţia voastră· 30 deocamdată nu s-ar îndrepta cu uşurinţă. î n orice caz, la u n a v ă sfătuiesc r ca în viitor să n u v ă mai p u r t a ţ i aşa cu supuşii voştri, ci pe cei buni să-i răsplătiţi, pe cît puteţi, iar pe cei răi să-i pedepsiţi după p u t i n ţ ă , p r e c u m , s-o ştiţi bine, pe cei răi cu a j u t o r u l celor buni lesne îi veţi p u t e a pedepsi;; şi neîngăduind să se repete nimic, fiţi f ă r ă nici o iertare. Lăsînd la voia 35 întîmplării, ce s-ar p e t r e c e ! Vădit că, dacă acel r ă u s-a înfipt în locul unui mai b u n , lesne s-ar întoarce astfel cu toţii, încît să ajungă răii asupra v o a s t r ă ; şi aşa striviţi v-aţi p r ă p ă d i r ă u de t o t . D a r şi din cele trecute să»
1 2

20

L u c a n . c ă t r e Centurione şi Bochali. C e n t u r i o n e şi L u c a n .

ÎNTEIiVENTIA SI SFATUKILE L U I T U B A C E L O

23

cunoaşteţi viitorul, trebuie să vă fie de folos. Căci voi purtîndu-vă aşa şi 1 t r a t î n d bine p e cei ce nu a u gînd bun asupra voastră, t o a t e s-au întors împotrivă ; şi, clacă împăratul mi v-ar face bine acuma şi nu v-ar da înapoi ţ a r a , ştiu bine că statul vi s-ar nimici. Prin urmare, pentru că astfel n-aţi u r m a t o politică de folos, trebuie să apucaţi calea opusă. Şi vă dau iar 5sfatul acela, nu | stînd acasă să lasaţi lucrurile să vă fie duse încotro t,r -511 vrea, ci dacă observaţi pe careva, voi înşivă pornind cu năvală, să-1 pedepsiţi îndată şi să nu d a ţ i înapoi de loc molatici. Căci şi pe turci aceste două lucruri i-au făcut să ajungă foarte p u t e r n i c i : pretutindeni să fie de f a ţ ă , prinzînd fără de veste pe cine ar trebui, şi pe cei buni să-i răsplătească, i» pe cît se poate de m u l t ; şi dacă situaţia deocamdată nu îngăduie ca cei răi să fie pedepsiţi, cedează şi iartă, cît ar trebui, clar de îndată ce situaţia s-ar fi îmbunătăţit, nu mai îngăduie de loc celui rău să se mai obrăznicească, ci repede îl pedepsesc pe cel agresiv". Albanezii Acestea le-a spus şi pe u r m ă i-a chemat să vină după el asupra 1 5 sc supun, albanezilor. Şi mai întîi, deodată cu turcii pleacă Dimitrie asupra ocolului Bordonia 1 , întărit din fire, unde albanezii şi-au adăpostit copiii şi femeile şi la gura intrării ridicaseră un zid şi un t u r n mic ; sosind aici amîndoi conducătorii, au început împresurarea; şi atacau deodată, şi elinii şi turcii şi, rninînd zidurile, încercau să p u n ă mîna. D a r făcîndu-se 20 noaptea, i-a împiedicat să pună aşa mîna pe ei. Aceia însă, la adăpostul nopţii, s-au pornit să fugă printr-o viroagă, pînă la care se întindea muntele. Turcii observînd că au pornit-o la fugă, şi căzînd de îndată asupra lor, au luat robi bărbaţi şi femei la zece mii fiind. D u p ă aceea | mergînd mai departe, au a j u n s la Itome, fratele mai tînăr Toma însoţind cu schimbul acuma a r m a t a , şi apoi la cetatea Aetos, care cu puţin înainte trecuse la Centurione. Şi au ocupat oraşul, impunîndu-i să predea armatei o mie de robi şi armele şi vite. Atunci îndată s-au supus şi ceilalţi albanezi, trimiţînd despoţilor soli, cu condiţia să păstreze ce-au cucerit şi să nu dea înapoi caii şi vitele ce le-au luat ca pradă. Cu condiţiile acestea s-au împăcat fie- 3 0 ' care cu domnul său. Turachan a voit, ce-i drept, puterea albanezilor s-o slăbească, încît pe viitor să poată umbla cu ei lesne, precum ar socoti că le va fi de folos. Şi cînd avea să plece înapoi, ajungînd să stea iarăşi de vorbă cu amîndoi domnii, Ie-a spus unele ca acestea : ,,(), împăraţi de-ai elinilor, şi msi înainte întîlnindu-mă aici cu voi, v-am vorbit destul ce cred eu despre situaţia voastră. Dar şi acuma vă spun atîta că, mai întîi trăind în unire
Manuscrisele au β ο ρ β ο τ ί α ν η ν — „ B o r b o t i a n i " şi β ο ρ β ο τ ί α — „ B o r b o t i a " , î n d r e p t a t d e DarluS, d u p ă cronica l u i G h e o r g h e S p h r a n t z e s (Migne P . G., 156 col. 1066 D) în Βορδονίαν.
1

35

•240

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJÎTEEI ISTOEICE YIII

ι

4,

3

v e ţ i avea p a r t e din belşug de t o t binele, c e r t î n d u - v ă însă şi t r ă i n d în discor^ die, vi se v a î n t î m p l a d i m p o t r i v ă ; apoi n u îngăduiţi, stînd liniştiţi, ca supuşii să devină îndrăzneţi f a ţ ă de voi, ci niciodată să n u p r e g e t a ţ i ea să-i pedepsiţi f ă r ă c r u ţ a r e . î n c e p u t u l r ă u l u i e aşa, deşi întîi p a r e să fie cu t o t u l neî n s e m n a t , erescînd mereu, repede se face î n d r ă z n e ţ ; j şi îndrăzneala a j u n s ă o d a t ă m a r e de t o t n u m a i conteneşte de sine.· D a r aşa n u e bine. Căci ceea ce-ţi place, de orice te-ai a p u c a şi în orice p a r t e te-ai mişca, aceea de cele m a i m u l t e ori va creşte şi se dovedeşte m a r e , orice s-ar î n t î m p l a să născoceşti !" — Cu aceste c u v i n t e şi-a l u a t r ă m a s b u n de la domni şi a p l e c a t . Şi aceştia, t o a t e le-au f ă c u t d i m p o t r i v ă ! Căci amîndoi a d e r e n ţ i şi, a j u n g î n d la a u e ă u t a t fiecare să-şi cîştige divergenţă de p ă r e r i în t r e b u r i l e lor de guverriămînt, s-a î n t î m p l a t de s-au luat la întrecere întreolaltă care dintr-înşii s-ar a r ă t a u n b i n e f ă c ă t o r m a i m a r e , încît să se v a d ă că ei î m p a r t f a v o r u r i . Şi unii din cei ce ocupau cele dintîi dregătorii p e lîngă ei, î n d e m n î n d şi chemînd pe alţii la c o n j u r a ţ i e , a u p u s aşa la cale să-i împiedice să t r ă i a s c ă în unire. Şi ei nenorociţii a u lăsat t r e b u r i l e publice să li se d e s t r a m e . Şi L u c a n din Peloponez p u n î n d la cale şi p e unii din B i z a n ţ , s-a înţeles cu peloponezienii şi albanezii să ia cum dorea, conducerea treburilor publice î m p r e u n ă cu aceia care îi erau d e v o t a ţ i . Şi au p o r n i t la A s a n care avea m a r e p u t e r e în Peloponez şi în seama lui era Corintul şi o b u n ă p a r t e din Peloponez. Şi n u li s-a a l ă t u r a t acesta, nici n-a cedat. D i n cauza aceasta J n e c o n t r i b u i n d nici peloponezienii nici albanezii la t r i b u t u l , care li s-a r î n d u i t , nu-l p u t e a u d u c e î m p ă r a t u l u i . I a r t r i b u t u l lor era douăsprezece mii de galbeni p e a n . Astfel elinii s-au p r ă p ă d i t pe încetul, măcinîndu-se ei înşişi f ă r ă nici o socoteală. Căci t r i b u t u l , şi ei şi albanezii şi peloponezienii, s p u n e a u că nu-l d a u , dacă n-ar p u t e a cădea de acord ca. să le î m p ă r ţ e a s c ă cineva ţ a r a în p ă r ţ i egale şi a s e m ă n ă t o a r e . Ci nenorocul a t r e b u i t să le a d u c ă acestea şi acestea d o a r ă le-au a d u s sfîrşitul, căci, t o a t e a v e a u să se sfîrşeaseă aşa î n t r u nimic.
Discordie între despoţii din Peloponez.

1 0

15

20

25

30

isăvaiă asupra lui Gheorghe D a r î m p ă r a t u l M e h m e t , d u p ă cucerirea B i z a n ţ u l u i , a fare"Cse'due^fa iăncu*de pornit a doua o a r ă 1 cu război a s u p r a tribalilor şi a orajiiKH'doara. şului î f o v o p i r d o n 2 d i n ă u n t r u l ţării î m p ă r a t u l u i de lîngă rîul n u m i t Morava, despre care a m vorbit şi m a i înainte că curge
1 De fapt întîia oară. A doua oară, doar dacă se ia în seamă şi o expediţie de-a lui Murad II; sau poate e de înţeles aşa, că întîia expediţie este cea asupra Peloponezului de sub comanda Iui Turachan, şi a doua aceasta asupra sîrbilor. 2 Vezi p. 209 nota 4. ·

NĂVALA LUI MAHOMED I I ÎN SERBIA

241

clin ocolul Pristinei, al î m p ă r a t u l u i , şi se r e v a r s ă în I s t r u . A j u n g î n d ι aici, t o a t e oştile i-au s t r ă b ă t u t ţ a r a t r i b a l i l o r ; şi ostaşii din goana cailor a u p r ă d a t ţ a r a , el însuşi însă a î m p r e s u r a t oraşul, b ă t î n d cu t u n u r i l e înc l i n a t e în sus p ă r ţ i l e d i n ă u n t r u l oraşului. Acest î m p ă r a t a născocit această a ş e z a r e a t u n u r i l o r î n c l i n a t e în sus. Şi p i a t r a o [ reped în sus în, a e r ; ve- 4 1 5 n i n d însă în jos, loveşte în ce o î n d r e a p t ă t u n a r u l , a v î n d u n s e m n ; şi din a r u n c ă t u r a pietrii p r i n v ă z d u h nimereşte în chip m i n u n a t ţ i n t a . B ă t î n d deci aşa oraşul, destule zile în rînd, i-a silit p e locuitori să se predea. D u p ă c e i s-au p r e d a t , le-a l u a t lucrurile cele m a i s c u m p e şi m a i de p r e ţ şi o p a i t e d i n ei i-a d u s în robie ; pe ceilalţi i-a lăsat să locuiască acolo p e n t r u exploa t a r e a minelor de m e t a l , l u c r u la care m a i ales se pricep cel m a i bine locuit o r i i din p a r t e a locului. Acest venit al î m p ă r a t u l u i din minele de aici ale a c e s t u i oraş n u este de loc mic. D o m n u l tribalilor însă, c u m a b ă g a t de s e a m ă că î m p ă r a t u l M e h m e t v i n e a s u p r a lui, a plecat, t r e c î n d la peoni şi la Choniat, căci s-a t e m u t că, mergînd la Spenderovo, să n u r ă m î n ă 1 5 î m p r e s u r a t ; şi se r u g a să-i v i n ă î n t r - a j u t o r cu a r m a t a , fiindu-i doar prieten şi r u d ă . Şi s-a h o t ă r î t şi acela să-i sară în a j u t o r . L a Spenderovo însă a i z b u t i t f a ţ ă de î m p ă r a t , de a dobîndit pace. Acesta a m a i t r ă i t n u m u l t m a i p e u r m ă ; şi a m u r i t , iar d o m n i a a t r e c u t a s u p r a feciorului m a i t î n ă r E l e a z a r . Cei orbi însă 1 , î n d a t ă la m o a r t e a d o m n u l u i , luînd în t a i n ă bani, 20 c î t s-a p u t u t , | a u sosit la î m p ă r a t u l ; şi î m p ă r a t u l dîndu-le p ă m î n t destul, îşi d u c e a u traiul. Cu acesta a ş a d a r eare-i p l ă t e a t r i b u t destul de m u l t , l a douăzeci de mii de galbeni, î m p ă r a t u l a încheiat t r a t a t de p a c e ; şi anul u r m ă t o r a pornit cu război a s u p r a oraşului peonilor Belograd. Acest oraş, p r e c u m a m a r ă t a t m a i î n a i n t e , în t i m p u l domniei lui A m u r a t , este aşezat la 2 5 I s t r u cu o l a t u r ă , p e cealaltă însă curge rîul S a v a care dă în I s t r u , aşa că o r a ş u l din două p ă r ţ i este spălat de a m î n d o u ă rîurile ce curg pe lîngă. el. Maiwmed π învins in i4se A s u p r a acestui Belograd a p o r n i t cu război M e h m e t ia Belgrad de lancu de al lui A m u r a t , d u p ă ce m a i întîi a trimis oşti şi Hunedoara. a s u p r a ilirilor, sub c o m a n d a lui Teri ζ şi Aii al lui Michal. A m a i p o r n i t război şi în Asia cu î m p ă r a t u l Colchidei din T r a p e z u n t . •Şi t r i m i ţ î n d trireme, a p u s t i i t Colchida, şi dinspre u s c a t şi dinspre m a r e , sub c o m a n d a lui Chitir, g u v e r n a t o r u l din A m a s i a . D u p ă c e a trimis crainici cu vestea, ca a r m a t e l e să i se a d u n e la Adrianopole, o p o r n e ş t e însuşi cu P o a r t a şi cu ienicerii; şi ducînd, p e lîngă t u n u r i , b r o n z încărcat p e corăbii şi cămile, mergea p r i n ţ a r a tribalilor. Şi d o m n u l Spenderovei 2 1-a omenit
1

30

35

Ş t e f a n şi G h e o r g h e ; vezi m a i sus, p. 152,14.

2

Graiul S jrbiei Lazăr Brancovici (1456^1458).

16. — C . 1621

242
1

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E M IS.TOMCE V I I I

p e î m p ă r a t şi p e c o m a n d a n ţ i i lui, t r i m i ţ î n d u - l e d a r u r i f o a r t e mari | de t o t ţ, t o t u ş i se p r e g ă t e a şi însuşi, d a c ă Belograd v a fi să fie l u a t , să fie î m p r e s u r a t î n d a t ă şi dînsul. t ă v ă l i n d în f a ţ a oraşului, a început î m p r e s u r a r e a . L a mijloc î n t r e a m î n d o u ă xiurile este a ş e z a t ă o l i m b ă d e p ă m î n t , v r e o ş a p t e stadii 1 1 5 în lăţime. Acolo oprindu-se şi aşezîndu-şi t a b ă r a , î m p r e s u r a c e t a t e a şi b ă t e a cu t u n u r i l e zidul şi ienicerii, sub acopterişuri, apropiindu-se d e zid,, t r ă g e a u cu arcurile în peoni. Mare a fost şi această t a b ă r ă a împăratului., î n gîndul său î m p ă r a t u l îşi făcea p l a n u l că, d a c ă f l u v i u l a r fi în stăpînirea lui şi dacă ρ eonii în viitor n - a r m a i f i în s t a r e să t r e a c ă în oraş din p a r t e a 10 cealaltă a fluviului şi să v i n ă la l u p t ă , i-ar f i m a i uşor să cîştige oraşul şi să-1 c u c e r e a s c ă ; şi a echipat o f l o t ă m a r e ce şi-o construise în regiunea de la I s t r u şi şi-a p r e g ă t i t ca la două s u t e de vase, î m b a r e î n d m a r i n a r i în ele,, cu gîndul să ţ i n ă ocupat fluviul, ca să împiedice a r m a t a peonilor să treacăîn oraş ; şi p e cei din oraş încMzîndu-i î n ă u n t r u , să-i blocheze astfel. Vasele 15 a u fost a d u s e p e a p ă în sus de la oraşul Vidin şi, cîtev a zile în r î n d , f l o t a aceasta a a v u t în p u t e r e a ei localităţile de la marginile fluviului. P a r î m p ă r a t u l peonilor, — căci şi dînsul cu m u l t ă a r m a t ă t ă b ă r î s e în. regiunea· 418 de dincolo din f a ţ a Belogradului, — echipînd «şi J dînsul vase f o a r t e p u ternice, cîte îi erau la î n d e m î n ă în B u d a , a coborît p e fluviu în jos, cu gîndul 20 să dea l u p t a p e a p ă cu vasele î m p ă r a t u l u i . Vasele î m p ă r a t u l u i a u u r c a t p e o întindere m a r e p e a p ă în sus de-a lungul malului dinspre ţ a r a peonilor şi, pustiind, a r d e a u şi p r ă d a u . N u d u p ă m u l t t i m p a coborît şi f l o t a p e o n i l o r şi, n ă p u s t i n d u - s e a s u p r a vaselor î m p ă r a t u l u i , p e unele le-a scufundat,, p e altele însă le-a şi prins, ca la douăzeci de corăbii. Şi peonii p e m a r i n a r i 25 i-au ucis şi în corăbiile care erau. deşarte, a u aşezat t r u p u r i l e nenorociţilor* şi, rînduindu-le cruciş şi curmeziş, le-au lăsat să fie d u s e de a p ă în jos în t a b ă r a î m p ă r a t u l u i . Şi aceştia şi-au p i e r d u t aşa v i a ţ a , celelalte c o r ă b i i însă a u f u g i t în g r a b ă spre t a b ă r a î m p ă r a t u l u i şi, acostînd la m a r g i n e a t a berei, au d e b a r c a t . I a r î m p ă r a t u l a d a t î n d a t ă foc corăbiilor, ca n u c u m v a . 30 peonii, atacîndu-le de p e a p ă , să le p r i n d ă . P e fluviu a u r ă m a s d e a t u n c e a . stăpîni peonii şi se d u c e a u de pe u s c a t u l de dincolo în oraş, la p a z a cetăţii,» î n t r e alţii şi Clumiat cu oamenii săi şi Capistran nazireul, b ă r b a t î n v ă ţ a t şi de m a r e r e n u m e , în ce priveşte religia, la popoarele d i n A p u s . D e aceeaarhiereul 3 1-a t r i m i s p e el la aceia care în P r a g a , oraşul cel m a r e al boemilor.J îmbrăţişaseră cultul lui Apolo 4 , căci era o m u l straşnic iscusit
417

Vreo 1240 m. în teîxt e των φαρμακών—„vrăjitorilor"; poate că e vorba numai de dervişii care însoţeau armata turcă. 3 Papa. 4 Ε voTba de h u s i ţ i .
2

1

MAHOMED I I ÎNVINS LA BELGKAD DE IANCTT

243

să Vorbească p e n t r u religia lui lisus. Şi pe mulţi de acolo i-a întors la ere- 1 d i n ţ a lui lisus, p e mulţi însă i-a chemat, în contra barbarilor care sînt v r ă j m a ş i ai credincioşilor lui lisus şi, cînd a mers în războiul acesta, pe mulţi şi din germani şi din peoni şi din boemi, cei mai mulţi fiind neînarmaţi, i-au adus cu sine. D e îndată ee acestora li s-a adus ştirea, că zidul cetăţii 5 a fost d ă r î m a t a c u m a de t u n u r i şi că oraşul e în primejdie să fie cucerit, aceştia aşadar, cum erau stăpîni pe vadul apei, s-au dus în m a r e linişte în oraş, fiind o p u t e r e n u prea de dispreţuit p e n t r u a r m a t a împăratului, î m p ă r a t u l însă, cînd zidurile au fost destul de surpate şi se p u t e a trece a c u m a peste ele, făcea pregătiri să dea atacul de cucerire.. Şi făcînd şi focu- io rile obişnuite, se pregăteau p e n t r u a doua zi, aducînd aproape de zid maşinăriile de atac şi acoperişurile de adăpost, ca unii ce aveau planul să cucerească oraşul. Aici moare, lovit de tunurile din oraş, generalul-comandant al Europei, Carazie, fiind u n u l din cei mai destoinici b ă r b a ţ i de la P o a r t a împăratului. Şi î m p ă r a t u l socotea de m a r e nenorocire m o a r t e a lui Carazie 15 şi 1-a jelit foarte. D a r cînd s-a hotărît să dea atacul, dis-de-dimineaţă a dat semnalul de năvală eu sunete de trîmbiţe şi ţ a m b a l e şi cornuri şi, dueîndu-i p e ieniceri, a dat năvală asupra zidului. Şi î n d a t ă ienicerii s-au J urcat. 42» şi scoborînd de p e zid, s-au răspîndit prin bras şi, năpustindu-se, credeau acuma că a u ocupat oraşul. Cei din oraş însă şi oamenii lui Choniat, la aşa 20 împrejurare, stăteau gata de l u p t ă şi a ş t e p t a u , ca ienicerii să fi i n t r a t . •Căci ei stînd locului în cetate, aveau consemnul, cînd va suna t r î m b i ţ a , să meargă deodată asupra ienicerilor; cei de pe meterezele zidurilor retrăgîndu-se, căci aşa le ordonase Choniat să facă, încît ienicerii f ă r ă t e a m ă să intre în oraş ; cînd însă trîmbiţaşul le v a d a semnalul cu trîmbiţa, atunci 25 şi ei mergînd fuga, fiecare să-şi ocupe locul şi să facă orice ar vrea cu ienicerii înconjuraţi. D a r ienicerii, î n d a t ă ce a u d a t năvală dis-de-dimineaţă, s-au n ă p u s t i t repede şi, cum nimeni nu le stătea în cale, — - căci peonii p e nesimţite se duseseră înapoi a c u m a d u p ă consemn, — a u crezut că au fugit, şi s-au răspîndit prin oraş, precum a m spus şi unii apucind-o într-o 30 p a r t e şi alţii într-alta, făceau prădăciuni prin oraş. Cînd însă s-a d a t consemnul şi t r î m b i ţ a a r ă s u n a t , atunci cei ce mai înainte au fost pe ziduri, a u alergat din nou la metereze şi i-au prins î n ă u n t r u pe ieniceri, cei ce însă erau cu Choniat s-au repezit deodată asupra ienicerilor. I a r aceştia, cînd . au văzut p e peoni năvălind din cetate asupra lor, au început să se retragă 35 spre | zid ; dar la retragere, peonii îi strîmtorau r ă u şi a u ucis mare mulţime 421 din ei. Ceilalţi însă, cum repezindu-se au a j u n s la zid şi i-au văzut şi aici p e peoni la metereze, i-au copleşit p e peoni şi, în f u g a mare, s-au rostogolit în şanţ. Astfel dar peonii i-au izgonit atuncea a f a r ă din oraş pe ieniceri §i i-au doborit p e b a r b a r i ; apoi oamenii care erau cu Capistran, precum şi 40

-244

LAQNIC CHALCOCONDIL: EXPUNERI ISTORICE VIII

ι

5

io 422

15

20

25

423 30

35

alţi peoni, făcînd o ieşire generală a s u p r a t u n a r i l o r î m p ă r a t u l u i şi, lupt mdu-se, i-au p u s pe f u g ă şi le-au luat t u n u r i l e . Cînd însă î m p ă r a t u l a v ă z u t că t u n u r i l e sînt în mîinile peonilor, a soeotiti că e u n lucru grozav şi s-a încăierat p e loc şi s-a l u p t a t cu tărie, d a r nici aşa n-a p u t u t să-i alunge pe peoni de la t u n u r i , ci a fost p u s pe f u g ă . Peonii a ş a d a r ridicînclu-şi a c u m a aici corturile, au î n d r e p t a t t u n u r i l e a s u p r a , t a b e r e i î m p ă r a t u l u i şi t r ă g e a u cu ele. Cind însă ziua a a j u n s la a m i a z ă şi peonii de dincolo a u p r i m i t ştirea, c u m şi ce s-a î n t î m p l a t , n u p u ţ i n i dintr-înşii, se duceau a c u m a încolo, n u m a i m u l t în oraş, ci la t a b ă r ă . Şi a u ieşit şi cei din c e t a t e şi, a r u n c î n d u - s e din a m î n d o u ă părţile cu c u r a j u l ridicat a s u p r a t a b e r e i î m p ă r a t u l u i , se l u p t a u ; şi m u l t e a u fost corturile din t a b ă r ă , pe care le-au r ă v ă ş i t ; J şi azapii f ă c e a u p r ă d ă c i u n i prin p i a ţ ă 1 . I a r î m p ă r a t u l striga că o să le scoată ochii, şi el însuşi cu suliţa lui s-a ţ i n u t de l u p t ă şi a f u g ă r i t p e peoni. Şi el însuşi omorînd u n peon, este r ă n i t la coapsă, t o t u ş i n u s-a d a t să f u g ă . Apoi însă cînd în n ă v a l a lui era să a j u n g ă la t u n u r i , peonii întorcîndu-se din nou, i-au s t r i m t o r a t pe b a r b a r i şi a u f u g ă r i t p e î m p ă r a t u l cu oamenii lui pînă la t a b ă r ă . Şi cînd aceasta s-a î n t î m p l a t a treia oară, î m p ă r a t u l era grozav d e a m ă r î t , p e n t r u că nici ienicerii n u m a i e r a u p e lîngă el la l u p t ă şi ceilalţi din t a b ă r ă erau duşi d u p ă f u r a j e şi provizii. I n această î n v ă l m ă şeală chemînd pe c o m a n d a n t u l ienicerilor Chasan, i-a spus astfel de v o r b e : ,,Cel m a i n e t r e b n i c om ce eşti, u n d e m i s-au dus ienicerii ? C u m ţi-au venit la l u p t ă ? Au n u ştii ce ai fost şi c u m t e - a m f ă c u t c o m a n d a n t ? Ci las'că d e n u o să mor, voi şti ce p e d e a p s ă să-ţi d a u , de care t o ţ i să p o a t ă s p u n e că a fost cu t o a t ă d r e p t a t e a " . — D a r Chasan, luîndu-i c u v î n t u l din gură, a spus : ,,Ο, î m p ă r a t e , cei m a i m u l ţ i dintr-înşii sînt r ă n i ţ i , iar ceilalţi n u v o r să asculte. Cît despre m i n e sînt g a t a la o r i c e ; şi p e n t r u că eşti n e c ă j i t p e mine, o să m ă vezi în mijlocul peonilor, l u p t î n d u - m ă p î n ă la m o a r t e p e n t r u situaţia t a " . — Cu aceste c u v i n t e s-a a r u n c a t în mijlocul peonilor şi, d î n d d o v a d ă | în f a ţ a î m p ă r a t u l u i , că a fost u n b ă r b a t viteaz, a m u r i t d e m î n a peonilor. Aici a u m u r i t şi u n i i din slujitorii lui t o v a r ă ş i de a r m e . î n t i m p ce în t a b ă r ă peonii biruindu-i p e t u r c i îi s t i î m t o r a u r ă u , dovedindu-se m a i t a r i în l u p t ă , soseşte cavalerie u ş o a r ă de a î m p ă r a t u l u i , la şase mii de oameni, p e care m a i î n a i n t e îi trimisese la p a z a ţării sale dinspre I s t r u ; şi stînd de pază să-i oprească pe peonii cu corăbiile, încît să n u p o a t ă debarca. Aceştia sosind în această învălmăşeală şi luîndu-i p e peoni la mijloc în l u p t ă , a u ucis aici m u l ţ i d i n t r - î n ş i i ; apoi p u n î n d u - i pe f u g ă , a u După a r m a t e l e t u r c e ş t i , ca în genere în evul meciiu, se luau d e obicei mulţime d e negustori, care vindeau ostaşilor cele de trebuinţă şi cumpărau de la ei p r a d a de război şi robii. Mahormd II fiind învins, înşişi ostaşii turci, pedestraşii numiţi azapi, au început să prade
pe negustori.
1

MOARTEA ŞI CARACTERIZAREA M I IANCC

245

a l u n g a t pe ρ eoni de la t a b ă r ă p i n ă la t u n n r i . Şi aşa aici s-a săvîrşit l u p t a , t fiind spre seară a c u m a . I a r î m p ă r a t u l c u m ştia că situaţia îi este grea, că ienicerii îi sînt r ă n i ţ i şi a p u c a ţ i de frică, a c ă u t a t să-şi salveze a r m a t e l e cu f u g a . Şi cînd s-a f ă c u t n o a p t e a , a d a t ordin să se ridice t a b ă r a şi să plece î n ce p a r t e însuşi o v a c o n d u c e ; sub scutul nopţii, a plecat şi pe d r u m se 5 t e m e a ca peonii t r e c î n d cu r e s t u l a r m a t e i , să nu-1 u r m ă r e a s c ă de a p r o a p e şi să n u le fie cu^anevoie plecarea acasă. Şi eu u n u l cred că peonii s-ar fi şi l u a t p e u r m a a r m a t e i î m p ă r a t u l u i , dacă | Choniat n u i-ar fi s f ă t u i t să '·- * ' n u o f a c ă ; şi nu-i lăsa să-i u r m ă r e a s c ă , ştiind bine că turcii, dacă p r i m e j d i e îi a m e n i n ţ ă , a t u n c i sînt cu m u l t m a i viteji în situaţia d a t ă şi sînt g a t a să o 10 î n f r u n t e . Se p a r e că i-a oprit şi m o l i m a ce a d a t p e s t e peoni în t a b ă r ă şi-i chinuia f o a r t e , încît m u l t t i m p n u s'-au p u t u t reculege. Şi însuşi I o a n a fost r ă n i t aici şi n u cu m u l t m a i târziu a m u r i t . E u cred că şi aceasta m a i ales a fost cauza p e n t r u peoni, că n - a u m a i u r m ă r i t a r m a t a î m p ă r a t u l u i . Moartea, i i august U56, D u p ă izgonirea î m p ă r a t u l u i , I a n c u n-a m a i t r ă i t şi caracterizarea lui iancu m u l t t i m p şi d u p ă aceea s-a săvîrşit din v i a ţ ă ; şi de Hunedoara. a f o g t a c e g t b ă r l 3 a t f o a r t e destoinic î n t r u t o a t e şi de jos s-a ridicat la m a r e p u t e r e şi a săvîrşit isprăvi în contra germanilor şi a boemilor şi, a j u n g î n d la conducerea treburilor obşteşti la peoni, şi-a cîşt i g a t m a r e r e n u m e . D a r încă şi f a ţ ă de t u r c i a săvîrşit n u p u ţ i n e isprăvi m a r i , deşi se credea că din cauza m u l ţ i m i i şi vitejiei lor n u o să biruiască niciodată a r m a t a î m p ă r a t u l u i ; şi însuşi de t i m p u r i u a luat în mîini a r m a t e l e peonilor. Ceilalţi m a g n a ţ i ai Peoniei a v e a u necaz p e el şi n u voiau să fie conduşi de el, t o t u ş i s-a f ă c u t stăpîn p e p u t e r e , căci şi aceia au căzut de acord a c u m a şi n u a v e a u c u m să n u cedeze u n u i b ă r b a t care p r e t u t i n d e n i se b u c u r a de m a r e r e n u m e şi care p u r t a d o m n i a cel m a i bine şi p u n e a ţ a r a la a d ă p o s t de j orice primejdie. Se vede că acest b ă r b a t t o a t e le făcea cu r î v n ă şi, la nevoie, ştia să se folosească de ce-i sta la îndemînă şi î n d a t ă să fie f a ţ ă acolo, u n d e ar fi nevoie de el. Se m a i spune că a murit r ă p u s de ciumă.
ioan

15

20

25 ^25

Cît despre Capistran, a t î t a cît ştiu, voi aminti, că făcîndu-se 3 0 Capistran. u c e n i c u l lui B e r n a r d i n o Canilio, u n m a r e î n v ă ţ ă t o r în p r i v i n ţ a religiei D o m n u l u i Iisus, a dobîndit şi dînsul m a r e f a i m ă şi r e n u m e aproape p r i n întreg apusul, a j u n g î n d p r i n t r e cei dintâi î n v ă ţ a ţ i şi m a r i gînditori. Şi p e B e r n a r d i n o , d u p ă ce a m u r i t , locuitorii de prin I t a l i a îl cinstesc ca p e u n s f î n t 1 şi-i î n a l ţ ă biserici şi-i sînt î n c h i n a t e prin I t a l i a n u p u ţ i n e 35 chipuri ca u n u i b ă r b a t sfînt şi m a i presus de fire ce a fost. Se m a i spune
1

în t e x t ήρωϊ—semizeu.

246
1

LAONIC (CHALCOCONDIL : KXl'ONF.RI ISTORICE VIII

că acest b ă r b a t a f ă c u t şi m i n u n i . l o a n Capistran care a fost ucenicul a cestuia, p r e c u m s-a spus, a colindat m u l t p ă m î n t şi î n v ă ţ a şi ţ i n e a predici publice ; şi, între a l t e ţări, a a j u n s şi la boemii eretici care se închinau m a i cu seamă focului şi n u v o i a u de loc să se î m p a c e cu religia celorlalţi locuitori 5 de acolo, ci aveau a l t ă c r e d i n ţ ă şi n u voaiu să asculte de ceilalţi credincioşi de prin Boemia, dînşii n e p u t î n d f a c e nimic» L a aceştia sosind C a p i s t r a n , i-a întors la credinţa celorlalţi boemi. Şi' cîştigîndu-şi m a r e v a z ă p r i n î n v ă 42 <» ţ ă t u r a şi înţelepciunea sa, a a j u n s să stea în legături de prietenie cu J împ ă r a t u l peonilor ; şi de aceea a l u a t p a r t e şi el la războiul în c o n t r a t u r c i l o r p r e c u m a m a r ă t a t m a i sus. Matei Coryin, rege p e î m p ă r a t u l acesta, peonii şi l - a u a d u s din G e r m a n i a , al lTns Î S f i i n d u n n e p o t 1 al î m p ă r a t u l u i - Sigismund. Căci d u p ă m o a r t e a de la V a r n a a î m p ă r a t u l u i Ladislau, îl cereau p e acesta, cînd încă era copil, şi au t r i m i s soli la A l b e r t , f r a t e l e î m p ă r a t u l u i Sigismund, căci acela era epitrop b ă i a t u l u i şi, p u r t î n d u - 1 p r i n I t a l i a , îl ţ i n e a p e lîngă sine. Căci şi acest A l b e r t , î m p ă r a t al Germaniei, v e n i n d la arhiereul romanilor, a fost încoronat a u t o c r a t o r 2 de arhiereul ÎTicolae şi, întorcîndu-se în ţ a r a lui de domnie, era p o r n i t p e război în c o n t r a turcilor. Acesta a v e a m a r e avere şi p u t e r e , căci ca a u t o c r a t o r al r o m a n i l o r ce a j u n sese, italienii l-au recunoscut şi l-au p r i m i t cu m a r e cinste. B ă i a t u l şezînd la acest î m p ă r a t la. Viena, peonii îl c e r e a u ; şi c u m încă era copil şi-i era t e a m ă p e n t r u el, î m p ă r a t u l nu 1-a d a t . Şi peonii ridicîndu-se în c o n t r a lui, a u p u r t a t m u l t t i m p război cu e l ; t r i m i ţ î n d soli chiar şi la arhiereul Bornei, cereau să li se dea î m p ă r a t u l . I a r d e n u , n - a u să o slăbească d i n n ă v a l ă şi război, pustiindu-i ţ a r a , p î n ă ce îşi vor supune-o. Mai tîrziu t o t u ş i a cedat şi p e b ă i a t 1-a t r i m i s j să-şi ia d o m n i a ; acesta d u p ă c e a venit la B u d a şi Choniat a izgonit de la Belograd a r m a t a î m p ă r a t u l u i 3 a m a i t r ă i t eîtva t i m p n u m u l t şi s-a săvîrşit din v i a ţ ă i . Se şi m a i spune că a r f i m u r i t o t r ă v i t de u n u l L a u r e n ţ i u H e d r e h a v a r i , locţiitorul domnitorului 6 , dîndu-i să bea c u c u t ă . Ceruse p e f a t a î m p ă r a t u l u i celţilor, d a r n-a a p u c a t
1 De frate sau de soră ; de fapt însă n e p o t de fiică, a c e s t a fiind L a d i s l a u V Postumul (1444 — 1457). De altcum cele spuse din istoria Ungariei de Laonic sînt încurcate şi nu corespttml r e a l i t ă ţ i i ; Albert de Habsburg este ginerele Iui Sigismund şi tatăl lui L a d i s l a u P o s t u m u l . 2 La b i z a n t i n i puteau fi mai mulţi împăraţi deodată, însă numai unul era autocrator, împărat de fapt, ceilalţi numai de formă. Pe împăratul din Apus, Laonic îl consideră autocrator» î m p ă r a t singur s'tăpînitor, î m p ă r a t de fapt. 3 Adică a sultanului M a h o m e d I I .

15

20

25

30

χου

L a 23 noiembrie 1457. In manuscrise e nonsensul άντεσπάρνοο şi άντίσπάρνοο, îndreptat de Darko în άντεπάρ— H £ d e r v â r i ca m a r e p a l a t i n al U n g a r i e i în lipsa regelui sau cînd era m i n o r , li ţinea locul.
6

4

MATEI COEVIN E E G E AL UNGARIEI

.

247

4 s ă f a c ă n u n t ă ; căci se săvîrşise din v i a ţ ă , î n a i n t e de ce să-i sosească mireasa l a reşedinţa-i domnească. D u p ă m o a r t e a acestuia, cei dinţii d i n t r e peoni, s - a u l u a t la sfadă î n t r e ei şi, aceia a j u n g î n d la ceartă, feciorii lui Choniat a u p u s naîna p e p u t e r e . Căci Orlicli, c o n d u c ă t o r p e s t e o p a r t e n u mică din ţ a r a peonilor, îl d u ş m ă n e a p e Choniat, cînd încă era în v i a ţ ă ; d u p ă ce 5 •a m u r i t , cerea, p e n t r u că acela a fost b ă r b a t u l care le-a pricinuit mari nenorociri cu privire la t u r c i , să nu-i lase nici p e feciorii lui să aibă cinstea «ă fie în s f a t u l ţ ă r i i ; şi p e acela socotindu-1 de u n o m cu t o t u l nelegiuit, pe feciorii lui să-i surghiunească din ţ a r ă . A t u n c i feciorii lui Choniat în s f a t u l ţ ă r i i sărind a s u p r a l u i O'rlich, i - a u t ă i a t c a p u l 1 şi a u f u g i t . Peonii, greu 1 0 a t i n ş i de a c e a s t ă f a p t ă , l - a u a r u n c a t p e feciorul lui Choniat în închisoare l a Belograd 2 ; d a r n u d u p ă m u l t t i m p , d u p ă ce a ieşit din închisoare, a i z b u t i t să a j u n g ă la d o m n i a peonilor şi a fost f ă c u t î m p ă r a t cu a j u t o r u l prietenilor t a t ă l u i său 3 . P a r e - s e că, | cu a v e r e a m a r e ce o avea, izbutise 4 2 8 «ă î n t r e ţ i n ă o a r m a t ă din cele m a i m a r i cîte a u fost prin ţ a r a peonilor 15 şi aşa a a j u n s la d o m n i e p e s t e peoni. Ilochi, ce-i d r e p t , care şi m a i î n a i n t e •era î n d u ş m ă n i t cu Choniat şi m a i p e u r m ă s-a certat eu feciorul lui care a j u n sese la domnie, n u voia să a u d ă nici să asculte de el, d u p ă aceea însă s-a î m p ă c a t cu d î n s u l sub a n u m i t e condiţii şi-1 asculta. Aşa a t r e c u t d o m n i a peonilor a s u p r a feciorului m a i t î n ă r al lui Choniat. Şi p u r t a război eu î m p ă - 20 x a t u l r o m a n i l o r A l b e r t 4 şi a săvîrşit m a r i isprăvi şi şi-a supus şi P r a g a •şi p e boemi, încît a m î n d o u ă domniile i-au fost a s c u l t ă t o a r e .

Acest a u t o c r a t o r A l b e r t se s t r ă d u i a a ş a d a r , p r e c u m a m gpus-o şi m a i înainte, să pornească război a s u p r a t u r c i l o r şi a s u p r a lui M e h m e t şi, d u p ă ce şi-a p r e g ă t i t a r m a t ă , a t r i m i s soli 25 l a peoni, să-i d e a v o i e să t r e a c ă p r i n ţ a r a lor şi să c u m p e r e ce le t r e b u i e , •anunţînd de m a i î n a i n t e p e peoni. Aceştia însă şi-au zis în sinea lor că, •dacă o să cucerească Tracia şi o să a j u n g ă la p u t e r e m a r e , la întoarcere o să-i s u b j u g e ; d e aceea i-au spus că de b u n ă voie nu-1 lasă să t r e a c ă p r i n ţ a r a lor. Unii, ce-i d r e p t , spun că s-a î n t î m p l a t a ş a ; alţii însă spun că 3 o peonii soliei i-au r ă s p u n s cu v o r b e b u n e , cînd însă solii se întorceau, au p u s | în calea lor, p e u n d e a v e a u să t r e a c ă , oameni la p î n d ă şi i-au ucis 429 p e t o ţ i ; şi aşa, î m p ă r a t u l romanilor, apueîndu-se să f a c ă cercetare a s u p r a
P l a n u r i de cruciade in c o n t r a iui M a h o m e d π . L a 9 n o i e m b r i e 1456 In Belgrad, u n d e u n f e c i o r de al Iui Iancu e r a g u v e r n a t o r . E s t e mai probabil că aici e vorba de Bălgradul r o m î n e s c , adică A l b a - I u l i a din Transilvania, decît de Belgradul slrbesc care atuncea era sub s t ă p î n i r e ungurească. Dar amîndoi feciorii lui Iancu au fost închişi la Buda şi unul din ei a şi fost executat.
2 1

3
4

Matei Gorvin s-a făcut rege al Ungariei la 24 ianuarie 1458.
D e f a p t F r e d e r i c (1440—1493).

•248

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPT JÎT E E I I S T O E I C E Y I I I

ι

5

io

15 ,,.j0

2ό"

25 '

so

•'•'.u 35

solilor, a u a j u n s iarăşi să p o a r t e război întreolaltă. Acestea deci se s p u n e că s-au î n t î m p l a t aşa din p a r t e a peonilor f a ţ ă de g e r m a n i şi f a ţ ă de acel î m p ă r a t Albert. Acestea, ce-i d r e p t , s-au p e t r e c u t în f o a r t e p u ţ i n i ani. D i n cauza acestei certe, arhiereul romanilor a zăbovit la M a n t u a şi a convocat p e reprezent a n ţ i i î m p ă r a ţ i l o r şi domnitorilor iberilor -şi celţilor şi ai .germanilor şi peonilor şi ai principatelor şi republicilor de p r i n I t a l i a . Mergînd din Borna·. la M a n t u a , a f ă c u t u n congres, la care s-au a d u n a t t o ţ i solii î m p ă r a ţ i l o r şi domnitorilor din a p u s ; şi a p u s în d e z b a t e r e î n t r e p r i n d e r e a u n u i r ă z b o i de nimicire a î m p ă r a t u l u i turcilor M e h m e t şi a cerut de Ia fiecare sol îndeosebi, din cîţi erau de f a ţ ă , să a r a t e p ă r e r e a î m p ă r a ţ i l o r şi d o m n i torilor lor. Şi au promis aici unii dintr-înşii să contribuie cu b a n i la a c e s t război, alţii eu oa,meni. Apoi s-a m a i h o t ă r î t de c o m u n acord ca să se ia a zecea, p a r t e din veniturile ce le p l ă t e a u t o ţ i la s l u j b e l e preoţilor, şi banii ce s-ar strînge, să fie m e n i ţ i p e n t r u acest r ă z b o i ; şi a u r î n d u i t o a m e n i să se o c u p e de aceasta. ] Apoi s-au hotărît·, germanii să se î m p a c e cu p e o n i i ; şi trimit, u n b ă r b a t care trecea p r i n t r e cei dintîi î n v ă ţ a ţ i la ei, p e cardinalul Visarion eare era din T r a p e z u n t şi intervin p e lîngă a m î n d o u ă părţile, ca să-i î m p a c e p e aceştia î n t r e ei şi să risipească certurile. Şi p e alţii i-au t r i m i s în a l t e p ă r ţ i în vederea acestor lucruri, ehemînd să contribuie şi să ia p a r t e la r ă z b o i u l în c o n t r a b a r b a r i l o r . Acestea le făcuse arhiereul P i u s silindu-se să n u r ă m î n ă m a i p r e jos de arhiereii d i n a i n t e a sa. Că doar şi Kicolaie 2 , cînd s-a cucerit oraşul Bizanţului, a f ă c u t u n congres, î n d e m n î n d pe domnii din a p u s să p o r n e a s c ă a s u p r a b a r b a r u l u i ; şi-i c h e m a şi stăruia m u l t p e lîngă ei. D a r n u cu m u l t m a i p e u r m ă s-a săvîrşit din v i a ţ ă , lăsînd neisprăvită a c e a s t ă l u c r a r e a sal a r arhiereul E u s e b i u 3 luînd conducerea d u p ă Mcolaie, a f ă c u t m a r e j u r ă m î n t , — şi 1-a a ş t e r n u t p e hîrtie, — să pregătească o f l o t ă de l a Keapoli. Căci de c o m a n d a n t p e n t r u războiul în c o n t r a b a r b a r i l o r a f o s t ales Alfonso. Şi luînd asupra-şi această expediţie î m p ă r a t u l P a r t e n o p e i , a trimis a s u p r a ţării barbarilor zece t r i r e m e ea u n început al expediţiei. Aceste corăbii, — şi p e u r m ă n u m a i m u l t e , — s-a î n t î m p l a t să ajungăla B c d o s ; şi a u a n c o r a t în acest loc şi de aici au p o r n i t apoi a s u p r a | ţ ă r i i î m p ă r a t u l u i de la m a r g i n e a mării din Asia şi a u p u s t i i t şi a r s cîte c e v a din ţ a r a î m p ă r a t u l u i . D u p ă aceea p l u t i n d a s u p r a insulei Lemnos, a u cuceiit-o, aceasta fiind a î m p ă r a t u l u i ; d u p ă aceea a u cucerit I m b r o s şi
1 2 3

Papa Pius II (1458-1464). Papa Nicolaie V (1447-1455). De {apt papa Calixt III (1455-1458).

P 1 A N U E I DE CBUCIADE ÎN CONTKA TCRCELOIl

249

celelalte insule de pe acolo din M a r e a Egee, căci Sciros şi Bcopelos şi celelalte, cînd B i z a n ţ u l a fost cucerit d e î m p ă r a t u l , a u t r e c u t la veneţieni şi le a v e a u în stăpînirea lor. Aceste t r i r e m e p l u t i n d u n a n întreg prin Marea Egee, n - a u săvîrşit nimic m a i de s e a m ă . Şi c u m din I t a l i a nu le-au mai venit a l t e vase, a u plecat înapoi în I t a l i a şi astfel s-au î m p r ă ş t i a t prin oraşe. Ou aceasta s-a sfîrşit p r e g ă t i r e a de r ă z b o i î n c e p u t ă de arhiereul E u s e b i u ; d u p ă aceea însă, î n d a t ă ce arhiereul P i u s a venit la conducere, s-a o p r i t la M a n t u a , d e z b ă t î n d a s u p r a situaţiei şi ţ i n î n d sfat despre lucrurile ce se i m p u n e a u , cu privire la războiul în c o n t r a î m p ă r a t u l u i M e h m e t . I a r Yisarion, sosind la p e o n i şi la germani, au fost d e z b ă t u t e celelelte c h e s t i u n i ; şi încereînd să p u n ă c a p ă t certei d i n t r e ei, η-a* fost în stare să-i f a c ă să se înţeleagă şi să-i împace. Oi a plecat fără, nici o i s p r a v ă ; aceia însă a u h o t ă r î t ca, p o r n i n d din I t a l i a , să încerce acest război dinspre u s c a t .

*

1(>

Război între Acestea s-au î n t î m p l a t p î n ă î n t r u a t î t a în t i m p u l zăbovirii 1 5 turei şi la M a n t u a . | .Dar să m ă întorc la acel loc din istorisire, scamicriM·». a b ă t u t a t î t de m u l t , istorisind p î n ă aici. un(je m . a m Cînd a venit v a r a , î m p ă r a t u l M e h m e t căruia îi mersese r ă u în expediţia în c o n t r a peonilor, a simţit t r e b u i n ţ a să stea liniştit, a r m a t e însă a t r i m i s şi în a l t ă p a r t e şi în contra lui Sehender, feciorul lui I v a n , în c o n t r a căruia 2l> şi t a t ă l său, p u r t î n d război, n-a fost în s t a r e să-1 d o b o a r e . General-comand a n t 1-a f ă c u t p e Iisus, feciorul lui Brenez, şi i-a d a t a r m a t a de la P e r e şi cea de la rîul Axios şi cea d i n Tesalia. S u b conducerea lui Iisus al lui Brenez a n ă v ă l i t a s u p r a p ă r ţ i i din Macedonia de la Marea Ionică şi a pustiit şi a p r ă d a t m u l t din acea p a r t e . D a r acest Sehender a trimis soli la arhie- 25> reul Bornei şi la î m p ă r a t u l Alfonso al P a r t e n o p e i , — căci a s t a t în legătui i d e strînsă p r i e t e n i e cu î m p ă r a t u l acesta, — şi de aceea a d a t în seama acestuia şi războiul în c o n t r a î m p ă r a t u l u i şi Crua şi cerea să fie supusul aceluia. D r e p t u r m a r e , acest î m p ă r a t al P a r t e n o p e i a şi t r e c u t p e s t e m a r e a r m a t ă p e d e s t r ă destul d e m u l t ă din I a p i g h i a la E p i d a m n în f r u n t e cu 3 0 u n g e n e r a l - c o m a n d a n t d i n t r e oamenii lui de seamă. Apoi strîngîndu-Ro în ordine, a u î n c e p u t să împresoare orăşelul S f e t i a 1 , voind să-1 cucerească. A t u n c i Iisus al lui Brenez, aflînd de la oamenii săi şi luînd cavaleria u ş o a r ă ce era la rîul Axios | şi a r m a t ă din P e r e v e 2, a grăbit f o a r t e r e p e d e p e *i3:î alt d r u m decît cel păzit de italieni şi, aruneîndu-se a s u p r a lor pe n e a ş t e p t a t e , 3;> i-au ucis p e t o ţ i i t a l i e n i i ; t o t u ş i Sehender n - a p ă ţ i t nimic r ă u , căci se întâmplase să n u fi fost a t u n c i acolo. D a r n u cu m u l t m a i p e u r m ă Sehender
1 2

Manuscrisele scriu Σφετόην, îndreptat după p. 206, 21 de Darko în Σφετίην. In manuscrise e παραβοΐων, îndreptat de Ta/el în Περροαβών.

•250

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJÎTEEI ISTOEICE Y I I I

ι

5

io

-434

"20

a t r e c u t în I t a l i a şi a sosit la î m p ă r a t u l P a r t e n o p e i ; şi 1-a p r i m i t cu t o a t ă cinstea şi 1-a trimis la arhiereul Bornei cu m u l t ă b u n ă v o i n ţ ă . D u p ă aceea dîndu-i b a n i destul de mulţi, 1-a trimis la scaunul lui d e domnie. Intorcîndu-se în ţ a r a sa, acesta se a ş t e p t a la n ă v a l a a r m a t e i î m p ă r a t u l u i ; şi fiindu-i ţ a r a î n t ă r i t ă din fire, se ţ i n e a b i n e ; u m b l a cu a r m a t a ţării prin m u n ţ i , mergînd în t o a t e p ă r ţ i l e eu e a ; şi femeile şi copiii. ducîndu-i în locuri întărite, el însuşi mergea p r e t u t i n d e n i , a v î n d grijă de p a z a ţ ă r i i şi înfiinţîndu-se, u n d e era nevoie. Şi a r m a t a î m p ă r a t u l u i şi cavaleria u ş o a r ă de p r a d ă cutreierau ţ a r a ; şi p r ă d î n d vitele şi zăbovind destul de m u l t t i m p , a u u m b l a t p r i n t o a t ă ţ a r a arzînd şi stricînd. I a r cînd i-a fost îndeajuns stricăciunea f ă c u t ă ţării, a r m a t a a plecat, f ă r ă să isprăvească nimic m a i m u l t . Acest Schender a m a i clădit o c e t a t e la m a r g i n e a Mării Ionice pe la E p i d a m n ; este aici o peninsulă şi o l i m b ă de "pămînt s c u r t ă ca d e trei s t a d i i 1 . Aceasta întărind-o cu ziduri, a p u s într-acest loc să locuiască j n u p u ţ i n i albanezi şi a întărit oraşul aşa, că, d a c ă vreo s c h i m b a r e re a l-ar a j u n g e de p e u r m a a r m a t e l o r î m p ă r ă t e ş t i , să aibă u n d e merge şi să fie î m p r e s u r a t într-acest l o c ; şi d a c ă n - a r m a i f i în stare să reziste, v a coborî în m a r e şi v a pleca p e a p ă , u n d e i-ar v e n i la î n d e m î n ă . Sosind deci a r m a t a la acest loc şi c u m t o a t e încercările să cucerească oraşul n - a u i z b u t i t , a plecat a c a s ă ; şi v a r a a c e a s t a n u s-a m a i î n t î m p l a t nimic să-1 d u c ă în vreo expediţie războinică p e î m p ă r a t u l M e h m e t . Mari serbări religioase, D a r v a r a u r m ă t o a r e , a t r i m i s oii meni aleşi ce-i a v e a eu spectacole, la curtea la P o a r t ă , şi p e la d o m n i i ce-i erau t r i b u t a r i şi p e sultanului. i a î m p ă r a ţ i , i n v i t î n d u - i la serbarea religioasă de purificare a băieţilor l u i ; şi i-a c h e m a t şi p e m a r i i d r e g ă t o r i ai î m p ă r ă ţ i e i lui, g u v e r n a t o r i ai oraşelor şi g e n e r a l i - e o m a n d a n ţ i şi ostaşii lefegii cîţi merg î m p r e u n ă cu î m p ă r a t u l la război. I a r cînd a r m a t e l e îi e r a u v e n i t e la Adrianopole, a f ă c u t circumciziunea băieţilor lui, p e care ei o socotesc purificare religioasă; şi m a r i i d r e g ă t o r i şi d o m n i i i - a u a d u s m a r i d a r u r i . Serbarea a a v u t loc a f a r ă d e oraş p e cîmpia din insulă şi s t ă t e a u sub cerul liber, a f a r ă d e î m p ă r a t şi de d o m n i t o r i . Această ceremonie este socotită d e cel m a i de seamă eveniment d i n cîte li se î n t î m p l ă în v i a ţ ă ; | şi la acest prilej d a u spectacole, fiecare d u p ă p u t e r e a lui. A u d a t şi la a c e a s t ă ceremonie a circumciziunii băieţilor î m p ă r a t u l u i u n spectacol, î n t r e m u l t e altele, şi b ă r b a ţ i stînd d r e p t în picioare pe cai şi m î n î n d caii d i n r ă s p u t e r i la d r u m şi n e ţ i n î n d u - s e de nimic, cînd alergau. Yoi a m i n t i m a i ales spactacolul cu oameni ce u m b l ă p e f u n i i întinse la m a r e î n ă l ţ i m e ; căci turcii, m a i
1

25

30

-435 -35

Fac 533 m.

SERBĂRI CU SPECTACOLE LA « J R T E A SULTANULUI

251

m u l t decît alte n e a m u r i , sînt grozavi în a c e a s t ă a r t ă , încît u m b l ă p e f u n i i ι •chiar împiedicaţi la p i c i o a r e ; şi cu ochii legaţi aleargă p e acestea, cît p o t •de t a r e şi f a c n e n u m ă r a t e a c r o b a ţ i i m i n u n a t e , m e r g î n d p r i n t r e săbii şi întorcîndu-se peste ele. D a r în fiecare zi se p o t v e d e a spectacole de acestea î n p i a ţ a n u m i t ă Tactali 1 şi s a l t i m b a n c i îndeletnicindu-se cu a c e a s t ă meserie, 5 «căci la ei se află acest soi de oameni, n u m i ţ i ţ a m p a z i 2 . î n această p i a ţ ă se p o t v e d e a şi alţii f ă c î n d a s e m e n e a exhibiţii, căci aici este de obicei locul d e exerciţii şi g i m n a s t i c ă a acestui oraş. D a r să îngropi u n b ă i a t sub p ă m î n t şi, v o r b i n d cu dînsul de acolo, să p o a t ă înţelege ce-1 î n t r e b i şi să-ţi r ă s p u n d ă , •cum ai p u t e a să n u t e minunezi, văzînd nişte lucruri ca a c e s t e a ? ! Oi 10 celelalte exhibiţii, săvîrşite cu m a r e î n d e m î n a r e , sînt m a i prejos de •cele ale saltimbancilor ce aleargă p e funii. S - a u p r o d u s şi a l t e spect a c o l e în cursul acestei serbări a circumeiziunii, la care M a c h m u t | m a r e l e vizir al curţii şi t o t o d a t ă g e n e r a l u l - c o m a n d a n t al E u r o p e i , p r i n 436 d a r u r i l e ce i le-a a d u s , a î n t r e c u t p e t o ţ i , p e î m p ă r a ţ i t o t o d a t ă şi 15 p e m a r i i viziri ai P o r ţ i i . Acest M a c h m u t a fost feciorul lui Mihail şi d u p ă m a m ă e t r i b a l , iar d u p ă t a t ă elin. Şi f i i n d încă b ă i a t mic, mergea c u maică-sa de la E o v o p i r d o n 8 la S p e n d e r o v a şi p e d r u m ostaşi din cavaleria u ş o a r ă de p r a d ă a î m p ă r a t u l u i , sub c o m a n d a . . . 4 i-a prins şi i-a 20 d u s cu t o a t ă casa la î m p ă r a t p e aceştia. î m p ă r a t ul luînd b ă i a t u l în a p a r t a m e n t e l e lui de locuit, r e p e d e 1-a f ă c u t m a r e , p e s t e p u ţ i n t i m p punîndu-1 p e s t e hergheliile sale de c a i ; şi m a i p e u r m ă 1-a f ă c u t m a r e vizir al P o r ţ i i . Ş i d u p ă ce p e socrul său Z a g a n 1-a scos d i n d e m n i t a t e a aceasta, acesta t o a t e le făcea şi a a v u t o p u t e r e ca nici u n u l din m a r i i viziri de p î n ă a c u m a , 25 d i n cîţi se spune că a u f o s t la P o a r t a Otumanizilor. Căci se v o r b e ş t e că şi O h a r a i t i n şi Aii, feciorul său, a u fost m a r i la P o a r t a lui A m u r a t al lui Orchan şi a lui Baiazid, feciorul a c e l u i a ; t o t u ş i nici u n u l n - a a j u n s la p u t e r e a şi starea acestuia. Acesta deci fiind cel dinţii î n t r e m a r i i viziri la P o a r t a î m p ă r a t u l u i , era in s t a r e cu u ş u r i n ţ ă să î n t r e ţ i n ă o a r m a t ă a sa proprie so şi să aibă slujitori a j u n ş i la m a r e p u t e r e . B ă i e ţ i de elini de la B i z a n ţ p e care î m p ă r a t u l îi a v e a p e l î n g ă sine, încă a u a j u n s la m a r e p u t e r e . D i n t r e .aceştia a fost M u r a d , | d i n n e a m u l p r e a strălucit î n t r e elini al Paleologilor, <437
M a r e l e vizir Machmut.
1 In manuscrise e Τακταλη—„tactali", pentru care Darko pune numele turcesc întreg Ύακταλκαλη—„Tactalcali", iar J. Moravcsik în „Byzantinisch-Neugriechische Jahrbllcher 8 (1931), p. 366 crede că ar trebui scris Τακτακαλη—„Tactacali". 2 Manuscrisele scriu τάμπεζιν —„Tampezi", îndreptat de Darko în Τζάμπαζιν —,,Ţampazi"_ 3 Vezi mai sus, p. 209 nota 3. 4 Unele manuscrise arată aici că lipseşte ceva.

252
1

LAONIC CHALCOCONDIL·: Ε XPTJNERI ISTORICE VIII

şi d u p ă acesta, Mehmet, feciorul lui M a n d r o m e n o s , care a fost f ă c u t m a i iutii g u v e r n a t o r la Aneira şi apoi al Pisidiei.

Explicări de Şi M u r a d v a să zică dor, Aii însă s-ar spune p e elineşte I l i e nume tnrceşii. şi Ε se Iisus şi I b r a i m A v r a a m şi Sulaiman Solomon şi l a g u p 5 Iacol» şi lusuf losif, Sehender însă v a să zică- A l e x a n d r u . Şi a c e s t e a p e elineşte s-ar spune aşa. T o t aşa Eleez î n s e a m n ă D i m i t r i e şi Ohitir GheorgheI a r celelalte n u m e p a r să fie d e la p ă s ă r i şi de la sciţi, aceste p a t r u r ca Baiazid, Orchan, Ortogrul şi Ţimisehis şi cele a s e m ă n ă t o a r e . A u şi acest obicei, că n u m e l e le î n t r e b u i n ţ e a z ă cînd m a i scurt, cînd m a i p o m io poase ca M u s t a f a , Musplachasit, Ohitir Charaitin. î n chip a s e m ă n ă t o r s-ar p u t e a rosti în acest fel şi celelalte n u m e .

G u v e r n a t o r i 1 se nimeresc să fie prin E u r o p a treizeci şi statului otoman, şase. D i n t r e aceştia care sînt m a i m a r i , a u venit de la. "Veniturile. î m p ă r a t u l p î n ă la douăzeci d e mii galbeni aur, care însă. sînt m a i mici d i n t r e ei, p î n ă la zece mii, sau m a i m u l t sau m a i p u ţ i n 15 decît a t î t . Prin Asia se nimeresc să a i b ă s t e a g u r i 2 şi, de fiecare s t e a g , g u v e r n a t o r i p a t r u z e c i . I a r p e lîngă aceştia sînt cîrmuitori ai | m a r i l o r 438 oraşe ca T e r m e , oraşul Scopie, Eilipopole şi cele a s e m ă n ă t o a r e ; aceşti cîrmuitori se ţ i n de steag şi ascultă de marele g e n e r a l - c o m a n d a n t al E u 20 r o p e i 3 , d u p ă c u m cîrmuitorii şi conducătorii din Asia a u fost puşi s u b ascultarea generalului-comandant al A s i e i 4 ; şi u n d e îi d u c aceştia, g u v e r n a t o r i i şi din E u r o p a şi din Asia îi u r m e a z ă . P e fiecare g u v e r n a t o r însă. care se duce î n a i n t e să conducă la v r e u n război, cîrmuitorii oraşelor îl u r m e a z ă p o t r i v i t ordinelor trimise de g u v e r n a t o r . T o a t ă p u t e r e a însă· 25 o a u . m a r i i generali-comandanţi ai î m p ă r a t u l u i . I a r v e n i t u l acestora din ' p a r t e a î m p ă r a t u l u i este f o a r t e m a r e şi repede sînt f ă c u ţ i f o a r t e b o g a ţ i de c ă t r e g u v e r n a t o r i i şi cîrmuitorii de p r i n oraşe. D a r p u t e r e a , o au vizirii de la P o a r t ă , ei fiind aceia care îi fac r a p o a r t e şi s t a u pe lîngă î m p ă r a t u l şi-i sînt sfetnici la t r e b u r i l e d o m n i e i ; căci în seama lor este a d m i n i s t r a ţ i a veniturilor şi ei a p r o b ă socotelile şi controlează vistieriile împăratului,, 30 aplicînd p r o p r i a lor pecete. D u p ă aceştia vine secretarul care îşi are locul cel m a i a p r o p i a t de aceştia şi care ia în seamă socotelile de la cei r î n d u i ţ i cu strîngerea veniturilor şi încasărilor, p r e c u m şi socoteala birului. Şi acesta dă socoteală a s u p r a veniturilor şi în f a ţ a vizirilor şi r a p o r t e a z ă şi
Organizaţia

Paşale. Sangiacuri, vechile teme bizantine devenind, şi la turci mari ţinuturi administrative,, militare şi civile. Steagul, ca şi tema bizantină a însemnat mai Intîi unitate militară. 3 Beilerbeiul de Rumelia. 4 Beilerbeiul de Anatolia.
2

1

ORGANIZAŢIA SI VENITURILE STATULUI OTOMAN

253 1

însuşi î m p ă r a t u l u i ; iar alţi secretari sînt însărcinaţi cu redactarea serisoiilor şi ordinelor împăratului. | I a r birul ce-i vine din E u r o p a ajunge la n o u ă sute de mii de galbeni. Acest bir însă nu-1 încasează de la poporul turcilor, ci de la popoarele de alt n e a m decît cel al l o r ; căci de la conaţion a l i i lor n u a u obiceiul să încaseze bani, ci e lege la tuxci, ca ei cu î m p ă r a t u l să facă războaiele şi să-i urmeze în război cu armele şi caii lor. Nici dijma •din lucruri, înaintaşii acestui î m p ă r a t n u o strîngeau de loc de la turci, •decît n u m a i de la cei de alt n e a m ; acest î m p ă r a t însă strînge dijma şi o •duce u n d e e să meargă în război. D i j m a aşadar şi pe lîngă birul aşa numit v o s t i n a c î r m u i t o r i i oraşelor şi guvernatorii şi soldaţii duc acest bir la P o a r t ă . Ε lege şi din p ă ş u n a t u l oilor, cît se dă, să fie dus la P o a r t a împăratului. P e lîngă bir sînt rînduite p e n t r u î m p ă r a t u l şi prin E u r o p a şi prin Asia dări nu puţine de la cai şi cămile, de la catîri şi vite c o r n u t e ; şi acest venit e de vreo trei sute de mii. L a acestea se adaugă u n venit mare p e n t r u î m p ă r a t u l din chirii şi a r e n z i 2 , la două sute cincizeci de mii. De la hergheliile î m p ă r a t u l u i de cai şi cămile şi catîri, răspîndite 1a păşune pretutindeni prin ţ a r ă , curg | vreo cincizeci de mii. Din alte venituri întîmplătoare i-ar mai veni la două sute de mii. Şi din pieţe de comerţ şi din trecerea peste strîmtori 3 , din mine şi orezării 4 , din bronz şi piatră acră şi din a cincea p a r t e din preţul robilor, dacă s-ar socoti, s-ar găsi u n venit foarte mare. D i n trecerea peste strîmtoii, culegînd ştiri, aflu u n venit ca la două sute de mii. Din mine i se adaugă u n venit nu mic, la o sută de mii. D i n orezării şi din alte izvoare de venituri hotărîte p e n t r u P o a r t ă ale împăratului, pe •oare cei de la P o a r t ă le scot din domeniile coroanei 5 , dacă le-aşi socoti la două sute de mii, n-aşi greşi suma a d e v ă r a t ă ; căci domenii are foarte .multe şi cele mai frumoase, şi prin .A.sic& şi prin E u r o p a . La· aceste venituri i se mai adaugă t r i b u t u l domnilor şi împăraţilor de acelaşi n e a m şi de alte
Botrrivx p a r e să fie slavonul goştină, însemnlnd i m p o z i t u l pe oi, miere şi ceară. T r e cerea lui γ în β o găsim d e e x e m p l u la c u v î n t u l σ ε ρ γ ο ύ τ ζ ι — surguciu, care în p o e m a n a ţ i o n a l ă •bizantină şi a n u m e în p r e l u c r a r e a lui I g n a t i e P e t r i ţ i s — Π ε τ ρ ί τ ζ η ς de p e la mijlocul sec. a j X V I I - l e a , se î n t î l n e ş t e în f o r m a σερβούτζια. V z . Spiru L a m b r o s , Collections de romans P a r i s , 1880, p. 134, v. 529 P ă r e r e a lui I. D u j c e e v care în „ I z v e z t i j a " I n s t i t u t u l u i :grecs, p e n t r u l i m b a b u l g a r ă (Academia b u l g a r ă ) , 3 (1954), p. 304 — 314, p u n c t 3 p u n e βοστίνα a l ă t u r e a d e bulg. şi s î r b . b a s t i n a ( d u p ă „ B y z a n t i m s c h e Z e i t s c h r i f t " , 47 (1954), p. 460,) • e puţin probabilă. ή τ ω ν ένοικων πρόσοδος—venitul de la e m b a t i c a r i , p e cît se p a r e . D a r d a n e l e ( E l e s p o n t ) şi Bosfor. 4 R î d e v e n ţ e d e la e x p l o a t a r e a solului şi a subsolului. 5 χ α σ ί α — d o m e n i i ale coroanei, (vezi „ B y z a n t i n i s c h e Z s i t s c h r i i t " 41, (1941), p. 2 — 3) sau ;mai d.3 g r a b ă domenii publice de ale d o a m n e l o r şl d o m n i ţ e l o r î m p ă r ă t e ş t i , averi n u m i t e k h a s s a u txas ; vz. I I . D j . Siruni, Haşmetlu, pe marginea titulaturii domnilor romini in cancelaria otomană, în „ H r i s o v u l " , II, (1942), p . 157.
3 2 1

'·3!>

5

io

15 '·'·«

20

25

-254

LAQNIC CHALCOCONDIL : E X P U N E R I ISTORICE VIII

ι neamuri, ajungînd la o sută de mii. Astfel î m p ă r a t u l din cît i se varsă la P o a r t ă şi în n u m i t a liasna 1 a împăratului, ar avea u n venit de p a t r u milioane galbeni aur. P e lîngă aceste venituri m a i e şi alt venit al împăratului de la marii dregători, la începutul primăverii, cînd î m p ă r a t u l iese. ·' cu a r m a t a la r ă z b o i ; şi atunci guvernatorii şi generalii şi vizirii şi m a r i i dregători îi aduc împăratului obişnuitele d a r u r i d u p ă lege, fiecare d u p ă venitul său, ea o contribuţie la expediţie. Şi acest fel de venit | n u a r e o sumă hotărîtă, ci de-1 nimereşti bine, ar p u t e a ajunge la două sute de. mii în bani. Aceste sume de bani aşadar vin în hasnaua împăratului: io şi din banii aceştia îşi plăteşte ienicerii şi c a r i p i i 2 de la P o a r t ă , silictarii 3,. alofagii 4 şi numiţii spahii 5 şi pe t o ţ i ceilalţi cîţi sînt la P o a r t ă şi primesc leafă t o t la trei luni. D a r afară de acest venit al împăratului, guvernatorii şi marii dregători şi generalii-comandanţi şi numiţii t i m a r a ţ i 6 de prin împărăţie iau cel mai mare venit din p ă m î n t u l împăratului. Şi nimeni 15 nu-1 prea poate socoti uşor decît doar diecii împăratului, d u p ă cum a m a f l a t ; şi întreg acest venit al oamenilor cîţi iau răsplată din p ă m î n t u l împăratului s-ar p u t e a ridica la nouă milioane galbeni aur. A d u n a t acest venit la cel de mai înainte care se plăteşte la P o a r t a împăratului, întreg venitul ţării împăratului, cît ajunge în mîinile marilor lui dregători cît şi la Poartă,». 20 s-ar ridica la paisprezece milioane galbeni aur de ai veneţienilor. Acest venit, pe cît mi-a fost d a t să ştiu, îi vine împăratului şi supuşilor lui..

1 2 3 4 5 6

Visterie, t e z a u r p u b l i c . Ienicerii din g a r d a s u l t a n u l u i . Ostaşi călări din g a r d a s u l t a n u l u i . Lefegii, ostaşi m e r c e n a r i . Ostaşi d e elită, p r o v e n i ţ i din r î n d u r i l e nobilimii. Cei ce p r i m e s c o p e n s i e v i a g e r ă sau m c ş i i în f o l o s i n ţ ă .

LAONIC : EXPUNERI ISTORICE IX
Cînd Mehmet al lui A m u r a t ,' trimitînd în Peloponez ' cuceriri ta oameni de la P o a r t ă , cerea t r i b u t u l , oamenii împărai init, Maciiuiut siimi t u l u i umblînd, n-au găsit de loc o stare sănătoasă la
face Morea, de paza' Iu D u n ă r e .

„ ~ „ Mahomcd I I

,

elini, care nici p e albanezi nu-i p u n e a u să contribuie la p l a t a t r i b u t u l u i , nici p e peloponezieni; şi înşişi domnii, m î n a ţ i de u n d u h rău, se certau între ei în privinţa treburilor domniei; şi, ce-i drept, le-a îngăduit să aibă pace de la el, plătindu-i o treime peste t r i b u t . D a r fiindcă aceia din ingratitudine J şi prostie erau chiar nepăsători, s-a hotărît să pornească asupra Peloponezului cu război. Şi pe M a c h m u t , feciorul lui Mihail, m a r e vizir al Porţii t o t o d a t ă şi general-comandant al Europei, 1-a trimis la I s t r u ca, dacă ar observa vreo mişcare nouă din p a r t e a peonilor, să p o a t ă lua măsuri de împotrivire şi să-i oprească p e aceştia de a-i strica ţ a r a , năvălind în ea. Acesta luînd armata. Europei, la optzeci d e mii, a pornit asupra tribalilor care îşi a u gospodăriile în ţ a r a de la I s t r u . Cum n-a aflat nimic despre vreo mişcare n o u ă din p a r t e a peonilor, a pornit de acolo şi a vînzolit ţ a r a ilirilor şi au fost orăşele p e care le-a cucerit cu p u t e r e a şi locuitorii i-a prefăcut în robi. Apoi însă, d u p ă ce a s t r ă b ă t u t cu sabie şi foc ţ a r a ilirilor, se aţinea t o t pe acolo la I s t r u , avînd grijă de paza oraşelor. Acesta aşadar era ocupat de acestea. î m p ă r a t u l însă luînd a r m a t a de răsărit din Asia şi din E u r o p a cea din Tesalia şi Macedonia şi cu ostaşii de la P o a r t ă , a pornit cu război asup r a Peloponezului. D u p ă ce a năvălit şi a a j u n s î n ă u n t r u l Istmului, îndată a mers asupra Corintului şi-1 împresura. Umblînd primprejur, cerceta cum ar p u t e a da jos zidul cu tunurile şi să năvălească deodată cu a r m a t a în oraş. Şi a lăsat aici tunurile să facă acest lucru şi a r m a t a de răsărit să înconjoare şi să împresoare oraşul,— căci credea că tunurile îi | fao aici lucrul

»

<ua i®

20

25« v

•256 1

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJÎTEEI ISTO E ICE YIII

5

io

15

<*'«r. 20

25

30

35 ^46

acesta şi, că, oraşul împresurîndu-1, îl v a sili t o t o d a t ă cu foamea, — el însuşi însă, pătrunzînd înăuntrul Peloponezului, îşi u r m a d r u m u l prin Fliunta. î n Corint însă elinii n-au adus nici grîu decît puţin, — căci L u c a n din Lacedomon era cîrmuitor, Asan fiind plecat, — nici măsuri de pază în oraş n-au luat îndeajuns, încît să p o a t ă ţine piept mai mult t i m p a r m a t e i împăratului. Asan, ce-i drept, n u cu mult mai pe u r m ă , îndată ce a aflat că oraşul este împresurat de a r m a t a din Asia, porneşte cu destui oameni din oraşul veneţienilor, Nauplion, şi sosind noaptea, pe m a r e în p o r t u l Chenchre, a intrat, neobservat de a r m a t a împăratului în oraş, şi el şi oamenii ce erau cu el, şi au adus cu ei şi o c a n t i t a t e mică de grîu. î m p ă r a t u l sosind în F l i u n t a a început să împresoare orăşelul Tarsos ; căpetenia albanezilor din F l i u n t a , Doxie, ducînd oamenii care erau sub stăpînirea sa şi oamenii din F l i u n t a într-un loc foarte bine întărit şi adăpostit, se pregătea de luptă să se apere. Căci Tarsos, î m p ă r a t u l 1-a ocupat prin b u n ă învoială şi, luînd ca la trei sute de băieţi şi punînd u n dregător peste cei din oraş, înainta m a i d e p a r t e prin interiorul ţării. D i n mers se a b a t e asupra unui oraş care este aşezat pe u n m u ş t e înalt şi bine adăpostit şi în care mulţi, | şi elini şi albanezi, erau a d u n a ţ i şi se pregăteau cu ghidul că vor fi împresuraţi. Şi oraşul nu avea apă m u l t ă decît într-un loc a f a r ă de oraş, de u n d e credeau să p o a t ă aduce a p ă ; şi ca să nu le fie smuls de duşmani, îşi făceau planul să-1 apere de acolo cu t o a t ă puterea. D a r î m p ă r a t u l alungîndu-i eu ienicerii, a pus stăpînire pe izvorul de apă şi împresura cu grijă oraşul. Se spune că în această împrejurare cei din oraş îşi tăiau vitele şi cu sîngele f r ă m î n t a u făina şi coceau pîinea. Cînd însă istoviţi de sete, n u mai ştiau ce să facă, s-au gîndit la o b u n ă învoială şi au trimis soli să se învoiască. Din cauza solilor trimişi, cei ce stăteau de paza oraşului, rămîn m a i fără grijă ; şi atunci ienicerii îndemnîndu-se, s-au n ă p u s t i t şi au p ă t r u n s în oraş şi l-au o c u p a t ; şi cucerind oraşul cu puterea, l-au p r ă d a t şi pe locuitori i-au prefăcut în robi. D u p ă aceea a u sosit la oraşul A e o v a 1 ; şi aici cei din oraş împotrivindu-se şi nevoind să se lase, au venit ienicerii la a t a c şi s-au urcat pe zid şi au cucerit oraşul; şi cueerindu-b l-au robit şi pe acesta. D u p ă aceea mergînd mai departe, a a j u n s la orăşelul Bupeli din Fliasia, în care s-au pus la adăpost, refugiindu-se şi albanezi şi elini cu femei cu tot. Aici, ce-i drept, a dat năvală, şi ziua întîia şi a doua, dar n u l-au p u t u t cuceri; şi p e n t r u că aici au căzut nu puţini oameni de ai | împăratului şi mulţi din ostaşi au fost răniţi, s-a îndepărtat
1 Manuscrisele ne d a u . ά κ ρ ι β ί η ν — „ A c r i b i e " şi ά κ ρ ι β ή ν — „ A c r i b i " , î n d r e p t a t de T a f e l Ϊ η ' Α κ ω β ή ν , d u p ă G. S p h r a n t z e s — Ακοβαν „ A c o v a " în Migne P. G., 156 col, 1065 D.

NĂVALA LUI MAHOMED I I ÎN PELOPONEZ 1458

257

e u a r m a t a , chipurile că ar vrea să plece. Cînd însă se gătea să ridice t a b ă r a , ca şi cum ar vrea să plece, atunci au trimis vorbă împăratului, că vreau să se învoiască şi să predea oraşul. I a r acesta, d u p ă ce a luat în primire oraşul, nici n u i-a robit nici n u le-a f ă c u t altceva urît, ci i-a trimis cu femeile şi copiii să se aşeze cu locuinţele în Bizanţ. D a r pe albanezii care s-au p r e d a t la Tarsos şi apoi au fugit din nou, i-a păscut u n ceas rău, căci pe aceştia prinzîndu-i, le-a zdrobit mîinile şi picioarele şi aşa i-a omorît, la vreo d o u ă zeci, cu cea mai c r u n t ă moarte. De acolo mergînd prin regiunea de la Mantinea, a a j u n s la oraşul Pazenichi şi 1-a trimis p e Cantacuzino, p e care odinioară albanezii şi l-au ales domn şi s-au pornit cu război asupra elinilor; căci se afla atunci în t a b ă r ă , chemat de împăratul, ca să se folosească de el în contra albanezilor din Peloponez ; şi umbla şi trimitea vorbe d e t r ă d a r e . Astfel 1-a trimis atunci să ducă celor din oraş propunerea să se predea ; î m p r e u n ă cu dînsul au fost şi unii oameni de ai î m p ă r a t u l u i ; aceştia l-au învinuit l a î m p ă r a t , că n u li s-au p r e d a t , p e n t r u că acela le-ar fi făcut u n semn ; şi s-a î n t î m p l a t că î m p ă r a t u l s-a supărat şi, din marş, I-a alungat din t a b ă r ă să plece cît mai repede. D a r deoarece a fost cu J n e p u t i n ţ ă să ia î n t ă r i t u r a cu năvala, — căci cei din oraş îşi lăsaseră chiar aici u n p u n c t întărit, care fiind cît m a i aproape, a u a j u n s în el şi a u scăpat cu. toţii, — a ridicat t a b ă r a şi a plecat de acolo şi a doua zi a fost în regiunea de la Tegea şi a r ă m a s în corturi. Aici se chibzuia asupra a două planuri, dacă să pornească şi asupra Spartei şi asupra Iîpidaurului \ Căci dorea f o a r t e m u l t să v a d ă E p i d a u r u l şi să ocupe u n oraş mai întărit decît t o a t e oraşele, din cîte le ştim n o i ; într-acolo se refugiase unul din domni, celălalt refugiindu-se cu soţia în Mantinea din Laconica care e aşez a t ă la m a r e . Şi aflînd că regiunea este stîncoasă şi greu de s t r ă b ă t u t , nu s-a î n c u m e t a t să plece prin a c e a s t a ; şi întorcîndu-se, s-a îndreptat spre oraşul Muchii de la Tegea. î n f r u n t e a acestui oraş stătea Asan Dimitrie. Aici t ă b ă r î n d într-un loc anevoios şi greu de u m b l a t , — căci oraşul se înalţă, aşezat fiind p e u n m u n t e puternic şi bine a p ă r a t , — a pregătit maşinăriile de stricat zidul şi scările, eu gîndul să le aducă aproape de o r a ş ; şi de î n d a t ă a pus stăpînire p e izvorul de a p ă care se află afară de oraş într-un loc bine adăpostit. Şi p e n t r u că cei din oraş n u aveau de unde lua a p ă , suportau greu a c u m a î m p r e s u r a r e a ; şi din fintmile care le aveau î n oraş,· n u p u t e a u scoate m u l t ă apă, ca să se folosească îndeajuns, din cauza mulţimii oamenilor şi a vitelor. I a r cînd a început a c u m a să le lipsească apa, încă înainte de ce să fi d a t năvala asupra zidului, conducătorul oraşului a trimis vorbă de b u n ă învoială, sub ce condiţii să se predea cu
1

ι

5

10

15

447 20

25

30

35

Monemvasia.

17. — c. 1621

'25.8

EAONIC dHAtCOCOÎÎDIL : ΕΧΓΤ,'ΝΓ.Μ ISTOK1CE I X

ι oraş cu t o t , fără să păţească nimic. î m p ă r a t u l , ce-i drept, feciorului ace·5'*8 luia i - a · d ă r u i t Leodoriclie, iar pe el 1-a scos j din o r a ş ; apoi a plecat spre Corint la t a b ă r a armatei din Asia. Căci tunurile îi pregătiseră a c u m a ce a u a v u t de pregătit, şi oamenii împăratului ce se găseau, a u spart 5 destul de m u l t e pietre din oraşul vechi al Corintului. De îndată ce a venit şi şi-a aşezat - t a b ă r a , a şi t r i m i s î m p ă r a t u l vorbă lui Asan prin Iisus, feciorul lui Brenez, care era cu m a r e trecere în t a b ă r ă , şi cu el un t ă l m a c i şi cerea să-i predea oraşul. Iisus sosind, a» spus astfel de vorbe : „Asan şi voi elini care sînteţi aici, î m p ă r a t u l prin io noi, trimisul lui, spune aceste cuvinte, că t u la elini ai a j u n s să fii la loe de f r u n t e cel mai cuminte şi că dintre elini t u cunoşti cel m a i bine P o a r t a împăratului. Şi t u ştii mai bine decît alţii cum e î m p ă r a t u l acesta din n e a m u l Otumanizilor şi că, unde vine, n u pleacă, înainte de a distruge cu desăvîrşire oraşul. Ţie aşadar într-o astfel de împrejurare îţi d ă p u t i n ţ a să 15 dezlegi cel mai bine neînţelegerea cu î m p ă r a t u l : să predai acest oraş şi în schimb să primeşti de la î m p ă r a t u l ţ a r a pe care voi v-aţi alege-o. jŞi dacă o să faci aceasta, prieten t e va socoti î m p ă r a t u l şi leagă b u n e relaţii cu tine, încît pe u r m ă îţi v a a r ă t a şi ţie şi copiilor t ă i favoarea sa. Dacă însă nu predai, ştii t u însuţi bine, m ă jur pe sufletul împăratului că 449 oraşul îl v a robi şi j pe voi t o ţ i de aici îi v a da celei m a i c r u n t e pierzări". — Acestea le-a spus Iisus cu a j u t o r u l tălmaciului, Asan însă luîndu-i cuvîntul d i n gură, i-a zis : „O, fecior al lui Brenez, spune-i împăratului că-i ştim» oarecum sufletul lui, fiind cel mai viteaz dintre t o ţ i împăraţii O t u m a n i , cîţi au fost mai înainte, şi că a r m a t a lui e cea mai m a r e din cîte sînt în •25 -lume ; şi aceasta e lucru vădit p e n t r u oricine îi ştie bine puterea î m p ă ratului. Şi aceasta şi noi înşine o mărturisim împăratului că este cea m a i mare. D a r acest oraş îl vedeţi doară cum este aşezat într-un loc î n t ă r i t din fire m a i mult decît t o a t e oraşele cîte le ştim. Şi înşişi î m p ă r a ţ i i din neamul lui O t u m a n , dar şi însuşi împăratul, de cînd a a j u n s la domnii;, 30 u n oraş ca acesta, nici împresurîndu-1, nu 1-a luat cu puterea, ci nici nu şi-a; îngăduit să pornească asupra unui oraş ca aeesta._ Căci vedeţi cum oraşul fiind de j u r împrejur bine apărat şi întărit f o a r t e t a r e din fire, n u m a i peaici are o singură intrare, a p ă r a t ă de trei rînduri de ziduri f o a r t e p u t e r n i c e cu trei porţi. Dacă u n a o veţi cuceri cu a j u t o r u l tunurilor, dar la a doua 35 c u m aţi putea ajunge ? ! D a r chiar dacă aţi ajunge să treceţi şi peste a c e a s t a , mai r ă m î n e încă cea mai puternică din t o a t e acestea. Fiind deci cu astfel de gînduri şi pregătiri să n e l u p t ă m şi să ne a p ă r ă m , chiar dacă ar fi sămurim, a n u n ţ a ţ i aşa împăratului că în zadar a m fi venit aici la p a z a oraşului, dacă, fără să ne fi fost încă dat să vedem vreo nevoie, a m preda, oraşul". |

CUCERIREA CORINTULUI, - ÎNCHEIEREA PĂCII

;

259

Cînd lisus s-a întors cu aceste cuvinte ale lui Asan şi i le-a spus împă- 4 5 0 râtului, î n d a t ă a î n d r e p t a t tunurile asupra porţilor oraşului, unde drumul epre oraş se strîmtează cel mai m u l t şi se poate intra în el şi u n d e trei rînduri de ziduri, nu m u l t d e p ă r t a t e unul de altul, stau astfel înaintea intrării. Şi cel din u r m ă zid, fiind mai slab şi nu prea bine întărit, îl ţinea 5 Asan, încît să facă împresurarea şi b ă t a i a tunurilor să dureze mai mult t i m p ; totuşi ştia că pînă la u r m ă zidurile nu vor rezista aici în f a ţ a tunurilor, ci vor cădea foarte curînd. O făcea însă, ca războiul să se macine. D u p ă ce însă b ă t a i a tunurilor a surpat în cîteva zile zidul din afară, — şi în aceste zile elinii făcînd ieşiri, se l u p t a u cu turcii şi pe unii i-au omorît 1 0 chiar în acest loc, l-au părăsit p e acesta şi a u ocupat r a i d u l al doilea d e zid, care era bine întărit cu pietre m a r i ; şi zile destul de m u l t e au r ă m a s stăpîni p e zid, respingînd pe duşmani. D a r tunurile au b ă t u t şi acest zid destul de multe zile în şir şi au surpat o p a r t e n u puţină. Odată, piatra repezită din t u n , greşind să nimerească zidul, a căzut asupra b r u t ă - 1 5 riei şi a sfărîmat-o. De aici piatra lunecînd, a d a t peste un om şi i-a aruncat carnea şi oasele în văzduh, strivindu-1 în mii de bucăţele, de-ai fi crezut că-s penele dintr-o pasăre şi nu puteai cunoaşte că e carne.| Căci repe- 4 5 1 zeala pietrii fiind de aşa fel şi oarecum diabolică, face m i n u n i ; altă d a t ă greşind să nimerească zidul, s-a înălţat zburînd η v ă z d u h peste oraş, 20 şi a fost dusă, de a căzut în p o r t u l Corintului, parcurgînd cam vreo paisprezece s t a d i i a . Şi piatra trăgea şapte t a l a n ţ i 2 . Aşa deci d a r ă a b ă t u t oraşul destul de multe zile. Şi cei din oraş, lipsindu-ie pîine», o duceau anevoie şi şi-au d a t d r u m u l limbii întreolaltă, ajungînd pînă la arhiereul oraşului. Asan, ce-i drept, ţinea mulţimea în frîu, încît rezista, arhiereul 25 oraşului însă t r i m i ţ m d u n b ă r b a t dintre cei din oraş la împărat , i-a semn a l a t lipsa şi că pîine ar fi r ă m a s p u ţ i n ă de tot, încît să mai p o a t ă rezista, î m p ă r a t u l aflînd de aceasta, iarăşi a trimis vorbă, spunînd unele ca acestea : „Mi se a n u n ţ ă de cei ce-mi sînt în oraş devotaţi că, în puţine zile d e t o t , pîine n u mai aveţi. Ce d u h r ă u v ă mai stăpîneşte şi n u predaţi 3 0 oraşul? !". — Cînd Asan a aflat şi cînd oamenii împăratului a u spus ce erau datori să spună, atunci au ţ i n u t sfat de obşte, dacă să predea oraşul sau dacă ar mai p u t e a rezista şi să se apere. D a r cînd i-a văzut pe cei din oraş a b ă t u ţ i şi că o duc anevoie, a ieşit însuşi Asan şi Lucan Laeedemoneanul, după ce au primit asigurările cuvenite. Venind să discute cu 35 î m p ă r a t u l condiţiile de pace pe care le cereau, le-a spus următoarele : „ A n u n ţ a ţ i domnului vostru că sînt | gata să fac pace, cu condiţia ca ţara '·"·1 2

Aproape 25

km.

Vezi p . 2 2 5 n o t a 6.

260 1

LAONIC CflIALCOCONDIL: EXPUNBEI ISTOBICE I X

cită a r m a t a mi-a. cutreierat-o, a mea să fie şi p e n t r u cealaltă ţ a r ă să-mi plătească u n t r i b u t de cinci sute de g a l b e n i ; iar domnul care deţine E g h i o n şi P a t r a s şi regiunea de p r i m p r e j u r , să ni le predea. I a r de nu, să m ă ştie că vin de î n d a t ă cu m a r e n ă v a l ă !". — Cu acest m a n d a t , aceia a u 5 sosit la domnii care se aţineau p r i n m u n ţ i i Taigliet. din Laconica, şi a u r a p o r t a t spusele împăratului. Şi ca să n u fie despoiaţi de t o a t ă ţ a r a a c u m a , s-a hotărît îndată să t r i m i t ă soli şi să întărească t r a t a t u l de pace în condiţiile propuse de î m p ă r a t . Trimiţînd soli, au încheiat pacea şi au p r e d a t lui Omar, guvernatorul î m p ă r a t u l u i , — căci era guvernator al io Tesaliei, — ţ a r a , p r e c u m şi Eghion, Calavrita, P a t r a s şi r e p u n e a de p r i m p r e j u r de acolo din ţ a r a Ahaia.
niahomed II ADMIRĂ Atena. C u m a luat în primire oraşele" şi a pus ieniceri în ele, € u m a ocupat-o o m a r . a r m a t e l 0 r , ce-i drept, le-a d a t d r u m u l să se d u c ă

pe acasă, el însuşi însă îndreptîndu-se spre Atica, a mers în oraşul A t e n a 15 şi a vizitat Pireul şi a cercetat porturile şi a lăudat m u l t isprava de maro vitejie a lui Omar. Aud că acest oraş şi A crop ol ea le-a apreciat cel mai mult din t o a t e oraşele ţării sale şi eă a fost plin de admiraţie p e n t r u starea « 3 m ă r e a ţ ă a oraşului în a n t i c h i t a t e şi ar fi rostit şi | cuvintele : „Cit d e m u l t ă recunoştinţă i se" cuvine d u p ă legea noastră lux O m a r al lui Tu20 r a c b a n ! " — Căci acest O m a r a ocupat oraşul acesta în modul u r m ă t o r : Cînd a m u r i t ÎTerio, p e stăpînire a p u s m î n a soţia lui care avea un. b ă i a t n e v î r e t n i c ; şi trimiţînd soli la împăratul, a c ă u t a t eu bani să-şi păstreze binevoitoare P o a r t a î m p ă r a t u l u i ; şi dînsa a r ă m a s la domnie. D a r n u m u l t mai pe urină s-a îndrăgostit de u n t î n ă r veneţian, sosit la A t e n a p e n t r u 25 negustorie, dar u n b ă r b a t de r a n g senatorial. Şi îndrăgostită, a j u n g e de s t ă de vorbă cu tînărul, ca şi cum şi-ar petrece t i m p u l cu tînărul mai mult în glumă» că ar fi gata să i se dea de soţie şi t o t o d a t ă să-i încredinţeze domnia asupra oraşului. Acestea însă i le-ar face, dacă şi-ar lepăda, c u m poate, n e v a s t a şi s-ar întoarce la A t e n a . Tînărul era feciorul lui P r i a m 3o căruia veneţienii îi încredinţaseră guvernarea oraşului Kauplion. Tînărul plecînd şi stăpînit fiind de dragoste şi de n ă d e j d e a să a j u n g ă la domnie asupra oraşului, şi-a făcut, nevasta să dispară din viaţă, fiind şi dînsa de n e a m senatorial; d u p ă ce a făcut ca aceasta să dispară, p r e c u m s-a spus, s-a întors la Atena şi s-a însurat eu n e v a s t a lui S e r i o . Ajungînd însă la 35 domnie asupra oraşului, a fost vorbit de rău de atenieni la P o a r t a împăratului. P e u r m ă însă, p e n t r u că era urît de atenieni, spunea mereu că 454 e n u m a i epitrop al băiatului şi, nu j peste mult t i m p luînd băiatul, a sosit la P o a r t a împăratului. Căci F r a n c o , nepot de f r a t e al lui îîerio şi văr b u n cu băiatul, zăbovind la P o a r t a împăratului, a ş t e p t a p e n t r u el

ATENA OCUPATĂ D E TUKCI 0 ADMIRĂ MAHOMED I I

261

u n p r i l e j p o t r i v i t din p a r t e a î m p ă r a t u l u i să a j u n g ă în oraşul A t e n a . î m p ă ι r â t u l însă cînd a a f l a t d e t r e b u r i l e cu d r a g o s t e a femeii, a î n c r e d i n ţ a t lui F r a n c o , feciorul lui A n t o n i o , oraşul şi, trimiţîndu-1, a p o r u n c i t atenienilor să-1 primească p e e l ; şi ei g a t a fiind, l-au p r i m i t . Acela însă, c u m a a j u n s 5 la stăpînirea oraşului, a p r i n s femeia şi a închis-o la Megara şi n u cu m u l t m a i p e u r m ă a f ă c u t - o să d i s p a r ă d i n v i a ţ ă , p e n t r u că s-a c u n u n a t cu t î n ă r u l ; în ce chip, n i m e n i n - a o b s e r v a t . P e n t r u a c e a s t a , t î n ă r u l pîrîndu-1 la P o a r t a î m p ă r a t u l u i , î m p ă r a t u l s-a r e v o l t a t de î n d r ă z n e a l a lui F r a n c o şi, trimiţîndu-1 p e O m a r , feciorul l u i T u r a c h a n , cu a r m a t a Tesaliei, a n ă v ă l i t d e î n d a t ă cu p u t e r e a s u p r a oraşului A t e n a şi apoi a î m p r e s u r a t Acropolea, 10 î n c o n j u r î n d - o destul de m u l t t i m p . .Şi încerca s-o ia cu a j u t o r u l aderenţilor ce-i a v e a în cetate. C u m însă n u i z b u t e a de loc, i-a t r i m i s astfel de v o r b e : „ O , fecior al lui Antonio, t u I ştii casa î m p ă r a t u l u i şi că ţi-a î n c r e d i n ţ a t 455 acest oraş p e n t r u destul .timp. Şi cînd î m p ă r a t u l îţi p o r u n c e ş t e i a r ă să d a i înapoi oraşul, n u ştiu c u m l-ai p u t e a ţ i n e f ă r ă voia lui ? ! Căci n - a i să 1 5 rezişti p r e a m u l t t i m p ! A c u m a a ş a d a r , de ţ i i m a i b i n e să t e împăci cu el, î m p ă r a t u l îţi oferă să ai ţ a r a Beoţiei şi oraşul Teba şi să pleci, d u e î n d u - ţ i a v e r e a cu t i n e din Acropole şi t o a t e ale tale, î m p ă r a t u l u i lăsîndu-i Acrop o l e a " . — T î n ă r u l auzind acestea, a cerut g a r a n ţ i e sub condiţia că-i o b ţ i n e din p a r t e a î m p ă r a t u l u i confirmarea Beoţiei. O m a r a i z b u t i t să 20 i-o o b ţ i n ă d e la P o a r t ă şi, p u s fiind astfel la a d ă p o s t , a ieşit din Acropole şi a o c u p a t oraşul T e b a şi r e s t u l Beoţiei, î m p ă r a t u l dîndu-i-le. Aşa a a j u n s A t e n a sub s t ă p î n i r e a î m p ă r a t u l u i p r i n s t ă r u i n ţ a lui O m a r . A t u n c i a ş a d a r î m p ă r a t u l p l i m b î n d u - s e şi p r i v i n d Acropolea, m u l t s-a m i n u n a t şi, u m b l î n d p r i n Atica, a vizitat porturile, p r e c u m s-a 25 spus. Şi a t r i m i s u n om d e ai lui de la P o a r t ă să i a j u r ă m î n t u l despoţilor P e l o p o n e z u l u i ; despotului S p a r t e i îi m a i cere şi f a t a . Despoţii a ş a d a r a u depus, j u r ă m î n t u l . D a r lui T o m a , f r a t e l e m a i t î n ă r , i-a p ă r u t r ă u şi în Toma Paleolog. curînd se p u r t a cu gîndul să se răscoale în c o n t r a împă- 30 r â t u l u i . Şi | a t r i m i s la P o a r t a î m p ă r a t u l u i u n sol care s-a n i m e r i t să fi 456 fost p r i n s la P a t r a s în c e t a t e a , p e care o ţ i n o c u p a t ă ienicerii î m p ă r a t u l u i şi a l ţ i t u r c i m a i d e f r u n t e . Şi aceştia a u fost î m p r e s u r a ţ i d u p ă aceea de ostaşii lui T o m a . D a r răscoala o p u n e a la cale, a s c u l t î n d t o t o d a t ă de L u c a n L a c e d e m o n e a n u l , care spunea că s-a înţeles cu cei din Corint a s u p r a t r ă d ă r i i 35 şi că a r e n ă d e j d e să-i cîştige oraşul şi să izbutească şi în celelalte p r i v i n ţ i cît m a i b i n e cu r e s t u l ţ ă r i i . D u p ă ce s-a r ă s c u l a t p e f a ţ ă şi a început r ă z b o i cu cetăţile î m p ă r a t u l u i , încerca din r ă s p u t e r i să le ia, d a r n u i z b u t e a nimic d i n ce p l ă n u i a ; şi a t u n c i a î n c e p u t să împingă la răscoală şi p e ceilalţi
Răscoala despotului

•262

LAONIC CHALCOCONDIL : EXP T JÎTEEI ISTOEICE YIII 1

ι din peloponezieni şi din albanezi t o t o d a t ă şi din elini şi a început să se războiască şi cu fratele său, provocîndu-1 la război, şi împresura şi unele orăşele de ale fratelui său. Această răscoală, spun unii că a fost o ispravă a lui Omar. î m p ă r a t u l a aflat f o a r t e repede şi a trimis în Peloponez u n 5 m a r e dregător să-1 scoată p e Omar din locu-i de conducere şi să-1 ia el. Şi din cauza aceasta, împăratul să-i f i l u a t lui Omar guvernarea Tesaliei. D a r împăratul sosind pînă la oraşul Scopie, a mai zăbovit să v a d ă dacă se face vreo mişcare nouă din p a r t e a peonilor. Căci peonii, | d u p ă ce '<:>~ Machmut plecase, adunîndu-se, au trecut peste I s t r u şi au pornit şi asupra io armatei de pază a lui M a c h m u t ; şi, dînd l u p t a , au fost învinşi şi n u m u l ţ i au fost ucişi, cîţiva însă din ei a u fost prinşi şi aduşi în f a ţ a împăratului, î m p ă r a t u l , fireşte, cum a aflat că Toma, fratele mai tînăr, a călcat j u r ă mîntul şi năvălind împresoară ienicerii de prin cetăţile împăratului, a trimis asupra Peloponezului a r m a t a din Tesalia şi Etolia şi general15 comandant 1-a făcut pe Chamuza, poreclit „ P u r t ă t o r u l de şoimi " . Acesta luînd pe A h m a t , guvernatorul Peloponezului, şi pe Omar al lui T u r a c h a n , care îi era ginere, şi cu aceştia a năvălit în Peloponez şi a sosit la P a t r a s din Ahaia şi a despresurat cetatea. Căci elinii eftm au văzut venind asupra lor a r m a t a împăratului, au ridicat împresurarea şi s-au a d u n a t la Mega20 lopole, care acuma se chiamă Leondari, p e lîngă domn, cu gîndul să dea l u p t a . I a r a r m a t a a s t r ă b ă t u t ţ a r a Elidei de la marginea mării şi, ajungînd la I t o m e , urca spre Leondari. Aici Toma adunînd şi p e albanezi şi p e elinii care se răsculaseră cu el, îşi rînduia oamenii ca de l u p t ă . Turcii ajungînd 458 aici, cînd a u zărit a r m a t a elinilor rînduită pe colinele [ oraşului, se chib25 zuiau dacă să aşeze t a b ă r a sau să plece mai d e p a r t e cu toţii, cum sînt, de-a dreptul spre. Muchii de la Tegea. D a r l o n u z , c o m a n d a n t u l cavaleriei uşoare, văzînd pe elini cu rîndurile aşezate în adîneime, a început să strige : „Dragi turci, elinii a u pierdut lupta ! Căci n u e cu p u t i n ţ ă , aşa cum s-au rînduit, ca ei să p o a t ă ţinea l u p t a , ci î n d a t ă vor da f u g a cu toţii, cînd cei 30 de la u r m ă sînt puşi pe fugă. Căci n u s-au aşezat în rînduri ca degetele care se a j u t ă întreolaltă, ci făcîndu-şi rîndurile în adîneime, s-au pregătit să se p u n ă la l u p t ă " . — Strigînd aşa l o n u z şi luîndu-şi cavaleria uşoară, alerga d u p ă elini. Eîndurile din u r m ă i-au î n f r u n t a t p e cei dintîi, apoi însă, cînd turcii se adăugau mereu t o t mai mulţi, s-au pornit s-o ia la fugă. 35 Cînd cei din u r m ă dintre elini, s-au pornit s-o ia la f u g ă , a u căzut asupra oamenilor lor şi i-au împins la fugă şi pe a c e ş t i a ; şi aşa rîndurile într-o scurgere de o clipă au fost puse p e fugă, odată ce rîndul din u r m ă a fost silit să fugă. Căci biruit, n e a p ă r a t au fost nevoite şi celelalte rînduri să o păţească la fel, deoarece se învălmăşeau întreolaltă. Elinii deci fugeau din 40 răsputeri spre oraş, iar turcii veneau din u r m ă şi, răcnind şi îndemnîndu-se,

RĂSCOALA DESPOTULUI 'ΓΟΜΑ PALEOLOG

263

a u ucis ca la d o u ă s u t e ; şi d u p ă ce i-au gonit, a u început să-1 î m p r e s o a r e ι p e d e s p o t în oraş, a v î n d de suferit de f o a m e şi molimă ; d u p ă ee a r m a t a a j u n s e s e aibi, era la m a r e s t r î m t o a r e de p e u r m a robilor ce-i adusese •din A h a i a ] şi de aici a p l e c a t cu ei spre Muchii. P e l o n u z însă l-au « 9 l ă s a t cu d e s p o t u l Dimitrie. , 5 D u p ă plecarea a r m a t e i , T o m a a început din nou să împreSmederovo, 1453. g o a r e j n c e t ă ţ i p e ienicerii î m p ă r a t u l u i ; î m p ă r a t u l însă, v a r a a c e a s t a , a p o r n i t a s u p r a Spenderovei şi a ţ ă r i i tribalilor. E x p e d i ţ i a a c e a s t a a întreprins-o din u r m ă t o a r e a cauză. L a m o a r t e a lui Eleazar, feciorul l u i Vulc, a r ă m a s în d o m n i e soţia lui cu o f a t ă . Şi c e t a t e a Spende- io rovei o ţ i n e a dînsa şi, dîndu-şi f a t a d u p ă feciorul î m p ă r a t u l u i ilirilor 1 , •se gîndea că d o m n i a a s u p r a oraşului îi v a r ă m î n e a ei. D a r tribalii, s-au p o r n i t de p a r t e a lui Mihail, f r a t e l e lui M a c h m u t , care t r ă i a p e lîngă d o m n u l t r i b a l i l o r şi, alegîndu-şi d o m n , l - a u p u s p e el şi i - a u î n c r e d i n ţ a t treburile oraşului. D a r f e m e i a t r i m i ţ î n d d u p ă acesta să-i v i n ă la ospeţie în cetate, w 1-a p r i n s şi, legîndu-1, 1-a t r i m i s la peoni. Peonii luîndu-1 p e Mihail, l-au a r u n c a t în închisoare. I a r tribalii s-au p o r n i t d i n n o u c ă t r e î m p ă r a t şi, î m p r e u n ă cu femeia d o m n u l u i , chemîn.du-1 t r a t a u p r e d a r e a oraşului, î m p ă r a t u l , cînd starea d e lucruri încă n u - i a j u n s e s e p î n ă la acest p u n c t , se p r e g ă t i s e şi a p o r n i t a s u p r a Spenderovei, cu gîndul să cucerească oraşul 20 c u p u t e r e a 2 . Cei din oraşul S p e n d e r o v a însă aflînd | că î m p ă r a t u l vine 4 6 0 -cu n ă v a l ă a s u p r a lor, i-au ieşit în cale î n t r u î n t î m p i n a r e cu cheile oraşului, î m p ă r a t u l p e tribali şi i-a a p r o p i a t de el, d ă r u i n d m u l t o r a moşii şi b a n i •.şi p e f e m e i a lui E l e a z a r a învoit-o şi a lăsat-o să-şi ia a v e r e a şi să p l e c e ; 25 g a r n i z o a n a însă a luat-o cu sine.
..MAHOMED II OCUPĂ

oraşul Auiastris D u p ă p r e d a r e a acestui oraş s-a h o t ă r î t să pornească în se predă. Peloponez cu a r m a t a ; a p o i însă a j u n g î n d în B i z a n ţ şi t r e c î n d în Asia, a p o r n i t a s u p r a oraşului genovezilor A m a s t r i s de la marg i n e a Mării Negre. Căci genovezii a u trimis soli şi cereau G a l a t a , e a fiind u n oraş al lor, deoarece n u s-au f ă c u t v i n o v a ţ i de nici o n e d r e p t a t e şi a u 30 t r a t a t de p a c e cu el. Şi deşi, la cucerirea B i z a n ţ u l u i , s-a p r e d a t , cereau i a r ă ş i să le fie d a t înapoi. D a r î m p ă r a t u l a r ă s p u n s , p r e c u m că nici el n - a r f a c e nici o n e d r e p t a t e , nici n - a r fi o c u p a t oraşul v e n i n d cu război, ci m a r i i d r e g ă t o r i ai oraşului sosind la el, i s-au p r e d a t , cerînd să aibă p a r t e
1 Conrad Glauser, autorul traducerii latineşti din ediţia de la Bonn, notează în is erat Stephanus Bosniae rex—acela era regele Bosniei Ştefan. 2 Oraşul fusese cucerit de Murad I I (v. p. 152) şi d a t înapoi (v. p. 189).

paranteze

•264

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJÎTEEI ISTOEICE YIII

. 1 de bine de la î m p ă r a t ; şi luînd astfel în primire oraşul, n-ar fi f ă c u t n i m ă n u i nici o nedreptate. Din cauza aceasta genovezii declarînd război, a pornit asupra oraşului Amastris de la marginea Mării ÎTegre. I a r in cale ducea cu el, pe cămile şi animale de povară, f o a r t e m u l t bronz şi avea cu 46* dînsul şi j a r m a t a din Asia. D a r cînd sosind a început împresurarea oraşului, oraşul s-a învoit să i se predea. Luînd în primire oraşul, a treia p a r t e din locuitori a lăsat-o pe loc în oraş, iar două p ă r ţ i scoţîndu-le din oraş, i-a aşezat cu locuinţele în Bizanţ şi, alegîndu-şi aici din oraş unii din băieţi, s-a dus acasă. Aici i s-a a n u n ţ a t că puterea lui Chasan s-a î n t i n s io f o a r t e şi a a j u n s să stăpînească Brţingan, capitala Armeniei. Ci acestea s-au întîmplat mai pe u r m ă în anul acesta ; rriiprzuut. «jupă plecarea î m p ă r a t u l u i din Peloponez, a sosit la P o a r t ă David, fratele împăratului din Trapezunt, aducînd t r i b u t u l şi ca să întărească t r a t a t u l de pace. Căci se spune că împăraţii din Colchida au fost mai înainte î m p ă r a ţ i la Bizanţ, din casa Comnenilor; cînd însăaceştia au căzut de la domnie, Isaac, feciorul împăratului, a scăpat cu fuga, cînd t a t ă l său a fost d a t morţii de popor din u r a ce-o a v e a u a s u p r a lui 1 , şi a plecat în ţ a r a Oolchidei la Trapezunt. Sosind aici, cei din p a r t e a locului l-au pus în domnia Oolchidei şi reşedinţa domnească a m u t a t - o la Trapezunt în Colchida. Şi de atunci domnesc aici şi au a j u n s p î n ă în vremile noastre, elini fiind de n e a m şi ţinînd la obiceiurile şi la limba elinească. Şi sînt îneuscriţi cu b a r b a r i i j vecini, cu n u m i ţ i i Asproprob a t a n ţ i 2 albi şi chiar cu nepoţi de ai lui Temir, feciori coborînd din Ţochie. şi Caraisuf, încît să n u aibă neplăceri din p a r t e a acestora şi ţ a r a să n u l e fie pustiită de ei. Şi au i n t r a t în legături de căsătorie şi cu elinii din B i z a n ţ , între altele, cînd şi î m p ă r a t u l Alexie Comnen şi-a d a t f a t a d u p ă î m p ă r a t u l l o a n al Bizanţului 3 .
Din istoria marilor Cemd e 1:1

15

20 462

25

[Dar 4 d u p ă aceea să se fi întîmplat şi u n lucru ca acesta. î m p ă r a t u l l o a n a căzut la bănuială asupra maicii sale, o Cantacuzino, că prot o5

Ε v o r b a d e m o a r t e a t r a g i c ă a u l t i m u l u i î m p ă r a t C o m n e n A n d r o n i c I (1183—1185) descrisă a t î t d e mişcător d e N i c h i t a C h o n i a t , i s t o r i c c o n t e m p o r a n ;dar î m p ă r ă ţ i a m a r i l o r C o m neni din T r a p e z u n t a l u a t f i i n ţ ă abia p e la 1204 d u p ă c u c e r i r e a C o n s t a n t i n o p o l e i d e c r u ciada a I\:-a. 2 Adică p ă s t o r i de oi albe. 3 l o a n V I I I Paleolog (1425—1448). * î n t r e g acest p a s a j d e la „ D a r d u p ă " p î n ă l a „ t r ă d ă t o r i d e p a t r i e " p . 266, înseşi m a nuscrisele îl a r a t ă ca s t r ă i n de L a o n i c Ghalcocondil, f i i n d c ă e şi scris î n t r - a d e v ă r m a i m u l t î n stil d e cronograf decît î n f e l u l d e a scrie al lui L a o n i c . D e aceea, u l t i m u l e d i t o r al l u i L a o n i c , E . D a r l î o a scos, cu d r e p t c u v î n t , din t e x t acest p a s a j , închizîndu-1 în p a r a n t e z e d r e p t u n g h i u l a r e . 5 l o a n Mare Comnen, î m p ă r a t d e o c a m d a t ă n u m a i d u p ă n u m e şi ca p r e z u m t i v u r m a ş , deoarece t a t ă l său Alexie e r a încă în v i a ţ ă şi d o m n e a .

1

D I N ISTORIA MARILOR COMNBNI D E LA TRAPEZUNT

265

vestiarul ar t r ă i cu maică-sa, şi î n d u r e r a t î n t r u i n i m a sa d i n cauza aceasta 1-a ucis p e p r o t o v e s t i a r şi p e t a t ă l şi p e maică-sa i-a închis p e amîndoi în aceeaşi cameră, voind să-i ia v i a ţ a şi maicii sale. D a r m a r i i dregători din oraş l-au r u g a t fierbinte p e I o a n , ca aceasta să n u se î n t î m p l e şi l-au trimis în părţile Iviriei, îmbunîndu-1. I m p r e s i o n a t de r ă u t a t e a l u i I o a n , împăr â t u l Alexie 1-a f ă c u t î m p ă r a t p e cel de al doilea fecior al său n u m i t Scandarios şi 1-a î n s u r a t cu f a t a d o m n u l u i d i n Mitiline Gateliuzo, u n d e îl trimisese acolo la Mitiline. î m p ă r a t u l I o a n însă pleeînd în Iviria, a a v u t de soţie p e f a t a î m p ă r a t u l u i A l e x a n d r u . D u p ă aceea a plecat la Gafa, căut î n d acolo pe cineva să aibă o corabie şi să m e a r g ă la | T r a p e z u n t cu gind u r i de război în c o n t r a propriului t a t ă Alexie. Şi a găsit acolo u n o m genovez a v î n d o corabie m a r e cu a r m e de t o t felul, n u m i t . . . P e acesta 1-a şi ales p r o t o s t r a t o r 2 . E c h i p î n d deci corabia b i n e şi c u m t r e b u i a , a v e n i t la T r a p e z u n t în contra t a t ă l u i său Alexie. Ieşind a f a r ă p e u s c a t în locul, u n d e e aşezată m ă n ă s t i r e a sfîntului F o c a , şi-au ridicat corturile t o t aici în m ă n ă s t i r e , a v î n d la mijloc şi a j u t ă t o r i în t a i n ă o a r e c u m p e cavasitani care l-au t r ă d a t p e acela. Căci aceştia ţ i n î n d s t r a j a î m p ă r a t u l u i în s u b u r b i a lui A h a n t , cînd chiar şi î m p ă r a t u l Alexie îşi a v e a acolo corturile cu a r m e şi p r e g ă t i r e de război, s-au înţeles cu I o a n şi i-au lăsat slobodă calea în c o n t r a lui Alexie, p e care c o m a n d a n ţ i i lui I o a n l - a u găsit în cort f ă r ă să b ă n u i a s c ă nimic, şi l-au ucis cu violenţă p e la ceas de m i a z ă n o a p t e . Căci î m p ă r a t u l I o a n spusese să nu-l omoare de t o t p e t a t ă l său, ci n u m a i să-1 p r i n d ă de viu şi să i-1 a d u c ă . D a r aceia n-au păzit c u v î n t u l lui, ci omorîndu-1, p o a t e că credeau că au f ă c u t m a i m u l t p e p l a c u l î m p ă r a t u l u i I o a n . P e aceştia î m p ă r a t u l I o a n m a i p e u r m ă , p e u n u l 1-a orbit, iar celuilalt i-a t ă i a t mîinile, n e v r î n d ca ei s-o f a c ă a c e a s t a aşa, ci n u m a i să i-1 a d u c ă . A ş a d a r î m p ă r a t u l I o a n a şi l u a t în primire d o m n i a , f ă c î n d | t a t ă l u i său la înmorm î n t a r e t o a t ă cinstea c u v e n i t ă ; 1-a şi î n m o r m î n t a t în m ă n ă s t i r e a Maicii D o m n u l u i cea de d u m n e z e u u m b r i t ă , deşi m a i p e u r m ă 1-a a d u s în mitropolie. D u p ă cîţiva a n i însă s-a ridicat cu r ă z b o i a s u p r a T r a p e z u n t u l u i şi u n oarecare derviş cu n u m e l e Artabil, care a d u n a s e d i n t o a t e p ă r ţ i l e oaste, de la r ă s ă r i t şi miazăzi, de la S a m i o n şi din alte cîteva o r a ş e ; şi a v e n i t a s u p r a oraşului, voind să-1 cucerească, dînd n ă v a l ă . D a r î m p ă r a t u l I o a n , a d u n î n d şi el a r m a t ă pe u s c a t şi pe m a r e , a v e n i t î m p r e u n ă cu p a n sebastul 3 şi oamenii aceluia p î n ă la m ă n ă s t i r e a sfîntului F o c a , n u m i t ă Cordili. A ş a d a r p a n s e b a s t u l strîngîndu-şi şi oamenii săi şi p e ai împăr a t u l u i , a t r e c u t cu a r m a t a , v o i n d să a t a c e de p e m a r e p e derviş, oriunde a r d a p e s t e e l ; căci dervişul A r t a b i l ocupase locul n u m i t Meliari, p u n î n d m î n a de m a i î n a i n t e pe această s t r i m t oare de la Meliari, n u m i t ă Capanion. Y e n i n d deci şi acei oameni ai p a n s e b a s t u l u i , a u d a t p e s t e derviş, ţ i n î n d o c u p a t ă s t r î m t o a r e a Capanion. E i a u şi d a t n ă v a l ă a s u p r a dervişului, punîndu-şi t o a t ă n ă d e j d e a în a r m a t a de p e f l o t ă , deoarece şi această flotă
1
2

ι

463

15

20

2,> '»«'. 30

35-

40-

După „numit" într-un manuscris e indicată o lipsă. tot augustul; aici pe
cît

Adică g e n e r a l - c o m a n d a n t al a r m a t e i sale. 3 T i t l u de mare demnitar bizantin: pansebastos—a p r e z u m t i v u l u i u r m a ş la t r o n .

separe, al

•266

LAONIC CHALCOCONDIL : EXP T JÎTEEI I S T O E I C E YIII

ι ·«·'» 5

io

15

*<·''

-25

30

se pregătise împreună cu pansebastul să dea peste d e r v i ş ; dar il-a· a v u t t i m p prielnic, ci din cauza vîntului ce sufla cu putere, marinarii n-au ieşit afară în ajutorul armatei şi, f u r t u n a făcîndu-se aspră de t o t cînd dintr-op a r t e cînd din | alta, a r m a t a de pe flotă a fost împiedicată să iasă. Şi atuncea oamenii dervişului năpustindu-se asupra pansebastuliii şi asupra armatei, l-au ucis şi pe însuşi pansebastul şi pe feciorii lui şi pe alţii, ca la treizeci. Şi ceilalţi au fugit şi au venit la î m p ă r a t u l l o a n care, luînd-o la f u g ă şi dînsul, a venit cu u n caic la Trapezunt deodată şi cu ceilalţi, unii fugiţi pe uscat, alţii pe mare, în t i m p ce dervişul şi-a aşezat t a b ă r a în mănăstirea sfîntului Foca, în care îşi avusese t a b ă r a î m p ă r a t u l l o a n . Dervişul a făcut şi mulţi prizonieri şi pe unii din ei i-a u c i s ; avea prins de viu şi pe n u m i t u l Mavroconstan care avea grijă de camera împăratului şi de cheltuielile lui şi pe care 1-a şi ucis în f a ţ a oraşului. Apoi, stînd acolo trei zile, a plecat cu planul să b a t ă război în cartierul Mesochaldion ca unul ce era din ale pansebastului. La Trapezunt în mănăstirea lui Cordili, chiar la sosirea dervişului s-a întîmplat u r m ă t o r u l lucru. Dervişul venise în noaptea a c e e a ; t o t atunci o femeie armeanca, temîndu-se ca dervişul să nu ocupe cetatea de afară, îşi m u t a a v u t u l în cetatea cea m a r e a Trapezuntului, ea acolo să şi-o p u n ă la adăpost. Aşadar cînd îşi lua lucrurile şi le ducea în cetate în timpul nopţii, | f ă r ă să bage de seamă, îi luaseră foc lucruri de m ă t a s e şi lînă. E a însă era în cetatea cea mare, neştiind ce se întîmplase. Şi s-a încins foc m a r e în casa acesteia Şi dintr-aceea a cuprins şi t o a t e casele vecine pe la ceas de miazănoapte. I a r cei din oraş crezînd că este o t r ă d a r e pornită dinăuntru în favoarea dervişului, au luat-o deodată cu toţii la fugă, mari dregători şi cetăţeni, î m p ă r a t u l l o a n fiind lăsat singur n u m a i cu vreo cîţiva, ca la vreo cincizeci. T o a t ă noaptea î m p ă r a t u l a inspectat zidurile şi porţile oraşului. Dimineaţa aşadar a venit şi dervişul, precum s-a spus, cu gîndul că poate v a cuceri T r a p e z u n t u l ; şi el a plecat f ă r ă nici o ispravă, umblînd prin părţile de prin Mesochaldion. Aşadar au fugit dintr-odată dregătorii cu toţii, unii pe mare, alţii pe uscat, luînd drumul Iviri e i ; mai pe urmă, d u p ă ce. dervişul a trecut, ei a u venit la T r a p e z u n t şi î m p ă r a t u l i-a ocărît, făcîndu-i muieratici şi n e b ă r b a ţ i şi t r ă d ă t o r i de patrie].

Şi. acestea s-au petrecut la T r a p e z u n t ; guvernatorul Amasiei însă, 35 Chitir cu numele, venind cu a r m a t a , a căzut pe n e a ş t e p t a t e în Trapezunt şi a prins n u puţini şi în piaţă şi pe ogoare şi în oraş, ca la două mii fiind -467 de toţi. Şi oraşul fiind acuma pustiu | de pe u r m a unei ciume aprige, se aştepta să fie cucerit; dar î m p ă r a t u l oraşului l o a n a izbutit la î m p ă r a t u l Mehmet cu bani să păstreze în viitor oraşul t r i b u t a r şi prizonierii ce-i 40 făcuse Chitirbei, să-i fie daţi înapoi şi să aibă linişte, plătind împăratului t r i b u t , două mii de galbeni. Mai pe u r m ă aşadar şi î m p ă r a t u l l o a n a trimis chiar pe fratele său, despotul David, la î m p ă r a t u l şi a cerut să întărească pacea încheiată, ceea ce s-a şi făcut, cu u n t r i b u t de trei mii de galbeni.

DESPRE IVIRI

267

1 Ou ţ a r a Oolchidei se m ă r g i n e ş t e Iviri a şi î m p ă r a ţ i i acestora 1 (Georgia). n u gint de n e a m mic. I a r ţ a r a se î n t i n d e de la n u m i t u l B a t h y şi riul Easis p î n ă la Chalţichi,. c u p r i n z î n d Gorgur şi Corion şi Cahetion şi Tiflision ; oraşele acestea sînt în apropiere de S a m a c h i o n şi t u r c i locuiesc în el şi se î n t i n d a f a r ă d e regiunea m a i d e jos de oraşul Cahetion de la 5 .marginea m ă r i i şi Sevastopol al mincrelilor 2 s t ă p î n i n d D a d i a n şi M a m i a şi S a m a n t a u l a şi Guria şi alte oraşe de la m a r g i n e a mării. D a r •eu oraşele Iviriei de sus sînt vecini şi alanii şi hunii şi emfaii. Alanii însă p a r să se î n t i n d ă p e sub Caucaz. Aceştia şi sînt socotiţi m a i ales bărb a ţ i f o a r t e destoiniciîn ale războiului şi f a c j zale de piele deosebit de b u n e . 4 6 8 A c e ş t i a îşi duc t r a i u l în religia d o m n u l u i n o s t r u Iisus Hristos, a u însă u n grai .al lor cu t o t u l p a r t i c u l a r şi a r m e îşi f a c şi î n t r e b u i n ţ e a z ă de bronz, n u m i t e alaniee. D a r ivirii de u n d e a u a j u n s şi ei în ţ a r a aceasta, d a c ă de la iberii 3 •cei dinspre apus, n-aş p u t e a i n d i c a ; şi se v e d e că ivirii au a j u n s la m a r e p u t e r e şi sînt a v u ţ i şi credinţa şi-o au de la Constantinopole de la o femeie 1 5 •cucernică f o a r t e , care mergea într-acolo p e n t r u credinţa cea de d u m n e z e u . a d e v ă r a t ă ; această femeie şi p r i n m i n u n i pe iviri p u n î n d u - i în uimire, i - a d e s p ă r ţ i t de credinţa lor f ă r ă de d u m n e z e u şi i-a f ă c u t creştini p r i n b u n a lor învoire. D a r d u p ă m u l ţ i ani, sciţii, vecini cu dînşii, s-au ridicat cu război a s u p r a lor şi, s t r ă b ă t î n d ţările ivirilor, le p u s t i a u şi le nimiceau 20 •cu desăvîrşire şi, robindu-i, i-au ţ i n u t sub stăpînire, î m p ă r a ţ i i refugiindu-se p e culmile m u n ţ i l o r . Mai tîrziu însă, d u p ă plecarea sciţilor la sălaşele lor, s - a u coborît la ţ a r ă şi, p l ă t i n d î m p ă r a t u l u i sciţilor t r i b u t , au r ă m ; s domn i n d în ţ a r a lor. D u p ă aceea n u cu m u l t m a i tîrziu s-au l u p t a t cu alanii, h u n i i şi sasii . . . . a t î t a ştiu şi a t î t a a m de a m i n t i t despre ei 4 . j 25

Despre iviri»

a ş a d a r 5 în f a ţ a î m p ă r a t u l u i , acesta a « » i m b r o s , Tasos şi Samoa f l a t ce se petrece în Peloponez ; aflase însă şi de la trace ' g u v e r n a t o r u l Peloponezului Alintat care s t ă t e a în •Corint, că d o m n u l D i m i t r i e , d u p ă ce s-a l e p ă d a t de b u n ă v o i e de f r a t e l e său, se află încă p r i n ţ a r ă , deşi f r a t e l e său p o a r t ă război şi în c o n t r a sa ; şi a t u n c i 3 0 •de î n d a t ă i-a d ă r u i t insulele din Marea Egee, L e m n o s şi I m b r o s şi Tasos
Soarta insulelor Lemnos,
1 2

A s a n

sosind

Adică A d î n c a t a . Manuscrisele au μ ι γ γ ε λ ί ω ν — „ m i n g h e l i l o r "

şi μ ι γ κ ε λ ί ω ν — „ m i n e h e l i l o r " ,

îndreptat

•de Tafel în ΜιγκρελΕων. 3 Bizantinii pronunţînd tot „Ivirii". 4 In propoziţia aceasta chiar unele manuscrise indică o lipsă. 5 Cum continuă aici istorisirea, se vede că Laonic n-a a p u c a t să-şi pună la punct expunerile istorice, căci mai înainte nu ni s-a spus nicăieri ceva despre sosirea la s u l t a n a lui Asan
I n î m p r e j u r a r e a aceasta.

268 1

LAONÎC CHALCOCONDIX: H ' X P C N E E I ISTOEICE IX

5

io

«o 15

20

şi Samotrace. Mai înainte, d u p ă cucerirea Bizanţului, le-au a v u t acesteadomnul din Lesbos, atît insula Lemnos cît şi oraşul Enos, iar stăpînitorul P a l a m e d insula Imbros, care 1 însă a ocupat şi E n o s ; după moartea lui Palamed, cînd feciorul său Dorio a luat oraşul în primire, î m p ă r a t u l a venit cu a r m a t a şi a ocupat Enos, cei din oraş trecînd de î n d a t ă la eL Şi a trimis p e lonuz, guvernatorul de la Galipoli, să ocupe insulele. I m b r o s a trecut î n d a t ă la el şi L e m n o s ; şi în insulele acestea a sosit o garnizoană do a împăratului. Apoi însă turcii aflînd de sosirea din Italia a flotei şi a cardinalului şi că se a ş t e a p t ă să sosească şi a l t a din Italia, garnizoana, ce-i drept, s-a retras, dar turcii aveau grijă de administraţia insulelor.. Lemnos, î n d a t ă ce flota a acostat la ei, s-a p r e d a t şi I m b r o s a făcut c a m t o t aşa 2 şi Tasos încă şi Samotrace. D a r n u eu mult mai tîrziu, d u p ă plecarea flotei la Bodos, Ismail, pus ] de curînd guvernator de împărat,, a debarcat şi a ocupat I m b r o s şi Lemnos 3 ; şi pe italienii prinşi aici i-a t r i m i s la împărat. Aceştia, c u m au fost aduşi, pe toţi i-a ucis î m p ă r a t u l care petrecea la Eilipopole; eăei se retrăsese din reşedinţa-i împărăteascădin cauza ciumei care bîntuia atuncea foarte. Tasos însă şi Samotracenu s-au p r e d a t , făcîndu-şi o greşită socoteală. Căci cînd n u cu m u l t m a i pe u r m ă Zagan a luat locul lui Ismail şi a fost pus guvernator la Galipoli,. venind cu flota la Samotrace şi Tasos, le-a cucerit şi pe locuitori i-a robit. Şi pe aceştia î m p ă r a t u l i-a m u t a t cu locuinţele la B i z a n ţ ; insulele însăşi cîţi au scăpat cu f u g a în creierii munţilor, ca să n u fie robiţi . . . 4 .
Mahoţned Η cucereşte Morea, 1460. Despotul Diini'trio î'aieo1°0 se preda. Suferinţele ţ a r u .
I ) a r A s a n l u î n d

a r m a t a , a năvălit în Pelopon e z ; şi, lîngă Leondari, 1-a pus pe f u g ă p e 25 r j ţ o m a . ş i gonindu-l 1-a împresurat t i m p p u ţ i n ;; ajungînd însă la strîmtoare, s-a retras şi a mers iarăşi la î m p ă r a t d u p ă a j u t o r . S-a dus însă împreună şi cu guvernatorul Tesaliei Omar, care era într-o m a r e divergenţă şi neînţelegere cu d î n s u l ; şi sosind, a i n t r a t la î m p ă r a t şi, n u m u l t e zile mai pe u r m ă , î m p ă r a t u l i-a luat lui 30 Omar locul de guvernator şi i 1-a încredinţat lui Zagan, g u v e r n a t o r u l de atunci de la Galipoli. Acest Zagan a a j u n s b ă r b a t vestit, între a l t e l e 47i p e n t r u că 1-a prins pe Morezini j care ajunsese cel mai m a r e pirat de p e marea din părţile noastre ; 1-a pri ts şi pe dînsul şi trirema lui şi din cauza, aceasta şi-a dobîndit faimă mare. Acesta aşadar, îndată ce a l u a t în seamă, 35 din p a r t e a împăratului Tesalia şi Peloponezul, a năvălit în Altuia; şi r
In loc d e ώ ς „ c î n d " aş citi ό ς „ c a r e " , fiind m a i p o t r i v i t . C o m p a r ă î n s ă Critobul, I I , 23, 6 - 8 . 3 D e f a p t a m i r a l u l t u r c J o n u s — Ί ο ν ο ύ ζ η ς . Vezi A k d . N i m e t , op. cil., p . 52, n r . 3 0 . ' Manuscrisele indică o l i p s ă .
2 1

CUCERIREA. PELOPONEZULUI 1460

269 1

l a năvala Ini Z a g a n , ' a r m a t a elinică, cum împresura cetatea de sus, s-a ridicat şi a plecat. D a r e r a u f a ţ ă aici, în a j u t o r u l elinilor, şi italieni pe care îi chemase Toma şi care veniseră de la Mediolan ca aliaţi elinilor. Elinii •deci punînd t u n u l în poziţie de tragere, b ă t e a u cetatea, dar nu isprăveau nimic ; şi nici t u n a r b u n n u aveau şi nici scule b u n e p e n t r u împresurare. Ş i atunci aheii ridicîndu-se din oraş, a u plecat la Naupactos şi zăboveau aici, domnul Toma însă a năvălit în ţ a r a Laconica şi a supus-o, precum şi oraşul Calamata în Mesenia. Mantinea a început s-o împresoare şi nu-i mergea de loc la cucerirea o r a ş u l u i ; şi atunci trimiţînd soli la împărat, îi p u n e a gîndul la încercare, dacă ar face p a c e cu dînsul. Cum împăratului îi venise atuncea veste din Asia despre Chasan cel Lung, s-a văzut î n d e m n a t la pace cu acest d o m n ; încît să p o a t ă porni cu a r m a t a asupra lui Chasan şi asupra domnului Sinopei Ismail, care stătea în legături de prietenie c u Chasan cel L u n g ; şi i-a d a t veste de pace cu condiţia să-şi îndepărteze a r m a t a de la cetăţile împăratului şi să-i dea înapoi cîte orăşele i le-a luat, j i a r t r i b u t să-i plătească de îndată trei mii de galbeni şi în t i m p de douăzeci de zile să fie prezent, cînd trimisul î m p ă r a t u l u i o să fie la Corint. C ind i s-au a n u n ţ a t d o m n u l u i acestea, se gătea să meargă la îndeplinirea celor spuse de î m p ă r a t . D a r din cauza nesocotinţei supuşilor n-a p u t u t să plătească galbenii; şi a t u n c i î m p ă r a t u l a fost a p u c a t de m a r e inînie. Şi expediţia în Asia a s u p r a lui Chasan a amînat-o p e n t r u anul u r m ă t o r şi el însuşi s-a pornit spre Peloponez. Cînd în năvala-i a sosit la Corint, A s a n i s-a înfăţişat din p a r t e a domnului Dimitrie, avînd să ducă a r m a t a împăratului asupra duşmanilor. D a r cînd a a j u n s la Tegea, pe Asan 1-a p u s aici la închisoare, şi, pe slujitorii dintre elini, cîţi îi urmaseră aceluia ; ţinîndu-i în cătuşe, au plecat asupra Spartei. Mai întîi Maehmut, avînd cu sine cavaleria uşoară şi a r m a t a Europei, grăbea din răsputeri spre Sparta. A j u n g î n d aici, a î m p r e s u r a t de î n d a t ă oraşul şi p e d o m n 1-a surprins înău n t r u . Domnul aşadar era împresurat şi şi-a pierdut nădejdea ce şi-o pusese I n î m p ă r a t . Şi se p u r t a cu gîndul să se urce î n cetatea de sus a oraşului; a p o i însă cînd a aflat că p e fratele soţiei sale Asan, î m p ă r a t u l 1-a aruncat în închisoare, s-a strecurat din oraş şi, sosind în t a b ă r ă , | s-a înfăţişat împăratului. Şi p e el î m p ă r a t u l 1-a primit cu m a r e cinste şi-1 mîngîia, c ă nimic neplăcut n u i se mai poate întîmpla din aceasta şi-i făgădui c ă în locul Spartei îi v a d a altă ţ a r ă îndestulată şi înfloritoare. Totuşi n u m a i : p u ţ i n îl ţinea s u b pază. î n s p r e Sparta, la poalele Taighetului, este aşezat un oraş elinie î n f l o r i t o r ; e la o depărtare de vechea S p a r t ă «a la optsprezece s t a d i i 1 . P e acesta aşadar î m p ă r a t u l 1-a ocupat şi în
1

5

io

15 '·<-

20

25

30
473

35

Peste 3 km.

•270

LAONIC CHALCOCONDIL : EXP T JÎTEEI ISTOEICE YIII

ι .

5

io 474

15

20

25

475

mitropolie a p u s o garnizoană şi g u v e r n a t o r 1-a f ă c u t pe O h a m u s a 1 Zenevisa, scutier al lui M a c h m u t . E l însuşi însă m e r g î n d a s u p r a oraşului Castriţi 2' la o d e p ă r t a r e de oraşul de a c u m a ca la optzeci de stadii 3 , a î n c e p u t să-1 împresoare p e a c e s t a ; căci şi b ă r b a ţ i şi femei, î n t ă r i n d u - s e î n t r - u n loc f o a r t e bine a d ă p o s t i t şi chibzuindu-se că anevoie e de p ă t r u n s , se g ă t e a u să se p u n ă la l u p t ă cu cei ce n ă v ă l e a u a s u p r a lor şi să se b a t ă cu armata· î m p ă r a t u l u i . D a r ienicerii, c u m li s-a d a t consemnul de a t a c , î n d a t ă a u a t a c a t şi au t r e c u t peste zidul de a f a r ă şi i-au robit şi pe b ă r b a ţ i şi p e femei,, cucerind locul acesta. D u p ă cucerirea oraşului s-au u r c a t spre c e t a t e care,, p a r c ă a t î r n a t ă în v ă z d u h , se ridica p e o î n ă l ţ i m e ca la p a t r u s t a d i i 4 . Urcuşul era s t r î m t şi anevoios de u m b l a t din cauza d r u m u l u i r ă u şi erap r ă p ă s t i o s şi | f o a r t e a c c i d e n t a t ; şi d a c ă erau oameni care să ţ i n ă calea·,, era greu de u r c a t şi de a j u n s la c e t a t e . Aici s-au silit să f o r ţ e z e urcuşul,, t r e c î n d unii p e s t e alţii. L a acest u r c u ş înghesuindu-se unii cu alţii la r e p e zeală, m u l ţ i s-au p r ă b u ş i t în p r ă p a s t i e şi f o a r t e m u l ţ i din ieniceri şi-au. p i e r d u t v i a ţ a . Alţii însă a u i z b u t i t să se urce şi au a j u n s la c e t a t e şi a u î n c e p u t să se n ă p u s t e a s c ă . Elinii însă care l u p t a u de m u l t t i m p a c u m a , n u m a i p u t e a u ţ i n e piept î m p o t r i v a oamenilor î m p ă r a t u l u i mereu a l ţ i i şi iar alţii. S - a u d e s c u r a j a t deci şi a u c ă u t a t o apropiere d e î m p ă r a t , ca s ă capituleze. A ş a d a r p e aceştia, d u p ă ce a l u a t î n p r i m i r e c e t a t e a , p e t o ţ i i-a d u s î n t r - u n singur loc şi i-a măcelărit, fiind de t o ţ i la t r e i sute, şi p e c o m a n d a n t u l lor, a d o u a zi i-a despicat t r u p u l , făcîndu-1 d o u ă b u c ă ţ i D e aici a î n a i n t a t dincolo de oraşul L e o n d a r i şi şi-a aşezat t a b ă r a ; d a r c î n d a a f l a t că t o ţ i şi-au d u s cu ei femeile şi copiii î n t r - u n oraş î n t ă r i t G a r d i e h i s , a venit de î n d a t ă cu m u l t ă n ă v a l ă şi şi-a aşezat t a b ă r a . Şi a d o u a zi au a t a c a t dinspre c e t a t e şi ienicerii d ă d e a u l u p t a la ziduri, azapilor însă le-a p o r u n c i t să a t a c e oraşul d i n p a r t e a , u n d e era eu p u t i n ţ ă să. t r e a c ă peste zid. Şi azapii n ă p u s t i n d u - s e de î n d a t ă , au doborît p e elini şi i-au p u s p e f u g ă şi, învălmăşiţi, au p ă t r u n s d e o d a t ă cu ei în oraş şi J o m o r a u f ă r ă nici o milă, d u p ă p o r u n c a î m p ă r a t u l u i , şi b ă r b a ţ i şi femei şi animale d e p o v a r ă şi vite, n e c r u ţ î n d nimic. î n d a t ă s-au p r e d a t şi cei din c e t a t e , plecîndu-se să capituleze. î n f r u n t e a oraşului s t ă t e a Bochali în manuscrise εΧαζάνην—„Chazan", îndreptat de Darko în ΧαμουζΧν, după p. 262, 15 şi 273, 35; 274, 3, 7. 2 Manuscrisele ne dau Καστρίην—„Gastrie", dar Darko, ap. crit., numai bănuieşte, eu
cred însă că t r e b u i e î n d r e p t a t în Κ α σ τ ρ ί τ ζ η ν — „ C a s t r i ţ i " d u p ă cronica lui G. S p h r a n t z e s ,
1

contemporan şi martor ccular (Migne P. G., 156, col. 1060 B). 3 Peste 14 km.
Peste 710 m . In manuscrise e καρδικίην—„Cardichie", î n d r e p t a t de Taiel în Γαρδικίην . Vezi şi S p h r a n t z e s , t o t acolo col. G.
5 4

CtrcSEKIBEA P E L O P O N E Z t J L r i 1460 1

cu rudele. Aici î m p ă r a t u l a d a t de ştire prin t a b ă r ă , cine face v r e u n rob de război şi nu v a veni de î n d a t ă cu el, v a porunci robului să ucidă stăpînul şi apoi îl va ucide şi pe prizonier. D u p ă acest ordin, nimic altceva n u era o r a r i t a t e mai m a r e p r i n t a b ă r ă decît v r e u n rob dintre cei din acest o r a ş ; căci a u fost aduşi la u n loc vreo mie două sute. P e aceştia i-a dus cu toţii într-un singur loc şi aici i-a omorît, încît n-a mai rămas nimeni din locuitorii oraşului Leondari, nici b ă r b a t nici femeie. A m aflat însă după aceea de la locuitorii de p r i m p r e j u r , că a u fost la şase mii de morţi, iar animale de t r a c ţ i u n e ucise de m u l t e ori mai multe. Cînd a u aflat şi celelalte p ă r ţ i din Peloponez acestea ce le-a f ă c u t împăratul, de. îndată s-au plecat de frică şi a u trimis soli la î m p ă r a t între altele şi Salvarion şi Arcadia, port şi şantier naval al acestei ţări, aşezat spre Pylos, oraş foarte întărit şi bine adăpostit. P e aceştia d u p ă ce î m p ă r a t u l i-a luat în primire, bărbaţii şi femeile din amîndouă oraşele, i-a pus sub pază ; adunînd la u n loc c a m la zece m i i ; şi era pornit cu gîndul să-i o m o a r e ; mai apoi însă i-a | trimis în regiunea Bizanţului, ca locuitori prin oraşele de prin apropiere. P e domnul Dimitrie îl p u r t a aici din loc în loc, ferindu-1 de orice apropiere. Cu vrerea domnului însuşi 1-a trimis pe Iisus al lui Isaac să ia în primire E p i d a u r şi să aducă pe soţia şi pe f a t a domnului, p e care î m p ă r a t u l spunea că şi-o ia de femeie. Domnul elinilor a trimis şi pe unul din marii dregători, ca să-i înduplece pe cei din E p i d a u r să predea oraşul, şi să-i aducă soţia şi f a t a . Iisus luînd cu sine p e elini, a plecat la E p i d a u r ; dar cînd a a j u n s lîngă oraş, aici cîrmuitorul oraşului, punindu-1 la cale şi cei din oraş, s-a lepădat de domn şi a spus că n u e în p u t e r e a lui să predea oraşul. Totuşi p e soţia domnului elinilor a lăsat-o să iasă din oraş dimpreună cu f a t a . P e acestea, cum a u ieşit din oraş, le-au luat şi a u plecat spre t a b ă r ă . Cînd î m p ă r a t u l a aflat, cum s-au p e t r e c u t lucrurile la E p i d a u r , a poruncit, ea soţia domnului şi f a t a să fie duse din Peloponez de-a dreptul în Beoţia, punind camerier pe lîngă f a t a domnului u n s e o p i t ; după aceea, n u cu mult mai p e urmă, a ordonat să-1 ducă şi p e însuşi domnul afară din Peloponez la soţie. I a r el, î n d a t ă d u p ă cucerirea oraşului Gardichi, a pornit spre oraşele v e n e ţ i e n e ; şi a sosit la Corone, ca să v a d ă aşezarea oraşului. Şi el era ocupat cu a c e a s t a ; Zagan însă, guvernatorul Peloponezului, • | fusese însărcinat să cucerească Ahaia şi o p a r t e mai m a r e din ţ a r a Elidei, regiunea din interiorul e i ; şi î n d a t ă luînd a r m a t a Tesaliei şi cavaleria uşoară a împăratului, a supus oraşul Calavrita în u r m a predării f ă c u t e de Doxie care stătea în f r u n t e a oraşului şi care între fruntaşii albanezi avea locul întîi. Acela cu rudele sale au trecut î n d a t ă de p a r t e a lui Zagan şi i-au predat o r a ş u l ; p e aceştia toţi, mai tîrziu i-a ucis din por u n c a împăratului. f ) a r asupra oraşului Greben, bine întărit din fire,

5-

io

20»

25·

30·

477 35.

272

LAONIC CHALCOCONDIL.: E X P U N B E I ISTOEICE ΓΧ

ι

5

io 478

io

30

-25

•479

35

40

mergînd, 1-a a t a c a t şi p e acesta ; şi a fost respins din cauza locului accid e n t a t . încercare a făcut şi cu alte localităţi; cît despre oraşul Santamerion, în eare cei mai mulţi din locuitorii bogaţi de primprejur şi-au dus averea şi alte bogăţii, după ce, ajungînd aici, şi le-au pus la adăpost, au trimis vorbă lui Zagan să se învoiască ,· şi s-au împăcat şi a u predat cetatea. D a r d u p ă ce a luat în primire cetatea, i-a înşelat cu viclenie şi, slobozind a doua zi a r m a t a asupra acelora din oraş care au r ă m a s în ţarină, i-a luat robi şi pe mulţi i-a ucis p e loc. Cînd vestea despre aceasta a a j u n s şi în celelalte oraşe, că nici o învoială n u este statornică p e n t r u ei, s-au hotărît să se apere în oraşele lor, cum p o a t e f i e c a r e ; şi nici u n orăşel n-a mai voit să se plece. Şi ce-i drept, Zagan purtîndu-se astfel la ( Santamerion, a u m b l a t r ă u nu cu mult mai p e u r m ă şi şi-a pieraut comanda, î m p ă r a t u l de la Corone a sosit la Pylos şi aici şi-a aşezat t a b ă r a , u n d e se afla şi T o m a eu o corabie; îmbarcîndu-se în aceasta, a ridicat pînzele şi aştepta, cum se vor desfăşura lucrurile în Peloponez. D a r corăbii de ale veneţienilor plutind spre acesta, i-au cerut să se îndepărteze de aici şi să n u încerce din portul lor vreo împotrivire f a ţ ă de î m p ă r a t . Acesta, î n d a t ă ce î m p ă r a t u l a t ă b ă r î t , a plecat îndepărtîndu-se în largul m ă r i i ; iar soli de ai veneţienilor sosind aici la î m p ă r a t , a u întărit din nou t r a t a t u l lor de pace şi au d a t dovezi de b u n e relaţii şi de prietenie f a ţ ă de î m p ă r a t . Cu t o a t e acestea, turcii din cavaleria uşoară de p r a d ă năvălind în teritoriul de la Pylos, a u prins aici n u puţini din albanezii vecini şi i-au ucis. Apoi î m p ă r a t u l a mers călare la Metone şi a privit aşezarea oraşului; unii din oraş a u ieşit ca p e n t r u pace şi cîţiva din ei a u fost ucişi de oamenii împărâtului. Cînd î m p ă r a t u l s-a ridicat de la Pylos, a ordonat ca domnul elinilor să plece, prin interiorul ţării şi să meargă de-a dreptul spre Beoţia, p r e c u m a m a r ă t a t mai î n a i n t e ; el însuşi însă ajungînd în Ahaida, a luat în primire localităţile de pe aici, dregătorii lor predîndu-le; şi s-a oprit în Ahaia, ducînd în t o t locul cu sine şi pe Asan, fratele soţiei domnului. Cînd a sosit aici, a aflat ce s-a întîmplat | la S a n t a m e r i o n ; şi era f o a r t e necăjit pe Zagan şi era supărat, că din cauza greşelii aceluia f a ţ ă de elini, celelalte cetăţi i s-ar supune cu mare greu. A d a t însă de ştire prin t a b ă r ă ea robilor de război din Santamerion să li se dea drumul. Aici, cîţi erau prin t a b ă r ă , a u fost puşi în l i b e r t a t e ; dar o p a r t e mai m a r e apucase să treacă din Ahaia în Etolia ·, pe cei mai mulţi însă şi-i luase Zagan, ducîndu-i acasă. Cît despre oraşul Greben, trimiţîndu-1 pe lisus, guvernatorul de la Scopie, 1-a cucerit; şi din aceştia o a treia p a r t e i-a prefăcut în robi şi alegînd orice om frumos era prin oraş, l - a l u a t rob eu sine. î n c ă mai înainte guvernatorul oraşului P a t r a s , cu numele Isacal, a supus unele din orăşelele vecine cu el. Căci elinii, cînd a u văzut că î m p ă r a t u l subjugă ţ a r a din interior

CUCERIREA. PELOPONEZULUI 1460

273 1

şi că omoară foarte mulţi b ă r b a ţ i din oraşele cucerite, se grăbeau, fiecare -dorind să apuce să se predea, încă înainte de ce să sosească împăratul •şi să-i subjuge cu puterea, p e unii făcîndu-i robi, iar p e alţii măcelărindu-i. A t u n c i turcii luau oraşele în primire, fără să ia ceva din averea oamenilor, d a r alegînd p e cei mai frumoşi de prin oraşele ocupate, îi luau robi. Şi unele din orăşelele cele mici, ei le robeau, cele mari însă le luau în primire, ;alegîndu-şi oraşele cele mai frumoase p e n t r u sine. P r e c u m lupii năvălind j a s u p r a unor oi, părăsite de păstori, niciodată nu se mai satură îndeajuns de a le sfîşia, şi ele suferă a m a r de pe u r m a acestor fiare de lupi, aşa şi Peloponezul într-un fel ca acesta se p r ă p ă d e a în chipul cel mai nenorocit, nimicit pînă la capăt de oamenii împăratului, pierind în chipul cel mai jalnic, unii într-un fel, alţii în altfel. î m p ă r a t u l aşadar sosind la P a t r ă s în Ahaia, şi-a aşezat t a b ă r a şi orăşelul Oastrimenon i s-a supus. A trimis un crainic şi la Salmeniehi şi le-a cerut să predea oraşul. E i însă au spus •că de b u n ă v o i e nu se predau, p e n t r u că ştiu că vor păţi-o la fel ca şi ceilaiţi elini. Cînd i s-a r a p o r t a t aceasta împăratului, s-a ridicat a doua zi .şi a sosit la Salmeniehi. Oraşul acesta este aşezat pe o culme întinsă în .munţi f o a r t e î n a l ţ i ; şi e întărit şi adăpostit f o a r t e bine din fire, iar cetatea fse ridică m u l t , înălţîndu-se deasupra unei prăpăstii. într-acest oraş, •cei mai mulţi din elinii şi albanezii vecini şi-au c ă u t a t scăparea, şi ei şi femeile şi copiii. î m p ă r a t u l d u p ă ce s-a apropiat, a început să împresoare oraşul, bătînd cu tunurile zidul oraşului, care era şi acela întărit de t o t . Ş i ienicerii a u a t a c a t zidul din m a r e apropiere şi încercau şi alt chip, c u m ar p u t e a izbîndi; totuşi nu izbîndeau întru nimic, nici să cucerească •oraşul, nici în vreun alt chip p e măsura pregătirii. Totuşi cu puştile răneau n u puţini din locuit orii oraşului. | Şapte zile în rînd a împresurat oraşul »şi ienicerii au oprit a p a r î u l u i ; şi peste p u ţ i n t i m p cei din oraş, chinuiţi Î M r - u n a de sete, n - a u ştiut ce să facă şi s-au predat împăratului. P e aceştia fiind la şapte mii de oameni, i-a împărţit ca robi de război între oamenii lui de f r u n t e de prin t a b ă r ă ; şi ca la nouă sute de băieţi i-a ales să-i facă ieniceri; pe ceilalţi i-a scos de vînzare. Atunci conducătorul elinilor din cetate, — era u n Paleolog cu numele, — a i n t r a t în vorbă, sub ce condiţii ar p u t e a să predea cetatea, n u m a i dacă şi-ar m u t a t a b ă r a cale de o zi. I a r î m p ă r a t u l a primit propunerea şi, luînd ostatici, s-a ridicat de aici •şi, mergînd în jos, a t ă b ă r î t la Eghion, lăsînd pe loc în u r m ă pe Chamuza, .guvernatorul Peloponezului şi al Tesaliei; căci punindu-1 p e acesta, i-a luat lui Zagan locul de conducere p e n t r u greşala de la Santamerion. Acesta deci a fost lăsat p e loc, ea să ia oraşul în primire, dar a doua zi, .a zăbovit. Şi elinii făcînd o încercare, au lăsat cîţiva să iasă din cetate şi să le ducă lucrurile pe uscatul din f a ţ a Peloponezului; şi se p u r t a u cu
18. — C. 1621

5

480 io

îs

20

25 '««1

30

35

40

274

LAONIC CÎHALCOCONDIL : EXî'UNKIU I8TOKIOE I X

ι gîndul să treacă la veneţieni; căci în acest scop făcuseră propunerile de <582 pace. Dar pe aceştia, cînd ies din oraş 1 şi se pregăteau să se îndepărteze, îi prinde Chamuza şi, trecîndu-i în rîndurile robilor de război, a făcut p e cei din cetate să nu predea cetatea. Trimiţînd scrisori la împăratul, i-au 5 a r ă t a t nesocotinţa guvernatorului şi că repede ar încălca învoielile de pace cu împăratul. Aflînd t o a t e cu de-amănuntul, 1-a scos din locul de conducere pe Chamuza şi b a pus iarăşi p e Zagan c o m a n d a n t şi guvernator al Tesaliei şi Peloponezului. Încredinţîndu-i acestuia amîndouă ţările, e l însuşi a plecat dincolo de F e n e u 3. Ajungînd aici, a trimis crainic p r i n io oraşe, că împăratul i-ar ierta p e n t r u cele t r e c u t e şi le-ar cere să iasă a f ă r ă de prin oraşe şi să vîndă a r m a t e i împăratului cele de trebuinţă. U n i i din ei au ascultat şi, coborînd în t a b ă r ă , s-au amestecat p r i n t r e turei.. î m p ă r a t u l însă strîngînd ienicerii de la P o a r t ă şi din cavaleria uşoară d e p r a d ă cîţi erau de f a ţ ă , i-a slobozit asupra albanezilor, ca să-i p r i n d ă pe< 15 neaşteptate. Aceştia aşadar cîţi a u ascultat de cuvînt, a u fost amăgiţi şi s-au prăpădit aşa. Şi animalele de povară şi vitele ţării mînîndu-le cu ei> le-au dus la Corint. Cu o astfel de vorbă a s t r ă b ă t u t localităţile Pliantei.. Căci albanezii aşezaţi în acestea, deoarece îşi aveaţi aşezările într-o regiune foarte a p ă r a t ă din.fire, p r ă d a u şi jefuiau pe elini şi-i aveau partizani pe eei20 lalţi albanezi din localităţile de jos ale Peloponezului, oriunde i-ar fi d u s 483 aceştia [ la război, încît s-a hotărît localităţile acestea să le facă mai slabe -y şi a cunoscut că albanezii, pornind de aici, răsculau ţ a r a î m p ă r a t u l u i . Şi despre aceştia se spunea că fac cele mai m u l t e isprăvi şi că-i duc p e ceilalţi, oriunde ar vrea să-i scoată. 25 Acestea s-au întîmplat astfel la cucerirea Peloponezului, î m p ă r a t u l însă ajungînd la Atena, plimbîndu-se, vizita oraşul şi porturile. Povestindu-i ienicerii de pe Acropolea, că unii dintre atenieni s-au înţeles la trădare" cu domnul Beoţiei Franco , fostul stăpînitor de mai înainte al atenienilor,, au a j u n s şi aceia şi oraşul în mare p r i m e j d i e ; căci î m p ă r a t u l lăsîndu-se 30 convins, prinde zece orăşeni dintre cei mai cu stare şi, luîndu-i pe aceştia, i-a aşezat cu locuinţele la Bizanţ. Ducîndu-se spre casă şi t r i m i ţ î n d crainic,, a cerut ca domnul Dimitrie cu soţia s-o ia înainte ; şi el însuşi făcea drumul. • pe îndelete. Domnului îi dădu oraşul E n o s şi venit din salinele de acolo şi de la P o a r t ă pînă la şase sute de mii de arginţi. P e Franco, feciorul. 35 lui Antonio, fost intim de al său, precum se spune, şi care predase Acropolea din Atena, trimiţîndu-1 la Zagan, guvernatorul Peloponezului,. 484 i-a poruncit să-1 ucidă. I a r Zagan invitîndu-1 la el în cort j a stat de vorbă, pînă noaptea, mai apoi însă, cînd s-a pornit să plece spre cortul său„
1

Manuscrisele n e d a u φεναω „ F e n a o " , î n d r e p t a t de Dar*ko în Φενεοϋ.

CUCERIREA. PELOPONEZULUI 1460

275

la porunca aceluia a fost ucis pe loc. Acesta s-a sfirşit astfel din viaţă, î m p ă r a t u l ducîndu-se spre casă, făcea d r u m u l pe îndelete şi, ajungînd la Fere, a zăbovit zile întregi pe loc, căci i se Vestise că o a r m a t ă e pe cale de la peoni să năvălească peste I s t r u . Cînd însă s-a vădit că nu este nimic, a sosit nu cu mult mai pe u r m ă la Adrianopole, ducînd t o t o d a t ă cu sine şi pe Dimitrie, f r a t e l e î m p ă r a t u l u i elinilor, cu soţia. Cînd a a j u n s la reşedinţa-! împărătească, a trimis şi a î n d e p ă r t a t pe scopit de la f a t a domnului. Zagan însă a fost lăsat în Peloponez şi avea cu sine şi a r m a t a Tesaliei f ă r ă cavaleria uşoară de p r a d ă ; umblînd prin Peloponez, a organizat starea de lucruri de acolo şi a scos mari averi, atît el cît şi dregătorii lui din Peloponez, de pe u r m a robilor de război, pe care, luîndu-i pe furiş, îi treceau în Tesalia : apoi storcea şi plocoane de la locuitorii Peloponezului. Menind şi la Salmeniehi, a început să împresoare cetatea, trimiţînd şi vorbe cumpenite în vederea predării. Aceştia, ce-i drept, nu-i dădeau ascultare, dar mai tîrziu s-a întîmplat de-a scăpat t e a f ă r comandantul elinilor din această cetate, d u p ă ce a rezistat u n an î n t r e g ; şi a dus războiul în contra împăratului foarte vitejeşte, încît Machmut, marele vizir al împăratului, să fi spus | despre acest b ă r b a t că, venind într-o ţ a r ă atît de m a r e ca Peloponezul, robi ar fi aflat mulţi, dar nici u n b ă r b a t decît pe acesta. Despotul Toma î m p ă r a t u l se afla atunci la reşedinţa-i împărătească. Toma Paleolog ţuţje însă, d u p ă ce a fost la E p i d a u r , a ieşit din Peloponez şi a sosit la Cercira; şi debareînd femeile şi copiii, a plecat spre Italia p e m a r e la arhiereul r o m a n i l o r ; din Cercira a trimis u n sol şi la împăratul, făcînd o încercare, dacă i-ar da şi lui vreo ţ a r ă în E u r o p a la marginea mării, şi aşa să predea împăratului E p i d a u r . î m p ă r a t u l pe sol prinzîndu-1, 1-a pus în cătuşe şi nu cu mult mai pe u r m ă 1-a lăsat să plece f ă r ă nici o stricăciune. I a r domnul T o m a sosind la arhiereu, avea d e la acesta p e n t r u trai şase mii de galbeni pe an. sinopc în schimbul Vara următoare, cum s-a ivit de primăvară, Mehmet FHipopoiei. a pornit cu a r m a t ă asupra domnului Castamoniei şi al Sinopei, învinuindu-1 că era prieten cu Chasan cel L u n g şi p e n t r u că credea că s-a legat cu el în contra ţării lui Mehmet să năvălească împreună eu acela şi să pornească război. Se mai spun şi alte motive, a n u m e că fratele lai Amarle 1 , t r ă i n d la P o a r t a împăratului, îl sfătuia pe împărat să meargă cu război asupra fratelui său. Echipînd şi înarmînd pe mare
P e e m i r u l din Sinope II c h e m a de f a p t I s m a i l ; vezi m a i d e p a r t e , p. 276,16, aşa că p o a t e ο Ά ρ μ ά ρ λ ε ω άδελφος s-ar i m p u n e să fie î n d r e p t a t în "Αμάρλης 6 ά δ ε λ φ ο ς — „ f r a t e l e
1

•276

LAONIC CHALCOCONDIL : EXPTJÎTEEI ISTOEICE YIII

486 corăbii, vase şi trireme ea la I o sută cincizeci şi el însuşi trecînd în Asia·, s-a d u s pe jos pe uscat şi flota-i p e mare, ţinîndu-se aproape de ţ ă r m u l Asiei, pînă ce a a j u n s la Sinope. Şi î m p ă r a t u l mergînd cu a r m a t a şi trecînd prin oraşul Castamoni, a a j u n s la Sinope. Acest oraş este aşezat 5 la marginea Mării N e g r e ; este adică o peninsulă ce se întinde în m a r e pînă la douăzeci şi şapte de s t a d i i 1 , şi pe istm se ridică oraşul, avînd de amîndouă părţile marea şi port n a t u r a l . Dincolo de oraş, peninsula ce se întinde î n ă u n t r u l mării p e o d e p ă r t a r e de douăzeci de s t a d i i 2 , este plină de d u m b r ă v i cu t o t felul de pomi roditori şi copaci şi şe chiamă 10 P o r d a p a s şi trăiesc în ea căprioare, iepuri şi alte cîteva sălbăticiuni b u n e de vînat. Oraşul pe amîndouă părţile mării este întărit şi bine adăpostit din fire în m a r e măsură şi are o aşezare de t o a t ă f r u m u s e ţ e a ; dinspre uscat, oraşul se ridică p e u n loc pripuros. Dinspre peninsulă locul oraşului este şes şi zidul îi poate fi a t a c a t foarte uşor. î n a i n t e de ce împă15 r â t u l să fi a j u n s în t a b ă r ă , Machmut s-a apropiat de oraş şi a i n t r a t cu Ismail în vorbă, grăindu-i astfel de cuvinte : „O, fecior al lui Sehender 3 , t u cobori doar dintr-un n e a m strălucit de turci şi pe î m p ă r a t îl . ştii că, fiind din neamul acesta, nu conteneşte să* se războiască într-una eu duşmanii profetului nostru Mohamed. D e ce n u vrei să stai liniştit •487 şi ; j dînd fratelui t ă u j u m ă t a t e de ţ a r ă , să domneşti peste cealaltă jumăt a t e , ci despoind pe fratele t ă u , ţii t o a t ă domnia a c u m a împotriva voii împăratului 1 ! S-o ştii de astă d a t ă , p e n t r u ca starea aceasta de lucruri să se îndrepte spre bine, ieşi din oraş şi mergi la împăratul, încredinţîndu-te lui, t u şi stăpînirea t a . Şi aşa, s-o ştii bine, că nimic neplăcut 25 n u vei p ă ţ i din p a r t e a î m p ă r a t u l u i ; nici nu o să-1 întreci cu aceasta 4 , făcîndu-i astfel pe plac. Şi vei avea o ţ a r ă n u mai mică decît această ţ a r ă a t a şi, t o t o d a t ă dueîndu-ţi v i a ţ a în siguranţă, vei avea p a r t e de o fericire t i h n i t ă ; nici n u vei mai avea vreo supărare în viitor, nici din p a r t e a duşmanilor noştri, nici alor tăi, nici din p a r t e a fratelui t ă u , 30 care mereu t e atacă şi umblă să-ţi ia domnia. Mergi aşadar şi spune însuţi care ţ a r ă îţi ceri în E u r o p a de la î m p ă r a t , ca eu să pot stărui p e n t r u ea la î m p ă r a t u l " . — Acestea i le-a spus vizirul Machmut al lui Mihail. I a r Ismail, luindu-i vorba din gură, i-a spus : „ D a r , o Machmut, î m p ă r a t u l trebuia să meargă cu război asupra duşmanilor profetului şi 35 nu asupra celor de acelaşi n e a m şi aceeaşi credinţă ! Căci n u e cu lege să vie şi să desfiinţeze mai întîi pe u n b ă r b a t de acelaşi n e a m şi legat
1 2 3 4

Aproape 5 km. De 3 % km. Vezi m a i sus, p . 228 n o t a 5. Adică r ă s p l a t a ce o v a p r i m i , v a ii m a i m a r e d e e l t ce a d a t s u l t a n u l u i .

MAHOMED I I OCUPĂ SINOPE

277

p.„ ..n t r a t a t de pace, fără să fi fost vinovat de vreo nedreptate. E u unul n-am făcut nici o nedreptate f a ţ ă de împărat şi nici t r a t a t u l d e pace nu-1 calc. I a r dacă la aceasta şi însuşi împăratul s-a gîndit şi, în vederea războiului cu Chasan, J voia ea această ţ a r ă să fie a lui, ei bine, să-mi dea Pilipopole în schimbul acestei ţări, încît să o am nu cu tribut, ci scutită de dări şi atunci voi pleca la împăratul, înerezîndu-mă în b u n ă t a t e a şi dreptatea lui. Priviţi oraşul ce aşezare puternică şi bine a p ă r a t ă din fire are şi cît de bogat este înzestrat cu arme. P a t r u sute de tunuri are şi la două mii de puşti şi peste zece mii de bărbaţi, încît să se poată apăra şi lupta la mare adăpost pentru noi înşine şi cu foart e mare pagubă pentru duşmani".· — Acestea auzind Machmut şi fiind foarte bucuros de cuvintele lui Ismail, a plecat înaintea împăratului să-1 feliciteze la învoirea asupra oraşului. î m p ă r a t u l după ce a auzit fiecare propunere de la Ismail, s-a a r ă t a t gata să încheie u n t r a t a t de pace în condiţiile propuse de Ismail şi i-a d a t Pilipopole. Şi Ismail luîndu-şi t o a t ă averea a plecat din oraş şi s-a dus în Europa în locul care i 1-a d a t împăratul. Atunci, de îndată ce împăratul a luat în primire oraşul şi pe Ismail 1-a trimis în Europa, s-au predat împăratului şi t o a t e celelalte cîte se ţineau de stăpînirea aceluia, cît şi oraşul Castamoni, oraş înfloritor şi foarte bine apărat din fire, în care Ismail îşi pusese la adăpost soţia şi copiii, iar însuşi se pregătea la Sinope în vederea împresurării. | Ţara aceasta a lui Ismail începe de lîngă oraşul împăratului, bogăţia^ări? Heraclea, de la Marea Neagră şi se întinde de-a lungul iui ismail. c..n- Mării Negre, pînă în ţ a r a Paflagoniei, ţ a r a lui T u r g u t ; şi strucţu^de mân e g ţ e 0 ţ ^ foarte bogată, cu un venit anual de două sute de mii de galbeni. Ε singura ţ a r ă din toate ţările din Asia eare, precum şi aiurea în istoria mea a m amintit-o, produce cea mai bună a r a m ă , după arama din I v i r i a ; din aceasta îi vine împăratului în fiecare a n un venit de cincizeci de mii de galbeni. Iar în portul Sinopei se mai afla între altele şi o corabie de formă mai r o t u n d ă de nouă sute de butoaie, pe care şi-o construise Ismail. Aceasta, împăratul a trimis-o la Bizanţ, unde şi împăratul îşi construise o corabie, cea mai mare din cîte au fost vreodată după una a veneţienilor şi a împăratului taraconezilor Alfonso. Căci Alfonso a fost cel dintîi care a construit o corabie ca de p a t r u mii de b u t o a i e ; şi mai pe urmă şi oraşul veneţienilor, după ce s-a făcut pace între ei şi stăpînitorul Ligiriei şi al taraconilor, au construit şi dînşii două corăbii, cele mai mari din t o a t e corăbiile cîte au fost .
1

Vas de c o m e r ţ de m a r e c a p a c i t a t e , vasele de r ă z b o i a v î n d o f o r m ă m a i m u l t l u n g u i a ţ ă .

278

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E E I ÎSTOEICE I X

ι Corăbiile împăratului taraconilor s-au prăpădit, scufundîndu-se de sine în port, de mari ce erau, şi n-au mai apucat să iasă in largul mării. î m p ă ratul cînd a auzit despre acestea a construit şi dînsul o corabie ca de 490 trei mii de butoaie. Şi nu cu mult mai pe | urmă aceasta s-a prăpădit 5 din cauza mărimii catargului, întrueît în corabie s-a făcut o deschizătură şi, destul timp luînd multă apă, cînd a fost scoasă de p a t r u sute de oameni puşi pentru aceasta, s-a scufundat după aceea în port şi a dispărut sub apa mării. Şi căpitanul corăbiei, de frica împăratului Mehmet, a fugit. I)ar aceasta s-a întîmplat mai tîrziu ; atunci însă împăratul, '-""si· d u p ă ce a luat în primire ţ a r a lui Ismail a lui Sehender 1 , se grăbea la război în contra lui Chasan cel Lung şi, să meargă asupra Colchidei, cu gîndul să înlăture pe împăratul Trapezuntului, care stătea în legături de mare şi strînsă prietenie cu Chasan şi în deosebi fratele său împăratul I o a n ; şi însuşi împăratul David dăduse după Chasan cel Lung pe f a t a lui Ioan şi nepoata lui David. Şi-1 mai ruga împăratul David pe Chasan să stăruie pe lîngă împăratul Mehmet, ca în viitor tributul Trapezuntului să nu i-1 ducă lui, ci cerea mai degrabă ca împăratul Mehmet să i T l facă dar lui Chasan. Aşadar solii lui Chasan care au venit la împărat, vorbeau şi de alte lucruri îndrăzneţe şi cereau şi aceasta, ca tribut ul ţării Colchida să li-1 lase lor. P e aceştia împăratul i-a trimis acasă cu ameninţări, că în viitor nu peste mult t i m p vor şti ce rugăminţi ar trebui să facă împăratului. Atuncea aşadar, după ce a străbătut părţile Capadociei, i-a ieşit în cale feciorul j cel mai mare care guverna la Amasia, şi i-a adus tatălui său daruri mari şi i s-a închinat pînă la pămînt, precum e obiceiul la ei. A venit la împăratul şi socrul său T u r g u t 2 , a căruia f a t ă luînd-o împăratul şi plăcîndu-i de ea, o ţinea ca a doua soţie între femeile ce le avea în h a r e m ; şi pe fratele ei care venise la P o a r t ă şi a rămas între oamenii de la P o a r t ă , îl p u r t a cu sine, oriunde mergea în vreo expediţie. Atuncea i-a venit împăratului în cale întru întîmpinare cu daruri deosebit de mari. După ce a trecut de Sebastia şi a năvălit în ţ a r a lui Chasan, a atacat u n orăşel cu n u m e l e . . . 3 şi 1-a ocupat. Dar apoi înaintînd mai departe, soseşte la însuşi împăratul, mama lui Chasan
I'iioe cu Chasan
eel

io

15

20

401 25

30

Vezi p. 228 n. 5. Mai p r o b a b i l u n u r m a ş de-al lui T u r g u t r u d ă p r i n c ă s ă t o r i e cu B a i a z i d I (vz. m a i s u s , p. 57,3), Laonic, d u p ă obicei t u r c e s c , n u m i n d şi pe socrul lui M a h o m e d t o t aşa ca şi p e înaint a ş u l său ; c o m p a r ă p. 56 n. 8. 3 î a unele m a n u s c r i s e e i n d i c a t ă aici o l i p s ă . D u p ă Seadeddin, 2 p. 201 ( c i t a t d u p ă G. Miiller, ediţia l u i Gritobul, î n Fragtmnta Historicorum Graecoram, V, P a r i s , 1870, p. 130) să fi f o s t c e t a t e a K u i u m l i - h i s s a r .
a

1

MAHOMED I I Î N C H E I E PACE CU CHASAN CEL LUNG

279

c u daruri strălucite; ea luase asupra-şi solia p e n t r u feciorul ei. Venind ι în f a ţ a împăratului, i-a grăit astfel de cuvinte : „O, împărate, fecior al lui A m u r a t , coborîtor din O t u m a n , iată-mă pe mine m-a trimis feciorul meu Chasan care ţine la puterea t a şi nici nu e supărat de situaţia t a înfloritoare, nici n u se dă înapoi să-ţi facă pe plac la orice i-ai spune. 5 I a r eu din p a r t e - m i îţi spun următoarele : Minunăţiile între oameni, de ce vii aşa cu război împotriva noastră, care sîntem de acelaşi n e a m ? ! •Sau n u ştii că pe F u r t u n o s u l Baiazid, feciorul lui A m u r a t , păcătuind şi greşind cel mai mult în privinţa aceasta f a ţ ă de cei | de u n n e a m ί!ι cu el, năprasnic 1-a a j u n s pedeapsa dreptăţii şi s-a p r ă p ă d i t de mîna io î m p ă r a t u l u i Temir ? ! Şi ţie, care. pînă la acest pas ai u m b l a t bine cu cei de u n n e a m cu tine şi nimănui n-ai făcut vreun r ă u ce n u se mai p o a t e îndrepta, dumnezeu îţi trimite m u l t ă fericire din belşug; profetul dîndu-ţi acestea, p u n e sub mîna t a m u l t ă ţ a r ă înfloritoare şi oraşe şi î m p ă r a ţ i să-ţi fie supuşi şi robi. Şi acestea, t u le înţelegi bine, că-ţi este 1 5 •dat să faci cuceriri ca u n u l care pînă aici încă n u s-a semeţit f a ţ ă de oamenii lui, asuprindu-i. Sînt unii, foarte semeţi şi fara nici o sfială m f i r e a şi sufletul lor, care cred că o pedeapsă a dreptăţii nu-i ajunge pe oameni nicăieri pe p ă m î n t , ci firea lucrurilor e aşa, că acestea le vin de sine la voia întîmplării. N u ! De orice s-ar apuca fiecare să facă, aceasta 20 îi este îngăduit de lege şi-i este cu d r e p t a t e ; şi stăpînitorului puternic şi î m p ă r a t u l u i îi izbutesc t o a t e , dacă sînt îmbinate cu dreptatea. Ci dumnezeu împărţind fiecăruia ce-i este scris,. fie bine fie r ă u , î m p a r t e pe oamenii ce vin pe lumea a s t a în d o u ă părţi. Cărora se întîmplă de le î m p a r t e soarta cea bună, şi după m o a r t e cel astfel încătuşat este răz- 25 b u n a t amarnic 1 . N e e d a t ă şi altă lege de la dumnezeu, că cine s-a învoit la ceva, de aceasta să se ţină ! Dacă însă euvîntul d a t şi-1 calcă, •strivit să fie cu desăvîrşire. î n t r e împăraţii care sînt acuma prin lume, t u ai a j u n s la starea cea mai fericită, p e n t r u că [ asculţi de poruncile 4 9 3 profetului şi cele cerute de lege n u le calci; de aceea şi în viitor o să 30 domneşti peste t o ţ i oamenii. Şi de s-ar întîmplă să se lege omul, fie f a ţ ă d e dumnezeu, fie f a ţ ă de profet, n e a p ă r a t trebuie să se ţină pînă la moarte. Şi t u n u faci bine cu noi ăştia care sîntem de acelaşi n e a m cu tine şi slujitori ai profetului, în seama căruia soarta a lăsat paza învoielilor făcute ; negreşit nu v a r ă b d a , ca noi acoperiţi de nedreptăţile tale 35 t r u f a ş e să rătăcim de ici-colo!". — Acestea le-a grăit. Şi î m p ă r a t u l luîndu-i euvîntul din gură, i-a grăit astfel : „Femeie, cu m u l t ă d r e p t a t e le-ai spus t o a t e ! D a r s-o ştii bine că şi împăratului şi stăpînitorului îi place
1 A d i c ă , p e cel care a a v u t p a r t e de s o a r t a cea m a i b u n ă , d a c ă e n e d r e p t , r ă z b u n a r e a .îl a j u n g e d u p ă m o a r t e .

280

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E E I ÎSTOEICE I X

oarecum mai bine o învoială. Şi firea lucrurilor o aduce aceasta cu sineD a r dacă cineva este a r ă t a t că greşeşte f a ţ ă de cei de u n n e a m cu el,, n e a p ă r a t acel cineva ia drumul mărturiei p e n t r u aceasta şi se a p ă r ă d e cel care-1 atacă. Şi eu unul doar a m f ă c u t aceasta şi i - a m spus mai întîi să n u aducă neajunsuri ţării m e l e ; dar el nici n u s-a înfrînat de loc şi: nici n-a încetat să mă atace şi să m ă supere. Totuşi, impunînd acesteafeciorului t ă u , m ă voi ţine în viitor d e p a r t e de ţ a r a lui, cu condiţia sănu mai calce iarăşi ţ a r a mea şi să nu ia apărarea împăratului din T r a pezunt şi nici să nu lupte p e n t r u el". — L a cuvintele acestea ale î m p ă ratului, femeia s-a învoit î n d a t ă şi a încheiat u n t r a t a t de pace.] Cucerirea Trape- D a r de aici a plecat a c u m a asupra Trapezuntului în: zimţului, 1461. c o n t r a împăratului David care, murind fratele său î m p ă r a tul I o a n şi lăsînd în u r m a sa un singur urmaş, a ocupat cu a j u t o r u l comandanţilor Cavasitani dintre Mesochaldii de prin Trapezunt t r o n u l împărătesc şi era î m p ă r a t , făcînd n e d r e p t a t e nepotului său de f r a t e care·, era de p a t r u ani. Oastea pornind aşadar de la Sinope, d u p ă ce şi-a supus:, mai întîi acest oraş, a plecat, avînd la d r e a p t a Capadocia, şi sosind laTrapezunt, a d a t foc localităţilor din f a ţ a oraşului şi 1-a împresurat treizeci şi două de zile. D u p ă aceea însă a sosit î m p ă r a t u l cu m a r e năvală.. Dar Machmut venind de mai înainte la Trapezunt şi ridicîndu-şi a i c i undeva corturile în locul n u m i t Sehilolimni şi intrînd în vorbă cu v ă r u l aceluia, protovestiarul G-heorghe, i-a spus să spună împăratului Da vid următoarele : î m p ă r a t u l u i Trapezuntului din neamul împărătesc al elinilor, marele î m p ă r a t îi spune următoarele, că vezi cîtă ţ a r ă a s t r ă b ă t u t , d u p ă ce a pornit de acasă, ca să a j ungă aici. D a c ă predai deci îndată î m p ă r a t u l u i oraşul, îţi dă şi ţie o ţ a r ă , precum a dăruit domnului elinilor din Peloponez Dimitrie, bogăţie şi insule şi oraşul înfloritor E n o s şi, fiind la adăpost de orice primejdie, trăieşte în fericire. Dacă însă n u vrei să asculţi şi vrei să t e împotriveşti, să ştii că oraşul ţ i-1 robeşte | peste p u ţ i n t i m p ; căci nu se v a ridica de aici, înainte de ce să vă distrugă pe voi cu moartea cea mai grea". — La aceste cuvinte ale lui Machmut, î m p ă r a t u l Colchidei răspunzînd, a spus a s t f e l : ,,Ci noi şi mai înainte n - a m călcat t r a t a t u l de pace cu î m p ă r a t u l şi, trimiţînd pe fratele împăratului,., gata a m fost la orice poruncă a î m p ă r a t u l u i 1 să ascultăm îndată cu rîvnă ; şi acuma comandantului flotei împăratului asta i - a m spus-o, să. nu ne pustiască ţ a r a , stricînd-o, că ne-am pregătit, cînd vine î m p ă r a t u l , să ne plecăm lui". — Acestea le-a spus şi cerea împăratului să facă.
1

A sultanului Mahomed

II.

S F l B S I T P L ÎMPĂRĂŢIEI DE LA TRAPEZUNT 1461

281

pace cu el, cu condiţia, ca î m p ă r a t u l să-i ia f a t a de soţie şi să>-i dea o ţ a r ă t care să-i p o a t ă d a un venit egal cu ţ a r a ce a avut-o. Acestea spunînd, cerea să facă pace. Machmut, cînd î m p ă r a t u l venea spre t a b ă i i , i-a ieşit înainte, anunţîndu-i starea de lucruri din oraş. Î n t ă r î t a t de aceste cuvinte, era pornit să cucerească oraşul cu puterea şi să-1 robească ; căci era ·> supărat, că soţia împăratului, încă înainte de venirea flotei, a ieşit din oraş şi a mers la ginerele 1 ei Mamias. D u p ă aceea însă chibzuindu-se, s-a hotărît să facă o învoială întărită cu j u r ă m î n t ; şi împăratul a depus j u r ă m î n t u l şi apoi ienicerii au ocupat Trapezuntul p r e c u m orînduise î m p ă r a t u l . I a r p e j î m p ă r a t u l Trapezuntului 1-a p u s să se urce în corăbii '<»« împreună cu copiii şi f a t a şi iudele sale cîte erau cu el, şi să -plece la Bizanţ, avînd doar şi î m p ă r a t u l însuşi să vină î n d a t ă pe uscat. Oraşul 1-a d a t în seama comandatului flotei, guvernator la Galipoli, şi în cetate a pus ieniceri şi în oraş azapi. D u p ă aceea a trimis pe guvernatorul Amasiei Chitir şi a ocupat localităţile de primprejurul oraşului şi cele de pe îsla Mesochaldion care erau ale comandanţilor Cavasitani, ale pansebastului şi ale feciorilor lui. Şi t o a t e i s-au predat. El a lasat şi o garnizoană de pază şi, pornind pe uscat, a plecat şi s-a dus prin ţ a r a Ţanizilor 2 , o ţ a r ă bine a p ă r a t ă din fire şi foarte greu de s t r ă b ă t u t . A j u n s la Bizanţ a poruncit împăratului Trapezuntului să plece la Adrianopole şi nu cu 20 m u l t m a i p e u r m ă s-a dus şi el însuşi la Adrianopole. Aşadar oraşul Trapezunt a fost cucerit astfel şi t o a t ă ţ a r a Colchilor a a j u n s sub stăpînirea împăratului, fiind şi ea o împărăţie de a elinilor, cu obiceiurile şi felul de v i a ţ ă de al elinilor, încît în p u ţ i n t i m p elinii şi domnii elinilor a u fost supuşi de î m p ă r a t u l acesta, | mai întîi oraşul '·'•>' Bizanţ, d u p ă aceea Peloponezul şi apoi î m p ă r a t u l Trapezuntului şi ţ a r a lui. Acestea s-au petrecut aşa. [Şi apoi Trapezuntul 1-a împărţit în grupe şi u n a şi-a reţinut-o sieşi făcîndu-i mai tîrziu silictari şi spachoglani la P o a r t a l u i ; pe aceştia ţinîndu-i p e lîngă sine p e n t r u serviciul lui personal şi p e n t r u 30 petreceri de d r a g o s t e ; a l t ă p a r t e a colonizat-o în Bizanţ şi din alţii a făcut ieniceri şi lucrători la a r m a m e n t e ; şi alegînd " opt sute de băieţi, i-a rînduit in u n i t a t e a ienicerilor. Totuşi pe f a t a împăratului David n-a luat-o de soţie, peste puţin t i m p însă a trimis după ea să vină la harem, d u p ă ce î m p ă r a t u l David a fost ucis; şi pe băiat, urma,- 35şui împăratului de mai înainte, fiind încă brudiu, îl ţinea pe lingă sine. Feciorul mai mic al împăratului eu numele Gheorghe, cînd era la AdiiaD a r grecescul γ α μ β ρ ό ς a r p u t e a ii şi c u m n a t sau orice a l t ă r u d ă p r i n căsătorie. Manuscrisele au τ ζ α π ν ί δ ω ν — „ Ţ a p n i z i l o r " , î n d r e p t a t de Dark<> în Τ ζ α ν ί δ ω ν (vezi mai sus, p. 56 n o t a 4.) J . Moravcsik, ln,,Byzantinisch.-Neugriechische J a h x b i l c h e r " , 8 (1931), p . 366, crezlnd ca şi D a r k o , că acest p a s a j nu este al lui Laonic, e de p ă r e r e că f o r m a v u l g a r ă Ţ a p n i z i a r p u t e a fi p ă s t r a t ă .
2 1

.

282 1

LAONIC On&LCOCO'NDIL

: EXPTJNER1

IgTOItlGB

IX

4!,ii

5

io

15

20

nopole, a trecut ia religia lui Mohamed şi, deşi s-a făcut de religia acelora, nu mult mai tîrziu a fost prins de' î m p ă r a t cu t a t ă l şi cu fraţii lui. Căci şi nepoata de f r a t e a împăratului, soţia lui Chasan 1 , a trimis scrisori şi-1 chema la ea, fie pe feciorul împăratului, fie pe nepotul lui de f r a t e Alexie din Mitiline, care era u n Comnen. Şi scrisorile care făceau ştiut Ca unul din feciorii 1 împăratului sau nepotul lui de f r a t e , precum s-a spus, să vină la doamna, care era soţia lui Chasan cel L u n g j au fost date în mîna împăratului. Aceste scrisori i le-a dat prot o vestiarul Gheorghe, chipurile fiind de caracter, ca p o a t e împăratul să r ă m î n ă în b u n ă crezare şi de altfel p e n t r u ca să nu se a u d ă şi de 3a alţii, cum protovestiarul a tăinuit a c e a s t a ; temîndu-se de marele domn şi de Machmutpaşa, ca protovestiarul să nu păţească vreun rău din p a r t e a marelui domn, a dat din cauza aceasta marelui d o m n hîrtia. Aşadar primind î m p ă r a t u l .scrisorile şi gîndindu-se la cuprinsul lor, a căzut la bănuială şi, prinzîndu-i, i-a închis şi pe împăratul David şi pe feriorii lui cu nepotul lui de frate. Şi pe f a t ă ' a chemat-o să-i vină în h a r e m ; şi pe aceia ţinîndu-i în cătuşe n u cu mult mai tîrziu i-a dus la Bizanţ şi i-a ucis. Băieţii ce-i luase din oraş şi din localităţile de primprejur, pe unii rînduindu-i ieniceri, i-a, pus să-i slujească în apartamentele lui de locuit, pe alţii la îndeletnicirmi lui, iar pe ceilalţi i-a dăruit feciorilor lui şi marilor dregători. Copilele însă pe unele le-a luat în haremurile lui, altele le ; a dăruit şi cîteva din ele le-a dăruit feciorilor lui, iar pe unele în puţină vreme le-a şi m ă r i t a t ] 2 . I a r n a aceasta însă î m p ă r a t u l petrecînd-o în | palatele ă Ylad, feciorul lui Draeuîea, domnul a trimis d u p x
' . ' '

îi>»
Kxpediţia lui Mahomed II in eontra lui 25 v i a d Ţepeş,

gaîe

1462. şte- Daciei; şi avea la sine pe fratele aceluia, mai tînăr, i a n soară cel Mare impre- f i i n d f a y o n t u i gău şi trăind şi locuind la el. Şi s-a t .Ini ia. întîmplat că în timpul, cînd a a j u n s la domnie şi sta să plece asupra lui Caraman, î m p ă r a t u l dorind să aibă relaţii cu acest băiat, era cît p e ce însuşi să moară de mîna aceluia. Căci fiindu-i d r a g 30 băiatul, îl chema la petreceri şi, închinînd cu p a t i m ă p ă h a r u l către el, îl chema în camera de culcare. Şi băiatul, fără a bănui că v a p ă ţ i aşa ceva din p a r t e a împăratului, 1-a văzut pe î m p ă r a t repezindu-se la el p e n t r u un lucru de aşa fel şi s-a împotrivit şi n u se da la dorinţa împăratului. Şi-1 săruta împotriva voiei lui şi băiatul, scoţînd u n p u m n a l îl .35 loveşte în coapsă pe î m p ă r a t şi aşa î n d a t ă a luat-o la fugă, pe unde a
I. Moravcsik, loc, cit., crede că, Ζ ο υ χ α σ ά ν η , p r e c u m ne t r a n s m i t unele manuscrise, ar t r e b u i p u s în t e x t , ca f o r m ă v u l g a r ă p e n t r u Uzun Chasan. 2 l a t r e g p a s a j u l închis în [ ] de la „Şi apoi T r a p e z u n t u l " p î n ă „ l e - a şi m ă r i t a t " p a r e să fie cu t o t u l străin de Laonic, d a c ă nu se v a fi s t r e c u r a t c u m v a din c i o r n a sa p e care n-a a p u c a t s-o p u n ă la p u n c t în î n t r e g i m e . Darkti în ediţia sa scoate din t e x t , chiar î n c e p î n d de la „ D a r de aici a p l e c a t " (p. 280, 11), ceea ce î n s ă cred că este p r e a m u l t ; vezi V a s i l e G r e c u , Zu den Interpolationen im Geschichtswerke des Laonikos Chalkokondyles, în „ A c a d e m i e R o u m a i n e , B u l l e t i n de la S î c t i o n H i s t o r i q u e " , 27 (1946), p. 9 2 - 9 4 .
1

NĂVALA L U I MAHOMED I I I N TARA EOMlNEASCĂ 1-462

283

p u t u t . Doctorii i-au vindecat r a n a împăratului. I a r băiatul urcîndu-se 1 î n t r - u n copac undeva p e acolo, s-a 'fost ascuns. D u p ă ce însă î m p ă r a t u l şi-a făcut bagajele şi a plecat, atunci şi băiatul coborîndu-se din copac şi luind-o la d r u m , n u cu mult mai pe u r m ă a venit la P o a r t ă şi a devenit f a v o r i t u l împăratului. D a r are obiceiul să se folosească nu mai p u ţ i n de 5 cei ce duc acelaşi fel de v i a ţ ă ca şi e l ; căci cu aceştia e mereu împreună şi petrece cu ei zi şi noapte, de cei de alt n e a m se crede că î m p ă r a t u l se foloseşte n u prea mult, ei puţintel. | Lui Vlad, fratele acestui băiat, "»uo î m p ă r a t u l i-a încredinţat domnia Daciei; şi cu a j u t o r u l împăratului T l a d , feciorul lui Draculea, a năvălit şi a luat domnia. D a r cum a a j u n s 10 la domnie, mai întîi şi-a f ă c u t o gardă personală nedespărţită de el ;|după aceea chemînd cîte unul din boierii săi, despre care p u t e a crede e i ar f i în stare să ia p a r t e la t r ă d a r e a p e n t r u schimbarea domnilor, îi s l u ţ e a ' ,şi trăgea în ţ e a p ă cu t o a t ă casa, pe el, pe copii, femeie şi slujitorii încît a m auzit că acesta singur dintre t o ţ i bărbaţii, cîţi îi ştim noi, # a j u n s ! · " > să facă o m a r e ucidere de oameni. | c ă ci ca să-şi întărească domnia, să f i ucis în p u ţ i n t i m p la douăzeci de mii de bărbaţi, femei şi copii; şi înconj u r indu-se cu u n n u m ă r de ostaşi şi t r a b a n ţ i aleşi şi devotaţi, acestora le dăruia banii şi averea şi cealaltă b u n ă stare şi situaţie a celor ucişi, încît peste p u ţ i n t i m p s-a a j u n s la o schimbare radicală şi omul acesta 20 a prefăcut cu t o t u l organizaţia Daciei.] Şi peoni, nu puţini, despre care credea că a u vreun amestec în treburihTpubliee, necruţînd nici pe unul din aceştia, i-a ucis in n u m ă r f o a r t e mare. Cînd aşadar a crezut că-şi are d o m n i a Daciei pe deplin consolidată, se p u r t a cu gîndul să se lepede de î m p ă r a t u l . D a r pe oamenii aceştia îi pedepsea eu ştirea împăratului, că 25 d o a r şi-ar întări domnia, [ ca să nu aibă necazuri, cînd b ă r b a ţ i i de f r u n t e "»oi a i Daciei s-ar răscula iarăşi şi i-ar aduce pe peoni aliaţi într-ajutor. Acestea deci dară le-a săvîrşit aşa. Şi atuncea, iarna aceea, cînd împăratului i s-a d a t de ştire, că acesta u m b l ă cu gînduri v r ă j m a ş e de răzvrătire şi că, îndreptîndu-se către peoni, face cu ei învoieli şi alianţă, 30 a socotit că e lucru g r o z a v ; şi trimiţînd u n b ă r b a t încercat de la P o a r t ă , u n diac elin, 1-a c h e m a t la P o a r t ă , că, dacă o să vină la P o a r t ă , nimic neplăcut nu v a p ă ţ i de la împăratul, ci p e n t r u că s-a a r ă t a t cu priinţă p e n t r u interesele împăratului, va dobîndi bine şi favoruri şi răsplătire chiar mai marc decît priinţa ce a a r ă t a t - o împăratului. Cu acest ordin 35 1-a trimis la el pe diacul Porţii Catavolinos. I a r lui Chamuza, numit p u r t ă t o r u l de şoimi, care primise însărcinarea să guverneze nu p u ţ i n ă ţ a r ă la I s t r u şi să fie guvernator la Yidin, îi trimite în taină ordin, că va avea parte de m a r e bine de la el, dacă prin viclenie v a putea să i-1 aducă pe om şi să-1 prindă, cum va putea, fie cu vicleşug, fie în alt chip. 40

•284

LAONIC CHALCOCONDIL : EXP T JÎTEEI ISTO E ICE YIII

ι

io

îs

sos

25

30

Acesta a ş a d a r spunîndu-i diacului, că e v o r b a să-1 p r i n d ă p e om, s e sfătuiesc a s u p r a hotărîrilor care să-i d u c ă la scop, a n u m e cînd Ylad îl vaînsoţi la întoarcere, să-i î n t i n d ă în t a i n ă o cursă de m a i î n a i n t e chiar în această ţ a r ă a lui şi aşa să-1 p r i n d ă ; diacul însă să-i semnaleze, cînd | y a a v e a să pornească înapoi. Diacul face a c e a s t a şi-i semnalează într-ascuns ora în care t r e b u i a să plece, însoţit de Ylad ; şi C h a m u z a s-a p u s de m a i î n a i n t e la p î n d ă chiar într-acest loc. Ylad însă î n a r m a t cu oamenii lui, c u m însoţea la întoarcere p e c o n d u c ă t o r u l P o r ţ i i de aici, a căzut 1 în cursă şi, c u m şi-a d a t seama, de î n d a t ă a poruncit şi-i p r i n d e p e aceştia, cu însoţitorii l o r ; cînd C h a m u z a a a t a c a t , s-a l u p t a t în chip r e m a r c a b i l şi biruindu-1, 1-a prins şi din ceilalţi care au luat-o la f u g ă , a nimicit n u mulţi. P e aceştia c u m i-a prins, i-a d u s cu t o ţ i i şi i-a t r a s în ţ e a p ă , dupăce i-a ciuntit m a i î n t î i ; lui C h a m u z a însă i-a f ă c u t o ţ e a p ă m a i înaltă şi slujitorilor le-a f ă c u t acelaşi lucru c a şi stăpînilor lor. I a r d u p ă aceea,, î n d a t ă şi-a p r e g ă t i t , p e cît a p u t u t , o oaste f o a r t e m a r e şi a pornit-o d e î n d a t ă spre I s t r u şi trecînd în localităţile acestea de la I s t r u în ţ a r a î m p ă r a t u l u i , a nimicit cu desăvîrşire locuitorii î m p r e u n ă cu femei şi copii şi caselor le-a d a t foc, arzînd t o t u l pe u n d e mergea*. Şi făcînd m u l t şi m a r e omor, a plecat înapoi în Dacia. | Cînd i s-a a n u n ţ a t acestea î m p ă r a t u l u i M e h m e t , că a t î t solii l u i a u fost ucişi de Ylad, d o m n u l Daciei, cît şi Chamuza, u n b ă r b a t cu m a r e trecere al P o r ţ i i î m p ă r a t u l u i , a fost d a t morţii aşa f ă r ă nici o v o r b ă , s-a· î n d u r e r a t , p r e c u m era firesc, şi socotea lucru m a i grav, d a c ă v a t r e c e cu vederea uciderea în aşa fel al u n o r oameni ca aceia şi n u v a pedepsi îndrăzneala a t î t de m a r e a aceluia, încît să-i ucidă solii, şi n u v a cere d o m n u l u i Daciei socoteală p e n t r u m o a r t e a chiar a acelora. D a r era îndur e r a t şi de aceea, că a t r e c u t Ist.rul cu oaste m u l t ă şi că, d u p ă ce a a r s ţ a r a î m p ă r a t u l u i şi a f ă c u t omor p r i n t r e oameni din n e a m u l lui, s-a p u t u t întoarce înapoi. D a r din t o a t e acestea ου m u l t m a i g r a v socotea ceea ce a f ă c u t solilor săi. D e aceea a trimis celor m a i de f r u n t e ai săi veste în t o a t e părţile şi le-a spus şi celorlalţi d u p ă r a n g să vină în ordinea cea m a i f r u m o a s ă şi să i se înfăţişeze deplin î n a r m a ţ i , fiindcă p l e a e â la război cu a r m a t e l e . A ş a d a r şi-a. p r e g ă t i t expediţia a s u p r a dacilor. După cum sună textul grecesc, S-ar mai putea traduce şi aşa : „Şi Chamuza a întins de mai înainte o cursă aici în această ţară. VIad însă î n a r m a t cu oamenii săi, cum însoţea la întoarcsre pe marele vizir al aceleia, a căzut" ş. s. m. d. D a r cu „tn aceastăţară" şi cu „al aceleia",. Laonic nu poate avea în vedere decît Ţara R o m î n e a s c ă şi atunci s-ar părea că e vorba de u a reprezentat al sultanului p e lîngă Vlad, şi a n u m e un mare vizir, căci θ υ ρ ώ ν ή γ ε μ ώ ν la Laonic înseamnă de obicsi „ m a r e l e v i z i r " . D a t fiind însă felul de a scrie al lui Laonic, se poate să fie
v o r b a n u m a i de însuşi C h a m u z a ; şi de aceea a m t r a d u s aşa, ca acesta să se v a d ă m a i l ă m u r i t
1

NĂVALA LUI MAHOMED I I Î S TAKA ROMÎNEAS'CĂ 1462

285

D a r se mai spune şi aceasta că mai înainte de a-i fi sosit ştirea despre 1 uciderea solilor şi a guvernatorului Chamuza şi de pîrjolirea ţării, Machmut vizirul f ă r ă să fi fost la împăratul, a spus oamenilor împăratului, cele î n t î m p l a t e la d a c i ; şi s-a mîniat rău ; şi se spune că i-a dat omului şi bătaie. Şi aceasta la P o a r t a j împăratului nu se consideră ceva cu totul ·"«'· ruşinos, e î n d ; e vorba de oameni care din robi şi nu din feciori de ai turcilor au a j u n s la înalta dregătorie. Trimiţînd aşadar crainici în toate părţile, a poruncit oastea să i se înfăţişeze bine şi deplin î n a r m a t ă şi t o a t ă cavaleria uşoară de p r a d ă să-1 însoţească în această expediţie. Crainicii î m p ă r a t u l u i îi duc veştile în ţ a r ă şi vestitorii, cînd s-ar întîmpla ceva 10 nou, sosesc f o a r t e repede la P o a r t ă ; şi în puţine zile de t o t , fac drumuri f o a r t e lungi în chipul u r m ă t o r : U n d e se întîmplă de vede în cale u n cal, •de î n d a t ă dă jos călăreţul de pe cal şi însuşi îneălecînd, mînă din răsp u t e r i şi calul aleargă cît de t a r e îl ţine puterea. Apoi găsind pe altul, îl d ă jos şi calul de mai înainte îl dă omului. Şi. aşa făcînd popasuri scurte, !·"· •săvîrşesc u n d r u m foarte lung. Şi. întreg corpul şi-1 a u încins, încît să nu-şi obosească prea mult trupul, să n u aibă dureri cînd gonesc. Şi din Peloponez pînă la Adrianopole ştim crainici care a j u n g în cinci zile, u n d r u m de cincisprezece zile p e n t r u u n b ă r b a t care călăreşte mult şi bine. Olăcari se chiamă aceşti crainici. 20 D u p ă ce oştile îi fuseseră pregătite, î m p ă r a t u l a pornit asupra Daciei î n d a t ă la începutul primăverii. Această a r m a t ă , | spun oamenii că a fost •"'>Γ· f o a r t e mare, a doua d u p ă n ă v a l a acestui î m p ă r a t asupra Bizanţului. A c e a s t ă t a b ă r ă se spune că a fost cea mai frumoasă decît alte tabere şi că avea mare pregătire în ce priveşte arm,ele şi echipamentul, iar a r m a t a 2 5 să se f i ridicat la dotiăufiutg^ cincizeci de mii. Şi aceasta se poate socoti uşor de la bancherii care a u luat vadul Istrului şi care au cumpărat de la î m p ă r a t u l trecerea peste fluviu cu trei sute de mii de galbeni şi se spune că a u cîştigat mari sume de bani. P e uscat a r m a t a a pornit de la Pilipopole, iar p e mare a echipat vreo douăzeci şi cinci de t u i e m e şi la 30 •o sută cincizeci de vase şi mergea de-a dreptul spre I s t r u , t u gîndul să t r e a c ă la Yidin. Şi a poruncit ca aceste vase să plutească pe Marea Neagră spre I s t r u . Şi flota, potrivit poruncii împăratului a plecat pe Marea N e a g r ă la gura I s t r u l u i ; şi î n d a t ă ce a a j u n s la gură, s-a dus pe fluviu în sus spre Yidin. Şi pe u n d e flota a făcut vreo debarcare, dădea foc la 35 case şi ardea şi, punînd foc, a u ars Brăila, oraş al dacilor, în care fac un comerţ mai m a r e decît în t o a t e oraşele""farii. Căci, mai peste tot, casele sînt de lemn. D a r dacii, cînd a u auzit că î m p ă r a t u l vine asupra lor, •copiii şi femeile le-au | adăpostit, pe unele în muntele Braşov, pe altele nou

286

LAONIC CHALCOCONDIL: E X P U N E M ISTOEICE I X

ι într-un oraş cu n u m e l e . . . \ în jurul căruia întizîndu-se în cerc loc mlăştinos,, îl a p ă r a şi-1 păzea şi-1 făcea f o a r t e întărit din fire şi-1 p u n e foarte bine la adăpost. I a r pe altele ie mai adăposteşte în pădurile de stejar, greu de s t r ă b ă t u t p e n t r u u n om nou venit şi care nu e localnic, căci sînt 5 foarte dese şi acoperite de copaci f o a r t e deşi, încît foarte p u ţ i n se p o a t e i n t r a mai adînc în ele. Copiii şi femeile le-au "adăpostit deci astfel, iar ei înşişi, adunîndu-se în acelaşi loc, l-au u r m a t pe Ylad domnul. Şi împărţindu-şi a r m a t a în două, o p a r t e o avea cu sine, iar cealaltă a trimis-o· în contra domnului Bogdaniei Negre 2 , ca să-1 respingă, dacă acela a r 10 încerca să năvălească, şî~sa nu:"l lase în pace, dacă ar fi năvălit în ţară.. Căci domnul acestei Bogdanii Negre avînd o neînţelegere, era, dintr-o astfel de cauză, în război cu Ylad şi, trimiţînd soli la î m p ă r a t u l Mehmet,. îl chema să vină şi spunea mereu că e g a t a să se ridice cu război şi el. î m p ă r a t u l u i îi părea bine de vorbele acestui d o m n şi 1-a î n d e m n a t să. 15 facă aşa, încît generalul său c o m a n d a n t să se unească pe fluviu eu comandantul flotei şi să împresoare oraşul, aşa n u m i t Chilia,, al lui Ylad,. de la gura fluviului. Aşadar acest domn adunîndu-şi oastea ţării, a plecat· în grabă spre flota împăratului de-a dreptul la Oraşul Chilia, cu gîndul s °7 să facă legătura j cu comandantul flotei. Şi d u p ă ce s-a unit cu oastea 20 împăratului, au împresurat amîndoi oraşul şi, bătîndu-1 mai multe zile, au fost respinşi şi a u pierdut cîţiva oameni. D a r cum nu le mergea bine= cu cucerirea oraşului, s-au retras acuma amîndoi. Şi atunci Negrul Bogd a n 3 s-a pornit cu năvală să intre în ţ a r a dacilor, era însă oprit de u n a din părţile oştirii care fusese rînduită acolo să păzească ţ a r a . D a r Ylad 25 însuşi cu p a r t e a mai m a r e din oaste, umbla prin păduri, aşteptînd să v a d ă încotro v a înainta a r m a t a împăratului. î m p ă r a t u l însă, d u p ă ce oştile i-au trecut peste I s t r u , î n d a t ă ce a a j u n s în Dacia, nu se a b ă t e a nicăieri din cale la p r a d ă . Căci î m p ă r a t u l nu-i lăsa, ci mergea cu a r m a t a în ordine de l u p t ă . Mergea de-a dreptul asupra oraşului, în care dacii 30 îşi adăpostiseră femeile şi copiii, iar ei se ţineau prin p ă d u r i în u r m a . î m p ă r a t u l u i ; şi dacă vreun detaşament se rupea din a r m a t ă , era nimicit îndată de aceştia. î m p ă r a t u l aşadar, cînd s-a a n u n ţ a t că nimeni n u stăsă iasă la luptă în contra sa şi că nici din p a r t e a pionilor nu i-a venit lui. Ylad vreun a j u t o r , îi păsa p u ţ i n şi n u avea grijă "de întărirea taberei 35 şi t a b ă r a a d a t peste u n loc deschis. D a r Vlad, cum aflase de năvala duşmanilor, a trimis sol la peoni care le spune u r m ă t o a r e l e : „Bărbaţi, se» peoni, j voi ştiţi doar că ţ a r a noastră e vecină cu a voastră şi că a m î n 1 2 3

N u m e l e oraşului n u ni se s p u n e . Moldova. 6 μ έ λ α ς Μπόγδανος^ în înţeles de „ m o l d o v a n u l " .

NĂVALA I ΓΙ MAHOMED I I IN TARA KOMÎNEASCĂ 1462

237

două popoarele ne a v e m ţ a r a aşezată la I s t r u . Aţi auzit acuma, cred ι şi - voi, că î m p ă r a t u l turcilor porneşte cu oaste m a r e la război asupra noastră. Şi dacă Dacia aceasta îşi va supune-o şi o v a subjuga, înţelegeţi bine şi voi, că ei nu vor sta în pace şi liniştiţi locului, ci îndată vor năvăli cu război asupra voastră şi locuitorii ţării voastre vor avea de 5 suferit nenorociri foarte grele din p a r t e a lor. Acuma e deci vremea ca, a j u t î n d u - n e p e noi, să vă a p ă r a ţ i şi voi, oprind cît mai departe de ţ a r ă a r m a t a a c e a s t a ; şi să n u lăsaţi să ne strice ţ a r a şi să n e nenorocească şi să ne subjuge neamul nostru. E l mai are însă şi pe fratele tînăr al domnului nostru, ca să-1 p u n ă domn în Ţara Românească; o, de n u i-ar 1» ieşi nimic d u p ă gîndul lor, nici unuia dintr-înşii! Căci cînd se pornea cu război asupra Daciei, pe tînărul f r a t e al lui Ylad cu m u l t ă prietenie 1-a ridicat la m a r e cinste şi i-a d a t bani şi veşminte multe şi alese şi 1-a pus să t r i m i t ă v o r b ă în Dacia la boierii cu trecere de la conducerea ţării. Aşa ajungînd deodată la m u l t ă bogăţie, a trimis şi a f ă c u t , p r e c u m i-a 1 5 spus împăratul. D a r trimiţînd atuncea de mai înainte, n-a izbutit întru nimic". — Auzind j peonii de la sol acestea a u ascultat de vorbele lui r,,,!» şi se simţiră îndemnaţi să-i a j u t e şi să-1 apere cît mai m u l t . Şi strîngeau armată. Şi ei erau ocupaţi cu aceasta ; î m p ă r a t u l însă înaintînd cu a r m a t a , 20 dădea foc satelor şi p r ă d a vitele peste care se întîmpla să dea. Şi robi f o a r t e puţini aducea în t a b ă r ă cavaleria uşoară de pradă, ea însă suferea pierderi f o a r t e grele, ori de cîte ori. vreo p a r t e din ea se r u p e a din t a b ă r ă . I a r despre Ylad se spune că şi el însuşi a i n t r a t ca iscoadă în t a b ă r a împăratului şi că, umblînd prin ea, a iscodit cum este t a b ă r a . 25X u p o t crede însă că chiar Ylad a voit să ia asupră-şi o primejdie atît de mare, p u ţ i n d doar să se folosească de iscoade multe, < ci aceasta cred că e o plăsmuire ) p e n t r u explicarea îndrăznelii lui 1 . însuşi aşadar venea, şi ziua, f o a r t e aproape de t a b ă r ă şi se uita la corturile împăratului şi la cortul lui Machmut şi la piaţă. Avînd chiar , mai p u ţ i n de zece mii de 3 0 călăreţi, d a r unii spun că n u avea mai mult de şapte mii de călăreţi, cu aceştia pornind p e Ia s t r a j a întîia de n o a p t e 2 , a năvălit în t a b ă r a împăratului. Şi întîi s-a produs o spaimă m a r e în t a b ă r ă , deoarece oamenii împăratului credeau că o a r a m a t ă străină nou venită i-a a t a c a t ; şi ei, înspăimîntaţi şi apucaţi de m a r e frică din cauza năvalei, 35 se şi socoteau d a ţ i cu t o t u l pieirii. j Căci năvala se dădea la lumina s l ® făcliilor şi la răsunete de corn, care îi indicau locul de năvălit. Tabăra,
1 Cuvintele închise în p a r a n t e z e lipsesc în m a n u s c r i s e şi au f o s t cu d r e p t c u v î h t a d ă u g a t e d e C. A. F a b r o t în ediţia din 1650 d e la P a r i s . 2 T r e i ore d u p ă a s f i n ţ i t u l soarelui.

238 1

LAONIC CHALCOCONDIL: E X P U N E M ISTOEICE I X

ce-i drept, a r ă m a s întreagă locului, nemişcîndu-se nici într-o p a r t e ; căci şi de a l t c u m ostile acestui n e a m noaptea a u obieeiul să nu se- mişte niciodată nicăiri, ci să rămînă neclintite locului, fie că se întîmplă ca un hoţ să p ă t r u n d ă în t a b ă r ă , fie că a dat peste ei vreo altă r ă z m e r i ţ ă . 5 Şi atuncea, turcii deşi apucaţi de m a r e frică, stăteau neclintiţi, u n d e fiecare îşi avea cortul. Şi crainici de ai împăratului, de î n d a t ă ce Ylad a năvălit, umblau prin t a b ă r ă şi vesteau ca nimeni că n u se urnească din loc, căci doar moartea îl va a j u n g e î n d a t ă de mîna împăratului. Astfel crainicii împăratului încurajîndu-i, îi îndemnau să r ă m î n ă fiecare pe loc, 10 u n d e fusese rînduit, spunîndu-le astfel de cuvinte : „ B ă r b a ţ i musulmani, a ş t e p t a ţ i p u ţ i n ! Căci veţi vedea f o a r t e curînd în" t a b ă r ă , căzut, pe duşmanul împăratului şi luîndu-şi pedeapsa p e n t r u îndrăzneala lui f a ţ ă d e î m p ă r a t !" — Acestea le spuneau, repetînd şi multe altele asemănătoare, în deosebi aceea că, dacă a r m a t a stă locului, duşmanul este d a t llldâitâr 15 pieirii, iar dacă se urneşte din loc, sînteţi pierduţi cu t o ţ i i ; căci împăr a t u l întîi vă v a ucide, înainte de ce v-aţi îndepărta, fugind de acela. Cînd însă Ylad a d a t foarte repede năvală în t a b ă r ă , 1-a întîmpinat mai nU întîi a r m a t a asiatică şi s-au l u p t a t j p u ţ i n t i m p cu e l ; apoi însă puşi pe fugă, încep a se retrage pe rînd, căutînd să scape ei cu viaţa. E l însă 20 avînd făclii şi t o r ţ e aprinse şi înaintînd cu a r m a t a în ordine desăvîrşită şi bine închegată, s-a pornit întîi asupra Porţii împăratului. Şi dînd greş, nu nimeresc curtea împăratului, ci a u căzut în corturile vizirilor Machmut şi I s a a c ; şi la acestea s-a d a t l u p t ă m a r e şi a u ucis cămilele şi catîri şi animale de povară. Şi luptînd în rînduri bine strînse, n-au a v u t nici o 25 pierdere care ar fi vrednică de î n s e m n a t ; dar dacă s-a î n d e p ă r t a t careva din rînd, de îndată a căzut sub loviturile turcilor. Şi oamenii din jurul lui Machmut fiind viteji, se .luptau în chip remarcabil, pedestraşi cu toţii. D a r cei din t a b ă r ă şi-au încălecat şi caii, afară de ostaşii P o r ţ i i împăratului. Timp destul de mult. s-au l u p t a t aici, apoi însă întorcîndu-se, 30 au pornit a s u p r a Porţii împăratului şi p e ostaşii din jurul împăratului i-au găsit a f a r ă de P o a r t ă aşezaţi în ordine de l u p t ă . Şi luptîndu-se încă şi aici puţin, s-au întors spre p i a ţ a taberii şi, prădînd şi ucigînd, dacă le stătea cumva în cale cineva, cum era a c u m aproape de zori şi se lumina de ziuă, începe să se retragă din t a b ă r ă , pierzînd în noaptea aceasta " · c î ţ i v a oameni p u ţ i n i de t o t . Şi din | a r m a t a împăratului a u fost, precum se spune, puţine pierderi. P e u r m ă , de îndată ce se făcuse repede ziua, împăratul strîngînd pe cei mai aleşi ostaşi de ai guvernatorilor şi punîndu-le în f r u n t e a lor pe Aii, feciorul lui Michal, le-a poruncit să se ia pe urma dacilor, gonind cît mai repede vor p u t e a . Aii aşadar, luînd a r m a t a a dus-o în grabă asupra lui Ylad şi, dînd de u r m a lui', mîna din răsputeri

NĂVALA LUI MAHOMBD I I ÎN Τ Vil \ SOMÎNEASCĂ 1462

289

şi ajunge armata lui Ylad şi căzînd asupra ei, a nimicit m u l ţ i ; şi prin- · ι zînd ca la o mie de daci, i-a dus în t a b ă r ă la împărat. î m p ă r a t u l luîndu-i pe aceştia şi ducîndu-i la o parte, i-a ucis pe toţi. Şi prinzând ostaşii împăratului în noaptea aceasta u n ostaş de ai lui Ylad, l-au dus la M a c h m u t ; şi-1 întreba cine e şi de unde vine. Apoi, · '•> •după ce a vorbit de toate, 1-a întrebat dacă ar şti pe unde se aţine acuma Ylad, domnul Daciei. Iar el i-a răspuns că ştie bine, dar despre aceasta, de frica aceluia, n-ar putea spune nimic. Atuncea, cum îi spuneau mereu eă-1 vor ucide, dacă nu află de la el ce voiesc să-1 întrebe, el spunea într-un» că e gata să moară oricînd, dar să descopere ceva cu privire la acela, n-ar 10 putea s-o îndrăznească. Machmut minunîndu-se mult de aceasta, să-1 fi ucis pe ostaş | dar să fi adăugat cu oarecare teamă pentru situaţia si^ sa, că dacă acesta ar avea o a r m a t ă însemnată, s-ar putea să ajungă la mare putere. Acestea s-au întîmplat atuncea a ş a ; împăratul însă înaintînd de iS aici înăuntrul ţării, s-a grăbit să meargă de-a dreptul asupra oraşului, în care însuşi domnul Ylad îşi avea reşedinţa. Şi în fiecare noapte, ori de cîte ori poposea, îşi înconjura tabăra cu palisade şi înăuntrul palisadelor o întărea şi o ţinea închisă şi punea străji mari ea de obicei şi dădea porunci, ca ostile să-i fie zi şi noapte sub arme. înaintînd astfel cu armata în rînduri 20 strînse mai departe în Dacia, a ajuns în oraşul în care Ylad îşi avea reşedinţa-! domnească. Şi dacii pregătiţi să fie împresuraţi aici de împărat, au deschis porţile şi stăteau gata să dea piept eu însuşi împăratul care venea cu oastea asupra lor. î m p ă r a t u l trecînd pe lîngă oraş şi nevăzînd nici u n om pe ziduri decît tunari trăgînd cu tunurile asupra oştirii, nici 25 t a b ă r ă n-a aşezat, nici de împresurat nu s-a apucat. Dar înaintînd a mers ca la douăzeci şi şapte de stadii 1 , cînd i-a văzut pe ai lor traşi în ţ e p e ; oastea împăratului dă peste cîmpia cu ţepe, care se întindea în lungime pînă la şaptesprezece stadii şi | în lăţime pînă la şapte 3. Şi erau pari mari ·' 1 în care erau înfipţi bărbaţi şi femei şi copii, la douăzeci de mii, precum se= 30 spunea; spectacol pentru turei şi pentru însuşi î m p ă r a t u l ! Chiar şi împăratul, cuprins de uimire, spunea într-una că nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari şi, mai presus de fire, ştie să se folosească aşa de domnia şi de supuşii lui. Mai spunea că acest bărbat care face astfel de isprăvi, ar fi vrednic de mai mult. Şi ceilalţi turci văzînd mulţimea 35 de oameni traşi în ţeapă, s-au înspăimîntat foarte. E r a u şi copii mici,· atîrnaţi de mamele lor, în ţeapă şi păsările îşi făcuseră cuiburi în coşurile
1

Aproape 5

km.

2
3

Vreo 3 km.
Peste 1 km.

19. — O. 1621

290·

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E R I I S T O E I C E I X

ι lor. D u p ă ce Ylad, ţinlndu-se pe aproape de u r m a oştilor împăratului, a, ucis într-una orice se desprindea, fie călăreţ de pradă, fie ostaş pedestru, el, însuşi s-a îndreptat asupra domnului Bogdaniei Negre, care, precum-, se anunţase, împresura Chilia; dar lăsînd p e loc o oaste ca de şase mii, 5 i-a ordonat să se ţină prin păduri de u r m a împăratului şi, dacă cineva s-ar desprinde îndată să năvălească asupra acestuia şi să-1 strivească. Şi el s-a dus asupra domnului Bogdaniei N e g r e ; oastea însă, cum î m p ă r a t u l a început să "bată înapoi, porneşte de-a dreptul asupra armatei lui şi încurajaţi, ca şi cum de plecarea lui, credeau că vor dobîndi mare glorie, dacă ε κ vor cădea asupra l u i ; şi au pornit J năvălind asupra taberei împăratului» Cînd însă a venit ştire de la s t r a j a de pe acolea, că duşmanii d a u năvală,, fiecare, afară de P o a r t a împăratului, a alergat să apuce a r m e l e ; iar Machm u t a poruncit lui losuf să iasă în cale şi să întîmpine pe duşmani. Şi însuşi Machmut stătea eu oştile sub arme. D a r losuf, î n d a t ă ce a pornit. 15 şî s-a încins la luptă, a fost b ă t u t , şi, luînd-o la fugă, se ducea spre t a b ă r a împăratului. Omar însă, feciorul lui Turachan, rînduit şi el de Machmut să meargă asupra duşmanilor, a întîlnit în cale pe losuf fugind dinaintea duşmanilor ; şi a început să-1 ocărască şi-i spunea?unele ca acestea : ,,Nenorocitule, unde te duci f Ori n u ştii pe împăratul cum t e ia în primire, cînd 20 f u g i ? Oare n u mai r ă u decît duşmanii, te v a t r a t a însuşi î m p ă r a t u l şi de. î n d a t ă te dă morţii celei mai rele, de v a înţelege că ai fugit ? !" — Cu aceste cuvinte 1-a încurajat pe o m ; şi întorcîndu-se împreună cu Omar al l u i Turachan, s-au luat la luptă cu duşmanii şi s-au l u p t a t în chip remarcabil. N u peste mult t i m p învingîndu-i pe daci şi urmărindu-i, îi ucideau f ă r ă 25 nici o c r u ţ a r e ; şi au ucis la două mii. I a r capetele înfigîndu-le în suliţe r s-au înapoiat în t a b ă r ă . Şi lui Omar i-a dat locul de guvernator al Tesaliei y era încă m a z u l 1 şi avînd b ă r b a ţ i viteji, îl însoţea pe împăratul.
1 Manuscrisele n e dau μ α ζ ο ύ λ η ς —, ,mazules" ; şi editorii scriindu-1 cu iniţială m a r e , î l consideră n u m e p r o p r i u . D a r v r e u n p e r s o n a j t u r c cu acest n u m e n u se întîlneşte în izvoarele t u r c e ş t i (vezi A k d. N i m e t , op. cit., p . 56, nr. 41), iar în izvoarele b i z a n t i n e , n u m a i în a c e s t loc în Laonic Ghalcocondil (vezi G y . M o r a v c s i k , Bizantimturcica, I I , s. v., p, 159).. N i m e t s p u n e că p o a t e s u b acest n u m e s-ar a s c u n d e Mazakoglu, adică fecior al lui T u t u z Mazac, a n u m e Chasim—Χασίμης (vezi m a i sus p . 187,4 — 3 2 ) ; d a r a d a u g ă t o t o d a t ă că d e nicăieri nu se ştie că Chasim ar fi l u a t p a r t e la această expediţie în Ţ a r a R o m î n e a s c ă . A p o i felul c u m e f o r m u l a t ă această propoziţie de L a o n i c s-ar p ă r e a că μ α ζ ο ύ λ η ς este m a i de, grabă u n a t r i b u t p e lîngă Omar, indicînd v r e o s i t u a ţ i e a lui de f o s t m a r e d e m n i t a r . D e aceca. î n c l i n ă m a crede că μαζούλης r e d ă e u v î n t u l t u r c e s c „ m a z u l " , adică f o s t m a r e d r e g ă t o r O m a r m a i fusese paşă d e Tesalia (vezi p. 260,9), apoi a f o s t mazilit (p. 262,5), i a r a c u m a a f o s t p u s din nou. De aceea cred că μ α ζ ο ύ λ η ς t r e b u i e scris cu i n i ţ i a l ă mică şi c ă î n s e a m n ă „ f o s t m a r e d r e g ă t o r " , ca în l i m b a n o a s t r ă v e c h e „ b o i e r i mazili şi h a l e a " , adică „ f o ş t i m a r i d r e g ă t o r i şi m a r i dregători în f u n c ţ i e " . Boierii mazili î n s ă s t ă t e a u la dispoziţia d o m n u l u i ii

RADU CEL FBUMOS DOMN AL TĂRII ROMlNEŞTI

291

Şi aşa s-a întâmplat eu 'cea de a doua năvală îndrăzneaţă a dacilor a s u p r a | armatei î m p ă r a t u l u i ; iar î m p ă r a t u l a luat nu puţini robi din ţară, căci slobozind pe u r m ă cavaleria uşoară, au cutreierat ţ a r ă nu p u ţ i n ă şi, aducînd robi, dobîndeau mari eîştiguri. Şi mînînd cu ei şi vite, m a i mult de două sute de mii de cai şi boi şi vaci, a a j u n s a r m a t a împăratului la I s t r u . Totuşi taberei îi era, ce-i drept» frică de dacii care întru nimic cu mai p u ţ i n ă îndrăzneală făceau cîte o mare ispravă, dar <turcii) eu m u l t ă grabă au trecut peste Istru. 1 I a r î m p ă r a t u l a poruncit lui Aii al lui Michal să acopere spatele a r m a t e i ; şi cînd a t ă b ă r î t la Istru, 1-a lăsat pe Draculea 2 , fratele domnului Ylad, acolo în ţară, ca să trateze cu dacii şi să aducă ţ a r a sub ascultarea l u i ; şi a poruncit guvernatorului din părţile acestea să stea în ajutor, iar el însuşi a pornit de-a dreptul spre reşedinţa împărătească. Kaiîu cei Frumos, Aşadar Draculea cel Tînăr îl chema pe fiecare deosebit- şi <iomn ai Ţării spunea : „ B ă r b a ţ i daci, ce credeţi că o să mai vină asupra îtcimincşii. voastră în v i i t o r ! ! Au n u ştiţi, î m p ă r a t u l ce putere mare are şi că foarte curînd vor veni asupra voastră oştile împăratului, pustiind ţara, şi o să fim despoiaţi de orice ne-a mai rămas ? ! De ce n u vă faceţi prieteni împăratului 1 Şi veţi avea linişte în ţ a r ă şi în casele voastre. Ştiţi doar că acuma n-a mai r ă m a s nici u n capăt de vită. Şi t o a t e aceste suferinţe grele | le-aţi a v u t de î n d u r a t din cauza fratelui meu, p e n t r u că aţi ţ i n u t cu acest om făr-de dumnezeu şi care a adus mare nenorocire asupra Daciei, precum n-am mai auzit nicăieri pe p ă m î n t " . — Trimiţînd aceste vorbe dacilor, care treceau să-şi răscumpere pe cei robiţi dintre ai lor, i-a înduplecat şi i-a î n d e m n a t să spună şi altora să vină la el cu t o a t ă încrederea. Aceştia aşadar întrunindu-se, au cunoscut că tînărul e de preferat p e n t r u ei f a ţ ă de domnul Ylad şi, trecînd de p a r t e a aceluia, se a d u n a u p u ţ i n i cîte puţini. Şi ceilalţi daci cum a u b ă g a t de seamă, repede l-au părăsit pe Ylad şi au trecut la frate-său. Şi de î n d a t ă ce i s-a strîns a r m a t ă , a năvălit şi a pus mîna p e domnie şi, aducindu-şi t o t o d a t ă a r m a t ă de a împăratului şi-a supus ţ a r a . Atunci fratele său, cînd dacii au trecut de p a r t e a fratelui său şi cînd şi-a d a t seama, că în zadar a f ă c u t mai înainte atîta omor, a plecat la peoni.
Însoţeau în război cu oamenii lor şi p u t e a u fi puşi din nou în m a r i dregătorii, ca şi la t u r c i . Aşa se f a c e c ă Omar, f o s t p a ş ă d e Tesalia, adică mazîl, avînd oameni v i t e j i , l a p a r t e cu oamenii lui la e x p e d i ţ i a lui M a h o m e d I I In Ţ a r a R o m î n e a s c ă . P e n t r u v i t e j i a lui şi a oamenilor lui, sultan u l îl f a c e din nou paşă in Tesalia. 1 Despre această expediţie a lui M a h o m e d I l î n c o n t r a lui V l a d Ţepeş, compară şi D u c a s. X I . V , 2 0 - 2 2 (ed. V. Grecu) şi G r i t o b u l , IV, 10 (ed. C. Mflller, p . 1 4 3 - 1 4 4 ) . 2 R a d u cel F r u m o s , n u m i t , d u p ă obicei turcesc, cu n u m e l e t a t ă l u i .

LAONIC: EXPUNERI ISTORICE X
'viad Ţepeş închis E x p e d i ţ i a î m p ă r a t u l u i asupra dacilor s-a desfăşurat deci la BăSgrad (Alba- aşa ; Ylad însă, de î n d a t ă ce fratele sau Draeulea a Iul1 ''' ^ năvălit şi a supus ţ a r a Daciei, el însuşi, ce-i drept, ; a plecat la peoni. Peonii însă, ale căror r u d e le-a ucis în Dacia, l-au pîrît de m o a r t e la î m p ă r a t u l peonilor, feciorul lui Choniat, şi, oSîndindu-l din greu, ca pe u n u l ce a ucis oameni f ă r ă nici u n drept, l-au b ă g a t la închisoare în oraşul B e l o g r a d 1 . ;·.·.•
518

ă

Cauza expediţiei ® a r î m p ă r a t u l în aceeaşi yară, 'în p r e a j m a ' toamnei, ·|' se asupra insulei .· gătea să pornească asupra i n s u l e i Lesbos, d u p ă : ce a 5 1 9 X^csfeos * 1 ' trimis porunci prin localităţile de la marginea mării să-i 1 0 pregătească flota. Armatele, ce-i drept, şi le-a trimis : să m e a r g ă ' p e acasă, tel însuşi însă cu ostaşii de la P o a r t ă şi cu o p a r t e mică din a r m a t a Europei a plecat la r ă z b o i ; trecînd în Asia, însuşi s-a dus pe uscat, iar flota pe mare. s - a simţit î n d e m n a t dintr-o astfel de pricină să pornească asupra insulei Lesbos. Domnul din Lesbds ţinea ţ a r a cu t r i b u t de la î m p ă r a t şi-i plătea 1 5 în fiecare an la două mii de galbeni, de cînd Paltoglu 2 , guvernator la (iulipoli, sub A m u r a t cel Tînăr 3 , venind cu flota la Lesbos, a p r ă d a t insula şi, luînd robi foarte mulţi, a cucerit Calone, oraş bogat în Lesbos, şi, dărîmîndu-1 pe acesta, s-a întors acasă. Această insulă ea şi insula Chios a u fost t r i b u t a r e împăraţilor şi de mai înainte, din t i m p u l lui A m u r a t al lui 20 Orchan 4 şi sub împăratul de acum a u venit asupra insulei şi alţii şi unul cu
Vezi p. 247, n. 2. . · · '"' " · Manuscrisele scriu π α ι τ ό γ λ η ς — „ P e t o g l u " ? clar d e s p r e acest Baltoglu vezi m a i sus p. 228,16 şi D u c a s , X X X V I I I , 7, ed. Grecu (ed. Bonli, p . 270, 10). 3 Murad II (1421-1451). ; * Murad I (1362-1389). ' '
2 1

294

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E E I ÎSTOEICE IX

numele lonuz, trimis de P o a r t ă , şi a împresurat oraşul Molibos, dar n-a izbutit î n t r u nimic p e n t r u ce venise. î m p ă r a t u l însă dădea vina' p e n t r u aceasta pe domnul din Lesbos ; şi a pornit cu război asupra lui, p e n t r u că acela a găsit de bine să dea in portul din Lesbos adăpost piraţilor taraco5 nezi şi să răscumpere robi din ţ a r a î m p ă r a t u l u i ; şi se îmbogăţea din o2 ° aceasta. Taraconezii pornind din | insula Lesbos, se dedeau la prădăciuni pe mare, luînd p a r t e la aceasta şi locuitorii din insulele Ciclade, şi p r ă d a u ţ a r a î m p ă r a t u l u i ; şi întorcîndu-se în insula Lesbos, îşi î m p ă r ţ e a u robii şi-i făceau aceluia p a r t e destulă şi n u neînsemnată. î n d a t ă ce acestea i s-au io r a p o r t a t împăratului, l-au f ă c u t să se ridice cu război asupra insulei Lesbos. Domnul din Lesbos Dom in ie, pe -greceşte însă Chiriac, domnesc in Lesbos. fiind f r a t e mai tînăr, pe fratele mai m a r e care urmase d u p ă t a t ă l său în domnia din Lesbos şi o p u r t a s e destul de mult timp, umblînd eu vicleşug asupra lui, 1-a prins şi 1-a d a t jos clin domnie, avînd îs de a j u t o r la planu-i viclean pe u n b ă r b a t genovez Baptist. I a r n u d u p ă mult t i m p făcîndu-1 pe fratele său să-şi piardă viaţa, domnea singur asupra insulei şi-i ducea împăratului t r i b u t la două mii de galbeni. î î e a m u l acestor domni din Lesbos cu numele Oateluizo pare că se trage din Gemui; şi a venit ca aliat al împăratului elinilor 1 din Bizanţ căruia îi era supusă această 20 i n s u l ă ; s-a întîi nit cu î m p ă r a t u l şi i-a fost de m a r e a j utor şi în schimb jmpăraţii le-au încredinţat insula să domnească peste ea. Stăpînind această insulă, mai tîrziu p o r n i ţ i dintr-aceasta, au ocupat oraşul Enos din Traeia de lîngă E b r o s ; căci locuitorii oraşului, neînţelegîndu-se cu guvernatorul 52i oraşului acestuia, | chemau neamul Cateluizilor din Lesbos la e i ; şi l-au 25 ocupat într-o vreme, cînd împăraţii elinilor de odinioară se certau între ei cu cea mai m a r e îndîrjire. D a r se pare că această insulă a fost sub genovezi încă mai înainte de aceşti Cateluizi şi ascultau atuncea de oeîrmuitorul din Pocea în Asia care avea numele C a t a n e o ; Cataneo însă a pus stăpînire pe această insulă prin vicleşug. Şi î m p ă r a t u l elinilor mergînd 30 cu a r m a t ă a s u p r a lui, a cucerit şi Mitline şi ducea război cu Pocea.. D u p ă aceea însă aceşti Cateluizi fiindu-i de a j u t o r împăratului din Bizanţ, li s-a încredinţat ocîrmuirea insulei şi au deţinut-o cîteva generaţii la rînd pînă pe t impul nostru. Şi încuscrindu-se cu împăraţii de la Trapezunt şi cu domni de ai elinilor 2 şi cu cele dîntîi familii de elini, a u stăpînit insula, organizînd-o 35 şi dîndu-i legi foarte bune. Această insulă este la o depărtare de uscatul asiatic pînă la optzeci de stadii 3 .
Genovezii Gattiiusio
1 2 3

ι

î m p ă r a t u l I o a n V Paleolog î n 1355. Despoţii bizantini din Morea. P î n ă la 14 k m .

S T Ă P l S I E I GENOTEZE ÎN LESBOS SI CHIOS

Şi insula Ohios a fost stăpînită de m a i înainte şi ea de genoin Chios. vezi ; şi nu a fost cucerită, ci împăraţii din Bizanţ avînd trebui n ţ ă d e bani, Martin care-şi oprise această insulă, le-a d a t elinilor bani destui, căci atuncea elinii erau la m a r e nevoie dn cauza războiului cu m i s i i 1 şi tribalii. Şi mai pe u r m ă j elinii au luat înapoi insula, plătindu-i lui Martin datoria. D u p ă aceea însă a a j u n s sub genovezi, care nu cu mult t i m p mai tîrziu au venit cu trireme şi au cucerit capitala insulei; pe aceştia .im-i trimesese nici oraşul la cucerirea insulei, nici n-au fost trimişi de dregători cu vreo hotărâre a obştei, ci conducătorii a nouă familii a u pornit d e sine şi au cucerit insula şi astfel de atuncea, purtîndu-se în legăturile şi dintreolaltă şi eu cei din CMos cu m u l t ă moderaţiune, a u administrat Chios în c o m u n ; după aceea bărbaţii din Genua, p u t r e d de bogaţi de pe u r m a veniturilor cu mastica, au r ă s c u m p ă r a t şi părţile oraşului şi ale insulei ; căci această insulă, singură din t o a t e insulele din Marea Egee, produce •cel mai m a r e belşug de acest rod şi lucrată aduce prin el mulţi bani. D e Asia e la o depărtare mai mică, pină la vreo cincizeci de s t a d i i 2 . S t a t u l a c e s t a e guvernat de cei nouă conducători care a u luat mai întîi conducerea insulei şi a u u r m a t apoi alţii care a u r ă s c u m p ă r a t de la î m p ă r a t u l elinilor acele drepturi din părinţi ale orăşenilor. S t a t u l insulei Chios dintre statele din insulele acestea a fost înzestrat cu legiuirile cele mai b u n e şi s t a t u l a a v u t venituri destule foarte mari, încît cei ce aveau grijă de guvern a r e a acestui stat, au a j u n s la m a r e avere şi putere. |
(ÎPIIOvezii
1 . . . . pe . msuSa , D a r Mehmet al lui A m u r a t a pornit cu război asupra 1 urni stupim ' Lesbos, M62. Armatele insulei Lesbos p e n t r u pricinile pe care le-am a r ă t a t «ire au fostdemoralizate. m Ţara Ho- i n a j î n a i n t e ;7 si-1 învinuia si nuneasen, ' » de m o a r t e a fratelui,'

D a r

voind să răzbune sufletul aceluia; apoi însă şi din «cauza tovărăşiei domnului din Lesbos cu piraţii. D u p ă ce a trecut î n Asia, el însuşi se ducea pe jos, flota însă şi-a trimis-o pe mare, douăzeci şi cinci de trireme, iar vase mai mici ca la o sută. Tunurile le ducea spre insulă pe m a r e şi ghiulele de p i a t r ă p e n t r u t u n u r i ca la d o u ă mii. Sculele de război deci, poruncise să fie aduse în insulă pe mare ; .şi dînsul ajungînd la u n loc şes, a trecut în insulă. E r a u el însuşi şi oamenii de la P o a r t ă şi din a r m a t a Europei ca la două ni ii. Căci armatele, după întoarcerea din Dacia, le-a slobozit pe acasă ; şi a pornit de î n d a t ă asupra insulei şi a debarcat. Şi a început să cutreiere insula şi s-o pustiască, luînd şi puţini
Manuscrisele au μήδους, ceea ce p o a t e ar trebui p ă s t r a t tn t e x t , cu înţelesul de Μήδουή— t u r c i . Tatei a î n d r e p t a t in μυσούς—misi, adică b u l g a r i ; dar p r i m e j d i a cea m a r e venea atunci p e n t r u bizantini din p a r t e a turcilor şi a sîrbilor (tribalii).
a 1

Aproape 9 km.

296

LAONIC CHALCOCONDIL : E XPUNE E I ÎSTOEICE IX

robi. D a r d u p ă aceea, însuşi î m p ă r a t u l a i n t r a t în vorbă cu domnul din Lesbos printr-un trimis al său şi-1 îndemna să predea oraşul şi în schimb î m p ă r a t u l o să-i încredinţeze ţ a r ă destul de mare. Acela însă a fost f ă r ă de m i n t e şi n-a primit propunerile de pace ale împăratului. I a r împăratul, 524 d u p ă ce a îndreptat tunurile asupra oraşului, el însuşi | s-a dus p e continent, Machmut îndemnîndu-1 să n u r ă m î n ă în insulă. M a c h m u t însă luînd conducerea armatei, a început să împresoare oraşul, împărţind a r m a t a în d e t a ş a m e n t e ; şi a b ă t u t zidul cu tunurile douăzeci şi şapte de zile şi a distrus o b u n ă p a r t e de oraş. Avînd şi t u n u r i înclinate în sus, arunca ghiui'O lele în oraş şi pricinuia m a r e nelinişte printre cei din oraş. I a r cei din oraş, fiind printre ei şi eîţiva piraţi aici, ieşind la o mică depărtare de oraş, duceau o luptă de apărare, f ă r ă să aibă oarecare succes. Căci turcii întărît a ţ i de cei din oraş, se apropiau, de zid cu m u l t c u r a j şi se l u p t a u lîngă zid. D a r cum cei din oraş erau în suferinţă din cauza mulţimii locuitorilor şi 15 sufereau, sub m a r e apăsare, domnul insulei a trimis, cuvînt împăratului, sub ce condiţie să predea oraşul şi celelalte cetăţi de prin insulă, în schimb însă să primească de la î m p ă r a t în dar o ţ a r ă egală cu a sa, în ce priveşte venitul, şi în război să plece împreună cu împăratul. Machmut a primit aceste vorbe şi i-a spus că le trimite dincolo în continent la împăratul. 20 D a r d u p ă ce a u fost aduse la cunoştinţa împăratului propunerile domnului din Lesbos, î m p ă r a t u l a trecut în insulă şi a primit propunerile, că e gata săfacă pace sub condiţiile propuse de domnul din Lesbos. D u p ă ce şi-au '>-'> j u r a t amîndoi, a ieşit | din oraş domnul insulei şi sosind la împăratul, i i; s-a închinat şi t o t o d a t ă i-a vorbit a s t f e l : „ î m p ă r a t e , ştiu că de cînd a m 25 venit la domnia acestei insule, nici j u r ă m î n t u l n u mi l-am călcat niciodată '" şi nici primire de robi n - a m f ă c u t v r e o d a t ă ; m ă r t u r i e ar p u t e a da locuitorii de aici din Asia, că pe cei prinşi, de î n d a t ă i-am d a t înapoi. Şi mi-am d a t t o a t ă silinţa, ca, oriunde cineva dădea peste vreun rob de ai voştri, să-1 prindă şi să-1 aducă la stăpînul său. D e primit piraţi a m primit, ca să 30 nu-mi prade ţ a r a şi, pustiind-o, să nu facă jafuri. E u unul, nimănuia dintre aceştia nu i-am oferit vreo bază, de u n d e pornind cu vasele lor, să-ţi strice ţ a r a . Şi acuma vin la tine să-ţi p r e d a u acest oraş şi insula t o a t ă ; îţi cer însă, precum eu eram priincios stăpînirii tale, aşa să-mi facă î m p ă r a t u l p a r t e de răsplată". — - Acestea le-a grăit şi a vărsat lacrimi n u puţine, 35 susţinînd că din pricina nepriceperii cetăţenilor n-ar fi p u t u t veni î n d a t ă de la început, cînd împăratul 1-a îndemnat la bine. î m p ă r a t u l însă făcîndu-i mustrări, că n-a fost cuminte, îi spunea că n u v a fi lipsit de nici u n bine, ci că,'predîndu-se împăratului, v a avea p a r t e de o v i a ţ ă p l ă c u t ă ; şi de vafi cu priinţă stă.pînirii sale, n u o să-i p a r ă r ă u niciodată de aceasta. D u p ă sse aceste j cuvinte a luat în primire oraşul şi de î n d a t ă i-a poruncit să meargă

ι

MAHOMED I I CUCEREŞTE INSULA LESBOS

297
1

şi în celelalte oraşe şi să dea p o r u n c ă să p r e d e a cetăţile. Acela a ş a d a r mergînd din loc î n loc cu guvernat orii î m p ă r a t u l u i , a p r e d a t î m p ă r a t u l u i oraşele. Şi a p u s î m p ă r a t u l garnizoane în ele. Oraşul Mitiline însă 1-a î m p ă r ţ i t în trei şi o p a r t e a lăsat-o p e loc din m u l ţ i m e a ce n u era de nici o t r e a b ă , iar a l t ă p a r t e a d a t - o ienicerilor şi o a treia p a r t e , t o t ce era m a i de seamă î n t r e c e t ă ţ e n i şi cu avere, a dus-o să locuiască în B i z a n ţ . P e p i r a ţ i însă, vreo trei sute, ducîndu-i la o p a r t e î n t r - u n singur loc din mahalalele oraşului, i-a măcelărit, tăindu-le corpul î n două. Căci p e n t r u d u ş m a n i a născocit acest fel de m o a r t e m a i crudă, să le taie corpul în d o u ă . T ă i e t u r a ducînd-o în d r e p t u l p r a p o r u l u i 1 , de aici se f ă c e a să dureze m a i m u l t , p î n ă cel p r ă p ă d i t să se săvîrşească din v i a ţ ă . Şi a p n s în oraşul acesta o garnizoană de ieniceri ca la d o u ă s u t e şi de azapi p î n ă la trei sute şi le-a d a t c o m a n d a n t u n b ă r b a t de seamă, p e feciorul lui S a m l i a t ; despre t a t ă l său a m a f l a t că la P o a r t a î m p ă r a t u l u i el asculta cel m a i b i n e de d r e p t a t e , d a r m a i ales ca j u d e c ă t o r î n t r e cei puşi la P o a r t a î m p ă r a t u l u i j u d e c a judecăţile cele m a i bune d i n t r e t o ţ i cîţi îi | ştim şi găsea cele m a i d r e p t e pedepse p e n t r u cei j u d e c a ţ i 2 . Pe· d o m n u l insulei Lesbos. lutndn-1 d i n oraş, a p o r u n c i t să fie duşi eu toţii la B i z a n ţ . I a r el însuşi a p o r n i t spre casă, d u p ă ce şi-a ales băieţi şi fete, ca la o p t sute, din cele m a i b u n e familii din Lesbos ; şi triremele le-a slobozit să plece, lăsînd p e acolea în insulă v a s e mici. P e sora d o m n u l u i care fusese prinsă de m a i î n a i n t e de î m p ă r a t în Colchida, u n d e era soţia î m p ă r a t u l u i din T r a p e z u n t Alexie Comnen, a b ă g a t - o p î n ă la u n t i m p în h a r e m ; despre ea se s p u n e a că din m u l t e era cea m a i f r u m o a s ă şi m a i chipeşă ; b ă r b a t u l îi murise de m a i î n a i n t e la T r a p e z u n t şi dînsa a j u n sese să fie v ă d u v ă cu u n singur băiat.. P e acest b ă i a t , cînd a cucerit Trapez u n t u l , î m p ă r a t u l luîndu-1 şi p e el, 1-a crescut eu m u l t ă g r i j ă î n t r e băieţii de la P o a r t a î m p ă r a t u l u i , chiar d u p ă f r a t e l e de la B i z a n ţ , b ă i a t al lui A m u r a t 3 . P e f a t a î m p ă r a t u l u i de la T r a p e z u n t , cu numele A n a Christiana, p u s ă sub p a z ă din h o t ă r î r e a î m p ă r a t u l u i , a m ă r i t a t - o d u p ă Zagan, care a fost g u v e r n a t o r al Macedoniei de jos, de cînd îi luase locul de g u v e r n a t o r în Peloponez şi-1 d ă d u s e feciorului lui A l b a n , zis l y o n 4 , deşi m a i p e u r m ă î m p ă r a t u l a despărţit-o p e aceasta de acela, p e n t r u că o silea pe aceasta să t r e a c ă la legea lui. |
Diafragmei, anatomic. T r a d u s (Un c u v î n t în c u v î n t : „ g ă s i n d Cum t r e b u i a să se desfăşoare p î n ă la c a p ă t judec a t a (pedeapsa) f a ţ ă d e cei ce se j u d e c a u " .
2 1

" >

io

· ·"»-"

15

25

30

L o c cu înţeles î n t u n e c a t ca a t î t e a altele în L a o n i c Ghalcocondil; p o a t e că v r e a să spună că avea grijă ca de u n f r a t e ; sau p o a t e d u p ă itcctSot t r e b u i e pusă o virgulă şi a t u n c i s-ar t r a d u c e : „ d u p ă b ă i a t u l clin B i z a n ţ , i r a t e al l u i A m u r a t " , ceea ce însă e p u ţ i n probabil din cauza vîrstei. 4 In m a n u s c r i s e ίοων şi ίοω , d a r p a r e să fie o greşală p e n t r u Ί η σ ώ , adică „ n u m i t Iisus, E s e " . Cf. p . 316, 16 şi p . 313, 40. . . . .;

1

307

LAONIC CHALCOCONDIL.: EXPUNBEI ISTOEICE ΓΧ

p e domnul insulei Lesbos nu eu m u l t mai pe urmă, găsifidu-i o vină, 1-a prins şi 1-a închis, ţinîndu-1 sub pază, pentrueă că, după cum eu unul am aflat, împăratul n u avea gînduri bune asupra acestui domn şi era de mai înainte necăjit asupra lui p e n t r u multe lucruri urîte şi păgubitoare 5 f a ţ ă de casa î m p ă r a t u l u i ; dar precum se spune de alţii, p e n t r u că u n copil de casă fugit de la P o a r t a împăratului, a sosit l a acest domn din Lesbos şi, trecînd la legea lui Iisus, a a j u n s băiatul favorit al aceluia. Cînd însă insula a fost cucerită şi a a j u n s la Bizanţ, d o m n u l şi-a u i t a t de băiat şi, trimiţîndu-1 între daruri la împărat, copiii de casă l-au recunoscut şi au •io spus împăratului. Şi pe băiat 1-a oprit şi pe domn 1-a prins şi 1-a aruncat în cătuşe împreună cu vărul său Luciu care de băiat ajunsese stăpînitor al oraşului Enos şi a j u t a s e pe domn la uciderea fratelui şi la luarea domniei t o t o d a t ă . D a r nu cu mult mai tîrziu li s-a întîmplat şi lor acelaşi lucru. Căci cînd amîndoi ajunseseră într-o situaţie imposibilă şi n u ştiau cum să găsească 15 vreo cale de scăpare din închisoare, a u d a t declaraţie că amîndoi doresc mult să treacă la legea strămoşească a turcilor. Şi, ce-i drept, însuşi împăratul le-a trimis în dar caftan şi cucă şi, tăindu-i împrejur, i-a pus în liber-29 t a t e zile nu prea m u l t e ; după aceea însă de î n d a t ă iarăşi | i-a aruncat în închisoare şi i-a ţinut pînă ce i-a luat şi i-a măcelărit 1 .
20

sas

m ă r i i ; închiderea Kies- războinice, pontului. τ τ

Construcţii; stăpînirea Anul acesta deci dară î m p ă r a t u l a făcut două expediţii u n a asupra dacilor, cealaltă asupra insulei
λ
n

.

^

λ

Lesbos, şi cmd a a j u n s acasa, iarna începuse acuma. Şi peste iarnă a rămas în Bizanţ şi şi-a pregătit o flotă şi în Marea ÎTeagră şi a construit trireme ca la treizeci; şi ridicînd clădiri de temple şi palate '25 împărăteşti, se gîndea, oraşul Bizanţ să şi-1 facă o puternică bază maritimă, încît să poată slobozi în mare o flotă de seamă bine p r e g ă t i t ă ; căci chibzuindu-se a aflat, că de v a fi stăpîn pe mare, i se vor pleca mai lesne şi ţările duşmane. A ridicat şi dealtcum clădiri vrednice de a fi amintite, d u p ă cetatea Tăierea-Gîtului de la marginea Propontidei, şi a n u m e cetatea 30 din Bizanţ de lîngă Porţile n u m i t e de Aur, într-un chip vrednic de a fi amintit, cu t u r n u r i foarte mari, vrednice de a fi văzute, şi palatul împărătesc d i n ă u n t r u şi podul de la Scopie peste rîul Axios şi palatul împărătesc de la Adrianopole, dincolo de rîul Tearos, u n d e se revarsă în E b r o s ; şi o cetăţuie în Asia, pe la Maditos, u n d e Eles pontul e cel m a i strîmt, cînd plu35 teşti spre î n ă u n t r u ; şi în E u r o p a a l t ă cetăţuie în f a ţ a eetăţuii din Asia, încît 530 oraşul Bizanţului şi Marea E e a g r ă îi erau a p ă r a t e bine, j iar. oraşele de la marginea Elespontului care îi făceau serviciu însemnat pe mare»
1

Cf. D u c a s , X L V , 23, ed. Grecu.

• ÎNOHIDEEEA BtKSPOSWLLX- ORIGINEA SEBBOCIÎOATII.OK

299
1

l i e r a u î n t ă r i t e puternic. Bidieînd aceste c e t ă ţ u i în E u r o p a şi Asia, a p u s în a m î n d o u ă cetăţuile t u n u r i din cele m a i mari, la treizeci, şi din celelalte n u p u ţ i n e . E ă c î n d acest loc p o r t p e n t r u corăbii, n u î n g ă d u i a u nimăn u i să treacă prin Elespont, dacă navigatorii n u debarcau şi n u se a r ă t a u •comandantului de aici la control. Despre neamul T o a t e acestea le făcuse el, p e cît m i se pare, în vederea iiiriior. războiului cu veneţienii, pe care-1 p r e g ă t e a de m u l t şi pîndea •cum l-ar p u t e a face cu cei m a i b u n i sorţi de izbîndă. ,Ci aceste pregătiri .nu ajunseseră încă la c a p ă t , cînd s-a ridicat cu război a s u p r a veneţienilor şi-1 p u r t a ; a t u n c e a însă la sosirea verii, a p o r n i t cu război a s u p r a iiiriior. D e s p r e acest n e a m al iiiriior, vechi şi cu aşezările spre Marea Ionică, se p o m e n e ş t e că deseori a a j u n s la m a r e r e n u m e . Se n u m e s c însă aceştia bosniecii de a c u m a . Ci d a l m a ţ i i şi misii t o t o d a t ă şi tribalii şi pe lîngă aceştia încă s a r m a ţ i i a u acelaşi grai cu t o t u l a s e m ă n ă t o r 1 , încît f ă r ă nici o g r e u t a t e ,se înţeleg î n t r e ei. L u c r u firesc ar fi să se creadă că aceştia, p o r n i n d m a i •degrabă din regiunea de la Marea Ionică şi fiind u n n e a m m a r e şi deseori f ă c î n d isprăvi r e n u m i t e , şi-au s u p u s Tracia şi t r e c î n d p e s t e I s t r u , | s-au aşezat cu locuinţele în ţ a r a Sarmaţiei, decît d u p ă c u m cred unii că, a l u n g a ţ i f i i n d de sciţi, a u t r e c u t în regiunea din aceste p ă r ţ i ale I s t r u l u i şi, subjugîndu-şi astfel Tracia, a u a j u s p î n ă la colţul g o l f u l u i 2 şi s-au aşezat cu locuin(ele. Aş r ă m î n e însă u i m i t , dacă cineva pe iliri făcîndu-i albanezi, a r conc h i d e p r e s u p u n î n d că ilirii din colţul m ă r i i Ionice a u î n a i n t a t spre E p i r şi E t o l i a şi ţ a r a Tesaliei. Mai curînd e că întreg ţ i n u t u l de la E p i d a m n şi p î n ă la sînul n u m i t Carnerio, p e o întindere de vreo trei mii de s t a d i i 3 , este locuit de u n singur n e a m , care vorbeşte aceeaşi limbă şi care spre interior a j u n g e p î n ă la I s t r u şi trece p e lîngă ţ a r a lui S a n d a l şi a î m p ă r a t u l u i -de aici, u r m î n d î n d a t ă şi tribalii t o t o d a t ă şi misii. D a r a v î n d în vedere m a i ales că n e a m u l iliric a a j u n s la m a r e p u t e r e şi astfel s-a răspîndit peste o b u n ă p a r t e din Tracia, p o t să s p u n că m a i d e g r a b ă iliri decît albanezi f o r m e a z ă acest n e a m . E u u n u l m ă a l ă t u r însă şi părerii acelora care susţin că n e a m u l iliric îşi are numele de la ţ a r a sa, a n u m e d a t fiindcă s-a diferenţiat, v o r b i n d cînd o l i m b ă cînd alta, încît m u l t e n e a m u r i de aici, cu t o t u l deoseb i t e la grai î n t r e ele, a u dobîndit numele acesta, n u m i n d u - s e iliri. Ci despre a c e s t e a a m scris aşa î n d e a j u n s a t î t a ! Şi dacă neamului acestuia n u i i s-a .spus nimerit n u m e l e acela, din cauza ţării însă, pe care o locuiesc, v ă d i t ă a iiiriior, face să-şi p o a r t e numele a c e s t a ; şi n u i s-ar p u t e a lua în n u m e de
1 2

5

10

15

20

25

30

sss

Ga şi bosniecii. Marginea d e n o r d - e s t a Mării A d r i a t i c e .

3

Vreo 533 km.

300

LAONIC CHALCOCONDIL : E X P U N E M IS.TOMCE VIII

ι

s

r ă u aceluia care are aşa părere despre ei. Căci eu u n u l despre albanezi aş spune mai degrabă că se ţin de macedoneni sau de altcareva dintre popoarele din lume ; căci nici cu unul n u se potrivesc decît cu neamul macedonenilor. Ci despre acestea să fie destul acestea ee s-au spus, p e n t r u mine însă şă fie numiţi cu numele acesta, iliri, cei care locuiesc la Marea Ionică pînă la promontoriul numit Istria spre colţul golfului, unde ajunge pînă în mare, ea şi ilirii ce locuiesc interiorul ţării de aici.
Mai îaiîi asupra lui v i a d

Ţepeş şi apoi a rciifiui
Bosniei.

Asupra împăratului acestora a pornit cu război î m p ă r a t u l Mehmet din cauza t r i b u t u l u i ; căci cînd
, ,
Λ

,

. .

Λ

,

io

15

a-is 20

25

30

35

a sosit la acel i m p a r a t u n crainic, cerind sa duca tributul cît m a i repede la P o a r t a î m p ă r a t u l u i şi- să nu mai tărăgăneze, el avea a d u n a t tributul, care era de cincizeci de mii de galbeni, şi a a r ă t a t crainicului î m p ă r a t u l u i că t r i b u t u l ar fi g a t a şi că fusese pregătit, totuşi n u doreşte să t r i m i t ă împăratului banii şi să fie lipsit de aceştia; şi că nici n u e în interesul său, ci, dacă o să trebuiască să aibă război eu împăratul, eu aceştia o să p o a r t e războiul şi s-ar p u t e a să se pregătească mai bine de r ă z b o i ; şi dacă o să trebuiască să se ridice şi să plece în altă ţară, avînd banii aceştia, v a fi m a i bine de el. Crainicul aşadar j ascultînd aceste cuvinte, să-i m a i fi spus : „O, î m p ă r a t e al acestei ţări, bine ar fi banii aceştia să rămînă la tine, f ă r ă să calci t r a t a t u l de pace. D a r dacă rupînd pacea cu aceasta, crezi că v a fi mai bine de tine, t e a m ă mi-e să nu-ţi fie m a i r ă u din cauza aceasta. Căci cu dumnezeu să aibi banii aceştia e mult mai bine, dar iar cu dumnezeu să fii lipsit de aceştia e mai bine decît păcătuind f a ţ ă de acela, să fi eîştigat mult mai mult decît aceştia". — Spunînd acestea, crainicul a plecat la î m p ă r a t şi, raportîndu-i vorbirea ilirului, 1-a făcut pe î m p ă r a t u l să se ridice cu război asupra amîndurora. 1 î n timpul acela adică întreprindea expediţia a s u p r a domnului Daciei, care în m a r e măsură îşi b ă t u s e joc de casa împăratului şi-i ucisese solii. Ci atuncea pornind asupra dacilor, n u i-a fost cu putinţă, să se răzbune pe î m p ă r a t u l ilirilor. Anul acesta însă, de îndată ce i s-au strîns la Adrianopole armatele Asiei şi Europei, la început de primăvară, a pornit asupra ilirilor, purtîndu-se cu gîndul să năvălească şi în ţ a r a lui Sandal. D a r î m p ă r a t u l acesta fiind copil din flori al împăratului de mai înainte al ilirilor, s-a luat la ceartă cu fraţii săi, porniţi să ia domnia ţării, şi trimitea soli la î m p ă r a t ; şi ei i s-au încredinţat lui ca a r b i t r u şi pe acesta 1-a pus î m p ă r a t al ţării.
1

A s u p r a d o m n u l u i Ţ ă r i i R o m l n e ş t i , V l a d Ţepeş şi a s u p r a

regelui Bosniei

Ştefan.

Tomaşevici.

MAHOMED I I CUCEEEŞTE BOSNIA 1483

301

şi a poruncit guvernatorului de la Scopie Isac care era în h o t a r eu ţ a r a 1 iiiriior, să stea acestuia j în a j u t o r să p o a t ă lua domnia. Şi dîndu-i a r m a t ă 534 în contra fraţilor, pustia ţ a r a şi făcea 'robi şi, d u p ă ce 1-a pus în domnie p u r t a război în contra fraţilor împreună cu acest î m p ă r a t al iiiriior. Şi turcii care locuiau în vecinătatea acestei ţări, l u a u foarte mulţi robi din 5 această ţară. Din ocoalele t u t u r o r oraşelor cîte le ştiu eu, a u luat robi şi-i treceau şi în Europa şi în Asia. Şi decînd a reînfiinţat oraşul Scopie şi Iisus, feciorul lui Isac, eîrmuind din p a r t e a împăratului acest oraş, mult t i m p a p r ă d a t cel mai mult ţ a r a iiiriior, din cîte le ştim noi, şi sa fi scos robi eîţi niciodată n-ar fi p u t u t să aibă nădejde că pot trăi în ţ a r a aceea. 10 D a r aflu că ţ a r a se întinde din ţ a r a tribalilor şi de la rîul Dorobice pînă în ţ a r a lui Sandal şi pînă la Golful Ionic, la opt sute de s t a d i i 1 în lungime în lăţime însă pînă la vreo două mii de s t a d i i 2 , ţ a r a ajunge pînă la peoni şi tribali. Şi de la tribali urmează îndată ţ a r a lui Isaac şi apoi ţ a r a lui P a u l şi oraşele care a j u n g pînă în chiar ţ a r a împăratului iiiriior. Aceştia p u r t a u 1 5 război şi mai înainte cu împăratul, oscilînd cînd spre tribali, cînd însă şi spre peoni | şi, aducînd p e turci, jefuiau ţ a r a de la graniţă a iiiriior. Şi 5 3 3 cu tribalii p u r t a u r ă z b o i ; şi domnul tribalilor, ieşind cu a r m a t a , împresura oraşele; d u p ă aceea însă încheind u n t r a t a t , a ţ i n u t pace cu aceştia. Şi Sandal p u r t a şi mai înainte război cu aceştia şi, aducînd a r m a t ă de a împă- 2 0 râtului, jefuia ţ a r a acelora. Aşa se făcea că singuri aceştia, certîndu-se între ei şi aducînd a r m a t ă străină de a împăratului, pricinuiau mari stricăciuni ţării lor, armatele scoţînd de fiecare d a t ă robi foarte mulţi şi stricînd foarte ţara. î n vremea aceea deci şi Isaac şi P a u l încheind alianţă cu împăr a t u l iiiriior, se p u r t a u cu gîndul şi dînşii să înceapă război cu împăratul, 25 dacă pe turci i-ar reţine vreo acţiune din p a r t e a peonilor. D a r î m p ă r a t u l cum mergea, a trecut peste rîul Dorobice care niei, 1463. desparte ţ a r a tribalilor şi a iiiriior; şi trecînd spre rîul Ilirisos care e navigabil, a trecut peste e l ; a r m a t a pedestră pe caice, care din porunca lui au fost construite aici. Caii însă i-a b ă g a t în rîu, ca să treacă armatele. Această oaste a împăratului a fost la o sută cincizeci de mii de călăreţi. Căci această a r m a t ă afară de ieniceri şi azapi care merg cu el în război ca pedestraşi, şi ciţi i-ar fi de t r e b u i n ţ ă la diferite servicii ale armatei, mulţime care n u e b u n ă de război, cealaltă oaste a împăratului merge de-a călare cel mai m u l t [ dintre oamenii care îi ştim noi. D a r sînt duse şi animale de povară de m u l t e feluri, precum am a r ă t a t şi mai înainte.
Cucerirea Bos1 3

30

L a v r e o 142 k m . L a vreo 355 k m .

302

LAONTX! CPALCOCONDIL : E X P U N E M ISTOEICE X

Treeînd peste Ilirisos 1 , î n d a t ă ee a năvălit in i j t % i T < ) b a început să împresoare oraşul Bobobice 2, situat la intrare. Acest oraş este aşezat pe un. m u n t e înalt şi e bine a p ă r a t din fire. Cu tunurile băgînd spaimă în cei din oraş, cu cele înclinate în sus şi cu cele aşezate orizontal, a cucerit oraşul. 5 Şi o p a r t e din locuitori l&Sciti- o pe loc, alta a dăruit-o mai marilor turcilor,, iar a treia a trimis-o la Bizanţ. De la Bobobice 3 însă, înainte de ce să-şi fi supus capitala ţării, a d a t î n d a t ă ordin, ca Machmut să aleagă pe cei mai b u n i din a r m a t a Europei şi să meargă înainte asupra locului în care ar p u t e a afla că se aţine împăr â t u l iiiriior. Acesta deci luînd pe aceştia a pornit să meargă din răsputeri pe· rîu în sus. Yenind la Gaitia, şi aflînd că î m p ă r a t u l 4 ar merge înainte, a trecut peste rîu şi a plecat în sus. asupra oraşului Clitie, f ă r ă să zăbovească de loc în cale ; şi a găsit rîul despărţit în trei şi, trecîndu-1, a doua zi a sosit la Clitie. î m p ă r a t u l însă ridicîndu-se apoi, a sosit la Gaitia, capitala ţării 15 iiiriior. Şi î n d a t ă ce s-a apropiat, oraşul i s-a supus prin b u n ă învoială; căci cînd a aflat că oraşul Bobobice 2 , din t o a t e cel mai întărit, a fost cucerit de împărat, celelalte oraşe s-au u m p l u t î n d a t ă de spaimă | şi fie537 care s-a grăbit s-o apuce înainte, în dorinţa de a-i face împăratului pe plac. Cei din Gaitia aşadar, îndată ce î m p ă r a t u l a sosit mai aproape, au trimis 20 p e cei din f r u n t e a oraşului, de i s-au p r e d a t , şi-i cereau să se cîrmuiască d u p ă legile din străbuni. Şi le-a îngăduit ce-i cereau ca î m p ă r a t u l să le îngăduiască; mai pe u r m ă însă, îndată ee a luat în primire cetatea oraşului şi a pus în ea o garnizoană, şi-a ales băieţi din cei mai b u n i p e n t r u sine şi mai luînd încă vreo cîţiva, i-a î m p ă r ţ i t oamenilor din suita sa. / 25 D e î n d a t ă ce a luat în primire acest oraş, a poruncit marelui vizir al Porţii Machmut să ia a r m a t a Europei şi să meargă cît m a i repede a s u p r a împăratului iiiriior; căci afl&S3 că se aţine într-un oraş, cinci zile depărtare de Gaitia, aşteptînd ce întorsătură vor lua lucrurile în Iliria. Oraşul acesta în care rămase împăratul, se ehiamă Clitie; şi i s-a mai vestit lui 30 Machmut că băiatul fratelui aceluia, în vîrstă de treisprezece ani, se află în oraş. Luînd deci a r m a t a Europei, soseşte a doua zi la rîul cu numele <Sanna> s , navigabil; şi împăratul iiiriior îşi punea m a r e n ă d e j d e în el, ι
1 Manuscrisele scriu ίλλυριόν—„Ilirios", schimbat d e D a r k o în Ί λ λ υ ρ ι σ ό ν , p r e c u m e în m a n u s c r i s e la p. 301 r. 28 ; F a b r o t însă 1-a s c h i m b a t p e acesta în Ί λ λ υ ρ ι ό ν , p r e c u m e î n p. 302 r. 1. 2 Manuscrisele n e d a u Δ ο β ο β ί κ η ν — „ D o b o b i c e " , î n d r e p t a t de D a r k o în Βοβοβίκην· d u p ă n o t a la § 5 din cap. 15 c a r t e a a IV-a a istoriei lui C r i t o b u l din ediţia G. Miiller în Fragmenta Historicorum Graecorum, voi. V, P a r i s , 1870, p. 147. 3 î n manuscrise Δ ο β ο β ί κ η ς ' (vz. n. 2). 4 Regele Bosniei Ş t e f a n Tomaşevici. 5 D u p ă „ n u m e l e " se p r e s u p u n e că lipseşte ceva şi Tafel voieşte să întregească această lipsă cu Σάνναν.

MAHOMED U CUCEREŞTE BOSNIA 14«3

303

p e n t r u că era navigabil, şi neaflîndu-se corăbii m a r i pe rîu, nu-i v e n e a să * c r e a d ă că, trecînd peste rîu, să v i n ă a s u p r a lui. Cînd însă a r m a t a a venit aici j a p r o a p e de rîu, M a c h m u t îi p r i p e a aici p e cei m a i de f r u n t e din oaste •"38 să săvîrşeaseă o m a r e i s p r a v ă p e n t r u î m p ă r a t u l , trecînd rîul şi prinzînd p e î m p ă r a t u l ilirilor ; şi le grăia unele ca acestea : „ B ă r b a ţ i turci, a c u m a să 5 se a r a t e careva din voi b ă r b a t vrednic, t r e c î n d fiecare cu picioarele peste acest rîu ; căci nu-i v a p ă r e a r ă u , oricare v a trece cel dinţii, de m a r e a r ă s p l a t ă ce v a lua de la î m p ă r a t !". D u p ă aceste cuvinte, oamenii î m p ă r a t u l u i s-au a p u c a t să t r e a c ă . Şi aici se spune că cel dintîi feciorul lui T u r a e h a n , O m a r , g u v e r n a t o r al Tesaliei, i o p o r n i n d cu oamenii săi, a u sărit în rîu şi, înotînd p u ţ i n , a u t r e c u t ; şi a t u n c i î n d a t ă , a t r e c u t d e o d a t ă şi cealaltă oaste peste rîu. D u p ă ce a u t r e c u t , î n d a t ă a u început să cutreiere ţ a r a , ca p e î m p ă r a t u l ilirilor, u m p l u t de spaimă, p î n ă să a p u c e să f u g ă , cavaleria uşoară, la orice p r i m e j d i e a r a j u n g e , n ă p u s t i n d u - s e să-1 p r i n d ă . î i - a u p u t u t d a însă peste el, căci plecînd se 15· p u n e la a d ă p o s t î n t r - u n oraş de ai său cu numele Clitie. D a r refugiindu-se, este î m p r e s u r a t de M a c h m u t . Oraşul este aşezat î n t r - u n loc mlăştinos. Şi întinzîndu-se lîngă el m a r i mlaştini, îl f a c b i n e a p ă r a t şi inaccesibil. A t u n c e a însă întreg locul era u s c a t de arşiţă. Şi a r m a t a venind a s u p r a lui, î m p r e s u r a o r a ş u l ; lîngă oraş se găsea m u l t stuf şi s-au a p u c a t şi-1 duceau 20* î n şanţ, cu gîndul să a p r i n d ă s t u f u l j şi cu foc să-i silească pe cei din oraş 53»· să cadă la învoială, f ă r ă să şi vrea. Ostaşii ilirului şi cei din oraş, v ă z î n d a c e a s t a şi socotind că n u vor fi în s t a r e să ţ i n ă m u l t t i m p piept la împresurare, a u trimis v o r b ă lui M a c h m u t , că ei înşişi se vor p r e d a , cu condiţia ca, î m p ă r a t u l u i lor, î m p ă r a t u l să nu-i f a c ă nici u n r ă u ; şi se vor supune, dacă i 25 s-ar î n t ă r i prin j u r ă m î n t , că turcii îl vor t r a t a b i n e şi n u o să î n d u r e nici u n r ă u din p a r t e a lor. P ă c î n d ilirul aceste propuneri. M a c h m u t le-a primit şi a încheiat u n t r a t a t de pace. D u p ă ce i 1-a î n t ă r i t eu j u r ă m î n t în condiţiile propuse, î m p ă r a t u l a ieşit din oraş şi el a l u a t în primire o r a ş u l ; şi î m p ă r ţ i n d locuitorii din oraş în trei, o p a r t e a lăsat-o p e loc, a l t a şi-a î m p ă r ţ i t - o 30 el cu cei din f r u n t e a oştirii, iar a treia a dus-o şi a dăruit-o î m p ă r a t u l u i . Aşa a fost prins deci d a r ă î m p ă r a t u l ilirilor la Clitie şi î m p r e u n ă cu el b ă i a t u l f r a t e l u i său, ca de treiprezece ani. Raţjuza în război Soţia lui însă a a p u c a t de m a i î n a i n t e să f u g ă la B a g u z a , 1 eu Sandal. şi a plecat cu voia b a r b a - 35· orag m a r g i n e a Mării Ionice (ului, luînd cu dînsa m u l t ă avere. Acest oraş a fost î n t e m e i a t de ilirii din p a r t e a locului; b ă r b a ţ i străluciţi, adunîndu-se în acelaşi loc j şi, înţele1

Insemnînd şi Marea Adriatică.

304

IAONIO C H 4 L C 0 C 0 N D I L ; E X P U N E M ISTOBIOE Χ

' g î n d u - s e foarte bine între ei, au durat oraşul foarte puternic şi l-au înconjurat cu ziduri foarte tari. îndeletnicindu-se cu comerţ pe uscat şi în,Marea Ionică, a ajuns unul din cele mai bogate oraşe din partea locului; mai ales înzestrat cu legiuiri bune şi, conducîndu-se după o constituţie aristo5 cratieă, ei şi-au împodobit oraşul cu clădiri, fiind, ce-i drept, nu prea arătos, dar în stare să aibă cetăţeni destoinici şi cuminţi. Oraşul acesta se mărgineşte cu ţara lui Sandal şi, începînd război cu el, era în ceartă şi se războia. Şi pe cît mi se pare, pricina la această ceartă a dat-o Sandal şi pe- nedrept i-a.silit la război. Ce-i.drept, pe feciorul acestuia, u n tînăr de t o a t ă vrednicia, care se refugiase cu maică-sa la Baguza, n-au voit să-1 extrădeze, deşi îl cerea de la ei; şi de aceea le-a declarat război şi le-a pustiit pămîntul. Atunci aceştia l-au ales comandant pe feciorul aceluia şi dîndu-i bani din belşug, s-au războit eu Sandal, dueînd pînă la capăt războiul. Pricina însă pentru care feciorul şi soţia lui au fugit şi s-an adăpostit în acest oraş se J 5 spune că a fost următoarea : î n ţ a r a lui să fi sosit de la Florenţa din Italia o femeie despre care se dusese vestea că e de o înfăţişare prea frumoasă, dar care era de o viaţă uşuratecă. Auzind el că femeile din Florenţa se deoseΰ7»1 besc de | multe prin frumuseţe şi cuminţenie, a chemat-o în f a ţ a lui, dorind s-o vadă, şi cum a văzut-o că e foarte frumoasă, s-a îndrăgostit de femeie ; 20 şi îndrăgostindu-se, n u după mult timp şi-a făcut de lucru cu ea şi dragostea îl apucase r ă u ; şi trăia cu femeia; şi de dragostea femeii făcîndu-se ursuz, nu se mai uita la soţia lui legiuită şi nu avea nici o grijă de dînsa. Şi despre acea femeie se spune că, ţ