You are on page 1of 12

MONOGRAFIA COMUNEI MALINI, JUD.

SUCEAVA
I. CADRUL NATURAL

Aşezare geografică. Limitele Comuna Mălini este dispusă, din punct de vedere geografic, în partea centralsudică a judeţului Suceava, la hotarul cu judeţul Neamţ, ocupând în întregime bazinul Suha Mare ce aparţine bazinului hidrografic al râului Moldova situat pe partea dreaptă în cursul mijlociu al acestuia. Faţă de municipiu Suceava, centrul administrativ al judeţului, teritoriul de referinţă, se află la cca. 45 km sud-vest iar de oraşul Fălticeni, vechea reşedinţă de judeţ, la 20 km sud-vest. Cele două centre sunt legate de DN 2/E 85. In comuna Mălini se poate ajunge pe drumul judeţean 209B, ce asigură legătura peste Pasul Stânişoara(1250m) cu comuna Borca(50 km), iar prin DJ 209A cu comuna Slatina. Comuna are următoarele vecinătăţi: la nord comunele Slatina şi Valea Moldovei; la est comunele Cornul Luncii şi Râşca; la sud comuna Pipirig (jud. Neamţ); la sud-vest comuna Borca (jud. Neamţ); la vest comuna Stulpicani. In acest perimetru, comuna Mălini ocupă o suprafaţă de 154 km 2 şi un număr de 7206 locuitori. Aşezarea are o formă alungită pe direcţia est-vest, de aproximativ 30 km iar lăţimea oscilează între 5 km pe extrema vestică si 3 km pe extrema estică. Valea SuhaMare, tot mai largă spre confluenţa cu râul Moldova este mărginită de culmi mai domoale şi mai rotunjite în aval, care devin din ce în ce mai semeţe în amonte, formând două “obcini” ce însoţesc deoparte şi de alta valea râului SuhaMare. Pe terasele dispuse în evantai şi mai dezvoltate pe cursul mijlociu si inferior al Suhei,se înşiruie unul după altul satele Mălini, Poiana Mărului, şi VăleniStânişoara. Satul Pâraie este situat în cea mai mare parte pe interfluviul Suha-Mare – Suha-Mică şi pe terasele mijlocii ale râului Moldova. Altitudinea maximă este situată în vârful Piatra lui Iepure (1447 m), iar cea minimă la confluenţa Suhei-Mari cu Moldova (420 m). Localitatea se înscrie în rândul aşezărilor de munte , alungite, de tip vale.

au favorizat intr-o mare măsură dezvoltarea economică a comunei. Sub acest aspect se poate vorbi de două formaţiuni distincte: 1. In ultima perioadă dezvoltarea turistică a luat amploare. Un alt monument a fost ridicat în satul Poiana Mărului tot în cinstea eroilor din primul război mondial şi un cimitir al eroilor celui de-al II-lea război mondial. nisipuri. cu structură monoclinală. . Sub aspectul geologic comuna Mălini se dezvoltă în cea mai mare parte pe orogenul carpatic. argile) exploatate local. In centrul comunei se află casa-muzeu Nicolae-Labiş şi un monument ridicat în cinstea eroilor care au luptat în Războiul de Independenţă (1877-1878) şi Războiul pentru reântregirea naţională (1916-1918). situată în sectorul estic la confluenţa dintre râul Suha Mare cu râul Moldova. şi legumicole. acoperită de molasa pericarpatică şi de depozitele cuaternare de terasă. respectiv Culmea Munţilor Stânişoarei. după ce în satul Văleni-Stănişoara au fost construite mai multe pensiuni şi o pârtie de schi. amintite anterior. propice pentru dezvoltarea localităţii cât şi pentru desfăşurarea unor activităţi economico-sociale şi chiar turistice. de platformă. Formaţiunea cutată a flişului extern carpatic şi a Miocenului subcarpatic ce ocupă sectorul superior şi mijlociu. Principala bogăţie minerală o constituie piatra de construcţie (gresii. comuna Mălini dispune de un cadru natural deosebit de bogat şi variat. necutată. Formaţiunea sarmatică. Datorită acestei aşezări. prundişuri. Situată la zona de contact deal-munte. schimburile in produse specifice zonei. 2. Date geofizice Teritoriul comunei este situat în zona de contact a celor două mari unităţi de relief. respectiv Subcarpaţii Moldovei. Astfel Subcarpaţii au furnizat materialul lemnos şi produsele alimentare. Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei. molasa pericarpatică şi limita vestică a Platformei Moldoveneşti acoperită cu depozite cuaternare. pe când podişul a participat cu produsele cerealiere. situat la poalele munţilor Stânişoara.Comuna Mălini se suprapune peste zona de contact a Podişului Moldovei cu Munţii Stânişoarei.

picior’’. munţi joşi aflaţi la zona de contact cu Podişul Sucevei. Bursunaru – 1010 m. relief structural. ‘’plai ‘’. văluit. Măgura – 1208 m. 3. mai mare în vest şi tot mai redusă în partea de est.de sub vârful Piatra lui Iepure (1447 m) râul Suha Mare taie transversal versantul estic al acestor munţi. Pe suprafaţa comunei Mălini distingem din punct de vedere genetic mai multe tipuri de relief: 1. Poiana Lungă-1340m. specific Obcinilor Bucovinei şi părţii de nord a Munţilor Stânişoarei. etc. Eroziunea torenţială şi fluvială. relief sculptural –creat de fluvio-denudatie. terase. Coasta Suhei. Altitudinea minimă este de 420 m. relieful de acumulare este reprezentat prin şesuri aluvionare.măgură’’. Pornind din partea mediană. favorizată de roca moale a creat văi adânci. Inclinarea medie a versanţilor este în jur de 15 grade. dispuse perpendicular faţă de axul principal al râului. Condiţiile climatice Din punct de vedere climatic comuna Mălini se încadrează sectorului cu influenţe baltice.. Dohotaru – 1190 m. în aval.. Sectorul piemontan al Mălinilor este considerat ca făcând parte din zona subcarpatică pus în evidenţă de pârâul Răchitiş şi de Bâtca Răchitişului (711 m) dezvoltat pe două planuri – unul superior. Muncelu – 1308 m.culuarul Moldovei..bâtcă’’ care devin tot mai domoale. şi se află la confluenţa râului Suha Mare cu râul Moldova. Factorii care determină climatul în această zonă sunt: poziţia geografică. care este dat de litologie. Pârâul Humăriei. Răchitiş – 711 m. . Altitudinea medie a reliefului este în jur de 700 m. 2.. formele de relief sunt mai semeţe. pârâul Dohotarul..Obcine’’ şi care descresc deasemenea ca altitudine cu cât ne apropiem de confluenţa cu râul Moldova.. Dealul Luna. unde pe alocuri şi datorită defrişării au accelerat procesele de versant. cu versanţi puternic înclinaţi.Comuna este situată din punct de vedere geografic în bazinul hidrografic Suha Mare ce aparţine munţilor Stânişoarei. deluros. între care se interpune sectorul subcarpatic. Astfel se disting prin altitudini mari : Piatra lui Iepure – 1447 m. Acolo unde roca din substrat apare la zi. şi mai uşor accesibile şi cărora localnicii le spun : . . . plat.. denumite .. Acolo unde roca e mai dură(stradele de Audia) formele de relief sunt mai semeţe. dar şi de structura în pânze de şariaj. Baicu – 967 m. etajat de terase si lunca respectiv. Plaiu Bătrân. (ex. formând împreună cu bazinele vecine (Suha Bucovineană Suha Mică şi Râşca). ca o tivitură a munţilor şi altul inferior.. Eroziunea fluvială precum şi structura litologică pun în evidenţă forme mai semeţe. este mai bine pus in evidenţă: interf luviile. în ansamblu. relieful şi circulaţia maselor de aer. două culmi aproape paralele denumite .. glacişerie şi conuri de dejecţie. versanţii şi văile.

Viteza maximă a fost înregistrată în anul 1969 de peste 30 m/sec. pârâul Primataru. când vântul a doborât pădurea ce acoperea versanţii nordici a masivului Răchitiş. pârâul Pojorâta. urmate de îngheţuri temporare. Orientarea văii dea lungul căreia se întinde comuna pe direcţia NE-SV favorizează pătrunderea curenţilor de aer. Vara se produc ploi torenţiale însoţite de grindină care pot provoca pagube culturilor. şi suprafaţa bazinului hidrografic de 128 km 2. Neamţ. primăveri ploioase şi veri răcoroase. pârâul Pietroasa. Vitezele medii ale vânturilor sunt relativ reduse. Media anuală a umidităţii aerului este -80%. Favorizate prin orientarea văii Suha Mare. Umezeala relativă a aerului este mai mare iarna şi primăvara şi mai scăzută vara. iar cu cât ne apropriem de culmea Stânişoarei ele scad. pârâul Mălaiu. clima se caracterizează prin ierni lungi şi reci. pârâul Bursunaru. Primile zăpezi apar deseori destul de timpuriu în lunile octombrie-noiembrie. Regimul precipitaţiilor conoaşte un maxim în luna iunie şi două minime: unul în octombrie şi unul în februarie..+19 grade C. Temperatura aerului în cadrul suprafeţei comunei este cuprinsă între izotermele de 6 – 8 grade C. cele cu cer acoperit fiind de 120. la confluenţa râului Suha Mare cu râul Moldova temperaturile medii sunt mai ridicate. Ciungi etc. atingând valori de până la 4 m/sec. Numărul zilelor senine este în medie de 40 pe an. aflaţi mai expuşi vântului. spre izvoare pe culmea Stânişoarei ele depăşind 900 mm/an. In timpul iernii se înregistrează şi fenomenul de viscol ca urmare a pătrunderilor maselor de aer din sectorul NE. Hidrografia zonei Teritoriul comunei Mălini este brăzdat de la vest la est de râul Suha Mare ce izvorăşte din culmea principală a Munţilor Stânişoarei. înregistrându-se variaţii diurne şi anuale. Valoarea medie a precipitaţiilor creşte de la confluenţa Suhei Mari cu Moldova. In partea de Nord – Est. iar valoarea minimă în august şi septembrie. aceste vânturi se canalizează pe direcţia V-E.Relieful influenţează prin altitudine şi expunerea versanţilor. Acesta ia naştere la confluenţa pâraielor Nemţişor cu Valea Colibei având o lungime de 29 km cu o diferenţă de nivel de aproximativ 300 m. Vănturile dominante cu cea mai mare frecvenţă în cursul anului aparţin sectorului nordic. Temperatura medie a lunii ianuarie variază între -7 grade C pe culmea Stânişoarei şi -4 grade C în Lunca Moldovei. pârâul Slătioara. iar a lunii iulie de +17 . Principalii afluenţi ai acestui râu sunt: pârâul Pâdureţ ce asigură o trecere relativ uşoară spre comuna Pipirig din jud. Nebulozitatea medie anuală este în jur de 6 zecimi. In general. 1991). în timp ce ultimele zăpezi pot cădea chiar şi în luna mai (1976. datorită obstacolelor reprezentate de culmile muntoase şi de pădure. In timpul anului nebulozitatea atinge valoarea maximă în lunile decembrie şi aprilie. aflate pe partea dreaptă şi . Cantitatea medie de precipitaţii pe suprafaţa comunei este în jurul valorii de 800 mm/an. Primăvara se simte efectul fohn iar vara apare briza de vale.

pârâul Fântânele. cât şi la punerea în funcţiune a celor 4 microhidrocentrale situate pe cursul râului. districtul Obcinile Bucovinei şi a Munţilor Stânişoarei ce se caracterizează prin pădurile de amestec ( molid. In prezent funcţionează patru hidrocentrale. pârâul Frasin. apar sub formă de păduri compacte şi omogene. Foioasele. Suprafaţa comunei este ocupată în cea mai mare parte de pădure. pârâul Celaru. lemnul câinesc (Ligustrum vulgarae). Insăşi Suha Mare in perioadele secetoase de vară îşi pierde apele în cursul inferior. spre confluenţa râului Suha Mare cu râul Moldova se dezvoltă o pădure de stejar.în propriile aluviuni. Datorită precipitaţiilor relativ bogate şi a permiabilităţilor rocilor din sectorul traversat de râul Suha Mare. De aici şi denumirea de Suha = râu sec. urmează pădurile de molid. păducelul (Crategus monogania) ş. In anii ploioşi şi la topirea bruscă a zăpezii se produc creşteri mari de debit.a. mesteacăn. Sursele de apă sunt utilizate înprezent numai pentru alimentarea cuapăpotabilă şi menajerăa gospodăriilor populaţiei şi aanimalelor. ce ocupă suprafeţe restrânse de-a lungul văii Suhei Mari sau pe unii versanţi. Vegetaţia şi fauna Sub aspectul biogeografic comuna Mălini este încadrată în bazinul Suha Mare din provincia est-carpatică. ulmul. uşor etajată de-a lungul văii şi pe versanţi: păduri de plop (plantaţii pentru protejarea luncii Moldovei). Debitul mediu este de 0. Fraxinus.prund”. precun şi în amestec cu răşinoasele dominate de brad (Abies alba). Sursa principală de alimentaţie este superficială (pluvionivală). diminuându-se substanţial inundaţiile. păduri amestecate de brad şi fag. fag. arinul. In zona dealului Mieluşoaia.cu expunere sudică este ocupat în mai mare măsură de fag. sângerul (Cornus sanguineea). paltinul de munte.pârâul Dohotaru. brad. pe când versantul drept este dominat de conifere.cea subterană fiind moderată. Carpenus betulis. stejar). păduri de stejar. provocând inundaţii. formând o luncă tapitată de pietrişuri căreia localniciiîi spun . Lăţimea albiei minime este de 3-4 m în timp ce albia majoră mai îngustă în dreptul conuriloe de dejecţie poate atinge 300-400 m şi chiar mai mult în cursul inferior. apele subterane asigură necesarul de apă a locuitorilor şi chiar un oarecare surplus pentru consumul agricol sau industrial.. măceşul (Rosa canina). pive şi herăstraie. pârâul Petronca. reprezentate prin Fagus silvatica. popul şi salcia. sub provincia Carpaţii Orientali. pârâul Plai Bătrân.30 m. iar pe culmea Stânişoarei vegetaţia subalpină./sec. element termofil . molid (Picera excelsa) şi pin (Pinus silvatica).c. Speciile de arbuşti sunt variate : alunul (Corillus arvellorea). . Se poate observa că versantul stăng al văii. Pajiştile ocupă cca 30% din suprafaţa comunei fiind formate din numeroase specii de ierburi şi graminee. Cu totul accidental apare tisa. iar albia râului a fost regularizată. Potenţialul energetic al acestui râu a permis încă din trecut să fie amplasate mai multe mori. pârâul Boicu şi pârâul Răchitiş situate pe partea stângă.ceea ce conferă majorităţii pâraielor un caracter torenţial.

alimentate iarna cu fân recoltat din pajiştile forestiere. iepurele. precum şi păsările călătoare. din râul Moldova urcă scobarul (Chondostroma nasus). Brune luvice şi luvisoluri albice). hribii (Boletus aereus) şi gălbiorii (Catharellus cibarius). cerbul carpatin (Cervus elaphus). lupul (Canis lupus). Dintre păsări amintim: uliul. zmeurul şi murul.ciocănitoarea. Apropierea de comuna Baia – prima capitală a Moldovei . acid. este alcătuită din păstrăvul de munte (Salmo trutta fario). iar în parchetele forestiere. vulpea (Canis vulpes). porcuşorul. In covorul subalpin apare afinul. Incercarea organizării unei păstrăvării în cursul superior al bazinului nu a dat rezultatele scontate fiind abandonată. cleanul (Leuciscus cephalus). ceea ce explică şi existenţa unui sector zootehnic bine dezvoltat. vrabia. Populaţia După cum am amintitmai sus. Fauna piscicolă. păsărarul. Pentru ocrotirea vânatului s-au instalat hrănitori. La acestea adăugându-se şi argiluvisolurilor (sol. a exploatărilor forestiere şi a poluării lucrărilor de foraj petrolier. boişteanul (Phoxinus Phoxinus). comuna Mălini se suprapune peste bazinul hodrografic Suha Mare ce pătrunde ca un golf înspre munte. cioara. Această poziţie geografică a uşurat comunicarea (legătura) între valea Moldovei şi valea Bistriţei.Dintre speciile mai rare amintim: cocoşul de munte (Tetrao urogalus) şi solomâzdra carpatică (Titrurus montandoni). Sub acest aspect sectorul zootehnic şi forestier întruneşte condiţii pedologice favorabile. Dintre speciile rare apare tisa (Taxus bacata) şi papucul doamnei (Cypripedium caleeolus). merişorul precum şi jneapănul. mreana (barbus). Fondul de vânătoare este destul de dezvoltat atât ca întindere cât şi ca efective de animale. Bucovinei. Făneţele şi pajiştile de pe raza comunei Mălini cuprind şi un mare număr de plante medicinale insuficient valorificate însă. plantelor de nutreţ. Fauna este variată şi destul de bogată. sub domeniul sol brum. bufniţa. sticletul. precum şi de amendamente calcaroase. prin pasul Stânişoara situat la altitudinea de 1235 m. sfeclă furajeră dar mai ales fâneţelor păşunelor precum şi pentru dezvoltarea vegetaţiei forestiere. în vederea neutralizării reacţiei acide a solurilor. Pentru fertilizarea solurilor arabile şi nu numai. Solurile şi valorificarea lor Din punct de vedere pedogeografic comuna Mălini este încadrată în domeniul cambisolurilor. mistreţul (Sus scrofa). jderul (Martes martes). tot mai rar în ultima vreme ca urmare a braconajului. racul – mai izolat. spadosolurilor şi umbrisolurilor etajate pe verticală. brune ferii aviale asociate cu soluri brune eumezubazice caracteristice munţilor mijlocii Districtul Ob. iar dintre ciupercile de pădure menţonăm: ghebele (Amillaria mellea). râsul(Lenx Linx). Solurile peste care se întinde comuna Mălini au în general o fertilitate situată la limita inferioară a culturilor agricole fiind în general favorabile culturile cartofului. căpriorul (Capreola capreola). iar la “apele mari” de la începutul verii.Valoarea furajeră apajiştilor este bună datorită procentului mare de graminee şi leguminoase. Cele mai reprezentative specii de mamifere sunt: ursul brun (Ursus artcos). gaiţa. sunt necesare administrarea de îngrăşăminte chimice şi minerale.

Scăderea numerică a populaţiei din ultima perioadă (1977. Prima informaţie o avem din Marele Dicţionar Geografic al României din 1903./km2. Deşi natalitatea este scăzută ea se menţine superioară mediei pe ţară şi judeţ ca urmare a păstrării tradiţiilor puternic implementate în această zonă montană. De-a lungul timpului populaţia a evoluat în mod diferit. La recensământul populaţiei din anul 1912 au fost înregistraţi în această localitate 4067 locuitori. II REPERE IN TIMP . dar mai puţin numeroasă faţă de cea a bazinului Râşca. Incepând cu secolul al XX-lea există informaţii sigure în ce priveşte numărul şi evoluţia populaţiei de pe raza actualei comune. Densitatea medie a populaţiei la nivelul comunei este de 45. populaţia satelor din bazinul Suha Mare era mai numeroasă decât a bazinului Suha Mică.prezent) se datoreşte în principal plecărilor tinerilor în străinătate pentru căutarea unui loc de muncă.6 loc./km2 şi se datorează faptului că aproape 2/3 din suprafaţa comunei este acoperită de păduri. Pentru secolul al XIX-lea nu se poate stabili cu exactitate numărul locuitorilor deoarece documentele din acel timp aveau numai un caracter fiscal şi ţineau evidenţa doar a gospodăriilor nu şi a locuitorilor. sunt câteva argumente în favoarea locuirii din timpuri străvechi a acestei zone.5loc /km2 sau a ţării care este de 97 loc. Raportată la suprafaţa agricolă densitatea medie este de aproximativ 150 loc./km2. Din informaţiile estimative se pot face aprecieri că în perioada secolelor XVI-XVIII. după care urmează o uşoară scădere. La recesământul din anul 1992 au fost înregistraţi 7206 locuitori. precum şi a scăderii natalităţii. foarte mică comparativ cu media judeţului care aste de 74.medievale şi vecinătatea cu mănăstirea Slatina – ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu. fiind direct influenţată de particularităţile istorico-geografice ale zonei. când localitatea Mălini avea un număr de 3468 locuitori. Până la recensământul din anul 1912 nu se deţin date sigure privind numărul şi evoluţia populaţiei de pe teritoriul actual al comunei. De la această dată şi până în prezent populaţia comunei Mălini a evoluat continuu atingând valoarea cea mai mare în anul 1977 când au fost înregistraţi 7101 locuitori.

Suha şi Văleni-Stânişoara. In anul 1865 ia fiinţă o şcoala primară. luat împreună cu satele Drăceni şi Găineşti de la mitropolitul Grigore. cumpărări. La recensământul populaţiei din 19 decembrie 1912. fiind mai apoi cedată domeniilor coroanei. inundaţii – după alţii). ier un an mai târziu: “Stefan cel Mare confirmă lui Juri. întăreşte Mănăstirii Voroneţ întreg sat Mălini”. In anul 1907 locuitorii cărăuşi din Mălini cer mărirea sumelor pentru transportul de material lemnos la Fălticeni (cărăuşie).este aşezat pe cursul inferior al Suhei mari. rămânând sub administrarea acesteia până în anul 1863 când are loc secularizarea averilor mănăstireşti. danii.după unii. In anul 1820 satul Mălini număra 227 locuitori pirnici.). Cea mai veche aşezare menţionată documentar din această zonă datează din anul 1438 şi se referă la satul Todireşti situat pe terasa inferioară a râului Moldova între bazinul Suha Mare şi bazinul Suha Mică. Prin legea din 1864. dădea mănăstirii Slatina 248 lei plata boierescului. Păiseni. confirmări de proprietate etc. Mălinii îşi trage numele de la pădurea de mălini (arbori ce se regăsesc astăzi sporadic) lângă care s-ar fi mutat locuitorii satului Todireşti în urma distrugerii aşezării. iar în anul 1792 suma se ridica la 303 lei şi 30 bani. 231 menageri. de la 3 la 4 lei de metru cub. la care se adăuga şi dijma fânului. asigurând locuitorilor atât existenţa cât şi adăpostirea în faţa vitregiilor naturii dar şi a vicisitudinilor vieţii. spre şi dinspre mănăstirea Slatina. dar se poate afirma cu certitudine că vechimea lor este mult mai mare deoarece. având lăcaş propriu începând cu anul 1875. In 1561 domnitorul Alexandru Lăpuşneanu donează Mănăstirii Slatina satul Mălini. Pe baza recunoaşterilor de suprafaţă s-a putut stabili că vetrele satelor cuprindeau terasele superioare şi valea râului Suha Mare. în documentele medievale menţiunea lor apare atunci când ele fac obiectul unor tranzacţii (vânzări. In prezent comunei Mălini îi aparţin satele: Mălini. este menţionat satul Mălini.Originea şi evoluţia aşezărilor Primele menţiuni documentare asupra aşezărilor care formează în prezent comuna Mălini datează din perioada secolelor XV-XVI. satul Mălini număra 224 clădiri locuite şi 17 nelocuite. din care 456 bărbaţi şi 494 femei şi o bancă populară. de regulă. Din alt document aflăm că la 21 martie 1551 “Iliaş Rareş. ocupate cu păduri şi păşuni. schimburi. culcerul de arie. . Satul Todireşti a dispărul în urma unor calamităţi naturale (incendiu. locuitorii lui retrăgându-se. 950 locuitori. parte dintre ei pe interfluviul Moldova – Suha mare unde vor pune bazele satelor Mălini şi Pâraie – alţii în amonte pe Valea Suha Mică unde vor pune bazele localităţii Găineşti. La 1791. a treia parte din satele Băişeşti şi Mălini lui Oană Băişescu”. Mălinii împreună cu satele din văile Suha Mare. Intr-un hrisov de-a lui Stefan cel Mare. Suha Mică şi Săscuţa. Poiana Mărului. VăleniStânişoara. Mălinii. Pâraie. Satul Mălini. formau o singură comună numărând circa 3500 locuitori. Iesle.. iar în anul 1866 se înfiinţează la Mălini oficiul poştal rural. datat la 15 septembrie 1498. respectiv Dolia. urmărind terasa de 10 m a râului. iar la 1821 aceeaşi locuitori trăiesc clipe de groază la trecerea eteriştilor şi turcilor.

In urma reorganizării administrative din anul 1968 satul Suha este inclus la satul Mălini cu care şi-a unit vatra. Cu toate acestea locuitorii folosesc şi astăzi vechea toponomie. . precum şi pe terasele medii şi superioare ale Moldovei şi Suhei Mari. în partea sudică a satului pe malul Suhei Mari au fost stabilite 15 familii de ţigani căldărari. cu hramul sf. deşi el este atestat documentar abia în anul 1551 când domnitorul Stefan Rareş întăreşte uric mănăstirii Voroneţ pe o parte din satul Mălini pe pârâul Mălini. situată pe cursul mijlociu şi inferior al văii Suha Mare (versantul stâng) In anul 1828 satul Suha avea 105 case. 1600 locuitori (766 bărbaţi şi 834 femei). (675 bărbaţi şi 724 femei). iar las recensământul din 15 decembrie 1912 satul număra 224 clădiri locuite şi 4 nelocuite. In anul 1858 se construieşte biserica în satul Pâraie. un total de 1400 locuitori. La 4 ianuarie 1663 Eustratie Dabija întăreşte mănăstirii Humor o treime din satul Mălini cu vad de moară în vadul Todireştilor. iar de la începutul secolului XIX şi până în anul 1968 separat. 1189 locuitori (622 bărbaţi şi 567 femei). Arhangheli Mihail şi Gavril. iar din anul 1931 ia fiinţă spitalul. rotărie şi fierărie. La recensământul din 15 martie 1966 satul Mălini număra 373 gospodării. Satul Pâraie – se pare că a fost primul nucleu al aşezărilor din bazinul Suhei Mari. In anul 1961. Satul Pâraie este situat pe interfluviul dintre Suha Mare. casă în care a trăit poetul. In anul 1912 satul Pâraie număra 248 clădiri locuite şi 12 nelocuite. cu acordul mănăstirii Slatina şi a Mitropoliei Moldovei. iar cel din anul 1956. Teodoreanu. prin mutarea celeui de la mănăstirea Slatina. iar la recensământul din anul 1956. Doi ani mai târziu. Astăzi practic satul Pâraie este “lipit “ de satul Mălini cu care se învecinează în partea sa nordică. după reorganizarea administrativă din 1968 satului Mălini i se adaugă (prin integrare) satul Suha şi cătunul Mieluşoaia. din care stabiliţi definitiv 3233. pe drumul de legătură dintre Mălini şi mănăstirea Slatina. Satul Suha. astfel încât la recensământul din 7 ianuarie 1977. “eroul de la Mălini”. 466 locuinţe. După momentul 23 august 1944 la Mălini cade în luptă cu trupele germane aflate in retragere primul ofiţer român căpitanul V.Intre anii 1923-1932 funcţionează aici o şcoală de meserii cu secţii de tămplărie. satul Mălini figura cu 1007 locuinţe. 252 menage. 1021 gospodării şi un total de 3376 locuitori. fiind un cuvănt de origine slavă (suha = sec). Denumirea acestei aşezări vine de la râul Suha Mare pe malul căreia s-a dezvoltat. 352 locuinţe. şi un total de 1062 locuitori din care 517 bărbati şi 545 femei. Suha Mică şi Moldova. 237 menageri. La 15 martie 1966 aşezarea Suha figura in statistici un număr de 473 gospodării. 494 bărbaţi şi 525 femei din totalul de 1019 locuitori. In 1963 are loc inaugurarea casei memoriale “Nicolae Labiş”. ca aşezare de sine stătătoare. La recensământul populaţiei din 1930 existau în satul Suha 1146 locuitori (551 bărbaţi şi 595 femei). La recensământul populaţiei din 1930 menţiona pentru Mălini 1004 locuitori (467 bărbaţi şi 337 femei). restabiliţi în anul 1959 în comuna Cornu Luncii.are o vechime la fel de mare ca şi satul Mălini şi de la început apare ca parte integrantă a acestuia “Suha – Mălini”. în locul alteia vechi distrusă în 1761. şi un total de 1635 locuitori ( 759 bărbaţi şi 876 femei).

La recensământul din 1930 satul Poiana Mărului număra 607 locuitori din care 290 bărbaţi şi 317 femei. Tezaurul toponimic al României. Potrivit Tezaurului toponimic al Romaniei . Din anul 1956 satele Poiana Mărului şi Văleni-Stânişoara au fost reorganizate în comuna Poiana Mărului. iar obiceiurile se păstrează şi se transmit din generaţie în generaţie. Prin reorganizarea administrativ-teritorială din anul 1968 cele două sate revin la comuna Mălini. a apărut mai târziu decât celelalte sate pe valea acestui râu. Satul Poiana Mărului este aşezat pe cursul mijlociu al râului Suha Mare. Aşezarea a luat fiinţă prin despădurirea poalelor versanţilor. Recensământul din 1966 găseşte în satul Păraie 389 gospodării şi un total de 1523 locuitori din care 751 bărbaţi şi 773 femei. precum şi din cei veniţi dinspre valea Moldovei. La recensământul populaţiei din ianuarie1992 satul Pâraie cuprindea 463 locuinţe şi 1780 locuitori.îşi trage numele de la poziţia geografică. mai îngustă spre munţii Stânişoarei. Satul Văleni-Stânişoara. aminteşte de Boicu (parte a satului Poiana Mărului). Aici portul popular este nealterat. din 569 bărbaţi şi 567 femei. formând împreună comuna Văleni-Stânişoara până în 1942 când revin la comuna Mălini. 1036 locuitori. Bursunarul şi Frasinul. Satul Păraie este păstrătorul cel mai autentic al tradiţiilor populare. iar la cel din anul 1930. . inclus satului Văleni-Stânişoara la 1887. din care 517 bărbaţi şi 519 femei. La recensământul populaţiei din 1977 aşezarea avea 317 locuinţe şi 1186 locuitori. Recensământul populaţiei din ianuarie 1992 găseşte în satul Poiana Mărului 367 locuinţe şi 1293 locuitori. Aşezarea a luat fiinţă din locuitori refugiaţi de peste munţii Stânişoarei.foste sate până în 1876. au fost înglobate în anul 1887 la satul VăleniStânişoara. fiind aşezat pe cursul mijlociu şi superior a văii. când proprietarul moşiei Văleni era serdarul Iordache Geanoglu. 267 menage. Statistica din anul 1977 ne dă următoarele cifre: 445 locuinţe şi 1584 locuitori. La recensământul din 1966 aşezarea număra 286 locuinţe 1203 locuitori din care 621 bărbaţi şi 582 femei. în amonte.La recensământul din anul 1930 satul Pâraie număra 1136 locuitori. 1289 locuitori (603 bărbaţi şi 686 femei). In anul 1956 Poiana Mărului avea 873 locuitori. parte dinspre Văleni-Stânişoara şi chiar de peste munţi. In anul 1935 se naste aici viitorul poet Nicolae Labiş – autorul poemului “Moartea căprioarei”. la circa 5 km de Mălini. din locuitorii veniţi parte dinspre Mălini. De la pariţia sa şi până în anul 1926 Poiana Mărului a făcut parte din satul VăleniStânişoara. Bucureşti 1901. scriitorul Mihail Sadoveanu aminteşte în romanul “Baltagul” de poiana “La doi meri” şi de cârciuma lui Boicu. In 1912 statistica menţionează pentru satul Văleni-Stânişoara 245 clădiri locuite. Cea mai veche atestare documentară datează din anul 1858. din care 411 bărbaţi şi 462 femei. 22 nelocuite.

unde s-ar fi odihnit doamna Elene Rareş la trecerea peste munţi. In 1966 satul număra 7 locuinţe.satul cuprinde 6 campani silvice şi case de vacanţă şi turism agromontan. Tot aici şi-ar fi aşezat tabăra voievodul Petru Rareş. a reducerii cantităţii de masă lemnoasă exploatată. următoarele cifre: 235 locuinţe şi 948 locuitori. 152 locuitori (139 bărbaţi şi 13 femei). Deşi este nouă localitatea are amintiri intrate în legendă. din care 406 bărbaţi şi 415 femei. când. care a funcţionat până în anul 1948. în urma înfrângerii de la Baia de către Stefan cel Mare (1467). din care 306 bărbaţi şi 345 femei. precum şi a plecării absolvenţilor şcolilor generale către alte localităţi în special cele urbane din judeţ şi din ţară. Scăderea numărului de locuitori este explicabilă datorită scăderii potenţialului economic local. Pe aici se pare că ar fi trecut în fuga ruşinoasă. folosite mai târziu şi de cei de la diligenţă şi poştă ce străbăteau distanţa dintre Fălticeni şi Borca. regele maghiar Matei Corvin. In anul 1930 satul Iesle avea 51 locuitori. iar la recensământul populaţiei din 1992 aşezarea cuprindea 240 locuinţe cu 846 locuitori. Tot aici se află Poiana Doamnei. In prezent în sat s-au construit numeroase case de vacanţă. La recensământul din 1956 satul Văleni-Stânişoara număra 213 locuinţe şi 851 locuitori. Satul Iesle. din care o parte veniţi din alte locuri ca muncitori forestieri. Fânul s-a dat cailor în iesle. 647 locuitori (311 femei şi 386 bărbaţi). aminteşte de sângeroasele lupte purtate de ostaşii români din Regimentul 3 Grăniceri conduse de căpitanul Nistor Teodorescu. în timpul celui de-al doilea război mondial. descreştere înregistrată ca urmare a distrugerii. Apariţia satului este legată de înfiinţarea în anul 1890 a unei fabrici de cherestea. Monumentul eroilor şi cimitirul înălţat la circa 1 km în amonte. iar recensământul populaţiei din 1956. a reducerii explatărilor forestiere. .Recensământul populaţiei din 1930 menţionează un număr de 651 locuitori. In anul 1977 localitatea avea 2 locuinţe şi 7 locuitori. în urma unui incendiu a fabricii de cherestea din amonte. In anul 1977 statistica înregistrează pentru satul Văleni-Stânişoara. dar şi a terenurilor agricole care sunt insuficiente. în 1538 a trecut spre Transilvania către cetatea Ciceu. urmând ca într-un viitor apropiat. Situată la poalele munţilor Stânişoarei. pe “drumul Băii” şi apoi “pasul armenilor şi moldovenilor” – pasul Stânişoara. satul să devină un loc de atracţie turistică datorită potenţialului natural şi peisagistic deosebit care te îmbie la drumeţie şi reconfortare. din care 39 bărbaţi şi 12 femei.

Bucureşti. 6. 9.. Popescu N. 1972. Roşu Al. Bucureşti. Tufescu V.Bibliografie: 1. Bucureşti. Bucureşti. “Geografia fizică a RSR”. “Geomarfologia generală”. 1970. Editura ştiinţifică. Posea Gr.Niculăiasa A. Editura Litera. 8. 1975. Editura didactică şi pedagogică. 4. “Valea Moldovei”.. Editura ştiinţifică. Bucureşti. Bucureşti. Editura Stiinţifică. “Zona Fălticenilor”.. 10. Ilie I..1991. Grigore M.. Pricop A. Email: primăriamălinisv@yahoo. 1981. Judeţul Suceava. Boiu Olimpiu. Informaţii de la Primăria comunei Mălini. 1906. “Monografia domeniului Mălini”. Editura ştiinţifică. 1974..com . Grasu C. “Obcinele Bucovinei”... 3. Brânduş C. 1974. 7. 5. “Pe Valea Moldovei”. Bucureşti. “Giografia apelor României”. 2. Barbu N. observaţii în teren. Ujvari I. Bucureşti. Niculăiasa M. Editura pentru turism.