ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

ADOPTAREA EURO DE CĂTRE ROMÂNIA. ANALIZA STADIULUI DE ȊNDEPLINIRE A CRITERIILOR DE LA MAASTRICHT

Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. Gabriela Drăgan Absolvent: Valentina Andrei

BUCUREȘTI

2011 CUPRINS:
INTRODUCERE...............................................................................................................................................................2 CAPITOLUL I: ZONELE MONETARE OPTIME ŞI DRUMUL CĂTRE UEM......................................................4 1.1 ZONELE MONETARE OPTIME..............................................................................................................................4 1.1.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE ZONĂ MONETARĂ OPTIMĂ ......................................................................................................4 1.1.2 ESTE UE O ZONĂ MONETARĂ OPTIMĂ?...........................................................................................................................7 1.2 DRUMUL CĂTRE UEM.............................................................................................................................................8 1.2.1 INTEGRAREA ECONOMICĂ, SCURTĂ PREZENTARE................................................................................................................8 1.2.2 PERIOADA 1948 – 1979: UNIUNEA EUROPEANĂ DE PLĂŢI, TRATATELE DE LA ROMA..........................................................9 1.2.3 PERIOADA 1979 – 1999: SISTEMUL MONETAR EUROPEAN.............................................................................................11 CAPITOLUL II: TRATATUL DE LA MAASTRICHT ŞI CONSOLIDAREA UEM.............................................14 2.1 TRATATUL DE LA MAASTRICHT ŞI CRITERIILE DE CONVERGENŢĂ..........................................................................................14 2.2 PACTUL DE STABILITATE ŞI CREŞTERE – PSC I................................................................................................................17 2.3 REFORMA PACTULUI DE STABILITATE ŞI CREŞTERE – PSC II.............................................................................................20 2.4 A DOUA REFORMĂ A PACTULUI DE STABILITATE ŞI CREŞTERE - PSC III..............................................................................22 2.5 PACTUL EURO PLUS.....................................................................................................................................................24 CAPITOLUL III – ADOPTAREA EURO DE CĂTRE ROMÂNIA...........................................................................27 3.1 ADOPTAREA EURO – NOŢIUNI GENERALE...........................................................................................................................27 3.2. ANALIZA STADIULUI DE ȊNDEPLINIRE A CRITERIILOR DE LA MAASTRICHT DE CĂTRE ROMÂNIA.................................................29 3.2.1 Stabilitatea preţurilor......................................................................................................................................29 3.2.2 Situaţia finanţelor publice...............................................................................................................................31 3.2.3 Stabilitatea cursului de schimb........................................................................................................................34 3.2.4 Evoluţia ratelor dobânzilor pe termen lung....................................................................................................37 3.3 2015 – ANUL ADOPTĂRII EURO DE CĂTRE ROMÂNIA?........................................................................................................37 CONCLUZII.....................................................................................................................................................................41 BIBLIOGRAFIE:.............................................................................................................................................................43 ANEXE..............................................................................................................................................................................47

Introducere
Uniunea Europeană este un parteneriat economic şi politic ale cărui scopuri sunt menţinerea păcii, stabilităţii şi prosperităţii, ridicarea standardelor de viaţă pentru cetăţenii statelor membre, lansarea unei monede comune şi crearea unei pieţe unice care să asigure libera circulaţie a

2

bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului. Aderarea României la Uniunea Europeană a reprezentat un pas important ȋn vederea reducerii decalajelor existente ȋntre aceasta şi ţările dezvoltate ale Europei. Ȋn prezent, Uniunea Europeană se află ȋn faza de construcţie a Uniunii Economice şi Monetare. Aceasta din urmă poate fi definită ca fiind “un spaţiu economico-social şi politic, ȋn construcţie, de o natură şi consistenţă diferită faţă de formele tradiţionale de grupare a intereselor de natură economică şi socială la scară societală” (Uniunea economică şi monetară, 2005, pag. 1). Din Uniunea Economică şi Monetară, ca formă de integrare, fac parte toate cele 27 state membre ale Uniunii Europene. Astfel, unele dintre ele (Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Spania) au adoptat moneda unică, două dintre ele (Marea Britanie şi Danemarca) beneficiază de clauza de opţiune conform căreia au dreptul să intre ȋn zona euro atunci când consideră că este cazul iar celelalte state membre (printre care şi România) au statutul de stat membru cu derogare de la adoptarea euro, dar vor trebui să adopte moneda unică ȋntr-o perioadă nedeterminată. Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România a devenit membru al Uniunii Europene şi Monetare cu derogare de la adoptarea monedei euro, ceea ce presupune că România se angajează irevocabil să ȋnlocuiască moneda naţionala cu moneda unică ȋnsă poate alege momentul la care va solicita aprobarea pentru intrarea ȋn zona euro. Ȋn consecinţă, a doua etapă deosebit de importantă care urmează aderării la Uniunea Europeană este aderarea la Uniunea Economică şi Monetară. Integrarea României ȋn zona euro este o problemă deosebit de importantă şi de actualitate. Astfel, ȋncă din anul 2007 şi până ȋn prezent au fost stabilite date pentru o eventuală aderare la Uniunea Economică şi Monetară, ȋnsă ca urmare a faptului că România nu a fost pregătită pentru această etapă, aceasta a fost amânată, pentru ca ȋn prezent data asumată de Guvern pentru aderare să fie anul 2015. Integrarea ȋn zona euro este importantă pentru că aceasta arată un anumit nivel de stabilitate şi totodată disciplină la care ţara respectivă a ajuns (prin ȋndeplinirea criteriilor de la Maastricht) şi, de asemenea, aduce numeroase avantaje statelor care adoptă moneda unică. Lucrarea de faţă ȋşi propune să realizeze o analiză a condiţiilor ce trebuie ȋndeplinite de către o ţară ȋn vederea adoptării monedei unice, accentul fiind pus pe analiza stadiului de ȋndeplinire a criteriilor de la Maastricht de către România. De asemenea, lucrarea face o prezentare a momentelor importante din evoluţia Uniunii Economice şi Monetare precum şi a procesului de consolidare a acesteia prin reformele Pactului de Stabilitate şi Creştere. Metodele de lucru utilizate ȋn tratarea subiectului sunt analiza de documente, consultarea surselor din literatura română şi străină, analiza de date preluate de pe site-urile de specialitate şi interviurile. 3

Astfel, primul capitol răspunde, ȋn prima parte, la ȋntrebarea dacă Uniunea Europeană este o zonă monetară optimă, după prezentarea criteriilor care definesc un astfel de spaţiu. A doua parte a acestui capitol reprezintă o trecere ȋn revistă a principalelor momente (Uniunea Economică şi de Plăţi, Tratatele de la Roma, Sistemul Monetar European) care au dus la formarea Uniunii Economice şi Monetare aşa cum aceasta există ȋn prezent. Apoi, cel de-al doilea capitol este dedicat procesului de consolidare a Uniunii Economice şi Monetare. După prezentarea criteriilor de la Maastricht şi a rolului pe care ȋl are Banca Centrală Europeană ȋn cadrul zonei euro, sunt analizate cele două reforme ale Pactului de Stabilitate şi Creştere menite a asigura climatul de stabilitate şi prudenţă bugetară necesar funcţionării eficiente a Uniunii Economice şi Monetare. Ultima parte a acestui capitol prezintă Pactul Euro Plus la care România a decis să adere anul acesta. Ultimul capitol al acestei lucrări discută unele chestiuni cu caracter general privind aderarea la zona euro de către o ţară, după care face o analiză a modului ȋn care România ȋndeplineşte ȋn prezent criteriile de convergenţă nominală, precum şi modul ȋn care aceasta le-a ȋndeplinit din anul 2007 şi până ȋn prezent. Concluzia care se desprinde este că România prezintă rămâneri ȋn urmă la acest aspect. De asemenea, acest capitol face o discuţie a eventualităţii adoptării monedei unice ȋn anul 2015, România necesitând un amplu proces de pregătire pentru aderarea la zona euro ca urmare a riscului apariţiei unor şocuri care să nu poată fi ajustate ȋn absenţa politicii monetare, prin intermediul instrumentelor de politică fiscală, preţuri şi salarii.

Capitolul I: Zonele Monetare Optime şi drumul către UEM 1.1 Zonele monetare optime
1.1.1 Definirea conceptului de zonă monetară optimă

4

354). ȋntreprinderi şi echipamente. Charles Wyplosz. sau al unui grup de ţări. diversificarea producţiei şi deschiderea. 8).Din punct de vedere teoretic realizarea uniunii monetare este fundamentată pe teoria Zonelor Monetare Optime. publicat ȋn anul 1961. pe de altă parte rata capitalurilor fixe. Alexandru Ionescu. Mundell susţine că dacă factorii de producţie forţa de muncă şi capitalul ar fi pe deplin mobili de-a lungul graniţelor. Ȋn elaborarea acestei teorii. 2006. 5 . Frankel (1999) defineşte zona monetară optimă ca “o regiune pentru care este optim să existe o monedă unică şi o politică monetară unică”. pag. Alexandru Ionescu. 2006. pag. preferinţele omogene şi diferenţa dintre destin comun sau naţionalism (Richard Baldwin. O definiţie mai simplă este dată de Pelkmans ȋn anul 2003. Există mai multe criterii atât economice cât şi politice pe baza cărora se stabileşte dacă o anumită zonă poate fi considerată o zonă monetară optimă. Această problemă a fost. zona monetară optimă “reprezintă un set de regiuni unde tendinţa de migraţie este suficient de mare pentru a asigura ocuparea deplină atunci când una din regiuni cunoaşte un şoc” (Mihai Sebea. nu este mobilă. ȋn 2002. care a adăugat la proprietăţile zonei monetare optime gradul de deschidere economică sau Peter Kenen (1969). analizată şi de alţi economişti printre care Ronald McKinnon (1963). Mongelli afirmă că “o zonă monetară optimă este definită ca spaţiul geografic optim al unei monede unice. Se poate concluziona că zona monetară optimă prezintă anumite proprietăţi care au ca rezultat absorbţia şocurilor asimetrice fără a fi necesară utilizarea cursului de schimb sau a instrumentelor de politică monetară (Mihai Sebea. Există şi alte definiţii pentru conceptul de zonă monetară optimă. Acest lucru nu se ȋntamplă ȋnsă ȋn realitate ȋntrucât mobilitatea forţei de muncă este mai uşoară ȋn interiorul graniţelor decât ȋn afara acestora ca urmare a diferenţelor culturale spre exemplu. care au fixat irevocabil ratele de schimb şi urmează să se unifice”. Apoi. care a susţinut că diversificarea producţiei şi a consumului poate reprezenta o altă caracteristică a acestor zone. ȋn articolul “A Theory of Optimum Currency Areas’’. Astfel. Robert Mundell are o contribuţie importantă. ȋnsă. 2006 pag. acesta fiind primul economist care a formulat noţiunea de “zonă monetară optimă”. ar fi eliminate costurile utilizării aceleaşi monede. iar cele politice cuprind transferurile fiscale. Primul criteriu. cel al mobilităţii forţei de muncă a fost propus de Robert Mundell şi se referă la modalităţile de minimizare a costurilor unui şoc asimetric ȋn cadrul unei zone monetare. Criteriile economice clasice sunt mobilitatea forţei de muncă. Iar ȋn ceea ce priveşte capitalul. zona monetară optimă fiind “acea zonă pentru care costul renunţării la rate de schimb flexibile sau la opţiunea de realiniere este mai scăzut decât beneficiile unei monede unice”. transferul acestuia necesită timp şi nu este tocmai uşor de realizat. 8). Ȋn viziunea sa.

Se poate spune că aceste ajutoare funcţionează ca asigurare comună ȋmpotriva şocurilor. Astfel. Altfel spus. şi ar afecta statele ȋn mod similar. Apoi. presupune că statele care au comerţ liber şi fac comerţ unele cu altele formează o zonă monetară optimă. acesta susţinând că statele care sunt de acord să se despăgubească reciproc ȋn caz de şocuri adverse formează o zonă monetară optimă. ȋncearcând să identifice zonele economice improbabil de a fi afectate de şocuri asimetrice destul de rare sau moderate ȋncât să nu constituie un obiect de ȋngrijorare. favorizarea exportatorilor care sunt avantajaţi de rate de schimb mici pentru a le spori competitivitatea sau a consumatorilor care doresc rate de schimb mari pentru a creşte puterea de cumparare. statele membre ale unei zone monetare trebuie să accepte costurile ȋn numele unui destin comun. statele membre ale zonei monetare optime trebuie să fie diferite şi să producă bunuri similare. statele membre ale unei zone monetare trebuie să ajungă la un consens. Spre exemplu. numit şi destin comun sau naţionalism constă ȋn faptul că atunci când politica monetară comună generează conflicte ale intereselor naţionale. Drept urmare. diferenţele dintre grupurile care au influenţă politică ȋn vederea stabilirii acestor preferinţe nu ar trebui să fie prea mari. având ȋn vedere că statele specializate ȋntr-o gamă redusă de produse sunt cele mai probabile victime ale şocurilor. atunci când se pune problema alegerii ȋntre inflaţie sau şomaj. şocul ar fi minor. Transferurile fiscale pot fi folosite ȋn cazul şocurilor nefavorabile care au loc ȋn anumite ţări. scăzând necesitatea ajustării ratelor de schimb. realizând tranzacţii comerciale numeroase ȋntre ele. fiecare are o rată de schimb proprie faţă de restul statelor.Cel de-al doilea criteriu. preferinţele omogene reprezintă criteriul care lansează ideea că statele membre trebuie să demonstreze că au o vizune comună privind reacţia la şocuri. deschiderea. distincţia dintre bunurile interne şi cele externe ȋşi pierde din semnificaţie ca urmare a concurenţei care va egaliza preţurile exprimate ȋn aceeaşi monedă. Ultimul criteriu economic. când două state nu au aceeaşi monedă. acesta ȋmpreună cu cel de-al treilea. Dacă statele sunt deschise. consecinţele unui şoc specific unui produs ar fi reduse. Este avansată ideea că statele ale căror producţii şi exporturi sunt diversificate şi au o structură similară formează o zonă monetară optimă. ȋn scopul binelui comun. Altfel spus. Transferurile fiscale reprezintă cel de-al patrulea criteriu şi primul de natură politică. diversificarea producţiei care aparţine lui Peter Kenen. 6 . criteriul solidarităţii. Acestea din urmă pot primi transferuri ca şi compensare pentru pierderea instrumentului ratei de schimb. deschiderea. susţinut de Ronald McKinnon. Ȋn ultimul rand.

susţin Baldwin şi Wyplosz (2006). indiferent dacă acestea sunt lovite sau nu de şocuri. 203). pag. va duce la sincronizarea mai bună a ciclurilor economice şi la apropierea de statutul de zonă monetară optimă. Acest lucru este cauzat de mai multe motive precum diferenţele culturale ȋnsemnate dintre ţări. mobilitatea forţei de muncă şi transferurile fiscale. Cristian Socol. comerţul intraramură fiind predominant ȋn cadrul comerţului exterior (Marin Dinu. 2004. Pe de altă parte. 354). limba. Ȋn consecinţă. Totodată. Apoi. Cristian Socol. Cristian Socol. 2004. 358). guvernele şi-au păstrat autoritatea asupra stabilirii ȋncasărilor şi cheltuielilor bugetare. 204). mobilitatea factorului muncă este redusă ȋn Europa. pag. 204). ipoteza specializării (Krugman. agenţii economici adaptându-şi comportamentul ȋn interesul UEM. tradiţiile şi obiceiurile. Deschiderea poate fi definită ca parte a activităţii economice consacrate comerţului exterior. 1993) afirmă că integrarea 7 . apoi costurile mobilităţii care sunt percepute ca fiind ridicate (Marin Dinu.9). iar pe de altă parte. afirmând că accentuarea integrării datorită unificării monetare. Charles Wyplosz.1. Frankel şi Rose (1998) au susţinut cea dintâi ipoteză. Apoi. nu acelaşi lucru se poate spune şi despre următoarele două. bugetul este aproape ȋn totalitate folosit pentru politica agricolă comună şi pentru fondurile structurale care susţin regiunile mai sărace. pag. bugetul UE nu are un rol de stabilizare a economiilor. ȋn ceea ce priveşte gradul de deschidere al economiei. Dacă primele două criterii sunt satisfăcute de ţările membre UE. pag. referitor la criteriul lui Kenen. 2006. Această abordare este ȋmpărtăşită şi de Comisia Europeană (Mihai Sebea. sistemul transferurilor fiscale nu funcţionează ȋn cadrul UE deoarece pe de-o parte. Alexandru Ionescu. UE este departe de a ȋndeplini acest criteriu ceea ce ȋnseamnă că sunt posibile şocuri asimetrice ȋn ţările care se confruntă cu o lipsă a concurenţei (Richard Baldwin. Astfel. 2006. Charles Wyplosz. pag. există două ipoteze cu privire la ZMO. Ponderea exporturilor ȋn PIB măsoară partea din producţia internă ce este exportată iar ponderea importurilor ȋn PIB reprezintă proporţia cheltuielilor interne corespunzătoare importurilor (Richard Baldwin. Conform tabelului din anexa 1 care prezintă media celor două ponderi ȋn PIB reiese că statele membre UE au o economie deschisă. acesta este ȋndeplinit de ţările din UE. diversificarea producţiei. ipoteza endogenităţii şi cea a specializării. Apoi. având dimensiuni reduse (Marin Dinu. Conform acestui criteriu Europa nu este ȋn mod cert o uniune monetară optimă. 2006. 2004. deşi există o liberă circulaţie a cetăţenilor ȋn spaţiul UE.2 Este UE o zonă monetară optimă? Pentru a răspunde la această ȋntrebare este necesară o scurtă analiză a criteriilor care definesc o zonă monetară optimă. pag. majoritatea economiilor europene ȋndeplinesc acest criteriu. Astfel.1.

sociale şi ciclice şi de asemenea. 2). forma de integrare care adaugă caracteristicilor pieţei comune.1 Integrarea economică. având ȋn vedere toate cele prezentate mai sus. (Marin Dinu. Astfel. Pe măsură ce gradul de deschidere al economiei creşte. comună. Ȋn concluzie. • Integrarea economică totală ca ultim stadiu al integrării este caracterizată de unificarea politicilor monetare. 197). forma de integrare prin care ţările membre ȋnlătură toate barierele din schimburile comerciale desfăşurate ȋntre ele şi. 2): • Zona de liber schimb care reprezintă acea formă de integrare ȋn care taxele vamale şi restricţiile cantitative sunt eliminate ȋn cazul importurilor ȋntre statele membre zonei.sporită duce la o corelaţie mai redusă a ciclurilor de afaceri. Uniunea economică. ȋn timp ce acestea din urmă ȋşi promovează o politică comercială proprie faţă de statele terţe. fiscale. de cele mai multe ori. care să circule ȋntre ţările membre şi o politică monetară unitară. adoptă un tarif vamal comun faţă de terţi. de asemenea. Cristian Socol. un anumit grad de armonizare a politicilor economice naţionale ȋn vederea reducerii discriminării pe piaţa comună. bariere economice care. pag. scurtă prezentare Integrarea economică presupune eliminarea barierelor economice (orice tip de obstacol care ȋmpiedică sau distorsioneaza mobilitatea factorilor de producţie) dintre două sau mai multe ţări. 2004. Există mai multe stadii de integrare europeană care cuprind transformări ale structurilor economice şi socio-politice ale spaţiului european (Uniunea economică şi monetară.2 Drumul către UEM 1. fiecare ţară se va specializa ȋn producerea acelor bunuri pentru care deţin un avantaj comparativ. pag. pentru ţările membre. • Uniunea vamală. • Uniunea economică şi monetară care. 1. 2005. 2005. membrii unei zone monetare vor avea o structură economică foarte puţin diversificată. pag. faţă de uniunea economică. criteriile ZMO fiind doar ȋn parte ȋndeplinite. predispusă a fi afectată de şocuri asimetrice. nu coincid cu cele teritoriale (Gabriela Drăgan. presupune o monedă comună. UE nu este o zonă monetară optimă. de existenţa 8 . • • Piaţa comună care este o uniune vamala ȋn care există libera circulaţie a factorilor de producţie.2.

Mai mult de doi ani au fost necesari pentru a elabora un aranjament monetar. perioadă ȋn care s-au luat foarte multe decizii importante pentru evoluţia continentului. 11). Dintre acestea pot fi exemplificate decizia de a crea Fondul Monetar Internaţional. “O istorie economică a Europei”). Alexandru Ionescu. Tratatele de la Roma Europa a traversat o perioadă extrem de grea după cel de-al doilea război mondial. 158). Deşi acesta trebuia să ofere stabilitate şi siguranţă financiară participanţilor.2 Perioada 1948 – 1979: Uniunea Europeană de Plăţi. plăţile şi deficitele comerciale constituind o frâna ȋn calea schimburilor. concept ce va fi analizat şi dezvoltat ȋn continuarea lucrării. Banca Mondială sau Organizaţia de Cooperare Economică Europeană din anul 1948 (care a devenit ȋn anul 1961. 2002. 2006 pag. ȋn realitate autoritatea de a impune politici de ajustare structurală şi de a stabili condiţiile pentru obţinerea de ȋmprumuturi era transferată Comitetului Director al FMI (Dumitru Miron şi alţii. prin intermediul lirei sterline şi a zonei francului. Un alt moment important pentru integrarea monetară l-a reprezentat semnarea şi apoi ratificarea Tratatelor de la Roma prin care au fost ȋnfiinţate Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi EURATOM. ȋn urma creşterii numărului de participanţi). Ȋn consecinţă. 155). aceasta din urmă fiind ȋnfiinţată pentru a gestiona ajutorul acordat de SUA Europei prin planul Marshall ȋn vederea reconstrucţiei acesteia.2. 1. care a funcţionat ca o camera de compensaţie pentru ţările membre (Mihai Sebea. decizii care au mare influenţă şi ȋn prezent. Ȋn anul 1958 acestea din urmă au decis trecerea monedelor lor la convertibilitate deplină. care ȋmpreună cu CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului) au lansat proiectul de integrare economică europeană care a influenţat şi arhitectura monetară 9 . 2002. monedele europene nu erau convertibile ȋntre ele. având rolul de a menţine o zonă de stabilitate monetară ȋn Europa. Uniunea Europeană se află ȋn stadiul Uniunii economice şi monetare. pag. a fost ȋnfiinţată UEP care a instituit sistemul compensaţiilor multilaterale şi de creditare automată ȋntre ţările membre OCEE (Nicolae Păun. Se poate afirma că istoria procesului de cooperare monetară europeană a ȋnceput prin ȋnfiinţarea UEP. Ȋn prezent.unei autorităţi supranaţionale ale cărei decizii au caracter obligatoriu pentru statele membre. şi din ţările africane sau asiatice aflate ȋn spaţiul colonial (Dumitru Miron şi alţii. La terminarea războiului. acesta intrând ȋn vigoare la 1 iulie 1950 sub numele de Uniunea Europeană de Plăţi (UEP) formată nu numai din cele 18 state europene membre OCEE ci. iar UEP a fost ȋnlocuită cu Aranjamentul Monetar European. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. pag.

s-a decis crearea unui grup de experţi prezidat de Pierre Werner (primul ministru al Luxemburgului din acea perioadă) care să ȋntocmească un raport detaliat cu privire la crearea şi funcţionarea unei uniuni monetare complete 10 . ȋn condiţiile instabilităţii monetare. 159). Euratom avea ca obiectiv crearea unor condiţii de dezvoltare a unei industrii nucleare puternice.europeană (Dumitru Miron şi alţii. Aceste obiective urmau să fie realizate prin măsuri concrete care să aibă ca rezultat crearea unei uniuni vamale pentru produsele industriale. Italia şi Franţa. uniunea vamală şi piaţa unică sunt stadii ale integrării ce trebuiau urmate logic de unificare monetară. în cadrul CEE a fost creat Comitetul Monetar. a fost ajustarea cursurilor de schimb care puteau să influenţeze negativ realizarea uniunii vamale şi a viitoarelor politici sectoriale. Apoi. care prin activitatea lor au realizat o armonizare a politicilor monetare şi soluţionare a detaliilor tehnice de funcţionare a noii comunităţi monetare. prin acţiuni comune ȋn ceea ce priveşte cercetarea şi difuzarea cunoştintelor. Astfel. care a luat fiinţă prin reunirea a şase ţări: Belgia. esenţiale pentru industrie. crearea de ȋntreprinderi comune ȋn timp ce obiectivul principal al CEE era asigurarea progresului economic şi social prin eliminarea barierelor care divizau Europa. Această prevedere a fost greu transpusă în practică deoarece politicile în cadrul cursurilor de schimb şi de rezolvare a dezechilibrelor balanţelor de plăţi au rămas în sarcina FMI. La sfârşitul anului 1968. realizarea unei pieţe interne ȋn care să circule liber bunurile. reducerea decalajelor ȋntre regiuni. prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare şi a restricţiilor netarifare. Tratatul de la Roma precizează explicit că fiecare ţară participantă la procesul european de integrare trebuie să considere politicile în domeniul cursurilor de schimb ca elemente rezultante ale unui consens reciproc. serviciile. ȋn principal cantitative. dar şi căile de soluţionare a dezechilibrelor balanţelor de plăţi. capitalul. Fiecare dintre aceste instituţii a avut o contribuţie importantă pentru evoluţia Uniunii Europene. ȋn special realizarea Politicii Agricole Comunitare. Pe de altă parte. pe linie monetară. prin liberalizarea producţiei şi schimbului de materii prime. coordonarea politicilor economice naţionale şi crearea unor politici comune ȋn domeniul agricol. a avut dublu merit: din punct de vedere politic a iniţiat reconcilierea şi cooperarea franco-germană şi a pus bazele structurii iniţiale iar din punct de vedere economic a contribuit la redresarea eonomică a Europei. CECO. Totuşi. precum şi adoptarea unei politici comerciale comune faţă de terţi. Luxemburg. Germania. A fost aplicat în practică principiul FMI privind fixitatea cursurilor de schimb. alcătuit din câte un reprezentant al băncilor centrale din ţările integrate şi doi reprezentanţi ai Comisiei Europene. ȋn cel al concurenţei etc (Gabriela Drăgan. 2002. Note de curs). principala problemă a CEE în anii '60. Olanda. persoanele şi de asemenea. ameliorarea condiţiilor de viaţă şi muncă ale popoarelor europene precum şi consolidarea păcii. cărbune şi oţel. pag. precum şi Comitetul Guvernatorilor Băncilor Centrale din ţările membre. Drept urmare.

Acesta era văzut la momentul respectiv ca un instrument de creare a unei zone de stabilitate monetară ȋn spaţiul comunitar.25% faţă de dolar şi tot +/-2. cele şase ţări membre CEE (apoi Danemarca. ȋn anul 1971 SUA “au suspendat” convertibilitatea dolarului ȋn aur şi au devalorizat dolarul cu 10 procente iar ȋn 1973 sistemul Bretton Woods a luat sfârşit prin abandonarea principiului “fix. Ȋn consecinţă. nu a sesizat necesitatea modificării Tratatului de la Roma (Dumitru Miron şi alţii. Marea Britanie. Dolarul nu a mai fost considerat un standard sigur.25% ȋntre ele). 1. 26). 164).4.25%. Astfel. Irlanda şi Norvegia) au convenit să reducă marja maximă de fluctuaţie a monedelor lor la +/.5% (+/-2. iar sistemul de la Bretton Woods s-a prabuşit ȋn momentul ȋn care SUA nu a mai putut garanta valoarea ȋn aur a dolarului. prin urmare. pag. la sfârşitul anilor ‘60 inflaţia a ȋnceput să crească ȋn mai multe ţări atât ca urmare a condiţiilor locale cât şi din cauza Războiului din Vietnam care a fost finanţat parţial din masa monetară. pag. pag. dar şi ca un punct de legătură ȋntre Bretton Woods şi Uniunea Economică şi Monetară (Uniunea economică şi monetară. De asemenea. 11 . dar ajustabil”. pag. Ca urmare a Acordului Smithsonian din decembrie 1971 marjele de fluctuaţie a monedelor europene faţă de dolar au fost majorate de la +/-1% la +/-2. fiecare ţară devenind liberă săşi aleagă regimul cursului de schimb (Richard Baldwin. Charles Wyplosz. aranjamentul fiind numit “şarpele ȋn tunel” (Mihai Sebea. 3). Uniunea monetară ar fi implicat “convertibilitatea deplină şi ireversibilă a monedelor statelor membre. Alexandru Ionescu. a fost creat şarpele monetar. O astfel de bandă de fluctuaţie era considerată prea largă şi incompatibilă cu funcţionarea pieţei comune şi ȋndeosebi cu cea a Politicii Agricole Comune. SME a luat fiinţă ca urmare a propunerii comune a cancelarului german Helmut Schmidt şi a preşedintelui francez Valery Giscard d’Estaing. fixitatea irevocabilă a parităţilor şi cursurilor valuatare şi liberalizarea completă a fluxurilor de capital” (Raportul Werner.2. pag. Statele europene au căutat ȋn continuare o modalitate de a soluţiona problema instabilităţii monetare. 2006. 2002.ȋntre economiile europene ȋn decurs de 10 ani. 2006. 300). Raportul Werner nu a fost implementat deoarece Consiliul Ministerial de la acea dată nu a acceptat ideea creării unor noi instituţii în afara celor deja existente şi. condiţii ȋn care fiecare monedă ar fi putut varia cu aproape 9% faţă de celelalte. 11). Ca urmare. Negociat ȋn 1978 de către cele nouă ţări membre ale Comunităţii Europene. eliminarea fluctuaţiilor cursului de schimb. părerea experţilor care au ȋntocmit raportul era ȋn favoarea adoptării unei monede unice pentru ţările membre pentru a garanta ireversibilitatea măsurilor luate. Pe plan internaţional.3 Perioada 1979 – 1999: Sistemul Monetar European Următorul moment important pentru integrarea europeană este anul 1979 cand este adoptat Sistemul Monetar European (SME). având ȋn vedere devalorizarea dolarului şi prăbuşirea Sistemului Monetar Internaţional.

Note de curs). moneda comunitară era a patra ca pondere în împrumuturile internaţionale (1990). pieţele private au adoptat ECU şi au emis instrumente de ȋndatorare folosind această unitate. ȋnsă ea a fost gândită astfel ȋncât să nu fie o monedă. un mecanism de schimb care presupunea respectarea unor marje de fluctuaţie de 2.Astfel. ECU a fost o monedă cu valoare variabilă. ECU. rezultatul unui coş format din monedele ţărilor membre. în funcţie de variaţia cursurilor de schimb ale monedelor naţionale. yenul japonez (12%) şi francul elveţian (10%) ceea ce arată importanţa acesteia. SME includea crearea simbolică a monedei unice europene. precum şi asigurarea unei baze solide pentru coordonarea politicilor cursului de schimb faţă de ţările care nu participau la sistem. neexistând exemplare fizice ale acesteia iar băncile centrale nu realizau tranzacţii ȋn ECU. contabilizate ȋn ECU (Gabriela Drăgan.moneda coş care funcţiona atât ca activ de rezervă cât şi ca mijloc de decontare. nu putea fi utilizată în tranzacţiile curente ale fiecărui cetăţean decât sub forma mijloacelor de plată nelichide (cecuri. mecanismul de susţinere financiară a avut rolul de a reglementa maniera de acordare de credite pe termen scurt şi mediu pentru depăşirea unor situaţii de criză. după dolarul SUA (40%). Fondul European de Cooperare Monetară a reprezentat instituţia prin care a avut loc susţinerea financiară a monedelor aflate în dificultate. depăşirea acestor marje impunând intervenţia autorităţilor monetare precum şi mecanisme de credite care prevedeau ca statele membre să transfere FECOM-ului (Fond Monetar de Cooperare Monetară ȋnfiinţat ȋn 1973 care era autorizat să primească rezerve monetare şi să restituie statelor membre cantitatea corespunzătoare de ECU. ECU a fost utilizată îndeosebi de autorităţi şi de societăţile transnaţionale pentru contractarea de împrumuturi pe piaţa internaţională a capitalurilor. emiterea de cărţi de credit şi de cecuri de călătorie în ECU. printre obiectivele SME se numărau o cooperare monetară mai strânsă ȋn vederea creării zonei de stabilitate menţionate mai sus. Aceasta a fost o unitate de cont. 12 . care servea ca mijloace de credit) 20% din rezervelor ȋn dolari şi ȋn aur. De asemenea. precum împrumuturi publice şi emisiuni obligatorii în ECU. ECU a fost moneda oficială a Comunităţii Europene. fiind folosită pentru toate tranzacţiile oficiale. fiecare monedă având o anumită pondere considerată a reprezenta puterea economică a ţării şi importanţa acesteia ȋn comerţul intraeuropean. O altă componentă a SME. Aceste ponderi erau revizuite la fiecare cinci ani sau la cerere. SME se baza pe trei elemente principale. credite bancare şi interbancare. Pe plan internaţional. “European Currency Unit” –ECU. dacă una din monedele ce intrau în coş suferea fluctuaţii mai mari decât cele stabilite de cursul pivot (rată de schimb care arată câţi ECU valorează unitatea monetară a fiecărei ţări) şi au fost alese iniţial aşa ȋncât 1 ECU = 1 $. viramente bancare) sau prin deschiderea de conturi de economii.25% faţă de cursul pivot (cel al monedei ECU).

realinierile monetare accentuând responsabilitatea comună a ţărilor participante şi oferind totodată 13 . stabilit de comun acord şi numit marjă sau culoar de fluctuaţie. membrii au optat. în acelaşi timp.330). băncile centrale interveneau. În acelaşi timp. numit Mecanismul ratei de schimb 2 (MRS II). Acest aranjament monetar a fost primul sistem al ratelor de schimb în întregime european. pag. lansându-se totodata un al doilea mecanism al ratei de schimb.Mecanismul de schimb introdus în 1979 pentru a reduce fluctuaţiile în valoarea nominală a monedelor statelor membre. cursuri pivot ce au stat la baza grilei de paritate. în cadrul căruia sistemul multilateral a fost înlocuit cu unul bilateral. a apărut aşa numita “imposibilă trinitate”. principiu care susţine că cele trei caracteristici dorite de MRS. pentru stabilitatea ratei de schimb şi pentru un control riguros al mişcării capitalurilor. fără a avea la bază o monedă de referinţă extraeuropeană. independenţa politicii monetare. prin cumpărarea sau vânzarea de monede. prin care fiecare monedă participantă are definită o paritate centrală comparativ cu euro (Uniunea economică şi monetară. dar ajustabile. ȋn general. Astfel. o rată fixă de schimb valutar. Charles Wyplosz. el nu s-a constituit în jurul unei monede pivot ci pe baza unui mecanism de schimb bilateral. mobilitatea totală a capitalului nu pot exista ȋmpreună (Richard Baldwin. 4). restabilind valoarea de piaţă a respectivei monede. ȋnsă şi ȋn interiorul SME limitele de fluctuaţie puteau fi extinse la +/-6%. Funcţionarea SME şi ȋn special a MRS a presupus o scădere a independenţei băncilor centrale prin obligaţia de a respecta marjele de fluctuaţie stabilite. o rată centrală de paritate în ECU. lira irlandeză. cinci dintre ele şi-au realiniat ratele de schimb (peseta spaniolă. în timpul căreia două monede (lira sterlină şi cea italiană) s-au retras din sistem. opţiune exercitată de Italia ȋn perioada 1979-1990. Pe scurt. pag. Băncile centrale au intervenit pe pieţele valutare. Intervenţia s-a realizat pe baza principiului cererii şi al ofertei: atunci când valoarea unei valute scădea sub un anumit prag. Aceasta din urmă a fost adoptata în 1999.15% a demonstrat faptul că integrarea monetară cu mai multe monede aflate în circulaţie nu dă rezultatele scontate şi că singura cale pentru atingerea acestui deziderat o reprezintă moneda unică. 2006. S-a stabilit o marjă de fluctuaţie de ±2. ȋn primii ani de viaţă SME a funcţionat ca un sistem de cursuri fixe. escudo portughez. Criza din 1992-1993.25% între monedele SME şi de 6% pentru monedele care nu făceau parte din mecanismul de schimb. coroana daneză şi francul francez) şi una dintre ele a atins marje de fluctuare de +/. Mecanismul ratei de schimb avea la bază un sistem de parităţi care îi permitea fiecărei monede să fluctueze limitat în relaţie cu fiecare din valutele din sistem stabilindu-se. pe baza susţinerii reciproce şi a acţiunilor colective ale băncilor centrale din statele membre constituie elementul esenţial al SME şi se bazează pe faptul că fiecare monedă a avut un curs pivot în raport cu ECU. pentru a le influenţa valoarea. Ȋn perioada funcţionării sistemului.

ȋn acea perioadă se aprecia că SME reprezenta de fapt o zonă a mărcii. acestea făcând eforturi importante ȋn vederea susţinerii convergenţei nominale şi a coordonării politicilor monetare.posibilitatea realizării echilibrului monetar şi economic. ȋn cursul anilor ‘80 SME a trecut de la un sistem de cursuri fixe dar ajustabile. acestea fiind prezentate pe scurt ȋn anexa 2. Ȋn plan monetar. 12). ȋntre 1987 şi 1992 nemaiexistând realinieri. ȋn acel moment considerându-se că SME a devenit o zonă a mărcii (Mihai Sebea. ţările cu inflaţie mai mare decât Germania nu au mai utilizat devalorizările pentru a recupera competitivitatea. Printre factorii care au asigurat stabilitatea monetară din această perioadă se regăsesc nivelul ridicat al convergenţei macroeconomice şi concentrarea eforturilor ȋn direcţia coordonării mai strânse a politicilor monetare şi utilizarea unor instrumente diverse pentru susţinerea cursurilor de schimb (Dumitru Miron şi alţii. aspecte care vor fi detaliate ȋn capitolul II al acestei lucrări. Pe de altă parte. Apoi. să intre ȋntr-o perioadă mai stabilă. La mijlocul anilor ‘80. Ȋn concluzie. Capitolul II: Tratatul de la Maastricht şi consolidarea UEM 2. ȋntre 1983 şi 1986 realinierile se efectuează ȋn medie la 12 luni. semnarea Tratatului de la Maastricht (1992) care a intrat ȋn vigoare ȋn anul 1993. pentru ca după realinierea din martie 1983. Alexandru Ionescu. 2006. pag. Astfel. pag. dacă ȋn primii ani ai funcţionării SME exista o realiniere ȋn medie la opt luni.1 Tratatul de la Maastricht şi criteriile de convergenţă Tratatul de la Maastricht sau Tratatul asupra UE reprezintă finalul numeroaselor ȋncercări de a realiza o uniune monetară. Acesta a fost semnat de către miniştrii de externe şi de finanţe ai Comunităţii la data de 7 februarie 1992 şi a intrat ȋn vigoare la 1 noiembrie 1993. Ca rezultat. din funcţionarea mecanismului ratei de schimb au rezultat atât efecte pozitive cât şi negative. Ele au preferat convergenţa spre o rată germană a inflaţiei şi au renunţat la autonomie ȋn ceea ce priveşte politica monetară. chiar ȋn condiţiile vulnerabilităţii dolarului american. la un sistem de cursuri fixe de natură rigidă. Franţa şi Italia sunt ţări care au adoptat această strategie. Tratatul de la Maastricht a consfinţit constituirea unei Bănci Centrale la nivelul Uniunii şi a stabilit criteriile pe care 14 . Ȋn perioada 1979 – 1999 a avut loc un moment extrem de important pentru evoluţia unificării monetare a Uniunii Europene. stabilitatea cursurilor de schimb ȋn cadrul SME a putut fi asigurată. 2002. 179). Deoarece monedele acestor ţări aveau o rată de schimb fixă faţă de marca germană autorităţile au decis ca ȋn continuare să ţină sub control preţurile pentru a nu-şi pierde competitivitatea (care nu mai poate fi compensată prin scăderi ale cursului). Această evoluţie a SME arată că stabilitatea ratei de schimb era o prioritate pentru ţările membre.

2006. Alexandru Ionescu. statele care fac parte din zona euro renunţă la propria suveranitate monetară. Ȋn consecinţă. independenţa băncilor centrale naţionale. denumirea oficială a Comunităţii Europene a fost schimbată ȋn Uniunea Europeană iar pilonului economic ȋi sunt anexaţi doi noi piloni – pilonul dedicat cooperării ȋn materie de politică externă şi de securitate. Tratatul de la Maastricht prevedea realizarea UEM ȋn trei etape. conducerea operaţiunilor valutare. pilon interguvernamental şi doar parţial supranaţional şi pilonul dedicat cooperării ȋn materie de politică internă şi de justiţie. acesta a produs modificări şi ȋn afara spectrului monetar. Cea de-a treia etapă de realizare a UEM a urmărit fixarea parităţilor dintre moneda unică şi monedele ţărilor participante precum şi introducerea efectivă a monedei unice. prin adoptarea euro ca monedă unică. precum şi promovarea şi gestionarea operţiunilor legate de sistemele de plăţi (Dumitru Miron şi alţii. 20). Alexandru Ionescu. prima fază a ȋnceput la jumătatea anului 1990 prin liberalizarea fluxurilor de capital ȋntre membrii Comunităţii Europene şi s-a ȋncheiat ȋn octombrie 1993 prin desăvârşirea pieţei unice. având ca principal rol coordonarea eforturilor de respectare a criteriilor de convergenţă precum şi realizarea pregătirilor de creare a Băncii Centrale. care ȋnlocuieşte Institutul Monetar European. iar ȋn caz contrar. cu decizia irevocabilă de a se adopta o monedă unică până la data de 1 ianuarie 1999. gestionarea rezervelor oficiale ale statelor membre UE. responsabilitatea privind politica monetară ȋn cadrul UEM fiind transferată nucleului Sistemului European al Băncilor Centrale. Acesta este format din Banca Centrală Europeană şi băncile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi are ca responsabilităţi punerea ȋn aplicare a politicii monetare a UE. denumite şi criteriile de la Maastricht sunt prezentate ȋn anexa nr. 2006. trecerea ar fi avut loc la 1 ianuarie 1999 (Mihai Sebea. trecerea la această etapă s-ar fi făcut ȋn 1997. Ȋn cadrul celei de-a treia etape. Acestea din urmă. compus din guvernatorii băncilor centrale ale ţărilor membre UE. precum şi reglementarea privind reducerea deficitelor bugetare ȋn vederea ȋndeplinirii criteriilor de convergenţă (Mihai Sebea. Pe de altă parte. 3. 2). Cea de-a doua etapă debutează la 1 ianuarie 1994 şi prevede ȋnfiinţarea Institutului Monetar European. Astfel. pilon interguvernamental (Gabriela Drăgan. ȋncepe să funcţioneze Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). 190). Note de curs). Partea din Tratat referitoare la uniunea monetară a fost complet şi strict conturată. Astfel. 2002. Totodată. 19). ȋn această primă etapă are loc debutul procesului de convergenţă economică prin intermediul supravegherii multilaterale a politicilor economice ale statelor membre. Ȋn această etapă puteau intra doar ţările care ȋndeplinau criteriile de convergenţă. 15 . pag. pag. pag. etapă care presupunea două termene de realizare: dacă majoritatea ţărilor membre satisfăceau criteriile de convergenţă ȋn 1996. pag. Banca Centrală Europeană.statele membre UE trebuie să le ȋndeplinescă pentru a putea adopta moneda unică (Uniunea economică şi monetară.

cât şi cele care sunt parte doar din UE sunt incluse ȋn SEBC. legislaţia naţională trebuind să fie perfect compatibilă cu prevederile din Tratat articolul 108: “Ȋn exercitarea puterilor şi ȋndeplinirea sarcinilor şi responsabilităţilor conferite prin Tratat şi Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale. cât şi băncile centrale naţionale sunt foarte bine protejate ȋmpotriva influenţei politice.SEBC care funcţionează pe baza Protocolului privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Bancii Centrale Europene. fiecare stat trebuie să adapteze statutul băncii naţionale aşa ȋncât să corespundă cerinţelor comune. nu este abilitat să acţioneze şi nu are organe de decizie proprii. Având ȋn vedere că atât băncile centrale ale statelor care fac parte din zona euro. ale guvernului statului membru sau ale oricărui alt organism.382). Scheller. Totodată. 43). pentru a se reduce. membrii consiliului de conducere sunt numiţi pe termen lung (8 ani) şi nu pot fi ȋnlocuiţi. Acest sistem. cele din urmă nu sunt implicate ȋn ȋndeplinirea funcţiilor de bază ale sistemului ca urmare a faptului că şi-au păstrat suveranitatea monetară (Hanspeter K. Scheller. iar operaţiunile sale financiare nu sunt supuse auditului Curţii Europene a Auditorilor care supraveghează Comisia Europeană. 2006. 2006. termenul “SEBC” defineşte un cadru instituţional care stabileşte “legătura organică” ȋntre băncile centrale naţionale şi BCE. Pe de altă parte. Ȋn acest sens. numit şi Eurosistem este caracterizat printr-un grad ȋnalt de independenţă. anexat la Tratatul de la Maastricht. Ca alternativă a SEBC exista posibilitatea creării unei bănci centrale unice. independent de cel al Uniunii Europene. membrii SEBC. nici Banca Centrală Europeană. Astfel. pag. asigurând centralizarea procesului decizional şi faptul că misiunile atribuite lui prin Tratat sunt ȋndeplinite ȋn concordanţă cu repartizarea competenţelor şi cu obiectivele sistemului. pag. pag. având buget propriu. ci beneficiază de serviciile auditorilor externi (Richard Baldwin. 54): 16 . Conform dispoziţiilor articolului 9. nici băncile naţionale şi nici alţi membri ai forumurilor lor decizionale nu vor solicita sau urma indicaţiile instituţiilor sau organismelor comunitare. posibilitatea exercitării presiunilor. funcţiile specifice ale BCE sunt după cum urmează (Hanspeter K. ȋnainte de a face parte din UEM. astfel. tot ȋn vederea asigurării independenţei sistemului. Charles Wyplosz. 4) au stat la baza fundamentării deciziei de a crea un sistem care să ȋndeplinească funcţiile de bancă centrală pentru zona euro.2 din Statutul SEBC. 2006. atât Banca Centrală Europeană. Pe de altă parte. băncile centrale ale statelor membre şi BCE sunt persoane juridice şi participanţi activi. Astfel. BCE este independentă şi din punct de vedere financiar. ȋnsă. Instituţiile şi organismele comunitare şi guvernele statelor membre se obligă să respecte acest principiu şi să nu caute să-i influenţeze pe membrii forumurilor decizionale ale Băncii Centrale Europene sau ale băncilor centrale ȋn ȋndeplinirea sarcinilor acestora”. ȋnsă considerente de natură politică şi economică (prezentate ȋn anexa nr. nu are personalitate juridică.

Ȋn ceea ce priveşte programul privind introducerea monedei unice. numărul de bilete care vor fi emise (7). ȋnsă numai după ce statul primeşte derogarea de care beneficia Marea Britanie. Ȋn cadrul Consiliului European din data de 1-3 mai s-au anunţat cele 11 state membre care ȋndeplineau criteriile de convergenţă necesare intrării ȋn cea de-a treia etapă a Uniunii Economice şi Monetare şi adoptării monedei unice. Note de curs). considerat necesar pentru succesul UEM (Pactul de Stabilitate şi Creştere. s-au luat hotărâri cu privire la denumirea monedei unice. Note de curs). numit şi Scenariul de la Madrid. reprezintă nucleul decizional al Eurosistemului. ȋncepând cu data de 1 ianuarie 1999. 2. Marea Britanie beneficiază de “o clauză de opţiune”. acesta a fost stabilit ȋn cadrul Consiliului European de la Madrid (15–18 decembrie 1995). zona euro este formată din 17 ţări membre prezentate ȋn anexa 6. având scopul de a coordona politicile fiscale naţionale ȋn cadrul Uniunii Economice şi Monetare ȋn vederea asigurării unui climat de stabilitate şi prudenţă bugetară. Acesta trebuie privit ca fundament al celei de-a treia etape a realizării UEM. pentru ca la al doilea referendum acesta să fie ratificat. Deşi ȋndeplineau criteriile de convergenţă.2 Pactul de Stabilitate şi Creştere – PSC I Pactul de Stabilitate şi Creştere a fost adoptat ȋn cadrul Consiliului European de la Dublin.  are drept de iniţiativă legislativă la nivel comunitar şi acordă consultanţă instituţiilor Comunităţii şi statelor membre UE cu privire la proiectele de acte normative. Astfel. scenariu de introducere a monedei unice. Marea Britanie. Euractiv. necesare ȋn cea de-a treia etapă a UEM.  ȋndeplineşte atribuţiile fostului IME. valoarea celui mai mare (500) şi a celui mai mic (5) şi a unui calendar.  asigură aplicarea coerentă a politicilor proprii. prezentată ȋn cadrul subcapitolului precedent. din decembrie 1996. Danemarca a respins iniţial Tratatul. Danemarca şi mai târziu Suedia. au refuzat să facă parte din UEM. a susţinut la momentul aderării la UE (1995) că nu este interesată să facă parte din zona euro (Gabriela Drăgan. 17 . Ȋn prezent.  are competenţe de reglementare şi dreptul de a impune sancţiuni. Acesta reprezintă un acord politic ȋntre statele membre UE. prezentat ȋn anexa 5 (Gabriela Drăgan. conform căreia are dreptul să intre ȋn zona euro atunci când consideră că este cazul. după modelul celor două state. Astfel. Suedia. 2008).

235) 18 . 2007. va avertiza statele membre ȋn legătură cu măsurile ce ar trebui luate ȋntr-o anumită perioadă de timp ȋn vederea reducerii deficitelor şi va solicita statelor membre constituirea unor depozite cu dobânzi 0% sau va impune amenzi (Gabriela Drăgan. această procedură de deficit excesiv. ȋn cazul ȋn care un stat are un deficit mai mare de 3% din PIB sau o datorie publică mai mare de 60% din PIB. adică dacă PIB ȋn termeni reali ȋnregistrează o scădere anuală de cel puţin 2%. Consiliul va face recomandări. Ȋn acest sens. Comisia Europeană poate recomanda Consiliului să ia o serie de măsuri ȋmpotriva statului ce a ȋncălcat prevederile Pactului (Pactul de Stabilitate şi Creştere. sancţiunile sunt sistematice şi. pag 11). ȋntre aceste două limite. Astfel. de a identifica erorile grave şi de a face recomandări. statele trebuie să se asigure că deficitul bugetar nu depăşeşte 3% din Produsul Intern Brut (PIB) şi că datoria publică nu depăşeşte 60% din PIB. ţara nu este sancţionată pentru depăşirea pragului de 3%. Astfel. care dorea continuarea politicii de inflaţie scăzută dusă de guvernul german timp de o perioadă ȋndelungată care i-a asigurat o creştere economică puternică ȋncepând cu anii 1950. detaliată ȋn cadrul articolului 104 din Tratatul UE. b) un mecanism de supraveghere – fiecare stat membru prezintă Comisiei şi Consiliului. Pactul a fost elaborat ca o modalitate de a limita puterile guvernelor naţionale de a exercita presiuni inflaţioniste asupra economiei europene. Theo Waigel. ȋn fiecare an. c) o definiţie a deficitului justificabil prin recesiune – depăşirea normei de deficit public (3% din PIB) este considerată ca excepţională şi temporară dacă este urmarea unei recesiuni economice grave. Altfel spus. Euractiv. presupune că statele membre au obligaţia să evite deficitele bugetare excesive (evaluate ȋn raport cu o valoare de referinţă). Note de curs.75% scădere a PIB). Ȋn consecinţă. 2008).Iniţial recomandat de ministrul de finanţe al Germaniei. ȋn cazul unei recesiuni grave (se ȋnregistrează scăderea PIB-ului cu 2%). Popescu. Pactul de Stabilitate şi Crştere a fost adoptat pentru ca ţările să respecte criteriile de stabilitate şi după aderarea la UEM. pag. dacă recesiunea este apreciată ca fiind slabă (0. oportunitatea sancţiunilor este apreciată de Consilu (Gheorghe H. formulând o opinie către Consiliu iar acesta din urmă va decide prin vot cu majoritate calificată asupra modului de acţiune. Comisia are obligaţia de a monitoriza situaţia bugetară. Pactul de Stabilitate şi Creştere aduce trei inovaţii principale: a) o normă de stabilitate – statele membre se angajează să respecte obiectivul bugetar pe termen mediu (să aibă un buget aproape de echilibru sau excedentar). un program de stabilitate. Principalul instrument de constrângere a statelor membre de a respecta criteriile de convergenţă este “procedura privind deficitul excesiv”.

se declanşează ȋn momentul ȋn care deficitul bugetar al unui stat este considerat excesiv. având ȋn vedere impactul ȋmbătrânirii populaţiei asupra bugetului. Aceste aspecte negative au dus la probleme serioase ȋn anii 2002-2004 când multe dintre statele din zona euro au ȋnregistrat o scădere economică. prevederile Pactului omit structura şi cauzele acestora. când statele au parte de evoluţii economice nefavorabile. rezultatul este creşterea acestora ȋntrucât. inclusiv la posibilitatea sancţionării statelor membre din zona euro ( Pactul de Stabilitate şi Creştere. Ȋn consecinţă. Principalele critici aduse se refereau ȋn special la rigiditatea sa excesivă şi la modul arbitrar ȋn care au fost stabilite cele două praguri pentru deficitul bugetar şi cel al ȋndatorării publice. acţiunea instituţiilor UE este percepută ca ȋnrăutăţind lucrurile. iar Comisia. Germaniei. statele membre crează presiuni asupra BCE pentru a relaxa politicile monetare. Aceasta din urmă a avut ca rezultat creşterea deficitelor bugetare ale Franţei. De asemenea. pe baza unei propuneri ȋnaintate de Comisie. Pe de-o parte.eu). Consiliul emite recomandări către statele membre implicate pentru corectarea deficitului excesiv şi stabileşte un termen pentru aceasta. Euractiv. Aceste programe sunt evaluate de Comisie. aceste lucruri nu fac altceva decât să promoveze Euroscepticismul. europa. Cu toate că a luat naştere ca urmare a faptului că statele membre au ȋnţeles nevoia existenţei unor măsuri care să asigure o bună coordonare a politicilor ȋn cadrul UEM. prevederile Pactului nu asigură suficientă flexibilitate pentru a face faţă crizelor ciclice şi nu pot fi considerate un ȋnlocuitor pentru coordonarea politicilor economice. deşi scopul PSC este de a proteja Banca Centrală Europeană de presiunile politice. pe de altă parte. Comisia Europeană a insistat asupra necesităţii ca aceste state să-şi controleze deficitele 19 . poate recomanda unui stat membru să respecte obligaţiile PSC. 2008). Referindu-se doar la limitele deficitelor. Componenta corectivă a PSC. lipsa flexibilităţii bugetare ȋn cazul recesiunii crează potenţiale tensiuni ȋntre guvernele naţionale şi instituţiile europene. Ca urmare a prevederilor PSC. Astfel. Ȋn consecinţă. una preventivă şi una corectivă. neputând apela la măsuri privind bugetele lor ȋn cazul recesiunilor. ȋntârziind refacerea economiilor (ameninţând să sancţioneze ţările când acestea se luptă cu probleme de ordin economic). Nerespectarea recomandărilor conduce la declanşarea următoarelor etape ale procedurii. prin intermediul sistemului de avertizare timpurie. iar Consiliul emite un aviz pentru fiecare dintre ele. prima dintre acestea se referă la faptul că statele membre trebuie să prezinte ȋn fiecare an programe de stabilitate (convergenţă) care să arate cum vor fi asigurate poziţii fiscale stabile pe termen lung. Pactul de Stabilitate şi Creştere a fost criticat imediat după adoptarea sa. Totodată. principalele avantaje şi dezavantaje ale PSC sunt prezentate ȋn anexa 7 (Pactul de Stabilitate şi Creştere. Consiliul poate declanşa o procedură de avertizare timpurie pentru a preveni apariţia unui deficit excesiv. Italiei şi Portugaliei. Pe de altă parte.Pactul de Stabilitate şi Creştere este format din două componente.

s-a decis la nivel european. Aşadar. 2. excepţia se referea la acele ţări care experimentau o creştere negativă de 2%. pag. 2005). reformarea acestui acord politic ȋntre statele membre UE pentru a ȋndeplini funcţia pentru care a fost creat şi anume asigurarea climatului de stabilitate şi prudenţă bugetară la nivelul Uniunii.3 Reforma Pactului de Stabilitate şi Creştere – PSC II O primă reformă a Pactului de Stabilitate şi Creştere a avut loc ȋn cadrul Consiliu din martie 2005. procedura deficitului excesiv nu poate fi declanşată ȋmpotriva unei ţări care traversează o perioadă de creştere economică negativă sau o perioadă prelungită de creştere ȋncetinită. acestea fiind considerate ȋn continuare reperele unei economii sănătoase. Franţa şi Germania ȋn special.bugetare ȋnsă unele dintre ele. concrete. Astfel. multitudinea criticilor aduse Pactului de Stabilitate şi Creştere. ciclul economic. Având ȋn vedere pe de-o parte. precum necesitatea asigurării potenţialului de creştere a economiei. cum ar fi eforturi pentru reducerea nivelurilor ȋndatorării. membru ȋn Comitetul Executiv al BCE ȋn cadrul conferinţei “Noi perspective pentru sustenabilitatea fiscală. ȋnsă ȋn noiembrie 2003 Consiliul de miniştri a abrogat procedurile ȋncepute de Comisie. adoptarea de programe de sprijin pentru activitatea de cercetare-dezvoltare. acumularea de rezerve bugetare ( Interviu dat de José Manuel-Páramo. Ȋn cadrul PSC iniţial. Astfel. demonstrând astfel inconsecvenţa şi lipsa de credibilitate a PSC (Paul De Grauwe. costurile ridicate ale reformelor structurale (reforma pensiilor. situaţie neȋntâlnită de la adoptarea Pactului. ȋnsă Comisia Europeană nu mai sancţionează statele care ȋnregistrează deficte bugetare mai mari de 3% dacă depăşirea pragului impus este temporară şi poate fi justificată prin argumente relevante. o altă schimbare ȋn cadrul prevederilor PSC se referă la declanşarea procedurii deficitului excesiv şi la prelungirea termenelor pe care statele le au la dispoziţie pentru a reduce deficitul dacă acesta depăşeşte pragul impus. reformă care a avut ca rezultat relaxarea prevederilor Pactului. Comisia. 240). Apoi. Frankfurt. ȋn ceea ce priveşte componenta corectivă. precum şi aplicarea de măsuri de ȋnsănătoşire bugetară. ȋn calitate de gardian al PSC. a sistemului de asigurări sociale). Pe de 20 . pragurile deficitelor au rămas nemodificate – 3% din PIB pentru deficitul bugetar şi 60% din PIB pentru datoria publică. au refuzat să respecte recomandările venite de la Comisie şi anume să adopte politici deflaţioniste. cea mai importantă dintre ele fiind aceea că prevederile sale sunt mult prea rigide şi pe de altă parte faptul că au existat cazuri când prevederile Pactului nu au fost aplicate. pe de-o parte. 2005. a simţit nevoită să ȋnceapă procedurile ȋmpotriva acestora.

Pentru a putea beneficia de această prelungire a termenului. Cu privire la componenta corectivă. ȋn fiecare an. Statele re spective au obligaţia de a prezenta aceste programe precum şi părerea instituţiilor europene cu privire la ele şi recomandările făcute de acestea din urmă. Euractiv 2007). programe de convergenţă care sunt prezentate până la 1 decembrie Comisiei şi Consiliului. statele membre zonei euro elaborează anual programe de stabilitate. Euractiv. după reformă termenul a fost prelungit la 2 ani. iar celelalte state membre ale UE elaborează. obiectivele pe termen mediu specifice fiecărui stat ȋn parte reprezintă o altă modificare adusă de reforma PSC. 21 . standardul este de 0. 2008). Acestea se vor situa ȋntre -1 % din PIB pentru ţările cu o ȋndatorare mică şi un potenţial de creştere sporit şi 0 sau chiar o valoare pozitivă pentru ţările cu datorie mare şi un potenţial de creştere scăzut. Frankfurt. Astfel. statele ȋn cauză trebuie să aducă dovezi conform cărora au luat măsurile de corectare a deficitului care le-au fost recomandate (Pactul de Stabilitate şi Creştere. noul Pact de Stabilitate şi Creştere impune o monitorizare mai atentă a operaţiunilor bugetare care ar putea avea un impact negativ asupra nivelurilor datoriei publice. existând posibilitatea ca aceste eforturi să fie mai mari ȋn perioadele bune şi mai mici ȋn cele mai puţin bune ( Interviu dat de José Manuel-Páramo. Comisie şi Consiliu prin intermediul unei urmăriri mai atente a gradului de asumare de către statele membre a recomandărilor Consiliului Ministerial. ȋnainte de reforma PSC. Reforma Pactului de Stabilitate şi Creştere din anul 2005 a adus efecte pozitive la nivelul Uniunii Europene. de asemenea mai multă atenţie nivelului datoriei publice: chiar dacă statele membre (ale căror niveluri de ȋndatorare depăşesc 60% din PIB) nu sunt supuse procedurilor de ȋncălcare a dispoziţiilor ȋn acest sens. 2005). ȋn ceea ce priveşte eforturile de ajustare pe care trebuie să le depună statele pentru a atinge aceste obiective pe termen mediu. Acest interval poate fi prelungit ȋn cazul ȋn care intervin evenimente economice neaşteptate cu consecinţe grave asupra bugetului. membru ȋn Comitetul Executiv al BCE ȋn cadrul conferinţei “Noi perspective pentru sustenabilitatea fiscală. parlamentelor naţionale (Stability and Growth Pact. dacă statele aveau la dispoziţie doar 1 an pentru a reduce deficitul dacă acesta este considerat excesiv. Totodată. reforma a stimulat un dialog economic transparent şi constructiv ȋntre statele membre. Astfel.altă parte. tot anual. Prin lărgirea posibiliăţilor de monitorizare a fiscalităţii. aceste obiective sunt definite pentru fiecare stat ȋn parte ţinând cont de gradul de ȋndatorare şi de potenţialul de creştere economică.5% din PIB pe an. noul Pact permite impunerea unor “termene limită realiste” care să permită statelor membre corectarea deficitelor bugetare excesive ȋntrucât statele membre cu un deficit iniţial ridicat şi perspective de creştere economică slabe vor beneficia de o prelungire a termenelor limită cu 2 sau 3 ani. Se acordă. De asemenea.

Astfel. pe baza raportului prezentat ȋn ianuarie de către Comisie. Altfel spus. programele naţionale de stabilitate şi convergenţă şi programele naţionale de reformă (acestea din urmă se referă la acţiunile care trebuie ȋntreprinse pentru consolidare politicilor statului membru respectiv ȋn domenii precum ocupare forţei de muncă şi incluziunea 22 . care reprezintă cea de-a doua reformă a Pactului. Atât semestrul european cât şi Pactul Euro Plus. ȋn luna martie a fiecărui an. introducerea semestrului european. iar Pactul Euro Plus este menit să ȋmbunătăţească coordonarea politicii economice ȋn vederea creşterii competitivităţii la nivelul Uniunii Economice şi Monetare. aplicarea regulilor devenind mai strictă iar a sancţiunilor mai dură. 2011).Ȋn ciuda celor menţionate anterior cu privire la aspectele pozitive ale reformei Pactului de Stabilitate şi Creştere. (Radu Şerban. din anul 2011 a ȋnceput să funcţioneze“semestrul european”. Apoi. priorităţi din care derivă recomandările pentru politica bugetară. Prin intermediul semestrului european politicile economice şi fiscale sunt evaluate de Comisia Europeană ȋnainte de a fi adoptate de statele care le-a propus.PSC III Ȋn vederea unei mai bune funcţionări a Pactului de Stabilitate şi Creştere şi pentru a alinia politicile bugetare naţionale atât cât poate fi posibil de realizat acest deziderat. existând posibilitatea de aplicare a unor sancţiuni mai severe ȋmpotriva acelor state care ȋncalcă Pactul de Stabilitate şi Creştere. Acesta reprezintă o perioadă de şase luni a fiecărui an ȋn timpul căreia sunt revizuite politicile bugetare şi structurale ale statelor membre ȋn vederea identificării neregulilor şi dezechilibrelor apărute sau iminente care ar ȋncălca prevederile PSC. care vizează două tipuri de programe. 2. este un instrument adiţional de supraveghere preventivă a politicilor economice şi fiscale ale statelor membre. care vor fi prezentate ȋn continuare au fost amplu dezbătute ȋn cadrul pachetului economic al Consiliului European de primăvară din perioada 24-25 martie 2011. se stabilesc priorităţile de politică economică. ȋn luna ianuarie. ȋncepând cu anul 2011.4 A doua reformă a Pactului de Stabilitate şi Creştere . Comisia Europeană prezintă un raport numit “Analiza anuală a creşterii” prin care evaluează măsura ȋn care recomandările Consiliului din anul precedent au fost luate ȋn considerare de către statele membre (Dan Popa. s-a decis la nivel european. coordonarea politicilor fiind extinsă şi asupra proceselor bugetare din fiecare stat membru UE. prin intermediul acestuia se urmăreşte consolidarea coordonării simultan cu pregătirea principalelor decizii bugetare. Ȋn consecinţă. semestrul european. Semestrul european are rolul de a consolida Pactul de Stabilitate şi Creştere. care a fost lansat anul acesta. 2010) Ȋn ceea ce priveşte modul de desfăşurare al noului proces de coordonare. acesta presupune mai multe etape.

ȋn funcţie de rezultatul analizei aprofundate. Tabloul de bord va fi alcătuit din mai mulţi indicatori (pentru care vor fi stabilite praguri de alertă care vor detecta atât niveluri excesiv de ridicate. De asemenea. gradul de îndatorare al sectorului privat şi datoriile implicite legate de îmbătrânirea populaţiei). ȋn conformitate cu recomandările primite de la Consiliul European. aceasta le analizează şi formulează sugestii către Consiliu. pe baza cărora statele membre ȋşi finalizează bugetele lor pentru anul următor (Radu Şerban. dincolo de perioada de tranziţie de cinci ani. Ȋn lunile iunie şi iulie. 2011). pentru fiecare stat membru. sunt trimise de către statele membre. Astfel. Dacă dezechilibrele macroeconomice nu sunt considerate problematice. Procedura de deficit excesiv nu va fi declanşată. Astfel. trei modalităţi de acţiune. format dintr-un tablou de bord şi o analiză critică. Semestrul european presupune existenţa unui mecanism de prevenire şi corectare a dezechilibrelor macroeconomice. Ȋn afara celor menţionate mai sus. Comisiei. împreună cu factorii de risc legaţi de structura datoriei. ȋnsă. cât şi niveluri excesiv de scăzute ale variabilei). dacă există dezechilibre macroeconomice sau riscul ca acestea să apară. Comisia va recomanda Consiliului să adopte recomandările preventive necesare pentru statele 23 . pentru a fi furnizat de către Comisie un bilanţ aprofundat al situaţiei fiecărui stat membru pentru care mecanismul de alertă indică posibilitatea apariţiei unor dezechilibre. un mecanism de alertă şi reguli care permit adoptarea unor măsuri de corecţie. semestrul european aduce schimbări şi ȋn ceea ce priveşte criteriul datoriei din Pactul de Stabilitate şi Creştere. Consiliul European (şefii de state şi de guverne) şi Consiliul de miniştri ai economiei şi finanţelor (ECOFIN) elaborează recomandări specifice de ţară privind politicile bugetare şi economice. sunt şi alte situaţii ȋn care ţările pot beneficia de o abordare mai flexibilă. Aceste praguri sunt completate de o analiză economică şi de o expertiză specifică fiecărei ţări. După ce le primeşte. Ȋn continuare. prin mecanismul de alertă. O pondere a datoriei de peste 60% din PIB este considerată a fi în suficientă scădere dacă ecartul faţă de valoarea de referinţă de 60% din PIB s-a redus în ultimii trei ani cu o rată 1/20 pe an. Acesta reprezintă o evaluare periodică a riscurilor apariţiei unor dezechilibre. cu privire la modul ȋn care acesta ar trebui să le voteze.socială). ȋn special evaluare evoluţiei datoriei (creşterea nominală foarte scăzută care poate împiedica reducerea datoriilor. acesta trebuie să devină operaţional prin adoptarea unui criteriu numeric de referinţă folosit pentru a decide dacă rata datoriei scade suficient ȋnspre pragul de 60% din PIB. Ȋn luna aprilie. programele naţionale de stabilitate şi convergenţă şi programele naţionale de reformă. prevăzută ȋn prezent (Dan Popa. se realizează supravegherea care vizează identificarea statelor membre care se confruntă cu dezechilibre. spre exemplu cele care ȋntreprind reforme ale sistemului de pensii. Comisia are. dacă acest criteriu nu este respectat de către un stat membru ȋntrucât decizia de declanşare a acesteia trebuie să ia ȋn considerare toţi factorii relevanţi. 2010). Comisia va propune să nu se ia măsuri suplimentare.

recomandările ar putea aborda aspecte de politică bugetară. Polonia. Adoptarea. Introducerea obiectivelor fiscale pe termen mediu din PSC ȋn legislaţia naţională a bugetului. cât şi ȋn UE pe ansamblu. (Concluziile Consiliului European din martie 2011). Consiliul poate. dacă bilanţul aprofundat indică dezechilibre grave sau dezechilibre care pun în pericol buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare într-un anumit stat membru. Aplicarea sancţiunilor aproape automat ȋn momentul depăşirii plafonului de deficit. 3. el fiind formulat prin acordul şefilor de stat şi guvern din statele membre UEM. 2010) Pactul Euro Plus are la bază o iniţiativă germană. alături de şase state care şi-au anunţat aderarea la acest Pact. Pe de altă parte. Herman Van Rompuy. prin amendamente constituţionale. Acest grup a luat ȋn considerare trei propuneri venite de la Comisia Europeană. Lituania şi Letonia. (Radu Şerban.membre vizate. a constituit un grup de lucru operativ privind guvernarea economică ȋn UE. formarea unor depozite obligatorii de fonduri la autorităţile UE sau suspendare drepturilor de vot ȋn Consiliul ECOFIN. 2011). ȋn cazul ȋn care statele ȋncalcă prevederile PSC. Pentru a asigura o mai bună coordonare a politicilor economice şi fiscale atât ȋn zona euro. salarială.5 Pactul Euro Plus . unor sancţiuni precum blocarea fondurilor structurale şi de coeziune. Ȋn conluzie. preşedintele permanent al Consiliului European. 2. pentru a ȋmbunătăţi competitivitatea şi de a conduce la un grad mai mare de convergenţă. semestrul european se doreşte a fi o primă componentă ȋntr-un viitor set de reforme care vor modifica politicele economice europene ȋn vederea protejării statelor membre de efectele negative ale unei potenţiale crize economice. România. Danemarca. 2. Franţa şi Germania: 1. urmând a fi ridicate doar după vot cu majoritate calificată. Pactul va avea rolul de a consolida pilonul economic al UEM şi de a asigura o mai bună coordonare a politicii economice. la recomandarea Comisiei. Bulgaria. macrostructurală şi macroprudenţială sub controlul autorităţilor naţionale (Dan Popa. În funcţie de natura dezechilibrului. să declare existenţa unui dezechilibru excesiv şi să recomande statului membru vizat să întreprindă acţiuni de corecţie până la un anumit termen şi să îşi prezinte măsurile strategice în acest sens prin intermediul unui plan de acţiuni de corecţie. Pactul se axează ȋn principal pe domeniile care ţin de competenţa naţională şi sunt esenţiale pentru creşterea competitivităţii şi evitarea unor dezechilibre 24 24-25 dăunătoare. consolidând astfel economia socială de piaţă. Banca Centrală Europeană.

Pactul Euro Plus va respecta patru norme directoare care sunt prezentate ȋn anexa 8 din cadrul acestei lucrări. verde deschis: state participante la Euro Plus din afara UEM.png A fost aleasă denumirea de " Pact Euro Plus " ȋntrucât pe de-o parte el se adresează ȋn primul rând celor 17 state care fac parte din zona euro dar şi celorlalte state membre UE şi pe de altă parte ȋntrucât membrii săi vor căuta un nivel de integrare mai mare decât cel oferit prin tratate. Pactul rămâne deschis pentru celelalte state membre care nu vor să facă parte din acest acord ȋn prezent. costurile unitare ale forţei de muncă (la nivelul economiei ȋn ansamblu şi pentru fiecare sector important ȋn parte – producţie. Consolidarea sustenabilităţii finanţelor publice se referă pe de-o parte la sustenabilitatea sistemelor de pensii. de asistenţă medicală şi de prestaţii sociale pe baza indicatorilor decalajului de sustenabilitate care arată dacă nivelul datoriilor din sistemele de pensii.wikipedia. sectorul comercial şi cel necomercial) vor fi monitorizate pe parcursul unei perioade de timp ȋn raport cu evoluţiile din alte ţări membre UEM şi la nivelul principalilor parteneri comerciali comparabili. Euractiv. Apoi. acestea se referă la promovarea competitivităţii. progresul ȋnregistrat ȋn direcţia atingerii acestor obiective urmând a fi monitorizat pe baza unei serii de indicatori. (‘Euro-plus pact’ divides non-eurozone members. albastru: restul statelor membre UE . indicatorii utilizaţi vor fi rata şomajului pe termen lung şi ȋn rândul tinerilor şi ratele de ocupare a forţei de muncă. Ȋn cadrul promovării competitivităţii. promovarea ocupării forţei de muncă. consolidarea stabilităţii financiare.Legenda: verde ȋnchis: statele din zona Euro participante la Euro Plus.org/ wiki/File:Euro_Plus_Pact. Sursa:http://en. Marea Britanie. Cehia şi Suedia. Ungaria. Ȋn ceea ce priveşte obiectivele Pactului Euro Plus. servicii. pentru a evalua dacă salariile evoluează ȋn raport cu competitivitate. consolidarea sustenabilităţii finanţelor publice. De asemenea. 2011). referitor la promovarea ocupării forţei de muncă. asistenţă medicală şi 25 .

Ȋn ceea ce priveşte consolidarea stabilităţii financiare. Traian Băsescu susţine că este un domeniu ȋn care România a luat deja măsuri prin adoptarea noului Cod al muncii. 26 . adăugând că deşi ȋn domeniul cercetării. Astfel. preşedintele a menţionat printre obiectivele Pactului reducerea birocraţiei care este ȋn plină derulare ȋn România şi ȋmbunătăţirea educaţiei. semestrul european şi Pactul Euro Plus reprezintă pentru România o şansă de a-şi alinia politicile economice cu cele ale statelor membre UEM şi de a ȋnregistra progrese ȋn ceea ce priveşte ȋndeplinirea cerinţelor necesare adoptării monedei unice. alte obiective ale acestui pilon fiind reducerea muncii la negru şi formarea continuă. stimularea competitivităţii. lucru care ȋn România s-a făcut prin adoptarea noii Legi a educaţiei care pune accent pe competenţe. statele membre participante angajânduse să transpună normele fiscale europene. punctând că acest lucru este extrem de important în politicile guvernamentale româneşti pentru că vizează sustenabilitatea sistemului de pensii. proces care ȋn România se derulează cu fonduri europene. referitor la stimularea forţei de muncă. pe baza politicilor actuale şi luând ȋn considerare factorii demografici şi pe de altă parte. 2011). de sănătate. Se vor identifica astfel ţările care se confruntă cu dificultăţi majore ȋn oricare dintre acestea domenii. martie. fiind necesar ca aceste state să se angajeze ȋn soluţionarea acestor dificultăţi ȋntr-un calendar stabilit.prestaţii sociale sunt sustenabile. ȋn urma participării la Consiliul European de primăvară din acest an că multe din măsurile pe care le prevede Pactul au fost deja luate ȋn România (Financiarul. acesta trebuie să devină o prioritate. a arătat şeful statului. ȋn acest context. Comisia prezentând o propunere legislativă privind o bază de impozitare comună consolidată pentru ȋntreprinderi. Pentru fiecare obiectiv ȋn parte sunt recomandate o serie de reforme. România a decis aderarea la Pactul Euro Plus. De asemenea. ȋn acest sens (Concluziile Consiliului European din 24-25 martie 2011). prezentate ȋn cadrul anexei 9. Un alt pilon al Pactului este legat de sporirea sustenabilităţii finanţelor publice. a fondului de şomaj (Financiarul. preşedintele Traian Băsescu declarând. şeful statului susţine că armonizarea costului municii cu productivitatea este un efort pe care guvernul l-a făcut ȋn anul 2010. De asemenea. Ȋn concluzie. aşa cum sunt prevăzute ȋn Pactul de Stabilitate şi Creştere ȋn legislaţia naţională. respectând acquis-ul comunitar. i se va acorda atenţie coordonării politicii fiscale. prevederile sale ȋncadrându-se ȋn conceptul de flexisecuritate promovat de Pact. statele membre se angajează să adopte acte legislative la nivel naţional pentru soluţionarea situaţiilor de criză bancară. martie. 2011). ţara noastră nu a reuşit să obţină rezultate. la normele fiscale naţionale. ȋn ceea ce priveşte primul pilon al Pactului. Apoi.

sistemul monetar european poate fi slăbit sau chiar destabilizat iar pe de altă parte economiile ţărilor care doresc să adopte euro pot fi afectate de şocuri rezultate din confruntarea directă cu zona euro. care au fost prezentate ȋn cadrul capitolului II al acestei lucrări. fiecare ţară se pregăteşte pentru adoptarea monedei unice europene şi ȋncearcă să ȋndeplinească criteriile necesare integrării ȋn UEM stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Astfel. piaţa bunurilor (preţurile) şi piaţa muncii (salariile/şomajul). sarcina ajustării va fi transferată către salarii. sub supravegherea instituţiilor europene. Procesul de adoptare al monedei euro presupune ȋndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală pentru a reduce riscurile ce pot apărea dacă state cu economii care ȋnregistrează dezechilibre grave sunt integrate ȋn UEM. este 27 . De asemenea. odată intrate ȋn zona euro. Pentru a face acest lucru. Astfel. iar 8 state au derogare de la adoptarea euro drept monedă. Acest lucru este determinat ȋn primul rând de faptul că dintre cele patru instrumente de ajustare ȋmpotriva şocurilor pe care statele le au la dispoziţie. fiecare dintre ele cu anul ȋn care au intrat ȋn UEM). 2 dintre ele. Având ȋn vedere dimensiunile reduse ale statelor care ȋncă nu fac parte din UEM riscul ca aceşti potenţiali noi membri să afecteze buna funcţionare a sistemului monetar european este scăzut. respectiv Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană care au rolul de a evalua şi raporta Consiliului Uniunii Europene progresele făcute de fiecare stat ȋn parte ȋn acest sens. Malta (2008). nu acelaşi lucru se poate spune ȋnsă şi despre cel de-al doilea risc. cursul de schimb. Marea Britanie şi Danemarca beneficiază de o “clauză de opţiune” conform căreia au dreptul să intre ȋn UEM atunci când consideră că este necesar acest lucru. potenţialul de destabilizare a economiilor ţărilor respective. Cipru. după adoptarea euro. este necesar ca din construcţia bugetului public să fie eliminate sau reduse cât mai mult orice tip de rigidităţi (cheltuieli care cresc automat. Pe de-o parte.1 Adoptarea euro – noţiuni generale Ȋn prezent Uniunea Economică este formată din 27 de state membre. dintre care 17 fac parte din zona euro (ȋn anexa 6 sunt prezentate aceste state. Această derogare acordată României şi celorlalţi noi membri care au aderat la UE după 2004 dintre care 5 state au devenit deja membrii ai UEM: Slovenia (2007). ţintirea inflaţiei va fi ȋnlocuită cu ţintirea deficitului public.Capitolul III – Adoptarea euro de către România 3. Slovacia (2009) şi Estonia (2011). Aceasta din urmă va prelua ȋn mare măsură rolul de principal instrument de ajustare. respectiv rata dobânzii. ȋnsă au dreptul să aleagă momentul la care vor dori să solicite aprobarea pentru intrarea ȋn zona euro. preţuri şi politică fiscală. presupune că aceste ţări se angajează irevocabil să ȋnlocuiască moneda lor naţională cu euro. pe bază de formule sau angajamente care presupun obligaţii neajustabile pe termen lung).

România s-a angajat ca până ȋn 2012 nivelul deficitului bugetar să nu depăşească valoarea de referinţă. 2008. tratatele de asociere fuseseră deja semnate iar o redeschidere a acestei probleme nu a părut a fi tocmai oportună (Mugur Isărescu. ponderea comerţului bilateral cu ţările membre ale UE ȋn totalul comerţului exterior. Procesul de pregătire şi adoptarea efectivă a monedei unice europene este o provocare pentru România mai ales că “angajamentul de adoptare a monedei euro la 1 ianuarie 2015 este menţinut şi reprezintă o ancoră importantă în promovarea reformelor bugetare şi structurale necesare creşterii flexibilităţii economiei româneşti” (Raportul de Convergenţă al României. guvernator al Băncii Naţionale a României. Ȋn acest sens. Restricţiile ȋn ceea ce priveşte convergenţa nominală şi cea reală sunt ȋndreptăţite a fi severe ȋntrucât Teoria Zonelor Monetare Optime arată foarte clar că statele care fac parte dintr-un grup pot câştiga reciproc din deţinerea unei monede comune doar dacă structurile economiilor lor sunt similare şi dacă nu există riscul apariţiei unor şocuri asimetrice care să genereze efecte negative numai asupra unora dintre aceste ţări. Motivul pentru care criteriile de convergenţă reală nu sunt menţionate ȋn Tratat ar putea fi acela că până la ȋnceputul anilor 1990 Uniunea Europeană era formată din ţări cu structuri economice similare. pag. iar problema convergenţei reale nu exista.7). Aceste criterii sunt. ȋn opinia lui Mugur Isărescu. există şi o serie de criterii de convergenţă reală extrem de importante care dacă sunt ȋndeplinite au rolul de a asigura un anumit nivel de similitudine şi de coeziune economiilor ȋn statele respective. structura economiei (exprimată prin ponderea pe care marile sectoare. gradul de deschidere a economiei (ponderea pe care suma exporturilor şi importurilor unei ţări o are ȋn PIB). pag. Deşi Tratatul de Maastricht nu face referire decât la criteriile de convergenţă nominale care trebuie ȋndeplinite astfel ȋncât o ţară să poată face parte din zona euro. este pusă la ȋncercare capacitatea politică şi administrativă de a concepe şi pune ȋn aplicare o strategie coerentă formată din măsuri care să asigure convergenţa nominală şi reală. prin structură şi nivel de dezvoltare. Astfel. fie prin paritatea puterii de cumpărare standard). nivelul PIB pe locuitor (exprimat fie la cursul nominal.impotant ca deficitul public să fie menţinut la un nivel mai scăzut decât cel din Pactul de Stabilitate şi Creştere de 3% din PIB pentru a putea absorbi eventualele şocuri. 2007. industria. pag. apropierea economiilor mai puţin dezvoltate de nivelul şi structura europeană (Aurelian Dochia. agricultura. 20092012. sunt mai departe de media europeană. deşi convergenţa reală este extrem de importantă. 6). tocmai de aceea se pune accent pe procesul de pregătire premergător adoptării euro. pe conceptul de “convergenţă”. 28 . serviciile. 3). acesta din urmă fiind considerat cel mai sintetic criteriu. o au ȋn crearea PIB). Iar când s-a pus poblema integrării ȋn UE şi a statelor din Europa centrală şi de est. Riscul apariţiei şocurilor asimetrice este cu atât mai mare cu cât economiile statelor.

1 .2. 2008. valoare mult mai mare decât nivelul de referinţă de 3. 52). pag. 53). care a depăşit nivelul de 5.7%) şi Danemarca (2. Ȋn perioada aprilie 2007–martie 2008.0%. 8.zf.1%). precum şi o scurtă analiză a ţintei pe care Guvernul României şi-a asumat-o pentru adoptarea monedei unice. cele mai bune performanţe ȋn termeni de stabilitate a preţurilor le-au avut Portugalia (-0.5 puncte procentuale este de 1. Analiza stadiului de ȋ ndeplinire a criteriilor de la Maastricht de către România 3.6%.Ȋn cadrul acestui capitol va fi făcută o analiză a stadiului de ȋndeplinire a criteriilor de la Maastricht de către România.5 puncte procentuale media celor mai scăzute trei rate de inflaţie ale statelor membre UE.ro/infografice/evolutia-rateianuale-a-inflatiei-in-intervalul-2000-20095582834/poze/ Sursa:http: Grafic nr.5%. Ȋn perioada respectivă rata medie a inflaţiei IAPC a României a fost de 5%. Apoi. pag.2%. Olanda (1.5%). Reducerea inflaţiei s-a manifestat în contextul creşterii puternice a PIB real. Prin urmare. cele mai scăzute rate ale inflaţiei au fost ȋnregistrate de Malta (1.0%). rata medie a inflaţiei pe ultimul an nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1.2% (Raportul de Convergenţă al BCE.1) deşi inflaţia măsurată prin preţurile de consum. anul 2015. după cum se poate observa ȋn graficul alăturat (graficul nr. valoare mai mare cu 4 puncte procentuale decât nivelul de referinţă de 1% (Raportul de Convergenţă al BCE. Prin urmare. 2010. Rata medie a României ȋn aceeaşi perioadă a fost de 5. rata medie este de -0.7%) şi Belgia (-0. ȋn anul 2009 ȋnregistrându-se o valoare medie de aproximativ 5.0% aproape ȋn fiecare an ȋncepând cu 2001.1 Stabilitatea preţurilor Conform acestui criteriu. iar valoarea de referinţă obţinută prin adăugarea a 1. care este utilizată pentru definirea valorii de referinţă se calculează ca medie aritmetică neponderată a ratei inflaţiei din ţările membre UE cu cele mai scăzute rate ale inflaţiei. 3. a rămas totuşi ridicată. ca 29 Sursa:http://www.5 puncte procentuale este de 3.7%.9%. a urmat un trend clar descendent. în România. rata medie este de 1. iar valoarea de referinţă obţinută prin adăugarea a 1. Astfel. 8. rata inflaţiei este calculată pe baza variaţiei înregistrate de cea mai recentă medie anuală disponibilă a IAPC faţă de media anuală anterioară iar media celor mai scăzute trei rate de inflaţie ale statelor membre. Estonia (-0. Ȋn ceea ce priveşte evoluţia inflaţiei ȋn ultimii 10 ani.2. ȋn perioada aprilie 2009–martie 2010.8%).

Această creştere temporară a fost cauzată ȋndeosebi de majorarea accizelor la produsele din tutun (Raport de convergenţă BCE.7% în luna martie 2008. Ȋncepând cu sfârşitul anului 2009 inflaţia IAPC s-a accelerat ajungând la valoarea de 5. 2010. ca urmare a majorării câştigurilor salariale care a depăşit dinamica productivităţii. Apoi. Ȋn anul 2010. urmată de un declin puternic al activităţii economice începând cu sfârşitul anului 2008. Rata medie este de –0.7%). a crescut costul unitar cu forţa de muncă.6%). tendinţa observată la nivelul inflaţiei IAPC s-a inversat. 11). 2008.2% în luna ianuarie 2010 şi ulterior scăzând la 4. se poate concluziona că nu ȋndeplineşte acest criteriu de convergenţă nominală. pag. În cursul anului 2008 însă. ȋncepând cu anul 2005 şi până la jumătatea anului 2007.96% în decembrie 2010 în principal pe seama creşterii cotei standard a taxei pe valoarea adăugată cu 5 puncte procentuale începând cu al treilea trimestru din 2010 (Consiliul Fiscal. ceea ce a dus la erodarea competitivităţii.1% ȋn 2010. Acest lucru a fost cauzat de scumpirea semnificativă a alimentelor. în principal datorită scăderii preţurilor alimentelor şi energiei. Având ȋn vedere că România a avut o rată medie a inflaţiei de 6.7 % iar valoarea de referinţă este de 0. pag. 2 30 . precum şi avansului substanţial al PIB real susţinut de cererea internă sporită (Raport de Convergenţă BCE. cele mai mici rate ale inflaţiei au fost ȋnregistrate ȋn Irlanda (-1. 53). pag 53). evoluţia preţurilor de import a favorizat procesul de dezinflaţie datorită aprecierii considerabile a leului faţă de euro. majorării preţurilor de import ca rezultat al deprecierii leului începând cu jumătatea anului 2007 şi creşterii preţurilor materiilor prime pe pieţele internaţionale. Ȋn cea de-a doua parte a anului 2010 rata inflaţiei a înregistrat o dinamică puternic ascendentă. Ritmul anual al inflaţiei IAPC s-a accelerat de la aproximativ 4% în perioada ianuarie-iulie 2007 până la 8.8%. De asemenea. Grafic nr. Letonia (-1. 2011.2% în luna martie a aceluiaşi an.urmare a creşterii accelerate (peste 20% pe parcursul mai multor ani) a veniturilor din muncă. ȋnregistrând valoarea de 7.2%) şi Slovacia (0.

pag. aşa cum ţintele anuale de inflaţie stabilite din 2005 şi până ȋn prezent nu au fost atinse. pag. Ȋn raportul de convergenţă al Bancii Central Europene din mai 2010 se afirma că România făcea obiectul unei decizii a Consiliului UE privind existenţa deficitului excesiv. mai 2011. nivelul inflaţiei din România era de 8. Pentru anul 2010. nivelul lor scăzând de la 5 ±1 punct procentual în 2005. 2008. 53). 2 ţintele anuale de inflaţie s-au plasat în ultimii ani pe o traiectorie descendentă. BNR.3% din PIB. ȋn anul 2009 România a ȋnregistrat un deficit bugetar de 8. 11). este puţin probabil ca ţinta stabilită pentru anul 2011 să fie ȋndeplinită mai ales având ȋn vedere faptul că ȋn luna aprilie.34% potrivit BNR.7% fiind ȋnsă mult inferioară valorii de referinţă. 3. ponderea datoriei publice ȋn PIB. ȋn valoare de 23.12).2. Cu toate acestea. Procedura privind deficitul excesiv este iniţiată atunci când raportul dintre deficitul guvernamental planificat sau realizat depăşeşte valoarea de referinţă de 3% din PIB. cu excepţia cazului ȋn care datoria publică este apropiată de acest nivel şi ȋn scădere (Aurelian Dochia.5% din PIB (Raport de convergenţă. Astfel. preţurilor din Tratatul de la Maastricht (Raport de convergenţă România 2009-2012. Comisia Europeană prognoza la momentul respectiv o scădere a deficitului bugetar la 8% din PIB şi majorarea datoriei publice la 30.5% ±1 punct procentual în 2009 şi 2010. mai 2010. ȋn concordanţă cu calendarul stabilit pentru adoptarea euro un nivel al ratei inflaţiei care să respecte criteriul stabilităţii Sursa: Raport asupra inflaţiei. cu excepţia unor situaţii temporare sau excepţionale sau când raportul dintre datoria guvernamentală depăşeşte valoarea de referinţă de 60% din PIB. valoare mult mai mare decât cea de referinţă. Ȋn septembrie 2010 Comisia Europeană a oprit procedura de deficit excesiv ȋn cazul României considerând că au fost luate măsuri adecvate de corectare a 31 . la 3. A fost ales acest nivel al ţintei ca urmare a necesităţii de consolidare a dezinflaţiei şi pentru a se atinge. BCE. pag.2 Situaţia finanţelor publice Criteriul “finanţelor publice sănătoase” se referă la faptul că la momentul examinării statul membru candidat la UEM nu trebuie să fie subiectul unei decizii a Consiliului prin care să se atragă atenţia asupra existenţei unui deficit excesiv. Ţinta de inflaţie pentru sfârşitul anului 2011 a fost coborâtă la nivelul de 3 la sută ± 1 punct procentual.După cum se poate observa ȋn graficul nr.

4 12.7 -3.5 25. Comisia a considerat că au fost luate măsuri eficiente. să acţioneze în vederea reducerii deficitului bugetar la mai puţin de 3% din PIB până în anul 2012.8 12.deficitelor bugetare înregistrate.eurostat. 2 Nivelul deficitului bugetar 2000-2010 Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Nivelul deficitului bugetar -4. referindu-se la reducerea salariilor din sectorul public cu 25%.1 Evolutia datoriei publice 2000-2010 Nivelul datoriei public e (% PIB ) 35 30 25 20 15 10 5 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Anul Sursa: http://epp.7 24.8 Tabel nr.ec.4 23. 2010. reducerea cu 15% a prestaţiilor sociale cu excepţia pensiilor şi creşterea taxei pe valoare adăugată (TVA) de la 19% la 24% şi că obiectivul de a reduce deficitul bugetar sub 3% până ȋn 2012 este realizabil. 1: Nivelul datoriei publice 2000-2010 Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Nivelul datoriei publice 22.eu Sursa : conceput de autor Grafic nr. (Mihaela Radu. 2 32 .5 -1.2 -2.6 13.2 -2. Ȋn consecinţă.5 18.7 15.5 -2 -1.5 Ev olutiadeficitului bug etar 2 0 0 0 -2 0 1 0 0 Nivelul defic itului bug eta r (% P IB ) -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -8 -9 An ul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Grafic nr. Ziarul Capital). în luna februarie. Evoluţia deficitului bugetar şi a datoriei publice ȋn peioada 2000-2010 este redată ȋn tabelele şi graficele de mai jos: Tabel nr.6 30. Consiliul recomandase României.6 -5.7 -8. în mod credibil şi sustenabil.2 -1. prin măsuri pe termen mediu.9 21.europa.

trecerea la un sistem de indexare preponderentă cu inflaţia şi lărgirea bazei de impozitare la categoriile noncontributive) şi salarizare (legea salarizării unice prin care se doreşte creşterea transparenţei.5 miliarde lei. Deficitul bugetar ȋn anul 2010 a fost de 33. simplificarea sistemului de salarizare şi îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a acestuia prin stabilirea de majorări salariale corelate astfel încât ponderea în produsul intern brut a cheltuielilor de personal aferente sectorului 33 . calculat pe baza bugetului aprobat de Parlament. este deosebit de important procesul de raţionalizare a cheltuielilor de funcţionare şi promovarea unor politici sustenabile de consolidare a veniturilor bugetare prin îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii coroborat cu menţinerea unui nivel ridicat al investiţiilor publice şi accelerarea procesului de absorbţie a fondurilor europene. Acesta poate fi ȋndeplinit prin continuarea consolidării fiscale.eurostat. în condiţiile unor cheltuieli obligatorii suplimentare înregistrate la dobânzi. Măsurile pentru ȋmbunătăţirea sustenabilităţii finanţelor publice s-au concretizat ȋn reforme ale sistemului de pensii (creşterea şi egalizarea graduală a vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei.8% din PIB.2010 -6. sub limita ţintei convenite cu FMI. plata arieratelor sau finanţarea proiectelor din programele cu finanţare UE (Program de Convergenţă al României 2011-2014. Ca urmare a evoluţiilor economice dificile.ec. ajutoare pentru şomaj.3% din PIB ȋn anul 2009. ȋnsă.4% din PIB. 2011). bugetul a fost rectificat ȋn luna august a anului 2010 iar ţinta pentru defictul bugetar a fost stabilită la valoarea de 6. pag. pag. 43).3% din PIB. respectiv de 6. creştere ce s-a datorat unei politici fiscale expansioniste. Ca urmare a măsurilor luate de de guvernul României din anul 2010. Ţinta României pentru anul 2012 conform angajamentelor asumate ȋn cadrul Acordului cu FMI şi UE. Reducerea deficitului bugetar din 2010 faţă de anul 2009 s-a datorat unei uşoare creşteri a veniturilor bugetare şi controlului strict al cheltuielilor.5% din PIB la sfârşitul anului 2009 s-a datorat ȋn principal efectelor contracţiei activităţii economice asupra veniturilor şi cheltuielilor bugetare (stabilizatorii automaţi) dar şi a măsurilor de politică bugetară luate pentru susţinerea procesului de stabilizare şi relansare economică (Programul de Convergenţă al României 2009-2012. atingerea unui nivel de deficit care să nu depăşească valoarea de referinţa de 3% din PIB este obiectivul principal al politicii bugetare. Ȋn acest sens.4 Sursa : conceput de autor Sursa: http://epp.europa. Programul de Convergenţă al României din februarie 2010 prevedea un deficit bugetar de 6.eu Ȋn perioada 2005-2009 deficitul bugetar a crescut ajungând la valoarea de 8. 52). printre care majorarea TVA-ului de la 19% la 24% si reducerea salariilor deficitul bugetar va ajunge la valori apropiate de 4% (Ionuţ Dumitru. Apoi.7% din PIB ȋn anul 2008 la 8. Aceste obiective vor fi facilitate de depăşirea perioadei nefavorabile ȋnregistrate la nivelul economiei internaţionale şi implicit la nivelul economiei din România şi de reluarea procesului gradual de creştere economică. Creşterea deficitului bugetar de la 5.

articolul 34 .4% din PIB. ȋmprumuturile de stat deţin ponderea cea mai mare în totalul datoriei publice (40.5% din PIB în anul 2011 şi la 7.2%) şi Luxemburg (18.6% din PIB. pag. ca urmare a faptului că se pot produce rostogoliri ȋn cadrul acestui indicator.91%) iar eurobondurile asigură 5.4 % în 2009. criteriul deficitului bugetar. 59). Această creştere succesivă a fost cauzată de accentuarea efectelor crizei financiare internaţionale şi adâncirii recesiunii în România.6% din valoarea împrumuturilor noi.15% și respectiv 3. la 7. Perioada 2007-2010 pentru România poate fi sintetizată. pentru cel puţin doi ani. nivelul datoriei publice fiind printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană după Estonia (6. ȋnsă dacă se ia ȋn considerare trendul de creştere a datoriei publice din ultimii ani şi ponderea datoriei pe termen scurt din datoria publică nu se poate afirma cu siguranţă că România va ȋnregistra un nivel scăzut al datoriei publice ȋn următorii ani.2% datorie externă şi 15. România nu ȋndeplineşte.bugetar să se reducă progresiv de la 9.66%). obligațiunile pe 3 ani cumulând doar 16% din valoarea împrumuturilor noi în timp ce obligațiunile cu scadența la 5 și la 10 ani însumează 6. acesta este unul dintre criteriile de la Maastricht pe care România ȋl ȋndeplineşte. Finanțarea pe termene mai lungi este relativ redusă. nivelul de 30.3 Stabilitatea cursului de schimb Criteriul stabilităţii cursului de schimb prevede “ȋncadrarea în limitele normale de fluctuaţie stabilite de mecanismul cursurilor de schimb al Sistemului Monetar European. Ȋn concluzie. valoarea de 6. motivul ȋmprumuturilor pe termen scurt este dobânzile mai mici. ȋn prezent. Referitor la structura datoriei publice.76% din finanțarea datoriei publice. 10. Ȋn ceea ce priveşte datoria publică. deficit bugetar şi datorie publică prin tabelul prezentat anexa nr. Unul dintre aspectele sensibile privind datoria publică a României este ponderea mare a datoriei pe termen scurt.28% din total.8% din PIB. Astfel.39% ). Astfel. certificate de trezorerie ( 17. Potrivit analiştilor.8% din PIB ȋnregistrat ȋn anul 2010 este mult inferior valorii de referinţa de 60% din PIB. ȋn anul 2009 a crescut la nivelul de 23.2% în anul 2012) (Programul de Convergenţă al României 2011-2014. 3.6%).4%).4% din PIB fiind superioară valorii de referinţă de 3% din PIB. pentru ca ȋn 2010 să ajungă la valoarea de 30.2.6% datorie internă. Bulgaria (16. din care 15. Dacă la sfârşitul anului 2008 datoria guvernamentală reprezenta 13. ȋnsă ȋn cazul României există şi problema lipsei de credibilitate (Raport anual al Consiliului Fiscal.” (Tratatul de la Maastricht. fiind urmate de obligațiunile de stat (18. 2011). ȋn materie de PIB. fără a devaloriza faţă de moneda niciunui Stat Membru. certificatele de trezorerie cu scadenţe de până la 1 an însumează 74.

spre exemplu Danemarca a optat pentru un culoar de +/-2. Cu toate acestea acest criteriu poate fi apreciat pe baza metodei de calcul utilizate de BCE ȋn rapoartele de convergenţă – calcularea deviaţiei procentuale maxime pentru o perioadă de doi ani a cursului de schimb zilnic ȋn raport cu 35 . Moneda naţională a României nu participă la Mecanismul cursului de schimb II. nu a fost definită o paritate centrală ȋn raport cu care să se poată aprecia ȋncadrarea fluctuaţiilor cursului de schimb într-o bandă de ±15%.121. pag. Respectarea acestui criteriu presupune participarea obligatorie ȋn ERM II cel puţin doi ani ȋnainte de intrarea ȋn zona euro şi nu este permisă realinierea parităţii centrale ȋn sensul devalorizării ȋn cei doi ani de participare. dacă este nevoie de astfel de măsuri (Andreea Paul Vass. Dacă este necesar. moneda poate fi susţinută prin intervenţii cordonate de Banca Centrală Europeană şi banca naţională a statului care face parte din ERM II (cumpărări sau vânzări de monedă) ȋn vederea menţinerii marjei de fluctuaţie ȋn valorile stabilite. 108.25% (Mugur Isărescu. aprilie 2011).25% Bandă ȋngustă -2. Aura Niculescu. 2007). ȋn consecinţă.25% -15% Sursa: Cristian Socol. Paritatea centrală a Sistemului Monetar European +15% Bandă largă +2.25% ȋn 1992/1993. alineatul (1)). De asemenea. ERM II a ȋnceput să funcţioneze din anul 1999 şi este caracterizat de existenţa unei parităţi centrale (rată centrală de schimb între euro şi moneda naţională) şi a unei bande de fluctuaţie de +/-15% a cursului de schimb care a ȋnlocuit banda de +/-2. există posibilitatea stabilirii unei benzi mai ȋnguste de fluctuaţie a cursului de schimb. Dilemele aderării României la euro. Un rol important ȋn cadrul sistemului ERM II ȋl are BCE care monitorizează funcţionarea sa şi stabileşte coordonatele cursului de schimb şi ale politicilor monetare precum şi mecanismele de intervenţie (ȋmpreună cu banca centrală a statului respectiv).

valoarea de referinţă utilizată fiind media lunii aprilie 2006 (Apostoaie Constantin Marius.ro/01/2011/2009-2010-doi-ani-de-stabilitate-pentru-moneda-nationala/ Ȋn prezent. 26-27). după ce comunitatea internaţională acceptă cererea României de a ȋncheia un acord cu FMI şi alte organisme internaţionale.6% (depreciere). The European Commission. pag. Ȋn cei doi ani premergători evaluării făcute de Comisie ȋn mai 2010. 3 . moneda naţională a României s-a depreciat faţă de euro cu 12. pag. 3). ȋnceputul manifestării turbulenţelor pe pieţele financiare internaţionale a dus la o depreciere sustanţială a cursului de schimb al leului. 20).Evoluţia cursului euro-leu ȋn perioada iunie 2005 – decembrie 2010- Sursa: http://businessday. Raport anual 2009.3% (Andreea Paul Vass.euro faţă de nivelul mediu din luna care precede acest interval (BNR. după cum se poate observa şi ȋn graficul nr. aprilie 2011). acord care elimină neliniştile investitorilor privind dificultăţi ȋn finanţarea deficitelor României. pag.8% (apreciere) şi 9. Grafic nr. 36 . criteriul stabilităţii cursului de schimb este ȋndeplinit de România. De la ȋnceputul anului 2009 leul traversează o perioadă de apreciere puternică. Conform Raportului de Convergenţă publicat în mai 2008 de Banca Centrală Europeană. Ca urmare a crizei financiar mondiale rata de schimb a ȋnregistrat ȋn toamna anului 2008 presiuni de deprecierea a monedei naţionale. 3. România nu ȋndeplinea acest criteriu. cursul de schimb fiind relativ stabil. este specificat faptul că după tendinţa de apreciere de la sfârşitul anului 2004 până la jumătatea anului 2007.9% (Convergence Report 2010. s-a considerat că leul a fost tranzacţionat în condiţiile unui regim flexibil de curs de schimb iar fluctuaţiile cursului RON/EUR s-au încadrat între 10. ȋn evaluarea făcută de Comisia Europeană ȋn cadrul Raportului de Convergenţă publicat de aceasta ȋn mai 2010.0% si +5. în care se analizează pentru prima dată evoluţia economiei României. Apoi. având marjele de fluctuaţie ȋntre -2. conform evaluărilor realizate de Banca Naţională a României. Astfel.

ȋn perioada aprilie 2007-martie 2008 ratele dobânzilor celor mai performante trei state ȋn materie de stabilitate a preţurilor au fost 4.3% (Danemarca). Apoi.17%. 53).2. ȋn perioada aprilie 2009-martie 2010.2%) şi Estonia. pentru acest criteriu a fost de 7.3 2015 – anul adoptării euro de către România? 37 . Ȋn consecinţă. Astfel. Valoarea ratele dobânzii pe termen lung ȋn România a fost mai mare decât nivelul de referinţă ȋn fiecare an de când România a intrat ȋn Uniunea Europeană.1% la acest indicator (Raport de Convergenţă BCE.7%. incertitudinilor referitoare la evoluţia Ȋn anul 2010 valoarea de referinţă economiei.4%. 4. După cum se poate observa ȋn -Evoluţia ratelor dobânzii pe termen lung ȋn ȋn ultimii ani. 3. ȋn ultimii ani. valoare pe care România a depăşit-o.8% (Malta). ceea ce ȋnseamnă că Convergence Report 2010. rata medie a dobânzii a fost de 4% şi prin adăugarea celor 2 puncte procentuale. 4. The European Commission. România ȋnrgistrând o rată a România nu ȋndeplineşte nici acest criteriu (Cristian Păun. valoarea de referinţă a fost de 6. ȋnregistrând un nivel de 7.4 Evoluţia ratelor dobânzilor pe termen lung Acest criteriu presupune ca ratele dobânzilor pe termen lung (măsurate prin dobânzile obligaţiunilor guvernamentale pe termen lung sau a unor instrumente comparabile) să nu depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale media celor mai performate trei ţări (cele trei ţări cu cele mai mici rate ale inflaţiei din UE). ratele lung au cunoscut o creştere accentuată ȋn dobânzilor pe termen lung au cunoscut o România ca urmare a unui nivel ridicat al creştere accentuată ȋn România ca aversiunii investitorilor faţă de risc şi a urmare a unui nivel ridicat al aversiunii incertitudinilor referitoare la evoluţia investitorilor faţă de risc şi a economiei. Portugalia (4. 2011).. ratele dobânzilor pe termen lung s-au situat. valoare superioară celei de referinţă (6%).8%). aceasta din urmă nu dispune ȋnsă de o rată armonizată a dobânzii pe termen lung. 4 După cum se poate observa ȋn graficul nr 4. Prin adăugarea a 2 puncte procentuale. 189 7. ratele dobânzilor pe termen România fată de valoarea de referinţăgraficul nr. motiv pentru care a fost exclusă din calculul valorii de referinţă. 2008. la 9.17%.3. pag.3% (Olanda) şi 4.5%. Ȋn perioada respectivă ţările cu cele mai bune rezultate ȋn ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor au fost Belgia (3. ȋn medie. pag. Grafic nr. România Ȋn anul 2010 valoarea de ȋnregistrând o rată a dobânzii pe termen lung referinţă pentru acest criteriu a fost de de 7. valoarea de referinţă a fost de 6%.

Ȋn cei 4 ani care au trecut de la momentul intrării ȋn UE au existat mai multe declaraţii referitoare la ţinta adoptării euro. După aderarea la Uniunea Europeană din anul 2007 s-a pus ȋntrebarea când va reuşi România să adopte moneda unică. pentru ca apoi să se revină la această dată şi să fie asumată ȋn mod oficial de România ȋn cadrul Programului de Convergenţă (Euractiv. ȋn afară de convergenţa nominală.8%. ȋn 2008 BNR planifica intrarea ȋn mecanismul ERM 2 ȋn anul 2012. Ȋn anul 2010 se stabileşte ca ţintă anul 2016 iar ȋn 2011 iniţial se renunţă la anul 2015 ca ţintă pentru adoptarea euro. deşi sunt de acord cu avantajele pe care le aduce moneda unică. Astfel.ro realizat ȋn rândul a 34 de bancheri de pe pieţele emergente. premierul Emil Boc dorea ca România să adere la zona euro ȋnainte de 2014 iar la polul opus se aflau agenţiile de rating care vedeau posibil acest lucru abia peste 10 ani. Există voci care susţin adoptarea monedei unice cât mai repede ca urmare a avantajelor pe care aceasta le-ar aduce României şi voci care avansează ideea conform căreia adoptarea euro nu ar trebui grăbită. Apoi. deficitul bugetar a fost de 6. România ȋndeplineşte criteriul datoriei publice (aceasta este de 30. Celelalte criterii ȋnsă nu sunt ȋndeplinite: inflaţia a fost de 6. Tot ȋn anul 2008. se previziona că România va fi ultima ţară din Europa de Est care va trece la moneda unică. Astfel. Aşa cum reiese din subcapitolele anterioare.17%. 2011). dar realizabilă”.0% şi +5.8% din PIB ȋn timp ce valoarea de referinţă este de 60% din PIB) şi criteriul cursului de schimb (acesta se ȋncadrează ȋn marjele de fluctuaţie de -2. acesta fiind un proces care necesită timp şi care pentru a fi eficient nu trebuie grăbit. pentru adoptarea monedei unice este deosebit de importantă şi convergenţa reală ȋntrucât România nu poate obţine rezultate bune ȋn cadrul UEM 38 . ȋn urma unui sondaj realizat de publicaţia Wall Street. România nu ȋndeplinea decât două criterii din 5 ȋn anul 2010.4% din PIB (există ȋnsă acorduri ȋncheiate de România cu FMI şi UE ȋn care aceasta ȋşi asumă obiectivul ȋnregistrării unui deficit care să se situeze sub valoare de referinţă de 3% din PIB până ȋn anul 2012) iar rata dobânzilor pe termen lung ȋn România a fost de 7. ȋnsa ȋn acelaşi an Mugur Isărescu a declarat că ţinta inflaţiei pentru următorii doi ani nu putea fi atinsă. consider că aceste avantaje poti fi valorificate doar dacă economia este pregătită pentru renunţarea la anumite instrumente de ajustare ȋmpotriva şocurilor (politica monetară şi cursul de schimb).3%. respectând limita de +/-15%). valoarea de referinţă fiind de 0.1%. ca urmare a problemelor fiscale structurale.Adoptarea euro de către România este o problemă delicată şi de actualitate. ȋn ceea ce priveşte criteriile de convergenţă nominală. fiind necesar un amplu proces de pregătire şi restructurare a economiei României ȋnainte de intrarea ȋn zona euro. Apoi.7%. criza economică mondială care şi-a făcut simţită prezenţa şi ȋn România ȋn 2009 a dus la apariţia mai multor păreri cu privire la data adoptării euro: BNR păstra ţinta 2014-2015. Mugur Isărescu considerând-o “ambiţioasă. ȋn anul 2015. Ȋn opinia mea. nivelul de referinţă fiind de 7.

Referitor la această problemă. Astfel de păreri diferite sunt frecvent ȋntâlnite ȋn rândul analiştilor şi al economiştilor din România. principala cauză fiind faptul că România nu era pregătită la momentul respectiv să renunţe la controlul asupra modificărilor ȋn rata dobânzii şi a cursului de schimb şi să se bazeze. având ȋn vedere că ajustările vor fi mult mai stricte după aderarea la zona euro. pe când alţii sunt convinşi că nu există nicio posibilitate ca România să adopte euro atât de repede. susţinea ȋn 2009 că este sceptic ȋn privinţa adoptării rapide a euro. Adrian Vasilescu. dacă reuşeşte să obţină o omogenizare a economiei sale cu cea a statelor care fac parte din zona euro. condiţii care nu sunt deloc uşor de ȋndeplinit (Euractiv. Daca zicem 2017. 2011). este necesară ȋndeplinirea a trei condiţii: inflaţie scăzută. De asemenea. nu se situează foarte bine nici la acest aspect (spre exemplu România se află pe penultimul loc din UE la nivelul PIB-ului pe cap de locuitor.decât dacă converge ȋn mod real la aceasta. Dar dacă nu ne stabilim un reper şi nu mergem pe urmele acestui reper. unii susţinând că dacă nu adoptăm euro cât mai repede avem de pierdut ca umare a 39 . amânăm. România. deficit bugetar redus şi monedă naţională stabilă. pentru absorbţia eventualelor şocuri doar pe politica fiscală. 2009). ȋnsă. De asemenea acesta a susţinut că. un alt consilier al guvernatorului BNR. and still sinking” care a avut loc ȋn mai 2011. consilierul guvernatorului BNR a menţionat ȋn cadrul conferinţei Econosofia “The Economy is out of sync. că România are nevoie de obiective ȋnalte pentru a-şi stabili o disciplină care să ducă la atingerea scopurilor respective ȋntrucât lucrurile au funcţionat atunci când au existat astfel de ţinte ȋnalte. Anul 2015 este privit de mulţi economişti cu suspiciune ca urmare a situaţiei ȋn care se găseşte economia României. a declarat la prezentarea raportului trimestrial asupra inflaţiei că “adoptarea euro ȋn 2015 este o dată ambiţioasă. Aşadar. Ȋn absenţa acestor măsuri. Pentru ca acestea din urmă să fie suficiente pentru ajustarea diferenţelor dintre ţări. iar ȋn ceea ce priveşte agricultura. pentru ca România să poată adopta euro ȋn anul 2015. Lucian Croitoru. aceasta ocupă o pondere foarte mare ȋn PIB.7%). 7% faţă de ponderea serviciilor care este de numai 1. spre exemplu. Croitoru susţinea că sunt necesare măsuri precum mărirea competitivităţii economiei. este mai bine ca o ţară să intre pregătită ȋn UEM mai târziu. Astfel. şocurile externe ar putea fi prea mari pentru capacitatea de ajustare a preţurilor şi a salariilor (Lucian Croitoru. că anul 2015 nu este o dată credibilă pentru adoptarea euro ȋnsă. piaţa muncii şi piaţa bunurilor. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu. amânăm pregatirile pentru 2017" . decât să grăbească procesul de aderare. reformarea sistemelor de protecţie socială şi flexibilizarea pieţei muncii. ȋnsă este o ţintă posibil de atins. chiar daca aspectele tehnice sunt pe zi ce trece mai dificile” . a declarat ȋn cadrul unui interviu acordat ProTv: "Cred că şi acum suntem admirabil de nepregătiţi. pe de altă parte. unii dintre aceştia susţin că această dată este realizabilă.

(Ziarul Financiarul. ȋn timp ce alţii consideră că dacă România nu este pregătită poate ȋnregistra efecte negative. piaţa internă din ţara respectivă trebuie să “ceara” acest lucru. rămâne problema sensibilă a convergenţei reale). ȋn urma unei analize realizate de viceguvernatorul BNR. ceea ce ȋn România nu este valabil. Din acest ultim avantaj direct derivă şi o serie de avantaje indirecte. Practic. Astfel. Deşi sunt de acord că participarea la Pactul Euro Plus va ajuta România să ȋndeplinească condiţiile adoptării monedei unice nu se poate spune cu certitudine că acest deziderat poate fi realizat până ȋn anul 2015. Este adevărat că moneda unică oferă numeroase avantaje statelor care o adoptă. (aceasta putând oferi anumite avantaje ţării respective) cu condiţia ca aceasta să fie credibilă. riscul şocurilor asimetrice etc. având ȋn vedere faptul că după perioada de 2 ani ȋn care România trebuie sa facă pate din anticamera zonei euro. Nu susţin ideea conform căreia nu ar trebui să existe pregătiri ȋn acest sens.faptului că nu putem beneficia de avantajele pe care moneda unică le oferă. Un alt argument este acela că pentru a se face trecerea la moneda unică. Ȋn opinia mea. acesta susţine că o perioadă de ajustare ambiţioasă dar credibilă ȋncurajează coerenţa mixului de politici macroeconomice şi contribuie la facilitarea convergenţei ratei inflaţiei. nu este o dată credibilă. reducerea costurilor de tranzacţionare. ȋnsă 40 . Alte avantaje indirecte sunt creşterea competiţiei şi a transparenţei şi creşterea nivelului de trai pe termen lung. ȋntrucât acestea sunt absolut necesare. problema României este că anul 2015. creşterea comerţului exterior care va atrage investiţii străine directe ceea ce va duce la creşterea PIB-ului pe locuitor. moneda unică presupune şi dezavantaje: pierderea independenţei politicii monetare şi a cursului de schimb. printre avantajele directe se numără reducerea volatilităţii cursului de schimb faţă de valutele altor parteneri comerciali. motivaţii pentru refuzul primirii României fiind. trecerea la euro ducând la dispariţia riscului valutar). Pe de altă parte. reducerea costurilor capitalului. costuri tehnice şi organizatorice legate de conversia ȋn euro. Cristian Popa. al Irlandei etc. ȋn opinia mea. Consider că este ȋntr-adevăr necesar ca România să aibă o ţintă ambiţioasă de aderare. foarte uşor de găsit (chiar dacă vor fi ȋndeplinite criteriile de convergenţă nominală. Un alt avantaj direct este eliminarea riscului valutar faţă de euro (aproximativ 70% din comerţul exterior al României este realizat cu ţări din UE. cele mai importante fiind state membre UEM. adoptarea euro fiind pasul următor după aderarea la UE. 2009). avantaje care pot fi directe şi indirecte. ȋn ordinea firească a lucrurilor. Iar pe de altă parte. dând exemplul Greciei. Astfel. adoptarea euro trebuie să fie o rezultantă a evoluţiei economiei unei ţări. există riscul ca statele membre UEM să nu fie de acord ca România să devină membru al zonei euro (aşa cum s-a ȋntâmplat anul acesta cu aderarea la spaţiul Schengen). urmează o periodă de câteva luni de evaluare (realizată de Banca Centrală Europeană şi de Comisia Europeană). reducerea costurilor administrative.

Ȋn vederea realizării acestui deziderat. Concluzii Ȋn calitate de membru al Uniunii Economice şi Monetare cu derogre de la adoptarea euro. istoria procesului de cooperare monetară a ȋnceput prin ȋnfiinţarea Uniunii Europene de Plăţi care a fost ȋnlocuită ȋn anul 1958 cu Aranjamentul Monetar European. anul adoptării monedei euro de cătr e România. ȋn opinia mea. Momentul esenţial pentru evoluţia unificării monetare a Uniunii Europene a fost semnarea Tratatului de la Maastricht care prevedea realizarea Uniunii Economice şi Monetare ȋn trei etape. acesta fiind considerat ȋn perioada respectivă un instrument de creare a unei zone de stabillitate monetară ȋn spaţiul comunitar dar şi un punct de legătură ȋntre Bretton Woods şi Uniunea Economică şi Monetară (Uniunea Economică şi Monetară. ȋnsă această ţintă poate stimula adoptarea unor politici care să ducă la ȋndeplinirea criteriilor de la Maastricht şi la apropierea de momentul adoptării monedei unice. pag. Au existat numeroase momente şi etape importante pentru formarea Uniunii Europene şi implicit a Uniunii Economice şi Monetare. anul 2015 nu va fi.consider că un eventual eşec ar avea consecinţe negative mult prea mari pentru ca România să dorească să intre ȋn zona euro ȋnainte de a fi cu adevărat pregătită. referitor la ȋntrebarea dacă UE este o zonă monetară optimă. Având ȋn vedere că UE ȋndeplineşte doar unele criterii (gradul de deschidere al economiei şi diversificarea producţiei ȋn timp ce criteriile mobilităţii forţei de muncă şi transferurilor fiscale nu sunt ȋndeplinite) se poate afirma că aceasta nu este o zonă monetară optimă. România trebuie să ȋndeplinească criteriile de convergenţă nominală pentru a demonstra faptul că este pregătită pentru a face parte din zona euro. Apoi. 2006. răspunsul se bazează pe analiza criteriilor care definesc o astfel de zonă. 3). Ȋn concluzie. Apoi. după aderarea la Uniunea Europeană. alte momente importante au fost ȋnfinţarea Comunităţii Economice Europene şi EURATOM prin semnarea Tratatelor de la Roma şi funcţionarea Sistemului Monetar European ȋncepând cu anul 1979. aderarea României la zona euro reprezintă următoarea etapă. Astfel. Prima etapă cuprinsă ȋntre 1990 şi 1993 presupunea 41 .

Deşi s-au făcut progrese ȋn cazul unor criterii (spre exemplu deficitul bugetar care a fost redus faţă de anul 2009. Un alt instrument de consolidare a Uniunii Economice şi Monetare este Pactul Euro Plus care se axează ȋn principal pe domeniile care ţin de competenţa naţională şi care sunt esenţiale pentru creşterea competitivităţii şi evitarea anumitor dezechilibre. Astfel. s-a decis reformarea Pactului ȋn vederea creşterii eficienţei acestuia. Iar ȋn cea de-a treia etapă. stabilitatea monetară sau convergenţa ratelor dobânzii. este ȋnfiinţată BCE. stabilitatea cursurilor de schimb şi criteriul finanţelor publice sănătoase. printre care nivelul mare de rigiditate şi faptul că au existat cazuri când prevederile sale nu au fost aplicate. Ca urmare a acestor aspecte negative. care a debutat la 1 ianuarie 1999 ȋncepe să funcţioneze Sistemul European al Băncilor Centrale. mai multă atenţie acordată nivelului datoriei publice etc) a fost nevoie de o nouă reformă a acestuia prin intermediul semestrului european care determină ca aplicarea regulilor să fie mai strictă iar a sancţiunilor mai dură. 3. România ȋndeplinea ȋn anul 2010 doar criteriul datoriei publice şi pe cel al stabilităţii cursului de schimb.liberalizarea mişcărilor de capital. cu motivaţia că multe dintre măsurile prevăzute ȋn Pactul Euro Plus au fost luate ȋn România şi că acesta poate favoriza ȋndeplinirea cerinţelor necesare adoptării euro de către România mai rapid. 42 . are loc fixarea irevocabilă a ratelor de schimb şi este introdusă moneda unică. desăvârşirea pieţei unice şi debutul procesului de convergenţă economică. din cele 5 criterii (considerând criteriul finanţelor publice sănătoase prin cele două componente – deficit bugetar şi datorie publică). ȋn cazul acestuia România asumându-şi angajamentul de a reduce deficitul până la 3% din PIB până ȋn anul 2012). Pactul de Stabilitate şi Creştere este fundamentul celei de-a treia etape de realizare a Uniunii Economice şi Monetare. ȋn prezent. prin intermediul acestuia politicile economice şi fiscale fiind evaluate de Comisia Europeană ȋnainte de a fi implementate ȋn statele care le-au propus. Ȋn urma analizei realizate ȋn cel de-al treilea capitol al acestei lucrări se poate desprinde concluzia că deşi România a făcut progrese importante ȋn ultimii ani ȋn termeni de convergenţă nominală. necesar succesului UEM prin respectarea criteriilor de la Maastricht şi după ce statele au aderat la zona euro. Ȋn cea de-a doua fază (1994-1996 sau 1998) prevedea ȋnfiinţarea Institutului Monetar European al cărui rol principal era susţinerea eforturilor de respectare a criteriilor de convergenţă. Pentru a putea adera la zona euro un stat trebuie să ȋndeplinească criteriile de la Maastricht: stabilitatea preţurilor. România şi-a anunţat aderare la Pactul Euro Plus ȋn acest an. O primă reformă a avut loc ȋn anul 2005 şi deşi a generat unele ȋmbunătăţiri ȋn condiţiile impuse de Pact (“termene limită realiste”. Pactul a primit ȋnsă numeroase critici. acesta având rolul de a asigura un climat de stabilitate şi prudenţă bugetară. aceasta este departe de ȋndeplinirea criteriilor. există anumite probleme ȋn cazul criteriului datoriei publice pe care. detaliate ȋn anexa nr. Acesta urmăreşte consolidarea coordonării simultan cu pregătirea principalelor decizii bugetare.

2011. *DUMITRU. Economia Integrării Europene.acad. Adoptarea monedei euro de către România. editura Economică. consultat la 27. Bucureşti. Adoptarea mai rapidă a euro de către România-de la dorinţă la putinţă.bnr. pe de altă parte se remarcă ponderea mare a datoriei pe termen scurt. disponibil la http://eudirect. 2004. 2005. Oxford University Press.05. Note de curs.ro/DocumentInformation. Bucureşti. Economie europeană: o prezentare sinoptică. Ionuţ. *GRAUWE. consultat la 20. *BALDWIN. *FRANKEL Jeffrey şi ROSE.2011. Economic Journal 108. Bucureşti.aspx?idDocument=5714&directLink.România ȋl ȋndeplineşte. *DINU.2011. The Endogenity of the Optimum Currency Area Criteria. Bucureşti.. Andrew. Marin şi SOCOL. 1998. 2006. Paul De. anul 2015 nu pare o dată credibilă pentru adoptarea euro. editura ASE.pdf. Constantin Marius. Bibliografie: Lucrări de specialitate: *APOSTOAIE. Richard şi WYPLOSZ. Economics of Monetary Union. ȋnsă. 2010. Deşi există numeroase avantaje derivate din aderarea la UEM. aprilie 2009. Ȋn consecinţă.ro/old/pdfs/ref_3. Cristian. *DOCHIA. menţinerea acestei ţinte poate ȋnsemna o accelerare a eforturilor depuse ȋn vederea ȋndeplinirii criteriilor şi ȋn vederea adoptării monedei unice. disponibil la www. Gabriela.ȋn 2014(?). Charles. consultat la 18. consider că este necesar ca trecerea la moneda euro să fie precedată de un amplu proces de pregătire pentru ca România să poată funcţiona eficient alături de statele dezvoltate ale Europei şi pentru a nu suferi consecinţele unor eventuale şocuri odată intrată ȋn zona euro. Aurelian. Gabriela. Oxford. 43 . Tranziţia de la leu la euro pe fundalul crizei financiare mondiale. pe de-o parte ponderea datoriei publice ȋn PIB a cunoscut un trend ascendent din anul 2007 şi până ȋn prezent şi. ceea ce poate duce la apariţia rostogolirilor ȋn cadrul acestui indicator.06.ro/sectii/sectia11_economie/doc/TrecereaEuromateriaAurelianDochia. *DRĂGAN. *DRĂGAN. 2005.. 2008. disponibil la http://www. editura Economică.pdf. Uniunea Europeană ȋntre federalism şi interguvernamentalism: politici comune ale UE.05. Astfel. România trebuie să adopte politici prin care să aigure ȋndeplinirea convergenţei nominale (convergenţa reală fiind de asemenea un aspect important pentru adoptarea monedei unice). Ȋn consecinţă.

ecb. Optimum Currency Areas. Ronald.01.ubbcluj. disponibil la http://www. 2007. rol şi funcţii. Gheorghe.2011.europa.02.2011 Rapoarte: *Concluziile Consiliului European din 24-25 martie 2011.ugir1903.pdf.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/120300. Hanspeter K.ro/download/BNR_Drumul_catre_euro. vol. disponibil la http://www. disponibil la http://www. 2006. *SOCOL.html. consultat la 11. Aura. “New” views on the optimum currency areas theory: what is EMU telling us?.05. ECB. Economia Uniunii Europene. 2002. Bucureşti.ro/articole/45. Nicolae.2011. *PĂUN.int/pub/pdf/other/ecbhistoryrolefunctions2006ro. Bucureşti.consilium. The Optimum Currency Area: An Eclectic View. Banca Centrală Europeană – istoric. Bucureşti.02. consultat la 11. Francesco. Mugur. *SCHELLER. Robert.ecb.pdf. Vol.ier.01.*ISĂRESCU. disponibil la http://www.05.01.int/pub/pdf/scpwps/ecbwp138. Seria Micromonografii–Politici Europene.2010 44 . Economie europeană. disponibil la http://www. NICULESCU.pdf.sonoma. 1963. *Mc KINNON.ro/documente/formare/Uniunea_economica_si_monetara.01.ectap. editura Economică. 2006 disponibil la http://www. 51.2011 Lucrări fără autor: *Uniunea Europeană: Uniunea Economică şi monetară. 2002. martie 2007.pdf.2011.euro. American Economic Review. 53. Mihai şi IONESCU. *POPESCU.2011 *SEBEA. *MIRON. University of Chicago Press.pdf.pdf . A Theory of Optimum Currency Areas.04. Cristian. consultat la 19.. consultat la 23. disponibil la http://www.ro/documente/working_papers/wp_18. consultat la 12.ier. *MONGELLI.pdf?2b0116c2d523a19f95e7adbb5f83da08. Dilemele aderării României la UEM.ro/interactiv/cursuri/NicolaePaun/cap1. consultat la 12.pdf. 108. American Economic Review. Istoria Economică a Europei. Dumitru (coordonator). consultat la 05. *KENEN.2011. disponibil la http://store. working paper nr. consultat la 22. disponibil la http://idd.2011. Alexandru. consultat la 27. 1961. România: drumul către euro. Realizarea Uniunii Economice şi Monetare şi necesitatea convergenţei. *MUNDELL. 1969. editura Luceafărul.edu/users/e/eyler/426/mundell1. Peter.

*CROITORU.pdf. *Interviu dat de José Manuel-Páramo. disponibil la http://www. aprilie 2011. consultat la 11. disponibil la http://www. consultat la 18. BNR. *Raport de Convergenţă al Băncii Centrale Europene mai 2010.ecb. consultat la 04. *Programul de Convergenţă al României.ZS.2011 *Raport anual.ro/static/10/Mfp/pdc/Programconvergenta_ro.EXP.06.05. Articole şi pagini web: *Banca Mondială. consultat la 13.05. 2009.mfinante. Guvernul României.do? tab=table&init=1&plugin=0&language=en&pcode=teina200&tableSelection=2.worldbank.pdf.05. consultat la 20. *Programul de Convergenţă al României.ro/raportanual2011.ro/Puncte-de-vedere-4011.05.org/indicator/NE. consultat la 24. 2009-2012.eurostat.consiliulfiscal. *Raport anual 2009. consultat la 20. date disponibile la: http://data. date disponibile la: http://data.org/indicator/NE.pdf. Evoluţii şi perspective macroeconomice şi bugetare. disponibil la http://discutii. consultat la 28. disponibil la 45 .IMP. 2005.04.07.com/en/euro-finance/euro-plus-pact-divides-non-eurozone-members-news503526.ro/static/10/Mfp/pdc/Programconvergenta_ro.07. februarie 2010. 2011. consultat la 27.eu/pub/pdf/conrep/cr201005ro.2011.pdf.01.worldbank. Lucian.euractiv.europa.2011 *http://epp. consultat la 30.2011.ecb.01. Adoptarea euro nu poate fi forţată.ZS.2011. articol disponibil la http://bnr. disponibil la http://www. *Euro-plus pact’ divides non-eurozone members. 2011-2014. European Commission.aspx.pdf. Guvernul României. *Raport de Convergenţă al Băncii Centrale Europene mai 2008.2011. martie 2011.eu/pub/pdf/conrep/cr200805ro. disponibil la http://www.07. consultat la 07.edu/1002/01/monetary_werner_final. articol disponibil la http://www.pdf. exporturile ca pondere ȋn PIB.2010.07. disponibil la http://aei.2011.europa.ro/PublicationDocuments. consultat la 22.europa.aspx?icid=3043. Frankfurt. Consiliul fiscal.GNFS.pitt. disponibil la http://ec.eu/tgm/table.ec.2011. disponibil la http://discutii.2011. importurile ca pondere ȋn PIB.*Convergence Report 2010.2011.mfinante.2011.pdf.bnr. membru ȋn Comitetul Executiv al BCE ȋn cadrul conferinţei “Noi perspective pentru sustenabilitatea fiscală.europa. *Raportul Werner.eu/economy_finance/publications/european_economy/2010/pdf/ee-2010-3_en.GNFS.

html.ro/detalii-articole/stiri/ce-a-oprit-procedura-de-deficit-excesiv-in-cazulromaniei-139564.05. articol disponibil la http://www.05.html. 2011.2011.capital.financiarul. articol disponibil la http://www. consultat la 28. Adoptarea euro ȋn 2015: beneficii şi vulnerabilităţi. consultat la 03. articol disponibil la (http://www.html.ro/2011/03/25/traian-basescu-romania-a-aderat-astazi-prinangajament-la-pactul-euro-plus.06.en. articol disponibil la http://economie. septembrie 2010.euractiv. consultat la 17.financiarul. prima noapte de război. 46 .2011. *Pactul de Stabilitate şi Creştere. consultat la 14. consultat la 03.2011.ro/uniunea-europeana/articles| displayArticle/articleID_21568/Semestrul-european-un-ciclu-de-coordonare-a-politiciloreconomice-ale-statelor-membre. *Semestrul european – un ciclu de coordonare a politicilor economice ale statelor membre. Cristian. * RADU.html?action=print.ro/stiri-finante_banci-8205285-semestruleuropean-fost-lansat-ieri-pentru-romania-utima-noapte-dragoste-luat-sfarsit-urmeaza-prima-noapterazboi.http://www. Mihaela.ro/2011/05/11/de-ce-nu-convergem-asa-usor-catre-euro/. CE a oprit procedura de deficit excesiv ȋn cazul României.05. consultat la 26._Adoptarea_Euro _in_2015_beneficii_si_vulnerabilitati. Andreea.05. articol disponibil la http://www. consultat la 19. consultat la 03.com/en/euro/stability-growth-pact/article-133199).2011 *Semestrul european a fost lansat ieri pentru România ultima noapte de dragoste. ziarul Financiar.ro/uniunea-europeana/articles| displayArticle/articleID_22950/Masa_rotunda_la_Reprezentanta_Comisiei_Europene.finantare.04. 2009.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_12997/Pactul-deStabilitate-si-Crestere. articol disponibil la http://www.euractiv.euractiv. 2008.2011. articol disponibil la http://www. *Stability and Growth Pact.07. România ȋşi păstrează ţinta 2015 pentru adearea la zona euro.2011.html.htm. *PAUL VASS.2111 *Traian Băsescu – România a aderat astăzi prin angajament la Pactul Euro Plus.html. *Masa rotundă la Reprezentanţa Comisiei Europene.int/press/key/date/2005/html/sp051013.ro/blog/2011/04/pana-in-30-mai-2011-puteti-vizita-expozitia-euro-la-filialabnr-din-lipscani/. 2007.ecb.2011. De ce nu convergem aşa uşor către euro.2011. consultat la 21.2011.04. mai 2011. *PĂUN.hotnews. articol disponibil la http://www.com/articol_25959/la-fiecare-dezavantaj-al-trecerii-la-eurose-gasesc-cel-putin-doua-avantaje. articol disponibil la http://cristianpaun.2011.06.euractiv.05. *La fiecare dezavantaj al trecerii la euro se găsesc cel puţin două avantaje. consultat la 19.05. disponibil la http://www.andreeavass. consultat la 03.

ANEXE 47 .

48 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful