You are on page 1of 4

RELATIILE-CAPCANA IN FAMILIA TOXICOMANULUI Dezvaluirea relatiilor-capcana in sistemul familial s-a realizat pe masura ce au fost finalizate cercetarile unori

grupuri cum sunt cele de la Palo Alto sau Milano. Printre acestia se numara Gregory Bateson si Don Jackson care au vorbit despre teoria ,,dublei legaturi’’ realizand cercetari pe familii cu schizofreni, Mara Selvini-Palazzoli (Scoala de la Milano), Murray Bowen (,,tendinta puternica de a repeat patternuri disfuctionale ale conduitei emotionale in generatii successive’’), Bert Hellinger ( a creat terapia ,,constelatii familiale’’), Maria Torok, Nicolas Abraham (fenomene ce tin de inconstientul colectiv cum ar fi cripta, fantoma si loialitatea familiala). In terapia transgenerationala, toxicomania este vazuta ca o patologie de transmisie transgenerationala. In familiile de toxicomani au fost identificate relatii-capcana, relatii care sunt integrate in scenariii-capcana ce decurg din manifestarea inconstientului familial. Ce trebuie sa stim este faptul ca relatiile-capcana fac parte din viata fiecaruia dintre noi, majoritatea oamenilor confruntandu-se cu un exercitiu indelungat al iluziei relationale. De exemplu, daca luam pe Y si pe X si observam ca de de fiecare data cand X si Y sunt in interactiune se intampla mereu aceleasi lucruri, fara ca cei doi sa aiba constiinta acestor lucruri putem vorbi despre o relatie-capcana. Totusi, exista cateva caracteristici ale acestor relatiicapcana. De cate ori Y il vede pe X repeat aceleasi gesture, aceleasi cuvinte, se uita in acelasi mod si obtine ce se asteapta sa obtina astfel. Acest joc interactional este unul structurat si are regulile lui. Relatia este inclusa intr-un scenariu si poate functiona multa vreme pe baza acelorasi reguli fara ca partenerii de interactiune sa fie constienti de modul in care functioneaza. Un scenariu de viata este o situatie capcana care se repeta si care este este dificil de depasit. Este, de asemenea, produsul unei activitati mentale prin care se reconstruieste propria istorie atribuindu-i o valoare negativ, avand senzatia de a fi prizonierul evenimentelor care se reproduc in detrimental sau. Exemplu din carte : ,, De cate ori X intra in biroul, Y se ridica de pe scaun si spune : <Eu azi nu mai fac nimic. Mi-am terminat treaba. Sper ca nu vreti sa mai fac si asta!> X arunca niste hartii pe birou, se uita intr-un fel anume la Y si iese. Y incepe sa planga, strange hartiile si le citeste’’. Acest lucru se intampla in fiecare zi. Pentru acest exemplu ar exista mai multe explicatii, unele mai simple, altele mai complexe. In primul rand, se poate spune ca comportamentul lui Y este cauzat de comportamentul lui X. Acest model cauzal linear de a vedea lucrurile exista inainte de aparitia teoriei si terapiei sistemice. Conform acestui model, daca X nu s-ar mai comporta asa , Y si-ar schimba comportamentul. Exista si o explicatie specifica modelului causal circular in care X si Y sunt in acelasi timp cauza si efect. Fiecare intretine comportamentul celuilalt. Totusi, teoria sistemica propune o alta explicatie, aceea a relatiei X-Y vazute ca un joc din cadrul sistemului familial din care face parte. Asadar, fiecare grup familial se structureaza progresiv prin intermediul incercarilori si erorilor , creandu-si propriile reguli. Aceste reguli sunt transmise de la o generatie la alta. Cu cat aceste reguli ale jocului relational sunt mai puternice, cu atat implicatiile patologice sunt mai puternice. Astfel, pentru a iesi din iluzia relationala, regulile trebuie schimbate determinand criza sistemului si ulterior schimbarea comportamentelor. Important de stiut este faptul ca relatia X-Y desi este redusa la un joc, ea continua la nesfarsit sa fie inculsa intrun scenariu. Exista trei tipuri de scenarii: - scenariul lui X ( ,,asa trebuie sa se comporte un sef, nu ma las intimidate de lacrimile unui anagajat’’) in virtutea acestui scenariu care fuctioneaza la nivel constient in cazul lui X, el va atrage in jurul sau persoane gen Y. El are nevoie sa isi exercite rolul sau in relatie cu Y.

- scenariul lui Y ( ,,seful are ceva cu mine, imi fac treaba si el nu e multumit, este un om rau, nam ce sa fac, am nevoie de acesti bani’’), functioneaza la nivel constient. - scenariul colectivului; totusi, aceste scenarii nu pot functiona daca nu sunt confirmate de persoanele cu care interactionam, sistemul de relatii al fiecaruia. Lui Y i-au trebuit multi ani ca sa isi exercite rolul de victima, scenario in care se simte confirmat de ceilalti si rolul care i-a adus cele mai mari ,,succese’’. X a fost confirmat in rolul sau. Scenariul este o capcana in masura in care poate deveni logica propriului destin./ sotia face curat si barbatul. Cum apar scenariile-capcana? Aceste scenarii-capcana se intemeiaza pe masura ce individul evolueaza, iar la realizarea lor participa fiecare persoana cunoscuta sau necunoscuta din viata individului. Persoanele necunoscute pot fi o ruda care a parasit familia cand era tanar, o strabunica ce a calatorit, un bunic care a facut puscarie, o matusa care a murit la nastere. Toate aceste persoane participa la realizarea unui scenariu-capcana in care un individ isi joaca rolul bine definit dar de care el nu este constient. Inainte am vorbit despre modul in care un scenariu-capcana functioneaza la nivel constient, insa nucleul-capcana a unui scenariu se constitue si functioneaza la nivel inconstient. Una din caracteristicile scenariului-capcana este aceea ca poate fi transmic, inconstient, intergenerational si transgenereational. (ex. X cauta confirmarea scenariului in care el este barbatul-sef, neinduplecat; in ce context a aparut acest scenariu: X poate avea un tata-sef sau si-a substituit toata viata tatal sau si-a insusit comportamentul unui inaintas, fara ca el sa fie constient de acest lucru). Scenariul-capcana este un proces interactional cu potential patogen, greu destructibil si cu functie de prezervare a mitului familial. Relatiile-capcana sunt relatii cu mecanisme de autogenerare si autointretinere, care se contruiesc si se transmit in cadrul unor scenariucapcana familiale ce prescriu comportamente familial de tip patogen. Caracteristicile scenariilor-capcana - se intemeiaza pe fenomene ce tin de inconstientul familial; - se mentin numai in masura in care sunt confirmate; - sunt transmisibile, la nivel inconstient, intergenerational si transgenerational; - sunt rigide si greu destructibile putand avea ca efect deturnarea de la crestere; - rolurile pe care se intemeiaza scenariile-capcana sunt foarte bine conturate la nivel inconstient, fiind confuze si neclare la nivel constient (ex. Parentificarea); - granitele intergenerationale sunt confuze iar riscul de transmitere si mentinere este crescut. In cazul toxicomanului se poate vorbi despre scenarii-capcana sociale care sunt la fel de rigide ca si cele familial si care se intemeiaza pe mituri sociale. Daca scenariul-capcana social se suprapune peste scenarii din interiorul familiei atunci riscul toxicomanului de a intra in el este mai mare. Participantii la scenariul-capcana social manifesta anumite atitudini ale caror componente sunt: - Descriptive: ,,toti consumatorii de drog sunt murdari, au parul lung si poarta cercel’’ - Evaluative: ,,consumatori de dorg sunt bolnavi si sunt oameni rai’’ - Prescriptive: ,,consumatorii de dorg trebuie sa fie inchisi’’ Toate aceste atitudini sunt filtrate moral, legal, social, medical si politic.

Moral- consumatorul de dorg este vazut ca o persoana slaba; Legal- consumatorul de dorg este perceput ca fiind o persoana ,,rea’’ care este angajata in activitati criminale; Medical- c.d. este vazut ca o persoana bolnava psihic sau fizic; Social si politic- o persoana normala care si-a creat o strategie pentru a face fata stresului de fiecare zi, el este victim mediului in care traieste. Aceste atitudini sunt intretinute de : mass-media; sistemul educational; contactele persoanelor ( prieteni, vecini, rude); experienta persoanala. Elementele pe care se intemeiaza scenariile-capcana in familie La baza crearii scenariilor-capcana stau : mitul familial, ritualurile familial si alte fenomene ce tin de inconstientul familial, loialitatea familial, nevroza de clasa, parentificarea, ,,cripta’’ si ,,fantoma’’. Loialitatea familiala – unul sau mai multi membrii ai familiei datoreaza ceva inaintasilor lor. Aceste datorii se achita transgenerational. Există o etică a relaţiilor transgeneraţionale. Încălcarea acestei etici determină dezechilibre transmise peste multe generaţii. Unitatea unui grup depinde de loialitatea membrilor lui. Lipsa de loialitate a unuia dintre membri grupului generează un dezechilibru. Parentalitatea – datoria este exagerata, copiii devin parinti-parintilor lor. Nevroza de clasa- in virtutea loialitatii familial, copiii se programeaza inconstient sa nu-i depaseasca pe parintii lor din teama de a nu crea o rupture sau o distant intre cel care vrea sa-si depaseasca clasa si familia sa. (esecul scolar al unui copil inteligent) Cripta si fantoma – fantoma se refera la un secret ( un eveniment de care iti este teama : incest, moartea cuiva, boala rusinoasa, cineva care a facut inchisoare, o placere nepermisa,o mare suferinta, un delic , o crima) care este inmormanata bine , ascunsa bine intr-o cripta si care poate iesi la suprafata dupa una sau doua generatii in urma unui traumatism legat adesea de evenimente nedrepte. Mitul familia si ritualurile familiale - mitul familial se refera la convingeri impartite care privesc membrii familiei si relatiile lor; prescrie roluri si atriburii ale membrilor in tranzactiiile lor reciproce. In familiile toxicomanilor exista urmatoarele mituri: - Mitul bunei intelegeri in familie – tendinta de a crede ca membrii familiei traiesc intr-un echilibru idilic inainte de a afla despre comportamentul toxicomaniac al unuia dintre ei. Ei atribuie responsabilitatea pentru aceasta patologie exteiorului: prietenii dubioase, educatori, profesori, traficanti, politicii natiunii. - Mitul nebuniei in familie – nebunia este responsabila pentru aceasta problema a toxicomaniei. - Mitul marginalizarii- exista o confuzie de sentimente in ceea ce priveste consumatorul, pe de o parte, parintii au atitudinea de permisivitate in numele libertatii, pe de alta parte exista atitudinea de condamnare a toxicomaniei. - Mitul ispasirii – tanarul ia pe contul sau culpabilitatea intregii familii incercand sa ispaseasca vina.

Ritualul familial reprezinta o actiune sau o serie de actiuni la care participa toti membrii familiei, o secventa repetitive de interactiuni cu efecte previzibile. Ex. Ceremonialul. Are functie de constrangere ca si ritualul. Mitul familial participa la crearea si intretinerea scenariilor-capcana prin modul de a functiona din generatie in generatie. Mecanismele de transmisie a inconstientului familial Viata psihica se transmite de la o generatie la alta prin intermediul imaginilor materiale si psihice influentand relatiile in familie si in afara familiei. Aceste imagini sunt trasmise inter si transgenerational prin intermediul conceptelor de ,,cripta’’ si ,,fantoma’’. Imaginile sunt mentinute si mobilizate prin influentele asupra mediului senzorio-afectivo-motor; prin intermediul limbajului (glume, legend povesti care sunt spuse in cadrul unor evenimente familial importante); imagini material sau obiecte care provoaca imagini psihice, ele sunt trasmise prin mostenire si pot fi acele obiecte pentru care familia intretine un cult). Patologia de transmisie Este intepretata ca o incercare a familiei de a-si pastra identitatea. Astfel, familia incearca sa elimine toate elementele care ar putea pune in pericol mitul familial. Neuburger a identificat doua tipuri de memorie care sunt implicate in prezervarea mitului familial si transmiterea patologiei familiale. Memoria-depozit - toate sursele potentiale de informative privind familia (povestile batranilor, cartile de suveniruri, fotografii, filme, video, obiecte, morminte, corespondenta, reguli de functionare in familia redusa si largita, la inaintasi). Memoria-proces – memoria familiala este un proces care permite sau nu persoanelor sa aiba acces la aceste informatii si sa dispuna de ele. Un process de selectie a ceea ce este bun de transmis. Miturile, mostenite din generatie in generatie, care se intalnesc in familiile toxicomanilor si care intretin relatiile-capcana sunt: mitul ispasirii; mitul familiei ideale; mitul marginalitatii; scenariul ,,Nu este momentul sa cresti’’.