PATRIARHIA ROMÂNĂ

MITROPOLIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE

EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A ITALIEI SECTORUL PASTORAL-LITURGIC

RÂNDUIALA LITURGHIEI DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINȚITE*
Deoarece Liturghia este unită cu Vecernia zilei următoare, se săvârșește în cursul după amiezii (ceasul al 10-lea), atât miercuri și vineri, cât și în alte zile de rând de peste săptămână, în care s-ar oficia, când cade o sărbătoare bisericească. Urmând a se săvârși dumnezeiasca Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, la sfârșitul Ceasului al nouălea, preotul, după ce rostește ecfonisul: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi..., lasă epitrahilul pe sfânta masă, iese pe ușa dinspre miazănoapte a altarului și venind între sfeșnicele împărătești zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul (numai o dată), fără cele 12 închinăciuni. După aceea, în timp ce la strană se citește rugăciunea de la sfârșitul Ceasului al nouălea (Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase...), preotul vine în mijlocul bisericii, se închină de trei ori spre răsărit, depune metanie la tronul arhieresc (ia binecuvântare de la cel mai mare), se închină după rânduială la sfintele icoane și la iconostas, dar fără a zice rugăciunile și troparele obișnuite. Se întoarce între sfeșnicele împărătești, face trei metanii spre răsărit, se pleacă spre credincioși și apoi intră în altar pe ușa dinspre miazăzi; se închină de trei ori în fața Sfintei Mese, sărutând, ca de obicei, Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. Apoi îmbracă veșmintele (de culoare închisă) numai binecuvântându-le și sărutândule, zicând la fiecare veșmânt: Domnului să ne rugăm. În timpul acesta, la strană se cântă Obednița. La timpul cuvenit, preotul zice rugăciune a Sfântului Efrem Sirul din altar, in fata Sfintei Mese (fiind deja îmbrăcat pentru Liturghie). După Cuvine-se cu adevărat... de la sfârșitul Obedniței, preotul deschide dvera și ușile împărătești și face otpustul mic. Apoi vine în fața Sfintei Mese și făcând metaniile cuvenite, sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Masă, Sfânta Cruce și, de vrea, și chipul Sfântului Grigore Dialogul, din Liturghier.

*

Tipic bisericesc, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, Alba Iulia 1999, pp. 128-134

semnul Crucii cu Evanghelia peste sfântul antimis. precum și cutia cu Sfântul Agneț și slujindu-se de burete. și face trei metanii mari. după care se închide iarăși dvera.. cădind. ia cu grijă și evlavie Sfântul Agneț din cutie și îl pune pe sfântul disc. preotul zice din altar ectenia mare. le sărută și acoperă cu ele discul. ridica sfântul disc cu ambele mâini.».. nu cu mania Ta să mă mustri. preotul ridică Sfânta Evanghelie de pe antimis și o pune în partea de răsărit cu cotorul spre el... steluța și acoperământul. credincioșii îngenunchează. Apoi atinge. vestind credincioșilor ridicarea Sfântului Agneț. La sfârșitul stării întâi a Catismei. dând binecuvântarea: Binecuvântată este împărăția Tatălui. iar preotul se închină de trei ori în fața Sfintei Mese. ocolește după Sfânta Masă și pășește încet spre proscomidiar.. După sfârșitul psalmului. Ia din nou cădelnița. Citețul citește starea a treia a Catismei.. în mijlocul bisericii. pe care citețul le citește mai rar și cu glas mai puternic. În timpul acesta.. iar citețul continua citirea catismei.După ce a terminat astfel ritualul pregătitor. iar citețul citește starea a doua a catismei. cu lumânarea aprinsă și cu cădelnița. După aceea citește în taină rugăciunea antifonului al doilea (Doamne. se oprește. dacă este (sau paracliserul). La sfârșitul stării a doua a Catismei. Închide ușile împărătești. După ce așează sfântul disc la proscomidiar. înaintea lui mergând diaconul. cel mai mare) se începe. preotul citește în taină. În acest timp. iar la strană (în mănăstiri. apoi pregătește sfintele vase.). în sfântul altar. zicând: Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri. În timpul acesta. iar în altar se sună clopoțelul o dată. și se citește Psalmul 103.. Când ajunge la cuvintele: «Închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui. ducând de la proscomidiar la sfânta masă discul cu acoperământul lui și steluța. preotul citește în taină rugăciunea antifonului întâi.. ca la Vecernie: Veniți să ne închinăm. la proscomidiar. făcând. se face liniște adâncă. desface sfântul antimis și apoi pune pe el sfântul disc. preotul toarnă vin și apă în sfântul . În timp ce se citește prima stare a catismei. ca de obicei. ultimele patru rugăciuni ale luminilor de la Vecernie. se deschide dvera și preotul (din altar) rostește prima ectenie mică. se sună din nou clopoțelul de două ori și atunci credincioșii se ridica în picioare. cădește de trei ori Sfintele Daruri acoperite. pe rand steluța și acoperământul de fumul tămâii din cădelniță.. se deschide din nou dvera și preotul zice a doua ectenie mică.. de unde a rămas. preotul începe Sfânta Liturghie. Apoi se închide dvera din nou. la frunte. iar citețul începe citirea Catismei a 18-a în trei stări. Apoi se închide dvera.

Doamne. ia aminte spre glasul rugăciunii mele... cu amândouă mâinile (sau cu mâna stângă lumânarea și cu cea dreaptă cădelnița) și stand cu fața spre răsărit. pe care le cădește.. dintre ușile împărătești: Lumina lui Hristos luminează tuturor! Lasă sfeșnicul pe solee. după care la strana începe să se cânte: Doamne. se pune în fața sfintelor uși un sfeșnic cu lumânare aprinsă. La strana stângă. ca de obicei la Vecernie. cu stihirile pe zece: din Triod șase și din Minei patru.. ia acoperământul potirului (de culoare neagră. se adaugă și paremiile zilei respective din Minei. după care se citește prima paremie. Îndată după aceasta se citește a doua paremie din Triod. După ce termină toate acestea. rostind: Înțelepciune.. se deschid ușile împărătești. strigat-am. iar la cuvintele: . ci numai: Pentru rugăciunile.. iar dacă este hram sau sfânt cu Polieleu..... strigat-am către Tine. La Să se îndrepteze rugăciunea mea. în fața sfintelor uși. La sfârșitul paremiilor.... face semnul Sfintei Cruci cu ele. zice. zicând stihul al doilea: Pune. iar la strană se cântă prochimenul din Triod. apoi ia aerul.. auzi-mă. iar la strana dreaptă se cântă din nou: Să se îndrepteze.ca tămâia înaintea Ta.. sau cu Evanghelia în zilele când se citește Evanghelia. se cântă: Să se îndrepteze. La strana dreaptă se cântă o dată: Să se îndrepteze.. iar la: Și acum...potir.. fără a zice ceva. și făcând la fel. iar cădelnița o ia cu sine în altar. îl sărută și acoperă Sfintele Daruri.. La toate acestea nu zice formulele obișnuite. și cădind. cântărețul) zice cu glas tare și rar: Porunciți! Preotul ia atunci sfeșnicul cu lumânarea și cu cădelnița. iar după ce dă cădelnița se închină de trei ori către Sfintele Daruri. După sfârșitul catismei se deschide din nou dvera și preotul zice a treia ectenie mică.... La Slavă.. de aceeași culoare. pază gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. După Lumină lină.. acoperind cu el sfântul disc și sfântul potir. Apoi îndată se cântă al doilea prochimen... preotul rostește formulele obișnuite pentru începerea prochimenului. preotul face cădirea mare. după care diaconul (sau în lipsa lui.. zice stihul întâi: Doamne. Apoi preotul tot din fața a Sfintei Mese. dacă este. îl atinge de fumul tămâii. Dumnezeul nostru. pe glasul 1: Să se îndrepteze rugăciunea mea. Preotul . înaintea Sfintei Mese.. făcând semnul binecuvântării.). dacă are). la care preotul agață cădelnița aprinsă.. se face vohodul cu cădelnița. preotul începe să cânte.. cădește de trei ori în fața Sfintei Mese. în zilele de rând. revine în fața Sfintei Mese și strânge sfântul antimis.. pune deasupra Sfânta Evanghelie la locul ei și citește în taină rugăciunea antifonului al treilea (Doamne. drepți! Apoi se întoarce spre stânga. și face la fel. Preotul trece apoi în latura de miazăzi a Sfintei Mese. și cădește.. spre credincioși. După intrarea preotului în altar.

.cu credință și cu dragoste să vă apropiați. spre credincioși (întâi spre mijloc...... și cădește latura de miazănoapte a Sfintei Mese. în cea mai profundă tăcere. În acest timp preotul.. închinându-se de fiecare dată.Ridicarea mâinilor mele. Începând din miercurea săptămânii a patra (Înjumătățirea Postului Mare). Sfânta Cruce. zicând: Și acum. După aceea se închina de două ori în fața Sfintei Mese. credincioșii se ridică în picioare.. După ecfonisul acesta. face semnul Crucii cu sfântul disc spre credincioși.. De aici înainte urmează. se citește acum Apostolul și Evanghelia zilei. pentru ultima dată: Să se îndrepteze.. zice și el (de trei ori) în taină Heruvicul Acum puterile cerești. se întoarce (spre stânga) și merge în tăcere. și cădește.. in loc de: Ca sub stăpânirea Ta.. Preotul cădește proscomidiarul. iar sfântul potir cu stânga.. atât preotul cât și credincioșii își pleacă genunchii și se roagă. preotul se oprește puțin. Dacă este zi de sărbătoare.. fără să zică nimic.se înconjoară. ținându-l la frunte.săvârșită se înconjoară. de unde se continua la strane.. iar la strana (stângă) se începe a se cânta partea a doua a Heruvicului: .. Se sună din nou clopoțelul. la strană se cântă Heruvicul: Acum puterile cerești. cu Apostol și Evanghelie. fără să zică ceva.... își pune pe spate Aerul. se închid ușile împărătești și preotul zice ectenia întreită de la Liturghie: Să zicem toți... iar preotul și cel ce merge înaintea lui. credincioșii îngenunchează.... până la Heruvic. se sună clopoțelul... este: După darul Hristosului Tău.. în timp ce preotul cădește dintre ușile împărătești. Când la strană s-a terminat de cântat cuvintele: . ocolind astfel prin mijlocul naosului. apoi se întoarce spre stânga și se pleacă spre credincioși.. după regula știută. stând în fața sfintei mese. făcând trei metanii. ca de obicei (cădire mică). Dacă nu. de trei ori.. Ajuns în mijlocul naosului. zicând încet Psalmul 50. cerându-și iertare. ies pe ușa dinspre miazănoapte și pășesc încet. Preotul zice apoi: Slavă..trece apoi în latura de răsărit a Sfintei Mese și zice stihul al treilea: Să nu abați inima mea. cu unele deosebiri: textul rugăciunilor în taină este altul decât cel de la celelalte două Liturghii. (inclusiv). după care se închide dvera. până la cuvintele: . ținându-l în dreptul pieptului. ia sfântul disc cu dreapta.. dintre ușile împărătești. după ecfonisul ecteniei pentru catehumeni se adaugă ectenia și rugăciunea pentru cei spre luminare (candidații la botez de odinioară)... cădește Sfintele Daruri (de 3 ori)... apoi spre strane).. Merge la proscomidiar. după Liturghier.. se închină încă o dată. iar la strana dreaptă se cântă iarăși: Să se îndrepteze.. La sfârșitul cântării. ia cădelnița și cădește altarul și naosul. Ecfonisul dinaintea Heruvicului. apoi cădind iarăși în fața Sfintei Mese cântă el însuși.. apoi deschide dvera și sfintele uși. iar la strana stângă se cântă din nou: Să se îndrepteze. .. intrând în sfântul altar prin ușile împărătești. Sfânta Masă.... rânduiala ca la Liturghia obișnuită.. înaintea preotului merge paracliserul cu lumânarea și cădelnița cădind.. până la cuvintele: . sărută sfântul antimis.

Apoi se închină. (de 3 ori). ca de obicei. rânduiala Liturghiei urmează neschimbată... și mă miluiește. zicând formula obișnuită: Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu. preotul pune Sfintele Daruri.. zicând cu glas mare: Să luăm aminte! Cele mai înainte sfințite. sfinților! La strana se răspunde... îl tămâiază. ca de obicei. apoi ia sfântul Aer. păcătosul... Dacă preotul slujește singur. Apoi se închină în fața Sfintelor Daruri (de 3 ori).. După aceea. ca la Liturghia obișnuită. discul în stânga). la strană se răspunde: Bine voi cuvânta pe Domnul. la chemarea preotului: Cu frică de Dumnezeu.. după care închide ușile împărătești și lasă dvera. fără să zică ceva. pe sfântul disc. iar la: Mântuiește. După aceasta ia buretele și își șterge palmele... Deci.. cu credință. de asemenea nimic spunând.... Apoi face trei metanii mari.. pune părticica IS in sfântul potir. după ce așează acoperămintele pe sfântul disc. preotul rostește ectenia: Să plinim rugăciunea noastră cea de seară. cu ecfonisele respective. după cum scrie in Liturghier. binecuvintează căldura fără să zică ceva. Preotul ridica aerul și steluța de pe sfântul disc. zicând de fiecare dată: Dumnezeule.. Sfintele. ridică acoperământul sfântului disc și al sfântului potir și le pune deoparte. nimic zicând. după care se împărtășește. Apoi spune rugăciunile pentru împărtășire: Cred. la sfârșitul Liturghiei. ca de obicei. atinge Sfântul Agneț (fără să-l ridice). și apoi se cânta rar.. zicând: Slavă Ție. De acum încolo. Credincioșii rostesc: Tatăl nostru. îl sărută și acoperă cu el sfântul disc și sfântul potir. și celelalte. poporul Tău. Sfintele Daruri fiind acoperite cu aerul (așa cum au rămas ele de la depunerea lor pe Sfânta Masă). care urmează.. cu deosebirea că.. apoi o toarnă în sfântul potir... fără să zică ceva. ia discul cu măna stângă și buretele cu cea dreaptă și lasă să cadă în sfântul potir părticelele NI și KA din Sfântul Trup rămase pe sfântul disc. îndată după ce s-a împărtășit cu Sfântul Trup (în care a fost îmbibat și Sfântul Sânge). citind totodată. ci rămâne să facă aceasta numai când potrivește Sfintele. preotul întinde mâna dreaptă pe sub sfântul aer și cu toată frica și cucernicia. Domnului.. pe sfântul antimis (potirul în dreapta. se . Apoi. zicând: Cinstitul și Sfântul Trup și Sânge al Domnului. curățește-mă pe mine. și așează părțile cruciș.. Dumnezeule. Stăpâne.În acest timp. rugăciunea prevăzută în Liturghier: Dumnezeul tainelor celor negrăite.. le pune deoparte și apoi sfărâmă Sfântul Trup. ia cu mâna stângă partea HS și o pune în mâna dreaptă. citește rugăciunea de mulțumire din Liturghier. cu ecfonisul: Și ne învrednicește pe noi. în taină.. Dumnezeule. ca de obicei: Unul Sfânt. iar preotul citește în taină două rugăciuni.. Când la strană s-a terminat cântarea părții din urmă a Heruvicului. el nu gustă acum din sfântul potir. Doamne și mărturisesc.... chinonicul: Gustați și vedeți.

este altul decât la Liturghia obișnuită. ca autor (tradițional) al Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite. pe sfinții zilei în care suntem.. La ectenia: Drepți... episcopul Romei.răspunde cu: Pâinea cea cerească și paharul. nu se zice: Ziua toată. preotul pomenește. iar la otpust... Textul rugăciunii amvonului. a cărei Vecernie am combinat-o cu Liturghia.. din Minei și pe sfinții zilei următoare. . pe Sfântul Grigore Dialogul. ca și cel al rugăciunii pentru potrivirea Sfintelor. ci: Seara toată. primind....

ajunul acestor praznice cade Sâmbătă sau Duminică. Înţelesul acestor rânduieli. Astfel. diferită ca formă de toate celelalte slujbe. Acesta din urmă fie ia forma unui Priveghi de toată noaptea. “Postul cel Mare“. corelat cu durata postului deplin. care este plinirea postului. totuşi. şi în care. care pentru mulţi par a fi arhaice şi nesemnificative astăzi. care sunt de asemenea zile de postire deplină. Bucureşti. iar zilele de abstinenţa şi post. la un praznic mare. Sfânta Euharistie fiind întotdeauna sfârşitul pregătirii. deoarece privegherea îndeplineşte rolul postului sau pregătirii. la caracterul vesperal al Liturghiei. . Sfânta Euharistie – “întreruperea” postului – se primeşte seara. În cele din urmă. Dintr-un punct de vedere formal. sunt “încununate” cu Împărtăşania de seară. Prima problemă se referă. astfel încât – cel puţin teoretic – în oricare din zilele săptămânii ea trebuie să aibă loc la prânz. este foarte simplu. abstinenta “totală” se rânduieşte Vinerea. principiul fundamental al spiritualităţii liturgice ortodoxe: Sfânta Euharistie este întotdeauna sfârşitul pregătirii şi plinirea nădejdii. în zilele în care se rânduieşte un post aspru sau deplin de-a lungul zilei. Pentru un praznic mic. Sfânta Euharistie este mutată la o oră târzie. Aceste rânduieli. care în tradiţia ortodoxă sunt zile euharistice. La începutul dezvoltării sale era lipsită de solemnitatea pe care o are astăzi. Tipicul rânduieşte o împărtăşanie foarte matinală. Ştim deja că în tradiţia ortodoxă Sfânta Euharistie este întotdeauna precedată de o perioadă de postire deplină. Aceeaşi logică se aplică şi pentru ajunul Crăciunului şi cel al Bobotezei. în primul rând. deci. săvârşirea Sfintei Euharistii este rânduita după slujba vecerniei. aceasta este o slujbă a Sfintei Împărtăşanii ce urmează Vecerniei. care din nefericire sunt complet uitate şi neglijate astăzi. fie se ţine individual. plinirea nădejdii. 1998 “Cea dintâi şi cea mai importantă caracteristică a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite o reprezintă faptul că este o slujbă de seară. fără priveghere. În timp ce zilele de Miercuri şi Vineri ale Postului Mare sunt zile de abstinenţa totală. Alexander Schmemann. descoperă. devine o prăznuire de seară. îşi are timpul său de săvârşire sau kairos. nu s-a fixat o oră anume. Dacă. deci Sfânta Euharistie se săvârşeşte după slujba vecerniei. aşa încât legătura sa cu slujba zilnică de seară (Vecernia) era mai mult decât evidenta. Acest principiu general explică faptul că pentru Sfânta Euharistie. fiind cele mai puternice expresii ale Bisericii ca pregătire. Alt exemplu: dacă Buna Vestire cade într-una din zilele Postului Mare (zilele de rând ale săptămânii).Pr. de fapt. slujba Sfintei Împărtăşanii. pentru că timpul săvârşirii sale depinde. Editura Doris. de caracterul zilei în care ea urmează a fi săvârşită.

fie în opoziţie cu aceasta. pe care de obicei îl “risipim” atât de uşor. capătă o nouă semnificaţie. cât de multe lucruri triviale şi insignifiante. Fiecare cuvânt pe care-l rostesc. unice. fie ca timp al mântuirii. iar această aşteptare ne întăreşte în efortul nostru atât duhovnicesc cât şi fizic. Nicăieri nu găsim mai bine şi mai deplin descoperit adevăratul sens al postirii şi al Postului Mare decât în zilele Împărtăşaniei de seară . De la praznic ne întoarcem la viaţa postului – la pregătire şi aşteptare. ele sunt luminate de aşteptarea primirii viitoarei împărtăşiri cu Trupul şi Sângele lui Hristos. fiecare fapt pe care-l săvârşesc. se descoperă în adevăratul său sens. cât de serioasă şi cât de importanta devine ziua pe care trebuie să o petrec în ocupaţii obişnuite . Ca şi Biserica. Aceste zile sunt alese. Aceasta pregustare ne este dăruită totuşi pentru ca să dorim şi să iubim Împărăţia şi. În Hristos. nădejde. în întuneric şi nimicire. îl transformă în osteneli ce căuta spre bucuria Împărtăşaniei de seară. unde în taina inimii noastre contemplam lumina şi strălucirea Sa necreată. am gustat “pacea şi bucuria Împărăţiei” ne întoarcem în această lume şi ne regăsim din nou pe un drum lung. noi părăsim lumea aceasta în duh şi ne întâlnim la masa Domnului. care umplu existenţa mea zilnică şi cu care sunt atât de obişnuit încât nu le mai acord atenţie. deci. ireversibile şi fie se afla în “acord” cu nădejdea mea în Hristos. Împărăţia va veni! În “lumea aceasta” putem numai să anticipăm slava şi bucuria Împărăţiei. Iar de fiecare dată când. de unde vine ajutorul meu“. după cum am spus mai devreme. anticipat. Însuşi timpul.Miercurea şi Vinerea în timpul Postului. fie al osândei. Aşteptam seara acestei lumi care ne va face părtaşi la “bucuria strălucirii sfintei slave a lui Dumnezeu“. . Cosmosul însuşi s-au transformat în aşteptare. Întreaga noastră viaţa devine ceva ce a fost clădit prin venirea lui Hristos în această lume – înălţarea la El sau depărtarea de El. Hristos a venit. mai mult. fiind potrivite pentru Împărtăşirea din timpul Postului care. fiecare gând care-mi trece prin minte devin importante. toată viaţa. la începutul care nu va avea sfârşit. Zile pline de osteneli duhovniceşti şi fizice. “ Ridica-voi ochii mei la munţi. Biserica rânduieşte o abstinență totală de la mâncare până la apusul soarelui. în lumina apropiatei întâlniri cu Hristos. pentru o comuniune harică desăvârşită cu Dumnezeu în “ziua cea fără de seară” ce va să vină. pregătire. înălţare. toată istoria. reprezintă unul din cele mai importante mijloace sau “arme” în lupta duhovnicească de -a lungul postului. tot timpul.nu numai sensul Postului ci şi al Bisericii şi al vieţii creştine în totalitatea ei. Iar apoi. îngust şi dificil.

Totuşi. Este foarte posibil ca. sub influenţa duhului liturgic al Postului. chiar şi astăzi nu este o simplă parte a ciclului zilnic. Sfânta Euharistie este incompatibilă cu postul şi nu se săvârşeşte în zilele de rând ale Postului Mare. Astfel. există practică administrării Sfintelor Daruri credincioşilor la sfârşitul Sfintei Împărtăşanii de Duminică pentru Împărtăşirea lor zilnică particulară acasă. de asemenea. a acelei “tristeţi strălucitoare” de care am vorbit a căpătat acea frumuseţe şi solemnitate unică ce o fa c să fie culmea duhovnicească a slujbelor Postului. acest lucru a condus la apariţia Euharistiei zilnice – una din trăsăturile caracteristice tradiţiei liturgice şi pietăţii apusene dar care. iniţial eshatologica. Euharistia obştească şi plină de bucurie a zilei Domnului a fost “extinsă” în totalitatea timpului şi vieţii omului. cel puţin teoretic. centrată pe Împărăţia lui Dumnezeu şi plină de bucurie a Sfintei Euharistii. la început. deoarece numărul praznicelor – mari sau mici – crescuse şi determinase săvârşirea Sfintei Euharistii mai des. care este perspectiva duhovnicească a Postului şi a postirii. Psalmul de seară (Psalmul . transformarea creştinismului într-o religie de masă. deşi doxologia (binecuvântarea de început) de la început este “euharistica” – “Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh…” – şi plasează întreaga prăznuire în perspectiva Împărăţiei. Slujba începe cu Vecernia cea Mare.Tipicul În Biserica primară. Săvârşirea ei este întotdeauna o sărbătoare. nu a fost niciodată înlăturată şi. la rândul lor. În Răsărit. ci să fi fost comună tuturor perioadelor de post din Biserică. au scăzut inevitabil intensitatea duhovnicească caracteristica primelor generaţii creştine şi a forţat autorităţile să ia măsuri împotriva întrebuinţării greşite a Sfintelor Daruri. În Apus. Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite a devenit o trăsătură liturgică caracteristică Postului Mare şi. uşă a fost deschisă către aşa-numitele mise (liturghii) “particulare” care. Sfânta Liturghie. După cum am subliniat. este izvorul unei transformai importante a înţelegerii intime asupra Euharistiei. aceasta nu a fost înlocuită în Răsărit cu săvârşirea zilnică a Sfintei Euharistii. au alterat din ce în ce mai mult toate celelalte elemente ale cultului. această practică a fost întreruptă când creşterea membrilor Bisericii. această slujbă “mai înainte sfinţită” să nu fi fost limitată doar la Postul Mare. totuşi. Iar apoi. devenind parte integrantă a ciclului zilnic. înţelegerea. ci a dat naştere la o nouă formă de Împărtăşanie cu Darurile păstrate de Duminică sau de la prăznuirea “festivă”. încetul cu încetul. iar ziua săvârşirii ei întotdeauna a dobândit o conotaţie duhovnicească a Zilei Domnului. o dată ce Împărtăşania zilnică de acasă a încetat. când creştinii erau foarte puţini şi foarte bine “testaţi”. O dată ce Sfânta Euharistie a fost lipsită de caracterul său “festiv” şi a încetat să mai fie praznic al Bisericii.

în curţile casei Dumnezeului nostru. Ea constă din Psalmii 120-134. cel ce a făcut cerul şi pământul” (Psalmul 134). Ele erau cantate pe treptele templului de la Ierusalim – ca imnuri ale poporului adunat pentru slujba. 1). urmat apoi de Litia Mare şi de a optsprezecea parte sau catismă a Psaltirii. care staţi în casa Domnului. acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului. Te va binecuvânta Domnul din Sion. pregătindu-se pentru a-L întâlni pe Dumnezeul lor: “Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: În casa Domnului vom merge!” (Psalmul 121.104) – “Binecuvântează suflete al meu pe Domnul…” – este cântat ca de obicei. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul. numiţi “cântările Treptelor”. Aceasta catismă este rânduita pentru fiecare zi de rând a Postului. “Iată. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful