H.G.

WELLS - OMUL INVIZIBIL

1

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

H. G. Wells

OMUL INVIZIBIL

2

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

H. G. Wells

OMUL INVIZIBIL
În româneşte de A. RALIAN şi C. CLARUS Postfaţa de I. HOBANA Fantastic Club Editura Albatros • 1971

3

WELLS .H. MARINESCU THE INVISIBLE MAN By H.OMUL INVIZIBIL Prototip colecţie: GH.G. G. Wells 4 .

izbind cu picioarele în podea. zăpada se adunase grămadă pe umeri şi pe piept şi-i împodobea geamantanul cu o creastă albă. lăsînd să se vadă numai vîrful lucios al nasului. înduraţi-vă şi lăsaţi-mă să mă încălzesc! O cameră şi un foc bun!” Se scuturase de zăpadă în mijlocul sălii. doamnă. De la gara din Bramblehurst o luase pe jos. omul nu părea de loc cărpănos. mrs. „În numele omeniei. pe lîngă toate. iar marginea pleoştită a pălăriei de fetru moale îi ascundea în întregime faţa.OMUL INVIZIBIL I.1 Hall în odaia de oaspeţi. dăduse buzna în sala hanului „La poştalionul cu cai” şi-şi azvîrlise geamantanul pe jos. ca să se înţeleagă cu ea asupra preţului. într-o zi geroasă. SOSIREA UNUI PERSONAJ STRANIU Străinul îşi făcuse apariţia cam pe la începutul lunii februarie. WELLS .H. Hall l-a lăsat singur şi s-a dus să-i pregătească prînzul cu propriile ei mîini. Împleticindu-se.G.). După ce a aprins focul. tăind drumul peste cîmp. Era înfofolit din cap pînă în picioare. cu vînt şfichiuitor. 5 . şi apoi o urmase pe mrs. mai mult mort decît viu. Un muşteriu rătăcit prin Iping în toiul iernii însemna o pleaşcă picată din cer! Şi. Întruna din mîinile-i vîrîte în mănuşi groase purta un geamantan mic. strigase el. Cei doi galbeni aruncaţi pe masă îl ajutaseră să între în stăpînirea odăii. aşa încît hangiţa era hotărîtă să arate că ştie să preţuiască norocul care dăduse peste ea. fără să lungească prea mult vorba. şi cu ninsoare deasă — de altfel ultima din anul acela. 1 Prescurtare de la mistress (engl.

OMUL INVIZIBIL După cîteva clipe. Stătea cu faţa la fereastră. cu gulerul ridicat. şi a şters-o din cameră.H. a răspuns el. a isprăvit în grabă aşezatul mesei. mrs. Hall era cît pe ce să repete întrebarea. o puseră în mişcare pe Millie. domnule. Simţind că încercările ei de a lega o conversaţie dăduseră greş. În ciuda focului care duduia în cămin.). Cum doriţi dumneavoastră îndată are să fie mai cald în cameră. Hall a observat atunci că necunoscutul purta nişte ochelari mari. hangiţa l-a întrebat: — Domnule. cu mişcări scurte şi repezite. călătorul nu-şi dezbrăcase paltonul. ţinîndu-şi la spate mîinile în mănuşate. Nemişcat. Băgînd de seamă că stropii de zăpadă topită picurau de pe umeri .drept pe covor. n-aţi vrea să-mi daţi pălăria şi paltonul ca să vi le usuc ca lumea. albaştri. 6 . Întorcînduse puţin mai tîrziu L-a găsit întocmai aşa cum îl lăsase. slănina sfîrîia în tigaie. contemplînd zăpada care se aşternea în curte. sta nemişcat — parcă împietrise! 1 Strălucire (fr. cu apărătoare şi că mutra-i era ascunsă de nişte favoriţi stufoşi. Crezînd că a înşelat-o auzul. stăpîna hanului. Mrs.G. „Domnul” a rămas tăcut şi i-a întors iarăşi spatele. la bucătărie? — Nu. WELLS . alese cu dibăcie. — Bine. Hall s-a îndreptat spre odaia de oaspeţi. Încărcată cu farfurii. pahare şi cu o faţă de masă mrs. care se revărsau peste gulerul ridicat al paltonului. ca să pună masa cu éclat1 de zile mari. părea furat de gînduri. Gîrbovit. fără să se întoarcă. Dar cînd a dat cu ochii de muşteriul ei a rămas locului mirată la culme. slujnica cea bolnăvicioasă. dar străinul şi-a întors capul spre ea şi a privit-o intens. iar cîteva cuvinte tari. ba nici măcar pălăria nu şi-o scosese.

pentru încetineala ei exasperantă. ce ţi-e şi cu fata asta! izbucni ea. femeia a aşezat pe masă ouăle. îi ascundeau urechile şi toată faţa. WELLS . mie mi-a ieşit cu totul din minte! Numai ea e-n stare să tărăgănească atîta o treabă!” Se apucă să frece ea singură muştarul. care se repeta la intervale regulate. Ciocăni în uşă şi o deschise fără să mai aştepte răspuns. O pereche de ghete ude prevestea că grătarul de fier din faţa căminului avea să ruginească. cu o anumită grabă. fără să uite în acelaşi timp să-i tragă Millie-ei o săpuneală zdravănă. Îndreptîndu-se spre bucătărie prin spatele localului. Hangiţa trînti borcanul cu muştar pe masă. Cum a văzut-o intrînd. Hîrş. Poftim. am pus masa — ce mai vorbă. Hall auzi un fel de scrîşnet. străinul s-a aplecat iute. Hall n-a mai zărit decît ceva alb. Cu gesturi băţoase. punîndu-l solemn pe o tavă neagră cu margini aurite. care dispărea înapoia mesei. hîrş. Atunci băgă de seamă că „domnul” îşi dezbrăcase paltonul şi pălăria şi le întinsese pe un scaun în dreptul căminului.H.G. slănina şi s-a adresat pe un ton răstit: — Prînzul e servit. aşa că mrs. — Mulţumesc! a replicat străinul. Omul părea să caute ceva ce-i scăpase pe jos. am făcut totul! — pe cînd dumneaei (halal ajutor!) a tot stat şi a frecat muştarul!” Şi doar aveau de-a face cu un client nou. ă rămînă mai multă vreme! Umplu borcănaşul cu muştar şi. mrs.OMUL INVIZIBIL Marginile pălăriei. domnule. Nu s-a urnit din loc pînă ce nu s-a închis uşa în urma ei. „Of. îl purtă spre odaia de oaspeţi. Dar o clipă mai tîrziu s-a răsucit pe călcîie şi s-a apropiat de masă. ude leoarcă. hîrş… era hîrşîitul unei linguri cu care cineva freca de zor muştarul într-un castron. lăsate în jos. „Am prăjit slănina şi ouăle. Se îndreptă hotărîtă într-acolo. mai înainte ca ea să fi isprăvit. poate. care dorea. 7 .

care acopereau partea de jos a geamurilor. Uşurat. domnule. se uită plin de îngrijorare înspre fereastră. „Săracu de el.G. „Şi sticlele alea de pe ochi! Parcă-i o căpăţînă de scafandru. aruncă din nou o privire bănuitoare spre geam. Străinul trase cu urechea la zgomotul paşilor care se îndepărtau. străjuit de ochelarii întunecaţi… dar faţa necunoscutului rămînea ascunsă în dosul şervetului. Din prag mai aruncă o priviră spre capul acela înfăşurat în alb. mai luă o îmbucătură… În cele din urmă se ridică şi. pe faţă se citeai uimirea cea mai adîncă. „ Niciodată nu mi-aş fi putut închipui aşa ceva! murmură ea. încît uită s-o mai întrebe pe Millie cu ce-şi pierde vremea. îl asigură ea. cînd la uşă. nu alta. Apoi luă o îmbucătură. sau mai ştiu eu ce… îşi spunea mrs. Închizînd uşa. Camera sel cufundă în penumbră. pe care şi-o tot îndesa peste gură! Şi vorbea prin ea!… Pesemne că-i lovit şi la gură … asta o fi. înainte de-a lăsa şervetul din mînă şi de-a-şi continua dejunul.” Îşi aminti dintr-o dată de ceva şi se întoarse iute. o fi avut ceva. uitîndu-se mereu cînd la ea. Hall. făcu el sec. cu şervetul în mînă. WELLS .H. Hall simţi că se zbîrleşte părul. domnule. Luă hainele şi ieşi. vreun accident sau vreo operaţie. merse f pre fereastră şi trase jaluzelele pînă în dreptul perdeluţelor de muselină albă. „Şi batista aia. pe care atîrnă la uscat paltonul călătorului. era atît de îngîndurată. că … începu ea. se întoarse la masă şi-şi reluă prînzul. mrs. dar se opri încurcată. Doamne fereşte!”! Se îndreptă în tăcere spre bucătărie. 8 . nu o mutră de om!” Ii agăţă şi fularul de un capăt al umeraşului. Să-mi vină rău.OMUL INVIZIBIL — N-am ştiut. — Mulţumesc. cînd dădui cu ochii de grămada aia de bandaje!” Înteţi focul şi luă un umeraş. — Îndată or să fie complet uscate.

Accidentele se întîmplă aşa. domnule? Dar oaspetele nu se lăsa prea uşor tras de limbă. S-a prăpădit un domn. adăugă: S-a răsturnat o trăsură acolo.H. n-ai mai isprăvit o dată cu cartofii ăia. Hall şi-a întărit convingerea că străinul fusese rănit la gură sau desfigurat de presupusul accident. Focul. — Cred că acuma aş putea să le pun la uscat. Hall îi răspunse la întrebări.) Şi. — Mi-am lăsat o parte din bagaj în gara Bramblehurst. cu spatele la fereastră. pe negîndite. — Abia mîine?! exclamă el.OMUL INVIZIBIL — Pentru Dumnezeu! exclamă ea. agăţîndu-se de acest prilej. pe care n-o avuseseră pînă atunci. „domnul” vorbea mai puţin repezit ca înainte. WELLS . cîmp e plin de hîrtoape. le împrumuta o sclipire vie. mrs.G. şi n-a dus pipa la gură toată vremea cît a rămas ea în cameră. cînd simţea cum căldura se împrăştie prin vine. îşi înclină politicos papul bandajat. roşiatică. cu vizitiu cu tot. Sînteţi absolut sigură? Nu cumva merge vreun căruţaş întracolo? Pornită pe vorbă mrs. — Drumul pe. deşi ţinea în mînă o pipă aprinsă. acum. după ce mîncase pe săturate şi băuse. găsindu-şi pricină ca să se descarce. 9 . Asta era răspunsul la întrebarea dacă s-ar putea păşi vreo căruţă. Şi asta nu pentru c-ar fi fost distrat — doar îl văzuse ea cum se uita ţintă la tutunul care ardea mocnit. acu un an şi mai bine. pe care şi-l înfăşurase în jurul bărbiei. în semn că-i acordă toată atenţia. pi îndată se avîntă la taifas. Nu există vreun mijloc mai rapid de expediere? Păru dezamăgit cînd ea răspunse că nu. Acum. el nu şi-a îndepărtat fularul de mătase. reflectîndu-se în sticlele ochelarilor enormi. Millie? Cînd a revenit ca să strîngă masa. nu. Ce trebuie făcut ca să-mi parvină? Ascultînd lămuririle hangiţei. Stătea într-un colţ. îi spuse el. într-adevăr. domnule.

Dar nu asta o lăsase pe mrs. vorbea înnăbuşit. Aşeză din nou pălăria pe scaunul de lîngă cămin. ca nişte cozi sau ca nişte coarne ciudate. 10 . ridicat în jurul gîtului. Şuviţele de păr negru şi des care izbuteau să se strecoare pe dedesubtul feselor sau printre bandajele aplicate cruciş apăreau ici şi colo. — Nu te atinge de pălărie! se răsti morocănosul musafir.G. din această pricină. O privea într-una dindărătul lentilelor lui de nepătruns. repetă el. încît nu-i de mirare că femeia rămăsese încremenită. afară de nasul ascuţit. care lucea cu aceeaşi intensitate ca în clipa sosirii.OMUL INVIZIBIL nu-i aşa? întrebă ea pe un ton care nu admitea contrazicere. care-i ascundea cu totul gura şi maxilarele. dîndu-i înfăţişarea cea mai bizară pe care şi-o poate închipui o minte omenească. Străinul nu-şi mişca şervetul de la gură. rămase o clipă pironită locului. Capul acesta înfăşurat şi bandajat oferea o privelişte atît de discordantă cu aceea la care s-ar fi aşteptat mrs. Hall. după emoţia pe care o încercase. hangiţa văzu că-şi ridicase capul şi o privea. Hall cu gura căscată. negru vărgat. ci constatarea că pe deasupra ochelarilor albaştri. Necunoscutul îşi acoperise partea de jos a feţei cu o bucată de pînză albă — un şervet al lui —. WELLS . Hangiţa începea să-şi recapete sîngele rece. cu o voce înnăbuşită. Călătorul nostru purta o haină de catifea . —: Nu te atinge de pălărie.H.cafenie. holbîndu-se la el. Un alt bandaj îi învelea în întregime urechile şi nu-i lăsa liberă nici o părticică din figură. cuvintele se strecurau nedesluşite prin pînza albă. de un roşu aprins. Întorcîndu-se spre el. ci continua să-l ţină — abia acum îşi dădu ea seama — cu mîna vîrîtă într-o mănuşă cafenie. Mută de uimire. cu un guler înalt de pînză. fruntea străinului era acoperită de un bandaj alb.

credeţi-mă. mrs. să-l înghită … — Nu zău. ocupată toată vremea cu ăia mai mici… Toată ziua. WELLS . apoi îi întoarse spatele şi se apucă să privească pe fereastră. cel puţin pentru ăi de I-au îngrijit. tare frică i-a mai fost. şi Doamne iartă-mă! a mers trei luni de zile legat. zău aşa! — E lesne de înţeles! făcu oaspetele. mă rog. după atîtea confesiuni cîte-i făcuse ea. 11 . băiatu sori-mi. buna mrs. privind-o liniştit dindărătul sticlelor întunecate. domnule. Era o grosolănie din partea Străinului.G. în după-amiaza aceea). domnule.OMUL INVIZIBIL — Se întîmplă.H. S-a tăiat la mînă cu o coasă. Să nu-ţi vină să crezi! De-atunci ni-e şi groază să mai văd o coasă. Luată prin surprindere. îi era tare frică?… — Da. Aşa încît… dacă pot să-mi îngădui să vă spun… — Vrei să-mi aduci nişte chibrituri? o întrerupse brusc necunoscutul. că sorumea era. Luîndu-le din mîna ei. domnule. bodogăni el prin grosimea fularului. Mi s-a stins pipa. un hohot pe care părea că vrea să-l înnăbuşe Bl gură. a căzut peste ea pe cînd cosea fînul. pînă la urmă. cum făcui şi eu. e-adevărat? lac-aşa fuse şi cu Tom. — Într-o vreme se temea că o să trebuie să-şi facă operaţie… Vai. — Şi ţine mult pîn’ se face bine. amintindu-şi de cei doi galbeni primiţi. îi spuse scurt „mulţumesc”. se stăpîni şi plecă să aducă chibriturile. Simţi o clipă că o îneacă furia. Aşa că. domnule! Deodată. nu-i nimica de rîs aicea. dar. Hall „nu şi-a putut îngădui să-i spună …” Era însă vădit că felul lui jignitor de a fi o întărîtase (Millie avea să simtă asta pe propria-i Inele. Hall tresări ca muşcată de şarpe. îi tot făceam şi-i desfăceam bandajele. omul rîse — un hohot care aducea a lătrat. Era limpede că nu-i plăceau discuţiile despre operaţii şi bandaje. Şi.

bătu în uşă şi intră. Hall îşi aduna curajul necesar ca să între la muşteriul ei şi să-l întrebe dace doreşte. ar fi putut să-l audă mişcîndu-se. Îl văzu pe străin înfundat în fotoliul din faţa căminului. O dată sau de două ori a scormonit jăraticul şi s-a plimbat prin odaie. PRIMELE IMPRESII ALE LUI MR. dacă tot eşti aici. S-ar fi zis că se înfăşură în întunericul care se aduna în odaie din ce în ce mai dens. domnu Teddy. de-l auzi prin toată casă. Hall. totul părea scufundat „într-o linişte desăvîrşită. te-aş ruga să vezi ce-i cu ceasornicu ăl vechi din odaia de oaspeţi. Hangiţa aprobă din cap. capul bandajat îi alunecase 12 . un ceai. Străinul fuma. — Pe legea mea. Părea că moţăie. WELLS . numa că minutarul nu vrea cu nici un chip să se mişte de la ora şase.G.lumina focului. fără să-i ofere inimoasei femei un cît de mic prilej de a mai pătrunde înăuntru. sosi la han Teddy Henfrey ceasornicarul. mrs. Merge bine şi bate orele. În clipa aceea observă că ceasornicarul avea la el geanta cu scule! — Ia stai. păcătoasă vreme pentru ăl de n-are încălţăminte zdravănă! Într-adevăr. Îl conduse spre odaia de oaspeţi. la . II. sau poate moţăia. Cea mai mare parte din timp. TEDDY HENFREY Pe la vreo patru se întunecase de-a binelea Tocmai cînd mrs. vreme de cîteva minute. Apoi fotoliul a scîrţîit sub greutatea lui. afară zăpada se aşternea din belşug. Părea că vorbeşte de unul singur. Dacă însă ar fi tras cineva cu urechea.OMUL INVIZIBIL Călătorul a rămas în camera de oaspeţi pînă pe la patru.H.

privindu-l „ca pe un broscoi. se îndreptă în fotoliu şi-şi duse pînă la faţă.). apoi dezmeticindu-se de-a binelea. o gură monstruoasă. mrs. cu ochelarii aceia lugubri. intrînd în cameră. Hangiţa se întoarse apoi cu lampa. cu mîna la gură.G. 1 Teddy Henfrey. 1 Prescurtare de la mister (engl. pentru ca lumina să pătrundă în cameră. Mrs. poftim.H. îşi aplicase fularul peste obraz. — S… sper că n… nu vă stingheresc… se bîlbîi mr. Hall ieşi să aducă o lampă. Hall” începea să-şi revină din spaima prin pare trecuse. însă. imensă… în aceeaşi clipă. o frîntură de secundă se păru că omul din faţa ei avea o gură enormă. şi totul în jur îi apărea învăluit în umbră. privind buimăcit de jur împrejur. Fioroasă vedenie: capul bandajat în alb. adăugă: Da. După cum mărturisea singur mai tîrziu. Hall aprinsese lampa din sala hanului şi era încă orbită din pricina luminii. Henfrey. care-i înghiţea toată jumătatea de jos a feţei. omul ăsta vrea să vadă ce-i cu ceasul. Străinul se ridică Şi-şi întinse somnoros mădularele. domnule. Mrs. iar mr. în faţa ochilor îi jucau pete roşii. Acum putea să-l vadă mai bine: în locul şervetului. „rămăsese cu gura căscată”. — Ha? Să vadă ce-i cu ceasul? îngăimă ciudatul călător. pe care-l dăduseră gata ochelarii cei întunecaţi. Hangiţa deschise larg uşa. după cum se exprima mr. — Dacă nu vă supăraţi. căscată. străinul tresări. Cu puţin înainte. domnule 13 . se găsi faţă în faţă cu acest straniu personaj înfăşurat în bandaje. Totuşi.OMUL INVIZIBIL pe umăr. WELLS . Totul fusese doar o nălucire. Odaia era luminată doar de reflexele roşiatice ale flăcărilor. se adresă necunoscutul. Henfrey. cu contururi nedesluşite. sub care fee căsca o gaură neagră. — Bună seara.

Deşi. Hall. Hall declară că este convinsă de acest lucru. camera asta urmează să-mi aparţină mie. Mrs. Hall voia tocmai să iasă din cameră — de astă dată nu mai încercase să lege o conversaţie. — Aş dori să-ţi aduc la cunoştinţă că mă ocup cu cercetări ştiinţifice. domnule. dar în general îmi place să nu fiu stingherit. urmă el. domnule? exclamă mrs. WELLS . răspunse celălalt. pentru propria mea folosinţă. adînc impresionată. — … şi că.G. — Eşti convinsă că n-ar fi posibil să le capeţi mai curînd? insistă el. Henfrey — cînd călătorul o întrebă dacă a făcut ceva în chestiunea transportului bagajelor din Bramblehurst. aş dori un ceai. căutînduşi cuvintele. sînt nerăbdător să-mi continui cercetările… — Desigur. domnule. Nu ţi-am spus asta de la început. — Mai trebuie să-ţi spun că bagajul meu conţine diferite aparate şi instrumente… — Lucruri foarte de folosv domnule. îi tăie străinul vorba. — Îmi spuneam. pentru că nu i-ar fi convenit să fie repezită de faţă cu mr. întorcîndu-se spre mrs. sigur că da. Hall. mrs. pentru că eram prea îngheţat şi obosit. bineînţeles. cînd se va sfîrşi cu reparaţia ceasornicului. a fost… dorinţa de singurătate.H. Se rezemă de cămin şişi duse mîinile la spate. Cu o răceală tăioasă în glas. 14 . pricep. Hall. — Adevărat. răspunse mrs. Nu vreau să mă tulbure nimeni în munca mea. că poate şi dumneavoastră aţi prefera ca ceasornicul … — Desigur. Şi pe urmă. după cît am înţeles. — Motivul care m-a adus la Iping… — urmă el. adăugă el. Dar nu mai înainte de-a isprăvi dumnealui. Femeia îi răspunse că a vorbit cu poştaşul şi că le-ar putea aduce un cărăuş a doua zi.OMUL INVIZIBIL — Cîtuşi de puţin. îi explică străinul.

După ce femeia ieşi din cameră. La un moment dat se păru că e singur în cameră şi ridică privirile încercînd să străpungă perdeaua de pete verzui care se aşternuse peste ochi… dar acolo. Dar străinul păstra o tăcere desăvîrşită. domnule. Henfrey simţea că-i calcă pe nervi. încheie străinul. Henfrey rămase vreme de un minut cu ochii pironiţi asupra chipului din umbră. încît mr.H. încît simt nevoia să mă încui în odaie şi să stau ceasuri întregi pe întuneric. întunecate. Meşteşugarul lucra cu lampa alături. Razele de lumină cernute de abajurul verde cădeau pe mîinile lui şi pe cadran. numai din cînd în cînd. să înnoade o convorbire cu ciudatul muşteriu. Asta nu întotdeauna. răspunse mrs.OMUL INVIZIBIL Şi pentru că veni vorba de munca mea. Cînd am asemenea momente. în faţa focului. pîndea capul bandajat. Hall. învăluit în întunericul cenuşiu. care-l priveau fix … îngheţat de frică. cu lentilele acelea enorme. oaspetele rămase în picioare. — Desigur. lăsînd restul încăperii în penumbră.G. de pildă dacă-mi intră o persoană străină în cameră. cu tonul acela calm şi hotărît pe care-l folosea ori de cîte ori găsea de cuviinţă. Uneori vederea mi-e atît de slăbită şi mă dor ochii atît de rău. se apucă să demonteze întregul mecanism al ceasornicului — treabă cu totul inutilă —. Hangiţa îşi amînă întrebarea şi compasiunea pentru un alt prilej. — … Aşa că trebuie să duc o viaţă mai retrasă. ţin să-ţi mai spun că am suferit un accident… „Am ştiut eu!” se bucură mrs. privind cum mr. Henfrey repara ceasul. Curios din fire. WELLS . cel mai mic zgomot. Hall în sinea ei. Era atît de tăcut. înseamnă pentru mine o tortură… E necesar ca lucrul acesta să fie limpede pentru dumneata. doar-doar să mai zăbovească pe acolo şi poate. în faţa ochilor îi jucau scîntei multicolore. Şi dacă pot sămi îngădui să vă întreb … — Cred că asta e tot ce-am avut de discutat. bineînţeles. Cînd îşi ridică privirea. 15 . cine ştie. Şi nu acum.

Urmărit de poliţie dac-ai fi.G. ca şi cum ar fi vrut să prindă curaj în vederea acestei introduceri. luptîndu-se cu nămeţii. WELLS . Hall frînă caii. mr. Asta cam miroase a deghizare. unu. Şi mr. Ceea ce faci dumneata e curată înşelătorie! — Îndată. nu-i aşa?” Şi apoi: „Ce adică. de acolo se întorcea el acum. care devenise de curînd soţul stăpînei „Poştalionului cu cai”. îl zări în trăsura lui pe mr. Pe cinstea mea! Şi se porni să-i schiţeze lui Hall un portret foarte viu al fiorosului musafir de la han. Henfrey şi-a terminat treaba şi a plecat. Şi. îl lămuri. — Ce tot îndrugi acolo? — Un muşteriu foarte suspect. Teddy! strigă el. fir-ar să fie! protestă el în gînd. într-un minut sînt gata. Ce-ar fi să-i comunice că vremea-i prea friguroasă pentru data la care se aflau? Îşi înălţă capul. Tare neplăcută situaţie! Ar fi trebuit să vorbească ceva. care a tras la „Poştalionul cu cai”. n-are voie omul să se uite la tine? Urîtule!” Şi iarăşi: „Se vede treaba că nu. Dar a plecat plin de indignare. „Ei. L-am examinat. îndată. Pornit pe taifas.OMUL INVIZIBIL Apoi îşi plecă din nou privirea peste ceasornicul! desfăcut. trecînd înainte. n-aş primi în 16 . domnule. Oricînd era nevoie.H. un om trebuie să mai demonteze din cînd în cînd un ceasornic. — Bună. — Vremea… începu el. la Gleeson. — Te aşteaptă acasă o sperietoare! îl preveni Henfrey. era limpede că făcuse „un mic popas” la Sidderbridge. — De ce nu isprăveşti şi nu pleci odată? izbucni arătarea aceea ţeapănă. N-ai altceva de făcut decît să. hai. judecînd după felul cum mîna caii. fixezi minutarul pe axa lui. ce zici? Eu. Hall făcea transporturi cu trăsura din Iping spre Sidderbridge Junction. în al cărei glas clocotea o furie cu greu înnăbuşită. şi tot nu te-ai bandaja şi înfofoli mai tare!” În colţ. Hall.

adică pe la nouă şi jumătate. N-a pus bine piciorul în prag. aşa zice ei. Henfrey o porni mai departe. Dar mr. examină cu multă atenţie mobila nevesti-si. Într-un cuvînt. femeile.H. la întrebările lui timide. Înainte de-a merge la culcare. cercetă un petic de hîrtie mîzgălit cu cîteva calcule. era stăpîn acolo şi. mr. o povăţui 17 . — Dă-i drumu.G. cînd călătorul se duse la culcare. Hall intră foarte îmbufnat în camera de oaspeţi. în ciuda bruftuielilor primite. Dar sămînţa îndoielii aruncate de mr. şi asta cît mai curînd cu putinţă. întîrziase ! atîta la Sidderbridge? Şi. nu le ştiţi chiar pe toate. bătrîno! îşi îndemnă Hall iapa. care era cam greoi la minte. Era hotărît să afle cît mai multe despre originalul oaspete. mr. îi strecură bietului om în suflet sămînţa îndoielii. care-i sosesc mîine. mă rog. Hall. Oi .ce-o fi. Şi are o grămadă de bagaje. că l-a şi luat în primire nevastă-sa: de ce. Şi. WELLS . care venise cu nişte valize goale. Henfrey încolţi în mintea lui mr. hangiţa i-a răspuns acru de tot fără să-i spună ce dorea el să ştie.OMUL INVIZIBIL casa mea pe cineva pînă nu l-aş vedea la mutră. Dar femeile sînt aşa de încrezătoare cînd e vorba de străini!… S-a băgat într-o odaie de-a ta şi nu şi-a zis nici măcar numele. — Voi. Vezi numai să n-aibă lăzi umplute cu pietre! Şi-i povesti cum fusese escrocată mătuşa lui din Hastings de către un străin. şi nu străinul. mai devreme de-o săptămînă nu poţi să-i faci vînt. declară el sentenţios. cu o umbră de dispreţ. „Cu inima uşurată. da! A închiriat odaia cu săptămîna. ca să arate că el. Hall n-a mai apucat „să vadă cum stau lucrurile”. L insinuă Henfrey. pe care-l lăsase străinul. îţi place? — Nu mai spune! se minună Hall. — Da. Am să văd eu cum stau lucrurile.

că de-a mea am eu singură grijă. pe la începutul dezgheţului de primăvară. pe un noroi cumplit. aşa cum. cu ochi întunecaţi. Simţea cu atît mai mult nevoia să-şi verse focul pe consortul ei. îi sosiră şi bagajele. Hall. Mai întîi. ciudatul călător apăru deodată în uşă. cutii şi lădiţe. mănuşi şi şal la gît. îşi dădu cu părerea bărbatul hangiţei.G.OMUL INVIZIBIL pe soţia dumisale ca a două zi să examineze cu multă atenţie bagajele muşteriului.H. care se căscau la ea… . groase. pe urmă.şi capetele astea atîrnau de nişte gîturi nesfîrşit de lungi. nişte cărţi mari. A doua zi. îl repezi hangiţa. palton. caligrafie greu de descifrat. Se deşteptă în toiul nopţii. Încotoşmănat cu pălărie. două geamantane. albe. sînt geamantanele oricărui cetăţean obişnuit. scormonind printre paie. se întoarse pe partea cealaltă şi adormi la loc. cu o. care se întindeau după ea… Mrs. o mulţime de coşuri. Putem spune că erau nişte bagaje care-ţi atrăgeau de îndată luarea-aminte. cînd acest personaj neobişnuit a aterizat din infinit tocmai în satul Iping. cu cît îşi dădea seama că străinul acesta era. şi. din pricina unui coşmar: vedea nişte capete mari. plin de curiozitate. venea şi o ladă cu cărţi. nerăbdător 18 . un soi cu totul aparte şi cu cît se simţea şi ea cuprinsă de nelinişte.CELE O MIE ŞI UNA DE STICLE Cam aşa s-au petrecut lucrurile în ziua aceea de 9 februarie. „Sticle”. ca nişte napi. III. care conţineau nişte obiecte împachetate în paie. dintre care unele scrise lde mînă. — Vezi-ţi tu de treaba ta. WELLS . Hall era însă o femeie cu capul pe umeri: îşi înfrînse spaima. însă. în sfîrşit. fără îndoială.

cîinele lui Fearenside îşi zbîrlise părul şi începuse să urle ca turbat.. însă. făcu un gest ca şi cum s-ar fi aplecat să-şi examineze piciorul. Fă-te-ncoa! ţipă căruţaşul. Hall cu un aer dilettante1. că de nu … Mr. Nimeni nu scotea o vorbă limpede. urcă treptele în fugă şi intră în han. Cînd necunoscutul coborî în goană treptele. — Sălbăticiune ce eşti! răcni Fearenside. pe care le adusese mr. care duceau spre odaia lui. — Haideţi odată cu lăzile alea! strigă el. Am aşteptat destul! Coborî treptele şi se îndreptă spre spatele căruţei. Fearenside cu căruţa. WELLS . în momentul acela. vrînd pesemne să ia un coş mai mic. Colţii cîinelui au slobozit iute mîna înmănuşată. Străinul ieşi în capul scării. pentru ca o clipă mai tîrziu să pună stăpînire pe piciorul străinului. 19 .OMUL INVIZIBIL să-şi vadă bagajele. apucînd biciul.). Hall se cam întinsese la vorbă. sărind înapoi (nu prea strălucea de bravură cînd avea de-a face cu cîinii). Hall rămăsese cu gura căscată … „L-a muşcat?”. — Hop! strigă Hall. — Culcat! zbieră Fearenside.H. cîinele a simţit şfichiuirea biciului lui Fearenside şi s-a retras sub căruţă. S-a auzit cum pîrîie stofa pantalonului. dîndu-se jos din căruţă cu biciul în mînă. Paşii săi răsunară de-a lungul coridorului. toată lumea ţipa. Tot pregătindu-se să ajute la cărat. fără să observe clinele lui Fearenside. Străinul se uită la mănuşa sfîşiată şi la pantalonul rupt.G. să răsuci pe călcîie. O lovitură. apoi pe treptele fără covor. Şi atunci… Din clipa în care îl zărise. Cîinele îl privea cu nevinovăţie printre spiţele roţii. care adulmeca picioarele lui mr. şi cîinele a sărit în lături. cîinele făcu un salt şi se repezi să-l apuce de mînă. chelălăind descurajat. Totul se petrecuse cu iuţeala fulgerului. 1 Plin de încîntare (it.

Se duse de-a dreptul sus şi.H. se mai strînseseră cîteva femei şi o droaie de copii. pe lîngă aceste persoane. Între timp. care reluase toată povestea de la capăt. care-i dădea zor cu întrebările. Totul se petrecuse cu atîta iuţeală. Se aflau acolo mr. n-ai grijă! — Cîini de soiul ăsta n-ar trebui ţinuţi! — Da’ de ce l-o fi muşcat? Şi aşa mai departe.privelişte tare ciudată: ceva care semăna cu un braţ ciung se mişca în direcţia lui. În aceeaşi clipă. pălăvrăgeau: — Nu m-ar muşca el pe mine. şi Sandy Wadgers. Storul fusese coborît. Hall se gîndea că nu era cu putinţă să fi 20 . O clipă. un brînci. o lovitură zdravănă în piept îl azvîrli afară. negustorul de peste drum. o izbitură. însă. fără formă precisă. care-şi dădea silinţa să împartă dreptate. Doar unduirea unor forme nedesluşite. Fearenside. o împinse şi dădu sa între. atît. o lămuri el. cam la înălţimea capului. fierarul.OMUL INVIZIBIL trase el concluzia… „Mă duc. care. fără nici un ceremonial (un om săritor din fire n-are nevoie de formalităţi). Acum stătea în micul coridor întunecos şi-şi spărgea capul să-nţeleagă ce putea să însemne arătarea aceea bizară. în faţa „Poştalionului cu cai” se şi adunase o mică gloată. mrs. să văd ce face”. mrs. — Javra căruţaşului l-a muşcat. găsind întredeschisă uşa odăii. Huxter. iar pe un fond alb. După cîteva minute se urni de acolo şi ieşi în uşa hanului. În coridor o întîlni pe nevastă-sa. WELLS . uşa îi fu trîntită în nas iar cheia se răsuci în broască. Hall avu în faţa ochilor o . care pretindea că javra lui nare nici un drept să-i muşte pe clienţii ei. şi odaia era cufundată în umbră. încît omul nostru nu avusese vreme să privească mai cu luare-aminte. Hall. apăreau trei pete imense.G. Privindu-i şi ascultîndu-i de pe treptele Hanului. mai bine.

flaconaşe picătoare. daţi-i drumul odată. Îndată ce. răspunse el la întrebarea nevesti-si. pe jos. De altfel. butelii mari. împrăştiind paiele pe jos cu o totală nepăsare faţă de covorul doamnei Hall. pe masa de lîngă fereastră. domnule? se interesă Fearenside. după cum ne afirmă mr. conform indicaţiilor sale. cîinele prinse iarăşi să urle. Mai bine să-i cărăm bagajul înăuntru.G. verzi şi albe. se pronunţă o cucoană din grup. baloane cu gît lung. cu gulerul ridicat şi cu marginea pălăriei lăsată în jos. asta aş face cu cîinii ăştia. Îmi pare grozav de rău. primul coş a fost cărat în camera de oaspeţi. WELLS . Cu cît o să-mi aduceţi mai repede calabalîcul ăsta. sticle albastre pe care scria „otravă”. vocabularul lui era prea limitat ca să-i permită să-şi comunice impresiile. sticle astupate cu capsule de lemn.OMUL INVIZIBIL văzut el aievea arătarea aceea sinistră. Daţi-i mai iute cu coşurile astea! Apoi înjură în şoaptă. sticle de vin. Deţinem de la un martor anonim declaraţia că străinul îşi schimbase pantalonii şi mănuşile. sticle cu dop din plută fină. la fel de înfofolit. — Hai. pe 21 . — Sînteţi rănit. sticle de untdelemn… străinul le înşira pe dulap. Din ladă ieşeau la iveală o sumedenie de sticle: borcane pîntecoase conţinînd diverse pulberi. Mai ales dacă i s-a umflat… — Eu i-aş împuşca pe toţi. Deodată.H. sticluţe pline cu tot felul de lichide colorate sau incolore. Nici măcar zgîriat. pe cămin. — Ar fi trebuit să-şi dezinfecteze rana la moment. flacoane cu dop de sticlă şi cu etichete încrustate. — Zice că n-are nevoie de ajutor. Hall. răsună din uşă un glas iritat: era străinul. cu atît am să fiu mai încîntat. interveni domnul Huxter. cîinele … — Nu sînt de loc rănit. ciudatul călător s-a repezit asupra lui ca un apucat şi a început să despacheteze.

o repezi el. Farmacia din Bramblehurst nu se putea lăuda nici cu jumătate din sticlăria expusă acolo. Şi. de focul care se stinsese. străinul a întors capul — nu mai mult de o clipă. care părea să-l caracterizeze. Hall i-a adus prînzul în odaie. cu tonul acela de exasperare fără margini. 22 . străinul s-a dus la fereastră şi s-a apucat să lucreze.H. Abia cînd dumneaei — de bună seamă înfuriată de halul în care arăta duşumeaua — a dat la o parte claia de paie şi a trîntit aproape ostentativ tava pe masă. Dar în cercetările mele. dar el i-o luă înainte. Masa din mijlocul odăii dispăruse sub un morman de paie. care fusese cărat sus. se ridică şi se întoarse cu faţa spre ea. Cînd mrs. — Am bătut. da’ se vede că… — Poate că ai bătut. fără să se sinchisească de muntele de paie. domnule. Mrs. orişicînd vreţi. Omul îşi puse ochelarii. pînă ce toate fură golite. pretutindeni. necunoscutul era atît de adîncit în munca lui — turna nişte picături într-o eprubetă — încît nici n-a auzit-o intrînd. pe masă. WELLS . Ştiţi ceva? Dacă vă trebuie atîta linişte. cea mai mică tulburare. Coş după coş se uşura de încărcătura lui. Afară de sticle. Hangiţa a avut totuşi timpul să observe că-şi scosese ochelarii. — As dori să nu mai intri niciodată în cameră fără să baţi la uşă. ciudat lucru. de îndată ce-a isprăvit cu despachetatul. Hall se pregătea tocmai să se plîngă de paiele de pe jos. culmea!. — E o idee foarte bună. Era un spectacol cît se poate de interesant. singurele obiecte care s-au mai ivit din coşuri au fost o serie de eprubete şi o balanţă împachetată cu grijă. puteţi să încuiaţi uşa. care se găseau lîngă el.OMUL INVIZIBIL raftul de cărţi. de lada cu cărţi rămasă afară de restul bagajului. în cercetările mele atît de urgente şi de necesare. scîrţîitul unei uşi… Vreau să te rog… — Desigur. orbitele ochilor lui păreau nespus de adînci.G.

străinul a lucrat toată dupăamiaza aceea cu uşa încuiată şi — cea mai mare parte din timp — în linişte deplină.OMUL INVIZIBIL — Dar paiele astea. s-au auzit apoi zgomot de cioburi.G. … Musafirul îi întoarse spatele şi se aşeză. oferindu-şi privirii doar gulerul ridicat al paltonului. nu? — Fie şi aşa. aşternînd faţa de masă. — Nu mai pot continua. Arăta atît de fioros. o smulse pe mrs. aruncate cu furie pe jos. domnule. şi eprubeta în cealaltă. — În cazul acesta. aş vrea să ştiu cît socotiţi că face … — Un şiling. Hall de la postul ei. desigur . care călcau greoi pardoseala de cărămidă din local. Temîndu-se să nu se fi în. Doar o singură dată a răsunat o lovitură puternică. urmată de un zăngănit de sticle sparte. fără să facă cel mai mic zgomot. cuprins de mînie — gata-gata să izbucnească —. Cred că atîta ajunge. Hall. domnule … Pot să-mi îngădui să observ … — Nu. sigur! … Eşti nebun! Nebunule! În clipa aceea. nu mai pot merge înainte! Trei sute de mii. Hall simţi că iar o apucă spaimele. ca ieşit din minţi. bodogănea străinul. încît mrs. Şi mai bombăni ceva. trece-mi-le la socoteală. aşa cum stătea acolo.H.tîmplat ceva. cu două. şi un pas nervos străbătînd camera în lung şi-n lat. Dacă te supără paiele. care aducea foarte mult a înjurătură. Dacă vă face plăcere. încuviinţă mrs. însă. Conform mărturiei hangiţei.. 23 . de parcă cineva ar fi izbit în masă. WELLS . Hall veni fuga sus şi-şi lipi urechea de uşă. cu sticla într-o mînă. Pune un şiling. patru sute de mii! Imensitatea asta fără de sfîrşit! M-am înşelat! Poate să dureze toată viaţa! … Răbdare! Răbdare. mrs. tropăitul unor bocanci potcoviţi. Dar nu se lăsa ea cu una. da.

e numa pete! Şi de-aia se ruşinează. Pentru Dumnezeu.G. nu mă scoate din sărite! Dacă-ţi fac vreo pagubă. mrs. colo alb. străinul continua să bifeze o listă în caietul pe care-l avea în faţă. Cînd se întoarse. Ascultă ce-ţi zic eu. Omu ăsta e bălţat. Că ştii ce se în. fu nevoită să renunţe la audierea monologului. de parc-ar fi vopsit? — Mă rog. e negru ca pălăria mea! — Nemaiauzit! se minună Henfrey. Da’ uite. clinchetul vreunei sticle. WELLS . nu? Ei bine. e un caz curios. trece-mi-o la socoteală. zi odată! îl zori Teddy Henfrey. nu s-a văzut nimic! Numa negreală. care fusese ştearsă de mîntuială. — Trece-mi-le la socoteală. Cînd i-a adus ceaiul. nu se auzeau decît scîrţîitul uşor al scaunului şi. ies pestriţe. — Ei. Hall a zărit sub oglinda concavă din colţul odăii nişte cioburi şi o pată aurie. Aşa e şi la cai. în loc să se amestece între ele. Văzui prin ruptura de la pantaloni. Am mai auzit eu dintr-astea. toată lumea ştie… 24 . i-a tăiat el vorba. Furtuna se potolise. Cum se face atunci că are un nas roşu. Se găseau în mica berărie din Iping Hanger. odaia era din nou cufundată în linişte. cercetătorul îşi reluase lucrul. ei bine. adică ăl de-l muşcă potaia mea. Pesemne că-i un soi corcit.H. Te aşteptai să dai de culoarea aia roză a pielii. hai. e negru! Cel puţin aşa-i pe picioare. — Am să-ţi spun una bună! şopti Fearenside. Oricum. şi gata! Fără să se întoarcă. pe un ton misterios. Imediat a atras atenţia asupra acestor stricăciuni. — Tipu ăsta de care vorbeşti.OMUL INVIZIBIL Vrînd-nevrînd. …………………………………………………………………………. Ştiu asta. admise Fearenside.tîmplă la d-alde ăştia? Cîteodată culorile. din cînd în cînd. am săţi zic ce cred eu. Teddy! Ici negru.

WELLS .G. Hall. cînd s-au ivit primele simptome de sărăcie — morocănosul locatar îi închidea gura prin simpla mijlocire a unui supliment de plată. Alteori. CUSS ÎI PUNE STRĂINULUI CÎTEVA ÎNTREBĂRI Am înfăţişat. pînă încep să vină artiştii. cu oarecare lux de amănunte. în prada unor accese de furie turbată. ci şi-o reţinea în mod demn şi-l evita pe musafir atît cît îi era posibil. în chestiuni de disciplină domestică. mr. Au mai avut loc o serie de ciocniri cu mrs. „Lucrează cu toane”. afară de două întîmplări ciudate. îşi exprima părerea că ar fi mult mai înţelept să se facă vînt.H. Hall nu-l prea avea la inimă pe străin şi. în vreo două rînduri îl auziră trîntind. se trezea tîrziu. Felul lui de-a se purta continua să fie inegal: comportarea lui era veşnic aceea a unui om întărîtat la culme de cineva. După aia om vedea noi! O fi el cam mofturos. însă. împrejurările în care sosise necunoscutul la Iping. dar de fiecare dată — pînă către sfîrşitul lui aprilie. nu-şi manifesta însă antipatia prea făţiş. îl povăţuia mrs. Obiceiul de a 25 .OMUL INVIZIBIL IV. Nu avea nici un fel de legătură cu lumea din afară. Uneori se scula devreme şi muncea fără răgaz. ori de cite ori îndrăznea. frămîntîndu-se fără încetare. aşa gîndea mrs. MR. orice-ai vrea tu să zici! Singuraticul muşteriu nu se ducea la biserică şi nu făcea nici o deosebire între duminici şi zilele obişnuite (nici măcar nu-şi schimba costumul!). se plimba ore întregi în lung şin lat prin odaie. rupînd. nu s-a petrecut mare lucru în timpul şederii lui la „Poştalionul cu cai”. nu zic ba. Hall. pînă în ziua de pomină a serbării clubului. da’ banii rămîn bani. Însă. pentru ca cititorul să poată înţelege impresia extraordinară pe care o stîrnise apariţia lui. — Aşteaptă pînă la vară. izbind sau sfărîmîndu-şi lucrurile. apoi se apuca să fumeze sau adormea în fotoliul de lîngă sobă. Hall.

Teddy Henfrey. cu voce joasă. care îi desfigurase vremelnic faţa şi mîinile şi. mrs. Hall se arăta cît se poate de susceptibilă în privinţa muşteriului ei. fără să-i pese dacă afară era cald sau rece. Într-o seară. care s-a ivit în lumina ce ţîşnea pe uşa hanului. şi sinistra-i faţă bandajată. Dar. explica pe îndelete că dumnealui este un „cercetător ştiinţific” (rostea cu gingăşie fiecare silabă. cu toate că asculta cu conştiinciozitate la uşă. răsăreau uneori pe neaşteptate din întuneric. avusese un accident. dar pe la asfinţit obişnuia să se plimbe.G. Hall. fiind o natură foarte sensibilă. cele două părţi manifestau o vie antipatie reciprocă.H. s-a speriat grozav — mai mare ruşinea! — la vederea unui cap alb ca o tigvă de mort (străinul umbla cu pălăria în mînă). ca un balot. Copiii care-l zăreau pe-nserat visau noaptea căpcăuni… şi nu s-ar fi putut spune care pe care se puteau suferi mai puţin! În orice caz. Ochelarii lui. Hall nu izbutea să pună cap la cap cele auzite. adăuga mrs.OMUL INVIZIBIL vorbi de unul singur. punea din ce în ce mai mult stăpînire pe el. care se iveau de sub marginea lată cît o streaşină a pălăriei. Oaspetele ei. pe la nouă şi jumătate. Cînd era întrebată. WELLS . hangiţa răspundea cu un aer de superioritate că orice om cu care trebuie să ştie măcar atîta lucru. ca şi cum s-ar fi temut să nu-i scape vreuna). Părerile asupra preocupărilor lui erau împărţite. Era firesc ca o persoană cu înfăţişare şi comportări atît de ieşite din comun să constituie principalul subiect de conversaţie într-un sat ca Iping. străinul ieşea foarte rar din casă. şi-i destăinuia apoi că „domnul descoperă lucruri”. băgîndu-l în sperieţi pe vreun muncitor care se întîmpla să treacă pe acolo în drum spre casă. Peste zi. ieşind cam pe trei cărări de la „Mantia purpurie”. 26 . Mrs. Dacă interlocutorul dorea să afle ce-i aia un „cercetător ştiinţific”. cît roata. înfofolit din cap pînă-n picioare. alegea totdeauna cărările cele mai singuratice şi mai umbrite.

zelosul învăţător a luat chiar hotărîrea să-l urmărească pe ascuns. Chiar şi 27 . ori de cîte ori îl întîlnea. mr. Silas Durgan fusese auzit declarînd că „dacă s-ar arăta la panoramă. se mai găseau şi cîte unii cu păreri mai schimbătoare sau alţii care amestecau mai multe versiuni la un loc. Dar. WELLS . de pildă.H. atît cît îi îngăduia timpul liber. înşelînd ochiul poliţiei. Gould i-o arunca străinului. în afara acestor grupuri cu opinii bine definite. Pînă la urmă. E drept că cel mai adesea urmărirea se mărginea la privirea scrutătoare pe care mr. din Biblie. adresate unor oameni care nici nu-l văzuseră vreodată. Această versiune avea avantajul că lămurea dintr-o dată toate semnele de întrebare. ăsta ar face bănet în două ceasuri!”. Aşa. Dar nimeni n-auzise ca de pe la mijlocul sau sfîrşitul lui februarie încoace să se fi petrecut vreo crimă mai serioasă. şi la o serie de întrebări de ordin general. teoria „crimei” a îmbrăcat o altă formă. Căruţaşul avea cîţiva adepţi. fără ştirea ei.OMUL INVIZIBIL nu putea suferi ca lumea să bage de seamă infirmitatea lui. Durgan îl asemuia pe străin cu „omul cu un singur talant”. suplinitorul de la Şcoala Naţională. Gould. Un alt curent de opinie era cel lansat de mr. Gould n-a descoperit nimic. care fabrica bombe explozive. Fearenside. Locuitorii din Sussex nu prea erau superstiţioşi. şi anume. circula şi altă versiune: străinul ar fi un criminal. mr. care s-a înfofolit în halul ăsta ca să scape de justiţie. că străinul ar fi fost un anarhist deghizat. Alţii adoptaseră un punct de vedere care soluţiona toate problemele: îl considerau pe misteriosul personaj drept un nebun inofensiv. care fie ca admiteau ca atare teoria culorilor pestriţe. Filtrată prin imaginaţia lui mr. Şi. Ideea răsărise în mintea lui mr.G. abia după întîmplările de la începutul lui aprilie prinse pentru prima oară să umble prin sat zvonul că ar fi ceva necurat la mijloc. Teddy Henfrey. fie că-i introduceau diverse modificări. pentru că era şi puţin teolog.

de care auzise. În cele din urmă. felcerul satului. exploziile de nefirească mînie cu care respingea orice manifestare de „curiozitate din partea lor. maimuţărindu-i purtarea stranie. Bandajele acelea îi aţîţau interesul profesional. îşi pleoşteau marginile pălăriilor şi se luau după el.OMUL INVIZIBIL atunci însă. simţind că nu mai poate rezista. căutînd ungherele cele mai retrase. după ce trecea. toţi locuitorii din Iping cădeau de acord într-o singură privinţă: antipatia pe care o nutreau faţă de el. numai femeile plecau urechea la asemenea şoapte… Oricum. îi stîrneau invidia. indiferent de ceea ce gîndeau despre obiectul atenţiei lor. şi-a găsit drept pretext o listă de subscripţie pentru angajarea unei infirmiere comunale. fudulindu-se cu bravura lor. se fereau din drumul lui. de îndată ce se ivea străinul. Dar nu mică i-a 28 . îi uluia pe aceşti paşnici cetăţeni din Sussex. să se audă cîte-o frîntură din cîntecul cu pricina. Nervozitatea lui. Gesturile Iui de furie. să tragă storurile. fredonată cu un semiton mai sus. pe la Rusalii. WELLS . pe care le surprindeau din cînd în cînd. Era pe atunci la modă un cîntec popular. Pe Cuss.H. ca. gustul lui pentru întuneric. sau mai jos. care-l făcea să încuie uşile. cele o mie şi una de sticle. dar cu inimă cît un purice. să stingă luminările şi lămpile — cine ar fi putut să aprobe astfel de purtări? Cînd îl întîlneau prin sat.G. şi o ştergeau la iuţeală. era de-ajuns să se adune doi-trei săteni la un loc. tinerii şugubeţi îşi ridicau gulerele paltoanelor. În tot cursul lunilor aprilie şi mai a pîndit un prilej de-a intra în vorbă cu străinul. pe care mintea unui intelectual de la oraş ar fi înţeles-o cu uşurinţă. pasul repezit cu care trecea seara pe lîngă ei. care se chema Căpcăunul. îl rodea curiozitatea. Copiii pe care-i apuca seara pe uliţă strigau după el „Căpcăunule”!. La concertul dat în sala de festivităţi a şcolii — cu scopul strîngerii de fonduri pentru înzestrarea bisericii cu lămpi — miss Satchell a cîntat Căpcăunul… şi de-atunci.

un hohot de rîs ca un lătrat. nu putea să-i vadă faţa.H. Se gîndea şi ea că-i o dovadă de prostie să nu ştie numele cuiva cu care stă sub acelaşi acoperămînt. pe care-şi scria viitoarea predică. Cuss alergase glonţ la mr. tropăit de picioare. străbătu coridorul în fuga mare. zgomotul unui scaun răsturnat. aşezînd un amonit peste foile volante. WELLS . îl auzi pe străin „cum rîde încetişor şi cum umblă prin odaie. de cum pătrunse în cămăruţa ponosită a sfinţiei-sale. vicarul. cu ochii ţintă la uşa deschisă a camerei de oaspeţi. Mrs. fără măcar să se uite la hangiţă. lăsîndu-se să cadă pe un scaun. Hall n-a mai putut prinde restul conversaţiei. aşa că mrs. Dar în clipa aceea uşa s-a închis. Cuss ciocăni în uşa camerei de oaspeţi şi intră. Am eu aerul cuiva care nui în toate minţile? — Ce s-a întîmplat? întrebă mr.G. coborî treptele şi dispăru. — Omul acela de la han … — Ei bine? — Dă-mi ceva de băut. dar nu l-am auzit bine. — Vă rog să mă scuzaţi că vă tulbur… a început felcerul. Deodată. uşa camerei fu trîntită cu putere. făcu încurcată mrs. alb la faţă. paşi iuţi care se îndreptau spre uşă… şi în cele din urmă apăru Cuss.OMUL INVIZIBIL fost mirarea cînd a aflat că mrs. — Mi-a zis el un nume. şi liniştea se aşternu din nou. Hall (declaraţie care de altfel era cu totul inexactă). Timp de vreo zece minute nu s-au auzit decît un murmur de voci… apoi un strigăt de uimire. După ce-şi potoli nervii cu un pahar 29 . Hall stătea în dosul tejghelei. — Arăt eu a nebun? izbucni felcerul. Hall nici nu ştia cum îl cheamă pe muşteriul ei. Brunting. Dinlăuntru se auzi o înjurătură straşnică. Bunting. gîfîi Cuss. Lăsă u?a deschisă în urma lui. aruncînd peste umăr nişte priviri îngrozite. De unde stătea ea.

H. Nu ştiu ce mi-a zis el de un fel de reţetă. „Dracu să te ia! sare el. WELLS . i-a sărit muştarul. şi-i cer să subscrie la fondu ăla pentru infirmieră. la fereastră şi suflă hîrtia. cică o reţetă foarte importantă. Zicea că a citit reţeta. Cum am intrat eu. un curent de. După aia mi-a povestit mai departe. şi un miros — ca de ghiocei. După aia l-am întrebat fără-nconjur dacă se ocupă cu vreo cercetare. Intru în odaie. da’ n-a vrut sămi spună la ce-i folosea. şi iarăşi a tras pe nas! Şi uite-aşa se tot smiorcăia într-una! Pesemne c-a prins un guturai număru unu. da”. „Vine. O cercetare de lungă durată? Atunci au cam intrat dracii-ntr-nsul: „O să dureze al naibii de mult”. şi m-apuc eu să-i vorbesc de infirmieră. ca să zic aşa.G. un foşnet (ştii. Ce tot urmăreşti să scoţi de la mine?!” • Mi-am cerut scuze. dacă umblă toată ziua înfofolit! Ei. La care el iar s-a smiorcăit şi a tuşit. îmi zice el şi. Care reţetă conţinea vreo cinci ingrediente. începu el. Era ceva medical? întreb eu. Atunci se apucă să-mi înşire tot necazul lui. da-n vremea asta trag cu coada ochiului pîn toate părţile. şi-a vîrît mîinile în buzunare şi s-a trîntit în scîrbă pe un scaun. Cînd i-am zis despre ce-i vorba. eprubete în stative. la vorbele astea. Un fîlfîit. şi gata! Vîntul a 30 . Stătuse toată vremea ca pe jăratic.OMUL INVIZIBIL de vin ieftin — singura băutură pe care o avea bunul popă la îndemînă — îi povesti despre întrevederea pe care o avusese cu puţin înainte. dumnealui lucrează într-o cameră cu căminul deschis). „Da”. şi întrebarea mea parcă i-a turnat gaz pe foc. îl întreb dacă-i dispus să dea şi el ceva. zice el. zice el. „Am să mă gîndesc”. Zic eu p-ormă: Am auzit că vă interesaţi de ştiinţă … La care el: „Da. face el. ce crezi c-a făcut? S-a smiorcăit. Şi după aia a pus-o jos şi a întors capul. Zău? fac eu. să văd şi eu ce minune era p-acolo … Sticle — chimicale cu grămada! Balanţă. Nici nu-i de mirare.

să-mi arate cum s-a întîmplat… şi a-ntins braţul. Sforăia. e ceva ciudat în treaba asta. cu nişte ochelari cît farfuriile. asta înseamnă schilodire. „Ai spus că era o mînecă goală?” întrebă el a treia oară. Aşa! Ei. „O mînecă goală?” Da. N-a zis nici o vorbă. aşa mi-am dat eu cu ideea. domnule! —. dacă n-are nimic în ea?” Pentru că.G. M-am sculat şi eu. Numai mîneca goală. 31 . a zis el mai departe. că hîrtia luase foc. Eu nu m-am clintit din loc. a vrut. nu era nimic în ea! Nimic pînă la încheietura cotului. Acum eram foarte aproape unul de altul. Cum dracu de poa’ să ţie mîneca în sus — o mînecă umflată. Vreo trei paşi a făcut. s-a uitat la mine ţintă şi şi-a vîrît iute mîneca la loc în buzunar. mă rog. — Ei si? — N-avea mînă. „tocmai îţi spuneam. şi prin gaura aia zăream o licărire de lumină! „Dumnezeule mare!” am gemut eu.” El s-a repezit după reţetă tocmai cînd hîrtia urca pe horn. şi şi-a scoso…” Da’ după aia stau eu şi mă gîndesc bine: „Mă. şi după aia s-a uitat la mînecă. Mi glumă! Se vede că poartă o proteză. îţi spun. Doamne! zic eu în mine. ai zis? Ai văzut că-i goală?” Se ridicase în picioare. da’ să fiu eu al dracului dacă ar mai putea careva să stea liniştit cînd s-ar apropia de el încet-încet căpăţâna aia bandajată. Atuncea omul s-a oprit din vorbă. A venit încetişor spre mine. 9— Ei bine? — Asta-i tot. de te băga-n sperieţi. WELLS . Am putut să mă uit prin deschizătura manşetei pînă sus la cot! încă ceva: mîneca avea o gaură.OMUL INVIZIBIL dus-o peste flăcările din cămin şi a ridicat-o în sus pe horn.H. S-a uitat la mine cu nişte ochi de te băgau în boale. „O mînecă goală. o mînecă goală. „Maică. nu-i aşa?” Şi iarăşi a tuşit… Cum dracu A poţi să mişti în felul ăsta o mînecă goală? l-am îitrebat eu. cînd a ajuns aicea cu povestea.

la umăr. Mi se părea că stau acolo de-un veac. zic eu. pentru că începuse să-mi fie frică. l-am lăsat… Felcerul se opri. şi ce crezi că face atunci? îşi scoate mîneca din buzunar. îşi luase o înfăţişare gînditoare şi plină de gravitate. într-adevăr. rosti el. Da. se răsuci şi-şi mai turnă un pahar din excelentul vin ieftin al vicarului.OMUL INVIZIBIL Da. reluă el. o poveste foarte interesantă… repetă mr. am făcut stînga-mprejur şi am şters-o de-acolo. Da’ cum îţi spun. Cu o mutră jalnică. — Şi cînd l-am lovit peste mînecă. Se vedea limpede că groaza care-l cuprinsese nu era de loc prefăcătorie. Ei. zic (şi tuşesc ca să-mi dreg glasul). aşa-i? Şi-apoi… — Ei? — Ceva. — E o poveste foarte interesantă. care se întinde spre tine. cu un aer de emfază doctă. fiindcă el a întins-o drept spre mine.H. am simţit că ating o mînă… Şi nu era nici o mînă! Nici urmă de aşa ceva! Mr. cu o încetineală care te înnebunea. Bunting rămase pe gînduri. Bunting. mi-a tras un bobîrnac în nas! Bunting începu să rîdă. Puteam acuma să văd prin mînecă pînă în fund. sigur. 32 . Privi bănuitor spre Cuss. pînă cînd manşeta a ajuns la vreo două degete de ochii mei. şi. cînd rosti cuvîntul „înăuntru”. Dumitale ţi-e uşor să rîzi. ceva care la atingere aducea a deget. Ei bine. — Dar nu era nimic înăuntru! se înfierbîntă Cuss.G. dar îţi spun că de îngrozit ce eram i-am dat una peste mînecă. uiteaşa. nu-i nimica înăuntru. şi-şi ridică braţul spre mutra mea. Eu mă holbam la el. încet de tot. Simţeam nevoia să îndrug ceva. Nu vezi în fiece zi o mînecă goală. da. glasul se prefăcu într-un răget. ca şi cum ar fi vrut să mi-l mai arate o dată. foarte încet. WELLS .

Dar pe hoţ nu izbuti să-l vadă! Rămase locului. să asculte. cît putu de încet. Se pare că în liniştea aceea adîncă dinaintea zorilor. şi coborî tiptil scara. Deodată. un strănut straşnic făcu să se cutremure pereţii. hîrşîitul unui sertar care se deschide şi un foşnet de hîrtii. fără cel mai mic foşnet. Deodată desluşi lipăitul unor picioare goale. SPARGEREA DE LA SEDIUL PAROHIEI Datele asupra spargerii de la casa parohială ne-au parvenit prin amabilitatea vicarului şi a soţiei sale. trăgînd cu vechea. apoi sfîrîitul unui chibrit. halatul doamnei şi papucii de baie. Urmă o înjurătură. «Lucrurile s-au petrecut la o oră înaintată din noaptea spre Rusalii. şi întunericul nopţii se destrăma încet-încet. Bunting s-ar fi trezit dintr-o dată cu impresia certă că cineva deschide şi închide uşa dormitorului. neştiind 33 33 . La început nu l-a deşteptat pe-al său soţ. vătraiul. Auzi limpede Bum cineva bîjbîia pe la pupitrul din odaia lui de lucru de la parter. un pocnet. Pe coridor se zărea o geană de lumină. care ajunsese pe coridor. îndată ce se încredinţă că nu s-a înşelat. Apoi. îndreptîndu-se spre scară. Mrs. care veneau dinspre camera alăturată şi străbăteau coridorul. putu să zărească prin crăpătura uşii pupitrul. dar prin uşa odăii de lucru se căsca bezna ie nepătruns.OMUL INVIZIBIL V. sertarul deschis şi o lumînare care ardea pe pupitru. Bunting.G. WELLS . Huse mîna pe arma cea mai la îndemînă. Bunting ieşi după el şi se opri în capul scării. Liniştea adîncă nu era tulburată decît afle scîrţîitul uşor al treptelor sub pasul domnului Bunting şi de zgomotele nedesluşite din odaia de Jos. ci. Ceasul era aproape patru. ieşi în uşă. mrs. punîndu-şi ochelarii. îl sculă pe reverend mr. şi camera fu scăldată într-o lumină gălbuie. Părintele nu aprinse lampa. Vicarul se întoarse în dormitor. Vicarul.H. ci a rămas în pat. sărbătoare în cinstea căreia la Iping are de obicei loc o festivitate la club.

— Adă luminarea. mrs. — Aş fi putut jura că … începu mr. privi sub pupitru.OMUL INVIZIBIL ce hotărîre să ia. Bunting examină soba şi scormoni în ea cu vătraiul.G. În sfîrşit. Apoi.H. cu o voce fioroasă… şi se opri. năvăli în cameră. Uite. Bunting ridică perdelele. se opriră amîndoi şi-şi adresară unul altuia priviri întrebătoare. mrs. ordonă mr. Un zornăit de monede… înţeleseră că hoţul dăduse peste banii pe care-i ţineau pentru gospodărie — cu totul două lire şi ceva. iar mr. Bunting deschise lădiţa de cărbuni. iar mr. Bunting. şi luminează-mi drumul! 34 . Cu chipul alb şi încordat. La auzul acestui sunet. Bunting. Dădură buzna afară din odaie. Bunting cercetă cu atenţie coşul de hîrtii. dar tocmai atunci uşa de la bucătărie se închise cu o bufnitură zdravănă. convingerea că hoţul era unul de prin sat. Totuşi amîndoi ar fi putut jura că auziseră chiar în momentul acela pe cineva mişcîndu-se prin odaie Stătură vreo jumătate de minut nemişcaţi. Mrs. în monede de aur. însufleţit de un impuls asemănător. Dintre toate întîmplările extraordinare … În momentul acela răsună pe coridor un strănut viguros. Un singur lucru îi dădea curaj domnului Bunting. Mrs. iar mr. dar se opri. Strîngînd cu putere vătraiul în mînă. Bunting. reverend mr. Bunting străbătu încăperea şi se uită în dosul paravanului. banii au dispărut! Alergă spre uşă. Cine-a aprins luminarea? — Sertarul! exclamă nevastă-sa. Bunting cobora încet scările în urma lui. urmat îndeaproape de nevastă-sa. Bunting simţi brusc îndemnul de-a intra în acţiune. Luminarea! răcni el. înmărmurit: odaia era cu desăvîrşire goală. cu respiraţia tăiată. WELLS . — Predă-te! strigă reverendul.

uşa asta s-a deschis. — Dintre toate întîmplările extraordinare… începu reverendul. spălătorul şi. lăsînd să pătrundă înăuntru lumina cenuşie a zorilor. şi după aia fugi iute sus.OMUL INVIZIBIL Auziră amîndoi un zăngănit de zăvoare trase în grabă.G. o aud pe Susie venind. mr. la lumina inutilă a unui muc de lumînare. Bunting. care se aşternea veste tufişurile întunecate ale grădinii din spatele casei. flacăra luminării pe care o adusese mrs. Au scotocit toată casa. Bunting era sigur că nimeni şi nimic nu ieşise pe uşa din fund. orbindu-i cu pîlpîirea ei jucăuşă… Trecu mai bine de un minut pînă cînd intrară în bucătărie. 35 . Şi. a rămas un moment nemişcată. au coborît în pivniţă. cămara. pentru a douăzecea oară. Aveau de îndeplinit acolo o operaţie care-i privea exclusiv pe ei — ceva în legătură cu greutatea specifică a berei lor. Cînd a împins părintele uşa de la bucătărie. VI. În clipa aceea. înainte chiar ca Millie să se înhămat la corvoada zilnică. în cele din urmă. WELLS . tocmai se deschidea uşa din fund. îl întrerupse mrs. Încăperea era goală. Bunting şi pe soţia lui — o pereche destul de bizar costumată — uitîndu-se năuci unul la altul şi explorîndu-şi propria locuinţă. totuşi. Hall şi soţul dumisale se treziră dis-de-dimineaţă. şi pe urmă s-a trîntit la loc. şi coborîră tiptil în pivniţă.H. Rămîi aici pînă intră ea în bucătărie. dar degeaba. — Dragul meu. Au zăvorit la loc uşa din fund. au examinat cu atenţie bucătăria. Zorii zilei îi găsiră pe mr. A ÎNNEBUNIT MOBILA! În lunea Rusaliilor mrs. Bunting tremură. N-au aflat pe nimeni.

Hall se miră o clipă văzînd că uşa odăii de oaspeţi era întredeschisă. Hall se întoarse şi coborî în grabă. WELLS . misiunea de a se duce sus după sticlă îi reveni soţului. Rămase cu gura căscată. Felul în care îl striga — mîncînd silabele şi ridicînd interogativ tonul. observă ceva nou: zăvoarele uşii de la intrare fuseseră date în lături.G. mr. Ajuns în capul scării. din adîncurile pivniţei răzbi pînă la el glasul nevesti-si. intră în dormitor şi luă sticla. 1 36 . Îşi urmă însă drumul. Deodată. Patul şi camera erau goale. aşa precum se poruncise. este utilizată. Pînă şi pălăria fleşcăită era cocoţată neglijent pe speteaza patului. — George! George! Ai găsit ce trebuie? Mr. îşi amintea cu certitudine că seara trecută ţinuse chiar el luminarea. se adresă el peste parapetul scărilor din pivniţă. la falsificarea berei.H. chiar şi pentru mintea lui greoaie — pe scaun şi de-a lungul spetezei patului erau azvîrlite bandajele străinului şi hainele — singurul rînd de haine. făcu o legătură între toate amănuntele acestea şi bănuielile domnului Teddy Henfrey. Şi atunci. Văzu ceea ce se aşteptase să vadă. după cît ştia mrs. apoi urcă iarăşi scara. să ştii că ce ne-a zis Henfrey e adevărul Plantă a cărei rădăcină conţine saponine. apoi împinse uşa şi intră. Pe cînd cobora. cînd doamna Hall constată că uitase să aducă sticla cu sarsaparilla1. Bătu la uşa străinului. Bătu iar. Dar — curios lucru. pînă la o notă foarte acută (semne care indică la ţăranul din West-Sussex că şi-a ieşit din răbdări) — îl smulse din uimirea lui. printre altele.OMUL INVIZIBIL Abia intraseră în pivniţă. Nici un răspuns. din dormitor. iluminat de o străfulgerare subită. Hall. Cum dumneaei era expertul şi operatorul principal în treaba asta. — Jenny. în timp ce mrs Hall trăgea zăvoarele. cu sticla în mînă.

care venea la vreo şase paşi în urmă. — Cea mai curioasă afacere pe care am pomenit-o vreodată! exclamă ea. Mrs. Hall la o bună distanţă de ultima treaptă. La fel de iute a luat-o razna buretele de pe spălător… după el a pornit la plimbare scaunul. Dar peste cîteva clipe se află şi el în odaie. s-a întîmplat ceva extraordinar: cearşafurile s-au strîns singure grămadă. mrs. Dumnealui o fi plecat de mai bine de-o oră. Hall n-a prea înţeles despre ce era vorba. mr. s-au înălţat în aer — un fel de mobilă mişcătoare — şi au zburat peste tăblia patului. draga mea. descria prin odaie o ameţitoare traiectorie circulară şi se avînta drept în obrazul hangiţei. O clipă mai tîrziu. care mergea înainte. Întorcînd capul. Femeia dădu uşa în lături şi privi în cameră. ce face fără haine? Asta nu-i lucru curat! În timp ce urcau amîndoi scările pivniţei. Şi atunci mă-ntreb. Tocmai atunci simţi că-i strănută cineva chiar în ceafă. soţul o porni înainte. dar. Hall. — Închipuie-ţi.H.G. rămase mirată cînd îl văzu pe mr. îşi închipui că a strănutat nevastă-sa. da’ hainele lui sînt acolo! completă el. constată ea. WELLS . dar îndată ce a priceput a dorit să se convingă cu propriii ei ochi dacă într-adevăr odaia era goală. ca şi cum o mînă le-ar fi înhăţat de la mijloc şi le-ar fi zvîrlit pe jos. 37 . Ţinînd încă sticla. Hall o luă înaintea bărbatului şi alergă sus. Hall. Hall se aplecă şi pipăi perna şi aşternutul. privind într-acolo şi văzînd uşa închisă. avură impresia — după cum s-a verificat ulterior — că uşa de la intrare s-a deschis şi s-a închis la loc. Ajungînd pe coridor. avu aceeaşi impresie despre soţul ei. dumnealui a plecat. În clipa aceea strănută cineva pe scară. — E rece. mrs. nu-şi spuseră nimic unul celuilalt. Pe cînd rostea aceste cuvinte.OMUL INVIZIBIL adevărat! Dumnealui nu-i în cameră la el! Şi uşa din faţăi descuiată! La început. pălăria străinului sălta de pe speteaza patului. după cum mrs.

Ai nervii zdruncinaţi. Hall. pe care o deşteptaseră ţipetele. O trimiseră pe Millie să-l trezească şi să-l cheme 38 . să o car? jos pe scări şi să-i dea întăritoarele care se folosesc în asemenea cazuri. s-a dat puţin înapoi. în mobila mea. Vreme de o secundă. cu un glas care — ciudat! — semăna leit cu al sinistrului muşteriu. Pe scară. zdravănă. însă. hangiţa s-a răsucit pe călcîie. o îndemnă Hall. Hall îi dădea înainte: — Încuie-l afară! Nu-l mai lăsa să între! Am mirosit eu ceva… Trebuia să-mi dau seama… Cu ochii ăia şi cu capul ăla bandajat… şi nu mergea niciodată duminica la biserică! Unde mai pui. În urma lor. toate sticlele alea — mai multe decît se cuvine să aibă cineva! Mi-a băgat „spiriţii”-n mobilă … Of. Urlînd. rîzînd sec. o minune de mobilă! Chiar pe scaunul ăla obişnuia să şadă biata maică-mea cînd eram eu mică! Doamne. scaunul şi patul au executat. şi a început să tragă vîrtos în ea. Hall. Jenny! o ruga Hall. scaunul şi-a întors pe neaşteptate cele patru picioare spre mrs.G. şi cînd te gîndeşti că acu-acu poa’ să sară pe mine! — Încă o picătură. biata femeie căzu aproape leşinată în braţele lui mr. Ştiu eu că ăştia sînt „spiriţi”. Cu greu a izbutit el. Am citit eu la jurnal de ei Mese şi scaune care sar şi dansează … — Mai ia o picătură. şi atunci picioarele scaunului au împins-o din spate — binişor dar cu toată hotărîrea — silindu-i pe amîndoi soţii să iasă din odaie. după cît se pare. Jenny.OMUL INVIZIBIL aruncînd cu nepăsare pe jos haina şi pantalonii străinului … şi. totul s-a cufundat în linişte. veche. un dans triumfal… Dintr-o dată. ajutat d: Millie. O să te întărească… Mrs. Hall. — Ăştia sînt „spiriţi”! bolborosea mrs. uşa s-a trîntit cu putere şi s-a încuiat singură.H. ca şi cum ar fi vrut să-şi ia vînt. WELLS .

Wadgers. da’. da. — Salutări de la domnu Hall. Ar vrea domnu Wadgers să poftească pînă acolo? Aşa a grăit Millie.G. dar dumnealui nu părea de loc grăbit. halucinant de mari. scăldată în lumina poleită a răsăritului de soare. ca prin minune. Hall ar fi dorit să urce în camera de sus. Huxter în persoană. Sandy Wadgers. Toţi rămîn înmărmuriţi. O uşă nespartă poţi s-o spargi orişicînd. Mobila de sus face pe nebuna. şi mrs. conduşi de mr. uşa camerei de sus se deschide de la sine. mai era şi plin de idei. insista mr. Să-mi pice mie mîna. o uşă dac-ai spart-o. Prefera să comenteze cazul pe coridor. Trebuie să fim siguri că sîntem îndreptăţiţi să spargem uşa. aceasta a fost opinia imediată a domnului Sandy Wadgers. Wadgers era un om atotştiutor. da. în materie de parlamentarism se afirmă o dată mai mult: s-au purtat interminabile discuţii şi nu s-a pornit la nici o acţiune hotărîtoare. îşi face apariţia: începe să coboare scările. aruncîndu-le din dosul ochelarilor aceia întunecaţi. care locuia la capătul uliţei. Peste drum s-a ivit băiatul de prăvălie al lui Huxter şi s-a apucat liftă deschidă obloanele tutungeriei. după cîteva minute a sosit şi mr. încotoşmănat ca de obicei. — Trebuie stabilite în primul rînd faptele. Mr.OMUL INVIZIBIL pe mr. cu ochii holbaţi. oţi s-o mai faci nespartă? Dar deodată. Sandy Wadgers. chiar ăsta-i cuvîntul! Pe deasupra. Fireşte. WELLS . sosi la han. mr. îndată l-au invitat şi pe el la discuţie. dacă asta nu-i vrăjitorie”. o privire mai mohorîtă şi mai de nepătruns ca oricînd. ia zi-mi. Străinul. îndată a şi considerat cazul ca deosebit de grav. „Cu unu ca ăsta e nevoie de potcoave la picioare!” Mînat de curiozitate.H. Fata străbătu în grabă uliţa satului. Coboară cu un mers ţeapăn şi cît se poate 39 . Geniul anglosaxon. fierarul.

mereu cu privirea la ei. WELLS . a rămas acolo pînă pe la prînz. 40 . În cele din urmă bătu în uşă. Apoi străinul se întoarce în odaia lui şi. — Ia uitaţi acolo! exclamă el. închide uşa pe dinafară! Aşa s-a terminat scurta întrevedere. DEMASCAREA STRĂINULUI Necunoscutul se întorsese pe la vreo cinci şi jumătate dimineaţa în micuţa odaie de oaspeţi a hanului „La poştalionul cu cai”. În trei rînduri a sunat — a treia oară prelung şi cu nervi —. dacă asta nu le întrece pe toate… izbucni mr. cu storurile lăsate şi uşa încuiată. Wadgers. după păţania lui Hall. privindu-i într-una ţintă. A fost însă nevoie de o bună bucată de timp pentru ca soţul hangiţei să ajungă la această dispoziţie combativă. Ochii tuturor se întorc încotro arată degetele lui înmănuşate: lîngă uşa pivniţei se vede o sticlă de sarsaparilla. le trînteşte uşa-n nas.OMUL INVIZIBIL de tacticos.G. dar nimeni nu i-a răspuns. Nimeni n-a deschis gura pînă ce nu s-a pierdut şi ultimul ecou al uşii trîntite. Toată vremea asta n-a mîncat nimic. lăsînd alternativa în suspensie. apoi se opreşte. o deschise şi apucă să spună doar atît: — Scuzaţi-mă … — Du-te dracului! zbieră dinăuntru un glas înspăimîntător. cu un gest neaşteptat. Şi nimeni n-a mai îndrăznit să se apropie de el. adresîndu-i-se lui Wadgers. străbate coridorul. Am să-i cer o explicaţie. — Mă duc înăuntru să-l întreb ce înseamnă asta se decise Hall. VII. repezit şi batjocoritor. — Ei bine.H.

În vreo două rînduri a răzbătut pînă jos cîte o explozie de înjurături. intrînd în curte şi încercînd să se uite pe sub storul tras. aruncînd în dreapta şi-n stînga întrebări aiurea. dar a lăsat să se înţeleagă că văzuse destule. cumpărate de gata. 41 . ca să-i ceară Pun sfat. Veni şi doamna Huxter. dar roşi de curiozitate. Micul grup de cetăţeni înfricoşaţi. N-a izbutit el să vadă nimic. Woodier. care instalau un joc de tragere la ţintă. plecă să-l caute pe mr. mai era şi o baracă de tragere la ţintă.OMUL INVIZIBIL — Sigur că da. apăruseră trei vagoane vopsite în galben şi în cafeniu. Schuckleforth. mai are şi pretenţii.). Tînărul Archie Harker a reuşit să se evidenţieze prin curajul de care a dat dovadă. gătiţi cu jachete negre. se îngroşa din ce în ce.H. Domnii purtau bluze albastre. Bineînţeles. 1 Tighelită (fr. încărcate cu pene. Hall. alături se foiau nişte străini de ambe sexe. întovărăşit de Wadgers. care se amestecau cu clinchetul cioburilor. aşa că îndată îl urmară şi alţi reprezentanţi ai tineretului din Iping. bombăni mrs. iar doamnele — şorţuri albe şi pălării la modă. faptele fură puse în legătură. Hall. format din nişte nuci de cocos. iar pe iarbă. (Nimeni nu se încumeta să urce scara). care-i puneau şi pe ceilalţi în încurcătură. WELLS . în preajma fierăriei. doar era lunea Rusaliilor! — se alăturară grupului. u Între timp se vînturase un zvon vag despre spargerea de la parohie. cîţiva tineri voioşi. magistratul.G. În prada unei furii turbate. după ce-ţi trînteşte un „Du-te dracului!”. şi cu cravate din hîrtie piqué1 — mă rog. pitoresc costumaţi. Cînd şi cînd îl auzeau cum măsoară odaia în lung şi-n lat. O zi de Rusalii mai frumoasă ca asta nici că se mai pomenise… În josul uliţei principale a satului se înşirau vreo duzină de barăci cu diverse distracţii. Cu ce s-a îndeletnicit străinul în acest răstimp nu s-a putut afla. spărgea la sticle şi rupea hîrtii cu nemiluita.

răsuflînd cam anevoie. — Doriţi socoteala. şi mr. ceea ce n-o împiedica de fel să se arate şi mai ţanţoşă. Un miros înţepător de clor otrăvi aerul. La origine. Pe la prînz. privind ţintă la cei trei sau patru oameni din local. Hall nu se întorsese încă. domnule? întrebă ea. zăceau cioburile cîtorva sticle sfărîmate. — De ce nu mi s-a servit gustarea de dimineaţă? De ce nu mi-ai făcut mîncarea şi de ce n-ai răspuns cînd am sunat? Îţi închipui că pot trăi fără să mănînc? — De ce nu mi s-a achitat nota de plată? replică doamna Hall. care-l stînjeneau. Am reconstituit acest tablou după tot ce-au putut atunci să prindă oamenii cu urechea şi după cele ce-au văzut ei ulterior. se făceau în schimb auziţi afară. Jaggers. Şi acolo. se zgîia într-una la hîrţoagele lui prin ochelarii întunecaţi. Hall! a strigat el. pe care se odihnea o notă de plată neachitată. de bună seamă flămînd. care. Asta vreau să ştiu. adresa tinerilor glumeţi. care se mai ocupa şi cu comerţul de biciclete de ocazie. — Mrs. la han. Cineva s-a strecurat afară cu sfială şi a chemat-o pe hangiţă. ghirlanda asta slujise la aniversarea primului jubileu al reginei Victoria. înfofolit în hainele lui groase. îşi făcu intrarea ţinînd în mînă o tăviţă. Hall. întindeau de-a lungul drumului o ghirlandă cu steguleţe şi steme englezeşti.G. cînd au pătruns în odaie. lîngă cămin. Se pregătise pentru această scenă.OMUL INVIZIBIL de la „Păunul roşu”. muşteriul. WELLS . sau umbla cu sticluţele-i murdare… şi din cînd în cînd îi mai trăgea cîte-o înjurătură sălbatică la . în bezna artificială a camerei de oaspeţi. După un timp apăru mrs. sub fereastră… În colţ.H. străinul a trîntit de perete uşa camerei lui şi a rămas în prag. în care abia dacă se furişa vreo anemică rază de soare. 42 . dacă nu puteau fi văzuţi. cîrpaciul.

desigur. — Am mai găsit ceva bani. — Mă întreb. aia nu-i nimic? Străinul înjură scurt. Hall. — Ascultă-mă.G. dar că ai întîrziat cinci zile cu plata. — Ah.H. i-o tăie mrs. da’ nimeni nu le pricepe. Cei din local simţeau că mrs. domnule. Hall. WELLS . şi aş mai vrea să ştiu cum se face că odaia dumitale era goală şi cum ai 43 . Iar felul în care i-a vorbit el în continuare n-a făcut decît să întărească această impresie. mi-ai zis acu trei zile că n-ai la dumneata mai mult de un sovereign de argint. — Ehehei! făcură cei din local. — Ţi-am spus că nu mi-a sosit mandatul. hei! se auzi din sala hanului. Această impertinenţă păru să-l supere din cale-afară de rău. trebuie să-mi lămureşti cîteva lucruri pe care nu le pricep. şi nu numai eu. dar straşnic. — Ce vrei să spui cu asta? ! — Că mă întreb unde-ai mai găsit gologani… Şi înainte de-ţi dau nota sau de-ţi aduc mîncare. eu aş vrea să-mi spui ce s-a întîmplat sus cu scaunele mele.OMUL INVIZIBIL — Ţi-am mai spus şi acum trei zile că aştept un mandat. ori altele de felu ăsta. — Hei. — Şi ţi-aş fi foarte îndatorată. — Te rog să nu mă „femeieşti” pe mine. Străinul aducea mai mult ca oricînd cu un scafandru înfuriat. mandatul. — V-am răspuns şi acum trei zile că n-am de gînd să aştept nici un fel de mandat. dacă ţi-ai păstra înjurăturile pentru dumneata! rosti demn mrs. unde-ai mai găsit? îi aruncă hangiţa. Uite. da. Dumneata bombăni cînd îţi întîrzie puţin gustarea. femeie … începu el. şi toată lumea ar cam dori să le înţeleagă. — Totuşi. cred că mai am ceva prin buzunare… — Păi. Hall e stăpînă pe „situaţie. Bătu furios din picior.

încremenită de spaimă. să ştiu pe unde ai intrat… Şi iarăşi aş vrea să ştiu… Deodată. zburară de-a lungul coridorului pînă în local. Îşi aruncă pălăria de pe cap şi. roz şi lucios.H. În centrul figurii lui apăru o gaură neagră.OMUL INVIZIBIL făcut de-ai intrat din nou? Toată lumea care vine aicea. Pînă atunci şi-au mai ţinut oamenii firea.G. cu mişcări precipitate. — Oh. o hidoşenie monstruoasă — în sfîrşit. Ceilalţi. Ha!l. Fuseseră pregătiţi să vadă cicatrice. mă rog. Era mai oribil decît cea mai macabră închipuire. clătinîndu-se. mrs. c-am să-ţi arăt. de vuiră pereţii. izbi din picior şi răcni un „Ţine-ţi gura!”. şi aş vrea. cu pumnii strînşi. WELLS . în casa asta. ţine! zbieră el. Pe legea mea! Am să-ţi arăt! Îşi duse mîna la faţă şi-şi smulse ceva dintre obraji. las’. Na. un obraz desfigurat. dar din clipa aceea toţi fură străbătuţi de fiorul unei presimţiri sinistre. cît pe ce să-i lovească. şi cei cîţiva martori ai acestei scene prinseră să răsufle mai iute. nimic! Bandajele. care se rostogolea pe duşumea cu un sunet sec de carton … Necunoscutul îşi scoase apoi ochelarii. care rămăsese cu gura căscată. scoase încă un ţipăt şi o zbughi spre uşă. cînd colo. mrs. Şi nimeni nu-şi mai putu stăpîni groaza. Doamne sfinte! gîfîi cineva. şi. hangiţa slobozi un ţipăt din adîncul pieptului. împreună cu o perucă. 44 . ceva palpabil! —. Uluită. fascinată cum era de figura lui în plină metamorfoză. îşi smulse favoriţii şi bandajele. intră pe uşă — aşa-i regula aici la noi — da’ dumneata n-ai intrat pe uşă. — Dumneata nu înţelegi cine sînt sau ce sînt tu! Ei. scăpă obiectul pe jos şi se trase înapoi. străinul îşi înălţă mîinile înmănuşate. Hall amuţi pe dată. Cînd îşi dădu seama ce ţine în mînă. În faţa priveliştii care se oferea ochilor. Era nasul — nasul străinului! —. după ea. Făcu cîţiva paşi înspre ea şi-i întinse un obiect pe care biata femeie îl primi cu un gest mecanic.

aşa mi se pare. zeci de ochi i-au văzut pe cei de la „Poştalionul cu cai” cum ţîşnesc afară ca dintr-un tun. fata alergase de la bucătărie şi dăduse peste omul fără cap)… Brusc. proprietarul tirului din nuci de cocos şi ajutorul lui. ţigănci în şorţuri… Cît ai bate din palme. scotea diverse exclamaţii şi emitea felurite opinii în faţa imobilului soţilor Hall. Şi asta nu-i numa aşa. o vorbă. e un om fără cap! 45 . Hall cade lată la pămînt. toată uliţa se îndrepta în goană mare spre han: negustorul de zaharicale. se frămînta. — Vai. WELLS . voia să ştie totul de-a fir a păr. căpcăunul! — Da’ ce-a făcut? — A lovit-o pe fată! — Zăăău?! — S-a repezit la ea cu un cuţit. Cîţiva o susţineau pe mrs. Era o învălmăşeală grozavă. împiedicînduse unul de celălalt. fetiţe. bătrîni în halate. În clipa următoare. gesticulînd şi urlînd nişte frînturi de vorbe fără noimă.G. Hall. mă rog… atît numai. care creştea : într-una. vacarmul încetă. voinic. îţi spun. proprietarul scrînciobului.OMUL INVIZIBIL Dădură cu toţii buzna pe treptele hanului. că n-avea cap! Peste gulerul paltonului se căsca vidul — nici urmă de cap! Localnicii care se găseau mai în josul uliţei auziră nişte urlete disperate. care leşinase. şi rezultatul era un soi de babilonie. iar mr. apoi au răzbătut pînă la ei urletele înspăimîntătoare ale Millie-ei (auzind atîta larmă. eleganţii şi Cochetele sclivisite ale satului. arăta — pînă la gît — ca oricare om în toată firea.H. ascultă-mă pe mine. ca să nu dea peste ea. Teddy Henfrey sare în lături. în pragul odăii. Toţi simţeau nevoia să vorbească de-a valma. pe deasupra căreia se depăna povestirea de necrezut a unui gălăgios martor ocular. Toate capetele s-au întors înspre han. au văzut cum mrs. huiduia. — N-are cap. Căci omul care stătea înfipt acolo. băieţaşi. sa strîns o gloată de vreo patruzeci de suflete.

— Ăsta-i! strigă Hall. declara Jaffers. P-ormă s-a întors cu un cuţit în mînă şi cu o pîine şi a rămas aşa.OMUL INVIZIBIL — Aiurea! O fi vreo scamatorie la mijloc! — Şi-a scos cîrpele de pe el! Îmbulzindu-se. şi căpcăunul după ea! N-a durat cu totul nici zece secunde. Dar. de parcă s-ar fi uitat ţintă undeva. cu cap sau fără cap. — Al naibii de ciudat mai arăţi. rosti el. — Cu cap sau fără cap. începu mr. care venea cam din dreptul gulerului. Zgomotoasă. şi — tot cel din urmă — Wadgers… În semiobscuritatea încăperii se profila arătarea fără cap. cu virful în continuă agitaţie. — S-a oprit un moment. roşu la faţă ca un rac. — Ce dracu mai înseamnă şi asta? izbucni o voce mînioasă. Hall. dirijat spre han. eu trebuie să-l arestez. de-i săltau fustele. şi am să-l arestez! Mr. ţinînd o coajă de pîine într-una din mîinile înmănuşate şi o bucată de brînză în cealaltă. ca să facă loc unei mici procesiuni. prudentul domn Wadgers. şi el o dată s-a întors! Fugea fata. mandatul 46 . Veniseră înarmaţi cu un mandat de arestare. iar la urmă. şi-atuncea a ţipat Millie. nu mai mult! A intrat pe uşa aia. în frunte păşea ferm mr. fă-ţi datoria! Jaffers păşi înăuntru. care se îndrepta cu pas hotărît spre han.H. Îţi spun eu că n-are cap de loc! Chiar acuma puteai să-l vezi… Un freamăt uşor trecu prin mulţime. — Jandarm. Acu un minut. stană de piatră. Bobby Jaffers. ca să apuce să vadă ceva prin uşa deschisă. curioşii alcătuiau un fel de unghi viu. stimate domn. WELLS . Jaffers.G. Hall după el. Hall urcă treptele şi merse drept la uşa odăii de oaspeţi. apoi venea mr. pe care o găsi deschisă. jandarmul satului. lumea oferea din belşug informaţii (care se potriveau una cu alta ca nuca-n perete) despre cele întîmplate. Oratorul se opri şi se dădu în lături.

dîndu-se Înapoi. 1 47 . unde se ciocni de mr. către domnul Wadgers. Hall dădu să sară în ajutor. mr. şuieră Jaffers. apoi. întrerupîndu-şi declaraţia cu privire la mandatul de arestare. deşi îl ţinea Jaffers ţintuit sub el. 0 lovitură răsunătoare primită în fluierul piciorului îi smulse un urlet. Deodată.OMUL INVIZIBIL spune numai „arestaţi şi datoria-i datorie… — La o parte! strigă arătarea. se repezi la străin. constatînd că decapitatul a reuşit să fesă de sub Jaffers şi să-i înfigă genunchiul în piept. îl apucă de mîneca din care nu ieşea nici o mînă şi-l înşfăcă de gîtul invizibil.G. Cît ai clipi. şi luptătorii se prăvăliră unul peste celălalt. Cît despre mr. în enlezeşte. care-l scoase din luptă pentru cîteva clipe. Hall se pomeni cu un picior în coaste. Huxter şi de vizitiul din Siderbridge. căzură din dulap cîteva sticle. — Apucă-l de picioare. Sări în picioare gîfîind — stranie nălucă. ca portarul unei echipe de fotbal în ofensivă. care se foia de colo pînă colo. Jaffers nu slăbi strînsoarea. care era cît pe ce să urmeze acelaşi drum. „arestaţi corpul“). se împinseră pînă în dreptul lui. Wadgers. WELLS . Hall strecură cuţitul de-a lungul mesei. fără cap şi fără mîini (îşi scosese între persoana1. mr. dar mr. se retrase uşurel. Joc de cuvinte. Jaffers. cuvîntul body înseamnă şi persoană. şi corp (deci. La care. cînd Jaffers şi străinul. care alergaseră în sprijinul legii şi al ordinii. iar Hall pucă tocmai la timp cuţitul de pe masă. În acelaşi moment. încleştînduse şi cărîndu-şi la pumni. înspre uşă. — Mă predau! strigă necunoscutul. şi încăperea se umplu de o duhoare înţepătoare. Un scaun care se găsea în drum se prefăcu în ţăndări. omul fără cap îşi smulse mănuşa stîngă. care nimeri drept în obrazul lui Jaffers.H. acesta. Străduindu-se să aplice instrucţiunea primită. azvîrli în aer pîinea şi brînza. cu cuţitul în mînă.

cu mînecile. pînă jos! Pot să-mi bag şi mîna! A întins mîna. răsună vocea aeriană. Părea că-şi pipăie pantofii şi ciorapii. E foarte neplăcut.H. Jaffers se ridică şi el şi scoase o pereche de cătuşe. că ar li primit o lovitură în picior. nasturii pe care-i atingea mînecă iui goală se deschideau. pe un ton de cruntă indignare. dar se opri brusc. — Te rog să nu-mi mai bagi degetele în ochi. dar că întîmplător sînt invizibil. Îşi dăduse vag seama de absurditatea întregii situaţii. — Ia te uită! Fir-ar să fie! După cîte văd. aşa încît odaia era înţesată de lume. — Vai de mine! a strigat deodată Huxter. dar se pare că s-a lovit de ceva în aer. e fantomă! Numa haine goale! Ia uitaţi! se vede prin guler căptuşeala hainelor. ca prin minune. cu cap. Asta nu înseamnă că trebuie să fiu rupt în bucăţi de orice bădăran idiot din Iping. mîini. nu zic nu. Realitatea este că mă aflu aici. De ce să fiu maltratat în halul ăsta de un poliţist? 48 . Apoi bolborosi ceva.OMUL INVIZIBIL timp mănuşa dreaptă) — şi.G. Cine dracu a mai auzit aşa ceva? — O fi poate ciudat. Între timp mai intraseră şi alţi localnici. Dar ţăranii din Sussex sînt poate oamenii cei mai cu picioarele pe pămînt. proptite în şold. cu ochii holbaţi. descheiat în întregime şi atîrnînd de un suport nevăzut. nu pot să le folosesc! Omul fără cap îşi trecu braţul de-a lungul hainei şi. — Nu zău. dar cred că nu-i o crimă. WELLS . se ridică în sus. şi se aplecă. îndoite. dar aşa sînt. invizibil? îl zeflemisi Huxter. fără să se sinchisească de protestele lui. picioare şi tot restul. gemu: N-are nici un rost! Părea lucrul cei mai nebunesc din lume să auzi glasul acela care venea din văzduh. căci s-a tras înapoi cu un strigăt ascuţit. nu-i aşa? Costumul de haine. ăsta nu-i om. cu răsuflarea tăiata.

răspunse Jaffers. Dădură cu toţii năvală spre cămaşa albă. abandonînd-o moale în mîna lui. . — Ei şi? — Şi circumstanţele arată în mod evident că… — Prostii! i-o tăie Omul Invizibil. domnule! Dar am primit anumite instrucţiuni… — Bine. Dar fără cătuşe. Am să vin. A fost prădată o casă şi s-au furat bani. cu o smucitură. cămaşa lunecă afară din ea. agitînd vesta. care flutura — unică mărturie vizibilă a existenţei necunoscutului. admise brusc arătarea. Prindeţi-l! zbieră jandarmul. şi haina zbură şi ea cît colo … — Staţi. Desigur că în întunecimea de aici e cam greu să te vadă omul. arătarea se trînti pe un scaun şi. Apoi Omul Invizibil sări în sus. — Nădăjduiesc că e precum spuneţi. Ceva din văzduh îl plesni peste gură. — Scuzaţi-mă.OMUL INVIZIBIL — A. paracliserul.G. Dacă o s-apuce să-şi dea jos toate hainele… — Prindeţi-l! striga toată lumea. într-o clipă. dîndu-şi seama de ce se întîmplă. înainte ca cineva să se fi putut dumeri. WELLS . Una din mînecile cămăşii îi trînti lui Hall drept în faţă o directă. dar eu am un mandat de arestare în regulă. ci pentru spargere. — Fără cătuşe! puse condiţia năluca. Am să vin. Jaffers puse mîna pe ea. care-i curmă avîntul şi-l împinse înapoi peste moş Toothsome. papucii. opriţi-l! strigă Jaffers. dar. — Aşa se obişnuieşte. îi trase 49 . Înşfăcă vesta.H. Şi nu te urmărim pentru că eşti invizibil. dar … Dintr-o dată.cămaşa se trase singură în sus şi începu să se zbată în gol şi să dea din mîneci. întocmai ca o cămaşă pe care-o dezbraci peste cap. dar nu făcu decît să-i ajute fantomei la dezbrăcat. păi asta-i altă poveste. ciorapii şi pantalonii erau zvîrliţi grămadă sub masă. ripostă Jaffers.

Icnind şi clătinîndu-se. Peste fiecare combatant se abătea o ploaie de pumni… Sandy Wadgers isteţ ca totdeauna.G. puse mîna pe un corp solid. iar Henfrey fu rănit la zgîrciul urechii. — Atenţie! strigau cu toţii. Loviturile cădeau ca grindina. Phipps. 50 . dans la mêlée2. în vreme ce extraordinara pereche îşi croia drum spre uşa de la intrare şi se dădea de-a berbeleacul pe cele cîteva trepte ale hanului. Lumea se înghesuia claie peste grămadă. Jaffers ţinea piept unui duşman nevăzut. s-a prăbuşit greoi. în mijlocul acestui vălmăşag. Jeffers a scos un urlet.OMUL INVIZIBIL iute bastonul din mînă şi începu să-l croiască pe Teddy Henfrey drept în creştet. lovindu-se cu capul de pietriş. întorcîndu-se. dădu năvală în coridorul înţesat de lume. ceilalţi fură îngrămădiţi în colţul uşii. Era pieptul vînjos al Omului Invizibil. Izbindu-se orbeşte. unitarianul1. s-a încleştat din toate puterile de prada lui şi. care se găsea între el şi Huxter. cu faţa congestionată şi cu vinele umflate.). întreaga masă de oameni. ba de astă dată cu deşteptăciunea stimulată de o lovitură zdravănă în nas. năpustindu-se la întîmplare şi lovind în vînt. Cu glasul gîtuit. deschise uşa şi o şterse. Prindeţi-l! — Închideţi uşa! — Nu-l lăsaţi să scape! — Am prins ceva! — E-aici! Era un adevărat balamuc. pierdu un dinte din faţă. În îmbulzeală (fr. WELLS . Numai atunci degetele lui au slăbit strînsoarea. O clipă mai tîrziu.H. prinşi în focul încăierării.Izbucniră răcnete turbate: 1 2 Membru al unei secte religioase. împiedicîndu-i să se apropie unul de celălalt. întărîtaţi. — Am pus mîna pe el! zbieră jandarmul. Jaffers primi un pumn sub bărbie şi. apărîndu-se cu genunchii.

apoi s-a auzit din ce în ce mai slab şi s-a pierdut în depărtare. Un tînăr (care nu era de prin partea locului şi al cărui nume nu l-am putut aida) se repezi dintr-o dată şi înşfăcă ceva. Încă un strănut convulsiv. Gibbins. strănută pi înjură cu foc. ÎN TRECERE Capitolul al optulea este extrem de scurt şi relatează următorul fapt: în vreme ce moţăia în plin tîmp. naturalistul amator din regiune. o femeie îmbrîncită dete un ţipăt… un cîine. Glasul a ajuns la maximum de intensitate. sub prima treaptă a scării hanului. apoi tăcere. chelălăi şi fugi urlînd în curtea lui Huxter… Acestea fură singurele semne lăsate de Omul Invizibil în trecerea lui. Gibbins. dar fenomenul era atît de uluitor. şi totuşi se auzea un glas care continua să înjure. oamenii rămaseră năuciţi.OMUL INVIZIBIL „Prindeţi-l! „Invizibilul!” şi aşa mai departe. singur cuc.G. care se smulse din mînă şi-l aruncă peste corpul poliţistului. Doar Jaffers zăcea nemişcat. încolţi panica şi. se împrăştiară cu mic. Iute a deschis ochii.H. care părea să fi primit o lovitură de picior. cu faţa în jos şi cu genunchii îndoiţi. Cîtva timp. cît ai bate din palme. înspre Adderdean — aşa s-a părut lui mr. cu acea varietate şi bogăţie de imagini ce caracterizează înjurăturile unui om cult. ca frunzele uscate luate de vînt. Naturalistul nu aflase nimic despre întîmplările din dimineaţa aceea. dar n-a văzut nimic! Ei bine. VIII. fără ca pe o rază de două mile în jur să mai existe vreun alt suflet (cel puţin aşa gîndea el). WELLS . dintr-o dată. cu mare prin sat. a auzit că în apropierea lui cineva tuşeşte. 51 . gesticulînd în neştire … apoi. De partea cealaltă a drumului.

G. Omul nostru contempla leneş — pe toate le făcea el cu lene — o pereche de ghete cu şiret.H. Picioarele. Thomas Marvel nu putea suferi ghetele prea mari. 52 . dar mergeau numai pe vreme uscată. ce străpungeau văzduhul ca urechile unui cîine la pîndă. trebuie să vă închipuiţi o persoană cu o mutră rubicondă şi mobilă. era vădit că acest personaj este un celibatar convins. cu o gură băloasă. Thomas Marvel. care se zăreau prin punctele mai delicate ale îmbrăcăminţii. şi o barbă teribil de zbîrlită. Corpul lui era predispus la embonpoint1. grosolane. Purta un joben de mătase pluşată. IX. cu toată iuţeala de care era în stare. Domnul Thomas Marvel şedea la marginea drumului care ducea spre Adderdean. vîrîte în şanţ. MR.). pentru bunul motiv că aveau o talpă care nu ţinea la umezeală… mr. situaţie pe care o scoteau în relief şi picioarele scurte. cele pe care le purtase înainte îi veniseră ca turnate.OMUL INVIZIBIL de tulburător. Era cea mai trainică pereche de ghete din cîte nimerise el în ultima vreme. lăbărţată. Pînă atunci nu cugetase niciodată serios 1 Îngrăşare (fr. se lăfăiau în nişte ciorapi plini de găuri. că-i erau cam prea mari… Dimpotrivă. aşadar. încît iubitorul naturii a simţit că tot calmul lui filozofic se spulberă. din care irupe un nas cilindric. WELLS . THOMAS MARVEL Ca să-l cunoaşteţi pe mr. în necontenită mişcare. Nasturii costumului său erau sistematic înlocuiţi cu sforicele şi şireturi de pantofi. s-a ridicat în grabă şi a luat-o la sănătoasa înspre sat. cam la o milă şi jumătate de Iping. dar nici umezeala la picioare nu-i era pe plac. atîta doar. prin care apăreau degetele mari.

WELLS . Uite-te bine la ele! Şi trebuie să ştii că-i o regiune unde poţi să găseşti în general ghete bunişoare. dar azi era o zi minunată. Şi tot privindu-le cum zăceau acolo. vai! nu-i vedeai nici măcar picioarele. în tot ţinutul ăsta blestemat n-am căpătat altceva decît ciubotele astea. dom’le. aşa ca mine. Şi să fiu al naibii. Thomas Marvel. 53 . dacă-mi îngăduiţi să mă exprim astfel. Nu că n-ar fi trainice. — Nu-i aşa? întări mr. mamă! Şi perechea asta de ciubote-i şi mai infectă ca toţi la un loc! Întoarse capul peste umărul drept. Da’ uite. te mai şi tratează ca pe vagabonzi! — E o regiune infectă. N-a fost cîtuşi de puţin surprins cînd a auzit o voce în spatele lui: — Oricum. aşa-i ghina mea afurisită! Pot să zic că de zece ani şi mai bine numi procur încălţămintea decît din ţinutul ăsta. aşa-i? Dacă vrei să mă crezi. şi acum se uita la ele.G. printre altele. o pereche de ciubote.OMUL INVIZIBIL care din cele două alternative îi era mai nesuferită. printre florile de cîmp. nu zic aşa vorbă. Mamă. da’ unui gentleman care bate toată ziulica drumurile. am umblat eu şi cu ciubote mai proaste. a rostit Vocea. în iarbă. Aşa că-şi rînduise frumos pe iarbă cele patru ghete. — La drept vorbind. şi dumnealui tot nu avea ceva mai bun de făcut. pen’că de astea mă săturasem. Am umblat şi fără nimic. dacă ştiu care din două-i a mai nenorocită pereche din lumea asta blestemată! — Hm! făcu Vocea. îi veni dintr-o dată ideea că amîndouă perechile erau tare urîte. — Bah! Ghete de pomană! mr. Şi după toate. şi locuitorii-s nişte porci! se pronunţă Vocea. să vadă ce fel de ghete poartă celălalt — voia omul să facă o comparaţie — dar. se mai face şi lehamite de încălţările lui. Zile întregi am cerşit. Da’ niciodată n-am purtat pe picior ceva atît de impertinent de urît. Thomas Marvel ţinea capul aplecat pe o parte şi le privea cu dezgust. se cheamă că sînt ghete.H.

făcu o ciovlică în depărtare. buzele lui. în afară de pasărea care piuise. mă. — Ia nu mai face pe „vintrelocul” cu mine! Unde-mi eşti? Eu să mă sperii. vagabondul încremeni aşa cum era. drumul. Thomas Marvel. presărat cu tufişuri ţepoase de mărăcini. „Piu. iar pe bolta albastră. trăgîndu-şi haina pe umeri. i-auzi la el?! — Nu te speria! repetă Vocea. şi faţa se albi pe sub petele roşii. — Da’ unde eşti. neumblat de nimeni. piu. idiotule! ameninţă mr. Pe faţă se întipări o uimire fără seamăn. Marvel. dar nici acolo nu existau picioare şi nici ghete. şerpuia lin dinspre miazănoapte spre miazăzi.H. — Ha. nu se mai vedea nimic. WELLS . Marvel. holbîndu-se în toate părţile. musiu? întrebă el peste umăr. Cîmpul era la fel de pustiu. făcu şi mr. să fiu al dracului. nu alta. Prostit de uimire. Oi fi eu beat?! se întrebă mr.G. — Doamne. piu. nu mă lăsa! îngînă zdrenţărosul. fără glas. desculţ şi cu haina atîrnîndu-i pe un umăr. cu gropile lui şi cu stîlpii care-l mărgineau. Avusei vedenie? Vorbii de unu singur? Ce dracu? — Nu te speria. — Desigur că ai auzit. Nu te prosti! — Oh! făcu mr. E de la pileală… repetau într-una. i-auzi. — Tu ai să te sperii peste un minut.OMUL INVIZIBIL darmite ghetele! întoarse capul la stînga. piu”. din zare pînă-n zare. rosti Vocea. În faţa lui se întindea uni cîmp pustiu. Marvel. Asta de la pileală mi se trage. printre care se zbenguia vîntul. ridicînduse în patru labe. Unde dracu te-ai băgat? Numai să pun laba pe tine… Nu primi nici un răspuns. Miel nu-mi arde de glumă. De unde vorbişi. Domnul Marvel sări în picioare. Să jur. Se învîrti încet în jurul propriei axe. din groapă? Nici un răspuns. dacă nu-i aşa! — Nu-i băutura. 54 . îl contrazise Vocea. că am auzit o voce! bolborosi el.

G. căzu pe şezut. — O clipă! (Vocea. prin aer şuieră o piatră. ce zici? (O a treia piatră descrise o curbă în văzduh şi rămase suspendată peste capul vagabondului.) 55 . Întorcîndu-se. tot mai sînt o închipuire. interveni Vocea. Ascultă! — Nebunele! mormăi încet mr. ii iat-o că lunecă în şanţ. însă. Era rea aiurit ca să se mai poată feri. nu înainte de a-i fi zdrelit un deget care-i ieşea din ciorapul găurit. iar a început! se tîngui vagabondul. vagabondul văzu cum o altă piatră sare de pe pămînt.) — Crezi că sînt numai o închipuire. — Ei. executînd o tumbă. am de gînd să arunc cu pietre în dumneata. pînă ai să-ţi schimbi părerea. încă un şuierat. — Da’ ce alta poţi să fii? — Foarte bine … Vocea avea acum un ton blajin. Thomas Marvel îşi frecă ceafa.H. străbătută de un tremur. treabă care-l ameţi şi mai rău. cu o iuţeală de glonţ. rămîne o clipă în suspensie şi se repede apoi spre picioarele lui. Urlînd Ha din gură de şarpe. Thomas Marvel sări într-un picior şi o luă la fugă… dar se împiedică de un obstacol nevăzut şi. omu lu Dumnezeu? Nici un răspuns. mr. nici alta. descrie o traiectorie complicată. închizînd ochii şi prinzîndu-şi fruntea în mîini cu un gest tragic. Deodată. — Da’ unde eşti. Deodată. ce mai încoa şi-ncolo. Sau or fi strigoi pe-aici? — Nici una. — Nu fi idiot! îl dojeni Vocea. Atunci. Asta-i fiindcă m-am necăjit cu nenorocitele alea de ciubote. ce e? (Vagabondul avea senzaţia stranie că-i apasă cineva un deget în piept. căpătase un ton poruncitor. o nălucă? Mr. care zbură la un fir de păr de umărul domnului Marvel. din pricina sforţării de a se stăpîni.OMUL INVIZIBIL — Poftim. WELLS . Marvel. — Mi-am ieşit din minţi! E de rău. Mi-am ieşit de-a binelea din minţi.) — Ei. fu apucat de guler şi scuturat zdravăn.

— Asta-i vrăjitorie curată! exclamă mr. îţi arunc piatra în cap. nu-i nevoie să mă iei aşa repede. Vreau să pricepi acest lucru. mr. — Asta poa’ s-o vadă orişicine. îi explică Vocea. — Nu bate cîmpii! mr. Marvel încercă să se ridice în picioare. Mă dau bătut. şi pace! Pietre care zboară singure… Pietre care vorbesc… Pun’te jos. îşi pipăi degetul lovit şi-şi aţinti privirile asupra celui de-al treilea proiectil. — Dar e foarte simplu. sînt făcut din aer. nu-i nici un pic de materie în dumneata? Vox et2… cum sună mai departe aiureala asta 1 2 Yard — Măsură englezească de lungime. Marvel gîfîia de durere. Sînt un om invizibil. — Haide. De data asta rămase nemişcat. Începutul unei zicale latine: Vox et praeterea nihil — O voce.OMUL INVIZIBIL Drept răspuns.G. piatră! Sparge-te! Mă predau. Unde te-ai ascuns.914 metri. dar fu iarăşi rostogolit pe jos. WELLS . haide. Nu pot să înţeleg. — Dacă te mai opinteşti o dată. Piatra căzu la pămînt. la şase yarzi1. — Aici. stărui Vocea. Acuma te uiţi prin mine.H. — Cum. că n-oi fi orb! P-ormă ai să-mi! zici că eşti făcut din vînt! Eu nu-s un fraier d-ăia la care poţi să le torni gogoşi! — Ei bine. nu ştiu. da’ zi şi mie. cum te-ai ascuns? — Sînt invizibil. Asta-i toată povestea. altceva nimic (lat. Se aşeză. în faţa dumitale. — Da’ unde eşti? îl întrerupse domnul Marvel. egală cu 0. îl ameninţă Vocea. domnule! Ei. Sînt invizibil.). Thomas Marvel. — E foarte simplu. cum ai făcut-o. Şi asta vreau să te fac să înţelegi. 56 .

Ciudat soi de fantomă mai eşti! — Mă rog. că sînt invizibil. exişti în carne şi oase? — Da. mă rog. dădură peste un piept musculos şi se opriră pe o mutră bărboasă. apucînd braţul invizibil. — Pentru pretenţiunile mele modeste e de ajuns de miraculos. am şovăit. — E-adevărat. cît îţi închipui dumneata. toată chestia m-a dat gata! mărturisi mr. — Dă-mi o mînă. Doamne! mi-ai rupt mîna! Văleu. N-ai mîncat cumva pîine cu brînză? întrebă el. neputincios. pot să văd direct prin dumneata un iepure care aleargă. dar nu-i nici pe jumătate atît de miraculos. atinseră un braţ. — Ceea ce ţin să-ţi spun acuma este următorul lucru: am nevoie de ajutor. am mers mai departe… 57 . E foarte simplu. Am nimerit din întîmplare peste dumneata.G. nebun de furie. Eram în stare să ucid … şi te-am văzut… — Maică. uite. la vreo juma de milă de-aici! Nici o bucăţică din dumneata nu se vede. Şi afară de asta… — Îţi zic drept. apoi. — M-ai făcut praf! exclamă vagabondul. Asta-i mai tare ca luptele de cocoşi! Grozav de interesant! Şi. am nevoie de hrană şi de băutură. sînt o făptură omenească. înţeleg. năuc de uimire. Da’ cum ni reuşit? Cum dracu ai făcut-o? — E o poveste lungă. N-au fost încă digerate. — Aşa. Pricepi? Invizibil. sfioase. Doamne! — Am venit în spatele dumitale. sînt voinic. Marvel. am nevoie de haine… Atîta tot.H. alunecară mai departe. nu mă strînge aşa! Degetele mîinii sale libere pipăiră mîna care-i încleştase încheietura. replică mr. WELLS . Thomas Marvel.OMUL INVIZIBIL — Da’ de unde. Nu mai am încotro. gol. Rătăceam. da’ stai! Examină cu băgare de seamă un anumit punct din spaţiul aparent vid. dacă exişti! Atunci poate-o să mi se pară mai adevărat… Of. exist în carne şi oase. În-vizi-bil! — Cum adică.

şi voi face lucruri mari pentru dumneata. mr. afară de cîţiva idioţi de-acolo. Şi pietre. Ajută-mă. Cu un urlet de spaimă. bine! … Dar ai să vrei. Doamne sfinte! Uite. sus. Dar dacă mă trădezi. eu sînt prea dărîmat. porunci Vocea. Doamne! — Vino-ţi în fire. nenorocitul sări în lături. pentru că va trebui să faci treaba pe care m-am gîndit să ţi-o încredinţez. aproape că mi-ai zdrobit degetul. — … apoi m-am oprit. Şi o mînă care te strînge. Şi… — Doamne! Sînt zăpăcit de-a binelea. Pe-ale mele le-am părăsit de mult.G. strănutînd de mama focului. orice-ar fi. Trebuie să-mi revin un pic. Se întrerupse o clipă. dacă nu faci ce-ţi spun eu… Se întrerupse iarăşi şi lovi cu sete în umărul vagabondului. Eşti singurul muritor. Natura şi iar natura. WELLS . mi-am zis. cîmpul gol. cerul gol… Cît cuprinzi cu ochii nu vezi nimic. „Iată. Dacă nu vrei. Marvel îşi dezumflă fălcile şi căscă ochii. Brusc. Nici să nu te gîndeşti la aşa ceva. Şi. Trebuie să fii ajutorul meu. scînci el. Uite.OMUL INVIZIBIL Expresia feţei vagabondului era cum nu se poate mai grăitoare. vine un glas… un glas din cer. Toate astea n-au nici o noimă? Jos. — Te-am ales pe dumneata. un prigonit ca şi mine. care ştie că există un om invizibil. Nu mai da în mine şi lasă-mă să plec. Asta-i omul care-mi trebuie!” Aşa că m-am întors din drum şi m-am apropiat de dumneata. şi un adăpost şi aşa mai departe. zi-mi numa ce trebuie să fac. dintr-o dată. urmă Vocea. sînt gata să fac tot cemi ceri… 58 . Pot să te întreb cum vine asta şi ce fel de ajutor îţi trebuie? — Vreau să-mi ajuţi să găsesc haine.H. trebuie! — Uite ce-i. Nu doresc decît să te-ajut. Maică. Un om invizibil este un om puternic. — N-am să te trădez.

Fără îndoială. Wadgers era absent. au adesea mai puţină înrîurire asupra oamenilor decît faptele mărunte. Dar aşa-i felul oamenilor. avînd la un capăt un miner format dintr-un scripete. instalată pe pajişte. Haysman. Şi-apoi. deoarece se baricadase la el acasă. în odaia de oaspeţi de la „Poştalionul cu cai”. Cît despre cei care nu credeau nimic. mr. În după-amiaza acelei zile. iar Jaffers zăcea în nesimţire.OMUL INVIZIBIL X. sătenii din Iping s-au apucat să discute cu înflăcărare. Bănuiau ei că „Nevăzutul” o fi dat bir tu fugiţii. pentru ei totul nu însemna decît o farsă. concrete Satul era împodobit cu flamuri. inexplicabilă.H. în aer plutea. sub al cărui acoperămînt mrs. MARVEL LA IPING După ce s-a spulberat primul val de panică. VIZITA LUI MR.G. Era mult mai lesne să nu crezi în existenţa unui om invizibil (mai cu seamă că aceia care-l văzuseră mistuindu-se în văzduh sau care-i simţiseră braţul vînjos puteau fi număraţi pe degete). dar cei mai mulţi dintre săteni aveau bunul-simţ de a nu-şi exterioriza temerile imaginare care-i chinuiau. o undă de nelinişte. Bunting şi alte cîteva doamne serveau ceaiuri. În livada lui mr. oarecum cu titlu ţie încercare. fie că credeau. Afară. care 59 . chiar dintre aceşti martori. se înjghebase un cort. şi toată lumea Iurta haine de sărbătoare. fie că nu. care depăşesc experienţa noastră comună. De-o lună şi mai bine se pregăteau cu toţii pentru Rusalii. chiar şi cei care credeau toată povestea prinseră să-şi reia micile distracţii. îndărătul zăvoarelor şi al drugilor. În suflete năvălea îndoiala — o îndoială iraţională. Dar toţi locuitorii. se simţeau foarte apropiaţi unii de alţii în ziua aceea. uşoară. Ideile mari şi fenomenele neobişnuite. elevii Şcolii de duminică se jucau sub gălăgioasa supraveghere a curatorului şi a domnişoarelor Cuss şi Sackbut. WELLS . O coardă înclinată.

care avea concepţii severe asupra rînduielii sărbătorilor. Era un individ scund. Promenada era în toi. îl puteai vedea pe moş Fletcher. îndesat. îşi spoia de zor tavanul odăii din faţă. iar mr. îşi aminteşte şi moş Fletcher că-l văzuse. Faţa-i pătată oglindea o nespusă îngrijorare. Pe la vreo patru şi-a făcut apariţia în sat un străin. mari cît strachina. a deschis-o. privindu-l. bătrînul.G. WELLS . ajungînd la uşa odăii de oaspeţi. care de dimineaţă asistaseră k slujbă. Membrii clubului. bălăbănindu-se ca să-şi menţină echilibrul. încît din nebăgare de seamă s-a prelins nişte var de pe bidinea în mînecă… Proprietarul tirului cu nuci de cocos a avut impresia că ciudatul drumeţ vorbeşte de unul singur. Umbla cu mişcări repezite. se bucura de mare trecere printre tineri. Necunoscutul s-a oprit în dreptul scării „Poştalionului cu cai”.H. şi orga mecanică umplea văzduhul cu un miros nesuferit de benzină şi cu o muzică la fel de nesuferită. Huxter a remarcat acelaşi lucru. A făcut colţul la biserică şi s-a îndreptat spre „Poştalionul cu cai”. îşi împopoţonaseră pălăriile. Huxter a auzit nişte glasuri care 60 . Fălcile ba se umflau. a luat-o spre stînga şi. Părea că abia-şi mai trage răsuflarea. ca de altfel şi scrîncioburile şi tirul cu nuci de cocos. părea că se luptă aprig cu el însuşi înainte de-a se hotărî să între în han. care purtă pe cap un ţilindru din cale-afară de jerpelit. Prin perdeaua vie de iasomie din faţa ferestrei sau prin uşa deschisă a casei lui (prin care din ele preferai să te uiţi). bătrînul domn fusese atît de mirat de curioasa stare de agitaţie a străinului. Printre alţii. mai frivoli. cu funde şi panglici viu colorate. se împodobiseră cu minunate cocarde roze şi verzi. care venea dinspre cîmp. În cele din urmă a urcat treptele. ba se fleşcăiau. cocoţat pe o scîndură susţinută de două scaune.OMUL INVIZIBIL atunci cînd îl apucai te zvîrlea dintr-o dată într-un sac de la capătul celălalt. Potrivit declaraţiilor domnului Huxter. iar unii. dar parcă împins de la spate. ba chiar.

a început să fumeze alene — atitudine dezminţită însă cu totul de ocheadele repezi pe care le arunca mereu în jurul lui Huxter. de lut. făcu iute stînga-mprejur şi o luă la fugă. După cîteva minute s-a ivit din nou în uliţă.G. pe faţă se aşternuse o expresie de calmă satisfacţie. iar în cealaltă. dispărînd din vederea domnului Huxter. şi s-a apucat s-o umple.H. dar de scurtă durată. iar cineva din local i-a atras străinului atenţia că s-a înşelat. străinul se îndreptă din şale. Dînd cu ochii de Huxter. purtarea ciudată a individului l-a determinat să rămînă la postul său de observaţie. învelit într-o faţă de masă albastră. trei cărţi. împreunîndu-şi braţele la piept. ştergîndu-şi buzele cu dosul palmei. WELLS . şi-a aprins pipa şi. să prindă hoţul. Îl văzu pe 61 . străinul s-a rezemat de unul din stîlpii porţii. Străinul a închis uşa cu stîngăcie şi s-a întors în local. S-a uitat de jur împrejur cîteva momente. Tocmai atunci se ivi iarăşi omul nostru. — Puneţi mîna pe el! răcni Huxter şi porni pe urmele hoţului.OMUL INVIZIBIL veneau din odaie. Se vedea că-i tremură degetele. fereastra odăii de oaspeţi s-a deschis. l-a înştiinţat Hall. La un moment dat. legate la un loc (cu bretelele vicarului. într-o mînă ţinea un balot destul de mărişor. Senzaţiile prin care avea să treacă domnul Huxter au fost intense. Apoi. după cum s-a dovedit ulterior). După o clipă de uşoară şovăială. care i-a făcut domnului Huxter impresia de prefăcătorie. cu o mişcare stîngace. îşi vîrî pipa în buzunar şi pătrunse în curtea hanului. îndată după aceea. a scos din buzunar o pipă scurtă. care privea pe deasupra cutiilor din fereastra tutungeriei. tutungiul sări din dosul tejghelei şi alergă în uliţă. Bănuind că este martorul unei nevinovate găinării. — Camera aceea-i ocupată. cu ţilindrul căzut pe-o ureche. tresări speriat. apoi s-a îndreptat pe furiş spre poartă. nu i-a scăpat nimic din toate astea.

flamurile. plini de compasiune. ca într-o străfulgerare. vitejeşte. iar mrs. Jaffers îşi revenise puţin din căzătură şi plecase acasă. Tocmai atunci se aflau în camera de oaspeţi mr. 62 . cîteva figuri întoarse spre el… Zbieră încă o dată „Puneţi mîna pe hoţ!” şi alergă mai departe. care se fugăreau într-un vîrtej nebun şi… ce-a urmat nu l-a mai interesat. fără veste. ajutat de prietenii lui. se trezi că zboară prin aer cu o iuţeală de necrezut. XI. cu îngăduinţa lui Hall. Marvel a intrat pentru întîia oară în cîmpul vizual al domnului Huxter. cînd. Toate trei erau intitulate Jurnal. Cuss şi mr. Deodată. însă. ca să înţelegem limpede cele ce s-au petrecut la han. panorama sărbătorii săteşti. Oprit din avîntul lui. pe drumul cîmpului. CE S-A ÎNTÎMPLAT LA „POŞTALIONUL CU CAI” Acum. examinau cu atenţie lucrurile rămase de la Omul Invizibil. prefăcîndu-se într-un milion de scîntei. Hall adunase lucrurile împrăştiate ale fostului locatar şi făcuse ordine în cameră. WELLS . De la bun început. e nevoie să ne întoarcem la momentul în care mr. scrise de mînă. glezna îi fu ţintuită în loc ca de un cleşte nevăzut. Bunting. acolo unde obişnuia să lucreze straniul personaj. Dar abia făcuse vreo zece paşi.G. apoi dispărînd după colţul bisericii.OMUL INVIZIBIL străin alergînd drept în faţa lui. Cuss zări pe masa de lîngă fereastră. trei caiete groase. zări pămîntul foarte aproape de ochi… În juru-i. lumea făcu explozie. În goana lui cuprinse cu ochii.H. Cei doi domni se hotărîseră să întreprindă o cercetare asupra ciudatelor întîmplări care avuseseră loc în dimineaţa aceea şi.

îl deschise.H. şi alta-i pe greceşte. sprijinindu-l de ele pe-al treilea. — Jurnal! repetă Cuss. în ceea ce priveşte greaca. desigur. Acuma. cu un gest neglijent.OMUL INVIZIBIL — Jurnal! exclamă Cuss. Tuşi. Cu o mutră subit dezamăgită. altă parte e scrisă în ruseşte sau în altă limbă (judecînd după litere). Iii. îşi puse ochelarii. năpădit dintr-o dată de un simţămînt penibil (bruma de elină care mai rătăcea prin mintea lui nu merita să se mai pomenească de ea). Bunting. Vicarul şedea la masa din mijloc.G. cred că dumneata … — Mdaa. scoţînduşi ochelarii şi ştergîndu-i. luă volumul pe care i-l întindea Cuss. Nici măcar o ilustraţie care să arunce vreo lumină în această taină?… — Uite-te şi dumneata: o parte e numai matematică. Hm! Nici un nume pe primă pagină! … Drace! … Numa cifre … cifre … figuri… Bunting veni lîngă felcer şi privi peste umărul Sui. înţelegi. puse două volume unul peste altul şi. desigur… făcu reverend mr. da. şi-i potrivi cu grijă pe nas.Să-ţi aduc un scaun. Doresc să-mi formez mai întîi o impresie generală. textul grecesc ne-ar putea furniza niscaiva indicii… —. aşezînd cele trei volume pe masă. Asta înseamnă că. Domnul Bunting îşi ştergea într-una ochelarii. Bunting — Diagrame nai văzut? întrebă vicarul. Se aşeză şi el pe un scaun. WELLS . Cuss răsfoia paginile. — Ia uite-aicea! Sînt numai cifre. dragul meu. de rău. o să aflăm ceva. da. şi apoi o să putem căuta şi indiciile care ne interesează. mai tuşi o dată… dorea din tot sufletul să se întîmple ceva care să împiedice ruşinea — ruşinea ce părea inevitabilă! În sfîrşit. cu coatele pe ea. — Aş vrea în prealabil să mă uit prin toate volumele. 63 . de bine.

răspunseră cei doi gentlemani. — Un lucru este incontestabil. închide uşa! completă mr. Nervii mei sînt foarte zdruncinaţi astăzi. te rog. Uşa s-a deschis brusc. — În partea cealaltă. Zărind o mutră plină de pete roşcovane care ieşea de sub un ţilindru pluşat. parcă în bătaie de joc. — În regulă. Cuss. Bunting zîmbi. cu o voce dogită. trăgînd uşa după el. În ultimele zile au avut loc în satul nostru cîteva întîmplări foarte. WELLS . începu Bunting. eu nu pot să cred în povestea asta absurdă cu Omul Invizibil… 64 . — Părea să fie un marinar. dragul meu. cineva nevăzut fîrnîi pe nas. ca şi cum el însuşi n-ar fi sărit în sus. omule. să revenim la cărţile astea… — O secundă … Cuss se duse să încuie uşa. care s-a deschis aşa. pe un ton de bas.G. Bunting avea acum o temă de discuţie. adăugă el. făcu noul-venit. Amîndoi au sărit ca fripţi şi şi-au întors iute capetele. Acum nădăjduiesc că n-o să ne mai întrerupă nimeni. foarte ciudate. rosti el cu un oftat. şi dispăru. — Nu. care contrasta în chip ciudat cu glasul răguşit dinainte. Aveţi dreptate.OMUL INVIZIBIL Atunci s-a întîmplat ceva. Uşa asta.H. iritat. adăugă vicarul. rămînînd în uşă şi mişcîndu-şi ochii în toate părţile. revenind la vocea-i dogită. — Aici e cîrciuma? întrebă intrusul. nu? (mr. au răsuflat uşuraţi. — Şi-acum. deodată… Eram cît pe-aici să sar în sus! Mr.) Tare simpatici oameni! Desigur că şi acel „Dă-i bătaie!” trebuie sa fie o expresie marinărească. trăgînduşi scaunul lîngă Cuss. răspunse Cuss. — Şi. În timp ce felcerul răsucea cheia în broască. Dă-i bătaie!. într-un glas. Vezi. Ce-o fi însemnînd oare? — N-am idee.

aţi învăţat să vă băgaţi nasul în însemnările particulare ale unui cercetător? (Două bărbii ciocăniră masa simultan.H. şopti o voce. Simţea un fel de apăsare. care-i împingea încetul cu încetul bărbia înspre masă. Şi-acum. că eu am privit — am privit cu ochii mei. sigur. oglindind parcă propria-i uimire şi groază. Cunoştinţele de limbă greacă ale sărmanului vicar se pierdeau într-o negură deasă. că la mijloc o fi fost vreo oglindă sau mai ştiu eu ce… Halucinaţiile se produc atît de uşor! Nu ştiu dacă ai văzut vreodată un iluzionist cu adevărat iscusit… — N-am să mai argumentez. uite. WELLS . acuma avem în faţă cărţile astea… Ah! Aici e ceva care cred că-i pe greceşte! Da. De cînd. — Îmi pare rău că trebuie să mă port cam aspru leu voi. dar întîmpină o rezistenţă de neclintit. litere greceşti.G. dar n-am încotro. Domnul Bunting roşi uşor şişi apropie faţa. prin golul din mîneca aceea! — Dar dumneata ai… eşti sigur … Închipuie-ţi. Arătă spre mijlocul paginii.) De cînd aţi învăţat să pătrundeţi în camera unui om care are de îndurat tot felul de mizerii? 65 .OMUL INVIZIBIL — E de necrezut. care se găsea aproape lipită de-a lui. Uite. Încercă să-şi mişte capul. ca şi cum l-ar fi strîns de ceafă o mînă grea. Dar un fapt rămîne sigur. pigmeilor. de pildă. şi două şiruri de dinţi clănţăniră. Bunting. însă bătrînul era ferm încredinţat că toţi laicii îi atribuiau o cunoaştere temeinică a textelor greceşti şi ebraice în original. să mărturisească? Să braveze? Deodată avu o curioasă senzaţie de înţepenire a cefei. sau vă crăp capul la amîndoi! Privi spre figura felcerului. de parcă ochelarii nu-i mai ajungeau ca să vadă bine. — Nici o mişcare. replică Cuss. Chestiunea asta am dezbătut-o destul. zdravănă. mă rog. de necrezut. continuă Vocea. încuviinţă Cuss.

dacă vreau. iar felcerul repeta după el. deşi ziua e destul de cald pentru ca un om invizibil să poată umbla gol puşcă serile sînt încă reci. nu m-am aşteptat s-o găsesc ocupată. Nu există nici cea mai mică îndoială că. Ferestrele sînt închise şi am scos cheia din uşă. WELLS . dintr-o pricină neplăcută. Şi-acum. OMUL INVIZIBIL ÎŞI IESE DIN FIRE Din păcate. Unde sînt? Nu. continuă el. — Vă rog să rămîneţi pe locurile voastre.H. scuturîndu-şi capetele. ascultaţi-mă. Şi am nevoie şi de astea trei caiete… XII. pe care o vom înfăţişa îndată. speram ca alături de caietele de însemnări să-mi găsesc şi hainele. — Da! promise mr. nu vă ridicaţi. Mutra vicarului făcu o strîmbătură plină de înţelesuri. nu? Plimbă vătraiul pe sub nasurile celor doi gentlemani.G. aici trebuie din nou să întrerupem povestirea (n-avem încotro). nu uitaţi că sînt invizibil. domnilor. Am nevoie de haine şi de alte lucruri utile. Apăsarea pe grumaz slăbi. Bunting. Văd că au dispărut. ordonă Omul Invizibil. Sînt un tip destul de voinic şi am vătraiul la îndemînă. şi victimele se ridicară în picioare. Cînd am intrat în camera asta.) Unde mi-au vîrît hainele? Nu ştiţi? Bine. înţelegeţi? Foarte bine. mai ales.OMUL INVIZIBIL (Izbitura se repetă. Numai că pe vremea asta. Şi. Cred că observaţi vătraiul. pot să va ucid pe amîndoi şi s-o şterg foarte simplu. Amîndoi eroii erau congestionaţi la faţă ca nişte raci. îmi făgăduiţi că n-o să încercaţi să faceţi nici o prostie şi că o să îndepliniţi ce-am să vă cer eu? Vicarul şi felcerul schimbară nişte priviri grăitoare. Dacă vă las totuşi în pace. 66 .

ciocănind în uşă. Amîndoi păreau buimăciţi de-a binelea. o luptă scurtă… Din nou linişte. nu ne în-tre-rupeţi! — Curios! se miră mr. WELLS . dar sigur. mr. — Ce-i-cu-voi-acolo? scandă mr.OMUL INVIZIBIL În vreme ce camera de oaspeţi era teatrul întîmplărilor povestite mai sus. — Asta nu-i a bună! rosti el gînditor. din odaia de oaspeţi se auzi o bufnitură puternică. şi Henfrey aprobă din cap. Răzbiră pînă la ei adierile unui miros neplăcut de chimicale. în sala hanului. Cu feţele încordate. sotto voce1. — Curios! se miră şi mr. şopti Hall. domnii Hall şi Teddy Henfrey. se apropiară de uşă. — Hei! strigară cei din cîrciumă. Marvel. — Hei! răcni Teddy Henfrey. tăcere. urmată de un strigăt ascuţit. Apoi. Huxter îl pîndea pe mr. Un moment de tăcere … din nou şoapte şuierătoare … un strigăt puternic: „Nu! Nu. Hall. Vă ro-og. cu un glas ascuţit. discutau subiectul ce frămînta întregul Iping. n-ai s-o faci!” … o mişcare bruscă. care-şi fuma pipa rezemat de poartă.G. Hall. Ieşi de după tejghea şi se îndreptă spre odaia de oaspeţi. 67 . un scaun răsturnat. — Ceva nu-i în regulă. murmurul încetă. Hall judeca lucrurile încet. care se stinse repede. apoi un zumzet de voci înăbuşite. urmat de mr. — Ce dracu-i asta? exclamă Henfrey.). Ce-i cu voi acolo? strigă Hall. Pe dată. — Zice „Nu ne întrerupeţi!” — Am auzit! — Da’ cine dracu-a sforăit? 1 În şoaptă(it. iar mr. Deodată. Henfrey. Răspunse vocea vicarului. la vreo doisprezece metri mai încolo. Henfrey. puţin cam sacadat: — Totul e în or-dine.H.

Pe după tejghea se ivi nevastă-sa. La început. — Ruşine! repetă ceasornicarul. Totuşi. zgomotele dinăuntru nu încetau o clipă. N-ai nimic mai bun de făcut într-o zi ca asta? Schimonosindu-se ca un apucat. Bunting. aşa bănuiesc. — Nu pot! Vă spun. Păşind în vîrful picioarelor. Degeaba. străduindu-se să-i dea a înţelege despre ce era vorba. Hall încercă să-i comunice printr-o reprezentaţie de pantomimă toate cele întîmplate.OMUL INVIZIBIL Au tras cu urechea mai departe. domnule Hall? îl luă ea la rost. domnule. — Da’ asta ce mai fu? întrebă Henfrey. Hall se arăta neînduplecată. — Nu vorbea cu noi. Conversaţia din odaie continua cu replici scurte. parc-ar trage jos faţa de masă! comentă Hall. aşa-i? — Ruşine! izbucni dincolo de uşă glasul vicarului. — Domnule. înclina să considere întreaga poveste drept 68 . hangiţa refuza să admită că s-ar ascunde vreun mister în cele ce auziseră ei. cu glasul din ce în ce nai piţigăiat. — Cine-i ăsta care vorbeşte acuma? — Mr.H. Ba chiar a ridicat şi vocea. enigmatice. Poţi să prinzi ceva? Glasurile amuţiră iarăşi. Dar. Hall îi făcu semn să tacă şi să se apropie. nedesluşite. cei doi amici tot mai gesticulau. că nu pot! pleda mr. aşa încît Hall şi Henfrey au trebuit de voie. debitate pe un ton abia stăpînit. Cuss. îl pofti pe Hall să tacă. Am auzit limpede. Mrs. în timp ce Henfrey îi dădea raportul. de nevoie să se întoarcă la tejghea.G. — Ce tot stai şi tragi cu urechea acolo. Atîta a fost de ajuns ca să-i trezească doamnei spiritul de opoziţie conjugală. — Zice că nu poate! îl lămuri Hall. WELLS .

în stradă. începu doamna Hall să cedeze. Henfrey se opri să constate faptul. WELLS . fără să vadă însă dreptunghiul luminos al uşii hanului. Nu s-a auzit fereastra? Hangiţa tresări. — St! făcu Henfrey. ca trăsniţi. apoi se făcu nevăzut. şi atîta tot. Ceva mai departe. urlînd nu se ştie ce. uliţa prăfuită şi plină de animaţie şi dugheana lui Huxter. dînd din mîini şi zbierînd: „Stop! Puneţi mîna pe el!” Trecu în goană de-a curmezişul uliţei. Pe dată. devenit. întări ceasornicarul. Mr. aţintiţi drept în faţa ei. — Care fereastră? — A camerei de oaspeţi! Toţi trei ascultau cu încordare. o zbughi afară. şi tutungiul. Mai apucară să-l vadă pe Marvel pierind pe după zidul bisericii. Henfrey şi întregul conţinut uman al cîrciumii dădură buzna. în urmărirea lui. Ochii femeii. priveau. Se auzi zăngănitul unei ferestre trîntite. cei trei alergători ajunseseră la concluzia stupidă că fugarul n-ar fi fost altul decît Omul Invizibil. — Se poate. cîţiva alergau spre cel căzut. Huxter zăcea în nesimţire. Dar n-apucase să alerge nici cincisprezece 69 .OMUL INVIZIBIL o prostie — poate că mutau mobila din loc. strălucind în soarele de iunie. cu ochii holbaţi. Hall. Deodată. După cît Se pare. ca prin farmec. l-am auzit cu urechile mele! argumenta Hall. vizibil… drept care au pornit-o fără zăbavă de-a lungul potecii. uşa dughenii se smuci în lături. doamnă Hall.G. În aceeaşi clipă. iar domnul Huxter executa un salt complicat prin aer şi cădea cu capu-n jos. martorii scenei încremeniseră în drum. dar Hall şi cei doi lucrători care fuseseră în cîrciumă alergară într-un suflet spre colajul uliţei. — L-am auzit strigînd „Ruşine!”. de-a valma. Şi eu l-am auzit. Cineva tocmai dispărea pe după colţul bisericii. odaia de oaspeţi se cutremură de larmă.H.

care se zvîrcoleau ca nişte apucaţi. pe care o experienţă de ani de zile o învăţase multe.H. văzînd cum stau lucrurile. Şi-a reluat aşadar urmărirea.! fiindcă (nu ştiu cum s-a făcut) unul din picioare i-al luat-o raza. la mică distanţă. lîngă tejghea. Făcînd un ocol circular. Dar n-a avut vreme să cugete prea mult. cînd Hall se pomeni că zboară într-o parte. Hall. îl puteţi vedea! 70 . Primul care se ivi fu proprietarul tirului cu nuci de cocos. o mulţime de oameni nespus de grăbiţi. rămăsese în local. i-au călcat în picioare. Fusese luat pe sus. trîntiţi la pămînt. cel de-al doilea lucrător s-a apropiat de proaspetele victime şi. care s-au ciocnit de trupurile lor. Acum dădură năvală de după colţ cei care asistaseră la toată cursa aceasta. care străbătu valvîrtej localul. camaradul lui fu zvîrlit în lături de o lovitură care ar fi putut doborî şi un bou. se agăţă de unul dintre lucrători şi-l doborî la pămînt. În urmai lor veneau. mrs. cu iuţeala unui obuz. şi uşa odăii de oaspeţi se trînti de perete.OMUL INVIZIBIL paşi. un grăsan îmbrăcat cu o bluză albastră. Cuss. Rămase din cale-afară de mirat constatînd că pe potecă nu se aflau decît trei oameni. care-l seconda ferm. ca la fotbal. insă o clipă mai tîrziu s-a trezit şi el apucat de gleznă. WELLS . coborî scările ca o furtună şi se năpusti în goana mare spre colţ. Nu trecu mult. valvîrtej. împiedicaţi-l să lase balotul din mînă! Cîtă vreme îl ţine la el. întocmai precum fusese şi domnul Huxter… Încercînd să se scoale de la pămînt. Cînd Hall.G. au căzut peste ei… şi înjurăturile s-au ţinut lanţ. În pragul ei apăru mr. şi-a închipuit de bună seamă că mr. fără să-i arunce hangiţei măcar o privire. şi omul nostru s-a dat de-a berbeleacul! izbutind să-l tragă după el şi pe-al său frate şi partener. Hall se rostogolise la pămînt de bunăvoie. Henfrey şi lucrătorii dăduseră năvală afară din cîrciumă. — Puneţi mîna pe el! striga felcerul cît îl ţinea gura. scoţînd un strigăt de surpriză.

Chipul domnului Cuss exprima cele mai bărbăteşti simţăminte: furie şi hotărîre… Păcat numai că veşmîntul lui era cam nepotrivit: un soi de fustă albă. În vîrtejul încăierării. Iarăşi se ridică şi iarăşi primi un pumn greu — după ureche. dar fu din nou lovit şi trîntit cu faţa-n jos. Recunoscu glasul omului Invizibil.H. Fu nevoit să sară peste Huxter. Înţelese că de fapt fusese prins nu într-o urmărire. Într-adevăr. — Bunting. îşi înfăşură goliciunea cu covoraşul 71 . urechile-i fură străpunse de un urlet turbat. era un urlet ca de om întărîtat de o lovitură dureroasă. îşi revenea cu încetul în simţiri. — Puneţi mîna pe el! zbiera într-una felcerul. ci într-o retragere. Omul Invizibil îi şi strecurase vagabondului. carel aştepta în curte. se tîrî înapoi spre „Poştalionul cu cai”. domnul Cuss a şi ajuns în odaia de oaspeţi. care.OMUL INVIZIBIL Bietul om nu ştia nimic de existenţa lui Marvel: între timp. vine înapoi! zbieră el. că fu dat peste cap şi se rostogoli într-o poziţie prea puţin graţioasă. Mi-a luat pantalonii! Şi toate hainele părintelui! L-a lăsat gol puşcă! Ţil ajung în doi timpi şi trei mişcări! îl asigură el pe Henfrey. care continua să zacă la pămînt. care numai în antica Eladă ar fi putut trece drept îmbrăcăminte. trecînd în fugă pe lingă trupul lui Huxter. Bunting se afla în dreptul ferestrei. cît şi balotul. Dar numai ce dădu colţul şi se amestecă în hărmălaia generală. Dintr-un salt. care domina întreg vacarmul. Fugi! Mr. atît caietele. WELLS . împleticindu-se. toţi bravii cetăţeni o luau la sănătoasa înapoi înspre sat.G. dădu să se ridice. un combatant îl călcă zdravăn pe degete. ocupat cu o treabă urgentă. Urlă. dînd buzna înăuntru. de data asta. Pe cînd urca treptele hanului. şi de plescăitul unei palme răsunătoare lipite pe obrazul cuiva. părăsit de toţi. însă.

Se prea poate ca iniţial nevăzutul să nu fi intenţionat altceva decît să acopere fuga lui Marvel. iar mr. Escaladă fereastra şi. aranjîndu-şi în grabă veşmîntul. părintele tresări atît de tare. WELLS .OMUL INVIZIBIL din faţa sobei şi cu un număr din West Surrey Gazette. Speriat. care se desfăşura chiar pe coridorul hanului. trebuie să vă mai imaginaţi şi o tînără pereche. cu toată iuţeala de care erau în stare picioarele lui scurte şi grase. surprinsă într-un scrînciob 72 . — Dumnezeule mare! se tîngui mr. în larma îngrozitoare a uşilor trîntite. Auzind însă zgomotele unei bătălii înverşunate. nu mai stătu nici o clipă în cumpănă. care alergau în neştire.H. — Cine vine? — Omul Invizibil! gîfîi felcerul. datorită unei lovituri primite din întîmplare. o luă la fugă prin sat. Închipuiţi-vă cum un iureş năprasnic a stricat din senin echilibrul nestabil al scîndurii pe care se cocoţase bătrînul Fletcher — şi cataclismul care a urmat… În sfîrşit. Bunting executase memorabila alergare prin sat. luptîndu-se să găsească o ascunzătoare. …………………………………………………………………………. încît costumul lui fu cît pe ce să se desfacă. firea lui nu fusese niciodată prea calmă) şi s-a pornit să izbească orbeşte în dreapta şi-n stînga. Mai bine s-o ştergem de-aici. Se bate ca un nebun! Ca un nebun! N-a trecut un minut. Bunting. şi-a pierdut cu totul stăpînirea de sine (nici aşa. şovăind între două alternative cumplite. Închipuiţi-vă uliţa înţesată de oameni. înlemnită de groază. Dar se pare că. şi mr. Cuss se şi găsea în curte.G. numai din plăcerea de a face rău. Nu ne este cu putinţă să oferim o relatare coerentă a celor ce-au urmat momentului în care Omul Invizibil scosese urletul acela de furie. alergînd la fereastră.

Şi. legate cu un soi de coardă elastică. WELLS .G. Se evaporase. MR. Omul Invizibil s-a mai distrat un timp spărgînd toate geamurile de la „Poştalionul cu cai” şi aruncînd lampa unui felinar prin fereastra sufrageriei doamnei Grogram. Căra cu el trei volume. în toată puterea cuvîntului. cînd debandada i-a potolit. graţie nemaipomenitelor sale însuşiri.OMUL INVIZIBIL de valul teroarei nevăzute. se împingeau zăvoare… singura urmă omenească ce mai dăinuia ici-colo era cîte un ochi mărit de spaimă. nu l-a mai simţit în vreun fel. cu flamurile şi ghirlandele ei.H. a dispărut cu totul din sfera simţurilor omeneşti: nimeni din Iping nu l -a mai auzit. Caldarîmul era presărat cu nuci de cocos. Higgins. înainta cu greu prin umbra stejărişului are mărginea drumul spre Bramblehurst. furişat la vreun colţ de geam. Pretutindeni se răgeau obloane. iar prin văzduh mai răsunau încă zbieretele nebuneşti ale nevăzutului. MARVEL VREA SĂ-ŞI DEA DEMISIA Pe cînd se lasă noaptea şi Ipingul scotea cu teamă apul din bîrlog pentru a contempla pagubele pricinuite de dezastrul din ziua aceea de sărbătoare. pînă cînd vreo făptură omenească să cuteze a se aventura prin pustietatea străzii principale din Iping. purtînd pe cap un prăpădit de ţilindru pluşat. împodobită 73 . cu paravane de pînză răsturnate şi cu bunătăţile unei gherete de dulciuri care fuseseră împrăştiate pe jos. un omuleţ îndesat. XIII. Şi după această ispravă. Probabil că tot el a tăiat şi firele telegrafice de pe drumul spre Adderdean. nu l-a mai văzut. Dar au trebuit să treacă aproape două ore. strada a rămas pustie. chiar lîngă pasa lui mr.

asta-i tot! Am păţit-o rău de data asta! — Ai s-o păţeşti şi mai rău. obrajii domnului! Marvel căpătară o nuanţă cenuşie. înainte ca tul s-o fi şters cu caietele. N-am prevăzut că afacerea o să ia întorsătura asta blestemată. urmă Omul Invizibil.H. învelit într-o faţă de masă albastră. Umăru ăsta trebuie să fie numai vînătăi! — Pe cuvîntul meu de onoare. Chipul lui rotofei exprima consternare şi sfîrşeală. Pe faţa domnului Marvel disperarea se întipărea şi mai adînc. dacă n-ai să-ţi vezi de treabă! Mr. 74 . haide! porunci Vocea. şi un mic balot. Era întovărăşit de o voce. Pe dedesubtul petelor vinete. sub atingerea unei mîini nevăzute. alta decît a lui. continuă Vocea.G. îl ameninţa Vocea. În ochi se citea disperarea. — S-a dat totul pe faţă. Din fericire pentru ei. şi din cînd în cînd tresărea ca fript.! dacă ai de gînd s-o ştergi iarăşi….! cu o voce ascuţită. Părea mînat de un zor nebun. Fiecare o să se păzească … Izbucni într-o ploaie de înjurături. Vagabondul încetini pasul. O să scrie şi-n ziare! Toată lumea o să mă caute. idiotule! zbieră nevăzutul. — Nu scăpa caietele. că te ucid! — N-am vrut s-o şterg. — Şi aşa destul de rău că bădăranii ăştia smintiţi şi-au băgat nasul în secretul meu.OMUL INVIZIBIL cu zorzoane. îţi jur că n-am vrut. — Dumnezeule! gemu mr. — Haide. şi pungile fălcilor se dezumflară. Marvel. WELLS . din cele tari Apoi tăcu. s-au cărat la timp! Uite undeam ajuns … Nimeni nu ştia că sînt invizibil! Acuma ce mă fac? — Da’ eu ce mă fac? bombăni Marvel sotto voce. Marvel amuţi. cu un glas plîngător. se dezvinovăţi Marvel. — Dacă mai încerci s-o ştergi.

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

— Realitatea este, îşi reluă el reflecţiile, că va trebui să te folosesc şi mai departe… Eşti o unealtă cît se poate de neghioabă, dar n-am încotro. — Sînt o slugă mizerabilă, întări Marvel. — Eşti, admise Vocea. — Sînt cea mai proastă unealtă de care ai fi putut să te slujeşti vreodată … îşi urmă Marvel pledoaria. Apoi, după o tăcere, descurajat: Sînt lipsit de puteri. Da, da, sînt cu totul lipsit de puteri! — Zău? — Şi-am inima slabă. Din toată povestea asta am scăpat eu teafăr, e drept! Dar, pe legea mea, aş fi ! putut să pic jos … — Ei, şi? — N-am nervi şi nici putere să fac ce-ţi trebuie dumitale. — Am să te stimulez eu. — N-aş vrea s-o faci. Nu mi-ar plăcea să-ţi încurc planurile, ştii… Dar s-ar putea întîmpla. Numai din teamă şi din slăbiciune. — Nu te sfătuiesc, spuse Vocea, apăsînd calm cuvintele. — Aş vrea să mor! se tîngui Marvel. Asta nu-i omenesc! protestă el. Trebuie să admiţi … Cred că am dreptul. — Hai, mişcă! se răsti Vocea. Mr. Marvel grăbi pasul. O bucată de timp îşi continuară drumul în tăcere. — E-al naibii de greu, începu iarăşi vagabondul. Dar jeluirile lui nu aveau nici un efect. încercă altă tactică: Cu ce mă aleg eu din asta? … tonul lui vădea că se face o sfîşietoare nedreptate. — Of, tacă-ţi gura odată! izbucni nevăzutul, cu un glas de tunet. O să am eu grijă de tine. Ai să faci ce-ţi spun, şi ai s-o faci cum trebuie. Eşti un idiot, eşti tot ce vrei, dar ai să te ţii de treabă! — Îţi spun, domnule, nu sînt eu omul de care ai nevoie. Cu tot respectul, dar aşa este.

75

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

— Dacă nu taci din gură, am să-ţi sucesc iarăşi mîna! Vreau să am linişte cînd mă gîndesc. Printre copaci se strecurară două fîşii de lumină gălbuie, iar turnul unei biserici se profilă în penumbra amurgului. — Am să-mi ţin mîna pe umărul tău tot timpul cît trecem prin satul ăsta. Bagă de seamă, merg drept înainte şi nu încerca să faci vreo nebunie. Va fi cu atît mai rău pentru tine dacă încerci. — Ştiu asta, oftă mr. Marvel. Ştiu bine de tot! Nenorocitul vagabond, cu jobenul lui demodat, de pluş, trecu purtîndu-şi povara de-a lungul uliţei satului şi se pierdu în întunericul care se aşternea din ce în ce mai dens dincolo de luminiţele ferestrelor. XIV. LA PORT STOWE A doua zi dimineaţa, pe la orele zece, mr. Marvel şedea pe o bancă în faţa unui han de la marginea tîrguşorului Port Stowe; nebărbierit, murdar şi prăfuit, îşi ţinea mîinile înfundate în buzunare şi, cu o mutră tare obosită şi cătrănită, îşi umfla fălcile la intervale regulate. Alături de el se aflau caietele, legate acum cu o sfoară. în urma unei schimbări care survenise în planurile nevăzutului, balotul fusese lăsat într-o pădurice de pini, mai jos de Bramblehurst. Cum am spus, domnul Marvel şedea pe bancă şi, deşi nimeni nu-i acorda nici cea mai mică atenţie, se tot foia încoace şi încolo, în culmea agitaţiei. Tot mereu îşi pipăia, cu un gest nervos, diversele-i buzunare. Şedea aşa cam de un ceas, cînd un marinar mai în vîrstă, cu un ziar în mînă, ieşi din han şi veni să se aşeze pe bancă alături de el.

76

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

— Frumoasă zi, începu marinarul. Vagabondul privi cu spaimă în jurul lui. — Foarte, răspunse el. — Tare potrivită vreme pentru data la care ne găsim, afirmă categoric marinarul. — Foarte, repetă mr. Marvel. Celălalt scoase o scobitoare şi (după ce-şi ceru voie) se ocupă cu ea vreo cîteva minute. în timpul acesta, însă, ochii lui examinau pe îndelete figura prăfuită a zdrenţărosului şi caietele de lîngă el. Apropiindu-se de mr. Marvel, auzise un sunet asemănător cu clinchetul monedelor într-un buzunar. Fu desigur mirat de contrastul dintre înfăţişarea individului şi imaginea de îndestulare pe care-o evoca acel clinchet. Apoi gîndul îl purtă din nou spre un subiect care-i stăpînea mintea cu o ciudată stăruinţă. Un plescăit anunţă că utilizarea scobitorii a luat sfîrşit. — Cărţi? întrebă pe neaşteptate marinarul. Mr. Marvel tresări şi-l măsură cu ochii. — Da, cărţi… — În cărţi găseşti nişte chestii extraordinare! — Te cred. — Da’ nu numa-n cărţi există chestii grozave, aşa-i? — Şi asta-i adevărat… mr. Marvel se uită iarăşi la interlocutorul său, apoi îşi aruncă ochii în jur. — Uite, în ziare, de exemplu, scrie nişte lucruri extraordinare! — Scrie … — În ziarul ăsta chiar, preciză matelotul. — Aşa! — E o poveste aici (omul mării îl fixa pe mr. Marvel cu o privire pătrunzătoare, care părea să-l cîntărească), e o poveste bunăoară despre un om invizibil. Vagabondul căscă gura pieziş şi se scărpină pe obraz. Simţea că-i ard urechile.

77

— Şi ce scrie mai departe? întrebă sau în America? — Nici colo, nici dincolo. E-aici, măi frate-miu! — Maică, Doamne! strigă mr. Marvel, tresărind. — Cînd zic aici, preciză marinarul, spre nespusa uşurare a domnului Marvel, nu înţeleg că se afla chiar în locul ăsta, ci pe undeva prin împrejurimi. — Un om invizibil! se minună Marvel. Şi ce-a făcut? — Ia, de toate… (Omul mării nu-l slăbea o clipă din ochi.) De toate relele. — De vreo patru zile n-am mai văzut vreun ziar, se scuză zdrenţărosul. — Ştii de unde a pornit? Din Iping. — Nu zău?! — De-acolo a pornit. Şi de unde venea omul asta, se pare că nimeni nu ştie. Uite-aici: „O întâmplare ciudată la Iping!” Şi zice în ziaru ăsta că dovezile sînt nemaipomenite, extraordinare! — Doamne sfinte! Ce spui?! — Da, mai e şi o poveste extraordinară! E un popă şi un sanitar, care-s martori şi care l-au văzut cum te văd, adică, mai bine zis, nu l-au văzut… „Locuia, zice, la «Poştalionul cu cai şi nimeni nu şi-a dat seama ce-i cu el, pînă cînd într-o alteraţie2 la han, zice, cineva i-a tras bandajele de pe cap. Atunci s-a observat că are un cap invizibil. S-au făcut imediat încercări de a-l captura, dar scoţîndu-şi hainele de pe el, zice, a reuşit să evadeze, nu fără o luptă disperată, în cursul căreia l-a rănit grav, zice, pe valorosul şi capabilul nostru poliţist, mr. J. A. Jaffers.” Frumoasă istorie, hai, ce spui? Cu nume, mă rog, şi cu toate amănuntele, de-a fir a păr… — Doamne, Dumnezeule! I-auzi, i-auzi! Ţţ! făcu mr.
1 2

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL el, moale. E-n Ostria1,

Austria. Altercaţie.

78

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

Marvel, aruncîndu-şi nervos privirile în dreapta şi-n stînga şi încercînd să-şi numere pe pipăite banii din buzunar; îi venise deodată o idee năstruşnică. Ei, să ştii că n-am mai pomenit aşa ceva! — Păi nu? E extraordinar, aşa zic şi eu. Parcă eu am mai auzit pînă-acuma de vreun om invizibil? Niciodată n-am auzit, da-n zilele de azi afli de-atîtea chestii extraordinare, că … — Zi, a făcut el toate astea? îl întrerupse Marvel, căutînd să pară că se simte la largul lui. — Ce, nu-i destul, hai? — Da’ nu cumva s-a întors? A fugit, şi gata? — ”Şi gata!44 Da’ ce?! Nu-i de-ajuns? — Prea de-ajuns! fu de acord Marvel. — Cred şi eu că-i de-ajuns, măi frati-miu. Cred şi eu că-i de-ajuns … — Da’ n-a avut vreun tovarăş, nu zice acolo c-a avut ăsta… un conplice? se interesă mr. Marvel îngrijorat. — Adică, unu singur ţi-e prea puţin? se oţărî marinarul. Nu, slavă Domnului, n-a avut. Clătină încet din cap: îmi vine nu ştiu cum numa la gîndul că individu ăsta umblă prin regiunea noastră! Acu se află în libertate şi, după unele indiciuri sigure, se prea pare c-ar fi apucat drumul spre Port Stowe. Vezi, şi Port Stowe chiar aici! Iacă, nu-i o minune din America, cum ziseşi dumneata! Şi dă-ţi cu gîndu numa ce-ar putea să facă! Ia zi, ce s-ar alege de zilele dumitale, dac-ar întrece el măsura c-un păhărel, două şi ţi-ar căuta pricină? Sau închipuie-ţi c-ar avea chef să fure — parcă cine poa’ să-l oprească? Poa’ să calce oricare lege, să prade la drumu mare, poa’ să treacă printr-un cordon de poliţişti tot aşa de uşor cum dumneata şi cu mine am trage pe sfoară un orb. Ba mai uşor! Pentru că orbii au auzul foarte ascuţit, aşa se zice. — Are, fără doar şi poate, un avantaj formedabil, recunoscu Marvel. Şi … — E drept, îl are … încuviinţă omul mării.

79

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

În tot acest răstimp, zdrenţărosul privise cu încordare în jurul lui şi trăsese mereu cu urechea căutînd să prindă vreun zgomot înnăbuşit de paşi, încercînd să simtă vreo mişcare imperceptibilă. Părea că se găseşte în pragul unei hotărîri capitale. Tuşi cu mîna la gură. îşi plimbă iarăşi ochii de jur împrejur, ascultă cîteva clipe, apoi se aplecă spre marinar şi îi şopti: — Adevărul e că eu, din întîmplare, ştiu cîte ceva de omu ăsta ivizibil. Din sursă particolară. — Hai, ce spuseşi? Dumneata? — Da, eu. — Ia lasă-mă! sări cît colo celălalt. Şi pot să te întreb ce anume? — Ai să rămîi trăsnit, şopti mr. Marvel, cu mîna la gură. E formedabil! — Ei, lasă-mă! se minună iarăşi matelotul. — Adevăru e… începu vagabondul, plin de volubilitate, pe un ton confidenţial. Dintr-o dată însă înţepeni pe scîndura băncii, şi expresia feţei se schimbă ca prin minune. Au! ţipă el. Pe chip se oglindea o cumplită suferinţă fizică. Vai! — Da’ ce s-a întîmplat? sări speriat marinarul. — Dinţii! gemu mr. Marvel, ducîndu-şi mîna la ureche. Puse mîna pe volumele de lîngă el. Cred că trebuie s-o iau din loc… N-apucă să-şi isprăvească vorba, că începu să alunece de-a lungul băncii, ca tras de funie. — Bine, da’ voiai tocma să-mi zici ceva de Omu Invizibil! protestă marinarul. Zdrenţărosul părea că se sfătuieşte cu sine însuşi. — Aiureală, îi sugeră o voce. — Totu e-o aiureală, repetă mr. Marvel. — Da’ scrie în ziar, mă omule! — Ei şi? Tot o aiureală e, susţinu vagabondul. Îl ştiu eu pe tipu care a lansat gogoaşa asta. Nici măcar nu egzistă un om ivizibil… — Da’ cum rămîne cu ziaru? Nu cumva vrei să spui…?

80

cu picioarele răşchirate şi cu mîinile în şolduri. domnul Marvel a mai bolborosit leva neînţeles şi a dispărut după o cotitură. fălcile lui mr. pîrlitule. strigă matelotul. se încăpăţînă mr. idiotule. — Mai bine să te cari! zbieră după el marinarul. bubosule. iar 81 . n-ai avut nici atîta obraz … — Ia să nu te iei de mine! îl înfruntă Marvel. ce-nseamnă pa îndrăznească cineva să mă prostească pe mine! Doar scrie aicea.G. domnule! Se ridică în picioare şi murmură: Vrei adică să zici că …? — Da. mă. da … — Şi-atunci. care-l aruncau înainte. în care vagabondul părea că se acuză şi se justifică singur. — Ia stai puţin. era întrerupt Cînd şi cînd de nişte smucituri zdravene. care se proţăpise în mijlocul drumului. Marvel. cu un mers săltat. hai? Ba uite că-mi vine chiar să… — Haide! porunci o voce. retrăgîndu-se pieziş. de om tare grăbit. — Să nu mă iau de tine. borţosule. Marvel se pomeni învîrtindu-se pe loc şi pornind la drum. prudent. — Tîmpitule. la gazetă! Drept răspuns. uitîndu-se după mogîldeaţa care se depărta.OMUL INVIZIBIL — Că nici o vorbuliţă nu-i adevărată. — Cine se cară? se grozăvi vagabondul. Cine ar fi mers în rînd cu el l-ar fi auzit cum bombăne mereu un monolog. Marinarul nostru se cam înroşise la faţă şi strîngea pumnii. nefiresc. Marvel se uită să vadă pe unde ar putea s-o şteargă. Marvel se dezumflară. — Am stat şi mi-am spart gura vreo zece minute-n şir. Mersul lui ciudat. ce m-ai lăsat să-ţi înşir toată povestea asta blestemată? Da’ cine-ţi închipui că eşti tu. WELLS .H. marinarul se zgîi crunt la el. şi tu. Cu ziarul în mînă. să-ţi baţi joc de om?! Cît ai clipi. Am să-ţi arăt eu ţie. Mr.

cu toate că nimeni n-a izbutit să urmărească întregul circuit. s-a întors spre Port Stowe. Voia să mă zăpăcească dobitocu ăsta bătrîn … Doar scrie la ziar. în buzunarele vagabondului care 1 Compania bancară a Londrei şi a comitatelor.G. din pricina vremii călduroase)… Din toate adăposturile lor. Un alt marinar observase chiar în dimineaţa aceea miraculoasa apariţie. dar a primit un brînci. care pluteau liniştit de-a lungul zidurilor! şi prin ungherele mai întunecoase. cu ponositul lui de joben pluşat. ce dracu!” Mai tîrziu i-a fost dat să audă încă o „chestie extraordinară”. şi-a zis el. care înainta cu de la sine putere de-a lungul zidului din colţul spre St. WELLS . începînd cu însăşi monumentala „London and County Banking Company”1 şi sfîrşind cu tejghelele puzderiei de dughene şi hanuri de prin partea locului (prăvăliile stăteau toată ziua cu uşile deschise. Şi în ziua aceea au tot curs bani de pretutindeni. Auzind asemenea poveste. matelotul nostru a ajuns să judece lucrurile ceva mai adînc Povestea „banilor zburători” era adevărată. ferindu-se de apropierea oamenilor ca de foc… Şi. s-a ridicat. gologanii sustraşi pe îndelete şi cu multă îndemînare plecau la plimbare în grămezi sau în fişicuri. însă. 82 . Cînd. S-a repezit omul drept la grămada de bani. care l-a dat peste cap. Michael’s Lane. „Mulţi idioţi mai sînt pe lumea asta. marinarul cu care am făcut cunoştinţă declarase că era dispus să creadă orice. „da’ asta era prea de oaie!” Mai tîrziu. pînă cînd furgonul unui măcelar l-a obligat să se urnească de-acolo. „banii zburători” dispăruseră. care se întîmplase în apropierea lui: apariţia unui „pumn de bănet” (nu mai puţin!).OMUL INVIZIBIL marinarul a rămas într-o atitudine marţială în mijlocul drumului. într-un tîrziu.H. această navigaţie misterioasă sfîrşea totdeauna în buzunarele omuleţului aceluia nervos.

1 83 . Lampa doctorului Kemp era aprinsă. cîteva culturi de microbi. nişte instrumente minuscule. OMUL CARE ALEARGĂ Pe-nserat. XV. instituţie creată în anul 1662.OMUL INVIZIBIL şedea în faţa hanului de la marginea tîrgului Port Stowe. o serie de sticle cu reactivi. Royal Society acordă anual un număr de patru premii pentru cele mai importante lucrări sau publicaţii cu caracter ştiinţific. lame de sticlă. avînd ca scop sprijinul guvernamental acordat cercetării ştiinţifice. un microscop. cu părul blond şi mustaţa spălăcită. Îşi ridică o clipă ochii de pe lucrarea lui şi. WELLS . cînd întîmplările ce aveau să se petreacă la Burdock se consumaseră de mult. Era o cămăruţă plăcută. ale cărei ferestre dădeau spre povîrnişul vcare domina orăşelul Burdock. la nord. cu trei ferestre. care poleise colina din faţă. doctorul Kemp se afla în camera lui de lucru de la etaj. în timpul domniei regelui Carol lai II-lea (1660—1685). hoinărind cu privirea. şi cu o masă de lucru de mărime respectabilă.H. Abia cu zece zile mai tîrziu. spera că cercetările cu care se îndeletnicea îi vor deschide drumul spre „Royal Society”1 (aşa de mult îşi preţuia el opera). pe o măsuţă de sub fereastra dinspre nord. a izbutit marinarul să pună faptele acestea cap la cap şi a început săşi dea seama cît de aproape stătuse de miraculosul Om Invizibil. Rămase cîteva Royal Society of London for the advancement of Science (Societatea regală din Londra pentru progresul ştiinţei). Doctorul Kemp. un tînăr înalt şi zvelt. cu rafturi înţesate de cărţi şi publicaţii ştiinţifice. întîlni văpaia de jăratic a apusului. iar storurile erau ridicate (nu exista pericolul ca vreun nepoftit să se uite înăuntru!). la vest şi la sud. deşi afară razele amurgului mai scăldau încă cerul.G. împrăştiate alandala.

„Pare să aibă o treabă a naibii de urgentă. Mogîldeaţa. pînă ce. se făcu de-a binelea nevăzut în dosul unei terase. fugarul dispăru îndărătul vilelor cocoţate pe deal. domnule.G. mormăi Kemp. WELLS . nici la stînga. cu ţilindru pe cap.H. Apoi îl urmări cu ochii pe omuleţul negru. iar răsuflarea-i şuierată era întretăiată 84 . Gura-i diformai se strîmbase într-o parte. Se învîrti pe călcîie şi se întoarse la masa de lucru. atenţia îi fu atrasă de o mogîldeaţă neagră ca tăciunele. şi totuşi parcă abia mişcă. Ochii lui holbaţi priveau ţintă spre poalele dealului. pe care le scuturi în mînă. apoi iarăşi se pierdu printre nişte case şi iarăşi se ivi… tot aşa de vreo trei ori la rînd. Ca şi dobitocul ăla care a dat buzna azi-dimineaţă peste mine. — Alt imbecil. un omuleţ bondoc. se gîndi doctorul. Reapăru pentru o clipă. H Privi spre dealul care se cufunda în penumbră. Buzunarele fugarului săltau ritmic. — Imbecilii! mormăi din nou Kemp. şi tot n-ar putea să se tîrîie mai greoi!” — Da’ grăbit mai eşti. care alerga pe coasta dealului. zăngănind ca nişte pungi doldora de bani. fugea de-i scăpărau călcîiele. Nu se uita nici la dreapta. cu atît mai mult cu cît ei înşişi se găseau în drum deschis.OMUL INVIZIBIL clipe nemişcat. Să aibă buzunarele umplute cu plumb. admirînd revărsarea aurie-roşcată care inundase creasta colinei… Deodată. cu „Vine Omu Invizibil. rîse Kemp. înspre vila lui. în sfîrşit. Peste cîteva momente. care fugea de rupea pămîntul. S-ar crede că trăim în secolul treisprezece! Se ridică în picioare şi se apropie de fereastră. Dar cei ce l-au văzut de-aproape pe omul care alerga şi au desluşit expresia de groază întipărită pe faţa-i scăldată în sudori n-au împărtăşit de fel dispreţul doctorului. dom’le!” Nu pot să înţelegi ce dracu i-a apucat pe toţi. unde licăreau luminii aprinse pe străzile înţesate de lume. de pe buze se prelingeau bale. cu tocul în gură.

se propaga prin instinct. se uitau în susul şi-n josul străzii şi. se întrebau unii pe alţii cine sau ce anume o fi pricinuit asemenea goană nebună… Deodată. Disperat. Vestea se transmitea prin strigăte. şi se revărsară asupra întregului oraş: — Vine Omul Invizibil! Omul Invizibil! XVI. un cîine care se zbenguia în drum a chelălăit şi s-a adăpostit după un gard. se trăgeau zăvoare. care se afla în afara orelor de serviciu. Zvonul cel teribil se răspîndea cu iuţeala fulgerului. Oamenii săreau care-ncotro. „LA JUCĂTORII DE CRICHET” Cîrciuma „La jucătorii de crichet” este aşezată chiar la poalele dealului. În dupăamiaza aceea. îi spunea ceva unui poliţist. sus. Nenorocitul auzea totul.OMUL INVIZIBIL de horcăituri. ridicînd capul şi încercînd să desluşească 85 . Un lipăit de picioare goale. cu o licărire de teamă în priviri. Un muşteriu cu o bărbuţă neagră. Pe strada din vale cascada de ţipete s-a pornit pe cînd fugarul nu ajunsese nici la jumătatea drumului. începură ţipetele. Se trînteau uşi. cu un vădit accent american. Valurile groazei trecură peste el. Trecătorii pe care-i încrucişa în fuga lui disperată se opreau în loc. turna în el bere „Burton” şi. îmbrăcat în haine cenuşii. pînă la poalele dealului. pe coama dealului. din om în om. înghiţindu-l. înfuleca de zor nişte pesmeţi cu brînză. acolo unde începe linia de tramvai. Şi-apoi… printre drumeţii uluiţi a trecut în goană ceva ca o pală de vînt. — Da’ ce-i gălăgia asta? s-a mirat birjarul cel slăbănog. îşi luă un ultim avînt.G. cîrciumarul îşi odihnea pe tejghea braţele-i grăsune şi roşcovane şi tăifăsuia cu un birjar slăbănog: vorbea despre cai. o respiraţie gîfîită … asta a fost tot ce s-a auzit.H. WELLS .

din gîtlejul vagabondului scăpă un urlet disperat.G. cu părul vîlvoi. dragul meu. Dar ce s-a întîmplat? — Lăsaţi-mă în casă! stărui Marvel. Care-i ăla de vine? Ce-i zarva asta? Se îndreptă spre intrarea cîrciumii şi desfăcu cureaua. un corp masiv se izbi de uşă. strigă poliţistul Care-i acolo? Înnebunit. uşa se închise. a făcut rost de-un cuţit. Ca o replică. De afară se auzeau paşi grăbiţi. se rugă Marvel. — O să mă omoare. Americanul o încuie şi pe aceea. care era prinsă de perete cu o curea. vagabondul se zgîia la tăbliile de lemn din perete. Dîrdîia din toate mădularele şi plîngea (dar nu uita să strîngă la piept cele trei cărţi).O fi izbucnit vreun foc pe undeva. Cu o mişcare convulsivă se învîrti pe loc şi se căzni să închidă uşa. Vine Omu Inviyibil! Fuge după mine. mai-mai s-o spargă.H. care se păreau că seamănă a uşi. —. cu gulerul larg desfăcut: era Marvel.OMUL INVIZIBIL ce se petrece dincolo de storul galben şi murdar care acoperea mica fereastră a cîrciumii. însoţit de ecoul ţipetelor de afară. şi înăuntru năvăli un om cu capul gol şi cu faţa scăldată în lacrimi. sau de dracu ştie ce. îl liniştii domnul cu barba neagră. Pentru Dumnezeu! Ajutor! Ajutor! Ajutor! — Închideţi uşa! porunci poliţistul. îşi dădu cu părerea cîrciumarul. — Vine! urlă el. Se auzi o izbitură puternică şi un ciocănit nerăbdător în uşa încuiată. Mi-a zis că mă omoară. — Hei. Pentru numele lui Dumnezeu… 86 . şi are s-o facă! —. Uşa-i încuiată. Încăperea mai avea o uşă. WELLS . cu un pocnet. Lăsaţi-mă în casă! Încuiaţi-mă undeva! Vă spun că mă urmăreşte… I-am tras clapa. — Lăsaţi-mă să intru în casă. Paşi grei se apropiau în goană.Aici eşti în siguranţă. Vocea-i stridentă tremura de groază.

Omul Invizibil? făcu muşteriul cu barba neagră. undel încuiase pe Marvel. Strada vuia de ţipete. să ştii că nu deschid! 87 . Marvel trecu iute în dosul tejghelei. — Nu deschideţi uşa! ţipă el. Poliţistul se urcase pe o canapea şi-şi tot întindea gîtul. Vă rog. că cunosc eu legile ţării! Am să-l împuşc în picior. Mr. cu un pas cam şovăielnic. îndreptă o privire Contemplativă spre fereastra făcută ţăndări şi se apropie de ceilalţi doi. Desfă zăvoarele! — Cîtă vreme ţii în mînă jucăria asta. iar caldarîmul se cutremura sub tropăitul paşilor care alergau în toate părţile. Unde să mă mai ascund? — Aha. şi dacă intră … întinse mîna în care ţinea un revolver.asta ar însemna crimă! — Las’. — Hei. Nu-i chip să-l opreşti… — Da’ cine vă roagă să deschideţi? sări birjarul cel slăbănog. are să între. Ciocănitul se înteţea. Zgomotele amuţiră brusc. fereastra cîrciumii zbură în ţăndări. În glas îi tremura teama. care va să zică. Cred că ar fi timpul să-l vedem şi noi la mutră! Pe neaşteptate. care se afla în dreptul uşii sufrageriei. vino aici înăuntru. Dacă deschidem. Sări apoi jos de pe canapea şi. Omul cu barba neagră luă iniţiativa: — Desfă zăvoarele. ăsta-i.G.H. — Păcat că n-am bastonul la mine … constată cu regret poliţistul. încercînd să-l zărească pe agresorul de afară. WELLS . nu deschideţi. nu merge chiar aşa! se opuse poliţistul. Merse spre uşă. care mi se poate descărca în spate. ridicînd din sprîncene. conchise: — El e! Cîrciumarul. — Uite.OMUL INVIZIBIL Cîrciumarul ridică scîndura tejghelei. ducîndu-şi mîna la spate.

WELLS .H. lungindu-şi gîtul ca să privească pe deasupra storului. — Bine! Cu revolverul în mînă. Uşile din dos! Ia vedeţi de ele! Aoleu…! (Se auzi o cheie învîrtindu-se în broască. Femeile ziceau că nu putea să între. Şi afară de asta. Dar canaturile nu se clintiră şi nimeni nu intră. murmură americanul. ca lupii… E şiret ca un diavol. ce dracu!… — Cel puţin ai încuiat uşa? întrebă slăbănogul.OMUL INVIZIBIL îi răspunse cîrciumarul. uşa din curte… O zbughi afară. clanţa primi o izbitură straşnică. Cinci minute mai tîrziu. care şi-a vîrît cu grijă capul pe uşă. agitînd în mînă un cuţit de măcelărie. şi uşa se deschise larg.) Două au mai rămas descuiate: aia care dă în curte şi aia secretă. îi înştiinţă el pe ceilalţi. 88 . Era deschisă. care venea să le furnizeze noi informaţii. luîndu-se cu mîinile de cap. îşi dădu cu părerea birjarul cel slăbănog. — Sînt încuiate toate uşile? Să ştiţi că el se învîrteşte în jurul casei. Din sufragerie se ivi o mutră îngrozită. am străpuns cu cuţitul ăsta fiecare centimetru din încăpere. în aşteptare. birjarul şi poliţistul căscară ochii. — Dumnezeule mare! exclamă cîrciumarul cel bondoc. zăvorul uşii de la sufragerie zăngăni. Cîrciumarul. Ar fi simţit ele. — Că doar nu-s copil de ţîţă … Omul cu barbă îşi puse revolverul la loc. i-a găsit pe toţi încremeniţi.G. reapăru. Buza-i cam groasă se lăsase în jos. Of. Ţinea revolverul ascuns la spate. — S-ar putea ca acuma el să fie în casă. Dar chiar în clipa aceea. bărbosul se aplecă şi trase singur zăvoarele. Era vagabondul. dă mereu tîrcoale. — În bucătărie nu-i. un alt birjar. cu ochii ţintă la uşa descuiată. dîndu-se înapoi. Acolo-s două femei şi n-au băgat de seamă nimic. vino înăuntru. După un minut. — Hai. scîndura tejghelei căzu cu zgomot.

A ieşit afară? 89 . — Unde-a fugit? strigă bărbosul. Cu un ţipăt scurt. Uşa se deschise. uşa dinspre sufragerie se trînti la loc. Pe suprafaţa cristalului s-au ivit puzderii de stele. încercînd să se strecoare printre picioarele combatanţilor. WELLS . cu capul în jos. Cîrciumarul şovăi o clipă … de-ajuns pentru ca uşa să se trîntească de perete.H.OMUL INVIZIBIL Auzindu-l pe Marvel cum chiţcăie ca un şobolan prins în capcană. acoperind astfel retragerea lui Marvel. Un ţipăt. se porni să împartă pumni în dreapta şi-n stînga. Revolverul bărbosului s-a descărcat în oglinda din fundul sufrageriei. şi acum nevăzutul urla cît îl ţinea gura. dar primi un pumn în obraz. cîrciumarul constată că Marvel se opintea împotriva unei forţe misterioase şi se lupta din răsputeri cu uşa care dădea în bucătărie. La un moment dat. zvîrcolindu-se ca să se tragă înapoi. Vocea Omului Invizibil se făcu auzită pentru prima oară. — L-am prins! răcni el. Pătrunzînd în sufragerie. au sărit cu toţii peste tejghea.G. se clătină şi căzu. birjarul se frînse în două de la mijloc. un zăngănit de tingiri… şi Marvel. Tot bîjbîind. învîrtindu-se pe lîngă uşă. poliţistul îl călcase pe picior. Bîjbîiau cu toţii. poliţistul năvăli înăuntru şil împinse pe cîrciumar la o parte. Fusese lovit în stomac. birjarul înşfăcă ceva moale. se lăsă deodată să alunece pe podea. care s-au risipit în mii de cioburi. aicea e! Marvel. Urmat de unul dintre birjari. Nimeri peste încheietura mîinii invizibile care-l tîra pe Marvel de guler. să-i vină în ajutor. ca orbeţii. — Uite. Mîinile roşcovane ale cîrciumarului se înfipseră într-un corp nevăzut. şi Marvel făcu o sforţare disperată de a se adăposti îndărătul ei. Luptătorii din bucătărie se treziră că înhaţă aerul şi că lovesc în vînt. Răcnind ca un turbat. fu împins în uşa bucătăriei. care scăpase din strînsoare. iar Marvel să fie tîrît dincolo.

în lumina amurgului. Cine se joacă cu revolverele prin Burdock? Ce le-o mai fi trăsnit prin cap imbecililor?” Se duse la fereastra dinspre sud. pac. Peste umărul poliţistului sclipi o ţeavă de oţel şi. cuprinse cu privirea oraşul. WELLS . pac. La fiecare împuşcătură. ieşind în curte. Burdock părea un fagure imens. Să ia unul dintre voi un felinar. aplecîndu-se în afară. descriind o curbă. Urmă o scurtă tăcere. În umbra deasă a înserării. astfel încît gloanţele treceau ca spiţele unei roţi de foc prin curtea strîmtă. Asta-i o treabă bună. ce-i asta? Kemp îşi vîrî vîrful tocului în gură şi ciuli urechile. — Cinci cartuşe! Americanul era mulţumit.OMUL INVIZIBIL — Veniţi după mine! îi chemă poliţistul. o bucată de cărămidă zbură pe lîngă capul lui şi căzu printre oalele din bucătărie. în a cărui alcătuire se împleteau ochiurile 90 . MUSAFIRUL DOCTORULUI KEMP Doctorul Kemp a continuat să scrie în camera lui de lucru. Şuierînd. împuşcăturile răsunau una după alta.G. Pac. pînă cînd atenţia i-a fost atrasă de nişte împuşcături. sfărîmîndu-se.H. cinci gloanţe ţîşniră unul după altul înspre locul de unde venise proiectilul. şi haideţi să-i căutăm cadavrul … XVII. o deschise şi. bărbosul îşi rotea braţul. „Hei. Patru aşi şi un jolly joker. — Am să-i arăt eu lui! zbieră omul cu barba neagră. Dar în aceeaşi clipă încremeni pe loc.

lucrase cu încetineală şi cu pauze mari de gîndire. scrutînd întunericul. doctorul Kemp reveni la realitate. Cam după vreo oră. se ridică de pe scaun. cînd doctorul Kemp lăsă tocul din mînă. Cornul lunii părea înfipt în coama dealului dinspre apus. dar nu izbuti. iar stelele sclipeau cu o luminozitate aproape tropicală. ţîrîitul soneriei de la intrare umplu toată casa. Se ridică de pe scaun. dar fata nu veni sus. Încercă să-şi reia lucrul. îşi dezbrăcase haina şi vesta. De cînd auzise împuşcăturile şi pînă acum.G. WELLS .OMUL INVIZIBIL ferestrelor. îşi zise doctorul. oftă şi se întoarse la masa de scris. care alerga de zor pe hîrtie. Aplecîndu-se peste balustradă. După vreo cinci minute de meditaţie. Servitoarea deschise uşa. acolo unde licăreau luminile vapoarelor şi scînteia linia digului. căscă şi merse la culcare. îşi zise el. în zare. coborî cîteva trepte. drept în centrul cercului de lumină proiectat pe masă de umbrarul lămpii. domnule. „Ce-o fi fost asta?” se întrebă el. „Parcă s-a strîns lume lingă «Jucătorii de crichet”. globurile lămpilor de gaz şi spaţiile negre dintre acoperişurile prăvăliilor. Se opri din scris şi ascultă. Pesemne c-a făcut cineva o farsă şi apoi a şters-o „Sînt cam nervos astă-seară”.H. Kemp aştepta s-o audă urcînd scara. sună. n-a fost nimeni. ca o piatră preţioasă ce răspîndeşte o strălucire aurie. şi de astă dată se puse leu hotărîre pe treabă. în care vreme gîndurile i-au rătăcit în meandrele nesfîrşite ale unei speculaţii asupra condiţiilor sociale ale viitorului şi s-au pierdut apoi în vasta problemă a dimensiunilor timpului. Trecuse de ora două noaptea. Kemp întrebă: — A sosit vreo scrisoare? — Nu. Privirile îi alunecară apoi desparte. în odaia liniştită se auzeau numai ticăitul ceasornicului şi scîrţîitul peniţei. Jos în hol apăru servitoarea. Peste puţină vreme era din nou cufundat adînc în opera lui. uşor luminat. cînd 91 . Se întoarse în odaia de lucru.

Intră în dormitor cu o figură foarte calmă.H. Era perfect curată. Clanţa uşii era şi ea pătată de sînge. Îşi examină mîna. cît ar fi el de învăţat. auzi limpede că se mişcă ceva în odaie. îşi aminti că uşa dormitorului era deschisă cînd venise el din odaia de lucru. Îşi aprinse o luminare şi coborî în sufragerie. după un sifon şi o sticlă de whisky. Pironit locului. Luă de jos sticlele şi urcă iar. Cînd intrase prima dată în dormitor nu observase asta. Auzise oare cu adevărat o voce? Privi din nou de jur împrejur. nu-şi putea lua ochii de la cearşafurile mototolite. Aşternutul era mototolit şi purta urma unui corp care se trîntise de curînd acolo. tot mai păstrează o 92 . poate puţin mai crispată ca de obicei. De altfel. însă. Avu apoi impresia stranie că ar fi auzit un glas murmurînd: „Cerule! Kemp!” Dar doctorul Kemp nu credea în voci supranaturale.OMUL INVIZIBIL simţi că-i este sete. WELLS . dar nu văzu nimic altceva decît patul răvăşit şi pătat de sînge. Cînd ajunse în capul scării. de care nu-şi dădea lămurit seama. pe lîngă spălător. aplecîndu-se. rămase în. atinse pata. se întoarse în hol cu toată încărcătura. şi privirea-i căzu asupra patului. pentru că se dusese de-a dreptul la masa de toaletă. Deodată. constată că era vîscoasă şi că avea culoarea sîngelui pe cale să se închege. aşa că nici nu fusese nevoie să atingă clanţa.G. Pătura era plină de sînge şi cearşaful sfîşiat. se pomeni că-l preocupă o întrebare: ce putea fi pata aceea de pe muşama? Pesemne că-l muncea vreun gînd ascuns. Cercetările sale ştiinţifice îi ascuţiseră considerabil spiritul de observaţie. în sfîrşit. puse jos sifonul şi sticla cu whisky şi. Orice muritor. Traversînd holul ca să se întoarcă în odaia de culcare. pe neaşteptate. observă o pată de culoare închisă pe muşamaua de lîngă preşul din dreptul scării. începu să urce scara şi.mărmurit. Examină încăperea de jur împrejur. Fără prea mare surpriză. privind în jur şi încercînd să-şi dea seama de unde putea să vină pata aceea.

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

fărîmă de superstiţie… Kemp simţi că-l năpădeşte o teamă apăsătoare. Închise uşa, se îndreptă spre masa de toaletă şi puse jos sticlele. Ridică ochii şi… sări cît colo: în spaţiul dintre el şi spălător spînzura în aer un bandaj făcut dintr-o fîşie de pînză răsucită şi pătată de sînge. Kemp era stupefiat. Un bandaj gol! Un bandaj bine legat, dar gol pe dinăuntru! Dădu să facă un pas ca să-l apuce, dar simţi o atingere care-l opri locului şi auzi o voce chiar lîngă dînsul: — Kemp! şopti Vocea. — Ha? făcu Kemp, cu gura căscată. — Ţine-ţi cumpătul! Eu sînt un om invizibil. O bucată de vreme, Kemp n-a fost în stare să spună nimic. încremenit, privea fix bandajul. — Un om invizibil? îngăimă el, într-un tîrziu. — Da, sînt un om invizibil, repetă Vocea. Doctorului îi veni deodată în minte povestea de care-şi bătuse joc cu atîta vehemenţă, nu mai departe decît în dimineaţa aceea. Pe moment nu păru nici prea speriat, nici prea surprins. Abia mai tîrziu începu să reacţioneze. — Credeam că totul nu-i decît o minciună … murmură el. îi năvăleau în minte toate argumentele pe care le debitase în aceeaşi dimineaţă. Eşti bandajat? — Vezi bine! fu răspunsul. — Oh! se revoltă Kemp. Asta-i bună! Dar e un nonsens! E o scamatorie la mijloc, nu se poate altfel! Făcu deodată un pas înainte şi întinse mîna spre bandaj, dar dădu peste nişte degete invizibile. Simţind atingerea, păli şi se trase îndărăt. — Stai bine, Kemp, ce Dumnezeu! Am mare nevoie de ajutor. Opreşte-te! Degetele îi înşfăcară braţul. Cu o lovitură, doctorul încercă să se elibereze. Kemp! strigă Vocea. Kemp, stai liniştit! şi strînsoarea se întări.

93

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

Îl cuprinse o dorinţă nebună de a se descătuşa. Dar braţul bandajat îl apucă de umăr şi-l trînti; căzu, cu spatele pe pat. Deschise gura ca să ţipe, dar colţul cearşafului îi fu vîrît între dinţi. Omul Invizibil îl apăsa cu înverşunare. Simţindu-şi însă braţele libere, Kemp începu sa dea în el ca un sălbatic. — N-ai de gînd să-ţi bagi minţile în cap? Omul Invizibil se înfipse cu toate puterile în prizonierul lui, deşi primise un pumn în coaste. Pe toţi dumnezeii, încă un minut, şi turbez! Stai liniştit, nebunule! urlă el în urechea doctorului. Kemp, se mai zbătu cîteva clipe, apoi rămase liniştit. Dacă strigi îţi mut fălcile din loc! îi promise nevăzutul scoţîndu-i căluşul din gură. Nu-i nici nebunie, şi nici vrăjitorie. Sînt într-adevăr un om invizibil. Şi am nevoie de ajutorul tău. Nu vreau să-ţi fac nici un rău, dar dacă te porţi ca un neghiob, n-am încotro. Nu-ţi mai aminteşti de mine, Kemp? Griffin, de la University College. — Dă-mi voie să mă ridic! gemu Kemp. Rămîn unde mă găsesc. Numai să mă liniştesc puţin… Se ridică şi-şi pipăi gîtul. — Sînt Griffin de la University College, urmă Vocea, şi am devenit invizibil. Sînt un om ca toţi oamenii, un om pe care l ai cunoscut şi care între timp a devenit invizibil, pricepi? — Griffin? — Da, Griffin. Un student mai tînăr decît dumneata, cu o înfăţişare de albino1 înalt de şase picioare2 şi voinic, cu o faţă albă, roză şi cu ochii roşii… s-a decernat o dată medalia pentru chimie! nu ţii minte? — Nu pricep nimic. În mintea mea e un adevărat haos. Ce legătură au toate astea cu Griffin?
1 2

Persoană lipsită de pigmentul din păr şi din ochi.

Picior — unitate de măsură avînd lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru.

94

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

— Eu sînt Griffin. Kemp rămase pe gînduri. — E îngrozitor … Dar ce manoperă drăcească trebuie săvîrşită pentru ca un om să devină invizibil? — Nu-i nici un fel de manoperă drăcească. E un proces destul de rezonabil şi de inteligibil… — E înnebunitor! Bine, dar cum dracu … ? — Bine, e înnebunitor, dacă vrei. Dar sînt rănit, şi am dureri, şi sînt sfîrşit de oboseală … Dumnezeule mare! Kemp, doar eşti om … Priveşte realitatea cu curaj! Dă-mi ceva de mîncare şi de băut, şi lasă-mă să şed aici. Kemp urmări cu ochii bandajul, care se plimba prin odaie. Un scaun alunecă de-a lungul podelei şi se opri lîngă pat. Cu un scîrţîit, tapiseria scaunului se adînci puţin, ca şi cum s-ar fi aşezat cineva pe ea. Kemp se frecă la ochi, îşi pipăi din nou gîtul şi rîse prosteşte. — Asta-i mai tare decît o stafie! — Aşa, acuma-i ceva mai bine. Slavă Domnului că ai început să-ţi bagi minţile în cap. — Sau să-mi pierd minţile! repetă Kemp, lovindu-se peste ochi. — Dă-mi puţin whisky. Sînt mai mult mort decît viu. — Mie mi s-a părut tocmai dimpotrivă… Unde eşti? Dacă mă ridic, dau peste dumneata? Acolo! Bine. Whisky … Uite. Unde să ţi-l dau? Scaunul scîrţîi, şi Kemp,simţi că paharul îi este Smuls din mînă. îi dădu drumul, după încercase o clipă să-l reţină; instinctul lui se opunea unei asemenea absurdităţi. Paharul rămase în echilibru, la vreo jumătate de metru deasupra spătarului scaunului. Perplex, doctorul privea o scenă de coşmar. — Asta-i… asta trebuie să fie hipnotism! Ai sugestionat lumea că eşti invizibil. — Prostii! — Dar e o nebunie, e imposibil! — Ascultă-mă, şi ai să…

95

înţepeni. trase o măsuţă şi depuse mîncarea în faţa halatului. — Da. asta-i cea mai nebunească situaţie pe care am pomenit-o vreodată în viaţa mea … Scotoci prin sertare după lucrurile cerute. oaspetele deveni bine dispus. glumi el. înghiţind cu lăcomie. zise politicos halatul. O clipă atîrnă moale în aer. am demonstrat cu argumente peremptorii că proprietatea de a fi invizibil … — N-are nici o importanţă ce-ai demonstrat! Eu mor de foame şi noaptea asta e cam răcoroasă pentru o persoană în pielea goală … — Vrei mîncare? Paharul cu whisky se înclină. Ai vreo haină de casă? Kemp scăpă un soi de exclamaţie înnăbuşită. Se întoarse cu nişte friptură rece şi cu pîine. Se îndreptă spre dulap şi scoase de-acolo un halat vişiniu. nişte ciorapi şi o pereche de papuci ar fi o minune. — Nişte pantaloni. un cotlet se ridică în aer. începu el. — Asta merge? întrebă el. netedă şi frumos aranjată. WELLS . Ăsta-i capriciul meu … — Cred că rana de la braţ nu-i gravă … întrebă Kemp. Şi nu uita.G. apoi se duse să-şi devalizeze cămara.H. cu nevăzuta-i gură plină. n-am nevoie de cuţit. numaidecît. — Mulţumesc.OMUL INVIZIBIL Dar Kemp nu asculta. — Nici o grijă … 96 . Dar. sigur că vreau! Omul Invizibil trînti jos paharul. Totdeauna îmi place să mă îmbrac înainte să mă aşez la masă. începu să se încheie singură şi se aşeză pe scaun. apoi se zvîrcoli puţin (ai fi zis că o face dintr-un impuls propriu!) şi. în sfîrşit. Haina îi fu luată din mînă. — Azi-dimineaţă. ceva de mîncare! — Îţi dau de toate. sugeră halatul. crede-mă. şi nişte fălci ireale muşcară din carne.

O mînecă se întinse şi apucă sticla de whisky.G. — Ce-a fost cu împuşcăturile alea? întrebă doctorul. îl asigură Omul Invizibil. — Dar cum ai reuşit să te transformi? izbucni Kemp. Cum a început scandalul? — Un idiot. Oricum. A fost prima mea licărire de noroc. un soi de asociat al meu. Dar e tare curios că am nimerit tocmai în casa dumitale ca să mă pot bandaja. lua-l-ar dracii!. 97 . Umărul drept al veşmîntului era găurit. A şi făcut-o. care a încercat să-mi fure banii. care înfuleca de zor. E al naibii de prost că sîngele meu se vede. exasperat. WELLS .OMUL INVIZIBIL — Dintre toate lucrurile ciudate şi miraculoase pe care leam … — Exact. — Si el e invizibil? — Nu. cîte-o pată de sînge închegat… îmi dau seama că sîngele devine vizibil cînd se coagulează. înainte de a mă apuca să-ţi povestesc toate astea? Mi-e foame! Am dureri… şi dumneata mă pui să-ţi înşir istorii! Kemp se ridică. O rază de lumină care pătrundea prin gaură proiecta un triunghi luminos pe căptuşeala pieptului stîng al halatului. trebuie să te împaci cu gîndul ăsta. Kemp contemplă haina de casă. Mi-am transformat numai ţesuturile vii. — Ei. Vrei. de altfel. Fir-ar să fie! Dar nu vezi că toată chestiunea-i absurdă de la un cap la altul? — Ba e foarte raţională. — Dumneata n-ai tras de loc? întrebă el. nu-i aşa? Ici colo. perfect raţională.H. şi pe urmă? — Ce-ar fi să-mi mai dai ceva de mîncare. nu vrei. Se pare că pot rămîne nevăzut numai atîta timp cît sînt în viaţă… Mă găsesc aici în casă de trei ore. aveam de gînd să dorm aici noaptea asta.

Dar Griffin n-a mai istorisit mare lucru în noaptea aceea. — Ah. închipuie-ţi. a tras la întîmplare. fumul inhalat se modela după forma gurii. Sînt fericit că am dat de dumneata. ascultă ce-ţi spun! Îşi turnă singur whisky şi sifon. înainte ca doctorul să-i fi putut găsi un briceag.H. Prin cîte am trecut! Dar acum o să înfăptuim lucruri mari. ce noroc am avut să nimeresc peste dumneata tocmai acum! Mă aflu într-o încurcătură cumplită. să văd dacă mai e ceva de mîncare. aruncă o privire împrejur şi merse să-şi ia un pahar din cămăruţa alăturată. — Dar cum s-a petrecut asta? Şi cum ai ajuns aşa? — Pentru numele lui Dumnezeu. Trebuie să mă ajuţi. pe care nu-l văzusem în viaţa mea. Braţul rănit îl supăra din ce în ce mai rău. nu vă schimbaţi.G. După ce isprăvi de mîncat — a dat gata o masă îmbelşugată! — Omul Invizibil ceru un trabuc şi muşcă furios capătul. vreau să mai mănînc. Mi-e teamă că prea mult n-a mai rămas. WELLS . Trăsni-i-ar să-i trăsnească! Kemp. dar cred că pot să beau … — Nu te-ai schimbat prea mult în ăştia doisprezece ani. era istovit şi gîndurile se învîrteau în jurul unui singur punct: goana de pe deal 98 . lasă-mă puţin să fumez în linişte. binecuvîntat balsam al tutunului! Pufăi cu nesaţ. Era un miracol să-l vezi trăgînd din trabuc. şi înjură.OMUL INVIZIBIL — Eu? Nuu! Un dobitoc. pentru că foaia de deasupra se desfăcuse. — E fantastic. blonzii. Kemp. Reci şi chibzuiţi… Trebuie să ţi-o spun: o să lucrăm împreună. — Mă duc jos. Voi. ce vrei?! Toţi se sperie de mine. şi pe urmă am să mă apuc să-ţi povestesc. S-au speriat. Kemp se ridică. a gîtlejului şi a nărilor. Avea febră. Kemp. cred că am fost nebun.

Idiot ce sînt! Griffin izbi cu putere în masă. — Se temea de mine. pe nesimţite. dar curînd îi pierdu firul. ce importanţă are? — Ce fel de rană ai căpătat de pe urma împuşcăturii? — Nimic. sprijinindu-şi pesemne capul în mîini. vocea îi devenea furioasă. o zgîrietură care sîngerează. Griffin tăcu cîteva clipe. îşi începu povestea. Kemp încerca să pună cap la cap crîmpeiele pe care izbutea să le prindă. în definitiv. — Kemp. WELLS . pomenind într-una de vagabondul acela. rămîi aici. da. Fuma din ce în ce mai nervos. — Bine. oamenii… răspunse tărăgănat Omul Invizibil. Trebuie să dorm neapărat. Of! Şi. pîndea într-una prilejul. Ţi-am dat o idee. — Dar cum pot să închid ochii? Dacă dorm. în camera mea… Da. pe neaşteptate. repeta mereu Omul Invizibil. Kemp tresări. şi. puteam să observ că se temea de mine. de-aproape trei zile n-am mai dormit! Abia dac-am aţipit cu totul vreo oră. Oh. — Nu pot să-ţi spun acum. în cîteva rînduri. rămîi aici.OMUL INVIZIBIL şi încăierarea de la cîrciumă. nu altceva! — Şi de ce nu dormi? Kemp simţi că năluca în halat îl priveşte lung.H. — Pentru că n-aş avea de loc poftă să fiu prins de semenii mei. 99 .G. Dumnezeule! Pic de somn. pungaşul ăla o să-şi ia tălpăşiţa. Ce tîmpit am fost! — Ticălosul! — Eram furios! Aş fi fost în stare să-l ucid! — De unde aveai banii? întrebă Kemp. Vorbea întretăiat. Avea de gînd s-o şteargă. omule. Deodată gemu şi se aplecă înainte.

ridică storurile şi deschise geamurile. sînt sfîrşit. dacă nu dorm. — Bagă de seamă! Nici o încercare de a-mi pune piedici sau de a mă captura! Altfel… 100 . Acuma simt că.OMUL INVIZIBIL XVIII. Se retrase spre uşă pieziş.G. Deodată. spuse el într-un tîrziu. Era o noapte liniştită şi senină. care să-mi răstoarne toate concepţiile … aş înnebuni. minunea e posibilă. Şi totuşi e o realitate! Mai ai nevoie de ceva? — Doar să-mi spui noapte bună! — Noapte bună… şi Kemp strînse o mînă nevăzută. WELLS . Şi dumneata… Am putea realiza nişte lucruri dar mîine. Dacă aş fi silit să trăiesc trei întîmplări de felul ăsta. Kemp. — Trebuie să te las. Dar nu pot. Kemp îl auzi căscînd. în ciuda argumentelor pe care le-ai debitat azi-dimineaţă. halatul alunecă iute spre el. în cele din urmă se declară mulţumit şi se aşeză pe covoraşul din faţa căminului. Trebuie să am un partener. pentru a se asigura că şi ele îi garantau libertatea. Ba chiar înfiorător! Dar crede-mă. Am făcut o descoperire. Kemp stătea nemişcat în mijlocul odăii. OMUL INVIZIBIL DOARME Deşi rănit. E grotesc.H. Cerceta cele două ferestre ale dormitorului. deşi istovit la culme. fără îndoială. — Îmi pare rău că nu-ţi pot povesti în noaptea asta toate isprăvile mele. ian luna nouă îşi cernea lumina argintie peste cîmp Griffin examină apoi cheile dormitorului şi cele două uşi ale cămăruţei alăturate. s-a isprăvit cu mine. privind haina care învelea un trup fără cap. vrînd să se încredinţeze daca într-adevăr ar putea evada pe-acolo. Ce să fac. Griffin refuza să se încreadă în cuvîntul de onoare al doctorului! care i-a făgăduit că-i va respecta libertatea. Aveam de gînd s-o păstrez doar pentru mine. după cum îi spusese Kemp. E… de necrezut.

uşor zgîriat: „un fapt care nu poate fi negat”. şi încă ar fi vizibil… 1 Denumirile latineşti ale unor vietăţi marine.. Din cînd în cînd se apuca să se certe cu sine însuşi. — Invizibil! — Există oare vreun animal invizibil? … Sigur. bine. — Parcă ţi-am dat cuvîntul… Ieşi din odaie şi închise încet uşa. se întoarse şi coborî scările. Mii şi milioane! Larvele. „Visez? A înnebunit lumea.OMUL INVIZIBIL Kemp păli uşor. tornarias1. încercă uşa încuiată. toate vietăţile microscopice. micii nauplii. „Sînt dat afară din camera mea de către o flagrantă absurditate!” Merse pînă în capul scării. în apa mării există. Kemp se plesni peste frunte cu palma. „Şi. Din nou zgomotul unei chel învîrtite în broască.H. 101 . translucidă!… Bine. scoţînd tot soiul de exclamaţii.G. şi la urma urmei… de ce nu? — Din sticlă să fie făcut un om. dar în aer?! Nu! — Nu se poate! — Ei. Rămînînd locului. sau m-am ţicnit eu?” Rîse. pînă acum … Dar şi în apa bălţilor. la fel! Toate vietăţile acelea minuscule care populează bălţile. e un fapt…” îşi pipăi gîtul. particule de gelatină incoloră. cheia se răsuci în broască pe dinăuntru. se întoarse şi privi uşile încuiate. Făcu lumină în sufragerie. WELLS . în urma lui. totuşi. peştii gelatinoşi! în mare trăiesc mai multe vietăţi nevăzute decît vizibile! Niciodată nu m-am gîndit la asta. auzi paşii grăbiţi apropiindu-se de uşa odăiţei alăturate. — Dar … Clătină cu deznădejde din cap. îşi aprinse un trabuc şi începu să se plimbe prin încăpere. cu o expresie de uimire neputincioasă zugrăvită pe faţă.

OMUL INVIZIBIL Se adînci în meditaţie. în sfîrşit. ieşi din sufragerie şi se îndreptă spre micul lui cabinet. Erau reproduse şi cele publicate în ziarul de dimineaţă. deschis la întîmplare. — Înfofolit din cap pînă-n picioare! murmură el. îl întoarse şi dădu peste relatarea Întîmplării ciudate de la Iping. WELLS . împrăştiată pe covor. „Acum o să aflăm adevărul!” Rupse banderola şi desfăcu ziarul. Jurnalul din dimineaţa trecută zăcea aruncat într-un colţ. îl luă. Kemp spicui la iuţeală: „ … alerga pe străzi. Dar ce dracu urmăreşte? Lăsă să-i cadă ziarul din mînă şi cercetă cu privirea odăiţa. nu este în stare să povestească cele ce a văzut… Regretabila umilire a vicarului… O femeie s-a îmbolnăvit din pricina groazei… Ferestre făcute ţăndări… Toată 102 . pe care marinarul din Port Stowe se căznise atîta să i-o silabisească lui Marvel.G. O parcurse dintr-o ochire. unde-şi ţinea ziarele. care stătea împăturită. James’s Gazette. Cabinetul era o încăpere micuţă (doctorul Kemp nu mai dădea consultaţii). Un sat din Sussex înnebuneşte! striga titlul de pe manşetă. Şi atunci. Ca să ascundă adevărul. pînă cînd a mai rostit Kemp ceva. Era o relatare destul de neverosimilă a evenimentelor care se petrecuseră la Iping cu o zi înainte (şi pe care le cunoaştem).H. Se repezi la St. Trei trabucuri s-au prefăcut într-o grămadă de cenuşă albă. — Cerule! exclamă Kemp. „Aha!”. devorînd articolul. Deghizat. Aprinse şi aici lampa de gaz. lovind în dreapta şi-n stînga … Jaffers căzu în nesimţire … Domnul Huxter. aşa cum sosise. doctorul se răsuci pe călcîie. lovit grav. Se pare că nimeni nu şi-a dat seama ce-i cu el. Un reportaj pe două coloane îi sări în ochi. găsise ce voia. tot ce-a scăpat dintre buzele lui a fost o scurtă interjecţie.

dar cît se poate de categorice: să pregătească micul dejun pentru două persoane. pînă la sosirea ziarului de dimineaţă. foarte prost întocmită.H. la întîmplare. pe masa chirurgicală. precum şi numele vagabondului. Scăpă pe jos ziarul şi rămase nemişcat. servitorii şi-au închipuit că surmenajul îl adusese în halul acela. Nu-i numai invizibil. buimăciţi de somn. fără să conţină de fapt nimic. şi au nimerit peste el. Cînd au coborît. şopti el. A continuat să se plimbe prin sufragerie. două’ş’patru de ore!” declarase Marvel. e şi nebun! Ucigaş! … Pe cînd licărirea palidă a zorilor se contopea cu lumina lămpii din sufrageria îmbîcsită de fum. Era prea tulburat ca să mai poată dormi. Kemp le-a dat cîteva dispoziţii cu totul neobişnuite. Acum a aflat Kemp detaliile mai importante ale celor petrecute la „Jucătorii de crichet”. „M-a silit să umblu după el. apoi toată lumea să rămînă la subsol sau la parter.G. Kemp mai măsura încă odaia în lung şi-n lat. WELLS .). Povestea dramei din Iping mai era îmbogăţită cu cîteva fapte mărunte: se insista mai ales asupra tăiatului sîrmelor de telegraf. de la un cap la altul. căznindu-se să înţeleagă ceea ce părea de neconceput. probabil că-i inventată!” După o clipă îl luă iarăşi în mînă şi citi totul. 103 . Nu puteai însă găsi nici un amănunt care să arunce 1 Cum grano salis — sub rezervă (lat.OMUL INVIZIBIL povestea asta-i probabil inventată … Dar e prea tare ca să nu fie publicată cum grano1”. Fiţuica aceasta înşira vrute şi nevrute. despre nişte noi şi remarcabile evenimente petrecute în Port Burdock. afară de o confirmare a celor întîmplate cu o seară înainte şi de o relatare. în odaia de lucru de jos. privind în gol… „Da. — Dar de unde pînă unde vine vagabondul în toată afacerea asta? De ce dracu se ţinea el după un vagabond? Se aşeză.

„E invizibil. CÎTEVA NOŢIUNI ELEMENTARE — Ce s-a întîmplat? întrebă el. ce fapte îngrozitoare ar putea comite! Ce fapte îngrozitoare! Şi acuma-i acolo sus. Doamne. Tocmai pe cînd Kemp se îndeletnicea cu această treabă. şi o droaie de reporteri şi anchetatori porniseră la acţiune pentru elucidarea misterului. se aruncă cu lăcomie asupra lor. căci doctorul. Kemp citi reportajul pînă la ultima literă şi apoi trimise slujnica să-i cumpere toate ziarele de dimineaţă care erau de găsit. … Nu!” Se aşeză la un mic pupitru dintr-un colţ al odăiţei. cîntărind fiecare frază. îngrijorat. Dădu la o parte lucrările care zăceau pe pupitru. Kemp alergă sus şi bătu la uşă. XIX. cam răvăşite. WELLS . îl auzi bocănind prin odaia de deasupra. Ce dracu trebuie să fac? …“ „Oare ar însemna că sînt neloial. Reciti scrisoarea. În sfîrşit. care degenerează în manie. cînd Omul Invizibil îi dădu drumul înăuntru. şi pare stăpînit de-o furie violentă. trîntind un scaun şi spărgînd paharul de la spălător. o rupse şi începu alta. liber ca pasărea. care trăgea cu urechea la fiecare foşnet. deoarece vagabondul nu dăduse nici un fel de informaţie asupra celor trei caiete sau asupra banilor cu care era căptuşit. Părea să fie prost dispus.OMUL INVIZIBIL vreo lumină asupra naturii legăturilor dintre Omul Invizibil şi domnul Marvel. Gazeta părăsise tonul sceptic.G. Cînd ajunse la jumătate.H. se trezi şi Omul Invizibil. — Nimic. luă un plic şi scrise adresa: „Colonel Adye. şi se apucă să compună o scrisoare. reflectă el. 104 . Primindu-le. Port Burdock”. dacă.

Îl conduse pe scăriţa îngustă care ducea spre verandă. dînd şervetul la o parte. dar… 105 . vorbind cît mai degajat cu putinţă. — S-a dat la iveală totul în legătură cu persoana spuse el. cu aerul unui om care are de discutat chestiuni importante. Îndoielile asupra realităţii situaţiei îi reveneau şi-i dispăreau neîncetat. apoi se aşeză. începu Griffin. ca o gazdă încîntată că musafirul ei s-a sculat plin de voie bună. Mă doare. Nu-ţi cunosc planurile. Aruncă o privire nervoasă spre fereastră.G.OMUL INVIZIBIL — Cum nimic? Atunci de ce dracu ai făcut atîta tărăboi? — Un acces de furie. cu un care flutură prin aer ca o năframă magică. — E destul de simplu şi destul de verosimil. Uitasem de rana de la braţ. — Te laşi cam uşor purtat de accese din astea. Kemp rîse. Tot ce s-a petrecut la Iping şi aici la poalele dealului. cu bucăţelele de sticlă în mînă. urmă el.H. ar trebui să mă faci să înţeleg cîte ceva despre fenomenul ăsta al transparenţei dumitale. fără îndoială. Dar nimeni nu ştie că te afli aici. Ne aşteaptă sus micul dejun.nu? — Mda… Kemp înaintă pînă în mijlocul odăii şi adună cioburile de pe jos Rămase apoi în picioare. Dar înainte de a putea realiza ceva împreună. şterg nişte buze imaginare. Griffin scăpă o înjurătură. continuă doctorul. Lumea a luat cunoştinţă de invizibilul ei cetăţean. WELLS . Secretul (bănuiesc că era un secret) a fost dat în vileag. vreme mea spre locul lui Griffin de la masă şi vedea mînecile unui halat. — Pentru dumneata. în. Omul Invizibil se aşeză pe pat. explică Griffin. se-nţelege. îl invită amabil Kemp. dar. îmbrăcat pe un trup faţă fără mîini. sînt nerăbdător să te-ajut.

Ştiai că mă lăsasem de medicină şi că mă apucasem de fizică? Nu? Ei bine. Trecuseră şase luni de trudă şi de frămîntări. cînd deodată. care abia trebuia să conducă la elaborarea unei metode. să ştii că o să facem lucruri mari. şi cum n-aveam decît douăzeci şi doi de ani şi duduiam de elan. aşa am făcut. Mă fascina lumina … — A! — Densitatea optică! Noţiunea asta ascunde în ea un labirint de enigme. fără a modifica nici o proprietate a materiei (cu excepţia culorilor. sau nebuni acum … murmură Kemp.G.OMUL INVIZIBIL — Bineînţeles că la început mi s-a părut şi mie miraculos. împreună! … Ideea mi-a venit prima dată la Chesilstowe. Dar acum. o expresie geometrică cvadridimensională. WELLS . M-am cufundat întro muncă de sclav. ca o flacără orbitoare! Am descoperit un principiu general al structurii pigmenţilor şi al refracţiei — o formulă. Prostii. oamenii de duzină. Dumnezeule! … Ah. nu? — Nebuni atunci. acelea pe care le-a ascuns vagabondul. 106 .H. printr-una din obscurele cărări ale labirintului. chiar şi matematicienii de duzină habar n-au ce înseamnă o ecuaţie generală pentru unul care studiază fizica moleculară! În caietele mele. graţie căreia să reuşeşti — bagă de seamă. era doar o idee. mi-am zis: e o treabă căreia merită să-i închini întreaga viaţă! Ştii cît sîntem de nebuni la douăzeci şi doi de ani. — Chesilstowe? — Am plecat acolo după ce-am părăsit Londra. ai să găseşti minuni. — Ca şi cum cunoaşterea îi poate da omului vreo satisfacţie! Dar pe-atunci nu ştiam asta. miracole! Dar asta încă nu constituia o metodă. ţîşni lumina. în unele cazuri) — să reduci indicele de refracţie al unei substanţe solide sau lichide pînă la cel al aerului. Ei. ale căror soluţii îţi scapă printre degete tocmai cînd crezi că le-ai prins.

îţi dai seama? Ba chiar. poţi vedea printr-însa foarte clar.G. ori o refractă. nici nu refractă şi nici nu absoarbe lumina. Asta-i grozav! Totuşi. nu prea îmi dau seama… înţeleg că în felul acesta ai putea cel mult să capeţi strălucirea unei pietre preţioase. dar pînă la a deveni invizibil mai e cale lungă. ori o reflectă. de geamuri. ci reflectă lumina în întregime. Să mergem mai departe. Asta o să-mi ajute să-ţi explic mai limpede. să zicem o cutie. 107 . Dar o cutie confecţionată din diamant? Ai să vezi că suprafaţa ei totală n-are să-ţi absoarbă prea mult lumina şi nici n-are s-o reflecte. nu-i aşa? Bun. Asta nu mai e atît de strălucitoare şi nici atît de vizibilă ca una de diamant. adică tocmai componenţa roşie a spectrului luminos. practic vorbind. toate aceste trei proprietăţi. Dă-mi voie să încep de la lucrurile elementare. dînd impresia aceea de scînteiere. de reflexe sclipitoare şi totodată de transluciditate. de pildă. pentru că de astă dată reflecţia şi refracţia vor fi mai reduse. Dar unele sorturi de sticlă sînt mai uşor vizibile decît altele. Dacă nici nu reflectă. Ca un fel de reţea de lumină … Acuma să vedem ce se întîmplă cu o cutie din sticlă. numai ici-colo. aşa ca şi cum nu le-ai cunoaşte. unde faţetele au o poziţie favorabilă. strălucitoare. deoarece colorantul roşu absoarbe o porţiune din radiaţia luminoasă şi reflectă restul. pe care o percepe ochiul dumitale.OMUL INVIZIBIL — Phii! exclamă Kemp. atunci cutia va fi albă. Dacă nu absoarbe o anumită fracţiune din spectru. WELLS . aşa cum e argintul.H. îţi apare opac şi de culoare roşie. ori are. Un obiect oarecare. lumina va fi mai intens reflectată şi refractată. Ştii prea bine că un corp ori absoarbe lumina. corpul nu este vizibil. va fi mai bine vizibilă decît una făcută din sticlă ordinară. de exemplu. în sfîrşit. o cutie de cristal. — Exact! Dar gîndeşte-te că însuşirea de-a fi vizibil depinde de acţiunea pe care o exercită corpurile vizibile asupra luminii. decît foarte slab.

opac.G.H. sau. o bucată de sticlă incoloră. adică lumina. Şi dacă ai să bagi în apă. Astăzi orice elev de şcoală cunoaşte toate chestiunile astea. un obiect transparent devine invizibil într-un mediu oarecare dacă indicele său de refracţie este egal cu al mediului. pentru că va absorbi. tot ce-ai spus pînă acuma-i foarte clar. 108 . Bucata întreagă avea numai două suprafeţe. suferă o reflecţie şi o refracţie extrem de mici. ea devine mult mai uşor vizibilă în aer decît era bucata întreagă. nu e decît foarte slab reflectată şi refractată … pe scurt. ca să generalizăm. refracta şi reflecta o cantitate foarte mică de lumină. — Da… şopti Kemp. obişnuită. mai bine. trecînd dintr-una în cealaltă. ea o să devină aproape invizibilă. ştii ce se întîmplă cu el? Dispare cu totul! Sticla pisată şi apa au un indice de refracţie aproape egal. va fi greu de văzut într-o lumină slabă. Astfel. mai vine un fapt pe care o să-l cunoască în viitor orice elev de şcoală. sticla introdusă în apă va fi aproape tot atît de invizibilă cum ar fi gazul de cărbuni sau hidrogenul răspîndit în aer. Reuşeşti să transformi sticla într-un corp invizibil dacă o vîri într-un lichid al cărui indice de refracţie este identic cu al ei. pe cînd pulberea… fiecare fărîmă a căpătat însuşirea de a reflecta şi refracta raza de lumină care o atinge… Pricepi acum de ce lumina nu va izbuti să treacă aproape de loc prin pulberea de sticlă? Dar dacă torni în apă praful ăsta alb. Kemp. De ce? Fiindcă lumina. Şi asta din cauze identice. WELLS . dragul meu. Dacă spargi o bucată de sticlă. — Şi acum.OMUL INVIZIBIL O cutie din sticlă ordinară. într-un lichid mai dens decît apa. trecînd din apă în sticlă. De ce? Din pricină că pulverizarea ei a multiplicat enorm suprafeţele refringente. Şi dacă stai să te gîndeşti o secundă. nu suferă aproape nici o modificare. şi o pisezi pînă o faci pulbere. sticla incoloră şi transparentă s-a prefăcut într-un corp alb. Şi. foarte subţire.

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

ai să-ţi dai seama că sticla pisată poate deveni nevăzută chiar şi în aer, dacă indicele ei de refracţie poate fi modificat astfel ca să-l egaleze pe-al aerului. Căci, atunci, lumina trecînd din aer în sticlă nu va mai suferi nici o refracţie şi nici o reflecţie. — Da, da… făcu Kemp. Dar omul nu-i sticlă pisată … — Nu! Omul e mult mai transparent! — Ha! Asta-i o absurditate! — Şi asta o spune un doctor! Vai, cum uită omul toate cele! în zece ani ai uitat toată fizica pe care-ai învăţat-o? Ia gîndeşte-te puţin la obiectele fără număr care de fapt sînt transparente, dar nu par astfel. Hîrtia, de pildă, este făcută din fibre transparente, aşa-i? De ce, atunci, e albă şi opacă? Numai din aceeaşi pricină pentru care şi pulberea de sticlă e albă şi opacă. Unge cu ulei o hîrtie albă, adică umple cu ulei spaţiile dintre fibre, aşa încît doar cele două suprafeţe să mai rămînă refringente, şi hîrtia va deveni transparentă ca sticla! Şi nu numai hîrtia, dar şi fibrele de bumbac, de în, de lînă, de lemn, ba chiar şi oasele, Kemp, carnea, părul, Kemp, unghiile şi nervii! … întreaga maşină umană este de fapt alcătuită din ţesuturi transparente, incolore, cu excepţia hemoglobinei şi a pigmentului din păr. Uite ce puţin ne trebuie ca să ne putem vedea unii pe alţii! în cea mai mare parte a lor, fibrele din care-i constituită o fiinţă vie nu sînt, la drept vorbind, mai opace decît apa. — Desigur, desigur! exclamă Kemp. Chiar noaptea asta mă gîndeam la larvele marine şi la peştii gelatinoşi. — Aha, acum mai vii de-acasă! Toate astea le cunoşteam şi le purtam în minte cam la un an după ce părăsisem Londra, adică acum şase ani. Dar le păstram pentru mine. Eram nevoit să lucrez în nişte condiţii îngrozitoare. Hobbema, profesorul meu, era un escroc ştiinţific, un hoţ de idei, mă spiona într-una! Cunoşti, cred, escrocheriile din lumea ştiinţifică.

109

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

Pur şi simplu, n-aveam chef să-mi public descoperirea şi să împărtăşesc cu el succesul cercetărilor mele. îmi continuam lucrările; mă apropiam cu paşi repezi de transpunerea formulei mele în practică, în realitate. N-am spus nimănui nimic, pentru că doream ca descoperirea mea să apară în lume ca un trăsnet, doream să devin celebru dintr-o singură lovitură! Am abordat din nou problema pigmenţilor, ca să pun la punct unele lacune, şi la un moment dat, fără intenţie, absolut întîmplător, am făcut o descoperire de ordin fiziologic. — Şi anume? — Pigmentul roşu al sîngelui poate fi decolorat, poate ajunge incolor, înţelegi, fără să-şi altereze vreuna din funcţiile lui! Kemp scoase un strigăt de uimire. Nu-i venea să-şi creadă urechilor. Omul Invizibil se ridică şi începu să se plimbe prin încăpere. — Ai de ce să te miri. îmi amintesc de noaptea aceea. Era tîrziu de tot, peste zi mă stinghereau tot felul de studenţi idioţi, care căscau gura, aşa că lucram noaptea, uneori pînăn zori. Ideea mi-a năvălit în minte dintr-o dată, în toată splendoarea şi complexitatea ei. Eram singur, în laboratorul cufundat în linişte, scăldat în lumina strălucitoare şi plăcută a lămpilor înalte … îmi spuneam: E cu putinţă să faci ca un animal — un ţesut — să devină transparent! E cu putinţă săl faci şi invizibil! Invizibil în întregime. Doar pigmenţii părului… Dar stai! Şi eu aş putea să devin invizibil! am strigat deodată, dîndu-mi seama ce însemna să fii albino şi să ştii ce ştiam eu. Gîndul ăsta m-a copleşit. întrerupînd analiza la care tocmai lucram, m-am dus la fereastră şi am privit cerul înstelat. Repetam într-una: Aş putea deveni invizibil! Să realizezi un asemenea vis înseamnă să depăşeşti magia! Şi-mi făuream o viziune magică, pe care nici o îndoială nu venea s-o tulbure, asupra

110

H.G. WELLS - OMUL INVIZIBIL

a ceea ce poate reprezenta asta pentru un om. Mister, putere, libertate absolută … Nu întrezăream nici un fel de piedici. Gîndeşte-te şi tu! Eu, un asistent jerpelit, sărac lipit pămîntului, cu posibilităţi îngrădite, care-mi scoteam sufletul cu nişte dobitoci de studenţi dintr-un colegiu provincial, eu aş fi putut deveni un om invizibil! Te întreb, Kemp, dacă dumneata … Dar cine, spune-mi te rog, cine nu s-ar fi dăruit trup şi suflet unei idei cu asemenea perspective? Trei ani am muncit. Şi de îndată ce biruiam cîte un munte de dificultăţi, din vîrful lui întrezăream un altul. Noianul de detalii, de mărunţişuri! Exasperarea! Un profesor, un belfer de provincie, care te iscodeşte într-una … „Ei, cînd ai de gînd să-ţi publici cercetările alea?” Asta era veşnica lui întrebare. Şi studenţii, şi piedicile materiale! Trei ani de zile am dus viaţa asta! Şi, după trei ani de taină şi de chin, mi-am dat seama că era imposibil să-mi desăvîrşesc opera. Imposibil. — De ce? întrebă repede Kemp. — Lipsa de bani! fu răspunsul. Griffin se îndreptă spre fereastră. Se întoarse brusc. L-am jefuit pe bătrîn, l-am jefuit pe taică-meu. Banii nu erau ai lui, şi s-a omorît. XX. ÎN CASA DE LÎNGĂ GREAT PORTLAND STREET Tăcut, Kemp privi o clipă silueta fără cap din cadrul ferestrei. Apoi, străfulgerat de un gînd, tresări, se ridică, îl apucă pe Griffin de braţ şi-l îndepărtă iute de la geam. — Eşti obosit, şi eu stau jos, pe cînd dumneata te plimbi. Aşează-te pe scaunul meu.

111

Era în decembrie. încerc şi acuma sentimentul acela ciudat de înstrăinare. pe care mi-l inspira înfăţişarea de meschină respectabilitate şi de negustorie murdară ce-o căpătaseră locurile acelea … Nu-mi părea de loc rău după taică-meu.OMUL INVIZIBIL Se interpuse între Griffin şi fereastra cea mai apropiată. odaia s-a umplut cu aparatele pe care le cumpărasem din banii bătrînului. care a citit o rugăciune peste sicriu … un bătrînel jerpelit. Omul Invizibil rămase tăcut. îmi amintesc înmormîntarea. coasta de deal. O încăpere spaţioasă. Pe neaşteptate. trecînd prin meleagurile peste care odinioară se întindea satul. Dar mintea îmi era prea adîncită în preocupările mele. În curînd. care avea un guturai straşnic.H. şi bătrînul lui prieten de la colegiu. Pentru mine. îşi reluă firul povestirii: — Cînd s-a întîmplat asta. el fusese victima propriului său sentimentalism prostesc. apropiindu-se de sfîrşit. într-o hardughie dărăpănată. Făţărnicia societăţii îmi impunea să asist la înmormîntare. Lucrările mele înaintau acum cu repeziciune. WELLS . pline cu grămezi de piatră de zidărie şi cu bălării înalte şi ude… Parcă mă văd şi acum. Pretutindeni. de pe lîngă Great Portland Street. eu părăsisem de cîtăva vreme colegiul din Chesilstowe. nemobilată. uliţele se pierdeau în mirişti profanate de mîna omului. într-o mahala rău famată. pămîntiu şi gîrbovit. cu succes. dricul ieftin. bătută de vînt şi de ger. Îmi amintesc cum m-am întors în casa pustie. 112 . anul trecut. o siluetă neagră şi jigărită. dar în realitate nu aveam nimic comun cu toată treaba asta. păşind pe un trotuar lunecos şi umed.G. Un timp. ceremonia mizeră. cu odăi de închiriat. Am închiriat o cameră la Londra. Ce rămăsese acum din ele? O adunătură de ziduri bălţate şi corcite de nişte antreprenori care încercau să le prefacă întro hîdă parodie de oraş. Am fost la înmormîntarea tatălui meu. aşa încît n-am mişcat un deget ca să-i salvez onoarea.

Pe atunci încă nu simţeam cît sînt de singur. nu sînt raze Röntgen. Cînd m-am întors în odaia mea. despre vibraţiile astea am să-ţi vorbesc mai pe larg altă dată. este aşezat între două surse de radiaţii. în cea mai mare parte. întregul proces este consemnat în cifre. Kemp. de-a lungul Străzii Mari. mi-a răsărit pentru o clipă în faţa ochilor imaginea vieţii mele trecute. cu excepţia cîtorva chestiuni pe care am preferat să le memorizez. Nu. Faza principală se reduce la atît: obiectul transparent. aşezate în ordine. WELLS . 113 .OMUL INVIZIBIL Cum mergeam însă aşa. care-i destul de complicată. M-am întîlnit cu fata pe care o cunoscusem cu zece ani în urmă. Acolo se găseau lucrurile care mi-erau apropiate. mă aşteptau experienţele … Şi nu mai aveam de întîmpinat nici o dificultate. Trebuie să-l urmărim şi să-i luăm caietele. în caietele acelea pe care le-a ascuns vagabondul. care emană un soi de vibraţii eterice. Acolo mă aşteptau aparatele.G. toată metoda. cu benzină. Era o fiinţă extrem de banală. Prima experienţă am efectuat-o cu o bucată dintr-o ţesătură de lînă albă. în afară de punerea la punct a amănuntelor. mi le-am fabricat dintr-un motor obişnuit. dar pot afirma că sînt destul de bine perceptibile. Privirile noastre s-au încrucişat… Am simţit că mă îndeamnă ceva să mă întorc şi să-i vorbesc. dar mă gîndeam că viaţa mă făcuse aşa. Eram conştient de faptul că-mi pierdusem orice simţămînt. Acuma nu-i nevoie să intram în detalii. Toată peregrinarea asta prin locurile copilăriei îmi părea un vis. căruia vrei să-i reduci indicele de refracţie. viaţa cu deşertăciunea-i fără margini. am avut impresia că reintru în realitate. nu ştiu dacă undele astea ale mele au fost descrise. pe care le iubeam. Mai devreme sau mai tîrziu am să-ţi expun. nu-mi dădeam seama că am fugit de lume şi că m-am retras într-un pustiu. înainte de toate aveam nevoie de două dinamuri mici.H.

Deodată aud în spatele meu un mieunat. ducîndu-mă la fereastră. „Toate sînt pregătite.OMUL INVIZIBIL Era într-adevăr cea mai stranie privelişte să vezi ţesătura aceea moale şi albă fluturînd în scînteierea acestor fulgere eterice şi apoi mistuindu-se ca o fîşie de fum şi dispărînd! Nu puteam să-mi cred ochilor. Toată hrana mea se găsea într-un dulap din colţul odăii. săraca de ea! I-am dat puţin lapte.H. Şi. Ei. Cu mişcări stîngace am pipăit ţesătura şi am aruncat-o pe podea. WELLS . o pisică albă. Dar ca să oblici o pisică să înghită droguri. Bucata de lînă era acolo şi avea aceeaşi consistenţă ca totdeauna. — Aşa. s-a apucat să-mi adulmece odaia de jur împrejur. După ce-a băut laptele. ce vrei. o deschid şi chem încetişor pisica. şi i-am uns blana cu unt. — Şi ai supus-o experienţei? — Am supus-o experienţei. aveam un pat cu rotile. îmi zic în sinea mea.G. A trebuit să cam dibuiesc pînă s-o găsesc din nou. draga mea. Mă întorc şi văd afară. A venit frumos înăuntru. După asta a urmat o experienţă şi mai stranie. Mi-a fulgerat un gînd prin cap. cum îi zice? — Tapetum. Asta n-a mers. Făcusem eu asemenea vrăjitorie? Am întins mîna în gol. pe perna patului meu. şi te aşteaptă”. — A dat greş? — Cel puţin în privinţa a două elemente: ghearele şi materia aceea pigmentată — cum îi zice? —. ba chiar a început să toarcă. tapetum. cu intenţia evidentă de a se stabili la mine. nu-i treabă uşoară. era lihnită de foame. pe capacul cisternei. Kemp! Şi experienţa a dat greş. care se găseşte în fundul ochiului la pisici. jigărită şi tare murdară. După ce i-am dat substanţa decolorantă pentru pigmentul sanguin şi 114 . ca s-o fac să se spele. Ţesătura invizibilă peste care a nimerit a cam intrigat-o: să fi văzut cum se zbîrlea la ea şi cum scuipa! Am aşezat-o comod.

Bineînţeles. patul pe rotile. şi am aşezat-o pe aparat. Dar s-a trezit pe cînd mai era încă vizibilă — aşa. Şi cînd s-a „evaporat” în întregime.OMUL INVIZIBIL i-am făcut şi alte cîteva operaţii necesare. motorul. tendoanele. l-am lăsat să doarmă pe perna invizibilă şi m-am trîntit pe pat. Tocmai atunci bate cineva în uşă. n-a avut încotro şi a trebuit să plece. după ce-am adormit iarăşi javra. Nu prea voia să mă creadă baba. cu pernă cu tot. nu se mai desluşeau decît ochii întunecaţi şi ghearele. avusesem grijă s-o bandajez şi s-o fixez bine.H. cum ţi-am mai spus. ca s-o adorm. licărirea celor două puncte luminoase şi mirosul acela slab de cloroform. I-am desfăcut legăturile. foarte politicos. sticlind în aer ca două stafii. am deschis uşa. nu s-a volatilizat de loc. N-o fi mîţa mea?” „Probabil că le-aţi auzit din altă parte”. Se tot căznea să tragă cu ochiul prin odaie. Şi. ţesutul adipos şi vîrfurile perilor coloraţi. Tare curios trebuie să se fi părut bîrlogul meu: pereţii goi şi ferestrele fără perdele. stratul acela de pe coroidă. A trebuit să bîjbîi destul pînă să găsesc animalul. în cele din urmă. Am luat repede puţin cloroform şi. Era o bătrînă de la parter. trei sau patru ore. — Experienţa asta. Cel mai greu „s-au topit” oasele. aşa că n-a păţit nimic. cam ca o ceaţă — şi a început să miorlăie cu disperare. care mai trepida încă. cu creierii muraţi de băutură. — Curios! — Nu pot să-mi explic cauza. Zăcea încă în nesimţire. care mă bănuia că practic vivisecţia. care plutea în aer. pierind din faţa mea. fiind alcătuit dintr-o materie dură şi foarte iridiscentă. „Parc-auzii nişte miorlăituri pe-aici! îmi zice baba. Am oprit motorul. au mai rămas ochii ei. O baborniţă nenorocită.G. îi răspund eu. I am tras o lovitură: nimic. Se înnoptase de-a binele cînd am isprăvit. i-am administrat mîţei nişte opium. 115 . care n-avea pe lume decît o pisică. WELLS . — Cît a durat toată afacerea? întrebă Kemp.

oribile. Văzînd că nu se lipeşte somnul de mine.OMUL INVIZIBIL mort de oboseală. mi-am amintit iarăşi de înmormîntarea tatălui meu. dar nu mai aveam o picătură. începe să se mistuie … Am căzut într-un coşmar din acelea grele. fără noimă. Repetam iarăşi şi iarăşi în minte experienţa… Cu creierii înfierbîntaţi. De-atunci n-am mai văzut-o. O fi ieşit ea într-un tîrziu. văzînd că nu merge. dar. — Dacă n-o fi omorît-o cineva. dar nu se lăsa prinsă. Am încercat s-o prind. stătea la uşă şi miorlăia. Patru zile mai tîrziu.G. trăia încă şi se încurcase în nişte zăbrele pe Great Tichfield Street. cu ochii deschişi. ştiu asta. ca s-o dau afară pe fereastră. Apoi. Dumnezeu ştie de ce. Pe la vreo două. chiar şi pămîntul de sub picioare. sigur. pe coasta aceea de deal lugubră şi bătută de vînturi. am ieşit. fiindcă am văzut adunată acolo o mulţime de oameni care nu puteau pricepe de unde vine mieunatul acela jalnic… Rămase tăcut cîteva clipe. se fac nevăzute. Prin cap îmi mişunau mii de gînduri nebuloase. în cele din urmă am deschis geamul şi am făcut zgomot. Zăceam în neştire. Am încercat întîi s-o liniştesc cu vorba. Nu izbuteam să adorm. am încuiat uşa şi am început să hoinăresc cu noaptea în cap. m-am hotărît s-o gonesc. — După toate probabilităţile. îmi amintesc cît de zguduit am fost cînd am aprins lampa şi am dat peste ochii aceia rotunzi. Se lumina de ziuă. WELLS . Mereu dispărea şi mieuna într-una. din toate ungherele odăii. pisica a început să-mi miaune prin casă. se pierd în ceaţă. de un verde strălucitor. ca s-o gonesc. de ce nu? — Da. n-am vrut să te întrerup. visam că lucrurile din jurul meu se destramă.H. Apoi îşi 116 . de ce nu? Continuă. — Vrei să spui «ă la ora aceasta există liberă pe lume o pisică invizibilă? întrebă Kemp. care pluteau în aer… Aş fi vrut să-i dau pisicii puţin lapte. Nu voia să se liniştească cu nici un chip. pînă cînd totul. a fost omorîtă.

M-a surprins constatarea că acum. pe patul nefăcut… Stricnina e un tonic 117 . Cred că am urcat în susul străzii Great Portland. cînd strădania mea fusese încununată de succes. scăldat în razele soarelui. Am încercat să-mi reprezint superioritatea fantastică pe care ar putea s-o aibă un om invizibil în lumea asta. WELLS . Nu mă mai interesa nimic.H. dar senine.G. zadarnic încercam să-mi recapăt entuziasmul de la începutul cercetărilor mele. am îmbucat ceva.OMUL INVIZIBIL reluă monologul: îmi amintesc pînă în cel mai mic amănunt dimineaţa aceea care a precedat momentul experienţei decisive. mi-am administrat o doză mare de stricnină şi m-am culcat îmbrăcat. să urzească un plan de acţiune. pentru că banii îmi erau pe sfîrşite. realizarea ei îmi apărea cu totul lipsită de interes. Şi trebuia s-o fac curînd. Un singur gînd limpede îmi sălăşluia în creier: opera mea trebuie dusă pînă la capăt! Eram încă stăpînit de ideea mea fixă. supravegheaţi de însoţitoarele lor. îmi dădeam însă bine seama că era numai o stare trecătoare. Eram extenuat. datorită surmenajului şi nesomnului. În cele din urmă m-am trezit pe creştetul lui Primrose Hill. deoarece îmi amintesc că am zărit barăcile din strada Albany şi nişte soldaţi călări care ieşeau de-acolo. într-un tîrziu m-am tîrît pînă acasă. Creierul meu obosit încerca să se orienteze. Ştiam că drogurile sau odihna îmi vor ajuta să-mi recapăt energia. pasiunea aceea de a cerceta. Pe deal se zbenguiau copii. Da. apatic. care anul acesta au precedat ninsoarea. Adevărul este că încordarea supraomenească în care trăisem timp de aproape patru ani de muncă neîntreruptă mă făcuse incapabil de orice simţire. mă simţeam rău şi eram stăpînit de o senzaţie ciudată. care mă împinsese pînă la a păta cu noroiul dezonoarei bătrîneţea tatălui meu. Am început să privesc în jurul meu. una din zilele acelea geroase. aşa trebuie să fi fost. Era o zi însorită de ianuarie.

WELLS . să scoată moleşeala dintr-un om … — E Diavolul curat. deşi e situată într-un cartier rău famat. ştia el prea bine! (Se vede că baborniţa pălăvrăgise. Cunoşti starea asta? — O cunosc. nu glumă. Mă fulgeră deodată un gînd teribil: ăsta ar putea să surprindă ceva din secretul meu! încerc să mă strecor între el şi sursa de radiaţii pe care-o înjghebasem. Epoca paleolitică într-o fiolă. ba chiar să mă şi ameninţe. — Cineva bătea de zor în uşă. Dacă au să-l tragă cumva pe el la răspundere pentru asta? Am dezminţit povestea cu pisica. care pedepsesc foarte aspru practica vivisecţiei. Kemp. dar omul nu s-a lăsat cu una. un bătrîn polonez. — M-am trezit înviorat.G.OMUL INVIZIBIL grozav. între noi fie vorba. Chinuisem o pisică în noaptea aceea. a bombănit ceva în legătură cu dreptul lui de-a intra în odăile chiriaşilor… Dar eu. şi reuşeşte. cu două şi s-a luat de mine pe altă temă: cum că trepidaţiile motorului scuturau toată casa. într-o stare de excitaţie nervoasă. îl apuc de guler — i-au cam pîrîit bătrînului oasele — şi-l trimit de-a berbeleacul 118 .) Dorea neapărat să cunoască amănuntele în legătură cu fapta-mi infamă. fără să mai lungesc vorba. cu ramă de argint. iscodind peste tot cu ochii. pe deasupra ochelarilor lui nemţeşti. Era proprietarul meu. Purta pe el un caftan cenuşiu şi-şi tîra picioarele în nişte papuci slinoşi. A protestat. Mi s-a vîrît în odaie. A început să-mi pună tot soiul de întrebări. rosti Kemp. era adevărat.H. de ascuns? E legal ceea ce fac? Nu-i cumva periculos? Doar nu plătesc o para chioară peste chiria obişnuită! Şi să nu uit că stau într-o casă care a fost întotdeauna foarte respectabilă. Am început să-mi ies din fire. îi dădea într-una cu legile din ţara asta. Mişcarea asta i-a aţîţat şi mai mult curiozitatea. Asta. M-a luat iarăşi la interogatoriu: cu ce mă ocup eu? De ce trăiesc atît de izolat. „Cară-te de-aici!” strig eu.

119 . Din acel moment am început să-mi fac preparativele. Trîntesc uşa. cu cele trei caiete ale mele sub braţ şi cu carnetul de cecuri în buzunar — toate astea au rămas acum în mîna vagabondului aceluia — m-am dus la cel mai apropiat oficiu poştal şi le-am expediat pe adresa unui birou din Great Portland Street. cînd m-a simţit că umblu în urma lui! Era o plăcere să-l vezi… Trec pe lîngă el. pe urmă a coborît scările. Bătrînul s-a apropiat cu frică de uşa mea. ar fi însemnat să pierd prea multă vreme. în cele din urmă s-a cărat. încercasem să nu fac nici un zgomot. Am pornit la acţiune. Cîtăva vreme. Ce-a mai sărit. în bună parte depuse la bancă. Tremuram de furie din cap pînă în picioare. La întoarcere. o încui şi mă aşez pe un scaun. În seara şi apoi în noaptea aceea s-a petrecut totul. Nu ştiam ce are de gînd şi nici măcar ce-ar fi avut dreptul să facă. Numai că acest incident a cam precipitat mersul lucrurilor. simţeam că mă apucă furia. dar nu l-am luat în seamă. care primeşte scrisori şi colete la post-restant.OMUL INVIZIBIL în propriul lui coridor. Intru în odaie şi trîntesc o dată uşa. datorită substanţei decolorante a pigmentului sanguin pe care o înghiţisem.H. bătrînul a făcut pe afară un tărăboi. de-a sculat toată casa-n picioare. de se cutremură toată hardughia. Mă aflam încă sub stăpînirea senzaţiei de greaţă şi de ameţeală. o percheziţie a odăii… La gîndul că opera mea putea fi descoperită sau întreruptă tocmai acum. de altfel. Ieşind din casă. aşa că numi puteam îngădui cheltuiala unui mutat. s-a codit. Şi. cînd atinsesem desăvîrşirea.G. mă auzise pesemne cînd am închis uşa. îl văd pe proprietarul meu că urcă tiptil treptele. Să mă fac nevăzut! Era o ispită la care nu puteam rezista! Dar după asta ar fi urmat o anchetă. Se holbează la mine cu nişte ochi cît cepele. ca ars. Să mă mut în altă parte. în lături. WELLS . A stat puţin. nu mai aveam decît vreo douăzeci de lire.

care-mi aducea un ordin de evacuare. Am încuiat uşa şi m-am îndreptat spre oglindă. dar eram stors de vlagă. Din fericire. apoi nişte paşi care se îndepărtau… dar care au revenit după scurtă vreme. Dar nu m-am lăsat… într-un tîrziu. ei şi. mai subţiri… în cele din urmă” puteam să văd prin transparenţa lor toată dezordinea îngrozitoare din odaie… Am închis ochii. împleticindu-se prin coridorul întunecat. puţin îmi păsa! Niciodată n-am să uit zorii acelei dimineţi şi senzaţia de groază care m-a cuprins cînd mi-am pus mîinile în faţa ochilor. Cuprins de un acces de furie. Pielea mă ustura. WELLS . Iarăşi bătăi. Păreau făcute din sticlă fumurie. de greţuri. locuiam singur în cameră şi nu-i păsa nimănui de mine. Din cînd în cînd oftam. O noapte de torturi şi de spaime. dar se pare că observase ceva tare ciudat la mîinile mele. fără să mă clintesc din loc. de parcă stăteam pe jăratic. fiindcă imediat şia ridicat ochii să-mi vadă mutra… … Şi a rămas încremenit. mîinile îmi apăreau din ce în ce mai diafane. Dar mi-am încleştat dinţii şi am răbdat totul. A scăpat din mînă luminarea. cu gura căscată. Era proprietarul. Credeam că-mi dau sfîrşitul. gemeam. Din gîtlej i-a ieşit un fel de urlet nearticulat.G. Acum înţelegeam de ce miorlăise pisica atît de jalnic înainte de i-am dat cloroform. Apoi tăcere. cu somaţie cu tot. i-am înţeles groaza… Faţa mea era albă. M-am chinuit îngrozitor.OMUL INVIZIBIL cînd am auzit nişte bătăi insistente în uşă. Cineva încerca să strecoare o hîrtie albastră pe sub uşă. îmi întinse hîrtia … Ei. albă ca marmura. Pe măsură ce afară se lumina mai tare. mam ridicat şi am deschis larg uşa. dar şi 120 . „Ce este?” am întrebat. şi a luat-o la fugă. şi întreg corpul îmi ardea. sau aşa ceva. Privindumă. îmi trecuseră durerile. de leşinuri. Nu mă aşteptam să sufăr atît.H. mi-am pierdut cunoştinţa. M-am trezit în întuneric. vorbeam de unul singur.

Nimerind peste zdreanţa aia de lînă şi peste perna invizibilă. îmi recăpătasem puterile. ca să-i feresc de lumină. Or fi căzut pesemne pe capacul cisternei. Bătăile în uşă se înteţeau. Am simţit nevoia să mă apuc cu mîinile de masă şi să-mi lipesc fruntea de oglindă. pe care fie montasem cu cîteva zile înainte. Trebuia să înlătur şi acele ultime urme vizibile. mai străvezii ca ceaţa. nimic altceva decît două pete: de pigment. Am dormit toată dimineaţa. dar nu mă mişcăm din loc… În cele din urmă.G. să dispară. căutînd să fac cît mai puţin zgomot. care mai rămăseseră în dosul retinei. M-am tîrît pînă-n dreptul oglinzii de bărbierit. mă apuc să demontez piesele aparatului şi să le împrăştii prin odaie. ca să cîştig timp.H. Scrîşneam din dinţi. foarte slabe. În clipa în care deschideam fereastra. Pe la prînz mă trezeşte un ciocănit în uşă. Cineva o împingea într-una. oasele şi arterele începeau să se piardă în ceaţă. şi o pată cafenie de pe degete — urma unui acid. se mai vedeau doar vîrfurile unghiilor — materie moartă — albe-străvezii. uşa a trosnit din toate balamalele. Auzeam acuma distinct glasul proprietarului şi încă două glasuri. strig eu. ca să fac imposibilă reconstituirea lui. „Îndată”.OMUL INVIZIBIL pleoapele se făcuseră străvezii. Nu vedeam nimic în oglindă. La început mă simţeam neputincios ca un prunc — doar nu puteam să păşesc cu nişte picioare pe care nu le vedeam! Mă simţeam slăbit şi mă chinuia o foame cumplită. au rezistat. WELLS . M-am ridicat cu greu în picioare. Cineva şuşotea în dosul uşii. 121 . încercînd să spargă broasca. Dar lacătele puternice. m-am culcat. Sar în picioare şi. în sfîrşit. Mă ridic în capul oaselor şi trag cu urechea. Membrele deveneau sticloase. le-am luat şi le-am aruncat pe fereastră. după ce mi-am tras un cearşaf peste ochi. Cei din urmă s-au făcut nevăzuţi nervii mici şi albi. Mi-a trebuit un efort supraomenesc al voinţei ca să mă smulg şi să mă tîrăsc înapoi la aparat.

cînd au găsit camera goală … Unul dintre derbedei s-a repezit la fereastră. Voiam să văd ce avea să se întîmple. Fiind invizibil. cu buze groase se oprise la două degete de faţa mea. 1 Argoul londonez. Proprietarul era însoţit de cei doi fii vitregi ai lui — doi găligani de vreo douăzeci şi trei.G.OMUL INVIZIBIL Obrăznicia lor m-a scos din fire. şi am dat drumul la gaz. Am îngrămădit în mijlocul camerei nişte hîrtii. Mînia mea se topise. Îţi poţi imagina figurile lor. dar mi-am stăpînit pumnul încleştat.H. S-au repezit cu toţii la dulap: iarăşi nimic. de nimeni ştiut. a deschis-o larg şi s-a uitat afară. am continuat în grabă să răvăşesc toate lucrurile. împingînd puţin oblonul în urma mea. Privea de-a dreptul prin mine. venind lîngă el. Era cît peaci să-i ard una în mutra aia imbecilă. 122 . După ce-au spart o scîndură şi au smuls belciugele lacătelor. făcînd loc unui sentiment de mîndrie extraordinară: iată-mă stînd afară. Uşa era zguduită de nişte lovituri straşnice. paie. în spatele lor îşi întindea gîtul vrăjitoarea aceea bătrînă de la parter. În cele din urmă au ajuns la concluzia că nu se putea să le fi răspuns eu dinăuntru. am ieşit pe fereastră. De furie. Sau ciorovăit multă vreme. Am închis gazul. cu ochi iscoditori. că li s-o fi părut doar. La fel au privit şi ceilalţi. în idiş şi în cockney1. agresorii au apărut în cadrul uşii larg deschise. Ţin minte că fremătam de furie. izbeam cu pumnii în pereţi. Mutra-i bărboasă. şi privind la aceşti patru oameni — intrase şi baborniţa înăuntru şi-şi rotea bănuitoare ochii de jur împrejur. carton de împachetat… tot ce era bun de ars. Apoi bătrînul s-a aplecat şi şi-a vîrît capul sub pat: nimic. Tremurînd de furie. eram în perfectă siguranţă. şi m-am cocoţat pe capacul cisternei. WELLS . Nu reuşeam să găsesc chibriturile. douăzeci şi patru de ani.

care susţinea că mă ocupam cu vivisecţia. după cum mi-am dat seama mai tîrziu. Baborniţa a ţinut şi ea să mi se uite în dulap şi pe sub pat. începuseră cu toţii să cam dea din colţ în colţ. Un alt chiriaş — un zarzavagiu. Pîndesc un prilej favorabil. Ce mutre îngrozite au făcut!… Şi. fiindcă nu găsiseră „monstruozităţile” la care se aşteptau.H. trec pe pervazul ferestrei. Am intrat într-o sufragerie şi i-am aşteptat să vină jos. Cînd au coborît la parter. l-au chemat înăuntru şi s-au apucat să-i toarne diverse aiureli. m-am strecurat din nou sus. secretul meu ar putea fi în mare măsură dezvăluit. Am reuşit în felul ăsta să distrug amîndouă aparatele. WELLS . sar în cameră şi. poziţia lor faţă Ide mine era destul de delicată. pe cînd cei din odaie încercau să se dumirească asupra exploziei. şi am dat foc maldărului de hîrtii şi de lesturi. mă reped la cele două dinamuri care erau aşezate unul peste celălalt. invocînd ca dovadă dinamurile şi emiţătoarele de radiaţii. Făceau tot felul de presupuneri şi aduceau la argumente cu duiumul. 123 . m-am strecurat în coridor şi am coborît tiptil scările. Îmi fulgeră deodată prin cap ideea că dacă emiţătoarele mele atît de ciudate la înfăţişare ar cădea în mîna unui individ perspicace şi bine pregătit. care împărţea camera vecină cu un măcelar — apăru pe palier. într-o englezească stîlcită. şi-l trîntesc pe cel de deasupra. zăvoriseră uşa de la intrare).G. am înţeles că proprietarul era de acord cu bătrîna.OMUL INVIZIBIL ca o pisică — aceşti oameni care se căzneau să pătrundă enigma existenţei mele … Pe cît mi-am putut da seama din limbajul lui poliglot. „Băieţii” îl contraziceau. Unde mai pui că se simţeau şi puţin încurcaţi: din punct de vedere legal. erau însă cam dezamăgiţi. fiindcă se temeau de întoarcerea mea (deşi. ocolind-o pe bătrînă. cu o cutie de chibrituri. şi pretindeau că aş fi electrician. am mai îngrămădit acolo scaunele şi aşternutul.

nu alta. m-am poticnit de vreo două ori şi. — Şi ai dat foc casei? exclamă Kemp. gigantice.H. să trăiesc din plin situaţia mea extraordinară. uluit la sticlele lui.OMUL INVIZIBIL am dat drumul gazului şi. care s-ar fi trezit în ţara orbilor! Simţeam o poftă nebună să fac farse. Se uita. mutra lui prostită mi s-a părut 124 .G. fără îndoială … Am desfăcut încet zăvoarele uşii de la intrare şi am ieşit în stradă. pentru că-mi impusesem să nu mă uit în jos. să le arunc pălăriile din cap … într-un cuvînt. cu ajutorul unui tub de cauciuc. l-am dirijat asupra flăcărilor. mă învăţasem să merg destul de bine. să-i bat pe spate. cu o stîngăcie surprinzătoare. Dar abia ieşisem în Great Portland Street (locuinţa mea se găsea în vecinătatea magazinului aceluia mare de pînzeturi de pe-acolo). ÎN OXFORD STREET Cînd coborîsem prima dată scările. însoţită de un zdrăngănit de sticle ciocnite. datorită faptului că nu-mi vedeam picioarele. — Am dat foc casei ! Era singurul mijloc de a face să mi se piardă urma ! Şi apoi. pe care acuma puteam cuteza să le întreprind. XXI. într-adevăr. am reuşit să apuc balustrada. WELLS . să sperii oamenii. Ce să-ţi spun. Deşi izbitura mă durea. Eram invizibil ! Abia acuma începeam să-mi dau seama de avantajul extraordinar pe care mi-l oferea noua mea însuşire. cînd deodată primesc în spate o lovitură. am întîmpinat o dificultate neaşteptată. Mă-ntorc şi văd un om care căra un coş cu sifoane. să mă dărîme. Acuma. casa era asigurată. nu glumă. sărmanul. în minte îmi încolţeau cu miile planurile unor acţiuni temerare. starea mea sufletească era exuberantă ! încercam senzaţia unui om cu ochi buni. cînd am ajuns pe trotuarul drept.

dar aglomeraţia era prea mare. În urma incidentului cu birjarul. amintindumi că mai primisem acolo un ghiont serios. oamenii ieşeau din prăvălii. oiştea unei cabriolete care mergea agale m-a lovit zdravăn în omoplat.H. cu zgomot are. Am traversat repede strada. şi degetele lui întinse m-au lovit după ureche cu o cruzime barbară. fără nici o împotrivire. Nu ştiu ce s-a mai întîmplat acolo. WELLS . salvatoare: să mă ţin pe urma trăsuricii. Mă temeam că în curînd aveam să fiu prins la înghesuială. Pe deasupra. am evitat cu mişcare pripită. încolţise în mine teama de a nu fi descoperit. M-am ferit din drumul unei trăsuri. încît am rîs în gura mare. un cărucior de copil şi m-am trezit în spatele cabrioletei. i l-am smuls din mîini şi l-am ridicat în aer. fără să-mi pese pe unde apuc. m-am lipit cu spatele de vitrina unei prăvălii. şi atunci aş fi fost în mod inevitabil descoperit. dar pavajul Aera prea zgrunţuros pentru tălpile mele. cu gîndul să mă strecor afară din toată învălmăşeala asta. lăsat să-i iau coşul. Am îmbrîncit un băiat de la o măcelărie — din fericire. care stătea în faţa unei cîrciumi.OMUL INVIZIBIL atît de comică. sa repezit să prindă coşul. am pornit-o la drum. M-am pierdut în valul e oameni care se îmbulzesc în fiecare după-amiază e Oxford Street. puştiul nu s-a ostenit să se întoarcă pentru asemenea fleac — m-am furişat pe după trăsura birjarului. Mi-a venit atunci o inspiraţie fericită. Am încercat să intru în mulţime. şi peste cîteva minute călcîiele mele unseseră numai răni. văzduhul s-a umplut de ţipete. I-am trîntit birjarului coşul în cap. care mă dureau. Dar un idiot de birjar. Arn căutat să merg pe marginea drumului. şi. cu sifoane cu tot. „În coşul ăsta sa băgat Dracu!“ am strigat eu. În jurul meu. care spre norocul meu nu era aglomerată. prin şanţul de scurgere. 125 . trăsurile se opreau din mers… Mi-am dat seama că mă vîrîsem într-o situaţie periculoasă şir kblestemîndu-mi dobitocia. a început forfoteala paşilor.G.

îmi vine o idee strălucită. smiorcăindu-mă — erau primele semne de răceală — cu spatele plin de lovituri. Starea mea sufletească era cu totul opusă aceleia cu care mă avîntasem în lume abia cu zece minute mai înainte. încît alergam şi plîngeam. adulmecînd într-una. cînd deodată o cucoană deşirată chemă trăsura. nu-mi trecuse prin cap că. totuşi. pînă după Tottenham Court Road. intenţionînd să tai drumul pe la nord de muzeu. ci dîrdîiam de-a binelea.H. Ţinea în mînă vreo cinci-şase cărţi. în săritura mea. spre Bloomsbury Square. am scăpat ca prin urechile acului de roţile unui vagon de tramvai. dîrdîind şi. care tocmai o zbughise afară din clădire. s-a luat după mine. eram supus intemperiilor şi tuturor consecinţelor respective ! Pe neaşteptate. pot spune chiar că nu tremuram numai. tocmai la timp ca să nu mă ciocnesc cu ea. dar uite că pe-atunci. transparent sau nu. 126 . cu etichete galbene. speriat. Eram răcit cobză. Astăzi mă mir cum de-am putut fi atît de idiot. Am sărit jos. un cotei alb. Ia închipuie-ţi. WELLS .OMUL INVIZIBIL care înainta încetişor. într-o zi senină de ianuarie ! Pojghiţa de noroi care acoperea strada era aproape îngheţată. într-adevăr. Cînd am ajuns în piaţă în dreptul „Societăţii farmaceutice”.G. Ocolesc în fugă trăsura şi mă urc în ea … Şi aşa. Am luat-o în sus. şi absurditatea situaţiei mele mă enerva într-un aşa hal. Ne croiam cu greu drumul prin dreptul lui Mudies1. Tremuram şi mă miram de întorsătura pe care o luase aventura mea. 1 Bibliotecă publică din Londra. nu era uşor să fii invizibil ! Singurul gînd care mă stăpînea acum era cum să fac să ies din încurcătura în care mă băgasem. am călătorit în trăsură de-a lungul străzii Oxford. ca să ies într-un cartier mai liniştit. care se făceau din ce în ce mai simţite. să fii gol puşcă.

cît şi din gloata de pe trotuare. Nu puteam spera să mă strecor printr-o mulţime atît de compactă. manifestanţii intonaseră imnul Cînd îţi vom vedea faţa ? Mi s-a părut că durează o veşnicie pînă cînd valul de oameni s-a scurs de-a lungul trotuarului din faţa mea. Dar nici să fug înapoi nu voiam. şi începe javra asta să latre şi să sară. uitîndu-mă mereu înapoi. „Ia uiteaici!” face unul dintre ei. La început n-am băgat de seamă că doi puşti se opriseră în dreptul grilajului. „Un’ să mă Organizaţie cu caracter religios şi pretins filantropic. Deodată. Ei. Mă uit în lungul străzii şi văd o mulţime de oameni care înaintau dinspre Russel Square.G. erau costumaţi cu bluze roşii şi purtau stindardul Armatei Salvării1.OMUL INVIZIBIL Pînă atunci nu-mi dădusem niciodată seama că pentru un cîine nasul reprezintă ceea ce pentru om reprezintă ochiul. a şovăit şi. după cum înţelegeam eu prea bine. mi-era teamă să mă îndepărtez iarăşi de casă. arătînd. alcătuită pe baze militare în 1865. alcătuită atît din entuziaşti care cîntau în mijlocul drumului. lîngă mine. WELLS . şi am străbătut o bucată din Montague Street. „Bum. care-şi bătea joc de ei.H. Cîinii percep mişcările unui om graţie simţului olfactiv. Mă gîndeam să rămîn acolo pîn’ ce avea să treacă puhoiul de oameni. aşa precum cei din specia mană percep aparenţa vizibilă a acestui om. ridicîndu-şi coada. Cu o inconştientă ironie. bum !” — rezonanţa de tunet a tobei mă asurzea. 1 127 . bum. vîntul îmi aduce la ureche o frîntură de cîntec. că e conştienta „e existenţa mea! Am traversat iute Great Russel Street. intimidată de vacarmul străzii. a întins-o înapoi spre Bloomsbury Square. Noroc că javra aia de cîine s-a oprit. şi atunci am luat instantaneu o hotărîre: m-am urcat în grabă pe treptele albe ale unei case din faţa grilajului muzeului.. pînă ce mi-am dat seama încotro mă îndreptam.

cu glasul răguşit de emoţie. „Ce s-a întîmplat?” … a întrebat cineva. Un trecător s-a oprit locului. Ca atunci cînd umbli cu tălpile prin noroi. unde au dat de nişte urme proaspete de noroi. dar ei nici gînd să se care.OMUL INVIZIBIL uit ?” întrebă celălalt. Iute am făcut un salt pînă sub arcada clădirii învecinate Dar celălalt puşti era destul de isteţ ca sămi poată urmări mişcarea. blestemata lor curiozitate îi ţinea pe loc. pe treptele proaspăt spălate. bum — îţi vom vedea — bum. bum. bum — faţa ? Bum. S-a oprit şi o fată. bum ! Cînd — bum. Arăta cu degetul exact înspre picioarele mele. aicea. bă. golanul îşi revenise din uimire şi începuse să zbiere cît îl ţinea gura : „Au sărit picioarele peste zid !” S-au repezit cu toţii spre casa vecină. şi puştiul m-ar fi atins. „Ce chestie ! dom’le ! exclamă cel mai mare. Am înaintat un pas Speriat. Şi na mai venit jos. Şi îi curgea sînge dintr-un picior!” În cele din urmă. bum!” … „Dacă nu s-a urcat unu cu picioarele goale pe scările astea. Mulţimea îi înghiontea. ia uite colo. băiatul a dat un ţipăt şi a sărit înapoi. înainte ca eu să fi apucat să cobor treptele şi să ajung pe trotuar. nu-i aşa?” Stă ce stă. „Bum. Deodată… „Ia uite.G. pe treapta de jos şi pe caldarîm. să vadă ce voia băiatul să prindă. la urmele astea de picioare goale. Ted!” ţipă ăl mai mic dintre cei doi detectivi. se codeşte şi pe urmă vine spre mine. încă o clipă. Grozavă chestie ! Parcă-i fantoma unui picior. să mă stuchi între ochi! conchide puştiul.H. aruncîndu-i de colo-colo ca pe nişte mingi. „Uite. cu mîna întinsă. WELLS . Mă uit iarăşi în jos. şi ce văd? Conturul picioarelor îmi apărea schiţat de picăturile de noroi cu care mă stropisem ! O clipă am rămas ca paralizat. Mi-am dat seama ce aveam de făcut.” Îmi arunc şi eu ochii în jos şi văd că ţîncii se zgîiau la urmele de noroi lăsate de tălpile mele goale. grosul mulţimii a trecut. „Picioare ! Ia uitaţi ! Picioare care umblă !” 128 .

parcă se jupuise pielea de pe ele şi. iar urmele au început să dispară. pentru că întreaga adunătură ar fi fost pe urma mea. să-mi trag răsuflarea. Se stîrnise un adevărat potop de exclamaţii şi de întrebări. studiau urma unui picior gol (mai călcasem şi într-o băltoacă din Tavistock Square). 129 . stupefiaţi. am înconjurat în fugă rondul din Russel Square. De două ori m-am învîrtit în cerc în jurul unor colţuri de stradă … de trei ori am traversat drumul şi m-am întors pe propriile-mi urme… Şi aşa. am trecut ca fulgerul printre ei şi.H. am fugit la timp. mai şi şchiopătam. Zărind un orb care se apropia de mine.OMUL INVIZIBIL Toată lumea de pe stradă. aşa. alergam cît mă ţineau picioarele . Această nouă revărsare a mulţimii m-a oprit şi pe mine. cu nişte mutre uluite. precum fusese pentru Robinson Crusoe solitara lui descoperire. Alergătura asta mă încălzise întrucîtva. în felul ăsta. Cu preţul de-a fi răsturnat un tînăr care-mi stătea în cale. Nu prea era timp de dat explicaţii. peste o secundă. Am pornit cu ceva mai mult curaj prin labirintul străduţelor puţin umblate. pînă mi le-am curăţat. iar gîtlejul mă ustura — atît de adînc se înfipseseră degetele birjarului! Nu mai vorbesc de pielea gîtului. Spinarea îmi înţepenise şi mă durea. pentru că mă tăiasem la un deget. încetul cu încetul. căscau ochii la urmele lăsate de picioarele mele. picioarele mi sau încălzit şi noroiul de pe ele s-a uscat. dispăreau toate indiciile.G. Din toată ceata urmăritorilor mei nu mai rămăsese decît un grup de vreo doisprezece oameni . afară de cei patru urmăritori ai mei. în timp ce vreo şase-şapte indivizi. pe lîngă toate. o urmă de picior la fel de singuratică şi de enigmatică pentru ei. dar i-a ţinut în loc şi pe ei. WELLS . şi mi-am frecat bine picioarele. care se întretăiau în toate sensurile prin cartierul acela. plină de zgîrieturi lăsate de unghiile acestor degete! Cît despre picioare. în cele din urmă m-am oprit. se scurgea pe urmele procesiunii.

care mă aşteptau la biroul din Great Portland Street.H. culmea! ninsoarea. aparatele. continuă! XXII. a început în ianuarie. în flăcări! Salvasem numai carnetul de cecuri şi cele trei volume de însemnări. Oameni în toată firea şi băieţandri fugeau de-a valma. apoi mai mulţi. — Da. oricît mă străduiam.OMUL INVIZIBIL tîrîş-grăpiş. Ardea undeva. Kemp privi nervos pe fereastră. LA „OMNIUM” — Aşadar. Ce vrei. hainele. omul rămînea locului. şi. nu mă puteam împiedica să strănut din cînd în cînd. 130 . făcu el. viaţa asta nouă. Prinsesem o răceală zdravănă şi. care se îngroşa pe deasupra acoperişurilor şi a firelor de telefon. la care sunt şi acuma condamnat. din temelii… Omul Invizibil făcu o pauză şi rămase pe gînduri. Auzind nişte înjurături care veneau din văzduh. strigînd prin mijlocul străzii. peste grădiniţa în care nimerisem se lăsa încet un văl subţire de nea. catifelat . Dacă a existat vreodată un om care şi a înecat singur corăbiile. mă aduceau la disperare! Cineva a început să alerge. cum am putut. WELLS . tremuram de frig. Dar cîinii… Ah. mă temeam de intuiţia lui subtilă ! O dată sau de două ori m-am ciocnit din întîmplare de cite un trecător. înmărmurit. Eram încredinţat că arde locuinţa mea. Deodată am simţit pe faţă ceva moale. totul zăcea acolo. tot ce agonisisem. depunîndu-se pe mine. cu botul întins după mine… Ei bine.G. apoi eu eram acela! Ardea toată casa. o dată cu primul viscol. Parcă fugeau în direcţia locuinţei mele! întorc capul şi văd în josul unei străzi o trîmbă de fum negru. După el alţi cîţiva. mă dădea în vileag! Eram istovit. fiece cîine care-mi ieşea în cale se apuca îndată să adulmece curios.

Ştiam însă prea bine ce spaimă. nici un ajutor. spectrul mizeriei. cu toate astea. o curiozitate de bîlci… Şi. n-am putut înjgheba nici un plan de acţiune. Singura mea năzuinţă era să mă adăpostesc de ninsoare. carne. Dar pînă şi aici erau încuiate uşile… M-am aciuat lîngă intrarea aceea spaţioasă. în fine. ar fi însemnat să mă trădez singur şi… să devin un specimen de panoramă. Dar chiar şi pentru mine. fiinţă nevăzută.OMUL INVIZIBIL gemeam de durere şi mă simţeam îngrozitor de nenorocit. scandalul care s-ar fi iscat dacă aş fi fost descoperit. Imediat. haine. viscolul. unde găseşti de toate. s-a oprit în dreptul meu o trăsură. Nu exista în lumea întreagă nici o fiinţă omenească în care să fi putut avea încredere. apoi. nu-mi suna în urechi şi n-aveam înaintea ochilor decît frigul. După o vreme. tot ce vrei.H. un individ în uniformă — cunoşti genul acela de personaje cu „Omnium” la şapcă — s-a repezit să 131 . casele înşirate pe străzile Londrei erau încuiate. WELLS . mai curînd decît un magazin. ce reacţie de cruzime şi de brutalitate ar fi stîrnit încercarea mea de capitulare! Cîtă vreme am rătăcit pe străzi. Abia pe urmă aş fi fost în stare să-mi adun gîndurile şi să văd ce aveam de făcut. nu eram decît pe jumătate convins că sînt întradevăr invizibil. de nepătruns… Nu simţeam. Nu aveam nici un adăpost. rufărie. Şi. Dacă aş fi destăinuit cuiva secretul meu. să mă învelesc cu ceva şi să simt în oase puţină căldură. hala aia imensă. M-am întors pe drumul care ducea din Gower Street spre Tottenham Court Road şi am ajuns în faţa lui „Omnium”. Ştii. fusesem la un moment dat aproape gata să-l opresc pe primul trecător şi să mă las în voia îndurării lui. articole de băcănie. pînă şi uleiuri pentru pictori! O gigantică adunătură de prăvălii îngrămădite aiurea. Crezusem că am să găsesc bazarul deschis. zăvorite. baricadate. noaptea… În starea asta de spirit mi-a venit deodată o idee strălucită. mobilă.G.

în sfîrşit. unde se găseau de vînzare coşuleţe de excursie şi mobilă de răchită. ca să capăt o înfăţişare cît de cît omenească. începu să aşeze la loc. tare iuţi în mişcări. apoi să-mi scot cărţile şi banii de-acolo de unde mă aşteptau.G. să-mi găsesc pe undeva o cameră şi să pornesc la elaborarea planurilor pentru exploatarea cît mai deplină a avantajelor — a superiorităţii asupra semenilor mei — pe care mi le conferea însuşirea de a fi invizibil (pe-atunci încă mai credeam aşa).H. diversele 132 . îmi ziceam că după aceea voi avea toată libertatea să fur ceva hrană şi îmbrăcăminte şi să găsesc niscaiva mijloace de „reîncarnare”.OMUL INVIZIBIL deschidă larg uşa. WELLS . Nu mă simţeam nici acolo în siguranţă. mi-am găsit un culcuş pe un vraf de saltele de puf. pînă am nimerit într-un raion imens. să dorm pe vreunul din paturi. Planul îmi părea acceptabil. Ora de închidere sosi destul de curînd. Era lumină aici. împăturite. şi. îmi propusesem să hoinăresc prin magazin. mănuşi. unde erau depozitate o sumedenie de paturi. M-am căţărat pe stiva de paturi şi. am umblat mai departe în neştire. Am observat — nu trecuse mai mult de un ceas de cînd îmi găsisem culcuşul pe saltelele acelea — că se trăgeau obloanele şi că clienţii se îndreptau spre ieşire. cu o agilitate puţin obişnuită. Apoi o trupă de tineri. Şi. Ideea mea era următoarea: să-mi procur haine şi să mă înfofolesc de sus pînă jos. Trebuia să fiu însă foarte atent la cele două sau trei grupuri de vînzători şi de clienţi care se mai foiau pe acolo. pentru că lumea se tot învîrtea în sus şi-n jos. la un etaj mai sus. am ajuns în cele din urmă într-o încăpere mai largă. tot rătăcind prin magazin (nimerisem la început în raionul de mărunţişuri — panglici. ca să examinez toate posibilităţile pe care acest stabiliment mi le putea oferi. eventual. Atunci am izbutit şi eu să intru. era şi cald… foarte plăcut. ciorapi şi altele de soiul ăsta). pînă la ora închiderii. M-am decis să rămîn în ascunzişul meu. în cele din urmă.

G. dintr-o pînză aspră ca de sac. Am rămas cu adevărat surprins de iuţeala cu care tinerii şi tinerele vînzătoare strîngeau marfa. dau de una tocmai în sertarul tejghelei casieriţei. festonaşe de dantelă. nici două. să ascult paşii trecătorilor… Prima vizită am făcut-o acolo unde observasem că se vindeau ciorapi şi mănuşi. îndată ce-şi isprăvea treaba. cutiile cu dulciuri din secţiile de băcănie. m-am trezit hoinărind de unul singur prin încăperile uriaşe şi întortocheate. ăştia erau înarmaţi cu mături şi cu găleţi. scaunele fură ridicate pe tejghele.H. a trebuit să fac rost şi de-o luminare. prin galeriile şi saloanele de expoziţii. cît am rătăcit prin raioanele cufundate în întuneric. cu vai. tricotaje. A trebuit să mă feresc din drumul lor şi mi-am zgîriat gleznele. cum n-am mai văzut pînă atunci la vreun vînzător de prăvălie. Peste întreaga hardughie s-a aşternut liniştea. Caut nebuneşte o cutie de chibrituri şi. Bineînţeles. ce fusese expusă peste zi pentru vînzare. toate fleacurile expuse erau împăturite şi orînduite cu grijă în sertare. O bucată de timp. prin părţile mai populate ale prăvăliei. iar obiectele care nu puteau fi adunate şi puse deoparte erau acoperite cu un soi de cearşafuri mari. Abia după o oră şi mai bine de la închidere s-a auzit în sfîrşit zgomot de uşi încuiate. Apoi am fost nevoit să smulg învelitorile şi să răscolesc 133 . şi podeaua rămase liberă. ajungînd în dreptul uneia dintre uşile care dădeau în Tottenham Court Road. s-au apucat să dea cu rumeguş pe jos.OMUL INVIZIBIL obiecte care rămăseseră pe-afară. Era întuneric beznă. nici una. Toate cutiile cu mărunţişuri. WELLS . unde totul fusese strîns şi împachetat. cu băgare de seamă. Cînd publicul s-a mai rărit. m-am oprit. fiecare dintre tinerii ăştia se îndrepta rapid spre uşă cu o expresie atît de însufleţită. în cele din urmă. Totul era învăluit într-o tăcere adîncă — îmi amintesc că la un moment dat. am tot auzit fîşîitul măturilor în plină activitate. cu chiu. Acum şi-a făcut apariţia o altă trupă de tineri. şi. mi-am părăsit vizuina şi m-am furişat.

am luat-o agale spre raionul de îmbrăcăminte. primul meu gînd a fost la mîncare. în general se pare că m-am descurcat bine. Am dat drumul la gaz şi am încălzit-o. începeam să mă simt iarăşi o fiinţă omenească. După ce-am mai „achiziţionat” nişte ciorapi de lînă şi un fular gros. Stau şi mă gîndesc: mi-ar trebui şi o pereche de ochelari negri. pe care îl achiziţionasem. Am găsit acolo nişte friptură rece. tot orbecăind prin magazin în căutarea unei plăpumi — pînă la urmă a trebuit să mă mulţumesc cu un teanc de cuverturi —.H. Descopăr nişte nasuri artificiale. nimeresc într-un raion de dulciuri. cu borurile lăsate. un palton şi o pălărie pleoştită — un soi de pălărie pentru popi. mai găsesc şi nişte Bourgogne alb — ce-mi mai lipsea? Alături era un raion de jucării… Deodată-mi trăsneşte prin cap o idee grozavă.OMUL INVIZIBIL o mulţime de cutii şi de sertare. cu banii furaţi urma sămi 134 . în cele din urmă. Mă găseam într-o stare de destindere fizică. de-a adormi. m-am culcat pe-o movilă de cuverturi şi am dormit la căldură. fapt care se reflecta şi în starea mea de spirit. La etaj era instalat raionul de aperitive. dintr-acelea de carnaval. era cel mai plăcut din cîte m-au muncit de cînd devenisem transparent. În consecinţă. mă gîndisem să-l pictez. şi după aceea. în excelente condiţii de confort. Iniţial. Nasul meu constituia într-adevăr o problemă. Mai era şi puţină cafea în filtru. Eram sigur că dimineaţa voi reuşi să mă strecor neobservat. WELLS . o haină moale. Numai că magazinul universal „Omnium” nu avea şi o secţie de optică. Dar descoperirea mea actuală mi-a sugerat ideea unei peruci. unde mi-am procurat pantaloni. a unei măşti şi a altor accesorii de soiul ăsta. cu hainele pe mine şi cu faţa ascunsă în fularul alb. Ultimul meu gînd.G. Ei. pînă să pot scoate la iveală ceea ce căutam: pe cutie scria „Tricouri de flanelă” şi „Indispensabili de flanelă”. o cantitate chiar ceva mai mare decît mi-ar fi prins mie bine. unde dau peste o cantitate enormă de ciocolată şi de fructe glasate.

pulberea la pulbere”… „E rîndul tău!” rosteşte o Voce. deodată.H. printre pilaştri de fier. În zadar mă zvîrcoleam. mă simt tîrît cu de-a sila spre groapă. WELLS . bolborosea în faţa gropii tatălui meu: „Ţărîna se întoarce la ţărînă. o ploaie de bulgări de pămînt a prins să se rostogolească asupra mea. Nimeni nu mă lua în seamă. hodorogit şi frînt. cernută prin crăpăturile obloanelor. cenuşa la cenuşă. O bucată de vreme n-am putut să-mi dau seama ce caut în încăperea asta uriaşă. în lumina mai limpede a unor ferestre ale căror obloane fuseseră ridicate.OMUL INVIZIBIL cumpăr nişte ochelari. apoi am fost purtat spre coasta aceea de deal. În somn m-au chinuit nişte vise încîlcite. Pastorul. Mă zbat. ascultînd slujba funebră. care veneau spre mine. aud deodată nişte glasuri. 135 . în a căror urzeală se împleteau toate întîmplările fantastice trăite în ultimele zile: caricatura aceea de proprietar umbla vociferînd prin magherniţele lui. nimeni nu ştia că exist. am fost îmbrîncit de pe marginea gropii şi am căzut peste sicriul care a răsunat a gol.G. Zorii lăptoşi se revărsaseră deasupra Londrei. şi astfel să-mi desăvîrşesc „reîncarnarea”. M-am ridicat în capul oaselor. Departe. Şi. Am început să mă zvîrcolesc şi m-am trezit. cu mutra-i zbîrcită şi plină de negi. mă întreba de pisica ei… Am încercat iarăşi senzaţia stranie de a vedea cum dispare zdreanţa de lînă. cer ajutor… dar toţi cei care erau de faţă stăteau ca nişte stane de piatră. printre rafturi. munţi de pături şi de perne… Tocmai cînd începusem să mă dezmeticesc. strig. bătută de vînturi. iar cei doi vlăjgani căscau gura de mirare… Baborniţa. nici auzi şi că mă aflam în prada unor forţe ineluctabile. mormane de baloturi. bătrînul popă zumzăia şi fîrnîia pe nas mai departe… Atunci mi-am dat seama că nimeni nu mă poate vedea. netulburat. zăresc doi indivizi. iar vastul bazar era scăldat într-o lumină rece şi cenuşie. în fundul magazinului.

Băiatul scoate un urlet.Care eşti acolo?” strigă unul. cum le spune? — Ceramică artistică? sugeră Kemp. de peste tejghea izbucneşte un răcnet: „Aicea e!” Sar în picioare. fuga. înşfac un scaun de pe tejghea. îl azvîrl drept în capul idiotului care zbierase şi fac stînga împrejur. Mă furişez după un colţ şi mă ciocnesc nas în nas — imaginează-ţi cum arătam eu.H. sus pe scări… Individul. parc-avea pe dracu în el. Pretutindeni. — Aşa! Ceramică artistică.G. însă. trec după un colţ şi. Dar cînd să mă pitulez după colţ. dar zgomotul pe care-l fac le atrage atenţia asupra mea. Cum zăceam aşa la pămînt. odată îmi iese înainte alt individ. cum ajung sus. voci care întrebau ce s-a întîmplat… Urmăritorii mei îşi dădeau unul altuia sfaturi cum să mă prindă. mă apucase o frică fără de margini. . Peste cîteva clipe. nu mai eram în stare să acţionez altfel. Din toate 136 . Iarăşi ţipete. mă întorc. în momentul acela nici nu mi-a dat prin minte să-mi scot hainele — şi doar ăsta era actul cel mai logic pe care ar fi trebuit să-l îndeplinesc! Cred că o dată ce-mi băgasem în cap să plec cu toate bulendrele pe mine. tot muntele de oale s-a prăvălit de-a dura pe scări. Sus pe scară erau îngrămădite o sumedenie de oale dintr-acelea pictate în culori vii. strigăte: „Toată lumea la uşi!”. Ei bine. Dar oricît de curios ar părea. printr-o inspiraţie fericită. îi trag şi lui una şi.OMUL INVIZIBIL Sar în picioare. apuc o oală din grămadă şi o sparg în capul lui de zevzec. tocmai cînd dădea să pună mîna pe mine. scoate un chiot strident şi porneşte să urce în goană după mine. în clipa aceea. de vreo cincisprezece ani. mă arunc sub o tejghea.. îl dau peste cap. „Stai pe loc!” răcneşte celălalt. şi încoace. căutînd o posibilitate de a scăpa. o mogîldeaţă fără cap! — cu un băieţandru jigărit. o zbughesc pe lîngă el. Presupun c-au observat o siluetă nedesluşită. orice s-ar fi întîmplat. WELLS . care se mişca iute încolo. o droaie de picioare tropăie în fugă pe lîngă mine. Pe neaşteptate.

mai cotesc o dată şi mă trezesc într-o încăpere plină cu lămpi şi cu articole de fierărie. în doi timpi şi trei mişcări. dar tricoul nu voia să iasă. leşinat. îmi blestemam ghinionul de a-mi fi pierdut hainele. însoţit de trei vînzători. chircindu-mă sub tejghea. WELLS . am izbutit să scap de tricou. după ce m-am zvîrcolit mult şi bine. ca un bucătar.G. bucătarul meu zăcea liniştit. haina. cît puteam de repede. pantofii erau jos de pe mine. într-un suflet. de cealaltă parte a tejghelei. mă străduiam din răsputeri să scap de flanea. Bineînţeles. M-am întors apoi la raionul de aperitive. O bucată de vreme. „îşi leapădă prada pe drum”. Se apropiau cîţiva indivizi. nu m-au găsit. Omul s-a năruit pe podea. dar mort de spaimă şi cu răsuflarea tăiată. iată-mă din nou liber. tocmai în clipa în care un poliţist. care s-au apucat să comenteze cu aprindere întreaga întîmplare. „Pe-aici. în fruntea urmăritorilor mei. Mă furişez după o tejghea şi aştept să se ivească bucătarul. Cînd a apărut. Am ascultat 137 . sau poate amuţit de spaimă. chibzuind asupra situaţiei mele. Disperat. iar eu. pînă am căzut cu faţa în jos… în sfîrşit. „Trebuie să fie pe undeva pe-aici. zice unul dintre vînzători. de unde ţin minte c-am ajuns într-un labirint de dulapuri. l-am doborît. Se reped ei la tricou şi la izmene şi înhaţă pantalonii. dar acolo nimeresc peste un om îmbrăcat în alb. s-a luat şi ăsta după mine.H. Am fugit eu cît am fugit printre ele. pantalonii. Un tricou vătuit se lipeşte de om ca pielea. am băut puţin lapte şi m-am aşezat lîngă sobă.OMUL INVIZIBIL părţile veneau paşi în fugă. M-am pomenit iarăşi în raionul cu paturi.” Cu toate astea. Eram ca un iepure gonit dintr-o stivă de lemne. paltonul. a strigat cineva. mă reped spre secţia de aperitive. domnule sergent”. Peste puţin timp s-au oprit în apropierea mea doi imbecili de ucenici-vînzători. îşi făcea apariţia pe după colţ. aruncîndu-i o lampă în cap. am început să-mi smulg hainele. am stat şi m-am uitat la ei cum mă căutau.

Nu puteam să merg pe ninsoare — fulgii se aşezau pe mine şi mă dădeau de gol. eram dezbrăcat. iar dacă-mi făceam rost de haine.H. de apariţie fluidă. Greutatea cea mai mare — mai ales acuma. dacă aş fi mîncat. să văd dacă există vreo posibilitate de-a face un pachet şi de-a-l expedia pe o adresă oarecare. Zăpada însă m-a făcut să-mi dau seama şi de alte pericole. însemna să renunţ la toate avantajele mele. văzînd că zăpada se mai topise şi luînd notă de faptul că era o zi mai senină şi mai caldă decît precedenta. şi încă într-un chip grotesc. — La asta nu m-am gîndit… murmură Kemp. continuă Omul Invizibil. ÎN DRURY LANE — Cred că începi să-ţi dai seama cît de disperată era situaţia mea. şi prin minte nu-mi umblau decît frînturi de idei. Am coborît la parter. La fel şi ceaţa — 138 . eram descurajat de înfrîngerea suferită. WELLS .OMUL INVIZIBIL o amplă şi gogonată trecere în revistă a jafurilor mele şi o serie de presupuneri cu privire la locurile în care m-aş putea ascunde. Drept care. dar n-am izbutit să înţeleg sistemul de livrare. cînd întregul magazin se găsea în stare de alarmă — era să scot de-acolo boarfele furate. am hotărît că şederea mea în acest stabiliment nu mai era justificată de nici o speranţă. Nu aveam adăpost.G. Pe la orele unsprezece. să devin o apariţie stranie şi înspăimîntătoare. I-am lăsat în plata Domnului şi-am început din nou să chibzuiesc. într-adevăr. — Nici eu nu mă gîndisem. XXIII. am pornit din nou în pribegie. Chiar şi ploaia mă prefăcea într-un soi de fantomă. de suprafaţă lucioasă amintind forma unui om. Posteam. ar fi însemnat să devin vizibil. dacă m-aş fi umplut cu materii neasimilate.

Fiecare răspîntie însemna o primejdie. Căscau cu toţii gura la ruinele încă fumegînde ale casei căreia îi dădusem eu foc. N-am putut înainta din pricina mulţimii care se strînsese pînă în mijlocul drumului. fleacuri rămase de pe la Crăciun şi aşa mai departe. fiecare drumeţ. nu-mi aminteam desluşit unde anume. ca nu cumva să dea peste mine cineva din urmă. Mai ales dacă rămîneam în Londra. M-am îndreptat spre mahalalele din jurul străzii Great Portland şi m-am pomenit la capătul străduţei pe care locuiam eu. Mergeam repede. Umblam cu atenţia încordată la culme.G. şi am plecat pe un drum ocolit. Era o zi tare friguroasă. cît pe ce să mă vîre sub roţile unei trăsuri. de astă dată mînat de un ţel precis. o eventualitate de ciocnire. papetărie.H. Imediat mi-a venit în minte ideea pe care mi-o sugeraseră jucăriile de la „Omnium”. Mă întrebam cît va mai dura pînă voi deveni vizibil graţie atmosferei londoneze — şi îmi dădeam seama că nu va putea să mai treacă mult timp. dar ştiam că prin părţile acelea trebuie să fie cîteva prăvălii cu costume şi recuzită de teatru. mi se mînjeau gleznele cu noroi. şi a dat peste mine. Afară de asta. Mi-au căzut ochii pe o dugheană dintr-acelea care ţin fel de fel de mărunţişuri — nouveautes-uri — dulciuri. jucării. iar pe piele mi se depuneau firicele de funingine şi de praf.OMUL INVIZIBIL în ceaţă arătam ca o fantomă ceva mai estompată. aşa. evitînd străzile mai aglomerate şi îndreptîndu-mă spre ulicioarele dosnice de la nord de Strand. împingîndu-mă în mijlocul drumului. Vizitiul a simţit chiar că trăsura 139 . Pe la capătul străzii Bedford. un cetăţean pe lîngă care treceam s-a răsucit pe loc. ca o vagă schiţă de contur omenesc. Ce crezi c-am văzut acolo? O garnitură întreagă de măşti şi de nasuri false. tot umblînd pe caldarîmul şi în aerul Londrei. fără veste. M-am întors. WELLS . Problema cea mai urgentă era cum să fac rost de haine. Vîntul te şfichiuia zdravăn prin străduţele acelea orientate spre nord.

Mi-am dat seama că prinsesem iarăşi o răceală.G. nişte ochelari şi un costum … Apoi aveam să-mi fac apariţia în lume — o figură grotescă poate. căci altfel. Omul care intrase în prăvălie era un tip mărunţel. întunecoasă. Magherniţa era veche. Eram atît de enervat de pe urma acestui incident. într-un colţ mai puţin umblat. cu pereţii pătaţi de muşte. văzînd că nu e nimeni înăuntru. rochii cu paiete. pîn-oi găsi o perucă. WELLS . În cele din urmă am descoperit obiectul căutărilor mele: o magherniţă murdară. în spatele unei oglinzi mari. a sunat.OMUL INVIZIBIL s-a ciocnit de ceva. peste ea se înălţa o casă cu patru etaje. ca să mă liniştesc. S-a uitat de jur împrejur prin prăvălie: nimic. tremuram din toate mădularele. Cînd am deschis uşa. Gîfîiam. peruci. am să pot cotrobăi peste tot. bineînţeles. pantofi. s-a pus în mişcare un clopoţel. cam adus de spate.H. care era aşezat într-un colţ. care. fireşte. claie peste grămadă. îl deranjasem de la masă. bijuterii false. cu acest prilej puteam să pun şi mîna pe toţi banii pe care i-aş fi găsit în tejghea. mă ascund bine şi pîndesc un prilej potrivit. tot strănutînd. După toate aparenţele. cînd. cenuşie şi mohorîtă. netulburat de nimeni. încît am intrat în piaţa Covent Garden şi mam aşezat. Apoi aud nişte paşi greoi bocănind prin odaia alăturată. Şi. fotografii cu scene din diverse piese de teatru. Expresia 140 . o mască. riscam să atrag atenţia asupra mea. braţele-i lungi contrastau cu picioarele scurte şi crăcănate. Planurile mele erau acum perfect puse la punct. dominouri. Las uşa deschisă şi mă ascund după un cuier gol. Nu după mult timp a trebuit să plec de-acolo. pitită într-o străduţă laterală de pe lîngă Drury Lane. dar verosimilă. şi în prăvălie se iveşte un bărbat. unde am rămas cîtva timp lîngă un coş cu flori. în vitrină erau trîntite. Mă uit prin geamul prăvăliei şi. Cîteva clipe nu s-a arătat nimeni. cu sprîncenele stufoase. dau să intru. îmi ziceam: Pătrund în casă. scundă.

iar alta spre subsol. Era turbat de furie. a început să examineze spatele tejghelei. a 141 . s-a oprit din mestecat. şi trebuie să ştii că acolo unde încremenisem trăgea al naibii! De vreo două ori. mobilată sărăcăcios. şovăind. a împins uşa cu piciorul şi. abia-abia am reuşit să-mi înnăbuş cite un strănut. s-a oprit.G. ca să mă iau după el. ba nici măcar nu îndrăzneam să mă mişc — mi-era teamă de auzul lui drăcesc —. „Lua-i-ar dracii de derbedei!” A ieşit afară. Pe urmă. Nu mai ştia ce să creadă. Şi. Senzaţiile mele ar fi fost inedite şi interesante pentru cineva care le-ar fi cunoscut în calitate de spectator. WELLS . dar deodată piticul se opreşte ca ţintuit. aşa cam ca unul care nu prea se simte liniştit. n-am putut ieşi din odaie. Am rămas locului. speriat de o asemenea ascuţime de auz. scrutînd dugheana cu privirea. mă simţeam îngrozitor de obosit şi de iritat. în fine. Cît a stat la masă negustorul de vechituri. Lăsase uşa dinspre locuinţă deschisă. Mă auzise mişcînd. eu. îl aud că se întoarce iute-iute. în cele din urmă. era exasperant pentru mine să fiu obligat să suport mirosul cafelei lui şi să-l privesc cum se apucă de mestecat… Pînă şi felul în care mînca era enervant. O clipă. Mă opresc şi eu. cu mult înainte ca omul meu să-şi fi isprăvit masa. apoi în furie.H. însă. bombănind. dintre care una ducea sus. omul a rămas nemişcat. ba chiar şi-a vîrît capul şi în dosul cîtorva mobile. Kemp. Uşa se deschide din nou. mă pomenesc că-mi trînteşte uşa în nas. aşa că între timp m-am strecurat înăuntru. într-un colţ zăcea o grămadă de măşti groteşti. Eu ies atunci din ascunziş. Crede-mă. Am pătruns într-o cămăruţă bizară. toate erau însă încuiate. Pe masă era gustarea de dimineaţă. s-a uitat în stînga… După o clipă s-a întors înăuntru. s-a uitat în dreapta. pe care omul meu o lăsase neisprăvită.OMUL INVIZIBIL de aşteptare de pe mutră s-a schimbat în mirare. pînă una-alta. Deodată. bombănind într-una. a mers spre uşa care ducea în casă. Cămăruţa asta avea trei uşi.

n-a mai putut să închidă uşa în urma lui. care ţinea loc şi de spălătorie. după cît se părea. Cînd să coboare scara. la pîndă. Aveam impresia că stau de un secol în cămăruţa aceea. S-a uitat peste umăr. WELLS . s-a mai oprit o dată. în mijlocul căreia adunase toate fărîmiturile. aşa cum desigur ar fi dorit să facă. l-a apucat o criză de furie: „Dacă e careva aici. Dar nici această explorare nu l-a satisfăcut. că…” îşi tot trăgea buza de jos cu laba-i lungă şi păroasă. Fără să-mi dau seama ce fac. Era cîte peaci să mă ciocnesc cu el. Omul meu a auzit şi a venit fuga sus. am zvîrlit cîţiva cărbuni în sobă. şi a tras cu urechea.OMUL INVIZIBIL dat la o parte ceainicul de pe tava neagră de tinichea şi şi-a trîntit pe ea tacîmurile dogite. N-am pomenit în viaţa mea un om care să închidă cu atîta grijă toate uşile după el! L-am urmat la subsol. în 142 . drept în faţa mea. Devenise conştient de zgomotul abia perceptibil al mişcărilor mele. nu alta. după care — negăsind nici o raţiune de a mai rămîne acolo (mai ales că pardoseala de cărămizi era cam prea rece pentru picioarele mele) — mam reîntors în odăiţă şi m-am aşezat pe scaunul lui de lîngă sobă. ba jos. într-o bucătărie tare murdară. A rămas o clipă nemişcat. Avînd amîndouă mîinile ocupate. s-a oprit pe neaşteptate. A mai bombănit nu ştiu ce şi a urcat mai departe. Focul ardea mocnit. pînă s-a îndurat telalul să vină iarăşi sus şi să deschidă uşa care ducea la etaj. Aici am avut plăcerea să asist la spălatul vaselor. Pe cînd urca scara. Piticul ăsta avea un auz de o ascuţime drăcească! Deodată.G. Puţin a lipsit să nu mă atingă. pătată cu muştar.H. s-a mai oprit o dată în prag şi iar a făcut o inspecţie prin odaie. Imediat m-am luat după el. Pe mutra lui uluită se întipărise o expresie de indignare feroce. Cînd să pună mîna pe clanţa uşii de sus. ochii se plimbau ba sus. Bodogănea: „Să juri. a strîns faţa de masă. şi s-a cărat jos cu tot calabalîcul ăsta. apoi s-a învîrtit prin toată încăperea.

OMUL INVIZIBIL casă…“ a răcnit el. n-am ştiut ce să fac. Multe dintre încăperile pe care le-am inspectat erau goale. în alte cîteva odăi am găsit aruncate.G.H. „S-o ia dracu!” A închis uşa încet. Clanţele uşilor erau aproape toate înţepenite. „Ea trebuie să fi fost!” a mormăit el în barbă. WELLS . era atît de igrasioasă. Căutînd să fac cît mai puţin zgomot posibil. bombănind într-una. pe un ton care nu făgăduia nimic bun… dar şi-a lăsat ameninţarea în suspensie. mi-o trînteşte în nas. îşi tot rotea bănuitor ochii de jur împrejur şi. o sumedenie de hîrburi — recuzită de teatru —. ci am rămas în capul scării. am auzit cheia întorcîndu-se în broască. şobolanii mişunau pretutindeni. Am stat perfect liniştit pînă s-a cărat. nu ştiu de ce. mi-am pierdut o bună bucată de timp cu treaba asta. Clădirea. 143 . Apoi paşii s-au îndepărtat. însă n-a găsit ce căuta. Mă învîrteam de la uşă la fereastră şi îndărăt. Am ridicat ochii tocmai la timp: telalul se holba înăuntru. într-o odăiţă din vecinătatea vizuinii lui dau peste o grămadă de haine vechi şi mă apuc să scotocesc printre ele. ca prins în capcană. ca la ei acasă. Dar în graba mea am uitat că omul ăsta are un auz de iepure. Deodată. Îl văd că urcă din nou. s-a repezit ca o furtună în jos pe scară. De data asta nu m-am mai luat după el. la grămada aceea de boarfe răscolite. O clipă. care păreau cumpărate de ocazie. deschide uşa camerei şi. Rămăsesem înăuntru. mînat de intenţii agresive. După o secundă. era o situaţie cu adevărat idioată. claie peste grămadă. Şi-a vîrît mîna în buzunar. Ţinea în mînă un revolver de tip vechi. căsca gura. M-am gîndit atunci să explorez puţin casa. încît pînă şi la mansardă se cojise tapetul de pe pereţi. înainte ca eu să pot intra. trecînd în goana mare pe lîngă mine. Ajunge sus. şi atunci. aud că umblă cineva în vîrful picioarelor. aşteptîndu-l să se întoarcă. şi mi-era teamă să le forţez. veche de cînd lumea şi dărăpănată.

H. Kemp. De data asta m-a atins de-a binelea. Aşa… în sfîrşit. m-au apucat iarăşi furiile — nu puteam să mă mai stăpînesc ca să aştept un prilej favorabil. cu revolverul în mînă. — Dar. graţie căreia puteam să-l menţin pe acest idiot într-o stare de permanentă groază. încuind uşă după uşă şi vîrîndu-şi fiecare cheie în buzunar! Cînd mi-am dat seama ce face. i-am confecţionat victimei mele un căluş. că cel mai important lucru era să scap din magherniţa aceea. WELLS . să inspectez toată hăinăria. — Da. Numai că de la prima încercare am răsturnat un maldăr de ţoale de pe raftul de sus. atunci bruta asta infernală s-a pornit să colinde prin toată casa. l-am lovit pe la spate cu o unealtă care zăcea aruncată pe palier.G. Era o idee bună. Ştiam că omul meu e singur în casă. S-a rostogolit ca un sac cu ciubote vechi. Dar nu uita. înainte de a întreprinde ceva. îmbrăcat şi cu o mutră omenească. Nu aveam altă cale pentru realizarea acestui scop imediat. cu o mutră mai sinistră ca oricînd. La moment. şi am legat-o într-un cearşaf! — L-ai legat pe omul ăla într-un cearşaf! — Am făcut un soi de balot din el. ba să-i închid şi 144 . Se vedea cît de colo că-i cam speriat… Mă strecor încetişor afară din odaie. dintr-o vestă Louis Quatorze. fără ca negustorul să mă vadă. ca să-l ameţesc. Făcea să-l vezi cum a sărit ca fript şi cum a rămas încremenit în mijlocul încăperii! După un răstimp s-a mai liniştit puţin. aşa că n-am mai stat mult la gînduri şi i-am tras una în cap. „Şobolanii!” Vorbea în şoaptă. monstrul a şi alergat înapoi. dar… se putea să nu scîrţîie o scîndură din podea? Ei bine. — I-ai tras una în cap? exclamă Kemp.OMUL INVIZIBIL M-a năpădit un val de furie. cu mîna la gură. în timp ce cobora scările. cum să spun?! Legile elementare ale umanităţii… — Sînt excelente pentru oamenii elementari. Hotărîsem însă ca.

negre de murdărie. pe urmă. am găsit o bucată de pîine şi nişte brînză mucegăită. tăiat cu apă. degeaba stai şi te uiţi la mine. Şi apoi.H. — Ce vrei să spui? Faţa lui Kemp se înăspri uşor. nu-i aşa? Nu mă condamni? — Nu condamn niciodată pe nimeni. ce-ai mai făcut?— Mi-era foame. Nu poţi să-ţi reprezinţi situaţia în care mă găseam? — Dar îmi reprezint şi situaţia în care se găsea celălalt. că nu eşti atît de redus. Era pe punctul de a răspunde. în sfîrşit… îl jefuiai. cu revolverul în mînă. Fereastra odăii. WELLS . încuind şi descuind uşi! Mă exaspera. — Îmi închipui că n-aveai încotro. o singură dată să mă fi văzut. Bun şi asta! Ca să-mi potolesc foamea. Jos. Am băut şi puţin rachiu. — Îl jefuiam! Dă-o dracului de treabă! Ai să-mi strigi în curînd că-s un hoţ! Îmi închipui. Totuşi… — Desigur că eram la strîmtoare. Griffin sări iute în picioare. Kemp. pur şi simplu. 145 . omul se găsea în propria lui casă. replică Kemp. o strîmtoare nenorocită. Erai la strîmtoare. daca-i ieşea amicului capul afară din legătură. era prea de-ajuns. ceea ce era destul de greu de obţinut. întunecată de două perdele de dantelă.OMUL INVIZIBIL gura. Dragul meu Kemp. răspundea în stradă. într-un veac înaintat! Şi apoi. am trecut pe lîngă balotul meu improvizat — zăcea încă în nesimţire — şi am intrat în odaia cu haine vechi. şi-i era de-ajuns să mă zugrăvească în toate amănuntele… — Totuşi…. obiectă Kemp. de parc-aş fi comis un asasinat… înţelege că individul avea un revolver. încît să te conformezi unor prejudecăţi. trăim în Anglia. Şi. Ar fi ceva prea învechit. dar se opri şi-şi schimbă brusc atitudinea. Pe urmă am urcat iarăşi sus. Nu mă condamni.G. Şi bruta aia mă înnebunise — mă hăituise prin toată casa. pe cînd dumneata.

Prin odaie plutea un miros slab de benzină.G. căruţa unui negustor de peşte… Cînd am întors capul spre mobilele mohorîte din spatele meu. cam caraghios (dar nu mai mult decît nasurile multor oameni). Am luat din tejgheaua dughenii trei sovereign de aur şi vreo treizeci de şilingi de argint.OMUL INVIZIBIL M-am îndreptat spre fereastră şi am privit prin ochiurile perdelei. Era un tip tare curios… Am adunat din odaia cu vechituri tot ce mi-ar fi putut folosi. M-am înfăşurat într-un domino de stambă şi în nişte eşarfe de caşmir alb. iar în odaia de alături am mai găsit încă opt sovereign. treaba asta avea însă şi un neajuns: ori de cîte ori aş fi vrut să mă fac iarăşi nevăzut. pe care mi-am însuşit-o. ar fi trebuit să-mi fac rost de terebentină şi de alte substanţe decolorante. ca de altfel fiecare părticică din corp care era expusă vederii. dar ghetele telalului erau destul de bune. Unde mai pui timpul pe care aş fi fost silit să-l pierd! în cele din urmă. aşa încît să devin vizibil. mi-am ales un nas mai acceptabil. pe care 146 . Situaţia mea mă neliniştea serios. Cred că piticul trăise singur în ultima vreme. La început aveam de gînd să-mi pictez şi să-mi pudrez faţa.H. considerînd-o printre bunurile de strictă necesitate. Prin contrast cu obscuritatea din cocioaba mizerabilă. la fel am procedat cu nişte pudră. un camion încărcat cu un maldăr de cutii. îmi jucau pete colorate în faţa ochilor. N-am găsit nici ciorapi. Circulaţia vehiculelor era foarte animată — căruţe cu fructe. Probabil că negustorul meu îşi curăţa boarfele cu benzină. Era o zi luminoasă. lumina de afară părea orbitoare. Furia îmi dispărea treptat. dar asta puteam cumpăra ulterior. N-am izbutit să găsesc rufărie de corp. M-am apucat să cercetez sistematic casa. într-un dulap încuiat. nişte ochelari negri. ruj şi pastă de lipit. şi m-am mulţumit cu ele. făcînd iarăşi loc îngrijorării. WELLS . o trăsură. în care mă aflam. o pereche de favoriţi cărunţi şi o perucă. Am găsit o servietă. apoi am selecţionat materialul.

Imaginează-ţi. cu ajutorul oglinzii mari din colţ. să faci orice vrei. însă: ezitam. în sfîrşit. cînd avea să găsească el de cuviinţă. Arătam ca un personaj grotesc de pe scenă — cel care joacă roluri de calici —. Căpătînd puţină încredere. Griffin tăcu. am luat oglinda în prăvălie. lăsîndu-l pe nenorocit să se dezlege din cearşaf. dar totul părea în regulă. Nici n-am mai auzit vreodată de el. în sfîrşit. Curios lucru. ca să descopăr vreun amănunt omis. pîn-a ieşit afară din cearşaf. mă despărţeau de dugheana cu haine vechi nu mai puţin de douăsprezece colţuri de stradă. — Şi de omul acela nu te-ai mai sinchisit de loc? întrebă Kemp. am tras obloanele şi am început să mă studiez pe îndelete. în toate poziţiile.OMUL INVIZIBIL l-am spart. tot ce-mi trăsnea prin cap. puteam acum să ies în lume. Echipat cum eram.G. fără să-ţi pese de consecinţe! N-aveam decît să azvîrl de pe mine hainele şi să mă fac nevăzut… Nimeni nu mă putea prinde. — Şi ce s-a mai întîmplat cînd ai ieşit pe Strand? — O nouă dezamăgire! Credeam că se isprăvise cu necazurile mele. cu condiţia de a nu-mi divulga secretul. Presupun c-a reuşit în cele din urmă să se dezlege. dar nu mai constituiam o imposibilitate din punct de vedere fizic. banii caremi erau necesari. am descuiat uşa prăvăliei şi am ieşit în stradă. Cea din urmă dificultate părea rezolvată. de oriunde i-aş fi găsit. În orice caz. Mi-au mai trebuit cîteva minute ca să-mi adun curajul. nodurile erau bine strînse… Se îndreptă în tăcere spre fereastră şi privi afară.H. sau că s-a zbătut atîta. Aşa credeam. eram liber să fac orice-mi plăcea. După cinci minute. Hotărîsem să-mi ofer o masă 147 . — Nu. Nimeni nu părea să mă ia prea mult în seamă. Aveam latitudinea să-mi procur. WELLS . Oare înfăţişarea mea era destul de verosimilă? Am încercat să mă privesc într-o oglinjoară din dormitor şi m-am examinat din toate unghiurile. în sinea mea nutream convingerea că.

dar pot să-mi închipui. După ce-am mîncat. N-a fost prea bine servit. S-au uitat la mine cu nişte mutre curioase.H. dar în definitiv asta nu-i privea pe ei. ţi-e imposibil să te bucuri de ele. dragul meu. visasem o mie de privilegii.G. cînd numele ei nu poate fi decît 148 . totul mă dezamăgea crunt. fără să-mi descopăr faţa invizibilă! Am isprăvit de comandat bucatele. o dată obţinute. înseamnă un om invizibil într-un climat rece. nesuferit şi într-un oraş civilizat şi supraaglomerat. Le-am explicat: sînt tare desfigurat. în dupăamiaza asta. înnebunit de pofta unei mîncări gustoase.OMUL INVIZIBIL copioasă. dar cel puţin mi-a potolit foamea. WELLS . Şi acum. am reuşit să-mi iau prînzul. începusem să comand mîncarea. — Eram în stare să-i ucid pe aceşti oameni stupizi. Am trecut în revistă lucrurile pe care o fiinţă umană le socoteşte demne de invidiat. exact din aceeaşi pricină. i-am spus chelnerului că mă întorc în zece minute şi am plecat în culmea exasperării. dar. cînd mi-am dat seama că nu puteam mînca. înainte de a fi pornit la experienţa asta nebunească. cînd nu te poţi arăta semenilor tăi? Ce rost are dragostea unei femei. Nu ştiu dac-ai simţit vreodată ce înseamnă să fii silit să-ţi înfrînezi foamea… — Chiar în felul ăsta nu. intru în alt restaurant şi cer un separé. nu mi-e prea plăcut să-mi amintesc acuma cît de imbecil am putut să fiu. Afară începuse să viscolească. Ei bine. Cu cît mă gîndeam mai adînc. cu atîta îmi dădeam seama ce absurditate iremediabilă. în cele din urmă. Şi aşa. Ambiţia… Ce rost are orgoliul unei situaţii înalte. am fumat o ţigară de foi. încercînd să schiţez un plan de acţiune.! Mă simţeam plin de încredere în mine. să trag la un hotel ca lumea şi apoi să-mi sporesc inventarul cu un echipament mai acătării. Fără îndoială că fiind invizibil ai posibilitatea să le capeţi. răspunse Kemp. Am intrat într-un restaurant.

Prin ce mizerie am trecut! Mereu mi-era teamă ca nu cumva zăpada să-mi moaie nasul de carton! — Şi pînă la urmă… judecînd după ziare. cînd te-au descoperit. Vreau să obţin un mijloc de a corija erorile pe care le-am comis. ai cam … — Da. WELLS .G. — Dar cum ai ajuns la Iping? întrebă Kemp. Şi. am pornit la drum. ce-mi rămîne de făcut? Pentru ce mam prefăcut într-un mister ambulant. înfofolită şi bandajată? Făcu o pauză şi-şi îndreptă întîmplător privirea spre fereastră. Şi tocmai despre asta aş dori să-ţi vorbesc. de a redeveni vizibil de cîte ori am poftă! Asta. 149 .H. L-am omorît pe dobitocul acela de poliţist? Dalila1?… 1 Aluzie la legenda lui Samson şi Dalila. alaltăieri. după aceea. dimpotrivă. Dumnezeule! îmi amintesc şi acuma viscolul pe care am venit. în primul rînd. — Ai plecat direct la Iping? — Da. într-o caricatură de om. Nu trebuia decît să-mi scot de la biroul acela caietele de însemnări şi carnetul de cecuri. pentru filantropie sau pentru sport.OMUL INVIZIBIL Nu simt nici o înclinaţie pentru politică. Mi-am comandat şi o cantitate mare de chimicale — aveam nevoie de ele pentru a trece la realizarea proaspetei idei (am să-ţi arăt calculele îndată ce-mi recapăt caietele) — şi. după ce aduc la îndeplinire tot ce-mi propun să realizez cîtă vreme sînt invizibil. nici pentru deşertăciunea celebrităţii. O idee abia încolţise pe jumătate. bineînţeles. acum. — Am plecat acolo ca să lucrez. E drept. atunci. N-am abandonat-o. Aveam o speranţă. E vorba de o cale de întoarcere. vrînd neapărat să-i distragă atenţia şi totodată să-l facă să vorbească. am dus-o pînă la un punct destul de avansat.

Kemp. întrebă el. Chibzuisem car fi mai cuminte să plec undeva în Sud. i-aş fi secerat pînă la unul. De ce nu m-au lăsat în pace? Dar bădăranul ăla de băcan? — A scăpat cu viaţă. cît mai era vremea caldă şi puteam rămîne invizibil în bune condiţii. Imbecilii! Mă scoseseră cu totul din sărite. are noroc. cu un rîs sinistru. ce-avem de făcut? Veni mai aproape de oaspetele lui. Mai ales acum. înaintau cu o încetineală insuportabilă. WELLS . — Atunci. turbam de-a binelea. UN PLAN CARE A DAT GREŞ Kemp aruncă pe furiş o privire spre fereastră. să născoceşti. să-ţi frămînţi mintea. de un zevzec.OMUL INVIZIBIL — Nu. să creezi… ei. oamenii de felul dumitale habar n-au ce-i aia furie turbată!… Să trudeşti ani de zile ca să dai viaţă unei idei.G. — Nu ştiu dacă se va întîmpla la fel şi cu vagabondul meu… glumi Omul Invizibil. răspunse Kemp.H. Şi ce gîndeai să faci cînd te-ai îndreptat spre Port Burdock? Aveai vreun plan? — Voiam să părăsesc ţara. de un chior care-ţi vîră beţe-n roate… Toate soiurile de creaturi imbecile care populează lumea asta mie mi-a fost dat să le întîlnesc… Dacă mai dura mult. — Şi acum. Dar mi-am schimbat proiectele de cînd te-am întîlnit pe dumneata. Sînt speranţe că-şi va reveni. şi. Şi aşa mi-au îngreuiat de o mie de ori situaţia… XXIV. ca să-l împiedice să observe cele trei siluete care suiau coasta dealului. odată să te împiedici de un nătîng. cel puţin aşa se părea lui. pe 150 . cînd secretul meu a fost dat în vileag şi cînd toată lumea o să caute.

Din Franţa aş fi putut pleca apoi cu trenul în Spania sau. Pe vagabondul acela l-aş fi folosit drept casă de bani şi portbagaj. mai curînd. dac-aş pune mîna pe el!… — Mai bine gîndeşte-te cum să scoţi caietele de la el… — Dar unde o fi acuma? Ştii cumva? — E la sediul poliţiei locale. pînă aveam să găsesc modalitatea în care să-mi parvină acolo caietele şi celelalte lucruri. Sigur că trebuie să punem mîna pe ele. Kemp. Acolo poţi rămîne invizibil o viaţă întreagă! Şi se pot realiza multe. după cît se părea. cu o urmă de nervozitate în glas.G. Tocmai se întreba dacă auzise într-adevăr paşi afară. faptul că am intrat din întîmplare în casa dumitale îmi schimbă toate planurile. Dar asta n-o să fie greu. în ciuda a tot ce s-a întîmplat. — Trebuie să obţinem însemnările. dar Griffin o reluă de bunăvoie. Căzuse pe gînduri. la propria lui cerere. Kemp. însemnările sînt de o importanţă vitală! — Desigur. …………………………………………………………………………. spre Alger. Căci dumneata. — Asta-i limpede! — Şi acestei brute infecte s-a năzărit să încerce să mă fure! Mi-a dosit caietele. eşti un om capabil să înţelegi. Planul meu era să mă urc pe un vapor şi să încerc riscul unei traversări. WELLS . Kemp încercă să găsească un pretext ca să prelungească conversaţia. şi închis în celula cea mai bine păzită. N-ar fi fost prea greu.H.OMUL INVIZIBIL toate drumurile. A ascuns însemnările mele! Ah. aprobă Kemp. arestat. în ciuda 151 . — Fir-ar să fie! — Asta-ţi cam încurcă planurile. indivizi deghizaţi şi încotoşmănaţi… Ştiam că există o linie navală din Burdock spre Franţa. sigur… Omul invizibil tăcu. — După cum ţi-am spus. dacă omul n-o să miroasă că sînt cerute pentru dumneata… — Da. Kemp.

E foarte folositoare dacă vrei să fugi de cineva. mînca şi să mă pot odihni în linişte.H.G. înfigîndu-şi mîinile în şolduri. fiindcă fără să vrei faci zgomot. răspunse el. Kemp. Kemp şovăi. sau pentru alte acţiuni de soiul ăsta. Cu un asociat. — Nici unui suflet de om. — Asta-i de la sine înţeles. să lovească puţin. ne rămîn încă posibilităţi mari. WELLS . Trebuie să am un colaborator. e foarte uşor să mă arestezi. Prin urmare. e foarte greu să pui mîna pe mine… De fapt. Pînă acum n-am avut un plan bine determinat. la efectuarea unei spargeri sau a altor treburi similare. Am făcut o greşeală. Am irosit forţă. — Ah! Acum… Omul Invizibil se ridică în picioare şi. pe de altă parte. fără să fiu suspectat. să-mi aleg pe-ndelete punctul în care am să-l 152 . Pot să mă învîrtesc în jurul unui om. Kemp. e la fel de folositoare cînd vrei să te apropii de cineva. O dată ce ai pus mîna pe mine. un ajutor şi un adăpost.OMUL INVIZIBIL publicităţii care mi s-a creat şi a faptului că mi-am pierdut caietele. Ceea ce caut eu. Doar să fure puţin. în ciuda a tot ce-am suferit. nu-i de mare folos să fii invizibil. o greşeală imensă. Trebuie să luăm în consideraţie toate avantajele însuşirii mele. dar în foarte f mică măsură. ca şi toate dezavantajele ei. devin posibile o mie de lucruri. e extrem de utilă cînd vrei să ucizi. cu hrană şi cu odihnă. începu să se plimbe prin odaie. Ca să tragi cu urechea. e un asociat. Dar. după o mică pauză. însuşirea de a fi invizibil e bună numai în două împrejurări. prilejuri favorabile… Singur! E uimitor cît de puţine lucruri poate realiza un om singur. încercînd să duc singur la capăt toată povestea asta. şi atîta tot. — Nimănui? insistă Griffin. E de oarecare ajutor. perspective uriaşe… N-ai spus nimănui că sînt aici? întrebă brusc. timp. am nevoie de un aranjament graţie căruia să pot dormi. indiferent ce armă ar avea.

Griffin? — Nimeni n-o să ştie că e asociatul meu. — Mi se pare. Scopul e următorul: lumea ştie că există un Om Invizibil. Da! Fără îndoială că ideea te înspăimîntă. însă.OMUL INVIZIBIL ating. Nu sînt de acord cu asta.G. Stau şi-ţi ascult proiectele. — Hm! făcu Kemp. — Va trebui să ucidem… repetă maşinal doctorul. să mă depărtez cînd îmi convine. că asociatul dumitale o să se găsească într-o situaţie dificilă. trebuie să instituie un regim de teroare. de asemenea ucişi. De ce să ucidem? — Nu asasinate la nimereală. fără să-l mai asculte pe Griffin. Kemp îşi duse mîna la mustaţă. Trebuie să emită ordine. Griffin. Kemp. iar toţi cei care le vor lua apărarea vor trebui. ci omoruri judicioase. Acest om trebuie să pună stăpînire pe un oraş — cum e Burdock al vostru. Ciuli urechea la zgomotele de afară. spuse el grăbit. Să instituim un regim de teroare. Oare se auzeau zgomote jos? — Şi va trebui să ucidem. să-l lovesc cum îmi place. Griffin.H. Apoi. dar asta trebuie să facem. răspunse precipitat Omul Invizibil. Difuzarea ordinelor poate fi efectuată într-o mie de moduri. cu asta nu sînt de acord! De ce să unelteşti asemenea acţiuni diabolice împotriva speciei umane? Cum poţi crede că asta o să-ţi aducă fericirea? 153 .. ssst! Ce se aude jos? — Nimic! Kemp începu să vorbească repede şi cu glas tare. Toţi cei care nu vor asculta de ordinele lui vor trebui ucişi. dintr-o dată: Dar. Se deschidea uşa de la intrare. WELLS . nu crezi. tot aşa de bine cum ştim şi noi că există o asemenea fiinţă — şi omul acesta invizibil. de pildă — să-l terorizeze şi să-l domine. să fug cînd am chef. dar e suficient ca Omul Invizibil să recurgă la sistemul biletelor strecurate pe sub uşi. dar nu te supăra. nu sînt de acord. Înţelege-mă. ca să-şi mascheze lipsa de atenţie. Kemp.

haina de casă prinse să se descheie. iar Omul Invizibil — partea de jos îi şi dispăruse — sări în picioare.H. Griffin tresări şi se opri în loc. pe dinafară. Kemp se îngălbeni. Aşezînduse. prizonier în camera de lucru din verandă. A doua oară. se împiedică şi căzu mototol 154 . iar halatul apăru în deschizătură. cheia a căzut cu zgomot pe covor. se deschise cam de un cot. — Lasă-mă să văd! Cu braţul întins. apoi dădu să-l împiedice. dacă n-ar fi intervenit un amănunt neprevăzut. Degete nevăzute se înfipseră în grumazul lui Kemp. Kemp deschise larg uşa. Publică-ţi cercetările destăinuieşte-i lumii secretul tău. opintindu-se din răsputeri. pe furiş. Se desluşeau şi nişte glasuri. Dar cînd Kemp a trîntit uşa. Omul Invizibil înaintă spre uşă. uşa. Kemp făcu cîţiva paşi repezi spre uşă. WELLS .G. Deodată. încercă să ţină clanţa cu amîndouă mîinile. chiar în dimineaţa aceea. Tot ce-a urmat s-a petrecut cu iuţeala fulgerului! O clipă. încredinţează-i-l poporului nostru. smucită cu furie. — Trădătorule! strigă Vocea. Un moment a stat nemişcat. Cheia era pregătită în broască. Dar Kemp reuşi s-o împingă la loc. cu un strigăt. ca să se apere. Griffin îl întrerupse. Kemp îl împinse înapoi pe Omul Invizibil.OMUL INVIZIBIL Nu fi un lup singuratic. Cheia fusese introdusă în broască. măcar! Gîndeşte-te ce-ai putea realiza dacă ai avea un milion de oameni care să te ajute… Întinzînd braţul. Griffin ar fi rămas singur. într-o clipă. Cu o mişcare iute. — Stai! Se aud paşi care urcă… — Ţi se pare! făcu Kemp. nevăzutul aruncă toate de pe el. Apoi uşa s-a crăpat cam de cîteva degete. Kemp şovăi. care-şi desprinsese mîna de pe clanţă. sări afară şi trînti uşa după el. De jos venea tropăitul unor paşi grăbiţi. Fu aruncat cît colo. pe dinafară.

Kemp vorbea precipitat. plin de praf. Au rămas în capul scării. Tocmai atunci ajunsese la jumătatea scării destinatarul scrisorii lui Kemp.G. — Dumnezeule! gîfîi doctorul. simţi că un corp greu se năpusteşte asupra lui. şeful poliţiei din Burdock. ca o vită înjunghiată… Pe neaşteptate. cu obrazul învineţit de o lovitură. în hol. Sub ochii lui înspăimîntaţi se desfăşura o scenă teribilă: apariţia subită a lui Kemp. Nişte paşi fantomatici au coborît scările. A fugit! XXV. Călcîndu-l pe spinare. WELLS . cu părul vîlvoi. colonelul primi şi el o lovitură năprasnică. se repede înainte şi se năruie iarăşi. Strîngea în braţe un halat de casă şi alte cîteva piese vestimentare. care zboară singur prin aer… Kemp cade. bălăbănindu-se pe scări. Jos. urmată de priveliştea extraordinară a unui halat. se luptă ca să se ridice în picioare… se clatină. Totul e pierdut.OMUL INVIZIBIL în colţul palierului. oare? Dar pînă să se dumirească. ţinînd încă în braţe 155 . Haina de casă îi fu azvîrlită în cap. De unde. cu gîtlejul încleştat de o mînă nevăzută şi cu senzaţia unui genunchi înfipt în pîntec. ca să-i poată explica lui Adye înţelesul peripeţiilor vertiginoase prin care trecuse. cei doi ofiţeri de poliţie cu care venise colonelul alergau zăpăciţi de colo pînă colo. Se rostogoli orbeşte pe scări. Adye se răsuci şi se sculă în picioare. colonelul Adye. Kemp venea spre el. URMĂRIREA OMULUI INVIZIBIL O bucată de timp. doctorul s-a simţit prea distrus. Strigătele lor fură o clipă acoperite de bufnitura uşii din faţă.H. cu buza sîngerîndă. un picior invizibil a trecut peste el.

vapoarele… Vom cere să ne ajute şi garnizoana. Nu se gîndeşte decît la profitul lui. are să treacă la crime. Caietele acelea. Dacă nu-l împiedicăm. înţelegi? E inuman. Alimentele — absolut tot ce este comestibil — să fie ţinute la loc sigur. Deodată simţi că-i vin ideile cu grămada. sub cheie. Visează să instituie un regim de teroare! Un regim de teroare.H. Îţi repet. unul Marvel… — Ştiu. drumurile. Toţi oamenii valizi să participe la această acţiune. omul ăsta reprezintă un 156 . Egoismul personificat. îl întrerupse Adye.G. trimite-ne nopţi reci şi ploi! întreaga populaţie din regiune trebuie să înceapă urmărirea. Asta-i sigur. Am ascultat azi-dimineaţă o istorioară cumplită. Am să-ţi vorbesc despre asta. străbătută de un cinism revoltător… A rănit oameni. — Dar cum? întrebă Kemp.OMUL INVIZIBIL bulendrele caraghioase ale lui Griffin. Numai că vagabondul… — Spune că nu le are. Adye. care i-au fost luate. o să cutreiere regiunea după bunul lui plac. şi atunci el n-are să-şi poată face rost de hrană decît comiţînd o spargere. asasinînd şi schilodind oameni. acuma. Să fie baricadate toate aşezările omeneşti. pretutindeni. bagă de seamă: trebuie împiedicat să mănînce şi să doarmă. — E nebun. WELLS . Şi. Aveţi un individ la voi. Toată lumea va sta zi şi noapte la pîndă. cu toată perseverenţa. Acum a evadat. Dacă scapă de aici. Cerule. Adye începea să priceapă cîte ceva din cele petrecute. Telegrafiază îndată după ajutoare… Un singur mobil poate să-l reţină aici: are neapărată nevoie de nişte caiete de însemnări. Nimic nu-l poate opri. Trebuie să începi numaidecît! Trebuie neapărat să-l împiedicăm să părăsească districtul. auzi ce-ţi spun? Trebuie supravegheate trenurile. Ştiu. nu-i aşa? Dar el e convins că vagabondul le are. la secţie. şi e turbat de furie! — Trebuie să-l prindem! decise Adye. la securitatea lui. Are să răspîndească panică în tot ţinutul.

E drept că el n are posibilitatea să se plimbe prea multă vreme cu o armă asupra lui.G. Plec imediat.H. scrutau aerul. Ei bine. îi raportă unul din ei. astea trebuie ascunse! — Bun. Dar cear fi să vii şi dumneata cu mine? Da. Fă rost de cîini. dar repede! Ei. Altceva? — Ţine minte: mîncarea din stomacul lui poate fi văzută. să mă apuc să organizez toată afacerea asta. Aşadar. o calamitate obştească! Dacă nu punem mîna pe el şi nu-l închidem… e îngrozitor numai şi gîndul la ce s-ar putea întîmpla… — Ce altceva am mai putea face? întrebă Adye. fiecare colţişor. Uşa din faţă era deschisă. nu-i un procedeu uzual. Adye începuse să coboare scările. ce mai e de făcut? — Cîini… Fă rost de vreo cîţiva. Să nu pierdem un minut! Haide. WELLS . Ce-ar mai fi de făcut? Spune! Să mergem pînă la capăt! Între timp. e-n regulă. A! încă ceva. — Bine. O să punem noi mîna pe el! 157 . care să ne iasă în întîmpinare. ai să-mi continui povestirea pe drum. Poliţiştii stăteau afară şi. Unul dintre voi să caute o trăsură. dar îl simte. Kemp. Dar există atîtea obiecte pe care-ar putea să pună mîna aşa. din întîmplare. şi să le arunce în capul oamenilor. Fiecare tufiş. dar o să-l folosim. şi administraţiei Căilor Ferate. îi spuse Adye. cîini. Dosiţi toate armele şi toate uneltele care pot fi folosite ca arme. — Trebuie să mergem imediat la centrală. Un cîine nu-l vede. plini de zel.OMUL INVIZIBIL pericol. Trebuie dar să scotociţi într-una. Funcţionarii închisorii din Halstead cunosc pe cineva care are cîini de vînătoare. — A scăpat. o să-i cerem şi lui Hopps să ne ajute. Hrana mestecată şi înghiţită rămîne vizibilă în pîntecul lui pînă cînd e asimilată. şi o să ţinem un fel de consiliu de război. ai să vii şi dumneata! Vino. domnule.

timp de cîteva ore. Nimeni nu ştie încotro a luat-o sau ce-a făcut. Dar nu e greu să ne imaginăm: în dimineaţa aceea caldă de iunie. ASASINAREA DOMNULUI WICKSTEED Se pare că Omul Invizibil fugise din capcana lui Kemp într-o stare de furie oarbă. încît şi-a fracturat glezna. Griffin a dispărut din sfera percepţiei omeneşti. apoi coboară în cîmpia din spatele orăşelului Port Burdock. am să pregătesc sticla pisată. Încearcă să-şi reconstituie proiectele spulberate — proiectele lui de distrugere a omenirii… După toate probabilităţile. într-un chip înfiorător de tragic. Fie ca sălbatica-i cruzime să cadă asupra capului său! XXVI. E crud. se adăposteşte în desişurile din Hintondean. Nu ştiu ce să spun… În sfîrşit. îndată ce-are să se liniştească puţin. istovit. — Asta nu-i prea onest. Dar după asta. 158 .H. că. el suie în fugă dealul. Adye şuieră printre dinţi. — Ei? — Presăraţi sticlă pisată.OMUL INVIZIBIL — Iar prin mijlocul drumurilor… Kemp şovăi. o să instituie un regim de teroare. acolo s-a refugiat el. WELLS . cum te văd şi cum mă vezi.G. pentru că acolo şi-a făcut simţită prezenţa pe la ceasurile două. Turbează. Fiinţa asta s-a rupt de umanitate. Şi în cazul cînd are să meargă prea departe … — Îţi spun că s-a dezumanizat cu totul! Sînt sigur. Singura noastră şansă ar fi să i-o luăm înainte. Dar gîndeşte-te numai la ce-ar putea el să facă. spumegă de furie din pricina soartei lui potrivnice. Un copilaş care se juca pe lîngă poarta casei doctorului a fost apucat şi zvîrlit în lături cu atîta violenţă. Năduşit. ştiu.

drumurile şi cîmpiile erau împînzite de oameni înarmaţi cu puşti şi cu bîte. pe o rază de douăzeci de mile în jurul orăşelului Burdock. el se bizuise fără rezerve pe participarea lui Kemp la înfăptuirea monstruosului vis de terorizare a semenilor săi. însă. Winchester. lui însă i-a fost fatal. după-amiază. fie prins nevătămat. Dacă pentru omenire acest răgaz a avut poate consecinţe fericite. pentru că toate trenurile care treceau pe liniile cuprinse în teritoriul — de forma unui paralelogram — dintre Southampton. Poate că era la fel de consternat şi de zăpăcit ca la început — pe vremea păţaniilor de pe Oxford Street. şi nici o făptură vie nu poate spune cu ce s-a îndeletnicit el pînă la orele două şi jumătate. care trebuia răpus într-un fel oarecare —fie rănit. dar după aceea. Omul Invizibil fusese doar o simplă legendă.OMUL INVIZIBIL Care să fi fost starea lui de spirit din acest răstimp? Ce planuri o fi urzit? Fără îndoială că trădarea doctorului îl aruncase într-un hal de furie vecină cu nebunia. Pînă pe la ceasurile două.H. 159 . ne putem totuşi închipui. că dispariţia lui din raza simţurilor omeneşti s-a petrecut cam pe la amiază. Omul Invizibil ar mai fi putut încă să scape din regiune. Cu o repeziciune uimitoare. într-adevăr. datorită unui apel laconic al lui Kemp. însă.G. În tot acest răstimp. grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni se împrăştiaseră prin ţinut şi se găseau în plină activitate. ba chiar putem înţelege în oarecare măsură mînia pe care i-o pricinuise lui Griffin atacul prin surprindere. Brighton şi Horsham călătoreau cu uşile încuiate. WELLS . o sperietoare. iar circulaţia mărfurilor fusese aproape în întregime suspendată. „Nevăzutul” apărea ca un adversar concret. Afară de asta. evadarea lui a devenit imposibilă. întregul ţinut începuse să se organizeze. Cert este. strecurîndu-se în vreun tren. deşi cunoaştem motivele care-l determinaseră pe Kemp să-şi calce cuvîntul. în dimineaţa acelei zile.

G. o certitudine: Griffin pusese mîna pe drugul de fier înainte de a-l fi întîlnit pe mr. Nu putem şti anume ce l-o fi scos din bîrlogul lui. cel puţin pentru mine. un teritoriu de cîteva sute de kilometri pătraţi se găsea într-o severă stare de asediu. înainte de căderea nopţii. Kemp insista asupra necesităţii ca Omul Invizibil să fie împiedicat de a-şi face rost de hrană şi de a putea dormi pe undeva. Cetăţenii erau îndemnaţi să fie necontenit cu ochii-n patru şi cu urechile ciulite. Dacă supoziţia noastră că Omul Invizibil s-a refugiat în desişurile din Hintondean este justă. s-a răspîndit. însă. pe scurt. dar foarte clar.H. din gură în gură. cu iuţeala fulgerului. în şoaptă. Atît de rapidă şi de hotărîtă fusese acţiunea autorităţilor.OMUL INVIZIBIL adunaţi în grupuri de cîte trei-patru şi însoţiţi de cîini. atunci trebuie să presupunem mai departe că pe la începutul după-amiezii el a ieşit de acolo. toate condiţiile luptei. care avusese loc în preajma unei 160 . atît de promptă şi de răspîndită s-a arătat a fi convingerea că această stranie făptură există într-adevăr. constituie. ca să prindă cel mai mic semn care ar trăda vreo mişcare de-a „Nevăzutului”. mînat de un gînd pentru a cărui realizare avea nevoie de-o armă. care nu mai ştia ce-i somnul. Desigur că nu s-a putut afla nici un amănunt asupra acestei întîlniri. Pe la ora patru sau cinci. de-a lungul şi de-a latul ţinutului. vestea uciderii domnului Wicksteed. iar copiii. Dar. un lucru. grăbindu-se să ajungă acasă. Wicksteed. WELLS . Poliţiştii călări străbăteau drumurile ţinutului. Toate şcolile elementare îşi întrerupseră cursurile pe la ora trei. tot înainte de căderea nopţii. un fior de groază a străbătut întregul ţinut alarmat. oprinduse la fiecare gospodărie şi recomandîndu-le locuitorilor să-şi încuie uşile şi să nu iasă din casă neînarmaţi. Textul apelului enumera şi expunea. speriaţi. încît. apelul lui Kemp — semnat de Adye — fusese răspîndit prin poştă în întregul ţinut. umblau în grup.

OMUL INVIZIBIL gropi cu pietriş. Se pare că Omul Invizibil îl ucisese cu un drug smuls dintr-un gard de fier dărîmat. ea îl văzuse pe mr. ea căuta să sugereze mişcările unui om care urmăreşte ceva ce se tîrîie pe jos înaintea lui şi care loveşte din cînd în cînd cu bastonul în obiectul acela tîrîtor. nu ne putem închipui ca mobilul atacului să fi fost altul decît furia unui nebun. la vreo două sute de metri depărtare de acest drum. Wicksteed părăsindu-şi drumul şi luînd-o peste cîmp. era un bărbat de vreo patruzeci şi cinci sau patruzeci şi şase de ani. Wicksteed. într-adevăr. Toate indiciile — iarba călcată în picioare. „Nu umbla ca un om în toată firea…” zicea fetiţa. omul păşise spre moarte. Primul: groapa cu pietriş nu se găsea chiar în drumul spre casă al domnului Wicksteed. Desigur că-şi făcuse rost de drugul acela înainte de a-şi fi întîlnit victima. Fetiţa asta era ultima făptură care-l văzuse pe Wicksteed în viaţă. i-a rupt un braţ. Totuşi. L-a oprit pe omul acesta liniştit. mergînd spre şcoală. în afară de cele expuse pînă acum. a cărui înfăţişare şi apucături de om foarte aşezat n-ar fi putut stîrni pentru nimic în lume un duşman atît de cumplit. 161 . spre groapa cu pietriş. Cînd l-a pierdut din vedere. i-a înfrînt rezistenţa. ipoteza nebuniei se impune în mod indiscutabil. intendentul lordului Burdock. WELLS . s-a năpustit asupra lui. Al doilea argument îl constituie mărturia unei fetiţe care trecuse în după-amiaza aceea peacolo. Imitîndu-i gesturile. doar două argumente pledează pentru această ipoteză. Wicksteed. bastonul lui rupt în bucăţi — dovedeau că se dăduse o luptă disperată. ea nu putuse observa că s-a mai întîmplat. care mergea agale spre casă. din pricina unui desiş de fagi şi a unei uşoare înclinări a terenului. mr. l-a trîntit la pămînt şi i-a sfărîmat capul.H. la masa de prînz.G. ci în plin cîmp. la vreo două sute de metri de conacul lordului Burdock. prefăcîndui-l într-un terci. numeroase răni primite de mr.

Faptul că aruncase arma denotă că în viitoarea emoţiilor resimţite în urma crimei lui. Pesemne că victima trecuse pe acolo şi observase drugul. (Port Burdock era la o depărtare de zece mile. a cărui curiozitate era aţîţată la culme. „Nevăzutul” ar fi putut foarte uşor să fugă.H. Probabil că Griffin îşi luase cangea ca să aibă o armă. pătat de sînge şi aruncat printre urzici. o fiinţă 162 . nu se mai poate stăpîni şi începe să dea cu bastonul în drugul cel miraculos.) Ba se poate să nici nu fi auzit măcar de „Nevăzutul”. Griffin era un monstru de egoism. Wicksteed s-a apucat să urmărească drugul mişcător… Să ne imaginăm scena: Omul Invizibil se strecoară cu mare grijă. Fără îndoială că în împrejurări obişnuite. Pentru cei care cunosc nefireasca iuţeală la mînie a Omului Invizibil. ca nu cumva prezenţa lui prin împrejurimile acelea să fie descoperită. Singurul element corect — pentru că rareori poţi pune temei pe mărturia copiilor — rămîne descoperirea corpului lui Wicksteed şi a drugului de fier. care — minune nemaiauzită! — se mişca singur. Aşadar. scăpînd de urmăritorul lui. iar domnul Wicksteed. Desigur. între o tufă de urzici şi groapa cu pietriş. care — minune nemaiauzită — umblă singură. care nu mai era tinerel. Wicksteed avusese nenorocul să-şi fugărească prada pînă într-o surpătură.G. ne dăm seama că mr. mr. restul e lesne de închipuit. se ţine scai după bucata aceea de fier. Griffin a renunţat la scopul pentru care o luase — dacă într-adevăr existase vreun scop. Dar aceasta este o simplă ipoteză. WELLS . Omul nu aflase încă nimic despre cele petrecute cu o zi înainte.OMUL INVIZIBIL Aceste indicii constituie — măcar pentru cel ce scrie aceste rînduri — dovada cea mai sigură că omorul n-a fost înfăptuit din simplă poftă de a ucide. dar după poziţia în care a fost găsit corpul. în cele din urmă. dar fără intenţia premeditată de a o folosi ca unealtă ucigaşă.

doi oameni care se aflau pe un cîmp de lîngă Fern Bottom ar fi auzit o voce. care umpleau văzduhul cu lătratul lor. apăreau ici-colo.H. pe cîmp. Wicksteed. Se povesteşte că. aşa încît şi-a dat seama cam ce fel de campanie se desfăşura împotriva lui. era din nou activ. că pe măsură ce se întuneca. care-i zăcea plină de sînge la picioare. şi rîsul ei se împletea cu suspine şi gemete!… Trebuie să fi fost nu tocmai plăcut s-o auzi. A observat. încuiate şi baricadate. a dat tîrcoale hanurilor şi . se vede că Griffin aflase cîte ceva despre promptitudinea cu care se folosise Kemp de confidenţele lui.OMUL INVIZIBIL lipsită de sensibilitate. Aceşti vînători fuseseră special instruiţi cum să se ajute unul pe altul dacă s-ar fi întîlnit cu Omul Invizibil. grupuri de cîte trei-patru oameni. la rînd. şi apoi s-a pierdut înspre dealuri. se pare că peste noapte găsise de mîncare şi izbutise să doarmă. „Nevăzutul” a fost într-adevăr o fiară hăituită. adînc îngropate în suflet.a citit apelurile. 163 . deoarece a doua zi dimineaţa şi-a revenit. desigur. Totuşi. ba rîdea cu hohote. Între timp. înţelegem lesne cît era de exasperat. care erau acum folosite cu atîta cruzime împotriva lui. pe la asfinţit. se pare că ar fi pornit prin împrejurimi. şi să-i fi zădărnicit orice plan de acţiune. mai ales că el singur furnizase informaţiile. puternic. WELLS . mînios şi rău şi se pregătea pentru ultima lui mare ofensivă împotriva omenirii. apucînd-o spre cîmpie. însoţiţi de cîini. în această zi şi-a pierdut şi el cumpătul. vreme de douăzeci şi patru de ore — afară doar de clipele cînd s-a năpustit asupra lui Wicksteed —. Dar fugăritul îi ocolea pe toţi. a hoinărit de bună seamă prin gări. Pesemne că a găsit toate casele. dar se poate ca în faţa victimei — a primei lui victime. Şi vocea asta ba se văicărea.G. vrednică de milă — să-l fi năpădit remuşcările. Vocea s-a îndepărtat în direcţia unui cîmp de trifoi. ba ţipa. După asasinarea lui mr.

legislaţia va fi cît se poate de blîndă.” Întoarse foaia împăturită. Jocul abia începe. „Ai fost uimitor de energic şi de inteligent. din cutia poştală. sînt cuvintele lui! Şi are s-o facă. Moartea nevăzută se îndreaptă spre el. Scrisoarea va cădea în cutie chiar” în clipa sosirii poştaşului. popor al meu. dacă-i place. Astăzi moartea se îndreaptă spre el.OMUL INVIZIBIL XXVII ASEDIUL CASEI LUI KEMP Doctorul Kemp citi un mesaj straniu. „Asta nu-i o farsă. Poate să se încuie. În prima zi va avea loc numai o singură execuţie. Astăzi Kemp trebuie să moară!” Reluă scrisoarea de la început. N-are decît să-şi ia toate măsurile — asta are să-i impresioneze cu atît mai mult pe supuşii mei. ci intră sub stăpînirea mea — a Teroarei! Aceasta este ziua cea dinţii din anul întîi al unei epoci — Epoca Omului Invizibil. Dar am găsit de mîncare şi am dormit. îşi zise el. Moartea. deşi nu reuşesc să-nţeleg ce urmăreşti să cîştigi prin acţiunile tale. spunea scrisoarea. şi apoi va pleca mai departe! Jocul începe — moartea porneşte. să-şi pună strajă. Moartea va purcede la ora prînzului. Nu-i da ajutor. Eşti împotriva mea. Spune-le colonelului tău de poliţie şi celorlalţi că Port Burdock nu mai stă sub jurisdicţia reginei. iar jocul abia începe. cu titlu de exemplu: execuţia numitului doctor Kemp. în ciuda măsurilor pe care le-ai luat.H. WELLS . scris cu creionul pe un petic soios de hîrtie. pe partea unde era scrisă adresa. O zi întreagă m-ai hăituit — ai încercat să mă lipseşti pînă şi de odihna nopţii. să se ascundă. Ştampila Oficiului poştal din Hintondean era însoţită de prozaicul amănunt „de plătit doi pence”. căci altfel moartea va cădea şi asupra-ţi. Prin prezenta anunţ prima zi de Teroare. Nu-mi rămîne nimic altceva de făcut decît să instaurez Teroarea. Eu sînt Omul Invizibil întîiul!… Pentru început. 164 . să se îmbrace în armură.G.

„Trebuie să se canonească în fiecare zi.). rămase cîtva timp” pe gînduri. deasupra pervazului.G. Deodată izbi cu putere . După aceste preparative. care între timp se răcise. Chemă femeia de serviciu şi-i porunci să cerceteze de îndată încuietorile ferestrelor din fiecare cameră şi să închidă toate obloanele. De ce-i aşa cald afară? Aş vrea să vină un val de frig şi de umezeală! Poate că acuma mă pîndeşte.instrucţiuni clare asupra drumului pe care trebuia să-l urmeze. 165 . la ora unu — şi se duse în camera lui de lucru. „O să-l prindem! Şi eu am să fiu momeala. ca să-şi facă rost de hrană. şi iar căzu pe gînduri. Chemă din nou slujnica şi o trimise să ducă epistolele. Curaj! Griffin contra mundum1 … plus o răzbunare!” Se opri la fereastră. dintre care una adresată colonelului Adye. nu-l invidiez.” Se apropie de fereastră. ca să nu dea cineva peste el. Auzind o ciocănitură uşoară în zid. Se duse apoi în dormitor.OMUL INVIZIBIL Se ridică încet. şi-o să-şi rupă gîtul!” Intră în odaia de lucru. 1 Griffin împotriva lumii întregi (lat. închizînd cu grijă fiecare uşă în urma lui. Se apucă repede să scrie cîteva înştiinţări . — Nu-i nici un pericol… o linişti el şi adăugă. după ce-i dădu o serie de. un joc bizar. şi dintr-un sertar pe care-l ţinea încuiat scoase un revolver mic. privind spre coasta dealului pîrlit de arşiţă.scurte. dar şansele sînt de partea mea. domnule Griffin. O să se avînte prea tare. îl examină cu grijă şi-l vîrî în buzunarul hainei. lăsîndu-şi prînzul neterminat — scrisoarea îi sosise cu curierul de.în masă.H. pesemne. Mîncă puţin. surîzînd cu înţeles: pentru dumneata. „E un joc. Oare o fi dormit într-adevăr noaptea trecută? Undeva pe cîmpul gol. tresări ca fript şi să dădu iute înapoi. WELLS . în ciuda faptului că dumneata eşti invizibil. Apoi se întoarse la mîncarea lui.

privi la Kemp. Dă-mi drumul înăuntru. — Ce idiot am fost! Trebuia să-mi dau seama. ţi-am trimis propunerea prin servitoarea mea.G. şi Adye intră printr-o deschizătură strimtă. — Hîrtia i-a fost smulsă din mînă. care zăvorea la loc uşa. răsuflînd uşurat. Kemp dădu lanţul în lături. Rămase în coridor şi. Kemp. Se vede că el e pe undeva pe-aproape. de fapt… Adye se gîndea că doctorul făcuse într-adevăr o prostie. ca un idiot ce sînt. Ce s-a întîmplat? Kemp înjură. WELLS . Se vede că el e pe-aici. Fata a tras o spaimă de moarte. — Îţi propuneam să-i întindem o cursă. îi comunică el.H. Are o criză de nervi. Un glas cunoscut îl strigă pe nume. „O fi fost vreo vrabie…” Se auzi soneria de la intrare. îl ridică şi deschise încet. — Servitoarea dumitale a fost atacată. Dar trecură mai bine de cinci minute pînă să se apropie iarăşi de fereastră. Ţi-ai găsit! 166 . cu multă grijă. — Acum o s-o şteargă … — Griffin? făcu Kemp. cercetă lanţul de siguranţă. şi. I-am trimis-o lui. Era Adye. prin apropiere. Coborî în grabă. Aşadar. fără să-şi arate faţa. A rămas jos.OMUL INVIZIBIL „Devin nervos”… îşi spuse el. la secţie. Adye citi şi fluieră uşor. — Cum asta? exclamă doctorul. De la Hintondean pînă aici nu-i mai mult decît o oră de mers. a început! — Dar ce s-a întîmplat? — Citeşte asta! îi înmînă mesajul Omului Invizibil. prin uşă. — Şi dumneata ce-ai de gînd? întrebă el. doar atîta cît să poată trece. trase zăvoarele şi descuie uşa. — s-a smuls din mînă nota aceea pe care i-ai dat-o.

Adye zări licărirea argintie a unui revolver micuţ. — N-am. zăpăciţi. — Lua-l-ar dracii! strigă Kemp. în mii de triunghiuri dinţate. găsiră sparte două din cele trei ferestre. care ieşea pe jumătate din buzunarul lui Kemp. Încă o fereastră urmă calea celorlalte. Dă-mi un baston sau altă armă. să aduc cîinii de vînătoare.OMUL INVIZIBIL Un zăngănit asurzitor de sticlă spartă. Mîna doctorului se îndreptă spre buzunar — şi se opri. dominat de nişte trosnituri de scînduri lovite cu sete. Consternaţi. Kemp înjură pentru a doua oară. S-a apucat să-mi spargă toate geamurile. WELLS . Venea de sus. — E o fereastră de sus! strigă Kemp şi urcă iute scările.G. — Nu-s obloane? — Aici nu. — La ce-i foloseşte asta? se miră Adye. Intrînd în camera de lucru. rămase o clipă în suspensie. scînteietoare. cei doi se opriră în uşă. iar pe masa de scris zăcea un pietroi cît toate zilele. dar e un idiot. cu o pocnitură ca de pistol. Doar la ferestrele de jos… Hei! Iarăşi zdrăngănit de geamuri sparte — acum venea de jos —. O să-şi taie picioarele. apoi se risipi pe podea. Erau încă pe scară. şi mă duc pînă în vale.H. Toate cioburile au să cadă în afară. Alte geamuri făcute ţăndări. 167 . e o fereastră din dormitor. Cu asta îl dăm gata. cînd auziră iarăşi un zăngănit de cioburi. toată numai stele. Asta trebuie să fie… da. — E un început… — Există vreo posibilitate să se caţere pînă aici? — Nici o pisică n-ar izbuti. jumătate din încăpere era presărată cu cioburi de sticlă. Chiar în acea clipă plesni încă o fereastră. Cei doi dădură fuga şi rămaseră pe palier. — Am găsit! exclamă Adye. — N-ai un revolver? întrebă Adye. la secţie. cel puţin n-am unul de prisos.

Aici doar eşti în siguranţă … Ruşinat de uşoara-i tresărire de egoism. — Opreşte-te puţin. Alături de el se mişca ceva. şovăind. zăvoarele reintrau în tecile lor. şopti Adye. silindu-se să meargă drept şi ţeapăn. „Ce-ar fi să încerc să trag?” — Unde te duci? întrebă Vocea. insistă Adye. iarba fremătă. spuse o Voce. omul şi năluca făcură o mişcare grăbită. dar nu pot. mă priveşte numai pe mine.G. — Ei bine? Faţa colonelului era albă şi crispată. ca înfiorată de un vînt uşor. 168 . Iarăşi un pocnet. În urma lui. Apoi coborî treptele. Faţa-i era ceva mai palidă ca de obicei. îi recomandă el lui Adye. Şovăi o clipă. Altă fereastră de la etajul întîi se prefăcuse în ţăndări. cît putu de încet.— Iartămă. În clipa aceea. colonelul se găsea în prag. Adye renunţă să tragă şi rămase o clipă pe gînduri. Kemp se îndreptă spre uşă şi trase zăvoarele. pe un ton la fel de încordat şi de mînios. îşi simţea nervii încordaţi la extrem.OMUL INVIZIBIL — Ţi-l aduc înapoi. umezindu-şi buzele cu limba. simţindu-se mai în siguranţă cu spatele lipit de uşă. în bătaia unei raze de soare. Kemp îi dădu arma. — Fii atît de bun şi întoarce-te în casă! îi porunci Vocea. iarăşi zdrăngănit de cioburi. Adye încremeni. — Trebuie să mergi drept înainte. Se opriră în coridor. O clipă mai tîrziu. se gîndea el. Traversă pajiştea din faţa casei şi se apropie de poartă. — Unde mă duc.H. WELLS . ca şi al lui. — Acum să fim atenţi la uşă. răspunse el tărăgănat. Din buzunarul deschis al lui Adye scînteie ceva. „Glasul vine din stînga”. puţin răguşit. mîna se încleştă pe minerul revolverului. Deodată. răspunse Adye.

— Ce vrei de la mine? — Scoală în picioare! porunci Vocea. trîntindu-l lat la pămînt. încercă zadarnic să apuce un picior. zări în depărtare marea. O clipă mai tîrziu. se zbătu. WELLS . cuprinse cu privirea verdele catifelat al cîmpiei. Se ridică în şezut. promiţi să nu dai năvală pe uşă? 169 . Colonelul se ridică în picioare. — Ce trebuie să faci? îi replică Omul Invizibil. deasupra lui. — Te-aş omorî chiar acum. scoase revolverul din buzunar şi trase prosteşte. suspendat între cer şi pămînt. vrînd să se ridice. Ai să intri înapoi în casă. Adye văzu revolverul suspendat în aer.G.OMUL INVIZIBIL Cuvintele nu se desprinseseră încă bine de pe buze. Nu încerca nici un truc. furnicarul oraşului … şi dintr-o dată simţi că viaţa îi era tare dragă. care în bătaia soarelui de amiază părea de un albastru întunecat. Dumneata ai să fii ajutat. Aminteşte-ţi că eu îţi văd figura şi că dumneata nu mi-o vezi. şi căzu înapoi. — Am să încerc. stîncile albite de pe ţărm. Dacă mă lasă înăuntru. de metal. — Ce trebuie să fac? întrebă el posomorit. la vreo şase yarzi depărtare. — Bagă de seamă! Vocea îi vorbea pe un ton categoric. Singurul lucru pe care-l ai de făcut este să te întorci în casă. iar revolverul îi era smuls din mînă. Luîndu-şi ochii de la ţeava revolverului. dar nu vreau să risipesc un glonte. Vocea rîse. primea un pumn peste gură. Bîjbîind. care-i tot luneca din mînă. cînd un braţ îi înconjură grumazul şi un genunchi se înfipse în spate. — Atunci. e păcat de dumneata … Eşti o persoană cu care n-aveam nici o răfuială.H. — N-o să-mi dea drumul. — Drace! strigă el. Adye îşi umezi iarăşi buzele. îşi întoarse ochii spre obiectul acela micuţ.

Toate vilele de la poalele dealului aveau storurile trase. se sprijini într-un cot. Kemp îl urmărea cu ochii. mergînd încet. — Intră înapoi în casă. se întoarse. dădu să apuce revolverul. cu mîinile la spate. Numai la fereastra unei căsuţe verzi se zărea chipul unui om cu 170 . Adye făcu o săritură înapoi. în urma lui se risipea încet un noruleţ de fum albăstrui. Deodată. Cu mîna streaşină la ochi. Revolverul dispăru. lucrurile se precipitară. negru. doctorul izbuti să zărească un obiect mic. care-l urma pe Adye. Colonelul părea să fi luat subit o hotărîre. Adye nu mai are revolverul! — Promite că n-ai să te năpusteşti pe uşă. Era o după-amiază tare caldă. Ghemuit printre cioburile de sticlă. încercă să urmărească punctul de unde venea raza de lumină. exclamă el. Privind însă atent. Se întoarse spre casă. o linişte desăvîrşită. Kemp nu-şi putea lua ochii de la trupul acela încremenit. ca să privească afară. — Ha! Bineînţeles. Colonelul Adye zăcea pe pajişte. doctorul urcase în goană sus. Scînteierea armei îl orbi o clipă. WELLS . Kemp nu auzise pocnetul împuşcăturii. Doar o pereche de fluturi aurii se zbenguiau printre tufele care mărgineau aleea. Părea că întreaga fire adormise. nu departe de poartă.OMUL INVIZIBIL — Cu dumneata n-am nici o răfuială. îl văzu pe Adye parlamentînd cu văzduhul. Nu abuza prea mult de avantajele dumitale. spunea Adye.G. Pretutindeni. în odaia de lucru. Adye se răsuci. Dă-i omului o posibilitate de scăpare. apoi străluci în bătaia soarelui şi iarăşi dispăru. îţi repet! După ce închisese uşa în urma lui Adye. ridică mîinile şi căzu cu faţa-n jos.H. fără să înţeleagă nimic. îşi scotea cu teamă capul peste pervazul ferestrei. „De ce dracu nu trage?” murmură el. Îţi spun cinstit că nu promit nimic. căzu iarăşi şi rămase nemişcat. Revolverul se mişcă puţin. dar nu-l nimeri.

OMUL INVIZIBIL păr alb. Uşa de la intrare fu zguduită de nişte bătăi din ce în ce mai insistente. în clipa aceea. pesemne vreun bătrîn. Oblonul fusese sfărîmat cu un topor. Se întoarse în odaia de lucru. Şovăi puţin. Peste tot.H. trăgînd hoţeşte cu ochiul afară. însoţită de doi poliţişti. Kemp rămase împietrit de groază. arma făcu un salt în aer. Cercevelele nu erau prea vătămate. trecu pe lîngă fiecare dintre cele trei ferestre. Pe neaşteptate. se postă acolo şi rămase iarăşi să asculte. pe cărare. împrăştiind o puzderie de aşchii şi de ţăndări. Deodată răsunară prin toată casa nişte trosnituri zdravene. dar în chenar nu rămăseseră decît vreo cîţiva colţi de sticlă. Kemp rămase nemişcat. se înarmă cu vătraiul din dormitor şi merse să examineze din nou închizătorile ferestrelor de la parter. După o vreme. Descuie uşa care da spre bucătărie. Kemp se întreba ce-o fi făcînd adversarul lui. Pe drum. Doctorul sări iute 171 . care acum lovea în chenarul ferestrei şi în zăbrelele de fier care o apărau. Omul Invizibil izbea cu nădejde. Jos se spărgeau nişte obloane. Tare încet mai înaintau cele trei siluete … Tresări. dar nu mai văzu revolverul. într-un tîrziu. Totul era învăluit într-o linişte de mormînt. Apoi se făcu linişte. aşa cum căzuse. Deodată. ascultînd cu încordare. venea slujnica lui. Adye zăcea la marginea prundişului. Privirile îi căzură iarăşi asupra lui Adye. care adormise… Kemp scrută împrejurimile casei. Kemp zări revolverul afară. doctorul desluşi zăngănitul închizătorilor de metal. coborî. toporul sări într-o parte şi se făcu nevăzut. Posomorit. WELLS . servitorii se încuiaseră în odăile lor). Jocul începuse cum nu se putea mai frumos! Deodată ţîrîi soneria. strecurîndu-se pe lîngă case. Printre trosniturile lemnăriei. înainte de a coborî din nou. Dar nimeni nu se duse să deschidă (urmînd instrucţiunile lui Kemp. linişte. alergă pînă în capul scării. Părea că totul e în siguranţă. oblonul se prăbuşi pe podea. numai crucea ferestrei fusese ruptă.G.

WELLS . — Pe-aici! strigă Kemp. Poliţiştii.OMUL INVIZIBIL înapoi. şi apoi… Din nou ţîrîitul soneriei de la uşa din faţă. Nu l-aţi văzut pe pajişte? Zăcea acolo. ceru să audă glasul fetei. 172 . străduindu-se să-şi adune gîndurile. Unul din agenţi căpătă vătraiul. cu acompaniamentul lor de cioburi şi de trosnituri. Apoi reîncepură loviturile de topor. întins… — Cine? întrebă unul din poliţişti. — Ce-i gălăgia asta? întrebă celălalt poliţist. — El… e în bucătărie. un topor… Deodată. Alergă la intrare. Cei trei năvăliră grămadă înăuntru. Omul Invizibil lovea acum în uşă ce despărţea bucătăria de restul locuinţei. are un revolver şi i-au mai rămas două gloanţe … L-a omorît pe Adye. şi Kemp trînti iute uşa la loc.G. Vătraiul! Se repezi spre apărătoarea din faţa sobei. toată casa răsună iarăşi de trosnituri. O bucată din marginea uşii zbură peste creştetul lui. — Cum cine? Adye. Uşa de la bucătărie începea să cedeze. colonelul! — Am venit pe drumul din spatele casei. Kemp încercă să-i lămurească pe cei doi prin frînturi de frază.H. de bună seamă. pe care pînă atunci îl ţinea doctorul. Trînti uşa şi o încuie. înainte de a scoate cu totul lanţul. O detunătură — o secundă prea tîrziu. ridică lanţul şi trase zăvoarele. Pe afară Griffin urla şi hohotea de rîs. l-a doborît. Peste cîteva clipe. iar camaradul său îl primi pe cel din sufragerie. pornind brusc la acţiune. sau… oricum. A găsit. domnule. fata intră fuga în sufragerie. spuse fata. Înspăimîntată. şi-i împinse pe poliţişti spre uşa sufrageriei. Omul Invizibil va pătrunde în bucătărie. nu ştiu unde. — Omul Invizibil! gîfîi el. Uşa care-l mai despărţea pe agresor de cel condamnat n-avea să-i mai reziste nici un minut. sau o să fie îndată. Kemp rămase în hol.

la vreo două picioare de podea. a lovit în ceva moale. agentul se clătină o clipă. Dar se vede că Omul Invizibil sărise înapoi.H. se lipi de sobă. şi omul se rostogoli pînă în capul scării de serviciu.OMUL INVIZIBIL Dintr-o săritură. — Hop! strigă unul din poliţişti. Luat de avîntul loviturii. apoi zgomotul unor paşi grăbiţi. Poliţistul şi-a rotit iarăşi vătraiul în aer. care ţipa ca din gură de şarpe. Atunci revolverul trase penultimul foc. apoi alergă să deschidă obloanele — îi venise pesemne gîndul să sară prin geamul spart. Kemp se trase înapoi. pentru că vătraiul a dărîmat un suport de umbrele. Apoi a rămas locului. care nimerise în gol. Se auzea răsuflarea nevăzutului. pe tîmplă se prelingea 1 Pictor animalier englez (1806—1902). aşa cum ai doborî o viespe. Auzi deschizîndu-se fereastra de la sufragerie. WELLS . spintecînd o pînză valoroasă a lui Sidney Cooper1. Un sunet sec. Se aruncă înainte şi prinse toporul cu vătraiul. 173 . Atunci nevăzutul îl izbi cu toporul. Celălalt poliţist izbi cu vătraiul în revolver. — Şi noi te vrem pe tine!. Toporul se retrăsese în coridor şi se oprise în aer. Dar camaradul lui. Ascultă cu încordare. ca să prindă cel mai mic zgomot. . Fata. şi-a pus atunci piciorul pe topor şi a lovit din nou. un strigăt ascuţit de durere. — În lături voi doi! strigă el. Sub greutatea loviturii. Tovarăşul lui se răsuci şi se ridică în şezut. Toporul a căzut. casca poliţistului se turti ca un coif de hîrtie. ţinînd vătraiul ca pe o bîtă.G. izbind cu vătraiul pe urma toporului. îl vreau pe omul acesta. dar n-a mai dat de nimic. Primul poliţist lovi cu vătraiul în direcţia de unde venea Vocea. Arma căzu cu zgomot pe jos. pe Kemp.

iar după masă a mers la culcare în pavilion. dacă nu s-o fi furişat prin spatele tău. XXVIII. Dormi toată vremea în care la vila Kemp se spărgeau geamurile. Fereastra sufrageriei era larg deschisă. S-a aciuat pe undeva prin coridor. care pornea de la ochi înspre ureche. domnul Heelas. Doctor Kemp! Cel căzut se căznea să se scoale.H. Soţia lui credea totuşi în ele.G. ca şi cum n-ar fi existat nici o primejdie. sfărîmînd-o. Doctorul Kemp e un erou! făcu . Domnul Heelas făcea parte din acea puternică tagmă a persoanelor care refuzau să creadă în „toate prostiile astea” (adică în existenţa Omului Invizibil). Deodată se deşteptă cu convingerea ciudată că ceva nu-i în regulă. dar se întrerupse. Deodată se auzi un lipăit uşor de picioare goale pe scara de serviciu. care nimeri într-o policioară. Privi înspre casa lui Kemp. Servitoarea şi stăpînul ei se făcuseră nevăzuţi. Zvîrli vătraiul. tocmai adormise în pavilionul din grădina dumisale. Doctore Kemp… începu el. — Nu ştiu. aşa cum era obişnuit de ani de zile. Apoi se răzgîndi şi intră în sufragerie. L-am lovit.OMUL INVIZIBIL o şuviţă de sînge.el către celălalt. — Stai! strigă primul agent. WELLS . — Unde-i? întrebă omul de pe podea. Caracterizarea lui Kemp era limpede şi sarcastică. care se uita în odaie peste umărul lui. Se 174 . Domnule doctor Kemp! Nici un răspuns. vecinul cel mai apropiat al doctorului. în cele din urmă izbuti să se ridice. Dădu să pornească pe urmele nevăzutului. URMĂRITORUL URMĂRIT Cînd a început asediul vilei Kemp. şi asta avea să i-o amintească mai tîrziu … Domnul Heelas se încăpăţînase să se plimbe prin grădină.

Heelas: bucătăreasa lui. s-a întîmplat ceva şi mai extraordinar! Deodată. care exprimau desigur surpriza. — Dumnezeule! răcni mr. doctorul Kemp. ce mai încoa-încolo!” Totuşi. ajutată de un bărbat.OMUL INVIZIBIL frecă la ochi. şi în chenarul ferestrei s-a ivit slujnica lui Kemp. — Aş fi putut jura că totul era în perfectă ordine acum… (îşi privi ceasul) vreo douăzeci de minute! Pe urmă auzul lui a prins să desluşească o serie de trosnituri ritmice şi un zăngănit de sticlă spartă. Şi. obloanele de la sufragerie s-au trîntit de perete. a dispărut printre tufişuri. În faţa acestor nemaivăzute întîmplări. domnul Heelas s-a pomenit scoţînd o serie de exclamaţii nedesluşite. WELLS . Se gîndi: „Asta-i vrăjitorie. a rămas o clipă în picioare. se prăvălea la pămînt şi. Heelas. care-l privea prin 175 . Apoi sări în picioare şi trase cu urechea. cu o iuţeală nebună. privi din nou. pe cînd stătea aşa cu gura căscată. în sfîrşit. şi toate ferestrele. S-a pierdut apoi pe după o tufă de bobiţel. care a răsărit în spatele ei. fulgerat de un gînd. ca un om care se fereşte să fie observat. Alerga de-a lungul unei poteci care ducea spre tufişuri. apoi a sărit şi a reapărut aproape instantaneu. O clipă mai tîrziu. Slujnica s-a căznit puţin ca să sară. cu pălărie şi în haine de oraş. izbutind să se arunce jos. începea să coboare povîrnişul care ducea spre vila Heelas. după un dezastru violent: toate geamurile sparte. dar s-a ivit îndată din nou. Casa arăta de parcă ar fi fost părăsită de săptămîni de zile. imaginea stranie pe care o văzuse nu se ştergea din faţa ochilor. astupate de obloane interioare. Fata se lupta din răsputeri să deschidă fereastra. care veneau de departe. în afara celor de la verandă. Un minut mai tîrziu. fereastra s-a deschis. căţărîndu-se pe un zid care răspundea în plin cîmp.H. o fi bestia aceea de Om Invizibil! Va să zică e adevărat! Un astfel de gînd era menit să-l pună în mişcare pe mr.G. dar se oprea mereu. îndată s-a suit şi Kemp pe pervazul ferestrei.

în jos. înnebunit de spaimă.G. întreaga casă vuia de ţipete. a observat că sparanghelul se culca ici şi colo la pămînt. — Nu poţi intra. Restul urmăririi s-a petrecut în afara razei dumisale vizuale. deşi era galben ca un mort şi 176 . De îndată ce l-a pierdut din privire pe Kemp. Peste bufniturile uşilor trîntite şi ţîrîitul soneriilor se înălţau mugetele de taur ale domnului Heelas: . ajunse în faţa casei şi de acolo ieşi pe strada care ducea în vale. îmi pare rău că se ţine după dumneata. fireşte. a alergat să închidă uşile de cristal care dădeau pe terasă. vine Omul Invizibil! După un minut. Heelas a fugit sus la etaj.H. mr. stăpînul casei a mai auzit ceva: s-a trîntit portiţa laterală. sări jos şi bătu la uşa laterală. de la fereastra odăii sale de lucru! Alerga destul de iute — dacă ţinem seama că nu era antrenat — şi. Tocmai atunci. în persoană. Heelas se uita pe fereastră după el. împingînd zăvoarele. Doar cînd a trecut pe lîngă fereastra care da spre scară. Ieşind în stradă. capul. călcat de nişte picioare nevăzute. s-a mirat foarte văzîndu-l că aleargă spre casă ca o furtună.OMUL INVIZIBIL fereastra de la mansardă. ordine şi paşi grăbiţi. închideţi ferestrele. mr. cu o viteză de nouă mile pe oră. WELLS . Ocoli în fugă vila. îi strigă mr. închideţi totul. Cu faţa ca o mască de groază. Peste cîteva secunde. trecînd prin portiţa laterală. numai cu două zile în urmă. începu să bată în uşa de cristal şi să scuture nebuneşte clanţa. Heelas. Chiar stăpînul. dar nu pot să te las înăuntru! Faţa schimonosită de groază a lut Kemp se lipi de geam. Văzînd că eforturile lui sînt zadarnice. — Închideţi uşile. îndreptîndu-se spre casă. umerii şi grumazul lui Kemp se iviră pe muchia zidului ce împrejmuia grădina. Kemp îşi croia drum prin straturile de sparanghel şi alerga prin terenul de tenis. Ajunsese să reconstituie pe propria-i piele goana pe care o urmărise cu un ochi atît de amuzat. Nimic. alergă pînă la capătul terasei. Kemp a apucat-o.

uimiţi de asemenea goană disperată. Se va îndrepta spre secţia de poliţie. Nicicînd n-a existat un mijloc de deplasare mai enervant de încet şi mai greoi decît alergătura! Toate vilişoarele. mai iute! De jos. Puţin mai încolo se zărea secţia de poliţie. Kemp a descoperit că drumul era nespus de lung şi de pustiu şi că primele case ale oraşului. cîrciuma „La jucătorii de crichet” îşi zăvora cu zgomot uşile. sau vreun ciob strălucitor. În sfîrşit. Tramvaiul era acum foarte aproape. toată lumea se încuiase şi se zăvorise. sau vreo piatră tăioasă.OMUL INVIZIBIL leoarcă de năduşeală. fără îndoială. În spatele tramvaiului se vedeau nişte stîlpi şi nişte grămezi de pietriş. Pentru prima dată în viaţa lui. lăsînd nevăzutele picioare desculţe care-l urmăreau să apuce pe unde-or crede. izbutea totuşi să judece limpede. erau încuiate şi baricadate. pe măsură ce marea pierea din vederea fugarului. Îi trăsni prin cap să sară în tramvai şi să închidă uşile. vedea oameni în jur! Conductorul tramvaiului şi ajutorul său stăteau locului şi se uitau după el. posomorite şi adormite sub soarele după-amiezii. Un minut mai tîrziu trecuse de uşa „Jucătorilor de crichet” şi se găsea în capătul străzii. care se zăreau la poale. Puţin mai 177 . Se auzeau oare paşi în urmă? — Înainte.G. Jos se zăreau oameni care umblau de colo-colo. lumea începuse să se uite la el. Simţea că începe să se înnăbuşe. Tocmai sosise un tramvai la poalele dealului. Alerga în salturi mari şi o lua numai pe unde zărea un petic de pămînt zgrunţuros.H. dar în clipa următoare se răzgîndi. conform propriilor lui recomandări! „Ar fi fost totuşi de dorit să se mai uite cineva din cînd în cînd pe-afară. unul sau doi o luară la fugă. unde casele erau mai rare. se aflau la o depărtare uriaşă. tocmai pentru o eventualitate de felul acesta!” Oraşul apărea din ce în ce mai aproape. WELLS . „Lucrări de canalizare…” gîndi el.

renunţă să mai alerge spre poliţie. răzgîndindu-se iarăşi. Imediat îşi dădu seama că se stîrnise zarvă şi că oamenii alergau din toate părţile. WELLS . ţipînd de mama focului. apărînd peste movilele de pietriş. s-au împrăştiat în fugă. Privi în susul străzii. auzind lipăitul neostenit al picioarelor nevăzute. e pe-aici! urlă el. veneau în fugă bărbaţi şi femei. Trecînd pe lîngă ceata lucrătorilor. trecu în fugă pe lîngă căruţa unui fructar. După el se îmbulzea mulţimea. Apoi. o porni iar în fuga mare.H. Kemp zări în treacăt un bărbat cu un baston în mînă. strigă: „Omul Invizibil!” şi le făcu un semn vag în direcţia dealului. spre strada principală. Imediat în urma lui venea conductorul tramvaiului. interpunînd astfel între el şi urmăritorul său un grup compact de oameni. La vreo cincisprezece paşi mai încolo alerga un lucrător de la canal. doi sau trei copilaşi.G. dar. Din josul străzii. care şi-au descărcat pe el tot năduful inimii. La apariţia lui. Kemp năvăli din nou în strada principală. — Băgaţi de seamă.OMUL INVIZIBIL încolo se zăreau feţele mirate ale lucrătorilor de la canalizare. la vreo trei sute de metri depărtare de capătul liniei de tramvai. dinspre oraş. îndemnîndu-se cu lovituri şi răcnete. Formaţi un cordon de-a curmezişul… 178 . era o namilă care striga felurite crîmpeie de înjurături şi învîrtea cu furie o sapă prin aer. prin uşile şi ferestrele deschise au apărut mame îngrijorate. şovăi o zecime de secundă la uşa unei prăvălii de dulciuri şi o luă pe o alee care ducea înapoi. Kemp îşi dădu seama deodată de schimbarea totală a condiţiilor urmăririi. care se jucau pe-acolo. ieşind dintr-o prăvălie. „Lărgiţi rîndurile! Lărgiţi rîndurile!” striga cineva. Pe nesimţite îşi încetini pasul. coti într-o străduţă laterală. ca la un semn. Avu deodată o inspiraţie fericită: sări peste şanţul proaspăt săpat. înspre deal. ameninţînd cu pumnul încleştat. Se opri gîfîind şi privi de jur împrejur.

sapa namilei s-a învîrtit prin aer deasupra lui şi a lovit în ceva care a bufnit surd. sub fălci. Kemp simţi un strop cleios picurîndu-i pe faţă. cu un ultim efort izbuti să se elibereze. izbi şi el cu pumnul — o lovitură zadarnică. Kemp îşi încleştă mîinile de încheieturile nevăzute. înşfăcînd un umăr. WELLS . un genunchi îl şi apăsa pe stomac. şi se rostogoli pe pămînt. Abia ţinîndu-se pe picioare. care nu-i mai opunea rezistenţă. încercînd să se apere. Ajutor! Ajutor. în gol. — Daţi-vă înapoi. Nu se mai auzea nici un strigăt.H. şi se prăvăli la pămînt. Griffin izbuti să se ridice în picioare. îndată. iar o pereche de mîini grăbite îl strîngeau de gît. Strînsoarea care-i încleşta gîtul slăbi. Clătinîndu-se. zecile de corpuri robuste ce Variante ale jocului de fotbal. un străin care ar fi trecut peacolo ar fi putut crede că asistă la un joc sălbatic de rugby football1 în plină desfăşurare. Prinse coatele nevăzute. Pînă să se dezmeticească. la care se permit procedeele mai violente ale jocului de rugbi. aplicat sub ureche. ca un fel de sughiţ. Acum venise el deasupra. nebunilor! strigă Kemp cu glasul sugrumat. ţinîndu-se lipite de pămînt. dar Kemp se şi agăţă de el. Primi încă un pumn. îndurare! care se stinse repede într-o icnitură slabă. — L-am prins! ţipă el. Izbucni un urlet neomenesc: — Îndurare. în clipa aceea. 1 179 . Strînsoarea uneia era însă mai slabă decît a celeilalte. ţineţi-l! E pe jos! Ţineţi-i picioarele! Toată lumea dădu năvală. Gloata bătăuşilor se lăsă iarăşi în jos. clătinîndu-se. ca un cîine de pradă. îi curmă urletul. Griffin scoase un strigăt de durere. se învîrti pe loc. Zvîrcolindu-se.G. Cred că au fost cîteva lovituri cam crude. Cu o sforţare supraomenească.OMUL INVIZIBIL Un pumn straşnic. Conductorul tramvaiului îl înhăţă de gît pe nenorocit şi-l doborî. doar bufniturile surde ale loviturilor şi şuieratul unei respiraţii chinuite. Zeci de mîini înşfăcară şi traseră de nişte mădulare nevăzute.

ca să lase puţin loc liber. Părea că se sprijină în aer. văzură cu toţii schiţîndu-se pe pămînt un contur ceţos şi translucid: era conturul unei mîini făcute parcă din sticlă. n-aveţi teamă! Kemp îşi ridică cu grijă genunchiul. artere. şi începuse să se înroşească.OMUL INVIZIBIL s-au înghesuit care mai de care se traseră înapoi. am să-l ţin eu. Chiar sub ochii lor. ah! O bătrînă care-şi vîrîse capul pe sub braţul lucrătorului celui voinic scoase un ţipăt ascuţit: — Ia uitaţi acolo! Privind încotro arăta degetul zbîrcit al babei. pesemne gleznele nevăzutului. oase şi nervi.H. deveni fumurie şi opacă. Mîinile lui ţintuiră la pămînt nişte braţe imaginare. — Nu se preface. Gura îi e năclăită.G. gloata se îmbulzea şi fremăta fără încetare. nu-i simt inima. E rănit! Daţi-vă înapoi. doctorul se lasă în genunchi. WELLS . oamenii ieşeau afară din case. se preface! Sapa din mîna lui era plină de sînge. Coastele lui. Faţa îi era toată zgîriată. în spatele lui. dar în a cărei grosime se distingeau vine. Fluierul piciorului se opri aproape de sol. De altfel. vorbea greu. Kemp pipăi mai departe. 180 . care-i urmăreau fiece mişcare. Eliberă . Uşile de la „Jucătorii de crichet” se deschiseră larg. mîna lui părea că se plimbă prin aer. mîna aceasta întinsă. Se făcu linişte. strigă lucrătorul cel mătăhălos. din pricină că-i sîngera buza. înecată în sînge… Apoi deodată: Dumnezeule mare! Sări în picioare şi imediat îngenunche din nou lîngă corpul acela nevăzut. fără viaţă. înconjurat din toate părţile de mutrele întărîtate ale bătăuşilor. — Nu-l lăsaţi să vă scape. De pretutindeni.una din mîinile rănitului şi pipăi ceva care părea să fie faţa. Mereu se apropiau paşi greoi. un poliţist apucase ceva. şi noi cete de curioşi îngroşau mulţimea îngrămădită acolo. — Nu mai respiră. în spatele lui. vă spun! Oamenii se îmbrînciră la repezeală.

înconjurat de o droaie de creaturi ignorate. începe să se arate şi picioarele. ci lipsite de pigment — iar ochii lui aveau culoarea granitului. care însă devenea repede densă şi opacă. ochii larg deschişi. începînd cu mîinile şi picioarele şi înaintînd încet de-a lungul membrelor. albe. ciudata şi extraordinara lui carieră.OMUL INVIZIBIL — Hei! strigă poliţistul. Cînd în cele din urmă mulţimea i-a făcut loc lui Kemp să se ridice în picioare. Întîi au apărut nişte vinişoare mici. gol şi mizer. Mîinile îi erau încleştate.G. L-au acoperit pe cel ucis şi l-au dus în cîrciumă. Acum puteai desluşi pieptul. primul om care a devenit invizibil. care schiţau conturul pîclos al unui picior. sfîrtecat şi stîlcit. apoi oasele sticloase şi arterele încîlcite. acoperiţi figura asta! Cineva a făcut rost de un cearşaf de la „Jucătorii de crichet”. jos pe caldarîm s-a ivit. stîlcit. trădat de semenii lui şi de nimeni plîns. înnebunite de curiozitate. Părea că o subtilă otravă se răspîndeşte lent prin tot corpul. pe un pat murdar dintr-o odaie ponosită şi prost luminată. Griffin. 181 . Şi astfel. încetul cu încetul. Şi acolo. acest Griffin. către centrii vitali. Părul şi sprîncenele îi erau albe — nu încărunţite de bătrîneţe. şi-a încheiat. umerii zdrobiţi şi conturul vag al unui obraz. într-o cumplită prăbuşire. pe urmă carnea şi pielea — la început ca o ceaţă slabă. cu trupul numai răni. trupul plin de răni şi de fracturi al unui tînăr de vreo treizeci de ani.H. — Acoperiţi-i faţa! strigă unul din mulţime. s-a desăvîrşit acest proces de reîncarnare. cel mai talentat fizician din cîţi au trăit vreodată. Pentru numele lui Dumnezeu. iar faţa-i purta întipărită o expresie de furie şi de disperare. WELLS .

ca să ne povesteşti totul aşa cum a fost…” Uite. cu un nas ca o trompetă şi cu ţeasta acoperită de un păr sîrmos. la music-hall. WELLS . trebuie să vă osteniţi pînă la un mic han de pe lîngă Port Stowe şi să intraţi în vorbă cu stăpînul. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre el. cum că toată lumea crede că el le-ar deţine. Din cînd în cînd. vine un barosan şi-mi zice: „Ai o guinee pe seară. Hanul are drept emblemă o tablă goală. cu toată seriozitatea.H. voia să mă umple de biştari. — Hehei. numai aşa. Dumnealui are să admită că au existat. Are să-ţi spună mai întîi cum au încercat avocaţii să-l „stoarcă” de averea găsită asupra lui. la «Empire. pe care vezi numai o pălărie şi nişte ghete.OMUL INVIZIBIL EPILOG Aşa se sfîrşeşte povestea straniei şi diabolicei experienţe a Omului Invizibil. Dacă nu eşti zgîrcit la băutură. n-are să fie nici el zgîrcit la vorbă şi are să-ţi povestească din belşug despre toate cîte s-au întîmplat de atunci încoace. Hangiul e un omuleţ îndesat şi burtos.G. obrajii se colorează în roşu-viu. da’ cînd a văzut ei că nu poa’ să iasă de la cines banii. dar pe urmă va începe să-ţi explice. ca să zic cu vorbele mele cum a fost! Vrei să-i curmi valul de amintiri? N-ai decît să-ntrebi dacă în toată păţania asta n-au existat cumva şi trei volume de manuscrise. iar numele lui este acelaşi ca şi titlul povestirii noastre. să fiu al naibii dacă n-a vrut să mă scoată c-am găsit o comoară! Adică am eu mutra lu unu care a dat de-o comoară? Şi după aia. (Da’ pe ce-are el mai sfînt că habar n-are de ele!) „Invizibilu le-a luat şi le-a ascuns 182 .

Coperţile sînt mucegăite şi pline de pete verzi (o vreme au zăcut întrun şanţ). pune paharul jos. Dacă vrei să ştii. se uită chiar şi sub masă. îl întrece pînă şi pe Cobbett1. În sat îi merge vestea pentru înţelepciunea şi respectabila lui cumpătare. precum îi şade bine unui mare gînditor. WELLS . îşi gospodăreşte hanul fără prea multă dibăcie. 183 . Are mişcări calme. în mînă ţine un pahar cu gin. În dimineaţa de duminică — dar regulat în fiecare duminică dimineaţa — cînd hanul este închis pentru muritorii din lumea exterioară. La el în han n-ai să găseşti niciodată personal feminin. Pe dinafară. hangiul cel înţelept intră în odaia de oaspeţi a localului. E celibatar — totdeauna a simţit înclinaţie pentru viaţa de holtei.OMUL INVIZIBIL atuncea cînd eu am şters-o şi m-am cărat la Port Stowe. îşi umple pe îndelete o lulea lungă. îşi face de lucru cu paharele. botezat cu cîteva picături de apă. Unele pagini sînt chiar şterse şi pătate de apă murdară. Cade pe gînduri. lente. Omul nostru se aşază într-un fotoliu. la bretele de pildă. După ce se încredinţează că e singur-singurel. pe care le depune solemn în mijlocul mesei. de lut.H. iar prin cunoştinţele dumisale cu privire la drumurile din sudul Angliei. hainele lui sînt încheiate cu nasturi — aşa cum e şi de aşteptat —.G. omul nostru mai recurge încă la sforicele. şi în tot răstimpul ăsta se uită galeş 1 William Cobbett (1763—1835). domnul Kemp ăsta le-a băgat la oameni în cap că eu le-aş avea”. dar cu mult tămbălău. descuie dulapul. pe urmă descuie un sertar din această cutie şi scoate la iveală trei ceasloave legate în piele cafenie. dar prin locşoarele mai ascunse. şi iese din local. se uită la tine pe furiş. ciocnindu-le cu furie. precum şi în fiecare noapte după ora zece. încuie uşa. cercetează obloanele. om politic şi publicist englez. apoi descuie o cutie din dulap.

nu ştie că manuscrisele se găsesc acolo. închizînd în filele lor taina subtilă a transparenţei corpului omenesc şi o sumedenie de . „Sînt doldora de taine hîrţoagele astea! Şi ce taine! Da’ dacă le prind firul — mamă Doamne!” „Da’ eu n-aş face ce-a făcut el.G. „Un semn.OMUL INVIZIBIL la cele trei ceasloave. Maică Precistă!. minunatul vis al vieţii lui. alte stranii secrete. Şi nimeni nu va şti asta. un doi mic sus* în aer. ochii lui se îndreaptă către nişte tărîmuri de nevăzut pentru alţi ochi. încet-încet. Ce intilect mai avea şi ăsta!” Pe urmă se întinde. îşi trage în faţă unul dintre ele şi începe să-l studieze. atîta timp cît va fi el în viaţă. afară de hangiu. Clipind din pricina fumului. întorcînd foile înainte şi înapoi. hm!” Şi trage din lulea. se lasă prins în mrejele unui vis — veşnicul. o cruce şi un hocus-pocus. « Şi. în sfîrşit. 184 .H. WELLS . se lasă pe speteaza scaunului şi se uită prin odaie. eu m-aş mulţumi să… hm. nici o făptură omenească. Sprîncenele se încruntă şi buzele se mişcă anevoie. Cu toate că Kemp a scormonit multă vreme.

ca şi aceea cu tichia fermecată. O’Brien pregăteşte cu minuţiozitate 185 .monstrul invizibil”. a fost păstorul lidian Gyges. desigur. binefăcătorul său. nici măcar acestea nu se înfioară de altceva decît de plăcerea unei lecturi captivante. a cărui existenţă semilegendară o consemnează scrierile antice. şi nici la magicienii lui Hoffmann. unul dintre primii şi cei mai buni discipoli ai lui Edgar Allan Poe. ca să te faci nevăzut… E o poveste. ca atîtea altele. ci la . Şi cu toate că sfîrşitul ei nu e tocmai recomandabil pentru minţile fragede (Gyges îl omoară pe regele Candaule. semănate în cele patru vînturi de fantezia generoasă a creatorilor anonimi.OMUL INVIZIBIL POSTFAŢĂ Primul „om invizibil”. Lucrurile se schimbă îndată ce tema migrează pe tărîmul fantasticului. plimbîndu-şi spleenul pe coridoarele castelelor englezeşti. WELLS . Nu mă gîndesc la nenumăratele legiuni de fantome.G. ca să-i ia locul). era de ajuns să răsuceşti pe deget inelul magic.H.. care-şi face apariţia în povestirea „Ce-a fost asta?” a scriitorului american Fitz James O’Brien. Demonstrînd că a înţeles în profunzime lecţia maestrului. În acea vîrstă de aur a omenirii.

Faptul este atît de neobişnuit. pe care-l putem pipăi. nu -i aşa? Bun. şi încearcă o explicaţie: „Avem aici un corp solid. 186 . povestitorul.G. refracta şi reflecta o cantitate foarte mică de lumină”. încît ne îngrozeşte. doctorul Hammond. va fi mai bine vizibilă decît una făcută din sticlă ordinară. Să mergem mai departe.OMUL INVIZIBIL intruziunea extraordinarului în curgerea obişnuită a vieţii. pentru că va absorbi. încît să devină în întregime invizibilă. dar nu şi vedea. Harry. o cutie de cristal. nu-i imposibil să fabrici o sticlă care să nu reflecte nici o rază de lumină. învingîndu-şi teroarea. WELLS . teoretic. va fi greu de văzut într-o lumină slabă. o sticlă de o compoziţie atomică atît de pură şi de omogenă. de pildă. dar „nu atît de straniu”. Nu există totuşi vreun fenomen asemănător? la o bucată de sticlă: e tangibilă şi transparentă. este atacat de o fiinţă invizibilă pe care. căutîndu-şi zadarnic somnul alungat de o obsesie morbidă. Gîndeşte-te. refractat. O cutie din sticlă ordinară. dar numai tratamentul chimic grosolan la care a fost supusă o împiedică să fie într-atît de transparentă. dar raţionamentul său va fi într un fel reluat şi apoi dus pînă la ultima consecinţă de Griffin. foarte subţire. Prietenul său.H. de geamuri. Hammond se opreşte aici. izbuteşte s-o captureze. amator de insolit şi fumător de opiu. consideră evenimentul „înfricoşător”. încît soarele să treacă prin ea ca prin aer. dar nu reflectat”. în discuţia cu Kemp: „… unele sorturi de sticlă sînt mai uşor vizibile decît altele.

Reuşita experienţei nu alterează datele fizice ale lui Griffin. fundamentală. dăinuind şi după moartea prin inaniţie. refuzul oricărui aliment. cu înfăţişarea dintotdeauna (doar „părul şi sprîncenele îi erau albe 187 .G. WELLS . Monstrul lui O’Brien constituie un mister impenetrabil. fiind menite parcă să sublinieze o divergenţă programatică. Omul invizibil. convingătoare. iar „Omul invizibil” a apărut în 1897. sau reinventată. e un miracol ştiinţific demontat metodic şi minuţios în faţa noastră. critic — au fost publicate în volum în 1881 (la 19 ani după moartea lui). doar ca punct de plecare al unei demonstraţii ample şi riguroase — dacă acceptăm convenţia substanţei care decolorează pigmentul roşu al sîngelui şi radiaţiilor care reduc pînă la transparenţă indicele de refracţie. Să lăsăm însă speculaţiile minate de o incertitudine poate definitivă. Pe de altă parte. care va fi redat lumii vizibile. dramaturg. în schimb. dozate abil. Nu ni se oferă însă nici o explicaţie coerentă.H. Cîteva elemente.OMUL INVIZIBIL Coincidenţă? În definitiv. însăşi invizibilitatea obstinată. Esenţial este faptul că similitudinile rămîn la suprafaţă. în afara aluziilor spiritiste sau vampireşti ale autorului. ne sugerează o natură neumană: corpul diform şi chipul hidos revelate de mulajul în ghips. Comparaţia fugară a doctorului Hammond e reluată. fără a presupune un ecou livresc. cronologic vorbind. nuvelist. acest ecou e întru totul posibil: operele lui Fitz James O’Brien — poet. tentativa de a explica invizibilitatea unui corp solid pornind de la proprietăţile optice ale sticlei pare absolut firească. prin moarte.

în care se afirmă: „Nimeni nu se gîndea la toate celelalte planete din spaţiu ca la nişte surse de primejdie pentru omenire… „Or. bea lapte şi apă. am descoperi în jurul nostru o infinitate de alte lucruri pe care nu le vom bănui niciodată. mai profundă şi mai subtilă. De altfel. afectînd comportamentul moral al eroului. A cunoscut Wells povestea lui Maupassant? Răspunsul indirect ni-l dă un roman posterior „Omului invizibil”. un pasaj din „Horla” exprimă explicit ideea a cărei paternitate o revendică Wells: „În adîncul cerului întunecat. Un corp material. „Războiul lumilor” (1898). în plus. Cine locuieşte în aceste lumi? Ce 188 . iar povestitorul o vede în oglindă ca „un fel de transparenţă opacă”. despre asta. deci şi nu o halucinaţie obsesivă. ideea se precizează: făptura invizibilă este „ … un corp nou. WELLS . În prima versiune a celebrei „Horla” (1886). mai tîrziu.G. căruia îi lipseşte fără îndoială numai proprietatea de a opri razele luminoase”. ci lipsite de pigment — iar ochii lui aveau culoarea granitului”. încă din „Scrisoarea unui nebun” (1885). stelele aveau sclipiri fremătătoare. scriitorul francez se referă la o făptură invizibilă. cum susţin unii comentatori. Dar. neavînd mijlocul de a le constata (prezenţa)”.) Se produce însă o altfel de prefacere. Horla culege trandafiri. lansînd şi o ipoteză generalizatoare: „ … dacă am avea cîteva organe (de simţ).OMUL INVIZIBIL — nu încărunţite de bătrîneţe. în versiunea definitivă.H. Anterioare romanului lui Wells sînt şi cîteva povestiri conjecturale ale lui Maupassant.

1865). traversînd spaţiu. În general. de Graffigny. cu excepţia „Călătoriilor extraordinare” ale lui Jules Verne. ce fiinţe. 1889). 1886). s-ar fi putut dezvolta pe Marte mii presus de nivelul ei pămîntesc”. implicit sau explicit. mai mult ca noi. poate. Pentru că. nu 1 „Fantastique. printre altele: „Omul devenit permeabil la . mai mult ca noi? Ce văd ei.OMUL INVIZIBIL forme. 1958. ce plante sînt acolo? Ce ştiu.razele luminoase. tot în „Războiul lumilor”. cei care gîndesc în aceste universuri îndepărtate. de Parville („Un locuitor din planeta Marte”. 60 recits de terreur…” Paris. L. Flammarion („Sfîrşitul lumii”. Boussenard („Zece mii de ani într-un bloc de gheaţă”.G. Altfel n-ar fi susţinut. din ceea ce noi nu cunoaştem? într-o zi sau alta. că „ … pînă la sfîrşitul secolului al nouăsprezecelea.H. dacă exista. ca în cazul povestirii lui O’Brien. C. această idee apare în cărţile lui H. WELLS . ce animale. H. nici un scriitor nu a exprimat ideea că viaţa raţională. aşa cum normanzii traversau marea ca să-şi aservească popoarele mai slabe? Demonstraţia e. cu ajutorul unor mijloace dematerializante sau chimice. 1893)… În studiul introductiv la o antologie alcătuită de el cu ani în urmă1. nu va apare unul dintre ei pe Pămîntul nostru că să-l cucerească. 189 . Ce sînt în stare să facă. superfluă: între „Horla” şi „Omul invizibil” nu există nici măcar puncte de contact posibile. scriind. Roger Caillois rezervă două pagini de consideraţii subtile temei invizibilităţii. („Aventuri extraordinare ale unui savant rus”. mă îndoiesc că Wells a cunoscut literatura conjecturală franceză a epocii.

G. mai curînd. ştim acum că e vorba de 1902 — deci o jumătate de deceniu după publicarea romanului lui Wells. invizibil într-adevăr. WELLS . Acţiunea se desfăşoară în secolul al XVIII-lea şi ne înfăţişează tribulaţiile unui îndrăgostit nenorocos.OMUL INVIZIBIL provoacă nici un fior de groază. obiectul unei controverse privind anul elaborării. Graţie scrisorilor lui Jules Verne către Mario Turiello. decît cu un instrument al destinului”. col oratura tragică a romanului. un alt personaj. prin contrast. Storitz nu e decît un excentric cu ambiţii modeste. într-o lume potrivnică. decît ca emisarul Forţelor Implacabile. literatura ştiinţifico-fantastică s-a arătat preocupată de soarta savantului genial.H. Libertatea de a dispare sau apare după bunul său plac îl face să semene mai mult cu un conspirator. care încearcă să-şi înlăture rivalul cu ajutorul invizibilităţii dobîndite prin procedee cvasialchimice. „după bunul său plac”. pare. Apărută în 1910. sau Prometeul modern” al lui Mary Wollstonecraft Shelley este silit să-şi 190 . „Amator de farse”. această lucrare postumă a constituit. El este privit mai curînd ca un amator de farse. Pe cînd Griffin … Încă de la începuturile ei. Iar scenele de un haz manifest sau intrinsec nu fac decît să reliefeze. „Frankenstein. Nici în acest caz argumentul cronologic nu justifică însă vreo altfel de apropiere decît cea tematică. Singurul nume de scriitor citat în legătură cu acest pasaj este cel al lui Wells — dar Griffin nu are „libertatea de a dispare sau apare după bunul său plac”. pe care tocmai o caută cu deznădejde. „Secretul lui Wilhelm Storitz”. o vreme. dintro naraţiune puţin cunoscută a lui Jules Verne.

„Hans Phaal” al lui Edgar Allan Poe.H. Wells adînceşte şi nuanţează analiza relaţiilor dintre individul deosebit de înzestrat şi societate. cu o economie de mijloace compensată de arta reliefării amănuntului definitoriu. WELLS . Iar individualismul latent al lui Griffin erupe datorită unei acumulări de resentimente datînd dinaintea invizibilităţii: „Eram nevoit să lucrez în nişte condiţii îngrozitoare — îi spuse el lui Kemp. profesorul meu. Griffin suferă ultimul şoc. degradarea ireversibilă a fibrei lui morale apar astfel ca o culminaţie a unui proces urmărit în datele lui esenţiale. asamblat din elemente luate de la diferite cadavre — care desfide prerogativele divinităţii. un hoţ de idei — mă spiona într-una! Cunoşti. Este un procedeu caracteristic literaturii ştiinţifico-fantastice de bună calitate.G. Relatarea Exploratorului Timpului este primită de oaspeţii săi cu o neînţelegere amuzată şi ironică.OMUL INVIZIBIL realizeze pe ascuns himera — omul artificial. escrocheriile din lumea ştiinţifică”. Retras la Iping. exasperantă. în căutarea unui mijloc de a redeveni vizibil după plac. la care reacţionează prin violenţă şi crimă. Hobema. înjositoare. Adăugaţi sărăcia cumplită. se refugiază în… Lună. urmărit de creditorii nemiloşi. Experienţele doctorului Moreau nu se pot desfăşura decît pe o insulă pustie. Continuînd această direcţie critică. cred. era un escroc ştiinţific. pe care Wells 191 . Personajele julesverniene sînt confruntate deseori cu o incomprehensiune care îmbracă forme brutale. violentîndu -i conştiinţa exacerbată a propriei valori. evoluînd în mod fatal spre finalul tragic. agresiunea mărginirii şi meschinăriei mic burgheze. Alinierea Omului invizibil.

W Alfred A. în redarea adevărului vieţii: Să ne amintim cum se petrec lucrurile. Este greu de înţeles cum poate Kingsley Amis să ignore toate a. încercarea de a se situa în afara societăţii şi deasupra ei. Knopf. anticipaţia nu poate convinge. New York. Robur dispare într-o apoteotică încleştare cu Natura pe care o sfidase („Stăpînul lumii”).ceste semnificaţii. Griffin e hăituit şi ucis ca un cîine turbat. faţă de predecesorii săi. nu poate scăpa de primejdia artificialităţii recurgînd doar la o cît de riguroasă argumentaţie ştiinţifică. tot ce-i mai rămîne de făcut scriitorului fantast este să menţină celelalte elemente într-un cadru uman şi real. plătind astfel pierderea sentimentului solidarităţii umane. O. 1931 1 192 . strănutul lui Griffin — „supraomul” bolnav de guturai… Realismul finalului constituie încă o dovadă a superiorităţii lui Wells. destul de străvezii. cuprins de remuşcări („Uimitoarea aventură a misiunii Barsac”).OMUL INVIZIBIL îl va explicita mai tîrziu: „De îndată ce trucul magic a reuşit.H. Scheletul logic are nevoie de carnea „notaţiilor de detaliu prozaice”: comentariile tîrgoveţilor din Iping. necazurile lui Marvel. de pildă. Sînt imperios necesare notaţii de detaliu prozaice şi o aderenţă riguroasă la ipoteză1” într-adevăr. WELLS . în flagrant contrast cu această viziune romantic-moralizatoare. şi să susţină că romanul „se referă doar cu totul întîmplător la faptul că o Din prefaţa la „Seven famous novels” by H. Camaret se distruge şi îşi distruge opera. în romanele lui Jules Verne: Schultze este victima unui accident posibil datorită tocmai intenţiilor lui tenebroase („Cele cinci sute de milioane ale begumei”).G.

Amis consideră că. 193 . la un fost „tînăr furios” ca Amis!). potrivit căreia despre probleme serioase nu se poate scrie decît „serios”. şi concepţia academizantă (destul de stranie. el se referă exclusiv mai întîi la modul în care cineva poate deveni invizibil şi apoi la modul în care acest cineva poate fi prins 1”. De vină este.OMUL INVIZIBIL descoperire ştiinţifică ar putea să aibă două tăişuri. „Omul invizibil” a jucat un rol important în destinul literar al lui Wells. pe care sînt tentat să o atribui unor. Voi reproduce doar un pasaj din prefaţa lui Wells la romanul „Nocturne” de Frank Swinnerton: „Niciodată nu m-am mulţumit să descriu viaţa. aprecierea eronată a „Omului invizibil” nu constituie un accident. 1962. Spaţiul nu-mi îngăduie să ripostez aşa cum s-ar cuveni acestei afirmaţii stupefiante.H. capabil să reziste oricărui vînt potrivnic — uneori chiar şi plictiselii cititorilor. impresii de lectură din prima tinereţe.G. ritmul alert şi caracterul captivant al acţiunii l-au orbit pe scriitorul transformat în exeget al fantasticului-ştiinţific. contribuind substanţial 1 „New Maps of Hell”. Se pare că demarajul rapid. în general. dacă nu chiar mai dinainte. probabil. în forme aşa-zis clasice. WELLS . Operele mele aparent cele mai neutre nu sînt decît critici ale actualei stări de lucruri şi îndemnuri de a o schimba”. Din păcate. lucrările lui Wells „sînt folosite doar pentru a stîrni uimirea. în eseul „Noi hărţi ale iadului”. London. teroarea şi emoţia şi nu pentru vreun scop alegoric sau satiric”. după un calapod monumental.

„Pericolul albastru” al lui Maurice Renard ne înfăţişează. jumătate caracatiţă. întors pe Pămînt. Iar făpturile marţiene.H. tema invizibilităţii a pătruns în universul ştiinţifico-fantastic şi a proliferat vertiginos. jumătate liliac. încă mai subtile. voi 194 . ciclul se încheie. „Am înţeles de ce foştii stăpîni ai căştii o socoteau atît de preţioasă — spune Darvel. o rasă de fiinţe inteligente. Ştiinţa imaginară care i-a permis lui Griffin să dobîndească invizibilitatea a născocit şi riposta infailibilă. devin vizibile privite prin casca de opal găsită de Robert Darvel în subteranele giganticului turn de sticlă.” În felul acesta. ea avea proprietatea de a permite retinei să fie impresionată de radiaţiile obscure ale spectrului şi alte radiaţii de acelaşi fel. Şi pentru că am fost cam brutal cu bătrînul Verne în această postfaţă. Mi-ar fi făcut desigur perceptibile efluviile mortale ale radiului sau ale razelor X şi alte vibraţii luminoase.OMUL INVIZIBIL la creşterea şi perpetuarea unei popularităţi încă neatinse de rugina timpului. riposta nici nu mai e doar imaginară: detectoarele de radiaţii infraroşii l-ar „vedea” astăzi perfect pe eroul lui Wells. cu înfăţişare de păianjeni. datorită pur şi simplu temperaturii emanate de corpul său.G. O dată cu el. care constituie un fel de cămaşă a Pămîntului. îmbogăţindu-se cu variaţiuni de o sclipitoare ingeniozitate. WELLS . locuind un glob invizibil şi penetrabil. de pildă. De altfel. din „Războiul Vampirilor” al lui Gustave Le Rouge. care vor scăpa poate totdeauna ochiului omenesc. situată la 50 de kilometri înălţime.

depăşit sau nu în anumite privinţe. ION HOBANA 195 .G.H. acum aproape un secol: „Tot ceea ce poate să-şi imagineze un om. alţii vor fi în stare să înfăptuiască“. el este cel care a spus. WELLS .OMUL INVIZIBIL încerca să-mi răscumpăr vina amintind că.

12 Cele o mie şi una de sticle……………………. XI.25 Spargerea de la sediul parohiei………………. Teddy Henfrey …. Cuss îi pune srăinului cîteva întrebări .111 Î n O x f or d S tr e e t… … … … … …… … …… … … … . WELLS .73 La Port Stowe……………………………………… .. XII.. XVI.. VI. Thomas Marvel……………………………….35 Demascarea străinului………………………….66 Mr. VIII. Marvel vrea să .şi dea demisia…………… . XVIII.33 A înnebunit mobila……………………………….1 2 4 196 . XVII... . II.OMUL INVIZIBIL I.18 Mr... Cuprins Sosirea unui personaj straniu………………….52 Vizita lui mr. 9 0 Omul Invizibil doarme…………………………. XIV.100 Cîtev a n oţiu ni el ement are… ……… …………. 85 M u sa fi ru l d oc to ru l ui K e mp …… …… … …… …. XV. XXI.51 Mr.76 Omul care aleargă……………………………… …83 „La jucatorii de crichet “………………………… .. XX. IV. Marvel la Iping……………………59 Ce s-a întîmplat la „Poştalionul de cai…… … .. VII. XIII. XIX.5 Primele impresii ale lui mr. X. .H.G.40 În trecere…………………………………………….104 În casa de lîngă Great Portland Stret ……… . III.. . V. IX.62 Omul Invizibil îşi iese din fire………………….

1 8 5 197 . XXVII. XXV. WELLS . .H. XXVIII.OMUL INVIZIBIL XXII. XXIV. XXVI.1 8 2 P o s t f aţ ă … …… …… … … … … …… … …… … … … … .150 Urmărirea Omului Invizibil…………………… … 155 Asasinarea domnului Wicksteed………………. XXIII. La „Omnium“……………………………………….174 E p i l o g… … … … …… … … … … …… … …… … … … … .G.158 Asediul casei lui Kemp……………………………164 Urmăritorul urmărit……………………………….130 Î n Drur y La ne … ……… …… …… …… ……… … … 138 Un plan care a dat greş………………………….

OMUL INVIZIBIL 198 . WELLS .G.H.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful